CAMTLPETRESCU a de BÂLCESCU 3 ACTE 15 TABLOURI 19 4 9 Această piesă sa jucat pe scena Teatrului Naţional Studio, în sesiunea de primăvară a anului 1949, cu următoarea DISTRIBUŢIE: N. Bălcescu Ion Fiiade Lord Stuart Lăcusteanu d. Mihai Popescu „ I. Finteş'eanu „ V. Valentineanu „ AL Critico Băl. Ceaurescu...... „ G. Ciprian J\răpilă (Ai. G. Goîescu) . „ V. Lâzâvescu Alecu Filipescu Vulpe . „ Marcel Anghelescu Prefectul Moldoveanu . . „ Titus Lapteş C. Cantacuzino ... . . „ Cezar Rovinţescu Alecsandri ........„ 2V. Motoc Lenş ..........„ peo Maican Odobescu....... . „ /. Anastasiad Avram lancu.......„ C Bărbulescu Popa Neagu.......„ N. Săvulescu Dobrovici.......„ Al. Giugaru Bibescu........ „ A. Demetriad Hotelierul......„ N. Meicu Ionescu dela Brad . . . . „ Ion Aurel Manolescu ~ Fărcăşanu....... „ N. Pereanu Tell...........„ S. Holban Mitijă Filipescu.....„ A. Clonaru Brătianu........ „ Mircea Constantine seu Voinescu II . ... „ G. Dănciulescu Marin Tăcutu...... „ P. Pătraşcu Costache tChioru).....„ Cr. Niculescu Băiăceanu ....... „ D. Amigdali Mitru Tabacul.....„ N. Manolescu State......\ , . . » J. Pipernea N, Golescu....., . . ,} S, Lambving Şt. Golescu....... d. A. Stambuliu Lahovary........ „ /. Wescu Prefectul Balint ... . „ A. Codarcea Dincă . . ....... Mai in Negrea Rosetti....... . . . „ C. Vintilă Damian Tabacul.....„ G. Constantin Ioa Ghica........„ R. Reisel Săteanul smead .... „ G. Angheluţă Săteanul dârz......„ Ion Dumitre seu Săteanul obidit......„ G. Păunescu Hagi-Curii....... . Ţ, Dumitriu-Teddy Sclomon.......„ plătesc biru' f Mi-a luat omul zapeiului an boii, o să-mi ia acum şi iapa... COSTACHE Şi ce să facem acum cu droşca împotmolită? Cum o să rămâie până deasupra osiei în noroi f... Patru cai nu pot s'o tragă nici înainte nici în lături... SĂTEANUL DĂRZ 1 Fii omul lui Dumnezeu, că eşti de-ai noştri, tot noi te i)lătim, şi înţelege... Uite, e noapte... De-o săptămână sta grâul s'ecerait pe câmp şi putrezeşte sub ploaie... COSTACHE Ce pot să fac eu! Ce să fac cu droşca acolo } în noroiî... — aspru ~~ N'am cei face, corvoada e corvoada...' — se aude larmă —< Uite, că s'a mai împotmolit o brişcă... — intră Bălcescu, în uniformă de iuncăr, cu sora lui Tiţa, o fată ca de şaisprezece ani — Hai mai repede că ţ0 _--------------------------- CAM ÎL PETRESCU pun dorovantii pe voi — pocneşte din gârbaci Ţăranii se trântesc jos, secaţi la inimă — SĂTEANUL DÂRZ jos în genunchi. Omoară-ne atunci, dacă este pe o norît\..că şi aşa, vai de păcatele noastre. MITIŢĂ vine către ei. Oameni buni, de ce nu vreţi să daţi ascultare ceauşului? SĂTEANUL OBIDIT în tmp ce şi ceilalţi se apleacă mai lipiţi de pămâni. Măria ta, îiidură-te de noi... Uite, ne putrezesc bucatele pe câmp. de cinci zile stau secerate şi nu le putem aduce acasă... M ITIŢA Bine, dar_deice aii lăsat să treacă vremea? Bucatele trebuiau să fie de mult la adăpost... Nu trebuia să vă apuce ploile la Cuptor, cu grâul nestrâns de pe câmp... SĂTEANUL OBIDIT Poi, a trebuit să -secerăm întâi grâul boierului, că nu se putea alt IVI. MlTIŢA Să zicem ca a ti muncit pentru el trei zile la seceră;, ad că tot cât sunt Hi datori. Păi, sunt aproape trei săptămâni de când a început şe- fe al ce sc ti--------------------—— ii cerişul. Ce a ti făcut în timpul acesta ? — Băl-cescu a ascultat tot timpul cu încordare. SĂTEANUL 1) ĂRZ Ti'ei zile după Regulament, fac, după nai tul boierilor, trei săptămâni de vară. Ce'-am secerat în trei zile, noi cu nevestele şi copiii noştri, a trebuit să fie adunat în snopi, făcut căpiţe, adus în aria delà conac, treerat, încărcat în care, dus la scliela Ta Dunăre şi încărcat in chimia neamţului. Taman 3 săptămâni. A\il-tăieri noapte nel-am întors acasă si de trei zile facem întruna corvezi. Joi ne-au dus spre deal în sus să pietruim im drum că s;^ tarno-seşte o sfânta biserică şi vine un episcop să slujească. FILIPESCU Ceauş, oamenii aceştia au făcut cu mult mai multe corvezi decât cere Regulamentul... De ce-i aduci tot po ei aci la vad? COSTACHE Boierule, n'aui alţii. Pe ăştia i-ani prins, pe ăştia i-am adus. FILIPESCU Cum ? Au fugit ! COSTAUH E Au lăsat bucatele pe câmp şi-au fugit în pădure,.. Cum aud şi văd pe drum vreo ca- j£ —------------------- CAMIl PETRESCU leaşcă ori vreo butcă... iau câmpii de nu poti să-i prinzi nici călare... FILIPESCU Ceauşuie, brişcă de veni acum în urmă, poate fi scoasă din noroi şi întoarsă' mai uşor? COSTACHE Apoi eu zic că da, boierule. FILIPESCU către Bălcescu, care privea, cu patimă întâmplarea. Domnule iuncăr, vrei să ne întoarcem cu bnşcă d-voastrăi vreo poştă înapoi, la conacul unui pneten al meu? Astăzi şi pcate nici mâine nu se poate trece prin vad. Eu sunt căminarul -Dumitru Filipescu şi dumneaei este soţia mea5 — ridică din umeri căci constată că soţia sa a dispărut. BĂLCESCU turburat. Dacă nu este altceva de făcut, atunci aşa vom face. domnule Filipescu... Eu mă numesc Nicolae Bălcescu şi cu mine este sora mea, Sevastia Bălcescu... FILIPESCU către ceauş. Oameinii să întoarcă atunci brişcă domnului iuncăr şi-apoi pot să plece la rosturile lor... COSTACHE Am înţeles, boierule... Aşa o să facem... 6ALCESCU---—---——~--iâ SĂTEANUL OBIDIT prosternându-se ca şi ceilalţi*de bucurie. ( Măria ta, să-ti efea Dumnezeu tot după inima dumitale cea bună... că mare pomaiiă ţi-ai făcut cu noi — ca şi ceilalţi — Să trăiţi- Mergem să întoarcem brişcă. ;-. BĂLCESCU bucuros de întâlnire. Domnule căminar, îmi iau voia să vă spun că vă cunosc prea bine după nume. Ştie toată i> tara că sunteţi întâiul (român care şi-a luat T doctoratul în drept delà Paris... FILIPESCU Mă bucură şi pe mine împrejurarea, căci ne va înlesni o bună tovărăşie în aceste două zile pe care le vom petrece împreună... — către soţia sa, — Chérie, je te présente Mr. Bălcesco — continuă prezentările, după moda upuseană — et M-elle Bălcesco. ELENA r r Mais vous êtes charmante, Mademoiselle, vous paraissez très jeune d'ailleurs... TIŢA încurcată. : r Je parle très mal le français... Je ne peux pas... — Elena surâde şi îi ia braţul. j FILIPESCU către Chiva. [ Ascultă bătrânico, nu ai pe cineva, vreun bărbat, să păzească o noapte, două, clavirul ăsta? L-oi cinsti cum se cuvine... 14--—---:------------CAMIL PETfcESCtî CHIYA Apoi, Marin, fii-miu, nu poate, păcatele melei că e, bolnav, zace în bordei. Poate dacă o veni cumva Ilie de la arie... Oâ e dus la muncă... Poate să capete o mână de mălai să punem de mămăligă... FILIPESCU Marin e tatăl copiilor ? Dar ce are, de zace? CHIVA uscată, sbărcită, sfătoasă în felul ei. Nu... Copiii sunt ai lui Toader, da' Toader s'a înnecat, la sfântul Pante imon, o să fie Aşi ani, cu boi cu tot, când descărca grâul boieru: lui la Turnu... S'a rupt malul şi a căzut în Dunăre cu caru încărcat... Marin e mai mic. Boleşte de astă iarnă în bordei. Că a vrut să **fugă pe o altă moşie, în Vlaşca... a lăsat aci bordeiul şi 2 boi -şi a fugit într'o noapte pe furiş..; Da'l-au dibuit oamenii boierului şi l-au adus cu dorob^ritii înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă... Că a fost asta cam înaintea Crăciunului... *L-a închis în coşar şi au chemat oamenii să vadă cum îl bat cu frânghii ude... —■ încet, ca o taină — Noaptea turna apă rece pe el ca să îngheţe — ridică din umeri — Acum .îşi Scuipă bojogii în bordei... Da' nu-i nimic că dacă vine Ilie, o să păzească el — lămureşte. — Băiatul ăl mai mare al lui Toader... El ne hărăneşte pe toţi— Uite-1 că vine... — vine într'adevăr, în sdrenţe şi el şi plin de praf, Ilie —• Da' ce-i cu tine, omule, de te^ai întors aşa devreme? BĂLCESCU -------------------------—--------"-—"- 15 ILIE S'a îmbătat. iar moş Dumitru şi mă caută cu cuţitul să mă omoare... BĂLCESCU uimit, ca şi Filipescu de altfel t Asta-i Ilie? Păi câţi ani are? El vă hrăneşte? CHIVA r;> Păi, cum? că e om în toată firea, merge pe | unspce ani... Da' s'a speriat de beţivul ăla... Că aşa e el la beţie, da' nu-i om rău... FILIPESCU Uite, flăcăule, îti dau un sfăntih să iei seama la drăcia asta... Vrei?... ILIE bucuros. Aha!... BĂLCESCU mergând într'o parte, cu Fiii-f pescu, gândindu-se mereu. Turnau apă rece pe el, ca să îngheţe... FILIPESCU pe gânduri Mai mult ca să cl£a o pildă la ceilalţi, care ar gândi să fugă. Le e frică să nu rămână : fără claca şi. v I BĂLCESCU uimii. Eu credeam că ţăranii sunt, acum,' slobozi, să plece din sat dela ei, unde vor. 16 -—- camil petrescu FILIPESCU cu tâlc. Şi cine să le muncească moşiile boerilor? Fără clăcaşi... — nu termină. SCENA II ACEIAŞI — ALE CU FILIPESCU VULPE — BĂLEANU CEAURESCU — CAN-TACUZINO — LĂCUSTE ANU — DOROBANŢUL I — DOROBANŢUL II. Intră noii sosiţi. Alecu Filipescu — Vulpe, pe jumătate adormit, pe jumătate beat, adus de subsuori de dqi^ dorobanţii C-tin Cahta-cuzino si Băleanu Ceaurescu. toii îmbrăcaţi după felul orientului, al piirulea fiind maiorul Gngore Lăcuşteanu. Un om e încărcat cu ţoale, scoarţe şi perne, pe careM după indicaţiile lui Băleanu, le aşterne pe jos. Aduce şi o măsuţă joasă, ţărănească pe trei picioare, pe care joacă. Cei sosiţi mai devreme se trag în partea opusă, lăsându-i pe aceştia in fată. COSTACHE înnebunit de spaimă. Măria ta... pe trei poşte în jur nu puteam găsi picior de om... Şi-au luat câmpii. Nu putem scoate butca din noroi că e jgrea... De trecut dincolo... se ia cu mâinile de păr. LĂCUŞTEANU Mă, vită ce eşti... ştii tu cine este boierul?... E marele vornic Cantaeuzino, directorul departamentului Măriei sale ii spui tu că nu ai oameni? balcescd - 17 CANTACUZINO calm, fără urmă de su-1 parare, către dorobanţi._ Pe acest netrebnic să-1 legaţi de butcă şi să-1 ţi'neti acolo în noroi până se vor aduce oamenii de corvoadă... DombantiLsă ia călăuze » din sat care să le arate ascunzişurile şi să bată pe două^^poşte satele'vecine şi pădurile căutând locuitori, oricare ar fi ei... Până nu scăpată soarele, butca să fie trecută dincolo. ' LĂCUŞTEANU lă/murind. Să aducă din pădure şi nişte truchiuri de fufan tânăr lungi şi drepte... Să le puie în cruce — arată cu ^g^ele^puse'^cruce unele peste altele... — Să rid ce butca pe sus ca pe o năsălie. că altfel este greu să tre em, că a venit apa mare cu ploile astea. ' CANTACUZINO Aşa să faceţi... Şi până atunci, noi conţi-^ nuăm partida, către cei doi dorohanti- — Voi îngrijiţi de băuturi şi cafele. — către boieri — Cine (face cartea? (s'au aşezat toţi turceşte, în timp ce slugile vor căra delà butcă sticle de vin, fripturi, brânzeturi, cafele, vinarsuri, f narghilele). r BĂLEANU care este înspre mijlocul scene , 1 arătând în dreapta lui. Eu le făcusem când s'a împotmolit butca... E rândul boierului Vulpe... — îi pune acestuia cărţile în faţă, dar omul e moale, adormit. lg_________CAMIL PETRESCU CANTACUZINO sgâlţându-l puternic. Boierule, fă cărţile... E rândul dumitale... VULPE se trezeşte puţin şi protestează toropit. Mă, voi sunteţi câini... Nu sunteţi oameni, de mă chinuiţi aşa... Două zile şi două „nopţi de când jucăm fără întrerupere... Sunt bolnav de somn şi oboseală... CANTACUZINO . .Boierule, nu se poate.. Pierdem zeci niij de galbeni şi câteva moş L. — face semn la obraz — Nu uita că eşti banul Alecu Filipescu. Dă cartea... LĂCUŞTEANU Eu sunt în banii mei... Nu pierd, nu caş-ti>.. ■ V(JLPE a mărit, dând cartea. Van. spus... cum mă întorc dela moşie... jucăm mai departe, CEAURESCU Păi, nu-i mai bine aşa cum facem!... De oe să întrerupem jocul? Mergem cu toţii la d-t i la moşie, la târnoeirea bisericii... — se uită'cu (tesgust la carte. - Cu păcătoşenia asta de 302 american nu .mă mai prindeţi altă dată... Mai cinstit e stosuL. — fac de câteva ori semne cu inânn sau spun „nu" in când şi aruncând apoi BÁtCÉS€ü---~—-^_ j9 cărţile î— Ia mai toarnă, mă, băiete, în paharul ăla, ce-ati adormit, mă? ■— toţi vor bea din-tr'un singur pahar. LĂCUŞTEANU către Geaurescu. Atl văzut obrăznicie la Marghiloman? Şi-a lăsat barbă... Cum nu-şi cunosc unii oameni lungul nasului... Vorba aia... CEAURESCU Ei, ce vrei, o fi crezând omul că la tară poate să facă şi să se poarte cum vrea... CANTACUZINO joacă. Nu, boierule, nu sunt de părerea d-tale... Omul trobue să fie cuviincios în toate... Dacăju'are dreptul să poarte barbă, să nu poarte... I-ara spus că la întoarcere să mi se înfăţişeze la butcă şi cred că a înţeles — cere — 200 de> galbeni... LĂCUŞTEANU aruncă jos cărţile. Nu. ■ : CEAURESCU nervos . Mai (lati-mi şi mie cinci sute... CANTACUZINO uitând de Vulpe. Şi mié încă... VULPE îşi ţine rândul somnoros. Am da¡L. ■ , 20 CAMIL PETRESCU CANTACUZINO e încântat. Şi mie încă opt sute... — trage nervos din narghilea. \ CEAURESCU aruncând furios cartea. Nu... CANTACUZINO către Vulpe. Ce faci, boierule, dai încă opt sute'? VULPE ca prin vis, după ce s'a uitat cu ochii împăienjeniţi la cartea lui. Da... —• pune mâna într'o grămadă. CANTACUZINO sigur de el, arată cartea. TQi, ai pierdut... VULPE pune şi el, moale, cartea pe masă. Aâ... — adună banii, ceilalţi se privesc uimiţi, nu mai ştiu ce să spuie, pe când Vulpe adoarme iar. CANTACUZINO exasperat, arătându-l pe cel adormit. Parcă e un făcut... Ăsta şi când doarme câştigă — imul dintre dorobanţi vine^dpnr^drdei aducând cafele, ciubncuri şi servindu-U. CEAURESCU amărît. Mai dădui o mie de galbeni... — către Lă- BALCESCU 21 custeanu — Ia mai spune-o Grigoriţă, pe-aia cu fata mare... LĂCUŞTEANU jucând aient. Am auzit delà Ologojanu una mai bună,,. Cică unu'... vrând să se însoare... — se întrerupe îşi aleargă să-şi tragă cişmele, căci au apărut Elena Filipescu şi Tiţa Bălcescu în dreapta. Cei trei se uită cu stăruinţă la femei şi s^imbă priviri de cunoscători. ELENA Ţiţei. O să vă placă acolo, la prietenii noştri... Sunt foarte veseli. Cum o întoarce brişcă, plecăm... TITA Au nişte rude, mi ise pare, pe lângă noi, pe Top olog, în jos de P>ăleeşti... CANTACUZINO slugii. Du aste două cafele la cucoanele de colo — şi continuă sa Toace. \ ELENA surprinsă, vrea să refuze. Dar... CANTACUZINO „grand seigneur", sculan-du-s'e delà locul lui şi salutând. Madame, permettez-nous de vous offrir dans ces parages une tasse de moca, à vous et votre jolie compagne... De cette manière peut-être J"*'—— ——— CAMIL PETRESCU 22 — vous ' nous pardonnerez, no tre tenii e et notre sans gene de voyageurs... Mon nora est Constantin Cantacuzino... CEAURESCU după ce a salutat şi el ca şi Lăcusteanu dealtfel. Boierule, faci cartea... ELENA midţum(,şt<> vag, cu o înclinare a in cap, apoi spune slugii. Du-lecolo, pe malul râpri... — ies a mu ndoaa. LĂCUSTEANU către Cantacuzino care s'a aşezat jos, după ce a primit gestul de mulţumire. E nevasta căminarului Filipescu, unul care s'a întors dela Paris, unde pretinde că a devenit învăţat... II văzui şi pe el pe, aici... Se spune că urzeşte să răstoarne pe Vodă Ghiea... CANTACUZINO cu interes. De unde ştii că vrea să răstoarne pe Vodă? LĂCUŞTEANU Am cam mirosit noi ceva... VULPE interesat, trezit parcă din somn. Umblă să'răstoarne pe Vodă? LĂCUSTEANU Asta s'o creadă el... VULPE clipind pieziş din ochi. Si ce e rău, Origoriţa? CEAURESCU Umbli după scaunul domnesc, acum, nene Alecule ? VULPE Ei, parcă voi nu vă gândiţi toată ziua la asta... Uite, Costache ăsta atât aşteaptă... Să se încurce puţin lucrurile... Cât despre tine... Dar vorba e că niciun boier nu vrei să a ud fi de un Ceauresou domn. CEAURESCU izbucnind furios. Nu vor să mă vadă boieâi domn? Ai? Ei bine, o să le plătească ăl de SuTlîupă inima lor,-.că sunt răi şi nerecunoscători... Nu vor să audă de mine ca domn, ai? Strâmbă clin nas?... După câte aia făcut pmtru ei, după clrepturile cu care i-am căptuşit când mu facuf ReguTămentul Organic... VULPE Da' ce, Regulamentul le-a dat drepturile boierilor? Le-au dai strămoşii lor care au durat.., tara asta,, ^de_nu mai au loc săracii de veneţiei, de ti se rupe inima..... CEAURESCU Te faci că nu ştii, ai? că înainte de Regu- j iament boierii nu erau scutit de orice bir şi 1 24 —----—>- CAMIL PFrRESCU I că nu aveau atâtea drepturi câte au acum. Ţă-j ranul plăteşte şi bir şîTace şi clacă,., Face şi 1 miliţie... VULPE Aşa a orânduit Dumnezeu... Că dacă Dumnezeu ar fi vrut ca tiranul să nu plătească nici bir şi să nu facă nici clacă, nu-1 făcea ţăran. CEAURESCU face un semne ocolitor cu mâna. Numai ca să-i scutesc pe boieri de miUtie şi numai ca să păstrez monopolosul rachiului şi al cârciumii pe seama proprietarului cât am luptat în comisie... De trei ori Kisseleff mi-a trinrs înanoi proiectul spunând că nu avem ruşine... că asemenea robie ca la ţăranul român nu s'a pomenit de pe vremea faraonilor... VULPE Kisseleff să facă bine isă-şi vadă de ce e la ei acasă, nu să răstoarne temeliile tării româneşti... CEAURESCU dintr'odată iar furios, dă cu calpacul de pământ. , Nu mă vor boierii domn, ai ? LĂCUSTEANU Nu vă supărat', boierilor... Da'' e ştiută vorba veche... Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor... Mai bine jucaţi aici... |p VULPE murmură o înjurătură, indulgent. ^ 4f Ne-o spuseşi dela obraz, porcule... Da' să ştii I că tot eu te fac polcovnic... I 1 CANTACUZINO către Lăcusteanu. I Chiaomă-l pe Filipescu ăla, aci la noi... mai schimbăm vreo vorbă... LĂCUSTEANU ţeapăn. ^ Eiste sub dmnn^ de of itir să stau de vorbă cu un complotist... CEAURESCU către Filipescu. Mitită Filipescu?... Nu ti-e rudă?... VULPE aflând despre cine era vorba. A, despre Mitită Filipescu ie vorba? E o rudă mai aşa... Nu vorbim... Să nu-1 chemaţi aci că este în stare să nu-mi sărute mâna işi-1 plesnesc cu ciubucul... — întinde mâna să i se toarne — Mult o să mai stăm iaci... O fi sosit de aseară episcopul, că vine dela^A.rgeş... LĂCUSTEANU cere la joc. 300... CEAURESCU Şi mie cinci sute... (pune bani) Ii cunosc eu pe ăştia de vor să ne facă pe toţi români* - ___- CAMIL PETRESGtî ¿6----- VULPE Este... — pune banii jos. CANTACUZINO Şi mie o mie (pune jos). Să ne facă pe toţi românii Vorba lui Toderită^ Balş: „Eu îs boier moldovan, tăranu-i rumân". LĂCUSTEANU asvârle cartea. Nu... CEAURESCU încruntat, % se pare câ are carte. Va să zică trei sute şi cu cmei^sute, opt. Cu o mie, fac o mie opf sute. Şi mie încă o mie cinci sute, pun Vasilaţii de Sus pentru patru mii de galbeni... VULPE îşi mângâie cu socoteală barba. Câte familii de clăcaşi are î CEAURESCU încurcat. -i Are opt mii de pogoane... VULPE întins. Te întreb câte familii de elăcaşi are? CEAURESCU tot mai încurcat. Opt mii de pogoane, pământ ca pâinea... M B A L C E S CU— .------------------------------------.___27 I h VULPE mânios. £ Mă, Ceaurescu, mă, pe mine, vulpe bă- f Irană. umbli iu să mâ prosteşti?... Ce să fac £ eu eu poiroanole tale? Cine să mi le îiiuii- \ ceaşcă? Mii îmi trebue ţărani, mă, nu po- v .■ goane... - - face un senin cu degetul pe obraz. CEAURESCU ca s'o întoarcă. Are optzeci de familii de robi... . t VULPE N'cun nevoie de .tirani... Nu şliu să muncească la câmp. CEAURESCU încercând mereu. yr Am între ei şap^e serineari şi zece fierari de îti poti drege şi pistoalele. VULPE Hi iau tiranii, oselrt, cu un galben de cap, fără muieri... Pentru patru mii de galbeni, adu jos. Dalota1 mare, băiatule... CE AURE ANII uimit, lovit. f Cu trei sute de familii...? VULPE mărinhnos. Xtotâ pierzj, iit dau dela mine 8.000 de pogoane în hotarul Sloboziei pe Ialomiţa... 28 CAMIL PETRESCU BĂLCESCU CEAURESCU Ce să faci eu eu bărăganul ăla, cu oameni slobozit? —■ se frământă nervos, luptă, îşi cercetează cartea ^~ Bine, am dat... CANTACUZINO nu mai plăteşte, aruncă furios cartea. Hai să mergem de aici. îmi poartă ghinion locul ăsta... ■ CEAURESCU Ai pierdut — arată cartat lui Vulpe. VULPE ii opreşte mâna. Bagă de seamă, ţiganii fără copii... — arată cartea — Sunt mai bun. CEAURESCU furios. Hai să plecăm de aci... Ai dreptate, locul ăsta e spurcat... De ce nu vin dobitocii aceia cu corvezile?... DOROBANŢUL I Nu se pricepe să adune oameni... E unul şi aici în bordei... DOROBANŢUL II Lasă-1, că ăsta e bolnav rău... •CEAURESCU furios. Ce, bolnav? Seoate-1 de acolo.., Sunt nişte m ... %L H trântori... Am eu o metodieon de^a şti când un cîăcaş g bolnav sau nu... Ii arde vechilul ţ< una cu gârbaciul. Dacă fuge, e sănătos... şi £ / trebue sa meargă la muncă... Dacă rămâne pe M loc e bolnav — " 'A —~ ~ " ■ să-1 vedem... poruncitor — scoate-1 afară r SCENA III Aceiaşi, BĂLCESCU, M. FILIPESCU .r. ELENA, TIŢA apoi DOROBANŢII CU MARIN TĂCUTU CANTACUZINO ^ Mai e puţin vinars acolo? CEAURESCU când îl vede pe cel bolnav, sfârşit şi alb ca de ceară, adus dei dorobanţi. Nae, adu-ţi gârbaciul... să vedem dacă e sănătos... CANTACUZINO cu dispreţ. Dă-1 dracului, nene, ca ăsta e cu un picior în groapă... BĂLCESCU intrase împreună cu Miiiţă Filpescu, Elena şi Sevastiţa şi acum priveşte îngrozit pe cel bolnav. — CEAURESCU v Ee... păi 4§ca^ facem mofturi d'astea... cine vrei să ne scoată butca din noroiu? Ee, nu-1 i cunoaşteţi pe ţăran... E şiret şi leneş... Uită-te 4 la el.., b â l c é $ C ü 41 30 CAMIL PETRESCU BĂLCESCU fierbând, ne ma'( puiându-se stăpâni, strigă. Lăsaţi-1 în pace, boierule, pe omul ăsta... — s'a vârît intre ei. — Fac eu corvoada iu locul lui... dacă e neapărat nevoie de el..* — boierii îl privesc uluiţi de atâta îndrăzneală, ceilalţi au încremenit şi ei; Tiţa îşi prinde speriată fratele de braţ. LĂCUSTEANU cu umerii bă(oşi izbucneşte furios. Iată cine răsvrăteşte pe ţăran... . CANTACUZINO privind pe sul ochi, ameninţător, pe Mitiţă Filipescu. Vezi că tinerelul acesta este o excepţie... Ceilalţi care se întorc smintiţi de carte vor ega-i| litate, dar numai cu noi. LĂCUSTEANU cu dinţii strânşi. Nu-şi dau seama ce vor... — aruncă haina înapoi luT^Balcescu, apoi izbucneşte ameninţător către Mitiţă Filipescu, în timp ce ceilalţi se privesc mereu încremeniţi — Eua una vă ipuzi: Băgaţi-vă minţile în cap, că de nu, la ocnă putreziţi... CEAURESCU şuierat. Dacă domnişorul acesta vrea să puie umărul la roata.7.. faceţi-i pe voie. BĂLCESCU clocotind. Acum pe loc, dacă nimeni nu mai cunoaşte omenia — aruncă haina de pe el. LĂCUSTEANU speriat. Ai li ou bane, nu poale fi îngăduit ca un boier să fie pus la corvoadă... Pravila se opune... —- dispreţuitor — Un puţoi fără minte. CORTINA CEAURESCU Dacă domnişorii aceştia se întorc cu mintea sucită dela TParis^ şi vor şi să tragă la roată, dece să-i refuzăm? .... ,1 - TABLOUL II La închisoarea delà dejurstfă, la GorganL In Februarie 1842, du^^ol'ani'de închisoare. O odaie goală, cu pereţii murdari, întunecoasă, căci nu are decât un fel de ferestruică sus, cu gratii. Un pat de scânduri, fără alt aşternut decât o perină soldăţească umplută cu paie. Pe un scaun cu spătar ţărănesc, un sfeşnic de pământ cu lumânare de seu, lângă el un ceaslov şi o cană cu apă. Este o după amiază geroasă de iarnă. La fereastră palpat mereu o lumină roşiatecă. Nicolae Bălcescu, slăbit, neras, cu o manta veche soldăţească, ruptă, pe el, îşi încălzeşte mâinile, pe pat, recitând, versuri franţuzeşti. SCENA I BĂLCESCU, MAIORUL LĂCUSTEANU, FĂRCĂŞEANU, STATE sergentul BĂLCESCU singur în celulă, ca să se încălzească, recită. „Que vouliez-vous qu'il fît contre trois? Qu'il (mourût..,! Ou qu'un beau désespoir alors le secourût. N'eut-il que d'un moment reculé sa défaite, **àl.