[I] Manual de ECONOMIA CASNICĂ sau Datoriile morale şi materiale ale stăpânei de casă de I. PENESCU Profesor în seminarul Sf. Mitr. Cu voia Cinst. Eforii a şcoalelor pentru învăţătura fetelor [II] „Muerile cele înţelepte au zidit casele, iar cele fără de minte le-au surpat cu mâinile sale”. Solomon, Cap. 14. stih. 1 [III] Către cititori Domnilor, O mulţime de şcoli lucrezu cu zgomot pentru luminarea secsului bărbătesc şi mai mulţi să-ndeletnicesc cu tipărirea a feluritelor cărţi atingătoare de învăţătura lui: pentru secsul femeesc însă, pentru acel secs zis, de la care să cere a încălzi sămânţa facultăţilor sufletului şi a i-o desvolta, a-i dezvălui geniul şi a-i forma rezonul, a-i aşeza în sfârşit temeliile acelui mare Edificiu al moralului şi al învăţăturilor, abea să cere una în capitala ţării întocmită de generoasa mumă de fa-milie* [IV] dumneaei vorniceasa Safta Ştirbei şi aceasta abea să ţinea din mila făcătorilor de bine. Această nedreptate, Domnilor, la cea dintâia aruncătură de ochi, pare a amerinţa numai fericirea individuală a acestui secs: dar nu; ea se-ntinde şi coprinde într-însa generaţia întreagă: căci secsul femeesc alcătueşte familiile, iar acestea, soţietatea, în sânul căruia se formezu sentimentele cele bune, daca ea este bună, cele rele, daca ea este rea. Prin urmare, aşezămintele de şcoli publice pentru fete, şi cărţile atingătoare de moralul şi datoria lor sânt elementele prin care putem da soţietăţii mume bune şi stăpâne de case roditoare în averi, şi aşa din moralul mumelor împărtăşindu-se copii, vom căpăta o generaţie cu aplecări mai nobile şi mai inportante adevăratei civilizaţii; căci moralul şi credinţa nu se îmvaţă în cărţi, nici în lume, ci pe mângăitoarele genuchi ale mumelor; împărăţia şi tronul lor să aşază în inimă, iar nu în duh, şi supt forma sentimentelor în-suflate* [V] de mume prind ele rădăcină acolo şi face a rodi ori ce învăţătură bună. Iar prin ştiinţa economii averilor, vom dobândi o generaţie mai puţin lacomă de interesu-i îm parte şi mai mult iubitoare de cel obştesc: pentru că adăogarea averii prin economie este vrăjmaşa cerşetoriei şi protectora îmbunătăţirilor publice; glasul patriotismului şi indiferenta amerinţărilor; biciul nenorocirilor apăsătoare şi muma neatârnării. D-aci vedeţi, Domnilor, că nu sânt de cât doă prinţipe mai de căpetenie asupra cărora trebue a se întemeia îmvăţătura secsului femeesc: adică, moralul şi economia casnică, fără de care mai nici o dată nu vom putea dobândi rezultatul dorit din îmvăţăturile aşezămintelor publice ale secsului bărbătesc. Asupra acestor aşezăminte s-au făcut mai de multe ori desbateri, cum s-ar putea da mai multă întindere îmvăţăturilor; ce încurajare s-ar putea face atât profesorilor cât şi şcolarilor spre a-şi îndoi râvna în ale lor îndeletniciri, şi cum [VI] s-ar putea aşeza piedestalul unui moral statornic? Iar despre îngrijirea ce ar trebui să aibă mumele întru creşterea şi moralul copiilor în pruncia lor, care este bazul tutulor rezultatelor acestor chibzuiri şi al îmvăţăturilor ce aşteptăm de la dânsele, nici o dată nu s-a pomenit. Ca să putem dar, mai bine, întemeia şcoalele secsului bărbătesc, trebue mai întâiu să reformăm sentimentele mumelor, şi ca să pretindem întinderea moralului, trebue mai întâiu să deprindem pe mume a se ocupa de creşterea copiilor, căci aceasta atârnă mai mult de la ele, de cât de la îmvăţătorii şcoalelor publice, capii aprinşi de râvna înaintării civilizaţii, s-au făcut martori ai mişeilor, şi fără să privească la vre un interes în parte-le, nici prezent nici viitor, au pâşit ca fanatici în datoriile puse asupră-le, dar pre cât de greu este a zugrăvi cineva un tablou frumos pe o pânză nepregătită, atât de anevoe este a statornici moralul şi îmvăţătura într-o inimă neformată şi un duh ne eczersat. În sfârşit focul patriotismului lor [VII] este acela care a încălzit simţul naţional, ne a păstrat limba, şi ne a făcut a ne ocupa cu drag de dânsa. Dar cu toate acestea încă bine n-am simţit necuviinţa d-a da creştere copiilor noştrii din cea mai fragetă vârstă în ţări streine, departe de mume, departe de religia lor şi de tot obiceiul ţării, şi de aceia pe cei mai mulţi ce i-am trimis încă fragezi, îi priimim streini de vatra părinţilor, a moşilor şi a strămoşilor lor; reci de ţara şi părinţii care i-au născut, şi aprinşi numai de dragostea locurilor şi a streinilor unde s-au crescut. Aşa dar, domnilor, să nu ne plângem nici de tineri nici de şcoalele lor, ci să ne plângem numai că n-avem mume; şi iară-şi să nu definăm pe acestea care sânt, pentru că n-am avut, nici c-avem îndestule aşezăminte naţionale şi cărţi folositoare pentru îmvăţătura lor. Grecii au cerşetorit în toată lumea ca să-şi întocmească un pansion naţional de fete: pentru că au văzut că numai aceasta este maşina care le poate reforma generaţia şi care să le dea buni patrioţi. Să ne [VIII] gândim dar şi noi la un asemenea aşezământ mântuitor de vrem să fim fericiţi. Până atunci însă să ne rugăm de D-le Directriţe ale pansioanelor ce avem, fie streine, fie pământene, ca să binevoiască a se sili să formeze din fiicele noastre mai mult nişte mume bune şi stăpâne de case, de cât nişte păpuşi graţioase; să le dea, voi să zic, în mâini cărţi potrivite adevăratei lor chemări. Eu din parte-m, mişcat de această dorinţă, am lucrat astă cărticică privitoare la economia casii în care am aşăzat deosebite cunoştinţi din feluri de izvoare spre a se da în pansionatele fetelor ca nişte îmvăţături complementare. [IX] PRECUVÂNTARE CĂTRE TINERILE DEMOAZELE Fetelor! Una din fiinţele cele nenorocite ale soţietăţii este şi femeia lipsită de ajutorul şi protecţia unui bărbat legiuit, fie de ori ce stare şi de ori ce condiţie va fi; prin urmare creşterea voastră trebue să fie aţintată la puntul căsnicii, şi să n-aibă în vedere de cât a vă face vrednice de mâna unui soţu, care să vă asigureze eczistenţa, să vă împingă în lume şi să vă dea nobilul titlu de mume. Ca să ajungeţi dar la acest sfărşit, [X] trebue a vă sili să dobândiţi cunoştiinţele acelea câte să cer la cinstita voastră chemare de mume şi stăpâne de case, dintre care una şi cea mai de căpetenie este şi ştiinţa economei casnice, fără de care ori cât de mare avere veţi avea şi ori cât de multe ştiinţi veţi dobândi, veţi fi totd-auna subjetul mâhnirii bărbaţilor voştri, prada cheltuelilor fără folos şi jucăria lucsului dărăpănător. Da, a lucsului dărăpănător, dragi fetiţe! A lucsului, zic, ce a mai muţit şi a dărăpănat clasa cea de jos a soţietăţii şi a supţiat gustul celii de sus atât, încât să n-o mai poată mulţumi nici unu din obiceile şi aşezămintele Naţionale, şi aceasta când? într-o vreme când mijloacele ne sânt foarte mărginite întru a le reforma după acelea ale neamurilor ce, înzestrate cu atâtea averi, după mai multe veacuri, abea pâşesc către înnobilare. D-aci dar puteţi pricepe cu înlesnire în ce stă fericirea unei familii de rumân, şi vedeţi curat că ea nu poate avea de scop de cât mulţumirea de din lăuntrul casei [XI] sale şi nesocotinţa zădărniciilor de din afară, care i-ar zlei avearea şi i-ar înmulţi necazurile. Aşa dar iată puiu înnaintea voastră o cărticică atingătoare de economia casii în care adunând mai multe Articole după la deosebite persoane cu ecsperienţă într-această Materie am întocmit-o într-un chip Didactic, şi dând-o la lumină să nu socotiţi că n-am ştiut că o cărticică atâta de mică nu poate împlini marea trebuinţă ce aveţi de cunoştinţa economei casnice; dar atât am socotit de cuviinţă de o cam dată; de veţi priimi-o însă cu mulţumire, mă veţi încoraja a mă ocupa d-alta mai întinsă şi mai luminată. [XII] TABLĂ DE COPRINDEREA ACESTII CĂRŢI faţa Către cititori .........................................................................................III Precuvântare către demoazele...............................................................IX Economia casnică...................................................................................1 Despre datoriile morale ale stăpânii de casă..........................................3 Care sânt datoriile stăpânei de casă către bărbatul ei?...........................3 Care sânt datoriile stăpânei de casă către copiii ei?...............................5 Care sânt datoriile stăpânei de casă către slugile sale?..........................7 Care sânt datoriile stăpânei de casă către oaspeţii săi?..........................9 Despre datoriile materiale a le stăpânei de casă...................................21 [XIII] CASA Despre curăţirea casei...........................................................................13 Despre curăţitul cadrelor aurite fără să li se strice aurul......................16 Despre păstrarea dinţilor copiilor la scoaterea lor................................17 Despre îmbrăcămintea şi leagănul cuviincios copiilor.........................19 Care sânt relile pricinuite din scutece?.................................................20 Despre culcatul copiilor........................................................................21 Mijloc de a se năduşi grabnicu.............................................................23 Cunoştinţa lipitorilor pe din afară .......................................................23 Despre oprirea sângelui din răni..........................................................24 Despre întimpinarea aprinderii cuiva la foc.........................................26 Pentru a face încălţămintea nestrăbătută de apă...................................27 DESPRE BUCĂTĂRIE Despre păstrarea cărnii fără să se strice...............................................29 Mijloc de a rădica urâtul gust ce iau legumele.....................................30 [XIV] Teorie generală asupra păstratului legumelor............................31 Despre păstratul Anghenarilor...............................................................32 Despre păstratul Fasolii