Ty,1 ':rrrr^7—rr^rr^'i^-^rT^rr1 •rr"'’:'r,,:,r'r.r, ■. »«% ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE C.I.PARHON OPERE ALESE Voi. V RELAŢIILE DINTRE SISTEMUL ENDOCRIN ŞI CONSTITUŢIE, BĂTRÎNEŢE, CANCER OPERE ALESE C. I. PARHON VoK V Relaţiile dintre sistemul endocrin şi constituţie, bătrlneţe, cancer Redactor responsabil: Acad. ŞT.-M. MILCU Academicianul C. I. PARHON SUMAR Pag. Prefaţa de academician Şt.-M. Milcu ........................................................15 I. Studii asupra constituţiei Constituţia somatopsihică din punct de vedere endocrinologie. Examenul constituţional ................................................................................27 „Edafologia" sau studiul terenului..........................................................49 Problema personalităţii în raport cu funcţiile endocrine şi învăţătura lui I. P. Pavlov...................................................................... 55 II. Studii şi cercetări asupra bătrînetii Privire generală sintetică asupra naturii procesului de îmbătrînire .... 63 Problema reversibilităţii sau ireversibilităţii proceselor biologice .... 72 Observaţii referitoare la cele două forme de îmbătrînire....................................83 Consideraţii asupra îmbătrînirii în raport cu constituţia endocrină .... 100 Cercetări experimentale cu privire la îmbătrînirea prin insuficienţe uni- şi pluri- glandulare..........................................................................108 Tratamentul bătrînetii la femeie............................................................130 Tratamentul bătrîneţii......................................................................134 III. Studii şi cercetări asupra problemelor endocrino-oncologice Contribuţia endocrinologiei la problemele patogeniei şi tratamentului neoplaziilor 163 Contribuţii la problema biologică a cancerului. Raporturile dintre endocrinologie şi oncologie........................................................................172 Contribuţia şcolii romîneşti de endocrinologie în cercetarea oncologică . . . 188 Lupta pentru profilaxia şi tratamentul neoplaziilor . . . . . . . 196 Antitumorograma unui carcinom mamar infiltrat, heterotransplantat . . 20i Acţiunea timusului şi a unor substanţe neurotrope în cancerul experimental . . 206 Lipofibroame observate la cobaii în tratament cronic cu un hidrolizat piloric . 213 Heterotransplantarea unor tumori umane la şobolanii trataţi cu raze X şi raze X+ cortizon....................................................................221 4 C. I. PARHON IV. Studii şi cercetări de zooendocrinologie şi fitohormonologie Probleme de zoo- şi fitohormonologie......................................................... Cercetări asupra glandelor endocrine la păsările clocitoare şi ouătoare . Cercetări histologice asupra hipofizei păsărilor în legătură cu vîrsta* anotimpul, ponta, clocitul etc............................................................ Noi cercetări asupra funcţiei genitale a păsărilor etimizate. Morfologia şi comportarea psihologică a curcanului etimizat.................................................. Unele observaţii asupra structurii timusului la păsări şi asupra variaţiilor sale, în anumite stări fiziologice sau patologice.......................................... Cercetări histologice asupra glandelor endocrine ale delfinului . Glandele endocrine la galinacee pitice şi la vrabie.......................................... Noi cercetări de endocrinologie comparată. Studii histologice asupra glandelor endocrine la diferite rase de oi din R.P.R........................................... Glandele endocrine la peşti în raport cu anotimpurile........................................ Cercetări asupra morfologiei ţesutului interstiţial testicular la diferite specii animale........................................................................ Modificările ponderale şi ale structurii glandelor endocrine la produşii scroafelor tratate cu cazeină iodată în perioada de gestaţie şi lactaţie . încercări fitohormonale. Indicele de creştere sau de asimilaţie. Raporturile sale posibile cu un hormon de creştere. Orientarea cercetărilor .... Noi încercări fitohormonale.................................................................. Noi cercetări cu privire la acţiunea hormonilor animali şi a altor substanţe asupra dezvoltării vegetalelor ...................................................... Efectul unor hormoni animali şi extracte de glande endocrine asupra sistemului radicular la butaşii de Salix capreea................................................ Reacţia secţiunilor din tulpini de Helianthus annuus la acţiunea unor hormoni animali şî extracte de glande endocrine ........ Cercetări cu privire la acţiunea unor ergone de origine animală şi vegetală asupra creşterii şi înrădăcinării butaşilor de viţă de vie..................................... Utilitatea studiului tumorilor vegetale pentru biologie şi medicină . V. Studii şi cercetări asupra metabolismului intermediar, corelaţiilor interhormonale, vitaminelor şi fermenţilor Fapte noi şi problemele referitoare la metabolismul zahărului, la patogenia şi tratamentul diabetului ................................ , Cercetări asupra rolului plămînului în metabolismul colesterolului .... Corelaţii interhormonale, vitaminice şi enzimatice ...... * VI. Studii şi cercetări asupra secreţiilor interne ale unor organe neendocrine Ficatul şi glandele endocrine.......................................... , încercări experimentale asupra sindromului de hiperhepatie................................... Asupra unor relaţii posibil endocrine, colecisto-hepato-testiculare * Contribuţii la endocrinologia experimentală şi clinică a glandelor salivare . , Structura şi dimorfismul sexual al glandelor parotide la şobolanul alb . Pag. 231 240 246 251 254 257 263 271 286 308 321 327 330 337 350 360 373 382 393 405 411 435 462 465 474 504 OPERE ALESE 5 Pag. Asupra acţiunii hiperglicemiante a unui extract de parotidă.......................516 Asupra unor particularităţi endocrine ale ţesutului glandelor salivare . . . 521 Contribuţii la endobiologia tubului digestiv................................................529 VII. Medicina socială, organizarea cercetărilor şi învăţămîntului endocrinologie însemnătatea teoretică şi practică a endocrinologiei. (Necesitatea de a se organiza mişcarea ştiinţifică endocrinologică la noi în ţară.........................545 Despre problemele sanitare în .Republica Populară Romînă........................563 VIII. Studii clinice asupra unor distroîii Două cazuri de acondroplazie ...............................................................575 Noi contribuţii la studiul acondroplaziei...................................................590 Bibliografia lucrărilor academicianului C. I. Panhon privitoare la capitolele acestui volum................................................................................605 Varia............................................. 619 Completări la bibliografiile volumelor precedente...........................................621 COJţEP^KAHHE Grp. IJpeducjioeue axa a. III. M. Mhjiky................................................ I. HccjieflOBaHHH CHOJiorHHecKow kohcthtyuhh nejiOBeica CoMaTO-ncHXHqecKan kohcthtyuhh c SHiţoKpHHOJiormecKOH tohkh 3peHHH. Kohcthty- UHOHajibHoe odeJieAOBaHHe .................................................. «S^a^ojiorHH» hjih H3yqeHHe KOHCTHTyimoHajibHoro <}>OHa............................ Bonpoc o jih*ihocth, ee OTHoweHHe k shaokphhhbim KHBaiomHX nrau rHCTOjiornqecKHe HccjieAOBaHHH nmo(j3H3a nTHU, CBH3aHHbie c B03pacT0M, BpeMeHeM TOAa, nepHOAOM HeceHHH H BblCHJKHBaHHH HHIţ H T. £............................... HoBbie HccjienoBaHHH nojioBoă (JjyHKUHH nPH yAajieHHH 3o6hoh >Kejie3bi y iithii;. Mop^ojiorHH H ncHxojiorHnecKoe noBe^eHne HH/uoKa c ynajieHHoă 3o6ho3 xcejie3ofl ............................................................' . HeKOTOpbie HaâjiiOAeHHH no cTpyKType 3o6hoh ^ejie3bi h ee H3MeHeHH5i y iithii npn onpeAejieHHbix (J)H3H0ji0rHqecKHX h naTOJiornqecKHX coctohhhhx . rncTOJiorHqecKHe HccjieAOBaHHH shaokphhhhx mej\e3 £ejibojiormi HHTepcTHUHOHafjibHOH TKaHH ceMeHHHKOB y pa3JIH^HbIX BHAOB 5KHB0THHX ., ........................ H3MeHeHHH Beca h cjpyKTypbi sHAOKpHHHbix mejie3 noTpMCTBa cBHHeă-caMOK, jie-qenHbix HO^HCTbiM Ka3enH0M b nepHOA depeMeHHocra h JiaKTaiţHH . * . . . OHTOrOpMOHaJIbHbie HCCJieAOBaHJIH. Il0Ka3aTeJIb pOCTa HJIH aCCHMHJISIUHH. B03M05K-Hbie OTHOLueHHH &aHHoro nonasaTejin c ropMOHOM pocTa. JrianpaBjieHHe hg-CJieAOBaHHH . . . ... HoBbie ^HToropMOHajibHbie HccjiejţOBaHHH .......... HoBbie HccjieAOBaHHH no AeăcTBHK) ropMOHOB hchbothwx h Apyrnx BeuxecTB Ha pa3- BHTHe pacTeHHă ........................................................ BjIHHHHe HeKOTOpblX TOpMOHOB ECHBOTHblX H SKCTpaKTOB SHiţOKpHHHblX HCeJI63 Ha KopHeByio cHCTeMy no6eroB Salix capreea............................... PeaKUHH OTpesKOB CTedjieă Helianthus annuus Ha AencTBHe HeKOTOpbix ropMOHOB HCHBOTHblX H SKCTpaKTOB SHAOKpHHHblX }KeJie3 « „ . v * HcCJie£OBaHHH fteHCTBHH HeKOTOpblX SprOHajIbHHX BemecTB 2KHB0TH0TC) H paCTHTejIb-Horo np0Hcx0}KAeHHH Ha pocT h yKopeHeHHe no6eroB BHHorpaaa . Uejieeoo6pa3HocTb H3yqeHHH pacTHTejibHbix onyxojieă ajih dnojiorHH h Me/umHHbi V. TpyAw h HCCJieAOBaHHH npoMejKyTo*iHoro odMeHa, MeacropMOHaJibHbix B3aHM00TH0IIieHHH, BHTaMHHOB H 4>epMeHT0B HoBbie 4>aKTbi h sonpocbi caxapHoro o6MeHa, naToreHe3a h jie^emiH AHadeTa . HccjieAOBaHHH pojin jierKîix b MeTa6ojiH3Me xojiectepHHa . . . . . . Me}KrOpMOHajIbHbie, BHTaMHHHbie H 3H3HMaTHqeCKHe B3aHMOOTHOIIieHH5I VI. Tpy^bi h HccjieAOBaHHH no BHyTpeHHHM ceKpeiţHsiM HeKOTOpbix HeaifAOKpHHHblX OpraHOB ! fleqeHb h sHAOKpHHHbie xcejie3bi ................................. 3KcnepHMeHTaJibHbie HccjieAOBaHHH no cHHApoMy rnnepjJîyHKUHH neqenn O xojieiiHCTO-renaŢOTecTHKyjiHpHbix 0TH0uieHHHx B03MQHCH0r0 şHAOKpnHHoro jipo- HCXOJKAeHHH ................................................. K Bonpocy SKCnepHMeHTajIbHOH SHAOKpHHOJIOrHH H KJIHHHKH CJIIOHHblX }KeJie3 CTp. 231 240 246 251 254 257 263 271 286 308 321 327 330 337 350 360 373 382 393 405 411 435 462 465 474 OPERE ALESE 9 CTp. CTpyKTypa h nojioBoă AHMop<{)H3M OKOJioyinHoă Htejie3bi y 6eji0H Kpucbi , * 504 O raneprjiHKeMHpyiomeM a^hctbhh sKCTpaKTa 0K0Ji0yuiH0H acejiesbi . . , . 516 06 SHflOKpHHHblX 0C06eHH0CT5îX TKâHH CJIIOHHblX >KeJie3 ................521 K Bonpocy 06 sH&ooHOJiorHH nnmeBapHTejibHoro TpaKTa ...................................529 VII. CoiiHajibHaa MeAHiţHHa, 0praHH3aiţH0HHbie Bonpocbi HCcjieAOBaHHH no 3Hfl0KpHH0ji0rHH « npenoAaBaime aHAOKpHHOjiorHH TeopeTHqecKoe h npaKTHqecKoe 3Haqefme 3H£0KpHH0ji0rHH. Heo6xoAHMocTb opra- HH30BaTb Hay^Hoe HanpaBjieHHe sHAOKpHHOjionM b PyMbiHHH . . g 545 O câHHTapHHX 3a&a*iax b PyMbiHCKOH HapoAHoă Pecny6jiHKe ..... 563 VIII. KJlHHHHeCKHe HCCJieAOBaHHH HeKOTOpblX AHCTpO(jîHH flBa cjiyqaa axoH£ponjia3HH ...........................................................575 HoBbie AaHHbie no HccjieAOBâHHio axoHAponjia3HH ....... 590 JlHTepaTypa, UHTHpoBâHHan b paâoTax V TOMa . . . e ... 605 Pa3Hoe.............................................................: : : : : 619 Ronomemn k Hcn0Jib30BaHH0â b npe£biAymHx TOMax jimepaType .... 621 SOMMAIRE - Page Preface par Tacademicien Si. M. Milcou . . .....15 I. Etudes sur Ia constitution La constitution somato-psychique du point de vue endocrinologique. L’examen constitutionnel . . ..................................... 27 L’edaphologie ou l’etude du terrain...................................................4S Le probieme de la personnalite par rapport aux fonctions endocrines et â Penseig- nement de I. P. Pavlov.........................................................55 II. Etudes et recherches sur la vieillesse Considerations generales synthetiques sur la nature du processus de vieillissement . 63 Le ţprobl/me de la revers ibilite ou de l'irreversiibilite des .processus biolagiques . 72 Observations concernant Ies deux îormes de vieillissement.................................83 Considerations sur le vieillissement par rapport â la constitution endocrine . . 100 Recherches experimentales sur le vieillissement par insuffisances uni- et pluri- glandulaires.......................................................................108 Le traitement de la vieillesse chez la femme.........................................130 Le traitement de la vieillesse........................................................134 III. Etudes et recherches sur Ies problemes endocrino-oncologiques La contribution de Tendocrinologie aux problemes de la pathogenie et du traitement des neoplasies....................................................................163 Contributions au probleme biologique du cancer. Les rapports entre 1 'endocrinologie et Toncologie.......................................'............................172 La contribution de l’ecole roumaine d’endocrinologie â la recherche oncologique . 18& La lutte pour la prophylaxie et le traitement des neoplasies..............................196 L’antitumorogramme d’un carcinome mammaire infiltre, heterotransplante . . 201 L’action de l’extrait de thymus et de quelques substances neurotropes sur le cancer experimental................................................................206 12 C. I. PARHON Lipoîibromes observes chez Ies c.obayes soumis â un traitement prolonge â Thydrolysat pylorique............................................................. L’heterotransplantation de tumeurs humaines chez Ies rats traites aux rayons X et aux rayons X+ de la cortisone......................................................... IV. Etudes et recherches de zooendocrinologie et de phytohormonologie Quelques problemes de zoo- et de phytoendocrinologie..................................... Recherches concernant Ies glandes endocrines de la volaille couveuse et pondeuse . . .............................................................. Recherches hystologiques concernant l’hypophyse des oiseaux domestiques par rapport â l’âge, aux saisons, â la periode de ponte, d’incubation etc . Nouvelles recherches concernant la fonction genitale des oiseaux apres l’extirpa-tion du thymus; morphologie et comportement psychologique du dindon â thymus extirpe.................................................................. Quelques observations sur la structure du thymus chez Ies oiseaux et sur ses variations durant certains etats physiologiques ou pathologiques . Etude histologique des glandes endocrines du dauphin .................................... Les glandes endocrines des gallinaees nains et du momeau................................. Nouvelles recherches d'endocrinologie comparee. Etudes histologiques des glandes endocrines des differentes races ovines de la R.P. Roumaine . ^Les variations saisonnieres des glandes endocrines chez les poissons . Considerations sur la morphologie du tissu intenstitiel testiculaire chez differentes especes animales . •........................................... Modifications ponderales et structurales des glandes endocrines chez les portees des truies traitees â la caseine iodee pendant la periode de gestation et de lactation................................................................... • Essais de phytohormonologie. L’indice de croissance ou d’assirnilation. Ses rapports possibles avec une hormone de croissance. L’orientation des recherches . . . . . .................................... , Nouveaux essais de phytohormonologie................................................... Nouvelles recherches concernant Paction des hormones animales et d’autres sub- stances sur le developpement des vegetaux ........................................ ţ'effet de certaines hormones animales et extraits de glandes endocrines sur le systeme radiculaire des boutures de Salix capreea................................. Reaction des coupes de tiges ă'Helianthus annuus â Taction de certaines hormones animales et extraits de glandes endocrines........................................... Recherches portant sur l’action de certaines ergones d’origine animale et vegetale sur la croissance et Tenracinement des boutures de vigne . L’utilite de l’etude des tuimeurs vegeta les pour la biologie et la medecine V. Etudes et recherches sur le metabolisme intermediaire, Ies correlations interhormonales, Ies vitamines et les ferments ‘Nouvelles donnees et quelques problemes concernant le metabolisme du sucre, la pathogenie et le traitement du diabete sucre...................................... Recherches concernant le role du poumon dans le metabolisme du cholesterol . Correlations interhormonales, vitaminiques et enzymatiques . Page 213 221 231 240 246 251 254 257 263 271 286 308 321 327 330 337 350 360 373 382 393 405 411 OPERE ALESE 13 VI. Etudes et recherches sur les secretions internes de quelques organes non endocriniens Le foie et les glandes endocrines................................................... Essais experimentaux sur le syndrome d’hyperîonction hepatique . Considerations concernant la nature supputee endocrinienne des relations chole- cysto-hepato-testiculaires......................................................... Contribution â Tendocrinologie experimentale et clinique des glandes salivaires . La structure et le dimorphisme sexuel des glandes parotides chez le rat blanc . Sur l’action hyperglycemiante d’un extrait de parotide................................... Sur certaines particularites endocrines du tissu des glandes salivaires Contributions â Pendobiologie du tube digestif *......................... VIL Medecine sociale, organisation des recherches et enseignement endocrinologique Importance theorique et pratique de Tendocrinologie. Necessite d’organiser le mouvement scientiîique endocrinologique dans notre pays . Quelques problemes de sânte publique dans la Republique Populaire Roumaine . VIII. Etudes cliniques sur quelques dystrophies Deux cas d’achondroplasie........................................................... Nouvelles contributions â l’etude de Pachondroplasie................................ Bibliographie des travaux de lacademicien C. I. Parhon concernant les chapitres du volume V...................................................................* Varia................................. ..................................... Supplement â la bibliographie des volumes precedents .................................... Page 435 462 465 474 504 516 521 529 545 563 575 590 605 619 62 i PREFAŢA Cu acest volum se încheie seria Opere Alese, ale acad. C. I. Parhon— lucrare reprezentativă a unuia din cei mai de seamă oameni de ştiinţă din prima jumătate a secolului al XX-lea. Contribuţia multilaterală la progresul neurologiei, psihiatriei şi îndeosebi al endocrinologiei a fost cuprinsă în cele 4 volume precedente. In volumul de faţă au fost selecţionate cele mai reprezentative lucrări ce arată ideile şi rezultatele cercetărilor sale într-o serie de domenii ale biologiei: senescenţa, constituţia biologică, endocrinologia comparativă ş. a. Bătrîneţea este una din problemele principale tratate în acest volum. A fost preocupat aproape 4 decenii de cauzele şi mecanismul procesului de îmbătrînire şi îndeosebi de combaterea fenomenelor de senescenţă. Prima sa lucrare publicată în 1919 a fost consacrată demenţei senile şi bătrîneţei, urmată în 1925 de prima sinteză despre bătrîneţe şi psihozele de involuţie; iar ultima, semnată în 1957, se referă la modificările de structură ale epifizei umane în raport cu vîrsta. A publicat numeroase cercetări despre alteraţiile anatomo-patologice de vîrstă în sistemul endocrin, despre fenomenele biochimice umorale şi tisulare la bătrîni; despre modificările psihice de involuţie şi tratamentul complex al patologiei de senescenţă ş. a. Un loc deosebit în lucrările sale îl ocupă monografiile publicate în 1925 despre bătrîneţe şi psihozele de involuţie; în 1948 despre bătrîneţe, tratamentul ei şi problema îmbătrînirii; în 1955 „Biologia vîrstelor“ care cuprinde cercetări clinice şi experimentale. Acad. C. /. Parhon susţine că bătrîneţea este o boală ce poate fi prevenită şi tratată, admiţînd totuşi, în ultima perioadă a cercetărilor sale, 16 C. I. PARHON o bătrîneţe asa-zis fiziologică. Bazat pe reversibilitatea fenomenelor de senescenţă, preconizează o terapeutică complexă cu hormoni, extracte glandulare, vitamine şi în ultima perioadă de timp cu novocaină. In patogenia procesului de îmbătrînire a situat pe primul plan, într-o primă perioadă, senescenţă sistemului endocrin, în special a tiroidei şi gonadelor. In lucrări recente a susţinut rolul sistemului nervos, a cărui îmbătrînire intervine în apariţa şi evoluţia senescenţei în restul organismului. Prin interesul susţinut acordat problemelor de îmbătrînire, prin generalizarea teoretică şi prin valoarea rezultatelor obţinute în cercetările clinice, morfologice, fiziologice, biochimice şi psihologice — acad. C. I. Parhon poate fi considerat ca fondatorul gerontologiei şi geriatriei în ţara noastră. înfiinţarea de către Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale a unui Institut de geriatrie este o recunoaştere a contribuţiei sale în acest domeniu al biologiei omului. V Ca un tezaur utilizabil de-a lungul timpului vor rămîne faptele şi interrelaţia lor, puse în evidenţă de acest mare învăţat în clinica şi experimentul senescenţei, cu toate rezervele ce trebuie să le facem despre punctele sale de vedere asupra reversibilităţii fenomenelor de îmbătrînire, despre bătrîneţe ca boală şi mijloacele chimioterapeutice de prevenire şi tratament. ★ Cercetările întreprinse în legătură cu constituţia biologică şi relaţiile acesteia cu sistemul endocrin l-au preocupat de timpuriu. încă din 1900, în unul din primele sale articole de endocrinologie referitoare la unele funcţiuni necunoscute ale ovarelor *, a emis ideea intervenţiei hormonilor în determinarea constituţiei individuale. „Şi dintr-un alt punct de vedere — a scris el în acest articol — relaţia ce există între diferitele glande cu secreţie internă şi mai cu seamă funcţiunea acestor glande ne pare a avea foarte multă însemnătate. Credem că ele ne vor putea explica într-o zi diferenţa dintre anumiţi indivizi: dezvoltarea mai mare sau mai mică a sistemului osos, a celui pilos, tendinţe la îngrăşare sau slăbire etc. Intr-un cuvînt, aceste glande ţin sub dependenţa lor starea generală. a unui organism dat. Ele joacă un rol însemnat — oricît de curioasă ar părea unora această idee — în formaţia personalităţii fiziologice şi prin urmare psihologice a individului". * C. I. Parhon şi M. Goldstein, Asupra unor funcţiuni puţin cunoscute ale ovarelor, Romtnia medicală, 1900, 17—18, 352. OPERE ALESE 17 Această idee fecundă a fost reluată ulterior pe plan internaţional şi dezvoltată in teoria endocrină a constituţiei umane, .reprezentată îndeosebi în şcoala italiană de endocrinologie de N. Pende şi elevii săi. Acad. C. /. Parhon a fost preocupat în diagnosticul constituţiei individuale si de metodele capabile s-o exprime obiectiv. A folosit în acest scop antropometria, pe care a introdus-o în clinică şi în studiul unui număr de colectivităţi umane ca în lucrările despre variaţiile raportului dintre diametrul biacromial şi biiliac în legătură cu constituţia (1932) şi în unele psihoze (1931) sau în tipologia endocrină şi somatică, în lucrarea unuia din elevii săi despre constituţia somatopsihică la alineaţi (1926). A publicat în lungul timpului un număr de articole şi rapoarte consacrate diverselor aspecte ale acestei probleme: constituţie, temperament şi caracter (1919), constituţie somatică la alienaţi (1920 şi 1921), raporturile constituţiei somatopsihiee cu criminologia (1930). Atribuind sistemului endocrin un rol determinant şi în particularităţile terenului, a susţinut importanţa acestuia în patologia generală şi a propus termenul de edafologie, ca o ramură a medicinei care se ocupă cu această problemă (1949). In capitolul consacrat constituţiei în „Manualul de endocrinologie“ (1938), a formulat din nou punctul său de vedere despre constituţia endocrină, susţinînd existenţa unor tipuri constituţionale endocrine hipo- şi hiperhipofizare, hipo- şi hipertiroidiene, hipo- şi hipergonadice etc. Se poate vedea din această exemplificare adoptarea criteriului funcţional de plus sau minus şi folosirea pentru diagnostic a unui complex de semne morfologice, fiziologice, biochimice şi psihologice sistematizate bipolar. Cititorul lucrărilor referitoare la constituţia biologică va fi obligat să parcurgă aproape jumătate de veac, în care, la intervale variabile, s-au situat lucrările sale şi ale colaboratorilor săi. Evident că în aprecierea lor va trebui să ţină seama de faptele şi ideile noi ce au apărut în această îndelungată perioadă de timp. Cea mai spinoasă problemă rămîne fără îndoială existenţa unei tipologii constituţionale elaborată exclusiv pe criteriul endocrin. O problemă tot atît de dificilă este aceea a relaţiilor dintre tipologia endocrină şi. aceea elaborată pe criterii morfologice, fiziologice sau de activitate nervoasă superioară. Oricare ar fi rezervele faţă de tipologia endocrină, contribuţia adusă de acad. C. I. Parhon şi colaboratorii săi la studiul acestei probleme, îi justifică. din multe puncte de vedere interesul şi permanenţa. 2 — c. 1218 ★ 18 C. I. PARHON Numeroasele cercetări de endocrinologie comparativă demonstrează concepţia acad. C. I. Parhon despre endocrinologie ca ramură a biologiei. Situîndu'se de la începutul activităţii sale pe o poziţie larg biologică şi nu exclusiv medicală, el a contribuit la dezvoltarea cercetărilor de biologie endocrină. Primele sale cercetări de endocrinologie comparativă apar începînd din primele decenii ale secolului XX. In această perioadă apar cercetările referitoare la influenţa tiroidectomiei la animalele în inaniţie (1909), mişcările respiratorii la cobaii etiroidaţi (1912), cicatrizarea plăgilor la animalele fără tiroidă (1919), descendenţa animalelor etiroidate (1922) ş. a. Această direcţie de cercetare n-a fost întreruptă în tot decursul activităţii sale ştiinţifice — aşa cum o arată lucrările din ultima perioadă referitoare la acţiunea unor hormoni asupra creşterii la Primul a abconia (1958) şi la îmbutăşire (1957). Ideile şi contribuţia sa la endocrinologia comparativă animală şi vegetală demonstrează vastul său orizont de gîndire şi fecunditatea ideilor sale experimentale. In epoca noastră endocrinologia comparativă s-a constituit ca o ramură complexă a endocrinologiei, cu un cuprinzător domeniu de activitate în biologia vegetală şi animală. Recenta apariţie a unei reviste consacrată exclusiv acestor probleme marchează importanţa şi interesul endocrinologiei comparative, în care acad. C. I. Parhon s-a situat ca un pionier şi în bună măsură ca un fondator. Interesul acordat endocrinologiei comparative şi volumul lucrărilor consacrate acestui domeniu de acad. C. /. Parhon şi elevii săi au contribuit la constituirea şi dezvoltarea acestei discipline în ţara noastră; „zoo- şi fitoendocrinologia“ aşa cum le-a numit (1932) fac parte din domeniile de cercetare proprii şcolii romîneşti de endocrinologie. ★ Cercetările biochimice şi metabolice au ocupat un loc de prim ordin In lucrările clinice şi experimentale de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie. Intensitatea şi gama variată de investigaţii biochimice şi importanţa acordată în prezentarea faptelor şi a interpretării lor situează istoriceşte pe acad. C. I. Parhon printre pionierii cercetării chimice, în clinică şi în experiment. Acest fenomen a fost mult facilitat de caracterul predominant umoral al fiziologiei şi fiziopatologiei endocrine. Analiza lucrărilor sale pare a situa prima sa lucrare de biochimie în 1909, în care a dozat iodul în glanda tiroidă a doi bolnavi cu osteo- OPERE ALESE 19 malacie. A folosit constant cercetarea biochimică a bolnavilor şi In experiment, a umorilor şi ţesuturilor. Interesul său s-a îndreptat îndeosebi asupra metabolismului lipidic in care a cercetat variaţiile colesterolului sanguin (1933), a lipoizilor tisulari (1927), a lipidelor totale, acizilor graşi (1937) ş. a. A studiat apa în ţesutul cerebral, muşchif sînge şi glande endocrine (1927, 1928, 1929). Variaţiile potasiului sanguin (1924, 1947, 1948) ; modificările glicemiei şi ale glicogenului în sînge şi ţesuturi în diverse condiţii endocrine experimentale (1937, 1950) ; ale proteinelor şi acizilor aminaţi (1950, 1952), ale apei în creier şi în glandele endocrine sub acţiunea diverselor extracte şi hormoni (1927, 1928, 1929), ale calciului în sînge şi în creier după tiro-paratiroidectomie (1909), ale colesterolului la animale etiroidate (1926) ş. a. La acest grup de cercetări, în care locul principal îl ocupă un constituent biochimic, se adaugă un număr considerabil de lucrări experimentale în care s-a folosit metoda biochimică. In cele mai variate modele experimentale s-au pus în evidenţă, pe lîngă modificări ale diverselor funţiuni sau structuri, şi schimbările componentelor biochimice umorale sau tisulare. . In această grupă se situează modificările biochimice după ectomii glandulare sau organice de splină (1930—1931), suprarenală, tiroidă şi paratiroidă (1908). Şi mai numeroase sînt cercetările în care s-a urmărit un constituent biochimic după administrarea de extracte glandulare, tisulare şi hormoni, modificările apei în muşchi şi organe după administrarea de tiroidă (1926), de pulbere de ficat (1927) şi după glandă mamară (1930) ; ale glicogenului hepatic după extract epifizar (1938—1958) şi testosteron (1937), ale calciului şi magneziului după hipertiroidizare (1927). Ansamblul acestor cercetări cu obiectiv biochimic sau cu utilizarea metodei biochimice poate fi caracterizat ca un perseverent şi vast sondaj în fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Au rămas în majoritate ca lucrări analitice, cu excepţia studiului de sinteză asupra conţinutului în apă al diverselor glande endocrine şi organe, după administrarea de extracte şi hormoni. Rezultatele cercetărilor sale biochimice se încadrează ca un valoros material experimental şi clinic în biochimia endocrină modernă, unde devin utilizabile la nivelul ipotezelor, al informărilor sau confruntărilor. Prin importanţa acordată biochimiei în metodica cercetăritor de endocrinologie s-a format o tradiţie care a fost larg dezvoltată în epoca -20 C. I. PARHON modernă, în noile condiţii create prin înfiinţarea Institutului de endocrinologie. ★ Un capitol deosebit de original îl constituie în opera acad. C. I. Parhon cercetările întreprinse pe baza principiului Brown-Sequard: „Fiecare organ, fiecare ţesut, fiecare celulă, posedă o secreţie internăcare a fost însuşit ca principiu director în monografia sa din 1909 despre te creţiile interne. In această monografie sînt redate bibliografia şi experienţele suie personale referitoare la modificările structurale în ficat, rinichi, în diverse sindroame endocrine, precum şi acelea referitoare la secreţiile interne ale glandei mamare şi ale prostatei. In finalul acestui volum este formulată opinia sa despre endocrinia ţesuturilor cu structură neendocrină: yyDar nu ni se pare îndoielnic că şi alte organe, ţesuturi şi celule pot produce secreţii interne care pătrund în mediul interior. Un exemplu în acest sens îl pot constitui celulele ra-giocrine ale lui Renaut, clasmocitele lui Ranvier şi probabil diferitele tipuri de leucocite". Din această categorie de lucrări pot fi citate de asemenea particularităţile structurale endocrine ale segmentelor . intercalare ale glandelor salivare (1923 şi 1927), cercetările referitoare la organele denumite de autor „actinoreceptoare“ : ochiul, creasta şi barbeţii la păsări (1934—1935) şi experienţele făcute cu diverse extracte de organe şi ţesuturi: cu umoarea apoasă asupra unor constituenţi chimici (1935), cu extractul de plămîn asupra metabolismului colesterolului (1939), cu Uzatul de mucoasă uterină asupra morfologiei glandei tiroide (1949), de trahee şi plămîn asupra ţesuturilor omoloage (1949), de mucoasă gastrică şi duodenală asupra mucoaselor omoloage (1950), cu extractul de rinichi în tetania paratiroidiană (1950) ş. a. Ansamblul acestor cercetări, prin dificultăţile întîmpinate la interpretarea rezultatelor şi prin caracterul metodelor şi tehnicilor utilizate, au valoarea unui sondaj într-un domeniu vast şi incert al secreţiilor interne, ale ţesuturilor neendocrine. ★ In bibliografia lucrărilor sale şi în volum sînt de asemenea cuprinse lucrările consacrate cazuisticii; studiul clinic şi anatomo-clinic al distro-fiilor de creştere, în special nanismul şi infantilismul (1908, 1935), pe- OPERE ALESE 21 lagros (1937), renal (1939), cerebral (1940), gigantismul (1907) ; maladii rare: osteita deformantă (1946), trei cazuri de boală Lobstein (1952), dizostoza cleido-mastoidianâ (1953) ş. a., precum şi numeroase observaţii clinice de afecţiuni ale pielii asociate sau provocate de tulburări endocrine: studiul glandelor endocrine în două cazuri de ihtioză (1920), observaţia anatomo-clinică într-un caz de sclerodermie (1927), alteraţii hipofizare şi ihtioza (1930), tulburări trofice cutanate în acrocianoză cu sindrom pluriglandular cu participarea paratiroidei (1936), relaţia dintre pubertatea precoce şi insuficienţa mintală (1947) ş. a. In monografia despre secreţiile interne din 1909 sînt citate de asemenea aproape la frecare capitol observaţii clinice personale. Acest grup de lucrări au un caracter conjunctural inevitabil în activitatea unui clinician, ilustrînd vasta sa experienţă în endocrinologia clinică. ★ Relativ mai recent se situează cercetările clinice şi experimentale referitoare la relaţia dintre tumori şi glandele endocrine. Se poate considera ca primă publicaţie consacrată acestei probleme studiul tipărit în volumul omagial Pusepp în 1936 şi referatul despre raporturile endocrinologiei cu oncologia (1935). Cercetările în acest domeniu sînt reluate spre sfîrşitul deceniului al 4-lea, cînd apar aproape succesiv o serie de lucrări consacrate cercetărilor experimentale făcute cu hidrolizat piloric, cu ajutorul căruia a obţinut proliferări uterine la cobai (1949), cu Uzat duodenal în tractul digestiv (1950), în plămîni cu Uzat intestinal (1950) ş. a. 0 perspectivă deosebită o are punerea în evidenţă a proprietăţilor antiblastice ale extractului protidic de timus (1952, 1959) ; blocarea cu timus a tumorilor produse prin metilcolantren (1955) ş. a. Ca şi în alte domenii, cercetările sale de endocrinologie-oncologie au caracter de pionierat. Pun în toate cazurile numeroase probleme şi deschid noi perspective. ★ In finalul volumului au fost grupate cîteva articole mai reprezentative consacrate unor probleme de ordin general. In bibliografia lucrărilor Parhon se pot găsi un număr de lucrări consacrate organizării în-văţâmîntului şi cercetărilor ştiinţifice în endocrinologie (1938, 1941, 1942), istoricului societăţii de endocrinologie şi presei endocrinologice (1942, 1945, 1948), prezentării biografice a unor oameni de ştiinţă 22 C. I. PARHON de seamă ca: E. Achard, L. Levy, Gh. Marinescu, N. Kretzulescu, V. Babeş ş. a. De un deosebit interes este încheierea programatică ce o face în 1933 în finalul memoriului său de titluri şi lucrări, despre felul cum vede conţinutul endocrinologiei. „Modul cum concep activitatea în domeniul endocrinologiei este următorul: a) Să se studieze morfologia, chimia şi biologia fiecărei glande in diversele condiţii fiziologice, experimentale şi patologice. b) Să se studieze în mod amănunţit sindroamele de insuficienţă şi cele de hiperfuncţie pentru fiecare glandă sau mai bine pentru fiecare hormon. Aceste studii vor trebui făcute de asemenea din punct de vedere morfologic, biochimic, fiziologic precum şi din cel psihologic şi chiar sociologic, valoarea socială a fiecărui individ fiind strict condiţionată şi de echilibrul lui endocrinian. c) Studiul sindroamelor pluriglandulare, clinic şi experimental, va trebui de asemenea să facă obiectul unor cercetări amănunţite. d) In cadrul patologiei va trebui să se determine coeficientele endo-criniene în fiecare caz, iar în acela al stării normale, în studiul constituţiei mai cu seamă, va trebui să se ţină seamă de aceea ce numim formula endocriniană a fiecăruia. e) Un important cîmp de cercetare este acela al corelaţiilor inier-glandulare. f) Cercetarea acţiunilor farmacodinamice şi terapeutice ale hormonilor; de asemenea studiul mijloacelor de a reduce funcţionarea exagerată a unei glande“. După 1946 apar în opera sa socială numeroase lucrări consacrate relaţiilor ştiinţifice romîno-sovietice (1949, 1950), luptei pentru pace ş.a. Capitolul „Varia" cuprinde în bibliografia de ansamblu lucrări din domenii extrem de variate, care ne-au creat dificultăţi de sistematizare. In cea mai mare parte sînt cuprinse articole care tratează aspectele clinice ale patologiei endocrine corelative cu diverse boli viscerale, neurologice sau psihice: reumatism cronic, tuberculoză, intoxicaţii, dermatoze, boli carenţiale ş. a. ★ Lucrările reproduse în acest ultim volum, ca şi ansamblul operei sale ştiinţifice, sînt efectuate şi interpretate pe baza unei concepţii materialiste consecvente. Adoptînd un determinism riguros acad. C. I. Parhon OPERE ALESE 23 a eliminat din opera sa orice factor de îndoială despre posibilitatea de a cunoaşte materia vie şi de a folosi cunoaşterea ei pentru prevenirea şi tratarea bolilor. Cunoscînd marxismul din adolescenţă şi rămînînd consecvent alături de clasa muncitoare, acad. C. I. Parhon a evoluat în gîndirea sa ştiinţifică însuşindu-şi materialismul dialectic. Acest proces a fost grăbit şi intensificat în ultimele două decenii ale activităţii sale aşa cum se poate vedea din lucările publicate în această perioadă. Acei care vor citi sau consulta materialul cuprins în cele 5 volume de opere alese nu trebuie să uite că un mare număr de lucrări cuprinse în listele bibliografice pot prezenta de asemenea idei şi fapte de un mare interes. Ansamblul operei ştiinţifice a acad. C. I. Parhon constituie o contribuţie de seamă la dezvoltarea ştiinţelor medicale, la fondarea şi dezvoltarea endocrinologiei şi a unui număr de discipline conexe; constituie In acelaşi timp exemplul educativ al unei vieţi închinate cu devotament şi pasiune ştiinţei şi progresului social, pentru o viaţă mai bună şi mai luminată a poporului nostru. Membru devotat al Partidului Comunist Romîn şi apoi al Partidului Muncitoresc Romîn acad. C. I. Parhon a reuşit să contopească în persoana sa exemplul savantului capabil să lupte cu aceeaşi perseverenţă şi încredere pentru descoperirea adevărului ştiinţific şi pentru construirea socialismului şi comunismului. Pentru merite deosebite pe tărîmul ştiinţei şi activităţii obşteşti. academicianului C. I. Parhon i s-a conferit, în anul 1954, titlul de Erou al Muncii Socialiste. Cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la naşterea academicianului C. I. Parhon, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. i-a conferit Ordinul Lenin, în semn de preţuire a îndelungatei sale activităţi rodnice în domeniul întăririi prieteniei şi colaborării culturale romîno-sovietice. Acei care au trudit la realizarea redacţională şi tipografică a celor 5 volume de opere alese, şi în primul rînd Editura Academiei R.P.R., pot considera cu mulţumire contribuţia adusă la conservarea şi cunoaşterea operei valoroase a fondatorului endocrinologiei romîneşti şi a savantului progresist care a influenţat puternic dezvoltarea medicinei ştiinţifice, timp de mai mult de o jumătate de secol în ţara noastră. 24 C. I. ARHON Clinician, erudit şi experimentator, C. I. Parhon a depăşit contemporaneitatea prin ideile sale avansate, prin intuiţia fenomenelor ce abia se profilau în ştiinţa epocii sale, prin complexitatea previziunilor sale, în direcţii multiple ale biologiei şi medicinei, prin încrederea absolută în valoarea şi puterea ştiinţei, capabilă să asigure progresul nelimitat al umanităţii. Academician ŞT.-M. MILCU Martie 1962 Bucureşti I. STUDII ASUPRA CONSTITUŢIEI CONSTITUŢIA SOMATOPSIHICĂ DIN PUNCT DE VEDERE ENDOCRINOLOGIC. EXAMENUL CONSTITUŢIONAL * Studiul .sindroamelor endocrine elementare ca şi acel al sindroamelor plurihormonale aruncă o lumină vie relativ la geneza diferitelor tipuri de constituţie somatop'siihică, precum va reieşi din rîndurile ce urmează. Dar înainte de toate trebuie să vedem ce înţelegem prin constituţie somatopsihică ? Prin această expresie, înţelegem conformaţia morfologică ;a organismului unui individ dat, compoziţia sa chimică, modul de funcţionare a diverselor saile organe şi felul în care se comportă din punct de vedere psihic. Este vorba de o concepţie sintetică, care presupune că aspectul morfologic, ca şi cel chimic, fiziologic şi psihic, sau mai ipuţin oblice. Palp a rea ne poate indica grosimea, regularitatea sau nereguliaritatea sa etc. Muşchii oe-1 acoperă în regiunile laterale (maşterii) pot fi uneori foarte dezvoltaţi, de asemenea, glanda parotidă ;poate să determine un relief .pronunţat. iPorţiunea cărnoasă a bărbiei poaite să pirezinte uin jgheab median etc. Faţa ipoate să fie palidă sau roză, uneori cu o tendinţă lia constricţie vasculară sau la cianoză. Alteori poate prezenta pete pigmentare mai mult sau mai puţin întinse şi numeroase (efelide etc.). Urechile pot fi apropiate siau depărtate de craniu, drepte sau îndoite în partea lor inferioară, formînd uin unghi deschis înainte. Ele pot de asemenea să se prezinte în mod diferit din punct de vedere al lungimii şi lărgimii lor. Se pot distinge urechi mari sau mici (macrotie, miiarotie). Diferite regiuni ale pavilionului urechii pot prezenta caractere particulare. Astfel, helixul ipoate să fie desfăşurat pe întindere mai mult sau mai puţin mare. Antehelixul poate să 'fie puţin reliefat isau din contra, pe acelaşi plan cu helixul. Cele două gropiţe, naviculară şi intercrurală, pot comunica între ele. 'Scoica urechii, tnagusul, antetragusul pot prezenta variaţii în plus sau în minus. Lobului urechii poate fi mic sau voluminos, aderent, semiade-rent sau liber. In conductul auditiv extern (ca şi în narină) se pot observa peri (vi'brisi). Dacă deschidem cavitatea bucală vedem gingiile care pot fi palide sau tumefiate şi congestionate. Dinţii pot fi albi şi curaţi sau cariaţi, apropiaţi sau cu spaţii între ei. Dinţii incisivi mediani sînt uneori foarte laţi, icei (laterali se apropie uneori prin forma lor de canini. Implantaţia lor poate să fie regulată, alteori sînt neregulat implantaţi, uneori fiind prea apropiaţi, par îngrămădiţi şi dispuşi oblic unii faţă de alţii. Lungimea lor variază de asemenea de la un individ la altul. Apariţia dinţilor de lapte sau a celor definitivi este de iaisemenea variabilă. Uneori dinţii de lapte persistă în parte chiar la adult. Limba poaite prezenta variaţii individuale în raport cu lungimea şi lărgimea ei, cu dezvoltarea mai mult sau mai puţin pronunţată a p.api-lelor, cu prezenţa eventuală, de şanţuri ce o brăzdează (limbă scrotală). 32 C. I. PARHON Bolta palatină poate să fie'mai mult sau mai puţin adîncită, uneori cu o -creastă pe linia mediană. Uvula (omuşorul) poiate fi mai lungă sau mai scurtă, uneori bifurcată etc. Dezvoltarea ^migdalelor şi a ţesutului limfoid din nazofaringe variază de la un in/divid la altul. Examinînd gîtul, vedem că există alături de indivizi cu gîtul potrivit de lung, alţii la care gîtul este foarte scurt, aproape inexistent, sau, din contra, foarte lung. Tot astfel vom găsi variaţii referitoare la lărgimea gîtului în legătură, în parte, ou dimensiunile glandei tiroide dar şi cu acumularea de ţesut adipos. Acesta va masca, mai -mult sau mai puţin, reliefurile musculare. Venele gîtului pot fi mai mult sau mai puţin aparente. Laringele poate fi proeminent (tip masculin) sau, din contra, şters (tip feminin). ; Claviculele pot să fie drepte sau oblice înăuntru. Grosimea lor poate fi variabilă. Cavităţile supra- şi subclaviculare pot fi accentuate sau umplute eu grăsime sau ţesut conjunctiv infiltrat. Măsurarea diametrului biaoromial este importantă în special comparativ cu a celui biiliac, aceasta în legătură cu morfologia sexelor. Cavitatea toracică poate fi lungă şi îngustă, uneori turtită în sens antero-posterior ; alteori rotunjită în formă de butoi şi largă. Măsurarea circumferinţei’ toracelui, a lungimii sternului, a diame-trelor transvers şi antero-posterior ne vor da indicaţii preţioase referitoare la volumul toracelui. Autorii italieni (Pende, Barbara) determină capacitatea toracelui înmulţind lungimea sternului pînă la baza apendicelui xifoid cu diametru transvers şi cel antero-posterior, măsurate la nivelul coa/stei I-a. Consideraţii analoge se pot face pentru abdomen, care poate fi voluminos (abdomen de batracian) şi larg, sau îngust. • Autorii italieni determină capacitatea abdominală superioară, înmulţind distanţa xifo-epigastrică (de la baza apendicelui xifoid la punctul de intersecţie al liniei mediane cu o linie orizontală ce trece sub marginea inferioară a coastei a X-a, punctul epigastric) cu diametrul 'antero-posterior şi transvers hipoconddc, măsurate la nivelul jumătăţii distanţei xifo-epigastrice. înmulţind distanţa pubo-epigastri-că (de la punctul epigastric la marginea superioară a simfizei pubiene) -cu diametrul antero-posterior hipoicondric şi cu cel transvers' al bazinului măsuirat între cele două creste ale iliaicei, autorii italieni determină capacitatea abdominală inferioară. Barbara insistă .asupra relativităţii valorilor astfel obţinute care totuşi ne dau indicii de oarecare importanţă. Suma cifrelor obţinute pentru cele două capacităţi precedente ne dau valoarea capacităţii abdominale totale. Vom examina de asemenea -coloraţia şi celelalte caractere ale tegumentelor toraco-abdominaîe, abundenţa ţesutului adipos, care uneori este OPERE ALESE 33 foarte însemnată în regiunea abdominală mai ales, distribuţia sistemului pilos îşi abundenţa lui. La femeie, volumul şi forma glandelor mamare, inclusiv mamelonul. Vom căuta să distingem proporţia ţesutului glandular faţă de a celui gir ă sos şi colagen în aceste glande. Vom examina de asemenea prin metodele de care dispunem : percu- ţie, ascultaţie, radiografie, forma şi volumul organelor toraco-abdominale. Se va cerceta de asemenea coloana vertebrală natîndu-se lungimea diferitelor segmente şi eu accentuarea, mai mult sau mai puţin însemnată, a diverselor curburi. Vom trece apoi la examenul membrelor, măsurînd lungimea şi lărgimea diferitelor segmente, studiind distribuţia sistemului pilos, a grăsimii, relieful şi topografia vaselor, dezvoltarea musculaturii. Forma membrelor variază destul de mult de la o persoană la alta. Se poate vorbi de membre subţiri şi de membre groase. Relativ la cele inferioare putem vorbi de indivizi leptopozi şi pahipozi. Gambele pot fi fusiforme, în formă de con trunchiat, de cilindre sau din contra cu un relief caracteristic al muşchilor gemeni, relief care alteori poate să fie ascuns sub un -strat de grăsime. Acest strat (ca tot ţesutul adipos) este în genere mai dezvoltat la femeie. Viola înţelege sub mumele de valoarea membrelor, suma lungimii membrului superior şi a celui inferior (prima măsurată de la acromion la nivelul articulaţiei radiocarpiene, ultima de la marginea superioară a siimfizei piubiene la vîrful maleolei externe). Examenul organelor genitale externe la ambele sexe, ca dimensiuni, conformaţie, la bărbat eventualitatea criptorhidiei; dezvoltarea părului din regiunea pubiană şi perineală, inserţia de tip feminin (orizontală în regiunea pubiană) sau masculin (continuîndu-se în sus către linia mediană a abdomenului), ne poate da de asemenea indicaţii utile. Anumite raporturi (sau indicii) ne dau indicaţii asupra proporţiei diferitelor segmente ale corpului unele faţă de altele şi deci asupra conformaţiei generale a organismului. Astfel cităm raportul între talie (înălţime) şi greutatea corpului, între valoarea membrelor şi aceea a trunchiului (suma capacităţii toracice cu a celei abdominale totale). Barbara stabileşte un raport între capacitatea toracică şi aceea abdominală, între capacitatea abdominală superioră şi cea inferioară. Din datele acestor indicii va reieşi (ceea ce de altfel se poate spune în genere şi prin simpla inspecţie a individului), dacă avem a face cu o constituţie longi- sau brevilină, macro- sau miorosplanhnică (macro-sau microviscerală) etc. Kjretschmer diistinge constituţiile : astenică ce corespunde în bună parte celei tongiline şi miorosplanhnică a autorilor italieni şi francezi; picnică (îndesată), ce corespunde celei breviline şi macrosplanhnice a celorlalţi autori, atletică şi displazicâ. Pentru a se vedea variaţiile diferitelor tipuri constituţionale reproducem, după Kretschmer, cifrele medii găsite de acest autor. 3 —c 1218 34 C. I. PARHON Tipul leptosom (longilin) Tipul picnic (breviiin) Tipul atletic B F B F B F înălţime 163,4 153,8 167,8 156,8 170 16 5,1 Greutate 50,5 kg 44,4 63,0 56,3 62,9 61,7 Diametru biacro-mial 35,5 32,8 36,9 34,3 39,1 37,4 Circumferinţa toracică 84,1 77,7 91,5 86,0 91,7 86,0 Circumferinţa abdominală 74,1 67,7 73,8 78,7 79,6 75,1 Circumferinţa bazinului 84,7 82,2 92 94,2 91,5 95,3 Circ. antebraţului 23,5 20,4 25,5 22,4 26,2 24,2 „ mîinii 19,7 18 20,7 18,2 21,7 20,0 „ gambei 30,0 27,7 33,6 31,3 33,1 31,7 Lungimea membrelor inferioare 89,4 79,2 87,4 80,5 90,9 85,9 Din punct de vedere chimic, examenul constituţional va avea în vedere în primul rînd analiza sângelui. Se vot studia anumiţi constituenţi organici -ai acestei umori ca glucoza (liberă sau combinată), grăsimile, lipidele, albuminele, globulinele, ureea, acizii aminaţi, apoi elementele minerale ca sodiul, potasiul, calciul, magneziul, iodul, clorul etc. De asemenea se va studia coagulabilitatea sîngelui, fermenţii etc. Fapte recent constatate ne arată posibilitatea dozării hormonilor în sînge ; prolan, foliculină, hormon masculin, tireotrop, adrenalină etc. Printre examenele chimice vom menţiona, de asemenea, pe acel al urinilor şi în special metabolismul bazai care măsoară arderile organismului în repaus, la o temperatură vecină cu a corpului, pe nemîncate. Ultimul examen ne conduce la studiul fiziologic al constituţiei. Vom trece în -revistă starea funcţională a aparatului digestiv, poîta de mîncare (uneori electivă pentru anumite alimente). Digestia stomacală şi intestinală, durata străbaterii tubului digestiv (ce ipoate fi explorată prin mai multe mijloace, între altele radiologie). Tendinţa ia vărsături, la constipaţie sau diaree, va trebui de asemenea să fie notată. Treciînd la aparatul respirator, vom studia frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor in- şi expiratorii, ritmul lor. Tot astfel în ceea ce priveşte circulaţia, vom studia frecvenţa şi amplitudinea pulsului, regularitatea ritmului. Vom mai avea în vedere presiunea arterială şi pe cea venoasă. Vom nota tendinţa la cianoză sau roşeaţă a extremităţilor. In fin-e, vom putea obţine date interesante studiind — precum au făcut-o de curînd Iaensch, Miiller, Marinescu şi elevii săi, Bruch şi Butoi — circulaţia capilarelor, gradul de dezvoltare şi forma acestora etc. OPERE ALESE 35 In raport cu aparatul digestiv, vom studia de asemenea funcţia glandelor anexe, ficatul şi pancreasul. Vom trece la studiul aparatului excretor, studiind cantitatea urinii eliminate, densitatea, compoziţia ei chimică etc. Vom înregistra şi funcţia altor organe excretorii, ca aceea a glandelor sudoripare şi sebacee. Studiul funcţiilor aparatului genital: potenţa, menstruaţia (ritm, durată, cantitatea .sângelui ce se pierde de fiecare dată, coloraţia lui etc.), se vor avea de (asemenea în vedere. O importanţă deosebită ne oferă studiul funcţiei glandelor cu secreţie internă. ' : _ l' Inspecţia şi palparea tiroidei, radiografia şeii 'turceşti, examenul dinţilor, al excitabilităţii mecanice (şi electrice) a nervilor, şi întregul examen morfologic, biochimic, fiziologic şi psihologic al individului, ne dau indicaţii din acest punct de vedere, după cum se va vedea mai departe. Studiul schimburilor nutritive şi al calorimetriei sînt în strînsă legătură cu acela al glandelor endocrine. O importanţă mare revine studiului funcţiilor nervoase : sensibilitatea generală (tactilă, termică, dureroasă, vibriatorie, la presiune, articulară, muisculară) şi senzorială (văz cu acuitate vizuală, sensibilitatea cromatică, auz, gust, miros) ; apoi studiul reflexelor pupilare, cutanate, mucoase, osteo-tendinoase, vegetative. Studiul motilităţii, al forţei musculare este de asemenea de înregistrat. Studiul funcţionării sistemului nervos vegetativ are o importanţă deosebită din punct de vedere constituţional. Eppinger a împărţit indivizii în vagotonici (cu predominanţa vagului şi a sistemului parasimpatic în general) şi simpaticotonici (cu predominanţa simpaticului). Cu toată relativitatea acestor predominanţe, noţiunea merită a fi reţinută. . In sfîrşit se va acorda toată importanţa examenului psihologic al individului. Examenului sensibilităţii, despre care am vorbit, constituie prima treaptă a acestor cercetări. Putem, de asemenea, să cercetăm viteza şi precizia reacţiilor motorii la excitante aşa precum se face în studiile psihotehnice. Afectivitatea, cu alte cuvinte viaţa emotivă şi sentimentală a individului, are o însemnătate deosebită din punct ide vedere constituţional. Vom cerceta deci fondul trist, vesel, indiferent al afectivităţii generale a individului, gradul lui de emotivitate (se vorbeşte de o constituţie emotivă), de capacitate senzitivă, de irascibilitate, sentimente 'de dragoste faţă de familie, prieteni, iubirea .sexuală, simţ estetic, etic, frica sau curajul etc. Vom examina, de asemenea, cu mijloacele tehnice .necesare, asupra cărora nu insistăm ‘aici, atenţia spontană (sau afectivă) a individului şi pe cea susţinută sau voluntară (vigilitatea şi tenacitatea atenţiei). De asemenea, memoria de fixare şi evocare precum şi întinderea (şi felul) capitalului mnezic (cunoştinţe didactice, profesionale etc.). 36 C. I. PARHON în sfera ideativă, vom vedea în ce măsură individul posedă idei generale, capacitatea sa de raţionament logic, de calcul aritmetic, de concepţie clară a diferitelor situaţii sociale, de orientare în mediu, de critică (hetero- şi autocritică), de imaginaţie, de sugesti'bilitate în sensul bun şi rău al cuvîntului. Voinţa poate fi tenace, sau, din contra, slabă. Ea poate avea caracterul unei energii intense, impetuoase, impulsive, sau, din contra, al unei perseverenţe îndelungate, puţin impetuoasă, dar sigură şi calculată. Ultima are adeseori mai mulţi sorţi de reuşită decît cea dintîi. In sfera psihomotilităţii, vom studia tendinţele naturale ale individului, ocupaţiile preferate, profesiunea, viaţa de familie. Somnul şi viisele indivizilor prezintă, de asemenea, interes din punct de vedere constituţional. In domeniul psihomotilităţii mimica obişnuită (şi şanţurile cutanate faciale pe care ea le imprimă) a individului, modul cum vorbeşte, cum gesticulează, capacitatea sau incapacitatea de inhibiţie a mişcărilor, are de asemenea însemnătate. Tot astfel faptul că cineva vorbeşte mult sau este tăcut, subiectul conversaţiilor preferate. însuşi timbrul vocii are o valoare constituţională (somatică). S-a susţinut de asemenea, cu drept cuvînt, că scrierea oglindeşte caracterul cuiva. Este mai exact să vorbim de personalitatea somatopsihică. Scrierea poate fi cu caractere mari sau mici, fină sau groasă, cu diferenţierea diferitelor porţiuni ale literelor sau din contra omogenă, ultimul caracter întîlnindu-se de preferinţă, împreună cu alte însuşiri (tendinţa de dezdoire a liniilor lungi din t, h etc., tendinţa de a face porţiunea superioară a lui T, P de la dreapta la stînga), în scrierea feminină. Literele pot fi separate sau legate între ele, drepte, înclinate de la dreapta la stînga sau de la stînga la dreapta. Intr-un caz sau în celălalt, pot fi mai mult sau mai puţin apropiate (scrierea densă sau laxă). Rîndurile pot fi apropiate sau depărtate ; direcţia lor poate fi dreaptă, ascendentă, descendentă sau ondulată. Barele care taie pe t, accentele, punctele de pe i, j pot fi situate sus sau jos, deasupra, la dreapta sau la stînga literei. Bara lui t poate să fie dreaptă, concavă în jos, sau în sus, egală în grosime sau ascuţită la dreapta. Literele, în cursul aceluiaşi cuvînt, pot fi proporţionale în dimensiunile lor sau inegale. De asemenea, în distanţa dintre ele. Uneori literele finale ale cuvîntului sînt mai mici decît cele iniţiale. Porţiunile superioare sau inferioare ale literelor lungi (p, b, l, f) pot fi uneori prea lungi sau prea scurte etc. In ce priveşte valoarea diferitelor forme de scriere din punct de vedere constituţional notăm că indivizii optimişti au un scris mare şi ascendent, cei deprimaţi un scris mic şi descendent, că diferenţierea literelor este accentuată la cei energici şi, din contra, puţin vizibilă la cei astenici, că indivizii meticuloşi au o scriere mai densă, că viteza scrierii se poate vedea în parte şi din poziţia accentelor, a barelor lui i etc. OPERE ALESE 37 Grafologia ştiinţifică merită toată atenţia din punct de vedere «al studiului constituţional. Ea rămîne însă încă de edificat. S-a vorbit despre anumite constituţii psihice. Se vorbeşte astfel despre o constituţie emotivă, despre una paranoidă. Soukanoff, Dupre au vorbit despre o constituţie obsesivă, ultimul autor — despre una mitoma-niacă. Mai importante sînt însă lucrările autorilor care au căutat să stabilească un raport între constituţia somatică şi cea psihică şi vom cita aici monografia foarte interesantă a lui Kretischmer asupra acestei probleme. Am văzut că acest autor distinge, din punict de vedere somatic, o constituţie astenică, una picnică, alta atletică şi constituţii displazioe. Aceste constituţii somatice sînt legate în genere de o anumită constituţie psihică. Stările extreme ale -unor tipuri de constituţie psihică reprezintă două forme de psihoze, bine caracterizate: una dintre ele numită demenţa precoce sau schizofrenia, cealaltă — psihoza maniaco-depresivă sau, sub forma ei mai uşoară, ciclotimia. Prima *este caracterizată printr-un fel de disociaţie psihică sau de lipsă de concordanţă, de armonie psihică, prin tulburări însemnate ale psihoactivităţii, printr-o tendinţă la introspecţie, la izolare de lumea reală şi chiar la a face abstracţie de aceasta şi de logica obişnuită, printr-o simplificare a raţionamentelor ce duc la un fel de scurtcircuit, intra-psihic, ce nu mai corespunde raţionamentelor sănătoase. Termenul de schizofrenie (creat de Bleu Ier) este destinat tocmai să pună în evidenţă caracterul disociat al psihologiei acestor bolnavi. Unii 'autori francezi au întrebuinţat şi denumirea de „folie discordante". In psihozia maniaco-depresivă, tulburarea esenţială atinge mai cu seamă viaţa afectivă. Pe cîtă vreme în demenţa precoce, aceasta este adeseori redusă la o stare de indiferentism, uneori la o stare de irasci-bilitate, de susceptibilitate exagerată, în psihoza maniaco-depresivă găsim alternanţe de bună dispoziţie sufletească, de euforie, de adevărată fericire, cauzată de factori intrinseci ai organismului, şi de tristeţă, adeseori foarte profundă, ce poate duce la sinucidere. In cazurile mai uşoare găsim o simplă incapacitate a bolnavului de a simţi sentimente de mulţumire, de bucurie. In faza maniacală, bolnavii sînt expansivi, vorbesc şi gesticulează mult, cîntă, rîd etc., prezintă o adevărată fugă de idei. Din contra, în faza melancolică, ei sînt tăcuţi şi imobili (excep-tînd o anumită formă de melancolie, cea anxioasă). Forma uşoară de psihoză circulară, în care mania şi melancolia alternează în mod regulat, a luat numele de ciclotimie. Kretschmer a constatat că psihoza maniaco-depresivă (inclusiv ciclotimia) se întîlneşte de preferinţă la indivizi cu constituţie picnică, (bre-vilină, rnaerosplanhnică), concluzie ce nu poate fi însă primită fără rezerve. Din contra, schizofrenia se întîlneşte mai ales la indivizi cu constituţie somatică astenică. 38 C. I. PARHON Intre cele două extreme psihopatice găsim starea normală cu două tipuri psihice constituţionale, ce se apropie de cele două extreme care ■reprezintă numai exagerarea lor. Pentru a indica că este vorba de o apropiere de tipul schizofren sau ciclotim, Kretschmer vorbeşte :într-un caz de constituţia schizoidă, în celălalt de constituţia cicloidă. Indivizii cu constituţia cicloidă sînt de obicei, după Kretschmer, picnici. Activitatea lor oscilează între bucurie francă şi tristeţe simplă. Ei privesc de obicei în afară, activitatea lor intelectuală se referă mai cu seamă la cercetarea lumii palpabile, concrete. .De asemenea, le place viaţa, mîneairea, băutura, dorm bine. Cei cu constituţia schizoidă, se prezintă din punct de vedere afectiv, fie ou sensibilitatea tocită, fie din contra, ultrasensibili; de asemenea, ei sînt adeseori susceptibili la exces, irascibili. An tendinţa de a trăi o viaţă psihică introspectivă, autistică, după expresia lui Bleuler. Activitatea lor intelectuală este de ordin mai abstract. Evident că aceste tipuri constituţionale nu se găsesc totdeauna în stare de puritate şi că, ,pe de altă parte, concepţia constituţiei cicloide şi schizoide din punct de vedere somatic nu reprezintă decît o primă aproximaţie în cunoaşterea adevărului. Cunoscînd descrierea diferitelor sindroame, a hipo- sau hiperfuncţio-nale, în legătură ou diferiţi hormoni, va fi uşor de înţeles în ce vor consta notele caracteristice pentru diferitele tipuri constituţionale din punct de vedere endocrinologie. Ne vom /mărgini, deci, a le rezuma laici, adăugînd că unul şi acelaşi individ poate prezenta note diferite în plus sau în minus, în raport cu unul sau alt hormon, de unde infinitatea de variaţii a constituţiei somatopsihice. Astfel, din studiul hipo- şi hipertiroidiei clinice şi experimentale, putem deduce notele pe care modificările în plus sau minus ale funcţiei tiroidiene, faţă de medie, le imprimă constituţiei somatopsihice. In ce priveşte înălţimea, hipotiroidienii au tendinţa la o talie sub mijlocie, sînt brevilini, gîtul, membrele sînt scurte faţă de trunchi, apro-piindu-se prin acest fapt de caracterele infantile. Capul are tendinţă la brahicefalie. Trunchiul este voluminos, în formă de butoi, cu tendinţă la dilataţia inimii drepte, la emfizem pulmonar, la macrosplanhnie, ia dilataţie intestinală. La figură, vedem o tendinţă de nas turtit, trilobat, ochii au tendinţă de enoftalmie. Deschiderea pleoapelor este mică, de asemenea ochii siînt puţin expresivi, atoni, lipsiţi de strălucire. Coloraţia feţei este palidă, adeseori chilimbarie, cu o pată mai roşie pe umerii obrajilor. Pielea este adeseori mată, gura este largă. Dinţii se cariază adeseori. Se observă tendinţa la bărbie dublă, datorită acumulării submentoniere de grăsime sub bărbia adevărată. Din punct de vedere chimic, se observă, la indivizii cu constituţia hipotiroidiană, o tendinţă de hipereolesterolemie şi creşterea grăsimilor din sînge, în genere, scăderea oxidărilor, hipoglicemie şi toleranţă mai mare pentru zaihăir din partea celulelor organismului, exagerarea sen- OPERE ALESE 39 sibilităţii pentru insulină, retenţie de apă, de cloruri, şi de produse ale schimburilor intermediare -în ţesuturile interstiţiale. Din punct de vedere fiziologic, indivizii cu constituţie hipotiroidiană prezintă o tendinţă la încetinirea bătăilor inimii, a mişcărilor respiratorii, a digestiei, ’a evacuării intestinului. Pende admite o tendinţă la stomac hiperstenic. La femeie se observă o tendinţă la abundenţa menstruaţiei şi la prelungirea duratei acesteia. Pulsul este de regulă mic şi tensiunea arterială coborîtă. Există o tendinţă la cianoza şi răcirea extremităţilor, la arterio-scleroză precoce (ceea ce pare în legătură cu creşterea colesterolului din sînge). De asemenea, o tendinţă la scăderea energiei calorice produsă în organism. Tonicitatea ambelor sisteme vegetative tinde să scadă, dar, în genere, sistemul parasimpatie (vag, nervul pelvin etc.) tinde să predomine asupna celui simpatic. Anumite substanţe medicamentoase ea adrenalina, tiroxina sînt mai bine tolerate decît de indivizii normali, altele, ca insulina, mai puţin. Din punct de vedere psihic, există o tendinţă la echilibru afectiv stabil, la slabă emotivitate, la apatie, la somnolenţă, la încetinirea proceselor psihice. Contrariul constituţiei hipotiroidiene este realizat în cazurile în care glanda tiroidă tinde să funcţioneze excesiv. Indivizii cu această constituţie sînt adeseori de talie înaltă, cu membrele, în special cele inferioare, lungi. Copiii cresc mai repede decît cei cu glanda tiroidă de ‘activitate medie, dar şi oprirea creşterii se face mai repede. Capul prezintă o tendinţă la dolicocefalie, perii capului sînt abundenţi, tot aşa ai sprîncenelor, care au tendinţa de a se îmbina pe linia mediană. Genele sînt lungi şi dese. Ochii au o tendinţă la exoftalmie, care reiese m/ai bine cînd privim pe individ din profil. De asemenea, deschiderea pleoapelor este mărită. Ochii sînt .mari şi strălucitori. Există o tendinţă la roşirea feţei. Nasul este drept, de volum mijlociu, mai mult subţire. întregul organism respiră tinereţea. Gîtul este lung, adeseori eu un uşor relief în (regiunea tiroidiiană. Toracele, mai de grabă, îngust. Ţesutul grăsos puţin abundent. Glandele mamare (la femeie) sînt puţin dezvoltate. Pielea în genere este netedă, umedă, adeseori lucitoare, caldă. Secreţia sudorală este abundentă. Musculatura nu este prea dezvoltată în genere. Există o tendinţă la pigmentaţie cutanată. Dinţii sînt bine conformaţi, există totuşi, pe cît se pare o oarecare tendinţă la carie dentară. Unghiile sînt bine dezvoltate, lucioase, cresc repede (ca şi părul). Perii corpului sînt potrivit dezvoltaţi, aceia din regiunea pubiană şi axi-lară mai degrabă abundenţi. Din punct de vedere visceral, Pende insistă asupra tendinţei la hipertrofia cordului stîng şi la predominanţa acestuia ca şi a aortei asupra cordului drept şi arterei pulmonare. 40 C. I. PARHON Toţi cunoscătorii problemei au fost impresionaţi de aerul de eleganţa pe care un uşor grad de hipertiroidie îl imprimă morfologiei individului. 'Cele spuse referitor la lungimea taliei pot suferi oarecare restricţii. Talia poate să fie şi mică, aşa cum se poate realiza frecvent experimental şi la animale tinere hipertiroidizate intens. Dar raportul dintre diametrele longitudinale şi cele transversale rămâne crescut în toate cazurile şi aerul de eleganţă şi de tinereţe persistă. Şi din ultimul punct de vedere este de făcut o restricţie privind încărunţi,rea şi chiar albirea precoce a părului unor hipertiroidieni, aşa precum penele pigmentate ale păsărilor se albesc sub influenţa tratamentului tiroidian (Giacommini, Parhon, şi M. Parhon, Zawadowski, Sainton şi Peynet etc.). Din punct de vedere chimic, notăm o tendinţă la hiperglicemie, la hipercolesterolemie, la dezintegrări exagerate ale proteinelor şi grăsimilor, la eliminări exagerate de clor, sodiu, fosfor şi calciu. De ase- menea, o mărire a combustiilor şi a termogenezei. Plummer consideră glanda tiroidă ca un multiplicator al cantităţii potenţiale de energie a diferitelor celule. Sistemul nervos vegetativ are excitabilitatea mărită. Mai interesante încă sînt caracteristicile funcţionale ale constituţiei hipertiroidiene. Găsim tendinţa la tahicardie şi la labilitate vasomotorie, cu predominanţa fenomenelor vasodilatatorii, în special la cap şi faţă. De asemenea, după Pende, şi la extremităţi. Tot astfel tendinţa de tahi- pnee, la accelerarea peristalticii şi evacuării intenstinale. Stomacul este, după Pende, mai de grabă mic, hipoton. Din ul- tima calitate apare tendinţa la dilataţie. Pende admite şi o tendinţă la congestie hepatică şi a căilor biliare. Unele medicamente, ca adrenalina, sînt prost tolerate de hipertiiroidieni. Din punct de vedere psihic, hipertiroidienii sînt vioi, adeseori inteligenţi, emotivi, impresionabili, simţitori, susceptibili, adeseori irascibili şi, în genere, cu labilitate afectivă, treeînd uşor de la depresiune la entuziasm sau invers. Din punct de vedere constituţional, vom vorbi de o constituţie hiper-paratiroidiană la indivizi cu tendinţa la excitabilitate exagerată a sistemului neuromuseular, a vieţii de relaţie şi a celui vegetativ, cu tendinţa la tulburări în asimilarea calciului, la defecte dentare, la rahitism (după Peritz), la glicozurie alimentară, la modificări în constituţia chimică a sîngelui în sensul scăderii calciului, creşterii potasiului şi fosforului. Figura acestor indivizi, după 'acelaşi autor, este palidă, buza superioară puţin descoperită, trăsăturile figurii au în ele ceva dur, Mîi-nile sînt reci, umede şi adeseori cianozate. Din punct de vedere psihologic, este vorba de indivizi suprasensi-bili, anxioşi, greu de mulţumit, irascibili, eu gusturile fine. Pende adaugă că adeseori constituţia hipoparatiroidiană se asociază cu cea hipopancreatică, tradueîndu-se atunci printr-o mică toleranţă pentru glucide şi printr-o tendinţă la diabet. OPERE ALESE 41 Acum este locul să ne întrebăm dacă există şi o constituţie hiper* paratiroidiană ? Cu toate rezervele impuse de stadiul puţin înaintat al studiului acestei probleme, pare a reieşi că constituţia hiperparatiroidiană ar fi caracterizată, pe de o parte, printr-o tendinţă la rarefacţie şi fragilitate osoasă, pe de «alta, printr-o stare de astenie, de oboseală exagerată, şi prin scăderea excitabilităţii neuromusculare. în definitiv, ar fi o constituţie opusă celei hipoparatiroidiene. Se pare că din punct de vedere constituţional insuficienţa timică trebuie să determine o tendinţă la încetinirea creşterii, la alteraţii osoase (rahitism) şi dentare, la scăderea puterii de asimilare în genere, de asemenea la hipogenitalism. In ce priveşte constituţia hipertimică, Pende o (descrie astfel : După Berman, această constituţie se caracterizează în copilărie, printr-un tip „îngeresc" al sugarilor. Proporţiile acestui tip sînt bune. Copilul este delicat şi frumo-s, eu o piele transparentă, deşi schimbă uşor nuanţele coloraţiei. Perii sînt lungi şi mătăsoşi, mişcările extrem de graţioase, spiritul viu. Indivizii aceştia dau impresia unor modele de frumuseţe, dar sînt puţin adaptaţi pentru lupta pentru existenţă. Ei sucombă uşor de tuberculoză, meningită şi alte infecţii. După pubertate, indivizii hipertimici se disting printr-o tendinţă mare la inversiunea caracterelor sexuale, atît fizice cît şi psihice ; bărbaţi iau forme somatice feminine, elegante, cu toracele lung, cu coapsele largi, cu bazinul rotunjit, cu pielea infantilă, moale, albă, lăptoasă ; cu faţa lipsită de păr sau cu păr puţin, uneori cu genunchi valgum sau cu picior plat. La femeie, caracteristicile constituţiei hipertimice sînt: pielea fină, unghiile subţiri, slaba dezvoltare a glandelor mamare, menstruaţia neregulată şi de scurtă durată şi uneori, în special cînd se adaugă şi o insuficienţă hipofizară, se observă şi o obezitate moderată şi o juve-nilitate persistentă. Există o vagotonie constantă. Inima şi arterele sînt hipoplazice şi forţa musculară insuficientă. Cînd există o tulburare circulatorie, indivizii cu această constituţie sînt predispuşi la moarte subită. Din punct de vedere psihologic, se observă înainte de toate o tendinţă la homosexualitate, la masochism!, o oarecare iresponsabilitate morală, o impulsivitate mai mult sau mai puţin pronunţată, o incapacitate de adaptare, o tendinţă la crimă sau sinucidere. Pende adaugă că temperamentul hipertimic este extrem de greu de deosebit de cel hipohipofizar de care se apropie foarte mult. Problema constituţiei hipo- şi hipertimice ni se pare însă prea puţin elucidată şi considerăm că datele de mai sus nu sau pentru moment decît o valoare cu totul relativă. 1 Sub acest nume se înţelege o perversiune sexuală graţie căreia individul nu încearcă voluptatea decît atunci cînd partenerul de sex opus îi imprimă o suferinţă. 42 C. I. PARHON Studiul gigantismului şi al acromegaliei ne conduce la concepţia unei constituţii hiperhipofizare. Vom afirma aceasta la indivizii înalţi, cu extremităţile voluminoase, cu capul mare, cu arcadele sprîncenoase proeminente, ca şi iprotuberanţa occipitală externă, cu nasul mare ca şi urechile, cu oasele rnalare depărtate şi ieşite, cu buzele răsfrînte, cu maxilarul inferior, înalt, larg, gros şi proeminent (prognatism inferior), cu laringele de asemenea mare şi ieşit, cu toracele voluminos, în formă de butoi, cu membrele lungi, groase, în special cu o lărgire marcată a extremităţilor care tind să ia forma de lopeţi. Viscerele sînt de asemenea voluminoase, ceea ce se poate pune în evidenţă prin percuţie şi în special prin examentul radiologie. Aceasta demonstrează o mărire a unor cavităţi osoase (sinusuri frontale, maxilare), sau îngroşarea crestelor şi apofizelor osoase etc. Din punct de vedere funcţional, constituţia hiperhipofizară s-ar traduce printr-o tendinţă la accelerarea bătăilor inimii, la mărirea tensiunii arteriale, la airterioscleroză. Leopold Levy admite o tendinţă la crize de hidroree nazală, Ta dilatarea sau constricţia vaselor capului şi extremităţilor. Există, de asemenea, o tendinţă la mărirea mişcărilor intestinale, la scăderea toleranţei pentru zahăr, la slăbire. Sistemul nervos vegetativ are tonicitatea mai de grabă mărită, în special cel simpatic. Din punct de vedere psihic, Pende admite pentru constituţia hiperhipofizară o tendinţă la emotivitate, la nelinişte psihică. Majoritatea caracterelor indicate aici aparţin activităţii intense a lobului anterior al hipofizei. Dar unele, ca exagerarea mişcărilor intestinale, tendinţa ia mărire a presiunii sanguine, aparţin mai probabil activităţii lobului posterior. Intr-adevăr, extractele din acest lob măresc tensiunea arterială şi excită funcţia musculaturii netede şi musculaturii în general. Este posibil ca o mărire a rezistenţei la oboseală, o activitate psihică energică, voluntară, să ţină de o funcţie intensă a acestui lob. Voinţa energică se observă, adeseori, la indivizi cu constituţia 'somatică de tipul hiperhipofizar. Alături de constituţia precedentă trebuie să vorbim de constituţia hipohipofizară. Deducem caracterele acesteia pe de o parte din studiul efectelor extirpării hipofizei la animale, pe de altă parte diin observaţiile clinice de alteraţiumi de ordin artofic sau destructiv al hipofizei, în fine,- din opoziţia simptomelor hiperhipofizare. Este vorba de indivizi de talie mică, cu caipul de asemenea mic, cu arcadele sprîncenoase, apofizele, protuberanţa occipitală externă etc. puţin accentuate sau chiar şterse; nasul, urechile sînt mici, tot astfel gura, buzele sînt puţin proeminente. Narinele sînt mici, ca şi sinusurile frontale, maxilare şi cavităţile nazale. Pende remarcă tendinţa la vegetaţii adenoidiene, fapt pe care am putut să-l confirmăm în unele oazuri. Trunchiul este şi el puţin dezvoltat. Tot astfel membrele în special extremităţile, degetele, sînt scurte şi adeseori subţiate la extremităţi. OPERE ALESE 43 Notăm de asemenea că dinţii .sîint de regulă apropiaţi, cu tendinţa de a se suprapune. Există o tendinţă marcată la obezitate şi în special la îngrăşarea anumitor regiuni începîrid cu abdomenul, apoi (regiunea mamară, a şoldurilor, a coapselor. Sistemul pilos al corpului este puţin dezvoltat, la faţă se pot observa peri de tipul fetal (lanugo). Organele genitale externe sînt slab dezvoltate. La femeie întîlnim adeseori a- sau hipomenoree. Mai notăm o laxitate remarcabilă KeJie3aMH H COMaTO-nCHXHqeCKOH KOHCTHTyUHeH (1909) B3aHMOOTHOIIieHH5I. C Tex nop MHOrO^H-cJieHHbie naHHbie nojmocTbio noATBepAHJin hx To^xy 3peHHH. OPERE ALESE 47 Abtop yTBep^KAaeT, mto qpe3MepHafl hjih xce HeAocraToqHaH (ţ>yHK-UHH KaK0H-JIH60 SHJţOKpHHHOH >KeJie3bI BJIHfleT Ha COMaTOnCHXHqeCKHH thii opraHH3Ma. CoMaToncHXHqecKan KOHCTHTyiţHfl (qejiOBeqecKHH 6hothh Yleujie) 6o«nee 6jiH3Ka k rnno- hjih ninep(j)yHKu;HOHajibHOMy THny ropMCHa. rioApoâHo oiiHCbiBaeTCH cnoco6 npoBe,aeHHH Mopd^ojiorH^ecKoro, 6ho-xHMHqecKoro, cţ)iH3ho jioraq ee:Ko.!ro h nc:hxo JiornqecKOro aHajiH30B, eeo6xo- AHMblX jyifl yCTaHOBJieHHH B3aHMOOTHOIlieHH5I MOKJţy KOHCTHTyiţHefi H 3H-AOKpHHHHMH (^yHKUHHMH qeJIOBeKa. CorjiacHo KpeqMepy, c coMaTHqecKOH to^kh 3peHHH, cymecTByiOT cjie-Ayiomne THnbi KOHCTHTyuHH : acreHHqecKafl, nHKHHqecKan, aTJieTHqecKan h AHcnjia3HqecKa5i, npnqeM Ka>KAbiH hs yKa3aHHbix ranoB CBH3aH c onpe-AeJieHHOH nCHXHqeCKOH KOHCTHTVL!,HeH. KpaHHHMH COCTOHHHHMH 3THX th-H'OB KO«H€THTyHHH HBJIflKDTOH IHIHl30'(J)peH)HiH H M a.H H axa Jl bHO-ACn peiCCHB H bl H nCHX03. Pacno3HaBaHHe pa3Hbix rnno- hjih rnnepcjDyHKUHOHajibHbix 3H,noKpHH-Hbix chh^pomob ^aeT B03M0>KH0CTb jierxo o6Hapy>KHTb xapaKTepHbie qep-Tbl pa3(JIHqiHblX K'O'HCTHTyIXH'HaJIbHblX THUOB. FIpHBOAHTCH noApo6HbiH aHajiH3 KOHCTHTyuHH, cBH3aHHbix c rnnep-hjih rHno(J)yHKij,HeH cjie^yiomiix >KeJie3 : luhtobhahoh, okojioiuhtobhahoh, BHJioqKOBOH, rHnoc|)H3a, uiHniKOBHjXHOH >Kejie3bi, HaAnotieqHHKOB, ceMeHHH-kob, HHqHHKOB, octpobkob JIaHrepraHca, neqeHH. OTMeqaeTC5i, mto pa3jmqHbie KJiaccnqecKHe KOHCTHTyiţHOHajibHbie th-nbl COOTBeTCTByiOr, (J)aKTHqeCKH, pa3HbIM SHJţOKpHHHblM (|)OpMyjiaM, KOTO-pbie BKJiioqaioT rnnep- hjih rHno(f)yHKUHio oahoh hjih HecKOJibKHX >Kejie3. LA CONSTITUTION SOMATO-PSYCHIQUE DU POINT DE VUE ENDOCRINOLOGIQUE. L’EXAMEN CONSTITUTIONNEL RESUME Parhon et Goldstein ont attire pour la premiere foiis dans la litte-rature universelle l’attention sur les rapports qui existent entre les glan-des endocrines et la constitution somato-psyohique \1909). Depuis iors, d’innombrables donnees ont pleinement confirme ce point de vue. , L’auteur soutient que le fonctionnement excassif ou defieitaire d’une glande ise reiletera sur le type somato-psychique. La constitution somato-psychique (le biotype humain de Pende) se rappmche du type hipo- ou hyperfonotionnel, quant â une icertaine hormone. On expose en detiail le mode d’execution de 1’examen imorphologique, biochimique, physiologique et psychologique de l’individu chez lequel on doit etablir La correlation entre la constitution et les fonctions endocrines. 48 C. I PARHON Kretschmer a deimontre l’existence du point de vue somatique, des constitutions suivantes : .asthenique, picnique, athletique et dysplasique, types lies â une certaine constitution psychique. Les etats extremes ae ces types de constituion psychique sont ia schizophrende et la psychose maniaco-depresisive. La connaiissance des divers syndromes endocriniens hypo- ou hyper-fonctionnels permet de deduire facilement les elements caracteristiques des divers types constitutionnels. On analyse ampl-ement les constitutions liees â l’hyper- ou l’hypo-lonctionnement des glandes suivantes : la thyro’ide, les parathyroîdes, le thymus, l’hypophyse, Tepiphy.se, les surrenales, Ies testicules, ies ovaires, les îlots de Langerhans et le îoie. On demontre que les divers types constitutionnels classiques corres-pondent en realite â des îormules endocrines variees qui comprennent l’hyper- ou rhypofonction d’un ou de plusieurs organes glandulaires. „EDAFOLOGIA" SAU STUDIUL TERENULUI * In noul program al Facultăţii de medicină «din Bucureşti, studiul endocrinologiei a fost pus în anul al IV-lea, ceea ce înseamnă la începutul studiilor de patologie şi în special de clinică. Această aşezare înseamnă un triumf al ideii, clare ca ziua, dar care totuşi a rămas multă vreme nebăgată în seamă sau neînţeleasă, şi anume că studiul secreţiilor interne este de o importanţă fundamentală pentru înţelegerea tuturor fenomenelor vieţii, în starea normală sau cea patologică, cu alte cuvinte, că din ultimul punct de vedere, ori de ce suferinţă iar fi vorba, fizică sau psihică, spre ex. o fractură, o infecţie, o intoxicaţie, o depresiune sau o excitaţie psihică, în toate aceste stări secreţiile interne intervin în producerea bolii sau în evoluţia ei într-o direcţie sau în alta, în determinismul ei, în vindecarea ei etc. Ele realizează în bună parte fondul, terenul, graţie căruia organismul reacţionează într-un fel sau într-altul. Or, această noţiune de teren este precum se înţelege uşor, de o însemnătate capitală în viaţa normală şi patologică. In patologie s-a vorbit adeseori de teren, dar în general în mod cu totul vag. Este vorba de a se preciza noţiunea aceasta, de a se studia ştiinţific problema terenului. Pentru aceasta mi s-a părut necesar a se introduce un termen propriu, utilizabil de aici înainte. Graţie sugestiei colegului prof. Capidan membru al Academiei ro-mîne, m-am oprit la termenul de edafologie de la Edafos, care înseamnă „teren “. In articolul acesta îmi propun să dau numai cîteva indicaţii generale asupra -studiilor edafologiee ce vor trebui urmărite pe viitor, fiecare din aceste studii putînd face obiectul unor cercetări aprofundate. De la început trebuie să constatăm că putem privi organismul întreg din punctul de vedere al modului în care reacţionează -de exemplu, la o infecţie sau la o intoxicaţie, sau numai o regiune anumită, o jumătate a corpului sau cealaltă, într-un caz de hemiplegie de pildă, sau membrele * Publicat în Medicina romînă, 1948, an. III, nr. 8, p. 119, 4 — c. 1218 50 C. I. PARHON inferioare la un bolnav de paraplegie; teritoriul unui nerv periferic La un bolnav eu o alteraţie traumatică a nervului respectiv etc. In ultimele cazuri putem vorbi de o topoedafologie. Luînd în cercetare organismul în totalitatea lui, putem să privim terenul în raport cu elaisa, ordinea, familia zoologică, specia, rasa etc. oricare ar fi relativitatea uneia sau alteia din aceste noţiuni şi se ştie din acest punct de vedere, că unele specii rezistă la infecţii sau intoxicaţii La care alte specii sînt, din contra, foarte sensibile. Va trebui studiată raţiunea acestui mod de comportare de la un caz la celălalt. Experienţa celebră a lui Pasteur, referitoare la rezistenţa găinii la inocularea microbilor cărbunelui în stare obişnuită şi la înfrînge-ea acestei rezistenţe prin răcirea animalului, este caracteristică din acest punct de vedere. Tot astfel însemnata sensibilitate a şoarecelui alb la infecţia pmeumococică. Referitor la substanţe chimice, toxice, medicamente, cunoaştem spre exemplu că hipertiroidienii tolerează foarte bine chinina, contrar insuficienţilor tiiroidieni. Aceştia din urmă tolerează greu insulina, spre deosebire de biipertiroidieni, ceea ce arată importanţa factorilor endocrini, cînd este vorba de teren. Tn aceeaşi ordine de (idei, zahărul este bine tolerat în general de insuficienţii tiroidieni şi mai puţin bine tolerat sau utilizat de hiper-tiroidieni şi încă mai puţin de diabetici. Aici este vorba de o substanţă alimentară. Şi sărurile sau ionii sînt tolerate în mod variabil, după terenul endocrin sau visceral, în general. Clorura de sodiu, spre exemplu este rău tolerată, dînd naştere la edeme în unele boli renale sau în hiperfuneţia corticosuprarenală, pe cîtă vreme în insuficienţa aceluiaşi organ, cînd sodiul se pierde din organism, administrarea aceleiaşi substanţe aduce o ameliorare considerabilă a situaţiei. însăşi apa este rău tolerată în unele endoarinopatii, ca în sindromul hiperhidropexic, şi foarte cerută de terenul diabetului insipid. Un alt factor, care merită să fie luat în mod .serios în consideraţie în materie de edafologie, este acel al vîrstei. Se cunoaşte marea sensibilitate a copiilor la unele infecţii: pojar, scarlatină, difterie, precum şi rezistenţa lor mai mare în general decît a adulţilor La unele din ele. Scarlatina este de regulă mult mai gravă la adulţi decît la copii, ceea ce nu înseamnă că la aceştia din urmă este totdeauna benignă. Formele generalizate ale tuberculozei (granuliia) siînt de asemenea mult mai des întâlnite la copii sau tineri, decît la adulţi şi în special la bătrîni. Uin exemplu foarte demonstrativ cu privire la acţiunea sistemului nervos în determinismul terenului local îl reprezintă o veche experienţă a lui G. H. Roger, care injectînd La 8 iepuri, sub pielea urechilor 6—8 picături dintr-o cultură de streptococi şi practicînd în acelaşi timp, de o singură parte, smulgerea simpaticului cervical, a văzut că paralizia OPERE ALESE 51 vasomotorie determinată de ultima intervenţie, -accentuează reacţia locală de partea corespunzătoare. Dar după 3—4 zile manifestările inflamatorii retrocedează de îaceastâ parte, pentru a dispare către a 18-a zi. In acest moment, de partea cu simpaticul intact, edemul este enorm iar infecţia locală poate duce la sfacel şi la mutilarea organului. Fenomenul al ochilor şi se continuau pe regiunea malară. Exemple de terenul pe care evoluează unele procese patologice le putem întîlni cu privire la afecţiuni nervoase şi psihice, la dermatoze diferite etc. Astfel migrena apare de obicei la indivizii cu insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană. Mania, melancolia se dezvoltă la rîndul lor la indivizii cu constituţie hipertiroidiană sau hipertiroidiană-hipoovariană. De asemenea, psihozele de tip paranoid se dezvoltă ou predilecţie pe terenul constituţiei hiperhipofizare. In ceea ce priveşte unele dermatoze, ca cele de tip pruriginos exsu-dativ, ca eczemele, se dezvoltă pe terenul insuficienţei tiroidiene combinat eventual cu cel al insuficienţei paratiroidiene. 3£AOOJIOrHH HJIH H3YMEHHE KOHCTHTyUHOHAJlbHOrO OOHA PE3KDME ABTOp CMHTaeT HeoSxOJJHMblM HayqHO H3yqaTb KOHCTHTyiţHOHaJIbHblH (J)oh, TaK xaK oh HrpaeT oco6o Ba>KHyio poJib b naTOJiorHH n KjiHHHKe. Abtop bhocht npeAJiOiîvenne naHMenoBarb zuicixHiuiKHy, npe^MeTOM KOTopoS HBJineTCH H3yqeHHe 6HOJiorH*iecKoro (|)OHa, — «a^a^ojiorHefi» (ot cjiosa „edafos“ = no^Ba, (|)oh). Mo2kho roBopHTb o (J)OHe opraHH3Ma b ueJioM, a TaK>Ke o TâKOBOM, npn ji0KajiH30BaHH0M doJiesneHHOM npouecce. B nocJieAHeM cjiyqae mojk* HO npHMeHHTb TepMHH — TOnO^acfîOJIOrHH. flajiee npHBeAeHbi MHoroTOCjieHHbie npHMepbi HapymeHHH shaokpmh-HblX }KeJie3 H HepBHOH CHCTeMbI, BbI3bIBaîOIi;HX H3MeHeHH5I oâmero (j)OHa hjih (ţ)OHa OTAeJibHbix Tonorpacf)HqecKHx 3oh opraHH3Ma h 06ycJi0BJiHBai0-mHX ocofîbie peaKUHH no OTHOIIieHHK) K HHTOKCHKaiTH5IM H HH^eKUHHM, a TaiQKe npeofijiaAaiomyK) jioKajiH3au;HK) 6oJie3HeHHbix npoueccoB hjih cBoeo6pa3Hoe pa3BHTHe nocjie;ţHHx. L’EDAPHOLOGIE OU L’ETUDE DU TERRAIN RE SUME L’auteur considere necessaire l’etude scientifique du terrain, qui a une importance particuliere poiur la pathologie et la clinique. II propose le terme dedaphologie pour designer la discipline qui s’occupe de l’etude du terrain (edaphos = terrain). 54 C. I. PARHON On peut parler de terrain en considerant Torganisme dans son en-semble, mais aussi lorsqu’il s’agit d’un processus morbide localise. Dans ce dernier cas, on peut appliquer le terme de „topo-edaphologie“. On oiţe ensuite de nombreux exemples qui montrent que les troubles des glandes endocrines et du systeme nerveux modifient le terrain en general o»u dans certaines zones topographiques, en provoquant des reactions differentes envers les intoxieations ou les infections, ainsi q’une localisation preferentielle des p-rocessus pathologiques ou leur evo-lution particuliere. PROBLEMA PERSONALITĂŢII IN RAPORT CU FUNCŢIILE ENDOCRINE ŞI ÎNVĂŢĂTURA LUI I. P. PAVLOV* Genialul fiziolog sovietic a lucrat o viaţă întreagă pentru a lămuri cum funcţionează centrii nervoşi şi în special care sînt mecanismele activităţii nervoase superioare. O sumă de fapte esenţiale decurg din cercetările sale, şi anume: Nu se poate separa organismul de mediul în care trăieşte. Organismul şi mediul fac un tot. Organismul este produsul mediului; el nu poate funcţiona în afară de mediul său natural. Funcţionarea se face prin intermediul sistemului nervos şi pe bază de reflexe. Reflexele sînt simple, înnăscute pe de o parte, dar pe de alta cîşti-gate, condiţionate, produse ţnrin condiţiile proprii ide existenţă sau în mod experimental. In cursul generaţiilor şi reflexele condiţionate pot deveni organizate şi înnăscute. Creierul şi în special scoarţa cerebrală joacă un rol esenţial în funcţionarea unitară a organismului. O întreagă lume de receptori conduc spre creier pînă la scoarţa cerebrală impresiile venite din lumea din afară prin nervii senzitivi şi prin organele senzoriale, de asemenea impresii din interiorul organismului în legătură cu presiunea din ţesuturi etc., iar de la scoarţa cerebrală pleacă impulsuri care reglează şi coordonează funcţionarea generală a organismului în totalitatea lui, dar şi a organelor şi ţesuturilor în particular. Există un sistem de semnalizare care informează oarecum scoarţa cerebrală despre situaţiile elementare din mediul ambiant şi din organismul însuşi. Există şi un al doilea sistem de semnalizare reprezentat de vorbire graţie căreia putem să ne ridicăm lale organismului fac veriga esenţială între morfologie şi funcţie. Ereditatea intervine, dar nu ca ceva fix şi imuabil. Există şi o ereditate a însuşirilor dobîndite. Sistemul nervos formează veriga principală în însuşirile constituţionale, spune Gorizontov; partizan (ca şi noi) al nervismului lui Sccenov, Botkin, Pavlov. Gorizontov recomandă introducerea şi perfecţionarea metodelor clinice pentru studiul reactivităţii sistemului nervos, pentru a se putea determina tipurile constituţionale. In 1900, într-o lucrare cu Goldstein, .am susţinut că funcţiile endocrine intervin în determinismul personalităţii. Şi dintr-un alt punct de vedere, relaţia ce există între diferitele glande cu secreţie internă şi mai cu seamă funcţia glandelor ni se pare a avea foarte multă însemnătate. Credem că ele ne vor putea explica într-o zi diferenţele între anumiţi indivizi cu valoare mai mică sau mai mare a sistemului osos, ca al celui pilos. Intr-un cuvînt, ele ţin sub dependenţa lor starea generală a unui organism dat. Graţie combinaţiilor acestor funcţii, sîntem scurţi sau înalţi, groşi sau subţiri, vioi sau încetinei etc. Ele joacă un rol însemnat, oricît de curioasă ar părea unora această idee, în formarea personalităţii fiziologice şi, prin urmare, şi psihologice a individului. Chestiunea n-a fost pusă încă din acest punct de vedere ; ni se pare totuşi că ar fi destul de importantă, deşi diferite interpretări nu pot fi încă decît ipotetice. OPERE ALESE 57 In această concepţie a constituţiei, constituţia, personalitatea, nu este o fatalitate -pentru organism, cu alte cuvinte ceva dat o dată pentru totdeauna — ci ceva mobil, cu un determinism ce poate fi precizat, modelat, dirijat şi cu atît mai sigur cu cît se începe mai de timpuriu. Aceasta este o noţiune importantă, atît din punct de vedere morfologic, biochimic, fiziologic, psihologic, cît şi din al valorii sociale a individului. Numeroase fapte demonstrează astăzi că şi funcţia influenţează formarea organismului şi însăşi organizaţia socială formează tipuri noi de oameni. Societatea comunistă va forma tipul cel mai superior. Rolul glandelor sau secreţiilor interne se poate stabili plecînd de ia tipurile caracteristice ale sindroamelor de hiper- şi hipofuncţie, între care există diferite tipuri zise normale. Dar şi acestea diferă de la unul la altul în limite divergente destul de largi. Evident, există combinaţii diferite între tipul hipo- şi hipertiroidian, hipo- şi hiperparatiroidian, hiperhipofizar şi hipercorticosuprarenal, orhi-tie, ovarian, insulinic etc. Am comparat modul de constituire a tipurilor constituţionale prin intermediul secreţiilor interne cu acela al activităţii unui pictor genial care, cu un mic număr de culori, realizează o infinitate de nuanţe. Printre autorii occidentali care s-au ocupat de studiul constituţiei, Pende a publicat după 1912 lucrări interesante, acordînd un rol însemnat factorilor endocrini. In ultimul timp însă, acest autor a devenit un adevărat mistic. Dacă acordă încă un rol factorilor hormonali în determinismul instinctelor, afectelor, el admite că gîndirea este de esenţă divină, că divinitatea a dat fiecăruia din noi ceva din propria sa esenţă. Evident nu ne putem opri la acest mod de a face „ştiinţă". Tandler înglobează în noţiunea de constituţie numai caracterele determinate ereditar, genotipul, cele realizate de condiţiile de existenţă ar constitui fenotipul. Tot ce este cîştigat el denumeşte „condiţie". Gîndirea lui Tandler este idealistă şi nu poate să ne reţină atenţia. Un cercetător francez, Laignel-Lavastine, denumeşte constituţie ceea ce se referă la alcătuirea corpului din punct de vedere morfologic (şi biochimic), temperament ceea ce se referă la funcţii şi caracter ceea ce se referă la viaţa psihică a individului. El atribuie un rol însemnat funcţiilor hormonale. în realitate nu putem separa aceste 'diferite aspecte ale personalităţii. Mai recent, Kretschmer >a descris diferite tipuri morfologice : lepto-som, picnic, atletic, displazic, caire merg paralel şi cu însuşiri psihice proprii, de asemenea cu psihopatologie predominantă pentru unele din ele. Dar şi ideile acestui autor trebuie privite cu rezerve serioase. Astfel putem observa tipul leptosom cia fiind condiţionat de o activitate mare a glandei tiroide sau de o insuficienţă a testiculelor sau ovarelor, .a suprarenalelor, după cum printr-un exces de funcţie corticosiiDrarenală, orhi-tică, ovariană, se poate ajunge la tipul picnic. 53 C. I. PARHON Pe ide altă parte, este de remarcat că şi 'Secreţiile externe pot avea partea lor în realizarea tipurilor constituţionale. Un exemplu îl constituie secreţia externă a pan-creasnlui care, prin buna capacitate a digestiei proteinelor, grăsimilor etc., măreşte pofta de mîncare şi asimilaţia, deci bunăstarea organismului. în tipurile displazice ar putea interveni procese patologice în legătură cu diferitele faze ale morfogenezei şi poate cu alterări directe ale centrilor nervoşi. Oricum ar fi, problema constituţiei sau a personalităţii ni se pare a avea o însemnătate considerabilă pentru cunoaşterea omului normal, pentru viaţa socială şi nu mai puţin pentru patologie şi terapeutică. Dar, precum a spus Gorizontov, chestiunea este încă dezbătută, nu toţi autorii sînt de acord asupra diferitelor puncte. De curînd Karlic, spre exemplu, vorbeşte despre aşa-zisele tipuri constituţionale şi din multe puncte de vedere se arată foarte neîncrezător referitor la cele ce poate aduce acest studiu pentru biologie şi medicină. El este de părere, între altele, că faptul de a avea mai mult sau mai puţin colesterol în sînge, mai mult sau mai puţin zahăr, etc., nu prezintă nici un fel de interes din punct de vedere constituţional. Evident că cei ce se ocupă cu studiul metabolismelor şi al endocrinologiei ar admite cu greu o astfel de atitudine. Oricum ar fi, problema constituţiei, a personalităţii îşi a individualităţii merită a fi cercetată cu to-ată atenţia şi cu toate metodele cele mai noi (electrofiziologice, farmacodinamice, a reflexelor condiţionate etc.). Nu ezităm să afirmăm că şi diferitele specii, rase de animale, au tipurile lor constituţionale. Există cîini, ogari, şoricari, dogi germani, mopşi etc., după cum există cai de curse, cai de povară (cai de Norman-dia) etc., şi nu este greu să vedem sau să presupunem intervenţia diferită a gliandelor endocrine în aceste diferite forme. Iepurele de casă diferă de cel de cîmp. Intre felidee există de asemenea specii, rase etc. A face parte dintr-o specie sau alta nu face decît să arate rolul morfologicului, fizico-chimicului, fiziologicului etc., în formarea personalităţii. Mai mult încă, problema se pune şi pentru lumea vegetală. Diferitele varietăţi de irişi pot fi citate din acest punct de vedere. Unele din aceste feluri se pot apropia de cele observate la animale şi eventual interpretate prin prisma endocriniană. Există o pubertate a vegetalelor care poate fi precoce sau tardivă. Desigur, problema darwinismului va avea de cîştigat din punctul de vedere al experimentării cu contribuţia endocrinologiei. Studiul tipurilor constituţionale în legătură cu sculptura, pictura, cu teatrul, cinematograful, ni se pare de asemenea demn de reţinut. însuşi caracterul, timbrul vocii, soprano, alto, tenor, bariton, atîrnă de constituţia neuroendocrină a respectivilor artişti. In literatură, în versurile marilor poeţi, ;nu este mai puţin interesant de a urmări din descrieri sau din cîntul lor constituţia eroilor preferaţi. Pretutindeni putem urmări aportul gîndirii materialiste în endocrinologie, în determinismul fenomenelor. OPERE ALESE 59 Fişa şcolară şi individuală în genere poate fi menţionată aici ca o explicaţie a celor’ ce am discutat. Se vor nota pe ordonată diferitele funcţii endocrine, iar pe abscisă se va indica cu plus sau minus starea diferitelor funcţii: respiratorie, circulatorie etc. Eventual, se va desena mai amănunţit. Comparaţia totală a rezultatelor ne va permite să conchidem -asupra funcţionării diferitelor gliande sau hormoni. Este necesar să facem aici distincţia între constituţie şi teren, cînd ea există. Desigur, ultima noţiune este mai largă decît prima. Cînd vorbim de teren constituţional, este acelaşi lucru cu constituţia, dar cînd vorbim numai de teren lucrurile se schimbă. Teren şi constituţie nu mai sînt acelaşi lucru. Cînd iprintr-un accident sau un proces patologic se paralizează nervul sciatic, în teritoriul respectiv diferitele reacţii trofice, exantem etc. vor fi diferite faţă de cele de partea opusă ; s-a modificat deci terenul, dar nu constituţia. Pentru ca să se modifice constituţia este nevoie ca să se modifice în acelaşi timp 'metabolismul general. O cicatrice întinsă, amputaţia unui membru, o meningoencefalită nu vor fi considerate în nici un caz ca modificînd constituţia. Anumite procese endocrine, neoplazii, hiperactivitate, pot modifica constituţia. Un exemplu tipic din institutul nostru este cazul N. de tumoare ade-nomatoasă corticosuprarenală. Copilul, 12 ani, era obez, cushingoid, cu figura infiltrată, dublă bărbie, etc. Ochii aproape închişi, părul mai pigmentat şi psihicul mai matur decît cel corespunzător vîrstei, avînd preocupări financiare. După ablaţia tumorii, copilul s-a modificat mult. M. Pitiş, care l-a urmărit mai îndeaproape, a remarcat depigmentarea părului, care a devenit mai blond, ca al unor copii de vîrsta lui, ochii s-au deschis mult, grăsimea a dispărut. Psihic a redevenit un copil. Nu mai tolera uşor inspecţiile, se agita cînd i se făceau, .nu mai prezenta preocupări financiare etc. BOnPOC O JIHMHOCTH, EE OTHOIIIEHHE K SHflOKPHHHbIM OYHKUHHM H Y^EHHE H. U. nABJlOBA PE3IOME Abtop, b CBeTe Teopun HepBH3Ma, ycTâHaBJiHBaeT CBH3b Me>K,ay mh-p0B033peHHeM H. n. llaBJioBa o ranax HepBHoft cncTeMbi (cHJibHbiâ, ypaB-HOBemeHHblH, nOiHBH5K;HbIH, OHJIbHblH HeypaBHOUieHHblft, CHJIbHblH ypaBHOBe-meHHHft, HHepTHblH, CJia6blâ) H nOHHTHeM o KOHCTHTyUHH HJIH JIH'IHOCTH. SHflOKpHHHbie }KeJie3bI HrpaiOT 0C060 BajKHyiO pojlb B AeTepMHHH3Me KOHCTHTyiJ,HH HJIH JIB^HOCTH ; no K3JKAOH >KeJie3e MOryT 6bITb OnHCaHH TH- no- hjih minep4)y«K;UHO:HajibHbie thuh. 60 C. I. PARHON Abtop BbicTynaeT npoTHB H^eajiHCTHqecKHx TeopHH neH^e n FaHjţ-jiepa h ^aeT KpHTHqecKHH aHajiH3 pa6oTaM JleHbejib-JIaB’acTHHa, Kpeq-Mepa, KapjiHKa h jip. no rslhhomy Bonpocy. JXajiee oh yKa3biBaeT Ha 3HaqeHHe hohhthh KOHCTHTyiţHOHajibHbiâ THn JţJIH HCCJieAOBaHHH BHAOB >KHBOTHbIX H paCTCHHH, XyAO>KeCTBeHHbIX HC-KyccTB, jiHTepaTypbi. B 3aKjiioqeHHe aBTop yKa3bmaeT Ha pasHHiţy MeiKjxy KOHCTHTyuHeă h SHOJiornqecKHM (J)ohom h npHBo^HT KJiHHHqecKoe HadjnoACHHe, H3 koto-poro BbiTeKaeT, qTO H3MeneHHe KOHCTHTyiţHH qeJioBeica HBJineTCH B03-MOKHblM. LE PROBLEME DE LA PERSONNALITE PAR RAPPORT AUX FONCTIONS ENDOCRINES ET Â L’ENSEIGNEMENT DE I. P. PAVLOV RESUME Dans la Lumiere de la theorie merviste l’auteur etablit un rapport entre la theorie de I. P. Pavlov sur les types du systeme nerveux (puissant equilibre mobile ; puissant desequilibre ; puissant equilibre inerte ; faible) et la notion de constitution ou de personnalite. La constitution — la personnalite — est une notion plus large que la notion de systeme nerveux on d’activite nerveuse isuperieure. Les glandes endocrines jouent -un role particulierement important quant au determinisme de la constitution ou de la personnalite, ce qui permet la description de types hypo- ou hyperfonetionnels pour chaque glande. L’auteur repousse iles theories idealistes de Pende et de Tandler sur ce probleme et exprime ises rese-rves sur le point de vue de Laignel — Lavastine, Kretschmer, Karlic, etc. II montre egalement rimportance de la notion de type oonstitution-nel pour Tetude des iraces animales et vegetales, ainsi que pour les arts plastiques et la litterature. Pour conclure, l’auteur trace la diffeirence qui existe entre la constitution et le terrain, ein presentant une o-bservation clinique qui demontre la possibilite de modifier la constitution d’un individu. II. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA ’bĂTRINEŢII PRIVIRE GENERALĂ SINTETICĂ ASUPRA NATURII PROCESULUI DE ÎMBĂTRÎNIRE Precum am avut ocazia să o spunem în repetate rînduri, procesul esenţial al îmbătrânirii este de natură endogenă. Metabolismul general al organismului şi aii diferitelor tipuri celulare în parte conduce la un dezechilibru progresiv între fenomenele de integrare sau asimilare şi cele de dezintegrare sau dezasimilaţie. Cînd balanţa înclină în mod hotărî! în favoarea celor din urmă, se stabileşte un anumit echilibru material şi energetic, se ajunge la punctul izoelectric şi viaţa încetează. In capitolele ce preced, au fost analizate diferitele fenomene în legătură cu cele enunţate aici. Este de văzut încă, dacă este indiferent ca dezechilibrul de care vorbim să fie datorat scăderii asimilaţiei ou per sistenţa relativ puţin accentuată a dezasimilaţiei, sau accentuării acesteia din urmă, deşi asimilaţia nu este prea mult scăzută. în ce priveşte rolul alteraţiilor coloidelor în patogenia fenomenelor de îmbătrînire, căreia numeroşi autori îi atribuie o însemnătate fundamentală, am arătat între altele în monografia noastră din 1948, dar şi înainte de aceasta, că oricît de real ar fi acest rol în fenomenele de care vorbim, el nu este totuşi cel esenţial, deoarece în organism are loc o necontenită formaţie şi distrugere de coloide, un mecanism coloidopoietic şi coloidoclazic. Organismul îmbătrâneşte cu timpul în toate componentele sale. Acestea au ele şi un rol propriu ? Să începem cu sistemul nervos şi în nrimul rând cu scoarţa cerebrală. Nu pare îndoielnic că .activitatea scoarţei cerebrale ţine în frâu procesul de îmbătrînire. Numeroşi intelectuali, oameni de ştiinţă, literaţi, muzicanţi, pictori, aiu trăit pînă la vîrste înaintate, atunci cînd nu au existat factori de ordin contrar (muncă excesivă, viaţă dezordonată, accidente), care să le scurteze viaţa. In acelaşi sens vorbeşte faptul, menţionat deseori, că bătrânii pensionari sau cei care au renunţat la orice activitate au manifestat o nouă * Publicat în Biologia virstelor, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R.. 1955, p. 371. 