ç£$c& —----—---- 33 Rome eût étendu moins un peu plus tard ' ■ " ^ sujette; il eût avec honneur laissé mes cheveux gris... Et c'était de sa vie un assez digne prix... il est de tout son sang comptable à sa patrie"'.,. LĂCUSTEANU a ascultat un timp, la uşă, pândind, apoi intră brusc, vrând să-l surprindă, împreună cu Fărcăşanu, ofiţerul de serviciu şi m sergentul State, cu arma după el. Se opreşte în loc mirat, nepricepând nmTcŢ apoi întreabă. Cartea, ce carte citeai? — aleargă şi cercetează ceaslovul — Acesta-i un ceaslov* citeai o carte franţuzească, BĂLCESCU s'a ridicat milităreşte în picioare dar nu înţelege nimic. Nu citeam nici o carte... LĂCUSTEANU mânios. Unde ai ascuns-o? Am ascultat la uşă un sfert de oră — către soldat — Caută pe sub pat... — către ofiţer. — Porunca-i poruncă'. Condamnatului nu-i este permis să aibă, afară de ceaslov, nici cărţi, nici hârtie, nimic de trebuinţă, propriu al lui, în celulă... Nimic... BĂLCESCU îndârjit, amar. Domnule maior, nu mai căutaţi pe sub pat. Nu e acolo cartea... LĂCUSTEANU energic. Atunci dă-o numaidecât... Unde e? 106 - 5 â4 camil PETăfiSCiJ BĂLCESCU cu un respect ironic. f E în cap!.-. Am aici aproape cincizeci de volume româneşti, franţuzeşti, latineşti, greceşti şi nemţeşti — cu tâlc — Re-ci-tese în fiecare zi câte una... Astea, nu ini le puteţi confisca... Şi recitirea nu o puteţi împiedica... LĂCUSTEANU strigă, —- Fostul iuncăr Bălceseu! Nu-ţi dai seama că eşti osândit pentru înaltă trădare? — dispreţuitor — Că dacă nu erai minor şi nu ai fi avut protecţie, nu scăpai numai eu trei ani — sarcastic, către ofiţer — Dumnealui a vrut să răstoarne pe Vodă... Să facă republică... să ne ridice în cap pe ţărani... — iar către Bălcescu — La ce-ţi foloseşte atâta minte, dacă ţi-ai sdrobit cariera şi dacă ai ajuns în halul în care te găseşti! Şi încă să fii mulţumit că . eşti aici la dejurstfă. Şeful complotului, canalia de Mitiţă Filipescu, este de doi ani la Snagov, cu picioarele în apă. Ii cade carnea ele pe ele, putrezită. Nu mai are niciun dinte şi-i aproape orb. L-am văzut luna trecută. BĂLCESCU se cutremură, se sprijină de perete, ca într'o şoaptă. Căminarul Filipescu? Era singurul dintre foţi care n'a dat vina pe ceilalţi, care n'a fost laş. LĂCUSTEANU Aşa pătimesc ticăloşii care strică ţara... care răsvrătesc poporul... L-am întâlnit acum câţiva bălcescu 35 ani la Vadul Rău... Aşa-i, că erai şi d-ta... Vă aduceţi aminte că v'am spus: Băgaţa-vă minţile 'n cap, că o să putreziţi în ocnă. Uite că am avut dreptate,.. —' se încheie mai bine la dulamă. BĂLCESCU plânge încet,, gândindu-se la Filipescu. Singurul... LĂCUSTEANU Cum este cu putinţă ca un ostaş să se răs-vrătească împotriva domnului său, căruia i-a jurat credinţă? In locul spătarului Gliica, eu nu-ţi. trăgeam palme, cum a făcut el — la urma urmelor eşti fiu de boier. Eu vâram sabia în dumneata şi te lăsam mort pe loc... BĂLCESCU U priveşte mut, apoi spune liniştit, dar din adâncul fiinţei lui. \ Un înger a murit în mine când am simţit f pe obraji palmele spătarului Grhica... — după ) ce tace câteva clipe, leagă cu tâlc— Şi s'a nas-i cui un om... LĂCUSTEANU Ce te-a făcut pe d-ta să te faci iuncăr? De ce ai vrut să devii ofiţer, dacă nu iubeşti armata?... dacă nu-i cinsteşti uniforma? BĂLCESCU zâmbeşte amar pentru sine însuşi, apoi îi spune apăsat, silabisind parcă ideia. Una din cele cincizeci de cărţi din biblioteca _ ■'' camtl petrescu 36--:-:—'-1 "7"^ memoriei mele..^stè o lucrare proprie, a mea. Se numeşte: ,.Puterea armata la Romani". Am gândit-o în temniţă la Mărgineni, frază eu frază. E întreagă aici. Nu aşteaptă deicât să (fie aşternută pe hârtie... Sunt acolo şi campaniile oştirilor române, câte au fost, delà întemeierea Principatelor... — cu tâlc, arătând — Dar^uniforma asta nu-mi place... Nici cine o comandă... LĂCUSTEANU im.pulsiv, vrea să scoată sabia. Nemernicule... FĂRCĂŞANU intervenind . Domnule maior... Nu uitaţi că e prizonier şi e désarmât.,. LĂCUSTEANU îşi înghite mânia. Să stai cu ochii pe bestia asta... — se uită la ceas — Eu am terminat inspecţia... Polcovnicul s'a speriat degeaba... Nu cred că focul ô să se'ntindă până aici. Cine ştie cum s'au aprins, peste Podul Mogoşoaiei, acareturile Ghiculeştilor... Dacă totuşi crezi că e necesaj să evacuăm deţanufii,_ să ştii că o roată din batalionul meu este consemnată în cazarmă... Pe mine mă găseşti la vornicul Grădişteanu... — arată jocul de cărţi cu un gest lămuritor Facem o partidă de whist. Sunt toată noaptea, acolo — înainte de a ieşi, ameninţă pe Bălceseu — N'o^ să mai ai prilejul să urzeşti revoluţii... —• ies cei trei. bălcescu--———------------—— 37 FĂRCĂŞANU intră din nou. Domnule Bălceseu, am o rugăminte — şo~ vaeTSz&^ă''— Uite, mâine seară este o soare masche, la Momolo. Vine cu părinţii ei şi o demoazelă din protipendadă care isc crede că "Sîe"sîngura fiinţă din Bucureşti care ştie englezeşte... Şi vreau să-i spun câteva cuvinte englezeşti ca s'o fac curioasă. BĂLCESCU molatec. Numai câteva cuvinte! Şi dacă îţi răspunde ceva, ce ai să te faci? FĂRCĂŞANU O să fiu isub mască. Tac şi mă prefac că nu vreau să vorbesc mai mult, ca să nu mă trădez... — râde şiret —-- Dar scrie-mi-le în pronunţarea românească — îi dă creion şi hârtie. 1 BĂLCESCU după un timp, îi scrie ceva. Spune-i rândurile acestea. Sunt din Ham-let! FĂRCĂŞANU citeşte. „Tu e nonri go... end ciiicli tu. Faruel". BĂLCESCU surâzând. Dacă nu se poate mai bine, fie şi aşi. _______--camil petrescu ' 38 ^———-- SCENA II Aceiaşi TIŢA, STATE Un sergent de serviciu deschide uşa şi o lasă să treacă pe Tiţa Bălcescu. E îmbrăcată în costumul epocei. Are pe braţ un coş cu alimente. state către Fărcăşanu. Să trăiţi... dumneaei e sora deţinutului. Are învoire cu trei semnături, dela vornicie, dela agie şi dela spătărie, să-1 viziteze. Fărcăşanu Foarte bine, băiete... Poţi să te duci... state şovăind, Păi, să vedeţi... N'am văzut ce e în coş... Dar scrie în învoire că poate să aducă şi de-âle mâncării... FĂRCĂŞANU Lasă în grija mea, poţi să te duci... — ser-geniul iese — Cred că nu aveţi nici arme de foc şi nici vreun pumnal în coş? — o salută. Ea nu are aerul să asculte şi să vadă, căci se uită încremenită, mută, la Bălcescu; i-a căzut manşonul din mâini, a lăsat şi coşul jos — Atunci vă las — salută iar şi iese. b Al ce ş c t;---—-—-——___ g§ SCENA III TIŢA, BĂLCESCU TIŢA se asvârle de gâtul fratelui ei< Nicule... Nicule... — gângăvit după câtva timp — Din ziua Sfântului Simeon, de aproape un an nu te-am văzut... —amintindu-şi — Am aşteptat atunci toată ziua în ploaie la mănăstire la Mărgineni, până ne-au lăsat să te vedem. BĂLCESCU o priveşte bucuros, dar întreabă cu oarecare nelinişte. Mama?.. TIŢA E bine, sunt bine cu toţii... Şi Măria, şi Cos-tache şi Barbu... BĂLCESCU neliniştit. Tiţa, ce e cu mama? TIŢA Nicule, o ştii, cu ale ei... Este sănătoasă... A vrut ea anume, să viu eu de data asta... Cum te cunoaşte de bine... — caută mt^un buzunar şi găseşte o scrisoare — „Lăsaţi-mă să-i scriu, că dacă Nicu nu m'o vedea şi iro vedea scrisul meu, se sperie'*. 40 CAMIL !>Ei*E$CtJ BĂLCESCU parcurge lacom paginile în timp ce Tiţa îl contempla copilăreşte, apoi constată înduioşat. Chirilice... Tot nu vrea să audă de alfabetul nou? surâde clătinând din cap. TIŢA Dacă te uiţi cu luare aminte afară de „at% mai vezi şi un „in" latin... S'a canonit câteva zile, cu ochelarii pe nas şi pe urmă is'a lipsit şi mi-a svârlit tăbliţa, că eu o învăţam. BĂLCESCU parcurge grăbit, nerpos, scrisoarea,. Nu o pot ceti acum... Sunt bolnav de .nerăbdare. Mi-e teamă că n'o să putem vorbi tot... E puţin cam târziu... TIŢA face un gest, cu seriozitate copilărească. Ce-am păţit... Dela 10 am plecat de acasă dela noi din Visarion şi abia acum am ajuns... Toate uliţele sunt oprite de soldaţi. Arde de două zile în Lipscani. BĂLCESCU Ard iar Lipscanii? Ard iar- Bucureştii! TIŢA Nu, că acum s'a aprins dinspre capătul ăsta dinspre hanul Şerban Vodă şi vântul a bătut bălcescu 41 în partea ceastălaltă. Focul a trecut peste po-_ dul Mogoşoaiei la Racovîteşti, de ace1^ «'au ânrius nişte acareturila Grhicul eşti şi a răbufnit în Brezoianu. Prin toate curţile stau maldăre de boarfe si de calabalâc... Sunt toate tulumbele pe uliţele vecine, dar nu ajunee... Poliţaiul a scos multă prostime cu gârbaciu^ şi s'au făcut vreo zece lanţuri cle-a~lungul uliţelor, spre gârla Dămbovitei, de treic găleţile dela om la ora... — copilăreşte — O fi vreo sută de găleţi pe fiece uliţă. Sunt nrinşi trecătorii cu arcanul! Că mulţi fug... Sunt uzi de ană. Şi le deferă mâinile... Au vrut ss mă ia şi pe mine. Noroc de logofătul Băl oi: Nu ve-detf că e boieroaică,., fata serdăresii Băl ceaşca... doftori ţa? El m'a adus printre soldaţi şi ceauşi... BĂLCESCU Dar cum. de aţi obţinut învoirea asta? Aici, dela fuga lui Vodă, toţi parcă îşi fac de cap. Au devenit mai răi şi mai neînţelegători... Le e mereu frică de o evadare laolaltă. TIŢA Tot biata coana Luxiţa Florescu. Doua săptămâni a bătut la toate uşile. I-a spus marelui Vornic la o sindrofie, dela obraz, că ştie că eşti deţinut în sdrenţe pe gerul ăsta, că eşti nemâncat cu zilele... Că acum e la putere el, şi pe capul lui va cădea blestemul, daca se va întâmpla o nenorocire... BĂLCESCU Biata coana Luxiţa... 42 „ CAMIL petrescu TIŢA Nicule, femeia aceasta e un înger pentru tine. Dar mai mult n'a putut face — desface coşul ;jnamte însă de a începe să scoată, descoperă parca îngrozită paiul fără aşternurcu scandunle goale — Nicule, nu ai aşternut nu te înveleşti cu nimic? BĂLCESCU Mantaua. Ţine destul de cald — încurcat — Parcă tot e mai bine aici ca la Mărgineni... De altfel nu sunt adus decât pentru cercetări... 0 să mă ducă înapoi acolo. TIŢA ca o destăinuire. A fost doar o vorbă, tot coana Luxiţa a ve-ghiat. BĂLCESCU Este şi ea dintre ai noştri... In casa ei ne întâlneam. TIŢA scoate din coş. Uite, două rânduri de primeneli, ciorapii ăştia de lană, un cojocel... tot sunt bune pe gerul ăsta. BĂLCESCU minţind. ţi şi voi, ca nu e atât de rău, un bărbat poate sa îndure uşor asemenea nimicuri... Nu vp, piai faceţi idei... Ce vrei? închisoare. nalcescü 4â TIŢA scoate iar. Nişte baclavale, le-am făcut noi pe furiş, că suntem în postul Paştilor şi mama s'ar supăra dacă ar işti. Ea îţi trimite halva cu alune, caramele, migdale. BĂLCESCU surâde înduioşat când vede castronul mare de supă. Şi orez cu lapte? Tot copil mă crede. TIŢA Cum o să fie cu lapte? Dacă suntem în postul mare? E cu tahân... Ştie că îţi place tot atât de mult... Nişte afumături, să le păstrezi până trece postul; iar ăştia sunt posmagi de făină albă, să~i ai pentru multă vreme. Ii înmoi în apă... BĂLCESCU neliniştit, bănuitor. Tîţa, spune-mi adevărul... de ce n'a venit mama? De ce te-a trimis pe tine? Mă bucur nespus că te văd Tiţa, dar n'aş vrea ca tu să fii aici în locul mamei — cu teamă — Dacă ar fi sănătoasă n'ar lăsa ea pe nimeni în locul ei. TIŢA turburată. Nicule, am să te lămuresc... — şovăie — Am să te lămuresc — caută să iasă^ din încurcătură — Ştii, când a fost mama astă toamnă la tine... ai refuzat să iscăleşti cererea de iertare... lui Vodă. 44-—-—- cam1l petrescu BĂLCESCU se întunecă, se crispează. Nu se putea altfel, Tiţa — lasâ capul pe piept — şi aşa ni'am simţit destul de prost când m'am gândit că la judecată aţi făcut fel de fel de intervenţii pentru mine... De im'aţi făcut să-mi pierd şi eu capul... De când sunt închis mi-e ruşine de ce ain spus acolo... — pe gânduri — Şi ceilalţi toţi au fost netrebnici... Toţi au dat ruşinos înapoi... ,Au aruncat vina unul pe altul... Numai Mitiţă Fiii-pescu a stat drept şi a lăsat să cadă pe el totul... Acum îi putrezesc picioarele! în apă la Snagoy — după un timp, tot cu vocea şoptită, ca mai sus — E supărată mama? TIŢA Nieule, nu trebuia să refuzi să iscăleşti cererea de iertare. De atunci mama parcă este bolnavă... Alergase biata de ea un an de zile... Bătuse la toate uşile, care au rămas câineşte încuiate. De sfântul Alexandru, coana Luxiţa izbutise s'o înduplece pe bunica ei, pe ţaţa Anica Fiorescu, să meargă la frate-său, la Vodă Alecu Grhica. A stăruit o jumătate de ceas bătrâna, i-a cerut să facă asta de ziua numelui lui şi până în cele din urmă Vodă s'a înmuiat. A spus să se facă formele, să faci eei%rea de iertare şi să i-o aducă până într'o săptămână coana Luxiţa... Biata mama a crezut că înnebuneşte de bucurie. N'a mai adormit până a ajuns la tine... Şi când colo, tu nici n'ai vrut să auzi de o cerere de iertare. BĂLCESCU v%brând, îndurerat. Soră, mi se sfâşie inima când mă gândesc fiÂtâESCti -———----—————- 45 \ la suferinţele pe care le-am căşunat bietei , noastre mame... îmi dau seama că ea nu mă poate înţelege... Dar tu, tu trebue să înţelegi că nu puteam să mă înjosesc până într'atât . încât să cer iertare acelui despot care semnase r cu laşitate porunca pentru condamnarea noas-f tră. închisoarea mi-a deschis ochii... Ochii jii-:- [ năuntru. Azi cred cazaca] nu există şi fapte^ / iSposîbile pentru demnitatea ome^^că^a- j / tunci cuvântul om trebue înlocuit... v j TIŢA rămasă pe gânduri, turburată. Nieule... BĂLCESCU întrerupând turburarea ei. Vezi că mă'nţelegi.? Tu îmi eşti mai aproape decât orice altă fiinţă pe pământ... Mama e o sfântă, soră dragă, dar e din alte vremuri, a uitat de când era tânără. Acum nu cunoaşte decât necazurile de familie... E supărată pe mine şi nu vrea isă vie să mă mai vadă... TIŢA strigă speriată. Taci... taci... Nu vorbi cu păcat... Nu e su parată biata de ea — cu gândul la făptura mamei — Dacă i s'ar da voie ar dormi la uşa ta, aici... Altul este motivul pentru care m'a trimis pe mine... BĂLCESCU nedumerit. I Nu înţeleg nimic... — fixează asupra ei o privire întrebătoare. 46 ■ -_—-- £ÂMÎL PEfRESCtf TIŢA şovăie îndelung, nu ştie cum să-l lămurească, e stânjenită. Mi-e greu... BĂLCESCU tot mai nedumerit, căutând să descifreze tăcerea ei prelungită, încurcată. Spune-mi... TIŢA mereu încurcată, dar fără să facă o dramă din asta, dimpotrivă zâmbeşte înduioşată. Vezi, Nicule, e foarte greu de spus... Tu nu crezi. în anumite lucruri... Şi mi-e greu să-ţi spun... BĂLCESCU nervos. Spune, spune Tiţa... — tuşeşte şi, neliniştit, explică — Am răcit de aseară... TIŢA zâmbeşte. Uite, în noaptea de Crăciun, mama a visat un vis... BĂLCESCU lămurit, acum surâzând cu ironie înduioşată. Tiţa, soră dragă, am ajuns la vise? TIŢA convinsă parcă şi ca. O ştii pe mama cu visele ei... Zice că i-a apărut în vis Maica Domnului şi i-a spus: „Zinco, să se ducă fata ta cea mai mică să-l bălcescu---------47 aducă pe frate-său acasă". S'a trezit numaidecât si de atunci nu mai are linişte — încurcată — Şi coana Luxita crede că va fi mult mai uşor, acum cu Vodă Bibescu, pentru iertarea ta... Deaeeea m'au trimis pe mine, spunând că suhl™sîgure că eu te voi îndupleca să semnezi cererea,,. De asta n'a venit mama. .,Du-tel fetita mea, tu, că eşti suflet de copil... Ai har delà Maica Domnului... Ai isă-1 îndupleci... Ţie nu-ţi poate spune, nu... Du-i şi sfânta iconiţă... Să-l năzească pâna se înapoiază hârtia de iertare..." BĂLCESCU Ce copil arie cu visele astea... Tiţa draga, m'ai liniştit — o îmbrăţişează — Dar tu nu cre^i în astfel de basme. Tu stii bine că nu-mi poţi cere să mă umilesc nană înfr'atât... Nu e aşa? Nu pot să-i cer lui Vodă şă mă ierte... — aşteaptă răspunsul ei îndelung. TIŢA tace îndelung, cu oarecare încăpăţânare, apoi scoate din manşon o cerere gata ' scrisă. Nicule, acum e alt domn, nu mai e acel care te-a condamnat — arata cererea, invităndu-l să semneze. BĂLCESCU uimit. Cum, şi tu îmi ceri asta? — tuşeşte iar. TIŢA desarmată, parcă învinsă. Ai suferit prea mult, ani suferit cu toţii prea 48 '---------~- CAMIL PETRESCU mult... te imploră mama, fraţii... şi noi, amân două surorile — a scos din coş şi o călimară mică şi o pană. BĂLCESCU luat parcă prea repede nu ştie ce să facă. Dar... TIŢA încurajată de încurcătura lui, a înge-nunchiat lângă scaun şi cu tocul în mână îl trage şi pe el lângă ea. Trebue să iscăleşti... — cererea e desfăcută pe scaun, ei sunt în genunchi unul alături de celălalt, BĂLCESCU aşa cum stă în genunchi, cu un soi de voce absentă, dând impresia că va iscăli, sugestionat de ea, citeşte silabisind. „înălţate Stăpâne, cu fierbinte rugă de îndurare, cad în genunchi la picioarele Măriei Tale, cerând,.. — se măsoară uimit cum stă în genunchi şi dinlr'oăaiă se ridică plin de silă, înfiorat de ceeace i se cere — Nici un despot nu mă va avea vreodată în genunchi la picioarele lui... Mai bine îmi petrec toată viaţa în ocnă. . TIŢA s'a ridicat şi ea încremenită. Dar, Nicule, ştii bine că aşa se scrie... Este doar, cum să spun... o regulă... ceva obicinuit. Nu înseamnă că eşti în genunchi înaintea nimănui... BĂLCESCU hotărît. Nu pot ruga nimic pe un despot... Ii urăsc BĂLCESCU------—49 pe toţi... Nu se poate ca adevărul, dreptatea, fericirea popoarelor, să depindă .de un singur om, oricare ar fi el — tuşeşte şi neliniştit, încurcat, se explică — Am răcit azi noapte... TIŢA îndurerată, cu privirea vagă, ascultă pe gânduri. Fericirea popoarelor! Până la fericirea popoarelor este fericirea noastră, a familiei noastre nimicite. — începe să plângă încet de tot. apoi, revewnă la atac — Pentru o întorsătură de condei? Cum poţi să dai însemnătate unui asemenea nimic? Erai gata să iscăleşti... BĂLCESCU este foarte încurcat, parcă, se lasă iar convins, şovăie. TIŢA Voi cere ofiţerului altă hârtie şi vei scrie tu cum vei voi, ce vei voi, numai să fie acolo o cerere a ta de iertare. Spune da... — aşteaptă, ia tăcerea lui drept o aprobare şi se îndreaptă spre uşă, apoi din prag spune unui soldat care nu se vede — Dumneata, văd că nu eşti de pază, eşti liber, chiamă te rog pe domnul ofi ţer până aici — închide uşa şi ia recunoscătoare mâna fratelui. BĂLCESCU gândeşte, sfâşiat. Mitită Filipescu putrezeşte cu picioarele în apă, TIŢA Care ar fi folosul dacă te-^i prăpădi şi tuf camil petrescu BĂLCESCU după ce a stat mult pe gânduri, vorbeşte, liniştit, hotărît. Ascultă Ti ta, oamenii aceia, tovarăşii mei, nu m'au întrebat întotdeauna ce gândesc şi eu. şi iasta ma înfurie şi azi când îmi amintesc. Au luat hotărîri fără mine, fără să mă întrebe. M'au socotit desigur fără însemnătate,, poate copil. Dar condamnarea —acum îmi dau seama — ne-a legat pe toţi într'un snopişi soarta lor a devenit soarta mea. Nu pot părăsi singur temniţa... — urmează un lung răstimp de tăcere încărcată, Tita pare şi ea învinsă, abătută. La geam creşte lumina roşiatica a cerului... TTŢA scoate din manşon o iconiţă învăluită cu grijă într'un ştergar, o priveşte lung, desarmată, clătinând din cap, ridică din umeri ne ştiind ce să mai spuie. E prea încăpăţânat, Maică prea curată... SCENA IV Aceiaşi, FĂRCÂŞANU FĂRCÂŞANU intrând în atmosfera aceasta de descurajare. M'aţi chemat, stimata demoazela? TTŢA puţin surprinsă, găsind pe loc o soluţie, căci nu mai vrea să spuie de cel chemase. Domnule ofiţer, este voie să pun în perete ieoxuţ^ asta? T BAL CE SCU ......