verzi................................................................32 Despre păstrarea Conopidelor................................................................33 Despre păstrarea Castraveţilor verzi......................................................34 Despre păstrarea Ciupercilor sau a Mânătercilor...................................35 Despre păstrarea Morcovilor, Guliilor şi altor asemenea.......................35 Despre păstrarea Pătlăgelelor roşii..........................................................36 Despre păstrarea pătrunjelului...............................................................37 DESPRE CĂMARĂ Despre chipul cu care să poate păstra slănina.......................................39 Despre păstrarea Jambonurilor şi a Limbilor........................................40 Despre păstrarea untului topit...............................................................42 Despre cunoştinţa calităţii făinii...........................................................43 Despre păstratul poamelor în tot cursul anului.....................................44 Despre păstrarea strugurilor.................................................................45 Dulceaţa de chitră rasă.........................................................................46 [XV] Dulceaţa de Chitră cuburi............................................................47 Peltea de Chitră sau Gutui....................................................................47 Despre tot felul de Locmagiunuri........................................................48 Şerbet de trandafir................................................................................49 Dulceaţa de Vişine...............................................................................50 Dulceaţă de Fragi, Zmeură şi altele asemenea.....................................51 Despre chipul cu care facem a se depărta Muştele de locurile unde nu vrem să se pue......................................................52 Paza lucrurilor de mucezeală...............................................................53 DESPRE SPĂLĂTORIE Despre înălbirea lânii prin mijlocirea cărbunilor................................56 Despre spălarea Materiilor de lână.....................................................57 Apă hotărâtă pentru curăţarea Materiilor de bumbac, de lână şi de mătase.........................................................................................58 Despre spălatul Materiilor colorate şi suppuse eşirii..........................59 DESPRE PIVNIŢĂ Reguli de aşezarea pivniţii pentru [XVI] păstrarea şi îmbunătăţirea vinurilor....................................................60 Despre îndreptarea câtorva greşeli ale pivniţii...................................61 Chipul de a face să piarză butea mirosul mucigaiului........................63 Despre limpezitul vinului...................................................................64 DESPRE GRAJDU Chipul cu care se hrănesc dobitoacele cu sare...................................66 Despre îmvăţatul cailor şi dezvăţatul năravului lor............................68 DESPRE GĂINĂRIE Despre alegerea ouălor pentru clocit sau păstrat................................71 DESPRE ŢINEREA CATASTIŞELOR CASEI...............................75 [1] ECONOMIE CASNICĂ Ce este Economia Casnică? Economia Casnică este un meşteşug care ne învaţă a cunoaşte toate obiectele folositoare casei, d-a le dobândi, d-a le păstra şi d-a trage dintr-însele un folos cât să va putea mai mare. În sfârşit Economia este prietena cea mai iubită a îndestulării şi vrăjmaşul cel mai cumplit al lucsului: prin urmare cel ce voeşte a-şi pune viaţa în orânduială trebue să cunoască Economia casei. Cine trebue să cunoască mai bine Economia casnică? Muma de familie, ori ce femeie măritată şi care ţine casa şi se cheamă stăpână de casă. [2] Stăpâna de casă cea bună şi înţeleaptă este un de săvârşit Monarh în casa ei şi o Roabă împilată a cuviinţii şi a Moralului. De câte feluri sânt datoriile stăpânei de casă? De două feluri, datorii Morale şi datorii Materiale. [3] PARTEA I CAP 1 DESPRE DATORIILE MORALE A LE STĂPÂNEI DE CASĂ Care sânt cele dintâi datorii morale a le stăpânei de casă? Cele dintâi datorii morale ale unei stăpâne de casă sânt: către bărbatul ei, către copii săi, către slugile sale şi către oaspeţii casei. Care sânt datoriile stăpânei de casă către bărbatul ei? Fiind că bărbatul pentru femeia sa este un înger apărător, un părinte îngrijitor, un frate mângâitor şi un prieten sencer, care de când o însoţeşte şi până la [4] mormânt nu cruţă pentru dânsa nici odihnă, nici starea, nici dragostea, nici credinţa, ba încă nici viaţa: de aceia cea dintâia datorie a ei este a-l iubi, a-i respecta cinstea, a merge înnaintea dorinţelor lui, a compătimi la nenorocirile sale, a se bucura la fericirea sa şi a-l îngriji întru toate câte se ating de curăţenia şi sănătatea lui. Ce purtări trebue să aibă o nevastă către bărbatul său? Nevasta este datoare a se feri de toate împrejurările câte ar putea da bănuială bărbatului de spre vătămarea moralului său; a depărta de la sine ori ce viciu neplăcut bărbatului ei; a-i păstra secretele încredinţate cu cea mai mare scumpătate şi sfinţenie de către chiar părinţii şi rudele cele mai de aproape ale sale; a-l încurăja în întreprinderea şi meseria sa; a se supune cu smerenie la dorinţele sale cele bune şi a-l face cu blândeţe să-şi depărteze pe cele rele; a se trage pentru un minut în furiea necazului său şi a-i arăta căinţă pentru greşala ei; în sfârşit a-l însoţi ori unde îl va cere interesul a să statornici, şi a [5] se feri de toate acele persoane cu care nu voeşte el a avea a face. Cu chipul acesta apoi Bărbatul va fi împăcat şi căsniciea statornicită. Art. Al 2-lea Care sânt datoriile stăpânei de casă către copii săi? Cea mai însemnată datorie a stăpânei de casă este aceia ce are către copii săi: pentru că ei sânt Rodul dragostii ei, mângâerea necazurilor sale şi toiagul bătrăneţelor în care să va povârni; prin urmare ea trebue, ca din ceasul ce să va naşte copilul, să ia toată îngrijirea asupră-i, să-l hrănească cu chiar laptele său, care este un product, pe care natura îl dă d-o dată cu dânsul ca să-l împărtişască lui; ( a) Notă de subsol: Este o băgare de seamă doftoricească că atât copilul cât şi muma sânt sănătoşi hrănindu-se din laptele mumii) să-l ferească de toată primejdiea la care este supusă copilăria sa; să-i însufle din cea mai fragetă vârstă prinţipuri de religie, de moral, de bună cuviinţă şi de pa-triotism;* [6] să-i desvolteze dreapta judecată, să-i deştepte curiozitatea, să-i aţiţe gustul îmvăţăturii şi apoi să-i slujească şi singură de pildă la toate aceste moralităţi: pentru că copilul este o maimuţă care imitează mai mult fapta de cât vorba. Ce purtări trebue a avea o mamă către fii săi? Copilul nu este de cât un om micu, după cum zice un înţelept; lui nu-i lipseşte nici una dintr-acele simţiri cu care este împodobit omul cel mare: Dar aceste simţiri fiind încă acoperite într-însul, muma e datoare a i le desvălui şi a i le pune în lucrare; ca să ajungă la acest sfârşit dar, trebue a întreprinde toate mijloacele cele blânde şi înduplecătoare, prin care mai întâiu să-i câştige dragostea şi încrederea; apoi dându-i pe toată zioa câte o idee bună atingătoare de ori care din cele cinci simţiri ale sale, să-l lase a se ocupa de dânsa, spre a şi le eczersa. Să nu aştepte a-i cere un lucru de care are trebuinţă ci să-i dea mai nainte, spre a-l obicinui a cunoaşte ce trebue să aibă şi [7] ce să n-aibă; daca este nărăvit a plânge pentru vre un lucru ce a cerut, muma, de-l va socoti de trebuinţă şi nevătămător, să nu i-l dea de cât tocma după ce va înceta din plâns; când va face vre un lucru bun, muma să-l răsplătească îndată, iar răul să-l pedepsească fără întârziere prin mijlocul ruşinării; muma trebue a depărta cu totul pedeapsa bătăii de la copii: fiindcă aceasta îi îndărătnicează şi-i face a-şi pierde ruşinea de care are atât de mare trebuinţă copilăria lor, muma trebue să oprească pe copil de la ori ce conversaţie cu oameni desfrânaţi şi de urâtă creştere. În sfârşit muma trebue a vorbi cu copilul totd-auna pricini serioase, spre a putea să-l desgusteze de flecăriile copilăreşti şi să-l obicinuiască a se gândi bărbăteşte: prin chipul acesta apoi şi altele ce va socoti părtinitoare întreprinderii sale, va desveli în tr-însul puterile intelectuale şi morale. Art. al 3-lea. Care sânt datoriile stăpânii de casă către slugile sale? [8] Slugile casii se socotesc ca nişte fii sufleteşti ai stăpânii de casă: prin urmare datoriile stăpânii de casă către slugile sale sânt: a le hrăni cu îndestulare, a le hotărî ceasurile de odihnă, a le întrebuinţa de opotrivă, a le da lăcuinţă părtinitoare sănătăţii lor, a le căuta cu îngrijire la boale, a le câştiga dragostea, a le însufla cinstea, a le deştepta respectul religii şi în sfârşit a le plăti simbria totd-auna la vreme regulatu; şi cu chipul acesta pentru dânsa va avea nişte oameni cu credinţă şi gata a-i apăra şi viaţa, şi averea; Iar soţietăţii va da nişte lăcuitori cinstiţi şi vrednici de dânsa. Ce purtări trebue să aibă o stăpână de casă către slugile sale? O blândeţe şi o sereozetate adică, o poruncă statornică, un sfat părintesc pentru cele ce se ating de datoria lor, sânt elementele cele mai neapărat trebuincioase la purtarea stăpânii de casă către slugile sale. Obiceiul cel rău de a pedepsi slugile, nu numai nu le îndreptează, ci şi le porneşte spre rele cugetări. [9] Sluga pedepsită întreabă pe stăpâna ei: „De sânt bun, de ce mă pedepseşti? de sânt rău, de ce mă ţii?” şi la această întrebare stăpâna de casă cu dreaptă judecată, trebue a se ruşina înaintea ei. Daca sluga este bună şi cinstită în slujba sa, stăpâna este datoare a-i trece cu vederea una sau şi mai multe din slăbiciunile ce va avea, după ce însă se va sili a i le îndrepta şi nu va putea. Stăpâna este datoare a orândui, a