64 C. I. PARHON energie cînd au reînceput să muncească. Din punct de vedere clinic, c.a şi din -punct de vedere experimental, rolul reglator al scoarţei cerebrale nu pare îndoielnic. Petrova, o elevă a lui Pavlov, provoeînd nevroze experimentale la animale, a observat că fenomenele de îmbătrînire sînt precipitate. Poate fi menţionată aici observaţia bolnavului H.f prezentînd din copilărie un dezechilibru nervos şi cu îmbătrînire precoce accentuată. Dar a existat şi un factor supraadăugat, un tratament radioterapie pentru un sicozis al regiunii mentoniere, tratament care pare să fi lucrat şi asupra tiroidei, timusului, ganglionilor limfatici şi nervoşi ai regiunii. In planul nostru de cercetări experimentale, ne-am propus să studiem îmbătrînirea experimentală prin extirpări glandulare simple sau combinate la animale, cu sau fără scoarţă cerebrală. Aceste cercetări sînt în curs (colaboratori: M. Pitiş, V. Stăneseu, V. lanescu şi alţii) O experienţă de decorticare parţială la pisică pare să aducă în această problemă un rezultat neaşteptat. Trei pisici, care prezentau o distrugere a scoarţei regiunii prefrontale, au slăbit în mod considerabil, le-a căzut părul, mişcările au devenit lente etc., dînd aparenţa unor animale bătrîne, ceeace colaboratorul nostru, profesorul Pop, cunoscător valoros în această materie, ,a diagnosticat de altfel. El afirmă că nu este vorba de o boală parazitară sau infecţioasă. De altfel, aceste animale au trăit în acelaşi loc cu alte animale operate, unele eu decorticări întinse în alte regiuni şi care nu au prezentat fenomene asemănătoare. Adăugăm că cele 3 pisici îmbătrînite la o vîrstă Încă tînără, prezentau o atrofie testieulară extrem de accentuată. Toate aceste animale trebuie apropiate, din ultimul punct de vedere cel puţin, de cîinii cărora Camus şi Gourney le-au produs o atrofie genitală prin leziuni ale bazei craniului, atrofie care a retrocedat în urma unui tratament pe cale bucală, cu doze mari de timus. Dacă scoarţa cerebrală are un rol regulator, aceasta nu exclude şi o îmbătrînire a sa pe cont propriu, prin alteraţii ale receptorilor diferiţi, ale metabolismului general, prin alteraţii endocrine sau ergonale în sensul mai larg al cuvîntului. Nici intervenţia regiunii subcorticale cu diferitele formaţii proprii, printre care acelea care au strînsă conexiune cu epifiza şi hipofiza, nu este exclusă, ci dimpotrivă, foarte verosimilă. Unele din experienţele lui Baiandurov ar putea fi invocate în acest loc. Tot astfel, rolul ganglionilor simpatici şi parasimpatici, al măduvei spinării şi chiar al nervilor periferici. Dar aceste chestiuni sînt încă prea puţin studiate pentru a ne opri acum asupra lor. Cu privire la roiul alteraţiilor sistemului nervos în patogenia îmbă-trînirii, este de luat în consideraţie şi alterarea interoceptorilor care întrerup mecanismul reflex al troficităţii pe cale reflexă. Diferitele sisteme şi aparate intervin la rîndul lor pentru a precipita prin alteraţiile lor fenomenele de îmbătrînire, dar uneori şi pentru a le încetini. OPERE ALESE 65 Cazul bolnavului R. pare a vorbi în ultimul sens. In acest caz există un bloc, care face ca inima să nu mai bată decît de 45 de ori pe minut şi în felul acesta filmul vital se desfăşoară mai lent. Funcţiile aparatului respirator par a .avea de asemenea partea lor. Emfizemul pulmonar a putut fi considerat ea o îmbătrînire locală. De asemenea, Reveille Paris a invocat în producerea bătrînetii tulburările respiraţiei, rezultate din cauza osificării cartilajelor costale. Oricum ar fi, nu oare îndoielnic că tulburările oxigenării, în parte prin alteraţiile fermenţilor oxidanţi (a oxidazelor), aşa cum a susţinut Marinescu, au un rol însemnat în producerea fenomenelor de îmbătrînire. Unele observaţii clinice tind să demonstreze, din acelaşi punct de vedere, rolul alteraţii lor tubului digestiv. Acţiunea stimulantă a creşterii, a proliferării ţesuturilor, a unor extracte din mucoasa pilorieă, duodenală, pusă în evidenţă de cercetările făcute eu I. Petrea, N. Sterescu etc., poate fi amintită cu această ocazie. De asemenea, unele cazuri clinice, de exemplu observaţia bolnavului N. G., de îmbătrînire precoce ou diaree rebelă în legătură cu o lamblioză intestinală, poate fi invocată aici. Diareele repetate împiedică absorbţia unor substanţe cu acţiune specifică, vitamine, ergone diferite, dar şi a alimentelor în genere şi în acest fel conduc în ultimă analiză la dezechilibrul asimilaţiei. Bolnavul N. G. a scăzut de altfel în mod progresiv în greutate, pînă ce natura bolii sale a fost precizată, instituindu-se un tratament adecvat. Este oare absurd să apropiem de acest caz pe acela de infantilism şi nanism „celiae“ în care oopii întîrziaţi în dezvoltare prezintă o diaree rebelă ? Ar fi vorba de aceeaşi tulburare de absorbţie şi, în ultimă analiză, de asimilaţie. Aceşti bolnavi pitici ar fi în acelaşi timp nişte îmbătrîniţi înainte de vreme, ceea ce de altfel concordă în general cu faciesul lor cu aspect de senilitate precoce. Amintim că bătrînii suferă deseori de constipaţie şi că aceasta ă fost apropiată de constipaţia hipotiroidienilor, iar sindromul atiroidei de sindromul bătrîneţii. S-a obiectat însă că în aceste cazuri, 'intestinul este voluminos, nu redus. S-a răspuns eu drept cuvînt, că volumul este datorit conţinutului intestinal, pe cîtă vreme mucoasa este, din contră, redusă, subţiată. Alteraţiile funcţiunilor renale sînt printre acelea care scurtează de multe ori durata vieţii, deşi ne putem întreba în ce măsură produc ele o adevărată îmbătrînire prematură. Unele simptome oa albuminurie uşoară, hipertensiune arterială, tendinţa la hiperglicemie, pot fi comune alteraţiilor renale şi îmbătrînirii. Dar lăsăm deo-camdată chestiunea în suspensie. In ce priveşte aparatul genital, el ar putea interveni în fenomenele de îmbătrînire pe căi diferite, uneori prin surmenajul funcţional sau prin alteraţiile funcţiilor sale endocrine. Oricum ar fi, nu pare îndoielnic rolul hormonilor glandelor sexuale în tratamentul preventiv, şi în pairte şi curativ, al fenomenelor de îmbătrînire. Nu insist acum asupra importanţei pe care pot să o aibă formaţiile anexe sau cele primare ale aparatului genital : penis, prostată, epididim, uter, trompe, glande mamare. Sînt desigur chestiuni ce vor merita să fie cercetate şi analizate la rîndul lor. 5 —c. 1218 66 C. I. PARHON Pielea poate fi considerată ca o vastă suprafaţă (receptoare şi de contact cu mediul extern. Prin intermediul ei, percepem căldura, răceala, uscăciunea sau umiditatea mediului extern, întrucîtva lumina şi întunericul. Este un organ aetinoreceptor şi probabil aetinoselector, aşa cum am arătat eu mai mulţi ani în urmă. Mediul extern lucrează desigur prin intermediul sistemului nervos, dar în anumite condiţii şi direct, pe cale chimică, fizică, sau mecanică. Alteraţiile pielei, uscăciunea, zbîrcirea ei. atrofia ei, sînt cele mai caracteristice pentru fenomenele de îmbătrânire. Cercetările recente, urmărite cu colaboratoarea Natalia Apostol, ne-au arătat că ţesutul cutanat are un metabolism propriu, diferit de acela al altor ţesuturi. Pe de altă parte, opoterapia cutanată 'merită să ocupe un loc aparte în terapeutică. Se ştie încă de mult că unele celule conjunctive prezintă caractere secretarii şi s-a vorbit de celule „ragiocrine". Pe de altă parte, se cunoaşte rolul însemnat pe care savantul Al. Bogomoleţ l-a atribuit celulelor active ale ţesutului conjunctiv, inclusiv celulelor capilarelor, în menţinerea sănătăţii generale, a luptei contra infecţiilor, a cancerului, privindu-le ca adevărate rădăcini ale organismului, prin care acesta îşi procură substanţele nutritive (şi elimină ce nu este necesar). Se ştie, pe de raită parte, că Bogomoleţ a preparat un ser antireticuloendotelial ou acţiune nocivă în doze mari şi stimulantă, terapeutică, în doze miei, întrebuinţate între altele în contra fenomenelor de îmbătrînire. Desigur, ţesutul de -care este vorba nu trebuie privit ca de sine stătător, în afara influenţelor coordonatoare ale sistemului nervos şi ale scoarţei cerebrale. Desigur, La nivelul său există o cantitate de receptori mai mult sau mai puţin electivi: chemoreceptori, termoreceptori, baroreceptori etc. Dar faptul că funcţia celulelor active ale ţesutului conjunctiv este reglată de sistemul nervos nu scade importanţa ei pentru integritatea organismului, niici nu exclude întrebuinţarea terapeutică a serului B-ngo-moleţ şi a altor seruri citotoxice sau chiar normale. Nici partea ee revine ţesutului muscular striat (sau neted) în fenomenele de îmbătrînire nu tieibuie trecută cu vederea, cu atît mai mult, cu cît aceste ţesuturi (inclusiv cel miocardic) ocupă un volum, o suprafaţă şi o greutate foarte însemnată în totalul organismului şi deci în fenomenele metabolice ale acestuia. Trebuie totuşi să recunoaştem că partea acestui ţesut în menţinerea tinereţii, sau a alteraţiilor sale în precipitarea bătrîneţii, este prea puţin studiată. Corelaţiile sale cu unele organe ca hipofiza, glandele genitale, suprarenalele, participarea lor în metabolismul fosforului, grăsimilor şi creatininei sînt de amintit aici. Măduva osoasă se găseşte în genere alterată la bătrîni. Regresiunea măduvei roşii prin formarea grăsimii este un fenomen frecvent. Măduva diferitelor porţiuni osoase şi intervenţia ei în metabolismul general este de luat în considerare. Rolul glandelor endocrine în patogenia fenomenelor de imbătrînire ni se pare în afară de orice îndoială şi faptul că ele sînt sub influenţa coordonatoare şi reglatoare a sistemului nervos nu exclude deloc această intervenţie. OPERE ALESE 67 Secreţii interne — hormoni — există şi la pliante care prezintă şi ele fenomene de îmbătrînire, şi la fiinţele unicelulare lipsite de sistem nervos (deşi se pare că nu şi de substanţe efectorii, de tipul acetiloolinei sau simpatinei). Pe de altă parte, este sigur că glandele cu secreţie internă îmbă-trînesc pe contul lor propriu ca şi alte organe. Dar aceasta nu exclude intervenţia insuficienţelor cauzate de aceste îmbătrîniri în procesul general, nici eficacitatea eventuală a tratamentului hormonal pentru a corija tulburările .metabolice ce se observă la bătrîni. O scurtă privire asupra participării alteraţiilor endocrine în procesul îmbătrînirii: Rolul hipofizei ar îi greu de exclus, cu atît mai mult cu cît acest organ este strîns legat de centrii nervoşi şi deci lucrează, în bună parte cel puţin, şi prin intermediul acestora. Hormonul de creştere este asimilator. Hormonii organotropi stimulează glanda tiroidă şi paratiroidele, timusul, suprarenalele, glandele genitale. Se întrevăd deci o sumă de mijloace prin care lobul anterior al hipofizei poate influenţa organismul şi care ar putea avea un rol însemnat în fenomenele de îmbătrînire. Nu excludem nici rolul lobului sau al regiunii intermediare. Poate ar merita să ne oprim ceva mai mult asupra lobului posterior sau nervos reglator al metabolismului apei. Conţinutul ţesuturilor în apă, în legătură ou diferitele vîrste, este bine cunoscut. Tot astfel, importanţa apei în fenomenele de asimilaţie. Staza acestui lichid la bătrîni este incontestabilă. Pe de altă parte de curînd, unul din colaboratorii Institutului de endocrinologie, Stan Mihai, a arătat că unele exsudate (sau transisudate), ca lichidul pleural, nu se resorb (în caz de diabet insipid), atunci cînd bolnavul face tratamentul cu lob posterior de hipofiză, şi dispar atunci cînd tratamentul este întrerupt. In mod invers, caşexia hipofizară se apropie foarte mult de aceea zisă senilă, ceea ce a făcut pe cercetătorul sovietic Breitman din Leningrad să propună tratamentul cu lob postetrior la bătrîni caşeetici. Intr-unui din cazurile noastre, tratamentul a dat ameliorări care nu păreau îndoielnice (creşterea în greutate, ameliorarea petelor senile). Amintim, în sfîrşit, că giganţii hiperhipofizari trăiesc în genere puţin. Dimpotrivă, unii pitici (hipohipofizairi ?) pot ajunge La o vîrstă foarte înaintată. Rolul glandei tiroide în metabolismul general este de asemenea discutabil (nu este vorba numai de metabolismul bazai), iar alteraţiilor lui în fenomenele de îmbătrînire le revine desigur o însemnătate deosebită. Fenomenele de îmbătrînire s-iau apropiat de multe ori de acelea de insuficienţă tiroidiană, iar tratamentul tiiroidian sau hipertiroidia clinică au condus uneori ia o adevărată întinerire. In cercetările de îmbătrînire experimentală întreprinse cu Marcela Pitiş şi A. Botez, atiroidia combinată cu gonadectamia a dat rezultate foarte demonstrative. Epifiza pare să ,aibă n-u numai o acţiune de fren are a pubertăţii, dar şi un rol mai general de încetinitor al desfăşurării filmului vital. 68 C. I. PARHON Timusul a fost numit cu drept cuvînt glanda copilăriei. Bogăţia sa în nucleine, tratamentul timic stimulant al activităţii testi-culare, indică participarea aicestui organ în procesele ilikibiologice: timusul iregresează, pe de altă parte, după pubertate( deşi nu complet), iar capitalul nucleo-proteidic al organismului de asemenea. Rolul regresiunii ganglionilor limfatici în fenomenele de îmbătrînire şi însemnătatea acestor organe în fenomenele ilikibiologice în general, sînt de asemenea demne de reţinut. Nu vom uita desigur glandele suprarenale şi în primul rînd cortico-suprarenala. Am văzut că hipereorticosuprarenalismul poate anticipa fenomenele de vîrstă, cu toate că progeria, distrofia senilă a vîrstei copilăriei -a fost pusă pe seama unei scăderi a funcţiei eortieosuprarenale. Benetato susţine că anumiţi hormoni oorticosuprarenali determină transformarea macromoleculelor proteice în micromolecule. In definitiv, funcţiile acestui organ par atît de complexe şi multiple, îneît nu este exclus ca modificările lui să intervină în ambele sensuri din punctul de vedere al biologiei vîrstelor. Dar nu ne putem opri mai mult In ceea ce priveşte substanţa cromafină, este şi mai greu de afirmat ceva în afară de orice discuţie. Nu este exclus ca ea, prin secreţia de adrenalină, să intervină în unele procese arteriosclerotice ale bătrînilor şi probabil î.n unele procese hipertensive, nici ca insuficienţa ei să intervină în hipotensiunea unor bătrîni, în slaba lor rezistenţă la unele procese infeeţioase. Ca medicament, adrenalina poate îi utilizată cu folos în asemenea cazuri. Pancreasul a fost de mult considerat ca glanda cea mai atrofiată la bătrîni (Canstadt). Funcţiile exo- şi endocrine ale acestui organ sînt de asemenea foarte complexe. El intervine în metabolismul glucidic, dar şi în cel lipidic şi protidic. Insulina poate produce ameliorări foarte însemnate, atît la oameni bătrîni, aşa precum au arătat Cahane, cît şi la animale bătrîne (M. Pitiş, Kotzowski). Ficatul, la rîndul său, poate fi considerat ca marea uzină chimică a organismului şi desigur alteraţiile funcţiilor sale trebuie să -aibă un rol în fenomenele de îmbătrînire. De fapt, grade diferite de insuficienţă hepatică se întîlnesc foarte frecvent la bătrîni iar în unele cazuri de demenţe senile, spre exemplu, ficatul se prezintă din punct de vedere microscopic, ea un adevărat ţesut adipos. In anemia bătrînilor, ficatul poate avea un rol însemnat. • Tratamentul hepatic sub diferite forme, metionina între altele, merită să fie luată în consideraţie în cazurile de îimbătrînire obişnuită sau în aceea precoce. Capitolul acesta ar trebui să figureze în lucrarea noastră înainte de acela al terapeuticii. S-a spus ou drept cuvînt că terapeutica trebuie să fie patogenică sau să nu fie de loc. Este deci necesar să avem o concepţie generală în patogenia fenomenelor de îmbătrînire, pentru a putea realiza o terapeutică de oarecare valoare. OPERE ALESE 69 Desigur, avitaminozele sau, mai rar, excesul unor vitamine în alimentaţie, enzimele diferite, anumiţi ioni, pot interveni în patogenia aceloraşi fenomene; dar problema este şi mai puţin studiată din acest punct de vedere şi nu vom insista cu această ocazie. Trecînd în revistă procesele generale ce conduc la îmbătrînire şi fără să revenim asupra tuturor concepţiilor care au circulat referitor la patogenia acesteia, este necesar să menţionăm aici critica, desigur justificată, pe care J. A. Medvedev a făcut-o de curând ideilor lui Nagornîi, referitoare la mecanismul îmbătrânirii la fiinţele unieelulare sau la animalele din clasele mai superioare. Este locul să adăugăm că aceasta nu înseamnă că monografia lui Nagornîi este lipsită de orice valoare. Dimpotrivă, citită cu spiritul critic necesar ea poate să ne aducă unele date ce merită a fi reţinute. Astfel stau lucrurile cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea de a prelungi în mod real durata vieţii. Dar să revenim asupra criticii lui Medvedev. J. A. Medvedev a supus de curînd ideile lui Nagornîi unui examen critic interesant şi de oare trebuie să ţinem seama. In primul rînd, Medvedev constată că teoria Lui .Nagornîi asupra îmbătrânirii datează din anii 1938—1940, fără să i se fi adus de atunci vreo modificare însemnată. Vorbind despre legile de îmbătrânire ale fiinţelor unicelulare, Nagornîi se situează, spune Medvedev, la nivelul ştiinţei de acuim 20 de ani, iar în concluzii se situează pe poziţii idealiste, ©onfirmînd concepţiile lui Weissman, Bauer şi alţii, trecînd sub tăcere modificările biochimice şi fiziologice în ciclul de dezvoltare al celulelor, ca şi lucrările experimentale care dovedesc lipsa de identitate, din punct de vedere fiziologic şi biochimic, al celulelor fiice (formate după multiplicare). - în capitolul privitor la îmbătrânirea animalelor din clasele mai superioare, Nagornîi emite, spune criticul, o teorie cu totul incorectă asupra îmbătrânirii. Este vorba de considerarea că în orice organism ar exista două grupe diferite de substanţe proteice, acelea ou caracter protoplasmatic pe de o parte, şi acelea cu caracter metaplasmatic, pe de alta. , Autreînnoirea în forma sa activă ar preveni îmbătrînirea şi inacti-varea celulară. Cuim substanţele metaplasmatice nu se pot reînnoi, ele vor îmbătrîni în urma unor modificări fizîco-chimice spontane. Medvedev combate acest mod de a vedea ; îmbătrînirea şi moartea organismului nu se realizează prin proteine metaplasmatice, ci prin proteine active de tip protoplasmatic. îmbătrînirea nu are la bază lipsa de- schimburi metabolice, ci prezenţa de astfel de schimburi, ce nu apar în urina unor modificări fizioo-chimice spontane, ci ca rezultat al unui proces specific de inacitivare, care este posibil numai la fiinţele vii. Modificările schimburilor metabolice şi activarea lor sînt posibile datorită faptului că ele nu sînt echivalenţe. 70 C. I. PARHON Diferite cicliuri metabolice se desfăşoară cu viteză inegală, de unde rezultă discordanţa dintre formele de metabolism, aceasta ducînd la modificarea treptată a proteinelor. Ciclurile de dezintegrare şi resinteză, care se desfăşoară cu viteză creseîndă, vor fi înlocuite de cicluri eu viteză mai mică, intensitatea metabolică va scădea, iar în substratul organic vor apărea legături din ce în ce mai stabile. Aceste remanieri duc la inaetivarea substanţei vii, cu acumularea treptată de proteine greu asimilabile în celule, deci la tulburarea funcţiilor celulare. -Propriile noastre cercetări şi analiza acelora ale altor autori, care s-au ocupat cu transformările ee au toc în celule sau în umorile organismelor mai superioare în timpul îmbătrînirii, concordă în general, cu modul de a vedea al lui Medvedev. OBIUHE 3AME4AHHH O nPHPO£E I1POUECCA CTAPEHHH PE3ÎOME Abtop cqHTaex, qTo ochobhoh npoiţecc CTapeHHH hocht SHjţoreHHbiH xapaKTep. B stot uepmjx }kh3hh npoiţeccbi Ae3accHMHjiHu,HH npeo6jia-^aiOT Ha# npoiţeccaMH accHMHJiHiţHH. 06cy>K,naeTCH pojib pa3jmqHbix annapaTOB h chctcm opraHH3Ma b npo-uecce CTapeHHH. Kopa Mosra TopiMoeiHrr nponeoc crapeniHn. 06 stom roiBOpHT npmejxen-Hbie KJiHHHqecKHe h SKcnepHMeHTajibHbie ziaHHbie, nojiyqeHHbie aBT0p0M npn Ha6jno^eHHH npe^KAeBpeMeHHofi erapocra h ceMeHHHKOB y KomeK b cjiyqae pa3pymeHHh npecf)p0HTajibH0H Kopbi. noAKOpKOBan oSjiacTb h ocTajibHbie OT^eJibi HepBHoâ chctcmbi raKxce nrpaioT 3HaqHTejibHyio pojib b npoiţecce CTapeHHH. 06cy>KAaeTCH TaioKe pojib /ţbixaTeJibHbix, cep^eqHbix, noqeqHbix, nH*= meBapHTeJibHbix, kojkhbix h coe/ţHHHTejibHOTKaHHbix nopa^KeHHH, a TaK>K^ pOJIb H3MeHeHHH CHCTeMbI Kp0B006pa30BaHHH. OcoSyio pojib nrpaioT ksk }Kejie3bi BHyTpeHHefi ceKpeuHH, noABepr-HyTbie CTapeHHio TaK h ocrajibHbie opraHbi; oziHaKo HapymeHHH uocneji~ hhx ycKopHK)T noHBJieHHe oco6o Ba^Hbix H3MeHeHHH Bcero opraHH3Ma. riosTOMy r0pM0HajibH0e jieqeHHe CTapocra HMeeT oco6oe 3HaqeHHe. 06cy}K^aeTCH pojib nnioc})H3a, iixhtobhj^hoh mejie3bi, iiiHiiiKOBHiiHOH >Kejie3bi, 3o6hoh )Kejie3bi, Ha^noqeqHHKOB, noA^KejiyAoqHoft xcejie3bi, nfv qeHH h np., a TaK>Ke h pojib aBHTaMHH030B b npouecce CTapeHHH. B ochobhom, aBTop pas^ejineT Toqxy 3peHHH Me^Be^eBa o TeopHH HaropHoro no Bonpocy CTap0CTH. OPERE ALESE 71 CONSIDERATIONS GENERALES SYNTHETIQUES SUR LA NATURE DU PROCESSUS DE VIEILLISSEMENT RESUME L’auteur considere que le processus essentiel dans le determinisme de la vieillesse est de nature endogene. Au cours de cette periode de la vie, les processus de desassimilation predominent par comparaison aux processus d’aissimilation. On discute le role des divers appareils et systemes dans le proces-sus de vieillissement. L’ecorce cerebrale freine le processus de vieillissement; on cite des recherehes cliniques et expedmentales qui plaident dans ce sens : entre autres la senescence precoce et Tatrophie testiculaire remarquees par l’auteur ohez les chats ayant subi la destructiom de l’ecorce pre-frontale. La region souscorticale et le reste du systeme nerveux ont de meme un irole important quant au vieillissement. On discute aussi le role des alterations respiratoires, cardiaques, renales, digestives, cutanees, du tissu conjonctiî et du systeme hemato-poîetique. Les glandes endocrines jouent un role partioulier : elles vieilîissenJ comme les autres organes, rnais leurs alterations precipitent revolution de certaines modifieations tres importantes pour la’totalite de Torganisme. Le traitement hormonal de la vieillesse est par eonsequent tres important. On discute le role de rhypophyse, de la thyroîde, de Tepiphyse, Au thymus, des glandes surrenales, du pancreas, du foie, etc., ainsi que des avitaminoses, au cours du processus de vieillissement. L’auteur partage en general le point de vue de Medvedev sur la theorie de Nagornîi concernant la vieillesse. PROBLEMA REVERSIBILITĂŢII SAU IREVERSIBILITĂŢII PROCESELOR BIOLOGICE * Majoritatea autorilor consideră procesele biologice în raport cu vîrsta ca ireversibile, ceea ce la prima vedere pare a corespunde realităţii. Dar cînd este vorba de reversibilitate sau ireversibilitate din punctul de vedere al fenomenelor de care ne ocupăm, credem că aceste cuvinte nu trebuie înţelese în mod simplist, aşa cum ar fi cînd se vorbeşte de desfacerea şi recombinarea a doi ioni de sodiu şi clor spre exemplu, în molecula de. elorură de sodiu, ei de evoluţia fenomenelor în raport cu vîrsta numai într-o singură direcţie, în sens unic, sau ca avînd posibilitatea unei orientări în două direcţii opuse, putînd cu alte cuvinte, după ce au înaintat din punctul de vedere al vîrstei, să se întoarcă înapoi spre o vîrstă mai fragedă. Problema are, ni se pare, pentru problema generală a fenomenelor de îmbătrînire, o importanţă principală. Dacă ea s-ar rezolva în sensul ireversibilităţii, problema prelungirii vieţii s-ar reduce la o simplă chestiune de igienă, destul de relativ importantă. Dacă însă soluţia ei ar fi în sensul reversibilităţii, «aceasta ar schimba complet orizontul şi cercetările ar avea cu totul altă perspectivă. Sîntern înclinaţi să credem că dogma sensului unic a fost întemeiată pe faptul că organismele se dezvoltă în general în condiţii destul de uniforme. Dacă însă condiţiile se modifică în mod sensibil, constatăm că şi dezvoltarea în sens iunie se modifică la rîndul ei. Organismul înaintat în vîrstă se poate reîntoarce la o vîrstă mai fragedă. Din acest punct de vedere, unele fapte din domeniul patologiei, al clinicii şi anatomiei patologice pot aduce date interesante. Aceasta este eu atît mai adevărat, cînd este vorba de îmbătrînire precoce. In paginile următoare, vom reda cîteva observaţii care merită să fie reţinute din punctul de vedere de care vorbim. * Publicat în Biologia vîrstelor, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 37. OPERE ALESE 73 Vom începe ou două cazuri ide îmbătrînire precoce pir im alteraţii neo-plazice ale corticos-uprarenalei. Am studiat cu unii din colaboratorii mei, E. Angelescu, M. Augustin, M. Bălăceanu şi V. Săhleanu, 2 cazuri de neoplazii cortioosuprarenale la copii. Amîndouă aceste cazuri prezintă un interes deosebit în legătură cu raportul dintre vîrsta şi activitatea oorticosuprarenală. In ambele cazuri vîrsta aparentă, biologică, era mai înaintată decît cea cronologică. Primul caz se referea la un băiat de 5 ani. Cu un an în urmă, mama sa observă la el apariţia unei acnei foarte intense pe faţă, trunchi şi membrele inferioare. In acelaşi timp, copilul a început să se îngraşe, faţa lui luînd aspectul de lună plină, obrajii devenind roşii, cu o circulaţie abundentă. Dinţii încep să se schimbe, vocea se îngroaşe^ apoi după cîteva luni apare pilozitate pe buza superioară, în regiunea pubiană, pe spate şi mai puţin pe membre. în săptămîna care a precedat internarea, copilul era somnolent şi prezenta dureri de cap. Părinţii copilului sînt foarte sănătoşi. Născut la termen dintr-o sarcină normală. Este al 4-lea copil la părinţi. Alăptat de mamă, primii dinţi au apărut la 6 luni. Adenită maxilară supurată la 9 luni. Varicelă la 1 an. Pentru vîrsta sa prezintă o talie normală (104,1 cm), greutatea atinge 29 kg, ceea ce corespunde vîrstei de 10—11 ani. Capul mare, abdomen' proeminent, membrele relativ scurte. Tegumentele uscate, aspre, cianotice, marmorate şi uşor infiltrate pe gambe, numeroase elemente de acnee pe faţă, torace şi membrele superioare. Pilozitate pe buza superioară, faţa posterioairă a toracelui, regiunea Tombosacrată, regiunea pubiană şi mai puţin pe antebraţe şi gambe. Adipozitate exagerată la nivelul obrajilor, al cefei, în regiunea abdominală. Musculatură puternică, fapt uşor de constatat de exemplu în regiunea umerilor Nu prezintă modificări aparente ale oaselor şi articulaţiilor. Părul capului, des, de culoare negru închis, cu inserţia frontală joasă, concavă în jos. Sprîncenele groase îmbinate, deschiderea palpebrală redusă. 'Nasul mic, înfundat între obraji. Buzele groase cu comisurile coborîte. Dimensiunile limbii obişnuite. A schimbat la 5 ani incisivii mediani. Gîtul scurt, adipos, cu ceafa groasă şi umplerea cavităţilor supraclavi-culare. Torace lat cu adipozitatea depusă în special în regiunea mamară. Membrele relativ scurte şi groase, cu ţesutul adipos abundent, dar mai puţin decît pe trunchi. Degetele scurte, groase, cu unghiile scurte şi late. Din punct de vedere al glandelor endocrine, -se constată la examenul radiologie că şaua turcească are forma şi dimensiunile normale. Tiroida nepalpabilă. Unele din simptomele descrise mai sus, la care adăugăm o tendinţă la constipaţie, pot avea legătură cu insuficienţa tiroidiană. Nu prezintă semnul Chvostek. Timusul se percută pe un lat de deget. Splina nepercutabilă. Nu se palpează ganglionii limfatici. In ce priveşte corticosuprarenala, este evident că cele mai multe din simptomele descrise mai sus revin hiperfuncţiei acestui organ. Nu prezintă striuri cutanate. Tensiunea arterială variabilă, maxima 140—160? minima 80—90,5. Testiculele de volum normal pentru vîrsta lui, dar penisul mult mărit. Caracterele sexuale secundare prezente. Nu se notează alte particularităţi la examenul visceral, nici din punct de vedere neurologic. Metabolismul bazai (la 5 septembrie 1950, +7%). Radiografia mîinii drepte arată o vîrstă a oaselor de 7—8 ani (2 septembrie 1950). La aceeaşi dată/ examenul 74 C. I. PARHON antropometric arată dezvoltarea normala a taliei cu creşterea ponderală exagerată. Hemograma, ureea, hiperglicemia provocată, fosfataza, Ca, K, P, Mg sanguin în limite normale. Colesterolemia (23 septembrie 1950). 2,52 g%0, 17-cetosteroizii (7 septembrie 1950) 26 mg în 24 de ore, iar la 15 noiembrie 1950, 21,4 mg în 24 de ore. Examenul retropneumoperitoneal arată o formaţie tumorală deasupra rinichiului stîng.. Fundul de ochi normal. Miopie. Din punct de vedere psihologic, prezintă o seriozitate neobişnuită pentru vîrsta lui. Suportă bine injecţiile fără să se plîngă, nu-i place să se joace cu copiii, strînge bani. In genere nu este bine dispus. La 9 octombrie, chirurgul E. Angelescu practică extirparea neoplasmului suprarenal, situat la nivelul polului superior al rinichiului. Era vorba de o formaţie glo-buloasă, cu diametrul de circa 3 cm, încapsulată, remitentă şi uşor friabilă. De consistenţă moale, cîntăreşte 14,6 g. La secţiune prezintă un aspect vărgat, cu dungi galbene, portocalii, sau focare rău delimitate de substanţe lipoide. Din punct de vedere microscopic, sub o capsulă cu grosimea sub I mm se găsesc 1—3 rînduri de celule, printre care se notează capilare dilatate şi spaţii pline cu sînge. Frecvente formaţii glomerulare, acinoase şi pseudotubulare. în unele regiuni imediat sub capusulă se schiţează structura normală a glome-rularei şi a fasciculatei. Spre centru structura tumorii este laxă şi reticulară. Grosimea unui cordon de celule este de 70 pînă la 200 \i. Dimensiunile celulare (pe secţiunile la parafină între 10 şi 20 jx), cu o suprafaţă de secţiune între 200 şi 305 \i2, nucleul rotund sau elipsoidal diametrul între 7 şi 12 \if cu cromatină granulară. Forma celulelor este cubică sau alungită, rotundă sau ovoidă. Nu se observă mitoze. Citoplasma uneori spongioasă şi mai clară, alteori mai întunecată. în unele regiuni se observă picături mari sudanofile, în celule cu nuclei pic-notici sau dispăruţi, alternînd cu zone normale. Aceste regiuni mărginesc pe alocuri focare de necroză care în centru conţin cristale aciculare de colesterol iar la periferie picături sudanofile. Masele necrotice nu se colorează cu Sudan III sau Scharlach. Nu se găseşte ţesut cromafin în tumoare. In concluzie, epinefrom difuz, încapsulat, cu structura trabeculară şi reticulară. Polimorfism celular. In parte celule de tip spongiocitar, pe alocuri cu degenerare grasă, în focare limitate. Examenul anatomo-patologic a fost făcut de V. Săhleanu. Trecem peste îngrijirile postoperatorii foarte meticuloase şi necesare. După primele 5 zile, pulsul s-a stabilit în jurul a 90 pe minut, iar tensiunea arterială cu maxima 90 mm Hg. Temperatura 37,5°. Din primele zile după operaţie a dispărut coloraţia excesivă a tegumentelor, cia-noza feţei a început să scadă din a 5-a zi. Aspectul marmorat al membrelor infe- rioare a dispărut din a 3-a zi după operaţie. Pilozitatea de pe buza superioară, acneea de pe faţă şi, în parte, adipozitatea au început să dispară la rîndul lor. La 50 de zile de la operaţie scăzuse la 25 kg, iar dozarea 17-cetosteroizilor arată o eliminare de 1,52 mg în 24 de ore. Iese din serviciu vindecat din punct de vedere chirurgical. «Revine pentru control la 9 martie 1951. Este aproape de nerecunoscut. M. Pitiş a remarcat, între altele, că părul fostului bolnav s-a decolorat, deschiderea pleoapelor s-a mărit ca acelea ale unui copil de vîrsta lui, expresia feţei a devenit aceea a unui copil. A pierdut preocupările de a strînge bani. Se comportă ca un copil, cînd nu i se face pe piac dînd din picioare, făcînd scandal etc. OPERE ALESE 75 Dăm rezultatul examenului antiopometric şi al analizelor de laborator din septembrie 1950 şi martie 1951 (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Rezultatele examenului antropometric şi analizelor de laborator Examen antropometric septembrie 1950 martie 1951 Anvergură 101 103,8 înălţime 104,1 cm 105,9 cm Pubis-sol 47 , 48,7 „ Greutate 26,4 kg 18,4 kg Trunchi şezînd 59,9 60,2 Circumferinţa capului 50,6 50 „ gîtului 30 27 „ toracelui 72 61,5 * abdomenului 68 59,5 „ bazinului 67,5 55,5 „ braţului 20 14,3 „ coapsei 37 29,3 Metabolismul bazai + 7% + 12,4% 17-cetosteroizi 26 mg în 24 ore 12,4mgîn21 ore Hemogramă — 3 700 200 Hematii 3 900 000 Hemoglobină 72% 62°/0 Valoarea globulară 0,9 0,9 Leucocite 10 000 7 600 Neutrofile 72°/0 46°/0 Eozinofile 4% 67o Limfocite 24% 43°/0 Monocite — 5°/0 Viteză de sedimentare 11 mm după o oră 12 mm după o oră 18 mm după 2 ore 24 mm după 2 ore Colesterolemie 2,53 g°/00 1,27 g0/00 Calcemie 0,091 „ 0,100 Fosfatemie 0,0285 » 0,0450 „ Potasemie 0,172 „ 0,179 Raportul Ca/P 3/9 2/4 Raportul K/Ca Hiperglicemia provocată 1,89 1,79 I probă 0,96 g°/00 0,99 g°'00 A II- a probă după 30’ 1,82 , 1,82 . A IlI-a probă după o oră 2,70 „ 1,29 „ A IV-a probă după două ore 2,30 . 0,86 „ A V-a probă după trei ore Examen sumar de urină 1,46 „ 0,83 „ Albumină absentă absentă Glucoză n Densitate 1015^ 1 015. Reacţie alcalină alcalină Sediment foarîe numeroşi fosfaţi amorfi rare leucocite Cazul prezintă un interes deosebit în ce priveşte relaţiile dintre hiperfuncţia corticosuprarenalei şi procesul îmbătrânirii. Următoarele caractere aparţin în cazul precedent acestui proces: creşterea în greutate, îngrăşare însemnată, congestia feţei, îngroşarea vocii, apariţia peri- 76 C. I. PARHON lor pe buza superioară şi pe corp, creşterea tensiunii arteriale. Creşterea penisului cu apariţia caracterelor sexuale secundare, creşterea colestero-îemiei, creşterea polinuclearelor şi scăderea limfocitelor şi mononuclea-relor în general, înnegrirea părului capului, micşorarea deschiderii palpebrale, starea psihică : serios, fără preocupări infantile. Modificările postoperatorii au făcut din nou din acest pacient un copil ; fenomenele de înaintare în vîrstă au fost deci în bună parte reversibile. ★ In cazul ce urmează este vorba de un sindrom hipercorticosuprarenal prin tumoare corticosuprarenală la o fată de 7 ani. Bolnava vine cu o creştere mai ; însemnată decît aceea corespunzătoare vîrstei, cu dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, hipertricoză generalizată, acnee ce asemenea generalizată şi îngroşarea vocii. De la naştere s-a observat că este mai dezvoltată decît nou-născuţii în general. Dentiţia a , început să apară la 6 luni. A mers şi a vorbit la 1 an. Tot atunci s-a observat un exitem pe faţă. Tuse convulsivă la 1 an şi jumătate care a durat aproape 6 luni. In acest timp a început să se îngroaşe vocea şi să apară în mod progresiv şi celelalte simptome. De la 2 ani, creşterea a înaintat foaite repede şi au apărut caracterele sexuale secundare, hipertricoză şi acneea. Vocea a rămas groasă, aşa cum devenise în timpul tusei convulsive. Are un frate de 1 an şi 5 luni, sănătos. Tatăl a făcut un tratament antisifilitic, deoarece ar fi suferit de această infecţie. Pacienta are 101 cm înălţime şi 25,2 kg greutate, prezintă genu valgum, picior plat, abdomen proeminent, acnee şi comedoane pe faţă, facies în lună plină, edeme palpebrale. Pilozitate discretă pe tot corpul, mai accentuată pe membre. Pilozitate pubiană şi axilară ca la adult. Micro-poliadenopatie. Ca dezvoltare psihică nu se observă un nivel mai ridicat decît al copiilor de v'irsta sa, ţinînd seama de mediu în care s-a dezvoltat. Voce groasă cu caractere masculine. Mers legănat, mişcări greoaie. Printre: alte simptome care ar putea ţine de tulburările endocrine, semnalăm că pulsul este de 120 pe minut, tensiunea arterială 15,0 maxima — 90 minima. Inserţia perilor pubieni este de tip feminin. Peri abundenţi. Vulva ca la o femeie adultă. Clitoris hipertrofiat. Examenul citologic vaginal arată numeroase leucocite, cîteva acidofile şi bazofile superficiale. Uterul nu a fost găsit prin palpare. Hemograma: 4 880 000 hematii. Hemoglobina 90%, valoarea globulară 0,9, leucocite 17 800 mm3 (neutrofile 45%, eozinofile 12%, monocite 7%, limfocite 36%). V.S.H. 2 mm după o oră şi 6 mm după 2 ore. Leucograma înainte de insulină : 14 400 limfocite pe mm3, 1 922 eozinofile pe mm3, neutrofile 42%, eozinofile 14%, leucocite 37%, monocite 7%. După 3 ore de la injectarea insulinei: limfocite 18 500 pe mm3, eozinofile 1 859 pe mm3, neutrofile 62%, eozinofile 10%, leucocite 20%, monocite 8%. 17-cetosteroizii, 29 mg/24 ore. Calcemie 0,106 g%0. Potasemie 0,189 g%0. Magne-ziemie 0,018 g%0. Glicemie 0,88 g%0. M.B. + 19,9%0; R.B.W. negativ. Sumar de urină: urme fine de albumină, glucoza absentă, D : 1 023. Reacţia acidă. Electrocardiograma : tahicardie sinusală 110 pe minut, Q-T: 0,27 (scurtat), QJRS: 0,08, ST: izoelectric. Deviaţia axului electric QRS spre stînga. Graficul măsurătorilor antropometrice arată OPERE ALESE 7? că perimetrul abdominal, toracic şi greutatea depăşesc mult pe cele ale unui copil în vîrsta de 3 ani. Examen stomatologic : prima dentiţie complet eruptă. Frecvente carii. Vîrsta după dentiţie între 3 şi 6 ani. Radiografia craniului de profil : suturile slab evidenţiate, şa cu lama patrulateră şi apofizele clinoide anterioare îngroşate. Radiografia pumnului: sînt prezenţi toţi nucleii de osificare ai carpului, corespun- zînd unei vîrste a oaselor de 8—10 ani. Retropneumoperitoneul arată prezenţa unei neoiormaţii suprarenale drepte. Cu aceste date s-a stabilit diagnosticul de sindrom Cushing prin tumoare suprarenală. Bolnava a fost operată şi s-a găsit o tumoare suprarenală dreaptă de mărimea unei mandarine. Mersul postoperator a fost acela al unei operaţii obişnuite în urma măsurilor pre-, intra- şi postoperatorii, pentru prevenirea unei insuficienţe suprarenale acute. Examenul anatomo-patologic. Piesa este ovoidală, cu unul din poli mai ascuţit. Dimensiunile sale sînt: 6/7, 4/4 cm şi cîntăreşte 54 g. Pe secţiune prezintă un aspect particular: pe o zonă cenuşie se desprind numeroşi noduli albicioşi de mărimea unui bob de mei, de linte, sau de porumb. In unele zone aspectul devine granitat, în altele de mozaic. Examen microscopic : a) o structură de bază compactă, cu celule poliedrice, avînd diametrul între 12 şi 25 jji ; citoplasma este în parte spongioasă; nucleii sînt inegali, in nuclei găsim foarte adesea 1 sau 2 incluzii (nucleolare ?) mici, rotunde, întunecate, amfofile, poziţia lor în raport cu membrana nucleară este variabilă, avînd impresia uneori că aceste incluzii sînt expulzate în citoplasmă; b) în noduli, celule deformate prin apăsare reciprocă, în general mai mici; citoplasma este mai densă şi inegalitatea nucleară foa:rte marcată (diametre între 6 şi 30 \i) ; nuclei giganţi pot fi monstruoşi, înmuguriţi, prezentînd adeseori vacuole rotunde sau neregulate, de dimensiuni variabile, cu un conţinut palid eozinofil, delimitat de o membrană subţire. Relativ rar se întîlnesc imagini de mitoză ; alteori (şi mai des) imagini de amitoză ; alte imagini sugerează existenţa unor plasmodii multinucleate, cu 2—8 nuclei de diametru redus; numeroase celule îşi densifică citoplasma, devin hipercromofile, părînd a suferi un proces de topire coloidă; celulele sînt susţinute de o ţesătură colagenă şi precolagenă fină; se întîlnesc frecvente tuburi vasculare cu lumenul neregulat, cu peretele subţire largi de 20—100 pi, pline cu hematii, a căror afinitate tinctorială este variabilă. Coloraţiile pentru grăsimi sudanofile, colesterol şi glicogen arată sărăcia tumorii în aceste substanţe. Grăsimile apar sub formă de picături în grămezi mici de celule şi numai pe cîteva cîmpuri microscopice din fiecare secţiune. Dispoziţia lor cores- punde cu aceea din celulele corticosuprarenale. Nu se găseşte ţesut cromafin. S-au dat îngrijirile postoperatorii necesare. Părăseşte spitalul după 10 zile în bună stare. Tensiunea arterială 90,5—30,5. Este revăzută după operaţie. A scăzut în greutate cu 7 kg, s-au redus depozitele adipoase din regiunea mamară şi abdominală, de asemenea s-a redus adipozitatea membrelor. A scăzut pilozitatea facială, axilară şi a membrelor. S-a redus mult cea pubiană. Figura a căpătat un aspect mai copilăros. Respiraţia a devenit mai uşoară. Vocea, cu mici modificări, se păstrează groasă. Acneea pe care o avea înainte de operaţie s-a infectat dînd o piodermită generalizată, care a rezistat la diferitele tratamente (pomadă sulfamidată, vitamina A, penicilină 300 000 de unităţi, streptomicină 2 g, sulfatiazol). S-au făcut unele examene de control, care au dat următoarele rezultate: Hemograma : globule roşii 4 000 000. Hemoglobină 75%, valoarea globulară 0,8. Leucocite 16 800 (neutrofile 54%, eozinofile 12%, monocite 8%, limfocite 26%). 78 C. I. PARHON V.S.H. 3 mm după o oră, 6 mm după 2 ore. Eozinograma : leucocite 16 900, eozinofile 1 882, limfocite 26%. După 3 ore de la o injecţie de insulină, leucocite 20 800, eozinofile 884, limfocite 18%. 17-cetosteroizii, 1,7 în 24 ore. Calcemia, 0,104 g%0, potasemia, 0,196 g%0, fosfor, 0,057 g%0, magneziu, 0,08 g°/00f glicemia, 0,90 g%o. Examenul ginecologic: organele genitale externe corespund vîrstei adulte, clitorisul uşor hipertrofiat. Examenul citovaginal : elemente foarte puţine. Cele mai multe sînt bazofile superficiale. Cîteva acidofile superficiale. Nu sînt celule din straturile profunde. Rare leucocite. După operaţie, marfograma arată că perimetrul, talia şi greutatea tind să se apropie de dimensiunile normale ale vîrstei pe caire o are. Cu privire la piodermită, aceasta a început să se amelioreze după ce la tratamentele încercate fără succes, s-a adăugat şi un extract total de suprarenală. După II zile de la acest tratament, bolnava pleacă cu afecţiunea cutanată vindecată. S-ar putea ca piodermită să se fi dezvoltat pe seama acneei, ca fiind în raport cu scăderea capacităţii organismului de a se apăra faţă de infecţii, în urma scăderii bruşte a hormonului suprarenal din sînge. Şi în cazul acesta o neoplazie oorticosiuprarenală a realizat caracterele unei vîrste mai înaintate decît cea reală. Creşterea taliei pe de o parte, creşterea ponderală pe de altă parte (ambele exagerate pentru vîrsta ei cronologică), dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, hiper-tricoza, organele genitale externe 'dezvoltate ca la o femeie adultă (cu dezvoltarea anormală a clitorisului), creşterea tensiunii arteriale, faciesul, infiltrarea de grăsime şi congestie, micşorarea deschiderii palpebrale (şi chiar acneea, toate aceste caractere aparţin unei vîrste mai înaintate decît cea cronologică reală. Şi în acest caz, extirparea tumorii a determinat regresiunea caracterelor mai sus amintite, exceptînd unele din ele, de exemplu îngroşarea vocii. Şi în aces/t caz, reversibilitatea unor caractere de vîrstă vorbesc împotriva dogmei ireversibilităţii în desfăşurarea filmului vital. Fireşte, nu excludem intervenţia centrilor nervoşi în fenomenele descrise, cu atît mai puţin a scoarţei cerebrale. Măsura în care aceşti centri participă, rămîne însă să fie precizată în viitor. Nu vrem să ne ocupăm şi de alte laturi, în special de caracterele numeroase de masculinitate ale pacientei. In prezent, ne interesează în primul rînd fenomenele ilikibiologice. Fenomenele de reversibilitate, în împrejurări asemănătoare, se poate întîlni şi la vîrste mai mari, cum este bunăoară cazul următor, al unui tînăr de 20 de ani. Bolnavul D. F., 20 de ani, se internează în Institutul de endocrinologie la 22 ianuarie 1952, pentru : acnee generalizată, striuiri cutanate roşii, îngrăşare, oboseală la eforturi mici. Se notează în antecedentele heredocolaterale, că mama este obeză. In antecedentele personale se notează parotidită epidemică la 14 ani, malarie la 15 ani, amigdalite repetate, operaţie de hernie inghinală dreaptă la 19 ani. OPERE ALESE 79 Din istoric notăm că boala a început în iunie 1950, în timpul verii, cu apariţia acneei pe faţă şi torace şi cu modificarea faciesului care devine rotund, cu obrajii plini şi roşii. în acelaşi timp începe să se îngraşe (10 kg în total) şi peste cîteva luni apar striurile cutanate roşii pe şolduri şi pe flancuri. Bolnavul are cefalee, oboseşte la eforturi mici, iar pofta de mîncare creşte. In toamna anului 1951 este operat de hernie inghinală dreaptă şi apoi transferat la Clinica dermatologică de la Spitalul Colentina pentru tratamentul acneei, de unde este trimis la noi. La examenul general, bolnavul prezintă un facies „în lună plină“, cu obrajii foarte roşii, cu numeroase elemente de acnee pe faţă, torace şi membre. Prezintă de asemenea striuri cutanate numeroase, late, roşii, violacee, pe şolduri şi flancuri, striuri cu aspect în „flacără”. Pilozitatea este redusă pe torace şi membre. Ţesutul adipos bine reprezentat, în special pe trunchi şi relativ redus pe membre, cu depozite în regiunea cefii şi pe abdomen; tensiunea arterială 14,7 (fig. 20 şi 21). In rest, la examenul endocrin prezintă o tiroidă palpabilă, fără semne funcţionale de hipo- sau hiperfuncţie. Caracterele sexuale primare sînt normale iar funcţional prezintă un deficit sexual. La examenul visceral nu prezintă nimic deosebit. Examene de laborator. S-a găsit: Radiografia de şa turcească arată o şa mărită, osteoporotică, cu clinoidele anterioare şi posterioare uşor roase, cu calcificare intraselară. Radiografia regiunii renale după retropneumo-peritoneu nu arată modificări patologice ale regiunii suprarenale. Hiperglicemia provocată cu utilizare arterio-venoasă, fără a avea o curbă tipică, arată o utilizare arterio-venoasă proastă. (0,91 — 1,21 — 1,23 — 1,30 — 1,02 — 0,64) (1,10 — 1,16 — 1,12 — 1,17 — 0,95 — 0,68) Cifrele reprezintă valori exprimate în grame la mie. 17-cetosteroizii se elimină în cantitatea de 29,5 mg în 24 de ore. Eliminarea hormonilor gonadotropi în urină este scăzută sub 5 unităţi şobolan la %o. K este 0,170 g%0, colesterolul este 1,92 g%0. Probele hepatice normale. Metabolismul bazai: —19,1%. Spermatograma arată 80 000 spermatozoizi/mm3, cu motilitatea 10%. 'Forme normale 85%, forme degenerate 15%. Profilul antropometric confirmă datele clinice, greutatea depăşeşte cifra normală, perimetrul abdominal este mult crescut, 89 cm, (înălţimea 170 cm, greutatea 74,700 kg), perimetrul toracic 96 cm. La 21 februarie se începe radioterapia hipofizară, 16 şedinţe a 150—200 r, în total 3 000 r. Tratamentul se termină la 15 martie. In tot acest timp bolnavul începe să piardă în greutate, culoarea striurilor păleşte, tensiunea arterială scade la 100—70, eozinofilele ajung la 958/mm3, 17-cetosteroizii se menţin la 9 mg în 24 ore. Bolnavul părăseşte institutul la 14 mai 1952, 2 luni după terminarea radiotera* piei. In acel moment pierduse în greutate 7 kg, aspectul era mult schimbat, adipo-zitatea tronculară şi abdominală mult reduse, striurile erau mai palide, faciesul pierduse caracterul de „lună plină", roşeaţa obrajilor dispăruse. Acneea persistă numai 80 C. I. PARHON sub formă de rare elemente, iar tensiunea arterială era de 13/9, 17-cetosteroizii 13,91 mgl în 24 de ore. Se reinternează la 15 august 1952, pentru control, după 5 luni de la terminarea tratamentului. Prezintă în acest moment o greutate de 61 kg, iar morfologic schimbarea constatată este mai evidentă decit după prima internare. Atît caracterul faciesului cît şi al trunchiului şi membrelor nu mai amintesc cu nimic aspectul tipic de boala Iţenko-Cushing, pe care îl prezentase bolnavul înainte de tratament. Striurile se menţin, sînt însă palide, iar acneea este aproape dispărută. Examenul antropometric arată o greutate de 59,600 kg, faţă de 74,700 kg la prima internare. Perimetrul abdominal este de 72 cm faţă de 89, perimetrul toracic 88 cm faţă de 96. Examenele de laborator au arătat 17-cetosteroizii — 9,013 mg în 24 de ore, gonadotropii în urină sub 5 unităţi de şobolan la %0, leucograma după adrenalină arată o creştere a numărului de leucocite de la 5 300 la 7 200, o scădere a eozinofi- lelor de la 91 la 62 şi o scădere a limfocitelor de la 47 la 38. Metabolismul bazai este de —13,5%. în sînge colesterolul de 1,93 g la %0, ureea 0,32 g la %o. Probele hepatice şi examenele de urină nu arată nimic deosebit, hemograma arată o uşoară anemie (3 820 000 hematii cu 70% hemoglobină), V.S.H. 7 după o oră, 17 după 2 ore. Părăseşte institutul la 12 septembrie 1952. In concluzie, este vorba de boala Iţenko-Cushing la un tînăr de 20 de ani. Aspectul bolnavului arată o vîrstă peste cea reală. Tratamentul cu raze X aplicat pe regiunea hipofizară a făcut să se modifice, pe lingă o serie de constante biochimice şi hormonale, şi morfologia bolnavului, care şi-a recăpătat aspectul unui tînăr de 20 de ani. In ^cest caz, prin acţiunea indirectă pe glanda cortieosuprarenală s-a produs o reîntinerire evidentă, cel puţin morfologică. •Cazul următor reprezintă o pubertate precoce manifestată la 5 ani, deci la o vîrstă mult mai tîinără decît aceea a pubertăţii normale. Pe de altă parte, simptomele au regresat după o intervenţie dublă pe ovare (castrare). M. C.f de 11 ani. La vîrsta de 5 ani se observă o scurgere vaginală sanghino-lentă, care «se repetă de mai multe ori pe an, durînd 3—4 zile fără a fi prea abundentă. In acelaşi timp se dezvoltă regiunea abdominală. Se diagnostichează un chist ovarian drept. Tratamentele ce i s-au administrat de către medici n-au dat rezultate, exceptînd un tratament cu timus, după care a crescut cu 5 cm, iar scurgerea s-a oprit. Au apărut în schimb dureri abdominale şi lombare. Bolnava a continuat să se îngraşe. în ianuarie 1952, se face o dublă ovarectomie pentru chiste ovariene bilaterale, din care unul cît un cap de copil. Ca urmare, glandele mamare care erau mărite şi prezentau o secreţie lactată, scad de volum, iar secreţia lor se opreşte. Bolnava începe să scadă în greutate. De asemenea perii foarte abundenţi şi negri ce acopereau spatele s-au rărit, rămînînd un simplu lanugo. Din antecedentele cazului reţinem că bunicul după tată şi bunica după mamă erau obezi. Pacienta a fost născută la termen. A început să meargă la un an, primii dinţi la 9 luni. Vorbirea i-a fost întîrziată între vîrsta de 2 şi 3 ani. Creşterea taliei a fost obişnuită pînă la 5 ani, dezvoltarea glandelor mamare s-a constatat la 9 ani. OPERE ALESE 81 Bolnava este de talie mică, cu facies puţin mobil, gît scurt, picior plat genu valgum. Tensiunea arterială 7/4. Puls 84 pe minut. Abdomen destins. Pofta de mîn-care nu pare exagerată. Constipaţie cronică. Splina nu se palpează, nu se percută. Reflexele osteotendinoase şi pupilare normale. Nu prezintă tulburări de sensibilitate. Examenul bolnavei a fost făcut destul de amănunţit. Mai reţinem o uşoară cheratoză. Preîeră căldura. în rezumat este vorba de o fetiţă eu insuficienţă tiroidiană, la care prezenţa unor tumori ovariene a determinat apariţia precoce a pubertăţii, la vîrsta de 5 ani, modificîndu-i morfologia şi unele funcţii. După extirparea tumorilor ovariene, semnele de pubertate în parte au dispărut, în parte au regresat, rămînînd ipe primul plan semnele de insuficienţă tiroidiană. Castraţia practicată în acest caz pe un teren de insuficienţă tiroidiană ar fi putut realiza sindromul Mpotiroanovarian, care paire a duce, la rîndul lui, la îmbătrînire precoce. BOnPOC OEPATHMOCTH HJIH HEOBPATHMOCTH EHOJIOnMECKHX I1POIIECCOB PE3IOME Abtop CTaBHT Bonpoc 06 o6paTHMocTH 6H0Ji0rmecKHx npoiţeccoB. rio mhchhîo aBTOpa, SHOJiorH^ecKHe npoiţeccbi o6paTHMH ; ^thm caMbiM ot-KpblBaiOTCH lUHpOKHe TiepCneKTHBbl AJI5I Jie^eHHH CTapOCTH. Pha AOKasaTeJibCTB H3 oCjiacTH naTOJiorHH, kjihhhkh h namnorme-CKOH aHaTOMHH n03B0JIHeT CMHTaTb, mo AOCTHrinHH npeKJI0HH0r0 B03pac-ra opraHH3M Mo^ceT B03BpaTHTbC5i k 6oJiee MOJionoMy 6H0ji0rHqecK0MV BQ3pacTy. npHBOOTTcn pnji Ha6jno^eHHfi : y naraJieTHero Majib^HKa, cTpajţaB-mero 3nHHe(})p0M0H, BHeniHHfi bha, t. e. SHOJiornqecKHă B03pacT, 3Ha-qHTejibHo npeBbîinaji xp0H0ji0rmecKHH B03pacT. y^ajieHHe onyxoJiH npn-BejIO K BOlClCTaiHOB JIeiHKK) 4)'H,3meiC!K)HX H nCHXHqeCIKHX OICOi6'0H'HO!CTeH, CBOH-CTBeHHblX XpOHOJIOrHMeCKOMy B03pacry. flpyroe HafijuojxeHHe : y 7-JieTHeă jiebo^kh c onyxoJieBbiM nepKopTH-KocynpapeHajibHHM chhapomom Ha6jiioAajiHCb qepTH, xapaKTepHbie He ee xpoiHOjioraqecKOMy, a 6ojiee crapuieMy BOQpaicry. XnpyriraecKoe BMemia- TeJIbCTBO npHBeJIO H B A3HH0M CJiy^ae K HC^eSHOBeHKK) CBOHCTBeHHbLX 6o-Jiee CTapmeMy BospacTy ocodeHHocTefi. y 20-jieTHero 6ojibHoro, erpa^aBiiiero chhapomom HiţeHKO-KymHHra,. peHTreHOTepanHH rHno(J)H3a npHBejia k B0CCTaH0BjieHHi0 ioHomecKHx ^epT. y 11-jieTHefi js&BOWi, crpajxaBimefi HeinocTaimnocTbio njvHTOtB,H,njHOH Hcejie3bl, B03HHKH0BeHHe onyxoJiH HHMHHKa npHBeJIO K nOHBJieHHK) CHHApCH 6 —c. 1218 82 C I. PARHON Ma paHHefi nOJIOBOH 3pejIOCTH C COOTBeTCTByiOmHMH MOptţlOJIOrHHeCKHMH H $yHKIJHOHajIbHbIMH H3MeHeHHHMH. KacTpauHH npHBejia k perpeccnn flaimoro cmmpoMa npn coxpaH-HOCTH npH3H3K0B rHnepTHpeoH,a,HH. LE PROBLEME DE LA REVERSIBILITE OU DE L’IRREVERSIBILITE DES PROCESSUS BIOLOGIQUES RESUME L’auteur pose l’hypothese de la reversibilite des processus biolo-giques de maturisation et de vieillissement des individus. Sa confirma-tion ouvrirait de larges perspectives au traitement de la vieillesse. Un serie d’arguments tires du domaine de la pathologie, de la clinique et de l’anatoimie pathologique permettent d’affirmeir que l’orga-nisme âge peut revenir â un âge biologique plus jeune. On cite l’observation d’un gar?on de 5 ans, porteur d’un epinephrome dont l’âge biologique etait plus avance que l’âge chronologique. L’extir-pation de îa tumeur a ete suivie par la reapparition des caracteres physiques et psychiques correspondant â son âge chronologique. Le deuxieme cas est celui d’une fillette de 7 ans, souffrant d’un syndrome hyperoortico-surrenal, tumoral, chez daquelle on constatait les caracteres d’un âge plus avance que l’âge reel. Dans ce cas aussi, l’intervention chirurgicale a ete suivie par la disparition de ces caracteres. Dans le cas d’un jeune homme de 20 ans qui presentait le syndrome d’Itzenko-Cushing, la radiotherapie hypophysaire a ete suivie de la reapparition des caracteres juveniles. Dans le cas d’une fillette de onze ans avec une insuffisance thyroî-dienne, l’apparition d’une tumeur ovarienne a mene â l’installatioe d’un syndrome de puberte precoce, avec les modifications morphologiques et fonctionnelles consecutives. La castration a provoque la regression de ce syndrome avec la per-sistance des signes d’hypothyroîdie. OBSERVAŢII REFERITOARE LA CELE DOUĂ FORME DE ÎMBĂTRÎNIRE* Am văzut că majoritatea autorilor, cei sovietici în primul rînd, admit existenţa a două forme de îmbătrînire, una anticipată, terminîndu-se cu sfrîşitul bolnavilor în jurul vîrstei de 70 de ani şi o alta fiziologică sau normală, trecînd adeseori de 100 de ani şi putînd ajunge şi chiar întrece vîrsta de 140—150 de ani. Dar şi atunci se pot constata unele fenomene patologice, ceea ce ar întări opinia noastră că şi bătrîneţea zisă „nor-mală“ sau fiziologică este totuşi o stare patologică. Pe de altă parte, a,r concorda cu părerea lui Mecinikov după care moartea „naturală" nu se observă niciodată, sau cel mult în mod excepţional la specia umană. Observaţia asupra unui bătrîn, mort la vîrsta de 140 de ani, reprezintă un caz de îmbătrînire „normală" care i-a permis să ajungă pînă la acea vîrstă înaintată, cînd a murit din cauza unei tumori intraabdomi-nale. Este de discutat dacă această tumoare a avut sau nu legătură cu vîrsta înaintată a bolnavului. Apare însă suficient de clar că acesta ar fi putut trăi mai departe, dacă nu ar fi existat o complicaţie net patologică. Pe de altă parte, dacă opinia lui Mecinikov, că moartea naturală nu se observă sau se observă numai în mod excepţional la specia umană, este exactă, credem totuşi că la bătrîni capacitatea de a trăi se reduce la minimum si că ei rezistă foarte puţin la accidente, traume, infecţii etc., care asupra unui tînăr ar fi avut o foarte slabă înrîurire şi care se pot considera în cazul bătrînilor înaintaţi, aproape ca un motiv pentru curmarea existenţei. In plus, cele 2 forme de îmbătrînire nu sînt desigur perfect delimitate între ele, observîndu-se forme intermediare. Observaţia bolnavei C. V. este, credem, un astfel de exemplu. începem cu observaţia unui caz de bătrîneţe „normală11 sau „fiziologică". Publicat în Biologia vîrstelor, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 16. 84 C. I. PARHON Observaţia a fost făcută asupra iui moş Maftei, de pirof. Aslan împreună cu Ilia Valeriu. Moş Maîtei nu aude de 30 de ani, „bine de tot nu a auzit niciodată" şi totdeauna a fost „prostănac", astfel că datele anamnestice care au devenit legendă în toată regiunea, au fost culese de la bătrîni în vîrstă de 80—90 de ani, printre care Gheorghe Galuş de 85 de ani, ştiutor de carte, în bună stare psihică şi somatică şi de la copiii acestor bătrîni, în vîrstă între 50 şi 60 de ani. Pop Maftei s-a născut în valea Loznei Zalha, în anul 1811. Tatăl a fost preot. Mama a trăit 102 ani. ,Nu a fost căsătorit. A venit în satul Osoiu, din Lozna, la vîrsta de 85 de ani. „Cînd a venit în sat era tot aşa de bătrîn, cu barba albă" ; se spune că a luat parte la revoluţia din 1848, avînd 37 de ani la acea epocă. Nu a povestit viaţa lui anterioară, se pare că o „taină" 1-a făcut „să colinde lumea" înainte de a se fi oprit la Osoiu. Din totdeauna a fost cunoscut ca bătrîn. Ca putere era tînăr şi era privit ca un fenomen. S-a angajat la Osoiu muncitor cu ziua. Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă pe care o învîrtea cu mîna. „Cu o mînă învîrtea 2 bivoli puşi la jug". Ducea din pădure 3 grinzi în spinare, de la 2—3 km depărtare, peste dealuri, pînă la 100 de ani. La 120 de anii ducea încă cîte 1 lemn de 10—12 m de la 2—3 km. Alimentaţia mixtă. Predominant lapte, brînză, mămăligă. „Mînca cît 3, putea mînca şi o oaie întreagă la o masă. Nu a abuzat de alcool, nu a fumat mai mult de 4—5 ţigări' pe zi. Nu a dormit niciodată în casă, ci pe prispă sau sub şopron, atît vara, cît şi iarna, acolo unde era angajat. Nu a avut niciodată casa lui. Este găsit în sat, drept ca un brad, ca un om însă care nu vede bine, spri- jinindu-se în baston. Este îmbrăcat sumar, se îmbracă singur, nu se poate încălţa singur din ultimul an. Poartă cămaşă albă cu gîtul descoperit, umblînd astfel iarna şi vara. Din punct de vedere subiectiv se plînge de amorţeli în mîini, de faptul că face cu greutate flexiunea trunchiului pe abdomen, că nu vede bine (a recunoscut totuşi ceasul). Este oxicefal, prezintă acromotrichie completă, în afara părului abundent din conductul auditiv extern şi din regiunea zigomatică, care este amestecat cu fire negre şi albe, de asemenea în regiunea toracică. Pielea este încreţită ca a unui om de '70 de ani. Ochii cu privirea vioaie, cu pupile miotice. Nu se pot observa reflexele, nu are atrofia muşchilor temporali. Nu are pete pigmentare pe regiunile descoperite. Unghiile mîinilor îngrijite, fără striaţiuni, de consistenţă normală. Uşoară îngroşare a articulaţiilor interfalangiene, mişcările libere în toate articulaţiile. ‘Nu prezintă cifoză dorsală. Prezintă uşoare tulburări trofice ale pielii, sub formă de descuamări furfuracee. Ţesutul gras subcutanat redus. Impresionează relieful muscular pe tot corpul : pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali cu fibrele aparente susţin veracitatea afirmaţiilor din trecutul bătrînului. Trecutul şi comportamentul vorbesc pentru un sistem nervos tare. Epitetul de „prostănac" dat de consăteni pare a fi în legătură cu viata bizară pe care o duce şi mai ales cu diminuarea auzului încă mai de mult, fapt care l-a izolat de mediu. Uşoară rigiditate a mişcărilor. Merge cu paşi mici. Aparat cardiovascular: pe braţe nu se observă şerpuind artera umerală. Nu se simt bătăile aortei în furculiţa OPERE ALESE 85 sternală. Vîrful inimei în spaţiul 6 • intercostal. Diametrul transversal şi longitudinal aproximativ 12 cm. Timpul I dezdoit, zgomotele uşor întărite. Prezintă o aritmie cardiacă legată de respiraţie. Puls 92/minut, radiala nu este îngroşată, carotida se palpează de grosimea unui creion subţire, uşor indurată ; T. A. 160/80. Aparat respirator: 26 respiraţii pe minut. Murmurul vezicular, normal, nu prezintă semne de emfizem. Aparat digestiv. Ficat cu marginea superioară în spaţiul 5 intercostal, marginea inferioară nu se poate delimita. Splina se percută pe 2 laturi de deget pe linia axilară posterioară. Se notează prezenţa a 4 incisivi inferiori. Pofta de mîncare păstrată. Nu are tulburări digestive subiective. Scaun regulat, la 2 zile. Abdomen. Se notează circulaţie colaterală, muşchii drepţi abdominali cu duritate lemnoasă împiedică palparea organelor abdominale. Duritatea pare accentuată în stînga, unde şi desenul venos este mai evident. Aceste din urmă observaţii pun problema unei tumori abdominale. Micţiuni normale, ritmul nictimeral 3/4. Se palpează cîţiva ganglioni cît boabele de fasole în regiunea inghinală. Din observaţie reiese că aveim de-a îace cu un caz de longevitate., In afara lipsei aproape complete bilaterale a auzului, pare isă fie vorba din v punct de vedere patologic şi de o neoformaţie abdominală, pentru c,are pledează imposibilitatea de a se apleca, circulaţia colaterală şi duritatea lemnoasă, a musculaturii abdominale şi; de asemenea după spusele celor din sat, slăbirea în cursul ultimelor luni. Mai trebuie insistat asupra aritmiei cardiace legată de respiraţie, pe caire o prezintă acest bătrîn. In această privinţă, cazul cel mai înaintat în vîrstă, descris în literatură de Wenckebaeh, este cel al unui bătrîn de 84 de ani. La acest bătrîn, în vîrstă foarte înaintată, nu găsim decît semne minime de senescenţă: un uşor grad de rigiditate extrapiramidală,. atroîia organelor, ;puţin accentuată, un uşor grad de rigiditate articulară. Nu se găsesc pete senile pe piele, de asemenea nu se găsesc semne clinice evidente de arterioscleroză. Ca factor de longevitate trebuie notată în primul rînd longevitatea familială (mama şi sora centenare), precum şi viaţa şi munca în aer liber. Nu trebuie de asemenea omis regimul alimentar şi factorii climatici, care pot influenţa longevitatea. Cu privire la observaţia lui moş Maftei, este de reţinut între altele şi faptul că el a murit în urma unei tumori abdominale. Din acest punct de vedere, cazul acesta confirmă opinia lui Mecinikov referitoare la raritatea sau excepţionalitatea morţii „naturale“. Modul cum mor cei care au prezentat o bătrîneţe fiziologică ni se pare extrem de interesant de cercetat în viitor. Poate că mijloacele de profilaxie sau de tratament curativ vor putea contribui în mod eficace la mărirea duratei vieţii. Intre forma de îmbătrînire de care ne-am ocupat pînă acum şi îmbătrînirea precoce sau anticipată, există şi forme intermediare. Redăm observaţia bolnavei C. V., la care ne-am referit, mai sus. 68 C. I. PARHON Bolnava esie în vîrstă de 87 de ani. Nu sînt indicii de longevitate familială. Din trecutul ei, reţinem că a funcţionat în învăţămînt pînă la vîrsta de 70 de ani. Munceşte şi acum 2 ore pe zi, munci gospodăreşti uşoare. A fost activă în tot timpul vieţii. Menstruată la 14 ani, un ciclu la 27 zile. Menopauza la 47 de ani, fără tulburări. Nu a avut sarcini, nici avorturi. La 7 ani a suferit de malarie, la 14 ani de scarlatină. Examenul general. Se constată că este o bătrînă de statură mijlocie, cu tegumentele de coloraţie alb-gălbuie, moi, cu elasticitatea şi umiditatea relativ păstrate. Pe faţă, pielea prezintă zbîrcituri puţin accentuate, pomeţii proeminenţi, şanţurile feţei fiind adîncite. Pe dosul mîinilor pielea este subţiată, zbîrcită, cu aspect de pergament şi fără pete senile, lăsînd să se întrevadă circulaţia venoasă subiacentă. Pe gît se observă 2 cute longitudinale şi zbîrcituri fine. Părul capului des, moale, parţial încărunţit, cu tendinţă la calviţie. Uşoară hipertricoză a bărbiei, antebraţelor, coapselor şi gambelor. Părul axilar şi pubian păstrat. Unghiile subţiri, cu fine ştria-ţiuni longitudinale, nefriabile. Ţesutul subcutanat relativ bine păstrat, formează o cută de 2 cm la nivelul braţului. Sînii căzuţi, relativ consistenţi, nu se palpează ţesut glandular. Musculatura scheletică uşor hipotrofică în regiunea maseterilor, regiunea pectorală şi la nivelul interosoşilor mîinii. Ganglionii limfatici palpabili, în regiunea axilară şi inghinală sînt relativ rari, de dimensiunea unui sîmbure de măslină, mobili, nedureroşi, cu consistenţa uşor crescută. Coloana vertebrală are curbura dorsală mai accentuată, cu mobilitatea relativ bine păstrată în segmentul cervical şi lombar. Celelalte articulaţii nu prezintă modificări apreciabile în afară de articulaţia scapulo-humerală stîngă în care se percep cracmente. Căile aeriene superioare sînt libere. Toracele nu are o conformaţie patologică, prezintă relieful coastelor mai accentuat. Respiraţia de tip costal superior cu o frec- venţă de 24/minut. Excursiile respiratorii egale, ceva mai reduse ca amplitudine. Vibraţiile vocale se percep uniform pe toată aria pulmonară cu o intensitate mai scăzută. Diafragmul se mişcă cu o amplitudine de 3 cm. Murmurul vezicular cu expiraţie uşor prelungită la bază. Vîrful inimii în spaţiul 5 intercostal sting, la 9 cm de linia medio-sternală. Diametrul longitudinal 12 cm, cel transversal 11 cm. Zgomotele cardiace clare, regulate, bine bătute la toate focarele de auscultaţie. Aorta nu pulsează în furculiţa sternală. Arterele carotide şi humerale foarte puţin îngroşate, nu par de loc indurate şi nu pulsează vizibil. Arterele pedioase şi tibiale posterioare permeabile. Puls de consistenţă şi amplitudine normală cu frecvenţă de 76/minut. T. A. 155/70. Pofta de mîncare păstrată, scaun cu tendinţă la constipaţie. Complet edentată, poartă proteză la ambele arcade. Peretele abdominal cu tonus şi troficitate păstrate. Limita superioară a ficatului se percută în spaţiul 6 intercostal, limita inferioară nu depăşeşte marginea coastelor, palpîndu-se pe un lat de deget la baza apendicelui xifoid. Matitatea este de 8 cm, consistenţa uşor crescută, nedureros. Splina nu se percută. Rinichi nepalpabili bilateral, ritmul nictimeral 3/3. In timpul mersului, examenul neurologic ne arată o uşoară diminuare bilaterală a mişcărilor membrelor superioare. Motilitatea activă şi pasivă păstrată. Forţa OPERE ALESE 87 musculară diminuată (la dinamometru, 7 în dreapta, 5 în stînga). Reflexe oculare şi osteo-tendinoase normale. Reflexul palmo-mentonier se schiţează bilateral. Reflexul de postură prezent. Contractilitatea idiomusculară normală. Uşoară hipertonie de tip extrapiramidal. Funcţiunea sfincterelor normală. Nu se notează nimic particular din partea nervilor cranieni. Psihic este de semnalat că memoria şi atenţia sînt scăzute. Cu excepţia sterilităţii, examenul endocrin nu arată nimic deosebit. Examene radiologice şi de laborator. Radioscopia pulmonară negativă. Orto-diagrama inimii şi vaselor arată pentru inimă un diametru longitudinal de 11,9 cm şi un diametru transversal tot de 11,9 cm. Calibrul aortei 2,9 cm. Examenul urinei nu relevă elemente patologice. Hemograma: eritrocite 3 950 000, hemoglobină 60%, valoare globulară 0,76. Leucograma: leucocite 6 700, neutrofile 46%, eozinofile 6%, bazofile 1%, limfocite 39%, monocite 8%. V.S.H., după o oră 18 mm, după 2 ore, 35 mm. Proteine totale 8,10 g (serine 4,08, globuline 4,02 raport serine-globuline, 1,04). Colesterolemia 1,74 g%o. Takata-Ara slab pozitiv. Reacţia Gros cu limita reversibilă 1,1 cm3 şi cu limita ireversibilă 1,8 cm3. Rezerva alcalină 46,24 volume la sută. Ureea în urină, în 24 ore, 18,53 g la litru. Clorurile 8,49 g la litru. Creatina urinară 0,07 g în 24 ore. Creatinina 1 g în 24 ore. Coeficientul de epuraţie ureică 55,05%. Probele fiziologice arată o viteză de circulaţie de 10,5” (lobelină). Spirometria, 1 600 cm3, nu se modifică la efort. Reactivitatea şi elasticitatea vasculară păstrată (la proba oscilografică). Din elementele clinice şi de laborator de mai sus conchidem că este vorba de o bătrînă cu o stare funcţională şi troficitate generală încă bune, cu discrete elemente de involuţie a viscerelor şi cu valori satisfăcătoare ale constantelor biochimice, hematologice şi fiziologice. De asemenea cu absenţa fenomenelor clinice manifeste de arterioscleroză. Dacă la aceste rezultate adăugăm şi aspectul vioi, comportamentul şi mobilitatea pacientei şi o comparăm cu majoritatea bătrînilor de aceeaşi vîrstă, irămînem impresionaţi de starea foarte bună a acesteia în comparaţie cu a celorlalţi. Credem că în cazul de faţă este vorba de o îmbătrînire care ar face trecerea între îmbătrînirea anticipată şi aceea pe care 'autorii sovietici o numesc normală sau fiziologică. ★ Cazurile care urmează reprezintă observaţii de îmbătrînire precoce ale adultului prin diferiţi factori. începem cu cazul bolnavului M. /., 43 de ani, care este un; exemplu de îmbă-trînire precoce, în legătură cu o afecţiune a tubului digestiv care tulbură absorbţia alimentelor în genere, precum şi aceea a unor factori specifici (vitamine, ergone în genere). Bolnavul prezintă o diaree tenace cu 8—12 scaune pe zi, însoţită de astenie în-semnată, ameţeli şi chiar pierderi de cunoştinţă; de asemenea, hipersecreţie sudorală în jumătatea superioară a corpului. A avut malarie la 17 ani. Boala a început în felul următor: cu 7 ani în urmă se îmbolnăveşte de o gastro-enterocolită dizenteriformă, cu o febră relativă, care a ţinut 5 zile. Prezenta şi edeme ale membrelor inferioare. După 4 ani prezenta o stare subicterică, care s-a redus în circa 35 de zile de tratament, fără ca pacientul să ştie în ce a constat tratamentul. 88 C. I. PARHON La 2 luni după „vindecare“ a observat căderea progresivă a părului aşa încît în cursul unui an părul căzuse în mod complet. In acelaşi timp observă o stare de astenie pronunţată, dispnee de efort şi hiperhidroză. La 3—4 luni de la începutul acestor manifestări, a apărut o diaree intensă cu 10—20 scaune pe zi, cu resturi de alimente nedigerate, scaune apoase şi adeseori sanghinolente, care erau constatate la scurt timp după ingerarea alimentelor. De asemenea a prezentat dureri postprandiale abdominale, cu senzaţie de balonare şi pirozis. în acelaşi timp a observat dureri „reumatice44 la membrele inferioare şi edeme ale acestora, care se exagerau în poziţia ortostatică. Prin tratarea diareei, un medic a obţinut reducerea scaunelor, care scădeau uneori la 7—8 pe zi. După mai multe examene de laborator este internat în serviciul clinic al Institutului de endocrinologie. Notăm că greutatea bolnavului scăzuse în mod progresiv, aşa încît de la 84 de kg în 1948, ajunge la 77 în 1949, 72 în 1950, 64 în 1951 şi 56 kg în 1952. Deci în timp de 4 ani bolnavul a pierdut 28 kg. Examenul tegumentelor arată că acestea sînt palide, moi, catifelate şi cu elasticitate uşor scăzută. La nivelul feţei şi gîtului se observă o pigmentaţie omogenă. Şanţurile feţei, nazolabiale şi submalare adîncite, ochii exoftalmici, pleoapele încreţite şi edemaţiate. Conjunctivele palide, uşor subicterice. La nivelul feţei o bogată reţea telangiecta-zică. La acest nivel, cuta provocată este mai persistentă, consistenţa tegumentelor este pergamoidă. In regiunea mentonieră se observă un nev papilomatos de mărimea unui bob de mazăre. La nivelul comisurii labiate drepte, o cicatrice semicirculară de 1,5 cm. Tegumentele antebraţului sînt subţiri şi se cutează cu uşurinţă. Pe faţa dorsală a jumătăţii, anterioare a antebraţului se observă, începînd cu regiunea podului palmei, un placard eczematos cu cruste, roşu-violaceu pruriginos. La nivelul mîinilor pielea este subţiată, uscată, cu eczemă interdigitală în spaţiul al 2-lea. La acest nivel tegumentele se descuamează uşor, scuamele atingînd dimensiunile de 2/3 mm. La acelaşi nivel se văd fisuri. Se notează amputaţia prin accident a primelor degete de la mîna dreaptă şi două cicaţrici (1—3 cm) alb-sidefii în regiunea inghinală dreaptă. In scrot se palpează o tumoare de consistenţă renitentă, de dimensiunile urmi sîmbure de caisă şi aderentă de scrot. Testiculele sînt mobile, deplasîndu-se cu uşurinţă în canalele inghinale. Pe penis o cicatrice alb-sidefie de dimensiuni nu prea întinse. La nivelul coapselor, cîteva ectazii venoase şi telangiectazii. La nivelul gambelor, tegumentele sînt cianotice, subţiri şi transparente, lăsînd să se vadă o reţea de varicozităţi. în regiunea lombo-sacrată stîngă se observă 4—5 pete depigmentate, de dimensiuni ce variază de la un bob de linte pînă la un bob de fasole. Părul capului este foarte rar, cu zone de calviţie completă predominînd în regiunea frontală şi a vertexului. Firul de păr este alb, moale, lucios. Suprafaţa corpului rămasă este complet lipsită de peri, exceptînd regiunea supralabilă a bărbiei şi cea pubiană, unde se găseşte în cantitate mică. Şi aici perii sînt albi. Unghiile moi, friabile, cu striaţii longitudinale. Ganglionii limfatici cervicali laterali sînt palpabili, de dimensiuni ce variază de la un grăunte de mei pînă la un bob de cafea, cei sub-mandibulari pot atinge dimensiunea unui bob de fasole ca şi cei inghinali, cei axilari a unui bob de mazăre. Mişcările de lateralitate ale capului se fac în unghi de 45° în stînga şi 55° în dreapta. Cele de flexiune şi extensiune în unghi de 110°. Coloana vertebrală în ge- OPERE ALESE 89 nere nu este deformată, deşi bolnavul merge uşor în flexiune anterioară, iar regiunea dorsală este sensibilă atît spontan, cît şi ia presiune. Flexiunea trunchiului pe bazin atinge 90°, flexiunea genunchilor 70°, mişcările active şi pasive ale membrelor superioare şi inferioare sînt libere, dar se percep numeroase cracmente în articulaţiile coaielor şi pumnilor, ca şi în acelea coxoiemurale şi mai ales ale genunchilor. Uşoară rigiditate generalizată de tip extrapiramidal. Reducerea uşoară a maselor musculare, scapulare, paravertebrale şi mai cu seamă fesiere. Dureri în maseie musculare lombare. Forţa musculară în general scăzută. Aparatul respirator. Regiunea sinusurilor maxilare sensibilă la presiune. Respiraţia de tip costo-diafragmatic, amplitudinea mişcărilor toracice active, 2,5 cm. Vibraţiile toracice se. transmit pe toată aria pulmonară. La percuţia bazei drepte sonoritatea uşor crescută. La auscultaţie, scăderea murmurului vezicular la baza stîngă, expiraţii prelungite. Vîrîul inimii bate în al 5-lea spaţiu intercostal, la 9 cm de linia mediosternală. Diametrul transversal 11 cm, cel longitudinal 13 cm. Rare extrasistole : tendinţă la dezdoirea zgomotului 1. Carotidele îngroşate bat la nivelul gîtului. Aorta nu se simte în furculiţa sternală. Arterele humerale îngroşate, arterele tibiale posterioare ca şi pedi-oasele permeabile. T. A. clinostatică 100/65. în hiperpnee 110/65, în apnee 100/65. In ortostatism 110/70. Puls 68, regulat, bine bătut, variabil ca amplitudine. Referitor la aparatul digestiv, notăm în primul rînd absenţa a 4 premolari, a 2 molari inferiori şi a 4 molari superiori. Aproape la toţi dinţii se notează paradentoză. Limba uşor scrotală, normal colorată, cu papilele evidente. Abdomen foarte meteorizat percepîndu-se un clipocit în epigastru Masele intestinale palpabile, sensibile la presiune. Marginea superioară a ficatului la nivelul coastei a 6-a, cea inferioară la un lat de deget sub marginea inferioară a cutiei toracice. Lobul stîng palpabil pe trei laturi de deget sub apendicele xifoid. Suprafaţa palpabilă este netedă, cu marginea subţire. Splina se percută pe 3 laturi de deget pe linia axilară posterioară, este uşor sensibilă la presiune. Pofta de mîncare este bună. Tranzitul intestinal accelerat cu 8—10 scaune pe zi, semilichide, însoţite de tenesme. Rinichi nepalpabili bilaterali, micţiuni uşor dureroase, cu tenesme vezicaie. Raport nictemeral 2/5. Din punct de vedere psihologic bolnavul este neliniştit, anxios. Examene de laborator. Notăm că proteinele sanguine sînt în cantitate de 6,97 g%0, din care serine 4,21, iar globulinele 2,76, raportul serine/globuline fiind de 1,52. Examenul sedimentului lichidului duodenal (I. Bojinescu) arată numeroase celule epiteliale şi prezenţa de lamblii intestinale. Examenul sucului gastric arată absenţa acidului clor-hidric liber. Aciditatea totală a fost în 4 probe : 0,180%, 0,197%, 0,164%, 0,131%. Examenul coprologic pentru digestie : scaun semilichid cu reacţie acidă. Reacţia Schmidt arată stercobilină. Reacţia Triboulet pentru nucleo-proteine, pozitivă. Reacţia Adler pozitivă, reacţia cu Sudan III pozitivă. In sediment frecvente celule enucleate, relativ rare grăsimi neutre, săruri amorfe, floră microbiană. Ouă de paraziţi absente. Glicemia pe nemîncate 0,89 g%o, după 1/2 oră 1,30, după 1 oră 1,39, după 2 ore 0,64, după 3 ore 0,84 g%0. Aceste valori reprezintă curba de hiperglicemie provocată în g de glucoză la litru de sînge. Calcemia 0,083 g%0, potasemia O,19%0, ureea 0,20%0 g, reacţia B.W. negativă V.S.H., după o oră 12 mm, după două ore 29 mm. Hemograma arată 3 970 000 hematii; hemoglobina 78,7%, valoare globulară 1, leucocite 7 700, neutrofile 66%, eozinofile 1%, limfocite 30%, mononucleare 3%. 90 C. I. PARHON Examenul sumar de urină arată o densitate de 1 020, absenţa de glucoză şi albu-mină, rare celule epiteliale, frecvente filamente de mucus şi frecvente cristale de oxalat de calciu, rare leucocite, relativ frecvente hematii. Reacţia Adler pozitivă. Colesterolemia 1,20 g%0, acidul uric 0,088g%c după metoda Grigaut, reacţia Gros 0,3 cm3 limita reversibilă 1,05 cea ireversibilă. Ortodiagrama inimii şi aortei arată diametre în limite normale, aorta în limite normale. Electrocardiograma arată un rîtm sinusal regulat (68 pe minut). Axul electric nemodificat, deflexiunea T nemcdificată. Radiografia şeii turceşti arată o şa ovalară cu contur regulat, dimensiuni normale şi cu osteoporoză. Sinusul sîenoidal pneumatizat. Examenul urogenital arată o prostatiiă cronică, cu boala gîtului vezical. Uretra permeabilă. 'Este vorba deci de un bolnav cu o îmbătrînire precoce foarte pronunţată, în legătură ou o lambliază intestinală, care a provocat o diaree cronică accentuată, cu o stare de denutriţie consecutivă, ceea ce arată opM CTapeHHH ; m hhx o/uia HBjineTCH paHHeâ (J)op-moh, KOHqaiomeficH cMepTbio 6ojibHbix b BospacTe okojio 70 JieT, a jxpy-raH HBJIHeTCH (f)H3HOJIOrHqeCKOH HJIH HOpMajIbHOH (J)OpMOH, qaCTO npeBM-maioineH 100 JieT h jxocraraiomeft HHor/ţa 140—150-JieTHero B03pacTa. npn AaHHoâ BTOpOH (})opMe TaK>Ke mo)kho ycTaHOBHTb HeKOTopbie naro-jiornqecKHe HBJieHHH; sto noATBep^KAaeT Toqxy speHHH aBTOpa o tom, MTO H «HOpMaJIbHafl» CTapOCTb HBJIHeTCH 60Jie3HbI0. B CBH3H C 3THM MeqHHKOB yTBep^K^ajI, qTO eCTeCTBeHHaH CMepTb HC-KjnoqiHTejib'HO pe&Ko- ha 6 jiio Aaenc'H y Jiio^eă. ITphbo^htch cjiyqaă «Hop-MajibHofi» cTapocTH qejioBexa c Heo6biqHbiM AOJirojieTHeM (140 JieT), y K0T0p0r0 OTMeqajIHCb JIHIIIb MHHHMajIbHbie npH3HaKH CTapeHHH, HO KOTO-pblH yMep, nO-BHAHMOMy, OT 6pK)IUHOH onyxoJiH. 3,necb Heo6xoAHMo BbiHBHTb 4>aKTopbi AOJirojieTHH b aHaMHe3e (MaTb h cecTpa ^ojkhjih ao ctq JieT), npe6bmaHHe Ha cBeMeM B03,nyxe h 4)H3H-qecKHH Tpyn. Abtop npHBOAHT saTeM cjiyqan npoMe>KyToqHoro THna CTapeHHH Me>K-jiy BbimeyKa3aHHbiMH (J)opMaMH CTapeHHH. flajiee npHBOAHTCH pn# Ha6jnoAeHHH CTapeHHH y B3pocjibix, o6ycjioB-jieHHoro pa3JinqHbiMH 4)aKT0PaMH : xpoHHqecKHM 3a6ojieBaHHeM nnmeBa- OPERE ALESE 99 pHTejibHHx nyxeft c HapymeHHHMH a6cop6uHH, aHAOKpHHHbiMH (})aKTopaMH (noHH^ceHHDH ceKpeuHeâ rHno(f)H3a, rHnepTHpeoHAH3MbM hjih HeaHAOKpHH-HblMH 4>aKTOpaMH, KaK HanpHMep H6Bp03bl). IIlHpoKo o6cy5KAaeTCH Bonpoc rHnepTHpeoHAH3Ma y CTapbix jiio^en. HaKOHeu,, aBTop cTaBHT Bonpoc o ciioco6hocth HeKOTOpbix naTOJiorn-qecKHX (})aKTopoB 3aMe£JiHTb pa3BHTHe HBJieHHH CTapeHHH. no STOMy no-Bojxy npHBOAHTCH cJiyqafl 6ojibHoro b B03pacTe 88 JieT, kotophh b Te^e-HHe nocJieAHHX 15 JieT >kh3hh CTpa^aji nojiHbiM aTpno-BeHTpHKyjiHpHHM 6jiokom. Oâcy^KAaeTCH Bonpoc o bo3Mo>khocth o6ycJioBjiHBaHHH xopomero coctohhhh 6oJibHoro yMeHbiiieHHeM cep^e^Horo pHTMa (30 mhh.). OBSERVATIONS CONCERNANT LES DEUX FORMES DE VIEILLISSEMENT RESUME La plupart des auteurs et en premier lieu les auteurs sovietiques admettent l’existence de deux formes de vieillis/sement: urne forme anticipez, qui aboutit â la mort des mal ades â 70 ams environ, et une forme physiologique ou normale, au cours de laquelle on peut frequemment depasser l’âge de 100 ans, avec la possibilite d’atteindre 140—150 ams. Au cours de cette deuxieme forme, on peut aussi constater oertains phe-nomenes pathologiques, .ce qui vient â l’appui (des coinceptions de l’au-teur qui considere «la vieillesse „normale“ 'oomme une maladie. Metchnikov soutenaiit d’ailleurs que la mort naturelle est tout â fait exceptionnelle dans Tespece humaine. On cite une premiere observation de vieillesse „normale“ concernant un individu â longevite particuliere (140 ans) qui ne presentait que des signes minimes de senescenee. La mort fut provoquee probablemenit par une tumeur abdominale. Parmi leis facteurs de longevite il faut noter les antecedente farni-liaux (la mere iet une soeur eentenaires), la vie en plein air et l’activite physique de Tindividu. On cite ensuite un cas de vieillissement intermediaire entre la premiere et la deuxieme forme. On presente encore une serie d’observations de vieillissement precoce de Taduîte du â des causes variees-affections digestives chroniques avec troubles de rabsorbtion, facteurs endocriniens, telis que l’hyposecretion hypophysaire, l’hyperthyroîdie ou bien nonendocriniens, -nevroses. On discute amplement les problemes de l’hyperthyroîdie chez les vieilliards. Finalement, on discute si certains facteurs pathologiques, ne sont pas â meme de ralentir revolution des phenomenes de vieillissement. On cite dans ce sens robservation d’un malade de 83 ans qui souffrait depuis l’âge de 16 ans d’un bloc atrio-ventriculaire complet. On discute si le ralentissement du rythme cardiaque (30/(minute) ne serait â Torigiine de l’etat exceptionnellement bon du malade. CONSIDERAŢII ASUPRA IMBĂTRINIRII IN RAPORT CU CONSTITUŢIA ENDOCRINĂ* Studiul clinic al fenomenelor de îmbătrînire arată destul de frecvent că aceste fenomene prezintă oarecare discordantă cînd este vorba de diferitele sisteme şi aparate ale organismului, predominînd spre exemplu asupra aparatului respirator sau cardiovascular, ori asupra sistemului osteo-airtieular, sau al celui muscular. întrebarea care se pune este dacă nu există relaţii între „constituţia endocrină" a individului şi modalitatea îmbătrînirii. Am remarcat că denumirea de „constituţie endocrină" nu este suficient de bine cunoscută în afara cercurilor familiarizate cu endocrinologia. Pentru acest motiv, credem că este bine isă dau o scurtă explicaţie. Secreţiile interne, In strînsă legătură cu sistemul nervos, ţin sub dependenţa lor diferitele metabolisme ale tuturor organelor şi ţesuturilor — işi aceasta în mod coordonat — aşa că organismul nu apare ca un mozaic, ci ca un întreg, deşi acest întreg nu este totuşi î,n acelaşi timp omogen. Echilibrul neuroendocrin variază de la individ la individ : cu toate acestea se pot distinge grupe care au în comun predominanţa unor caractere ee indică o activitate mai mare sau mai mică a unor anumite funcţii endocriniene. în acest sens s-a vorbit de o tipologie, de o biotipologie. Dar termenul de biotip sugerează ideea unei reproduceri în serie, după un anumit tipar. De aceea ni se pare că termenul de constituţie este preferabil, fiecare dintre noi — şi acelaşi lucru se poate spune despre diferitele animale (şi chiar vegetale) — avînd constituţia sa proprie. Mai bine ar fi poate să vorbim despre perisonalitate în sensul unei individualităţi, cu cele două aspecte, somatic şi ipsihic, o astfel de personalitate nereprezentînd aceeaşi noţiune ca aceea de om cu o valoare socială deosebită. Pentru a evita însă confuzia acestor două noţiuni am continuat să întrebuinţăm expresia de constituţie hiipo- sau hipertiroi-diană, hipo- sau hipercorticosuprarenală, hipo- sau hiperifoliculinică şi aşa mai departe. * Publicat în Biologia vtrstelor, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955, p.,122. OPERE ALESE 101 Este evident, pe de altă parte, că astfel concepută constituţia neu-ro-endocrină nu arc nimic rigid, predestinat, ci dimpotrivă, este un complex biologic sau biologic-social, ce poate îi influenţat, modelat, condus după necesitate. Este uşor de înţeles că această chestiune nu prezintă numai un interes teoretic ci şi unul practic, tratamentul trebuind să corecteze eventuale discordanţe endocriniene. In legătură cu problema de care vorbim, trebuie /să menţionăm lucrarea profesorului Şeresevski, directorul Institutului experimental de neurologie din Moscova, care distinge de exemplu forme hipotiroidiene, eunucoide, adipozo-genitale ale bătrîneţii, ceea ce ni se pare indiscutabil. Propriile noastre cercetări, făcute cu M. Pitiş, N. Albu şi T. Span-donide, privesc un număr total de 300 de bătrîni studiaţi în 2 azile şi 1 cămin de bătrîni din Bucureşti, repartizaţi în felul arătat în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Numărul bătrînilor studiaţi, repartizaţi pe decade de vîrstă şi pe sex Grupe de vîrstă Numărul total Femei Bărbaţi Sub 60 de ani 15 11 4 Intre 61 şi 70 de ani 80 70 10 între 71 şi 80 „ 140 106 34 între 81 şi 90 „ 60 49 11 Peste 90 de ani 5 4 1 Total 300 240 60 Intrucît era vorba de o cercetare de sondare cu valoare mai mult indicatorie, ne-am oprit numai asupra unor aspecte ale îmbătrînirii, cel mai frecvent întîlnite, ele urmînd a fi adîncite şi completate în cercetă' rile viitoare. Astfel, (în ce priveşte tegumentele am studiat îndeosebi scăderea troficităţii, apariţia petelor pigmentare senile şi modificările pilozităţii. La nivelul (sistemului muscular am semnalat numai atrofiile însemnate: .ale temporalilor şi maseterilor, atrofii ale bicepsului cu reducerea însemnată a masei musculare şi a lungire a tendonului; indicaţii de hipotonie musculară au fost considerate apariţia de hernii, eventra-ţiile etc. In ce priveşte sistemuf o st eo-articular, au fost semnalate artrozele isenile cu impotenţă funţională, ale articulaţiilor mari şi mici, cît şi spondilozele degenerative cu turtirea vertebrelor, cifoscoliozele, defor-maţiile toracice. In ce priveşte aparatul cardiovascular, s-au menţionat arterioscleroze importante şi leziuni cardiace ; la cel respirator bronşite senile şi emfizem; la cel digestiv tranzitul intestinal. In ce priveşte organele de simţ, ne-am oprit asupra organelor vizuale şi auditive, care sînt interesate în procesul de îmbătrîniire. Fă cînd proporţia diferitelor tipuri de îmbătrînire, se observă o predominanţă a îmbătrînirii la nivelul sistemului muscular, osteoarticular şi aparatului cardiovascular. Nu se observă un raport între tipul de îmibătrînire şi vîrsta cronologică, aceiaşi tip p-utîndu-se întîlni între 60 şi 90 de ani. Se constată însă unele predo- 102 C. I. PARHON minanţe după sex şi aceasta reprezintă un sprijin în plus pentru ipoteza emisă anume, a unei corelaţii mar strînse cu structura endocrină decît cu vîrsta individului. Astfel, reiese că tendinţa la slăbire este mai frecventă la bărbaţi, iar în ce priveşte sistemul muscular, atrofiile, ca şi hipotoniile, se întîlnesc mai des tot la acest sex. Troficitatea tegumentelor este interesată aproape în jumătate din numărul cazurilor la femei, fiind observată mai rar la bărbaţi. Modificările pigmentare, ca şi apariţia pilozităţii, sînt -de asemenea caractere întîlnite mai frecvent la femei, ca şi sistemul osteo-artieular, care este interesat mai mult la femei decît la bărbaţi, aproximativ 70%, faţă de 23% bărbaţi, avînd diverse afecţiuni ce privesc articuLaţiile sau ţesutul osos. Afecţiunile aparatului cardiovascular sînt şi ele mai frecvente la femei, aproximativ 50% avînd arterioscleroză şi 14% leziuni cardiace valvulare sau miocardice. In schimb, «afecţiunile aparatului respirator sînt mai frecvente la bărbaţi: 48%, faţă de 14% la femei, de asemenea tulburările aparatului digestiv: constipaţiile atone sau diareele prin insuficienţă enzimatică, s-au întîlnit în cazurile cercetate îndeosebi la femei. In ee priveşte organele de simţ, cataractele sînt mai frecvente la femei, glaucomul de asemenea, pe cînd otoscleroza este mai des întâlnită la bărbaţi. Această repartiţie inegală a diverselor tipuri de involuţie pe sisteme sau aparate, a foist un argument în plus pentru cercetarea unui raport cu structura endocrină a individului. S-a cercetat îndeosebi corelaţia cu glandele endocrine mai interesate în procesul de îmbătrînire : suprarenala, tiroida şi hipofiză. Elementele de involuţie ale sistemului nervos, în general, nu au fost prezentate în această lucrare, ele formînd obiectul unor cercetări ulterioare. De altfel, la data cînd s-au început observaţiile cazurilor (anul 1947), nu era încă pusă la punct tehnica determinării tipului de sistem nervos, determinare ce ar ii fost necesară pentru cercetarea raporturilor dintre acest sistem şi constituţia endocrină în cursul îmbătrînirii. Intrucît suprarenala apare ca un factor endocrin important în determinarea tipului de îmbătrînire, am crezut necesar să ne oprim asupra ei, cereetînd evoluţia în funcţie de hiper- sau hipofuncţia acestei glande, izolată sau însoţită de insuficienţa sau hiperfuncţia celorlalte glande endocrine : tiroida şi hipofiză. Semnalăm faptul că în afara analizelor de laborator făcute la 1/3 din cazuri, diagnosticul de hipercortico-suprarenalism a fost pus pe baza constituţiei endocrine a bătrînilor şi pe evoluţia acestui sindrom, de cele mai multe ori apărut în epoca de involuţie sexuală şi ima,nifestîndu-se ipirin: obezitate, virilism pilar, hipertensiune arterială. O problemă care se ridică este, dacă în afară de hiperfuncţia tiroidei, care poate fi1 mai uşor cercetată, mai există în momentul examinării şi hiperfuncţia celorlalte glande endocrine, îndeosebi a suprarenalei. Este mai mult ca probabil că o parte din simptomele pe care le determină un hipercorticosuprarenalism ea : virilismul pilar şi hipertensiunea OPERE ALESE 103 arterială, cu organizarea ei ulterioară, pot să constituie urmele unui hipercorticosuprarenalism stins. Este posibil, pe de altă parte, ca involuţia ulterioară a suprarenalelor să se producă disociat: la început inte-resînd probabil grupul ide hormoni androgeni, iar mai tîrziu acela a! hormonilor metabolici. Dintre aceştia apare poate mai devreme insuficienţa grupului glioo-proteie cu funcţie anabolică şi mai tîrziu a grupului mineral, hipertensiv. Aceste cercetări merită să fie reluate eu atît mai mult, cu cît raportul dintre această glandă şi aparatul cardiovascular, interesat în mare imăsură în procesul de involuţie, este atît de susţinut în ultimul timp. Aceeaşi problemă ar trebui să ise ridice şi pentru funcţia hipofizară, a cărei involuţie apare de asemenea disociată. Dacă rezumăm tabloul involuţiei diferitelor sisteme şi aparate in raport eu structura endocrină, observăm că din 300 de cazuri, în 269 suprarenala este interesată într-un sens sau altul, aceasta însoţindu-se intr-unele cazuri de tulburări tiroidiene hiper- sau hipofuncţionale. Din cele 190 de cazuri în care existau semnele unei hiperfuneţii suprarenale, cel puţin în trecutul apropiat, în 71% din cazuri greutatea era staţionară sau chiar în creştere, în aproximativ 15% din ele fiind vorba de o adevărată obezitate. In restul de 29% din cazuri, greutatea era în scădere, această scădere observîndu-se îndeosebi în cazurile care se însoţeau de hipertiroidie. Tegumentele erau relativ puţin interesate, numai 33% din cazuri avînd troficitatea scăzută şi numai 17% din cazuri prezentînd hiperpigmentaţii, aceste modificări tegumentare .fiind predominante în cazurile însoţite de hipertiroidism. Virilismul pilar s-a întîl-nit în 26% din cazuri. In ce priveşte sistemul muscular, el a fost destul de puţin interesat. Hipotrofiile s-au întîlnit în 29% din cazuri, majoritatea hipertiroidieni, iar hipotoniile într-o proporţie de 9%, mai frecvent la hipotiroidieni. Sistemul osteoarticular a fost în schimb mult afectat la această categorie a hipereorticosuprarenalilor, în 69% din cazuri fiind interesate fie articulaţiile, fie oasele; în 34% din cazuri artropatii senile, îndeosebi ale articulaţiilor mari, în 22% din cazuri spondiloze degenerative cu turtirea vertebrelor, decalcifieri şi uneori anchiloze, iar în 13%, aceste afecţiuni erau combinate. S-a observat însă că majoritatea artropatiilor (22% din 34%) evoluau pe un teren hipereorticosupra-renal-hipotiroidian, pe cînd procesele de spondiloză degenerativă, care se ştie că traduc de obicei modificări în sensul unei osteoporoze, erau mai frecvente la cazurile asociate cu hipertiroidism. Aparatul cardiovascular era interesat în 82% din cazuri, arterioscleroza s-a întîlnit în 67% din cazuri. Afecţiunile cardiace sau valvulare s-au întîlnit numai în 15% din cazuri, cu o predominantă moderată la hipertiroidieni, la care s-au întîlnit şi 2 cazuri de tahicardie paroxistică. Aparatul respirator a fost interesat în 18% din cazuri. Trebuie semnalată frecvenţa bronşitelor cu evoluţie emfizematoasă sau astmatică la hipertiroidieni şi emfizemul fără antecedente pulmonare la hipotiroidieni. Acest fapt ridică problema unui mecanism diferit al realizării emfizemului, la hipertiroidieni părînd a fi vorba mai ales de o alteraţie secundară a 104 C. I. PARHON fibrelor elastice, consecutivă afecţiunilor pulmonare, pe cînd la hipotiroidieni de o scădere primitivă a troficităţii fibrelor elastice pulmonare. Tulburările digestive au fost relativ puţine (8%) şi s-au tradus prin atonii grave gastrointestinale, frecvenţa lor fiind mai mare la hipotiroidieni. In ce priveşte sistemul nervos de relaţie, is-au întîlnit 5 cazuri de hemiplegii consecutive ictusurilor şi 8 cazuri de boala Parkinson. In ce priveşte cataracta şi otoscleroza, prima era mai frecventă la hipotiroidieni, iar a doua la hipertiroidieni. In grupa a II-a a hipoeorticosuprarenaMlor s-au situat 79 de cazuri. Ca -şi în grupa precedentă, hipocorticosuprarenalismul se însoţea sau nu de hipo- sau hipertiroidism, de hipo- sau hiperpituitarism. Indiferent de corelaţiile glandulare, în toată această grupă s-a semnalat o scădere în greutate, la un număr însemnat de cazuri, aproximativ 30% prezen-tînd stări caşecitice. Interesarea tegumentelor a fost mult mai importantă decît la grupa precedentă, indiferent de funcţia tiroidei. Pigmentaţia a fost de asemenea modificată mai frecvent. Virilismul pilar nu s~a întîlnit în niciunul din cazuri, la această grupă existînd, din contra, o tendinţă marcată la căderea perilor axilari şi p-ubieni. Sistemul muscular este mult interesat, avînd scăderi însemnate ale troficităţii şi tonieităţii, prima fiind deficitară mai frecvent la hipertiroidieni, iar a doua la hipotiroidieni. Sistemul osteo-articular este de asemenea frecvent atins, Artropatiile ;sîmt însă mai rare şi interesează mai ales articulaţiile mici, realizînd reumatismul deformant al extremităţilor. Coloana vertebrală este interesată în 40% din cazuri, prin procese de spondiloză degenerativă şi deformaţii toracice. Este de semnalat faptul foarte net în această grupă, că participarea modificărilor tiroidiene determină înmulţirea cazurilor de spondiloze în comparaţie cu numărul celorlalte artroze. La nivelul aparatului cardiovascular, s-au notat îndeosebi miocardite şi în 7 cazuri arterioscleroze. Aparatul respirator a prezentat mai frecvent bronşite astmatice sau baciloze fibroase şi foarte rar cazuri de emfizem pulmonar. Tulburări digestive s-au întîlnit Într-un singur caz. Cataracta s-a observat cu o frecvenţă mai mică decît la hipereortico-suprarenali, iar otoscleroza aproximativ cu aceeaşi frecvenţă ca şi îri grupul precedent. Un grup mic de bătrîni (31 de cazuri), prezentau numai fenomene de hipo- sau hipertiroidie, (fără o interesare evidentă a suprarenalei. La cei cu hipotiroidie s-a notat o păstrare a greutăţii şi o troficitate bună a tegumentelor, exceptînd totuşi 10% din cazuri, la care existau depuneri de colesterol, în piele, In ce priveşte sistemul muscular, predomină hipotonia, iar pentru sistemul osteo-articular este de notat frecvenţa artropatiilor cu localizări la genunchi (65% din cazuri). Dintre aparate, cel cardiovascular este mai puţin interesat, găsindu-se modificări numai într-unul din cazuri, iar la nivelul aparatului respirator este de semnalat frecvenţa emfizemului. Este de menţionat la acest grup troficitatea dentară bine păstrată, în general hipotiroidiendi, indiferent de înaintarea în vîrstă, avînd dentiţia aproape complet păstrată, spre deosebire de restul bătrînilor, de obicei edentaţi. La hipertiroidieni, scăderea greutăţii OPERE ALESE 105 a fost întîlnită, aşa cum era de aşteptat, în (toate cazurile. Troficitatea tegumentelor a fost interesată în 92% din cazuri, iar pigmentaţia în 73%. Sistemul muscular a suferit de asemenea în toate cazurile, prin hipotrofii simple sau asociate eu hipotonii. Sistemul osteo-articular a prezentat modificări, îndeosebi ale coloanei vertebrale. Afecţiunile cardiace au fost mai ales valvulare, iar afecţiunile pulmonare au fost de tip astmatiform sau tuberculos. Din această analiză sumară se desprinde rolul important al suprarenalei şi al tiroidei. Funcţiile acestor 2 glande par isă determine tipul de involuţie, cel puţin pentru unele sisteme şi aparate. Hipercortico-suprarenalismul este factorul iavorizant al involuţiei viscerale şi al arteriosclerozelor cu modificările consecutive acestora. Asocierea unei iiipotiroidii apare ca un factor agravant în evoluţia osteo-artrozelor şi a arteriosclerozei, probabil prin creşterea excesivă a colesterolului din circulaţie, pe cînd asocierea unei hipertiroidii este mai de grabă un factor agravant pentru scăderea troficităţii tegumentelor şi musculaturii, cît şi pentru alteraţiile aparatului cardiovascular. Hipocorticoisuprarenalismul este, pe de altă parte, factorul favori-zant al involuţiei somatice, mai ales în direcţia deformărilor scheletice, a topirii musculare şi a atrofiei tegumentelor cu anexele lor. Viscerele sînt mai puţin interesate, cu excepţia aparatului respirator. Este posibil ca această involuţie suprarenală să fie secundară unei involuţii hipofizare, după cum poate fi secundară factorilor patogeni multipli infecţioşi sau toxici, care au determinat modificări în funcţia acestei glande. Oricum ar fi, asocierea unei hipertiroidii apare ca un factor agravant din cauza accentuării 'slăbirii. In aceste date, se găsesc totodată şi explicaţiile diferenţelor observate după sex; după gruparea materialului nostru, constituţia hiper-corticosuprarenală, asociată cu hipo- sau hipertiroidie, este mai frecventă la femei, în timp ce la bărbaţi predomină constituţia hiposupra-renală — hipertiiroidiană. Probabil că epoca de involuţie sexuală determină această involuţie. Se cunoaşte faptul că femeile, în mare parte, fac la această epocă un sindrom hipercorticosuprarenal care poate să fie global sau disociat, tranzitoriu sau eu tendinţă la permanentizare, după valoarea funcţională a glandei suprarenale. Bărbaţii, pe de altă parte, fac comparativ mai rar acest sindrom în perioada de involuţie sexuală ; în această epocă apare de cele mai multe ori un sindrom hiperitiroidian, poate printr-o epuizare mai timpurie a 'suprarenalei. Este posibil ca gonadele masculine să fie răspunzătoare de această deficienţă suprarenală. Oricum ar fi. aceste hiperfuncţii, fie suprarenale, fie hipertiroidiene, sînt posibile atîta vreme cît funcţia hipofizară este păstrată, şi este de presupus ca în cazurile în oare atît suprarenala cît şi tiroida sînt deficiente, aceasta să fie datorită unei involuţii hipofizare, care nu mai poate să întreţină troficitatea glandei solicitate. 106 C. I. PARHON Aceste date, poate încă mimai cu valoare indicatoirie, ridică — după cum am mai amintit — problema profilaxiei ibătrîneţii. Cunoscînd tipul de sistem nervos al individului şi structura sa endocrină, şi mai ales reacţiile tui din epoca de involuţie sexuală, putem interveni din timp, eohilibrînd funcţiile sistemului endocrin în epoca favorabilă a tulburărilor încă funcţionale, împiedicînd astfel organizarea lor. K Bonpocy O CTAPEHHH OPFAHH3MA B 3ABHCHMOCTH OT 3HAOKPHHHOH KOHCTHTyUHH PE3IOME KJiHHHqecKHe HccjieAOBâHHH noKa3biBaioT, qTo HBjieHHH cxapeHHH MoryT dbiTb b HSBecTHbix cjiyqanx 6ojiee BbipameHHbiMH Ha ypOBHe ojumx annapaioB h chctcm, qeM Ha ypoBHe Apyrnx. Abtop CTaBHT Bonpoc HajmqHH CBH3H ueyKjiy shaokphhhoh KOHCTHTy-nnefi HHAHBH^yyMa h cnoco6oM pa3BHTHH npoiţecca CTapeHHH. H3 aHajiH3a 300 cjiyqaes BbiHBJineTCH BaasHan pojib HajmoqeqHHKOB h hxhtobhahoh >Kejie3bi. OyHKIţHH 5THX RByX }KGJIG3 OnpGAGJIflIOT, nO-BHAHMOMy, THn HHBOJIIO-Uhh, no KpaHHeă Mepe b oTHomeHHH HeKOTOpblX annapaTOB h chctcm. rHnep(|)yH.KUkH5i Kopbi HaizţnoqeqHHKOB cnoco6cTByeT BHCuepajibHOH hih-boijikhxhih1 m apTepiHiooKjieipoGy. B coqeTaiHKH c riHnepTHpeoHjXHS'MOM mnep-(|)yHKij;H5i Kopbi HaAnoqeqHHKOB cnocodcTByeT pasBHTHio apTposoB c ypn-UHMHeft h apTepHocKjieposa. FHnepTHpeOHAH3M HBJIHeTCH oTHrqaionxHM (J)aKTopoM KaK ajih CHH^Ke-HiHiH TpOKjDlHiKH KOKHblX nO'KpOBOB H MblIHU, Ta,K H AJIH nopa^KCHHH OepAeqHO-COCyAHCTOH CHCTCMbl. rHnO(J)yHKUHH KOpbl HaAn0qeqHHK0B HBJIHeTCH (f)aKTOpOM, cnocodcTBy-K)mHM COMaTHqeCKOH HHBOJIÎOUHH, 3aXBaTbIBaK)meH CK6JI6T, MbimeqHbie Maccbi h Ko>Ky. BHCu;epHajibHbie opraHbi, 3a HCKJiioqeHHeM AbixaTeJibHoro annapaTa, — Menee nopaxceHbi. CoqeTaHHe c nmepTHpeoHAHeft BH3biBaeT ycHJieHHe noxynaHHH. y >KeHiii,HH npeo6jia&aeT KOHCTHTyiţHH rnnep(J)yHKD,HH Kopbi Hajuio-qeqHHKOB b coqeTaHHH c rnno- hjih rHnepTHpe0AH3M0M ; y Mywmvm me upeoSjiaAaeT rHnoKopTHKo-cynpapeHo-rHnepTHpeoHAHaH KOHCTHTyixHH. B nepHOA nojioBoâ hhbojhouhh y xceHmHH B03HHKaeT chhapom rnnep-(JjyHKiţHH Kopbi HazinoqeqHHKOB, y Myxcqnn tkg qacra oTMeqaeTCH nrnepTH-peOHAHblH CHHApOM. npn B03HHKH0BeHHH nîmxJmsapHofi HeAOCTâToqHQCTH noKa3aHHHe rnnep$yHKUHH Hcqe3aiOT ,h B03HHKaeT rHnocjDyHKiţHH Kopbi Ha/ui0qeqHHK0B h rHnoTHpeoHAfîH, Tak KaK rnno(J)H3 He mo^kct noAAep^HBaTb ranep^yHK-UHK) ASHHHX }KeJie3. OPERE ALESE 107 CONSIDERATIONS SUR LE VIEILLISSEMENT PAR RAPPORT Â LA CONSTITUTION ENDOCRINE RESUME L’etude elinique montre que chez le meme individu Ies phenomenes de vieillissement peuvent etre plus intenses au niveau de certains appa-reils ou systemes, qu’aux niveau des autres. L’auteur pose la question de l’existence de certains rapports entre la „constitution endocrine44 de Pindividu et lia modalite de vieillissement. L’analyse de 300 cas a permis la mise en evidenoe du role important des glandes surrenales et de la thyroîde. Les fonctions de ces deux glandes paraissent determiner le type de rinvolution, au moiins pour certains appareils et systemes. L’hyperco'rtico-surrenalisme est le îacteur favorisant de rinvolution viscerale et de Tarteriosclerose. Associe â l’hyperthyroidie, il apparît comme un îacteur d’aggravation au cours de l’evolution des udco-arthiroses et de l’arteriosclerose. L’hyperthyroidie associee est plutot un îacteur d’aggravation pour la diminution de la trophicite des teguments et de la musculature, ainsi que pour les alterations de Pappareil cardio-vasculaire. L’hypocortico-surrenalisme est le facteur favorisant de l’involution somatique interesant le squelette, les masses musculaires et les teguments. Les visceres sont moins au crescut cu 77% în raport cu greutatea iniţială. Perii acestor animale erau mai groşi şi mai aspri, dair n-au căzut. In generail, animalele nu se deosebeau prea mult de femelele la care s-a făcut simpla tiroidectomie (fig. 1, 2, 3 şi 4). Animalele rămase au fost sacrificate la interval de 5 luni. Examenul histologic al glandelor endocrine a confirmat rezultatele obţinute în OPERE ALESE 111 urma observării animalelor, modificările întâlnite fiind deosebite nu numai după gradul de insuficienţă mono- sau biglandulară, ci şi după sexul animalelor. Astfel, în hipofiză s-a observat o creştere a numărului celulelor bazofile mai accentuată la femele decît la masculi, atît la ani- Fig. 1 şi 2. — Şobolan tiro-gonadectomizat mascul şi martor. malele gonadectomizate, cît şi la cele etiroidate. Această reacţie bazofilă era de asemenea mult mai importantă în insuficienţa biglandulară decît în cea monoglandtulară, ceea ce confirmă corelaţiile sinergice dintre hormonii gonadotropi şi tireotropi. In ce priveşte corticosuprarenala, la Fie. 3 şi 4. — Şobolan tiro-gonadectomizat, femelă şi martoră. femele s-a observat o reacţie de tip hipertrofie atît la animalele numai gonadectomizate, cît şi la cele numai etiroidate, cu semne moderate de degenerescenţă lipidică, numai la animalele cu insuficienţă tiro-gonadică. La masculi, reacţia de tip degenerativ, însoţită de hemoragii Întinse în 112 C. I. PARHON faseieulată s-a întîlnit la unele animale cu insuficienţă tiroidiană şi mai accentuat la toate animalele eu insuficienţă tiro-gonadică. A treia serie de experienţe au urmărit efectul produs de aceleaşi insuficienţe pe animale mai mari, eu vîrsta aproximativă între 5 şi 5j/2 luni. Şi la aceste loturi comportamentul a fost diferit după sex obţi-nîndu-se în general modificări asemănătoare dar de intensitate ceva mai redusă. Aceasta s-ar explica şi prin faptul că animalele n-au putut fi urmărite timp mai îndelungat, deoarece, chiar începînd din prima lună de la intervenţia operatorie, is-a constatat o mortalitate însemnată, atît la animalele tiroidectomizate, cît şi la cele tiro-gonadectomizate. Astfel, dintre primele, au murit 2 masculi şi 2 femele în a treia lună, după acest termen supravieţuind numai 4 animale. Dintre animalele cu dublă intervenţie au murit 3 masculi şi o femelă în prima lună, 4 masculi şi 2 femele în luna a doua şi un mascul şi 3 femele în luna a treia. Probabil că mortalitatea să fi fost datorită anotimpului în care s-au făcut experienţele, animalele nerezistîind la frig. In a patra serie de experienţe s-a urmărit numai efectul dublei intervenţii pe un lot de 30 de şobolani masculi, în vîrstă de 5 luni. Animalele operate au prezentat fenomenele descrise la primul lot. S-au semnalat îndeosebi modificări dentare importante, incisivii cu modificări de trofieitate, crescuţi inegal, galbeni, foarte mobili. Aceste modificări trebuie puse în raport şi cu un grad de insuficienţă paratiroi-diană deşi, după cum am semnalat mai sus, paratiroidele vizibile au fost lăsate pe loc. Greutatea animalelor a scăzut în timpul observaţiei' cu 46% faţă de greutatea iniţială, pe cînd a martorilor a crescut cu 27%. Mai mult de jumătate din animale au murit după primele două luni; restul au fost sacrificate pentru studiul modificărilor histologice. In a cineea serie de experienţe s-a urmărit efectul epifizhormonuliui şi al vitaminei E la animale cu dublă insuficienţă glandulară. Lotul a fost de 40 de animale ; 10 din ele au fost păstrate ca martore, iar 30 au suferit dubla intervenţie operatorie. Din acestea, o parte au fost injectate zilnic cu epifizhormon şi o parte cu vitamina E. Greutatea şi creşterea animalelor tiro-gonadectomizate netratate, comportamentul, modificările tegumentare, ca şi tulburările trofice dentare, au fost asemănătoare celor întîlnite în loturile precedente. La animalele tiro-gonadectomizate, tratate ou vitamina E, scăderea în greutate a fost mai mică în prima lună de tratament, ulterior curba greutăţii devenind asemănătoare cu cea întîlnită la animalele netratate. După acest interval mortalitatea a fost de asemenea asemănătoare, nesupravieţuind, după a treia lună de tratament, decît un singur animal. Animalele tratate cu epifizhormon au prezentat scăderi foarte mici în greutate, în prima lună de tratament, ulterior, greutatea lor revenind şi ap,ropiindu-se de aceea a animalelor neoperate de control (fig. 5). Aspectul animalelor tratate cu epifizhormon de asemenea a fost deosebit, fiind apropiat mai mult de acel al animalelor normale, faţă de care existau deosebiri destul de mici. Părul era irar, firul subţire, pielea OPERE ALESE 113 moale şi modificările dentare mai reduse. Din acest lot, nu au murit decît două animale, în primele zile ale tratamentului. In ceea ce priveşte lotul cobailor pe care s-a experimentat în colaborare cu M. Dancăşiu, toate animalele etiroidate şi tiro-gonadectomizate au murit după maximum două luni de la intervenţie. De semnalat la această specie este faptul că greutatea a fost mai puţin influenţată. Astfel, greutatea animalelor etiroidate a crescut eu 18%, faţă de de 26% greutatea martorilor, iar a animalelor tireo-gonadectomi- ioor ---o—® zate a scăzut eu 12%* Animalele castrate mu au prezentat modificări în greutate. Iepurii gonadectomizaţi iau crescut în greutate eu 23%, faţă de 36% creşterea (martorilor, animalele tiroidectomizate ,au scăzut cu 7%, pe cînd cele tireo-gonadec-tomizate au scăzut cu 10%. In concluzie, greutatea animalelor tiroidectomizate a scăzut la toate animalele în experienţă, scăderile cele mai mari întîlnindu-se după specie, la şobolani şi după sex, la masculi. Animalele gonadectomizate s-au comportat diferit după specie, greutatea nefiind influenţată la cobai şi fiind uşor crescută la iepuri. La şobolani, unde au existat loturi de vîrste diferite, modificările au fost diferite în raport cu vîrsta şi sexul animalelor. Astfel, la impuberi s-a constatat o netă diminuare a creşterii, iar la animalele pubere şi adulte s-a observat la masculi o tendinţă la creştere în greutate, pe cînd la femele, mai degrabă o scădere a greutăţii. Asocierea celor două insuficienţe a produs o oprire a creşterii sau o scădere în greutate, scăderile cele mai importante fiind observate la şobolanii masculi. Animalele cu dublă intervenţie au prezentat un aspect senil al perilor, pielii, dinţilor, comportamentului, aspect mai accentuat la şobolanii masculi tineri. Durata vieţii a fost mult scurtată la animalele tinere, la toate speciile, maximum de supravieţuire fiind de 2—5 luni. Rezultatele de mai sus tind să probeze că extirparea glandelor genitale accentuează în mod net efectele tiroideetomiei, producînd o îmbătrînire a animalelor şi o scurtare a duratei vieţii acestora. în interpretarea acestei acţiuni trebuie luată în discuţie şi o eventuală inhibiţie a fenomenelor de regenerare a ţesutului tiroidian din resturile rămase după extirpare, sau din ţesut tiroidian accesoriu. Cercetări sînt de întreprins în această direcţie, cu atît mai mult, cu cît absenţa fenomenelor degenerative poate fi considerată ea un caracter de îmbătrînire. Administrarea unor preparate diferite de cele necesare pentru corectarea tiroideetomiei şi gonadectomiei a influenţat în mod favorabil evoluţia greutăţii şi a mortalităţii, precum şi aspectul animalelor: vita- mofob sau alveolizate. Suprarenalele de asemenea n-au prezentat modificări nete. La animalele tratate cu metiltiouracil de semnalat o reducere a zonelor de proliferare, o tendinţă la involuţie a celulelor fasciculate, celulele întunecate cu protoplasma densă şi nucleu picnotic fiind relativ frecvente. Pi^. 6. — Hipofiză, Şobolan martor (imersie). ''fa*. v-v* i; >*"W| 9?r ş..;:f / • * ^ ■ v. :t -«' ■HH Fig. 8. — Hipofiză. Şobolan ^ timectomi-zat şi tratat cu metiltiouracil (imersie), Fig. 16. — Ovar. Şobolan tratat cu metiltiouracil (10 x 10). Fig. 17. — Ovar. Şobolan timectomizat şi tratat cu metiltiouracil (10 X 10). OPERE ALESE 123 La animalele etimizate tratate ou metiltiouracil, acest aspect este mai puţin manifest, structura corticosupirarenalei apropiindu-se mai mult de aceea întîLnită la martori. La animalele martore ovarul ,are aspectul celui întîlnit la şobolan* cele pubere : cu folicuIii ovarieni în diferite faze de evoluţie, şi cu prezenţa pe suprafaţa de secţiune a 2—3 corpi galbeni. La animalele tratate cu metiltiouracil se remarcă o frecvenţă mai mică şi un aspect mai puţin activ al foliculilor, întîlnindu-se în schimb numeroşi corpi galbeni. Astfel, pe suprafaţa de secţiune sînt prezenţi între 4 şi 5 corpi galbeni. Această luteinizare masivă a ovarului poate explioa în parte relativa inhibiţie a evoluţiei foliculilor ovarieni. La animalele etimizate şi tratate cu metiltiouracil se întîlnesc foliculii îndeosebi secundari, mai rar maturi, excepţional întîlnindu-/se corpi galbeni. In ovarele animalelor din acest din urmă lot se observă o dezvoltare însemnată a ţesutului interstiţial. Organele limfoide prezintă şi în această serie de experienţe modificări ce merită a fi relevate. La animalele tratate cu metiltiouracil, timusul prezintă o hiperplazie a elementelor de tip limfoid, cu o reducere marcată a elementelor epitelioide din zoina medulară. In splină se semnalează la acelaşi lot o predominanţă a pulpei albe, cu fenomene hiper-trofice şi hiperplaziee la nivelul elementelor limfoide ee formează corpus-culii Malpighi. Un aspect asemănător se întîlneşte în splină şi la animalele etimizate tratate cu metiltiouracil. In ce priveşte pancreasul, la animalele tratate cu tiouracil, acinii apar mai mici, celulele acinoase mai dense, insulele fără proliferarea «celulară periferică întâlnită la martori. Aspectul este asemănător şi la animalele tratate şi în acelaşi timp etimizate. Neavînd secţiuni seriate, nu putem trage însă o concluzie privind aspectul funcţional al acestui organ. Ficatul animalelor tratate cu metiltiouracil nu diferă semnificativ de al martorilor. La animalele tratate şi etimizate, ficatul prezintă în toate cazurile modificări de intensităţi variabile, care merg de la simpla degranulare a celulelor hepatice, pînă la aspectul vacuolizat fără încărcare. lipidică. De asemenea este de subliniat scăderea numerică a celulelor hepatice binucleate. Acest aspect ar traduce, poate, rolul protector al timusului la acţiunea toxică a metiltiouracilului asupra celulei hepatice (fig 6—17). In rezumat, tratamentul cu metiltiouracil la şobolani determină o creştere moderată în greutate şi discrete fenomene de îmbătrînire. Examenul histologic arată o tendinţă la bazofilism a celulelor hipofizare, probabil printr-o creştere a hormonului tireotrop, tradusă prin modificările caracteristice întîlnite la nivelul glandei tiroide şi prin reacţia organelor limfoide. Corticosuprareuala apare mai degrabă inhibată. De semnalat tendinţa la luteinizare a ovarului, fapt care pune problema unei acţiuni a metiltiouracilului asupra hormonului luteinizant, acţiune ce nu se produce prin intermediul hormonului tireotrop, acest aspect neîntîl-nindu-se la animalele tratate şi etimizate, la care acţiunea tireotropă apare mai manifestă. Modificările întîlnite în alte organe n-au fost semnificative. 