- - - ^ ■ , - ■■ FĂRCÂŞANU Ceasloave îşi icoane câte vreţi... Pături şi cărţi de citit n'are voie să primească —^ din prag — Stane, adu un cui şi o piatră de bătut — observă un cui — Nu, nu e nevoie... Uite, aveţi aci un cui, în perete. Cam mic, dar cred v că e deaquns. T1ŢA găsind cuiul, pune icoana. Da, e deajuns.. FĂRCÂŞANU dujtâ^un timp, încurcat. Stimată demoazelă, îmi permiteţi să vă pun o întrebare f Nu sunteţi dv. Jogodită cu camaradul mleu, adică fostul meu camarad, căci - acum este mutat la Craiova, lieutenantul O-prea Nedelescu ? TIŢA profund turburată, surprinsă. Da... da... FĂRCÂŞANU explicându-se. Pe la Sf. Dumitru eram într'o seară la teatru, la Momolo, la trupa franceză, cu doi camarazi de batalion şi într'o lojă era Oprea Nedelescu, împreună cu dumneavoastră, cu o altă domnişoară şi o cucoană mai în vârstă... Unul din camarazi a spus: „Iată pe Nedelescu cu logodnica lui, aceea mai tânără. V'am salutat şi ne-aţi răspuns amândoi... :\ TIŢA foarte încurcată. Da... da... Eu eram... Suntem logodiţi.,, Aş- - k •___--- CaMÎL PETRESCU 52 " ~ ' teptăm să fie din nou mutat în Bucureşti... A trebuit să amânăm nunta... FĂRCÂŞANU cu o simpatică galanterie. Am pierdut ocazia de a fi o pază de onoare. TIŢA uimită,, cu răsuflarea tăiată. Ar fi fost învoit fratele meu să asiste? FĂRCÂŞANU Nu, vroiam să spun, o pază de onoare pentru mire, camaradul nostru. Dar cine ştie, poate că, luat pe răspunderea noastră, dându-şi cuvântul de onoare că nu fuge, ar fi putut f 1 prezentat în biserică pentru două, trei ore, chiar şi prizonierul nostru. TIŢA exaltatată şi cu o nădejde nebună. Domnule lieutenant, ar fi posibil un asemenea lucru? Ar putea merge, sub paza dumi-fale, o oră în oraş? FĂRCÂŞANU puţin speriat. Nu... nu... Asemenea faptă ar fi cu neputinţă fără o aprobare de sus... TIŢA caldă, cu o nădejde care imploră. Domnule ofiţer, haide cu Nicu un ceas astă seară la noi acasă... Să-1 vadă mama în casa ei din nou, fie şi câteva clipe. Uite, a răcit... Să se'ncălzească şi el cu un ceai fierbinte... ff? bălcescu ?' lângă sobă... Un ceas măcar... Tuşeşte mereu... —. îndurerată — Şi avea o sănătate de fier... / , FĂRCÂŞANU puţin îngrozit, dar nu lipsit 4. de curtoazie. ' Nu... Nu. Este o nebunie ceeace vă trece prin cap. — merge de-a'ndaratelea spre uşă, face *; . un gest că-i pare "rău şi. iesT. SCENA V BĂLCESCU — TIŢA BĂLCESCU vine frăţeşte spre Tiţa care este nervoasă, îndurerată. Poate că era mai bine să faceţi nunta în toamnă şi să nu mai aşteptaţi ca să fie mutat . logodnicul tău clin nou în Bucureşti... Te-ai fi dus la casa ta cu el, acolo la Craiova... TIŢA pe care această discuţie despre logodnă o exasperează. Nu se putea, Nicule, era greu... m BĂLCESCU Dece? Erli vorba de fericirea ta... Ştiu cât de mult ţineai să se facă aceafstă nuntă... Cu câtă nerăbdare aşteptai să te vezi la casa ta... Mi-a spus mama atunci când a fost aici... Era şi ea nespus de fericită... Spunea că deîndată ce se termină culesul, faceţi nunta la Bălceşti, la conac — aşteaptă o lămurire delà ea. S4 -- - -~ •■——-—— ~CaMÎL PHTRE^Ct) TIŢA tace îndelung, umilită de această încurcătură, pe urmă cu o concentrată gravitate. A rupt el logodna. — şi după un timp, cu un surâs amar — când toată lumea ştia că ne pregătim de nuntă... când ieşise cu noi la teatru şi sindrofii ca logodnic... BĂLCESCU Pentru numele lui Dumnezeu, a fost în stare să facă asta? —clocotind — Ar trebui pălmuit în stradă. Nu se compromite în modul acesta o fată de şaptesprezece ani... Scarlat ce-a spus? Aşa îşi apără reputaţia cumnatei lui? Trebuia să-i svârle sabia în mocirla podului, ca să-1 silească să-i ceară el duelul... Cum a îndrăznit asta?... Cum ţi-a spus-o? TIŢA iritată, vrând să ocolească parcă. Tată-său i-a scris o scrisoare mamei... BĂLCESCU Mă întreb ce? motiv au invocat ca să strice o logodnă făcută cu preoţi, când tocmai tată-său v'a schimbat inelele? TIŢA ţinăndu-se tare, totuşi silabisind parcă pe gânduri. Când e cineva de rea credinţă... poate găsi pretexte uşor. Eh, nu mai are nicio însemnătate... — cu o voce murmurată, iritată — Mi-e greu numai când mă întreabă lumea când se face nunta şi eu trebue să găsesc cuvinte... E ' '/ BĂLCESCU-- 55 greu... Parcă umblă râme pe mine... O să treacă şi asta.... BĂLCESCU neliniştit, insistând. Tiţa, ce motiv a invocat? Ce s'a. întâmplat • de-a fost el în stare de o asemenea îndrăzneală? I ~ TIŢA vrând să ocolească. ! Nicule, nu-ţi mai bate capul atât, că infam- ie plarea nu merită... Nimic, decât pretexte... I BĂLCESCU abătut. Singurătatea asta, zidul pe care îl pune închisoarea între mine şi lume, neputinţa asta la care te reduce ca pe un sobol orb,*este mai * : rea decât foamea şi frigul... — ros de bănuială să nuTse fi întâmplat vreo nenorocire. — Soră dragă, sunt fratele tău, sunt în familia noastră prietenul tău cel de totdeauna, cel mai a propiat. Spune-mi, ce s'a 'ntâmplat... spune-mi tot... TIŢA şovăie încă, apoi aproape în şoaptă, stânjenită. Tată-său i-a scris mamei că-i pare rău, dai e nevoit să ceară deslégare pentru cuvântul dat. Că el — scria — nu poate admite ca fiul său săf-şi ,.brizeze cariera" căsătorindu-se cu mine. Un ofiţer însurat cu sora unui — şovăie — osândit pentru înaltă trădare, pretinde el, îşi atrage duşmănia lui Vodă, capul oştirii... Că „e mai bine pentru amândoi tinerii să se despartă înainte de nuntă, decât să se nenorocească unul pe altul"? 56 camil petrescu BĂLCESCU îngrozit, năucit, abia găsind cuvintele, înţelege de ce ea a şovăit. - Djn pricina asta?... TIŢA grăbită, ca să nu lase răspunderea a-supra lui. Ţi-am spus, pretexte. N au ştiut ce să mai scornească .. BĂLCESCU sârghii, împovărat, se plimbă prin odaie, apoi vine la ea, îi ia mâinile. Surioară dragă, ţi-am distrus şi ţie fericirea... — înifăndurat — Dacă faptele noastre nu ar avea atâtea urmări neprevăzute!... --rămâne nemişcat. TIŢA îndurerată în revolta ci. Taci, taci... Cum poţi vorbi cu păcat? Fericirea mea e să fii tu liber... să te vedem din nou acasă între noi... neameninţat de nieio primejdie... BĂLCESCU i-o luat mâinile într'ale lui Surioară scumpă, niciodată nu voi putea îndrepta răul pe care ţi l-am făcut... Sunt un b]estema)t. înnegresc viaţa celor ce mă iubesc... TIŢA dorind sincer ca el să nu se mustre. Dece nu vrei să recunoşti că n'are nieio în semnătate? Acum, e puţin mai greu până ce scap de întrebările tuturor proştilor. — şoptit. lÂLCESCti — Unele femei ca sa mă umilească mă întreabă cu o prefăcută compătimire, îmi cer lămuriri... vor să-mi desfacă inima fâşie cu fâşie... Dar la foamnă,~~când tot Bucureştii va şti, vom scăpa de orice sâcâială — a luat nervoasă iar manşonul de pe scaun. BĂLCESCU Sunt vinovat şi pen truca prin mine l-ai cunoscut. Eu l-am adus, dela noi din batalion, în viaţa ta... Mi-a duc amîn'e ce sfioasă erai ş; cum fugeai când venea să mă ia. deaca.să... Mie mi-a vorbit întâi acest nemernic... Mi-a spus că nu-şi mai vede niciun rost în viaţă, dacă nu-i vei fi soţie... I-am spus că eşti un copil, că nu 'ai decât cincisprezece ani. Se fâstâcia... îşi pierdea capul numai când Hi auzea numele... TIŢA doborîtă de amintiri a rămas nemişcată, cuvintele lui cad în sufletul ei rar, ca pietricelele în apă. îi scapă încet manşonul din mână, nu-şi poate reţine lacrimile. BĂLCESCU Când ai fost la întâiul tău Bal, la Curte şi ţi-a dat mama voie să dansezi cu el... toată lumea se uita la voi... Ţi-a vărsat la bufet îngheţata pe rochie şi toată lumea a râs şi a spus că vă poartă noroc... TIŢA tot mai palidă, se clătină, apoi izbucneşte ne mat putându-se stăpâni. Laş... Laş... a fost un laş.. — cade pe pat, Sâ - ~ — .....— CAMit ?m&cti apoi ridică din palme o privire îndurerată, a-rată un obraz convulsiv — Când a venit de Crăciun la Bucureşti, a spus la o petrecere, veri soare i noastre Caliopi, pe când dansau, că şi-a dat seama la timp că nu imă iubeşte.. că nu ar fi vrut să fim aftiândoi nefericiţi... — face un pas ca să-şi ascundă durerea, dar iar revine^ —' A plecat din Bucureşti fără nieio lămurire, fără să-mi scrie un rând... — zâmbeşte istovită. BĂLCESCU uimit, abătut. L-ai iubit... TIŢA parcă nici nu aude, deşi se privesc în ochi. Inelul 1-a trimis tată-său, în plic. — copilăreşte, cu un zâmbet amar — Şi spunea că şi-ar ţla viaţa pentru mine — se răsuceşte de durere, ca o foaie care arde* BĂLCESCU Dar de ce nu şi-a dat seama de toate astea înca"3in timp, înainte de logodnă, de când cu judecata/?... TIŢA se ridică. Un poltron... Şi-a pierdut capul când s'a văzut mutat din Bucureşti. BĂLCESCU Surioară, iartă-mă... A fost întâia ta iubire... Ar fi putut să fie frumos. rf bălcescu---59 t TIŢA istovită, murmurând. > Pune flori câte.vrei... Le pui pe un mormanC! 1 Ştiu acum ce este iubirea. în fundul fântânii I ei nu este apă curată... este doar o mocirlă.J Nu voi mai iubi niciodată. BĂLCESCU înfiorat, încearcă s'o mângâie. Tiţa, tu eşti doar un copil. Ai şaptesprezece ani... — sbuciumul l-a obosit, e palid. TIŢA dintr'odată, voluntară, sălbatică. Niciodată — rămâne cu privirea ţintită în pământ. BĂLCESCU dezolat, ar vrea să spuie ceva, dar cuvintele i se îneacă în gât; apoi, surprins, se întoarce brusc, convulsiv, îşi lduce batista la gură. Nu... TIŢA a urmărit neliniştită convulsiunea lui aşteaptă o clipă încremenită, pe urmă se duce „ la el, îi întoarce faţa şi vede îngrozită batista plină de sânge. BĂLCESCU neputincios, acum când vede că groaznicul secret al vieţii lui a fost trădat, o priveşte cu faţa descompusă. Ştii... poate..^ TIŢA a căutat să se sprijine, apoi ca paralizată de o idee fixă. Să nu afle mama,.. > 60 CAMIL petrescu BĂLCESCU 61 BĂLCESCU învins, cu o voce pierdută. Intâiele semne mu fost iarna trecută la Măr ■ gineni... Sunt atacat.., TIŢA plângând mut. Te-au ucis frătioare. — ia o batistă din manşon şi îi şterge faţa, ducându-l încet spre pat. BĂLCESCU Nu trebue să afle nimeni. TIŢA cu o dăruire liniştită a întrcgei vieţi. Voi fi sora ta. Nimic decât sora ta, până ce voi muri, — mângâie uşor. — Te vei însănătoşi... Iţi voi da viaţă din viaţa mea. BĂLCESCU de pe pat. Iţi repet, nu trebue să afle nimeni... Sunt însemnat... soarta ni'a însemnai TIŢA eu o duioşie hotă rit o de soră care şî~a închinat viaţa. Nu, frate, trebue să le spui... ca să fii scos de aici şi dus la spital... Altfel te vei prăpădi... BĂLCESCU înfrigurat, dintr'un izvor adânc cu un soi de desnădejde. Nu... nu. Ar scăpa prea ieftin. Mai am un an de pedeapsă şi-1 voi face până la sorocul lui, ca să fie socotelile în regulă. O, ar scăpa prea ieftin aceste fiare... N'am nevoie de mila lor... Mi-au lăsat numai un ciot de viaţă... Dar vor plăti pentru acest ciot ca pentru trei vieţi — încet, ca o taină. — Tiţa, noaptea nu mai pot dormi şi fac numai socoteli şi planuri. A-cum am douăzeci şi trei de ani... Aş vrea să mai trăiesc numai alţi zece şi voi răsturna putregaiul lor' cum întoarce un fier de plug, câmpul înţelenit de mărăciniş — cu sete de viaţă, ca o rugăciune desnădăjduită, întfun strigăt înăbuşit, adunat din toată fiinţei lui — Zece ani numai... TIŢA îngrozită. Frate, nu e bună atâta ură... Trebue să te rogi numai lui Dumnezeu, să te facă sănătos... BĂLCESCU sălbatic, dar întors în el însuşi. Nu trebue să se mai întâmple şi cu alţi români ceeace s'a întâmplat cu Mitiţă Filipesca, cu mine şi cu ceilalţi. Nu trebue ca acest popor român să mai îndure câte îndură... SCENA VI BĂLCESCU — TîTA — FĂRCÂŞANU ARĂPILĂ FĂRCĂŞANU intră gros îmbrăcat şi mai poartă o manta grea pe braţ, o căciulă mare în mână, cei doi îl privesc nedumeriţi. Domnule Bălcescu, mai vrei să mergi astă seară acasă? _ 62 - _-_- CAMIL PETRESCU BĂLCESCU priveşte încremenit. Dar???../ " TIŢA cu faţa aprinsă, tremurând din toată fiinţa ei. Domnule ofiţer, vrei cu adevărat? Parcă se răstoHTOă noaptea'n zi... FĂRCĂŞANU conspirativ, dându-i mantaua şi căciula. îmbracă astea şi fii gata de plecare... TIŢA Vrei să spui că poate merge pentru un ceas, două, acasă? BĂLCESCU cu gravitate. Domnule, nu pot primi... îţi rişti cariera -şi libertaîeaT.'. Nu am dreptul să primesc asemenea sacrificiu... FĂRCĂŞANU Te rog să primeşti... Nu va afla nimeni. TIŢA a şi acceptat ideea. Cum să facem ca să nu afle mama din-t rodată? Ah, şi nu avem decât un ceas... FĂRCĂŞANU ! " ^ Nu, va rătaân% toată noaptea... Vom reveni Ţ âAtCfiseij- -—--•■-■>-r- - - • ■ '—_ ţ§ în zori... Am unde să r{2gxm_acolof La vreun vecin? — flacăra roşie din fereastră e şi mai vie, TIŢA luminoasă. I Vei fi singurul care vei dormi în toată casa f noastră, unde vei vrea. Noî toti vom sta în jurul lui lângă sobă, toată noaptea. • BĂLCESCU refuzând să se îmbrace. Nu am dreptul să primesc un asemenea sacrificiu... ~— i FĂRCĂŞANU trudindu-se să fie calm. Nu risc nimic — apoi, nemişcat — Ai fost iertat. TIŢA se sufocă, pe urmă ascultă cu ochii în lacrimi. A fost iertat? De unde ştii? FĂRCĂŞANU Este afară un domn care mi-a spus să vă spun doar atât: „că se numeşte Arâpilă" — iese în prag în timp ce Bălcescu şi Tiţa aşteaptă încremeniţi. Poftiţi domnule... TIŢA uimită. Domnul Alecu Golescu... ARĂPILĂ emoţionat, abia vorbind. Eşti liber... eşti liber, frate... I ¿4---~--—---- CAMîL PEfRESCtî BĂLCESCU neliniştit, cu tot trupul drept. Numai eu!... ARĂPILĂ Au fost iertaţi toţi. Sa răspândit ştirea că Mitiţă Filipeiseji e pe moarte... S'a adunat lumea în fata Palatului cerând eliberarea lui. Vodă Bibescu â cedat. A semnat ofisui a/ ja ora unu. A plecat un chervan pe tăi poaie, să-1 aducă dela Snagov pe Mitiţă Filipeseu... Au plecat şi douăzeci de sănii cu prieteni şi mulţi cărturari să întovărăşească, la întoarcere, cher-vanul... Poporul este acum din nou în faţa palatului. TIŢA cade moale în genunchi la icoana. Nu sunt vrednică... Nu sunt vrednică, Maică prea Curată. ii i| TABLOULUI j|j O grădină mică a unei cârciumi de vară, în-| ire viile de pe dealul Filaretului. In luna Mai. | Un chioşc de Temn în faţă, în stânga, cu o t masă rotundă, mare, vopsită în verde. Un par-i malac arată malul râpei, cu o vedere panora-if - mică spre dreapta deasupra vechiului Bucu-j| reşti: coperişuri de case joase şi multe, foarte ï multe turnuri de biserici... In fund în stânga \: intrarea la gheţărie. In dreapta, intrarea la i prăvălia de iarnă, şila grătar. M ai sunt şi două mese mici neocupate la început. Trebue să se l ştie că aceasta este o anexă, unde se poate sta i în taină de vorbă, iar grădina principală este 1 în partea cealaltă a prăvăliei. Se aud, numai, dela ea, lăutarii. SCENA I BĂLCESCU — ARĂPILĂ — ION GHICA — TELL apoi DINC — N. GOLESCU şi ŞT. GOLESCU TELL la masa din chioşc, în continuarea discuţiei cu ceilalţi conducători ai „Frăţiei". ; Paharele şi vinul sunt parcă numai de formă k pe masă. 1 Fraţilor, crecieţi^mă, vă vorbesc din inimă 5§ —-----------£ÂMiL PEÎRESdtf şi ca un cunoscător al situaţiei reale. Trebue să admitem neapărat pe Heliade în „Frăţia" noastră, fiindcă fără el nu cred că o să izbutim. N'am niclun moav, altul să-i susţin eandi* datiura, dar tremur pentru reuşita mişcării noastre... Suntem în Mai, iar revoluţia trebuia să izbucnească încă din Aprilie, dacă nit din Martie, ca în celelalte ţări din Europa. Ain fost şi atunci d^ părere, să nu ţinem seama de sfatul lui Lamartine şi să începem fă.'ă întârziere... BĂLCESCU Fără sprijinul Franţei republicane nu poate* fi vorba de izbânda unei revoluţii în aceste principate, înnăbuşite între trei imperii despotice. A trebuit deci să-i ascultăm sfatul, dar recunosc că acum trebue să ne ^grăbim... Europa fierbe... ţara s'a trezit şi aici... TELL Tocmai pentrucă e treabă grabnică avem neapărată nevoie de Heliade, care esfe azi după Câmpineanu cel mai popular bărbat român... Fără el, negustorimea şi mica boierime nu se mişcă. D-ta, frate Bălcescule, şi d-ta, frate Golescule, nu cunoaşteţi situaţia de azi. De doi ani de când lipsiţi din ţară, multe nu mai sunt cum au fost, când am înfiinţat, acum cinci ani această societate secretă... O revoluţie fără negustorime şi fără micii boieri nu e cu putinţă... Pe ce ne sprijinim noi, la urma urmelor! Pe membrii acestei societăţi şi pe cbata'ionu! meu, care este împrăştiat pe tot Iun-_ gul Dunării... fBĂLCESCU-----------67 - BĂLCESCU \ . Franţa trebue să ne slujească drept pildă... ? Acolo is'a mişcat în Februarie întreg poporul... lumea celor mulţi. Intre iniile de lucrători, care | părăsiseră lucrul în fabrici, am pătruns eu în-% sumi până în sala tronului lui Ludovic Filip f — lui Ghica — Am vrut să-ţi aduc un petec | de catifea roşie din acest tron, dar i l-am tri-î mis lui Alecsandri, ca să-i inspire vreo poe-zie... Când am înfiinţat această „Frăţie" acum " cinici ani, ţinta noastră a fost să ne adresăm ; poporului, nu boierilor, să luminăm ţărăni-f mea şi pe meseria^.... Aşa am început... Cărturarii nu aveau decât rolul de luminători... Deee aţi părăsit acest început?... De douăzeci de zile de când ne-ani întors, eu şi fratele Grolescu, r ne-am dat seama că fără popor nu putem face ]'_. revoluţia, şi că, dacă încercăm să-1 luminăm, acest minunat popor român tresare şi-şi simte renăscute în el virtuţile de odinioară... TELL Acum e prea târziu... Fără negustorime şi fără mica boierime nu ne putem mişca, deci [ avem nevoie de Heliade... BĂLCESCU O revoluţie clădită pe negustori şi boierime Q este o revoluţie clădită pe nisip... " ARĂPILĂ Eu nu tăgăduesc popularitatea lui Heliade. După cum ştiţi, şi-a închiriat grădina pentru ^"panoramele dela moşi... dar când ne călăuzeşte 68---------- C^MIL PETRESCU geniul lui Bălceseu nu avem nevoie de aceasta popularitate. TELL Inima lui Heliade arde pentru neamul românesc... ARĂPILĂ Arde, nu zic ba... dar produce mult fum... — îl priveşte cu înţeles pe Bălceseu — Sunt alte inimi, rare, care ard,,, luminând. — bănuitor — Dumneata ce spui, frate Ghica? GHICA şovăie. De, frate Golescule, e foarte greu deluat o hotarîre, aşa într'o clipă, atunci când îţi dai seama că această hotarîre poate atârna greu în cumpăna revoluţiei, şi când este vorba de o revoluţie menită să întoarcă crugul istoriei româneşti... Cred şi eu ca şi fratele Golescu că este un mare noroc pentru neamul românesc de a fi condus azi, în partea lui vie, de două minţi fără pereche, care se ridică asemeni unor luceferi, doi cărturari care sunt gata, ca şi prin fapta lor să înscrie noi pagini de glorie în această istorie naţională, pe care ei au creat-o ca ştiinţă. Vreau să spun: Kogălniceanu în Moldova şi Nicu Bălceseu în tara Muntenească... Socot totuşi că Ion Heliade înseamnă un sprijin pe care nu-1 putem respinge pentru mişcarea pe care o plănuim... ARĂPILĂ mirat. Dumneata, frate, eşti pentru primirea lui Heliade? BĂLCESCU------------------------- 69 GHICA stânjenit. Suntem în Mai, nu mai putem întârzia, trebuie să pornim în grabă... TELL Aş vrea să nu fiu greşit înţeles... Şi eu admir pe marele cărturar, pe fratele Bălceseu... Sunt ofiţer şi pot să spun că toată armata a tresărit de mândrie când a apărut această măreaţă operă: „Puterea armată la români" care 1-a uimit şi pe Kogălniceanu. Nimeni până la fratele Bălceseu nu a djesgropat din aor-- hive şi din inscripţii, faptele de arme ale neamului românesc, de parcă ar fi fost de faţă la aceste întâmplări... Dar faima lui Bălceseu nu trece de lumea cărturărească... E prea tânăr — către Bălceseu — N'ai nici 30 de ani, r nu-i aşa? Heliade este aproape cu 20 de ani mai în vârstă... De un sfert de veac este dascăl , şi ziarele lui apartot de un sfert de veac şi . sunt nu numai cele (Jintâi, dar şi singurele ziare româneşti... Este dascălul neamului. Iată de ce nu poate fi revoluţteTfâţională fără el. BĂLCESCU nervos, convins că trebue respinsă primirea lui Heliade, dar cedând de teamă să nu pară invidios. ...Discuţia este de prisos... sunt şi eu de părere că să fie admis... Dar, fiindcă este ora aproape 11 şi trebue să vie ceilalţi fraţi cauzaşi; pentruca a fost atât de mult vorba despre mine şi, drept să vă spun, asta mă stânjeneşte, daţi-mi voie să lămuresc ăe ce am şovăit atât. Aţi avut bunătatea să pomeniţi aci 70 -—--- CAMIL petrescu de „Puterea armată la români^. Vreau să vă spun un lucirii... Am gândit şi am scris această carte jlupă ce am descoperit de câte ori acest neam românesc a fost gata isă se ridice în rândurile marilor neamuri ale veacului şi totuşi, tot de atâtea ori, dintx'un nimic, dintr'o gre-sală is'a prăbuşit iarăşi de pe scara istoriei... M'au înnebunit aceste greşeli care ne-au transformat într'un neam „fără noroc". In tăcerea fără sfârşit a celulei în care eram închis, arn refăcut în gând toate campaniile militare ale românilor. Am desfăcut istoria noastră în rotitele ei, ca un ceaibrhicar o pendulă, ca să văd unde a fost greşala, pentru ca să ne *fie de învăţătură pentru viitor. Doresc din adâncul fiinţei mele ca aducerea lui Heliade, pe care de altfel îl preţuesc ca un mare dascăl al neamului nostru, să nu însemne pentru revoluţia pe care o pregătim şi prin care poporul român, vrea isă-şi ia soarta !în propriile lui mâini... o cotitură de care într'o zi să ne pară rău. Şi cu asta repet: votez admiterea lui El ia de în societatea noastră „Frăţia". Dumneata, ce zici, frate Goleseule? ARĂPILĂ Eu nu am riiciun drept de vot... Voi trei sunteţi întemeietorii „Frăţiei" şi cei trei demnitari superiori ai ei... Dar ea părere ipot să vă spun că faceţi o greşală. GHICA Atunci, mă duc să-1 poftesc pe Heliade aici.,. BĂLCESCU foarte surprins. Dar unde e? : .L . 6A1CÉSCÜ -——-- ?1 GHICA Este în cealaltă parte a grădinii* Aşte.vptă răspunsul. ARĂPILĂ iritat, Era aşa de sigur de admitere...? — se uita lung, bănuitor la Ghica — Adică avea votul lui Tell, al — întârziere cu înţeles — dumitale, două, avea deci majoritatea. ~-—- GHICA Am avut cu el o întâlnire şi o lungă explicaţie la grădina Tei, alaltăieri... Pe urmă ţineţi socoteală că suntem în Mai, că nu mai e timp de pierdut — iese. BĂLCESCU către Teii. ir .Dar Heliade ştie regúlele societăţii? Ştie tot? Ştie că pe faţă suntem societate literară sub numele de „Asociaţie literară"? TELL ^ Ştie tot ce se cuvine: că membrii nu se ştiu intre ei decât în grupuri de câte zece şi nu cunosc, dintre şefi, decât pe acei care îi înrolează şi le ^uln^mcţiunirr— glumind — Să vezi ce solemn o să spuie „Dreptat^şi Frăţie". Ştie şi că această parte a gradîim e numai pentru noi — apare, dar venind pe uşa gheţăriei sublocotenet Dincă. ARĂPILĂ surprins. Iată şi pe Dincă.. Dar de ce vine din gheţărie?