cerceta şi a gusta însă-şi bucatele slugilor sale. Art. Al 4-lea. Care sânt datoriile stăpânei de casă către oaspeţii săi? Oaspeţii casii sânt de doă feluri: prietenii şi streinii care voim să-i facem prieteni. Stăpâna de casă este datoare a-i priimi pe toţi cu aceiaşi cinste şi dragoste, fără deosebire; dar a da totd-auna întietatea streinilor, atât în ceia ce se atinge de cinstea cuvenită, cât şi de ospătarea şi odihna lor. [10] În datoriile şi buna cuviinţă a gazdei stă, a pătrunde c-o-nţeleaptă judecată, care sânt trebuinţele şi mulţămirile oaspeţilor săi, şi c-o manieră nobilă, să le întimpine, fără a-i lăsa să se strâmtoreze şi fără a le da prilej a le o cere. Stăpâna de casă nu este iertată a se îndeletnici în trebile casii sale, când i-a venit oaspeţii; de aceia învitaţia oaspeţilor trebue să fie la un ceas hotărât când va gândi că până atunci îşi poate isprăvi toate trebile casii. Când se întâmplă ca oaspeţii să vie neînvitaţi, stăpâna de casă n-are altă datorie, de cât a-i trata cu ceia ce se întâmplă: iar când îi pofteşte, cuviinţa cere a se pregăti de toate acelea câte se ating de mulţămirea şi cinstea cuvenită lor. În sfârşit stăpâna de casă este datoare să înceapă mai întâi ceia ce trebue să facă oaspeţii. Ce purtare trebue să aibă o gazdă către oaspeţii săi? Buna cuviinţă cere ca gazda să fie emabilă şi veselă către oaspeţii săi, puţin [11] cam serioasă către cei mult îndrăzneţi şi prea ertătoare pentru cei nerozi. O materie de conversaţie dată de gazdă oaspeţilor săi, ţine de multe ori locul unei petreceri plăcute. Gazda nu este ertată să atingă slăbiciunele oaspeţilor săi, şi, nici să dea, nici să priimească cuvinte echivoce. În sfârşit gazda trebue să aibă o purtare asfel, în cât să tragă asupră-şi respectul oaspeţilor, fără să-i strâmtoreze. [12] PARTEA II CAP 1 DESPRE DATORIILE MATERIALE ALE STĂPÂNII DE CASĂ Care sânt datoriile materiale ale stăpânii de casă? Datoriile materiale ale stăpânii de casă sânt acelea ce se ating de economia casii. În ce stă economia casii? Economia casii stă întru a trage un folos mare dintr-o cheltuială mică. Prin ce se poate dobândi acest meşteşug? Meşteşugul acesta se poate dobândi prin îngrijirea tutulor lucrurilor de din lăuntru coprinsului casii, de către chiar stăpâna de casă în persoană. [13] Care sânt aceste lucruri? Acestea sânt: curăţenia casii, căutarea boalelor, creşterea copiilor, bucătăria, cămara, pivniţa, spălătoria, grajdul ba şi chiar găinăria, cum şi ţinerea catastişelor casii. Toate acestea se treacă prin vedere-i în toate zilele, să le ţie în orânduiala despre care vom vorbi mai la vale, să aibă un catastih pentru toate amăruntele de din lăuntru lor, să le ocârmuiască fără zgomot şi cât s-o putea cu mai puţină cheltuială şi să nu lase a se resipi nimic: pentru că cea mai mică risipă făcută în toate zilele împuţinează Economia şi adaogă cheltuelile. CASA Art. Al 1-iu DESPRE CURĂŢENIA CASII Cum se păstrează curăţenia casii? Curăţenia casii se păstrează prin curăţenia celor ce lăcuesc în tr-însa: cu toate aceste acurăţitul scândurilor, scuturatul [14] prafului şi premenirea aerului, pare a fi cele dintâi îngrijiri ale curăţenii casei. Cum se curăţă scândurile odăilor de lăcuit? Scândurile odăilor de lăcuit trebue şterse în toate zilele, şi spălate cel puţin la două săptămâni o dată, nu însă după cum se obicinueşte, adică: a vărsa sacale de apă pe dânsele; pentru că aceasta le putrezeşte şi le dă o reveneală vătămătoare cu totul sănătăţii, ci cu următorul chip adică: luăm doă părţi de nisip curat şi o parte de moloz pisat, îl amestecăm împreună, îl udăm cu puţintică apă, şi stropind scândurile bine cu o mătură, îl presărăm peste dânsele, apoi lăsându-l în starea aceasta ca la o jumătate de ceas, le frecăm cu nişte Ghebrele sau pânză groasă, pe urmă măturăm nisipul şi luăm altă Ghebrea sau pânză groasă muiată în apă, le ştergem de isnoavă şi aşa casa într-un ceas este şi curată şi zvântată. Cum curăţim praful odăilor? Praful odăilor se pricinueşte din măturatul de dimineaţă. Ca să ne scutim oare cum de dânsul, facem măturatul de dimi-neaţă* [15] asfel: păstrăm totd-auna într-un hârdău sau alt vas o câtăţime de nisip curat muiat în apă: cu care presărăm mai întâi scândurile odăilor de măturat şi după ce l-am lăsat aşa ca cinci minute, nisipul înghiţind tot praful, îl măturăm, apoi atât păreţii cât şi mobilile se păstrezu curate şi scândurile nepătate. Cu toate acestea la fie care trei luni este de neapărat a se scutura toată casa: fiind că lucrurile din lăuntrul ei de vor sta mai mult sânt supuse moliilor care le vatămă cu desăvârşit. Cum se curăţă aerul de din lăuntrul casii? Aerul de din lăuntrul casii fiind un Element al sănătăţii şi al vieţii omului, este de neapărat a fi totd-auna premenit sau curăţit. El nu este de.cât o apă subţire care cu cât şade cu atât să strică şi să împute, prin urmare trebue în toate zilele curăţit or prin influenţa aerului de din afară sau prin afumări de din lăuntru. Când odăile urmează neapărat a fi închise ori din pricina răceli de din afară [16] sau din paza vre unui bolnav de din lăuntru, atunci îl curăţim prin următorul chip: Oţetul vărsat pe o cărămidă roşită de căldura focului, limpezeşte prin aburi lui aerul din casă. Iar când aerul este stricat până la împuţire, precum cel închis în odăile de bolnavi, îi trebue o putere de fum mai iute şi mai străbătătoare. Spre acest sfârşit dar vărsăm oţet pe o cătăţime oare care de praf de tibişir până îl vom vedea că nu mai fierbe; îl lăsăm de se aşază, şi scurgându-i partea apoasă, îl facem un bulgăre, pe care îl punem de se usucă, pe urmă turnăm peste dânsul Acid Sulfuric (dela spiţerie) atât până vom vedea că se râdică un fum alb, şi acesta este fumul care se răspândeşte şi pătrunde cu iuţeală tot aerul de din lăuntrul încăperii şi care goneşte sau desfiinţează împreună cu dânsul ori ce miros greu. Art. Al 2-lea DESPRE CURĂŢITUL CADRELOR AURITE Cum se curăţă cadrele aurite fără să li se strice aurul? [17] Ca să curăţim cadrele sau ori ce lemn aurit fără să i să strice aurul, luăm 21 de dramuri de albuşi de ouă şi 7 dramuri de apă de grâu, ori trei părţi de cea dintâi şi o parte de cea d-al doilea, pe care amestecându-le împreună ştergem cadrele cu o perie moale muiată în.tr-însele; repetăm această lucrare de mai multe ori, şi cadrele curăţindu-se aurul nu se strică. Art. Al 3-lea DESPRE PĂSTRAREA DINŢILOR COPIILOR LA SCOATEREA LOR Cum se păstrează dinţii copiilor la scoaterea lor? Până de când să naşte copilul trebue a ne gândi la mijloacele d-a întimpina întâmplările urmate din scoaterea dinţilor, la care nu putem ajunge decât întrebuinţând din vreme îngrijirile ce pot înlesni scoaterea lor. Care sânt aceste îngrijiri? Aceste îngrijiri sânt de doă feluri: cea dintâiu se închee întru a depărta tot ce ar putea să înferbânte şi să întărâte [18] gingiile, şi cea de al doilea întru a le pregăti ca să fie gata la scoaterea dinţilor. Ce fel punem în lucrare aceste pregătiri? Fiind că capul copilului este încărcat de umezeli care, căzând în gură, slăbeşte sau moae ţesătura gingiilor şi a desea prin acrimea lor le înferbântă sau le supune eritaţii, d-aceia trebue a ne sili să depărtăm umezelile din gură înlesnindu-le scurgerea pe din afară, şi ca să ajungem la acest sfârşit se cere a-i freca capul cu o perie moale de doă ori pe zi regulat şi apoi a i-l acoperi cu o pânză uşură şi căldicică. Ce ese dintr-aceasta? Dintr-această ese că periea ţine capul copilului în curăţenie, deschide porii şi lasă loc slobod umezelilor să se evaporeze p-acolo, şi cu chipul acesta influenţa lor din gură se face foarte mică, care se cunoaşte pe albiciunea gingiilor şi a ceriului gurii; ca să se piarză apoi şi această, trebue a desea a-i curăţi gura c-un mijloc foarte uşure şi a i-o ţinea totd-auna răcorită. [19] Art. Al 4-lea. DESPRE ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI LEAGĂNUL CUVIINCIOS COPIILOR Ce fel trebue să fie îmbrăcămintea şi leagănul copiilor? Îmbrăcămintea copiilor trebue să fie prea largă, să n-aibă nici o legătură în prejurul trupului lor, şi nici să se puie peste dânsul vre o greutate; către acestea trebue a căuta toate înlesnirile câte sânt relative curăţenii lor, cu cât sânt mai tineri: pentru că organele lor fiind moi şi slabe, sânt prea simţitoare a priimi empresii supărătoare. Mumele încă cu toate strigările doctorilor încă stăruesc întru a înfăşa copii, şi dintr-această pricină îşi pierd sănătatea îndată ce să nasc. Abia vin în lume, şi ele îl leg, ca când ar vrea să se asigureze de un hoţu primejdios, sau îl pachetează ca pe un lucru cu care ar vrea să facă un voiaj îndelungat; norocire însă, dacă această orbire a mumelor nu-i costisesc vieaţa: cu toate acestea, de nu-i omor, cel puţin le dă pentru toată viaţa lor o con-stituţie* [20] slabă şi defigurată. Iată cele de căpetenie primejdii ale înfăşatului. Care sânt relele pricinuite din scutece? Cele dintâi rele pricinuite din scuteci sânt: d-a apăsa pieptul copilului, d-a-i opri mişcarea şi d-ai stânjini mai cu totul răsuflarea. Apăsarea ce încearcă într-aceiaşi vreme pântecele copilului, care este prea râdicat în vârsta aceasta, contribueşte asemenea a opri sloboda ecspiraţie a organelor puse în mişcare de dânsul şi a le apăsa către muşchii pieptului găsind în toate părţile piedici la mişcarea lor; copilul nu răsuflă aerul în strânsoarea lui, de cât acela ce îi este neapărat trebuincios ca să nu moară. Câte boale nu vin apoi din acest vrednic de râs obicei al mumelor! Copilul nebucurându-se de cât de jumătate de lucrările sale organice, cade într-o slăbiciune, care este prinţipul tutulor boalelor. Dar ceia ce este mai supărător pentru dânsul, de are norocire de a mai trăi încă într-acest Martir al copilării lui, sânt viţiile conformării pieptului lui, care îi rămâne slab, mic şi strâmt, din puţină [21] desvoltare a pomunilor, şi dobândeşte o constituţie slabă, ce-l face nenorocit