.A.1 '• ‘ b
 CIMILITURI
      STUDIU FILOLOGIC ŞI FOLKLORIC
              PARTEA I
               TEZĂ DE DOCTORAT
Tipărită cu ajutorul Fundaţiuniî Universitare Carol I
                              r-
GlORGE PASCU
ţ”

A

• •/-
                                      .j/V
                                         t-
          DESPRE
^>7
                              IAŞI
        DE vilTZAEE         AT7TOR
                        (Stra.<3.a. S&irescu Uo. 20) .
                        §ă,ti/l'lţi/tot WVVQÂ/
              PREFAŢA
     Lucrarea de faţă este menită a fi începutul unei serii de studii, ale căror subiecte vor fi astfel alese şi tratate incit să poată fi cetite cu interes şi de publicul mare. în vederea acestui scop am dat unele explicaţii care pentru specialişti puteau lipsi; am întrebuinţat, chiar în exemple, ortografna fonetică obişnuită, afară de sunetul ă dintr-un cuvînt ca masă pe care l-am notat cu â acolo unde nevoia unei discuţii mal riguroase mă silea să notez şi accentul emfatic depe cuvinte; în sfîrşit scurtările sînt cele obişnuite (dr. = dialectul daco-romîn, mr. = diaim^nu^^ida-romîn,         dialectul meglenit, comp. =
compară, a < 6 = cuvîntul a este născut din cuvîntul b. et. : = etimologila cuvîntuluî).
     Studiul cimiliturilor cuprinde două părţi: partea întâia, care cuprinde studiul cimiliturilor din punct de vedere a limbii (studiul filologic) şi partea a doua, care cuprinde studiul cimiliturilor din punct^ae vedere a-ţclasifi-caţiel, originii, subiectului, formei, extensiunii, circulaţiei şi dispariţiei, transformării, originii speciale, legăturii cu celelalte genuri folklorice, valorii etnologice şi metodei de culegere şi publicare a lor (studiul folkloric). In partea a doua am studiat toate cimiliturile cunoscute, atit daco-romîne cît şi macedo - şi megleno-romîne, aceste din urmă în traducere daco-romînă. In partea întâia însă am studiat numai cimiliturile daco-romîne, fiindcă studiul filolo-
VI
gic al cimiliturilor macedo-şi megleno-romîne pe de o parte nu prezintă interes, iar pe de alta ar fi îngreuiat lectura cărţii, deoarece publicul mare nu cunoaşte dialectele respective.
      Materialul de care m-am servit este următorul:
      gor. — Ariur Gorooei, Cimiliturile Romtnilor, Bucureşti, Gobl-Rasidescu, 1898. Pe lîngă un număr însemnat de cimilituri inedite, colecţila cuprinde şi cimiliturile publicate de următorii predecesori: Stamati, Anton Pann, Alecsandri, Fundescu, Ispirescu, Baronzi, Arsenie, Romî-nul Glumeţ, Sima, Teodorescu, Sbiera, Bulgărescu, Bibi-cescu, Wolff, Colecţiune de basme şi ghicitori (Cralova), Calendar pentru basme pe anii 1874, 1875, 1877, Neni-ţescu, Crainic, Popescu şi revista Siedetdrea din Budapesta, aceştia pentru Daco-Romînî.— Pentru Macedo-şi Megleno-Romînî noi am utilizat izvoarele în original (v. mal jos).
      şez. — Ca adaus la această colecţie acelaş autor a mal publicat o serie de Cimilituri inedite în Şezătoarea din 1902 p. 76-82, 101-104, 117-125.
      braş. — Braşoaoe de Gh. Popescu-Ciocănel, E. I. Patriciu (dirigintele şcoalei din comuna Smulţl jud. Covurlul) şi G. P. Salviu (institutorul şcoalei din comuna Smulţl jud. Covurlul), Bucureşti, Steinberg, 1905.— Intre alte lucruri, acest volum cuprinde împrăştiate şi un număr însemnat de cimilituri la următoarele pagini: 8-9, 12, 17, 22-23, 27-28, 34-35, 40, 45-46, 61, 66, 70, 76, 82, 86, 94, 104, 111, 135, 143-144, 150, 157, 167, 175, 182, 204, 208-209, 217-218, 226, 235, 242-243, 248 (deceu), 258, 270. —Cimiliturile sînt publicate fără niclo indicaţie cu privire la locul de unde sînt culese. Probabil că cele mai multe să {ie din comuna Smulţl jud. Covurlul, unde funcţionează cel doi învăţători. — Nu putem şti încă dacă toate cimiliturile sînt culese direct dela popor.
      gaster. — M. Gaster, Ghicitori (Cimilituri), în Chres-
vi]
tomatie Romlnă II p. 368-372, dintre care remarcăm cimiliturile comunicate autorului din Regin în Transilvania pamf. — Tudor Pamfile, Cimilituri Romineşti. Bu cureştl, Academiîa Romînă, 1908.
      tin. rom. — In 'Revista Tinerimea Romînă1 s-au pu blicat următoarele mici liste de cimilituri: Ghicitori, culese de Şt. St. Tuţescu, din Catane şi Gljajtea-mică, jud Dolj, DioştI jud. Romanaţî, voi. II (1899) p. 239) -— Ghicitori culese «toate din Urecheşti jud. Putna», de Hr. N. Ţapu voi. V (1900) p. 352-353.
      Dintre cimiliturile publicate în revista Lumina pentru Toţi I şi II cunosc numai cimiliturile publicate de V. Rado vid din PleşeştI, jud. Suceava, apoi cîteva reproduse de Orăşanu în Tinerimea Romînă 1898 I p. 260-261, deoarece la Biblioteca Centrală din Iaşi nu se găseşte întreagă colecţila acestei reviste.
      Ml-au rămas necunoscute cimiliturile publicate în Tribuna şi Gazeta Ţăranilor, fiindcă nu mi le-am putut procura.
      In schimb un preţios material inedit am căpătat dela cîţiva amatori de folklor în urma unul apel făcut prin Viaţa Romînească’ din Ianuar 1907. Acest material l-am publicat în anexa finală a cărţii. In această anexă am reprodus şi cimiliturile lui Radovicî, deoarece Lumina pentru Toţi este o publicaţie greu de procurat.
      Pentru Macedo - şi Megleno-Romînî m-am servit de: pap. ut. ar. — Pericle Papahagi, Ghicitorile Aro-mînilor, în volumul întitulat Din Literatura poporană a Arominilor I, Bucureşti, Tipografia Corpului Didactic Ispasescu şi Bratanescu, 1900, paginile 343-412.
      pap. megl.—Pericle N. Papahagi, Ghicitorile Me-gleino-Romînilor, în volumul întitulat Megleno-Romînii l, Bucureşti, Gobl-Rasidescu, 1902, paginile 48-54.
      Pentru orice cimilitură studiată citez exact izvorul, afară de cimiliturile publicate de mine în anexă, pentru care indicarea izvorului era inutilă.
VIII
     Glosarele daco-romîne de care m-am servit au fost mal ales următoarele:
     dame t.— Frederic Dame, încercarea de Terminologie poporană rominâ, cu 300 de gravuri, Bucureşti, Socec, 1898.
     pamfii.e.— Tudor Pamfile, Jocuri de Copil adunate din satul Ţepu jud. Tecuci, I, Bucureşti, Gobl-Rasidescu, 1906;—II, Bucureşti, Gobl-Rasidescu, 1907.
     sĂGHiNEscu.— V. Sdghinescu, Vocabular rominesc de vro ctteoa mii de cuvinte, cu o minuţioasă şi cu îndreptar erorilor Dicţionarului universal al limbii romîne de Lazăr Şăineanu, etc. etc., Iaşi, Tipografila Naţională, 1901.
     şp.z.— Şezătoarea, revistă de folklor, director Artur Gorovel, 1892-1908. Glosare: O samă de cuvinte din munţii Sucevei voi. II 22-24, 41-45, 125-126, 148-151, 185-187, 224-229, III 15-18, 69-71, 82-92, V 23-26, 37-40, 54-60, 69-76, 97-107, 113-126, 161-176.— Zicători şi cuvinte din jud. Suceava voi. IX 145-157.— Vorbe locale (provin-cialisme) din satele Ştelu, Cîmp, Criştlor ,i tîrguşorul Vaşcou din Biharea, Valea Tazlăulul (satele Tazlău şi Frumoasa, jud. Neamţ) şi din satul GoronI jud Iaşi voi. VII 177-192.
     viciu.— Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului romîn din Ardeal, Bucureşti, GObl-Rasidescu, 1906.
     înţelesurile unor cuvinte, pentru care nu indic nicîun izvor, sînt ori cunoscute de mine personal ori comunicate de corenspondenţil care ml-au comunicat şi cimiliturile în care ele se întimpină.
     Cela ce s-a scris păn acuma la noi asupra cimiliturilor e caşi nimic. In ce priveşte limba, hasdeu a dat vreo 3-4 etimologii prin etymologicum; in ce priveşte folklorul, cîteva lucruşoare se datoresc lui gaster în literatura populară romînă, Bucureşti, 1883 p. 224-250 şi şt.
IX
orăşanu in Tinerimea Romină 1898 1 250-261 cu ocaziia recenzării colecţie! d-lul Goroveî. Insfîrşit d-luî a. philippide datoresc cîteva etimologii. Despre toate aceste fac menţiune Ia locul cuvenit.
      Studii asupra cimiliturilor la alte popoare n-am cetit, mal întălu fiindcă asemene studii nici nu prea există (Gaster loc. cit. citează următoarele două: Friedreich, Geschichte des Rătsels, Dresden 1860, şi Hagen, Antike und mittelalterliche Rătsel), şi al doilea fiindcă nici nu ml-ar fi fost de folos, deoarece scopul mleu a fost de a da nu o vastă lucrare comparativă, cela ce-ar fi fost şi peste puterile mele, ci o modestă monografie a cimiliturilor romîneşU.
      In ce priveşte explicaţiile etimologice şi folklorice pe care le propun, recunosc eu însumi că sînt unele în-doelnice. Dacă am îndrăznit totuş a le avansa, aceasta am făcut-o, fiindcă pe de o parte cela ce formează caracterul ştiinţific al unei cărţi sînt, nu inevitabilele greşeli de amănunt, ci metoda şi cunoştinţile de bază pe care le dovedeşte, Iar pe de alta fiindcă unul din factorii de progres al ştiinţiî este şi curajul de a avansa, fireşte cu rezervele cuvenite, păreri care, deşi poate nu tocmai complect sprijinite, au totuş darul de a pune lucrurile discutate într-o lumină nouă. Aşa fiind, sînt gata a primi îndreptări dela oricine.
      Lucrarea se termină cu o anexă care cuprinde cimilituri inedite şi un indice complect de ţoale" cuvintele studiate în text. Cuvintele mal importante, ale căror etimologii îmi aparţin, sînt prevăzute cu o steluţă după ele-
      înainte de a încheia ţin să aduc, odată pentru totdeauna, călduroase mulţămirl profesorului mleu Alexandru Philippide, care, ca om de ştiinţă desăvîrşit ce este, m-a îndrumat spre înţelegerea adevărată a ştiinţiî.
   Iaşi, 10 Ianuar 1909.
G. Pascu
X
       Adaus. — Lucrarea de faţă a fost prezentată în întregime ca teză de doctorat în filologiîa romanică la Universitatea din Iaşi.
       D-nil profesori A. Philippide şi X. C. Gheorghiu, delegaţi de d. decan a o cerceta, au depus următorul raport:
       «In urma însărcinării de a cerceta teza de doctorat în filo-logiîa romanică a d-luî G. Pascu, subsemnaţii profesori am procedat cu amănunţime la cetirea ei şi am constatat cu mulţămire că este o lucrare de mare valoare, care va face onoare atît autorului ei cît şi universităţii noastre. Această operă... este întitulată «Despre Cimilituri, studiu filologic şi folkloric» şi cuprinde pe baza colecţiilor de cimilituri tipărite şi pe acea a unui bogat material inedit, adunat dela corespondenţi, un studiu atît de complect şi de original asupra cimiliturilor romîneşti, precum, după ştirea noastră, un altul nu există asupra aceluiaş subiect în nici o literatură.
       Dăm aici pe scurt cuprinsul capitolelor:
                                 Partea I. Studiul filologic.
       1. Introducere.
       2. Fenomene de Ritmu.
       3.       Fenomene de discordanţă între membrele psihologice şi cele gramaticale ale propoziţiei.
       4. Fenomene de ax^P*01 '°
       ă. Creări imediate.
       6.       Izolări şi cuvinte diverse. Cu această ocazie d. Pascu dă numeroase etimologii.
       7.       Fenomene fonetice (a. Cuvinte scurtate. Pe baza acestei constatări, a scurtării adică probate în cimilituri, d. Pascu propune ingenioase etimologii pentru numeroase cuvinte obscure, care trebue să-şi fi avînd origina în scurtări. Acest fapt, cel puţin exploatarea lui în mod sistematic, este ceva cu totul nou în literatura noastră etimologică. — b. Orice sunet neaccentuat se poate preface în a.— c. Influenţa cimiliturilor asupra vorbirii curente).
                                  Partea 11. Studiul folkloric.
       8.       Clasificarea cimiliturilor (Proprii, improprii.—Metaforice, perifrastice, metaforico-perifrastice, metonimice, metonimico-meta-forice, sinecdochice).
XI
       9.        Origina (Cimilituri datorite masei populare — datorite unor anumiţi indivizi —care aparţin unor anumite localităţi—mai vechi— mai nouă—turceşti — ţigăneşti — provenite din literatura folklorică, precum din «întrebări şi Răspunsuri», «Bertoldo», «Archir şi Anadam», «Viaţa lui Esop», etc.).
       10.       Subiectele cimiliturilor. — Discordanţa dintre,subiecte şi titlurile date în diferite colecţii.—Punctul de vedere din care se poate cimili un lucru.
       11.       Forma cimiliturilor (Cuvinte cunoscute — Izolări.—Simetrice— Nesimetrice.— Scurte—Lungi. — Figura reprezintă o curiozitate. — Unele samană cu proverbe. — Altele amintesc vorbe celebre. — începuturi tipice. — Pozitive—Negative.—Indecente. — Exprimă credinţi şi superstiţii populare. — Obiceiuri populare.—Amintiri istorice.—Amintiri geografice.—Motive de pîcîleală la adresa ascultătorilor. — Satirice).
       12. Extensiunea, circulaţiîa, dispariţiîa cimiliturilor.
       13. Transformarea cimiliturilor.
       14.       Origina specială a unor cimilituri (Din frămîntărî de limbă şi recitative din jocurile de copii.—Din cîntece).
       15. Cimiliturile faţă de celelalte genuri folklorice.
       16. Valoarea etnologică a cimiliturilor.
       17.       Culegeri şi publicaţi uni. In acest capitol d. Pascu dă îndrumări asupra chipului cum trebue culese cimiliturile.
       18. Anexa cu cimilituri comunicate de corespondenţi.
       19. Tabla analitică de materii.
       20. Indice de exemple.
       Dacă numai din înşirarea capitolelor poate cineva deja bănui bogaţiîa de cuprins a lucrării, apoî cetirea cu amănunţime pe care noi am făcut-o ne-a convins deplin pe de o parte de bogata cultură filologică şi de rara putere de muncă a autorului, iar pe de alta de însemnata valoare ştiinţifică a operei, pe care o aprobăm şi o recomandăm cu toată căldura».
       Iaşî, 3 Fevruar 1909.
       Cu ajutorul obţinut dela Fondaţiîa Carol n-am putut însă tipări decît această primă parte,—singura care fireşte a fost menţinută ca teză de doctorat. Partea a doua va apărea aşa dar ca lucrare aparte.
       Iaşi, 3 Iunie 1909.
G. P.
                          PARTEA ÎNTÂIA
       STUDIUL FILOLOGIC
21553
CAPITOLUL I
               INTRODUCERE
      t. a. O cimilitură (gîcitoare, ghicitoare) este cele mai adeseori exprimarea figurată (metaforică, perifrastică a unul lucru sau a mai multor lucruri legate între ele, după unul sau cîteva din punctele lor caracteristice. Cîteva exemple: 'Am un om mititel, face treaba binişor’-acul, 'trece paşa pe uliţe cu trei mii de suliţe’-ariciul, 'cine se-ngroaşă legat?’-bostanul, 'ce trece prin sat şi cînii nu bat?’- ceaţa, 'mănăstire-ntr-un picior, gici ciuperca ce-i’-cîuperca, 'ce nu poţi urca în pod’?-groapa.
      b.       Cimiliturile se spun, alături cu alte produceri populare, la şezători, şi de cătră toţi cei ce iau parte la ele, dar mai ales de cătră flăcăi şi fete. Prietinul Tiberiu V. Crudu, care lucrează la un studiu special asupra chipului cum se ţin şezătorile în satul său natal (Tudora, jud. Botoşani), a avut amabilitatea de a-mi comunica din el pasajul privitor la cimilituri. Iată-1 în întregime:
      «.. .Tot aşa se mai mînă vorba o bucată de vreme pănă ce clăcaşii harnici o schimbă-n cimilit. Fetele în deosebi, cari-s cele mai nerăbdătoare fiinţi de pe lume, se grăbesc din toate părţile să spue cimilituri şi, dacă se poate, să pîcîlească pe cineva. Aici se vede isteţimea lor şi felul cum se trudesc să placă băetanilor. Ele nu încun-jură deloc vorbele prea deochiate la spus şi gura vorbeşte tot, fără nici o teahnă. Fiecare toarnă cimilitura •cum a auzit-o din bătrîni, fără să se ruşineze un pic mă-
car, fără să bage-n samă că e fată şi nu se cuvine să spue sau să asculte răspunsurile ce se dau uneori pe şleau, deadreptul. Dacă ele nu se sfiesc, băetaniî nici atîta. Eî caută să le spue mal pe sus şi cînd se află vreunul şoltelnic tare, atunci îi varga lui D-zeu: trînteşte cîteuna de-nghiaţă apa, iar fetele tac «chitic» şi-şi dau numai ghionturî. La cimilituri de obiceîu e cea mai mare veselie. Nimeni n-are chip să se stâpînească şi rîde de cum se spune gîcitoarea şi pînă să desleagă. Şi dacă rîde, are de ce, pentrucă cimiliturile care se spun la şezători şi clăcî nici pe departe n-aduc cu cele scrise prin cărţi. Culegerile de pe icî şi colo alcătuesc numai un sfert sau cel mult o jumătate din întregul gîcitorilor noastre, care nu se pot aduna, pentrucă, mai întăiu nu ţi le spune nimeni aşa de «bade, mă rog dumitale» ş-apoî chiar dacă ţi le-ar spune, nu-ţî dă mîna să ieşi în lume cu astfel de strinsură.
      Trebue să ştim dinainte că, unul e 'omul care vorbeşte cu tine, surtucar pribeag şi necunoscut, şi altul e acela care stă la sfat cu semenii lui de-acasă. Aşa fiind, una va fi cumpăna aceia în care el îşi va cîntâri vorba lui de aur, pe care ş-o vinde străinului ce umblă după cimilituri şi culegeri de tot felul, şi alta, cu totul deosebită, va fi aceia in care el îşi pune arama tare în luptă cu tovarăşii săi nebiruiţi. Aici e în joc întreaga lui fiinţă, caută să învingă, să răpue, ^şi nu cruţă pentru aceasta nimic, risipind în grabă toată comoara ascunsă a minţii sale.
      In luptă cu cimiliturile mai ales se ştie dinainte cum se leagă lumea la ochi, ca să nu vadă drumul drept ce duce la răspuns. Aşa, bună-oară, mai toate cimiliturile care-s cam trecute cu dedeochiul la spus, au drept des-legare ceva ce se poate .spune în gura mare, fără să roşeşti. Dimpotrivă cele ce ţi se par mai cum se cade la cimilit, acele au, pe rudă\ pe sămînţă, răspunsuri mai «anapăda». Cînd se-ntîmplă\ că nu mai nimereşte nimeni deslegarea, atunci se spune rostul ei în gura mare şi lu-
— 5 —
mea rîde de se strică. înadins chiar se potrivesc aşa fel gîcitorile ca să n-albă nicio legătură cu lucrul mînilor, să nu-i trăsnească nimărui prin cap de ce-î vorba. Hazul atunci îi mai măre, cînd se trudesc cu toţii şi nu birue nici unul. Şi, la urma urmii, acesta-i hazul adevărat al cimiliturilor spuse: să-ţi baţi capul, să-ţi frămînţî mintea, şi să nu poţi ieşi la rhal cu una-cu două.
      Cu totul altfel îs pîcîlelile şi glumile care, mai totdeauna, pornesc dela treaba ce se face atunci: un ghem de aţă, sau un floc de lînă, adesea o nimica toată, stîrneşte cîte un rîs, de te bolnăveşti rizînd. Cimiliturile însă n-au ales. Spun toţi, care cum apucă şi cum îi tună prin minte, fără multă zăbavă. Mai ales acei cărora le-au mers vestea de «taclale» şi au ţinere bună de minte, înşiră de te mîeri de unde le mai scot. Uneori se-ncaeră cîte doi, un flăcău ş-o fată, bună-oară, ş-atunci îi frumos să-î vezi cum se luptă: «Eu ţ-am nimerit-o pe-a ta, fa suveică, ian să văd tu pe-a mea îi nimeri-o?» Şi bietele fete, ca să nu rămîe a lor de ruşine, se amărnicesc cu toatele, asudă de mînie şi muncesc, poznă mare, ca să pue-n cofă pe flăcăi. Nu-i cruţă deloc, mai ales că au ciudă mare pe dînşiî, pentrucă ei îs tălhăroşi de tot la «prujiturî» şi pî-cîleli. Cînd izbutesc să scape din înfundătură, atunci le vin,e şi lor apa la moară. Iar ca să încurce pe băetanî, ca să-şi răzbune pe rîsul lor, cea mai ageră dintre fete caută să închipue atunci vreo cimilitură, dar nu reuşeşte totdeauna: «Taci, fa, că asta tu ai slimnit-o acum, n-o mai fost Ia gîcitoare cît îi hău!» Fata, dacă-î ruşinoasă, se roşeşte şi tace din gură; dacă-î mai îndrăzneaţă, caută s-o ţie usna înainte pînă ce, ori se stîrneşte rîsul, ori flăcăii năcăjiţi strigă tare: «Hei, pupăzelor, tacă-vă fleoancă, nu mai măcinaţi atîta din gură, c-aţî început să spune-ţî numai minciuni».
      Dacă nu tac, se găseşte cîte-un «ghibirdic» de băet, care pune mîna pe cutiia cu chibrituri, stinge lampa şi se face întuneric beznă. Un ţîu şi . vai umple casa toată.
— 6 —
Fetele iute se strîng la un loc ca căprioarele; flăcăii se răpăd la ele ca lupii; copiii umblă «lorgusa*)» printre picioarele tuturor, fură furcile din brîu şi le ascund pe după uşă. Pînă ce gazda jărâşte focul, care adesea doarme, dacă nu cumva vreun băet l-a purtat de grija să-I toarne apă mai din vreme, aşa că pînă ce ea dă peste chibrituri, e pîrjol mare în cele fete».
      La Macedo-Romînî cimiliturile sînt mai mult o distracţie a copiilor. Papahagi, Lit. Pop. 344-345 relatează următoarele:
      «După cercetările noastre şi după cît înşine ne aducem aminte, Iată cum se petrece cu ghicitorile printre Aromînî. Bătrînele, cîteodată, nevestele, fetele mal în vîrstă sau flăcăii, de regulă unul mal priceput, mal cunoscător de ce le place copiilor şi mai ştiutor cum să se la pe lîngă dînşil ca să devie iubit, le propune să se joace «de-angucitorle» (de-a ghicitorile) sau mal potrivit «de-angudirea» (de-a ghicirea). El consideră întreţinerea cu ghicitorile ca un joc curat. Babele şi copiii, cînd spuneau la ghicitori, [fiind întrebate] ce fac?, ne-au răspuns întotdeauna: ne-agucăm cu aduchirea, cle-angucirea, de-angucitorlt, de-a cari vai poată s-angucască,
      Dupăce unul spune o ghicitoare, fiecare îşi frămîntă mintea ca să ghicească ce-o fi obiectul de ghicit. Apoi, dupăcum li se pare mal potrivit cu descrierea făcută, copiii rup tăcerea din cînd în cînd şi zic: n-o fi cutare lucru, n’o fi cutare alta? Dacă au nemerit, propunătorul dă din cap, că da; dacă nu ghicesc, le răspunde: nu, diparti aladzl (departe alergi), lu-I lucrulu a meu ş-îu hil tini (unde-î obiectul de ghicit şi unde eşti tu, adică rătăceşti), va s-treţl arîurl, va s-treţl munţi s-lo-alli (trebue să treci rîurl, să străbaţi munţi şi apoi să-I găseşti). Acestea, şi alte multe, sînt menite sa rătăcească mintea copiilor ca să nu poată ghici.
                      * Iovga, lorgusa, torcea -T întruna, mereu, fără astîmpăr.
— 7 —
      Dupăce ş-au bătut capul şi ş-au frămîntat mintea în tot felul şi mult timp, dar tot ri-au putut ghici, copiii încep să se roage de propunător ca să le spue din ce ordine de lucruri face parte obiectul acela, adică dacă se găseşte în apă, pe pămînt, în cer sau în aer. Dacă li s-a spus aceasta şi tot n-au găsit, copiii roagă pe acel care-a propus ghicitoarea s-o şi explice1: Atunci încep pretenţiile propunătorului: Ce-mi daţi?, şi copiii de acord spun că-i dau un oraş cu toate lucrurile frumoase dintr-însul. De obiceiu îi oferă la început unul mai mic. Propunătorul nu primeşte. Copiii îi oferă unul mai mare. Propunătorul nu se mulţumeşte nici cu atîta. Zgirciţii copii, doritori să afle ce-o fi, îi dăruesc un oraş care satisface pretenţiîa propunătorului. Acesta, consimţind, zice că-1 primeşte şi înainte de explicarea ghicitorii, zice (în traducere dr.): «bine-a sosit (oraşul), cu mîncări, cu băuturi, cu o mie de bunătăţi; cîte sînt acolo, să vie aici; cîte sînt aici, să se ducă acolo», şi apoi explică ghicitoarea. Care nu este surprinderea copiilor, cînd văd că dezlegarea ghicitorii a fost foarte uşoară! Ce mulţumire nu simt ei, cînd obiectul de ghicit a fost cu adevărat greu de dezlegat!
      Uneori, cînd pretenţiunea propunătorului este prea mare, copiii refuză sâ-i mai acorde mai mult, şi dacă el nu o spune, se propun alte ghicitori, şi renunţă la dorinţa de a afla dezlegarea ghicitorii prea pretenţiosului. La dezlegarea unei a doua ghicitori se pretinde din oraşele care deja n-au fost acordate cuiva. Dacă unul fără să priceapă, explică ghicitoarea în schimbul unui oraş deja dăruit unui predecesor, toţi îi spun în gura mare că l-au înşelat, că nu î-au acordat nimic şi fac haz mare de neghîobiia păcălitului».
      La Megîeno-Romînl cimiliturile au acelaş rost şi se spun în acelaş fel caşi la Macedo-Romîni, v. Papahagi Megl. 48.
      c.      Cuvîntul cimilitură pl. cimilituri este cunoscut numai la Moldoveni şi Transilvăneni, şi apare încă sub
— 8 —
Variantele: cinilitură, cihilitură, cinghilitură (Moldova), ciurnelitură (Ardeal,-Siedietorea, foia poporului român, Budapesta an. III (1877) p. 67 şi an. VI p. 112, citat de Goroveî), ciumulitură (Ţinutul Oaşului,-Candrea, Graiul din Ţinutul Oaşului p. 49 a), şimilitură (Bucovina,-Sbiera, Poveşti poporale romîne-tî, Cernăuţ, 1886), sihiliturl în jud. Covurlul (comunicat de o cunoştinţă).
      In Creţu, Lexicon slavo-romînesc p. 23 se întîlneşte pluralul clumilitorl, dela un ciumilitoare pe care nu l-am putut întîlni.
      Prin Moldova se mal spune încă gicitoare pl. gicitori.
      Muntenii şi Oltenii spun ghicitoare pl. ghicitori.
      Macedo-Rominiî spun: angucitoare(i) pl. anguci-iori, ngălcitoare pl. ngălcitori, ngilcitoare pl. ngilci-tori, angl'icitoare pl. angl'icitori?, cucitoare(-i) pl. cu-citori, aduchitoare(-i) pl. aduchitori şi ţiAitură (Papa-hagi, Dalametra, Mihaileanu).
      Megleno-Romîniî spun minciună pl. minciuni.
      Afară de megl. minciună = dr. minciună, şi mr. ţihitură, despre care v. mal jos, toate celelalte cuvinte sînt derivate dela verbele corespunzătoare: cimilesc (ci-nilesc, cihilesc, cinghilesc, şimilesc, ciutnilesc), gicesc (ghicesc, mr. (an)gucescu, angl'icescu, Papahagi, Dalametra, Mihaileanu. Acest din urmă dă şi angl'iciu şi angociu), mr. aduchescu.
      In megl. verbul cimiles = dr. cimilesc s-a păstrat izolat cu înţelesul de 'înşel, glumesc’ (La cimilii = l-am înşelat, î-am spus o glumă, Pap. Megl. I 65;—forma de indicativ este dată de însuş Pap. ibid. II Glosar).
      d.      Cimiliturile se pot spune direct sau anunţîndu-se mal întălu prin unul sau cîteva cuvinte speciale. Aceste cuvinte sînt: cinel-citîel (cihel-cihel, ciumekciumel, ci-mel-cimel, sîhel-sihel), cirhel ce-i, cimili ce-i, mal rar ciumelei ce-i, cimilaş-laş, ţ;imileagă-leagă, cimilinga-linga, helegă-melegă (repetare şi scurtare din * cimilegă); gici, gtciţi, ghici, ghiciţi, ghici ghicitoarea mea (Pri-
— 9 —
mele patru forme se pot spune şi la sfîrşitul cimiliturii), mr. angucd, cuca, aduk'd, cari poate s-aduk'asGă ( ~ s-angucascd, s-cucascd, s-află) sau ţe-i? (ce-I?), ţe easti? (ce este?), .ţe d-u? (ce-mi e?). Din' acest din urmă s-ar deriva, după Papahagi, şi numele de ţiditură pe care cimilitura,o are încă la Macedoneni.
      în ce priveşte efimologiia acestor cuvinte lucrul stă astfel.
      Verbul cimilesc este, după d. A. -Philippide (Alt-griechische Elemente im Rumănischen, in Bausteine Mus-safia). un derivat dela un pierdut *ctumel care însemna 'suflet, animus, âme, coeur, esprit, Mut’, un diminutiv dela *cium, *ţtum, *tium, doaoc, Din *ciumel s’a derivat imediat verbul ciumilesc cu înţelesul fundamental de 'vermu-ten, presumer, supposer, conjecturer’, derivare pentru care compară £vvoco<vgdc, mentior < mens, vermuten < Mut.
      Verbul gtcesc este obscur. Dintre variantele acestui • cuvînţ forrria primitivă pare a fi însă gtcesc, de unde: ghicesc prin prefacerea lui i în i supt influenţa unei vocale palatale următoare (şi ca urmare palatalizarea lui g) caşi în schintee din scintee, comp. şi măichii-malcăi, talchii-taicălmr. (an)gucescu prin prefacerea lui i neaccentuat în u;—mr. *anglncescu prin epenteza lui l intre g şi u, de unde *angălcescu prin metateză şi prefacerea lui u neaccentuat în d (comp. derivatul ngălcitoare) şi *anglu-cescu prin muiarea lui l după analogiia cuvintelor cu grupul gl' şi în fine angl'icescu prin asimilarea lui u în f supt influenţa sunetului muiat precedent (toate sunetele muiate au timbru de i), şi angliciu. Forma angociă, dacă nu e cumva o invenţie a lui Mihaileanu, trebue explicată ca provenind din angucesc cu prefacerea Iui u în o prin analogiia verbelor la care o din formele accentuate alternează cu u în formele neaccentuate, ca mor-murim.
      Verbul aduchescu=ap\'oitticJţ-duchescu(Pap,<ihag\., Basme Arom. Glosar) însamnă propriu zis 'înţeleg, pricep,
simt’ şi este neogrecul do vm penser, croire, etre da vis, sembler. Pentru cl= d comp. mr. Clascal şi dascal învăţător <;ngr. SaaxaXoc, dispotl şi dispotl arhiereu < ngr. Ssaîcdr/jc, dulâ şi dală servitoare < ngr. So6)o).
      Cuvintul de anunţare clamei şi variantele sale, întrebuinţate numai repetat, sint, după d. A. Philippide loc. cit., un substantiv derivat imediat dela verbul ciamelesc, dacă nu cumva chiar primitivul acestui verb. Judecind însă după glcl,- giciţl, mr. angacd, caca (= l'gacd), aclak'â, care sînt imperative pers. 2 sg. dela verbele corespunzătoare, clamei ar putea fi şi el acelaş imperativ dela verbul ciamelesc. In acest caz clamei ar fi pentru clumeleşie, dupăcum glci = giceşte.
      e.      înainte de a încheia acest pasaj, trebue să mal amintesc pe scurt cîteva lucruri, despre care dealtfel vorbesc pe larg în partea a doua a cărţii.
      Orice cimilitură are în definitiv două elemente: lucrul pe gîcit, sablectal cimiliturii, şi cuvintele, figura, prin care el se exprimă, forma cimiliturii. Acuma, un acelaş subiect se poate cimili după unul sau mal multe puncte speciale de vedere, dînd astfel naştere la una sau mal multe cimilitarl-tip. Aşa de pildă oul se poate cimili prin 'am un buriu şi-n el ţiu vin şi rachiu’, cok. 263, în care caz oul a fost cimilil după formă, —e ca un vas, şi după cuprins, — albuşul şi gălbănuşul sînt ca nişte vin şi rachiu;—ori prin alb şi rotunjor, face pic din pod’, şez. VII 119, în care caz oul. a fost cimilit după formă şi culoare, — oul e alb şi rotunjor, şi după modul de producere, — oul e produs de găini. Acelaş cimilitură-tip poate avea însă mal multe variante. Aşa, prima cimilitură citată a oului sună încă 'şi vin şi holercă, tot într-obalercă’, gor. 262.               "   \
      Pe de altă parte lucrul diverse se pot cimili dintr-un acelaş punct de vedere, pot abdică avea acelaş formă-Aşa, cimilitura 'rage buha-între hotară şi s-aude peste ţară’ în-
- 11 —
samnă clopotul şi 'rage murga-ntre hotară şi s-aude în cea ţară’ însamnă puşca.
     O aceîaş cimilitură poate în sfîrşit servi de bază pentru naşterea unor altora prin transformare. Un exemplu de acest fel v. 3 2.
     2.      Studiul limbii* din cimilituri mi-a prezintat greutăţi deosebite, mai întăîu din cauza lipsei unui dicţionar complect al limbii noastre care să-ţi pue imediat la îndă-mînă înţelesul atîtor cuvinte dialectale. Din această cauză a trebuit mai întăîu să parcurg de vreo cîteva ori cele cîteva mii de fişe extrase pentru a putea reţinea, dacă nu chiar toate cuvintele neobişnuite din cimilituri, cel puţin cea mai mare parte din ele, şi apoi a răsfoi toate glosarele pe care le cunosc spre a-mi putea procura înţelesul unora din cuvintele care mă preocupau;—al doilea, şi mai ales, fiindcă cuvintele cele mai grele din cimilituri sînt formaţii cu totul particulare, formaţii răzleţe, unice, pentru lămurirea cărora glosarele nu pot face direct absolut niclun serviciu.
     3.      La naşterea cuvintelor particulare din cimilituri iau parte următoarele principii (cauze) de schimbare a limbii:
     Voinţa. — Dupăcum e uşor de închipuit, şi dupăcum chiar ani şi văzut dintr-o citaţie precedentă, între cei ce spun cimilituri la şezători se naşte întrecerea, emulaţiîa de a spune cimilituri cît mai neobişnuite pentru a provoca o bătae de cap cît mai mare. Această întrecere, care constitue una din părţile principale ale animaţiei în petrecere, şi care e un fenomen de voinţă, se face în următoarele direcţii: se caută a se cimili un lucru care păn atunci nu mai fusese cimilit, se caută a se cimili un lucru după un alt punct de vedere decît acela cunoscut din cimiliturile curente, sau în fine chiar tot din acelaş punct de vedere, însă schimbîndu-i-se forma, termini! de corn-
— 12 -
paraţie, în cazul cimiliturilor metaforice, şi,cuvintele de exprimare în cazul oricăror cimilituri, adică limba. Pe baza materialului lexical curent al limbii se produc astfel cuvinte, cu totul nouă, cuvinte care pănâ la producerea lor în cimilituri n-au mal existat.în limba noastă.
      Aceste cuvinte nouă, unice, izolate, abundă în cimiliturile romîneştî, m fiindcă naşterea lor spontană şi stingheră a fost piedica originară pentru răspîndire, ele n-au putut intra în tezaurul curent al limbii, —cela. ce şi face ca cimiliturile să aibă un limbaj cu totul aparte, ele însă s-au cristalizat în cimiliturile în care-au fost spuse şi reţinute multă vreme în regiunea în care-au fost născute, cel puţin păn la data cînd au fost culese de vreun amator de produceri populare. Căci aceste cuvinte speciale, tocmai din cauza izolării lor, sînt fireşte expuse peiriî. Şi cîte într-adevăr nu se vor fi pierdut şi cîte desigur nu se pierd zilnic! Mare păcat, căci aceste cuvinte sînt o dovadă puternică de minunatul spirit inventiv în limbă al poporului romîn!
      Pentru dezlegarea cimiliturilor cu cuvinte particulare, ascultătorii din şezătoare caută mai întălu, după cum e şi firesc, a afla ce înţeles pot să albă cuvintele din ele, bazîndu-se fireşte pe materialul lexical curent al limbii. El fac astfel, fără să ştie, interpretări curat etimologice, ca orice cercetător în ale limbii şi în special al limbii cimiliturilor, cu deosebire numai că In vreme ce auditorii şezătorii au totdeauna la, îndămină pe vorbitorul autor al cimiliturii propuse, care le spune imediat dacă interpretarea lor se potriveşte ori ba cu cela ce-a avutei în min'.e, cercetătorul, în caz.irl îndoelnice, este silit a face ipoteze,. care pot fi probabile, dar care niciodată nu-şl vor putea căpăta confirmarea lor deplină.
      Aşa dar voinţa, manifestată sub forma de tendinţă de a produce cuvinte nouă greu de înţeles, este principiul care prezidă la naşterea cuvintelor speciale din ci-
— 13 -
milîturi. La realizarea acestui scop voinţa este ajutată de următoarele principii1).
       1.       Izolarea. — Izolarea este principiul care răzleţeşte cuvintele, fie prin faptul , că un cuvînt se rupe de familila de cuvinte din care face parte şi rămîne oarecum de izbelişte, supus fluctuaţiilor limbii, fie că el devine de o întrebuinţare tot mai «redusă din cauza altor cuvinte mai tinere, care, printr-o întîmplare favorabilă, devin de-o întrebuinţare tot mai generală.
       Afară de aceste izolări istorice, de care se găsesc exemple şi în cimilituri întru cît ele aparţin limbii de laolaltă, cimiliturile—şi aceasta e tocmai caracteristica lor—au acele cuvinte particulare de care-am vorbit, cuvinte care deodată s-au născut răzleţe, izolate, izolări spontane.
       2.       Cînd cuvîntul izolat se alipeşte la un grup de cuvinte cu care samănă numai după schelet, fenomenul poartă numele de etimologie populară.
       0 cimilitură a cartofelor sună astfel în Bucovina: 'ra-am dus la pădurea mare să taiu cue şi restee, şi n-am găsit cue şi restee, cl-am găsit pe hogea pe ouă, şi am luat două să nu se mai ouă’, cor. 20. Această cimilitură, în care cartofele în pămînt au fost comparate cu nişte ouă pe care şede hogea, este o zeflemea la adresa hogilor. (Cimiliturile sînt adeseori motive de zeflemea la adresa a'tot felul de lume, v. XI 13]. De altfel şi în alte cimilituri hogea împărtăşeşte aceîaş soartă. Aşa, în următoarele două cimilituri ale clopotului: 'rage hogea din cetate, că nu-s vacile toate şi viţeii jumătate’, 'strigă hogea din cetate să vie vacile toate şi viţeii pe jumătate’, cor. 87.
       Indiferent de zeflemea, cîtă vreme Turcii, dela care am împrumutat cuvîntul, erau cu noi în relaţii strînse,
        '•) Pe lingă cuvinte specifice cimiliturile mai cuprind şi alte cuvinte, nespecifice, dar totuş destul de interesante pentru a fi studiate. în studiul care urmează noî le-am studiat deci şi pe unele şi pe altele fără deosebire. Clasificarea cuvintelor am făcut-o numai după principiile lor explicative.
- 14 -
cuvîntul era destul de cunoscut. Odată cu slăbirea şi chiar încetarea relaţiilor noastre cu Turcii, cuvântul hogea, cu un înţeles aşa de special, a început a fi întrebuinţat tot mai puţin, aproape chiar deloc. Din această cauză cuvîntul a devenit tot mal puţin înţeles; în unele părţi chiar ne mal înţeles, deci izolat. Odată izolat cuvîntul a putut cădea pradă etimologiei populare, care l-a putut schimba în helge prin punerea lui în legătură cu helge = neudstuică (mustella vulgaris).
      Şi într-adevăr trei cimilituri ale cîntarulul sună astfel în jud. Suceava: 'mă dusei în pădure să talu ciubuc de lulea; ciubuc de lulea nu găsii, ci găsii helgea cu nouă ouă; nouă luară, nouă lăsară, pe fugă mă luară’, 'mă dusei pe ici pe colea, luai ciubuc de lulea; luai nouă, lăsal două, doară helgea să mal ouă’, mă dusei pe ici colea după ciubuc de lulea; nu găsii ciubuc de lulea, dar găsii un cuib cu douăsprezece ouă; luai două şi lăsa! nouă, helgea mă văzură, pe fugă mă luară, peste-un corn de casă mă petrecură: bună calea, născălărl, — mulţumim d-tale, clotcă botcă’, gor. 59, 58.
      In aceste trei cimilituri helgea = hogea, deoarece helgea e un animal vivipar şi n-are deci cum sta pe ouă, şi dacă acest lucru se spune despre hogea, aceasta e numai o zeflemea, care se poate face la adresa unei persoane, dar nu şi a unul animal.
      Faptul apoi că în nicio cimilitură a cîntarulul nu găsim forma hogea, aceasta nu poate fi o dovadă încontra ipotezei noastre, deoarece legătura între cimiliturile cîn-taruluî şi acea a cartofelor e evidentă: fiindcă greutăţile cîntarulul au fost comparate cu nişte ouă, cimilitura cartofelor, în care acestea sînt şi ele comparate cu nişte ouă, a devenit cimilitura (cu variante) a cîntarulul.
      3.       Ritmul. — Cuvîntul ritma are în filologie un înţeles cu mult mal larg decît ^cela cunoscut din manualele de poetică. In filologie prin ritma se înţelege în general sentimental frumosului in limbă. Caşi în artă, şi în
- 15 -
limbă omul caută să realizeze frumosul. Supt influenţa acestui sentiment pe de o parte se modifică cuvinte considerate ca aspre, greoae, neestetice, iar pe de alta se produc dela capul locului cuvinte nouă.
      In cimilituri ritmul joacă un rol foarte important. Intr-adevăr cela ce frapează dela primul moment în cimilituri este tendinţa lor„spre versificare. Vorbitorul caută să înşire cuvintele cit mal simetric din punct de vedere al pozi'ieî accentului faţă de-un anumit număr de silabe şi din punct de vedere al asămănăril lor după terminaţie.
      Graţie primului fel ele simetrie se întîmplă uneori că se schimbă accentul unul cuvînt pe o altă silabă decît cea obişnuită (discordanţă între accentul expiratoric şi cel muzical); graţie felului de al doilea de simetrie se întîmplă că un cuvînt modifică pe un altul învecinat în partea Iul finală ori chiar face să se nască unul cu totul nou care să samene cu primitivul după partea lui finală ori iniţială.
      Astfel, în 'ghici: mici, ceapa ce-î?’ - ceapa, con. 67, mici <imice minge cu schimbarea luî e în i supt influenţa lui ghici; în 'am o găinuşă cu dreptatea-n spinăruşa-cîn-tarul, gor. 60, spinâruşâ<spinare-\-uşă supt influenţa luî găinuşă.
      4.      Contaminaţiîa este contopirea a două cuvinte în unul singur. Aşa, şingurele din 'şingurele, mititele, merg pe drum în irăţele’-cucoarele, gor. 116, este o contaminaţie din şir -j- singurele, căci cucuoarele merg in şir şi singure (=cîte una).
      5.      Crearea imediată. — Crearea imediată este principiul în puterea căruia omul produce cuvinte din contactul Iul direct cu natura. Aceste cuvinte uneori n-au nicîo asă-mănare cu lucrurile care le-au provocat, — suneie, cuvinte reflexe; alte ori au o asămănare în sensul că sunetele din ele sînt provocate de însuş lucrurile, — sunete, cuvinte onomatopee. De felul celor dintâi avem o interj, ca / inspirat sau ah care exprimă durere; de felul celor de al doilea avem o interj, ca vîj care exprimă vijiitiil vîntuluî
-- 16 —
Aceste cuvinte numite creări imediate sînt unele amorfe, interjecţiile, iar altele devin substantive C verbe prin adăugirea de terminaţii formale: Din vij s-a născut verbul a vljii şi substantivul otjiit.                       :
      Exemple din cimilituri r ’huş huş prin păîuş, cotco-clacl prin copaci’-vîntul, gor. 397; — 'iş iş prin păiş, ţac ţac prin copac’—idem, şez. VII 125.
      6.       Discordanţa între membrele psihologice şi cefe gramaticale ale propoziţiei face ca în loc de un cuvînt sau o formă să nimereşti alt cuvînt sau' altă formă. Astfel in 'tună văgăună, ciorile s-adună’-biserica, gor. 24, văgăună, formă de subiect, ţine loc de in văgăună, formă de circumstanţă de loc. comp.'ce tună in văgăună şi ciutele s-adună?’ -clopotul, gor. 88.
      7.       Economiîa limbii (o/r^j.a a.~b xoivoă) consistă în a spune lucruri multe cu cuvinte puţine, chiar dacă ai la îndămînă cuvintele trebuitoare.
      Astfel 'nueluşă, fermenea, colindai lumea cu ea, ş-o pusei tot acolea’-gîndul, gor. 171, este pentru '(am o) nueluşă (şi am o) fermenea
      8.       Pentru a termina cu principiile, notez că in explicaţiile etimologice care vor urma ne servim şi de analogie, principiu după care un cuvînt se schimbă supt influenţa unui altuia cu care prezintă oarecare asămănare. Aşa carte face pl. cărţi, în "Toc de cărţi, prin analogiia unor cuvinte ca pradă la care pl. prăzi este cerut de regulele fonologiei romîne. Asămănarea consistă aici în faptul ca şi cărţi şi prăzi sînt plurale şi au la singular un a accentuat.
      4.       în cercetarea lexlcă şi etimologică a cuvintelor din cimilituri vom ţinea samă fireşte de regiunea căreia ele aparţin. Cimiliturile moldoveneşti le vom interpreta prin cuvinte moldoveneşti, \cele munteneşti prin cuvinte munteneşti, şi tot aşa mai departe, căci se poate întîmpla ca un acelaş cuvînt să aibă un înţeles într-o provincie
— 17 -
şi cu totul altul în altă provincie. Aşa de pildă cuvîntul gruia, în Ardeal însamnă deal, în Moldova de sus şi Bucovina 'copac tinăr, supţirel şi drept\ Amîndouă aceste înţelesuri se întîlnesc în cimilituri. Primul înţeles îl întîlnim în cimilitura ardeleană 'casa griului în vîrful grululuV -şura morţilor, gor. 366; al doilea în cimilitura moldovenească 'alunul ţine grulul, grulul ţine balta, balta ţine gloata-butea (polobocul), gor. 35 (v. în special cap. VI).
      5.      Cuvintele din cimilituri le-am studiat, după importanţa fenomenelor, supt următoarele rubrici: I introducere, II fenomene de ritmu, III fenomene de discordanţă, IV fenomene de economiîa limbii, V creări imediate, VI izolări şi cuvinte diverse, VII valoarea lingvistică a cimiliturilor. Cîteva cuvinte le-am studiat în partea a doua a cărţii, în legătură cu anumite puncte de vedere folklo-ristice.
      Pentru o înţelegere mai lesnicioasă şi mai deplină a cimiliturilor care cuprind în acelaş timp cîte mai multe cuvinte obscure, m-am silit a le studia sub rubrica care-mi permitea explicarea, dacă nu a toate, cel puţin a mai tuturor cuvintelor obscure cuprinse în ele. Acest lucru nu mi-a succes însă totdeauna, din cauza punctelor cu totul diferite din care trebuiau privite unele cuvinte faţă de altele. în indicele final al cărţii cetitorul va găsi deci, pentru toate cuvintele, indicaţii exacte şi complecte asupra locului unde ele sînt discutate în text. Trimeterl speciale, în text, deia un loc la altul am făcut numai atunci, cînd trebuia să sprijin o interpretare direct în chestie.
      Cuvintele studiate sub VI sînt înşirate în ordine strict alfabetică, ceia ce face superfluă num1 rotarea lor. Nenumerotate sînt şi cuvintele studiate sub V, deoarece cele patru categorii, pe care le deosebesc acolo, sînt destul de încăpătoare. Cuvintele studiate sub celelalte numere sînt riguros clasificate şi numerotate. Numerotarea este făcută după ordinea alfabetică. Această ordine este însă
    21553
_ 18 -
uneori ştirbită, tot pentru a înlesni o înţelegere mar deplină.
      Pentru stabilirea etimologiei fiecărui cuvînt, am avut în vedere toate variantele acelui cuvînt precum şi toate cimiliturile în care ele se întîlnesc. Variantele lingvistice am căutat să le studiez cît mai laolaltă.
CAPITOLUL II
                FENOMENE DE RITMU
     1.      Se schimbă un cuvînt supt influenta unui altuia învecinat.
     a.      Cuvîntul următor se modifică supt influenţa, cuvintuilui precedent.
     a.  Schimbarea are loc asupra părţii finale.
     Cuvintele modificate pot fi:
                     a, Substantive.
     1.      'Urduc, burduc, de barbă-1 duc, de barbă-1 adue’-fe-deleşul. gor 145.—et. : Burduc = burduh burduf modificat supt influenţa lui (h)urduc. — Fedeleşul e ca un burduh pe care-1 hurduc, cînd îl aduc. Din tendinţa de a fi cit mal obscur, hurduc şi burduc au fost prefăcuţi în hîltî'c şi bîltî'c: ’hîltîc, biltic, de barbă-1 duc’ - fedeleşul gor. 145.
     2.      'Tăi-tăcuţă roşie plină de cir mojic" - chipăruşul gor. 289: — et. : Cîrntojie coajă uscată de pine=cîrmoajă idem (Şez. V 58) modificat supt influenţa luî roşie. — încreţiturile şi seminţile chipăruşului sint ca nişte' cîrmojî.
     3.      cCe tace prin copace?'-securea. — et. : Copace = copac modificat supt influenţa lui tace. — Securea se anină' în copac.
     4.      Unu ară, doi se mîară, patru împing, ş-un coţofling' -porcul [cu un rit, doi ochi, patru picioare şi o codiţă']»
— 20 -
gor. 302 ; — 'doi trag, doi mină, doi împing, coţofling'- plugul [cu doi boi, doi oameni, dintre care linul împinge de cele două coarne, şi fierul lung, cuţitul], gor. 297.— et. : Coţofling clitoris =*coţoflic=coţoflac clitoris(Dalametra) modificat supt influenţa lui împing.
      5.      ‘Ghici: mici, ceapa ce e’-ceapa. gor. 67.. — et.: Mici = mice mince, minge (Pamfile 20) modificat supt influenţa lui ghici. — Ceapa e ca o minge.
      6.      ‘Am o pădurice; lingă pădurice, două poenice; lîngă poenice, douăluminice...’-capul cu fruntea şi ochii. gor. 41. — et. : Poenice = poeniţe, pl. delapoeniţă; - luminice = luminiţe, pl. dela luminiţă, cu schimbarea lui ţ în c supt influenţa lui pădurice.
      7.      'Strigă Ioana din poiana: apăraţi-mă de găini., că de cîni nu mi-î. frică’-racul. pamk. 31. — e:. : Poiana= poiană cu schimbarea lui d în a supt influenţa lui Ioana.
      8.      'Am o prostire, plină de pozdired - cerul. gor. 65. — et. : Pozdire = pozderie cu prefacerea lui e în i şi a lui - ie în - e supt influenţa lui prostire. — Cerul e ca o prostire; stelele ca nişte pozderie. — Pentru pozdire= pozderie comp. varianta 'am o sucnă mirie plină de pozderie’, gor. 65.
      9.      'Butie pe butie, sus coadă de vulpie* - tresliîa. — et- : Vulpie = vulpe ie supt influenţa lui butie.
                                         "V.
                                    {y Adiective.
      1.      'De cap blc, de cur bindic, şi de mijloc tiu-fiu-fîu’ - furnica. — et. : Biridic pare a fi bindoc, bondoc scurt şi gros, cu prefacerea lui-oc in-ic supt influenţa lui blc, de origină necunoscută..
      2.      'Două late cgtolgte, două-nguste cîrligate’- foarfe-cile gor. 156. — et.: Coiglate ad. fem. pl. în formă de cotor = cotorate cu schimbarea lui r în l supt influenţa lui late. — Partea anterioaVă a foarfecilor e compusă din două’părţi late şi asămănătoare cu două cotoare.
— 21
      3.       'Am două raţe cudulaţe, cine-a ghici, şepte maţe s-or zgîrci5 - cimpoiul. gor. 73. — et.: Cudulaţe cu coadă, codate=codolate (Uricarîul X, 401 )< coadă-\-lat, cu schimbarea lui t în ţ supt influenţa lui raţe.
      4.       'Am o raţă dulubaţă, coada singură-şi negoaţă, pas, bădiţă, de-o gîceşte’- coţofana, gor. 109. — et. Du-labdţă ad. fem. în formă de drug = durubăţ lemn lung şi gros (cf. durubeţi 'bucăţi de lemn lungi şi groase5 şez. II 227) modificat supt influenţa lui raţă. — Coţofana a fost comparată cu o raţă, iar lungimea ei cu un drug, cf. id. ibid. 108 'ce e lungă cît o drugă...’, 'e lungă, nu-i furcă .. .5 — Durubeţi este o contaminaţie din drug-\-beţi (=beţe).
      5.       'Tata lung, mama lată, şi cumnată filfîiată’-coşul, vatra şi focul. gor. 107. — et. : FilfUtă care pronunţă rău din cauza lipsei de dinţi, particip dela filfiiu, cu schimbarea de conjugare supt influenţa cuvintelor lată şi cumnată.
      6.       'Pe lelea crăcănată şede lelea roşcată, şi-n lelea roşcată şede lelea flsuată - pirostiile, ceaunul, mămăliga. gor. 291. — et. : Fisiită, particip dela fisiiu, cu.schimbarea de conjugare supt influenţa lui roşcată.
      7.       'Ciuciulete - impleiere, şi la cur se disnodetere'-păpuşoîul. — et. : Impletere împletit < *impletur = lat. Hmplectulus, dela implecto împletesc, cu schimbarea lui u în e şi adăugirea lui -e supt influenţa celor doi e din ciuciulete; - se disnodetere = se disnoadă 4- -etere supt influenţa lui impletere. — Păpuşoiul, ştiuletele, este împletit (învălit) în pănuşi, de care se desface apucîndu-le dela vîrf şi trăgîndu-le spre partea inferioară a lui.
      8.       'Ţinga minga şede-n grindă şi vorbeşte ungureşte’ - rîndunica. gor. 318. — et. : Minga = mica modificat supt influenţa lui ţinga = ţinta pointe, petit clou. — Rîndunica e ca o ţintă mică bătută în grindă. — Pentru ţinga = ţintă comp. varianta 'ţintă mîndră, şeade-n grindă şi grăeşte păsăreşte5, ibidem.
— 22 -
      9. 'Mic pesiric se sue pe moc mondoc, dar moc mon-
doc nu se sue pe mic pestric* - coţofana pe p,orc. gor. 110.— et. : Pestric—pestriţ modificat supt influenţa lui mic; mondoc = bondoc scurt şi gros cu prefacerea lui b- în m- supt influenţa lui m iniţial din moc prost. — Coţofana e mică şi pestriţă (tărcată), porcul e scurt şi gros şi prost, tocmai fiindcă coţofana se pune pe dînsul. — O cimilitură-variantă, atestată la Sima, dar scăpată din vedere lui (îoroveî, sună 'mic pestric se sue pe micmon-doc, dar mic mondoc nu se sue pe mic pestric’.. Această variantă ne-arată că moc din cimilitura anterioară ar putea fi tot mic în care i s-a schimbat în o supt influenţa celor doi o din mondoc. De altfel moc prost, de unde femeninul cunoscut moacă proastă, nu l-am mal întilnit sigur decît o singură dată şi atunci supt forma mogu (articulat), v. VI.                *
      10.       'Căţeluşă pestriluşă, pîraî - pîral printre uşă, s-a pîrît para-napoî5 - varga. gor. 391.—et.: Pestriluşă = pestriţă cu înlocuirea lui -ţâ prin -luşâ supt influenţă lui căţeluşă.
      11.       'Tata lungu, mama lata, sori-mea zgîiata*-soba fcu hornul sau stîlpil, vatra şi gura?]. — et. : Zgiiata = zgîita, particip dela zglesc, cu schimbarea de conjugare supt influenţa lui lata.
                        7. Verbe.
      1. 'Neagra besc, găl ea esc*-mămăliga, gor. 221.—et.: Esc^esd cu schimbarea lui ă în c supt influenţa lui besc, care etimologiceşţe este identic cu bes beşesc, dovadă varianta 'neagra b^ese, gîlca ese\ şez. VII 117 b, apoi ‘cioara besă, goga e'tijă’- ceaunul, gor. 72. In ce priveşte însuş lorma besc, ea ar putea fi interpretată în două feluri, ori ca verb ori ca substantiv. Ca verb besc ar fi lat. * vis( i)co = visio peter, vesser. In acest caz besc ar fi pers. 1 sg. întrebuinţată pentru pers. 3. sg. (discordanţă).
— 23
Ca substantiv, besc ar fi lat. *vis(i)cus pet. In acest caz s-ar subînţelege verbul dă fcî. a da o beşină — a se beşi).
      2.     'Sus în munte se răspunde, jos la ţară se res-ciară’-tunetul, gor. 372. et. : Se resciarâ=se rescirâ (= se resfiră) se împrăştie, cu schimbarea lui ci în cia supt influenţa luî ţară. — Tunetul produce ecou îri locurile ridicate, ecou cafe apoi se împrăştie în văi.
      b. Schimbarea are loc asupra părţii interne.
                     a. Substantive.
      1.     'Căldăruşă, bâldăruşă, şede-n picîoruşă’-curechîul. gor. 127.—et. : Băldăruşă=bulgăruşă cu prefacerea luî u în ă şi a luî g în d supt influenţa luî căldăruşă căldare mică şi picioruşă picioare mici. — Pentru bulgăruşă v. 3 c « 2.
                       5. Adverbe.
      Intr-o vale-adîncă stau ciorile      -lingurile în
strachină.—et. : Bîncă în brîncî, pe brîncî = brincă cu pierderea luî r supt influenţa luî adincă, comp. varianta 'într-o vale-adîncă stau ciorile brincă’, gor. 204.
      b.     Cuvintul precedent se modifică supt influenţa cuvintului următor.
      a. Schimbarea are loc asupra părţii finale.
                     a. Substantive.
      1.     'Am o ţarcă buleargă tot cîmpul aleargă’-cîoara. —et.: Buleargă=bulearcă cu prefacerea luî c în g supt influenţa luî aleargă, comp. 'am o ţarcă bulearcă tot cîmpul aleargă’-coasa, gor. 113.
      2.     'Coţofană, faură, întunecă-n gaură, se mînecă înspre duminică3-popa. gor. 301. — et : Faură = faur ferar -|— ă supt influenţa luî gaură. — Popa cu hainele luî negre e ca o coţofană şi ca un faur.
- 24 —
      3.      'Cimiligă laurâ, ţuştî în gaură1, ‘ulcicuţă laurâ, ţuştî în gaură5-şoarecele. gor. 365. — et. : Laurâ = laur ‘datura stramonium; pomme 6pineuse, herbe aux magi-ciens, herbe du diable; cîumafae, ciuma-fetei, turbare5 -f--ă supt influenţa Iui gaură. — Şoarecele e negru ca o ulcicuţă; cînd vede mîţa, el se răpede în gaură, de parc-ar fi mîncat laur.
      4.      'Vine ceuca, băuca, depe Hălăuca, cu firfoaze, cu găoaze, cu potlog de ciur la cur’-moara. gor. 233.— et.: Firfoaze — fofeze aripile morii cu prefacerea lui e în oa supt influenţa lui găoaze. Sunetul r este epentetic.
      5. 'Haidos, paidos, mînă porci-n jos5-pieptenul.—
et. : Haidos = haidău conducător sau păzitor de vite, cu înlocuirea lui -ău prin -os supt influenţa lui jos;—paidos = pasc -|- haidos.                           ,
      Prin punerea celor două cuvinte în legătură cu participiul dus s-a născut varianta:
      6. 'Huidus, puidus, scoate porcii după dos5.
      7.      'Şepte lemne hodrobele şi mal multe mărunţele5-grapa. gor. 329. — Două lemne odrobele şi maî multe mărunţele5-scara. gor. 329. —'Două lemne odobele, celelalte mărunţele’-scara. gor. 329. —et. : Hodrobele, odrobele, odobele subst. fem. pl. Bucăţi de lemn lungi şi groase = hodrobeţe idem (v. -Izolări) cu înlocuirea lui -eţe prin -ele supt influenţa lui mărunţele. într-o cimilitură-variantă a scării odobele s-a schimbat prin metateză şi asimilaţi^ în obedele: \ 'două lemne obedele, celelalte mărunţele5, gor. 329.
      8.      'Mătdlungă lungă, groasă, -ntre două flocoasă5-proţapul [şi boi!], gor. 307.^- et. : Mâtălungă = rnătărîngă penis cu prefacerea luj -ri\ în -lu- supt influenţa lui lungă, comp. varianta ibid. 'mdtăringâ groasă, şede -ntre două flocoasă5.
      9.      'Nătărimbă strimbk, poznă cuculată5-leuca. gor. 198.— et. : Nătărimbă penis = milăringă idem (Izolări) cu shimbarea lui g în b supt influenţa lui strimbă.
      10.       'Năsărtmbâ strîmbă, poznă cucuiată, la capete legată’-leuca căraţii, braş. 270.—et.: Năsărtmbâ —nătd-rlmbă penis cu prefacerea lui t în s supt influenţa lui strîmbă.
      11.       'Cele multe minînţele merg pe drum înşirăţele, şogul mogul şede jos şi bea tutun’-oile şi ciobanul, gor. 78.— et. : Şogul termin de ocară = şvabul, şfabul = germ. Schwabe cu schimbarea lui -ab- în -og- supt influenţa lui mogul = moc.ul prostul (A. Philippide). —Ciobanul este ocărit tocmai fiindcă «şede jos şi bea tutun».
      Ca termin de ocară la adresa bărbaţilor şogu mogu se întîlneşte, alături cu şoago moago (din şvabo moago = moaco proasto) termin de ocară la adresa femeilor, şi în următoarea invectivă bănăţană:
      «Două mueri certîndu-se odată, una care se ţinea că e superioară celeilalte, începu a batjocori pe cealaltă că e de neam mai de jos decît ea şi între altele îi zise:—Cine eşti tu? Arţo, şchiarţo, şoago, moago, surdo, ştirbo 1—Pe cine ai tu? Pe arţu, şchîarţu, şogu, mogu, surdu, ştirbu!» (comunicare la Hasdeu 1755).
      Că şogu(l) şoaga sînt şvabu(l) şvaba, cf. şi şoâcâţ German, Neamţ (Iahresbericht III 328 a), şoăcâţă poreclă adresată străinilor şi mai ales Nemţilor, născute din şvab supt influenţa lui moacă proastă, apoi şonţ poreclă adresată Nemţilor = şvăb-\-honţ sas, şoăngâr, şoăngher poreclă adresată Ungurilor = şvăh-\-ungur, însfîrşit şchîărţo, şchîarţu termini de ocară din invectiva citată mai sus = şchîdă slav-j-ărţa, ărţu.
      12.       'Trupele ernează, coarnele vărează’-grinda. gor. 180. — et. : Trupele = trupul cu schimbarea lui-ul în-ule supt influenţa lui coarnele, comp. varianta ‘am o vacă mare: cu trupul vărează, cu coarnele ernează’ ibid. — Un capăt al grinzii la casă e afară, cellalt înăuntru.
      13.       'Ţundră mîndră, şede şi grăe; te ungureşte’-rîn-dunica. gor. 318.— et. : Ţundră < *ţîndrd=ţintă pointe, petit clou, cu prefacerea lui nt în ndr supt influenţa lui
— 26 -
mindrd, cf. id. ibid. ’ţintă mîndră şede-n grindă, şi grăeşte păsăreşte’. — Rindunica e ca o ţintă mîndră. — Prefacerea lui im u se va fi datorind etimologiei populare cu ţundră= suman.
      14.        'Uigior, bulgior, şede-ntr-un picior’-curechiul. gor. 125. — et. : Uigior = ulcior cu schimbarea lui-clor \n-gior supt influenţa lui bulgior bulgăruş, cf. id. ibid. 'ulcioruş, bulcioruş, şede-ntr-un vîrf de picioruş’. Pentru bulgior şi bulcioruş v. 3 c « 1.
      15.        'Am o fată de fer cu buricu de oţel; cînd vine vlădicul, îi sucesc buricul’-lacătul. gor. 194. — et. : Vld-dicul=vlddica cu schimbarea lui-a în-ul supt influenţa lui buricul. - Lăcata cu borta cheii e ca o fată cu buric; cînd se deschide lăcata, se vîră cheia în bortă şi se suceşte.
      16.        'Dela noi şi până la voi tot în zele şi-n măsele şi-n parale mărunţele’-cîntarul. gor. 61.—et. : Zele zale cu schimbarea lui a în e supt influenţa lui măsele, mărunţele, comp. 'cîtu-i de-aici păn la munte, tot zale mărunte’-furnicarul, gor. 164.; 'dela mine păn la tine, tot zale şi parale’-idem. ibid.
                                    ;î. Adjective.
      1. ‘Mătuşică girbooiţd,'XM dinţii de veveriţă, cu curu
de băţ uscat’-secer ea. — et..- Gl rboviţâ = girbovitd cu schimbarea accentului şi prefacerea lui t în ţ supt influenţa lui ■'veveriţă.        \
      2.       'Cimileaga grava înconjură dumbrava’-albina, gor. 9.— et. : Grava — graba cu schimbarea lui b în o supt influenţa lui dumbravă, iar graba, pentru care comp. variantele ibid. 'mucinida graba încunjură dumbrava’, 'Maricuţa graba încunjiifă dumbrava’, este = cu graba (v. III 2 e 1). Din cauza izolării şi tendinţiî de a se exprima obscur, în cîteva cimilituri -Variante grava a fost schimbat în glava, gava: 'măcluchiţa glava încunjură dumbrava’, ‘albinuţa gava încunjură duinbrava’, gor. 8, 9, şi înlocuit
— 27 —
apoî cu Vlada nume de persoană, 'măciuchiţa Vlada, îneunjură dumbrava’, şez. VII 77.
     3.      'Două lemne hodorele, | celelalte mînînţele’ - scara gor. 329. — et. : Hodorele care hodorogesc < hodorogesc + - ele supt influenţa lui mînînţele, comp. hodolemne <hodo-rogesc-\- lemne din varianta de sub 4 g ? 2. Cauza pentru care 3*-a zis hodorele şi nu cumva * hodorog ele, a fost intenţiia vorbitorului de a avea în primul şirag de cuvinte acelaş număr 8 de silabe caşi în al doilea.
      4.       'Tata lung şi-ncîrligată, mama lată ş-afumată, iar băeţii mărunţei, iese tata afară cu ei’ - vătrariul. pamf. 35. — et. : Incîrligată = încirligat, cu adăugirea lui ă supt influenţa lui lată şi afumată.
     5.      'Lătâruşcă ruşcă, de bagi deştiul te muşcă’ -pieptenii de lînă. gor. 287.—et. : Lătăruşcă = lătăreaţâ cu înlocuirea lui - eaţă prin - uşcd supt influenţa lui muşcă.
     6.      'Mică, mititeaua, umple argeaua’ - luminarea, gor. 207. — et. : Mititeaăa < mititea -j- - ua, pentru a rima cu argeaua.
     7.      'Oae, oae, oacdnă, şede jos şi dapănă şi se roagă rugului şi se-nchină cucului’ - vîrtelniţa. gor. 398. — et. : Oacdnă = oăcără, ocără 'oae albă, pe bot cu pete ruginii’ (Viciu 63) cu schimbarea lui r în n supt influenţa lui dapănă (= deapănă). — Pentru ocără comp. şi următorul început al unui cîntec popular: 'oae, oae, ocără, eşî în deal şi dapănă... ’ din Bibicescu, Poezii pop. 372. — In dialectul macedorom. se spune (oae) oacărnă = (oae) neagră la cap şi albă la corp (Dalametra).
     Oacără este fem. dela un *oacăr= scurtare din *lăi-oacăr<,lalu negru-\--oc-{--ăr (~ur,-ulus), cf. oăcăş (oăcăşă nume de oi, Popovici, Rufn. Dial. I 57 b) = scurtare din *lăioacăş < Idlu —|— oc —|— ăş, oacheş = scurtare din Hăioacheş = laiu -\--6c-\-- eş.
     Oacheş nu poate fi un derivat dela ocluu, cum s-a crezut atîta vreme pe motivul că tipul adevărat al Ro-mînului este cu ochii negri («Feţişoara lui, spuma laptelui;
— 28 —
mustecloara lui, spicul griului; perişorul Iul, pana corbului; ochişorii Iul mura cîmpulul»), mal întălu fiindcă mal bătător decît ochii este părul capului, negru ca «pana corbului», şi al doilea fiindcă ar răminea neexplicată varianta oacâş. Fireşte însă, prin etimologie populară cu-vîntul va fi fost pus în legătură cu ochiu, după cum poate ar proba şi mr. odcl’iş = (dr. oăcheş). Dealtmintrelea sunetul V din această formă ar putea fi şi pur epentetic, cf. mr. kul’b = dr. cuib = lat. cubium, mr. dizgVin = dr. dezghin, dezbin=lat. *desbino.
      Intr-o cimilitură despre biserică oacdnd a fost schim-cat în nucumă supt influenţa cuvîntulul nucă, cu care biserica a fost comparată: 'am o oae nucumă.. .’, şez. VII 78. Pentru comparaţila bisericii cu un corp mic şi rotund, cf. 'tărtdcuţă vînătă, gurguiată cumătră’ idem, gor. 24.
      Din laîu a trebuit să avem încă derivahul *lăiodcâz, *oăcăz, al cărui femenin *odcăză, într-o cimilitură despre lupul şi oile, a fost schimbat în coacăză supt influenţa lui cuc: 'am o oae coacăză, se roagă la cuc: -Cucuie Mărila ta...’, gor. 215.
      A admite că în această cimilitură coacăză este substantivul coacăză = agrişă, nu mi se pare probabil, fiindcă nici oala nici lupul nu sint de culoare verde, cum sînt agrişele, iar pe de-^altă parte pe lingă oala neagră găsim totdeauna calificativele de oacheşă, oacă,-rd, calificative care sînt evident scurtări din *lăîoacheş, *lăioacăr.                \
      Pentru coacăză < ogcâză supt influenţa unul cuvînt următor începător cu c, comp. potrocol < otrocol supt influenţa unul cuvînt următor începător cu p, de sub c 5 1. Iar în general pentru s^urhţrea cuvintelor v. exemple numeroase sub VII.            \
      8.      'Stircigat, îmbelşugat, sub pămînt e băgat’-rîma. gor. 317.—et.: Stircigat = sărcit blotti, ţapi cu înlocuirea lui -it prin -gat supt influenţa Iul îmbelşugat.
     9. 'Am o raţă cîoalcâ boalcă cu grumazul cloiu
- 29 -
bîrloiu, şi bea apă tulbureşte, rar voinic care-o gîceşte’-fîntîna. gor. 144. — et.: Tulbureşte = tulbure-]- -eşte supt influenţa lui gtceşte.
                                      t. Verbe.
      1.      'Nebunii se opinteşte, cumintele scrişneşte, ţuţunic gîceşte’-plugul Jcu boii, omul de dinainte şi cel de dinapoi]. pamf. 20. (Moldova).®— et. : Se opinteşte = se opintesc, pentru a rima cu scrişneşte.
                                    s. Interjecţii.
      1.      'Huşi huşi prin păiuş, cotcodaci prin copaci’- vîntul. gor. 397. — et. : Codcodaci — cotcodac cu prefacerea lui c în ci supt influenţa lui copaci. — Zgomotul produs de trecerea vîntului printre copaci a fost comparat cu cot-codacul găinilor.
      2.      'Fiş, fîş, prin păiş; păci, păci, prin copacî’-coasa. gor. 114. — et. : Păci = pac, cu schimbarea lui c în ci supt influenţa lui copaci.
      b. Schimbarea are loc asupra părţii interne.
                                    J3. Adiective.
      1.      'Intr-o naltă ţuguiată zbiară o căpriată; capra zbiară, jigăniile s-adună’-biserica. pamf. 17. — et. : Că-priată = căpiată cu introducerea lui r supt influenţa lui
capră.
      c. Schimbarea are loc asupra părţii iniţiale.
                      a. Substantive.
      1. 'Vine ceuca bâuca depe Halăuca, cu fîrfoaze, cu găoaze, cu potlog de ciur la cur’-moara. gor. 233. — et. : Bâuca subst. fem. sg. art. provine din beuca, beucî 'părău adine şi cu gropi, pe coastele muntelui’ (Şez. II 149) cu prefacerea lui e în ă supt influenţa lui Halăuca nume de munte. — Pentru explicaţiia complectă a cimiliturii comp. III b a a. 4, IV b 1 şi VI la cuvintele respective.
- 30 -
                        rpv Adlective.
      1.       'Am o iapă dreapând, şede jos şi deapănă.. .’-broasca, gor. 31. — f.t. : Dreâpănd = greabătiă grebă-noasă cu schimbarea lui g în d şi b în p supt influenţa lui dedpână, cf. 'este o babă hreabănă, şede jos şi deapănă ...’ - untişca, gor. 381, unde hreabăna = greabdnă.
      2.       'Dumbră sumbră fără umbră1-apa. gor. 15.—et. : Dumbră = *dimbră, d-imbră, lat. de imbre din ploae cu schimbarea Iul % în u supt influenţa Iul sumbră întunecoasă.^ Cimilitura dela capul locului a trebuit să fie numai 'dumbră; sumbră’, căci cimilitura noastră este tocmai cimilitura latină 'de imbre, exumbre’ (Hasdeu 1263), adică '(ce vine) din ploae şi n-are umbră’.; In această fază sumbră = exumbre, cf. fr. sombre, adlectiv femenin păstrat numai în acest loc, a schimbat pe *dlmbrd, urmaşul imediat al Iul de imbre, în dumbră. Cînd cuvîntul dumbră s-a izolat complect, aşa că nu mal era înţeles, iar sumbră pornise şi el pe această cale, Romînul a găsit de cuviinţă de a traduce pe acest din urmă prin înţelesul care ameninţa să dispară 'fără umbră’. Adaosul acesta este şi el tăcut pe baza ritmului, căci să se observe că | dumbră | sumbră | au aparenţa unui vers trohaic compus din două picioare; | fără \ umbră \ este deci un al doilea vers trohaic compus din două picioare. — Pentru a-şi putea explica pe u din umbră, Hasdeu loc. cit. recurgea la un latin arhaic *urnber pentru imber, în comp. cu grec. ojj.Spoc.
                        8. Adverbe.
      1. 'Potrocol printr-un ocol, curte albă-într-un picîor’-ciuperca. orăşanu. — et. : Potrocol=oirocol cu adăugirea iniţialului p - supt influenţa luî printr, comp. 'hotrocol prin ocol, gîscă albă într-un picîor’-curechîul, gor. 125;—
'otrocol prin ocol şi pistoli)) gol’- melesteul, şez. VI1118.
                                     s. Interjecţii.
      1. cSuha-n sus şi su/ia-n jos, cînd e noapte antihos’-
— 31
uşa. gor. 385. — et. : Suha = huha din varianta 'huha-n sus şi huha-n jos, vine mandehos’, despre care v. Creări Imediate, cu prefacerea lui h în s supt influenţa lui sus.
     c.      Un cuvint se modifică in acelaş timp supt influenţa cuoîntului precedent şi următor.
     1.      'Am o raţă forforaţă, singură coada-şl negoaţă’-păunul. gor. 278. — et?: Forforaţă = forforaţă 'alungată, repezită’ (Grigoriu-Rigo, Medicina Poporului II 30 b), cu schimbarea lui t în ţ supt influenţa lui raţă şi negoaţă. — In Şez. VI 162 a cuvîntul apare sub forma folforoată: «măicuţă, nici nu te-întrista, nici te supără, că eu am avut doisprezece [copii] şî-o vinit o roată folforoată şi ml-o luat unsprece-odată, ş-am ramas numai cu unul». Aici folforoată — forforaţă cu schimbarea lui - ro - în - roa -supt influenţa lui roată. — Cuvîntul este un derivat dela onomatopeu forf-, folf-, de unde şi /or/ăese fîlfîîu, foşnesc apoi forfolina şi forforoasa porecle pentru femei (Popo-vicl, Rum. Dial. I 47 c).
     2.      'Mama lungă, tata lată, soră-mea îmbîrligată, frate-meu nebunul satului, şede la masa-mpăratuluf - vila [şi vinul], pamf. 35. — et. : Lată — lat, cu adăugirea lui ă supt influenţa lui lungă şi îmbîrligată.
     d. Cele două cuvinte se influenţează reciproc.