-- | ?2 ---CaMil petrescu TELL El totdeauna vine prin râpă, ca să controleze intrarea subterană a gheţăriei... Să vadă de e cheia la locul ei şi să nu fie înţepenită uşa... DINCĂ salută. „Dreptate şi Frăţie^... TELL după ce, împreună cu ceilalţi, răspunde la fel la salut. ,.Dreptate şi Frăţie". E tot în regulă, Dincă? DINCĂ Via e toată înfrunzită de am putea trece toti în picioare nevăzuţi... In fundul râpei,. numai lăstari... (se explică) Deh... mi-e mereu teamă să nu aresteze dintrrc~dafa toată „Frăţia"... cum o păţiră cei din Moldova, arestaţi toţi la locul adunării. Dar unde sunt ceilalţi?... BĂLCESCU i Sunt pe aci şi doi dintre Goleşti... Uite-i... Iancu Ghica s'a dus să-1 aducă pe Heliade. — intră Ştefan şi N. Golescu vorbind. DINCĂ uimit. Aleserăţi pe Heliade la „Frăţia"? ARĂPILĂ Iată-1... BĂLCESCU ——---- 73 SCENA II ACEIAŞI — HELIADE — ION GHICA — HAGI - CURŢI — DOBROVICI vreo 2-—3 lucrători, un taraf de lăutari. HELIADE intrând teatral, în cântec de lăutari. „Dreptate şi Frăţie" — salută solemn, i se răspunde la fel... dcw Bălceseu şi Golescu se privesc uimiţi de sgomotul acestei intrări — Fraţilor, sublimă este pentru mine această zi în care aduc sfios inima mea pe altarul „Frăţiei". Am zis altar, fiindcă altar slujit de preoţi este această sublimă societate, aMar din care pornesc razele libertăţii ca nişte săbii... Am zis săbii, fraţilor, fiindcă de aci vor porni săbiile de lumină ale dreptăţii, ca să nimicească stihiile întunericului^ —" încheie cu un salut final — Dreptate şi frăţie, frăţie şi digrjtate. — Tell ha întâmpinat şi îi dă acolada rituală. BĂLCESCU arătând spre cei doi lucrători care aşteaptă deoparte sfioşi. Dar flăcăii aceştia cine sunt? DOBROVICI sfios totuşi. Sunt calfe în tăbăcăria mea.., face cu ochiul In ei mi-e nădejdea la o adică... — către un slujitor —» Băiete, dă un chil de vin şi câte o friptură flăcăilor de acolo. BĂLCESCU Să-i chemăm cu noi. j 74 —-- CAMIL PETRESCU DOBROVICI . Cum asta? Să stea lucrătorii mei cu mine la masă? — se uită nedumerit la Eliade, celălalt negustor pare deasemenea foarte surprins. ELIADE explicând cu bunăvoinţă, încurcat puţin. Să vedeţi, prietenii mei nu sunt nişte meseriaşi cu doi, trei lucrători acolo... Dumnealui este domnul Dobrovici, starostele blănarilor, care are şi o tăbăcărie cu. cincisprezece meşteri şi cu o sută cincizeci de calfe... Nu se obişnueşte... Dumnealui este Hagi-Curti, ce/1 mai mare giuvaergiu de pe Lipscani... DOBROVICI iritat, însă respectos. Nu vă supăraţi... Nu e vorba de mine... dar vedeţi, lucrătorii mei sunt oameni cuviincioşi, care ştiu ce se cade şi ce nu... S'ar simţi ei prost cu mine la masă... Nu se cuvine să stricăm orânduiala moştenită din moşi strămoşi aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. BĂLCESCU tremurând. Şi vreţi să le cereţi şă-şi dea viaţa? Pentru ce? Nu vă supăraţi, rămâneţi"dv. aci, mă duc eu la aceşti prieteni tabaci... — trece dincolo. ARĂPILĂ în liniştea care sfa făcut. Nu vă supăraţi, trec şi eu acolo... — pleacă. DOBROVICI arătând pe Arăpilă. Dumnealui uu-i feciorul marelui vornic Di- BÂLCESCU -__________----?5 nicu Golescu?... — leagănă mâna cu admiraţie — Când a plecat în Europa, i-am făcut bătrânului o dulamă de samur de s'au speriat nemţii delà Peciu când au văzut-o. Spuneau că la ei nu se putea lucra aşa ceva... ELIADE ca unui copil. Nu, dumnealui este feciorul marelui vornic Iordache Txorëscïï... Uite, dumnealor — arată pe Nicolae şi Ştefan Golescu — sunt feciorii boierului Diiiicu Golescu de a fost la Viena... Şi imai sunt încă doi, că sunt patru fraţi de toţi. — Fraţii Goleşti' surâd cu indulgenţă. Lăutarii le cântă la ureche celor din chioşc. BĂLCESCU Nu vă simţiţi bine, fiindcă am venit şi- noi ia masa voalstră? Ce e asta?... Hai, noroc! MITRU TABACUL ciocnind sfios. Ne pare bine, cum să nu ne pară bine, dar să vedeţi... De, noi cu lucrul ca omul... Daca am fi avut timp, ne-am fi spălat şi noi... Că avem haine mai curate... de dumineca... Dar aşa... adineaori ne-a spus jupanul... BĂLCESCU Cum? vrei să spui că abia adineaori aţi întrerupt lucrul în tăbăcărie? Acum e ceasul zece şi mai bine. DAM IAN TABACUL Lucrul în tăbăcărie nu s'a întrerupt nici 76 _—-—---camil peîrescu acum, că e zor mare... Trebue să ne pregătim pemtru târgul delà Urziceni... Astă seară se lucrează până la 12... BĂLCESCU se uită cu înţeles U Arap Hă. Până la 12? Şi mâine când începe iar! MITRU TABACUL Poi, cunu fie luminează de ziuă... Pe la cinci, să zicem... BĂLCESCU schimbă iar priviri cu Golescu. Va să zică, în tăbăcăria d-voastră un lucrător lucrează 19 ore pe zi?.., DAMTAN TABACUL A, nu... numai când e zor... Altfel, pe la nouă, pe la .zece seara mergem la culcare... GOLESCU Cât eşti plătit cl-ta pe zi? MITRU cu o mândrie nevinovată a meseriei. Eu am trei lei pe zi, dar sunt unii care au şi cinci lei pe zi... — lui Rălcescu — Da' nu vă supăraţi, boierule, eu îmi pare că vă cunosc de undeva... N'aţi fost dv. acu... să fie câţiva ani la noi prin fabrică?... BĂLCESCU convenind, către A^ăpilă. Acum patru ani, conform planului delà BĂLCESCU---—----77 „Frăţia", am încercat să cunosc mai de aproape poporul muncitor... Umblam cu mama şi cu Tiţa, sora mea, prin fabrici... In tăbăcăria asta Tiţa a leşinat de duhoarea pieilor sărate şi a trebuit s'o scoatenT^penSraţe... Noroc că avea mama sărurile la ea. Cred că nici pe galerele cu crobi nu era o muncă atât de grea şi otrăvitoare ca în aceste tăbăcării. Că de? dormit tot atât de îngrămădiţi şi tot în sdrenţeTTSmi de plăgi şi de păduchi, dorm bieţii muncitori... — frământat — Ce e de făcut, frate Alecule? Ce e de făcut? ELIADE ridică vesel paharul cu vin şi după ce a ciocnit cu cei de la masă, se adresează lui Bălcescu, cu paharul ridicat. Noroc... Dreptate şi Frăţie... BĂLCESCU abătut, după ce priveşte lung pe tabacii trudiţi, răspunde întârziat, ridicând paharul, rânjind cu un amar înţeles. „Dreptate şi Frăţie". cortina bal C E S C U 79 TABLOUL IV In acela.ş loc, dar peste două săptămâni, după miezul nopţii, în chioşc sunt în jurul mesei A. G. GOLESCU, N. GOLESCU, N. BĂLCESCU, RĂGI - CURŢI, CĂTINA, SERGHIESCU, TELEGESCU şi alţi membri ai „Frăfiei". Sunt luminaţi de un felinar atârnat. Restul grădinii este în întuneric. Toţi stau nemişcaţi, păziţi de patru dorobanţi cu armele întinse, care aşteaptă la Tnfrare. ARĂPILĂ în şoaptă, intens, lui Bălcescu. Pe cine bănueşti? BĂLCESCU tot în şoaptă, nervos. Stau şi mă gândesc... ARĂPILĂ cu palmele împreunate a nedumerire. Heliade? BĂLCESCU la fel de nedumerit. Nu cred... " ARĂPILĂ căutând mereu. Teii? Intră Ştefan Golescu încrezător şi vrea să salute „Dreptate şi..." dar două arme, cu baioneta pusă, îl încadrează din spate; se întoarce încremenit şi mai descopere în umbră încă două arme îndreptate spre cei din chioşc. DOROBANŢUL I poruncitor. Mâinile sus: eşti arestuit. II caută de arme, îi ia un pistol — Treci în chioşc, — Ştefan Golescu trece năucit în chioşc; întrebă cu privire la ceilalţi arestaţi care au nişte mutre de înmormântare. DOROBANŢUL III Ii mai ţinem mult aici? DOROBANŢUL I Până când s'o aduna toţi şoarecii în capcană... Domnul căpitan Costache îi numără, ascuns în şanţ, cu garda lui — intră Do-brovici, cu care se repetă procedeul. Trece şi el în chioşc. ARĂPILĂ fioros. Dacă la ucu Chica n'acr fi la Constantinopol, pedT-aşi bănui... — urmează un răstimp de tăcere, în care arestaţii se privesc abătuţi cu armele aţintite asupra lor. Intră Dincă, în uniformă. Cei doi dorobanţi, o clipă intimidaţi 80--- cam1l petrescu de uniformă, rămân cu armele întinse, muţi. Dincă are o secundă de ezitare, dar numaidecât înţelege situaţia. DINCĂ strigând mânios. Deoe sunteţi numai patru dorobanţi aici? Câţi inşi a dat ordin Măria sa să fie aici? — dorobanţii îl privesc uimiţi — Opt... Unde sunt ceilalţi patru? DOROBANŢUL I intimidat. Să vedeţi... DINCĂ furios. Ce să văd? Unde-i căpitanul Costache? Unde-i Chioru? DOROBANŢUL I bâlbâit. Jois, în şanţ, lângă pod... Aţi trecut pe lângă el. DINCĂ furios. ! Să vie Chioru numaidecât aici... Cum vreţi să păziţi pe tâlharii aceştia, numai cu patru oameni? DOROBANŢUL I Ceilalţi înconjoară via ca să nu iasă nimeni... DINCĂ Şi pe cei pe care i-am arestat în beci, cine-i , p bălcescu-----81 - păzeşte? Voi doi, mergeţi cu mine la beci... \\: Tu, te duci să-Lchemi pe căpitanu' Costache Chioru, aci, după ce viu eu de jos — el lasă 4 să treacă întâi pe cei doi în prăvălie, condu-' cându-i spre beci. — Ai înţeles? DOROBANŢUL I înţeles, să trăiţi! DINCĂ se întoarce de acolo, în timp ce r«- arestaţii din chioşc privesc năuci, crezând că , "Dincă e cel ce i-a trădat, şi se adresă întâiului Dorobanţ. ; 1 I l Spune-i lui Costache să vie numa decât aci, că îl chiamă aghiotantul Măriei sale. Să veniţi numaidecât... DOROBANŢUL I \ \ Venim numaidecât... ; f j DINCĂ tăios. ] • Acum — de îndată ce iese întâiul Dorobanţ, el pun& pistolul în tâmpla celui rămas 1— Dă arma... — când acesta i-o dă năuc, strigă spre chioşc Frate Serghiescu, ia-i arma, îmbra-că-i vestonul, pune capela. — ceeace Serghies-cu face numaidecât — Acum la beci şi cu ăsta... Să-i păzeşti cu grije. Cine strigă e împuşcat.. — intră cu el şi cm dorobanţul în prăvălie, revine singur cu două arme în mână, chiamă — Frate Cătina, frate Telegescule, luaţi armele astea, repede — îim aşează într9o X parte şi alta, ca să nu fie văzuţi de cei ce in- 82 _—----—- CAMIL PETRESCU tră, favorizaţi de altfel de întuneric, şi aşteaptă, mei se aud paşi. COSTACHE în fierbere. Aghiotantul Măriei sale, mă?!... Unde e, mă... DINCĂ îi pune lui Costaché pistolul la tâmplă în timp ce Cătina se ocupă de celălalt dorobanţ. 1 Mâinile sus, Costache — l-a désarmât, apoi batjocoritor lui Costache care încă nu şi-a revenit — Ascultă Costache, hrăpăreţ şi fricos ai fost toată viaţa, dar dacă devii din senin curajos, dacă strigi cumva, "îţi srJbr creierii... — către dorobanţ — Scoate vestonul şi capela... — către Hagi-Curti — la arma asta şi, cu ei la beci... Rămâneţi acolo, amândoi şi-i păziţi până vă chemăm noi... împuşcaţi fără milă, de e nevoie... N. GOLESCU Fraţilor, cum ieşim de aici? Mai repede... — ca şi toţi ceilalţi gata de plecare. DINCĂ Incolonaţi-vă şi vă tréc eu sub escortă... Sau dacă vreţi, prin gheţărie... " BĂLCESCU cu o îndârjire stăpânită. Fraţi cauzaşi, de ce să plecăm?.. jŞtiţi că au fast arestaţi iar Negulici, si căpitanul Teologul Că s'au făcut percheziţii pe la cei mai J BĂLCESCU —----------------—_____— 33 •: mulţi dintre noi... Vilara şi aga Iancu Mânu v au dat liste'de cei oare trebue să fie arestaţi... De ce să plecăm de» aci, înainte de a lua vreo hotărîre? Aici este singurul loc unde poliţia nu ne mai caută astă noapte... [ ŞT. GOLESCU Dar dacă e printre noi alt trădător! BĂLCESCU cald şi hotărît. 'H Trădare, netrădare, suntem luaţi de puhoi s şi nu ne rămâne decât jsă mergem înainte. Ina-; poi inu mai e cu putinţă. Doream să facem să x izbucnească totul tocmai peste trei săptă-: mâni... Nu mai e cu putinţă... Trebue să proclamăm levoluţiaa acum, repede, în cel mult trei zile — cu pumnii strânşi — Vă repet: Întoarcere pentru noi nu mai este... ARĂPILĂ fierbând. Frate Bălcescule, bine ai gmit... Spune repede ce creizi că e de făcut... ŞT. GOLESCU neliniştit totuşi Deh... Dacă punem strajă, afară, am putea rămâne... ™ N. GOLESCU Ce să facă strajă afară? Dacă vine cineva şi este oprit, se iscă zarvă mare şi vin toţi do-: robanţii, peste noi aci. g4---------------------_------camil petrescu DINCĂ căutând... chibzuind. Putem face altfel... Lăsăin să intre pe oricine vine... Cum făceau ei. Aci îi punem puştile în piept. Le întoarcem capcana... Frate Cătina, îndreptaţi armele spre noi. ŞT. GOLESCU tot neliniştit. Bine — către Bălcescu — Dar atunci spune repede... . ; BĂLCESCU respirând adânc, concentrau du-s£. j Planul pe care-1 urzim de trei săptămâni... îl aplicăm numaidecât. Astăseară e sâmbătă.. 5 Iunie... Mâine plecăm din Bucureşti, aşa cum s'a hotărît: Eu, la Telega, la căpitanul Cris-tofi, să încerc să viu cu compania lui şi cu ciocănaşii spre Bucureşti... Maiorul Tell e de trei zile la Giurgiu şi aşteaptă un semn dela noi... Să iplece mâine dimineaţă un om la el, ca să-i spuie să se îndrepte numaidecât spre Islaz, unde ne aşteaptă căpitanul Pleşoianu cu compania a treia din Regimentul întâi. D-ta, fr^te Ştefan, pleci mâine cu Heliade... ŞT. GOLESCU Unde-i proclamaţia? Ai scris-o? Trebuia să ne-o dai de joi... BĂLCESCU încurcat puţin. Joi a fost gata... I-am dat-o lui HeLiade s'o tipărească în tipografia lui şi uite ce-a ieşit din ea... — scoate fluturând nemulţumit vreo BĂLCESCU *---—......-----——-----85 * zece foi cu proclamaţia — Eu o scrisesem scurtă, el a găsit-o prea aspră şi tăioasă... A \ pus peste ea mult untdelemn ele miruit. Din f trei pagini a făcut cincisprezece... Acum, ră v- mâne aşa... —reia firul acţiunii — Dela Celei jk"- vine Popa Şapcă... Totul este pijegătit pentru ţ plecarea voastră, frate Ştefan, dar trebue să b luaţi amănunte dela Rosetti, care nu a putut r. veni astă seară... Veţi fi în seara de şapte la |r- Islaz. Toate trupele de pe Dunăre cu Pleşoia- £ nu şi dela Caracal unde vă aşteaptă Magheru cu opt sute de dorobanţi, vor merge să se —î unească cu pandurii dela Craiova... La Râmni- | cui Vâlcea pleacă dumnealor doi, Serghiescu şi I Telegesciu... La Bucureşti — arată pe N. Go- f lescu — căutaţi pe Axente Sever şi aşteptaţi & semnalul déla Islaz... apoi... f ARĂPILĂ % Tabacii şi măcelarii lui Axente Sever fac |> pregătiri det atac şi se adună cum ori auzi clo- potul Mitropoliei tras înlr'o dungă. Greuta-i|- tea este că unele stiăzi sunt închise din pri-\i cina holerei... ţ)ar când or suna clopotele tu-^ turor bisericelor nu mai şovăie nimeni... La clopotul Mitropoliei sunt două echipe de : schimb... In caz că una e arestată... r CĂTINA cu arma sprijinită. : * Eu am compus un „Marş al Revoluţiei" pe care vreau să-1 citesc pe stradă în ziua procla- * mării Constituţiei — ţine arma cum poate, 'ţ scoate din buzunar o hârtie — Ascultaţi. | „Aideţi fraţi într'o unire 86 Ţara noastră e'n pieire Aste ziduri şi palate Unde zac mii de păcate Aideti a le daxâma. -N'auziţi în piaţă larmă ^aţi năvală'n mâini cu Că soldatul... CAMtt PÈTRESdU 1" BĂLCESCU 87 arma N. GOLESCU care ascultase neliniştit, îl întrerupe nervos. Frate, nu e timpul acum de citit versuri, — Cătina,se zăpăceşte. BĂLCESCU înţelegător.- Foarte bine, frate Cătina, îl vei citi... dar după ce vei citi Proclamaţia.,. N. GOLESCU Şi noi am pus totul la punct cu Rosetti, eu Vinteirhalter, cu Brătienii... Toţi negustorii ştiu ce au de făcut... Cum o suna clopotul Mitro poliei în dungă, închid prăvăliile şi ies cu oamenii lor iBr-stradă — reia pe alt ton, confidenţial — Am cerut din nou, eu cu Rosetti, să-1 vedem pe Bibescu... încercăm isă-1 ducem, cu vorba ca să nu treacă la arestări... ARĂPILĂ fierbând. Ce să mai staţi de vorbă cu el? Nu vedeţi că au ş,i început arestările? E mai şiret el decât voi... N. GOLESCU diplomat. Ştiu, fără posibilitate de tăgadă, că arestările nu sunt ordonate de el, ci de Vilara şi ! ARAPILĂ se întoarce ftfrios către ceilalţi. Mai bine să lucraţi.,, că de nu, vă răstoarnă '.- reacţionarii... Fuga lui Bibescu la Braşov i-a speriat, dar nu i-a desarmat. ROSETTI ^ Să mă ierte scumpul şi gloriosul meu frate s Gol eseu, dar deşi împreună cu fratele Brătianu mi-am dâfazi demisia* ţin să vă spun că sunt şi eu de părerea fratelui nostru Heliade... N. GOLESCU îl încurajează. Spune, spune frate, Rosetti. ROSETTI crescând. Nu uitaţi, domnilor, că am făcut cea mai măreaţă revoluţie de pe pământ, din lumea întreagă, din istorie... Europa întreagă ne admiră înmărmurită, extaziată, fraţilor, hotărîtă să ia exemplu dela noi... N. BĂLCESCU puţin întărâtat. Nu vă supăraţi, fraţilor, dar dacă tot vorbim nu lucrăm, ne prăbuşim... In ceeace pri-^ veste părerea exprimată de fratele Rosetti, so-C cot şi eu că o răsturnare politică atât de paş-v nică este fără exemplu în istorie, dar tot me-'% ritul este al poporului român, care a cerut-o 106 CAMIL PETRESCU cu atâta energie că a speriat pe cei care altfel s'ar fi împotrivit... Dacă Europa ne admiră sau. nu, aşa cum crede Tratele Rosetti, nu putem şti însă până nu va sosi la Paris fratele Alecu Golescu. trimis ca să arate acolo ce vrem si să caute sprijin... Dumnealui-..— uite-1 — încă nici n'a plecat, pentrucă noi în loc să lucrăm, ne ţinem de discursuri,, de festivităţi. Ne felicităm mereu şi ne odihnim de prea multă fericim politică. \ ROSETTI ! Să mă ierte colegul nostru Bălcescu, dar e o nedreptate strigătoare la cer să fie acuzat guvernul şi ministerul de lipsă de activitate. Intr'o singură săptămână, de când suntem la conducere am şi decretat unele măsuri care nu pot fi trecute cu vederea. Chiar la propunerea d-sale, am decretat tricolorul ca steag naţional ?P am of ici a! i za t 1 ozi nea , D reptate-Frăti e". Am desfiinţat rangurile boiereşti, am desfiinţat pedeapsa cu moartea, am hotărît libertatea tinarului şi a cuvântului, am înfiinţat ^gunrdia naţională... Atunci, în faţa unei acti-'vitatf fără pereche. îu istorie, stau şi mă întreb: Are dreptate colegul Bălcescu'? BĂLCESCU tăios, scurt. Am... — continuă ospoi, îndurerat. — In împrejurările grele în care avem de înfăptuit revoluţia — revoluţia adevărată, întreagă? singura care s'ar putea menţine— aci, aşa cum ne găsim înconjuraţi de trei împărăţii despotice, care' nu aşteaptă decât să inter vie cu ar- 6ÂLGESCU ■iot mele în ţară, nu ne poate fi îngăduit să ne jucăm cu jumătăţi de măsură; să pierdem un timp preţios cu desbateri teoretice, să discutăm, .interminabil orice'fleac de propunere... "Ne trebue înainte! de toate un program de lu-j "l crări esenţiale, hotărîtoare pentru soarta re-; | voluţiei şi pe care să le ducem la îndeplinire £ \ fără şovăire, cu toate mijloacele de care dis-- 0> punem... \ \A ST. GOLESCU iritat. Şi care sunt după d-tâ punctele acestui program? .. i BĂLCESCU hotărît. i Ţara aşteaptă dela noi convocarea urgenta a unei Constituante care să fie votată de toţi românii majori. N. GOLESCU mângâ'tndu-şi bărbuţa roşcată. Ei, asta nu e aşa de simplu... BĂLCESCU tot mai dârz. Ţărănimea aşteaptă dela noi, aşa cum i-ani promis în Proclamaţie la punctul 13, să o scăpăm de clacă, să o împroprietărim... —cu vocea arzătoare — Acest lucru trebue făcut nu- y maidfeicât, chiar înainte de convocarea Consti- j tuantei... 5 MITROPOLITUL uimit. Cum? Cum? înainte de Constituantă?... Asta 11(y T- , • - • ■ ■ ^._^„„-_ ^ÂMIL pfîîkESCO ELIADE onctuos. Fraţilor,^ o deputaţiune de isăteni din judeţul Buzău vrea să felicite* guvemuK vreme! nieesc... Socot că o putem primi, nu-i aşa? BĂLCESCU exasperat. iar deputăţii? Iar salutări? Iar felicitări? ELIADE cu o voce duioasa. Socot că nu putem jigni pe, dulcii noştri fraţi săteni, neprimindu-i... Au venit de atât de departe... voci ; Fără îndoială... Ii primim... ELIADE Să fie conduşi ca deobicei prin intrarea de pe terasă. — acum se observă că balconul a fost desfiinţat. — Dedesubt — Aci regisorul se va inspira şi din următorul pasaj, din memoriile pictorului Barabas, care descrie astfel o vizită la Const. Cantacuzino: ,,Vizitâ/ndu-l... deabia mi-am putut ţine râsul. Intrând în odaia Iui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din nişte ciubuce lungi, însă şezând fiecare turceşte LÂNGĂ SCAUN, pe jos, dar cu jubenele în cap şi cu aripile fracului tăvălite pe duşumelele odăii. Cantacuzino însuşi şedea pe canapea, însă celorlalţi T~bălcescu--111 boeri le venea mai bine să stea pe podea, ; ;' s cu picioarele încrucişate... Se beadintr'un sin-gur pahar... Ise lua şerbet cu o singură lingu-v' riţă pentru toată lumea.." LĂCUSTEANU chemat s'a sculat dela joc, -v, iese din scenă şi intră din nou anunţând. •I Colonelul Oclobeseu vrea să vă vorbească... ţ; . — se ridică toţi, uitându-şi rangurile. ODOBESCU tace puţin ca să aibă autoritate fyt: apoi întreabă. J.V Domniile Voastre sunteţi gata? A sosit ceasul.:.-............. CEAURESCU Cinci sute de proprietari sunt adunaţi în sala Momolo — toţi urmăresc încordaţi. VULPE rânjind vesel. Cu învoirea guvernului... ODOBESCU marţial,' sigur de el La noi toate măsurile sunt luate... — lui Lăcusteanu — Mergi cu trăsura mea, care aşteaptă după colţ. » •••• CANTACUZINO >v_ Neofit ce face? ODOBESCU Mitropolitul e de partea noastră... CANTACUZINO- impresionat^ Să fio cu noroc! — In Sală — ELIADE a pus pe urniri o pelerină albă şi aşteaptă solemn depu*at'a de săteni, care conduşi., urcă treptele. BĂLCESCU, ARÂ~ PILĂ şi chrar ceilalţi privesc iritaţi, surâzând, teatralul gest al colegului lor. POPA NEAGrU ia cuvântul, după ce sărută mâna Mitropolitului, adresânău-se însă lui Eli a de căci e impresionat de mantia lui albă. Cinstit guvern, îngăduiţi-ne şi nouă, obidiţilor, oropsiţilor de până acum să vă spunem două trei cuvinte strămoşeşti. V'am adus aceste flori dc câmp ca ele să înflorească legea nouă ce aţi dat; v'am adus şi acest snop de spice de grâu,^ca ele să rodească truda voastră spre binele obştesc. Iertaţi-ne de îndrăs-neală... ELIADE ia solemn cuvântul. Fraţi săteni, când providenţa sublima şi-a coborît ochii asupra nimicniciei noastre şi ne-a turnat în sânge harul ei, noi ne-am zis... nimic pentru noi, totul pentru poporul român, pentru aceşti arhangheli care sunt fraţii noştri săteni... \ BĂLCESCU tăindu-i discursul Să trăiţi, fraţi săteni.., Mergeţi sănătoşi a- bNAtCESCU 113 casă şi aşteptaţi-ne acolo, pe .noi sau oamenii . noştri pe care vi-i vom trimite. SĂTENII încurajaţi. Vă mulţumim fraţilor, vă aşteptăm bucuroşi .— ies. ELIADE după ce au plecat sătenii, desbră-când mantaua albă. I-ai cam repezit puţin pe bunii noştri fraţi săteni;., scumpe Bălceseule... lor le face atâta plăcere sa vie să vadă cum lucrăm... BĂLCESCU nervos. Cum, să vadă cum lucrăm? ELIADE Desigur să vie să ne vadă cum lucrăm aci frăţeşte, membrii guvernului, miniştrii, secretari şi prieteni la olaltă... Cu uşile deschise.., Căci nu avem nimic de ascuns... — miroase florile teatral, priveşte pe fereastră — Cu vara asta dumnezeiască... BĂLCESCU ARĂPILĂ aprig, înverşunat. Să plătească proprietarii pe două sute de j ani în urmă, de când adună nesupăraţi. Să se 1 puie bir, jumătate din averile mari... Clăcaşii I nu mai pot da nimic altceva decât piepturile ţ şi sângele lor.:: Viaţa lor şi a copiilor lor... Numai smulgându-le boierilor mononolul băuturilor spirtose şi putem echipa şi întreţine un corp de armată. HAGI-CURTI se scoală încruntat, anunţă supărat. Deoarece afacerile mele nty-mi lasă ţiiiip deş- 146___--------- camil petrescu tul ca să mă ocup cum aş vrea de frebile sta-tului, vă rog să primiţi demisia, mea din minister... " " ~ ¡ ELIADE speriat Erate Hagi Curţi, nu se poate să pleci. HAGI-CURTI f îmi pare rău. dar nu pot să rămân — iese urmărit de privirile'uimite ale celorlalţi. ELIADE Vedeţi, eu asemenea vorbe nesăbuite o să ne înstrăinăm toată negustorimea... Am pierdut pe cel mai mare giuvaergiu din Bucureşti. ARĂPILĂ fierbând. Ñu-i mare pagubă... Printre martirii dela 19 Iunie nu era niciun giuvaergiu. Ba mi se pare -chiar că nu era niciun negustor... N. GOLESCU se ridică pentru asta hotărît. Propun o comisie compusă din C. Eilipescu, ministrul finanţelor, G. Niţeseu şi Menoah Bill el, care să studieze cum trebue pus bir — apasă — pe toate clasele1... Şi cu asta am ter- i minat pe ziua de azi — nu~i aşa? — se ridică. BĂLCESCU" -aruncă furios totul din mână., O alinată nu are nevoie numai de bani, ci şi de ostaşi... Cei care sunt chemaţi să-şi dea viaţa pentru stat, vor să aibă si ei un cuvânt (ie spus |n gospodărirea luú. Cojivocaţi degi B  l Ce set) •———— --------------------------~--——147 neîntârziat, aşa cum am promis la izlaz, o adunare Constituantă. ELIADE şovăind. Chestiunea nu este atât de simplă... Trebue să stabilim prinţipurile legii electorale mai întâi. CEI MAI MULŢI bucuroşi. Aşa... aşa... N. GOLESCU propune. Să numim acum pe loc o comisie care să studieze chestiunea electorală. Propun pe fraţii: Eliade, Bălcescu, Kreţulescu, \ oinescu II şi I. C. Brătianu. BĂLCESCU exasperat. A şasea comisie numită azi... Scoateţi-mă.. scoateţi-mă din orice soi de comisie.,, (s'a ridicat mânios de pe scaun, trece spre fund). ELIADE în şoaptă, lui Golescu. Bun băiat Bălcescu ăsta... minunat... dar e un om imposibil... Nu se poate lucra cu el... ARĂPILĂ bătând cu palma în masă. Am alcătuit aci, împreună cu fratele Bălcescu, un d^erut pentru împroprietărirea pe loc a c.ăcaşîlor... ^şa cum s'a promis la Islaz... MITROPOLITUL Prin decret?... dar ce suntem aci cu toporul |4g----CAMIL PETRESCLf pe umăr'? Numai voinţa poporului poate hotărî în privinţa asta... numai Constituanta... BĂLCESCU înfuriat Nu vreţi să înţelegeţi că singurul sprijin adevărat al revoluţiei sunt milioanele de claca şi? Că numai ei, împroprietăriţi, pot apăra statul de armatele străine? .