[5] I. Mustrările d-tale sunt fără utilitate, ca mama cuiva care bate la uşa vecină Închisă, în l.Qc de aceea pe care o caută, dar, şi în scrisoarea trecută, ca şi acum aproape, mi-a slăbit �oinla de a face efortul unei explicaţii. gândul că şi lămuririle sunt de obiceiu zadamice."). 1) Aceste "mustrări", făcute numai din prietenie,· n'aveau nici un accent deosebit şi erau mai mult efectul unei nedumeriri, pe care scrisorile care ur­ mează e drept că au Împrăştiat-o; dar e şi mai drept că au înlocuit-o cu altele noui, descoperiri cu lotul neaşteptate, care au dus la alcătuirea acestui "dosar de existente" pe care-I Înfăţişăm cititorilor. . De altfel pentru înţelegerea câtorva referinţe din aceste scrisori, sunt negreşit necesare câteva lămuriri, fie şi cu preţul unui ocol chiar dela, Început. Am .sugerat, ba chiar am propus doamnei T. mai în­ tâi să apară pe scenă. Am' avut intotdeauna convin­ gerea - şi azi mai înrădăcinată ca oricând -- că "meseria", "meşteşugul" sunt protivnice artei. In erorii­ cele mele de teatru, de pildă, am cerut adesea, gân­ dind că numai astfel se va regenera arta actoricească la noi, ca directorii de teatru să Încerce să-şi recru­ teze interpreţii principali, nu dintre ucenicii care au făcut conservatoarele. cât mai ales atrăgând în lu­ mina rarnpei, dintre personalităţile care şi În alte re­ :giuni şi-au dovedit capacitatea de creaţie. Să aducă pe scenă complexe de experienţă din' viaţa reală .aşa cum au procedat câţiva mari regizori streini. 'Cum se gândeşte, cum se iubeşte, cum se suferă nn se poate tnvăta în orele de curs şi nici atesta .prin certificat i< * '1< n'a putut face un gest de prietenie- şi lo­ ialitate, cum pot eu lăsa lângă mine, atâta desnădăj­ duită durere, din cauza mea? M'am desmeticit târziu. Eram pe jumătate goală, dar puţin îmi păsa de asta. El aştepta alături de mine şi am simţit deschizând ochii, că nu m'a acoperit pentru ca, odată revenită, să nu trec peste un fapt evi­ dent împlinit, să se creeze între noi o realitate, care să-şi caute continuarea. In orice caz îi era teamă. să nu regret, considerînd totul ca o uitare de o clipă, care nici odată nu va reveni. I-am zâmbit . însă fără să fac un gest măcar şi atunci, în lumina slabă pe care o tri­ metea prin fereastră un bec din stradă, I-am simţit mai mult decât l-am văzut, cutremurat de bucurie. Mi-a vorbit mult, tot mai încălzit, de această realizare a visului lui, de zig-zagu] cumplit al zilei acestea după cincispre­ zece ani. S'a întrerupt din povestire adică din această descărcare de gânduri, ca să-şi muşte pumnul încre­ menit: "Dacă n'aş fi venit astăzi?" ... Şi numai gândul ăsta l-a împietrit de groază, de părea în lumina slabă o coloană de lavă stinsă. [23] PATUL LUI PROCUST 23 Simţeam o mulţumire potolită că am făcut o faptă bună. Mi-a fost milă de el şi i-am luat obrajii în palme: O să rămânern împreună toată noaptea. S' a lipit de mine, înlănţuitor, recunoscător. Am trecut apoi în camera de baie şi apropierea unei deprinderi igienice m'a străbătut toată cu un fior, ca un pumnal înfipt în cel mai ascuns colţ al tru­ pului meu: Dacă aşi rămâne mamă? Eu, mama unui copil al acestui om? Şi am simţit că mă doare capul, că mi-e 'rău ca după desmeticirea dureroasă din visul dat de cocaină, Am întârziat mult, căutând să în­ lătur orice posibilitate. Când am revenit, am reaprins lumina, pentru că în întunerec omul acesta căruia mă dădusem, lua con­ tururi de moluscă uriaşă. A venit şi m'a luat lângă el, sărutându-mi braţele, în timp ce eu, regretând cumplit uşurinţa cu care-i promise sem noaptea, mă, gândeam cum să-mi reiau făgăduinţa. :Ştiam cât eşti de bună. Intotdeauna am gândit că eşti bună şi cred că este ceeaoe am iubit în tine ... nesfârşită ta bunătate." N'am mai căutat să născooesc nimic, căci simţeam că n' aş fi avut curajul să i-o spun. Dar toată noaptea n'am avut decât un singur gând. Să-mi feresc gura de a 1l!Y La înoeput n'a observat, pentrucă făceam aceast;-'cu oarecare abilitate. Dar mai târziu n'am mai putut ascunde nimic. Ii simteam buzele şi calde şi cleioase, ca un corp de melc tâ­ rându-se dealungul corpului meu... pe gât în sus. Nu ştiu dacă mă iăsasem cu totul desbrăcată, dintr'o in­ conştientă cochetărie, - cei doi bărbaţi îmi spuseseră că am un corp "neasemănat" de "fausse maigre", ca şi prietenele mele care mă vedeau uneori goală, sau pentru că el mă rugase asta, lipindu-şi obrajii de pul- [24] 24 pele mele: "Ah, dacă ai şti cum mi-am ars timp de cincisprezece ani închipuirea, ca să mi te văd în minte, în toată intimitatea ta de femee' Cum nimic, nimic pe lume nu mi se părea mai de neajuns!" Dar poate că era şi nădejdea că se va mulţumi cu atât. Intr'un târziu, sărutările lui au devenit mai stăruitoare şi gura lui lipicioasă şi moale îmi căuta buzele. Am avut o crispare a întregului corp. l-am respins toată Taţa pu­ nându-i mâinile parapet în dreptul gâtului. Din nou am crezut că se rupe ceva în el, o arteră, un organ f vital, S' a oprit uimit: "De ce? de ce asta T Şi iar n'am avut tăria să i-o spun. Am minţit: "Am o respiratie îmbibată de acid fenic. Am fost azi la dentist". Şi încă odată, la o noua Încercare, mi-a simtit braţuloprindu-i gâtuI. Atunci s' a mulţumit cu corpul. Dar 'eu simţeam că tot ce eram "eu mi se refugiase în ochi, în obraji; în linia strânsă a gurii. cum se 'refugiază cineva dintr'o cameră inundată, În­ tr' un colţ oarecare, pe o mobilă mai ridicată. Jl pri­ veam, simţeam sgâriindu-mi peptul hainele lui care încă mă desgustau, şi atunci nădăjduind prin absurd că poate gol îmi va stârni prin deviere un interes oare­ care, i-am spus' să se desbrace. Dar am făcut mai rău. Avea toată pielea palidă 'şi neagră de-am îngheţat. Tot corpul mi-a înţepenit, refuzându-se. Dificultăţile pe care le spoream cu atât desgust, îl făceau penibil de stângaci şi, fără să vrea, brutal. Un cot rău plasat îmi tăia respiraţia, un genunchi îmi zgâria pielea. Ex­ tenuat, s'a ridicat târziu ŞI şi-a apropiat figura de a mea. - Nu mă iubeşti? Atunci, ca unui frate, cu vocea îndurerată, cu o sinceritate de început de viaţă, i-am răspuns: nu. Abia când l-am văzut devenit livid şi cu gura [25] PATUL LUI PROCUST 25 întredeschisă, am înţele� că el mă întrebase cu nă­ dejdea unei protestări de negaţie din partea mea. Dar simţeam că n'aş putea reveni, şi el s'a ridicat ametit. S' a aranjat în grabă şi a plecat, dupăi ce cu privirea mi-a cerut, din uşe, unVvag da. I-am răspuns cu un surîs dezolat, rigid ca de lemn. A revenit după trei zile într' un hal de nedescris, Era dimineaţă, eram în pat încă şi a îngenunchiat lângă căpătâiul meu. M'aşteptam să se plângă, să a­ meninţe, deşi mă rugase să-I primesc, spunând ca va fi cuminte. Mi-a spus cu vocea potolită, ca o lumină egală, cu o privire frumoasă cum n'a avut el niciodată, că înţelege că nu pot să-I iubesc, că niciodată n'are să uite cât am fost de bună cu el. Simteam în mine un suflet de soră. l-am luat mâinele şi i k-am mângăiat, Râdea mai pe urmă frumos, dar am simţit cum mâna lui mă căuta, sub cuvertura de lână moale şi fină, ca un şarpe care-şi joacă limbile. Simţeam că sunt [imite peste cari n'aş putea trece. Nu mi-am putut feri decât capul. căci am înţeles că toată liniştea lui este liniştea care precede .un eveniment neobicinuit, moartea sau nebunia. Şi el a frământat, exasperat, în brate un trup a cărui inerţie îi înebunea simţurile, voluptate cumplită pe care şi eu de atâtea ori am cunoscut-o. - Peste câteva zile înfrânt, umilit, mi-a eşit înainte jos, în stradă, căci spusesem servitoarei să-i spună că nu sunt acasă. - Ştiam că eşti acasă şi că trebue să eşi. Asea� am văzut lumină în cameră la tine şi nu m'am mişcat dela poartă! Nu m' aş fi mişcat niciodată înainte de a te vedea, căci mă asigurasem că eşti sus şi că tre­ bue odată şi odată să cobori . .um _ [26] 26 OAMIL PETRESCU De ce nu mă primeşti ca mai înainte SUS'!... nu­ mai să stau acolo si!. te privesc. M'a înfiorat o �resărire de indignare ca şi când mi-ar fi trecut dealungul şirei spinărei JIl postav aspru. Ce­ rerea asta în rate şi perfidă m'a revoltat. - Pentru că sus n'ai să te mulţumeşti cu atât. .. M' a privit cu ochii albi. - Te desgust atât de mult? Am simţit din nou că mă întreabă cu nădejdea ab­ surdă că-i voi răspunde tăgăduind. Dar nici n'am putut să-i confirm brutal primul răspuns. Alături de noi. locuia ovvecină greu bolnavă de tuberculoză care în­ treba pe toată lumea cum o găseşte, dar toţi primiseră cuvânt dela doctor să nu-i spue adevărul, căci asta ar fi omorît-o. Dar am obosit azi, altă dată am să-ţi scriu mai mult. r o. 1) Acest T. nu este o iniţială cum s'ar părea, căci a Avenit un adevărat nume, şi nu �tiu dacă n'ar fi �ebuit să fie scris Te. Mi-a lămurit surîzând, când am întrebat-o, că în aceeaşi clasă a liceului de fete erau două colege cu numele de Maria Mănescu, de altfel,J'yerişoare amândouă, şi atunci fetele le deo­ sebeau numai după iniţi.alele părinteşti. Dar Ve şi Te au rămas domnişoarele Maria Mănescu şi după ce au sfârşit liceul, ha pentru intimi chiar după ce s'au măritat. , J i I ţ I � [27] II. Să-ti mal scrru despre D. mi-ar fi greu, căci îţi mărturisesc că el nu formează nici pe departe cen­ trul preocupărilor mele de aC!:l:!1!�ji!L . .dQrluL-la---eare mă supui este asemeni aoelui�are e impus unui coavoi, obligat să se abată ca să ia un trecător izolat. De altminteri nici n'a mai venit la mine decât de puţioo_ ori. Ne-am întâlnit multă vreme numai pe stradă şi am făcut totdeauna aşa, că deşi i-am răspuns cu ama­ bilitate la salut să. nu mă poată opri să stăm de \ vorbă. Când mi s'a părut că sentimentele şi mai ales dorinţele lui şi-au pierdut din acuitate, i-am făcut din nou posi­ bilă venirea în salonaşul cu divan care faoe colţ, cu birou în miniatură şi mese din tipsii de aramă bătută. E adevărat că de când intra, chiar dela uşe, căuta să-mi surprindă privirea ca să, vadă oe intenţii am. Şi pe urmă, punându-mi întrebări obicinuite, mă supra­ veghea încontinuu, ca un judecător de instrucţie care fu­ mând amabil cu oeI bănuit, îl examinează atent. Vream să plec îndată, dar gestul mi se părea prea brutal şi atunci exageram în întrebări binevoitoare, al căror răsl}., puns nu-l aşteptam niciodată. Până când în cele di� urmă el mă întreba vrând să pară degajat: "Vrei să' pleci"? şi aşteptând răspunsul meu pe care îl ştia inevitabil şi penibil prietenos: " Trebue să mă duc să încerc o rochie, însă n'are decât să mai aştepte croi­ toreasa", Dar abia acum plecarea era hotărîtă, căci .................. ----- [28] 28 CAMIL PETRESCU peste câteva momente, după ce îl mai întrebam ceva fără rost, îmi puneam pălăria: "Mă conduci până la o trăsură"? Conştiinţa mea era acum îrnpăcată, căci aveam chiar aerul - şi asta era important -- că am făcut un sacrificiu pentru el, intârziind. Intr'o zi, într'o dimineaţă luminoasă, cum citeam le­ neşe încă în pat, a venit şi a intrat, protitând că era deschis. Am încremenit şi, ca Într'un flm american din F ar- West, privirile a doi duşmani care se exami­ nează fbrusc din prima clipă ca să-şi cunoască in­ tentiile, iar pe urmă îşi dau familiar mâna, ochii no­ ştri s'au întâlnit. M'am liniştit Însă imediat. D. era trist şi transfigurat. Ochii mici aveau o lumină 'vagă, iar gura veştedă, un surîs care cobora colţul stâng al buzelor. Nu era liniştea imobilă despre care ţi-am 'scris. A aşteptat să mă liniştesc şi eu, iar când a văzut că sunt dispusă să stau de vorbă cu el. şi-a adus un ta­ buret lângă căpătâiu] meu, şi mi-a spus că afară e o vreme de primăvară frumoasă, că toată lumeae pe stradă şi că sunt o leneşe dacă sunt în pat la o ase­ menea oră, chiar dacă e sărbătoare. Era simpatic" şi-i vorbeam cu plăcere. Invârtea în mână gânditor o foaie de hârtie, în timp ce-mi vrăs­ pundea. I-am cerut să văd ce e, şi mi-a arătat-o bu­ curos. Era o romanţă din cele pe care le vând col­ portorii prin cafene]e, prost tipărită, cu notele greşite şi versurile anapoda. Dar era vorba acolo, de un ,.bărbat care spunea unei femei - chipurile În versuri ţi-- "o. te-am iubit în totdeauna şi tu n'ai preţuit cum . se cuvine dragostea - mea, dar \ei îmbătrîni, toate far­ mecile se' vor duce şi atunci vei regăsi. părăsită de toţi, pe cel care te-a iubit de când era copil şi te va iubi până la moarte". - Am auzit-o aseară cântată într'o familie (cred [29] PATUL i.nr PROCUST 29 că într' o familie' de funcţionari dela poştă, cu fete, unde el se ducea de obiceiu) şi azi am cumpărat-o. E'ra plin de cântecul acesta şi simţeam bine că venise să mi-l aducă, nu ca o pledoarie pentru cauza lui, cât ca să închee firesc o stare sufletească, stă­ ruitoare în el. ca o lumină într'un interior con for­ tabi!. Venise la mine mai mult pentru el însuşi, ca să bea tot paharul de 'vin al coincidenţei plăcute. Din cauză că am înţeles asta, n4. i-am spus: "dar eu nu sunt o femee iubită de toată lumea", ci aşa vag: "or fi femei iubite de toată lumea?" El s'a uitat, surîz ând mirat, În ochii mei: "Tu". Am primit Însă răspunsul acesta măgulitor cu con­ ştiinţa tulbure cu care desfaci un plic care nu ţi-e adresat decât din greşală. M'am întrebat dacă e' exact ce spune sau dacă nu i se pare lui asta, cum ni se pare tuturor că obiectul pe care-l dorim noi, şi ne e refuzat. e dorit de toată lumea, I-am spus îngândurată: "Ti se pare", M'a privit surprins. cu colţul gurii fixat în­ tr' un surîs, stabilind parcă o concluzie unei lungi dis­ cuţii care 11' a avut loc: "E îngrozitor câţi bărbaţi sunt îndrăgostiţi de t,ine" .. , N' am răspuns nimic, pentrucă argumentele lui nu m'ar fi convins. De unde să ştie el că acei bărbaţi, şi încă atâţi, mă iubesc cu adevărat, când eu nu pot să ştiu măcar despre unul singur, despre * * * dacă mă iubeşte sau nu, Am devenit tristă, căci din tot corpul mi s'a adunat un nod, ca un nucleu, în inimă, Am auzit de multe ori spunându-mi-se că sunt iubită în taină de bărbaţi şi am fost invidiată de asta, ca şi când ar fi fost o realitate pentru mine această iubire de a cărei existenţă nu ştiu, cum nu ştiu să desluşesc realitatea unui singur personaj în toată .populaţia Gua­ temalei, unde n'am fost niciodată, dar ştiu că există. [30] Dar mai ştiu un lucru, că * '" * nu mă iubeşte, că am suferit din cauza lui aproape mortal. Dacă sunt Tn­ tr' adevăr excepţională, cum de imi poate prefera pe alta? E numai joc al intâmplării toată iubirea? Şi dacă într' adevăr el mă preţueşte ca pe singura femee al cărei suflet a stat faţă'n faţă cu al lui, atunci pentru ce acum e în braţele alteia, pentru ce mie mi se întâmplă ceeace mi se întâmplă, pentru ce el şi eu trăim în medii străine, jucând acolo o viaţă definitivă, când avem intens şi nevăzut acelaşi suflet ca doi fraţi siamezi acelaş pântec? El are metresă, trăeşte o viaţă complectă fără mine, apare cu femei care joacă rolul de soţie, dela masa luate. în restau­ rant până la camera de dormit; asta poate până la moarte, în orice caz acum când tinereţea trece. Ochii rrii s'au îngreuiat din nou de tristeţe, dinţii au prins buza de jos şi pe urmă am unit sprâncenele în unghi ridicat ca să nu-mi dea lacrimile. 0, imposibilă dra­ goste, suflet fermentat de îndoială, descurajare de "fe­ mee iubită de toti bărbaţii". Aşi fi vrut ca D. să plece, ca să pot sări din pat şi să mă plimb agitată prin casă... Dar dacă toţi se înşală? Oare nu i se spune oricărei femei acelaşi lucru? Sau dacă mi se spune numai. mie, nu-i poate un malentendu general? S'ar putea să nu fie vorba decât despre o simpatie anume, nu neapărat erotică, şi în privinţa asta mi-am adus aminte cât de mult m'a neliniştit faptul că, atunci chiar când toţi bărbaţii musafiri. în aceeaşi casă cu mine, îmi arătau stărui­ toarea şi indiscreta lor preferinţă, până la compli­ mentul definitiv şi brutal, nevestele lor nu erau ge­ Joase. Pe urmă mi se atribue anumite "succese" pe care eu ştiu că nu le-am avut. Nu cumva tot ce mi se atribue e de aceeaşi natură? Aş vrea să fiu Însă 30 CAMIL PETRESCU I 1 J � [31] PATUL r-nr PROCUST 31 jubită, dorită definitiv şi numai eu, în toate pn­ vinţele, de toţi bărbaţii, numai ca să fiu şi "mai pre­ ţuită' de * '" * şi ca să fiu sigură că nu e nimic din tot ce oferă celelalte, pe care să nu-l pot oferi ,şi eu. Timp îndelungat am rămas pe gânduri, abătută, ui­ tând de el, cu sufletul ciugulit din când in când de câte o întrebare ca de ciocul unei păsări cenuşii. Pe urmă, ochii împăienjeniţi pe care îi întorsesem cum întorci o scrisoare ca să nu-ţi citească! vecinul în ea, au rămas ca fixaţi de roşul ]Viu al unor maci de Luchian. E tabloul despre care ţi-am spus că l-am primit dar de ziua mea şi pe care n'am vrut să ţi-I arăt ca să fac un act de voinţă. Cu chenar de lemn negru, l-am fixat pe peretele din faţa patului pentru că roşulfraged şi catifelat al petalelor, îmi limpezeşte privirea somnoroasă dimineaţa când mă scol, de pot ceti ora la ceasornicul de alături de el. Ti-am spus, de altfel, că în odaia de dormit, fYăruită alb şi cu vreo două dungi aurii, nu e de cât, divanul alb, scăzut şi vast, tabloul de Luchian, ceasornicul şi, la căpătâi, o măsuţă albă pentru becul cu abatjour de faianţă ca să pot ceti seara, In colo nimic. Nici covoare pe parchetul lucios ca o oglindă de stejar, nici o mo­ bilă, de-alungul pereţilor goi de se wede şipca de stejar care măsoară lungimea podelei jos, 'nici dra­ perii la fereastră _. nu e nici un pericol de Ivecini ­ de poate năvăli lumina prin arnândouă ferestrele aşa că, dimineaţa, înainte de a trece în camera de baie, iau mai Întâi, respirînd puternic, o adevărată baie de lu­ mină. Când mi-a Întâlnit privirea, pe care o spiona pro­ babil, D. mi-a surîs scuzându-rnă cu indulgenţă. l-am cerut voie să mă îmbrac şi s'a grăbit să-mi dea drep­ tate, tresărind. Şi-a luat apoi notele şi s'a îndreptat [32] 32 CAM IL PETR:mSCU t ! spre uşe : "Trec în salona( pe divan şi te aştept, până te îmbraci". Aştepta cu privirea întrebătoare. Dar îmi iau întâi baia l? 1 s'au strîns trăsăturile feţei, Iar ochii şi-au pier­ dut lumina egală pe care o aveau. -- Te aştept oricât vrei, citesc ceva, şi brusc, ca şI când ar fi călcat strâmb "sau poa!e trebue să vie . 1" cmeva .... Intrebarea era stupidă şi-mi dovedea că D. iar s'a. tulburat, că e un aparat care funcţionează anormal. --- Nu, naştept pe nimeni, dar 'dimineaţa îmi place să fiu singură în toată casa, să trec în voie dintr' o ca­ meră într' alta, să am astfel impresia că rn am închis ca să nu fiu tulburată. Exact aş fi vrut să-i spun că vreau să am impresia !că e o zonă în care sunt inaccesibilă celorlalţi ... oricui. - "Uite, plec imediat, 11'.1 te speria că nu rămân să te văd goală" şi spunând asta era din nou /vul�ar şi În intenţie şi în glas. Dar în cadrul uşei albe s'a oprit, şi-a frământat buzele ca şi când ar fi luat o ho ... tărire definitivă şi pe urmă a revenit lângă căpătâiul meu. Mi-a pronunţat numele cu o voce m'uzicală şi înmuiată în lacrimi: "Nue nimic pe lume, nu pot face nimic ca să mă poţi iubi puţin? E cu adevărat imposibil?" Intrebarea lui mi s'a părut frumoasă ca un sbor de pasăre şi i-arn zâmbit, A zâmbit şi el ca un pacient care zâmbeşte unui doctor. Am Întors faţa spre perete Însă ca să evit un răspuns. Când mi-a luat mâna să mi-o sărute a lui era lcşinată şi călduţă ca a unui bolnav de anemie. T. [33] III. "Luni de zile n'am mai ştiut nume despre el. Mă întrebam uneori ce s'a făcut - mi se pare că te-am întrebat şi pe dota despre el - cred că pe jumătate bucuroasă că nu mă mai sâcâie cu stăruinţele sale, pe jumătate oarecum neliniştită că s'ar putea să fiu uitată de cineva pentru care ani de zile am fost sensul I vieţii lui, devenită acum indiferentă ca un astru care s'a răcit. Mi se părea că asta ar fi pentru mine însămi o dovadă că într' adevăr poate înceta cineva să mă iubească şi că deci ar putea veni o zi, când pentru * * * aş fi o femee ca oricare alta, pe care o laşi pe stradă, să treacă fără s'o opreşti, adică fără să socoţi intâlnirea cu ea un mic eveniment. Intr' o seară, la Teatrul N aţional, �enisem înadins s'o văd pe Lucile jucând şi-mi era ciudă pe dota că ai refuzat să vii s'o asculţi, pretextând că te in­ dispun actriţele care debutează în piesele în versuri. Ea, săraca, stărui se să te fac să asişti la spectacol şi cred că a considerat ca un eşec al meu, faptul că nu te-am putut convinge să vii, dar refuzul d-tale n'a fost fără un soi de epilog. Alături de mine, câteva fotolii mai la dreapta, era D. întovărăşit de o fată drăguţă dacă vrei, dar amândoi deplasaţi parcă la fotoliu de orchestră, ca doi eroi din teatru, care trebue. sa Ia din sală parte la actiune. Nu părea de loc sur­ prins când m'a văzut, şi asta m 'a enervat puţin, pe 3 [34] 34 CAlIUL PETRESCU urmă am observat că vorbea cu insistenţă şi cu o falsă căldură cu prietena lui. După un timp ca şi când s'ar fi topit în mine o poşghiţă sufletească, m'am simţit uşor înduioşată, şi m'am hotărît să fac un foarte ciudat soiu de serviciu amicului meu. L'am chemat -- şi a incremenit când a văzut semnul mic pe care i l'am făcut - iar pentru că a trebuit să aştept puţin pana să mă poată asculta, căci după privire sirnţiam că îi \vâjâie urechile, l-am oertat, cu intenţie tare, ca să audă fata care îl întovărăşea, că m'a uitat cu desăvârşire şi că nu a venit să mă vadă. Cu coada ochiului am căutat să ştiu dacă ea ascultă .şi am văzut-o urrnărin­ du-ne uimită. Aş fi vrut cu stăruinţă ca această iatenţie a mea să-i ridice lui acţiunile de cuceritor asupra ei, căci cu sinceritate aş fi f��t mulţumită ca o femeie să-I iubească, să-i dea ceeace nu-i pot da eu, dar asupra iubirii lor, aoomodată în lumea posibilităţilor, să pla­ neze, superioară ca un .vis irealizabil, pasiunea lui pentru mine. D. era atât de fericit că toate sbârciturile f.eţii îi dispăruseră, întinse de un I val de sânge. gura i se umezise şi ochii îi râdeau mai învioraţi, In an­ tractul următor am primit Însă prin omul de serviciu un bileţel al Lucilei prin care remarca mirată lipsa d-tale, îmi închipuisem eu că ai ei erau ochii care cer­ oetau neliniştiţi prin gaura practicată în cortină, şi de­ clarîndu-se mulţumită că D. e în sală, mă ruga stă­ ruitor să-i cer lui. să scrie câteva rânduri despre de­ butul ei la gazetă, căci se vede că ea îlcl'1ede gazetar influent. Mi s'a oprit o clipă sângele sub piele; am avut pentru mine Însămi un gest de dezolare. Mi-am spus, vorbind în gând ca un desen pe aceiaşi cu­ loare, că pentru nimic în lume nu aş putea să cer lui D. un serviciu,. acum după ce 'fusesem priete­ noasă cu e]. Un surîs dăruit e un lucru prea frumos [35] PATUT, LUI PHOCUS'l' 35 ea să fie măsurat cuz-vre-un echivalent şi eu îngheţ uneori, chiar când constatareae ulterioară, Ia gândul că ar fi bănuit cineva că un zâmbet al meu e inte­ resat, deşi, e timpul să-ţi spun, mi se pare că din diferite motive lumea mă crede altfel. Cu mândri a su­ focată ca într'o agonie l-am chemat din nou, la sfârşit, pe D. cerându-i, cu glasul dezarticulat, să scrie câteva rânduri. Intr' o gazetă fără tiraj a apărut un articol ditirambic, dar Lucilei nu i-am vorbit luni de zile. Indispoziţiaacestei intâmplări, insensibilitatea mea faţă de D. chiar acum, când era intovărăşit de o fe­ mee, au fost apoi, după ce şi-au pierdut din acuitate, pentru gândurile care m'au frământat pe drum spre casă, ca o injecţie care prepară un corp pentru ope­ raţie. Era în mine o durere amorţită, la constatarea pe care o făceam acum că nici gelozia, că nimic nu poate stimula o dragoste inexistentă, că nici mijlocul acesta recomandat de atâţi autori de maxime şi de piese de teatru, nu mi-ar putea fi de nici un folos, dacă aş încerca .vrcodată să-mi recâştig preţul În ochii lui ·h * ", Intr'o zi, D. s'a achitat Însă de serviciul pe care am încercat să i-l fac, şi încă în mod princiar, deşi fără să ştie. Inainte de Paşte plecam cu acceleratul la mătuşa mea. Ştiu că ţine mult să mă aibă de săr­ bători, pentru că venirea mea e un adevărat eveniment în orăşelul lor. Casa mătuşi-mi capătă o deosebită im­ portanţă, devine oentrul I viz itelor pascale şi mai toate familiile îşi dau întâlnire în casa în care mergem noi. Cum mătuşă-mea este o nevinovată cochetă a prirniri­ lor gospodărcşti, e fericită când mă duc la ei. Mă aşe­ z asem deci confortabil pe locul meu, lângă fereastră cu pardesiu] încheiat şi o tocă uşoară de drum trasă aproape pe ochi. Examinam curioasă pe tovarăşii de compartiment, când a apărut în uşe, chemând că a [36] 36 CAMIL PE'rRESCU găsit loc, recenta metresă a lui * * *. Am încremenit cu buzele întredeschise şi inima îmi palpita ca o pasăre ce se sbate ca să sboare, în mâna cuiva şi nu isbu­ teşte. Crispal'ea gâtului îmi împiedica respiraţia, M'am ghemuit mai mult ca să nu fiu recunoscută şi mi-am întors cu totul privirea pe fereastră. El a apărut prt­ măvăratec - l-am simţit fără să-I văd pe când aşeza geamantanul în plasă, pe urmă s'au aşezat alături şi atunci am întors şi eu capul. M'a salutat surprins şi amabil, dar era o amabilitate evident 'voită, Am în­ ţeles mai târziu că mergeau să faci Paştele la Sinaia. am înţeles din întrebările ei nerăbdătoare, dar şi din geamantanul care dusese cândva şi sărmanele mele că­ măşuţe la Sighişoara, tot de Paşte. Era o durere pe care nu o mai puteam stăpâni, care îmi măcina corpul ca unpvoltaj prea mare, un aparat. La f.el mergea acum cu o altă femee, reedita functional ca un conductor. un drum, care în amintirea mea era un refugiu unic de bucurie trecută, căci socoteam cele trei zile .pe­ trecute la începutul dragostei noastre, în orăşelul să­ sesc cu aspect medieval şi cu cetate, incomparabile în viaţa lui şi a mea. După o examinare amănunţită. în care desprinsesem acest episod de tot ceeace în Bu­ cureşti fostul meu prieten' putea reedita cu alte femei. alesesem din trecut această călătorie, cum ai alege o mobilă care a mai rămas bună printre ruinele lăsate de un incendiu. Am simţit zădărnicia oricărei iluzii, dar abia târziu am putut să surîd pentru mine însămi şi surîsul acesta m'a liniştit cum trebue să-I liniştească pe oratorul care şi-a pierdut penibil şirul, o întorsă­ tură de frază fericită, bună de final. Liniştea mi-a fost însă de scurtă durată, căci peste câteva clipe s'a mai urcat în compartarnentul nostru un domn care ţi-e prieten şi d-tale şi lui '" ","'şi mie, dar care are un 0- 1 1 �·�'.· •• ·"·.'.�".··----.··".r.··i'"i'ii·'�i'"i'iiiiiiiiii'i'iiiii'5iij''' [37] PATUL LUI PROCUST 37 ribil aer de mizantrop, cu ochelarii care îi cad atât tie des pe nas în jos, că a ajuns să aibă un adevărat tic al gurii. Ei bine, când l-am văzut, când am în­ [eles că studiază penibila întâlnire ca o ) vulgară dramă, şi că face în gând ipoteze asupra serîtimentelor mele. m' am simţit într' adevăr părăsită şi mizerabilă. Cu puţin inainte de plecarea trenului a intrat Însă în compartiment; un comisioner, cărunt, înalt şi cu mustaţa tunsă pe gura cocoloşită, pe care-I cunoşteam de când îmi a­ ducea flori dela D. Avea acum în braţe un vas, un fel de strachină înţesată del viorele, ca o floarea soa­ relui albastră închisă în smalţ verde. Pe un carton alb D. îmi scria că socoate că-mi va fi călătoria mai plă­ cută dacă voi avea dinainte grămada de flori. Un domn de/vis-a-vis a şi fixat orizontala mescioară a compar­ timentului, de am pus pe ea vasul cu minunea de fraged albastru care îţi împrospăta respiraţia, ca şi privirea, ca şi gânduri]e, Pe urmă darul venea, aparent, din lumea tuturor posibilităţilor şi făcea impresie. Cel puţin ştiam acum că nu mai sunt compătirnită. T. [38] 11 � INTI<'O DUPĂ A�lIAZĂ DE AUGUST Luasem masa la restaurantul de pe strada: Regală, în grădină, cu doi scriitori 1). Am mâncat tot timpul, 'enervat, feluri de mâncare sălcie, am băut apă călduţă şi leşioasă, /vin cu gust de li­ monadă. Toate acestea, pentru că n'am avut cu­ rajul să declar celor eloi scriitori, cu care sunt 1) Dacă m'am convins că într'adevăr D. "nu forma nici pe departe centrul preocupărilor" corespondentei melc, n'aş putea tăgădui că acel enigmatic "' .. * uu .îmi aţâţa curiozitatea într'un mod aproape de netăgăduit. Cu scuza vagă a unui interes scriiioricesc, nu m'am lăsax până când, nu numai că l-am identificat. dar l-am cunoscut chiar personal, ba încă, după cum se va vedea, curând am devenit şi prieteni. Era fiul acelui mare industriaş pe carei-am numit conventional în ro­ manul meu "Ullima noapte de dragoste, întâia noapte de răzhoiu" Tănase Vasilescu. A vea acel timbru deo­ sebit, acea vibraţie melodioasă calmă, pe care o au toţi oamenii, fruntaşi adevăraţi în activitatea lor, ori 1 t � .··.···iiiiiiii'ji;gai�·ii·"i-iii5i'"i�i-ih.0'iiiiiiii"II'-755577711111 [39] PATUL LUI PROCUST 39 care ar fi ea : artă, politică, militărie, aeroba ţie, dans modern, destin de don Juan sau box. De multe ori am stăruit pe lângă el să scrie, fiindcă nu numai că da În convorbire, acea impresie unică de trăire adevărată, dar din ceeace ştiam . despre viaţa lui, despre legăturile lui, despre ceeace făcea din el un adevărat exponent al societăţii româneşti de azi, mi se părea că ar da la iveală lucruri de un interes documentar puţin obicinuit... 1 s'a părut atât de ab­ surdă propunerea mea. făcută cu aceleaşi argumente ca şi cea adresată doamnei T. că nici n'a vrut să stea măcar de vorbă. "Eu, şi scriitor? De ce glumeşti în modul acesta?" . Intr'o zi Însă, pe când eram amândoi prin faţa Cercului Militar, a trecut pe lângă noi o fostă artistă a Teatrului Naţional, o stagiară angajată aproape în fiecare an, căci exaspera pe directori prin tot soiul de intervenţii, şi tot În fiecare an, sistematic, eliminată căci într'adevăr n'avea aproape nimic comun cu arta, şi nu îndeplinea măcar nici acel minimum social, care îngăduie menţinerea în cadrele acestei instituţii, chiar fără talent. A devenit livid. -- O vezi pe asta, pe femeea aceasta cu 'rochia roş­ cată? Şi s'a întors Iăcându-mă şi pe mine să mă întorc. Am ridicat din umeri a nedumerire, dar n'am spus că o cunosc, ca să aflu vreo taină, care. altfel nu mi-ar fi fost poate mărturisită . . - Nu, dar ce e cu ea? A rămas îngândurat, tulburat, şi nu mi-a răspuns nici când am repetat întrebarea, mereu frământat de amintirea lui ... A reluat abia când trecusem de Teatrul Naţional, ca să ocolească orice lămurire. - E prea lung şi prea complicat. Am crezut că mi se oferă prilej ul căutat de multă vreme. - E ceva aşa de extraordinar, într'adevăr? .