124 C. I. PARHON Tratamentul cu metiltiouracil la animalele etimizate determină o stimulare mai netă a hormonului tireotrop, tradusă atît prin modificările mai accentuate întîlnite la nivelul hipofizei, cît şi la nivelul tiroidei. Timectomia a împiedicat pe de altă parte acţiunea anticorticotropă a antitiroidienelor de sinteză, acţiune ce iS-ar produce prin intermediul hormonului. De .asemenea, a împiedicat acţiunea luteinizantă a ovarelor acestor animale. De semnalat la acest lot leziunile întîlnite la nivelul ficatului, care ridică problema rolului protector al timusului faţă de acţiunea toxică a unor substanţe asupra celulei hepatice. Pe de altă piarte, va trebui cercetat dacă aspectul hipofuncţional al ovarelor, întîlnit la această categorie de animale, nu s-ar explica şi prin leziunile de la nivelul ficatului cauzate de tulburări în metabolismul hormonilor sexuali. DISCUŢII Problema insuficienţelor pluriglandulare a fost puţin cercetată experimental. Deşi cazurile de endocrinopatii bi- sau pluriglandulare sînt relativ frecvente în clinică, totuşi ele au fost de cele mai multe ori privite numai prin prisma corelaţiilor şi considerate ca secundare intere-sării primitive a unei singure glande. In clinică întîlnim exemple numeroase de tulburări glandulare apărute independent, isimultan sau la diferite intervale de timp ; polimorfismul clinic al unei tulburări glandulare mu poate fi explicat decît prin reacţiile diferite ale unui organism cu tulburări anterioare la nivelul altei sau altor glande. Evoluţia simultană a două sau mai multe insuficienţe glandulare poate determina pe de altă parte dezechilibre mai mari şi poate interesa procesele de bază ale organismului: asimilaţia şi dezasimilaţia. Prin ruperea echilibrului dintre aceste procese pot apărea fenomene de îmbătrînire precipitată. In experienţele noastre am verificat în mare parte aceste ipoteze şi corectarea tulburărilor menţionate prin administrarea de substanţe nespecifice a demonstrat şi mai mult că în aceste insuficienţe s-a produs un dezechilibru profund al organismului şi că acesta poate fi corectat prin tratamente oare acţionează asupra metabolismelor de bază. Chiar dacă experimental procesele de îmbătrînire au apărut în mod mai accentuat numai în unele condiţii, totuşi noi credem că aceste studii trebuie continuate, întrucît deschid perspective noi nu numai pentru explicarea unuia din mecanismele îmbătrînirii precipitate, dar şi pentru elucidarea formelor şi evoluţiei unor endocrinopatii, ca şi pentru stabilirea unei terapeutici adecvate. Cercetările noastre mai ridică şi alte probleme. Prin insuficienţele glandelor periferice se acţionează, direct sau indirect, prin intermediul sistemului mervos central, asupra hipofizei. Insuficienţa glandulară periferică determină la nivelul hipofizei un tip de reacţie, care este modificat dacă hipofiză este solicitată în acelaşi timp de altă insuficienţă glandulară periferică. Reacţia primitivă poate fi modificată în sensul precipi- OI ERE ALESE 125 tării sau întârzierii; de exemplu, timectomia asociată gonadectomiei determină apariţia precoce a celulelor de castraţie. De asemenea, pot surveni modificări cantitative : secreţia tropului 'respectiv poate fi diminuată sau exagerată, (secreţia corticotropă este mai mică la animalele castrate şi în acelaşi timp etiroidate) ; sau modificări calitative ; tiroidectomia asociată cu gonadectomia determină o reacţie bazofilă mai puternică şi o inhibiţie a celulelor eozinofile, tradusă printr-o importantă oprire în creştere. Aceleaşi observaţii se pot face şi asupra modificărilor de la nivelul unor organe, acestea fiind diferite în raport cu insuficienţa mono-sau biglandulară ; atimia produce modificări moderate la nivelul celulei hepatice, dar acestea se accentuează la animalul în acelaşi timp gonadec-tomizat. Condiţiile tehnice nu ne-au permis încă să studiem aspectul activităţii nervoase superioare la animalele în experienţă. Această problemă va face obiectul unor studii ulterioare. De asemenea, se va cerceta participarea scoarţei cerebrale în realizarea procesului de îmbătrînire, stu-diindu-se loturi de animale cu insuficienţe biglandulare şi cu modificări ale scoarţei cerebrale (decortieări, nevroze, modificări prin substanţe medicamentoase). CONCLUZII 1. Prin insuficienţe biglandulare s-a realizat un sindrom de senescenţă precoce cu scurtarea duratei vieţii animalelor. Acest sindrom a fost realizat în special prin insuficienţa tiro-gonadică, şi în mai mică măsură priin insuficienţa timo-gonadică şi timo-tiroidiană. Pentru insuficienţa splenică şi timo-splenică rezultatele sînt mai greu de interpretat, întrucît la speciile în experienţă ablaţia splinei a produs o barto-nelloză. Amintim că în clinică am întîlnit deseori cazuri de senescenţă precoce, în care insuficienţa tiro-gonadică părea să aibă rolul principal. 2. Efectul insuficienţelor biglandulare a fost deosebit după vîrsta la care s-a produs, după sexul şi specia animalelor. Astfel, în cazul insuficienţelor tiro-gonadice şi timo-splenice ele au fost mai accentuate la impuberi decît la adulţi, la masculi decît la femele. De asemenea, .modificările cele mai mari au fost observate la şobolani, iar cele mai reduse la cobai şi iepuri. 3. S-au făcut unele încercări care au urmărit corectarea sindromului de senescenţă precoce realizat de insuficienţele tiro-gonadice cu preparate diferite de cele specifice necesare corectării tiroideetomiei şi gonadectomiei. S-a constatat că epifiza, şi în mai mică măsură vitamina E, au un efect favorabil asupra tulburărilor produse de insuficienţa tiro-gonadică. Acest lucru arată că Într-o oarecare măsură se poate interveni pe căi variate nespecifice în cazul unei modificări metabolice produse printr-un anumit mecanism, utilizînd substanţe care tind să corecteze într-un fel oarecare dezechilibrul dintre procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie produse experimental. Se cunoaşte rolul asimilator al epifiz-hormonului şi experienţele noastre arată că el poate corecta în parte scăderea asimilaţiei realizate prin deficitul hormonului tiroidian şi testi- 126 C. I. PARHON cular. De altfel acest lucru este întărit şi de faptul că în tratamentul bătrîneţii la om există o serie de tratamente cu efecte favorabile, oare influenţează metabolismul în acest sens. 4. Asocierea unei alte insuficienţe modifică unele aspecte ale răspunsului specific la prima insuficienţă. De exemplu, hipertorfia suprarenalei, caracteristică după castraţie, nu mai apare la animalele în acelaşi timp etiroidate. Pe de altă pante, unele răspunsuri specifice ca tulburări trofice, care apar după tiroideetomie, sînt accentuate dacă animalele sînt în acelaşi timp gonadectomizate. 5. Este de remarcat de asemenea faptul că ruperea echilibrului şi reacţiile de compensare hipofizară survenite prin ablaţia unei glande periferice sînt mai accentuate, sau apar precoce dacă se extirpă şi altă glandă. Aceste observaţii pe de o parte prezintă interes pentru adîncirea problemei sinergiei şi antagonismului tropilor hipofizari, iar pe de altă parte ajută la explicarea patologiei de corelaţie neuro-endoerină. Astfel, se constată că bazofilismul dat de o insuficienţă glandulară (gonadică, tiroidiană sau timică) este accentuat de extirparea altei glande : bazofilismul dat de insuficienţa tiroidiană este întărit de cea timică. Modificări deosebite s-au observat în ceea ce priveşte celulele de castrare. Astfel, s-a constatat că la animalele impubere, spre deosebire de cele adulte, apariţia tor nu se produce nici după 2—3 luni de la intervenţie. Asocierea timectomiei grăbeşte apariţia lor, animalele impubere reac-ţionînd ca cele mai în vîrstă. 6. Unele aspecte mai particulare interesante şi cu importanţă practică pentru clinică sînt următoarele : a) Insuficienţa timusului produce un aspect mai activ al tiroidei şi un răspuns mai accentuat la metiltiouracil. b) Insuficienţa timusului produce degranularea celulei hepatice. La administrarea de metiltiouracil, această degranulare devine foarte importantă în raport cu animalele întregi tratate eu metiltiouracil, ceea ce ar arăta rolul protector al timusului asupra celulei hepatice. c) Administrarea de metiltiouracil la animalele prepubere produce o luteinizare masivă a ovarelor şi această luteinizare scade la animalele timectomizate şi tratate cu metiltiouracil. SKCriEPHMEHTAJIbHOE HCCJIEflOBAHHE CTAPEHHH, BbI3BAHHOrO MOHO- H njHOPHrjIAH^yjUIPHOfî HE£OCTATOMHOCTbK) PE3K3ME B jţaHHoă pa6oTe aBTop npHBo^HT nmoTe3y o tom, ^to erapeime oSycjioBJieHo paspbiBOM HecTofîKoro n oTHocHTejibHoro paBHOBecHH Mea^ny HBJieHHHMH aCCHMHJIHUHH H aesacOHMHJIHIţHH, C HâKJIOHHOCTbK) K yCHJieHHK) OPERE ALESE 127 nocjieAHHX b pe.3yjibTaTe hx (ţ)aKTH*iecKoro noBbimeHHH, hjih nyTeM Bbipa-meHHOrO CHH>KeHiHH HBJieHHH aCCHMHJIfllţHH. UeJib aBTopa — nsy^HTb b kskoh CTeneHH njnopHrjiaHAyjinpHaH ne-AOiCTaToqeoiCTb mo>k€t O'SycjiOBHTb CTapeHHH h yMeHbineHHe npo- AOJI>KHTeJIbHOCTH 2KH3HH. Flpn onbiTax Ha xpbicax, Mopcrax CBHHKax h KpoJiHKax nojiy^eHbi cJie^yioiuHe pesyjibTaTbi: 1) BHrjiaHAyJiHpHOH HeAOCTaToqHocTbio Bbi3biBaeTCH chhaPom paHHeă cTapocra c yMeHbineHHeM npo^oji^HTejibHocTH 2KH3HH. CTeneHb Bbipa^KeH-hocth yKa3aHHoro cHHApoMa BbiflBjineT cjie^yioiiXHH nopH^oK: THpeoro-Ka^Han, raMoroHa/uian >h THMOTHpeoH^Han He/iocTaTO^HOCTH. 2) BjIH5îHHe 6HrJiaHAYJIHpHOH He^OCTaTO^HOCTH pa3JIHqHO B 3aBHCH-mocth ot B03pacTa, nojia h bhjia ^khbothhx. 3) Chhapom paHHen CTapocra, Bbi3BaHHbifi THpeoroHa^HOH He^ocTa-TO^HocTbio, Hc^esaeT noMTH b pe3yjibTaTe jie^eHHH npenapaTaMH 3nH(f)H3a H BHTaMHKOM E (iTOMHMO CneU,H(j)HHeCKHX BemecTB). 4) FIpHCOeAHHeHHe BTOpOH rJiaHAyJIHpHOH He/ţOCTaTOMHOCTH BbI3bIBaeT H3MeHeHHe HeKOTOpblX acneKTOB cnei^H^HqecKoă otbcthoh peaKiţiHH Ha nepByio HeA0CTaT0*iH0CTb. Tan, HanpHMep, ranepTpo^HH HaOTO^e^HHKOB nocjie KacTpauHH He noHBJineTCH 6o«nee y KacTpnpoBaHHbix h THpe0HA3KT0-MHpOBaHHblX >KHBOTHb!X. 5) HapyuieHH5î paBHOBecHH h rnnocf)H3apHbie peaKunn KOMneHcaiţHH, HacTynaiouxHe nocjie y^ajieHHH oahoh H3 nepH^epH^ecEHx >Kejie3, 6ojiee Bbipa}KeHbi hjîh 6ojiee paHHHe npn 3KCTHpnau,HH BTopoS >Kejie3bi. 6) B AaHHoft pa6oTe npeACTaBjieHbi cjie/ţyioiuHe CBoeo6pa3Hbie, bs>k-Hbie AJm KJIHHHKH BbIBOAbI I — HeAOCTaToiiHocTb 3o6hoh >Kejie3bi Bbi3biBaeT KapTHHy 6ojiee aKTHBHOH ,U;6HTeJ1 bHOCTH HXHTOBHJXHOH }KeJI63bI H SoJiee BbIpa>KeHHyiO OT-BeTHyio peaKiţHK) Ha MerHjiTHoypaijHji. — HeAOCTaTOMHQCTb 3o6hoh mejie3bi Bbi3bmaer AerpaHyjiHUHio ne^ie-ho^hoh KjieTKH. BBe^eHHe MenHJiTHoypauHJia ycHJiHBaeT 3Ty KapTHHy (3a-HiHTHâH pojib 3o6hoh >Kejie3bi no oTHomeHHio k ne^eHOMHOH KJieTKe). — BBe^eHHe MeTHJiTHoypan,HJia AonoJioBospejibiM }khbothhm Bbi3bi-BaeT MaccHBHyK) JiKyreHHHsaiţHio hh^hhkob ; nocjie^HHH CHmKaeTCH y th-MOSKTOMHpOBaHHblX H nOABeprUIHXCH JieqeHHIO MeTHJITHOypaUHJIOM >KH-BOTHblX. OE'bflCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1 h 2. —' Tnpe0r0HaA3KT0MHp0BaHHaH Kpbica-caMeu, h KOHTpojibHan Kpbica- caMeu. Phc. 3 h 4. — THpeoroHaASKTOMHpoBaHHan Kpbica-caMKa h KOHTpojibHan Kpbica- caMKa. Phc. 5. — roHaASKTOMHpoBanHbie, jie^ieHHbie 3riH(j)H3r0pM0H0M h BHTaMHHOM E JKHBOTHbie H KOHTpOJIbHbie JKHBOTHbie., Phc. 6. — rHno(j)H3. KoHTpojibHaa Kpbica (hmmcpchh) . Phc. 7. — rHno(j>H3. KpHca, jieqeHHan MeTHjrraoypauHjioM (HMMepcHn). Phc. 8. — rnno4>H3. THMOSKTOMHpOBaHHan h jieqeHHaa MeTHJiTHoypauHjiGM Kpbica (HMMepCHfl). 123 C. I. PARHON Phc. 9. — IIXHTOBH^HaH }Kejie3a. KoHTpojibHan Kpbica (yBeji. 40X10). Phc. 10. — UlHTOBHAHaa >Kejie3a. Kptica, jieqeHHan MeTHJiTHoypauHJioM (yBeji. 40X10). Phc. 11. — lll,HTOBH^HaH >Kejie3a. THM03KT0MHp0BaHHaH h jieqeHHan mcthjithov-paUHJIOM KpHca. Phc. 12. — m,HTOBHAHâH xejiesa. KoHTpojibHan Kpbica (HMMepcHH). Phc. 13. — niHTOBHAHaa >Kejie3a, Kpbica, jieqeHHan MeTHJiTHoypauHJioM (HMMep- chh). Phc. 14. — UXHTOBHAHaH }Kejie3a. THM03KT0MHp0BaHHa5i h JieqeHHan MemnTHoypa-IţHJIOM Kpbica (HMMepCHH). Phc. 15. — Hh^ihhk. KoHTpojibHan Kpbica (yBeji. 10X10). Phc. 16. — Hh*ihhk.' Kpfcica, jieqeHHan MeTHJiTHoypauHJioM (yBeji. 10X10). Phc. 17. — ^kiihhk. THM03KT0MHp0BaHHaH h jieMeHHan MeTHJiTHoypauHJioM Kpwca (yBeji. 10X10). RECHERCHES EXPERIMENTALES SUR LE VIEILLISSEMENT PAR INSUFFISANCES UNI- ET PLURIGLANDULAIRES resume Les travaux ont ete regis par l’idee que le vieillissement est le re-sultat d’une rupture de l’equilihre instable et relatif qui existe entre les phenomenes d’assimilation et de desassimilation, avec tendance vers une intensification de ces derniers, soit par un aecroissement reel, soit par une importante diminution des phenomenes d’assimilation. L’auteur s’est propose d’etudier la mesure dans 1 a que 1 le les imsufft-san-ces pluri-glandulai:res peuvent determiner des phenomenes de vieillissement et reduire la duree de la vie. Les experiences sur rats, cobayes et lapins ont donne les resultats suivants: 1) Les insuffisances biglandulaires permettent l’obtention d’un syndrome de senescence precoce avec reduction de la duree de la vie. Ce syndrome est realise — dains l’ordre de son intensite — par les insuffisances : thyreo-gonadique, thymogonadique et thymo-thyroidienne. 2) L’effet des insuffisances biglandulaires a varie avec Page, le sexe et l’espece des animaux. 3) Le syndrome de senescence precoce par insuffisance thyreo-gonadique a ete corrige (excepte les substances spiecifiques) par Thormone epiphysaire aussi bien que par la vitamiine E. 4) L’asisociation d’une seeonde insuffisance glandulaire modifie cer-tains aspects de la reponse specifique â la premiere. Ou cite l’hyper-trophie des surrenales, qui n’apparaît plus apres castration des animaux et extirpation concomitante de la thyroîde. 5) La rupture de l’equilibre et les reactions compensatrices hypo-physaires dues â l’ablation d’une glande peripherique, sont plus accen-tuees ou plus precoces lorsqu’on extirpe en, meme temps une autre glande. OPERE A.LESE 129 6) Le travail eîîectue permet la mise en evidence des aspects parti-culiers suivants, plus importants pour la clinique : — L’msuffisance thymique produit un aspect plus actif de la thyroîde et une reponse plus accentueze au methylthiouracile. — L’ims-uffisanoe thymique est suivie par la degranulation de la ceî-lule hepatique. L’adminiistration de methylthiouracile aecentue cet aspect (argument en faveur du role psroteoteur du thymus quant â la cellule hepatique). — L’administration de methylthiou/racile aux animaux prepuberes mene â la luteinisation massive des ovaires ; ce p'roce^sus diminue chez les animaux thymecitomises tiaites au methylthiouracile. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1 et 2. — Tnyreo-gonadectomie d’un rat mâle et temoin. Fig. 3 et 4. — Thyreo-gonadectomie d’un rat femeile et temoin. Fig. 5. — Animaux gonadectomises traites â Thormone ephiphysaire et â la vita- mine E ; animal temoin. Fig. 6. — Hypophyse. Rat temoin (immersion). Fig. 7. — Hypophyse. Rat trăite au methylthiouracile (immersion). Fig. 8. — Hypophyse. Rat thymectomise trăite au methylthiouracile (immersion) Fig. 9. — Thyroîde. Rat temoin (40X10). Fig. 10. — Thyroîde. Rat trăite au methylthiouracile (40 X 10). Fig. 11. — Thyiroîde. Rat thymectomise trăite au methylthiouracile (40 X 101, Fig. 12. — Thyroi’de. Rat temoin (immersion). Fig. 13. — Thyroîde. Rat trăite au methylthiouracile (immersion). Fig. 14. — Thyroîde. Rat thymectomise, trăite au methylthiouracile (immersionî* Fig. 15. — Ovaire. Rat temoin (10 X 10). Fig. 16. — Ovaire. Rat trăite au methylthiouracile (10 X 10). Fig. 17. — Ovaire. Rat thymectomise, trăite au methylthiouracile (10 X 10). TRATAMENTUL BĂTRÎNEŢII LA FEMEIE * Considerăm bătrîneţea, în cele mai multe cazuri ca o boală. Desigur, nu ignorăm evoluţia obişnuită a fiinţelor pluricelulare, faimoasa traiectorie sau curbă vitală, graţie căreia orice fiinţă pluricelu-lară, în primul 'rînd animalele, ajung la bătrîneţe şi ştim bine că cea mai mare parte a biologilor consideră această fază a vieţii fiziologică sau normală şi nici nu contestăm că fiinţele vii despre care vorbim merg treptat de la naştere spre bătrîneţe. Totuşi nu putem să nu vedem că această stare „normală" sau „fiziologică" nu este o .stare de sănătate, în care, ca să spunem aşa organismul poate să îndeplinească în mod optim funcţiile sale şi toată lumea ştie că bătrîneţea cu simptomele sale (insuficienţe funcţionale, leziuni, modificări chimice ale organelor şi ale ţesuturilor) sfîrşeşte fatal prin moarte, şi desigur nu moare nimeni din cauza sănătăţii. Din aceste multiple puncte de vedere bătrîneţea este o boală aşa precum a spus-o şi bătrînul Cicero, orice ar crede biologii care fac filozofie. Medicul trebuie deci să-şi pună problema unui tratament al bătrîneţii şi mulţi cercetători au şi făcut-o pînă acum. Şi dacă tratamentul va face oa bătrîneţea să fie mai puţin grea sau dacă va putea întîirzia sfîrşitul fatal, eforturile depuse pentru descoperirea lui nu vor fi în zadar. 'De altfel, din punct de vedere p>ur ştiinţific, această muncă ne va duce la o mai bună înţelegere a înlănţuirii fenomenelor care duc la bătrîneţe şi nici din acest punct de vedere nu va fi zadarnică osteneala. Un tratament raţional al bătrîneţii trebuie să urmărească a readuce organismul din punct de vedere biochimic şi funcţional într-o stare co-respunzînd unui organism mai puţin înaintat în vîrstă. Una din caracteristicile bătrîneţii este deshidratarea progresivă a organelor şi ţesuturilor. * In colaborare cu M. Cahane. Publicat în Buil. mem., S. endocr., 1936, nr. 2, p. 105. OPERE ALESE 131 Am studiat împreună cu Mîrza şi Blinov o serie întreagă de modificări al echilibrului endocrin, din punot de vedere al acţiunii exercitate asupra cantităţii de apă din organe şi ţesuturi. Am constatat .că operaţia de castrare ovariană a determinat scăderea apei în majoritatea organelor (rinichi, creier, hipofiză, timus, tiroidă). De asemenea şi în ficat media % a cantităţii de .apă a fost mai mică la animalele castrate cu toate că, proporţional se găsesc printre animalele operate mai multe cu o hidratare mai accentuată (6 cazuri faţă de 4). Deci se poate vorbi de o acţiune de îmbătrîniire a anovariei. Dimpotrivă tratamentul cu lipoizi ovarieni şi placentari a exercitat o acţiune în sens contrar. Primii au determinat mărirea hidratării sîngelui, KaHHH BOflbI B OpraHaX H TK3HHX. LE TRAITEMENT DE LA VIEILLESSE CHEZ LA FEMME iRESUME L’auteur considere que dans la plupart des cas, la vieillesse est une maladie. Par consequent, le medecin doit se paser le probleme du traitement de cette dystrophie. L’un des elements carcteristiques de la vieillesse est la deshydrata-tion progressive des organes et des tissus. Les recherches experimentales effectuees par l’auteur en collabora-tion avec Mîrza et Blinov ont montre que rextirpation des ovaires est suivie par la diminution de la teneur en eau de la majorite des organes. Le traitement aux extraits lipoidiques ovariens et placentaires a exerce une action contraire, qui peut etre oonsideree comme la manifesta-tion d’un processus de rajeunissement. Des resultats analogues ont ete obtenus ipar un traitement â la folliculine, administree â un lot de cobayes et de irats. L’auteur pense qu’il est indique d’associer parfois le traitement thyroîdien, qui exerce aussi une action d’augmentation de la teneur en eau des organes et des tissus. TRATAMENTUL BĂTRÎNEŢII * Este posibil oare un tratament curativ sau cel puţin preventiv, şi pentru eîtv-a timp, al bătrîneţii ? Păreri diametral opuse au fost susţinute de cercetători de o egală valoare. Putem astfel cita părerile a trei fiziologi de seamă : Riehet, Gley şi Dastre. Pentru primul, faptul „că omul este condamnat la 'bătrîneţe şi la moarte este o lege; o lege comună oricărei fiinţe vieţuitoare" şi „ar fi un lucru prost să ne indignăm şi mai pirost să plîngem, mai prost încă să luptăm". Cam în acelaşi sens se exprimă şi Gley: „La toate fiinţele la care la un moment dat există oprirea creşterii, declinul pare fatal". „Vîrsta ne conduce pe nesimţite la moarte. Şi se cuvine ca oamenii, cînd se întîmplă să reflecteze la acest destin ineluctabil, să-l considere cu seninătate, sau dacă nu sînt capabili, să se ridice la această stare de spirit, cu resemnarea ce trebuie să avem faţă de legile naturii". Pentru Dastre, din contra „îmbătrînim şi murim, vedem îmbătrî- nind şi dispărînd toate fiinţele ce ne înconjură. Mai întîi nu vedem nici o excepţie la această lege inexorabilă şi o considerăm ea o fatalitate a naturii. Dar această generalizare este întemeiată ? Sau din contră, există fiinţe nemuritoare ?“. „Biologia răspunde că există de fapt. Bătrîneţea şi moartea sînt fenomene fatale şi naturale?". „Experienţele lui Loeb, Calkins şi toate experienţele similare tind să atribuie acestui fenomen al îmbătrînirii caracterul unui accident re-mediabil. Dar remediul nu este găsit". Studiul simptomelor bătrîneţii, şi al anatomiei sale patologice ne-au demonstrat, în mod evident, că avem aface cu o stare patologică clasa-bilă printre distrofiile generale, alături de cele glandulare. Ea recunoaşte un mecanism patogenic şi mai complex, decît al acestor din urmă. * Publicat în Bătrîneţea şi tratamentul ei, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură medicală, 1948, p. 143. OPERE ALESE 135 Pe de altă parte, ceea ee ştim pozitiv, pînă în prezent, ,astupra acestui mecanism nu exclude posibilitatea unui tratament preventiv şi, într-o anumită măsură, curativ al bătrîneţii. Studiul faptelor aduse, pînă în prezent, mi se pare şi mai hotărîtor în sensul unui răspuns afirmativ la întrebarea dacă se poate sau nu vorbi de un tratament al bătrîneţii. Ca pentru orice boală putem avea în vedere tratamente igieno-dietetiee, fizioterapiee, medicamentoase şi, alături de ultimele, cele opo-terapice şi organoterapice în. general. Este locul chiar şi pentru un tratament 'psihoterapie al bătrîneţii. Se poate concepe, a priori, un tratament preventiv ca şi unul curativ al acestei distrofii. Tratamentul preventiv ar consta în a urmări, pas cu pas, modificările intime pe care vîrsta le impune organismului şi a căuta să le împiedicăm, sau să le facem să regreseze inspiraţi fiind de cunoaşterea amănunţită (cunoaştere ce rămîne în bună parte de realizat) a mecanismului lor. Un -regim alimentar moderat, viaţa în aer liber, favorizarea arderilor complete sau a eliminării produselor de dezasimilare par chemate a îndepărta procesul bătrîneţii. Climatoterapia pare a putea să aibă, de asemenea, un rol în profilaxia bătrîneţii sau senilităţii. Bătrînii ,se vor resimţi bine cu o climă mai moderată. Aerul de mare în anumite regiuni şi anotimpuri pare a le fi de real folos. Dacă frigul le face rău, căldura prea mare, de asemenea. In tot cazul, ca măsură profilactică mi se pare că şederea într-o climă mai puţin caldă, în timpul verii, este folositoare şi amintesc aici observaţiile lui Putter relative la durata vieţii larvelor de cărăbuşi, care' este de 5 ani în Prusia Orientală, de 4 în Germania de Nord şi numai de 3 în cea de Sud. S-ar putea crede că acţiunea climei se reduce numai la o încetinire a desfăşurării filmului vital, cantitatea totală de viaţă rămînînd aceeaşi. Dar lucrul acesta a fost pus la îndoială. Oricum ar fi, experienţele lui Hart, au arătat că animalele ţinute la temperaturi prea mari prezintă alteraţii regresive ale unor glande eu secreţie internă, ca testiculul şi tiroida, care funcţionează, din contra, bine cînd animalele sînt ţinute la o temperatură mai joasă. Efectele climatelor mai răcoroase în timpul verii ar putea să ţină, în parte cel puţin, de ameliorarea funcţiilor endocrine. In legătură cu cele ce preced, vom aminti unele cercetări experimentale cu rezultate destul de elocvente. Lengerken. a notat că la insecte, în genere, hrana bună şi temperatura ridicată scurtează durata vieţii, pe cîtă vreme hrana insuficientă şi temperatura joasă o prelungesc. Deja în 1834, Ehrenborg a văzut la tardigrade, rotifere etc., că hrana insuficientă pare a favoriza durata vieţii şi încetarea funcţiei sexuale. 136 C. I. PARHON La rîndul lor, Mc Cav, Maynard, Sperling şi Bornes, Le Roy, prin subnutriţie au făcut să întîrzie cu 300—il 000 de zile dezvoltarea şobolanilor, care puteau totuşi să crească în greutate pînă la 10 g pe zi. Şobolanul trăieşte în medic 770 de zile. Cei trataţi au putut trece de 1 000 dacă au fost supuşi la „î.ntîrziere“. La aceşti şobolani perii păstrează tipul juvenil, dar ealcifierea aortei era mai intensă decît la normali, iar oasele erau de o fragilitate anormală. Deci pielea şi derivatele ei păreau a fi îmbătrînit mai încet, sau a fi stat pe loc, pe cîtă vreme ţesutul conjuctiv ar fi îmbătrînit mai repede iar oasele ar fi supraîmbătrînit Rolul temperaturii în durata vieţii reiese şi din observaţia lui Malpighi (1878) asupra viermelui de mătase (Seidenspinner), care trăieşte în anotimpurile călduroase 5—12 zile, pe cîtă vreme durata vieţii lui se urcă la 30 de zile la începutul iernii. Rau şi Rau (1912), pe molia Ceeropia, au văzut durata vieţii cres- cînd de la 7—9 zile la 19 în timpul rece. In ce priveşte tratamentul curativ ,al bătrîneţii, o dată declarată, şi ţinînd seamă de toată relativitatea ce trebuie să atribuim înţelesului cuvîntului curativ într-o seamă de stări patologice, avem de remarcat că putem recurge la mijloacele pe care ni le pun la dispoziţie diferitele ramuri ale terapeuticei, deci tratament igieno-dietetie, medicamentos, organo-terapic, fizioterapie şi chiar psihoterapie. Tratamentul igieno-dietetic va consta în a procura bătrînilor o viaţă liniştită, cu o activitate moderată şi apropiată forţelor de care dispun. Camera, coridoarele vor trebui bine aerate, încălzite şi luminate. îmbrăcămintea potrivită anotimpului, nu va trebui să fie niciodată prea uşoară :n timpul iernii. De aceste condiţii va trebui să se ţină seamă în azilele de bătrîni precum, cu drept cuvînt, observă Zosin în lucrarea s-a asupra acestui subiect. Mai mult încă va trebui în viitor ea locuinţele să fie astfel construite şi adaptate ca să creeze un climat în sensul fizic şi psihic al cuvîntului care să corespundă eu cel de primăvară. Regimul alimentar va fi mai mult cel laeto-vegetairian, care dă loc la ee'le mai puţine putrefacţii intestinale şi deci, la cea mai slabă formare de otrăvuri. Amintesc că Mecikov a preconizat iaurtul şi tratamentul cu bacili lactici, în general. Printre tratamentele dietetice cura de inaniţie, temporară, mi se pare a merita să fie reţinută. Această cură s-ar îndrepta mai ales contra produselor de dezasimilare, sau incomplet arse care par a încărca sîn-gele, şi spaţiile interstiţiale din ţesuturi şi înseşi celulele. Inaniţia ar favoriza arderile şi eliminările şi ar combate factorul toxic din patogeni a bătrîneţei. Pe de altă parte, este de notat că la mulţi bătrîni se observă o pierdere progresivă în greutate caTe merge paralel cu un bilanţ azotat negativ ceea ce este desigur un mare pericol pentru viaţa lor. In această ordine de idei, Kountz, Hofstatter şi Ackermann, cu un regim bogat în azot şi corespunzător la circa 2 g de proteină pe kilogram/lcorp, reuşesc să obţină — la bătrîni — un bilanţ azotat pozitiv. Ca sursă de azot ei au întrebuinţat fie alimente obişnuite (carne, OPERE ALESE 137 lapte, ouă), fie acizi aminaţi obţinuţi prin, hidroliza enzimatică a drojdiei de bere. Ultimul tratament s-a arătat superior celui dintîi. Mai mulţi autori ca Bilder şi Schmidt, Lukjanow, Voigt, Tangl, Mayer şi Schafter au văzut că în inaniţia absolută apa din ţesuturi, departe de a scădea, poate chiar să crească, în unele organe, ca muşchii spre exemplu. Această constatare pare a pleda, de asemenea, în sprijinul curei de care vorbim, bătrîneţea conducînd, precum am văzut, la deshidratarea ţesuturilor. Printre tratamentele medicamentoase tonicele cardiace, diureticele, purgativele, sudorificele, merită a fi menţionate. Ultimele trei categorii, mai cu seamă în scopul de a elimina otrăvurile din organism. Purgativele fac parte din cura preconizată de Guelpa (inaniţie eu purgative). Elixirul de viaţă lungă a lui Hoffeland, de asemenea, avea ca bază medicamente purgative. S-a demonstrat că unele purgative fac să scadă şi colesterolul din sînge. Unele substanţe ce favorizează creşterea (deci asimilaţia) ca lizina, triptofanul, vitaminele, par chemate să aibă un rol în terapeutica bătrîneţii. Tratamentului organoterapic mi se pare a-i reveni un rol important pentru a uşura suferinţele bătrînilor şi a le corecta defectele funcţionale. Brown-Sequard poate fi considerat ca autorul care trecînd peste prejudecăţile ce domneau asupra naturii bătiineşti a pus bazele unui tratament organoterapic al acesteia. El a demonstrat că injecţiile de extract testicular măresc, dintr-o seamă de puncte de vedere, energia organismului bătrîn şi mai mulţi observatori au confirmat rezultatele sale. Totuşi, din motive de ordin tehnic, explicabile pentru timpul cînd a trăit genialul tfiziolog, rezultatele abţinute de el nu au fast întotdeauna convingătoare şi metoda sa a fost abandonată pentru a fi reluată, de curînd, sub o ailtă formă, astăzi cînd cunoaştem, mai bine, substanţele active extrase din glandele sexuale ale ambelor sexe. Dar rezultate din cele mai nete au fost date de tratamentul chirurgical prin legătura cordonului spermatie şi transplantele de glande sexuale. Steinach legînd cordonul spermatie, sau conductele seminifere între epididim şi testicul, cu respectarea vaselor sanguine, a observat la şobolanii pe care experimenta, o adevărată reîntinerire. De unde animalele sale, bătrîne, erau apatice eu mişcări reduse, aşa încît nici nu mai reuşeau să se alimenteze, dacă între locul unde se găseau şi acela unde se aflau alimentele era un obstacol — uşor de trecut pentru un animal adult sau tînăr — aveau un aspect trist, nu mai urmăreau femelele, pierduseră complet combativitatea, aveau părul rău întreţinut şi în parte căzut; după intervenţia citată, animalele se modificau, atît din punct de vedere morfologic cît şi din cel fiziologic şi psihic. 138 C. I. PARHON Părul creştea din nou acoperind numeroasele lacune ce existau înainte. Aspectul era din nou îngrijit. Animalul recăpăta mişcările agile ale acestei specii, aspectul trist dispărea, învingea uşor obstacolele pentru ajungerea la alimente, combativitatea apărea din nou. In fine, instinctul sexual se manifesta ca şi la animalele tinere şi animalul era în stare să fecundeze, în mod normal, o femelă în starea apropriată (bine înţeles aceasta în cazul unei legături unilaterale). Examenul animalelor astfel operate şi sacrificate arată că atrofia organelor genitale, veziculelor seminifere, prostatei, făcea din nou loc unei dezvoltări normale şi muşchii, ce deveniseră palizi, îşi reluau coloraţia normală. Este drept că Romeis a găsit că organele genitale la şobolanii bătrîni sînt adeseori mult mai puţin atinse decît a crezut Steinach -după observarea unui prea mic număr de exemplare. Adaug că durata mijlocie a vieţii a fost prelungită în experienţele lui Steinach trecînd în mod apreciabil, peste aceea de 27 luni cît trăiesc, în termen mediu, după fiziologistul vieriez animalele pe care le-a operat. Viaţa lor a fost prelungită cu aproximativ 8 luni. Faptul acesta nu concordă cu vederile exprimate de Bergauer care pare să admită că intervenţia lui Steinach precipită apropierea eoloizilor organismului de punctul izoeleetric, şi prin urmare, scurtează viaţa în aceeaşi măsură. O acţiune analogă ar avea, de altfel, după acest autor, şi tratamentul tiroidian şi cel hipofizar. Steinach a făcut să se aplice acelaşi tratament şi la specia umană şi rezultatele obţinute au fost, de asemenea, destul de încurajatoare. Profesorul H. Zondek afirmă că împreună cu A. Loewy au trebuit să răspundă, în principiu, afirmativ la problema unei întineriri generale, în urma legăturii conductelor spermatice. Ei au plecat de la consideraţia că printre funcţiile somatice, influenţate de vîrstă, se observă uşor, în mod obiectiv, o scădere a schimburilor nutritive şi în special a celor gazoase. Or, cercetînd, la mai mulţi bătrîni, care prezentau printre alte tulburări şi o scădere a funcţiilor sexuale, schimburile nutritive înainte de, şi după aproximativ 4 săptămîni după operaţia preconizată de Steinach pentru întinerire, aceşti autori au observat o creştere a schimburilor gazoase cu 20—30% cifre ce corespund celor cu care acestea scă-zuseră din cauza vîrstei. In acelaşi timp s-a constatat, concomitent cu creşterea sexualităţii (prezentă şi în cazurile în care nu s-a observat o mărire a schimburilor gazoase) o mărire a forţei generale şi a capacităţii de muncă. Totuşi, după cîteva săptămîni schimburile scad din nou şi starea generală, la rîndul ei, se înrăutăţeşte. Concluzia generală a lui Zondek este că măsurile de pînă acum pentru reîntinerire sînt puţin apropiate pentru a conduce la o reală regenerare a omului bătrîn şi că, din punct de vedere al bunului simţ, trebuie admis că aceasta nici nu există „în planul de organizare al naturii*1. OPERE ALESE 139 Cu privire la durata vieţii la patogenia şi tratamentul bătrîneţii, unii autori păstrează încă precum se vede, o notă de misticism. Zondek vorbeşte 'de „planul de organizare al naturii", de legile naturii etc. Or, nimic nu probează că în fenomenele de care vorbim, intervin factori diferiţi de cei fizici, chimici sau chimico-fizici, care intervin în alte procese' fiziologice sau patologice şi Bartlet observă că efectele bătrîneţii asupra funcţiilor psihice pot fi comparabile cu acelea ale căldurii ridicate, ale umidităţii etc., care determină o creştere a fatiga-bilităţii, care poate fi măsurată. In aceeaşi ordine de idei, Gueniot, întrebîndu-se care este raţiunea deosebirilor atît de importante referitoare la durata vieţii la diferitele mamifere, răspunde că s-ar căuta în zadar o explicare anatomică, deoarece constituţia organismului este destul de asemănătoare la diferitele specii, pentru a îndepărta orice sugestie de acest fel. Atunci ? Atunci, continuă autorul, sîntem conduşi a gîndi că faptul reiese în linie dreaptă din planul creaţiunii. Este evident că asemenea consideraţii nu au nimic comun cu cercetarea ştiinţifică, care urmăreşte determinismul fenomenelor şi înlănţuirea lor fizico-chimică. J. Minder (Budapesta), cu „operaţia lui Steinach" şi secţiunea albugineei, a văzut adeseori ameliorări însemnate, dar în genere trecătoare. între 45 şi 55 de ani se pot observa şi la bărbat fenomene depresive, ce amintesc pe acelea ale climacteriului femeilor. Cercetările referitoare la transplantările de glande sexuale şi aplicaţiile acestui tratament la om, au dat rezultate şi mai demonstrative. Voronoff, operînd pe berbecii bătrîni, observă că un asemenea animal, ajuns la limita vîrstei, steril de mai mulţi ani, cu aspectul epuizat şi prostit, capătă aspectul unui animal tînăr, după ce i se transplantează un testicul de la un astfel de animal. Izolat, într-un grajd, cu o femelă de aceeaşi specie, aceasta este fecundată şi, în două rînduri diferite, dă naştere unui miel normal. Extirparea glandei transplantate face ca animalul să recadă în starea de mai înainte, pentru ca o nouă transplantare să-i redea din nou vigoarea pierdută. Şi în aceste cazuri se poate vorbi, cu o extremă probabilitate, de o prelungire a duratei vieţii. Lucrările lui Stanley, Manelaire, Max Thorek, Dartigues, confirmă rezultatele lui Voronoff. Ca şi acesta din urmă, Max Thorek, prin transplantări de testicul de maimuţă la om, a văzut o revenire a forţelor generale, o scădere a tensiunii arteriale şi uneori o redeşteptare a sexualităţii. Tot astfel J. M. Carthy şi J. D. Reeng, cu controlul iui William C. Hossler din Comitetul de igienă, au practicat, după metoda lui Voronoff, altoiri testiculare pe 27 pensionari ai unui azil de bătrîni din San Francisco. Aproape toţi au recăpătat o sănătate şi o dispoziţie sufletească, pe care nu o mai avuseseră de ani de zile. 140 C. I. PARHON Legătura cordonului spermatie şi, mai mult încă, transplantările de testicul la bătrîni, sau la animale bătrîne, au produs următoarele fenomene de represiune funcţională spre starea ce corespunde unei vîrste mai tinere. Creşterea metabolismului bazai, Scăderea tensiunii arteriale, Scăderea colesterolemiei, Creşterea forţei musculare, Redeşteptarea funcţiilor genezice, inclusiv capacitatea de fecundaţie. La constatările precedente trebuie să adaug că Ruzicfca a observat, la animalele operate de Steinach, o creştere a ionilor hidrogen din ţesuturi, ceea ce ar pleda tot în sensul unei întineriri. Busquet, Wilhelmy au întrebuinţat cu succes injecţiile de ser de la animalele tinere. Ultimul autor observă că tratamentele de reîntinerire pot face isă scadă cantitatea de lipoorom din celulele nervoase, caracteristică pentru îmbătrînirea la om şi unele animale. Este drept că profesorul Marinescu a primit această afirmare cu multă rezervă. Aici este locul să menţionăm cercetările lui Cavazzi care întrebuinţează serul sanguin extras din sîngele venelor testiculare. Pentru el, hormonii steroizi recent preparaţi şi care fac să crească creasta cocoşului nu sînt identici cu substanţele secretate de testicul şi care redau organismului bătrîn vigoarea tinereţii. El a experimentat pe bătrînii unui azil din Italia. Ulterior a venit la Paris şi a cerut ca cercetările sale să fie controlate. S-a constituit o comisie din care au făcut parte Eugene Cley, Charles Richet (jr.), Guy Laroche, Pierre Glev şi Claude Gautier, care au cercetat problema în Franţa, confirmînd rezultatele lui Cavazzi. De curînd, Milcu şi Pitiş au observat că un extract orhitic hid.ro-solubil, preparat de Milcu, are acţiune evidentă asupra spermatogenezei, ceea ce concordă cu concluziile lui Cavazzi, după care hormonii stero-lici nu sînt singurele substanţe active secretate de testicul. Mai mult încă, ele conduc la concluzia verosimilă că rezultatele anunţate de Brown-Sequard, care lucra tot cu un extract hidrosolubil, nu au fost datorite unei simple autosugestii, nici acele ale unor autori care au confirmat afirmaţiile lui iBrown-Sequard nu au fost datorite unei hetero-sugestii. După F. Koch, tulburările auzului în raport cu vîrsta, pot fi ameliorate nu numai în mod subiectiv, ci şi obiectiv, prin hormonii sexuali feminini sau masculini. In cercetările experimentale ale lui M. Pitiş asupra acţiunii testosteronului la şobolanii bătrîni, s-a constatat accentuarea spermatogenezei. De asemenea au crescut numeric şi în volum oorpusculii Malpighi din splină şi insulele Langerhans. Tot astfel a crescut activitatea tiroidei şi s-a notat o stimulare a celulelor eozinofile din hipofiză. Toate animalele injectate au supravieţuit celor 210 zile de tratament. Din cei 5 martori au sucombat 2. OPERE ALESE 141 Sub influenţa injecţiilor de testhormon, în experienţele lui M. Pitiş, s-a notat o creştere ponderală cu 50%. De asemenea s-a notat creşterea greutăţii rinichilor, pancreasului, splinei, testiculelor şi, într-o mai mică măsură, a suprarenalelor şi glandei tiroide. Tratamentul ovarian, în afară de acţiunea sa specifică, faţă de unele simptome ca valurile de căldură, congestia feţei, etc. a părut de asemenea, de mai multe ori, să producă o adevărată întinerire. Transplan-ţările de ovar, la femele, par a fi determinat o ameliorare a stării generale a organismelor îmbătrînite, asemănătoare cu aceea produsă de operaţiile mai sus citate, pentru sexul masculin. In experienţele lui M. Pitiş, injecţiile de folioulină, la şobolani, au determinat o ameliorare a .situaţiei generale şi au părut a prelungi durata vieţii. Funcţia glandei tiroide a fost ameliorată ; s-a notat, în plus, o hipertrofie a pancreasului şi insulelor Langerhans, a glandelor genitale ca şi a suprarenalelor. Milcu şi Pitiş, eu o anumită doză de foliculină, au observat, din punct de vedere histologic semnele unei funcţii active în tiroida şobolanilor bătrîni care fără tratament, se arată, din contra, ca hipofuneţio-nală. Nu este exagerat să vorbim în faţa unor asemenea rezultate de o întinerire a glandei tiroide. L. Loeb, Iuntzeff şi E. L. Burns constată că tratamentul cu substanţe estrogene, cînd sînt întrebuinţate în doze mici, produce procese de creştere ale organelor genitale feminine (la şoarece), cu scăderea substanţelor fibrohialine, pe cîtă vreme în doze mari determină o fibroză şi hialinizare a ţesutului conjunctiv şi o accelerare a proceselor de îmbătrînire. Parhon şi Cahane au studiat acţiunea folieulinei asupra hidratării organelor şi ţesuturilor, găsind de cele mai multe ori o tendinţă la mărirea acesteia. Astfel ei au găsit proporţia numărului de cazuri cu hidratarea mărită superioară celor cu hidratarea scăzută sau neinfluenţată, pentru creier, tiroidă, timus, rinichi, pancreas, suprarenale, ovare, muşchi, splină. Numai coarnele uterine au prezentat o scădere a hidratării, iar hipofiză şi ficatul n-au fost influenţate. Hipofiză s-a arătat, chiar din punct de vedere al valorii procentului mediu, mai puţin hidratată la animalele tratate. De curînd la două bătrîne tratate cu foliculină, Parhon şi Pitiş au notat scăderea vitezei de sedimentare iar cu lipidele de ovar au obţinut de 4 ori pe 5 cazuri acelaşi rezultat. Lipoizii placentari au determinat, în mod constant, cel puţin din punct de vedere al proporţiei numerice, creşterea apei din organe. Din punct de vedere procentual, apa a crescut, faţă de martori, în rinichi, ovare, sînge, creier, pancreas şi suprarenală. Graviditatea a determinat scăderea apei din majoritatea organelor : pancreas, ovare, tiroidă, timus, hipofiză, creier, suprarenale, cel puţin din punct de vedere al numărului animalelor tratate, faţă de martori. Lipidele orhitice au părut a mări hidratarea sîngelui de 6 ori pc 10 cazuri deşi deosebirea medie a fost totuşi în minus (—0,223). 142 C. I. PARHON Suprarenalele şi testiculele n-au fost mult influenţate. Din contra tiroida, rinichii, pancreasul, muşchii, ficatul, timusul, creierul, hipofiză au fost găsite mai puţin hidratate. Suprarenalele şi testiculele au fost găsite mai hidratate din punctul de vedere al mediei procentuale la animalele tratate. Lipidele din gălbenuşul de ou au avut, în experienţele lui Pitiş, o acţiune favorabilă în tratamentul bătrîneţii. S-a notat creşterea greutăţii splinei, suprarenalelor şi hipofizei. De asemenea au apărut numeroase celule hepatice binucleate. Corpusculii Malpighi din splină au crescut numeric. Insulele Langerhans au fost stimulate, tot astfel corticosuprarenala, timusul şi tiroida. Tratamentul tiroidian, făcînd .să regreseze simptomele citate, dînd am vorbit de simptomele hipotiroidiene ale bătrîneţii, corectează o parte din manifestările bătrîneţii. Am citat cercetările experimentale ale lui Korenschewsky, după care ovariectomia are o acţiune de îmbătrînire. Acelaşi autor găseşte că tratamentul tiroidian, combinat cu hormonii estrogeni şi androgeni, are, din contra, o acţiune opusă, judecînd după greutatea şi aspectul microscopic al cîtorva organe importante. Dar ar putea fi vorba, după el, de o stimulare temporară a organelor bătrîne. Tratamentul prelungit ar putea fi urmat de „oolaps“, deoarece el nu înlătură cauzele bătrîneţii. De fapt, tratamentul tiroidian măreşte oxidările, face să scadă co-lesterolemia şi lipemia, favorizează eliminarea apei de stază şi stimulează diureza şi evacuarea intestinală. Măreşte, pe de altă parte, hidratarea principalelor organe, stimulează dezvoltarea organelor bogate în nucleine (timus, splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă). Tratamentul acesta lucrează deci în mod opus fenomenelor ce caracterizează îmbătrînirea. El apare deci ca foarte indicat. O rezervă se impune totuşi şi anume cînd este vorba de bătrînii cu miocardul slăbit, în care caz acest tratament ar putea fi vătămător. De asemenea, cînd tiroida este hipertrofică sau hiperactivă, cum se întîmplă în unele cazuri. Doza întrebuinţată nu va trebui să fie prea mare. In genere, credem că ea nu va trebui să treacă de 5—10 cg de glandă uscată pe zi. Dar trebuie să adăugăm că cercetările sistematice asupra întrebuinţării acestui tratament la .bătrîni n-au fost încă întreprinse. Ne propunem să le facem, dacă va fi posibil. In 5 cazuri pe care le-am urmărit de curînd eu Pitiş, am observat, în mod constant, scăderea vitezei de sedimentare. Cercetările experimentale ale lui Pitiş pe şobolanii bătrîni au arătat o acţiune favorabilă, ceea ce este în concordanţă cu datele de mai sus. Mai mulţi autori (Hertoghe, Levi şi Rotschild, Stern, eu însumi) au avut de imai multe ori impresia că acest tratament a produs o adevărată întinerire. Hertoghe, vorbind de una din bolnavele sale tratate prin glanda tiroidă, spune că pare propria ei fiică. OPERE ALESE 143 Tratamentul ou tiroxină (în experienţele lui Pitiş), continuat timp de 5 luni, a stimulat vitalitatea şobolanilor. Glandele suprarenale au crescut în volum şi greutate. S-au observat celule hepatice binucleate. In pancreas au crescut numeric insulele Langerhans. Tot astfel corpus-culii Malpighi în splină. Toate animalele au supravieţuit. Din martori au sucombat 3 din 6. De asemenea, în cercetările şi experienţele ce am făcut cu V. Mîrza şi M. Cahane, tratamentul tiroidian a determinat în majoritatea organelor o creştere a hidratării, variind între 0,22 pentru creier şi 2,51% pentru ficat. In tiroidă însăşi, în timus, în pancreas şi în rinichi, apa a fost de asemenea găsită crescută (cu 1,71; 1,12 ; 2,11; 0,99%). Numai în testicul şi în muşchi s-a notat o scădere a hidratării. Fără îndoială apa din muşchi a scăzut graţie acţiunii diuretice a glandei tiroide, muşchiul reprezentînd o mare rezervă de apă în depozit. Dar, desigur, nu este vorba de apa de constituţie a celulei. Cît pentru testicul, scăderea apei pare, probabil, în raport cu o acţiune inhibitorie (antagonismul tiro-genital). In mod experimental, hormonul paratiroidian a determinat creşterea apei din timus, pancreas, rinichi, suprarenale şi creier. A scăzut, din contra, în tiroidă, hipofiză, testicul şi sînge. Dar scăderea în sînge a fost puţin frecventă şi puţin însemnată, tot astfel pentru ficat (0,048%' în medie). Tratamentul paratiroidian pare indicat pentru a mări calcemia şi a consolida oasele bătrînilor, pentru a preveni cataracta şi poate a o ameliora. Se pare că şi scăderea auzului poate fi ameliorată prin acest tratament. Nu va trebui să trecem de la 10—20 unităţi pe zi. De asemenea ea influenţează unele insomnii ale bătrînilor. Am avut impresia că acest tratament acţionează favorabil asupra unor edeme şi poate asupra impresionabilităţii la frig a bătrînilor. El pare a favoriza fenomenele de vasodilataţie. Pe de altă parte, trebuie să ne întrebăm dacă acest tratament nu ar avea o acţiune astenizantă. El pare în plus a mări deshidratarea unor ţesuturi şi organe. Poate că anumite doze, mobilizînd calciul din oase, ar putea favoriza calcifierea arterelor. Acest tratament impune deci unele rezerve. In tot cazul el merită a fi încă studiat şi la bătrînii la care a priori el piare indicat. Tratamentul cu preparate de timus apare de asemenea ca indicat pentru două motive. Primul priveşte scăderea asimilaţiei lia bătrîni şi predominanţa fenomenelor de dezasimilaţie. Or timusul este o glandă de tip anabolic. Mai notăm că opoterapia timică pare capabilă, după o constatare a lui Gamus şi Gourney, să împiedice .atrofia glandelor sexuale sau chiar să o facă să regreseze o dată realizată şi că, în mod experimental, Milcu şi Pitiş au văzut că un extract timic, preparat de Milcu, stimulează spermatogeneza şi face adeseori să scadă tensiunea arterială în cazuri de hipertensiune. 144 C. I. PARHON Acelaşi tratament în cercetările ce am făcut cu L. Copelmann a mărit numărul contracţiilor musculare înregistrate eu ajutorul ergografului. In cercetările pe bătrîni ce am făcut cu C. N. Werner, «am văzut că acelaşi tratament a determinat creşterea magneziemiei şi scăderea co-lesterolemiei. Dar pe de altă parte nu a mărit constant iimfocLtoza şi nu a făcut să scadă viteza de sedimentare, în cercetările ce am făcut cu M. Pitiş (la om). Pînă în prezent, acest tratament a părut inferior celui cu extract de epifiză. Dar el merită a fi încă studiat (natura extractului lipo- sau hidrosolubil, doza etc.). Poate în asociaţie cu alte tratamente (epifizar, orhitic, tiroidian) el va putea fi utilizat. In experienţe, încă în .curs, în colaborare cu Pitiş am constatat că un preparat hidrosolubil datorit lui Milcu are o acţiune remarcabilă pe şobolanii bătrîni. Pe lîngă alte semne de ameliorare se constată o creştere evidentă în greutate. Şi durata vieţii pare prelungită. Mai adăugăm că prin nucleinele ce conţine, tratamentul timic, ca şi cel splenic, şi poate prin ganglionii limfatici, îşi poate găsi o nouă indicaţie la bătrîni, nucleinele organismului în general fiind scăzute la aceştia. In mod experimental, în cercetările ce am făcut în colaborare cu Mîrza şi Cahane, tratamentul timic pe cale bucală a făcut să crească, de cele mai multe ori, apa din ficat, creier şi pancreas. Tot astfel pe cea din muşchi, dar aici deosebirea în plus a fost minimă (0,03%). Tratamentul hipofizar mi s-a părut, de mai multe ori că a influenţat, în mod foarte fericit, organismul unor bătrîni, reglînd circulaţia, făcînd să dispară unele aritmii, senzaţia de oboseală, mărind pofta de mîn-care, îndepărtînd constipaţia etc. Este vorba aici de pastilele de „'glanidopitină“, un preparat din pulbere totală de hipofiză uscată prin încălzire, a cărei acţiune pare a reveni mai cu seamă lobului posterior. Cu privire la tratamentul antehipofizar, trebuie să luăm în consideraţie diferiţi hormoni. Cel de creştere pare indicat pentru a corecta tulburările -de asimilaţie, mai cu seamă la bătrînii caşectici. După M. Schachter, preparatele de lob anterior au, de fapt, adeseori o acţiune favorabilă în caşexiile senile. Problema .acestui tratament este îmsă necercetată, cu privire la doză, durata de tratament, efecte etc. Hormonul tireotrop este indicat cînd vrem să stimulăm activitatea tiroidei bolnavului. Hormonii gonadotropi, de cele mai multe ori, sînt contraindicaţi, cel puţin atunci cînd siînt crescuţi în urina bolnavilor. L. Loeb şi R. M. Simpson găsesc că ţesutul conjunctiv al tiroidei şi al glandei mamare a cobaiului cresc eu vîrsta, atît din punct de vedere cantitativ, cît şi ca densitate a fasciculelor. Tratamentul cu hormon antehipofizar determină o scădere a densităţii, ţesutul devenind deci mai lax. Hormonii nu influenţează deci numai parenchimul, ci şi ţesutul conjunctiv. OPERE ALESE 145 Din punct de vedere experimental, Parhon, Mîrza şi Cahane au constatat creşterea apei în majoritatea organelor, după tratamentul eu un extract retrohipofizar (pituglandol Roche), în injecţii. Apa a crescut astfel în tiroidă, suprarenale, pancreas, rinichi, ficat şi timus, maximul de creştere (1,68%) avînd loc în ultimul organ, iar minimum, fără însemnătate (0,04%) în ficat. în sînge 'rezultatele au fost variabile, iar în glandele genitale s-a notat o scădere de 1,48% pentru ovare şi 1,45% pentru testicule. Este remarcabil să găsim această scădere pentru glandele genitale şi creşterea pentru timus, „glanda copilăriei". Aceasta ar indica realmente o tendinţă la reîntinerire şi din acest punct de vedere este de notat că Breitman (Leningrad) a întrebuinţat cu succes extractul retrohipofizar în caşexia hipofizară. Or, bătrîneţea de foarte multe ori pare a trebui să fie apropiată de această formă de eaşexie. Cercetările acestea arată în plus, în mod clar, că un anumit tratament nu influenţează în mod omogen conţinutul în apă al diferitelor organe şi ţesuturi şi că influenţa poate fi chiar de ordin opus. Un tratament endocrin, care ni se pare a merita toată atenţia este cel cu extract epifizar. Am văzut, vorbind de patogenia fenomenelor de îmbătrînire, raţiunea care ne-a făcut să credem că insuficienţa epifizei ar putea avea un rol în producerea bătrîneţii. Pornind de la această idee, am studiat în mod experimental la şobolani, şi apoi ca tratament la oameni bătrîni (în special femei), acţiunea unui extract epifizar preparat de Şt.-M. Milcu. Cu colaborarea lui Milcu şi a lui Pitiş, am studiat efectele tratamentului cu injecţii de „epifizhorman" la şobolani bătrîni întregi sau la femele bătrîne castrate (cîte 4 animale injectate şi 4 martori). In ultima serie (şobolani femele castrate) un animal martor a sucombat în prima săptămînă, ceilalţi 3 în a 2-a şi a 3-a. Cele 4 animale injectate au fost sacrificate după o lună de tratament. Ele au cîştigat, în medie, cîte 55 g, în greutate. La începutul experimentării aspectul lor era ca la şobolanii bătrîni: căderea perilor, ulceraţii cutanate nesupurate, oboseală, reducerea mişcărilor. In cursul tratamentului, începînd cu săptămînă a 2-a, perii au început să crească, plăgile s-au cicatrizat, pielea a devenit mai subţire. Perii cei noui erau mai subţiri, mai mătăsoşi. Pofta de mînoare a crescut, ca şi vioiciunea animalelor. La şobolanii bătrîni întregi, tratamentul a fost continuat timp de 3 luni. Cei 4 martori au sucombat în cursul primei luni, pe cîtă vreme toţi injectaţii au trăit, luînd aspectul şobolanilor adulţi normali. Greutatea lor a crescut de la 40 la 78 g. Peri noi le-au acoperit pielea, aşa încît nu se mai observau zone de peri rigizi şi groşi ca înainte de tratament, iar pielea a devenit subţire şi elastică. La femelele castrate, tratate, cele mai multe din organe au o greutate superioară celei a martorilor. Astfel stau lucrurile pentru creier, 10 —C. 1218 146 C. I. PARHON plămîni, inimă, ficat, pancreas, splină, rinichi şi tractul genital, timus, epiîiză şi hipofiză. Ţesutul adipos, în cantitate destul de abundentă la animalele injectate, se poate considera ca şi absent la martore. Numai greutatea suprarenalelor şi a tiroidei a fost găsită mai mare la acestea din urmă. In ce priveşte greutatea relativă, deosebirea cea mai importantă faţă de martore s-a notat pentru ficat (2012,07 mg), apoi în ordine des-orescîndă pentru plămîni, rinichi, splină, inimă, timus, pancreas, creier şi epifiză. Pentru creier deosebirea nu era decît de 21,46% în plus la injectate faţă de martore (castrate neinjectate). Greutatea proporţională în plus la femelele castrate şi injectate cu extract epifizar a fost următoarea : Ficat ................211,00% Timus ................ 109,00% Plămîni............... 60,00% Splină................ 53,70% Epifiză .............. 47,72% Inimă................. 39,93% Rinichi .............. 34,99% Pancreas.............. 25,83% Creier................ 1,05% Pentru organele următoare, diferenţa procentuală în plus se găseşte la martori. Tiroida 53,60%, suprarenalele 40,04%, hipofiză 8,88%, tractul genital 3,22%. La şobolanii bătrîni întregi şi trataţi, deosebirile procentuale faţă de martori au fost cele de mai jos : Timus.................168,15% Pancreas . . . . 94,13% Hipofiză.............. 45,83% Epifiză .............. 44,70% Splină ............... 57,60% Ficat ................ 35,87% Inimă ................ 26,62% Creier ...............23,51% Plămîni...............20,20% Diferenţele în minus au fost următoarele: Suprarenalele . . . 98,80% Tract. genital . . . 45,53% Tiroida ..............35,21% Judecînd după diferenţele procentuale, hipertrofia timusului este mai însemnată la animalele întregi decît la femelele castrate, la ultimele extirparea ovarelor determkiînd o încetinire a involuţiei organului. OPERE ALESE 147 Reducerea procentuală a greutăţii suprarenalelor este de asemenea mai accentuată la masculii întregi decît la femelele castrate, la ultimele existînd o hipertrofie prealabilă a suprarenalelor. In genere şi la masculii întregi trataţi cu extract epifizar se notează o creştere în greutate a organelor, exoeptînd suprarenalele, tiroida şi tractul genital. In ce priveşte hipertrofia relativă pentru 100 g de greutate corporală, diferenţele maxime se găsesc şi aici, pentru ficat, apoi pentru plămîni, creier, inimă, pancreas, timus, rinichi, hipofiză şi epifiză. Din cercetările acestea reiese că, la şobolanii bătrîni, tratamentul cu epifizhormon măreşte în mod indiscutabil durata vieţii, fapt ce îndreptăţeşte ideea de a încerca acest tratament şi la oamenii înaintaţi în vîrstă. Acţiunea stimulantă a numitului tratament asupra timusului şi, pe cît se pare, ia organelor limfatice sau limfoide în general, îndreptăţeşte şi mai mult o astfel de încercare, cu atît mai mult cu cît noi înşine am întrebuinţat cu succes în alte stări patologice (schizofrenie etc.) acest tratament, care în general este foarte bine tolerat. Cu colaboratorii noştri, Pitiş, Werner, Apostol, Holban, am încercat acest tratament la 20 de bătrîne dintr-un azil din Bucureşti. Rezultatele obţinute ni s-au părut demne de reţinut. Notăm printre ele creşterea limfocitelor. La aceste bătrîne, a căror vîrstă oscila între 60 şi 99 de ani, media înainte de tratament a fost de 24,4%. După un număr de injecţii de epifizhormon, urmate de o pauză care a durat, de cele mai multe ori 4 săptămîni, numărul lor s-a urcat la 29,2%, ceea ce arată, că acest extract a mărit numărul limfocitelor şi că această creştere s-a menţinut încă după 4 săptămîni de repaus terapeutic. In 7 cazuri (din cele 20) tratamentul a fost reluat după pauza mai sus menţionată şi media limfocitelor a crescut încă, faţă de cea precedentă, ajungînd la 33%. Un alt rezultat, demn de notat, a fost scăderea vitezei de sedimentare — de regulă crescută la bătrîni, şi care a avut loc în 18 din cele 20 de cazuri examinate din acest punct de vedere. Cu privire la biochimia sîngelui, cercetările ce am făcut cu Werner, pledează pentru o acţiune incontestabilă a extractului de epifiză, faţă de fenomenele ce observăm în cursul bătrîneţii. Astfel referitor la protidele serice, studiate la 8 femei bătrîne, am găsit cifra medie de 76 g°/oo, pe cîtă vreme la aceleaşi bolnave, după tratamentul epifizar, aceeaşi medie a fost de 83 g%, deci o creştere de 7 g°/o0. Lipidemia a scăzut, din contra, de 7 ori pe cele 8 cazuri după tratamentul de care vorbim. Raportul protide: lipide, pe care îl considerăm ca un indice de vîrstă, a crescut în mod important, ceea ce indică o revenire la o vîrstă biologică mai puţin înaintată. Şi colesterolemia totală a scăzut media fiind de 1,81 g%o înainte de tratament şi de 1,55 g°/00 după tratament. 14S C. I. PARHON Colesterolul liber a fost de 0,79 g%o înainte şi de' 0,46 g°/00 după tratament. Din contra, colesterolul esterificat a crescut de la 1,02 g%p în medie înainte, la 1,26 g%o după tratament. Scăderea colesterolului esterificat este privită de mai mulţi autori ea un semn de insuficienţă hepatică. Deci creşterea lui, la bătrînele tratate de noi, poate fi privită ca un semn de ameliorare a funcţiilor ficatului. Adăugăm că indicele colesterolitic al lui Leoper a arătat, de 7 ori pe 8 femei bătrîne, o tendinţă la precipitare. Numărul a scăzut la 6, după mai multe injecţii, urmate de repaus terapeutic, iar după o nouă serie de injecţii, această tendinţă nu s-a mai notat decît o singură dată pe 5 cazuri reexaminate din acelaşi punct de vedere. Cu Werner am studiat fosfatemia Ja 3 femei bătrîne, găsind-o de 2 ori mărită după tratamentul epifiztar, pe cîtă vreme la aceleaşi bolnave diastaza a scăzut de 2 ori, iar lipaza a scăzut la toate trei cazurile, după acelaşi tratament, Magneziemia ta crescut la două bătrîne examinate, de la 13 la 25 mg în medie. Notăm, de asemenea, că Parhon şi Pitiş au observat scăderea metabolismului bazai lia unele femei bătrîne, la care acesta era crescut înainte de tratament, ceea ce confirmă rezultatele anterioare ale lui Milcu şi Tomorug, relative la acţiunea extractului epifizar, asupra metabolismului bazai în general şi concordă eu constatarea lui Milcu şi Pitiş, referitoare la acţiuneia inhibitoare a extractului menţionat asupra glandei tiroide. Rămîne de studiat în ce măsură acelaşi tratament poate ameliora raportul dintre carbonul şi azotul urinar, earbonuria dezoxidativă. Cele mai multe din fenomenele mai sus citate pot fi interpretate, fără a forţa nota, ea semne de reîntinerire. Adeseori am notat şi o creştere în greutate. La un coleg de 70 de ani, la care acest tratament a fost întrebuinţat de curînd, s-a notat o creştere de 7 kg, după o lună de tratament. Este drept că tratamentul a avut loc în timpul unui concediu, petrecut într-o localitate climaterică. Dar creşterea în greutate, după acelaşi tratament, a fost notată în multe cazuri şi în afiaira bătrîneţii, la bolnavii cu schizofrenie spre exem* piu (Parhon, Milcu şi Tomorug). Adaug că în cercetările noastre, extractul epifizar a determinat o lungire a ergogramei. In ce priveşte suprarenalele, extirparea lor unilaterală la şobolanii care au supravieţuit operaţiei, au determinat, în experienţele ee am făcut cu Mîrza şi Cahane, creşterea apei pentru cele mai multe organe, ca timusul, rinichii, sîngele, hipofiză, pancreasul, creierul, ficatul, muşchii. Numai tiroida îşi testiculul au fost găsite mai puţin hidratate. Şi tratamentul prin adrenalină mi s-a părut de mai multe ori util, în special în contra aritmii lor. Injecţiile de adrenalină au determinat de 8 ori pe 10 cazuri, o scădere a 'apei din muşchi, a celei din tiroidă, şi într-o mai mică măsură, a celei din testicul, ovare şi timus. Din contra, de 9 ori pe 10 a crescut OPERE ALESE 149 apa din rinichi; de asemenea de cele mai multe ori, apa din ficat, pancreas şi suprarenale. Injecţiile de lipide suprarenale au determinat în mod constant scăderea apei din muşchi, crescînd, din contra, în majoritatea cazurilor în creier, sînge, suprarenale, ficat şi pancreas. In cercetări recente, Benetato, N. Munteanu şi Oprean au găsit că tratamentul eu cortină şi cel cu hormon masculin, măresc solubilitatea proteinelor din ţesuturi. Pirimul hormon s-a arătat mai activ decît al doilea, pe -cîtă vreme hormonul de creştere hipofizară s-ia -arătat mai puţin aotiv. Aceste cercetări par a stabili indicaţia celor doi hormoni în tratamentul îmbătrînirii. împreună cu M. Cahane, am observat că injecţiile de insulină la bătrînii emaciaţi au determinat o creştere în greutate. Pitiş a confirmat la şobolani, iar Kotzowski la berbec, acţiunea favorabilă a insulinei la animalele bătrîne. Ornstein şi J. Niţulescu au observat scăderea colesterolemiei la bătrînii trataţi cu insulină. Tratamentul acesta, în experienţele lui Pitiş, a determinat, între altele, o hipertrofie a tiroidei, pancreasului şi suprarenalelor. Din punctul de vedere microscopic, s-a observat hiperplazia tiroidei, creşterea de volum şi numerică a insulelor Langerhans şi o hipertrofie moderată a medularei suprarenale ; de asemenea o stimulare a timusului în special a zonei periferice a cortioalei. Glandele genitale au părut a fi reduse, din punot de vedere funcţional. In experienţele ce am făcut .cu Mîrza şi Cahane, injecţiile cu insulină au determinat creşterea apei în creier şi tiroidă. Muşchii, ovarele, pancreasul, suprarenalele şi ficatul au fost găsite de cele mai imulte ori mai puţin hidratate. Injecţiile de lipoizi cerebrali au mărit hidratarea pancreasului şi ficatului şi iau scăzut pe a testiculelor, suprarenalelor şi hipofizei. Va fi interesant să se cerceteze şi acţiunea extractelor cerebrale hidro- şi liposolubile din punct de vedere terapeutic. Tratamentul opoterapic al bătrînilor mi se pare a trebui să fie pluriglandular. In această ordine de idei menţionăm că Pende a făcut să se grefeze la o bătirînă, tiroidă, hipofiză şi ovare. Bolnava a slăbit cu 10 kg şi s-a simţit mult mai bine. Intre altele s-a observat revenirea menstruaţiei, care s-a repetat de mai multe ori . Şi tratamentul vitaminic merită a fi luat în consideraţie: vitaminele A, E, uneori B, C, D. Da,r problema este aproape neatinsă. Cu un anumit regim alimentar, în care lipsesc fosfaţii, sulfaţii, clomrii, fierul, calciul, magneziul, vitamina C, factorul antipclagros şi tot complexul B, afară de Bi, substanţe de .creştere şi vitaminele E, A şi D2, Kallat a obţinut oprirea în creştere a şobolanilor tineri, care nu trec de 200—280 g atunci cînd martorii, cu regimul obişnuit, ajung la 400 g. O analiză mai atentă a organelor arată o tulburare profundă a metabolismului calciului şi leziuni, ca acelea din bolile incurabile ale bătrîniloi. 150 C. I. PARHON Se notează, de asemenea, alcaloza, prin fapam găsit de mai multe ori magnezemia scăzută la bătrîni şi am găsit creşterea ei la aceiaşi pacienţi, sub influenţa tratamentului epifizar sau timic, creştere ce a mers adesea paralel cu ameliorarea .altor alteraţii ale constituţiei morfologice, fizice sau chimice ale sîngelui. Pe de altă parte, diupă Gaube, tratamentul cu magneziu metalic aduce o creştere a diurezei şi o (ameliorare a utilizării azotului tradusă prin creşterea ureei din urină pe seama azotului neureic. Bergel, în majoritatea cazurilor de insuficienţă cardiacă la bătrîni, a obţinut rezultate foarte bune cu glicozizii de Scilla. Acest tratament este mai puţin cumulativ ca cel cu digitală şi cu o activitate diuretică OPERE ALESE 151 superioară. In insuficienţa cordului drept sau în aritmia completă, nu a dat însă rezultate. Edens recomandă foarte insistent strofantina (0,3 mg pe zi) în insuficienţele cardiace ale bătrmilor, chiar în acele neaparente. Oboseala cardiacă şi cea psihică scad, dispoziţia devine mai bună, dificultatea respiratorie scade, pofta de mîncare creşte. Tulburările de mai sus sînt în realitate în legătură cu o insuficienţă cardiacă. Dar strofantina lucrează şi în cazurile în care digitala nu mai este activă. Numai cînd există şi o scleroză a coronarelor, medicamentul nu mai este activ. Acţionează însă în angina de piept, fără hipertrofie cardiacă, şi fără insuficienţă cardiacă marcată. De asemenea în insuficienţele sau aritmiile cardiace ale bătrînilor. Un mijloc terapeutic, care merită o atenţie deosebită, nu numai în tratamentul bătrîneţii, ci şi în acela al unor stări de „abiotrofie“, este acela propus de Mecinikov, cu serurile citotoxice. Profesorul CantacuzLno a demonstrat că serul hemolitic, în doze mici, stimulează eriţropoieza. Alte seruri cu acţiune citotoxică specifică ar putea stimula vitalitatea diferitelor ţesuturi sau organe ale bătrînilor (ca şi a altor bolnavi, spre exemplu a celulelor nervoase la demenţii precoci), făcînd să regreseze tulburările funcţionale legate de alteraţiile lor. Poate şi la bătrîni ar putea stimula vitalitatea sau capacitatea de asimilare a celulelor nervoase. Intr-o ordine de idei cu totul asemănătoare ne putem gîndi la stimularea vitalităţii celulare cu serurile citopoietice, preparate prin extirpări parţiale de organe. De asemenea v>a trebui studiată, din acelaşi punct de vedere, opoterapia cu organele fetale. A. Bogomolieţ a întrebuinţat serul citotoxic antireticular preparat prin injecţii de splină şi de măduvă osoasă la animale. Dozele mici de acest ser, provenind de la animale injectate, au o acţiune stimulantă asupra celulelor retioulare. Autorul admite că îmbătrânirea organismului începe prin ţesutul conjunctiv. „Organismul are — după el — vîrsta ţesutului conjunctiv11. El îl consideră oarecum ca rădăcina organismului; deoarece prin el şi cu participarea sa activă, pătrund în celulele acestuia substanţele nutritive indispensabile activităţii sale. Stimularea acestui ţesut determină creşterea anticorpilor din sînge şi rezistenţa contra infecţiilor, măreşte rezistenţa organismului faţă de cancer şi favorizează resorbţia metastazelor, stimulează vindecarea fracturilor etc. Serurile citotoxice par în genere să activeze funcţiile celulelor paren-himatoase şi să prevină „uzura“ lor precoce. Bogomoleţ a putut să stimuleze astfel celulele glandelor suprarenale. Medvedeeva, cu un ser hemolitic, în injecţii repetate, a determinat modificări în compoziţia proteidică a sîngelui la un animal bătrîn, în sensul scăderii generale a acestor substanţe pe seama proteidelor insolubile, iar Judim a notat influenţa întineritoare a serului hemolitic asupra compoziţiei celulare a sîngelui. 152 C. I. PARHON A. Bogomoleţ consideră că lupta contra bătrîneţii precoce trebuie privită, în general, ca o luptă în contra floconizării micelelor celulare prin intermediul excitării autocatalizatorilor celulari. Pe calea aceasta şi combinînd de altfel tratamente diferite, autorul crede neîndoielnic că se vor găsi metode profilactice contra îmbătrânirii precoce şi se va permite omului să ajungă termenul normal al vieţii sale, acela de 125—150 de ani. Gatsaniuk (1940), din Kiev, găseşte că o injecţie unică de o doză de 0,01 ser citotoxic antireticular determină la animalul adult o scădere a colesterolului sanguin şi o creştere însemnată a celui cerebral, fără modificarea celui din organe. Trei injecţii, la intervale de 2—3 zile, determină scăderea colesterolului din toate organele, exceptînd ficatul. La animalele bătrîne, injecţia unică determină scăderea colesterolului sanguin şi muscular şi o creştere a celui din creier. Cel din ficat, rinichi şi plămâni nu este modificat. ■După 3 injecţii colesterolul scade în toate organele arătate. La animalele bătrîne, o injecţie unică determină creşterea acizilor graşi în toate organele, exceptînd plămânii, pe cîtă vreme 3 injecţii aduc o creştere foarte însemnată a acizilor graşi în sînge, muşchi şi rinichi. In ficat, plămîni şi creier acizii graşi scad. La bătrîni, modificările acizilor graşi, după injecţiile de ser, sînt mult mai însemnate decît la iepurii de vîrstă mijlocie. La aceştia din urmă injecţia unică determină creşterea apei din sînge şi ficat şi scăderea celei din creier şi rinichi; .cea din muşchi şi plămîni nu se modifică. După 3 injecţii apa creşte în sînge, ficat şi rinichi, scade în creier şi rămîne nemodificată în plămîni. Animalele bătrîne, după o injecţie unică, reacţionează prin creşterea apei în sînge şi ficat şi scăderea celei din rinichi şi creier, în muşchi şi plămîni neobservîndu-se modificări. După 3 injecţii, apa creşte în plămîni şi ficat, scade în muşchi, nefiind influenţată în rinichi, sînge şi creier. Serul citotoxic antihepatic şi antimuscular au o acţiune asemă- nătoare. Modificările coeficientului Iipocitic nu au fost găsite în relaţie cu creşterea sau scăderea apei din ţesuturile respective. Şi sîngele normal a fost întrebuinţat cu oarecare rezultate favorabile. Astfel Oleg Bogomoleţ a constatat că transfuzia unui sînge perfect compatibil determină în micelele celulare o adevărată furtună electrică, care aduce o bruscă scădere de potenţial, aceasta indicând fenomenul de coloidoclazie care se produce în celule, iar Medvedeeva, studiind efectele biochimice ale acesteia, a văzut că transfuzia, In condiţiile de care am vorbit, determină o scădere a proteidelor insolubile din ţesuturi şi o creştere de azot rezidual cu restabilirea ulterioară a cantităţii normale de protide solubile adică o reînnoire a stării fiziologice a protoplasmei. A. Bogomoleţ este înclinat să creadă că sub influenţa coloidoclaziei se produce © coagulare a micelelor celor mai puţin stabile, urmată de o OPERE ALESE 153 distrugere fermentativă, cu formare de autocat-alizatori, care au un efect stimulant asupra celulei. Plecând de la această teorie a lui Bogomoleţ, Arhangelski a aplicat transfuzia în opacitatea corpului vitros. Apar atunci flocoane în corpul vitros, care se dizolvă în urmă şi vederea se restabileşte. Fizioterapia este, de asemenea, chemată să joace un rol în terapeutica bătrîneţii. Tratamentul fizioterapie al bătrîneţii va trebui să procedeze metodic şi chiar experimental, înregistrîndu-se cu grijă şi cu metode precise rezultatele obţinute. In această ordine de idei, masajul şi fricţiunile .cutanate, de regulă combinate şi pe toată suprafaţa corpului sînt reoomandate. Gueniot se serveşte de o perie. Mişcările necesitate de acest exerciţiu, exercită ele înşile o acţiune salutară, mobilizînd şi articulaţiile. Fricţiunile şi masajul au ca rezultat activarea pe cale reflexă şi pe cea mecanică a circulaţiei şi activităţii în general a organelor subiacente şi eliminarea produselor de stază, care par a juca un rol însemnat în fenomenele de îmbătrînire. Fizioterapia (masaj, electricitate, helioterapie etc.) aplicată asupra pielei activează cu probabilitate secreţiile interne cutanate şi punerea lor în circulaţie. Este o problemă ce necesită a fi încă cercetată. O gimnastică bine condusă, reeducarea unor funcţii viscerale, sînt de asemenea de utilizat. Astfel Gueniot este de părere că insuficienţa pulmonară, cu deficienţa ei de oxigenare, accelerează îmbătrînirea şi că este locul de a o combate, fie întrebuinţînd spiroscopul lui Peschen, fie, aşa ourn a făcut-o el însuşi, golind plămînul de aerul mobilizabil, suflînd în aer cu putere şi continuitate şi repetînd această acţiune de 4—5 ori la intervale de aîteva minute. Aceste expiraţii complete determină inspiraţii echivalente, fac articulaţiile costale mai mobile şi prin utilizarea unei mai intense suprafeţe pulmonare, măresc capacitatea de oxigenare. Spiroscopul are avantajul de a graida exerciţiile de respiraţie şi de a măsura capacitatea pulmonară, dar procedeul lui Gueniot are avantajul de a fi oricînd la dispoziţia oricui. El dă acestui exerciţiu numele de „le grand souffle perdu“, ceea ce revine, la suflarea cu putere în aer. Este evident că este nevoie de a trăi într-un mediu cît mai bine aerat. Tratamentul electric propriu-zis va trebui studiat. A priori două tratamente fizioterapice mi se par indicate. iln primul rînd este helioterapia, care dă rezultate aşa de bune la copii în cazuri de debilitate generală, scrofuloză etc. Acest tratament şi, în lipsa lui, razele ultraviolete par a putea ridica puterea de asimilaţie, modifica constituţia chimică a sîngelui etc. Dar nu trebuie abuzat de acest tratament, putiînd produce uneori oboseală. Al doilea tratament ce mi se pare indicat este diatermia. Aplicată asupra diferitelor viscere, pare a putea să le intensifice activitatea, să 154 C. I. PARHON le amelioreze schimburile nutritive, să favorizeze arderile şi eliminările produselor de dezasimilaţie etc. Desigur şi chirurgia este uneori chemată a da ajutor bătrînilor, chiar în afară de transplantările glandulare deja menţionate. In unele cazuri, spre exemplu la unii prostatici cu fenomene de re-tenţie urinară, o intervenţie chirurgicală este adeseori necesară. Dar atunci se pune şi problema rezistenţei organismului la operaţia respectivă. Astăzi dispunem de diferite mijloace, care măresc rezistenţa organismului la intervenţiile chirurgicale (hidratarea prealabilă a organismului, încărcarea ficatului cu glicogen, injecţii de hormoni sau extracte cortico-suprarenale etc.). In tot cazul, exemple de operaţii reuşite la vîrste înaintate au fost citate de mai multe ori. Un exemplu de acest fel este cazul lui I. S. Clark, cate relatează observaţia unui negru de 110 ani, care la această vîrstă a suportat cu succes prostatectomia. Operaţiile pentru cataracta senilă sînt de asemenea de luat în consideraţie. Din acest punct de vedere, R. Braun este de părere că intervenţia în cataracta senilă trebuie să aibă loc imediat ce apar tulburările de vedere. Cataracta unilaterală de asemenea trebuie operată, fără să se aştepte 'să apară tulburări de vedere şi la celălalt ochi. Aşteptarea ma-turaţiei cataractei este pentru autor o poziţie fundamental greşită. In ce priveşte somnul, Gueniot este de părere că 7 maximum 8 ore pe zi sînt suficiente. Poziţia culcată prelungită este legată de dezavantaje, între altele congestia creierului. însăşi psihoterapia pare a putea avea o parte în tratamentul bătrî-neţii. Viaţa calmă şi în special într-o atmosferă optimistă, conduce de sigur, la o durată mai lungă decît cea zbuciumată. Funcţiile endocrine se resimt, cu siguranţă, de starea afectivă şi pe calea aceasta ele influenţează durata vieţii. A nu recunoaşte apropierea bătrîneţii pare, într-o anumită măsură a o îndepărta. A căuta să ne cultivăm necontenit spiritul şi a-1 ţine în activitate, pare a conduce la acelaşi rezultat. Amintesc aici ideile lui Friedental, referitoare la raportul dintre durata vieţii şi factorul de cefalizare. Medicina judiciară. Demenţa senilă, pune adeseori probleme medico-legale. In primul rînd, şi din punctul de vedere al dreptului civil, trebuie să spunem că bătrînii demenţiaţi nu mai sînt în stare a-şi administra singuri avutul din cauza pierderii memoriei, a nerecunoaşterii exacte a valorii monedei, >a sugestibilităţii lor însemnate, a incapacităţii de a calcula şi chiar a scăderii sentimentelor etice. In aceste cazuri interdicţia se impune în mod evident. A doua problemă medico-judiciară este cea referitoare la capacitatea de donaţie şi de testaţie a bătrînilor. Este evident că o donaţie făcută de un dement senil poate fi contestată pe baza demenţei care este necesar a fi demonstrată. OPERE ALESE 155 De asemenea testamentul unui dement senil. Este însă necesar ca în acest caz proba demenţei să fie făcută chiar prin testament. Din punctul de vedere al dreptului penal, demenţii senili vin, deseori, în atingere ou el, mai cu seamă prin unele acte ale lor ca atentate la bunele moravuri, în special asupra copiilor şi uneori prin acte violente, făcute, spre exemplu, sub impulsul geloziei, ca intr-un*- caz citat de Stransky, unde un presbiofrenic de 90 de ani, însurat de curînd cu o femeie tînără, încearcă a ucide pe aceasta din urmă ou lovituri de cuţit. Ei beneficiază de iresponsabilitate, dar în asemenea cazuri internarea se impune. Procesele intentate de demenţii senili, pentru furt de obiecte sau de bani, furt ce nu există de fapt, decît în ideile lor delirante, merită de asemenea a fi citate aici. JIE^EHHE CTAPOCTH PE3IOME B Aa«Hoft pafiore,. KOTOpan neJinencH rjia-eofi .khhfh «Orapocrb h ee jieqeHHe» (TocyAapcTBeHHoe H3AaTejibCTBo MeAHUHHCKoâ JiiHTepaTypH, 1948), aBTop iiiHpoKO H3JiaraeT Bonpoc o JieqeHHH eTapoeTH, KOTOpyio oh paccMaTpHBaeT, o6h^ho, KaK o6myio AHCTpocf)HK) opraHH3Ma. TIpH TaKOH TOqKe 3peHHH mohcho sapaiHee cKaaaTb, nvo npo'tţmiaKTHKa h jiame jieqeHHe crapocra B08Mo>KiHbi. CpeiAH inpocjm/iaKTHqecKiHX Meponpn-hthh aBTop o6pamaeT BHHMâHHe Ha yMepeHHbift nHmeBoft pe>KHM h KjiHMa-Torepamio. no noBo^y JieqeHHH, âBTOp peKOMeH^yeT CTapbiM jhoahm Bec™ cno-KdHHblH Oi6pa3 5KH3IHH, np!H yMCpOHiHOH AeHTejIbHOCTH, B OBeTJIOM, TCOJIOM h xoporno np0BeTpHBaeM0M noMemeHHH. OAe>KAa AOJi>KHa c00TBeTCTB0-BaTb BpeMeHK roAa. PeKOMeHAyeTCsi MOJiorao-BereTapHaHCKHH nnmeBOH pe>KHM h paccMaTpHBaioTCH 3(^({)eKTbi pe>KHMa roJioAaHHH, rHnep6eJiKO-Boro pe^HMa H BJIHHHHe JieqeHHH aMHHOKHCJIOTaMH nHBHblX ApO>K}KeH. Cpe^H Me^HKaMeHTOB, cJieAyeT oTMeTHTb KapAHOTOHH^ecKHe, Mo^e-roHHbie, cjiaâHTejibHbie h noToroHHbie cpe^CTBa. Oco6o Ba>KHoe 3HaqeHHe npHAaeTca npe^jiojKeHHOH BpayH-CeKapoM opranoTepanHH. Abtop npHBOAHT pe3yjibxaTH, nojiy^eHHbie nyTeM nepeBH3KH ceMeH-Horo KaHâTHKa h nepeca^OK ceMeHHHKa. HccJieAOBaHHH MnjiKy h FTethui noKa&ajM, qxo boahhh sKcrpaKT ceiMeHHHiKa BbisbiBaeT cTHMyjihiiîeîo cnep-MaToreHe3a. KpoMe Toro, jie^eune TecT0CTep0H0M Bbi3Bajio 3KcnepHMeH-TajibHo ycHJieHHe cnepMaToreHe3a h rHnepTpocfmio MajibnnrHeBbix Tejieu h octpobkob JlanrepraHca, a b Apyrnx HccjieAOBaeHHX — npHâaBJieHHe o6mero Beca h OTAeJibHoro Beca pHAa opraHOB, KaK HanpHMep noqeK, noA- 156 C. I. PARHON jK-euiyA'O'îHOH HcejiesH, cejieseiHKH, ogmchihhkoib, Ha^noqe^HiHiKoe, ihhtobjw-hoh mejie3bi. JleqeHHe npenapaTaMH hh^hhkob, ksk ih nepeca^KH hhmhhkob, Bbi3bi-BaioT, no-BHAHMOMy, y >KeHiu,HH HacTOHiu,ee 0M0Ji0xceHHe. IlpHMeHeHHe 4)OJUiHKyjiHHa Bbi3Bajio y Kpbic (riHrarn) yBejmqeHHe np0A0Ji>KHTejibH0CTH HCH3HH h rHnepTpo(J)HK) 3K30- h sHAOKpHHHbix qacTeft no/ţ^eJiynoqHOH }Ke-Jie3bi, a TâKTKe noJioBbix >Kejie3 h HaAnoqe^HHKOB. MHJiKy m FIhthih ao-6ujiucb b pe3yjibTaTe Taxoro «neqeHHH CTHMyjiHUHH (ţ>yHKUHH lhhtobh^hoh >Kejie3bi. ScTpoireHbi b Majibix Aosax (JIe6 h corp.) BbisbiBaer cnHiMyjiHUHio nojioBbix >Kejie3. OoJuiHKyjiHH BH3biBaeT yBejinqeHHe rHApaTaiiHH 0praH0B h TKaHefi (FlapxoH n Karane). AHajiorHqHoe jţeHCTBHe 0Ka3biBai0T h n;ian,eHTapHbie JI'HnOHAbl. JleqeHHe npenapaTaMH iuhtobhahoh >KeJie3bi KoppnrHpyeT pan, OTMe-qaiomHxcfl npn crapoc™ HapymeHHH, 06yc./i0BJieHHbix, no-BH^HMOMy, rn-no^yHKiţiHeft luhtobhahoh 7Kejie3u. KopeHiueBCKHH noKa3aji, hto jieqeHHe npenapaTaMH ihhtobhjxhoh >Ke-jie3bi b coqeTaHHH c scTporeHHbiMH h aHAporeHHbiMH ropMOHaMH OKa3bi-BaeT 0M0Ji0>KaK)iii,ee AeâcTBHe. B SKcnepHMeHTajibHbix HccJieAOBaHHHx aBxopa npenapaTbi mHTOBHtt-hoh }K6Jie3bi Bbi3bmajipi yBejmqeHHe rH/ţpaTaiţHH 6oJibniHHCTBa opraHOB h TKaHen. ilajiee o6cy}KAaK)TCfl B03M02KHbie noxasamifl k JieqeHHio npenapaTaMH OKOJIOmHTOBH^HblX >Kejie3. PeKOMeHj^yeTCH jieqeHHe npenapaTaMH 3o6hoh a<:ejie3bi; TaK nak oho, no-BHAHMOMy, 0Ka3bmaeT aHa6ojiH3Hpyiomee AeftcTBHe h CTHMyjiHpyeT 4>yHKiiHio ccMeHHHKOB. y CTapbix Kpbie TaKoe «neqeHHe OKasajio cnjibHo Bbipa^KeHHoe ^eftcTBHe b CMHCJie yBejmqeHHn npo^ojmHTejibHocTH }KH3HH h npHâaBJieHHH b Bece. npenapara nepe^Hefi aojih rHno(j)H3a, no-BHAHMOMy, 0Ka3biBai0T %efi-CTBHe, irjiaBiHbiM oâpasoiM, Ha KaxeKTmeioKHx âojibHUx. SKCinepiHiMeiHTajibHoe npHMeHeHHe sthx npenapaTOB (ElapxoH, Mbip3a h KaraHe) Bbi3biBaeT yBe-jiHneHHe co^epJKaHHH Bo/ţbi b pa3JinqHbix opraHax. B npOH3BeAeHHbIX aBTOpOM COBMeCTHO C MHJIKy 3KCnepHMeHTaJIbHbIX HccjieAOBaHHHX Ha crapbix Kpbicax, jieqeHHe npenapaTaMH uihuikobhahoh }KeJie3bi Bbi3Bajio HBHoe yBeJiH^eHHe npoAOJi^KHTeJibHocTH >kh3hih h Bbipa-TKeHHoe ^eHCTBHe b cMbicjie oMOJio^KeHHH. Tanoe jieqeHHe npHBejio y CTa-pbix HceHmHH k HeKOTOpbiM noJioxcHTejibHbiM pe3yjibTaTaM, 0C06eHH0 B cMbicjie yBeJiHqeHHH racjia jihmcJ)ouhtob, cHH^eHHH P03, noBbimeHHH npo-reHHeMHH, CHH>KeHH5I JIHnH^eMHH H XOJieCTepHHeMIHH, nOBbIUl6HH5I 4)OC$0-poJiHnH^eMHH h qacTo BH3biBajio noBbimeHHe Beca Tejia. Abtop cqHTaeT, hto He^ocTaToqHocTb simdpma HrpaeT, no-BH^HMOMy, Ba>KHyio pojib b naToreHe3e CTapocra. OâcyHCAaeTCH raK^e Bonpoc o bosmo^khhx noKa3aHH5îx b cbhsh c Jie-qeHHeM rOpMOHâMH HaAnoqeqHHKOB, HHCyJIHHOM, M03r0BbIMH JIHnOH^aMH. JleqeHHe BHTaMHHaMH (A, E, B, C, J\ h t. a.) raicxce HMeer Ba^KHoe 3Ha-qeHHe jxjir 6opb6bi c HBJieHHHMH CTapeHHH. Odcy^aeTCH TaioKe Bonpoc OPERE ALESE 157 o Jie^eHHH MeTâJiJM^ecKHM MaruneM, cuhjijioh, erpo(})aHTHHOM, cneiţH(})H-qecKHMH ixHTOTOKCH^ecKHMH h u,HTono9THqecKHMH cpeACTBaMH, onoTepa-nHefi 3apoAbimeBbiMH opraHaMH. Oco6an pojib npHHaAJie^HT, no-BHAHMOMy, a^hctbhk) uHT0T0KCHqecK0fi aHTHpeTHKyJIHpHOH CbIBOpOTKH BorOMOJIblţa. 3ra CbIBOpOTKa BbI3bIBaeT H3MeHeHHH B XOJieCTepHHOBOM, BOAHOM H APyrHX oâMeHaX, B CMbICJie OMO- jiojkchhh. Abtop yAejineT xaK>Ke BHHMaHHe cj)H3H0xepaneBXHqecK0My jie-qeHHio b BHjţe Macca>Ka, MeA4)H3Kyjibxypbi, rejiHOTepanHH h AHaxepMHH. Bojibuiyio noJib3y Mo>Kex HHorAa npHHecra xHpypraqecKoe BMeuia-TejibCTBo, KaK HanpHMep npocTaTosKxoMHH, onepauHH b cbh3h co cxap-qecKoft KaTapaKTofi h t. a. He cjieAyeT xaK}Ke npeHe6peraTb ncHXOxepanHeă. IlcHXHqecKoe coctohhhc cTaporo qejioBeKa 0Ka3biBaeT bjihhhhc KaK Ha SHAOKpHHBbie (^yHKIJHH, T8.K H Ha BeCb OpTâHH3M. PafioTa 3aKaHqHBaeTC5i phaom coo6pa>KeHHH no cyAe6Ho-MeAHUHHCKHM acneKTaM repHaTpHH. LE TRAITEMENT DE LA VIEILLESSE RESUME Dans cette etude qui coinstitue un chapitre de l’ouvrage „Bătrîneţea şi tratamentul ei“ (La vieillesse et son traitement) Bucarest (Editura de Stat pentru literatura Medicală, 1948), l’auteur expose d’une maniere detaillee le traitement de la vieiillesse, processus qu’il considere comrne etant d’habitude une dystrophie generale de l’organisme. Ce point de vue donne a piriori la possibilite d’un traitement preven-tiî et meme curatif de la vieillesse. Parmi Ies traitements preventifs, l’auteur insiste sur un regime alimentaire modere, ainsi que sur la climato-therapie. En ce qui concerne le traitement curatif on recommande aux vieillards une vie pade exemplu în glioamele profunde ino-perabile şi în acelaşi timp se va face roentgenterapia pe regiunea afectată şi pe hipofiză. OPERE ALESE 169 Fordov, Gedeon şi Kunos au studiat acţiunea de inhibiţie exercitată de diferitele extracte glandulare asupra carcinomului la şoareci. Pancreasul, splina şi creierul au fost cele mai active. Anumite asocieri de extracte au fost încă şi mai active. Astfel, extractele de splină, creier, pancreas şi insulină permit o dezvoltare a tumorilor de 16,6% în comparaţie cu martorii; extractul de splină împreună cu cel de măduvă osoasă de 12,2% si cele de splină, măduvă, ficat si paratiroidă asociate de 10,1%. Cu toate că problema discutată este încă în studiu considerăm că este o datorie a medicului de a «asocia tratamentul chirurgical cu cel medical, în sensul pe care l-am indicat. Acest tratament va exercita eu siguranţă şi o acţiune psihică asupra bolnavului, trezindu-i speranţa şi făcînd să dispară ideea de ineurabi-litate. 3H£0KPHH0JI0rHfl, BOOPOCbl IlATOrEHE3A H JIEMEHHE H0B00BPA30BAHHH PE3IOME B paâoTe, 0ny6jiHK0BaHH0H b 1935 r. b BH^e OTrţeJibHoro TOMa b necrh JI. nyycenna, aBTop yKa3biBaeT Ha Ba^Hoe 3HaqeHHe 3H£0KpHH0Ji0rHH b nccJieAOBaHHH onyxojieft. OnyxoJiH othochtch k naTOJiorHH pocra. HopMajibHbift hjih namnorH-MecKHH pocT o6ycjioBJieH o6hj;hm oâMeHOM hjih me oSmchom OT#ejibHbix OpraHOB, HaXOAHLUHXCH B CBOKD O^ep ejlh uojl BJIHflHHeM SHAOKpHHHblX >KeJie3. >Keui'ei3bi bhyTpehhch oeKpeiijHH oâycJioBJiiHBaiOT ,h b âojibmoii iMepe oKeJie3y. HccJieAOBaHHe B3aHMooTHoiiieHHH Me>K^y naTOJiorHqecKOH oHKOJiorHefi H SHAOKpHHOJIOrHeă JXOJ17KUO OXBaTbIBaTb : a) OnyxoJiH 3HA0KpHHHbix >Kejie3. 6) FlepBHqHbie hjih BTopHHHbie HapymeHHH shaokphhhhx >KeJie3 npH H0B006pa30BaHHHX. b) BjiHHHHe rnno- hjih fhnepcj)yHKunpi >Kejie3bi, yAajieHHH >Ke>Jie3bi hjih onoTepaneBTHqecKoro JieqeHHH Ha pâ3BHTHe onyxoJieă. rnno4)H3apHbiH ropMOH pocTa Bbi3biBaeT cTHMyjinuHio pocra SKcnepH-MeHTa^bHbix onyxojieft, a TaK>Ke onyxojien b kjihhhkc qejioBeKa h, nao6o- 170 C. I. PARHON poT, yAajieHHe nmocjDHsa yrHeTaeT pa3BHrae yKa3aHHbix nam/iorHqecKHX npoiţeccoB. ÂBTOp, nan h SHreJib, craTaeT, qTO jie^eHHe nyTeM rHno4)H3apHoro yrHeieHHH (npe;yio}KeHHoe TocfxfrâayapoM ajih H0B006pa30BaHHH m3tkh) AOJi>kho 6biTb npHMeHeHo k onyxojiHM c pa3jmqHbiM MecTonoJio^KeHHeM, oco6eHHo b Tex cjiyqanx, b Kcnropbix HCKJiioqaeTCH xnpypraqecKoe BMeuia-TejibCTBo, a TaioKe jxji% npoKeHHoro opraHa SKCTpaKTOM. Abtop npeAJiaraeT npHMeunTb .9nH(})H3apHbie SKCTpaKTbi, HHcyjiHH h SKCTpaKTbi 3o6hoh }Ke«7ie3bi h cejie3eHKH, a TaK>Ke SKCTpaKTbi >Kejie3, aHTa-roHHCTHqHbiM >Kejie3aM, B036y>K£aK)mHM pa3BHTHe onyxoJieBoro npoiţecca. MoryT 6biTb Hcn0Jib30BaHbi SKcrpaKTbi opraHa, b kotopom pa3BHjiacb ony-xojib, hjih Ramt SKCTpaKTbi cneuHtjDHqecKofi onyxojieBoă TKaHH. LA CONTRIBUTION DE L’ENDOCRINOLOGIE AUX PROBLEMES DE LA PATHOGENIE ET DU TRAITEMENT DES NEOPLASIES RESUME Dans ce travail, publie en 1935 dans un volume hommagial en hon-neur de I. Puusepp, l’auteur attire Pattention sur l’importance de l’endo-orinologie pour Petude des tumeurs. Les tumeurs appartiennent â la pathologie de la croissance. La crois-sance normale ou pathologique est determinee par le rnetabolisme general ou par le metabolisme des differents organes qui, â son tour, se trouve sous Pinfluence des glandes endocrines. II est dument etabli que les glandes endocrines determinent et limi-tent en grande mesure la croissance des differents organes. L’auteur pense qu’il faut admettre Pexistence de certaines fonctions onco- et gravi-stimulatrices ainsi que de certaines fonctions onco- et gravi-inhibitrices, qui pourraient etre nommees par un terme general: onco- et gravi-regulatrices. OPERE ALESE 171 Les unes sont d’ordre general, rt>el le cas de Thormone de croissance du lobe anterieur de l’hypophyse. Les autres sont plus ou moins specifi-ques, comme par exemple l’action de l’hormone folliculaire sur la glande mammaire. Une etude des Tapports entre l’oncologie pathologique et l’endoeri-nologie doit contenir : a) les tumeurs des glandes endocrines ; b) les alterations primitives ou secondaires des glandes endocrines au cours des neoplasies ; c) l’influence de I’hypo- ou de l’hyp-erfonction d’une glande, de son ablation ou du traitement opotherapeutique sur le developpement des tumeurs. L’hormone hypophysaire de croissance determine une stimulation de la croissance des tumeurs experimentales, ainsi que dans la clinique hu-maine ; par contre, l’ablation de l’hypophyse freine le developpement de ces processus pathologiques. L’auteuir pense, tout comme Engel, que le traitement d’inhibition hypophysaire (propose par Hoffbauer pour le neoplasme de Tuterus) doit etre applique aux tumeurs ayant des sieges differents, surtout dans les cas inoperables, ainsi que dans le but d’une prophylaxie des meta-stases. L’auteur considere que l’epiphyse est une antagoniste de l’hypophyse aussi du point de vue de l’influence exercee suir la croissance des tu-meurs. II preconise par cojisequent l’utilisation des extraits de glande pineale dans le traitement des tumeurs. L’insuline, en orientant le metabolisme dans un sens aerobe, aurait une action limitatrice sur le developpement des tumeurs experimentales. L’hormone parathyroidienne, le thymus et la rate, exerceraient de meme une inhibition sur le developpement des tumeurs. La folliculine stimule le developpement des tumeurs mammaires, tandis que le corps jaune l’inhibe. Les substances oestrogenes se rapprochent du point de vue chimique des substances cancerigenes. L’hyperthyroîdie aurait une inîluence favorable sur le developpement des tumeurs. Les glandes sutrenales exerceraient aussi une action stimu-latrice. L’extrait d’un organe inhibe en general le developpement des tumeurs de cet organe. Comme conduite therapeutique, l’auteur preconise d’associer au traitement chirurgical de Ia tumeur la radiotherapie hypophysaire pour l’attenuation du processus general de croissance ainsi que le traitement aux extraits de l’organe atteint, pour l’inhibition de la croissance specifique. On recommande 1’utilisation des extraits epiphysaires de l’insuline, ainsi que des extraits du thymus et de la rate. On pourra egalement utiliser les extraits de glandes antagonistes â celles qui stimulent le developpement du processus tumoral, ainsi que les extraits de l’organe porteur de la tumeur en cours de developpement ou meme les extraits du tissu tumoral specifique. CONTRIBUŢII LA PROBLEMA BIOLOGICA A CANCERULUI * RAPORTURILE DINTRE ENDOCRINOLOGIE ŞI ONCOLOGIE 1. Este necesară endocrinologia pentru studiul cancerului? Asupra acestui subiect a insistat unul dintre noi — acad. C. I. Parhon în 1935, împreună cu acad. Şt.-M. Milcu, cînd s-au subliniat contingenţele disciplinei endocrinologice cu oncologia, bazate pe cercetările din acea vreme, care demonstrau posibilitatea producerii tumorilor prin hormoni şi, în special, prin substanţe estrogene. De atunci au trecut două decenii, în care perioadă, în geneza cancerului, endocrinogeneza a rămas ca problemă fundamental valabilă, cîştigîndiU-şi autoritatea alături de ipotezele: virotică, fizică, chimică, prin substanţe exogene, ipoteza precelulară. In endocrinologie s-a scris enorm, iar progresul cercetărilor în 'domeniul hormonolo'giei, biochimiei, ergonologiei a constitutit realizarea unoir ipoteze emise acum 20 de ani şi baza materială a extinderii cercetărilor endocrinologiei moderne. Şi pentru că noi înşine am fost preocupaţi de această problemă, a corelaţiei dintre oncologie şi endocrinologie, lucrînd în ultimii 5 ani împreună cu colectivul format din I. Potop, A. Babeş, E. Juvină etc. găsind noi fapte, Ne vor interesa ce neoplazii endocrine sau neendocrine beneficiază de un tratament endocrin şi cu ce rezultate, ce neoplazii endocrine se iradiază, ce neoplazii endocrine se operează şi cu ce rezultat. Biochimia purtătorilor de tumori trebuie să se facă, în primul rînd serologic, în lichidele de secreţie şi excreţie, histochimic în tumorile extirpate şi ele trebuie să cuprindă date asupra variaţiilor acizilor nucleici, enzimelor, vitaminelor etc. Anatomia patologică credem că poate să aducă completări preţioase, atît în ceea ce priveşte diferitele forme de tumori endocrine, cît şi în ceea ce priveşte iraportul între diferitele forme de tumori cu diverse localizări şi răsunetul evoluţiei lor în glandele endocrine, sistemul nervos sau celelalte organe. Dacă aceasta constituie, pe scurt, metodologia în ansamblul ei, se înţelege ce cîmp extraordinar de cercetare revine sectorului endocrinologie în problema cancerului. 186 C. I. PARHON K EHOJIOriWECKOMy BOnPOCY PAKA B3AHMHOOTHOUIEHHH ME)K£Y 3H£0KPHH0J10rHEH H OHKOJIOrHEH PE3IOME Abtop a cotpyahhkh c sHjţoKpHHOJionmecKOH to^kh 3peHH5î kphth-qeCKH âHâJIH3HpyiOT pHA OCHOBHblX BOnpOCOB OHKOJIOHIH. riOCJie H3JIOK6HHH npOTHH, nO KOTOpbIM CWTaiOT 3H^OiKpHHOJIOPHK) H6-o6xoahmoh ajih H3yqeHHH pana, paccMaTpuBaiOTCH cjie^yiomHe 0CH0BHbie Bonpocbi: — Bonpoc HopMajibHoro pocTa, b 3aBHCHM0CTH ot BHyTpeHHHX ceKpe-IţHH, C T04KH 3peHHH 06lU,eH 6HOJIOrHH ; — Bonpoc cooTHoineHHH Me>KAy Hopma jibHbiM h naiwiothtogkhm po- CTOM ; — AOKa3aTejibCTBO no THnoTe3e 3HA0KpHHH0-KapuHH0reHe3a (dJiacTO-MoreHHbie BeiiţecTBa SHAoreHHoro upoucxoTaneunn) ; — H3MeHeHHH sH^oKpHHHbix }Kejie3 y HocHTejieft onyxoJiefi ; — naTO^3H3H0JiorHqecKHe nocjiejţcTBHH onyxoJieâ shaokphhhhx Hcejie3 ; — 3H£OKpHHOTepariHfl pana ; — MexaHH3M AeficTBHH npn KapuHHoreHe3e ropMOHOB h sHjţoreHHbix 6jiacT0M0reHHbix BemecTB b CBeTe TeopHH HepBH3Ma ; — paAHoaKTHBHbie BemecTBa h sHAOKpHHHbie >KeJie3bi. CONTRIBUTIONS AU PROBLEME BIOLOGIQUE DU CANCER LES RAPPQRTS ENTRE L’ENDOCRINOLOGIE ET L’ONCOLOGIE RESUME Dans un article d’ensemble, 1’auteur et ses collaborateurs reactuaii-sent d’un point de vue critique toute une serie de problemes fondamentaux de l’oncologie, consideres sous l’aspect endocrinologique. Apres avoir expose ies raisons pour iesquelles ils considerent l’endo-crinologie comme etant necessaire â letude du cancer, ils traitent les problemes majeurs suivants : — le probleme de la croissance normale, par rapport aux secretions internes, considere du point de vue de la biologie generale ; — le probleme du rapport qui existe entre la croissance normale et la croissance pathologique ; — Ies arguments en faveur de l’hypothese de rendocrino-carcinoge-nese (les substances blastomogenes d’origine endogene) ; OPERE ALESE 187 — Ies modifications des (glandes endocrines chez les porteurs de tumeurs ; — les coîi'sequenees physio-pathologiques des tumeurs des glandes endocrines ; — Tendocrinctherapie du cancer ; — le mecanisme d’action des hormones et des substanees blastomo-genes endogenes, au cours de la carcinogenese, du point de vue de la theorie nerviste ; — les substanees radioactives et les glandes endocrines. CONTRIBUŢIA ŞCOLII ROMÎNEŞTI DE ENDOCRINOLOGIE IN CERCETAREA ONCOLOGICA* Endocrinologii au fost interesaţi, în mod deosebit, de boala canceroasă. Aceasta, pentru că în cancer o serie de aspecte se cereau examinate din punctul de vedere al biologiei generale (în care considerăm că endocrinologia se integrează la fel ca şi oancerologia) ; pe de altă parte, pentru că — în calitate de medici eram datori să ne interesăm de sănătatea publică, care prin cancer a fost şi este încă atît de grav ameninţată. Sînt mai bine de două decenii, de cînd unul dintre noi (Pairhon), împreună cu Milcu (7) a insistat asupra relaţiilor posibile dintre procesul de dezvoltare al neoplaziilor şi secreţiilor interne. Faptele de observaţie arătau că foliculina — administrată în cantitate mare, în anumite cazuri producea tumori ale glandelor mamare. Alte cercetări arătau importante leziuni ale glandelor endocrine la purtătorii de cancere cu diferite localizări. Cu acea ocazie am subliniat raportul glandelor endocrine cu procesele de creştere generală, emiţînd idee-a că unii hormoni sînt onco- şi gravistimulatori, ca hormonul de creştere antehipofizar, tiroxina etc. şi alţii, dimpotrivă, sînt onco- şi graviinhibi-tori, ca retrohipofiza. Dacă aceste fapte priveau creşterea în general, noi am subliniat că unele sisteme se dezvoltă în volum şi greutate prin hormonii elaboraţi de către sistemul respectiv; de exemplu, dezvoltarea organelor genitale se produce în urma maturizării gonadelor ; glandele mamare se dezvoltă la fetiţe după începutul activităţii foliculare a ovarului etc. Se ştie că, experimental, excizarea gonadelor determină involuţia acestor organe. Prin urmare, aceste cazuri nu sînt exemple izolate, ci mai cumnd expresia unei legi generale, după care dezvoltarea sau involuţia organelor se face şi sub influenţa excitaţiilor hormonale. * Aceste idei de început au făcut obiectul preocupării unor colective din institutul nostru. Astfel, unele colective, studiază raportul secreţiilor * In colaborare cu O. Costăchel şi I. Petrea. Publicat în St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4. OPERE ALESE 189 interne cu creşterea, în general (probleme axate în cadrul ilikibiologiei şi a embriologiei dirijate), iar altul studiază -raportul secreţiilor interne cu procesele neoplazice. Ne vom opri asupra .activităţii celui din urmă. Preocupările au urmat cîteva direcţii : 1. Producerea bolii canceroase. 2. Raporturile dintre sistemul endocrin şi cancer. 3. Tumorile glandelor endocrine. 4. Hormonoterapia cancerului. 1. Metodele folosite de noi pentru studiul genezei tumorilor au fost diferite. Ele au avut ca scop, mai întîi, realizarea unor tumori experimentale. a. Cancerizarea chimică. Am folosit de regulă substanţele puternic cancerigene, ca benzopirenul şi metilcolantrenul, cu scopul de a realiza tumori nu numai subcutanat, ci şi în creier, în glandele suprarenale, în pancreas, ovar, glandele salivare etc. O primă observaţie în acest sens ne-a arătat că metilcolantrenul, acţionînd direct asupra plămînului, a determinat leziuni proliferative polimorfe, în raport cu ţesuturile asupra cărora acţionează (9). In clinică, se întîlnesc tumori diferite în acelaşi organ (3), fenomene descrise de unii autori drept „sinergisme oncogene“ (4). Am considerat, de asemenea, important de urmărit în timp, modul de acţiune al substanţelor chimice cancerigene asupra ţesuturilor, pentru că urmărirea atentă a succesiunilor de imagini după aplicaţia acestora ne-ar putea indica modul în care o celulă normală se transformă într-o celulă neoplazică (8). b. Cancerizarea cu substanţe endogene a constituit o altă preocupare în aceeaşi ordine -de idei. Ca substanţe morfokineticc, de constituind agenţi cancerigeni, s-au descris unii hormoni, unele extracte de organe şi chiar unele substanţe chimice, prezente în sînge. Academicianul Şt.-M. Mi leu şi Lupulescu au realizat, cu ajutorul cristalelor de estradiol, adenoearcinoame biliare (5). Noi înşine, în cercetările întreprinse între 1949 şi 1953 (9), folosind experimentul cronic şi studiind acţiunea unor extracte de mucoasă digestivă pe diferite specii de animale, am obţinut formaţii proliferative cu tendinţă la formare de neoplazii. Cu extract piloric — după 90 şi 127 de zile de administrare a acestui extract am observat două tumori ute-rine ; după 17 luni am observat dezvoltarea la locul injecţiei a unor lipofibrosarcoame ; cu extract de mucoasă intestinală am obţinut formaţiuni adenochistopapilifere bronhoialveolare ; de asemenea numeroase leziuni proliferative vegetante în mucoasa gastrointestinală. Aceste cercetări ne-au permis să conchidem că substanţe endogene, în anumită cantitate şi acţionînd în anumite condiţii, pot determina leziuni proliferative. c. Heterotransplantarea cancerului uman. Recent, urmărind evoluţia unor tumori de aceeaşi natură histologică la om şi la animal, am constatat că —i din multe puncte de vedere — nu există un paralelism perfect între tumorile experimentale şi cele umane. De aceea am încercat reali- 190 C. I. PARHON zarea unui model experimental de cultivarea cancerului uman la animalele de laborator. împreună cu A. Babeş, I. Petrea, T. Roxin (10), (11), (12) am prezentat o serie de comunicări prin care arătam rezultatele pozitive obţinute cu ajutorul cortizonului şi al razelor X, schiţînd perspectivele acestei noi metode atît pentru cancerologia experimentală, cît şi pentru cea clinică. Intr-o cercetare recentă, cu Al. Bojinescu am arătat că radiocaptarea făcută asupra heterotransplantelor de guşă Basedow ne-a permis studiul evoluţiei funcţionale a implantelor. Considerăm că metoda de radiocaptare, în general, aplicată la stu* diul evoluţiei heterotransplantelor tumorale, poate indica modul de acţiune al diferitelor substanţe stimulatoare sau inhibitoare, introduse într-un organism purtător de asemenea heterotransplante. 2. Intr-o monografie recentă — împreună cu Potop şi colaboratori (8), am cercetat starea glandelor endocrine şi a diferitelor organe la animalele purtătoare de tumori produse prin 'metilcolantren sau transplantare. Printre altele, am arătat existenţa unor leziuni degenerative în scoarţa cerebrală, cromofobie -antehipofizară, hiperfuncţie tiroidiană, leziuni degenerative în epiteliul seminal, hipertrofia glandelor paratiroide, atrofia corticalei timusului şi hipertrofia insulelor Langerhans din pancreas. De altfel, A. Babeş — în -epoca dintre 1925 şi 1930 —> a adus valoroase contribuţii în problema cancerului experimental, atrăgînd atenţia — În mod special — asupra modificărilor survenite în timus la iepurii purtători de tumori produse prin badijonarea cu gudron (1). A. Babeş a corelat (2), în 1930, gradul de atrofie timică cu dezvoltarea cancerului experimental şi a scos în evidenţă rolul timusului în dezvoltarea cancerului. Cercetările de biochimie întreprinse eu I. Potop şi colaboratori, efectuate asupra tumorilor şi asupra organismului purtător de tumori, sub influenţa timusului şi a regimului alimentar bogat şi sărac în proteine, paralele cu cercetările histopatologi.ee amintite, au pus în evidenţă — printre altele — următoarele : Prezenţa tumorilor influenţează diversele metabolisme şi determină, în special, o accelerare a sintezei nueleoproteidelor. In ceea ce priveşte mecanismul prin care timusul are o acţiune protectoare, împotriva proceselor neoplazice, cercetările noastre anterioare au contribuit — într-o oarecare măsură — să lămurească această problemă. Se pare că acţiunea protectoare a timusului se explică printir-o inhibare a aportului şi utili-zării nueleoproteidelor, mioşorînd astfel nivelul lor de sinteză. Aceste modificări sînt dependente de durata de administrare a timusului şi de faza de dezvoltare a masei tumorale. Pentru a aprofunda această problemă, în lucrări recente s-a folosit metoda radioizotopilor, cu P32. S-a arătat că influenţa timusului s-a manifestat printr-o scădere a vitezei de încorporare a P32, atiît în organele purtătoare de tumori, cît şi în cele normale. OPERE ALESE 191 Fixarea P32 sub diferite forme în ţesutul tumoral este inhibată de hidrolizatul timic. Pe de altă parte, a fost studiată acţiunea tiroxinei asupra frecvenţei dezvoltării tumorilor transplantate, precum şi biochimia acestora. Aceste cercetări au arătat interdependenţa proceselor tumorale cu restul organismului, ceea ce subliniază încă o dată cancerul — ca o boală a întregului organism. Faptele experimentale semnalate întovărăşesc de altfel studiile ana-tomo-clinice, care se urmăresc sistematic în institut. In centrul preocupărilor noastre este studiul glandelor endocrine la bolnavii decedaţi de tumori cu diferite localizări. 3. In problema tumorilor endocrine, cercetarea a fost dusă în toată complexitatea ei, — bolnavii fiind înregistraţi — din punct de vedere clinic şi al probelor de laborator — cît mai amănunţit. Această problemă prezintă o serie de aspecte deosebite. în general, tumorile glandelor endocrine îmbracă forme variate anatomo-clinice, după natura ţesutului care generează tumoarea, iar aspectele de fiziopa-tologie sînt diferite, după natura hormonului secretat în exces. Cercetările noastre asupra tumorilor endocrine arată statistic, clinic şi terapeutic, interesul acestui subiect. 4. Asupra modului în care glandele endocrine, hormonii şi extractele de glande endocrine şi de alte ţesuturi pot interveni în influenţarea evoluţiei tumorilor, noi înşine am susţinut că aceştia pot să acţioneze prin mai multe modalităţi (9). a) Hormonii pot inhiba sau echilibra secreţia exagerată a unui alt hormon cu influenţă oncogenă. b) Hormonii pot modifica metabolismul, realizînd în organism condiţii defavorabile dezvoltării tumorilor. c) Hormonii pot interveni în modificarea malignităţii histologice a unor tumori. In 1955 (8), am subliniat efectul important al timusului în micşorarea malignităţii histologice a tumorilor obţinute prin metilcolantren la şobolani. Astfel, tumorile animalelor care au primit timus au avut structura de mezenchimoame (13) şi fibrosarcoame, iar cele netratate, aspectul obişnuit de sarcoame polimorfocelulare, fusocelulare, gigantoce-iulare etc. Rezultate similare au fost semnalate de Şt.^M. Milcu şi A. Lupu-lescu (6), care în 1952 au dovedit inhibiţia adenocarcinomului biliar estradiolio printr-un extract protidic de timus. Pe de altă parte însă, ablaţia timusului ne-a arătat a fi defavorabilă organismului, în sensul că tumorile au prezentat o malignitate crescută (14). ★ In afara lucrărilor desfăşurate în Institutul de endocrinologie, avem satisfacţia de a arăta că ele au dus şi pe alţi cercetători la studierea relaţiilor dintre sistemul endocrin şi boala canceroasă. 192 C. I. PARHON Astfel, în Institutul oncologic — a cărui preocupare centrală în cercetarea ştiinţifică este patogenia şi sanogenia bolii «canceroase a întregului organism — s-a creat un colectiv de lucru care a studiat relaţiile dintre hormoni şi tumori în precancer şi cancer. Astfel, s-a arătat că analizele hormonale sînt de un interes deosebit în oncologie, deoarece ele permit determinarea disfuncţiilor endocrine, care însoţesc stările preeanceroase şi cancerul. Cercetările hormonale .au drept scop : — aprecierea tipului hormonal ; — aprecierea disfuncţiilor hormonale care însoţesc stările precanceroase şi cancerul ; — clasarea cazurilor pentru instituirea tratamentelor hormonale (18) ; — controlul tratamentului hormonal, instituit (19). V. Zinca şi C. Longhin au arătat că sindromul de hiperfolieulinemie însoţeşte — în 70% din cazuri — stările precanceroase ale sînului şi ale aparatului genital feminin şi favorizează evoluţia cancerului cu localizare genito-mamară (18), (20). S. Zinca şi V. Zinca au arătat, de asemenea, că hormonii corticosu-prarenali şi ovarieni joacă un rol important în cursul bolii precanceroase şi a cancerului şi pot fi implicaţi în evoluţia lor. Astfel, cu ajutorui separării eromatografice a 17-eetosteroizilor s-au stabilit devieri în metabolismul şi repartiţia acestor hormoni. Intr-o serie de lucrări, O. Costăchel şi I. Moldovan au arătat relaţia strînsă dintre activitatea hormonală şi evoluţia clinică a cancerului de sîn, la bătrîne. Alte lucrări au arătat relaţia strînsă dintre activitatea hormonală şi evoluţia clinică a cancerului de sîn (15). Unii autori au reuşit să demonstreze prin curbe hormonale continue — în 75% din cazuri — reluarea evoluţiei clinice a bolii canceroase (recidivele sau metastazele sînt însoţite de o reluare sau creştere a activităţii estrogene). Ca o concluzie terapeutică, unii autori recomandă inhibiţia radio-logică fr.acţionată temporară, asociată tratamentului cu androgeni, care este mai fiziologică şi permite tamponarea funcţiei estrogene la mai multe reprize evolutive. V. Zinca şi C. Longhin au observat aspecte caracteristice morfologice şi eitoehimice în mucoasa vaginală în urma tratamentelor cu androgeni. O altă concluzie terapeutică este suprimarea castrării chirurgicale, deoarece ea nu previne apariţia recidivelor şi a metastazelor şi nu suprimă funcţia estro-genă decît pe un timp variabil. Aceste constatări au fost făcute de unii autori, care au aplicat inhibiţia hipofizară prin metode radiologice, chimice şi hormonoterapice. C. Longhin şi col. au arătat relaţia strînsă care există între disfunc-ţiile tiroidiene — în special hipertiroidie — şi tumori. Cercetările făcute de FI. Iliescu, F. Pascu şi col. (16) asupra precancerului de sîn şi, îndeosebi, asupra mastozelor chistice (1000 de cazuri), au arătat importanţa factorilor neurohormonali în evoluţia şi OPERE ALESE 193 tratamentul acestei boli. Autorii au studiat acţiunea complexă â corelaţiilor neuroendocrine, în care intervin scoarţa, centrii diencefalo-hipofi-zari, tiroida, corticosupirarenala şi ovarul. Astfel, s-a arătat rolul fiecărei verigi, îndeosebi a tiroidei, ovarului, hipofizei. FI. Iliescu, V. Zinca, F. Pascu şi col. (17) iau cercetat reactivitatea tisulară prin studiul morfologic şi citochimic al glandei mamare şi al mediatorilor chimici. Compararea aspectelor morfo-funcţionale, între glanda mamară şi endometru, a permis autorilor să considere prezenţa unei activităţi neuro-hormonale la nivelul glandei mamare, ca urmare a unei acţiuni estrogeno-progesteronice în general crescute, însă eu predominanţă estrogenică. V. Zinca, Al. Trestioreanu şi Al. Perju au arătat că mastoza chistică, cît şi alte disfuncţii endocrine, pot fi însoţite de sindromul de hiperan-drogenie. Separarea cromatografică a demonstrat originea hiperandro-geniei, care poate fi ovariană sau cortieo-suprafenală. In .afară de aceasta, mai există încă o serie de cercetări izolate, care îmbogăţesc, faptic, lucrările menţionate. * Cele trecute sumar în revistă ne îndreptăţesc — fără îndoială — sâ continuăm, întrucît cercetările de acest fel sporesc cunoştinţele în domeniul bolii canceroase şi aduc chiar speranţa unei terapii endocrine competente, simplă sau în asociaţie. De asemenea cele prezentate de noi ridică, pe de .altă parte, principial, importanţa colaborării în cancerologie. Astăzi, numeroasele saje aspecte se cer rezolvate prin tot atît de numeroase specialităţi. Dacă există cancere ce pot fi produse şi tratate prin hormoni, .aceeaşi problemă poate fi ridicată în inframierobiologie, chimie şi fizică etc. Discipline numeroase ca : histopatologia, fiziopatologia, farmacologia etc. sînt metode de cunoaştere, de diagnostic, de studiu dinamic al diferitelor substanţe inhibitoare în cancer şi care astfel se cer a fi aplicate. Este foarte probabil ca terapia chirurgicală şi radiologică să cîştige în eficienţă, dacă la baza aplicării ei ar sta acest edificiu al colaborării. BKJlAfl PyMbIHCKOH SHflOKPHHOJIOnMECKOH IUKOJlbl B OHKOJIOrHMECKHE HCCJIE/IOBAHHJI PE3IOME HacTOHmaa craTbfl npeflcraBJiîîeT co6oh KpaTKHH o63op BKJia,n.a py-MbiHCKOH sHAGKpHHOJiormecKOH ixiKOJibi b Aejio H3yqenHH paKa. SHAOKpHHHo-KaHuepoJiorHqecKHe HccJie^oBaHHH stoh hirojibi yKJiajiu-BaiOTCH B paMKH o6lU,eH 6HOJIOrH-H, T. e. B paMKH TOH oSjiaCTH, B KOTOpyiO CJiejxyer noMecTHTb KaHiţepojiorHK). 