     1.      'Hurdurucî, bulduruci, şede-ntr-un picioruş’ - cu-rechlul. şez. VII 82. — et. : Hurdurucî = hurduci, pers. 2 sg. dela hurduc, cu intercalarea lui -ur- supt influenţa lui bulduruci;—bulduruci = bulgăr -f- -uci supt influenţa lui hurduci, Iar în ce priveşte schimbarea lui g în d, la a-ceasta va fi contribuit nu numai hurduci, ci şi hurduc, care probabil se ascunde încă sub bulduruci, deoarece această cimilitură a curechlulul este o transformare a cimiliturii fedeleşului 'urduc, hurduc, de barbă-1 aduc’, gor. 29.
     2. Se întrebuinţează forme mai lungi ori mai
— 32 —
scurte cu o silabă decit formele obişnuite, ori decit izolările dela care se porneşte.
                     a. Substantive.
      1.      'Am un bete lung,| la capăt n-ajung’-drumul, pamf. 22. — et. : Bete = masculin singular dela bată pl. bete din nevoia de a avea două şiruri de cuvinte de cite cinci silabe fiecare.
      2.      'Nenea grosul, | fără osul\ 'burtea grosul, | fără osuV-sacul cu mălalîi. gor. 327. — et. : Osul, formă articulată, în loc de os, formă nearticulată, supt influenţa lui grosul şi pentru a avea două şiruri de cuvinte fiecare de cite patru silabe.
                        7. Verbe.
      2. 'Urechi n-am ca să ascult, | gură n-am ca să cuvinf-cartea. pamf. 19. — et. : Cuvint<icuvintez, pentru a avea două şiruri de cuvinte de cîte şepte silabe fiecare.
      2.      ‘Ce fuge | şi muge | şi-napol nu se mal uită?’-glonţul. gor. 178.—et. : Muge < mugeşte, pentru a avea un şir de cuvinte de 3 silabe şi care să rimeze cu fuge.
      3. 'Am o giscălşoaîtă boaită, j cu grumajil |şulburlul, ]
cu clonţul po | virniceşte' - fîntîna. gor. 144. — et. : Povîr-niceşte = povîrneşte-ic- din nevoia de a avea o silabă mai mult.            ^
                   ■ 3. Adverbe.
     1 ."'Am o ţarcă | pîhtănoagă, | stă pe grindă, | şi se roagă | muscăceşte; jce mănîncă, | prăpădeşte’ - briciul, şez. VII 78. — et. : Muscăceşte. ca musca, în felul muştelor < muscă-\--{â)ceşte periţru a avea un şir de cuvinte de 4 silabe şi care să "rimeze cu prăpădeşte.
                         Substantive^ şi cuvinte obscure.
      1. 'Cimiligă, cimiled,\ocolesc lumea cu ea’-mintea.
- 33 -
pamf. 26. — et. : Cimileâ < cimiligă, pentru a avea 2 şiruri de cuvinte de cîte 7 silabe, cu rima în -eă.
     2.      'Ţup de ici, ţup de colea, | popirlita, popîrlecC-puricele. şez. VI1121.— et. : Poplrleâ < popirlita, pentru acelaş motiv.
     3.      'Ţupa ici, ţupa colea, fofîrlita, fofirlea' - puricele. pamf. 30. — et. : Fofirleă < fofîrlita, pentru acelaş motiv.
     3.      Pe baza materialului lexical curent al limbii se produce un cuvînt cu totul noii supt influenţa unui cuvint învecinat.
     a.      Cuvîntul următor este produs supt influenţa cuvîntului precedent.
                                  «. Substantive.
     1.      'Hetica, petica, sus ca bizuetical- leagănul, gor. 198. — et. : Bizuetica = bizoîu biză, bîză, gîză, albină -|--etica supt influenţa lui hetica şi petica.— Mişcarea leagănului încoace şi în colo a fost comparată cu zborul albinei.—Pentru hetica-petica v. XIV 2 d 1.
     2.      'Am o cîotuţă de telu ş-amiroasă-a bumbureV ~ strugurele de poamă. gor. 359. — et. : Bumburei subs. m. pl. bobiţe, buburu\e=bumbur-, de unde bumburuz,-\--ei (=pl. dela-eZ) supt influenţa lui teîu. Pentru înţeles comp. variantele 'am o fată buboasă, şede cu Vodă la masă5, 'am o fată buburoasă, şede cu Vodă la masă5, ibidem.
     3.      ‘A venit lebăda şl-a luat pe cebăda, şi-a dus-o la CălimanI şl-a-învăţat-o cîrjobanV -uliul şi găina. gor. 376. — et. : Cîrjobani = *cîrjoabă, comp. cîrjobat cîrjoîat (Iarnik-Bîrseanu, Doine, Glosar) -f- -ani supt influenţa lui Călimani nume de munte dela hotarul Moldovei cu Transilvania (Şez. II 41).
     4.      'Se vaită Coconatu că i-a perit satu’-crîngul. gor. 115.—et.: Coconatu subst. m. sg. art. < coconu -f- -dtu
21553
8
- 34 -
supt influenţa lut satu, comp. varianta 'se vaită cîocoiu Radu că 1-a fugit satu1, gor. 115.
     5.      ‘Petec peste petec sus pe desuetec’ - plăcinta, gor. 293. — et. : Desuetec partea pe care se îndeasă? =des-\--uiu -\—etec supt influenţa lui petec. — «Poalele plăcintei» se strîng într-un punct central, pe care se apasă pentruca ele să se lipsească.
     6.      ‘Măciucuţa grabnică încunj ură durnbravnică’- albina. gor. 9.—et. : Dumbravnică=dumbravă-\- -nică supt influenţa lui grabnică, cf. id. ibid. 'mucinica graba în-cunjură dumbrava’.
     7.      'Am două gheme de mătasă: se duc peste dvm-brdveasă, Iar desară vin acasă3- ochii. gor. 251. —et.: Dumbrăveasâ=dumbravâ -easă supt influenţa lui mătasă, cf. id. ibid. 'am două gheme de mătasă: aleargă pe dumbrava deasă şi seara vin Iar acasă3.
     8.      'Patru - nfipte, două zgîite, un pitic ş-un fiţaific’-porcul [cu patru picioare, doi ochi şi o codiţă]. — f.t. : Fiţalfic persoană care se fîţîe, care se agită = fiţcă-f{iţai) -f- -ic supt influenţa lui pitic. — Codiţa porcului se mişcă într-o parte şi în alta. — Pentru fiţai-fiţai comp. 'unu ară doi se mlară, doi fulăî, patru umblă! ş-un fiţai-fiţaV-porcul [cu un rit, doi ochi, două nări patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
     9.      'Am o balercuţă cu două holercuţă3 - oul. gor. 263. — et. : Holercuţă = holercă -)- - uţă supt influenţa lui balercuţă=balercă -f-.-uţă.
     10.      'Cimilaş laş: de unde eşti izdaş?—Depe cel munţi crunţi.—Tu de ce nu eşti crunt?—De ce? Că eu sînt mal afund3- untura în porc. gor. 382.—et. : Izdaş=izdat dracu (Iahresbericht VII 84 a; Ionescu şi Daniil, Descîntece 129 —135, comp. de pildă -Mănăstire-n mină, cruce-în inimă, crep! drace, fugi izdate, fugi afurisitule, fugi împrelistitule...3), cu înlocuirea lui -at prin -ă.ş supt influenţa lui cimilaş laş.
     11.      'Lingură, vigură şi patru mătricură’- miţa.—Cimilitura dela capul locului a trebuit să fie 'lingură, vigură,
- 35 -
patru şi mătricurăb— Vigurâ (vigurâ) este probabil *vir-gară = lat. virgula beţişor; iar mâtricură (mâtricură) este probabil matrice viscere ou a lieu la conception, cu schimbarea Iui ce în c şi adăugirea lui -ură final supt influenţa lui vigurâ.—Coada mîţii e ca o lingură şi ca un beţişor (poate că lingură se rapoartă la zgăul mîţii); mîţa are patru picioare şi o mătrice.
     12.     'Sus pădure, jos prescure, la mijloc miezure’-ceapa. pamf. 19.—et. : Miezure (accentul?)=mt&a -j- -ure supt influenţa lui pădure şi prescure.
     13.     'Am o căsuţă plină cu osuţă’- dinţii, gor. 131.— et.: Osuţă = pl. dela *osuţ<os + -uţ supt influenţa luî căsuţă=casă -f- -uţă.
     14.     'Am o găinuşă cu dreptatea-n spindruşă’- cîn-tarul. gor. 60. — et. : Spinăruşă = spinare-uşă supt influenţa lui găinuşă.
     15.     'Am o căsuţă şi n-are uşuţd’-oul. gor. 267.—et.: Uşuţă = uşă -t- -uţă supt influenţa lui căsuţă, diminutiv cunoscut.
                        13, Adiective.
      1.       'Ioneasa băgăneasa, lui Ion lungul îi pică mucul5-fintîna. gor. 143. —et.: Băgăneasa în care bag&—bag-\--oneasă supt influenţa luî Ioneasa nume de femee. — Această cimilitură este o zeflemea ocazională.
      2.       'Rădăcină despleticină, se alege cine-o desbină’-cartea. gor. 45.—et.: Despleticină despletită = despleti-cesc -)- -ină supt influenţa lui rădăcină, cf. împleticind împletită din împleticesc, sub No. 4.
      3.       ‘Am o raţă gudureaţă, cu grumajiî gudisrului, cine-a gîci, şepte sate c-or zgîrcfl- cimpoiul, şez. VII 80;— 'am o raţă gudnrlaţî, cu grumadzî gudurlui (suciţi)5-scripca şi tai niţa, şez. V 76.—et. : Gudureaţă, gudurlaţi (cu l epen-tetic) care se gu6mă—gudur-\—aţă supt influenţa luî raţă.
      4.       ‘Rădăcină-mpleticind, ales voinic o desbină’-cartea. gor. 44.—et. : Împleticind \mţ>\eticită.=împleticesc-\- -ină,
- 36 -
supt influenţa lui rădăcină. Din cauza izolării împleticind s-a schimbat în împletucină, plitucină, plitocină: 'rădăcină - mpletucină, rar voinic ce te desnină’, ‘rădăcină plitucină, rar volnic care-o desbină’, 'rădăcină plitocină, rari voinici cari-o desghină’-id. ibid.
      5.       'Vrăbiuţă - incărcdţică, huştiuliuc în poeţică’ - lingura. uoR. 203. — et. : Incârcăţică = încărcată -f- -ţică supt influenţa lui poeţieă.
      6.       'Nuia încovoia, ocolii ţara cu ea’-gîndul. gor. 171. — et. : Încovoîă încovoiată = încovoiu -f- -ea supt influenţa Iui nula.
      7.       'Am o nuia, cooola, ocolii satul cu ea’-gîndul. tin. rom. V. — et. : Cooolă — încovoia.
      8.       'Şuşoî mîndrol şede-ntre doi băşcălii’-iepurele. şez. VII 103. — et.: Mîndrol = mîndrn-\--oi supt influenţa lui şuşol = ţigănesc şoşol iepure. — Cei doi băşcălii sînt vînătorul şi cinele.
      9.       'Rădăcină pătrăcină, rar voinic care-o diighină’-cartea. gor. 44.—et. : Pătrăcină compusă din patru părţi= {în) patru-\--ăcină supt influenţa lui rădăcină. Din cauza izolării sale, într-o variantă pătrăcină s-a prefăcut în pâtâcină: 'rădăcină pătăcină, rar voinic o desbină’.
      10.       'Am o ulcea pestricea, cîntă-un cocoşel în ea’-biserica, gor. 24. — et. : Pestricea = pestriţă 4- -cea supt influenţa lui ulcea, cf. id. ibid-. 'am o ulcea pestriţă, cîntă cocoşi în ea’.—Intr-o altă variantă pestricea s-a. schimbat în pistriceă prin prefacerea lui e neaccentuat în i: 'am o ulcea pistriceă, cîntă cocoşii în ea’, ibid. 23.
      11. 'Am o ulcea petricea şi cîntă doi cocoşe! în-
ea’ - biserica, gor. 24. — et. : Petricea adîect. fem. sg. art. 'de piatră’ < petrică, dimin. dela piatră, -f--ea supt influenţa lui ulcea.        '
      12.       ‘Jos subţire, sus îwfos, şi mai multe mărunţele, frumuşele, roşiele, şi mai \multe galbinele1 - mărul. gor. 227.—et. : Roşiele = roşil-\- -ele, gălbinele = galbene-\--ele supt influenţa lui frumuşele.
- 37 -
      13.       'Găinuşă săinuşă trece marea-n picloruşă’-raţa. şez. VII 122. — et. Săinuşă = săină albă -\- -uşă supt influenţa Iul găinuşă. Raţa pe baltă e ca o găină albă.—Aclîec-tivul săină, seină albă se spune mal ales despre lină (Prim-blă-mi-se primblă pe ceJ mal de gîrlă cea maică bătrînă cu brîul de lină, de lină seină. Burada, 0 călătorie la Ro-mînil din Dobrogea*113). Dame traduce lină seină,prin laine qui n’est pas tout-â-fait blanche. în dialectul mr. lină siină însamnă 'lină albă avînd cîte un păr negru’ (Dalametra). Cuvîntul este o scurtare din * liseinâ, un derivat dela liseiă alb.
      14.      'Am o nula vijiia, ocolesc lumea cu ea’-gîndul. gor. 170; — 'nula vijiia, ocolii ţara cu ea’-idem ibid.—-et. : Vijiia care vîjîe = vijie -f- -ea supt influenţa Iul nuia comp. ‘m-am dus într-o pădure şi am tăiat o nula mare dă vijiia şi măsura! ţara cu ea’-gîndul omului, braş. 23.
      15.       'Am o juncuţă zbirnăcuţă, la mijloc pară de foc’-puşca. gor. 311.—et. : Zbirnăcuţă adlect. fem. sg, care zbîrnîe = zbirnie-\--cuţă supt influenţa Iul juncuţă.
                                      ţ. Verbe.
      1.       'Am o trăsură mare; la vale fuge tare, la şes nebuneşte, la deal gifieşte> - trenul, gor. 369. — et. : Gi-fieşte = gifie -j- -eşte supt influenţa luuî nebuneşte.
      2.       'Doi iaratoi; doi îl poartă, doi l-îmbucă, şi el se hodineşte şi tot nemulţumit’ - pîntecele. pamf. 28. — et. : larătoi = i-arată -|- -oi supt influenţa Iul doi (A. Philip-pide). — Cuvîntul se referă la ochi.
      3.       'Soarele-1 soreşte, vîntu-1 răcoreşte, găina-1 inghi-ţeşte şi se prăpădeşte’ - mălaiul (meiul), gor. 220. — et. : Inghiţeşte înghite = înghiţire-(- -esc.
      4.       'Dacă lei din ea, se măreşte ; dacă pul, se mi-ceşte? - groapa, gor. 182. — et. : Se miceşte se micşurează e un derivat dela mic supt influenţa Iul se măreşte. Verbul a se mici nu există altfel în romîneşte.
- 38 -
      5.       'Coţofană faură, mînă noaptea-n gaură, mînecă şi timecă spre sfîntul Dumitru3 * popa. gor. 301.— et. : Tu-necâ 'tună, toacă3 vine clin tună-\--ecă supt influenţa lui mînecă. — Popa cu hainele lui negre e ca o coţofană şi ca un faur, sara se culcă acasă şi spre sfîntul Dumitru (sărbătoare) se scoală de dimineaţă, se duce la biserică şi toacă, ca semn de începutul slujbei.
      6.       'Sus pe munte se răspunde, | jos la ţară se res-beară3- clopotul, gor. 89. —et. : Judecind după o variantă ca 'rage buha-ntre hotară de s-aude-a noua ţară3, gor. 88, apoi după 'zbeară taurul între hotară şi s-aude-a noua ţară3-tunetul, gor. 371, poate că se resbeară = se zbeară,. — Sunetul clopotului are ecou pe locurile ridicate şi răsună puternic în vale. — In acest caz se resbeară, adică se fezbeară, s-a derivat din zbeară -|- prefixul re- supt influenţa verbului răspunde şi pentru a avea două şiruri de cuvinte cu un acelaş număr total de silabe şi cu o âceiaş poziţie a accentelor emfatice.
                         8. Adverbe.
      1.       'Tupiluş pe sub părete, beliţuş prin cele fete3-cucoşul. gor. 96. — et.: Beliţuş belit = beliţi-\--uş supt influenţa lui tupiluş tupilat, cf. 'tupilaş pe sub părete, maţ belit în cele fete3- cloşca şi ujiul, şez. V 81; 'tupiluş pe sub părete ţuşti belita-n fete3-uliul.
      2.       'Vine flocoasa pe întunecoasa, ia bicu după cobie şi mînîncă pe rpşiia3-mîţa. braş. 111.—et.: Pe întunecoasa = pe întuneric, noaptea. Aceas ă expresie adverbială e neuzitată altfel, şi aici s-a născut supt influenţa lui flocoasa, termin perifrastic pentru miţă. — Cuvintele bicu şi cobie =7
      3.       'Căţeluşa Lipovenciî linge cîmpul otovenciT- coasa. gor. 113.— et. : Otovencii = otova drept, neted -|- -meii supt influenţa lui Lipovendţî = genetiv dela Lipovancă, comp. varianta 'căţăluşa lipova linge cîmpul otova,\ şez. VII 81.—■ Probabil lipova 'care limpeşte3 din aceasta din
— 39
urmă, şi despre care v. 1 b $ 9, a fost pus, prin etimologie populară, în legătură cu Lipovanca, căţeluşa fiind înţeleasă ca aparţinînd Lipooencii, supt influenţa căruia apoi şi otova a fost schimbat în otooencil.
                                     s. Interjecţii
      1.      'Mă dusei în «pădurice, şi tăel o scîndurice, şi la capăt c-un cuculu, şi la mijloc maculă maculă'- vioara. gor. 336.— In cimiliturl-variante vioara (scripca) este comparată, între altele, şi cu o raţă, d. p. 'am o raţă şoîbîrlaiţă cu gîtlanul şolu bîrlolu’, gor. 339.—Maculă este deci mac interj, care exprimă strigătul produs de răţe -)- -ulu supt influenţa lui cuculă.— Sunetul produs de vioară a fost comparat cu măcăitul răţilor.
      2.      'Prinde moşu pe moaşa de buric, şi ea face ţipţiric’ -uşa. gor. 385. — in\: Ţipţiric înterj. exprimă sunetul produs de clampa uşii atunci cînd se apucă spre a se deschide uşa, provine din * ţipuric = ţip-\--uric, supt influenţa lui buric, iar sunetul ţ de după p este sunetul iniţial repetat. La naşterea acestui ţ a prezidat poate şi supţire. Comp. şi ţiri-ţiri-ţiriţic prin care se esprimă «zgomotul foarfecilor bărbierului» (Brătescu-Voineştî, în lumea Dreptăţii1 204).
      3.      'Am venit aseară la voi şi-am prins pe moşu de buric, şl-a făcut ţivlic'-clampa uşii. şez. VII 81et. : Ţivlic interj, comp.: (.iŢlfna [= o boală la păsări] provine din sete sau şi din alte cauze. Ea se face sub limbă, se usucă aşa încît nu mal poate biata pasăre răsufla, şi tot ţi-oleşte», şez. VI 84; ţiuvlic nagîţ (Marian, Ornitologie II 292); a ţioli, a ţifli 'a striga tare, a răcni c-o voce ascuţită şi pătrunzătoare’ (Marian, loc. cit.).
      4.      'Mărsel la voi, prinsei pe mă-ta de buric, şi făcu ţînic'- uşa. gor. 385. — et. : Ţinic interj, exprimă sunetul făcut de clampa uşii cînd se deschide, este un derivat din *ţin = lat. tinn(i)o,- ic supt influenţa lui buric.
      5. 'Prin grădini, prin păpuşolu m-am dus asară la
— 40 -
voî, prinsei mă-ta de buric şi ea a făcut ţuvic’-uşa. gor. 385.—et. : Ţuvic interj, exprimă sunetul produs de clampa uşii cînd se deschide, provine din ţiv-, ţiv-, care se găseşte şi în ţuvlic (Nr) 6), ţivlic (N° 3), + -ic supt influenţa lui buric.
      6.      'Am o babă hăt detreabă; cînd o trage de buric, face ţuvlic’- uşa. gor. 386.—et. : Variantă a lui ţivlic (despre care v. mal sus) cu schimbarea lui i în u supt influenţa lui u din buric.
      b.      Cuvintul precedent este produs supt influenţa cuvintului următor.
                     a. Substantive.
      1.      cAvilas .cu capu ars5-vătrarul. şez. VII 124 b.— et. : Avilas = Avii, Abel nume de persoană -|- -as supt influenţa lui ars.
      2.      'Boteiă de telu, limbă de balaur5-sa bila. or. 326.— et. : Boteiă—botă 'ciomag, bîtă5 (şez. V 38) -j—eiu supt influenţa Iul teiu.
      3.      'Ce stă în călecică şi aşteaptă cărnicică?5-spinul. gor. 353.—et. : Călecică — cale -|- -cică supt influenţa lui cărnicică, diminutiv dela carne, cf. id. ibid ‘mă dusei u pe-o cale, dăduiu de-o supărare; val, negruţ!5 şi 'ciută mare şede-« cale şi aşteaptă carne moale5- mărăcinele, gor. 222.
      4.      'Cimilică, mititică, nici de Vodă nu-I e frică’-scîn-tela. gor. 331. — 'Şimilică, mititică, nici de Vodă n-are frică5-idem. gor. 331.—r;r.: Cimilică, şimilică =~ cimel-\--ică supt influenţa lui mititică şi frică.
      5.      'Ciumelei, ce-I: şi eu am şi altul are şi chiar acul cel mic are?5- unfbraA gor. 378.—et. : Ciumelei=ciu-mel-\--ei, supt influenţa ţuî ce-i (quid est).
      6.      lCiutcă, butcă, la vîrf măciucă5-macul [cu rădăcina, tulpina şi fructul], gor. 217.-Wr.: Ciutcă=ciotcă, butcă= botă ciomag, bîtă -j- -că şi cu prefacerea lui o în u supt
— 41 —
influenţa Juî măciucă. — Rădăcina macului e ca un ciot, tulpina ca o bîtă şi fructul cu o măciucă.—Pentru butcă= botă ciomag, bîtă, cf. cimiliturile-variante ibid. 'tîrg în vîrful băţului\ 'într-un virf de beţişor, am un frumos tîrguşor5.
      7.       ‘Ciutuc, butuc, de barbă-] apuc, de barbă-1 duc, de barbă-1 aduc’-fedeleŞul. gor. 145.—et. : Ciutuc=ciot-\~uc şi schimbarea lui o în a supt influenţa lui butuc. — Fedeleşul e ca un ciot şi ca un butuc.
      8.       'Ciuturuş, bnturuş, şede într-un picioruş5-cure-chîul. gor. 1.26. — et. : Ciuturuş ciot mic = ciot-\- - uruş, buiuruş umflătură, buturugă = buturâ-\-- uş supt influenţa lui picioruş picior mic, diminutiv cunoscut. — Curechiul e ca un ciot şi ca o buturugă.
•    9. 'Ghici: unde-I alb, nu-I omăt; unde-i negru, nu-î
pămînt; unde-i codae, nu-i tigae5- ţarca. şez. VI1114.— et. : Codae = coadă -f- -ae supt influenţa lui tigae.
      10.      'Coteleţ prin coteţ; unul joacă, o sută plîng5-lupul. pamf. 25. — et. : Coteleţ care coteleşte = cotelesc caut-f--e/ supt influenţa lui coteţ.
      11.      'Coţobuşâ după uşă’- mătura, gor. 223. — et. : Co-ţobuşâ = coţobae codobatură -\--uşă supt influenţa lui uşă. — Mătura la măturat e ca o coţobae (codobatură) care-şî bîţîe coada.
      12.      'Cuturuşă după uşă5- mătura, gor. 223. — et. : Cu-turuşă — cotor coadă de mătură, mătură -f- -uşă: supt influenţa lui uşă.
      13.      'Am o dumbrâvifă; sub cea dumbrăviţă este o poeniţă; la cea poeniţă sînt două brâzdiţe; sub cele brăzdiţe sînt doi şoimuşori.. .5- capul, fruntea, sprîncenile, ochii. gor. 40.— et.: Dumbrăviţă = dumbravă -iţă supt influenţa lui poeniţă, brăzdiţă.
      14.      'Helghiţă, pestriţă, se duce la biserică şi se-n-chină şi se roagă, şi cînd vine se balegă5-albina, pamf.
15.—et. : Helghiţă < *heleghiţă=helega cimileagă -f- -iţă supt influenţa lui pestriţă. Pentru helega v. 4 b « 3.
- 42 —
      15.       ‘Mă dusei în păduriţă după iţă cotroiţă; n-ara găsit iţă cotroiţă, am găsit pasere pestriţă, pela ii cu mă-gălil, pela coadă culu sub coadă’ -scripca. gor. 339. — et. : Păduriţă = pădure -\- -iţă supt influenţa lui cotroiţă, despre care v. 4 f 3.
      16.       'Una şi cu una face una, şi de-acestea-s douăsprezece; tata-î tătăran, roată de bostan’-anul [şi lunile]. pamf. 16. -et.: Tătăran = tatar copil de un an (comunicat de tata, originar din Bacău) -\--an supt influenţa lui bostan.
      17.       'Titirigior într-un picior’ - curechlul. gor. 125.— et. : Titirigior = titirez + -lor supt influenţa lui picior.
      18.       'Am un ţuţuruş pe un picioruş’-curechlul. gor. 126.— et.: Ţuţuruş umflătură mică = ţuţ moţ,umflătură (şez. VI 84-)—{- -oruş supt influenţa lui picioruş.
      19.       'Clumelcîu cîumelclu: ţurţur aş într-un picîoraş’-curechîul. gor. 126. — et. : Intr-un număr însemnat de cimilituri, gor. 125-127, curechlul în pămînt a fost cimilit după căpăţină şi după coadă. In toate aceste cimilituri terminul metaforic pentru coadă este picior, ori diminutive de ale acestuia în -uş {picioruş),-uţ {picioruţ),-el {picior el). Din motive de variaţie, cutare alt vorbitor a căutat să întrebuinţeze pentru coadă un diminutiv al lui picior, însă altul decît cele cunoscute în -uş, -uţ ori chiar -el, un diminutiv în -aş, picioruş. Supt influenţa lui picioraş care altfel nu se mai întrebuinţează, pentru căpăţină vorbitorul a produs pe lurturaş dela radicalul tot- din totoloţ 'ciuciulete, boţ’ (şez. V 164).
      20.       ' Tirguţ, într-uh vîrf de măcăuf - macul. gor. 217. — et. : Tirguţ = tirg4--uţ supt influenţa lui mă-căuţ=macău 'ciomag, bîtă’ (şez. III 70) —|—uţ, cf. id. ibid. 'tirg în vîrful băţuluV.—Pluralul mâcăuţe însamnă prin Ardeal 'lemnuşe, aprinjoare, chibrite’ (viciu 58.)
                                     (3. Âdiective.
      1. 'Am o gînscă cheptoşea, şi zic zău că nu-î a
— 43 -
mea’ - şaua. gor. 366. — et. : Cheptoşea pîeptoasă = chep-toşi, pl. dela cheptos (pieptos), -f- -ea supt influenţa lux mea,
      2.      'Chicăţiea mărunţica, înverzeşte, şi-negreşte şi prieşte, şi beleşte5 - ploaia, gor. 296.—et. : Chicăţiea, cea care cade, pică, picură = chicat pl. chicaţl — picat, particip dela pic cad -)- -fca supt influenţa lui mărunţica.— Ploaia pică şi e măruntă.
      3.      'Cionteiu, bonteiu, picioare de coteiu5-pirostiile. gor. 290. — et. : Cionteiu — ciont ciunt, ciung; bonteiu = bont tocit, rătezat (Dame) + -eiu supt influenţa lui coteiu.— Deşi coteiu este el însuş un derivat prin -eiu dela albanezul kut, kuta cine (Hasdeu, Cuvinte I 274), am admis totuş că cele două cuvinte, cionteiu şi bonteiu, s-au derivat imediat supt influenţa lui coteiu, deoarece acest din urmă este foarte cunoscut, cită vreme cele dintâi două derivate nu se mai întîlnesc aiurea.
      4.      'Ciunteiu, bunteiă, picioare de coteiu5-chirostiile. pamf. 20. — et. : Ciunteiu—cionteiu; — bunteiu=bonteiu.
      5.      'Golaşică, înflocoşică5-mănuşa, gor. 221.—et. : Go-luşică = golaş -j- -ică supt influenţa lui înflocoşică flo-coasă. — Pentru înflocoşică, cf. 'ce bagi neded şi flocosT id. ibid. — Flocoşică e atestat ca nume de plantă (Panţu).
      6.      'Guşiu guşiu guguiană, strigă noaptea pe poiană5-gîsca. gor. 172. — et. : Guguiană care găgăeşte = găga, găgu inteij exprimă strigătul gîştii -|- -olană supt influenţa lui poiană
      7.      'Hodoliţă pe poliţă şi miţa pe cameniţă5-şoarecele şi miţa. gor. 366. — et. : Hodoliţă (accentul?) care hodorogeşte =hod interj, care exprimă o hodorogeală (v. 5 b 7)+ -oliţă supt influenţa lui poliţă.— Şoarecele hodorogeşte pe poliţă şi miţa şede pe cuptor.
      8.      'Căţeluşă limbravâ şterge-a cîmpului otavă5 - coasa, gor. 113; — 'căţăluşa limbrava şterge cîmpul otova5-idem, şez. VII 81. — et. : Limbravă, limbrava (accentul?) care limbeşte < limbesc lapper, lamper (Dam6) 4- -avă supt
— 44 —
influenţa lui otăvâ 'Iarba care creşte pe cimp după cosire, regain’ şi' otova drept, neted.
      9.       'Căţăluşa lipooa linge cîmpul otova’ - coasa. şez. VII 81. — et.: Lipova care limpeşte < limpesc = limbeso (Dame) -J- -ova supt influenţa lui otova.
      10.      ' Titirează brează, departe nechează’ -puşca. pamf. 30. — et. : Titirează cea care cîntă, strigă (despre animale) = tităra idem (12 8) -f- -ează supt influenţa lui brează şi nechează.
      11.      'Turtei, burtel, zvîc în cur de viţel’-inelul [şi degetul], gor. 190.—et.: Turtei turtit şi burtel bortit sînt derivate din turtesc şi boriesc-el supt influenţa lui viţel. Prefacerea lui o în u în burtel din * bortei este datorită influenţii lui u din turtei, comp. turtea-burtea, No. 15. — Inelul e turtit şi bortit.
      12. ' Turtei, burtel, buză de viţel’ - burca (turta, pita). pamf. 18.—et.:Turtel= - precedent;—burtel— - precedent.
      13.      1 Turtei, burdel, buză de viţel’ -perila. gor. 280.— et. : Turtel turtit şi burdel bortit sînt derivate dela turtesc şi bortesc -{- -e^supt influenţa lui viţel. — Burdel stă pentru burtel. — Periîa e un lucruşor turtit şi bortit, cf. burteă.
      14.      'Tortei, burtel, în cur de viţel’-rîjniţa. — et. : ~ = turtei burtel de sub No. 11 şi 12, cu deosebire numai că forma tortei cuprinde pe o din u supt influenţa lui * bortei, primitivul lui dUrtel, altfel dispărut.
      15.      f Turtea, burtea, gură de viţea’ - perila. gor. 279.— et. : Turtea turtită şi burtea bortită sînt derivate dela turtesc şi bortesc-\--ea supt influenţa lui viţea.—Prefacerea lui o în u în buftea din * bortea este datorită influenţii lui u din turtea. — Perila e turtită şi are borte prin care se pun perii. ,
      16.      'Turtea peste Sţurtea, buze de purcea’-ceapa. şez. VII 79.— et. : Turtety turtită sau turtă = turtesc sau iurtă-\--ea supt influenţa lui purcea.
      17. 'Nueluşă vinzâţa, ocolesc ţara cu ea’-gîndul. şez.
- 45 -
VII102.—et. : Vinzălă agitată, năc&)ii<i=*vlnzâţeâ=DÎnz-, de unde vinzolesc, -|- -dţea supt influenţa lui ea.
      18.      'Nueluşă vinjăţa, înconjor lumea cu ea"- gîndul. pamf. 24. — et. : Vinjăţa = vinzăţa -j- vij.
                       5. Adverbe.
      1.      'Curenduş între uş(ij5- mătura, gor. 223.—et. : Cu-renduş degrabă, îndată, Iute = *curlnduş, eurind -)- -uş supt influenţa lui uş.—Dupăce mături, mătura se pune îndată după uşă, între uşî.
                                   î. Interjecţii.
      1.      ‘Iuş, luş, prin păîuş, aci, aci, prin copaci3-vîn-tul'miş, miş, prin păiş, haci, haci, prin copacî3-coasa. gor. 114.—et. : Aci, haci interj., exprimă zgomotul făcut de vînt şi de coasă supt influenţa lui copaci.
      c.      Un cuoint nou este produs in acelaş timp supt influenţa cuvîntului precedent şi următor.
                                  r>.. Substantive.
      1.      'Ulcloruş, bulcioruş, şede-ntr-un vîrf de picîoruş3-curechîul. gor. 125.—et. : Bulcioruş=bulgior bulgăraş4--uş şi cu schimbarea lui gi în ci supt influenţa lui ul-cioruş şi picioruş.—Curechîul (căpăţina) e ca un ulcior şi ca un bulgăre.—Bulgior este un diminutiv dela bulz, comp. pupăgioară delapupuză.—PenUu bulcioruş comp. bulgăruşd din varianta de sub No. 2.
      2.      'Căldăruşă, bulgăruşd, şede-n cur şi-n picloruşă3-curechlul. gor. 127. — et. : Bulgăruşd — bulgăr -}- -uşă supt influenţa lui căldăruşă căldare mică şi picioruşă picioare mici. Diminutivele căldăruşă şi picioruş sînt cunoscute.
      3.      ‘Căldăruţă, burducuţă, şede-n sus în picloruţă3-curechîul. gor. 137.—et.: Burducuţă ^ hurduc burduh-f--uţă supt influenţa lui căldăruţă căldare mică şi picio-
— 46 -
ruţâ picioare mici. Pentru burduc=^burduh v. XIII 2.— Diminutivele căldăruţă şi picioruţ sînt cunoscute.
      4.      ‘Buruenuţă gălbinuţă, rar bărbat care te cruţă5 -tutunul. gor. 372.—et. : Gălbinuţă = galbină + -uţă supt influenţa lui buruenuţă şi cruţă. Buruenuţă îl găsesc la l'anţu, ca numele plantei euphrasia stricta Host., casse-lunettes.
      5.      ‘Doi purcel, negoţei, bate gîsca la tîuleP- cobza. gor. 91.—f.t. : Negoţei negustori mici = negoţ -f- -el supt influenţa lui purcel şi Hulei.
      6.       Ciucurele, măgurele, merg pe drum inşirăţele; Ciucur Măgur şede în drum, trage din lulea la scrum’-oile şi ciobanul, gor. 75;—'clugurele, mugurele, merg pedrum inşirăţele, Iar Clucru Muguru, pe brîncî tupilat, s-a pus la vînat5-oile şi lupul. gor. 216; cluhurele mînînţele merg pe drum inşirăţele; Cluhu Buhu cel bătrîn şede-n drum şi bea tutun5- oile şi ciobanul, gor. 75-76.—et. : Ciucurele, clugurele, cluhurele umflături mici = ciuhă umflătură -ţ--urele; inşirăţele adlect. înşirate=înşiraţi -f- -ele supt influenţa lui mugurele=pl. dela mugurel, măgurel, dimin. dela măgură deal şi mininţefe—formă dialectală pentru mărunţele— Oile sint mărunţele (mici) şi ca nişte măguri şi, pe drum, merg înşirate. -Forma mugurel=mă-gurel o întilnesc la Bibicesc', Poez. pop. 33: «eu de-a-casă dela noi te văd, bade^ lîngâ bol, cum îl paşti pe mugurel numai singur singurel».
      Intr-o cimilitură-v,ariantă în locul pl. clugurele mugurele se găseşte întrebuinţată forma de singular: ‘cw-gurel, mugurel, merg pe drum înşărăţel, Clugur Mugur cel bătrîn merge-n\fruntea lor cîntind5, şez. VII 119 Iar intr-o alta clugur mugur mugurele: 'ciugur mugur mugurele merg pe)drum Inşirăţele; clugur mugur mugureşte, şede jos şi le păzeşte şi grăeşte păsăreşte5, GOR. 77.                  \
      Oile fiind odată comparate cu nişte măguri, adică umflături, ele au putut fi comparate apoi şi cu nişte că-
- 47 -
păţim de curechi ori cu nişte cioate şi buturuge. Şi fiindcă o cimilitură a curechluluî sună 'ciuturel, buturel, şede într-un picioreP, gor. 126, o cimilitură-variantă despre ciobanul şi oile sună încă 'ciuturele, buturele, merg pe drum înşirăţele, Iar cluturul cel bătrîn şede jos şi bea tutun’, gor. 75.
                      •
      4.      Se întrebuinţează grupuri de clte două cuvinte de aceiaş origină etimologică, poziţiia lor puţind fi imediată ori mediată.
      a. Cuvintul de al doilea este exact repetarea celui dintăiă.
                  a. In poziţie imediată, a'. Se repetă un cuvint.
                      «. Substantive.
      1.      'Bulceruş, bulceruş, stă-ntr-un picioruş şi tri-mete săgeţile în toate părţile’- stupul cu albinele. — et. : Bulceruş = bulcioruş.
      2.      'Ciumelciă, ciumelciu, turturaş într-un picloraş’-curechlul. gor. 126. — et. : Ciumelciu = ciumei, cimel ce-i.
      3.      'Culmeciu, culmedu, ţurţurel într-un picior’ - cu-rechîul. famf. 35.’—et. : Culmeciu=cumelciii culbec.
      4.      ‘Unu ară, doi se mîară, doi fulăî, patru umblăl şl-un flţai-flţaV- porcul [cu un rit, doi ochi, două nări, patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
      5.      Găină, găină, cu cîocu de făină, talpă de rac, şarpe-nşirat’- mreaja.
      6.      'Guşă, guşă, găinuşă, vină, na cenuşă’- luleaua. şez. VII 104. — Luleaua e ca o găinuşă cu guşă. — Pentru guşă, cf. ‘găinuşă cluşă, cu minclună-n ^a^ă’-cuţitul, şez. VII 82;—'am o mătuşă cu guşă, toată ziua horcoteşte, Iar noaptea se odihneşte’- oala, gor. 272.
      7.      ‘Ivaivas, Ivaivas, unde-al mas? — La un cap de oraş. — Ce-al văzut, ce-al auzit? —Ce să văd, ce s-aud?,
am văzut un cucoş ş-o găină, c-un pulu ş-o puică’- omul cu femeia lui şi fiii lor. pamf. 27. — et. :?
      8.       'Pe drum drept şi nălţat, trece dracul înfocat; după dînsul sărăcii, sărăcii şi bogăţii’- trenul, gor. 368. — Locomotiva cu cuptîorul el e ca un drac; vagoanele de după dînsa cuprind tot felul de lume, şi săraci şi bogaţi. — Sărăcii=săraci, bogăţii=bogaţi sînt abstracte pentru concrete.
      9.       'Am un car cu tec, tec şi curmee, în patru răstee’-oala. pamf. 27. — et. : Tee funii de teîu < teiu,, comp. 'tee -ntinse, gheme strînse’-bostanul, gor. 27. Alte dovezi v. Izolări sub tee.
                        (3. Adiective.
      1.       'Am un moş bătrin, bătrin, de barbă-1 duc, de barbă-1 aduc’- fedeleşul, braş. 76, şi calul, şez. VII 79.
      2.       'Am o vacă bălae, bălae. umblă noaptea prin gunoae’-luna. gor. 212. — Compară varianta ib. 'am o vacă bălae, paşte noaptea prin gunoae’.
      3.       'Foltea-n sus, foltea-n jos, foltea vine îhfulticos, infulticos1- fusul. braş. 218. — et. : Infulticos < foite -{--ic 4- -os.
      4. 'Lată, lată, n-are urmă niciodată’- umbra. pamf. 34.
      5. 'Am o vacă mare, mare, şi cu ţîţele-n spinare’-
casa. pamf. 19.               ^
      6.       'Mititel, mititel, mal lungă-1 coada decît el’- acul. PAMF. 15.
      7.       'Mititică, mititică, bagă ziua în argea’- luminarea (lampa), pamf. 25.
      8.       'Am o vacă neagră, neagră, nu i-î pielea nici de-o treabă’- puricele. pamf. 30.
                           \
                        5. )fidverbe.
      1.       'Căpăţînă de vultur bustubuc la popa-n cur; preoteasa fuga fuga, ca să vadă ce-a intrat popi-n găoază’-clutura şi luminarea puţului.
49 —
                                       î. Interjecţii.
      1.       'Aule, aule, intr-un vîrf de nue, vină bade, şi mă ie, că rău mă tem că-oiu cade3- aluna. gor. 11. — et. Aule = auleu prin pierderea lui u supt influenţa lui nue (=nuiâ). — Aluna se face în vîrful crenguţilor de alun, şi, la bătaia 'untului, ea se pleacă într-o parte şi în alta, de parc-ar fi cineva suit în copac şi se vaită că cade.
      2.       ‘în pădure boca boca, iar acasă li pa lipăi, 'pe cimp boca boca, iar acasă lipa lipăi- sîta. gor. 345. — Interpretarea cimiliturii vezi-o sub XIII 2.
      3.       'Toată ziua cioca cioca, vine sara: boca b'ocal-toporul. gor. 367.
      4.       'Covil covil prin iarbă; lungu-i, şerpe nu-i’-nă-pirca. gor. 236.
      5.       'Am un purcel de teiu, fiţai fiţai prin bordeitV-scaunul. şez. VII 122.
      6.       'Guşiu guşiu guguiană, strigă noaptea prin po-iană’-gîsca. gor. 172.
      7.       'Hiţo hiţo, cînd o bag, hiţo hiţo cîne o trag, rău îmi pare cînd o trag, rău îmi pare cînd o bag’- ciubotele. şez. VII 80.
      8.       'Hop, hop, hop, ciurcele-îngrop; ghemuri strînse, funii întinse’- bostanul, pamf. 17.
      9.       'Iţa-iţa prin păiş, fiţa-fiţa prin costiş’-coasa. gor. 114.—et. : Iţa, fiţa interj, exprimă o mişcare vie şi scurtă ca d. p. atunci cînd se coseşte.
      10.       'Aşchiuţă din pădure, mihoho din cîmp, şi liop, liop în casă’-sîta. gor. 345.—Interpretarea cimiliturii vezî-o sub XIII 2.
      TI. 'Tranca trama-ntre picioare, hirpa hirpa pe spinare’- stativele (războiul), gor. 354.
                           a". Se repetă grupuri de cuvinte.
      1.       ‘Am o mîţă găgăuţă, şi din coadă na tăicuţă, na lăicuţăl- cîntarul. — Pîrghiîa cîntarului se mişcă încoace
21553
<•
şi încolo ca coada unei mîţi, comp. şi varianta 'nici moartă, nici vie, numai din coadă adie\ gor 59. — Na interj, cu care se cheamă un animal, comp. na-na-na 'chemarea oei după mielul ei, arătîndu-i-1’ (Săghinescu 61), nea ‘chemarea cînelur (Săghinescu 61), nea-nea 'ecspre-siune prin care se cheamă vitele cornute: nea Joîan, nea-nea5 (Săghinescu 61);—tăicuţă=taică tată (-j- -uţă).— Na tăicuţă însamnă deci 'vină la tata5, şi cînd se pronunţă aceste cuvinte, animalul, bucuros, dă din coadă.
      2.     'Şoilea boilea, şoilea boilea, şocarda şocarda5-ţesutul.—Explicaţiia cimiliturii vezî-o sub XI 6 a.
                b.  In poziţie mediată, b'. Se repetă un cuvint.
                                  o.. Substantive.
      1.      ’Bordea-n sus, bordea-n jos, bordea vine bur-duhos5- fusul.—et. : ?. Cuvîntul îl găsesc întrebuinţat simplu în următoarea cimilitură: 1 Bordea-n groapă, pletele pe spate5- ceapa, braş. 111. — Comp. burdac ulcior (Viciu), burdel (v. 3 b (hi 3), burdelea=burdulea (Sbiera, Poveşti 252), burdulea, apoi radicalul bard- din burduv, bur-dahan (de unde blrdan).
      2.      'Burtă-n sus, burtă-n jos, vine sara burduhos5-fusul. gor. 168.
      3.      'Sus chisc, jos chisc, printre chisc rnoţochisc, pui[u] de raţă motocea, voi ziceţi că nu-i aşa?5- moara. gor. 231.—et. : Chisc=pisc, plisc, cioc. Cu acest înţeles cuvîntul nu l-am mai întîlnit decît în 'Floarea Darurilor5 din 1700: «Poate să închipuiască şi să aseamene neştine pizma unii pasări, carea îaste de pizmătariţă, cit deaca-ş veade puii ei că să îngraşă în cuibul ei, îi loveaşte cu piscul ei în coaste ca sa slăbească», Gaster, Chrest. I 341.—Moara pe apă e ca o raţă cu chisc. — Pentru com-paraţiia morii cu o raţă, 'o gîscă, ori în general cu o pasăre, comp. cimiliturile-variante '... o raţă creaţă cu
— 51
aripile păbîla şi clonţul ciocănea5, 'am o glnscă şoalcă boaîcâ, cu grumazii şobîrloî, în clonţ cu nouă coreţe de orz5, 'am o pasăre-mpănată şi pe apă lăsată5, gor. 230-232.— In special în cimilitura noastră vorbitorul a făcut şi un joc de cuvinte, căci primul chisc — plisc, dar al doilea chisc=uiucaşul prin care curge făina la moară (Dame T. 153), un sens derivat fireşte dela cel dintîîu.—MoţocMsc= moţ cucuiu, umflătură-j-cMsc se referă la prîsnelul morii (a cărui figură v. în DamC T. 152); — rnotocea = puîu de raţă şi este fem. dela motocel, Iar pentru înţeles corn]). boboc, bobocel puîu de gîscă<ţboabă umflătură, apoi boţ umflătură, care însamnă şi copil mic (Ia am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită, din Humuleşti. Creangă, A. 71).
      4.      'E cine şi nu-I cine; are păr de cine, şi nu-I cine; are coadă de cine, şi nu-I cine; gîcî ce este?5 - căţeaua. PAP. ut. ar. 360.
      5.      'Foltea-n sus, foltea-n jos, foltea vine bordios5, foltea-n sus, foltea-n jos, vine Sara mînios5- fusul. gor. 168. — et.: Foltea mîncâu, buftea (Săghinescu 85)<*fol-litus -f- -e.
      6.      'Voltea- n sus şi voltea- n jos, voltea vine mînios5 - fusul. — et. : Voltea = foltea.
      7.      'Hocă mare, hocă mică, de sub hocă puîu de ciocă, hoca cu monicu-n cap, cu cîoricu după cap, c-un talger de brînză-n buze, paşte Iarbă pe coştişă, na-ţi-1 ţie de-1 sumuţă5 - broasca ţestoasă. — et. :?
      8.      'Sus pele, jos pele, în mijloc malaîu cu miere5 -smochina, gor. 346.
      9.      'Vine roşea din chiroşca, şi-mi fură chivoşcci, ş-o duce la pielărie şi croeşte blănărie5 - vulpea. — et. : Roşea- roşcata = * roşica < roş -f- - ica; — chiroşca =?
      10.      ' Tetea - n sus şi tetea-n jos, vine sara burdu-hos5-fusul. gor. 168.
      11.      'Ţapii mami ţap, sare pe copac, toacă noaptea pe uscat5 - ghionoaîa. — Ghionoala (clocănitoarea) se hră-
neşte lovind cu ciocul în scoarţa copacilor, şi sare din. copac în copac ca un ţap.
      12.     'Are viaţă, n-are viaţă, şi tot vine dela viaţă3 -pana. gor. 273.— Pana provine dela păsări, şi cîtă vreme e pe păsări e vie; dupăce cade, e moartă.—Observăm în treacăt că viaţă în ultimul înţeles întăreşte etimologiîa după care vită = lat. vita (A. Philippide, Principii 214). De altfel în sprijinul acestei etimologii vine şi megl. ghiaţă fiinţă, vieţuitoare = dr. viaţă. (megl. ghiu — dr. viu).
                        7. Verbe.
      1.     'Bat cînil bat, da şi cînd a bate căţeaua mea, toţi cînil s-or mîngîîa3 - meliţa, meliţolul. gor. 226.
                      5. Pronume.
      'Cine este, cine, bogat caşi mine? Eu am doi luceferi scînteetorî3-ochii.
      b.     Cuvintul ele al doilea se deosebeşte de cel din-tăiu numai prin iniţială '. Exemple numai pentru poziţie imediată.
          >         a. Substantive.
     1.      'Eligâ, meligă: merge la biserică, închină-se, miră-se, vine-acasă vaetă-se, de cap trage-se3 - albina, gor.
10.— et. : Eligâ, meligă=scurtare din cime(igă=cimi-ligă atestat sub c a ai 3.
     2.      'Heligâ, meligă: se duce la biserică, se-nchină şi se roagă, se-ntoarce şi se baligă3, gor. 10. — et. : He-ligâ=eligă.
     3.      'Helega, meLega.: se duce la biserică, şi vine-acasă de se vaită3 - meliţa,\ meliţolul. gor. 226."— et. : Relega, melega=scurtare din cimilega=cimel atestat sub c a. « 2, cu schimbarea lui ea în e supt influenţa lui biserică?
— 53
                                     s. Interjecţii.
       1. 'Aleo, valeo, rău mă doare; cînd mi-l bagă, bine-mi pare5- cercelul, gor. 63.
       c.      Cuvîntul de al doilea este un fragment al celui dintăîă.
       Fragmentele pot fi iniţialul ori finalul unui cuvînt, şi repetarea lor şe poate face după ori înainte de cuvin-tul-trunchiu.
                          a. Fragmente finale posterioare, a. Substantive.
       1.      Cimilaş laş: de unde foc te luaşi, din cei munţi crunţi?5,'cimilaş laş: de unde eşti izdaş? - Depe cei munţi crunţi5- untura In porc. gor. 382.—et. : Laş<.cimilaş—ci-
' mel-\- -aş.
       2.      ’Cimileagă leagă: limba ţi se leagă cu un fir de mătasă neagră5-chipăruşul, gor.. 289. — et. : Leagă<jcimi-leagâ = cimel -(- -eagă.
       3.      'Cimiliga liga: în deal la Căprica se roagă Turcul să-i dai cheile să descue ţările...5-moara. gor. 232;- 'cimiliga liga: de ţi se leagă limba5, ‘ciumeliga liga: cîu-melească-ţi-se limba5 - chipăruşul, gor. 289. — et. : Liga < cimiliga, clumeliga=cimel, ciumei-\--iga.
       4.      'Cimilinga lingă: leagă-ţi-se limba5-chipăruşul. gor. 289:—'cimilinga lingă : lega-ţi-s-ar limba’- idem. şez. V 56. — et. : Lingă < cimilinga = cimel + -inga.
       2.      ’Păsărue rue, pă copaci să sue5 - fasola, şez. VII 101.— et. : Rue < păsărue.
       6.      ‘Scînteloară loara, pe om îl omoară5 - fulgerul (trăsnetul), pamf. 23.—et.: Ioară<Cscînteloară.
      : 7. ' Titiliga liga, lege-ţi-se limba5 - piperul (chipăruşul). gor. 289. — et. : Liga < titiliga = fem. dela titilig 'un tulnic [=bucium, tilincă] făcut din coajă de salce5
— 5i -
(Viciu 85) < lat. *titillo sau         *tiiulo = titio, titinno
sun, răsun, eint -\- -ig.— Chipăruşul e ca un titilig.
      8.       'Titirez rez calcă pe retez5 - cîntarul. gor. 58.— et. : Rez < titirez.
                                     jj. Adiective.
      1.      ' Lătăruşcă ruşcă, de bagi deştlul te muşcă5 - pieptenii de lînă. gor. 287.—et. : Raşca < lătăruşcă — lătăreţ, cu înlocuirea lui -eţ prin ~uşcă supt influenţa lui muşcă.
      2.      'Am două mere, două pere, două fuse de aur; val de pulul cel de graur care se sue-n nuc şi strigă la cuc, din ciubuc trăgînd, din aripi dînd, din gură şovirleagă leagă, nimică să nu s-aleagă5-cimpoiul, gor. 74. — et.: Leagă < şovirleagă care se mişcă într-o parte şi în alta, neastîmpărată, comp. şooîrnoagă (Izolări).
      3.      ' Titiiană lână, strigă noaptea în poiană5- cucuvelca. gor. 116. — et : land < titiiană.
      4.       'Ţiţileană leană, strigă în poiană5-clopotul, pamf.
21.— et. : Leană < ţiţileană;—ţiţileană care cîntă, strigă< * ţiţilesc, fiţiesc cînt, strig (despre animale).
                                        Verbe.
      1. 'Peste cap aducu-ţl-o, ţugu ţuguţio* - cînipa. gor.
58. — et. : Ţiigu, ţuguţlo = ugu, uguţio < aducu-ţi-o, cf. ligu liguţu <:îacuţii < aducu-ţ-u repetate înainte de cu-vîntul-trunchîu în cimilitura săbiei: 'ugu, agu, uguţu, pela cur aducu-ţ-w, Sac, mac, bagu-ţ-u; pe dindos dire-gu-ţ-u5, v. b -( 2.
            b.  Fragmente finale anterioare.
                    V.   \
                                   o.. Substantive.
      I.'în mijlocu doUilui, paiu huduxloiiiluV -podul. şez. VII 121. — et. : Doiului < hududoiului = genetiv dela hududoiu 'o vale strimtă .şi adîncă pe unde curge o apă
zgomotoasă3 (şez. VII 121 nota 4), ududoiu 'pîrăti ce curge repede făcînd zgomot3 (Clobanu - Pleniţa, Cintece, Glosar).
     Cuvîntul hududolu este de origină onomatopee; ca adverb el însamnă 'Iute şi zgomotos3: 'curge hududolu, — curge iute şi cu zgomot3 (şez. VII 121 nota 4). Este probabil acelaş radical caşijîn verbele huescşi hodorogesc.
     2.      'Gan, gan, buzdugan, găsii maţe de ţigan; mă mieram de ce era: cîrtiţă, de mîrtiţă, lapte de bivoliţă3 -cîntarul, şez VII 80. — et. : Gan < buzdugan.
     3.      Lie, lie, ciocirlie, că la nunta noastră joacă sfînta poamă busuioacă3-vihul. pamf. 35.—et.: Lie<.ciocîrlie.— Cuvintele lie, lie, ciocîrlie trebuesc înţelese ca un fel de strigătură, chiuitură.
     4.      'Lina Magdalina, cu smicele pe spinare, la buric calabalîc, la inimă veselie; ghiciţi, boeri, ce să fie3-polobocul [cu cercurile, vrana şi vinul], gor. 35. — et. : Lină<. Magdalina.
                                    Adiective.
      I.      :Patru fee rastafee şi un tiu şi-un rastafiu3- ţîţile vacii, viţelul şi şuştarul. gor. 374.—et. : Fee < rastafee — rotofee, fem. pl. dela rotofeiu. — Patru fee rastafee sînt ţîţile pline de lapte ale vacii, un fiu (lat. filius) este viţelul, şi un rastafiu este şuştarul, doniţa, vasul în care se mulge laptele vacii. Acest rastafiu este tot cuvîntul rotofeiu, *rastafeiu (se are în vedere şuştarul cind e plin cu lapte), decît modificat supt influenţa lui fiu. Cuvîntul *rastafeiu, de unde pluralul femenin rastafee şi singularul masculin rastafiu, provine din rotofeiu prin forma intermediară *rostofeiu, cf. rostogol, rostogolesc < rotogol, rotocol < roată ocol, rostopalâ ‘pală mare de fin3 (Sâghinescu 66) <* roiopală <roată-\-pală. Pentru prefacerea lui *rostofeium * rastafeiu v. VII A 2. In sfîrşit rotofeiu este derivat din roaiă-\— of-\~eiu, iar in ce priveşte înţelesul, cf. 'rotund la faţă = plin, gras3, rotund fiind lat. rotundus, un derivat dela rota. Alte derivate cu
— 56 —
rosto-: losiopănă 'bucată de lemn’, apoi 'bucată de piatră, brînză’ (Pamfile II Glos.) < * rosto pană, rosto- -j- -pană cuîu de lemn, bucată de lemnrăstăflocea, v. Izolări.
     2.     'Mă luai pe ist cornişor de casă, întîlnil patru lări călări: - buna ziua, patru lări călări; - mulţămim d-tale, clotcă botcă;-adevărat măciucă’- cîntarul. gor. 69.— et. : :Lări<fiălări.
                                  ■*. Veibe.
     1.     'Huhurează chează, după deal nechează,' - puşca. gor. 312. — et. : Chează < nechează.
     2.     'Ugu, ugu, uguţu, pela cur aducu-ţ-u; sac, mac, bagu-ţ-u; pe dindos diregu-ţ-ul - sabila. gor. 326. — et. : Ugu< uguţu < aducu-ţ-u, bâgu-ţ-u, diregu-ţ-u; aducu-ţ-u etc. < aducu etc. -|- ţi ethicus -|- o pron. fem. de acuzativ, cf. 'cimiliga ligăţă: pela cur aducu-f-o, pui de băs tndesu-ţ-& - chiperul cînd îl pisezi, şez. VII 79.
          c. Fragmente iniţiale anterioare, a. Substantive.
     1. ’Hub huburează depe deal nechează şi nime nu cutează’- tunetul, gor. 371.—et. : Hui)<zhuburează=buhu-rează, formă femenină dela buhurez < lat. *bufulus -f- -ez, cf. bubulo huer (cri du hibou), dupăcum meglen buf, mr. buf(u), bufă, buhă,, dr. bufă sînt lat. buf o = bubo (Corpus Gloss. Indice, relevat întâiu de Sextil Puşcariu, Worter-buch I). Etimologila populară a schimbat apoi pe huhurez în huhurez, ciuhurez, cihurez, şi scurtat hurez, durez, pe lîngă care există şi formele femenine huhurează (gor. 312) şi huburează■ Martin Hiecke, Die Neubildung der rumănischen Tiernameh, în Iahresbericht XII, consideră greşit aceste cuvinte ca de origină onomatopeică.
     d. Cuvîntul de al doilea e un aerivat dela cel
57 -
dinţăm sau dela un acelaş radical. Exemple numai pentru poziţie imediată.
                       «. Substantiv — Substantiv diminutiv.
      1.      'Petre Petrişor | şede-n curişor | şi dă cu săgeţile în toate părţile3- stupul. — et. : Petrişor = Petru -\- -işor, pentru a avea două. şiruri de cuvinte în -işor, ambele de cîte 5 silabe şi cu aceleaşi accente metrice.
      2.      'Ţurcâ ţurculeană, | gaură icleană, | cur cu meşteşug, jsulaci cu belciug31- plosca, şez. VII 121. —et.: Ţur-culeană=ţurcă zi\€w\&-\--uleanâ supt influenţa lui icleană şi pentru a constitui o înşirare de cuvinte care să aibă la un loc tot 6 silabe şi tot aceleaşi accente metrice caşi
| gaură icleană |.
      3.      ‘Am o pădurice, lîngă pădurice două poenice, lîngă poenice două luminice, lîngă luminice ţarcă spurcăcioasâ, lîngă ţarca spurcăcioasâ moară petroasă, lîngă moara pe-troasă ţap ţaparig1 - părul capului, fruntea, ochii, nasul, gura, bărbiia. gor. 41.—et.: Ţaparig ţap mic = ţap-J-(suflxul diminutival) -ur-\--ig. — Cînd vorbeşti, bărbiia sare ca un ţap. Pentru expresiia a sări ca un ţap comp. ‘ce-î mic caşi un fir de mac şi sare în sus caşi un ţapY -purcele, gor. 310. — Numai cuvîntul ţap, de o singură silabă, ar fi fost prea puţin ţâţă de celelalte diviziuni ale periodului, diviziuni toate mai mari decît o silabă.
      4.      ‘Lumină, luminârea, | şede pe-un vîrf de nuia3 -aluna. gor. 11. — et. : Luminărea ■< luminare -)-■-ea supt influenţa lui nuia, şi cu schimbarea lui i în i supt influenţa lui lumină. Cuvîntul s-a născut pentru a avea două hemistihuri de cîte 7 silabe.
                         (i. Adieciiv — Adiectiv diminutiv.
      1.      'Ce e luci lucişor,|coadă de fuior?3-acul. — et.: Lucişor <llucf strălucitor, lucios-\--işor pentru a rima cu fuior.
— 58 —
                               •{. Substantiv — Acliectiv.
      !. 'Bute butelate, cu două feluri de bucate3 - castravetele. pamf. 19. — et. : Butelate = butele, butelie -|- -ate supt în fluenţa lui bucate.
      2.       'Ginj gînjuit, şerpe potcovit3-ferăstrăul,gor. 147; — 'ginj ingînjuit, şerpe potcovit, sudoare de om şi muncă de Domn3-moara, gor. 231 ; — 'ginj inginjuluit, şerpe potcovit, sudoare de om, poruncă de Domn’-curaua la moară, gor. 129.
      3.       'Două laturi lăturate, două cirji incorjobate’ -foarfecile. gor. 156.— et.: Incorjobate = incirjobate, comp. cirjobat (Iarnik-Bîrseanu), cu prefacerea liil i în o prin asimilaţie cu o următor.
      4.       'Am un lemn nici de-o şchioapă, nici de-o palmă, şi face două mese mesuite şi două albii scobite ş-un potcap călugăresc3-ghinda, gor. 174.
      5.       'Vine-un nour nourat cu Gorilă-amestecat3 - ploaia. şez. VII 120.
      6.       'Nucă nucoasă, chersă flocoasă, porc pîntănog, chersă de dîrlog3- plugul, gor. 300.
      7.       'Pană-împănată, pe apă lăsată, cu mîna de om, cu voe de Domn3 - corabila, gor. 100, şi moara, gor. 232.
      8.       ’ Plete-impletite, capete spînzurate, în pod aruncate3-usturoiul. pamf. 34.
      9.       Pe sub ripile ripite ciute negre mohorîte3- cuptorul. gor. 122.
      10.      'Rufă rufoasă, şede cu boerl la masă3-cure-chlul. gor. 128.,
      11.       'Pe cea vale vălată trece o matahală înaltă, cu patru mini, cu patru picioare, patruzeci de unghişoare3-femela însărcinată, "gor.'4 47.
      12. ' Var văruit, zid, zidit, fără uşi, fără ferestre3-
oul. gor. 269.            \
      13.       Zid zidusit, cu var vârusit, cur nu are nici gaură nici scăueş3-oul. pap. megl. 54.
— 59 —
      Un exemplu, in care adjectivul e de formă negativă:
      14.      'Sute nesutite, mii nesocotite, merg la judele să-şî schimbe numele5-măcinatul, gor. 219.
      In această categorie pare a nu intra:
      15. 'Grec ingrecat, cu nouă haîne-îmbrăcat5 - pă-
puşoiul. gor. 277. — et. : Ingrecat = part. dela ingrec îngreuez.            *
                o. Substantiv—Verb.
     1.     'Huhurezul huhurează, | peste munţi înalţi ne-chează | şi nimene nu cutează5 - tunetul, gor. 372. — et. : Huhurează strigă < huhurez, pentru a avea două şiruri de cuvinte în -cază şi cu un acelaş număr de silabe.
     2.     'Ciugur mugur mugurele, merg pe drum înşirăţele, ] Ciugur mugur mugur eşte, | şede jos şi le păzeşte | şi grăeşte păsăreşte |5-ciobanul şi oile. gor. 77.— et.: Mugur eşte face slujbă de cioban, păzeşte<Cmugur cioban, pentru a avea trei şiruri de cuvinte în -eşte, cu un acelaş număr de silabe şi cu aceleaş accente metrice.
     e.     Cuvintul dintăiu este un derivat dela cel de al doilea. Exemple numai pentru poziţie imediată.
                a. Substantiv—Verb.
     1.     'Tremuri.şea tremură’-porcul.—et.: Tremu-rişca lucrul care tremură < tremur -f- -işca. — Codiţa porcului se învîrte într-o parte şi în alta.
     2.     'Picuruşul picură, trepăduşul treapădă, alea malea ţine calea5 - ciobanul, oile şi cînele, gor. 78; — 'picuruşul picură, trepăduşul treapădă, mongea şede-n dosul tufei5, 'picuruş picură, trepăduş treapădă, Mogo-şoaia şede în cale5 - ghinda, porcul şi lupul, gor. 175; — picuruşu picură, trepăduşu treapădă, gîdiluşu gîdilă5, 'picuruşiî picură; trepăduşii treapădă, Mogoşoaia şede-n cale5, 'trepăduşul treapădă, picuruşul picură, halea malea ţine calea5-jîrul, porcii şi lupii, şez. VII 108.— et.: Tre-
— 60 —
păduşii şi trepăduşii sînt forme articulate de plural şi singular masculin dela trepăduş 'care umblă de colo colo’ (=treapăd umblu de colo colo -|- -uş).
      3.      'Picuruşul picură, trepăduşul treapădă, mongea şede-n dosul tufei’, 'picuruş picură, trepăduş treapădă, Mogoşoaia şede în cale’- ghinda, porcul şi lupul, gor. 175;— 'picuruşu picură, trepăduşu treapădă, gîdiluşul gîdilă’, 'picuruşii picură, trepăduşii treapădă, Mogoşoaia şede-n cale’, 'trepăduşul treapădă, picuruşul picură, halea malea ţine calea’-jirul, porcii şi lupii, şez. VII 103.—picuruşu picură, gavâruşu-n gaură’-jirul şi şoarecele, gor. 366.— et. : Picuruşii şi picuruşu sînt forme articulate de plural şi singular masculin dela picuruş care pică (de sus)< picur pic, cad de sus -|- -uş supt influenţa lui trepăduş.— Ghinda pică din stejari, jirul din fagi.
      4.      ’Chicuruşu chicură, trepăduşu treapădă, halea malea-i ţinea calea’-ghinda, porcul şi lupul. pamf. 24.— et. : Chicuruşu = picuruşu, chicură = picură.
      5.      'Picuruşul picură, trapăduşul treapădă, alea malea ţine calea’-ciobanul, oile şi cinele, gor. 78.— et.: Picuruş care picură de somn <picur sommeiller -J- -uş supt influenţa lui trepăduş. — In vreme ce oile pasc, ciobanul picură de somn.
      6.      ‘Picuruşu picură, trepăduşii treapădă, gidiluşu gîdilă1 - jirul, porcii şi lupii. şez. VII 103.— et.: Gidiluş care gîdilă < gidil -uş supt influenţa lui trepăduş. — Lupii gîdilă pe porci (în .sens ironic).
                       r<j. Substantiv — Circumstanţă de loc.
      1.      'Picuruşu picură, găvăruşu-n gaură1-jirul şi şoarecele. gor. 366. — et. : Găoăruşu ‘cel ce se ascunde ori stă în gaură’ < *gâăăruş — gaură-f--uş supt influenţa lui picuruş, comp. gâoodzesc, găvozdesc ‘ascund’, propriu zis 'ascund intr-o gaură’ < găoadză, nguvedz ‘a sta în gaură, a sta închis în cameră, a trăi retras’, nguoat ad* 'în gaură, închis în casă, retras’ (Dalametra)< guvă gaură.—
— 61 -
                                                                                        i
Jirul pică din fagi, şi şoarecele, dupăce-1 ia, se răpede cu el în gaură.
                    7. Acllectiv — Verb.
      1. 'Luciu, luceşte, | la gard îngrădeşte5-acul. şez. VII 77.
      2.       'Luciu luceşte^ luciu străluceşte, la gard mereu împleteşte5-acul. pamf. 15.
      f.       Cuvlntul de al doilea este o formaţie dela cel dintăiu, — derivat cu un prefix. — Exemple numai pentru poziţie imediată şi numai pentru substantive.
      1.       'Dela noi şi păn la voi, tot cuţite răscuţite5- urma coasei pe cosirişte. gor. 383.—et. : Răscuţite cuţite multe = râs- -f- cuţite.
      2.       'Cîte stele logostele, lucesc sub picioarele mele5-neaua. gor. 238. — et. : Logostele = log o- -(- stele prin analogie cu feţi logofeţi, pentru care comp. următorul recitativ copilăresc (Teodorescu, Poez. Pop. 192 a): « Jm feţi logofeţi: unu-a murit, unu-a perit, unu-n munte s-a suit; cinci la munte c-au venit, cu ciocanele au dat, muntele s-a sfărîmat», apoi următorul început de poveste (Graiul Nostru I 98): «A fost trei fete-n cînepă. Inşirâ-te, mărgărite. A trecut un logofăt, ş-a zis a mare: 'să mă iei pe mine că-ţ satur casa dintr-o pită5; a mijlocie a zîs: 'ba să mă iei pe mine că-ţ umplu curtea şi casa de pînză dintr-un fus de tort şi de trîmbe de pînză5; a mică: 'să mă iei pe mine că-ţ fac doi feţ-logofeţ cu totu şi cu totu de aur5«.
      Logofeţi = pl. dela logofăt, care, deşi derivat din neogrecul Xo^oiier^c, a fost totuş pus, prin etimologie populară, în legătură cu făt şi simţit deci ca derivat din logo- + făt.
      Forma de singular dela feţi logofeţi o întîlnesc la Alecsandri (Coana Chiriţa în provincie, actul I, scena TX):
— 02 —
«parcă era făt logofăt din poveste», apoi sub formă de vocativ la Pamfile II 9: «bun sosit, fete logofete!».
      In literatura populară se găseşte şi forma de singular dela stele logostele. Un descintec 'de argintul viu’ începe astfel: astea logostea, toate stelele să stea...» (Ionescu şi Danii, Descîntece p. 45); un altul 'de ursită’:
                «Fă, stea logostea,
                Toate stelele să stea,
                Numai tu să nu stal».
                            (braş. 47).
      3.      'Mă şuii în pod după iţe codoiţă; nu aflai iţe co-doiţă şi aflai dinţi de veveriţă’-pieptenii de lînă. gor 288. — et. : Codoiţă = codo- -\-iţă (iţe). Pentru codo- v. mai jos.
      4.      'Mă dusei în păduriţă după iţă eotroiţă', n-am găsit iţă eotroiţă, am găsit pasere pestriţă, pela ii cu măgălii, pela coadă, cuiu sub coadă’ - scripca. gor. 339. — 'Mă şuii în pod să caute iţe cotroiţe; nu găsii iţe cotroiţe, ci găsii o măgăriţă, la coadă cu iscoadă, la pîn-tece cu descîntece’ - cîntarul. gor. 59. — et. : Cotroiţă, co-iroiţe = codoiţă.
      Prefixul codo -, colo -, cotro - s-a născut din cuvinte ca codalb (cudalb) cu coadă albă •< coadă -}- alb, codobatură, cotobatură < coadă -f-bat -j-- ură, codoberc berc de coadă, care n-are coadă < coadă -J- berc, codobîţă codobatură < coadă -|- biţiiti.
      Cu acest prefix s-au derivat încă:
      1. Cotromplete 'un lemn scurt şi gros, bun pentru
bătae: ia vezi, că acupuiu mîna pe contromplete’ (Săghi-nescu 135) < *cotropUte<C*cotropălete < *cotropălesc= pălesc frapper.            '
      2. Cotrohart < HartS (< Mart), Cotrohir < Hir
(<, Priir), Cotrobăi < Ha) (<C Mal) din următoarea pîcîlitură:                  '
      «O femee se măritase după un bărbat, cam, curn am
— <>H —
zice, cam prost. Prost, prost era, da cînd văzu că nevasta, după trei luni, îi toarnă ajutor la mîncare, începu a-I cere socoteală. Şi fiindcă femeia cu gura dovedeşte, cind n-are altfel cum dovedi, începu a face socoteala următoare bar-batu-seu. — Bine bre, socoteşte şi tu: Mart, Hart, Co-trohart fac 3; Priir, Hir, Cotrohir fac 3; Mal, Hap Coirohaî fac 3- Apoi cît^e luni poartă lemeîa, nu nouă?; socoteşte şi tu, că doar al în căpăţînă glagori de barbat, nu de 'poale lungi şi minte scurtă’e (şez. VI 181).
      Femeia vroind să dovedească bărbat-so cu orice preţ că copilul vine după nouă luni, cu toate că ea nu era măritată cu dînsul decît numai de trei, face din fiecare din cele trei luni, Mart, Priir şi Mal, încă cite trei, prefâcînd pe Mart în Hart, de unde apoi Cotrohart, pe Priir în Hir. de unde apoi Cotrohir şi în fine pe Mal în Hai, de unde apoi Cotrohai.
      3.      Codomelc, cotomelc, din cîntecul copilăresc despre melc < codo-, coto- -f- melc, dacă nu cumva aici avem a face direct cu coadă. Despre codomelc şi cotomelc voiu vorbi pe larg într-o lucrare specială asupra jocurilor de copii. Deocamdată ţin să spun că din codomelc, cotomelc s-au născut comele, cobelc, cubelc, culbec.
      4.      Cotroplesnesc (Moldova) = plesnesc lovesc pe cineva.
      g.      Cuvintul de al doilea este o contaminaţie intre primul şi un alt ciwint. Exemple numai pentru poziţie imediată.
      Contaminaţiîa poate ii:
                           a. Substantiv -)- Substantiv.
      1.      'Am o vacă drimbovacă, pela coarne cu chiroane, pela pîntece cu descântece5 - cobza. gor. 91. — et. : Drim-bovacă = drirnbă guimbarde -|- vacă, comp. 'am o drimbă uscată, şede-n cuiu aninată’- scripca, gor. 338.
      2. 'Fiţă, costofiţă, pela nări cu luminări, pela pîn-
tece cu descintece5 - moara. pamf. 26. — et. : Flţă care sc fiţie, se agită=derivat imediat dela fiţiiii; — costofiţă= *cotofiţă, *codofiţâ <i coadăfiţă, comp. codobîţă codobatură < coadă -(- blţliu.
     3.      'Două lemne codolemne, şi mal multe mărunţele5-spata războiului, pamf. 32. — et. : Codolemne — coadă -f-lemne.
     4.      'Două lemne cotolemne ş-un braţ de mărunţele5-spata războiului, braş. 270. — et. : Cotolemne=codolemne.
     5.      'Rascâri, crascări, să albă scară, s-ar sui la cer5- iăsola pe harag. gor. 141;—'născări, crascări să albă, s-ar sui la cer5- idem, şez. VII 101. — et. : Crascări, crăs-cări = crac picior -\-răscări;—raşca ri, răscâ'ri scări mu]te=răsscări<irăs—{-scări. Pentru ras-<.răs-, comp. rasşueră (Burada, Călătorie la Romînil din Dobrogea 272) < răsşuerâ.
     6.      'Am o sită rotosită, umblă vara prin grădină5-cimbrul. gor. 73. — et. : Rotosită = roată-\-sită. — Veşca dela sită e ca o roată.
                            i3. Substantiv -j- Adiectiv.
     1.      ’Hanţur, banţur, ti-ece pe uliţl cu o mie de suliţr-aiiclul. gor. 17. — et. : Hanţur Sas, în sens batjocoritor
<  hanţ, honţ 'nume tipic pentru Saşii din Transilvania5 (din sas Honz, german Hahs) 4- -ur prin analogie cu Ungur;—banţur < * manţur = moc, mog prost Jr hanţur, comp. ungur - bungur într-o formulă de jocuri copilăreşti (Bogdan, Ritmica în cîntecele de copil p. 79), în care bungur < * mungur = moc + ungur, comp. bodnghină 'străin, Ungurilor mal ales5 (Pamfile II) < *moănghină, * mohoangă(-că) — mogoandă proastă (larnik-Bîrseanu), dela mog moagă prost proastă. Pentru h < g şi pentru sincopă şi contracţie comp. moandi 'femee moale şi cam prostuţă5 (şez. III l\)<.rnohoandâ proastă (Viciu 60)
<  mogoandă.              '
     2. 'Hanţul zbanţul- cu o mie de suliţf-ariciul, gor.
— 65 —
17. — et.: Hanţul = honţul Sasul, în sens batjocoritor;— zbanţul=*banţul, comp. banţur de mai sus,<*manţul= moc -f- hanţul. Sunetul z- s-a adăugat prin etimologie populară cu verbul zbănţuesc = zbat -\- dănţuesc.
     Pentru interpretarea ambelor cimilituri comp. X113.
     3. 'Două lemne şodolemne, ş-un braţ de surcele5-scara. gor. 329. — et. : *Şodolemne = şod sucit (Buda) -(-lemne.
                               7. Verb -ţ- Substantiv.
      1.      'Haidos, paidos, mînă porci-n jos5- pieptenul. — et. : Paidos = pasc -f- haidos haidău. Pentru haidos v II b a a 5.—Odată născut în astfel de împrejurări, paidos s-a întrebuinţat şi independent în următoarea variantă:
'Paidos mînă porci-n jos5. — Intr-o altă variantă cuvîntul sună papaidos: ’Papaidos scoate porcii dela dos5, şez. VII 120. Această nouă formă provine din cea dintâi sau prin repetarea silabei iniţiale, comp. ciuciulesc < ciulesc, sau prin contaminarea ei cu popă, comp. varianta 'Popa felegos mînă porcii în jos5, gor. 285.
      2.      Două lemne hodolemne şi mai multe mărunţele5-scara, şez. VII 122; — ‘două lemne hodolemne cu grumazii tot de piele5- îmblăciul, gor. 192;—‘două lemne odo-lemne şi mai multe mărunţele5- scara, gor. 328;—am două lemne odolemne cu gîtul de piele5-îmblăciul, gor. 192;— 'două lemne hondrolemne ş-un braţ de surcele5- scaraţ şez. VII 122.—et.-. Hodolemne, odolemne, hondrolemne lemne care hodorogesc < hodorogesc 4- lemne.
      3.      Două lemne odolene ş-o mie mai mărunţele5- stativele războiului, gor. 354. — et. : Odolene = odolemne.
      4.      'Două lemne ondolene, şi sute mai mărunţele5-spata războiului, pamf. 32. — et. : Ondolene = odolene cu epenteza lui n.
      5. Se întrebuinţează grupuri de cite două cuvinte
21553
5
— 66 —
de etimologie cu totul deosebită, dar care in schelet se deosebesc numai prin sujetul iniţial.
                            a. în poziţie imediată.
                          a. Substantive—Substantive.
     1.      'Ciuiuc, butuc, de barbă-1 apuc, de barbă-1 duc, de barbă-1 aduc’-fedeleşul, gor. 145. — et. : Ciutuc<ciot-\-.uc supt influenţa lui butuc.