-j N. GOLE SCIT Fratele Bălcescu are dreptate... Să numim o comisie compusă din fraţii: Eliade, Voinescu II, Grădişteanu, Marghiloman, Arion... care să studieze prinţipiile împroprietăririi claca -şilor. BĂLCESCU o clipă dezamăgit, mai îndârjit apoi, măsurându-i pe toţi cu privirea, furios. Vreţi încă o comisie în plus? Foarte bine... > ; Propun atunci ca să facă parte din comisie şi 18 clăcaşi, câte unul de fiecare judeţ, iar ceeace va hotărî această comisie să devie proiect de f lege pentru Constituantă... — se produce o mare mişcare printre membrii guvernului şi miniştri, toţi surprinşi de această propunere. TELL uimit. Cum o să introducem 18 ţărani care să majorele propunerile miniştrilor şi ale specialiştilor? BĂLCESCU amar. Mai specialişti în chestiuni de clacă, decât elăcaşii, nu cunosc. feAtCESCU ————---—-----i4§ ELIADE Nu se poate admite această măsură care ar ridica puterile protectoare împotriva noastră, TELL Sunt totuşi de părere să primim propunerea fratelui Bălcescu, dar atunci în locul comisiei propuse de fratele N. Golescu... să facem o comisie agrafă compusă din 18 ţărani, dar şi din 18 proprietari de moşie... — propunerea apare acum surâzătoare tuturor. - ELIADE Aşa e foarte bine. Să stea laolaltă şi să discute între ei ca fraţii... S^ aprobă, nu-i aşa? BĂLCESCU schimbă priviri de luptători înfrânţi, cu A răpită. Primim şi noi, dar prezidentul comisiei să fie agronomul lonescu dela Brad — se aprobă prin vagă ridicare din umeri, ELIADE către N. Golescu. Ti-am spus... E un băiat foarte bun, dar nu se poate lucra cu el. CORTINA CANTACUZINO TABLOUL IX ' ; 19 AUGUST 1848. \ In stradă nimic deosebit. w . . . Í In salonul boieresc jucătorii de cărţi şi cei- ! lalţi. ' Sala din tablourile precedente este uşor modificată, d^vmind sala de şedinţe a „Comisiei pentru împroprietărire". La ridicarea cortinei aci se discută liber până se deschide şedinţa. . — Dedesubt — SCENA I ţ CANTACUZINO, VULPE, alţi doi parteneri, \ la cărţi j CANTACUZINO Vorba e, pravoslavnicii d-tale ţi-au făcut-o, nene Alecule... Au făcut ministerul fără d-ta... , deşi ai făcut crucile de doi coţi. ;< VULPE jucând. O sută' de galbeni... — apoi dispreţuitor — Aşa minister.*. Două zile... — se închină — Mai bine că nu m'au băgat. . Ei, dacă nu le trecea spaima desculţilor şi nu se întorceau dela Rucăr, aşa el^guvernul dura? Şi nenea Aleeu Vulpe făcea zimbre, rămas pe dinafară? VULPE adunând. Vani luat banii — reia discuţia — Ei, află că m'ara făcut turc. CANTACUZINO bucuros. Bate mâna... Turc? VULPE Turc — face semn că jură -— Asta mi-e crucea... — In sală — Sunt, de e loc, cam vreo şapte boieri şi paisprezece săteni. Vice-preşedinţele I. Ione-scu dela Brad, desclvde şedinţa; cei care vorbesc se ridică pe rână în picioare, chiar numai pentru o singură frază. Desbaterjle sunt foarte îndârjite. VICE-PREŞEDINTELE Deschizând a opta şedinţă a Comisiei pentru împroprietărire, vă reamintesc că în prima s'a discutat, la cererea guvernului: „Cum să se facă muncile de toamnă?'' şi aţi convenit ca sătenii să lucreze pe loc acolo unde se găsesc şi ' pă dea la anul zeciuială din rod? 152-—------------------------- CAMJL PETRESCU VOCI LA SĂTENI Dară... dară... VIOE-PREŞEDINTELE A doua zi şi a treia zi am discutat întrebările: " „Dacă munca este sfântă?", „Dacă proprietatea este sfântă?u SĂTEANUL SMEAD Munca este sfântă, căci este cu sudoarea 'frunţii. LENS proprietar. Dar şi proprietatea este sfântă, că e delà Negru-Vodă, întâiul Voevod, când a trecut în locurile acestea le-a găsit pustii şi le-a împărţit la strămoşii noştri, eroi, care cu sabia îjm mână îşi apărau patria... SĂTEANUL DÂRZ din toată fiinţa luih viforos. Dar noi unde eram atunci? Cine ducea greul! în luptă?... — ceilalţi săteni îl întăresc. POPA NEGRU Ei, dar nu sunt toate moşiile delà Negru Vodă... Mai sunt şi unele luate cu liapca... de ne-aţi făcut pe toţi robi. I, AHO V ARI Proprietatea este sfântă fiindcă este răsplata meritului şi rodul sudorilor sale* Iar claca nu vax ce s-eu ■■■■■■■ —-isa este robie, ci este chiria în muncă pentru pământul închiriat în fiece an săteanului... SĂTEANUL DĂRZ Mai robie decât asta poate fi? Nevastă-mea luată la seceră, eu luat la coasă cu dorobanţul după mine, lăsasem copilul numai de trei luni —"lamía cu mâna cât de mic — copil, care nu ştia să spună nici papă nici caca, fie-mi cu iertăciune, cu şuroaie de muşte la gură, înţe- 1 pat de viespi şi de ţânţari, la arşiţa soarelui; ) oare nu e robie asta? Robie curată, fraţilor* Nevasta secerând din zorii zilei de vară, până la prânzul cel mare nu era slobodă să se ducă să dea ţâţă copilului... LENŞ stingherit. Ce-a fost să nu mai discutăm. Dar trebue să recunoaşteţi că proprietatea este sfântă, căci aşa spune şi Proclamaţia. SĂTEANUL DÂRZ Noi sfinţim proprietatea, însă numai după ce se va împărţi... Acum nu putem (Sătenii întăresc, tăcut, cu gravitate, ridicând din u-meri sau clătinând din cop „acum nu putem"). VICE-PREŞEDINTELE certându-i. Fraţi săteni, aţi recunoscut în a doua şedinţă, că proprietatea este sfântă. POPA NEAGU. Am recunoscut, dar ne é teamă să nu zică ----------------CAMÎL PETRESCU proprietarii: „Ei, aţi votat şi am înscris că proprietatea este sfântă.,. Dacă este sfântă nu putem fi siliţi să vă dăm "pământ". Cu şire tenia boierilor nu ne putem juca. VICE-PREŞEDINTELE A treia zi s'a discutat: „Dacă poate cineva să se facă proprietar prin răscumpărare?":. LENŞ Vani arătat că şi acum este liber cineva să scape de clacă prin răscumpărare. Pe urmă poate să cumpere pământ. Clăcaşul a fost totdeauna liber să cumpere moşie... Chiar unii dintre noi poate că am fost clăcaşi. Dar am cumpărat moşii şi am devenit proprietari... SĂTEANUL DÂRZ scurt, aprig. Cu ce bani? LENŞ surprins, ţintit de întrebare. Cum cu ce bani? SĂTEANUL DÂRZ dur ca de cremene. . Cu ce bani, ăi care-aţi fost clăcaşi, aţi devenit proprietari? LENŞ legănându se speriat. Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi? \ h POPA NEGRU aprig şi el Cu ce bani, clăcaşi fiind, d-ta ori bunicul m b alc es c u------------155 1 d-ta!le aţi cum parat moşia? Că doar nu ţi-o fi I d£t-o de pomană? — Cu câştigul din clacă nu 1 s!F""pbate cumpăra: o moşie de o mie de po- 1 goane. * SĂTEANUL DÂRZ batjocoritor. \ O fi fost poate cu bani de furat... Sunt unii i' care omoară la drumul mare şi pe urmă când : li se pierde urma, devin moşieri cu bani furaţi — din adâncul rărunchilor — Da' muncind cu braţele, nu se adună o mie de pogoane. LENŞ ca şi ceilalţi proprietari, protestează. Noi am vrut numai să spunem că e liber clăcaşul cat vrea... MARIN TĂCUT U se ridică cu faţa lui de ceară, slab, nepământesc, cerând socoteală, ca din mormânt. Liber? Liber ce? Cum poţi să spui că am fost noi liberi? Poate vreţi să spuneţi că am j] fost liberi să plătim până să cădem în ge- nunchi ca vitele, plătind. Am fo»4 singurii care am plătii ~n {ara asta. Că noi biruri grele de cap am plătit, oameni de oaste am dat numai noi, ispravnici, judecători şi ."jandarmi' numai noi am ţinut; drumuri şi şosele numai noi am lucrat; beilâcuri, podvezi şi havalele numai noi am făcut; zile de meremet numai noi am îndeplinit; clacă de hună voie şi fără de voie numai noi am dat-.. Tara noastră nici băi nu are, nici meşteşuguri multe ci alte ţări nu are; toată îmbelşugarea, braţele şi sapele noastre le aduc... Câtu-i Dunărea de mare şi de largă, curge râul sudorilor noastre, ae duce peste -------------------------------- CAM ÎL PETRESCU mări şi peste hotare, acolo se preface în râuri de aur şi de argint. Iar noi nici rânduială, nici clreptate nu am avut. Când ne-am jăluit, când ne-am spus păsurile, ispravnicul ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, vătăşelul ne-a bătut, boierul ne-a bătut; cine s'a sculat mai de dimineaţă pe noi ne-a bătut. Cine a vrut să ia, dela noi a luat, fără frică şi fără ruşine, (a fost ascultat într'o adâncă tăcere. Popa Nea-gu şi un'i săteni, clătinau din cap cu obidă, îngânduraţi la amintirea suferinţelor lor). - LENŞ (stânjenit). Asta, nu poate să spuie nimeni că e chiar adevărat. CEAUEESCU parcă speriat de Marin Tăcuta, se ridică şi strigă, cu emoţie şi hotărîre. . Ba e adevărat... E adevărat — toţi sunt surprinşi de această aprobare neaşteptată, iar boierii sunt consternaţi, se uită unii la alţii, ne mai ştiind ce să creadă — Şi eu v'am robit, fraţilor, v'am bătut, v'am 'desbrăcat. De 36 de ani de când mă blestemaţi/Ie¥tăţi~mă, vă rog, fraţi săteni. Luaţi-vă înapoi" ceeace v'am răpit. Iată, vă dau părticica de pământ. Nu numai deputaţii ţărani, dar şi publicul din sală izbucneşte, aşa cum spune procesul-verbal, într'o detunătură de aplauze, de strigăte de „ura!". Boierii în schimb se privesc mereu consternaţi, furioşi de această neaşteptată „trădare". SĂTEANUL SMEAD Dumnezeu să te ierte, frate!... Să trăim in pace... Să fim fraţi... Dumnezeu să binecuvânteze Constituţia, BĂLCESCU----157 LENŞ cere cuvântul şi participă cu o fanariotă şi pioasă perfidie la emoţia sălii, deplasând sensul mărturisirii lui Ceaurescu. Am auzit cu toţii, cu destula mâhnire spovedania unui deputat proprietar. Nenorociţi au fost clăcaşii şi ţiganii dumnealui... SĂTEANUL SMEAD cu un rânjet amar. Că d-ta nici usturoi n'ai mâncat, nici gura nu-ţi "miroase... LENŞ-mereu ipocrit. Cu tot meritul creştinesc ce poate avea spovedania pe care ne-a făcut-o domnul Ceaurescu asupra silniciilor pe care le-a săvârşit în calitate de proprietar de moşie — fără a mai cerceta mai mult dacă este aici locul .de a-şi uşura sufletul şi conştiinţa pentru nişte urmări cu totul neatârnate de drepturile şi de sarcinile proprietăţii — ţin să arăt că deplâng în-găduiala cu care i s'a permis să abuzeze de lega POPA NEAGU Dacă aţi fi şi dvs. adevăraţi creştini, aţi avea tot atâtea de mărturisit ca şi dumnealui. LENŞ vrând să continue în perfidie. Pentru a se putea preţui generozitatea d-lui Băl~Ceaurescu şi pentru a vedea întrucât nu deszice sfinţenia j^nţipiiilui proprietăţii — pe care d-sa a consacrïït=u îttipreună cu noi — îl rugăm să arate acum, pe loc, ce pământ înţe- 158- CAMIL PETRESCU BÂLdfcSdO lege să dea sătenilor Bai, pentru ca să ne fie poate şi nouă îndreptar... — căci Lenş ştie că o explozie verbală din slăbiciunea nervilor nu e încă o faptă, el îşi cunoaşte oamenii. CEAURESCU. Fraţi ţărani, eu vă dau locul pentru casă şi naonestii... şi hrana vitelor voastre. Pământ de muncă şi izlaz, vă mai dau ceeace aţi avut până la legea lui Caragea care vi 1-a luat, că pe temeiul ei vi l-am câştigat la judecată. Mergea o moşie patru ceasuri în lung şi cât mergea, un ceas era pământul vostru. Satul era de o sută unul, sau altul de trei sute de case, în care unii dintre voi aţi avut un pogon de îoc, alţii mai mult, alţii mai puţin. Pe acestea vi le dau... VICE-PREŞEDTNTTELE bănuind că e ceva neclar în declaraţie. Daţi vatra satului gratis sau cu bani? Voiri liberi sătenii să-şî vândă casele, livezile, vii le, dacă vor voi să se ducă? CEAURESCU legănându-se. Dau cu despăgubire şi fără despăgubire... — cu mâna pe barbă — Primesc de-mi vor da despăgubire, ca de pomană — şi fără să-şi dea seama, ia tot înapoi — Cât timp vor sta locuitorii pe moşie, pământul ce le dau va fi veşnic al lor; dar... — face o pauză, apoi sporind echivocul deşi aparent hotărît — cu două i condiţii: In mijlocul satului ,să fie cârciuma mea, numai a mea, aşa cum cere pravila pentru boier; a doua, pentru locul de casă vreau să-mi daţi găina de Crăciun şi puiul de Sân Petru. LENŞ întărind cele spuse de Ceaurescu. Constituţia nu scrie nicăieri că trebue să ni se ia dreptul nostru de a fabrica numai noi rachiu şi de a ţine numai noi cârciumă în sat. VICE-PREŞEDINTELE ^Pentrucă timpul trece vreau să vă amintesc că, în ultima noastră şedinţă s'a discutat despre — apasă tot restul frazei — „Cât pământ trebue să se dea de către proprietari, sătenilor"?-. — prezidenţial — E adevărat că discuţiile au fost foarte aprinse, însă am bucuria să vaT anunţ că dacă unii dintre proprietari au declarat cu îndârjire, că ei nu dau decât loc de casă şi anume un pogon, un pogon jumătate, iar despre rest nimic, alţi proprietari au ajuns până la urmă la înţelegere cu sătenii, discuţiile urmând şi în afară de şedinţă, încât sunt în măsură să exprim speranţa ca în scurtă vreme lucrările noastre vor ajunge la bun sfârşit, hotărîndu-se deci chestiunea cea mai grea, câtimea pământului. SĂTENII bucuroşi. Dară... dară... SCENA II I Aceiaşi, ELIADE, TELL, N. GOLESCU, l ministrul VOINESCU II « Intrarea solemnă a Locotenentei ridică sala ^ cuviincioasă în picioare. ELIADE cu mantia albă pe umeri. Fraţilor, unde e libertatea e şi Duinnezeu, :; iar unde e Dumnezeu, e dragoste şi unire. Văzând însă că actuala comisie nu poate să aducă pacea şi unirea de care sunt însetate sufletele voastre, între proprietari şi săteni, Locotenenta a dat decretul pe care îl va citi acum j SeeretariîTde Sfat. VOINESCU II desface Jecretul şi citeşte : în ascultarea încordată a sălii. a) Se suspendă, până la al doilea decret, lucrările Comisiei. In sală este o uimire de nedescris... Deputaţii ţărani devin mânioşi; protestează privîn- ! du-se unul pe altul. Voinescu ridică tonul ca să se facă auzit. b) Fiecare deputat îşi va da părerea în scris către guvern...' . Sătenii sunt uluiţi. Se privesc încremeniţi unul pe altul. Apoi încep să murmure nedu- I meriţi. Foarte satisfăcuţi sunt însă proprie-tarii. ' CORTINA i • I  j TABLOUL X . 13 SEPTEMVRIE 1848. In faţa cortului lui Fuad Paşa. SCENA I BĂLCESCU, BRĂTIANU, ROSETTI, ŞTEFAN GOLESCU, MITROPOLITUL şi alţi revoluţionari în stânga, CON ST. CANTA-CUZINO, ALECU FILIPESCU-VULPB şi alţi boieri reacţionari, în dreapta, apoi ofiţeri şi ostaşi turci, LENŞ (ca tâlmaci) apoi FUAD şi silita lui ŞTEFAN GOLESCU ascultând salvele de puşcă mai îndepărtate. Ce să fiei ROSETTI Trag turcii salve în aer, încercând să împrăştie poporul. BĂLCESCU dârz, către tâlmaci. Comunicaţi Comisarului imperial că 30.000 de cetăţeni doresc să-i vorbească şi aşteaptă de trei zile şi" "trei nopţi în ploaie, pe câmp înaintea oştilor imperiale. , 106- ii 162- CÂMlt t>EffcESCÚ LENŞ în numele lui Fuad. Excelenta Sa este foarte supărat de această ridicare a poporului de rând şi a dat ordinele^ potrivite. Vrea să vorbească numai cu o deputăţie de fruntaşi cu răspundere. Pentru aceea "sunteţi aci — intră Fuad Paşa cu suita lui, cei mai mulţi din deputăţie salută după obiceiul oriental; apoi tâlmaciul continuă după cé Fuaa Paşa i-a vorbit turceşte, încet — Excelenţa Sa întreabă care este rostul acestei mulţ'mi imensa aşezate pe cămp şi pe drumuri, în calea armatei sale? ROSETTI înflăcărat Este poporul bucureştean, care â'a ridicat ca un singur om, să aducă un Qmagiu M. S. Sultanului, augustul Suzeran, dar cara ţine să a-rate că nu înţelege să renunţe la Constituţia pe care şi-a dat-o. O asemenea măreaţă înfă: ţişare ar trebui să placă (strălucitului poet care este excelenţa sa, Fuad Effendi. LENŞ după ce a vorbit încet turceşte cu Fuad Paşa. Excelenţa Sa spune că nu a venit aci cu lira de poet, ei cu o armată, de a cărei siguranţă este răspunzător. BRĂTIANU cu vocea lui ascuţită. Am aci proclamaţia pe care am dat-o în cal'tatea mea do prefect de poliţie, prin care îndemn, şi cer mulţimii care s'a adunat în faţa oştirilor -împărăteşti, să vie fără niciun fel de -163 BALCESCU -—---- armă, pentru o demonstraţie paşnică, pentru a-şi arăta sentimentele fSţa de Constituţia pe care şi-a dat-o şi pe care înţelege s'o păstreze. LENŞ după ce a tradus, transmite răspunsul. I Excelenţa Sa nu poate să ia cunoştinţă de această declaraţie, nerecunoscând nici pe prefect, nici guvernul provizoriu. Ţine să ştiţi însă că vă socoteşte pe toţi cei de fată răspunzători dacă, aşa cum i s'a raportat Excelenţei sale, se mai găsesc în pădurile şi lanurile de porumb din jurul capitalei şi alte mulţimi de ţărani, gata să atace prin (surprindere — se aud acum şi lovituri de tun — De altfel a dat acum o jumătate de oră ordin cavaleriei imperiale să-şi deschidă drumul cu săbiile prin mulţimea care îi împiedica trecerea. BĂLCESCU mai îndârjit, cu un soi de disperare. Spune-i Excelenţei sale că ace st limbaj este inadmisibil, faţă de guvernul provizoriu care a fost odată Recunoscut de către Soleiman paşa apasă -f'jn numele Sultanului./ferin glasul ^rneiu, tot pdporul protestează din Toată fiinţa lui împotriva oştirii străine care a cotropit pământul românesc — cei de faţă se privesc speriaţi de îndrăsneala lui Bălcescu; se aud iar tunurile. ŞT. GOLESCU ' Frate, ţine socoteală de situaţia în. care nt găsim. BĂLCESCU pornit Ţiu socoteală că vorbim în numele unei revoluţii. Treime să fie cineva care să spună în clipa asta aceste lucruri. Trebue să se găsească un om al Revoluţiei care să le vorbească turcilor aşa cum merită. Cei de faţă se privesc, mereu speriaţi de violenţa lui Bălcescu, dar suni şi unii care U aprobă. LENŞ după ce a vorbit încet cu Fuad Paşa. Excelenţa Sa spune că este trimis de Maiestatea Sa Imperială aci ca'să restabilescă ordinea şi că o va restabili cu orice preţ. BĂLCESCU răspicat, dar cu un soi de exasperare nervoasă. *" Nici tratatele încheiate de Mire ea, de VLad al V-lea, nici vechile capitulaţii, nici ^ dreptul internaţional nu îngădue guvernului imperial să se amestece în conducerea lăuntrică a Principatelor,., şi nici să trimită oştiri să restabilească o pretinsă ordine, împotriva celei adevărate pe care şi-a dat-o poporul român însuşi. VULPE ascultă înmărmurit, vine apoi spre Bălcescu, îi spune în şoaptă. Domnule eşti nebun? Vrei să ne taie turcul capetele la toţi? BĂLCESCU retezându-i vorba. Turcii nu taie decât capetele ce se pleacă. b ax ce s c u 165 LENŞ a vorbit cu Fuad Paşa, .care se uită lung la Bălcescu, apoi a luat o proclamaţie din mâna unui secretar. Iată o proclamaţie pe care o voi citi aci şi care va afişată mâine în întreaga canUala. Acum Exce'enta sa vesteşte că în numele M. S. împăratului, suzeranul acestui principat, a nunrt Caimacam al Tarii Româneşti pe marele vornic Constantin Cantacuzino. BĂLCESCU agitat, ca şi ceilalţi revoluţionari care au căpătat curaj. Nu-1 primim, ţara are un guvern pe care şi 1-a dat singură — către Cantacuzino — Boierule, nu face de ruşine neamul românesc. Nu primi să fii călăul revoluţiei şi al libertăţii româneşti. Nu-ţi lua această răspundere în faţa istoriei. ! I. CANTACUZINO îngenunche %n faţa tatălui său. Tată, nu primi. C. CANTACUZINO aspru către fiul său. Tu vezi-ţi de medicina ta. Nu te amfesteca în politică — solemn, către Fuad Je suis très reconnaissant aux deux cours; aussi je tâcherai de toutes mes forces de servir les deux empires protecteurs, la Russie et la Turquie. FUAD ironie. C'est votre patrie Monsieur, que vous devez servir, et non pas la Russie et la Porte.., — 166-:--=— CAMIL PETRESCU sarcastic către tâlmaciu — Traduisez cela aussi... T/ENŞ Alteţa sa Caimacam al spusese că va servi cu recunoştinţă puterile protectoare. Excelenta Sa ia răspuns că trebue să-şi servească patria, nu puterile protectoare — Fuad îi vorbeşte încet, el reia imperativ — Excelenta Sa spune că acei care sunt pentru ordine să intre în cortul său, iar ceilalţi să rămână. Faud intră în cort urmat de Caimacam, mitropolit şi boieri, ca şi unii din revoluţionari care şovăe, apoi suita sa. Revoluţionarii cei mai dârzi rămân, şi unii negustori intre ei, şi sunt imediat înconjuraţi de soldaţi care îi în-ghesue brutal şi ameninţător. SCENA II Grupul arestat al revoluţionarilor, apoi VOINESCU II BĂLĂCEANU. ROSETTI uimit. Uite, pe fratele Voineseu II... — către el — Fugi omule, că te arestează... VOINESCU II care se apropie cu Bălă-ceanu, un tânăr de 20 de ani. Am venit să fiu arestat şi eu cu voi... Aci e locul meu — către ofiţerul turc, în timp ce vrea să intre în rândurile arestaţilor— vreau să fiu arestat şi eu — ofiţerul turc nu pricepQ kkickstii -————-—--iéf şi îl goneşte — Dacă aş şti turceşte i-aş explica..* i BALACEANU firesc. Cum, nu ştii turceşte? VOINESCU II Nu... — mirat — Dar ce, dumneata ştii? BĂLĂCEANU sigur de el, Fireşte... O să vezi numaidecât — vine cu modestie spre ofiţerul turc şi începe să-i debiteze extrem de repede, nuanţând când ca o explicaţie când ca o rugăminte, când pe un ton de răfuială, cu alură larg retorică — Ha-târ-bey... ioc para... ioc boccea... Caldarâm. — dărâm — caldarâm... pilaf — cearşaf — perdaf... meremet — berechet — cu dispreţ — Tarapana — meterhanea... Aferim — ciulama — liric — Bairam temenea Bairam — cu un gest scurt dezolat — Ramadan, bre... Ofiţerul turc a ascultat curios şi nedumerit la început, stupefiat apoi de debitul rapid al Bălăceanului, năuc neştiind ce să Creadă, apoi furios îl înhaţă şi îl svârle între arestaţi. BĂLĂCEANU către Voinescu, aranjandu-şt legătura la gât şi triumfând cu modestie. Ai văzut? VOINESCU II ar vrea să spună ceva ofiţerului turc, dar acesta, mânios în continuare, îl împinge şi pe el, fără să-l mai asculte, în ţarMl arestaţilor. Í68~ ÓAMit PETkÉSCÜ BĂLCESCU Dece ai mai venit?... Trebuia să te duci la armata lui Magheru... Să rezistaţi acolo..7 în Oltenia. VOINESCU II emoţionat Mai întâi ca să-ţi cer iertare ţie... Să cer iertare poporului român... BĂLCESCU nedumerit Ce vrei să spui? VOINESCU II subt impresia luptei de a-colo. 1 Frate, frate, vin din Dealul Spirei... — toţi /prizonierii s'au strâns în jurul lut, nedumeriţi. BĂLCESCU nedumerit Omule, spune... VOINESCU II cu ochii mari, încet, obosit parcă. A fost luptă mare... BĂLCESCU mai nedumerit, mai dornic să ştie, la fel ca ceilalţi. Ce luptă? BĂLĂCEANU emoţionat şi el. Ce, nu ştiţi? A fost luptă mare în «Dealul Spirei... N'aţi auzit tunurile? % 5\ 3t- bălcescu 169 BĂLCESCU copleşit de emoţie. Ai fost în luptă? VOINESCU II Am sosit prea târziu — Toată lumea dă sem.ne de nerăbdare şi de interes — De altfel trebuia să duc tocmai eu ordinul pentru predarea cazărmii. ROSETTI Frate, nu ne mai chinui., acolo. Spune ce a fost VOINESCU II căutându-şi respiraţia. Armata, tnreă a orimH azi ordinul să mtre în o*raş. Când trunele au ajuns în drotul cazărmii din d°al, Turcii au cerut resdmenhdui II le predea pe Ioc cazărmi.