- Poate că nu, poate că da, nu ştiu..; Sunt ca şi bolnav, din asta, ele o lună de zile. Un adevărat su­ biect de rornan., S'a întors brusc spre mine: ai iubit vreodată? Şi fără- să mai aştepte răspunsul, frângând oeva în el: +Patru generaţii dintr'ai mei n'au gândit cât mă Irământ eu de o lună. Am căutat să exercit asupra lui presiunea care mai nici odată nu dă greş în lumea prof'auă. - Poate că m'arTspitl să-I scriu eu - romanul ăsta - dacă-l socoţi atât de interesant: - Haide, atunci, la Şosea, (era prin Septembrie) să lnămmasa şi să-ţi. povestesc toată întâmplarea. Am refuzat molatec. [40] 40 ·CAMIL PETRESCU - Nu, dacă mi-o povesteşti, nu mi-e de nici un folos. Subiecte mi se oferă toată ziua. Nu. e scriitor căruia să nu i se ofere aproape cotidian subiecte: ;,Extraordinar. Am să-ţi povestesc cazul meu !. .. să vezi 1... Ai putea să scoţi un roman !. .. " Dacă vrei să-mi fii cu adevărat de folos, povesteşte-mi totul În scris. Mai mult de cât întâmplarea lusăşi care nu poate fi mai extraordinară, orice ai spune, decât un războiu, m'ar interesa amănuntele, mai ales cadrul, atmosfera şi ma­ terialul tntâmplării.; Fireşte că nu-ţi cer de cât o redare, Însă e nevoe să fie cât mai amănunţită... Pe urmă eu voi preface totul într'un rcrnau. (Şi spunând asta minţeam, căci nu mă gindeam chiar, să scriu un roman). Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru. - Ai să fii foarte surprins ... - Nu ştiu; să vedem ... Vrei să-mi faci acest mare serviciu? Povesteşte net, la îutâmplare, totul ca într'un proces-verbal. (Căci, cu adevărat, bănuiam mai intere­ sante decât întâmplarea Însăşi, alunecuşuri'c din condei, digresiile) . A surâs pe gânduri, descurajat, dar era atât de prins de împrejurarea că pe urmă m'a luat de braţ. -- Ascultă, am să fac şi asta... Deşi mă întreb, dacă nu ai să arunci ce scriu eu la gunoi. - Imi vei fi de folos numai dacă îmi vei de ma­ terial, cât mai mult, chiar când ţi-ar pare încărcat şi de prisos, fii prolix, cât mai prolix, Foloseşte, când vrei să te explici, comparaţia. Incolo nimic. - Bine, într'o săptămână am să-ţi aduc un caet jntreg. . Nu mi l-a adus peste o săptămână, nici peste două, ci abia peste o lună... Ceeace nădăjduiam, s'a realizat. Fred Vasilescu s'a "ambalat" şi întâmplarea a luat proporţii. Mărturisesc că n'am avut nevoe de prea multe modificări, abia ici colo de am simţit obligaţia unor desluşiri, a câtorva întăriri de imagini, de corijat unele lipsuri (căci multe altele 01' mai fi rămas) şi luai ales am . schimbat câteva nume şi date, complicând puţin lucrurile. nude, pe care bănuesc că el însuşi le mai complicase de asemeni, ca să evit indiscreţiile. Abia când l-am cunoscut mai de aproape, am înţeles de ce doamna T. l-a iubit atât, de ce a suferit aşa de mult din cauza lui. Nu numai datorită frumuseţii lui bărbăteşti, sportive, cât mai ales pentru un soiu de loialitate şi delicateţe, un mod de sinceritate a vieţii, care nu seducea numai. femeile, ci câştiga şi prietenia bărbaţilor lor ,căci puteau să sufere din pricina lui, ca şi ele, dar nu-l urau. Nu jignea niciodată, nici li Ji I " i [41] PATUL LUI PROOUS'r 41 prieten de altfel, că eu nu pot sta la altă masă decât la ceea la care sunt obicinuit, că nu mă pot .intelege cu alt chelner decât cu cel care mă slu­ jeşte de obioei'2:J Unii cred că asta e un în­ oeput de manie (cum mi se spune), oricum mi-a fost frică să le spun celor doi că nu-mi place să schimb masa la restaurant, căci ar fi zâm­ bit indulgent şi zâmbetul acesta indulgent mi-ar fi tăiat toată pofta de mâncare, Ei sunt doi scriitori cunoscuţi tuturor celor care călătoresc cu trenul şi profesorilor de limba română, au un fel de certitudine în calmul şi în politeţea lor indiferenta şi comodă, care contrastează cu graba şi excesul de zel pe care-Iyvădesc eu în fiecare gest când vorbesc cu eL) Imi spun cu un ton îndepărtat şi deferent: .Dlplomatule", "A viatorule". Ştiu că şi ei sunt măguliţi să stea la masă cu mine, din cauza numelui şi a situaţiei mele în ministerul de externe, dar e în asta' ceva gratuit, aşa cum cei care 'îm­ bracă un frac de închiriat, îl dispreţuesc şi îl afişează totuşi. La râudul meu, am pentru ei stima pe care o ai pentru lucrurile pe care n'ai să le poţi faoe. Admiram pe oei care joacă tenis şi cu destulă trudă am devenit campion regio­ nal de tenis, am ţinut să se vorbească,' să se amestece în convorbire, fraze -despre modul în măcar pe cel căruia ii lua nevasta. Cam prea echili­ brat, vorbind rar, dar nu fără o privire stăpână pe sine şi ades ironică. [42] 42 CAMIL PETRESCU care dansez, iar azi fetele mă anunţă, la telefon să /viU negreşit la bal "şi să dansez numai cu ele". Fac box, am trei cai de curse dintre care unul a luat premiul Solon, premiu fără însem­ nătate bănească prea mare desigur, dar pe care îl ambiţionează toţi proprietarli, din cauză că a fost cucerit de cai iluştri în trecut, Cu atât mai mare e meritul meu că l-am putut cuceri cu un grajd ele trei cai numai. Am avut două accidente de automobil despre care a vorbit toată �re:a AŞi în, deosebti t"L: Progld·es". la cro�ica lillon- b uena. m incerca rei Decor un cu avionui, nu- ,1 mai după doi ani de pilotaj, căci abia de a- tunci încoace m'am decis, cu toate că aş fi avut prilejul încă din timpul răsboiului, când am fost cerut la un centru ele aviaţie, dar era tocmai în timpul unor lupte grele de cavalerie la Sti- olărie şi când colonelul mi-a arătat, zâmbind cu dispreţ perfect ascuns, ordinul Marelui cartier, parcă ar fi plouat cenuşe pe mine, aşa mă sim- ţeam de prost: - Du-te, te mai odihneşti la popota Cartie­ rului, că de sburat nu prea se sboară acolo. Aci e greu.. mâine divizionul d-tale trebue să atace Coşna. � Am rămas la escadron spre marele necaz al ordonanţei care se vedea restabilit la oraş, dar şi spre bucuria roşiorilor mei care mă iubeau ca pe un frate. Toate le-am făcut în' viaţă, şi tot ce mi-a stârnit amorul propriu e trecut În acti­ vitatea mea ca într'un memoriu ele carieră. Nu- mai scriitor ştiu că oricât aş vrea, orice aş faoe' şi oricât m'as stoarce, n'aş putea deveni nicio- îl dată, şi deaceea stau cu sfială alături de cei doi J .:= [43] PATUL LUI PROCUST 43 prieteni, caci zârnbelele lor mă umilesc puţin, nu mult, aşa cât s'ar apleca o trestie sub apă­ sarea "vântului, Au . bunăvoinţa să se întrerupă din când In când, într'o convorbire ale cărei date elemen­ tare nu le cunosc şi care tocmai de aceea îmi pare nesfârşit de interesantă, cum erau convor­ birile din biroul tatălui meu, când se rosteau fa­ miliar şi ca în continuare, nume care mi se părea tot aşa frumoase ca Trebizonda sau Valdemar, sau Casablanca, numele misterioase ale copilăriei mele. Tovarăşii mei de masă pronunţau când cu indignare, când cu "nu e rău" sau "îmi pare că are culoare" nume de scriitori şi reviste, toate îm­ prumutate dela Hori şi în genere dela ţară, care mă fascinau ca toate lucrurile inabordabile. Aş fi ţvrut detalii dar nu îndrăzneam să le cer, căci nu mi le-ar fi dat, zâmbind cu indulgenţă, şi mă mulţumeam cu sonorităţi muzicale care mă limitau şi mă sileau să-mi recunosc o reală, ne­ tăgăduibilă inferioritate. Eram strâmtorat, eu atât de sigur de mine deobiceiu, 'eram ne la locul meu, nu izbuleam să fiu eu, cum nu isbuteşti să ai mersul şi silueta ta, dacă, ţi-a intrat o petricică în pan­ tof. Am mâncat în silă o farfurie de salată de vinete cu gust de dovleci tocaţi şi cu untde­ lemn unsuros, pentrucă tovarăşii' mei de masă mâncau cu prea multă poftă, şi mi s'ar fi părut inconvenabil ca eu să declar că Un fel atât de apreciat de ei, nu e comestibil. Au cerut apoi •. varză cu carne, dar prudent am aşteptat să le-o aducă întâi lor ca să \ văd despre ce e "�orba. N'am regretat această prudentă, când am văzut [44] 44 CAMIL PETRESCU T '/Ii> 'r farfuria cu marginile pătate de sos gălbui (poate din pricina că, grăbit,chelnerul aduce mai multe farfurii odată, puindu-lo unele într'altele ca la pension, şi de aceea ldveori,' fundul far­ furiei intră în sosul celei de desubt, când nu şi degetele celui grăbit), De altfel am făcut rău că am acceptat să mănânc în grădină. Intâi că umbra era călduţă şi iradia, dar mai ales, fiind­ că la amiază e totdeauna mai cald afară, chel­ nerul străbate astfel o porţiune de grădină prin soarele dogoritor, -jar din pricina asta năduşeşte de-i curg mici siroae pe tâmple şi la rădăcina nasului. In deosebi sosur ile, sub proectorul ar­ zător al nămiezii, devin ;fvii şi calde, �apătă un fel de materialitate fiartă care te desgustă, Caut un refugiu de proaspăt şi răcoritor în ape mi­ nerale, Dar mai ales varza cu carne de acum mi se pare o monstruozitate culinară ; de obicei se Iace cu carne de purcel mai grasă ca să fie fra­ gedă sau cu piept de 'văcuţă în cazul oel mai rău. Ori cum, sosul tr,ebue să fie scăzut, nu ca în cazul de acum, apos şi revărsat, de pare mai curând o ciorbă, lesioasă de ..... varză, În care au căzut la întâmplare bucăţi de muşchi cu 'fibre lungi, ca nişte sfori roşcate, roşii numai 'intr'o parte şi jvinele spre negru, cu poşghiţă albă pe cealaltă parte. Prietenii mei mâncau însă cu poftă, îmi adresau întrebări binevoitoare, cu SU­ râs uri protectoare şi mă îndemnau să beau din vinul cald, pe care chelnerul, neobicinuit cu pre­ ferinţele mele, nu-l adusese în baterie cu ghiaţă, iar eu acum nu mai aveam curajul să poruncesc îndreptarea lucrurilor. Eram sincer necăjit că nu pot să beau, când eram îndemnat cu atâta cor- I rJ -i r [45] PATUL LUI PROeUS'f 45 dialitate, mai ales că aveam pentru unul dintre comeseni nu numai o admiraţie extraordinară, dar şi amintiri frumoase din vremea războiului. După ce luptasern călare în tot timpulJ:ietragerii, re­ gimentul nostru, în a doua parte a campaniei, a fost băgat în foc descălecat, la Sticlărie pe .valea Oituzului unde am luptat o �bucată de ,vr,eme. Rănit, am fost evacuat într'un spital di­ .napoia frontului, într'un târg moldovenesc. Ofi- ţer intendent al spitalului era tocmai cel care acum era în dreapta mea la masă. Băiat de pe­ trecere, harnic la treabă, după câte se spunea, luptând voiniceşte cu damigeana cu vin, dar şi isbutind să obţie totul dela centrele de aprovi­ zionare, aşa încât spitalul nostru nu ducea lipsă de nimic. Toată lumea era încântată de el, şi mai ales noi, ofiţerii răniţi care puteam părăsi patul. Intr'un pavilion din fund, unde ocupa două în­ căperi ofiţerul intendent, se lncingeau nişte gran­ dioase partide de pocker, CCU'iC ţineau uneori, dela trei după amiază până a doua zi dimineata. Era un bun camarad cu un limbaj anume al lui, poetic, care de atunci mă umplea de admiraţie şi pe care, umilit de mărginirea mea, l-am regăsit pe urmă în/volumele lui de proză. Dar iată că a­ cum începe o adevărată dramă pentru mine. In sosul, sau mai bine zeama din farfuria celuilalt scriitor, puţin ascunsă de tăiţeii de varză, doarme cu aripele strânse, Înecată în grăsime, o muscă. Niciodată, nici chiar în război, când am co­ mandat patrule tari de cavalerie, nici când am fost însărcinat, ca de atâtea ori, cu misiunea de a c<:nduce prin ţară diferiţi oaspeţi de marcă, nu mi s'a pus o problemă atât de alarmant imediată - [46] 46 CAMIL prc1'RESCU şi atât de insolubilă parcă. Să atrag luarea a­ minte a domnului, tol atât de reputat scriitor, dar pe care eu îl cunoşteam mai de puţin timp, şi care tocmai explica un manifest Iiterar, era oarecum prea târziu, căci şi mâncase jumătate din farfurie. Şi pe urmă din acelaş fel de mân­ care Îmbuca (aoesta e cuvântul) şj/ vechiul meu prieten. Ar fi trebuit deci să renun re amândoi la resturile din farfurie şi să caute să-şi impace în stomac cum vor putea: mâncarea consumată cu structura şi imaginea muştei. De altfel aveam im­ presia că, deşi mi-ar mulţumi, ar fi totuşi ener­ vaţi şi, aşa ca În nu ştiu care filosofie unde rea­ litatea se crează prin Însuşi faptul cunoasterii, m'ar fi făcut pe mine-- care prea văd toate -­ răspunzător de existenţa mieei vietăţi, decedate in grăsimea din farfurie. Mă simţeam intimidat ca un elev de şcoală care n'ar îndrăsni să -atragă luarea aminte profesorului că i se vede rupt ciorapul, deasupra pantofului la călcâi. M'am hotărît să aştept cu nădejdea că ei nu vor mânca totul din farfurii, şi că o întâmplare fericită va face să rămâe, în restul din zeama picolului, tocmai porţiunea cu cadavrul muştei. Aşa aş­ teptam să se apropie ziua de examen când e­ ram mic, sau inspecţia însărcinatului de afac-eri când 'eram detaşat Nervos, nehotărît, obsedat de imagine. Iar când am înţeles că voi asista la clipa inevitabilă, când tovarăşul meu va înghiţi musca, am devenit palid, cred că mi s'au albit buzele. Intrerupându-se atunci din pasionata lor discuţie despre programul grupării lor, scrii­ torul bălaiuv/voinic şi plin dc,'voie bună m'a în­ trebat dacă nu CU .. .nva mi .. e rău. Ahia am putut i(t:"'"i"f""". [47] [ .PATUL LUr PROOUST 47 să şoptesc arătând extenuat, cu un vârf de cuţit spre muscă. A surâs şi cu Un gest secundar, de paranteză, a scos cu furculiţa musca, a aruncat-o jos şi i-a spus prietenului meu, aşa în treacăt, cu binevoitoare ironie: "E gingaş domnul", pe urmă a propus ca manifestul să Iie tipărit pe hârtie mai luxoasă, cu desene moderne. Maitâr­ ziu a trebuit să ne retragem, cu masă cu tot, mai înspre salonul cel mare, căci cortul întins dea­ supra se incinsese de lot. Mărturisesc că. am re­ curs la Un procedeu destul de inelegant, dar am toale scuzele. Când am propus, prevăzător, schim­ barea mesei, eram sigur că prietenii scriitori vor accepta bucuros propunerea mea. Şi iată de ce: cam pe Ia sfârşit, când se goliseră cea mai mare parte din mese, / veneau să dejuneze preşedintele Camerii cu fata lui, una dintre cele mai frumoase fete din societatea bucureşteană. Dar când m'au / văzut salutând, cei doi scriitori m'au şi întrebat în grabă şi eu o mimică extrem de indiscretă, ca şi când ar fi fost vorba de o pensionarăa localului, cine e domnisoara, Nu puteam nici să nu răspund, şi nici să răspund, pentru că fata observase între­ barea simultană a celor doi şi ar fi ghicit după miscarea buzelor răspunsul meu. Deabia am aş­ teptat plecarea, Ne-am despărţit foarte cordial in faţa restau­ rantului, rugându-i să-mi trimită şi mie revista pe care .voiau s'o scoată. Cred că am făcut şi o supremă impoliteţă, întrebând cum pot plăti a­ honamentul, ba încă ducând şi mâna la port­ vizit. A fost numai o precipitare mintală. Eu, care sunt dat in cercurile noastre drept model de atitudine degajată şi linişte de spirit (pentrucă [48] totdeauna mă consider cel puţin egalul oelor cu care vorbesc, dacă nu în orice caz din aceeaşi lume cu ei) sunt timid şi îmbrăcat în haine prea strâmte, în faţa celor pe care-i admir. Acum de pildă, dacă aş fi început aşa., Vă rog să mă con­ sideraţi şi pe mine abonat la revistă, nu m'aş mai fi simţit obligat sa. schiţez un gest precis, ducând ,IVag mâna la portvizit. Dar pentrucă în­ cepusem numai aşa: "Vă rog să-mi trimiteţi şi mie revista" mi-era teamă ca ei să nu înţeleagă cumva că doresc să mi se trimită revista gratuit, mai ales că, deşi mai puţin prieten cu unul dintre ei, îmi permisesern totuşi să achit eu toată so­ coteala. A trebuit să fac un gest care să arate cum. vreau şi am ţinut să mă explic, repede. Dar e oeva atât de încurcat, efi toate ,.virtualităţiLe astea mă enervau lot mai mult, tocmai pentrucă nu puteam exprima nimic, erau fără coadă şi cap, înghesuite în câteva clipe, cum ai/vârî cu sila şi ai înghemui pe cineva, care s'ar sbate, într'un sac. Nu ştii dacă nu-i apeşi genunchiul pe gât, nu ştii unde-i e capul, nu ştii să dai formă uni­ tară sacului îi! sfârşit. Şi eu, când sunt nelalocul meu, stau în clipă (aruncat În grabă), cavvâr ît în sac. Nu găsesc nici explicaţia pe care o caut disperat şi nici echilibrul după care mă chinuesc cu îndârjir-e. Am fost aproape recunosător scrii­ torului .voinic şi bălan, care m'a bătut pe umăr şi mi-a explicat că voi plăti mai târziu. Mi-a în­ semnat apoi adresa În carnet. Am luat-o în jos, spre dreapta, cu toată căldura, să văd cum se dărâmă casele pentru deschide ... rea bulevardului Brătianu. Eram nerăbdător,' căci nu fusesem pe acolo din ajun. Casei din 48' CAMIL PETRESCU r I '1 [49] PATUL. LUI PROCUST 49 dreptul străzii Regale, îi ridicaseră acoperişul şi rămăsese acum, aşa, cu 'pereţii tapetaţi între care fusese .viaţa de familie, de. s'ar fi putut uita ci­ neva dela etajul casei Visante să vadă înăuntru, ca într'un corp .omenesc, deschis pe masa de o­ peraţie. Negreşit, mobilier nu mai era, dar al­ bastrul ta petului închisese scene de viaţă: iubire, necazuri, nasteri.. 'visite;. era întreagă soba la gura căreia stătuse desigur, vre-o femee gânditoare, a­ lăturea era soneria mică în perete. Şi acum era un gol de nămiază până în adâncurile luminoase, arzătoare ale cerului. O cas.ă. f��'ă =r=! val�a,. �lU e. o �a�ă . din care chir-iaşii se muta ca sa /vle alţi chiriaşi. E ca o /violare. Nu ar trebui să se permită oricui să vadă O casă căreia ise ridică acoperişul, cum metresa care iubeşte nu lasă slugilor să facă pa­ tui în care au fost îmbrăţişările ei, ci îl strânge şi-Laraujează singură, în clipa plecării: Făcuseră un scoe şi coborau pe el cărămi­ zile roase şi uruitoare ca buştenii pe şghiabul de munte. Din cauza prafului şi molozului toţi trecătorii se lipeau cât mai mult de gardul de fier al caselor dehis-a-vis (strada veche nu avea mai mult de şapte vmetri lăţime) şi îşi ţineau. cât puteau respiraţia, Dărâmăturile ac-este a de case au fost calamitatea Bucureştilor după răs­ boi, ca şi construcţiile, neîngrădite de scânduri protectoare măcar, In dreptul unei clădiri, des­ compusă În zidărie/veche, bârne şi fier, trotua­ rul era desfăcut, trăsurile şi aujomobilelefntrau unele într'altele, de nu mai conteneauvclacsoa­ nele şi înjurăturile şoferilor. Eu veneam însă în fiecare zi. Mă duc oriunde. se-deschide..o stra- 4 [50] 50 CAMIL PETRESCU dă nouă. Aştept perspectiva! viitoare cu pasiu­ nea cu care jucătorul filează cartea. Intru nu se vede nimic şi deaceea în fiecare zi nu întâr­ zii prea mult. E mai mult o enervare că lucru .. riie merg prea încet. Dacă urmează o Duminică sau o zi de sărbătoare, mi separe că un proces de naştere s'a suspendat. Mă opresc şi fac tot soiul de ipoteze asupra aspectului pe care îl va avea noua stradă după reconstituirea pâvajului. Ştiu bine că un moment nou se va crea. Dar \ va dispare unul' vechi, iar această tranziţie n'am pu- • tut s'o prind niciodată, cum, când eram mic nu pricepeam cum din hârtie şi boabe negre pe ea, ieşea când un cântec sprinten, când un oftat lung, când o grindină de sunete. Mă ascundeam după uşe şi ascultam cum cânta mama la pian. Toată casa era plină de sunete ca un clopot şi eu ştiam că ea cântă privind, dar cum din boabe negre ca piperul poate să iasă sunet n'am priceput nici ... odată. In viaţa mea am rămas cu pasiunea şi ne­ liniştea schimbărilor, a trecerilor. Ştiam deci că, acum va fi o stradă nouă, desigur ca orice altă stradă nouă, dar, atunci nu va mai fi şi cea veche, ca să le poţi compar�", pentru că ar trebui să fie chiar în locul acesteia; iar imaginile, ca obiectele, sunt impenetrabile. Şi noutatea, mo­ mentul inedit, ar fi tocmai în examinarea corn ... parativă a celor două imagini simultane. Mai bate IUn,Aagl i�ânt de mijloc de August, liniştit şi fiert parcă, asemeni "porumbelului fierbinte" pe care o ţigancă îl oîeră oamenilor care dărâmă casa, într'o copae, în care desigur au fost culcaţi copiii (după ce a fost fiert, neîndoios în cazanul cu rufe). Mă acoperă praful, când mă îndrept spre "2 '''' ;; -"îiii7m [51] PATUL I,UIPROeU8T 51 strada Batişte. Incet, trebue să ocolesc, căci într'o curte e un depozit improvizat de benzină: "For ... duri"/vechi de tinichea, jerpelite ca nişte haine de salahori, modele aproape comice, revândute şo­ ferilor, vin să se aprovizion�ll,�_ăci parcă ele singure (cele de lux fac siestă) mal- lucrează în nămiaza asta de August, împreună cu aoei paria care asîaltează, între dogoarea cazanu­ lui cu smoală şi a cerului arzător albastru. Strada e pustie şi înaintea mea e, singur dru- ,1 meţ, o foae albă de hârtie, care luată de vânt, se târăşte cu paşi mărunţi de şoarece, în­ cercând întâiu parcă să traverseze, dar se lo­ veşte de muchea trotuarului, cu care aleargă apoi paralel departe, pe urmă spre capăt, unde strada ocoleşte puţin, saltă ca o gâscă, încercând să sboare. Dintr'acolo vine cu grabă întinsă un au ... tomobil cu geamantane aşezate �.l!. nişte tur ... nuri oblice al ături de şofer, altele turtind ge'" nunchii domnului şi doamnei.xcare mai vor, cine ştie, să prindă trenul de Sinaia sau de Constanta, unde e prospeţime şi răcoare. Şi nici prietenii mei nu sunt acasă. Ferestrele au hârtie albastră. şi pe uşă este scris cu creio -; nul, un bilet. Urc trei trepte ca să-I descifrez: �,omul care vine din partea d-Iui Vasiliu să in­ trebe, la uşa din dos la bucătărie că are un pa ... chet şi o scrisoare". Nu ţineam prea mult să-i văd, deşi vfemeea e agreabilă când e familiară, după masă, veneam numai, aşa, ca să am ce face, dar faptul că găsesc acum uşa închisă, mă scade sufleteşte ca o părăsire, Ca o neşansă dispropor­ ţionată. Prezenţa lor deabia acum îmi devine ne .. eesară. La întoarcere, puţin amărît, descoperşi [52] 52 CAMIL PETRESCU reţin toate casele care au geamurile astupate cu hârtie albastră. Casa din colţ are obloane mo­ derne cu lame paralele, care se ridică şi se lasă ca la birourile americane. Ca să apuc pe strada Enei, căci 'viu spre Capşa, ocolesc un hotel, în etajele căruia sexualitatea e condensată şi t01'O­ pită în după amiaza asta de lvară, ca gazele care se târăsc în fundul miei mine. Iată, după un croitor sărac o legătorie de căl'ţi./\Titrina e prea sus, ca pe un podium, dar tot disting neverosi .. milele adunături de poze. Un portret al archidu .. celui RudolJ', rupt din vreo revistă ilustrată, ve­ che, din vremea când se Încerca la ilustrate, desenul imitând fotografia, trei caricatu-i colorate de Jiquidi: un cap mare de general cu mustăţi enorme pc un trup cât un deget, alta cu un cap cât un măr pe un trup tot cât arătătorul: Eu .. gen Stătescu şi nu mai ştiu cine. Cărţi poştale gălbejite, înşirate pe sfoară. ca mânătărcile, cu muzicieni celebri: Chopin, Schumann, Bizet, Wag­ ner. Câteva femei goale. Una -- din ce vreme? cu fusta ridicată în faţă, dansează cancanul în­ doind picioarele cu pulpele excitanta Între jar­ tiere, asvârlite din maldărul de dantelărie albă a .xlessous-urilor", E blondă, grăsuţă, cu sănii prezentaţi pe dantelă, ca perele mari de lux în cutii cu/vată. Trebue să fie faimoasa "La Gou­ Iue" sau /vreuna din şcoala ei. E cald şi după amiaza asta de August e calrnă şi îmbâosită ca în orele de siestă un harem adormit. Incep să-mi simt corpul, aş mânca piersici şi aş vrea să văd o coapsă de femeie frumos arcuită, cu pieliţa albă ca să ţi se lipească de podul palmei: Opresc o trăsură eu cai deşiraţi şi osoşi. [53] PATUL. LUI PROCUST 53 Pe lângă strada Plcvuei vşi. Bulevard o o curte. lungă c;ît o stradelă şi acoperită, cu etaje adăo ... gate, cârpit fiecare cu scăriţc de lemn strâmbe. Sunt locuinţe studenţeşti şi menajuri boeme. La cişmeaua din curte c noroiu pentru că toată ziua trebue să vie lumea să ia apă. Cutia cu gunoae, enormă, e în faţă şi alături de ea câteva că ... rute de lemne" aşa că toată casa pare un tren. de marfă cu tenderul înainte. Mă gândeam cu enervare că s'ar putea ca uşa de lemn toată, a Emiliei, către care mă duceam, să fie închisă cu cheea, iar la repetatele. mele bătăi, întărite, uşa aceasta să rămâe definitiv calrnă, egală ca o barieră Între mine, cel de afară, şi interiorul baricadat. Totul în trupul meu era pregătit încă de pe drum şi se accentua intens, pentru ce avea să vie. Mâna desfăcută ca să-şi mărească suprafaţa de pipăit, se încolăcise de pe acum în jurul bra­ tului alb, plinuţ al fetei, ochiul juca încă de pe drum comedia cncrvantă a sânilor, care pe ju­ mătate i văzuţi, nu rămân aşa etern, ca într'un tablou, căci cămaşa, prinsă încă la mijlocul trn ... pului, cade de pe ei, desvelindu-l pe unul corn­ plect iar pe altul de jumătate, sâni a căror vagă moliciune c parcă provocată de greutatea sensua­ lităţii, dizolvante, leneşe şi lenevitoare ca aerul cald. Cutele pe care le face cămăşuţa, oco­ Iindu-Ie rotunjimilo de fructe, sunt tot atât de molatice şi incolăcitc ca şi linia lor sinuoasă. Ge­ nunchiul încă de pe drum se simte potrivit prin rochie deasupra genunchiului ei, în primitoarea adâncitură cu care începe coapsa. Mâinile-mi co­ boară apoi îmbri:î.ţişând femeea cu coatele în- [54] 54 CAllIL PETRESCU doite şi sprijinite în şoldurile ei, cu faţa de di ... năuntru a braţelor şi avantbraţelor, cuprinzân ... du-i şi simţindu-i talia, ca nişte sepale vii. Am bătut în uşe, şi sunt surprins de sunetul oătăii auzit înăuntru, de parcă am trimis un sol. NI va răspunde nimeni; sunetul acesta tri ... mis de mine Iva fi singurul semn de viaţă. Se aud paşi înăbuşiţi însă, cineva topindu-se cu restul lumii a mişcat nevăzut clanta, în faţa mea la un pas. Sora Emiliei, fără să aştepte să-i dau bună ziua, s'a întors câţiva paşi şi, din pragul micului ,Vestibul întunecat ca o magazie, de unde o scară duce sus, a strigat-o, fără să-mi spună numele, cum se anunţă fetele la bordel: Emilia. Jucau se pare cărţi, căci 'văd pe masă un pa" chet mic, unsuros, care ar putea să fie şi pentru ghicit însă, şi acum totul e întrerupt, iar tâ .. nărulcare e cu ele e nedumerit. E ca o catas­ trofă liniştit convenită, care în loc să mă măgu­ lească, mă stânjeneşte, căci deschide ca un hiatus, între ceeace se întâmpla până .acum în această sufragerie cu mobile vechi şi între cele ce se vor întâmpla, în şi prin prezenţa mea ... Trebue să găsesc o introducere, oricum. Dar tânărul, după ce a ezitat câteva clipe, neştiind ce să facă, sau poate la un semn, neobservat de mine, al/vreu"" neia dintre femei, se decide şi după ce hălăbă­ neşte puţin mâinile, se strecoară prin uşa deschisă în }v>estibul fără să salute, ca o fvietate domestică. E ca de douăzeci şi cinci de ani, cu o figură de lăutar, oacheş de tot, ras, îmbrăcat În haine negre. Toată mişcarea asta produsă de venirea mea mă stinghereşte şi mă întristează, căci ştiu bine [55] PATUL LUI PROCUST 55 că prestigiul meu de om n'a câştigat nimic, dar mi-a descoperit, jignind ceva în mine, că există straturi de viaţă normală, mult mai jos de ... cât mine. De ce a plecat tânărul acesta? ce in ... ferioritate îşi simte şi acceptă faţă de mine chiar,care sunt aşa cum sunt, care de atâtea ori mă simt mărunt, inferior, îmbrăcat ca în haine streine, de căpătat, cu toată aparenţa mea de .monden. El e poate cel care o conduce pe Emilia în oraş, îi sărută respectuos mâna în stradă, aşteaptă îngrijorat să fie invitat, consi ... deră că a fi primit de ea e un semn de im ... portanţă în viaţă, ori ca o Duminică. Fac de ... sigur revelionul împreună iar când îşi lasă ge­ nunchiul prea descoperit, ea se acoperă, sau îl pofteşte afară, când se îmbracă cu rochia. E ... milia aceasta, pe care am avut-odin noaptea când m'a dus un prieten la Luzana, pe care am chemat-o la mine când am/vrut, şi pe care to­ tuşi în trei ani, am venit cel mult de trei ori s'o am, care de câte ori a fost singură cu mine, n'a întârziat, ca să rărnâie în cămaşe, cu coap ... sele goale, un sfert de oră, fata asta blondă sau mai mult spălăcită, grăsuţă şi, vulgară, pe care au avut-o toţi prietenii mei, ca şi mine (căpi­ tanul Ştefănescu, în tren, fără ca ea să-şi scoată chiloţii). Căci e într'adevăr gravă, irnpozantă în atitu ... dine, nu ştiu cum să spun, are ceva de profe­ soară, un fel de aer sărac cu duhul şi sigur de el. Priveşte serios, aprobător sau desaprobător, 1> se plictiseşte, are lveleităţi să conducă discuţia, crede în sfârşit că discută. De aci e poate toată drama ei, căci dela înălţimea asta, trebue să [56] 56 CAMIL PETRgSCU' treacă la atitudinea femeii pe care o aşezi pe pat, dar, fără resurse sufleteşti, ea nu poate găsi transiţia rrecesară., Poate că acei din jurul ei nu pot s'o aibă numai din cauza asta (dar nici nu e obligată faţă de ei) când însă e nevoită de inte­ res, sau din dorinţă pur şi simplu, să se dea, atunci Între femeea Îmbrăcată şi cea goală e o succesiune de momente neangrenate, precipitate, indiscrete pentru deficienţa raportului sufletesc dintre cei care-vor fi împreună în pat. Totul apare ca un şir de concesii şi abandonări al căror mobil adevărat se iveşte indiscret, jignitor şi u­ rât. De aci şi dispreţul cu care vorbesc cele ea ea de act. - N'aţi mai fost de mult pe la noi? întrebă sora Emiliei, o femeie ca de patruzeci de ani, căci poate nici nu ştie numele celui pentru care s'a revoluţionat toată casa. -� Valeria, fă nişte cafele, domnului îi place cafeaua dulce şi bine fiartă. Ţine minte din seara restaurantului în grădină. Dacă ofernee care m'ar iubi ar ţine minte un amănunt ca acesta, aş fi cald măgulit, dar la Emilia n'are nici o sem­ nificaţie, ca una:ccident de memorie, sau ca o bună organizaţie practică. Ii explic că am im­ presia că "am deranjat-o", că am provocat prin venirea mea neaşteptată o reală perturbare. _. 