     2.      ‘Ciuturel, buturel, şede într-un picîorel5- curechîul. gor. 126.—Pentru ambele cuvinte v. 6 7 2.
     3.      'Ciuturuş, buturuş, şede într-un picioruş5-cure-chiul. gor. 126. — et. : Ciuturuş <ciot-\--ur-\--uş, buturuş < butură -\- -uş supt influenţa lui picioruş.
     4.      Colăcel, bolăcel, Intr-un vîrf de munceP- iedera. gor. 188. — et.: Colăcel = diminutiv dela colac;-bolăcel în formă de umflătură mică, de boţ5 = *bolecel < lat *bulU,ca (■= bulla-\--ica)-\--el supt influenţa lui colăcel. — Iedera creşte încolăcindu-se pe ziduri şi pe copaci, florile ei sînt ca nişte umflături (cime sau panicule). — Cuvîntul bolăcel ar putea fi şi o contaminaţie din boţ-\-colăcel.
                           iv. Substantive — Adiective.
     1.      Clocea mocea şede-n cale şi mînîncă carne moale5 -mărăcinele, braş. 182. — et: Clocea — ?; — mocea prostul < moc prost -e, comp. foite < *follitus -j- -e.
     2.      Treapa leapa pe cărare, hingher mingher pe spinare5 - [calul şi] călăreţul, gor. 49.—et. : Hingher călău, hoherîu (din sas hoenger călău, jupitor, Borcia, Deutsche Sprachelemente, în JahresberichtX); — mingher < *mengher=mehengher mehenghiu (Dame), cu schimbarea lui e în i supt influenţa lut hingher. — Călăreţul e ca un hoherîu ,fiindcă ţine calul legat de căpăstru. — Pentru *men-gher = mehengher, comp. \menghiu (Dame) ---- mehen. ghiu. — Pentru înţelegerea cimiliturii imediat următoare pre -cum şi a unei serii de cimilituri despre fasole şi a unei ci-
— 67 —
milituri despre coţofana pe porc,citez aici variantele cuvîntu-luî hingher: hengher, henghir, engher, hegher (Borcia, ibidem).
     3.      'Tropa tropa pe cărare, enghel menghel pe spinare, tetea ursu după dînsu’ - [calul, călăreţul şi] căruţa. şez. VII 79. — et. : Enghel menghel < engher *mengher - hingher mingher, tu schimbarea lui r în l.
     4.      'Engheliţă, mengheliţă, de cîrceî toboliţă"- fasola. orăşanu. — Fasola pe harag e ca un călăreţ pe cal. Aşa dar: engheliţă menghiliţâ = enghel menghel-f--iţă; -toboliţă = ?
     5.      'Endelită, mendelită, de cîrceî tăvălită" - fasola. gor. 139. — et.: Endelită mendelită <.*endel*mendel—-enghel menghel-\--ită supt influenţa luî tăvălită.
     6.      'Hendriţă, mendriţă, cîrceî toboriţă3- fasola, şez. VII 101. — et. : Hendriţă mendriţă < *henderiţă *men-deriţă = hengher mengher -f- -iţă supt influenţa luî toboriţă = toboliţă.
     7.      'Tendelită, mendeliţă, pe cîrcea toboliţă3-fasola. gor. 139. — et. : Tendeliţă mendeliţă = engheliţă mengheliţă, engheliţă fiind confundat, prin etimologie populară, cu tengheliţă stiglete (Dame), comp. cimilitura-va-riantă 'păsărică pistrue, pe copaci în sus se sue’, gor. 140.
     8.      ' Tăndăliţa, mândâliţa, cîrceîu toboliţă’- fasola. braş. 23—et. : Ţăndăliţa=tendeliţă;—măndăliţa=men-deliţa.
     9.      ’ Tăndăluş, măndăluş, şede într-un picioruş şi aruncă cu săgeţile în toate părţile’-stupul cu albinele. «RAŞ. 9. — et. : Tăndâluş = tăndăliţa, măndăluş = măn-dăliţa cu substituţie de sufix supt influenţa luî picioruş.
     10.      cDendeliţă, mendeliţă, cîrceîu toboliţă" - pepenele. braş. 226. — Variantă: 'Dendeliţă, mendeliţă, cîrciu toboliţă". pamf. 28. — et. : Dendeliţă = tendeliţă.
     11.      ' Tendeliţă, venveliţâ, de cîrceî tăbolniţâ" - fasola. gor. 139. — et.: Tendeliţă = ~ precedent;—venveliţă=?; —tăbolniţă = toboliţă.
      12.      'Chirchiriţa, mirchiriţa, cîrceî ioboriţa’ - fasola. gor. 139. — et. : Chirchiriţa = checheriţa 'păduchele oii insect lătăreţ şi roşietic’ (Săghinescu 48);—mirchiriţa < mic 4- -iriţa supt influenţa lu! chirchiriţa. — Boaba de fasole e mică şi ca o checherîţă.— In Viciu găsesc şi chichiric = mic.
      13.      'Găină samă, moţul de făină, raţă potcovită, gîscă zovonită’- moara. braş. 258. — et. : Săină = albă.
                              7. Adiective — Adîective.
      1.      'Ci'rligată, bîrligatâ, în gaură de fată mare băgată’-cercelul. gor. 63.— et.: Cirligată = fem. dela cîrlig at 'întors în formă de 'cîrlig’;— birligată = fem. dela birligăi 'ridicat în sus, cu coada ridicată în sus’ (•<Jbîrzoiu ‘cu coada rădicată în sus’-j- clrligat).—Cimilitura e o aluzie pornografică.
      2.      'luciriigata, imbirligată, în gaură băgată’- cercelul. gor. 63. — et. : Incîrligată = fem dela incirligai; —imbirligată -= fem. dela îmbirligat.
      3.      'Clrligat, îmbărligat, în fată mare băgat’- cercelul. gor. 63. — et. : îmbărligat = îmbirligat.
      4.      'Invîrligăt, îmbirligat, în gătiră de fată mare băgat’- cercelul, gor. 63. — et^: Invîrligăt 'întors în formă de verigă’ = vîrligat, vârligat îetrousse (Cihac); — îmbîr-ligat = bîrligat. — Vîrligat — verigă -f- cîrligat, comp. mr. anverliga, anvărliga, anvîrliga adv. jur împrejur <rhr. anvărvga idem -)- cîrlig, dnvărligu, ănvîrligu vb. încunjur < anvârigu idem -|- cîrlig.
      5. 'IncîHigată, mvîrUgătă, în ureche de carne
anihată’- cercelul gor. 63. — et. : Invîrligată = fe’m. dela învîiligăt.          "    \
      6.      'Hîrlibat, îmbirligat, în gaură de fată mare băgat’ - cercetai. — et. : Hîtiibat = ?
      7.      'Cele multe mîMnţele merg pe drum înşirăţele, şogul mogul şede jos şi bea tutun, halea maîea ţine
— 69 -
calea5 - oile, ciobanul [şi cinele], gor. 78. — Pentru ambele cuvinte v. 1 b a a 11.
     8.      'Ţinghi-linghi o ia pe vale, şoldu-boldu îi ese-n cale5-lupul şi oile. gor. 216,—et. : Şoldu,'şoldiu, care şede pe şolduri5 este derivat imediat dela şoldesc 'stau pe şolduri5; — boldu 'boldit, care se uită cu ochii boldiţi, ficşi5 este derivat imediat dela boldesc 'fixez ochii, mă uit ţintă la ceva zgîind ochii5. — Lupul cînd pîndeşte oile stă ascuns şezînd pe şolduri şi boldind ochii.
                     5. Verb—Verb.
     1. 'Hinghi-mi-se, binghi-mi-se, berbeleaua scoală-mi-se, eu îndes şi ea se scoală5 - fasolele. — et. : Hinghi-mi-se mi se face poftă sexuală < (h)inc ‘joc, ghiduşie, îi zburdă; însamnă şi trebuinţa contactului sexual5 (şez. V 101); — binghi-mi-se mi se umflă, mi se irită, mi se face băţ < băţ -f- hinghi-mi-se. — Cimilitura este o aluzie pornografică.
                               s. Verb—Substantiv.
      1.     ’Hurduf, burduf; cînd mi-î sete, plîng; cînd mă satur, tac5 - polobocul, pamf. 30. — et. : Hurduf — hurduc cu schimbarea lui -uc în -uf supt influenţa lui burduf.
      2.      'Hurduz, burduz, dela munte adus, pe laghiţă pus5-fedeleşul.—et. : Hurduz—hurduc, burduz=burduc, cu schimbarea mai înţăiu a lui -uc în -us supt influenţa lui adus şi pus şi apoi cu schimbarea lui -us în -uz prin trecerea analogică a celor două cuvinte la grupul cuvintelor în -uz, ca harbuz, topuz, cobuz.
                S. Interjecţii—Interjecţii.
      1.     'Fiş, miş, prin păiuş, mare tulihoîu am scos5- păpuşoiul. pamf. 30- — et. : Fiş miş exprimă sunetul produs de păpuşoi atunci cînd bate vîntul.
      2. ’Fusea cusea un-te duci?—Dar de mine de ce
— 70 —
te-apuci?-’ceaunul şi cofa.— et. : Fusea — fusa interj, care exprimă un sunet înăduşit (v. V);—cusea =?
       3.       'Hîţa-bîfa, ţup ia pămînt’- mătăniile. gor. 222. — 'Hîţa-bîţa, boca-boca, hodorog3- stativele, războiul de ţesut. gor. 354.— et.: Hiţa-biţa se spune despre ceva care se agită prin mişcări vii şi scurte.
       4.       'Unu ară, doi se miară, patru se coţobănesc, unu face hlţa piţa’- porcul [cu un rît, doi ochi, patru picioare, o codiţă şi un şezut], gor 303.— et. : Hiţa = ~ de mai sus; — piţa imită sunetul beşinii.
       5.       Hoţ, moţ, cînd o şcoţi; hîr, mir, cînd o vîr’-ciuboţelele. şez. VII 80.—et.: Hoţ moţ<hiţ*miţ (biţ), de unde verbele piţiiu, bîţîiu 'clatin, mişc într-o parte şi în alta’, cu schimbarea lui t în o supt influenţa lui scoţ; — hîr, mir interj., de unde verbele a hirîi, a mirii = a lătra.
       6.       'Hoţ, coţ, cînd o scoţ; hîr, bir, cînd o vîr’- ciubota. pamf. 20. — et.: Hoţ = hiţ; — coţ exprimă scîrţîitul ciubotei (v. şi varianta dela Creări Imediate); — hîr bir = hîr mir.
                   b. In poziţie mediată.
                «. Substantiv — Substantiv.
       1.      'La un capăt bacanâ, la un capăt hacanâ, iar la mijloc fiu-fiu-fiu!’ -furnica, pamf. 23. — et. : ?
       2.      'A venit lebăda şi-a luat pe cebdda, şi-a dus-o la Călimani şî-a-învăţat-p cîrjobanf - uliul şi găina. gor. 376. — et. : Cebăda = ?
                 3. Interjecţie — Interjecţie.
     1. 'Icea banc, icea ţanc, devale ninge’ - sita. pamf. 32. — et. : Banc, ţanc exprimă sunetul produs de un lemn lovit.
— 71 —
               7. Interjecţie — Substantiv.
     1. Hod in pod'-fumul. gor. 157.— et.: Hod interj, care exprimă sunetul înăduşit al fumului pe horn. — De aici hodorogesc.
     6. Se întrebuinţează cuvinte de aceiaş terminaţie, a. Cuvinte.
                   1. Cuvinte în-ăia.
     1. 'Cracaia, negraîa, albuş, gălbenuş, moş Neculae deasupra’ - pirostiile, ceaunul, apa şi mămăliga, gor. 291.— et. : Cracaia crăcănata < crac -j- -ue; — neg raia neagra *< neagră-1—ăe. — Pirostiile sînt crăcănate, ceaunul e negru, apa e albă ca albuşul, făina e galbănă ca gălbănuşul. — Pentru cracaia = crăcănata, comp. varianta ibid. 'pe lelea crăcănată şede lelea roşcată, şi-n lelea roşcată şede lelea fîsîiată’.
               2. Cuvinte în -ap, -op, -up,
      1.      'La cap ţap, la coadă hap, la mijloc nimic’ - furnica. gor. 163.— Furnica sare cu capul ca un ţap, şi cu coada de parcă ar vrea să te apuce. — Hap interj, prin care se exprimă o apucătură cu gura (despre cîni), comp. hap 'apucătură violentă cu gura’ (Dalametra), apoi hă-puesc, hăpăesc, fr. happer.
      2.      cLa cap hop, la coadă ţop, la mijloc nu-F - furnica. gor. 163.— Hop şi ţop sînt interj, care exprimă o săritură. — Cînd merge, furnica sare cu capul şi coada.—Din hop avem verbul hopăiu; din ţop, ţupăesc.
      3.      'La cap dup, la cur hap, la mijloc hus’-furnica. gor. 163. — Dup şi hup sunt interj, care exprimă o săritură. — Cînd merge, furnica sare cu capul şi cu coada.— Forma hup = hop o găsesc în şez. V 100. Pentru dup comp. zdup interj, care exprimă zgomotul unui lucru care
_ 72 --
cade, clupa-dupa interj, care exprimă zgomotul produs atunci cînd calci puternic pe nişte podele, şi despre care v. pe larg cap. VI sub după.
      4.      ‘La cap hup, la coadă tiup, la mijloc nu-r-furnica. gob. 163. — Hup şi tiup sînt interj, care exprimă o săritură. — Cînd merge, furnica sare cu capul şi cu coada.— Forma hup = hop o întîlnesc în şez. V 100.
                    3. Cuvinte in-âş.
      1.      ‘Am un cuptloraş plin cu iepuraşi’ - dinţii [şi gura], gor. 132. — et. : Cuptioraş = cuptior -j- -aş;—iepuraşi, pl. dela iepuraş = iepure -f- -aş.
      2.     'Am un iepuraş, joacă supt un cărpănaş' -fusul cu furca. — et. : Cărpănaş = carpăn -j- -aş.
      3.      'Am un puîu de grieraş, joacă sub un păltinaş'-ochil [şi sprîncenele]. gor. 253. — et. : Grieraş = grier j~ aş; — păltinaş = paltin -|- -aş.
      4.      'Am un ocolaş plin cu iepuraşi’ - [gura şi] dinţii. gor. 132. — et. : Ocolaş = ocol -f- -aş.
      5.      ‘Sub un păltinaş joacă un iepuraş’- [furca şi] fusul. gor. 167.
      6.      'Clumelcîu, clumelclu, turturaş intr-un picioruş’ -curechlul. gor. 126.— et.: V. II 3 b a 18.
                              ->*
                  4. Cuvinte in-ât,-ătă.
      1.      'Lat şi codălat, saltă pe roşila şi bagă pe neteda’-cîrpătorul, pînea şi ţăstul (cuptorlul).—Cîrpătorul este ‘o lopata lată cu coada scurtă pe care se pune pînea cînd se bagă în ţăst (cuptor umblător)’. — et. : Codălat — co-dolat < coadă -\- lat.
      2.      'Lată peste lată, beste lată imbojorată, peste imbojorată crăcănată, peşte crăcănată spartă, peste spartă udată, peste udată mtunzată, peste rotnnzată clucluleţ’ - faţa casei cu vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa din el, mălaiul şi făcăleţul. gor. 142.
— 73 —
      3.      ‘Lată patelatd, peste lată îmbojorată .. .5 - vatra şi focul. gor. 142. — et. : Patelată = potilat pînză (Viciu 70 a).
      4.      'Două late păturate, două scurte ctrligate’ - foar-fecile. gor. 155.
                 o. Cuvinte în - ava.
     1.      ‘Măctucuţa braffa, înconjură dumbrava’ - albina. pamf. 15. — et. : Brava interj, ‘halal, foarte bine’.
                   6. Cuvinte în.-ce.
     1.      'Ani un car cu tee, iee şi curme în patru răsteC-oaia. pamf. 27. — et. : Tee = funii de telu, v. Vl;—răstee = pl. dela răsteu.
     2.     'Mă dusei în dee să caut restee; nu găsii restee şi găsii un chenar cu ouă: luă! nouă, lăsăl două, că chenarul să mal ouă’ - butucul de viţă cînd se tae. gor. 395. — et. : Dee = tee.
               7. Cuvinte în -el, -el, -ele.
     1.      'Pe coasta castelului frunza păuneluluV -sprin-cenile. braş. 175.
     2.      'Cluturel, buturel, şede într-un picloreV - cure-chîul. gor. 126. — et. : Cluturel ciot mic = ciot -urel şi schimbarea lui o în a supt influenţa lui buturel umflătură mică, buturuga = bătură idem (Conv. Liter. XX 1006)-f-- el;—piciorel = picior -{--el. — Curechlul e ca un ciot şi ca o buturugă, rădăcina lui ca un picior.— Diminutivul picior el nu l-am mal întîlnit decît o singură dată, sub forma picior ele (No. 12).
     3.      'Din copăcel în copăcel se sue pe hărăgeV-fasola, gor. 140. — et. : Copăcel — copac - el;— hărăgel = harag - el.
     4.      ‘Am un cucoşel, şede-n cîcăţeV-gîndacul. — et. : Cucoşel=cucoş -j- - el; — cîcăţel— cîcat pl. cîcatl-\- -el.
     5. 'Sub un păltinel joacă un lepureV - [furca şi]
74 -
fusul. gor. 167. — et. : Păltinel = paltin-{- - el; —iepurel = iepure -{- -el.
      6.       ' Vîjîitul sărmanei, puîu-n vîrf de curcudel’ - alunul şi aluna. pamf. 16.
      7.       'Toderel din firicel sus se sue din căţue’- fumul. PAMF. 23.
      8.       ’Am doi bulbucei cu doi copăcei; unde merg, nu pot fără ei’- ochii [şi sprincenelej. gor. 253. — et. : Bulbucei =pl dela bulbucel <bulbuc-\--el; — copăcei = pl. dela copăcel < copac -j- -el.
      9.       ‘De-aicea păn la muncei tot căruţ! de fulgerei’-stelele. gor. 357. — et. : Muncei subst. m. pl. muncele, dealuri mici = pl. dela muncei; — fulgerei subst. m. pl. fulgere mici = fulger -)- -ei (pl. dela -el); comp. varianta ‘de aici pănă la munte, numai zale de aur mărunte’, ibid. 356.
      10.      ‘Trei telerei, opt opiniei, şi cu bilghiri găoaza’-plugul |cu un om şi doi bol, cu opt picioare dela doi bol şi cu deschizătura formată de cele două coarne], gor. 297. — et. : Telerei-= * telegărei, diminutiv dela telegar; — opiniei adlect. m. pl. care opintesc. — Cimilitura e din Oltenia.
      11.      'Am doi umerei, doi luceferei, pănă unde-1 arunc, păn acolo ajung’-ochii [şi sprincenele]. gor. 248. — et. : Umerei = umeri mici; — luceferei = luceferi mici.
      12.      'Trei călugărele cu trei pletorele’- ohirostiile. pamf. 20. — et. : Călugărele călugăriţe călugăr-ele (= pl. dela -ea); — piciorele picioruţe = pl. dela piciorel.
      13.      'Am două ciocănele, şed în două tocurele’ - ciubota [picioarele şi ciubotele], gor. 78.— et.: Ciocănele =
pl. dela ciocănel < ciocan -j--el; — tocurele tocuri mici <
tocuri -f- -ele.
      14.      ‘Am două cooăţele uşurele; ziua-s pline, noaptea-s goale’-opincile, gor. 259. -Aet. : Cooăţele =pl. dela cooă-ţică<.covată pl.coveţi-ică; — uşurele = pl. fem. dela uşurel.
      15. 'Pe două deluşele stau două săgeţele’- fruntea şi
- 75 -
sprîncenele. gor. 353. — et. : Deluşele = pl. dela deluşel (Dame) < deal + -aş -f- -el; — săgeţele = pl. dela săgeţea (Dame)< săgeată pl. săgeţi -(- -ea.
      16.      'Opt opiatele, două scirţiele, ş-un ţuţuîu după ele1-plugul [cu 2 boi = 8 picioare, 2 roate şi omul de dinapoi], gor. 297. — et. : Opiatele = pl. dela opinteală; — scirţiele = pl. dela scirţiială (abstract pentru concret).
      17.      'Şeisprezece opiatele, două scirţiele, ş-un ţuţuîu după ele’- plugul [cu 4 boi = 16 picioare, două roate şi omul de dinapoi], gor. 298. — et. : = ~ de mai sus.
      18.      'Opt opiatele şi patru izbele?- berbecii cînd se bat. gor. 21. — et. : Izbele = pl. dela izbeală (abstract pentru concret).
      19.      ‘Opt opiatele, patru lumiaele, nod turcesc, pungă leşască’- cinele înclincit cu căţeaua [cu opt picioare, patru ochi, un penis şi o vagină].—et. : Opiatele^pl. dela opia-teală; — lumiaele = pl. dela lumiaică lumină mică.
      20.      ‘Doi ciuleţi, două zgăiţele şi patru opiatiaelp-iepurele. gor. 189.—Iepurele are două urechi pe care le ciuleşte, doi ochi pe care-i zgîeşte şi patru picioare cu care opinteşte la fugă.—et. : Zgâiţele=p\. dela un *zgăi-ţeală starea de a fi cu ochii zgîiţi; — opiatiaele = pl. dela un * opiatiaeală — opiateală starea unei fiinţi care opinteşte -[- piatia, degetul cel mic dela picioarele epurelui fiind comparat cu un pintin. — Pentru opiatiaele < o plătesc comp. 'patru proptite şi două ciulite, un opiatitor şi-un făscălitor’- porcul [cu patru picioare, două urechi, un rit cu care opinteşte în pămînt cînd rimă, şi o coadă], gor. 303.
      21.      'Patru proptele, opt opiatiaele, mii de milioane se leagănă de ele’- oile [ = 2 oi cu cîte 2 coarne şi 4 picioare fiecare, apoi lîna]. gor. 270.—et. : Proptele^pl. dela proptea;—opiatiaele^ de mai sus.
                8. Cuoiate ia -eţ, -edţă.
      1. 'într-un vîrf de leţ un ţîr de ospef-macul. gor. 217.
- 76 —
      2.     'Pe colirneaţă şede-o mâmuiaţă’- cahliţa. gor. 37.—et. : Cotirneaţă cott\=coteneaţă idem mâmuiaţă dihanie, matahală, monstru = mămue idem -eaţă.
      3.     'Am o raţă gudureaţă, cu grumajii gudurlui, cine-a gîci, şepte sate c-or zgîrci’- cimpoiul, şez. VII 80. -et. : Gudureaţă care se gudură < gudur j- -eăţă (=fem. deia -eţ) supt influenţa lui raţă. — Gudurlui adiect. m. pl. care se gudură, se agită, se mişcă într-o parte şi în alta în semn de bucurie < gudur -f- -Iul.
      4.     'Am o raţă gudureaţă, grumăjul cu gudurlui, cine-a gîci şepte sate c-a zgîrci’- cimpoiul, pamf. 20.—et. : Gudureaţă= - precedent;—grumăjiu=grumajl, pl. dela grumaz gît, -j- -ui supt influenţa lui gudurlui = - precedent,—grumăjul cu gudurlul=cu grumăjul gudurlui.
      5.     'Am o raţă gudurlaţl, cu grumadzî gudurlui (suciţi)1-scripca şi tarniţa. şez. V 76.—et. : Gudur lăţi = *guduraţă, gudureaţă cu epenteza lui l supt influenţa lui gudurlui = - precedente.
                   9. Cuvinte In -ete.
      1. 'Sub părete ciuciulete, cu mustăţi în toate părţf-stupul. gor. 360. — et. : Ciuciulete 'boţ, ceva frămîntat, ciucîulit5 (şez. V 164) <c cluciulesc cîucesc, sucesc, boţesc  -ete.—Pentru mold. clucesc^--sucesc comp. mold.
cloaric=$oarec, ciurcică (şez. V 51)=sur cică.
                   10. Cuvinte in-ez.
      1.     'Pe deallnecheazâ, pe vale urează’- trîmbiţa. gor. 368.— et. Urează = hkhurează, comp. 'huhurezul hu-hureazâ, peste munţi înalţi nechează, şi nimene nu cutează’-tunetul, gor., 372. \
                11. Cuvinte in -ic, -ică.
      1. ' Tilic afară, tilic îi) casă, titilic cine mă lasă’-uşa. pamf. 34.
- 77 —
      2.       'Am o casă mititică fără nicio borticicâ? - oul. gor. 267.
                   12.  Cuvinte in -iciu.
      1.      'Vine împăratul cu biciu, clocoticiu; cînd pocneşte, clocoteşte5 - stativele, războiul, gor. 354. — et. : Clocoticiă şfichiu = clocotesc -\- itiu.
                   13.  Cuvinte in -ie.
      1.      'Lipie pe tipie, frunză verde ripie’- foarfecile. — et. : Lipie (accentul?) = turtă coapte în spuză; — ripie 'o bălărie cy frunze lungi şi înguste5, — după cum spune corespondentul meu, probabil = rechie dela Panţu, reseda Iuţea L., reseda sauvage. — Urechile foarfecilor sîrit'rătunde şi late ca nişte lipii; cele două lame întrunite în una singură sînt ca o frunză de ripie.
      2.      'Lipie peste lipie, floarea-î verde liliachie1, lipie peste lipie, floare liliachie’ - sfecla (cu rădăcina şi tulpina]. gor. 342. — kt. : Lipie = - precedent.
      3.      'Lipie pe lipie, foae ververichie’- oglinda, gor. 256. — et.: Lipie turtă; — ververichie verzue <*verze-richie=vărzărichie idem, v. mai jos, cu asimilarea lui ; la o (ver-zer-'> ver-ver-). — Vorbitorul s-a gîndit la oglingîoarele cele mici rătunde şi cu capac, de purtat în buzunar, şi care se vînd prin măhălăli ţi prin tîrguşoare de provincie de cătră negustori evrei. Deci oglinda şi capacul ei, rotunde, sînt fiecare ca o lipie, iar dosul oglinzii e o foae verzue, care-î dă proprietatea de a reflecta.
      4.      'Lichie, polichie, frunză vărzărichtie’- oglinda. gor. 256. — et.: Lichie = lipie (comp. lichesc-lipesc); — polichie = politie poleiu (v. No. următor) -ichie supt influenţa lui lichie; — vdrzărichie verzue = vărzări verze -j- -ichie supt influenţa lui lichie.
      5.      'Lucie, politie, frunză varzalicie5 - fasola, gor. 140. — et. : Lucie = fem dela luciu; — politie 'gheţuşcă provenită di'n umezeala pămîntuluî prin ceaţă sau negură şi
- 78 -
apoi îngheţată’; — varzalicie verzue= * var zar ide <4 var-zare-\--icie supt influenţa lui policie.
      6.      'Licie, policie, frunză virvălicie' - oglinda, pamf. 26. — et. : Licie = lucie cu schimbarea lui u în i supt influenţa lui policie; — policie poleiu; — virvălicie verzue = varzalicie, comp. ververichie de sub No. 3.
                   14. Cuvinte in -iş.
      1.      'Iş/iş prin păiş; ţac, ţac prin copac’ - vîntul, şez. VII 125. — et. : Iş interj, exprimă sunetul pe care-1 produce vîntul în păiş; — păiş loc acoperit cu pae, iarbă = palii-iş.
      2.      Iţa iţa prin păiş, fiţa fiţa prin costiş'- coasa. gor. 114. — et. : Păiş ~ precedent; — costiş pantă <,coastâ -f- iş.
                 15. Cuvinte în -ită, -ite.
      1.      'Lungă cotrovitâ, în el nutreţ la vita' - valeu 1. gob. 391. — et. : Cotrovitâ - - ?
      2.      'Buruene ciuciulite, ciuciulite şi-nvirtite şi la capăt răsucite’-ţigara, gor. 373. — et.•.Ciuciulite ciucite, sucite < ciuciulesc = ducese, sucesc.
                   16. Cuvinte în-iţă.
      1.      'Cinghiliţă, minghiliţă, pîc, pic, tirichiţă’ - seîn-teia. pamf. 32. — et. : Cinghiliţă = cinei-\- -iţă (comp. ci-nilesc şi cinghilesc); minghiliţă = mică -4--inghiliţâ supt influenţa lui cinghiliţă; — tirichiţă = ? Pentru primele două cuvinte comp. cimilitura-variantă 'cimiiică, mititică, nici de Vodă nu-i e frică-, gor. 331.
      2. 'Strigă Ghiţă din costiţă să-l apărăm de găini, că de
cîni nu-î este frică’ - lima. gor. 316. — et : Ghiţă = scurtare din Gheorghiţă; —        costişă (Dame) < coastă -(- -iţă.
      3.      'Girniţd, povîrniţa,\ cu dinţi ca de ceperiţă’- secer ea. gor. 341. —et.: Girniţd < girneaţă, povirniţă < povirnită prin substituţie de sufix; — ceperiţă < cepar ce-
- 79 -
păruş, sfredeac, sfredel mic pentru dat borte la vase de lemn (poloboace, etc.) spre a li se pune cepuri (Săghinescu 48) 4--iţă. — Secerea are mîneriul de gîrneaţă (lemn), limba care tae povîrnită (încovăiată) şi dinţii mici ca ai cepa-rului.
      4.      'Iţele, fetiţele, tranca şi coiţele - punga [cu banii] pamf. 30. — et. : Iţele = pl. art. dela iţă; — fetiţele = pl. art. dela.fetiţă', — coiţele 'coae mici’ întreb, numai la pl. = coiu-\--iţe. — Baerele dela punga ţărănească sînt ca nişte iţe; banii ca nişte fetiţe; punga, cu faldurile care se fac atunci cînd se strîng baerele, face împresiia unor coiţe. Interj, tranca exprimă tocmai strîngerea baerelor.
      5,      'Iţele, momiţele, tranca fedeleşile5 - punga cu banii. braş. 258. — et. : Iţele — pl. art. dela iţă; — momiţele = pl. art. dela momiţă; — fedeleşile — pl. art. dela fedeleş.— Baerile dela punga ţărănească sînt ca nişte iţe; banii ca nişte momiţe; punga, cu faldurile care se fac atunci cînd se strîng baerele, face impresiia unor fedeleşe.
                   17. Cuvinte in-oica.
      1. 'La picioare roica bolea, la pîntece soviltoica, la gură paharniceşte; de-i găci -ţi voiu frige- un peşte5 -plosca, gaster.— 'La picioare roied, bolea, peia mijloc şooiltoică, la gură pâhăraiceşte; cine zice c-o gîceşte?-pleava şi griul. pamf. 29. — et.:?
                    18. Cuvinte in -6c.
      1. 'Este-un dobitoc foarte nătintoc, urechi lungi are, dar minte n-are, şi-i cu cruce pe spinare5-măgarul.—et. : Nătintoc = năting -toc supt influenţa lui dobitoc, fenomen de analogie, deoarece cuvîntul e cunoscut (Dam6).
                 19. Cuvinte in-or, -oară.
      1. 'Strigă Petrişor din cotişor să-l apere de găini,
- 80 -
că de -cine nu se teme - cînipa. pamf. 18.—et.: Petrişor= Petre -\- -işor; — cotişor = •cot + -işor.
     2.      'Petre Petrişor şede-n curişor şi <dă cu săgeţile în toate părţile’- stupul.gor. 360.—et. : Curişor—cur-{--işor.
     3.      'In pîrăul rotunjor şede-o ţarcă într-un pictor*-curechîul. Gor. 126.
     4.      'Am un şerpe iiriitor, pe luroe-i stăpinitor*-drumul. GOR. 136.
     5.      'Âm un ţărcuşor plin cu mielUşorV- dinţii, gor. 132.— Et.: Ţărcuşor = ţarc ocol -|--a^or; — rnleluşori = pl. dela *mieluşor < miel -)- -uşor.
     6.      "Opt împingâtori, doi flmrători, ghelbuia gogoaşă înaintea luî Musteaţă’- plugul, gor. 297.— et. : lmpin-gători care împing < împing -f- -ătorfluerăiori care flueră < fluer -|- -ător.
     I.      'Două cirduri de albi meişori şed roată-n ţăr-cuşordinţii, gor. 133.—et. : Meişori = pl. dela *meişor < *meiuşor = miei pl. dela miel -f--uşor.
     8.      'Am o feţişoară cu rochie roşioară; cînd începi a o desbrăca, începi a lăcrăma’- ceapa. pame. 20.— et. : Feţişoară fetică, fetiţă = feiişă oară; — roşioară = roşă -f- -ioară.
     9.      'Am o rochioară plină de pozdeioară’- cerul [şi stelele], gor. 65.—e:.: Rqchioară = rochie-oară ;— pozdeioară = pozderie 'paele cînepei rupte de meliţă în mici bucăţi’ (şez. VIII 160) -\--oară.
  „  10. 'Două răţişoare, călugăricioare, pe unde mergea
malul se surpa’-foarfecile. gor. 154.— et. : Răţişoare == pl. dela răţişoară <; raţă -j- -işd V -oară; — călugăricioare = pl. dela călugăricioară c, călugăriţă -ioară.
     II. 'Am patru surioare iuţi şi sprinteioare; toată,
viaţa fug, şi nu se ajung’- Roatele, gor. >321.— et. : Suriocvre= pl. dela surioară < soră     -ioară; — sprinteioard =
sprintenioară < sprintetţ -|- -ioară.
     12. 'Am patru surioare, două mari, două micşoare, ufla pe alta se alungă, şi. nu p'ot să se ajungă’- roatele
- 81 —
gor. 321. — et. : Micşoare = micuşoare, pl. fem. dela micuşor < mic + -uşor.
                20.  Cuvinte in -os, -oăsă.
      1. 'Amandros de os mină porci-n Jos’- pieptenele.
—  et. : Amandros = ?
      2.      'Naşterea mi-i sclipicioasd, îngropăciunea mi-i tinoasă’- neaua (omătul), gor. 238.—et. Sclipicioasd = lem. dela sclipicios strălucitor < sclipesc -f- -icios; — tinoasă = fem. dela tinos < tină glod 4- -os.
      3.      'Am două lucruri sclipicioase şi locuesc între oase’- ochii. gor. 253.
                21.  Cuvinte in -uş, -uşă.
      1.      'Am o căţeluşă, latră pe o vilceluşă’- meliţa. braş. 86.
      2.      'Curcuduş între uşi’ - mătura, gor. 223. — et. : Curcuduş nume de pasăre < cur coadă -f- -uş, comp. corcoduş nume de cine, corcodan nume de cucoş (Po-povici, Rum. Dial. I 60), nume de curcan (probabil), curcan (Dame). Pentru curcuduş = nume de pasăre comp. cimiliturile-variante 'am o găină pestriţă şi la coadă ferfeniţă’, 'coţobuşd după uşă’, gor. 222-223.
      3.      'Am o găinuşă gălbenuşâ cu minciunele - n guşă şi cu dreptatea -n spinare’-cîntarul. gor. 60. — 'Gâinuşă gălbinuşă, trece marea-n picioruşă’- albina, gor. 8.—et. : Găinuşă < găină -\- - uşă; — gălbenuşâ, gălbinuşă < galben -f - uşă. Găinuşă e un diminutiv frecvent, iar pentru gălbenuşă comp. gălbenuş jaune d’oeuf şi alysson cultive, gălbinuşă nume de pisică (şez. VIII 116).
      4.      'Vine lelea dela Huş călare pe-un măgăruş’-căruţa. şez. VII 79.
      5.      'luş, iuş, prinpăiuş; aci, aci, prin copaci’;— 'huş, huş prin păiuş-, cotcodac! prin copaci’-vîntul. gor. 397.
—  et. : luş, huş interj, exprimă sunetul pe care-1 produce vintul prin păiş; — păiuş = păiş.
K
21553
— 82 -
      6.       'Harcea parcea prin copacea, luşe luşe prin păiuşe’ - coasa. pamf. 21. — et. : luşe = îuş;— păiuşe = păiuş.
      7.       'Ulcioruş, buleloruş, şede Intr-un picioruş ’-curechîul. — et. : Ulcioruş = ulcior -f- - uş; — bulelor uş = *bulgioruş < bulglor bulgăraş -f- - uş, cu schimbarea lui gl în ci supt influenţa luî ulcioruş; — picioruş = picior -f - uş.
                 22.  Cuvinte in -uţ, - uţă.
      1.       'Am o căsuţă plină cu râţuţey - pepenele, pamf. 28.—kt.: Răţuţe = pl. dela răţuţd 'răţuşcâ, răţişoară’ = raţă -f- - uţă.
      2.       'Gălgăuţ în pirăuţ - cana. goh. 38. — 'Gavgauţ în părăuţ• ulciorul, şez. VI1124.—kt. : Gălgăuţ, gargăuţ înterj. exprimă sunetul pe care-1 produce un lichid cînd curge dintr-un vas = onomatopeu gulg-, garg-, de unde interj.gdl-găl, vb. gălg-ăesc, franc, glouglou, garg-ouiller- ăuţ supt influenţa lui pirăuţ;-— părăuţ — diminutiv dela pirăă. — Apa ce curge din cană, ulcior, este ca un mic pîrău.
      3.       'Hiiiibuţâ, cirlibuţă, la gură de hăpăruţti-spinul. gor. 353. — et. : Hirlibuţd•= hirbuţ hîrb mic, cu introducerea lui -li- supt influenţa lui cirlibuţă; — cirlibuţă = cîrlibuţ = cirliguţ, comp. cirliba nume de căţele (Popovicî, Rum. Dial. I 59 a), cirlibonţ 'cuiul de lemn sau de fier, în capătul cîrligului cu care scot apă din fintîni’ (Viciu 26), cirlibană 'bucată de lemn în formă de S, care se pune la uit capăt al bîteî şi serveşte pentru a prinde vitele’ (Dalametra); — hăpăruţă 'care înhcjpă, apucă, minîncă ră'pede’ < hap interj, exprimă sunetul care-1 produce gura cînd daiv.să prinzi, să apuci ceva, mai ales despre cîni -\- - ăruţâ — Spicul e negru ca un hîrb, e subţire şi ascuţit ca un cirlig, şi te, înţapă la picior ori la mînă.
      O variantă a acestei ciVnilituri sună 'hîrlibuţă, cirlibuţă, cu gura de hărpăriţă’, gor. 353. Har păr iţă == hă-
- 83 —
par aţă şi provine din harpăriţ care umblă după mîn-care, gurmand, despre copii (Bacău), hărbareţ gourmand, friand (Dame). Interj ecţiîa hap, de unde verbele hcipâesc, hdpuesc, înhap, e de origină onomatopeică, după cum se poate vedea şi din franc, happer.
      4.      'Am un moşneguţ tot din petecuţV-eurechîul. gor. 128. — et.: Moşneguţ — moşneag + -uţ; — petecuţi — pl. dela petecuţă < petică 4- -uţâ. — Diminutivul moşneguţ e cunoscut, comp. ‘moşneguţul mititel face gardul frumuşel’-acul, gor. 2.
      5. 'Am un moşneguţ cu un picioruţ?-eurechîul. gor. 126.
                   23. Cuvinte In-uză.
      1. 'Cucuruză, buburuză, şede-n cur sau în piclo-ruţă’- eurechîul. gor. 127. — et. : Cucuruză = femenin dela cucuruz păpuşoîu; — buburuză — femenin dela buburuz umflătură mică.
                b. Grupuri de cuvinte.
     1.     ' Har cea parcea prin copacea, tuşe iuşe prin păiuşe’- coasa. pamf. 21. — et. : Copacea = copaci + -ea supt influenţa lui hărcea-părcea bucăţi (a face harcea-parcea = a tăia în bucăţi);—hărcea< parcea;—parcea= parcea pi. parcele bucată, -ţi. — Coasa se anină în copaci.
     2.     ‘Sună gaşcă din o gaşcă şi găşcol din găuroV-[scripcarul şi] scripca.—et. : Gaşcă 1. 'bortă, gaură’ (Pamfile I 20), se raportă la gura scripcarulul; — gaşcă 2. = ~ 1, se referă la cavitatea scripcilgăşcol < gaşcă 1 -j- -oi; — găurol < gaură -f- -oi(u).
     3.     'Şi codat şi colţat, şi isteţ şi-ndrăznef-lupul. PAMF. 26.
     4.     'Lată peste lată, peste lată îmbujorată, peste-îmbujorată încrăcănată, peste-încrăcănată bubuşlie, peste ■ bubuşlie limpezie, peste limpezie gălbinie, peste gălbinie siropleţV- faţa casei cu vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa din el, mălaiul şi făcăleţul. gor. 142.
      7.      Se-ntrebuinţeazâ şiruri de cuvinte în care se intîlnesc aceleaşi sunete (simetrie fonetică).
      1. Un exemplu pentru cuvinte în care se întîlnesc sunetele t şi u:
      ' Tiugâ, tuturugă, aliă cutcuvă, tlugă"- plosca, şez. VII 121. — et. : Tlugă găină = tiucă idem (şez. V 162), tiugu, tiuu 'interj, pentru a chema găinele’ (şez. V162), ilugu, tiugu-tiugu idem (şez. III 90); — tuturugă care strigă, ţipă = lat. *titulo, dimin. de la titio crier aux oreilles, etourdir, chanter, gazouiller, -\- - ugă supt influenţa lui tlugă;—alia — (h)ăle, hali interj, pentru a alunga gîştile şi răţile (şez. III 189; Dame), cu adăugirea lul-it supt influenţa tuturor celorlalte cuvinte din cimilitură; — cutcuvă lebădă = căcuvă (Jahresbericht IX 226), cucovâ (Polizu) idem, cu epenteza luî t supt influenţa lui tlugă şi tuturugă; —tlugă 2 = tlugă 1.—Plosca e ca o găină care strigă, nu ca o lebădă (un fel de gîscă), ca o găină. — Pentru comparaţiîa ploştel cu o pasăre comp. cimiliturile -variante 'am o găină cucuîată, şede în casă încuiată’, 'am o gîscă şoaîcă boaîcă, cu grumazul şolu bîrlolu, cine nu ghiceşte, trei maţe zgîrceşte’, gor. 295, apoi cîntecul:
             Ploscuţa mea, Iubit vas,
             Pasăre cu dulce glas,
             Eu la gură te rădic,
             Tu îmi cînţl coglic coglic,
             Şi nu mă-ndur să te las,
             Căci mă plesneşti tot în nas...
                                     (Greamja, Popa lJiiku)
      Pentru tuturugă comp. tutmană, tiiilană idem (v. VI) < *tituleo = dimin. dela titio; — pentru aliu = (h)ăli v. VI.        ^   \
      Fiindcă plosca e un bas, cuvîntul tlugă găină a fost identificat cu tlugă, tiucă = tigvă. Această identificare se vede în cimilitura - variaVitâ ’iiugă barabugă, la mijloc cu chîoştiţă’, şez. VII 121.
- 85 -
      2.     Un exemplu pentru cuvinte în care se întîlneşte grupul -ur,- ură:
      'Purceluşă sură pură, sui pură pe topură c-un maldăr de pur în gură’ - puii şi rîndunica. — et. : Surd = fem. dela sur; — pură = fem. dela pur curat (v. XIII B 1); — topură = ? (Comp. topor an, toporiţa din următorul recitativ copilăresc: 'Unilica, gîştilica, deladan, topo-ran, toporiţa, solniţa, dărăbanţ, clanţ1. Bogdan, Ritmica cîntecelor de Copil p. 77);—pur = usturoiu sălbatic.
      8.     în unele cimilituri compuse in care sint în joc două personaje, se întrebuinţează pentru ambele personaje numiri de aceiaş origină etimologică.
      a. Personajul de al doilea este numit după cel dintăiu.
      1.     'Danţa manţa şede pe dânţoiu mănţoiu, dar dânţoiu mănţoiu nu şede pe danţa manţa’ - cioara pe porc. gor. 82. — et. : Dânţoiu mănţoiu porcul < danţa manţa cioara; — danţa 'dănţuitoare, jucăuşă^ derivat imediat dela dănţuesc, manţa = banţa, fem. dela banţul Sas, în senz batjocoritor, apoi chiar termin de batjocură (v. 4 g ? 1). Etimologiîa aceasta este întărită şi prin forma binţoiu = banţa + -oiu, atestată mai jos pentru porc.
      2.     'Ţanţa manţa şade pe ţanţoî manţoi, dar ţanţoi manţoi nu şade pe ţanţa manţa’- coţofana pe porc. oră şanu. — et.: Ţanţoi manţoi porcul<ţanţa manţa coţofana ; — ţanţa = *tanţa, adică danţa, derivat imediat dela iănţuesc = dănţuesc (germ. tanzen). Prefacerea lui t -în ţ- este datorită lui ţ următor din aceiaş cuvînt şi din manţa ori poate etimologiei populare cu ţanţoş;—manţa = ~ preced.
      3.     'Titirişca frişca sare pe ţînţoiii binţoiu, dar ţin-ţoiu binţoiu nu poate sări pe titirişca frişca’ -coţofana pe porc. gor. 110. — et. : Titirişca frişca = ~ mai jos; — ţînţoiu = ţanţoi; — binţoiu — manţoi, banţu-\--oiu.
— 86 -
     4.      'Girza birza şede pe girzoiii birzoiu, dar gtr-zoiil birzoiu nu şede pe girza birza' -cioara pe porc. gor. 82-83. — et. : Girzoiu birzoiu < girza birza;—girza ţanţoşa < dirza, comp. următoarea frămîntătură de limbă (o transformare a cimiliturii noastre): 'dirză, bîrză, co-cîrză, darabaruc cu cibuc, tranca, fleanca, mă duc !’, Teo-dorescu, Poez. Pop. 266, Iar prefacerea lui d în g este datorită etimologie! populare cu giză insectă; — birza = sprinţara, zburdalnica, ştrengăriţa, comp. birzoiu adv., birzoiatâ adîect. 'cu coada rădicată în sus’ (Dame), bir zoi adîect. 'ştrengar’ (Şez. IX 149).
     5.      ' Titirişca prişca, se poate sui pe titirişcoiii pris-coiii, dar titirişcoiu priscoiu nu se poate sui pe titirişca prişca'-coţofana pe porc. gor. 110. — et,.: Titirişcoiu priscoiu porcul < titirişca prişca coţofana; — titirişca = forma art. dela titirişcâ, prişca = coţofană, comp. pliScă codobatură (Jahresbericht III 324 a), apoi următoarele numiri ale coţofanei: frişca (ibidem, III .316 a), fraşcă (Marian, Ornitologie II 48), vraşcă (Viciu 90), apoi prişcală — 'o bucată de draniţă despicată la cap’ [ = la un capăt] întrebuinţată în jocul numit de-a ţuşca sau de-a prişcala (Pamfile II 39—40), numită astfel după asămânarea pe care o prezintă cu coada coţofenii.
     6.      'Cirişca, prişca duce^pe cirişcoi prişcoi, da cirişcoi prişcoi nu duce pe cirişca prişca’ - [coţofana şi] porcul.—et. : Cirişcoi prişcoi porcul < cirişca prişca coţofana ; — cirişca < *cicirişca = titirişca, comp. ciciana < titiahă(VI); prişca = -precedent. — în Moldova frişca = coţofană are încă înţelesul, metaforic, de 'ştrengăriţa’.
     7.      ' Titirişca frişca se pune pe titirişc frişc, dar iitirişc frişc nu se poate pune pe titirişca frişca' -coţofana pe porc. gor. 110. V-et. : Titirişc frişc porcul < titirişcâ fHşcă coţofana, —titirişcâ este diminutiv cunoscut dela titirez; frişcâ coţofană.
     8.      ' Tuleaşca fleaşca se sue pe tuleşcoiu fleşcoiu, dar tuleşcoiu fleşcoiu nu se sue pe tuleaşca fleaşca'-
- 87 —
coţofana pe porc. — et. : Tuleşcolu fleşcolu porcul < taleaşca fleaşca coţofana; — taleaşca 'nătăfleaţă, om de nimic’ (Pamftle II); fleaşca ~ *freaşca, frişca. Pentru *freaşca comp. variantele f raşca şi vraşcă de sub No. 5.
      9.       'Angheluşca mengheluşca şede călare pe an-ghelolu mengheloiu, dar angheloîu mengheloiu nu poate şedea călare pe angheluşca mengheluşca’ - coţofana pe porc. gor. 110.— et.: Angheloîu mengheloiu < Angheluşca mengheluşca prin substituţie de sufix; — Angheluşca mengheluşca — derivat prin -uşca dela en-ghel menghel, cunoscut dintr-o cimilitură ca denumire pentru călăreţ, v. XIII 2 (coţofana şecle călare pe porc), îar e din enghel s-a schimbat în a prin etimologie populară cu numele propriu Anghel, cela ce a şi contribuit a da cimiliturii o formă pornografică.
      10.       'Nalaliţa. fierbe pere, Natalolu vine şi cere; Nataliţa nu se- ndură, Natalolu vine şi fură’ - cloşca şi motanul, teodorescu, poez. pop. 222. — et. : Natalolu <,nataliţa prin substituţie de sufix; — nataliţa < *nadoliţa — nadoleanca sortede poule, variete originaire d’Asie Mineure (Anadolu), confundat prin etimologie populară cu numele propriu Nataliţa (Hasdeu 1154).
      11.       'Clugurele mărunţele tot pe drum înşirăţele, clu-gur mugur cel bătrin şede jos şi bea tutun’, 'clugurele, mugurele, merg pe drum înşirăţele, clugur mugur cel bătrîn şede jos şi bea tutun’, clugurele, mugurele, merg pe drum înşirăţele, clugur mugur cel bătrin şede jos şi bea tutun, halea palea ţine calea’ - oile, ciobanul (şi cinele), gor. 74, 75, 76; — ciugurel, mugurel, merg pe drum înşă-răţel, clugur mugur cel bătrîn merge- n fruntea lor cîn-tind’-oile şi ciobanul, şez. VII 119; — (Augurele, mugurele, merg pe drum înşirăţele, şi cluguru mugurii după ele’, 'ciucurele, măgurele, merg pe drum înşirăţele, ciucur măgur şede în drum, trage din lulea La scrum’, 'cîuturele, buturele, merg pe drum înşirăţele, Iar cluturul cel bătrîn şede jos şi bea tutun’, 'ciuhurele mînînţele
- 88
merg pe drum înşirăţele, ciuhti buhu cel bătrîn şede -n drum şi bea tutun1-oile şi ciobanul, gor. 75, 76;—(Augurele, mugurele, merg pe drum înşirăţele, iar cîuoru mugur u, pe brînci tupilat, s-a pus la vînat’-oile şi lupul, gor. 216. — et. : Ciugur mugur, ciuguru muguru ciobanul < ciugurele mugurele oile, măgurile; ciucur mă gur ciobanul < ciucurele măgurele oile, măgurile; ciu-turul ciobanul < ciaturele oile; ciuhu buhu ciobanul < ciuhurele *buliurele = buturele oile, măgurile; ciiicru muguru lupul < ciugurele mugurele oile, măgurile.
     12.      'Ţugurele, mugurele, merg pe drum înşirăţele, ţugur mugur cel bătrîn şade jos şi bea tutun, halea malea ţine calea’-oile, mocanul şi cînele. pamf. 26. — 6t. : Ţugur mugur ciobanul<ţugurele mugurele oile; — ţugurele = ţuguiu umflătură, vîrf —|--urele supt influenţa lui mugurele = măgurele dealuri mici. — Oile sînt ca nişte vîrfuri şi ca nişte măguri.
     13.      'Strigă Gagiul din pădure şi Gaj gura din gaură’-scripcarul şi scripca. gor. 340. — et. : Găgiul = ţigan gago om; —gaj gura — derivat dela găgiu. — O variantă sună 'Strigă dada din pădure şi gajgura din gaură’, gor. 340.
     b.       Personajul dintăiu este numit după cel de al doilea. ^
     1.       'Tandalica are mere, tandalic vine şi cere; tan-dalica nu se -ndură, tandalic vine şi fură’ -cloşca şi motanul. gor. 91. — et. : Tandalica < tandalic 'cel ce se ia după cineva ca belea’ (Sâghinescu 71). — Motanul se ia după cloşcă ca un tandalic.
     2.       ‘Tăiăriţa ferbe pere, Tătăroiu vine şi cere; 7 a-tăriţa nu se-ndură, Tătăroiu vine şi fură’-cloşca şi motanul. gor. 91. — et. : Tătărida < tătăroifi prin substituţie de sufix; — tătăroiu = Tatar -f- -oiu. — Motanul care fură ouăle cloşteî e ca un Tatar prădalnic, — interesantă amintire a prădăcîunilor făcute la noi de Tatari.
- 89 —
     c.      Ambele personaje sini numite cu termini de acelaş radical.
     1.      'Arţira plrţira încalică pe arţoiu pirţoiu, dar arţoiu pirţoiu nu poate să-ncalice pe arţira plrţira'-cioara pe porc. gor. 82. — Cimilitura este o batjocură la adresa cioarel şi a porcului: ărţira şi arţoiu sînt derivate dela ărţa şi drţ cuvinte de ocară (Hasdeu 1755); — pl'rţira şi pirţoiu, îarăş cuvinte de ocară, sînt derivate dela pirţ interj, care imită sunetul beşinil, comp. Plrţa poreclă la adresa femeilor (Popovicî, Rum. Dial. I 48 c), Pirţu poreclă la adresa bărbaţilor (Popovicî, ib. 41 c), apoi 'harţagul îşi găseşte plrţaguT, 'are harţag cu pirţag'.
     2.      'Am o raţă tlrţă plrţă ş-un răţol tir ţoi pirţoi, slab la..., tare la for -sticla de lampă. — et. : Tlrţă plrţă beşinoasă < tlrţ pirţ interj, exprimă sunetul beşinil; — tirţoi pirţoi beşinos <tlrţ pirţ-oi supt influenţa lui râţoi = raţă -(- -oi( u).
     3.      'Ciuşu duce pe ciuşa, da ciuşa nu poate duce pe ciuşu' - porcul şi cioara. — et. : Ciuş ciuşă = păros, zburlit.
     4.      ‘Strigă răgură din măgură şi-I răspunde râgacie din gaură3 [ţîrloaia şi] cimpoiul. — et. : Ragură care rage < rag -j- -ură şi cu schimbarea lui ă în ă supt influenţa lui măgură; — râgăcie care rage <rag-\--acie --= -ace, fem. dela -adu.
     d. Mi-au rămas obscure:
     1.      'Ţoţoiu moţoiu duce pe ţoaţa moăţa, dar ţoaţa moaţa nu duce pe ţoţoiu moţoiu3 - porcul şi cioara, gor. 82.
     2.      Ţoţul moţul şede-n drum, ţoaţele moaţele trec pe drum3 - ciobanul şi oile. gor. 76.
     3.      'Ţoanţa boanţa şade-n crîng, ţoanţele boanţele merg pe drum3-lupul [şi oile].
     e.      Intr-un caz cele două personaje sînt numite cu termini diferiţi, dar termini! se repetă.
— 90 -
      'Şoldica boldica bate pe stircea cotircea, dar stircea cotircea nu poate să bată pe şoldica boldica?-pisica şi şoarecele.—et. : Şoldica, care şede pe şolduri, boldica boldită, care se uită cu ochii boldiţi, ficşi < -ica dela şolda, boldu idem, din cimilitura lupului (v. 5 a y 8).— Stircea care se stîrceşte = derivat imediat dela a se stirci a se cinchi, a se ascunde înghemuindu-se; — cotircea care coteşte< cotesc umblu făcînd cotituri-h -ircea supt influenţa lui stircea. — Miţa cînd pîndeşte pe şoarece stă pe şolduri şi cu ochii ficşi; cind şoarecele se simte pîndit de miţă, el se ascunde şi fuge cotind.
      9.      Intr-un singur exmplu se întrebuinţează articolul lu praepositum la genetic:
      'Pe din sus de sat | cujma lui firtaf - luna. gor. 213. — Er.: Lui firtat = ftriatului.
      10.     Se produc discordanţe şi fenomene de econo -miia limbii. Aceste fenomene, prezentînd un interes deosebit, le-am studiat însă în capitole speciale.
      11. Un exemplu de contaminaţie de propoziţie:
      'Am o vacă brîncovancă; j cind se pune brincile, j
se răsună luncile5-puşca, gor 311. —et.: Cind se pune brincile = cind se pune pe brinci -|- cind întinde brincile, pentru a avea două şiruri de cuvinte de cîte 7 silabe şi care să rimeze. — Pentru propoziţiia din urmă comp. 'am o vacă brîncovancă; cind întinde brincile, acoperă luncile5-negura, gor. 237. ■
      12.     Pentru a pune îrt lumină efectul ritmului asupra unor acelor aş cuvinte, îaţă laolaltă o serie de cimilituri despre uliu şi găina (Uliul se răpede asupra găinii, o înşfacă şi o duce undeva departe, unde-i zmulge penele şi o mînîncă).
      1. 'A venit mirnura şi-a luat pe pipura, şi-o duse
— 91 —
în deal la vie şî-a învăţat-o cojocărie’, 'vine mimura şi îa pipura şl-o băgă-n cănţălărie, şî-o-nvăţă cojocărie’. gor. 375 — et. : Mimura adlect. cel care strigă (despre uliu) = derivat imediat dela murmur faire entendre un bruit, un son, cu schimbarea lui u în i, cu pierderea lui r şi cu căpătarea formei de femenin supt influenţa lui pipura adlect. cea care strigă (despre găini) = lat. *pipula, derivat dela pipo piauler, glousser (en parlant du cri de la poule). pipio piauler, pipilo gazouiller, ca-queter, comp. şi pipulus criaillerie, piaulement.
      In unele din variantele de mal jos pipura apare ca pipăra, chipăra, chipura.
      2.       'Vine mimur ş-apucă pe pipnr, şi-l sue-n cala-marîu, şi-l învaţă cojocarlu’. gor. 375. — et. : Mimur adlect. cel care strigă (despre uliu) = derivat imediat dela murmur (v. mimura, No. 1), cu schimbarea lui u în i şi cu pierderea lui r supt influenţa lui pipur' adlect. cea care strigă (despre găini) = pipura. La rîndul său mimur a influenţat pe pipur în sensul de a-I da formă masculină, în loc de femenină, după cum a fos dela capul locului, v. varianta cu pipura de sub No. 1.
      3.       'A venit nimer şba luat pe chiper, şi l-a dus în călimarlu, să-l înveţe cojocarlu’. gor. 375.— et.: Nimer adlect. cel care strigă (despre ullu)< *mimer = mimur cu schimbarea lui -ur în -er supt influenţa lui chiper adlect. cea care strigă (despre găini) < *piperă = lat. pipilo gazouiller. La rîndul său femeninul * piperă a căpătat forma masculină *piper, chiper supt influenţa masculinului nimer.
      4.       'A venit oirvâra şl-a luat pe Tuclora şl-a dus-o la vărărie şl-a-nvăţat-o cojocărie’. gor. 376 — et. : Vircăra = vivura, v. XIII 2.
      5.       '... A venit vipără şl-a luat pe chipăra, şl-a dus-o-n deal la Cetăţue, ca s-o-nveţe blănărie’, gor. 375. --et. : Vipăra — vipera cu schimbarea lui e în ă supt influenţa lui chipăra = pipura (Uliul se răpede la găină ca
— 92 —
  o viperă), ori chiar vivura, cu schimbarea lui vu în pâ supt influenţa lui chipâra, comp. ipura de sub No. 7 şi chivără âe sub No. 6.
       6 'A luat ivăra pe chivără ş-a dus-o în vie s-o-nveţe cojocărie’.—et. : Ioăra=*vivăra, vivura; — chivără = chipăra, chipura cu schimbarea lui p în v supt influenţa lui ivăra.
       7.       ‘Vine ipura şi ia chipura, şi-o duce pe Vineţie, ca s-o-înveţe cojocărie’. gor. 375.—-et.: Ipura = *ivura,
, ivăra cu schimbarea lui v în p supt influenţa lui chipura = pipura.
       8.       'A venit tităra şi-a luat pipăra şî-a suit-o-n calendar, ca s-o-nveţe cojocar’, gor. 375. — et. : Tităra care strigă = * ti tuia, dela titio; — pipăra = pipura.
       9.       'Vine mirmindeaua să ia tilindeaua, şi să sue sus, sus in chindeliş’. gor. 376. — et. : Mirmindeauaadîect. fem. sg. art. cel care strigă (despre uliu) < *mirmireaua, *murmureaua, un derivat dela murmur (comp. mimura) cu prefacerea lui u în i, lui r în n şi epenteza lui d şi cu primirea formei de femenin în loc de masculin supt influenţa lui titindeăua adîect. fem. sg. art. cea care strigă (despre găini)<*titineaua, un derivat dela lat. titinno tinter, retentir, crier, chanter, gazouiller, cu epenteza lui d.
       10.      ‘Vine mimurda să 4a pe pipurda, s-o ducă la lutărie, s-o-nveţe cojocărie’. gor. 376.— et.: Mimurda ad. fem. sg. art. cel care strigă (despre uliu) = mimura; — pipurda adîect. fem.; sg. art. cea care strigă (despre găini) = pipura idem. în ce priveşte epenteza lui d, ea s-a putut introduce în acelaş timp şi la unul şi la celălalt din cele două cuvinte.
       11.      'A venit igol şira luat pe pigol şi l-a dus în cea pustie, să-l înveţe" cojbcărie’. gor. 376. — et. : Igol = *ivol, dela radicalul iv-, viu-, de unde şi ivăra, -|- -ol supt influenţa lui pigol; — pigol \care ciuguleşte < *pigul, dela pigulesc ‘ciupesc, ciugulesc; becqueter’ (Viciu 67 a).
       12. ‘Vine pirpiriu să ia pe pirpiriia, s-o ducă la
— 93 —
mirmiriă s-o - nveţe croitoriîa. gor. 376. — et. : Pirpiriii uliu <.pirpiriia adîect. fem. sg. art. cea care strigă (despre găini) = *pipiriia, un derivat prin -iia dela * piper = chiper, despre care v. sub rdmer. în ce priveşte mirmiriu din această variantă, el este desigur identic cu mimur(a), care în celelalte variante se întrebuinţează pentru uliu, şi cimilitura trebue înţeleasă astfel: 'vine uliul să Ia pe găină, s-o ducă la uliu, s-o-nveţe croitoriîa, adică s-o zmulgă de pene şi s-o mînînce’. B’iindcă în celelalte cimilituri- variante locul unde se duce uliul este specificat, ca d. p. '... a venit vipăra şi a luat pe chipăra, şi a dus-o-n deal la Cetăţue, ca s-o-nveţe blănărie’, 'a venit mimura şi a luat pe pipura, şi o duse in deal la vie şi a învăţat-o cojocărie’, 'a venit virvăra si a luat pe Tudora, şi a dus-o la vârărie şi a învăţat-o cojocărie’, 'vine mi-murda să Ia pe pipurda, s-o ducă la latărie, s-o-nveţe cojocărie’, gor. 375-376, şi aici vorbitorul a vrut să spue că 'vine uliu să Ia pe găină, s-o ducă la.. . (undeva), însă, din motiv de variaţie, în loc de a întrebuinţa una din acele expresii cunoscute, el a întrebuinţat un derivat dela cuvântul mimura, pe care el îl ştiea cu înţeles de 'uliu’ din celelalte cimilituri.
       13.      'A venit jifu şl-a luat pe fifa, şî-a dus-o pe munţi pustii, şl-a-nvăţat-o cojocăril’. gor. 376. — Atît uliul cît şi găina au fost denumiţi după sunetul pe care-1 produc în zbor (cînd zboară). — et. : Fi fu, fifa < radicalul onoma-topeu fif-, care se găseşte şi în (*fifor), vifor, (*vivor), <jivir, gigul 'viscol, furtună mare’ (şez. II 229), vivură idem (XIII 2), mr. firfiredz 'a fîlfîi, a foşni’ (Dalametra), apoi filftesc, filfiiu, folfăesc, forfăesc.
       14.      'A venit lebăda şl-a luat pe cebăda, şl-a dus-o la CălimanI şl-a-învăţat-o cîrjobanl’. gor. 376. — et. :?
CAPITOLUL III
             FENOMENE DE DISCORDANTĂ
                1. Discordanţe de cuoint.
      a. Un cuoint născut la început cu un înţeles se întrebuinţează mai departe cu un alt înţeles.
      1.      'Hoha-n sus şi hoha-n jos, ] coada hohei cît hohaî-fintîna [cu cumpănă], gor. 143.—et. : Hoha este o creare imediată care exprimă sunetul surd pe care-1 produce cumpăna fintînii atunci cînd ea se lasă în jos şi- se ridică în sus spre a scoate apă din fintînă, — şi acest lucru îl exprimă cuvîntul în prima parte a cimiliturii. Dar vorbitorul nu s-a mulţămit să exprime numai atît; el a vrut să mai exprime încă o parte caracteristică fîntîniî, anume coada cumpenei, care e lungă aproape cît şi prăjina, adică cît şi fîntîna. In vederea acestui scop vorbitorul a întrebuinţat tot cuvîntul hoha, interjecţie, insă cu înţeles de fîntînă, substantiv. Ca* dovadă că hoha dela capul locului a fost născut ca interjecţie şi cu acest sens întrebuinţat în prima parte a Cimiliturii noastre, comp. cimi-litura-variantă 'cînd e ziuă hoha-n sus şi hoha-n jos; cînd e sara, hohostîre hoha\ gor. 121 .—Radicalul hoh-se găseşte şi în hohot; — hohostîre < hoh -.
      2.      ‘Huha-n sus, huha-n jos; | cînd a însăra, huita-î sătulă’-fusul. şez. VII 102...—\et. : în primele două cazuri huha e interj. = hoha; — în al treilea e subst. — hoha.
— 95 —
     b. Un cuvint cu un înţeles cunoscut se întrebuinţează mai departe sub formă de derivat şi cu un alt înţeles.
     'Sus stele, jos stele, val de picioarele mele; iar ste-loiul cel mal mare rău mă frige la picioare’- gerul. gor. 172. — et. : Sleloiul gerul < stele, pl. dela stea. — Stelele de sus sînt ale cerului, cele de jos ale omătului.—Intr-o snoavă cuvîntul steloiuî se raportă la lună: «Vezi d-ta, ţiganu, bag samă venea dela Calafat şi-l apucase noaptea-n Maglavit, apoi se mal lăsase şi niţel frig, — ţiganu las că era îmbrăcat şi supţire... El, în sat, mergînd pe drum, se-întîlneşte c-un Romîn:
     — Uuuu..., mă Romînică, ce stele mari şi rari, apoi şi-ngheţate de tremură, pe aici pela Maglavit, — dracu-o mal fi văzut aşa!... Şi cînd mal e de steloiu-al mare, care face gaură-n spinare, aoleo!. . .»• (N. I. Dumitraşcu-Renv, Snoave şi Legende Poporale p. 12).
               2. Discordanţe de formă.
     a. Formă de subiect pentru formă de genetic.
     1.      'Gan, gan, buzdugan, găsii maţe de ţigan; mă mleram de ce era: clrtiţă, de mîrtiţă, lapte de bivoliţă’-oîntarul. şez. VII 80. — et. : Cirtiţă = de clrtiţă. — Cimilitura este o aluzie pornografică: Măciuca cîntarulul a fost comparată cu un buzdugan, Iar cuprinsul din talger cu maţe de ţigan, cu excremente de cîrtiţă, de mîrtiţă (mîţă) şi cu urină de bivoliţă, comp. şi varianta 'ra-am suit pe Iordan şi vedeam maţe de ţigan; nici de mîţă, nici de clrtiţă, numai de bivoliţă’, gor. 58.
     2.      'Mă dusei la vorboteasă să-mi înceapă-o -începătură fără leacă tivitură’- chiştele. gor. 73.—et. : Tivitură— de tivitură.
     b. Formă de subiect pentru formă de dativ.
     1. 'Tata- lungul îl pică mucul’- [întina [cu cumpănă]. gor. 143. — et. : Tata = lui tata ( — tatei), comp. tocmai
— 96 —
acel ii'—Iul, apoi varianta ibidem 'lui Stan lungul ii pică mucul5.
      2. ' Tdnase lungu, scîrţiebumbu5-fintîna [cu cumpănă]. gor. 143. — et.: Tdnase = lui Tdnase, comp. No 1.
      c.     Formă de subiect pentru formă de circumstanţă de conjuncţie.
      1.      'Guşă, guşă, găinuşă, vină, na cenuşă5 - luleaua. şez. VII 104.— et.: Guşă = cu guşă, adică 'găinuşă cu guşă5, comp. 'găinuşă cluşă, cu minciună-n guşă'-cuţitul, şez. VII 82.
      2.      ‘Sac, mac, în cap ţi-1 bag, ţipirig in cap ţ-înfing, usturolu în cap ţi-1 molu5 - rîşniţa.— 'Ugu, ugu, uguţu, pela cur aducu-ţ-u, sac, mac, bagu-ţ-u, pe dindos diregu-ţ-u5-sabila. gor. 326. — et. : Mac = cu mac, comp. ‘am un sac cu mac, la amîndouă capetele dezlegat5-coşul, gor. 105, 'am un sac plin de mac, şede-n jos cu gura, nu-şl varsă strînsura5-idem, ibidem.
      3.      ‘Sac, bac, în cur ţi-1 bag; pulu de băs în cur ţi-ndes5-căciula, pamf. 18. — f.t.: Bac—mac, adică cu mac, caşi mal sus.
      d.      Formă de subiect pentru formă de circumstanţă de loc.
      1.      'Moara Iul Bubuţă, îmblă prin grăunţe5-şoarecele. gor. 365. — et. : Moara = la moara.
      2.     'La Ilie, pălărie, şi pe vară şi pe iarnă5 - streşina. pamf. 33. — et. : Pălărie —la pălărie. — Bordul pălăriei e ca o streşină. \
      3.      ‘Cimel - cimel: ciciluţ, cimpel'-Iepurele, gor. 189.— et. : Cimpel = pe cimpel pe cîmp.
      e. Formă de subiect pentru formă de circumstanţă
de mod.             v \
      1. 'Măriuţa graba, ^tă cu zăbava, şi vine cu graba5-albina. pamf. 15.— et.: Graba = cu graba în grabă, adică 'se duce cu graba5, comp.\tot aici 'vine cu graba'.
CAPITOLUL IV
   FENOMENE DE ECONOMIE A LIMBII
      a. Două propoziţii cu obiecte diferite, dar cu acelaş subiect, se reduc la o singură propoziţie cu două obiecte.
      1.      'Doi boi, tăvăluci, nu-I dai nici pe mere nici pe nucî’-stîlpil porţii, gor. 358. — et.: (Am) doi bol-\-(am) doi tăvăluci. — Cel doi stîlpl al porţii sînt ca doi bol şi ca doi tăvăluci.
      2.       'Pusei chila-n poliţă, fuştele sub poliţă’-pain-jănul. gor. 274.— et.: Pusei chila...pusei fuştele. — Trupul painjănulul e ca o chilă (pilă), labele lui ca nişte fuşte.
      3.       'Coţofană, faură, întunecă-n gaură, se mînecă înspre duminică’ - popa. gor. 301. — et. : (Am o) coţofanâ-\-(am o) faură,. — Faură — faur ferar. — Popa cu hainele lui negre e ca o coţofană şi ca un faur.
      4.      'Nueluşă, fermenea, colindai lumea cu ea, şl-o pusei tot acolea’-gîndul. gor. 171. — et. : (Am o) nueluşă-\-(am o) fermenea. — Gîndul întovărăşeşte pe om în călă-torila vieţii ca o nueluşă şi ca o fermenea (=jaquette de femme ornee de broderie d’or ou de fourrure. Dame).
      5.      ' Trupinică, scorbură, şede jos şi bolbură’, 'buturugă, scorbură, şede jos şi bolbură’-putinelul, gor. 314; — 'am o trupină scorbură, şede jos şi vorbură’-idem,
    21553
şez. VII 122. — et. : (Am o) trupinică, trupină, buturugă-}-(am o) scorbură.
     6.      'Am o ţarcă, bulearcă, tot cimpul aleargă’ - coasa. gor. 113. — et.: Am o ţarcă-}-am o bulearcă. — Coasa e negricioasă ca ţarca şi zama Ierbii cosite ca bulearca.
     b. Două propoziţii cu subiecte diferite, dar cu acelaş predicat, se reduc la o singură propoziţie cu două subiecte.
     1.      'Vine ceuca, băuca, depe Halăuca, cu firfoaze cu găoaze, cu potlog de ciur la cur’ - moara. gor. 233. — et.: Vine ceuca-}-vine băuca.— Ceuca subst. fem. sg. art. 'nume de vaci’ (PopovicI, Rum. Dial. I 56 b); — băuca —beuca subst. fem. sg. art. 'pârău adine Şi cu gropi, pe coastele muntelui’ (sez. I1149). Pentru prefacerea lui e în ă v. I11 b c 1. — Moara e ca o vacă şi are un pîrău care-î aduce apa.
     2.      'Două răţişoare, călugăricioare, pe unde mergea, malul se surpa’- foarfecile. gor. 154.— et.: Două răţişoare pe unde mergea-}- două călugăriei oare pe unde mergea. — Cele două lame ale foarfecilor sînt ca două răţl şi ca două călugăriţi.
                              Capitolul v
                        CREĂRÎ IMEDIATE
                               1. Sunete reflexe.
                                a. Interjecţii.
     Fiu (/' bilabiai -|- ii). Se întrebuinţează repetat. Exprimă ceva foarte subţire, aproape nimica.
     'La cap dîc, la dos dîc, la mijloc fiu - fiu-fiu’ - furnica. gor. 162.—'La cap ciuciu, la cur ciuciu, la mijloc fiiuu-fiiuu’ - idem. şez. VII 102.
     Pentru înţeles comp. variantele 'la cap măciucă, la coadă măciucă, la mijloc nemică’, gor. 162, 'la cap ţap, la cur hap, la mijloc nimic’, 'la cap hup, la coadă tiup, la mijloc nu-V, gor. 164, 'la cap groasă, denapoi groasă, iar la mijloc subţire’, gor. 164.
     Fîutî (f bilabiaiExprimă nimica.
     'La un capăt hotiotio şi ia unu hohoho şi la mijloc fiutV - furnica.
     Hus (hus). Exprimă nimica.
     ‘La cap dup, la cur hup, la mijloc hus’- furnica. gor. 163.
     Pentru înţeles comp. variantele de sub fiu, şft.
     Şft (s-\-f bilabial -(-1 culminai postdental cu sfîrşit tare, fester Absatz). Exprimă nimica.
     ‘La cap nod, dinapoi nod, la mijloc şff -furnica. GOR. 162.
     Pentru înţeles v. fiu.
100 -
                                    2. Onomatopee.
                                 a. Interjecţii.
     Acnite (ăknite.). Se spune despre strigătul răţilor şi gîştilor.
     'Am o ginscă şoaîtă boaită, cu grumazu şoibîrloiu, şi cu clonţul acnite harşti’ - fintîna. gor. 144.
     et. : Acnite — ac- Ai - te, ac -f- mi (dativus ethicus) -|- te (acuzativ), comp. dar - mi - te, incă - mi - te, pasă-mi-te, iocmai-mi-te Pentru ac comp. a hăcâi crier comme font Ies cănards (dame), haţcadău 'gînsac, cocoş, etc. bine făcut şi foarte volnicos3 (şez. V 98).
     Bîz (biz). Exprimă sunetul produs de albine.
     'Biz în sus, biz în jos, roade din rogoz’-albina-pamf. 15.
     Boca (boka). Se întrebuinţează repetat. Exprimă zgomotul produs de un lemn.
     'în pădure boca boca, iar acasă lipa lipa’ - sita. gok. 345. —'Hîţa - bîţa, boca boca, hodorog' - stativele, războiul, de ţesut. gor. 354.
     Bustubuc (bustubiik). 'Imită sunetul produs de un lucru cînd cade în apă’.
     'Căpăţînă de vultur, bustubuc la popa-n cur; preoteasa fuga fuga ca să vază ce-a intrat popi-n găoază’-ciutura şi luminarea puţului. ^
     Cu acelaş înţeles hasdeu 1283 dă băldăbic.
    Cîanga-langa               Exprimă sunetul produs de
falangă.
     'Petricele mărunţelc, cianga-langa, după ele’-drumul. gor. 136.—Petricelele depe drum, cînd sînt călcate, sună de parc-ar suna talanga.
     et. : Variantă a lui tq,nga-langa talanga şi sunetul, tălăngii ( Tanga-langa, sunatul tălăncei: cu tanga-langa de sf. Vasile. săguinescu 71), $1 însuş provenit din talanga interj, care imită sunetul clocotului aninat la gîtul vitelor (de unde apoi chiar clopotul, sonnaille) pronunţat în două
— 101 -
                             bucăţi bine deosebite în vorbire: ta-langa, cela ce-a făcut ca silaba ta să se schimbe în tanga supt influenţa lui langa.
      Cloc-boc (cok-bok). = Boca-boca.
      'Merge în pădure, face cloc-boc, vine-acasăface treapa-leapa’-meliţa, meliţolul gor. 226.
      Cîors (<5ors). Exprimă sunetul produs de tîrîitul opincilor pe jos.               •
      'Opincă nerasă, clors sara prin casă’-pisica, gor. 292.
                             Pentru înţeles comp. a ciorşni 'a rîni coastele vetrelor, ale cuptorului, ori a rîni pe jos tîrînd opincele’ (şez. I1187).
      De aici: ciorsdesc 'a te necăji să tal cu o cloarsă, {şez. V 57); cloarsă 'topor sau cuţit rău, care nu tae’ {şez. V 57); clorsolă 'om greoîu, om care umblă nimic’ (sima REVISTA TOCILESCU II 183).
      Cîuş (cus). Se întrebuinţează repetat=FI.ş.
      'Cluş duş, prin pălu?, trage noaptea la culcuş’- coasa.
      Cîuştî (cuşti). Exprimă o săritură bruscă şi neaşteptată.
      'Tuchiluş pe sub părete, cluştl între cele fete’-ullul şi găina. gor. 377.— 'Guşti prin apă, zup sub piatră’- păstrăvul. gor. 277.— 'Mucinica graba încunjură dumbrava, ■cluştl în fund la Sava’-albina, gor. 9.
      De aici: a cluştl 'a sări, a ţîşni repede şi fără veste, se zice despre Iepure şi despre alte animale mici care sar fără veste’ (şez. V 57).
      Cotcodac (kotkodăk). Exprimă strigătul găinilor.
      'Fîş fîş prin păiş, cotcodac prin copac’- coasa. gor. 114. — Romînul vara anină coasa în copac.— Coasa pusă în copac e ca o găină care strigă cotcodac.
      Coţ (kdţj. Se întrebuinţează repetat. Exprimă sunetul pe eare-1 produce ciubota cînd o scoţi din picior.