>. d^r cVonelul Golescu a spus ci nu ar^ nici ua ordin dela Locotenentă, pentru predare. ROSETTI Care colonel Golescu? VOINESCU II Fratele lui Arăpilă, căci văru-său este plecat... Armata turcă s'a oprit, a învăluit cazarma şi a pus tunurile în faţa porţii în bătaie. Colonelul a pus şi el cei patru sute de oameni pe care îi avea în careu, în curte, cu drapelul în mijloc... şi a trimis, după ordine, Ta noi la Locotenenta.;, 170--- camil petrescu ST. GOLESCU Ce fac locotenenţii? VOINESCU II , Eliade şi-a luat mantia alba şi a dispăruiJle azi dimineaţă, fratele tău s'a refugiat la consulul englez, 4ar Tell şi cu mine aşteptam fără gardă la Palat... Oraşul' o pustiu. Din păcate, Eliade, acest' mare dascăl nu a fost mare şi în Revoluţie... BĂLCESCU nerăbdător Spune despre luptă. VOINESCU II Pe când aşteptau aşa, faţă în faţă, a venit din vale căpitanul Zăgănescu, cu cei două sute de pompieri ai lui. A spus că a primit ordin, încă de aseară, să intre azi în cazarmă... Turcii l-au anunţat că nu e voie, că iau ei cazarma... Dar „ Zăgănescu a dat ordin coloanei de pompieri să treacă prin armata turcească şi să intre în cazarmă. BĂLCESCU uimit, Cum să treacă prin armata turcească? VOINESCU II uşor. Aşa, să taie coloana lor... — reia — Pompierii au început să treacă foarte ţanţoşi... Un turc a scuipat pe un soldat român... Atunci BĂLCESCU Dincă Bălşoiu? VOINESCU II Da, Dincă al nostru... Doi turci au sărit pe el, dar a urlat ca un nebun: „Pe ei, fraţilor4' şi a început să taie cu sabia în dreapta îşi în stânga... Au sărit ai lor, au sărit ai noştri... a fost o învălmăşeală de nedescris... Turcii au aprins fitilurile tunurilor, care erau în bătaie, şi au culcat la pământ un rând dintre ai noştri. Românii au sărit pe tunuri şi le-au întors împotriva turcilor, secerând cu zecile din ei. Atunci locotenentul Deivois din curtea ca-cazărmli, văzând ce sar întâmplă a corn ndat foc de /salvă asupra coloanei turceş i. Turcii au atacat cazarma. Numai cu greutate după o oră s'a oprit măcelul... ■* BĂLCESCU Au pierit mulţi dintre ai noştri? VOINESCU II Au mai rămas doar câţiva... Dar au căzut de trei ori mai mulţi turci. BĂLCESCU Dincă a scăpat?... VOINESCU II Rănit grav... Rănit şi colonelul Golescu... 172—~—~~-———- CAMlL PÊïKESCtJ BĂLCESCU ca în vis. Dincă... Zăgănescu... Golescu... Deivos.., iată oamenii care ne trebuiau şi n'am ştiut... — apoi gândindu-se ou emoţie la trupă — Şi ceilalţi... VOINESCU II fierbând. Frate Bălcescule, este întâia bătălie românească după două sute de ani... — ros de gânduri — Ah, ce n'am fi făcut noi cu asemenea oameni... cu cei două sute de pompieri zănatici, cu cei patru sute de infanterişti ai lui Golescu. Ostaşii aceştia, irm mânaţi într'o cursă... ca acum... ci atacând, feriţi de întuneric, prin surprindere... pe grupuri răsleţe, ca să nu ştie turcii cât de puţini sunt, ar fi ţinut în loc, singuri, o săptămână toată armata lui Fuad... — cu o nesfârşită părere de rău — Războiul de partizani era posibil... iartă-mă, frate Bălcescule, că n'am crezut în el, că nu te-am sprijinit în propunerile tale, BĂLCESCU încă în trayisă, exaltat.. Que voulez-vous qu-ils fissent? Deux cçnt contre dix mille? Qu-ils périssent... Ils sont morts... — parcă pluteşte pe altă lume, se întoarce spre Voinescu — Dacă am fi avut alături de noi pe aceşti oameni, 28 Iunie ai'ar fi fost o „fugă" la Rucăr ci o „retragere" în munţi. Nu ar mai fi fost Eliade insultat, legat şi trimis din post în post ca un rău făcător... Dincă, Zăgănescu, Golescu, Deivos!... V'am cunoscut prea târziu.... Unde aţi fost? Ah, sunteţi buni de spân- B Ă t a E S C U •-• _ zurat... Unde dracu' se ascund, frate, românii aceştia, cinstiţi şi de nădejde când ai nevoie de ei, de te seacă la inimă? Ii cauţi amarnic şi nu sunt... In schimb cei ticăloşi aleargă nechemaţi, vin întins ca reptilele la oala cu lapte... VOINESCU II Trebuia să facem o alegere printre ofiţeri... S'ar fi găsit atâţia. BĂLCESCU cu un soi de desnădejde. N'am ştiut de ei, n'am ştiut nimic. Suntem de neiertat. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri şi despre oameni. Să nu ştie să se informeze. VOINESCU II ; Suntem vinovaţi şi trebue să ispăşim... BĂLCESCU torturat de păreri de rău, exal-tat Ce ziceţi de revoluţia asta care se dovedeşte posibilă, chiar în clipa în care se prăbuşeşte? VOINESCU II ros şi el de părere de rău. Prinfr'un război de partizani, am fi înscris o pagină de neuitat —• privindu-l în ochi Trebuia să vin să-ţi cer iertare, oriunde ai fi fost... Eram- ca într'o cămaşă de foc CÂMÎL PETRESCU BĂLCESCU punându-i parcă mâna în piept. Dar cei treizeci de mii de oameni, care dorm de trei nopţi pe câmp, hotărîti să împiedice, aşa fără arme, sugrumarea Revoluţiei, care azi se artmcau pe câmp în fata infanteriştilor, oamenii aceştia goi care se agăţau de călăreţi şi le întorceau caii? — ca pentru el, ca o mărturisire din adânc — Popor român, nu •greşeşte cine crede în tine. CORTINA 4 TABLOUL XI Pe scenă nu se vede nimic... Este întuneric beznă... Se aud numai vocile celor arestaţi, în fundul corăbiei. VOCEA LUI ROSETTI văitându-se cu o nesfârşită tristeţe. O. Doamne. în ce noapte fără de nădejde am intrat.. Vor mai fi zori pentru revoluţie, pentru poporul român? VOCEA LUI VOINESCU II Frate Bălcescule, oare încotro să ne fi pornit aseară? VOCEA LUI ŞT. GOLESCU Când ne-au urcat şi ne-au înghesuit turcii pe corabia asta spuneau că vom porni spre Brăila.., Că ne trimit la Constantinopol... VOCEA LUI BĂLCESCU Pornim spre sorocul greşelilor noastre. VOCEA LUI ROSETTI Doamne, Doamne, în ce noapte nesfârşită 176-- CAMIL PETRESCU am intrat. Ghimia asta în fundul căruia zăcem, este eu adevărat ghimia ispăşirii noastre... Nu vom mai ieşi vii de aci... VOCEA LUI BĂLCESCU Poate că pentru noi, cei pieritori, această beznă grea în care am intrat să fie şi sfârşitul. Dar poporul român va ieşi la capătul a- //cestei nopţi, mai viu şi mai puternic de cum la fost. VOCEA LUI ROSETTI Atâta am vrut să fim folositori cauzei şi iată acum unde ne găsim, ca nişte unelte stricate, netrebnice, în fundul unui beci. VOCEA LUI BĂLCESCU i Fraţi cauzaşi, în cea mai neagră • noapte, cu ghiuleaua de plumb a nenorocului strivin-du-ti pieptul, cât timp mai p o ti mişca un singur deget, dacă gândul este îndreptat, încă mai poti sluji neamul tău. Suflul pe care t*-l dai în ultima clipă, dacă este îndreptat, mişcă atomi care înrâuresc soarta unui popor. Tre-bue să mai fim de folos şi încă vom mai fi. CORTINA r ACTUL III TABLOUL XII Sfârşitul lui Aunusi' 1849. Peste un an, în munte, deasupra Câmpenilor... O masă ţără-?iească, pe picioare bătute în pământ... In stânaa o 'colibă jumătate hwronntă între pietre, acoperită cu cetină. Dealurile sunt luminate de raz'le piezişe ale soarelui c^re scăpată. La uşa colibn, un mot înarmat de nază. Tri-bunii MOLDOVEANU si BATANT st™ de vorbă, în jurul mesei E deasemenea DINCĂ, venit din Oltenia să lupte în oastea lui IAN- i CU, şi care cânfă acum din fluier un cântec l învăţat delà moţi. 4 SCENA I MOLDOVEANU, BALINT, DIN CĂ MOLDOVEANU după ce Dincă sJa oprit. Apoi de ma^s. o mă^s, frate Dincă da' im-ş cum..., voi oltenii o luaţi mereu nrea iute, parcă mereu sunteţi a grabă. Noi, moţii < i\ luăm seama când punem piciorul şi privim departe. Numai' că ascultă la mine, şi cată a fi nw domol, cS acum i-om pus pe unguri la 178- CAMIt PETRESCU I A L C E ^ C ti 179 pământ şi nu mai e nimeni să ne gonească din urmă... — cântă pufm, căci e întrerupt de B alint. BALINT gânditor. Apoi crezi dară, că Ungurii mi's la pământ? Eu când privesc de vale, tot aştept să se a-prindă iar focuri, dând veste că se apropie grofii cu armată.., MOLDOyEANU se întrerupe. S'o gătat frate cu ei.^ Kossuth a fo' fugit la Turci, iară, Bem aşa şi-o topit armata ca parcă nici n'ar fi fost... Oastea lui Goergey o fo'to-eat-o cazacii la Siria. Pe el şi pe generalii lui i-o prins şi de bună seamă că îi spânzură la Arad... Apoi crezi că nimerea acest maghiaron de Bălcescu aci, dacă nutea să fugă?... Dar pe ce drum apuca, nu întâlnea decât oşti împărăteşti. Când l-o fo' prins cazacii s'o fo' jurat că a luptat în armata Iancului de l-or slobo-jzit.^ Dar când l'o fo' prins la Abrud ai noştri Jn'o mai mărs minciuna... (către moţul de pază) Al Budului stai cu ochii pe el în bordei. Eu drept să-ţi spun am vrut să-1 spânzur pe loc... BALINT moale, sfătos. Că bine făceai... Acesta o mâncat gulaş cu Hetveni, la Pesta şi la Debreţin... MOLDOVEANU Dar or prins de veste oamenii ţarului de pregătirile noastre şi pe loc ne-qr ceriţţ că e musai să li-1 dăm, dacă e acel Bălcescu de-1 caută pretutindeni, să îl judece ei... Asta n'am vrut şi am trimăs om la lancu să ia el hotă-/ rîre... Mi-o fo' trimăs vorba să viu eu dela Abrud aci cu el sub pază... DINCĂ ! Frate, şi crezi că îl va spânzura? BALINT Apoi de bună seamă, fiindcă acest Bălcescu n'o vint de peste munţi ca să lupte ca dumneata, în rândurile noastre, ci o fost spionul lui Kossut... (spre potecă) No... că iacă şi lancu... De amu, când o scăpata soarele cu totul... s'o gătat... (se ridică toţi trei). SCENA II ACEIAŞI — AVRAM IAN CU IANCU După ce saullă cu o uşoară înclinare a capului. Ei, l-aduserăţi? MOLDOVEANU L-aduserăm. IANCU îngândurat.* No' apăi unde-i? MOLDOVEANU închis în bordeiul acesta... IB6—-...... - - .....-- CÂMIL PETRESâU IAN CU tace îndelung. închis în bordei... MOLDOVEANU Cată că până'n ie seară să sfârşim... Musai să fiu devale la Abrud... Am doi ficiori cu mme... buni de treabă... IAN CU îngândurat, îndepărtat. D'apoi vezi că e un cărturar mare al neamului. DINCĂ - •Fuse unul din capii răscoalei dela Bucureşti... A fost ministru acolo. MOLDOVEANU O fi fo'... Nu zic ba... Dar s'o ţinut de poala lui Kossuth, cinci luni... Şi apoi tocmai cărturar mare fiind, nu trebuia să greşească... IANCU Când greşesc cărturarii adevăraţi greşeşte neamul, că ei sunt neamul, iară neamul nu poate' fi pedepsit. MOLDOVEANU Apăi nu-i aşa... Singur poporul nu poate greşi, căci el e de cându-i lumea... şi e vai de . cărturarul care se rupe de popor... I Acest Bălcescu, şi cu alţi vânzători de neam, i s'or tocmit cu grofii să le facă o legioană de rumâni... ca să lupte împotrivă-ne. BĂtCfiSCU —-—-—^-f—— isi IANCU cu un surâs glumeţ, obosit. Cărturarii neamului nu pot greşi... Ei, numa, nu văd curtea şi casa... Văd peste casă,.. MOLDOVEANU fierbând. Iancule, frate, lasă-mă numai, să-1 întreb: unde o fost, când Tor împuşcat nemeşii pe Dobra şi l-or spânzurat pe Buteanu... De cântau lăutele şi jucau ceardaşul în jurul spânzurătorii... Şi nici batâr nu-i prinseseră în luptă... Ii înşelară să vie ca vor pace... IANCU sfâşiat şi cutremurat în acelaş timp; ridică umerii încleştat şi parcă se frânge apoi tot. Frate Moldovene, au ce suflet ai de-mi pomeneşti acum de Buteanu? Nu-ti mai aduci aminte că încă de Paşte inima lui era în mâna mea? Nu ştii că am muşcat amândoi, tu şi^cu mine, din cremenea muntelui de furie, când am auzit de mişelia nemeşilor? cu un surâs topit de amintire. Fruntea lui Buteanu lumina pădurea. —- se frânge năprasnic, trânteşte pistolul pe masă — Am ars şapte văi, ca să răcorim mâo ia morţilor, răsuflă greu, aşteaptă să se stăpânească. Dar ca vrei acum? Ce putea face acest Bălcescu şi cei câţiva, cu el acolo? Ori de eram slabi, el mai slabi nu ne putea face,.t Iară tăria noastră nu o fost el. y Dacă m'o lovit cu mâna lui, şi n'o lovit, nu-i drept ca să primească pedeapsă. Putem să-i dăm ajutor acum şi putem iară să nu-i dăm. Iară eu zic: acest cărturar al neamului este oaspetele nostru şi ca atare cată să îngrijim de el şi să-1 ferim de cei care îl urmăresc. iS2--~-—-—--—~—~ CAMÎL PETRESCU DIN CĂ prietenos. Rămân şi eu alături de el, poate să-i fiu de ajutor. t MOLDOYEĂNIT lancule, eşti domn preste noi, fiindcă noi te-am voit domn şi hotărîrea dacă ai luat-o, noi toti om asculta-o şi ne-o supune. Dar în cugetul meu un cărturar care a greşit mai vinovat e... — către moţul ăela uşă — Apoi frate, sloboade-1 afară. scena iii ACEIAŞI BĂLCESCU BĂLCESCU îi priveşte pe toţi, pe rând turbur cit, încurcat, îi vede aşteptânduA ca nişte judecători. Am crezut că viu la prieteni şi acum nu mai ştiu ce să spun... IANCU obosit, îndepărtat. No, apoi după cele întâmplate prieten nu ti-om putea (spune... Dar ne eşti frate şi fratele tot frate rămâne, chiar şi atunci când e un frate rătăcit. Acum vrem să ştii că de aceea ne găsim aci, ca să &fli că ti-om purta toată grija:.. Am hotărît să te ascundem în această colibă, fiindcă eşti căutat cu gânduri de ucidere de ostile împărăteşti, şi dinspre răsărit şi dinspre apus. Pe aceşti doi cai sunt cele de trebuinţă pentru ca să poţi locui aici, atâta timp cât vei crede că e mai bine pentru dum- I BALCESCU--183 I ueata, frate. Sunt şi cărţi şi'cele ale scrisu-| lui.V. Tară tu, al Rudului, ai să rămâi, cu cei | patru oameni aci, de strajă... Iar dumneata .1 frate din tară de vei vrea să umbli pan sate, I au pân tabără, e mai bine să dai jos barba \ şi să îmbraci straie de ale noastre.., Ia^ă aci 1 şi o tidulă precum că eşti Alexandru Ionescu \ venirctih^ară, câ să lupte în rândurile noastre. Dar-cată mai bine să te fereşti... Asta-i eeeaee am hotărît... BĂLCESCU tremurând parcă. O, cuvânt fără seamăn „frate/* cum cazi tu în urechea rneia, în munţii aceştia, dinco'o şi dincolo de alţi munţi. Aci denarte de Argeşul meu, de Bucureştii înăl ţărilor ^ şi căderilor noastre... Câtă răcoare aduci tu în arşiţa pribegiei mele... Pentru acest ..frate", îanculd al munţilor, îti mulţumesc... Dar lângă acest cuvânt răcoritor ai lipit un altul, pe care &u nu-1 pot primi, cum nu voi mai pu^a primi nici ospitalitatea pe care vrei să mi-o dai.... M'ai făcut „rătăcit"... 1 MOLDOVE ANII cu cruzime. „Rătăcit" o spus lancu, noi toti de aci [ spus-am alt cuvânt, spus-am „vândut", vândut lui Kossuth... BĂLCESCU ameţit parcă. Eu, Bălcescu, vândut1? f\ MOLDOVEANU aprig, cu o mânie îndure- rată. Unde ai fost până acum? Din ce tabără yii| 184- -=-— camil petrescu Uite, vezi. calul acesta — că e cal— a% fost şi el la Fântâneie, cu noi toti, unde tunau puştile şi ţâşnea sângele pentru libertate... dar dumneata, rumân, unde erai? te întreb iar... BĂLCESCU moale, ca pentru el însuşi. Vândut? — dus parcă pe gânduri — Când li s'a spus întâi oamenilor că pe partea cealaltă a 'pământului sunt altî oameni care merg cu capul în jos fără să bănuiască... cei mai mulţi au spus că asemenea fapt este cu neputinţă... Azi ştiu că împrejurarea se repetă şi nimîc nu este cu neputinţă... Nici să se spună lui Bălcescu in fată că şi-a vândut neamul de către cei care, ei, merg cu capul jos... MOLDOVEANU răstit Vorbeşte mai făţiş, cugetul nostru e mai drept, nu se încovoaie şi nu se ascunde după cuvinte... BĂLCESCU drept din cap până în picioare, kotărît. Ei bine, vream să vă spun că voi ati greşit, că voi nu ştiţi că ati mers cu capul în jos... MOLDOVEANU uitându-se la lancu, văzând că acesta e dus pe gânduri. Noi? Noi am greşit? — cu o furie amară — Atunci spune ce o fost cu legioana? Pen-i tru ce ai vrut să ruculezi ficiori de rumân pen-\ tru armata maghiară? Să vie să*lupte rumânii noştri, duşi de mână de unguri, împo- triva noastră? Ei, află că asta numim noi vânzare de neam... BĂLCESCU voit şi liniştit. . Tot ceeace am cerut, am discutat şi mai ales ceeace am izbutit, atât cât mi-a îngăduit trufia criminală a lui Kossuth şi a oamenilor Iui să izbutesc — şi atât de târziu — este trecut în protocoale şi întovărăşit de documente. A-ceste protocoale şi documente am vrut să le aduc ca un lucru recunoscut chiar de unguri, şi de aceea sunt acum aci, să vă arăt ce am adus, ascuns la piept... căci pentru asta am venit, nu ca să-mi scap o viată şubredă. Nu vreau să mă judecaţi şi nu vreau să mă judece nimeni decât pentru propriile mele acte, pentru cât am avut îndreptar conştiinţa mea interesele poporului meu şi n:mic mai mult... Am discutat leg.oana, ca să lupte alături de unguri, dar veti afla din aceste documente... MOLDOVEANU biruitor. Ei, ei, mărturiseşti: ca să lupte alături de unguri... BĂLCESCU Oh, cât aş fi vrut ca şi voi, frumoşii mei ostaşi, să luptaţi alături de unguri. Să ne organizăm şi noi românii într'o armată rânduită, adevărată, ca să cruţăm sângele roma nesc... BALINT crucindu-se. Noi, alături de unguri? Noi laolaltă di grofii? Noi în frunte cu fişpanii? téé- CÀMît ï?èîrë$cu bălcescu -187 BĂLCESCU liniştit. Nu laolaltă cu grofii, tui alături de nemeşi, ci alături de acest dârz şi minunat popor maghiar, care timp de un an de zile a învins, unele după altele, ostile Vienei, care a sângerat în bătălii împotriva a doi împăraţi deodată. Toate privirile celor ce urăsc despotismul au fost aţintiţi asupra poporului maghiar... Dar prostia grofilor şi a nemeşilor a dus la pământ marea revoluţie maghiară, cum prostia boerilor şi fanarioţilor a dusja pământ revoluţia din principate... Nu... încă nu a bătut ceasul popoarelor. BALINT nedumerit. Nu pricep cum am fi putut fi noi alături de unguri. IANCU a ascultat tot timpul, învârtind, îngândurat, pistolul pe masă. BĂLCESCU cu căldură, Va veni o vreme, peste un veac, poate şi piai târziu, când aceste două popoare nu vor putea pricepe ţieee nu au fost totdeauna împreună, dece atâta amar de vreme s'au duşmănit şi s'au înjunghiat de câte ori le-a venit la îndemână... Se zice că în Africa este o tară unde împrumutătorul se plânge şi cere să fie condamnat datornicul, iar pedeapsa este că judecătorul îl leagă pe vinovat cu un lanţ de fier chiar de piciorul celui care i-a dat banii. Unde merge unul trebue să meargă şi celălalt... chinuindu-se unul pe celălalt, fără nicio noimă... Aşa i-a legat Dumnezeu pe români şi pe unguri... — scoate delà piept un pachet de acte — Iată, lancule, aci documentele de care am vorbit... Le vei citi şi vei vedea că şase luni am nevoit în tabăra ungurească numai ca să obţinem drepturile ipe care le-aţi cerut delà început... Este lămurit cu grijă că în niciun caz legioana nu va lupta împotriva poporului român... a moţilor... Dimpotrivă, scrie aci că lancu va frece în fara îh fruntea oştirilor româneşti ca un general recunoscut de ei, de unguri şi ca un descal'cafor de tară nouă românească, recunoscut de noi, ca să mântue Principatele de robie... Fireşte, mintea i-a venit lui Kossuth prea târziu» A priceput târziu că dacă avea poporul român alături,* nu împotriva lui, alta ar fi fost soarta războiului...Dar azi nu mai e nimic de făcut... MOLDOVEANU izbucneşte tremurând de indignare. Ce stăm noi să ascultăm asemenea vorbe de clacă?.. Cum îndrăzneşte acest om să ne^ mai spuie, azi, că trebuia să fim alături de unguri? Dar unde sunt ungurii acum? învinşi, sdrobiţi... Generalii lor, prinşi, aşteaptă în temniţă să li se puie ştreangul de gât... Kossuth şi miniştrii lui sunt fugari la turci... Iar noi suntem tot aci, neînvinşi, alături de steagurile împăratului, tari ţe* direptul nostru câştigat prin vitejia şi credinţa noastră... Cum mai poate acest om întortochia vorbele când totul e terminat şi planurile sunt acum fapte care grăiesc?.. Unguri sunt învinşi, ^îngropaţi ca neam şi noi suntem alături de împăratul 188-----"------—— camil petrescu 1| învingător... Să tacă odată — se uită la Iancu, -I dar acesta e mereu pe gânduri. \ BĂLCESCU amar, privinău-i îndurerai. 1 Ah, dacă înţeleg bine bucuria voastră, sun- |ţ teti mândri nespus că ati ajutat pe împărat să înfrângă pe unguri?.. Sunteţi mulţumiţi că w ungurii sunt la pământ şi noi românii suntem | umăr la umăr cu împăratul? Vă şi vedeţi în fruntea ospăţului biruinţei, salutaţi de acel despot pentru care s'a risipit fără socoteală sângele moţilor noş'ri?... De acum... vă socotiţi deschisă dinainte o cale frumoasă, imperială. Ah, cât vă înşelaţi... Fraţi din ţinutul Arieşu-lui şi al Zarandului, iată ce vă spun eu: Djşs-potii n'au inimă şi n'au cuvânt ide cinste... Tăria lor silă *e şi minciună mereu întoarsă... Nu voi veţi fi oaspeţii iubiţi ai petrecerii împărăteşti... ci poate tocmai ungurii care le-au lovit cu sabia labele lor hrăpăreţe... Ţinuţi la uşă, alungaţi cu dispreţ de veti cere, o, amarnic vă veti căi, fraţii, mei, că ati avut încredere în obrazul împărătesc... că ati fost aţâţ de mândri să fiti între doi împăraţi — ia fluierul din mâna lui Dincă îl cercetează trist şi întoarce o privire grea asupra lui Iancu — Frate Ian- j cule, eu multe zile de trăit nu mai am- Plec acum în pribegie, dar eu îti spun că tu vitea- \ zule, tu tovarăş al împăraţilor, vei pribegi la j fel cu mine şi vei plânge cu plânsul codrilor, vei jeli, cu jalea acestui fluier nenorocul nea- \ mului românesc — i-l întinde — Păistrează-1. | se uită cu o dragoste îndurerată la ei. O, j vă vor mai pălmui obrajii oamenii despotilor. jk — s'a întors să plece, apoi simplu — Vreau *',P să ştii că între acele hârtii este şi scrisoarea BAL ce scu---——189 pe care a scris-o către maiorul Csotac înainte de moarte, acel bărbat fără frică, Buteanu.. Nu ştiu dacă o ai... Eu am căpătat-o, am piis-o de mi s'a tradus din ungureşte şi am trimis-o s cu un tovarăş bun la Constantlnopol, pentru ca ea să fie păstrată pe vecie în arhiva neamului românesc şi cunoscută tuturor — s'a întors — Cu bine, frate... IANCU mereu pe gânduri, dar hotârît. Să se aducă merindea şi aşternutul. Acest cărturar este oaspetele nostru... aşa cum am zis... TABLOUL XIII In Martie 1850, la Paris, întro cameră modestă, mobilată, în care locueşte Bălcescu. El slăbit de boală, îngândurat, e acum în halat pe o canapea. scena i BĂLCESCU, ARAPILĂ ARĂPILĂ intră în costum de voiaj, cu macferlan, cu umbrelă, ducând cu oarecare greutate un mare geamantan, pe care-l trânteşte în mijlocul odăii şi se aşează pe el; ved: pe Bălcescu încă neîmbrăcat, îl ceartă contrariat. 4 \ Ai fost la bancă? Au sosit banii? ' BĂLCESCU palid, istovit, stânjenit. Nu ştiu. N'am izbutit să mă dau jos din pat... ARĂPILĂ speriat. Nicnle, ti-e atât de rău? Mi s'a părut ieri că eşti mai bine... BĂLCESCU abătut. - Ploaia... ploaia asta care nu se mai sfâr- I iAtejsseu —- —^^^^^ — I şeşte... Am ascultat-o toată noaptea... Am a- I dormit numai către ziuă. j ARĂPILĂ J De mult n'a mai fost un Martie atât de ţ ploios..