0, nu deloc. Imi face plăcere. Spune asta rece şi plat din lipsă de vocabu .. Iar analitic. Eu ştiu bine că e încântată (aş spune, dar Emilia nu poate fi chiar "încântată", căci asta presupune o anumită fluiditate inte­ rioară). E satisfăcută, cu un foarte înainte, ar fi mai exactă expresia. E satisfăcută întâiu pentru [57] PATUL LUI PROCUST 57 ştie că mâine mă va conduce abil, atât cât poate ea să fie abilă, să-i achit o pereche de pantofi sau cine ştie, se ".va găsi o formulă să-i las, ca rândul trecut, două mii de lei pe mescieară. De altfel, şi în afară de asta, Emilia caută contac­ tul - e un cuvânt din vocabularul ei - cu băeţi din lumea bună. Căci ei "lansează" femeile, a­ dică le duc la petreceri unde au şansa să dea peste bancherul bătrân şi decrepit care le va subvenţiona apoi lunar. Am un coleg care face, oarecum cu metodă, astfel de aranjamente, şi e plătit în natură, de fetele recunoscătoare. -- Nu ştiu, mi s'a părut că tânărul fusese cam stingherit puţin? Emilia mă lămuri cu oarecare grabă, atât cât poate ea să se grăbească,' dar mai ales cu importanţă, ca să înlăture un mo­ ment mai degrabă posibilitatea de a fi bănuită, că ar putea fi a celui plecat.. - A, nu, e Un coleg. .. ... şi spunea asta ca şi cum coleg ar fi lnsem­ nat un eunuc sau un servitor, la care o femee ca ea nu se poate coborî. -- ... mi-a adus o piesă de cetit. L-am rugat pe el să-mi caute ceva, că anul acesta nu mai merge. Dacă nu mi-a da un rol îi las şi plec. Cu şase mii de lei ai lor pe lună deabia îmi plătesc pan­ tofii pe care-i stric ducându-mă la repetiţie. Bă­ iatul ăsta citeşte cărţi, că e şi pe la o gazetă, nu ştiu care .... Nu cunosc, nu pricep prea mult teatrul, deşi e una din pasiunile mele, prin culisele lui, dar Emilia spunea firesc şi detaşat de obiect "l-am rugat pe el să-mi caute ceva" cum ne spunea odată un suplinitor rătăcit la liceu: "N apoleon [58] 58 CAMIr. PETRESCU este foarte important fiindcă a avut mai multe războae", sau plutonierul major, când era esca­ dronul în marş: "Cântaţi cântecul ăla, cum îi spune, cu soldatul, sau ăla cum îi zice, cu doamna învăţătoare. Hai cântaţi!" Teatrul e pen­ tru ea ceva necunoscut, întâmplător, de unde îţi vin aplauze, flori şi automobil, în care "dacă ai noroc" ai şi succes, că piesele ţi le aduc, aşa, prietenii, cum ţi-aduc ciorapi dela Paris. "N'ai auzit de-o piesă ... aşa, pentru mine?" Ea spunea, că "aşa nu mai merge" pentru că se socotea me­ reu nedreptăţită, că directorii teatrului şi regi­ zorii o persecutau, nerecunoscându-i meritele. Ea aştepta să i se dea un· rol, în realitate prin rol ea înţelegea un sucoes, căci roluri i se dăduseră câteva, dar fusese dezastruoasă ca o bucătăreasă patetică. Nimic În lume n'ar fi făcut-o să convie I că ea n'a priceput cumva rolul, că era/vulgară în el, ci dimpotrivă că "oe ăla era rol?" Acum aş­ teaptă întâmplarea dela "băiatul" de adineaori. Cred că în realitate Emilia nu citea nici gazeta cu anunţuri. - Toate roiurile mele le dă Marioarei S .... Marioara S ... era o actriţă destul de tânără, care trecea drept foarte frumoasă când privea lan­ guros, căci îşi "făoea" bine capul. N'avea nici un fel de feminitate, oricum Însă era şi mai/vioae şi mai subţire decât Emilia. Nu era lipsită iarăşi (când nu vorbea) de o graţie reală. Numai faptul că femeea din faţa mea nu-şi dădea seama .re deosebire e între ea şi Marioara S. şi tot devenea concludent pentru lipsa ei de bun simţ, pentru incapacitatea ei de a avea impresii cât de puţin întemeiate, de a descoperi nuanţe. [59] PATUL LUI PROCUST 59 Crezi că ţi-ar fi convenit rolurile Marioarei S? .. am întrebat-o înmuiat şi din cauza căldurii, deşi ferestrele erau în umbră căci soarele trecuse în spre dreapta, dar moleşit mai ales din cauza descurajării de a găsi( vreodată vreun punct de înţelegere cu femeea asta. Sora Emiliei tocmai intrase cu o tavă pirogra­ vată pe care erau două ceşti de caîea,:' una/verde şi alta albă, cu dungi aurite, iar alături de ele două dulceţuri, pe Iarfurioare în formă de frunză de vie. - Cum, n'aţi auzit-o pe Emilia niciodată? .. Aaa l., Te face să plângi. N'aţi fost la teatru? Ia spune Emilio scena din ;,Modelul". .. Era totuşi cald, iar suîrageria asta săracă(ve­ che, cu faţa de masă cu patrate albe roşii, cu un bufet de stejar cu florile sculptate, desghiocate, cu uşile fixate, ca să nu se deschidă singure, prin bucăţi de hârtie zvârîte subt ele, cu po­ miere cu mere noduroase, oricum nu te predis­ pune să asculţi scene declamate. In colţ, un pa­ tefon de lemn, model vechi, lângă un divan de­ şelat, acoperit cu zvelinţe româneşti, mă indemna să mă trântesc pe el, deşi perinele, una pictată avea culoarea cojită acum, iar alta diformată şi cu conţinutul grămădit într'un colţ, arătau că gaz­ dele nu sunt relativ ne aten te cu ulmicurile materiale ale existenţei, dar şi că destulă lume se mai trântise pe acest divan. Am rămas deci pe scaun, şi-am îngânat. vag în contrast cu preei­ ziunea invitaţiei... - A nu! Nu am auzit-o niciodată in "Modelul". Era să adaog "deşi mă duc des la teatru", numai aşa dintr'o nevoe de reactiune ironică la întrebarea [60] 60 CAlUL PETRESCU Valeriei care bănuia că nu merg la teatru, dacă n'am văzut-o pe soră-sa În "Modelul". - A eşit acum cinci ani, la producţia cu ea ... Emilia, haide, fă scena cu prmţesa, După ezitări şi surplus de invitaţii, dealtfel destul de reci, Ernilia s'a ridicat în picioare, a dat scaunul la ° parte, a lipit coatele de corp strângând pumnii, a făcut o grimasă de durere şi dispreţ, şi aruncând energic capul în profil, pe când corpul 'era cu faţa la noi, a început: "Nu, doamnă, este amantul meu ... _amantul meu, - o, cât am suferit pentru el.. Aa l Ce ştii d-ta? In timp ce d-voastră, femeile de lume, trăiţi în/4ârtej (Emilia ezită), vârtejul luxului ameţitor, eu petreceam nopţi întregi deasupra maşinei de cusut, ca să poată. cumpăra el a doua zi pânză şi vopsele pentru tablouri... (Şi din gât, sec). Ce ştii d-ta, doamnă, ce e amorul? S'a oprit subit şi s'a aşezat scurt şi liniştit la masă. -- Nu sunt în nervi azi. Am Început să mint gratuit şi neconvins. - Dar nu, dar nu, era foarte bine ... Valeria, corpolentă şi cu sănii aproape turti ţi unul de altul În strânsoarea brasierei, s'a grăbit, luând notă de aprobarea mea oarecum. - A, păcat că n'ai auzlt-o.. a fost aplaudată mai mult decât celelalte şi i-au aruncat flori pe scenă. Acest "i-au" care ar corespunde anonimului "on", etc. nu era totuşi chiar atât de anonim, căci am fost şi eu odată la o producţie, cu prietenul R., şef de cabinet al Teatrului, şi ştiu că fetele şi prietenele lor îşi aruncau flori din sală una val­ teia, dar nu e mai puţin adevărat că şi aci era [61] PATUL LUI PROCUST 61 un soiu de ierarhie: cantitatea era in raport, oare­ cum şi cu meritul celei omagiate, căci chiar ma­ nifestările acestea au limite. Cinematografiştii, de pildă, ştiu că nu pot face reclamă mare oricărui film. Dealtfel, cred că multă lume socoate că Emilia are talent. Ba mulţi o cred şi frumoasă. Are capul rotund de tot, ceeace e încă mai su­ bliniat fiindcă poartă părul pieptănat lipit şi des­ părţit În două printr'o cărare din creştet până in mijloculfrunţii. La spate e răsucit puternic într'un coc mare, ceeace Înseamnă că e deci o coafură grecească. Fruntea ei, fragment de sîeră, e aşa de limpede, de parcă nici unul dintre mi­ lioanele ei de strămoşi n'a increţit-o-vreodată din .J cauza vreunui gând. Jos e mărginită de arcade inginereşti. de geo­ metrie, mai ales că sprâncenile smulse cu trudă sunt trase ca de un penel sigur. Orbitele nete, desăvârşite şi ele, ca nişte scheme de peştişori cărora li s'au retezat capetele, şi sunt puse fru­ mos faţă 'n faţă, nu s'au adâncit nici odată de suferinţă. Ochiul verzui, mare, le umple perfect. Pleoapa de jos, cu genele făcute cu rimel, se pierde aproape imediat în obrazul plin, iar cea de sus e foarte apropiată de sprâncene, ceeace dă impresia că Emilia e mereu încruntată (fără nici o dungă totuşi). Nasul e oarecare, dar buza de sus subţire, cu tot şănţuleţulei, pare că e .în­ tr'o piele prea scurtă; din pricina asta, se 4�de, Emilia nu poate surâde. De altfel toată ffta îi e parcă îmbrăcată într'o piele albă, frumoasă, dar mult prea scurtă şi numai de aceea stă întinsă. Imi aduc aminte că se spunea despre o fostă "demimondenă" că şi-a injectat în obraji, pa- [62] 62 CAM IL PETRESOU raîină, ca să-i dispară cutele. Aşa parcă a făcut şi Emilia. In orice caz seamănă mult în privinţa aceasta cu acele capete cu pielea întinsă, cu roşu în obraji, din cărţile poştale ilustrate pe care scrie Într'un' colţ "Sou venir". - Dar cum se face că n'aţi plecat nicăeri? mă întrebă "ca să întreţie oonversaţia", Valeria, Ii explic că n'am avut concediu (deşi dela mi­ nister, decând cu sborurile, sunt într'un soiu de disponibilitate) Încă şi nu-l voiu avea decât aşa, cum l-am cerut, Între 1 şi 30 Septembrie. - N'aţi fost nici la moşie? Cu căldurile astea ... Valeria asta simte nevoia să mă scuze cu orice preţ, faţă de concepţia ei de eleganţă şi "lume bună" că n'am plecat. In sufletul ei, e probabil, o luptă Între noţiunea de om elegant pe care o are ea, şi aceea pe care i-o ofer eu. Toată "lu­ mea bună", aşa cum o concepe ea, îşi face un punct de demnitate din a părăsi Bucureştii/vara; dar pe de altă parte ştie, oricât de/vag, că "eu sunt primit în cele mai bune familii". ştie că " am şi parale", E aci una din acele tranziţii care mă pasionează. Pe ;;'iitor, Valeria care are acum , patruzeci de ani, sau va ,renunţa să mai judece eleganţa lumii după criteriul de până acum - unul dintre atâtea multele câte o fi avut - sau nu mă va socoti pe mine elegant. Pentru moment e în­ tr'un soiu de expectativă indulgentă. Dar Emilia care se' aşezase la masă şi părea că ia parte la convorbirea începută, se ridică precis, dând din nou scaunul la o parte şi, tot cu capul în profil, cu coatele lipite de corp şi cu pumnii strânşi, Incepe dintr'odată, ca şi când i-ar fi venit din senin, din nou sguduitor: ;�a=* [63] PATUL LUI PROCUST 63 ... Doamnă, sunteţi o' mizerabilă ... O ... cât l-am iubit. E viaţa... viaţa mea, doamnă". Din ochii mari,.\' verzui, prinşi rnolatec cu ple- I oapele lor grăsuţe în orbitele geometrice, tot tim- pul îi curgeau două mici fire de lacrimi, nu atât de puternice ca să ajungă la rădăcina nasului, dar destul de adevărate ca să. trezească acelaşi fenomen şi în ochii Valeriei. Prietenii mei cred sincer că n'am inimă... Şi citează cazuri de autentică insensibilitate pe care aşi fi dovedit-o adeseori, reîuzând de a crede celor În nenorocire. Partea de adevăr e însă că plânsul provoacă în mine o re acţiune de mânie şi desgust... De atâtea ori am fost în pragul morţii (de două ori rănit, două accidente de au­ tornohil, unul de avion), am fost îngrozitor ne­ dreptăţit, totuşi ştiu bine că nimic nu justifică plânsul demonstrativ. Nu corespunde -- şi m'am gândit mult la asta - nici unui sentiment, nu dovedeşte nimic. Nu e nici o legătură Între el şi sinceritatea emoţiei, sau mai bine într-e el şiA:a­ loarea simţirei. Emoţiile mortale sun t intens:' pa­ lide şi egale. Cei cu adevărat în stare să su­ fere sufleteste au şi orgoliul de a retula totul, au şi durerea inferiorităţii lor de oclipă -- şi poate că tocmai această comprimare mistue şi doare mai mult, deci e de presupus că tocmai oei mândri, care îşi ascund sirnţirea, sunt cei care, şi mai ales prin asta, suferă cu adevărat. Plânsul dernonstrativ mie Îmi reaminteste de o femeie care şi-ar schimba bandajul igienic În public. Şi, în genere, plânsul după "f'ericil�e", orice [64] 64 CAMIL PETRESCU s'ar spune, nu mă impresionează, pentrucă cei care-şi clamează aprig şi humos "dreptul lor la fericire", şi-l doresc mai totdeauna, lovind necru­ ţător în alţii. Emilia prctinde însă dela mine un cuvânt, un semn de admiraţie. S'a aşezat din nou la masă, se sprijină în coate şi priveşte aiurea, aşteptând. Valeria e deasemeni surprinsă de tăcerea mea prelungită, dar când observa că gândesc, de­ duce, pare-se, că sunt tulburat. Eu simt una dintre acele impulsii irezistibile de a faoe oeva inconve­ nabil şi absurd, ca de pildă de a mângâia barba mare şi mătăsoasă a unui domn grav; sau de a turti cu o palmă scurtă şi apăsată, cilindrul mătăsos al unui personaj mărginit şi important, în sfârşit ceva analog aoelui procedeu de cine­ matograf de a trânti un castron de cremă în obrazul unei profesoare urîte şi solemne, Acum când am văzut sentimentul Emiliei, când, poto­ lită şi pătrunsă de importanţa talentului ei, aş­ teaptă un cuvânt dela mine, eu să-i spun de pildă, calm şi firesc, că ar fi bine să se lase de teatru şi să se apuce de croitorie, Însă nu de croi­ torie fină, sau, şi mai bine, să se Iacăvânzătoare de cămăşi gata şi gulere de cauciuc. Dar e prea .) cald şi la urma urmelor nici nu merită sforţare a unei articulări. Fără [voia mea, cu aceeaşi gra­ tuitate cu care mă pregăteam de ţâşnire, mă tre- zesc zârnbind admirati v: "Foarte emoţionant!". Valeria are ochii oei mai dulci din lume: . -- N'ai cumva pe cineva la Teatrul Naţional? . Dar soră-sa protestează, des amăgită desigur de nenumăratele încercări inîructuoase, - Valeriu, domnul... nu se ocupă cu teatru. [65] PATUL LUI ruoousr 65 Mă conving tot mai mult că Valeria, datorită , şi corpolenţei şi ;vârstei, s'a confirmat în func- ţiunea de manager artistic al surorii ei. -- Taci din gură că ştiu ce spun ... şi întorcân­ du-se spre mine mai direct: Poţi să ai talent cu carul, că dacă n'ai un pic de protecţie e tol de­ geaba. Când te uiţi la alea dela N aţional.. că toale au ajuns. Vezi, una trăeşte cu directorul, alta cu regisorul. .. Valeria se întrerupe, căci sur­ prinde strecurarea unui gând pe figura mea ... Rechemat, îmi oprle�c privirea pe rochia ei al­ bastră cu boabe negre, sub care apar bretelele subţiri, ca nişte şireturi, ale brasierei. Cum stă puţin aplecată deasupI:a mea îi văd sânii. In loc să ne între ei o lvâloeluş1e de carne albă şi fragedă, nu e decât o cută întunecată, care e singurul hotar 'intre burdufioarele lor molatece, lăptoşi cum sunt, şi lipiţi unul de altul ca două emisfere cerebrale. Totuşi îmi-vine să întreb: Dar în definitiv, Emilia de ce nu se culcă şi ea cu di­ rectorul sau cu regisorul, dacă n'o fi făcut-o încă '1 Imi dau seama că, chiar în după amiaza asta îmbâcsită de August, întrebarea e oarecum nepo­ trivită într'o casă care îţi oferă cafea şi dulceaţă şi spun deci, senin şi degajat, privind umărul Valeriei: - Frumoasă rochie ... Mint serios şi indiferent, caci am pierdut toate punctele de contact logic cu aceste două femei... Intr'o convorbire, replicele se angrenează, au 00- respondenţe îndepărtate, şi desigur un conven­ ţionalism care presupune că anumite adevăruri şi preciziuni sunt câştigate pentru discuţie, din însuşi faptul că trăim în aceleasi oraşe, în ace- 5 [66] 66 CAMIL PETRESCU leaşi zile, că ne îmbrăcăm nemţeşte. Ceeace nu­ mesc 'eu dreptate, sinceritate, adevăr, frumos, e însă atât de departe de ceeace corespunde la ele acestor noţiuni, încât niciodată nu vom isbuti să ne înţelegem. O convorbire eaşa, ca jocul acela al figurii de pe dosul oglinjoarei: când nu is­ buteşti să potriveşti cele cinci mărgeluşe albe în gura turcului, dacă eşti înţelept incepi să-i ad­ miri mustăţile ... sau faci din oglinjoară sfârlează. Deci, ca să accentuez admiraţia, pipăi puţin ro­ chia Valeriei: - Este eponj, nu? Femeea o clipă nu ştie oe să creadă, pe urmă are aerul să gândească ",�u totdeauna am ştiut că mă îmbrac bine, dar iată numai el, că e băiat subţire îşi dă seama de asta". Desigur o găn­ deşte. Toate femeile cred totdeauna chiar cel mai absurd şi mai gratuit dintre gesturile de admi­ raţie, dacă jvine serios, dela cineva care nu e din cercul lor obicinuit? Vai, dacă eu însu-mii, atunci când nu văd intenţia de glumă, sunt în­ clinat să cred tot binele care se spune despre mine! E ca un omagiu, 10 recunoaştere necunoscu­ tului. Nimic nu garantează/valorile curente, deci noi toţi, chiar atunci când gustul şi educaţia noastră, ne spun altfel, ne putem permite să cre­ dem complimentul care ni se faoe serios (ceeace desigur nu exclude minciuna totuşi) ca hotărîrea unei improvizate Casaţii, pe care profităm de o­ cazie ca S'IO admitem infailibilă. Cu toate că e măgulită că-i admir rochia, Va­ Ieria nu uita însă că n'am fost în stare să-i ascult tirada începută despre stelele care trăesc cu di­ rectorul.; In aerul inchis al sufrageriei se mai [67] PATUL LUI PROCUST 67 adaogă şi golul unei tăceri. Aş vrea să spun oeva, dar gândurile s'au depărtat de mine că trebue să le trag înapoi ca pe nişte balonaşe captive, cărora dându-Ie liberă sfoară s'au ridicat şi s'au lipit de tavan. Sunt aci lipite de tavan, politeţa şi gân­ durile mele, dar ca să le pun în frază trebue să le scurtez sfoara şi să le mânuesc cu interes. Şi n'am nici un mobil să fac asta. E acum 00 tă­ cere nerniscată, de care Valeria profită ca să aducă, întreaga atmosferă la punctul iniţial, la ceeace mă adusese aci, ca revenirea la desbaterile unei comisii după o frivolă digresie ... Prin urmare se scoală ridicând bot trunchiul în hrasieră şi cen­ tură, lat, întărit ca un sac plin: -- Mă duc la bucătărie să-mi văd de dulceaţă ... că am luat nişte caise, o îrumuseţe., Tot oe am găsit mai bun în piaţă ... Nu mă costă nimic să întreb .... - Dar vă pricepeţi să faceţi dulceaţă? Nai­ vitatea Întrebării mele amuză sinoer pe Valeria. - xr ai de mine... dulceaţă ?... păi asta, pe care aţi luat-o, nu-i Iăculă de mine? ... şi ducându-se , la bufet, scoase foaia de hârtie îndoită de sub micile uşi car,e,. amândouă, se desfac brusc ca nişte aripi de lemn, lăsând să se vadă înăuntru, aliniate ca la cofetărie, o serie de borcane, roşii, galbene, roze, toate etichetate. "Să-ţi fac eu dul­ ceaţă ... Ia uite ici" ... şi Valeriu le prezintă, ca un căpitan al dulceţurilor pe Iiecare muşchetar în parte, după ce mai întâi le citeşte etichetele. De­ sigur că ,ea le cunoaşte şi poe dinafară, dar mai mult ca să-mi arate mie că e vorba de ceva sistematic şi destul de preţios. "Uite aici dul- [68] 68 CAMIL PETRESCU ceaţă de cireşi amare ... şi iar citeşte, asta-i de vi­ şuu., borcanele astea sunt de caise crude. - Dar astea care le faceţi acum? Valeria e şi mai amuzată de naivitatea mea, iar Emilia intervine doctoral; - ar fi de caise coapte.. Astea-s de caise crude.. E foarte pricepută Valeria la gospodă­ rie .. , şi fără să ia notă de aprecierea mea 'elo­ gioasă: A, să fi vazut la Bârlad ce cămară, ce casă aveam, Acum sunt sincer surprins, şi cum Emilia a trecut alăturea, unde ştiu că e camera de dormit: -- Sunteţi din Bârlad? Valeri a îmi explică aşezat şi cu oarecare di­ chis în frază. - Dela Bârlad chiar lUI... De pe lângă Te­ cuci.. dar bărbatul meu era la prefectură la Bâdad. Sunt bucuros, căci dela Bârlad e prietenul meu, scriitorul. -- Atunci îl cunoaşteţi pe G .. ;? - Cum să nu i. Cum să nu? Doar eram prie- teni, buni vecini.. Şi cu conu Nicolăiţă şi cu coana Verona ... A, parcă-I aud pe conu Nicolăiţă ... : Du­ ducă Valeria, mă rog matali, să ne trimiţi şi nouă din cozonacii matali.. că madam G ... aşa-i zicea el nevesti-si, madam G .... niciodată nu mi-i ru­ meneşte aşa. Că aşa cum îi potriveam eu din făină şi aluat, cum presăram stafidele grase şi aurii. .. nu orice stafide ... Pe urmă cozonacii trebue să ştii... ,Şi uitând că se întorsese la punctul iniţial al vizitei, răpită de timp şi de amintiri, duduca Valeria, tot În picioare, a devenit foarte mobilă. [69] PATUL LUI PHOCUS'r 69 - A, odată la Sfântul Grigore... ziua lui băr­ batu-meu ... Ce-a fost la noi. .. Dascăli, ofiţeri. .. ju­ decătorul... că toată lumea venea bucuroasă... că ni se dusese lest'ea. Mă rog matale..... să mă­ nânci ghiveci făcut de rnine.. că îl făceam scă­ zut în oală de pământ. Numai aşa merge ghi­ veciul. Şi trebue să pui de toate.. Unde fac ghiveciul numai cu piept de Ivacă, dar nu iese bun. Nu-nu-nu. Trebue să adaogi şi o jumătate de carne de berbec, vreun chilogram de momiţe, . daa 1... altfel iese fără grăsime., Numai spun că nu trebue să lipsească nici un fel de legumă şi zarzavatl.. fireşte .. , Şi dacă crezi matale că ajunge! Aşi... Trebue să ştii să-I potriveşti din foc ... Dacă-l pui pe un foc prea iute s'a isprăvit, iese Iiertură.. Trebue un foc domol ca să pă­ trundă bine şi laşi patru-cinci ceasuri, ca să scadă de tot, că ghiveciul care are zeamă, nu mai e ghiveciu. Cornpetinţa cu care Valeria vorbeste de arta culin ară nu e de dispreţuit, şi dacă nu isbuleste să mă convingă de personalitatea ei (mai e şi divanul acesta deselat), bănuesc aci În ecuaţie o necunoscută pe care nu o găsesc şi las totul ne­ rezolvat, cum faoem desigur de atâtea ori în viaţă Când Emilia s'a întors, Valeria care (numai mi se păruse mie), nu uitas-e să plece, nu iese to­ tuşi până nu mă învită din prag, să vin la ea la masă odată. Am rămas singur cu Emilia şi simt că, în trei capete, în casa asta, e, neprecisă, cam aceiaşi preocupare. Afară trebue să fie mereu, tare cald, căci soarele e Încă foarte sus, trotuarele sunt încinse de dogoare, iar zidurile Iierte încă în [70] 70 CAMII, PETRESCU aer toropitor... Ar trebui să deschidă puţin Ie­ rcstrele, căci mobila şi aerul au oeva de apă în­ cropită.. Dar Emilia se gândeşte la altceva ... E un fel de impresie evidentă că toată conver­ saţia de până acum a fost doar un epifenomen, iar acum venim la obiect. Gravă, actrita mai încercă un capăt de convorbire. Acum înţe­ leg cât de lipsită de resurse e., Nimic n'ar fi mai uşor decât o introducere.. 1) glumă, o a­ meninţare şăgalnică, un surâs, ar fi ca un fir, după care luându-ne, am ajunge până la pat. Nimic nu mi-ar fi mai uşor decât să fac eu a­ ceastă tranziţie, dar nu Iheau... ca un exami­ nator rău, care nu vrea să ajute pe candidatul încurcat. Emilia nu ştie să glumească sau, ceeace re şi mai deplorabil, trebue să aibă gluma atât de \vulgară încât intimidată de aşa zisa mea situaţie mondenă nici nu îndrăzneşte să fie ea însăşi... De surâs, Emilia nu surâde căci re prea gravă. Frumuseţea ei caligraîică e, hotărît, injectată să rămâie tare. Intr'un anumit sens, e dezarmată, căci nu are nici una dintre acele arme ale femi­ nităţii, menite să mascheze intenţii materiale şi să coloreze situaţii delicate. Sau, nu, desigur că le are, însă brutalitatea cu care eu îi îngreuez situaţia, cruzimea cu care m'am agăţat, în gând, de masca ei gravă şi de sentimentul ei de adi­ neaori, mă fac să rărnân amorf,' silind-o pe ea, să fie ea, adevărata ea, aceea care se dă fără nici o justificare sufletească .. din mobile cu totul streine iubirii. Mai încearcă vreo două Întrebări, care nu' duc la nimic. [71] PATUL LUI PROCUST 71 - L-ai mai văzut pe Vasiliu? Mă joc cu cărţile de joc (şi ea ar putea porni de aci) răspunzând calm: - Nu. - Nici eu ... şi acum mă fixează. Nu numai capul, ci toată e alcătuită din rotunjimi ca o pi­ sică mare, plină şi bălană, dar fără graţia pi­ sicii, căci e prea gravă. Umerii îi sunt şi ei fru­ mos arcui ţi în jos. Poartă o rochie cafenie de­ coltată Ia gât în formă de elipsă, mare, croială chim ono. Insă pe spinarea umerilor şi a braţelor lipseşte din mâneci o fâşie longitudinală, iar mar­ ginile sunt prinse numai prin câteva şuviţe trans­ versale. Aşa că rotunjimi şi piele albă, umăr şi braţ încadrate lung, sunt oferite ca mostre din trupul ei îmbelşugat. Hai s'o ajut. - Când începeţi repetiţiile? Ar putea răspunde cu frază răsturnată şi pro­ vocătoare, cum răstorni o femeie cu poalele în sus, dar Emilia e normală ca un scris de dic- tando. .� -- La 15 ... Mai tace puţin... eu mai privesc capacul dela sobă, "covorul" de pe divan ... S'a sculat de pe scaun, a rânjit puţin, caci "rând să zâmbească, pielea scurtă de deasupra �uzei nu i-a permis, nu mai găseşte nimic, şi mi s'a trântit pe genunchi, îndesat ca să-i simt toată greutatea feselor, în cupa coapselor ... Vrea să fie şăgalnică se pare, şi simtindu-mă excitat, după ce se convinge, cuprinzând cu mâna, se întoarce, a­ tingându-mi cu bărbia obrazul, şi îmi dă o palmă de profesor, care glumeşte cu elevul lui, prins în flagrant delict. Mereu cu schema ei de surâs. [72] Asta e Emilia. E în mine o lămurire mare şi egală ca într'o sală vastă de muzeu. Imi arată spre camera de dormit de alături, îi răspund cu un gest din a­ ceiaşi gamă, arătând cam înspre bucătărie.'. (ori­ cum e acolo soră-sa, probabil atentă), ridică din umeri şi, mi se scoală de pe genunchi, Întâi cu un picior şi, întârziat, apoi, cu celălalt. Situaţiae atât de brutală, atât de desbrăcată de orice convenţie, că mă jigneşte. Sunt mai În­ tâi stingherit ca om, căci nu vreau să mi se ştie momentul exact când sunt cu o femee, când sunt în exerciţiul virilităţii mele. Şi nu se poate ca fe­ meea dela bucătăria vecină să nu ştie, să nu bă­ nuiască, ce se petrece În acelaş interior cu ea. E penibil să fii închipuit in exerciţiul funcţiilor fi: .. ziologice, oricare ar fi.: Totuşi trecem în dormitor. Emilia se desbracă, tăcută. A ridicat deasu .. pra capului cu braţele întinse rochia cafenie, a�. poi combinezonul şi a rămas goală, cu mijlocul plin, cu o carne molatecă şi puţin mai fumurie, care nu aşteaptă decât o înclinare a corpului ca să se îndoae în dungi groase. Sânii îi sunt prinşi, ca la dansatoare în carapace, iri cupele de plasă negre ale brasierii (plase care amintesc de ace .. lea pe carie bărbaţii le pun ca să-şi fixeze părul). O centură albastră îi presează puţin pântecele, şi de ea spânzură lateral jartierele care întind ciorapii. Incadrată Intre centură şi cele două [articre care coboară În interiorul coapselor, o floare mică bălaie, pe o pornită de carne, cehi­ lateral triunghiulară din cauza .lăţirnei pânte­ eului tânăr, e centrul maglei ei de femee. Des­ brăcarea asta mi se pare neverosimil de pre- 72 OAMIL PJi:nmscu , r I ) [73] PATUL LUI PROCUST 73 eisa, e pentru nnne un fel de prag trecut, căci ştiu cât de lung e uneori drumul până aici, cât de incert. N'am fost însurat, n'am fost nici măcar · "colat" şi orice femee care s'a desbrăcat simplu, pentru mine, mi-a fixat, uimit, totul în mine, cum ţi se fixează respiraţia în pragul unei aşteptări. · Femeea aceasta/ivoinică, albă, care a simţit că-mi place să văd o femee goală, îşi desface dela spate · centura, care se desprinde cu tot aparatul de pan­ glici late şi elastice, lăsând trupul gol, ca spa­ tele unui cal tânăr, după ce i s,e ridică hamu­ rile, S'au desprins acum şi sculele de plasă de .pe sâni. Vede că mă uit la ea şi mă întreabă mirată, aşa cum ai întreba pe cineva dacă nu stă pe scaun, CU ochi mari şi fără strălucire, ca nişte ape verzi stătule: "nu te desbraci"? Aşteaptă trântită pe patul larg, conjugal, de pe care a dat un colţ al cuverturiiwerzi la o parte, şi după ce a pus prevăzătoare sub pe tină un prosop mic. In îmbrăţişare o simt streină, corp aparte, poate pentru că sunt puţin obsedat de gândul ca sora ei din bucătărie să nu descopere evoluţia acestei vizite (deşi e cert că tocmai de aceea nu va veni, că e o înţelegere Între ele) dar şi pentrucă Emilia dă ceva programatic acestui fapt care în această · împrejurare îşi merită termenul de dicţionar, act. Rămân uscat şi simte această neparticipare a mea. Ca să mă antreneze f'ace, rece, exces de · zel. Se mişcă sacadat, svârcolit şi îşi dilată nă­ rile, îşi îngreunează respiraţia până la gâfâială. E inutil dramatică, de-mi aminteşte de întâia .dată când am văzut-o. Dădea concurs la ° re­ prezentaţie în beneficiu, a unor colegi, la un teatru popular, într'un sfârşit călduros de primăvară ... [74] 74 CAMIL PETRESCU 1 se dăduse rolul principal dintr'o dramă şi cred că numai din această cauză primise să joace. Şi atunci, ca şi acum, era pasionată, exce­ sivă, inutil sbuciumată, Ea m'a făcut să înţeleg mai bine expresia "lyrisme a îroid'', pe care mi-o reamintesc şi acum, când simt ca o pernă grea, amorf'ă, pântecele acestei femei agitate lipit de al meu. E o voluptate "il froid", cum sunt acele frip-' turi de cauciuc pe care le cun.pei i, ca să faci farse musafirilor. Imbrătişarea cu Emilia nu mai înseamnă un dialog sensual, în care fiecare gest şi mişcare sunt ca nişte replici ale corpurilor, răspunzându-si într'o piesă bine scrisă, şi în care snuctumarea e uneori o îndoială, o apropiere, un , surâs al voluptăţii, un moment de încordare, o descurajare care primeşte o dojană surâză­ t031'C, o luptă unde Iiecare mişcare ape preci­ zia unui schimb de lovituri de floretă, o senzaţie de înfrângere căreia imediat îi răspunde untval de duioşie. O îmbrăţişare adevărată a corpurilor e frumoasă ca o convorbire Între două inteligente, în care nici un moment una' nu pierde înţele­ gerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pa­ simte, în care fiecare amănunt e priceput şi jus­ tificat. Imbrăţsiarea Emiliei e însă aproximativă, în contra timp, pierzând contactul, ca în gestul când punând agitat mănuşile, le-ar pune greşit, pe cea din dreapta În stânga şi invers, apoi ar reverii, ar insista, şi fără să-şi dea seama le-ar schimba din nou tocmai când era să le pună bine, din pricină că nu mai are nici un mijloc de control; în sfârşit i s'ar părea că tol mai bine erau întâiu, şi ar pierde totul şi mai agitată încă. In acest "teatru", Emilia e tot atât de bine in- M_Uf'Tj [75] PATUL LUI PROCUST 75 tenţionată, tot atât de excesivă şi de falsă, ca şi pe scenă când joacă furios şi prea drastic, cu nădejdea că totuşi "talentul" ei e apreciat. A� ceeaşi lipsă de gradaţie, aceeaş extenuare inu­ tilă şi aceeaş impresie de platitudine. Cred că e preferabilă pasivitatea absolută a unei prostituate clasate, acestui joc dezordonat care trădează nu numai sărăcia sufletească, dar şi intenţia ei de a fi altfel decât ceeace este în realitate (iubirea Emiliei jigneşte cum jigneşte conversaţia ei a­ tunci când vorbeşte cu importanţă şi cu "radi­ cale"). Mă cuprinde o silă imensă de mine, o deprirnare (care drept să spun, mă cam îngri­ jorează căci mi-e teamă că e şi un semn de bă­ trâneţe) mă copleşeşte un fel de seacă tristeţe pentru ivir-ilitatea zadarnic şi ·'vulgar risipită. Nu vorbesc, Neştiind ce să mai facă după ce şi-a .sfârşit rolul, Emilia caută să introducă acum un soiu de familiaritate apropiată împrejurării. Are aerul să-mi spună cu un surâs scurt şi cu o şăgălnide rigidă, rezumată: strengarule, ce-ai făcut? şi asta mă desmeticeşte, Scăderea -care m'a doborît, e socotită, după cât îmi parc, de Emilia, ca o nivelare şi ea, care nu îndrăsnise să mă sărute, mă sărută acum neconvins, puţin pro­ fesoral., Dar a ales rău momentul, căci dacă îna- 'inte de îmbrăţişare evit să o sărut - cum aşi evita să beau dintr'un pahar strein - acum mi-e şi mai simţită impresia lipicioasă, că sunt într'un local josnic, din tiţiu. Nu e acea tristeţă "post coitum", e mai mult un moment, e o constatare de coborîre, ca o piatră chilornetrică pe un drum. Emilia după câteva încercări inutile de a ob­ ţine comunicaţie cu gândurile mele, se scoală xie [76] 76 CA1VIIL P.IT:'1'RESCU lângă mine, ca să revie peste câteva clipe, după ce a întârziat după un paravan. - La ce te gândeşti ?... Şi parcă dându-mi cu mâna în dreptul ochilor, ca după o albină, ar .vrea să-mi sîâşie material pânza gândurilor. Ii zârnbesc gratuit şi glacial. Se apropie de mine înşelată de surâs şi o simt caldă ca o mân- . care, respiraţia îi e prea încărcată, faţa, din pricina transpiraţiei îi e prea lucioasă, iar când se apasă pe mine, pielea i se lipeşte de a mea, încât mişcarea devine parcă jupuire. Mă sustrag cu silă încercării ei de a mă săruta. Emilia simte că nu o apreciez iar gravitatea ei caligrafică e jignită, pasionată cum e în vanitate, (căci asta-i e, socot, caracteristica,' pen­ trucă numai asta explică: şi aerul ei important, şi faptul că preţueşte prea mult lumea bună, ba, mai ales dovedeşte asta chiar faptul anume că s'a făcut actriţă). Caută deci să mă intereseze cu orice preţ. Mă apostrofează, ca un picior dat min­ giei, la football, greoi, şăgalnic. - Te-am văzut la Chateaubrland cu Miţi Măr­ culeanu? Iţi plaoe? Intorc puţin capul spre ea, mirat, caci Miţi Mărculeanu nu-mi place deloc, iar dacă eram cu . ea la restaurant e pentrucă, din motive pe care am să le spui altă dată, simt de vreo doi ani ne­ voia să fiu văzul totdeauna cu câte o femee. Ernilianu vrea să mă creadă însă şi-mi spune rece: "Excrocule, nu Te-am văzut eu cum făceai pe cocoşul în jurul ei". Emilia a spus asta cu un glas fals, dezacordat.. Nu e de loc adevărat că "făceam pe cocoşul în jurul" acelei femei. A- [77] PATUL LUI PIWOUST 77 1 t bia dacă aveam atenţiile impuse de o elernen­ tară politeţă faţă de ea. Iar interpelarea "ex­ crocule", ca să poată fi spusă unui bărbat tre­ bue să presupue oarecare familiaritate, un fel de numitor comun al conversaţiei. Sună Insă în gura Emiliei ca o insultă Între doi streini, şi mai ales adresată mie aeurn, dovedeşte o lipsă de angrenare a convorbirei, stupefiantă. Emilia a pronunţat de altfel întreaga frază: "Excrocule, IlU te-am văzut eu făcând pe coco­ şul în jurul oei" cu o nesiguranţă, care nu nu­ mai că-i da materialitate (şi-i agrava astfel În­ ţel esul; aceeaşi nesiguranţă care face ca unii actori să sporească fără să vrea trivialitatea unor expresii pe scenă) dar dovedea şi că ea, acum, doar o ".experimenta" în lipsă de altoeva. Era o asociaţie nouă de idei la ea, vrea să imite pe Miţi Mărculeanu, al cărui stil bănuia că-mi place. Miţi Mărculeanu, o mahalagioaică frumoasă şi ,,\oinică, gen Ilorăreasă, care se specializase în rolurile de cocotă şi nu isbutea decât în de, a­ îecta trivialitatea, convinsă că asta îi dă un far­ mec irezistibil În ochii bărbaţilor. Injura ca soldaţii, spunea anecdote pornografice şi scato­ logioe, şi tranşa multe situaţii, la cel mai ani­ mat supeu, cu o apostrofă pe care un ministru o lansase cu succes vieţii politice de pe însăşi banca ministerială. Nu pot să-mi dau seama ce efecL are asupra altor bărbaţUvulgaritatea voită (doar l�oită şi din cauza uşurării pe care i-o a­ duce femeii ce o speculează, permiţându-i să fie ea însăşi, cum un suflet de spion se simte bine agent de siguranţă) pe care de altfel o sublinia şi printr'o eleganţă a rochiilor exagerată, dar mie * [78] 78 CAl\HL PETRESCU 1111l înfăţişa şi mai mult prostia deacasă a acestei actriţe. De altfel, nu făcea de cât să imite şi ea, searbăd (cum imita în toate) pe o mare şi frumoasă comediană, după cum, aoeasta însăşi, adoptase o modă - dându-i strălucire şi savoare ca şi toaletelor pe care le adopta - modă recentă, adusă în teatru, după câte ştiu, de un celebru actor român, dela Comedia Franceză; In aceşti trei ani, în care am căutat consolare şi pre­ texte, înverşunându-mă să pătrund în viaţa ac- triţelor, şi deci să cunosc şi teatrul, am înţeles .