      'Pac, pac păn-o bag, coţ, coţ păn-o scoţ(I)’-ciubota. gor. 178.
      Covîl (kovi'll). Exprimă sunetul pe care-1 produce o tîrîtoare cînd se mişcă prin Iarbă.
— 102 —
      'Cocii covil prin iarbă; langu-î, şerpe nu-i’-nă-pîrca. gor. 236.
      Cucîii-mucîu (kiicu-miidu). Exprimă sunetul produs de frecarea şăliî de cal.
      'Teleleua pe cărare, cucui-muchi pe spinare’-calul si şaua. gor. 367.
      Oindiri (dindiri?). Se-ntrebuinţează repetat. 'Exprimă zgomotul făcut de lergătoare, instrumentul cu care se urzeşte* pînza pe gard’. (Figura v. dame t. 141).
      'Dela noi păn la voi face curu dindiri dindiri’- ler-gătoarea.
      Dur (dur). Exprimă zgomotul produs de un lucru care se învîrte.
      'Dur în sus, dur în jos, vine sara burduhos’-fusul. gor. 167.
      De aici : a durăi, a durui.
      Firfilic (firfilik). Exprimă sunetul pe care-1 produce apa clintr-un vas atunci cînd se bea din el.
      'Am o păsărică cu vilvat; eu-n sus c-o ridic, ea cîntă firfilic; eu-n jos o las, ea face pac în nas’-plosca.
      In cîntecul ploscăi, citat sub II 7 1, cu acelaş înţeles se spune coglic coglic.
      Fîş (fis ori f -)- s soriant). Se întrebuinţează repetat. Exprimă zgomotul pe care-1 produce un corp ce se mişcă prin iarbă.
      'Fîş-fiş prin păiş, cotcodac prin copac’-coasa. gor. 114.— 'Ţac-ţac prin copac, fiş-ftş prin păiş’-idem, ibidem.
      Fîştf (fişti). Exprimă o mişcare râpede, o răpezire.
      'Am o purcicuţă vîjneaţă; cînd o prinzi de urechi, face fişti în coştireaţă’- cheia. gor. 72.
      Fîţa (fi'ţa). Se-ntrebuinţează repetat. Se spune despre ceva care se agită prin mişcări vii şi scurte.
      'Iţa-iţa prin păiş, fiţa-Ţiţa prin costiş’- coasa. gor. 114.
      Fîţaî(fi'ţai). Se-ntrebuinţează repetat. Se spune atunci cînd te fîţîi.
— 103 -
      'Am un purcel de teiu, flţal-fiţ>ai prin bordeiu5-scaunul. şez. VII 122.
      Flîoaşca (flioăăka). Se-ntrebuinţează repetat. Exprimă sunetul pe care-1 produce un lucru ud atunci cînd e agitat, lovit.
      'Hoarscea hoarscea între picioare, flîoaşca flîoaşca pe spinare5-meliţa, meliţoiul. gor. 227.— Cinipa se meliţă dupăce mai întăiu s-a muiat stînd o bună hucată de vreme în apă.
      De-aici: fleoşcărae, fleşcărae 'apăriia din ninsoarea cu ploae, numită lapoviţă5 (săghinescu 54).
      Foasa (foasa). Se-ntrebuinţează repetat. = Fos, v. mai jos.
      'Foasa foasa prin răgoz, mare mătărîngă-a scos5-coasa.—'Foasa foasa prin răgoj, mare mătărîngă-a scos5-păpuşoiul.
      Foasa (f6âsa). Se-ntrebuinţează repetat.= Ftş.
      Foaşa foaşa prin rogoz, mare mătăhulă-a scos5-păpuşoîul. gor. 276.
      De aici: foşnesc.
      Foss (fos, cu s sonant). Exprimă un sunet înnăduşit.
      'Moşul se culcă pe moaşa, şi moaşa face foss' -perina, gor.. 280.
      De aici: fosăe 'respiră cu zgomot pe nas, mai cu samă cînd doarme cu gura închisă5 (şez. IX 156).
      Fusa (fusa). = Fos.
      cFusa-n sus, fusa-n jos, vine sara burdihos5 - fusul (cînd toarce cu el).
      Guşîu (guslu). Se întrebuinţează repetat. Exprimă strigătul din gît produs de gîşte.
      'Guşiu, guşlu, guguiană, strigă noaptea prin poiană5-gîsca. gor. 172.
      Hap (hap). Exprimă repezirea cînelui de a apuca ceva cu botul.
      'Are tata o oae lae ş-a fătat doi miei în pae; eu zic
104 -
bîrrr, ea face hîrrr; eu zic bîrrr oae la stînă, şi ea tace hap de mină1 - căţeaua, gor. 56.
      Harştî (harst1). Exprimă o luare, o talare bruscă.
      'Am o gînscă şoaltă boaită, cu grumazul şoîbîrlolu, şi cu clonţul acnite harştV - fîntîna. gor. 144. — Harştî se rapoartă la scoaterea apei din fîntînă cu ciutura.
      De aici: harştesc iau brusc (moldova), taiu, retez capul (dam6), mr. hriştaesc 'a tăia capul, a decapita, a tăia’ (dalametra).
      Hihi (hihi). Exprimă nechezatul calului.
      'In pădure tic tac, pe cîmp hihi, în casă ninge de foc5-sita. gor. 345. — Zgomotul produs de sită cînd se cerne a fost comparat cu trosnetul lemnelor în pădure şi cu nechezatul calului, iar cernerea cu o ninsoare, compară cimiliturile-variante de sub ihihi, mihoho, şi cimilitura calului de sub hihoho.
      Hihoho (hihoho). Exprimă nechezatul calului.
      'In pădure cioca boca, în tîrg hihoho, şi acasă treapa leapa5 - calul. gor. 37.
      Hîr (hîr, cu r sonant). Exprimă sunetul pe care-1 produce cinele cînd e întârtat.
      'Are tata o oae lae ş-a fătat doi miei în pae; eu zic bîrrr, ea face hîrrr; eu zic bîrrr oae la stînă, şi ea face hap de mină5 - căţeaua, gor. 56.
      Hîrpa (hî'rpa). Se-ntrelTuinţează repetat. Exprimă sunetul pe care-1 fac stativele războiului.
      Tranca - tranca-ntre picioare, hîrpa - hîrpa pe spinare5'-stativele, războiul, gor. 354.
      Comp. harpa harpa interj, răpede, despre mîncare (pamfile iu, hărpâesc niînînc răpede (pamfile ii), hăr-păială mîncare răpede (pamfile io.
      Hîr - pocăr (hVr - pokâlr). Exprimă sunetul produs de ferestrău atunci cînd se taA lemne.
      'Pe pîrăul lui Cioatcă \ boatcă este o vulpe hîrcă moartă, dă din coadă hîr - po'ccir, vulpe albastră - în păr5 -ferestrăul. gor. 147.
- 105 -
      et. : Hir = creare imediată; — pocăr = poc -\- -ăr supt influenţa luî păr.
      Hîr-popîr (hi'r-popVr). Exprimă sunetul produs de ferestrău atunci cînd se tae lemne.
      ‘Pe pîrăul lui Cioatcă boatcă, hîr-popîr, vulpe -al-bastră-n cur1 - ferestrăuI. gor. 147.
      et. : Hlr = creare imediată; — poplr = poc pîr, comp. pocăr. — Lama albăstrie a ferestrăului pînza) e ca o vulpe. — Dela hlr, pîr avem verbele a hîrîi, a pirîi.
      Hîrşco (hi'rsko). Se întrebuinţează repetat. Exprimă sonetul pe care-1 produce un lucru aspru atunci cînd se freacă de un alt lucru.
      'Hîrşco hîrşco prin cenuşă pan la mama Nastasiia’-mătura. gor. 222.
      De-aici: a hîrşcîi grincer. Acelaş radical e şi în verbul a hîrşi a freca (N-ai fost în administraţie, nu eşti hîrşit pe aici, ca să ştii tot mecanismul, jean rart, Datorii uitate, în viaţa romînească din Fevruar 1908).
      Hîştî (hVşti). = Fîştî.
      'Scurtă, groasă, un-te duci ? — Hîşti din cur, ce mă-ntrebi ceaunul şi cofa.
      Hîţ (hVţ). Se spune despre ceva care se agită prin mişcări vii şi scurte.
      'Hîţ încolo, hîţ încoa, la judecată te chîamă; tu ce ştii, tot aia spui’ - stativele, războiul de ţesut. gor. 354. Hîţa (hVţa) = Hîţ.
      'Hîţa la deal, hîţa la vale, hîţa spre vreme de sară’ - uşa. gor. 385.
      Hoarscea (hoârsca). Se-ntrebuinţează repetat. Sensul?
      'Hoarscea hoarscea între picioare, flioaşca flioaşca pe spinare’- meliţa, meliţoîul. gor. 227.
      Hoarş (h6ărs). Exprimă sunetul pe care-1 produce un lichid atunci cînd se agită într-un vas.
      'Am o babă şi-un moşneag, hoarş în oala cu chiş-leag’ - păcorniţa. gor. 274. — Păcura cu păcorniţa e ca o oală cu chişleag.
— 106 —
      Hoarţa (hoarţa). Se-ntrebuinţează repetat. Sensul?
      'Hoarţa hoarţa pe spinare, tranca fleanca pintre picioare5-raeliţa, raeliţoiul. gor. 226.
      Hodorog (hodorog). Exprimă o hodorogeală (zgomot produs de lovirea mal multor lemne).
      'Hîţa bîţa, boca boca, hodorog5 - stativele, războiul de ţesut. gor. 354.
      Hopa (hopa). Se întrebuinţează repetat. = Hop, exprimă un salt, o săritură vie.
      'Hopa, hopa, prin obor, hop şi eu cu capul gol5 - mămăliga. pamf. 26.
      Hore (hork). Se întrebuinţează repetat. Exprimă sunetul pe care-1 produce bătătorul în putineiu atunci cînd se bate smîntîna spre a se alege untul.
      'Am un lemn găunos şi unul scorburos; de baţi cu cel găunos pe cel scorburos, face hore, hore, horc> - pu-tinelui. pamf. 31.—'Am un lemn găunos şi unul scorboroS; de voiu bate cu cel găunos pe cel scorboros, face : jetua, mare, hore, hore, hore5 - putineiul [şi bătătorul]. cînd se bate laptele, braş. 175.
      Huha (huha). Exprimă sunetul produs de un lucru care se învîrte ori care se mişcă încoace şi încolo.
      'Huha-n sus, huha-n jos, vine sara burduhos5-ghemul. gor. 168. — 'Huha - n^ sus, huha - n jos, şi desară burduhănos5 — fusul. şez. VI1102. — 'Huha - n sus şi huha-n jos, vine mandehos5 - uşa. gor. 384.
      Huha = hoha din cimiliturile discute sub III 1. Radicalul Jiuh -, hoh - se găseşte în hohot,, hohotesc, mr. huhutescu 'a striga tare) a chiui, a ui, a hui, a înfinge, a se adinei, a se afunda5 (dalametra), huhutit 'adîncit, afundat, uit, chiuit5 (dalametra), huhută 'strigăt mare, voce tare5 (dalametra), huhureheu ‘a fierbe cu clocote, a forfoti5 (dalametra), hurhura 'care fierbe în clocote, care forfoteşte5 (dalametra), apoi f^ohoritor 'de batjocură5 (Auzi, maică, m-ai lăsat... să fiu, maică, călător, la lume ho-horitor. ribice.scu96), horholinâ termin de ocară la adresa
— 107 -
femeilor (Mărită-te, horholiiiă, nu şedea fată bătrînă! iarnik-bîbseanu 449. — A ta lege, horholiiiă, eu bătrîn şi tu tînără! bibicescu 191).
      Hur (hur). = Dur.
      'Hur în sus şi hur în jos, vine sara burduhos’ - fusul.
      HuştilTuc (hustiliuk). Exprimă o rostogolire, o scufundare.              *
      'Vrăbiuţă-ncărcăţică, huşUliuc în poeţică’-lingura. gor. 203.
      Ihihi (ihihi). Exprimă nechezatul calului.
      'în pădure tic tac, pe cîmp ihihi, în casă ninge de frige’ -sita. gor. 345. — Zgomotul produs de sită, cînd se cerne, a fost asămănat cu zgomotul produs de lovitul lemnelor în pădure, şi de nechezatul calului (v. mihoho), iar cernerea cu o ninsoare.
      I? (iS). Se - ntrebuinţează repetat. = Fiş.
      ’lş-iş prin păiş, ţac-ţac prin copac’-vîntul. şez. VII 125.
      luş (ius). Se întrebuinţează repetat = Iş.
      Iuş, iuş prin păiuş, aci aci prin copaci’ - vîntul.
      luşă (hisâ). Se întrebuinţează repetat. = Iş.
      'laşă iuşd prin păîuşă, doarme noaptea prin copaci’ - coasa.
      Lipa (lipa). Se - ntrebuinţează repetat. Exprimă sunetul produs din alăturarea puternică a două lucruri late, ca d. p. atunci cînd se loveşte sita spre a se cerne.
      'Pe cîmp boca boca, iar acasă lipa lipa’ - sita. gor. 345-
      La dame lipa-lipa însamnă sunetul produs de lovirea papucilor de talpa piciorului la persoanele care umblă în papuci. — Aici aparţin: lipăesc umblu cu picioarele goale pe podele. (Din camera de alături se repezi în fugă un copilaş... venea numai în cămaşa de noapte, lipăind cu picioarele goale, jean bart, Datorii uitate, în viaţa ro-mîneasca din Fevruar 1908), lovesc, bat din aripi (Cocoşii cintau lipăind din aripe, dame), lipesc, lepşesc 'dau palme’ (pamfile II), lipă 'palmă’ (pamfile II).
- 108
      Lîop (Hop). Simplu sau repetat. Exprimă sunetul produs din alăturarea puternică a două lucruri.
      'Mă duceam la voi, şi făceam llop dinapoi"-uşa. gor. 386. — 'Aşchiuţă din pădure, mihoho din cîmp, şi liop-lîop în casă"-sita. gor. 345.
      Llop = lip-a. De aici: a liopăi = fr. laper boire en lirant avec la langue, lîoapd, lioarbd bot, gură (în sens trivial), liorbăesc vorbesc (în sens trivial).
      Mihoho (mihoho). Exprimă nechezatul calului.
      'Pe cîmp mihoho şi acasă treapa leapa’-sita. gor. 345. — 'Aşchiuţă din pădure, mihoho din cîmp şi liop lîop în casă"-sita. gor. 345. — Sita a fost comparată cu un cal, comp. variantele de sub ihihi, hihi, precum şi cimilitura calului de sub hihoho.
      Pentru interjecţie compară: hihoho 'aşa face calul cînd necheazâ" (pamfile I 122 b); mnihoho 'cal, dela modul calului de a rîncheza’ (şez. III 71).
      Miş (mis). Se întrebuinţează repetat. = Fiş.
      'Miş miş prin păiş, hacî haci prin copaci" - coasa. gor. 114.
      Neder (neder). Se întrebuinţează repetat. Exprimă strigătul produs de buratic.
      'Am un puiii de Ungurean, se sue în v-îrful unui leuştean şi strigă: neder, neder, neder" - buraticul. braş. 167.
      Pac (păk). Se-ntrebuinţeâză simplu şi repetat. = Poc.
      'Pac pac prin copac" - securea. (Securea se anină în copac). ‘Pac pac păn o bag, coţ coţ păn o scoţ(i)’- ciubota." gor.- 78. —'Am o păsărică cu vilvat; eu-n sus c-o ridic, ea cîntă firfilic; du în jos o las, ea face pac în nas"-plosca.
      Pîc (pl'k). Se întrebuinţează repetat. Exprimă sunetul pe care-1 produce scinteia.\
      'Cinghiliţă, minghiliţă,\ pic, pic, tirichiţă’ - scinteia. PAMF. 32.                    \
      Pîţa (pi'ţa). = Pir ţa interj, ce imită sunetul beşinii.
      'Unu ară, doi se mîară, patru se coţobănesc, unu
— 109 -
face hîţa plţa" - porcul [cu un rit, doi ochi, patru picioare, o codiţă şi un şezut], gor. 303.
      Puf (puf). Exprimă sunetul pe care-1 produce ţigara atunci cînd arde.
      'Cimilinga blinga, tananaua puf - ţigara.
      De-aici: puf dese fumez.
      Şfîr (sftr). 1. Exprimă sunetul produs de un corp cînd se vîră în foc.
      Dălăngatu, încovrigatu, sflr în sobă, sfir pe sobă, tot cu roşu în cur la moşuJ - vătrarul (cociorva) şi cărbunii. gor. 392.
      2. Exprimă sunetul produs de un corp cînd este în-vîrtit puternic, = dur, hur.
      'Sfir în sus, sfir în jos, vine sara burduhos’- fusul. gor. 168.
      Teap-leap (teăp-leăp). Exprimă un mers încet, greoîu şi leneş.
      'In pădure cioc boc, acasă teap-leap, în poiană mihoho’ - sita. pamf. 32.
      Pentru înţeles comp. teleap-teleap, telepăire 'mergere prin glod’ (săghinescu 72) şi zgomotul făcut de tîrîtul opincilor (Şi odată pornesc Iei, teleap, teleap, teleap. creangă, POVEŞTI 251).
      Tic-tac (tik-tâk). Exprimă un sunet prndus de o mişcare regulată.
      'în pădure tic-tac, pe cîmp hihi, în casă ninge de foc’-sita. gor. 345. — Interpretarea cimiliturii v. sub hihi.
      Pentru rom. tic-tac comp. franc, tic lac.
      Tora-ropa (tora-ropa). Exprimă sunetul produs de un lucru care se învîrte şi care curge.
      ' Tora-ropa prin răchiţi, baba varsă, tu mănîncî’-moara. gor. 233. — Roata morii se învîrte şi apa curge.
      Dela tor-a avem verbul a tor-âi (pamfile ii 170), a tur-ui; — dela rop-a, a rop-ăi, a răp-ăi.
      Tranca (trânka). Se-ntrebuinţează simplu şi repetat. = Tranc care '[exprimă] vuetul produs prin închiderea uşei
cu repegiune3 (săghinescu 107), apoi în general sunetul produs de izbirea unui lucru de altul.
      ‘Iţele, fetiţele, tranca şi coiţele3- punga (ţărănească). pamf. 30. (Punga ţărănească se strînge trăgînd puternic de baere).—'' Tranca-tranca-ntre picioare, hîrpa-hîrpa pe spinare3-stativele, războiul, cor. 354.
      Tranca-fleanca (trdnca-flednka). = Trano -{- fiecine care exprimă zgomotul produs de un lucru în cădere.
      ‘Hoarţa-hoarţa pe spinare, tranca-fleanca pintre picioare3- meliţa, meliţoîul. gor. 226.
      Pentru fleanc comp. «Un neamţ înalt, mare cît un mal... nu ştiu cum calcă şi odată fleanc se întinde cît era de lung drept înaintea ferestrei noastre», brătescu-voineşti, in lumea dreptăţii 1 p. 279. — Pentru forma de compunere comp. trenchea-flenchea: «Toată ziua tren-chea-flenchea = fără nicîun rost» (pamfile n).
      Treapa-leapa (treapa-leapa). Exprimă un mers încet, greoiu şi leneş, = ieap-leap.
      ‘în pădure cioca boca, în tîrg hihoho, şi acasă treapa-leapa'- calul. gor. 37. — ‘ Treapa-leapa pe cărare,-hingher mingher pe spinare3-[calul şi] călăreţul, gor. 49. — ‘Pe cîmp mihoho, şi acasă treapa-leapa3 sita. gor. 345. — ‘Merge-n pădure, face cioc boc; vine acasă, face treapa-leapa3- meliţa meliţoîul. gor. 226.
      Troanca (trodnka). = Tronc, care exprimă zgomotul produs de un corp greu cînd cade jos pe un corp tare.
      ‘ Troanca fedeleş, bolohanii Turcului3-cîntarul. gor. 61.— Troanca se referi la boamba cîntarului.
      Tropa (tropa). Simplu sau repetat. Exprimă un tropot.
      ‘Opa tropa prin obor, op şi eu cu capul gol3- [făcâ-leţul, ceaunul şi] mămăliga, gor. 221.—'Tropa tropa pe cărare, enghel menghel pe şpinare, tetea ursu după dînsu3-căruţa. şez. VII 79.      ^
      Trosc (trdsk). Se spune ‘cînd cade ceva fără veste3 (şez. V 164), cînd pocneşte.)
— 111
      'Bolbuc în genune, trosc peste pădure’- curcubăul. gor. 123.
      Pentru înţelesul 2 comp. <<beau volnicii şi se duc, din pistoale troscănind şi din gură chiuind», iarnik-RÎRSEANU 288.
      Tulumbum (tulumbum). Se întrebuinţează repetat. Exprimă sunetul gros produs de un clopot cu timbru mai jos.
      'Tulumbum, tulumbum, din Ţarigrad adus şi sus pus’ - clopotul, gor. 85.
      Ţac (ţăk). Se -ntrebuinţează repetat. = Pac.
      'Ţac-ţac prin copac, fiş fiş prin păiş5-coasa. gor. 114.— ‘Iş iş prin păiş5, ţac-ţac prin copac5-vîntul. şez. VII 125.
      Ţanc (ţdnk). Se întrebuinţează repetat. == Ţac.
      'Vîj vîj prin păiuş, ţanc ţanc prin copaci5-coasa GOR. 114.]
      Ţăl (ţâ’l). Exprimă ciripitul rîndunicii. ' "
      '7. 'dl, ţăl, ţăl, fată frumoasă, ia sita din cuiu din casă şi eşi pe uşă - afară5-rîndunica. gor. 319.
      Ţinghiling (ţinghiling). Imită sunetul clopoţeilor.
      'Unu ară, doi se miară, patru -mping, unu face ţinghiling3 -porcui [cu un rit, doi ochi, pa-ru picioare şi o codiţă], gor. 302. — Codiţa porcului se mişcă ca limba unui clopoţel.
      Comp. ţing, ţtng-ţing interj, care exprimă sunetul clopoţeilor (şez. V 166), de unde şi ţingălău clopoţel (şez. V 166).
      Ţîştî (ţiSii). Exprimă 'zgomotul făcut de cineva cînd sare, de iepure mai ales cînd sare din cîrtog (culcuş)5.
      'Ti şti gaură-n pămînt5-fereasta. — 'Ce este: ţi şti în părete ?5- idem.
      Ţuştî (ţuştî) = Ţi şti, ciuşti.
      'Hăştiuţă încărcăţică, ţuştî în poiată5- lingura, gor. 203.
      Vîj (viz). Se întrebuinţează repetat. - Fiş.
      'Vîj vîj prin păiuş, ţanc ţanc prin copaci5-coasa. gor. 114.
— 112
      Zup (zup). Exprimă o săritură bruscă, o repezire neaşteptată.
      'Cîuştî prin apă, zup sub piatră’- păstrăvul, gor. 277.
      Zvîc (zui'k). Exprimă o săritură bruscă şi neaşteptată.
      Turtei, burtel, zoic în cur de viţel’- inelul, gor. 190. — 'Cap de vultur, zvic la popa-n fund’-găleata, gor. 170.
      Variantă: sflc 'cîuştî, ţuştî’ (şez. V 123).
                                       b. Forme.
                                     «. Substantive.
      Dîrdîîală (dirdiiălâ). Subst. fem. sg. Zgomotul produs de cutremurarea fereşlilor.
      'Nici în casă, nici afară, îaaşao dirdiiălâ'- fereasta. pamf. 23.
      et. : Onomatopeu a dirdîi a tremura, a se cutremura, despre fereşti.
      Fîţaî - fîţaî (fi'ţai - fi'ţai). Subsl. m. Persoană care se fîţîeşte, care se agită prin mişcări vii şi scurte; fretillon.
      'Unu ară, doi se mîară, doi fulăî, patru umblăî, şî-un fiţai - fiţaV- porcul [cu un rit, doi ochi, două nări, patru picioare şi o codiţă], gor. 303. — Codiţa porcului se în-vîrte într-o parte şi în alta ca un fîţaî-fîţaî.
      Garoîfi (garoiă). Subst>m. 'Garvanul, partea bărbătească dela cioară’.
      'Tandalica are pene, tandalic vine şi cere; tandalica nu"se -ndură, tandalic vine şi fură’-gaia şi garoiul.
      et. : Gar interj, oare imită strigătul cioacei -)- -oiu. In şez. III 36 cetim: gărr interj, ce se spune ţiganilor in batjocură, caşi cioarvr idem ibidem <. cioară.
      Hîrcă (hi'rkâ). Subâl. fem. sg. 'Babă bătrînă care tot hîrcîi (tuşeşte), şi nici a (uşi nu poate, de slabă ce-î’ (şez. V 98); persoană care-şî dă duhul.
      'Pe* pîrăul luî Cîoateă boatcă este o vulpe hîrcă moartă, dă din coadă hîr pocăr, vulpe-albastră in păr’-
- 113 —
ferestrăul. gor. 147. —Ferestrăul e ca o vulpe; lama luî metalică (pînza)e albăstrie; zgomotul produs de el atunci cînd se tae lemne e ca al unei bătrîne care hîrcîeşte de moarte.
      et. : Derivat imediat dela hlrciesc tuşesc şi horcăesc.
      Hududolu (hududolu). 1. Subst. m. sg. PI.? 'O vale strimtă şi adîncă pe# unde curge o apă zgomotoasă... Aruncă-l în hududolu = [aruncă-1] într-o vale adîncă şi strimtă, din care să nu mai lasă’ (şez. VII 121 nota 4). — 2. Adv. 'Iute şi cu zgomot’ (Curge hududolu = curge iute şi cu zgomot, şez. VII 121 nota 4).
      1. 'în mijlocu doiului paiu hududoluluV- podul. şez. VII 121. — Doiului = hududolulul, v. II 4 b b a 1.
      Păţigoiu (păţigolii). Subst. m. sg. Şezut.
      'Unu ară, doi se miară, patru opintesc, doi filfîitori şi un păţigoiii -porcul [cu un rit, doi ochi, patru picioare şi. un şezut], gor. 303.
      et. : Pifa, piţîesc.
      Tura-vura (tura-vura). Subst. fem. sg. art. Tărăboiu.
      'Tura-vura neamului în mijlocul satului’- trîmbiţa. pamf. 34.
      et. : Interj, tur-vur, creare imediată, comp. dur-vur, dural-vural.
      Turuetic (turuelik). Subst. m. Lucru care se-nvîrte.
      'Opt opintesc, miile plătesc şi-un turuetic’ - plugul [cu opt boi, mii de brazde?, şi o codiţă], gor. 297.
      et.: Turuiu-\--ete-]—ic, turulu = durulu.
      Ţimţurugul (ţimţurugul). Subst. m. sg. art. Care ţiţieşte.
      'Ese ţimţurugui din haliup cacancea şi-ntreabâ de clopoţel: acasă e zprepţoşel?’- miţa şi şoarecele, gor. 292.
      et.: *Ţiţurug<.ţiţiesc, comp. ţiţiire ‘glasul şoarecilor mici: ţi-ţi-ţi’. (săgiunescu 74).
      Ţinghilinghi (ţingilingi). Subst. m. sg. Cel care produce unsunet de clopoţel, cel care poartă un clopoţel care sună (despre oi).
    21553
8
— 114 —
      ‘Ţinghilinghi o ia pe vale, şoldu boldu îi ese-n cale1-oile şi lupul. gor. 216.— Oile poartă clopoţei.
      et. : Vezi ţinghiling sub a.
      Ţurloîd (ţurloiu). Subst. ra. sg. Penis.
      'Şede moşu-n dos cu ţurlolul scos1 -polobocul, gor. 34.
      et. : Accepţiune metaforică a cuvîntuluî ţurloiu 'rigolă, canea1, un derivat al verbului ţîrie 'curge încet1 (Polobocul deabîa ţirie. e pe drojdii, săghinescu 73), ţurue 'curge apă depe ceva1 (Ţurue ploaia=curgştreşlnile. săghinescu 74)<onomat. ţr-.
      Zgrepţoşel (zgrepţoşel). Subst. m. sg. Care zgreapţănă.
      'Ese ţimţurugul din haliup cacancea şi-întreabă de clopoţel acasă e zgrepţoşel?-şoarecele şi miţa. gor. 292.
      et. : Zgrepţ - + - oş -\- - el.
                           Acliective.
      Cîrcoşa (liîrkosă). Adiect. fem. sg. Care cîrcîeşte (despre găini).
      'Găinuşă cîrcoşa, dă voinice tot aşa’-umblăciul.
ORĂŞANU.
      et. : Circîesc strig (despre găini) -oş -f- -eă.
      Dălăngatu (clâlângâtu). Adiect. m. sg. art. Cel care sună ca o talangă.
      'Dălăngatu, încovrigata, sfîr în sobă, sfir pe sobă, tot cu roşu în cur la moşu1- vătrarul (cociorva) şi cărbunii. gor. 392.
    -- et.: Talangă -f- -ai.
      Făscălitor (fâskâliţor). Adiect. m. sg. Care fîsie (despre beşină).        '
      'Patru proptite şi două ciulite, un opintitor şi-un făscălitor’- porcul [cu pâţru picioare, două urechi, un rit şi un şezut], gor. 303.
      et.: Făs-, de unde şi fislită despre şezutul iepurelui, v. ad. vocem.       \
      FîlFîitorî (fUfiitori). Adiect. m. pl. Care fîlfîe, suflă pe nas.
- 115 -
      'Unu ară, do! se mîară, patru opintesc, do! fllfUtori şî-un păţigoiu5* porcul [cu un rît, do! ochi, patru picioare, două năr! şi o codiţă], gor. 303.
      et. : Ftlfiiţ -f--or.
      Fîsîită (fisiitâ). Adîect. fem. sg. Care fîşîe, suflă (despre beşină).
      'Patru -nfipte, două ciulite şi o fisîită’- iepurele [cu patru picioare, două urechi şi un şezut], gor. 189.
      et. : Particip dela fîsîîu.
    . Fîstîcăîată (fistlkâiătâ). Adîect. fem. sg. Care fîsîe (despre beşină).
      'Patru - înfipte, două bourate şi o fisticăiată5- porcul [cu patru picioare, două coarne şi un şezut].
      et. : Fls interj, care imită sunetul beşinii înăduşite, comp. făscălitor şi fisiită.
      Hîra (hl'ra). Adiect. fem. sg. art. Care hîrîe.
      lHlra baba, cutrieră dumbrava, vicleanul iălhăros se pune jos şi răpune capul babei jos5-porcul şi lupul. gor. 305.
      et. : Hîr, de unde şi hîrîiă. După dame hîră însamnă 'om bătrîn şi urît5. -^La pamfile II cetim: 'aud cînii hira-pira (lătrînd)5.
      Vîjîit (vîzîit). Adiect. Bătut, agitat de vînt.
      ‘Vijiitul sărmănel, puiu-n vîrf de curcudel5- alunul şi aluna. pamf. 16. —' Vljiita, vai de ea, joacă-ntr-un vîrf de nuia5-aluna. şez. VII 77.
      Vîjneaţă (vîznedţâ). Adîect. fem. sg. Neastîmpăratâ.
      'Am o purcicuţă vîjneaţă; cînd o prinzi de urechi, face fîşti în coştireaţă5-cheia. gor. 72.
      et. : Variantă a lui fişneaţd 'ţanţoşă, neastîmpăratâ5 (săghinescu 135), fîşnel 'neastîmpărat, calificativ dat copilului răsfăţat5 (săghinescu 54), dela radicalul ftş-, de unde interj, fîşti.
      Zopăiată (zopâidtâ). Adiect. fem. sg. 'Sîcîită, nea-stîmpărată, care nu şede la un loc5.
— 116 —
      'Mama lata, tata lungu, nenea fluerici şi lelea zo-păiată- soba, coşul (hornul), fumul şi scînteia. et. : Variantă a lui zupăiatâ (v. mal jos).
      Zupăîată (zupâlătâ). Adiect. fem. sg. = Zopăiaiâ. 'Mama lata zupăîată’- turta. gor. 372. — Turta e lată ca mama (aluzie zeflemistă la vreo bătrînă din şezătoare) şi depe spuza, unde se coace, se ia cu o mişcare răpede, pentruca să nu te frigî. et. : Zup ţuştî.
                         7. Verbe.
      Blorcoteşte (blorkoteste). Vb. intr. pers. 3 sg.; Ind. prez. Se ridică uşor în sus, se agită cu zgomot uşor (despre apă, cînd vine mare).
      'Nici nu mişcă, nici nu urneşte, numai cît mi blorcoteşte, pe pescariu mi-1 zăboveşte’-apa. gor. 16.
      Cîrcîesc (klrkiesk). Vb. intr. Strig '(despre găini).
      ‘Cocoş potcovit, de oaste gătit, găina cîrciia să meargă şi ea’-plugul, gor. 299.t-- 'Cocoş îmfîerat la oaste-a plecat; găinile circilau să meargă şi ele’-plugul, gor. 299.
      Pentru înţelesul cuvîntuluî comp. a clrcâi ‘cum fac găinele de spaimă’ (şbz. VI1178), erăuialâ, cirllală 'ţipelul găinilor cînd le prindem’ (sâghinescu 135), circîredz, clrci-ridzedz 'a circii, a cîrîi, a chercâni (despre găini), a se prăpădi de rîs, a rîde cu hohot’ (dalametra), mr. căcă-redzu, megl. cătcâres = dr. cotcodăcesc.
      Clăpăesc (klâpâesk). Vb. Intr. A suna, despre două lemne care se lovesc. ■
      'Am două lemne, toată ziua clăpăesc’- meliţa, me-liţotul. gor. 226.
      Clompăesc (klompatish). Vb. intr. A suna, despre lucrurile prin care suflă nişte aer.
      'Unu ară, doi se miară, trei clompăesc, patru opintesc’-porcul [cu un rît, doi ochi, două fălci şi o limbă, patru picioare], gor. 303.
— 117 —
        Guiţ (gâiţ). Vb. intr. Strig, se spune de glasul ascuţit al purceilor.
        'Am o scroafă cu purcei: cînd prind pe unul, acela tace şi ceilalţi guiţă1- lanţul, gor. 197.
        Hăpăluesc (hâpâluesk). Vb. tr. A hăpăi, a prinde cu botul şi a mînca lacom ceia ce i se aruncă (despre cîni).
        'în pădure naşte, în pădure creşte, vine la ţară şi hăpălueşte’-meMţa, meliţoiul. gor. 225.
        et. : Dupăcum se constată din cimiliturî-variante ca 'pe-o moviliţă năltuţâ latră-o cotelcuţă’, 'într-o vălceluşă latră-o căţeluşă’, gor. 225, meliţa, după forma limbii ei, după mişcarea şi sunetul pe care-1 produce această limbă atunci cînd se meliţă, a fost comparată cu o căţeluşă care latră. (Figura meliţii v. dame t. 139). în cimilitura noastră meliţa este comparată cu o căţeluşă care înhapă, după mişcarea care se face atunci cînd se lasă limba meliţii în jos spre a zdrobi cînipa. Deci hăpăluesc este o variantă a lui hăpăesc 'mînînc râpede’ (pamfile II), hipuescu 'a înghiţi, a mînca repede, a hăpăi’ (dalametra), hlipuescu ‘a înghiţi pe neaşteptate, pe nerăsuflate, a hăpăi’ (dalametra), in-hap înghit (inhdpat 'înghiţit’: l-a -nhăpat dihaniia, sĂ-gminescu 77), derivate dela interj, hap.
        Horcotesc (horkotesk). Vb. intr. 'A scoate sunete întrerupte hîrcîind, mai ales cînd animalul moare’ (şez. V 99). — ‘A respira greu, cu hîrcîială în gît’ (şez. IX 147).
        'Am o mătuşă cu guşă: toată ziua horcoteşte, iar noaptea se odihneşte’-oala. gor. 272.
        Măcăesc (măkăesk). Vb. intr. A striga, despre răţi.
        'Toată ziua măcdeşte, şi, cînd zboară, suireşte’- raţa. şez. VII 122
        et. : Mac interj, care exprimă strigătul produs de răţi.
        Păbîesc (pâbiesk). Vb. intr. Se spune despre sunetul pe care-1 produce o pasăre cînd dă din aripi.
        .. .'O raţă creaţă, cu aripile păblla, şi clonţul ciocănea’-moara. gor. 230.
        Pîţîesc (piţiesk). Vb. intr. A se beşi.
- 118 —
       'Unu sapă, doi se uită, patru sprijinesc, şi unu pi-ţieşte1- porcul [cu un rît, doi ochi, patru picioare şi un şezut], gor. 303.
       et. : Piţa.                                             4
       Scîrţîîd (ski'rţiiu). Vb. intr. A suna, despre lucrurile neunse.
       'Tănase lungu, scirţie bumbu’-fîntîna. gor. 143.
       et.: Sctrţ.
       Suiresc (suiresk). Vb. intr. Se spune despre sunetul produs de o pasăre cînd zboară.
       ‘Toată noaptea măcăeşte, şi, cînd zboară, suireşte raţa. şez. VII 122.
       ŢîţîeSC (ţlţlesk). Vb. intr. Strig, ţip, despre animalele cu glas şubţire.
       'Miţiţăl şi colorat, ţiţieşte nencetat1- stigletele. şez. VII 123.— 'Am o scroafă cu purcel; de prind pe unul, toţi ţlţiesc"- lanţul, gor. 197.
       et. : Ţi-ţh comp. ‘ţiţiire glasul şoarecilor mici: ţi-ţi-p? (saghinescu 74). Latinul titio gazouiller comme Ies moin-neaux are desigur acelaş origină.
\
                                      \
                                                   \
                        CAPITOLUL VI
                IZOLĂRI $1 CUVINTE DIVERSE
       Alboaîa (alboăia). Subst. fem. sg. art. Lucrul alb. 'Alboaia în pae, ghici ce e oul. gor. 265. — Oul e alb pe din afară; cuibarul e făcut din pae. et. -. Alb-oae (fem. dela -(jiu).
       Alîu (ăliu), Interj, pentru a alunga gîştile şi răţile. 'Tiugă tuturugă, alia cutcuvăTiugă’-plosca. şez. VI1121. et. : Alia = (h)ăles (h)âli idem < hm de acole 'pleacă, du-te de acole’. Pentru înţelesul acestui cuvînt precum şi a întregii cimilituri v. II 7. — Pentru asemenea violente scurtări în interjecţii comp.: aihd 'strigătul prin care s-alungă caia (gaia) sau uliul de-a nu rîpi puiul de găină, etc.’ (săghinescu 41) < hcd-hdl ( = abi pleacă, du-te); — ho, aho interj, prin care se opresc boii < o-preşte; — (bl)rrrea interj, pentru a alunga oile (şez. III 188 şi 190) < birrr de acoleâ;— ci... cicicici interj, pentru a chema vaca (şez. III 188) < vină încoâci; — cici capră interj, pentru a chema capra (şez. III 189) < vină incoăci căpră; — cipce interj, pentru a chema porcii < tncoăci p(orc) incoăci; — de... cal de... interj, pentru a îndemna calul la mers (şez. III 189) < haide cal haide; — haţ interj, pentru a alunga porcii (şez. IIM89) < hai de aoăfe (= ăoăce aici), adică pleacă de aici; — Mei, hicioă (şez. III 189), hiîci, hiciuâ, huuci, hueioâ
- 120 -
(şez. V 98), hlcl, huci (sâghinescu 57), hlş (iarnik-bîrseanu 171) interj, pentru'a alung găinile < hi de aici;—hoci napoi interj, pentru a da boii să meargă cu înapoia înainte (şez. III 189) < hai de aoace napoi;—ţîleă interj, pentru a alunga cinele (şez. III 190) <ifugl de acilea orî fagi cuţule de aicl;—cişş, cişcişclş interj, pentru a chema oile (şez. III 189), cîşş 'strigătul ce se face puilor de pasere selbatică (în cuşcă), chemîndu-I la hrană: clş-clşş (sâghinescu 49) este probabil incoâci, căci în dialectul moldovenesc ci (ş mulat) este foarte apropiat de ş, Iar mal sus am întîlnit hlş = hlcl;—ţii, aiţ interj, 'se zice cînd se alungă caprele’ (şez. V 166), ţii capră interj, 'pentru a alunga capra’ (şez. III 190) < haideţi. — în Zeitschrift fur roman. Phil. 1907 pg. 290 d. A. Philippide derivă pe ale, dli din illoc, în legătură cu interj, alo 'pleacă, du-te, fugi d-aci’.
      Antihos (antihos). înţelesul?
      'Suha-n sus şi suha-n jos, cînd e noapte antihos’- uşa. gor. 385.
      Comp. mandehos *din varianta ad vocem.
      Apărătoare (apârâtâăre). Subst. fem. PI. apărători. Instrument cu care se alungă muştele.
      'Am o găină: cînd bate vîntul, întinde coada’ - apărătoarea. pamf. 16.         ^
      et. : Apărat -j- -oare.
      Apărător (apărător). Subst. m. sg. Băţ ca care aperi ceva^ sau te aperi de ceva.
      'Vaca-n deal, viţelul în vale, apărătorul dela Ţigan’-lasca, cremenea şi amnărul. gor. 331.
      Arar (arăr). Adiect. m. sg. Rar.
      ‘Nueluşă de cătină, grar volnic o răjghină’ - viţa. gor. 395.            '   \
      et. : Adv. arar = arareori.
      Aridicat (aridikăt). Adiect. Ridicat, înnălţat.
      '.. .Sub o moară ferecată, o movilă - aridicată’ - gura şi bărbila. gor. 43.
- 121 —
      et. : Particip dela aridicare =ardicare < lat. *ar-dicare, dela arduum lieu eleve, hauteur, montagne, propriu zis 'a se sui pe munte', comp. franc, rnonter < mont, rom. arc < *orico < opo? munte, apoi megl. rid 'deal, colină, muche de deal5. — Din aridicare, prin apocopa lui a, s-a născut apoi ridicare, ridicare. — Pentru ardic alăturea cu ridic comp. 'dfntr-o vale-adîncă multe ciori s-ar-dicd% 'din cea rîpă-adîncă multe cioare se ridică’-lingurile şi strachina, gor. 204.
      Aşchiei (askiet). Adiect. Din care s-a rupt o aşchie.
      'Cumătră aşchietă, şede nepeptănată şi dă păr la fiecare5-furca. şez. VII 101.
      et. : Variantă dialectală a Iui aşchiat, particip dela aşchiez.
      Atîrnătoare (atirnâtdăre). Subst. fem. PI. atirnători. Penis.
      'Ghici ghicitoarea: cin mî-o ghici ghicitoarea, să-mi mînînce atîrnătoarea’ - strugurele de poamă. şez. VI1123.
      Bae (bde). Subst. fem. pl. neart. înţelesul?
      'Bae creţe pe coteţe, eu le-n des şi ele es5 -iţele. gor. 191.
      et. : Bderi?
      Bală (bală). Subst. fem. sg. Bave, salive.
      'Bala spurcatului în gura săracului5, 'bala dracului în gura săracului5 - ţigara, pamf. 34.
      et. : Singular analogic după pluralul bale (Hasdeu).
      Bandaboarcă, Bandraboarcă (bandabodrkâ, bandra-bodrkâ). Adiect. fem. sg. înţelesul ?
      'Am o vacă bandaboarcă, pela pîntece cu descîn-tece, pela şele cu mărgele5-cobza. şez. VII 81.— 'Am o vacă bandraboarcă, pela pînteci cu descînteci, pela ii cu băcăliî5 - cobza. şez. VII 81.
      et. : Comp. bandrabucă, bandraburd, bandra-burcâ, brandabarcă, handraburcă cartofă < Brandenburg (Tiktin).
— 122 —
      Bandol (bandol). Subst m. PI. neprob. Legătură, mă-nunchlu; penis.
      ‘Stăî, neagră, să-ţi bag bandoluV - opinca şi piciorul. gor. 259.
      Hasdeu 2461 traduce cuvîntul prin 'obîală sau cîrpă servind drept ciorap’ şi-şi închipue că cimilitura a trebuit să fie dela capul locului ‘stăî, neagră, să-ţi bag oblala\ «unde există o antiteză, care s-a putut naşte numai la Ro-mînil din Bucovina [Cimilitura este luată de Goroveî dela Sbiera, Poveşti 321], vecini de aproape cu Rutenii şi cu Polonii: poloneşte adlectivul feminin biala, ruteşte bila însemnează ‘albă’. Astfel în ghicitoarea de mal sus, întru cît figurează în ea ‘oblala’, se cuprinde un joc de cuvinte 'stăî, neagră, să-ţi bag o albă\ antiteză poporană întocmai ca în ghicitoarea despre scrisoare 'cîmpul alb, oile negre'. Jocul de cuvinte a dispărut prin introducerea vorbei bandoh. Hasdeu se înşală. Bandol nu însamnă ‘oghlală’, iar cimilitura nu e alt ceva decît o aluzie obscenă, de felul căreia se găsesc numeroase exemple în cimilituri. — et. : German dialectal Bandei = Bandei, Bandei legătură. — Cuvîntul se accentuează pe silaba finală, nu pe iniţială (Hasdeu), după comunicarea d-lul Crudu, care ml-a trimes o variantă a cimiliturii de care e vorba (v. Anexă).
      Barabugă (barabugă)           fem. PI.? 'Adlectiv de
ocazie, care însemnează ceva nepotrivit, alcătuit fără Simetrie, fără gust estetic’ (ştez. VII 121 nota 1).
      'TIugă barabugă, la mijloc cu chloştiţa’ - plosca, şez. VII 121.
      Traducerea din Şez, loc. cit. a acestui cuvînt îmi pare curioasă. Ce însemnează «adlectiv de ocazie»? Probabil barabugă = barăbulă,
      Barna (bârna)'. Subst. m. sg. art. Nume de bol (şez. VII 117 nota 2).
      'Am un ocol plin d^ bol; se bagă Barna şi pe toţi îl scoate afară’- vătrarul (cociorva) şi cărbunii, gor. 392. — 'Zbiară Barna -ntre doi munţi’- beşina.
      et. : Ungur barna brun (popovicî, rum. dial.. I 99).
      Basalic (basalik). Subst. m. PI.? 'Porcan, porcoeş, căpiţă de fîn’ (pamfile II sub gomUteaţă).
      'Sus cirlig, jos cîrlig, şi la mijloc basalic1- cîntarul. gor. 61.
      Cuvîntul se rapoartă la boamba cîntarului. Comp. şi varianta pasalic ad coceni.
      Bascacarată (baskakarătâ). Adiect. fem. Crăcită.
      Tata nalt şi mama lată, soră-mea bascacarată, frate-meo nebunu satului’-haragul, frunza de vie, tufa şi vinul. — Crengile tufei de vie se leagă pe haragi în afara liniei care-ar trece prin mijlocul ei.
      et. : Formă dialectală pentru băscăcărată, particip dela a se băscăcâra = a se rdscdcăra, a se rdscăcăna, a se răscrăcăna (cihac), a se discăcdra (maced.), a-şi crăci picioarele, toate derivate dela crac, crăcană picior. — Băs din băscăcâra este băs be.,ină, comp. băsău cur (pamfile II) < băs beşină -|- -ău, băscăcărdu cur (pamfile II), un derivat prin -ău dela bdscăcărez, pus desigur în legătura cu verbul cac. (Radicalul primitivului *căcărez, căcăr-, este crăcă-, crac).
      Basilice (basilice). Subst. PI. dela basilic = basalic 'porcoiu sau porcan de fin, cam de-o jumătate de car’.
      ‘Dedesupt cîrlige, deasupra &as(/fcC-luininarea(lampa). PAMF. 25.
      Başcalid (baskaliu). Adiect. 'Corpolent, voinic, care n-are teamă de nimic’ (şez. VII 103).
      'Şuşoi, mîndroi, şede -ntre doi băşcălii1- iepurele. şez. 103. — Cei doi băşcălii sînt ogarul şl vînătorul.
      et. : *Băcşăliu<ibucşesc =^ băcsesc 'bag unul în altul, vîr unul în altul, îndes’, mr. mbicsescu 'a face să intre, a înmîna, a introduce, a andosa’ (dalametra)-el -\--iu, comp. bucsăiu scurt şi gros <Cbăcsesc -aiu-Pentru prefacerea lui u şi ă în a v. VII.
      Băcălil (bâkâlii). Subst. fem. pl. Lucruri cumpărate dela băcălii (între care şi coarde şi praf de puşcă).
— 124 —
      'Am o vacă bandraboarcă, pela pîntecî cu descîn-tecl, pela il cu bâcăliV- cobza. şez. VII 81. — 'Am o vacă bălţată, pela ii cu băcălil, pela nări cu luminări, pela coade cu iscoade3-puşca. gor. 311.
      înainte vreme dela băcălil se cumpărau coardele şi praful de puşcă.
      Bălătuşel (bâlâtusel). Subst. m. sg. Ciocan.
      'Am o pădurice, din ios de pădurice am o poeniţă, din jos de poeniţă am doi luceferel, din jos de luceferel am o ţarcă spurcată, din jos de ţarca spurcată am o moară ferecată, din jos de moara ferecată am un bdlătuşeP-capul, fruntea, ochii, nasul, gura, bărbiia. gor. 41.
      et. : *Bătăluşel, comp. bdtdldu 'ciocan mal mare3 (viciu 18), 'un băţ scurt ca de-o palmă şi gros ca mina cu care se pisază usturoiul, de se face mujdelu3 (şez. VIII 89), bd-tdlâe 'două instrumente a cosaşului: batea, pe care se pune coasa cu gura, şi ciocanul cu care se loveşte în coasă3 (şez. II 149), comp. apoi batalan 'bătăuş3 (şez. II 126). — Cînd vorbeşti, bărbiia sare ca un ciocan, comp. varianta 'o buturugă viermănoasă, sub buturugă o livadă, sub livadă două lipitori, sub două lipitori doi porumbi, sub doi porumbi un şipot cu două scursorl, sub şipot o moară, sub moară un ciocantap. i.it. ar. 357.
      Bărbtnţă (bârbl'nţâ). Siţbst. fem. pl. Bdrblnţi. Vas în care se ţine brînză.
      'Am o bărbinţă cu două feluri de brînză: una-înal-beşţe, alta -îngălbineşte3 - oul. gor. 264.
      Băs (bas). Subst. m. Pl.? Beşină.
      'Cimiliga ligăţă: pela cur aducu-ţ-o, pul de băs în-desu-ţ-o3 - chiperul cînd îl pisezi, şez. VII 79. — 'Sac, bac, în cur ţi -1 bag; pulu de băs. în cur ţi-ndes3 - căciula. PAMF. 18.                 t
      et. : Derivat imediat dela verbul băs beşesc< *oisso= vissio.                   \
      Bătuţă (bâtuţâ). Subst. fem. Pl.? Bîtă mică.
— 125 —
      'Am o bătuţă, toată-nvărgată, pe cîmp aruncată’-şerpele. gok. 364.
      et. : Diminutiv dela bltă, comp. varianta ibidem 'am o bitâ tărcată, pe cîmp aruncată’.
      Belită (belită). Subst. fem. sg. art. Penis.
      'Tuchiliş pela părete, ţuştîu belită-n puţa fetii’ - uliul [şi găina], pamf. 34. m
      et. : Particip dela belesc.
      Berbedeaua (berbedeaua). Subst. fem. sg. art. Penis.
      'Umflă-mi-se, gînflă-mi-se, berbedeaua scoală-mi-se; moae capul, află leacul’ - cimpoiul, gor. 74. — Cuvîntul se raportă la ţurloaia cimpoiului.
      et. : Comp. variantele berbeleaua, brebeneaua.
      Berbeleada (berbeleaua). Subst. fem. sg. art. Penis.
      'Hînghi-mi-se, bînghi-mi-se, berbeleaua scoală-mi-se; eu îndes, şi ea se scoală’ - fasolele.
      et. : Comp. variantele berbedeaua, brebeneaua.
      Berbeliţă (berbeliţâ). Subst. fem. sg. înţelesul ?
      'Cinei cinei, m-am suit în pod să caut iţă cotroiţă; n-am găsit iţă cotroiţă, ci-am găsit o berbeliţă, pela pîn-tece cu descîntece, pela nări cu luminări, pela şăle cu dîrjăle’ - puşca. (Moldova).
      et. : Să fie oare berbeliţâ tot una cu berbeniţă putină (pamfile n) = berbinţă putină de brînză? Comp. şi berberiţă mai jos.
      Berberiţâ (berberiţâ). Subst. fem. sg. Probabil = berbeliţă.
      ‘Mă dusei la cumătră să cumpăr iţe cotroiţe, şi nu găsii iţe cotroiţe, şi găsii o berberiţâ pela*'pîntece cu descîntece, pela buric cu 1. ndic’-moara. (Moldova).
      Bică (bikâ). Subst. m. Taur.
      'Rage bica între hotară şi s-aude a noua ţară’ - tunetul. gor. 371.
      Bigă {biga). Subst. m. Taur.
      'Rage biga-ntre hotară şi s-aude a şeptea ţară’ - clopotul. gor. 88.
— 126 —
      et. : Variantă a cuvîntului bică.
      Bilghiri (bilgiri ?). Adiect. fem. sg. Puturoasă.
      'Trei telereî, opt opinteî şi cu bilghiri găoază’ - plugul. gor. 297.
      et. : Metateză din * ghilbiri — ghelberi idem, despre care v. ad vocem.
      Bioliţă (bioliţă). Subst. fem. Bivoliţă.
      ‘Am o bioliţă numai cu o ţîţă’-coşul casei.
      et. : Variantă a lui bivoliţă, biholiţă.
      Bîrlanaş (birlanăs). Subst. eterog. PI. bîrlanaşe. Buriu mic.
      Am un bîrlanaş cu două feluri de bucate’-oul. gor. 263.
      et. : Barlăn, *burelăn < buriă feuillette, tonneau, de unde şi burlinc 'ştenduleţ în care se pune brînză pe iarnă’ (viciu 24), comp. varianta 'am un buriă şi-n el ţiu vin şi rachiu’, gor. 263.
      Bîrnuţă (btrnuţâ). Subst. fem. Pl. ? Bîrnă mică.
      'Bîrnuţâ de os duce porci în jos’-pieptenele, gor. 286.
      et. : Bîrnă + -uţă.
      Blană (blănâ)■ Subst. fem. PI. blănî. Scindură.
      'Dela munte păn la munte numai blănî înfipte’-rî-pele. gor. 319. — 'Dela noi păn la voi tot blănî noi’ - omătul-.
      Bodîetă (bodUtâ). AdieQt. fem. Bogheiă.
      'Am trei găini bodîete, şed la moaşa sub părete’ - fe-reştile. gor 148.
     __ et. : Variantă a lui boghetă, v. ad vocem.
      Bodolane (bodolănej. Subst. fem. pl. Pari.
      'Am două bodolane 'şi le fierb în două oale’-picioarele. gor. 284.
      et. : *Bodldne, boldăne pl. dela boldan = bold par ascuţit cu care se mină vitele, par în general. Din înţelesul de 'picioare’, s-a dezvoltat înţelesul de 'ciolane’, pe care cuvîn-tul îl are încă în Moldova) (Prin Ardeal, supt influenţa verbului hodorogesc, cuvîntul a fost schimbat în hodo-lane: 'oasele mai mari cumsînt cele din picioare, ciolane’,
— 127
viciu 30). Pe baza uneî metafore de aceiaş natură s-au născut şi alte sinonime pentru picioare; cotoroage, coio-noage < cotor creangă, harag, copac, trunchiu; haralibe "labe, picioare5 (viciu 28) <harag 6chalas -)- labe -f- clrlige; comp. şi mr. clorligan 'cu picioarele lungi5 <mr. clor (=picior) -)-cirlig-\- -an; craci picioare <jcrâ,ci crengi.
      Boghetă (bogetâ). Adiect. fem. Cuculată, moţaţă (despre păsări).
      'Am o găină boghetă, şede la mama-n părete5-oglinda. gor. 256. — 'Trei găini boghete, şed la mama sub părete5 - fereştile. gor. 148.
      et. : Boghle cumulus, acervus (anonymus caransebe-siensis), boghiu 'o grămăgioară de fîn, o căpiţă5 (viciu 74 b).
      Boîan (Boiân). Subst. m. sg. Nume de bou.
      'Unde se culcă Bolan, se cunoaşte şi-ntr-un an5-focul. GOR. 152.
      et. : Boia statură -an, adică 'bou mare de statură’.
      Bolbuc ■(bolbuk). Subst. m. sg. înţelesul?
      ' Bolbuc în genune, trosc peste pădure5 curcubăul. GOR. 123.
      Comp. bulbuc, 'vîrtej de apă5 (candrea, oaş 48 b).
     Bolbur, Bolbor, Bulbur (bolbur, bolbor, biilbur). Vb. intr. Bolborosesc; bredouiller.
      Trupinică scorbură, şede jos şi bolbură\ 'buturugă scorbură, şede jos şi bolboră5, 'buturugă bulbură, şede jos şi tulbură5-putineiul. gor. 314.—Putineiul e ca o scorbură ori ca o buturugă, şi, cînd se alege în el untul, e parcă cineva care bolboroseşte.
      et. : Lat. *balbulo, dela balbus b£gue, qui prononce mal, comp. balbutio prononcer mal, parler obscur6ment, dire en balbutiant. Prefacerea lui a în o este datorită analogiei formelor neaccentuate, unde a s a prefăcut mai întăiu în â şi apoi, supt influenţa labialei precedente, în o Cbălburăm, bălburam, bălburat, bălburare). Cuvîntul ar putea fi şi lat. *voloulo=volvo dire sans s’arr6ter, rendre
ou £mettre avec bruit. Varianta bulbură este eşită din bolburd supt influenţa lui tulbură.
     Borcănos (borkânds). Adiect. 'Mic şi gros’.
     'Purcel borcănos, mină porcii în jos5-pieptenele [şi păduchii], .pamf. 29.
     et. : Borcan gavanos, comp. tâbiltoc şi tăbuef 'scurt şi gros ca un sac’ (şez. V 161).
     Bordios (bordios). Adîect. m. Burduhos.
     'Foltea-n sus, foltea-n jos, foltea vine bordios'-ghemul, gor. 168.
     et. : *Burdihos = burduhos, comp. varianta ibidem 'tetea-n sus, tetea-n jos, vine sara burduhos5.
     Borţochinos (borţokinos). Adîect. 'Ceva gros, umflat, pîntecos5.
     ‘Scot roşul şi vîr borţochinosul'- burca (turta,pita). pamf. 18.
     et. : Borfos burtos sau borcănos-(-boţochind umflătură.
     Borţoşat (borţosăt). Adîect. Cu burtă mare, burtos, îngreunată (despre femei).
     'La un deal rotilat şede-un moşneag borţoşat5 - claia. -
     et.: Borţos pl. borţoşi-at.
     Borzoasă (borzdăsâj. Adîect. fem. Zburlită.
     'Ciumei, ciumei: găină borzoasă, la Domni pe masă5-strugurele de poamă. gor. 359.
     et. : Boarză «zborşit, răsfirat, înfoîat şi se aplică rnaî cu samă la gîştele ale căror pene sînt creţe, zbor-şite» (marian, descîntece 236), de unde şi subst. borza «o fiinţă..., a cărei pasiune e de a spăria mai ales pe pruncii cei mici şi a le cauza prin aceasta nu numai boală, ci adeseori chiar şi moarte» (marian, descînteoe ibid.), bor zi 'ceva" urîtl de spăriet copiii5 (şez. II 150), dela un radical borz-, de unde încă: a se burzului a se nelinişti, a se tulbura (şez.\ V 40), a se schimba, despre vreme (S-a burzuluit vremea = Nouri şi vînt după timp frumos. şez. IX 146), a se revolţa (S-a burzuluit lumea — S-au
— 129 —
revoltat oamenii, şez IX 146), a se zbor şi 'a tîrşi, a întoarce părul pe dos de mînie’ (Mîţa se zborşeşie la cîne. şez. V 173), a se mînia (Nu te zbor şi = Nu te mînia pe mine. şez. IX 146), a se irita,—zborşit zburlit (Zborşit la cap = Părul ridicat în sus, în neregulă, şez. IX 146).— Pentru zborş<.borz.-comţ>.\năcăjesc onăcaz. — Poate că tot din borz- se derivă şi zburlesc, zbtrlesc h6risser, ebouriffer (prin *burzulesc).— Pentru borz- comp. ungurescul borzas zburlit.
      Bosumflat (bosumflat). Adîect. Cu buzele umflate, umflat, supărat.
      'Pe dealu rotat şede moşu bosumflat’- bostanul, gor. 26.— 'Lată, peste lat&bosumflatâ, peste bosumflată chioara cu ochi'- vatra, burca şi spuza. pamf. 35.
      et. : Buză -)- umflat.
      Botă (botă). Subst. fem. pl. Boate. 'Ciomag, bităy (şez. V 38).
      'Botă mazarată, în pod aruncată’, 'am o botă îm-pistrită şi în pod zvîrlită’-păpuşoiul. gor. 277.
      Botă din aceste cimilituri nu este cumva botă pl. bote 'vas lătăreţ-rotund făcut din lemn de brad, nalt ca o cofă şi înfundat la amîndouă capetele şi care serveşte pentru adus apă de băut (şez. II 23), ci 'bîtă, ciomag’, ştîuleţii de păpu oiu fiind comparaţi cu o bîtă, comp. varianta 'am la bite ferecate, le ţin în pod aruncate’- tuleiî (ştîuleţii) de păpuşoiu, gor. 370.
      Botică (botikâ). Subst. fem. Pl. neprob. Botă mică.
      'La cap botică, la dos botică, iar la mijloc nu-i ne-mică’-furnioa. gor. 164.
      et. : Derivat prin -ică dela botă un fel de vas, comp. 'umflat ca o bute’.
      Boţ (boţ). Subst. eterog. Pl. boţuri. Umflătură.
      ‘Pe-o piele de taur, joacă un boţ de aur’-soarele. gor. 350.
      et. : Scurtare din *boboţ< boabă umflătură-ţ--b/. Pentru scurtări v. VII.
21553
9
— 130 —
                              *
      Bourate (bourâte). Adîect. fem. pl. De forma bourului (despre coarnele boilor.)
      'Patru înfipte, două bourate şî-o fîstîcăiată’- porcul [cu patru picioare, două urechi şi un şezut].— Urechile porcului. au fost comparate cu coarnele bourului.
      et. : Bour -j- -cit.
      Brădănaş (brădânâs). Subst. m. Brad mic.
      'Supt un brăclănaş. joacă un iepuraş’- [furca şi ]fusul. gor. 167.
      et. : Brad -|- • an -[- - aş.
      Brebeneaua (brebeneaua). Subst. fem. sg. art. Penis.
      ‘Umflărmi-se, îngînfă-mi-se, brebeneaua dă-i, dâ-î, şi n-ai ce-i face’-cimpoiul, gor. 74.
      et. : Comp. variantele berbeleaua, berbedeaua.
      Brîncalae (brînkalăej. Adîect. fem. Care şede pe brînci (despre vite).
      'Am o vacă brihcalae; cînd sloboade ţîţile, umple toate luncile’-negura, gor. 237.
      et. : Brincă -j- -> U -f- -ae, comp. bucalae < bucă, + -ui -f- -ae. Cu acelaş înţeles v. mai jos brîncovancă.
      Brîncă (brVnhâ). Adv. Pe brînci. 'Intr-o vale-adincă -stau ciorile brincă’- lingurile şi strachina, gor. 204.
      Brîncovancă (brînkovânkâ). Adîect. fem. sg. Care şede pe brinci (despre vite).
      'Am o vacă brîncovancă-, cînd întinde brîncile, acopere luncile’-negura, gor. 237.—'Am o vaca brlnco-vancă; cînd se pune brîncele, se răsună luncile’-puşca.
      et. : Brincă 4- -op -\- -ancă, comp, mai sus brîncalae.
      Brîngă (bringâ). Subst. fem. Pl. brlngi. Brîncă.
      'Cinci în bringi\ neagra, nainte’- [degetele mînii şi] luleaua.
      et. : Brincă, Cornii 'cinci în brinci, gogonata înainte’-[degetele mînii şi] oalele, gor. 272.— In special pentru prefacerea lui c în g cdmp. furnigă <furnică.
      Bubuete (bubuete). Adîect. fem pl. Buhuete, zbîrlite şi zgomotoase.
— 131 —
      'Pela noi pe sub părete tot găine bubuete’ -oala-gor. 272.
      et. : Bahuete (Comp. 'Trei găini buhuete şed. la baba sub părete’ -fereştile, gor. 148) + bubuia sun zgomotos; — Oalele la foc sînt ca nişte găini buhuete şi, cînd fierb, bubue.
      Bubuşlie (bubuşlie). Subst. fem. PI. neprob. Umflătură, bubuliţă.
      ‘Lată peste lată, peste lată îmbujorată, peste îmbujorată încrăcănată, peste încrăcănată bubuşlie, peste bubuşlie limpezie, peste limpezie gălbinie, peste gălbinie stropleţi’ - vatra, focul, pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul, stropii care sar. gor. 141-142.
      et. ; *Boboşulie < boboaşă umflătură (atestat la viciu cu înţelesul de ‘cartofă’) -|- -ul -f- -ie. — Ceaunul e ca o umflătură, comp. încă numirile de rotunzată, măciucă, măciulie, pe care el le are în cimilituri-variante, ibidem.
      Bugă (bugă). Subst. m. Taur.
      ‘Rage buga din cetate că nu i-s vacile toate şi viţeii jumătate’-clopotul, gor. 87.
      et. : Variantă a cuvîntului bigă = bică taur. Prefacerea lui i în u este datorită etimologiei populare cu bnhă bufniţa.
      Buhă (buhă). Subst. m. Taur.
      'Rage buha-ntre hotară, de s-aude a noua ţară’-clopotul. gor. 87. — 'Rage buha din cenuşă şi buhaiul din pădure’- lemnul şi vatra. gor. 198.
      et. : Nu avem aici de a face cu buhă = bufniţă, ci cu o variantă a cuvîntului bugă, bigă = bică taur, după cum dovedesc cimiliturile-variante citate sub bigă şi bugă, apoi cuvîntul buhaiu = taur întrebuinţat alături de buhă în cimilitura despre lemnul şi vatra (buhaiu fiind şi el un derivat din buhă taur-j--niwj, precum şi chiar verbul rag care nu se spune decît numai despre vite. Prefacerea lui i în u şi a lui c (g) în h sînt însă în-tr-adevăr datorite etimologiei populare cu buhă = bufniţă.
— 132 —
      BuhuTată, buhuetă (buhuiătâ, buhuietâ). Adîect. fem. Zburlită (despre păsări).
      'Am o găină buhuiată, în cămară încuiată; cînd o descuiu, haţ cu mîna de cucuiu’ - lăcata. gor. 194. — 'Am o găină buhuetă, mîne noaptea sub părete'- luna. gor. 213. —'Trei găini buhuete, şed la baba sub părete5 - fereştile. gor. 148.
      et. : Buhă bufniţă -f- -ue ori -oâe 4- -ată, comp. buboasă idem < buhă -(- -oasă.
      Bujor (buzor). Adîect. şi subst. m. sg. Nume de bou.
      'Am un bou bujor, şi nu-1 pot scoate cu funiia din ocol5, 'cît paşte Bujor într-o sară, nu creşte într-o vară5-focul. gor. 153.
      et. : Bujor plantă care face o frumoasă floare roşă, deci propriu zis 'bou roş ca bujorul5, comp. rujan.
      Bulbuc (bulbuk). Subst. m. PI. bulbuci. Umflătură.
      'Bulbuc de aur, în piele de taur5 - soarele, gor. 350.
      et. : Lat. bulbus umflătură -\- -uc.
      Bulearcă (buleărkâ). Subst. fem. PI. neîntrebuinţat. Băutură ordinară negricioasă şi urîtă la privit.
      'Am o ţarcă, bulearcă, tot cîmpul aleargă5-coasa. gor. 113. — Zama produsă de iarba cosită e ca o bulearcă.
      Bulgăraş (bulgârăS). Subst. eterog. PI. bulgâraşe. Bulgăre mic.
      'Bulgărâş de aur, joacă pe-o piele de taur5 - luna.
       et. : Bulgăr -\--aş.
      Bulgăre (bulgăre). Subst. m. PI. bulgări. Boţ, umflătură.
       'Am un bulgăre de aur, joacă pe-o piele de taur5 -soarele, gor. 349. — 'Am doi bulgări de aur, se joacă pe-o piele de taur5-soarele şi luna. gor. 352.
       et. : Variantă' a llii bulgăr < *bull(i)gus, dela bulla umflătura, -)- -ur. \
       Bultifl (bultiu). Subşt. m. sg. Buriu.
       'M-a mînat Doamnă de sus la cea de jos să-i aduc vin şi rachiu tot într-un bultiu5 - oul. pamf. 28.
— 133 —
     et. : Bute -f- *buliu = buriu.
     Bulz (bulz). Subst. m. PI.? Boţ, umflătură.
     ‘Am un bulz mare de aur, joacă pe-o piele de taur’ -soarele, gor. 350.
     et. : F'ormă dialectală pentru bulglu < bulg- din bulgur -j- -iu, născută pe acel teritoriu, unde gi > dzi (Banat).            .
     Bumb (bumb). Subst. m. 1. Penis.
     ‘Gheorghe lungul, spînzură bumbul5, ‘Tănase lungu, scîrţie bumbu’ - fîntîna [cu cumpănă], gor. 143.
     2. Clitoris.
     'Bumbu Doamni - în fundu api’ - luna. — 'Marna bese, bumbu - i ese5 - mămăliga, şez. VII 117. — 'Otrocol prin otrocol; mînza besă, bumbul esă’- mămăliga, şez. VI1117.
     et. : Accepţiune metaforică a cuvîntului bumb 'nasture5, propriu zis 'umflătură’ (bumb — boambâ).
     Bumbuleu (bumbuleu). Subst. m. PI. neprob. Umflătură mică, bombiţă.
     'Bumbuleul rostogol n-are stare pe ogor5 - bolovanul în apă. gor. 26.
     et.: Boambâ-ul-\--eu, comp. bumbulete 'bumb mic şi rotund5 (creţu, lexicon mardarie 329 a) < boam-bă --f- -ul 4- -ete, bombic 'bolovan rotund5 (şez. VI1177) < boambâ -j- -ic.
     Burcă (burkâ). Subst. fem. PI.? ‘Turtă, pită5.
     'Turtei, burtel, buză de viţel5 - burca (turta, pita), pamf. 18.—'Lată, peste lată bosumflată, peste bosumflată chioara cu ochf-vatra, burca şi spuza (focul), pamf. 35.
     Burdujel (burduzel). Subst. eterog. PI. burdujele. Burduh mic.
     'Burdujel îmflat, umblă noaptea pe sub pat5-ploşniţa. gor. 296.
     et. : Variantă a lui burduşel.
     Burduşel (burduşel). Subst. eterog. PI. burduşele. Burduh mic; 'vas mic de lemn5 (pamf. 39).
— 134 —
      'Am două burduşele; dacă mar fi ele, n-ar mai fi nimeni pe lume5 - ţîţile. şez. VII 124. et. : Burduh pl. burduşi -(- -el.
      Burii! (buriu). Subst. m. sg. 'Putinică, putină mică5. 'Am într-un buriu şi vin şi rachiu5-oul. pamf. 28. Burtea (burtea). Subst. m. sg. art. Burtosul.
      ‘Burtea grosul fără osul5 - sacul cu mălaîu. gor. 327. et. : Burtă venire -f- -e, comp. foltea idem < *fol-lituş -p -e.
      Burzuîat (burzuiât). Adiect. ‘Burzuluit, supărat5.
      'Pe cîmpul rotat şede moşul burzuiaf - stogul, pamf. 33. et. : Borz-, de unde şi borzoasă, burzuluesc. Buşesc (busesk). Vb. tr. Trîntesc la pămînt.
      'Am un ocol cu vaci roşii, şi vine una neagră şi ,pe toate le buşeşte' - vâtrarul (cociorva) şi cărbunii gor. 392.
      Butucaş (butukds). Subst. m. sg. Butuc mic.
      'Am un butucaş: dintr-un capăt fac o covăţică, şi din celălat capăt două căuşele5-ghinda, şez. VII 102. — cButu-caşul rotunjor vede dosul tuturor5 - pragul, gor.'306. et. : Butuc -aş.
      Buturoagă (buturoâgâ). Subst. fem. Rl.? Buturugă. ‘Am o buturoagă uscată, o sui ,1a gură-încărcată, ş-o dau jos descărcată5 - lingura.
      et. : Bătură idem (convorbiri literare XX 1006) -p -oagd.
                            Oacancea (kakănca). Subst. fem. sg. art. Umblătoarea. ‘Ese ţimţurugul din halîup cacancea şi-ntreabă de clopoţel: acasă,e zgrepţoşel?5-şoarecele şi miţa. gor. 292.
      et. : Cac -p -an -p -ce, comp. căcănar vidangeur = cac -P -an -P -ar, clclt'or ,clclioari 'privată, umblătoare5 (dalametra).       - ţ
      Cain (kâin). Vb. reflex. Mă jăluesc, mă plîng.
      ‘Am o păsărea într-un vîrf de .nuia, tot se caută ca vai de ea5, că nu mere nime să o ia5-aluna. gor. 1'1.
— 'J 35 —
      et. : Variantă a lui căinez, comp. vsl. kaiati poe-nitere (Cihac).
      Calamarîu (kalamăriu). Subst. m. sg. Sensul?
      ‘Vinejmimur ş-apucă pe pipur, şi-l sue în calamariu şi-l învaţă cojocarlu’-uliul şi găina. gor. 375.
      Comp. calimarm din varianta ad vocem.
      Calimarlu (kalingdriuj. Subst. m. sg. Sensul?
      'A venit nimer şi a luat pe chiper, şi l-a dus în calimarlu să-l înveţe cojocarlu"-uliul şi găina. gor. 375.
      Comp. calamaHu din varianta ad vocem.
      Cameniţă (kdmeniţâ). Subst. fem. PI. ? Cuptor.
      'Hodoliţă pe poliţă, şi mîţa pe cameniţă - şoarecele şi mîţa. gor. 366.
      et. : Comp. câmniţă 'euptorlu de formă veche, unde se pregătesc mîncările şi euptorlu de pîne5 (viciu 26 a).
      Caraboî (karabol). Subst. m. sg. Fluer.
      ‘Cîrtiţă pestriţă, caraboi de os, putrigalu pe jos"-ghionoaîa. braş. 243.
      et. : Carabă 'flueraş făcut de copil din peţiolul foii de dovleac sau soc" (rădulescu-codin),'[fluer] de prun, corn sau cireş cu pliscoae de soc înlăuntru" (şez. VII 190)-f--bw. — Pentru carabă comp. srb. kărabe, kărâba, kârabl’e fistulae genus, de unde şi mr. carabeu cîocănitoare, gheo~ noae (dalametra).
      Caragea (karayd). Subst. fem. sg. Fluer.
      'Suliţă pestriţă, caragea de os’-ghionoala. gor. 178.
      et. : Caragea trebue pus în legătură cu carabă, caraboîă fluer, modificat prin etimologie populară cu caragea vîzdoagă (cqnvorbiri literare XX 1006)?
      Cauc (kdîik). Subst. m. sg. PI.? 'Vas de lemn (o lingură mare) sau de metal cu care se bea apă din căldare (găleată)".
      'Am un băiat frumos, cine vine-1 pupă"- calicul.
      Călcătoare (kălkâtodre). Subst. f. PI. neprobat. Lucru pe care calci (seîndură, lemn).
— 136 -
      'în pădure născu!, în pădure crescu!; acasă de m-au adus, călcdtoarea satului m-au pus’ - puntea, gor. 308. et. : Călcat -\- -oare.
      Călugăricîoare (kâlugâricoare). Subst. fem. pl. Călugăriţe, în sens alintător.
      'Două răţişoare, călugăricîoare, unde mergea, malul se surpa5-foarfecile. gor. 154. — 'Am patru călugăricîoare, cari dau fuga una după alta şi nu se pot ajunge’-roatele [căruţiî]. gor. 322.
      et!: Călugăriţă-loare {= pl. dela-loară), comp. 'am două călugăriţe; ele merg, malul se surpă’-foarfe-cile, gor. 154.
      Căluşel (kâlusel). Subst. m. Pl. căluşei. Căluţ, cal mic. 'Am un căluşel mic şi sprintenel...’-purecele. gor. 309. — 'Am doi căluşel, tineri sprintenei, numai să m-arunc pe ei’-picioarele, gor. 285. et. : Cal -f- -uş -f- -el.
      Cămăruţă (kâmâruţâ). Subst. fem. sg. Camară mică. 'Am o cămăruţă' fără un leac de uşă’-oul. gor. 267. et. : Camară -j- -uţă.
      Cămeşa păsăriciî (kâmesa pâsăricii). Subst. fem. sg. art. Planta numită încă rochiţa rîndunelei.
      'Păsărică rue, rue; albă e, picioare n-are’ - cămeşa pâsăricii.                ^
      Cărărat (kârârăt). Adiect. Cu cărare, dungă.
      ‘Joacă popa crăcănat cu zăbunu cărărat, cu tichie roşă-n cap’-ghionoai^. bras. 28. et. : Cărare +■-at.
      Cătuşă (kăiuşâ).\ Subst. fem. Pl.? 'Fierul de prins şoareci’, căpcana.
      'Obiliţă tătărască,\ cine-o ghici, să se zgîrcească’-fierul de prins şoareci icătuşa), şez. VII 101. et. : Comp. pl. câvuşl lanţuri.
      Căuşel (kâusel). Subst. eterog. Pl. căuşele. Căuş mic. ‘Am un butucaş: dintr-un capăt fac o covăţică, şi din cellalt capăt două căuşele"-ghinda, şez. VII 102.
      et. : Căuş-{--el.
      Ceacîr (cakî'r). Subst. m. sg. 'Vîrtelniţă3.
      'Am o clae, ş.-o ţin trei răstee3 - clocimpul ceaciruluî.
      Întrebînd pe d. Tuţescu, care mî-a comunicat această cimilitură, despre clocimpul ceaciruluî, d-sa mî-a răspuns că însamnă «un lemn, care poate fi cu trei picioare, şi pe care stă vîrtelniţa». Deci ceacîr=vîrtelniţă. Totuş, după cît se pare, cuvîntul este o variantă a lui *cicric, cicăric, instrumentul numit încă sucală şi rodau şi care serveşte «la depănarea pe ţevi a sulurilor ce sînt aşezate pe vîr-telniţă» (dame t. 140).
      Cepâtură (cepâtură). Subst. fem. PI. cepături. 'începătură, începutul unui lucru3 (viciu 28 a).