în toată viaţa sa. Cea după urmă răutate apoi ce pricinuieşte faşa, mai este încă a ţinea copilul totd-auna într-o nemişcare şi a-l sili, bine sau rău, să-şi ţie poziţia în care s-a pus. Aici este lesne a se gândi cineva cât de ostenitoare, ba încă cât de crudă poate fi poziţia copilului înfăşat asfel: dar durerea nu e nimic pe lângă nemişcarea mădularilor, care dintr-această pricină i se paralalisesc puterile muşchilor, la a cărora desvoltare li se împotriveşte faşa. Să nu ne mai mirăm dar pentru ce copii întârzie a umbla în picioare. Art. Al 5-lea. DESPRE CULCATUL COPIILOR. Ce reguli avem pentru culcatul copiilor? Culcatul copiilor trebue a fi conform prinţipurilor ce am zis mai sus; adică a nu-i culca cu haine strimte care le ar apăsa vre o parte a trupului şi li s-ar împotrivi desvoltări mădularilor lor. Copilul culcat, trebue să aibă toată slobozeniea în [22] mişcările şi resuflarea lui, lui trebue să i se lase alegerea poziţii ce-i place să aibă în somnul său. Acoperişul copiilor trebue a fi cât de uşure, pentru că aminterea îi vatămă greutatea când vor voi să se mişce. Acea sfoară ce să obicinueşte a se pune peste leagăn ca să-i ţie pieptul sau picioarele, trebue a lipsi cu totul şi spre a-l asigura de căzut, i se poate face leagănul mai adânc. Copilul trebue să doarmă mult: pentru că acesta este mijlocul a se împuternici şi a i se da o sănătate înflorită. Aşternutul cel moale, iar mai vârtos cel de puf, nu se cuvine nici decum pentru dânsul, pentru că-l slăbeşte prin multă năduşală ce-i scoate. Aşternutul copilului trebue să fie de pae bătute, fiind că această numai îi împuterniceşte muşchii. Leagănul copilului trebue să fie înalt de la pământ de două trei picioare însus: pentru că aerul casii de sus este mai curat de cât cel de jos; el trebue să fie pus spre lumină pentru că alt fel bătând lumina în dosul copilului îl face a se [23] întoarce necontenit către dânsa ca să se uite şi îşi strică ochii. ART. Al 6-lea. MIJLOC DE A SE ÎNĂDUŞI GRABNIC. Cum se poate înăduşi cineva grabnic? Cel mai înlesnitor mijloc de a se scoate năduşala grabnic este a pune pe bolnav într-un Benuar sau loc strâmt şi acoperit pe de toate părţile în care să se aprinză o lampă de spirt; Benuarul acoperit asfel în.cât se oprească fumul pricinuit de spirt, în puţine cuvinte aerul cel închis, în puţine cuvinte aerul cel închis de din lăuntru îi va pricinui o năduşală prea mare. ART. Al 7-lea CUNOŞTINŢA LIPITORILOR PE DIN AFARĂ Cum cunoaştem lipitorile cele bune? Lipitorile cele bune şi agere de a pătrunde pielea; cele mai târzie de săturat şi care se pot păstra mai multă vreme, sânt cele oable, adică rotunde; spetele lor sânt împărţite în trei părţi mai de o potrivă [24] prin câte patru linii în lungul spinării, dintre care două cele de d’alături sânt cu totul galbene iar celelalte doă din mijloc de şi sânt tot galbene, dar împestriţate cu nişte pete negricioase. Partea de jos, adică a burţii, este cenuşie închisă şi cu nişte vinişoare ca ale marmuri. Toate celelalte lipitori fără aceste semne, să prind mai anevoie, cad curând din răni şi nu se pot păstra de cât prea puţin. ART. Al 8-lea. DESPRE OPRIREA SÂNGELUI DIN RĂNI. Cum oprim sângele din răni? Când din vre o întâmplare oare care scurgerea sângelui poate pune în primejdii pe cineva, totd’auna izbutim apăsând rana cu degetele până ce pregătim alte mijloace. Care sânt aceste mijloace? Aceste mijloace sânt toate substanţiile moi şi sugătoare; precum sânt bureţi pe care îi punem direct pe rana deschisă, care ca să se astupe mai bine, şi vârâm în trânsa cu o sulă. Asfel putem pune iască, de.strămătură, pânză de păianjin, hârtie [25] sugătoare sau muiată, bumbac sau lână; dar dintre toate acestea buretele este mai bun, pentru că intră mai lesne şi coprinde rana mai bine. Pentru ca, aceste astupături, să folosească mai bine şi mai grabnic, este bine mai întâi a spăla rana cu apă rece; chiar astă spălătură uneori fără alt ajutor opreşte sângele. Ţinem apoi cu mâna supstanţa ce am pus-o în rană şi puind alta d’asupra o îngrămădim bine şi o strângem cu o fâşie de pânză. Dacă nici cu acest mijloc nu se opreşte sângele, ridicăm legătura şi urmăm a apăsa rana cu degetele până la venirea unui hirurg. Degetul ţinut la rană mai multe ceasuri poate fi de ajuns a opri sângele: cu toate acestea de v’om voi să ne asigurăm mai bine, punem palma d’asupra rănii şi peste dânsa legăm strâns cu o basma sau o şuviţă de pânză mădularul rănit. Nu trebue să uităm asemenea a băga de seamă la întâmplarea de a se slobozi sângele după lanţetuirea vre unii mâini sau a vre unui picior, care vine adesea din urâta (scris urata) [26] legătură. Într-această întâmplare, deslegăm rana de isnoavă şi aşezând legătura mai bine, îndoim mâna sau piciorul şi-l ţinem asfel câtăva vreme. Ranele lipitorilor, mai vârtos la copii, pricinuesc o scurgere de sânge primejdioasă şi anevoe de oprit; la care de v’om întrebuinţa zadarnic mijloacele de mai sus, v’om putea alerga la cele următoare: strângem bine pielea din cotro curge sângele, astupăm această parte cu cărbuni pisaţi sau praf de piatră acră şi puind un burete sau hârtie sugătoare muiată în spirt pe d’asupra, sângele se va opri. ART. Al 9-lea. DESPRE ÎNTÂMPINAREA APRINDERII CUIVA DE FOC Ce fel să poate întâmpla această primejdie şi cum se întâmpină? De multe ori s-a văzut nenorociri însemnate prin aprinderea hainelor unui copil sau femee, care în ameţeala aceia fuge pe uşă, se opreşte în curte şi vântul pus în [27] mişcare aprinde, arde şi mistueşte trupul nenorocitului fără oprire. Spre a ne putea scuti de această nenorocire, ecsperienţa a dovedit că îndată ce s-a văzut cineva aprins de la o sobă sau de la alt loc, repezindu-se în pat şi învelindu-se grabnic şi bine cu o plapomă sau alt ceva, focul îndată se stinge fără să pricinuiască vr’un rău. ART. Al 10-lea. PENTRU A FACE ÎNCĂLŢĂMINTEA NESTRĂBĂTUTĂ DE APĂ. Cum facem încălţămintea nestrăbătută de apă? Ca să facem încălţămintea nestrăbătută de apă, şi se ţie piciorul totd’auna uscat, fierbem o cătăţime de ulei împreună cu 50 de dramuri de seu de oae, 42 de dramuri de ceară albă şi 28 de dramuri de răşină. Această compoziţie o întrebuinţăm căldicică la unsoarea încălţămintelor întinzând-o p(r)etutindenea cu o perie apoi le lăsăm să se zvânteze, şi cu chipul acesta [28] poate şedea cineva mai multă vreme în apă fără să simţă umezeală. CAP al II. ART. 1-iu. DESPRE BUCĂTĂRIE Ce este bucătăria? Bucătăria este meşteşugul păstrării sănătăţii noastre. Bucătăria dar merită cea mai adâncă luare a minte a stăpânei de casă. De curăţenia localului bucătării atârnă curăţenia bucatelor, iar d-al acestora păstrarea sănătăţii noastre. Nici un vas, nici o unealtă, ba nici un loc al bucătării nu trebue scăpat din vederea stăpânei de casă în toate dimineţile. O tarabă nespălată, o tingire nespoită, o apă turbure sau stătută, o lingură în sfârşit murdară, poate strica gustul celor mai bune bucate şi pricinui vătămare sănătaţii. Bucătarul sau bucătăreasa trebue să [29] fie cu o desăvârşită curăţenie în haine: iar spălatul mâinilor să se facă înaintea stăpânei de casă. Părul bucătarului sau al bucătăresii trebue să stea totd’auna supt o legătură în vremea lucrului său. Un şervet curat atârnat în cui îi va servi numai pentru ştergerea năduşelii pricinuite din cauza focului şi un şorţu ce va avea din nainte îi va păstra hainele şi mâinile curate. Meşteşugul bucătării să nu ne închipuim că este un meşteşug matematic numai, ci mai mult o poezie, căci ori cât de mult va învăţa cineva cumpăna lui, de va fi lipsit de gust şi imaginaţie, nu va fi de cât un maşinist, iar nici o dată bucătar. Îmbunătăţirea zemii de carne în fiertul ei şi alcătuirea sosurilor, sânt cele dintâi elemente ale ştiinţii bucătării. ART. Al II-lea. DESPRE PĂSTRAREA CĂRNII FĂRĂ SĂ SE STRICE. Cum să poate păstra carnea mai multă vreme? Punem carnea hotărâtă pentru păstrat [30] într-o saramură ordineră în care o ţinem 48 de ceasuri, apoi scoţindu-o o ştergem bine c-o pânză. Pe urmă strângem o litră de funingine după un coşu care nu s-a afumat de cât de lemne, pe care amestecându-o într-o ocă de apă o ţinem acolo 24 de ceasuri amestecându-o din vreme în vreme; pe urmă muem bucata de carne ca de trei oca într-această ziamă; apoi scoţându-o o lăsăm de se zvântează la aer, şi aşa putem păstra carnea doă luni fără să-şi piarză calitatea sa firească. ART. Al 3-lea. MIJLOC DE A RÂDICA URÂTUL GUST CE IAU LEGUMELE. Ce fel râdicăm urâtul gust ce iau legumele? Ca să râdicăm urâtul gust al legumelor, amestecă doă litre de hlor (de la spiţerie) într-o litră de apă, îl lăsăm să se aşeze; scurgem lichidul limpezit şi cu acesta ne slujim a spăla legumele; dacă mirosul lor cel urât îl ţin încă, le lăsăm într-acea apă de hlor doă ceasuri, şi isprăvim prin a le limpezi cu apă curată; [31] legumele asfel spălate îşi re’nnoesc toate calităţile avute în prospătatea lor sau îşi leapăd mirosul cel greu. ART. Al 4-lea. TEORIE GENERALĂ ASUPRA PĂSTRATULUI LEGUMELOR Ce teorie are păstratul legumelor? Legumele de deosebite feluri nu pot fi într’acelaşi vas, nici nu trebuesc spălate de cât în ceasul în care vrem să le întrebuinţăm; dacă totd’odată ele se moae sau să vestejesc, le putem muia în apă. Ca să ne păzim de această întâmplare însă, nu trebue să le ecspozăm nici la aer, nici la razele soarelui, ci să le aşezăm într-un loc răcoros şi întunecos, şi să le strângem iar nu să le împrăştiem, ferindu-ne însă a le îngrămădi în grămezi mari spre a nu să înfierbânta; legumele cu miros trebue să le despărţim de cele fără miros; prăzăria şi pivniţa strică conopidele. Către acestea trebue să nu uităm că legumele cele proaspete nu trebuesc muiate în apă după cum să obicinueşte, ba nici să [32] se ude, de nu o fi să se întrebuinţeze, pentru că apa le scoate gustul; aceasta nu să face de cât numai pentru legumele cele slabe sau uscate. ART. Al 5-lea. DESPRE PĂSTRAREA ANGHENARELOR. Ce fel păstrăm