13-c. 1218 194 C. I. PARHON C 1935 r., KorAa Sbijih HSJioxceHbi npHHUHnbi 3HAOKpHHHo-KaHaepojio-rmecxoro HCCJie^oeaHHH (napxoH h Mhjiky) , sth HCCJie^oBaHHH cTajiH npeAMCTOM OCOOOrO BHHMaHHH. 3a nocjiejume torh MeTO^HMecKHe HCCJie#OBaHHfl 6hjih nocBnmeHbi BbisbmaHHK) onyxojiefî, nocpe^cTBOM KaHu,epH3auHH pasjiMHbix shaokphh-hhx >KeJie3 h /ipynix 0praH0B npn noMom-n pa3jmqHbix XHMHqecKHx Be-mecTB, a Tan>Ke h 3H£oreHHbix BeuţecTB (sKCTpaKTOB opranoB h ropMOHOB). FeTepOTpaHcnjiaHTauH5î qejioseqecKoro paKa 3aHHMaeT Bâ^KHoe MecTO b HbiHeniHHx paâoTax aBTOpa h coTpyzumKOB h y>Ke b HacToniuee BpeMH mojkho npeABHAeTb uiHpoKHe h njîo,zxoTBopHbie nepcneKTHBbi npmvieHeHHH 3T0F0 MeTO^a B SKCnepHMeHTâJIbHOH H KJIHHHqeCKOH KaHUepOJIOrHH. ripo-HSBeAeHHbie HccjieAOBaHHH noKa3ajm HajmqHe tcchoh cbhsh Me^KAy pa3-BHTH6M onyxojieâ H CTpyKTypHbIMH H (|)yHKUHOHaJIbHbIMH HapyineHHHMH SHAOKpHHHblX TKeJieS y KaHUepHSHpOBaHHblX JKHBOTHblX. JlaeTCH mjiomeum npe^npHHHTbix pyMbiHCKoS 3H/],0KpHH0Ji0rHqecK0H iiiKOJioH pafioT b oâ^JiacTH ropMOHOTepanHH paxa, b pe3yjibTaTe kotophx 6bijia BbiHBJieHa samHTHan pojib 3o6hoh mejie3hi. Ha ocHOBaHHH 3thx pa6oT ueTOji sH^oKpHHOJiorHqecKoro o6cjieAO-BaHHH 6biji npHHHT oHKOJiorHqecKHM HHCTHTyTOM r. ByxapecTa. OpoBepeHhbie HCCJieAOBaHM Aajm B03M0>KH0CTb onpe^ejiHTb ropMo-wajibHbie AHC^yHKUHH npH npe.AKaHueposbix coctohhhhx h npn pane h npo-BecTH KJiaccH^iHKamiio AaHHbix cjiyqaes b iţejinx npHMeHeHHH ropMOHajib-hofo JieqeHHH. LA CO'NTRÎBUTION DE L’EGOLE ROUMÂINE D’ENDOGRINOLOGIE A LA RECHERCHE ONGOLOGÎQUE RESUME .L’article passe sommairement en revue la contribution de l’ecole roumaine d’endocrinologie â l’etude du cancer. Les travaux d ’ en doc r i no - c ane e r o 1 o gi e de eette ecole sont ranges dans le cadre de la biologie generale, c’est-â-dire dans le domaine meme ou il convient de situer la caneerologie. Depuis qu’en 1935 furent enonces les principes des recherches d’endo-crino-caneerolegie (Parhon et Milcou), ees dernieres ont fait robjet d’une attention particuliere. Des recherches methodiques ont ete eonsacriees, au cours de ces dernieres annees, â la production des tumeurs p'ar cancerisation des diffe-rentes glandes endocrines et d’autres organes â Taide de substances chimiques diverses, ainsi qu’au moyen de substances endogenes (extraits d’organes et hormones).. L’heterotr-ansplantation du cancer humain tient une place importante dans les travaux aetuels des auteurs et permet d’entrevoir des perspectives îecondes, pour cette methode, dans la cancerologie experimentale et clinique. Les recherches ont demontre l’existence OPERE ALESE 195 d5un t ap port etroit entre ie developpement des tumeurs et les troubles strueturaux et fonctionnels des glandes endocrines chez les animaux cancerises. Les auteiirs îont un expose des travaux entrepris par l’ecole d’endo-crinologie dans le domaine de l’hormonotherapie du cancer, travaux qui ont particulierement îait ressortir le role protecteur du thymus. Ces travaux ont eu pour effet de faire adopter la methode de l’inves-tigation endocrinologique par 1’Institut d’Oncologie, ou les recherches ont permis de determiner les dysfonctions hormonales dans les etats precancereux et cancereux, et de proceder au classement des cas, en vue des traitements hormonaux. BIBLIOGRAFIE 1. Babes A., C. R. Soc. Biol., 1930 nr. 3, p. 165. 2. — Bull. cancer., 1930, 1. VII, p. 232. 3. B a b e ş A. şi Pantzo S., Les neoplasmes, 1926, nr. 5, p. 321. 4. C r ă c i u n E. şi N i c u 1 e s c u St., Sinergisme oncogene. Probleme de oncologie, Bucureşti, Ed. de stat, 1935, p. 151. 5. M i 1 c u S t.-M. si L u p u l e s cu Al., St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 1, p. 227. 6. — Corn. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 9—10, p. 653. 7. Parhon C. I. şi Mi leu Ş t.-M., Acta neouropatologica, 1935, t. X. 8. P a r h o n C. I., Potop L, B a b e ş Â., P e t r e a I., Juvin ă E. şi B o e r u V., Acţiunea timusului şi a unor substanţe neurotrope în cancerul experimental, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955. 9. Parhon C. I. şi Petre a I., Med. int., 1956, nr. 1, p. 22. 10. Parhon C. I., Babeş A., Petre a I. şi colab., St. cerc endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 153. ÎL Parhon C. I., Babes A., Pctrea I., R o x i ri T bi colab., St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3. 12. Parhon C. I., Babeş A. şi Petrea L, Corn. Acad. R.P.R., 1957 nr. 6—7, p. 615. 13. Parhon C. I., Potop I., Babes A. Petre a I., Juvin ă E. şi col.. Bul. şt., Acad. R.P.R., S. şt. * med./ 1955, t. VII, nr. 3, d. 863.' 14. — Bul. şt. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1956, t. VIII, nr. 2, p. 499. 15. Zinca V., Pascu F. şi colab., Şt. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 1 şi 2, p. 237. 16. 11 i e s c u FI. şi colab., Bul. şt., Acad. R.PJR., S. st. med., 1951, t. III, nr. 4, p. 1087. 17. Iliescu FI., Zinca V., Pascu F. si colab., Bul. st. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1955, t. VII, nr. 2, p. 621. 18. Z i n c a V., L o n g h i n C. şi Pascu F., Bul. de oncol., 1955, nr. 4. 19. Z i n c a V., T r e s t i o r e a n u AL, P e r j u Al. şi L o n g h i n C., Bul. de oncol., 1956, nr. 1. 20. Zinca S. şi Zinca V., Com. Acad. R.P..R., 1956, t. VI, nr. 9, p. 1143. LUPTA PENTRU PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL NEOPLAZIILOR * Neoplaziile reprezintă o mare (plagă a fiinţelor vieţuitoare şi în acelaşi itimp o enigmă pe care cercetătorii au datoria să o rezolve. Dacă infecţiile sînt, în principiu, curabile şi dacă uneori bătrîneţea pare pe punctul de a fi ameliorată sau îndepărtată, pentru neoplazii problema pare încă mai întunecată. Ele însă fac ravagii însemnate şi la noi în ţară, ca şi în altă parte. Numărul deceselor prin diferite tumori pare în ultimul timp în creştere. Este necesar a se cunoaşte căror factori se datoreşte acest fapt, pentru a se lua măsurile profilactice necesare. De asemenea, este necesar a se cunoaşte mecanismul de producere al cancerului, pentru a putea întreprinde un tratament efectiv. Este necesar a se cunoaşte proporţia diferitelor forme şi localizări canceroase în diferitele părţi ale ţării. In ce priveşte mecanismul de producere al neoplaziilor, cred că trebuie să ne conducem de premisele următoare. Neoplaziile .reprezintă expresiia unei patologii a creşterii. Creşterea organismului în totalitatea lui, ca şi a diferitelor organe sau ţesuturi, este condiţionată, într-o largă măsură, de mecanismul endocrinian, de vitamine, enzime, ioni, cu alte cuvinte de ergone. In patogeniia neoplaziilor, trebuie să ne gîndim, a priori că tulburările funcţiilor endocrine şi ergonele în general trebuie să joace un rol însemnat, ceea ce faptele de pînă acum confirmă pe deplin. In general, putem admite că dezvoltarea unei tumori şi abstracţie făoînd de primul factor dezlănţuitor (fizic, chimic sau biologic) este favorizată de excesul hormonului (sau ergonei), care ajută la dezvoltarea organului sau ţesutului respectiv şi de deficitul celei care o inhibă, tot astfel de excesul hormonilor sau ergonelor, care favorizează creşterea în general şi de deficitul celor care o inhiibă. * Publicat în Medicina Romînă, 1948, an. III, nr. 17. OPERE ALESE 197 Ceea ce ştim azi despre neoplaziile glandei mamare, ale uterului şi prostatei, concordă bine cu acest mod de a vedea. Dar pentru alte organe, sisteme, aparate (digestiv, respirator, urinar etc), cunoştinţele noastre referitoare la hormoni specifici sînt mult mai puţin înaintate. Este de presupus că diferitele segmente ale acestor sisteme sau aparate, adevărate lanţuri de organe diferite, au între ele relaţii de ordin endocrin sau ergonal în general, relaţii care se traduc prin excitarea sau inhibiţia reciprocă, spre exemplu un segment superior excitînd pe cel subjacent, iar acesta inhibînd pe cel suprajacent. Cercetări minuţioase sînt de întreprins în această direcţie. Va trebui întreprinsă o camipanie de luptă socială contra cancerului, urmărind cunoaşterea exactă a numărului tumorilor la noi în ţară, în total şi în raport cu vîrstă, sediul primitiv tal tumorii, formele evolutive, etiologia, patogenia şi tratamentul neoplaziilor. Va trebui făcută o propagandă de presă, pentru luminarea maselor populare asupra pericolului tumorilor, dar şi asupra ifaptului că ele nu sînt, în principiu, incurabile şi că vindecarea lor pe cale chirurgicală, radio- sau radiumterapie, dar şi pe cale ergonală, este cu atît mai uşoară, cu cît se intervine mai de timpuriu. Vor trebui înfiinţate spitale pentru neoplazici (nu azile), în care toţi aceştia să fie studiaţi şi trataţi, indiferent de gradul evolutiv şi de forma tumorii. Aceasta va influenţa în mod favorabil şi psihicul bolnavilor, între-ţinînd o atmosferă optimistă, ceea ce este foarte important pentru orice bolnav şi poate mai mult încă pentru neoplazici. In fine, vor trebui urmărite cercetări anatomo-patologice, istologice şi istopatologioe în general,, de asemenea biochimice şi fiziologice. Unde şi cine va trebui să facă aceste cercetări ? Unele din ele vor trebui făcute, desigur, în spitalele de neoplazici; altele în Institutul de statistică, multe din ele în laboratoarele de anatomie patologică, o bună parte în Institutul de endocrinologie. Pentru a nu vorbi decît de ultimele două igrupe de cercetări, în laboratoarele de anatomo-patologie nu vor trebui cercetate numai tumorile extirpate sau cele constatate la necropsia neoplazicilor, ci în ultimul caz vor trebui studiate în acelaşi timp toate glandele endocrine şi se va da o deosebită atenţie sistemului sau aparatului atins, nu numai sediului tumorii. Intr-un neoplasm gastric sau intestinal, se va studia în acelaşi timp mucoasa bucală, linguală, faringiană, esofagiană, gastrică, duodenală, a intestinului subţire şi a celui gros, cea apendiculară sau rectală, pentru a se constata eventualele corelaţii, semnele de excitaţie şi de inhibiţie ale diferitelor tipuri celulare. Nu se vor neglija nici glandele anexe salivare, pancreas, ficat şi nici celelalte sisteme şi aparate (urinar, genital, respirator, cutanat) şi mipi sistemul nervos central sau periferic, în special cel vegetativ. După acelaşi model, vor trebui urmărite cercetările experimentale în Institutele de er ':' crinologie. 198 C. I. PARHON în spitalele de neoplazici va fi necesair să se cerceteze, dacă nu există pentru fiecare fel de neoplazie şi o simptomatologie specifică pentru ţesutul atins, independent de sediul primitiv .al tumorii observate şi pentru metastazele acesteia. Pentru unele tumori ale glandei tiroide, ale ovarelor, ale testiculelor, o astfel de simptomatologie este cunoscută. O metastază a glandei tiroide poate da fenomene de hipertiroidie sau să-'reducă mixedemul, consecutiv extirpării glandei atinsă de tumoare. Ginecomastia unor indivizi atinşi de unele tumori testiculare, este de asemenea bine cunoscută. Dar va fi necesar să se cerceteze dacă nu există fenomene specifice corespunzătoare pentru tumori esofagiene, gastrice, duodenale etc. sau laringiene, traheale, bronhice etc. şi pentru metaplaziile lor, independente de caşexia finală obişnuită, de aşa numita „maladie canceroasă*4. Etiologia diferitelor localizări neoplazice va fi foarte interesantă de cercetat, întire altele rolul eredităţii, sau al unor infecţii speciale, spre exemplu la familiile de-canceroşi sau la casele de canceroşi. Din acest punct de vedere, toţi medicii practicieni vor trebui să-şi spună cuvîntul. Rolul profesiunilor va trebui, de asemenea să fie cercetat mai de aproape. Se cunosc cancerele cutanate ale radiologilor sau cele laringee ale lucrătorilor din minele de radiu. Aşi atrage aici atenţia asupra unei atingeri neoplazice a aparatului respirator sau a conţinutului toracic la profesorii de anatomie sau histo-logie, verosimil în raport cu inspiraţia de vapori iritanţi (formol) sau de alte produse de descompunere ale organelor. Profesorii Atanasiu, Rainer, Drăgoiu au murit în urma unor tumori intratoraeice. Poate şi cancerul laringian al profesorului Nicolae Mi- novici trebuie citat aici, aşa cum a remarcat prof. Crăciun într-o discuţie la Congresul de morfologie normală şi patologică. Dar în ultimul caz trebuie ţinut seama şi de un vechiu traumatism al laringelui însuşi. Intruc'ît laboranţii şi personalul de serviciu ai institutelor de anatomie şi laboratoarelor de histologie sînt supuşi unei soarte asemănătoare, rămîne încă de cercetat. Nu este poate cu totul absurd să ridicăm aici problema dacă unii chirurgi, care se ocupă cu extirparea tumorilor, nu pot să fie influenţaţi de proîes'iunea lor, spre exemplu prin acţiunea razelor mitogenetice. Menţionez aici cazul profesorului Bagdasar, care a sucombat în urma unei neoplazii, al cărei sediu primitiv a rămas, pe cît se pare, enigmatic, dar care s-a completat de metastaze cerebrale. Lupta contra, neoplaziilor va trebui să fie coordonată. O comisiune care să lucreze în legătură eu Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi cu acela al Asigurărilor şi sub egida Academiei Republicii Populare Romîne, va trebui să lucreze în mod permanent şi să pună problemele de studiat, să urmărească rezultatele, să obţină şi să distribuie fondurile. Este necesair, de asemenea, să urmărească înfiinţarea de spitale de neoplazici etc. Societăţile de cancerologie deja existente s-au mărginit numai la o activitate sumară, care n-a dat rezultate suficiente. OPERE ALESE 199 O societate largă, cu participarea tuturor medicilor şi a oamenilor doritori să lucreze pe acest teren, mi se pare de dorit. Presa medicală va avea,, de asemenea, un rol însemnat de îndeplinit. Aş propune cu această ocazie următorul chestionar pentru toţi cetitorii ei, care ar binevoi să răspundă. Aveţi cazuri de neoplazii în tratamentul dvs, ? Ce particularităţi (sediu primitiv, metastaze, simptomatologie specifică, etiologie verosimilă) aţi observat în aceste cazuri ? Ce tratamente aţi întrebuinţat şi cu ce rezultate ? Care sînt particularităţile constituţionale ale bolnavului dvs. ? Vîrsta cînd s-a manifestat tumoarea ? Sexul ? Care este proporţia, după sediul primitiv al tumorii, a diferitelor neoplazii observate sau operate de dvs. ? Aţi observat cazuri de neoplazii la animale şi ce puteţi spune în legătură cuspecia, .sediul, simptomele, evoluţia şi tratamentul lor? EOPbBA 3A nPOOHJIAKTHKy H JIEMEHME H0B00EPA30BAHHH PE3IOME Abtop no/ţqepKHBaeT snaqeHHe H0B006pa30BaHHH c tohkh spemn co~ UHajibHoS. Abtop CMHTaeT, mo naToreHeTHqecKHe jţaKHbie 3a6oJieBaHHH hb-«/iHiOTOi Bbipa^KeHHeivi narojionin pocra. Ceicpcun^ siiAoxpinuibix >Kejie3 h, b ochobhom, aproHOB nrpaeT Ba^KHyio pojib b nâTOJioFHH pocra, a cjie- AOBaTeJIbHO, H B B03HHKH0BeHHH H0B006pa30BaHHH. Pa3BHTHK> OnyXOJIH cnoco6cTByer h36htok ropMOHa, Bbi3biBaioiiTHH pocr oprana, b KOTOpOM pa3BHBajicH naTOJiorHqecKHH nppuecc, He^ocraTOK >Ke stofo rcpMOHa yrne-TaeT pa3BHTHe onyxojiH, Harnn 3HaHHH b oSjiacTH onyxojieă rpyjiHOH >KeJiesbi, MaTKH, npe^cTa-TejibHofl >Kejie3bi cosna^aiOT c yKasaHHOH to^kh spennsi. Abtop peKOMeH^yeT MeponpimTHH ajih JieqeHHn H0B006pa30BaHHH b o6m,ecTBeHHOM MacuiTaSe. npH Hajmqmi onyxojien Heo6:;oAHMo npopiSBOA^ib naTOJioroanaTO-MHqecKoe HccJie^oBaHHe pa3jmqHbix opranos h He orpaHHqHBaTbCH ana-jih3om nopa^emioro onyxojibio opraHa. He3aBHCHMo ot nepBHqnoro MecTopacnojio>KeHHH onyxojiH neo6xoAH~ mo BbiHBHTb rjisi KawLjioro bhR& H0B006pa30BaHHH cneuH(f)HqecKyio AJIH nopa}KeHHofi tk3hh cHMnTOMaTOJiorHio. OTMeqaeTCH pojib HacJiejxcTBeHHHX 4>aKTOpOB H CpeAbl. G6cy>RAaeTCH Bonpoc bosmo^hoto qacToro pasBHTHH npoiţeccos no-B006pa30BaHH>i qanţe y Me^HiţHHCKoro nepconajia, BCJieACTBHe oco6mx ycjioBHft ero padoTbi, 200 C. I. PARHON HapHfly c apyrHMH MeponpHHTHHMH o6mecTBeHHoro nopa^Ka, aBTop peKOMeHAyeT BBecTH aHKeTy, 3anoJiHHeMyio pa3HHMH BpaqaMH c yna3a-HHeM JioKajiH3auHH, cHMnTOMaTOJiorHH h np., Ha6^K>AaeMbix hmh b hx npaKTHHecKoft pa6oTe. LA LUTTE POUR LA PROPHYLAXIE ET LE TRAITEMENT DES NEOPLASIES RESUME L’auteur insiste sur l’importance sociale des neoplasies. Du point de vue pathogenique, il considere ces affections comme l’expression d’uue pathologie de l.a croissance. Les secretions des glandes endocrines et les ergones en gieneral ont un role important dans la pathologie de la croissance, partant, dans 1’appaTition des neoplasies. Le developpement d’une tumeur est favorise par l’exces de l’hormone qui provoque la croissance de l’organe atteint, mais entrave par le deficit de cette honnone. Les donnees connues concernant les tumeurs de la 'glande mammaire, de l’uterus et de la prostate, s’accordent â ce point de vue. On propose des mesures pour le traitement des neoplasies sur une grande echelle. L’etude de l’organe interesse doit etre completee par une etude anatomo-pathologique detaillee des differents organes. On doit ega-iement chercher ipour chaque type de neoplasie la symptomatologie spe-cifique du tissu atteint, independamment du siege primitif de la tumeur. On releve le 'role des facteurs hereditaires et des facteurs du milieu environnant. Un autre probleme discute est la frequence des p'rocessus neoplasi-ques chez le personnel medical, vu ses conditions particulieres de travail. Parmi les mesures sociales â prendre on suggere l’introduction d’un questionnaire, qui serait remis â differents medecins, concernant la loca-lisation, les symptomes etc. des tumeurs rencontrees en pratique. ANTITUMOROGRAMA UNUI CARCINOM MAMAR INFILTRAT, HETEROTRANSPLANTAT * In cercetări .anterioare am arătat independent şi în acelaş timp — confirmând lucrările lui Toolan (7), (8) — că este posibilă hetero-transplantarea cancerului uman atît cu ajutorul cortizonului cît şi cu ajutorul razelor x (1), (2). Mai recent, am cultivat fragmente de guşă Basedow (5), indicînd prin aceasta că metoda folosită permite şi cultivarea unor ţesuturi necaneeroase. Cu acea ocazie, am apreciat în timp viabilitatea implan-teîor prin radioiodocaptare, care indica o creştere a acumulării de radio-iod I131, paralelă cu proliferarea ţesutului tiroidian astfel transplantat. In ultima vreme am schiţat importanţa heterotransplantării cancerului uman atît pentru cercetările experimentale cît şi pentru cele clinice (3), (4). In cadrul aceloraşi preocupări, dorind a cerceta dacă metoda heterotransplantării poate iprezenta şi o aplicare practică, am studiat în cazul unui caTcijiom de sîn, infiltrat (schir mamaT), evoluţia acestuia la şobolanii care au fost trataţi cu diferite substanţe. Ne-a interesat, în primul rînd efectul unor substanţe cunoscute : TEM — ca antimitotic ; aminopte-rina — ca antimetabolit — precum şi unii hormoni: foliculina şi testosteronul, a căror acţiune .asupra ţesutului mamar este mai binecunoscută. MATERIAL ŞI METODA Tumoarea cultivată a provenit de la bolnava N. E., în vîrstă de 69 de ani, operată la Institutul oncologic din Bucureşti. Fragmentele de tumoră au fost implantate steril, la 20 şobolani masculi' adulţi (100 g), care au primit în următoarele 4 zile cîte 10 mg cortizon, doza totală pentru fiecare animal — după implantare. Ince-pînd din ziua a 7-a după implantare pînă în ziua a 14-a, animalele au fost repartizate în 5 loturi, precum urmează : * In colaborare cu I. Petrea. Publicat în Presse med., 1957, nr. 54, p. 2140. 202 C. I. PARHON 1. Şobolani martori; 2. şobolani trataţi cu TEM (trietilenmelamină) zilnic s-a administrat per os cîte 7,5 y *, de fiecare animal (52,5 y doza totală) ; 3. şobolani trataţi cu aminopterină: zilnic s-a administrat per os cîte 2,5 y * de animal, în total 17,5 y; 4. şobolani trataţi cu testosteron cîte 5 mg de animal .— în total 35 mg ; 5. şobolani trataţi cu foliculină, zilnic 2000 U de animal — în total 14 000 U. REZULTATE Examenul maoroscopic, ca şi măsurătorile făcute asupra tumorilor implantate, au indicat că volumul şi greutatea acestora au fost cele mai scăzute în cazul animalelor tratate cu testosteron şi aminopterină — ele variind între 8 şi 16 mg — în timp ce greutatea implantelor la toate celelalte loturi era între 30 şi 40 mg. Heterotransplantele la martori s-au dezvoltat, din punct de vedere histologic, în bune condiţii, procesul de infiltraţie cu elemente de mobilizare fiind suficient de discret. In cazul animalelor tratate cu TEM, am remarcat în implant, o infiltraţie limfocitară şi eozinofilă, suficient de importantă, care invada, în special, stroma. Celulele carcinomatoase erau bine reprezentate. In cazul animalelor tratate cu foliculină, procesul proliferativ era intens, cu numeroase celule carcinomatoase în diviziune. In general, aceste celule tumorale prezintă un volum mai mic decî-t Ia martori şi, pe alocuri, descriu pseudoglande. Examenul microscopic, comparativ, al implantelor, a arătat că numai la şobolanii supuşi unui tratament cu aminopterină şi testosteron are loc un proces regresiv. In aceste cazuri, tumorile implantate sînt pe cale de hialinizare, ţesutul -conjunctiv resorbindu-se, iar celulele carcinomatoase apărînd necrozate, lizate. DISCUŢIA REZULTATELOR Folosind metoda heterotransplantării cu ajutorul cortizonului, am putut face un bilanţ al efectului unor substanţe chimice şi hormonale asupra evoluţiei unui carcinom mamar infiltrat (tabelul nr. 1) : Tabelul nr, 1 Martori TEM Aminopterină Testosteron Foliculină + + + + + + — __ + + + — — + 4- + ± ± + Se prezintă prin semnul 4- heterotransplantarea pozitivă ; prin seninul — heterotranspîantarea negativă (liza) necroza implantelor ; prin semnul ± heterotransplantarea tumorii este pozitivă, însă cu reacţii de mobilizare şi infiltraţie accentuate. * Pulberile au fost încorporate în glucoză prin mojarare, iar doza am apreciat-o în raport cu cea folosită la om. OPERE ALESE 203 Dintre substanţele care au avut un efect distructiv, litic, asupra tumorii, menţionăm — în primul irind — testosteronul şi apoi aminopte-orina. In cazul animalelor tratate cu testosteron, efectul inhibitor s-a manifestat atiît asupra celulelor carcinomatoase, cît şi asupra ţesutului colagen, în care acestea erau înglobate. Aminopterina a realizat un proces asemănător, însă mai puţin intens, în care lipsea hialinizarea completă a ţesutului- colagen, ca în cazul de mai sus. Heterotransplantele dezvoltate la animalele tratate cu TEM se deosebesc de cele ale martorilor pirin aceea că aici am observat o reacţie infiltrativă. ■ Acest proces infiltrativ a fost observat şi fcreazul tumorilor dezvoltate la animalele tratate eu .foliculină. Totuşi, în cazul acestora din urmă, proliferarea celulelor carcinomatoase era în plină extensie. ★ Din datele pe către această cercetare preliminară ni le pune la dispoziţie am putea desprinde următoarele : 1. Se poate heteroeultiva, în organismul unui animal de experienţă (şobolan, în cazul nostru) tumoarea respectivă, imediat după operarea bolnavului. 2. Se poate studia pe acest ţesut de tumoare umană — care se dezvoltă într-un organism întreg — efectul substanţelor dorite. 3. In răstimp de 14—20 de zile de la implantare, se poate aprecia — comparativ — care dintre .substanţele utilizate are o acţiune inhibitoare sau destructivă mai eficientă asupra tumorii astfel cultivate. 4. Datele observate, care pun în evidenţă biosensibilitatea ţesutului implantat, permit aplicarea tratamentului eu substanţa găsită mai activă, subiectului interesat. Tratamentul indicat poate constitui o terapie postoperatorie, verificată printr-un test biologie. Menţionăm că investigaţiile făcute de noi cu Bojinescu asupra fosfo-captării cu P32 a acestei tumori mamare, ne-au indicat un paralelism între nivelul fosfocaptării şi extensiunea procesului proliferativ. Arătam că în cazul tumorilor heierotransplantate la martori, fosfocaptarea este mai mare decît în tumorile animalelor tratate cu aminopterină şi, dimpotrivă, mai crescută faţă de martori, la animalele tratate cu foliculină.; De aici apreciem că în cazul acestei tumori mamare infiltrate am putut efectua antitumorograma (biosensibilitatea ţesutului tumoral implantat la diferite substanţe), atît prin studiul histologic, cît şi prin radioeaptare electivă. Considerăm că metoda antitumorogramei, expusă principial şi numai în raport cu tumoarea mamară studiată astăzi, ar putea fi extinsă la studiul sensibilităţii altor tumori, şi în raport cu diverse alte substanţe, felul de cercetare păstrînd un paralelism cu metoda cunoscută în bacte-riologie sub numele de antibiograma. 204 C. I. PARHON CONCLUZII Se cercetează biosensibilitatea heterotransplantelor unui care in om mamar infiltrat (schir) faţă de TEiM, aminopterină, foliculină şi testosteron. A fost remarcată liza ţesutului tumoral, implantat după testosteron şi mai puţin după aminopterină, tratamentul cu TEM şi foliculină neproducînd inhibiţia procesului tumoral. Radiofosfocaptarea a fost paralelă cu asipectul histologic semnalat. Antitumograma (biosensibilitatea ţesutului tumoral implantat faţă de diferiţi agenţi) ar putea fi extinsă la studiul comportării altor tumori faţă de alte substanţe, ceea ce ar permite o terapie postoperatorie a tumorilor, verificată printr-un test biologic. Principial, felul de cercetare al antitumorogramei, astfel preconizată, păstrează un paralelism cu metoda cunoscută în bacteriologic sub numele de antibiograma. AHTHTyMOPOrPAMMA HHOHJlbTPHPOBAHHOK KAPUHHOMbI TPyjlHOH }KEJIE3bI H EE rETEPOTPAHCnJIAHTAUHfl PE3IOME B pa6oTe hcc^cavctch fiHOJiormiecKaa qyBCTBHTejibH0CTb reTepoTpaH-CnJiaHT3T0B HH(|>HJIbTpHpOBaHHOH KapIţHHOMbl rpyUHOÎÎ 5Kejie3bI (CKHpp) no OTHOineHHK) k TEM, aMHHonTepHHy, <})ojuiHKyjiHHy h TecTOCTepoHy. riocjie npHMeHeHHH TecTOCTepoHa — h b MeHbiueft Mepe nocjie npHMeHeHHH SMHHonTepHHa — 6buio oTMeneHo pacTBopeHHe HMnjiaHTHpoBaHHoft ony-xojieBoft TK3HH. JleqeHHe npa noMom,H TEM h c|)0JiJiHKyjMHa He BM3Bajio TopMosceHHa onyxoJieBoro npou,ecca. norjiomeime pazuiaKTHBHoro 4>oc-(|)opa uijio napajuieJibHo c OTMeqaBuieftca racTOJiorHqecKOH KapTHHOH. MeTOfl C0CTaBjieHHH aHTHTyMoporpaMMbi (6H0Ji0rmecKaa qyBCTBHTCJib-HOCTb HMnJiaHTHpOBaHHOft 0nVX0JieB0H TK3HH no OTHOineHHK» K p33JIHH-HbiM areHTaM) Mor 6bi 6biTb pacnpocTpaHeH Ha nccJieflOBaHHe 6uo;iorH-MecKOH mybctbhteJtb11octh .apynix onyxojiefi no OTHouieHHio k jpyrHM Be-mecTBaM, mto n03B0JiHji0 6bi npoBoji,HTb npoBepeHHoe npH noMomn 6ho-jiorHnecKoro TecTa nocjieonepamîOHHoe Jie^eHHe onyxojxefi. B npHHiiHne npejyioKeHHoe HccjieflOBaHHe aHTHTyMoporpaMMoft na-pajuieJibHo H3BecTHoft b 6aKTepH0Ji0rHH MeTOflHKe aHTHSnorpaiMMbi. L’AiNTITUMOROGRAMME D’UN CARCINOME MAMMAIRE INFILTRE, HETEROTRANSPLANTE RfiSUMe On etudie la biosensibilite des heterotransplants d’un carcinome mammaire infiltre (Schirr) envers le TEM, l’aminopterine, la folliculine OPERE ALESE 205 et la testosterone. On a constate la lyse du tissu tumoral implante apres ie traitement â la testosterone; apres le traitement â raminopterine la lyse etait plus faible. Le traitement au TEM et â la folliculine n’a p>ar provoque Pinhibition du processus tumoral. La radiophosphocaptation a ete parallele â l’aspecti histologique signale. L’antitumorogramme (la biosensibilite du tissu tumoral implante, envers les divers agents) pourrait etre appliquee â l’etude du compor-tement d’autres tumeurs so-us l’aetion d’autres substances, ce qui per-mettrait une therapie post-operatoire des tumeurs, verifiees par un test biologique. En principe, le mode d’aipplication de rantitumorogramme preconise garde un parallelisme avec la methode bacteriologique connue sous le nom d’a'ntibiog-ram.me. BIBLIOGRAFIE 1. Parhon C. I., Babeş A., Petre a I. şi colab., St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 153. 2. P a r h o n C L, Babeş A., P e t r e a I., R o x i n T. şi colab., St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 285. 3. Parhon C. I., Babeş A. şi Petrea I., Corn. Acad. R.PJR., 1957, t. VII, nr. 6, p. 615. 4. Parhon C. I., Babeş A. şi Petrea I., Presse med., 1957, nr. 68, p. 1530. 5. Parhon C. I., Petrea I. şi Bojinescu AL, St. cerc. endocr., 1957. t VIII, nr. 4, p. 403. 6. Tool an W. H., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1951, t. 77, p. 572. 7. — Cane. Research., 1953, t. 13, p. 389. ACŢIUNEA TIMUSULUI ŞI A UNOR SUBSTANŢE NEUROTROPE ÎN CANCERUL EXPERIMENTAL* Intervenţia timusului ca agent care se opune dezvoltării tumorilor a fost sugarată de un număr de observaţii. Rohdenburg, Bulloek şi Johnston au arătat încă din 1911 că animalele timectomizate sînt mai puţin rezistente la recepţia transplantelor de tumori decît cele cu timusul intact. Ulterior Magnini, Korencevsehi şi Engel (citaţi de Leriche) au dovedit în 1913 că administrarea extractelor timice scade procentul de reuşită al transplantelor tumorale. Babeş în 1929 a atras atenţia asupra modificărilor histologiee survenite în timus la iepurii purtători de tumori provocate prin badijonare cu gudron. Un an mai tîrziu, acelaşi autor a atras atenţia asupra relaţiei dintre atrofia timusului şi dezvoltarea cancerului prin gudron. Rolul de protecţie al timusului contra tumorilor a fost indicat şi de experienţe făcute de Maeda şi Katsutoshi în 1930, care au arătat că extirparea timusului accelerează dezvoltarea cancerului grefat şi invers, administrarea de extract timic micşorează procentul şi întîrzie dezvoltarea acestuia. Fichera în 1933 a confirmat cercetările anterioare subliniind efectul antitumoral al timusului. Sannie şi Alphandery in 1936 citează observaţii clinice în care tratamentul timi-c a avut uri efect favorabil în cîteva cazuri de tumori. Milcu şi Luipulescu în 1952 au inhibat printr-un extract protidic de timus procesele proliferative ale ficatului şi plămînului obţinute prin substanţe estrogene. In ceea ce priveşte acţiunea unor substanţe neurotrope o serie d^ cercetări au dovedit că starea funcţională a sistemului nervos influenţează în .mod semnificativ apariţia şi dezvoltarea tumorilor. * In colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea. Comunicare la simposionul internaţional de chimioterapia tumorilor, Oslo, Mai, 1956. Unio internationalis contra cancerum (Acta), 1957, XIII, 3, 404. OPERE ALESE 207 Kojevnikova în 1953 a arătat că şoarecii nevrozaţi fac tumori într-o proporţie mult mai mare decît cei cu® o activitate nervoasă superioara echilibrată, iar caracterul histopatologi-c al tumorilor la animalele nevrozate arăta o malignitate mai intensă decît la cele normale. Reducerea activităţii scoarţei cerebrale exercita un efect inhibitor asupra dezvoltării tumorilor. Astfel Gyergay în 1953 după un tratament cu luminai a obţinut la şobolan o inhibiţie a dezvoltării tumorilor transplantate. Geordgadse şiMedvedeeva în 1952 au arătat că popîndăul în perioada hibernării face metastaze într-un procent mult mai redus decît martorii care duc o viaţă activă. Un proces asemănător a fost menţionat dc Finkelstein (citat de Kaveţki). In ceea ce ne priveşte ne-am pus de multă vreme problema legăturii dintre dezvoltarea procesului canceros şi glandele endocrine. Ir; 1937 am prezentat în legătură cu această problemă un referat de ansamblu în care am subliniat- rolul ce revine variaţiilor hormonale în apariţia şi evoluţia neoplaziilor (în volum omagial Pusepp). In lucrarea de faţă ne-am propus să cercetăm acţiunea timusului asupra cancerului experimental, precum şi intervenţia sistemului nervos în această acţiune. MATERIAL ŞI METODA S-a lucrat pe 243 şdbolani albinosi cărora li s-au provocat tumori după caz: — prin injecţie unică de metilcolantren, în soluţie benzenică 1%; — prin injecţie unică de suspensie de tumoare 0,5 sol 1 : 10, pro- dusă iniţial prin metilcolantren ; — prin transplant de tumoare produsă iniţial prin metilcolantren. S-a urmărit acţiunea simplă sau combinată a următoarelor substanţe asupra dezvoltării tumorilor : a. un extract protidic de timus prin injecţie, zilnic ; b. luminai sodic 0,0070 g zilnic ; c. cofeină matrium benzoică, 2 mg zilnic. Durata experienţei a variat între 30 şi 220 ACŢIUNEA EXTRACTULUI DE TIMUS ASUPRA CANCERULUI PROVOCAT PRIN METILCOLANTREN Frecvenţa tumorilor a. Animalele tratate numai cu metilcolantren au făcut tumori în proporţie de 46%. b. Cele tratate icu timus după ce au primit injecţia de metilcolantren au făcut tumori în proporţie de 26%. 208 C. I. PARHON c. Cele pregătite cu timus timp de o lună şi jumătate apoi injectate cu ’metilcolantren şi tratate în continuare cu timus, au făcut tumori numai în 13%. Structura Tumorile dezvoltate în urma administrării simple de metilcolantren au iost toate de tip malign : sarcoame polimorfe, mioblastice sau cu celule gigante. Animalele tratate cu timus anterior şi ulterior cu injecţii de metil-colantren au prezentat toate tumori de tipul denumit de noi mezenchi-nom; .acestea sînt neoformaţii constituite din oelule de tipul celulelor mezenfchimului embrionar normal. Orice atipie fiind absentă putem conchide că cel puţin din punct de vedere histologic acest tip de tumori prezintă malignitate redusă. Tumorile .prezentate de animalele tratate cu extract timic numai după administrarea de metilcolantren au prezentat tipul de mezenehi-nom într-o proporţie de numai 50%. Timusul. Toate animalele tratate cu metilcolantren care au făcut tumori au prezentat un timus cu lobuli mici, iar distincţia între medulară şi corticală era prezentă în 67% din cazuri. Medulara era relativ săracă în limfocite. ’ Animalele care nu au făcut tumori arătau un timus cu lobuli mari, distincţia între medulară şi corticală era absentă iar medulara foarte bogată în limfocite. Splina. Splina animalelor injectate cu metilcolantren şi tratate eu timus a prezentat corpuseuli Malpighi de dimensiuni mari în toate cazurile, pe cînd la animalele injectate numai cu metilcolantren splina a prezentat corpusculi Malipighi de dimensiuni mari numai în 56% din cazuri. Ficatul. Administrarea timusului nu a influenţat modificările structurale ale ficatului provocate prin injecţia de metilcolantren. Aceste modificări sînt caracterizate p.rintr-o infiltraţie uşoară limfocitară. Un singur caz, tratat cu timus după injecţia ide metilcolantren, a prezentat o infiltraţie limfocitară masivă care a dus la atrofia şi fragmentarea cor-doanelor hepatice (aspect leucemie). Pancreasul a prezentat în majoritatea cazurilor după injecţia de metilcolantren o hipertrofie a insulelor Langerhans atît la animalele tratate, cît şi la cele netratate cu timus. ACŢIUNEA EXTRACTULUI DE TIMUS ASUPRA TUMORILOR PROVOCATE PRIN SUSPENSIE SAU TRANSPLANT DE TUMOARE Frecvenţa apariţiei tumorilor La animalele cărora li s-au aplicat metoda transplantului s-a remarcat o vădită scădere a frecvenţei apariţiei tumorilor la loturile anima- OPERE AJ-ESE 209 lelor care au fost tratate anterior cu timus în raport cu cele netratate. Această scădere a atins îin unele loturi 100%. Greutatea Extractul de timus a influenţat în mod remarcabil greutatea tumorilor care a urmat o curbă descrescîndă în ordinea următoare : animalele netratate cu timus au prezentat tumori de greutatea cea mai mare; urmează apoi cele tratate cu timus numai ulterior transplantului şi în fine cele tratate anterior şi ulterior transplantului care au prezentat tumorile de greutatea cea mai mică. Evoluţia tumorilor La controlul periodic care se făcea şobolanilor după administrarea transplantului, la unele animale tratate anterior cu timus, tumorile au ajuns în primele 14 zile la dimensiunea unei .prune după care în unele cazuri au retrocedat complet (toate cazurile din lotul VII), altele s-au ramolit printr-un proces de necroză aseptică sau s-au ulcerat şi s-au eliminat. Structura tumorilor In tumorile obţinute prin transplant la animalele tratate anterior cu timus are loc, în proporţii variate, apariţia de fibre colagene printre celulele tumorii, constituind un ţesut interstiţial colagen precum şi făşii conjunctive mai groase constituind o stromă oolagenă mai mult sau mai puţin bogata. Acest proces nu l-am întîlnit decît o singură dată la animalele tratate cu timus numai din momentul transplantului. Timusul. Lobulii timici au fost mari sau de dimensiuni variate la animalele tratate cu timus (în 60% din cazuri. Animalele netratate prezentau lobuli mari numai într-o proporţie de 23% din cazuri. In schimb lobulii au fost mici în 40% din cazurile tratate cu timus, iar la cele netratate în 77% din cazuri. In ceea ce priveşte bogăţia limfocitelor în medulară aceasta a fost mare la animalele cu transplante şi tratate cu timus (în 59% din cazuri) şi era mai puţin frecventă la cele netratate (33% din cazuri). Ficatul. Animalele eu transplant de .tumoare tratate eu timus au prezentat în ficat noduli limfatici sau mieloizi asociaţi întotdeauna cu o infiltraţie limfocitară şi de intensitate variabilă în spaţiile Kiernan Acest tip a fost întîlnit în 50% din cazuri. In restul cazurilor s-a observat numai o infiltraţie difuză, în spaţiile porte. La animalele cu transplant de tumoare netratate cu timus prezenţa nodulilor limfatici din parenchimul hepatic a fost găsită numai în 28% din cazuri; în restul de 72% s-a observat numai o infiltraţie difuză sau asociată şi eu prezenţa de limfocite abundente în capilare. In ceea cp priveşte greutatea ficatului, aceasta a fost mai mare la animalele netratate cu timus. i 14 —c. 1218 210 C. I. PARHON Măduva osoasă. Animalele tratate cu timus înainte şi după inocularea transplantului au prezentat în 50% din cazuri o transformare completă a ţesutului mieloid în ţesut limfoid. Această transformare nu s-a observat în nici unul din cazurile de transplantare neasociată cu tratament timic. Pancreasul. S-a observat la majoritatea animalelor cu transplante de tumoare (injectate sau nu cu timus sau cu substanţe neurotrope) o creştere a dimensiunilor insulelor Langerhans. Paratiroida. Majoritatea animalelor cu transplant de tumoare, indiferent dacă au fost tratate sau nu cu timus sau eu substanţe neurotrope, au prezentat o creştere de volum a paratiroidelor care întrecea dimensiunile paratiroidelor şobolanilor martori fără transplant de tumori. Tiroida. Nu a fost influenţată de tratamentul cu timus anterior sau concomitent evoluţiei tumorilor. In toate cazurile s-a observat un proces proliferativ cu descuamairea epiteliului proliferat şi degenerarea pînă la necroză a epiteliului descuamat. Pe alocuri s-a constatat o bogăţie variabilă a ţesutului conjunctiv intralobular. Scoarţa cerebrală. Modificarea caracteristică a scoarţei cerebrale la animalele purtătoare de tumori constă într-o balonizare a nucleilor celulelor corticale cu reducerea pericarionului. Acest proces este mai redus la animalele cu timus. In cazurile în care tumoarea nu s-a dezvoltat procesul neuronal patologic este absent. INTERVENŢIA SUBSTANŢELOR NEUROTROPE IN DEZVOLTAREA TUMORILOR LA ANIMALELE TRATATE SAU NU CU EXTRACT DE TIMUS Administrarea de substanţe neurotrope, în specie luminalul sodic sau cofeina natriumbenzoică, s-a aplicat numai loturilor de animale cu tumori provocate prin transplant. Rezultatele acestei acţiuni au fost următoarele: Nu am observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte frecvenţa apariţiei tumorilor, după cofeină sau luminai în raport cu animalele care au suferit numai transplantul de tumoare. Şobolanii trataţi cu substanţe neurotrope au prezentat deosebiri în ceea ce priveşte dimensiunile şi greutatea tumorilor. Astfel la şobolanii trataţi cu luminai sodic tumorile nu au depăşit 2 g, în timp ce la animalele tratate cu cofeină au ajuns pînă la greutatea de 10 g. Structura tumorilor a fost influenţată de substanţele neurotrope în mod semnificativ. Toate tumorile animalelor tratate cu luminai sodic au prezentat, atunci cînd nu s-au necrozat complet, fibre colagene printre celulele tumorale. Animalele tratate cu cofeină nu au prezentat ţesut colagen intercelulair. Tratamentul cu timus asociat cu luminai sodic a produs o creştere vădită a numărului fibrelor colagene din tumoare, faţă de creşterea acestor elemente observată în tumorile animalelor tratate numai cu una din aceste substanţe. OPERE ALESE 211 Asocierea coîeinei la tratamentul cu timus a inhibat reacţia cola-genă observată după tratamentul eu timus. Tumorile au prezentat caracterul sarcoamelor polimorfe la fel cu acelea produse prin transplant simplu. In concluzie extractul de timus a dovedit următoarele acţiuni: a. A redus în mod remarcabil frecvenţa de apariţie a tumorilor provocate experimental la şobolan. b. Tratamentul cu timus a modificat tipul structural al tumorilor diminuînd malignitatea acestora astfel: în timp ce tumorile obţinute prin metilcolantren sînt de tipul sarcoamelor (sarcom polimorf mielo-blastic sau cu celule gigante) tratamentul cu timus a provocat apariţia de neoformaţii lipsite de aţipii, uniform alcătuite din celule de tipul mezenchimului embrionar (mezenchimom). Tipul tumorilor provocate prin transplant este ameliorat de tratamentul cu timus prin apariţia de fibre colagene între celulele tumorii. c. Extractul timie a mărit proporţia limfocitelor în timus, splină şi măduva osoasă. Aceasta din urmă suferind în 50% din cazutrile cercetate o transformare limfoidă a ţesutului mieloid. Luminatul sodic a permis 'apariţia de ţesut colagen în tumorile provocate prin transplant. Asociat la tratamentul cu timus, a crescut proporţia ţesutului colagen scăzînd astfel malignitatea tumorii. Cofeina âsociată cu tratamentul timic a anulat efectul acestuia: ţesutul colagen interstiţial nu s-a mai dezvoltat, tumorile fiind de tipui sarcomului polimorf prezentat de animalele netratate. flEHCTBHE 30EH0H )KEJIE3bI H HEKOTOPblX HEHTPOnHblX BEfflECTB nPH 3KCnEPHMEHTAJIbH0M PAKE PE3IOME OnbiTbi 6bijm npoH3Be£eHbi na SKcnepHMeHTajibHOM pane, Bbi3BaHHOM y Kpbic npH noMomH MeTHjixojiaHTpeHa. Hsy^iajiocb ^eiiCTBHe 3o6hoh >Kejie-3bl H HeKOTOpblX HeHTpOnHblX BemeCTB («niOMHHaJia H KO(|)eHHa) Ha pa3BH-THe onyxojiefi. Pe3yjibTaTbi pa6ora noKa3ajra, qTO SKCTpaKT 3o6hoh >Kejie3bi 3Eami-TejibHO yMeHbniHji qacTOTy B03HHKH0BeHHH SKcnepHMeHTajibHbix onyxojiefi H H3MeHHJI CTpyKTypHblH THn OnyXOJieft, CHH3HB HX 3JIOKaqeCTBeHHOCTb. B TO BpeMH Kax onyxojiH, Bbi3biBaeMbie y Hejie^eHbix ^KHBOTHbix, hb-JI5UOTCH capKOMaMH, y jie^eHbix ^khbothhx noHBHJiHCb onyxojiH, cocTaB-JieHHbie H3 KJieTOK 3M6pH0HajibH0r0 Me3eHXHMajibHoro rana (Me3eHXHM0-Mbi). Cpe^H KJieTOK onyxojiH noHBJinioTCH KOJiJiareHHbie Bojioraa. SKCTpaKT 3o6hoh >Kejie3bi noBbicHji co^ep^KaHHe jihm^ouhtob b 306-hoh >Kejie3e, ce«/ie3eHKe h kocthom M03ry. 212 G. I. PARHON HaTpHeBblft JIlOMHHajI B CO^eTaHHH C Jie^eHHeM SKCTpaKTOM 3o6hoh >KC.;ie3bi rioBbicH;i coflepjKaHiie RojuiaremioH TKaHH b oiivxojihx. Ko4>eHH coKpamn 3(ţ>4)eKT ^eMeHHH 3KCTpaKT0M 3o6hoh JKeJTe3H, yBe-JIHqHB, T3KHM 06pa30M, 3JIOKaiieCTBeHHOCTb onyxoJieft. L’ACTION DE L’EXTRAIT DE THYMUS ET DE QUELQUES SUBSTANCES NEUROTROPES SUR LE CANCER EXPERIMENTAL RESUME Les experiences ont ete realisees sur le cancer experimental provoque ohez le rat par le methylchoknthrene. On a etudie l’action de l’extrait thymique et de quelques substances neurotropes (le luminai et la ca-feine) sur le developpement des ‘tumeurs. Les resultats du travail montrent que l’extrait thymique fait dimi-nuer d’une maniere sensible la frequence des tumeurs experimentales et en modifie le type structural; les tumeurs se farment mais leur ma-lignite est plus reduite. Tandis que les tumeurs obtenues chez les ani-maux non-traites sont des sarcomes, chez les animaux traites on a note I’apparition de tumeuns composees de cellules ayant le type du mesen-chyme embryonnaire (des mesenchymomes). Entre les cellules de la tumeur apiparaissent des fibres de collagene. L’extrait de thymus augmente la proportion des lymphocytes dans le thymus, la nate, la moelle osseuse. Le luminai sodique asfsocie au traitement â l’extrait thymique augmente la proportion du tissu collagene des tumeurs.. En echange, la cafeine annule l’effet du traitement thymique. en augmentiant par consequent la malignite des tumeurs. LIPOFIBROAME OBSERVATE LA COBAII IN TRATAMENT CRONIC CU UN HIDROLIZAT PILORIC * Pesntru a verifica acţiunea stimulant-proliferativă a lizatului piloric (asupra efectelor acestui extract am prezentat mai de mult un memoriu (1)), am continuat experimentul cronic pe 5 cobai rămaşi din vechiul lot, nr. 63—67, cobaii nr. 68—72 servindu-ne drept martori. Tratamentul a constat din administrarea zilnică a 1 ml hidrolizat piloric, totalizîndu-se astfel peste 500 de injecţii subcutanate, într-o perioadă de 17 luni. Administrarea se făcea alternîndu-se zilnic locul de injecţie, folosindu-se deopotrivă ţesutul subcutan al laturii stîngi şi al celei drepte a trunchiului, precum şi regiunea epigastrică sau ţesutul celular subcutanat al coapselor. Pînă în prezent, doi dintre cei cinci cobai în tratament oronic cu hidrolizat piloric — cobaii nr. 64, femelă, şi 67, femelă — au prezentat la nivelul regiunii mamare drepte, cîte o tumoare de dimensiuni diferite, vizibile macroscopic. Dăm mai jos caracterele morfologice pentru fiecare caz în parte. Cobaiul nr. 64, femelă, prezenta la nivelul regiunii mamare drepte o tumefiere ce atingea dimensiunile unui ou de găină. Aceasta producea impotenţa funcţională a membrului posterior drept. Procesul proliferativ a evoluat în aproximativ 2 săptămîni. Formaţiunea tumorală se întindea între linia mediană a abdomenului, în jos pînă la articulaţia femuro-tibială dreaptă, şi în sus pînă în unghiul costodiafragmatic drept. La inspecţie, mamelonul congestionat şi hipertrofie lăsa să se scurgă un lichid sero-sanguinolent. La palpare, tumoarea era de consistenţă dură, nereductibilă, aderentă de tegumente şi de planurile profunde, totuşi fără nodozităţi şi neregularităţi accentuate. Am disecat sub anestezie regiunea mamară, deschizînd pe linia mediană a abdomenului spaţiul în care se afla tumoarea. Disocierea tegumentelor de tumoare şi a acesteia de planurile profunde musculare s-a făcut excepţional de greu (menţionăm că, în timpul disecţiei, dîndu-ne seama că este vorba de un proces proliferativ, am extras * In colaborare cu I. Petrea. Publicat în St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 99. 214 C. I. PARHON un fragment steril, pe care l-am transplantat la doi cobai, însă implantele făcute acestora în regiunea subcutană s-au resorbit). Piesa extrasă cîntărea 56 g. Glanda mamară controlaterală, disociindu-se foarte greu de învelişul grăsos, a fost cîntărită laolaltă cu acest înveliş. Cu toate acestea, ea nu a depăşit 11 g. La secţiune cu bisturiul, în timp ce mamela stîngă prezenta în interiorul maspi adipoase un ţesut redus glandular, net vizibil, la piesa extrasă din regiunea mamară dreaptă nu au fost observate urme de ţesut glandular. Formaţiunea tumorală era îndu-rată^ cu zone roz-gălbui, pe alocuri congestionate. La controlul viscerelor abdominale, ne-a surprins bogăţia ţesutului adipos care coexista cu un asemenea proces intens proliferativ. Spaţiile renale, precum şi mezen-terul, erau umplute cu un puternic depozit gras. Microscopic, am examinat numeroase preparate recoltate, din diverse regiuni ale piesei anatomice, pe care le-am colorat felurit, cu hematoxilină-eozină, Masson, van Gieson, Sudan III şi orceină. In genere, predomină un ţesut lipofibromatos tînăr, neoformat reacţionai, cu foarte numeroase mitoze hipercrome. Ţesutul conjunctiv neoformat evoluează policentric, infiltrativ, difuz, cu alterarea ţesuturilor vecine, prin aceasta fibrozînd şi distrugînd ţesutul mamar şi disociind ţesutul muscular subiacent. De la suprafaţă înspre profunzime, se observă : a) Mamelonul este acoperit în afară de un epiteliu pavimentos pluristratificat. Celulele pavimentoase aflate aici şi dispuse în adîncime pe aproximativ 20 de straturi se intrică între ele fără ordine. Cele 2—3 rînduri de celule de suprafaţă prezintă numeroase vacuole, iar numeroase celule sînt în cariopicnoză. De asemenea, se observa granulaţii bazofile multiple, pulverulente, distribuite neomogen în aceste celule. La suprafaţa mamelonului, se desprind făşii eozinofile, rezultate prin cheratini- zarea celulelor pavimentoase. Stratul bazai generator al epiteliului este bine reprezentat şi alcătuit din celule active, tinere, numeroase dintre ele în mitoză. b) Corionul mamelonului este centrat de canale galactofore, dilatate uneori chistic şi reprezentînd un epiteliu bi- sau tristratificat. Aceste canale sînt în bună parte infiltrate cu celule rotunde şi strangulate în unele porţiuni de un ţesut conjunctiv tînăr, ce se continuă în profunzime. c) Acinii glandulari sînt reduşi la cîteva grămezi epiteliale, dislocate de un puter- nic strat conjunctiv. In felul acesta, glanda propriu-zisă dispare, dezvoltîndu-se în locul ei un ţesut neoformat, abundent şi în plină extensiune. d) Ţesutul conjunctiv (neoformat) este prezent pe aproape toata suprafaţa pre- paratului. Din punct de vedere histologic, tumoarea este alcătuită din două elemente deosebite, net diferenţiate. 1) La centrul procesului, pe secţiunile colorate special cu Masson şi van Gieson, se observă fibroblaşti tineri fusiformi şi, rareori, celule conjunctive polimorfe. Acestea au o citoplasmă palidă? uneori reticulată, cu foarte numeroşi nuclei hipercromi în mitoză. Se constată rare aţipii celulare, cu nuclei înmuguriţi şi grupaţi cîte 3—4 Ia un loc. Fibroblaştii sînt dispuşi în fascicule fibroase compacte, care sînt orientate variabil, în vîrtejuri sau în spirală. OPERE ALESE 215 2) Cel de al doilea caracter histologic se observă în special către periferia tumorii, acolo unde ea progresează în ţesutul celular subcutanat, şi este reprezentat de intersecţia fibro- şi lipoblaştilor tineri, în activă proliferare. Aceştia din urmă — lipoblaştii — sînt în majoritate semi!”nari, cu nucleu hiper-crom si deseori în mitoză, dispus excentric, spre marginea convexă a celulei, restul spaţiului celular fiind ocupat de lipide, omogen colorate cu Sudan III. Lipoblaştii amintiţi, axaţi de fibroblaşti, se întretaie şi formează frecvent ochiuri, asemenea unor glande, pe care în coloraţiile cu Sudan, le umplu un abundent depozit de lipide, ce le conturează inelar la interior. Reţeaua de elastic se prezintă foarte redusă pe preparatele colorate cu orceină. Ea nu este prezentă decît în ţesutul celular subcutanat, de la periferia lipofibromului descris. Centrul leziunii, precum şi zonele periferice, sînt bine vascularizate. Sînt numeroase capilare interstiţiale, precum şi vase neoformate, care asigură din plin nutriţia. Am remarcat de asemenea o hiperemie interstiţială activă. e) Ţesutul muscular subiacent este dislocat la rîndul său de septuri conjunctive de neoformaţie din ce în ce mai fixe, care cobbară în profunzime. Ele pătrund puternic în numeroase puncte trimiţînd frecvente ramificaţii fibroconjunctive, care îşi f-ac Ioc printre fasciculele musculare. Unele celule musculare par alterate, avînd nuclei picnotici, iar în sarcoplasmă, numeroase incluzii sudanofile. Cobaiul tir. 67, femelă, a prezentat, tot la nivelul regiunii mamare drepte, o tumoare avînd mărimea unei nuci, -dură la palpare. Mamelonul lăsa să se scurgă de asemenea un lichid sero-sanguinolent. Şi în acest caz, disecţia tumorii s-a făcut cu multă greutate, datorită procesului extensiv fibropar, atît către planurile profunde, cît şi către suprafaţă. Tumoarea extrasa cîntărea 28 g. Glanda mamară controlaterală cîntărea, fără grăsime, 6,25 g. Atît din punct de vedere macroscopic, cît şi microscopic, datele anterioare expuse au putut fi verificate şi în acest caz. a) Mamelonul este acoperit în afară de un epiteliu pavimentos, dispus în aproximativ 12—16 rînduri de celule, însă cu un strat bazai caracteristic. în timp ce, în cazul precedent, celulele malpighiene urmau aproape o linie uniformă, în acest caz, limita bazală a epidermului este extrem de neregulată, prin prezenţa a numeroase şi variate prelungiri epiteliale în formă de rachetă. Ele sînt constituite din celule bazale cu nuclei hipereromi ovalari şi fusiformi şi sînt asemănătoare leziunilor cutanate obţinute de A. Babeş prin aplicaţii de gudron pe urechea iepurelui (2). b) Corionul mamelonului este infiltrat cu celule rotunde. Canalele galactofore au un lumen redus la 4—6 c) Acitiii glandulari care înconjură procesul proliferativ lipo-fibromatos şi sînt tributari canalelor amintite, sînt reduşi ca volum şi număr. Celulele acestora sînt mici (§—15 |i) ; ele au pierdut caracterul funcţional, multe dintre ele fiind în necrobioză. d) Ţesutul conjunctiv este interesat de procesul caracteristic proliferativ, ţesutul secretor mamar lipsind cu desăvîrşire. Majoritatea celulelor conjunctive sînt fusiforme, cu nuclei hipereromi. Nucleii întîlniţi în acest caz se deosebesc întrucîtva' de cei întîi-niţi la cobaiul precedent, prin faptul că mulţi dintre ei sînt sferici, avînd aproximativ 18—28 \i în diametru, cu cromatina dispusă neomogen, periferic sau în centru, foarte numeroşi fiind în mitoză' De asemenea, am observat, rareori, aţipii celulare. 216 C. I. PARHON Prezenta lipoblaştilor tineri către periferia leziunii imprimă procesului proliferativ un caracter cu totul asemănător celor menţionate în cazul precedent. .Reţeaua de elastic nu a fost găsită prezentă decît la limita dintre ţesutul celular lax şi procesul fibromatos. Numeroase vase cu pereţi proprii endoteliformi, precum şi numeroase capilare sinusoide, asigură nutriţia. La periferie, unele dintre acestea sînt infiltrate. e) Ţesutul muscular subiacent este dislocat de asemenea de la suprafaţă înspre profunzime, de către straturi din ce în ce mai fine de celule lipoconjunctive, prezentînd un caracter identic cu cel descris anterior. ★ Procesul lipofibromatos observat în lambele cazuri poate îi considerat la limita superioară a benignităţii histologice, el avtnd un caracter imfiltirativ, intens iproliîerativ, cu rare aţipii celulare. 0 Din punct de vedere anatomo-patologic, după datele culese din litanatură, leziunea poate fi omologată „lipomului glandular proliferativ" descris de A. Baibeş (3) sau „lipofibrosarcomului“ lui Roussy (4). Neconstatînd însă suficiente aţipii şi monstruozităţi celulare pentru a putea stabili un diagnostic în sensul celor de mai sus, ne mărginim pentru moment să descriem leziunile amintite şi să relevăm originea lor lipofibroblastieă viu proliferativă, cu caracter infiltrativ şi alteirativ faţă de ţesuturile învecinate. Prin aceasta, alăturăm cele două cazuri actuale, proceselor proliferative pe care le-am observat la animalele de experienţă, tratate de noi în experiment cronic cu hidrolizate de mucoasă digestivă. In această ordine de idei, amintim că la animalele cărora le-am administrat un lizat de mucoasă esofagiană (5), am observat în mod constant hiperplazia ţesutului omolog şi, în unele cazuri, metaplazie pavimentoasă a fundului mucoasei stomacale. Prin administrarea Hiatului preparat din mucoasă fundică stomacală (6) am produs la cobai o stimulare a mucoasei omoloage şi duodenale. Prima tumoare descrisă în acea comunicare am observat-o la o femelă de cobai, căreia i se .administrase 90 de injecţii eu un hidTolizat piloric, tumoarea fiind dezvoltată la nivelul uterului (7). Din punct de vedere histologic, ea prezenta o structură conjunctivă cu caractere ce amintesc pe acelea ale celulelor plaeentare gigante decidualiforme. După 125 de zile de tratament eu lizat piloric, am observat într-un alt caz, o tumoare uterină (8) ; de asemenea, îintr-un al treilea caz, un adenom renal cu celule clare. Tot la cobaii care au primit în experiment cronic hidrolizate de mucoasă pilorică, a fost observată o stimulare permanentă la nivelul mucoasei tubului digestiv şi al glandelor anexe, care se caracteriza histologic printr-o hiperplazie adeno-chisto-papiliferă. Lizatui piloric administrat timp îndelungat la cobai .a produs o stimulare evidentă a pancreasului endocrin (9), demonstrînd prin aceasta corelaţia morfofuncţională între mucoasa pilorică şi un ţesut glandular secretor învecinat. OPERE ALESE 217 Am amintit cu altă ocazie, stimularea prin Uzatul piloric şi a procesului general de creştere, verificînd acest lucru metric, ponderal şi pe cartilajul de creştere la puii femelelor de cobai tratate, înainte şi în timpul gravidităţii, cu acest lizat (10), comparativ cu puii femelelor martore. Confirmarea acestui fapt ne-a fost dată de experienţa pe mormolocul de broască şi de tratamentul cu lizat piloric pe cale bucală la cîinii nou-năsouţi. Cu lizatul de mucoasă duodenală (6), am menţionat după tratament cronic stimularea mucoasei omoloage. In cursul tratamentului îndelungat cu lizate prep,arate din mucoasa de intestin subţire şi rect, aim observat în cercetări anterioare o stimulare adeno-chisto-papiliferă a epiteliilor bronho-alveolare (11). Cercetările noastre — .aşa după cum am arătat într-un studiu general (12) — au desigur legături importante cu problema creşterii, a regenerării ţesuturilor şi cancerului, raporturi ce urmează să fie aprofundate în viitor, şi asupra cărora nu este momentul să insistăm mai mult. In literatura medicală recentă (13), se pozate urmări aspectul deosebit de interesant pe care îl oferă 'factorii endogeni în carcinogeneză. A. M. Şabad, în acord cu şcoala de caneerologie sovietică (14), se gîndeşte încă din anul 1947, fapt ce reiese din studiile lui, la prezenţa unor substanţe chimice de fabricaţie proprie organismului animal — endogene deci — pe care ei le numesc substanţe blastomogene şi care ar fi capabile, sub influenţa unui stimul „x“ şi în anumite condiţii, să determine o creştere celulară patologică. In legătură cu aceasta, iridicăm problema dacă rolul blastomogen nu poate fi jucat de substanţele chimice existente în mod normal în anumite ţesuturi şi care, atunci cînd sînt injectate timp îndelungat sau în cantităţi (neobişnuite animalelor de experienţă, duc la producerea neoplaziilor. ■Lacassagne face chiar într-un studiu recent (15), o clasificare a agenţilor cancerigeni, printre care factorii endogeni (ca substanţe chimice prezente în organism) ocupă locul al treilea. încheiem prin a aminti că Steiner a determinat experimental sarcoame la 20% din şoarecii cărora le-a injectat lizat hepatic provenit de la un individ sănătos (fără neoplasm şi mort prin accident). Acestui procent i se alătură acela găsit de Truhaut, în valoare de 30%, în consecinţă mai mare doar ou 10%, proces găsit pe şobolanii trataţi însă cu un lizat preparat dintr-un neoplasm hepatic. Atît tumorile obţinute cu extracte preparate din organe de indivizi sănătoşi, cît şi cele preparate din organe provenind de la canceroşi, au prezentat aceleaşi caractere anatomo-patologice, de transplantabilitate, de reproducere şi erau cu totul asemănătoare formelor de tumori ce se obţin prin injectare de metilcolantren în diluţie de 1/10 000. Hieger a obţinut, în anul 1946, sarcoame eu extracte de plămîni, rinichi, stomac, provenind de la indivizi canceroşi şi necanceroşi. Steele, Koch şi Steiner (citaţi de (13)) au arătat că atît urina indivizilor sănătoşi cît şi a celor canceroşi poate determina neoplazii prin administrarea cronică ; de asemenea, bila şi smegma. 218 C. I. PARHON In tot cazul, problema rolului factorilor endogeni în patogenia cancerului se află în prezent încă în studiu. Desigur, va trebui să se urmărească prin cercetări aprofundate de analiză biochimică a Uzatelor, extracţia compuşilor activi ca hormoni, ergone, acizi aminaţi etc. Aceasta cu scopul de a verifica isensul lor -de acţiune, spre stimulare s.au dimpotrivă, spre inhibiţie. JIHnOOHBPOMbl, HABJIK)£AEMbIE y MOPCKHX CBHHOK nPH XPOHHHECKOM JIEMEHHH nHJIOPHbLM rHflPOJIH3ATOM PE3IOME OriHCbiBaiOTCH 2 cjiyqan jmno(|)H6poM, pa3BHBinHXCH b oSjiacTH rpya-HOH >KeJie3bI MOpCKHX CBHHOK, KOTOpbIM 3a npOMextyTOK BpeMeHH B 17 Me-C5iueB ASBajiH n0AK0>KH0 cBbirne 500 HH'beKiţHH nHJiopHoro rH/ţpojmsaTa. B nepBOM cJiyqae onyxojib 6biJia BejmqHHoft b KypHHoe hhuo, a bo BTopoM — b 3e./ieHbiH opex. Oda 06pa30BaHHH 6bum TBep^biMH h Tpy^HO OTCJiaHBaeMbiMH ot oKpyntaiomHx TKaHeă. rionbiTKH acenTHqecKofi TpaHC-miaHTaiţHH jiajm Mopcnoft cbhhkc OTpHuaTejibHbie pe3yjibTaTbi. rHCTQJiornqecKH npeo6jia;ţajia H0B006pa30BaHHan Mojio^an jmnocfm-6p0MaT03HaH TKHHb c MHoroqHcjieHHbiMH MHT03aMH h pe^KHMH aranHqec- KHMH KJieTKaMH. B H0B006pa30BaHH0H COeAHHHTeJIbHOH TK8HH OTMeqajIHCb MHOroqHC-jieHHbie KOHueHTpHqecKHe HH(J)H«jibTpaij,HH, 3axBaTbiBaiomHe coce/ume TKaHH, o6yc«/ioBjiHBa5î ^thm (})H6po3 h pa3pymeHHe }Kejie3HCToft TKaHH h AHccoiţHa-UHio pacnojio^eHHbix no a Heio Mbiiim. rHCTOJiornqecKH onyxojib 6bijia ofipasoBaHa H3 AByx OTJiHqaiomHXCH jlpyr ot Apyra ajieMeHTOB : 1) MHoroqHCJieHHbix (f)H6pc6jiacTOB, MHTOTHqecKoro ^ejieHHH, pacno-jioxceHHbix noHcaMH h (ţmcuHKyjiaMH c pa3jmqHbiMH HanpaBJieHHHMH, b ueHTpe npoiţecca npojiHcjjepauHH ; 2) jiHnoQjiacTOB, pacnoJioHceHHbix Ha nepH(|)epHH b 30He pacnpocTpa-HeHHH onyxojiH. 3th Mojioxubie, BecbMa pe^Ko aranHqHoro BH^a kjictkh, HHTeHCHBHO npOJIH(f)epHpOBaHbI. Abtop cqniaeT, qTo yKa3aHHbie nopameunn He Mojyr 6biTb bkjiio-qeHbi b 06pa30BaHHe, H3BecTHoe no# HMeHeM nppjiHc^epHpyiomen >Kejie3H-ctoh JiHnoMbi (A. Badern) hjih jmnoc})H6pocapKOMbi (PyccH), TaK KaK npa 3T0M He HadjiioAajiocb AoeraToqHoro qncjia aTHnHqiibix h HeHopMajibHbix KJieTOK. Abtop opraHHqHBaeTCH ynoMHHaHHeM o JiHn0(f)H6p06jiacTHqecK0M npo-Hcxo^KAeHHH yKa3aHHbix HHTeHCHBHo paspacraiomiix nopaxceHHfi, hochiuhx HH(})HJIbTpaTHBHbIH XapaKTep C HaKJIOHHOCTbK) K naTOJIOrHqeCKOMy H3-MeHeHHK). riocJie o63opa MHoroqncjieHHbix npoJiH(J)epaTHBHbix 06pa30BaHHH, ot-MeqeHHbix b xpoHHqecKoivi onbiTe y ^khbothhx, KOTOpbIM BBo/tfijmcb npo- OPERE ALESE 219 ayKTH pacTBopeHHH pa3JiHMHHX opraHOB nHuxeBapHTejibHoro TpaKTa, aBTOp CTâBHT Bonpoc O TOM, MTO SjiaCTOreHHOe fleftCTBHe MO*eT 6bITb OKa3aHO XHMHHeCKHMH COCTaBHbIMH H3CTHMH HeKOTOpblX TK3HeH, npHMeHHeMblX B H36bITOHHbIX KOJIHMeCTBaX B Te^eHHe flJIHTeJIbHOro BpeMeHH. HanoMHHaeTCH pojib sHfloreHHbix 4>aKTopoB b nam/ioniH paxa ; AaH-huh Bonpoc H3yMaeTCH b HacTOflmee BpeMa. Heoâxo^HMo H3yqaTb npn yrJiy6jieHHbix HcaieAOBaHHHX aaHHbie 6HoxHMHMecKoro aHajiH3a npoayK-TOB paCTBOpeHH» TKaHeft H SKCTpaKTOB aKTHBHblX COe^HHeHHH, KaK HanpH-Mep TOpMOHOB, âMHHOKHCJIOT H T. C TeM, MToSbl npoBepHTb CTHMyjIHpy-ioiuhh hjih yrHeTaiomHH xapaKtep hx AeficTBHH. LIPOFIBROMES OBSERVES CHEZ LES COBAYES SOUMIS A UN TRAITEMENT PROLONGE A L’HYDROLYSAT PYLORIQUE R6SUM6 Les auteurs presentent deux cas de lipofibromes developpes dans la region mammaire de cobayes qui, en 17 mois, /avaient reţu plus de 500 injections sous-cutanees d’hydrolisat ipylorique. Dans le premier cas, la tumeur atteignait le volume d’un oeuf de poule, dans le second, celui d’une noix verte. Les deux etaient dures et difficilement clivables des tissus envirannants. Deux essais aseptiques de transplantation chez les -cobayes ont ete pegatifs. Du point -de vue histologique, l’element dominant etait un tissu lipo-fibromateux jeune, neoforme, â nombreuses mitoses et irares cellules atypiques. Le tissu conjonctif, neoforme, evoluait par de multiples infiltra-tions coneentiriques qui interessent les tissus environnants, par fibrose et destruction du tissu glandulaire et dissociation des muscles sous-jacents. Au point de vue histologique, la tumeur etait formee de deux elements distincts : 1. Nombreux fibroblastes, en voie de mitose, disposes en cordons et en fascicles, differemment oriemtes, au centre du processus de proli-feration. 2. Lipoiblastes, disposes â la peripherie, dans la zone d’extension de la tumeur. Ges cellules jeunes, tres farement .atypiques, proliferent in-tensernent. Les .auteurs ne pensent pais que l’on puisse designer ces lesions sous le nom de lipome glandulaire proliferant, suivant la description de A. Babeş, ou sous celui de lipofibro-sarcome, propose par Roussy, car ils n’y ont pas observe suffisamment d’atypies ou de monstruosites cellulaires. Ils se contentent de signaler l’origine lipo-fibroblastique de ces lesions intens'ement proliferantes, â caractee infiltrant et alteratif. Apres .avoir passe en revue les nombreuses formations proliferantes, observees chez les lanimaux en experience chronique traites aux lysats digestifs, les auteurs se posent la question si le role blastogene ne peut 220 C. I. PARHON etre joue pair les substances chimiques de certains tissus, administres pendant longtemps ou â taux excessifs. Les auteurs terminent en rappelant que le role des facteurs endo-genas dans la pathogenie du cancer est actuellement â Tetude. II îaudra, certes, etudier par des recherches approfondies l’analyse biochimique des lysats ainsi que Pextraction des eomjposes actiîs comme les hormones, les ergones, les a-cides amines, etc., aîin d’en verifier le caractere stimulant ou inhibant. BIBLIOGRAFIE 1. C. I. Parhon şi I. Petrea, Anal. Acad. R.P.R., 1950, mem. 35, p. 1273. 2. A. Babeş et Şerbănescu, Soc. Anat. pour l’etude du cancer, 1929, t. VIII, p. 1. 3. A. Babeş, Soc. Anat. poun l’etude du cancer, aprilie, 1929. 4. G. R o u s s y, Precis d’anatomie pathologique, Paris, 1933. 5. C. I. Parhon şi I. Petrea, Anal. Acad. R.P.R., 1949, mem. 12, p. 377. 6. — St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 1, 27. 7. — Bul. şt. Acad. R.PJR., Seria B, 1949, t. I, nr. 10, p. 795. 8. — Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria iB, 1949, t. I, nr. 10, p. 883. 9. — St. cerc. endocr., 1950, t. I, p. 57. 10. — Bul. şt. Acad. R.PJR., Seria B, 1949, t. I, nr. 9, p. 753. 11. — Bul. şt. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 809. 12. — (Rev. şt. med., 1951, nr. 2, p. 50. 13. F. D. Sem. H6p., 1951, nr. 4, p. 191. 14. A. M. Sabad, Ocerkii experimentalnoi onkologhii, Moscova, 1947. 15. A. Lacassagne, Progr. med., 1949, t. III, p. 1—19. HETEROTRANSPLANTAREA UNOR TUMORI UMANE LA ŞOBOLANII TRATAŢI CU RAZE X ŞI RAZE X +CORTIZON * Intr-o comunicare anterioară am prezentat un studiu asupra evoluţiei unor tumori umane, maligne, heterotransplantate la şobolanii trataţi cu cortizon (4). Cu acea ocazie, am arătat metoda de lucru şi am insistat asupra rezultatelor pozitive obţinute, care ne-au permis să ne apropiem mai mult de experimentarea propriu-zisă a cancerului uman. De asemenea, am comunicat o notă cu privire la importanţa heterotransplantării cancerului uman, ca metodă de lucru în cancerologie şi am subliniat atunci perspectivele ce se deschid prin aceste noi cercetări, atît oncologiei experimentale, cît şi, foarte probabil, celei clinice (3). In aceeaşi ordine de idei, dmdu-ne seama de la început de utilitatea celor mai adecvate mijloace de a cultiva cancerul uman pe animalele de laborator, vom expune în această comunicare rezultatele obţinute de rioi asupra heterotransplantării prin iradierea şobolanilor şi prin acţiunea combinată a razelor X cu cortizon — substanţă care, în primele cercetări menţionate, ne-a dat un rezultat favorabil. Amintim că primele cercetări reuşite asupra heterotransplantării cancerului uman prin metoda iradierii au fost publicate de Tool an (15) în 1951. MATERIAL ŞI METODA Tumorile transplantate au fost: — un adenocarcinom gastric cu degenerescenţă mucoidă, provenind din sala de operaţii a Institutului de oncologie; — un epiteliom mixt, provenind de la Clinica dermatologică ; — două adenocarcinoame mamare, provenind unul de la Spitalul „Colenti;na“, altul de la Institutul oncologic. * In colaborare cu A. Babeş, I. Petrea, T. Roxin şi col. Publicat în St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 285. 222 C. I. PARHON Aceste tumoiri au fost transportate steril şi implantate în aceleaşi condiţii la un număr de 60 de şobolani (adulţi femele între 70 şi 100 g). Dintre aceştia : 20 de şobolani au servit ca martori, care au suferit doar introducerea implantului; restul de 40 de şobolani au fost iradiaţi — înainte de transplantare — 600 r (doza totală), administrînd cîte 200 r la interval de 2 zile. Implantarea tumorilor s-a făcut subcutanat între a 2-a şi a 7-a zi de la ultima iradiere. 20 de şobolani iradiaţi au primit după implantare o doză totală de 6 mg cortizon, iadministrat la 3 zile interval (cîte 2 mg/zi). Animalele au fost sacrificate apoi la diferite intervale de timp de la implantare : 5, 7, 13, 14, 15 şi 18 zile. S-a examinat locul de implantare şi apoi, acolo unde tumorile au existat, au fost prelevate şi prelucrate tehnic după metodă obişnuită, coloraţiile făcîndu-ise cu hematoxilină-eozină şi van Gieson. REZULTATE Examenul macroscopic. Dintre toate tumorile umane transplantate de noi la şobolan, cel mai bine s-a dezvoltat carcinomul gastric. Acesta a crescut în volum (în primele 14 zile) de aproximativ 10 ori faţă de ţesutul implantat (fig. 1). 5 zile 7 iile Uzi/e V t * fieterotransplant MARTOR Heterotranspiant CORTIZON+razeX Heterotranspiant raze X lmagtni/e reprezintă perimetrul tumorilor hpterotranspldntate pe lama microscopica, - după fixare- Fig. 1. — Evoluţia comparativă >a dimensiunilor implantelor unui carcinom gastric la şobolan. Restul tumorilor studiate au crescut în volum faţă de implantul administrat, pînă la 1—3 ori faţă de volumul iniţial. In general, am remarcat o diferenţă de creştere uşoară între tumorile animalelor care au primit raze X şi cortizon, şi cele numai iradiate în prealabil. In general dezvoltarea tumorilor s-a făcut în bune condiţiuni în primele 14 zile, la animalele iradiate sau iradiate şi tratate cu cortizon, în timp ce tumorile implantate la martori — în acest interval — au dispărut, lizîndu-se. Ca aspect general, menţionăm că tumorile implantate Fig. 3.—-Epiteliom mixt cutanat heterotransplantat la şobolan tratat cu raze X şi cortizon; 13 zile de la implantare. Se remarcă insula de proliferare cu celule bazale. Col. H. E.; -oc. 10, ob. 4. Fig. 4. — Epiteliom mixt cutanat, heterotransplantat la şobolan tratat cu raze X şi cortizon, 18 zile de la implantare. Procesul proliferativ al celulelor bazale este în plină extensie şi constituie un ţesut compact. Col. H. E.; oc. 10, ob. 4. £ * s* Zm**- .A -i C. ‘ '• % ţi..* ■ îv •’**« ’ w , ' r , JV -■% v , *'T' *•-; *V '• *'* • 1*1^ , |r"i: ,, - .• v *i>>*io!*»- ' N'’ ÎL* * ^ Fig. 6. — Adenocarcinom mamar heterotransplantat la şobolan tratat cu raze X şi cortizon, 7 zile de la implantare. Se remarcă proliferarea unui tub de neoformatie. Col. H. E. ; oc. 10, ob. 4. Fig. 7. — Adenocarcinom mamar heterotransplantat la şobolan tratat cu raze X şi cortizon, 15 zile de la implantare. Se remarcă extensia procesului de proliferare a formaţiilor tubulare. Col. H. E.; oc. 10, ob. 4. OPERE ALESE 223 la martori se prezentau ca nişte mici pete, lamelare, albicioase, în timp ce tumorile la animalele tratate au prezentat — pe lîngâ o creştere importantă de volum — şi o coloraţie roşiatică, rezultată'din elementele vasculare de neoformaţie, abundente, care — pentru cele cu un calibru mai mare — ne permiteau să le identificăm cu ochiul liber. Examenul microscopic. Vom căuta să prezentăm observaţiile noastre pentru fiecare 'din tumorile implantate : a) Carcinomul gastric. Pe preparatele tumorii de origine se remarcă existenţa unor septuri, alcătuite din fibre conjunctive şi celule polimorfe carcinomatoase, care delimitează spaţii vasculare. In cavităţile delimitate de aceste septuri se găseşte o substanţă fin granulară, pe alocuri coloidă, dispusă neomogen, de un aspect spongioid, care se coloreazn în galben (în col. cu van Gieson). Periferia acestora şi, în special, zonele de unire ale mai multor septuri, formează sediul unor blocuri celulare întinse de neoformaţie. In tumoirile cultivate la şobolanii numai iradiaţi, se iremarcă o sub-ţiere a septurilor şi o diminuare a elementelor celulare — dm aceste formaţiuni — faţă de cele observate în tumoarea de origine. In aceste cazuri, asistăm la exagerarea cavităţilor. Celulele septurilor prezintă o hipercromie nucleară. Cele de la periferia septurilor sînt în relativă proliferare. Tumorile recoltate de la şobolanii iradiaţi şi trataţi cu cortizon, reproduc tumoarea de origine. Celulele septurilor, ca şi cele de la periferia implantului, sînt în intensă proliferare. b) Epiteliomul mixt. Tumoarea recidivată provenind de la obrazul stîng al unui bolnav în vîrstă de 69 de ani, prezintă microscopic caracterul obişnuit, cu plaje ceiuliare întinse, care au ca origine atît stratul generator bazai care coboară profund şi aberant în corion, cît şi stratul cornos (fig. 2). In cazul şobolanilor trataţi numai cu raze X, nu am observat imagini care să se asemene cu ceea ce prezintă tumoarea de origine, implantu! fiind alcătuit pe mare întindere dintr-un ţesut neoplazic lizat şi în p.arte înlocuit cu elemente conjunctive. La şobolanii iradiaţi însă şi trataţi cu cortizon, am remarcat prezenţa ţesutului neoplazic. Am observat atît ţesut cornos, cît şi celule neoplazice proliferate din stratul generator bazai (fig. 3 şi 4). In general, tumorile cultivate din acest epiteliom au proliferat lent şi au avut dimensiuni mici, ele mărindu-se în volum numai încă o dată faţă de dimensiunea fragmentelor de tumoare implantată. c) Adenocarcinoamele mamare. Dintre cele două tumori mamare, numai într-un caz rezultatele au fost concludente. Este vorba de carcinomul mamar provenind de la bolnava care nu a fost tratată cu îaze X anterior (fig. 5). In acest caz, aspectele de proliferare a tumorilor implantate, care s-au dezvoltat la şobolanii numai iradiaţi, au fost variabile ; în general, proliferarea a interesat celulele provenind din tubii glandulari. 224 C. I. PARHON Tumorile ce s-au dezvoltat la şobolanii iradiaţi şi trataţi cu cortizon au .avut1 un aspect mai bine delimitat, în sensul că au fost observate tumori în care predomina proliferarea tubilor incomparabil mai numeroşi decît la şobolanii numai iradiaţi (fig. 6 şi 7), şi altele, în care predomină un aspect celular carcinomatos compact. DISCUŢII Din datele prezentate, rezultă că metoda utilizată de noi a corespuns scopului propus : prin iradierea animalelor de laborator, ca şi prin asocierea la aceasta, a tratamentului cortizonic, este posibilă heterotrans-plantarea la şobolani a formelor de tumori umane. Trebuie subliniat însă faptul că, acolo unde tumorile umane au fost iradiate în prealabil, în scop terapeutic (cazul epiteliomului mixt, ca şi al unuia din carcinoamele mamare), rezultatele au fost mai puţin concludente. Aceasta ne face să considerăm necesar de a utiliza la transplantare, pentru viitor, tumori umane neiradiate. In ceea ce priveşte evoluţia tumorilor implantate şobolanilor, reţinem că în majoritate acestea au prins, putînd remarca, chiar la data cea mai timpurie de sacrificare (la 5 zile după transplantare), existenţa unei vascularizaţii bogate a implantelor. In ceea ce priveşte extensia procesului de proliferare, am văzut că tumoarea gastrică s-a dezvoltat în volum mult mai mult pe unitatea de timp, faţă de tumoarea cutanată şi chiar faţă de cea mamară. Aceasta, fără îndoială, arată specificitatea de evoluţie, ritmul de creştere, al fiecărui ţesut neoplazic în parte. Din acest punct de vedere este ştiut, spre exemplu, că tumorile gastrice (carcinoamele) au o evoluţie mai rapidă decît epitelioamele mixte ale pielii obrazului. Dacă adăugăm acestor din urmă fapte şi pe cel al reproducerii aspectului histologic al tumorilor umane la animalul de laborator, socotim că metoda de iucru pentru experimentarea cancerului uman este suficient de fidelă. Din puţinele noastre observaţii, prezentate astăzi, reţinem totuşi că asocierea cortizonului la iradierea generală a animalului ne-a permis să observăm că tumorile heterotramsplantate eu succes la şobolani prind într-o mai mare proporţie, se dezvoltă mai bine şi reproduc mai exact natura histologică a tumorii de origine. Ca şi în cazul tumorilor umane cultivate de noi anterior la şobolan numai prin tratament cu cortizon, metoda iradierii sau cea a asocierii acesteia cu cortizon ridică importanta perspectivă nu numai a cultivării ţesuturilor tumorale şi a experimentării nelimitate a acestora, în scop terapeutic, a raporturilor cu glandele endocrine, cu sistemul nervos etc., a evoluţiei tumorilor — poate chiar a patologiei lor —, dar chiar şi a heterotransplantării ţesuturilor normale. Acest din urmă fapt deschide largi perspective chirurgiei /reparatoare, cultivării implantelor de ţesu- OPERE ALESE 225 turi endocrine de la o specie animală la om, pentru o terapie substitii-tivă etc. In cercetările noastre anterioare am -demonstrat; că administrarea cortizonului produce o scădere a rezistenţei imunobiologiee a organismului animalelor gazdă. Pirin aceasta am încercat să explicăm reuşita adaptării ţesuturilor tumorilor umane într-un organism a cărui capacitate de apărare a fost mult diminuată. In aceeaşi ordine de idei Încercăm astăzi să interpretăm intervenţia razelor X — în dozele indicate — pentru heterotransplantarea tumorilor umane. Betz (1952) a arătat că razele X produc moartea animalelor de experienţă nu atît prin leziuni destructive, cît prin starea de deprimare a funcţiei suprarenale, asemănător ou ceea ce se întîmplă în stările de, şoc (1). ; Kepp şi Midrel, în 1953 (2), au demonstrat că prin iradiere se produc schimbări electroforetice în fracţiunile proteice ale serului sanguin, ceea ce, foarte probabil, determină perturbaţii în mobilizarea substratului proteic al anticorpilor. Wentworth (6) a apropiat — din punctul de vedeire al scăderi? rezistenţei imunologice a organismului — efectele cortizonului de acele ale iradierii. In experienţele sale, autorul a demonstrat că letalitatea. animalelor creşte în cazul asocierii celor doi agenţi. CONCLUZII In cadrul ideii de a adapta cele mai bune metode pentru cultivarea, la animalele de laborator, a diferitelor forme de tumori umane, am studiat efectul iradierii totale ea şi al iradierii cortizon. Cultiviînd un carcinom gastric, un epiteliorm mixt cutanat şi jdouă adenocarcinoame mamare, am realizat la şobolanii astfel trataţi hetero^ transplantarea acestor tumori. Rezultatele au fost mai bune la cazurile în caire bolnavii de la care s-au implantat tumorile nu au fost trataţi anterior cu raze X. ^ Gu ocazia acestor cercetări, am stabilit că tumorile implantate (la animalele tratate) îşi păstrează atît specificitatea de evoluţie şi ritmul de creştere, cît şi specificitatea histologică, reproducînd structura tumorilor umane. Ele sînt bine vascularizate Încă din a 5-a zi. Ca şi în cazul tumorilor maligne heterotrainsplantate de noi anterior,' Ia şobolanii trataţi numai cu cortizon, metoda preconizata astăzi ridică din nou problema importanţei heterotransplantării pentru oncologia experimentală şi, probabil, şi pentru cea cjiniică ; consideram că metod^ poate fi de asemenea utilă şi în studiul heterotransplantării ţesuturilor normale. > . 15 — c- 1218 226 C. I. PARHON rETEPOTPAHCnjlAHTAUHfl OliyXOJIEH 4EJIOBEKA KPbICAM, JlEHEHHbIM PEHTrEHOBbIMH Jiy^AMH H JIYMAMH X B C04ETAHHH C KOPTH3QHOM PE3IOME C uejibio Bbipa6oTKH HaHJiyqmero MeTo^a, Aaiomero B03M0>KH0CTb no-jiyqHTb y noAonb^THbix jkhbothhx KyjibTypbi pasjmqHbix cjDopM qejiOBe-qecKHx onyxoJieH, aBTop H3yqaji s^eKT TOTajibHoro o6jiyqeHHH peHTre-HOBbiMH jiyqaMH, o6jiyqeHHH b coqeTaHHH c BBe^eHneM K0pTH30Ha. Flpn BbipaiiiHBaHHH KapuHHOMbi >xejiyAKa, cMemaHHOH ko^khoh siih-TeJiHOMbi «h &Byx KapuHHOM rpyuHofi mejie3bi y^ajioch ocymecTBHTb y noa-BeprHyrax «neqeKHto >khbothhx reTepoTpaHcnjiaHTaiţHio sthx onyxojiefi. HaHJiyqnme pe3yjibTaTbi 6biJiu nojiyqeHbi y 6ojibHbix, ot kotophx 6biJiH BSHTbi TpaHcnjiaHTMpoBaHHbie onyxojiH h KOTopbie He 6bum npe^BapHTejibHo no^BeprHyTbi peHTreHOTepariHH. Ws 3thx BbiBOAOB cjieAyeT, uto TpaHcnjiaHTHpoBaHHbie (noABeprtîyTbiM jieqeHHK) >KMBOTHbiM) onyxojm coxpaHHîOT KâK cneuH(})HqHocTb CBoero pa3-BHTH5Î H TeMObl pOGTa, T8lK H rHCTOJIOFHqeCKyiO CneUH(J)HqHOCTb, BOCnpOH3-bqah, TaKHM G0pa30M, onyxojm qejioBeqecKoro ™na. HaqHHan c 5 ahh TpaHcruiaHTaixHH b sthx onyxoji5ix OTMeqaeTcn xopo-mâR BacKyjiHpH3au,HH. KaK h ajih 3JioKaqecTBeHHbix onyxojieS, npe^BapH-TeJlbHO TpaHCnjiaHTHpOBaHHbiX JieqeHHbIM TOJIbKO K0pTH30H0M KpbICaM, pe-KOMeH^veMbiH b stoh pa6oTe MeTOA noAqepKHBaeT 3HaqeHiie reTepoTpaHc-njiaHTamni ajih 3KcnepHMeHTajibHoâ h, BepoflTHo, ajih KJiHHHqecKoft ohko-jiofhh. FIpHMeHeHHe 9Toro MeTo^a uejiecoo6pa3Ho, no-BHAHMOMy, TaiQKe h npH iiccjieaobakkh TpaHcnjiaHTauHii HopMajibHbix TKaHeă. OB'bJICHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — CpâBHHTejibHan sbojhouhsi pa3MepoB TpaHcnjiaHTaTOB KapUHHOMbi >Ke-jiyAKa y Kpbicbi. Phc. 2. — CMeiuaHHaa smiTejiHOMa jiHua. OnpacKa reMaT0KCHjiHH-303HH0M ; ok. 10, 06. 3. Phc 3. — Ko>khsh cMemaHHaH smrrejMOMa, TpaHcnjiâHTHpoBâHHâH Kpbice, Jie^en-hoh peHTreHOBbiMH jiyqaMH ii kopth3ohom. 13 AHeii nocjie nepeca^KH. OrMe^aeTcn ocrpo-BOK pa3paCTaHHH c 6a3ajIbHbIMH KJieTKâMH. OKpaCKa reMâTOKCHJIHH-303HH0M ; OK. 10, 06. 4. Puc. 4. — Ko>KHan cMemaHHasi snHTejmoMa. reTepoTpaHciuiaHTHpOBaHHaa Kpbice, jie-qeHHOH peHTreHOBbiMH jiyqaMH c K0pTH30H0M ; 18 AHeft c MOMeHTa nepeca^KH. npojin-4)epaTHBHbiH npouecc 6a3ajibHbix KJieTOK b nojinoM pa3BHTH!H o6pa3yer KOMnaKTHyK) TKaHb. OKpacKa reMax0KCHJiHH-303HH0M ; ok. 10, 06. 4. Phc. 5. — A^eHOKapUHHOMa rpyAHOH >Kejie3bi. OKpacKa rsMaT0KCHjiHH-303HH0M, Ok. 10, o6. 4. Phc. 6. — ÂjxeHOKapi;HHOMa rpyAHoâ >Kejie3bi, reTepoTpaHciuiaHTHpOBaHHaH Kpbice, jieqeHHOH peHTreHOBbiMH jiyyaMH h kopthsohom ; cnycTH 7 AHeâ c MOMeHTa nepeca^KH OTMeqaeTCH paspacTaHHe oahoh H3 Tpy6oK H0B00upa30BaHH0H TKaHH. OKpacKa reMaTOK-CHJIHH-303HH0M. OK. 10, 06. 4. OPERE ALESE 227 Phc. 7. — A/ţeHOKapiţHHOMa rpvuHOH xcejie3bi, reTepoTpaHcnjiaHTHpoBaHHan Kpbice. jieqeHHOH* peHTreHOBbiMH jiynaMH h K0pTH30H0M ; cnycTH 15 AHeft c MOMeHTa TpaHcnjiaH-TauHH. OmeqaeTca pacnpocTpaHeHne npouecca pa3pacraHHH TpydqaTbix 0fipa30BaHHH. OKpaCKa reMaT0KCHJIHH-303HH0M. Ok. 10, 06. 4. L’HETEROTRANSPLANTATION de tumeurs humaines CHEZ LES RATS TRAITES AUX RAYONS X ET AUX RAYONS X + DE LA CORTISONE RESUME Dans le but d’elaborer les meilleures methodes pe'rmettant la culture, chez les animaux de laboratoire, de differentes îormes de tumeurs humaines, les auteurs ont etudie l’effet de rin* adiat ion totale, ainsi que de l’irradiation associee â radministration de la oortisone. On a cultive un carcinome gastrique, un epitheliome mixte cutane et deux careinomes mammaires et Ion a reussi â realiser, chez les rats traites de eette maniere, rheterotranspla,ntation de ces tumeurs. On a obtenu les meilleurs resultats dans le cas ou les malades dont provenai-ent les tumeurs irnplantees n'avaient pas ete traites anterieure-ment aux rayons X. Les lauteurs coneluent que les tumeurs implantees (ohez les animaux traites) eonservent tant leur speeificite d’evolution et leur rythme de croissance, que leur specificite histologique, en reproduisant les tu-mews de type humain. Ces tumeurs sont bien vasculadsees des le cinquieme jour. Tout comme pour les tumeurs malignes heterotranisplantees anterieurement par les auteurs sm des rats traites uniquement â la cortisone, la methode preoonisee aujourd’hui montre de nouveau Timportance de rheterotrans-plantation pour l’oncologie experimentale et, probablement, pour l’onco-logie clinique; aussi la methode semble-t-elle egalement utile dam l’etude de rheterotransplantation des tissus normaux. EXPLICATION DES FIGiURES Fig. 1. — Evolution' comparative des dimensions des implants d’un carcinome gastrique chez le rat. Fig. 2. — Epitheliome facial mixte. Col. â l’H. E. ; oc. 10, ob. 3. Fig. 3. — Epitheliome mixte cutane, heterotransplante â un rat trăite aux rayons X et la cortisone ; 13 jours apres l’implantation. On observe l’îlot de proliferation avec des cellules basales. Col. â l’H. E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 4. — Epitheliome mixte cutane heterotransplante â un rat trăite aux rayons X et la cortisone ; 18 jours apres l’implantation. Le processus proliferaţii des cellules basales est en pleine evolution et les cellules constituent un tissu compact. Col. â l’H. E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 5. — Adenocarcinome mammaire. Col. â l’H. E. ; oc. 10, ob. 4. 228 C. I. PARHON Fig. 6. — Adenocarcinome mammaire heterotransplante â un rat trăite aux rayons X et la cortisone ; 7 jours apres l’implantation. On observe la proliferation d’un tube de neoformation. Col. â l’H. E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 7. — Adenocarcinome mammaire heterotransplante â un rat trăite aux rayons X et la cortisone; 15 jours apres l’implantation. On remarque Pextension du processus de proliferation des formation tubulaires. Col. â FH. E. ; oc. 10, ob. 4. BIBLIOGRAFIE 1. Betz H., J. belge Radiol., 1952, nr. 21, p. 380. 2. Kepp R. K. u. Midrel K. F., Strahlentherapie, 1953, nr. 3, p. 416. 3. Parhon C. I., Babeş A. şi Petre-a I., Com. Acad. R.P.R., 1957, nr. 6, p. 615. 4. P a r h o n C. I., Babeş A., Petrea I. şi colab., St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 153. 5. Tool an H. W., Proc. Soc. esp. Biol. Med., 1951, nr. 77, p. 527. 6. Wentworth J. M. et. Billon J. A., J. radiol., 1954, nr. 12, p. 148. IV. STUDII ŞI CERCETĂRI DE ZOOENDOCRINOLOGIE SI FITOHORMONOLOGIE PROBLEME DE ZOO- ŞI FITOHORMONOLOGIE * Astăzi nu mai avem nici o îndoială asupra importanţei glandelor endocrine în morfologia, fiziologia şi psihologia vertebratelor. Un număr considerabil de cazuri clinice şi experimentale ne dovedesc acest fapt. Importanţa acestor organe este deosebită în ontogeneză şi ni se pare verosimil şi în filogeneză. Aceste organe au fost studiate mai ales în legătură cu patologia umană şi cu uneJe probleme privitoare la fiziologie şi psihologie mai ales din punct de vedere al aplicării la om. Evident morfogenia şi fiziologia vertebratelor în general a profitat de asemenea din aceste studii. Mai rămîn încă de studiat o serie de probleme, dintre cele mai interesante pentru zoologie şi chiar pentru biologia lumii vegetale. Exista o întreagă •endocrinologie zoologică şi se tinde să se pună bazele îito-hormonologiei. Dacă ţinem seamă de criteriul morfologic, infinita variaţie de forme a fiinţelor vii, ne face să credem în intervenţia factorilor endocrini. Intervenţia acestor factori nu este exclusivă, dar constituţia chimica şi fizică a diferitelor specii trebuie să aibă corelativul său morfologic, fiziologic şi psihologic, însă rolul modelator, stimulant sau inhibitor al diferenţierii morfologice, fiziologice şi psihologice nu ni se pare mai puţin demn de a fi luat serios în consideraţie. Intr-adevăr noi credem că funcţionarea acestor organe protprii pentru fiecare clasă de animale, pemtiru fiecare specie, rasă, varietate, intervine în caracteristica acestora, sau ca să întrebuinţăm o expresie generală, în constituţia lor somato-psihică. De asemenea există raţiuni puternice care ne determină să credem că funcţiile endocrine nu sînt apanajul vertebratelor, ci că există d^ asemenea la nevertebrate şi chiar în lumea vegetală, ★ * în colaborare cu Ioana Parhon. Pub4icat în Bulî. metn. Soc. endocr, Î929, an. X, nr. 3. 232 C. I. PARHON Vom începe cu rolul glandelor endocrine din punct de vedere al constituţiei somato-psihice a diferitelor specii, rase, varietăţi ale diferitelor clase de vertebrate. Considerăm cunoscute de către cititor faptele care decurg din patologia clinică şi experimentală u 5 ori aceea a corpului, trebuie de asemenea să ne gîndim la hipertiroidie. Acelaşi lucru este probabil şi pentru păun mascul. La femele nu ne putem împiedica să vedem antagonismul tiiro-ova-rian atunci cînd este vorba de acţiunea inhibitoare a ovarului asupra dezvoltării penajului. La casoar, struţ, pelican trebuie să ne gîndim la intervenţia lobului anterior al hipofizei. La barză lungimea membrelor inferioare trebuie să ne facă să ne gîndim ,1a o slabă activitate a glandelor genitale şi probabil de asemenea a unei puternice activităţi a glandei tiroide şi chiar a hipofizei. Dar în ce măsură glandele endocrine intervin în determinismul taliei mici a raselor din familia păsărelelor, a colibrilor etc. este de asemenea o foairte interesantă problemă de dezlegat. Ne-am putea gî.ndi aici la predominarea glandelor dezasimilatoare, mai ales a tiroidei, şi trebuie să ne reamintim aici de „broaştele muşte" ale lui Gudernatsch. La reptile ne putem gîndi la un coeficient hiperhipofizar de exemplu la anumiţi crocodilieni. Lobul intermediar al hipofizei intervine cu siguranţă în variaţiile de pigmentaţie a bratacienilor (fapt demonstrat în mod experimental). Pe de altă pairte, datorită unui număr mare de cercetări, îneepînd ou cele ale lui Nerking şi ale lui Gudernatsch, ştim astăzi că metamorfoza batracienilor este condiţionată de către funcţii endocrine şi mai ales de către glanda tiroidă, OPERE ALESE 235 La axolot, ^glanda tiroidă este insuficientă, de aceea metamorfoza nu apare în condiţiile obişnuite acestei clase şi animalul ajunge, fără a se metamorfoza, la maturitatea sexuală, se reproduce etc., şi puii urmează aceeaşi evoluţie. Insă tratamentul tiroidian produce cu răpi* ditate metamorfoza. La alte batraciene, perenice, ca typhlomologul, tiroida este foarte redusă, în aşa măsură că anumiţi autori au contestat chiar existenţa ei. In legătură ou această dispoziţie se pune marea problemă a rolului glandelor endocrine în filogeneză, problemă pe care unul dintre noi a atins-o într-o comunicare anterioară l. S-a născut întrebarea dacă diferenţa dintre teleosteeni şi peştii carti-laginoşi, din punct de vedere al osteogenezei n^ar putea să ţină de o inferioritate funcţională a glandei tiroide a acestora din urmă. Din acest punct de vedere ar fi foarte interesant de a studia acţiunea injecţiilor de tiroxină la peştii cartiLaginoşi. ★ O afltă problemă interesantă care se pune aici este aceea a prezenţei sau absenţei funcţiilor endocriniene în timpul vieţii fetale sau embrionare. Unul dintre noi crede încă de mai mult timp (1909—1913) 2 că aceste funcţii intervin efectiv în epoca de dezvoltare. Astăzi, în principiu problema ni se pare rezolvată. Inundarea organismului matern şi fetal cu hormonii ovarieni şi hipofizari în timpul gravidităţii, dovedeşte acest lucru. Secreţia lactată a nou-născutuhii este ou siguranţă datorită suprimării funcţiei ola-centare. Examenul glandelor endocrine în timpul epocii de dezvoltare arată foarte precoce structuri glandulare (paratiroide, hipofiză, tiroidă), care ne fac să ne gîndim la existenţa unei funcţii active. Relativ, marea dezvoltare a anumitor organe (timus, suprarenale) în timpul vieţii fetale pledează în acelaşi sens. Pare extrem de verosimil că viţelusul trebuie să înmagazineze hormoni, care intervin de la început în dezvoltarea noii fiinţe. Marea dezvoltare a anumitor organe, ca ochii de pildă, în timpul vieţii embrionare, pune problema, dacă şi aceste organe nu au o funcţie endocriniană, în această epocă. Acelaşi lucru este posibil şi pentru plămîni. Oricum, va fi foarte interesant de studiat metabolismul propriu al acestor organe în timpul vieţii fetale şi embrionare, şi influenţa substanţelor rezultate din acest metabolism asupra dezvoltării ulterioare. Este cazul de asemenea să spunem cîteva cuvinte asupra variaţiilor de structură ale anumitor glande, în timpul dezvoltării, ceea ce ridică 1 C. I. Parhon, Rolul glandelor endocrine în organo- şi histogeneză, Bull. mem. Soc. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1923. 2 C. I. Parhon et M. Goldstein, Les secretions internes, Paris, Maloine, 1909. 236 C. I. PARHON problema unei diferenţe funcţionale corelative. Astfel, tiroida aminteşte ia început, din punct de vedere histologic, morfologia paratiroidelor, şi ar fi foarte important să se studieze în paralel acţiunea extractelor de tiroidă adultă, embrionară şi de paratiroidă. Este posibil ca - în această epocă, cînd funcţiile de asimilare sînt foarte intense şi oînd rolul dezasimilator şi de diferenţiere al tiroidei este mai puţin necesar, funcţia acestei glande să se apropie, pînă la un anumit punct, de cea a paratiroidelor. Ar fi foarte interesant să cunoaştem acţiunea extractelor de tiroidă embrionară asupra metabolismului calciului, metabolismului bazai etc. ★ Este foarte răspîndită părerea că funcţiile endocriniene sînt apanajul exclusiv al vertebratelor. Este oare într-adevăr aşa ? Printre faptele caire susţin ipoteza existenţei funcţiilor endocrine la nevertebrate, vom cita mai întîi faptul că la unele din aceste animale există substanţe asemănătoare hormonilor. Poli şi Sommer au observat ţesut cromafin la anelide. Aceşti autori au descris celulele din ganglionii nervoşi ai lipitorii, cu reacţie croim-fină de (necontestat. Pe de altă parte anumite organe existente la nevertebrate, amintesc organele endocrine. Astfel, Scriban a descris asemenea formaţiuni la lipitoare. Loewe, Woos şi Spohr au susţinut că au extras din ovarele de Strongilocentrotus un hormon activ, ainalog, dacă nu identic cu cei care se întîlnese în ovarele vertebratelor. *• Dar există de asemenea fapte care ridică problema secreţiilor interne Ia plante şi se pare că o rezolvă în sens afirmativ. De multă vreme, uinul dintre noi a arătat că se poate vorbi de o veritabilă pubertate la anumite vegetale, ca pătrunjelul, ,spre exemplu. La epoca care precede înfloririi, se observă că planta îşi accelerează creşterea (fenomen care se observă şi la animale) în acelaşi timp morfologia frunzelor se modifică în mod important. Dar, cum modificările analoge care se observă la animale sînt expresia unei acţiuni a secreţiilor interne, nu pare lipsit de raţiune să ne întrebăm dacă nu se întîmplă acelaşi lucru şi la vegetale. Mai mult s-au putut găsi în ovarele unor anumite plante, ca şi în drojdia de bere, o substanţă identic sau cel puţin foarte asemănătoare prin acţiunea sa cu foliculină mamiferelor (sau ginechormonul, cum a propus unul dintre noi să fie numită). Cercetările lui Loewe, Woos, Lange şi Spohr, Laquer par a nu lăsa nici o îndoială din acest punct de vedeire. OPERE ALESE 237 Pe de altă parte Loewe, Woos, Lange şi Spohr susţin că au izolat din amenţii anumitor plante unisexuate, o substanţă analogă sau identică hormonului sexual masculin. Dacă aceste fapte vor îi confirmate, existenţa funcţiilor endocrine la vegetale va fi definitiv stabilită şi va arăta, cel puţin în ceea ce priveşte fiinţele pluricelulare, că funcţiile endocrine sînt de ordin foarte general, aparţinînd ambelor regnuri biologice. Insă hormonii sexuali nu par a fi singurii care au putut fi întîlniţi la vegetale. Se pare că o substanţă analogă, dacă nu identică cu insulina, intervine la vegetale, în metabolismul zahărului. Această substanţă a 'putut fi găsită de către Fisher şi Mc. Kinley în sucul, pulpa şi coaja portocalelor, lămîilor şi în alte fructe. S-a extras din efedra o substanţă a cărei constituţie chimică şi proprietăţi fiziologice sînt foarte apropiate de cele ale adrenalinei şi trebuie să ne întrebăm dacă această substanţă m-ar juca în organismul vegetal un rol analog celui al adrenalinei în organismul mamiferelor, rol antagonist insulinei, spre exemplu. Se înţelege că aceasta nu înseamnă că ar trebui căutată la plante o funcţie simpaticomimetieă. Am spus că efedrina acţionează într-un mod asemănător adrenalinei la vertebrate, iar hormonii feminini şi masculini a:i plantelor acţionează de asemenea în mod analog hormonilor corespunzători ai vertebratelor, la acestea din urmă. Aceleaşi observaţii se aplică şi la „insulinele vegetale". Alte substanţe de origine vegetală, cum este clorofila, au de asemenea o acţiune asupra animalelor. Rydin confirmă cercetările lui Gordonoff şi Fukuda în privinţa acţiunii clorofilei lasupra oxigenului absorbit şi al bioxidului de carbon eliminat, la animale. Mai mult, Rydin găseşte o mărire al consumului de 02 şi al eliminării de CO2 care se regăseşte şi la animalele tiroidec-tomizate, la care clorofila Înlocuieşte, într-o oarecare măsură, secreţia tiroidiană. Metabolismul respirator, scăzut la şoarecii tiroidectomizaţi, se măreşte cu 11% sub influenţa injecţiilor de clorofilat de sodiu (injecţie subcutanată de 0,01, în soluţie fiziologică în proporţie de 0,5%). In mod invers, M. Parhon şi unul dintre noi încă de mult timp, s-au gîndit să studieze acţiunea substanţelor endocrine la vegetale, şi cîteva încercări care datează încă din 1913 şi pe care unul dintre inoi le-a citat într-un raport la Congresul internaţional de neurologie (Gand, 1913) păreau să arate că substanţa tiroidiană influenţează germinaţia semin ţelor vegetale. De atunci, Budington, Silvio Rebello, Soaglia au reluat studiul acestei probleme. Primul dintre aoeşti autori a demonstrat că glanda tiroidă accele rează procesul de diferenţiere al rădăcinilor. 238 C. I. PARHON Rebello studiază acţiunea tiroidei asupra dezvoltării la iacint şi observă o accelerare foarte importantă a evoluţiei. Plantele tratate ajung la înflorire într-un timp mai scurt -decît toţi martorii şi plantele tratate cu alte preparate glandulare. Această acţiune a tiroidei asupra dezvoltării iacintei aminteşte influenţa exercitată asupra diferenţierii mormolocilor de broască. Scaglia a ajuns la concluzia că tratamentul cu tiroidă exercită o acţiune inhibitoare asupra creşterii masei, dar accelerează diferenţierea. Vom aminti iarăşi că dacă rupem în mod regulat mugurii florali la anumite plante anuale, ele trăiesc mai mult şi devin lemnoase( Molisch). După cît se pare, modificările de metabolism în legătură cu absenţa funcţiei genitale intervin îsn procesul de lemnificare. Acestea isînt faptele care ne par a arăta importanţa endocrinologiei pentru studiul biologic al fiinţelor vii, aparţinînd celor două regnuri, animal şi vegetal. Aşa după cum am mai spus-o, anumite interpretări pe care le-am expus trebuie considerate drept simple ipoteze de lucru, dar ce admirabile perspective şi ce cîmp vast de explorări se deschide cercetătorilor, în acest domeniu al endocrinologiei. BOriPOCbl 300- H OHTOrOPMOHOJIOrHH PE3I0ME Abtop cqHTaeT, qTo SHAOKpHHHbie mejie3bi npHHHMaioT yqacrne b npo-uecce onpeAeJieHHH coMaTHqecKiix h ncHXHqecKHx oco6eHHocTen pa3Jiirmbix KJiaCCOB, BHAOB, riOpOA H pa3H0BHAH0CTeă n03B0H0qHbIX. Abtop cqHTaeT TaioKe, qTo 3HA0KpHHHbie c^yHKiţHH, He CBOHCTBeHHbie jiHiiib n03B0H0qHbiM, noHBJiHîOTCH h v 6ecn03B0H0qHbix, a TaK^Ke cymecT-ByeT H ({)HT0r0pM0H0JI0rH5I. B nepBOH qacra pa6ora AaeTcn o63op bhaob h nopoA MjieKonHTaio-mnx, nTHu, penTHjiHH, aM(J)H6HH h pbi6 h noziqepKHBaeTCfl pojib shaokphh-Hbix >Kejie3 b coMaTHqecxoH KOHCTHTyuHH h b noBeAeHHH yxasaHHbix >KHBOTHbIX. JXajiee o6cy>KAaeTCH Bonpoc HajiH^iHH SHAOKpHHHbix (^yHKUHH bo BpeMH SM6pH0HajibH0H >kh3hh. Abtop cqHTaeT, qTo paHHee noHBJieHHe HeKOTOpbix SHAOKpHHHblX 7KeJie3 H CHJIbHOe paSBHTHe HeKOTOpblX OpraHOB TOBOpHT 06 HX SHAOKpHHHOH pOJIH B 3T0T IiepHOA P33BHTH5I epraHH3Ma. B Apyrofi rjiaBe npHBOAflTcn A0Ka3aTejibCTBa o cymecTBOBaHHH Hexo-TOpblX SHAOKpHHHblX (J}yHKU,;HH y 6ecn03B0H0qHbIX. KpoMe Toro, AOKa3biBaeTCH Hajmqne ropMOHajibHbix BemecTB y paere-HHH H BJlHHHHe r0pM0H0B JKHBOTHOTO npOHCXO>KAeHHH Ha pa3BHTHe pacTeHHH. OPERE ALESE 239 quelqu.es problemes de zoo- et de PHYTOENDOCRINOLOGIE RE SUME L’auteur pense que Ies gla,n-des endocrines interviennent dans le determinisme deis caracteres somatiques et psychiques des differentes classes, especes, races et varietes d’animaux vertebres. Â son avis Ies îonctions endocrines ne constituent pas l’apanage des animaux vertebres, mais elleis apparaissent chez Ies invertebres aussi, ce qui conduit â l’existence de la phytohormonologie. La premiere pârtie de l’etude contient une vue d’ensemble de certaines especes et races de mammifereis, ainsi que d’oiscaux, de reptiles, de batraciens et de poissons, en insistant sur le role des glandes endo-orines, dans la constitution somatique et le comportement de ces animaux. On discute plus loin le probleme des fonctions endocrines durant la vie embryonnaire. L’auteur -pense que l’apparition precoce de certaines glandes endocrines et le grand developpement de quelques organes plai-aent en faveur de leur role endocrinien durant cette periode du developpement de l’organisme. Au cours d’un autre chapitrc on presente des arguments en faveur de l’existence de certaines fonctions endocrines chez Ies invertebres. En plus, o.n demontre l’existence des substances hormonales chez Ies plantas, ainsi que rinfluence des hormones animales sur leur developpement. CERCETĂRI ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE LA PASĂRILE CLOCITOARE ŞI OUĂTOARE * Clasa păsărilor este foarte interesantă de studiat din punct de vedere endocrinologie. Diferenţele, adeseori aşa de accentuate dintre sexe, variaţiile paralele al gradului de dezvoltare, a culorii penajului pe de o parte şi cele a stadiului funcţional al ovarelor şi testiculelor pe de altă parte, variaţii pe care noi le-am studiat recent la un răţoi mascul, sînt subiecte demne de atenţia endocrinologilor. Sînt cunoscute interesantele cercetări ale lui Pezard şi Morgan. kh3hh H3MeHeHHH, 3axBaTbiBaiomHe nojioBbie opraHbi, bto-pnqHbie npH3HaKH h noBeAeHHe. B CBOHX HCCJIe^OBaHHHX aBTOp HCXOAHT H3 ran0Te3H, ^TO H3MeHeHHfl, CBH3aHHbie C fleHTeJlbHOCTbK) SHAOKpHHHblX >KeJie3, AOJDKHbl B03HHKaTb TaK>Ke H BO BpeMH BbîCHMHBaHHH. Abtop OTMe^aeT cocTOHHHe pa3Apa>KHTejibHOCTH, xoTopoe oh Ha6jno-Aaji y mojioaoh KypHUbi, noABeprHyToâ jieqeHHio SKCTpaKTOM luhtobhahoh }Kejie3bi, h xoTopoe iţejiHKOM HanoMHHajio cocTOHHHe, HadjnoAaioiueecH y HaceAOK. KpoMe Toro, oh Ha6jnoAaji 3aAep>KKy pa3BHTHH nnqHHKa y KypHiţ, noABeprHyTbix KHTeHCHBHOMy ranepTHpeoHAHpyiomeMy jieqeHHio. y HaceAOK Ha6jnoAaeTC5i cocTOHHHe cBoeo6pa3Horo pa3Apa>KeHH5i, xoTopoe mo>kho CpaBHHTb C COCTOHHHeM MJieKOnHTaiOHJ,HX, KOpMHHXHX TpyAbK), H C COCTOfl-HHeM >KeHHXHH, CTpaAaiomHx 6a3eAOBoă 6ojie3Hbio hjih me HeAOCTaToq- HOCTbK) HHTOHKOB. HaKJioHHocTb HaceAOK k HenoABH>KHocTH aHaJiornqHa ncHXOMOTOpHOMy yrHeTeHHio, cBOHCTBeHHOMy ^enmHHaM, CTpaAaiomHM MeJiaHxojiHeă ; ara 6oJie3Hb Ha6jiK>AaeTCH, rjiaBHbiM 06pa30M, npH HeAocTaToqHocTH HHqnHKOB. y HaceAOK oTMenaioTCH : OTeyTeTBHe 3pejibix hhu; b HHqHHKe, MeHee HafiyxiHHH c 6ojiee tohkhmh CTeHKaMH h y3KHM npocBeTOB HHiţeBOA, npe-oâjiaAaHHe b nepeAHefi AOJie rHno4)H3a xpoMoc})o6Hbix KJieTOK, qeTKoe orpa-HHqeHHe kopkoboh qacra 3o6hoh >Kejie3bi ot ee M03r0B0H qacra, yMeHb-rneHHe b od'beMe noA^ejiyAoqHoft >Kejie3bi h t. a. RECHERCHES CONCERNANT LES GLANDES ENDOCRINES DE LA VOLAILLE COUVEUSE ET PONDEUSE RESUME L’attention de l’auteur a ete attiree par les modifications survenues chez les oiseaux domestiques par rapport aux differentes periodes de la vie sexuelle et qui affectaient surtout les organes genitaux, les caracteres secondaires et le comportement. OPERE ALESE 245 II part de l’hypothese que Ies modifications liees a l’activite des glandes endocrines doivent apparaître aussi durant la periode de rincubation. L’auteur remarque l’etat d’irirascibilite constate chez une jeune paule soumise au traitement thyroîdien, rappelant en tout l’i'rrascibilite des couveuses. II a egalement observe l’arret du developpement de l’ovaire chez Ies poules intensement hyperthyiroidiisees. Les poules couveuses ont un etat particulier d’irrascibilte compara-ble â l’ietat de mammiferes qui allaitent et â celui des femmes souffrant de la maladie de Basedow ou d’insuîîisance ovarienn-e. La tendance â l’immobilite des poules couveuses est analogue â l’inhibition psycho-motrice des femmes souffrant de melancolie, affection renoontree plus frequemment dans Ies cas d’insuffisance ovarienne. On remarque chez les poules couveuses l’absence des oeufs murs dans l’ovaire; l’oviduete â lumiere etroite, aux parois amincies et â turgescence reduite; les cellules chromophobes predominantes au niveau de 1’hypophy.se anterieure, la zone corticale du thymus nettement diffe-reinciee de la zone medullaire, le volume reduit du pancreas, etc. CERCETĂRI HISTOLOGICE ASUPRA HIPOFIZEI PĂSĂRILOR IN LEGĂTURĂ CU VIRSTA, ANOTIMPUL, PONTA, CLOCITUL ETC. * Pînă în prezent ştim puţine lucruri asupra aspectelor morfologice, ce corespund diferitelor stări funcţionale ale hipofizei. Acest organ intervine în creştere şi probabil că acest rol funcţional revine celulelor eozinofile. Hipofiză mai intervine şi în secreţia unui mare număr de hormoni: gonadotropi, tireotropi, suprarenalotropi etc., a căror secreţie trebuie să varieze în timpul diferitelor perioade de dezvoltare a individului şi în cursul diverselor epoci fiziologice. Cum acestea din urmă sînt foarte caracteristice la păsări, ni s-a părut interesant să ne adresăm acestor specii, pentru a studia variaţiile morfologice ale hipofizei. Comunicarea prezentă nu are pretenţia de a epuiza subiectul ei mai degrabă de a-1 aborda. Cercetările noastre au fost făcute pe exemplare din specii diferite : găini, raţe, gîşte. Relatăm aici primele noastre constatări. In hipofiză unei raţe tinere (14 zile) se observă că protoplasma celulelor este mai degrabă puţin abundentă, colorîndu-se în roz-violaceu cu eozină. S-au observat şi celule foarte sărace în protoplasmă şi mai rar celule cu corp protoplasmatic mal bine dezvoltat. S-au constatat şi formaţiuni sinciţiale cu 4 sau chiar 8 nuclei. Unele îngrămădiri nucleare mai voluminoase, care au putut fi observate în această glandă» au părut că trebuie să fie interpretate tot ca sinciţii. Nucleii sînt, în general, rotunzi sau alungiţi, cu nucleolii de cele mai multe ori puţin dezvoltaţi. De asemenea s-au observat granulaţii nucleare care ocupă în anumiţi nuclei regiunea periferică. Vascu-Iarizaţie moderată. Nu există coloid în lobul epitelial, nici în lobul nervos. * In colaborare cu Tatiana Cahane. Publicat în iBull. mem., Soc., endocr., 1935, nr. 5. p. 298. OPERE ALESE 247 In vecinătatea imediată a acestuia din urmă s-a observat pe secţiune un ganglion de tip cerebrospinal. In lobul epitelial al unei gîşte tinere (2 luni şi jumătate) sacrificată la 30 august s-au întîlnit mai ales celule cromofobe, destul de bogate în protoplasmă, vag granu-loasă şi cu o foarte slabă nuanţă rozată. 