      'Mă dusei la chiureasa să-mi înceapă-o cepâtură fără leac de tivitură3 - păunul. viciu 28 a.
      et.: Scurtare din începătură.
      Cerbană (cerbănă). Subst. fem. sg. Nume de vacă.
      'Rage rujana din pădure şi cerbana din genune, şi taur dela faur3 - scăpărătorile (iasca, cremenea, amnarul). gor. 330. et. :
      Cerb -|- -ană.
      Cerbeneafia (cerbeneăua). Subst. fem. sg. art. Penis.
      'Umflă-mi-se, gînfă-mi-se, cerbeneaua scoală-mi-se. dăi dăi dăi şi n-ai ce-i face3 - cimpoiul.
      et. : Comp. varianta girbineaua.
      Cerceluş (cerceluş). Subst. eterog. PI. cerceluşe? Cercel.
      'Cerceluş cu coarne, ferbe-n fundul oalei3- racul. gor. 314.
      et. : Cercel-\--uş.
      Cetate (cetăte). Subst. fem. PI. cetăţi. Natura fetei.
      'In luna lui Martie săritura lui ca a căprioarei; umblă cinci oameni să-l prindă, şi nu-1 pot prinde; îl prind apoi doi şi-l bagă în cetatea fetei, şi acolo îl omoară3 - purecele. gor. 311.
— 138 -
                                  Cetină {cetină). Subst. fem. PI. cetini. Creangă de
brad.
                             'Ce-i mai mic decît acul şi ma! nalt decit bradul?’, 'ce năpîrleşte vara -şi-nverzeşte Iarna?-cetina bradului,
GOR. 66.
      ist. : în Zeitschrift fur romanische Philologie 1907 p. 303-304 d. A. Philippide pune cuvîntul cetină în legătură cu vechiu italian cetina 'pădurice ale cărei tu-farî şi lemne mai mici se ard din cînd în cînd pentru a servi ca îngrăşăminte, după care apoi se samănă secară sau grîu’, cuvînt pe care Bianchi îl derivă din lat. *ced-ditina < *ceddita < caedua (silea) 'pădurice care se tae din cînd în cînd’. Apropiarea este interesantă, dar problematică. Cuvîntul nostru este probabil o scurtare din *smicetinâ<.smiceâ crenguţă -f- -ete -|- -ină. Pentru scurtări de cuvinte v. VII.
      Chenar (kendr). Subst. m. sg. O pasăre?
      ‘Mă dusei în dee să caut două restee, -nu găsii restee, şi găsii un chenar cu ouă, luâi nouă, lăsăi două că chenarul să mai ouă’-butucul de viţă 'Cînd se tae. gor. 395.
      Chersă (kersâ). Subst. fem. sg. Piersică.
      'Nucă nucoasă, chersă flocoasă, porc pîntănog, chersă de dîrlog’- plugul. gor. 30(\
      et. : Formă scurtată din chersică — piersică. — Cimilitura luată laolaltă mi-a rămas neînţeleasă, dar că chersă — piersică comp. 'prună lindinoasă, per sică flocoasă’ - smochina, gor. 346, unde cuvîntul are chiar şi acelaş calificativ, flocoasă.
      Cheşa (kesa). Subst. fem. art. Nume de vaci (poro-VICÎ, RUM. DIA.L. I 55 b).
      'Strigă cheşa din\ copaci să s-adune boi şi vaci’-clopotul. gor. 90.     \
et. : Scurtare din oacheşa, comp. cheşăe nume de vaci (hasdeu 596), oacheşa, oacheşica nume de oi (popo-
139 -
vioi, ib. I 57 b, 91), udcâs'u nume de ţapi (popovicî, ib. I 58 c).
      Chindeliş (kindelis). Subst. m. Văzduh.
      'Vine mirmindeaua să ia tintindeaua, şi să sue sus sus în chindeliţ- uliul şi găina. gor. 376.
      et. : Chindie 'cînd e timp de toacă’ (alexandri, poes. pop. 395) -j—ei —j— -iş. ^
      Chîoştiţă (klostiţâ). Subst. f. PI.? 'Aşchiuţă, ţăndu-rică, ţelegare de lemn sau de altă materie tare5 (şez. VII 121 nota 2).
      'Tîugă barabugă la mijloc cu chio.ştiţa’ - plosca, şez. VII 121.
      Chisăliţă (kisâliţâ). Subst. fem. întreb, numai la singular. Mîncare făcută numai din perje lierte.
      ‘într’o vălcicuţă ferbe-o oală cu chisdliţâ’ - furnicarul. gor. 167. — 'într-un vîrf de moviliţă ferbe-o oală cu chisăliţă’ - mucii. gor. 234.
      ChistruTfi (kistruîu). Adîect. m. sg. Chistruet, cu chistruiu.
      'Cine-î pogan şi chistruiu, parcă-î puiu dracului?3 -Jidanul, gor. 193.
      et. : Derivat imediat dela subst. chistruiu tache de rousseur.
      Chiuleasa (kiuleâsa). Subst. fem. sg. = Chiureasa, v. mai jos.
      'Mă dusei la chiuleasa să-mi înceapă -ncepătură, fără leac de tivitură3 - păunul, pamf 28.
      Chiureasa (kiureâsa). Subst. fem. sg. art. 'Femeia care ştie coase eu mai multă măestrie3 (viciu 29 b. Acest glosator dă forma cMudreasă).
      'Mă dusei la chiureasa să-mi înceapă-o cepătură fără leac de tivitură3 - păunul, viciu 28 a.
      et. : * Chireasă < cheară, formă dialectală pentru teciră pînzâ, atestată la viciu 28 b, -(- -easă, comp. 'mă dusei la oorboteasă sâ-mi-nceapă-o-ncepătură fără leaeâ tivitură3 - chiştele, gor. 73, unde vortoteasă lucrătoare de
- 140 -
vorbotă < vorbotă, v. ad. vocem. Pentru prefacerea lui i în iu, iu v. exemple sub giumînare.
      Ciciîană (diciidnâ). Adîect. fem. Care strigă, ţipă (despre păsări).
      'Ciciîană din poiană, apară-mă de găini, că de cinl nu mă tem’ - rima. gor. 317.
      et. : O formă dialectală a Iul titiană, despre care v. ad vocem.
      Ciciluţ (ciciluţ). Subst. m. sg. O şopîrlă fără picioare; serpent aveugle; Blindschleiche.
      ‘Cimel-cimel: ciciluţ cîmpeF- Iepurele, gor. 189.
      et. : Derivat prin -uţ dela *caecillus = caecilia idem, de unde A. Philippide, Zeitschrift fur roman. Phil. 1907 p. 302-303, a derivat pe ceciliz idem.
      Cigălesc (<5igâlesk). Vb. tr. Ciugulesc, cluculesc; bec-queter.
      'Am o raţă şugubaţă, singură coada negoaţă, şi cu ciocul cigdleşte, pas, bădiţă, de ghiceşte’-punga. gor. 307.
      et. : Cic (viciu 29), cioc bec, comp. fr. becqueter <; bec. O altă variantă a acestui verb, cicălesc, a căpătat înţelesul de 'bat capul cuiva, stăruesc de cineva, rog pe cineva cu stăruinţă, mă ţin de cineva3.
      Cimileaga (cimileaga). Subst. fem. sg. art. Cimel.
      ‘Cimileaga, grava, îneunjură dumbrava’-albina. gor. 9.
      et. : Cimel -f- -eagă.
      Cînie (cinie). Subst. fem. PI. cinii. Farfurie, talger.
      'Păsărică-n colivie, intră noaptea în oinie>- şoarecele-gor. 365.
      et. : Ture clnV idem (A. Philippide).
      Ciobea (cob4a). Subst. m. sg. art. Nume de cîne.
      ‘Clugurele, mugufple3 merg pe drum înşirăţele, clugur mugur şede jos, ciobea bate laturile3- oile, ciobanul şi cinele. GOR. 77.                \
      et. : Ciob hîrb, ciâbâ 'vas de lemn spurcat3 (viciu 30), cf. s'obu poreclă pentru bărbaţi (popovicI, rum. dial.
— 141 —
I 36 b), ciobre 'deshămat, dezmăţat, zdreriţos’ (viciu 30).
      Ciocă (cotea). Subst. fem. sg. Cîocîrlie.
      'Hocă mare, hocă mică, de sub hocă puiu de ciocă, hoca cu monicu-n cap, cu cloricu după cap, c-un talger de brînză-n buze, paşte iarbă pe costişă, na-ţi-1 ţie de-1 de-1 sumuţă’- broasca ţestoasă.
      CîocToiit (cocolii), Adiect. Sucit, răsucit, învîrtit.
      ‘Cioară ciociolită, în fund vîrîtă’- cahliţa. gor. 37. — Cahliţa este făcută din bîrne împletite, ciucite, iar din cauza fumului, este neagră ca cioara.
      et. : Ciuciulit, ciulit sucit, răsucit, împletit. Pentru reduplicarea primei silabe comp. cîuciulin (viciu 31 )< ciulin.
      Cîocîlieu (âoteilteu). Subst. eterog. PI. ciociltee. Cuiul care leagă jugul de cătuşă şi de proţap (viciu 30, dame t. 12).
      'Patru ciociltee duc un car cu fîn’ - oile. gor. 270.— Picioarele oilor sînt ca nişte ciociltee, iar corpul lor e ca un car cu fin.
      et. : Derivat prin du dela *cioculete < cioc, comp. ciocă 'cuiul cîrliguluî dela fîntînă [în care] se agaţă vasul, cînd trag apă’ (viciu 30), ciocoroiu 'cîrlig de fier cu coadă de lemn cu care trag lemne’ (viciu 30), ciocărău 'os mai mare’ (viciu 30), ciochină ‘oblîncurile de dinapoi ale şălii’ (dame t. 50), 'cîrlig atîrnat de brîu’ (teodorkscu, poez. pop. 514 nota), ciocan 'mentonnet, pi6ce de fer qui reşoit le bout du loquet pour tenir la porte fermec’ (dame), ciocirlie 'o nuia cu gînj la un capăt, pe care plutaşii o anină în cuele dela cîrmă spre a opri pluta’ (şez. II 23 b), cioculeţ — ciocul leucii (dam6 t. 11), răstel, râsteiu, răsteu, restel, resteiu, resteu < rostrum plisc, vîrf ascuţit. Alte derivate dela rostrum am dat în Arhiva XVIII 179-180.
      Gioflîng (coflVng). Subst. m. PI.? Cioflinc 'un instrument pentru tras butucii. Se alcătueşte din trei sau ma multe verigi groase de fier şi din o pană tot de fier, care se înfige în capătul butucului’ (şez. II 23).
— 142 -
      ‘Unu ară, doi se miară, patru-mping la un ciofling’ -porcul, gor. 302.
      Ciont (cont). Adiect. m. sg. Ciunt.
      'Ce intră ciont în luncă?’- saniia. gor. 327.—'Ce iese ciont din pădure?’- iepurele, şez. VII 103.
      Cîontîc (donti'k). Subst. m. sg. Ciont.
      'In mijlocul crîngului e cuibul ciontîculuV - biserica. gor. 25.
      et. : Ciont -f- -ic.
      Ciopartac (copartdk) subst. m. PI.? 'Pom înalt şi cam fără crăci’.                                      ,
      'Intr-un ciopartac două felii de dovleac’ - urechile.
      et. : Ciopdrtă, ciopdtd bucată tăiată ori ruptă din ceva, morceau, tronşon (stăncescu, basme 238; ispirescu, basme 343), de unde şi ciopirtac cîumpav de coadă, berc de coadă, cînd are coada mai scurtă sau cînd îi lipseşte ca-naful (oame t. 29).
      Ciopîrlac (copirldk). Subst. m. sg. PI.? Prepeleac, parul în care se pun oale, vase, fîn, ş. a. ..
      ‘Pe un vîrf de ciopîrlac două felii de dovleac’ - urechile. şez. VII 124. — Urechile pe corp sînt ca două felii de dovleac în vîrful unui par.
      et. : De aceiaş origină cu ciopartac, dar cu alt sufix.
      CTorb (c6rb). Subst. m. sg. PI.? 'Vas stricat şi gol.’ (şez. II 187).
      'Scurtă, groasă, und-te duci ? - Mâ-ntreabă clorbul, negru ca corbul!’-căldarea şi fierosteile. gor. 55.
      et. : Ciob vas (= *ciop < *cypus = gr. Votcoc, xuitr, creux, cavile) -f- hirb.
      Cîotîc (6otik). Subst. m. sg. = Ciontic.
      ‘In mijlocul cîmjiului e cuibul cioticuluV - buricul. braş. 167.
      Dispariţiia lui n s-ar datori etimologiei populare cu ciot.
      Ciotorugă (cotoriigâ). Subst. fem. PI. ? Cioată, buturugă.
      'Ciotoruga mică răstoarnă carul mare’ - furnicarul. gor. 167.
- 143 —
      et. : Ciotar ciot (eminbscu, novele 56) -(- -ugă.
      CTotuţă (cotăţâ). Subst. fem. PI? Cioată mică.
      'Am o ciotuţă do teiu, şi-amiroasă-a bumburef - strugurele de poamă. gor. 359.
      et.: Ciot-\- -uţă.
      Cîovîrtac (covirtâk). Subst. m. sg. = Ciopartac.
      'Intr-un ciovirtac., două felii de dovleac5 - capul. pamf. 19.
      Gîucîti (cucă). Subst. m. PI. ? Umflătură, ridică tură.
      'La cap ciudă, la cur ciudă, la mijloc fîiuu-fiiuu5- furnica. şez. VII 102 a. — La cap şi la cur furnica e ca o umflătură, comp. varianta 'la cap nod, dinapoi nod, la mijloc şft\ ‘la cap măciucă, Ia coadă măciucă, la mijloc nemică5, gor. 162.
      et.: Ciuc 'pic sommet, crete5, cioacă 'înălţime, loc ridicat,... deluţ, colină,... vîrful unui deal5 (viciu 30), mr. ducă 'bulgăre şi căpâţină de pămînt, vîrf de munte, pisc5 (dalametra), mr. şi megl. deal (papahagi), mr. ducă, şucă cucuiu, umflătură la cap provenită dintr-o lovitură oarecare (papahagi), cf. apoi mr. ciueiulă ‘vîrf de munte, culme5 (dalametra), 'vîrf, creastă de munte, de deal5 (papahagi), megl. naciudules mă suiu pe vîrf (papahagi).
      Ctucîuleţ (cuculeţ). Subst. m. Făcăleţ, melesteu.
      'Lată peste lată, peste lată îmbojorată, peste îmbo-jorată crăcănată, peste crăcănată spartă, peste spartă udată, peste uda.ă rotunzată, peste rotunzată dudulef vatra, focul, pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul (făina) şi făcâleţul gor. 141.
      et.: Ciueesc, sucesc -|- -uleţ, adică 'un instrument cu care se cîuceşte (mestecă) mămăliga5, comp. şi huauleţ-
      CTuciură (cucură). Subst. fem. PI.? Umflătură mică, ceva mic.
      'Pe ce baltă lată este-o ciuciură bălţată, cine-o ştie, las s-o ştie, că-î la bot cu scăfîrlie5 - raţa sălbatică.
      et. : Diminutiv dela ciudă umflătură.
      Cîuleţî (culeţi). Subst. m. pl. Lucruri (urechi) ciulite.
— 144 —
      'Doi cădeţi, două zgăiţele şi patru opintinele’-lepurele [cu două urechi, doi ochi şi patru picioare], gor. 189.
      et. : Judecind după cimilitura-variantă 'patru-ntipte, două ciulite şi o fîsîită’, ibidem, ciuleţi este mai probabil un derivat dela ciulesc declt identic cu ciuleţi = pl. dela ciulele, ciuciulete ciucitură, lucru ciucit şi boţit, boţ făcut dintr-un lucru ciucit.
      Cîurcică (curcikâ). Subst. fem. Pl. ciurcele. ’ Ciur cea surcea, surcică, aşchie'.
      'Cîurcică de os, mină porcii în jos'-pieptenele [şi păduchii], pamf. 29.
      et. : Derivat prin -ied dela ciurcea = surcea.
      Cîunşă (cimM). Adiect. fem. sg. Ciuşă şi unsă.
      'Găinuşă cîunşd, cu minciunele în guşă’- cuţitul. PAMF. 22.
      et. : Ciuşă zburlită -|- unsă, comp. cimilitura-variantă 'găinuşă ciuşă cu minciună în guşă', şez. VII 82.— Ciunşă nu e cumva o greşală de tipar, căci culegătorul înregistrează această formă şi în glosarul său.
      Ciuşă (6usâ). Adiect. fem. Păroasă, Zburlită.
      'Găinuşă ciuşă cu minciunile-n guşă şi cu dreptatea ' în spinare'-cîntarul. gor. 61.— 'Găinuşă ciuşă cu minciună în guşă’-cuţitul, şez. VII 82.— 'Găinuşă ciuşă trage-n nas cenuşă’- luleaua, şez. VII 104.
      f.t. : Ciuşă zburlită = fem. dela duş < duh bufniţă. Pentru alunecarea înţelesului comp. ciuhos zburlit < duh, ciuf bufniţă, buhos .zburlit < buhd bufniţă.
      'Cîlbaş, gîlbaş (lulbăs, gllbdS). Subst. m. sg. Caltaboş.
      'Am un balauri mare, şi-î pus în frigare’- g'Ubaşul (cilbaşul, caltaboşul), pamf. 23.
      et. : Ungur kolbdsz idem.          e
      Cîrcea (kired). Subst. fem. Lemnul care prinde tînjala. de proţapul carului (dAme t. 13).
      'Tendeliţă, mendeliţâ, pe circea toboliţă’-fasolea. gor. 139.
      Cîrciu (kirciu). Subst. m. sg. Cîrceiu, cîrcea.
— 145 —
      'Dendeliţă, mendeliţă, circiă toboliţă3 - pepenele. PA.V1K. 28.
      Cîrlăîoară (ktrlâloărâ). Subst. fem. PI. clrlăloare? Cîrlană, în sens alintător.
      Clrlăioard brează, pe munte nechează3 - suveica (sucala), şez. VII 124.
      et. : Cirlan -j— loetră:
      ClăoTd (klăolă). Subst. m. sg. Clae mare, grămadă mare. ‘Cinel-cinel: clăolu pe apă’- mămăliga, gor 221. — Mămăliga e ca o clae mare pe apă. et. : Clae -j- -oul.
      Clobanţ (klobdnţ). Subst. m. PI. ? Plisc, cioc.
      'Am o gînscă cîoaîcă boaîcă, din grumaz cioiu bîr-loiu, din clobanţ pahar izbeşte3 - fîntîna. gor. 144.
      et. :Probabil scurtare ă\n*clocloban (<aocplisc, comp. colţ vîrf ascuţit, dinte< *ciocolţ<icioc,clonţ plisc,cioc, dinte apoi fig. lîoarbă, gură < *cloclonţ<jcloc. Pentru *cioclobanţ
<  cioc < comp. clrlibonţ 'cuiul de lemn sau de tier, în capătul cîrligului cu care scot apă din fîntînă3 (viciu 26)
<  clrlig, cirliband 'bucată de lemn în formă de S, care se pune la un capăt al bîteî şi serveşte pentru a prinde vitele3 (dalametra)<cZ/*^.—Se zice şi coblanţ (şez. V 38).
      Clocimp (klocimp). Subst. m. sg. 'Un lemn pe care stă vîrtelniţa şi care poate fi compus din trei picioare3, numit încă (dame t. 140) fus, pop, stîrcîog, pociump, popiciu 'Am o cale ş-o ţin trei răstee3 -clocimpul ceacîrului, — Cele trei picioare ale clocimpului sînt ca trei răstee. et. : Cloambă+pociump (pociumb).
      Cocorat (kokorât). Adiect. 'Se zice despre un om sau femee prea înaltă3.
      'Inaltu,cocoratu, se vaită că î-a pierit satu3 -copacul.— Copacul e nalt, freamătul lui e ca un văitat, iar mulţimea păsărilor care se pun pe el e ca un sat.
      et. : Cuvîntul e probabil de acelaş radical cu cocoţai, cucuiat, coclrlă.
    •21553
10
- 146 -
      Comanac (komândk). Subst. eterog. PI. comanace. Acoperitoarea, capacul unul vas.
      ‘Bute pe bute, sus coadă de vulpe5 • comdnab'al la căldarea de iiert vinars, gor. 97.
      et. : Accepţiune metaforică a cuvîntului comanac 'o căciula împletită5 (dame t. 169).
      Corcîfi fkorcii). Subst. m. sg. Tufă (viciu 35, ţiplea 107).
      'Am patru fraţi şi împuşcă într-un corcW- ţîţile vacii. gor. 374.
      Comp. varianta ibidem 'patru fraţi puşcă -ntro- o tufă\
      Corăbiatu (korâbilăta). Subst. m. sg. art. Nalt ca o corabie (ca un catarg de corabie).
      'Plînge corăbiatu că i-a plecat satu5 - tufanul.
      Pentru înţelesul admis comp. cocoratu din varianta ad vocem.
      Coreţ (koreţ). Subst. eterog. PI. coreţe. Covăţică în care cad grăunţele în coş înainte de a trece între pietrele morii (hasdeu 838).
      ‘Am o gînscă şoaică boaică, cu grumazii şobîrloi, în clonţ cu nouă coreţe de orz5-moara. gor. 232.
      Corobană (korobănâ). Subst. fem. 'Gaură în trunchiul unui copac, provenită din putrezirea unei crengi uscate’
(PAMF1LE I).              ^
      'Am o căţea turbată, ţipă-ntr-o corobană uscată5 -scripca.
      Cosirişte (kosiriste). Subst. fem. PI.? Instrument pe care se ascute coasa;
      'Dela noi şi pări la voi, tot cuţite răscuţite5 - urma coasei pe cosirişte. gor. 383.
      et. : Cosire orvi coqsd-\--işte, comp. toporişte < topor, coderişte < coadă, ’ţ
      Cosişoară (kosisoât'â). Subst. fem. PI. neprob. Diminutiv dela coasă, instrument de tăiat Iarba.
      'Sub o dae de fîn două cosişoare, sub două cosişoare doi luceferei...5-părul capului, sprincenele, ochii. gor. 43.
- 147
      et.: Coasă-\- -işă -\- - oară.
      Coşare (kosăre). Subst. fem. PI.? Coteţ de vite.
      'Viţei mulţi într-o coşare şi toţi cu coadele- afară5 -lingurile în strachină. — 'Am o coşare cu caii negri şi cu coadele la vale5 - vîntul.
      et.: Comp. vsl. kosara, koSarla caula, croat. srb. kosara etable en clayonnage (Cihac).
      Coşăraş (kosârăs). Subst. m. sg. Coşer mic.
      'Am un coşăraş plin cu mieluţi albi5- [gura şi] dinţii. GOR. 132.
      kt. : Coşăr, coşer -\- -aş.
      Coştireaţă (kostireăţâ). Spbsţ. fem. PI. coştireţe. Coteţ de porci.
      ‘Am o purcicuţă vîjneaţă; cînd o prinzi de urechi, face fîşti în coştireaţă'-cheia. gor. 72.
      et. : Coşar (comp.coşare coteţ, ad vocem)-|-cotineafă.
      Cotargă (kotărgâ). Subst. fem. PI.? Coş, coşarcă, (viciu 27).
      'La cap furcă, la mijloc cotargă cu fîn, la şezut .sită5- vita. gor. 394.
      et. : Cotarcă idem (dame), un derivat prin -că dela cotar, comp. megl. cutar coşar.
      Coteîcuţă (koteikuţâ). Subst. fem. sg. Căţeluşă.
      'Coteicuţă neagră, tot cîmpul aleargă şi tot urdă face5-•coasa. sbiera, poveşti 320.
      et. : *Coteică dela coteiu, -(- -uţă.
      Coteîeş (koieies). Subst. m. Coteiu mic.
      'Cinel-cinel: coteleş de bordei cu trei picioare de cotei5 - pirostiile.
      et. : Coteiu -(- -aş.
      Cotruţă (kotruţâ). Subst. fem. întreb, mai ales la sg. 'Partea cea mai din fund a vetrii de foc5.
      ‘Tata se găvăzdeşte-n cotruţă şi băeţi-1 trag de p.. ,5 - opaiţul (găzuţa).—‘Şede baba în cotruţă şi tot lin-ge-un puiu de mîţă5-tigaia (tingirea), pamf. 34.
      et. : Din coteţ = vsl. kotiţi cella, mansiuncula (Cihac),
- 148 —
considerat ca un derivat prin-e/ dela cot-, s-a extras cotai care s-a derivat cotineaţă, coteneaţă, cotlrneaţă. —Din coteţ, prin epenteza lui r, s-a născut cotreţ, cătreţ 'coteţ de găini’ (viciu 36); iar din cotr- s-a născut cotruţă.
      Coţobănesc (koţobânesk). *Vb. refl. 'A se pune cu puterea: a se îndîrji’ (şez. II 224), 'a se zdrâvini, a se prea bizui pe puterile lui’ (şez. V 173), a-şi da aere, a se arăta grozav, a se burica.
      'Unu ară, doi se miară, patru se coţobănesc, unu face hîţa pîţa’-porcul [cu un rît, doi ochi, patru picioare şi codiţa], gor. 303.—Porcul şede dîrz pe cele patru picioare.
      et. : Coţobâe codobatură (marian, ornitologie I 327), comp. mă coţofânesc a-şi da aere, a se arăta grozav, a se burica (Coţofănire- a se gurguţa cineva unde nu merită. săghinescu 50) < coţofană, mă râţoesc se gendarmer < răţoiu, mr. ncucutedz 'a se încocoşa, a se aprinde ca un cucoş, a se fuduli, a ridica capul în sus cu mîndrie> (papahagi, pasme ar. 653 b), si ncucută 'prinse curaj, deveni îndrăzneţ’ (papahagi, ib), easte ncuoutat 'a fi ţanţoş ca un cucoş’ (papahagi, graîe ar. 111), si ncucută, 'deveni ţanţoş, se îndîrji ca un cocoş’ (papahagi, ib.).
      Crîng (krl'ng). Subst. eterog. PI. crîngurl. Dumbravă, pădurice.
      •'Două jumătăţi de blid într-o margine de cring1 -urechile, gor. 382. — 'Două spărturi de blid în margine de cring1- idem. şez VII 124. — 'La o margine de cring, două blăni de blid; lîngă două blăni de blid, doi luceferei; lîngă doi luceferei, o moară ferecată’ - capul cu părul, urechile, ochii, gura. gor 39. — Părul capului e ca un cring, comp. 'am o dumbrăviţă, sub cea dumbrămţă este o poeniţă...’ ‘am o pădurice, lîngă 'pădurice două poenice...’ - capul cu pă
      'Am un om mititel, f&ce gardul cuiâşăl1-acul gaster. Cuîbăraş (kuibâră's). Subst. m. sg. Cuibar mic.
      'In mijlocul lacului este cuibăraşul dracului’-buricul.
- 149 -
      et. : Cuibar-aş.
      Cuîu\(kuiuf). Subst. eterog.PI. cuiuţe.Cuişor,cuîu mic.
      'Am o lădiţă plină de cuiuţe* - gura [şi dinţi!], gor. 183. *
      et. : Culu-\--uţ.
      Cujmă (kuzmâ). Subst. fem. PI. cujme. Cuşmă, căciulă.
      'Pe din sus de sat cujma lui fîrtat’-luna. gor. 213.
      et. : Variantă a lui cuşmă, comR. cimilitura - variantă 'la marginea satului căciula fîrtatuluf. ibidem.
      Culion (kulion). Subst. m. sg. Comănac; coiffure des moines et des nonnes.
      'Mă dusei în pădure şi tăei un lemn, nici de o palmă nici de-un pumn, tocmai cum e lucru bun; • făcui două albii, două scînduri de pat şi-un culipn de popă’-ghinda. braş. 86.
      et. : Ngr. xoox.ot>X-.ov bonnet, capuchon (A. Philippide).
      Culme (kulme). Subst. fem. P]. culmi. Ruda, grinda, prăjina pe care se pun hainele în casele ţărăneşti.
      'Ştergărel vărgat pe culme-aruncat’-curcubăul. gor . 123.
      Cumaş (kumăs). Subst. eterog. PI. cumaşe şi cuma-şuri. Ştofă pentru rochii.
      'In vîrf cumaş, la poală gurelaş’ - pălăriia. gor. 275.
      et. : In vrom. cuvîntul însemna 'materie de mătasă pentru haine boereşti; ştofă, mai ales de mătasă, pentru rochii’ şi este turc. kumas 6toffe de soie (Şăineanu, Influenţa Orientală).
      Cumetriţă (kumetrifâ). Subst. fem. sg. Cumătră, în sens alintător.
      'Cumetrifa supărată, şede tot nepieptănată; cînd o piepteni, îi pică părul’-furca. pamf. 23.
      eţ.: Cumătră -\- -ifă.
      Curat (kurăt). Subst. m. sg. Lucru curat, sfînt.
      ‘Ţuguiul curatului în mijlocul satului’- bjserica.
P£MF. 17.
      Pentru înţeles comp. necuratu = dracu.
150
     Curvuiice (kurvulice). Subst. l'em. PI. curvulici? Curvă, în sens alintător.
     'Ţăndărică bradului, curvulicea satului’ - scripca. gor. 338. — Scripca cîntă ca o curvă.
     et. : Curvă -\~ulă -(- -iee.
     Curvuliţă (kurvuliţâ). Subst. fem. PI. ? Curvă, în sens alintător.
     'Aşchiuţa bradului, curvuliţă satului’- scripca. gor. 338. — Scripca cîntă ca o curvă.
     et. : Curvă -ulă -iţă.
     Dadă (dadă). Subst. fem. sg. Lele, termin familiar pe care şi-l adresează ţărancele unele faţă de altele.
     'Merge* dada pe cărare, patru mîni, patru picioare, patruzeci de unghioare’- femeia însărcinată, gor. 146.— 'Strigă dada din pădure şi gajgura din gaură’ - scripcarul şi scripca. gor. 340. — ‘Am o fată zdrenţuroasă, şi stă cu dada la masă’ - curechîul. gor. 128.
     De-a gemenea (de-a gemenea). Adv. Gemene.
     'Sunt de-a gemenea patru fraţi, toţi într-o cămaşă-mbrăcaţi’ - nuca. gor. 240.
     Desnin (desntn). Vb. tr. Rup, desfac!
     ‘Rădăcină - mpletucină, rar voinic ce te desnină’ -cartea, gor. 44.
     et. : Dezghin. Prefacera lui -ghin în -nin este datorită asimilaţiei ori influenţii verbului anin.
     Dezghin (dezgin). Vb. tr. Rup dela mijloc un lucru compus din două părţi, desfac.
     'Rădăcină plitocihă, rari voinici carî-o dezghină’ -cartea, gor. 44.       \
     et. : Variantă a \vx,dezbin-,. comp. cimilitura-variantă 'rădăcină-mpleticină, ales voinic o dezbina’, ibidem, din lat. *desbino, dela bini, comp. îmbin < *imbino, combino.
     Dihănoîu (dihânoiu)\ Subst. m. sg. Dihanie mare.
     'Prin sat trece-un dihănoîu cu cinci capete, patru suflete şi-o sută de unghii’ - mortul [dus de patru oameni]. gor. 230.
      et. : Dihanie -J- -oiu.
      Dihoniţă (dihoniţâ). Subst. fem.Pl. ? Păcorniţă, vasul în care se ţine păcura de uns carul.
      'Am o babă şî-un moşneag, hoarş în oala cu chiş-leagT-păcorniţă (dihoniţâ). gor. 274.
      et. : V ariantă a lui dohotniţă (ion creangă I 60) < dohot păcură.
      Dijghin (dizgin). Vl>. tr. = Dezghin.
      'Rădăcină pătrăcină, rar voinic care-o dijghină‘-cartea. gor. 44.
      et. : Variantă a lui dezghin.
      Dinţişor (dinţisor). Subst. m. Dinte mic.
      'Am o grebluţă cu cinci dinţişori, pe zi-mî trebueşte de-o mie de ori3- mina. gor. 224.
      et. : Dinte pl. dinţi -f- -işor.
      Dingă (dingo). Prep. De lîngă.
      'Mănăstire într-un picior, dingă obor5-ciuperca.
      et. : De lingă.
      Direg (direg). Vb. tr. îndrept, dispun, aranjez, aşez.
      'Ugu, ugu, uguţu, pela cur aducu-ţ-u, sac mac bagu-ţ-u, pe dindos diregu-ţ-u5- sabiia. gor. 326.
      Birjele (dirzele). Subst. fem. Pl. dela dirjâ' prăjină.
      'Pe o vale întunecoasă vine o babă grebănoasă, pela şele cu dirjele, pela buze cu sumuze, pela nări cu lumî-mînărî5- scripca. şkz. VII 122. — Coardele scripcii sînt ca nişte dîrjele.
      Dirmoiu (dirmoiu). Subst. m. sg. 'Ciur de piele cu găuri mari pentru cernutul sămînţiî de cînipă5.
      Ziua tava şi noaptea dirmoiu5- cerul. pamf. 20.
      et. : Dirmon idem = mediogrec Spop.dvi, Spop.um grand crible, vannette, cribrum (Cihac), simţit ca derivat prin -on, comp. piroi (u) cuîu mare (ciobanu-pleniţa, cîntece, glos.) < piron.
      Dodă (dodâ). Subst. fem. sg. 'Lele, nană5 (viciu 40 b).— 'Lele., ţaţă5 (pamfile II).
— 152 —
      'Merge doda pe cărare, patru mim, patru picioare, patruzeci de unghişoare’- femeia însărcinată, gor. 147.
      Doldorat (doldorăt). Adiect. Plin, umplut.
      'Dedesupt crăcănatele, deasupra hop şi doldoratele’-pirostiile şi ceaunul.—Ceaunul este plin cu apă şi făina, din care se face mămăliga.
      et. : Doldora idem.
      Dovlecel (dovlecel). Subst. m. Dovleac mic.
      'într-un dovlecel vorbesc maţele în eP- casa.” gor. 47.
      et. : Dovleac-)--el.
      Dovlete (dovlete). Subst. m. PI. dovleţi. Dovleac, bostan.
      'Gheme strînse, funii întinse’- dovleţii.
      Drăniţită (drâniţită). Adiect. fem. Acoperită cu draniţă.
      ‘Urcă-o mîţă potcovită pe o casă drâniţită- luna. gor. 210.
      et. : Draniţă -f- -itd.
      Drugă (drugă). Subst. fem. PI. ? Ştiulete (dame t. 63).— 'Băţ întrebuinţat la torsul lînii’ (grigoriu-rigo, medicina pop. II 30 b).
      'Ce e lungă cît o drugă, şi de groasă cît o ceapă, şi nechează ca o iapă?’-coţofana (ţarca). gor. 108.
      Dudă (dâdâ). Subst. fem. sg. Grasă, zdravănă.
      ‘Merge duda pe cărare, patru ochi, patru picioare, patruzeci de unghişoare’- femeia însărcinată.
      et. : Comp. mr. dodă '‘grăsună’ (mihăileanu), franc. dodu gras, potele.
      Dungat (dungat). Adiect. Cu dungi, în dungi.
   ' 'Pe-o vale dungată, mergi, o bagi uscată, o scoţi udă bine, te uiţi după ţine, din vîrf curge apă, pămîntul de-adapă’- cînipa. gor. 57.
      După (după). Interj:, Se întebuinţează repetat. Exprimă zgomotul produs atunci cînd calci puternic pe nişte podele.
      Dupa-dupa pe podele, tata ursu după dînsu’-calul şi căruţa, gor. 37.
      et. : Variantă a lui dup, despre care am vorbit sub II 6 a 2 3, şi care, împreună cu dupac lovitură de pumn,
— 153 —
dupăcesc lovesc cu pumnul, zdup Interj, care exprimă zgomotul produs de un lucru care cade, mr. zdupunesc trîntesc la pămînt, reprezintă pe vgrec. §057:0? bruit d'une chose qui tombe, bruit, Soojcsw faire du bruit surtout en tombant, tomber.
      Durdă {dur dă). Adîect. Fem. dela durd. Grasă, zdravănă.
      'Durda groasa jjmple |casa’- lumina, şez. VII 104.
      et. : Qurd < *dudur < *dud, dudă idem (v. mai sus).
      Făcătură (fâkâturâ). Subst. fem. sg. Lucru făcut.
      'Cireş înflorit, şerpe- ncolăcit, poruncă de Domn, făcătură de om’- mănăstirea, braş. 235.
      et. : Fac.
      Făgaş {fâgăs). Subst. eterog. PI. făgaşurl. 'urma adîncă a carului în noroîu’.
      'Ce-i alb ca caşu, negru ca făgaşu, şi lung ca drugu’-coţofana.
      et. : Variantă a luî văgaş = ung. vâgăs orniere.
      Fărfălogoasă (fârfâlogoăsâ). Adîect. fem. Flendu-roasă, ferfeniţoasă.
      ‘Am o babă fărfălogoasă, şede cu bqerii la masă’-curechîul. gor. 127.
      et. : Fem. dela fărfă,logos = ferfelegos idem, v. maî jos felegos.
      Fedeu (fedeu). Subst. eterog. PI. fedee? Capacul dela oală (gor. 146 nota 2).
      ‘Am un frate cu buricul în spate’-fedeul. gor. 146.
      et. : Ungur, fedo idem.
      Felegos {felegos). Adîect. Flenduros, ferfeniţos.
      'Popa felegos mînă porcii în jos’, 'Petrea felegos mînă porcii în jos’- pieptenele, gor. 285.
      et. : Scurtare din ferfelegos<fferfenigos<Jerf enipx.
      Feleleu (feleleu). Subst. eterog. PI. felelee. Cal de călărie?
      'Am patru felelee, se gonesc şi nu se ajung’-roatele.
      et. : Ungur, felullo Steigepferd (A. Philippide).—Dacă cuvîntul are intr-adevăr înţelesul pe care i-1 atribui —
- 154 —
Tuţescu, care mî-a comunicat această cimilitura nu ini-a putut da nicîo informaţie cu privire la cuvin tul nostru —, atunci forma felelee trebue înţeleasă ca provenind din *felelei.
      Felioară (felioară). Subst. fem. PI. felioare. Felie mică.
      'Felioară de caş, cu sare presărată, miercurea mîncată’-rîdichea. gor. 315.
      et. : Felie -\- -oară.
      Feliuţă (feliuţă). Subst. fem. PI. feliuţi. Felie mică.
      'jFeliuţă de pepene, trece prin crăpătură răpede’-suvelca. gor. 362.
      et. : Felie -f- -uţă.
      Ferfeleaga (ferfeleaga). Subst. fem. sg. art. Penis.
      ‘Umflă-mi-se, gîmfă-mi-se, ferfeleaga scoală-mi-se’-perja. pamf. 28.
      et. : Comp. berbeleaua idem.
      Ferfeniţos (ferfeniţos). Adlect Rupt, zdrenţăros, flenduros.
      'Am o găină ferfeniţoasă, şede cuboeriî la masă1-curechlul. gor. 126.
      et. : Ferfeniţă -f- -os.
      Ferişor (f erisor). Subst. eterog. PI. ferişoare. Fler mic.
      'E cam lung şi are două coarne şi două ferişoare5 -plugul, gor. 300.
      et. : Fer + -işor. Cele două ferişoare sînt fierul mare {fierul lat, brăzdarul) şi fierul lung (cuţitul), v. DAME T. 35.
      Feştelie (festelie). Subst. fem. sg. Feştelitură.
      'Feştelie pe poliţă, feştelie sub poliţă1 - sfredelul. gor. 343.— Cînd sfredeleşte, sfredelul produce feştelitură.
      et. : Feştelese -\- ăe.
      Fler (fier). Subst.) m. sg. 1. Cătuşă, căpcană de prins şoareci.                \
      ‘Obiliţă tătărască; \cine-o ghici, să se zgîrcească’ -fierul de prins şoareci' (cătuşa), şez. VII 101.
      2. 'Căpcană de prins păsări’.
- 155 -
      'Am o găină cu gheb în spate; cînd puî mîna să-l eî, dă cu cîocu' -fierul de prins păsări.
      et. : Fier, cu schimbarea înţelesului prin metonimie (s-a luat materna pentru lucru).
      Firfiric (firfirik). Subst. m. Puişor, monedă austriacă de argint, foarte mică, în valoare de cinci creiţari sau cincisprezece parale, întrebuinţată la noi pănă pela 1868.
      'Am o casă mică, de tot mititică, cu pitici, cu firfirici ; ziua cîntă, noaptea cîntă, n-are nicidecum astîmpăr’ -ceasornicul, gor. 70.
      et. : *Firfaric = germ. funf cinci -f- -ar -ic. Firistrăd (firistrâ'u). Subst. eterog. PI. firistrăe. Fe-restău; scie.
      'Firistrău, trece părău’- şerpele. gor. 363. et.: Variantă a cuvîntuluî feresău — ung. furesz. Fîntîniţă (finUniţâ). Subst. fem. PI.? Fintînă mică. 'Am o fintîrdţă largă plină de petricele albe’-gura [şi dinţii], gor. 183.
      et. : Finiinâ -(- -iţă.
      Fîrticăit (fîrtikâit). Adiect. Tăiat.
      'Opt opintite, şepte firticăite, înaintea lui Musteaţă gălbere găOază’- plugul, gor. 297. — Opt boi, şepte tînjăli; coarnele plugului (ţinute de Musteaţă) formează o crăpătură de parcă-î o găoazâ,
      et. : Sfirticăii, dela sfirtec.
      Fîsca (fi'ska). Subst. fem. sg. art. înţelesul?
      'Vine gîsca dela fisca, cu aripa mototol, cu ciocul făcut pistol’ - scripca. braş. 217.
      et. : Comp. husca din varianta ad vocem.
      Flenderos, flenduros (flenderos, flenduros). Adiect. Rufos.
      'Am o fată flenderoasă, toţi boerii o trag la masă’ -strugurele de poamă. gor. 359. — 'Am o babă flenduroasă, toţi boerii o trag la masă’-curechîul. gor, 127.
      et. : Sas flinder, flander ganz zerfetzt -|- -os (I. Borcia, Deutsche Sprachelemente, în Jahresbericht X).
- 156 -
      Flocoşel (flokosel). Adîect. m. Flocos, în sens alintător.
      'Flocoşel, rotund, se bagă pănă-n fund1 - căciula. pamf. 18.
      et. : Flocos pl. flocoşi -)- -el.
      Florean (florean). Subst. m. sg. Nume de bou.
      'Unde Florean se hodineşte, iarbă bună nu maî creşte’-focul. gor. 152.
      Pt. : Florii -)- -an, adică ‘bou născut în ziua de Florii5.
      Floţocos (flotokos). Adîect. Flocos.
      ‘Ese moşul din răgoz, mititel şi floţocos5 - păpuşoiul. gor. 276.
      et. : *Flocotos <' floc -f- -ot -(- -os.
      Fluerător (fluerător). Subst. m. Care flueră, care cîntă din fluer.
      ‘Tata lungul, mama lata, nenea fluerătorul’- vatra coşul şi fumul. gor. 1p7.
      et. : Fluerat-\--or. Pentru înţelesul cuvîntuluî comp. 'mama lată şi tata gros cintă-n flueraş frumos5 - coşul şi fumul, gor. 107.
      Fluerătură (fluerătură). Subst. fem. Persoană care flueră, năucă.
      'Tata lungul şi mama fluerătură’ - coşul şi fumul. gor. 107.
      et. : Vb. fluer. Pentru înţeles comp. flueră-vlnt. — Cuvîntul e un subst. de felul lui strtmbdtură grimacidre (abstract pentru conpret).
^ Fluericîu (fluericu). Subst. m. Fluerător, care cîntă din fluer.
      'Mama lata, tata grosul, frate-meu fluericîu’ - coşul, vatra şi focul. gor. 107.
      et. : Fluer-\-icih.
      Fulăî (fulăi)'. Adiect. m. Pl. dela fulău fudul.
      'Unu ară, doi se mîară, doi fulăi, patru umblăi ş-un fîţai-fîţai5 - porcul [cu un'^rit, doi ochi, două urechi, patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
      Că fulăi se rapoarte la urechi, comp. varianta 'patru
— 157 -
proptite şi două ciulite, un opintitor şî-un făscălitor’, gor. 303.
      Fulg (fulg). Subst. m. Pană uşoară fcare acopere partea de dedesupt a corpului păsărilor; duvet.
      'Ce trece prin apă şi talazuri nu fact?-fulgul. gor. 157.—'Am o gîscă pe apă şi cu fulgii în pădure’ -co-rabiia. gor. 100.      *
      Fund {fund). Subst. eterog. PI. funduri. Şezut.
      'Mucinica graba încunjură dumbrava, cîuştî în fund la Sa va’ - albina, gor. 9. — 'Ce merge pe drum cu ţan-dura-n fund?-coţofana, gor. 109.—'Cap de vultur, zvîc la popa-n fund" -găleata, gor. 170.
      Fuscîor (fuscor). Subst. m. PI.? Fus mic.
      'Ce-i subţire ca fuiorul şi e lungă ca fusclorul? -ploaia, gor. 296.
      et. : Fus -j- -clor ori fus + -mc -+- -lor.
      Fuştă {fustă). Subst. fem. Pl.fuşte. Fustă, jupă, jupon.
      'Pusei chila-n poliţă, fuştele sub poliţă’ - painjenul. gor. 274.
      Gabgaliţă {gdbgaliţă). Subst. fem. sg. înţelesul?
      'Am o pădurice, sub pădurice două brăzdiţe, sub două brăzdiţe doi şoîmuşori, sub şoimuşori sucală cufurită, sub sucală cufurită moară gorgăită, sub moară gorgăită gabgaliţă' - părul capului, sprincenele, ochii, nasul cu mucii, gura, bărbiia. gor. 41.
      Gară {gară). Subst. fem. PI. ? Streşină?
      'Săracu ca racu, vara mult bine face, Iarna sub gară zace’ - meliţa. viciu 45 a. — Cuvîntul însamnă «probabil straşină, căci în ghicitură se înţelege meliţa, care iarna stă sub straşină».
      Gază {gază). Subst. fem. sg. Lampă.
      'Burduhoasa umple casa’-gaza. şez. VII 102.
      et. : Gază=formă populară pentru gaz (metonimie: s-a luat conţinutul pentru continent).
      Găgăuţă {gâgâuţă). Adiect. m. şi fem. 'Prost, nesăbuit’.
— 158 —
      'Am o mîţă găgăuţă, şi din coadă na tăîcuţă, na tăîcuţă’ - cîntarul.
      Gălbere, ghelberî {gălbere, gelberl). Adîect. fem. sg. Puturoasă.
      'Opt opintite, şepte fîrticăite, înaintea lui Musteaţă gălbere găoază’- plugul. gor. 297.— 'Cinci ţipători, doisprezece opintitori, la gaură ghelberî găoază’- plugul. şez. VII 121.
      et. : Comp. albanez kel'p articulat kel'bi purolu, kel'p, kaVp fac să putrezească, kel'bem, kal'bem put, putrezesc, kal'bâtâ putred, puturos, keVbâ.şoh fac să miroase, kel'bâsirâ, kal'b murdărie.
      Găle (gâ'le). Subst. fem. PI. neprobat. Nucă.
      ‘Neagra besc, gdlea esc’-mămăliga, gor. 221.
      et. : Lat. galla galle, noix de galle, de unde am căpătat un *gală pl. gălî. Din pluralul găti s-a făcut apoi singularul analogic gale. Cuvîntul ar putea fi explicat şi ca un derivat imediat dela un verb perdut * galeşe produc nuci, derivat din acelaş galla, după cum şir este un derivat imediat dela verbul înşir şi acesta din series (v. Arhiva din Iaşi XIX 40). Pentru găle—nucă comp.' 'cioara besă, goga esă’-ceaunul, gor. 72, unde gogă = nucă (proaspătă fără coajă verde), v. mal jos.
      Gătejele (gd,tezele). Subst. fem. pl. Găteje mici.
      'Două lemne hodolemne, ş-un braţ de gătejele"- scara.
      Găvană (gâvănâ). Subst. fem. Pl. găvane. Scobitură, lucru scobit.       :
      'Dedesupt blană, deasupra găvană, dinainte ..., şi ■dinapoi sulă’^broască ţestoasă.
      et. : *Găuănă ==• *gava, cava -f- -ană. Pentru v < u < v v. numeroase exemple în Arhiva Iaşi XVIII 38-40.
      Găvăzdesc (gâvâ jdesk). Vb. reflex. A se ghemui undeva, a se ascunde.
      'Tata se găvăzd&şte-n cotruţă, şi băeţi-1 trag de p...’- opaiţul (găzuţa). — Spre a nu se stinge opaiţul, fitilul său de petică i se tot trage în sus cu acul.
— 159 —
      et. : *Gâvădzesc < gâvoadză, găoadză = *gava -|--dză, propriu zis 'pun în gaură, ascund în gaură3, comp. mr. nguvedz 'a sta în gaură, a sta închis în cameră, a trăi retras5 (dalametra) < guvă gaură, nguvat adîect. ‘în gaură, închis în casă, retras5 (ibidem).
      Găzuţă (găzuţă). Subst. fem. PI. gâzuţe. Opaiţ.
      Tata se găvăzdeşte-n cotruţâ şi băeţi-1 trag de p...5-opaiţul (găzuţă).
      et. : Gază -uţă, comp. cu acelaş sens dr. gaz-orniţă, apoi mr. gazlu 'un fel de opaiţ5 (pap. ut. ar. 374).
      Genune (genune). Subst. fem. PI. genuni. 'Ştîoalnă, apă adîncă şi lină; genune au numai apele mai mari, precum e Bistriţa5 (şez. II 24 a).
      'Bolbuc în genune, trosc peste pădure5 - curcubăul. •gor. 123. — 'Rage rujana din pădure şi cerbana din genune şi taur dela faur5 - scăpărătorile (iasca, cremenea, amnarul). ■gor. 330. — 'Rag gloelele în genuni, pădurenele în pădurî5-apa şi vîntul. gor. 16.
      et. : în Ţinutul Oaşului genune, gerune însamnă 'vîrtej de apă, locul unde se învîrteşte apa5 (candrea, oaş 50 a). Cuvîntul este deci un derivat dela geană = lat. gena obraz, pleoapă pl. genae obraji, pleoape, ochi {propriu zis cavitatea ochilor). Pentru o asemene numire metaforică comp. ochiu tourbillon dans une riviere (dame).
      Ghelbuîa (gelbuia). Adiect. fem. sg. art. Puturoasa.
      'Opt împingătorî, doi fluerătorî, ghelbuia gogoaşă înaintea lui Musteaţă - plugul, gor. 297.
      et. : Variantă a lui gălbere, ghelberi idem, despre care v. ad voces.
      Ghemuşor (gemusor). Subst. eterog. Pl. ghemuşoare. •Ghem mic.
      'Am două ghemuşoare; cit le-arunc, atîta se duc5-«ochii. gor. 248.
      et. : Ghem-\--uşor.
      Ghimte (gimte). Subst. m. Pl. ghimţi. Dinte.
160 -
      'La o casă cu trei răchiţi este-o fată cu trei ghimpi7 -grebla, gor. 179.                   :
      et. : Variantă dialectală a cuvîntului dinte.
      Ghionoae (gionoăey Subst. fem. Căţărătoare, ciocă-nitoare.
      'Suliţă pestriţă, caragea de os’ - ghionoaia. gor. 178. et. : Formă femenină de la ghionoiu, ghionoiu idem <.ghion idem (mihaileanu), despre care de obiceîu se crede a fi de origină onomatopee (v. de pildă Martin Hiecke, Die Neubildung der rumănischen Tiernamen, în Jahresbericht XII).
      Ghiţică (giţikâ). Subst. fem. PI. ghiţele. Viţică.
      'Am o ghiţică încărcăţică şi o duc de coadă la poeţică’ - lingura, gor. 203.
      et. : Formă dialectală a lu! viţică.
      Gîoică (goikâ). Subst. fem. PI. gioele. Nume de vaci. 'Rag gioelele în genuni, pădurenele în păduri’-apa şi vîntul. gor. 16.
      et. : Gioi = Joi, propriu zis 'vacă fătată-ntr- o Joe\ Girbineaua (girbinedua). Subst. fem. sg. art. Penis. 'Umflă-mi-se, îngîmbă-mi-se, girbineaua scoală-mise dă-i, dă-i, şi n-ai ce-i face5- cimpoiul. — Ţirloaia, fluerul dela cimpoiu, cînd se umflă e ca girbineaua.
      et. : *Birbineaăa = b-rebeneaua idem, v. ad vocem. Giumînare (gumlnăre). Subst. fem. PI. giuminări. Prăjina dela fîntîna cu cumpănă.
      'Căpăţînă de vultur bustubuc la popa-n cur; preoteasa fuga fuga ca să vază ce-a intrat popi-n găoază5 - ciutura şi luminarea puţului (giuminarea).
      et. : *Gimănare gemănare 'lemn cu două ramure gemene’ (viciu 45, b),<lat. *geminaria, dela geminus geamăn, fiindcă prăjinîji dela cumpănă este compusă din două bucăţi (v. dame t\ 179). viciu 45 b dă gearmăn 'furca dela fîntînă’. După dame t. 9 gemanările sînt cele două beţe la car prinse de osiîa de dinapoi şi de inima carului. — Pentru prototipul admis comp. strămurare bold
- 161 —
< *stimularia, dela stimiilus. — Prefacerea lui gi-'m giu-este datorită unul fenomen de asimilaţie (anticipare asupra sunetului următor), comp. şi cîucoare (sevastos, cînt. mold. 271,319,321) = cicoare (lat. cichoreum), Uungură (viciu 57 b) = lingură (lat. lingula).
      Gîlgănuşun (gilgânusuri). Subst. fem. pl. Gălbănuşuri.
      'Am un copaclu ou 12 stîlparl, în toată stîlparea 4 crengi, în toată creanga 1 cuib, în tot cuibul 7 ouă, în tot oul 24 gilgănuşurV- anul. gor. 13.
      et. : Gălbdnuşuri ~ pl. dela gălbânuş jaune d’oeuf.
      Gîmbîeta (gimbieta). Subst. fem. sg. art. Penis.
      'Umflă-mi-se, gînfă-mi-se, gimbieta scoală-mi-se3-fasola. gor. 139.
      et. : Particip dela ingîmb excit, irit, umflu (v. mal jos), propriu zis 'iritată1.
      Gînf (jgVnf). Vb. intr. Umflu, excit, irit.
      'Umflă-mi-se, ginfă-mi-se, ferfeleaga scoală-mi-se3-perja (pruna), pamf. 28.
      et. : Variantă a lui ginflu idem, v. ad vocem.
      Gînflu {ginflu). Vb. intr. Umflu, excit, irit.
      'Umflă-mi-se, ginflă-mi-se, dăi dăl dăî, şi n-al ce-I face3- cimpoiul, gor. 74.
      et. : Lat. gonflo = conflo souffler, exciter.— Verbul ginflu îl găsesc şi într-un descîntec: «nu umfla, nu gimfla, nu obrinti, nu orbălţi» (şez. VI 99).
      Gîrbesc (girbesk). Vb. intr. Latru.
      'In pădure naşte, în pădure creşte, vine-acasă şi girbeşte'- meliţa, meliţolul. gor. 225.—viciu 45 a.
      Pentru înţeles comp. variantele 'în pădure naşte, în pădure creşte; cînd vine în sat, se îa de lătra,t\ 'într-o vălceluşă latră-o căţeluşă3, ibidem.
      Gîtlan {gitlăn). Subst. m. Pl.? Gît.
      'Am o raţă şolbîrlaiţă, cu gitlanul şolu bîrloiu3-scripca. gor. 339.
      et. : Giltan = girtan gît.
      Gîţă (gVţâ). Subst. fem. Pl. giţe. Baeră.
21552
H
— 162 -
      'Am o fată, stă cu giţeleîn cuîu acăţată’-plosca. gok. 294.
      Globuşor (;globuşor). Subst. m. sg. Glob mic.
      'Un globuşor de aur joacă pe-o piele de taur’-soarele.
      et.: Glob-{--uşor.
      Goflă (gogă). Subst. fem. PI. neprob. 'Nucă proaspătă fără coajă verde5 (pamfile 122 b).
      'Cioara besă, goga esă5-ceaunul, gor. 72.
      ei\ : Comp. gogesc 'desfac coaja verde depe o nucă coaptă5 (pamfile 122 b).
      Gogonată {gogonată). Adiect. fem. Umflată.
      'Cinci în brîncl, gogonata înainte5- [degetele mînil şi] oalele [la foc], gor. 272.
      et. : Gogon umflătură (dame)-]--at.
      Gogoneaţă (gogoneaţă). Adiect. fem. Umflată.
      'Am o casă gogoneaţă, învelită cu verdeaţă şi-năuntru pul de ţigani5-harbuzul, gor. 185.— 'Gogoneaţa de purcea, fugi d-acila, vino-ncoa5-perila. gor. 279.
      et.: Gogon umflătură (dame)-{- -eăţă (fem. dela-el).
      Golăşel (golăsel). Adiect. Gol, descoperit, în sens alintător.
      ...'Cîte 24 de pul golaşei’-24 de cîasurl. gor. 13'.
      Golumb (golurnb). Subst. m. PI. neprob. 'Un fel de aţă5.
      'Mal subţire ca golumbul (un fel de aţă), şi mal nalt ca turnul5-ploaia, sima.
      et. : Variantă a cuvîntulul golundşiret, baeră, cordea (Vecină, de-ţl pare rău că şed cu feciorul tău, na golund din părul mleu şi-ţi leagă feciorul tău. ţiplea, floarea darurilor II 507 b), din ungur, galand cordea.
      Gorgăită {gorgâitâ). Adiect. fem. Găurită, bortită.
      'Am o pădurice, sub pădurice două brăzdiţe, sul:) două brăzdiţe doi soîmuşorî, sub şolmuşorl sucală cufuvită, sub sucală cufurită rfyoară gorgăită, sub moară gorgăită gabgaliţă5- capul, sprincenele, ochii, nasul cu mucii, gura, bărbila. gor. 41. — Giira e ca o moară, fiindcă vorbeşte necontenit, comp. moară hodorogită = persoană care vorbeşte întruna vrute şi nevrute; gura e o gaură.
— 163 —
      kt. : *Gorigă, *gâurigă < gaură + -igă, comp. gorgane 'gropi5 (viciu 47) < *găurigane < *g dur igă -j- -ane.
      Grămăjue (grâmâzue). Subst. fem. PI. grămăjui. Grâmăgioară, grămadă mică.
      Grumâjue-ntre călcîe; cine-o ghici, a lui să fie’-ex-crementul.
      et. : Grămadă pl: grămezi -f- -ue.
      Grebăluţă (grebăluţă). Subst. fem. sg. Grebluţă greblă mică.
      'Am o grebăluţă cu cinci dinţişori, pe zi îmi trebue de-o mie de orf-mîna. famf. 26.
      et. : Variantă a lui grebluţă.
      Grebluţă {grebluţă). Subst. fem. Pl. ? Greblă mică.
      'Am o grebluţă cu cinci dinţişori, pe zi-mî trebueşte de-o mie de ori5- mina. gor. 224.
      et. : Greblă -uţă,
      Grebuliţă (grebuliţâ). Subst. fem. sg. Greblă mică.
      'Am o grebuliţă cu cinci dinţişori, pe zi îmi trebue de-o mie de ori’-mina. braş. 70.
      et. : Formă epentetică ori analogică din grebliţă.
      Grindar (grindăr). Subst. m. sg. Grinda casei.
      'Sunt douăsprezece, sau şi mai multe, ori şi mai puţine, surori, şi toate dorm pe-un căpătâi u5- podelele pe grindar. gor. 300.
      et.: Grindă idem-)- ar.
      Gruid (gruiu). 1. Subst. m. Pl. ? 'Copac tînăr, supţirel Şi drept5 (şez. V 76).
      'Alunul ţine graiul, graiul ţine balta, balta ţine gloata5- butea (polobocul)., gor. 35.
      Pentru înţeles comp. varianta 'alunul ţine gorunul, gorunul ţine gloata, şi gloata ţine balta5, ibidem.
      Gruîd {gruiu). 2. Subst. m. sg. Pl. ? Deal.
      'Casa griului, în vîrful gruiuluV- şura morţilor, gor. 366.
      Grumaj {grumaz). Subst. m. sg. Grumaz.
      ‘Lupi între-un grumaj, ghici ce e?5- desagii.
- 164 —
      et. : Singular analogic după grumaji = pl. dela grumaz.
      Gulerat (gulerât). Adîect. Se spune despre animalele care au de jur împrejurul gîtuluî o dungă colorată de o culoare deosebită de restul corpului, de obiceîu albă.
      'Am o ţarcă guterată, aleargă-o cîmpie toată şi drumul nu-1 poate trece1-coasa. gor. 151. et. : Guler.
      Gungulica (gungulika). Adîect. fem. sg. art. Cea care gunguneşte.
      'Gungulica fierbe pere, motoloîu vine şi cere; gungulica nu se-ndură, motoloîu vine şi-î fură1-cloşca şi motanul. TEODORESCU. POEZ. POP. 222 b.
      et. : Gungunesc roucouler.
      Gurelaş (gurelăs). Subst. m. sg. Guleraş.
      'In vîrf cumaş, la poală gurelaş'- pălărha. gor. 275. et. : Guleraş — diminutiv dela guler. — Poala pălăriei e ca un guleraş.
      Gurguîoţat (gurguîoţat). Adîect. Ridicat, înălţat.
      'în dealul gurguîoţat ferbe-o oală cu păsat1- furni-nicarul. gor. 166.
      et. : Gurguiă -j- -oţ -p -at.
      Gurguţat {gurguţat). Adîect. Ridicat, înălţat.
      'Pe dealul cel gurguţat ferbe-o oală cu păsat1- furnicarul. gor. 166. —'Pe dealul gurguţat şede moşu-mflat1-stogul. gor. 358.
      et. : Particip dela gurguţ.
      Halîup (halîup). Subst. m. sg. Umblătoare.
      'Ese ţimţurugul din halîup cacancea şi-întreabă de clopoţel: acasă e zgrepţoşel?'-şoarecele şi mîţa. gor. 292.
      et. : Hale 'umblăţoare, privată1 (dala metr a) -|- -op. Prefacerea lui o în u (poate fi datorită analogiei unor cuvinte ca chiup.
      Handraboarcă (handraboărkâ). Adîect. fem. sg. = Bandraboarcă.
      'Am o vacă handraboarcâ, pela pîntece cu des-cîntece, pela şele cu mărgele’ - cobza. pamf. 21.          •
      Hara (hară). Subst. m. sg. Afurisit, blăstămat, cuvînt de ocară despre vite şi cai.
      'Ţup ici, ţup colea, hi hară' - puricele. gor. 310.
      et. : Hardm idem (=cuman haram illicitus, Şăi-neanu, Infl. Orient. II 207).— Puricele e ca un animal care sare, comp. varianta 'am un bou negru; unde sare, urmă n-are, unde paşte, se cunoaşte1, ibidem 308.
      Hastie (hastie).: Subst. fem. PI.? Aşchie.
      'Hastiia bradului, curva satului’ - dimerliia. gor. 131.
      et. : Variantă a lui aşchie, comp. varianta ‘aşchiia bradului, frumoasa satului’, ibidem.
      Haţ (hăţ). Interj. Exprimă o zmuncire, o apucare bruscă.
      'Am o găină buhuiată, în cămară încuiată; cînd o descuiu, haţ cu mîna de cucuiu’- lăcata. gor. 194. — 'Sus botă, jos botă, şi la mijloc haţ aşa’-cîntarul. gor. 60.
      et. : Comp. înhaţ, înhăţ apuc, iau brusc ceva.
      Hămată (hâmătâ). Adiect. fem. sg. înhămată.
      'Am o căpră albă, hămătă de coadă’-acul. orăşanu.
      et. : Ham -f- -at.
      Hărnicel (harnicei). Adiect. m. sg. Harnic, în sens alintător.
      'Am un băet harnicei, mai lungă-i coada decît el’-acul. pamf. 15.
      et. : Harnic -el.
      Hăştiuţă (hâstiuţâ). Diminutiv dela hastie, aşchie.
      'Hâştiuţă încărcată, ţuştî în poiată’-lingura cu care mînînci. gor. 203. — Lingura e ca o aşchie si stomahul, în care se introduce mîncare, e ca o poiată.
      Hăt (halt). Adv. Intr-adevăr, cu totul, foarte.
      'Am o babă hăt detreabă; cînd o trag de buric, face ţuvlic’-uşa. gor. 386. — Uşa e ca o babă; cleampa ei ca un buric; ţuvlic exprimă sunetul pe care ea-1 produce cînd se deschide.
— 166 —
      et.: Ungur, hat ainsi, de meme, par consequent (Cihac).
      Heşteleu (hesteleu). Subst. m. sg. Heleşteu.
      ‘Turtă lată în covată, heşteleu în curul tău’- moara. pamf. 26.
      et. : Metateză din heleşteă, comp. varianta 'turta mea pe turta ta, eleşteu în curul tău5, şez. VII 118.
      Hodrobeţe (hodrobeţe). Subst. fem. pl. Bucăţi de lemn lungi şi groase.
      'Am două reţe hodrobeţe, celelalte mărunţele5, 'am două reţe hodrobeţe, celelalte mai măreţe5- scara. gor. 329.
      et. : Hodorogesc -f- durabeţl 'bucăţi de lemn lungi şi groase5 (şez. II 227). Durubeţt este el însuş o contaminare din drugbeţe (= pl. dela băţ). — Scara este compusă din doi drugi verticali străbătuţi la intervale egale de beţişoare orizontale (fuştee).
      Hohoho (hohoho). Interj. = Ho, exprimă oprirea.
      'La un capăt hotîotio, şi la unu hohoho, şi la mijloc fîutî5- furnica.
      Furnica a fost cimilită din punct de vedere a mişcării pe care o face cu capul şi coada atunci cînd umblă: cu capul umblă hotiotio, adică hututuiu năuc, zărghit (v. hututuiu) şi cu coada se opreşte.
      Holboană (holbdânâ). ^Subst. fem. Pl. holboane. Bulboană.
      ‘Inelul Doamnei în fundul holboaneV - soarele, şez. VII 123. — Soarele e, ca un inel; cerul ca o bulboană.
      et. : Variantă a lui bulboană, comp. hilboani 'o adîncime unde, apa se învîrteşte şi clocoteşte5 (şez V 93), holboaci 'bulboană, săpătură în albiia apei5 (şez V 99), din lat. voloo rouler, faire tourner, enrouler.
      Horă (horă). Subk. fem. Pl. hori, dar şi hoare. Dans naţional.         \
      'Mic cît fusei, din patru fluere zisei; dacă murii, în hoare jucaf-boul. gor. 29. — Cele patru fluere sînt flue-
— 167 —
rele picioarelor; clin pielea de bou se fac opinci, cu care' Romînul se-mbracă şi fireşte la petreceri joacă.
      Hotîotîo (hotiotio). Adlect. m. sg. Hututulu.
      ‘La un capăt hotiotio, şi la unul hohoho, şi la mijloc fiutî5 - furnica.
      et. : Variantă a lui hototo, v. mal jos.
      Hototo (hototo). Adlect. m. sg. Hututulu.
      'La cap hototo, pela pîntece cu descîntece5 - cobza. GOR. 92.
      et. : Variantă a lui hututuiă ‘zărghit; prost, surd şi cam cu totul5 (şez. V 100). Prefacerea lui u în o este datorită etimologiei populare cu 'ho şi tio\ comp. ii hu-tutui = nu mai vorbeşte dulce, ci tot ho şi tio (şez. IX 149). — La capul cobzei degetele care apasă coardele umblă hututulu. — Comp. şi hurtutu.
      Huciu (hiicu). Subst. eterog. PI. huoiuri. Desiş de copaci foarte tineri în care predomină alunul.
      ‘în huciu sunt născută, în huciu sînt crescută; acasă sunt adusă, ţigancă sînt pusă5 - cocîova. gor. 92. — Cociorva se face dintr-o nula ruptă din huciu; din cauza arsurii cociorva e neagră ca o ţigancă.
      Hudumac (hudumăk). Subst. m. sg. PI.? Penis.
      'Umtlâ-mi-se, gînfă-mi-se, hudumacu scoală-mi-se5-cimpoiul.
      et. : O accepţiune metaforică a cuvîntulul hudumac 'o scurtătură de lemn, un băţ mic5 (Moldova) < hudu-leţ -)- ciomac (ciomag).
      Hulbură (hulbură). Vb. intr. = Bulburâ din varianta citată sub boldur.
      'Buturugă hulbură, şede-n cur şi tulbură5 - putinelul şi laptele, braş. 9.
      Hurduleţ (hurduleţ). Subst. m. sg. Băţ, făcăleţ.
      'Lată patelată, peste lată îmbojorată, peste îmbojorată crăcănată, peste crăcănată măciucă, peste măciucă limpe-zeală, peste limpezeală gălbineală, peste gălbineală huv-
168 —
dulef - vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa din el, mălaiul (făina), făcăleţul. gor. 142.
       et. : Huduleţ băţ. Făcăleţul este un băţ cu care se mestecă mămăliga, —dame înregistrează pe huduleţ cu înţelesul de făcâleţ. Fiindcă în unele cimilituri se dă înţelesul total ori parţial chiar în enunţ pentru a încurca pe cetitor (D. p. 'Albinuţa ga va încunjură dumbrava; de are unde, se bagă; de nu, şede şi rabdă1 -albina, gor. 9. —'Hodo-liţă pe poliţă, miţa pe cameniţă1 - şoarecele şi miţa. gor. 361. V. mai pe larg XI 12 a), s-ar putea întîmpla că aici hurduleţ să însemne chiar făcâleţ. Cuvîntul huduleţ, cu variantele sale în schelet, are atîtea şi astfel de înţelesuri, încît, oricum, dela capul locului tot înţelesul general de băţ a trebuit să-l aibă: huduleţ 'un băţ cu care se scoate măduva din ţevi1 (şez. III 16), hoduleţ 'lemnuş, surcel, stîrcel, beţişorul care ţine ţava în suveică1 (dame t. 136, şez. VIII 149), huludeţ, hludeţ 'fusul suveicii în care se-nvîrte ţevea1 (viciu 51), huludeţ 'cuiul din urechile proţapului la car1 (dame t. 9). Cu înţelesul din şez. III 16 se mai zice încă huludeţ (şez, V. 100). Aceste diverse înţelesuri arată că înţelesul originar al lui huludeţ este' 'băţ1. în urma acestor consideraţii putem încerca şi etimo-logiia cuvîntuluî: huduleţ, hoduleţ < huludeţ < *holdeţ < *boldeţ = diminutiv dela bold ‘prăjină, par1, cu epen-teza lui o (u) şi cu prefacerea lui b- în h- caşi în hodo-lane 'oasele mai mari, cum sunt cele din picioare, ciolane’ (viciu 108) < bodolane idem < boldane < bold 'prăjină, par1 + -ane, prefacerea lui b- în h- fiind probabil datorită etimologiei populare cu verbul hodorogesc. în unele părţi însă, fireşte, huduleţ a ajuns să capete şi înţelesul de 'făcâleţ’, dacă trebue să credem pe Dâmb.
       Hurtutu (hurtutut). Adiect. m. sg. Hututuiu.
       'La cap hurtutu, îa dos hurtutu, la mijloc ferfeniţă1 -furnica. gor. 161.        \
       et. : Variantă a lui hututuiu 'zărghit; prost, surd şi cam cu totul1 (şez V 100).— Cu capul şi cu dosul furnica
— 169 —
cînd merge sare ca un hututulu, comp varianta 'la cap ţap, la mijloc pepene, dinapoi secere1, gor. 163, adică • sare ca un ţap.
      Husca (huska). Subst. fem. sg. art. înţelesul?
      'Vine gîsca dela husca, cu aripa mototol, cu ciocul ca un pistol3-scripca. pamf. 32.
      et. : Comp. fiscp, din varianta ad vocem.
      Icea (ica). Adv. Aicea.
      'Icea banc, icea ţanc, devale ninge3-sita. pamf. 32.
      lezişor (iezisor). Subst. eterog. PI. iezişoare ? Iaz mic.
      ‘Am un lezişor cu apa roşie, cu peştii negri şi malurile verzi3-harbuzul, şez. VII 103.
      et.: Iaz-\--işor.
      Iglă (iglâ). Subst. fem. PI. igle. Andrea.
      'Cinci ţigănci trec pe drum, patru se încaeră3- iglele.
      lontîc (ionii'k). Subst. m. sg. înţelesul?
      'In mijlocul cîmpulul cuibul ionticuluV- buricul, şez. VII 78.
      Comp. ciontic.
      Iordan (iordan). Subst. m. sg. Înţelesul?
      'M-am suit pe iordan şi vedeam maţe de ţigan; nici de miţă, nici de cîrtiţă, numai de bivoliţă’- cîntarul. gor. 58.
      Iscoadă (iskoâdâ). Subst. fem. PI. iscoade. Aflare, lucru nou, invenţie.
      'Mă sui! în pod să caut iţe cotroiţe; nu găsii iţe cotroiţe, ci găsii o măgăriţă, Ia coadă cu iscoadă, la pîntece cu descîntece3-cîntarul. gor. 59.— 'Am o vacă bălţată, pela ii cu băcălil, pela nări cu luminări, pela coade cu iscoadă- puşca. gor. 311.
      et. : Derivat imediat dela iscodesc.
      Izbire (izbire). Subst. fem. PI. neprob. Acţiunea de a izbi, de a lovi cu putere; lovitură puternică.
      'In pădure născuî, în pădure crescu!; acasă dacă mă aduseră, izbirea casei mă puseră3-uşa. gor. 386.
      înaurit (înaurit). Adlect. Aurit, spoit cu aur.
— 170
       'Am un pom tnaurit, cu flori dalbe-acoperit.. ’-• anul. gor. 13.
       îmbojorat (îmbozorât). Adîect. Roş la faţă.
       'Lată peste lată, peste lată îmbojorată... vatra, focul. gor. 142.
       et. : Participiul lui îmbujorez < în -bujor. îmflerat (Imfierăt). Adîect. De fler.
       'Cocoş îmflerat la oaste a plecat; găinile cîrcnau să meargă şi ele’-plugul, gor. 299. et. : în fler -|- -at.
       înclincit (înklincit). Adîect. împreunat (despre cînl). 'Opt opintele, patru luminele, nod turcesc, pungă leşască’- cinele înclincit cu căţeaua. et. : în -p clenclu 4- -it. încorjoet (încorzoet). Adîect. Incirjolat.
       'Cinei cinei: am o nuia lungă şi la vîrf încorjoetâ sufletul.
       et. : Variantă a lui incirjolat. încoronat (înkoronăt). Adîect. Cu coronă pe vîrf. 'în cel vîrf încoronat flerbe-o oală cu păsat’- furnicarul. gor. 166.
       încovrigat (înkovrigât). Adîect. m. sg. Rotund, în formă de covrig.
       'Dălăngatu, încovrigatu, sfîr in sobă, sfîr pe sobă, tot cu roşu în cur la moşii*- vătrarul (cociorva) şi cărbunii. gor. 392.
       et. : în -p covrig -p -at.
       încovrigit (înkovrigit). Adîect. în formă de covrig, învîrtit împrejur ca un covrig, încolăcit.
       'Pe cea baltă lată mazere vărsată, şerpt-încovrigit, cuîu de fler bătut, meşteşug de om, poruncă de Domn’-moara. gor. 231. v- \
       et. : în ~p covrig -^.-it.
       Înfemeîat (înfemeldl'j Adîect. m. sg. Cu familie.
       'Alb, înfemeîat, ce-i?’-usturoiul, gor. 384.
       et. : în-\-femee cu înţelesul etimologic de familie’.—
— 171 —
Căpăţina de usturoiu e albă şi compusă din mal mulţ căţel.—Pentru înţelesul Iul Infemelat, comp. cimiliturile-variante ibidem 'zac nouă fraţi într-o cămaşă îmbrăcaţi5, şepte fraţi sub o mamă culcaţi5.
      înflăcărat (înflâkârât). Adiect. Plin de flăcări, aprins în flăcări.
      'într-un munte-nfldcărat fierbe-o oală cu păsat5-fur-nicarul. gor. 166.— 'Sora mea înflăcărată, mama groasă,, tata lung şi nenea fluerătorul5-coşul, vatra, focul, goh.107.
      kt. : Participiul lui înflăcărez <.în-\- flacără.
      înflor (înflor). Vb. intr. înfloresc.
      'Ce înfloare şi nu se coace, şi înfloare şi se coace5-cînipa. gor. 57.
      înfocat (înfokdt). Adiect. m. sg. Cu foc, plin de foc, roş ea focul.
      'Pe drum drept şi nălţat, trece dracul înfocat; după dînsul săracii, săracii şi bogaţii5-trenul, gor. 368. (Locomotiva trenului cu cuptorul ei e ca un drac; în vagoanele de după dînsa merge tot felul de lume, şi bogaţi şi săraci). — 'Am o pară frumoasă, la un capăt înfocată, la un capăt secerată, jumătate de mîncat, jumătate de-arun-cat’-cucoşul. gor. 96.
      et. i In —|— foc -j—at.
      înfrumuseţesc (înfrumuseţesk). Vb. tr. înfrumuseţez, fac frumos.
      'Mic, mititel, înfrumuseţesc lumea cu el’-acul. gor. 3.
      îngheboşat (îngebosăt). Adiect. Ghebos.
      'Este-o babă-ngeboşată, şi tot cu cercei se poartă5-cobiliţa. pamf. 21.
      et. : Participiul lui îngheboşez < în- -\- ghebos pl. gheboşî.
      Ingîmb (îngî'mb). Vb. intr. Umflu, excit, irit.
      'Umflă-mi-se,             se,girbineauascoală-mi-se,
dăi, dăi, şi n-ai ce-i face5- cimpoiul.
      et. : *Ingînv = îngînf, comp. varianta de sub îngînf.
      Ingînf (îngînf). Vb. intr. Umflu, excit, irit.
      'Umflă-mi-se, Inginfă-mi-se, brebeneua dă! dăî, şi n-ai ce-i face’- cimpoiul, gor. 74.
      et. : In -j- gînf = glnflu, despre care v. ad. vocem. îngrecat (îngrekăt). Adiect. îngreuiat.
      'Grec îngrecat, cu nouă haine-mbrăcat’- păpuşoiul. gor. 277. — Păpuşoiul în pănuşi e ca un Grec îngreuiat, îmbrăcat cu o mulţime de haine (Aluzie zeflemistă la adresa Grecilor).
      îngropilat (îngropilat). Adiect. Plin de gropile, de gropi mici.