Anghenarele? Ca să păstrăm Anghenarele după ce le am rupt din vlăstarul lor cu mâna, le aruncăm în apă fiartă, le dăm undă, pe urmă scoţându-le le curăţim lâna din mijloc cu o lingură; le tăem coadele ca de doă degete departe de floare, le punem în apă rece, apoi în saramură şi pe urmă le întindem la aer pentru doă trei zile; după aceia le muem în undelemn bine, le înfăşurăm în hârtii şi le păstrăm într-un loc răcoros. Mai putem asemenea să le uscăm în cuptor şi să le ţinem într-un loc uscat. ART. Al 6-lea. DESPRE PĂSTRAREA FASOLII VERZI Ce fel păstrăm fasolea verde? Luăm o câtăţime de fasole verde, a că-riea* [33] să aibă cam d’o potrivă grosimea, o curăţăm, o tăem în doă dup’un curmezişi, o punem puţin câte puţin într-o căldare cu apă amestecată cu doi pumni de sare, o punem să fiarbă pe foc mare şi după câteva unde o tragem şi o punem să se recească; o băgăm apoi într-altă apă rece, o scurgem şi o aşezăm cum v’om vrea într-un borcan plin cu sare-mură; după 24 de ceasuri în care a stătut asfel, îi punem undelemn pe d’asupra, grăsime sau unt topit; astupăm bine borcanul sau putina cu o meşină sau piele, şi când vrem să o întrebuinţăm, o scoatem din sare-mură, o muem în apă rece, o fierbem puţintel, o răcorim şi o întrebuinţăm ca fasolea nuoă. ART. Al 7-lea. DESPRE PĂSTRAREA CONOPIDELOR Ce fel păstrăm conopidele? Pe la sfârşitul lui Octombrie, scoatem conopidele cele mari, le rupem toate foile, le plantăm în nisip într-un loc, unde în-gheţul* [34] nu poate pătrunde şi ne ferim a le uda. ART. Al 8-lea. DESPRE PĂSTRAREA CASTRAVEŢILOR VERZI. Cum păstrăm Castraveţii verzi? Luăm Castraveţi din cei ce nu sânt prea tineri, îi jupuim de coajă şi le scoatem seminţele; îi tăem în doă şi îi despărţim în patru, îi spălăm în apă caldă şi îi scoatem în apă rece; apoi îi scurgem şi îi aşezăm într-un borcan de pământ nou şi bine opărit, în care facem mai întâi un aşternut de sare şi aşezând un rând de Castraveţi mergem până îl vom umplea cu un rând de sare şi altul de Castraveţi şi d’asupra adică rândul cel de sus îl acoperim iarăşi cu sare. Apoi îi acoperim bine, fără să-i mai adăogăm altceva; când vom voi a găti bucate cu Castraveţi apoi, ca să ne slujim cu dânşii, îi spălăm de mai multe ori cu apă caldă şi a doa zi îi gătim ca pe nişte Castraveţi proaspeţi. [35] CAP Al 9-lea. DESPRE PĂSTRAREA CIUPERCILOR SAU A MÂNĂTERCILOR Cum păstrăm Ciupercile? Ca să păstrăm Ciupercile sau Mânătercile, le căutăm dintre cele de o mărime de mijloc, le punem pe o gratie, după ce le am petrecut printr-o sfoară, sau le atârnăm pă dânsa, şi le punem ca să se usuce într-un loc unde nu răsbeşte soarele: iar de vrem a le usca curând, le băgăm într-un cuptor d-o căldură potrivită; după ce le uscăm asfel, le închidem în saci şi le punem într-un loc uscat şi supus aerisirii, având grijă a le întoarce adese. ART. Al 10-lea. DESPRE PĂSTRAREA MORCOVILOR, GULIILOR ŞI A ALTORA ASEMENEA. Cum păstrăm aceste Rădăcini? Ca să păstrăm aceste Rădăcini, îngrijim mai întâi a le culege pe o vreme nici prea călduroasă, nici prea răcoroasă, nici prea umedă, [36] nici prea uscată; pe urmă le tăem foile de un deget mai sus de rădăcină, facem o brazdă în nisip, le aşezăm unele lângă altele formând o linie cam curbă, facem apoi mai multe de aceste brazde după cătăţimea legumelor ce avem a păstra, lăsăm un deget sau doă de distanţă între fie care rând de nisip şi îngrijim ca acel loc să nu fie supus în gheţului. ART. Al 11-lea. DESPRE PĂSTRAREA PĂTLĂGELELOR ROŞII Ce fel păstrăm Pătlăgelele roşii? Tăem Pătlăgelele roşii în cuburi, le aşezăm într-o tingire pusă pe un foc iute, şi în fiertura lor îngrijim a le strivi neîncetat, le strecorăm bine, lepădăm drojdiile rămase în tingire, turnăm zeama iarăşi înnapoi şi o fierbem până să leagă; apoi o turnăm într-una sau mai multe butilci de sticlă pe care le punem într-o tingire cu apă pe foc şi le lăsăm asfel să fiarbă ca la un sfert de ceas. [37] ART. Al 12-lea. DESPRE PĂSTRAREA PĂTRUNJELULUI Ce fel păstrăm Pătrunjelul? Ca să păstrăm pătrunjelul nu facem decât îl alegem şi-l punem la soare de să usucă; pe urmă îl păstrăm într-un loc uscat şi când vrem a-l întrebuinţa îl muiem în apă caldă. ART. Al 13-lea. DESPRE UN CLEI DE LIPITUL VASELOR DE PĂMÂNT SAU DE PORŢOLAN Ce fel alcătuim acest Clei? Ca să alcătuim acest fel de Clei, luăm o jumătate de oca de lapte dulce, pe care îl amestecăm cu oţet într-un chip asfel, în cât să se tae, despărţim apoi acest lapte tăiat împreună cu bucăţile lui şi bătând bine albuşurile alor trei patru ouă le amestecăm împreună. Apoi amestecându-le bine, le adăogăm o cătăţime de var nestins, strecurat prin strecurătoare, şi din toate acestea formăm o migmă cu care încleim vasele cele sparte. [38] Acest Clei întrebuinţat cu îngrijire are calitatea a strânge bucăţile vasului spart, a le fierbe oare cum la loc şi a se împotrivi focului şi apii. CAP Al II. ART. 1-iu. DESPRE CĂMARĂ. Ce este Cămara? Cămara este Economa stăpânei de casă; ea ţine şi păstrează, supt cheia cea nedeslipită de stăpâna casii, ori ce se atinge de Economie: prin urmare localul acesta trebue să fie cât se va putea mai aproape de locuinţa gazdii; s-aibă toată comoditatea trebuincioasă pentru păstrarea lucrurilor; să fie supus când aeresirii când întunerecimei; ferestrile să le aibă cât se va putea mai sus, să răspunză una în dreptul altiea şi să se întunece prin obloane. De aci pricepem că unele din materii [39] ce se păstrezi aci cer aerisire şi altele adăpost şi aeresire. De aceia lucrurile ce au trebuinţă de aeresire le atârnăm de culmele spânzurate îndreptul ferestrilor sau le aşezăm pe poliţile statornicite acolo, iar pe celelalte le punem în partea de jos. ART. Al 2-lea. DESPRE CHIPUL CU CARE SE POATE PĂSTRA SLĂNINA. Cu ce chip păstrăm Slănina? Chipul cu care se poate păstra Slănina este atât de simplu pre cât este de folositor şi puţin costisitor. Slănina după ce a şezut 17 zile în sare, o aşezăm într-o ladă în care am aşternut mai întâi o cătăţime de fân; apoi puind un rând de Slănină şi unul de fân, asfel în cât să nu se atingă una de alta, umplem lada până sus cu fân, şi aşezând-o într-un loc uscat şi ferit de şoareci, Slănina nu se va râncezi nici o dată şi va păstra un gust minunat. [40] ART. Al 3-lea. DESPRE PĂSTRAREA JAMBONURILOR ŞI A LIMBILOR. Ce fel păstrăm Jamboanele şi Limbile? Ca să păstrăm Jamboanele şi Limbile amestecăm trei litre de sare într-o litră de silitră; lăsăm Jamboanele sau Limbile în vremea unii nopţi muiate în sare-mură ca să-şi scurgă sângele închegat şi alte sucuri ce ar putea să aibă. Apoi le frecăm cu acea sare amestecată cu silitră; le punem pe urmă într-un vas şi le ţinem până când îşi vor priimi toată sarea cuviincioasă; apoi repetăm această lucrare în toate zilele în curs de o săptămână. În vremea aceasta li s-a dat o cătăţime destulă de sare-mură; pe urmă amestecăm cu sare-mură 20 de dramuri de sare de ţeperig, socotind însă lucrarea alor 24 de Jamboane, după ce l-am pisat foarte mărunt. Aceste doă supstanţe ca să le putem împreuna cu sarea-mură din Jamboane, le presărăm foarte uşure pe d’asupra lor, întorcând această lucrare de şapte [41] opt ori în vreme de doă zile; după această vreme le scoatem, le spălăm, le spânzurăm într-un loc prea uscat şi le lăsăm aşa în vreme de doă săptămâni. Atunci dar facem foc de lemne de stejar pe care le acoperim cu rumegătura, ce a eşit din herăstrăul cu care trebue să tăem aceste lemne, amestecată cu foi de enupere udate cu apă şi le atârnăm la fumul lor unde le lăsăm într-o zi şi o noapte. Dar fiind că Jambonurile şi Limbile ce s-a lucrat în vremea ce am arătat mai sus, nu pot fi încă uscate, trebue să le atârnăm într-un loc de o temperatură potrivită şi un aer curgător. Când apoi vor fi cu desăvârşit uscate, le aşezăm în cutii sau lăzi cu chipul următor: Punem un rând de Jambonuri pe un aşternut de sare de trei degete de gros; apoi alt rând de sare şi altul de Jambonuri; după ce le am aşezat asfel, le lăsăm, şi această lucrare le scuteşte de muşiţe şi mucigai, şi le produce în curs de 6 săptămâni o căldură care le încălzeşte [42] atât, încât toată grăsimea după dânsele li se transparează. În dată apoi ce ne am încredinţat de această urmare, le scoatem, le punem în nişte săculeţe şi le atârnăm. Ele atunci îşi au fumul lor care le dă calitatea Jambonurilor celor bune. Iar sarea cu care a stătut 6 săptămâni şi care le a pricinuit căldura ce s-a zis a despărţit părţile de prisos a le sării cu care le am lucrat şi le-a frăgezit. ART. Al 4-lea. DESPRE PĂSTRAREA UNTULUI TOPIT. Cum păstrăm untul topit ? Amestecăm în untul ce voim a-l topi doă foi de dafinu, doă cuişoare şi doă cepe, socotite acestea pentru opt oca de unt; îl punem apoi pe un foc micu şi-l lăsăm se fiarbă ca la trei ceasuri fără a-i lua spuma; pe urmă îl tragem în sus, îl lăsăm un ceas de se aşează, îi curăţăm spuma şi îl turnăm strecurat în vase de pământ. [43] ART. Al 5-lea. DESPRE CUNOŞTINŢA CALITĂŢII FĂINII. Ce fel cunoaşte deosebitele calităţi ale făinei? Să ştie că cea mai bună Făină este aceia ce are o albiciune gălbue, dulce, uscată şi lipicioasă pe degete; când să strânge în mână ea formează un bulgăre; n-are miros greu, ci miroasă a cocă proaspătă. Făina de calitate de mijloc este d-o albeaţă închisă nelustruită şi de să strânge în mână fuge toată în prafu. Brutarii au obicei a încerca calitatea făini prin a o strânge, a o lăţi şi a-i privi surfaţa de aproape ca să-i vază punturile cele cenuşii sau roşii ce poate să aibă; pe urmă formează din trânsa o cocă, care formată îmbulzu, dacă uscându-se la aer ţine şi să lungeşte fără a se rupe, este o dovadă că făina a fost bine măcinată şi de un grâu d-o calitate bună; iar dacă din potrivă această cocă frământând-o să lipeşte de degete, mai vârtos când să lăţeşte, să dovedeşte că făina este de o mai proastă calitate. [44] ART. Al 6-lea. DESPRE PĂSTRAREA POAMELOR ÎN TOT CURSUL ANULUI. Cum se păstrează poamele? Ori ce poame să pot păstra