'Nucleii sînt rotunzi, deschişi la culoare^ cu cîteva granulaţii. Unele celule conţin 1—2 nucleoli destul de voluminoşi. De asemenea s-au observat şi unele grămezi de nuclei cu puţină protoplasmă, cîteva celule cu doi nuclei şi cîteva cianoîile. Vascularizaţie puţin accentuată. Nu s-a găsit coloid în lobul epitelial, nici în lobul nervos. Raţă (1510 g), în vîrstă de 5 luni, sacrificată la 26 iulie 1935. In lobul epitelial al acestui animal s-a constatat de asemenea predominanţa cromofobilor. In anumite regiuni s-au întîlnit însă şi numeroase eozinofile bogate în protoplasmă. Nucleii anul mare număr de celule prezintă o tendinţă către picnoză şi corpul protoplasmatic pare să aibă tendinţa de a se transforma într-o picătură de coloid. Nu se constată cianofile caracteristice. Vascularizaţie moderată. Lobul nervos lipseşte. Pui de găină de 3 luni şi jumătate, 700 g, sacrificat la 31 iulie. Glanda este formată din celule dispuse în grămezi sau cordoane dintre care majoritatea celulelor sînt de tip cromofob. Se întîlnesc de asemenea numeroase grupe de celule eozinofile tipice cu protoplasmă destul de abundentă. Nucleii celulelor sînt bogaţi în granulaţii. Se observa unul sau doi nucleoli. Celulele cianofile sînt cele mai puţin numeroase şi mai puţin caracteristice. fNu se observă coloid. Vascularizaţia este destul de abundentă fără să se poată vorbi de adevărate lacuri sanguine. Găină în timpul epocii de pontă: vîrstă 1 an — sacrificată la 16 iunie 1935, Lobul epitelial este reprezentat prin celule eozinofile tipice, bogate în protoplasmă, cu nuclei foarte polimorfi. Unii nuclei sînt închişi la culoare cu cîteva granulaţii şi nucleoli mici. Alţii sînt mai deschişi la culoare, se observă şi nuclei ovali sau alungiţi toarte deschişi La culoare, cu foarte puţine granulaţii printre care este greu să identificăm nucleoli. In unele celule se observă vacuole deschise Ia culoare. Coloidul lipseşte. Vascularizaţia este mai curînd săracă. în lobul nervos nu se găseşte coloid. Găină (1700 g). Sacrificată la 4 sept. 1935 în timpul perioadei de clocit. Nu am examinat decît porţiunea epitelială a hipofizei. Ea era reprezentată prin celule dispuse în grămezi mari sau în cordoane de cele mai multe ori cu aspect pseudosinciţial. Se constată numeroşi nuclei rotunzi, regulaţi, conţinînd unul sau doi nucleoli, mai curînd mici, şi granulaţii puţin numeroase. In jurul nucleilor se observă protoplasma de abundenţă mijlocie colorată în violet-roz-deschis. In multe din aceste grămezi s-au observat picături de coloid colorate în roz-violaceu. Coloraţia picăturilor de coloid era în orice caz mai accentuată decît aceea a protoplasmei. Vascularizaţia organului este puţin pronunţată. Găină (1650 g) sacrificată la 31 august 1935. Ea îşi clocise ouăle şi se găsea din nou în epoca de pontă. Lobul anterior al hipofizei era format, în acest caz, din celule mici^ foarte numeroase, sărace în protoplasmă, care se colorau în violet-rozat. S-au observat destul de frecvente grămezi nucleare, pe alocuri foarte dense, nucleii fiind aproape lipsiţi de 248 C. I. PARHON protoplasmă. De asemenea, s-a observat frecvent picături suficient de voluminoase de coloid roz-violaceu. Vascularizaţie moderată. iNu se observă coloid în lobul nervos. Găină de 16 luni, 2500 g, sacrificată la 12 august 1935. Caracteristică pentru acest organ este predominanţa foarte accentuată a celuleror cromofobe. Acestea din urmă au corpul protoplasmic destul de sărac, cu structura vag reticulată, abia colorîndu-se în roz-violaceu şi contrastează în mod categoric cu accentuata eozinofilie a hematiilor. Nucleii erau destul de bogaţi în granulaţii, nucleolii mai curînd mici. Nu s-au observat decît rareori celule cu corp protoplasmatic dezvoltat şi colorat în mod pronunţat în roz-violaceu. Nu s-au găsit eozinofile şi nici coloid. Acelaşi lucru şi pentru lobul nervos. Vascularizaţia lobului epitelial moderată, slabă pentru lobul nervos. Cocoş tinăr de 2 luni (373 g), sacrificat la 5 mai 1935. Lobul epitelial este format din celule eozinofile bogate în protoplasmă şi ou nuclei închişi la culoare, picnotici, cu structura nu prea distinctă. în această regiune, abundenţa substanţelor eozinofile este considerabilă în aşa măsură încît se observa un lac din asemenea substanţe în care se aflau scufundaţi din loc în loc, nucleii picnotici. Nu s-a găsit coloid iar vascularizaţia era puţin accentuată. Se putea crede că corpii protoplasmatici fiind foarte dezvoltaţi au determinat prin presiune ocluzia capilarelor. Cocoş (810 g) de patru luni. Sacrificat Ia 2 iulie 1935. Predominanţa marcată a cromofobelor, dar se găsesc şi un oarecare număr de celule acidofile, în timp ce bazofilele erau foarte rare şi puţin caracteristice. S-a remarcat o oarecare tendinţă la picnoză nucleară. Vascularizaţia este puţin accentuată, iar lobul nervos lipseşte. Cocoş bătrîn, sacrificat la 16 august 1935. Celulele lobului epitelial sînt, în acest caz, mai ales de tip cromofob sau uşor cianofil. Ceea ce este însă caracteristic pentru acest caz este marea abundenţă în coloid eozinofil, care umplea, sub formă de granulaţii destul de fine, un număr relativ mare de celule, dintre care unele, abia pot fi recunoscute. Coloidul se observă, de asemenea, şi prmtre celulele dispuse uneori sub formă de acini şi reprezentat printr-o picătură mare ; alteori s-a constatat sub formă de picături mai puţin voluminoase şi mai numeroase, aşezate unele lîngă altele, două, trei, cinci şi chiar mai multe. Alteori s-au constatat picături mici alături de o picătură mare sau mai curînd avînd aspectul regulat al hematiilor rotunde şi simulînd lumenul unui vas plin cu hematii. Dar cum este vorba despre o pasăre, nu poate fi pusă la îndoială adevărata natură a acestor formaţiuni (absenţa nucleilor). S-a găsit o tendinţă foarte accentuată 1a picnoză nucleară. Vascularizaţia era moderată. Dimpotrivă, în lobul nervos, era abundentă şi s-au găsit numeroase vase dilatate, dar nu s-au găsit decît puţine urme neregulate de coloid slab hematoxilinofil. Acestea din urmă nu semănau deloc cu cele din lobul epitelial şi nu ni s-a părul posibil că ar proveni din acesta, ci mai degrabă am fi înclinaţi să admitem că s-au format pe loc din celule nevroglice. S-a putut chiar întîlni o asemenea celulă avînd un nucleu greu de recunoscut şi al cărui corp celular se prezenta ca o pată, de aspect omogen, coloidal. Consistenţa acestor pete părea mai redusă decît aceea a coloidului roz, eozinofil al lobului anterior. Gîscă de 4 luni. Sacrificată la 10 iulie 1935. OPERE ALESE 249 Lobul epitelial al hipofizei este îormat din grămezi de celule adesea de aspect pseudosinciţial şi cu nuclei înconjuraţi de regulă de protoplasmă puţin sau moderat abundentă, colorată în violet-rozat deschis. De asemenea se întîlnesc destul de frecvent grămezi constituite din celule numeroase aproape lipsite de protoplasmă. Nu se găseşte coloid iar vascularizaţia este moderată. Lobul nervos nu este reprezentat. Gîscă (femelă) adultă, sacrificată la 4 aprilie 1935. Se observă că adenohipofiza este reprezentată prin grămezi de celule bogate în protoplasmă, colorată în roz uşor violaceu prin hematoxilină-eozină şi cu nuclei rotunzi, destul de deschişi la culoare, cu 2—3 sau 4 granulaţii nucleolare mari şi în general săraci în granulaţii mai mici. Protoplasma nu este granuloasă. Unele dintre aceste grămezi dau impresia de sinciţii. Se observă uneori în partea centrală a grămezilor, celule mai mici, cu protoplasmă puţin abundentă. Citeodată, mai rareori protoplasma are aspectul unui coloid gros. De asemenea se observă celule cu protoplasmă mai închisă la culoare şi mai puţin abundentă. Nucleii lor sînt mai mici şi mai închişi la culoare. Nu se găsesc decît rareori grămezi de nuclei. Rareori se pot observa în celule cîte o vacuolă. Ţesutul conjunctiv ca şi vascularizaţia au fost puţin abundente. Gîscă adultă (3500 g), în vîrstă de 13 luni şi jumătate, sacrificată la 24 mai 1935. Celulele lobului epitelial sînt dispuse în grămezi destul de voluminoase dintre care, unele dintre ele sînt reprezentate mai mult prin nuclei care aveau protoplasmă puţină. Dar în alte regiuni, destul de numeroase, protoplasma era abundentă şi predominant acidofilă. Mai rar s-a observat o predominanţă roz-violacee. Cea mai mare parte dintre celule nu sînt nici eozinofile, nici bazofile caracteristice. In multe dintre celule s-au constatat vacuole. Nucleii au de regulă 1—3 nucleoli. Destul de des se întîlnesc cîte doi nucleoli cu aşezarea în halteră. Intr-unele grămezi celulare se pot observa şi o picătură de coloid. Vascularizaţia nu este prea accentuată. In literatura despre hipofiză care 'ne-a fost accesibilă nu am putut găsi indicaţii în ceea ce priveşte starea hipofizei la păsări în timpul epocii pontei sau a clocitului, în afara unei comunicări pe care M. Parhon şi unul dintre noi a prezentat-o la secţia din Iaşi a Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (20 iulie 1922). La patru găini ouătoare s-a găsit predominanţa eozinofifelor în timp ce la patru cloşti numărul cromofobelor a fost predominant. Coloidul a fost prezent în lobul epitelial în 2 din 4 cazuri la găinile în epoca de pontă şi în 3 din 4 cazuri la cloşti. Faptele precedente arată marea variabilitate structurală a hipofizei păsărilor în legătură eu specia, vîrsta, perioada de pontă, clocitul, cu repausul genital etc. Aceste fapte nu ne permit încă să tragem concluzii. Ele pun însă probleme pe care noi ne propunem să le urmărim şi asupra cărora sperăm să revenim. Trebuie să insistăm aici asupra constatării pe care am făcut-o la un cocoş bătriîn, la care se poate vorbi de o adevărată degeneres-cenţă co-loidă a celulelor hipofizare într-un grad pe care nu l-am cunoscut încă în literatura histologică şi histopatologică a hipofizei. 250 C. I. PARHON rHCTOJIOrHMECKHE HCCJIEflOBAHHfl rMnOOH3A riTUU, CBH3AHHbIE C B03PACT0M, BPEMEHEM TOM, nEPHOAOM HECEHHfl H BbICHXHBAHHH 2HU H T. R. PE3IOME Mop4>ojiorHqecKHe H3MeHeHHH, cooTBeicTByioiuHe pa3JiH*rabiM (JjyHK-UHOHajIbHblM COCTOHHHHM rHnO(J)H3a, MaJIO H3BeCTHbI. ABTOp H3yqaeT 3TH H3MeHeHHH y IITHIţ, HBJI5UOIUHXCH KJiaCCOM >KHBOTHbIX, y KOTOpblX pa3Jmq-Hbie (J)H3H0Ji0rHqecKHe snoxn cooTBeTCTByKDT xapaKTepHbiM H3MeHeHHHM. PiccJieAOBaHHH 6biJiH npoH3BeAeHbi Ha pa3JiHMHbix BHAax AOManiHHx iithu, : Kypax, yTKax, rycnx. H3 3thx HCCJieAOBaHHH BbiTeKaeT, qTo CTpyKTypa rano(ţ)H3a BecbMa BapHa6HJibHa b 3aBHCHM0CTH ot BH^a, BOspacTa, nepHOAa HeceHHH hjih BbIC,H>KHBaHH5I flHIţ, n0JI0B0r0 nOKOfl H T. A. y CTaporo neTyxa Ha6jiioAaJiocb K0JiJi0HAH0e nepepo>KAeHHe rHnocjm-3apHbix KJieTOK b CTeneHH, eiu,e He OTMeqeHHOH ao chx nop b jiHTepaiype. RECHERCHES HYSTOLOGIQUES CONCERNANT L’HYPOPHYSE DES OISEAUX DOMESTIQUES PAR RAPPORT A L’ÂGE, AUX SAISONS, A LA PERIODE DE PONTE, DTNCUBATION ETC. RESUME Les modifications morphologiques correspondant aux differents etats fonctionnels de l’hypophyse sont peu connues. L’auteur etudi-e ces modifications chez les oiseaux, clas.se d’animaux chez lesquels les differentes epoques physiologiques correspondent â des modifications caracteristiques. Les recherches ont porte sur differentes especes d’oiseaux domesti-ques : po-ules, canards, oies. On peut conclure â une grande variabilite structurale de l’hypophyse par rapport â Pespece, Page, la -periode de ponte ou d’in-cubation, le repos genital, etc. Chez un vieux coq, on constate la degenerescence colloîde des cellules hypophysaires, atteignant un degre qui n’avait pas encore ete signale dans la litterature de sipecialite. NOI CERCETĂRI ASUPRA FUNCŢIEI GENITALE A PASĂRILOR ETIMIZATE. MORFOLOGIA ŞI COMPORTAREA PSIHOLOGICĂ A CURCANULUI ETIMIZAT * Intr-o comunicare anterioară am insistat asupra importanţei încetinirii dezvoltării aparatului genital la păsările de ambe sexe după extirparea timusului. Am reprodus atunci fotografii convingătoare din acest punct de vedere. Astfel la un răţoi etimizat greutatea testiculului a fost de 1 g, în timp ce la martorul respectiv a fost de 9 g. Pe lamele histologice de testicule de la animalul etimizat, diametrul tubilor seminiferi era redus la aproape a cincea parte în comparaţie cu martorul şi din punct de vedere al structurii nu s-au găsit decît sperma-togonii, însă spermatocitele şi spermatozoizii prezenţi la martor erau absenţi la animalul etimizat. Ţesutul interstiţial era redus şi în aceeaşi măsură şi cantitatea de lipoizi. La martor ţesutul interstiţial era bine dezvoltat şi cantitatea de substanţe lipoide mai mare. La raţa etimizată greutatea oviductului a fost de 6 g şi greutatea ovarului 1,3 g; la raţa martoră greutatea oviductului a fost de 7,5 g şi greutatea ovarului 2 g. La examenul histologic, în timp ce la martor s-au observat numeroşi foliculi de toate dimensiunile, ţesutul interstiţial abundent şi conţinînd foliculi mici, la pasărea etimizată numărul de foliculi a fost restrîns (au putut fi număraţi 5—6 foliculi de mărime mijlocie) iar ţesutul interstiţial tot aşa redus ca şi numărul foliculiîor. La un grup de 4 -curci urmărite timp de 9 luni (etimizată, hipertiroi-dizată, martor şi etimizată şi hipertiroidizată), am constatat că -ponta a apărut în ordinea următoare : mai întîi la curca hipertiroidizată, apoi la curca martor, pasărea hipertiroidizată şi etimizată şi la urmă la curca etimizată. In ceea ce priveşte numărul şi greutatea medie a ouălelor am notat cele ce urmează : hipertiroidizată 19 ouă, greutatea medie a ouăle- * In colaborare cu Tatiana şi Mareş Cahane. Publicat în Bull. mem., Soc. endocr., 1939, nr. 2, p, 73. 252 C. I. PARHON lor 190 g, hipertiroidizată şi etimizată 18 ouă cu greutatea medie a ouălelor 200 g, pasărea martoră 15 ouă cu aceeaşi greutate medie (200 g), iar curca etimizată 15 ouă cu greutatea medie a ouălelor 140 g. Credem interesant să vă aducem la cunoştinţă aici caracterele sexuale secundare, precum şi comportarea psihologică a unui curcan etimizat în comparaţie cu martorul său. Această pasăre a fost etimizată la vîrsta de 6 săptămîni avînd o greutate de 1570 g, în timp ce a martorului era atunci de 1320 g. După 10 luni greutatea curcanului etimizat era de 7550 g iar cea a martorului de 8000 g, deci greutatea animalului operat a rămas inferioară cu toate că la început depăşea pe a martorului cu 250 g. în ceea ce priveşte penajul trebuie remarcat că nu există iniţial nici o diferenţă apreciabilă^ dar în cursul lunilor mai, iunie, martorul prezenta aceeaşi parte de penaj în timp ce etimizatul păstrase penajul de iarnă. La curcanul martor, la nivelul pieptului se găsea o bandă de pene constituind un caracter secundar masculin. Acest semn este absent la cel etimizat. La martor creasta şi barbetele au fost mai dezvoltate, iar ţesutul erectil al capului şi al gîtului, a cărui culoare variază de la albastru la roşu-viu, este mai consistent. Martorul îl atacă pe etimizat care suportă întotdeauna în mod pasiv suferinţa impusă de celălalt. Pasărea operată, din acest punct de vedere, dă impresia că se comportă ca o femelă. Psihologia celor două animale este cu totul diferită. Mai întîi curcanul martor caută femelele făcîndu-le curte şi înfoindu-şi penele, iar raporturile lui sexuale sînt frecvente. Etimizatul se comportă aproape ca o pasăre castrată. Dacă se provoacă strigătul obişnuit al curcanului fluerînd, mai întîi răspunde martorul, pasărea etimizată răspunde şi ea, dar mai scurt şi întotdeauna ca un ecou al celui dintîi. Provocîndu-i prin fluierături, curcanul martor se înfoiază şi numai ceva mai tîrziu răspunde şi curcanul etimizat. Penajul ia un aspect caracteristic probabil în legătură cu un reflex care interesează muşchii pieloşi şi căruia unul dintre noi (C. I. Parhon) i-a atribuit o origine adrenalinică. In timp ce curcanul martor mai ales în prezenţa unei femele ia o atitudine curtenitoare care este însoţită de un zgomot gutural ritmic, pasărea etimizată rămîne liniştită, uneori chiar într-o atitudine imobilă, aproape catatonică, şi nu emite nici un zgomot. Examinînd sîngele am găsit la pasărea etimizată: hematii 2 840 000, leuco-cite 1200. La martor: hematii 2 480 000, leucocite 1100. HOBblE HCCJIEAOBAHHH nOJIOBOH OYHKUHH nPH yflAJIEHHH 30BH0H )KEJIE3bI y UTUIX. MOPOOJIOrHH H nCHXOJIOrHqECKOE nOBEflEHHE HHfllOKA C yflAJIEHHOH 30BH0H >KEJIE30H PE3IOME B paSoTe onncaHo pa3BHTHe BTopimHbix nojioBbix npH3HaKOB npn y^a-jieHHH 3o6hoh >Kejie3bi y HH^iOKa h ero noBe^eHHe, no cpaBHeHHio c koh-TpoJibHbiM hh/uokom. noABeprHyTan onepamm mm\a npnâaBHJia MeHbnie OPERE ALESE 253 b Bece, He noMeHHJia 3HMHero onepeimn ; BTopimHbie nojioBbie npH3HaKH (noJioca nepbeB Ha ypoBHe rpyAHHbi) oTcyTCTByioT hjih cjia6o pa3BHTbi (speKTHJIbHan TKSHb rOJIOBbl H IlieH). B OTHOHieHHH noBeACHHH y HHAK)Ka c yAajieHHOH 3o6hoh }KeJie30H ot-MeqaeTCH oTcyTCTBHe arpeccHBHOc™ ; ecjiH >Ke ero pa3Apa>KaioT cbhctom, oh OTBeqaer xapaKTepHbiMM KpHKaMH h pa3BepTbiBaHHeM nepbeB no3AHee, qeM KOHTpojibHbiH hhaiok. B oTJiHqne ot nocjieAHero, oh ocTaeTcn paBHo-AyniHblM K npHCyTCTBHIO CaMOK. BTOpHTObie nojioBbie npH3HaKH h noBeAeHHe onepHpoBaHHofi nTHUbi npndjiHHcaeTCH k TaKOBbiM y KacTpnpoBaHHbix nTHu; Toro me bhab. NOUVELLES RECHERCHES CONCERNANT LA FONCTION GENITALE DES OISEAUX APRES L’EXTIRPATION DU THYMUS ; MORPHOLOGIE ET COMPORTEMENT PSYCHOLOGIQUE DU DINDON Â THYMUS EXTIRPE RESUME On presente le developpement des caracteres sexuels secondaires et le compoirtement d’un dindon qui a su'bi rextirpation du thymus. Compare au temoin, l’oiseau opere a presente un gain de poids plus reduit, il n’a ipas change son pennage d’hiver ; les caracteres sexuels secondaires sont absents (tels la raie de plumes au niveau de la poitrine), oii moins developpes (tels le tissu erectile de la tete et du cou). Du ipioint de vue du comportement, on remarque chez le dindon ethy-mise un manque d’agressivite; excite par des sifflements, il repond plus lard que le temoin par le cri caracteristique et par le deploiement du pennage. Â Tencontre de ce dernier, le dindon opere est indifferent â la presence des îemelles. Les caracteres sexuels secondaires et le comportement de l’oiseau opere se rapprochent des manifestations des individus châtres de la meme espece. UNELE OBSERVAŢII ASUPRA STRUCTURII TIMUSULUI LA PASĂRI ŞI ASUPRA VARIAŢIILOR SALE, IN ANUMITE STĂRI FIZIOLOGICE SAU PATOLOGICE * Un mare număr de cercetători s-au ocupat cu histol-ogia timusului (în sensul strict al cuvîntului) şi cu variaţiile în structura sa în timpul tinereţii, maturităţii şi în timpul repausului sexual. Ne este imposibil, în această scurtă notă, să le amintim pe toate. Cititorul va găsi bibliografia acestei probleme în recenta carte a prof. Hammar. Cercetările noastre au fost făcute cu 28 păsări, de specii diferite ca : găină, curcan, raţă, gîscă, de sex şi de vîrstă diferită, la vîrsta tinereţii, la vîrsta adultă şi la vîrsta repausului sexual, în cursul epocii pontei sau a clocitului în stare de inaniţie sau îndopate. Iată ce am constatat : In ceea ce priveşte vîrsta, am remarcai modificări incontestabile : astfel au fost observate limfocite la un embrion de pui de 7 zile, ca şi la un boboc de raţă (3 zile). Diferenţierea între substanţa medulară şi cea corticală era puţin aparentă. Pe de altă parte, la păsările tinere în general, ţesutul epitelial era mai dezvoltat decît la cele mai vîrstnice. La un cocoş de un an, corticala era mult redusă. In medulară s-au observat multe vase cu învelişul îngroşat. Organul era bogat vascularizat. Aceleaşi constatări la o raţă în vîrstă de 3 săptămîni. In acest ultim caz s-au mai observat şi insule epiteliale diseminate în interiorul organului, care era foarte bogat în celule mici (limfocite), însă medulara nu era deloc diferenţiată. In anumite regiuni insulele erau invadate de către limfocite, dintre care unele erau pe cale de carioliză. La un pui mort subit la vîrsta de 7 zile, vascularizaţia porţiunii centrale a lobu-lilor a fost considerabilă. S-au observat mai rar insule epiteliale şi celule mioide. Numărul acestora din urmă era considerabil la un cocoş în vîrstă de un an. In medulara foarte dezvoltată a timusului acestui animal s-au observat şi destul de numeroase insule epiteliale^ dintre care unele conţineau şi limfocite, mai mult sau mai puţin bine conservate, sau chiar pe cale de carioliză. * în colaborare cu T. Cahane. Publicat în Bull. mem. Soc. endocr., 1937, nr. 9—10, p. 266. Grămezile de limfocite, care suferiseră aceeaşi modificare, erau conglomerate într-un bloc omogen eozinofil. Erau înconjurate de celule epiteliale. Acest fenomen s-a observat şi la un cocoş bătrîn, şi mai clar încă, la un cocoş tînăr (greutate 860 g). Celulele mioide erau de asemenea foarte abundente, în acest caz. La o găină, în timpul epocii clocitului, cele două substanţe, medulara şi corticala erau aproape complet confundate şi se constatau celule mioide şi insule epiteliale foarte numeroase. Involuţia corticalei s-a observat, de asemenea, dar mai puţin marcat la o găină în timpul epocii pontei. La un cocoş bătrîn (3 ani) nu s-a găsit timus. La un curcan de 8 zile, diferenţierea dintre cele două substanţe este oarecum accentuată şi vascularizaţia destul de abundentă. S-au remarcat numeroase celule mioide, precum şi insule epiteliale înglobînd uneori mici grămezi limfocitare. Diferenţierea celor două substanţe a fost mai accentuată la două animale de aceeaşi specie, în vîrstă de 6 săptămîni, insulele şi celulele mioide fiind de asemenea foarte abun- dente. La un curcan de 15 luni s-a observat reducerea corticalei. La un gîscan adult, de vîrstă necunoscută, s-a observat, de asemenea un fel de omogenizare a celor două substanţe, aşa fel încît insulele epiteliale au putut fi observate pînă aproape de marginea externă a lobulilor. Aceste insule conţineau corpusculi Hassall din care unii foarte vechi (în formă de bulbi de ceapă). Unele insule înglobau grămezi limfocitare. Celulele mioide erau de asemenea foarte numeroase. Se pare că unii din nucleii picnotici, reduşi ca volum, care erau diseminaţi în masa omogenă a unei insule, reprezentau de asemenea limfocite. Coloraţia celulelor epiteliale a unei grămezi a fost variabilă, unele au fost deschise la culoare, altele fixau destul de accentuat eozina, dar mai puţin puternic decît celulele eozinofile. Cele două substanţe au fost bine diferenţiate la o femelă adultă de aceeaşi specie (vîrstă necunoscută). Grămezile epiteliale şi celulele mioide au fost de asemenea abundente. S-au observat şi destul de numeroşi corpusculi Hassall. La o gîscă în stare de inaniţie, s-a observat omogenizarea organului. Cele două substanţe erau imposibil de distins. Insulele epiteliale au fost rare. Corpusculii Hassall la fel. Adăugăm că la cîteva gişte îngrăşate (îndopate) timusul nu a putut fi găsit ia disecţia regiunei cervicale. In cazurile în care timusul persista studiul microscopic ne-a arătat un stadiu avansat de involuţie accidentală. Relatările .precedente nu au decît o valoare documentară şi, în ceea ce ne priveşte le considerăm ca o introducere la studiul acestei probleme. Nu trecem eu vederea faptul că această problemă este foarte complexă şi nici utilitatea studiului histologic, cantitativ al timusului, aşa oum a fost propus şi practicat de către Ha miner şi şcoala sa. Nu am avut condiţii destul de favorabile pentru a urma calea cercetătorului suedez. In orice caz, ne-am propus să urmărim cercetările noastre şi să atragem atenţia asupra marii variabilităţi histologice a timusului la păsări, îşi asupra utilităţii de a recurge la această clasă de animale pentru cercetările de histologie experimentală asupra acestui organ. In general, putem spune că timusul este mai bine dezvoltat la pă- sări pînă la 15—18 luni. La găini, la care am eîntărit cu regularitate timusul, greutatea lui a fost comparativ mai mare la păsările tinere decît 256 C. I. PARHON la cele mai vîrstnice. Am găsit de exemplu u;n raport de 0,332% (compa-rînd greutatea timusului cu greutatea absolută a păsării) la cocoşul de 5—6 săptămâni şi 0,86% la cocoşul adult de un an şi jumătate. La un cocoş bătrîn de 3 ani, nu am găsit timusul, acesta fiind involuat. Timusul găinii-cloşcă pare să fi fost mai mic, 0,038% prin comparaţie cu cel al găinii care oua (0,175%) şi a găinii ce nu atinsese vîrsta pontei (0,393%). La mai multe gîşte şi raţe puse în prealabil la îngrăşat, am avut posibilitatea să observăm faptul că îndoparea provoacă involuţia timusului, astfel că la 14 gîşte îndopate, timusul a fost în medie de 1,550 mg. La 12 gîşte martori, timusul nu a lipsit decît o singură dată, avînd greutatea medie de 2,280 mg. La 4 raţe îngrăşate, glanda timică a fost absentă de 3 ori, la a patra nu s-a găsit decît un foarte mic fragment. Inaniţia a provocat involuţia timusului. Intr-un singur caz pe ca^e am putut să-l studiem, greutatea timusului a fost de 0,05 g. HEKOTOPblE HAEJIIOflEHHH no CTPYKTyPE 30BH0H }KEJIE3bl H EE H3MEHEHHH y UTHll UPVL OITPEAEJIEHHblX OH3HOJIOrH4ECKHX H FIATOJIOrH^ECKHX COCTOflHHflX PE3IOME B HccjieAOBaHHHx, npoBejieHHbix no 3o6hoh )Kejie3e y pa3jmqHbix bh-Aob AOMainHHX nTHu, aBTOp o6pauţaeT BHHMaHHe Ha 6oJibiuyio rHCTOJiora-qecKyio HSMeH^îHBOCTb 3o6hoh >Kejie3bi h Ha iţejiecoo6pa3Hocrb ncnojib-30BâHHH 3T0r0 KJiaCCa >KHBOTHbîX AJIfl SKCnepHMeHTaJIbHblX HCCJieAOBaHHH no 3o6hoh >KeJiese. OdiUHe BbiBojxbi 3aKjno*îaioTCfl b tom, mto 3o6Ha5i }Kejie3a 6oJiee pa3-BHTa y MOJIOAblX nTHU;. OTKapMJIHBaHHe, KaK H rOJIOA, BbI3bIBaiOT HHBO-JIIOlljHK) 306H0H }KeJie3bI. QUELQUES OBSERVATIONS SUR LA STRUCTURE DU THYMUS CHEZ LES OISEAUX ET SUR SES VARIATIONS DURANT CERTAINS ETATS PHYSIOLOGIQUES OU PATHOLOGIQUES RESUME Les etudes effectuees sur >le thymus de differentes especes d’oiseaux domestiques ont permis â l’auteur d’en constater la grande variabilite histologique. L’auteur souligne egalement ies avantages de cette classe d’animaux comme obj ets pour les recherches experimenta les concernant le thymus. Les conclusions generales du travail constatent que le thymus a un meilleur developpement chez ies oiseaux jeunes. Le gavage provoque Tinvolution du thymus, tout -comme l’inanition. CERCETĂRI HISTOLOGÎCE ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE ALE DELFINULUI * Această lucrare este urmarea celor publicate anterior privind variaţiile structurii microscopice a glandelor endocrine la diferite specii şi rase de animale. Aceste cercetări ne-au confirmat ceea ce presupusesem a priori şi anume : caracterele morfologice, fizico-chimice, fiziologice şi psihologice au corelativi în structura glandelor endocrine. Din acest punct de vedere studiul acestor organe la delfin (şi la cetacee, în general) pare să prezinte un deosebit interes. Intr-adevăr aceste animale trăiesc într-un mediu umed şi adesea rece, ceea ce necesită adaptări funcţionale speciale la condiţiile lor de existenta, Deoarece căldura animală se produce, în mare parte, prin combustia grăsimilor, este cazul să cercetăm la speciile despre care vorbim, din acest punct de vedere, mecanisme speciale de adaptare. O asemenea adaptare poate fi văzută în extrema bogăţie în unt a laptelui de balenă, la fel ea şi stratul abundent de ţesut adipos subcutanat al cetaceelor,-printre care şi delfinul. Hipofiza. Fenomenul cel mai impresionant pe care îl găsim în această glanda este numărul considerabil de celule bazofile, proporţia diferitelor tipuri celulare fiind următoarea : 45,5% c-romoîobe, 32% eozinofile şi 51,3% bazofile. Celulele cromofobe au în general o înălţime de 9—12 ,\i şi majoritatea prezintă o protoplasmă negranuloasă, redusă la un simplu inel perinuclear. Restul celulei este înconjurat de un spaţiu îiber, fără limite precise. Adesea nu se observă din celulă decît nucleul, restul celulei fiind ocupat de o imensă vacuolă (necolorată cu hema-toxilină-eozină) şi, arareori, se observă şi fire subţiri protoplasmatice. Nucleii prezintă o formă variată, neregulată. Adesea sînt ovoidali cu cromatina distribuită în mod unitorm, în grămezi mici, avînd un aspect pulverulent. Dimensiunile nueleilor variază între 3 şi 7,5 n, cei mici fiind picnotici. Trebuie de asemenea să remarcăm că în * In colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi T. Pascu. Publicat în Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 1—2, p. 3. 17 — c. 1213 253 C. I. PARHON celulele vacuolate, nucleii au adesea aspectul descris mai sus şi nu sînt decit rareori picnotici. Celulele eozinofile sînt extrem de rare, au dimensiuni care variază între 9 şi 12 şi o culoare pe care o putem numi intermediară între bazofilă şi acidofilă. Protoplasma lor este densă şi nucleul aproape întotdeauna compact, arătînd o vizibilă tendinţă către picnoză. Celulele bazofile sînt mai curînd mari, au dimensiuni care variază între 12 şi 22 B şi un aspect hiperfuncţional. Protoplasma lor este foarte granulată. Foarte rar se observă vacuole foarte mici. Granulaţiile sînt destul de mari, vizibile, uneori protoplasma este slab bazofilă, şi atunci granulaţiile închise apar clar pe fondul deschis. Celulele cu vacuole lipsesc. Se constată rareori forme de involuţie, a căror protoplasmă este densă, omogenă. Cel mai ades cromatina nucleilor, care sînt uneori uriaşi, este distribuită uniform. Se distinge pe alocuri un nucleol voluminos central sau 2, 3 nucleoli periferici. Mai rar se întîinesc forme hipercrome, cu o tendinţă vizibilă la picnoză. Ce! mai des se găsesc celulele bazofile distribuite în grămezi mici, mai rar în cordoane sau chiar izolate. In cazuri foarte rare s-a observat 2—3 celule bazofile fuzionate. Coloidul este absent. Se întîinesc rare formaţiuni foliculare, fără conţinut, al căror perete este format de celule cromofobe. Ţesutul conjunctiv este bine dezvoltat, vascularizaţia puţin accentuată. Pereţii vasculari subţiri, absenţi în unele regiuni. Rare hematii intercelulare. Glanda tiroidă prezintă un aspect activ. Ea este formată din foliculi ale căror dimensiuni variază între 15 şi 150 ja, media pe 100 de foliculi fiind 62,5 ji. Foliculii conţin un coloid net eozinofil. în afara cîtorva foliculi periferici, în care coloidul este dens, cea mai mare parte din vezicule au numeroase vacuole de resorbţie, mari şi rotunde, care uneori fuzionează şi alteori rămîn separate prin travee subţiri de coloid. într-un mare număr de foliculi, coloidul este dens şi retractat. Numai rareori întîlnim în centru său grămezi de celule pe cale de dezagregare, sau mase neomogene hema-toxilinofile. O particularitate a celulelor foliculare este densitatea lor mare şi protoplacma extrem de redusă. Cea mai mare parte dintre aceste celule au un nucleu voluminos de 6 pînă la 7,5 ^ de formă sferică sau ovală, cu cromatina distribuită în grămezi mici neregulate, cel mai des periferice, dar şi uneori ca o pulbere uniformă. Nu se poate decît cu greu distinge nucleolul, printre grămezile de cromatină. Destul de des nucleii sînt intens cromatici şi atunci dimensiunile lor sînt reduse între 4,5 şi 6 li. Celulele foliculare nu au decît uneori o delimitare netă. In aceste cazuri protoplasma este mai curînd densă sau cu foarte mici vacuole către polul apical. Cel mai adesea protoplasma este palidă cu granulaţii fine sau chiar cu foarte multe vacuole, iar celulele nu au limite precise. Acestea se continuă în vacuolele de resorbţie sau chiar în coloidui învecinat. Uneori celulele nu prezintă decît un inel subţire protoplasmatic perinuclear, restul celulei fiind ocupat de o imensă vacuolă. Celulele foliculare au o înălţime între 4,5 şi 1,5 \i. Din cauza limitelor celulare puţin precise, nu se poate face o clasificare după înălţime. Totuşi, s-ar putea spune, după stadiul lor funcţional, că, în majoritate sînt cilindrice sau cubice şi numai un mic număr dintre ele — 10% — sînt de tip endoteliform. In general, celulele sînt extrem de frecvente si în cea mai mare parte din foliculi nucleii aproape se ating. Se întîinesc destul de des foliculi, sau chiar fragmente de foliculi, formaţi din 3 pînă la 5 straturi celulare, avînd un aspect de noduli prolifera- OPERE ALESE 259 tivi. Adesea ultimul strat celular este dislocai şi pe cale de a se dizolva în masa coloidă. Ceea ce mai trebuie remarcat la această tiroidă, este abundenţa ţesutului glandular mterfolicular, majoritatea foliculilor fiind izolaţi prin cordoane celulare. Celulele inter-ioliculare au protoplasmă redusă. Nucleii prezintă caracterele descrise mai sus, sînt granulaţi avînd 6—7,5 \jl şi veziculaţi. Cromatina este distribuită în grămezi mici neregulate, mai curînd periferice sau chiar are aspectul uniform pulverulent. Protoplasma în cantitate redusă, este distribuită în jurul nucleului. Deseori nucleii se găsesc strînşi laolaltă în număr mare. In cordoanele celulare trebuie semnalată frecvenţa microioliculilor formaţi din 3—4 celule. Ţesutul conjunctiv-vascular este bine dezvoltat. In regiunea periferică a glandei, se remarcă prezenţa unui vas mare, care prezintă o membrană foarte subţire, găsin du-se uneori în contact direct cu foliculii tiroidieni. In interior se găsesc picături de coloid. Suprarenala. Suprafaţa acestei glande prezintă un aspect lobat. Capsula superioară, mai curînd subţire, este formată din 5—7 straturi conjunctive şi grosimea ei variază între 60 şi 90 Travee conjunctive pătrund în ea, traversînd toată grosmea corticalei şi ajung aproape de zona medulară, dar mai ales se opresc către mijlocul zonei fasciculate a corticalei. Traveele mai voluminoase corespund depresiunilor care se găsesc la suprafaţa glandei. Zona glomerulară nu poate fi decît cu greu diferenţiată de cea fasciculată, deoarece ea este formată din cordoane, care au aproape aceeaşi direcţie ca acelea ale zonei vecine. Ceea ce trebuie reţinut este că celulele care prezintă cele mai multe vacuole se găsesc în zona glomerulară; numărul şi volumul vacuolelor scade treptat către zona fasciculată. Celulele zonei glomerulare sînt mari, avînd pînă la 22,5 \i. Protoplasma lor este puţin abundentă, cu granulaţii foarte fine formînd un strat subţire perinuciear. Restul celulei este ocupat de vacuole care conţin o substanţă lipidică. Cromatina nucleilor este distribuită reticular, uneori omogen. Printre celule se găsesc şi unele mai mici de 7,5 la 12 jji, avînd o protoplasmă cu granulaţii foarte fine, uneori dense, şi cu nucleul intens cromatic. Acestea din urmă se găsesc în număr mai mic decît primele. Acelaşi tip celular îl găsim şi în zona fasciculată, dar celulele cu vacuole nu se întîinesc aici decît în regiunea externă, cele mai multe dintre ele avînd protoplasma granulară. Trebuie remarcat că celulele din zona fasciculată au puţine vacuole. Nucleii sînt veziculoşi. Cromatina are de cele mai multe ori aspectul unei reţele fine. Se găsesc adesea nuclei picnotici. Trebuie semnalată de asemenea prezenţa unor noduli mari în grosimea zonei fasciculate, constituiţi din celule mici şi extrem de frecvente, avînd limite neprecise şi nuclei sferici sau ovali, foarte bogaţi în cromatina. Aceste îormaţiuni au un aspect de noduli proliferativi. Celulele din zona reticulată, foarte numeroase şi de formă poliedrice. Ele sînt foarte mici, între 6 şi 9 \i. Protoplasma lor este densă şi nucleii sînt polimorfi şi hipereromi. Vascularizaţia este bogată mai ales în această din urmă zonă în care trebuie remarcată o hiperemie accentuată ca şi prezenţa hematiilor în spaţiile iriter-celulare. Medulara este formată aproape exclusiv din celule palide cu vacuole. Nucleul ©void sau sferic este înconjurat de un fragment de protoplasmă retractate. Restul celulei este ocupat de o imensă vacuolă. Se găsesc arareori celule prezentînd o protoplasmă foarte palidă, cu granulaţii fine. Celulele cianofile sînt absente. In centrul medularei se remarcă o insulă formată din celule corticale. In mijlocul acestei insule 260 C. I. PARHON se găsesc cîteva vase, de un calibru remarcabil, înconjurate de un bogat ţesut conjunctiv, care pătrunde adînc între cordoanele de celule corticaie. Celulele corticaie ale medularei sînt mai curînd de dimensiuni mijlocii sau mici şi prezintă o protoplasmă închisă, fin granulată. Trebuie remarcat că celulele care vin în contact cu ţesutul conjunctiv au o protoplasmă omogenă, eozinofilă şi nucleul lor are o vizibilă tendinţă către picnoză. Vascularizaţia medularei este de asemenea foarte bogată şi trebuie remarcaţii mai ales vascularizaţia abundentă din jurul insulei corticaie. Ovarul. Prezintă un ax central conjunctivo-vascuiar şi o zonă de fibre conjunctive tinere aşezate împrejurul acestui ax. Celulele conjunctive au nuclei voluminoşi, bogaţi în cromatină, dînd impresia unei funcţii active. Printre aceste fibre se disting grămezi de nuclei voluminoşi, care au adesea o formă alungită. Dimensiunile lor variază între 6 şi 9 li. Cromatina, abundentă, este distribuită în mod uniform. Protoplasma nu prezintă limite precise. Zona periferică se compune dintr-un ţesut conjunctiv lax cu o vascularizaţie bogată. In grosimea corticalei şi către centrul său se remarcă tui chist fob>ular de 525/300 jji, dublat de un strat de celule turtite, care conţin un lichid folicular. Se găsesc, de asemenea, 2—3 foliculi cu diametrul variind între 150 şi 250 jx. Conţin lichid folicular şi vacuole marginale. Aceşti foliculi sînt dublaţi de celule înalte care au o protoplasmă fin granulată şi un nucleu sferic sau chiar oval. /Nucleii au cromatina în grămezi mici foarte fine şi cîte 2—3 nucleoli voluminoşi. In diferite regiuni celulele ultimului strat sînt mari pînă la 22 ,|x şi prezintă o vacuolă apicală care se continuă cu vacuolele de resorbţie. Uneori al doilea strat are vacuole. Nucleii păstrează o poziţie bazală, în timp ce vacuolele se găsesc între două straturi de celule. Chiar în jurul acestor foliculi se remarcă grămezi de nuclei mari, avînd cromatina pulverulentă şi limite celulare puţin precise, de asemenea celule cu protoplasma granulată fin, uneori cu vacuole avînd un nucleu sferic, cu 2 sau 3 nucleoli vizibili. Mai trebuie observat în regiunea periferică numeroase insule, care sînt formate din cîteva celule mari, avînd o protoplasmă omogenă, eozinofilă şi nucleul intens cromatic. In insulele cele mai voluminoase celulele sînt dispuse în formaţii pseudoacinoase, atingîndu-se în partea apicală, în timp ce nucleul rămîne bazai. Centrul se află într-un stadiu mai avansat. Este ocupat de o substanţă foarte eozinofilă, în care deseori poate fi distins ovulul. în altă etapă, lichidul devine slab eozinofil şi membrana foliculului pare sa fie formată dintr-un strat dublu de celule înalte, avînd o protoplasmă palidă şi un nucleu mare. Trebuie semnalată prezenţa nodu-Iilor conjunctivi (corpi albicans). Nu se observă corp galben. Pancreasul. Acinii pancreasului sînt mici. Ei sînt formaţi din 6 pînă la 8 celule,, uneori 10—12 celule. Celulele pancreatice.au între 12 şi 18 \i şi aproape jumătate din totalitatea lor prezintă granulaţii de zimogen. Aceste granulaţii sînt aşezate mai ales în regiunea apicală a celulei şi în cazuri foarte rare celula este complet ocupată de ele. Nucleii sînt sferici, sau chiar ovali, şi majoritatea lor au cromatina distribuită în grămezi periferice şi 1—2 nucleoli vizibili. In altele, celulele au protoplasma intens granulată, bazofilă, dar nucleul este asemănător. Rareori se găsesc nuclei intens cromatici. Celulele se dispun de regulă sub formă de cordoane. Printre ele se văd celule cu limite neprecise, cu o protoplasmă slab eozinofilă şi nuclei uriaşi, ovoizi, avînd cromatină puţină, distribuită în grămezi peri- OPERE ALESE 261 ferice şi cu nucleoli voluminoşi. Canalul excretor este căptuşit cu un epiteliu plat şi cîteva straturi conjunctive. Insulele Langerhans sînt extrem de rare, proporţia între acini şi insule fiind de 1/320. Insulele sînt mici, între 60 şi 120 ,ii, şi sînt formate din celule mici şi mijlocii, măsurînd între 7,5 şi 15 \i. Protoplasma lor este în general densă şi slab eozinofilă. Nucleii sînt în general mici şi au cromatina distribuită uniform. Multe dintre ele arată o tendinţă vizibilă către picnoză. Vascularizaţia este bogată la pancreasul exocrin, mai redusă la nivelul insulelor. Rinichiul. Trebuie mai întîi remarcat numărul impresionant de glomeruli, aproximativ 25 pe mm2. Corpusculii Malpighi măsoară între 75 şi 120 şi sînt înveliţi într-o capsulă fină. Iubii urinari şi ansele Henle sînt formaţi din celule, care au o înălţime pînă la 9 \i, o protoplasmă densă, un nucleu de 4,5 pînă 6 li. O mică cantitate de cromatină se află distribuită în grămezi mici periferice, dar destul de deseori intens cromatice. De îndată ce pătrund în medulară, celulele tubului urinar se măresc în dimensiuni, ajungînd uneori pînă la 15 \i. Protoplasma este mai puţin densă şi nucleul cu vezicule ocupă în celulă o poziţie mijlocie sau chiar apicală. Partea terminală este formată din celule cubice, a căror prctoplasmă este palidă şi nucleul veziculos, cu foarte puţină cromatină periferică. Se remarcă o vascularizaţie bogată. Ficatul este format din celule mari, avînd pînă la 22,5 \i. Protoplasma lor este intens granulată şi nucleul măsoară aproximativ 6 \i ; este sferic şi cromatina lui este distribuită în grămezi mici periferice. In interior se găsesc 1 pînă la 2 nucleoli voluminoşi. Celulele binucleate sînt relativ frecvente. La fel, trebuie semnalată prezent a a numeroase vase lipsite, în parte, de endoteliu, sîngeîe venind uneori în contact direct cu celulele hepatice. Spaţiile interlobare sînt relativ mari. Aici stroma conjunctivo-vasculară este relativ bogată. Splina. Se remarcă mai ales predominanţa pulpei roşii. Corpusculii Malpighi ocupă o mare parte, aproape 1/4 din suprafaţa secţiunei. Ei sînt rotunzi, bine delimitaţi. Lim-focitele sînt extrem de frecvente şi au un nucleu foarte bogat în cromatină. In pulpa roşie se disting numeroase globule roşii, granulocite. Celulele pigmentate sînt mai rare. Acestea sînt constatările noastre în privinţa structurii glandelor endocrine la delfin. Faptul cel mai important care reiese din aceasta este excepţionala bogăţie în celule bazofile a hipofizei. Patologia umană a fixat atenţia asupra acestui fenomen din punctul de vedere al distrofiilor ţesutului adipos, ca spre exemplu, sindromul Cushing şi, după cît se pare, celulele trebuie să aibă la delfin un rol important în metabolismul lipidelor. De asemenea merită să fie reţinut aspectul zonei glomerulare a părţii externe a corticalei suprarenale, care prin numeroasele sale vacuole (datorite abundenţei de granulaţii sau picături lipidice) sugerează ideea unei funcţii active. Pînă în prezent, noi nu am putut studia decît un exemplar din această specie, căruia nu-i cunoaştem nici vîrstă, nici antecedentele în general. Prezentăm deci, această comunicare, ca un simplu document destinat să atragă atenţia asupra problemei pe care am menţionat-o, în aşteptarea noilor cercetări. 262 C. I. PARHON rHCTOJIOrHHECKHE HCCJIE£OBAHHfl 3H£0KPHHHbIX >KEJIE3 flEJIbOHHA PE3IOME HacTOfliuaa pa6oTa bxoaht b cocTaB pnAa HccjiejxoBaHHH mhkpockohh-qecKHx CTpyKTypHbix BapHaiţHH shaokphhhhx >Kejie3 y pa3JiHHHbix bhaob H nopOA >KHBOTRbIX. 3th HCCJie^oBaHHH noATBepAHjiH rHnoTesy aBTopa o tom, hto Mop(J)o-jioraqecKHe, (J)H3HKO-XHMHqecKHe, (})H3HOJiorHqecKHe h ncHxojiorHqecKHe oco6eHKocTH c00TBeTCTByi0T onpcAejieHHbiM sKAOKpiiHHbiM acnenraM. KîTT006pa3Hbie HBJ75110TC5I MJieKOriHTatOUUiMH, >KHByiUHMH B BOA^HOH h xojioahoh cpe^e h hmckdt cooTBeTCTBytoiuyK) MopcjDOJioraqecKyio CTpyKTypy (o6HJIHe >K,HpOBbiX OTJIO>KeHHH). THCTOJiorHqecKoe HCCJie^oBaHHe 3H/i,OKpHHHbix xcejie3 jxejihdpima noxa-3ajio — h 3tot cj}aKT HMeeT oco6eHHo Ba>KHoe 3HaqeHHe — mto ero rHnoc|)H3 o6jiajxaer HCKjiioHiiTejibHo oânjibHbiMH 6a3ocf)HjibHbiMH KJieTKaMH (51,3%), 3to HaâjIIOAeHHe MO>KHO CBH3aTb C HeKOTOpbIMH AHCTpO(|)HHMH >KHpO~ boh TKaHH (6ojie3Hb KyuiHHra) b naTOJiorHH qejioBeKa h npHBjiexaeT Haine BHHMaHHe Sjiarojxapn bo3mo>khoh pojih yKa3aHHbix KJieTOK b >khpobom oâMeHe. B KJiy6oqKCBofi 30He KopKOBoro cjioh HaAno^eqHHKOB TaiQKe OTMe^a-ÎOTCfl rHCTOJIOrHqeCKHe npH3HaKH aKTHBHOH 4)yHKU,HH. ETUDE HISTOLOGIQUE DES GLANDES ENDOCRINES DU DAUPHIN resume Ce travail fait pârtie d’une serie de recherches concernant les va-riations de la structure microscopique des glandes endocrines chez les differentes especes et races d’animaux. Les recherches ont confirme l’hypothese de l’auteur, d’apres laquelle les caracteres morphologiques, physico-ehimiques, physiologiques et psy-chologiques, correspondent â des aspects endooriniens bien definis. Les cetaces sont des m/ammiferes qui vivent dans un mil/ieu aqua-tique et froid et qui ont une structure morphologique appropriee (abon-dance de la graisse). L’examen histologique des glandes endocrines d’un dauphin a demontre, comme un fait d’une importance particuliere, rexceptionnelle richesse du nombre des cellules basophiles de l’hypophyse (51,3%). Cette observation -peut etre mise en irapport avec certaines dystro-phies du tissu adipeux (la maladie de Cushing) de la pathologie hu-maine et .attire Tattention sur le role probable de ces cellules dans le metabolisme lipidique. La zone glomerulaire de la glande cortico-surrenale presente ega-lement les sigries histologiques d’une fonction active. GLANDELE ENDOCRINE LA GALINACEE PÎTfCE Şl LA VRABFE * Continuînd cerctitările noastre asupra glandelor endocrine la diferite specii sau rase animale, vom studia în prezenta comunicare, aceste organe, la 3 galinacee de rasă pitică (doi cocoşi şi o găină), precum şi la o vrabie. Importanţa acestor cercetări stă mai ales în relaţiile dintre funcţiile endocrine şi creştere. Din acest punct d>e vedere, este ibine cunoscut rolul tiroidei şi mai ales al hipofizei, precum şi acela, mai mult inhibitor, al glandelor genitale. Trebuie să ţinem seama, desigur, şi de celelalte glande endocrine ca suprarenalele, timusul, pancreasul, cu importanţa lor din acest punct de vedere. Iată constatările făcute de noi, la păsările de care am vorbit : COCOŞUL PITIC DE 7 LUNI Tiroida are aspectul unei glande în repaus. Este formata din foliculi mijlocii sau mici, umpluţi cu coloid omogen eozinofil. Vacuolele de resorbţie sînt extrem de rare, găsindu-se exclusiv în foliculi mici. Dimensiunile foliculilor variază între 15 şi 150 ţx ; media lor este de 58,5 \i. Cele mai multe din celulele tiroidei sînt turtite. înălţimea lor variază de la 3 la 4,5 Protoplasma lor este omogenă, densă, iar nucleul prelungit, intens cromatic. Foliculi mici, celule cubice, a căror înălţime este de la 6 pînă la 7,5 u,. Protoplasma lor este granulată, nucleul rotund, cîteodată chiar oval ; are putină cromatină, care formează o reţea, şi 1—2 nucleoli vizibili. Ţesutul conjunctiv este mai degrabă redus. Vascularizaţia este abundentă. Hipe-remia moderată. Paratiroida este formată din travee celulare înguste, anastcmozate. Celulele sînt mici şi dense, înălţimea lor variază de la 7,5 la 9 \i. Cele mai multe dintre ele aparţin * în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi T, Pascu. Publicat în Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 3—4, p. 49. 264 C. I. PARHON tipului clar, cromofob, cu limite puţin precise şi o protoplasmă puţin colorabilă, fără granulaţii. Nucleii sînt săraci în cromatină. Celulele cromofile sînt extrem de rare, for-mînd numai mici grămezi. Protoplasma prezintă granulaţii fine, oxifile. Ţesutul conjunctiv este destul de bine dezvoltat, vascularizaţia este mijlocie. Timusul. Nu se poate distinge net regiunea corticală de cea medulară. Trebuie remarcată abundenţa celulelor de tip limfoid şi a timocitelor extrem de mici. Protoplasma lor este de-abia vizibilă, formînd un inel perinuclear. Totuşi, spre centrul lobului, timo-citele sînt mai rare. In această zonă predomină celulele de tip epiteloid, poliedrice, cu o protoplasmă omogenă şi un nucleu reticulat. Periferia glandei este formată aproape exclusiv de timocite. Trebuie notat de asemenea că corpusculii Hassall sînt foarte rari. Splina. Trebuie semnalată predominanţa ţesutului limfoid şi a corpusculilor Malpighi. Aceştia sînt net delimitaţi de pulpa roşie ; sînt numeroşi şi de dimensiuni mari. Sînt relativ puţine elemente libere în traveele pulpei roşii. Vascularizaţia de asemenea este moderată. Suprarenalele. Se remarcă aici o predominanţă netă a ţesutului de tip cortical, căci aproape 9/10 din glandă este alcătuită din celule corticale. Ele sînt relativ mici, dimensiunile lor variind între 9 şi 15 \i. Limitele lor sînt puţin precise, protoplasma este fin alveolară şi nucleul mic, rotund, avînd 3 pînă la 3,5 \i. Cromatina este redusă, dispusă în grămezi mici. Ţesutul medular este format din celule mari, a căror dimensiuni variază de la 12 la 15 jjt. Protoplasma este cianofilă, intens granulată. Nucleul este mai degrabă sferic, reticulat. Se observă, de asemenea celule care au o protoplasmă palidă, fin granulată. Proporţia este de numai 12,5%, pe cînd cianofilele sînt foarte numeroase, 87,5%. Vascularizaţia medularei, ca şi a corticalei, este mai mult moderată. Testiculul prezintă aspectul unei glande în plină activitate. Examimnd secţiunea la microscop, se constată că 64,5% din tubii seminiferi conţin spermatozoizi. Proporţia celulelor seminale, în calcul procentual, ar fi : spermatogonii 32%, sper- matocite 31,5%, spermatide 22,5%, spermatozoizi 14%. Ţesutul interstiţial este extrem de redus, căci tubii sînt în contact direct între ei. Cu toate acestea se găsesc rare insule, formate din 3—5 celule interstiţiale. Pancreasul. Această glandă prezintă două aspecte diferite. Centrul are cu totul alt aspect decît regiunea periferică a glandei. In centru, acinii sînt mici, strînşi, formaţi din 6 pînă la 8 celule, avînd o înălţime de 9—12 \x. Protoplasma este încărcată cu granulaţii acidofile. Nucleul este mic, cromatina este dispusă omogen. în regiunea periferică a glandei, acinii sînt mai mari. Ei sînt formaţi din 12—16 celule, avînd o protoplasmă mai densă ; se observă granulaţii rare de zimogen. Celulele granulate şi cele negranulate sînt în proporţii egale. Insulele sînt mici şi foarte rare ; dimensiunile lor variază de la 15 Ia 45 li. Celulele insulare sînt de asemenea mici. Protoplasma lor este omogenă, densă, iar nucleul intens cromatic. Proporţia între pancreasul exocrin şi pancreasul endocrin este de 200,5:1. Vascularizaţia este moderată. COCOŞUL PITIC DE 2 ANI Hipojiza. Cu greu se pot distinge celulele cromofobe de bazofile, căci sînt toate uşor bazofile. Nu se pot distinge însă celule net bazofile. In general, celulele sînt dense, mici cu dimensiuni variind între 7,5 şi 9 \i. Ele nu sînt decît foarte rar de dimensiuni mai mari, avînd cîteodată pînă la 12 ii. OPERE'ALESE 265 Trebuie remarcat că cele mai multe dintre ele au o protoplasmă redusă, formind un fin inel perinuclear ; restul celulei este ocupat de o vacuolă imensă şi de fine cor- doane protoplasmice. Nucleul este mic, omogen, cele mai adeseori periferic. Către periferia lobului, şi cîteodată şi în centru, se găsesc grămezi de celule mici. Ele au un nucleu sferic, reticulat, cu o protoplasmă extrem de redusă, omogenă (celule principale). Celulele eozinofile, care reprezintă 12,8% din totalul celulelor, sînt în general mari; dimensiunile lor variază între 10,5 şi 12 \i. Protoplasma este granulată şi în nucleu se distinge o reţea fină de cromatină. De remarcat mai ales blocurile de coloid eozinofil extrem de frecvente. Pe 1 mm2 se găsesc 8 pînă la 10 blocuri, dimensiunile lor variind între 12 şi 18 \l. Vascularizaţia este moderată. Tiroida seamănă cu cea a cocoşului pitic de 7 luni, descrisă mai sus. Are aspectul unei glande în repaus. Foliculii sînt puţin mai mari, variind de la 15 la 150 ja, dar cu o medie de 81,5%. Proporţia celulelor endoteliforme este mult mai mare, 84,2%, pe cînd proporţia celulelor cubice este numai de 15,8%. Coloidul este omogen şi eozinofil. ca şi în cazul precedent. Paratiroida nu este decît puţin diferită. Se observă aici aceeaşi predominare « celulelor clare sau principale. Dar celulele cromofile sînt ceva mai frecvente decît în cazul precedent. De asemenea, ţesutul conjunctiv este mult mai abundent ; el dă acestei glande un aspect lobulat. Timusul. Se observă o deosebire pronunţată între regiunea corticală şi regiunea medulară. Timocitele sînt mai frecvente la periferia lobului, dar în general sînt mai puţin numeroase decît în cazul precedent. Celulele epiteloide sînt dense, mici avîn^ pînă la 9 \i. Forma lor este poliedrică şi protoplasma lor omogenă. Nucleii au dimensiuni care variază între 3,75 şi 4,5 jx. Cromatina este formată din granulaţii foarte fine ; nucleul este vizibil. Corpusculii Hassall sînt destul de frecvenţi şi voluminoşi. Splina. Se deosebeşte de cea a cocoşului de 7 luni. Corpusculii Malpighi sînt mai mici şi mai puţin frecvenţi. Pulpa roşie predomină, este bogată în elemente libere. Vascularizaţia este abundentă. Suprarenala. Se remarcă aceeaşi predominare a celulelor „corticaie", dar ele sînt mult mai mari, măsurînd uneori 25 \i. Ele au un aspect fusiform şi grosimea lor nu depăşeşte limita de 4,5 \i. Protoplasma este fin alveolată. Nucleul este sferic, aşezat în centrul celulei; mai degrabă mic, nemăsurînd decît 3 pînă la 4,5 jx. Cromatina sa este redusă şi reticulată ; nucleolul este relativ mic. Celulele medulare sînt mari, variind de la 12 la 18 \x. Protoplasma lor este intens bazofilă şi granulată. Se găsesc de asemenea, dar destul de rar, celule microvacuolate. Celulele mici omogene, hipercrome, cu un nucleu picnotic sînt rare. Excepţional se găsesc şi celule avînd o protoplasmă palidă, cu granulaţii foarte fine. Proporţia celulelor cianofile este de 98,5%, iar a celulelor palide de 1,5%. Cele mai multe dintre ele au un nucleu sferic, reticulat ; nucleolul este vizibil. Zona medulară este intens vascularizată ; în corticală, vascularizaţia este mijlocie. Testiculul prezintă aspectul unei glande în plină activitate, ca şi în cazul precedent, însă proporţia tubilor seminiferi cu spermatozoizi este mai mare, 80,5%. Proporţia celulelor seminale este următoarea : spermatogonii 18%, spermato- cite 22,5%, spermatide 31,5% şi spermatozoizi 28%. Deci vedem o creştere a numă- 266 C. I. PARHON rului spermatozoidelor şi a spermatidelor şi o diminuare a spermatogoniilor, în comparaţie cu cocoşul de 7 luni. Ţesutul interstiţial este dezvoltat mai bine decît la primul, dar râmîne in cantitate redusă. Pancreasul. Se deosebeşte puţin' de pancreasul cocoşului de 7 luni, însă proporţia celulelor cu granulaţii refrigerente este puţin mai mare, 2:1. Tubii excretorii sînt căptuşiţi cu un epiteliu cilindric. Trebuie notată de asemenea prezenţa coloidului eozinofi! în lumen. GĂINA PITICA DE 2 ANI Hipofiza. Aceeaşi observaţie ca în cazul precedent, în ceea ce priveşte deosebirea cromofobelor de bazofile, deoarece toate celulele sînt uşor bazofile. Dar celulele sînt mult mai dense şi mai puţin vacuolate. Se întîinesc de obicei către periferia lobului. Celulele au 9—12 ji, protoplasma fin granulată, puţin bazofilă. Nucleul are cromatină puţină, tormînd o reţea. Frecvent se găsesc în centrul lobului, precum şi la peri- ferie, grămezi sau cordoane de celule foarte mici de 6 pînă la 7,5 ,ji, avînd un mic nucleu omogen. Protoplasma lor este redusă, formînd numai un inel perinuclear. Cîteodată nu poţi distinge limitele celulelor, aşa că acestea dau impresia unor grămezi nucleare înglobate intr-o masă protoplasmatică. Celulele eozinofile sînt mai rare, decît în cazul precedent, 8,8%. Nucleul este sărac în cromatină şi nucleolul vizibil. Trebuie notată şi prezenţa unor celule amfofile. Coloidul este mai puţin abundent decît la cocoş, vascularizaţia este moderată. Epifiza. Majoritatea celulelor prezintă o vacuolizare intensă. Nucleul cu un rest de protoplasmă este împins către periferia celulei de o imensă vacuolă, care ocupă tot restul celulei. Protoplasma celulelor este slab bazofilă, puţin granulată şi în acest caz şi microvacuolată. Nucleii au o formă ovală sau sferică. In genere ele au puţină cr-/- matină şi nucleolul este mai degrabă mic. Celulele mici, cu o protoplasmă omogenă şi un nucleu picnotic, sînt foarte rare. Ţesutul conjunctiv, bine dezvoltat, dă glandei un aspect lobat. Tiroida. Foliculii au aici aceleaşi dimensiuni, adică de la 15 la 150 \it în medie 70,5 fx. Se observă de asemenea frecvenţa celulelor cubice: 33,2% celule cubice şi 66,8% endoteliforme. Ţesutul glandular interfolicular este tot aşa de puţin abundent şi vascularizaţia este mai bogată. în general, avem impresia că tiroida găinei pitice este mai activă decît cea a cocoşului de aceeaşi vîrstă şi mai asemănătoare cu cea a cocoşului pitic de 7 luni. Paratiroida prezintă un aspect omogen, datorat celulelor clare îngrămădite, dar mai ales nucleilor care se găsesc în aceeaşi stare de funcţiune. Sînt sferice şi an multă cromatină, care formează mici grămezi; au un* nucleol voluminos. Celulele cromofile sînt rare cu nuclei picnotici. Ţesutul conjunctivo-vascular este mult mai redus. Timusul, precum şi splina nu se deosebesc de cele ale cocoşului de 2 ani. In ambele cazuri celulele de tip limfoid, sînt mai puţin numeroase, decît la cocoşul tînăr. Suprarenala. Ca şi în cazul precedent, trebuie remarcat predominanţa celulelor „corticale". Dar acestea ating dimensiuni uriaşe, pînă la 45 \i. In acest caz, aceste ceîule sînt fusiforme, cu lăţimea de 4,5 \i ; ele se întind pe toată lărgimea corticalei. Pro- OPERE ALESE 267 toplasma este în genere alveolată şi nucleul se află în centrul celulei. Este sferic, de mici dimensiuni, nedepăşind 3 {x. Cromatina sa este puţin distinctă. Ţesutul medular este alcătuit din celule mai mult rotunde, de 12 pînă la 15 Protoplasma este intens granulată, cianofilă adeseori microvacuolată. Rar se găsesc cîteva celule palide, precum şi altele intens granulate. Acestea din urmă reprezintă 17,2% din numărul total al celulelor, din care 82,8% sînt cianofile. Nucleul este predominant sferic, reticulat ; el este mic, măsurînd de la 3 pînă Ia 4,5 \i. Vascularizaţia este mai puţin abundentă decît la cocoş. Ovarul. Aici se găsesc numeroşi foliculi în diferite grade de evoluţie. Dimensiunile lor variază de la 3 la 40 fx. In ultimul grad de evoluţie, celula prezintă un nucleu central sau periferic cu cromatină puţin distinctă. Celulele ajunse la maturaţie au o membrană vitelină bine conturată, iar epiteliul folicular este alcătuit din unul sau două straturi celulare. Ţesutul interstiţial este alcătuit din celule mici extrem de dense spre periferia ovarului, care iau uneori înfăţişarea unor grămezi nucleare, din cauza protoplasmei extrem de reduse şi fără limite precise. In jurul ouălor şi mai precis în jurul celor ajunse la maturitate, se observă celule mari pline cu granule groase, sferice, eozinofile. In centrul ovarelor, se văd grămezi neregulate de celule conjunctive, indicînâ probabil locul ouălor, care au fost expulzate. Se observă de asemenea o vascularizare abundentă ; hiperemia este moderată. Pancreasul Aici, acinii sînt formaţi de 6 sau 8 celule. în comparaţie cu un cocoş, trebuie remarcată abundenţa celulelor umplute cu granulaţii de zimogen. ProDortia între celulele granulate şi cele negranulate este de 8:1. Insulele sînt asemănătoare celor găsite de noi în cazurile precedente: sînt iniei şi rare. Celulele insulare sînt, de asemenea, mici, cu o protoplasmă foarte densă. Proporţia între pancreasul exocrin şi pancreasul endocrin este de 180 : f VRABIA Hipofiză prezintă un aspect omogen, celulele sînt mici, avînd de la 9 la 15 fi. Protoplasma lor este fin granulată şi puţin bazofilă. Multe din ele sînt microvacuolatp Nu se disting celule net bazofile. Nucleul este de 4,5 — 6 jx. Cromatina formează o reţea fină în care se observă 1—3 nucleoli voluminoşi. în anumite regiuni, mai ales la periferia lobului, celulele sînt mici, variind între 7,5 şi 9 \i; ele sînt extrem de dense. Cele mai multe dintre ele au un nucleu intens cromatic, altele însă, mai rare, au un nucleu reticulat. De asemenea, se întîlnesc în aceste regiuni grămezi nucleare. Nu se disting celule eozinofile. Foarte rar se observă şi blocuri de coloizi, spre periferia lobului. Aceste blocuri sînt foarte mici, de 9—12 |x. Coloidul lor este bazofil. Vasculari- zaţia este puţin accentuată. Tiroida are aspectul unei glande active. Este formată din foliculi mici de la 7,5 la 60 \i. în medie au 30,5 jx. Foliculii sînt umpluţi cu coloid cromofob. Cele mai multe celule sînt cubice sau cilindrice şi dimensiunile lor variază de la 7,5 la 15 Protoplasma lor este granulată. 263 C. I. PARHON conţinînd uneori una sau două vacuole paranucleare. Nucleul este sferic sau oval, cu unu sau doi nucleoli, iar cromatina aşezată în grămezi mici. Proporţia între celule este: 21,4% celule cilindrice, 64,5% cubice şi numai 13,2 endoteliale. Ţesutul glandular interfolicular este bine dezvoltat, în general celulele sînt. mici, nucleul este sferic şi înzestrat cu 2—3 nucleoli voluminoşi. Trebuie remarcat, în centru, microfoliculi formaţi din 3—4 celule. Ţesutul conjunctiv este mai mult redus, vascularizaţia este abundentă; hiperemie moderată. Paratiroida este formată în majoritate din celule cromofobe, cu nuclei. ovali sau sferici, reticulari, a căror nucleoli sînt vizibili. Spre periferia glandei se întîinesc celule cromofile, cu nucleul intens cromatic. Ţesutul conjunctiv, a cărui dezvoltare este moderată, pătrunde printre, şirurile celulare şi dă acestei glande un aspect lobat. Timusul. Se observă abundenţa celulelor de tip limfoid. Celulele epiteloide sînt extrem de rare, ca şi corpusculii Hassall care sînt aproape inexistenţi. Splina. Se observă frecvenţa şi marile dimensiuni ale corpusculilor Malpighi. Ficatul. Lobii sînt formaţi din celule în genere mici, îngrămădite. Celulele au o granulaţie moderată, rareori sînt microvacuolate. Nucleii sînt mai mult sferici, cromatina lor este dispusă reticular şi nucleolul este vizibl. ‘Nu se poate semnala nici o modificare patologică. Rinichiul. Trebuie notat în corticală prezenţa glomerulilor extrem de mici şi frecvenţi. Dimensiunile lor nu depăşesc 30 \i. Tubii secretori sînt căptuşiţi cu celule mari, avînd de la 15 la 18 pi. Protoplasma lor este granulată şi nucleul este aşezat în centrul celulei. Tubii excretori au celule a căror înălţime poate ajunge pînă la 18 jx, cu o protoplasmă foarte palidă, lipsită de granulaţii. Nucleul se află la baza celulei. Vascularizaţia este abundentă. Pancreasul. Acinii se găsesc în diferite stadii funcţionale. Sînt formaţi din 8—15 celule. Dimensiunile lor oscilează între 12 şi 15 \i. Cele mai multe din aceste celule sînt pline cu granulaţii acidofile. Nucleii sînt mai degrabă mici şi au un aspect omogen. Celulele negranulate au un nucleu cu cromatină împărţită în grămezi mici. Nucleolul este vizibil. Proporţia celulelor granulate faţă de cele negranulate este de 10: 1. Tubii excretori conţin coloid eoziriofil. Insulele sînt mici, dar destul de frecvente. Dimensiunile lor variază între 15 şi 45 jx. Celulele insulare sînt palide, ele au granulaţii foarte fine. Nucleul are cromatina dispusă într-o reţea fină conţinînd 1—2 nucleoli. Proporţia pancreasului exocrin faţă de insulele Langerhans este de 100:1. Rezultatele examenului histologic al glandelor endocrine la cocoşul şi la găinile pitice se pot rezuma în modul următor : In cele 3 cazuri studiate, hipofiza este constituită din mici celule, de tipul celulelor „principale", sărace în protoplasmă şi uşor bazofile. Totuşi nu se observă bazofile tipice. De reţinut numărul puţin important al eozinofilelor, ceea ce ar indica hiposecreţia hormonului de creştere. Un al doilea fapt de remarcat este aspectul activ al gonadelor, mai ales a testiculului. La cocoşul tînăr de 7 luni ca şi la cel de 2 ani, tubii seminiferi arată în 65—80% prezenţa spermatozoizilor. Să notăm de asemenea mica abundenţă a ţesutului diastematic. Numeroşi foliculi ai ovarului pledează de asemenea pentru o mare activitate a acestui organ la găina pitică. OPERE ALESE 269 In suprarenale, trebuie reţinută mai ales marea abundenţă a substanţei de tip cortieal, care reprezintă aproape 9/10 din organ. Dimensiunile celulelor şi bogăţia lor în lipoizi este încă mai importantă la animalele adulte. In ţesutul cromafin, în mod constant s-a notat o mare proporţie de cianofile, 82 şi 98%. In ceea ce priveşte celelalte glande endocrine semnalăm aspectul hipofuncţional al tiroidei, aspect mai accentuat la cocoşul de 2 ani, predominanţa celulelor clare în paratiroidă şi bogăţia în timocite a timusului. Mai ales la vrabie aceste celule reprezintă aproape singura formă celulară. In splină se constată de asemenea predominarea limfoeitelor. In pancreas, se remarcă puternica predominanţă a elementelor exo-crine, adeseori bogate în granulaţii de zimogen; proporţia insulelor Langerhans îin raport eu acinii nefiind decît de 1 : 180—200. La vrabie, în singurul exemplar ce am putut examina şi sacrifica, hipofiză era constituită numai din celule principale de tipul celor întîl-nite la păsările mici, celule mici, dense, cu protoplasma uşor bazofilă şi puţin abundentă. Eozinofilele erau absente. Spre deosebire de ceea ce am observat la galinacee, tiroida era de tip activ, eu celule cubice sau chiar cilindrice şi cu coloidul puţin colorabil. . P-aratiroidele prezintă, de asemenea la vrabie, predominanţa celulelor clare. In timus, ca şi în splină, se observă aceeaşi predominanţă de „timocite" sau -de „limfocite". In pancreas proporţia insule; acini este mai mare 1 : 100. Abundenţa celulelor bogate în zimogen se menţine şi în acest caz. 3H£0KPHHHbîE )KEJIE3bI y KAPJIHKOBblX KYPHHblX YIOPOR H Y BOPOBbH PE3K3ME B pe3yjibTaTe HCCJieAOBaHM sHAOKpHHHbix >Kejie3 KapjiHKOBbix KypH-Hbix nopOA OTMe^aiOTC5i cjieAVîomHe BbiBOAbi : rnnocJiHs coctoht H3 Majibix KJieTOK THna «rjiaBHbix» KJieTOK c MajibiM KOjmqecTBOM npoTonjia3Mbi h cjierxa 6a30(j3HeJibHbix. HafijiiOAaiOTCH Jinuib HeâoJibinoe KOJimecTBo 303HH0-(f)HJibHbix KJieTOK (rHnoceKpeuHH ropMOHa pocTa) h oTeyTeTBHe THrmqnbix 6a30Cţ)HJIbHbIX KJieTOK. IloJioBbie mejie3hi hmciot aKTHBHbm bha (oco6enHo ceMeHHHK), oAHaKo AHacTeMaTH^ecRan TKaHb Majio oâHjibHa. KopKOBa5î qacTb o^eHb cnjibHo pa3BHTa h npeACTaBJineT co6oh 90% naAno’qe^HHKa. KJieTKH — 6oJibinoro pa3Mepa, 6orara jiHnoHASMH. 270 C. I. PARHON B XpOMa(|>HHOBOH TKQHH npeo6jiaAaK)T IţHaHO(f)H.JTbHbie KJieTKH (82-92%). IHHTOBHAHan ^Kejiesa HMeeT rHn0(})yHKUH0HajibHbiH acneKT. B okojio-mHTOBHAHOH >Kejie3e npeo6jia,naK)T cBeTjibie KJieTKH, BHJlOHKOBaH >Kejie3a 6oraTa THMoiţHTaMH, a cejie3eHKa — jiHM(f)on;HTaMH. B noA^ejiyAOMHoâ mejie3e CHJibHo npeo6jia^aeT SHAOKpHHHan TKaHb. y BopoâbH o6Hapy>KeH nmo(J)H3, coctohiu[hh HCKJiioqHTejibHo H3 «rjiaB-Hbix» KJieTOK, 303HH04>HJibHbie KJieTKH OTcyTCTBylOT. ITThtqbhnHa q >KeJie3a — aKTHBHoro rana. B 0K0Ji0iixHT0BHAHbix >KeJie3ax h cejie3eHKe OTMe^a-K)TCH KapTHHbl, CXO£Hbie C BblflBJieHHHMH y KapJIHKOBblX KypHHblX IlOpOjţ. B noA^ejiyAo^Hoă >Kejie3e cooTHouieHHe octpobkh/auHH03Hbie OT^ejibi paBHo 1/100. LES GLANDES ENDOCRINES DES GALLINACES NAINS ET DU MOINEAU RfîSUME L’etude des glandes endocrines chez les. gallinaces nains c-onduit aux conclusians suivantes : l’hypophyse est composee de petites cellules du type des cellules „principales“, pauvres en protoplasme et legerement basophiles. On iremarque un petit inombre de cellules eosinophiles (l’hypo-secretion de Thormone de croissance) et on ne trouve pas de basophiles typiques. Les gonades ont un aspect actif (surtout le testicule) mais le tissu diastematique est peu abondant. La potrtion corticale est tres developpee, representant 90% de la glande surrenale. Les cellules sont grandes et riches en lipoîdes. Au ni-veau du tissu chromaffine on trouve la predominanee des cellules cya.no-philes : 82—92%. La glande thyroîde a un aspect hypofonctionnel ; des cellules claires p.redominent dans les parathyroîdes, le thymus est riche en thymocytes et la rate en lymphocytes. Le pancrieas manifeste une predominanee accentuee du tissu exocrine. Chez un moineau Thypophyse etait formee exclusivement de cellules „princip ales“ et les eosinophiles etaient 'absentes. La thyroîde etait du type actif. Les parathyroîdes et la rate presentaient des aspects analo-gues aux gallinaces nains. Au niveau du pancreas La proportion îlots/ acini etait de 1/100. NOI CERCETĂRI DE ENDOCRINOLOGIE COMPARATA. STUDII HISTOLOGICE ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE LA DIFERITE RASE DE OI DIN R.P.R. * In continuarea cercetărilor de endocrinologie comparată, am studiat glandele endocrine la diversele rase de oi. Am eertetat astfel cîteva rase de la noi din ţară, şi anume : ţurcana, carnabatul, tigaia şi cîteva importate : merinosu’l, astrahanul şi un metis, spanca, provenit din încrucişarea merinosului cu tigaia. Oile, în afara unui caz — un merinos precoce — erau în vîrstă de 4—5 ani şi erau în perioada de lactaţie. Ele au fost sacrificate în aceeaşi epocă, luna august, cu excepţia merinosului precoce, care a fost sacrificat în luna octombrie. Vom descrie, la fiecare rasă, cîteva din caracterele morfologice şi vom insista la una din ele asupra structurii glandelor endocrine, la celelalte semnalînd numai diferenţele întîlnite. Merinosul (Rambouillet) ’). Animale de talie mare, trunchiul lung, pieptul lafg, membrele scurte şi groase. Talie: 71 cm. Greutate medie: 55 kg oaia, 80 kg berbecul. Lîna, în medie, 5,5 kg oaia şi 9 berbecul. Firul are lungimea 6—9 cm, cu 8—16 creţuri pe cm liniar. Grosimea firului este de 22—26 i*. Hipofiză anterioară a acestor animale este formată din celule cu dimensiuni variabile, între 6 şi 18 jj., în marea majoritate fiind! de tip eozinofil. Celulele cromofobe se întîlnesc într-o proporţie de 33,6% ; din acestea însă numai 12% sînt vacuolate, microvacuolate în centrul glandei şi intens vacuolate la periferia ei. In rest sînt de tiip principal, cu protoplasma granulată, uşor amfofilă. Majoritatea sînt mici, dese, distribuite în grămezi, frecvent întîlnindu-se şi tipul de celulă gigantă. Uneori sînt lungi şi aşezate în palisade, în jurul vaselor, alături de celule eozinofile. Nucleii au de asemenea dimensiuni variabile, între 3 şi 12 n. Aspectul lor este de * In colaborare cu M. Pitiş, A. Panu şi T. Pascu, publicat în Analele Academiei R.P.R., Secţiunea de ştiinţe medicale, Seria B, 1949. t. I, mem. 9, p. 301. 1 Datele referitoare la examenele somatice ale oilor au fost luate din : N. Teodo-reanu, Creşterea oilor, Bucureşti, 1937. 272 C. I. PARHON intensă activitate, sînt bogaţi în cromatină, car’e este distribuită în grămezi mari periferice şi cu 1—2 nucleoli volummoşi. Frecvent se întîinesc nuclei giganţi, care au în centrul lor o masă eozinofilă, ce poate cuprinde întreg nucleul, cromatina persistînd într-un inel periferic, probabil pnntr-o dege-nerescenţă nucleolară. Nucleii giganţi au deseori forme neregulate, dînd impresia unei înmuguriri. De semnalat, de asemenea, grămezi de celule mici principale şi cniar* eozinofile, cu aspectul unor zone de proliferare. Celulele eozinofile, într-o proporţie de 66,4%, au protoplasma granulată, excepţional vacuolată. Nucleii au caracterele celor descrişi la celulele principale, frecvenţi fiind giganţii. Destul de des se întîinesc celule binueleate. Unele celule eozinofile au protoplasma omogenă, cu o culoare particulară, asemănătoare hematiilor ; de altfel, în cîteva celule s-au găsit hematii incluse în protoplasma lor, nucleul în aceste cazuri avînd tendinţa la picnoză. Aceste celule se întîinesc îndeosebi în lungul vaselor. Nu s-au găsit celule bazofile propriu-zise. Foliculii cu coloid sînt excepţionali de rari. In zona periferică totuşi s-au întîlnit formaţii foliculare fără coloid. Vascularizaţia relativ abundentă, frecvente capilare fără perete pro^ priu. Vasele au, în general, hematii puţine şi plasma încărcată cu mari vacuole. Ţesutul conjunctiv bine dezvoltat, capsula relativ groasă. De semnalat prezenţa unui fascicul conjunctiv în zona anterioară. Lobul intermediar este format din celule cu acelaşi aspect neuniform? datorit dimensiunilor variabile şi stadiului diferit de funcţiune, protoplasma fiind densă sau vacuolată. Celulele sînt de tip cromofob sau amfofil. Nucleii, polimorfi, au cromatina distribuită în grămezi mici şi un nucleoi voluminos eozinofil. Vascularizaţia este relativ redusă-. Nu se disting foliculi cu coloid. Lobul posterior are un aspect particular, datorit ţesutului fibrilar, care este eozinofil, pe secţiunea transversală apărînd ca o substanţă g r anulara. Printre aceste fibre se disting blocuri coloide eozinofile şi nuclei în speciai nevroglici, mai mult mici sau alungiţi, binucleolaţi. Vascularizaţia este mai mult redusă. Epifiza. Epicitele sînt mari, între 5 şi 18 slab granulate ; frecvente sînt de tip dendritic. Nucleii sînt volummoşi, între 7,5 şi 9 cu cromatina în grămezi mici, dispuse uniform şi 1—2 nucleoli vizibili. Se întîinesc grămezi nucleare. Vasele conţin plasmă cu vacuole mari. Ţesutul conjunctiv este redus. Tiroida. Este formată din foliculi de dimensiuni variabile, între 15 şi 180 m-, predommînd foliculii mijlocii şi mici. Media pe 100 de foliculi este de 78 In cea mai mare parte, foliculii conţin un coloid dens, eozinofil, eu vacuole de resorbţie periferice. Celulele tir'oidiene sînt în general cubice, între 6 şi 9 mai rar deasupra sau sub aceste dimensiuni. Proporţia lorf este următoarea: 12,5% cilindrice, 68,5% cubice şi 19% endoteliforme. De remarcat că la acelaşi folicul se pot întîlni toate tipurile de celule, zonele de activitate intensă alternînd cu zonele de repaus. Protoplasma celulelor este fin granulată, frecvent microvacuolată. Destul de des conţin vacuole mari, carte se continuă cu vacuole de resorbţie din coloid. OPERE ALESE 273 Uneie celule proemină chiar în interior, fiind înconjurate de vacuole sau coloid, iar nucleii avînd tendinţa la fragmentare. I-n rest, nucleii sînt mai mult ovalari, voluminoşi, putînd ajunge pînă la 6 n. Cromatina este distribuită uniform sau în grămezi periferice, iar nucleolul central este eozinofil. Rar se întîlnesc nuclei giganţi sau pe cale de karioliză. La celulele endoteliforme, nucleii sînt mici, cu tendinţă de omogenizare. Ţesutul glandular interfolieular este relativ redus. Celulele au însă un aspect activ, avînd nuclei voluminoşi, uneori giganţi şi protoplasma granulară sau alveolară, asemănător cu aceea a celulelor folicular'e. Frecvent conţin microfoliculi, cu un diametru de 9 v-. In spaţiile interfoliculare se întîlneşte coloid. Vascularizaţia este relativ abundentă, stroma con-junctivo-vasculară fiind bine dezvoltată. Suprarenala. Capsula, foarte groasă, este formată din 15—20 straturi conjunctive, laxe. Celulele conjunctive au nucleul mic, veziculos, sărac în cromatină, uneori pe cale de liză. Glomerulara nu se deosebeşte 'de fasci-culată, celulele avînd acelaşi aspect în toată grosimea corticalei. Celulele sînt în general mari, între 15 şi 22,5 jx, dar putînd ajunge pînă la 37,5 n. Protoplasma este alveolată în zona gloimerulară -şi fascioulată externă, avînd vacuole mari pînă la 15 ţi, cu conţinut lipidic. Nucleii sînt de asemenea mari pînă la 9 p., cu cromatina mai mult pulverulentă şi 1—2 nucleoli voluminoşi, eozinofili. Intr-o proporţie relativ mică, 1 : 20, se întîlnesc celule cu protoplasma densă şi nucleii polimorfi, cu tendinţa la omogenizare. In grosimea fasci-culatei, în apropierea reticulatei, se întîlnesc zone de celule mici, dese, cu protoplasma granulară şi nucleii bogaţi în cromatină, dînd impresia unor zone de proliferare. Reticulata este, în general, săracă în lipide. Este formată' din celule poliedrice, cu protoplasma granulară şi nucleul între 4,5 şi 6 jj,, cu caracterele descrise în fasciculată. In această zonă însă, se întîlnesc celule lungi, probabil din sistemul reticulo-endotelial, cu aspect fusiform, cu protoplasma coloidizatăi şi nucleul polimorf, în mare parte picnotic. Celulele se întîlnesc de-a lungul vaselor şi protoplasma lor prinde aceeaşi culoare ca şi hematiile. Mici blocuri coloide, cu aceleaşi caractere eozinofile, se întîlnesc în spaţiile intercelulare, tot în apropierea vaselor. Capilarele din această zonă conţin plasmă vacuolată. De semnalat, în jurul vaselor, o zonă conjunctivă, bine dezvoltată, celule conjunctive avînd aceleaşi caractere ca cele din capsulă. : Medulara este formată din celule mari, cu protoplasma palidă, granulată, îndeosebi la cele din jurul capilarelor, rar vacuolate. Nucleii sînt mari, cu cromatină puţină şi nucleol central. Celulele au protoplasma cu aspect uniform, cu excepţia celor din centrul glandei, care sînt mai mici şi mai puţin granulate. Vasele sanguine au aceeaşi pătură conjunctivă periferică. De semnalat şi aici prezenţa de vacuole în plasmă. Pancreasul. Insulele Langerhans, mai mult mici, între 15 şi1 75 jx, sînt în schimb foarte multe. Ele sînt formate din celule dispuse în cordoane. Celulele sînt foarte dese şi au o protoplasmă intens granulată, cromofilă, marginile libere ale celulelor fiind vacuolizate. 18 — c. 1218 274 C. I. PARHON Nucleii sînt mari, cu cfomatină abundentă, distribuită în grămezi mari, frecvent fiind binucleolaţi. Rar se întîinesc nuclei picnotici, în acest caz celulele avînd protoplasma omogenă, eozinofilă. Acinii pancreatici sînt în general mici, fiind formaţi din 6—10 celule. Celulele acinoase sînt în general foarte sărace în granulaţii de zimogen. Canalele excretorii sînt căptuşite cu un epiteliu cubic şi au un conţinut eozinofil. De semnalat, între acini, pi"ezenţa de ganglioni simpatici. Ovarul. Pe secţiune se disting 6 foliculi mari, cu diametrul de aproximativ 1200 p,, în diver-se stadii de evoluţie. Relativ frecvenţi foliculi primordiali. Corpii galbeni sînt rari, mici, involuaţi, sclerozaţi (tip albicans). Ţesutul interstiţial este fortnat din celule şi fibre conjunctive dense. Celulele sînt, în marea majoritate, tinere, cu nucleul bogat în cromatină. Ţesutul conjunctiv este puternic dezvoltat, îndeosebi în zonele vasculare. De semnalat, atît în capilare cît şi în vasele mari, prezenţa plasmei vacuo-late. Mici vase, probabil limfatice, cu perete subţire, conţinînd numai plasmă cu vacuole mari, se întîinesc în juful foliculilor şi vaselor mari. Glanda mamară. Acinii sînt mici iar celulele acinoase, cu aspect activ, au nuclei bogaţi în cromatină şi protoplasmă granulată, uneori cu picături mari, lipidice. In cea mai mare parte, acinii n-au conţinut; mai rar au un conţinut eozinofil, bogat în lipide. Ţesutul conjunctiv bine dezvoltat, dens, împărţind glanda într*-o serie de lobi inegali ca dimensiuni. Vascularizaţia medie. Splina. Este o netă predominanţă a pulpei roşii, cu structura caracteristică. De semnalat prezenţa a numeroase fascicule musculare, de grosimi variabile, frecvent întîlnindu-se fibre muscular'e izolate. Corpusculii Malpighi, relativ mici, între 450 şi 600 vl, sînt formaţi din limfocite tinere, cu nuclei voluminoşi, bogaţi în cromatină. Ficatul. Celulele hepatice sînt mari, între 16 şi 22 n, intens granulate. Nucleul sferic, de dimensiuni variabile, între 4,5 şi 9 p-, are cromatina periferică şi nucleolul central. De semnalat şi aici că unele celule perivascu-lare, probabil aparţinînd sistemului reticulo-endotelial, au protoplasma omogenă sau granulară, dar cu aceeaşi culoare ca şi hematiile. Ţesutul conjunctiv din spaţiile interlobulare este de tip tînăr, celulele conjunctive au nucleii mari, uneori giganţi, cu cromatina pulverulentă. Merinosul precoce este de talie şi greutate mai mare, oaia cîntărind pînă la 70 kg şi berbecul pînă la 100 kg. Dau lînă mai puţină, oaia 4,5 kg, •berbecul 7,1 kg. Faţă de merinosul Rambouillet, glandele endocrine prezintă următoarele deosebiri: Hipofiza. In lobul anterior, proporţia eozinofilelor este sensibil egală cazului precedent, 65,2%. Eozinofilele au aceleaşi caractere, numărul celor cu nucleii giganţi este însă mult mai mare. Nucleii pot ajunge pînă la 18 m avînd 3—4 nucleoli. Se întîlneşte însă un număr mai mare de eozinofile, cu protoplasma omogenă şi nucleul cu tendinţă la picnoză. Celulele cromofobe, vacuolate, sînt de asemenea mai abundente, cele de tip principal fiind mai reduse. Zonele de proliferare sînt mai rare. Foliculi coloidali excepţional de mici în zona periferică. OPERE ALESE 275 Intre lobul anterior şi cel intermediar, un imens chist coloid, care cuprinde aproape întreaga zonă de contact. Lobul intermediar este format din celule în diverse stadii de activitate, mici, dense, cu nucleul omogen, sau, din contra, mari, cu nucleul voluminos, bogat în cromatină. Frecvent se întîlnesc foliculi mici, cu vacuole de resorbţie. De semnalat prezenţa a numeroase fascicule conjunctive. Lobul posterior are un ţesut fibrilar relativ lax, cu numeroase spaţii libere, de multe ori rotunde. Nucleii nevroglici, relativ rari şi în marea majoritate mici. Blocuri coloide rare. Epifiza. De remarcat în acest caz, pr'ezenţa de celule intens granulate, unele binucleate. Nucleii sînt voluminoşi, cu cromatina pulverulentă, mono-sau binucleolaţi. Deseori nucleii giganţi, uneori în mici grămezi. Unele celule au protoplasma vacuolată şi destul de des coloidizată. Uneori se întîlnesc numai blocuri coloide, probabil printr-o degenerescentă nuclear'ă. De notat, de asemenea, prezenţa de spaţii mici, rotunde, intercelulare. Tiroida. Are un aspect mai activ. Foliculii foarte inegali ca dimensiuni, cu netă predominanţă însă a celor mici. Media diametrului lor este de 59,5 fi. Coloidul este eozinofil, cu numeroase vacuole de resorbţie. Celulele sînt granulate şi în marea majoritate vacuolate. Nucleii, în general rotunzi, cu cromatină pulverulentă şi nueleol vizibil. Proporţia celulelor este de 68% cubice, 20% cilindrice şi 12% epiteloide. Ţesutul glandular interfolicular bine dezvoltat. Celulele sînt dense şi au nucleii mari, eu aceeaşi dispoziţie pulverulentă1 a cromatinei, dînd uneori impresia unor grămezi nucleare. Suprarenala. Aspectul este asemănător cazului precedent. Capsula groasă, glomerulara fără car'actere speciale, continuîndu-se cu faseieulata ; aceeaşi proporţie de celule întunecate. Celulele coloide din reticulată sînt mai rare şi se întîlnesc îndeosebi la zona de contact cu medulara. Ţesutul conjunctiv bine dezvoltat în toată corticala ; fiind prelungiri din zona sub- capsulară, conţine uneori şi fibre musculare. Medulara are celule granulate dar mai vacuolate. De multe ori celulele au aspect sinciţial, 'nucleii formînd o masă centrală, iar protoplasma intens vacuolată în zona periferică. Celulele au frecvent nuclei giganţi, dar multe au şi nuclei cu tendinţă la omogenizare. Destul de des se întîlnesc vase încărcate cu plasmă vacuolată. Pancreasul. Insulele, formate din celule dense, intens granulate, ou nucleul bogat în cromatină, au mai puţin dispoziţia de cordoane, ci mai mult de grămezi. Nu se întîlneşte aspectul alveolar din cazul precedent. Celulele eozinofile sînt mai rare. Acinii pancreatici sî-nt mai puţin distincţi. Celulele acinoase, în mod excepţional, au granulaţii de zimogen ; în schimb, se întîlnesc într-o proporţie de aproximativ 1 : 20 celule eozinofile, eu protoplasma coloidizată1 sau microvacuolată şi nucleul picnotic. Intre aceste celule eozinofile şi cele acinoase este o serie intermediară, cu protoplasma amfofilă, aşa că pot fi interpretate ca celule de involuţie. Ovarul. Are un aspect mai puţin activ, foliculii mai mici, nici unul activ, toţi fiind pe cale de involuţie. In afară de acestea, foliculii primordiali sînt mult r'eduşi faţă de cazul precedent, ţesutul conjunctiv mai dens şi vascularizaţia mai săracă. 276 C. I. PARHON Splina. In ce priveşte pulpa roşie, nimic deosebit de semnalat. Corpusculii Malpighi sînt însă mai mari şi formaţi din două zone distincte, separate prinţi-o fină capsulă conjunctivă. Zona centrală este formată din limfocite, în toate stadiile de involuţie, nuclei picnotici sau giganţi, binu-cleolaţi sau pe cale de liză, nuclei polimorfi, cu sau fără cromatină. In zona externă se întîinesc, din contra, limfocite tinere şi se prezintă ca o zonă de proliferare intensă. Aceasta se continuă cu pulpa roşie. Ficatul cu acelaşi aspect ca şi în cazul precedent. La merinosul precoce tinăr, de 1 an şi 2 luni, hipofiza era formată din celule mai mici, pînă la 15 jx, mai dense. Şi la această vîrstă se constată o predominanţă a eozinofilelor : 58,2%. Eozinofilele însă sînt mai intens granulate şi nucleii voluminoşi au cromatina distribuită uniform şi 1—2 nucleoli vizibili. Multe sînt însă pe cale de involuţie. Excepţional se întîinesc nuclei giganţi. Nu se întîinesc celule cromofobe propriu-zise, ci numai celule de tip principal, 39,2%, cu protoplasmă puţină, fin granulată, uşor bazofilă. Unele au protoplasma amfofilă', dar se prezintă ca celule de involuţie. Sînt însă frecvente zone de proliferare. Celulele'bazofile sînt excepţionale — 2,6% — au protoplasma densă şi nucleul cu tendinţă' la omogenizare. Capilarele au plasma vacuolată. Zona intermediară este formată din celule mici, dense, cu nucleul omogen, rar, cu cromatina şi nucleolul distinct. Nu se întîlneşte coloid. Ţesutul conjunctiv este foarte mult dezvoltat; cordoane largi, îndeosebi între acest lob şi cel posterior. Lobul posterior. Ţesut fibrilar dens, în reţea. Nuclei nevroglici, cu distribuţie inegală, în general mici, omogeni. Blocuri coloide relativ rare. Vascularizaţia bogată. Epifiza. Celulele sînt mai dense şi mai intens granulate. Se văd şi celule binucieate. Frecvent au nucleul gigant, cu cromatină pulverulentă, binucleolat. Destul de des se întîinesc, de asemenea, grămezi nucleare. Gelulele coloidizate sînt de asemenea mai frecvente, ca şi blocurile coloide provenite din aceste celule. Tiroida. Are un aspect deosebit. Are structura microfoliculară, fiind formată din foliculi mici, cu diametrul mediu de 32 ţi, denşi, ţesutul interfolicular fiind extrem de redus şi foliculii fiind despărţiţi de cele mai multe ori numai de o fină membrană conjunctivă. Coloidul este fluid, cromofob, cu numeroase şi mari vacuole de resorbţie. Frecvent celule descuamate în interior sau picături mici eozinofile. Celulele sînt înalte, între 9 şi 18 ţi, rar cubice şi deloc de tip endoteliform; au protoplasma granulată şi nucleii mari, dispuşi la polul apical. De altfel, prezenţa vacuolelor Bensley şi vascularizaţia bogată arată în acest caz procese active de tip excretor. Suprarenala. Celulele corticale sînt mai puţin vacuolate, în general însă sînt mai' mici şi mai dense, îndeosebi în treimea medie a fasciculatei. Zona reticulată apare însă foarte activă, celulele reticulate fiind în cea mai mare parte de tip spongiocitar, aşa că pe secţiune, între două zone sudanofile, apare o zonă mai închisă, corespunzînd jumătăţii interne a fasciculatei. Şi în acest caz se întîinesc în reticulată frecvente celule eozinofile coloidizate. Ţesutul conjunctiv este mai redus. OPERE ALESE 277 Medulara este formată din celule mari, mai puţin vacuolate, intens granulate. Unele sînt intens cianofile, cu nucleul picnotic; forme de involuţie. Pancreasul este asemănător celui întîlnit la animalul adult. Insule rare, for'mate din celule dense cu protoplasma granulată, cromofilă, dis-tingîndu-se cu greutate de celulele acinoase. In pancreasul exocrin, aceeaşi lipsă de granulaţii acidofile. Celulele eozinofile mai rare faţă de cazul precedent. De semnalat în unii acini, mici blocuri centrale de coloid eozinofil. Ovarul. Pe secţiune se văd 5 foliculi de dimensiuni variabile, în diverse stadii de evoluţie, de asemenea şi cîţiva corpi albicans. Foliculii primordiali sînt şi aici rari. Ca şi la adult, ţesutul conjuctiv este dens şi vascularizaţia redusă. Glanda mamară. De semnalat şi la aceasta prezenţa celulelor de tip reticular eozinofil, în jurul vaselor. De asemenea, vascularizaţia bogată. Karakulul. O altă rasă importată se caracterizează prin capul alungit. Dintre berbeci, 10% sînt fără coarne. Greutatea corpului este variabilă, oaia de 40—70 kg, berbecii între 48 şi 56 kg. Şuviţa de lînă are pînă la 25 cm lungime ; firele lungi au 42 jjl grosime, iar cele subţiri 15 Proporţia firelor subţiri faţă de cele groase poate fi de la 20 la 50%. Oile dau 2—3 kg lînă, iar berbecii 4—5 kg. Hipofiză arată acelaşi polimorfism şi aceeaşi predominanţă a eozino-filelor, pînă la 69,5%, grupate uneori în insule. Celulele sînt, în marea majoritate, mari, între 12 şi 18 jx şi frecvent au nucleii giganţi, binucleo-laţi, dar şi celule bi- sau chiar trinucleate. Celulele cromofobe sînt într-o proporţie de 29,5%, mai des întîlnindu-se, ca şi în cazurile precedente, tipul de celulă principală. Grămezi nucleare se întîlnesc de asemenea frecvent sub forma unor mase nucleare înmugurite. Intr-o proporţie mică, 2%, se găsesc celule bazofile, intens granulate, uneori aşezate ca un inel în jurul unei acidofile. In zona periferică' se găsesc mici blocuri cu coloid sau foliculi cu coloid. Lobul intermediar este format din celule mici, bazofile, granulate sau intens vacuolate. In zona de contact cu lobul anterior, numeroşi foliculi cu coloid bazofil. Lobul posterior are acelaşi aspect amorf al ţesutului fibrilar. Nucleii nevroglici sînt mai mici, neregulaţi ca formă. Coloid puţin. Epifiza. Ţesut fibrilar mult dezvoltat. Celulele epifizare sînt mai dese, ca şi cînd ar fi comprimate de ţesutul fibrilar. Nucleii, polimorfi, sînt de dimensiuni variabile, deseori voluminoşi, bogaţi în cromatină. Frecvente celule binucleate. Protoplasma puţin granulată, deseori vacuolată. Rare celule cu protoplasma omogenă, eozinofilă. Foarte multe celule melanice, atît în glandă, cît şi la periferia ei, îndeosebi distribuite în lungul vaselor, fiind aplicate de peretele vascular. Tiroida are un aspect asemănător celui întîlnit la merinosul Rambouillet. Suprarenala. In capsulă, între straturile conjunctive, se constată numeroase celule încărcate cu pigment brun. Zona glomer'ulară, puţin distinctă de fasciculată, conţine celule vacuolate. Celulele asemănătoare se întîlnesc în 1/3 externă a ’fasoiculatei. In rest, celulele corticalei sînt mici, 278 C. I. PARHON slab alveolizate. In reticulată sînt îndeosebi celule granulate cu nucleul omogen. Medulara are celule intens granulate în zona periferică, vacuolate în zona centrală. Pancreasul. Insulele sînt rare şi mici, formate din celule intens granulate, grupate în zona centrală, zona marginală fiind vacuolată. Pancreasul exocrin este format din celule grupate în cordoane sau ac-ini, în mare parte celulele acinoase avînd granulaţii de zimogen în zona centrală. Ovarul. Pe secţiunea mediană se disting 6 foliculi, din care 5 cu un diametru pînă la 1200 ji, iar unul de 5000 ţx, chistic. Numeroşi foliculi primordiali. Ca şi în cazurile precedente, corpii galbeni sînt mici, atrofiei. Mici zone coloide cu vacuole de resorbţie în ţesutul interstiţial. Vasele sanguine cu caracterele întîlnite la merinos. Glanda mamară. Ţesutul conjunctiv are o dezvoltare moderată. Acinii glandulari sînt de dimensiuni variabile, cu predominanţa celor mijlocii. Celulele cubice, intens granulate, nucleii omogeni. Acinii au un conţinut amorf sau sînt lipsiţi de conţinut. Frecvent însă celulele acinoase sînt încărcate cu lipide, balonizate şi au nucleul turtit la periferie, iar conţinutul acinilor este aproape exclusiv lipidic. Splina prezintă o netă predominanţă a pulpei roşii, hematiile fiind excesiv de numeroase. Corpusculii Malpighi sînt rari şi mici şi, ca în cazul precedent, sînt formaţi din două zone, distincte : centrală, cu aspect polimorf, şi periferică, proliferativă. In pulpa roşie se mai întîinesc mici insule limfoide, cu pigment brun intercelular. Ficatul este format din celule mari, intens granulate, cu nucleii în diverse stadii de activitate. Şi aici se întâlnesc celulele reticulate în zonele perivasculare, cu protoplasmă densă, eozinofilă, asemănătoare cu a hematiilor. Tigaia. Capul este asemănător eu al oii merinos. Oile au coarne 2—5 %, berbecii au întotdeauna coarne puternic dezvoltate. Lungimea trunchiului la oaie este de 65 cm, iar talia de aproximativ 62 cm, pe cînd la berbec, lungimea trunchiului este de 71 cm şi talia de 72. Greutatea oilor în medie de 49 kg şi a berbecilor 60 kg. Şuviţa de lînă are o lungime de 9—12 cm şi firul 4—5 încreţituri pe 1 cm liniar. Grosimea firului este de 34—45 ţt. In medie dau 1,8 kg lînă. Hipofiza. Celulele cromofobe, într-o proporţie de 26,2%, sînt intens vacuolate. Eozinofilele sînt mai frecvente decît în cazurile precedente, 73,8%, mai mici, mai puţin granulate. Nucleii au grămezi mari şi puţine de cromatină, destul de des fiind picnotici. Se întîinesc de asemenea nuclei giganţi, mai puţin frecvent decît în cazurile precedente. Grămezile nucleare sînt mai rar'e. înspre regiunea infundibulară sînt celule de tip principal, cu protoplasma granulară. Lobul intermediar este format din celule mici, cu aspect amfofil şi conţine mici foliculi cu coloid. Epifiza. Epicitele sînt mai rare şi mai intens vacuolate. Nucleii mai mici şi mai săraci în cromatină, excepţional binucleolaţi. Ţesutul fibrilar redus. Rare vase cu plasmă vacuolată. OPERE ALESE 279 Tiroida este formată din foliculi cu dimensiunile extrem de variabile, între 28 şi 600 media fiind de 155,4 \i. Coloidul este dens, excepţional cu vacuole de resorbţie. In cea mai mare parte celulele sînt turtite şi nucleii denşi. Proporţia diferitelor tipuri celulare este următoarea :0,8% cilindrice, 20,6% cubice şi 78,6% epiteloide. In ţesutul glandular interfo-licular se întîlnesc celule cu protoplasma intens granulată) şi nucleu voluminos cu cromatina distribuită în grămezi uniforme. Suprarenala. în acest caz, de asemenea, se găsesc celule pigmentare în capsulă. Celule mai puţin vacuolate în glomerulară şi zona externă a fasciculatei. In rest sînt de tip spongiocitar. Celulele întunecate sînt relativ rare: 30. Mici blocuri coloide în reticulată. Medulara conţine celule cianofile, intens vacuolizate. Pancreasul prezintă insule mici şi r'are, formate din celule intens granulate. Celulele acinoase sînt relativ sărace în granulaţii de zimogen. Frecvent sînt microvacuolate. Ovarul. Foliculi rari şi mici. Ţesutul interstiţial foarte dens, format din celule conjunctive tiner'e, cu nuclei alungiţi, cu cromatină pulverulentă. De semnalat prezenţa unor celule mari, pînă la 30 |x, veziculoase, cu nucleu periferic, uneori binucleate, cu protoplasma încărcată cu vacuole mari, rotunde, probabil cu conţinut lipidic. Glanda mamară. Celule acinoase cubice, granulate, fr'ecvent cu granulaţii lipidice. Nucleii cu cromatina distribuită în grămezi mari periferice sînt uni- sau binucleolaţi. Acinii sînt, în marea majoritate, lipsiţi de conţinut. Ţesutul conjunctiv relativ redus. Splina. Şi în acest caz este o netă predominanţă a pulpei r'oşii, destul de săracă în’ hematii. Corpusculii Malpighi sînt rari, mici şi prezintă cele 2 zone semnalate în cazurile precedente. Ficatul. Aspectul asemănător celui întîlnit în cazurile precedente. De notat şi aici prezenţa celulelor de tip r'eticular, cu protoplasma eozinofilă. Peretele canalelor biliare este format din celule înalte, eu nuclei volumi-noşi, bogaţi în cromatină. Printre ele se disting celule cu granulaţii mari, eozinofile, aceste celule întîlnindu-se de multe ori incluse între extremităţile periferice ale celorlalte celule. Spanca. Provenită din încrucişarea tigăii cu merinosul, are următoarele caracteristici: oile fără coarne ; lungimea trunchiului 64 cm ; greutatea 50 kg la oi, 65—70 la berbeci ; Şuviţa de lînă cu lungimea de 8—9 cm, grosimea 25—29 ; Numărul încreţiturilor 7—11 pe cm liniar. Oaia pro- duce 2,5—3,5 kg lînă, iar berbecul 4—6 kg. Hipofiză. Aspectul este foarte activ. Predomină şi aici celulele eozinofile, cu protoplasma grafrulată şi nuclei voluminoşi, frecvent giganţi, cu cromatina distribuită în gr’ămezi uniforme, uni- sau binucleolaţi. Rare celule cu pr'otoplasma omogenă şi nucleul cu tendinţă la picnoză. Printre cordoanele eozinofile se întîlnesc insule de celule cromofobe slab granulate, dar eu nucleul bogat în cromatină. Frecvent zone de proliferare nucleară (grămezi nucleare), atît a celulelor cromofobe, cît şi a celulelor* cromofile. Mici foliculi coloidali, cu peretele format din celule cromofobe în zonele periferice. In aceleaşi regiuni, cromofobele sînt intens vacuolate. Zona 280 C. I. PARHON intermediară este formată din celule slab bazofile, granulate, cu altele cu protoplasma omogenă şi nucleu picnotic, în diverse stadii de evoluţie, unele cu nuclei voluminoşi, mai rar binucleolaţi. Frecvent se întîinesc grămezi de nuclei giganţi. Nu se întîinesc foliculi eoloidali. Ţesutul conjunctiv este bine dezvoltat, ca la merinosul precoce. Lobul posterior are ţesutul fibrilar foarte dens şi anastomozat. Nucleii, îndeosebi cei nevroglici, sînt polimorfi, uneori voluminoşi cu cromatina pulverulentă. Blocuri coloide rare. Epifiza. Celulele au o distribuţie neregulată, uneori formînd grămezi. Nucleii sînt voluminoşi, cu cromatina distribuită uniform şi 1—2 nucleoli. Mici spaţii rotunde, clare, interfibrilare. Tiroida are aspect asemănător celei de ţigaie, ceva mai activă. Suprarenala. Şi aici este de semnalat prezenţa celulelor pigmentare în capsulă. Celulele corticalei sînt intens vacuolizate. Celulele întunecate sînt într-o proporţie de 1 : 10, în rest fiind alveolizate. Medulara este formată din celule slab granulate, mult vacuolizate. Nucleii, uneori giganţi, au 1—2 nucleoli. Deseori se întîinesc mici grămezi nucleare. Mici picături coloide eozinofile în spaţiile intercelulare, mai rar intracelulare. Pancreasul. Insulele, mai mari şi mai frecvente decît în cazurile precedente. Celulele mai slab granulate, dar cu acelaşi aspect activ al nucleului. Celulele acinoase, şi la aceste animale, au puţine granulaţii de zimogen. Ovarul. Foliculi mai numeroşi, în diverse stadii de evoluţie. De semnalat şi aici ţesutul interstiţial, dens, format din celule conjunctive tinere. Mici lacuri coloide, cu vacuole de resorbţie, îndeosebi perifoliculare. Vasele mari, dilatate, încărcate cu hematii. Unele vase sînt însă bogate în plasmă vacuolată, plasmă ce este separată de hematii. Vacuole se întîinesc şi în vasele ce conţin numai hematii. Glanda mamară. Celulele acinoase sînt mai bogate în lipide decît în cazul precedent, deseori celulele fiind transformate într-o veziculă adipoasă. Acinii au, în cea mai mare parte, un conţinut lipidic, coloid, slab bazofil sau dens hematoxinofil. Splina mai bogată) în elemente limfoide. Pulpa albă eu aspect mai omogen, fără polimorfismul descris anterior, are zone de proliferare limfocitară. De semnalat pe toată întinderea splinei, prezenţa de celule încărcate cu pigment brun gălbui. Ficatul. Aspect asemănător celui întîlnit în cazurile precedente. Carnabat. Oi cu capul mic, piept dezvoltat, membre scurte. Oile nu au coarne. Lungimea trunchiului 56 om, înălţimea 53. Greutatea 28 kg. Lînă 1,5—2,5 kg. Hipofiza. Eozinofilele sînt mai reduse numeric decît în cazurile precedente, faţă de celulele principale. Acestea din urmă au, în mare parte, protoplasma granulară uşor bazofilă. Frecvent sînt aşezate în grămezi. Nucleii, ca şi în cazurile precedente, sînt variabili ca dimensiuni şi în stadii diferite de activitate: giganţi, binucleaţi, frecvent cu tendinţă la picnoză. Se întîinesc mici blocuri coloide la periferia lobului. OPERE ALESE 281 Zona intermediară este formată din celule dense, cu protoplasma am-fofilă. Foarte rari şi mici foliculi cu coloid eozinofil. Nimic deosebit de semnalat pentru lobul posterior. Epifiza. Aspect, pseudolobat. Celulele sînt slab granulate, mai rar vacuolate. Nucleii polimorfi, cu cromatina redusă, frecvent binucleolaţi. Frecvent se întîinesc spaţii mai clare, uneori înconjurate de celule şi luînd aspectul de folicul. Vase cu plasmă vacuolată. Tiroida este formată din foliculi mari şi mijlocii, excepţional de mici. Dimensiunile sînt între 35 şi 375 «fi, cu o medie de 188 jx. Coloidul este dens, eozinofil, rar cu vacuole de resorbţie. Proporţia celulelor este de 1,2% cilindrice, 28,8% cubice, 70% epiteloide. Ţesutul glandular interfolicular redus. Suprarenala. Celulele cu pigment melanic în capsulă. Corticala cu aspectul întîlnit şi în cazurile precedente. Frecvente spongiocite cu nucleul gigant. In zona reticulată, mase unici de coloid şi celule reticulate, cu protoplasma coloidizată. Celule medulare, intens vacuolizate. Infiltraţia eozinofilă printre celulele medularei. Plasmă alveolată în vase. Pancreasul. Insule rare, formate din celule eu protoplasmă puţin granulată, dar dense şi cu nucleu bogat în cromatină. Acini bine delimitaţi, formaţi din celule bogate în granulaţii de zimogen. Ovarul. Foliculii sînt rari şi mici, asemănători celor' întîlniţi la tigaie. Foliculii primordiali de asemenea sînt rari. De remarcat dezvoltarea considerabilă a ţesutului conjunctiv interstiţial. Şi aici se întîinesc celule vezi-culoase, încărcate cu lipide. De semnalat gr'osimea peretelui vascular, format din celule mari, cu protoplasmă omogenă, cu aspect de celule edemaţiate. Glanda mamară are foarte mult ţesut conjunctiv. Foliculii, mici şi deşi, apar ca strînşi de cordoanele conjunctive. Celulele acinoase, rar granulate, în cea mai mare parte, conţin vacuole încărcate de lipide. Uneori celulele adipoase sînt atît de balonizate, încît ocupă aproape întreg lumenul, conţinutul coloid fiind redus la o mică masă eozinofilă centrală, uneori aceasta lipsind cu totul. Aproximativ jumătate din acini însă n-au conţinut. Splina şi ficatul. Nimic deosebit de semnalat. Ţurcana. Sînt oi lungi la trup, cu membre subţiri şi lungi. Lungimea trunchiului 70—75 cm, talia 60—67. Din ele 10% au coarne. Greutatea oilor este de 30—50 kg şi a berbecilor de 50—60 kg. Lîna are 25% fire subţiri şi 75% fire groase şi lungi. Fir'ele groase au 57 jx grosime şi nu au încreţituri pe om liniar. Cantitatea de lînă este de 2 kg la oaie şi de 3,5 kg la berbec. Examenul microscopic nu arată deosebiri semnificative între ţurcana albă şi cea neagră, Hipofiza. Eozinofilele predominante şi în acest caz, 79,8%, sînt în mare parte coloidizate. Nucleii, în general mici, cu tendinţă la omogenizare. Rari nuclei giganţi. Celulele cromofobe, într-o proporţie de 20,2%, sînt slab granulate şi uşor bazofile. Nu se întîinesc zone de proliferare. Vascularizaţia este scăzută. 282 C. I. PARHON Epiţiza. Pituicitele sînt rar granulate, frecvent intens vacuolate. Nucleii sînt de asemenea rar binucleolaţi. Ţesutul fibrilar lax, numeroase spaţii rotunde clare, uneori înconjurate de celule epilizare. ’ Tiroida. Foliculii de dimensiuni variabile, cîmpul de variaţie fiind între 22 şi 45 p., eu o medie de 18 ji. Coloidul, ca şi în cazurile precedente, este dens, eozinofil, vacuolele de resorbţie fiind excepţionale. Celulele, în cea mai mare parte, de tip endoteliform, 82%, în rest cubice, 18%. Ţesut interstiţial interglandular redus. Suprarenala. Celulele corticalei intens alveolizate, uneori veziculoase, cu nucleul gigant şi nucleolul translucid, cu tendinţă de degenerescenţă. O densificare celulară între fasciculată şi glomerulară, apărînd ca o zonă de proliferare. Celule întunecate sînt într-o proporţie de 1 : 20. Medulara, la periferie, prezintă celule dense, intens granulate, uneori avînd aspectul unor grămezi nucleare. In centrul glandei, formează cordoane de cîte 2 rînduri, nucleii găsindu-se în zona centrală. Protoplasma este fin granulată, ipalidă, de cele mai multe ori intens vacuolată. De remarcat zone întinse de infiltraţie eozinofilă şi celule mari, încărcate de granulaţii mari eozinofile, ce dau impresia unor celule ale sistemului reticulat (macrofage). Pancreasul. Insulele formate din celule dense, intens granulate, se disting greu de pancreasul exocrin. In general sînt rare şi de dimenisuni variabile. Celulele acinoase sînt sărace în granulaţii de zimogen. Ovarul. Foliculi foarte rari şi mici. In cazurile observate s-au găsit corpi galbeni, uneori imenşi, ocupînd aproximativ jumătate sau două treimi din suprafaţa de secţiune. In rest, ţesutul interstiţial, format din celule conjunctive adulte. Vascularizaţia săracă. Glanda mamară. In ambele cazuri, celule dense, aşezate în grămezi sau cordoane. Acinii rari şi mici, cu celule mai mult turtite, mai rar adipoase. Coloid puţin eozinofil, cu vacuole de resorbţie periferice. Ţesutul conjunctiv şi adipos cu dezvoltare moderată. Splina şi ficatul. Nimic deosebit de semnalat. Intr-unui din cazuri, s-au găsit în ficat zone întinse hemoragice şi de infiltraţie limfocitară. * In rezumat, glandele endocrine la ovidee au următoarele caracteristici: Hipofiză. Eozinofilie marcată, îndeosebi la rasele romîneşti, ţigaie, carnabat, ţurcană. Eozinofilia este cu atît mai marcată, cu cît rasa este mai inferioară. Astfel la ţurcană eozinofilele sînt într-o proporţie de 80%, pe cînd la rasele selecţionate, importate, eozinofilele sînt mai scăzute, între 60 şi 70%, valori sub 60% întîlnindu-se la merinosul precoce tînăr. De remarcat la spancă, provenită din încrucişarea merinosului cu ţigaia, că proporţia eozinofilelor se apropie de valorile întîlnite la această din urmă rasă. De semnalat, de asemenea, la ovidee, aproape absenţa celulelor bazofile propriu-zise. Atunci cînd sînt prezente, la rasele importate — merinosul precoce, karakul — prooorţia lor este foarte redusă, 2—3%. OPERE ALESE 283 Celulele cromofobe sînt în mai toate rasele, în marea majoritate, de tip principal, cu protoplasma granulată, slab eozinofilă, bazofilă sau amfofilă.- Rar, şi îndeosebi în zona periferică, sînt de tip cromofob, cu protoplasma vacuolată. De menţionat frecvenţa de grămezi nucleare, îndeosebi la rasele importate şi frecvenţa nucleilor giganţi, care ar fi putut fi puşi în raport cu epoca de activitate deosebită, animalele fiind în perioada de lactaţie, dacă nu s-ar fi întîlnit — într-o măsură ceva mai redusă însă — şi la animalul tînăr. Prezenţa foliculilor cu coloid, rari, mici, mai mult periferici, nu pare a fi în raport cu rasa. Lobul intermediar, relativ sărac în coloid, este format în general de celule slab bazofile sau amfofile, în diverse stadii de evoluţie. De semnalat, la merinos ca şi la metisul spancă, prezenţa de numeroase fascicule conjunctive în această zonă. Lobul posterior, în majoritatea cazurilor, este format dintr-un ţesut fibrilar, cu aspect amorf, nucleii nevroglici polimorfi şi coloid relativ redus. Vascularizaţia în general moderată. Epifiza cu aspect activ ; în toate cazurile este formată din celule de tip dendritic, granulate sau intens vacuolate, cu nuclei mari, binucleolaţi, deseori întîlnindu-se grămezi nucleare. De notat la merinos prezenţa de celule coloidizate. Celule melanice s-au întîlnit numai la karakul. La rasele romîneşti, tigaie, carnabat, ţurcană, ca şi la metisul spancă, de semnalat prezenţa unor spaţii mari, clare, uneori înconjurate de pituicite, luînd aspect pseudofolicular. Tiroida este în general de tip hiperfuncţional la rasele importate, cu firul de lînă subţire, ca merinosul, astrahanul. In aceste cazuri este predominantă structura microfoliculară, coloidul cu vacuole de resorbţie, celule de tip cubic. Un aspect extrem de activ s-a întîlnit îndeosebi la merinosul precoce tînăr. Invers, la rasele autohtone, tiroida are un aspect hipofuncţional, structura macrofoliculară, coloid dens, cu vacuole de resorbţie excepţional de rare, eu predominanţa celulelor1 de tip endoteliform, cu ţesut interfolicular redus. Suprarenalele la ovidee se caracterizează printr-o glomerular'ă puţin distinctă de fasciculată, continuîndu-se cu aceasta din urmă. In glomerulară, ca şi în 1/3 a fasciculatei, se întîinesc celule alveolizate, încărcate cu lipide. In unele cazuri (ţurcana), este de semnalat o zonă de proliferare între aceste două zone. Celulele întunecate se întîinesc într-o proporţie de 1:10 pînă la 1 : 20. De semnalat La merinos prezenţa în zona reticulată a unor celule coloidizate, cu protoplasmă eozinofilă, probabil aparţinînd sistemului r'eticulo-endotelial. La aceeaşi rasă se întîlneşte şi coloid extra-celular. La toate rasele, cu excepţia merinosului, s-au întîlnit celule încărcate cu pigment în capsulă. Medulara este formată din celule mari, intens granulate sau vacuolate. Un aspect mai activ, din punct de vedere proliferativ, tradus prin prezenţa de nuclei giganţi şi grămezi nucleare, s-a întîlnit la rasele importate. De remarcat prezenţa de picături coloide eozinofile extra- şi intraeelulare la spancă. La rasele inferioare — carnabat, ţurcană — s-a întîlnit o infiltraţie eozinofilă şi prezenţa unor1 celule gigante eozinofile. 