      'Sub cel deal îngropilat, fierbe-o oală cu păsat"- mucii din nas. gor. 234. — Nasul cu nările e ca un deal cu gropile, zgomotul produs de smîrcîitul mucilor e ca zgomotul produs de fierberea unei oale cu păsat.
      et. : Gropilă groapă mică (hasdeu, cuv. I 284), diminutiv dela groapă, comp, codilă codiţă (creţu, lexicon mardarie 338 b) < coadă, rotilă rotiţă < roată. înrotat (înrotăt). Adiect. Rotat.
      'Intr-un cîmp înrotat şede Vlădica umflat’- butea (polobocul). gor. 36.
      et. : în - j- rotat.
      însovonită (însooonitâ). Adiect. fem. Invălită cu sovon.
      'Pe-o vale cotită vine mierla-nsooonită' - ceaţa. gor. 70. — 'Pe-o potecă şovăită merge mierla-nsooonită; suflet n-are, sînge are’-mura. gor. 235. et.: Insovon-it. întărniţat (întârniţăt). Adiect. Cu tarniţă.
      'Am o iapă întărniţată; cînd iau tarniţa, se văd maţele’- lada. gor. 1ţ)5.
      et. : în -f- tarniţii -J- - at. întraurit (întraurit). Adiect. Aurit.
      ‘Unde mergi tu, Răsucită? — Ce mă-întrebi tu, găurită? Coada mea e -într aurită - para focului, gor. 273. et. : Intru -)- aur -f- -it. învărgat (învârgât). Adiect. Vărgat.
- 173 —
      'Un peşchir irwărgat peste mare aruncat’- curcu-băul. gor. 123. — 'Panglicuţă invărgată peste mare aruncată’ -curcubăul. gor. 124.
      et. : în -j- vărgat.
      Jar (zar). Subst. m. sg. Jăratic, cărbune aprins.
      ‘Ce e nalt ca casa, verde ca mătasa, şi nu se usucă nici vara nici Iarna, şi*spînzură jar pe mini’-bradul şi fructele lui. şez. VII 78.
      Jăchilâ (zâ'kilâ). Subst. fem. PI. jăchill. Traistă de merinde (comunicat de d. mrejeriu).
      'S-a băgat moşu-n cămară şî-a uitat jăchila - alară’-bostanul. gor. 29.
      et.: Ungur, zsăkhălo sac, reţea, comp. zsdk sac, zsăkolni a vîrî în sac. Prefacerea lui a în ă la singular este datorită analogiei pluralului.
      Jetua (zetua). înţelesul?
      'Am un lemn găunos şi unul scorboros; de volu bate cu cel găunos pe cel scorboros, face: jetua, mare, hore, hore’-putineiul [şi bătătorul] cînd se bate laptele. braş. 175.
      Lacră (lăkrâ). Subst. fem. Pl. lacre. 1. Raclă (v. mal jos).
      'Am o lacră: o închee vîntul, o deschee vîntuh-coada păsării, gor. 110.
      2. Ladă.
      'Am un cal; cînd îl iau şaua, i se văd maţele’- lada (lacra).
      Lamură (lamură). Subst. fem. Pl. lămuri. = Ramură.
      ‘Am un pom cu douăsprezece crăngl; în toată cranga patru lămuri; în toată lamura şapte frunze’- anul. pamf. 16.
      et. : Formă de disimilaţie a lui ramură.
      Lănţuî (lanţul). Vb. tr. înlănţuesc, pun în lanţ.
      ‘Am un pătul: întăl îl acopăr, apoi îl lănţuV -piciorul. şez. VII 120.
      Lăscae (lâskăe). Subst. fem. Pl. lăscăl. Leţcae, mo-
nedă în valoare de un şfert de para, astăzi nemalîntre-buinţată.
      'Dela noi şi pân la voi tot bani şi lăscăV - stelele. gor. 356.
      Lătrătoarea (lătrătoarea). Subst. tem. sg. art. Care
.latră.
      'In pădure născu!, în pădure crescu! ; acasă dacă m-aduseră, lătrătoarea satului mă puseră’ - meliţa, meli-ţolul. gor. 225.
      et. : Lătrat   -oare, comp. varianta 'într-o vălceluşă
latră-o căţeluşă’, gor. 225.
      LesoYti (lesolu). Subst. m. PI.? Leasă de bătut păpuşoi.
      'într-o vîlceluşă latră -o căţeluşă’ - lesoiul.
      kt. : Leasă -f- -olu.
      Liba (liba). Subst. fem. sg. art. Vorbareţa.
      'Strigă liba dela gard şi mă apără de găini, că de cînl nu mă tem’-rima. gor. 315.
      et. : *Blib-, de unde blibăesc 'hodorogesc, vorbesc verzi şi uscate’ (viciu 20 a), libarcă 'fata sau femee care vorbeşte multe fără rost’ (viciu 56 b). — Comp. încă libă, libi-libi... liă 'interj, pentru a chema gîştele’ (şez. II1189), apoi l'eba nume de cînx (şez. VIII 114). — în ce priveşte pe blibăesc el ar putea -fi ori bîlbiesc ori o contaminaţie din bleg + lehdesc 'a vorbi mult şi fără rost’ (şez. III 69).
      Libordan (libordân). Subst. m. înţelesul?
      'Sub o foae de lipan şede-un pulu de libordan’ -buraticul. rraş. 270.
      Livera (Uvera). Adlect. fem. sg. art. înţelesul?
      'Căţeluşa lioeră paşte cîmpul otova’ - coasa. gor. 113.
      Lopăţică (lopâţifcâ). Subst. fem. PI. lopăţele. Lopată mică.           ^
      'Lopăţică - încărcăţică, ţuştl în poeţică’ - lingura, gor. 203.                    \
      et. : Lopată pl. lopeţi^r -ică.
      Lulea (U'zika). Subst. fem. sg. art. Nume de animale?
- 175 —
      'Ese lalea din coteţ de n-o prinde nici un judeţ3-vulpea. bra.ş. 248
      Luminare (luminare). Subst. fem. PI. luminări. Prăjina dela fîntîna cu cumpănă.
      'Căpăţînă de vultur bustubuc la popa -n cur; preoteasa fuga fuga ca să. vază ce-a intrat popi-n găoază3-ciutura şi luminarea puţului.
      et. : O accepţiune metaforică a cuvîntuluî luminare.
      Lunga (lunga). Subst. fem. sg. art. Penisul.
      'Burta mea pe burta ta, lunga mea -în gaura ta’-leîea în poloboc; tîlvul.
      Macre (mdkre). Subst. pl. Slăbătură?
      'De aicea pănă la noi tot macre de ungurof- gardul. gor. 169. — Gardul făcut din pari e ca un şir de Unguri slabi.
      et. : Dacă forma cuvîntuluî e adevărată, atunci avem a face cu pluralul dela macră = femenin dela macru slab; dacă însă cumva cuvîntul e o transcripţie greşită pentru maori, atunci avem a face cu pluralul masculin dela macru şi expresila macri de Unguroi trebue înţeleasă ca fiind pentru Unguroi macri, corn. amaritul de mine, bahniţa de Ţigancă, gaşperiţa de cioară (abstract pentru concert, v. A. Philippide, Principii 138). — Comp. însă şi macrini 'încălată, groasă că deabla se învîrte3 (şez. III 70).
      Madîc (madi'k). Subst. m. sg. Măciucă.
      'La cap dîc, dinapoi madic, la mijloc nemic3-furnica. gor. 163.
      et. : Măciucă dic = nodic, comp. varianţa ibidem 'la cap măciucă, la coadă măciucă, la mijloc nemică3.
      Majă (mâzâ). Subst. fem. Pl. maje. Greutate de cincizeci de chilograme, quintal.
      'E mal mică decît un purece şi mal grea decît o majă"- scîntela. gor. 332.
      et. : Ungur, măzsa idem (Cihac).
      Mandehos (mandehos). înţelesul?
— 176 —
     'Huha-n sus şi huha-n jos, vine mandehos’- uşa. goe. 384.                                        i
     Comp. antihos din varianta ad vocem.
     Manea (manea). Subst. fem. PI. manele. 'Drug de lemn care se prinde în doua scoabe de fier pe dinăuntrul uşiî, peste noapte’.
     'Manea lungă, fără umbră’-apa. pamf. 16.
     Marna (marna). Subst. fem. sg. art. Nume de vaci (şez. VII 117 nota 2).
     'Marna bese, bumbu-î ese’- mămăliga. şf.z. VII 117.
     et. : Barna.—«Marna e nume propriu femeesc ce se dă la vite, dupâcum Barna de sex bărbătesc» (şez. loc. cit).
     Maţ (maţ). Subst. eterog. PI. maţe. Penis.
     'Tupilaş pe sub părete, maţ belit în cele fete’-cloşca şi uliul. şez. VII 81.
     et. : O accepţiune metaforică a cuvîntului maţ boyau, tuyau.
     Mazarată (mazarată). Adîect. fem. sg. Cu boabe, cu umflături.
     'Botă mazarată, în pod aruncată’-păpuşoiul, gor. 277.— Ştiuletele de păpuşoiu e ca o botă (bîtă), are boabe (grăunţe) şi se ţine în pod.
     et. : Mazăre pois -f- -ată, comp. mai jos măzârele = dimin. dela mazăre, termin metaforic pentru stele, apoi măzăricos granulos (dame).
     Măceaşă (mâcăsâ)., Subst. fem. PI. măceşe. Fructul măceşului.
     'Cocoş roşu cu zgaiba-n cap’- măceaşa.
     Măcîuchiţă (mâcuklţâ). Subst. fem. sg. Măciucă mică.
     'Măcîuchiţa glava, ciinjură dumbrava’-ochii. gor. 250.
     et. : Măciucă -f--iţă* — Pentru comparaţie comp. varianta ‘am două ghemăşoare; cît le-arunc, atît se duc’, ibidem.             \
     Măcîucuţă (mâcukuţâ). 'Subst. fem. sg. Măciucă mică.
— 177 —
     'Măclucufa grabnică, încunjură dumbravnică’- albina. gor. 9.
     et. : Măciucă -f- -uţă.
     Malac (mălăk). Subst. m. sg. Penis.
     'Ridică leliţa cracu să bage neică malacul- ţestul cu mălaîu. şez. VII 124.
     et. : Adlectivul moale-\- -ac, confundat prin etimologe populară cu mălac buffletin, comp. mai jos moale idem.
     Mărtăcesc (mârtâcesk). Vb. tr. Pun mărtacl (căpriori) la un bordeîu.
     'Am un bordeîu, întăîu îl învelesc ş-apol îl mărtăcesc’-piciorul, diculescu, voc.alismul 102.— Ţăranul întăîu învă-leşte piciorul cu oghîala şi opinca, şi apoi îl leagă cu curele şi tîrsînl (nojiţe).
     et. : Mărtac subst. m. căprior la un bordeîu.
     Mătăhae (mătâhăe). Subst. fem. sg. Mătăhală.
     'Pe cel drum, pe cea cărare, merge-o mare mătăhae, cu patru mînî, cu patru picioare, cu patruzeci de unghi-şoare’- femela îngreunată, pamf. 23.
     Mătăhulă (mătăhulă). Subst. fem. PI.? Penis.
     'Foaşa foaşa prin rogoz, mare mătăhulă-a scos5-păpuşolul. gor. 276.
     et. : Accepţiune metaforică a cuvîntulul mătăhulă= mătăhală dihanie, monstru.
     Mătărîngă (mâiâringâ). Subst. fem. PI. mătăringi. Penis.
     'Merge moşul prin rogoz, mare mătărîngă-a scos5-păpuşolul. gor. 276.—Ştîulelelede păpuşoîu e ca o mătărîngă.
     et. : Mătăhală dihanie, monstru -Ţpârlngd băţ?, comp. mal sus mătăhulă = penis.
     Mătrungos (mâtrungos). Adlect. m. Cu mătărîngă mare (despre bărbaţi).
     'Ese moşul din răgoz, si-I tare mătrungos’-păpuşoiul. GOG. 2/6.
     et. : Mătărîngă os.
21553
12
- 178 -
      Măzărele (măzărele). Subst. fem. pl. Buburuze, granulaţiuni.
      'Am un poloboc, peste poloboc un prosop, pe prosop măzărele, printre măzărele două talgerele ce s-aseamănă-ntre ele'- pămîntul, cerul, stelele, soarele şi luna. cor. 276. et. : Mazăre pois, comp. măzâricos granulos (dame). Medelean (medeleăn). Subst. şi adiect. m. sg. 'Nume de bou prost şi moale’ (şez. V 105).
      'Am un bou medelean; pe unde paşte, se cunoaşte; pe unde sare, urmă n-are, şi fuge-n mare’-rîul. gor. 320.
      et. : *Mădelean ori *modelean, un derivat prin- el -|-- ean dela radicalul mad- ori mod- care se găseşte şi în modăl (şez. III 7 \) = bodaiu 'om căruia nu-I poţi afla nici voia nici nevoia; nici nu vorbeşte, nici nimic, ştie a lui înainte: cînd lucră, tot lucră; cînd doarme, tot doarme’, reveche, r£barbatif, intraitable, mutin (şez. I1150). După A. Philippide, Zeitschrift fur roman. Phil. 1907 p. 300, radicalul bod- din bodaiu este acelaş care se găseşte şi în francez bouder temoigner de la mauvaise humeur. S-ar putea însă ca bodaiu, să provie dintr-un *bădală, dela un radical bad- care se găseşte şi în francez badaud niais, qui regarde tout, admire tout.— Din mod- care se găseşte în modal se derivă încă modirlâ, modlrlan 'rustre, rustaud, grossier, niais’ (dame), modorolii 'om tăcut, morocănos’ (şez. III 71), şi modoran pl. modorani ţigani lingurari, propriu zis 'ţigani proşti’, deoarece modorăniî con-stitue clasa cea mai de jos a Ţiganilor, comp. şi 'Ţigani, nătoţl sau lăeţî’ (şfez. III 36), adică netoţi, proşti. MicTca (micka). Subst. fem. sg. art. Nume de vaci. 'Strigă miclca din cetate să s-adune boi şi vaci’, 'strigă miclca din cetate că-î. cireada jumătate’-popa. gor. 302.
      et. : Derivat imediat dela midie (Dicţionar bănâţan circa 1670) = mişc, comp. (nişca nume de boi (popovicî, rum. DiAL. I 54 b), nume de\ cai (popovicî, ib. I 58 b). — Popa cînd toacă la biserică W se adune creştinii, ori de Jeturghie, este ca o vacă care rage.
— 179 —
      Micuţei (mikuţel). Adîect. m. sg. Mititel.
      'Omul micuţei face gardul frumuşel'-acul. gor. 1.
      et. : Micuţ -)- -el.
      MincTunică (mincunikâ). Subst. fem. PI. minciunele. Minciună, în sens alintător.
      'Am o găinuşă gălbenuşă cu minciunele-n guşă şi cu dreptatea în spinare’- cîntarul. gor. 60. — 'Găinuşă cîunşă cu minciunele în guşă’-cuţitul, pamf. 22.
      et. : Minciunea -j--ică.
      Mincluniţă (mincuniţâ). Subst. fem. PI. minciuniţe. Minciună, în sens alintător.
      'Am o găinuşă gălbenuşă cu minciuniţe-n guşă, cu dreptatea pe spinare’-cîntarul. gor. 60.
      et. : Minciună -f- -iţă.
      Mirie (mirie). Adîect. Fem. dela miriu = albăstriu, albastru azur; caeruleus.                              ţ. jj
      'Am o sucnă mirie, plină de pozderie’, 'am o rochie mirie, plină de pozderie’- cerul. gor. 65. — Cerul e ca o sucnă ori ca o rochie albastră.
      et. : Derivat prin -iu dela (m)neru albastru (jahres-BER1CHT VI 20).
      Mitutea (mitutea). Adîect. fem. Mititică.
      'Mică mitutea, umplu argeaua cu ea’- luminarea. gor. 207.
      et. : *Micutea = mic -f- -ut -j- -ea.
      Mîrtac (mirtăk). Subst. m. Mîţ, pulu de mîţă.
      'Şese fraţi alăturaţi’- mlrtacii.
      Mîrtiţă (mVrtiţâ). Subst. fem. sg. Mîţă.
      'Gan, gan, buzdugan, găsii maţe de ţigan; mă mîeram de ce era: cîrtiţă, de mirtiţă, lapte de bivoliţă’-cîntarul. şez. VII 80.
      Pentru mîrtiţă — mîţă, comp. cimilitura-variantă 'm-am suit pe Iordan şi vedeam maţe de ţigan; nici de mîţă, nici de cîrtiţă, numai de bivoliţă’, gor. 58, apoi mîrtac, mîrtan = motan, — Pentru înţelegerea cimiliturii comp. II C 4 b a 2, III.
— 180 -
      Mîţiţel (miţiţel). Adîect. m. Mititel.
      'Am un băiat miţiţel; cîte mal face, şi gura nu-î mal tace1- ceasornicul, gor. 70. —'Miţiţăl şi colorat, ţîţieşte nencetat5- stigletele. şez. VII 123. — 'Cîtu-I omu miţiţăl patru ţări le învîrteşte; cînd moare, în joc sare5-viţelul. şez. VII 125.
      et. : *Mituţel, micuţei.
      Moalele (moalele). Subst. m. sg. art. Penis.
      'Mă-ta rîdică poalele şi tat-tău îl bagă moalele5- mălaiul în ţăst.
      et. : Adlectivul moale.
      Moc, Mog (mok, mog). Adîect. m. Fem. moacă, moagă. Prost.
      ‘Mic pestric se sue pe moc mondoc, dar moc mon-doc nu se sue pe mic pestric5-coţofana pe porc. gor. 110. (Porcul e prost, fiindcă se lasă încălecat de cioară). — 'Cele multe mtninţele merg pe drum inşirăţele, şogul mogul şede jos şi bea tutun, halea malea ţine calea5-oile, ciobanul şi cînele. gor. 78. (Ciobanul e făcut prost, fiindcă «şede jos şi bea tutun»).
      et. : Comp. gr. [j.oxo? muet, imbecile, homme vil, coquin, ij.ojx.oj faire la grimace, se moquer.
      Monicu (moiuku). Subst. m. sg. art. Rîdicătură mică de pămînt, de care te poţi împiedeca. (Comunicat de d.
V. SĂGHINESCu).
      'Hocă mare, hocă mică, de sub hocă pulu de clocă, hoca cu monicu-n cap, cu cioricu după cap, c-un talger de brînză-n buze, paşte Iarbă pe costişă, na-ţi-1 ţie de-1 sumuţă5- broasca ţestoasă.
      Moşnegel (moşnegel). Subst. m. Moşneag, în sens alintător.
      'Moşnegel bătrîn, cq barba de fin; de barbă îl duc, de barbă-1 aduc'-calul. pauW. 18.
      et. : Moşneag -el. -
      Moşuţ (mosuţ). Subst. Vn. Moş, bătrîn.
— 181 -
     'Am un moşuţ mititel, face gardul frumuşel’-acul. gor. 2.
     et. : Moş -j- -uţ.
     Motoangă (motoăngâ). Subst. fem. PI. motoange. Umflătură.
     'Am o tărtănică roşie plină de motoange1- ardeiul. tin. rom. V.          *
     et. : Mot-, de unde şi motoaşcd idem.
     Motofîlcă (motofi'lhâ). Subst. fem. PI.? 'Ceva strîns ca ghemul’, motoşcă, umflătură.
     ' Motofilcă de purcea, aruncată într-o argea’-ghemul. — 'Motofîlcă de purcea; ţîl cu mina, dai cu ea’-periîa.
     et. : *Mot- -)- -of-1- -îlcă, dela acelaş mot- de unde şi motoşcă. Pentru -llcă comp. bobîlcă cartofă < boabă.
     Motoloiu (motoloiu). Subst. m. sg. Motan.
     'Gungulica ferbe pere, motoloiu vine şi cere; gungu-lica nu se-ndură, motololă vine şi-î fură’ - cloşca şi motanul. teodorescu, poez. pop. 222 b.
     et. : * Motonoiu <C motănolu < motan -|- - olu.
     Mojoc (moţok). Subst. eterog. PI. moţocurl. Neas-tîmpăr, nervozitate, harţag.
     'Carpăn pantalonar, javră cu motoc’ - halta (cui va).
     Muc (muk). Subst. eterog. PI. mucuri. Penis.
     'Lui Stan lungul îl pică mucul1 - fîntîna. gor. 143.
     et. : Accepţiune metaforică a cuvîntulul muc 'căpeţel de luminare’ (pamfile 128 a).
     Mucinică (.mucimkâ). Subst. fem. PI. mucinice. Fem. dela mucenic.
     'Mucinică graba, încunjură dumbrava’ -albina, gor. 9.
     Mundur (mundur). Adîect. m. sg. Frumos.
     'Mic mundur se sue pe picitarcă şi picitarca pe mic mundur nu se sue’ - cioara pe porc. gor. 83.
     et. ; Lat. mundulus propret, recherche sur sa per-sonne, de unde apoi mindru. — Pentru picitarcă v. ad vocem.
     Murga (murga). Subst. fem. sg. art. Nume de vaci.
— 182 —
      'Rage murga -ntre hotară şi s-aude în cela ţară’-puşca. gor. 312. — Puşca bufneşte de parcă rage murga.
      Nagîţî (nagi'ţi). Subst. m. PI. dela nagiţ = ţigan.
      'Sus tună, jos răsună, nagiţii s - adună3 - lingura. pamf. 25.
      et. : Cuvîntul ţigan cetit invers. Despre producerea unor astfel de cuvinte v. alte exemple la pamfile I 44. — Ca dovadă că aici nagiţi = ţigani şi nu acele păsări de baltă, comp. cimilitura-variantă 'într-o vale-adîncă multe ciori s-aruncă’, gor. 203. — Lingurile ţărăneşti de lemn, negre din cauza întrebuinţării, sînt ca nişte ciori sau ţigani.
      Năbădăios (năbădăios). Adîect. Agitat, iritat, furios.
      'Mama lata, tata lungul, nenea năbădăiosul - coşul, vatra, focul. gor. 107. — Para focului se mişcă încoace şi încolo ca un năbădăios.
      Năltuţ (nâltuţ). Adîect. Puţin nalt.
      'Pe-o moviliţă năltaţâ latră-o coteîcuţă’-meliţa (rae-liţoîul). gor. 225.
      et. : Nalt-\--uţ.
      Năpărstoc (năpârstok). Subst. eterog. PI. năpăr-stoace. Degetar.
      'Năpărstoc, şade -n cur la foc’ - pisica.
      et. : V. năpirstoc.
      Năpîrstoc (nâpîrstok). Subst. eterog. PI. năpîrstoace. Degetar.                    ^
      'Am un năpirstoc, stă-în vatră la foc’- pisica, gor. 292. — 'Am un năpirstoc, şede-n cur la foc şi dă cu săgeţile în toate părţile’-stupul, gor. 360.
      et. : Comp. vsl. năprustuku digitale (prustu digi-tus), Cihac.
      Nărod (nârod). Adîect. Nerod, prost.
      'Nărodu satului îmbrăcat în coajă de lemn’-butoiul.
      Năstrapă (nâstrăpâ)\ Subst. fem. PI.? Vase de metal (en general d’or ou d’argent) pour mettre de l’eau (dame).
      'Am o vacă cu ţîţa-n spinare’- năstrapa. şez. VII 118.
- 183 -
      et. : Comp. turc nasrapâ pahar, de unde şi mr. mâstrâpă pahar (Papahagi, Scriitori Aromîni, Glosar).
      Nătărîngă (nâtâri ngâ). Subst. fem. sg. Penis.
      'Marinica din rogoz mare nătărîngă-ai scos5-păpuşoiul. TIN. ROM. V.
      et. : Nătărău mătăringă.
      Năzdrăvancă (năzdrâvdnkâ). Adlect fem. Care gî-ceşte gîndul, supranaturală.
      'Am o vacă năzdrăvancă şi-l vorbesc maţele din ea’-casa. gor. 47.
      Negruţ (negruţ). Subst. m. PI. neprob. Lucru negru.
      'Mă dusei pe-o cale, dădui de-o supărare; val, negruţ!'- spinul, gor. 353. — Spinul e negru.
      et. : Negru -f- -uţ.
      Neras (nerăs). Adlect. 'Neras de păr, netăbăcit, ne-argăsit5.
      'Opincă nerasă umblă noaptea prin casă5-pisica.
      Nod (nod). Subst. eterog. PI. noduri. Penis.
      'îl apucai de nod. şi-l aruncai în pod5, 'mama sue podul şi tata-î apucă nodul'- usturoiul, gor.. 383.—'Tata şede-n pod, mama-1 apucă de nod,', ‘tata se sue-n pod şi mama-1 apucă de nod'- cîntarul. gor. 58.— 'Tata se sue pe scară şi mama-1 trage de nod afară5- cepul dela poloboc. — ‘Şede moşu-n pod şi băeţil-1 trag de nod'-clopotul. — Tata se sue în pod şi mama-1 apucă de nod'-cumpăna fintînil. gor. 121.
      et.: Accepţiune metaforică a cuvîntuluî nou noeud.
      Norod (norod). Adlect. Nerod, prost.
      'Norodu satului îmbrăcat în coajă de lemn5- butoiul.
      et. : Nărod, comp. varianta ad vocem.
      Nue (nue). înţelesul?
      'Nichiduţă cu tichie aruncă-n nori păn la nue'- vîr-tejul. pamf. 35.
      et. : Nu cumva cuvîntul nue = nu e(ste)?: vîrtejul se rădică în nori pănă ce nu [mal] e (dispare).
      Nueluşă (nuelusâ). Subst. fem. sg. Nuia mică.
- 184 -
      ‘Nueluşă de cătină, arar volnic o răjghină’-viţa. gor. 395. — "Nueluşă vînjăţa, înconjor lumea cu ea’-gîndul. pamf. 24.
      et. : Nula pl. nuele-\--uşă.
      Nueluţă. (nueluţă). Subst. fem. Pl. nueluţe. Nula mică.
      'S-a dus tata în pădure ş-a adus o nueluţă...’, 'm-am dus într-o poeniţă şi am tăiat 12 nueluţe.. .’-aţa dela opinci. gor. 18.
      et. : Nula pl. nuele-j--uţâ.
      Nuşce (nuşce). Pron. nehot. Nu ştiu ce.
      'A venit nuşce, ş-a luat nuşce, şi m-aş duce, şi n-am după ce’- scînteîa. gor. 332.
      et. : Nu ştiu ce.
      Ohîeluţă (obleluţă). Subst. fem. Pl.? Oghlală mică.
      'Obleluţă tătărască, vîrghite prin casă’-mătura, şez. VII 118.
      et. : Oblală, oghlală-}--aţă
      Obiiiţă (obillţâ). Subst. fem. Pl. ? Obleluţă, ogheluţă.
      'Obiliţă tătărască, cine-o ghici să se zgîrcească’-lîerul de prins şoareci (cătuşa), şez. VII 101.
      et. : Obleluţă.
      Oct (661). Subst. m. pl. Ochi.
      ’Oci în plop, scîndură-ngrop, funie-ntinsă, gene strînsă’-bostanul. şez. VII 7§, cf. id. ib. 'ochi în plochî, scîndură în groapă, gheme strînse, funie întinsă’.
      et. : Formă dialectală a cuvîntuluî ochi.
    , Ocolată (okolătă). Adlect. fem. In formă de ocol, cu ocol.
      'Intr-o ogradă ocolată curte albă-ntr-un picior’- ciuperca. gor. 83.
      Omuşor (omuşor). Subst. m. sg. Om mic.
      'Am un omuşor, şede-într-un picior’ -curechîul. gor. 126. — 'Omuşor de lut, cu pârul de foc’- opaiţul, pamf. 28.
      et. : Om + -uşor. \
      Omuţ (omuţ). Subst. m. sg. Om mic.
      'Omaţul mititel face gardul frumuşel’-acul. gor. 1.
- 185 -
      et. : Om -|- uţ.
      Op, opa (op, opa). Interj. Exprimă o ridicare, o venire neaşteptată.
      'Opa tropa prin obor, op şi eu cu capul gol3- mămăliga. gor. 221.
      OpinteT (opintei). Aclîect. m. pl. Care opintesc.
      'Trei telerei, opt opiniei, şi cu bilghiri găoaza3- plugul. gor. 297. (Ce! opt care opintesc sînt opt picioare dela cei do! bo! care trag plugul). — 'Patru opiniei şi un tîr-năcop3- porcul [cu patru picioare şi un rit], gor. 305.
      et. : Opintesc-\--ei (=pl. dela-<?/).
      Opintitor (opintitor). Adiect. m. sg. Care opinteşte.
      'Patru proptite şi două ciulite, un opintitor ş!-un făscălitor3- porcul [cu patru picioare, două urechi, un rit şi un şezut], gor. 303.
      Pahaiu (pahăiu). înţelesul?
      'Am o gîscă doică boică, cu grumajiî ciobîrloi, din gură pahaiă izbeşte, sai, domnule, ş-o ghiceşte3- gor. 295.
      Palmă (palmă). Subst. fem. Pl. palme. O măsură de lungime în măsurătoarea cu mîna. Distanţa pe care o cuprinde, între extremităţile lor, degetul cel mare şi degetul cel mic, aproximativ 20 de centimetri.
      'Este-un lemn, nici de-o palmă, nici de-un şchiop, şi poţi face două coveţi, .două lopeţi şi o tîtîe popască3-ghinda. gor. 174.
      Paltic (păltik). Subst. m. înţelesul?
      'Palticul tatului în mijlocul satului3- biserica, gor. 25.
      Panglicuţă (panglikuţâ). Subst. fem. Pl. panglicuţe. Cordică.
      'Panglicuţă învărgată, peste mare aruncată3- curcu-băul. gor. 124.
      et. : Panglică -|- -uţă.
      Pantalonar (pantalonăr). Subst. m. Care poartă pantaloni (în sens ironic).
      'Carpăn pantalonar, javră cu moţoc3- haita (curva).
      et. : Pantalon -j- -ar.
— 186 -
     Pantă (pantă). Subst.. fem. PI. fente. Banta; bande, lien.
     'Pente pe pente, mii şi sute încuiate3 - ghemul. gor. 173.
     et. : Ungur, pănt bande de fer (Hasdeu 2471).
     Parmac (parmdk). Subst. m. 'Stobor cu care se închide curtea sau grădina3 (şez. VII 101 nota 1).
     'Doisprezece parmaci, într-al cui cur îi bagi ?3- dinţii. şez. VII 101.
     Parpalic (parpaUk). Subst. m. sg. Penis.
     'Umflă-mi-se, gînfă-mi-se, parpalicul scoală-mi-se, tot apăs şi n-am ce-î face3-pădureţele la foc. gor. 274.
     et. : Par-\-perpeleac idem(v. mai jos) şi substituţie de sufix.
     Pasalic (pasalik). Subst. m. PI.? = Basalic.
     'Cîrlig în sus, cîrlig în jos şi la mijloc pasalic'-cîntarul. şez. VII 80.
     Paşan (pasăn). Subst. m. Paşă, în sens augmentativ-depreciativ.
     'Merge paşan, pe uliţă c-o cămeşă de suliţă3-ariciul. pame. 16. ’
     et. : Paşă-[--an, comp. varianta 'merge paşa pe cărare cu mii de suliţi în spinare3.
     Pădurat (pâdurdt). Adiect. ,m. sg. Acoperit cu pădure (despre un loc).
     'Peste dealul pădurat fuge-un iepure bălţat3-soarele. gor. 350.
     et. : Păclare -j- -at.
     Pădureană (pădureanâ). Subst. fem. PI. pddurene. Nume de vaci.
     'Rag gioelele în genuni, pădurenele în păduri3- apa şi vîntul. gor. 16.
     et. : Pădure -f- -and, propriu zis 'vacă fătată în pădure3.                 \
     Păhărnicesc (pâhârnicesk), Vb. intr. Fac slujbă de păharnic, torn.
— 187
      'Am o raţă şobărlaiţă, cu grumajii şobîrloîu, cu capul pâhărniceşte, săi băete de ghiceşte5- scripca. gor 339.
      Pălesc (pâlesk). Vb. intr. Ingălbinesc.
      'Am un om mare, mare, noaptea îmfloreşte şi ziua păleşte'- cerul. gor. 65.
      et. : Lat. palleseo idem.
      Păminte (pâmintej. Subst. fem. pl. Pămînturî.
      'Sunt păminte de pe sub el sunt pline de ouă5-cartofele. gor. 21.
      et. : Pl. dela pămînt, comp. peminte = pămînturi (tit bud, poezii pop. 81 a).—Enunţîul acestei cimilituri îmi pare curios. Să nu fie la mijloc vreo greşală de tipar? (Cimilitura e reprodusă după Siedietoarea).
      Păsăruîcă (păsâruîkâ). Subst. fem. Pl. păsăruici. Păsărică.
      'Am o păsăruîcă pestriţă, duce vestea în Bistriţă5-scrisoarea. gor. 340.
      et. : Păsărue -|- -că.
      Pătărîngă (pătărîngă). Subst. fem. sg. Penis.
      'Ivan lungu din rogoz, mare pătărîngă-a scos5-melcul
      et. : Dacă mătărlngă este cumva măiăhală -J- pâ-rlngd, atunci pătărîngă este un dublet al aceleîaş contaminaţii, comp. nac şi nat copil mic (dalametra), ambele din nic-\-nat. Dacă însă mătărlngă este de altă etimologie, atunci pătărîngă este o contaminaţie din par -f-mătărlngă.
      Pătiiac (pâtiiăk). Subst. m. Pl.? Pătuîag.
      ‘Patru oameni, poartă toţi o căciulă5- pătiiacul cu fin. gor. 277.
      et. : Pătuîac — pătuîag, v. mai jos.
      PătuTag (pâtuîăg). Subst. m. Pl.? 'Un fel de poliţă aşezată-ntr-un copac, pe care se pun, în timpul verii, cocenii de porumb, fin, etc. spre a se usca pentru iarnă5 (în Oltenia, conv. uter. 1905 p. 428).
      'Am un pătuîag de fin în patru restee5-oile. şez. VII 119. (Oltenia). || —‘Sînt două surori: una stă sub pă-
- 188 -
tulag, ş-o plouă; îar ailaltă aleargă pe cîmp, şi n-o plouă’-oiînile cînd torci. (Oltenia). — Cele două mînî cu care se ţine furca sînt ca două surori; caerul e ca un pătuiag; degetele cu care se zmulge lina din caer spre a se face firul se udă cu stupit.
      f.t. : Derivat prin -ag dela pătulu idem (jahresbe-richt VII 86), mr. pătul'u 'un fel de îngrăditură împrejurul tîrlei formată din pari, înconjurată de un morman de pietre. Aci se păstrează Iezii caprelor nărăvaşe care au obiceiul de a-î ascunde prin păduri. Pâtul'lu se face şi pentru oile care au obiceiul de a nu-şi recunoaşte mieii, sau pentru aplecătoare pentru a le sili să adopte un alt miel’ (conv. uter. 1905 p. 427), pe care Candrea (Conv. Liter. 1905 p. 424-428) îl derivă din *paiubleum < *pa-tubulum = patibulum fourche patibulaire, sorte de gibet ou Ton attachait Ies esclaves pour Ies battre de verges, pertica in qua pulli dormientes adpensi sunt, bois courbe servant â maintenir Ies sarments de la vigne, în legătură cu pâtul 'fînul ridicat pe patru furci ori pe un arbore, la înălţimea cît să n-ajungă vitele la el’ (Ardeal, viciu 66 a), coşer, făcut pe furci (Muntenia), pat făcut pe pari în mijlocul apei lîngă cîte o portiţă lăsată printre un gărduş de nuele, ce închide apa de-a curmezişul. Noaptea stau pe pătule pescarii şi prind peştele cu crîsnicu (jud. Suceava, şez. IV 117), [pat] pre carele se aşează stupii, legumele sau poamele iarna, gînştele cînd clocesc, etc. (Ardeal, buda), din 'patubalum = patibulum.
      Perpeleac (perpeleâk). Subst. m. sg. Penis.
      'Umflă-mi-te, gîmfâ-mi-te, perpeleacul scoală-mi-te, aflâ-î leacul, moae-î capul’- cimpoiul, şez. VII 80.
      et. : Prepeleac, prepeleag 'par cu crengi’ (viciu 70), prepeleag = par de 'oale>\ 'parul... în care se pun oalele dupăce s-au spălat curatA Parul acesta are mai mulţi craci sau. dacă nu găsim ăsa lemn, îl bortim aşa pieziş şi batem cue. în multe părţi oalele se pun şi în pari3 (şez. VIII 92), prepeliac ‘sărcieri, un copac cu crengile
- 189 -
ceştite şi lăsate hăt lungi pe care se acaţă fin, oale, etc.; se pune şi pe vîrful gardului ca să nu poată sări vitele’ (şez. V 118), prepeleac, prepeleag 'crăcană cu 3 sau mai multe ramuri înfiptă în tîrla vitelor în care stă drobul de sare spre a-1 linge, altă crăcană mal mare în care s-atîrnă vasele pentru lapte la stînă, ctc.’ (săghi-nescu 101), prepelecl pâri cu cioturi care se pun în mijlocul stogului spre a ţine fînul mal înfolat ca să nu se strice (dame t. 37 nota). — La rîndul său prepeleac se derivă din *peperleac < *popîrleac < pop par, comp. prepeliciă 'par cu mal multe cleoambe, crengi’ (viciu 70) <"popi rliclu <pop, prepeliţ 'rudă lungă de fag cu crengi pe ea’ (viciu 70) < *poplrliţ < pop, popirţac 'cracană înfiptă la cotluga plugului (în osie) şi-n catargul plutei, servind pentru alienarea tarhaturilor plugarului şi plutaşului’ (săghinescu 31 b) < pop.
      Peşchir (peskir). Subst. eterog. PI. peşchire. Şervet.
      'Un peşchir învărgat peste mare aruncat’-curcubăul. gor. 123.
      Pic (pik). Subst. m. întreb, numai ia singular. Cădere.
      'Alb şi rotunjor, face pic din pod’- oul. şez. VI1119.
      et. : Derivat imediat dela verbul pic cad.
      Picitarcă (picitârkâ). Subst. fem. PI.? Pitarcă, un fel de burete.
      'Mic mundur se sue pe picitarcă, şi picitarca pe mic mundur nu se sue’- cioara pe porc. gor. 83.
      et. : Formă dialectală pentru pitarcă.
      Pipiligos (pipiligos). Adlect. Pitic.
      'Omu pipiligos mînă porci- n jos’- pieptenele, oaster.
      et : * Pipiligos, dela pipirig idem (dame).
      Pistol (pistol). Subst. eterog. PI. pistoale. Penis.
      'Stal, lele, să-ţî bag pistolul’- ciubota, şez. VII 80.
      et. : Accepţiune metaforică a cuvîntulul pistol.
      Pîrghie (pî'rgie). Subst. fem. PI. pirghiî. Prăjină.
      'Fată de pandur cu pîrghila-n spate’- coţofana, gor. 109 nota 6.
- 190 -
      et. : Lat. * perticla = * perticula, dimin. dela pertica, de unde fr. perche, ? — Coţofana e lungă ca o pîrghie, comp. mai jos virghe < lat. virgula. — Pentru prototipul * perticla < pertica, comp. tomicla < tomix.
      Pîrhaiţă (pîrhiiţâ). Subst. fem. sg. înţelesul?
      'Deasupra hîrtie, în mijloc praf, şi dedesupt pîrhaiţd'-cîocălăul. gor. 79. — 'Din gîos de căncelărie am o coală de hîrtie, sub coală mai multe halicairî, sub halicluri pîr-hdiţă’- păpuşoiul, gor. 277.
      Pîrloagă (pîrloăgâ). Subst. fem. P\. pîrloage. 1. Loc de muncă lăsat de odihnă. — 2. 'Un loc lăsat din moină pentru iernatic (moină = ciocălăişte)5.
      1. 'Mama strigă din grădină, tata strigă din pîrloage c-un fluer mare de doage5- clopotul, gor. 90. — 'Murgul rage în pîrloage, lelea-ngînă din grădină5- clopotul şi toaca. gor. 90. || 2. 'Tata rage pin pîrloage, mama-ngînă prin grădină5- coasa şi grebla.
      Pîrpeliţă (pirpeliţâ ?). Subst. fem. PI. ? 'Jghiabulmorii prin care curge făina de sub piatră, la măcinat5 (gor. 293 nota 3).
      'Am o căţeluşă vînătă şi face numai urdă5- pîrpe-liţa. gor. 293.
      Variante: pîrpăriţă (viciu), pârpăriţâ, pir poliţă, perpeliţă, prepeliţă (dame t. 153).
      Pleftură (pleftură). Subst. fem. PI. plefiurî. Instrument de ferărie compus dintr-un băţ la un capăt al căruia se află o periuţă.
      ‘Patru împlîntate, patru spînzurate, şi o pleftură’-vaca [cu patru picioare, patru ţîţi şi o coadă], gor. 387. — Coada vacii e ca o pleftură.
      et. : Variantă a cuvîntului pleaftură, * preafturd, praftură (dame t. 108). \
      Plochi (ploki). Subst. \m. pl. Plopi.
      'Ochi în plochi, scînduri în grochi, funii întinse, gheme strînse5- harbuzul, gor. 185. — 'Ochi în plochi, scîn-
— 191 -
dură în groapă, gheme strînse, funie întinsă’- bostanul. şez. VII 78.
      et. : Plopi, comp. 'och! în plop, scîndură-ngrop, funie întinsă, gene strînsă’- bostanul, şez. VII 78.
      Plumb (plumb). Subst. m. sg. Penis.
      'Constantin lungulmăsm&plumbul}-usturoitil.GOR.383. et. : Accepţiune metaforică a cuvîntuluî plumb plornb, cartouche.
      Plumbat (plumbul). Adiect. m. Acoperit cu plumb. 'Nu mi-e frică, nu mi-e teamă, că am capul ferecat şi piciorul plumbaV- ciomagul, gor. 79. et. : Plumb + -al.
      Poeţică (poeţikâ). Subst. fem. întreb, numai la sg. Poiată mică.
      ‘Am o poeţică cu oile nenumărate’- dinţii, gor. 131. et. : Poiată pl. poeţi -J- -ică.
      Pogace (pogăce). Subst. fem. Pl.? ‘Turtă de mămăligă cu sare şi coaptă bine în foc’ (şez. II 42 b).— 'Turtă de mămăligă presată [= presărată?] cu sare şi coaptă în vatră, în spuză’ (şez. IV 232 nota).
      'Pogace rasă, sub streşină de casă’- fereasta. gor. 148. et. : Comp. vsl. pogaca panis genus, bulg. pogacl, ceh. pogăc, vsl. croat. srb. pogaca azima (Cihac).
      Polog (polog). Subst. eterog. Pl. poloage. Mănunchiul de pae de cereale lăsat jos pe pămînt de secerător pănă a nu se lega ca snop. — Brazde de iarbă cosită (şez. II 43 a).
      'Dela noi şi păn la voi păsat vărsat’- pologul, gor. 300. et. : Comp. vsl. pologu depositum, podulogu quod supponitur, poloziti ponere, deponere.
      Popască (popăskâ). Adiect. fem. Popească, de popă, 'Este-un lemn, nici de-o palmă, nici de-un şchiop, şi poţi face două coveţî, două lopeţi, şi o tîtîe popască’-ghinda. gor. 174.
      et. : Variantă a lui popească.
- 192 —
      Poreoae (porkoăe). Subst. fem. 'Finul grămădit cit aî putea lua pe două prăjini".
      'Sus poreoae, jos poreoae, la mijloc carne de oae’- scoica.
      Postrungă (postrunga). Subst. fem. sg. Penis.
      'Poslrungă lungă, poznă cucuiată’- proţapul şi leuca. gor. 307.
      kt. : Postrungă penis — postoroncă 'coardă (de fer, frînghie, gînj, etc.) ce uneşte capătul osiei de dinainte cu hluba, la căruţile ţărăneşti de un cal" (săghinescu 64), postoruncă 'cheutoarea cu care se prinde leuca de carîmb’ (dame t. 11).—Forma postrungă o întîlnesc la da.me t. 29 cu înţelesul de 'crestatul urechii [la vite]’.
      Potlog (potlog). Subst. eterog. PI. potloage. O bucată de petică stricată (veche) şi murdară care se anină undeva (d. p. la coada zmeilor, la coada cînilor); o talpă de ciubotă.
      ‘Vine ceuca, băuca, depe Halăuca, .cu firfoaze, cu găoaze, cu potlog de ciur la cur’-moara. gor. 233.
      et. : Comp. polog.
      Poznă (poznă). Subst. fem. PI. pozne. Natura femeii.
      ‘Postrungă lungă, poznă cucuiată’-proţapul şi leuca. gor. 307.
     Prestelcă (prestelkâ). Subst. fem. PI? Pestelcă, zavelcă, şorţ; tablier.
      'Am un epure bălţat, la curu mă-ti-nvăţat’- prestelcă.
      et. : Varian'ă a lui pestelcă.
                 ■ Priiană (priiană). Adiect. fem. sg. Nume de vaci.
      'Am o vacă priiană, toată noaptea paşte-n poiană’-luna. gok. 212.—'Am o vacă priiană, la tot satul dă hrană’-moara. gor. 234. •
      et. : Lat. *aprilia -ană, adică 'născută în luna lui April’.              \
      Priloagă (priloâgâ). Subst. fem. PI. priloage. Plrloagă.
      'Buha rage-între prildage, doamna-ngînă din grădină cu busuioc verde în mînă’- slujba bisericii, gor. 90.
- 193 -
      et. : Comp. vsl. prologii translatio, mutatio, prşloziti transponere, mutare, nsl. prolog, rus. dial. prologii, pol. przylog, cr. perlog, srb. priielog, rutean palag, ceh. priloh jaehere, priloziti etre eu friche, cr. srb. parlog vigne abaudonnee, rutean palag terre inculte (Cihac).
      Primitor (primitor). Subst. m. Cel care primeşte în casă, gazda.          “
      'în pădure născul, în pădure crescui; acasă dacă m-au adus, primitorul casei m-au pus’-uşa. gor. 386.
      et. : Primit -f- -or.
      Priscornic (priskornik). Subst. m. PI? O ştampilă de lemn cu care.se imprimă prescurile.
      'Am un lemn cum îi mai bun: nici de o palmă nici de-un pumn’- priscornicul. pamf. 30.
      et. : Prescură.
      Potoşîncă (potosinkâ). Subst. fem. înţelesul?
      'Ghici ghicitoarea mea: potoşîncă de purcea; cine n-o ghici, maţele i s-or zgîrci’- liarăle la cununie.
      Puchiţică (pukiţikâ). Adîect. fem. sg. Cu puchiţei, pestriţă.
      'Am o găină puchiţică, fuge la poiţică’-lingura.
      et. : Puchiţei -j- -ied.
      Pulicică (pulţcikâ). Subst. fem. sg. Penis, în sens alintător.
      'Străchinuţă spălată, pulicică sculată’- stejul şi ariia.
      Puntea (puntea). Subst. fem. sg. art. Dunga nasului cîtă se întinde între rădăcină şi vîrf.
      'Ce-t în lume fără nume? - puntea nasului, gor. 308.
      Pupuetă (pupuetâ). Adiect. fem. Moţată, cu moţ (despre păsări).
      'Pela noi pe sub părete îs plin de puice pupuete0-furnicarul. gor. 166.
      et. : Pupuîii ‘concilii paserilor’ (viciu 91 a) -)- -at.
      Pupueţi (pupueţi). Subst. m. pl. Umflături.
      ‘Stiugîar (goron) verde, în vîrf arde, pupueţi cumătră’-chipăruşul. GOR. 290.
21553
13
— 194 —
      et. :PJural dela pupuete <C pupuiu umflătură (întîlnit prin viciu, dar nu la ordinea alfabetică, aşa că acuma nu-1 mal pot regăsi), comp. varianta 'gheme creţe prin coteţe, tăiate depe delaturl, ibidem.
      Purcăraş (purkârăs). Subst. m. Diminutiv dela porcar — îngrijitor, păzitor de porci.
      'Purcăraş de os duce porcil-în jos’-pleptenele. gor. 286.
      Purecel (purecel). Subst. m. PI. purecel. Purice mic.
      'Purecel, cur băţ'- cînipa. şez. VII 80. — Grăuntele de cînipă e ca un purice mic.
      et. : Purice-el.
      Purcicuţă (purcikuţâ). Subst. fem. Purcică.
      'Am o purcicuţă vijneaţă; cînd o prinzi de urechi face fîştl in coştireaţă'-cheîa. gor. 72.
      et. : Purcică -f- -uţă.
      Purtat (purtăt). Adlect. m. sg. Umblat, frecventat.
      'Căciula purtatului în mijlocul satului5- biserica, gor. 25. —Biserica e ca o căciulă; biserica e frecventată de lume.
      Puşc (pusk). Vb. tr. împuşc.
      'Patru fraţi puşcă-ntr-o tufă5- ţîţile vacii. gor. 374. — Cele patru ţîţi ale vacii sînt ca patru fraţi; cînd se mulg, laptele iese din ele de parcă împu ;,că;. doniţa, în care se mulge laptele, e ca un corcîu.
      Că puşcă = împuşcă cohip. varianta 'am patru fraţi şi împuşcă într-un corcîu5, ibidem.
      Puţă (puţă). Subst. fem. sg. Organul genital al copiilor,- fetelor, femeilor, bătrînilor, animalelor.
      'Un băiat cu puţa-n brîu, pare ca un cal cu friu5-ibricul. pap. lit. ar. 378. — ‘Tuchiliş pela părete, ţuştiu belita-n puţa fetii’- uliul. pamf. 34. — ‘Am o călugăriţă cu trei peri la puţă"- pirostiile. — ‘Tata se găvăzdeşte-n co-truţă şi băeţi-1 trage de puţă'- opaiţul (găzuţa). — 'Bag mîna pe sub spuză şi trag pe moşu de puţă'- pepenele. — 'Am o purcicuţă cu trei pen la puţă'- pirostiile. — ‘Am un purcel cu puţa de oţel5, 'puţă de purcel, învăiită-n
— 195 —
cojocer-sfredelul. — 'Butucel de telu, puţă de coteîu’-chi-perul (ardeiul), pamf. 20.
      et. : *Pubucea, dela pubis.
      PuţoTu (puţoiu). Subst. m. sg. Penis, în sens augmentativ.
      'Cînd vine lelea la noi, tot m-apucă de puţoiiV-cleampa la uşă.          «
      et. : Puţă -f- -oiă.
      Raclă (rdklâ). Subst. fem. PI. racle. 1. 'Un vas de lemn făcut la strug, e cilindric, foarte scurt, şi cu capac; în el se pune brînză şi unt, merinde pentru un timp scurt3. 2. 'Insamnă şi secriu de pus mortul3 (şez. V 120).
      'Am o pâreche de racle cu două feluri de bucate, şi nu se amestecă, şi dacă s-ar strica, nu-I meşter să le tocmească3- oul. gor. 264.
      Raciită (răkliţâ). Subst. fem. PI. răcliţi. Diminutiv dela raclă.
      'Am şepte răcliţi descuete, şepte încuete, şi o mînă de bucurie, gîciţî, boerî, ce să fie ?3- cîşlegile de Iarnă, postul mare şi paştele. gor. 62.
      viciu: lacriţâ 'un mic vas de lemn, în care ţin brînză sau urdă3.
      Rapănă (râpânâ). Adîect. fem. sg. Răpănoasă.
      'Am o oae rapănă şede-n deal şi deapănă.. .3-un-tişca. gor. 381.
      et. : Derivat imediat dela rapăn.
      Rataveî (ratacă). Subst. eterog. PI. ratavee. Retevelu.
      'Ratavei rotund bagă pâru-n fund3-căciula.
      et. : Reieveiu. Pentru prefacerea celor doi e neaccen-tuaţî în a comp. VII.
      Răgăoace (râgâdăce). Subst. fem. O insectă numită în multe feluri, între altele rădaşcă, lucanus cervus L. (marian, insecte 34). Este caracterizată între altele prin două coarne.
      'Răgăoace cacă său3-sfredelul. şez. VII 123.
— 196 -
      Variante: regoace, răgace, râgdce,râgoace, ră-gaciu (marian, loc. cit).
      Răgoj (răgoz). Subst. m. sg. Răgoz.
      'Foasa foasa prin răgoj, mare meşter mi te-a scos1, 'foasa foasa prin răgoj, mare mătărîngă-a scos’- păpuşoiul.
      et. : Variantă a lui răgoz, comp. varianta 'esă moşu din răgoz, mare mătărîngă-a scos’.
      Răjghin (râzgin). Vb. tr. Dijghin.
      'Nueluşă de cătină, arar voinic o răjghină- viţa. gor. 395.
      et. : Dijghin (v. varianta ad vocem), cu schimbarea prefixului.
      Răsbuc (râsbuk). Subst. m. sg. înţelesul?
      'Răsbuc pe cărare, cu doba-n spinare’- culbecul. GOR. 117.
      Răstăflocea (râstâfloda). Subst. m. sg. art. Flocosul, cel plin de peri.
      'Gagiu ţine calul şi-ncalecă răstăfloceă’- omul, furca şi caerul. şez. VII 119.
      et. : Răstă- -}- floc pl. floci-\--e.
      Reaua (reaua). Adlect. fem. sg. art. Ticăloasa, curva.
      'Ascia bradului, reaua satului’- scripca. gor. 338.
      Recişoare (recişoare). Subst. fem. pl. Răţuşte, răţe mici.
      'Două recişoare, călugăricioare, pe unde mergeau, malul surupau’-foarfecile. gor. 154.
      et. : Variantă a lui reţişoare = raţă -\- -işă 4- -oare, comp. varianta 'două răttşoare, călugăricioare, pe unde mergea, malul se surpai’, gor. 154.
      Resteîu (resleiu). Subst. eterog. Pl. restee. 'Un băţ ce închide gîtul boului în jug’.
      'Resieiu rece, marea trece’- şerpele. gor. 363.
      et. : Variantă av lui \ răsteiu = lat. rostrum plisc, vîrf ascuţit -du.         \
      Resteu (resteu). Subst-, eterog. Pl. restee. 'Un băţ ce închide gîtul boului în jug’.
      'Resteu rece, Dunărea o trece’- şerpele. gor. 363.
— 'J 97 ^
      et. : Variantă a cuvîntului răsteu = lat. rostrufn plisc, vîrf ascuţit-|--e«,
      Retevelu (retevelu). Subst, eterog. PI. retevee. O scurtătură de lemn, un lemn scurt şi gros.
      'Retevelu de teîu, limbă de balaur’- sabiia. gor. 326.
—   'Retevelu rece, marea trece’- şerpele. gor. 363. — 'Retevelu rotund, bagă floaceAn fund’-căciula, gor. 48.
      et. : Din retez 'zăvor, lemn gros rătezat frumos la capete’ = ungur retesz, simţit ca un derivat prin -ez din ret-, s-a extras ret- cu care s-a derivat ret-ev-eiu.
      Retez (retez). Subst. eterog. PI. reteze. Zăvor (dame).
—   ‘Un lemn gros rătezat frumos la capete’ (viciu 73).
      ‘Titirez rez, calcă pe retez ’- cin tarul. gor. 58. — Braţul cîntaruluî e ca un retez.
      et. : Ungur, retesz zăvor (Cihac). înţelesul de al doilea al cuvîntului este datorit influenţii verbului ratez taiu.
      Rîca (rl'ka). Subst. fem. sg. art. Nume de scroafă ?
      'Ese rica din coteţ şi n-o prinde un judeţ’, 'ese rîca din cămară şi n-o ajunge o ţară’-beşina.
      Pentru sens comp. rlcla nume de boi (popovicî, rum. dial. I 54 b), rica nume de vaci (popovicî, ibid. I 56 a), rîcu poreclă la adresa bărbaţilor (popovicî, ibid. I 43 a).
      RIşnicToară (rîsnicodrâ). Subst. fem. PI.? Rîşniţă mică.
      'Am o rlşnicioard, toată ziua rîşneşte, şi noaptea s-opreşte’-gura. gor. 183.
      et .: Rişniţâ -loara.
      Rîurea (rîurea). Subst. fem. sg. Crenguţă, nuia.
      'într -un vîrf de rîurea şede, biata, vai de ea’- aluna. gor. 12.
      Pentru înţeles comp. varianta 'sîcîita, vai de ea, şede intr-un vîrf de nuia) gor. 12.
      et. : * Vrîurea, *vrîhureă<_vîrh vîrf -j- -ur, ori vîrhurl vîrfuri, -f- -ea propriu zis ‘crenguţă care porneşte din vîrful unei alteia mai mari’, comp. vîrşag pl. vîrşegl
— 198 -
'doauă crengi gemene, oable’ (viciu 88 b) < vîrşl vîrfuri (viciu ibid.), adică 'care pornesc din acelaş vîrf.— Pentru r- < or- comp. rase 'vreasc, gătej uscat’ (viciu 72 b)< oraşe 'nuia, crenguţă’ (viciu 90 a) = vreasc.
      Rodaşcă (roddskâ). Subst. fem. PI.? = Rudeşică, radaşcâ.
      'Care vacă zboară-n aer?’ - rudeşică (rodaşca). gor. 325.
      Rostopat (rostopât). Adiect. Rotat.
     'După dealul rostopat fierbe-o oală cu păsat’-furnicarul. GOR. 167.
      et. : *Rotopat = rotat-\--op, comp. Rotopan nume de persoană (pamfile II 307) < roată -op 4- -are.—Pentru rotat comp. varianta 'pe-un deal mare şi rotat fierbe-o oală cu păsat’, ibidem 166; iar pentru epenteza lui s comp. rastafee =rotofee.
      Rudă (rudă). Subst. fem. PI. rade. Prăjină, harag, oişte (viciu 74 b şi 70 b, ţiple a 115 b, şez III 87).
      'Rudă lungă fără umbră’- valea. gor. 391. — 'Ruda se duce, boii stau’-apa. gor. 16.
      et. : Lat. rudis băţ (Diculescu, Vocalismul 40).
      Rudeşică (rudesikâ). Subst. fem. PI? Radaşcă (o insectă).
      'Care vacă zboară-n aer 7-rudeşicafrodaşca). gor. 325.
      Rugul (rugul). Subst. m7 sg. art. Mijlocul drumului.
      'Am o oae oacheşă, şede-n rugul drumului şi se-nchină cucului...’- painjănul. şez. VII 120.
     - et. : Crug cerc, orbită (crugul soarelui l’orbite du soleil).                \
      Rujau (ruzări). Adiect. şi subst. m. sg. Nume de bou.
      'Am un bou rujan; unde se culcă, nu mai creşte iarbă un an’-focul. gor. 1Ş2.
      et. : Rujă trandafir \sălbatic, cacadîr -j- -an, adică 'bou roş ca ruja’, comp. varianta ‘am un bou roşu, unde se pune de se culcă odată, într-un an i se cunoaşte locul’, ibidem.
— 199 —
     Rujana (ruzâna). Subst. fem. sg. art. Nume de vacă.
     'Rage Rujana din pădure şi cerbana din genune şi taur dela faur’- scăpărătorile (iasca, cremenea, amnarul). gor. 330.
     et. : Femenin dela rujau.
    Sadină (sâdină). Subst. fem. întreb numai la sg. '0 iarbă moale, deasă şi măruntă’, andropogon gryllus L. şi andropogon ischaemum L., chien-dent ă balai, brossiere
(PANŢU).
     'Patru răstee duc un car cu sadină’- oile.
     Sahan (sahăn). Subst. eterog. PI. sahane. Tava pentru copt.
    . '...Un [fecior] în munte s-a suit, cu sîngele-ntr-un sahan, cu maţele-ntr-un pahar’-untişca. gor. 381.
     et. : Turc. sahan idem (Cihac).
     Săcşor (sâksor). Subst. m. PI. săcşori. Sac mic.
     'Săcşori albi sub streşină roşie’-dinţii [şi gura]. gor. 131.
     et. : Săcuşor.
     Sărîntoc (sârîntok). Adiect. m. [Sărman, nenorocit (Zarnă 'cuvînt de dispreţ, sinonim cu sărîntoc’. viciu 90 b).
     'Sărîntocul îmbrăcat în cojoc de brad stă în mijloc de sat, şi cînii nu-1 bat’- cuptorul, gor. 123.
     et. : Comp. săr-ac, săr-man, apoi bârîntoc cerşitor (viciu 91 a).
     Scăpărăminte (skâpârâminte). Subst. fem. întreb, numai la sg. 'Iasca, amnarul şi cremenea’, scăpărătorile.
     'Mama-I din pădure, tata e din tîrg şi eu după prund’-scăpăr amintea.
     et. : Scapăr -|- -âminte = -ămînt, comp. crezămint < crez (= cred), scâzămint <scaz (— scad), îmbrăcăminte < îmbrac, rugăminte < rogămentum.
     Schimbători (skimbâtorî). Adiect. m. pl. Care se schimbă, se mişcă alternativ.
     ‘Unu ară, doi se miară, patru schimbători, ş-un tre-
murător’-porcul, [cu un rit, doi ochi, patru picioare şi o codiţă].
      Scofindată (skofîndată). Adlect. fem. Scufandată, adîncită, scobită.
      'Mama lată scofindată, nenea grosul terfegosuP- poteca şi drumul, gor.. 306..
      kt. : Scufundată.
      Scofîrdată (skofirclătâ). Adlect. fem. Scufundată, adîncită, scobită.
      'Mama lată scofîrdată'- poteca, gor. 306.
      kt. : Scufundată.
      Scopcesc (skopcesk). Vb. intr. Sar.
      'Am un căluţ negru ca corbul; pe unde scopceşte, urma nu i ,se găseşte; Iar pe unde paşte, urma i se cunoaşte’-puricele. gor. 310.
      Pentru înţelesul admis comp. varianta ‘am un cal cît un mal; unde sare, urmă n-are; unde paşte, se cunoaşte’, gor. 309, apoi copcă săritură de cal (dame).
      Scurteîcă (skurteikâ). Adlect. fem. Scurtuţă.
      'Tu, scurteîcă, unde te duci?—Da tu, scurtă de coadă, ce al să mă-ntrebl?’- căldarea şi doniţa (ceaunul şi cofa). gor. 53.
      kt. : Scurt -|- -eiu -j- -că.
      Secerată (secerată). Adlect. fem. sg. în formă de secere.                        ^
      'Am o pară frumoasă, la un capăt înfocată, la un capăt secerată, jumătate de mîncat, jumătate de-aruncat’-cucoşul. gor. 96.         1
      et. : Secere -)- -ăt(ă). — Pentru înţeles, comp. cimili-turile-variante: 'la cap pieptene, la spate secere, la mijloc pepene’,' la cap pieptene, la trup pepene, la coadă secere’, gor. 93.                -   \
      Sfinţi (sfinţi). Subst. m.\pl. Sfinţişorî, un fel de colaci care se fac şi se mînîncă în ziua de 40 de Sfinţi (9 Mart).
      ‘Vine moşul dela stînă cu doi sfinţi într-o prăjină’-urechile. gor. 383.
— 201
      kt.: Accepţiune figurată a cuvîntuluî sfinţi saints (s-a luat numele zilei pentru lucrul fabricat în acea zi, sinecdocă).
      Sfîrtac (sfirtăk). Subst. m. Fîrtat,
      'Căciula sfîrtacului în mijlocul satului’- biserica.
      et. : Dupăcum firtat este un derivat din frate -f- -at, tot aşa varianta sfîrtac «este un derivat din s--\-frate -ac. Pentru sfîrtac = fîrtat comp. cimiliturile 'la marginea satului căciula firtatului', ‘şapca fîrtatuluî în mijlocul satului’, ‘pe din sus de sat cujma lui firtat'- luna, gor. 213.
      Sîcîesc (sîkîesk). Vb. reflex. A umbla de colo colo, a se agita, a umbla stăruitor după ceva, a se necăji.
      'Să te sîcîeşti cît te-al sîcîi, fără el nu poţi trăi’-sufletul. pamf. 33.
      Sîcîita (sîkîita). Adlect. fem. sg. art. Agitata, mişcata într-o parte şi în alta.
      'Sîcîita, val de ea, şede într-un vîrf de nula’-aluna. gor. 11. — La adierea vîntulul, aluna cu crenguţa pe care se află se mişcă încoace şi încolo.
      et. : Particip dela sîcîîu.
      Slăbuşor (slâbusor). Adîect. Slăbuţ, slab, în sens alintător-compătimitor.
      'îs mititel şi slăbuşor, şi mă hrănesc cu sînge de om’- ţînţarul. pamf. 33.
      et. : Slab -uşor.
      Sobîrnob (sobîrnob). Subst. m. sg. Nimica?
      'La cap nod, la dos nod, la mijloc sobîrnob'- furnica. gor. 163.
      Pentru înţeles comp. variantele ‘la cap măciucă, la coadă măciucă, la mijloc nemică', 'la cap hup, la coadă tlup, la mijloc nu-i, gor. 163.
      Socolaîul (sokolăîul). Adlect. m. sg. art. Durduliu.
      'Albişoriî trieră, socolaîul mătură’- dinţii şi limba. gor. 135.
      kt.: Un derivat prin-arit dela socol vultur (Megl.)
- 202 -
păstrat în dr. ca poreclă de bărbaţi (popovicî, rum. dial. I 43 b), nume de familie (popovicî, ibid. I 52 c). — Pentru înţelesul admis comp. socolan 'bine făcut, gras, în putere’
(viciu 78). — PAPAHAGI, BASME AR., GLOSAR, dă SâCOl ŞOÎm.
      Sovon (sovon). Subst. m. Pk Sovoane. Voalul miresei, văl.
      'în pădure născuî, în pădure crescuî; acas dacă m-aduseră, frumos sovon îmi puseră’- culmea, şez. VII 82.
      PI. sovoane însamnă ‘veşminte de prisos’ (viciu 78 b).
      Spîrcăitoare (spîrkâitoăre). Adiect. fem. sg. Spurcată, spurcăcloasă.
      'Moară ferecată, cioară spîrcăitoare’. .. - gura şi nasul, gor. 40.
      et. : Sptrcăesc = spurc -f- -itor, comp. denumirile 'ţarcă spurcată’, 'ţarcă spurcăcloasă’, gor. 41.
      Sprelungă (sprelungă). Adiect. fem. Prelungită.
      'Lînoasă se deschide, cea sprelungă intră’- colţunul şi piciorul.
      et. : S--\-prelung, comp. rar. spirlun.gu idem, ital. spilungone om lung şi slab, cocîrlă, sicii, spirlungo slab.
      Spurcăcloasă (spurkâcoăsâ). Adiect. fem. Spurcată.
      'Am... două luminice; lîngă luminice, ţarcă spurcăcloasă, '. ..sînt doi şoîmuşorî, sub cei şoimuşori e-o gae spurcăcloasă’- ochii şi^nasul. gor. 41.
      et. : Spurcaţi -f- -os.
      Stare (stâre). Subst. m. sg. Repaus, astîmpăr, linişte.
      'Bumbuleul rostogol n-are stare pe ogor’- bolohanul în apă.'gor. 26.
      Cu acest înţeles cuvîntul se întrebuinţează numai la singular şi numai în izolarea a nu avea stare, comp. n-ari stări = n-are astîmpăr, nu se linişteşte (şez. V' 124).
      Steclesc (steklesk).\ Vb. intr. Strălucesc, despre ochi (şez. III 88).          \
      ‘Noaptea ochii îi sfecleşte, şi, cînd urlă, te-ngrozeşte’-lupul. şez. VII 104.
      et .: Steclă.
— 203 -
      Steclit (steklit). Adîect. Steclos, strălucitor şi străveziu ca stecla; 'om căruia îi umblă ochii şi-î sticlesc’ (şez. III 88).
      'Am un lup cu ochii steclifl de te vezi printr-înşii’-oglinda. gok. 256.
      et. : Particip dela sfeclesc strălucesc (despre ochi), privesc fix, îmi curg Ochii (despre oamenii mueratici).
      Stej (stez). Subst. m. PI.? Parul din mijlocul ariei de care sînt legaţi, cu o frînghie lunguţâ, caii care trieră.
      'Strachină spălată, p... sculată’- stejul (parul la arie).
      Stfugîar (stingdr). Subst. m. PI.? Goron.
      'Stlugiar (goron) verde, în vîrf arde, pupueţi, cumătră’- chipăruşul, gor. 290.
      Stîlpare (slUpdre). Subst. fem. PI. sâlpari şi siilpări. Crenguţă.
      ‘Am un cCpăcîu cu 12 stUparl, în toată stilparea 4 crengi’...-anul [cu 12 luni şi 4 anotimpuri], gor. 13.
      Străchinuţă (străkinuţâ). Subst. fem. PI. străchi-nuţl. Strachină mică.
      'Străchinuţă verde, untul nu se vede’- harbuzul. gor. 184.
       et. : Strachină -j- -uţă.
      Streajer (streăzer). Subst. m. 'Lemnul din mijlocul ariei de care se leagă caii atunci cînd se trieră cu ei’.
      'Am o strachină spălată şi-n mijloc stă o prăjină sculată’- ariia şi streajerul.
      et. : Comp. stej idem.
      Sireşinuţă (stresiniiţâ). Subst. fem. PI.? Streşină mică.
      '... Cucuie, Măriia Ta, am venit la dumneata să-mi dai căruţa cu streşinaţa..lupul. gor. 216.
      et. : Streşină -f- -aţă.
      Strînsură (strinsurâ). Subst. fem. sg. Ceia ce-ai strîns, adunat.
      'Am un sac plin de mac, şede-n jos cu gura şi nu-şi varsă strinsurâ'- coşul [cu funingină]. gor. 105.
      et. : Strins -(- -ură.
- 204
      Strop leii (stroplefl). Subst. m. pl. Stropi mărunţi.
      ‘Lată peste lată, peste lată îmbujorată, peste îmbujorată încrăcănată, peste încrăcănată bubuşlie, peste bu-buşlie limpezie, peste limpezie gălbinie, peste gălbinie stroplefl'- vatra, focul pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul şi stropii care sar cînd fierbe apa. gor. 141.
      et. : Pl. dela *stroplef = stropulef < strop -f- -ulef.
      Sucală (sukâlâ). Subst. fem. Pl.? Suveică.
      'Am o pădurice, sub pădurice două brăzdiţe, sub două brăzdiţe doi şoim uşori, sub şoimuşori sucală cufu-rită, sub sucală cufurită, moară gorgăită, sub moară gor-găită gabgaliţă5- capul, sprîncenile, ochii, nasul, gura, băr-biîa. gor. 41. — Nasul cu cele două nări e ca o suveică.
      Pentru sucală = suveică, comp. titlurile de cimilituri suvelnifa-suveica-sucala, gor. 362; suveica-sucala şez. VII 124.
      Sucnă (suknâ). Subst. fem. Pl.? 'O fustă mai groasă5 (jarnik-bîrseanu 480), 'rochie, fustă, androc’ (candrea, oaş 7).
      'Am o sucnă rnirie, plină de pozderie5- cerul. gor. 65.
      Sulac (sulăk). Subst. m. Membrul boului (dame t. 32), calului (dame t. 49).
      'Ţurcă ţurculeană, gaură icleană, cur cu meşteşug, sulaci cu belciug5- plosca, şez. VII 121. — Baerele ploştiî sînt ca nişte sulaci.
      et. : Sulă -{- -ac.
      Sumuze (sumiize). Subst. fem. pl. înţelesul?
      ‘Pe-o vale întunecoasă vine-o babă grebănoasă, pela şele cu dîrjele, pela buzd cu sumuze, pela nări cu luminări5-scripca. şez. VII 122.
      Suriu (surlă). Adîect. Fem. surie. Cenuşiu deschis; grisâtre.
      'Am o vacă surie, vihe din pustie, cuprinde luncile cu brîncile5-negura, gor. 23*7.
      Surup (suriip). Vb. tr.'^ şi reflex. Surp, prăbuşesc (despre un loc).
      ‘Două recişoare, călugăricioare, pe unde mergeau,
malul surupau'- foarfecile. gor. 154.—'Ce-i în rîpă şi nu se sar apă?'- fereasta. gor. 149.
      et. : Variantă a lui surp.
      Suvac (suvăk). Subst. e.erog. PI. suvace. 'Un beţişor cu care se destupă* luleaua*.
      ‘în pădure m-am dus, ciubuc mi-am luat, laptele in tîrg şi vaca în grădină, viţelul în ţarină’- luleaua, ciubucul, tutunul, suvacul.
      Ş (§). Vb. tr. Ştiu, întrebuinţat numai la pers. 1 sg. indic. prez. şi numai după negaţiia nu.
      'Am o puică cucuîată, şede-n cămară - ncuiată; nu-ş ce-aş face s-o descuiu să-i pun mina pe cucuîu’-inima. gor. 191.
      et. : Formă redusă a lui ştiu.
      Şchioapă (ăkidăpâ). Subst. fem. PI .şchioape. O măsură de lungime în măsurătoarea cu mina: distanţa pe care o cuprinde, între extremităţile lor, degetul cel mare şi arătătorul, aproximativ 15 centimetri.
      'Am un lemn, nici de-o şchioapă, nici de-o palmă, şi face: două mese mesuite şi două albii scobite şPun potcap călugăresc’-ghinda, gor. 174.
      gor. scrie şchioapă. Eu mă îndoesc de existenţa acestei forme.
      Şchiop (Skiop). Subst. m.^Şchioapă.
      ‘Este-un lemn, nici de-o palmă, nici de-un şchiop, şi poţi face două coveţi, două lopeţi şi o tîtîe popască’-ghinda. gor. 174.
      gor. scrie şchiop. Eu mă îndoesc de existenţa acestei forme.
      Şerveţel (şerveţel). Subst. eterog. PI. şerveţele. Şervet mic.
      'Şerveţel vărgat peste mare aruncat’- curcubăul. GOR. 123.
      et. : Şervet -)--el. Ţ este provenit prin analogiia altor diminutive, masculine, formate dela radicalul pluralului, ca de pildă băeţel.
— 206 —
      Şfăruţă (şfăruţă). Subst. fem. PI. sfăruţe. Şfară mică.
      'Dela noi pănă la voi tot şfăruţă trasă’-cărările. gor. 56.
      et. : Şfară-\--uţă.—Aici şfăruţă este plural (fonetism moldovenesc).
      Şifeş (sifes). Subst. m. sg. Firicică, flocoşele (plantă).
      'Şifeş înflorit, lucru potrivit, făptură de om, împărăţie de Domn’-biserica.
      et. : Judecind după inflorit, cuvintul şifeş ar putea fi o plantă. Să fie cumva ungur, sefusefa firicică. flocoşele? în gr a. iul nostru I 182 găsesc şişeu ‘un copac’, care poate e *şifşeu< şifeş -f--eu.
      Şipuşor (sipusor). Subst. eterog. PI. şipuşoare. Şip, mic, stecluţă, gărătioară.
      'Sînt patru şipuşoare, stau cu gura-n jos, şi nu se varsă’- ţîţile vacii. gor. 374.
      et. : Şip -[- -uşor.
      Şleapţ (sleăpţ). Subst. m. sg. Şapcă.
      'Şleapţul satului, necazul săracului’-primarul. gor. 307.
      et. : Comp. cîapţă 'scufie sau bonetă ce se pune pe capul copiilor mici’ (sez. VII 178 nota 5), ceapţă, ceapsă bonnet de femme (iarnuc - bîrseanu), apoi şapcă şi şleapcă tricorne (dame).
      Şoîmuşor (ăoîmusor). Subst. m, Şoim mic.
      ...‘Sînt doi şoimuşorV - ochii. gor. 40.
      et. : Şoim-Ş-uşor.
      Şomoldoc (somoldoţc). Subst. m. sg. PI. ? Şomoiag de pae, motoşcă.
      ‘Pe valea lui Ociocioc vine dracu şomoldoc’ - ariciul. — Ariciul e negru ca dracu şi umflat ca un şomoldoc.
      et. : Probabil de aceiăş etimologie cu şomoiag, şu-muiag. în şez. VII 116 cuvintul apare sub forma şo-multoc.                     \
      Şovăită (şovăită). Adîâct. fem. sg. Care se îndoae, care-şi schimbă direcţiia într-o parte şi în alta, strîmb, sinuos.
207 -
     'Pe-o potecă şovăită merge mierla-nsovonită; suflet n-are, sînge are’ - mura. gor. 235. — 'Ciută mohorîtă umblă şovăită’ - fumul. gor. 157.
     et.: Particip dela şovăesc, comp. şuvăi 'om ce merge sau cu capul strimb, plecat pe-o ureche, sau cu picioarele strimbe; part. şovăif (şez. V 127).
     Şovîrnesc (sovirnesk). Vb. intr. A se mişca într-o parte şi în alta.
     'Am o gîscă şovîrnoagă şi grăeşte, şovirneşte’ -scripca. gor. 338.
     Pentru înţeles comp. a se şovrînti idem (Nu te şo-vrinti atîta şi-ncoace şi-ncolo = nu tot umbla frecîndu-te de toţi. viciu 78 b).
     Şovîrnog (sovirnog). Adiect. Care se mişcă într-o parte şi în alta, care se fîrţîe.
     ‘Am o gîscă şovîrnoagă şi grăeşte, şovîrneşte’-scripca, gor. 338.— 'Am o haită şoaită boaită, cu grumajii şovîrnogî, pas voinici şi mi-o gîciţî...’ - scripca. gor. 339.
     et. : Şovîrnesc + -og.                         =
     Ştergărel (ştergărel). j Subst. eterog. PI. ştergârele. Ştergar mie.
     'Ştergărel vărgat pe culme-aruncat’-curcubăul. gor. 123.
     et.: Ştergar-\--el.
     Ştergura (ştergura). Subst. fem. sg. art. Lucru cu care ştergi, curăţi, mături prin casă.
     'In pădure născui, în pădure crescui; acasă de m-au adus, ştergura casei m-au pus’-mătura, gor. 223.
     et. : Şterg curăţ, mătur -ţ- -ură.
     Şţiţibeîeş (stlubeies). Subst. eterog. PI. ştlubeleşe. Ştiubeiu1 mic.
     ‘Am două ştlubeleşe, ziua-s pline, noaptea-s goale’ -ciubotele, gor. 78.
     et. : Ştiubeiu -f -aş.
     Şusara (susara, accentul?). înţelesul?
     'Perii deşi, merii deşi, şusara? - perii, merii, şaua.
— 208 -
      Şuştar (sustâr). Subst. eterog. pi. şuştare. Doniţă, vas în care se mulg vacile.
      'Patru fee rastafee şi un fiu şi-un rastafiu’ - ţîţile vac.iî, viţelul şi şuştarul. gor. 374.
      et. : Variantă a cuvintuluî ştştar, şiştar.