(,' Însă că libertatea de a folosi un limbaj/verde era proporţionată oarecum cu importanţa fiecă- ruia. In plină scenă de pildă, aveau dreptul aoes,ta - ştiu dela repetiţie - numai regisorii şit�,edeld'e. Aşa cum elevii din şcoala militară îşi fac un ideal din locotenentul instructor, şi-l imită în oraş cu orice prilej, cu convingerea că în modul acesta dovedesc o reală superioritate, toate actriţele şi mai toţi actorii necunoscuţi,. căutau să-şi dovedească în cercul cunoscuţi1or lor "cachel-ul profesional" printr'un limbaj dega- jat. E adevărat, trebue să spui, că libertatea cu- vântului şi a gestului nu erau mai niciodată jig- '., nitoare la marea coinediană. Dar asta are ;11'e- ! voie de o explicaţie, Un cuvânt sau un gest pot să jignească sau nu, după felul sufletesc al celui care-I face. Gest trivial, propriu zis, nu există, există nu­ mai feluri de a fi triviale. O întâmplare mi-a Iim­ pezit cu totul această presupunere., Pe la sîâşi­ tul lui April într'o seară călduroasă ca de vară, m'am dus cu prietenul R. (şeful de cabinet al Na­ ţionalului) în cabină să luăm la masă, căci/vr,eam / / Î [79] PATUL LUI PROCUST 79 0- __ � �__ _ _ să mergem cu maşina, la o grădină afară, la Şo­ sea, pe Miţi Mărculeanu şi pe o camaradă a ei. Jucau amândouă în ultimile zile ale stagiunii, la un teatru particular. N'aveam subiect de vorbă, sosisem prea devreme, şi în timp ce se Îmbră­ cau pentru ultimul act, cele două actriţe, care aveau aceeaş cabină, "ne dădeau o şuetă de bâr­ feală" după cum deda-rau de înseşi. In timp ce colega făcea glume cu o invidie! vulgară (glume care Întâlnind acelaş fond de invidie vulgară la auditor, aveau totdeauna sucoes), pe socoteala unei coleg-e, Miţi Mărculeanu a scos de sub masă un soi de cutie de tinichea (ca aceea de care se-dă de băut la raţe) şi ne-a invitat net: Eşiţi afară că vreau să mă... Şi spuse cuvântul pe nume, aşa cum eu nici între prieteni lai vespasiană nu-l pol spune. E adevărat că şi marea comediană, într'altă împrejurare, tol la acest teatru, ba când, afară de noi mai era in cabina ei directo­ rială, şi Miţi Mărculeanu - venită aici, dela ea, ca În salonul de musafiri al cablnelor - ne in­ vitase afară pe toţi, Îmi amintesc că aproape cu aceeasi frază. Dar g-estul ei se integra unui alt Iel, decât aceluia al unei actriţe imitatoare., Pe ea o ştiam, e drept, familiară şi amatoare de 'ex­ presii rieocolite, dar mai ştiam şi cât de mult su­ ferise din cauza unei iubiri desinteresate, în care jucase totul, carieră şi mijloace materiale; ştiam 'că de multe ori punea în situaţii disperate pe directorul teatrului, arrunţând că nu joacă din motive ridicule (ca să facă o 'escapadă senti­ mentală, într'un rând, invocase o indispoziţie strict - femeiască) dar mai ştiam că, fără urmă de rivalitate, îşi sprijinea camaradele, le obţi- , -=l-'" [80] nea roluri, că un mic roiu de fete se foloseau. de garderoba ei, dela ciorapii de mătase, până la mantoul de blană, că într'un rând, ca acei co-' mandanţi do/vas care se salvează la urmă, deşi nu era obligată, nici măcar moralmente, acoep­ tase să nu fie plătită ea, ca să-şi primească sa­ lariul actorii din trupă - deşi circula pe seama ei anecdota că în ziua când un extrem de înalt personagiu nu i-a trimis cadoul, bizuindu-se pe extrem de înalta lui situaţie, care ar fi trebuit s'o măgulească pe strălucita comediană, ea îl si­ lise cu ajutorul unei fotografii dedicate, să se execute numaidecât. Ceeace n'a îrnpiedecat-o o­ dată să-şi. vânză casa aproape pe nimic, dacă nu chiar pe nimic, unei rude sărace, Pe când fe­ lul Miţi Mărculeanu era altul; ştiam că acasă îşi controlează servitoarea, acru, până la cen­ timă, ca în vremea dela începutul crizei mone­ tare, Îşi alegea amanţii după capacitatea lor de a-i da indicaţii la Bursă. (Drept e că după ce făcuse vreo două milioane din joc, dar mai a­ les din afaceri soluţionate în dormitorul ei, pierduse tot, absolut tot, ca şi EmiIia, am a­ flat mai târziu, în falimentul unei bănci mici, ale cărei dobânzi mari le tentaseră lăcomia), că. luase amantul unei prietene prin intrigi şi lămu­ riri de amănunte fizice, care îl despărţiseră de iubita lui. Cât despre condiţiile de plată, atât de incerte la micile trupe neconsolidate, se spunea despre ea că e plătită întotdeauna, îna­ intea servitorilor şi a maşiniştilor chiar, că e sin­ gura pe care "n'o păcăleşte nimeni" din cauza îndârjirei plate cu care obţine tot ce i se cuvine. Toate astea n'o împiedicau să fie pentru Emi- I I � \ 80 CAMIL PETH.ESCU [81] 81 Ea un fel de ideal, căci şi idealurile sunt icrnr­ hiznte pe o adevăr-ată scară "\ valorilor. Fără În­ doială însă că Emilia ar fi putut să nu aleagă indicele ahia superior 'ei, ci un altul mai îual L -- sărind în modul ncesta câteva trepte; clar in­ teligenţa ei era prea mărginită.muvvedea nimic mai departe decâl/v.ecinMaLea şi pe Miti. Dar lunga mea absenţă, deşi subt pretextul Iu­ malului, o nelinişteşte. Nu mai ar-e curajul, clapă insuccesul frazei ele adineaori, să mai s P ne cel' a !ti simt, asa cum stau cu faţa în SLlS, cu mâinile sub cap, că mă spioucază.. eri urmăreşte în fi­ xitalea privirii luele,' în jocul imperceptibil al mimicci să ghicească la ce găndesc. Intorc privi­ rea si-i sur îd binevoitor, dezolat parcă de carac-­ terul definitiv şi aproape involuntar al dispre­ ţu!ui meu, cum medicul zămbcste în treacăt u­ nui bolnav incurabil. Apoi revin la marea come­ dian ă, şi prin asociaţie de idei, la alte intămplări în apa gândurilor mele .. : Emilia încearcă din nou seducţia fizică. Se li­ peşte de mine, dar fări să vreau, ta� o bruscă mişcare într'o pariei 11U s'a' sters hine după pa­ ravan şi cămaşa pe care a pus-o îi e udă. de apă, la mijlocul corpului ... Se apropie de urechea mea, e caldă şi hotărîtă, dar lot fără simţul realităţii, fără ocol, ca în teatru când joacă. -� Nu mai vrei? Nu pol spune: nu; ar fi o brutalitate, I1U p rea. dureroasă pentru ea, dar pentru Jelul meu de il fi obicinuit ... A inceput să se dea unui calcul ,/"vulgar de excitare metodică, îmi gâdilă sf'ârcu l cât o boabă de linte al vpiepluhti, :;;1 nu simte că 6 [82] I , li , I 1 ! II.···· : , J � !f 'i CA:liIIL PETRESCU 82 ori dela cine ar veni - şi mai ales dela ea mi-e dezagreabilă această mângâere. Nu i-o spun Însă, ea deaserneni nu simte, nu pricepe, şi re­ petarea acestei neplăceri, mă face să-mi simt toată pielea corpului, din picioare până la ră-" dăcina părului, streină de această femeie greoaie de lângă mine. Ca să creeze un fel de alibi, sau mai curând ca să devieze Într'o justificare cei puţin tăcerea mea. Emilia ia de pe mescioara de lângă căpătâiu două ţigări, din care una mi-o potriveşte mie intre buze, deşi abea aruncai ţigarea, iar alta o aprinde pentru ea., Acum cel puţin tac pentrucă fumez, deci demnitatea EmiIiei e relativ îrnpăcată. Ţigarea e plăcută, În căldura după amiezii mă simt Încă bine, gol şi lungit în patul ăsta foarte comod, care se bucură de atenţia deosebită a stăpânei casei, ca o sculă profesională, deşi cear­ şafurile streine mă enervează. E larg, conjugal, cu tăblii gălbui, imitaţie de palisandru. Trebue să-i spun ceva plăcut femeii de lângă mine ... Examinez puţin odaia., In dreptul patului e un şifonier mare, tot gălbui, cu oglindă. Dealungul margine! din stânga Între cadru, şi oglindă, câteva fotografii: o actriţă prietenă, deasupra 'Un act<�r de cinematograf, a treia e un domn cu mustăţi gen sergent major, scrie pe ea câteva rânduri, de dedicaţie, greu de descifrat de aci. Ultima, sepia, e o femeie, pe care nu o pot recunoaşte din cauză că nu-i văd decât jumătatea de sus a capului, restul e acoperit ca şi jumătatea oglinzii, de tăblia gălbuie a patului... Imi ridic ochii spre abajurul din colţ, suspendat pe un picior, mare, aproape cât Q umbrelă de soare. E de mătase gal- \ � \ \ [83] PATUL LUI PROCUST 83 benă, pictată, şi seara când e aprinsă, lumina trebue să cadă într'o difuziune conică, pe o parte din cameră şi pe covor, dând musafirilor culcaţi ai Emiliei, impresia unui interior poetic. Mint din­ ,tr'o inexplicabilă perversitate (nu cumva e acea eşire din personalitate pusă in contulviţiului meu, care zăpăceşte totul, şi nu cumva sunt şi eu tot atât de incapabil ca şi Emilia în felul ei, de a găsi unitatea de simţire salvatoare î). - Foar,:te elegant abajour ... Trebue să fie o fru­ museţe, seara, când se aprinde. becul şi se văd picturile de pe el. Deşi era un paravan in genul unei mode pe­ rimate, Emilia fu foarte mulţumită că am găsit ceva care să-mi placă în casa ei. O privesc cu indiîerenţa degajată cu care pri­ veşti de sus, o omidă miscându-se pe potecă. Un reflex, numai din simpla constatare a situaţiei, mă îndeamnă să-i mai spun ceva agreabil şi gra­ tuit de stupid: '- Ia uite câte cărţi ai... Le-ai citit pe toate? Şi mă întind peste largul patului până la nop­ Uera gălbuie dela căpătâi, care formează garni­ tură cu patul: "Jertfa" de Rădulescu-Niger în e­ diţia "Biblioveca pentru toţi". Emilia e mereu sa­ tisfăcută că mă interesează lucruri din dormitorul ei, şi mă lămureşte cu o importanţă neglijentă: "J,ertfa" - o citeşte Valeria, eu am citit-o ... Co­ bor până la etajera cu cărţi, şi uitând că sunt gol din .pricină că femeia de lângă mine mi se pare atât de puţin femeie, căut să descifrez broşurile care stau strâmb, într'o rână, din cauză că nu sunt destule ca să umple rafturile. Două Ieerii, desigur dela clasă: Trandafirii roşii [84] 84 şi Insirte Mărgărite, două volume din AUl1a Ka­ renin în traducere de d. Brateş ... Un roman rnol­ doveuesc, din biblioteca Minerva, "Farmecul iu­ birii", versuri ele Orthansa Constantinescu. Ce este monismul ele dr. Leon, "Proelucţia Petrolif'er-ă în anii 1922-23". Românii la Mărăşeşti de Gh. Ştefănescu.. şi încă altele la fel. Anna Karenin ajunsă până în dorrnitorul E­ milici ... Privesc din nou din pat, acum cu o me­ lancolie uscată, neangajată cu nimic! volumul fara copertă, numai cu pagina de faţă, îndoită la col­ ţuri, de parcă ar fi uscată de singuratate . . �_. Ti-a plăcut? Ernilia stă rezemată într'un col cu sâniiîn� linzându-j cămaşa ca nişte punguţe albe în care ai turnat apa, are, grav, o grimasă: - Are sfârşitul trist, nu-mi plac cărţile care se sf'ârşesc rau ... , Când luasem cărţile, smulsesern şi fotografia tipului brun cu mustăţi războinice din margi­ nea oglinzii, ca să citesc dedicaţia.. Cu cerneală Ivioletă, pe partea mai albă, dedicaţia are pa­ tru rânduri cursive, aproape caligrafioe, dar re­ pede scris, şi relativ mare: "drăgălaş'ei domni­ şoare Emilia Răchitaru în semn de simpatie din partea mea, V. COJlstantinescu" .. Toate majusculele sunt bogate în curbe. şi ochiuri cala dictando, iar parafa e atât de abil intortochiată, încât îţi Iace irnp resia că autorului i-a fost frică să nu i se imite iscălitura, chiar pe o fotografie dedicată, Privesc fotografia, o Iixez şi pe ea. _ Stă alături într'o rână, .voinică şi cu piciorul dedesubt îndoit în aşa fel, încât nu-l mai încape cămaşa care s'a ridicat Întinsă deasupra lui, cam [85] ) pana 111 dreptul unde /'Vine de obiceiu prins cio- rapul de jartiere, Impins spre mine, genunchiul apare gol, Iormând cu piciorul de deasupra lui, lungit, descoperit şi el de sub cămase, dar mai putin, un culcuş triunghiular de carne bogată, albă şi molatecă. Solicitată de privirea mea, Emi­ lia îmi dă lămuriri cu grija cu care ar face o prezentare: "E .logodnicul meu". Sunt într'o clipă năpădit de un sentiment uitat, care mă. pătrunde tol, ca o erupţie pe întreaga pi,ele ... Imi. amintesc ele când cu confratii mei liccaui, f'recventarn bordel urile cele mai mizerc, aşa cum numai înlro capitală orientală pot fi murdare şi rnizere, nişte bordele. Căsuţe mici cu porţi de lemn întredeschise, prin faţa cărora treceam de câte cinci şase ori până când mă decideam să intru, ca să nu fiu văzut, nu de vreun cunoscut, dar nici măcar de trecătorii necunoscuţi şi indiferenţi ... In casele as­ tea nu atingeam niciun obiect, căci toale imi dă­ deau aceiaşi impresie pe care de copil o aveam, când mi se spunea despre carnea ele cal că e spurcată. Imbrăcal, şi femeia deasemenea imbră­ cală în capot, ritualul amorului henal se reducea la gesturile şi ,ivorbele strict necesare. Ei bine, adeseori întălneam în ac-este odăi, cărţi postala ilustrate şi fotografii, pe care multă vreme le­ am crezut aşa, adunate de pe stradă, răpite des­ tiriatarilor, numai ca să împodobească odaia fe­ meii dându-i iluzia ,vielii de familie. Dar intr'o zi am descoperit că aceste ilustrate erau adre­ sale chiar femeilor la care veneam, cuprinzând dale autentice de familie; "Să trăeşti şi să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi tie şi lui Costică", sau a- l I J PATUL LUi P1WCUST 85 [86] 86 CAlUL PETRESCU gramat şi insistent; "salutări dela Galaţi, ceai făcut cu ceam vorbit ... ; despre haine nu spune nimic... Ieu cum iau oonoediuYiu acolo, vezi trimite vorbă Marii". Era o lume care nu numai că nu intra stânjeriită pe poartă, ci şi seria, avea legături de "viaţă normală, eu aceste femei şi aceste camere; atâţia, nu numai că nu căutau să distrugă orice urmă că au trecut poe acolo, dar se recunoşteau prieteni sau rude în scris. A veam impresia că descopăr un tărâm nou al simţirii. Fotografia cu dedicaţie a Iogodnicului îmi amintea de, toată această lume, cu femei care, dacă, ex­ trem de rar ziua, treceau in trăsuri şi le cunoş­ teai, nu numai că nu Le salutai, fireşte, dar le priveai strein, de parcă ar fi fost deţinute plimbate sub excortă la tribunal. - _Şi unde e acum logodnicul tău? Aţi rupt cumva ? ... Emilia e extrem de sigură de ea, Încât uitând că e În cămaşe udă, are o privire orgolioasă: "E acum detaşat în Ardeal la o administr-atie finan­ ciară ... dar ne scriem foarte des". Tr,es'ar, căci aud că a intrat cineva alături în sufragerie, însă nu­ mai mi s'a părut. ,O privesc pe femeea de lângă mine şi mă întreb,ce fel de cap şi simţire ar pu­ tea avea un om care o iubeşte ... cum ar putea fi construit... dacă atunci când scrie pe o carte poş­ tală, stă la masă, palid, dacă zâmbeşte, ce sens are la el "bună ziua", sau ,;Ia revedere"? Gân­ direa îmi relaxează trăsăturile şi femeia mă crede mai abordabil. Incepe să-mi sărute adâncitura mo­ latecă dintre umăr şi muşchii pieptului. Intreb cu o nuanţă de uimire, căci îmi e peste putinţă să cred că Emilia poate fi iubită, con- [87] PATUL LUI PROCUST 87 vins de altfel că are să-mi dea, chiar ea, un răs­ puns abil, ocolit. - Logodnicul tău te iubeşte? -- Te cred ... Imi scrie me�eU de acolo ... Şi e de o gelozie teribilă. Când ies cu el pe stradă, se uită bănuitor la toată lumea ... e mereu pornit pe ceartă. Ascult cu interes de poveste americană şi E­ milia e foarte sigură că mă interesează în ipo­ staza de femeie iubită., Se încălzeşte puţin, des­ coperă că mă impresionează mai mult succesele ei de femeie cu alţii, decât săruturile de bumbac, pe umeri. - Şi te iubeşte cu adevărat? - Parcă e singurul... Pe mine m'a iubit foarte mulţi. Spune asta fără nici o emfază... Şi cred că e sinceră din cauza greşelii de gramatică .. : Observă cineva că evreii au accent numai când se înfurie... Emilia, care de obicei vorbeşte co­ rect, greşeşte se vede, când e mai cu plenitu­ dine ea însăşi. - Şi cum te-au iubit? Nu înţelege şi mă priveşte mirată, fără sa m­ crunte sprâncenile desenate, cu ochii mari" verzi., Dar e bucuroasă că mă interesează ceva. - Aşa cum se iubeşte, cum să .mă iubească? ... Incearcă acum, când vede că a găsit ceva care să mă intereseze, să mă sărute din IUOU... Sunt mai răbdător, căci vreau să ştiu cu adevărat cum poate fi iubită Emilia... Ii mângâi culcuşul fră­ mântat ca o gutuie, de carne, pe care-I face ge­ nunchiul mare al piciorului ei stâng îndoit subt ea. Are ca o Iucire bucuroasă de explorator., A găsit ce poate trezi În mine dorinţa. Căci e ceva [88] 88 care depăşleş[-e bunăvoinţa mea. Oricât de mult: as fi aţâţat şi tulburat când viu pe drum, a doua oară, parcă trezit, desmeticit, simt că naşi pu­ tea-o avea. Fără îndoială că ea speră însă că un fel de gelozie bărbătească m'ar putea face s'o doresc din nou... Cu destul dispreţ, dealtfel, căci socot că Ernilia, nu preţueşte pe nimeni, însă, fiindcă are nevoie se pretează la ee e necesar, îmi spune că logodnicul ei "nie: n a atins-o" fără să-şi dea seama că expresia asta' circulă înzes­ trată cu anume sens, căci ea îi dă Înţelesul ne­ figurat: că o adoră ca pe o icoană. Asta mă ui­ meşte şi mai inult." l-am SPllS într'o seară când mă conduoea acasă.. dela cinematograt lămurit: ... Mai întâi pe la biserică.. O sărutare, două acolo, treacă meargă ... Parcă aş descoperi o lume nouă.. Această de­ Iimitare.; această măsurare 'in pasiune.. mă ui­ meşte ... Cum o acceptă opovici" era tixită, căci se adăogau mese pre­ tutindeni, iar dind nu se mai putea nici aşa, cunoscuţii îşi cereau îngăduinţa să se aşeze de nevoie la mesele celor sosiţi mai din /vreme. Ba unii priveau şi de afară, peste gardul 'viu. Mai ales că în fvara asta /venea uneori seara, dela Constanţa să ia masa, aci, şi uneori dansa, prin­ cipele Nicolae. Sâmbăta, ca şi Duminica de altfel, ,,-� mai fă­ cea o nouă schimbare., Toţi oei care aveau ma­ şini, plecau în diverse excursii, pentru o zi două, şi apăreau democratic oei dela sat, încât o actriţă - căci erau aci vreo cinci şas-e ---{vorbea cu dis­ preţ de "publicul de Sâmbătă şi Duminică", a­ s-emănător pare-se celui dela teatru ... Noi plecasem în Sâmbăta asta, un grup întreg, încărcat în Austro-Daimlerul meu ... rabla, cum era poreclită, de băieţi şi fete din spirit de antiteză) căci altmin­ teri, cu oei opt cilindri ai lui, era o torpilă mare, botoasă, de nichel alb, albastru şi piele cafenie la fotolii. Aveam în Iată, alături de mine o fetiţă a unui petrolist american, foarte dulce, foarte des­ creerată, care bea mai mult cointreau şi whisky într'o seară decât toţi membrii unui echipaj la un loc. (Noi am crezul multă vreme că e o Ierne­ iuşcă neastâmpărată de 21-22 de ani, înnotă­ tătoare şi "nudistă" pasionată, căci atât ne spunea ea că are, dar târziu am aflat dela un servitor că nu a împlinit decât 15 ani). Tol în faţă, lângă [117] I ., PATUL LUI PROCUST 117 1 j Q1J Mouthy, ,era actrita satenă - grecoaica - pe c[we nu putea s'o sufere Emilia în ruptul capului... In spate erau înghesuiţi triei inşi din oei cinci, care alcătuiau "banda noastră", "băieţii teribili" ai M{)­ vilei. .. Un fel de gasconi, dansatorii oei mai buni, cu corpuri elastice de atleţi uşori, băutori straj­ nici şi destul de scandalagii.(Dar Ivăd că iau lucrurile în serios ... Ştii că a iuceput să-mi placă să scriu? .. Voi fi păcătuind cumva împotriva gra­ malicei, probabil că folosesc mereu unele cu­ vinte, cum mi se spune că fac şi când/vorbesc, dar altfel nu re greu. /Vr,eau acum să ştii totul. Povestind In scris retrăesti din nou aceleaşi în­ tâmplări şi bucurii, întocmai, dar parcă le simţi altfel, apar acum luminate de alt înţeles, care le Iace şi mai4ii, pentrucă ştii şi ce s'a întâm­ plat în urmă). Plecaserărn pe la şase după a­ miază, după ce făcusem de dimineaţă plaje, iar după masă flirt, toţi şase grămadă. Mouthy vrea să vadă cămile, pentrucă auzise că Într'un sat, În jos, ţăranii ară în loc de cai şi vite, cu cămile ... Luasem şi două sticle ele wisky, căci siîoane gă­ siam pc drum la cârciumi, câteva pachete de ligări "caporal", fiindcă nu fumam toţi, decât din astea şi o pornisem rasua, nebuneşte, dând drumul eşapamentului de înfioram/văile moi şi largi, şi mai ales, asta vrea Mouthy, stricarn siesta burghezi lor ... N'am găsit satul cu cămile, de alt­ minteri dela olvreme nici nu mai ştiam pe unde mergem. Luam până la 100 pe oră, treoeam/'vâ­ jâmd, urlând, înjuraţi de oei cu căruţe care abia aveau timp să tragă în şanţ.. Opream numai Ia umbrare ele cârciumi de ceream sifoane... Inghe­ suiala ne Încălzea plăcut, căci eram toţi în haine z [118] 118 CAMIL PETRESCU uşoare. Aşi fi preferat să am lângă mine pe ac­ triţa şatenă care era foarte frumoasă deşi nici Mouthy nu era mai urîtă, dar prea o cunoşteam bine, chiar dormisem de câteva ori împreună .. _ Gândesc că aşi fi iubit-o poate, dacă nu era atât de nebună, dacă n'ar fi plictisit-o cred, să fie iubită şi dacă nu ar fi fost în ,ţiaţa mea, întâm­ plarea care a fost. Poate din politoţă faţă de Mouthy, poate din timiditate, poate fiindcă vrea să evite Iamiliaritatea înghesuelii căci ne cunoş­ team abia de câteva zile, Lena Coremati înlâr­ ziase să se sue în maşină, iar americana pentru că ţinea să fie lângărolan, se grăbise să se urce lângă mine, făcând loc, lângă ea, pentru actriţă. Pe drum, mai ales după ce mai băuserăm pu­ ţin, se deda unui fel de aţâţare nebunesc ... Avea un trup durduliu de mică bacantă, cu picioarele puţin cam groscioare, sus, căci glezna jos era foarte fină, dar tocmai din cauza asta parcă mai pline de J)oftă, cu talia lungă şi sânul mic... Şe­ dea sprijinită de cotul meu şi potrivită aşa, că de câte ori întorce am /volanul, să-i isbesc de sus în jos sânul, care, elastic scăpa totuşi svâcnind dea­ supra şi păstra un fel de miscare Ivibratorie ... Când înlorceam la loc �olanul, isbeam iar sânul tare şi gol subt cămăşuţa şi rochiţa de pânză li­ liachie, acum de jos în sus, şi iar ţribra... Corpul şi-l ţinea puţin arcuit şi îndepărtat cu socoteală pentru ca toată senzaţia să aibă un punct de cen­ trare., Mergeam nebuneşte şi aşteptam cu un fel de panică, prilejurile să întorc ::f.,olanul... Când a simţit că mă tulbură nebuneasca ei ispravă, mi-a aruncat după gât, braţul gol, şi ars de soare până devenise din inegreală, auriu, de părea de [119] bronz ca o cariatidă de lampă aurie, aşa cum era toată .din cap până în picioare. Incercam di­ ferenţe de căldură, căci braţul ei îmi acoperea ceafa, şi simţeam de unde, sîârşind rochia, în­ cepe pieliţa fierbinte. Eram parcă îmbătat de! vi­ teză, de lrepidaţiile ritmice, nervoase, ale ma­ şinei, şi mai ales de fluidul acela care se strângea in sânul stâng al femeii, după ce parcurgea ca într'un circuit amândouă corpurile., Deşi ame­ ţiţi, băeţii alarmaţi, au început să protesteze ... Didi Ghenovicescu, foarte îndrăzneţ lalvorbă, dar uluitor de prudent la fapt, a început să strige în ton mârîit şi să întindă de jacheţica de [er­ sey pe care o luase cu ea şi o purta pe umăr, ţinând-o cu un deget de agăţătoare. - A nu servorbi cu conducătorul., Strict in­ terzis pipăitul în timpul mersului, în persoana şoferului ... Pe urmă era un adevărat haiu: - Mouthy ai înebunit? ... Lasă băiatul în pace ... Şi o trăgea de moţul bascei albe, care la tru- pul ei de bacantă mică îi dădea un cap de gheişă de 6 ani. L. C. era palidă şi surîde a nervos' ca să arate că nu-i e teamă, dar buzele îi deve­ niseră subţiri... Părea un căţeluş sprinten, în­ tr'o rochie de olandă albă, tunsă absolut băe­ ţeste, cu ochii castanii, obrajii albi, tari. A vea jumătatea feţii înguste, ieşită puţin în afară, o­ dată cu nasul vacvilin, ca un botişor aristocratic. Era o frumuseţe proaspătă şi sîioasă, care con­ trasta cu tunsul ei de licean, mai ales când su­ râdea dulce, şi făoea gropiţe în obrajii frumos arcuiti, căci avea gura mare. Acum nu privea decât Înainte. Aprinsă, Învăpăiată Mouthy se a- SfJ , PA'rur. LUI PROCUST 119 ...