în cursul unui an întreg cu chipul următor: Luăm pământ cleios, şi frământându-l bine, formăm din trânsul nişte tipare de mărimea poamelor ce vrem să păstrăm; le tăvălim în ceară (de se poate) apoi uscându-le, le tăem c-un cuţit bine ascuţit în doă părţi d-opotrivă, şi aşezând în fiecare tipar câte una din poamele de păstrat, le unim la loc prin ajutorul cerii; punem pe urmă aceste tipare cu poame într-un loc uscat şi cu chipul acesta ferindu-le de aer şi de soare, să vor păstra în tot cursul anului nevătămate; trebue însă ştiut că poamele pentru păstrat trebue să fie adunate mai nainte de a se trece încopt. ART. Al 7-lea. DESPRE PĂSTRAREA CASTRAVEŢILOR DE MURĂTURI. Cum păstrăm castraveţii de murături? Ca să păstrăm Castraveţii de murături, [45] alegem o cătăţime de castraveţi mici, îi ştergem bine, le rupem vârfurile înflorite, îi punem în sare-mură pentru 24 de ceasuri, îi scurgem apa, îi punem într-acelaşi vas ce l-am deşertat, turnăm peste dânşii oţet fiert atât cât să-i poată acoperi, acoperim vasul şi îi lăsăm acolo până vom vedea că faţa lor bate cam în galben; apoi fierbând oţet într-o tingire sau căldare, îi aruncăm în lăuntru şi cu chipul acesta îşi priimesc iarăşi colorul lor cel dintâi; îi scoatem pe urmă din tingire şi lăsându-i să se recească îi aşezăm în vasele de păstrat şi punem împreună cu dânşii ardei şi ori ce alte legumi vom socoti de cuviinţă; acestea făcându-le astupăm vasele bine. ART. Al 8-lea. DESPRE PĂSTRAREA STRUGURILOR Ce fel păstrăm Strugurii? Strugurii ce voim a-i păstra trebue să fie culeşi într-un timp uscat şi fără nici un bob stricat sau aproape de scuturat. [46] Punem apoi ciorchinile de Struguri într-o ladă sau cutie rânduri, rânduri, îngrijind a aşterne fundul vasului şi a deosebi aceste rânduri între dânsele cu foi de piersic. Pe urmă punem această ladă bine închisă într-o odae fără umezeală şi bine aerisită. Băgăm de seamă însă a nu pune într-o ladă mai mult de patru rânduri de struguri. Analisul himicesc ne arată că foile de piersec au în sine Acid-Prusic (Lulachi) a căruia putere face a se păstra Struguri până în luna lui Aprilie. TEORIE PENTRU FACEREA DULCEŢILOR ART. Al 9-lea. DULCEAŢĂ DE CHITRĂ RASĂ. Cum să face această Dulceaţă? Ca să facem Dulceaţă de chitră rasă, luăm o oca de chitră, după ce am ras-o printr-o răzătoare făcută într-adins pentru această treabă, o opărim în apă fiartă, o [47] lăsăm să se recească, o stoarcem în mâini bine, apoi topind trei ocă de zahăr într-o oca şi o litră de apă, îl strecorăm într-o tingire curată şi-l punem iarăşi de fierbe până să face nasturi. Atunci apoi aruncăm chitra în lăuntru dinpreună cu zeama unii lămâi şi o lăsăm să fiarbă pe foc mare până se va lega cât cere trebuinţa. ART. Al. 10-lea. DULCEAŢĂ DE CHITRĂ BUCĂŢI. Cum se face Dulceaţa de chitră bucăţi? Această Dulceaţă să face puind la o oca de chitră tăiată în bucăţi o oca şi jumătate de zahăr şi o lucrăm ca şi cea rasă, cu deosebire numai că aceasta trebue opărită mai bine. ART. Al 11-lea. PELTEA DE CHITRĂ SAU GUTUI Cum facem aceste Dulceţi? Aceste două Dulceţi au aceiaşi lucrare. Punem în cinci oca de apă două oca de chi-tră* [48] sau gutui sfărâmate împreună cu miezul lor, şi aşezând tingirea pe un foc cât se va putea de iute, le lăsăm de fierb până vor rămânea mai puţin de jumătate; apoi strecorându-le printr-o cârpă sau sită deasă, punem la doă oca de această zeamă curată doă oca de zahăr şi o lăsăm să fiarbă până să încheagă, care închegare o cunoaştem scoţând într-o farfurioară şi băgând de seamă de se ţine cu linguriţa în sus; apoi o punem în borcane îndată ce o dăm jos de pă foc: pentru că de va mai sta, se încheagă în tingire. ART. Al 12-lea. DESPRE TOT FELURI DE LOCMAGIUNURI Cum se fac Locmagiunurile? La or ce fel de locmagiun punem într-o oca jumătate de zahar o oca de apă, şi aşezându-l într-o tingire pe foc, îl lăsăm de fierbe până se leagă, care legătură i-o cunoaştem luând puţintel cu linguriţa şi picând în apă, de se va face nasturi este legată. Atunci îl dăm jos [49] după foc, îl punem să se răcească atât cât poate răbda degetul, apoi îl mestecăm c-un făcăleţu întocmai cum se mestecă mazărea. Pe când facem astă lucrare, turnăm totd’odată zeamă de lămâe şi coajă d’a ei rasă, de vrem să-l facem de lămâe; sau zeamă de portocală şi coaja ei rasă, de vrem să-l facem de portocale sau de ananas, iar de vrem să-l facem de vanilie, în loc de altă zeamă turnăm apă atât, cât vrem să-l facem de gros sau de supţire, şi vanilia tăind-o mărunţelu şi frecând-o cu puţin zahar în piuliţă, o aruncăm în lăuntru. În sfârşit magiunul cel bun atârnă de la legatul cel potrivit al zaharului şi de la frecatul cel bun al făcăleţului. ART. Al 13-lea. ŞERBET DE TRANDAFIRI. Cum facem Şerbetul de trandafiri? Ca să facem Şerbet de trandafiri mai întâi zmulgem foile trandafirilor şi le curăţăm bine, apoi cântărind o oca de aceste foi [50] le aruncăm într-o jumătate oca apă fiartă, unde le lăsăm până se răcesc şi pe urmă le stoarcem zeama cu mâinile, apoi într-această zeamă punem o oca şi jumătate de zahăr pisat; o aşezăm pe foc şi o lăsăm de fierbe până să leagă. După aceia o luăm la bătae ca şi pe celelalte magiunuri, îngrijind a-i turna din vreme în vreme câte puţină zeamă de aceia ce am scos din trandafiri când i-am stors. ART. Al 14-lea. DULCEAŢĂ DE VIŞINE. Cum se face această Dulceaţă? Această Dulceaţă se face puind la o oca şi o litră de zahar o oca de vişine fără sâmburi; însă aşezăm un rând de zahar şi unul de vişine şi aşa mai încolo; punem apoi tingirea pe un foc moale până vor lăsa vişinile puţină zeamă spre a se putea topi zaharul, pe urmă dându-i un foc mai mare o lăsăm să fiarbă până să leagă. [51] ART. Al 15-lea. DULCEAŢĂ DE FRAGI, ZMEURĂ ŞI ALTELE ASEMENEA. Cum se fac aceste Dulceţi? Aceste Dulceţi se fac puind la o oca de zahar legat pe foc în trei litre de apă, trei litre de fragi, zmeură sau altele asemenea, şi îi lăsăm de fierb până se legu după cuviinţă. ART. Al 16-lea. DULCEAŢĂ DE PIERSICI ROŞII. Această Dulceaţă are măsura dulceţii de vişine. Iar fiertura ei ca cea de chitră bucăţi. (Vezi mai sus.) ART. Al 17-lea. TEORIE PENTRU FELURI DE VUTCI. Cum facem Vutcile? Vutcile se fac asfel: punem în doă ocă de zahar trei litre de apă; îl aşezăm pe foc să fiarbă până se va topi, a-poi* [52] dându-l jos, turnăm în trânsul 5 litre de spirt bun de cofetărie, pregătit însă asfel: de voim să facem Vutca de vanilie, de coji de lămâe, de ananas s’au de ori ce alt, punem mai întâi materia, al căria miros voim să aibă vutca, în spirt şi o lăsăm acolo 24 de ceasuri, apoi strecorându-l prin hârtie de cea sugătoare proastă, îl amestecăm cu zahar şi îl aşezăm în clondire. ART. Al 18-lea. DESPRE CHIPUL CU CARE FACEM A SE DEPĂRTA MUŞTELE DE LOCURILE UNDE NU VREM SĂ SE PUE. Cum facem să se depărteze Muştele de aceste locuri? Acesta este mirosul untului de dafinu, căruia îi sântem datori acest folos. Acest unt, al căruia miros de şi este tare dar nu e nesuferit, face a fugi muştele după locurile unde s-a mânjit cu dânsul. Cu această materie putem scuti de pişcătura Muştii ori ce lucru voim a-l feri. [53] ART. Al 19-lea. PAZA LUCRURILOR DE MUCEZEALĂ. Cum scutim lucrurile de Mucezeală şi care sânt aceste lucruri? Acesta este termentinul cu care putem scuti o mulţime de lucruri, cari sânt totd’auna suppuse Mucezelii şi care cu toate acestea se pot feri de dânsa: acestea sânt, precum: coca, cerneala, pieile, seminţele, cărţile şi altele. Punem puţin termentin într-un vas unde este coca şi acoperind-o, o găsim în starea sa de prospătate în care fusese întâi, ori când o vom căuta. Un asemenea ajutor pot da şi parfumurile iar mai vârtos unsorile cele supţiri. O prea puţintică cătăţime de unt de livant sau de cuişoare pus în cerneală o opreşte a se mucezi. În magaziile militare unde păstrarea armăturii şi a încălţămintei costiseşte cheltueli mari şi unde mucezeala a desea pricinueşte păgubi însemnate, s-a întimpinat totd’una asfel de păgubi prin ajutorul untului de termentin. [54] Câteva picături iarăşi de acest unt turnat într-o bibliotică este destul a o păzi de mucigai. Acelaşi sfârşit folositor dă acest unt puindu-l pentru păstrarea seminţelor care sânt suppuse prea mult mucezelii, mai vârtos pe mare. În sfârşit acest termentin foloseşte la toate lucrurile suppuse mucezelii şi arătata sa putere se întinde atât încât atârnând o sticlă cu d’acest lichid în mijlocul unii colecţii Zoologice, le va scuti nu numai de Mucezeală dar şi de molii. CAP Al IV. ART. 1-iu. DESPRE SPĂLĂTORIE. Ce este Spălătoria şi cum trebue să fie întocmită. Spălătoria este păstrarea curăţenii albeţelor casei; Ea nu trebue să fie aşezată de cât pe un loc şeţu şi fără de [55] altă încăpere de desupt; înăuntrul ei să fie aşternută cu lespezi de piatră sau cu nisip bine bătut; să fie înaltă în păreţi pentru înălţarea aburilor şi de este cu putinţă să fie alături cu bucătăria, ca printr-aceasta aşezând cazanul în păretele ce răspunde în vatra ei, să se poată încălzi dintr-acelaşi foc spre Eco(no)miea lemnelor şi apei; albiile ei să fie statornicite în locurile lor şi prin nişte găuri astupate cu dopuri de câlţi să se sloboază lăturile într-un canal făcut într-adins supt dânsele care să le scurgă în umblătoare sau într-alt loc ferit. Apa de spălat trebue a fi din cea limpede şi totd’auna de cea de râu, pentru că cea de puţu strică săpunul şi nu spală bine; cea de ploae este mai bună de cât toate: pentru că ea în-albeşte rufele şi economiseşte săpunul. Săpunul cel de ţară are o calitate mai bună la spălat de cât cel strein; El înfloreşte pânzeturile într-un grad nenădăjduit, este mai eftinu şi ţine mai mult, dar trebue să nu uităm că rufele au tre-buinţă* [56] a se limpezi bine după dânsul ca să-şi piarză mirosul greu ce le dă el. Obiceiul fiertului rufelor în cazan este pricinuitor d’o stricăciune mai mare de cât acela a’l storsului cu putere: prin urmare ca să se poată săvârşi această trebuinţă ce îndeamnă