      Tananaua (tananaua). Subst. fem. sg. art. Dans ţigănesc.
      'Cimilinga blinga, tananaua, puf - ţigara. — Făcutul ţigării a fost comparat cu mişcările dela dansul tananaua.
      In Moldova se spune încă iananica.
      Tava (tavă). Subst. fem. PI. tavale. ‘Vas de tinichea, cu marginile de-un lat de mînă, în care se coace mălaiul’.
      'Ziua tava şi noaptea dîrmoiu’- cerul. pame. 20.
      Tăer (tăer). Subst. eterog. PI. tăere. Talger, farfurie.
      'Ce-i mai dulce şi mai dulce şi pe tăer nu-1 poţi duce?’-somnul, gor. 348.
      et. : Tăer, trecut analogic la grupa cuvintelor m-er-âr.
      Tăere! (tâerel■). Subst. eterog. PI. tăerele?Tăer mic.
      *Tăerel pe butie, sus coadă de vulpie’-trestiia.
      et. : Tăer -)- -el.
      Tălhăros (tâlharos). Adiect. m. sg. Talhar.
      'Hîra baba cutrieră dumbrava, vicleanul tălhăros se pune jos şi răpune capul babei jos, şi-şi face cină din el ca dintr-un miel’-porcul şi lupul. gor. 305.
      et. : Talhar -)- -os.]
      TăTuş (tâius). Subst. m. PI.? Lemnul pe care se tae
ceva.
      'Pe tăiuş se tae lemne, peste Nistor sar surcele’ -barda. gor. 21.
      et. : Taiu-\--uş.
      Tăpălăgos (tăpălăgos). Adiect. m. 'Om cu picioarele mari, rău şi urît încălţate’ (şez. V 161).
      'Am un om tăpălăgos, mînă porcii în jos’-pieptenele. gor. 285.
      et. : Tâpălâgi 'încălţăminte urîtâ, măhăloasă; picior încălţat rău şi urît’ (şez. V 161), tăpălâ'gVpicioare mari
— 20» —
şi rău, încălţate5 (şgz. ib.), tălpăldge, tălpăloâge papuci (dame) <tălpăi plante du pied, semelle d’une chaussure.
      Tăpănos (tăpânos). Adîect. m. Tăpălăgos.
      'Am un om iăpănos, mină porcii în jos5 - pieptenele. goh. 285.
      et. : Tălpănos< talpă.
      Tăricel (târicel). «Adîect. m. sg. Puţin tare.
      Am un moş târicel, dar ii mic, mititel, face gardul frumuşel5 - acul. gor. 2.
      et. : Tare-\- -ic-\- -el.
      Tărtănică (târtânikâ,). Subst. fem. PI.? Tărtăcuţă.
      Am o tărtănică roşie plină de motoange5 - ardeiul.
TIM. ROM. V.
      Tăvălesc (tâvâlesk). Vb. reflex. Mă rostogolesc.
      Am un bou roşu; unde se tăvăleşte, iarbă nu mai creşte?-focul. gor. 152.
      Tăvălit (tăvălit) Adîect. Rostogolit.
      'Pe-o vale cotită vine mierla tăvălită,5 - negura (pîcla). gor. 237.
      Tăvăluc (tâvâliik). Subst. m. Drug cilindric.
      'Doi boi, tăvăluci, nu-i dai nici pe mere nici pe nuci5 - stîlpiî hornului gor. 358. — Explicarea complectă a cimiliturii vezi-o sub IV.
      et. : Ta,val rostogol, tăvălesc rostogolesc -f -ac.
      Teacă (teăkâ). Subst. fem. PI. teci. 1. Etui, gaîne.
      Am o vacă neagră, n-are piele nici d-o teacă5 puricele.
      2. Păstae.
      'Ghici ghicitoarea mea : mănînci p .... păn se coace 1.......5 - teaca de fasole (păstaia) şi bobul din ea.
      Tee (tee). Subst. fem pl. Funii de teiu.
      'Tee- ntinse, gheme strînse5-bostanul, gor. 27.
      et. : Teiu tilleul, comp. 'cimilitura - variantă ibidem ‘funie întinsă, gheme strînse5, apoi: ‘blăni îngrop, tel în-tinz, gheme adun5 - sămînţa, vrejul şi dovlecii, gor. 342;
21553
U
- 210 -
— reteveui de talii, limbă de balaur' - sabiîa, gor. 326; — 'dela no! păn la voi tot fâşii de teV - drumul.
      Teleleaua (teleleaua). Adîeet. fem. sg. art. Vagabonda.
      ' Teleleaua pe cărare, cuclu muclu pe spinare1- calul şi şaua. gor. 367.
      et. : Fem dela teleleu vagabond, comp. umblă teleleu 'umblă degîaba trecîndu-şî vremea făr de nicîo treabă’ (şez. V 162) = umblă lela.
      Terfegos (terfegos). Adîeet. Zdrenţăros.
      'Omul terfegos duce porcii în jos’ - pieptenele, gor. 285. — 'Mama lată scofmdată, nenea grosul terfegosuV -poteca şi drumul, gor. 306.
      et. : Tearfă zdreanţă -|- -eg + -os. — Din terfegos s-a făcut * tărfâgos. * tălfăgos, * tolfogos, toflogos (Mă mier cum socoate ea că eu m-aş desface de scîrbă după un toflogos, ş-un prăpădit ca Durnea. crudu, arhiva din iaşi XVI 220).
      Tetea (tetea). Subst. m. sg. art. Tata, în sens dră-gostos (PAMFILE I 135 b).
      'Tetea -n sus, tetea-n jos, vine sara burduhos’ -ghemul, gor. 168.
      et.: Tata. Schimbarea lui a în e este de origină copilărească, comp. tot aşa a prefăcut în i în mire mare (viciu 60) < mare, tire tare (viciu 84) < tare.
      Ticăit (tikâit). Adîeet. Care se mişcă încet de colo colo, încet.
      'Ticăita, vai de ea, şede într-un vîrf de nula, nu se teme c-a cădea’ - aluna.1, gor. 11.
      Tigăiţă (tigâiţâ). Subst. fem. PI.? Tigae mică.
      'Am o tigăiţă albă, şi am două feluri de mîncărî într-însa’ - oul. gor. 264. ,
      et. : Tigae-\- -iţă. (
      Tiiiiică (tililikâ). Adîeet. m. sg. Singur, gol.
      ' Tiiiiică mărunţel, îngrădeşte frumuşel’- acul. pamf. 15.
      et.: Comp. tiulluliiuX idem (A rămas tiuliuliuc dupăce î-a plecat nevasta = -singur, gol. pamfile II 169)
— 211 —
      Titiîană (titiîână). Adlect. fem. Care strigă.
      'Tivgă albă titiicmă, strigă noaptea în poiană1, 'tivgă titiîană, strigă la poiană5 - gîsca. gor. 172. — ' Titiîană lână, strigă noaptea în poiană5 - cucuveîca. gor. 116.—'Strigă ti-tilană din poiană, s-o apăr de găini, că de cînî nu se teme5-rîma gor. 316.— 'Mama titiîană, drăgălaşă-I larna5-soba. gor. 348.
      kt.: * Tituîdnă < lat. * tituleo, diminutiv dela titio — titinnio crier aux oreilles, etourdir, chanter, gazouiller, -|- -ană, de unde şi tutuîană, v. ad vocem.
      TitirigTor (titirigor). Subst. m. PI.? Titirez mic.
      'Titirigîor într-un picior5 - curechîul. gor. 125.
      kt.: Diminutiv dela titirez, comp. pupăgîoară< pupăză.
      Tîugă (tîugă). Subst. fem. PI. tîugî (Două tîugî de ardei. şez. V 151 b). Tivgă, vas.
      'Tîugă (tigvă, tivgă, ti tvă) tutuîană, ţipă noaptea pe poiană5-gîsca. .şez. VII 102.—' 7îugă barabugă, la mijloc cu chîoştiţa5 - plosca, şez. VII 121.
      kt.: Variantă a lui tivgă-, ticvă, tîucă cucurbita (dicţionar bănăţan circa 1670).
      Tîuguliţă (tiuguliţâ). Subst. fem. PI. neprobat. Tîugă, ticvă mică.
      ' Tiuguliţâ unsă, în buruenî ascunsă5 - Iepurele, ora-
şanu.
      et. : Tîugă vas-|- -ulă-1- -iţă.— Pentru compararea Iepurelui cu un vas comp. varianta ‘ulcicuţă unsă, în buruenî ascunsă5, gor. 188.
      TTulea {tîulea). Subst. m. sg. art. Ştîuletele.
      'Hulea-n sus, tîulea -n jos, vine sara burduhos5 - fusul. gor. 168.
      et. : Tiuleu ştiulete. Cuvînlul pare a fi simţit ca un nume propriu, comp. Tiilea, Tuleu porecle pentru bărbaţi (popovicî, rum. dial. I 45 a).
      Tîulihău (tiulihau). Subst. m. sg. Penis.
— 212 —
      'Şede moşu în rogoz, mare tlulihăfi a scos5 - păpuşoiul. gor. 276.
      et. : Tiuleă ştiulete, comp. tulihoîu idem.
      Tîlv (tl'lu). Subst. m. PI. ? 'Un tub scurt, mal subţire la un capăt şi mal gros la celalalt, care serveşte spre a se scoate vin ori rachiu din poloboc5.
      'Burta mea pe burta ta, lunga mea-n gaura ta5- Ulmii în butie.
      Tîrfă (tl'rfâ). Subst. fem. PI. tlrfe. Curvă, vulgar
      gîn pădure mă născu!, în pădure mă crescu!; acasă, cum m-a adus, tirfa satului m-a pus5-baniţa (dimirlila).
PAMF. 17.
      Tîrîitor (tlriitor). Adlect. Care se tîrîe pe pămînt.
      'Am un şerpe tlriitor, pe lume-î stăpînitor5- drumul. GOR. 136.
      et. : Tirlit-or.
      Tîtîe (tlti'e). Subst. fem. Chitie, tichie.
      'Este un lemn nici de-o palmă, nici de-un şchiop şi poţi face douăcoveţî, două lopeţl şi o title popască5- ghinda. GOR. 174.
      et. : Comp. tichie, chitie. — Pentru metaforă comp. varianta ibidem 'am un lemn nici de-o şchioapă, nici de-o palmă, şi face: două mese rnesuite şi două albii scobite şî-un potcap călugăresc5.
      Tocurele (tokurele). Subst. fem. pl. Diminutiv dela toc pl. tocuri Ctui, gaîne.
      'Am două ciocănele, şed în două tocurele’- ciubota. [= Ciubotele şi picioarele], gor. 78.
      et. : Toc (tioc) -p rur -|- -ele (= pl. dela eu ori -el) ori tocuri -]- -ele.
      Tremurător (tremurător). Adlect. m. Care tremură.
      'Unu ară, doi se mlpră, patru schimbători ş-un tremurător'- porcul [cu un rit, doi ochi, patru picioare şi o codiţă].                     \
      Tuchiiiş (iukilis). Adv.''îndoit de şale şi de genunchi, cu capul plecat, ca să nu se vadă5 (pamfile I 136).
      1Tuohiliş pela părete, ţuştiu belita-n puţa fetii’- uliul [şi găina], pamf. 34.
      et. : Variantă dial. a lui tupiliş.
      Tuchiluş (tukiliis). Adv. Tupiluş.
      'Tuchiluş pe sub părete, ciuşti între cele fete’-uliul şi găina. gor. 377.
      Tufan (tufăn). Subst. m. 'Stejarul rămas singur în pădurea tăiată’.
      'Plînge corăbiatul că i-a plecat satul’- tuf anul.
      et. : Tufă 4- an.
      TulihoTu (tulihoiu). Subst. m. sg. Penis.
      'Fîş, mîş, prin păiuş, mare tuliholii am scos’- păpuşoiul. pamf. 30.
      et. : * Tulioiu < tuleu ştiulete -f- -olu, comp. ilulihău idem.
      Tumba (tumba). Adv. De-a tumba.
      'Merge tumba pe cărare, patru mînî, patru picioare, patruzeci de unghioare’-femeia însărcinată.
      Tupilaş (iupilâs). Adv. Tupilat.
      'Tupilaş pe sub părete, maţ belit în cele fete’-uliul şi cloşca, şez. VII 81.
      et.: Tupilesc -\--aş.
      Tupiluş (tupilus). Adv. Tupilat, 'pe brîncî, ascunzîn-du-se’ (şez. V 165).
      ' Tupiluş pe sub părete, belituş prin cele fete’-cu-coşul. gor. 96.
      et. : Tupilesc -|- -uş.
      Tur (tur). Subst. m. Fundul pantalonilor.
      'Mic pandur, duce mulţi pari în fer’-ariciul.
      Tuşă (tusa). Subst. fem. sg. Mătuşă, termin de adresă cătră o lemee bătrînă.
      'Ilincuţă tuşă, strînge-n nas cenuşă’- luleaua, gor.
205.
      et. : Scurtarea din mătuşă. — Odată izolat tuşă a putut fi pus şi pe lingă alt cuvînt: 'am o pisică tuşe,
tuşe, umblă noaptea prin cenuşă5-idem, ibidem. Forma tuşe este dialectală muntenească şi ea va fi fost pusă in legătură cu verbul tuşesc.
      Tutuîană (tututănâ). Adiect. tem. Care strigă, ţipă (despre păsări).
      Ttugă (tigvă, tivgă, titvâ) tutuîană, ţipă noaptea pe poiană5- gîsca. şrcz. VII 102. — 'Gîscă tutuîană, umblă noaptea pe poiană5-luna. gor. 213.
      et. : * Titulănă < lat. *tituleo — titio, Utinnio -|- -ană, de unde şi titilană, v. mai sus.
      Tuturugă (tuiuriigâ). Adiect. fem. sg. Care strigă, ţipă (despre păsări).
      Tiugă tuturugă, aliu cutcuvă, tîugă5- plosca, sez. VII 121.
      et. : * Teiurugâ < lat. *titulo, dimin. dela titio —ti-tinno,-\--ugă, comp. titilană, tutuîană idem < *tituleo. — Explicaţiia complectă a cimiliturii vezî-o sub II 7.
      Ţăcăraş (ţâkârăs). Subst. m. sg. înţelesul?
      'Am un ţăcăraş, lingă ţăcăraş este o poeniţâ, lingă poeniţă două păduri dese, lingă două păduri dese două gogoşi, lingă două gogoşi o cioară mucoasă, lingă-o cioară mucoasă o curte-ngrădită cu gard5- capul [cu părul, fruntea, sprincenele, ochii, nasul, gura|. gor. 44.
      în cimilituri-variante, gor. 39-44 şi 369, părul capului este comparat cu un 'cring, pădure (pădurice), clae, dumbravă, movilă, huciu.
      Ţepenesc (ţepenesk). Vb. intr. Ţin ţapăn, sprijinesc.
      -'Unu ară, doi se rhîară, patru ţepeneşte, unu zgî-ţîeşte, poftim, copile, şi. gîceşte5- porcul [cu un rit, doi ochi, patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
      Ţingă (ţingă). Subst.; fem. sg. Ţintă, cuiii.
      'Ţinga minga şede-n grindă şi vorbeşte ungureşte5-rîndunica. gor. 318. — 'Şed^-n grindă ca o ţingă şi vorbeşte ungureşte5-musca. < ;or. 235.
      et. : Ţintă Ţ- interj, ţing prin care se exprimă un sunet supţire, comp. 'ţintă mîndră şede-n grindă şi grăeşte
păsăreşte’* rindunica, gob. 318, apoi ‘fă-mă, Doamne ţintă-n grindă, să văz mîndra cînd se schimbă; fă-mă, Doamne, ţintă-n poartă, să văz mîndra cum se poartă’ (iarnjk-RÎRSKANU 397).
      Ţintuit (ţintuit). Adiect. Bătut cu ţinte.
      'Am o piele de taur ţintuită cu ţinte de aur’- stelele.
      kt. : Particip dela ţintuesc.
      Ţîov (ţiov). Subst. m. sg. înţelesul?
      'Ţiovul împăratului în mijlocul satului’-primarul. PAMF. 30.
      Ţip (ţip). Vb. tr. Arunc.
      'Mărsui la voi, mi-1 ţipă mă-ta dinapoi’-scaunul. cor. 330.
      Ţîuu (ţVnu). Interj. Exprimă un sunet.
      Am o babă; cînd îi suflu-n cur, lac ţîuiV-şuerătoarea.
      kt. : Derivat imediat dela verbul ţiuiu = lat. tinnio. Comp. şi mr. ţiu-ţiu care exprimă ciripitul păsărilor (pap. ut. ar. 361).
      Ţugui (ţugui). Subst. eterog. PI. ţugue. Vîrf, rîdică-turâ, umflătură ascuţită.
      'Ţugui rotund, bagă părul afund’- căciula. — 'Ţuguiul curatului în mijlocul satului’-biserica, pamf. 17.
      Ţup (ţup). Interj. Exprimă o săritură bruscă şi neaşteptată.
      Ce şede-n căsuţă, doarme-n pat sau in cotruţâ; de se mişcă-un şoricel, ţup îl prinde sprintenel?’-mîţa.
c.or 291.— 'Ţup ici, ţup colea, hi hara’-puricele. c.or. 310.
      kt.: * Ţip — derivat imediat dela verbul ţip arunc.
      Ţupa (ţiipa); Interj. = Ţup.
      "Ţupa ici, ţupa colea, fofîrlita fofîrlea’ - puricele PAMF. 30.
      Ţurcă (ţurkâ). Subst. fem. înţelesul?
      'Felie de pepene trece prin ţurcă râpede’ - suveica.
      Ţurţar {ţurţur). Subst. m. înţelesul ?
      'Am un ţurţar, de-ar ave un par, s-ar sui pe el pană la cer’-hămeîul. gok. 184.
- 216 —
      Turturel (ţurţurel). Subst. m. sg. Umflătură.
      'Culmeclu, culmeclu, ţurţur el intr-un picior’ - cure-ehlul. pamk. 35.
      ei'.: *Ţafurel<ţuţ umflătură (şez. VI84)+ ur-\-el, comp. ţuţuruş idem.
      Ţuţuîti (ţuţuiu). Subst. m. sg. Umflătură.
      'Opt opintele, două scîrţîele, şl-un ţuţuiu după ele’-plugul [cu doi bol = opt picioare, două roate şi omul de dinapoi], gor. 297.
      et. : Ţuţ umflătură-]- -uin.
      Ţuţunic (ţuţunik). Subst. m. sg. Umflătură mică.
      'Nebunii se opinteşte, cumintele scrîşneşte, ţuţunic gîceşte’-plugul [cu boii şi omul de dinainte şi de dinapoi], pame. 29.
      et. : Ţuţ umflâtui'ă-)- -un-\- -ic, comp. ţuţuiu din varianta ad vocem.
      Ţuţuruş (ţuţuruş). Subst. m. sg. Umflătură mică.
      'Am un ţuţuruş pe un picioruş’ - curechlul. gor. 126
      et. : Ţuţ umflătură -|- -urŢ- -uş, comp. ţuţuiu, ţur-ţurel idem.
      Ulceluşă (ulceluşă). Subst. fem. PI. ? Ulcică.
      ' Ulceluşd unsă, in Iarbă ascunsă’-Iepurele, gor. 188.
      et. : Ulcea pl. ulcele-\--uşă.
      Ulcicuţă (ulcikiiţâ). Subst. fem. Pl. ? Oală mică.
      'Ulcicuţă unsă, în burneni ascunsă’ -Iepurele. gor. 188.
      et. : Ulcică-j- -uţă.
                                  .Ulcîoluşă (ulcolusâ), Subst. fem. Pl. neprob. Ulcică.
      'Ulcioluşă unsă, prin buruene ascunsă’-Iepurele.
      ei.: Ulceluşă, cu schimbarea lui e în io supt influenţa lui ulcior.
      Ulcuţă (ulkuţă). Şubsjt. fem. Pl. ? Oală mică.
      'Am o ulcuţă unsă, îfupă spini ascunsă’-Iepurele. gor. 188.
      et. : ' Ulicuţă = oală -(V -ică -uţă.
      Umblăî (umblâ'i). Subst. m. pl. Care umblă mult.
- 217 —
      'Unu ară, doî' se miară, doi ful ăl, patru umblăl şi-un lîţal-fîţaf - porcul [cu un rît, doi ochi, două nări, patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
      et. : Umbla + -ăl = pl. dela -dă.
      Uncheşel (unkesel). Subst. m.Unchiaş, bătrîn, în sens alintător.
      'Am un uncheşel, îi curg maţele după eh- acul. pawf. 15. — 'Am doi uncheşel, se trag de barbă amîndoi’-piepteniî de lînă. pamf. 29. et. : Unchiaş -f- -el.
      Unghioară (ungioărâ). Subst. fem. Pl. unghioare. Unghie mică.
      'Merge dada pe cărare, patru mini, patru picioare, patruzeci de unghioare?- femeia însărcinată, gor. 146. et. : Unghie -f- -oară.
      Unghişoară (ungisoărâ). Subst. fem. Pl. unghişoare. Unghie mică.
      'Merge duda pe cărare, patru ochi, patru picioare, patruzeci de unghişoare*- femeia însărcinată, gor. 147. et. : Unghie + -işoară.
      Vale (vale). Subst. fem. sg. Rîu, pîrău.
      'Cine trece valea şi nu se udă?’- gîndul. gor. 171. et. : Vale vallbe, cu schimbarea înţelesului prin metonimie (s-a luat continentul pentru conţinut).
      Valed (valeu). Subst. m. Pl.? O covată în care se dă nutreţ la vite.
      'Lungă, cotrovită, în el nutreţ la vită’- valeul. gor. 391. et. : Variantă a cuvîntuluî vâlâă = ungur vălyu idem. Vălceluşă (vălceluşă). Subst. fem. Pl.? Vale mică. 'într-o vălceluşă latră-o căţeluşă’- meliţa (meliţolul). gor. 225.
      et. : Vâlcea pl. vâlcele -|- -uşă.
      Vălcicuţă (vâlcikufâ). Subst. fem. sg. Pl.? Vale mică. 'într-o vălcicuţă fierbe-o oală cu chisăliţă’-furnicarul. gor. 167.
      et. : Vălcică 4- aţă.
— 218 —
      Vărărie (vârarie). Subst. fem. sg. Loc de unde se extrage var, loc văros.
      'A venit virvâra şi-a luat pe Tudora şi-a dus-o la vărărie, şî-a-nvăţat-o cojocărie3-uliul şi găina. gor. 376.
      kt. : Var -arie.
      Vârtej (cartez). Subst. m. PI.? 'Un instrument prin ajutorul căruia saltă osiîa carului, cînd e încărcat, pentru a scoate în bună voe roata, fie să ungă osiîa cu, păcură, fie pentru altă trebuinţă3.
      'lliuţă cu tichie ridică mal mult de o mie [de oca]3-vărtejul.
      Vgher (uger), Subst. m. Vier.
      'La un păducel şade o p... de vgher'- ardeiul.
      kt. : Formă dialectală a lui vier.
      Vîermănare (viermânăre). Subst. m. Viermi mulţi la un loc, loc plin de viermi.
      'Casă fără de intrare, fierbe-n ea ca-n visrmănare'-bostanul. came. 17.
      kt. : * Verminaria, dela vermis,■ comp. vierrnănos < verminosus ou il y a des vers, vereux (en pari. des corps et des fruits).
      Vilvat (vilvăt). Subst. m. sg. Cucuiu, moţ, conciu.
      'Am o păsărică cu vilvat; eu-n sus c-o ridic, ea cîntâ firfilic; eu-n jos o las, ea face pac în nas3-plosca.
      Viţeluş (viţeluş). Subst. m. Viţel mic.
      'Am un viţeluş, sparge cu cornul, drege cu coada3-acul. pamk. 15.
      et. : - Viţel -f- -uş.
      Viţeluşă (viţeluşă). Subst. fem. PI.? Viţică.
      'Am o viţeluşă pagă,, care tot cîmpul aleargă, nurna-n tufiş nu se bagă3-coasa. gor. 113.
      kt. : Viţel -\- -uşă:
      VîIcTofuşă (vlleoluşâ). Subst. fem. Vîlceluşă, vale mică.
      "Intr-o vilcioluşă latră-o căţeluşă3- lesoiul.
      Er.: Variantă a lui vîlceluşă.
      Vină (vi'nâ). Subst. fem. PI. vine. 1. Harag.
      'Păsărică şue, pe vină se sue\ 'păsărică şue, pe pine se sue, păn la vizunie3-fasola, gor. 140.
      Pentru înţeles comp. varianta ibidem am o pasăre şue, pe harag se sue3.
    . 2. Penis.
      'Lînă cătră lină şi-n mijloc o urnă3-iţele. gor. 191. — Lînă peste lînă, la mijloc e vină, wLasezgîrceşte, lina se clăteşte3- mănuşa, gor. 221. — 'Am un purcel c-o vină de tîer'-sfredelul. gor. 343. — Cimiliturile sînt aluzii pornografice.
      kt. : Accepţiuni metaforice a cuvîntului vină veine, nerf, tendon.           .
      Virfuşor (virfuşor). Subst. m. Vîrf mic.
      'într-un virfuşor de paiu joacă oastea unui craiu3 macul. gor. 217.
      kt.: Virf-uşor.
      Vîrghe (vi'rge). Subst. fem. PI. virgin? Vărguţă, beţişor.
      Fata de pandur cu virghea-n spate’-coţofana. gor. 109.
      ei.: Lat. uirg(u)la, comp. vi'rghie bîrnă (dame r. 99) < vîrghe -f- -ie, vîrghină 'capetele de bîrne care ies din zid sub straşină; pe aceste acaţă seceri sau altceva3 (viciu 88) < vVrghe -|- -ină — Coţofana e lungă ca o vîrghe, comp. cimiliturile-variante 'ce e lungă cît o drugă.. .3, 'e lungă şi nu-i furcă..., 'ce merge pe drum cu ţandura-n fund?3, gor. 108-109, 'popa întră în biserică şi ciomagu îl lasă afară3, şez. VII 82, 'lata de pandur cu pirghiia-n spate,3 gor. 109 nota 6.
      Vîrghide (virgide). înţelesul?
      'Opincă nerasă, virghide prin casă3-pisica, gor. 292
      Comp. virghite.
      Vîrghite (virgite). înţelesul?
      'Obieluţă tătărască, virghite prin casă3-mătura, şez. VII 118.
      Comp. vîrghide.
      Vîrtolomete (vîrtolomete). Adîect. Vîrtos, tare?
      'Voinic, vîrtolomete, cu pipota-ntre spete, se sue în slava ceriului cit ai potcovi puricele la un picior’- zmeul. gor. 398.
      Vorboteasă (vorboteăsâ). Subst. fem. PI. vorboiese. Care lucrează horbote (dantele).
      'Mă dusei la vorboteasă, să-mi înceapă-o-ncepătură fără leacă tivitură’- chiştele. gor. 73.
      et. : Horbotă -[- -easă.
      Vorbur (vorbur). Vb. intr. Bolborosesc.
      'Am o trupină scorbură, şede jos şi vorburd’- puti-neiul. şez. VII 122 a.
      et. : Bolbur (v. ad vocem)-<{-vorbesc.
      Vovilată (vovilătâ). Subst. fem. înţelesul?
      'Sub o vovilată albă stau diavolii de vorbă’-casa [şi oamenii], pamf. 19.
      et. :Să fie cumva *movilată < movilă?
      Vrescurele (vreskurele). Subst. fem. pl. Vreascuri
mici.
      'Două lemne odolene, la mijloc un braţ de vrescu-rele'- scara. gor. 329.
      et. : Vreasc 4- -ar -j- -ele (= pl. dela -ea) ori vreascuri -f- -ele
      Zagnată (zagnătâ). Subst. fem. Pl.? = Zăhată.
      'M-am dus în pădure şi-am tăiat o nuia, şi-am făcut o poiată şi-o zagnată, şi mi-a'maî rămas o bucată’-opinca. gor. 258.
      Zahată (zahătâ). Subst. fem. Pl.? 'Pardosală,... dos la vite din ogrinji, gunoae, stuh... împrejurul tîrlei’ (şez. IX 156).—'O poeţică mai mică făcută lîngă una mai mare, în care porcii îşi lasă necurăţeniile’ (Tudora, jud. Botoşani).
      'Am o nuia lungă lungă, şi-îngrădesc o poiată ş-o zahatcC- aţa dela opinci [şi opinca], gor. 18. — Partea de dinapoi a opincii e ca o zahată.
      et. : Comp. ceh. zahat'a împletitură de nuele.
      Zăhată (zâhătâ). Subst. fem. Pl ? = Zahată.
      'Am o poiată şi-o zăhata şi mal am încă-o bucată3 -opinca. cor. 258.
      Zbeguîat (zbegulât). Adîect. Neastîmpărat.
      Tata lungu, mama lata, lelea zbegmataî - coşul, vatra, uşa. şez. VII 82. — Uşa, care se tot închide şi deschide, e ca o fernee neastîmpărată.
      et. : Particip dela zbeguesc vb. refl. sar, umblu încoace şi încolo, de unde încă zbrehuet 'sturlubatic, zmuncit pin botez, şuiu3 (şez. V 173).
      Zede (zede). Subst. fem. PI. dela zadă. 'Larix sibi-ric.a, larix Lebourii; meleze. Frumos arbore, creşte numai cultivat ca plantă decorativă3 (eanţu).
      'Dela noi şi păn la voi zede şi cimpoiu3-cucoşul. cor. 94. — Penele cucoşului sînt frumoase ca zada.
      Zgîte (zgite). Subst. fem. PI.? Crenguţă, beţişor.
      'Zglte verde în cur îţi dete, de-i gîci, e a eşi; de nu-i gîci, în cur ţ-a locui păn la Blagoviştene, păn ce-a eşi odată cu bejăniîa3 - şopîrla.
      et. : Comp. gât-ej.
      Zgîtii(zgi'tie). Subst. fem. PI. zglţii. Crenguţă, lăstare.
      'Am un munte, pe el cresc două zglţii, pe ele este aşezat un trunchîu, pe trunchiu o bute, pe bute un bostan, pe bostan creşte iarbă, prin iarbă pasc oile3 - trupul omului. gor. 370.
      et. : Variantă a lui zgite.
      Zgîţîesc (zgiţiesk). Vb. tr. Zgîlţîiu, clatin, agit.
      'Unu ară, doi se miară, patru ţepeneşte, unu zgi-ţieşte, poftim, copile, şi gîceşte3 - porcul [cu un -rit, doi ochi, patru picioare şi o codiţă], gor. 303.
      et. : Lat. excutio, exquatio secouer, agiter?
      Zgrimburat (zgrimburdt). Adîect. Zgriburit, zgribulit, care tremură de frig; transi de lroid.
      'Nenea lungu, mama lată, sora mea zgrimburată, frate-meu nebunul satului, cu cojoc de lemn îmbrăcat, şede cu împăratul la masă3-haragul, tufa de vie, frunza
__00o ___
de vie şi strugurul, gor. 395. — Frunza de vie tremură la aburirea vmtulul ca un om zgribulit de frig.
      et. : Comp. franc, se grimer donner â sa physio-nomie certaines modifications â l’aide de moyens artifi-ciels, a se strîmba, grimace strîmbătură, grimaucl posomorit, cat. spân. grima fior, tremur, dela radicalul grim-, care, după Diez şi Ivorting, este de origină veche germană {grima fantomă, grim furios, mînios).
      Zovonită (zovoniţâ). Adîect. fem. sg. = Sovonită îmbrăcată cu sovon.
      ‘Pe-o vale cotită vine vu\pti\zovoniicP - ceaţa. pamf. 20.
CAPITOLUL VII
VALOAREA LINGVISTICĂ A CIMILITURILOR
      Din punct de vedere a limbii întrebuinţate în ele, cimiliturile sînt de o valoare remarcabilă. Ceia ce frapează dela prima dată este numărul cel mare de cuvinte care nu se mal întîlnesc aiurea şi care necesitează deci explicaţii absolut speciale, uneori din cele mal grele şi mai chinuitoare din limba noastră. Valoarea lingvistică deosebita a cimiliturilor stă tocmai în aceste cuvinte particulare. Dar nu numai atît. Anumite fenomene lingvistice se întîlnesc în cimilituri în aşa măsură, Incit pot sugera norme generale de cercetări filologice.
      Vom scoate la iveală pe cele mal importante.
                   A.  Fenomene fonetice.
                                  1. Cuvinte scurtate.
      a. Cuvinte scurtate în cimiliturî. — Înţeleg prin cuvinte scurtate în special acele cuvinte care faţă de etymon sînt mal scurte cu o silabă ori în general cu un grup de sunete, Iar etymul se află în sînul însuş al limbii romîne.
      Cuvintele scurtate pe care le-am întîlnit în cimilituri sînt de două mari categorii: a. unele întrebuinţate numai împreună cu cuvintele-trunchlu din care s-au rupt, şi b. altele întrebuinţate în mod independent de acestea.
      Din punct de vedere a constituţiei sale, cuvîntul scurtat, fragmentul, poate fi ori partea iniţialii ori partea finală a cuvîntului-trunchiu (fragmente iniţiale, fragmente finale), iar din punct de vedere a poziţiei pe care o ia faţă de cuvîntul-trunchiu, cuvîntul scurtat poate fi anterior ori posterior cuvîntului-trunchiu (fragmente posterioare, fragmente anterioare).
      a.      De felul categoriei a în cimilituri avem următoarele (II 4 c):
      «. Fragmente finale posterioare. — Cimilaş — laş, cimileagă — leagă, cimiliga — liga, cimilinga — lingă, păsărue—rue, scinteioară-ioară, titiliga—liga, titirez— rez (substantive), lătăruşcă—ruşcă, şovirleagă—leagă, Utilană—iană, fifileană—leană (adiective), aducu-ţl-o— ţagu, ţ,uguţio (verbe).
      ?. Fragmente finale anterioare. — Doiului — hu-dudoiului, gan, gan — buzdugan, lie, lie—ciocirlie, Lina — Magdaiina (substantive), fee — rasta,fee, lari — călări (adiective), chează—nechează, ugu, ugu, uguţu— aducu-ţ-u (verbe).
      7.      Fragmente iniţiale anterioare. — Hub — huba-rează (sifbstantiv).
      Dupăcum vedem, fragmentele finale posterioare sînt cele mai dese, fragmentele iniţiale anterioare sînt cele mai rari (un singur exemplu), iar fragmentele iniţiale posterioare nu sînt deloc reprezintate.
      b.      Cuvinte scurtate întrebuinţate independent de cuvîntul-trunchîu, avem: eligă —meligd (<c cimeligă), helega—melega, (<ciinelega), discutate sub II 4 b, apoi următoarele pe care le discutăm aici împreună cu cimiliturile în care se găsesc:
      Bice (biâej. Subst. 1'em. PI. bice. Umflătură.
      'M-am dus la păduriţe ş-am găsit un cuib de bice, găsesc unul, găsesc două,,lasă bicea să se ouă1 - bara bulele. gor. 20.             \
      et. Scurtare din bobice idem, comp. varianta ibidem
- 225 —
am o pădurice cu nouă ouă de bobice, iau două, mai râmîn nouă şi bobicea să mai ouă5.—Barabulele (cartofele] sînt ca nişte umflături.
      Bobice <Jboabă umflătură -j- (sufixul diminutival] -ice, comp. fluerice (viciu 67 a) < fluerâ, fluer, Ungur ic e mormoloc (viciu 61 a) < lingură (comp. idem, ibidem lingura popii, linguriţe), măturice (şez. VIII 30)
<   mătură, pădurice <pădure, scindurice (viciu 57)
<   scindură, trămurice 'planta numită şi iacrămile miresei5 (viciu 92)Cutremur.
      După viciu boabe = cartofi, crumpene; tot aşa gor. 19 boabe = barabule. Dela capul locului însă boabă pl. boabe a trebuit să însemne umflătură, căci boabă este o variantă a cuvîntului boambă umflătură, care, împreună cu francezul bombe, cer un latin popular *bomba idem. Pentru 6<m6 comp. coroabă porumbrică < * coroambă (= istr. corumbş) = lat. columba, A. Philippide, Zeitschrift fur roman. Phil. 1907 pg. 307.
      Dîc (di k). Subst. m. sg. Nodic, nod.
      'La cap dic, la dos dîc, la mijloc fiu fiu fiu5-furnica. GOR. 162.
      et. : Scurtare din nodic = nod -îc, comp. varianta ibidem 'la cap nod, dinapoi nod, la mijloc şft!5.— Cu-vîntul nodic îl găsesc în arhiva XVI1119 cu înţeles de 'copil mic5.
      Gurele (gurele). Subst. fem. pl. Ciugurele, ciuhurele,
oiţe.
      'Gurele, măgurele, merg pe drum înşirăţele5-oile. gor. 270.
      et. : Scurtare din ciugurele oiţe, comp. varianta 'ciugurele, măgurele, merg pe drum înşirăţele...5-oile, gor. 75.
      Runul (runul). Subst. m. sg. art. Gorunul.
      'Alunul ţine runul şi runul ţine balta şi balta ţine casa5-polobocul [cu cercurile, doagele şi vinul], gor. 36.
      et. : Scurtare din gorunul, comp. varianta ibidem 'alunul ţine goronul şi goronul ţine balta5.— Balta este
2! 553
15
— 226 —
  vinul; runul, goronul, sînt doagele de gorun ale polobocului; alunul sînt cercurile de alun cu care cercueşte polobocul.
        c.      Fragmentele au fireşte acelaş înţeles caşi cuvintele-trunchiu. Acest lucru se vede evident în cazul cînd ele sînt întrebuinţate în mod independent de cuvintele -trunchiu. Iar cauza, pentru care se întrebuinţează frag-' mente pe lîngă cuvinte-trUnchiii este ritmul.
        în adevăr sub 'fenomene de ritmu5 (II) am admis că repetarea fragmentului pe lîngă cuvîntul-trunchiu este o chestie de frumuseţă. Cînd Romînul a zis d. p. ’păsărue rue pe harag se sue5 (fasola), el a repetat pe rue pentru ă satisface o simetrie silabică. într-adevăr întreg acest lanţ de cuvinte se poate despărţi în două jumătăţi, compuse fiecare din cîte şese silabe şi avînd fiecare cîte două accente principale, primul pe silaba a treia, al doilea pe silaba a cincea: ‘pă-să-ru-e ru-e\pe ha-răg se su-e'. Dacă Romînul n-ar fi repetat pe rue, sime-triia silabică ar fi suferit. Repetarea lui rue este deci o chestie de frumuseţă care trebuia satisfăcută imediat. Romînul deci a fragmentat brusc pe păsările, dînd naştere lui rue. (Şi în celelalte exemple discutate sub II repetarea fragmentului după cuvîntul-trunchiu este o chestie de ritmu, dar simetriia este uneori de alt gen decît cel discutat aici. Acest lucru îl voiu proba amănunţit într-o lucrare specială asupra ritmului ca principiu de schimbare a limbii romîne).
     - Fragmentele întrebuinţate după cuvintele-trunchiu sînt produse deci pentru a satisface o chestie dc formă, nu de fond, o regulă de semetrie, nu un înţeles. Ele sînt prin excelenţă produse răzleţe, izolate.
        d.      Acuma, din„ cauza acestei origini şi din cauza poziţiei lor flotante faţă 'ţie cuvintele-trunchiu, unele cuvinte scurtate întrebuinţate excluziv pe lîngă cuvintele-trunchiu au dat naştere la\ interesante efecte limbistice.
      a. Fragmentele îşi pot schimba forma lor fonetică primitivă.
      1.      ’Cimilinga blinga, tananaua, puf'-ţigara.— et. : Blinga = b - -)- linga(<i cimilinga).— Făcutul ţigării a fost comparat cu dansul tananaua.
      2.      'Cimiliga ligăţă, pela cur aducu-ţ-o, pul de băs îndesu-ţ-o’- chiperul eînd îl pisezi. şez.; VII 79.— et. : Li-gâţă = liga ( = cimiliga)-)--fă supt influenţa lui-ţo din aducu-ţ-o, indesu-ţ-o. '•
      (3. Fragmentul unul cuvînt se poate întrebuinnţa pe lingă o variantă a acelui cuvînt.
      Un singur exemplu:
      1. 'Păsărică rue, rue; albă e, picioare n-are’- cămeşa păsăriciî. — et. : Rue, rupt din păsărue, pe lîngă care e întrebuinţat în cimilitura fasolei citată mal sus, e aici întrebuinţat pe lîngă păsărică.
        Din cauza izolării sale, fragmentul poate fi pus, prin etimologie populară, în legătură cu cuvinte de acelaş schelet.
      Un singur exemplu:
      ‘Sărăcii ca racu, vara mult bine face, Iarna sub gară zace’- meliţa. viciu 45 a. — et. : Cimilitura dela capul locului a trebuit să sune 'săracu racu... ’, în care racu e fragmentul final posterior ul lui săracu, meliţa fiind comparată cu un biet om care «vara mult bine face», Iar Iarna e aruncat acolo afară «sub gară». Întîmplător însă fragmentul racu era identic în schelet cu cuvîntul racu (animalul). Acest lucru a făcut ca un alt vorbitor (nu cumva culegătorul însuş?) să-l identifice şi din punct de vedere a înţelesului, stabilind între săracu şi racu un raport de comparaţie: săracu ca racu. Dealtfel, în limbă, Romînul nici nu consideră pe acest animal decît după culoarea sa roşă şi după mersul său înapoi. De-aicI expresiile: roş cum e racu şi a da înapoi ca racu.
      S. Fragmentul unul cuvînt, întrebuinţat independent
dp cuvîntul-trunchîu, poiate, la rîndul său, şi dintr-un motiv de ritmu, da naştere unui nou derivat, în poziţie imediată.
      1.      ’ Lingă, Ungăiană, strigă în poiană’-gîsca. pamf. 24, — et. : Lmgă < cimilingă; — lingăiană — Ungă 4--iană supt influenţa lui poiană,
      2.      'Logoliţă loga% | spînzură-n Moldova’- cîntarul. pamf. 18.—Eoamba cin tarului e spînzurată de plrghie.—et. : Loga = ligă, scurtare din cimiliga, cu prefacerea lui i in o supt influenţa celor doi o din Moldova; — logoliţă < logă 4- -oliţă, pentru, a avea două şiruri de cuvinte de cîte şese silabe fiecare.
      e.      Din cauza izolării sale, fragmentul, [întrebuinţat chţar pe lţugă cuvîntul-trunchîu, poate fi socotit ca un cuvînţ cu totul deosebit, dovadă notele subiectului
      Un singur exemplu;
      'Patru fee rastafee, şi un fiu ş-un rastafiu’- ţiţile vacii, găleata, viţelul şi şuştarul. sima. -- et. : Fee, un fragment din rastafee (II 4 c b £), a fost considerat (de popor ori de Sima ?) ca un cuvînt aparte, dovadă explicarea 'ţiţile vacii, găleată’, deşi 'patru fee rastafee’ în-sarn.nă laolaltă (cele patru) ţiţi ale vacii (propriu zis 'patru ratpfee, pline’). Dovadă că găleata nu poate fi rastafee este şi rastafiu (== *rotofiu, rotofeiă) tradus prin ŞăŞtar; care eşţe tocmai 'găleata in care se mulge laptele’ (numit rotofeiă cu privire la cazul cînd el e plin cu lapte)., — Explicarea complectă a cimiliturii v, sub II 4 c, unde însă, din moţiv de claritate, am tradus, cimilitura'numai prin ţiţile vacii, viţelul şi şuştarul.
                          \
      b. Aşa dar în cimilituri întîinim. cuvinte scurtate întrebuinţate pe lingă cuvifttele-truochlu ori şi în mod independent, cuvintele scurtate de primul fel fiind produse în mod spontanee prin ritrW Această constatare, pe care, în studii speciale, vom face,-o cu privire şi la alte genuri folklorice, ne indică o. cale fecundă de cercetare a etimologiilor romîneştl. Intr-adevăr cuvinte, care păn acuma
— 229 -
rămăsese obscure, se lămuresc pe deplin ca fiind cuvinte scurtate.
      în etimologiile pe care le vom da mai la vale ne vom călăuzi fireşte de înţeles. Nu vom uita apoi că prototipul unui cuvîrtt poate fi el însuş un cuvînt derivat cu unul sau mai multe sufixe. în fine, pentru a întări etimologiile propuse, vom aduce în sprijin, cînd se va putea, şi alte derivate ale aceluiaş radical, de Cît cele pe baza cărora s-au făcut scurtările.
      PerttriiCa etimologiile pe care le vom propune să fie şi mai convingătoare, le vom aranja nu după ordinea lor alfabetică, ci după grupuri semasiologice.
      1.      Aod, aud adv. mr. aici (dAlametra) < abaţi, duâfi (dalametra), aodce, aodci idem (dr.), acestea fiind ad -j- hoce (A. Philippide, Zeitschrift fur român. Phil. 1907 p. 292). — Candrea şi Densuşianu (Dicţionar) propun ca etymon pe ad -)- hac «devenit *aâ, de unde, prin epen-tcza lui u între vocale în hiat, aăd». Epenteza lui u între doi a este însă absolut inexplicabilă din punct de vedere fonetic, căci, pentruca între două sunete să se poată naşte unul epentetic, este neapărat de nevoe ca limba să-şi schimbe poziţiia de articulare. Cînd îrtsă după un a urmează un alt a, limba rămîrte exact în aceiaş poziţie, aşa că o ridicare a ei spre palat, ridicare cerată de u, este exclusă. Aceasta e şi cauza pentru care aa se contrâg totdeauna în a: cal < *cadl, imperf. conj. I d < -da-, -ad-. Dacă apoi ar fi vorba de «evitarea hiatului», cu atît mai mult ar fi trebuit să se păstreze sunetul pe care etimologiiâ îl dă între cei doi a la *cadl < *cal>âl, imperf. conj. I d
<  -aba-, -aba-. —Tot aşa încdă este o scurtare din încoace
<  in-1- eccum -j- hoce. — Din aua -j- (sufixul adverbial) -ea s-a născut varianta audia (dalametra).
      2.      Beanc pl. beancuH 'orice frinturi de oale, de blide, ş. a/ (Viciu 18 b) <*ciobeanc <ciob.
      3.      Beitcî ‘părău adine şi cu gropi, pe coastele muntelui5 (şez. II 149) < "bobeucă, comp. bobeicî 'un fund
— 230 —
de vale adîncă sub o bîtcă’ (şez. I1150; — bitcă 'un mun-tişor’, şez. II 23).
      4.      Boancă oae fără dinţi (dame t. 68) <c *băboancă, dela babă, de unde şi babană idem.
      5.      Megl. boş testicul, dr. boaşe testicule < !‘boboş, boboaşe umflături, un derivat prin -oş dela boabă umflătură (= boambă), comp. bice. cartofe < bobice idem, un derivat prin -ice dela boabă. In Ardeal boboaşe = boabe cartofe (viciu 20 b).
      6.      Buzuchiâ 'cobză, cobuz’ (dalametra) <_*cobuz-uchiâ, comp. ibidem bubuchiâ mugur (= dr. boboc) < boabă umflătură.
      7. Cadicini înjurătură (dalametra) <_ctcat di Cilii.
      8.      Cetină crenguţă de brad < *smieetină < smicea + -ete -\- -ină.
      9.      Chloştiţâ aşchiuţă (şez. VII 121 nota 2) <*aş-chioştifă < aşchie.
      10.      Chiuiu crier, pousser des cris, appeler quelqu’ un en criant, piulu piailler, gazouiller, rendre un son aigu < chichiţă gazouiller, b6gayer (pamfile II) == lat. *pipilio, -ire — pipilare gazouiller, caqueter, comp. pipire piauler, pipulus criaillerie, piaulement, pipulo poscere demander â grands cris; — chiur a ciripi (dalametra), chirăesc a cînta, despre grieri < *chichiur = lat. *pipiulare, diminutiv dela pipio, pipilo gazouiller.
      11. Mr. clor picior < picior.
      12. Clotă 'mină, în limbajul copiilor mici’ (dala-
metra.) < *miclotă - mişotd, mijoiă 'mânuşiţă, mină mică’ (dalametra), din *mînuşotă < mînuşă — minuţâ (comp. minuşiţă)^- -otă,. ca cimişotâ cămeşuţă (dalametra) <.cimeşă-\--otă. —Din clotă s-a derivat cu acelaş senz megl. clotcă. "        \
      13. Clubă buturugă, \ ciot (dalametra) <.cuciubâ
idem (dalametra).           (
      14.      Ciuleai ciocîrlie (dalametra) < *ciuciuleal, comp. mr. ciuciulean, megl. duelul'şn, ciurelul'şl idem.
— 231
      15.      Ciunu mărăcine (mihaileanu) <C *mărăciunu = dr. mărăcine.
      16. Doţ 'cursură, răsunolu, pup la pine’ (viciu 39 a)
<  *dodoţ, comp. dodoc 'un boţ de mămăligă frămîntată cu brinză şi neprăjită’ (şez. II 226).
      17. Felegos flenduros (VI) <: fer felegos idem.
      18. Fleţ 'hăbăuc,* prost’ (viciu 101) < nătăfleţ.
      19.      Giufodrtică urechelniţă (dalametra) < mr. dr. gugiufoartică forficula auricularia.
      20.      Gruiu deal < *gurguruiu, dela a se *gurguri, a se gurgui, a se gurguia, a se gurguţa a se sui, a se ridica. Primele două forme ale verbului se găsesc ele în-şile scurtate: a guri a sui (dame), a se guri 'a se sui, urca’ (viciu 48), c gui a sui (dame). — Pentru înţelesul lu! gruiu comp. dr. ridicătură < ridic.
      21.      Hilandru, -ă copilandru (dalametra) < copilandru;.
      22.      Hramă năframă (graiul nostru I 46) < nă-hramă = năframă.
      23.      Iuşcâ (mold.) = bghiciuşcă, diminutiv dela b(gh)iciu (şez. V 38).
      24.      Jarcă 'femee bătrînă’ (şez. III 18) <_ghiujarcâ idem, dela ghiuj bătrîn.
      25. Jelăică, jeleăicâ 'făţarnică, mişea’ (viciu 54)
<  *mişelaicâ, dela mişel. Pentru j < ş comp. jubeică ‘bundă, blană’ (viciu 55) < şubeică, dela şubă.
      26.      Lică soră (viciu 56) <C lelică ■ idem (ibidem), un derivat prin -ică dela lele.
      27.      Liţâ 1 . = leliţă lele (Frunză verde măr cireş, de s-ar face dealul şăs, să văd de unde-am purces; dela Iaşi dela Putna, dela liţa Porfira. şez. I 48 a. — Frunză verde lemn cireş, de s-ar face drumul şes, să văd de unde-am purces; am purces dela Cutna, dela liţa Ileana, sevastos, cînt. mold. 164. —Frunză verde trei granate, ce folos!, liţa mă bate, dacă ţi-1 calea departe şi dragostea pe-apucate!
SEVASTOS, CÎNT. MOLD. 150).
     28.      Liţă 2. — copilită (Frunzuleană peliniţă, liţă, liţâ, copiliţă, maî an vară sugea! ţîţă, ş-acum da! badeî guriţă! SEVARTOS, CÎNT. MOLD. 52).
     29.      Lifă 3. —foiliţă foae, frunză mică (Foae verde de custori, scoală, bade, ori azi morî; verde liţă sălcioară, ori mori, bade, ori te scoală! şez. X 52 b).
     30. Liucă 'mătuşă’ (viciu 57) < leliucă idem (ibidem).
     31.      Macăă 'ciomag, bîtă’ (şez. III 70) < *clomacău ciomag (turc. comaq).
     32.      Miriu, mieria (dicţionar bănăţan circa 1670) albastru = derivat prin-m din (m)neru idem (jahresbericht VI 20) <*cineru < *cyaneulus, dimin. dela cyaneus = xodvsoc, xoavoţ.
     33.      Muşat frumos (dalametra), în dr. păstrat numai ca nume de familie<*frumuşat, comp. mold. frumuşaţă.
     34.      Naş, -ă = ninaş, -ă (< nun, nună + -aş, Puşca-riu, Worterbuch).
     35.       Prunc copil, pruncă copilă (candrea, oaş 51) < *pupurunc, dela pupulus, -a idem -|- -un ~j- -(i)c.Pentru -un comp. grâs-un.
     36. Rudă (megi.) = paparudă
     37. Stemă (dalametra) = cisternă.
     38.      Şcotăi 'vacă rea, slabă’ (şez. III 89) < cioşcotăe idem (şez. II 187), comp. şi ciurcâ idem (şez. II 187).
     39.      Tandu 'prost, bucciu’(şEz. V 161) < *tontandu = tontan idem (şez. V 164) -[- -âu, comp. şi tontălâă, ton-talan (şez. V 164).
     40.      Tă = batd imper. pers. 2 sg. dela bat (lă-vix pustila privighetori să Vă bată, că ştiu că vă drăgostiţl bine! creangă, moş nichifor coţcarIul).
     41.      Teică = pi teică ^ 'cîntarîu împletit din aţe, sfori, spre a duce în el hîrbul ţju mîncare la cîmp’ (viciu 83,67)
     42.      Tic, chic 'budiîaş de brînză’ (viciu 28) < butic 'ghîob, ştenduleţ’ (viciu 24).
     43. Toc 'un mic vas de lemn în care se ţine brînză5
- 233 -
(viciu 85) < *butoc = butîc, comp. şi botef 'şteand de brînză5 (viciu 21).
      44.       Tileagă rotiţă (candrea, oaş 52) <C * rotileagd = rotiliţă (sevastos, cînt. moi.d. 3), derivat dela rotilă rotiţă.
      45.       Tiutiu cuţit, în limbaj copilăresc (Nu umbla cu Uutiu, mami, că te muşcă l săghinescu 72) < *cutiutîu = formă copilărească pentru cuţitu.
      46.       Tilincă = titilincâ 'titilic, un fel de tilincă de saice fără dop, cimpolu5 (viciu 84), din lat. *titillo = Ut io, titinno cînt, de unde şi titilic, comp. tuturez 'bucin în care zic copiii; este făcut din scoarţă de alun’ (viciu 87) < *titulo = titio.
      47.       Trişcă fluer (pamfile I 68) < titirişcă, dela *titulo, *titilo = titio, comp. tilincă.
      48.       Trulişcă ‘flueră din coajă de saice, tilincă’ (viciu 86) < *turlişeă, *titurişcă, dela *titulo = titio, comp. trişcă.
      49. Tos 1. 'om gros5 (viciu 85) = burtos idem.
      50.       Tos 2. se spune copiilor mici cînd strănută (moldova) = sănătos idem.
      51. Tacă = tdtacă (pamfile I1171), din tată — -ucă.
      52. Tuţu — tătuţu (pamfile II 171), din tată ~ -uf.
      53.       Tăiş 'şui,... n-are toate grăunţele în cap,... cam nu în toate minţile, nu-şl dă samă de ce face5 (şez. IX 149) < *hutăeş = hut 'nebun, prost, idiot, neghiob5 (da-lametra) —(— -ufu -f- -eş.
      54.       Tul 'zăpăcit, zăpăuc’ (dalametra), turlu 'nebun, prost’ (dalametra) < *hutul = hut -)- -ul.
      55.       Durn 'prost, nebun5 (pamfile II) < *turn < *hu-turn = hut -|- -urn.
      56.       (Tut, tutVtonV (ţiplea 118 b) < *hutut = hut-\--ut. — Dela hut se derivă şi hututuiu ‘intr-o ureche5 (pamfile II), 'zărghit, prost, surd şi cam cu totul5 (şez. V 100); apoi megl. utcu 'gură-cască5.
      57.       Turişte ‘cotoarele ce au rămas din fin dupăee s-au săturat animalele5 (şez. III 83), turişti 'cela ce ră-
mîne dela mîncare la vite’ (şez. III 91), turişte, tulişte 'locul unde pasc: tuliştea oilor, tuliştea cailor’ (viciu 86), tlrVşti, turuşti 'locul unde odată a fost stînă, livade, •(ualametra), hurişte 'o sanie mică, o trage omul de-şi aduce lemne din pădure’(viciu 51).— et. : *Cuturişte<. turc. cutur cela ce rămîne, de unde, după o comunicare a d-lui A. Philippide, se derivă cotor, care, între alte înţelesuri, îl are şi pe acela de tulpină de plantă (de unde cotolan epi du mais, dame t. 63), comp. chiar definiţiia formei turişte: 'cotoarele ce ...’;—tirlit 'loc îngrăşat de staniştea sau stătu vitelor pe el, loc gunoet’ (şez. IX 146), tirlomată 'fărâmături de gunoae din care mai pot alege vitele de mîncare’ (şez. IX 146), apoi chiar tirlă stînă, au aceiaş origină.
     58.       Ţam-mitale (eminescu, literat, pop. 126,127). = mulţam (mulţi ani) dumitale mulţămesc.
     59.       Ţum lale (hasdeu III, fascie. IV pag. XXI a) = mulţum(esc) dumitale.
     60. Ţie, numai în un ţie 'un pic, oleacă’ (viciu 84)
<  olecuţic(ă).
     61.       Ţicâ termin de adresă cătră un copil mic = băe-ţicâ, dimin. dela băet.
     62.       Ţoabi ‘ţînţari’ (şez. III 91), ţdbuci 'ţinţari’ (şez. III 90), cibuci 'ţînţari miciV (viciu 29) <*bîţoabi, dela interj, bits, bidz, biz, comp. biţani ţinţari (şez. II 149), ţînţari mici (viciu 18).
    .. 63. Ţuţul, ţuţuluş 'huiţ, leagăn’ (viciu 87) < *hu-ţuţul = huţuţ idem (viciu 52), dela huţa, comp. în Moldova a se da huţa.
     64. Vizune groapă, .peştere (dicţionar ranăţan circa 1670) < *gâoăzune, dela \fgăoa(d)zd bortă, gaură, comp. a cozi 'a grămădi, a adurig mult la un loc’ (şez. II 44 b)
<  a găoozi idem (moldova), dela găoadză, propriu zis 'a vîrî, a ascunde într-o boVtă’, sens pe care-1 are întocmai varianta a găvozdi în Moldova. — Dela vizune se
— 235 —
derivă vizunie, ghizunie, bghizunie (şez. II 23 a).— Alături cu găoăză Cihac dă şi găvoază.
      65.     LUţ, 'negru închis, negru de tot" (dala metr a) <gilîiţ idem (dalametra); — Uit 'înnegrit, pîrlit de soare5 (dalametra) < gilUt. 'negru de tot, negru închis5 (dala-metra); — giliit, giliiţ*< gal 'negru deschis5 (dalametra), comp. şi galgur, gangur 'culoare intre verde şi negru5 (dalametra, papahagi), ginguripsesou 'a deveni verde-negru, a colora în verde-negru5 (dalametra), ginguripsit 'colorat în verde-negru5 (dalametra); — {gal = lat. galla noix de galle, noix de galle employee pour teindre en noir, pour faire de l’encre, Papahagi, Not. Etim. 22; — gangur < galgur, galgur < *galliga = gallica petite noix de galle, atestat la Schuchardt, Zeitschrift XXIX 323-332, unde se citează d. p. £şi ital. dial. galega, galga; — lat. galla s-a păstrat exact cu acelaş sens în dr. gale, v. VI ad vocem). — Pe baza acestor etimologii sigure propun încă: dr. mr. laiii negru < *gălaiu, dela gal; — oacâş, oacheş, mr. oacl'iş negricios < *lâioacheş < laiu -)- -oc -f- -eş (sunetul V în mr. este epentetic, comp. kul'b — dr. cuib — cubium, angl'in = dr. înghin, îmbin
—  *imbino); — cheşa, cheşâe nume de vaci < oacheşa;
—  megl. kâl'eşa 'oacheşe, nume de ol, de capre5 < *ocă-l'eşa = mr. oacl'iş.
      66.     Băl, mr. bel alb < lat. *albillus = albulus; — ghilan ‘[numire] dată în Botoşani aceluia [boului] ce pe lîngă un păr închis are dungi albe5 (dame t. 28) < *belan = bel-\--an;—ghioaşe albe curat, despre coarnele vitei (dame t. 28) < *alghioaşe = algfu, albi -j- -d.?;—mr. ghioc 'alb, sur5 (cal ghioc = cal sur. dalametra), megl, gluoc 'nume de cal de culoare căruntă5 (papahagi, megl. II 36 b) < *alghioc = alghi albi tf- -oc.
      67.     Seină, săină albă,'despre lînă, mr. siinî idem (dalametra) < *liseină, dela liseiu alb ( = lis alb-j- -eiu).
— 236 —
      68. Unele nume de botez şi unele cuvinte ce expimă
0  înrudire ori un termin de adresă se scurtează prin partea lor finală: (mă) Io<Ion, Ni<Nicolal, To< Toader (în Munteniîa, jahresbericht VIII, Glosar), Ghlo -< Ghlor-ghe, Toa< Toader (moldova), Ioa < Ioane, Toa<z Toa-dere (în Maramureş, .iahresbEricht VI Glos.), mă Pe < Petre, Ia < Ioane, Dlo < Dior de = Ghlorghe (la Munteni şi Pădureni, popovici, rum. dial. I 67 şi 126);— mă fa < fată, mă ta < tată, o le <o lele (popovici, ibid.).
      69.       La unele din cuvintele astfel scurtate s-au putut adăuga apoi sufixe. Astfel s-au născut, prin -ied: halcă sage temme <ba-bă (iiasdeu), daicdltle (graiul nostru
1  67, 81) < da-dă (de unde şi dădacă), doică mancă <.do-dd, lelea lele (muntenia)<le-le, neică<ne-ne (de unde şi neneacă), maică<ma-md, muică<mu-mă, taică<lta-tă, falcă lele (graiul nostru I 70)<iţa-ţd (de unde în mold. şi ţlţacă, ţlţae, ţae).
      Un cuvînt scurtat poate da naştere la derivate care şi ele apoi să se scurteze.
      70. Boţ pl. boţuri umflătură.
      et. : Boţ = singular analogic dela *bot pl. boţi <C *bo-bot = boabă umflătură            prin schimbarea lui b în
m s-au născut deodată boţ, moţ şi *bot, *mot;— din boţ, moţ s-au derivat apoi boţochină, moţochină, iar din *bot, *mot: butuc, bUtură, fnotocel, mototol, motoşcă, motoaşcă (pamfile ll), motofiică.
      în afară de aceste derivate atestate, dela boţ, moţau trebuit să se mai derive: ~moţuţ, de unde apoi scurtat ţuţ ; —*moţoşcd, (\c Unde apoi ţoşcă 'plin, umplut, umflat, despre un buzunar*\(moldova), ţoasţe ‘găluşte, um-plături, sarmale In curechiu* (vicru 85); — dela *bot, *mot a trebuit să se mai derive: mo tot, *tot, de unde apoi ţurţur aş.
      Din motoşcă s-a derivat apoi *toşcă, *tioşcd, chloşcă
— 237 —
'prea săturat5 (săghinescu 48); —din mototol, *mototoloţ, totoloţ 'ciuciulete, boţ, ceva frămîntat şi ciuciuliţit5 (sez.
V   164).—Din scurtatul ţuţ s-au derivat : ţuţuiii (v. VI), megl. ţuţul'câ 'moţ, moţişor5, mr. ţuţur sfîrc (:>alametrâ), ţuţunic, ţuţuruş (v. VI), ţurţur.
      O categorie aparte de cuvinte scurtate sînt cele provenite dintr-o frază întreagă ca hale < hal de acole. Exemple relativ numeroase de acest fel am adus la cap:
VI  sub altă.
      c.      în ce priveşte raportul de întrebuinţare dintre cu-vintul scurtat şi etymon, deosebim următoarele cazuri: cuvîntul scurtat se păstrează împreună cu cuvîntul - trunchi u, pe acelaş plan; faţă de cuvîntul scurtat s-a păstrat şi cuvîntul—trunchiu, dar acest din urmă este întrebuinţat mai rar; faţă de ascendentul puternic luat de cuvîntul scurtat, cuvîntul - trunchiu a dispărut complect din vorbire.
      d.       în ce priveşte extensiunea, observăm că, afară de un număr reîativ mic (ca laiu, muşat), care aparţin ambelor mari dialecte, toate celelalte cuvinte scurtate aparţin ori unuia ori altuia din ele.
      e.       Ne mai rămîne însfîrşit a spune ceva şi despre origina lor fonetică.
      Ca în spiritul tuturor limbilor, există şi în limba noastră tendinţa de a scurta, de a sincopa cuvinte. (Pentru o înţelegere deplină a celor ce vrau să spun, iau cuvîntul sincopă şi în înţeles de apocopă). Sincopa poate fi privitoare numai la un singur sunet (exemple sînt aşa de numeroase şi cunoscute, încît este inutil a mai da). Această sincopă vom numi-o sincopă simplă. Sincopa poate fi apoi privitoare la un grup de mai multe sunete,.
-  238
rum este tocmai cazul cu cuvintele scurtate. Acest de al doilea fel de sincopă îl vom numi sincopă complexă.
     Din punct de vedere a originii lor fonetice, aceste dquă feluri de sincope sînt diferite. Sincopa unul singur sunet (sincopa simplă) se face lent prin faptul că.sunetul respectiv îşi pierde tot mal mult din puterea lui de vibraţie pănă dispare complect (reducere şi dispariţie). Acesta e un lucru cunoscut. Sincopa unul grup de mal multe sunete (sincopa complexă) se poate face şi lent, dar şi brusc. Sincopa complexă lentă se poate admite în cazurile fragmentelor finale atunci cînd silaba iniţială care se leapădă din etymon este deschisă şi este: ori identică cu silaba următoare, ori aproape identică, deosebindu-se numai prin sonantă, ori este diferită, dar compusă din sunete ale căror deosebiri de articulare sînt mici. Printr-o astfel.de sincopă lentă se pot explica cuvinte ca tilincă < U-tilincă, boaşe < bo-boaşe, toabi < *bl-ţoabi. In asemene cazuri se poate admite că sonantele (i, o, X) au dispărut lent şi a urmat apoi contracţie între cele două consonante (tt, bb, bţ). Aceste cazuri se reduc astfel la o sincopă simplă -f- contracţie. în toate celelalte cazuri sincopa complexă se face brusc prin faptul că vorbitorul suprimă brusc din vorbire un anumit grup de sunete din etymon. Fie cuvîntul los = burtos. Această scurtare s-a făcut ea lent? A dispărut mal întălu b şi s-a zis urtos, a dispărut apoi u şi s-a zis rtos, a dispărut în fine r şi s-a zis tos? Ori, a dispărut mal întălu rşi s-a zis butos, a dispărut apoi u şi s-a' zis btos, a dispărut în fine b şi s-a zis tos? Nu! Scurtarea s-a făcut brusc: din cuvîntul burtos vorbitorul a tălaţ brusc silaba bur şi a zis tos, aşa deodată, fără nici o, fază intermediară. Dacă scurtarea s-ar fi făcut lent, aţ trebui, dacă nu chiar la acest cuvînt, dar cel puţin la vreunul din atîtea altele din cele studiate, ar trebui, zic, s^ găsim pe ici pe cole cîteo fază intermediară, cu atît mal mult cu cît toate aceste cuvinte scurtate sînt de origină relativ recentă. Prin glo-
sarele de care dispunem n-am găsit însă urme de asemene faze.
      Unele sincope complexe sînt deci produsul direct al voinţii.
      f.      O ultimă observaţie. N-am făcut o statistică, dar, după impresiîa pe care o am, sincopele simple sînt cu mult mai numeroase .<5 cu mult mai răspîndite decît sincopele complexe. în vreme ce d. p. unele sincope simple ca b, v, ll intervocaliee au devenit chiar legi fonologice pentru tot domeniul limbii romîne, cele mai multe din sincopele complexe au rămas cu totul dialectale. Expli-caţiia este evidentă: cuvintele sincopate cu un grup d ■ sunete prezentau o deosebire cu mult mai mare între etymon şi derivat decît o prezentau cuvintele sincopate numai cu un singur sunet, şi deci se puteau memora şi răspîndi cu mult mai greu.
      2. Orice sunet neaccentuat se poate preface in a (fenomen sporadic şi uneori poate combinatoriu). ,
      în cimilituri am întîlnit următoarele exemple: başcaliu < *bucşăliu, dela bucşesc = bicsesc; — rastafee < ro-tofee; — ratatei < retevei.
      Alte exemple:
      1.      Catalige, catarigi 'două, bucăţi de lemne cu cue la capetele de jos, pe cari băeţii merg ca şi cu picioarele libere; ~ se porecleşte pe omul cu picioarele lungi’ (şez. II 185), cătărige idem (viciu 82 a)<.cotor-\-.-ige.
      Dela cotor se deriva şi cotonog picior (din * cotor og), cotolan 'înalt în picioare’ (cîobanu-pleniţa, cîntece, glosar, din *cotoran).
      2.      Catrafuse 'burfe, hainele bune rele, spălate nespălate’ (viciu 24), cataifoasi 'rămăşiţi de tot felul de lucruri aruncate fără nicio noimă’ (şez. II 185) < *cotro-foase = cotrenţe zdrenţe -|- rufoase (-foase a fost schim-
— 240 -
bat in -fuse prin etimologie populară cu fuse = pl. dela fus).
      3.      lotilcu (şez. VII1117) < iotilăi (mold.) = iote 4- lu (illum)-\--i epitetic; — iacitilai (şez. IX 23) < lacă-tălăl (creangă, p. 121; comp. ibid. 252 auzilăi = auzi -(-lu -r -i) = iacată -)- lu (illwn)\-\- -i epitetic.
      4.      Paparudă, păpărudd < *pupurudâ = pupu-la -f- uda.
      5.      Rastagalil ‘rotiţe la zăbalele calului3 (burada, dobrogea 79) < rostogol = rotocol roată.
      6.      Stafie, stăhie, stafie, stahie<. stihie (= ngr. otor/sîov, Cihac).
      7. T'ahuiu (şez. III 90) = tehuiii.
      8.      Tarcaleţ zmeu făcut dintr-o hîrtie întoarsă < *tor-căleţ = (in)torc-\- -ul-\--ef.
      Exemple din dialectul macedo-romîn:
      9. Participiul prezent dela verbe se termină în-alui
<   -ului = -ulu-f- -i epitetic: câlcindalui, batundalui, arupsendalui, avdzindalui (câlcindulu-\-i, etc.).
      O serie de adverbe se termină în -alui < -ului = ulu + - i epitetic:
      10.      Cu totalul, di cu totalul (pxPAHxGi),deacutotalui (dalametra) cu totul, peste tot, în întregime<(de a) cu totului, comp. dr. cu totului tot, = totul(u)-\- -i epitetic.
      11. Anotalul în not (papahagi, scriitori aromînî, glosar)
<   în -j- notulu-1- -l epitetic.
      12.      Pre a furişului pe furiş, pe ascuns (papahagi) <C pre ă furişulu -f- -t epitetic, comp. pre a furişul idem (dosoteîu, sinaxar, la hasdeu 42).
      13.      De-a urghişalul cu ochii închişi (papahagi) < *urghişului=urghişulu-\--i epitetic (*urghiş■= orb pl. orghl-\--iş, dr. orb'-eştk).
      14. Ngruţişalul cruciş (dalametra) -< in -j- crucişulu
-)-4 epitetic.            'v
      15.      O dovadă mai nuilt că în aceste exemple a < n sînt adverbele: amortulul morţiş (dalametra) •< a -(- mor-
— 241 -
tulu -f- -i epitetic; — dealungului în lung, dealungul (dalametra) < dealungulu -p -i epitetic.
      16.      La prefacerea luî u în a în aceste adverbe va fi contribuit poate adverbele terminate în a ca (a)handd 'adînc, afund, profund’ (dalametra) < *ahundă, comp. ahundos, ahlndos adînc (dalametra) = dr. afund, dînca = dr. adine, dinga 'plin de tot, umplut peste măsură5 (dalametra) = dînca, dinanumira 'pe umeri, pe spinare5 (dalametra) < (n)umir, comp. apoi alăturea ascumta şi ascumtişaluî 'pe ascuns, pe furiş, în secret5 (dalametra) <ascumt = dr. ascuns, atumţîa şi atumţlaluî = dr. atuncî(a) (dalametra), diavîrliga şi diavîrligalui 'jur împrejur, împrejur5 (dalametra); apoi substantive în a, comp. cu dealihlalui cu adevărat(papahagi, scriitori aromîni glosar) — aUhîa adevăr (papahagi, ibidem).
      Exemple din dialectul meglenit.
      17. La pe el < *lu = illumi, dr. îl, l.
      18. Na pe noi = dr. ne.
      19. Va pe voi, vouă = dr. vă.
      20.      Sa conj. = dr. să (comp. ţe sa zică Domnu 1 = ce să zică Dumnezeu!).
      21.      Sam eu sînt < săm idem (dicţionar bănăţan circa 1670), în cazurile neaccentuate, comp. sam bun = sînt bun (săm = dr. sănt, sînt); — sa ei sînt < sam.
      22. Sam-gorz < săm-gorz sanctus Georgeos.
      23. Sarup < sărup = dr.surup surp.
              B.  Fenomene semasiologice.
      O altă faţă a valorii lingvistice a cimiliturilor este influenţa pe care ele o au asupra vorbirii curente.
      Cuvintele particulare din cimilituri au fost produse toate, dar absolut toate, cu un înţeles precis. Fiindcă însă aceste cuvinte aveau un schelet cu totul izolat, ele ş-au pierdut, cu vremea, înţelesul. Culegătorii de cimilituri sînt unanimi în a declara că poporul nu-şi poate explica cu-
2I553
16
vintele enigmatice produse de el însuş, deşi scheletele lor, în comunitatea în care s-au născut ori uneori chiar şi în afară de această comunitate, s-au păstrat încrustate în cimilitura în care s-au născut.
      Din cauza pierderii înţelesului, apoi din cauza întrebuinţării lor în cimilituri puţin răspîndite, cuvintele enigmatice nu pot avea vreo influenţă asupra vorbirii curente. O asemenea influenţă nu s-ar putea concepe decît în cazul unor cimilituri foarte cunoscute. Şi acest caz e într-adevăr ilustrat prin următoarele două exemple.
      1.      O cimilitură a fedeleşului sună 'hurduz, burduzt pe laiţă pus’. In această cimilitură hurduz, burduz < * hurdus, * burdus - hurduc, burduf cu schimbarea lui -uc şi -uf în -us supt influenţa lui pus şi apoi cu alipirea cuvintelor la grupul substantivelor în -uz (harbuz, topuz). Această cimilitură este însă foarte cunoscută în Moldova, aşa de cunoscută încît pe de o parte a dat naştere, prin transformare, la o sumă de cimilituri (v. XIII 2), iar pe de alta a făcut ca hurduz-burduz să devie sinonime cu fedeleş în cîteva expresii în care cuvîntul e întrebuinţat adverbial. Astfel a lega fedeleş pe cineva a devenit a lega hurduz-burduz. Comp. apoi şi următorul pasaj la alecsandri, coana chiriţa în PROv. act. II, scena XII: «Cîte giupînese cu testemeluri... cîţi logofeţi cu vipiscă.., tot Picîu |brişcariul] îi bălăbăneşte hurduz-burduz din toate rătăcăniile... ba pela vii, ba pela Rădiu, ba pela Spră-vale-babă...», apoi mai la vale (scena XVI): «[Şarl cîntăj: En un caroutze affreux on m’a conduit hurduz-burduz, Ies surugiu riaient entre aux disant: Draco franţuzi»
      2.       O cimilitură a cartofelor sună; 'mergăi printr-o pădurice, găsii nouă ouă de vooice; luai nouă, lăsai două, că vovicea să mai ouă\ 'mă duceam în pădurice după ouă de vovice; puneam (^ouă, scoteam nouă, vovicea cînd să ouă', 'mă dusei în pădure, săpaî ouă de vovice-, să-pai nouă, lăsai două, că vodcii iar se ouă’, gor. 19-20.—
— 243 —
et. : Vooice pl. oovici cartofă = bobice, atestată în varianta discutată sub A 1 a 6.—Forma cartofelor, creşterea lor în pămînt şi scoaterea lor la intervale au fost comparate cu o pasăre care se ouă ori care cloceşte, comp. în special varianta 'am o cloşcă cu două ouă; luai nouă, lăsai nouă, rămîn două, ca cloşca să se mai ouă5, gor. 21.— Aceste* cimilituri ale cartofelor sînt foarte cunoscute în nordestul Moldovei, în special în judeţul Suceava, apoi în Bucovina şi Ardeal. Pe lîngă cele trei variante citate, dintre care primele două din Bucovina şi a treia din jud. Suceava (Broşteni), Gorovei mai citează încă patru variante, două din Bucovina şi două din Ardeal. O variantă din jud. Suceava (Cotîrgaş) dă şi Pam-file (19), iar o alta din Ardeal dă Viciu (20 a).
      Fiindcă deci cimilitura era foarte cunoscută, şi fiindcă în cimilitură vovicea era comparată cu o pasăre, cuvîn-tul vooice a ajuns să însemne, în judeţul Suceava, şi un fel de pasăre necunoscută: « Vovini - cartof. Vooice pare a însemna şi o pasăre, dar nicăiri nu se ştie ce fel de pasăre a fi fiind» (şez. V 172).
      Cu această ocazie observ încă că comparaţiia bo-bicei (vovicei) cu o pasăre a dat în sfîrşit naştere unei variante lingvistice în cimilitura - variantă: 'mă duceam în pădurice, găseam ouă de ciobice; lăsam două, luam nouă; las ciobica să se ouă, gor. 20.—et.: Ciobică pl. ciobice = cioc plisc -j- bobice.
      C.       Supt această rubrică înregistrăm şi următoarele, particularităţi enigmatice.
      'Mărsui la voi, mi-1 ţipă mă-ta dinapoi’- scaunul. gor. 330. — Mărsui = rnărsei, mersei.
      ’Mergăi printr-o pădurice, găsii nouă ouă de vovice...’-barabulele. gor. 20.— Mergăi = mersei.
      ‘Mă dusei în pădure să taiu ciubuc de lulea; ciubuc de lulea nu găsii, ci găsii helgea cu nouă ouă; nouă luară, nouă lăsară, pe fugă mă toara’-cîntarul. gor.
- 244 -
59. — Luară — luă; lăsară = lasă.—Exemple de întrebuinţarea pers. 3 pl. pf. simplu în loc de pers. 3. sg. se mai găsesc în literatura populară, aşa la iarnik-bîrseanu : «şi măicuţa pricepură şi din graiu aşa grăiră», după care autorii observă (p. 337): «Construcţie mai rar întrebuinţată. Numai din cînd în cînd auzi pe cîteo babă sau pe cîteun moşneag cu pletele ca argintul zicînd: 'muriră bietul cutare şi cutare 1’».