284 C. I. PARHON Pancreasul. Insulele Langerhans, cu excepţia merinosului, sînt rare, mici. Celulele insulare sînt dense, intens granulate, cromofile şi au nucleii bogaţi în cromatină. Celulele acinoase sînt în general sărace în granulaţii de zimogen. La merinosul precoce se întîlnesc, pe lîngă celulele acinoase, celule eozinofile, cu protoplasma omogenă şi nucleul picnotic. Ovarul are foliculi relativ rari şi mici, cu excepţia merinosului şi ka-rakulului, care au foliculi mari, cu aspect chistic. Corpii galbeni sînt rari, mici, sclertotici, cu excepţia ţurcanei. Ţesutul interstiţial este în toate cazurile dens, format din celule de tip conjunctiv. De semnalat, la rasele locale, ţigaie, karnabat, prezenţa, între celule conjunctive, a unor celule mari, încărcate cu granulaţii lipidice. Glanda mamară are celule acinoase, încărcate cu lipide, la karakul, ţigaie, spancă, carnabat. Sînt sărace în lipide, dar bogate în granulaţii, la merinos. Un aspect hipofuncţional a fost întîlnit la ţurcană. Splina este săracă în ţesut limfoid. Corpusculii Malpighi sînt mici, rari, în majoritatea cazurilor avînd o zonă centrală caracterizată prin prezenţa elementelor limfoide de tip polimorf şi o zonă periferică, cu aspect proliferativ. Ficatul este format din celule mari, intens granulate. De semnalat aproape în toate cazurile, cu deosebită frecvenţă la rasele importate, prezenţa, în zonele perivasculare, a unor celule coloide, asemănătoare celor întîlnite în suprarenală. In concluzie, ovideele se caracterizează printr-o hiperfuncţie hipofizară, de tip eozinofil, o hiperactivitate epifizară, mai importantă la rasele selecţionate, o activitate moderată suprarenală şi mai mult scăzută ovariană, ovarele raselor importate avînd totuşi aspectul unei hipersecţii foliculinice. In ce priveşte funcţia tiroidiană, ea este crescută la rasele importate, însoţindu-se în aceste cazuri şi de hiperfuneţia glandei medulosuprarenala. Tiroida este de tip hipofuncţional la rasele autohtone şi este cu atît mai puţin activă cu cît rasa este mai inferioară. De semnalat, în toate cazurile, o scădere a ţesutului limfoid. HOBblE HCCJIEUOBAHHfl FIO CPABHHTEJIbHOH SHAOKPHHOJIOrHH. rHCTOJIOrHqECKHE HCCJIEflOBAHHfl SHflOKPHHHblX >KEJ1'E3 y PA3JIHMHbIX nOPOZI OBELJ, B PHP PE3IOME Abtop h coTpyAHHKH H3ynajiH rHCTOJiormo sHflOKpHHHbix *ejie3 y pa3JiHHHbix nopoA OBeiţ b PHP KaK MecTHbix (iţypKaHa, KapHadaT, unra-hh), t3k h HMnopTHpoBaHHbix (KapaKyjib, MepHHoc). Abtop npnxoAUT k bhboav, hto nopo^bi oBeu; oTjiHHaioTCH rano4)H-3apHoă ranep^yHKueH 303HH0tţ)HjibH0r0 rana, 9nH(J)H3apHOH ranep-aKTHBHOCTbK» (6oJiee 3HaqHTejIbHO Bbipa>KeHHOH y CejieKUHOHHpOBaHHblX OPERE ALESE 285 nopoA), yMepeHHOH aKTHBHOCTbK) HaAno^eraHKOB h 6oJibiueH qacTbio chh->KeHHOH aKTHBHOCTbK) HHqHHKOB (OAHaKO HH4HHKH HMnOpTHpOBaHHblX nO-poa Aaiot KapTHHy (ţ)OJiJiHKyjiHHOBOH rHnepceKpeu,HH). y HMnOpTHpOBaHHblX Tiopoa (JjyHKiţHH iuhtobhahoh 7Kejie3bi ino'BbimeHa h conpoBo^KAaeTCH rnnepcfjyHKUHeH MosroBoro cjioh HaAnoqe^HHKOB. y MecTHbix nopoA oBeu mHTOBHAHan >Kejie3a rnno(J)yHKUHOHajibHoro THna h 0Ha TeM MeHee aKTHBHa, qeM nume cooTBeTCTByiomafl nopoAa }kh-BOTHbix. Bo Bcex cjiy^anx mh Ha6jnoAajm yMeHbineHHe jihm^ohahoh TKaHH. NOUVELLES RECHERCHES D’ENDOCRINOLOQIE COMPAREE ETUDES HISTOLOQIQUES DES GLANDES ENDOCRINES DES DIFFERENTES RACES OVINES DE LA R. P. ROUMAINE R£SUM£ L’auteur et ses collaborateurs ont etudie la histologie des glandes endocrines sur differentes races ovines autochtones („Tzoureana“, „Carna-bat“, ,,Tzigaie“) ou importees (Astrahan, Merinos). Les ovines se caracterisent par une hyperfonction hypophysaire, de type eosinophyle, une hiperactivite epiphysaire (plus importante chez les races selectionnees), une activite moderee de la surrenale et une activite ovarienne plutot reduite (chez les races importees, Ies ovaires presentent toutefois Taspect d’une hyper'secretion foilîiculinique). En ce qui concerne la fonction thyroîdienne, elle est plus active chez les races importees et va de pair dans ces cas avec rhyperfonction de la medulo-surrenale. La thyroîde est de type hypofonctionnel chez les races autochtones et d’autant moins active que l’inferiorite de la race est plus marquee. Une diminution du tissu limphoîde a ete constatee dans tous les cas. GLANDELE ENDOCRINE LA PEŞTI IN RAPORT CU ANOTIMPURILE* I. MODIFICĂRILE HIPOFIZO-GONADICE Prin studiul sistemului endocrin în raport cu anotimpurile, se pot stabili, pe de o parte, mecanismele de reglare a ciclurilor fiziologice sub acţiunea factorilor de mediu, iar pe de altă parte, pot fi clasificate unele dintre problemele atît de dificile ale corelaţiilor interglandulare. Intr-o lucrare anterioară (6), privind modificările endocrine la păsări în raport cu anotimpurile, am arătat că aceste modificări nu se întîlnesc numai la nivelul hipofizei şi al gonadelor, ci şi la nivelul celorlalte glande endocrine : epifiză, tiroidă, paratiroide, suprarenale şi chiar la nivelul altor organe, ca splina. In lucrarea de faţă, am studiat modificările hipofizo-gonadice la peşti: la crap (Cyprinus carpio) şi păstrăv (Salmo trutta ţario şi S. t. trideus), pentru a preciza îndeosebi rolul diferitelor regiuni ale hipofizei în procesul de maturaţie gonadică. Cyprinus carpio (crapul) de rasă Galiţiană şi Lausitz, a fost recoltat de la crescătoriile piscicole Nucet şi I. C. Frimu, în lunile aprilie, mai, iunie, iulie, septembrie, noiembrie, ianuarie şi februarie. Salmo trutta trideus a fost recoltat de la crescătoria piscicolă din Prejmer, iar Salmo trutta ţario a fost recoltat din apele de munte (Valea Stezii, reg. Braşov). La recoltare, s-a urmărit biometria şi greutatea diferitelor organe. Piesele au fost fixate în : Susa, Zenker-formol, formol. Coloraţia s-a făcut cu hemalaun-eozină, Azan, hemalaun-albastru de anilină şi Sudan III, pentru grăsimi. ★ In clasa peştilor, glanda pituitară are o structură deosebită iaţă de restul vertebratelor şi din aceste motive, lucrările care privesc morfologia * în colaborare cu M. Pitiş si M. Dancăsiu. Publicat în St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 3—4, p. 379. OPERE ALESE 287 hipofizei sînt contradictorii, autorii interpretînd în mod diferit morfologic şi funcţional unele zone ale acestei glande. Astfel, spre deosebire de vertebrate, la care adenohipofiza are cele trei porţiuni cunoscute : anterioară, intermediară şi tuberală, la elasmobranhii mai apare şi o parte ventrală, care se adaugă părţii distale a lobului anterior şi caracteristică -teleostenilor este apariţia între lobul anterior şi cel intermediar a unui segment de trecere (numit de Stendell Ubergangsteil). După Stendell, acel segment corespunde unui ţesut de trecere de la zona anterioară la cea intermediară. Ca urmare a acestei definiţii, autorul crede că celulele bazofile reprezintă un stadiu din ciclul secretor al eozino-filelor şi aceasta face ca segmentul de trecere să fie eozinofil în porţiunea anterioară şi aproape numai bazofil în cea caudală, observîndu-se totuşi oarecari deosebiri de la o specie la alta (ca la Cyprinus carpio). Tot Stendell arată că acest segment de trecere este format mai ales din cordoane bazofile, printre car'e se întîlnesc insule eozinofile. După Romeis, la Salmo trutta trideus se găsesc în lobul anterior celule care se colorează intens cu azocarmin, pe cînd în segmentul de trecere se găsesc celule care se colorează cu albastru de anilină, celulele bazofile pr'opriu-zise lipsind. După acest autor, la teleosteni, segmentul de trecere depăşeşte în volum lobul anterior şi această formaţie se întîlneşte în mod constant, pe cînd lobul anterior poate lipsi. Delimitarea foarte puţin netă între lobul anterior* şi segmentul de trecere, faţă de delimitarea foarte netă ce există între această din urmă formaţiune şi lobul intermediar, determină pe autor să conchidă că : „Partea anterioară şi segmentul de trecere corespund unor regiuni ale hipofizei anterioare care s-au diferenţiat diferit" (7). Autorii sovietici Kazanskii şi Persov (4), studiind hipofiză la crap, consideră segmentul de trecere ca o zonă intermediară, avînd un volum de aproximativ o treime din totalul glandei. Compoziţia, după aceşti autori, este acidofilă şi crtomofobă, cu lipsa aproape totală a elementelor bazofile. Acest ţesut celular variază în timpul anului, elementele bazofile înmulţin-du-se cînd hormonii gonadotropi devin activi. Cercetările făcute cu extractele din diferitele regiuni au arătat, de altfel, că această zonă are un conţinut crescut în hormoni gonadotropi. Bock (2), de asemenea, nu a găsit la teleosteni celule bazofile tipice în partea anterioară sau în segmentul de trecere. Folosind degranularea celulelor ca un indice de activitate celulară, autorul conchide însă că la peşti nu există nici o variaţie anuală. Barannikova (1), care a studiat hipofiză la sturioni (păstrugă), împarte glanda pituitară în hipofiză anterioară, care formează 2/3 din glandă şi cuprinde o zonă ventrală şi o zonă dorsală, şi hipofiză posterioară, formată din zona intermediară şi neuro-hipofizar. Zona ventrală este formată din celule bazofile mari, granulate şi celule mici cromofobe sau acidofile. In această zonă se produc cele mai pronunţate procese de secreţie în perioada de reproducere. Zona dorsală conţine celule acidofile şi elemente celulare din zona ventrală, celule bazofile mari şi celule cromofile mici sau slab acidofile. După acţiunea extractelor din diferitele porţiuni ale hipofizei, autoarea conchide că funcţia gonadotropă este localizată în zona ventrală a lobului anterior şi ar fi datorată elementelor bazofile. 288 C. I. PARHON Scruggs (8), care a studiat recent modificările sezoniere ale hipofizei la crap, ar'ată că, în afara segmentului de trecere, celelalte regiuni ale hipofizei nu ar prezenta modificări sezoniere importante. Modificările sezoniere cele mai evidente sînt întîlnite în celulele mari bazofile din segmentul de trecere. Caracteristică pentru aceste bazofile este prezenţa în citoplasmă a sferurelor sau a globulelor acidofile de secreţie, care apar mai ales* în perioada de maturaţie a gonadelor, ceea ce presupune o strînsă relaţie între evoluţia acestor din urmă glande şi variaţiile citologice de la nivelul segmentului de trecere. Aceste diferite lucrări arată cîte nelămuriri mai există încă în ce priveşte structura macro- şi microscopică a hipofizei la peşti, chiar la cei de aceeaşi specie. Parte din discuţii provin şi din faptul că autorii au utilizat tehnici de fixare şi de colorare diferite. Rezultatele cercetărilor noastre se apropie de părerea lui Romels şi Barannikova, care văd acest segment de trecere ca o porţiune a lobului anterior. Din examenele noastre reiese că lobul anterior, la crap, este format dintr-o porţiune antero-superioar’ă, formată exclusiv din celule de tip eozinofil, care se colorează atît cu eozină cît şi cu azocarmin şi o porţiune postero-inferioară corespunzătoare segmentului de trecere, formată cu predominanţă din celule albastre, ce nu se colorează cu hematoxiliriă, dar se colorează cu albastru de anilină:, în coloraţia Azan. Această din urmă zonă conţine şi insule de celule eozinofile, care prezintă diferenţe uşoare tincto-riale, faţă de celulele eozinofile ale zonei antero-superioare, diferenţe care, aşa cum vom vedea ulterior, sînt mai manifeste în unele anotimpuri. Prima regiune cuprinde o pătrime pînă la o treime din lobul anterior, pe cînd ultima cuprinde 2/3 pînă la 3/4 din această regiune. Din cercetările noastre, făcute pe hipofiză de peşti, reiese că termenul de segment de trecere (UbergangsieiL) nu este corespunzător, această regiune nefiind decît o zonă a lobului anterior. Argumentele pentru susţinerea acestui punct de vedere sînt următoarele: a) această zonă se întîlneşte în mod constant, pe cînd aşa-zisul lob anterior poate lipsi; b) nu există o delimitare netă între segmentul de trecere şi lobul anterior; c) structura morfologică şi d) funcţiunea gonadotropă a acestei regiuni sînt asemănătoare cu acelea ale lobului1 anterior de la celelalte vertebrate. Din aceste motive, noi am renunţat la termenul de segment de trecere şi, în expunerea noastră, am inclus ambele zone (lob anterior şi segment de trecere) în lobul anterior. Zona eozinofilă antero-superioară am numit-o — după caracteristicile topografice — zonă rostrală sau zona I — iar zona postero-inferioară, lobul anterior propriu-zis, sau zona a Il-a. Lobul intermedio-posterior este format din celule mici, slab bazofile, asemănătoare celor de tip principal întîlnite la vertebratele superioare şi din cordoane de fibre nervoase amielinice, care despart cordoanele de celulele menţionate mai sus. In porţiunea nervoasă a tulpinii se întîinesc blocuri mari coloide, iar în axul central, numeroase grămezi de celule mici, cu aspect de celule limfoide. De-a lungul fasciculului nervos se întîlneşte o zonă glandulară, probabil corespunzătoare regiunii tuberiene. Aceasta are o structură asemănătoare celei întîlnite în aşa-numitul segment de trecere, cu deosebirea OPERE ALESE 289 că in zona tabelară, celulele eozinofile sînt mai numeroase, fiind în aceeaşi proporţie ca şi celulele albastre. Spre deosebire de cercetările lui Bock şi în concordanţă cu cercetările lui Kazanskii şi Persov, ca şi ale lui Scruggs, am constatat că în hipofiză se întîlnesc modificări evidente, în raport cu anotimpurile şi cu funcţia gonadică. Aceste modificări le-am întîlnit nu numai la nivelul segmentului de trecere al hipofizei, ci şi în zona rostrală, şi în mai mică măsură, chiar in lobul iritermedio-posterior. Cercetările pe Cyprinus carpio (crap) au început în luna mai 1950. La exemplarele recoltate la jumătatea acestei luni, regiunea rostrală (I) a adenohipofizei este formată aproape exclusiv din celule mici, între 10,5 şi 13,5 ii, cu protoplasma densă, eozinofilă şi nuclei rotunzi, cu cromatina redusă, distribuită periferic, şi nucleol central. In zona periferică a acestei regiuni, celulele sînt mari, granulate şi net delimitate, pe cînd cele din zona de contact cu restul lobului anterior (II) sînt mai dense, au protoplasma mai omogenă şi limite puţin precise, aspectul fiind al unei zone de proliferare. Din această zonă de proliferare pornesc cordoane de celule, care fac legătura cu insulele eozinofile din lobul anterior şi care apar ca precursoare ale acestuia din urmă (fig. 1 şi 2). Restul lobului anterior (II) corespunzător aşa-numitei zone de trecere este format din celule eozinofile şi din celule albastre (fig. 3 şi 4). Eozinofilele sînt grupate în insule. Celulele sînt în general inari, de 15—22,5 |x, intens granulate, cu nucleii de cele mai multe ori periferici. Relativ frecvent se întîlnesc celule eozinofile binucleate. In vecinătatea zonei rostrale, se întîlnesc eozinofile cu aspectul întîlnit la celulele acestei din urmă zone, mai mici şi cu protoplasmă mai puţin granulată. Celulele albastre, net predominante, sînt în diferite faze de evoluţie ; unele sînt mici, cu protoplasmă omogenizată sau coloidizată, altele cu picături coloide în interior (picături cu dimensiunile pînă la 10 |x). Nucleii sînt mici, între 3 şi 4,5 m-, periferici, cu tendinţă la omogenizare. In zona centrală predomină celule albastre mari, cu protoplasmă1 în parte granulară-, în parte uni- sau plurivacuolară. Nucleii sînt şi la aceste celule periferici şi cu tendinţă la omogenizare. Proporţia celulelor albastre este de 72,8%, iar a eozinofilelor, de 27,2%. Lobul intermedio-posterior este format din celule mici, cu protoplasmă bazofilă, intens granulată. Nucleii, cu cromatina periferică, au nucleoli vizibili. Se observă zone de proliferare moderată, îndeosebi în vecinătatea fasciculelor nervoase. La exemplarele recoltate la jumătatea lunii iunie lobul anterior are un aspect asemănător celui întîlnit în luna precedentă. Celulele eozinofile din regiunea rostrală (I) sînt mai intens granulate, zonele de proliferare mai active şi au nucleii mai bogaţi în cromatină. Se întîlnesc numeroase cordoane de celule nediferenţiate, care pătrund în grosimea adenohipofizei. Cea mai mare parte a ldbului anterior (zona a Il-a) este formată din celule albastre. Eozinofilele formează insule mici de celule cu protoplasmă densă, intens colorată, şi nucleii mici, uneori cu tendinţă la picnoză. Celulele albastre sînt în marea lor majoritate mono- şi plurivacuolate sau conţin în protoplasmă picături coloide de dimensiuni variabile. In zona 19 — c. 1218 :290 C. I. PARHON periferică, unele celule albastre au coloid eozinofil şi nuclei periferici, de cele mai multe ori picnotici. De semnalat în regiunea centrală a lobului, grămezi de nuclei activi, bogaţi în cromatină, care se găsesc într-o protoplasmă bazofilă, nediferenţiată sau într-o masă de picături coloide şi resturi protoplasmiee. Aspectul este acela al zonelor de proliferare. Proporţia bazofilelor este de 83,5% faţă de aceea a eozinofilelor, care este de 16,5%. In lobul intermedio-posterior, celulele intermediare prezintă un uşor polimorfism. Unele sînt mari, palide, fin granulate şi au nuclei voluminoşi, cu cromatina periferică şi nucleol vizibil. Alte celule sînt mici, intens granulate sau cu tendinţă la omogenizare. Zonele de proliferare se întîl-nesc îndeosebi de-a lungul fasciculelor nervoase. Fasciculele nervoase sînt mai abundente, dar mai laxe. In grosimea fasciculelor, se remarcă numeroase celule descuamate de tip intermediar, în zonele de intensă proliferare fasciculele nervoase fiind invadate de aceste celule. Blocuri de coloid se întîinesc mai rar. De semnalat de-a lungul fasciculelor nervoase numeroase grămezi de granulaţii mici bazofile, eu aspect omogen, care apar ca produse de excreţie. La crapii recoltaţi în luna iulie, aproximativ la aceeaşi dată, zona rostrală (I) a adenohipofizei este mult dezvoltată. Celulele sînt în mare parte diferenţiate, cu protoplasma granulară şi nuclei cu cromatină puţină, periferică. Zonele de proliferare sînt mai reduse şi se întîinesc sub forma de mici grămezi nucleare, în grosimea eordoanelor de celule diferenţiate. In lobul anterior propriu-zis (II) este şi în această lună o predominanţă netă a celulelor albastre. Celulele eozinofile, în insule mici, au dimensiuni mai reduse şi protoplasma mai mult omogenă. Nucleii păstrează în mare parte aspectul activ. Celulele albastre sînt intens vacuolate în regiunea centrală a lobului, pe cînd în zona periferică sînt încărcate cu picături de coloid. Este mai mult ca probabil ca şi celulele din zona centrală să fi conţinut picături coloide care au fost expulzate sau au dispărut în urma fixării. Este de semnalat că picăturile de coloid se întîinesc atît în celulele albastrte mari cît şi la celulele mici, care au încă nuclei foarte activi, ca şi cînd procesul. de secreţie ar apare simultan în toate celulele, indiferent de stadiul lor de evoluţie. Sînt prezente şi în aceste cazuri, aşa cum au fost semnalate, mici zone de proliferare nucleară într-o masă protoplasmatică coloidizată, această masă protoplasmatică păstrînd rareori car'acterul bazofil granulat. Proporţia de celule albastre este de 79,5% faţă de 20,5%. Zona intermedio-posterioară este formată din celule mici, cu protoplasma puţină, intensitatea granulaţiilor fiind variabilă. In general, densitatea celulelor imprimă un aspect proliferativ întregului lob. In unele cazuri s-au întîlnit rare celule cu granulaţii slab eozinofile. Fasciculele foarte laxe conţin numeroşi nuclei picnotici. Nu se disting blocuri. In luna septembrie, zona rostrală (I) a adenohipofizei este foarte activă, fiind formată din celule nediferenţiate, mici, dense, slab eozinofile, fără limite precise. Celulele eozinofile diferenţiate sînt într-o proporţie redusă. Se observă zone de proliferare foarte active în vecinătatea zonei de contact cu adenohipofiza propriu-zi'să (II), întîlnindu-se şi mici cor- Hipofiză de Cyprinus carpio Fig. 1 şi 2. — Lob anterior: zona rostrală. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. 40 x 10. Fig. 3. — Lob anterior: insule eozinofile. Fixator Susa, col. Azan. 40 X 10. Fig. 4. — Lob anterior: celule bazofile coloidizate. Fixator Zencker, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. Imersie. Fig. 5. — Tulpină hipofizară. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină» 3x10* Fig. 6. — Ibidem. Celule coloide, 40 X 10, Hipofiza de Salmo trutta trideus Fig. 7. — Lob anterior: insule de celule eozinofile. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. Imersie. Fig. 8 şi 9. — Lob anterior: celule eozinofile în palisadă. Col. Azan. Imersie. Fig. 10. — Lob anterior: insule de celuîe albastre. Fixator Susa, col. Azan, Imersie. Fig. 11 şi 12. — Lob intermediar: celule şi nuclei giganţi, proliferări nucleare, mase protoplasmiee cu degenerescentă vacuolară. Fixator Susa, col. Azan’. Imersie. OPERE ALESE 291 doane de celule intermediare, care fac trecerea între eozinofilele zonei rostrale (I) şi eozinofilele propriu-zise ale adenohipofizei (II). .In zona a Il-a a lobului anterior, proporţia celulelor eozinofile este crescută faţă de cea observată în ultimele două luni. Celulele eozinofile formează insule mai mari, nuclei activi cu nucleoli vizibili şi protoplasma mai intens granulată. Se observă zone de proliferare formate din insule de celule mici, binucleate sau binucleolate. Cea mai mare parte dintre celulele albastre conţin picături de coloid de dimensiuni variabile cu predominenţa picăturilor mari. Rare celule sînt vacuolizate. Nucleii au în parte tendinţă la omogenizare. Se întîlnesc şi la aceste celule zone de proliferare formate din celule nediferenţiate, cu protoplasma slab granulată, bazofilă sau amfofilă, sau grămezi de nuclei într-o masă protoplasmatică slab granulată sau coloidă. Proporţia celulelor albastre este de 51,8% faţă de 48,2% celule eozinofile. In lobul intermedo-posterior, ţesutul fibrilar este mai lax. Celulele au protoplasma intens granulată şi un uşor polimorfism nuclear. In regiunea periferică a lobului şi îndeosebi în zona de contact cu lobul anterior, ca şi de-a lungul vaselor, se întîlnesc celule cu granulaţii slab eozinofile. Zonele de proliferare reduse sînt mai evidente de-a lungul fasciculelor nervoase. Fasciculele nervoase conţin numeroase insule de celule intermediare şi, uneori, insule de celule eozinofile. Blocurile de coloid sînt relativ rare. In luna noiembrie, zona rostrală (I) a adenohipofizei este intens eozinofilă. Celulele au în cea mai mare parte aspectul de celule mature, celulele din zona periferică avînd tendinţă la coloidizare. Nucleii apar în general activi, cu nucleoli vizibili. Zona de proliferare este mai puţin activă, în unele cazuri întîlnindu-se totuşi proliferări moderate şi forme de trecere între celulele eozinofile rostrale şi eozinofile propriu-zise din lobul anterior. In zona a II-a a lobului anterior', insulele de celule eozinofile sînt mari. Celulele sînt intens granulate şi au nuclee active, cu nucleoli voluminoşi. Zonele de proliferare sînt mai reduse faţă de luna precedentă. Celulele albastre şi-au pierdut aspectul descris, au în cea mai mare parte protoplasmă granulată. In regiunile periferice persistă însă celule cu proto- plasmă coloidă. Proporţia dintre celulele albastre şi eozinofile se menţine în egalitate, 48,8% primele şi 51,2% ultimele. In lobul intermedio-posterior, celulele intermediare şi-au pierdut aspectul granular, sînt mai mari, mai palide, cu zonele de proliferare mai reduse. In ţesutul fibrilar, insulele de celule intermediare sînt mai rare. Se întîlnesc blocuri mari de coloid şi în zona marginală a fasciculelor nervoase se observă numeroase picături coloide, care ar putea fi interpretate ca un produs de excreţie al acestui ţesut (fig. 5 şi 6). In luna ianuarie, zona rostrală (I) a adenohipofizei are un aspect de intensă proliferare ; celulele sînt dense, fără limite precise, slab colorate eozinofil. Proliferările cele mai active se întîlnesc în regiunea de contact cu zona a Il-a a lobului anterior, cordoane de celule eozinofile pătrunzînd în grosimea acestei din urmă zone. 292 C. I. PARHON •In lolbul anterior propriu-zis (II) celulele eozinofile formează insule de dimensiuni variabile. Celulele sînt slab granulate, dar cu nuclei activi, uneori binucleolaţi, şi discrete zone de proliferare. Celulele albastre au în cea mai mare parte protoplasmă granulară, numai excepţional micro-vacuolizată sau cu picături mici de coloid în interior. Celulele albastre sînt în creştere, fiind într-o proporţie de 56,8% faţă de 43,2% eozinofile. Lobul intermedio-posterior, foarte activ, are zone de intensă proliferare. Nucleii sînt de dimensiuni variabile, care merg pînă la forme gigante, au cromatina reticulată şi nucleol vizibil. Se întîinesc frecvente grămezi nucleare, într-o protoplasmă nediferenţiată. Celulele cu granulaţii slab eozinofile sînt rare. Ţesutul nervos este dens şi conţine elemente celulare puţine. Conţine însă blocuri de coloid brun, care este mai frecvent de-a lungul capilarelor. Acest coloid se întîlneşte şi în imediata vecinătate a lobului anterior. In luna februarie, aspectul este mult deosebit. De semnalat că celulele bazofile sînt mai numeroase şi îşi pierd caracterul granular, încărcarea coloidă fiind mai importantă. De asemenea, celulele eozinofile au tendinţă la pierderea granulaţiilor. Celulele albastre sînt în proporţie de 50,5%, faţă de 39,5% eozinofile. In luna aprilie, aspectul zonei rostrale (I) este apropiat de cel întîlnit în luna mai. Lobul anterior (II) este format din insule mici de celule eozinofile, care au tendinţă la omogenizare protoplasmatică şi din numeroase celule albastre, cu protoplasma granulată sau microcoloidizată, picăturile de coloid fiind mici. Nucleii sînt activi şi au nucleol vizibil. Apar zone de discretă proliferare la nivelul celulelor albastre. Proporţia celulelor albastre este crescută, 68,2%, faţă de 31,8% eozinofile. Lobul intermedio-nervos este format în cea mai mare parte din celule mici, cu protoplasma densă, granulată şi cu nucleii activi, avînd numeroase zone de proliferare în vecinătatea fasciculelor nervoase. ■8 La Salmo trutta trideus, hipofiza are oarecum un aspect deosebit de cel întîlnit la Cyprinus carpio. Adenohipofiza are şi în aceste cazuri o zonă rostrală (I) formată îndeosebi din celule eozinofile care se colorează diferit de celulele eozinofile propriu-zise (fig. 7, 8 şi 9). Aceste celule sînt aşezate în cordoane şi sînt în mare parte prismatice, avînd dimensiunile între 15 şi 22,5 ji. Protoplasma este granulată şi nucleul are nucleol central. Deseori aceste celule sînt fusiforme, atingînd dimensiuni pînă la 30 p-, şi aşezate în palisade. Zonele de proliferare sînt relativ numeroase. Printre aceste celule se întîinesc şi elemente bazofile incluse uneori chiar în grosimea formaţiunilor în palisade. In lobul anterior (II) şi în imediata apropiere a zonei rostrale se întîlneşte o masă compactă de celule albastre (fig. 10). Celulele albastre sînt între 7,5 şi 15 ja, rareori atingînd dimensiuni mai mari. Protoplasma este densă, intens granulată, de cele mai multe ori coloidizată. Nucleii, de dimensiuni variabile, au cromatina abundentă, distribuită în grămezi mari periferice şi nucleolul voluminos, central. Se întîinesc relativ rar celule binucleate. In zona de celule albastre se întîinesc şi celule mici, cu granu- OPERE ALESE 293 laţii bazofile şi nuclei polimorfi. Aceste celule par a constitui un stadiu premergător al celulelor albastre, deoarece se întîlnesc şi forme de trecere în care protoplasma se densifieă, ia un aspect precoloidal şi se colorează parţial în albastru. ’ Celulele eozinofile sînt distribuite în cordoane şi apar mai abundente în apropierea lobului intermedio-posterior. Celulele sînt mari, în medie de 18 jx şi intens granulate. Nucleii au un polimorfism exagerat, în cele mai multe cazuri fiind alungiţi. Se întîlnesc frecvent aspecte de diviziune amitotică la nivelul lor, celulele binucleate fiind de asemenea foarte numeroase. In ce priveşte proporţia celulelor albastre, se observă o uşoară predominanţă a lor, proporţia lor fiind de 53,8%, faţă de 46,2% eozinofile. In lobul intermedio-posterior, celulele formează cordoane de-a lungul fasciculelor nervoase. Celulele intermediare sînt mici, cu protoplasma redusă, slab granulată. Se întîlnesc la acest nivel şi celule eozinofile mici, cu protoplasma omogenă. Ţesutul nervos nu are aspectul fibrilar întîlnit la cr'ap, este lax şi are numeroase spaţii lipsite de conţinut. Nucleii nevroglici sînt alungiţi, uneori giganţi (fig. 11 şi 12)^ şi au cromatina în grămezi mici periferice sau sub formă pulverulentă. In grosimea ţesutului nervos se întîlnesc numeroase grămezi de picături coloide. Nu se întîlnesc blocuri coloide propriu-zise. Acest aspect al hipofizei s-a întîlnit la păstrăvii recoltaţi în luna mai. La exemplarele recoltate în toamnă, în cursul lunii noiembrie, s-au observat deosebiri importante în ambii lobi hipofizari. In zona rostrală (I) a adenohipofizei, apr'oape toate celulele au aspectul fusiform şi dispoziţia în palisadă. Zonele de proliferare apar însă mai reduse. Celulele albastre, mai numeroase, 64,2% faţă de 35,8% eozinofile, au aceleaşi dimensiuni variabile, cu predominanţa formelor mari, veziculoase. Protoplasma este coloidă la aproape toate celulele, intens albastră, uneori cu tendinţă la vacuolizare şi împingere la periferie a protoplasmei, în unele cazuri luînd aspectul celulelor în inel. Se întîlnesc de asemenea celule cu incluzii bazofile şi, mai rar, celule cianofile tipice. Acestui polimorfism celular îi corespunde un polimorfism nuclear accentuat. Celulele eozinofile se întîlnesc în cordoane, în apropierea lobului intermedio-posterior, dar şi în grămezi, în grosimea cordoanelor de celule albastre. Celulele eozinofile sînt de dimensiuni variabile, mai mult mici, rareori ajungînd pînă la 18 *jl. Protoplasma este mult mai omogenă şi aspectul prolifer'ativ, mai redus. De semnalat, atît în zona centrală a lobului, cît şi spre periferia lui, prezenţa de grămezi de celule eozinofile sau bazofile mici, cu aspecte de celule tinere. La nivelul lor se întîlnesc de multe ori semne de intensă proliferare : diviziune amitotică, celule binucleate. Aceasta ar sublinia pe de o parte faptul că eozinofilele nu se transformă în celule albastre şi că fiecare evoluează pe cont propriu. Celulele albastre, prezente în hipofizele recoltate în primăvară, sînt foarte reduse în această perioadă. Lobul intermedio-posterior conţine celule ‘ bazofile active, cu protoplasma abundentă, granulată şi nuclei bogaţi în cromatină. La nivelul lor sînt numeroase zone de proliferare. Ţesutul nerVos, foarte lax, conţine numeroase picături coloide mici,, spaţiile libere persistînd numai în jurul nucleilor nevroglici. Nucleii nevroglici sînt mai rari, mai mici si săr'aci în 294 C. I. PARHON cromatină. In unele cazuri — şi este de văzut dacă acest proces nu se întîlneşte mai des la această specie — lobul intermediar este foarte dezvoltat, celulele fiind dispuse în grămezi mari. Celulele sînt în mare parte ovoide sau rotunde, cu dimensiunile între 9 şi 12 ţx şi au protoplasma omogenă, nucleii săraci în cromatină şi nucleolul central eozinofil. Frecvent se întîinesc însă mase mari protoplasmatice din care par să se diferenţieze celule cu aspectul celor descrise mai sus. Aceste celule par să se disloce din masa protoplasmatică, în jurul lor apărînd o zonă clară, care le diferenţiază de restul masei. Uneori, masa protoplasmatică rămasă suferă un proces de degenerescenţă vacuolară (poate un stadiu sec-retor) şi apare sub forma de blocuri mari de protoplasmă vacuolizată, în care se văd resturi de nuclei hidropici. In aceleaşi zone, se întîinesc şi celule monstruoase, cu dimensiunile pînă la 30—40 n-, cu nuclei giganţi, rotunzi sau fusiformi, binucleolaţi şi foarte săraci în cromatină. Aceşti nuclei pot atinge dimensiuni pînă la 15 *x. Acest aspect se întîlneşte mai mult în apropierea lobului anterior şi trebuie semnalat faptul că această zonă conţine un număr însemnat de celule eozinofile, uneori şi de celule bazofile, incluse printre celulele intermediare. In rezumat, la peşti, hipofiza prezintă modificări în raport cu anotimpurile. La Cyprinus carpio, 'modificările cele mai importante le întîlnim în zona lobului anterior (II) la nivelul celulelor albastre. Aceste celule par să se dezvolte pe seama elementelor bazofile, din grămezile nucleare incorporate în masa protoplasmatică bazofilă, dar se întîinesc şi aspecte care arată că se pot înmulţi prin diviziune amitotică, chiar în celulele albastre. După perioada de reproducere, în luna mai, celulele păstrează caracterele elementelor active : sînt mari, coloidizate, cu zone de regenerare, proporţia lor fiind superioară eozinofilelor. Acest aspect devine mai evident în lunile următoare, cînd prbcentul lor poate ajunge pînă la 82%. Această hiperfuncţie a celulelor albastre corespunde după cum vom vedea mai tîrziu, evoluţiei ovulelor şi1 a celulelor seminifere. Din luna septembrie, numărul acestor celule albastre scade brusc, atingînd în luna noiembrie cifre sub 50%. Aspectul de evoluţie se menţine pînă în luna ianuarie cînd apar forme tiner'e. Celulele albastre sînt intens granulate şi prezintă procese active de prolifer’are. Acest aspect se accentuează în lunile următoare, paralel cu evoluţia ce se produce la nivelul gonadelor. Evoluţia elementelor eozinofile, atît a celor din zona rostrală (I), cît şi a celor1 din restul adenohipofizei (II), se produce în sens opus celei a celulelor albastre. Perioada lor de maximă evoluţie este luna noiembrie ; în lunile următoare scade treptat pînă în cursul lunii februarie. Celelalte zone ale hipofizei prezintă modificări mai puţin manifeste, în rapor’t cu anotimpurile. Lobul intermedio-posterior are un aspect foarte activ în lunile iunie, iulie, acest aspect reapărînd în cursul lunii ianuarie. La Salmo trutta trideus, recoltările nefăcîndu-se decît în anumite perioade, modificările n-au putut fi urmărite. In linii mari, se poate spune că elementele cromofile au o evoluţie similară celei întîlnite la Cyprinus carpio, maximul de activitate fiind atins însă în toamnă. Este de semnalat OPERE ALESE 295 însă la această1 specie aspectul deosebit al celulelor eozinofile din zona rostrală şi evoluţia particulară a zonei intermediare în perioada de maximă activitate. 'k Paralel cu modificările glandei hipofize, s-au urmărit manifestările de la nivelul gonadelor. In ceea ce priveşte greutatea, trebuie semnalat faptul că ovarele ating un maxim în lunile mai şi iunie, cînd au între 14,7 şi 19,2 g % şi un minim între lunile iulie şi noiembrie, cînd greutatea lor oscilează între 4,9 şi 6,9 g %. Testiculele au variaţii ponder’ale mai mici faţă de ovare, maximul de greutate întîlnit în luna mai fiind de 9,8 g % Şi minimul observat în luna iulie de 5,5%. Ca şi la hipofiză, modificările ovarului la peşti sînt mai puţin cunoscute. După datele expuse în monografia lui Mîrza (5), în evoluţia foii-cuiului sînt descrise două perioade: a) o perioadă intrafolicular'ă, în care se observă îndeosebi modificări nucleare şi b) o perioadă de creştere propriu-zisă, în care se produc mai cu seamă modificările ovoplasmei. Perioada intrafoliculară s-a caracterizat în special printr-o decromatizare, adică o dispariţie a reacţiilor* chimice caracteristice cromozomilor, prin creşterea numărului nucleolilor, dispoziţia lor periferică şi anizonucleoză. Perioada de creştere se împarte în tr^ei faze. Prima fază (fig. 13), de creştere încetinită, se termină cînd ovulele încep să se încarce cu un număr mare de vacuole clare. In regiunea periferică a ovarului începe să se formeze o pătură granulo-grăsoasă. In această fază, protoplasma nu are încă proprietatea de a sintetiza vitelusul, este faza previtelogenă. Faza a doua a creşterii se caracterizează prin multiplicarea vacuolelor şi formarea de globule viteline în interiorul lor. Intr-un prim stadiu vacuolar, ovulul prezintă două regiuni distincte: o pătură periferică, ovoplasma corticală, bogată în organite şi gr'ăsimi şi o pătură perinucleară. In acest al doilea stadiu al acestei faze, stadiul globular, în interiorul vacuolelor se precipită globule de vitelus, care vor umple treptat întreaga vacuolă (vitelus primordial sau intravacuolar (fig. 14 şi 15). Substanţa car’e participă la formarea globulelor viteline se poate evidenţia uneori şi în ovoplasmă, sub aspectul unor mici sferule situate între ovoplasma corticală şi pătura va-cuolară perinucleară. In sfîrîşit, faza a treia se caracterizează prin creşterea rapidă de volum a globulelor viteline şi fuzionarea lor. Această evoluţie am întîlnit-o într-o oarecare măsură la Salmo trutta, la Cyprinus carpio, fazele de evoluţie a ovulului sînt deosebite şi este de văzut dacă aspecte variate nu se întîlnesc şi la alte specii din ordinul te-leostenilor. La Cyprinus carpio, într-un prim stadiu ovulele sînt mici, îh medie de 60—90 ji. Nucleul, sărac în cromozomi. Nucleolii periferici sînt de dimensiuni variabile, cei mai -mari avînd vacuole în interior. Intr-o fază mai înaintată, ovulele se măresc, ajungîndi la 420 iar1 în zona periferică se dezvoltă o pătură de vezicule coloide, care se colorează în albastru cu Azan. In interiorul lor apar gr’anule mai dense, care se coloidizează ulterior, păstrînd însă multă vreme o coloraţie mai închisă, faţă de coloidul în care s-a dezvoltat. Aceasta corespunde vitelusului intravacuolar. în 2% C. î. PARHON acelaşi .timp,: spaţiul dintre nucleu şi zona coloidă este invadat de mici globule colpide, care prezintă într-un prim stadiu acelaşi aspect tinctori al ca şi nucleolii. Se observă de altfel, în acelaşi timp, o înmulţire excesivă a nucleolilor şi migraţia lor în ovoplasmă (fig. 1'5, 16 şi 17). In faza următoare, aproape tot spaţiul dintre nucleu şi zona coloidă periferică este; ocupat de globule viteline. Acestea prezintă însă în acest stadiu reacţii tinctoriale diferite de ale nucleolilor colorîndu-se, prin coloraţia Azan,’ în galben portocaliu, pe secţiunile congelate fiind sudanofile. Aceste ; globule de. vitelus extravacuolar se măresc prin simplă creştere sau prin fuzionarea mai multor globule. Modificările apar1 la început în globulele din zona periferică şi mai tîrziu în globulele din zona perinucleară. Iritr-un ultim stadiu, ovoplasma dispare complet. Foliculul atinge dimensiuni. între 900 şi 11050 p. şi este înconjurat de un înveliş format dintr-o pătură externă translucidă şi o pătură internă striată transversal. într-un alt stadiu, probabil de involuţie, vitelusul intravacuolar periferic se resoarbe, persiştînd o reţea cu ochiurile fără conţinut, sau cu picături mari lipocrome, de . vitelus extravacuolar (fig. 18, 19 şi 20). Pătura externă translucidă scade în grosime şi în celulele foliculare pot apărea zone de proliferare. ....... . După aceste aspecte se poate vedea că la crâp nu întîlnim evoluţia descrisă la peşti în general. In zona corticală nu întîlnim pătura granulo-grăsoasă descrisă de Modeste Van Durme la această specie; în această regiune apare coloid încă din primele faze de evoluţie. Nu întîlnim pătura vacuolară, perinucleară, ci numai o multiplicare şi o migrare a nucleolilor în ovoplasmă,. aceştia contribuind probabil la formarea vitelusului extra-\ acuolar. îiţ concluzie, la crap apare un vitelus intravacuolar, în zona corticală1 şi un vitelus extravacuolar lipocrom, între această zonă şi nucleu, în sinteza ultimului;intervenind probabil şi nucleoli. într-o fază ulterioară, viţelusul intravacuolar este resorbit, persistînd O reţea de globule mari de vitelus extravacuolar. în acest stadiu, membrana vjtelusului scade şi pot apărtea procese de proliferare la nivelul pereţilor foliculari. ' . . ' La Sdlmo irutta trideus, aspectul evolutiv al ovarului este diferit de cel întîlnit la Cyprinus carpio. într-o primă fază, nucleul are nucleoli periferici şi apar vacuole .în zona corticală a ovoplasmei (fig. 21 şi 22) ; mai tîrziu vacuolele au precipitate viteline în interior (colorate în albastru şir Azan). 'Intr-Unii foliculi foarte tineri, se obserVă însă apariţia coloidului îitain'tea vacttdlei,. ceea c.e ar arăta că stadiul vacuolar perivitelin nu este obligatoriu. ;Intr:-o fază mai înaintată, întreaga ovoplasmă (fig. 23, 24, 25 şi 26) este ocupată de vacuole de diferite dimensiuni, care conţin globule viteline. Aceste Vacuole viteline pot apărea în zona perinucleară, dezvoltîn-diu-se spre. periferie, pînă ating zona vitelină corticală, .sau pot evolua în sens opus, ' 's£ .■>’•*■ vtl)? W. .1, 1-5/ '. '. ..*^1 '• ■'• V*..*». Fig. 13. — Ovarul în perioada intrafoliculară. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. 3 X 10. Fig. 14. — Ovarul în perioada de creştere propriu-zisă: apariţia vitelusului intravacuolar. Fixator Susa, col. Azan. 3 X 10. Fig. 15. —■ Prima fază de apariţie a vitelusului extravacuolar : diviziune nucleolară. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. 40 X 10. Fig. 16. — Idem. Imersie. Fig. 17. — Ovule umplute cu vitelus intravacuolar. Fixator Susa, col. hemalaun-eozină-albastru de anilină. 3 x 10. Fig. 18 şi 19. — Apariţia vitelusului extravacuolar. Fixator Susa, col. Azan. 3 x 10. Fig. 20. — Apariţia de vitelus extravacuolar. Fixator formol, col. Sudan. 3 x 10. 7 OPERE ALESE 297 înlocuind -coloidul albastru. Deci şi la această specie, eu toate că evoluţia este deosebită, se poate spune că într-o primă fază se dezvoltă un vitelus mai degrabă intravacuolar, care se colorează în albastru şi ulterior un vitelus sudanofil, extravacuolar (fig. 31 şi 32). Ultimul înlocuieşte pe primul şi se formează, după toate probabilităţile, din granulaţiile care formează reţeaua intravacuolară. La nici una dintre speciile cercetate nu întîlnim fazele clasei descrise. In privinţa modificărilor în raport eu anotimpurile imediat după depunerea icrelor, la nivelul ovarului de Cyprinus carpio se observă apariţia unui nou ciclu evolutiv. Ovulele sînt în faza de dezvoltare intrafoliculară. In ovulele nedepuse, vitelusul extravacuolar a dispărut, persistînd o reţea formată din granulaţii lipocrome. Spaţiile intercelulare sînt liberte de conţinut, în unele zone întîlnindu-se totuşi globule mari de vitelus extravacuolar. Nucleul are aspect de repaus, nucleolii sînt centrali şi mici. Membrana periferică îşi pierde aspectul translucid, devenind mai subţire. Apar zone de proliferare la nivelul celulelor foliculare. Aspectul persistă pînă la apropierea lunii iulie, cînd ovarul are aspectul unei glande active. Ovulele tinere încep să crtească, diametrul lor atingînd dimensiuni pînă la 360—420 ţi, majoritatea foliculilor rămînînd totuşi mici. Nucleul este sărac în cromozomi, nucleolii sînt periferici şi au dimensiuni variabile, predominînd cei mari. In ovoplasma corticală apar vacuole coloide în care se disting globule pr’evitelogene, care se coloidizează treptat, pînă la umplerea completă a vacuolei primitive în care s-au dezvoltat. La ovulele în care apare vitelogeneza, celulele foliculare sînt mari, intens granulate, avînd în unele zone un aspect proliferativ. De menţionat prezenţa unui ţesut interstiţial relativ redus, format dintr-o stromă conjunctivă vasculară foarte laxă, în spaţiile căreia se găsesc grămezi de celule epitelioide uşor granulate sau vacuolate (probabil încărcate cu granulaţii lipoidice) ; nucleii sînt veziculoşi, săraci în cromatină, dar cu nucleol vizibil. Se mai întîinesc celule mari coloide, cu nuclei periferici, celule care au fost semnalate la peşti şi la nivelul altor organe. Intr-un stadiu de evoluţie mai înaintat, toate ovulele sînt în evoluţie. Ovulele ating stadii • ^^StiiMjl|p|®| lalgjiPihjt-^ţ -H» ‘* «JR*. t$JîS£r0t OaJE-T* ^^a^ftîSraSiilililII ^ Xvw '<^JzJT^ -«««^ Fragment dintr-un manuscris al acad. C. I. Parhon OPERE ALESE 301 In luna septembrie, celulele albastre scad în număr şi se vacuolizează observîndu-se paralel o creştere a eozinofilelor carte au un aspect activ* tradus prin protoplasma granulată şi nuclei bogaţi în cromatină. La nivelul gonadelor, elementele de reproducere, ovulele şi spermatozoizii sînt în fază de evoluţie. In luna noiembrie, procesele de la nivelul hipofizei anterioare sînt mai evidente şi se observă o netă predominanţă a elementelor eozinofile, celulele albastre fiind reduse. Aspectul gonadelor este staţionar, observîndu-se totuşi o tendinţă la involuţie a ovulelor. In luna ianuarie începe activitatea elementelor albastre din hi-pofiza anterioară. Celulele sînt mari, intens granulate, cu zone de proliferare activă, procentul lor crescînd în lunile următoare. Proporţia de eozinofile are dimpotrivă o tendinţă la scădere. Paralel, la nivelul gonadelor începe un nou ciclu evolutiv. Aceste modificări arată că cel puţin la Cypfinus carpio există două cicluri în evoluţia hipofizo-gonadică, unul care începe în primele luni ale anului şi se termină în lunile mai—iunie, odată cu perioada de reproducere, şi un al doilea, care se termină aproximativ în luna septembrie, dar care nu mai este urmat de o depunere a elementelor germinative. Elementele germinale mature nefiind eliminate, sînt depozitate la nivelul gonadelor. Astfel, în testicul tubii seminali confluează, formînd saci mari, care conţin spermatozoizi, iar în ovar, unele ovule au tendinţa la involuţie, substanţa vitelogenă resorbindu-se în mare parte. S-au obserVat modificări şi la nivelul celorlalte regiuni ale hipofizei, dar acestea au fost de mai mică importanţă faţă de cele întîlnite în lobul anterior. Spre deosebire de cele arătate mai sus, la Salmo trutta trideus, examenul hipofizei a arătat, în afara modificărilor de la nivelul hipofizei anterioare, procese foarte active la nivelul lobului intermediar. Exemplarele recoltate, relativ reduse ca număr, nu au permis însă la această specie un studiu sistematic în raport cu anotimpurile. Totuşi, este evident că maximum de activitate hipofizo-gonadică apare în toamnă, cînd de altfel are loc reproducertea. Modificările arată că la crap ar exista două cicluri de reproducere anuale, dar din cauza condiţiilor de mediu, o a doua reproducere nu mai are loc. Driaghin (3) arată, de altfel, că la peşti reproducerea o singură data pe an a apărut în condiţiile unei clime temperate sau polare, dar chiar la peştii care şi-au format acest caracter se observă depuneri de icre sau 302 C. I. PARHON de lapţi în afara perioadei de reproducere. Rolul temperaturii asupra aparatului reproducător la peşti este de altfel cunoscut, epoca de maturitate sexuală fiind cu atît mai' tîrzie, cu cît temperatura este mai scăzută. La exemplarele studiate de noi, perioada de reproducere a apărut mai tîrziu„ la sfîrşitul lunii mai, din cauza unei primăveri mai reci. Aceste observaţii arată însă că, prin modificarea condiţiilor de mediu, şi după toate probabilităţile în special a condiţiilor de temperaturi, s-ar putea provoca o a doua epocă de reproducere, în toamnă, cînd elementele germinale au ajuns la maturitate. Acest fapt nu are însă o aplicare practică, întrucît ar surveni greutăţi în creşterea puietului de toamnă. Toate aceste date arată că, între organism şi mediu există o permanentă interdependenţă. Modificările condiţiilor de existenţă au influenţă asupra metabolismului, a cărui funcţie este condiţionată de ansamblul condiţiilor de mediu şi de reactivitatea specifică a animalelor faţă de variaţiile acestor condiţii. Variaţiile sezoniere, variaţiile condiţiilor de mediu — temperatură, lumină — influenţează factorii variabili ai mediului intern şi, îndeosebi, secreţia glandelor1 endocrine. Aceste variaţii determină modificări morfologice şi funcţionale. Adaptarea se face prin intermediul sistemului nervos şi depinde de gradul de dezvoltare a acestui sistem. Cercetările noastre nu au ur'mărit în acest studiu decît modificările morfofuncţionale ale sistemului endocrin, preci-zînd stadiile evolutive mai puţin cunoscute ale hipofizei şi ale gonadelor la peşti, ca şi diferenţele morfofuncţionale ce există în raport cu specia, precum şi importanţa factorilor de mediu, îndeosebi a temperaturii, în procesul de reproducere. Un studiu amănunţit al modificărilor biochimice pro-duse la nivelul sistemului nervos, ca şi cercetarea celorlalte glande endocrine, va putea preciza rolul sistemului nerVos şi modificările produse în întreg organismul în timpul acestor epoci. SHflOKPHHHblE )KEJIE3bI y PbIB B 3ABHCHMOCTH OT BPEMEHH rOJXA PE3IOME JXjih o-npeAeJieHHH (f)ymaHowajibHofi a-KTH® hocth otaokphhhoh cHcre- Mbl, OCOfieHHO y HH3IUHX n03B0H0MHbIX, Heo6xOAHMO HSy^HTb SH/ţOKpHH-Hbie ^cejie3bî, B 3aBHCHMOCTH OT BpeMeHH rojxa. HccJie^oBawHH npOBepe'Hbi HCKJimHTeJibHo Ha ocnoBe rMio{j>H3o-ro-Ha^Hbix H3MeneHHH y Cyprinus carpio, npn MecnraoM yjioBe b TeqeHHe ro.ua, h Ha Salmo trutta trideus npn npoBeAeHHOM b HeKOTopbie Bpe-MeHa roAa yjioBe. y HCCJieAOBaHHbix TeJieocTeHOB b rHnocf)H3e oTMe^ajiHCb ce30HHbie H3MeHeHHH Ha ypoBHe Bcex otacjiob. OPERE ALESE 303 y Cyprinus carpio 0TMeqaK)TC5i HanSojiee 3HaqHTejibHbie H3MeHeHH5i b nepe^Hefl Rojie rHnocj)H3a Ha ypoBHe chhhx kjictok. B nepno# pa3MHo->KeHHH h nocjie Hero b sthx KJieTKax oTMeqaioTcn npH3HaKH aKTHBHocTH (KpynHbie, sanojiHeHHbie kojijiohaom c 30HaMH aKTHBHOH pereHepauHH). B Te^eHHe Man h hiohh MecnueB sth kjictkh cocraBJiHioT 72—82% no OTHOHieHHK) K 3030(J)HJIbHbIM KJieTKaM. 3tH rHnepnjia3HH H THnepTpo4)HH CHHHX KJieTOK COOTBeTCTByiOT 3B0JI10UHH flHIţeBblX H CeM5mpOH3BOAflIIJ,HX KJieTOK, HacTynaioiueH nocjie nepnoAa pa3MHo>KeHHH. HaqHHan c ceHTfldpn Mecnua qncjio yiKaeTCH h b H05i6pe cocTaBJineT MeHee 50%. HaqHHaa c HHBapn Mecnua hohbjihiotch Mojio;ţbie (J)opMbi, CHJibHO SepHHCTbie CHHHe KJieTKH, KOTOpbie npOHBJIHIOT âKTHBHbie npoueccbl pa3-pacTaHHH. 3t# KapTHHa 6ojiee Bbipa>KeHa b TeqeHHe nocjieAyiomHx Me-CHueB, Sjiaro^apH sbojiiouhh nojioBbix >Kejie3. SbOJIIOUHH 303HH0Cf)HJIbHbIX SJieMeHTOB COBepHiaeTCfl B 06paTH0M Ha-npaBJieHHH no oTHomeHHio k sbojiiouhh chhhx KJieTOK. Hon6pb Mecnu 5IBJIHeTCH nepHOAOM MaKCHMaJIbHOro pa3BHTHH, KOTOpoe npOAOJI>KaeTC5I B TeqeHHe cjieAyionuix MecsmeB ; b (J)eBpajie Mecnue qncjio sthx 3JieMeHT0B nocTeneHHO yMeHbmaeTCH h hx sbojiiouhh HjxeT napajuiejibHo pâ3BHTHio CHHHX KJieTOK. Ha jxpyrnx yqacTKax rHno(J)H3a Hadjiio^aioTCH MeHee Bbipa}KeHHbie H3MeHeHHH. OjuiaKo 0TMeqaeTC5i oqeHb aKTHBHan KapTHHa npoMe}KyToqHo-saAHCH aojih rnno(|)H3a b TeqeHHe hiohh h hîojih MecnueB ; TaKan KapTHHa noHBJineTCH BKOBb b HHBape MecHue. y Salmo trutta trideus ce30HHbie H3MeHeHHH rHno(J)H3a cxoAHbi c OnHCaHHbIMH Bbiuie H3MeHeHHHMH ; pa3HHUa MOKAy HHMH COCTOHT B TOM, mto y Salmo trutta trideus MaKCHMajibHan aKTHBHocTb chhhx kjictok HaSjiiOAaeTCH oceHbio b nepnoA pâ3MHo>KeHH5i. npH H3yqeHHH Ce30HHbIX H3MeneHHH, KOTOpbie npOHCXOAHT Ha ypOBHe HHqHHKOB, y Cyprinus carpio Ha6jiio,naK)TCH jxbz UHKjia pasBHTHH. BecHOH, B MOMeHT MCTSHHH HKpbl npOJIH(f)epaUHfl HHIţeBblX KJieTOK npHBOAHT 6bl-CTpblMH TeMnâMH K 3peJIOCTH. HaqHHafl C 3TOrO nepHO^a, HHqHHK OCTaeTCH HeH3MeiiHbiM jx o Haqajia cJiejiyiomeH BecHbi npn bo3hmkhobchhh HOBoro HHKJia 3BOJIIOIXHH H 3peJIOCTH HHUeBblX KJieTOK. y Salmo trutta trideus, Meqymeă HKpy oceHbio, sbojuouhh năue- Bbix KJienoiK Hafijuo^aeTCH B-eaHOH ; npn 3tom ■ofipasyeTCH BiHyTptfcocy^HC-Tbift vitellus KapTHHa 3pejiocTH HHqHHiKOîB Haâ.iio^aeTCH oceHbio. B ceMeHHHKe Tarace nponcxoAHT uhkji sbojiiouhh npn aKTHBHOH Kap-THHe yqacTKOB cnepMaTorenesa. y Cyprinus carpio cymecTByioT (KaK h b oTHomenHH HHqHHKa) ABa UHKJia 3B0JI10LIHH : BeCHOH, B MOMeHT OTKJiaAbIBaHHfl MOJIOKH CaMIţaMH, H b ceHT5i6pe ; no HCTeqeHHH nepBoro uHKJia rHno(|)H3 ^aeT KapTHHy noKon. HapajuiejibHo c rHCTOJiornqecKHMH HccjieAOBaHHHMH, y Cyprinus carpio H3yqajiHCb 6noxHMHqecKHe cabhth, KOTOpbie npoHCxo^HT Ha ypoBHe pa3JinqHbix opraHOB h TKaHen. B ceMeHHHKe h HHqHHKe 6hjio onpe^ejieHo coAep>KaHHe Bojxhi, 06-m,Hx 6eJiKOB, o6ih,hx >khpob, o6nxero ^oc^opa, >KHpoBoro (J)oc(|)opa. 304 C. I. PARHON Co^ep>KaHHe bojxu h 4)oc(f)opa b HHqHHKe 6oJiee noBbiiueHo, no cpaB-HeHHio c ceMeHHHKOM ; coAep>KaHHe me o6ih;hx 6ejiK0B, o6mnx >KnpoB h HcnpoBoro (J)oc(})opa, HaoâopoT, 6ojiee noBbimeHo b ceMeHHHKe. SHaqHTeJIbHblX HSMeHeHHH B saBHCHMOCTH OT BpeMeHH ro^a He OTMe-qaeTCH. OBTd^CHEHHE phcyhkob rHno(})H3 y Cyprinus carpio Puc. 1. h 2. — riepe/iHSîfl jxojih, pocTpajibHbifi yqacTOK. OnKcaTop Cyca ; ok. chhhm aHHJiHHOBbiM reMajiayH-303HH0M. YBeji. 40X10. Phc. 3. — ElepeAHHH jiojm ; 303HH0(j)HJibHbie ocTpoBKH. OiiKcaTop Cyca ; gk. A3aH. YBeji. 40X10. Phc. 4. — Fl’epcAHHH rojw. 3anojiHeHHbie kojijiohaom 6a30(ţ)HJibHbie kjictkh. Ohk-caTOp 3eHKepa ; ok, chhhm aHHJiHHOBbiM reMajiayH-303HH0M. HMMepciiH. Phc. 5. — FHnoc}3H3apHbiH ctboji. OiiKcaTop Cyca ; ok. chhhm aHHjiHHOBbiM reMa-jiayH-303HH0M. Yseji. 3X10. Phc. 6. — To >Ke. KojuiOH/iajibHbie kjictkh. YseJi. 40X10. M03roB0H npnjxaTOK y Salmo trutta trideus Phc. 7. — llepe/iHsifl cojişi rnno(j)H3a. Octpobkh soshhocŞdh.' bix kjictok. OnKcaTop Cyca ; ok. chhhm aHHjiHHOBbiM reMa.nayH-303HH0M. Hmmcpchh. Phc. 8 h 9. — nepe^HAH ^ojisi rnno(J)H3a. 903HH0cj)HJibHbie kjictkh b BH/ie najra-caAa ; ok. A33h. HMMepcHH. Phc. 10. — nepe^HHH aojih rnnocţmsa. Octpobkh chhhx kjictok. OnKcaTOp Cyca ; OK. A3aH. HMMepCHH. Phc. 11 h 12. — npOMOKVTOHHâsi jiojih ninocpH3a. FHrauTCKHe kjictkh h njxepHbie npojiHtţjepauHH, Maccbi npoTonjia3Mu c baKyojihphhm nepepojKneHHeM. OHKca-Top Cyca ; ok. Â3&h. HMMepcua. HnqHHK y Cyprinus carpio Phc. 13. — Hhmhhk b TeqeHHe HHTpacţjojuiHKyjiHpHoro nepuo^a. OnKcaTOp Cyca ; OK. CHHHM aHH JIHHORHM reMaJiayH-303HH0M. Y BCJI. 3X 10. Phc. 14. — Hh^hhk b TeqeHHe nepuo^a pocTa : noHBJieHwe BHyTpHBaKyojiflpHore- >KejiTKa. OnKcaTop Cyca; ok. Â3aH. 3X10. Phc. 15. — riepBasi (J)H3a noHBJieHHH BHeBaKyojiHpHoro >KejiTKa, fluepHoe ^ejieHHe. OHKcaTop Cyca ; ok. chhhm aHHjniHOBbiM reMajiayH-303HH0M. Ybcji. 40X10. — Phc. 16. — To >Ke. HMMepc.HH. Phc. 17. — HăueBbie kjictkh, 3anojiHeHHbie BHyTpHBaKyojiapHbiM jKejiTKOM. OnKca-Top Cyca; ok. chhhm aHHJiHHOBbiM reMajiayH-303HH0M. YBeji. 3x10. Phc. 18 h 19. — FIoHBJieHHe BHCBaKyojiHpHoro HcejiTKa. OnncaTOp Cyca ; ok. A3aH. YBeji. 3X10. Phc. 20. — FIoHBJieHHe BHeBaKyojinpHoro >KejiTKa. OHKcaTOp (})0pMajiHH; ok. Cy~ jxaH. YBeji. 3x 10. Hh^hhk y Salmo trutta trideus Phc. 21 h 22. — HniieBbie kjictkh b TeqeHHe nepnojia pocia. FîoHBJieHHe BaKyojib» b KOpTHKaJibHOH h nepHHymieapHOH 0B0njia3Me. OnKcaTop Cyca; ok. chhhm âHHJiHHO-BbiM reMajiayH-303HH0M. YBeji. 3X10. Phc. 23 h 24. — BaKyojiH nojiHocTbio 3aHHMaiOT 0B0njia3My, noHBJineTCh BHyTpn-BaKyojiHpHbm >KejiTOK. OnKcaTop Cyca ; ok. chhhm anHjiHHOBbiM reMajiayH-30a3HH0M. YBeji. 3X10. HHqHiîK y Cyprinus carpio Phc. 25 h 26. — To >Ke ot^ncneHne, KaK Ha pnc. 23 h 24. Ybcji. 4Qx10. OPERE ALESE 305 ; Phc. 27 h 28. — FIoHBJieHHe ceT^aTbix jranoxpoMHbix rpaHyjiHiţHH. OHKcaTOp Cyca ; ok. A3aH. YBen. 3X 10. Pcc. 29 h 30. — Bojiee no3AHHH #a3a pa3BHTHH jmnoxpoMHbix rpaHyjiHUHH. Ohk* caTOp Cyca ; ok. A3aH. YBeji. 40X 10. Phc. 31 h 32. — OopMHpoBaHHe SKCTpaBaKyojmpHoro xcejiTKa H3 ceTqaTbix jmno-xpoMHbix rpaHyjiHUHH. OnKcaTOp Cyca ; ok. A3aH. HMMepcHfl. LES VARIATIONS SAISONNIERES DES GLANDES ENDOCRINES CHEZ LES POISSONS 1. MODIFICATIONS HYPOPHYSO-GONADIQUF.S RESUME Pour pouvoir trouver l’interpretation fonctionelle du systeme endo-crinien, notamment chez les vertebres inferieurs, il est necessaire d’en etu-dier Ies glandes endocrines en raison des variations saisonnieres. Les recherches des auteurs ont porte uniquemeint sur les modifications hypophyso-gonadiques chez Cyprinus carpio, recolte mensuellament pendant une annee, et chez Salmo trutta trideus qui ne fut recolte qu’en certaines saisons. Chez les teleosteens etudies, l’hypophyse presente des modifications saisonnieres, au niveau de toutes les zones. Chez Cyprinus carpio, Ies modifications les plus importantes sont localisees dans le lobe anterieur, au niveau des cellules bleues. Pendant la periode de rteproduction, et apres cette periode, ces cellules ont Ies caracteres des elements actifs; elle sont grandes, colloldisees, avec des zones de regeneration active. Au cours des mois de mai et de juin, leur proportion est d’environ 72 â 82%, par rapport aux cellules eosinophiles. Ces hyperplasies et hypertrophies des cellules bleues cornespondent â l’evolution des ovulas et des cellules seminiferes, evolution qui succede â la periode de reproduction. Â partir du mois de septembre, le nombre de ces cellules diminue brusquement, pour atteindre, au mois de novembr'e, des chiffres inferieurs â 50%. Â partir du mois de janvier, appar'aissent les formes jeunes, les cellules bleues sont intensement granulees et presentent des processus actifs de proliferation. Cet aspect s’accentue au cours des mois suivants, en raison de l’evolution des gonades. L’evolution des elements eosinophiles se produit en sens inverse â celle des cellules bleues. Le mois de novembre marque la periode du maximum d’evolution. qui continue au cours des mois suivants ; puis, en fevrier, le nombre de ces elements decroit graduellement et leur evolution devient parallele â l’evolution des cellules bleues. Les autres zones de l’hypophyse offrent des modifications moins evidente; on peut signaler neanmoins l’aspect tres actif du lobe intermedio-posterieur, au cours des mois de juin et de juillet, cet aspect reapparaissarit en janvier. 20-c. 1218 306 C. I. PARHON Chez Salmo trutta trideus, les modifications saisonnier'es de l’hypo-physe sont similaires, avec la seule difference que le maximum d’activite des cellules bleues se place en automne, epoque de -reproduction de cette espece. En etudiant les modifications qui ont lieu au niveau de l’ovaire, en raison des saisons, on peut observer, chez Cyprinus carpio, deux cycles d’evolution : au printemps, aussitot les oeufs deposes, la proliferation des ovules s’effec-tue rapidement et est suivie, jusqu’au mois de septembre, de leur evolution vers la maturite. A pârtii4 de cette epoque, l’ovaire est stationnaire jusqu’au debut du printemps, lorsqu’un n-ouveau cycle d’evolution apparaît, evolution qui aboutit â la maturation des ovules. Chez Salmo trutta trideus qui pond ses oeufs en automne, les ovules sont en evolution au printemps ; e’est alors que se forme le vitellus intra-vacuolaire, l’aspect de maturite des ovaires apparaissant en automne. Le testicule presente egalement un cycle d’evolution qui se traduit par l’aspect actif des zones de spermatogenese. Chez Cyprinus carpio, il y a — de meme que pour1 l’ovaire — deux cycles d’evolution: au printemps, aussitot que les mâles ont depose la laitance, et au mois de septembre; passee cette epoque, l’aspect en est d’un organe au repos. Parallelement aux recherches histologiques, les auteurs ont egalement etudie — pour Cyprinus carpio — les modifications biochimiques qui ont lieu au niveau des differents organes et tissus. On a determine la teneur en eau, prtoteines totales, lipides totaux, phosphore total et phosphore lipi-dique, des testicules et des ovaires. On doit signaler la difference qui existe entre les sexes ; la teneur en eau et en phosphore total est plus elevee dans l’ovaire que dans le testicule, pendant que les proteines totales, les lipides totaux et le phosphore lipidique sont plus eleves dans le testicule. On n’y a observe nulle modification importante en raison des saisons. EXPLICATIONS DES FIGURES L'hypopihyse de Cyprinus carpio Fig. 1 et 2. — Lobe anterieur, zone rostrale. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline, 40X10. Fig. 3. — Lobe anterieur: îles eosinophiles. Fixe au Susa, col. Azan 40X10. Fig. 4. — Lobe .anterieur: cellules basophiles eolloîdisees. Fixe au Zencker, col. he-malun-eosine-bleu d’aniline, Immersion. Fig. 5. — Le tronc hypophysaire. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline. 3X10. Fiig. 6. — Ibidem : blocs colloîdeis, 40 X 10. L’hypophyse de Salmo trutta trideus Fig. 7. — Lobe anterieur. Iles de cellules eosinophiles. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d'aniline. Immersion. 'Fig. 8 et 9. — Lobe anterieur: cellules eosinophiles en palissade. Col. Azan. Immersion. Fig. 10. — Lobe anterieur: îles de cellules bleues. Fixe au Susa, col. Azan. Immersion. OPERE ALESE 307 Fig. 11 et 12. — Lobe intermedia ire. Cellules et noyaux geants, proliferations nucleaires, masses protoplasmiques â degenerescence vacuolaire. Fixe au Susa, col. Azan. Immersion. Ovaire de Cyprinus carpio Fig. 13. — Ovaire durant la periode iintrafollieulaire. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline. 3 X 10. Fig. 14. — L’ovaire durant la periode de croissance proprement dite ; apparition du viteilus intravacuol-aire. Fixe au Susa, col. Azan. 3X10. Fig. 15. — Premiere phase de l’apparition du viteilus extravacuolaire: division nucleolaire. Fixe au Susa, col. hemalun-eosiine-bleu d’aniline, 40 X 10. Fig. 16. — Idem. Immersion. Fig. 17. — Ovules remplis de viteilus intravacuolaire. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline. 3 X 10. Fig. 18 et 19. — Apparition du viteilus extravacuolaire. Fixe au Susa, col. Azan. 3X10. Fig. 20. — Apparition du viteilus extravacuolaire. Fixe au formol, col. Sudan. 3X10. Ovaire de Salmo trutta trideus Fig. 21 et 22. — Ovules durant la periode de croissance. Apparitioo des vacuoles dans Tovoplasma cortioal et prenucleaire. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline. 3 X 10. Fig. 23 et 24. — Les vacuoles occupent Tovoplasma entier, le viteilus intravacuo- iaire apparaît. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d’aniline, 3X10. Fig. 25 et 26. — Les vacuoles occupent l’ovoplasma entier, le viteilus intravacuolaire apparaît. Fixe au Susa, col. hemalun-eosine-bleu d'aniline, 40X10. Ovaire de Salmo trutta trideus Fig. 27 et 28. — Apparition des granulations lipochromes dans le reseau. Fixe au Susa. col. Azan. 3 X 10. Fig. 29 et 30. — Phase plus avancee du developpement des granulations lipochro-mes. Fixe au Susa, col. Azan. 49X10. Fig. 31 et 32. — Formation du viteilus extravacuolaire des granulations lipochromes reticulaires. Fixe au Susa, col. Azan. Immersion. BIBLIOGRAFIE 1. Barannikova I. A., Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1949, t. 69, nr. 1, p. 117. 2. Bock, Quart Rev. Biol., 1941, voi. 16, nr. 3, p. 294. 3. Cărăuşu S., Tratat de ihtiologie, Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1952, p. 202. 4. Kazanskii B. M. i G. M. Per-sov. Dokl. Akad. Nauk SSSR., 1948, voi. 61, nr. 1, p. 169. 5. M î r z a V., Histophysiologie de Vovogenese, Paris, Hermann et Gie, 1938. 6. (Parhon C. I., M. Pitiş şi M. -Da incaş iu, Bul. şt. Acad. R.P.R.. S şt. med., 1951, t. III, nr. 4, p. 1101. 7.'Romei s B., Hypophyse. Handbuch der mikroscopischen Anatomie des Menschen, Berlin, Springer, 1940, p. 247. 8. Scruggs W. M., J. Morphology, 1951, voi. 88, nr. 3, p. 441. CERCETĂRI ASUPRA MORFOLOGIEI TESUTULUI INTERSTIŢIAL TESTICULAR LA DIFERITE SPECII ANIMALE* Ţesutul interstiţial al gonadelor a fost obiectul a numeroase cercetări. Bouin (2) şi Ancei sînt primii autori care au arătat rolul endocrin al glandei diastematice în toate etapele de dezvoltare ontogenetică. Celulele interstiţiale Leydig, care apar în timpul vieţii ietale, au un rol endocrin, secretînd predominant hormonul androgen, pus în evidenţă prin experienţele lui Jost (citat după (3)), carte arată că după castrarea precoce la mascul nu se dezvoltă canalul Wolff. In perioada fetală, hormonul testicular are o acţiune morfogenetică asupra tractului genital. La mamifere, hormonul androgen fetal are o acţiune asupra dezvoltării canalului Wolff identică cu testosteronul, care ar ară’ta că acest hormon este similar cu cel adult. Există totuşi deosebire de acţiune ; în timp ce hormonul fetal determină o regresiune a canalului Miiller, testosteronul nu are această acţiune. Acţiunea hormonului fetal se face prin difuziune, deoartece — dacă se face castrare unilaterală — secreţia hormonului fetal migrează unilateral, ducînd la dezvoltarea canalului Wolff şi la regresiunea canalului Miiller. Hormonul androgen, în perioada postnatală, condiţionează apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale secundarte, atît la om cît şi la alte specii. Se susţine, de asemenea, acţiunea trofică a celulelor Leydig asupra epiteliului germinai, între altele şi prin vehicularea substanţelor nutritive din sînge, către per'eţii tubilor. Aspectul histologic al ţesutului interstiţial — începînd de la vertebratele inferioare — este destul de asemănător. Există totuşi, la unele specii, caractere morfologice şi tinctoriale diferite, ceea ce ar presupune posibilitatea secrteţiei calitativ deosebite. * In colaborare cu Marcela Pitiş şi Minerva Dancăsiu. .Publicat în St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4. p. 383. OPERE ALESE 309 Aceste consideraţii ne-au determinat să studiem aspectul histologic al ţesutului interstiţial la o serie de specii din scara animală, şi acolo unde au existat condiţii, variaţiile în raport cu vîrsta şi anotimpul. La nevertebrate, prezenţa ţesutului interstiţial este contestată. Stieve (12) descrie la rimă un ţesut interstiţial al cărui caracter endocrin n-a fost încă demonstrat. La fel Legrand descrie la crustaceii tereştri — izo-pozi — un ţesut „hrănitor" care prezintă transformări ciclice, în r'aport cu gametogeneza. Acest ţesut, pe lîngă funcţia de nutriţie a gârneţilor, ar avea şi un rol endocrin. CLASA PEŞTILOR La teleosteni, Champy, Courrier1 şi Van Ordt (citaţi după (5)) semnalează în testicul prezenţa ţesutului interstiţial. Courrier descrie la Gaste-rosteus un ţesut interstiţial format pe seama leucocitelor ce migrează în testicul. Acesta apare cînd spertnatogeneza este terminată şi prezintă maximum de dezvoltare în perioadele de reproducere. Diferenţierea ţesutului corespunde epocii cînd se manifestă caracterele sexuale secundare. Tot la teleosteni am semnalat prezenţa ţesutului interstiţial şi am notat unele modificări ale acestuia, în raport cu perioada de reproducere (8). La Cyprinus carpio ţesutul interstiţial este redus la stroma conjunctivă' şi în lunile aprilie-mai, perioada de reproducere, şi devine evident în luna septembrie, cînd este format din insule de celule mari cu protoplasma omogenă. La Salmo trutta trideus (fig. 1), ţesutul interstiţial este aproape inexistent în perioada premergătoare reproducerii (septembrie-octombrie). Apare însă destul de bine dezvoltat primăvara (luna mai), format din celule mari, poliedrice, spongiocitare. La Gobius melanostomus (fig. 2), în luna iunie, ţesutul interstiţial este format din insule mari şi rare. Celulele au protoplasma abundentă, bazofilă, nucleul voluminos şi nucleoli vizibili. In concluzie, la teleosteni ţesutul interstiţial apare modificat nu numai în raport cu ciclul sexual, dar şi cu specia, perioadele de dezvoltare maximă ne-corespunzînd totdeauna ciclului sexual la diferitele specii. CLASA AMFIBHLOR La urodele, Triton cristatus (fig. 3), testiculul are un aspect particular ; în tubii seminali se întîlnesc, pe lîngă spermatoizi grupaţi în snopi, celule germinale nediferenţiate, imature; ţesutul interstiţial, de tip fibro-citar, este format din celule alungite, avînd nudei ovoizi, cu cromaţină pulverulentă ; nu se disting celule de tip Leydig. La Salamandra maculosa (fig. 4) secţiunile făcute în testicul au aspect diferit, după zona studiată. Unele zone sînt formate din tubi, fără lumen, ce conţin numai elemente germinale nediferenţiate, altele formate din tubi încărcaţi1 cu spermatozoizi şi care conţin rare elemente diferenţi'ate, de tipul sperinatogoniilor şi spermatocitelor. Ţesutul interstiţial este diferit, după 310 C. I. PARHON aceste zone. In zona tubilor1 cu celule seminale nediferenţiate, ţesutul interstiţial este redus şi .alcătuit din celule de tip Leydig, cu nuclei mari şi cromatină pulverulentă. Secţiunile congelate, colorate cu Sudan, arată că sînt încărcate cu granulaţii lipidice. In zona tubilor cu spermatozoizi, ţesutul interstiţial este mai abundent şi format din celule tip fibrocitar1, cu frecvente elemente tinere, fibroblaste. In această zonă, se întîinesc şi lacuri coloide. Structura diferită a ţesutului interstiţial, în raport cu funcţia tubilor seminali, sugerează activitatea secretorie deosebită. La anure (Rana esculenta), animalele au fost sacrificate în luna mai; ţesutul interstiţial slab dezvoltat este format din rare insule de celule mici, cu protoplasma bazofilă. In concluzie, la această clasă, ţesutul interstiţial apare mai evident diferenţiat, la salamandră distingîndu-se — ea şi la mamiferele superioare — două tipuri de celule interstiţiale, epiteloid şi fibrocitar. CLASA REPTILELOR Din ordinul chelonienilor am studiat ţesutul interstiţial la Emys orbi-cularis (fig. 5 şi 6) şi Testudo graeca. La aceste animale ţesutul interstiţial este foarte bine dezvoltat, format exclusiv din celule de tip Leydig, încărcat cu lipide. Variaţiile morfologice, în Raport cu anotimpurile, sînt relativ mici. Astfel, la Emys orbicularis — sacrificat la începutul iernii — cordoanele interstiţiale sînt formate din celule mari, încărcate cu lipide. Uneori celulele îşi pierd peretele şi formează mici vezicule adipoase, ce conţin 2—3 nuclei picnotici. De remarcat prezenţa de grămezi pigmentare intra-şi extfacelulare. In tubii seminali se găsesc numai spermatogonii, excepţional spermatocite. Mitozele sînt extrem de rai^e. In primăvară, nu se observă modificări calitative ale ţesutului interstiţial. Dezvoltarea este asemănătoare; celulele sînt mari, Încărcate cu lipide. Nucleii apar mai activi, sînt polimorfi şi au nucleul vizibil, uneori întîlnindu-se mici noduli proliferativi. In tubi, linia seminală este diferenţiată, pînă la stadiul de spermatidă. Mitozele sînt frecvente. Nu se întîinesc spermatozoizi în interiorul tubilor ; aceştia sînt depozitaţi în epididim, fapt care sugerează rolul de rezervor al epididimului pentru spermatozoizi, aşa cum se constată şi la alte specii. La animalele sacrificate în timpul verii, ţesutul interstiţial are o dezvoltare asemănătoare, celulele sînt însă mai mici şi au granulaţii mai fine, unele celule chiar fiind lipsite de granulaţii. Tubii seminali au aspectul asemănător celui întîlnit în epoca precedentă. La Testudo graeca, sacrificaţi la începutul primăverii, ţesutul interstiţial este mai redus în comparaţie cu cel de la Emys orbicularis. Celulele sînt de asemenea mai mici şi cu granulaţii lipidice abundente. De semnalat — spre deosebire de specia precedentă — prezenţa de lacuri coloide. In concluzie : la ehelonieni ţesutul interstiţial este foarte bine reprezentat şi este for'mat exclusiv din celule încărcate cu granulaţii lipidice. Variaţiile — în raport cu ciclul sexual — sînt minime. Se ridică problema OPERE ALESE 311 în ce măsură această glandă, atît de dezvoltată la cheloinieni — nu are şi alt rol în organism, în afară de dezvoltarea şi menţinerea caracterelor1 sexuale. Ar fi de cercetat o eventuală acţiune metabolică, poate în raport cu acţiunea hormonilor androgeni în metabolismul pr'oteic. Dintre ofidieni s-a studiat Tropidonotus natrix (şarpele de casă). La această specie, ţesutul interstiţial, relativ abundent, este format din celule cu protoplasma bazofilă şi nuclei rotunzi, cu 1—2 nucleoli. Numărul redus de exemplar'e studiate nu permite o concluzie. Semnalăm numai că, la animalele studiate de noi, din această clasă, ţesutul interstiţial este bine reprezentat şi este format din celule de tip Leydig. CLASA PĂSĂRILOR La păsări, ţesutul interstiţial apare format din două tipuri de celule: Leydig şi fibrocitar. Celulele Leydig se găsesc în stadii diferite de evoluţie, tinere, cu protoplasma bazofilă, intermediare şi adulte. Celulele de tip fibrocitar sînt de asemenea în stadii diferite de evoluţie. Fibroblastele par să provină din proliferarea peretelui tubilor seminali. Nu se disting forme intermediare între celulele de tip fibrocitar şi cele de tip epiteloid, aşa cum au susţinut unii autori, la om. In cercetările noastre am urmărit modificările cantitative şi calitative ale ţesutului interstiţial în raport cu activitatea sexuală, la rîndul ei legată de variaţiile sezoniere. Din ordinul Passeres studiul s-a făcut pe 94 de exemplare din diferite familii (7). La Fringilla coelebs (cintiţa) testiculele prezintă variaţiile cele mai importante în raport cu anotimpurile. Diametrul tubilor seminali este în medie de 45 ji — în timpul repausului sexual — şi în medie de 400 |t, în timpul perioadei de reproducere. Din luna septembrie pînă în luna februarie tubii seminali sînt mici şi conţin numai spermatogonii active şi rare sper-matocite. In această epocă, glanda interstiţială foarte dezvoltată este formată din cordoane largi, care separă fiecare tub seminal. Ţesutul este constituit din celule Leydig, predominînd cele de tip imatur, cu puţină prb-toplasmă bazofilă şi nuclei polimorfi. Se întîlnesc şi zone de intensă proliferare. Incepînd din luna februarie, tubii seminali se măresc, iar la nivelul spermatogoniilor se observă numeroase proliferări în cele două direcţii, de înmulţire propriu-zisă şi de diferenţiere. In acest timp ţesutul interstiţial se reduce şi apare format predominant din elemente matur'e. In lunile aprilie-mai, tubii seminali ajunşi la maximum de dezvoltare conţin toate elementele liniei seminale. Spermatozoizii sînt grupaţi sub formă de snopi, una din extremităţi fiind în contact cu celulele Sertoli. în această epocă, ţesutul interstiţial este redus, persistă mici insule în spaţiile intertubulare. Celulele sînt mici, cu protoplasma palidă. Se întîlnesc însă zone de proliferare ale tubilor seminali şi prezenţa de fibroblaste. în luna iunie, se observă o tendinţă accentuată la descreşterea elementelor diferenţiate, paralel cu creşterea celor nediferenţiate. Procesele de diviziune reducţională 312 C. I. PARHON sînt foarte rare. Ţesutul interstiţial nu apare mult deosebit faţă de epoca precedentă. La Fringilla chloris (florinte) (fig. 7 şi 8) ţesutul interstiţial are structura descrisă la Fringilla coelebs şi cu aceleaşi modificări sezoniere. La Fringilla spinus (scatiu) perioada de reproducere durează mai puţin, după aceasta testiculele au semne nete de involuţie, cu dispariţia elementelor seminale diferenţiate. De semnalat în această epocă proliferarea intensă a peretelui tubilor seminali şi dezvoltarea rapidă a ţesutului interstiţial. Celulele interstiţiale sînt tinere, cu nuclei polimorfi şi protoplasma nediferenţiată. In lunile următoare, paralel cu involuţia seminală, ţesutul interstiţial devine mai abundent, apărînd elemente interstiţiale de tip matur. La Carduelis elegans (sticlete) (fig. 9 şi 10) şi la Linaria canabina (petruşel) structura testiculelor este asemănătoare şi suferă modificări sezoniere de acelaşi tip. La Passer domesiicus (vrabie), în toamnă, testiculul are o tendinţă moderată de activitate. Spermatogoniile sînt active şi spermatocitele relativ frecvente. Ţesutul interstiţial are tendinţă de proliferare. In lunile următoare, activitatea seminală apare mai redusă, tubii seminali conţinînd numai spermatogonii, excepţional spermatocite. Ţesutul interstiţial foarte dezvoltat are numeroase zone de intensă proliferare. La celelalte familii de păsări, condiţiile tehnice nu au permis întotdeauna studiul în raport cu anotimpurile. Din aceste motive, rezultatele trebuie raportate la epoca sacrificării. La Siita europaea (ţoi), în luna mai, elementele seminale sînt foarte reduse. Spermatogoniile şi spermatocitele sînt fără semne de activitate. Ţesutul interstiţial redus este format din insule mici de celule în involuţie. La Motacilla ţlava (codobatura galbenă) testiculul intră în repaus în luna mai, cînd Încep fenomenele de involuţie seminală. Ţesutul interstiţial, slab dezvoltat, este în prima fază de proliferare. La Corvus corone (cioara neagră) (fig. 11), În luna mai, spermato-geneza este incompletă. In tubi se găsesc spermatogonii şi spermatocite cu numeroase mitoze. Ţesutul interstiţial abundent este format din celule incomplet diferenţiate, cu aspect proliferativ, şi din insule formate din celule Leydig de tip adult. De semnalat prezenţa a numeroase fibroblaste. Ord. Podicipedes. La Podiceps cristatus (cufundac) (fig. 12) sperma-togeneza este activă în luna mai, tubii cu elemente seminale complet diferenţiate fiind totuşi rari. Ţesutul interstiţial bine dezvoltat este format din insule cu aspect proliferativ. Celulele interstiţiale au doi nuclei, cu 1—2 nucleoli. Protoplasma este în general bazofilă. Se observă proliferări ale peretelui tubilor seminiferi. Ord. Anseres. La Anas boschas (raţa sălbatecă) în luna mai, sperma-togeneza este completă. Ţesutul interstiţial redus este constituit din celule cu protoplasmă bazofilă. La Nyroca nyroca (raţa roşie), tot în luna mai, spermatogeneza este activă. Ţesutul interstiţial este format din celule Leydig, de tip imatur. Celulele de tip matur sînt mai rare. Şi la această specie se întîinesc proliferări ale ţesutului conjunctiv tubular şi fibrocite relativ frecvente. OPERE ALESE 313 Ord. Limicolae. La Scolopax rusticola (sitar), la sfîrşitul lunii martie, spermatogeneza este foarte activă. Ţesutul interstiţial cu dezvoltare medie este format din elemente de tip epiteloid şi fibrocitar. Ord. Gressores. La Nycticorax nycticorax (stîrc cenuşiu de noapte), în luna mai, tubii conţin elemente seminale evoluate pînă la stadiul de spermatozoizi. Ţesutul interstiţial relativ redus este format din ambele tipuri de celule : epiteloid şi fibrocitar. La Cicotiia ciconia (barză), în luna mai, tubii seminali conţin elemente germinale diferenţiate pînă la stadiul de spermatozoizi. In unele regiuni, peretele tubular prezintă zone de proliferare cu numeroase fibro-blaste. Ţesutul interstiţial este format din elemente de tip fibrocitar şi epiteloid. In zonele cu celule de tip epiteloid se întîlnesc elemente imature şi uneori grămezi nucleare în protoplasma nediferenţiată. In rezumat, la păsări, glanda interstiţială apare formată din cele două tipuri celulare; epiteloid şi fibrocitar, primul fiind predominant. Ţesutul interstiţial suferă modificări cantitative şi calitative, în raport cu activitatea sexuală. Apare foarte dezvoltat în anotimpul rece, în perioada de repaus sexual şi îşi păstrează aspectul activ în apropierea perioadei de reproducere, cînd involuează. După trecerea epocii de reproducere, o dată cu involuţia liniei seminale, ţesutul interstiţial îşi reia activitatea, apărînd elemente tinere de tip epiteloid. Este de notat că proliferarea elementelor fibrocitare pare să preceadă proliferarea elementelor epiteloide. Bogăţia ţesutului interstiţial în epocile de repaus sexual ridică şi la această clasă problema unor funcţii deosebite ale secreţiei interstiţiale, poate cu acţiune metabolică. CLASA MAMIFERELOR Ord. Insectivora, S-a studiat Erinaceus europaeus (ariciul) (fig. 13). In luna august, în tubi se găsesc toate elementele liniei seminale, activitatea mitotică fiind scăzută. Ţesutul interstiţial este redus, format din celule foarte mici, dense şi cu nuclei picnotici. In unele regiuni ale spaţiilor intertubulare se observă un coloid vacuolar, care pare a fi mai curînd alcătuit din capilare limfatice decît din secreţie de coloid. Vascularizaţia este foarte redusă. Ord. Chiroptera. La Myotis myotis (liliac) (fig. 14), în luna august, tubii seminiferi sînt d'enşi, aproape toţi conţin celule germinale în evoluţie pînă la stadiul de spermatozoizi. Ţesutul interstiţial este destul de bine reprezentat, format din celule cu protoplasma omogenă şi nuclei rotunzi. La alt exemplar, tot în aceeaşi lună, ţesutul interstiţial a fost mai redus, format din mici insule de celule dense, cu protoplasmă şi nucleu omogen. In unele locuri se observă zone coloide, care par a fi -mai degrabă limfatice. Ord. Rodaentia (rozătoare). S-a studiat testiculul (11) la Lepus europaeus (iepurele sălbatec) în luna ianuarie. La această specie, ţesutul interstiţial este alcătuit din celule de tip Leydig, în stadii morfo-funcţionale diferite,’ cu atît mai evoluate, cu cît spermatogeneza este mai înaintată. In 314 C. I. PARHON prespermatogeneză, celulele sînt tinere, cu granulaţii bazofile, şi cu protoplasmă coloidizată, uşor1 bazofilă. Pe măsură ce se maturează linia inter-stiţială, celulele se încarcă cu granulaţii lipidice, ajungînd pînă la degene-rescenţă lipidică. De semnalat prezenţa de coloid în ţesutul interstiţial. Nu se poate preciza dacă coloidul provine din secreţie celulară sau din topirea celulelor. Stroma conjunctivă vasculară este bine dezvoltată. La Lepus caniculus (iepurele alb, de crescătorie) ţesutul interstiţial este relativ abundent, celulele fiind încărcate cu granulaţii lipidice, mer-gînd uneori pînă la degenerescentă adipoasă. Tot la ordinul Rodaentia s-a studiat testiculul la Rattus norvegicus (şobolanul alb), în raport cu vîrstă. S-au sacrificat animale de diferite vîr'ste în luna mai. La şobolan, ţesutul interstiţial este prezent încă de la vîrstă de 2 zile (fig. 15) şi este format din celule de tip Leydig imature şi din fibroblaste. Tubii seminiferi sînt mici, conţinînd celule germinale nediferenţiate. Acelaşi aspect se întîlneşte şi la 10 zile (fig. 16). La 25 de zile (fig. 17), o dată cu apariţia spermatocite!or, ţesutul interstiţial este relativ dezvoltat. Celulele interstiţiale sînt mari, cele cu gr'anulaţii lipidice sînt rare, întîlnindu-se mai frecvent celule eu granulaţii bazofile, cu aspect imatur. Celulele de tip fibrocitar sînt relativ numeroase. La şobolanii de 40 de zile, aspectul nu este mai deosebit de acel întîlnit la 25 de zile. La şobolanul de 76 zile (fig. 18), spermatogeneza este completă, aproape toţi tubii conţin spermatozoizi. Ţesutul interstiţial este bine diferenţiat, nucleii sînt mari, cu cromatina abundentă şi nucleol vizibil. Protoplasma este difuz sudanofilă, întîlnindu-se frecvente celule cu granulaţii lipidice bine diferenţiate. Celulele de tip fibrocitar sînt mai rare. Se observă paralelismul între maturaţia liniei spermatogenetice şi a celei interstiţiale. La Citellus citellus (popîndău), în luna iulie, tubii conţin spermatogonii şi spermatocite active. De remarcat zone de proliferare ale tecii tubilor seminali. Ţesutul interstiţial este for!mat din celule în diferite stadii de evoluţie. Unele au protoplasma bazofilă, nucleul eu cromatina pulverulentă, altele cu cromatina mai densă şi protoplasma cu conţinut lipidie. Ord. Carnivora, Caniş vulpes (vulpe). Animalele au fost sacrificate în lunile ianuarie şi februarie. In această perioadă, la exemplarele studiate, maturaţia celulelor seminale ajunge pînă la stadiul de spermatozoizi în luna ianuarie şi apar mai frecvenţi în luna februarie. Ţesutul interstiţial apare format din celule de tip Leydig, încărcate eu granulaţii lipidice şi din celule de tip fibroblastic. Intre cordoanele interstiţiale se întîinesc lacuri coloide, care apar ca un produs de secreţie celulară. Ord. paricopitate. Subord. rumegătoare, familia bovidee. S-a studiat testiculul la taur de diferite vîrste şi rase (comună, Schwitz, Simmenthal, Pinzgau şi de stepă). Nu s-au observat deosebiri importante în morfologia testiculului, în raport cu rasa. La animalele tinere (3 luni), testiculul prezintă elemente germinale în stadiul de prespermatide, mai rar de spermatozoid. Ţesutul interstiţial bine dezvoltat, însă de aspect imatur. Protoplasma eozinofilă (deşi după unii autori acest tip de protoplasmă ar fi caracteristic celulelor Leydig adulte), conţine granulaţii lipidice fine, colo-rabile eu Sudan. La 1 an şi 4 luni, aspectul testiculului este asemănător OPERE ALESE 315 celui descris mai sus, însă într-un stadiu mai înaintat, cu un număr1 mai mare de granulaţii lipidice intracelulare. La animalele adulte, între 2 şi 5 ani (fig. 19, 20 şi 21), sacrificate în lunile iunie-iulie, cînd activitatea testiculului este redusă, se observă: ţesutul interstiţial relativ redus este format din celule tip Leydig şi celule de tip fibrbcitar. In ceea ce priveşte celulele Leydig, ele sînt în diferite faze de evoluţie : imature — conţin granulaţii eozinofile — sau mature — conţin granulaţii lipidice. Fibroblastele provin din proliferarea fibrocitelor care formează peretele tubilor seminali. Ele se întîlnesc în diferite faze de evoluţie, în raport cu vîrsta şi cu perioada de activitate sexuală. In ceea ce priveşte coloidul interstiţial întîlnit la toate exemplarele din acest subordin, acesta apare ca o secreţie a celulelor interstiţiale, mai degrabă a fibroblastelor. Această ipoteză susţinută de noi încă de mult, a fost discutată recent de Balze şi Ar'rillaga (1), care consideră fibroblastele ca organe terminale în raport cu o activitate hormonală. Cercetări histochimice şi biochimice mai complexe sînt necesare pentru a stabili calităţile hormonale deosebite ale acestei secreţii coloide faţă de secreţia lipidică a celulelor Leydig. Este posibil să fie vorba de o secreţie de hormoni ofotidici testiculari, pe care unul dintre noi (Parhon) a susţinut-o cu mult înainte şi a cărei acţiune apare deosebită de aceea a hormonilor de tip sterolic. La subordinul nerumegătoare, familia suidee. S-a studiat testiculul la ponei de rasă Mangaliţa (10). Se observă abundenţa de ţesut interstiţial, for'mat din celule de tip Leydig ; nu se întîlnesc celule de tip fibrocitar. Celulele Leydig pot fi grupate în următoarele categorii: imature, cu protoplasma eozinofilă fin granulată şi cu nuclei reticulari; celule mai mari cu granulaţii lipidice în protoplasmă, şi celule mici involuate, cu protoplasma omogenă şi nucleu cu tendinţă de picnoză. In tubii seminali se obserVă elementele celulare în evoluţie pînă la spermatozoizi. Celulele Leydig se găsesc în diferite faze de evoluţie imature, mature şi de involuţie. Ord. imparicopitate. Familia ecvidee (9) (fig. 22, 23 şi 24). S-a studiat testiculul la diferite rase de cai, în vîrstă de 4—8 ani, sacrificaţi primăvara sau vara. Rasele studiate au fost: ardenez, pur sînge englez şi ţăr’ănesc. Deşi există deosebiri în.aspectul morfologic al testiculului provenind de la diferite rase de cai, în linii generale, caracterele morfologice ale acestei glande sînt asemănătoare, astfel: ţesutul interstiţial este bine dezvoltat la rasa ardeneză şi pur sînge englez, mai puţin dezvoltat la ar'măsarul ţărănesc ; la primele două rase celulele interstiţiale sînt mai voluminoase, cu protoplasma bogată în granulaţii intens eozinofile. La ardenez, se notează o tendinţă la coloidizare şi uneori încărcare cu pigment brun. La pur sînge englez, nucleii sînt mai mari, frecvent periferici, veziculoşi, cu cromatina în r'eţea şi nucleoli vizibili. La fel la armăsarul ţărănesc şi ardenez, la acesta din urmă observîndu-se uneori şi celule binucleare. Ţesutul conjunctiv vascular este bine dezvoltat la armăsarul pur sînge englez, mai puţin la celelalte două rase. Tubii seminiferi conţin 316 C. I. PARHON în general celule seminale în stadii relativ tinere (predominînd sperma-togonii şi spermatociţi) şi mai rar spermatite şi spermatozoizi. In concluzie, armăsarii între 4 şi 8 ani, de diferite rase, sacrificaţi primăvara sau var'a, prezintă un aspect hipofuncţional al testiculului. S-au studiat şi testiculii a doi armăsari în vîrstă de 14 ani, ale căror caractere morfologice se aseamănă cu cele observate la testiculul de om bătrîn : tubii seminiferi comprimaţi de cordoane conjunctive puternic dezvoltate, cu spermatogeneza relativ redusă. In lumina tubilor se notează picături lipidice găsite şi în celulele Sertoli. Picăturile lipidice din celulele Sertoli au fost găsite de Teillum (13) în testiculul de om după 45 de ani, şi sînt corelate de acest autor cu secreţia estrogenă a testiculului. Ţesutul interstiţial la armăsarul bătrîn este bine dezvoltat, invadat de ţesut conjunctiv ; celulele interstiţiale sînt mari, sudanofile, conţinînd granulaţii lipidice şi uneori pigment brun-galben. La Asinus. Sacrificat primăvara. Ţesutul interstiţial este relativ sărac. Celulele interstiţiale sînt aşezate în grămezi mici, au dimensiuni între 9 şi 15 ija, protoplasma este puţin granulată, iar nucleul mic, cu cromatina distribuită uniform, mai rar nucleol vizibil. Ţesutul conjunctivo-vascular redus. Elementele seminale sînt mult mai frecvente decît la armăsar. Numeric, predomină şi aici tubi cu spermatogonii şi spermatocite. In concluzie, la mamifere, ţesutul interstiţial apare format predominant din celule de tip Leydig, elementele de tip fibrocitar fiind comparativ mai reduse. S-a cercetat la unele specii, ţesutul interstiţial în raport eu vîrsta, la alte specii, s-au studiat comparativ diferite rase. Nu s-au studiat la această clasă modificările ţesutului interstiţial. DISCUŢII Din studiul morfologic al ţesutului interstiţial al testiculului — la diferite specii de vertebrate — se desprinde o serie de probleme, care merită să fie discutate. Ţesutul interstiţial apare destul de timpuriu în scara animală şi prezenţa lui este semnalată începînd de la nevertebrate. Structura morfologică a ţesutului interstiţial prezintă variaţii mari cantitative şi calitative, în special la vertebratele inferioare. Este redus la peşti şi apare foarte bine dezvoltat la reptile (chelonieni). La primele predomină celulele de tip conjunctiv, pe cînd la ultimele este format aproape exclusiv din elemente de tip epitelial, încărcate cu granula^ lipidice. Structura morfologică apare mai caracteristică la păsări şi la mamifere. La păsări, independent de specie, structura ţesutului interstiţial este asemănătoare. La unele păsări, s-a studiat ţesutul interstiţial în raport cu epocile de reproducere ; glanda interstiţială este dezvoltată în perioada de repaus şi redusă în perioada de reproducere. Acest raport invers între dezvoltarea elementelor seminale şi a celulelor interstiţiale ar putea fi în OPERE ALESr 317 funcţie de echilibrul dintre hormonii gonadotropi. Este de văzut dacă echilibrul dintre gonadotropi nu este în funcţie de variaţiile factorilor de mediu (lumină, temperatură), care determină epocile de reproducere şi s-ar produce astfel descărcări predominante de FSH şi ICSH. La mamifere, structura morfologică a glandei interstiţiale este foarte apropiată de cea întîlnită la om. Se remarcă în afara celulelor de tip Leydig celule din seria conjunctivă, îndeosebi fibroblaste, care apar ca proliferări ale peretelui tubilor seminali. La unele specii s-au obserVat şi forme intermediare, care ar sugera o formă de trecere între acest tip de celule şi celula Leydig, ipoteză susţinută la om de Balze şi Arrillaga. S-a întîlnit de asemenea şi coloid în spaţiile intertubulare. Acest coloid conţine — de cele mai multe ori — celule interstiţiale dislocate, ca protoplasma coloidi-zată sau resturi nucleare, ceea ce sugerează că acest coloid este un produs de holocrinie sau merocrinie a celulelor interstiţiale. Este de subliniat că acest coloid este înconjurat, de cele mai multe ori, de fibroblaste, fapt constatat şi la om de autorii mai sus citaţi, ceea ce ridică ipoteza rolului fibroblastelor în formarea coloidului. La unele mamifere (rozătoare, bovidee) s-a urmărit evoluţia ţesutului interstiţial în raport cu vîrstă. S-a obserVat că modificările sînt asemănătoare celor întîlnite la om, celulele interstiţiale sînt de tip imatur la animalul tînăr şi se maturizează, încărcîndu-se cu granulaţii lipidice, pe măsură ce se apropie epoca de maturitate sexuală. La animalul bătrîn, ţesutul interstiţial este înlocuit de cordoane conjunctive, proces asemănător celui întîlnit la om. Există totuşi unele diferenţe calitative, în raport cu specia. Astfel, la ecvidee şi bovidee — mai ales la primele — celulele interstiţiale sînt încărcate cu’ granulaţii intens eozinofile. Aceste granulaţii eozinofile apai în celulele interstiţiale independent de vîrstă. Secţiunile congelate arată că celulele interstiţiale la aceste specii au o reacţie sudanofilă difuză şi — în mod excepţional — lipidele se prezintă sub formă de granulaţii, această deosebire s’ugerînd că secreţia celulelor interstiţiale ar fi calitativ deosebită. In această ordine de idei se ştie că testiculul de armăsar secretă cantităţi importante de estrogeni. Toate aceste observaţii ridică probleme, care necesită studii histo- şi biochimice, în raport cu specia, vîrstă şi epoca fiziologică. Cercetări experimentale făcute la unele specii arată că secreţia de androgeni este asemănătoare şi că nu există specificitate de specie. Nu se cunoaşte dacă tipul de secreţie nu diferă în raport cu vîrstă. Cercetări recente arată că secreţia testiculului embrionar este calitativ deosebită de aceea a testiculului matur. Se remarcă că la broasca ţestoasă şi la animalele hibernante, precum şi la unele specii cu perioade lungi de repaus sexual, glanda sexuală este foarte dezvoltată şi celulele interstiţiale sînt încărcate cu granulaţii lipidice. Este de discutat dacă acest aspect corespunde unei glande în stocaj secretor sau dacă nu reprezintă o glandă cu activitate secretorie orientată spre alte procese (metabolice), altele decît cele legate de activitatea sexuală. Această ipoteză se poate susţine, avînd în vedere izolarea unor 318 C. I. PARHON hormoni androgeni cu activitate metabolică. Ar îi de cercetat celelalte secreţii ale ţesutului interstiţial, discutate la om, şi anume, secreţia de hormon cu acţiune trofică asupra liniei seminale precum şi a hormonilor de tip estrogen. HCCJIEAOBAHH3 no BOnPOCY MOPOOJIOrHH HHTEPCTHUHAJIbHOH TKAHH CEMEHHHKOB y PA3JIHMHbIX BHflOB )KHBOTHbIX PE3K3ME H3yqaeTCH MOp(})OJIOrH5I HHTepCTHIţHajIbHOH TKaHH y HH3IUHX n03B0-HoqHbix h MjieKoriHTaionjHx. HccjieAOBaHHH npoBe^eHH no H3MeHeHHHM HHTepCTHIţHâJIbHOH TKaHH B SaBHCHMOCTH OT Ce30Ha (pbl6bl, penTHJIHH, nTHixbi) h ot B03pacTa (rpbi3yHbi h poraTbiă ckot). HccjieAOBajiH TaK>Ke rHCTOJiornqecKHe BapnauHH HHTepcTHUHajibHoă TKaHH c to^kh 3peHHH M0p(J)0-4)yHKI];H0HaJIbHbIX B3aHMOOTHOHieHHH. OBTdHCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — Salmo trutta trideus. Ccmchhhk, Maft Mecnu. Ok. chhhm aHHJiHHOBbiM reMajiayH-303HH0M, yBeji. 40 X. Phc. 2. — Gobius melanostomus. HHTepcTHUHajibHan TKaHb, mcchij; HioHb. Ok. CHHHM aHHJIHHOBbIM FCMaJiayH-303HH0M. yBeji. 40X- Phc. 3. — Triton cris.atus. CeMeHHHK, Mafi Mecnu. Ok. reMâx0KCHjiHH-3o3HH0M. yBeji. 40X. Phc. 4. — Salamandra maculosa. CeMeHHHK, HioHb Mecau. Ok. chhhm reMaTOKCH-JIHH-303HH0M. yBCJI. 40X- Phc. 5. — Emys orbicularis. CeMeHHHK, Maft MecHiţ. Ok. A3aH. Ybcji. 40x* Phc. 6. — Emys orbicularis. CeMeHHHK, jmnHAbi, Man MecHiţ. Ok. Cy^an III. yBeji. 10X. Phc. 7. — Fringilla chloris. CeMeHHHK, MapT MecHiţ. Ok. chhhm reMauiayH-303H-hom. yBeji. 40X. Phc. 8. — Fringilla chloris. CeMeHHHK, Man Mecau. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. yBeji. 10X. Phc. 9. — Carduelis elegans. CeMeHHHK, MapT Mecniţ. Ok. chhhm reMajiayH-303H-hom. yBeji. 40X. Bhc. 10. — Carduelis elegans. CeMeHHHK, ceHTH6pb Mecnu. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. ysejl. 40X. Phc. 11. — Corvus corone. CeMeHHHK, Maft Mecnu. Ok. Â3aH. yBeji. 40X. Phc. 12. — Podiceps cristatus. CeMeHHHK, Mafi Mecau. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. yBGJI. 40 X* Phc. 13. — Erinaceus europaens. CeMeHHK, ceimiâpb mcchu. Ok. chhhm reMa-jiayH-303HH0M. yBeji. 40X. Phc. 14. — Myotis myotis. CeMeHHK, aBrycT Mecnii;. Ok. reMajiayH-303HH0M. yBeji. 40X. Phc. 15. — Rattus norvegicus. CeMeHHHK 2 AHeft. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. yBeji. 40X. Phc. 16. — Rattus norvegicus. CeMeHHHK 10 AHeft. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. HMMepCHH. OPERE ALESE 319 Phc. 17. — Rattus norvegicus. CeMeHHHK 25 AHeft. Ok. chhhm reMajiayH-303HH0M. YBeji. 40X Phc. 18. — Rattus norvegicus. CeMeHHHK 76 AHeft. Or. reMajiayH-303HH0M. YBeji. 40X. Phc. 19. — Bhk 2 JieT. CeMeHHHK. Ok. reMaT0KCHJiHH-303HH0M. YBeji. 10X. Phc. 20. — Bhk 2 JieT. CeMeHHHK. Ok. reMaT0KCHJiHH-303HH0M. YBeji. 40X. Phc. 21. — OrenHOft 6hk, 4 JieT. CeMeHHHK. Ok. reMaT0KCHJiHH-303HH0M. YBeji. 40X. Phc. 22. — >Kepe6en. CeMeHHHK. Ok. reMâT0KCHJiHH-303HH0M. YBeji. 40X. Phc. 23. — }Kepe6eu, 3 JieT. CeMeHHHK. Ok. reMaT0KCHjiHH-303HH0M. YBeji. 40X- Phc. 24. — )Kepe6eu 3 JieT. CeMeHHHK. Ok. reMâT0KCHJiHH-303HH0M. HMMepcHH. considerations sur la morphologie DU TISSU INTERSTITIEL TESTICULAIRE CHEZ DIFFERENTES ESPECES ANIMALES RESUME . Les auteurs ont etudie la morphologie du tissu interstitiel dans Vechelle animale chez Ies Vertebres inferieurs et les Mammiferes. Les recherches ont porte sur les modifications du tissu interstitiel par rapport aux variations saisonnieres (Poissons, Reptiles, Oiseaux), et en fonction de l’âge (Ron-geurs et Bovides) ; ils ont egalement examine les variations histologiques du tissu interstitiel du point de vue de la correlation fonction-structure. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Salmo trutta trideus. Testicule; mai. Col. â rihematoxyline-eosine-bleu d’aniline. 40X- Fig. 2. — Gobius melanostomus. Tissu interstitiel; juin. Col. â rhemiatoxyline-eosine bleu d’aniline. 40X- Fig. 3. — Triton cristatus. Testicule; mai. Col. â rhematoxyline-eosine. 40 X. Fig. 4. — Salamandra moculosa. Testicule ; juin. Col. â rhematoxyline-eosine-bleu d’aniline. 40X- Fig. 5. — Emys orbicularis. Testicule ; mai. Col. â l’Az.an. 40X- Fig. 6. — Emys orbicularis. Testicule, lipides ; mai. Col. ,au Soudan III. 10X- Fig. 7. — Fringilla chloris. Testicule; mars. Col. â rhematoxyline-eosine-bleu d’aniline. 40X- Fig. 8. — Fringilla chloris. Testicule; mai. Col. â l’hemaitoxyline-eosine-bleu d’aniline. 40X- Fig. 9. — Carduelis elegans. Testicule; maris. Col. â rheTnatoxyline-eoisine-bleu d'aniline. 40X- Fig. 10. — Carduelis elegans. Testicule; septembre. Col. â rhem.atoxyli,ne-eosime-bleu d’aniline. 40X- Fig. 11. — Corvus corone. Testicule; mai. Col. â l’Azan. 40X- Fig. 12. — Podiceps cristatus. Testicule; mai. Col. â rhematoxyline-eosine-bleu d’aniline. 40X. Fig. 13. — Erinaceus europaens. Testicule ; septembre. Col. â l’hematoxyline-eosine-bleu d'aniline. 40X- Fig. 14. — Myotis myotis. Testicule; aout. Col. â rhematoxyline-eosine. 40X* 320 C. I. PARHON Fig. 15. — Rattus norvegicus, de 2 jours. Testicule. Col. â rhematoxyline-eosine-bleu d’.aniline. 40X- Fig. 16. — Rattus norvegicus, de 10 jours. Testicule. Col. â rhemiatoxyline-eosine-bleu d’aniline. Immersion. Fig. 17. — Rattus norvegicus, de 25 jours. Testicule. Col. â l’lhem.atoxyline-eosine-bleu d’-aniline. 40X- Fig. 18. — Rattus norvegicus, de 76 jours. Testicule. Col. â l’hematoxyline-eosme-bleu d’aniline. 40X- Fig. 19. — Taureau de 2 ans. Testicule. Col. â rhematoxyline-eosine. 10X-Fig. 20. — Taureau de 2 ans. Testicule. Col. â 1’ihem.atoxyline-eosine. 10X-Fig. 21. — Taureau -de steppe, 4 .ans. Testicule. Col. â l’heniatoxyline-eosine. 40X-Fig. 22. — Etalon. Testicule. Col. â rhematoxyline-eosine. 40X* Fig. 23. — Etalon, de 3 ans. Testicule. Col. â rhematoxyline-eosine. 40X- Fig, 24. — Etalon, de 3 ans. Testicule. Col. â rhematoxyline-eosine. Immersion. BIBLIOGRAFIE 1. Ba Iz e F. A. a. Arrillaga F., KSinefelter’s syndrom, a study of 5 cases, J. clin. Endrocr., 1952, voi. 12, nr. 11, p. 1426. . 2. B o u i n P., Elements d’histologie, Paris, 1932. 3. iGirumbach M., J ud son N. D., Van Wik I. a. W i 1 k i n L., Chromosomol sex in gonadal dysgenesis-relationship, to male pseudo herma-phroditism and theory of human sex differenciation, J. clin. Endocr., 1965, voi. 10, nr. 15. 4. Legr a n-d J. J., Role endocrinien du tissu nourricier dans le testicule des crustaces isopodes terrestres, C. R. Acad. Sci. (P,aris), 1953, nr. 1, p. 120. 5. Lucie n M., Parisot J. et Tichard G., Trăite d’endocrinologie. Le testicule, Paris, 1942. 6. Parhon C. I., Pitiş M. şi D a n c ă ş i u M., Endocrinologie comparată, Glandele endocrine' la broaştele ţestoase, Boii. şt. Acad. iR.P.iR., S. şt. med., 1950, t. II, nr. 8, p. 1029. 7. Parhon C. I., iP i t i ş M. şi Dancăş iu M., Asupra modificărilor endo- crine la păsări, în raport cu anotimpurile, Bul. şt., Acad. R.P.R., S. şt. med., 1951, t. III, nr. 4, p. 1105. 8. — Glandele endocrine la peşti, în raport cu anotimpurile. /. Modificările hipo- fizo-gonadice, St. cerc. endocr., 1954, t. V., nr. 3—4, p. 392. 9. P a r h o n C. I., P *a n u A., Pitiş M. şi Pasc u T., Recherches histologi- ques sur les glandes endocrines chez quelques especes et races d'animaux domestiques, Bul. şt., Acad. R.P.R., 1948, t. 30, nr. 10, p. 662. 10. — Recherches sur la structure des glandes endocrines chez deux races de pores, Bucureşti, 1948, p. 46. 11. — Cercetări histologice asupra glandelor endocrine la diverse rase de iepuri, An. Acad. R.P.R., Seria B, 1950, t. II, mem. 3, p. 55. 12. Stieve H., Mănnliche Genitalorgane. Handbuch der Micr. Anatom. des Menschen, Leipzig, Mollendorf, Springer, 1930. 13. T e i 11 u m K., Oestrogen production by Sertoli and Leydig Cells in the Edtiology of Benign Senile Hypertrophy of the Human Prostate, Acta endocr. (Copenhaga), 1950, voi. 4, nr. 1, p. 43. MODIFICĂRILE PONDERALE ŞI ALE STRUCTURII GLANDELOR ENDOCRINE LA PRODUŞII SCROAFELOR TRATATE CU CAZEINĂ IODATĂ ÎN PERIOADA DE GESTAŢIE ŞI LACTAŢIE* Intr-o cercetare anterioară comunicată la Academia R.P.R. (1) s-a urmărit acţiunea unui antitiroidian de sinteză, metiltiouracilul, asupra creşterii şi îngr'ăşării porcilor, prin tratarea lor încă din timpul vieţii intrauterine cu această substanţă. In aceste experienţe, descendenţii porcinelor tratate au crescut în greutate cu aproximativ 50% faţă de greutatea martorilor, această creştere menţinîndu-se pînă la a 70-a zi de la naştere. în cercetarea menţionată mai sus, s-au urmărit modificările obţinute prin blocarea secreţiei tiroidiene cu metiltiouracil. In cercetarea ale cărei rezultate le prezentăm mai jos, s-a urmărit dezvoltarea descendenţilor după administrarea dozelor mici de cazeină iodată, a cărei acţiune stimulatorie asupra proceselor oxidative nu este pusă la îndoială. Experienţa a fost făcută în colaborare cu Institutul de cercetări zootehnice, la Staţiunea experimentală zootehnică Slobozia. Cazeina iodată a fost administrată unui lot de patru scroafe gestante (două din rasa Marele Alb, două din rasa Mangaliţa), îneepînd din prima jumătate a perioadei de gestaţie, pînă la înţărcarea purceilor. Dozele au fost calculate în raport cu conţinutul în tiroxină al cazeinei iodate, admi-nistrîndu-se zilnic echivalentul a 2 mg tiroxină pe 100 kg corp de animal. Tratamentul a durat în medie 130 de zile. Un număr de 8 scroafe (4 din rasa Marele Alb şi 4 din rasa Mangaliţa) au servit drept martore. Animalele tratate s-au comportat normal, consumînd raţia obişnuită de alimente. Administrarea cazeinei iodate nu a influenţat creşterea normală în greutate, datorită gestaţiei. Prolificitatea medie a scroafelor în experienţă a fost de 7,7 purcei, iar numărul purceilor alăptaţi, de 6,5 faţă de 8,7 născuţi şi 6,2 alăptaţi la martore. * colaborare cu M. Pitiş, M. Dancăşiu, I. Iancu, I. Padu şi >N. Simincl. Publicat în Şt. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1 2, p. 93. 21 - c. 1218 322 C. I. PARHON La primul lot, greutatea medie a purceilor născuţi a fost de 1,226 kg, de 5,8 kg la 4 săptămîni şi de 14 kg la 8 săptămîni (la înţărcare), faţă de 1,122 kg, respectiv 5,6 şi 11,3 kg la martore. Purceii născuţi din scroafe tratate cu cazeină iodată au avut o greutate mai mare la naştere — în medie cu 100 g — şi s-au dezvoltat mai bine, avînd 200 g mai mult la 4 săptămîni şi 2,7 kg mai mult la înţărcare. De semnalat că descendenţii rasei Mangaliţa au beneficiat mai mult, diferenţa faţă de martori la înţărcare fiind de 3,2 kg faţă de 2,1 la rasa Marele Âlb (tabelul nr. 1). Dintre purceii născuţi au fost sacrificaţi un număr de 21 (12 din rasa Marele Alb şi 9 din rasa Mangaliţa) pentru a se urmări modificările ponderale şi histologice ale glandelor endocrine. Purceii au fost sacrificaţi la intervale aproximative de 30, 45 şi 60 de zile. In ceea ce priveşte modificările ponderale ale glandelor endocrine, s-a observat în general o scădere a greutăţii tiroidelor şi a splinei, mai accentuată la cei din rasa Mangaliţa, cu o tendinţă de creştere a greutăţii suprarenalelor şi a pancreasului mai evidentă, de asemenea, la această rasă. Modificările ponderale ale gonadelor nu au fost semnificative (tabelul nr. 2). Examenul histologic al glandelor endocrine la purceii martori a fost, în linii mari, asemănător celui descris în experienţele precedente la animalele de aceeaşi vîrstă. Trebuie semnalate însă unele diferenţe în raport cu rasa animalelor, diferenţe care au fost de altfel observate de unii dintre noi şi la animalele adulte (2). Astfel, proporţia eozinofilelor din lobul anterior al hipofizei este mai mare la rasa Marele Alb faţă de rasa Mangaliţa. Tiroida are la prima rasă o structură microfoliculară, celulele sînt predominant prismatice, cu frecvente zone de proliferare şi coloidul are numeroase vacuole de resorbţie, pe cînd la ultima, tiroida are, prin comparaţie, un aspect mai puţin activ, tradus prin foliculi mai mari, celule cu tendinţă la turtire şi coloid cu rare vacuole de resorbţie. în ceea ce priveşte glandele suprarenale, la Marele Alb, glomerulara este mai înaltă, cu zone de proliferare mai active, iar lipidele, cu aspect difuz, sînt prezente numai în zona externă a fasciculatei. La rasa Mangaliţa, glomerulara este mai îngustă, zonele de proliferare reduse şi fascieulata -mai bogată în lipide care apar sub formă de granule. Există de asemenea o tendinţă de alveolizare şi a zonei reticulate. In medulara suprarenalei, la prima rasă se constată o proporţie mai mare de celule intens granulate faţă de ultima rasă. Timusul şi splina sînt mai bogate în elemente limfoide la rasa Marele Alb. La rasa Mangaliţa, în timus se obserVă o tendinţă la infiltrare adipoasă, iar în splină predomină pulpa roşie. Qonadele nu prezintă la această epocă deosebiri semnificative; se observă totuşi, comparativ, o oarecare precocitate în dezvoltarea elementelor seminale, prtecum şi a elementelor foliculare la prima, faţă de ultima rasă. Pancreasul acinos apare mai activ la rasa Mangaliţa, aceasta traducîndu-se printr-un conţinut mai bogat în granulaţii de zimogen, pe cînd, la rasa Marele Alb mai sînt zone nediferenţiate. Insulele Langerhans sînt reduse la ambele rase. In ficat, în afara unei mai mari proporţii de celule binucleate, nu se obserVă alte modificări aparente. La purceii proveniţi de la mame tratate, deosebirile faţă de animalele martore sînt de acelaşi sens, indiferent de rasa animalelor, fiind totuşi OPERE ALESE 323 inai intense la rasa Mangaliţa. De asemenea, aceste deosebiri sînt mai puţin importante la o lună după naştere şi mai accentuate pe măsură ce animalele cresc în vîrstă, deosebirile cele mai importante constatîndu-se în a 60-a zi. Este de remarcat că şi în seria precedentă, deosebirile cele mai importante s-au găsit la puii sacrificaţi imediat după naştere sau după 50 de zile, la cei sacrificaţi între 25 şi 40 de zile deosebirile fiind mai puţin evidente. în ceea ce priveşte deosebirile constatate în hipofiza anterioară, se observă o tendinţă la creştere a crbmofilelor, care devine pronunţată abia la a 60-a zi de la naştere şi este mai accentuată la rasa Mangaliţa. Epifiza, la animalele provenite de la mame tratate, îşi păstrează aspectul activ, cu zone numeroase de proliferare, pe cînd la martori, după 60 de zile în zona centrală, ţesutul fibrilar este foarte lax, iar elementele celulare sînt foarte rare şi au tendinţa la liză. Tiroida, activă la rasa Marele Alb, are un aspect uşor hipofuncţional la produşii gestantelor tratate cu cazeină iodată. Foliculii sînt mai largi, avînd în medie diametrul de 93 .jj, faţă de 67 ip, la martori. Celulele sînt cubice, cu tendinţă de turtire, zonele de proliferare fiind excepţionale, iar vacuolele de resorbţie reduse. La rasa Mangaliţa, la care tiroida este şi la martori mai puţin activă, aspectul hipofuncţional al glandei este mai pronunţat, diametrul foliculilor fiind în medie de 108 ţi., faţă de 74 ja la martori. în general, modificările tiroidei sînt mai accentuate la masculi. Suprarenalele au zone de proliferare reduse şi zona sudanofilă se întinde şi în reticulată ; la rasa Mangaliţa, se întîinesc granulaţii lipidice şi în glomerulară. Elementele limfoide din timus şi din splină sînt mai reduse. La gonade, deosebirile nu sînt semnificative; totuşi, se poate spune că la rasa Mangaliţa, testiculul are un aspect mai activ decît la martori, aspect tradus printr-o proliferare mai evidentă a • spermatogoniilor, proporţie mai mare de spermatocite, prezenţa de lipide în interiorul tubilor seminali şi scăderea moderată a lipidelor din ţesutul interstiţial. De asemenea, în ovare, evoluţia foliculilor primari este mai activă. în pancreasul acinos, granulaţiile de zimogen sînt mai numeroase la această rasă şi apar1 zone de proliferare ale insulelor Langerhans. în ficat, deosebirile sînt mai puţin nete. De semnalat, în unele cazuri, la rasa Mangaliţa, o tendinţă la infiltrare lipidică difuză a celulelor hepatice. în concluzie, la purteii proveniţi de la mame tratate cu cazeină iodată, se observă proliferarea elementelor cromofile din lobul anterior al hipofizei, creşterea diametrului foliculilor tiroidieni, cu tendinţă la turtire a celulelor foliculare, mai accentuată la masculi, creşterea procentului de lipide din corticosuprarenală, cu apariţia lor în zona reticulată, scăderea elementelor limfoide, uşoară stimulare gonadieă. Pancreasul, atît cel acinos, cît şi cel insular, apare mai activ ; de asemenea şi ficatul. Aceste modificări apar numai schiţate la animalele sacrificate la aproximativ o lună după naştere, dar sînt nete la animalele sacrificate după două luni. Experienţele arată că tratamentul cu cazeină iodată a determinat o punere în repaus a tiroidei animalelor, fapt în general cunoscut după administrarea iodului sau a preparatelor tiroidiene iodate, deşi dozele admini- 324 C. I. PARHON strate în aceste cazuri au fost foarte mici. Este posibil ca această scădere, a funcţiei să aibă loc prin inhibiţia hormonului tireotrop, fără să excludem însă şi o acţiune dir'ectă asupra tiroidei. In ce priveşte răspunsul supra-reno-gonadic, acesta ar putea 'de asemenea să fie datorit stimulării directe sau indirecte, prin intermediul tropilor hipofizari, deşi în perioada post-natală, aceste din urmă glande ar fi putut Răspunde şi unei stimulări a pancreasului, prin creşterea aportului alimentar, semnalată după administrarea dozelor mici de cazeină iodată. Această din urmă ipoteză ar fi în concordanţă cu cercetările unora dintre noi în colaborare cu Şt.