* f BĂLCESCU Câte nădejdi pusesem în primăvara asta... — priveşte surprins geamantanul — Dar ce ti-a venit să-ti aduci bagajul? ARĂPILĂ Nu mai aveam unde să stau... întemeiat pe spusele lui Grhica am dat de acum două săptămâni drumul la cameră. Proprietăreasa a închiriat-o de ieri după prânz. Am venit cu om-nibusul că nu am avut nici bani ide birjă... Uite, l-am urcat singur cinci etaje... Şi acum-tu îmi spui că n'ai bani. Cei facem, că la 12 se închide banca? BĂLCESCU D#te tu să vezi măcar dacă mişelul de Grhica mi i-a trimis. Eu m'am făcut destul de râsul funcţionarilor întrebând mereu, dacă nu ( mi-au sosit bani dela Constantijjopol... ARĂPILĂ se împiedecă de geamantan^ îl duce furios în coif. Omul acesta este nebun. Dece îti tot scrie „ti-am trimis azi 400 de galbeni" când el numai, are de gând să-i trimeată? ¿AMlt PÉTkÉSCU BĂLCESCU Are intenţii bune... Nu face decât o greşală de gramatică. Pune trecutul în locul viitorului condiţional — cu ciudă — De mi-ar fi trimis măcar şahul. ARĂPILĂ Dacă aşa stau lucrurile eu nu mai plec la Viena, Tot n'am unde să mai stau... Mă mut undeva la tară. Scap şi de creditori. M'am să-* turat să mănânc doar odată pe zi. BĂLCESCU obosit Arăpilă, nu te mişeii şi tu... Lasă calambururile* Ai să pleci negreşit. Am ştiri noi dela Magheru, că Avram lancu este la Viena arestat, împreună cu prefecţii Axente Sever şi Balinf. Trebue să le dăm ajutor. Trebue^ să organizăm neapărat pe transilvăneni azi când sunt în price; cu imperialii... Sunt acum copţi pentru'o Federaţie a popoarelor robite. Arăpilă, poate că în vara asta să avem o revoluţie comună a ungurilor, slovacilor, polonilor şi românilor. Gândeşte-te Arăpilă şi roagă-te lui Dumnezeu, trădează-ti pe frăţâne-tău bel negru. ; i ARĂPILĂ^ încăpăţânat, bând un pahar de apă. Fără 160 de galbeni nu plec. BĂLCESCU Cum vin banii dela Ghica, ai 160 de galbeni şi pleci... 6 á l CÉSCV 103 ARĂPILĂ Tu mai crezi în minuni? Ar trebui să cauţi în altă parte. BĂLCESCU In altă parte la cine? Că toţi emigranţii la un loc nu pun pe masă 50 de galbeni? ARĂPILĂ Nici 20... BĂLCESCU Atunci? ARĂPILĂ Iar creditorii nu mai dau un bau. BĂLCESCU Atunci, . Arăpilă? ARĂPILĂ Am încercat... Sunt fioroşi... BĂLCESCU teri unul m'a ameninţat cu închisoarea... Cu burghezia franţuzească nu se glumeşte în chestiuni/le bani... Ascultă-mă pe mine... Singura nădejde este în Ghica, unicul căuzaş roman care şi-a deschis, şi îşi deschide, bai erele pungii pentru ches iunj naţionale... I-am scris 1G5 — 13 194- .-----—------camîl petresou acum zece zile din nou, că ara fost chemat de lordul Palmerston la Londra, în urma rnemo rândului ce i-am înaintat anul trecut când am jl fost acolo. Ghica este prea versat în diploma-ţie ca să nu ştie ce înseamnă acest lucru pentru viitorul Principatelor. Va scoate bani din piatră seacă şi ni-i va. trimte... AHA PI LA sceptic. Nici ţie nu o să-ţi ajungă 250 de galbeni pentru acest voiaj la Londra. Rămâi iar ama net acolo, ca an... — brusc cu tonul scăzut — Ai ceva de mâncare? N'am mâncat de ieri. BĂLCESCU nervos. Nu. PORTĂREASA intrând: Domnule Bălcescu, azi îmi daţi să târguese de ale mâncării, că am drum la piaţă? BĂLCESCU încurcai. Sunt bolnav madame Piou şi doctorul mi a recomandat să nu mănânc nimic câteva zile. PORTĂREASA bombănind. Mă mir... Doctorul dumneavoastră nu vede că slăbiţi din zi în zif O supă grasă, o găină rasol nu ar putea să vă facă rău. ARĂPILĂ topit O supă grasă, o găină rasol. (Portăreasa Va văzut, cu coada ochiului). BAtCESCU -------------—---------------- -------------------------------195 BĂLCESCU îmi pare rău madame, dar trebue să ascult sfaturile doctorului. PORTĂREASA bombănind mereu. Mai bine aţi asculta sfaturile stomacului, că el ştie mai bine ce vrea — iese. \ BĂLCESCU Si când mă gândesc că bietul doctor mi-a m recomandat un litru de lapte de capră dimi- neaţa şi câteva mese pe zi... PORTĂREASA se întoarce. Uf, că tare sunt uituca. Venisem să vă spun că un domn cu bărbuţă întocmai ca a Prezidentului vrea să vă vorbească. ARĂPILĂ speriat. E încasatorul librăriei... Madame, spune-i că domnul Bălcescu nu este acasă. BĂLCESCU nemulţumit. Cum o să-i spună că nu sunt acasă?.. Detest asemenea procedee. Minciuna îmi inspiră o-roare. ARĂPILĂ Şi mie... dai' mai multă oroare îmi inspiră un creditor... Spune-i madame că nu este acasă, fiindcă domnul este bolnav şi nu poate primi pe nimeni... Absolut pe nimeni. 196~ camil petrescu PORTĂREASA (republicană). Foarte bine... Am să-i trântesc uşa în nas Prezidentului. ARĂPILĂ De comun acord... BĂLCESCU Toate aceste chestiuni de bani sunt penibile... Dar mai ales minciuna... ARĂPILĂ Lasă, iasă că ştim noi cum o deteşti... O săptămână întreaga ne-ai povestit cum i-ai dus ne nemţi când ai plecat dela Avram lancu. Nu-ti mai aduci aminte cum îi scriaî nevestei lui Ghica „Hourah Madame Ghica... Enfonces Ies Schwartz-Gelbes nar un Dieu tout puis-sant... le Menonge... Ehe,.. „Zeul Minciună4'.., BĂLCESCU Este uşor şi de prost gust să mă pui în contradicţie cu mine însumi. Te rog ca pe viitor să renunţi la acest joc. Am intrat în Ardeal în cercul imperialilor, hotărît să mor şi atunci eram eu, cel din zilele hune... Când ara înţeles că nu voi avea prilejul să mor eroic, spectacular, am întors roata şi am recurs înspăimântat la toate tertipurile ca să ies din cerc şi să-mi salvez pielea. Asta sunt... Prilejurile mari mă înaltă, împrejurările meschine fac din mine un ins mărunt, meschin... La harta cu proştii şi răii devin şi eu rău şi prost — brusc bălcescu -197 încleştat, gândul morţii i-a înfipt un junghi în inimă, reia apoi încet, abătut — O, de-ar da Dumnezeu ca în ceasul morţii să fiu cel ce se arunca printre avanfposturi la Deva, iar nu cel care se bâlbâia de frica în biroul poliţistului din Viena — scoate ceasul, se uită, apoi alarmat — Aproape 11, Sarsailă sboară la bancă, peste'case... peste grădini şi vino repede înapoi . scena îi Aceiaşi, LORD STUART ARAPFLĂ se reîntoarce speriat conducân-dn-l pe lordul Stvart. Poftiţi Milbrd, poftiţi... (Vine lângă el) Nicule, lordul Stuart... BĂLCESCU foarte surprins, orânduin dn-şi îmbrăcămintea. Aci, la Paris, milord? Mă pregăteam să vă caut la Londra.., ARĂPILĂ îngrozit de ispravă, în şoaptă. II îmbrâncea madame Pion pe scară. II socotea creditor... Când el mi-a spus cine e, mi-a venit rău... BĂLCESCU Au... 19g--------_--------„- camil pftrescu, ARĂPILĂ plecând. Pe minei vă rog să mă scuzaţi, am un ren-dez-vous grăbit... (se salută, el iese).^ LORD STUART rece, nervos, politicos. 'Am impresia că sunt puţin indiscret... Vă rog să mă scuzaţi, domnule Bălceseu... BĂLCESCU O, milord, îmi pare nespus de rău că v'aţi deranjat de prisos. Tocmai mă pregăteam să viu eu la Londra, să dau lordului Palmerston explicaţiile de care are nevoie... LORD STUART încurcat puţin. Da... Da... — ocolind — Ştiţi, domnule Băl eesciu portăreasa d-voastră are humor, Mi-a spus: „Deşi nu aveţi mutră de creditor, tot vă poftesc să plecaţi"... BĂLCESCU Portăreasa noastră este într'adevăr spirituală... Este o franţuzoaică, milord. Ea mă apără de prieteni, cum mă apără de cei care mă urmăresc pentru bani. LORD STUART Nu trebue să vă simţiţi stânjenit din nricina dificultăţilor financiare... Nu este atât de compromiţător să ai încurcături băneşti când eşti exilat, BÂLCHSCU--------------------— Î99 BĂLCESCU ! Trebue să vă mărturisesc că întreaga emigraţie românească stăm foarte prost în privinţa banilor... ' Suntem foarte stânjeniţi în ceeace întreprindem... Este, trebue să vă spun \ şi unul dintre motivele pentru care nu am [ putut veni la Londra. j LORD STUART )t Cunosc toate aceste dificultăţi ale emigra-/ ţiei române, cum să vă spun? în amănunte,,, j Le cunoaştem, cred câ> înţelegeţi cum, încă de anul trecut, când aţi fost la Londra... BĂLCESCU Sincer vorbind nu prea înţeleg cum... LORD STUART < Ni s'au adus fireşte ia cunoştinţă şi polemicele dmtre d-voastră. Acuzaţiile pe care vi le-aduce domnul Eliade. : BĂLCESCU rămâne consternat. [ Dar... LORD STUART Ei a vorba dacă nu mă înşel de anumite acuzaţii de reţineri de bani.,. Ba de 600 de ludovici, -da de 2000, etc. — surâzând — De ţ anumite provocări la duel... între d-voastră şi generalul Tell... ori domnul Eliade... ] 200- CAMlL PETkESCt) BĂLCESCU sar cast-it. pal cescu ____________.__ Dar Milord, cunoaşteţi, văd. toată istoria icvolutiei române... Alunei ştiţi desigur că o comisie de anchetă" a limpezit cu totul această chestiune..? LORD STUART Fără îndoială... De alttei pot să vă asigur că nimeni nu a luat în serios, nici chiar printre emigraţii dvs. cu care am vorbit, asemenea acuzaţii. i BĂLCESCU Cu atât mai bine, milord. De altfel este probabil că urmând să primesc c-zi banii necesari, voi putea pleca mâine, chiar, la Londra. LORD STUART Nu se pune asti'el chestiunea, domnule. Băl-ceiscu... Este (Lla s'no înţeles că v'aşi fi stat eu, amical, oricând la dispoziţie şi aci şi la Londra... însă... BĂLCESCU 'I Milord, faptul de a f 1 fost de câteva ori împreună în saloanele politice din Londra şi de -a fi obţinut prin d-vcastră o interpelare dorită, nu-mi dă calitatea de a primi dela d-voajstră astfel de servicii... De altfel, aşa cum v'am spus, este probabil că încă azi voi avea banii necesari ca să pot pleca mâine la * Londra... ------------- —--------—201 LORD STUART rece. Dar vedev-i, i 0-1 încă o dificultatea^ B^esr;u... mai este BĂLCESCU Nu înţeleg*ce vreţi să spuneţi... LORD STUART Mai e^te o piedică- în calea plecării, d-voas tra la Londra... şi asta, reală. BĂLCESCU Vă repet, milord. că nu înţeleg ce vreţi să spuneţi... LORD STUART încurcai, mereu. Vedeţi, lordul Palmerston are cunoştinţă de un anumit „Comitet secret"... BĂLCESCU o clipă surprins, caută sa phi-ceaşcă jocul. Un comitet secret? LORD STUART Da, da, un comitet „secret" ~ apasă cu-vântul. BĂLCESCU calm, t^rfgŞ^ Nu-1 cunosc,.. 202 camil petrescu LORD STUART surâzăyâ. . -i ^ \ .^.tur prin teui- Aveţi o reputaţie.^^îcescii".'. Dar înţeleg: se perament, t\}SM\ ea acestea-, când nujmteţi î?pune nici da, nici nu. Ar fi însă cu atât mai ciudat să nu-1 cunoaşteţi, cu cât sunteţi nu numai unul dintre iniţiatorii fui... dar... BĂLCESCU voit. w Vă repet că nu cunosc un asemenea comitet secret. LORD STUART Atunci daţi-ini voie să vă citesc lista celorlalţi membri ai acestui comitet. Pentru Ungaria: generali Klapka, Teleki, Pulski; pentru Polonia: prinţul Lubomirscki şi contele Braniki: pentru iugoslavi... BĂLCESCU nevoii să întrerupă. Şi ce scop ar avea acest comitet secret, dacă există cumva ? LORD STUART După cum ştiţi, el urmăreşte desmembrarea imperiilor turc şi austriac şi înfiinţarea unei „confederaţii orientale", de state libere înăuntrul ei... BĂLCESCU Presupunând**că acest comitet există şi că ar avea scopurile pe care i le atribuiţi, întrucât «alcescV ------ -203 ar stânjeni pe englezi o asemena confederaţie orientală! ,ORI) STUART Pentru moment Anglia este foarte interesată în menţinerea unui echilibru european/ iar pentru aceasta ea se bazează pe" menţine! rea celor două imperii... cel turc şi cel austriac. BĂLCESCU Dar sunt două imperii în descompunere... LORD STUART Aceasta este azi politica guvernului Augustei noastre Suverane... Mai târziu poate fi altfel. Mai este un lucru, domnule Bălceseu... Cuveni ui englez lasă liberă pe teritoriul său expresia oricărei opinii — apasă cuvântul — Domnia voastră însă aţi desfăşurat la Londra o — apasă -cu tâlc — activitate care a depăşit eu mult domeniul simplei opinii. Aţi frecventat anumite saloane, aţi organizat interpelări în ambele Camere, aţi dat informaţii şi articole nesemnate în ziarele engleze. Aţi luat contact nu numai cu Mazzini, dar şi cu Louis Blanc. Acum pregătiţi cu Mazzini înfiinţarea unui Comitet pentru — a pasă — „Solidaritatea revoluţionară a Europei" — reia parcă obosit — Sunteţi un temperament conspirativ, domnule Bălceseu. BĂLCESCU ' Dacă există acel comitet, e poate secret nu- gQ4---------------- ------ - --------— CAMIL PfitRESCU mai fiindcă ungurii au pretins acest lucru... Le e teamă de ai .lor... Nu vor să treacă drept „răi unguri"... — după o pauză lungă — Atunci, milord, vom delega un alt membru al emigraţiei care să întregească memoriul .ce îl interesează pe lordul Palmerston. Ce ziceţi de domnul Dumitru Brătîanu? PORTĂREASA intra,ui. Este afară o doamnă atât de frumoasă, că nu-mi vine s'o las să plece... N'am mai văzut-o încă. LORD STUART Oh, dar eu nu vreau să vă privez de o asemenea vizită plăcută, plec. La revedere. PORTĂREASA introduce pe Măria Can-tacuzino, care răspunde cu o înclinare uşoară a capului, salutului lui Stuart şi se duce spre fereastră, BĂLCESCU La revedere milord şi luaţi notă, vă rog, că deşi le-am fi dorit, sprij nul, nădejdea noastră nu cbte totuşi, în guverne şi diplomaţie. Noi credem că e mai bine să vorbim dela popor la popor. BĂLCESCU -205 scena iii BĂLCESCU — VAS1LE ALECSANDRI — MĂRIA CANTACUZINO orânduia florile aduse, în vasul de pe masă, în timp ce el conducea pe lord Stuart — Am aflat dela Bazil, că de trei zile eşti bolnav în casă... şi am venit să te cert. BĂLCESCU care o priveşte lung, cu admiraţie. Cum poţi să aduci atâta lumină, de pe o stradă ploioasă, noroioasă, într'o încăpere atât de tristă? . MAR IA făcând u-se că nu a înţeles. Din seră... Sunt garoafe de seară. „ BĂLCESCU Nu, lumina este în dumneata... MARJA A, nu, mulţumesc, nu vreau condimente... t BĂLCESCU \':y"Ct "-\ . ; Dar sunt nespus de sincer...* of %£Q 'r*y \;, / MĂRIA f^Pr Oh, sinceritatea dumitale eu^feilBfeiJe este cunoscută... De câte ori te faci plăcut unei 206 CAM ÎL PETRESCU femei frumoase urmăreşti un scop... Ei, bine. eu informaţii politice nu-ţi pot furnisa, relaţiile pe care aş putea să ţi le fac, le ai de mult, iar pentru comisioane revoluţionare nu sunt aptă. BĂLCESCU mânios eu simpatie. Asta este părerea d-voastră despre ini ne f MĂRIA Nu, este şi mai rea. M'a amuzat foarte mult când mi is'a spus că la Londra erai foarte asiduu în saloanele doamnei Gibson, care te credea îndrăgostit de ea. A fost foarte desamă-gită când a aflat că te interesează de fapt soţul ei, membru al Camerei Comunelor, ca să-ţi facă o interpelare în chestia Principatelor dunărene. BĂLCESCU Să zicem că aşa a fost la Londra, dar d-ta eşti creată de Dumnezeu într'o clipă când şi-a simţit vocaţie de pictor... MĂRIA Drept să-ţi spun, astă iarnă am crezut însă că e altceva... Şi am fost... puţin geloasă pe Anica Ghica... BĂLCESCU mirat, surprins: Geloasă! bălcescu------------------------------------- ---------------207 MĂRIA Dela Crăciun si până deunăzi, când a plecat cu barbatu-său în ţară, te-a crezut toata lumea prins în mrejele acestei frumoase moldo-vonoe. Pe urmă s'a văzut că nu urmăreşti decât isă-1 faci pe Vasilică Ghica partizan al unirii Principatelor, iar pe^ ea propagandista dumitale la Galaţi şiJa Iaşi.. BĂLCESCU Doamnă, trebue să mărturisesc că înttfade-^ văr acest lucru l-am urmărit.... MĂRIA Dar ce, fruntaşii moldoveni nu doresc „unirea"? BĂLCESCU Ba da, însă devenind buni români, le e teamă să nu fie socotiţi drept rai modoveni.. Aşa cum sunt eu socotit rău piteştean. MĂRIA ironica. Prin urmare... Ana Ghica... ? BĂLCESCU Dar protestez cu îndârjire că m'aş fi prefăcut îndrăgostit de ea... Mi-a plăcut mult şi atâta tot... Ana Ghica este Q femee încântătoare, 208------------------------........--------------- camil petrescu Ş MĂRIA ? Da, este frumoasă, dar aş vrea să ştiu ce f ti-a plăcut anume la ea. :s BĂLCESCU N'ai să crezi. Gura ei mare... MAMA Spune... BĂLCESCU Gura ei mare şi cărnoasă, când râde cn toţi dinţii. MARI A Drept să spun asta cam scandaliza pe franţuzoaice, care preferă gura mică şi surâsul abia schiţat... BĂLCESCU surâde. Melancolia romantică.. Dentistul meu mia explicat că aceste femei misterioase surâd, numai din pricina că nu mai au dinţii din faţă. In asemenea condiţii, fireşte că este preferabil o gură mică. Dar desigur că peste un veac, când dentistica va face progrese, si ranepoatele lor vor râde cu toţi dinţii. MARJA Au dreptate prietenii dumitale când spun ca eşti rău... BĂLCESCU---------------------------------'--209 BĂLCESCU a luat o garoafa pe care o priveşte $i o miroase eu patimă. Spun ei asta? — stă pe gânduri — Primăvara şi toamna au dreptate. MĂRIA Da — arată o carte de pe masă — Ce-î asta ? ..Question economique des Principautes....". BĂLCESCU O lucrare a mea despre care se va vorbi şi peste un veac. O lovitura de bardă... MARTA privindn-1 maliţioasă. Rău şi încrezut. BĂLCESCU Trebue să recunosc că uneori am o exce lentă părere despre mine. MĂRIA Aşa dar recunoşti că nu eşti modest? De aceea cauzaşi! d-tale se tem de dumneata. BĂLCESCU N'am zis asta,,. Ce are a. tace buna părere despre sine, cu modestia? Poţi să ai o extraordinară părere intimă despre tine, şi să te mulţumeşti cu puţin. Să. fii modest, adică bp-sit de ambiţie. Uite, Ion Brătianu. Nu La auzit nimeni lăudându-se vreodată, pe el însuşi. Dar intr'o zi, vor şti fraţii cauzaşi ce în- 210- camil petrescu seamnă ambiţia, ambiţia devorantă a lui Ion Brătianu, acest neastâmpărat .agitator. MĂRIA Crezi că Ion Brătianu nu este patriot? BĂLCESCU aruncă garoafa pe masă. Ce importanţă are aista? Toţi oamenii, în afară de rare excepţii sunt patrioţi şi sunt credincioşi. Important este, cum eşti credincios şi cum eşti patriot — precizând — Brătianu Ion, este un patriot şi un credincios burghez... 4 3 | MĂRIA Cred că femeile iubesc la d-ta tocmai aceste năsdrăvănii, în care lucrurile sunt întoarse pe dos.. Explică-mi şi mie.. _ BĂLCESCU / Burghezul face din măsura fericirii lui personale, condiţia fericirii patriei. Când îi merge lui bine, totul e bine. Dacă este negustor de căciuli şi cojoace, el îşi frealjă pios mâinile: „frumoasă iarnă, de treizeci de ani nu s'a pomenit un viscol ca ăsta/4 Dacă este negustor de cărămidă, se închină plin de evlavie: „Mulţumesc lui Dumnezeu, acesta este al treilea an de .secetă". Dacă revoluţia reuşea, cred că în-tr'o zi, dintre noi toţi, singur Brătianu, cu ambiţia lui crâncenă şi tăcută, ar fi izbutit să facă un partid. Şi poate îl va face. Va fi un partid de oameni bogaţi, care îşi vor freca ÂtCESCU --- -211 ^ mâinile, fericiţi: „Slavă Domnului, Ţara românească este o ţară bogata şi fericită'1. MĂRIA mirată... Ai o părere atât de proastă despre Ion Brătianu...? BĂLCESCU Nu numai despre el, despre toţi cei care au dirijat Revoluţia; despre mine mai ales... Am fost adevărate nulităţi.. MĂRIA Ce are a face? Revoluţia putea să nu izbutească până la capăt şi totuşi conducătorii ei să.fie bărbaţi de merit. BĂLCESCU Cecace spui este o absurditate... Valoarea oamenilor politici, a militarilor şi a celor ce se suie în copaci se judecă numai după rezultatul-final... Cutare străluceşte ca un geniu la prânz, iar seara se dovedeşte un idiot tern... Am făcut toţi greşeli prea mari pentru ca poporul român să nu fie aruncat îneăodată de pe scara istoriei. MĂRIA prinsă în joc. Spune-mi, ce greşeli... BĂLCESCU Vezi ce nedreaptă eşti? Mă învinovăţeşti că âi2 - — ----------------------- CAMlt PETkESCU nu fac decât politică şi acum mă sileşti dumneata să discut politică... MĂRIA ] Pentrueă sunt femeie, sunt curioasă şi inconsecventă... BĂLCESCU rezistând, au o pedanterie, voită. Dacă Revoluţia nu a izbutit este că nu erau incă realizate condiţiile obiective ale ei... Sunt însă uneori reuşite norocoase, care anticipează aceste condiţii... Ar fi putut să fie poate cazul revoluţiei noastre, clacă, de pildă eu şi prietenii mei, nu eram atât de modeşti, dacă am fi solicitat rolurile de răspundere, dacă nu ne-ar fi fost teamă să nu trecem cumva drept ambiţioşi. (Dar fără voia lui e prins şi devine nervos). De nu făceam din pricina \asta, atâtea greşeli. Al ARIA Este ameţitor cum întorci d-ta lucrurile.. RĂLCESCU Nu. E destul de limpede. Una din cauzele nereuşitei Revoluţiei este că am pierdut primele două săptămâni — brusc nervos, agitat cele hotărîtoare, nefăcând nimic, decât .discursuri şi luptând cu Odobescu şi Solomon care trebuiau arestaţi din prima zi. Arn început revoluţia cu un iz de comedie, de jumătăţi de măsură, datorită angelismului lui Eliade. bălcescu---------------------~— • -7.7-âî3 A fost o greşeală acceptarea lui Eliade la roluri ele conducere, primirea lui in societatea Frăţia. Dacă nu mi-era teamă că voi trece drept ambiţios, aş fi votat contra primirii lui şi nu ar mai fi fost vorba de Eliade în conducerea revoluţiei. MĂRIA Cum, socotiţi că numai din pricina asta!.. BĂLCESCU Nu, evident, am făcut şi alte greşeli... MĂRIA ?/ urmărea cu interes, dar in ace-laşi timp parcă speriată de agitaţia şi oio-lenţa lui. Domnule Bălceseu... BĂLCESCU în fierbere continuă. Ah, v'am spus că nu vă interesează aseme nea. fapte şi întâmplări, ca o să vă plictisiţi,. MĂRIA Mă interesează cât nu-ţi închipui, 4ft£. Ulă îngrozeşte fierberea asta a dumitale... Te rog vorbeşte mai liniştit, aşează-te,*aei laf masă... BĂLCESCU Nu pot gândi aceste lucruri, fără să nu mă * cuprindă din nou furia şi desnădejdaa... Dacă ai şti cum mă mistui în nopţile de insomnie, verificând mereu ee-a fost... căutând locurile 214-------—--------~----------camil petrescu aude au fost cotiturile greşite — iar cuprins de furie — Ah, câte greşeli am făcut... Ascultă, ca să nu devenim suspecţi de iacobinism, am lăsat „Frăţia" în umbră, în desagregare, în loc s'o înzestrăm cu o garda proprie; un organ de luptă, care f-ă-i aducă la îndeplinire liotăr rile ei, peste capul guvernului, care şi aşa era désarmât, şi tot timpul în aer, gata să fugă în orice clipă. Dacă ani fi avut o asemenea gardă, dacă am fi avut în Bucureşti, in locul regimentului lui Solomon, regimentul lui Radu Golescu şi pompierii lui Zăgănescu, retragerea înarmată spre Rucăr, nu ar mai fi semănat cu o fugă nenorocită de derbedei goniţi din urmă. Dar mai presus de toate, un organ executiv al „Frăţiei" ne-ar fi permis să nu mai aşteptăm convocarea Constituantei, decretând din prima zi votul universal şi împroprietărirea clăcaşilor. Votul universal şi împroprietăirea clăcaşilor ne-ar fi înlesnit apoi eroarea unei armate nationale populare Cu care am fi dus, la nevoie, un război de partizani în munţi, alături de revoluţia maghiară care avea să izbucnească iar, peste câteva luni. Am fi fost şi alături de Avram Iancu, căci altfel am fi discutat cu Kossuth în numele unui popor de opt milioane de oameni, (a căzut istovit pe scaun, reia încet). Azi, am fi avut România visată de toţi. MARIA Şi aşa, nu va mai fit BĂLCESCU Va fi, cu certitudine, fiindcă nimic nu poate balcp5cu ~~—------ 215 împiedeca un proces istorie, dar va fi cu o întârziere de cel puţin un sfert de"veac si poate pe baze mai puţin solide — râde palid — Fii liniştită... Doamnă... Tot prietenii dumitale. fraţii noştri cauzaşi... şi Alecsandri... şi Q-o-lestii şi Brătienii şi Chica îşi ceilalţi vor fi pe rând miniştri şi prim-miniştri în viitoarea Românie... MĂRIA Şi dumneata? \ BĂLCESCU brusc melancolic. Eu? Ţi-am spus: România va fi în douăzeci si cinci de ani. nu în douăzeci şi cinci de luni.. — cu tristetă — Eu? eu? Eu nu ipot porunci acestui trup să dureze până atunci. MĂRIA vine lângă el. apoi cu accent adânc, cu o caldă 'dragoste. Dar eu, da, eu îţi pot porunci dumitale... Ascultă, până în trei zile fă-ţi bagajele. Părăseşte totul. Mergem într'un orăşel de munte cu climă sănătoasă. Trebue să înţelegi că eşti * grav bolnav, dar că odihna serioasă, o bună îngrijire, o viaţă ordonată îţi vor reda întreaga sănătate...