      'Chior să nu eşti, că şi-n pămînt cu dînsa vezi’-lumina (lampa, luminarea), pamf. 25.— Să nu eşti = să nu fii.
      ‘Şede-afară un timp de vreme-, şi dupăce-o vîrîm în casă, afară nu mai ese’-curechiul. gor. 128.
      'Am un ceva: cînd îl bat cu ciocanul, nu se strică; cînd îl dau în apă, se strică’- hărtiia. gor. 186.
                               TABLA DE MATERII
                          o ________
         Dedicaţie.............................................IV
                                            Prefaţă
Părţile lucrării.—Materialul enigmatic studiat.—-Glosarele întrebuinţate.—Studiile enigmatice făcute păn acum la noi şi în străinătate.—Rezerve asupra explicaţiilor propuse.—Mulţă-
    mirî profesorului A. Philippide.............................V
Adaus. Lucrarea ca teză de doctorat—Raportul d-nilor profesori A. Philippide şi X. C. Gheorghiu...................... X
                                 Partea I. Studiul filologic.
                          I. Introducere.
         1.  a. Definiţiîa cimiliturii . ...................... 3
b.  împrejurările în care se spun cimiliturile la Daco-, Macedo-
    şi Megîeno-Romînî.......................................... 3
c.  Cuvintele cimilitură şi gîcitoare şi variantele lor. Etimologiile
    acestor cuvinte..................................., . . .    7
d.  Cuvinte speciale cu care cimiliturile se anunţă. Etimologiile
    acestor cuvinte............................................ 8
e.  Cîteva indicaţii folklorice asura cimiliturilor (subiect, formă,
    cimilitură-tip şi variante, transformare)..................10
2.  Greutăţile întîmpinate în studiul cimiliturilor............11
3.  Principiile în puterea cărora se nasc cuvinte enigmatice
Voinţa..........................•.......... .................11
         /. Izolarea...........................................13
         2.  Etimologiia populară..............................13
         3.  Ritmul............................................14
         4.  Contaminaţiia.....................................15
         3.  Crearea imediată..................................15
         6*. Discordanţa între membrele psihologice şi cele gramaticale ale propoziţiei...............................16
         7. Economiîa limbii..................................-16
- 246 —
          S. Analogiîa.........................................16
4.  Studiai cuvintelor enigmatice în legătură cu regiunea lor de
     naştere ..................................................16
5.  Indicaţii asupra ordine! şi modului de sludiare a fenomenelor
     lingvistice...............................................17
                     II.  Fenomene de Bitmu.
1. Se schimbă un cuvînt supt influenţa unu! altuia învecinat. 19
a.  Cuvîntul următor se modifică supt influenţa cuvîntulu! precedent ............•    •.....................................19
a.  Schimbarea are loc  asupra părţi!  finale..................19
          Cuvintele pot fi:
          v.. Substantive . . . •............................. 19
          p. Adîective........................................ 20
            Verbe . . • . . • . ♦.................• ..... 22
b.  Schimbarea are loc  asupra părţi!  interne............... .23
          «. Substantive...............;.....................23
          o. Adverbe .  •......... .......................... 23
b.  Cuvîntul precedent se modifică supt influenţa cuvîntulu! următor ........................................................23
a.  Schimbarea are loc asupra părţi! finale..................23
          a. Substantive ...  •................................23
          p. Adîective.......................................  26
          7. Verbe.............................................29
          s. Interjecţii  . •..................................29
b.  Schimbarea are loc asupra părţi! interne.................29
          a. Substantive.......................................29
          p. Adîective.........................................30
          o. Adverbe..........^.......................• ... 30
          s. Interjecţii..............................* .... 30
c.  Un cuvînt se modifică în acelaş timp supt influenţa cuvîn-
     tulu! precedent şi următor................................31
d.  Cele două cuvinte se ihfluenţează reciproc.................31
2.  Se întrebuinţează forme ma! lung! or! ma! scurte cu o silabă
     decît formele obişnuite or! decît izolările dela care se porneşte ...........................................• ... 31
          a. Substantive. ............................* ... 32
          7. Verbe . : . . ..................................32
          o. Adverbe . . . \...........•.....................32
          e. Substantive şi cuvinte obscure....................32
3.  Se produce un cuvînt cu t\>tul nou supt influenţa unu! cuvînt
     învecinat..................♦ ...........................33
a.  Cuvîntul următor este produs supt influenţa cuvîntulu! precedent ...................................................    33
          a. Substantive......................................
          p. Adiective .......................................
          X- Verbe............................... ....
          o. Adverbe.....................................
          5. Interjecţii......................................
b.  Cuvîntul precedent este produs supt influenţa cuvîntului ur-
    mător ...............................................
          a. Substantive .«. .................................
          p. Adiective....................... ....
          o. Adverbe............................. ............
          s. Interjecţii......................................
c.  Un cuvînt nou este produs în acelaş timp supt influenţa
    cuvîntului precedent şi următor.................. ...
          a. Substantive......................................
4.  Se întrebuinţează grupuri de cîte două cuvinte de acelaş origină etimologică............................................
a.  Cuvîntul de al doilea este exact repetarea celui dintăîu . .
          a. In poziţie imediată .............................
          ar. Se repetă un cuvînt.............................
            Substantive........... ,..........................
          p. Adiective........................................
          o. Adverbe..........................................
       ✓ s. Interjecţii.......................................
          a”-. Se repetă grupuri de cuvinte...................
          b. In poziţie mediată...............................
          I?. Se repetă un cuvînt.............................
          a. Substantive......................................
          Y Verbe.............................................
          8. Pronume..........................................
b.  Cuvîntul de al doilea se deosebeşte de cel dintăîu numai prin
    iniţială. Exemple numai pentru poziţie imediată...........
          a. Substantive......................................
          s. Interjecţii......................................
c.  Cuvîntul de al doilea este un fragment al celui dintăîu . .
a.  Fragmente finale posterioare..............................
          a. Substantive......................................
          p. Adiective........................................
          Y- Verbe............................................
b.  Fragmente finale anterioare..............-................
          a. Substantive.................................• . .
          p. Adiective........................................
          Y- Verbe............................................
c.  Fragmente iniţiale anterioare.............................
33
35
37
38
39
40
40
42
45
45
45
45
47
47
47
47
47
48
48
40
49
50
50
50
52
52
52
52
53
53
53
53
54
54
54
54
55
56
56
- 248
         a. Substantive........................................56
d.  Cuvîntul de al doilea e un derivat dela cel dintăiu sau dela un
    acelaş radical. Exemple numai pentru poziţie imediată . 56
         a. Substantiv-Substantiv diminutiv....................57
         p. Adîectiv-Adiectiv diminutiv........................57
         Y- Substantiv-Adiectiv................................58
         0.  Substanliv-Verb . . ..............................56
e.  Cuvîntul dinţăm este un derivat dela cel de al doilea. Exem-
    ple numai pentru poziţie imediată .........................59
         a. Substantiv-Verb .   . . . •..................• . 59
         p. Substantiv-Circumstanţă de loc.....................60
         *(. Adîectiv-Verb.....................................61
f.  Cuvîntul deal doilea este o formaţie dela cel dintăîu,— derivat
    cu un prefix. Exemple numai pentru poziţie imediată şi numai pentru substantive...............................61
g.  Cuvîntul de al doilea este o contaminaţie între primul şi un
    alt cuvînt. Exemple numai pentru pentru poziţie imediată . 63 Contaminaţiîa poate fi:
         a. Substantiv f Substantiv  ...                       63
         p. Substantiv + Adiectiv..............................64
         Y- Verb + Substantiv..................................65
5.  Se întrebuinţează grupuri de cîte două cuvinte de etimologie
    cu totul deosebită, dar care în schelet se deosebesc numai prin sunetul iniţial...................• . • . • . . • . 65
         a.  în poziţie imediată...............................66
         o:. Substantive—Substantive...........................66
         p. Substantive—Adiective..............................66
         Y- Adiective—Adiective................................68
         h.  Verb -Verb.........^.............................69
         s. Verb—Substantiv....................................69
         C Interjecţii—Interjecţii.............................69
         b.  In poziţie mediată................................70
         a. Substantiv-Substantiv..............................70
         p. Inţerjectie—Interjecţie............................70
         y« Interjecţie—Substantiv . . . ......................71
6.  Se întrebuinţează cuvinte de aceîaş terminaţie...........71
         a. Cuvinte                                            71
         1.  Cuvinte în-aia . ^................................71
         2.  Cuvinte în -ap, -op\ -up..........................71
         3.  Cuvinte în-as . . \...............................72
         4.  Cuvinte în-ai, -cită '............................72
         5.  Cuvinte în -ava...............,.................73
         6.  Cuvinte în-ee . . . ■.............................73
— 249 -
          7.  Cuvinte în -el,-ei,-ele............................73
          8.  Cuvinte în-e/, -eală...............................75
          9.  Cuvinte în -ete....................................70
          10. Cuvinte în -ez.....................................76
          11.  Cuvinte în-ic,-ied................................76
          12.  Cuvinte în -ic'iu..............................   77
          13.  Cuvinte în -ie....................•.............77
          14.  Cuvinte în-is* . .      ........................78
          15.  Cuvinte în -ită, -ite.............................78
          16.  Cuvinte în -iţă...................................78
          17.  Cuvinte în -oîca..................................79
          18.  Cuvinte în -oc....................................79
          19.  Cuvinte \n-ory-oară...............................79
          20.  Cuvinte în-os, -oasă .... •.......................81
          21.  Cuvinte în-wş,-wsd..............................  81
          22 Cuvinte in -uţ,-uţă................................ 82
          23. Cuvinte in -teză...................................83
          b. Grupuri de Cuvinte..................................83
7.  Se întrebuinţează şiruri de cuvinte în care se întîlnesc ace-
     leaşi sunete (simetrie fonetică)............................84
          1.       Un exemplu pentru cuvinte în care se întîlnesc sunetele i şi u.............................................84
          2.       Un exemplu pentru cuvinte în care întîlneşte grupul -uVy-ură............................................85
8.  In unele cimilituri compuse în care sînt în joc două per-
     sonaje, se întrebuinţează pentru ambele personaje numiri de aceiaş origină etimologică...........................85
          a.  Personajul de al doilea este numit după cel dintăiu. 85
          b.  Personajurdintăiu este numit după cel de al doilea . 88
          c.  Ambele personaje sînt numite cu termini de aceiaş
     radical.................................................... 89
          d.  Obscure............................................89
          e.  Un caz diferit.....................................89
9.  Intr-un singur exemplu se întrebuinţează articolul lu prae-
     positum la genetiv..........................................90
10.  Se produc discordanţe şi fenomene    de economiia limbii . 90
11.  Un exemplu de contaminaţie de propoziţie................... 90
12.  Un exemplu menit a pune în lumină efectul ritmului
     asupra unor aceloraş cuvinte................................90
                   III. Fenomene de Discordanţă.
1. Discordanţe de cuvînt
94
- 250 -
a.  Un cuvînt născut la început cu un înţeles se întrebuinţează
     maî departe cu un alt înţeles..............................94
b.  Un cuvînt cu un înţeles cunoscut se întrebuinţează mai de-
     parte sub formă de derivat şi cu un alt înţeles ....       95
2.  Discordanţe de formă.......................•................95
a.  Formă   de  subiect pentru formă de   genetiv.................95
b.  Formă   de  subiect pentru formă de   dativ...................95
c.  Formă de subiect pentru formă de circumstanţă de con-
     juncţie ...................................................96
d.  Formă   de  subiect pentru forma de   circumstanţă de loc . . 96
e.  Formă   de  subiect pentru formă de   circumstanţă de mod     96
                IV.   Fenomene de economie a Limbii.
a.  Două propoziţii cu obiecte diferite, clar cu acelaş subiect,
     se reduc la o singură propoziţie cu două obiecte...........97
b.  Două propoziţii cu subiecte diferite, dar cu acelaş predicat,
     se reduc la o singură propoziţie cu două subiecte .... 98
                         V.   Creări Imediate.
1. Sunete Reflexe.................................................99
          a. Interjecţii...................................... 99
2.  Onomatopee !.................................................100
          a.  Interjecţii'.......................................100
          b.  Forme născute din interjecţii . •..................112
          a.  Substantive....................................... 112
          p.  Adiective........................................  114
          *f. Verbe............................................  116
                    VI.  Izolări şi Cuvinte diverse..............119
               VII.  Valoarea lingvistică a cimiliturilor.
A.  Fenomene fonetice . . ■......................................223
1. Cuvinte scurtate . . . .,.....................................223
a. Cuvinte scurtate în cimilituri . . . •........................223
a.  întrebuinţate pe lîngă cuvintele-trunchiu....................224
             Fragmente finale posterioare........................224
          p.  Fragmente'"finală anterioare.......................224
          *f. Fragmente iniţialş anterioare......................224
b.  întrebuinţate independent (ie cuvintele-trunchiu.............224
c.  înţelesul fragmentelor şi <\auza întrebuinţării lor pe lingă
     cuvintele-trunchiu........................................  226
d.  Efecte ligvistice:
                                      u. Fragmentele îşi pot schimba forma lor fonetică primitivă . 227
— 251 -
                      p. Fragmentul unui cuvînt se poate întrebuinţa pe lîngă
o variantă a acelui cuvînt...............................227
                  Y. Din cauza izolării sale fragmentul poate fi pus, prin etimologie populară, în legătură cu cuvinte de acelaş schelet .227
         o. Fragmentul unui cuvînt, întrebuinţat independent de cuvîntul-trunchiu, poate la rîndul său, şi dintr-un motiv de ritmu, da naştere unui nou derivat, in poziţie imediată . . 227 £. Din cauza izolării sale, fragmentul, întrebuinţat chiar pe lingă cuvîntul-trunchiu, poate fi socotit ca un cuvînt cu totul deosebit, dovadă notele subiectului .... 228
b. Cuvinte scurtate în afară de cimilituri.....................228
c. Raportul de întrebuinţare dintre cuvîntul scurtat şi etymon . 237
d.  Extensiunea cuvintelor scurtate............................237
e.  Origina fonetică acuvintelor scurtate.—Sincopă simplă şi com-
    plexă.—Voinţa ca principiu explicativ al unor cuvinte scurtate.............................................  237
f.  Frecvenţa sincopelor simple faţă de cele complexe. Cauza
    acestei frecvenţi..........................................239
2. Orice sunet neaccentuat se poate preface în a (fenomen sporadic şi uneori poate combinatoriu)..........................239
B.  Fenomene semasiologice (Influenţa cimiliturilor asupra vor-
    birii curente).............................................241
C.  Diverse particularităţi enigmatice.........................243
Tabla de Materii........................•.....................245
Indice de cuvinte............................................  252
                   INDICE DE CUVINTE
                                 1. Romîne.
                                                                               40 45 100 50 241 : 8, 91
Âbel aci * acnite * adie adînc
aduchescu * aduchîa 9, 10 aduchîască 9 aduchitoare(-i) 8 aducu-ţî-o 54. 224 aducu-ţ-o       56
aducu-ţ-u54,56,244 află             9
afund          241
ah              15
ahanda* 241 ahîndos *      241
aho *          119
ahundos 241 alha*          119
aîţ*           120
alb            122
albă           122
albinuţa       168
alboaîa        119
ale* 84, 119, 120 aleo            53
aii* 84, 119, 120
alihla         241  i
aliu* 84, 119 j alo          120 j
-alui        240 j
Amandros      81 '
amărîtul       175
amorfului *   240;
Anghel         871
angheloiu*     87;
angheluşca *    87  j
angl'icescu  8, 9\
angl'icitoare   8;
angl'icîu*    8, 9!
angl'in *     235j
angocîu       8, 9
angucescu     8, 9
angucîa 9, 10 angucîască       9
angucitoare(-i)  8
anotaluî*      240
antihos       1201
anvăriga        68
anvărigu        68
anvărliga*      68
anvărligu *     68
anverliga *     68
anvîrliga*      68
anvîrligu *    681
aoa *          229
aoăce 119,120,129 aoaci          229
aoaţe          119
aoaţi          229
apărătoare     120
apărător       120
arar           120
ardicare*      121
ardică         121
aridicare *    121
aridicat        120
ărţ             89
arţa        25, 89
arţira          89
arţoiu          89
arţu            25
arupsendalui   240
ascumta        241
ascumtişalul * 241
aşchiet        121
aşchiîa        165
atîrnătoare    121
atumţla        241
atumţlaluî *   241
atuncia        241
                                                                                   229
aua auala ‘
229
— 253 -
auaţi          229 bălae         48    
aule*          49  bălătuşel *   124   
auleu          49  băldăbîc*     100   
auzilăî        240 băldăruşă*    23    
avdzindalui    240 bărbînţă      124   
Avii           40  bârîntoc      199   
Avilas *       40  băs 123,      124   
                   băsău*        123   
babană *       230 băscăcăra*    123   
bac*           96  băscăcărată * 123   
bacana         70  băscăcărău *  123,  
bae            121 băscăcărez *  1231  
bagu-ţ-u       56  bătălăe *     124!  
bahniţa        175 bătălău*      124 i 
baîcă          236 bătrîn        48    
bală           121 bătută*       1241  
balercuţă      34  băţ 41, 42!         
banc *         70  băuca* 29, 98 ■     
bandaboarcă *  121 beanc *       229   
bandol         122 bel*          235   
bandraboarcâ * 121 belit         38    
bandrabucă     121 belită 38,    125   
bandrabură     121 beliţuş *     38    
bandraburcâ    121!berbedeaua    125   
bântui * 64, 651 berbeleaua      125   
banţur *       64  | berbeliţă   125   
barabugă*      122 I berbeniţă   125   
barabulă       1221 berberiţă    125   
barna 122,     176 berbînţă      125   
basalic        123 bes           22    
bascacarată *  123 besă          22    
basilice       123 besc*         22    
baîcaliu* 123, 239 bese          22    
bat            52  bete*         32    
batalan *      124 beţişor       41    
bată           232 beuca         98    
batundalui     240 beucî * 29,   229   
băcăliî        123 bghicîuşcă *  231   
bâcsesc        123 bghizunie *   235   
băeţel         205 bică          125   
băeţîcă        234 bice* 224,    230   
băgăneasa *    35  bicîu         77    
băl*           235 bicu          38    
bigă* bilghiri * bioliţă bizuetica * bîc* bîdz bîltîc * bîncă * bîndîc * bîndoc bînghi-mi-se * bînţolu *
   125
   126 126
                                                                                  33 20 234
                                                                                    19 23
    20
                                                                                20, 22
bîrdan * bîrlana j * bîrligată * bîrnuţă
bîrza * bîrzoî bîrzoîată bîrzoiu bîtă bîtcă bite bîts bîţa* bîţanî * bîţîîu * bîz blană blibăesc * blinga * blorcoteşte boabă * boabe boambă * boancă* boanghină' boanţa boanţele boarză *
      69
      85
      70 50
      126
      68
      126
      119
      86 86 86
  68, 86 129 230 129 234 70 234 70
100, 234
126
174
227
116
225
225
225
230
  64
  89
  89
128
boaşe *  230, 238
— 254 -
bobeicî *       229  boteţ *        233 bulbuc2          127 
bobice *   225, 243  botică *       129 bulbucei          74 
bobîlcă *       181  boţ* 51, 129,  236 bulbur *         127 
boboaşe *       230  boţochină*     236 bulceruş *        47 
boboc *    51, 230   bou            165 ! bulcioruş *  45,82 
bobocel *       51   bourate        130 bulduruci *       31 
boca       49,  100  brandaburcă    121 bulearcă 98, 132     
bodalu *        178  brava          73  buleargă *        23 
bodîetă *       126  brădănaş       130 bulgăraş         132 
bodolane*       126  brăzdiţă       4I  bulgăre *        132 
bogăţii         48   brebeneaua     130 bulgăruşă*        45 
boghetă *       127  brîncalae *    130 bulgior *     45, 82 
boghie          127  brîncă         130 bulgiu *         133 
boghiu          127  brînci         130 bultiu *         132 
boi             97   brîncile       90  bulz*            133 
boîan *         127  brîncovancă*   130 bumb *           133 
boica           79   brîngă*        130 bumbulete *      133 
boică           79   buboasă        33  bumbuleu *       133 
boilea          50   bubuchiă*      230 bumburei *        33 
bolăcel *       66   bubuete *      130 bumburuz          33 
bolbor*         127  buburoasă      33  bungur *          64 
bolbuc          127  buburuză       83  bunteiu *         43 
bolbur *        127  bubuşlie * 83, 131 burcă            133 
bold            168  bucalae *      130 !burdac           50 
boldica *       90   bucsaiu *      123 i burdahan        50 
boldu*          69   bucsesc* 123, 134  i burdel*     44, 50 
bombic *        133  buf            56 i burdelea *       50 
bondoc          20   bufă           56  burduc* 19,    31,46 
bonteiu *       43   bugă*          131 burducuţă *       45 
borcănos*       128  buhalu *       131 burduf            69 
bordea*         50   buhă1          56  burduhos         128 
bordios *       128  buhâ2*         131 burdujel*        133 
borticică       77   buhoasă        132 burdulea          50 
borţochinos *   128  buhos          144 burduşel *       133 
borţoşat        128  buhu*          88  burduv            50 
borza *         128  buhuetă *      1321 burduz * 69, 242    
borzî *         128  buhuete *      131 buriu 126, 134       
borzoasă * 128, 134  buhuiată *     132'burlinc*         126 
bosumflat       129  buhurează *    56  burtă             50 
boş*            230! buhurez*       56  burtea* 44, 134      
botă1           129; bujor          132 burlel *          44 
botă2      40,  1291 bulboană       166 burtos           233 
boteiu *        40 j bulbuc1*       132 buruenuţă         46 
— 255 —
burzulat *      134 căcănar *       134  cetină *    138, 230  
burzuluesc *    134 căcăredzu * t   116  ceuca            98   
burzului        128 căciula         149  ceva             244  
bustubuc *      100 călări      56, 224  chează *    56, 224   
butcă *          40 călcătoare      135  checheriţă       68   
bute             58 călcîndalui     240  chenar           138  
butelate *       58 căldăruşă       45   cheptoşea   #    42   
butic* 232, 233     căldăruţă       45   chersă *         138  
butie            20 călecică*       40   cheşa *     138, 235  
butuc *         236 căl'pşă *       235  cheşae      138, 235  
butucaş         134 Călimanî        33   chic *           232  
butură* 73,134,236  călugărele      74   chicăţica *      43   
buturel* 47, 66, 73 călugăricloare  80,  chichiiu *       230  
buturele *   47, 88             98, 136  chichiric        68   
buturoagă *     134 călugăriţe      136  chicură          60   
buturugă *       97 căluşel *       136  chieuruşu        60   
buturuş *    41, 66 cămăruţă        136  chila            97   
buzdugan 55, 224    cămeşa păsăricil     chindeliş *      139  
buzuchlă *      230                 136  chindie          139  
cac             123 căpriată *      29   chîoşcă *        236  
cacancea *      134 cărărat         136  chloştiţă * 139, 230  
cadicîni *      230 cărnicică       40   chipăra *        91   
cain            134 cărpănaş        72   chiper *         91   
cal             229 căsuţă      35, 82   chipura *   91, 92    
calamarîu       135 cătărige *      239  chirăesc *       230  
cale             40 cătcăres *      116  chirchiriţa *    68   
calimarîu       135 câtreţ *        148  chiroşca         51   
caltaboş        144 cătuşă          136  chisăliţă        139  
cameniţă        135 căţeluşă    81, 117  chisc       50, 51    
camniţă         135 căuşel          136  chistrulu        139  
carabă *        135 ceacîr          137  chitie           212  
carabeu *       135 ceapsă          206! chiuiu *         230  
carabol *       135 ceapţă          206  chiuleasa ‘ K    139  
caragea*        135 cebăda      70, 93   chiur *          230  
carne            40 ceciliz         140  ichiureasa  *    139  
carte            16 cepar           781 chivără *         92   
castelului       73 cepătură *      137  I ci *           119  
catalfoasî *    239 ceperiţă *      781 cîanga-langa *    100  
catalige*       239 cerbană         137 j cîapţă          206  
catarigî *      239 cerbaneaua      137  cibucl *         234  
catrafuse*      239 cerceluş        137  cicălesc *       140  
caţaflac         20 cetate          137  cicărîc          137  
cauc            135 Cetăţue         93   j cicî *         119  
— 256 -
cicicici*       119
ciciiană * 86, 140 ciciluţ*        140
cigălesc *      140
cihurez *        56
cimel             8
rimei ce-T        8
cimilaş* 53, 224 cimilaş-laş 8 cimilea *        32
cimileaga* 140 cimileagă* 53, 224 cimileagă-leagă 8 cimiles           8
cimilesc         8, 9 
cimili ce-i         8 
cimilică *     40, 78 
cimiliga *    53, 224 
                  227 
cimiligă *         32 
cimilii             8 
cimilinga *: 53, 224, 
                  227 
cimilinga-linga 8     
cimilitură          7 
cine               52 
cinei               8 
cinei               8 
cinghilesc          8 
cinghilitură        8 
cinghiliţă *       78 
cinie             140 
cinilesc            8 
cifiilesc           8 
cimilitură          8 
cimilitură          8 
cloacă            143 
cioaric *          76 
cioarr *          112 
cloarsă *         101 
ciob*             142 
cîobă *           140 
ciobea *          140 
ciobice * ciobre * cioc-boc coca ciocan ciocă1 * ciocă2 * ciocănele ciocărău * ciocea ciochină * ciociolit * ciocîlteu* ciocîrlie 1 ciocîrlie1 * ciocoiu * ciocoroiu * cioculeţ * cîoflînc cioflîng ciomagu ciont cionteiu * ciontîc * ciopartac * ciopartă * cîopată ciopîrlac * ciopîrtac * clor* ciorb * ciori
ciorligan * ciors * cîorsăesc * ciorsoiu * ciorşni * cloşcotae * dotă* ciotcă* ciotîc * cîotorugă * ciotuţă
     243 ciovîrtac *      143 
     141 cipce *          119 
     101 cirişica *        86 
      49 cirişcoi *        86 
124, 141 cisternă         232 
     141 dubă *           230 
     141 ciuc *           143 
      74 ci jcă           143 
     141 ducese            76 
      66 ciuciu *         143 
     141 ciuciulă *       143 
     141 ciuciulean       230 
     141 ciucîul'şn       230 
 55, 224 ciuciulesc        65 
     141 ciuciulete * 76, 144 
      34 ciuciuleţ*       143 
     141 ciuciulin*       141 
     141 ciuciulite        78 
     141 ciuciură *       143 
     141 ciucoare         161 
     219 cîucru *          88 
     142 ciucur *          87 
      43 ciucurele *   46, 87 
     142 ciugur *      46, 87 
     142 ciugurel *     46 87 
     142 ciugurele *  46, 87, 
     142              88, 225 
     142 cîuguru *         87 
     142 ciuhos           144 
     230 ciuhu *           88 
     142 ciuhurele *   46, 87 
     182 ciuhurez *        56 
     127 ciuleai *        230 
     101 ciulete *        144 
     101 ciuleţî*         143 
     101 ciulit           141 
     101 ciulite 144, 157     
     232 ciumei         8, 10 
     230 ciumelciu *       47 
     142 ciumelei *        40 
     142 ciumelei ce-i 8      
     142 ciumelesc         10 
     143 cîumeliga*        53 
— 257 —
dumelitură         8 cîrliba        82   codomelc*      63  
cîumilesc          8 cîrlibană* 82, 145  i coglic       102 
d umilitoare       8 drlibonţ * 82, 145  coiţele        79  
dumulitură         8 drlibuţă *     82   colăcel *      66  
dunteîu *         43 cîrligat       68   colţ*          145 
ciunşă *         144 clrligată      681 colţat          83  
dunu *           231 cîrligate      73   comănac        146 
cîurcă           232 cîrliguţ       82   comele *       63  
durcică * 76,    144 cîrmojie *     19   contromplete * 62  
durdulii *       230 cîrpător       72   |copace *      19  
durez *           56 cîrtiţă *      95   copacea *      83  
duş *            101 CÎŞŞ *         120icopăcel         74  
duşa              89 clae           214;copăcel         73  
duşă             144 clăoîu *       145  i copcă        200 
cluşti *         101 clăpăesc       116  copiliţă       232 
duştî *          101 clobanţ *      145  corăbiatu*     146 
duşu              89 clocimp* 137,  145  corciu         146 
dutcă *           40 clocoticîu     77   corcodan *     81  
dutuc * 41        66 clompăesc      116  corcoduş*      81  
duturel* 47,66,73    clonţ *        145  coreţ          146 
cîuturele * 47  , 87 doşcă          243 j coroabă       225 
cîuturul *        87 coacăză *      28|  corobană       146 
duturuş* 41, 66      cobelc*        631 corumb£         225 
cîcăţel          731 cobie          38 j cosirişte *    146 
cicîtoari       1341 coblanţ*       145 j cosişoară     146 
cicîtor          134 cobuz          69 j costiş *       78  
dlbaş *          144 cocîrlă        145 j costiţă       78  
cîmişotă *       230 coconatu *     33! costofîţă* 63, 64   
dmpel *           96 cocorat *      145  coşare         147 
dne               51 cocoţat        145 coşăraş         147 
cînţx             84 codae *        41   coştireaţă     147 
circăi *         116 codalb         62:cotar            147 
circea          1441 codat          831  cotarcă *      147 
drcîesc *      116' codălat*        72! cotargă *       147 
cîrciredz*     116 i codilă         1721 cotcodac       101 
cîrcîridzedz * 116!  codo-          621  cotcodac!* 16, 29  
cîrciu         144!  codobatură     62 i cotcodăcesc    116 
cîrcoşa *      114;  codoberc       62   coteicuţâ 117, 147 
ciruală *      1161 codobiţă    62, 64; coteîeş         147 
cîrjî          58 j codoiţă         621  coteîu         43  
cîrjoban! *    331   codolat*       721 coteleţ *       41  
eîrjobat 33    , 581 codolate*      21;  coteneaţă *    148 
cîrlăîoară*    145   codolemne  *   64   cotineaţă*     148 
-1553
17
cotişor*         79 
cotîrcea*        90 
cotîrneaţă* 76, 148 
coto-            62 
cotobatură       62 
cotomelc *       63 
cotonoage *     127 
cotonog *       239 
cotolan1 *      234 
cotolan2*       239 
cotolate*        20 
cotolemne1     k 64 
cotor           234 
cotorate         20 
cotoroage*      127 
cotreţ*         148 
cotro-           62 
cotrohaî *   62, 63 
cotrohart *  62, 63 
cotrohir *   62, 63 
cotroiţă*        62 
cotroiţe *       62 
cotromplete * 62    
cotroplesnesc * 63  
cotrovită        78 
cotruţă *       147 
coţ*        70, 101 
coţobae     41, 148 
coţobănesc    * 148 
coţobuşă *   41, 81 
coţofană         97 
coţofănesc      148 
coţofling *      19 
covăţele         74 
covîl*      49, 101 
covoîa*          36 
crac            123 
cracaia*         71 
craci           127 
crăscări *       64 
crăcană         123 
crăcănată    71, 72 
crăci           123 
crăscări* crăulală* crezămînt crîng cubelc * cucîa cuciască cucitoare(-i) cuciu-murîu cuciubă cucoşel cucovă cucuiat cucuruză cucuvă cudalb cudulaţe * cuîăşăl cuib cuibăraş culuţ cuj mă cul'b culbec * cullon culme culmeciu* cumaş cumetriţă cuptioraş curat curcudel curcuduş* curenduş * curişor eurmee curvulice curvuliţă cusea cutar cutcuvă * cuturuşă * cuţite
148,
    9,
28,
28,
 64
116
199
214
 63
 10
  9
  8
102
230
 73 84
1451 831 84 62 21 148 235
148 149! 1491 2351
 63
149 149
 47
149
149
 72
149
 74 81 45 80
 73
150 150
 69
 147
 84
 41
 61
cuvînt*
dadă
daică*
danţa*
dar-mi-te
dascal
dădacă*
dălăngatu *
dănţoîu *
dănţuesc
de*1
deacutotaluî*
de-a gemenea
dealihialuî *
dealunguluî *
dee*
deluşele
dendeliţă*
desniri*
despleticină*
desuetec *
dezbin
dezghin 28,
dîavîrliga*
diavîrligalui *
dihănoiu*
dihoniţă *
dijghin
dinanumira *
dindiri *
dingă*
dinţişor
Dîo
direg
diregu-ţ-u
discăcăra *
disnodetere*
dispotî
dizgl'in
dîc*
dînca *
dînga *
 32
150
236
  85
100
  10
236
114
  85
  85
119
240 150
241 241
  73
  74 67
150
  35
  34
  28
150
241
241
150
151 151 241 102 151 151 236 151
  56
123
  21
  10
  28
225
241
241
— 259 —
dirdîi         112
dîrdîîală*     112
dîrjă          151
dîrjele        151
dîrmoiu *      151
dîrză           86
dobitoc         79
dodă      151, 152
dodoc          231
dohotniţă*     151
doică *       236
dolului* 54, 224 doldorat *     152
doţ*           231
dovlecel       152
dovlete        152
drăniţită      152
dreapănă*       30
drîmbă          63
drîmbovacă* 63 drugă 21, 152, 219 duchescu *       9
dudă*          152
dulă            10
dulubaţă *      21
dumbrava 34, 73 dumbravă       214
dumbravnică * 34 dumbră*         30
dumbrăveasă * 34 dumbrăviţă*41,148 dungat         152
dup *           71
după*      71, 152
dupac *        152
dupăcesc *     153
dur       102, 109
dur-vur        113
durai-vurai    113
durăi          102
durdă*         153
durn*          233
durubăţ*        21
durubeţî *   21, 166 
durui            102 
duruiu           113 
Sascal            10 
Sispoti           10 
Sulă              10 
eleşteu          166 
eligă *      52, 224 
endelită *        67 
enghel *          67 
engheliţă"        67 
engher            67 
esă               22 
esc*              22 
ese               22 
eşti             244 
f                 15 
fa               236 
faură *       23, 97 
făcătură         153 
făgaş            153 
fărfălăgoasă* 153    
făscălitor' '114,115 
fâşii            210 
făt               62 
fedeleşile        79 
fedeu *          153 
fee* 55,    224, 228 
felegos *   153, 231 
feleleu          153 
felioară         154 
feliuţă          154 
ferfeleagă       154 
ferfeniţos       154 
ferişor          154 
fermenea      16, 97 
feştelie *       154 
fete              62 
feţişoară         80 
fetiţele          79 
feţi              61 
fier             154 
flerul lat       154 
flerul lung 154      
flerul mare 154      
fifa*             93 
fifu *            93 
firfilic *       102 
firfiric *       155 
firfiredz *       93 
firicel           74 
firistrău        155 
fiţalfic *        34 
fiu*              99 
fluti*            99 
fîlfîesc          93 
fllfîiată         21 
fîlfiitori       114 
fîlfiiu           93 
fîntiniţă        155 
flrfoaze *        24 
flrtat       90, 201 
firticăit *      155 
fisca            155 
fîsîiată *        21 
fîsîită     114, 115 
fîstîcăiată * 1      
fîş          69, 102 
fîşneaţă *       115 
fîşneţ *         115 
fîştî*      102, 115 
fîţa         49, 102 
ftţai *          102 
fîţaî-fîţai  34, 47. 
             49, 112 
fîţă*         63, 64 
fleanc *         110 
fleaşcă *         86 
flenderos        155 
flenduros        155 
fleoşcărae     * 103 
fleşcărae *      103 
fleşcoîu*         86 
- 260 -
fleţ*            231  furişalui *       240 gâlgăuţ *    82 
flioaşca *       103  furişul           240 găoadză      60 
flocoasă         138  furnigă           130 găşcoi*      83 
flocos           43   fusa *        70, 103 gătejele    158 
flocoşel         156! fuscîor           157 găuroî *     83 
florean *        156  fusea *            66 găvană *    158 
flotocos *       156  fuştă         157 | găvăruşu *     60 
flueraş          156  fuştele       97! găvăzdesc *     158 
fluerător        156                    !găvoază        235 
fluerătorî       80   gabgaliţă    157 ! găvozdesc *     60 
fluerăturâ       156  gaga            43igăvozdi *      234 
flueră-vînt      156  gagiul *         881 găzuţă       159 
fluerice         225  gagu            43 gearmăn *      160 
fluericiu        156  gajgura*       88! gemănare *     160 
foasa*           103  gal               235 i genune *  159 
foaşa*           103  galgur *          235 gerune *    159 
fofîrlea *       33   gan*        55, 224 j ghe beri *  158 
fofîrlita        33   gangur *      2351 ghelbuîa *     159 
foiliţă          232  gar*             112; ghemuşoare  176 
folfăesc *       93   gară              157 ghemuşor    159 
folforoată *     31   gargăuţ *          82 ghiaţă       52 
foite *          65   gar ol u *        112 ghicesc       8 
foltea *     51, 134  gaşcă             83 ghici          8 
forfăesc *   31, 93!gaşperiţa           175 ghicitoare    8 
forfolina *      31 j gaură              60 ghiciţi       8 
forforată *      31   gava *             26 ghilan *    235 
forforaţă *      31   gază             157 ghimte       159 
forforoasa *     31   gazlu             159 ; Ghio      236 
fosăe *          103; gazorniţă      159: ghioaşe *     235 
foss*            1031 găgăuţă           157 ghioc *     235 
foşnesc          1031 găină 47, 68,81,84    ghioc *     235 
fraşcă       86, 87 I găinuşă         81 96 ghion       160 
frişc *          861 gălbenuş          81 ; ghionoae    160 
frişca*          85   gălbenuşă       81 ’ghionoîu      160 
frişcă           86   gălbere *      158; ghionoiu      160 
frumuşaţă        232  gălbinele *        36 Ghiţă        78 
fuga             48   gălbinie *       83 ghiţică       160 
fulăî            156  gălbinuşă          81 ghiu         52 
fulg             157  gălbinuţă *       46 ghîujarcă *  231 
-fulgere!        74   i gălbînuşa        81 ghizunie *  235 
fund             157 găle *       158, 235! gigul *      93 
funie            209  gălgăesc *         82 gioică      160 
furcă        21, 219  gălgăl *         82 1 girbineaua* 160 
— 261 —
gîufoartică *   231 
glumînare *     160 
givîr *          93 
gîcesc         8, 9 
gtceşte          10 
gîcî          8, 10 
gîcitoare         8 
gîciţl        8, 10 
gîdilă           60 
gîdiluşu •       60 
gîfieşte         37 
gîlbaş *        144 
gllgănuşurî *   169 
gîlîit *        235 
gîlîiţ*         235 
gîltan *        161 
gîmbîeta *      161 
gînf*           161 
ginflu *        161 
gîngunpsescu* 235   
gînguripsit     235 
gînj             58 
gînjuit          58 
gînscâ           51 
gîrbesc         161 
gîrboviţă *      26 
gîrniţă*         78 
gîrtan          161 
gîrza *         i86 
glrzoitk *       86 
glscâ            84 
gltlan *        161 
gîţă            161 
glava *          26 
globuşor        162 
goga            158 
gogă            162 
gogesc          162 
gogonată *      162 
gogoneaţâ *     162 
golăşel         162 
golumb *        162 
golund          162 
goluşică *  43'     
gorgane *   163     
gorgăită *  162     
goronul     225     
gorunul     163     
graba*      96      
grava *     26      
grăiră      244     
grămăjue    163     
grăsun      232     
grebăluţă * 163     
grebluţă    163     
grebuliţă*  163     
Grec        59      
grieraş     72      
grindar     163     
gropilă     172     
gruîu1 17,  163     
gruîu2 17,163,231   
grumaj      163     
grumăjuî *  76      
gucescu     8, 9    
gudureaţâ* 35, 76   
gudurlaţî * 35, 76  
gudurluî *  76      
guguîană *  43      
gui*        231     
guiţ        117     
gulerat     164     
gungulica * 164     
gungunesc   164     
gură        85      
gurelaş *   164     
gurele *    225     
gurgui      231     
gurguîa     231     
gurguîoţat  164     
gurguţa     231     
gurguţat    164     
guri*       231     
guşă * 47, 96       
guşîu * 49, 103     
guvă 60,    159     
hacdna            70 
hacî *            45 
haî1 *           119 
hai2 *        62, 63 
haîdos *      24, 65 
hale1* 84,  119, 237 
hale2            164 
1 hali *     84, 119 
halîup *         164 
handa *          241 
handraboarcă 164     
handraburcă* 121     
hanţ              64 
hanţul *      64, 65 
hanţur *          64 
hap*          71, 82 
            103, 117 
hara*            165 
haralibe *       127 
harbuz            69 
harcea *          83 
harpa *          104 
harpariţ *        83 
harştesc *       104 
harştî *         104 
hart*         62, 63 
hastie           165 
haţ1             165 
haţ2 *           119 
haţcadău *       100 
hăcăi *          100 
hămată           165 
hăpăesc* 71,83,117   
hâpăluesc      * 117 
hăpăruţă *        82 
hăpuesc *     71, 83 
hărăgel           73 
hărbareţ *        83 
hărnicel         165 
hărpăesc *       104 
hărpăială *      104 
hărpăriţă *       82 
hăştiuţă *       165 
hăt             165
hegher           67
helega* 52, 224 helegă-melegă 8 helge            14
helghiţă *       41
heligă *         52
hendriţă *       67
hengher          67
henghir          67
heşteleu *      166
hihi *          104
hihoho *        104
hilandru *      231
hinc             69
hingher          66
hir *        62, 63
hîcî*      119, 120
hîcîoa*         119
hîciua*         119
hîlboanî*       166
hîltîc*          19
hînghi-mi-se *   69
hîpuescu *      117
hîr *       70, 104
hîr-pocăr*      104
hîr-popîr*      105
hîra *          115
hîra-pîra*      115
hîrcă *         112
hîrîi *     70, 105
hîriîu          115
hîrlibat         68
hîrlibuţă *      82
hîrpa*      49, 104
hîrşcîi*        105
hîrşco*         105
hîrşi*          105
hîş*            120
hîştl *         105
hîţ*            105
hiţa*       70, 105
hîţo *           49
hlîpuescu *    II7
hludeţ *       168
ho*      119, 167
hoarscea*      105
hoarş*         105
hoarţa *       106
hocă            51
hocî *         120
hod*            71
hodolane * 126,168 hodolemne* 27, 65 hodoliţă *      43
hodorele*       27
hodorog*       106
hodorogesc 55, 71 hodorogită     162
hodrobele *     24
hodrobeţe*     166
hoduleţ*       168
hogea* 13, 14 hoha *          94
hohoho*        166
hohoritor *    106
hohostîre *     94
hohot*   94, 106
hohotesc       106
holboacî*      166
holboană *     166
holercuţă *     34
hondrolemne * 65 honţ        25, 64
hop* 49, 71, 72 hopa           106
hopăîu*         71
horă           166
hore*          106
horcotesc *    117
horholină*     106
hotîotio *     167
hototo*        167
hotrocol        30
hoţ *           70
hramă *        231
hreabănă 30 hrîştuesc* 104 hub*       56, 224
hue! *        120
hueioa*        119
huciu     167, 214
hududoîu * 54, 113 hududoîuluî 54,224 huduleţ *      168
hudumac *     167
huesc           55
jhuha* 31,94,106 ] huhurează1 *  56
| huhurează2 * 59,76 huhurescu* 106 huhurez*        56
huhurezul 59 huhută*        106
huhutescu* 106 huhutit* •     106
huidus*         24
hulbură *      167
huludeţ* 168 hup*        71, 72
hur       107, 109
hurduc*         19
hurduf*         69
hurduleţ* 167, 168 hurdurucî *     31
hurduz     69, 242
hurduz-burduz* 242 hurez*          56
hurhurit* 106 hurişte *      234
hurtutu* 167, 168 hus*            90
husca         169
huş*       16, 81
Huş             81
huştilîuc *   107
hut            233
                                                                hututuîu, 166, 168, 233
— 263 —
huţa huţuţ* huucî *
Ia
îacătălăî lacîtîlaî* lână* laratoi icea Iepuraş Iepuraşi iepurel lezişor iglă igol* ihihi * inc Io Ioa Ioana loară * Ioneasa lontîc îorcea Iordan lorga lorgusa lotilaî * iotilăî ipura * iscoadă isteţ iş* iţa iţă iţe iţele
1UŞ *
îuşă* iuşcă * luşe* ivaivas
16
                                                                                 234
                                                                                 234
                                                                                 119
                                                                              236 240 240 54, 224 37 169 72
      72
      73 169 169
      92
                                                                             104, 107 69 236 236 20
                                                                             53, 224 35 169
                                                                                   6
                                                                                  169
                                                                                   6
                                                                                   6
                                                                                 240
                                                                                 240
      92
                                                                                 169
      83
78, 107 49 62 62 79
                                                                              81, 107 107 231 82, 83 47
ivăra * izbele * izbire izdaş * izdat
îmbărligat * îmbin 150, îmbîrligat * îmbîrligată * îmbojorat îmbojorată îmbrăcăminte îmbujorată îmfîerat I împănată I împingătorl | împletere * împleticină * împletite împletucină * împuşcă înaurit încă-mi-te încărcăţică * incîrjobate încîrligată * încîincit încoa * încoace * încorjobate" încorjoet* încoronat încovoia * încovrigat încovrigit încrăcănată îndesu-ţ-o îndrăzneţ întemeiat * înflăcărat înflocoşică *
                                                                                   92 75
                                                                                  169 34
    34
                                                                                  241 68 235 68 68
                                                                                  170 72
                                                                                  199 83 170 58 80 21
                                                                                   35 58
                                                                                  36 194
                                                                                  169 100
                                                                               36 58 27, 68
   170 229 229
    58
                                                                                  170
                                                                                  170
    36
                                                                                  170
                                                                                  170
    83
    56
    83
   170
                                                                                  171 43
înflor
înflorit
înfocat
înfrumuseţesc înfulticos* îngheboşat înghin : înghiţeşte îngîmb*
, îngînf *
I înginjuit | îngînjuluit I îngrecat * 59, ! îngropilat | înhap *    83,
; înhăpat înhaţ înhăţ înrotat însovonită înşir * înşirăţele * întărniţat întraurit întunecoasa * învărgat învîrligat * învîrligâtă * învîrtite
jar
jarcă * j'ăchilă * j'elaică * jelealcă " jetua jubelcă *
la* lacră * lacriţă lalu *
235,
                                                                                    171
                                                                                    206
                                                                                    171
                                                                                    171
                                                                                     48
                                                                                     171
                                                                                    235
                                                                                    37 171
171 58 58
172 172 117 117 165 165 172 172 158 46 172 172
  38
172 68 68 78
173 231 173 231 231 173 231
                                                                                    241
                                                                                    241
                                                                                    173
                                                                                    195
                                                                                    237
— 264 -
lamură *          173 liga1 *     53, 224 logofeţi         61 
laş*          53, 224 liga2 *     53, 224 logoliţă *      228 
lat                72 ligăţă *        227 logostea *       62 
lată1 * 48, 72 73,83  liliachie        77 logostele *      61 
lată2*             31 limbă           117 lopăţică        174 
late               73 limbesc          43 lostopană *      56 
latră             161 limbrava *       43 luară           243 
laturi             58 limbravă *       43 luceferel        74 
laură *            24 limpesc          44 luceşte          61 
lănţuî            173 limpezie *       83 luci             57 
lărî*         56, 224 lina*            55 lucie            77 
lăsară            243 Lina*           224 lucişor          57 
lăscae            173 lingă *     53. 224 luciu            61 
lătăruşcă*    27, 54, lingă *         228 lulea           174 
                  224 lingăîană *     228 lumină           57 
lătrat            161 lingura popii 225   luminărea *      57 
lătrătoarea       174 lingurice       225 luminele *       75 
lăturate           58 linguriţe       225 luminice *       20 
le                236 lloapă*         108 luminare        175 
leagă1 *      53, 224 Hoarbă *        108 lunga           175 
leagă2 *      54, 224 Hop*        49, 108 lungă           219 
leană *       54, 224 llopăi *        108 lutărie          93 
leba              174 llorbăesc *     108                     
lebăda         70, 93 lipa*       49, 107 mac *       96, 117 
lehăesc           174 lipă*           107 macău *     42, 232 
leîcă *           236 lipăesc *       107 macre *         175 
lela              210 lipesc *        107 macrinî         175 
lelică            231 lipie *          77 madîc*          175 
leliţă            231 lipova *     38, 44 Magdalina 55, 224   
lelîucă           232 lipovenciî       38 mal          62, 63 
lemne          64, 65 liselu           37 maică           236 
lepşesc *         107 liţă1 *         231 malcăl            9 
lesolu            174 liţă2 *         232 malchil           9 
leţ                75 liţă8*          232 majă            175 
liba*             174 liu*            174 mandehos 120,175    
libarcă *         174 llucă           232 manea           176 
libă*             174 llungură        161 manţa *          85 
libî*             174 livera          174 manţol *         85 
libordan          174 lîit*           235 mare             48 
lică              231 lîiţ*           235 marna*          176 
lichie*           77! loga*           228 mart             63 
licie*            78! logofăt      61, 62 maţ             176 
lie*         55, 224| logofete         62 mazarată        176 
— 265 —
măcăesc 117 măcăuţ*        42
măcăuţe *      42
măceaşă 176 măciucă 131, 175 măcîuchiţă 176 măciucuţă 176 măciulie 131 măcuiu *       39
măndăluş *     67
măgăruş        81
măgur*         87
măgurel *      46
măgurele 87 mălac*        177
mămulaţă 76 tnăndăliţa *   67
mănţoiu *      85
mărsuî        243
mărtac        177
mărtăcesc 177 măstrăpă 183 mătăhae* 177 mătăhulă 177 mătălungă *    24
mătărîngâ * 23,177 mătricură * 34, 35 mătrungos* 177 măturice 225 măzăricos 176,178 măzărele 176, 178 mbîcsescu 123 medelean* 178 mehengher*     66
mehenghîu 66 meişorî        80
melega *  52, 224
meligă* 52, 224 mendelită *    67
mendeliţă *    67
mendriţă* 67 menghel *      67
mengheliţă *   67
mengheloiu *     87   
mengheluşca *    87   
menghiu *        66   
mergăî           243  
mese             58   
mesuite          58   
mic              22   
miceşte          37   
mici * 15        , 20 
micica *         178  
micşoare         80   
micuţei          179  
mifeluşorî       80   
mieriu *         232  
miezure *        35   
mihoho* 104,     108  
mimur*           91   
mimura * 90, 91  1,93 
mimurda *        92   
minciună         8    
minciunică       179  
minciuniţă       179  
minga *          21   
mingher *        66   
minghiliţă *     78   
mirchiriţa *     68   
mire*            210  
mirie            179  
miriu *          232  
mirmindeaua *    92   
mirmiriu *       93   
miş*             108  
mişca *          178  
mititeaua *      27   
mititel          48   
mititică 48, 77, , 78 
mitutea          179  
mîjotă*          230  
mîndroî *        36   
mîndru *         181  
mînînţele        46   
mînuşiţă         2301 
mir *            70 i 
mirii *          70 
mîrtac          179 
mîrtan          179 
mîrtiţă*        179 
miş*             69 
mîşotă *        230 
miţa            168 
mîţiţel         180 
mîţîţâl         180 
mneru *         232 
mnihoho*        108 
moacă            22 
moago            25 
moalele         180 
moandî *         64 
moara*            % 
moară           162 
moaţa            89 
moaţele          89 
moc*        22, 180 
mocea *          66 
modal *         178 
modîrlan *      178 
modîrlă *       178 
modoran *       178 
modoroîu *      178 
mog*        64, 180 
mogoandă       * 64 
mogu(l) 22. 25, 68  
mohoandă       * 64 
moină           190 
momiţele         79 
mondoc *         22 
monicu          180 
moşnegel        180 
moşneguţ         83 
moşuţ           180 
motan           179 
motoangă *      181 
motoaşcă *      236 
motocea *        51 
motocel *   51, 236 
motofîlcă*  181,236 
— 266 —
motoloiu *        181  năstrapă      182   Ihac *           187  
motoşcă * 181,236      nătărîmbă *   24    mat*             187  
mototol *         236  nătărîngă *   183   neru *           232  
moţ* 51,      70, 236  nătîntoc •    79    j fiihoho *      108  
moţoc             181  nătoţi        178   j                     
moţochină *       236  năzdrăvan că  183   Ioacănă *        27   
moţochisc *       51   ncucutat      148   j oacără *       27   
moţoiu            89   ncucută       148   oacăş *      27, 235  
moţul             89   ncucutedz     148|oacăşă*            27   
movilă            214  ne            241   oacheş *     27, 235  
muc               181  nea           50    oacheşa          138  
mucinică          181  neagră        122   oacheşi ca       138  
muge*             32   nechează56,76,224   oacl'iş*     28, 235  
mugur* 46,    59, 87   necuratu      149   oase             81   
mugurel *     46  ,87  neder *       108   obedele *        24   
mugurele *    46  87,  negoţei *     46    obieluţă         184  
                  88   negraia *     71    obiliţă          184  
mugureşte*        59   negre         122   ocără*           27   
muguru *      87  , 88 negruţ *      183   ochiu            159  
muică             236  neică*        236   oci              184  
muncel            74   neneacă *     236   ocolaş           72   
mundur *          181  neras         183   ocolată          184  
munte             74   nesutite      59    odobele *        24   
murga             181  ngălcitoare   8, 9  odolemne *       65   
muriră            244  ngîlcitoare   8     odolene *        65   
muscăceşte    *   32   ngruţişalui * 240   odrobele *       24   
muşat 232,        237  nguvat * 60,  159   olecuţică        234  
                       nguvedz * 60, 159   omuşor           184  
na'           49, 50,  Ni            236   omuţ             184  
na2*              241  nimer *       91    ondolene *       65   
naciuciules *     143  nînaş         232   op               185  
nadoleancă        87   nod 183,      225   opa              185  
nagîţi *          182  nodîc         225   opinteî *    74, 185  
naş               232  norod         183   opintele *       75   
nataliţa          87   nour          58    opinteşte *      29   
nataloiu *        87   nourat        58    opintinele *     75   
năbădăios         182  nucă          58    opintitor    75, 185  
năcăjesc          129  nucoasă       58    orbeşte          240  
năltuţ            182  nucumă *      28    ospeţ            75   
năpăstorc         182  nue *         183   osul*            32   
năpîrstoc         182  nueluşă 16, 97,183  osuţă*           35   
nărod             182  nueluţă       184   otavă            44   
năsărîmbă *       25!  nuşce         184   otova        38. , 44 
otovencii*    38     părpăriţă        190  ; piersică       138 
otrocol       30     păsărică     67, 227  ! pigol *        92  
                     păsărue      53, 224, pigulesc         92  
pac           108                     226  pipăra *    91, 92   
păci *        29     păsăruîcă        187  pipiligos*       189 
pahaiu        185    pătăcină *       36   pipirig          189 
paidos * 24, 65      pătărîngă *      187  pipur *          91  
pală          55     pătiiac *        187  pipura *    90, 91   
palmă         185    pătrăcină *      36   pipurda*         92  
paltic        185    pătuîag          187  piroîu*          151 
pană          58     pătuiu           188  pirpiriia *      92  
panglicuţă    185    pătul            188  pirpiriu *       92  
pantalonar    185    pătul'u          188  pisc             50  
pantă         186    păturate         73   pistol           189 
papaîdos*     65     păţigolu *       113  pistricea"  t    36  
paparudă * 232,240   păuneluluî       73   piteică          232 
parcea *      83     Pe               236  piuiu *          230 
parmac        186    peminte          187  pîc*             108 
parpalic *    186    perpeleac *      188  pîr              105 
pasalic* 186, 123    "perpeliţă       190  pîrăuţ *         82  
pasă-mi-te    100    pestric *        22   pîrghie *        189 
pasăre 51, 84, 243   pestricea *      36   pîrghiia         219 
paşan *       186    pestriluşă *     22   pîrhaiţă         190 
patelată *    73     peşchir          1891 pîrîi            105 
păbîesc *     117    petecuţî         82 pîrloagă           190 
pădurat       186    Petre            57 pîrpăliţă          190 
pădure        214ipetricea*           361 pîrpăriţă         190 
pădureană     186 j Petrişor 57,  79, 80!  ! pîrpehţă       190 
 pădurice 20, 148, i pic              189! pîrţ             89  
         214, 225    picioarele       123! pîrţa       89,  108 
păduriţă      42     picior           80   pîrţag           89  
păhărnicesc   186    pici oraş *  42, 72   pîrţă            89  
păiş          78     piciorel*        73   pîrţira*         89  
pâiuş         81     piciorele *  73, 74   pîrţoi           89  
    păiuşe 82 , 83   picioruş     42, 45   pîrţoiu *        89  
pălărie*      96     picioruşă        45   pîrţu            89  
pălesc        187    picioruţ     42, 83   pîţa* 70,   108, 113 
păltinaş      72     picitarcă *      189  pîţîesc     113, 117 
păltinel      73     picură           60   pîţîiu           70  
păminte       187    picuruş *        60   pleaftură        190 
păpărudă*     240    picuruşii *      60   pleftură *       190 
părăuţ *      82     picuruşu(l)      60   plesnesc         63  
părete        76     piele            51   plete            58  
— 268 —
plisc        50, 51 prepeliţ *      189 
pliscă           86 prepeliţă       190 
plitocină *      36 prestelcă       192 
plitucină *      36 pricepură       244 
plochi          190 priîană *       192 
plop            191 priir        62, 63 
ploscuţă         84 priloagă        192 
plumb           191 primitor        193 
plumbat         191 priscoiu *       86 
poenice *        20 priscornic      193 
poeniţă          41 prişca *         86 
poeţică         191 prişcală *       86 
pogace          191 proptele         75 
poiana *         20 prostire         20 
polichie *       77 prunc *         232 
policie *    77, 78 pruncă *        232 
polog*          191 puchiţică       193 
popa             65 puf*            109 
popască         191 pufăesc *       109 
popîrlea *       33 puldus *        24' 
popîrlita        33 pulicică        193 
popîrţac *      189 puntea          193 
porcoae         192 pupăgioară 45, 211  
postoroncă      192 pupuetă *       193 
postoruncă      192 I pupueţî *     193 
postrungă      1921 pur              85 
potcap         212| pură             85 
potlog*       192 | purcâraş        194 
potoşîncă       193 purcicuţă       194 
potrocol *   28, 30 purecel         194 
povîrniceşte   * 32 purtat          194 
povîrniţă *      78 puşc            194 
pozdeîoară      801 puţă *          194 
pozderie     20, 801 puţoîu         195 
pozdire *    20!                        
poznă          192, raclă           195 
pradă           161 raclită         195 
praftură       1901 racu            227 
prepeleac* 188,189 j radaşcă        198 
prepeleag * 188,189! rage            38 
prepelecî ’     189 i rapănă *      195 
prepelîac *    188| rase*           198 
prepelicîu *     189! rascărî*       64 
rasşueră *        64 
rastafee *  55, 198, 
      224, 228, 239  
rastafiu *   55, 228 
rastagaliî"    1 240 
ratavei *   195, 239 
raţă          50, 76 
răgace            1% 
răgacie *         89 
răgacîu          196 
răgăce           196 
răgăoace         195 
răgoace          196 
răgoj *          196 
răgură *          89 
răjghin*         196 
râpăi *          109 
râsbuc           196 
râscăcăna      * 123 
răscăcăra      * 123 
răscărî *         64 
răscrăcăna * 123     
răscuţite *       61 
răstăflocea*56 196   
răstee            73 
răsteiu *        141 
răstel *         141 
răsteu *         141 
răţişoare     80, 98 
răţoesc          148 
răţoî             89 
răţuţe            82 
reaua            196 
rechie            77 
recişoare         1% 
regoace          196 
resbeară*         38 
rescîară *        23 
restee            73 
resteîu *   141, 196 
restel *         141 
resteu *     141, 1% 
reteveiu *  197, 210 
— 269
retez
rez* 54, rica
ridicare *
ridică
ripie *
rîca
rlcîa
rîcu
ridicare *
rîdicătură
rîpile
rîpite *
rişnicioară
rîurea *
rochioară
rodan
rodaşcă
roîca
roică
ropăi *
rosto-
rostogol *
rostogolesc
rostopală*
rostopat *
roşea *
roşiele *
roşioară
roşu
rotat
rotilă 172, rotiliţă rotocol * rotofeiu * rotogol * rotopan* rotosită * rotund rotunjor rontunzată 72, rrrea * rudă
                                                                                 197
                                                                                 224
                                                                                 197
                                                                                  121
                                                                                  121
                                                                                  77
                                                                                 197
                                                                                 197
                                                                                 197
                                                                                  121
                                                                                 231
                                                                                  58
                                                                                  58
                                                                                 197
                                                                                 197 80
                                                                                 137
                                                                                 198 79
                                                                                 79 109
                                                                                  56
                                                                                  55
                                                                                  55
                                                                                  55
                                                                                 198
                                                                                   51
                                                                                  36
 80 198 198
rudeşică
rue
rufă rufoasă rugăminte rugul* rujan rujana runul *
  53,
226,
132,
198
224 227
  58
  58
199 198
198
199
225
scîrţîele scîrţîiu sclipicioasă sclipicioase scopeesc scofîndată * scofîrdată * scorbură scurteîcă * secerată *
  75
118
  81
  81
200
200
200
  97
200
200
ruşcă*      54, 224 seină *     37, 235 
                    sfinţi          200 
sa *            241 sfîc *          112 
sadină          199 sfîr*           109 
sahan           199 sfîrtac *       201 
sam *           241 sită             64 
Sam-giorz     * 241 sîciesc         201 
sar              57 i sîcîita       201 
sare       165, 200 sîină *     37, 235 
sarup *         241 şinei             8 
săcol           202 sîftiliturî       8 
săcşor          199 sînt            241 
săgeţele         74 slăbuşor        201 
săină* 37,  68, 235 sobîrnob        201 
săinuşă * săm
Săm-giorz sănătos sânt sărac săracu
233! sărăcii'
233
55
55
55
198
64
55
80
131
119
232
sărîntoc
sărman
sărmănel
sărup *
scapărăminte
scăzămînt
schimbători
schintee
scîndurice
scînteîoară 52,
scîrţ
 37
241
241
233
241
199
227
 48
199
199
 74
241
199
199
socol
socolaîul *
socolan*
soviltoîca
sovoane
sovon
spinăruşă *
spirlungu
spîrcăitoare
sprelungă
sprinteioare
spurcată
spurcăcîoasă
stafie
1991 stahie
  9
225
224
Stan
stare
stări
118 stăpînitor
                                                                                   201
                                                                                   201
                                                                                  202
    79 202 202
15, 35 202 202 202
    80 202 202 240 240
                                                                                  96 202 202 80
- 270
stea            62   
steclesc        202  
steclit         203  
stej            203  
stele 61        , 95 
steloiul *      95   
sternă *        232  
stihie          240  
stiugîar        203  
stîlpare        203  
stîrcea *.      90   
stîrcigat *     28   
străchinuţă     203  
străluceşte     61   
strămurare      160  
steajer         203  
streşinuţă      203  
strîmbătură     156  
strînsură       203  
stroplcţ! * 83, 204  
sucală 137,     204  
sucesc          76   
sucnă           204  
suha*           30   
suiresc         118  
sulac *         204  
sumbră          30   
sumuze          204  
sură            85   
surcică         76   
surioare        80   
suriu           204  
surup 204,      211  
sute            59   
suvac           205  
suveică         204  
suvelniţă       204  
ş*              205  
şapcă,          206  
şchiarţo *      25   
şchiarţu *      25   
şchioapă        205  
şehiop şcotai * şerveţel şfăruţă şft* şifeş * şimilesc şimilică * şimilitură şingurele * şipuşor şir* şişeu *
Şi ^ tar şîştar şleapcă şleapţ şoacăţ * şoacăţă şoago şoangăr * şoangher * şoarec şocarda I şod
şodolemne * Şogu(l) * şoilea şoldica * şoldiu şoldu * şomoîag şomoldoc * şomultoc şoîmuşor şonţ* şovăit şovăită
                                                                             205
                                                                             232
   205
                                                                             206 99
   206 8 40 8 15 206 158 206 208 208 206 206 25 25 25 25 25 76 50 65 65 25, 68 50 90 69 69 206 206 206 206 25 207 206
şovîltoică 79 şovîrleagă* 54,224 şovîrnesc 207 şovîrnoagă *    54
şovîrnog* 207
şovrînti
ştergărel
ştergura*
ştiubeieş
şubeică *
şucă*
şumuîag
şusara
şuşol*
şuştar
şttvai *
şvab
ă' obu
ta
tahuîu *
taică
taîcăî
taichiî
talanga*
tananaua
tananica
tanău*
tandalic
tandalica *
tanga-langa'
tata*
tatar
tava
tă*
tăbîltoc tăbolniţă i tăbueţ | tăer * j tăerel *
: tăicuţă j tăiuş tălhăros j tălpălage * i tălpăloage * i Tănase * i tăndăliţă *
207
207
207
207
231 143 206
207 36
208
207 25
140
236
240
236
   9
   9
101
208 208
232 88 88
100
  95 88
208
232
128
  67
128
208
208
  49
208
208
209
209
  96 67
- 271 -
tăndăluş *       67 
tănţuesc         85 
tăpălagî *      208 
tăpălăgi *      208 
tăpălăgos *     208 
tâpănos *       209 
tăricel         209 
tărtănică       209 
tătăran *        42 
tătăriţa *       88 
tătăroiu *       88 
tătucă          233 
tătuţu          233 
tăvălesc        209 
tăvălit         209 
tăvălită         67 
tăvăluc         209 
tăvăluci         97 
teacă           209 
teap-leap*  109,110 
tee * 48, 73, 209   
tex             209 
teică*          232 
teleap*         109 
teleleaua *     210 
teleleu         210 
telepăire *     109 
telereî *        74 
tendeliţă *      67 
tengheliţă       67 
terfegos *      210 
tetea *     51, 210 
tic*            232 
tic-tac *       210 
ticăit          210 
tichie          212 
ticvă           211 
tigae            41 
tigăiţă         210 
tigvă            84 
tileagă *       233 
tilic            76 
tililică *      210 
tilincă* 233,      238
timp               244
tinoasă             81
tio                167
tire*              210
tirichiţă           78
tităra *            92
titiiană *     54, 84,
             211,  224
titilie1 *         233
titilic2            76
titilig *           53
titiliga * 53,54,  244
titindeaua *        92
titirează *         44
titirez * 54,  86, 224
tiririgior *   42, 211
titirişc *          86
titirişca*   85, 86
titirişcă *         86
titirişcoiu *       86
tiucă1              84
tiudă2             211
tiugă1 *            84
tiugă-       84, 211
tîugu               84
tluguliţă          211
tiulea *           211
tiulihăti*         211
tiuliuliuc         210
tiup *              72
tiutiu *           233
tiuu                84
tivgă              211
tivitură *          95
tîlv               212
tîrfă              212
tîrg                42
tîrguţ *            42
tîrîitor     80, 212
tîrîşti *          234
tîrlă *            234
tîrlit *           234
tîrlomată *     234  
tîrţ            89   
tîrţă *         89   
tîrţoi *        89   
tîtîe           212  
To              236  
Toa             236  
toboliţă        67   
toboriţa        68   
toboriţă        67   
toc *           232  
tocmai-mi-te    100  
tocurele 74,    212  
Toderel         74   
toflogos*       210  
tontalan *      232  
tontan *        232  
tontălău *      232  
toporan         85   
toporiţa        85   
topură          85   
topuz           69   
tora-ropa *     109  
torăi *         109  
tortei *        44   
tos1 * 233,     238  
tos2 *          233  
tot             240  
totalul *       240  
totoloţ * 42, 237    
totului         240  
tranca* 49,79,109    
tranca-fleanca* '110 
trămurice       225  
treapa-leapa *  110  
treapădă        59   
tremură         59   
tremurător      212  
tremurişca *    59   
trenchea-flenchea *  
                110  
trepăduş        59   
trepăduşii      59   
— 272 -
trepăduşu(l)  59 turuşti *     234 i 
trişcă *     233 tuşă *         2131 
troanca *    110 tuşe *          213 
tropa        118 tut*            233 
tropot       110 tutulană * 84, 214' 
trosc *      110 tuturez *      2331 
troscănind   111 tuturugă *  84, 214 
trulişcă *   233 tuţu            233 
trupele *     25                     
trupină       97 ţac         16, 111 
trupinică     97 ţae *           236 
tucă         233 ţaîcă *         237 
tuchiliş     212 ţam-mitale    * 234 
tuchiluş     213 ţanc *      70, 111 
tufan        213 ţandura         219 
tufă         146 ţanţa*           85 
tuiş *       233 ţantol *         85 
tul*         233 ţap 51,57,71,169    
tulbureşte *  29 ţaparig *        57 
tulea *      211 ţarcă            98 
tuleaşca *    86 ţăbuci *        234 
tuleşcoîu * tuleu * tulihoîu * tulişte * tulumbum tumba tunecă * tupilaş tupiluş tur
tur-vur tura-vura turcaleţ * turişte * turişti * turlu * turtea * turtei *
       86 ţăcăraş           214
      211 ţăl*            *111
      213' ţărcuşor          80
      234 ţe easti            9
*    111 ţe-î                9
      213 ţe n-u              9
       38 ţepenesc          214
      213 ţi-ţi-ţi 113, 118 213 ţie*        234
      213 ţiflesc            39
      113 ţii*              120
      113 ţimţurugul *      113
      240 ţinga *            21
233, 234 i ţingă *          214
      233 i ţinghiling *   111
      233 ! ţinghilinghi *  113
       44 i ţinitură       8, 9
                                                                                                     21, 26, 214 215
                                             441 ţintă
turturaş*42,72,236 i ţintuit turuetic *       113'  ţîov              215
turui            109 ţipţiric *           39
turulu           113' ţiri-ţiri-ţiriţic * 39
ţiţiesc ţiţileană * ţivlesc ţivlic* ţluvlic *
! ţuvlic* ţîeă * ţîfnă ţigani ţii* ţîlea ţîflg* ţîngălău * ţînic * ţînţoîu * ţîrîe ţîştl* ţîţacă* ţîţăe* ţîţîesc * ţîţîire ţîuu * ţoabi * ţoanţa ţoanţele ţoaşte * ţoaţa ţoaţele
t°P* .
ţoşcă
ţoţoiu
ţoţm
ţugu* ţugui ţugulu ţugur * ţugurele * ţuguţlo* ţum-tale * ţundră* ţup* ţupa* jţupăesc
      54
54, 224 39 39
      39
                                                                                    40 234
      39
178,182 120 120 111 111 39 85 114 111 236 236 118
                                                                               113, 118 215
                                                                               234, 238 89 89 236 89 89 71 236 89 89
                                                                                54, 224 215 88 88 88
                                                                                54, 224 234 25 215 215 71
- 273 -
ţurcă             57 
ţurculeană     i* 57 
ţurloiu *        113 
ţurţar           215 
ţurue            114 
ţurcă            215 
ţurţur *         237 
ţurţurel*        216 
ţuşcă             86 
ţuşti *          111 
ţuţ          42, 236 
ţuţuiu *    216, 237 
ţuţul *          234 
ţuţul'că*        237 
ţululuş *        234 
ţuţunic *   216, 237 
ţuţur *          237 
ţuţuruş *   42, 216. 
                 237 
ţuvic *           40 
uacăă'u          139 
udată             72 
ududoiu *         55 
ugu* 54,     56, 224 
uguţu * 54,  56, 224 
ulcea             36 
ulceluşă        216
ulcicuţă        216
ulcioluşă*- 216 ulcioruş 26, 45, 82 ulcuţă          216
ulgior *         26
uliu             93
umblă! *      216 
umerei         74 
uncheşel      217 
unghioară     217 
unghişoară    217 
ungur      25, 64 
urc*          121 
urduc          31 
urează *       76 
urghişalui *   240
uşi             81
uşurele         74
uşuţă *         35
utcu *         233
va *           241
vacă            63
vale 58, 217 valeo           53
valeu          217
var             58
varzalicie *    77
vas             84
văgăună*        16
vălată          58
vălceluşă      217
vălcicuţă      217
vărărie    93, 218
vărligat        68
vărtej         218
văruit          58
vărusit         58
vărzărichie *   77
venveliţă       67
ververichie *   77
vgher          218
viaţă           52
vie             93
viermănare* 218 viermănos *    218
vifor *         93
vigură *        35
vilvat         218
virvăra *       91
vită            78
viţeluş        218
viţeluşă       218
viu             52
vivură *        93
vizune *       234
vizunie *      235
vîj        15, 111
vîjîi            16 
vîjîla *         37 
vîj ut      16, 115 
vîjneaţă *      115 
vîlceluşă        81 
vîlcioluşă    * 218 
vînă            218 
vînjăţa *        45 
vînzăţa *        44 
vîrfuşor        219 
vlrghe *   190, 219 
vîrghide        219 
vîrghie *       219 
vlrghină *      219 
vîrghite        219 
vîrligat         68 
vîrşag *        197 
vîrşî           198 
vîrtolomete* 219    
vîrvălicie     * 78 
Vlada            26 
vlădicul *       26 
voltea *         51 
  vorboteasă* 139,  
               220  
vorbur *        220 
vovice *   242, 243 
vovici *        243 
vovilată *      220 
vozî*           234 
vrasc *         198 
vraşcă       86, 87 
vreasc          198 
vreme           244 
vrescurele      220 
vulpie *         20 
zagnată *       220 
zahată *        220 
zale             26 
zarnă           199 
zăhată *        220 
zbeară           38 
21553
18
— 274 -
zbegulat     221 
zbîrlesc *   129 
zbîrnăeuţă * 37  
zborşi *     129 
zborşit      129 
zbrehuet *   221 
zburlesc *   129 
zdup* 71,    153 
zdupunesc *  153 
zede            221
zele*            26
zgăiţele*        75
zgîîata *        22
zgîte           221
zgîtie          221
zgîţîesc *      221
zgrepţoşel*     114
zgrimburat*     221
zid        58  
zidit      58  
zidusit    58  
zopăîată * 115 
zovonită   222 
zup * 112, 116 
zupăîată * 116 
zvîc*      112 
                            2. Străine.
Latine
abi         119 
* albillus  235 
albulus     235 
* aprilia   192 
* ardicare  121 
arduum      121 
* balbulo   127 
balbutio    127 
* bomba     235 
bubo         56 
bubulo       56 
bufo         56 
* bufulus    56 
bulbus      132 
bulla        66 
* bullica    66 
* bulligus  132 
cava        158 
caecilia    140 
* caecillus 140 
caedua      138 
cichoreum   161 
columba     235 
combino     150 
cubium      235 
* cyaneulus 232 
cyaneus     232 
* cypus        142   
* desbino 28,  150   
eccum          229   
exumbre        30    
* follitus 66, 134   
galla 158,     235   
gallica        235   
* galliga      235   
*gava 158,     159   
* geminaria    160   
gena           159   
genae          159   
gonflo         161   
hac            229   
hoce           229   
illoc          120   
illum          241   
* imbino       150   
imbre"         30    
implecto       21    
* implectulus  21    
lingula        161   
mentior        9     
mundulus       181   
* orico        121 j 
pallesco       187j  
patibulum      188!  
* patubleum    188   
* patubulum    188   
pertica             190 
* perticla          190 
* pipilio           230 
pipilo          91, 230 
pipio           91, 230 
pipire-             230 
* pipiulo           230 
pipo                 91 
* pipula             91 
pipulus         91, 230 
poscere             230 
* pubucea           195 
pupula         232, 240 
pupulus             232 
rogamentum 199          
rostrum,      141, 196, 
                    197 
rota                 55 
rotundus             55 
series              158 
*stimularia 161         
* titillo       54, 233 
* titilo        54, 233 
titinnio       210, 214 
| titinno 54, 92. 214   
titio 54,84, 92, 118    
I 210,         214, 233 
i * titula           92 
| * tituleo 84,210,214  
— 275
                                                                           * titulo 54, 84, 214
                                                                                            233
tomicla      190  
tomix        190  
uda          240  
* verminaria 218  
verminosus   218  
virgula 190, 219  
* visico     22   
* visicus    23   
   visio 22, 124  
viso *       124  
vita         52   
volvo        166  
volvulo      127  
    Greceşti      
SaaxaXo?     10   
ScOTrdrqs    10   
8 OX(b       10   
SooXrj       10   
§007CS0)     153  
Sooîroc      153  
Spoţidvi     151  
§pO JJLCOVt  151  
ivvoâ>       9    
\h)|Jids     9    
xooxooXîov   149  
xoâvsos      232  
xoavd<;      232  
x6 jrq       142  
XoŢO'O'STTj^ 61   
jioxdc       180  
•UOXO)       180  
0{JLpp0<;    30   
opo?         121  
aXot^sîov    240  
Slave
kârâba     1351 
kârabe     135! 
kârabl'e   135  
kosara     147  
koăaria    147  
kotiţî     147  
naprustuku 182  
palag      193  
parlog     193  
p6rlog     193  
podulogu   191  
pogâC      191  
pogaca     191  
pogafiî    191  
pologu     191  
poloziti   191  
prelogu    193  
prolog     193  
prelogu    193  
prşlozitî  193  
priielog   193  
pfiloh     193  
pfiloziti  193  
prustu     182  
przylog    193  
zahata     220  
  Albaneze      
kal'b      158  
kal'bâtâ   158  
kal'bem    158  
kal'p      158  
kel'bâsirâ 158  
kel'bâăon  158  
kel'bem    158  
kel'bi     158  
kel'p      158  
kut        43   
kuta       43   
becqueter      140 
bombe *        225 
bouder         178 
cetina         138 
dodu           152 
galega         235 
galga          235 
gargouiller     82 
glouglou        82 
grima          222 
grimace        222 
grimaud        222 
grimer         222 
happer      71, 83 
Iaper          108 
monter         121 
perche         190 
spilungone     202 
spirlungo      202 
tic tac        109 
    Ungureşti      
barna          123 
borzas         129 
furesz         155 
fedd           153 
felliild       153 
galand         162 
hat            166 
kolbâsz        144 
mâzsa          175 
pânt           186 
retesz         197 
sefusefa       206 
valyu          217 
vâgâs          153 
zsâk           173 
zsâkhâld       173 
zsâkolni       173 
biala
bila
122 122Ibadaud
Romanice
Turceşti
Cînî
178
140
- m -
Comaq   232 
haram   165 
kumaă   149 
kutur   234 
nasrapa 183 
 Germane    
bandei  122 
băndel  122 
biindel       122
Brandenburg 121 flander       155
flinder       155
fiinf         155
grim          222
grîma         222
Hans           64
Honz           64
hoengfir       66
Schwabe        25
tanzen         85
vermuten        9
                                   Ţigăneşti
gago           88
şoşol          36
vi