-M. Milcu (3), care au arătat apariţia bazofilismului hipofizar1 în urma administrării insulinei. Aceste experienţe, ca şi cele anterioare, prezintă o importanţă practică în îmbunătăţirea dezvoltării porcinelor. Pe de o parte, aceste experienţe confirmă experienţele precedente, arătînd că aceste îmbunătăţiri se pot obţine efectiv, intervenind în perioada dezvoltării intrauterine. Aceste tratamente sînt superioare celor făcute la animalele pubere sau adulte, deoarece necesită un interval mai scurt de timp (perioada de gestaţie) şi se consumă o cantitate mai mică de preparat, acţionîndu-se deodată asupra 6—12 purcei. Pe de altă parte, din această experienţă reiese că pot fi deosebiri de răspuns în raport nu numai cu specia, dar chiar cu rasa şi sînt necesare experienţe complementare, pentru a se găsi dozele optime de răspuns, în raport şi cu acest factor. Rezultatele obţinute confirmă pe deplin cercetările lui Miciurin şi Lî-senko, care arată că ereditatea nu este un fenomen imuabil şi că cercetătorul o poate dirija, punînd-o în serviciul omului. CONCLUZII 1. S-au tratat în timpul gestaţiei patru scroafe (două din rasa Man-galiţa şi două din rasa Marele Alb) cu cazeină iodată, administrîndu-se zilnic echivalentul a 2 mg tiroxină la 100 kg corp de greutate corporală. De asemenea, un număr egal de animale au servit ca martori, urmă-rindu-se efectele tratamentului asupra produşilor. 2. S-a observat o stimulare a creşterii şi a prolificităţii produşilor, mai accentuată la rasa Mangaliţa, sporul de greutate al purceilor fiind în medie de 25%. 3. Tratamentul a durat în medie 70 de zile, pînă în momentul înţărcării ; animalele tratate s-au comportat normal. 4. Examenul histologic al glandelor endocrine a arătat o stimulare a celulelor cromofile din lobul anterior hipofizar, precum şi a cofticosupra-renalei, gonadelor, pancreasului şi ficatului. Tiroida şi splina apar inhibate. 5. S-a urmărit, din punct de vedere practic, stimularea creşterii greutăţii şi prolificităţii porcinelor (tratamentul efectuîndu-se din perioada intrauterină şi una de lactaţie, pînă la înţărcare), în vederea sporirii producţiei de carne şi de grăsimi prin tratamente hormonale. OPERE ALESE 325 Tabelul nr. 1 Dezvoltarea purceilor născuţi din scroafe tratate cu cazeină iodată, comparativ cu a celor născuţi din scroafe netratate Rasa Nr. scroa- felor Nr. zilelor de tratament Greutatea medie a scroafelor (kg) Nr. mediu al purceilor Greutatea medie a (kg) i purceilor La începutul gest*-ţiei La sfîr-şitul gesta-ţiei Fătaţi Alăp- taţi La naştere La 4 săpt. La 8 săpt. (înţărcaţi) Tra- Mangaliţa . 2 137 205 244 5 4 1,210 5,610 13,500 taţi Marele alb 2 128 237 283 10,5 9 1,242 5,95U 14,503 Total 4 265 442 532 15,5 13 2,452 11,560 2^,003 Medie 2 132 221 266 7,7 6,5 1,226 5,830 14,000 Mar- Mangaliţa 4 222 247 7 4 1,150 11,700 10,300 tori Marele alb 4 — 223 240 10 8,5 1,095 6,500 12,400 Total 8 — 445 487 17 12,5 2,245 11,200 22,700 Medie 4 — 222 243 8,7 6,2 1,122 5,630 11,300 Tabelul nr. 2 Modificările ponderale ale glandelor endocrine Rasa anima- lelor Timp de sacrificare Tiroidă Supra- renale Testicul Splină Pancreas Ficat M T M T M T M T M T M T Marele alb 20—30 zile 0,25 0,23 0,73 0,70 0,37 0,47 14,00 7,50 16 18 180 110 42—50 zile 0,21 0,17 0,93 1,05 - — 26,50 20,00 17,5 19 182 125 0,32 0,22 1,45 0,65 10 10 27 25 20 30 265 240 Man- galiţa 16—22 zile 0,16 0,11 0,80 0,80 0,31 0,33 17,50 5,50 14 24 280 255 35—42 zile 0,17 0,14 0,92 1,07 — — 25 18 19 23 352 272 60—63 zile 0,21 0,16 1,23 1,55 10 10,8 25 * 17 25 23 512 400 M= martor; T = tratat. H3MEHEHHE BECA H CTPyKTyPbl 3H£OKPHHHbIX )KEJ1E3 nOTOMCTBA CBHHEP1-CAMOK, JIE^EHHblX HOAHCTbIM KA3EHHOM B nEPHOJI, BEPEMEHHOCTH H J1AKTAU.HH PE3IOME y IlOTOMCTBa CBHHefi-CaMOK, JieUeHHblX HOAHCTHM Ka3eHHOM, OTM6*" qaeTCH CTHMyjisiiţHH pocra ; b 2-MecaqHOM B03pacTe oHa CTaHOBHTCa 6ojiee HHTeHCHBHoâ (b 0C06eHH0CTH y nopo^bi «MaHrajiHua»). 326 C. I. PARHON MHKpO- K MâKpOCKOriHMeCKHM HCCJie/IOBaHHeM pa3JIHHHbIX >KeJie3 Bbl-HBJiHeTC5i CTHMyjiHUHH xp0M0(|)HJibHbix sjieM.eHTOB nepe/uieH AOJIH rrnio-4>H3a, KJieTOK Kopbi HaAno^eqHHKOB, nojioBbix xcejie3, noAacejiyAoraoH xce-jie3bi, ne^eHH h, dojibinefi qacTbio, vraeTeHne hihtobhahoh mejie3U h ce-jie3eHKH. ripaKTnqecKoe 3HaqeHHe sthx HCCJie/roBaHHH saKjno^aeTCH b tom, TTO OHH nOCTGHHHO OTKpbIBâlOT nepCneKTHBbl CTHMyjIHUHH pOCTa CBHHeH nyTeM jieqeHHH hoahcthm Ka3eHHOM b nepHo,n BHyTpHyrpo6Horo pa3BHTHH H JiaKTaUHH. MODIFICATIONS PONDERALES ET STRUCTURALES DES GLANDES ENDOCRINES CHEZ LES PORTEES DES TRUIES TtRAITEES A LA CASEINE IODEE PENDANT LA PERIODE DE GESTATION ET DE LACTATION RESUME On observe chez les petits des truies traitees â la caseine iodee une sti-mulation de la crtoissance, qui devient plus evidente â l’âge de 2 mois (sur-tout chez la race Mangatiţa). L’examen micro- et macroscopique des differentes glandes montre une stimulation des elemenis chromophiles du lobe anterieur de l’hypophyse, ainsi que de ceux de la corticosurrenale, des gonades, du pancreas et du foie. La thyroide ainsi que la rate semblent plutot inhibees. L’importance pratique de ces recherches est la stimulation de la croissance des porcins, par le traitement â la caseine iodee pendant le developpement intrauterin et la periode de lactation. BIBLIOGRAFIE 1. Mi leu Şt.-iM. şi Pitiş M., Corn. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 3—4, p. 257. 2. Parhon C. I., Painu A>, PI t i ş M. et Pa seu T., Recherches sur la structure des glandes endocrines chez deux races de pores (Mangalitza et York), Bucureşti, 1948. 3. P a r h o m C. I., Pitiş M., D a n c ă ş i u M., C h i r u C. şi Ianc u L., St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 309. ÎNCERCĂRI FITOHORMONALE. INDICELE DE CREŞTERE SAU DE ASIMILAŢIE. RAPORTURILE SALE POSIBILE CU UN HORMON DE CREŞTERE, ORIENTAREA CERCETĂRILOR* Intr-o lucrar'e anterioară în colaborare cu Ioana Parhon, unul dintre noi a insistat asupra interesului pe care îl prezintă studiile hormonologice nu numai din punct de vedere al biologiei animale, dar şi din punct de vedere fitobiologic. O fitohormonologie este pe punctul de a se clădi. Loewe, Poos şi Lange au atras atenţia asupra unor hormoni identici sau foarte apropiaţi de ginekhormon sau de androhormon, la vegetale. Alţi autori au găsit substanţe asemănătoare, cel puţin prin acţiunea lor, insulinei, şi recent, Peissachowitch a reuşit să extragă din bulbii de ceapă un „hormon" a cărei acţiune este aceeaşi cu a hormonului gonadotrop al hipo-tizei. Amintim iarăşi strînsele legături carte există între hormoni şi vitamine. Din punctul de vedere al hormonologiei vegetale o problemă interesantă care se pune este aceea a hormonilor de creştere la vegetale. Există oare asemenea hormoni? Aceasta ni se pare foarte probabil. Intr-adevăr răinîi impresionat de impetuozitatea creşterii a anumitor specii şi varietăţi şi de înceata creştere a altora. Dar pe de altă parte este evident, că în această funcţie complexă pot interveni factori foarte diferiţi. Din punctul de vedere carte ne interesează acum ni se pare util să recurgem la studiul varietăţilor din aceeaşi specie, care nu diferă între ele decît prin capacitatea lor de creştere. Studiul varietăţilor pitice şi; agăţătoare de Tropaeoelum ni s-a părut că prezintă din acest punct de vedere multă importanţă. Seminţele acestor plante sînt foarte asemănătoare ca şi frunzele şi florile de altfel. Ceea ce le diferenţiază este capacitatea de creştere mai curînd rtedusă la prima varietate, şi destul de accentuată la a doua. Aceasta din urmă are aparenţa unui fel de multiplicare a varietăţii pitice. Ai impresia că pe trunchiul primar1 şi pe ramuri cresc plante noi, dintre care fiecare în parte ar putea fi comparată cu un individ din varietatea pitică. După noi ar fi * în colaborare cu Constanţa Ş teî an es cu - Pa rih on. Publicat în Bull. mem., Soc. endocr., 1935, nr. 1, p. 22. 328 C. I. PARHON cazul să stabilim un indice de creştere care ni se pare dat prin raportul existent între greutatea seminţei şi cea a plantei după un anumit timp. S-ar putea de asemenea să calculăm acest raport de greutate între o ramură sau o plantă tînără la început şi după un anumit timp, sau chiar între sămînţa şi seminţele recoltate după germinarea şi cr'eşterea plantei. Aceste raporturi vor fi mai bine calculate în grame de seminţe, sau de plante tinere etc. Nu ignorăm complexitatea problemei (diferenţa de constituţie chimică a seminţelor şi a plantei, variaţiile de creştere după temperatură etc.). Dar aceste complicaţii nu au multă însemnătate atunci cînd se lucrează cu martori. Dăm, cu titlu de exemplu pentru felul în care înţelegem să ne orientăm cercetările, raporturile de greutate medii, a 5 seminţe, din două varietăţi şi a plantelor dezvoltate din aceste seminţe, la două luni după germinare. Varietatea pitică — Greutatea medie a 5 seminţe 0,438 g. Greutatea a 5 plante 1693 g. Varietatea agăţătoare — Greutatea medie a 5 seminţe 0,4429 g. Greutatea a 5 plante 2230 g. Calculul arată că 1 g de seminţe din prima varietate produce 3887 g de plantă adultă, în timp ce cealaltă valoare este de 5133 pentru varietatea agăţătoare. Deci o diferenţă în plus de 1246 g în favoarea ultimei varietăţi. Indicele de cr'eştere este deci 3887 la 1 pentru varietatea pitică şi 5133 la 1 pentru varietatea agăţătoare. Ne vom mulţumi în această primă comunicare să indicăm în ce direcţie înţelegem noi că ar trebui urmate cercetările. După părerea noastră acestea ar1 trebui să fie făcute la vegetale, im-pregnînd spre exemplu seminţele, bulbii, rizomii cu extracte din diferite părţi (sămînţă, frunze, trunchi, flori, etc.) de la planta a cărei acţiune asupra creşterii vrem să o studiem. Pe de altă parte ar trebui studiată acţiunea chiar a acestor extracte (din care va trebui făcut efortul de a se izola substanţe definite chimic), asupra creşterii tinerelor* animale. Ne propunem să continuăm cercetările în aceste două direcţii. cDHTOrOPMOHAJIbHblE HCCJIEUOBAHHH. nOKA3ATEJlb POCTA HJIH ACCHMHJI2UHH. B03M0>KHbIE OTHOIIIEHHH ZIAHHOrO nOKA3ATEJ13 C TOPMOHOM POCTA. HAnPABJlEHHE HCCJIE.HOBAHHH PE3KDME B OAHOH H3 CBOHX npeAblAyiIţHX pa6oT, npOH3Be,n,eHHOH COBMeCTHO c Hoshoh Mhjiky, aBTOp no^epKHVJi, *rro HccJie^oBaHHH ropMOHOB npe#-CTaBJIHIOT HHTepeC He TOJIbKO C TOMKH 3peHHH fiUOJIOrHH )KHBOTHbIX, HO H B (})HT06H0JI0rHqeCK0M OTHOUieHHH. OPERE ALESE 329 MHoroMHCJieHHbie aBTOpbi o6paTHjin BHHMaHHe Ha pacTHTejibHbie rop-MOHbl. ÂBTop BHABHraeT rHnoTe3y o HajinqHH ropMOHOB pocTa y pacreHHH h c^HTaeT ee Bect>Ma BepOHTHOH. JX/m KOjmqecTBeHHoro onpe^eJieHHH CBOHCTB OAHOrO BH^a paCTeHHH, no CpaBHeHHK) C pOCTOM H aCCHMHJIHUHefi Apyroro, aBTop npeAJiaraeT yeraHOBHTb noKa3aTeJib Beca no B3pocjibiM pacTeHHHM, nojiyqeHHbiM H3 1 rpaMMa ceMHH. ÂBTOp EHOCHT npeAJIOJKeHHe O npOBe^eHHH HCCJie^OBaHHfl AeHCTBHH cocTaBHbix qacTeS pa3JiHqHbix pacTeHHH Ha pocT pacTeHHH h }khbothhx. ESSAIS DE PHYTOHORMONOL OGIE. L’INDICE DE CROISSANGE OU D’ASSIMILATION. SES RAPPORTS POSSIBLES AVEC UNE HORMONE DE CROISSANCE. L’ORIENTATION DES RECHERCHES RESUME L’auteur a insiste dans un travail anterieur, effectue en collaboration avec Ioana Milcou, sur Pinter'et presente par Ies etudes hormonologiques, non seulement du point de vue de la biologie animale, mais aussi du point de vue phytobiologique. Plusieurs auteurs ont attire l’attention sur les hormones vegetales, L’auteur considere l’existence des hormones de croissance chez les vegetaux comme tres probable. Dans le but de permettre l’appr'eciation quantitative de la capacite de croissance ou d’assimilation d’une variete vegetale par comparaison â une autre, l’auteur propose le calcul d’un indice represente par le poids des plantes adultes issues d’un gr'amme de semence. On propose l’orientation des recherches vers l’etude de Taction des parties constitutives des diîîerentes pkntes sur lia croissance des vegetaux et des animaux. BIBLIOGRAFIE I . . 205. NOI ÎNCERCĂRI FITOHORMONALE * Fenomenele metabolice care se găsesc, în ultima analiză, la baza tuturor1 structurilor din organism sînt dirijate de aceleaşi legi la animale ca şi la vegetale şi chiar la fiinţele unicelulare. Pretutindeni apar aceleaşi grupe principale de substanţe constitutive protide, lipide, glucide, apă, substanţe minerale, şi de agenţi metabolizanţi , ioni, fermenţi, vitamine, hormoni. Intre ultimele trei categorii de substanţe cuprinse toate după' expresie recentă sub numele de ergone nu s-ar putea stabili o limită netă şi alături de o zooendocrinologie, există de asemenea şi o fitohormonologie. Unul dintre noi, împreună cu Ioana Parhon, a atras anterior1 atenţia asupra anumitor probleme de zoo- şi fitohormonologie, într-o lucrare apărută în Bul. Acad. rom. S. şt., 1931. Printre problemele de fitohormonologie, ni s-a părut una dintre cele mai interesante cea a acţiunii hormonilor de origine animală asupra dezvoltării vegetalelor. Primele încercări în această' direcţie sînt, după cîte ştim, cele pe care unul dintre noi le-a făcut împreună cu Constanţa Parbon, dar care, din motive tehnice, nu au fost continuate. Unii autori şi-au exprimat părerea că glandele endocrine nu acţionează decît prin intermediul sistemului nervos *şi von Cyon a propus chiar ca să fie numite „organe protectoare ale sistemului nervos". Aşadar se ridică problema de a şti dacă secreţiile interne nu acţionează direct şi pe alte ţesuturi în afara celui nervos, şi, pocnind de Ia această idee, unul dintre noi împreună cu M. Parhon, au experimentat acţiunea tiroidei asupra germinării (şi creşterii) seminţelor1 de orz. Aceste încercări sînt mai vechi. Deoarece s-a experimentat cu substanţă tiroidiană care nu era la adăpost de procesul de descompuneri, concluziile, care s-ar fi putut trage, erau discutabile. Pentru acest motiv ele au fost abandonate. Totuşi unul dintre noi le-a amintit într-un raport intitulat „Legăturile dintre glandele cu secreţie internă, psihologia şi pa- * In colaborare ou Gherta Werner. Publicat în Bul. mem., Soc. endocr., 1939, nr. 5, p. 125. OPERE ALESE 331 tologia -mintală", prezentat la al III-lea Congres internaţional de neurologie şi psihiatrie (Gand, 20—26 august 1913). In privinţa aceasta autorul se exprimase în felul următor : „Cercetările pe care le continuu împreună cu M. Parhon tind să demonstreze că tiroida poate chiar să influenţeze germinaţia seminţelor vegetale". De atunci numeroase şi importante cercetări au fost publicate de către diferiţi autori, privind acţiunea hormonilor de origine animală asupra plantelor şi unul dintre noi a avut ocazia să reamintească cea maî mare parte dintr!e faptele observate într-o discuţie care a avut loc la Societatea de endocrinologie. Pe de altă parte, în prima şedinţă ştiinţifică a acestei societăţi (6 aprilie 1935), unul dintre noi, împreună cu Constanţa Parhon-Ştefăneseu, a prezentat o comunicare intitulată „Indicile de creşter'e sau de asimilare". Cu această ocazie, am indicat, în general, direcţia în car'e vor trebui continuate cercetările. Lucrarea prezentă aduce o modestă contribuţie la studiul acestei importante şi vaste probleme de fitohormonologie. Pe de o parte, am studiat acţiunea urinei de acromegal sau pitic asu-pr*a creşterii tulpinii, frunzelor sau florilor (de Petunia), pe de altă parte am cercetat influenţa extraselor din seminţele varietăţii uriaşe de Tro-paeoelum asupra dezvoltării indivizilor din varietatea pitică. Iată rezumatul cercetărilor : 1) Hor'mon de creştere. Petunii tratate cu urina unui bolnav acrome-galo-gigant. Experienţa a avut loc între 12 şi 20 august, eu petunii din varietatea pitică. Plantele au fost transplantate în timpul epocii de înflorire din straturi în ghivece, pentru a putea fi transportate acolo unde au avut loc experienţele. (Cu această ocazie ţinem să mulţumim doctorilor Cahane pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziţie condiţiile necesare experienţelor noastre). Un număr de 20 de plante au fost retransplantate din ghivece în pămînt, în două brazde, de cîte 10 petunii fiecare, brazdele fiind de iaceeaşi întindere şi învecmate.Din cele 10 plante din fiecare brazdă au supravieţuit 5 în prima şi 7 în a doua. Am aşteptat 2 săptămîni, făr'ă să întreprindem nici un tratament, pentru a putea elimina eventualitatea apariţiei modificărilor spontane, în cele două brazde de petunia. In acest timp, florile existente dinaintea începerii experienţei au fost înlocuite printr'-o a 2-a serie, de aceleaşi dimensiuni ca şi prima. După 2 săptămîni brazda cu cele 7 plante a începui să fie udată cu apă la care am adăugat urină de la un bolnav cu paralizie generală şi acromegalo-gigantism. Bolnavul fiind gatos, nu am putut obţine urină, decît în mod neregulat, de 5 sau 6 ori în decurs de 2 săptămîni (50 ml de uri&ă de fiecare dată). In timp ce la florile din brazda udată cu apă de izvor, nu s-a putut remarca nici o modificare vizibilă, dimpotrivă, în brazda udată cu apă la care s-au adăugat urină, 5 din cele 7 plante au suferit importante modificări ca dimensiune, în comparaţie cu prima serie de flori de la începutul experienţei. La celelalte 2 petunii ale căror flori nu au părut schimbate în urma tratamentului cu urină, în schimb tulpinile au cr'escut de două ori mai înalte decît cea mai înaltă tulpină din lotul martorilor. 332 C. I. PARHON 2) Indivizi de Tropaeoelum supuşi la acelaşi tratament cu urină de acromegal. Experienţele au fost începute la 5 sept. cu seminţe de Tropaeoelum, varietate pitică. S-au semănat în două cutii de lemn, cîte 8 g de seminţe, în fiecare cutie. După 5 zile încolţirea nu apăruse încă, aşa că una dintre cutii a fost udată în continuare cu apă de izvor, pentru a servi drept martor, iar la cealaltă s-a adăugat în apa de udat 5 ml din urina unui bolnav acromegal, formă evolutivă, datînd de 3 ani, puţin sau deloc tratat. A 12-a zi după semănare, prin urmare 7 zile după începerea tratamentului special, au apărut diferenţe destul de vizibile între plantele udate normal şi cele udate cu apă şi urină. In timp ce din prima cutie, n-au cr'escut din seminţe decît 19 plante, în a doua au crescut 40. Din punctul de vedere al dimensiunilor frunzelor şi tulpinilor, exista o diferenţă vizibilă între cele două loturi de Tropaeoelum. Putînd fi clasificate în 3 dimensiuni : mari, mijlocii şi mici, iată cum au fost repartizate după cele 3 mărimi, raportat la 100 exemplare de plante: Tropaeoelum tratat cu urină Tropaeoelum martor Exemplare mari 40% 21% „ mijlocii 37,5% 42% „ mici 22,5% 37% A 18-a zi de la începutul experienţei, la plantele udate cu urină şi apă apăruseră 51 plante faţă de 19 din lotul martor. In cele 2 serii de experienţe precedente tratamentul seminţelor şi al plantelor cu urină de acromegal a părut să stimuleze germinaţia, şi chiar creşterea plantelor tinere, iar dimensiunile florilor apărute au fost mai mari. Urina unui pitic, probabil hipohipofizar, a avut, dimpotrivă, o acţiune inhibitoare asupra creşterii la Tropaeoelum, după cum rezultă din experienţele care urmează. 3) Tropaeoelum trataţi cu urină provenită de la un bolnav cu nanism de origine, probabil, hipofizară. Utilizînd aceleaşi plante drept martori, am supus un alt lot de Tropaeoelum pitic la un tratament cu urină de pitic (vîrsta 13 ani; înălţimea 93 cm), care s-a adăugat în fiecare zi la apa cu care au fost udate (50 ml de urină + 250 ml apă de iztor). Am întreprins această experienţă ca să putem verifica obiecţia care s-ar fi putut face în legătură cu influenţa specifică pe care urina de acrtomegal, pare a o exercita asupra creşterii plantelor supuse acestui tratament, adică pentru a preciza mai bine dacă acest efect se datora numai acţiunii urinei sau mai curînd cea a unei substanţe specifice cu acţiunea electivă asupra creşterii, existentă în urina de acromegal ? OPERE ALESE 333 Rezultatul a fost că nu numai că nu am putut găsi o acţiune favori-zantă a urinei asupra creşterii plantelor udate cu urină de pitic şi apă, în comparaţie cu cele udate cu apă simplă, ci dimpotrivă, efectul urinei, în acest caz, pare să fi avut o acţiune inhibitoare asupra creşterii, în Raport cu celelalte. Această oprire în creştere (ca dimensiune a frunzelor şi înălţime a tulpinilor) nu împiedică dezvoltarea către maturitate deoarece aceste plante au fost primele din toate loturile la care a apărut pe majoritatea tulpinilor o a patra frunză. După 7 zile de la începutul udatului cu urină, am remarcat 27 de plante în această cutie (în cutia plantelor1 martori erau 19). Dimensiunile erau următoarele : Tropaeoelum tratat cu urină de pitic Tropaeoelum martor Exemplare mari 4% 21% „ mijlocii 23% 42% mici 63% 37% Acţiunea inhibitoare asupra creşterii plantelor tinere ne pare foarte evidentă în această experienţă. Amintim aici că Marta Trancu-Rainer1 a găsit în urina unui acromegalo-gigant un exces de hormon gonadotrop, în timp ce umorile (urină, salivă) unui pitic hipofizar exercitau o acţiune inhibitoare asupra estrului. Această problemă a substanţelor inhibitoare ni se parte foarte importantă de studiat în cercetările ulterioare. Anumite opriri în creştere, ca şi în cazul piticului nostru, ar putea fi în legătură nu numai cu absenţa hormonului de creştere, dar, poate chiar prin prezenţa în exces a unei substanţe inhibitoare. In urma Rezultatelor obţinute cu urina de acromegal şi de nanic hipofizar, ni s-a părut interesant să cercetăm influenţa anumitor extracte hipofizare. Astfel am studiat acţiunea antelobinei Byla, care pare să conţină, mai ales, hormon gonadotrop. ' Două loturi de seminţe de Tropaeoelum uriaş (Goldglanz) au fost semănate în acelaşi timp şi în acelaşi fel ca varietatea pitică din experienţele precedente. De la începutul experienţei, una din cutii conţinînd seminţe de Tropaeoelum au fost stropite cu apă de izvor (250 ml pe zi), celeilalte i s-a adăugat, la aceeaşi cantitate de apă, hormon hipofizar (antelobină Byla) în cantitate de 150 U.R., în timpul primelor 10 zile la interval de 2 zile şi apoi zilnic (cu două pauze de cîte 5 zile). Din seminţele udate cu apă + antelobină, în a 4-a zi după însămîn-ţare, au încolţit 7, în cutia stropită cu apă nu apăruseră în a 5-a zi decît 2, a 6-a zi încă 2 plante. A 8-a zi s-a remarcat că plantele din prima cutie, cu toate că sînt încă mici, au căpătat forma definitivă, cu 2 frunze fiecare, bine desfăcute în timp ce plantele martori nu au decît cotiledoane. La 2 zile după însămînţare, în cutia cu seminţe supuse tratamentului cu hormon 334 C. I. PARHON gonadotrtap, se aflau 14 plante cu frunze mai mari şi tulpini mai viguroase decît ale martorilor, care nu erau decît în număr de 6. Trei săptămîni după însăimînţare numărul plantelor martori era mai mar'e decît cel al plantelor udate cu hormoni gonadotropi (36 pentru primele, 28 pentru celelalte), dar dimensiunile frunzelor* şi al tulpinilor acestora din urmă erau cu mult mai mari în comparaţie eu primele. Deci, preparatul de care ne-am servit a avut o acţiune stimulatoare asupra creşterii1 plantei studiate. Această acţiune trebuie apropiată de influenţe stimulatoare asupra asimilării exercitată de hormonul gonadotrop, care a fost deseori observată în clinica umană. Intr-o comunicare anterioară unul dintre noi, împreună eu Constanţa Parhon-Ştefănescu, a ridicat problema dacă diferenţa de creştere între rasa pitică şi cea agăţătoare nu se datoreşte prezenţei, la aceasta din urmă, a unui horinon de creştere. Am întreprins cercetări în această direcţie, tratînd plante tinere din prima varietate cu extracte din cealaltă varietate. Experienţele au fost începute în acelaşi timp cu cele precedente, cu seminţe din aceeaşi varietate de Tropaeoelum uriaş (Goldglanz), pentru prepararea extractului. Ca şi la celelalte experienţe, semănatul s-a făcut într-o cutie de lemn (8 g de seminţe din comerţ) ; ca plante martori ne-am servit de cele din cele două experienţe precedente. Cinci zile după însămîn-ţare, gertninaţia nefiind încă vizibilă, la apa de stropit din prima cutie s-a adăugat’ In fiecare zi extract de seminţe de Tropaeoelum, preparat în felul următor: în fiecare zi 4 g de seminţe, făcute pulbere, au fost agitate puternic jumătate de oră cu 100 ml de apă, apoi puse la centrifugă. Lichidul supernatant, limpede, puţin gălbui, cu mitos amintind cel al florilor de Tropaeoelum a fost adăugat la apa de stropit (200 ml pe zi). A 7-a zi după începerea tratamentului cu extract de seminţe, s-a putut constata în această cutie 36 de plante (la martori nu erau decît 9). După dimensiuni s-au deosebit: Plante udate cu apă -f extract Plante udate cu apă fără extract Exemplare mari mijlocii 44,44% 3S% 17,56% 21% 42% 37% Trei săptămîni de la însăimînţare, suprafaţa frunzelor mari a plantelor udate cu extract de Tropaeoelum uriaş depăşea cu mult pe cele ale martorilor, atingînd sau chiar depăşind dimensiunile frunzelor de Tropaeoelum uriaş, semănat în acelaşi timp cu varietatea pitică. S-a observat în plus, un iapt care ni se pare interesant, schimbarea nuanţei de verde a frunzelor plantelor tratate cu extract. Frunzele au căpătat nuanţa mai gălbuie a varietăţii a căror seminţe fuseseră utilizate la prepararea extractului. Cîteva OPERE ALESE 335 plante situate în mijlocul cutiei şi rămase mici, şi-au păstrat nuanţa verde mai închis a varietăţii Tropaeoelum pitic (ca şi plantele martori). Pare să rezulte din această experienţă că seminţele din varietatea agăţătoare conţin o substanţă stimulatoare pentru creştere, care nu există în seminţele din varietatea pitică. De asemenea amintim aici interesantele experienţe cu substanţe de origine vegetală sau animală întreprinse de către mai mulţi autori, asupra creşterii rădăcinilor. Rezultatele obţinute de către proL Solacolu şi colaboratori sînt dintrte cele mai elocvente. HOBblE OHTOrOPMOHAJIbHblE HCCJIEflOBAHHfl PE3IOME ®HT0r0pM0HajibHbie hccjiejţoBamin b MHpoBoă JiHTepaType 6biJin Bnep-BHe npoBepeHbi aBT0p0M coBMecTHO c KoHCTaHiţen IlapxoH h b AaJibHeă-nieM b coTpyAHHMecTBe c M. napxoH. B aaHHofi pa6oTe aBTop H3yqaeT AeăcTBHe moto aKpoMerajiHKa h rHno(})H3apHoro KapJiHKa Ha pasBHTHe neTyHHH. Moqa aKpoMerajiHKa cnocodcTByeT pocTy neTyHHH; Moqa KapjiHKa yrHeTaeT hx pa3BHTHe. Ha 0CH0BaHHH ycTaHOBJieHHbix (jpaKTOB, bmabh-raeTCH rnnoTe3a o HajinqHH b Moqe KapjiHKa BemecTBa c yrHeTaioui,HM AeScTBHeM Ha pocT ; Hapn/ţy c oTeyTeTBHeM ropMOHa pocTa b stoh Moqe. npH Apyrnx HccJie^oBaHHHx aBTOp OTMeqaeT, *îto aHTejioâHH «Bnjia» 0Ka3biBaeT CTMMyjmpyiomee AeăcTBHe Ha pocT pacreHHH Tropaeoelum. Ha 3thx TKe pacTeHHHx Hccjie^oBajiH AencTBHe SKCTpaKTa rnraHT-CKoro pacreHHH Ha KapjiHKOBoe, B ceMeHax nepBoro ycTâH0BjieH0 Hajmqne BemecTBa, CTHMyjmpyiomero pocT BToporo pacreHHH. NOUVEAUX ESSAIS DE PHYTOHORMONOLOQIE RE SUME Les premieres tentatives de recherches phytohorinonologiques existant dans la litterature universelle appartiennent â l’auteur, en collaboration avec Constanţa Parhon. Ulterieurement ces recherches ont ete continuees en collaboration avec M. Parhon. Dans l’etude presente, l’auteur trăite de l’action de l’urine d’acrbmegale et de nain hypophysaire sur le developpe-ment des petunias. L’urine d’acr'omegale exerce une action lavorisante sur la croissance, tandis que Turi-ne de nain a provoque une inhibition du developpement. Ces 336 C. I. PARHON constatations permettent d’avancer l’hypothese de l’existence d’une sub-stance inhibitrice pour la croissance dans les urines du nain, en plus de l’absence de l’hormone somatotrope. Au cours d’autres recherches, l’auteur constate que l’antelobine Byla exerce une action stimulatrice sur la croissance des plantes de Tropaeoelum. On a experimente sur les memes plantes l’action de l’extrait obtenu de la variete geante sur la variete naine. On a constate que Ies semences de la premiere variete contiennent une substance qui exerce une action stimulatrice sur la croissance de la seconde variete. NOI CERCETĂRI CU PRIVIRE LA ACŢIUNEA HORMONILOR ANIMALI ŞI A ALTOR SUBSTANŢE ASUPRA DEZVOLTĂRII VEGETALELOR * S-a discutat şi se discută încă asupra modului în care acţionează hormonii. Odinioară von Cyon a susţinut că acţiunea lor nu are loc decît prin intermediul sistemului nervos. Pentru a cerceta dacă această afirmaţie corespunde adevărului, M. Par-fton şi unul dintre noi ne-am gîndit să cercetăm acţiunea unor astfel de substanţe asupra seminţelor vegetale, deci organisme vii la care nu poate fi vorba de intervenţia sistemului nervos. Am pus la încolţit seminţe de orz udate cu apă în care s-a amestecat pulbere de tiroidă. Aceasta din urmă pare a exercita o acţiune stknulatore în anumite doze, şi inhibitoare în doze mai ridicate. Aceste experienţe însă au fost abandonate, deoarece nu puteam acţiona cu substanţe pure şi nici nu puteam evita alterarea" pulberii tiroidiene. Totuşi unul dintre noi a amintit aceste cercetări, în raportul prezentat în 1913 la Congresul internaţional de neurologie şi psihiatrie (Qand, august 1913). De atunci numeroşi autori s-au ocupat de acţiunea hormonilor la vegetale. Budington a constatat că preparatele de glandă tiroidă accelerează procesul de diferenţiere al rădăcinilor. Rebello a observat o accelerare foarte importantă în evoluţia bulbilor de iacint sub acţiunea acestor preparate. Plantele tratate au înflorit înaintea tuturor plantelor martori şi a celor tratate cu alte preparate glandulare. Scaglia a ajuns la concluzia că tratamentul tiroidian la vegetale exercită o influenţă inhibitoare asupra creşterii masei, dar accelerează diferenţierea. * în colaborare cu <3. Werner. Publicat în Acta Endocr. (Bucureşti), 1945, t. XI, nr. 1, p. 3. 22 — c. 1218 333 C. I. PARHON Mai recent Pierre Chouard a studiat acţiunea tiroidei şi a îoliculinei asupra unei specii de a st er (Reine-Marguerite). Tratamentul tiroidian a determinat o mai importantă dezvoltare în lungime în timp ce foliculină exercită o acţiune opusă. înflorirea a fost, în schimb, accentuată de acest din urmă tratament. Florile au apărut pînă la baza tulpinei plantei. La rîndul lor Scholler şi Gâbel, experimentînd cu progynon (Schering), au constatat că bulbii de iacint sau ceapă ca şi exemplarele de Zea mais au prezentat flori înaintea martorilor. Şi asupra altor plante au făcut aceleaşi constatări (Primula, Fucsia). Horder şi Stormer au obserVat de asemenea o acţiune stimulatoare asupra creşterii la iacint. Hyckes, Krassmosselsky şi Maximes, au obţinut rezultate pozitive în ceea ce priveşte acţiunea hormonilor asupra plantelor. Cr'ăiniceanu a observat o acţiune stimulatoare a tiroidei asupra ger» minaţiei şi creşterii seminţelor de grîu ; extractele de corp galben au exercitat dimpotrivă o acţiune inhibitoare. Orth constată că hormonul folicular determină la culturile de Equisetum aruense formarea unui procent de 50 de protale femele în comparaţie cu 18 în culturile martore. Kiistner, Gennaro şi Zampetti au observat o acţiune stimulatoare a îoliculinei asupra germinării seminţelor şi dezvoltării plantelor. Pe de altă parte, o acţiune asemănătoare a fost semnalată de către Orth, Hitzer, Scharer şi Schropp, Zollikofer în privinţa creşterii tulpinilor şi frunzelor la plantele tinere. Janot, Gad-Andersen şi Jarlov pe de altă parte au semnalat o deschidere accelerată a bobocilor existenţi. Orth, Schorrer, şi Schropp Liebe au observat o înflorire mai abundentă şi o creştere a recoltei de fructe, sub acţiunea unei doze unice sau repetate de foliculină. Fenomenul a fost în general însoţit şi de o înflorire mai precoce. Zollikofer, la Poa alpina, observă creşterea masei frunzişului, a rădăcinii şi a numărului paniculelor. Echilenul, echilenina şi hipulina sînt de asemenea active şi Janot a constatat că aceste substanţe, a căror acţiune la animale este de 12—20 ori mai mică decît a estrolului, este din contră de 3 ori mai mare la plante. Weber observă la Rhodotonula o mărire a producerii de substanţă prin estrol. Bouilenne şi Went au constatat că insulina cu o adăugire concomitentă de zahăr exercită o acţiune stimulatoare asupra formării rădăcinilor. Havas şi Caldwell au observat o acţiune toxică a prolanului la plante. Krassmosselsky şi Maximes au observat o mărire în creştere şi în asimilare prin prolan, insulină şi preparate ovariene. Fermentarea drojdiei poate fi intensificată prin tiroxină (Abderhalden) extract de timus (Heller şi Feschtschenk). Ultimii doi autori au semnalat de asemenea o accentuare a înmuguririi şi asimilării. Niethanmer, Hykes, experimentînd pe butaşi, au observat o accelerare în dezvoltarea mugurilor1, prin tiroxină, insulină, adrenalină sau hipofizină (prin scufundarea butaşilor în soluţie sau chiar prin injectare). OPERE ALESE 339 Hykes obţine în acelaşi timp o accentuare a formării rădăcinii la butaşii de Populus şi Salix. Parhon şi Cahane prin injecţii de foliculină în căpăţîna verzei, în timpul primului an de vegetaţie, au obţinut desfacerea căpăţînii şi dezvoltarea unei tulpini alungite cu fante de dimensiuni feduse şi cu modificări pregătitoare înfloririi. Este cunoscut că acest fenomen nu se observă la această plantă decît în cursul celui de-al doilea an. In aceste experienţe este vorba de un fel de pubertate precoce, experimentală, provocată de foliculină. Amintim din nou aici propriile noastre experienţe în ceea ce priveşte acţiunea urinei (diluate) de acromegal sau de pitic asupra ramurilor şi florilor de Petunia, sau asupra germinaţiei la seminţele de Tropaeoelum şi asupra dezvoltării ulterioare a tinerei plante. Acţiunea urinei de acromegal a exercitat o influenţă stimulatoare, în timp ce aceea de pitic o influenţă inhibitoare. In aceeaşi ordine de idei cităm acţiunea- de veştejise exercitată de sîn-gele de femeie recoltat în perioada menstruală, asupra florilor. Astăzi este incontestabil că horinonii acţionează nu numai asupra animalelor ci şi asupra vegetalelor precum şi a fiinţelor unicelulare. Acţiunea lor are deci loc în afara sistemului nervos. Dar cu toate numeroasele cercetări carte au fost făcute pînă acum, se poate afirma că se mai ridică multe probleme. In cercetările anterioare, ara abordat noi înşine unele probleme. In comunicarea prezentă-, aducem o serie de date noi asupra acestei probleme. Noile noastre cercetări au fost îndreptate asupra dezvoltării ramurilor tinere de Salix tinerea, asupra gerininării seminţelor de mazăre şi asupra dezvoltării rădăcinilor la Nerium oleander, de asemenea, şi asupra ritmului de deschidere sau de închidere a florilor la cîteva specii de vegetale. Paginile urtnătoare sînt dările de seamă ale acestor experienţe şi a rezultatelor lor. Experienţele au început la 7 dec. 1942. Ramurile* de Salix tinerea, cu scoarţa netedă şi lucioasă, cu amenţi argintii şi lucioşi şi muguri foliari, au fost împărţite în următorul fel : 7 au fost scufundate în apă de izvor, 7 în acelaşi lichid conţinînd o mică cantitate de adr'enalină, 7 într-o soluţie de foliculină hidrosolubilă, 4 în apă căreia i s-a adăugat de la început pulbere de glandă tiroidă şi mai tîrziu într-o soluţie diluată de tiroxină. Pe cît a fost posibil numărul mugurilor nu diferea prea mult Ia ramurile martore scufundate în apă faţăi de cele scufundate în apă conţinînd hormoni sau preparate glandulare. După 14 zile de la începutul experienţelor una singură din cele 7 ramuri martore prezenta o mică i^ămurică secundară verde, a cărei lungime nu atingea 1 cm. După 30 de zile această răimurică nu făcuse progrese, şi ramurile primitive erau mai uscate, mai sfărîmicioase şi de culoare mai închisă. 340 C. I. PARHON S-a obserVat o mare diferenţă între aceste ramuri şi unele dintre cele scufundate în apă amestecată cu o soluţie hormonală, mai ales tiroxină. Adrenalină Extremităţile inferioare a 7 ramuri1 de Salix cinerea sînt introduse în 20 ml de apă conţinînd 0,5 mg de clorhidrat de adrenalină. După 2 ore soluţia a fost schimbată. Această schimbare nu se repetă după aceia decît din 6 în 6 ore, şi după 3 zile, la interval de 24 ore. A 5-a zi se observă pe ramuri plesnirea epidermei care acoperea doi muguri aşa fel că se remarcă prin soluţia de continuitate o mică linie verde. A 8-a zi epiderma de culoare castanie cade, şi mugurele este liber şi în întregime verde, cu perişori argintii. Un al doilea mugure pe aceeaşi ramură dă o rămurică secundară şi ea aproape în întregime verde. Pe o a doua ramură se remarcă la fel plesnirea unui mugure şi în plus un ament cu 4 stamine. In afară de aceasta s-a constatat un fenomen demn de a reţine atenţia în privinţa soluţiei de adrenalină, care la început se colora imediat în roz şi care acum rămîne incoloră chiar după 48 de ore. De acum înainte nu mai schimbăm soluţia decît la 3—4 zile. O cantitate din această soluţie în care au fost scufundate ramurile, dacă este vărsată în alt vas şi pusă în aceleaşi condiţii, dar fără ramuri, devine r'oz după 4—5 ore. Avem deci impresia că ramurile a căror extremitate stau în soluţia de adrenalină, împiedică oxidarea acesteia din urmă, (graţie unei substanţe provenită de la plantele de experienţă şi care ar pătrunde în soluţie). După 15 zile se observă pe 2 din cele 7 ramuri, rămurele secundare subţiri, verzi şi purtînd frunzuliţe răsucite la bază. Pe una dintre ramuri s-a constatat o singură rămurică secundară, pe o a doua, 3. In plus, pe 3 dintre ramuri se observă un ament eu 3—4 stamine. Unul din aceşti amenţi se găseşte pe ramura care poartă şi rămurică secundară. In a 13-a zi de experienţă se remarcă la extremitatea inferioară a acestei ramuri două mici rădăcini lungi de 0,75—1 cm; lîngă aceasta din urmă s-a observat încă doi mici noduli din care au apărut mici firişoare radiciulare. Radiculele, foarte fragile, s-au deslipit cînd ramurile au fost scoase afară din soluţie pentru a fi observate mai cu atenţie. După 18 zile rămurele secundare cu frunze verzi au apărut pe 3 ramuri (două pe unul şi una pe celelalte două). Prima rămurică secundară de pe ramura car'e a prezentat rădăcini rupte dar care au crescut din nou era lungă de 5 om ; existau de asemenea şi 3 radicule de 1—5 cm. După 22 zile, alte 2 ramuri au rămurele secundare eu frunze. A 28-a zi, prima rămurică secundară care s-a observat, are lungimea de 5 cm, iar celelalte 2 de 1 şi 2,5 cm. OPERE ALESE 341 Rădăcinile apărute pe 2 dintre ramuri au căzut a 32-a zi. După 37 zile frunzuliţele au fost mai veştejite (plantele au fost expuse un timp scurt la rece). In rezumat, pe 5 din 7 ramuri scufundate în soluţie de adrenalină au crescut rămurele secundare cu frunze şi pe 3 ramuri cîte un ament şi fiecare din ei prezentînd un început de înflorire. Au fost de asemenea observate rădăcinile la extremitatea inferioară a celor 2 ramuri. Acţiunea pulberii tiroidiene şi a tiroxinei Patru ramuri au fost scufundate timp de 4 zile în 20 ml de apă în carte s-a amestecat 3 cg de pulbere tiroidiană, şi apoi într-o soluţie reîmprospătată din 2 în 2 zile de 0,5 mg de tiroxină. După 8 zile s-a remarcat plesnirea unui mugure şi creşterea unei mici rămurele verzi, pe una dintre ramuri. După 14 zile, pe aceeaşi ramură, s-a observat o nouă rămurică verde cu frunze răsucite. După 20 zile s-a observat pe 3 din cele 4 ramuri, rămurele secundare cu frunze (2 rămurele verzi pe o ramură, cîte una singură pe fiecare din celelalte 2). Nu s-au constatat modificări ale mîţişorilor şi nici n-au apărut rădăcini. Epiderma ramurilor1 era verde şi lucioasă, flexibilitatea s-a menţinut de asemenea, indicînd o bună vitalitate. Acţiunea anlelobinei 1 ml de antelobină Byla, conţinînd 50 de unităţi de hormon retrohipo-fizar a fost diluat în 10 ml de apă distilată; 1 ml din această soluţie a fost vărsată în 25 ml de apă potabilă în care au fost scufundate 8 ramuri de culoare castanie. După 3 zile mîţişorii de pe ramurile din această soluţie sînt cu mult mai mari decît cei ’ din celelalte vase, şi culoarea lor a devenit verde-cenuşiu. După 10 zile s-au observat pe 3 Ramuri rămurele verzi. Pe unul dintre aceste ramuri se aflau 3 rămurele dintre care unul de 3 cm. După 15 zile erau 5 ramuri cu rămurele avînd frunze verzi, dintre care 2 au şi rădăcini principale. După 25 de zile pe toate Ramurile au crescut rămurele şi frunze. Ramura cu scoarţa cenuşie are o rămurică cu frunze aproape rotunjite. Cinci ramuri au’şi rădăcini principale, totuşi mai puţin numeroase decît cele scufundate în soluţie de orastină. Lungimea acestei Rămurele este de 7 cm, alte 2 sînt lungi de 10 şi 13 cm. Grosimea lor depăşeşte, în general, aceea a tuturor celorlalte cu care am experimentat (scufundate în alte soluţii). Acţiunea tonefinei La 1 an s-a scufundat într-o soluţie de 2,5 mg (1/2 ml) de tonefină în 25 ml de apă, 5 ramuri de Salix cinerea cu scoarţă cenuşie, mată, cu 342 C. I. PARHON frunze rotunjite şi cu amenţi. După1 24 ore pe una din aceste ramuri amen-ţii deveniseră mai roşcaţi, şi îşi măriseră volumul. După 48 ore au căzui. După 7 zile pe unul din cele 4 care mai aveau amenţi cei 4 amenţi existenţi au înflorit. Pe o altă ramură doi muguri s-au deschis. După 10 zile pe raimura a cărei amenţi căzuseră se remarcă 3 grupe de cîte 2 muguri verzi în locul de inserţie al vechilor amenţi. Pe celelalte 2 ramuri s-a observat pe fiecare cîte un mugure, de unde începuse să crească o rămurică verde. După 16 zile s-a remarcat mici rămurele asemănătoare, împodobite cu mici frunze pe patru ramuri, dintre care una are 3 rămurele, 2, una singură şi a 4-a, 3 grupe de muguri verzi dintre care unul a dat 2 rămurele secundare verzi pe care a început să crească frunze. După 21 de zile, una din rămurelele secundare este lungă de 7 cm pe una din ramuri, de 4 cm pe a doua. Amîndouă au frunze bine dezvoltate (de la 1 la 5 cm), de formă ovală, scurtă. Prima ramură care a dat rămurele prezintă la extremitatea sa inferioară un nodul cu mici rădăcini şi un altul asemănător situat 1,5—2 cm mai sus. După 23 de zile 3 ramuri au rădăcini primare. După 28 de zile 4 din cele 5 ramuri au rămurele verzi cu frunze şi la 3 din ele se observă şi rădăcini multiple. La una din firicelele radiculare se ridică pe o distanţă de 5 cm de la extremitatea inferioară, la alta pe o distanţă de 2 cm, la a treia nu se observă decît la extremitatea inferioară. Scoarţa a devenit verde-cenuşie şi prin aceasta diferă evident de ceea ce se observă la martori. Pe deasupra ramurile tratate îşi menţin flexibilitatea în timp ce la martori au devenit sfărîmicioase. Să mai adăugăm la experienţele precedente că am obţinut o evidentă stimulare a creşterii rădăcinilor unei tinere rămurele de Nerium oleander, a cărei extremitate inferioară a fost scufundată într-o soluţie de tonefină. Din contra prin hormon masculin (testosan) dezvoltarea rădăcinilor a fost mai puţin importantă decît la martor. Acţiunea orastinei Şapte ramuri de Salix cinerea cu scoarţa de culoare castanie lucioasă, cu muguri, amenţi mari şi cenuşii, şi o ramură cu scoarţa cenuşie-verde, au fost scufundate într-o soluţie de orastină, o fiolă de 3 unităţi Vogtlin diluată în 5 ml de apă distilată şi din această soluţie s-a diluat 1 ml în 20 ml de apă potabilă. Soluţia a fost schimbată la fiecare 48 ore. După 10 zile, 3 ramuri aveau rădăcini principale. După 15 zile pe ramura cu scoarţă cenuşie a apărut o rămurică verde. Pe 4 ramuri s-a observat rădăcini multiple. Din cele 3 ramuri la care rădăcinile apăruseră întîi, una are 8 firişoare radiculare, dintre care unele cu rădăcini secundare, o alta are 18 firicele radiculare primare şi secundare, a treia şi a patra au cîte 10 rădăcini lungi şi puternice. Pe 4 ramuri s-au observat rămurele verzi, unul avînd 3 rămurele asemănătoare. OPERE ALESE 343 Acţiunea foliculinei S-a vărsat 500 U de foliculină (în soluţie apoasă) într-o sticlă con-ţinînd 20 ml de apă. Lichidul se schimba la 24—48 ore. După 3 zile s-a remarcat că amentul terminal de pe unul dintre ramuri este dublu ca volum (în comparaţie cu cel mai mare dintre martori) şi că datorită turgescenţei are o poziţie perpendiculară pe ramură. După 6 zile acest ament era acoperit cu stamine. După 8 zile s-a observat pe aceeaşi ramură încă 2 amenţi cu stamine, dar mult mai puţin numeroase (pe unul nu erau decît 3). După 20 de zile 4 din 7 ramuri aveau stamine. O singură ramură are o rămurică secundară cu 4 frunze verzi. Trunchiul acestei ramuri este de culoare verde-castanie, lucies şi flexibil. Nu se observă creşterea rădăcinilor. Deci: excitarea înfloririi, efect puţin marcat asupra creşterii rămurelelor secundare şi a frunzelor, şi nul în privinţa apariţiei rădăcinilor. Evident, această concluzie nu este valabilă decît în condiţiile noastre de experienţă, şi pentru durata acesteia din urmă. Totuşi, remarcăm că apariţia rădăcinilor a fost observată încă după 10 zile, la plantele scufundate în soluţie de orastină. Acţiunea epiţizei Şapte ramuri din varietatea de Salix cinerea cu scoarţa cenuşie, mată, au fost scufundate într-o soluţie conţinînd 0,5 ml de epifizhormon injectabil, pus în 25 ml de apă potabilă. In timpul primelor 2 săptămîni nu s-a observat nici o modificare apreciabilă. După 30 de zile lemnul devenise sfărîmieios. Soluţia pare să fi exercitat o acţiune de oprire în dezvoltare. Acţiunea hormonului masculin La 1 febr. s-au diluat 25 unităţi peşte — de testosan — în 25 ml de apă potabilă şi s-au scufundat în această soluţie 6 ramuri de Salix cinerea cu scoarţa castanie roşcată şi a şaptea cu scoarţa cenuşie, toate avînd muguri şi amenţi. La început soluţia a fost reînnoită la 48 de or'e, timp de 10 zile, apoi o singură dată pe săptămînă. După 24 ore s-a observat la o ramură că amenţii luaseră o coloraţie roz înăuntru pufului cenuşiu. Volumul amentului este dublu în comparaţie cu cel mai mare dintre cei observaţi pe ramurile martore. Doi amenţi sînt lungi de 2 cm şi alţi 2 depăşesc chiar această dimensiune. După 48 ore amenţii coloraţi au mai crescut atingînd 3 cm în lungime şi chiar mai mult. A 5-a zi amenţii cei mari au căzut în timp ce se scoteau ra-murile pentru a fi fotografiate. După 7 zile, trei ramuri prezentau rămurele verzi, cu frunze lungi de 1,5 cm pe 2 dintre ele şi de 2 cm, pe cealaltă. 344 C. I. PARHON După 10 zile s-a observat pe 3 ramuri rămurele verzi cu frunze. Una din aceste rămurele este lungă de 7 cm, celelalte 2 sînt lungi respectiv de 3 şi 5 cm. După 20 de zile pe ramura cu scoarţa cenuşie a apărut o rămurică cu frunze rotunjite. După 28 zile, 6 din 7 ramuri aveau rămurele cu frunze. Unul din aceste ramuri avea 3 rămurele dintre care unul de 10 cm lungime. Un al doilea avea rămurele dintrîe care unul lung de 13 cm, celelalte de 3 cm. Două ramuri aveau fiecare cîte 4 rămurele între 2 şi 7 cm lungime, alte 2 otte o singură rămurică. Ramura eu scoarţa cenuşie ,are 2 Tămurele verzi de 3 şi 4 cm lungime. Scoarţa ramurilor este verde-castanie cu aparenţă de prospeţime. Pe cele 7 ramuri au crescut rădăcini principale de 2—6 cm lungime. Ramura cu scoarţa cenuşie are 2 rămurele verzi şi 25 rădăcini. Acţiunea extractului de timus 7 ramuri din varietatea cu scoarţa cenuşie au fost scufundate în 25 ml de apă în care s-a adăugat o jumătate de fiolă de extract de timus. Soluţia a fost reînnoită la 48 ore, în primele zile, şi apoi la fiecare săptămînă. După 6 zile 3 amenţi au înflorit pe o ramură. După 14 zile pe o altă ramură au apărut 2 rămurele tinere, ve^zi. După 19 zile s-au observat de asemenea 2 amenţi înfloriţi pe o a 2-a ramură. După 22 zile, 2 ramuri aveau mici rămurele ve^zi (1 cm lungime), alte 2 ramuri aveau rădăcini. La 4 ramuri coloraţia epidermii este verde-cenuşiu. După 37 zile prima ramură cenuşie, care a dat primele frunze, are 2 răimurele verzi şi frnnze, a căror lungime era de 2 şi 4 cm. La o ramură, epiderma a luat o coloraţie castanie-roşcată, aşa fel că apr’oape se confundă cu cea din cealaltă varietate. La unul din ramuri cu rădăcini s-au numărat 18 rădăcini principale, pe 2 dintre ele s-au constatat de asemenea mici rădăcini secundare. După 42 zile, s-au observat la 3 ramuri, rădăcini. De asemenea, pe o a treia ramură au început să crească frunze. La 1 ian., 11 ramuri de Salix cinerea cu scoarţa cenuşie şi 2 cu scoarţa castanie au fost scufundate în 25 ml de apă potabilă, aceste ramuri servind drept martori pentru cele tratate cu extract de timus. După 15 zile aspectul este mai puţin proaspăt decît acel al damurilor din soluţia cu extract de timus. După 25 zile, pe o ramură a început să crească o rămurică verde. După 28 de zile, pe o a doua ramură s-au observat 2 rămurele verzi, dintre care una lungă de 1 cm, alta abia îneepînd să crească din mugurele deschis. La 2 ramuri s-au observat rădăcini scurte, la unul, 2, la alta, 3. După 43 zile s-au observat la 3 ramuri rămurele verzi (la unul 2, dintre care unul de 2 cm, celelalte rămurele variind între 1 şi 1,5 cm). Epiderma nu este verde şi fragedă şi lemnul flexibil decît la 3 din 11 ramuri, celelalte sînt pe cale să se usuce. OPERE ALESE 345 Acţiunea ginergenului Am mai studiat şi acţiunea tartratului de ergotamină, substanţă sim-paticolitică : 1/2 fiolă de ginergen s-a diluat în 25 ml de apă potabilă. După 21 zile lemnul era mai puţin flexibil şi mai sfărîmicios ca la martori. După 39 zile, la o ramură s-a observat un mugure deschis din care a început să crească o rămurică verde. La extremitatea inferioară a aceleiaşi ramuri s-au remarcat 5 firişoare radiculare, dintre car'e unul de 5 cm. La celelalte 5 ramuri, lemnul s-a uscat şi a devenit sfărîmicios. ★ Experienţele noastre au arătat că adrenalina, tiroxina, foliculină, extractele timice şi orhitice, antelobina, tonefina şi orastina au exercitat o acţiune stimulatoare asupra apariţiei de muguri, rămurele secundare, rădăcini, şi a inflorescenţei; acţiunea a diferit de la un extract la celălalt, totuşi fără ca să se poată afirma o influenţă specifică asupra dezvoltării a unuia sau a altuia din organele menţionate. Din contră, extractul epifizar şi tartratul de ergotamină (substanţa simpaticolitică) par a exercita o acţiune inhibitoare asupra dezvoltării mugurilor, amenţilor şi rădăcinilor, în ceea ce priveşte ramurile care au fost scufundate în respectiva soluţie. In special acţiunea extractului epifizar a părut intensă. Insă, chiar acest extract a arătat, din contră, o acţiune de stimulare a germinaţiei la mazăre şi a creşterii- ulterioare a plantelor tinere. De asemenea am studiat acţiunea adrenalinei şi aceea a clorhidratului de acetilcolină, a atropinei şi a pilocarpinei asupra ritmului de deschidere şi de închidere a florilor la Nicotiana affinis şi Passiflora. Experienţele începute la 8, 9 şi 10 iulie au fost repetate la 5, 6 şi 7 august. Prima serie — opt tulpini cu flori închise dar proaspete de Nicotiana affinis, au fost scufundate, imediat după ce au fost rupte, într-o soluţie de adrenalină de 1/10 000. Această operaţie a avut loc la ora 8 dimineaţa, pe timp frumos, schimbînd soluţia din 2 în 2 ore. Alte 8 tulpini cu flori închise au fost scufundate în apă distilată ; 8 într-o soluţie de acetilcolină şi 5 într-o soluţie izotonică de NaCl. După 2 ore, la cele 8 tulpini scufundate în soluţia de adrenalină, 4 flori erau complet deschise, şi alte 3 incomplet. După 3 ore toate florile din această soluţie erau cu desăvîrşire deschise. In ceea ce priveşte florile de pe tulpinile scufundate în soluţia de acetilcolină (10 cg în 10 ml de apă distilată) nu s-a observat, după 2 ore, nici o modificare a corolei, dar calicele aveau o consistenţă mult mai crescută. 346 C. I. PARHON După 4 ore florile au început să-şi piardă culoarea albă şi să se veştejească. Florile de pe tulpinile scufundate în soluţia izotonică de CINa n-au prezentat nici o modificare timp de 7—8 ore, apoi, seara, s-au deschis (către orele 16, 17). Trei dintre florile închise, introduse în soluţia de adrenalină după 3 ore, au fost găsite avînd un aspect proaspăt. După 24 ore de la începutul experienţei, florile păstrate în apă distilată au început să se veştejească, pierzîndu-şi încetul cu încetul culoarea albă, în timp ce la cele păstrate în adrenalină n-a fost observat acelaşi fenomen decît la 3 flori (soluţia de adrenalină nu s-a mai r'eînnoit după 7 ore). După 3 zile de la începutul experienţei, 3 flori îşi mai păstrau încă aspectul proaspăt. La 3 flori de Hypomea, adrenalina se arată fără efect. Experienţele au fost reluate la 5, 6 şi 7 august, cu flori din această ultimă specie, de asemenea cu Nicotiana affinis, Passiţlora, Convulvulus. Patrii flori deschise de Passiflora au fost introduse în soluţia de adrenalină 1/10 000, 4 în apă distilată şi una în apă potabilă. După 3—5 ore, toate florile ţinute în apă potabilă sau distilată s-au închis. La florile din soluţia de adrenalină, ocluzia florii, care se produce pe planta nemutilată, nu s-a produs, floarea rămînînd deschisă chiar şi a 3-a zi, dar petalele îşi pierduseră aparenţa albă-lăptoasă, deveniseră mai subţiri, mai translucide, dar îşi păstraseră poziţia orizontală şi forma de stea. Numai la o singură floare petalele s-au curbat înăuntru după 28—30 ore, fără' ca floarea să se închidă cu totul, ca la cele ale martorilor. La florile de Nicotiana affinis am remarcat iarăşi, şi de această dată, deschiderea florilor dimineaţa, 2—4 ore după introducerea de adrenalină în soluţie. In plus, florile, ţinute în această soluţie 1/10 000, s-au deschis mai repede decît cele din soluţia 1/100 000. Astfel că cele 3 flori din prima soluţie (1/10 000), s-au deschis toate după 2 ore. Din 5 din a doua soluţie (l/.l00 000), una singură era deschisă după 3 şi 4 ore. La florile de Hypomea, adrenalina n-a avut nici o influenţă. In ceea ce priveşte Conuulvulus, din cele 5 flori introduse în soluţia de adrenalină 1/10 000 la orele 9 dimineaţa, 3 au fost găsite închise complet la orele 7 seara, la alte 2, jumătate din corolă se apropiase fără ca floarea să se fi închis cu desăvîrşire, ceea ce s-a întîmplat cu cele ţinute în apă distilată. Atropină şi pilocarpina în soluţie nu par să fi influenţat ritmul de deschidere sau închidere ale aceloraşi flori. ★ Noi am mai făcut şi alte experienţe privind acţiunea hormonilor animali la vegetale. OPERE ALESE 347 Astfel am cercetat acţiunea foliculinei asupra seminţelor de Vicia, sativa. Seminţele tratate cu această substanţă au germinat, m timp ce numai 6 din cele 8 seminţe martori au prezentat acest fenomen. In afară de aceasta, s-a putut constata cu uşurinţă că dezvoltarea martorilor este mai puţin pronunţată. La plantele ieşite din seminţe tratate s-a constatat de asemenea şi mici rădăcini secundare. Acţiunea epifizei, care părea inhibitoare asuipra ramurilor de Salix cinerea, s-a arătat, din contra stimulatoare, şi mai mult încă decît aceea a foliculinei asupra germinaţiei şi a creşterii mazării. Un gram de seminţe au fost semănate pe muşchi de copac, într-o farfurie cu apă la care s-a adăugat 3 fiole de tiroxină, în timpul celor 3 săptămîni cît a fost studiat fenomenul, prin urmare o fiolă pe săptămână. S-a constatat iarăşi, în această experienţă, că dezvoltarea a fost cu mult mai avansată sub influenţa tiroxinei decît la martori. Interpretarea rezultatelor obţinute nu este prea uşoară. Ne putem gîndi la o acţiune hormonală în sensul strimt al cuvîntului. Din acest punct de vedere, este de remarcat că cu toate că acţiunea diferiţilor horinoni sau extracte de orga-ne nu apare strict specifică, unele dintre ele au avut totuşi o acţiune pozitiv predominantă, iar asupra altora s-a remarcat o influenţă negativă. La ramurile de Salix cinerea adrenalina a stimulat dezvoltarea rărnu-relelor precum şi aceea a rădăcinilor şi- amenţilor. Aceeaşi substanţă' a prelungit în mod important deschiderea la unele flori. Tonefina a excitat înflorirea şi dezvoltarea rămurele!or. Foliculină a excitat înflorirea, dar puţin rămurelele, şi deloc rădăci- nile, la Salix cinerea. Asupra seminţelor de mazăre ea a avut o acţiune categorică, de asemenea şi asupra creşterii tulpinilor şi frunzelor, la fel şi asupra rădăcinilor. Orastina a stimulat rămurelele şi micile rădăcini. Antelobina a favorizat înflorirea, rădăcinile şi rămurelele. Bpifizhormonul ca şi ginergenul par să fi inhibat dezvoltarea ramurilor de Salix cinerea, dar pe de altă parte au stimulat în mod categoric încolţirea şi creşterea mazării. Testosanul a excitat înflorirea şi dezvoltarea rămurelelor şi rădăcinilor, extractul timic a activat dezvoltarea rămurelelor. Se mai poate discuta încă dacă influenţa constatată nu este cumva datorită unei acţionări a nutriţiei generale, luate ca substanţe nutritive şi printre acestea din urmă, aceea a substanţelor proteice şi azotate în general pentru anumiţi extraşi sau a celora de săruri şi ioni minerali (potasiu). Dar, avînd în consideraţie dozele reduse de preparate hormonale întrebuinţate în cea mai mare parte din experienţele noastre, faptul pare puţin verosimil. 348 C. I. PARHON HOBblE HCCJIE£OBAHHH nO XlEHCTBHK) TOPMOHOB JKHBOTHblXH flPYrHX BEIUECTB HA PA3BHTHE PACTEHHH PE3IOME Abtopom npoBeAeHbi BnepBbie b mhpoboh JiHTepaType (J)HToropMo-HaJIbHbie HCCJieHOBâHHfl RJin BblflBJieHHfl B03M02KH0T0 BJIHHHHH SHAOKpHH-HblX }KeJie3 npH OTCyTCTBHH HepBHOH CHCTeMbl. 3tH HCCJieAOBaHHH OTMe- qajiHCb b AOKjia^e, npeACTaBJieHHOM b 1913 rojxy Ha MejKAynapoAHOM C'besAe no HeBpoJionra h ncnxHaTpHH b TaH^e. B ^ajibHeHineM MHoro™cjieHHbie HCCJie^oBaTejiH h caM aBTOp H3y-qajIH BJIHHHHe IViaHAyJIflpHblX SKCTpaKTOB H TOpMOHOB Ha pa3BHTHe MO-jiojxhx BeTOK Calix ciHerea npopacTaHHe ceMHH ropoxa h Ha phtm pac- KpblTHH H 3aKpbITH5I D,BeTOB HeCKOJIbKHX BH^OB paCTeHHH. OnbiTbi Ha BeTBHX Calix ciHerea noKa3ajiH, mo a^peHâJiHH, THpoK-chh, 4)OJuiHKyjiHH, sKCTpaKTbi 3o6hoh >KeJie3bi h ceMeHHHKOB, «aHTejioâHH», TOHe(J)HH H OpaCTHH OKa3bIBaiOT CTHMyJIHpytODJ.ee AeHCTBHe Ha nO^KH BTO-pHMHblX BeTOK, KOpHCH H U,BeTeHHe ; npH 3T0M OTMeqaeTCH, TTO ^aHHbie BemecTBa He HMeioT cneiţncjDHqecKoro bjihhhhh Ha cooTBeTerByiomHe op-raHbi. 9nH(J)K3apHbIH SKCTpaKT H TapTpaT 3prOTaMHHa OKa3bIBaiOT, nO-BHAH-MOMy, yrHeTaiom,ee ©JiHHHHe Ha pa3,B*HTHe no^eK, ino6eroB h KopHeă ; oa-HaKo oh cnoco6cTByeT npopacTaHHio h pocTy ropoxa. B pafiore yiKasbiBaioTCH TaK^Ke pesyjibTara, nojiyqeHHbie npHMeneHHeM ropMOHajibHbix BemecTB Ha pacKpbiTHe ubctob pacreHHH Porssiflora, Con-volvulus, a TaioKe h Ha npopacTaHHe ceMHH Vicia Satîva h jxpymx pacTeHHH. Abtop cqHTaeT, *ito Ha 0CH0BaHHH noJiy^eHHbix pesyjibTaTOB BbmecTH 3aKjiioqeHHH npe/ţCTaBjifleTCfl 3aTpyAHHTejibHbiM ; no ero MHeHHio, mojkho corJiacHTbe* c HaJiHqneM ropMOHajibHoro Aeăctbhh b y3K0M cMbicjie cjiOBa. HeCMOTpH Ha TO, mo JieUCTBHe pa3JIHqHbIX TOpMOHOB HJIH SKCTpaKTOB He hocht CTporo cneu,H(J)HqecKoro xapaKTepa, Ha6jnoAaeTCfl, ojţHaKo, npe-HMymeCTBeHHO OTpHIţaTeJIbHOe AeHCTBHe HeKOTOpblX TOpMOHOB H SKCTpaK-tob h nojio>KHTeJibHoe AeftcTBHe Apyrnx. NOUVELLES RECHERCHES CONCERNANT L’ACTION DES HORMONES ANIMALES ET D’AUTRES SUBSTANCES SUR LE DEVELOPPEMENT DES VEGETAUX RESUME L’auteur4 a îait les premiers essais de phytohormonologie de la litte-rature mondiale aîin d’etudier l’eventualite d’une inîluence exercee par les glandes endocrines en dehors du systeme nerveux. Ces recherches ont ete OPERE ALESE 349 mentionnees dans les rapports presentes en 1913 au Congres International de Neurologie et de Psychiatrie â Qand. Depuis lors, de nombreux experimentateurs et l’auteur meme ont etudie l’influence des extraits glandulaires et des hormones sur le developpement des jeunes rameaux de Salix cinerea, sur la germination des semences de petits pois, ainsi que sur le rythme d’apres lequel s’ouvre et se ferme la fleur de quelques especes vegetales. Les experiences sur les rameaux de Salix cinerea ont montre que l’adrenaline, la thyroxine, la folliculine, les extraits thymiques et orchiti-ques, „l’antelobine", la tonephine et l’orasthine, exercent une action stimu-latrice sur l’apparition des bourgeons des rameaux secondaires, ainsi que sur les racines et sur les inflorescences, sans avoir pourtant une influence specifique sur l'un des organes mentionnes. L’extrait epiphysaire et le tartrate d’ergotamine exerceraient une action inhibitrice sur le developpement des bourgeons, des inflorescences et des racines. L’extrait d’epiphyse favorise en echange la germination et la croissance des petits pois. On presente les resultats obtenus â l’aide de substances hormonales sur la fermeture des fleurs de belle de nuit, Passiflora, Convolvulus, ainsi que sur la germination des semences de Vicia sativa et d’autres plantes. L’auteur pense que l’interpretation des resultats est difficile et qu’on peut concevoir l’existence d’une action hormonale au sens etroit du mot. Bien que l’action des differents hormones ou extraits d’organes ne semble pas etre strictement specifique, quelques-uns ont quand meme exerce une action â caractere negatif predominant, tandis que d’autres ont eu une action positive. EFECTUL UNOR HORMONI ANIMALI ŞI EXTRACTE DE GLANDE ENDOCRINE ASUPRA SISTEMULUI RADIOULAR LA BUTAŞII DE SALIX CAPREEA * In ultimii ani, metoda înmulţirii vegetative prin butăşire, aplicată atît la plante lemnoase, cît şi la cele ierboase, a căpătat o extindere din ce în ce mai mare în agricultură. Astăzi, metoda amintită se foloseşte la un număr marte de arbori şi arbuşti fructiferi sau ornamentali ca : vişinul, prunul, lămîiul, măslinul, viţa de vie, agrişul, trandafirul şi alte plante, la care butaşii nu făceau rădăcini (pomul de plută, pinul). Paralel cu această largă răspîndire a metodei prin butăşire, s-a creat necesitatea de a se găsi- mijloace de stimulare a procesului de înrădăcinare a butaşilor. S-au făcut numeroase cercetări pentru stimularea procesului de înrădăcinare a butaşilor, cu diferite grupe de substanţe organice: a) heteroauxine, ca: indolil-acetic, indolil-prtopionic, naphtyl-acetic, 2,4-diclorfenoxiacetic, 2,4-diclorfenoxibutirie etc., după autorii: Kolesnik (1), Flerov şi Kovalenko (2), Roland Leroux, Verleyen şi colaboratori (3) ; b) auxine naturale, extrase din diferite plante, după autorii: Kornisa-rtova (1936—1938), Maksimov şi Gociolaşvili (1937—1938), Tureţkaia (1937), Kokarjenko (1939) (citaţi după (4)) ; c) vitamine: B1( PP, pantotenat de calciu (5) ; d) antibiotice — penicilină ; e) cu diferite microelemente (bor, molibden). Cercetări cu privire la influenţa hormonilor animali asupra sistemului radicular sînt puţine şi cu atît mai puţine sînt cele cu extracte de glande endocrine. în literatura parcursă de noi, nu am întîlnit experienţe cu extracte protidice de placentă, suprarenală, glandă mamară. Parhon şi Werner (6) au observat o acţiune de stimulară asupra procesului de creştere a rădăcinilor, ramusculelor secundare şi florilor cu hormoni animali ca : tiRoxina, foliculină. * î‘n colaborare cu i\ Istrati si G. Ionesou. .Publicat în St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 3, p. 301. OPERE ALESE 351 Budington (citat după (6)), în urma cercetărilor efectuate cu extracte de tiroidă, a obţinut o accelerare a procesului de diferenţiere a rădăcinilor. Bouilenne şi Went (citaţi după (6)) au stimulat formarea rădăcinilor prin tratamente cu insulină şi zahăr. Haykes (citat după (6)), cu diverşi hormoni animali, a obţinut o stimulare a formării rădăcinilor pe butaşii de Salix capreea şi Populus. Extractul de urină aplicat pe internodiile unor plante (Coleus şi Tra-descantia) a provocat creşterea rădăcinilor adventive. In lucrarea de faţă s-a cercetat efectul foliculinei, tiroxinei, testosteronului şi al unor extracte de glande endocrine (placentă, suprarenală, testicul şi extracte din glanda mamară) asupra formării sistemului radicular la salcie. PROCEDEUL EXPERIMENTAL Ramurile de salcie folosite în experienţa de faţă au fost alese în aşa fel ca fiecare grupă să cuprindă butaşi de aceeaşi vîrstă şi dimensiune. Cele 8 gritpe de butaşi, din fiecare repetiţie, au fost introduse în vase de sticlă (capacitate de 1000 ml) cu soluţiile respective (în cantitate de 500 ml). Grupul martor a fost introdus în apă simplă. Grupa I a fost tratată cu extract protidic placentar, în soluţie de 1 ml (1/2 g glandă proaspătă) la 100 ml apă. Grupa a Il-a a fost tratată cu extract protidic de suprarenală (corti- lizat) în soluţie de 1 ml (1/2 g glandă proaspătă) la 100 ml apă. Grupa a III-a a fost tratată cu foliculină naturală (100 UI la 100 ml apă). Grupa a IV-a a fost tratată cu extract protidic de testicul (testolizat) în soluţie de 1 ml (corespunde la 0,5 g glandă proaspătă) la 100 ml apă. Grupa a V-a a fost tratată cu extract de glandă mamară în lactaţie, în soluţie de 1 ml (corespunde cu 1 g glandă mamară) la 100 ml apă. Grupa a Vl-a a fost tratată cu testosteron prbpi'onat 100 y la 100 ml de apă. Grupa a Vil-a a fost tratată cu tiroxină, în soluţie cu 1 mg la 100 ml de apă. Experienţa a fost repetată de 7 ori pe un total de 448 ramuri (butaşi), în condiţiile noastre de laborator. Tratamentul a durat 30 de zile. Observaţiile s-au făcut la 2—3 zile în tot timpul experienţei, urmărin-du-se: numărul şi lungimea rădăcinilor adventive şi al celor secundare; paralel numărul florilor şi lungimea ramusculelor secundare. REZULTATELE EXPERIMENTALE S-au obţinut: a) efecte de stimulare_prin tratament cu: tiroxină, foliculină, testosteron, extract protidic de suprarenală ; extractul protidic de placentă a 352 C. I. PARHON stimulat în mare măsură numărul rădăcinilor secundare (tabelele nr. 1, 2, 3 şi 4) ; b) efecte de inhibiţie prin tratament cu: extract de glandă mamară (tabelul nr. 5) ; c) efecte neconcludente eu extract protidie de testicul. In cadrul efectelor de stimulare, dăm rezultatele fiecărei substanţe în parte. Tabelul nr. 1 Influenţa tiroxinel asupra creşterii şi dezvoltării rădăcinilor de Salix capreea Experienţa Nr. total de rădăcini adventive Lungimea rădăcinilor adventive (în cm) Nr. total de rădăcini secundare I + 28 + 85 + 300 II + 100 + 96 + 306 III + 80 + 57 + 150 IV + 37 + 76 + 140 V + 103 + 100 + 73 VI + 101 + 107 + 211 VII + 28 + 48 + 190 Tiroxină a stimulat în medie: 1) numărul total al rădăcinilor adventive cu 69%; 2) lungimea totală a rădăcinilor adventive cu 81% Şi 3) numărul total al rădăcinilor* secundare cu 197%, faţă de butaşii martori. Foliculină a stimulat în medie: 1) numărul total al rădăcinilor adventive cu 36% ; 2) lungimea totală a acestora cu 56% şi 3) numărul total al rădăcinilor secundare cu 126%, faţă de butaşii martori. Testosteronul a stimulat în medie: 1) numărul total al Rădăcinilor adventive cu 28% ; 2) lungimea lor cu 45% ; 3) numărul total al rădăcinilor secundare cu 171%. Tabelul nr. 2 Influenţa fol icul inel asupra creşterii şi dezvoltării rădăcinilor de Salix capreea Experienţa Nr. total de rădăcini adventive Lungimea rădăcinilor adventive (în cm) Nr. total de rădăcini secundare I + 46 + 92 + 106 II + 16 + 23 + 103 III + 25 + 12 + 196 IV + 56 + 57 + 110 V + 28 + 50 + 207 VI + 43 + 67 + 104 VII + 17 + 94 + 50 OPERE ALESE 353 Rezultatele medii sînt crescute în raport cu martorii astfel: 1) numărul total al rădăcinilor1 adventive cu 44% ; 2) lungimea rădăcinilor adventive cu 14% Şi 3) numărul total al rădăcinilor secundare cu 99%. Tabelul nr. 3 Influenţa testosteronului asupra creşterii şi dezvoltării rădăcinilor de Salix capreea Experienţa Nr. total de rădăcini adventive Lungimea rădăcinilor adventive (în cm) Nr. total de rădăcini secundare I + 17 + 56 + 95 II + 62 + 64 egal cu martorii III + 19 + 34 + 125 IV + 46 + 80 + 202 V 4- 36 + 42 + 201 VI + 16 + 43 + 90 Tabelul nr. 4 Influenta extractului protidic de glandă suprarenală (cortilizatul) asupra creşterii şi dezvoltării rădăcinilor de Salix capreea Experienţa Nr. total de rădăcini adventive Lungimea rădăcinilor adventive (în cm) Nr. total de rădăcini secundare I + 17 + 31 + 108 II + 63 + 14 + 66 III + 67 + 8 + 75 IV + 12 + 12 + 219 V + 36 + 13 + 70 VI + 91 + 16 + H7 VII + 34 + 9 + 60 Tabelul nr. 5 Efectul de inhibiţie al extractului protidic de glandă mamară în lactaţie asupra creşterii şi dezvoltării rădăcinilor de Salix capreea Experienţa Nr. total de rădăcini ad-ve tive Lungimea rădăcinilor adventive (în cm) Nr. total de rădăcini secundare I — 46 — 68 — 51 II — 36 — 38 egal cu martorii III - 16 — 13 - 25 IV — 30 — 55 — 25 V — 27 — 51 — 4 VI — 35 — 16 — 11 VII — 34 - 12 — 10 Extractul protidic de glandă mamară a inhibat în toate experienţele: 1) numărul total al rădăcinilor adventive în medie cu 25% ; 2) lungimea 354 C. I. PARHON rădăcinilor1 adventive cu 36% ; 3) numărul rădăcinilor secundare cu 18% îaţă de -martori. Rezultatele neconcludente s-au obţinut în urma tratamentului cu extractul protidic de testicul. REZULTATELE EXPERIMENTALE ASUPRA FLORILOR DE SALIX CAPREEA In privinţa procesului de înflorire, foliculină, tiroxină şi testosteronul l-au stimulat cu 101%, 99% şi 40%. Extractul protidic de testicul (testolizatul) şi extractul protidic de glandă mamară au inhibat înflorirea cu 56% şi 50%, iar extractul protidic de suprarenală cu 11 %. REZULTATELE ASUPRA CREŞTERII RAA1USCULELOR SECUNDARE Efecte stimulatoare au fost obţinute cu extracte de glandă suprarenală, 18%, şi cu tiroxină, 13%, în comparaţie cu martorii. Extractul de glandă mamară în lactaţie a inhibat creşterea r amu sculelor cu 38%, iar foliculină cu 17%. DISCUŢII Tiroxină, foliculină, testosteronul şi extractul protidic de suprarenală s-au comportat ca substanţe stimulatoare a creşterii sistemului radicular. Datele noastre concordă cu cele ale cercetărilor Parhon şi Werner, Budington, care au obţinut o accelerare a creşterii rădăcinilor prin tratarea cu foliculină şi tiroxină. Ne întrebăm care este mecanismul de acţiune a acestor substanţe asupra procesului de formare a rădăcinilor ? Sachs încă din 1800 a întrevăzut existenţa unei substanţe stimulatoare a creşterii rădăcinilor, substanţă care se sintetizează în frunze. Went (1929) susţine această ipoteză. El presupune că într-un butaş trece o anumită substanţă din frunze sau din muguri la baza acestuia, unde se acumulează şi stimulează formarea rădăcinii. Fiziologii endocrinologi susţin cele de mai sus, atribuind dezvoltarea rădăcinilor unui hormon de creştere, numit rhizocctlina. Ca o încercare de a explica mecanismul de acţiune a preparatelor endocrine folosite de noi, presupunem că acestea pot stimula sau inhiba fie procesul de sinteză a rhizocalinei, fie procesul de mobilizare a acesteia spre partea inferioară a butaşilor. In afară de aceasta, s-ar mai putea atribui preparatelor noastre şi o acţiune de sensibilizare sau insensibilizare a regiunii inferioare a butaşilor la acţiunea rhizocalinei. Martor tîrox Fohc Testoteron Portihr &i mama'ti Fig. 1. — Media generală 'procentuală a numărului-rădăcinilor adventive (din cele 7 repetiţii. Tiroxină, extractul 'protidic de glandă suprarenală, foliculină şi testosteronul au produs un număr mai mare de rădăcini adventive în raport cu martorii. Extractul de glandă mamară a inhibat apariţia acestora. Fig. 2. — Media generală procentuală a lungimii rădăcinilor adventive. Tiroxină, foliculină, testosteronul şi extractul protidic de glandă suprarenală (cârtii iza tul) au stimulat, -pe cînd extractul de glandă ■mamară a inhibat creşterea în lungime a rădăcinilor adventive. Martor Tiroxină Fohcuhna Testosteron Cort/hiat 01 mamară Fig. 3. — Media generală procentuală a numărului rădăcinilor secundare. Tiroxină, fo-liculina, testosteronul, extractul protidic de glandă suprarenală (cârtiiizat) şi extractul protidic de 'placentă au stimulat apariţia rădăcinilor secundare, pe cînd extractul de glandă mamară nu a avut acest eîeci 356 C. I. PARHON Ceea ce s-ar mai putea susţine este că preparatele utilizate de noi au intensificat sau au diminuat procesele metabolice în butaşi. In privinţa procesului de înflorire, rezultatele au fost diferite, astfel: foliculină, tiroxină şi testosteronul au favorizat acest proces, spre deosebire de celelalte extracte, care l-au inhibat. In literatură am întîlnit rezultate similare la: Parhon şi Cahane; Parhon şi Werner; Pierre Chouard, Scholler şi Gobel; Cosandey; Orth şi Schorrer; Gantehef şi Gustafsson cu foliculină şi testosteron au obţinut efecte de stimulare a procesului de înflorire la salcie, varză, ochiul boului, zambile. In privinţa creşterii ramusculelor secundare, extractul de glandă suprarenală şi tiroxină le-au stimulat creşterea, spre deosebire de extractul protidic de glandă mamară în lactaţie şi foliculină, care au inhibat-o. Este de subliniat antagonismul între procesul de înflorire şi creşterea vegetativă — ramuscule secundare — remarcată la butaşii trataţi cu fo- liculină. CONCLUZII Din experienţele efectuate în lucrarea de faţă, cu privire la aplicarea unor hormoni şi extracte de glande endocrine la butaşii de Salix capreea pentru studierea efectelor acestora asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular şi, paralel eu aceasta, asupra procesului de înflorire şi de creştere a ramusculelor secundare, se pot trage următoarele concluzii: 1. Tiroxină, foliculină, testosteronul şi extractul protidic de glandă suprarenală (cortilizatul), în toate repetiţiile din lucrarea de faţă, s-au comportat ca substanţe stimulatoare a creşterii sistemului radicular. 2. Extractul protidic de glandă mamară în lactaţie a inhibat în toate experienţele creşterea şi dezvoltarea sistemului radicular. 3. Extractul protidic de placentă a stimulat într-o mare măsură formarea rădăcinilor secundare. 4. Extractul protidic testieular (testolizatul) a dat rezultate neconcludente. In privinţa procesului de înflorire s-au obţinut: a) efecte stimulatoare cu foliculină, tiroxină şi testosteron ; b) efecte inhibitoare cu extracte protidice de: glandă mamară în lactaţie, testicul, suprarenală şi placentă. Cu privire la creşterea ramusculelor secundare, concluziile sînt următoarele : — extractul de glandă suprarenală şi tiroxină s-au comportat ca substanţe stimulatoare ; — extractul de glandă mamară şi foliculină, ca inhibitoare. OPERE ALESE 357 BJWHHE HEKOTOPblX TOPMOHOB )KHBOTHbIX H 3KCTPAKT0B 3H£OKPHHHbIX 7KEJIE3 HA KOPHEBYK) CHCTEMY nOBETOB SALIX CAPREEA PE3IOME Abtop mynaji na BeTB5ix Calix capreea bjihhhhc, oKa3biBaeMoe HeKo- TOpblMH TOpMOHaMH }KHBOTHbIX : THpOKCHHOM, (J)OJIJIHKyJIHHOM} TeCTOCTepO-HOM, a TaKTKe HeKOTOpbIMH rjiaHAy^I^pHHMH SKCTpaKTaMH : 6eJIKOBbIM SKCTpaKTOM CeMeHHHKOB, 3KCTpaKT0M nJiaiţeHTH, HajinO^eqHHKOM H aKTHB-HOH rpVAHOH XCeJie30H. HccJieAORaHHH npoBe&eHbi c iţejibio noBbimeHHH pocTa h pa3BHTHH KOpHeBOH cHCTeMbi. napajuiejibHo H3yqajicn npoixecc uBeTeHHH h pocTa BTopHHHbix BeTo^eK. OnbiTbi npoBe£eHbi Ha 448 bctbhx. noJiy^eHHbie pe3yjibTaTbi cJieAyiomHe : thpokchh, (JjojuiHKyjiHH h 6eJi-kobhh SKCTpaKT HajuioqeqHHKOB 0Ka3aJiH CTHMyjinpyioHJtee AeăcTBHe Ha pQCT H pa3BHTHe KOpHeft *, 6ejIK0BbIH SKCTpaKT Ppy^HOH }Kejie3bI Ha060p0T oKa3aji yrHeTaiomee AeăcTBHe Ha pocT. Pe3yjibTaTbi, noJiyqeHHbie no# Aeft-cTBHeM SKCTpaKTa TecTOJiH3aTa, He 6biJiH noKa3aTeJibHbiMH. Thpokchh, ^oJuiHKyjiHH, TecTocTepoH 0Ka3aJiH CTHMyjiHpyiomee &eă-CTBHe Ha npoiţecc i^BeTeHHH ; SKCTpaKTbi ceMeHHHKOB, rpyAHoă >Kejie3bi h HaAno^eTOHKOB, Hao6opoT, hmcjih yrHeTaiomee BJiHAHHe. BeJIKOBblH SKCTpaKT HâAnO^e^HHKOB H THpOKCHH CnOCOâCTBOBajIH po-CTy BTOpHHHblX BeTOK ; (J)OJUIHKyjIHH >KC H SKCTpaKT rpyAHOH Me.ne3bl Ha-OSOPOT HMeJIH OTpHUaTeJIbHOe BJIHflHHe. Abtop np0B0£HT aHajiH3 MexaHH3Ma AeficTBHH npo/ţyKTOB shaokphh-Hbix ^ceJie3 Ha noAonbiTHbie noSern. OB'bHCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1. — CpeAHflH BQjiHHHHa KOJiwqecTBa npHAaToqHbix kopHeii ceMH noBTopeHHH b npoueHTHOM BLipa}KeHHH. Thpokchh, 6ejiKOBbiH 3KCTpaKT Ha/moqeqHOH }Kejie3bi, c})o.ji.jih-KyjiHH h TecTocTepoH Bbi3BajiH 6ojibmee KOJimecTBO npHAaToqHbix EOpHefi, no cpaBHeHHio c KOHTpoJibHbiMH pacTeHHHMH. SxcTpaKT rpyAHoă }Kejie3bi OKa3aji yrHeTaiomee AencTBHe na noHBjieHHe sthx KOpHen. Phc. 2. — CpeAHHH BejiHqnua ajihhm npHAaToqnbix KOpueH b npoueHTHOM otho-iiieHHH. Thpokchh, (jjoJuiHKyjiHH, TecTocTepoH h 6ejiKOBbiH ^tfcTpaKT HajinoqeqHHKois (KopTHJiH3aT) 0Ka3ajiH cTHMyjiHpyioHj.ee ^eâcTBHe Ha pocT b ajihhy npHAaTOMHbix KopHew, 3KCTpaKT me rpyAHOH >Kejie3bi hmcji yrHeTaîOLuee BjiHHHHe. Phc. 3. — Cpe^HHH BejiH^HHa KOJinqecTBa BTopnqHbix KopeuiKOB. Thpokchh, <})ojijih-KyjIHH, TeCTOCTepOH, 6e.JIKOBbIH SKCTpaKT HaAnOqeHHHKOB (K0pTH3H«JiaT) H 6ejIKOBbIH 3KCTpaKT njiaueHTbi OKa3ajiH cTHMyjmpyiomee AeâcTBHe Ha BTopnqHbie KopeuiKH, SKCTpaKT Hce rpy^HOH mejie3bi TaKoro bjihhhhh He 0Ka3aji. C. I. PARHON L’EFFET DE CERTAINES HORMONES ANIMALES ET EXTRAITS DE GLANDES ENDOCRINES SUR LE SYSTEME RADICULAIRE DES BOUTURES DE SALIX CAPREEA RESUME Les auteurs ont etudie, sur des branches de Salix capreea, les effets de rapplication de certaines hormones animales — thyroxine, folliculine, testosterone — et de certains extraits glandulaires — extraits pr’otidiques testiculaires, placentaires, de surrenale et de glande mammaire en etat d’activite. L’etude a porte surtout sur la croissance et le developpement du systeme r'adiculaire. On a etudie parallement le processus de floraison et la croissance des ramuscules secondaires. Les experiences ont porte sur 448 rameaux, â 7 reprises. On a obtenu les resultats suivants : la croissance et le developpement des racines ont ete stknules par la thyroxine, la folliculine et 1’extr‘ait protidique de surrenale. L’extrait protidique de placenta a stimule la croissance des racines secondaires. L’extrait protidique de glande mammaire a inhibe la croissance. Les resultats fournis par l’extr'ait de testolysat n’on pas ete concluants. Le processus de flor'aison a ete stimule par la thyroxine, la folii- culine, la testosterone et inhibe par les extraits de testicule, de glande mammaire et de surrenale. La croissance des ramuscules secondaires a ete îavorabiement m-fluencee par l’extrait protidique de surrenale et la thyroxine et defa- vorablement, par la folliculine et l’extrait de glande mairanaire. Les auteurs tâchent de s’attaquer au mecanisme de l’action des pro-duits endocriniens sur les boutures en experience. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Moyenne generale, procentuelle, du nombre des racines adv-entives. au cours de 7 reprises. La thyroxine, l’extrait protidique >de glande surrenale, la îolii-culine et la testosterone ont produit un nombre de racines «adventives plus grand que celui des temoins. L’extrait de glande mammaire .a inhibe l’apparition de ces racines. Fig. 2. — Moyenne generale, procentuelle, de la longueur des racines adventi-ves. La thyroxine, la folliculine, la testosterone et Textrait protidique de glande surrenale (cortilysat) ont stimule la croissance en longueur des racines adventives, alors que Textrait de glande mammaire l'a inhibee. Fig. 3. — Moyenne generale, procentuelle, du nombre des racines secondaires. La thyroxine, la folliculine, La testosterone, Textrait protidiques de glande surrenale (cortilysat) et l’extrait protidique de placente ont stimule rapparition des racines secan-daires, alors que Textrait de -glande mammaire ne l’a nullement influencee. cp r-o OPERE ALESE 359 BIBLIOGRAFIE 1. Kolesnik V. Z., Vinodelie i Vinogradstvo. SSSR., 1948, nr. 5. . Flerov F. A. i Kovalenko E. I., Dokl. Akad. Nauk SSSR., t. LXXX, nr. 1. . V erleyen E. J. B. et col., Biological Abstracts, 1949, p. 22. 4. V ă 1 e a n u L-, N e g r e a n u El., D r i m u s R. şi B a 1 t a g i B., An. Inst. cerc. agron., Seria nouă, 1950—1951, voi. XXI, nr. 2. 5. ’G auth er et R. J., C. R. Soc. Biol., 1948, p. 807. 6. Par*hon C. I. şi Werner G., Acta endocr., 1954, nr. 1. REACŢIA SECŢIUNILOR DIN TULPINI DE HELIANTHUS ANNUUS LA ACŢIUNEA UNOR HORMONI ANIMALI ŞI EXTRACTE DE GLANDE ENDOCRINE * PentRu a cerceta efectul de creştere la vegetale al anumitor substanţe Overleck şi Went au pus la punct o tehnică interesantă, care constă în examinarea curburilor tulpinilor despicate, de mazăre („pea test“), tratate cu acele substanţe. Netien şi Perraud (1), inspiraţi de lucrările în acest sens ale cercetătorilor Fordon, Maynerd şi alţii, au utilizat un nou test pe tulpini de Helianthus annuus (floarea-soarelui). Această plantă — după aceştia — posedă o reactivitate mai mare la acţiunea unor substanţe hormonale vegetale, ca acidul 3-indolacetic. Utilizînd noul test am căutat să vedem dacă' hormonii animali şi extractele de glande Endocrine influenţează creşterea secţiunilor din tulpini d© Helianthus annuus. Aceste cercetări sînt o continuare a lucrărilor efectuate în acest domeniu de acad. Parhon si colaboratori (2), (3), (4), (5). PROCEDURA EXPERIMENTALA Seminţele de Helianthus annuus au fost puse, timp de 6 ore, într-un cristalizator cu apă de la robinet, apoi au fost aşezate pe hîrtie de filtru umedă (la distanţe egale), în cutii Petri şi introduse în termostat, la întuneric, într-o atmosferă umedă şi la o temperatură de 20—22°. După 7—8 zile au fost alese numai tulpiniţele cu o înălţime de 5 cm şi decapitate la baza primelor două frunze printr-o incizie transversală. O .altă incizie — în acelaşi sens — a fost făcută mai jos, la o distanţă de 3 cm, obţinîndu-se astfel din fiecare tulpiniţă un fragment lung de 3 cm. Inoepînd de la vîrful fiecărui fragment, cu o lamă fină, s-a despicat tulpina în jos, pe o lungime de 2 cm, trecîndu-se prin diametrul secţiunii. Secţiunile astfel preparate au fost aşezate în grupe de 5—6 secţiuni * In colaborare cu F. Istrati si V. Săhleanu. Publicat în St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 1, p. 33. OPERE ALESE 361 în cutii iPetri (în total 18 cutii)', ipeste care s-au turnat cîte 50 ml din diverse soluţii hormonale şi extracte protidice de glande endocrine (pentru fiecare hormon şi extract s-au preparat soluţii în două concentraţii diferite), precum urmează: a) tiroxină 1 şi 2 mg la 50 ml apă de robinet b) foliculină 1 2000 şi 1000 U Ş idem c) insulină 40 şi 20 U idem d) extract protidic de testicul2 4 şi 2 ml idem e) extract protidic de suprarenală 3 4 şi 2 ml idem f) extract protidic de placentă4 4 şi 2 ml idem g) extract protidic de tiroidă5 2 şi 1 ml idem în alte cutii Petri au fost puse cîte ciiv^i-şase secţiuni de fiecare cutie, peste care s-au turnat respectiv. h) 50 ml apă de robinet i) 50 ml soluţie cloruro-sodică izotonică j) 50 ml soluţie de ovoalbumină 5/50 ml apă de robinet Ultimele trei grupe au constituit grupele de control (martore). Pentru comparaţie am experimentat şi cu un hormon vegetal sintetic — hetero-auxină în soluţie de 100 mg%0. Experienţa s-a repetat de trei ori pe un total de 350 de secţiuni. CuMile Petri au fost acoperite cu hîrtie neagră şi ţinute la temperatura laboratorului (20—22°)'. După 24 de ore, secţiunile, în prealabil cîntărite, au fost scoase din soluţiile amintite şi recmtărite. După 48 de ore au fost fotografiate. In 48 de ore s-a schimbat soluţia de trei ori. REZULTATE Efectul de stimular'e a creşterii secţiunilor de Helianthus annuus (preparate în modul amintit mai sus) se traduce printr-o curbare internă a braţelor despicăturii, curbare numită pozitivă şi care este determinată de dezvoltarea şi alungirea celulelor de la periferie. Unele curburi sînt uşoare, abia schiţate, altele sînt atît de accentuate, încît iau aspectul unor1 arcuri spiralate (fig. 7) la secţiunile tratate cu heteroauxină şi la secţiunile tratate cu tiroxină (fig. 10 şi 11) în ambele concentraţii. Pe figura 14, se văd secţiunile martore (în contact cu apă simplă de robinet) ; aici nu se observă curburi interne, adică pozitive, ci dimpotrivă extremităţile superioare ale braţelor despicăturii se depărtează. Pe figura 15, se observă că secţiunile martore, în contact cu soluţia cloruro-sodică izotonică, au rămas după 48 de ore nemodificate ele prezentînd acelaşi aspect ca în momentul despicării (braţele despicăturii 1 Foliculină naturală — dihidrofoliculină. 2 1 ml testolizat corespunde la 0,5 g glandă proaspătă. 3 1 ml extract protidic de suprarenală (oortiliz,at) corespunde la 0,5 g glandă proaspătă. 4 1 mi extract protidic placentar corespunde la 0,5 g glandă proaspătă. 5 1 ml extract de tiroidă corespunde la 1 g glandă proaspătă. Fig. 1. — Secţiuni de tulpini de Helianthus annuus tratate cu extract protidic de testicul — tes'o lizat— în concentraţie de 4/50 ml apă. Fig. 2. — Acelaşi extract într-o concentraţie mai mică: 2/50 ml apă. 100 mg/1000 ml apă. 363 Fig. 9. — Iasulină 23 U/59 ml apă. Fig. 11, — Tiroxină 1 mg/53 ml apă. Fig. 10. — Tiroxină 2 mg/50 ml apă. Fig. 12. — Extract protidic de suprarenală: 4/50 ml apă. Fig. 13. — Acelaşi extract: 2/50 ml apă. t\g. 14. — Apă simp.ă oj ml — secţiunile care constituie grupa martor. pjg# 15 — Soluţie clorură-sodică izotonică 50 ml-secţiunile care constituie grupa martor. 366 C. I. PARHON au rămas alăturate, nedepărtîndu-se unele de altele, cum s-a văzut la martorii din apa simplă). La martorii din ovoalbumină, numai trei secţiuni (dintr-un total de 15) au prezentat curburi pozitive. Din punctul de vedere al numărului secţiunilor care au prezentat curburi pozitive din figura 16 se pot vedea mediile procentuale generale Testohzat Fig. 16. Placentă ■4pâ Qvo- SoJiJtie jiburrnnd clonjro-wdtâ uotonica Creşterea me lie procentuală, ponderală (in negru) şi în lungime (alb) a secţiunilor tratate (concentraţie mică şi mare). din cele trei repetiţii, şi anume : curburi pozitive 100% s-au observat la : ■ tiroxină — în ambele concentraţii ; foliculină în concentraţie de insulină în concentraţie ■ iheteroauxină în concentraţie 1000 U Ş/50 ml apă 40 U/50 ml apă 100 mg/1000 ml apă curburi pozitive în medie 80—85% s-au observat la: foliculină în concentraţie de insulină în concentraţie de extract tiroidian în concentraţie de testolizat în concentraţie de 2000 U Ş/50 ml apă 20 U/50 ml apă 2 ml/50 ml apă 2 ml/50 ml apă curburi pozitive în medie de 60% s-au observat la : — cortiiizat în concentraţie de — extract tiroidian 4 ml/50 ml apă 1 ml/50 ml apă OPERE ALESE 367 curburi pozitive în medie de 50% s-au observat la : — testolizat în concentraţie de 4 ml/50 ml apă — extract protidic de placentă în concentraţie de 4 ml/50 ml apă curburi pozitive în medie de 40% s-au observat la: — cortilizat în concentraţie de 2 ml/50 ml apă curburi pozitive în medie de 20% s-au observat la : — ovoalbumină în soluţie de 5 ml/50 ml apă Nu s-au obţinut curburi pozitive la secţiunile care au fost introduse în apă simplă sau soluţie elortiro-sodică izotonică. In afară de fenomenul de curbare pozitivă (care ar traduce creşterea în lungime a secţiunilor de Helianthus annuus) s-a mai cercetat şi creşterea în greutate a secţiunilor, după un contact de 20 de or'e cu soluţiile amintite. în tabelul nr. 1, se poate urmări media procentuală generală a creşterii ponderale — din cele 3 repetiţii — după 20 de ore. Efectul de stimulare a fost, în ordine descrescîndă, următorul : a) insulină — ambele concentraţii b) heteroauxină— 100 mg0/00 c) foliculină — ambele concentraţii d) tiroxină — idem e) ovoalbumină — 5 ml/50 ml apă f) extractul protidic de placentă 2 ml/50 ml apă O creştere ponderală mai puţin intensă s-a remarcat la secţiunile tratate cu : g) extract protidic testicular h) „ „ de suprarenală i) ,, ,, de tiroidă O scădere a greutăţii finale (raportată la cea iniţială, s-a observat la extractul protidic placentar, în concentraţie de 4 ml/50 ml apă de robi' net, şr la soluţie clodiro-sodică izotonică. DISCUŢIA REZULTATELOR După cum am amintit, lucrarea noastră continuă cercetările asupra influenţei ergonelor de origine animală la vegetale. In această privinţă, un loc deosebit îl ocupă lucrările lui Parhon şi colaboratori (2), (3), (4), (5), care au arătat că hormonii animali pot fi activi şi la fiinţele lipsite de sistem nervos. Printre alte lucrări, care au arătat efectele pozitive asupra creşterii vegetale în urma administrării de hormoni animali şi extracte glandulare, cităm pe Chouard, Crăiniceanu, Kustner şi Gennaro, Orth şi Hitzer, Zollikofer etc. (citaţi după (2)). C. I. PARHON Amintim că aceste substanţe sînt active şi asupra altor fenomene de fiziologie vegetală, cum ar fi germinaţia, înmugurirea, înflorirea (5), fructificarea, metabolismul protidic (3) şi al glucidelor. Am putea caracteriza aceste lucrări ca lucrări de farmaeodinamie vegetală, utilizînd produse de origine animală ; ele reprezintă complementul numeroaselor lucrări de interes terapeutic, care utilizează produse de origine vegetală în fanmacodinamia umană şi animală. Interesul practic al unor asemenea lucrări este — în primul rînd — de ordin economic (de ex. creşterea glu-tenului în boabele de grîu) (3). Spre deosebire de numeroasele lucrări asemănătoare, care au cercetat influenţarea creşterii, lucrarea noastră — utilizînd textul Netien şi Perraud — încearcă să clarifice mecanismul prin -care se realizează influenţarea creşterii. Intr-adevăr, creşterea se poate produce prin simplă creştere celulară (acţiune de tip auxină) sau prin înmulţire celulară (acţiune de tip biotină). Testul utilizat pune în evidenţă acţiunea de creştere (hipertrofia) celulară. După cunoştinţele noastre, problema influenţei hormonilor animali asupra creşterii vegetale n-a fost încă studiată din acest punct de vedere. Semnalăm totuşi că există diferenţe între acţiunea heteroauxinei şi acţiunea hormonilor animali, chiar dacă rezultatul morfologic final, reprezentat prin curburi, este asemănător. Aceste diferenţe constau — în primul rînd — în existenţa unui timp de latenţă mai lung pentru obţinerea efectului (la heteroauxină efectul s-a obţinut în primele 15 orte, în timp ce la hormonii animali în 30-—48 de ore). Semnalăm de asemenea faptul că — spre deosebire de autorii care au preconizat testul şi care au considerat că obţinerea curburilor şi creşterea în greutate, sînt criterii oarecum echivalente pentru aprecierea rezultatelor — experienţele noastre arată că aceste efecte nu decurg totdeauna paralel. Astfel, extractul placentar, în concentraţie de 4/50 apă, a produs curburi pozitive la 50% din secţiuni, în schimb o scădere a greutăţii cu 8% ; apa simplă nu a dat curburi pozitive, în schimb o creştere a greutăţii cu 12%. La gr'upele care au dat 100% curburi, creşterea în greutate a mers pînă la 39%. Am putea vorbi de. un efect de creştere în lungime, exprimat morfologic prin apariţia curburilor, care — în condiţii experimentale — se poate disocia de efectul de creştere în greutate (acesta din urmă ar putea ţine de o simplă hidratare, şi de o activitate anabolică). Determinismul intim al apariţiei curburilor necesită încă studii în continuare. In această privinţă nu ni se pare lămurită cauza depărtării ramurilor secţiunii în soluţii hipotonice şi apariţia curburilor orientate în sens invers (curburi negative). Poate că în acest caz intervine o inhihiţie a creşterii celulelor de la periferie sau, mai' curînd, o inhibiţie a celulelor de la nivelul despicăturii. De asemenea considerăm ca insuficientă aprecierea efectului după procentul de curburi obţinute. Ne propunem să căutăm un procedeu de apreciere obiectivă a intensităţii curburii şi să cercetăm relaţia efectului obţinut cu doza. In general, însă, dozele mari au dat o creştere ponderală mai mare, cu excepţia extractului placentar, unde a dat un efect opus, ceea ce sugerează şi existenţa dozelor inhibitorii. Existenţa stimulării sau inhibiţiei, în funcţie de doză, OPERE ALESE 369 este sugerată de efectele obţinute asupra curburilor, unde, de exemplu pentru tratamentele cu testolizat, foliculină şi extract placentar, dozele mici au dat curburi mai multe. In testul iniţial, autorii au considerat că răspunsul pozitiv este dat de prezenţa curburilor la cel puţin 50% din secţiuni. Remarcăm că această limitare poate fi valabilă numai în condiţiile experimentale la care s-au referit şi numai în funcţie de obiectivul special pe care şi l-au propus (dozarea heteroauxinei). In condiţiile. noastre experimentale putem atribui efecte pozitive (de stimulare) şi substanţelor eu care s-au observat curburi pozitive la 20—50% din secţiuni, deoarece la cele 30 de secţiuni din apă simplă sau soluţie cloruro-sodică izotonică nu s-a obţinut nici o curbură. In faza în care se găsesc cercetările noastre este prematur să discutăm mecanismul ipotetic al Rezultatelor obţinute pentru fiecare ergonă sau substanţă în parte. Credem — totuşi — că aceste rezultate merită atenţie, deoarece ele semnalează utilitatea unui nou test în încercările de fitohormonologie prin care s-ar putea adînci modul în care hormonii de origine animală influenţează creşterea şi morfogeneza vegetalelor. CONCLUZII 1. Cercetarea reacţiei secţiunilor din tulpini de floarea-soarelui (Helianthus annuus) după testul lui Netien şi Perraud reprezintă o metodă utilă pentru a cerceta efectul hormonilor şi extractelor glandulare de origine animală la vegetale. In felul acesta putem aprecia separat efectul de creştere în lungime, ca şi cel de creştere ponderală, care nu este întotdeauna paralel cu primul. 2. S-au obţinut următoarele efecte pozitive asupra creşterii în lun- gime, manifestată prin apariţia curburilor pozitive: a) efecte intense (curburi 100%): — tiroxină în ambele concentraţii — foliculină 1000 UŞ/50 ml apă — insulină 40 U/50 ml apă — heteroauxină 100 mg/1000 ml apă b) efecte puternice (curburi 80—83%): — foliculină, în concentraţie de 2000 U Ş/50 ml apă — insulină, în concentraţie de 20 U/50 ml apă — extract tiroidian în concentraţie de 2 ml/50 ml apă — extract protidic ide testicul în concentraţie ide 2 ml/50 ml apă c) efecte medii (curburi 50—60%) : — extract protidic de suprarenală în concentraţie de 4 ml — extract tiroidian în concentraţie de 1 ml/50 ml KAy nojiyqeHHbiM acJx^eKTOM h ao3oh ; KpoMe Toro BbiHBJieHo, mto Mpe3MepHbie KOHueHTpaiţHH 0Ka3biBai0T yrae-Taiomee AeâciBHe. •" B oTJiHqne ot reTepoayKCHHa 3th ropMO'Hbi xcHBOTHbix HMeiOT 6o- jiee Me^JTeHHoe BJiHHHHe. Abtop noKa3bmaeT sHa^eHHe AaHHoro TecTa jxjik (ţ)HT0r0pM0H0MHH h jiaeT TeopeTHqecKyio h npaKTH^ecKyio oiţeHKy nojiyqeHHbix pesyjibTaTOB. OB'bHCHEHHE PPICyHKOB Phc. 1. — Orpe3KH cTe6jieft Helianthus annuus, o6pa6oTaHHbie 6ejiKOBHM aKCTpaKTOM CeMeHHHKa (TeCTOJIH3aT) B KOHUeHTpaUHH 4/50 CM3 BOAbl. Phc. 2. — To }Ke b 6ojiee cjiadoft KOHueHTpauHH : 2/50 cm3 boah. Phc. 3. — HaTypajibHbift (|)0JuiHKyjiHH-AHrHAp0(j)0;i.JiHKyjiHH — 2000 M.E./50 cm3 bojubi. Phc. 4. — Tot me ropMOH : 1000 M.E./50 cm3 borh. Phc. 5. — BejiKOBbiH sKCTpaKT nJiaiţeHTbi: 4/50 cm3 borh. Phc. 6. *— BejiKOBbM SKCTpaKT njiauenTbi: 2/50 cm3 boam. Phc. 7. — TeTepoayKCHH — pacTHTejibHbifi ropMon — 100 Mr/1000 cm3 borh. Phc. 8. — HHcyjiHH 40 e/50 cm3 borli. Phc. 9. -r- HncyjiHH 20 e/50 cm3 boam. Phc. 10. — Thpokchh 2 Mr/50 cm3 BOAbi. Phc. 11. — Thpokchh 1 Mr/50 cm3 boah. Phc. 12. — BejiKOBbiH sKCTpaKT Ha^riOMe^HHKOB 4/50 cm3 boah. Phc. 13. — Tot me sKcTpaKT : 2/50 cm3 boaw. Phc. 14. — 06biKHOBeHHan BOAa — 0Tpe3KH, cocraBjiHioiuHe KOHTpojibHyK) rpynny. Phc. 15. — OHSHOjiorH^ecKHH pacTBOp — 50 cm3 — OTpesKH, cocTaBJiHiomHe koh- TpojibHyio rpynny. Phc. 16. — CpeAHHH bccoboh pocT (qepHbiM) h AJiHHa (6ejibiM) o6pa6oTaHHbix OTpe3KOB (60JIbHI0H H MajIOH tfOHUeHTpaiţHH) B npOIţeHTHOM BblpaSCeHHH. 372 C. I. PARHON REACTION DES COUPES DE TIGES D'HELIANTHUS ANNUUS A L’ACTION DE CERTAI NES HORMONES ANIMALES ET EXTRAITS DE GLANDES ENDOCRINES RESUME Les auteurs de cet artiele ont etudie l’effet de certaines hormones .animales et extraits glandulaires sur des sections de tiges de tournesol (Helianthus anntius) par le test de Netien et Perraud. Des resultats po-sitifs ont ete obtenus tant sur les eourbures, que sur le poids des coupes, par les produits suivants : thyroxine, folliculine, insuline, extr'aits protidi-ques de thyro'ide, de surrenale, de placenta et de testicule. Un rapport a pu etre constate entre l’effet et la dose, ainsi qu’une inhibition provoquee par des concentrations excessives. Â rencontr'e de l’heterauxine, ces ergones animales ont eu un effet plus lent. Les auteurs examinent Tinteret de ce test pour la phytoendocrinologie, ainsi que la valeur theorique et pratique des resultats obtenus. EXPLICATION DiES FIGURES Fig. 1. — Coupes de tige d’Helianthus annuus traites â l’extrait protîdique de testicule — testolysat — â la concentrat ion de 4/50 ml d'eau. Fig. 2. — Le meme extrait, â une moindre concentnation : 2/50 ml d'eau. Fig. 3. — Folliculine niaturelle — dihydrofolliculine — 2000 U.S./50 ml d’eau. Fig. 4. — La meme hormone: 1000 U.S./50 ml d'eau. Fig. 5. — Extrait protidique de placenta: 4/50 ml d’KHBOTHOrO H PACTHTEJIbHOrO nPOHCXO^CflE-HHfl HA POCT H YKOPEHEHHE FIOEErOB BHHOrPA/ţA PE3IOME Abtop HccjieflOBaji AeăcTBHe HeKOTopbix opraHOB xHBOTHoro nponc-xosc^eHHH h reTepoayKCHHa Ha pocT h yKopeHeHHe no6eroB BHHorpaaa. H3 3THX HCCJieflOBaHHH BbITeKaeT, MTO SKCTpaKTH lUHTOBHflHOH /KeJie- 3ki h TupoKCHHa oKa3HBaioT no/iofiHoe h Aame dojiee HHTeHCHBHoe bjihh-HHe c reiepoayKCHHOM. riojiojKHTejibHoe fleficTBHe yKa3aHHHX flByx sh-AOKpHHHblX BemeCTB Bbipa3H^0Cb B pOCTe KOpHeBOă CHCTeMH, noâeroB H JIHCTbeB. OPERE ALESE 381 Abtop HaMe^aeT AaJibHefimee npoBeAeHHe oiihtob c thpokchhom h SKCTpaKTOM IU.HTOBHAHOH >Kejie3bi B CO^eTaHHH c reTepoayKCHHOM AJIH oSHapy^KeHKH B03Mo>KHoro cyMMapHoro bjihhhhh sthx BenţecTB; TaKoe BJiHHHHe HMeJio 6bi oco6oe 3HaqeHHe jxjir pa3MHo>KeHHH BHHorpa^a h pa3-BeAeHHH noOeraMH. RECHERCHES PORTANT SUR L’ACTION DE CERTAINES ERGONES D'ORIGINE ANIMALE ET VEGETALE SUR LA CROISSANCE ET L’ENRACINEMENT DES BOUTURES DE VIGNE RE SUME Les auteurs ont etudie comparativament, sur es boutures de vigne, Teffet de certaines ergones d’origine animale et celui de Yheterauxine. On a constate que Textrait thyroîdien et la thyroxine ont un eîfet siimilaire ou meme superieur â celui de l’heterauxine. L’action positive des deux substances endocrines mentionnees s’est manifestee sur la croissance du systeme radiculaire aussi bien que sur4 celle des rejets et des îeuilles. Les auteurs se proposent de continuer les experiences avec la thyroxine et l’extrait thyroîdien, associes â l’heterauxine, afin d’etablir s’il n’y a pas cumulation des effets, ce qui presenterait un interet tout particulier dans le probleme de la multiplication de la vigne par bouturage. BIBLIOGRAFIE 1. P«arhon C. I. şi Werner G., Nouvelles recherches concernant 1’action des hormones animales et quelques autres substances sur le developpement des vegetaux, Acta endocr., 1945, voi. XI, nr. 1. 2.