- Cunosc un orăşel, lângă Totilon. Hyeres.., '* PORTĂREASA intră cu o faţă de mas&: cu o tavă cu două tacâmuri si începe serioasă să puie masa, în timp ce Măria trece spre fereastră- Pot să pui masa? — ------- cam ii, PETRESCU BĂLCESCU surprins cu totul,'mirat. Dar?.. PORTĂREASA şir tată. Nani găsit: muşchi cym mi-aţi cerut... O să vă mulţumiţi cu o supă grasă şi cu un rasol de gamă. S'a dus şi barbatu-meu să aducă un litru de vin negru — îi face discret cu ochiul lui Bălceseu, care nu-şi revine — Că n'o s'o lăsaţi pe doamna să plece pe ploaia asta?.. BĂLCESCU încurcat. Vream să... ARĂPILĂ intră triumfător pe uşă, n/o vede pe Măria. Au sosit banii... Trei sute de galbeni dela maică-ta — vede apoi pe Măria, vede masa pusă şi rămâne încremenit. PORTĂREASA cu aluzie către Arăpilă Nu sunteţi de părere să pun trei tacâmuri? ARĂPILĂ surâzând, Excelentă părere.., BĂLCESCU copleşit de duioşie şi recn noştinţă. Dela maică-mea... — apoi regăsindu-se. amuzat încurcat — Vream să vă spun, doamnă, să vă uitaţi bine la prietenul meu Alecu Grolescu Negru.. Va fi şi el într'o zi prim-ministru în ţara românească. TABLOUL XIV Sfârşitul lui Septemvrie .1852. Pe puntea pi-roscafului aus'riu „Marîa Dproth<>aiila Galaţi ancorat la schelă. E o după amiază înnourată, apăsătoare. Coşul vasului este în stânga... în dreapta BĂLCESCU stă într'un scaun lung <ÎS~TT5tână, innăluH în pături, nemişcat, scrutează cheiul portului, depărtarea. E ros pe toată faţa; obrajii, fruntea şi orbitele i-au devenii urni osoase... Are paloarea pământie a celor pierduţi.-- SCENA I BĂLCESCU - VASILE ALECSANDRI — DOCTORUL ION CANTACUZINO . ALECSANDRI intră pe uşa de sub scara de metal, apoi oprindu-se puţin m stânga cu > doctorul. Mi s'a spus ea azi noapte n'a dormit în cabină... Că a stat tot timpul pe punte, aşa ca 1 acum... Mare imprudenţă... DOCTORUL cu tristele. Starea lui este atât de gravă, că asemenea nesocotinţă nu mai are nicio însemnătate... 2l8™ camîl petrescu ALECSANDRI Nu s'a putut face nimic pentru ca să i se îngădue debarcarea? DOCTORUL Am vorbit cu administratorul judeţului..* l-am rugat stăruitor. Zice ică Domnul Moldovei ar fi fost oarecum binevoitor, dar nu putea trece peste cererea lui Vodă jŞtirbey, care este neînduplecat. „Trădătorul de neam şi de lege Bălcescu nu poate călca pe pământul românesc nici în Moldova, nici pe malul fluviu-lui măcar". Va trebui să plece chiar cu acest vapor înapoi după ce a făcut zadarnic un drum de două săptămâni, bolnav, pe vapor. AL BCS ANDR1 La ce oră pleacă piroscafulf DOCTORUL Peste o jumătate de oră... Este dureros că ei aşteaptă pe mama şi pe sora lui... Nici nu am curajul să-i spun că nu le-am aflat la hanul poştei.. ALECSANDRI Doctore, seuză-mă, dar nu ţi-am reţinut numele.., Nici nu mi l-ai spus mi se pare... DOCTORUL încurcat. Nu are nicio importanţă... Sunt unul dintre cei care l-au văzut şi l-au auzit pe Bălcescu vorbind acum patru ani lui Fuad Paşa. Şi nu pot uita aceasta... -219 bălcescu ———"---------------——--—------- ALECSANDRI Vream să te întreb, doctore, dacă i se poate vorbi despre boala sal DOCTORUL Nu ştiu dacă bănueşte, că nu mai are mai mult de o lună de trăit, dar ştie că este bolnav, şi vorbeşte despre asta. ALECSANDRI Nu mai are decât o lună de trăit? Este atât de grav, doctore? DOCTORUL Nu mai are decât jumătate din plămânul drept... Nu-1 mai ţ^ în viaţă decât inima... N'am văzut o asemenea inimă în cariera mea... Va avea o moarte foarte grea... ---- face câţiva paşi, apoi cu un ton voit vesel — Domnule Bălcescu, pe cine credeţi că vă aduc? — îl arată — Prietenul d-voăstră, marele poet Alecsandri.,. BĂLCESCU întoarce febril capul, U vede pe Alecsandri, schiţează un zâmbet obosit, indiferent. Bazil? ALECSANDRI volubil. . Mon chetr, mon eher, ce surpriză. Când azi la han mi-a spus doctorul, nici nu-mi venea să cred i— dar nu $e îmbrăţişează, îşi dau numai v 220-----------------:----~--------" CAMIL petrescu uşor mâna — Aproape un an de când nu ne-am văzut... \ DOCTORUL Eu mă duc... Domnule Bălceseu, voi mai veni înainte de plecarea vasului... BĂLCESCU obosit, dar febril Atunci, mama-mea! DOCTORUL dezolai. Nici sora. N'au venit cu poştalionul de azi... Am întrebat la banul poştei. . 'iese stânjenii, scena ii BĂLCESCU—AL ECS A NDBI ALECSANDRI se aşează hitr'un jilţ de nade, care era alături. Frate Bălcescule, îţi mai aminteşti lecturile noastre delà Palermo? Ce frumos am petrecut eu sărmana Elena Negri.. BĂLCESCU copleşit, ca o îngâna re. Sărmana Elena Negri... A murit de tuberculoză, pe vaporul cu care intra în Bosfor.. ALECSANDRI fără să se prăpădească eu firea. A murit în braţele inele,, a fost foarte? dureros,.. Ai primit scrisoarea mea? bălcescu-------------221 BĂLCESCU puţin amar. Da, Bazil... Cum am ajuns în Constantine); pol, m'arn dus la cimitir, la mormântul Elenei Negri... ALECSANDRI Ai depus coroana, aşa cum te-am rugat în scrisoare? BĂLCESCU Fii liniştit, Bazil... Am confecţionat „regretele eterne" conform prescripţiilor tale: din cositor argintat, ca să fie mai durabile. ALECSANDRI Iţi mulţumesc, frate, frebue să-mi spui cât îţi datorez BĂLCESCU Nimic, Bazil, socotelile noastre sunt şi aşa destul de încâlcite. Ţi-an\ rămas dator nişte bani din călătoria noastră la Neapole.. ALECSANDRI Lasă, când ne vom vedea la Paris. bălcescu ; La Paris! — surâde cu nesfârşită melancolie — Tu ştii, Bazil, că s'ar putea să mor şi eu pe acest piroscaf, săptămâna viitoare, intrând în Bosfor?.. Ca Elena Negri. i. 222- camil petrescu ALECSANDRI optimist balcescu -223 Cine ţi-a spus asta? Nicule, ai să te faci bine, îţi spun eu, şi o să ne vedem din nou la Paris.. Dar mai întâi trebue să te duci din nou undeva în Sud, într'un oraş italian, cu soare mult... Acum vine toamna aci... Acolo nu e iarnă niciodată... BĂLCESCU Am fost... Am fost la Neapole... Am fost la Palermo... Iată în ce hal m'au adus,. — cu o clătinare a manei — S'a sfârşit, Bazil. ALECSANDRI acrim îngrijorat. Ascultă frates ai încercat totul? Nu se noate face nimic?... Nimic nu te poate vindeca? BĂLCESCU Nimic... decât pământul românesc. ALECSANDRI Pământul românesc? Dar clima ţării noastre este prea aspră pentru trupul tău slăbit... Orice doctor îţi poate spune asta.. BĂLCESCU Se înşeală doctorii.. Vă înşelaţi cu toţii.. M'am înşelat şi eu... Am cutreerat Medite-rana... am fost în sudul Franţei.., Zadarnic... Nimic nu mă poate face bine decât acest pământ românesc pe care nu l-am călcat de 'patru ani... Dacă mi-ar îngădui Ştirbey să cobor, aş merge pe jos până la Bucureşti pentru ca să simt pământul subt tălpi... Să mă lovesc de toate glodurile drumului.. La fiecare călcatul ă aş simţi urcând în mine o agerime sporită, care mi-ar învârtoşi ca un şarpe trupul, care mi-ar regenera la loc p.ămânii. ALECSANDRI Cum poţi să vobeşti aşa!... Aci te-ar ucide viscolele şi toamnele ploioase... Iţi trebue soare mult.. m BĂLCESCU Ce ştii tu? De unde ştiţi voi? — sare (Iepe scaun, dând păturile întrJo parte, merge la balustrada "vaporului —• Uite, vezi tu Dunărea asta mâloasă? Vezi cerul ăsta cenuşiu? De ieri stau pe punte şi m'am simţit mai bine decât pe Mediterana ta însorită. Am ascultat până âm adormit orăcăitul broaştelor astea dela Galaţi şi niciodată un concert nu m'a pătruns mai adânc — îi dă mâna — Simt că mi-a scăzut febra... ALECSANDRI Mie, drept să-ţi spun, mi se pare o nebunie să stai în Septemvrie o noapte întreagă, pe puntea vaporului... — şovăe — Crede-mă, nu poţi să spui acum că te pricepi mai bine decât doctorii. ... BĂLCESCU Ascultă, Bazil, şi înţelege... Ştii tu când CAMIL PETÎŒSCU b a l cesc u Ci C IV: r* N m ti m'ain simţit mai sănătos în aceşti zece ani de când sunt bolnav? Când am dormit o lună in bordei, în pădure, în tara Moţilor... Şi după aceeia, trei- săptămâni... cât a durat drumul până la Belgrad... Avram lancu mă sfătuise, ca să pot trece printre trupele imperiale, să mă prefac vânzător de ciubere.. Mi-a dat cincizeci de galbeni şi un car de ciubăre... iar eu cu însoţitorii mei ne-am spoit pe faţă cu funingine... Ca să nu ne trădăm cumva, ne tocmeam ou babele câte o oră, pentru doi, trei ereiţari. Era tot pe vrnmea asta, ploua şi. dorţneain pe iarbă, sub cer... N'am tuşit odată, trei săptămâni, cât a durat călătoria; iar la Belgrad, mecLcul caiemămai'văzu-ecucâteva luni înainte şi mă ştia bolnav, spunea că nu mai pricepe nimic. Ah, să mai muşte iar viscolul din obrazu! meu pe dealul Topologului, ca în atâtea ierni când veneam în sanie, învelit în sarică, la Piteşti, mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leşinat al Mediteranei... .alecsandri Cum poţi vorbi aşâi.. Nu-ţi plac porturile însorite şi parfumate ale Mediteranei? Eu aci mă «socot în exil... bălcescu Să le ia dracii' de porturi ale Mediteranei... Am crezut ^pâriă acu ri numai în ele... Azi nu pot să le mai îndur mirosul... Toate put... ALECSANDRI ironic. Atunci ce mirosui'i îţi plac! 225 BĂLCESCU Mirosurile delà noi... Mirosul de păcură. ALECSANDRI uimit, nu crede. Mirosul de păcură? BĂLCESCU aprig. Mirosul de păcură... De câteori veneam delà ^Braşov şi mă apropiam de Ploieşti, mirosul de păcură îmi creştea pieptul... E un sat la care mă gândesc adesea, Breaza.. Acolo m'aş opri, dacă s'ar ridica zidul blestemat al .exilului. Simt că numai păcura asta românească m'ar face bine.'.. ALECSANDRI Pentru asta ai ţinut atât să vii aci? BĂLCESCU Ca să încerc să rămân în ţară... fără prea multa speranţă, ele altfel, căci ştiam câino-şenio, lui Ştirbey... Dar mai mult a fost ça să văd pe mama, căreia îi duc lipsa cât nu-ţi închipui... Aş vrea să-i cer iertare pentru câtă suferinţa i-am căşunat... ALECSANDRI O aşteptai «să vie aci?.. BĂLCESCU Tiţa, când a văzut la Brăila că/mi-e oprit să ^ m - i5 226- camil petrescu cobor, a plecat acum şase zile din nou la Bucureşti, ca să mai facă o încercare pe lângă Vodă şi' dacă nu, să vie cu mama ca să mai prindă piroseaful la Galaţi. Dar se vede că nu s'a putut. Acum ştiu că am venit zadarnic, că voi muri fără s'o mai văd niciodată. ALECSANDRI Ab, nu pot îndura ca prietenul meu cel mai bun să vorbească despre moartea lui. Ar fi în* grozitor... Ah.. BĂLCESCU Nu-i nimic, Bazil. Ai să te consolezi. AU să faci probabil o poezie cu dor şi eu o păsărică şi ai să fii, apoi, iar tânăr $i ferice. ALECSANDRI Frate, nu vorbi aşa, că îmi sfâşii inima. BĂLCESCU care se uitase o clipă într'o doară spre cheiu, strigă sguduit. Uite, Sevastita... Sevastita... — vrea să strige şi nUr-l ajută vocea — Strig-o pentru mine, strig-o repede... să ne vadă. ALECSANDRI Mademoisclle Bălcesco. BĂLCESCU Uite-o, ne-a văzut — Fâlfâie cu mâna, aşteaptă ca hipnotizat, până apare. BĂLCESCU Deocamdată nu poate veni... După cules. (stânjenit) Ai mei au necazuri băneşti. TIŢA apare de după coşul piroscafului. SCENA III Cei doi SEVASTITA ALECSANDRI întâmpinând pe Sevastita On vous attend febrilement, Mademoiselle — îi sărută mâna. TIŢA abia îl priveşte, mult>umindu-i totuşi la bunăziua. BĂLCESCU palid, resemnat. Atunci? TIŢA Am încercat totul... Ştirbey nici nu vrea să audă. Luxita Floresou s'a dus şi ea la nevasta lui. BĂLCESCU abătut. Corabia aceasta mă duce deci către lumea cealaltă... — întoarce capul — Mi-am în~ 228 camil petrescu chipuit că mama nu va putea veni. Mi-a părut rău chiar că am stăruit atât s'o văd. Aţi fi putut face vreo încercare nesocotită. Dar cât aş fi vrut s'o văd. Esenţa neamului românesc întreg ar fi fost prin ea aci, într'o ultimă privire. Aş fi vrut şi să-i cer iertare pentru tot răul pe care i l-am făcut... TIŢA N'ai făcut nimănui niiciun rău. Tu eşti o lumânare de ceară sfinţită care se consumă fără oprire, pentru ceilalţi... Numai ţie ţi-ai făcut rău. ALECSANDRI văzându-se uitat. Atunci îmi permiteţi Bă vă las, aveţi desigur multe de vorbit... — lui Bălcescu— Iţi spun, scumpe prieten, la revedere, căci sunt convins că te vei întoarce în tară sănătos peste un an, doi, trei. Ce importantă are timpul? Ştiu numai că poporul român are nevoie de mintea dumitale. Sper că în Ianuarie ne vom vedea la Roma.-™ BĂLCESCU Câte luni Imai sunt până în Ianuarie. ALECSANDRI dând mâna cu Sevastiţa. Trei... — face un semn amical şi iese. BĂLCESCU Trei luni? — se gândeşte câteva clipe .— Trei luni... Octomvrie, Noemvrie, Decemvrie... bălcescu 229 t apoi imită stilul penal. S'a procedat la executarea sentinţei, condamnatul fiind scos din celulă... — schimbând gândurile. —* Tiţa, îti mulţumesc că nu ai mai pus-o pe mama pe, drumuri. TIŢA mărturiseşte, ne mai putând ascunde. Nicule, mama a venit până aproape de Brăila... dar n'a mai putut călători mai departe. A avut dureri de ficat şi a trebuit să rămână la un conac... Am dat de oameni cumsecade, care ne-au primit... Cu o brişcă a lor am pornit azi dimineaţă, eu singură, mai departe... Deaceea n'am sosit cu poşta. BĂLCESCU îngrozit. Cum o vei duce înapoi acasă? Cât va suferi... Tot din pricina mea... TIŢA ! Am făcut la Bucureşti tot ce am putut ca isă nu bănuiască nimic... I-am isipus că e vorba doar de învoirea lui Vodă, dar că sosirea] ta în ţară va fi mai târziu, că eşti deocamdată la Constantinopol... Nu scotea o vorbă... Privea numai cu un soi de îndârjire, încrun-taiă. Alaltăeri dimineaţă, înainte ide plecare am vrut să cumpăr ceva din Gabroveni... Când am venit la hanul poştei, am găs t-o acolo, cu scurteica pe ea, cu fişiul în cap. N'am mai putut face nimic. Se stătea ca o leoaică. „Vreau să^mi văd copilul... Mi-au alungat copilul"... A trebuit s'o iau în poştalion. 230- BĂLCESCU abătut. camil- petrescu Se va prăpădi... şi numai eu sunt de vină... Aproape de Brăila, singură, bolnavă... TIŢA îi pune perna la spate. Gândeşte-te la tine, nu te mai gândi la nimeni altcineva... BĂLCESCU De ani şi de ani munceşte §i adună, ca să-mi plătească mie datoriile. Si-a vândut şi din zestrea ei de fată. TIŢA N'avea nicio grijă, este fericită să-ţi poată fi de folos — încercând să glumească — Ce vrei, dacă asta e fericirea ei? BĂLCESCU recapitulând obosit. Ţie ţi-am distrus viata... * TIŢA N'ai distrus mare lucru, fii liniştit. — îi acoperă cu o pătură picioarele. BĂLCESCU îi sărută recunoscător mâinile. Mi-am jefuit fraţii şi surorile. N'am fost de niciun ajutor celor ce m'au iubit. TIŢA Lasă-ţi fraţii şi surorile... Poate că e altei- bălcescu--—-- neva care să aibă mai multă nevoie de spri-~ jinul tău... BĂLCESCU nedumerit. Altcineva?.. TIŢA extrem de încurcată, cu gingăşie şi pudoare. N'am îndrăsnit să-ti vorbesc niciodată despre asta... BĂLCESCU nedumerit, extenuat. Deispre ce vrei să vorbeşti..? TIŢA făcând sforţări să-şi învingă pudoarea, cu obraţii înroşiţi. Bonifaciu — cu privirea vagă — Nu mi-ai vorbit niciodată despre el. BĂLCESCU tresare sguduit, rămâne apoi îndelung pe gânduri, după aceea izbucneşte, frământându-şi braţele \pe piept. Am fost un fiu nerecunoscător, un frate egoist, un tată denaturat... Asta a*m fost... TIŢA supărată. Pe vremuri te găseai doar „rău piteştean". BĂLCESCU \cu un surâs palid, îndurerat Am mai făcut progrese, Tiţa —cu ochii înlăcrimaţi — Pentru nimeni dintre cei care m'au iubit n'am fost in stare să fac nimic. 232 camil petrescu bălcescu* 233 TIŢA îi jmne o altă pernă taburet, sub picioare. Nicio pagubă... Ai făcut pentru poporul românesc întreg, OdatI şi odată toţi vor fi despăgubiţi cu prisosinţă, numai fiindcă îşi vor vedea numele pomenit din pricina ta... Pentru altceva vream să vorbim despre Bonifaciu. S'ar putea să aibă vreodată nevoie de ajutor. BĂLCESCU Nădăjduesc că nu va avea nevoie de ajutor... Luxiţa "e o mamă admirabilă, care are şi mijloacele să-1 crească... TIŢA E într'adevăr o femee bună. BĂLCESCU priveşte lung apa. Curge mereu Dunărea... Ţi-aduci aminte. Tita, în ziua când era să ies din închisoare! Am cerut lui Dumnezeu încă zece ani de viată. Iată, Dumnezeu mi i-a dat, mi-a dat şi zece luni pe deasupra... Ce am izbutit? Nimic. TIŢA îi aşează legătura la gât. Ţi se pare... Roadele trudei tale se vor vedea mai târziu. TIŢA grăbită. Uite, o scrisoare pentru bancherul din Paj lermo... La cabină ti-am lăsat o valiză... Iată cheea. In Decembrie voiu fi şi eu la Palermo. BĂLCESCU abia respirând. Ai grije de mama... Du-o repede acasă, Tita... TIŢA depărtându-se. Scrie în fiecare zi, Nicule... Rămâi învelit... — s'a oprit, s'a sprijinit de coş istovită, îl priveşte lung şi spune încet. Doamne, fă să ne mai revedem o singură dată măcar. BĂLCESCU Mai târziu? — surâde cu tristcţă — Atâta aş fi vrut... — se aude o sirină. tresare, s>: întrerupe — S'a sfârşit, pleacă vaporul, Tiţa... — se îmbrăţişează. TABLOUL XV Bălcescu, Hotelierul, Prâotul, O femee în vârstă, o femee tânără. O încăpere întunecată, o dependinţă a Hotelului Trinacria, pardosită rudimentar cu piatră. Bălcescu a fost adus pe un pat targa, de către hotelier, cu sprijinul celor două femei. Cuprins de febră, el delirează. HOTELIERUL ca sâ-şi împace conştiinţa. Qui sară meglio per lui. iNon e veroî BĂTRÂNA Bisognava lasciarlo li nella sua camera... nel sua letto... HOTELIERUL Per essere poi obbligati a bruciare tutto iî mobilio? Un morto di tubercolosi nel nostro albergo? Ci avrebbe allontanato i clienţi per sei mesi. BĂLCESCU, într'un fel de fervoare şoptită, delirează. O Românie, ţara mea de glorii, cine e mai mândră' decât tine între toate ţările semănate BĂLCESCU 235 de Domnul pre pământ — iar după un tim#> — Miazăzi şi miazănoapte, apusul şi răsăritul s'au luat la luptă. — intră preotul, care-l priveşte turburat pe Bălcescu şi începe să se roage în latineşte, în timp ce Bălcescu mur-mură în delir; apoi brusc preotul se întrerupe din rugăciune, indignat, către hotelier. PREOTUL Come potesti, figliuolo, essere tmto inu-mano da mutarlo dalia sua camera, dai suo letto, un mori bond©? HOTELIERUL Griuro, pa'dre che c'â lui ha voluto... egli ci mano da mutarlo dalia sua camera, dul suo affinche il funerale sia piu semplice. PREOTUL Non dovevate... Iddio vede... arată cerul. BĂLCESCU cu sentimentul eului direct, a-burit, cum sunt copiii, cei îmbătaţi, cei intoxicaţi în unele cazuri, vorbeşte parcă ar vorbi de altcineva, răspunde în delir fiind. Nu-1 mai certaţi. Eu am vrut să mă aducă aci... — zâmbind palid ■— Se cuvine să sprijinim în ceasul acesta industria hotelieră. PREOTUL nedumerit, bănuind doar ce a spus. Lei ha voluto? 236" ---:----CAMIL PETRESCU BĂLCESCU continuă în delir cu fervoare, pasaje şoptite din Cântarea^Eomâniei. O Românie, nu eşti tu frumoasă? nu eşti tu bogată? N'ai copii mulţi la număr care te iubesc? Pentru ce curg lacrimile tale? BĂTRÂNA clatină din cap. Da ieri sera non paria che questa lingua straniera... Non vuol piu dire nessuna parola in italiano — se închină —•Questa e la morte... FATA Nandimeno capisce tutto, cio ghe gli si dice. PREOTUL continua rugăciunea mai tare in latineşte până e întrerupt de Bălcescu. apoi •scade în murmur ritual. Omnipotens et misericors Deus qui humano gqneri et salutis remedia et vitae aeternae mu-nera contulisti; respice propitius famulum tiium, infirmitate corporis laborantem, et animam refore, quam creasti; ut in hora exitus illiue, absque peccati macula Tibi, Creatori suo, per manus sanctorum Angelorum re-praetentari mercatur Per Dominum nostrum. BĂLCESCU în aceeaşi transă. Moartea îmi şopteşte latineşte... Toate se întorc la rădăcina dintâi... Mamă, de ce ţnu eşti aci? O, Românie,*^arşiţa iubirii mele, nu mă părăsi... BĂLCESCU 237 BĂTRÂNA Chi sară questa România? FATA -Cerfamente la sua innamorata... PREOTUL Di che paese? HOTELIERUL E turco... Ha il passaporto turco... PREOTUL Quanto denaro gli resta il suo funerale? HOTELIERUL In tutto trenta derari... Per l'albergo... per il dottore... BĂLCESCU ca pe altă lume. Au găsit în buzunarul meu treizeci de arginţi. Este partea lui Iuda... Să se întoarcă la luda... v PREOTUL către Bălcescu. Figliuolo, non hai nessuno in questa citta? BĂLCESCU clatină din cap, nu. PREOTUL Nessun amico?... nessuna qualcuno che si conosce? 238 camil petrescu BĂLCESCU clatină din cap, nu. PREOTUL Chi e questa România? dove dimoiaî Non ti puo aiutare? BĂLCESCU alături... amar. Nu ştiţi cine e România! Nu ştiţi cine e România? O, peste un sfert de veac nu va crede nimeni că am murit cu paşaport turcesc... Nu va mai fi nimeni să întrebe cine e România... Vom fi treptele istoriei... PREOTUL Come puo essere annunziata questa România? BĂLCESCU evitând răspunsul direct. In eternitate... PREOTUL face un gest dezolat. Figliulo, e necessaro che ti aiuto qual'c uno di questa cittâ... 11 dena a che hai, bâsta pena' per la sepoltura... nella fossa comune... nell i fossa dei poveri... BĂLCESCU înfiorat, în delirul lui. In groapa săracilor? In groapa comună ? — strigă — Să-mi fie aruncat leşul în groapa săracilor. Sunt acolo, între ai mei... Şă cadă pământul cât mai greu peste noi... — închide ochii — In groapa comună... In ţărâna fără bălcescu -239 nume — deschide ochii, îşi priveşte mâinile — Să se piardă urma acestei larve chinuite... PREOTUL care nu pricepe decât confuz, aproximativ ce spune Bălcescu. Fiugliuolo, il tuo corpo ha bisogno di una tomba... di un segno durabile... una pietra... BĂLCESCU Voi avea un mormânt mai durabil decât cel de piatră... Voi avea un mormânt de litere, peste veacuri. PREOTUL dezolat Di figliuolo... Altrimenti nessuno ti trovera Nessuno saprâ chi é morto... e dove e sei sepolto... BĂLCESCU tot privind într'altă parte. Nu se poate... Va şti un scriitor din neamul// meu... Intr'o zi... peste un veac... Va şti clipa-1 asta... Cum a fost.