- t::F � [120] 120 CAMLL PETRESCU găţa mai puternic de gâtul meu ... deşi Ghenovi­ cescu căuta să-i desprindă braţul. -TIin când in când şoseaua scrpuia ca să urce II1',e-o coastă, dulce de altfel, dar oricât, mai ales .'" din cauza grămezilor de petriş, menite repara- tului, era cu adevărat pericol să ne răsturnăm sau să derapăm ... La întoarcere, pe dreapta şi pe stânga mea, nu mai vedeam dela oh' reme decât linii de întuneric. Deschisesem iar eşapamentul pentru ca bubuitm-ile lui de mitralieră să ne facă drumul liber. Farur ile foarte puternice, de ma­ şină cu pretenţii, luminau trei sute de metri îna­ intea noastră ... Dar dacă în stânga şi în dreapta, dacă înaintea mea chiar, la zece metri nu mai vedeam nimic, îndelunga obicinuintă cu maşina ţinea treze reflexele şi deprinderile strict nece­ sare.. Putea Mouthy să se atârne greuşoară .de gâtul meu, să-şi apese sânii de mine, privirea îmi era fixată la două sute de metri înainte.. picio­ rul pe frână, chiar dacă era strâns între genun­ chii rotunzi, plinuţi ai ei.; Mâna urmărea strâns �� , ;:Volanul, chiar dacă ea îl isbea din când în când. Eram parcă' o rachetă lansată, trepidând în noapte. Ghenovioescu se trezise de groază... se ridicase spre spătarul fot�liului nostru şi căuta să ţie pe Mouthy care întărîtată şi îndrăcită, se întindea ca un şarpe incolăcitor, să-mi ajungă la gură .. , Pietrele de pe şosea trosneau în jerbe, de subt roate, de parcă ar fi fost simplu noroi. Mărgi­ noiu care era mult mai curagios decât Gheno­ vicescu îl consola: - Lasă dragă, că-ţi plăteşte petroliferul picioa­ rele, dacă ţi le rupi, în doi ari. ---- ...... [121] PATUL LUI PROCUST 121 Malatu, care moţăia În fundul maşinii, cu par­ desiul pus şi gulerul ridicat până la urechi, Dum­ nezeu ştie de ce, a Întărit părerea. - Dacă-ţi rupi picioarele, dai lovitura... te ia Mouthy de bărbat. Unsprezece milioane şi un fotoliu, cu motor, ca sa t'e. plimbi singur prin grădină. Dar Mouthy cu capul rotund şi obrajii bu­ căl aţi sub ochii oblici puţin, cu breton până la sprâUOeI);e ceeace o Iăcea sa semene uimitor a păpuse, a Întors capul, placidă şi cu accent: -- Dragă, din partea mea nu căuta să faci pe iuteresantul.. că nu te iau, nici cu' picioare, nici fără picioare ... Ghenovicescu, exasperat şi în­ furiat, căutând să-şi păstreze rolul de conduca­ tor şi umorist, cu tot caraghioslâcul . fricei lui, schiţa gestul s'o strângă de gât. - Lighioană erotică, şi întorcându-se revoltat: Jur ca in ,�iaţa mea nu mai merg cu proştii la drurn..., Ii luase basca şi o trăgea de păr: De gâtul unuia inteligent nu te-ai agăţa, aşa. Ştiu că lumea şi prietenii chiar, mă cred prost... Bine înţeles că nimeni nu mi-o spune în faţă ... Singur Ghenovicescu, care, pentrucă e spiritual, îşi permite orice, mă apostrofează aşa, uneori, dar fireşte că nimeni nu-l ia in serios, şi nu am de ce să mă supăr. Acum ,e furios. -- Dacă n'ai fi atât de prost, aş suferi gro­ zav când văd femeile murind după tine ... Dar aşa nu contează ... E ca şi când m'ar înşela ne­ vastă-mea cu lacheul dansator. Iar Mouthy Îmi şuera cald atingându-mi 10- bul urechii. "Săraca dama ta... Să poată sta, aşa, [122] 122 CAMIL PBTRESCU ce fericită ar fi" ... M'am supărat ŞI l-am spus .că e o glumă de prost gust să mi se Jvorbească de t femeia aceea care mă plictiseşte îngrozitor. Ghenovicescu făcea de obicei pe socoteala a­ cestei doamne, dimineaţa pe plaje, glume rău­ tăcioase: "Mă Fred, ca să scapi de asta trebuia să-ţi aduciaeroplanul. Nu-i chip să te slăbească aşa cu una cu două ... Uite-o că jvinecar", Crispat însă încearcă, acum, s'o reţie din când în când pe Mouthy, dar prudent, îşi dă seama că orice mişcare a lui, ar putea tulbura reflexele Inele. Descreerata mi se atârnase, dela un timp de gât, însinuantă, cu ceafa uşor sprijinită pe dosul mânei cu· care ţineam {volanul şi, cu faţa în sus, îmi sorbea buzele ... ! Trebuia să' ţiu gâtul În­ ţepenit, ca să-i susţin greutatea, şi ca să-mi păstrez privirea în conul de lumină la două sute de metri, pe şosea, -- Ascultă Fr·ed, sar jos ... să ştii m'arunc jos ... In sfârşit Mouthy s'a potolit puţin., Ghenovi­ cescu o supraveghia însă, iar când a văzut că are de gând să reia, a apucat-o de gât şi parali­ zându-i astfel mişcările, a tras-o, cu genunchii ei goi şi rotunzi, cu şoldurile plinute, peste gră­ mada din dos ... Nu i-au mai dat drumul, deşi se sbătea, dar cred că ea exagera mişcările tocmai pentru că-i plăcea lupta asta. Eu am fost mai mulţumit deoarece L. C. a venit aproape de mine ... tv orbea foarte aşezat, fără gesturi, privea mereu inainte şi-mi arăta astfel profilul ei cu bo­ tişor aristocratic. Am domolit mersul şi am dis­ cutat tot drumul destro teatru. Din când în când intorcându-se surîdea pe gânduri; obrajii inalti se arcuiau frumos schi- ......................... [123] ţând doi/vagi S de o parte şi de alta a gurii, fă­ ceau gropiţe şi i sezvedeau dinţii albi din faţă. Mi-a spus că. m'a/văzut uneori chiar la repetiţii şi i-am explicat că sunt prieten cu şeful de ca­ binet al Teatrului Naţional. Rochiţa de olandă albă, cu ţesutul ei de minuscule pătrăţele, îi în­ chidea, cum era moda, într'o elipsă mică, tăiată de roşul şiragului de coral gâtul lung şifvânjos de fată. Aş filvrut s'o sărut acolo unde ceafa se topeşte ÎtJ. umăr, aşa era de cuminte şi de se­ rioasă ... Cu toate astea, când am început să intrăm în jocul prăfuit al luminilor, din faţaprăvăliilor de fructe şi mărunţişuri balneare, în hărmălaia de lângă Hotelul băilor, mi-a spus: - Ştiu că toată lumea o găseşte ridiculă pe doamna aceea care caută mereu să fie lângă el-ta, mie mi se pare însă foarte interesantă şi aş vrea s'o cunosc. -- Dacă aş vorbi cu ea, aş fi bucuros d-ră să vă fac această plăcere ... Şi întunecat: Dar mă agasează ... - E aşa de singură şi tăcută ... E numai între cucoane bătrâne. Ghenovicescu, suit deasupra ca să facă loc pentru Mouthy, acum potolită, a devenit rău. - E logodnica lui fără speranţă... A1'Visat la cinci ani, de Bobotează un cap de ,ţ'viţel distins, iar acum are impresia că şi-a descoperit des­ tinul. Era atât praf şi larmă, pe şosea, mai ales că maşini treceau necontenit, încât nu auzeam şi nu vedeam nimic, ca într'o ceaţă deasă stră­ bătută de făşii de lumină opace.. Aproape să J � I J PATUL LUI PROOUST 123 [124] 124 CAMIL PETllESOU dau din pricina asta într'o căruţă cu pepeni, pe care n'o văzusem... Am virat brusc şi am intrat În şanţ ... Noroc că mergeam la pas ... Maşina nu s'a răsturnat, dar oprindu-se prea brusc încli­ nată, dintre cei care erau îngrămădiţi la spate, Ghenovicescu şi Mouthy s'au rostogolit în şanţ, aproape unul în braţele altuia. Mouthy a inceput să-I pălmuiască orbeşte, pe amicul nostru, care, revenit din spaimă, a spus rar, ca un doctor, care ştie ce spune: -- Te-am supra-evaluat Mouthy. Tu răstur­ nată pe �olal1 n'ai putut să-I zăpăceşti atât, cât a făcut-o d-ra Coremati, stiind ca o fetiţă cu mâinile pe genunchi. Şi cu un dispr .... ::ţ nemăr­ ginit: N'am să-mi iert ai ci odată că te-am crezut periculoasă ... Am intrat în statiune pe la primărie, ocolind după Hotel Movilă, la stânga, făcând nebunii. Luminam brusc, cu farurile, aleele în sus şi în jos, ca să denuntăm pe îndrăgostiţii care proîi­ tau de economia de lumină, a primăriei, sau pe­ rechile ascunse în automobile. La Popovici, plecase lumea streină şi rămăse­ seră, umplând pentru a treia oară grădina, mai mult obicinuiţii... încât veneam acum, ca în fa­ milie şi toţi ne priveau ca pe intârziaţi. Era la o masă o frumoasă doamnă, soţia unui avo­ eal bătrîn şi tare cum se cade din Bucureşti ... La început fusese mereu singură, dar cum aci singurătatea era socotită ca un semn de lipsă de aptitudini de seducţie (încât o femeie sin­ gură era totdeauna socotită ca bolnavă sau ca ocolită de ceilalţi), sîârsise prin aş Iace un menaj de băi, cu trei engleji dela o societate --------- [125] PATUL LUI PHOOUST 125 petroliferă de pe la Morenj, bărbaţi tineri, col­ ţuroşi şi, plini, de manii, dintre care cea mai surpr-inzătoare pentru cei care umblau toata ziua în halate, iar seara dansau în cămăşi albe, cu mânecile îndoite la jumătatea braţului, era că, oricât ar fi fost caldura de mare, cei trei apa­ reau seara în smokinguri negre cu rever lu­ cios, ceeace Iăcea ca d-na R. sa apară şi ea în . toaletă de seară ... La o altă masă mare erau Vreo două Iarnilii cu fete frumoase, îmbrăcate înadins fără pretenţii, numai în jerseuri sau fui are colorate, una din ele aproape băeteste, şi care totuşi din cauza tine­ reţii lor nu erau anonime nici pe plaje, nici aci.. Chiar printre celelalte 'erau câteva care găseau mijlocul sa fie deopotrivă de cochete şi pe plaje şi la restaurant.. Aceste 'Câteva erau probabil singurele care ştiau, că un costum de bae nu se ia Ta întâmplare din întâiul magazin, ci se stu­ diază din vreme, ca o rochie, după revistele de modă ... Halatul de asemeni nu-l luau "de-a gata", aproape bărbătesc, ci îşi alegeau cu o lună două înain te şi culoarea şi croiala.. De altfel le cu­ noşteai pe cele câteva femei care făceau un Ioel de Irancmasouerie a 'eleganţei, pentrucă în anul a­ cela 'erau singure, care aveau în loc de halat, un fel de pelerine de culori vii (de pildă Mouthy, L. C. chiard-na care mă urrnăria) cu gulere mari ca în picturile Ilamande, şi care le ţineau ca­ petele ca În/va7Je smălţuite, pelerine pe care le lăsau să Iâlf'âe libere de tot În jurul corpului, pentruca astfel să iasă în mai mult relief pli­ nul subţire şi robust al trupurilor tinere. Şi a� cum chiar, de îndată ce am sosit, fetele noastre [126] 126 CAMIL PETRESCU , '� s'au dus sus În camerele lor, să-şi schimbe ro­ chiile... Eu de asemeni, cu toate prolestările băe­ ţilor, m'am dus şi am pus un sacou de Ilanelă cenuşie, la care purtam cravata roşie, sau nea­ gră, pieptănându-mă cu grije, pentrucă mai ales aveam oroare să-mi fie părul în dezordine ... Când am coborît, hăeţii aleseseră o masă de nuele spre colţul dela intrare, instalaseră pe ea o sticlă mare de wisky şi câteva siîoane. Pe urmă porniseră la dans, căci intrarea lor Iusese salutată cu priviri slrălucitoaredc toate fetele şi urmată de invitaţii prin semue.. Intr'o ghe­ retă-fotoliu ele llude,Calll cât o cabină leleîo­ nică, căci 'erau (vreo cinci-şase pe cIp margine, Mouthy, care se scoborîse oea dintăi, fuma as­ cunsă de nu i se vedeau decât picioarele grăsuţe foarte tulburătoare, fără ciorapi, şi mai ales genunchii goi şi molateci cad' îndoitură de trup ele şarpe gros, auriu, şi ca ş{ şarpele, erau mai negri pe spinare deasupra şl mai aurii, mai moi dedesubt. I Mă făcuse să-i promit <;it nu voi dansa decât I cu ea, toată seara şi acum mă astepta.. E ade- vărat că ne şi potriveam foarte bine ... Se spunea de altfel şi aci că dansez deosebit de frumos ... Dansam foarte liniştit, puţin absent, dar aple­ cat uşor deasupra femeii, Iără nici o mişcare inutilă şi fără nici o strâmbătură de gigolo Ea privea atentă de tot, înălţată în vârful pi­ cioarelor, spre faţa mea; îi Impingeam puţin braţul drept) ca să-ijvi:e cotul mult înapoi şi în felul acesta umărul gOlhenea, căutându-mă, spre mine, plin de ojviaţă nemiscată.. Femeilor le stă bine să aibă un aer puţin afectat în timpul dan- ------------ ... [127] PATUL LUI PI\OCUST 127 sului, caci asta face parcă să circule în ele un fluid de sensibilitate dirijat. Alunecam aşa amân­ doi, fără' mişcări, dar ritmic, pentrucă Mouthy deşi delicios ismenilă, cu capul ei de gheişă, era de o pasiune concentrată şi plină de li­ nişte. Nu horbeam niciodată bine Înţeles în tim­ pul dansului, şi nici chiar Mouthy, oricât de Ivorbăr,eaţă, uneori numai, că alteori sta, tăcută 'Cd un şarpe, ore Întregi pe plaje, fără să pri­ vească pe nisneni, dospindu-se în soarele fier­ binte de amiază, nu vorbea, De data asta însă mi-a şoptit, glumind cu un ton fals, teatral dia­ bolic: - Platonica "el-tale" te înşeală.'. ·Uile-o dan- SCaZ[l cu un tip. Doamna aceasta T. despre care toţi spuneau că a venit după mine la Tekirghiol, Iusese până acum foarte retrasă. Până la amiază sta de obiceiu jos În nisip s'o ardă soarele ca pe o plantă, singură aproape, dindos de Popovici, unde plaja e mai mare, dar mai puţin căutată, căci e cam pustie. Seara cu o eşarfă triunghiul ară de batic asortat pe umeri, În rochie de-cacha zver­ zue, jad degradat în pătrate întretăiate, spre alb (sau dimpotrivă de culoarea fragilor degra­ dată) lua masa împreună cu o doamnă bătrână, vecină de cameră, prietenă de aci dela Popovici, şi pe urmă, stau amândouă în şezlonguri ca să privească dansul şi lumea care venea. Astăseară dansa însă, iar americanca mi-a strîns mâna cu unghiile tari. -- Ce e? Ţi-a venit rău ... ? Tehaiţi că se ţine după tine şi acum cazi din aeroplan pentru că [128] 128 CAMIL PETRESCU o vezi dansând cu altul? şi Mouthy făcea un cap de copil cu breton, mirat. N'am spus nimic ... Când a încetat muzica, iar perechile s'au desfăcut brusc, aşa ca nişte ju­ cării demontate, Moulhy, mtorcându-se dela jumă­ tatea drumului spre gheretele noastre de plaje, şi văzând că nu sunt în spatele ei, a început să mă strige ... Credea că am greşit drumuLSim- j ţeam însă nevoia să ştiu la oe masă s,e duoe d-na T. O perdusem din privire în inghesuiala ",' în care coborau perechile şi acum o căutam ou . ochii la toate mesele, mereu recunoscănd cu­ noscuţi, pe care fără să vreau trebuia să-i saluL. N II ştiu de ce, parcă mi se inti psese .) ghiara în inimă şi îmi simţeam gura strâmbată de un su- rîs. N'am putut-o descoperi, iar pentru ca Mo­ ulhy ma striga prea tare m'am întors. E iritant de indiscret şi inelegant să-ţi auzi numele strigat într'un restauran t. Triumfând în mod comic, isrnenită, s'a insta­ lat în ghereta ca un tron de nuia, şi-ajvestit pe ceilalţi: - A văzut-o pe damă -dansând ... şi şi-a pierdut globulele roşii din obraz. Au inceput să facă toţi glume de prost gust, care Îmi erau penibile, dar nu erau nici atât de precise, sau triviale, ca să justifice o ishucnire de sportiv, prea fviolentă. Simţeam însă acum că dacă nu mă stăpânesc cu totul, provoc un scan­ dal, car-e mă îngrozoa dinainte, căci nu sunt în stare de un simplu duel de spirite şi înţepături ca Ghenovicescu de pildă. Puseseră mese în toale părţile grădinii, adică [129] PATUL LUI PROCUST 129 până în fundul ei, spre căsuţele cu pridvor, prin­ tre duzi şi Iilieci., Unele din ele nu le pu­ team vedea, şi m'am sculat, dând o raită să văd dacă nu cumva d-na T. este la /vre-o masă după colţ, în spatele orchestrei. Totul era răsturnat şi /voia bună din maşină, era acum ca o intoxicare a sufletului. Abia când m'am întors am văzut-o. Era la o masă aproape I vecină cu noi, tot în marginea dinspre faţada . de châlet a hotelului. Era, în afară de doamna bătrână cu care lua masa de obiceiu, împreună cu trei domni pe care îi cunoşteam de altfel. Unul, un deputat oltean, cu o mutră rotundă de amorez de mahala, blond, cu o mustăcioară mică tunsă şi cu ochi puţin cam copilăroşi, altul, un economist şi dansator monden, cam întvârstă, cu cioc mic şi mustaţă arcuită, mătăsoasă, de dandy demo­ dat, iar cel de al treilea, un advocat voluminos şi amabil din Bucureşti, care poate era soţul doamnei bătrâne. Stătea cu spatele la noi şi nu avea scaunul cel mai bun, împotriva obiceiului deci, căci poli­ teţea bărbaţilor la masă nu se arată faţă de doamna în vârstă, ci faţă de cea frumoasă, care dacă ar pleca, reuniunea n'ar mai avea rost pentru ei ... E de mirat că femeile în/vârstă acceptă a­ ceastă capitulare., sau cine ştie, le e teamă că, altfel, nu ar mai fi scoase în lume. Dacă d-na T. era cu spatele la noi, aşa încât era cu profi­ lul spre grădină şi nu putea să privească în toate părţile, şi mai ales, ceeace �oiau frumoasele, să fie privită din toate părţile, insemna că ori re­ fuzase cu delicateţe locul, ori vrusese anume să 9 [130] 130 OAMIL PETTmSOU stea cu spatele la noi... M'am întors la masă şi mi-am turnat din sti­ cla de whisky cât să fac două pahare ... Lipsea silonul şi asta m'a Înfuriat arzător. Simţeam că dacă nu fac gestul de a turna sifon, orice alt gest aşi f'ace, m'asi trăda ... - Dragă, -e ridicul să fii atât de enervat din pricina unei femei pe care nu o cunoşti măcar ... şi despre -care recunosti că te plictiseşte cu in­ sistenţele ei, Tânăra actriţă care se gătise cu multă grije-­ şi asta mi-a făcut o mare plăcere - Îmbrăcas-e o rochie de mătase albă Înflorată /v\crd-e pal, cu mânecuţe, car-e-i măsurau rotunjimea fragedă a braţului oeva mai jos de umăr. S'a interesat a­ tentă, dar pudrându-se, despre oe e vorba? Mouthy a lămurit-o, lăsând paiul din gură, in­ covoiată însă asupra mesei. "Suferă" din pricină că l-a trădat Platonica. L. C. m'a într-ebat uimită: - Poţi fi atât de (fv;anitos încât să suferi fiindcă o femeie care te adoră şi se ţine după d-Ia ca o umbră, îşi permite să el anseze şi să stea la masă cu altul ?... şi sincer, profund ui­ mită: Sunt îngrozitori bărbaţii. Mouthy era des­ gustată, însă şi din alte motive. -- Mâine îţi fac cunoştinţă cu ea ... Să se ter­ mine comedia asta. Am protestat aproape speriat. - Nu... nu... Nici nu mă gândesc... Mă plic­ tiseşte cu insistenţele ei.; înţelegi? L. C. Irământându-si buzele puţin.vrnă pri­ veşte ironic şi drăguţ ca un băeţaş, dar făcând numai pentru atâta, gropiţe în obrajii înalţi: [131] PATtJL LUI PROCUST 131 - Inteleg deocamdată că le plictiseşte că ... nu mai insistă ... Mărginoiu, lungan, cu faţa rasă, brăzdală de cutc ca un actor, venise dela o altă masă, aducând paharul, ca să-şi toarne din sticla de whisky. Deobiceiu băeţii, îşi stabileau Ull soiu de do mi ­ ciliu teoretic la masa noastră, şi pe urmă colin­ dau mesele burgheze, familial-e, venind numai să-şi umple paharul, dar unii veneau pentru asta, chiar când eran ei înşişi cu familia, ştiind că pe masa noastră e totdeauna o sticlă de whisky, sau crusoane. Asculta, şi în timp ce-şi turna, lung, negricios şi îngâmfat: - Mă duc s'o invit la dans. După răsboiu, până anul acesta, "moda" per­ mitea să inviţi la dans o femee, fără s'o cunoşti, chiar atunci, când era cu bărbatul ei, pe care, nici pe el, nu-l cunoşteai. Mouthy, mirată şi sincer binevoitoare cu gura câl un bănuţ: --- Ştii că a mai refuzat pc alţii în alle seri, sii nu Le întorci cu steagul plecat'! ... �- Sc păstrează pellln('viţ,ellll ele aur.; a în­ Irerupt acru Ghcnovicescu care nu uita spaima şi euervarea ele pe drum. Am devenit mai palid, dar nu pentru că in­ sulta lui.; m'ar Ii atins.. Asla 'era genul lui şi nimeni nu-l lua in serios. Uneori era în insultele lui chiar Illl lon de admiratie ca în înjurăturile dintre prieteni. "Vi�elul de aur" era fireşte aluzie la bogăţia mea şi d ad(v rei şi la pretinsa mea fru­ museţe; în realitate mi-a l'ulgerat prin minte o bănuială, răspândil ă apoi în sânge ca un lichid [132] 132 CAMIL PETRESCU de injecţie. Am închis ochii căci mi s'au crispat mâinile. Mărginoiu se aplecase ceremonios în faţa doamnei T. încât Mouthy a încremenit, sorbind din pahar, aşa, cu coatele pe masă, acum, şi cu pumnii grăsuţi sprijinind căpşorul cu faţa în­ cadrată de breton până la sprâncene 'ii buclele negre care-i cădeau în jos arcuite peste urechi, acoperindu-le. - ... "tâmpit mai � ... Vrea să-I turtească mai în plin refuzul. Putea să încerce mai discret" ... Dar d-na T. a răspuns surâzând cu toată fi­ gura, puţin grăbită şi absentă, încât toţi am ră­ mas miraţi... E o femee frumoasă deşi poate, fără stilul modei, dar când e serioasă are trăsăturile cam tari puţin, încât uneori pare urîtă., Când surîde însă - {V,r.g îndurerat totdeauna - trece, parcă la o altă extremitate şi devine de o Ie­ minitate fără pereche. Ochii albaştri aproape rio1eţi, când e ,t.'esdă, de culoarea prunei bru­ mate, alteori, şi apropiaţi puţin, străluoesc din­ tr'o dată, împreună cn albul dinţilor de sus, căci gura îi e mult mai mare. Toată faţa i se co­ lorează brusc încât până şi părul puţin cam us­ cat şi des, ca de negresă, devine dintr'odată parcă, mătăsos şi rviu. Are un surâs care se vede departe in mulţime şi individualizează. Când dansa cu deputatul blond şi cu mustă­ cioară, făceau o pereche puţin cam provincială.i, Mărginoiu e însă un dansator desăvârşit, înalt, se apleacă uşor deasupra femeii, parcă s'o pro­ tejeze în timpul dansului. D-na T. nu avea ae­ rul aoela afectat, şi nu m'a îmbrăcată şi nici piep­ tănată ca femeile mondene - părul lins, câr- [133] PATUL LUI PROUUST 133 Iionţi mici răsuciţi ascuţit pe obraz, În drep­ tul urechii, ca dansaloarele spaniole, aşa cum cerea moda, sau "bubikopf" ca Mouthy, sau băe­ ţeştc ca L. C. Nu avea aerul acela nervos, că e strânsă prea de aproape şi vrea să se depăr­ teze dând umerii înapoi, creind o linie oblică dela umăr la strâmtura taliei, atunci când dansa cu deputatul. Mărginoiu, ţinând însă braţul stâng îndoit dela col, şi de acolo perfect paralel cu pă­ mântul, împins şi puţin în faţă ca să ducă mult înapoi colulei, îi punea în relief frumos, bustul şi talia lungă. Desigur era bine dispusă, ochii îi străluceau, avea un am' binevoitor şi feminin de tol acum, care îi şedea de minune, mai ales că îi /vcnea bine tulpanul alb cu care îşi făcuse un fel de turban în loc de pălărie. Ii îndulcea mult faţa, i-o împlinea, ferninizându-i-o. Toată lumea ii căuta cu privirea. Orchestra cânta un tango argentinian, la modă, de o pasiune molatecă, de tenorino ?vag sentimental, al cărui farmec m'a tocmai în a­ ceastă destindere /voilă, care dădea legănării mu­ zicale ceva din graţia aeriană a mişcărilor de pi­ sică şi un mister, cam ieftin, de lampă scăzută. Gâlcojanu, altul din bandă, care urmărea pe­ rechea împreună cu loţi oei dela masa noastră, şi-a aprins ţ·igara, şi a privit-o lung ca un cu­ noscător. --- Eşti un dobitoc, dacă 'eviţi să cunoşti o femee ca asta... şi observând că-mi caut o ţi­ gare nervos, s'a grăbit să-mi dea tabachera din dreptul lui. Mouthy şi-a ţuguiat buzele, privind spre ea, şi pe urmă s'a întors concludent şi dispreţuitor: [134] 134 (JAMIL Pi':THESClT - Are un surîs absent şi binevoitor de regină car,e vrea să se facă populară ... Şi-a Iunia! whisky şi mi-a turnat şi mic din non ... Ani dansat pe urină cu ea, numai pentrucă la inloarcere să-mi schimb locul, şi să iau un scaun de nude să văd mai bine pc d-na T... A­ mericanca a înţeles, şi m'a privit mirat şi COIl1- pătimitor cu mimică, făcând ochii Yrumoşl şi 0- blici, nuci, lipind buzele intenţionat şi er­ metic ... aducâud umerii arcuiti în faţă. Intorsesem scaunul şi incălecasem pe el, cu coatele pe spă­ Iar şi obrazul culcat pe brate. D-nă T. era mereu cu spatele la mine. De multă vreme curiosii de pe la gard pleca­ seră să se cu lce, unele mese erau acum goale. Mouthy m'a întrebat, ismenindu-şi căpsorul, sprijinit În mâna ele madonă grăsuţă, peste bu­ clelc căzătoare în pătrat: -- De ce nu te duci dragă s'o inviţi la dans? L. C. care se instalase mai de mult în ghereta jilţ, Însă, m'a sfătuit să nu fac asta, dacă n'o cunosc, căci pentru mine ar fi mai grav să fiu refuzat. Mouthy uimită. - Să-I refuze scumpo? dar ea moare dupa el.. De asia a venit să-I caute la Movilă ... Ar fi o fericire pentru ea s'o lanseze. Peste câtva timp, hănuesc că deputatul a pro­ pus o plimbare pe malul mării, căci au plecat escortaţi şi de economistul brun ... Gâlcojanu, grav, a făcut propunerea să mer­ gem şi noi pe malul mării. [135] PATUL LUI PROCUST 135 - Pe cuvântul meu, ai neapărat nevoe de o hac rcoe ... Mouthy a sărit în sus bătând din palme: - Hai cu barca! Hai la turc. Spre indignarea lui Ghenovicescu. -- Aţi Înnebunit? în halul ăsta? Nu vedeţi că sunteţi toţi beţi ca nişte cismari Sâmbătă seara? Nu merg nici dacă ştiu că stai goală la proră, subt lună. Mouthy, tot mai excitată s'a arătat încântată s'o facă şi pe asta... Câteva clipe Ghenovicescu m'a examinat cu intenţie şi milă şi m'a ame­ ninţat apoi că dacă mă mai f'rământ atât mă domoleşte, stropindu-mă cu sifon. Lumea dela rnesele hecine ne privea amuzată şi indulgeută, bucuroasă probabil că mâine poate povesti pe plajă, "alta" cu banda beată a lui Fred Vasilescu (sau dacă vreţi "Lumânăraru"), convinsă desigur că asemenea petreceri nu sunt lipsite de elegantă. Dar eu sufeream. Peste câtva timp au reintrat pe poarta de lemn cu zăbrele lechi a grădinii, cei trei. Când s'au aşezat din 1.10U la masă, foarte mulţumiţi şi bine dispuşi, d-na T. s'a aşezat cu faţa la mine ... Am privit-o furios În ochi şi atunci a băut osten­ tativ, ciocnind paharul cu toţi... Nu-mi scăpa nici o mişcare. Ei, în orice caz, erau mai beţi decât noi... Cum muzica era în pauză, deputatul după obiceiul cârciumarilor a cerul să 'vi,e un lăutar să cânte la masa lor... A fost refuzat po­ liticos de către maitre d'hotel. Toată lumea observase acum modul sfidător în care, călare pe scaun, cu coatele pe spătar priveam pe cei dela masă. Aşi fi vrut să [136] 136 CAlUL PETRESCU il 1 j" '1 fie cât de puţin obraznic l vreunul dintre băr­ baţi ca să-I pălmuesc., Dela un timp deputatul aproape se lipise de d-na T... şi când luau o­ biecte de pe masă, braţele lor vse tmpleteau parcă În treacăt. Surâdea mereu, cu buzele umede, CL •. ochii !.Vioi, mari strălucitori, cu toată faţa Înmu­ iată !-'Îu, minunat Încadrată de acel turban alb, M'am 'Uitat furios la ea, m'a privit dispreţui­ toare, în timp ce 'el îi aşeza eşarfa de batic pe umeri, pretext ca să-i cuprindă uşor în podul pal­ melor, Am băut, iar, până când n'a mai fost ni­ mic în sticle şi am cerut altele, Urmăream aşa de hotărît ce se petrece la masa aceea că toţi dela noi văzuseră că nu mai e glumă şi mă priveau tăcuţi cu destulă nedumerire şi asteptare. Doamna T. era jviu ameţită, când însă de­ putatul alvoit să-i dea să bea din paharul lui, nu m'am mai putul stăpâni, şi cam împleticin­ du-mă, m'am dus acolo, am bătut cu pumnul in masă, strigând indignat: - Doamnă, 'eşti o neruşinată. S'a ridicat în picioare cu faţa puţin lungită de uimire, cu ochii mai mari., deabia mai res­ pira.. îşi frământa degetele lungi parcă puţin us­ cale, ,Ivii. - Cine eşti d-ta? Ce vrei? Parcă m'ar fi pălmuit. -- Cine sunt? ce vreau'i.; Ai uitat când Iră­ mânlarn cu d-ta droturi le divanului meu? (şi stam gata să lovesc în oricine). Toată grădina îucremenise., Multă lume se sculase în picioare ... Cei trei însă nu mişcau nici unul, reputaţia mea de boxeur şi bun scrimeur îi lngheţase pe scaune... Dvrta T. a închis ochii [137] PATUL LUI PROCUST 137 şi toate trăsăturile feţii i s'au îrănt, doar dunga uşoară dintre sprâncene s' a înălţat... A vea gura îndurerată întredeschisă ... de i servedeau puţin dinţii frumoşi de deasupra. Pe urmă a deschis ochii, plini de lumină, lichizi, îulăcrimati. Atunci s'a sculat dela o masă un tip de lău­ tar sau doctor, aşa ceva, cu mustata de p10Lo­ nier, cu manşete scrobite ca două burlane pe care nu-l mai văzusem niciodată, s'a oprit în faţa mea, m'a privit în ochi, aprig, şi mi-a spus şuerat, tare, ameninţându-mă cu arătătorul: -- Domnule, eşti un gujat.. Şi dacă n'ai fi beat, te-asi pălmui. Am vrul să ridic mâna.. Mi-era moalc.. am vrut să înjur, dar i-am întâlnit ochii, am Înce­ put sa-mi plimb limba uscată peste buzele arse, nu puteam articula o vorbă ... Se aşezase iar jos, când m'am desmeticit pu­ ţin, şi am făcut doi paşi până la masa lui, hâl­ bâindu-mă. - Tie rog ... să-mi dai adresa d-lale. M'a privit cu acelaşi aer de matador. - Vila Victoria ... Tekirghiol-Sat. 'D-na T. s'a sculat dela masa şi fără să pri­ vească pe nimeni, cu ochii duşi, a dat bună .seara şi, împreună cu d-na bătrână, s'au urcat în hotel. A doua zi, Duminică, Mărginoiu şi Costescu s'au dus cu maşina mea şi i-au cerut să consti­ tue cartelul., Au luat apoi contact cu un capi­ tan de inf'anterie şi un profesor ele liceu. Au căzut de acord asupra pistolului, şi toată după amiaza Mărginoiu a cutreerat Constanta ca să găsească arme. S'au întâlnit, din nou şi au con- [138] 138 CA MII, PETIlESCU venit să se amâne o zi esirea pe teren, iar Măr­ ginoiu s'au dus seara la Bucureşti de unele a adus pistoale. Miercuri, după ce am încercat vreo două terenuri fiindcă ln!;'t1neam mereu oa­ meni, l'a muncă, pe ogoare, urmându - ne în două maşini, am luat-o pe după Hotelul băilor, în sus, ocolind în faţa bisericii la dreapta, apei pe un drum de care, în marginea unei tarIale de porumb ... am iesit Într'o câmpie Lida capălul lacului. Am schimbat trei focuri, cu trăgând în sus şi cred că la f'el a făcut şi Ladirna. Mărginoiu mi-a mărturisit mai târziu că a doua zi d-na T. i-a cerut stăruitor o întrevedere şi i-a spus că acest duel nu trebue să aiba loc ... Pe urmă când el i-a explicat că e inevitabil, l-a implorat să facă aşa ca sa nu existe J,ictime ... A stăruit atât, a plâns aproape -- mi-a spus el ui­ mit --- Încât şi-a dat cuvântul de onoare, că ar­ mele vor avea încărcătură insuficientă ... N'a fost greu, mi-a spus, să-i convingă şi pe ceilalţi trei, nici unul dintre ei nedorind să-şi provoace corn­ plicaţii în caz când unul dintre noi ar fi fost ucis. Aşa l-am cunoscut pe George Demetru Ladi­ ma, despre care am aîlat tol aLunci că e ziarist în Bucureşti, şi acum, subt fotografia asta legată cu pangllcădeasupra unui teanc de scrisori, îl descoper parcă într'un mormânt. Să gândesc că a iubit-o pe Emilia, să-i gindesc alături mi-e aşa de greu cât îmi venea în şcoală să adun caii cu gâştele. Când am venit în Bucureşti, îl vedeam ade­ sea pe stradă ... Intr'o zi, 'imi aduc aminte, că în [139] PATUL LUI mocusr 139 faţă la Capşa, ne-am" salutat, am vrut să-I o­ presc, Emilia s'a întors, îşi scoale chirnonoul, căci e cald. O aşteptam, căci 'imi dam seama că scri­ sorile îşi capătă înţelesul, numai când ea le co­ mentează, şi opune şi punctul ei de e vedere - Vine Valeria cu cafelele, numaidecât... Ai dormit t.. De ce nu te odihneşti puţin? ,-- Nu ... mă simt bine şi aşa ... Mai hine mai cetim scrisori. Se sue lângă mine,cle trosneşte patul când pune pe -el, întâi genunchiuljvoinic .. , P,e urmă se ridică mult spre căpătâiu. Iau o nouă scrisoare, cu cerneală , uşe, e iscălit de ei trei. Păcat, Emy că n'ai stat... Pretenii mei te găsesc foarte bine... Le-ai plăcut enorrn.i. Noi acum am in­ cheiat... dimineaţa... Ei mi-au spus să trec să-ţi las pe subt uşe biletul acesta pe care iscălesc cu toţii. Cu cele mai dulci sărutări de mâini, G. Gedem nu ştie ce comoară are. Bulgăran... Nici ducele de Sagan n'a prezentat o aşa frumusete la un supeu prietenilor lui ... Cibănoiu. Dacă aveai de gând să pleci aşa de repede de ce ai mai venit? Penciulescu. -- Cam în vremea asta, plecam pe câte două trei zile din Bucureşti cu Traian... că încă nu rupsesern cu el. A vea inspecţii şi mergeam şi eu., Stăteam la hotel, până !venea el, pe urmă ieşeam împreună la masă la restaurant. La Giur­ giu... La Buzău.. Odată am fost şi la Roman ... Ladima era foarte enervat şi devenise bănui­ tor 1). Caută ţigări şi nu găseşte. - Numai sunt ţigări? 