pe spălătorese a le fierbe, este destul să se rază o bucată de săpun de ţară într-o căldare de apă cu leşie şi după ce va fierbe aşa ca o jumătate de ceas, să se toarne acea apă peste rufele de spălat pe care le va întinde mai întâi în albii fără să fie grămadă şi acoperindu-le cu ceva gros care să oprească cu totul aburii, se vor lăsa aşa câte va ceasuri, apoi scoţându-le le va putea suppune albeţii dorite, fără să le strice prin fiertură şi stors tare. ART. Al 2-lea. DESPRE ÎN-ALBIREA LÂNII PRIN MIJLOCIREA CĂRBUNILOR. Cum în-albim Lâna prin cărbuni? Ca să în-albim Lâna prin cărbuni fierbem, după obicei, jurebiea toarsă, cu cenuşă [57] cernută şi după ce să usuc firele o punem să fiarbă iarăşi într-o cătăţime destulă de apă cu 21 de dramuri de praf de cărbuni socotite pentru 1400 fire; apoi după ce o vom spăla şi se va usca vom vedea că ea priimeşte o albeaţă foarte mare. ART. Al 3-lea. DESPRE SPĂLAREA MATERIILOR DE LÂNĂ. Cum se spală materiile de lână? Rădăcină de berberiţă a) (Notă de subsol: Ciuen.) pisată, care are nume de săpun de Eghipet, din care să face săpunul în Ungaria, şi care are o faţă cenuşie; această rădăcină o punem în apă şi ea lasă o mâzgă prea cleioasă, care are calitatea a curăţi materiile de Lână şi a le da înlesnire d’a să muia. Cu chipul acesta în Ungaria spăl materiile de lână şi dă o dulceaţă foarte frumoasă părului. [58] ART. Al 4-lea. APĂ HOTĂRÂTĂ PENTRU CURĂŢITUL MATERIILOR DE BUMBAC, DE LÂNĂ ŞI DE MĂTASE. Cum curăţim aceste Materii? Ca să curăţim aceste Materii, luăm o cătăţime de cartofi, îi punem într-o putină plină cu apă, îi lăsăm să se moae câteva ceasuri spre a-i putea curăţi cu peria de toată Materia ce-i însoţesc; îi răzuim pe urmă printr-o răzătoare asupra unii strecurători puse pe un vas cu apă, muem strecurătoarea într-acea apă dedesupt şi storcând cartofii, facem a se stricura în apă toată zeama vegetală din cartofi, o lăsăm apoi să se aşeze şi despărţim sau strecurăm apa din Materia ce s-a aşezat. După această operaţie gătim o masă pe care o aşternem c-o pânză curată şi peste care întinzând Materia de curăţat, o frecăm uşure c-un burete muiat în zeama acelor cartofi, limpezim apoi Materia în apă lim-pede* [59] curată, şi dacă lucrarea să va fi făcut bine, Materia va fi cu desăvârşit curăţită. ART. Al 5-lea. DESPRE SPĂLATUL MATERIILOR COLORATE ŞI SUPPUSE EŞIRII. Cum spălăm materiile fără să iasă colorul? Ca să facem a nu eşi feţele Materiilor colorate precum: stamba şi altele în spălatul lor, punem un pumn de tărâţe bine zbătute în căldarea cu apă când fierbe, o lăsăm puţintel, apoi dând-o jos o punem să se aşeze şi această apă ce o strecorăm printr-o pânză supţire o întrebuinţăm la spălatul unor asemenea Materii. Către acestea, astă apă mai are calitatea a da oare care scrobială Materiilor spălate. [60] CAP. Al V. ART. 1-iu. DESPRE PIVNIŢĂ. Reguli de aşezare a Pivniţii pentru păstrarea şi îmbunătăţirea vinului. Care sânt regulile după care trebue să se aşeze Pivniţa? Regulile aşezării Pivniţii sânt: 1-iu. Gârliciul Pivniţii trebue să fie spre miază-noapte: pentru că aşa fiind temperatura din lăuntrul ei va fi mai puţin schimbătoare, de cât când ar fi spre miază-zi. 2-lea. Pivniţa trebue să fie destul de adâncă ca să poată ţinea tot un fel de temperatură. 3-lea. Umezeala trebue să fie statornică, fără a fi prea mare: pentru că pricinueşte mucigai şi putrezesc cercurile şi doagele buţilor; uscăciunea, asemenea, nu trebue să fie mare: pentru că usucă doagele, dogeşte cercurile şi pricinueşte picătură vinului. 4-lea. Lumina trebue să fie potrivită [61] căci o lumină vie usucă şi un întunerec adânc putrezeşte. 5-lea. Pivniţa trebue să fie într-o poziţie asfel, încât să nu se zgudue de nimic: căci repedea zguduire sau uşurea cutremurătură făcută d’o trecere iute a ichipajilor peste pivniţă sau pe lângă dânsa clăteşte drojdiile, le amestică cu vinul şi ţiindu-le atârnate îl acreşte. 6-lea. Trebue a se depărta din Pivniţă lemnele verzi, oţetul, varza şi ori ce alte materii simţitoare ori suppuse fierberii. 7-lea. Trebue a depărta încă răsfrângerea luminii soarelui, care varietând temperatura pivniţii, strică proprietăţile ei. ART. Al 2-lea. DESPRE ÎNDREPTAREA A CÂTORVA GREŞELI ALE PIVNIŢII. Cum îndreptăm greşelile Pivniţii? Când Pivniţa este prea umedă, să pot asigura buţile de mucezeală şi putrejune aşezându-le pe căpătâe înalte şi îngrijind să se şteargă des; cu chipul acesta o proprietate a unei cătăţimi mare de vin poate [62] economisi legătura buţilor într-un an întreg: dar ori cum; trebue a se vizita adese cercurile cu multă băgare de seamă şi a se bate din vreme în vreme, mai vârtos aproape de Ecuinocţiu, (luna lui Martie şi Septembrie) în vremea aceasta cercurile ce d’asupra să văd bine, de desupt de multe ori sânt putrede, din care pricină se întâmplă a plesni toate odată. Această întâmplare însă se face mai vârtos când pivniţa este nouă. În anul dintâiu al clădirii ei vinul nu se poate păstra bine într-însa; ca să putem însă depărta umeditatea unii asemenea Pivniţi, deşchidem mai multe ferestrue. Dacă Pivniţa este prea uscată cercurile ţin mai multă vreme dar vinul pică prea mult pântre crăpăturile ce lasă uscăciunea. Într-o Pivniţă prea umedă, o butie de 150 de vedre nu pierde pe lună mai mult de doă oca şi jumătate de vin, în vreme ce în cea uscată pierde mai mult de cât o vadră. Să împuţinează uscăciunea Pivniţii închizând o parte a ferestrilor sau zidindo-le [63] când aerul de din afară este prea căldoros; iar când este prea frig este bine a se închide toate. Dacă ferestrile sânt făcute spre răsărit, să poate asigura de razele soarelui astupându-le printr-un zid clădit în curmezişul lor şi lăsând căpătâile lui deşchise: într-această întâmplare aerul de din afară pătrunde înăuntru prin doă părţi fără să poată răsbi raza soarelui. Nişte scânduri tencuite pot asemenea a împlini locul zidului. ART. Al 3-lea. CHIPUL DE A FACE SĂ PIARZĂ BUTIA MIROSUL MUCIGAIULUI. Cum scoatem mirosul mucigaiului din butie? Acesta este fumul de Hlor cu care ne slujim a depărta mirosul Mucigaiului din butie şi care are proprietate a-l răsipi cu totul; Hlorul de potasă a) (notă de subsol: Această materie se găseşte la spiţerie.) pricinueşte acelaşi efect. [64] ART. Al 4-lea. DESPRE LIMPEZITUL VINULUI Cum limpezim Vinul? Să ştie că dintre vinuri vinul cel alb este singur care este mai mult suppus turburării; ca să-l limpezim dar luăm o câtăţime de gogoşi de Gorn a) (notă de subsol: Un fel de copaci în forma gârniţii, care face nişte gogoşele şi care se găseşte în păduri). şi pisându-le, le turnăm pe vrană în butie, pe urmă le amestecăm bine şi-l lăsăm să se aşeze, dar însă trebue să îngrijim (scris: îngriji mc’) c-aceste seminţe să fie din cele mai coapte; în curs apoi de 15 zile sau cel mult 20, vinul este cu desăvârşit limpede. CAP. Al VI. ART. 1-iu. DESPRE GRAJDU. Ce este Grajdul? Grajdul este lăcuinţa cailor; el trebue să fie aşezat cu uşa spre miază-zi [65] şi ferestrile să le aibă spre răsărit şi spre apus; podinile sau pardoseala lui se formeze un mic şanţu în mijlocu-i, de desuptul căruia să aibă un loc lăsat pentru scurgerea umezelii. Cu ce regulă să hrănesc caii? Caii trebue să mănânce fân de 4 ori pe zi şi o dată pe noapte, dat în mici porţii şi bine aşezat ca să nu-l răsipească; această urmare ce este împrotiva urâtului obicei al vizitiilor noştrii carii umplu eslele şi prin urmare Grajdul de fân, are doă foloase mari, întâiu îngrăşatul cailor prin pofta ce li să face şi al doilea economia fânului. Orzul spălat şi amestecat cu puţintică sare le dăm de doă ori pă zi. Atât apoi în vremea mâncării fânului, cât şi a orzului, uşile grajdului trebue să fie închise şi nimenea să nu intre înăuntru, spre a nu le turbura liniştea de care au trebuinţă la mâncarea lor şi a le pricinui obicinuita bătae de inimă. Sarea amestecată în orzu le pricinueşte doă foloase mari: întâiu pofta a dăpatu-lui* [66] care trebue să fie de doă ori pe zi, şi al doilea scutirea de boalele ce le-ar pricinui receala, după cum să va vedea mai la vale. Ţesălatul trebue a fi de doă ori pe zi şi gazda va porunci îngrijitorului de cai ca ţesălăturile sau praful scos prin ţesală să-l înşire pe scânduri ca să-l vază însăşi; dovada că ţesălatul s-a făcut bine va fi când rândurile ţesălăturilor să vor sui cel puţin până la 15 de cal. ART. Al 2-lea. CHIPUL CU CARE SĂ HRĂNESC DOBITOACELE CU SARE. Ce folos aduce Sarea la dobitoace şi cum le hrănim cu dânsa? Sarea este un prezervativ sigur al boalelor dobitoacelor pricinuite din răceala umedităţii şi foloseşte prea mult pe cai, ale cărora picioare se umflă din pricina multului umblet. Pe vacă o foloseşte sarea muiată în lapte. Aceasta este bună şi pentru păstratul albinilor în vremea Iernii, dar pentru dânse-le* [67] trebue topită în apă de izvor şi amestecată cu puţin sirop de zahar. În starea aceasta fiind Sarea, este foarte folositoare păstratului astor insecte ce sânt suppuse bolii numite lisinderie. Fiind că l’această băutură a Sării dată dobitoacelor la primejdiile lor, trebue să ştim şi dozile ce se cuvin a le da, de aceea se însemnează mai la vale pentru fiecare dobitocu. Dramuri Date pe zi Cailor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 7 ori Vacilor cu lapte . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 4 „ Boilor de îngrăşat . . . . . . . . . . . . . . . .28 6 „ Bivolilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 3 „ Taurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 1 „ Oilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 4 ori pe săpt. Aceste doze de sare Agricultorii trebue se dea dobitoacelor de fie.care înparte câte atâtea dramuri, câte câte se însemnezu mai sus şi totd’auna în luna lui Martie şi Septembrie. [68] ART. Al 3-lea. DESPRE ÎNVĂŢATUL CAILOR ŞI DESVĂŢUL NĂRAVULUI LOR. Cum învăţăm caii şi cum îi desvăţăm de năravul lor? Esperienţa a dovedit că sperietura şi gâdilatul calului sânt pricinile cele mai de căpetenie ce-l fac a se îndupleca cu atâta greutate la învăţătură; prin urmare s-a băgat de seamă că calul ca să se poată suppune învăţăturii, îi trebue o legătură peste ochi în ceasul eczersiţii lui; iar pentru a se scuti de gâdilat, să îi se acopere spinarea c’un preşu gros şi aspru care să se întinză de după gât şi până în sapă coprinzându-i şi ielile prin nişte legături pe de desupt nu prea strâns legate şi în starea aceasta să se plimbe cel puţin doă ceasuri pe zi sau să se dea la coardă uşure în curs de opt zile. Apoi să se înceapă a se ţesăla întâi cu o perie şi apoi cu ţesala. De aci pricepem că prin legătura la ochi îi asigurăm spaima, iar prin preşul cu care [69] îl acoperim, îi stingem gâdilatul şi îl facem a-i plăcea ţesala şi hamul. Cât pentru dezvăţul năravului a’l neluării de loc, care este cel mai supărătoriu şi care se pricinueşte din neîndemânarea vizitiului ce ţiind Calul în locu, îl bate, este destul a se împerechea în curs de 15 zile la o trăsură c-un alt Cal bine învăţat, iute şi supus. Când însă năravul este bătrân în Cal şi cu chipul acesta nu se poate dezrădăcina, atunci îi punem un frâu lung în cap, îl ţinem din napoi şi mâindu-l cu biciul îl plimbăm pe toată zioa câte doă ceasuri în curs de 8 zile, după aceia apoi îl înhămăm la o bârnă şi îl plimbăm asfel alte 8 zile şi aşa năravul să va dezbăra. CAP Al VII. ART. 1-iu. DESPRE GĂINĂRIE Ce este Găinăria? Găinăriea este şi ea una din ramurile [70] economii casei; ea întimpină grabnica trebuinţă a bucătării, împacă şi hrăneşte copii, împodobeşte masa, ne socoteşte măcelăriile, economiseşte cheltuelile, deşteaptă prin zgomotul ei slugile şi odihneşte pe stăpâna casii. Găinăria trebue a fi pe un locu şeţu şi ferit a’l curţii şi pentru păstratu alor 24 de găini ea trebue să aibă o lungime ca de 8 stânjini şi o lăţime ca de unu şi jumătate. În căpătâile aceştii încăperi să se facă nişte despărţiri ca d-o jumătate de stânjin fie care, în care să se aşeze nişte poliţi aşternute cu pae pentru oatul găinilor, iar pentru clocitul lor să se facă jos nişte despărţiri mici de scânduri în care să se aştearnă pae amestecate cu fulgi. Aceste doă locuri să se ţie de dimineaţa până la prânzu numai deşchise, apoi lăsând cloştile în lăuntru şi scoţând găinile să se închiză iar până a doa zi. Găinăria trebue să aibă o mică curte în care să se pue gunoiul cailor într-o parte a ei: pentru că aceasta aduce căldura de care au trebuinţă păserile de ouat în vre-mea* [71] iernii şi pe dânsul se pot hrăni bine găinile. Apa pentru păsări în vremea iernii trebue să se pue de-cu-seara într-o casă călduroasă şi a doa zi se le o dea, pentru că asfel nu încetezu a oua. ART. Al 2-lea. DESPRE ALEGEREA OUĂLOR PENTRU CLOCIT SAU PENTRU PĂSTRAT. Cum alegem aceste ouă? Fiind că găinile să calc mai mult de la începutul lui Martie şi până la sfârşitul lui Aprilie şi fiind că atunci ele dau ouăle cele mai bune de clocit, alegem în toate zilele pentru prăsilă ouăle cele mai mari şi mai cu seamă acelea ce sunt mai mult rotunde de cât lungăreţe. Însemnăm apoi datele pe oule ce le luăm în toate zilele ca printr-aceasta cunoscând vârsta fie cărui ou, ne ferim a pune în clocit acele ouă ce au trecut peste 30 de zile: pentru că acestea nu dau nici un folos. Mai nainte însă d’ale pune la clocit băgăm de seamă dacă clătindu-le au vr-un [72] spaţiu gol înăuntru şi se clătescu şi aşa acele ce vor fi asfel, ştim că nu sânt bune nici pentru clocit nici pentru păstrat. Acum ca să dobândim mai multă parte femeiască de cât bărbătească şi din împotrivă, încercăm la lumânare ouăle pentru clocit şi acelea într-al cărora vârfu să zăreşte o goliciune, ţine sămânţa cocoşului, iar acelea ce au această goliciune sau băşică cu abur la o parte au sămânţa puicii. Trebue asemenea să luom în băgare de seamă că acele ouă lungăreţe a dese produc cocoşi, în vreme ce ouăle cele mai rotunde scot mai mult puici. Ca să întâmpinăm răul d’a pune să clocească ouă neroditoare, nu trebue a da unui cocoşi mai mult de cât 10 sau cel mult 12 găini de clocit. Ele asfel vor împlini această condiţie: 1-iu De nu vor fi nici prea tinere nici prea bătrâne: Căci acelea ce sânt prea tinere sânt neastâmpărate şi nu pot cloci, iar cele prea bătrâne sânt lipsite de căldura trebuincioasă sau sânt prea grase. Trebue dar să fie nici din cele de vârstă [73] de un an nici din cele de vârstă de zece ani. 2-lea. De au trup bine format şi coadă largă ca să poată acoperi ouăle: căci acelea ce n-au coadă nu sânt bune de clocit. Trebue depărtate găinile gâlcevitoare şi neliniştite, pentru că ele n-a coper bine şi răspândesc ouăle, ba încă adesea le sparg şi le bea zeama. Să se depărteze asemenea şi acelea ce cânt cocoşeşte sau au glas ca al cocoşului. Păstrarea ouălor. – Ouăle trebue să se aleagă din cele ascuţite într-o vreme răcoroasă: adică în luna lui Martie şi a lui Septembrie; aceste din urmă să pot păstra toată iarna. S-a băgat de seamă că ouăle neroditoare să pot păstra mai multă vreme decât cele lalte. Spre a dobândi dar acest fel de ouă, este bine a lăsa câtăva vreme găinile fără de cocoşi. Ca să putem cerceta bine ouăle hotărâte pentru păstrat, avem un mijloc foarte simplu şi făr’ de greutate: le vom atinge [74] cu limba amândouă vârfurile oului şi vom dovedi că vârful cel ascuţit este rece şi cel teşit are oare care căldură, deosebirea aceştii temperaturi ne va arăta ouăle cele stricate. S-a băgat de seamă că ouăle să păstrezu cu atât mai bine cu cât se ferescu de aer. Unii cu toate acestea zicu din potrivă. Ouăle nu trebue păstrate în putină pentru că să strică şi-şi priimescu un gust urât. Este ştiut că ouăle puse pe vârful cel teşit, se păstrezu mai multă vreme de cât acelea ce să aşezu pe vârful cel ascuţit sau la o parte: pentru că aceasta este cea mai de căpetenie poziţie a oului de care atârnă păstrarea sa. Spre acest sfârşit se recomandă metodul următor: Să se acopere fundul unui vas sau al unui coşu cu cenuşă de un deget; aci să se aşeze ouăle în rânduri cu vârfurile în sus, pe urmă să se acopere toate cu altă cenuşă care să le covârşască vârfurile de un deget şi să se pue alt rând de [75] ouă acoperindu-le asemenea şi aşa mai încolo. Apoi să se pue vasul într-un loc răcoros şi uscat. CAP Al VIII. DESPRE ŢINEREA CATASTIŞELOR CASEI. Ce sânt catastişele casei? Catastişele casei sânt oglinda venitului şi cheltuelilor ei. Fără această ştiinţă stăpâna de casă să va rătăci totd’auna în labirintul cheltuelilor anuale şi nu va putea îngriji nici o dată a-i rămânea o rezervă oare care din veniturile casei. Prin urmare ştiinţa ţinerii Catastişelor casii fiind cea mai folositoare pentru economia ei, este de neapărat trebuincioasă stăpânei de casă. Câte Catastişe trebuesc pentru venitul şi cheltuiala casii? Un singur Jurnal şi un Reghistru ţinute regulat, sânt destule pentru lămurirea socotelilor venitul şi cheltuelilor casii. Ce este Jurnalul? Jurnalul este Catastihul ce are de scop a arăta cheltuelile urmate în toate zilele după regula însemnată în lista cu litera A. [76] Acest Catastih numit Jurnal îl împărţim în 9 rigle, din care în rigla dintâiu despre stânga însemnăm numele slugilor intrate; în cea d’a doă numele slugilor eşite; în cea d’a treia pentru câtă simbrie s-a tocmit; în cea d’a patru şi a cincea banii ce au priimit în deosebite vremi; în cea d’a şasea trecem obiectele ce am cumpărat pe toată zioa a nume: în cea d’a şaptea şi a opta câte câţi bani le am cumpărat şi în cea d’a noă trecem sumele totale coprinse în riglele a şaptelea şi a optulea. Această tablă împărţită în 9 linii nu putem trece în trânsa de cât numai cheltuelile ordinere, iar pentru cele ecstraordinere tragem în foaia d’alături tot a acestui Jurnal alte şase rigle dintre care în rigla dintâiu şi a doa însemnăm priimirea banilor de cheltuit în cea d’a treia obiectele ce am cumpărat; în cea d’a patra şi a cincea suma banilor ce am plătit şi în cea d’a şasa scoatem sumele totale coprinse în fiecare zi din rigla a treia şi a patra. D’asupra riglii ce coprinde obiectele cum-părate,* [77] însemnăm luna şi mai la vale d’asupra acestor obiecte zioa şi aşa mergem însemnând de rând zilele lunii întregi cu cheltuelile urmate în fiecare. Ce este Reghistrul? a) (Notă de subsol: Acest Catastih trebue să se ţie de stăpâna casii). Reghistrul este acel Catastih în care trecem sumele totale ale venitului şi ale cheltuelilor urmate pe toată luna. Lista în care trecem venitul se împarte în 19 linii după cum se vede la litera B, dintre care în rigla dintâiu însemnăm anul; în cea d’a doa luna; în cea d’a treia venitul moşii anume, în cea d’a patra şi a cincea suma trasă dintr-acel venit, în cea d’a şasea venitul vii anume; în cea d’a şaptea şi a opta sumele trase din trânsa; în cea d’a noa venitul închirierii caselor sau a prăvăliilor anume; în cea d’a zecea şi a unsprezecea sumele trase dintr-aceasta; în cea d’a doăsprezecelea şi a treisprezecelea venitul din leafă; în cea d’a patrusprezecelea şi a cincisprezecelea din negoţul anume; în cea d’a şaisprezecelea şi a şaptesprezecelea venitul capitalului pus la dobândă; în [78] cea d’a optsprezecelea şi a nouăsprezecelea suma totală. Iar aceia în care trecem cheltuelile se împarte în 19 rigle dintre care rigla dintâiu despre stânga coprinde anul; cea d’a doua luna, cea d’a treilea şi a patrulea sumele totale a cheltuelilor ordinere coprinse în Jurnal; în cea d’a cincea şi a şasea sumele totale ecstraordinare tot d’a.colo; în cea d’a şaptea cheltuelile moşii anume; în cea d’a opta şi a noua banii ce s-au plătit; în cea d’a zecea cheltuelile vii anume; în cea d’a unsprezecelea şi a doăsprezecelea sumele ce s-au plătit; în cea d’al treisprezecelea meremetul caselor sau a prăvăliilor; în cea d’a patrusprezecelea şi a cincisprezecelea sumele ce s-au plătit; în cea d’a şaisprezecelea şi a şaptesprezecelea suma totală; şi în cea d’a optsprezecelea şi a noăsprezecelea rezerva rămasă din venit. ?? ?? ?? ?? 1