1) Cam în vremea aceasta Ladima m'a rugat să-I aştept la plecare de la o şedinţă a comitetului S. S. R., ca să mergem împreună. Abia după ce ne-am despărţit de Perpessicius, cu care plecam de obiceiu, în dreptul hotelului Athenee Palace - era în anul când se a­ dăogau trei etaje hotelului Splendid şi circulam numai pe partea cealaltă -- Ladima, care mă conducea pe nesimţite spre oraş, m'a întrebat, întâiu cu un aier in­ diferent, detaşat, cum am petrecut la un "ceai" dat de [181] PATUL LUI PROCUST 181 Acum o scrisoare fără titlu, dezordonată, fără scrisul acela culcat şi mare, ci aproape drept şi mai mic. Aseară treceam, pe lângă un grup, în faţa tea­ trului. Unul dintre actorii tineri povestea ceva şi toţi râdeau ... Când m'am apropiat toţi au tăcut şi păreau Je­ naţi ... L-am luat pe Ion Sârbul deoparte şi după câtva timp, necăjit, enervat, sâcâit, mi-a spus, indurerat: Ge­ dem eşti" un dobitoc fără pereche.i. Niţescu povestea ce i-a făcut Traian, Emiliei, prentru că a prins-o în cabină la un teatru particular cu un coasociat director .... A Ivăzut-o mergând cu el la teatru, la o oră când nu putea fi nici măcar repetiţii.; A urmărit-o, a intrat în teatru şi de la uşa cabinei a ascultat şi a înţeles una dintre tinerele angajate ale Teatrului Naţional, dacă m'am amuzat bine, ce lume a mai fost şi, târziu apoi şi cu ocoluri, dacă s'a flirtat, cum mergeau sim­ patiile, până la ce oră din noapte am stat (căci am înţeles că, după câte ştie el, s'a stat până la 9 seara). Bănuiam unde vrea să ajungă, şi-a ajuns foarte târziu, cu un surâs galben şi exagerat de vioiu. - E adevărat că a fost acolo şi un tânăr inginer ... Traian Justiniu? un bun prieten al meu ... Imi dădeam seama cât de mult ţine să afle, şi În­ ţelegeam în aceeaşi clipă, că nu pot să nu fac parte din acea cumplită coaliţie care se formează de la sine împotriva unui bărbat înşelat... Laşitate, simplă do­ rinţă de a-ţi simplifica existenţa, teama să nu pari poltron, un sentiment de vulgar orgoliu că eşti în clipa aceea deasupra, nu ştiu ce, m'a împiedecat să-i spun ceeace ştiam, lui Ladima. Poate şi gândul că l-aşi face să sufere - şi toţi dispreţuim , la alţii, suferinţa din dragoste, o credem neserioasă şi găsim că ni se cere prea mult ca să ne "amestecăm în asta" - m'a făcut cred să nu-i spun, că Justiniu a stat tot timpul cu Emilia, care i-a făcut şi scene de gelozie, că toată lu­ mea îi consideră împreună, că acest ceai s'a sfârşit, la nouă, dar a continuat cu o masă la Hoata Lumii, prelungită şi ea, că în zorii zilei Justiniu ne-a condus pe toţi acasă cu maşina, rămânând cu Ernilia, care probabil a dormit la el. [182] 182 OAMIL PETHESOU totul. Pe urmă ? .. Gedem eşti un dobitoc -fără pereche ... cu tot geniul tău ... La reveder,e ... Nu te mai apropia de trupurile care rîd cu hohote... Nu uita să depui cărţi de/v'izită la anul nou şi la ziua onomastică lui Traian Justiniu. La revedere"... şi a plecat bătând mătănii. Nu sunt Emy ruei furios, mCI nu sufer. lVIi-e nu­ mal o imensă, o nesfârşită milă ,le mine.,; Fiecare suntem ursiţi de la facerea lumii, să fim aşa cum suntem, aşa cum e ursit sâmburele să dea bostan şi bobul ele grâu, spic.; S'a făcut în mine ca o lumină de moarte şi înţeleg acum, neaşteptat, toate intâmplărj le şi toate faptele omeneşti ale acestui an de delir, de când te cunosc... Cu bine, Emy, fii fericită, căci e­ xistă soiuri de fericire pe lumea asta pentru tot ce a creat Dumnezeu. G. D. Ladima. - Am crezut că acum s'a sfârşit. .. A fost in Mai asta, Într'o ghină mizcrahilă.. Ştiam că pe 1 Iunie sunt conoediată dela Naţional. Speram să intru .la alt teatru, particular... L-am pierdut şi pe Traian.. Şi acum se mai supără şi La­ dima. O lU1l8, n'am mai ştiut de el nimic.. Pe urmă am aflat că e bolnav. In anul acela în Iunie am avut şi eu un con­ Ilict cu el.. Era în comit-elul 'Unei expoziţii de câini.. Pentru că se ştia că e unul dintre cei mai buni cunoscători ai raselor de câini din ţara noastră. Pe maidanul fostei Primării se făcuse o curticică prăîuronsă, mărginită de cuşti şi 00- teţe, cu tot soiul de câini şi căţei. L-am rugat să dea, În loc de premiul doi, premiul întâi, peri- [183] PATUL LUI P�OCUST 183 , tru un pekinois mălăsos al unei prietene care nu-mi mai da pace. - Nu te. supăra domnule Vasilescu, dar pre­ miul Întâi a fost dat de /vre-o zece ori până a­ cum. Asta mă plictiseşte.. Scuză-mă. Plec acasă. M' am săturat. Emilia a luat un bilet, care de altfel venea la rând. -- Ce bilet este ăsta? şi îl cercetez mirat. - Dela un prieten al lui... dela Cibănoiu. Domnişoară, Iertaţi-mă dacă intervenţia mea este inoportună şi deplasată. Dar ştiu ce inimă bună aveţi şi sunt sigur că dacă sunteţi cauza unei atât de mari suferinţe, e că nici nu bănuiţi răul pe care-I faceţi... De vreo săptă­ mână, domnişoară, prietenul nostru merge spre moarte ... Pe căldurile acestea grozave, e singur, fără nimeni lângă el, şi sunt sigur că prezenţa d-voastră câteva minute lângă patul lui ... ar fi ca un balsam ... Doctorul l-a in­ terzis să coboare şi noi facem cu rândul pe paznicii lui, dar avem foarte puţin timp liber. Cibănoiu. -� Eu tocmai plecam Într'o excursie cu automo­ bilul prin Ardeal.. Dar s'a dus Valer-ia numai decât.. Ce a găsit acolo, zice că nu poate spune. El sta tocmai sus, la al treilea, pc Rahovei... Nu era măturat de zile Întregi, o gândăcime să le sperii, haine şi ghete murdare, resturi de 111:}n­ care. Pe cărţi sta praful de un deget. El avea nevoe de pungi cu gheaţă pe frunte şi scara comprese calde la ficat... Era slăbit, neras, cu ruîăria patului murdară, căci era o singură ser­ vitoare la toate trei etajele. iVenea numai să mă- I [184] 184 CAMIL PETRESOU ture şi să aducă apă dimineaţa. Valeria a venit înapoi acasă... A luat un ciocan, cue, cearşaf'uri de pat şi o pernă cu feţele ei, a luat un reşod, că eu am vreo două, trei, că mereu se strică şi nu vreau să rămîn fără nici unul. Casa lui era/veche, ca o cazarmă, dar ave� electricitate şi priză pentru reşod, aşa că tocmai bine putea să încălzească apa. Impreună cu Cibănoiu l-eu coborît jos din pat... L-au aşezat pe saltele în fundul culoarului. A deschis ferestrele, a curăţat puţin de păianjeni, a măturat bine, a pus praf pentru ploşniţe şi pâine muiată în acid boric pentru gândaci. A dres ea singură patul, că Ciobănoiu nu se pricepea la nimic ... A potrivit rafturile de cărţi. Pe urmă a primenit aşternutul, a spălat/vasele şi paharele ... Cibănoiu se minuna, nici nu mai recunostea o­ daia ... In Iiecare zi, că eu eram plecată, se du­ cea la el ; de câteva ori, când avea dureri, a stat şi noaptea lângă' patul lui. Că era bolnav de ficat, nu ştiu ce avea, că nu avea/voie să bea decât lapte, Spune Valeriacă avea' nişte dureri ingrozitoare, . uneori îşi muşca mâinile ca s'ă nu strige... Când, îi tr,eoea�l crizele stăteau de (vorbă ... Şiei şi lui loc plăcea să stea la discuţie ... Spunea Valeriu că despre mine n'a spus o/voOrbă tot tim­ pul... Ea adusese un borcan de dulceaţă de a­ casă şi pregătea la reşod, cafele, de trata prie­ tenii când v,eneau... Seara se adunau toate ra­ blele acolo şi zioe Valeria că petreceau foarte bine. De văzut nu ne-am (văzut toată /vara.. Eu fu­ sesem la Bârlad tot timpul... El mi se pare că a fost la un cămin de scriitcri prin Transil­ vania ... S'a angajat pe urmă la o gazetă dela Chi- [185] PATUL LUI PROCUST 185 şmau, dar nu ştiu de 've n'a stat decât două luni. Pe la sfârşitul /verii mi-a venit un angajament dela Teatrul Naţional de acolo. Am bănuit eu că trebue să fie ceva cu el acolo ... Dar n'am primit... Trebuia să transportăm casa şi ne era greu. Valeria dragă. Nu înţeleg de ce te-ai grăbit atât să-nu trimiţi cărţile împrumutate... Imi făcea plăcere să le ştiu la d-ta... Dacă vrei altele. oricând. toată mica mea bi­ bliotecă îţi stă la dispoziţie.i. Ştiu că nici odată cărţile pe care le iubesc atât. nu/vor fi în mâini mai bune, mai îngrijitoare, şi atât de iubitoare ca ale d-tale. Mereu îndatoratul George Demetru Ladima. In Septembrie, când ne-am întors, Valeria, care împrumutase nişte cărţi dela el - nu le-a cetit, că nu i-a plăcut nici una - i le-a trimis înapoi... Despre mine nu spunea nici un rând, nici n'o întreba niciodată... Aflase şi el poale, că în toamnă era să mă mărit cu Arghiropol. Eram ca şi logodită ... Arghiropol era un societar al teatrului? Nu l-au scos la pensie? Aşa auzisem parcă ... - Da, şi a stat la noi în casă vreo două săp­ tămâni.; De cât să fiu metresă pe degeaba a unui tenor, mai bine nevasta unui societar, că amanţi găsesc eu câţi tVreau... (Ea nu spune lim­ pede că vrea un bărbat: "complezent") Arghiro­ pol a şi stat aci, vreo trei săptămâni... Ladima ştia.. când ne întâlneam pe stradă, mă saluta foarte rece şi aşa.. foarte demn.. Că nu mai ve- [186] 186 CAl\fIL PETHESCU nea nici la noi. .. Ii spusese Valeria că m'am lo­ godit şi că de se Dumitru ne mutăm într'o altă casă, mai mare La Naţional Însă tol n'am mai putut să intru Nici Nac Gheorghidiu nu pu- tea Iaoe nimic, că acum fusese scos dela mini­ ster şi îl atacau mai toale gazetele. Domnişoară, Am publicat astăvară în cea mai de seamă le­ vistă literară "Cugetul" în care public de obiceiu Iler­ surile mele, trei articole despre decadenta teatrului românesc, care au avut oarecare răsunet, în deosebi în generaţia tânără, dornică de o spiritualitate nouă. S' a hotărât să facem o grupare pentru teatru, l-am spus: Proscenium. Un tânăr regizor Doriadi, care a studiat la Berlin cu CarI Heintz Martin va pune în scenă. Inainte de spectacol vom ţine conferinţe ară­ tând ce /vrem. Sunt nădejdi mari că vom revoluţiona în întregime teatrul românesc învechit, rămas la for­ mule /vulgare, bulevardiere. Cea dintâiu piesă pe care o vom juca va fi Invierea lui Tolstoi, într' un singur decor, cu proectoare şi recuzită modernistă.; Te-am propus pe dota' pentru rolul Maslovei şi după oarecare discuţii, deoarece se pare că Doriadi /Vrea pe altci­ neva, s'a căzut de acord. Pe bărbat îl va juca un tânăr abselvent al Conservatorului, Priboescu, pe care probabil îl cunoşti, pentru că se spun despre el lu­ cruri extraordinare. V. I. St,efanovici, unul dintre cei mai reputaţi esteţi de la noi, va vorbi despre "Tolstoi şi regia lui Cordon Graig". Spectacolele vor avea loc la "Teatrul Popular". Sala va fi decorată în perdele cenuşn, Iar scena transformată. G. D. Ladima. iF3 2 rD [187] PATUL LUI PROOPST 187 - Deşi nu plăteau nimic şi ştiam eu cât timp s'e pierde cu repetiţiile, am primit.../Venea şi el, în fiecare zi, la repetiţii, sta într'un stal în in­ tunericul sălii, şi-mi /vorbea foarte politicos. Imi plăcea mult mai mult, aşa cum. se întorseseră lu­ crur ile. Miroseam eu câte odată, că trece anume pentru mine pe la uşa regisorului, Şi s'a jucat spectacolul? - De vreo trei ori... Am aci şi critica... A co­ borît şi a scotocit într'altă cutie unde erau tăetnri din diverse ziare ... Afară de Universul care nu găsea satisfăcătoare asemenea încercări şi spunea că singura care a înţeles rolul a fost el-l'a Răchi­ taru, şi de Dimineaţa, care lăuda mai ales pe Doriadi, pe Priboescu şi remarca în deosebi pe d-ra Hăchitaru "car,e a fost sguduitoare", toate celelalte critici korbeau aşa, înseilat, despre spec­ tacol, şi rând pe rând arătau că mai. ales în soe­ nele de beţie, Maslova, a d-rei Răchitaru, a cu­ Iremurat sala ... "Are un temperament copleşitor, scria unul dintre critici .şi Teatrul Naţional a făcut o greşeală de neiertat concediind-o". Mai erau câteva reviste, mici probabil, pe hârtieyvelină, care cereau ca neapărat să se încredinţeze un teatru permanent lui Doriacli. - Eu eram bucuroasă, că asta îmi slujea ca să cer să fiu reangajal ă la Naţional, mai ales că nu mai puteam conta pe Arghiropol... care după ce stătuse trei săptămâni în casă la noi, rupsese logodna ... Şi. incruntâud, prea puţin, centrul de În­ Iâlnire deasupra nasului, a atâta!' linii caligrafice: Iar intrigi şi anonime... că ştii cum e acolo 1... A aflat şi de falimentul băncii ... _. Ce faliment? intreb uimit. [188] 188 CAMIL PETRESCU Emilia se învineţeşte, se agită toată. - Să nu mai vorbim. Pungasii dela Banca I Gompos...Mi-au mâncat Ull milion... Că tocmai )'vr I 1 t ± [207] PATUL LUI PROOUST 207 să scrii poţi s'o faci boacănă; nu/vreau să spun că toţi maniacii auriaţa interioară, dar ţin să a­ firm că după părerea mea, după câte am înţeles de pe unde am fost, orice om cu/viaţa interioară: trebue să-şi' organizeze traiul de toate zilele, să şi-l simplifice pe baza câtorva deprinderi sistema­ tice, rnanii, cum le numesc ceilalţi, care-I scutesc de atenţie exterioară, de explicaţii şi de pierdere de timp ... dacă nu e încă limpede, poate că am să mai rexin, căci faptul că englejii, francezii, ger­ manii şi nordicii dau cel mai mare număr de maniaci, mi-a dat mult de gândit când eram îIT streinătate, Şi cred că e şi uşor de constatat din istorie, că mai toţi oamenii mari au avut manii, adică au avut curajul să treacă puţin drept ridi­ cuii. Un om ridicul e însă un om pierdut într'o ţară incapabilă de discernământ şi aprotundare. Asta a priceput uluitor de precis, pamfletarul acesta care ridicase, ca să zic aşa la rangul de principiu, besteleala., Găsea fel de fel de cali­ ficative oamenilor politici, unele de mare succes, cum a fost de pildă acel de "bezofonul" cu care l-a pricopsit pe un şef de organizaţie liberală pro­ vincial, gros, cu gâtul îndesat şi vocea pâriită. Pe N ae Gheorghidiu, pe care-I botezase "fleoarţa", (ras de mustăţi, cu obraji căzuţi de primadonă de 60 de ani, se cam potrivea ca înfăţişare) "târfa", "negustorul de cosciuge", timp de 'Un an în fiecare zi, îl distrusese. Cred, că dacă, după demisia cabi­ netului Ştirbey, în care Gheorghidiu alături de alţi trei liberali, reprezentase partidul, Ionel Bră­ tianu nu l-a mai luat În noul minister din August, e poate şi rezultatul acestei beşteleli care uluise publicul şi făcuse din cel atacat în fiecare zi în [208] 208 CAMIL PETRESCU articole şi note, o figură popular ridiculă ... Bietul Gheorghidin aştepta la noi acasă, în frac, căci trecuse să iscălească nişte hârtii, sigur�clă o să tie chemat să depue jurământul .şi nu-i venea să creadă, când a aflat din ziare, lista noului cabinet liberal, fără el. A fost bolnav o săptămână .. , Cum am spus, campania dusă împotriva lui nu numai că infiltrase tineretului liberal convingerea că Gheorghidiu a compromis, prin afaceri fveroas'e, prin contracte scandaloase partidul, denunţându-l în fiecare zi, ca miliardar din Iurnituri şi prevari­ cator, sau ca asasin al aviatorilor, încât toţi îi oe­ reau capul în partid, ca pe al lui Moţoc; dar îl şi înlăţişase, pe omul acesta, care inainte de răs­ boiu trecea drept un om "şarmant" şi spiritual, drept un idiot, pur şi simplu, chiar puhav, respin­ gător .. , Am încercat să arăt, şi uneori am isbutit, celor cu 'Oare am discutat, că nu e adevărată le­ genda afacerilor fabuloase a acestui om .. , Ceeace n'am isbutit Însă nici odată, a fost să mai creadă cineva că Nae Gheorghidiu e inteligent şi spiritual. Şi totuşi dovadă că e inteligent, e faptul că şi-a dat seama de cauza răului, şi a şi găsit lea­ eul. Trei săptămâni după campania cu accent feroce a (Veacului, şi numele, nici în vreo aluzie măcar, nu mai 'exista în gazeta care-I terfelise atât 1). ]) Cred că pot să confirm, şi din propria experienţă, In viaţa noastră gazetărească, această impresie că ­ împotriva tuturor aşteptărilor - nimeni nu e mai spe­ riat şi nu-şI pierde capul mai uşor, când e la rândul lUI atacat personal, în viaţa lui proprie, decât un ,.temut pamfletar", Oamenii aceşlia sunt în situaţia acelor chirurgi. care opresc hemoragiile organelor rupte în accident, desfac vintrele oamenilor, dar devin palizi şi se zăpăcesc când întâmplător se înţeapă la deget ŞI văd sângele propriu, apărând în picături roşii. [209] PATUL LUI PROOUST 209 Incălzit, clocotitor, cu un soiu de răutate în ex­ presie, Ladima atăca acum întreaga clasă con­ ducătoare.. In gazetă, singur Mateevici publica articole de laudă, şi aoelea priveau întotdeauna, fireşte, simpatiile şi aranjamentele lui N ae. De asemenea Mateevici mai ataca, tot fără semnă­ tură, evident, căci gira Ladima, pe toţi conducă­ torii tineretului. Erau loviţi cu câinoşenie, urmă­ riţi personal, unii cu adevărat desîiinţaţi ... \ Vea­ cul semăna teroare, mai ales - ceeace m'a sur­ prins mult - în partidul liberal... La club, la constătuiri N ae Gheorghidiu era acum temut şi ascultat... Mai ales că tata obţinuse din partea lui Ladima, făgăduiala că nu va atăca personal familia Brătianu (pretexta o îndatorire sentimen­ tală din vremea răsboiului) şi nici partidul însuşi (care făcuse U nirea, etc.). Căci aceste atacuri, se ştia, erau singurele ple care nu le iertau nici odată Brătienii 2). Succesul cel mai neaşteptat a fost poate cel de ordin material.i.] "Veacul" atingea, după două luni, tirajul excepţional de 14 mii de exemplare. Presupunând că aveau să se ÎI1caSCl'Je toţi banii, era limpede că foaia, nu numai că nu mai era o sarcină, dar aducea oarecare câştig, mic oe-i 2) E de prisos să mai atragem luarea aminte că tot romanul acesta e ficţiune pură. Chiar dacă unele În­ tâmplări aci anonime, sunt născute prin sugestie, din­ tr'altele care s'au întâmplat aevea, dimpotrivă toate numele autentice, citate negru pe alb, fie al autorului, f�e dintre cele cunoscute, corespund unor momente strict imaginare. Acest "dosar de exis tenţe" , se înţe­ lege de la sine, este inchipuit tot, şi numai unele nece­ sităţi de convenţional. pe care le impune tiparul, ne-au făcut să-i dăm o formă care poate să Înşele. 14 [210] li 210 CAMIL PETRESCU drept. De altfel era făcută şi cu o cruntă. eco­ nomie. Faptul că Ladima era absolut invulne­ rabil - şi se făcuseră investigaţii la tribunalul din oraşul lui de naştere, detectivii îi urmări­ seră, tot firul trecutului, îi scrutaserăyviaţa.; ­ făcea posibilă orice campanie. De el' nu se pu­ tea agăţa nimeni... Nu i se putea riposta cuI vio­ lenţa personală, penibilă aproape, cu care a­ taca el. N ae Gheorghidiu, Miercurea seara, când mânca la noi acasă, surîdea cu fălcile rase şi căzute, de oopoi bătrân: "Să ştii că-I fac om pe ăsta ... Imi place ... Unde naiba l-ai găsit Lumânărarule? Uite, îţi dau cuvântul meu că-I fac om". Când Nae Gheorghidiu spunea: "îl fac om", punea în asta un fel de religiozitate înduioşată, sinceră, ceva care/venea dintr'un trecut îndelungat, că mă întrebarn,' la urma urmelor impresionat: Oare La­ dima nu e într'adevăr om? 1). 1) Tânărul 'Fred Vasilescu, fiul unui industriaş de mai bine de o sută de ori milionar, nu ştie pare-se sensul perfect conturat şi fără echivoc, al acestui cu­ vânt în româneşte, el care la 22 de ani. era ataşat la legaţia din Londra (probabil, că îşi închipuia că pe baza meritelor proprii) ca să- fie apoi mutat la Geneva, în timp ce alâţi . dintre carnarazii săi, cu aceeaşi ve­ chime Ş cu un plus de examene. făceau oficiul de co­ PIŞti în 'Palatul lui Sturza. Prin urmare nu ştie că ro­ mânii se împart în două clase distincte: oameni şi ceilalţi. Uu om e ' cel care are existenţa civilă, adică îŞI poate valorifica, şi supra valorifica orice merit, căci i se face credit prin simpla prezenţă, pe când ceilalţi mCI nu sunt încercaţi. El participă din privilegiul u­ ner foarte restrânse categorii. (Sunt vreo câteva mii de oameni În România, la 18 milioane de locuitori). Dintre oamem se recrutează miniştrii de profesie, deputaţii din oficiu, personalul legaţIilor din străinătate, mem­ brii ai tutnror celor câteva mii de consilii de admini­ straţie. plătiţi cu tantieme care echivalează titlurile de nobleţă, voiajorii speciali în streinătate, sau, sco- [211] PATUL LUI PROOUST 211 horând. să zicem Între alţii directorul Teatrului Na­ ţional. directorul institutului de Radio (cum credeaţi că se recrutează altfel?) şi. mai jos, tot soiul de di­ rectori şiintendenţi de muzee şi instituţii publice, care acordă locuinţă, luminat. Încălzit. etc. Fred Vasilescu, care fusese pe front, numai pentrucă întâmplător voise el anume. asta. nu s'a Întrebat de loc după ce criterii s'au recrutat atât de numeroşi ofiţeri tineri, ai tuturor cartierelor generale? S'a ţinut oare vreun concurs pentru şefii de popotă? dar pentru celelalte servicii. au fost luaţi din tren la întâmplare î rnainte de Revoluţia franceză, privilegiul. era favoarea regală: titlu. deci avere (mai totdeauna) dar acum for­ mula e mâi simplă: avere deci titlu, adică privilegiu. In războiul pentru întregire, soldatul pur şi simplu, (adică provenit din locuitor) avea dreptul şi mai ales datoria să meargă zi de zi, în linia Întâia de tranşee ŞI de foc. pe când soldatul om, avea dreptul şi da­ toria (neînscrise e drept în constituţie, dar fixate prin­ tr'un ordin al Ministerului de războiu), să cumpere un automobil şi să rămână ataşat pe lângă el, la cartier, la Iaşi. Bârlad, Bacău, Roman, Botoşani sau Oneşti etc. E adevărat că ordinul publicat în ziare, în mod cinstit. nu fixa nominal pe cei care aveau acest drept ŞI această datorie, dar de vreme ce numai "oamenii" aveau bani. să cumpere un automobil, chiar dacă su­ mele proveneau prin fraudă, e dela sine înţeles că restul locuitorii era excluşi. Un om are dreptul să fie unde e. chiar dacă altul aduce meritul şi soluţia. Recent. un ministru nu a invitat, oare, de pe banca ministerială, mărturisind că n'are soluţii, pe cei care au soluţii pentru remedierea crizei, să vie să i le dea, ca să le aplice el, fiindcă el nici odată n'a făcut presu­ punerea, că dacă n'are soluţii. n'are dreptul să stea în locul acela, căci. el se ştia pe sine om. Gheorghidiu avea deci perfectă dreptate, şi ştia bine ce spune: Ladrrna nu era un om. El nu putea fi numit de pildă membru în nici un consiliu de administraţie, aşa cum sunt numiţi şi încasează jetoane, oameni care n'ar putea să scrie exact, titlul mai complicat şi mai nuanţat al vreunei instituţii, în consiliul căreia figurează. El nu putea fi numit nici director de bibliotecă la vreun Senat, nici la vreun muzeu, nici ataşat de presă, ca atâtea zeci. în cine ştie în ce capitală străină. Nici Eminescu, de pildă, n'a fost om. N:'a putut fi făcut mai mult de cât revizor şcolar (ŞI deşi a fost om ex­ celent revizor n'a putut rămâne nici acolo). Cu toate că a gândit, a formulat şi a impus doctrina partidului conservator, el n'a fost nici odată deputat, nefiind cum am spus, om. Toată lumea îl cornpătimeşte înţe- [212] Pot să spun că în zilele acestea am văzut Încă o trăsătură de caracter, a lui N ae Gheorghidiu. care m'a impresionat.Yveacul ducea o campanie de ecouri şi guerilla mai ales Împotriva unuia dintre fruntaşii liberali, Anibal Dirnescu, cel care trecea drept unul dintre conducătorii spirituali ai tineretului, şi care obţinuse remanierea lui Gheor­ ghidiu ... Erau mai mult note de ironie şi compro­ mitere politică, fără vreo acoentuare morală, căci Dimescu părea inatacabil mai' serios. Se(vede că tr=: duşman, probabil chiar din cercul fami­ liei, în sfârşit cineva care nu avea curajul să atace pe faţă, dar îl ura atât de mult, încât ar fi vrut să-I vadă prăbuşit, chiar fără ca macar să ţie să se ştie :ă �elae� îYvine, a trimis la r:dacţie un dosar, a carui publicare scotea pe acest fruntaş nu numai dinj viaţa politică, ci şi din cea publică." Până În ode din urmă, am ajuns la convingerea că .a fost trimis de o femee, care n'a ţinut să păs­ treze, pentru folos personal, un asemenea docu­ ment. Pagina era gata aproape iculeasă, cu clişee fotografioe şi f'ac-simile, care ar fi produs sen­ zaţie. Ladirna care se înverşuna uşor, când nu-şi , I I 212 CAMIL PETRl<;SCU ifl I I legător. pe omul care din pricina vreunei neşanse nu poate "să trăiască după rangul lui", dar Ladirna poate 88. crape întro mansardă oarecare,' în luna Iulie. căci toţr ceilalţi oameni vor găsi asta a"proape firesc. Bă­ nuesc că pentru inceput, acceptându-I în calitatte de paj întrale "omeniei" Gheorghidiu i-ar fi găsit lui La­ dima două-trei sinecure, mai târziu I-ar fi ales, poate cine ştie, în vreun consiliu de administraţie şi, dacă ar. fI dovedit însuşiri şi suficientă domesticilate, poate chiar deputat. P. S. Atragem luarea aminte că tot ce e tipărit cu litere mică în josul paginelor, nu e din cuprinsul caie­ telor lui Fred Vasilescu, astfel că aceste lungi note, care vor mal urma. .pot fi eventual sărite la lectură. [213] PATUL LUI PROCUST 213 I vede.a iictime�e în faffî, , aşezas� .tQtul cât n�ai ": presiv, Nu stiu dacă Gheorghidiu a aflat întâm­ plător, sau i-a spus Mateevici de acest chilipir polemic, destul că dănd un telefon acasă la noi, a cerut ca tata să se ducă neîntârziat la re­ dacţie şi să scoată pagina cu fruntaşul liberal. S'IO aducă la noi, unde avea să JVi'e şieI. A ce­ rut, frământat de gânduri, cu un zor nervos, şi dosarul şi corectura foii .. ; Le-a examinat îndelung. .. Pe urmă a împachetat-o frumos şi a chemat Ia telefon, chiar dela noi, din birou, pe cel ameninţat. Eram şi eu acasă. "AUo... dom­ nul Anibal Dimescu ... ? foarte bine., Aci, N ae Gheorghidiu'"; Nu PQt să ştiu oe mutră a fă­ cut celălalt, dar cel de lângă noi avea fălcile rase, mari, căzute, iar ochii verzi stinşi totdea­ una, îi avea acum ficşi, îşi absorbea buzele ... M'a uimit oe palid devenise. 1 se vedeau, mai puţine, dar clare ca 10 stropeală roşie, păienjenişurilq/va­ selor sângerii din obrajii căzuţi, din spinarea na­ sului poros şi coroiat. Şedea în fotoliul larg, de piele neagră hurducată, împărţit în romburi mo­ lâi de uzură. A vea emoţia unui debutant.. dar, făcând 10 sfortare de bolnav CU/VOinţă, o/vQrbil cu un aer de familiaritate, de indifer-enţă şi bună­ voinţă de neaşteptal."Uite oe e, dragă, una din gazetele de după amiază pregătea pentru astăzi o pagină de necuviinţe la adresa d-tale, pe baza unor documente probabil apocrife'"; Şi se strâmba ţuguind buzele, ca un dos de găină, chiar la t.e­ lefon. A tuşit puţin gros hm ... hm !"InlâmplătQr am aflat, din fericire la timp, şi sunt bucuros că am avut atâta trecere ca să îrnpiedic apa- . riţia.. Iti trimit foaia, în corectură, ca să jvezi [214] 214 CAMIL PETRESCU despre ce e /vorba şi eventual să iei măsuri... Pre­ tinsele documente eu nu Le-am (văzul". Cred că omul nevăzut dela c,Pătul firului a leşinat, după ce a bâlbâit câteva I vorbe amărtte, la care N ae Gheorghidiu a mai adăogat: ,,'fi-am telefonat ca să fii acasă şi să primeşti personal corectura, să nu cadă, cine ştie, în mâinile cuiva. La re­ vedere, la revedere", Pe urmă a rămas o jumătate de oră in foto­ liu, emoţionat, în lumina verde-gălbue a abat­ jurului, f'umând ţigare după ţigare, fără să ştie că mama i-a dat bună ziua. Abia târziu a vă­ zut-o, i-a spus cald mulţumit, cu o voie bună obosită după atâta emoţie: "Ce mai faci, spălă­ cito?' şi a primit invitaţia la masă, căci la el acasă erau obicinuiţi să nu-l aştepte. Tata a che­ mat un servitor, pe care l-a trimis cu corectura. Gheorghidru a luat apoi dosarul, l-a băgat în servietă la el. La masă a fost drăguţ cu toată lu- mea, parcă mereu înduioşat, liniştit, radios. Au ' devenit, de atunci, el şi Anibal Dimescu cei mai II buni prieteni... Nae Gheorghidiu a căpătat o sin- ceră afecţiune pentru eelălalt.. I se părea acum) 1 nu ştiu cum, mai uman prin greşeala lui, mai a- I proape de sufletul lui, şi-l iubea. A început să-i . � laude calităţile politice' cu o ostentaţie exagerată. I Au fost mai târziu mereu alături, mai pe toate chestiunile. \' Uşa se deschide larg ... şi Emilia apare din [lOU • cu o tavă pirogravată, şi pe ea o linguriţă de dulceaţă şi cafea. Mi.e o silă cleioasă. l' - Valeria spune că ţi-o fi sete., cu căldura . asta ... Intreb cu jumătate t= [215] PATUL LUI PROCUST 215 r ! I .� I -- Croitoreasa,/vară-ta, a plecat? - Nu, mai a�em puţin. Sunt stânjenit de parcă sunt un caz patolo­ gic. Alături de mine, in casa asta streină, e o /viaţă de familie cotidiană. Mă simt, gol aşa in pat, ridicul, - Ascultă dragă, mi-ai adus cafeaua, aşa prin cameră cu ea? ştie că sunt aci? Imi. răspunde cu buza de sus în p-iele scurtă) firesc ca şi cum ar mânca: - Şi dacă ştie? - Cum: şi dacă ştie? - l-am spus că e un coleg dela teatru cu care repet.. ŞI că tu acum citeşti până mă intorc. Ce vrei să fie? E stupid, dar în definitiv poate să fie şi aşa. - Da... dar atunci inchide uşa repede. Intr'o Miercuri seara venisem pentru masa de seară, căci Luni, Miercuri §i iV1ueri, luam seara masa la părinţi; când am văzut din birou, pe fereastră, în lumina felinarului, oprindu-se la poartă Steyrul, lung şi inalt, ca un şlep vechiu, cu cioc, ultimul în Bucureşti cred, al lui N ae Gheorghidiu, şi el a urcat oeLe câteva trepte, greoi şi cu obrajii căzuţi subt fălcile strânse, cu hainele cu pulpane aşa de lungi, că-I fă­ ceau pitic. Când era necăjit, şi era cazul, pă­ rea mult mai bătrân. Era afară sloată şi Iul­ guia. S'a oprit obosit în /vestibul, unde i-a ieşit înainte tata, şi a 'rămas pe gânduri, cu palto­ nul pe el, îndelung. Târziu, ca din senin: "Tu. nu ştii oe scriu gazetele.t'". Şi cum tata, în !Viestă după./vechtul lui obiceiu, era nedumerit, i-a in­ tins un ziar independent de seară, cu o notă pe ;;.. ��t � [216] 216 CAMIL PETRESCU care o găseşti la colecţie, căutând numărul gaze­ tei, nu mai ştiu care dintre cele trei, dar data da, căci 'era aproape de Sf. Dumitru, cred 19 sau 20 Octombrie. Ţin minte dara, pentrucă alt:eîn­ târnplări, mult mai personale, din lunile acestea mi -au rămas limpede în minte, şi îmi servesc, ca puncte de reper 1). Işi sprijinea bărbia în ambii pumni, pe mar­ ginea fotoliului. - Nu-ţi miroase? 1 - Pe cine bănueşti ? .. Nreo încercare a gaze- I' tei de a stoarce bani. - Nota e din afară... E probabil să fie dată de cineva din partid., Ascultă, Lumânărarule, dacă apar articolele astea o să transpirărn mult, cu tot frigul de afară ... - Să Întrebăm la gazetă? *') Iată după colecţia ziarului, nota. "D. Perieţeanu a făcut marele act de curaj de a a­ trage atenţia că adevăratul dezastru de la C. F. R. îşi are obârşia în .combustibilul cu care sunt aprovizio­ nate C. F. R. Cu venirea d-lui Nicu Teodorescu la direcţia gene­ rală a C. F. R. s'a instalat la această direcţie o con­ cepţie cu totul, diametral, opusă, Căile noastre sunt furnizate de întreprmderile particulare cu o cantitate de 250 de vagoane de cărbuni anual. Deocamdată, şi din primul moment ţinem să se ştie, nu avem nici o obiecţie de făcut în privinţa sprijinului, intregului sprijin, la care are drept industria minieră. De existenţa acestei industrii recunoaştem, fără încon­ jur, că sunt legate mari interese de viitor naţional. Afirmăm însă pe baza datelor pe care le posedăm, şi care vor fi relevate cu ocazia discuţiei la Budget, că foarte uşor şi fără nici o atingere serioasă a interese­ lor industriei miniere se pot reduce cheltuelile la C. F. R. cu mai multe sute de milioane, ba prin oarecari sforţări cu miliarde. Despre asta pe mâine". [217] FATUL LUI PROCUST 217 _ De prisos.. Nu e - pornită din redacţie, iar ei nu dau amănunte. Au discutat îndelung şi eu i-am lăsat foarte necăjiţi, căci aveam treabă în camera mea, ca să. caut nişte cărţi de mecanică vechi. El a mâncat la noi, iar a doua zi tata era tare mulţumit... N II ştiu ce au făcut, dar era încântat, căci gazeta de seară, într'adevăr n'a mal publicat nici unul din articolele promise "pe mâine". Nu ştiu însă ce cap au făcut amăndoi, unde se vor fi găsit, când all cetit, în după amiaza a­ ceea, gazeta lor proprie. Eu am trecut pe la 5 după amiază pe acasă, ca să aduc mamei nişte cumpărături, şi i-am găsit pe amândoi, plimbândll-se prin birou de parcă aveau nevralgie. In pagina ultimă a/Veacului, un articol tipărit cu litere negre şi dese, de­ nunţa"scandalul nemai pomenit al furniturilor de cărbuni, pentru calea ferată". Un subtitlu pe I.reicoloane sporea în tărie: "Statul jefuit cu un miliard anual". Gheorghidiu, avea din când în când câte un surîs strepezit de parcă ar fi mâncat aguridă ... ___ Ce-i de făcut ?.. şi a ridicat n;ceptorul, căci sunase, Cll gândul aiurea: Da.. Tănase Vasile­ scu.; da eu.. Tata întreba cu privirea nedume­ rit, cine e? iar eu îl priveam surprins ... AHo ... AHo ... Cine-i acolo? ... iar după un minut de as­ cultare cu fălcile căzute ca la un copoi, de cu­ loarea tărătelor, sec: .Dute'n (şi aşa mai de- -te) 't. l ''1 d t ' " pal e ... ln�e ,egl. ' u e n ... Şi întorcându-se către noi. _ Unul care ne felicită pentru "admirabila 7tr [218] 218 CAMIL PETRESCU campanie din /V,eacul în chestia combustibil ului dela Calea Fel�ată". Tata a întrebat apoi la telefon, probabil pen­ tru a doua oară, dacă a !y,euit la redacţie La­ dima. De data asta l-a nimerit şi l-a chemat la noi... A ;venit Într'un palton, marron, scorţos, cu fular di caşha cu patrate galbene-roşii. Când a sunat, Nae Gheorghidiu, a trecut greoi într'o cameră mai mică, )vecină cu biroul, şi a urmărit fără îndoială de acolo discuţia. Tata l-a poftit jos, a insistat, când Ladima lvoia să stea în picioare: "Nu, ia te rog loc". J Şi apoi, indulgent: - Domnule Ladima, buna d-tale credinţă a fost surprinsă şi azi a apărut în gazetă un arti­ col, despre care, ce să-ţi spun ?.. Sunt uimit. Ladima, parcă suflecat, cu buzele strânse şi' mustata ridicată: - Da... care articol? • - Cel cu căile ferate.; cu furnitura de căr- buni". A precizat deadreptul, oarecum bătăios: - Eu l-am scris. Tata a început să se ibâlbâie. Şi-a ridicat o­ chelarii negri, i-a pus iar .. : Nu găsea cuvinte ... Cred că dincolo Gheorghidiu fierbea ... - Să ştii că n'ai dreptate ... Loveşti prin asta în 15.000 de muncitori şi într'o industrie naţio­ nală necesară apărării statului. Ladirna fierbea. -- Domnule Vasilescu,e o glumă liberală a­ ceastă industrie, necesară statului.. Deocamdată 1 văd că, pentru moment, îi e mult mai necesar statul, ei, decât ea statului.. Dacă s'ar arde pă- [219] PATUL LUI PROCUST 219 cură, dacă s'ar importa chiar cărbuni, d-le /Va­ silescu, sta LuI ar realiza 'O economie de un miliard anual... Am socotelile în sertar la birou. Acest miliard e băgat în buzunar de câţiva excroci, care constituie un consiliu de administraţie şi clientela 1'01'. (Preşedinte al consiliului de admi­ nistraţie al uneia dintre aceste mine, era N ac Gheorghidiu). Nu există stat în lume mai jefuit decât acest stat românesc . . _ Domnule Ladima., Te'nşeli.. te'nşeli gro- zav... Acolo sunt 'Oameni încercaţi... cu dragoste de ţară ... _ O dragoste foarte costisitoare.. Cunosc oa- meni care şi-ar iubi ţara şi pentru mai puţin de un miliard ... Domnule fVasilescu ... eu nu [\ră în­ ţeleg... Ceeace am admirat la d-voastră, era des­ părţirea de liberali, căci vă bănuiam, desgustat fără îndoială, de spiritul lor de jaf in averea statului ... '"Veacul" trebuia să fie - aşa am cre­ zut că doriţi - un tranşeu de protestare împo­ triva unor metode) vechi.. O tribună pentru pro­ movat tot .ce e dorinţă de reinoireîn moravurile noastre politice... Aşa a înţeles şi publicul şi de aceea ne caută, şi ne sprijină. _ Domnule Ladima... Domnule Ladima.. poate că ne-am înţeles greşit. Dar noi nu luăm atitu­ dine nici împotriva lui Ionel Brătianu, nici a lui Vintilă, cruci chiar a partidului. _ Dar parcă e cineva care să vrea asta? Se îndoeste cineva de cinstea lui Ionel Brătiamu sau a lui. Vintilă? La urma urmelor nici cu parti­ dul liberal n'am nimic, ca Ilamură, dar statul lui major e o adunătură de jecmănitori ai statu­ lui. De altfel, dacă nu ne înţelegem ... e o soluţie [220] 220 CAMIL PETRESCU foarte simplă .. .JVă rog să primiţi dimisia mea ... Şi s'a sculat nervos în picioar-e, a vrut să facă un gest, pe urmă, prea schematic: Bună ziua. Şi a plecat pur şi simplu. Tata a rămas în fo­ toliu, cu mâinile moi Impreunate pe pântec ... Şi-a scos ochelarii şi a început să-i şteargă apoi, ne­ dumerit. Nae Gheorghidiu a apărut de dincolo, apăsat şi aşa de Îngândurat, încât capul îi părea şi mai mare. -- E nebun.. şi după un răstirnp., pentru el Însuşi: ,e nebun!. .. Ai văzut ?.. pleacă dela gazelă ... - Cum o să plece? Moare, fără el... - Păi atunci ?.. după cum Ivăd nu e nici un mijloc ... N ac Gheorghidiu a fumat pe gânduri, a mur-­ murat apoi, cu mimică şi cu sinceră părere de Tău :"Păcat de el.. Ce-o să se facă? rămâne pe drumuri iar". Şi tot mai întristat: "Nu se re­ nuntă aşa 'Uşor la o leafă de douăzeci de mii de lei pe lună"; pe urmă s'a întors spre mine ... --- Ascultă Fred, tu eşti prieten cu el, tu ni l-ai adus. Na, două mii de 1ei şi dă-i diseară să mănânce Într'o cameră separată la Chateaubriand dacă mai e deschis. Am respins fireşte banii. - Coane N ae... lasă banii acum ... - Nu, i-at dela mine ... E adevărat că trebuia să fie Ci< Întâmplare absolut excepţională, ca să dea dela el.. Surâd,căcimă simt ca legănat, denedu­ merire. [221] PATUL LUI PROCUST 221 _ Incerc.. Numai. că o să ne de prisos.. E foarte Incăpătânat.; _ Frr.�d, ascultă ce-ţi spun eu.. Fă-i binele a­ cesta, dacă ţii lael. Că are talent. Gazeta e bine făcută. Şi, ca În paranteză: E cal vaca nără vaşe, dupăoe a umplut şiştarul, dă cu piciorul în el şi-l răstoarnă.] Vezi. .. Incepe cu icre negre .... Dă-i �i homar, fripturi În sânge şi nu uita şampania ... E ne dus la dame de multă ,;\rreme se pare.. Şi scurt... Acolo dă tu dela tine, hai.. N'am avut Încotro şi i-am telefonal lui La­ dima,' tntrebăndu-I dacă /vrea să luăm masa îm­ preună ... A primit bucuros ... Dar toate tncercările mene de a-l Înmuia au fost de prisos. Stătea pe gânduri rezemat de spătar, fuma ţigare, după ţigare. Mi-a spus apoi 'cu o tristeţe, care m'a uimit şi m'a acoperit ca UIl doliu. _ Dragă, domnule' Vasilescu ... Nu te supăra ... Eu sunt un om care scrie.. Şi dacă nu scriu ceeace gândesc, de ce să mai scriu? Nu pot alt­ fel. Totuşi În zorii zilei am obţinut făgăduiala că În chestia aceasta a cărbunilor va amâna cam- e pania pentru mai târziu. I In legătură cu gazeta mi s'a întâmplat în zilele acelea o neînţelegere destul de penibil pentru ner­ vii şi demnitatea mea ... Era lafvlernisajul unei expozi­ ţii colective a unui grup de pictori şi sculptori de. a­ vangardă... O expoziţie foarte frecventată, oei puţin 1 a!vernisaj , din pricină că era moda de a fi osten­ tativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva ... Ciudat era însă că această expoziţie era Îndrep­ tată chiar "împotriva artei" (Jos Arta!) mai curând însă împotriva tuturor camaraziIor care n'aveau la- "'" I [222] 222 CAMIL PETRESCU lent, niciunul, pare-se de loc. Mai)venea lume şi din pricină că la!vernisaj avea să vorbească un zia­ rist foarte cunoscut, combativ �j revoluţionar per­ manent., Cum luasem obiceiul de a)vizita expo­ ziţiile de pictură, am !venit încă de pe la ora 11. Am găsit-o pe d-na T. acolo, înconjurată cu grabă şi oarecare emoţie de grupul de expozanţi care fă­ ceau şi oficiul de gazde, deşi ei o socoteau oa:ne� cum de-a lor. Numai faptul că era 'ea a­ colo şi pentru mine sala cartonată devenise nucleul Bucureştilor în ziua aceea. Irnpiedecat s00rbesc cu ea de atâta timp, simplul fapt de a o )vedea şi de a fi în aceeaşi sală îmi dădea un soiu de febră interioară. Pentru că era toamnă târ­ zie, deşi Ivremea era mereu frumoasă avea un mantou de stofă de culoarea piersicei palide, cu rnânecile terminate prin mici manşoane ataşate, de Iutru castaniu aproape negru. Din acelaş Intru, gnlerul înalt, croit ca de tunică, desfăcut la gât, îi încadra obrajii ca Într'o catifea neagră caldă, iar jos la poale, o bandă lată ca de două palme, de jur împrejur: Inrudirea de culoarle dintre opa­ linul stofei şi căldura garniturei de lutru, era un farmec în plus... O îuconjurau toţi, poate şi pen­ trucă ştia să se facă ea singură înconjurată, avea un aer de doamnă ca o stăpână neof'icială şi erau bucuroşi de un musafir, care sporea interesul sălii.. Surâdea mult, dar cu un soiu de rezervă de om care nu ţine prea mult să se amestece cu ceilalţi.. Cu un aer binevoitor şi absent, ca întotdeauna când era în Iume., De obiceiu nu poza, dimpotrivă acasă între prieteni buni sta pe scaun strâmb, dar aci parcă ţine cu orice preţ să 'evite familiaritalea ... [223] PATUL LUI PROOUST 223 Prin cuprinsul sălii (ai cărei pereţi erau îmbră­ caţi într'o pânză de sac de culoarea cartonului, şi iluminaţi de sus de nişte jghiaburi, mici de zinc care cuprindeau lămpi albe ca rampele de teatru) erau nişte fotolii joase deforma oelor americane dar din lemn gros în întregime şi tăiate parcă în felii negre alternate cu gălbui. To­ tul avea un aer uşor, improvizat de decor de teatru ... Nu scosese mănuşile mici de piele care-i răsăreau din mânecile mansoane şi parcă sta dinadins cu coatele sprijinite aşa ca să-i sublinieze frumuseţea mobilă a mâinilor înmănuşate. Picioarele dela ge­ nunchii goi şi rotunji în jos, (rochiile erau mereu scurte) în ciorapi de culoarea nisipului desăvârşit întinşi, erau lipite unul de altul, iar din pricină că fo­ toliul era cam jos, Iungite oblic. In toată figura îi apăreau ochii acum, de 'Un safir mai fumuriu, nu albastrii intens ca altădată şi dinţii albi, des­ coperiţi, de câte ori râdea cu faţa în sus, cu gâtul sprinten către oei care o înconjurau în picioare ... Când începuse să fie lume tot mai multă, a apărut şi Ladima într'un palton prea larg, ca­ feniu, cu fular de lână în pătrăţele galbene şi roşii... Cum l-a I văzut, D-na T. i-a ieşit înainte bucuroasă şi aproape fără să se scuze Iată de ceilalţi, i-a luat braţul târându-l într'un colţ, cu toată că el se lăsa dus cu oarecare rigiditate orgolioasă ... Am tngheţat... şi cu inima stoarsă parcă de un pumn nevăzut, urmăream nedumerit şi cu o teamă ca de diagnostic, figura ei foarte animată ... . Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oţeliu, îşi ţinea cu mâna înmănuşată, ca o agrafă [224] 224 CAMIL PETRESCU minunată, mantoul descheiat de nasturi, şi îi vor­ bea/viu cu 'O intensitate nervoasă.. Mă intrebam uluit dacă nu e ceva Între ei, dacă el n'a jucat un soiu de teatru tăcut şi intens, ascunzându-mi abil şi fără gesturi totul, îmi ziceam pe de altă parte că e firească înflorirea aceasta de { . • •. !J!-i . . Iveselle cand lş1l/vede un prieten care a inter- venit pentru ea cu atâta bravură �. loialitate, dar mă întrebam şi dacă nu cumva gestul lui n'o fi impresionat-o atât de mult, încât să în­ ceapă să-I iubească. Cu asemenea femee pe care tol ce e frumos ca gest şi cinste o stupef'iază, o tulbură, 'eşti totdeauna neliniştit. Totdeauna "acuza" primirea, înregistra ca un seismograf riorul ori­ cărui gest frumos şi eram frământat căci sim­ yeamcă nu se poate ca ea să nu fi fixat bra­ vura lui. Eram pe vremuri melancolizat (parcă acum nu) de orice actor care juca subtil, de Un domn care spunea lucruri frumoase într'un cerc din care făcea şi ea parte, de un tip prea bine care era dezinteresat amabil cu ea. Mai ales de oei care erau bine deşi nu-i făoeau de loc curte mi-era teamă. Să nu stimuleze in ea orgoliul xle a-i impresiona. Urmăream acum mimica ei, fără să înţeleg nimic, cu impresia nedefinită şi totuşi, sâcăitoare că acolo se decide ceva care mă pri­ veşte ca o linie care se interferează cu linia desti­ nului meu... Nu era întâia oară când o priveam şi-i interpretam mimica, atunci când/vorbea de­ parte de mine. Ca şi acum de multe ori mă între­ ham exasperat ce poate să spue, altcuiva de cât mie. Aşi fi forul: să fiu aproape să ascult dar tot ce era bărbătesc în mine se cabra ... Pe de altă parte ştiam că orice banalitate, ca- [225] PATUL LUI P�OOUST 225 G 1 i \ J. pătă din pricina /VOdi ei timbrate, inflexiuni nuan­ ţate ca un tremur de inserare, un lnţeles sexual care mă. dezola. Câte odată când el răspundea Ceva, care o contrazicea frădit, trăsăturile feţii i se relaxau, gura i se arcuia în jos, obrajii i se destinde au des amăgiţi. Se Jvedea că e nemulţumită, enervată. lşi privea mâna liberă strângându-i gân­ ditoare degetele înmănuşate în podul palmei, pe rând ca o mână arătătoare într'un afiş. Eram exclus din convorbirea asta, ca dintr'un dintr'un imperiu pierdut, care se creea din nou fără mine. Atunci am simţit în mod stupid, ca şi când gân­ dur ile mele bărbăteşti, n'ar fi fost luate în serios, de un spirit zeflemist strein, nevăzut, că trebue să aflu cu orice preţ, chiar al unei umilinţe, ce vorbesc cei doi... M'am hotărît să mă apropii cu sentimentul de risc incalificabil cu care un trădător se duce la o legaţie streină. Nu faptul de a spiona mă dernoraliza, pentrucă de mult, printr'un soiu de pact ruşinos cu conştiinţa mea, -hotărîsem că trebue să-i citesc scrisorile uitate, că trebue să iau informaţii despre 'ea, ba de vre-o două ori o urmărisem şi pe stradă chiar. Ceeace sporea mizeria mea, era că spionajul de acum era riscat şi ridicul, de o Îndrăsneală de sugestie­ nat, care nu mai poate raţiona. Mă strecuram prin asistenţă care acum era foarte numeroasă, calcu­ Iând să ajung în spatele lor, îmi alesesem chiar .tabloul pe care să mă prefac că îl admir absorbit, când am fost reţinut de o mână solidă. -- Ce faci diplomatule? Era scriitorul cunoscut, voinic şi binevoitor, care mă privea cordial şi protector ... 15 [226] 226 OAMIL PETRESCU - Ei, oochetezi«;u arta? şi lntorcându-se către un domn care îl întovărăşea: Domnul Fred Va­ silescu, diplomat, sportiv, dansator, etc., în flan­ grant delict de frecvenţă artistică... Ce femee te aduce pe aci, spune drept? Mă întreba, convins că e cu neputinţă ca un tip ca mine să pri­ ceapă oeva din artă sau însîârşit să aibă alte legături cu arta decât acele de braconier al amoru­ lui. E adevărat că deşi venisem dintr'un oarecare snobism, eram totuşi acolo pentru o manifestaţie de artă şi numai incidental acum arta şi tot restul lumii erau trecute într'o zonă de inte­ rese limitate, cum era expresia la modă, şi în­ tr'adevăr numai o femee polariza toate gându­ rile mele. Chiar de femeea aceasta, el mă depărta, târîndu-mă cu seninătate, spre Un panou mari­ tim, cu jumătăţi de corăbii, cu faruri intrerupte, de parcă totul ar fi fost pictat pe sticlă, şi spart fiind, n'a mai ştiut nimeni să potrivească bucă­ ţile la loc, punându-le apoi la întâmplare. - Ei, pricepi ceva? - M'a întrebat provocator, cu un zâmbet voinic şi batjocorltor de parcă ar fi asistat la cine ştie ce experienţă caraghioasă .. Eu eram acum însă toropit şi indiferent la batjocuri ca un anesteziat cu stovaină, dar cu mintea mai limpede, mai in­ tensă,cu mult mai activă, de cât de obioeiu ... Dvna T. ruga cu o stăruinţă nervoasă şi excesivă pe Ladima, pândind în privirea lui, cu zâmbete luminoase Intrerupte, să. vadă dacă ajunge până la el, dacă atinge in rezistenţa lui pedala, care să răspundă afirmativ. El părea foarte încur­ cat, iar ea pornită, avea aerul că depinde de răs­ punsul lui. Mi-era cu neputinţă să surprind mă- [227] PATUL L�I PROCUST 227 car / vre-un fragment din conturul inteligibil a! unei fraze, ca să pot reconstitui convorbirea lor, dar cum îl ştiam pe el foarte inteligent şi pe ea atât de emotivă, simţeam că acolo e o devenire în care eli. eram de prisos. Scriitorul insista mereu, fără să observe cât sunt de nervos, până când sur­ prinzându-mi direcţia privirii, m'a interpelat mirat. - N'oi fi pus gând rău, urâtei aceleia care stă de vorbă cu Ladima? Şefule, te ştiam om de gust. Par'că, m'ar fi stropit cineva cu o cană de apă ca să mă deştepte dintr'o reverie stupefiantă . . Am ridicat din umeri ca insultat de această pre­ supunere, dar in mine s'a instalat un semn de întrebare, ca gravat cu un stilet acid. Să fie într'adevăr urîtă? ... E posibil' deci ca Un scriitor, om presupus de gust s'o găsească urâtă? E adevărat că acum, parcă scăpat de hipnoză, nici mie nu mi se părea frumoasă. Faţa ei care deobiceiu 'era absentă şi gânditoare, ·înregistrând interior şi lin cele mai mici nuanţe ale clipei, de îi puteai urmări succesiunea gândurilor, doar pe cris­ parea uşoară a buzelor pe obraji, pe ochii albăstriţi ca trecerea umbrei unui nor pe apă, era acum foarte/vie, prea expresivă cu un fel de mimică .nuanţată, ochii înşişi nu mai aveaul vioriul-albastru al clipitei de gândire, ci erau pofitivi strălucitori, dar ca de oţel, buzele se răsfrânge au, de ornobili­ tale excesivă, pândind răspunsul lui Ladima. Nu era întâia oară cănd faţă de mine se spu­ neacă re urâtă ... Mai ales când era necăjită, legată de nemulţumiri practice, pierdea foarte mult. ... Ochii îşi schimbau culoarea şi se adânceau în or­ bite. Corneeai se injecta cu Iire roşii şi parcă deve­ nea de sticlă, toată seteşte}ea subit. Atunci îşi neglija [228] 228 CA:MIL PETHESC U \ . şi ţinuta. Frumuseţea ei era foarte sensibilă la /viaţa interioară şi cred că niciodată n'a fost mai frumoasă, ca la(vre-D câteva luni după în�eputul iubirei noastre,' când părea exasperată de iubire. Şi atunci avea ochii Intenşi, dar de o limpezime care Iăcea cu albul corneei (nu era chiar alb, avea I ceva din catefelarea nedefinit [verza», a unei pe- tale de trandafir alb, căruia i s'a inj dat arti­ ficial culoare /verde ... ) să dea o im presie de) vis. Ardea toată, aşa cum nu mi s'a mai întâmplat să simt ferbinte un corp omenesc, de o sănătate mlă­ dioasă şi sprintenă de animal tânăr, buzele îi erau într'o tensiune mică de Iiecare clipă, totuşi fără răsfrângeri tari ca acum ... E adevărat însă, pen­ tru că depăşisem parcă limita, într'o /vr,eme toate aceste amănunte se exageraseră ca într'o exaspe­ rare.. Ochii deveniţi prea Iixi, îi ieşiseră puţin în afară, albul lor se rnărise straniu, buzele îi erau aproape crispate, Căpătase şi un tic foarte nervos, de a duce mâna la rădăcina gâtului, în adâncime a unde se întâlnesc ben­ doauele. Era în Jvr,emea odei mai mari exas­ perări sensuale dintre noi, când ne închidem ca nişte dernenti, în/ vre-o cameră de hotel ardelean de sâmbătă seara până luni dimineaţa. Nu-i plă­ cea nici o per-versiune, nici o "rafinerie" aşa zisă de femee modernă, dar punea atâta iscusinţă, ştia să ahuzeze de toate posibilităţile posesiunii, să ceară simţurilor prelungiri iscusite, lotul până în pragul nebuniei, când deslănţuirile brusce, după atâtea reţineri, �lU mai ştiam de ne (vor Jăsa1n minţile. De sâmbătă seara până luni dimineaţa, arzând mereu, nu era nici odată la fel, cum de­ sigur nu e nici odată la fel capriciul cioeârliei [229] PATUL LUI l'HOOUST , . 229 În sbor. Din pricina acestor ore îndelungi petre­ eule cute împreună, nu. ne mai interesau întâlnirile cotidiane grăbi[,e, totdeauna automaiizate şi dezi­ Iuziouante nu ne mai interesau. Aşteptam tăcut şi concentrat mica noastră vacanţă săptămânală, căci buna negustoriţă nu lipsea nici odată dela m�gazin (sau aproape niciodată). Când starea ei," vizibil anormală s'a agravat, când fixitateaprivir,ei a în­ ceput să devie oarecum îngrijorătoare, dublată de o stare de nelinişte şi teamă permanentă, cu tieul nervos al ducerii mâinei la gât, cum alţii şi-o duc pe inimă ca să-i simtă bătăile Cea spunea că îşi simtea- 0010 pulsul intens), a trebuit să consulte câţiva specialişti. Eu Însu-mi aveam dureri mari în ceafă şi-mi simţeam parcă ochii de carton. Rup­ tura, provocată apoi subit şi brutal de mine, chiar în/vremea acestei exasperări, i-a agravat net pato­ ldgicul tulburării, până când ne mai putând um­ bla pe stradă, din nelinişte nedef'inită, a intrat într'un sanatoriu la Viena. Cu toate acestea era frumoasă, când se consuma ca o faclă numai Ilacăre. Astăzi, cu tot dramatismul mişcărilor ei, sau desigur chiar· din cauza asta, era urâtă. Drept să spun.zvag mă mulţumea faptul acesta, căci mă măgulea gândul de a şti căe frumoasă numai cu mine şi mai ales numai prin mine. Când am scăpat de scriitori şi când lumea s'a mai rărit, Ladima despărţindu-se de d-na T. a r pornit să cerceteze cu luare aminte tablourile. Când a venit în dreptul meu a început să-mi/'vor­ bească brusc, nervos, simulând totuşi, de parcă am mai fi stat de I vorbă în aceiaşi zi, con- !vorbir,ca noastră fiind doar intreruptă., In [230] 230 CAMIL PETRESCU dreptul nostru erau trei pânze ale unui pic­ tor rus, care înfăţişau câteva scene apocalip­ tic geometrice, însă cu o geometrie de raze lungi şi de cercuri de culoare de aceeasi nuanţă, supra­ puse, care-i plăceau mult lui Ladima căci le exa­ mina nervos şi stăruitor. - Mare pictor., Asta da ... e un progres în artă. Mă întrebam dacă nu căuta să afecteze o preo­ cupare periferică, tocmai fiindcă simţea că între noi a intervenit ceva care nu permitea lămurire, o situaţie falsă. Privea, puţin teatral, apropiindu-se şi depărtându-se, .ca să refere parcă pentru el în­ suşi. Pe urmă, brusc fără să mă privească, in clipa când traectul lui îl apropia de mine. - ."D-na Mănescu stărue de două zile casă primesc la gazetă pe un oarecare D. ştii ce budget de sărăcie avem şi m'a enervat că a trebuit s'o refuz." Ştiam cine e D. şi a fost în mine ca o schim­ bare de cadril în nelinişte, căci .limpezit brusc din partea lui Ladima, deveni sem nervos din cauza acestui D. - Spune că e intr'o mizerie care-ţi face milă, că nu are nici un rost... Acum în iarnă, l-a dat afară proprietăreasa. Să-i fac măcar un loc de corector. A trebuit să refuz şi asta. Pe urmă ti pule absolut insignifiant". D. acesta era un fel de tânăr îmbătrânit, care-ţi dădea impresie de murdar. Ne întâlneam foarte des la D-na T. Mărturisesc că mă irita prezenţa lui, pentrucă era de o insistenţă de ţânţar gonit. Imi apărea destul de nelămurit, ca situaţie în legătură cu ea, mă intrebam dacă nu cumva e + t I [231] PATUL LUI PROCUST 231 Jvr.e-un frate de al ei, bănuiam cine ştie ce dramă , de familie. Foarte târziu am aflat că nu poate fi /vorba despre asta, dar tipul nu era mai puţin ridicul. cu ochii lui tulburi, de slugă jignită, adu­ cându-i flori şi Ivenind noaptea la ea. Evident că, era destul să mă gândesc serios, ca să mă liniştesc (deşi chiar simplă apropierea lui şi tot jignea). Era peste putinţă ca să fie ceva intre ei, oricât de mare ar fi fost aşa de invocata perversitate îemeiască., Intâiu era un motiv de incompatibilitate. Femeia aceasta nu putea su­ porta fizic nici o urâţenie. Asta mă făcea să nu mi-o pot închipui niciodată vânzându-se de pi1dă,chiar în clipele ei de greu­ tăţi materiale, vre-unui bătrân flasc, cu carnea în­ vineţită, roasă de eczeme. Nu putea măcar să privească asemenea lucruri, fără să i se irite cu adevărat pielea. Pe corpul ei însuşi nu putea su­ porta nimic. A vea cea mai curată piele pe care am văzut-o vre-odată. Nu răbda nici o atingere murdară, nici o rosătură, fără să nu furnice toată ... Cred că aceste continue plimbări nervoase ale mânilor ei în jurul gâtului, spre urechi, erau un fel de reflexe nervoase provocate de piele. Nu fusese bolnavă niciodată, parcă nici microhii nu-i putea suporta ... Imi spunea că odată la ei în casă, toţi copiii se îrnbolnăviseră de scarlatină fără să se prindă de /veste. Ea n'a avut nimic şi au şi renunţat s'o mai izoleze. De o rezistenţă }vie, total imună, ea exagera însă în sensibilitate/ organic, toale .... Un simplu guturaiu o deprima ca o ca­ tastrofă, un coş o împiedeca să lucreze. Orice atingere, din pricina sensibilităţii, avea rezonanţe, în tot organismul ei, încât cei carei voinici su- [232] 232 OAlIHL PETRESOU portau turuncule, fără să se întrerupă dela acti­ vitatea lor, ţi se păreau prin contrast, de o nepă­ sare de rinoceri care suportă familiar cuiburi de păsărele 'in piele. Odată a fost intoxicată nu ştiu din ce cauză şi ea a suportat săptămâna de boală, ca o agonie, desfiinţată de desgustul 'vo­ mitărilor, ne admiţând cu exasperare să ne jvăzută nici măcar de rudele alarmate de suferinta ei şi de acest mister, toată săptămâna. Cum era să-mi în­ chipui că femeia aceasta curată ca un căţel de rasă, care nu bea de două ori din aceeaşi apă din. farfurie, care într'adevăr dacă se servea din nou dintr'o mâncare de pui, cu sos, schimba iar farfuria căci oasele şi sleiala o făceau s1 leşine parcă (în case streine, ştiu, că tocmai din pricină că nu putea cere să i se schimbe farfuria, nu mai cerea nici odată din acelaş fel), ar fi putut îndura apropierea parcă mirositoare, murdară. el. organelor şi secreţiunilor lui D? Asta depăşea tot ce-mi puteam închipui. Astăzi încă, unul dintre sentimentele mele de or­ goliu, e că femeea aceasta care arunca apoi, pieptenul pe care i-l cerea VI1e-o prietenă, a folosit de câ­ teva ori cu mine aceeaşi perie de dinţi.. Am uneori ameţeală, ca şi când aş fi trecut pe lângă un pericol, la gândul că am avut curaj ul să fiu inconstient de natural lângă o asemenea femee. (Căci e probabil că mai ales la început, până i-arn descoperit cu uimir-e sensibilitatea - eu o credeam !vâl1zătoar-e de magazin banală - am fost cu ea aproape inconştient). Nu numai despre D., nu numai despre Ladima, dar despre Mar­ ginoiu însuşi care avea Un Iel de iritaţie furun­ culoză a pielei pe coapse - ştiam dela baia de 7 [233] PATUL LUI PROCUST 233 aer cald eram liniştit când gândeam, căci îl compătimeam dinainte pentru imprudenta de a apare gol, lângă o privire atât de neliniştită şi iscoditoare cu senzaţii repulsive ca a femeei a­ cesteia. Iar "amor" îmbrăcată în maşină ca atâtea femei, sau dusă de întâmplarea unui flirt, nu făcea cred niciodată, căci ştiu desgnstnl cu care asculta povestindu-i-se astfel de cazuri. Sincer com­ pătimeam şi dispreţuiam pe bărbaţii cari s'ar fi aventurat inconştienţi în intimitatea acestei îemei, . . ca pe acei gafeuri care într'o casă mare, nu şi-ar fi dat seama unde sunt, şi ar fi fost ca la ei acasă, cu libertăţi comode subt privirile imperceptibil consternate ale celorIalţi musafiri. Era destul deci, cu toată intrarea mea spontană, să mă gândesc serios, iritarea ca să-mi dau seama că, e peste putinţă ca între D-na T. şi D. să fie mai mult decât o strângere de mână (şi aceea încă, desigur greu suportată). Dacă intervenea pentru el atât de insistent, acum era desigur din bunătate. Era cu adevărat foarte bună, un SOi11 de bunătate spontană, din reacţie imediată. parcă tot de natură epidermică, din incapacitatea de a suferi răul sau falsul, căci asta i-ar fi cerut sforţări sistematice, de care nu era în stare. Acasă am găsit pe tata şi pe Gheorghidin era o zi când ne Întâlneam la masă-şi cum acesta avea o eri ză de ficat (din cauza asta purta cred • brâul lui Iov) n'am putut vorbi nimic. Se trân­ tise în fotoliu şi transpira rece cu ochii tulburi, şterşi, cu/valuri de zăduf în obraz, mereu căutând, strâmb o positie mai comodă. Ştiam toţi că su­ feră şi mi se părea, nu ştiu un soiu de lipsă .de [234] 234 CAlUL PETRESCU respect, să fie abstracţie de durerea lui. şi să-i propun angajarea lui D. Mai târziu n'am mai avut însă nici un prilej să intervin. De altfel şi tata şi Nae Gheorghidiu erau din ce în ce mai neliniştiţi şi mai preocupaţi de soarta colaborării cu Ladima... El scria gazeta ca şi când ar fi fost a lui, şi nici nu concepea măcar că ar putea să scrie altfel.. .. Nsgreşit, a­ ceasta aducea cetitori, dar contrazicea prea mult intenţiile proprietarilor... Din ce în ce mai mult 'Veacul devenea un organ duşmănos industriei şi comerţului, ceeace în nici un mod nu se po­ trivea gândurilor tatei, sau lui Nae Gheorghi­ diu... Intr'o zi acesta ne-a arătat enervat UIl a­ nunţ ironic în pagina întâia a '.Veaoului, pe două coloane, in chenar, cu litere groase: "Fabrice1e de gheaţă cer sprijinul statului. Gerul excesiv face inutilă ghiaţa artificială, măruind astfel o in­ dustrie atât de necesară apărării naţionale. Se cere ca statul să ia asupra sa cel puţin in timpul ierneiqcumpărarea întregei producţii de gheaţă,1 altfel fabricile vor fi nevoite să închidă, lăsând pe drumuri pe lucrători". Pe urmă, ieşirile împotriva industriei "parasi­ tare" au devenit tot mai numeroase., La început lui Nae Gheorghidiu îi era teamă că această campanie împotriva industriei naţionale, să nu supere pe şeful partidului.. Ionel Brătianu era însă atât de preocupat de problema regenţei şi a menţineriî j.actului dela 4 Ianuarie", încât to­ lera orice divergenţă, pe orice chestie, era gata să trateze cu orice partid, suhvenţiona chiar ga­ zete care atacau pe liberali, cerând numai. aii­ tudine -convenabilă pe această "chestie închisă" ... [235] PATUL LUI PROCUST 235 Mai cu seamă în zilele acestea, ale procesului Manoilescu, îngăduia �rice, devenise împăciui­ tor, părăsind cu totul faimosul sectarisl/.' numai în schimbul admiterii ,,,actului". L-am, văzut în ziua proclamării la Cameră; albise, obrajii i se micşoraseră şi se adânciseră mult, părul dat peste cap era ca o chică de poet cărunt, ciocul era de asemenea scbimbat. Nu l-aşi mai fi re­ cunoscut pe stradă. Şi asta numai în câteva luni de zile. La început îi fusese teamă, că supărat, din pricina remanierii, Gheorghidiu să nu se adaoge cumva la numărul acelora care, politicieni în­ cercaţişi abili, ştiau ce înseamnă "o chestie", şi refuzau să recunoască "de drept" "actul dela 4 Ianuarie" căci de fapt îl recunoşteau mai toţi. Ii era teamă că j"Veacul" ar fi putut să aibă o atitudine echivocă ... Cum dimpotrivă gazeta pă­ rea să fie anticarlistă, căci se făcea, /vag de tot e drept, ecoul ştirilor defavorabile prinţului exilat, cu două sau trei zile înainte de serbarea donaţiei Muzeului Simu, eu o săptămână deci inainte de moarte, Ionel Brătianu i-a telefonat pe la 2 după amiază lui Gheorghidiu, care a primit jvestea năucit de uimire şi de fericire, că /vrea să-l/' vi­ ziteze, dacă e acasă... Când a sosit, a fost primit dela portiţa de fier de Gheorghidiu, iar după ce a luat loc în biroul cu uşile-oglinzi, Împărţite în careuri, şi cu muchee de aur, liniştit . ca Un stăpân acasă la el, a spus că ţine să-i aducă personal cordonul Coroanei României (pe care, după tradiţia liberală a remanierilor j-l dădea drept consolare) şi se scuza că nu avusese timp, din cauza împrejurărilor (moartea regelui, aran- [236] 236 CAMIL PETHESCU jarea practică a regenţei, etc.), să i-l inrnâueze ... E de prisos să spun ce speranţe - împotriva e­ videnţei - a legat Gheorghidiu de acest "gest" al lui IonclBrătianu. A crezut că s'a întors iar roata norocului politic. JVenirea peste o săptă­ mână abia la şeîie, a lhi Vintilă Brătianu, ma­ rele pontif al industriei naţionale, l-a făcut să înghete de teama vreunei imprudenţe. r: UŞOi' de înţeles că a avut aproape o sincopă când a ce­ tit chiar în ziua aceea, în Veacul, un articol în­ dârjit împotriva industriei şi a băncilor "parazi­ tare". Prăbuşirea băncii Elino-Române dela Ga­ laţi, urmată de sinuciderea directorului general, ca şi prăbuşirea în aceeaşi săptămână, a altor bănci, ieşene, se dovediseră un grav simptom de maladie financiară. La rândul lor băncile bucu­ reştene începură să avizeze la măsuri de sal­ vare. Fiecare din ele avea imobilizate, în poliţe dubioase, sume nutri de foarte multe milioane, împrumutate de altfel, prietenilor politici, pe poliţe de complezenţă, bani daţi cu intenţia să nu mai fie' achitaţi vreodată şi care nu erau în realitate decât plata unor servicii pe care aceştia Le Iăceau, când 'erau la putere, băn­ cilor şi industriilor lor. Acum acestea încercau să. treacă statului, rând pe rând, aceste "porto­ folii dubioase" 1). *) Articolul din "Veacul" e intr-adevăr de o violenţă surprinzătoare de la titlu: "Portofolii putrede şi su­ flete descompuse" până la afirmaţia, că: "ne aflăm nu numai în faţa unui procedeu de un sadic cinism, care impune astăzi Statului jefuit să plătească, tot el, pă­ gubaşul, comisioanele prevaricatorilor, în sumă pro­ babil de miliarde; dar Şl a unui act de demenţă poli­ tică, sortit să ducă la ruină Statul actual, prin secăluirea [237] PATUL LUI PROCUST ---------- 237 tezaurului şi prin distru�erea oricărui prestigiu de gu­ vernământ". In felul el redacţia Veacului era foarte interesantă. Cu discuţii vecinice... cu vizite de actriţe, CăCI Emilia venea des cu prietene de-ale ei. Personal n'am făcut parte dintre redactori., Intr'o zi însă, ieşind împreună dela o şedinţă a comitetului S. S. R. am stat mai mult de vorbă cu Ladima şi i-mn arătat absolut sincer şi fără nici o intenţie (deşi m'aş fi simtit bine la o astfel de gazetă; căci am aflat abia mai târziu că e a lui Gheorghicliu), cât de mult preţuiam atitudinea, şi ner­ vul cu care e scrisă foaia... M'a invitat să colaborez, însă numai. după un timp .de reflexie vagă, mat mult aşa ca o politeţe... N'am putut să-mi dau seama dacă succesul 'il zăpăcise într'atât, încât credea că nu mai are nevoe de nimeni, sau dacă nu era poate cumva faptul că, deşi eram de atâtea ori de acord, mă pre­ ţuia totuşi prea puţin. A adăogat mal târziu, e drept puţin cam stânjenit: "Avem un buget penibil. .. Dă-mi din când în când câte un foileton... '500 de lei, e tot ce putem plăti ... " ". Am primit şi mă duceam adesea pe la redacţie, unde după un timp începuseră să vie câteva figun de "su­ prafaţă politică", dacă epermis cuvântul... 'Excesiv sentimental, Gh. Ladirna lua drept prietenie gestul a­ cestora de a-l vizita - poate era şi destul de măgulit de actul lor, de vasalitate oarecum - iar ei erau bu­ curoşi ca, pentru două ţigări fumate acolo, să-şi asigure prietenia unei gazete atât de temute, unde se puteau face dări de seamă interesate, sau publica note, care totdeauna vizau ceva, caricaturi etc. Se făcuse astfel un fel de redacţie onorifică, făcută din foşti şi viitori deputaţi, secretari generali, ba ŞI vreo doi foşti miniştri care treceau între 12-1 ŞI 6-7, ca "să mai deau bună ziua campionului". Birourile ziarului erau lot aşa de primitive ca o ba­ racă improvizată... Pe strada Millo, trei camere mici, de apartament banal, la etajul doi. Una pe dreapta cu anunţ: Adminîstratia.. O masă neagră mare pe care veşnic erau hârtii În dezordine şi registre încă­ lecate ... Expecliţia o făcea servilorul la o masă rudimen­ tară. Prin colţuri colecţii, pe culoar alte teancuri. In stânga era o măsuţă cu maşina de scris ... Altă cameră, 'era a secretarului de redacţie şi a redactorilor ... O masă de bucătărie, lungă aproape de la un perete la celălalt ŞI în jurul el câteva scaune ... Nu era vopsită în nici un mod... bradul prta încă urma rindelei.. Era doar a­ coperită cu hârtie albă de ziar prinsă cu pioneze. E adevărat că nici odată nu erau mai mult de dOI re- [238] 238 OAlUL PETRESOU dactori acolo... Altfel n'ar fi fost de ajuns nici scau­ nele, nici cuerul, Şi maiem biroul directorial.; Foarte mobilat în contrast cu sărăcia improvizată a restului,., Dar era uşor să vezi că mobilierul era adunat cu pantahuza, de la proprietari, probabil,.. ° canapea ŞI un fotoliu vechiu, de piele, scoase din uz, un biurou mare de tot. de stejar căptuşit cu foiţe de nuc, scorojite şi căzute \ici colo, ca la o casă pereţii Ieproşi. Pe jos nici un covor... pe pereţi originalele caricaturilor care apăreau în gazetă, tnrămate englezeşte, cu chenar .rubţire ne­ gru... Se aşeza fiecare cum putea... Când musafirul era de pildă o fost excelenţă care urca scara numai ca să spue "una bună", o replică picantă sau o anecdotă, se antrena po vestind , până se instala deabinelea în Jumă­ tatea de fotoliu a lui Ladima, care ŞI aşa se plimba mai mult prin odaie, iar când venea băiatul cu ma­ nuscrise sau corecturi, lucra în picioare pe colţul bi­ roului. Am impresia că toată lumea ştia a cu; e gazeta şi credea că şi Ladima ştie, dar cu toţi găseau că are atâta libertate ca să poată fi de folos oricui. Căci' orcine era binevenit la redacţie în afară de: o Singură categorie de oameni: economiştii. Orice ar­ ticol de finante îl scotea din sărite... "Veacul" publica din când ÎncânG note de batjocură sângeroasă ... Corbii matematici ai mizeriei sau Aueniurierii ŞI sarlatanie itnpronizati medici financiari. ° "casetă", grasă, cerea pentru economişti o uniformă deosebită: "Oameni buni, faceţi-le o uniformă ca la ciocli.; Un soiu de frac alb cu şireturi negre, ca să-i cunoaş­ tem din depărtare pe stradă, să ne putem feri de ei". E drept că atitudinea lui ţ),ra privită . cu [ndulgenţă, căci chiar în redacţia onorifică, toată lumea era mai mult sau mai puţin veconornistă, ca de altfel nouă ze­ cimr din româniîTn haine negre, între anii 1918-1928. Deşi erau însă de părere contrară, răspundeau directo­ rului cu un surâs de acceptare, care părea să spuie că dacă nu admit ideile, oricum admiră vehementa lor li.terară... Ceeace e sigur e că în această epocă eco­ nonriştit erau foarte preţuiţi, şi în orice caz singurii oa­ meni care avea", în vremuri aşa de grele, Iefuri prin. dare, Mai ales că, asemeni medicilor în timp de epi­ demie, erau chemaţi în mai multe locuri odată şi nu era unul să nu fie în cinci şase consilii de administraţie sau comisii deodată. Condiţia, ca să fii economist, era să nu ai nici o profesie şi nici carieră marcată, căci atunci erai socotit drept "diletant". Făceau bine înţeles excepţie de la aceasta, inginerii şi advocaţii, care erau dimpotrivă bineveniţi, Medicii erau admişi numai dacă nu mai practicau. Ceeace e cert, e că mai ales [239] PA'l'UL LUI PROCUST 239 oei necunoscuţi in niQi un' fel, şi îndeosebi tinerii se puteau instala, publicând articole cu, cifre, drept specialişti. _ Domnule Ladima, cum poţi să-ţi susţii asta? Ladima se'nfuria ŞI suferea cu adevărat că nu poate convinge. Se plimba furios. 'pri� odaie şi vocifera. Hai­ nele negre largi de pe el, Îl dadeau un aer de pledant patetic. Deşi gulerul scrobit era foarte larg avea ticul de a-l tot lărgi, cu două degete, ca şi când tot I-ar fi jenat. 1 t t· ţ" fă v li t IV t ţi t d ţi _ Domnu e, 01 avoca 11 ara c ren e a, o 1 s u en li. care nu şi-au incheiat studiile, acum au devenit, peste 1'.0 apte, doctorr 'în ştiinţele economice. S'au impus ca nişte mtendenţi excroci în familii burgheze şi timo­ rate. Nu e minister fără un oficiu de studii ... Ba u­ nele au câte două-trei, �i pentru direcţiile generale ... Ei bine, asta nu va împiedeca statul ca în curând ­ ascultă-mă în curând să facă disperat apel la experţi streini. Un fost deputat, voinic ca un luptător de circ, cu cap de copil, surâdnea plin de el. - Ha, ha, ha. Experţi streini... şi-I privea cornpăti­ mitor, Crezi serios asta, domnule "Ladima ? D-ta ştii că economiştii noştri sunt consultaţi de către streini? Ştii ce impresie extraordinară au făcut În comsiile de la Geneva? Ladima arunca tocul enervat: Asta-i l Lasă-mă.. la­ să-mă domnule!... Ascultă ce-ţi spun... Vor fi che­ maţiexperţi streini... Nu e bancă fără zece economişti improvizaţi directori, cu birouri americane, cu zeci 'de dactilografe, cu portari în livrea şi cinci călătorii pe an la Berlin-Londra-Paris ... Nu e bancă fără "oficiul ei de studii". El bine, asta nu va împiedeca jumătate din ele, cel puţin, să se prăbuşească., E un domn di­ rector general al uneia, care vrea să ne înveţe săptă­ mâna trecută finanţe, la Fundaţie... Ei bine, prăbuşirea ăstuia va fi cea mai tragicomică ... Şi, descoperind ceva în gazelă, ridicând mânile cu manşete burlane a trântit foaia pe birou ca jignit personal. - Uite domnule, un tartor al economiştilor, rapor­ torul general al bugetului, imbecilul de Oromolu. Ui­ tă-te şi d-ta, Exprimă în raportul lui nădejdea reva­ lorizării leuluI... Al înţeles ?.. Revalorizarea leului! Mi­ liarde se vor cheltui' cu asta... Cu aberaţia revalorizării monedei. Uite ziarul... citeşte. In timp ce noi ne grămădiserri pe foaie, ca să cetim raportul,ela început să .. şi ciupească mustata, şl-a po­ trivit gulerut ŞI a redactat o nouă casetă, cu rânduri groase de tot, pe două coloane: Ministrul "blldgetului [240] 240 CAMIL PBTR.ESCU să treacă I , I I cumva să de aşteptare" crede in. re valorizarea leului şi bazează budgetul pe ca ... E naiv, nebun sau de rea credinţă. CA doua zi a apărut "Raportorul" 'In loc de "ministrul" şi asta m'a mirat mult, îndemnându-mă spre tot soiul de presupuneri). ./ . Altă formulă care-I scotea din sărite era "criza". Intr'o seară de ninsoare abundentă şi domoală, eram în redacţie vreo cinci sau şase inşi. Fostul ministru, care spunea anecdote picante Emiliei şi unei alte co­ lege de la Teatru, (veniseră să-I ia pe ".adima) un de­ putat, cunoscut avocat liberal. Ladirna care citea zia­ rele de seară, şi-a aruncat ochii pe caricatura din­ tr'unul, pe care abia îl despăturise ... Infăţişa pe Vin­ lilă Brătianu stând de vorbă cu doi cetăţeni jigăriţi. Avea jos următoarea legendă: . -- l'Lăsaţi că dacă facem stabilizarea o ŞI criza ... - "Domnule Ministru de finanţe, să nu se stabilizeze... criza". Ladima a început să trîntească tamponul sugătoarei şi tot ce-a găsit la îndemână, ca un copil înfuriat, căci era, când se aprindea, copilăros, în desenul cu caricatura pe care o svârlise cu furie pe birou. - Ce cruntă prostie... auzi, criză! Deputatul a rămas 'incremenit, fostul ministru s'a în­ tors şiel spre noi, dar cu mâna tot pe umărul actriţei. - Cum d-le Ladima, d-ta crezi sincer că nu e criză ? ... Poeţii ăştia sunt teribil, domnule... Căci am auzit că eşti poet.. Spunea eri cineva la Capşa ... Ladima publica versuri de mai bine de 20 de ani. S'a oprit din plimbatul în cameră, parcă avea febră, cu ochii albâştrii ca un smalţ şters, în orbitele prea mari, cu gulerul scrobit prea larg pentru gât mu- staţa vie. ' Ce-i aia criză? Şi deputatul avocat, îndesat şi marnos: - Sărăcie generală, domnule... Sărăcie., Ei drăcia dracului. E ţara săracă ... -- Asta e criza d-Iale ? Ei, atunci e fals ... Nu e criză, e o idioţenie economică... Ascultă ce-ţi spun. Lumea e bogată... e mai bogată ca oricând, orice al' spune economiştii d-tale imbecili. Statulvel, trece însă printr'o criză cumplită. Şi asta .o cu totul altceva... Nu e o criză economică, .. e o criză a Statului românesc, dom­ nule deputat şi domnule "fost şi viitor ministru" ... Inţelegeţi l Fosta excelenţă a surâs indulgent, ca de o enor- mitate şi a spus. fără emfază: . _. Statul e sărac, pentru că e lumea săracă. [241] PATUL LUI PROCUST 241 Ladima striga, gestic�ând,' de erau să-i sară mall­ şetele., - - Nu e adevărat... E sărac pentrucă nimeni nu-şi plăteşte impozitele. Nimeni, înţelegi d-ta ?.. Pentru că toţi îl duşmănesc ... - Aci e un cerc viţios., Dacă n'au oamenii, de unde vrei d-ta să plătească? - Nu-i adevarat... Dovadă că unii plătesc totuşi... Culmea e că plătesc cei mai săraci, singurii... func­ ţionarii. Sigur de el, tacticos, ca şi când ar fi făcut o între­ rupere în parlament, fostul ministru se oferi să aducă un argument decisiv cu blândeţe retorică. - Domnule Ladima... nu e chiar aşa. Impozitul in­ dustrial şi comercial în 1926 a dat 1.461 de milioane. Anul acesta să zicem că va da 1 miliard. Pe urmă ai avea dreptate... aşa ar fi, dacă veniturile Statului ar fi scăzut numai la impozitele directe... Partea gravă şi care dovedeşte criza, este că au scăzut veniturile indi­ recte., D-taeşti poet, cum spune dumealui, dă-mi voe să-ţi 'explic pe îndelete asta ... - Nu-mi explica nimic. - Atunci nu putem vorbi nimic... Eu cum te las pe d-ta? A scăzut adică venitul vămilor, al taxelor pe con­ sumaţie. Au scăzut din cauza sărăciei cousumatiile ... şi deci şi veniturile statului... Numai la alcool de la un miliard şi jumătate, au scăzut aproape la câteva mi­ lioane anual. Ladima nu se mai putea stăpâni, şi nu conţinutul discuţiei, cât această lipsă de disciplină, în discuţie, era pentru cei doi, o indicaţie despre superioritatea lor. - Ei. bine. asta e nemai pomenit... Crezi d-ta sincer că se consumă azi mai puţin alcool,' decât înainte 't.: Cu adevărat, crezi d-Ia că azi se. consumă numai câteva vagoane de alcool în toată ţara românească ? .. ştii d-ta câte fabrici avem? Poate că mii şi mii ... ştii d-ta câte plătesc impozit astăzi? Mă intreb, dacă vor fi două, trei, ca să nu fraudeze. Ştii că mai toate băn­ cile şi industriile lucrează cu două rînduri de registre. (Era în 1927, deci cu câţiva ani înainte d ecriza mondială). Aci c jaful cel mai sfruntat... Inţeleşi toţi cu agenţii statului, nimeni nu mai plăteşti. Fraude1e di­ recte., evasiunile fiscale vor nărui statul românesc ... Să-ţi spun eu d-tale un adevăr, ca fierul înroşit, de viu: Nu există duşmani mai mari şi mai aprigi ai Statului românesc de azi, decât Ungurii şi Burghezia românească. Statul e sărac, falimentar ... Marea indus­ trie îi fură anual, subt pretext de furnituri naţionale câteva miliarde. Prin jocul taxelor vamale protecţie­ niste, mai [efueşte pe consumatori - am cetit un 16 [242] articol foarte interesant în privinţa asta - încă de vreo opt, nouă miliarde anual. In schimb nu ştiu dacă două-trei industrii plătesc impozite. IIi spun eu, că nici odată nu au existat un numar mai mare de bo­ gaţi de cât acum... Dacă s'ar desface saîeurile băncilor ar ieşi la iveală miliarde. Devenise furios şi avea in colţul gurei şi puţin pe buza de jos câteva fire de spumă. Mustaţa ise sbârlise, - De unde ştii asta... ai darul Mafaldei? - N'1l' e nevoe să fii prea inteligent, ca să ştii asta" .. Toată lumea se vaită că lipsesc banii di.. alunecând peste muşuroaele de ghiaţă prin faţa magazinului.. Am zărit-o de (vreo două ori înă­ untru, ocupându-se de clienţii, foarte numeroşi pentru lămpi, mescioare şi obiecte de artă, care îşi alegeau singuri şi probabil cereau lămuriri, întrebau de cost... Trei sute de mii de oameni, din acest Bucureşti, dela trecătorul în maşină, la cornisionarul trimis să ia pachetul, oricine ar fi putut intra s'o: vadă pe femeea asta În pul­ Iover roşiatic şi rochie de culoarea cafelei cu lapte, să-i ţvorbească, să] vadă figura puţin băe­ ţească, oricând gata să se transforme într'un su­ rîs de soră sau "regină care/vrea să se faca po­ pulară", numai eu nu.. .Aş fi putut sărbători revelionul la Cina între femei pe care alţii le găsesc "splendide", aş fi putut colinda cu ma­ şina, pe la jumătate din locuinţele luxoase din Bucureşti, în noaptea asta, când toate femeile e­ rau decoltate şi împodobite... Ori unde aş fi fost primit., Dar totul era anulat de faptul a­ cesta, net, că nu puteam urca două etaje, în par­ cul Bonaparte ca să mă trântesc pe un divan, e­ veniment care ar fi corespuns pentru mine cu o de neînchipuit întorcere, permisă numai de în- [284] 284 OAMIL PETRESOU cheerea păcii, dintr'un război de patru ani În tranşee. Aş fi fost bucuros, s'ar fi potolit tumultul din mine, dacă aş fi avut măcar posibilitatea, să întreb la telefon ce face seara şi să-i spun, fie şi cu un surâs îndurerat :"Mult noroc.. multă sănătate" dupa ce i-aş fi trimis un dar. Nici măcar o floare anonimă nu-i puteam tri­ mite... Ar fi ştiut de unde vine şi asta însemna pentru mine prăbuşirea. Experienţa unui revelion precedent îmi ară­ tase riscurile unei astfel de încercări, Acum doi ani, cel dintâiu revelion pe care nu-l făceam împreună, ne găsea certaţi, depărţiţi de mai mult de patru luni.. Imi spuneam totuşi că n'o să poată trece acest început de an fără să-i fac Un dar, care aş fi [vrut să fie şi o recunostiinţă, şi Un cheag de emoţie risipită într'alta \vreme de­ parte de ea, şi o durere nouă, arzătoare .. Aş fi 'vrut de asemeni să aibă şi o \valoar,e comercială ... Mi­ era teamă să nu aibă dificultăţi materi ale.; Era singura femee care mă interesa pe lumea asta, şi cum nici odată nu primise în cei doi ani de dragoste, nimic dela mine,socoteam că n'ar fi rău s'o scutesc, într'o măsură oarecare, de cine ştie ce întâmplări \viitoare ... Cu o lună jumătate Înainte am studiat un ca­ talog de bijuterii şi am comandat în Belgia, prin cel mai bun bijutier din Bucureşti, o brăţară de platină, cu briliante. Era făcută din opt drepturi­ ghiuri de mărimea unui mic ceasornic, cu câte Un briliant mai mare 'la fiecare capăt.. Cost ase opt sute de mii de Iei.. Mă gândeam să ţ-o ofer de ziua ei, dar şi mai bine de revelion, căci a- [285] PATUL LUI PROCUST 285 tunci cadouri.le au un aer mai puţin direct şi personal... Sau dacă nu, eram hotărât să-mi creez, dela o zi la alta, o împrejurare oarecare, anume; să aibă aerul unei stricte şi fireşti întâmplări, fără urmare, ca să nu fiu nevoit să dau explicaţii. In cele din urmă m'am hotărît s'o aştept la eşirea din magazin... Bănuiam că nu are să În­ chidă de loc, dar îmi ziceam că tot l va merge la masă ... Aşteptarea asta a fost una din cele mai grele din,\ viaţa mea... Mi se părea că toată Iuniea ştie ce a$tept, rezemat de bara galbenă din \ vi­ trina unei drogherii wecine, dar nu chiar din fata magazinului, şi credeam că toţi mă compătimesc şi mă găsesc ridicul., Zeci de prieteni, care au trecut pe acolo, \văzându-mă, m'au tachinat, în­ trebându-mă dacă aştept I vreo midinetă.; Mereu trebuia să găsesc motive şi explicaţii... Abia pe la 2 şi jumătate a ieşit... Când a trecut pe lângă mine, în mantoul de tau pe, rotunjit, castaniu­ verzui, cald, de simţeam o pornire nebună să-I mângâiu, să-mi lipesc obrajii de el, am inghe­ ţat. Surprinsă Însă, după ieşirea din magazinul cu lumina artificială, de albul ameţitor al 11ă­ miezii, era probabil puţin zăpăcită, şi de mişcarea curgătoare de pe trotuar. M'am urcat în maşina lăsată pe str. Sf. Io­ 'nică şi am pornit după ea, încet, hotărît să pro­ voc în dreptul ei o încurcătură, care să mă o­ prească în loc ... Nu era prea greu în ajunul a­ cesta de An nou., Când am ajuns, am oerut sgo­ motos loc... A întors capul tresărind, căci îmi cunoştea clacsonul, Am privit numai cu ooada ochiului... Ea a rămas aproape încremenită pe loc şi toată figura i s'a strâmbat uşor ca de [286] 286 CAMIL PETRESCU durere ... Albul ochilor s'a făcut mai mare, mai limpede şi platina cu reflexe liliachii a pupi­ lelor mai intensă, mai alarrnată. Buza de sus, din cauza gurei desf'ăcute într'un surâs de tristeţe, lăsa să se I vadă dinţii albi din faţă... Ii înflorise toată faţa, mărginită de bordura ca de şapcă a pălăriei cIoş, de gulerul mare al mantoului ca­ re-i înconjura capul, şi-l depăşea, de fularul de mătase, care era ca un plastron de culoarea cai­ sei, înfoiat, pe piept. O {vedeam în oglinda dela volan şi am întors capu încet... Deşi se uita la mine n'a prins de \ veste, de parcă plutea în ne­ real -- şi m'am mirat de asta - căci pe urmă privirile noastre s'au întâlnit.. Am ridicat pă­ lăria şi mi-a răspuns liniştit şi cald, parcă ne certasem aseară, de parcă n'ar fi trecut patru luni fără să ne salutăm. Am oprit pe dreapta în dreptul Pasajului român, deşi îmi Jveneau ma­ şini în faţă ... Am coborît şi 'i-am ieşitînaint,e. - "Sărut mâiniLe"... şi tremurând aproape ... "La mulţi ani". A vea ochii mirat deschişi, luai r= cu ade­ vărat ca r viorelele, înlăcrămaţi.. N a spus o /vorbă şi mi-a luat apoi braţul. JYIi l'a strâns, pornind a­ lături, lipită de mineca o strângere la piept, trans­ formală din cauza locului. Simţeam parcă prin stofa paltonului mângâierea mantoului ei castaniu­ verzui. -- Unde mergeai? Nu mi-a răspuns nimic ... Tăcea, aşa, nervos, la braţul meu ... fără să mă privească ... Mi se părea că am febră, nu mai am nici un contact direct cu lucrurile. Pe orioe aş fi pus mâna, n'aş fi" putut prinde bine" vorbele lllU \ve- [287] PATUL LUI PROCUST 287 neau singure, iar în jurul meu nu mai treceau oameni, ci mergeau forme... De nervos ce eram, simţeam nevoia să [vorbească neapărat căutând penibil. - Pot să te tntovărăşesc puţin? .. Era puţin cam caraghios, de � vreme ce ea îmi luase braţul şi mi-I ţinea strâns. Abia acum m'a privit liniştit şi !Voit. _ Mă duceam să mănânc ceva la un mic res- taurant agi. .. - In pasaj? _ Da... dar acum nu mai pot mânca.. Hai, pe stradă ... - Magazinul e închis? _ Nu a rămas acolo doamna Landrino, care a fost mai de vreme la masă. La Riegler în faţă, erau ţigănci care s,e insta­ Iaseră ocazional cu coşuri mari de I vâsc şi mi­ mose; alergau uşor după trecători. A surâs limpede, cu faţa mereu uşor cris­ pată, ca o strâmbătură de Ivoluptate şi durere în acelaş timp, iluminată de ochii I vii care parcă des­ copereau acum lumea. A luat o ramură de mi­ moză ca un mugur de salcie, mi-a desfăcut pal­ tonul şi mi-a pus-o la butoniera Ivestonului... A desfăcut apoi poseta neagră mare. Am vrut să duc mâna în buzunarul hainei, dar m'a împie­ dicat, aducându-mi aminte: -- Diseară ,e anul nou. - A da! E anul nou ... Atunci primesc ... Pri- mesc cu o condiţie ... Să-mi dai tvoie să-ţi fac şi eu un dar ... Şi am scos mimeza ca o ameninţare. i-a îngheţat faţa şi a capitulat frumos. - Primesc. [288] 288 CAllHL PETRESCU Eram chiar în dreptul marelui bijutier., Nici n'a mai avut timp să protesteze. Pe galantarul acela care e ca o/ vitrină de fluturi şi şerpi albi În muzeu, şi-a aşezat coatele nervos şi a început să caute.. A descoperit cel mai cuminte inel... ca un fir de sârmă, de am', cu un safir ... de altfel foarte frumos ... S'a întors surîzătoare, arătând încântată, ju­ mătate din dinţi albi de sus, mai limpezi ca bi­ [uter iile mici de fildeş. - Am găsit. Am privit glumeţ, scotându-mi mănuşile groase de piele şi dictând cu o prefăcută energie. - A nu ... Cine oferă aci? Eu sau d-ta? A devenit palidă, de i-a rămas numai gura ro­ şie, în toată faţa, şi s'a sprijinit de galantar ... In clipa aceea, eu - am avut, înţelegând, ca o declanşare Huidă., Fără să mă gândesc, auto­ mat, praf'razasem una din glumele noastre cele mai intime, cele mai sensuale: "Mă rog, mCI cine iubeşte!" spuneam uneori, când o ţineam îmbrăţişată, exasperată de dorinţă, şi când ti­ ranic, sadic, nu-i îngădiarn nici o mişcare, de rămânea cu tol corpul iîntins, Încordat, crispat, în aşteptare. Am transpirat întreg, ca de un scurt circuit în artere, şi abia după câtva timp am putut vorbi, dar nu către ea, căci între noi totul era epuizat ca după o posesiune, ci cătr-e biju­ tier, Intrebându-l, aşa, stupid, ce rezultat ştie de la Consiliul de Coroană din ziua aceea dela Sinaia, unde fuseseră chemaţi toţi ş-efii de par­ tide şi vre-o doi jurisconsulţi. Pe urmă am cău­ tat cât-eva brăţări, am rugat-o să le încerce, ca să maschez premeditarea, şi privindu-i \ vinele În- [289] PATUL LUI PROCUST 289 cheeturii, subt pielea subţire, împletite ca dorin­ ţele, i-am prins în jurul mânei întoarse, care era ea însăşi o bijuterie, brăţara comandată. De plătit, fireşte că m'am făcut că plătesc ime­ diat, dar mă întrebasem mereu dacă să-i spun pretul bijuteriei, sau să-I las să-i fie surpriză ... Mi-am spus însă că e o copilărie., că ar fi pu­ tut să cadă mai târziu pe mâna [vreunni şarla­ tan, şi că era mai bine să ştie preţul adevărat ... Am iscălit deci în faţa ei un cec, anulat în prea­ labil, de 800.000 de lei, cât costase brăţara. Era oel dintâiu dar pe care i-l Iăceam de când ne cunosteam.. Aveam superstiţia stupidă că dacă îi ofer măcar o floare, dragostea noastră se ter­ mină., Şi de ac-cea, luptând cu mine însumi, în doi ani, nu-i oferisern nimic. Cu sufletul alterat de sentimentul irevocabil ului, cu care de altfel eram de acum familiarizat, resemnat după nă­ dejdi contradictorii şi înfrângeri definitive, îi pre­ gătisem ac-est întâi dar. Când am ieşit, apăruse de după norii lânosi, iar soarele. - Mai ai o jumătate de oră., Nu ţi-e frig? Mantoul castaniu-verzui deşi îşi îngusta forma, acoperind cald genunchii, era scurt şi nu ciorapii de culoarea nisipului aveau să-i ţină cald, mai ales că şoşonii erau atât de scăzuţi şi mici. ("Vrei să mergem să mâncăm împreună la o grădină oarecare? Am oprit o maşină de piaţă., Nici odată nu primise să meargă în maşina mea ... In cei doi ani, iubirea noastră rămăsese oarecum secretă.. Din când în când ne refugiam în câte un orăşel de 19 [290] 290 CAMIL PETRESCU munte, de cele mai multe ori plecând cu trenul: Deva, Sighişoara, Bran, Nehoiaş sau, când nu era sezon, pe ooasta mării. Chiar la teatru, aveam aerul că ne-am întâlnit acolo, la masă eram îm­ preuna numai la ea, sau numai la mine în gar­ soni-eră, unde ne îl1chideam uneori de Sâmbătă până Luni dimineaţţa, ca nişte condamnaţi ai I voluptăţii. Am mâncat la un restaurant de pe n Iunie, singuri În tot salonul, în acest ajun de Am nou. Era pentru mine o bucurie, chiar numai s'o pri­ vesc, cercetănd - o ca pe un tablou... Femeia asta, care la început nici nu mi s'a părut Iru­ mooasă, m'a făcut să descopăr fnmuseţea. Că­ dea pe gânduri uneori şi, f,erindu-şi parcă pri­ vireade a mea, rămânea În profil. Pălărra părea o glumă, iar marginea ei, ca o mică streaşină, de fetru castaniu, tăia o diagonală sinuoasă oco­ lind pe deasupra sprânoenei stângi, peste ochiul drept, pest'e obrazul rumenit de trecerea dela frig Ia cald, până la lobul urechii, pe urmă, ar­ cuit spre ceafă, lăsând câteva hude de un ară­ miu des, intunecat, afară. Zârnbea lumii gân­ durilor ei, arătând trist, dinţii albi de sus. Spri­ jinită in cot, îşi l'ez,emas,e bărbia de dosul mâner sucite, cu degetele mângâi,etor lipite de gât. Era intr'o vestă de jerse] cu linii dungi paralele, roş­ cate, negr,e, catenli, pe care o purta, văzusem pe fereastră, şi în magazin. In as,emenea clipe, ca şi atunci când era Îm­ brăcată pentru serată sau bal, frumuseţea ei avea în rea ceva absolut nepământesc, transfigurat şi asta explica de ce alâţi bărbaţi vorbeau despre ea cu un soiu de emoţie, pe care ceilalţi, care aveau 'P. __ " . [291] PATUL LUI PROCUST 291 prilejul s'o \vadă doar Întâmplător, În momentele ei ele plictiseală, necazuri sau nedispoziţie nu o Înţelegeau. Am \ vorbit despre multe, fără să cerem nici unul, nici altul, explicaţii pentru ee a fost. - Ce faci diseară? am întrebat, neliniştit că îmi va pleca într'o lume necunoscută. - Nimic ... \ Vino la mine ... şi fără să se gân­ dească: ,Vreau să bem, diseară, şampanie ... Mi-am .simţit obrajii moi şi năclăiţi de o su­ doare reoe... Să fiu cu ea diseară, în dormitorul fără mobilă, fără covoare, ca o cameră în care azi te-ai mutat, numai cu un pat alb şi o mes­ cioară joasă, fără şifonier pentru haine - căci se desbrăca într'o odaie alăturată În care erau du­ lapurile şi masa de toaletă, după ee ieşea din bae, Să fie din nou goală şi să i������/,.,�$:k' -. • • ���'.","#" 'ţ .. ,,� ��.��;Y � [354] 354 CAMIL PETRESCU o privesc uimit ... - Crezi că înţelegea '1 - Daa... mai ales la urmă... sigur că înţele- gea ... Uite ... aşa, cam o săptămână după ce m'am făcut bine., a fost, aci la noi, o scenă grozavă ... Iar îl apucaseră aiurelile. Ascultă, nu ştiu dacă tu îţi aduci aminte.... Ai venit tu odată la mine. Aşa cam p-: Ia Bunaves­ tire sau pe la Florii... Nu... uu te-ai urcat sus. A venit singură Gina să-mi spue să mă îmbrac şi să viu jos la maşină, ca să mergem la masă ... E adevărat... dar nu pricep absolut deloc., în ce mod sunt amestecat eu în această întâm­ plare ... - Să vezi.. El era la noi.. Abia mă făcusem bine şi �b.racul era foarte bucuros ... Adusese pră­ jituri şi hotărîsem să stăm, împreună cu Va­ Ieria, toată seara, toţi trei. Vorbea vesel, râdea, povestea ... Când a venit, Gina a văzut situaţia Încurcată şi nu ştia ce să facă. Mi-a făcut semn, şi mi se pare că el a văzut, că are să-mi spue oeva... Am trecut amândouă în dormitor şi mi-a spus că tu eşti cu maşina jos, că- mergeţi la masă şi că 'ea a venit să mă ia şi pe mine, că tot n'am mai ieşit de atâta vreme.. Drept să-ţi spun, mi-a fă. cut mare plăcere asta... De o lună şi mai hine nu mai mâncasern în oraş., şi am şi Început să mă îmbrac numai decăt.. Ea a coborît jos, zicea că ai zis că ţi-e urît să aştepţi singur în maşină. Lam spus că vin numai decât, dar să aşteptaţi după colţ, căci mi-era frică să nu vie Ladima ... Când m'a văzut îmbrăcată ... el, care amuţise, m'a privit galben. [355] PATUL LUI PROCUST 355 i-am spus: jos şi mă Întorc. v v ,. v'l ca rama1 acasa .... - Unde te duci? Vorba aia, deşi mă plictisea ... - Fac doi paşi cu. Gina pe - Ce mai e şi asta? ... Ziceai Spune-i Ginei să rămâie şi ea. - Dacă-ţi spun că faoem doi paşi pe jos şi ne Întoarcem ... ? Era foarte abătut şi-şi Irângea mâinile. Nu ştia ce să spuie, Parcă nu mai putea respira. - Ascultă Emilia, te rog nu pleca ... Hămâi aci ... rămâi eu noi astă seară. Avea şi el hazul lui, ce să-i faci? Imi aranjasem lucrur-ile în poşetă, îmi căutam mănusile,.. Atunci el a venit spre mine fier bând : - Te rog să-mi spui cine 'Le aşteaptă jos în maşină? Când am văzut obrăznicia asta, m'am enervat., Ti-am spus eu: Sunt bună, bună cât vrei, dar când văd că cineva se obrăzniceste ... - Asta nu te priveşte pe d-ta ... A rămas aşa ca năucit. - Cum nu mă priveşte? - Da' de unde până unde, asta? S'a apropiat de mine, că zău, drept să-ţi spun am crezut că 'O să mă lovească, Ii ardeau 'Ochii. - Ascultă Emilia, nu ţi-e ruşine să-mi spui asta? Imi venea să-i trântesc poseta în cap, dar mi­ era milă de el. L-am repezit scurt. - Te rog să mă slăbeşti şi să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala. Am crezut că Iace spume la gură.... a Început să urle la mine, trântindTuorurile pe masă. - Eşti o mizerabilă., Acum iuţeleg mai bine ca oricând. Eşti cu adevărat.; Dar ce nu m'a [356] 356 CAMIL PETRESCU făcut: târîtură, târfă ... Eeee l Eeee! Când am văzut asta, am crezut că-mi vine damblaua ... 'Când m'am uitat odată la el şi când l'am repezit. - Ia ascultă, domnule Ladima ... domnule La­ dima ... şi EmiIia pune pe silaba doua, un accent greu ca spatele ei, iar repetarea numelui o faoe cu o ironie suerătoare. - Unde te trezeşti, domnule? Dar ce, ai con­ tract cu mine să mă pisezi .atât?... Auzi, asta-i bună ... Da' ce, d-ta ai plătit chiria aci? Ai nu­ mărat d-ta 30 de mii Ia Bunavestirev., Şi pe urmă i-am arătat uşa, scur t. Te rog să ieşi afară ... A început să urle iar ... bălăbănind mâinile, - De plecat, am să plec.. Atâta neruşinare m'a săturat. Intelegi, m'am săturat... M'am să­ turat., Mi-e silă ... Mă sufocă desgustul., Şi încă din prag, urla furios ... "Mi-