aKTopoB. OKpyxcaioiixaH BHeuiHHH cpe/ţa h BHyTpeHHHH xHMHqecKan coe^a cno-co6cTByK)T hjih yrHeTaiOT pa3BHTHe onyxojieă. AyKCHHbl flBJIHIOTCH OCHOBHbIM SHAOKpHHHO-XHMHqeCKHM SJieMeHTOM, n o mă e p >k h b a k> iu,h m h cnocoâcTByionţHM aBTOMaTH3My b npoiţecce KaHue-pH3auHH y pacTeHHH (nocjie noAca^KH onyxojieă MHKpoopraHH3MaMH). TaKHe BeiuecTBa H36biT0*iH0 BH^ejinioT paereHHH-HOCHTejiH onyxojieă. Hsy^eHHe pacTHTejibHbix onyxojieft Mo>KeT 6biTb uejiecoo6pa3HHM ajih SKcnepHMeHTajibHOH KaHiţepoJiorHH. OPERE ALESE 389 L’UTILITfi DE L’BTUDE DES TUMEURS VEGETALES POUR LA BIOLOGIE ET LA MEDECINE RESUME L’etude des tumeurs vegetales effectuees par l’auteur et ses collabo-rateurs ont abouti aux eonclusions suivantes : les neoplasies surviennent en general comme des phenomenes pathologiques possibles de la forme vivante et indifferemment de la structure ou de son niveau d’organisation (plantes, invertebres, vertebres). Les processus proliferatifs des plantes sont decrits sous la denomina-tion de tumeurs, galles, gigantismes, îasciations. La notion de cancer acquiert chez les plantes un contenu qui se rapporte moins â la lesion pr’oll-ferative et deformante, qu’â une serie de lesions degeneratives — alterati-ves chroniques, souvent inguerissables. Ces lesions sont une eonsequence de l’aetion de certains agents patho-genes connus. Le milieu exterieur et interieur1 chimique favorise ou defavorise le developpement des tumeurs. Les plus importants elements endocriniens de nature chimique, qui entretiennent et favorisent Tautomatisme du processus de cancerisation chez les vegetaux (apres la production des tumeurs par les microorganismes) sont Ies auxines. Ces substances sont secretees en exces par les plantes porteuses de tumeurs. L'etude des tumeurs vegetales peut etre utile â la cancerologie experimentale. V. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA METABOLISMULUI INTERMEDIAR, CORELAŢIILOR INTERHORMONALE, VITAMINELOR SI FERMENŢILOR FAPTE NOI ŞI PROBLEMELE REFERITOARE LA METABOLISMUL ZAHĂRULUI, LA PATOGENIA ŞI TRATAMENTUL DIABETULUI * Pancreasul nu este singura glandă ce interVine în metabolismul zahărului sau ale cărui alteraţiuni trebuie făcute responsabile în patogenia diabetului. Un număr de cazuri de diabet, mai mare poate decît s-ar crede, par a recunoaşte o patogenie extfapancreatică. Ficatul, splina, duodenul, corpul galben, lobul anterior al hipofizei favorizează utilizarea zahărului; — hormonul contra-insulinic hipofizar, tiroida, foliculii1 ovarieni, lobul posterior al hipofizei au o acţiune inhibitoare. Metabolismul intermediar al glucidelor prezintă încă multe puncte obscure. Alimentaţia în general trebuie redusă în diabet; regimurile cu predominanţă de protide şi grăsimi sînt mai degrabă vătămătoare ; şi din contra este necesar să administrăm diabeticilor o cantitate de glucide, care uneori poate fi destul de importantă, mai cu seamă cînd administrăm în acelaşi timp bolnavului injecţii cu insulină. Glucidele au o importanţă considerabilă în fenomenele vieţii. Din punct de vedere cantitativ ele par a veni imediat după apă, cel puţin judecind după cantitatea de alimente de acest fel necesare în 24 ore, cantitate care este în mod apreciabil superioară aceleia a protidelor şi lipidelor. La plantele superioare, frunza, acest important organ actinoreceptor, serVeşte mai cu seamă, la formarea glucidelor. In stare patologică1, tulburările metabolismului zahărului nu sînt mai puţin importante şi gravitatea diabetului este bine cunoscută. In studiul metabolismului glucidic întîlnim însă destule necunoscute şi acelaşi lucru se poate spune implicit în ceea ce priveşte patogenia şi deci tratamentul diabetului, dat fiind că o bună terapeutică trebuie să se bazeze pe o clară înţelegere a patogeniei. * Publicat în Mişcarea medicală romînă (Craiova), 1936, nr. 9—10, p. 523. 3J4 C. I. PARHON In paginile ce urmează mă voi ocupa de unele fapte noi şi de aspectele ce se leagă de problemele mai sus enunţate (deşi noutatea faptelor de care vom vorbi trebuie considerată ca relativă, pentru unele din ele, cel puţin). Un prim grup de fapte este acela care stabileşte că pancreasul nu este singura glandă ale cărei alteraţiuni morfologice sau funcţionale sînt responsabile de patogenia diabetului şi că deci în tratamentul acestui sindrom trebuie să ţinem seama şi, la necesitate, să căutăm a îndrepta şi funcţiile altor glande. ★ Rolul pancreasului în metabolismul zahărului este în afară de orice îndoială şi de la observaţiile lui Lancereaux şi în special de la cercetările lui Mehring şi Minkowski, Hedon etc., ştim că absenţa funcţiilor1 acestui organ determină un diabet consumptiv grav care duce la moartea animalului într-un timp destul de scurt. Ştim de asemenea că substanţa extrasă din pancreas şi în special din ţesutul insular — corectează principalele manifestări ale diabetului pan-crteatic şi permite animalului sau diabeticului să trăiască un timp indefinit. Dar ar fi o eroare să se creadă că pancreasul este singurul organ ce intervine în patogenia diabetului. ■; , Se poate chiar pune. problema dacă nu există cazuri de diabet cu o patogenie extrapancreatică sau în care acest organ să nu aibă decît un, rol secundar. Următoarele două fapte trebuie să dea.de gîndit din acest punct de vedere. .... a) Studiul anatomo-patologie al pancreasului în diabet arată, relativ des, alteraţiuni importante, dar există şi cazuri cu alteraţiuni minimale sau chiar lipsite de modificări aparente. , b) Din pancreasul unor diabetici s-a putut extrage cantităţi destul de importante de insulină. ■ In cazurile de acest fel rolul tulburărilor primitive în pancreas este>. foarte discutabil. , . Diferitele glande cu secreţie internă intervin într-o măsură variabilă în metabolismul zahărului şi1 în patogenia diabetului. Rolul tifoidei din acest punct de vedere este demonstrat de următoarele fapte. ; In unele cazuri de mixedem există, o glicozurie puţin marcată şi uneori numai alimentară, glicozurie care cedează sub influenţa tratamentului tiroidian. Se admite ca foarte probabil (Parisot), că în aceste cazuri este vorba de o scădere a funcţiei-hepatice glicogenetice. . Din contră', existenţa mixedemului şi a diabetului sînt excepţionale, iar Falta crede a fi observat dispariţia glicozuriei animalelor pancreatecto-mizate în urma ablaţiei glandei tiroide. Deşi faptul acesta nu este constant, nu pare nici o îndoială că hipertiroidia scade capacitatea de utili-, zare (aşa zisa toler'anţă) a zahărului. Maria Parhon, Cramer (în 1913), iar în urma lor alţi1 autor'i, au demonstrat că tratamentul tiroidian la animale determină scăderea sau dispariţia glicogenului hepatic. Acelaşi fe- OPERE ALESE 395 nomen este determinat — prin intermediul tiroidei — şi de hormonul tireo-tr.op al lobului anterior1 al hipofizei. De asemenea cercetările lui R. Hirsch, acelea ce am făcut eu însumi cu Elena Derevici, pun în evidenţă tendinţa la hiperglicemie în cursul hipertiroidiei experimentale. i O tendinţă neîndoielnică la hiperglicemie pe nemîncate sau alimentară, se observă foarte des în hipertiroidia clinică sau în sindromul base-dowian. In aceeaşi ordine de idei Van Norden a observat că tratamentul tiroidian administrat în unele cazuri de obezitate a fost urmat de apariţia glicozuriei. Am observat eu însumi apariţia unui sindrbm diabetic tipic, la o bolnavă cu sindrom hiperhidropexie, şi obezitate, care primea un tratament cu tiroxină. Mai amintesc de asemenea că în cursul bolii Basedow se poate întîlni de asemenea în mod relativ frecvent asociaţia cu diabetul. într-un caz de acest fel exista în plus un vitiligo, foarte accentuat. : Imprteună cu J. Nitzulescu am publicat observaţia ţinui tînăr guşat oare a do'bîndit un diabet mortal sub influenţa tratamentului io dat. Se ştie că iodul exagerează în unele cazuri, sau determină, hipertiroidia la guşaţi. Am observat de asemenea un caz de boală Basedow destul de uşoară în care sub. influenţa radioterapiei a apărut un diabet mortal. Era înainte de epoca insulinică. Toate faptele ce preced arată rolul incontestabil al tiroidei în metabolismul glucidic. El ne conduce la concluzia .că în genere în cazurile de diabet este de dorit să reducem pe cît posibil activitatea glandei tiroide. In ce priveşte glandele par'atiroide ele intervin pe cît se pare într-o mai mică măsură în metabolismul zahărului. Totuşi s-a notat o tendinţă la glicozurie la animalele paratiroidectomizate. în cercetările ce am făcut cu Elena Derevici nu am găsit modificări ale glicemiei la animalele para--tiroidectomizate. De asemenea nu cunoaştem o influenţă sigură a timusului sau a cor-' pilor1 postbranhiali din acelaşi punct de vedere. O influenţă considerabilă revine însă lobului anterior al hipofizei. Anselmino şi Hoffmann susţin că au extras din acest organ* o substanţă stimulantă a insulelor Langerhans şi care determină o hipoglicemie prin activarea aparatului insular. Dar1 în afară de orice îndoială este în special acţiunea cohtrainsulinică a lobului anterior al hipofizei. f Se cunoaşte încă de mult, în urma observaţiilor lui Pierre Mărie şi altor autori, că acromegalia şi gigantismul se însoţesc* uneori, de un diabet' considerabil ca în cazul relatat de Launois şi Roy, spr*e exemplu. Hiperglicemiâ şe întîlneşte. pe de altă parte în majoritatea cazurilor de aeromegalie, precum reiese şi din observaţiile recente ce am făcut cu I. Ornstein sau cu Q. Wernert . Importantele lucrări ale lui Houssay din Buenos Aires, şi ale şcolii sale au stabilit definitiv acest rol contrainsulinic al lobului anterior al hipofizei. ; ' 395 C. I. PARHON Dacă se extirpă pancreasul şi hipofiză, animalul supravieţuieşte un timp mult mai îndelungat decît în cazul cînd primul ofgan este extirpat singur. Dacă la un asemenea animal se transplantează lob anterior de hipofiză, diabetul se agravează din nou. Pe de altă parte hipoglicemia insuli-nică este mult mai însemnată la animalele fără hipofiză decît la cele normale, iar diabetul acromegalilor sau giganţilor se însoţesc deseori cel puţin de o insulinofezistenţă. Merle a putut observa un rezultat bun într-un caz de diabet iradiînd hipofiză. Eu însumi am observat ulterior scăderea glicemiei într-un caz de boală Basedow cu glicozurie şi hiperglicemie. Toleranţa pentru zahăr1 este crescută în insuficienţa hipofizară observată în clinică. Hormonul acesta contrainsulinic al hipofizei nu este identic cu hormonul tireotrop, cu toate că şi acesta din urmă influenţează metabolismul zahărului în acelaşi sens (ca şi tratamentul tiroidian) ca şi hormonul contrainsular, deşi, pe cît se pare, într-o mai mică măsură. Şi lobul posterior influenţează acest metabolism, injecţiile cu extracte retrohipofizare determinînd de asemenea o hiperglicemie. Cercetările lui Bum, ale lui Biasotti şi Magenta demonstrează că injecţiile de acest extras se opun acţiunii hipoglicemiante a insulinei. După Juanato injecţiile intrarahidiene sînt mai active. Adaug că extractul retrohipofizar se opune la acţiunea adrenalinei. Adrenalina însăşi măreşte glicemia şi face să scadă glicogenul hepatic aşa precum au arătat încă de mult Doyen şi Kareff. Amintesc că glanda tiroidă sensibilizează organismul la acţiunea adrenalinei, ceea ce poate explica, în parte cel puţin, acţiunea tiroidei asupra metabolismului zahărului. Pe de altă parte Zunz şi La Barre au demonstrat că tiroxină determină o creştere a secreţiei de adrenalină. Dar acţiunea adrenalinei persistă şi după extirparea tiroidei după cum reiese din cercetările lui Pick şi Pineles, Underhill şi Hilditch. In ce priveşte corticala suprarenalei, extirparea ei face să scadă glicogenul hepatic, dar fenomenul nu este durabil la animalele ce supravieţuiesc operaţiei. Zahărul din sînge scade de asemenea ca şi glicogenul muscular. Pe de altă parte, acesta din urmă ca şi' cel hepatic creşte sub influenţa extractului corticosuprarenal. în ce priveşte glandele genitale, Falta şi colaboratorii săi au admis că insuficienţa ovariană predispune la diabet, hiperglicemie, glicozurie, cu alte cuvinte scade posibilitatea utilizării zahărului. Lucrul se poate explica, în parte cel puţin, prin antagonismul tiro-ovarian, insuficienţa ultimei glande determinînd o hipertiroidie şi pe cît se pare şi o reacţie din partea sistemului cromafin. Cercetările recente ale lui Bonnila arată însă că şi foliculină determină o creştere a glicemiei. Corpul galben pare a lucra mai de grabă în sens opus şi tot astfel extractul orhitic. In ce priveşte epifiză, cercetările recente ce am făcut împreună cu Maria Ştefănescu-Dragomireanu şi Mărtulescu nu ne-au arătat o modificare sigură a glicemiei în urma injecţiilor de epifiză (extractul Richter). OPERE ALESE 397 După Bierry, Rathery şi Levina, splina are de asemenea un rol în metabolismul glucidelor1, rol confirmat de Noel Fiessinger, Greling Palmer, Laucon şi Herbain, Roger Catan. Ar exista după aceşti autori, în splină, un hormon asemănător cu insulina, dar mai puţin activ. După Rathery şi' Cosmulescu nu este vorba de o substanţă lipoidică. Adăugăm, în sfîrşit, că şi din duoden s-au putut extrage substanţe cu acţiune hipoglicemiantă, această acţiune exercitîndu-se în parte, dar nu exclusiv, prin intermediul unei stimulări a pancreasului. Vitamina B intervine de asemenea în metabolismul de care ne ocupăm. Avitaminoza B determină o scădere a utilizării zahărului, cu hiperglicemie şi creşterea acidului lactic în sînge şi ţesuturi. Acidul lactic şi acidul acetic se găsesc de asemenea în urină, în aceste condiţii. Vitamina B ar interveni în metabolismul intermediar1 şi anume asupra sistemului glucoză-lactat-enzimă. ★ Studiul metabolismului intermediar al glucidelor prezintă încă multe necunoscute. Unii autori au crezut că pot admite că glucoza comună pentru a fi întrebuinţată trebuie să treacă printr'-o formă specială. Dar lucrul acesta nu este dovedit. Mai bine cunoscut este faptul că în metabolismul intermediar al hexo-zelor are loc o combinaţie fosforată, de la care se trece la acidul lactic, combinaţie căreia i s-a atribuit şi un rol important în contracţia musculară. Dar pe cît reiese din ultimele lucrări, acest rol este mai puţin însemnat decît au admis-o unii autori. In plus unii autori consideră acidul piruvic ca un corp ce rezultă din descompunerea zahărului. Oricum ar fi, metabolismul intermediar al zahărului în organism rămîne încă foarte puţin cunoscut. O problemă de mare însemnătate în legătură cu problema de care ne ocupăm este aceea a zahărului protidic. Pary, între alţii, i-a atribuit un rol important în patogenia diabetului, ca producător de zahăr. Bierry şi Rathery au revenit de curînd cu cercetări întinse asupra acestei probleme. împreună cu diferiţi colaboratori aceşti autori au studiat factorii ce influenţează zahărul protidic. Ei au constatat între altele următoarele fapte. Alteraţiuni hepatice experimentale cari produc dispariţia aproape completă a glicogenului, nu împiedică menţinerea glicemiei, iar sîngele suprahepatie apare mai bogat în zahăr decît acel al venei porte, iar zahărul protidic rămîne ridicat şi de altfel variabil în vena portă sau suprahepatică, deci independent de glicogenul hepatic. Totuşi într-o altă experienţă în care au produs leziuni hepatice prin formol, şi în care caz ureea s-a urcat la 3,40 g %o, atît zahărul liber cît şi cel proteidic au scăzut, şi atît în vena suprahepatică cît şi în cea portă nu se mai constata creşterea zahărului liber, iar cel proteidic, foarte cobo-rît, era egal în cele două vene. 393 C. I. PARHON Bierry, Rathery şi Lewina au văzut că splenectomia determină o creştere a zahărului liber, cît şi a celui protidic, ultima precedînd uneori pe cea dintîi. După 5 luni de la operaţie, hiperglicemia privitoare la zahărul liber persistă încă, pe cîtă vreme aceia a zahărului iprotidie a dispărut. Un regim bogat în carne, prelungit timp de cîteva zile, face să crească âtît zahărul liber cît şi cel protidic, pe cîtă vreme un r'egim bogat în glucide nu face să crească decît puţin zahărul liber. Rathery şi Cosmulescu au studiat efectele splenectomiei asupra glicogenului hepatic observînd o scădere a glicogenului hepatic. Bierry, Rathery şi 'Qourney au găsit de asemenea că extirparea pancreasului determină o însemnată hiperglicemie şi hiperproteidoglicemie, ultima frecventă1 dar nu constantă1 (4 în 7 cazuri). Intr-un caz au notat o scădere de 0,29%, creşterea a variat din contră între 0,89 şi 1,48%. In majoritatea cazurilor zahărul'protidic din vena portă era în cantitate mai mică decît în vena suprahepatică. Splenectomia, practicată la cîinii diabetici apancreatiei, determină o creştere a hiperglicemiei, dar o scăder’e a proteidoglicemiei. Glicozuria a părut mai degrabă să scadă. Supravieţuirea este în genere de scurtă durată. Ar fi interesant de studiat efectele extractului splenic şi insulinei combinate asupfa glicogenului hepatic. Extirparea pancreasului după splenectomie prealabilă face ea hiper-proteidoglieemia să fie muH atenuată, glicozuria să fie crescută, iar hiperglicemia după injecţii de glucoză să fie de asemenea mai însemnată. La unele animale panereatectomizate după splenectomie, autorii au observat absenţa diabetului. Ei au notat o creşter!e a zahărului protidic după alteraţiunile experimentale ale funcţiei renale. Bierry şi Rathery conchid din cercetările lor că insulina influenţează în mod însemnat într-un sens sau în altul zahărul protidic şi aceasta cu toată scăder'ea sau chiar dispariţia glicogenului hepatic. Se poate astfel observa o scădere a glicogenului cu creşterea zahărului protidic. Aceste fapte arată că ultima formă de zahăr constituie una din formele alternante sub care zahărul se poate întîlni, în ciclul lui evolutiv în organismul animal. Secreţia internă a pancreasului ar fi deci capabilă să1 atenueze sau să încetinească fie formarea, fie distrugerea zahărului protidic independent de glicogenul hepatic. , Autorii cred că zahărul dispărut din sînge în urma injecţiilor cu in-sulină ar putea să se transforme într-o rtezervă glucidieă1 sub o formă diferită de glieogen. In cercetările lor, în colaborare cu Laurent şi Cosmulescu, aceiaşi autori s-au ocupat de studiul acţiunii, tiroxinei asupra metabolismului zahărului. Ei au constatat că efectul acestei substanţe este mai puţin important asupra zahărului liber decît asupra celui protidic. Ultimul scade imediat după injecţia de tiroxină şi se urcă tardiv în timp ce acel liber nu se modifică sau are o tendinţă la creştere. OPERE ALESE 399 Injecţiile repetate de tiroxină determină în genere o scădere imediată şi o creştere tardivă ce se accentuează cu timpul a zahărului protidic. : Bierry şi Rathery au observat că extractul de lob anterior de hipofiză a, făcut să crească pînă la dublu sau chiar triplu zahărul protidic. Şi cu extractul de lob posterior au obţinut o creştere a zahărului protidic. Extractul de splină are în genere tendinţa de a scădea zahărul protidic, pe cîtă' vreme glicogenul hepatic tinde mai degrabă să-l crească. Sub influenţa adrenalinei zahărul protidic şi cel liber variază în ge-nerfe în sens invers. Scăderea primului observată la început coincide (după Bierry şi Rathery) mai mult sau mai puţin exact cu maximum de zahăr îiber în plasmă. Bogăţia maximă a plasmei în zahăr protidic nu corespunde niciodată, după aceiaşi autori, cu maximul zahărului liber. Creşterea zahărului prbtidic se face lent şi se manifestă, uneori, după 72 ore. Adrenalina levogiră este mai activă decît cea dextrogiră *. Injecţiile de insulina au determinat în cercetările unor autori o creşter'e a zahărului protidic, în altele nu. Rathery şi Cosmulescu concid că în genere acest zahăr prezintă o mai mare stabilitate sub influenţa insulinei decît cel liber şi cînd Reacţionează o face în mod variabil de la un individ la altul. De asemenea, pe cîtă vreme zahărul liber creşte în mod constant după ingestia de glucoză, cel protidic nu creşte decît în mai puţin de 50% din cazuri, în altele nu se modifică, iar în altele scade într-o oarecare măsură. Dacă se adaugă şi insulina, zahărul liber1 creşte constant dar mai puţin decît fără insulină, zahărul protidic creşte numai Într-un sfert de cazuri şi foarte puţin, în 50% rămîne neschimbat, iar în rest scade. Injecţia de extras de splină la diabetici determină în generte o scădere mai mult sau mai puţin însemnată a zahărului liber cu maximum după o oră şi jumătate, dar uneori şi mai tîrziu. Zahărul protidic scade de asemenea, maximul scăderii fiind atins deja după y2 de oră. Injecţia de extract splenic în timpul probei de hiper'glicemie provocată prin ingestia de glucoză, la diabetici întîrzie apariţia hiperglicemiei, dar o face mai pronunţată, şi-i măreşte durata. ★ 1 După Bierry şi Rathery o hiperprotidoglicemie a putut îi întîlnită în cancer putînd ajunge pînă la valori de 4 ori mai mari decît în stare normală. iDe asemenea în tuberculoza pulmonară, în gripa cu formă pulmonară, în supuraţie, în diabetul insipid, în obezitate, ciroză, în insuficienţă cardiacă, în boala Hodgkin, în sindromul ictero- hemoragic, în intoxicaţii cu fosfor, în boala Weil, în cancerul ficatului (nu şi în icterul cataral), apoi în febra tifoidă, scarlatină, erizipel, meningită acută, pneumonie lobară. Hiperprotidoglicemia a fost observată în boala B.asedoiw şi în hipertiroMism, în genere. De asemenea în mixedem, în sindromul Addison, în boala Parkinson, în beri-beri, sifilis, intoxicaţii cu mercur, în nefrite. In diabet, după Bierry şi Rathery şi colaboratori, Gruat şi Grignon, zahărul protidic poate ifi crescut din cauza unei (boli concomitente, ca nefrita sau tuberculoza, dar şi în -afară de aceste boli. Dar pe cîtă vreme după extirparea pancreasului hiperprotidoglicemia este regula, variaţiile cantitative ale acesteia sînt puţin iimportainte în multe cazuri de diabet simplu sau consumptiv. 400 C. I. PARHON O altă problemă interesantă referitoare la metabolismul zahărului şi la tratamentul diabetului se referă la mecanismul acţiunii hipoglicemiante a insulinei. Această problemă a făcut obiectul unei serii de cercetări în laboratorul de fiziologie al Facultăţii de medicină din Toulouse. Ele1 se găsesc condensate şi rtezumate într-o lucrare recentă (1936) a lui Darnaud. Autorul conchide că nu este vorba de o eliminare a zahărului pe cale renală nici de o influenţă directă asupra sîngelui sau ficatului. De asemenea autorul nu crede că insulina ar lucra prin intermediul glandelor endocrine ale căror efecte le-ar exercita sau inhiba ci că este vorba de o acţiune asupra ţesuturilor guvernată de sistemul nervos. Canon arătase că glucoza introdusă în mare cantitate în organism este acumulată în spaţiile lacunare, în special ale pielii. Această înmaga-zinare se îndeplineşte fără o transformare a zahărului care poate fi destituit organismului pentru a fi ars sau înmagazinat sub formă de glicogen hepatic, spre exemplu. După cercetările lui Lansac sistemul regulator lacunar funcţionează atît la cîinele normal cît şi’ la cel lipsit de pancreas, dar1 pe cîtă vreme la primul glicemia este stabilizată în vecinătatea cifrei de 1 g %0, cifra respectivă pentru cîinele lipsit de pancreas este de aproximativ 3 g. După acest autor reglarea sanguină care permite animalului să ţină glicemia la un nivel aproape constant, ori care ar fi cantitatea de zahăr conţinută în raţia alimentară, apare ca un simplu fenomen fizic. Darnaud a studiat variaţiile glicemiei la cîinele pancreatectomizat, cînd i se injectează în acelaşi timp glucoză şi insulină, observînd că şi la acesta se produce o hipoglicemie relativă, dar aceasta nu ajunge sub limita la care glicemia s-a oprit după extirparea paner'easului. Insulina comandă după autor nivelul la care se pot face schimburile zahărului între sînge şi ţesuturi. Ea fixează nivelul pragului lacunar. Hipoglicemia ce se observă în urma injecţiilor repetate de glucoză, se observă de asemenea atît la cîinele normal cît şi la cel privat de pancreas. Dar la ultimul este mai puţin constantă, mai puţin caracteristică şi mai tardivă. Zahărul prin el însuşi, poate deci aduce o coborîre uşoară a pragului lacunar. Această acţiune a zahărului este însă foarte lentă şi foarte tardivă cînd mediul sanguin nu conţine insulină, pe cînd aceeaşi acţiune a zahărului pragului lacunar creşte în mod important în prezenţa insulinei. Dacă se practică zilnic injecţii de glucoză la un animal pancreatecto-mizat nivelul la care se stabileşte glicemia se scoboară în mod important şi efectul hipoglicemiei se prelungeşte mai multe zile după încetarea injecţiilor intra venoase. Cercetările făcute în clinică au confirmat (Rouzaud şi Darnaud), pe acelea de laborator. Indivizii nediabetici, care prezintă postprandial o undă de hipergli-cemie, dacă ingerează două bucăţi de zahăr cu 40 minute înainte de mese, acest fenomen dispare, este atenuat, sau chiar inversat. La diabeticii de 2 ori pe 3 cazuri unda a fost atenuată, suprimată sau inversată. O dată pe 6 cazuri absorbţia de zahăr a rămas fără efect, iar o dată pe 6 cazuri glicemia a crescut. OPERE ALESE 401 Această acţiune a zahărului la diabetici este independentă de prezenţa sau absenţa acidozei. Ea ţine din contră, după autor', de integritatea spaţiilor lacunare, de sistemul nervos care le comandă şi de vasele care le irigă. *, Printre faptele importante, discutate în ultimul timp, referitoare la diabet este şi acela al tratamentului dietetic al acestui sindrom. Este încă un obicei ce constituie aproape o lege pentru mulţi practicieni de a interzice glucidele sau de a le reduce la o cantitate neînsemnată cînd este vorba de terapeutica diabetului. Se obişnuieşte a se calcula numărul de calorii necesare organismului (în Repaus sau activitate) pentru 24 de ore şi se administrează un astfel de regim alimentar încît cea mai mare parte din ele să fie administrate sub formă de protide sau lipide. Acest raţionament este însă pr'ea simplist. Anumite categorii de alimente cum sînt protidele şi de asemenea glucidele nu pot fi înlocuite cu altele. In ce priveşte ultimele, ştim că ele Reprezintă cantitatea cea mai mare din totalul alimentelor necesare organismului pentru un timp anumit şi foamea specială pentru zahăr a diabeticilor pare a indica cît de necesar le este acesta. Dar faptul cel mai important este acela că acidoza, accidentul cel mai grav car'e ameninţă viaţa multor diabetici, se produce mai uşor la bolnavii ce ingerează un exces de protide şi pe cît se pare încă mai uşor la aceia ce se hrănesc cu un exces de grăsimi. Experienţa a arătat că în regimul diabeticilor trebuie să asigurăm o cantitate de glucide. Adlsberg şi PoRges, Gray şi Sahsum, Rabino-witsch etc. au insistat de curînd asupra acestui fapt. Stolt a putut permite pînă la 205 g de glucide pe zi. In practică procedăm astfel. Cercetăm „toleranţa" (ar fi poate mai corect să spunem capacitatea de utilizare) bolnavului pentru zahăr, adică cantitatea de glucide pe cşire el poate s-o ingerteze fără să apară glicozuria. Facem acest lucru scăzînd hidrooarbonatele progresiv sau supunîhd bolnavul la un regim cît mai sărac în aceste substanţe (regim de legume verzi) şi introducînd apoi glucidele în mod progresiv pînă la apariţia gli-cozuriei. Dacă capacitatea de utilizare este prea mică şi mai cu seamă dacă glicozuria este ireductibilă aplicăm tratamentul cu insulină. In ce priveşte dozele utilizate, ne, conducem după cantitatea de glucoză eliminată prin urină, ştiind că o unitate de insulină permite utilizarea unei cantităţi de glucoză de aproximativ 1,25 g. Este necesar să injectăm doza totală în două sau chiar trei doze fracţionate, în cursul celor1 24 ore înaintea meselor, In cazurile ce necesită o intervenţie operatoare, în infecţii, în acidoză, în coma diabetică, dozele trebuie mărite uneori în mod considerabil. 26-0- 1218 402 C. I. PARHON In felul acesta bolnavul poate urma un regim ce se aprtopie de cel nortnal, nemaifiind expus la urmările grave ale diabetului sau la acelea ale unui regim anormal. O altă indicaţie utilă în tratamentul diabetului, este aceea de a feri bolnavii de o supraalimentaţie inutilă. S-a remarcat că în timpul războiului r'educerea forţată a alimentelor a avut între alte efecte, aproape dispariţia diabetului în ţările beligerante. ★ Din paginile ce preced reţinem următoarele fapte. Pancreasul nu este singura glandă ce interVine în metabolismul zahărului sau ale cărui alteraţiuni trebuie făcute responsabile în patogenia diabetului. Un număr de cazuri de diabet, mai mare poate decît s-ar crede, par a recunoaşte în mod primitiv cel puţin o patogenie extrapancreatică. Cele mai multe glande endocrine intervin în metabolismul zahărului, unele favorizînd utilizarea lui ca pancreasul, ficatul, splina, duodenul şi pe cît se pare corpul galben şi lobul anterior al hipofizei (un anumit hormon), iar altele ca lobul anterior al hipofizei (hormonul contrainsulinic) tiroida, foliculii ovarieni, lobul posterior al hipofizei au o acţiune inhibitoare sau moderatoare. Metabolismul intermediar al glucidelor merită de asemenea să ne reţină atenţia. Dar1 studiul lui ne arată încă prezenţa a numeroase puncte obscure. Se cunoaşte prea puţin, care sînt substanţele prin care zahărul trece pînă ce ajunge la C02 şi’ H20. Acidul lactic şi poate .mai mult cel piruvic par cele mai importante etape intermediare. Pe de altă parte zahăRul intră în combinaţii cu acizii graşi, cu protei-dele etc.. Ultimelor pare a le reveni un rol important, deşi încă incomplet elucidat. De alteraţiunile metabolismului gluco-proteinic va trebui de asemenea să se ţină seama în patogenia diabetului. Combinaţiile glucidice cu acizii graşi au un rol foarte însemnat în fenomenele biologice ale microorganismelor*. Profesorul Boivin şi colaboratori (Lidia Mesrobeanu, Calalb etc.) au stabilit că antigenele mierobiene sînt constituite din combinaţii de acest fel. Ni se pare extrem de probabil ca şi1 antigenele din organe, din glandele cu secreţie internă, spRe exemplu, ar putea să aibă o constituţie analogă. Studiul acestor din urmă ar putea avea o importanţă practică deosebită, spre exemplu în prepararea de seruri citolitiee specifice care ar1 putea fi întrebuinţate în tratamentul sindroamelor hiperfuncţionale sau la determinarea sindroamelor de insuficienţă experimentală. Reţinem de asemenea faptul că mecanismul acţiunii insulinei' este încă puţin cunoscut, dar că scăderea glicemiei ce succede acestor injecţii pare a fi în raport cu o înmagazinare a zahărului în spaţiile lacunare ale organismului în special în cele cutanate. In sfîrşit reţinem noţiunea importantă1 a Reducerii alimentaţiei în genere în diabet şi aceia şi mai importantă că regimurile cu predominanţă OPERE ALESE 403 de protide şi grăsimi sînt mai degrabă vătămătoare şi că' din contră este necesar să administrăm diabeticilor o cantitate de glucide, care uneori poate îi destul de importantă mai cu seamă cînd administrăm în acelaşi timp bolnavului injecţii de insulină. HOBblE (DAKTbl H BOriPOCbl CAXAPHOrO OBMEHA, nATOFEHESA H J1EMEHHH flHABETA PE3IOME B ,n,aHHOH pa6oTe âBTop oTMe^aeT, mto b caxapHOM £Ha6eTe, iiomhmo no^ejiyAo^HOH }KeJie3bi yqacTByioT h Apyrne >Ke«/ie3bi BHyTpeHHefi ceK-peixHH ; cjieAOBaTejibHo, naToreHe3 AHaSeTa npoHcxoAHT He tojibko 3a c^eT no^HcejiyAo^Hofi >KeJie3bi. Uejibifi pHjx HadJiKDACHHH ^naSera no jxtb ep }k a aer BHena'HKpeaTHqec-khh xapaKTep naToreHe3a. Ile^eHb, ceJieseHKa, Ayo£eH, sceJiToe TeJio, inepeOT^H aojih rnno^nsa cnoco6cTByK)î ycBoeHHK) caxapa. npOTHBOHHCyJIHpHblH FHriO(J)H3apHbIH TOpMOH, mHTOBH&Hafl }KeJie3a, 4)OJuiHKyjibi HHqHHKa h safran aojih rHnocf)H3a oKasbiBaioT yrHeTaiomee ^eftcTBHe Ha ycBoeHHe caxapa. Bonpoc npoMejKyTO^Horo o6MeHa yrjieBOAOB He nojiHOCTbK) BbincHeH. B ochobhom nHTaHHe npn Ana6eTe jxojimno 6biTb orpaHHqeHHbiM. JlneTa c npeoSjiaASHHeM 6eJiKOB h >KHpoB ooJibiueH qacTbio npoTHBono-Ka3aHa. Abtop c^HTaeT Heo6xoAHMbiM Ha3HaqaTb AHaSeraKaM yrjieBo# — b HeK0T0pbix cjiyqanx b 6ojibmou KOJiH^ecTBe — npH jie^eHHH HH^eKixHHMH HHcyjiHHa. NOUVELLES DONNEES ET QUELQUES PROBLEMES CONGERNANT LE METABOLISME DU SUCRE, LA PATHOGENIE ET LE TRAITEMENT DU DIABETE SUCRE RESUME Dans cette Tetude, Tauteur montre que le pancreas n’est pas la seule glande endocrine qui intendent dans le metabolisme du sucre ou dont Ies alterations doivent etre incriminees dans la pathogenie du diabete sucre. Nombre de cas de diabete sucr'e, depassant le chiffre imagine en general, paraissent reconnaître une pathogenie extrapancreatique. Le foie, la rate, le duodenum, le corps jaune, ainsi que radenohype-physe, îavorisent Tutilisation du sucre. 404 C. I. PARHON L’hormone eontre-insulaire hypophysair'e, la thyroîde, Ies follicules ova-riens, ainsi que la retrohypophyse, possedent une action inhibitriee sur Tutilisation mentionnee. Le metabolisme intermediaire des glucides presente encore maints points obscurs. L’alimentation en general doit ete reduite dans le diabete. Les regimes alimentaires â predominance de proteines et degraisses sont plutot nocifs. L'auteur considere qu’il est necessaire d’administr’er aux malades dia-betiques une quantite de glucides, parfois assez importante, surtout lorsqu’on p^escrit des injections d’insuline. CERCETĂRI ASUPRA ROLULUI PLĂMINULUI IN METABOLISMUL COLESTEROLULUI * De la lucrările lui Roger şi Binet, se cunoaşte rolul lipopexic al plănunului. împreună cu ficatul şi cu glandele endocrine (hipofiză, tiroidă etc.) acest organ ia parte la catabolismul grăsimilor, dar, după părerea lui Roger, acţiunea cu mult mai importantă a plămînului se exercită direct asupra grăsimilor, care sosesc prin canalul toracic. Lipodiereza pulmonară nu este numai un fenomen de oxidate deoarece distr'ugerea grăsimilor este datorată unui ferment, denumit de Roger lipo-diereză. Acţiunea catabolizantă a plămînului se întinde şi asupra lipoi-zilor; cercetările lui Abelons şi Soula au demonstrat rolul plămînului în metabolismul colesterolului. Printre autorii romîni, care au studiat intervenţia plămînului în metabolismul lipidic, cităm pe I. Niţescu, după carte acţiunea lipodieretică a plămînului ar dispare după alblaţia pancreasului; Troteanu afirmă că plămînul tuberculos exercită o .lipopexie de mai lungă durată decît cel normal. Dumitrescu-Mante, la un cîine care primise un prînz bogat în grăsimi, a dozat aceste substanţe în sîngele inimii drepte şi . a carotidei şi a găsit respectiv valorile de 4,80 g%0 şi 4,10g°/oo (cinci ore după ingestia grăsimii). Acest autor a conchis de asemenea că există o acţiune lipopexică a plă-mînilor. Plămînul este un organ important pentrii metabolismul general. Parhon şi Maria Torgan au susţinut că în timpul vieţii embrionare este verosfmil ca plămînul să îndeplinească rolul unei glande endocrine. Pe de altă parte, Parhon şi Milcu au demonstrat că acest organ intervine în funcţia glicopexică şi au emis părerea că plămînul embrionar îndeplineşte, în această perioadă a vieţii, din punct de vedere al metabolismului glucidic, funcţia care ulterior în viaţa fetală va reveni ficatului. Am studiat la rîndul nostru efectele extractului de plâmîn embrionar asupra metabolismului colesterolului. Pentru prepararea extractului, am utilizat embrionii de porc, cîntărind între 120—200 g. (Din dozajele de * I'n colaborare cu Gh. Werner. Publicat în Bull. mem., Soc. endocr., 1939, nr. 1, p. 39. 406 C. I. PARHON glicogen, efectuate de noi înşine pe plămîni şi ficaţi' de embrion, de diferite vîrste, am obţinut valori maximale pentru plămîn şi minimale pentru ficat la vîrsta corespunzătoare acestei greutăţi). Plămînii embrionilor care au fost scoşi din uter, după sacrificarea mamei, au fost preluaţi 4—5 ore mai tîrziu pentru prepararea extractului. După deshidratare cu acetonă, din ţesutul pulmonar transformat în pulbere am preparat un extract apos (2 g pulbere+50 ml de apă distilată). Am cercetat efectele acestui extract asupra valorii colesterolului din serul sanguin in vitro; de asemenea am cercetat modificările colesterolemiei in uiuo, după tratamentul cu extract de plămîn embrionar1, precum şi comportarea indexului colesterolitic sub influenţa aceluiaşi extract. Se cunoaşte importanţa testului lui Loeper şi Lemaire pentru studiul metabolismului colesterolului. Simpla cunoaştere a valorii colesterolului exprimă, imperfect, conţinutul organismului în colesterol. Poate să existe o importantă supraîncărcare cu colesterol a ţesuturilor, colesterolemia ră-mînînd totuşi la un nivel subnormal, deoarece serul este incapabil să dizolve depozitele de colesterol din ţesuturi. Loeper şi Lemaire au descris un test pentru studiul capacităţii serului de a dizolva colesterolul, pe care l-au numit indexul colesterolitic al serului sanguin. Normal, un ser oarecare, pus în contact in vitro cu colesterolul, dizolvă o oarecare cantitate din el; este vorba deci de un index colesterolitic pozitiv. Sînt cazuri în care serul, în loc să se îmbogăţească în colesterol, atunci cînd vine în contact cu această substanţă, pierde dimpotrivă o parte din colesterolul propriu; indexul este atunci negativ. In fine, indexul este la zero, cînd după adăugarea colesterolului la ser in vitro, valoarea serocolesterolemiei rămîne nemodificată. Iată acum rezumatul cercetărilor noastre: Efectele extractului pulmonar embrionar asupra colesterolemiei in vitro (ser -f- extract de plămîn embrionar) la 30° : Caz. I. Femeie. Migrenă; colesterolemie 3,53 g %0; după iy2 oră de contact cu extract pulmonar La 38°, colesterolemie 3,29 g °/oo, deci o scădere de 0,24 g %o din valoarea iniţială. Caz. 2. Femeie. Boala Basedow, hipertensiune; colesterolemie 2,66 g%o, după adăugarea extractului de plămîn (26 ore la 38°), colesterolemie l,63%o, deci o scădere de l,03g°/oo. Caz. 3. Bărbat. Tetanie ; colesterolemie 1,82 g%0, după .adăugarea de extract pulmonar (5 ore la 38°), colesterolemie 1,37 g %0, deci o scădere de 0,45 g %o din valoarea iniţială. Caz. 4. Căţea. Colesterolemie, I determinare 1,1 g%o; „ II „ după adăugarea extract pulmonar, 0,75 ig %o deci o diminuare de 0,26 g %0 Caz. 5. Căţea. Colesterolemie, I determinare 0,71 g %0; „ II „ 0,61g%o; scădere de 0,10%o. Caz. 6. Căţea. Colesterolemie, I determinare 1,41 g%o; „ II „ 1,31 g %0; scădere de 0,10%o. Caz. 7. Căţea. Colesterolemie, I determinare 1,50 g%0; „ II „ 1,05 g %o; scădere de 0,45 g %o. OPERE ALESE 407 In consecinţă, în 'toate cele 7 cazuri studiate, am notat o diminuare a colesterolemiei iniţiale sub influenţa extractului de plămîn embrionar in vitro. Aceasâ diminuare a fost cu atît mai marcată cu cît contactul între ser şi extract a fost mai prelungit (la om). In două- cazuri am cercetat efectele, tot in vitro, a unui extr'act de plămîn de animal adult, .extract preparat în acelaşi mod ca şi extractul de plămîn de embrion. Caz 1. Ser de om. Colesterol, I determinare 1,82 g%0; (extract de plămîn embrionar) colesterol II determinare 1,37 g%o; scădere de 0,45g%0; (extract de plămîn adult) colesterol, III determinare 1,75 g%o; scădere 0,07 g%o. Gaz. 2. Căţea. Colesterol, I determinare lg%o; (ser extract plămîn adult) colesterol, II determinare 1 g %o. In aceste 2 cazuri, extractul de plămîn a avut o activitate redusă sau nulă în ceea ce priveşte modificarea colesterolemiei in vitro, în raport cu extractul embrionar. Dar, aici trebuie ţinut seama de faptul că plămînul adult a fost utilizat pentru prepararea extractului, 24 ore după sacrificarea animalului. Modificare de index colesterolitic după adăugarea in vitro a extractului de plămîn embrionar. 1. Femeie. Migrenă. Colesterolemie 3,53 g %o Index colesterolitic — 0,73 g %o Index colesterolitic după adăugarea extractului de plămîn embrionar — 0,28. 2. Femeie. Boala Basedow. Hipertensiune, Colesterolemie 2,66 %o Index colesterolitic —0 Index colesterolitic după adăugarea de extract de plămîn embrionar + 0,33. Cîîni: 1. — Index colesterolitic + 0,02 Index colesterolitic după adăugarea de plămîn embrionar + 0,08 2. — Index colesterolitic -f 0,04 „ „ + 0,38 (după adăugarea de extract pulmonar) 3. — Index colesterolitic + 0>06 „ „ după adăugarea extractului + 0,13 4. — Index colesterolitic 0 , „ după adăugarea de extract 0 Concluzii: In 5 din 6 cazuri studiate, am găsit o modificare destul de însemnată (mai ales la om) a indexului colesterolitic sub influenţa extractului de plămîn embrionar. In cazurile în care acest index a fost pozitiv, înainte de adăugarea extractului, a crescut după aceasta cînd indexul a fost intens negativ (caz 1) în serul simplu, precipitarea colesterolului a fost mai puţin mar- 408 C. I. PARHON cată, la contactul cu colesterolul supraadăugat, sub influenţa extractului de plămîn. In sfîrşit în unul din cele 2 cazuri cu index 0, acesta devine + sub acţiunea extractului. Se poate trage concluzia că, în 5 din 6 cazuri, capacitatea serului de a dizolva colesterolul in vitro a fost mărită sub influenţa extractului de plămîn embrionar. Modificări ale colesterolemiei sub influenţa tratamentului cu extract de plămîn de embrion. După o singură injecţie. 1) Cîine (19 kg) a primit în injecţie subcutanată 5 ml de extract. Colesterolemie înainte 1,41 g%o după l1/g oră Ulg%o 2) Cîine (10 kg) khpobom o0MeHe o6m;eH3BecTHa. Abtop yTBep^KAaeT, mo jierxoe HrpaeT poJib shaokphhhoh >KeJie3H b 3M6pHOHajibHOH >kh3hh. B HacTonmeH pa6oTe H3y*îaeTC.fl ^eftcTBHe 3KCTpaKTa sMâpHOHajibHoro jierKoro Ha xojiecTepHHOBbin o6mch. In vitro yKa3aHHbifi SKCTpaKT Bbi3bmaeT CHH>KeHHe xojiecTepHHeMHH, mo He OTMeqaeTCH b pe3yjibTaie achctbhh SKCTpaKTa JierKoro B3pocJioro ^CHBOTHOrO. Hsy^eHHeM in vitro xojiecTepojiHTH^ecKoro noKa3aTejiH aBTop jxOKa-3aJi, *ito noji BJiHHHHeM 3KCTpaKTa 3M6pHOHapHoro JierKoro nponcxo^HT noBbimeHHe pacTBQpniomeH cnocodHocTH cbmopoTKH no oTHomeHHio k xo-jiecTepHHy. In vivo 3tot SKCTpaKT Bbi3Baji noBbimeHHe xojiecTepHHeMHH (nyTeM MofîHjrasaiţHH TKaHeBoro xoJiecTepHHa) h 6oJiee 6bierpoe Hcqe3HOBeHHe xojiecTepHHa, BBeAeHHoro b opraHH3M noAonbiTHoro HCHBOTHoro HCKyccT-BeHHHM nyTeM. RBCHERGHES CONCERNANT LE ROLE DU POUMON DANS LE METABOLISME DU CHOLESTEROL RESUME On connaît le role du poumon dans le metabolisme des lipides. L’au-leur a soutenu que durant la vie embryonnaire le poumon joue le role d’une glande endocrine. Dans l’etude presente, on s’occupe de l’action d’un extrait de poumon embryonnaire sur le metabolisme du cholesterol. 410 C. I. PARHON Irt vitro cet extrait provoque la baisse de la cholesterolemie, action qui n’est pas exercee par l’extrait de poumon adulte. Par l’etude in vitro de l’indice cholesterolytique, l’auteur a demontre Tafocroissement de la capacite du ser'uim de dissoudre le cholesterol, produit sous rînfluence de l’extrait de poumon embryonnaire. In vivo, l’extrait a provoque l’accroissement de la cholesterolemie (par la mobilisation du cholesterol des tissus), ainsi que Tacceleration de la disparition du cholesterol introduit par voie artificielle dans Torganisme de Tanimal d’experience. CORELAŢII INTER HORMONALE, VITAMINICE ŞI ENZIMATICE * Funcţiile hormonale au un rol dintre cele mai importante în reglarea celorlalte funcţii ale organismului, inclusiv celor ale sistemului nervos de relaţie şi al vieţii vegetative. După necesităţile organismului o glandă sau alta măreşte sau reduce secreţia unuia sau altuia din hormonii săi. Acest fenomen are loc graţie unor1 mecanisme speciale de funcţionare ale glandelor endocrine, care se influenţează reciproc. Există’ sinergii şi antagonisme hormonale în interiorul aceleiaşi glande sau a unei glande faţă de alta sau de altele. Tot astfel între vitamine, en-zime şi hormoni, între vitamine şi alte vitamine, într'e fermenţi1 şi vitamine şi între unele enzirne şi altele. In această expunere vom începe cu hipofiza şi corelaţiile ei. Vom aminti mai întîi cele 3 tipuri celulare ale acestui organ, secretînd desigur1 hormoni diferiţi. Aceste tipuri celulare variază cantitativ şi pe cît se parte şi calitativ de la un individ la altul şi desigur tot astfel stau lucrurile şi1 cu produsele lor de secreţie. Se admite în general, mai cu seamă pe baza cercetărilor histopatolo-gice, că celulele eozinofile secretă hor'monul de creştere şi poate, după unii autori, pe cel tireotrop, pe cînd eianofilele secretă hormonii gonadotropi şi pe cît se pare de asemenea pe cel suprarenotrop, acetonemiant etc. Or între primul hortnon şi cel gonadotrop cel puţin se pare a exista un oarecare antagonism. In ceea ce priveşte relaţiile dintre hormonul de creştere cu cel suprarenotrop, tir'eotrop, paratireotrop, cu hormonul acetonemiant, se pare că cel dintîi exercită mai degrabă o acţiune stimulantă faţă de secreţia celorlalţi. Astfel s-ar putea înţelege hipertrofia frecventă a suprarenalelor, care me^ge paralel cu hiperpilozitate la acromegali, hipertrofia tiroidiană şi paratiroidiană şi frecvenţa hiperglicemiei şi uneori prezenţa glicozuriei şi chiar a diabetului, ce se observă adeseori la aceşti bolnavi. * Publicat în Manualul de endocrinologie, voi. III, Bucureşti, 1939, p. 435. 412 C. I. PARHON Adăugăm că extirparea hipofizei determină atrofia glandelor1 endocrine în genere. Raporturile auxhormonului hipofizar cu secreţia intermedinei par de asemenea de ordin sinergie, hipefpigmentaţia fiind frecventă la acromegali. Dar toate aceste probleme sînt foarte puţin studiate pînă acum. Se tinde să se considere că între lobul anterior şi cel posterior există în general un antagonism. Acest fapt pare a avea loc mai cu seamă în ceea ce priveşte diureza, acţiunea fiind excitatoare din partea lobului anterior şi inhibitoare din partea celui posterior. De asemenea, ultimul pare a se comporta ca inhibitor faţă de funcţia ovariană şi orhitică, iar primul prin hormonii săi gonadotropi are o acţiune stimulantă. In fine, după Gottdenker, hormonul tireotrop este antagonist faţă de „principiul activ“ al lobului posterior. Relaţiile hipofizei cu tiroida, despre care am vorbit deja în ceea ce priveşte lobul anterior1, par de asemenea antagoniste în ceea ce priveşte lobul posterior, tratamentul cu preparate din acest organ determinînd reducerea de volum şi al conţinutului foliculilor tiroidieni. Nu cunoaştem ce modificări ar1 interesa glanda tiroidă în insuficienţa lobului posterior. Acţiunea tiroidei asupra hipofizei este şi mai puţin elucidată. Ştim de la experienţele lui Stieda etc. că extirparea tiroidei determină apariţia, în hipofiză a unor celule mari, slab bazofile, cu tendinţă 1;}. formare de sinciţii. Acestea se dezvoltă, pe cît se pare, pe seama celulelor principale. Aceste celule secretă poate hormonul tireotrop. Le regăsim în mixe-dem şi în unele cazuri de guşă. In ceea ce priveşte modificările hipofizei sub influenţa tratamentului tiroidian, în sindromul Basedow sau în acela al hipertifoidei simple ce însoţeşte unele cazuri de guşă nu sîntem suficient informaţi sau mai exact datele din literatură sînt destul de diferite pentru a permite o concluzie. Mai puţin încă este elucidată acţiunea paratiroidelor asupra hipofizei. Ultima glandă secretă după unii autori un hormon paratireotrop, care poate explica creşterea paratiroidelor în acromegalie, ca şi! coexistenţa osteozei paratiroidiene cu tumori hipofizarte, rarefacţia ţesutului osos în boala Cushing etc. Paratiroidele par a se atrofia în absenţa hipofizei. In ceea ce priveşte corelaţiile hipofizo-timice ştim că în unele cazuri de acromegalie se întîlneşte un timus voluminos, ceea ce pare a indica că hormonul de creştere stimulează şi dezvoltarea timusului. Din contra acest organ involuează după injecţiile de hormon gonado-trop, graţie faptului că acestea din urmă stimulează activitatea glandelor genitale. La animalele castrate acţiunea prolanului asupra timusului lipseşte (Fr. Klein). Ar fi vorba deci de o acţiune antagonistă indirectă. O acţiune antagonistă faţă de timus pare a reveni şi hormonilor retro-hipofizari. Cu privire la modificările hipofizei după extirparea timusului sau sub influenţa tratamentului timic de, asemenea nu sîntem suficient informaţi. OPERE ALESE 413 In legătură' cu corelaţiile dintre hipofiză şi suprarenale pe lîngă existenţa hormonului corticotrop (şi medulotrop ?) mai notăm că adrenalina substanţă vasoconstrictoare şi vasopresivă, ca şi vasopr'esina retro-hipofizară, pare a exercita o acţiune sinergică cu aceea a lobului posterior. Pe de altă parte, Kraus a găsit că eianofilele lobului anterior scad în boala Addison, dar fenomenul nu este constant. In cazul studiat de Parhon, Milcu şi Pitiş, s-a observat mai degrabă contrariul. Suprarenalele se atrofiază în caşexia hipofizară' sau sub influenţa extirpării hipofizei. Dimpotrivă, lobul anterior conţine, precum am văzut, un hormon suprarenotrop pentru corticală (şi unul pentru medulară). Hiper-funcţia corticosuprarenalei se întîlneşte foarte adesea în acromegalie şi de regulă în sindromul Cushing. Nu cunoaştem ce modificări suferă' lobul anterior al hipofizei sub influenţa tratamentului cu hormonii corticosuprarenali. Corelaţiile hipofizei cu glandele genitale sînt relativ bine cunoscute. Cunoaştem atrofia glandelor genitale sau lipsa lor de dezvoltare după extirparea hipofizei, de asemenea sindromul adipozo-genital. Ştim de asemenea că există doi hormoni gonadotropi, unul de maturizare şi altul de luteinizare pentru glandele genitale. De asemenea cunoaştem modificările lobului anterior al hipofizei după castraţie, multiplicarea în special a celulelor cianofile dar şi a celor eozi-nofile, apariţia de celule în inel, creşterea în greutate a lobului anterior, fenomene ce regresează după tratamentul foliculinic. Schoeller, Dohen şi Hohlweg au observat această regresiune şi cu propionatul de testosteron. Dar doza necesară pentru a obţine efectul este de 100 de ori mai mare decît aceea activă de benzoat de estradiol. Amintim de asemenea că hipofiza se hipertrofiază în timpul sarcinii deşi această modificare poate avea loc şi sub influenţa unor factori extra-ovarieni (placentă, hormoni, fetali diferiţi). De asemenea că acest organ, lobul anterior în special, se hipertrofiază după castraţie şi apar celule speciale cianofile, celule în inel, dar şi eozinofilele proliferează (Fichera). Relaţiile lobului posterior al hipofizei cu glandele genitale sînt mai puţin cunoscute. Dacă oprirea în dezvoltare a ultimelor glande observată frecvent în diabetul insipid ţine de insuficienţa lobului posterior sau mai degrabă de alteraţii concomitente ale celui anterior nu putem afirma pînă în prezent. De asemenea care este acţiunea preparatelor r'etrohipofizare asupra glandelor genitale ? Ea pare a fi de ordin antagonist. Corelaţiile hipofizo-pancreatice apar ca foarte strînse. Am spus deja că, după Anselmino şi Hoffman, hipofiza secretă un hormon care excită formarea şi funcţia insulelor Langerhans. De asemenea secretă şi un hormon contrainsular. Cunoaştem de asemenea tendinţa la hiperglicemie şi chiar la diabet ce se observă în cursul acromegaliei sau în sindromul Cushing şi aceea la hipoglicemie şi la scăderea toleranţei pentru insulina ce se întîlneşte în sindroamele de insuficienţă hipofizară. 1 Amintim tot aici remarcabilele cercetări ale lui Houssay şi colaboratorilor referitoare la prelungirea vieţii animalelor pancreatectomizate 414 C. I. PARHON sub influenţa hipofizectomiei şi agravarea situaţiei dacă le supunem din nou acţiunii anterohipofize'h De asemenea bunele efecte observate în mai multe cazuri de diabet uman sub influenţa iradierii hipofizei. Cu privire la acţiunea pancreasului asupra hipofizei cunoaştem încă şi mai puţin. Se pare că secreţia hormonului contrainsular este în raport cu gradul glicemiei, reglat ă însuşi de insulele Langerhans. După A. Perrier, extirparea pancreasului modifică structura hipofizei determinînd înmulţirea eozinofilelor. Cît despre acţiunea insulinei din acelaşi punct de vedere am menţionat mai înainte cercetările lui M. Pitiş din care reiese o multiplicare şi o creştere de volum a cianofilelor. Dar era vorba de animale castrate şi bătrîne. In ceea ce priveşte corelaţiile hipofizo-hepatice amintim creşter!ea frecventă a ficatului în acromegalie şi că acest fenomen se poate întîlni şi în sindromul Cushing (Parhon, Mileu şi Tomorug). Am văzut de asemenea creşterea volumului hepatic sub influenţa tratamentului cu extracte anterohipofizare. Ficatul îşi reduce din contra volumul şi greutatea în caşexia hipofizară. Relativ la modificările hipofizei sub influenţa insuficienţei hepatice sau a tratamentelor cu extracte hepatice sîntem foarte puţin informaţi. Mai notăm şi existenţa unei corelaţii spleno-hipofizară. Splina ar avea o acţiune moderatoare asupra secreţiei hormonului gonadotrop (A), care după Sauerbrueh şi Knake, Rarei şi Gumnal creşte în urmă după splenectomie ca şi după castraţie. Cunoaştem prea puţin relativ la corelaţiile dintre hipofiză şi vitamine. In absenţa vitaminei D toate secreţiile interne se reduc afară de cele hipofizare şi suprarenale care ar face excepţie din acest punct de vedere. Notăm aici că vitaminele au fost puse în evidenţă în hipofiză. De asemenea notăm că extractul anterohipofizar ar face să scadă vitamina C din glandele suprarenale la cobai şi să crească la şobolani (Pal). Mai menţionăm constatarea lui Takata car'e în avitaminoza a găsit creşterea numerică a eozinofilelor din lobul anterior. Constanţa Parhon-Ştefănescu şi Coban n-au găsit modificări în hipo-fiza puilor de găină în stare de avitaminoză B*. Corelaţiile vitaminei E cu hipofiza sînt traduse prin alteraţiile acestui organ în avitaminoza E (Nelson, Gierhake), dar tratamentul îndelungat cu această vitamină în experienţele lui Juhasz, Schăffer n-au modificat structura hipofizei. După Rowland, Singer şi Nelson aceste vitamine stimulează producerea hormonilor gonadotropi şi a progesteronului. Corelaţiile dintre hipofiză şi fermenţi sînt de asemenea puţin precizate. Notăm mai întîi că hormonii anterohipofizari se apropie foarte mult prin proprietăţile lor1 de acelea ale fermenţilor. Amintim pe de altă parte aici achilia gastrică care pare a fi foarte frecventă în caşexia hipofizară. Histidaza, fermentul care desface histidina, scade sub influenţa pro-lanului. Aşa s-ar explica, după Kapeller şi Adler, absenţa histidinei în Academicianul C. I. PARHON la 40 de ani OPERE ALESE 415 urina femeilor gravide. Adăugăm în fine că după Giedosz acidul ascorbic măreşte activitatea hormonului gonadotrop al hipofizei. Corelaţiile epifizare sînt încă mai puţin studiate. Faptele clinice (în special sindromul macrogenitosomiei) tind să indice existenţa de corelaţii antagoniste epifizo-genitale. Dar cele mai multe din cazurile ce se referă la acest sindrom aparţin sexului masculin. Pentru cel feminin problema este mai puţin studiată. Totuşi Izawa a observat dezvoltarea excesivă a ovarelor şi oviduc-telor la o femelă (pui de găină) epifizectomizată iar în cazul lui Aska-nazy, s-a notat apariţia pubertăţii precoce la o fată idioată cu atrofia epifizei. Tot astfel în acela al lui Nicolai şi în cel studiat de noi înşine cu Milcu şi Tomorug. Este vorba de bolnava cu macromastie, a cărei observaţie clinică fusese publicată de Constanţa Parhon-Ştefănescu. Mai mulţi autori au observat pe de altă parte hipertrofia testiculelor (şi a penisului) în cazuri de tumori destructive ale epifizei la băieţi. De asemenea după extirpar'ea epifizei (Foa, Sarteschi, Clemenţi etc). De asemenea s-a notat slaba dezvoltare a acestor organe după tratamentul prin extracte epifizare. în experienţele lui Parhon cu Werner sau cu Milcu (pe răţoi) oprirea în dezvoltare a testiculelor sub influenţa injecţiilor de extract era foarte însemnată. Parhon şi Werner au notat de asemeni hipertrofia tiroidei şi a timusului la animalele astfel tratate. Şi suprarenalele au fost găsite mai mari cel puţin la masculi. De asemenea, hipofiza şi splina. Să spunem acum cîteva cuvinte relativ la corelaţiile tiroidiene. Corelaţiile tiro-paratiroidiene apar ca antagoniste din anumite puncte de vedere. Astfel secreţia tiroidiană excită sistemul nervos vegetativ şi pe acela al vieţii de r'elaţie şi accelerează ritmul cardiac, respirator. Hormonul paratiroidian exercită o acţiune de sens opus, pe cîtă vreme în insuficienţa paratiroidiană regăsim fenomenele de excitaţie în sfera diferitelor sisteme şi aparate. Tot astfel cu privire la unele procese metabolice. Dar antagonismul tiro-paratiroidian nu este absolut şi nici nu se poate afirma că hormonul paratiroidian neutralizează din toate punctele de vedere efectele celui tiroidian. Un exemplu îl găsim în faptul că ambele mobilizează calciul din oase şi pe dte altă parte atît atiroidia cît şi absenţa paratiroidelor fac să crească colesterolemia precum reiese din cercetările noastre eu Elena De-revici şi cu I. Ornstein. Din punct de vedere morfologic amintim că paratiroidele nu au părut modificate în mixedem iar1 rezultatele obţinute după extirparea glandei tiroide au fost variabile. In ce priveşte structura paratiroidelor după tratamentul tiroidian, cercetările de pînă acum nu permit o concluzie precisă. Sîntem destul de puţin orientaţi1 referitor la modificările glandei tiroide după paratiroidectomie. In cercetările ce am făcut cu Briese şi Caraman am găsit o tendinţă la hiperfmncţia glandei tiroide (la cîine) sub influenţa injecţiilor de parathormon. 416 C. I. PARHON Corelaţiile tiro-timice apar ca sinergice din unele puncte de vedere şi ca antagoniste din altele. Astfel secreţia tiroidiană excită 'dezvoltarea timusului, pe care îl găsim adeseori mărit în sindromul Basedow sau după tratamentul tiroidian, precum reiese din cercetările lui Utterstrom sau cele ale lui Parhon şi M. Parhon. Dozele mari determină regresia timusului şi a aparatului limfoid în general. Pe de altă parte tiroidectomia a determinat, în cele mai multe cazuri, regresia timusului, deşi persistenţa acestui organ a fost de asemenea notată în unele cazuri, pe cît se pare în cazurile în care tiroidectomia n-a fost totală (prezenţa de tiroide accesorii), ceea ce se întîmplă de altfel destul de des. In ceea ce priveşte timectomia, Allen, la broască, Matti, la cîine, au observat o reacţie tiroidiană de tipul hiperfuncţional. Pe de altă parte injecţiile de extract timic au determinat o hipertrofie tiroidiană. Relativ la corelaţiile tiro-suprarenale s-a observat că tratamentul tiroidian determină hiperplazia corticosuprarenalei. Acest tratament, ca şi hipertiroidia clinică, sensibilizează organismul la acţiunea adrenalinei. Pe acest fapt se bazează proba Qoetsch. Extirparea tiroidei nu pare a modifica în mod însemnat structura suprarenalelor. Extirparea suprarenalelor4 determină pe de altă parte o reacţie de ordin hiperfuncţional a tiroidei, poate prin intermediul scăderii metabolismului bazai şi a termogenezei, ce se observă după această intervenţie. Cercetările lui Tsuji, ale lui Bomskow demonstrează în tot cazul reacţia histologică de tip hiperfuncţional a tiroidei (la şobolan). Tratamentul cu adrenalină ca şi cel corticosuprarenal par a pune tiroida în stare de repaus. Relativ la corelaţiile tiro-ovariene vom începe prin a spune că deja Blondei fusese impresionat de acţiunea opusă1 a tiroidei şi a glandelor genitale asupra creşterii şi- a vorbit despre o acţiune de sens opus a tiroidei şi a glandelor genitale. Parhon şi Goldstein studiind simptomele insuficienţei ovariene au fost impresionaţi să constate în ce largă măisură aceste simptome sînt comune cu acele ale hipertiroidiei şi fără să cunoască pe atunci'lucrarea lui Blondei şi pe a lui Hertoghe au susţinut într-o comunicare prezentată la Societatea de biologie existenţa unui antagonism tiro-oVarian şi1 au revenit ulterior de mai multe ori asupra acestei probleme. Acest antagonism este admis astăzi aproape unanim. Desigur1 el nu este absolut, ci numai din anumite puncte de vedere. Precum am zis,' sindromul anovariei la femeie prezintă numeroase simptome comune cu acelea ale hipertiroidiei: tahicardie, palpitaţii, valuri de căldură, transpiraţii, insomnii, irascibilitate, anxietate etc. Astfel încît mai mulţi autori sînt astăzi de părere că este vorba de o reacţie hipertiroi-diană, ceea ce este evident în unele cazuri, fără ca pentru aceasta o astfel de reacţie să fie singura posibila. Aceste fenomene cedează în special sub influenţa lipidelor ovariene. OPERE ALESE 417 Din punct de veder'e morfologic, influenţa castraţiei asupra glandei tiroide a făcut obiectul a numeroase cercetări la specii diferite. In cele mai multe cazuri se observă scăderea epiteliului foliculilor şi acumularea de coloid. Totuşi rezultatele n-au fost întotdeauna concordante. Din punct de vedere histologic acţiunea foliculinei asupra glandei tiroide a fost cercetată de autori numeroşi. Unii din ei (Montfellier şi Chiapponi, Leonard, Meyer şi Hisaw, Spencer, D’Amour, Qustavson) n-au observat modificări (la şobolan). Şerban Brătianu, Constanţa Brătianu şi Farcki au observat turtirea epiteliului vezicular. Bialet-Laprida, cu doze mari de folieulină continuate timp de 2 luni sau mai mult, a observat de asemenea turtirea epiteliului tiroidian şi semne histologice de hip o activitate. Din contra, după Pincus şi Werthessen, tratamentul foliculinic a determinat o hipertrofie uşoară a tiroidei la şobolanul tînăr. De asemenea Kunde, S’Amour, Gustavson şi Carlson la căţele tinere au observat o hiperplazie însemnată. Amilibia, Mendizabol şi Botelle — Llusia, la şobolani, au ajuns la acelaşi r’ezultat. Sauchey Calvo a observat o acţiune stimulantă cînd tratamentul a fost de scurtă durată şi efectul contrariu cînd tratamentul a fost prelungit. Bisceglie la cobai crede a fi observat turtirea epiteliului vezicular cu hiperplazia celui interfolicular. Mai de curînd Berard şi Wolfhaut ajung la concluzia că foliculina ar exercita mai degrabă o acţiune stimulantă asupra tiroidei. Milcu şi M. Pitiş au făcut aceeaşi constatare la femelele de şobolan bătrîne castrate. Benoit şi Aron observă o scăderi a acţiunii tirostimulante a extractului hipofizar. Starr /conchide în acelaşi sens. Oricum ar fi funcţia tiroidiană pare necesară pentru dezvoltarea ovarului, iar antagonismul nu pare a se stabili decît după această dezvoltare. Acţiunea tiroidectomiei asupra morfologiei şi fiziologiei ovarelor a fost studiată de numeroşi autori la diferite specii de animale. Tot astfel ovarele în cazuri de mixedem infantil sau al adultului la om. Pare a reieşi din numeroasele fapte din literatura medicală că absenţa glandei tiroide determină cel puţin o întîrziere în evoluţia ovarelor, dar că insuficienţa tiroidiană la femeia puberă şi adultă determină în numeroase cazuri o exagerare a funcţiei ovariene şi anume o adevărată stare de hiperfoliculinemie. Pe de altă parte tratamentul tiroidian în doze mari are o acţiune inhibitoare asupr'a dezvoltării ovarelor şi asupra funcţiei lor şi am văzut că aceste funcţii sînt de asemenea reduse în cazurile mai vechi sau mai accentuate de sindromul Basedow. Tratamentul tiroidian în doze mici determină din contra în unele experienţe maturiţia precoce a ovarelor. Adăugăm aici că Reiss şi Pereny, Lindber'g admit că hormonul tiroidian exercită o acţiune moderatoare asupra acţiunii foliculinii. In aceeaşi ordine de idei, Gessler, Scherwood constată că foliculina coboară metabolismul bazai la cobai, şobolani şi iepuri. Am văzut pe de altă parte 27 — c. 1218 418 C. I. PARHON că Glinoer a găsit adeseori metabolismul bazai crescut la femeile cu insuficienţă ovariană. Mai notăm că după W. Bernard în timpul sarcinii activitatea glandei tiroide merge în mod invers eu aceea a corpului galben. In aceeaşi ordine de idei, Igura administrînd pe cale bucală, corp galben a observat alteraţii degenerative şi atrbfice ale glandei tiroide. Prin tratamentul eu glandă interstiţială a obţinut modificări hiperplazice ale tiroidei şi prin ovar întreg acumulare de coloid în foliculi. Natura antagonismului tiro-ovarian rămîne încă de cercetat din mai multe puncte de vedere. Am văzut deja că după Armând Gautier corelaţiile tiroidei eu glandele genitale ar putea să aibă loc prin intermediul metabolismului iodului şi al arsenicului. Dar desigur intervin şi alte mecanisme. Astfel în insuficienţa tiroidiană colesterolemia este crescută. Foliculina ea şi lipoizii ovarieni fac să crească colesterolemia. Dar tiroidectomia măreşte conţinutul ovarelor în colesterol (C. I. Parhon, Constanţa Parhon-Ştefănescu şi I. Ornstein). Acest conţinut tinde din contra mai de grabă să scadă în hipertiroidie ca şi colesterolemia de altfel. Se cunoaşte pe de altă parte înrudirea dintre foliculită şi colesterol. Corelaţiile tiro-orhitice par în parte siner'gice, în parte antagoniste. Antagonismul se observă cu privire la acţiunea asupra creşterii dar nu şi din punct de vedere neuro-vegetativ. In insuficienţa tiroidiană infantilă, dezvoltarea glandelor genitale este adeseori împiedicată, dar se poate întîmpla şi contrariul. Şi în hipertiroidie activitatea testieulară este adeseori scăzută. Hipertrofia glandelor mamare în sindromul Basedow la bărbat par'e în legătură cu o scădere a funcţiei orhitice. La om' Tandler şi Gross, după castraţia orhitică, au găsit glanda tiroidă redusă de volum. Parhon şi Goldstein, la cîine, au observat mai degrabă o creştere moderată. Tratamentul eu hormon orhitic, în cercetările lui M. Pitiş, a părut că stimulează tiroida (la sobol anii bătrîni castraţi). Cu toate numeroasele cercetări existente asupra acestei probleme raporturile glandei tiroide cu glandele genitale merită să fie încă studiate. Va trebui să se aibă în vedere nu numai specia ci şi vîrsta animalelor, sexul, durata de la operaţie sau a tratamentului hormonal etc. Trecem acum la corelaţiile tiro-pancreatice. Hipertiroidia clinică şi experimentală par a exercita o acţiune inhibitoare asupra insulelor Langerhans. Toleranţa pentru zahăr este «căzută în aceste împrejurări şi se observă o tendinţă la hiperglicemie şi la glicozurie. în unele cazuri de sindrom basedowian s-a notat şi scăderea de volum a pancreasului, iar insulele Langerhans erau mai mici şi mai puţin numeroase. Contrariul se observă în unele cazuri de mixedem, iar Lorand susţine a fi observat proliferarea acestora după tiroidectomie. Pe de altă parte, tratamentul cu insulină pare să pună, în multe cazuri cel puţin, tiroida, în stare de repaus. Acest tratament combinat cu o alimentaţie bogată în glucide determină Îngrăşarea şi a fost adeseori utili- OPERE ALESE zat cu succes în hipertiroidie la om. Totuşi uneori s-au notat şi reacţii de tipul hiperfuncţional. Toleranţa pentru zahăr creşte şi cea pentru insulină scade în insuficienţa tiroidiană. Falta, Friedmann şi Qottesmann au observat dispariţia sau scăderea glicozuriei la animalele pancreatectomizate cînd se practică în acelaşi timp tiroidectomia. Din contra tratamentul tiroidian măreşte glicemia şi determină uneori glicozuria. In ceea ce priveşte examenul histologic la animalele pancreatectomizate unii autori ca Tiberti afirmă că a observat semnele unei hiper activităţi dar această problemă va #trebui reluată. Corelaţiile tiro-hepatice apar în parte ca sinergice. Am expus o sumă din datele referitoare la aceste corelaţii cînd ne-am ocupat cu studiul metabolismului hepatic. Modificările glandei ftiroide în insuficienţa hepatică sau sub influenţa extractelor de ficat sînt prea puţin cunoscute. CORELAŢIILE DINTRE GLANDA TIROIDĂ ŞI VITAMINE După Afeelin, tiroxină, împiedică transformarea carotinei în ficat în vitamina A. Tot aşa şi în absenţa glandei tiroide. Culoarea galbenă a laptelui animalelor etiroidate se datoreşte carotinei dar * acest lapte nu conţine vitamina A, spre deosebire de al caprelor normale (după Fasold). Tot aşa stau lucrurile în sindromul Basedow şi în insuficienţa tiroidiană, după Wendt. Acest autor a observat rezultate favorabile cu tratamentul vitaminic (A) în sindromul Basedow. Cu privire la corelaţiile dintre vitamina Bi şi tiroidă, se constată că în avitaminoza Bi secreţia tiroxiriei scade iar necesitatea în vitamina creşte cu activitatea tiroidiană. Schneider şi Burger constată că hipertiroidienii elimină1 prin urină o cantitate mai mar'e (uneori chiar dublă) decît normalii. C. Parhon-Ştefănescu şi1 Coban au observat din punct de vedere histologic o tendinţă la hipofuncţie a tiroidei în avitaminoza Bi la puii de găină'. Parade observă că bradicardia şi hipotermia ce succed avitaminozei Bi sînt împiedicate prin tratamentul tiroidian. Ridică ipoteza unei acţiuni sinergice a celor două substanţe. In acelaşi sens pledează constatarea lui Sure şi anume că efectele tratamentului asociat cu vitamina B{ şi tiroxină asupra creşterii sînt mai intense. In absenţa vitaminei B1 toate secreţiile interne se reduc. Excepţie fac cele hipofizare şi cele suprarenale. Acest organ se hipertrofiază, iar tratamentul cu vitamina respectivă face ea hipertrofia să regreseze. Hormonul corticosuprarenal se opune avitaminozei B*. Un anumit antagonism referitor la acţiunea asupra glicogenului hepatic există după L. Hirsch între tiroxină şi vitamina C, ultima împiedi-cînd mobilizarea zahărului cauzată de prima substanţă. Fisebbach şi Ter-brtigger ajung la aceeaşi concluzie. Elmer găseşte că această vitamină inhibă acţiunea hormonului tireotrop al hipofizei. 420 C. I. PARHON De asemenea Pal şi1 Brecht au găsit că tiroxină sau extractul ante-hipofizar măreşte la şobolan conţinutul în vitamina C al cortieosuprare-nalei şi ficatului pe cîtă vreme hormonul corticosupr'arenal exercită o acţiune opusă. La cobai extractul hipofizar ar face din contra să scadă vitamina C din suprarenale. După Nitschke există un antagonism între tiroidă şi vitamina D. După acest autor iodemia şi metabolismul bazai scad în rahitism tot aşa de mult ca şi în mixedem. Tratamentul eu vitamina D Readuce la normal nivelul iodemiei. Şi tratamentul tiroxinic ar da rezultate bune în rahitism, după acelaşi autor. După E. Singer şi Barrie absenţa vitaminei E determină hipoplazia glandei tiroide şi fenomene de insuficienţă a acestei glande. Referitor la relaţiile dintre glanda tiroidă şi fermenţi, Abderhalden şi Franke au constatat că tiroxină «stimulează autoliza precum şi1 acţiunea erepsinei şi a tripsinei. Dar cu doze .diferite au putut obţine rezultate contrarii. Pe de altă parte Muhlbock şi Kaufmann au observat că tiroxină inhibă acţiunea lipazei. Şi tiramina, diiodotirozina şi unele preparate hipofizare inhibă, după Kesser, acţiunea lipazei sanguine şi hepatice. Acţiunea tiroxinei este datorită unei influenţe directe asupra lipazei (Muhlbock şi Kaufmann), care după Baeh, Loras şi Neufeld scade în sînge şi se formează mai puţină în ficat chiar după doze mici de tiroxină. Un extract pancreatic deproteinizat anihilează acţiunea tiroxinei. In opoziţie cu constatările ce preced, Franzi, Bauer şi Feil au observat creşterea lipazei la copii şi la iepuri sub influenţa tratamentului tiroidian. După Torok, catalaza din sînge şi organe scade după tiroidectomie şi creşte sub influenţa tiroxinei. După Kesser acest tratament ar* stimula producerea unei substanţe care activează catalaza. Corelaţiile paratiro-timice par de ordin antagonist, primele glande influenţînd în sens pozitiv ealcemia faţă de care unele din extractele timice au o acţiune de sens contrariu. Timectomia determină o decalcifiere osoasă ca şi hiperparatiroidia. Dar pe de altă parte, extirparea paratiroidelor1 determină regresiunea timusului, iar Bergstrand a constatat că hipertrofia timusului şi a paratiroidelor merg în mod paralel. Nu cunoaştem efectele tratamentului cu hormon paratiroidian asupra timusului din punct de vedere al eventualelor modificări structurale, nici pe acela al extractelor de timus asupra paratiroidelor. In ceea ce priveşte corelaţiile paratiro-suprarenale se pare a exista un oarecare antagonism cel puţin paratiro-adrenalinic. Insuficienţa paratiroidiană favorizează fenomenele spastice ale musculaturii netede determinate de adrenalină şi poate constitui chiar un factor de hipertensiune precum unul din noi a arătat cu Rosen. Din contra, hormonul paratiroidian reprezintă un factor sedativ şi mai degrabă hipotensor. Pescatori şi Bernabeo au constatat că injecţiile de hormon paratiroidian determină hiperplazia substanţei cromafine. OPERE ALESE 421 Nu cunoaştem modificări ale acestei substanţe după paratiroideetomie. De asemenea modificări ale paratiroidelor după injecţiile de adrenalina sau de hormon corticosuprarenal. Extirparea paratiroidelor1 determină scăderea lipidelor din corticala suprarenalelor (Alquier, iM.arinescu şi Parhon). Efectele hormonului para-tiroidian asupra corticosuprarenalei râmin încă de cercetat. Se pare pe de altă parte să existe un oarecare antagonism paratiro-ovarian. Foliculina determină după mai mulţi autori scăderea calcemiei, iar fenomenele de insuficienţă paratiroidiană sînt agravate în epoca menstrua-ţiei ca şi în timpul sarcinii şi alăptării, în care se produce un mare consum de calciu şi în care (sarcină) se găseşte de asemenea o importantă hiper-foliculinemie. S-a vorbit chiar de o tetanie prin hiperîoliculinemie. Foliculina face să scadă calciul din sînge (Reiss). Totuşi studiul raporturilor foliculinei cu calcemia ar trebui să fie încă reluat deoarece Altmann şi Hutt au susţinut opinia contrarie şi anume că substanţele estrogene (thelina, pr'oginona) determină hipercalcemie. Se ştie pe de altă parte că Fehling a emis opinia că osteomalacia este în legătură cu ovarele şi că există o osteomalacie puerperală, deşi trebuie să ţinem seamă în aceasta şi de rolul avitaminozelor. Cercetările recente nu confirmă rolul ovarelor în osteomalacie. Şi mai puţin cunoscut este raportul dintre corpul galben şi paratiroide. Din punct de vedere histologic nu cunoaştem modificări ale paratiroidelor după castraţie sau tratamentul cu extracte de ovare, nici ale ovarelor după paratiroideetomie sau injecţii de hormon paratiroidian. Corelaţiile paratiro-orhitice sînt încă mai puţin cunoscute. Notăm totuşi aici că noi înşine şi Trofimov am găsit la iepurii castraţi o scădere a lipidelor paratiroidiene care nu pare a fi persistentă şi o însemnată dilatare a capilarelor glandulare. Se pare că există o oarecare sinergie între paratiroide şi pancreas. Hormonul paratiroidian pare să sensibilizeze organismul faţă de insulină. Extirparea paratiroidelor determină o oarecare tendinţă la glicozurie, după unii autori cel puţin. Pe de altă parte, Pescatori şi Bernabeo au observat că hormonul paratiroidian produce o hiperplazie a insulelor Langerhans. Nu ştim în ce măsură pancreasul reacţionează la animalele paratiroidecto-mizate nici cum se prezintă paratiroidele la animalele pancreatectomizate sau injectate cu insulină. Relaţiile pe care unii autori (Brougher, Niţescu, Carşinescu) au căutat să le stabilească între splină şi metabolismul calciului ridică problema corelaţiilor .dintre ultimul organ şi paratiroide, dar relaţiile de care vorbim sînt pînă în prezent insuficient studiate şi este necesar să se multiplice cercetările înainte de a conchide într-un sens sau în altul. Există de asemenea corelaţii hepato-paratiro-cutanate ce rămîn încă de precizat. Raporturile acestor trei organe cu metabolismul calciului pledează în tot cazul în favoarea existenţei acestor corelaţii. Există anumite raporturi între paratiroide şi vitamina D, ambele influenţînd calcemia. De asemenea între aceste glande şi substanţe A.T. 10, 422 C. I. PARHON care de asemenea influenţează calcemia. Dar ultima substanţă ca şi para-tiroidele nu au acţiune evidentă în rahitism, pe care vitamina D îl previne sau îl vindecă. După Coppo şi Frugoni, hormonul paratiroidian şi vitamina D administrate în acelaşi timp par să-şi sumeze acţiunea din punct de vedere al manifestărilor clinice ale animalelor de experienţă. Din punct de vedere chimic dozele mici de parathormon tind să normalizeze tulburările în conţinutul organismului total în Ca şi P, determinate atît de excesul cît şi de carenţa în vitamina D. Timusul se găseşte de asemenea într-un anume antagonism eu suprarenalele. El regr'esează sub influenţa tratamentului adrenalinic, iar extirparea lui determină hipertrofia suprarenalelor în special a medularei. Pe cît se pare corelaţiile timo-corticosuprarenale sînt comparabile cu acelea timo-genitale. Corelaţii de ordin antagonist par a exista între timus şi ovare. Astfel timusul este bine dezvoltat în timpul copilăriei, cînd ovarele ca şi testiculele funcţionează în mod redus. Mai tîrziu cînd glandele genitale încep activitatea timusul involuează într-o anumită măsură. Tot astfel se petrec lucrurile în timpul sarcinii. Avem impresia că nucleinele timice — ca şi acelea din alte organe limfoide de altfel — sînt mobilizate pentru ca pe seama lor să se dezvolte celulele mucoasei organelor genitale interne la femeie şi spertna-toizii la indivizii de sex masculin şi că aceste substanţe contribuie de asemenea la edificarea embrionilor şi feţilor. Şi sub influenţa hormonilor sexuali timusul pare a regresa, şi dimpotrivă persistă după castraţie. Extirparea timusului determină, după unii autori, cel puţin (Ugo Soli, Parhon şi Cahane), lipsa de dezvoltare a ovarelor şi testiculelor pe cîtă vreme tratamentul ti-mic a favorizat de mai multe ori dezvoltarea glandelor genitale, coborîrea testiculelor criptorhide etc. Corelaţiile timo-panereatice par mai de grabă sinergice. Timusul, ca şi inşulele Langerhans, face parte din grupul glandelor care favorizează asimilaţia şi hidratarea ţesuturilor. Nu cunoaştem însă acţiunea extirpării timusului asupra structurii pancreasului, nici efectele extirpării ultimului organ asupra timusului. Este aproape sigur că regresează ca în toate stările de consumaţie. O lacună în cunoştinţele noastre există şi referitor la acţiunea etimizării sau tratamentului cu extracte timice asupra structurii pancreasului. Pare de asemenea să existe corelaţii sinergice timo-hepatice. Corelaţiile suprarenalelor sînt de asemenea interesante de studiat. Mai întîi între medulară şi corticală pare a exista un antagonism. Pe cîtă vreme corticala secretă un hormon asimilator, medulara exercită o acţiune de sens opus. Corticala îmbogăţeşte ficatul şi muşchiul în gli-cogen pe cîtă vreme adrenalina, în anumite doze cel puţin, exercită un efect contrar. Din punct de vedere histologic injecţiile de adrenalină determină o hiperplazie a cortiealei. Nu cunoaştem încă în ce măsură substanţa erb-mafină reacţionează după tratamentul cu hormoni corticali. OPERE ALESE 423 Corticala exercită de asemenea o influenţă antagonistă faţă de funcţia ovariană, a foliculinei, cel puţin. Se cunoaşte sindromul virilismului corticosuprarenal. Gorticosuprarenala conţine de altfel un hormon virilizant sau cel puţin cu acţiune potenţială stimulantă a caracterelor sexuale secundare ale ambelor sexe. Foliculina stimulează dezvoltarea corticosuprarenalei (Collip, M. Pitiş). In ceea ce priveşte corpul galben, el pare a avea mai degrabă o acţiune de sinergie funcţională corticosuprarenală. Deja Mulon a comparat structura corpului galben cu aceea a corticosuprarenalelor. Amlbele substanţe influenţează în mod' favorabil coagularea sîngelui şi pe de altă parte hormonul corticosuprarenal are strînse afinităţi chimice cu aceea a corpului galben şi cu hormonul masculin. Notăm totuşi constatarea lui Clausen referitoare la atrofia corticosuprarenalei în special a stratului fasciculat şi a celui reticulat la femelele tratate, cu progesteron. Poate că această atrofie trebuie apropiată de aceea ce s-a notat pentru alte organe (tiroidă, ovare) la animalele tratate cu preparate din aceste organe sau cu hormonii respectivi, apropiere ce pare a trebui să fie făcută tocmai din cauza afinităţii chimice de care vorbim. Mai notăm aici hiperplazia corticosuprarenală în urma castraţiei. Ea a fost notată şi după tratamentul cu foliculină (Collip, M. Pitiş). Cercetările recente ale lui Blumenîeld îl fac să admită o exagerare a funcţiei corticosuprarenalei după castraţie, hiperfuncţie care ar determina o exagerare a distrugerii celulare. Cunoaştem mai puţin dacă şi substanţa cro-mafină reacţionează şi în ce măsură în aceste împrejurări. Hipertensiunea femeilor cu insuficienţa ovariană, în special la menopauză, ar putea ţine, în parte cel puţin, dfe o hiperactivitate medulosuprarenală1. Glandele genitale par a se altera după suprar'enalectomie iar insuficienţa şi alteraţiile lor sînt regula în sindromul Addison. Cazurile recente publicate de Ballif şi Feldman ; Parhon, Milcu şi Pitiş sînt exemple demonstrative din acest punct de vedere. Nu ştim în ce măsură tratamentul cu hormon corticosuprarenal influenţează glandele genitale ale celor două sexe. Intre testicule şi corticosuprarenală există o oarecare sinergie. Se pare că se poate afirma acelaşi lucru în ceea ce priveşte corpul galben. Hormonul acestuia se apropie foarte mult de cel corticosuprarenal şi cel puţin unele luteoame se însoţesc de virilizare (cazul dtescris de Drăgă-nescu, Cosăcescu şi Dinischiotu). Reamintim prezenţa unui hormon virilizant în corticala suprarenalei. Notăm de asemenea acţiunea luteinizantă exercitată de adrenalină (ca şi de atropină) asupra ovarelor în cercetările lui Crăiniceanu şi Mavromati şi în cele mai recente ale ultimului autor cu Carşinescu. O corelaţie antagonistă pare a exista între insulele Langerhans şi corticosuprarenală. Hiperglicemia şi glicozuria sînt frecvente în sindromul hipercorticosuprarenal. Dar pe de altă parte hormonul corticosuprarenal îmbogăţeşte ficatul şi -muşchii în glicogen. 424 C. I. PARHON Nu ştim în ce măsură insuficienţa sau tratamentul cu unul sau altul din aceşti hormoni influenţează morfologic organul celălalt (corticala suprarenală sau insulele Langerhans) dar notăm aici că Stocker a observat hipertrofia insulelor Langerhans într-un caz de adenom corticosuprarenal. Referitor1 la corelaţiile suprareno-hepatice amintim acţiunea adrena-linei ca mobilizatoare a glicogenului hepatic, acţiune opusă deci celei exercitate de corticală (în anumite doze cel puţin). In ce priveşte corelaţiile vi+amino-suprarenale notăm că vitamina C se găseşte în cantităţi importante în suprarenale, care se hipertrofiază în scorbut deci în avitaminoza C. Această vitamină acţionează în mod favorabil în colaborare cu hormonul corticosuprarenal în infecţii. Adăugăm aici că prin intermediul acestei vitamine dar şi printr-o substanţă proprie cor-ticosuprarenala exercită, după Oeme, o acţiune antagonistă faţă de tiroidă. In ce priveşte relaţiile cu adrenalina, Schroeder găseşte că vitamina C se opune la oxidarea adrenalinei. Pe de altă parte, Asher găseşte că hormonul corticosuprarenal măreşte acţiunea adrenalinei faţă de muşchiul obosit iar o doză de vitamină C inactivă singură măreşte încă mai mult capacitatea de muncă a muşchiului tratat cu cei doi hormoni. Acţiunea vitaminei ar putea ţine, după Âmmon Dirscherl, de faptul că ea ar împiedica şi in vivo oxidarea adrenalinei şi deci aceasta ar lucra un timp mai îndelungat. Hormonii ovarieni sînt consideraţi1 ca antagonişti unul faţă de celălalt într-o anumită măsură, deşi de fapt progesteronul continuă acţiunea foliculinei (şi poate colaborează cu ea în acelaşi timp). Pe de altă parte, există o oarecare acţiune antagonistă între hormonul orhitic şi foliculina, pe cîtă vreme hormonul corpului galben prezintă unele afinităţi clinice şi funcţionale cu hormonul masculin. Mai amintim aici că foliculina şi progesteronul influenţează dezvoltarea glandelor mamare. Castraţia stimulează secreţia acestor organe. După Cristea Grigoriu şi I. Petrescu, glandele mamare produc un hormon cu acţiune inhibitoare directă asupra aparatului folicular. Mai adăugăm în fine că în afară de hormonul stimulant al secreţiei laptelui există după Mixner, Lewis şi Turner un hormon hipofizar (ce se găseşte în glanda femelelor gravide), care stimulează dezvoltarea canalelor galactofore (şi la femelele castrate). Insulina exercită o acţiune inhibitoare asupra secreţiei foliculinei părînd a determina luteinizarea; ovarelor. Menstrele lipsesc adeseori sau sînt scăzute şi întîrziate în timpul tratamentului cu insulină. Mai notăm că ficatul pare cel puţin şă înmagazineze dacă nu să producă hormoni estrogeni şi că aceştia au fost găsiţi şi în bilă. In ceea ce priveşte corelaţiile glandelor genitale cu vitaminele amintim colpocheratoza din avitaminoza A asemănătoare cu aceea determinată de foliculină ; de asemenea alteraţiile foliculilor ovarieni şi ale spermatoge-nezei ea şi tulburările de fecundaţie şi nidaţie observate la femele în absenţa vitaminei A. Şi coloraţia galbenă o ovarului datorită, după Willstăter, unui caroten lipseşte în avitaminoza A. In aceeaşi ordine de idei, Mc Carîson, Dulpetto au observat atrofia glandelor1 genitale în avitaminoza Bi. Pe de altă parte, hormonul estrogen se opune apariţiei fenomenelor polinevritice la porumbei OPERE ALESE 425 avitaminozici (B*) şi prelungeşte în mod important existenţa lor. Şi vitaminei D i s-a atribuit o acţiune favorabilă din acelaşi punct de vedere. Raporturile dintre vitamina E şi glandele sexuale sînt încă obscurei Este vorba de o substanţă liposolubilă ceea ce o apropie* de hormonii sexuali. Favorizează concepţia, şi de asemenea producerea progester'onului. După Juhasz, Schaffer, absenţa vitaminei E determină modificări ireversibile în testicule, iar tratamentul cu aceste substanţe stimulează dezvoltarea testiculului (şi a culturilor de ţesuturi in vitro). Lajos constată că vitamina Bi are o acţiune similară celei a insulinei, determinînd, cînd o injectăm o dată cu glucoza la şobolani privaţi de alimente, o creştere a glicogenului hepatic şi muscular. Şi vitamina C pare a influenţa în mod favorabil metabolismul glucidic (Mosonyi şi Aszodi). De asemenea, după Gobell, amida acidului nicotinic face să scadă zahărul şi creatina din sînge şi intensifică acţiunea insulinei. Există de asemenea anumite cor'elaţii pancreato-splenice ce rămîn încă de elucidat. Mai mulţi autori au afirmat că splenectomia sau extractele splenice influenţează metabolismul glucidic. Acordul nu este stabilit între autori. Pe de altă parte C. Parhon a observat că injecţiile intravenoase de insulină la cîinii anesteziaţi determină scăderea presiunii arteriale urmată de o creştere şi o contracţie energică a splinei. Un antagonism pare a exista între vitamina Bi şi colină, Raab constată că ultima substanţă măreşte glicemia şi cetonemia pe care vitamina Bi le coboară. Birch şi1 Mopion obserVă că în absenţa vitaminei Bj_ organismul se îmbogăţeşte în acid adenilic a cărui eliminare creşte sub influenţa acestei vitamine. In ce priveşte corelaţiile dintre hormoni şi fermenţi mai notăm, cu Ammon şi Dirscherl, că unii proteohormoni nu sînt activi pe cale orală deoarece sînt distruşi în tubul digestiv. Astfel este cazul cu hormonii ante-hipofizari, insulină, hormonul paratiroidian. Dimpotrivă acţiunea principală a tireoglobulinei nu este anihilată de secreţiile digestive. De asemenea s-a observat că acetilcolina poate fi administrată în doze mari şi parten-teral (nu însă intravenos) din cauză că este uşor distrusă de colinesterază. Soarta hormonilor în sînge sau ţesuturi este mult mai puţin cunoscută. Ammon şi Dirscherl compară tireoglobulina cu un ferment în care tiro-xina ar avea rblul de coferment formînd cu proteina respectivă un holo-ferment. Aceiaşi autori insistă asupra rolului protector pe care colinesteraza şi poate histaminaza îl au în organism faţă de o prea mare acumulare a acetilcolinei şi histaminei, acumulare car'e ar putea duce la fenomene de şoc. Şi aicf constatarea lui Antopol şi colaboratori, care au găsit în hiper-tiroidie o creştere a colinesterazemiei, ceea ce ar putea explica unele modificări ale tonicităţii sistemului neuro-vegetativ. Amintim aici că secreţia unor fermenţi digestivi este stimulată de histamină „hormonul gastric". Relaţiile dintre factorul intrinsecei cel extrinsec al liii Castle pentru a da forma activă se stabilesc de asemenea graţie unui proces fermentativ. Tot aşa formarea calicr'einei active pe seama unei forme inactive. C. I. PARHON Vitamina Bx bifosforilată reprezintă cocarboxilaza iar lactoflavina fosforilată cofermentul fermentului galben care reprezintă o globulină unită cu acest coferment. Relativ la corelaţiile intervitaminiee se observă că între unele vitamine există o sinergie între altele un antagonism. Astfel între vitamina A şi grupul B există un antagonism în sensul că administrarea ultimelor atenuează acţiunea vitaminei A. Stepp este de părere că pentru aceasta este uneori nevoie şi de adaosul de vitamină C. Cum însă cercetările nu au avut loc cu un prepar'at vitaminic pur, Scheunert face rezerve asupra concluziilor ce s-au tras pînă acum. Vitamina C se comportă de asemenea ca antagonistă faţă de vitamina A atenuînd fenomenele determinate de administrarea în exces a acesteia din urmă. Cînd vitamina A este dată în exces este necesar1 să mărim şi cantitatea de vitamină C (după Eiler). Vitamina A distruge vitamina C cînd sînt amestecate şi în special cînd este vorba de vitamina C în stare pură. De regulă ultima ar fi însoţită însă de o substanţă protectoare (după Lotze). Untura de peşte neutralizează acţiunea vitaminei C şi s-au putut observa cazuri de scorbut la copii ce primeau în acelaşi timp vitamina D şi zeamă de portocale. In untura de peşte vitaminele A şi D se găsesc în proporţiile optime. Corelaţiile dintre vitaminele A şi D sînt de ordin antagonist. Excesul uneia din ele poate fi neutralizat de o cantitate mai mare din cea de a doua iar insuficienţa uneia din ele este agravată de administrarea celeilalte. Astfel formarea de ealculi în căile urinare ce se poate observa la şobolanii privaţi de vitamina A este intensificată dacă administrăm vitamina D. Carotenul pare a se opune depunerii de calciu în oase determinată de vitamina D. Dar antagonismul se referă numai la dozele mari. Cele mici îşi completează în mod reciproc acţiunea. Or aceste doze mici par cele fiziologice. Vitamina D pare a lucra mai bine în rahitism cînd administrăm şi o mică1 doză de vitamina A. Vitaminele din grupul B lucrează în mod sinergie, tot astfel vitamina H şi PP. Vitamina D este atenuată în acţiunea ei de grupul vitaminelor B după cum se constată prin scăderea hiperfosfatemiei determinată de hipervi-taminoza D. Modificările referitoare la conţinutul în grăsimi neutre şi colesterol liber nu sînt însă influenţate de grupul B. Unii autori admit ca vitamina D se opune apariţiei beri-beri-ului la animalele în avitaminoza Bt. Intre vitamine şi fer'menţi există de asemenea corelaţii din cele mai importante; vitamina A excită secreţia sucului gastric. Lactoflavina este deci provitamina B2 iar lactoflavina fosforată* vitamina B2 propriu-zisă sau cofermentul fermentului respirator. Fosforilizarea lactoflavinei se face graţie unei fosfataze (ca şi defos-forilizarea ei). In procesul de fosforilizare ar interveni, după Verzar şi I OPERE ALESE 427 Laszt, şi corticosuprarenala. Tot graţie unui ferment are loc fosforili-zarea vitaminei Bt cu formar'ea cocarboxilazei. Vitamina C are un rol activator asupra unor fermenţi proteolitici cum sînt catepsina, papaina şi arginaza, pe cît se pare graţie rbducerii grupului S-S-ferment. S-a notat de asemenea şi un rol inhibitor al vitaminei C asupra unor fermenţi proteolitici. Acest rol se îndeplineşte graţie oxi'dării prin aseorbinatul de fier în prezenţa sărurilor de cupru. Amilazele sînt inhibate de vitamina C, iar procesul acesta este împiedicat de substanţele reductoare (Weidenhagen). Acidul ascorbic accelerează in vitro coagularea sîngelui prin activarea trombinei. în absenţa vitaminei C esteraza sanguină scade iar tratamentul cu acid ascorbic îi măreşte cantitatea. Şi catalaza scade în absenţa vitaminei C. Erlbacher şi Abderhalden au găsit că această vitamină are rolul unui catalizator şi anume al unei aminacidooxidodezaminaze. Aceeaşi vitamină împiedica acţiunea tirozinazei asupra tir'ozinei pentru a da produsul colorat. Tot aşa lucrează cistina şi glutationul. Şi vitamina Bx stimulează secreţia lipazei şi a tripsinei în sucul pan-creatic. Corelaţii strînse există între diferiţii fermenţi. Este vorba în special de acţiuni coordonate! în aşa fel încît acţiunea unuia dezlănţuie pe aceea a altuia car!e completează pe a celui dintîL Ocupîndu-ne de enzimele pro-teolitice am văzut exemple de acest fel de acţiune. Desigur, după acelaşi model au loc şi alte acţiuni coordonate mai puţin studiate care vor trebui cercetate pe viitor. Acţiunea fermenţilor este completată sau dezlănţuită de aceea a vitaminelor şi hormonilor. ME?KrOPMOHAJIbHbIE, BHTAMHHHblE H 3H3HMATI«ECKHE B3AHMOOTHOIUEHHH PE3IOME OpraHH3M pacnojiaraex cneiţnajibHbiMH MexaHHSMaMn KoppejiniptH uemjxy SHAOKpHHHblMH }Kejie3aMH. BHyTpH OAHOH H TOH >Ke SHAOKpHHHOH xcejie3bî, Kair h ueMjxy pa3jmqHbiMH ^KejiesaMH, cymecTByiOT cHHeprHH h aHTaroHH3Mbi. IIOMHMO 3T0r0 OTMe^aKDTCH TaiOKe rOpMOHOBHTaMHHHbie, MOKBHTa- MiHiHHbie, fB;HTaiMHtHO0«3:HiMaTHqecKHe h me>K3H3iH(M!aTHqeciKhe CHHeprHH (H sm-TarOHH3MbI. TlepeAHHH aojih rnnocf)H3a CTHMyjiHpyeT (fjyHKiţHio iiihtobhahoh nce-Jie3bi, 3aAH5i5i aoji5î rHno(f)H3a Hao6opoT yraeTaeT ee. CoMaTOTporiHbiH rop-MOH CnOCOdCTByeT, nO-BHAHMOMV, pa3BHTHK) BHJIOMKOBOH )KeJie3bI ; FOHa-AOTponHbîâ ropMOH, HaoâopoT, qepe3 noJioBbie xcejie3bi 0Ka3biBaeT, no-BH-OTMOMy, yrHeTaiomee jţeficTBHe na BHJi0*iK0Byi0 >Kejie3y. 423 C. I. PARHON B3aHMooTHoiueHHH Mexqţy nepe^Hen AOJien muo^ma h Kopoâ HaA-noqe^HHKOB hoc5it cHHeprHHecKHH xapaKTep. A,npeHajiHH 0Ka3biBaeT Ha co-cy^bi CHHeprHqecKoe a^hCTBHe, noAo6Hoe bjihhhhio Ba3onpeccHHa 3aAHeă Aojih rHno(J)H3a. OTMeqaiOTCH TecHbie B3aHM00TH0meHH5i Me>KAy rHn0(|)H30M h noA^te-jiyAoqHOH }Kejie30H ; ohh ocynxecTBJinioTCH naHKpeaTponHbiM ropMOHOM. IIo aimfymy hmciotch aHTaroHHCTHqecKHe 3nH(})H3o-reHHTajibHbie Bsa-HMOOTHOIIieHHH, nOATBep}KAeHHbie KJIHHHqeCKHMH (CHHApOM MaKpOreHHTO-COMHH) n 3KCnepHMeHTa«JIbHbIMH AaHHbIMH. no uxhtobhahoh >Kejie3e OTMeqaeTCH THpeonapaTHpeonAHbiH aHTaro-HH3M, KOTopbifi ne hocht a6cojiioTHoro xapaKTepa. B3aHMooTHomeHH5î MescAy îhhtobhahoh h 3o6hoh Hce«ne30H aHTaro-HHCTHqecKHe, c oahhx ToqeK 3penH5î, h CHHeprnqecKHe — c Apyrnx. JleqeHHe npenapaTaMH hj;htobhahoh }Ke«/ie3bi Bbi3biBaeT rnnepnjia-3HK) HaAnoqeqHHKOB, yAajieHHe nocjieAHHx — rHnepn«na3HK) iu;htobhahoh }Kejie3bi. JleqeiHH-e aiApcrnajihhom h npenapaTaMH Kopbi ha AnoqciqHhkob o6ycjio-BJIHBaeT COCTOHHHe 4>yHKUH0HaJIbH0r0 nOKOH HXHTOBHAHOH >KeJie3bI. IlapxoH h roJibniTeflH mhoto JieT TOMy Ha3aA o6paTHJiH BHHMaHHe Ha HajiHqne THpeooBapHajibHoro aHTaroHH3Ma, qTo b HacTOflmee BpeMH 06-nxenpHSHaHO; oAHaKo stot aHTaroHH3M TO>Ke He hocht o6cojiK>THoro xapaKTepa. THpeoTecTHKy«Ji5îpHbie B3aHMooTHomeHH5i — aHTaroHHCTHqecKHe b ot-HomeHHH Aei?CTBH5i Ha pocT h CHHepreHHqecKHe c HefipoBereTaTHBHofi Toq-KH 3peHHH. rHnepTHpeo3 OKa3bmaeT yraeTaiouxee BJiHHHHe Ha octpobkh JlaHrep-raHca; hhcvjihh Bbi3biBaeT, no-BHAHMOMy, (^yHKiţHOHajibHbiii noKofi mn-tobhahoh >Kejie3bi. JleqeHHe npenapaTaMH hj;htobhahoh xceJiesbi noBbimaex rJIHKeMHK) H HHOFAa r«JIHK03ypHK). B3aHMooTHomeHHH Me^KAy okojioiuhtobhahoh h 3o6hoh >Ke«/ie3aMH oqeBHAHo aHTaroHHCTHqecKHe, xaK h napaTHpeoaApeHajiHHOBbie B3aHM0-OTHOHieHHH. Cynj,ecTByeT TaioKe b HeKOTopofl Mepe napaTHpeooBapHajibHbin aHTa-TOHH3M. HeKOTOpbie aBTOpbl reBOpHT o TeTaHHH, BbI3BaHHOH rHnep4)OJIJIH-KyjiHMHefi. riapaTHpeoTecTHKyjiflpHbie B3aHMooTHomeHHH HeAOCTaToqHo HCC«neAOBaHbi. CymecTByeT HexoTopan napaTHpeonaHKpearaqecKaH cHnepran. B3aHMOOTHOmeHHH Me>KAy 306H0H }KeJie30H H M03T0BbIM BeuxecTBOM HâAnoqeqHHKOB HecK0JibK0 aHTaroHHCTHqHbi; H3BecTeH TaioKe cymecTByio-ih;hh Me>KAy 3o6hoh mejie3ou h nojio'BHMH >Kejie3aMH aHTaroHH3M, B3aHM0-oTHomeHHH MexcAy 3o6hoh h n0A>KejiyA0qH0H xceJiesaMH, no-BHAHMOMy, aHTaroHHCTHqHbi. ^to KacaeTCH HaAnoqeqHHKOB, to cymecTByeT, no-BHAHMOMy, aHTa-FOHH3M Me^CAy HX M03F0BHM BeHieCTBOM H KOpKOBbIM CJIOeM. KopKOBblH cjioh HaAnoqeqHHKOB aHTaroHHCTHqeH no OTHomeHHio k HHqHHKaM. Kop-peJi5mHH Me^KAy KOpKOBbIM cjioeM HaAnoqeqHHKOB h >KejiTbiM TejioM, no-BHAHMOMy, CHHeprHqHbl. OPERE ALESE 429 riocjie KacTpauHH nponcxoAHT rnnepnjia3HH KopKOBoro cjioh Ha^no-HeHHHKOB. ripeAnoJiaraeTCH HeKOTopan cHHeprHH uemjiy ceMetraHKaMH h Kop-KOBblM CjioeM HaAnoqeqHHKOB. B3aHMOOTHOUieHH5I Ue^KJiy KOpKOBbIM CjioeM HaAnoqeqHHKOB h HHcyjiHHOM, BepoHTHo, aHTaroHHCTHqHbi. BHTaMHH C Ha-xoahtch b SoJibinoM KOJinqecTBe b kopkobom cjioe HajxnoqeqHHKOB ; 3Ta >Ke«ne3a rHnepipo({)HpyeTCH npH UbiHre. BHTaMHH C npnocTaHaBJiHBaeT oKHCJieHHe aApeHajiHHa. MexcAy OBapHaJibHHMH ropMOHaMH cymecTByeT HeK0T0pbiH aHTaro-HH3-M, necMOTpH Ha to, qTO nporecTepoH cnoco6cTByer inpO'/yieHHio acSctb-hh (|)OJiJiHKyjiHHa. Me>KAy (boJuiHKyjiHHOM h opxHTHqecKHM ropMOHOM cymecTByeT HeKO-TOpblH aHTârOHH3M. PlHcyjiHK 0Ka3biBaeT yrHeTatomee AeftcTBHe Ha 4)OJUiHKyjiHH. OTMeqaeTCH cxoAHoe AeăcTBHe BHTaMHHa Bi h HHcyjiHHa Ha ^KHpoBofl o6MeH ; Me>KAy nocjieAHHM ropMOHOM h BHTaMHHaMH C h PP TaK>Ke cy-m,ecTByK)T, uo-BHAHMOMy, onpeAejieHHbie B3aHMooTHomeHH5i. CymecTByeT, no-BHAHMOMy, aHTaroHH3M Me>KAy BHTaMHHOM Bi h xo-JIHHOM. no Bonpocy r0pM0H3H3HMaTHqeCKHX B3aHMOOTHOHieHHH âBTOp OT-MeqaeT, qTO SejiKOBbie ropMOHbi peros HeaKTHBHbi, TaK KaK ohh pa3pyma-iotch nnmeBapHTeJibHbiMH c|)epMeHTaMH. XoJiHH3CTepa3a h rncTaMHHa3a 3amHiu;aioT opraHH3M ot cKonjieHHH aueTHJixoJiHHa h rHCTaMHHa. HeKOTOpbie ropMOHbi CTHMyjiHpyiOT ceKpeiţHio HSBecTHbix nnmeBapH-TejIbHblX TOpMOHOB. B 3aKJHoqHTejibHoă qacra pa6ora o6cy>KAaioTC5i Me^KBHTaMHHHbie B3aHMooTHomeHH5i, a TaKxce B3aHM00TH0meHHH Me>KAy BHTaMHHaMH h ({)ep-MeHTaMH, a TâKTKe Me>K({)epMeHTHbie KOppejmiţHH. CORRELATIONS INTERHORMONALES, VITAMINIQUES ET ENZYMATIQUES RESUME L’organisme dispose de mecanismes speeiaux de correlation entfe Ies glandes endocrines. II existe des synergismes et des antagonismes hor-monaux â l’interieur de la meme glande ou entre des glandes differentes, entre Ies hormones et Ies vitamines, entre differentes vitamines, entre Ies vitamines et Ies enzymes, ainsi qu’entr’e differentes enzymes. L’action de l’hypophyse est favorisee par la fonction thyroîdienne, mais celle de la retrohypophyse est d’ordre oppose. II semble que l’hormone de croissance favoriserait le developpement du thymus qui serait inhibe â son tour par Tintermediaire des glandes genitales. Les correlations adenohypophyse-corticosurrenales sont d’ordre syner1-gique. L’adrenaline exerce sur les vaisseaux une action synergique similatfe h raction de la vasopressine retrohypophysaire. 430 C. I. PARHON Les correlations hypophyso-pancreatiques sont tres etroites, etant rea-lisees par l’hormone pancreatotr’ope diabetogene. Les correlations entre les vitamines et rhypophyse sont c©mplexes. En ce qui concerne l’epiphyse, les correlations antagonistes epiphyso-genitales sont prouvees par les faits cliniques (le syndrome de macroge-nitosomie) et experimentaux. En ce qui concerne les correlations de la glande thyroide, on cite rantagonisme thyreo-parathyroidien, qui n’est pourtant pas absolu. De meme, les correlations thyreo-thymiques sont antagonistes â cer-tains points de vue et synergiques pour le r'este. Le traitement thyroidien conduit â rhyperplasie des surrenales ; l’ex-tirpation de ces dernieres conduit â rhyperplasie de la thyroide. Le traitement â Tadrenaline et aux extraits de cortico-surrenales met la thyroide en repos fonctionnel. Parhon et Goldstein ont attire depuis longtemps l’attention sur Tantagonisme thyreo-ovarien, qui est univer'sellement admis â present, mais qui n’est pas absolu. Les correlations thyreo-orchitiques sont antagonistes quant â raction sur la croissance et synergiques du point de vue neuro-vegetatif. L’hyperthyro'idie exerce une action inhibitrice sur les îlots de Langerhans et Tinsuline mettrait la thyroide au repos. Le traitement thyroidien accrbit la glycemie et provoque parîois la glycosurie. Les correlations parathyreo-thymiques paraissent etre d’ordre antagoniste, ainsi que les correlations parathyreo-adrenaliniques. II existe un certain antagonisme parathyreo-ovarien. On discute d’une tetanie par hyperfolliculinie. Les correlations parathyreo-orchitiques ne sont pas bien connues. II existe un certain synergisrne parathyreo-pancr'eatique. Les correlations du thymus sont en qtielque sorte antagonistes par rapport â la ■medullo-surrenale-; leu? antagonisme par rapport aux glandes genitales est connu ; les correlations par rapport au pancreas, sont antagonistes. En ce qui concerne les surrenales, un antagonisme sermble exister entre la corticale et la medullaire. La cortico-surrenale est antagoniste par rapport aux ovaires. Les correlations entre la cortico-surrenale et le corps jaune seraient synergiques. Â la suite de la castration, on obtient rhyperplasie de la cortico-surrenale. II existerait un certain synergisrne entre le testicule et la cortico-surrenale. Par contre, les correlations corticosurrenale — insuline seraient antagonistes. La vitamine C se trouve en grande quantite au niveau de la cortico-surrenale, glande qui subit une hypertrophie pendant ravitaminose C. Cette vitamine s’oppose â roxydatioo de l’adrenaline. Un certain antagonisme paraît exister entre les hormones ovariennes, bien que la progesterone continuat dans le temps 1*action de la tolliculine. Un certain antagonisme existe au-ssi entre la folliculine et 1’hormone testiculaire. OPERE ALESE 431 L’insuline exerce une action inhibitrice sur la folliculine. II existe une correlation similaire entre la vitamine B± et l’insuline, en ce qui concerne le metabolisme lipi di que et, par*aît-il entre cette hormone, la vitamine C et la vitamine PP. Un antagonisme semble exister' entre la vitamine Bi et la choline. En ce qui concerne les correlations hormono-enzymatiques, on montre que les proteohormones ne sont pas actives par voie buccale, â cause de leur destruction par Ies enzymes digestives. La cholinestherase et l’histaminase protegent Torganisme contfe Tac- cumulation d’acetylcholine et d’histamine. Certaines hormones stimulent la secretion de quelques enzymes digestives. Dans la deraiere pârtie, on discute les correlations intervitaminiques, entre les vitamines et les enzymes, ainsi qu’entre les differ’entes enzymes. VI. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA SECREŢIILOR INTERNE ALE UNOR ORGANE NEENDOCRINE FICATUL ŞI GLANDELE ENDOCRINE Puţine organe prezintă o complexitate funcţională comparabilă cu aceea a ficatului. Această glandă, de volum considerabil, străbătută de curentul sanguin care vine de la tubul digestiv şi din cavitatea abdominală pentru a pătrunde în circulaţia generală trebuie să deţină sau să transforme toate substanţele a căror trecere în sînge ar fi împovărătoare sau periculoasă, pentru a nu lăsa să treacă decît ceea ce este realmente necesar pentru organism. Funcţiile hepatice pot fi clasate în trei grupuri. a) Funcţii receptive, de retenţie sau de fixare; hidropexică, glico-pexică, lipopexică, protidopexică, feropexică etc. b) Funcţii de transformare, de elaborare, ceea ce Fissinger numeşte „funcţiile interne ale ficatului". c) Funcţii de emisiune: 1) pe cale intestinală sau funcţia biligenetieă ; 2) pe cale venoasă suprahepatică. In ultima categorie trebuie să clasăm funcţiile glicogenetică, ureo-poetică etc., precum şi funcţiile hormonale hepatice în sensul strict al cu-vîntului cu toată nesiguranţa cunoştinţelor noastre din ultimul punct de vedere. Studiul primelor două categorii de funcţii ca -şi acela al funcţiei biliare, glicogenetică, nu intră în cadrul acestui raport decît în măsura în care ele sînt influenţate de variaţiile funcţionale ale celorlalte glande endocrine. Din contra este locul să insistăm în mod cu totul special asupra celor ce cunoaştem sau începem să întrezărim cu privire la rolul hormonal în sensul strict al cuvîntului, al glandei hepatice. Trebuie să adăugăm imediat că cercetătorii care vor să aprofundeze studiul funcţiilor hepatice vor trebui să caute să pătrundă de asemenea corelaţiile celor trei mari categorii funcţionale pe care le-am menţionat. * Raport prezentat la Congresul internaţional al insuficienţei hepatice, Vichy, 16—18 sept. 1937. Publicat în Mişcarea medicală romînă (Craiova), 1937, nr. 11—12, p. 815 şi 1938, nr. 1—2, p. 28. 426 C. I. PARHON Vom privi deci ficatul ca organ endocrin. Vom încerca să vedem ce concluzii se desprind din acest punct de vedere din studiul insuficienţei hepatice. De asemenea vom vedea dacă se pot izola unul sau mai multe sindroame endocrine de hiperfuncţie a ficatului. Vom căuta să precizăm de asemenea în ce măsură glandele endocrine reacţionează în cursul sindroamelor a-, hipo- sau hiperfuncţionale ale organului de care ne ocupăm. Evident intră în cadrul Raportului nostru şi precizarea modului în care diferitele funcţii hepatice sînt influenţate prin absenţa, scăderea sau excesul de activitate ale diferitelor organe endocrine. Mai precis cum sînt influenţate funcţiile ficatului de diferiţii hormoni. INSUFICIENŢA ENDOCRINOHEPATICĂ Pînă în prezent este greu de decelat printre simptomele insuficienţiei hepatice sau ale anhepatiei ceea ce revine, absenţei sau scăderii hormonilor hepatici. Dar din acest punct de vedere este locul să ne gîndim în primul rînd la tulburările de metabolism. Din cercetările lui Bollmann, Mann şi Magăth (1926), Bouisset Bug-nard, Rouzand şi Soula ; Canto, Sakurai (1931) etc. rezultă că ureea din sînge şi urină scade în absenţa funcţiilor hepatice pe cîtă vreme acizii ami-naţi cresc, acidul uric al sîngelui creşte de asemenea, proteinele sîngelui, fibrinogenul, albuminele şi globulinele sanguine scad şi toţ astfel raportul al'bumine: globuline. In ceea ce priveşte metabolismul lipidelor şi sterolilor, Thanhauser şi Schaber au observat creşterea colesterolului esterificat în bolile hepatice grave. * Unul din aceşti autori, împreună cu Enderien şi Yenke (1927), au studiat colesterolemia după extirparea totală a ficatului precedată de fistula Eck şi legătura portală. Au constatat o marcată creştere a esteţilor coles-terolici la cîinii carte au supravieţuit un timp mai îndelungat. Din contră Pecorella (1931) a găsit, în cursul afecţiunilor hepatice, scăderea colesterolului liber ca şi a esterilor de colesterol din sînge. La rîndul lor Fr'anke şi Malezynski (1935) au studiat corpii cetonici după hepatectomie la cîine. Au găsit o creştere trecătoare- a acetonei şi acidului acetilacetic din sînge. In urmă aceşti corpi scad pînă la moarte. Acidul -oxibutiric creşte. Tot astfel acidul lactic. • ' Vom mai aminti fără a insista cercetările lui Leites, Lifschitz şi Odino (1935) asupra fiziopatologiei schimburilor lipidice în bolile hepatice. Mai este nevoie să amintim hipoglicemia aşa de caracteristică ? Metabolismul bazai nu se modifică în rhod important în bolile hepatice după Âu-b şi Mans (1921). De asemenea,_acţiunea dinamică specifică. Stimson şi Hrubetz (1928) constată scăderea capacităţii hemoglobinei de a fixa oxigenul după hepatectomie. Metabolismul hidric este de asemenea tulburat în insuficienţa hepatică. Opsiuria. apare de regulă. Pick şi Wagner. (1920) au observat absenţa diurezei cafeinice la broasca hepatectomizată. OPERE AiLESE 437 In ceea ce priveşte metabolismul mineral găsim de menţionat cercetările lui Achard, Jeanne Levi şi Madeleine Pacu (1931), care au studiat conţinutul sîngelui în potasiu la bolnavii cu ciroză alcoolică (ca şi la car-dio-rtenali) şi au găsit că acest ion este mărit în plasmă. In aceeaşi ordine de idei am studiat, cu Mihail şi Elena Derevici, calcemia, potasemia, raportul K: Ca şi fosforemia după extirparea parţială (aproape două treimi) a ficatului la cobai tineri. Am găsit o tendinţă nu prea însemnată la scăderea calciului şi la creşterea fosforului. Potasiu! scade în mod foarte accentuat. Raportul K: Ca scade de asemenea. MODIFICĂRILE SISTEMULUI NERVOS IN INSUFICIENŢA HEPATICA Insuficienţa hepatică gravă şi mai cu seamă anhepatia se însoţes-c de tulburări importante ale sistemului nervos, care merg pînă' la pierderea excitabilităţii. Tulburările psihice îmbracă forma confuziei mintale ; Leopold Levi a studiat de multă vreme alteraţiile celulelor cerebrale care se observă în aceste cazuri. Excluzînd ficatul din circulaţie Renauld — Capart (1921) a observat modificări ale celulelor cerebrale cum sînt: cromatoliza periferică cu tume-facţia corpului celular şi pierderea excitabilităţii nervoase. Sîngele defibrinat şi serul sanguin nu sînt prea active în ceea ce priveşte restabilirea structurii celulelor. Serul determină însă reapariţia excitabilităţii nervoase. Dacă serul este încălzit la 57—60° nu mai restabileşte excitabilitatea şi este complet inactiv asupra alteraţiilor celulelor care rămîn umflate cu cromatoliză sau acromatoză intensă. Autorul crede că cercetările sale ar putea lumina patogenia unor boli mintale. Presupune că idioţia amaurotică ar fi în raport cu o perturbare chimică în secreţia internă a ficatului. Tumefacţia celulară este datorită după Capart creşterii presiunii osmotice intracelulare. Acest autor constată că numai ficatul, dintre toate organele abdominale, este capabil să restabilească funcţiile cerebrale alterate de excluderea din circulaţia generală a sîngelui ce vine de la aceste or'gane. ALTERAŢIILE SÎNGELUI IN INSUFICIENŢA HEPATICA Mai notăm că după Massius seTul sanguin al animalelor parţial hepa-tectomizate exercită o acţiune destructivă asupra hematiilor şi că1 acelaşi fapt a fost constatat de Maragliano în cursul bolilor hepatice, ca hepatita interstiţială. 438 C. I. PARHON Partea ce revine tulburărilor hormonale în manifestările pe care le-am indicat rămîne încă de precizat. Cea mai sigură pare în raport cu alteraţiile sistemului nervos, precum reiese din cercetările lui Renault-Capart. Tot astfel par a sta lucrurile cu alteraţiile hematiilor. • ALTERAŢIILE GLANDELOR ENDOCRINE IN INSUFICIENŢA HEPATICĂ ŞI IN CIROZE Am întreprins noi înşine cîteva cercetări cu privire la alteraţiile glandelor endocrine în insuficienţa hepatică experimentală (hepatectomie parţială). Din aceste cercetări, în colaborare cu Stănescu şi Enăchescu, pare a rezulta că tiroida se prezintă cele mai adeseori în stare de hiperactivitate, că în hipofiză există o tendinţă la cianofilie, că paratir'oidele sînt active sau chiar supraactive, că suprarenalele sînt de asemenea, active şi poate chiar cu o tendinţă la hipertrofie a medularei. Testiculele îşi păstrează de cele mai multe ori activitatea. In splină se observă de cele mai multe ori o acumulare de sînge ceea ce parte în legătură cu oarecare reacţie portală. Pancreasul nu a părut alterat. Rinichii prezintă de asemenea aspectul de organe active cu circulaţie abundentă. Trebuie să spunem aici cîteva cuvinte cu privire la alteraţiile anatomice şi funcţionale ale glandelor endocrine în cursul cirozelor inclusiv ciroza cu diabet bronzat. Lucrările lui Achard şi Le Blanc, Fiessinger, Wegener (1928), Laig-nail Lavastine, Althausen şi Kern (1924), Troisier şi Boquin (1931), Villaret, Bill şi Guillin (1934), La'bbe, Boulin şi Uhry (1934), Beganson, De Gennes, Delasu si Osmimanskey (1932), Barrelet (1932), Claude si Sourdel (1932), Labbe, Boulin şi Petrtescu (1935), Labbe (1936—1937), Deseglise (1937) au atras atenţia asupra simptomelor şi alteraţiilor endocrine în cursul diferitelor ciroze. Trimitem la teza lui Deseglise (1937) pentru mai multe amănunte. Vom spune numai că relaţiile dintre alteraţiile hepatice şi celelalte glande pot fi de trei feluri şi anume: a) alteraţii hepatice şi a celorlalte glande în funcţie de un factor etiologic comun ; b) alteraţii primitive a uneia sau alteia dintre glandele endocrine, determinînd' sau favorizînd alteraţiile hepatice şi c) alteraţii hepatice primitive şi secundare ale altor1 glande endocrine. SINDROAME ENDOCRINE HIPERHEPATICE Din punct de vedere teoretic dacă există sindroame endocrine hipo-hepatice trebuie să întîlnim sindroame opuse, hiperhepatice. Cele dintîi trebuie să se amelioreze sau să se vindece prin tratamentul substitutiv. Ultimele trebuie să se agraveze sau să fie realizate experimental prin extractele hepatice. OPERE ALESE 439 Dar trebuie să mărturisim că ceea ce cunoaştem din acest punct de vedere este extrem de redus. S-a vorbit de multă vreme de un diabet prin hiperhepatie, datorită mai cu seama creşterii glicogenolizei şi a cărui existenţă este foarte discutabilă. Gîţiva autori au practicat cercetări asupra acţiunii ficatului, administrat în mod prelungit, asupra creşterii şi asupra numărului hematiilor. Mai mulţi autori s-au ocupat cu acţiunea unor'a dintre extractele hepatice. Vom trece repede în revistă principalele cercetări din punctul de vedere care ne interesează. Acţiunea antianemică a extractelor hepatice. Se cunoaşte încă de la cercetările lui Whipple acţiunea remarcabilă a tratamentului hepatic în anemia pernicioasă. . De atunci s-au realizat extracte cu aceeaşi acţiune pentru o cantitate din ce în ce mai redusă şi s-a putut chiar obţine substanţa activă sub forma cristalizată, iar Wert şi Horroe au studiat constituţia sa chimică. Aceste fapte pot fi privite ca eontraproba constatărilor lui Maasius şi Maragliano pe cari le-aim citat vorbind despre insuficienţa hepatică endocrină şi vorbesc în favoarea unei funcţii hormonale a ficatului în hema-togeneză. Este drept că mai mulţi autori au susţinut că această substanţă nu se formează în ficat ci în stomac. S-a observat astfel că anemia pernicioasă se poate dezvolta cîtva timp în urma unei gastrectomii practicate la bolnavi cu ulcer sau cancer gastric spre exemplu; după Kikuta (1935) puterea antianemică a ficatului scade după gastreetomie la porc. Rolul ficatului în hematogeneză începe de altîel după unii autori dejâ în cursul vieţii embrionare şi Aron crede, din acest punct de vedere, că hematiile derivă direct din celulele hepatice embrionare. Piazza (1930), după 2--3 injecţii, din soluţia de hormon hepatic cristalizat, observă creşterea reticulocitelor, care revin la starea iniţială după 12—24 ore. In felul acesta se poate stabili doza minimală. Extractele hepatice par1 de altfel să aibă acţiuni multiple asupra sîngelui şi unele din acţiuni pot interveni în rezultatul global. Astfel Gebhard şi Klein (1933) în urma injecţiilor de extract hepatic Ia bolnavi atinşi de anemie pernicioasă sau secundară au observat, creşterea colesterolului seric ca şi a esterilor de colesterol. Acelaşi efect a fost notat în urma tratamentului pe cale bucală. Autorul presupune existenţa unui hormon hepatic. Maranon şi Collazo (1934) au văzut de asemenea creşterea colesterolemiei după tratamentul prin extracte hepatice şi au găsit că această proprietate dispare dacă se încălzeşte extractul la 120°. Ingrassia (1934) a observat la rîndul lui creşterea colesterolului din sînge şi a rezistenţei hematiilor la acţiunea saponinei. Cu G. Werner am putut confirma în unele xazuri hipercolesterolemia în urma tratamentului cu hepatrat. 440 C. I. PARHON Această creştere a colesterolului sanguin pare să aibă un rol în efectul antianemic al extractelor hepatice. După Miiller şi Emilia Goode (1928) ficatul conţine o substanţă care se opune creşterii celulelor şi care pare activă în megaloblastoza sanguină. Berghund, Watkins şi Richard Johnson (1928) au constatat că tabletele de ficat fetal exercită o acţiune stimulantă asupra sintezei hemoglobinei în anemiile secundare. Această substanţă nu determină creşterea reticulocitelor şi ar acţiona în alt mod decît în anemiile megaloblastice. La animalele care au primit injecţii Repetate de extract antianemic (hepatnat) am găsit (împreună cu B. Coban) că timusul este proporţional mai puţin dezvoltat decît la martori (2,54:2,89). Tot astfel s-au petrecut lucrurile cu splina (0,156% : 0,174%). Pancreasul a crescut, din contră, mai mult decît la martori. EXTRACTE ŞI HORMONI CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA După Cannon, Uridil şi Griffith (1921) stimularea nervilor hepatici determină creşterea tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac. Extractele apoase sînt inactive. Acele preparate la cald nu au acţiunea specifică. Acţiunea pare în raport cu unele amine sau acizi cu acţiune simpatică. După Cannon (1922), ficatul este un organ care pune în libertate un „agent" cardio-accelerator şi presor. In aceeaşi ordine de idei cercetările lui Takahashi (1924) făcute sub inspiraţia şi direcţia lui Asher arată că lichidul care trece prin ficat exercită o acţiune stimulantă asupra simpaticului la broască şi broască ţestoasă. Bătăile cordului devin mai puter'nice şi mai frecvente. In acelaşi timp se observă o scădere importantă a excitabilităţii vagului. Aceste modificări au fost reversibile. Acţiunea se menţine cu lichidul desalbuminat. Lichide bogate în zahăr, aşa cum pot proveni din ficat, sînt de asemenea capabile în unele cazuri să mărească intensitatea şi1 frecvenţa bătăilor cardiace dar* nu modifică excitabilitatea perechei a X-a de nervi cranieni. Aceste fapte duc la concluzia că ficatul reglează activitatea cardiacă în sensul unei influenţe hormonale. Ar fi vorba de o nouă secreţie internă. Mai de curînd Whitelaw şi Snyder (1934) constată că secţiunea nervilor hepatici face să scadă frecvenţa „bazală" a bătăilor cardiace. Ei sînt de părere că ficatul elaborează simpatină. Roncato (1930) a confirmat acţiunea favorizantă a ficatului asupra circulaţiei cardiace. Prezenţa de tulburări cardiace în unele ciroze pigmentare, asupra cărora Vericourt a insistat de curînd, ar putea să se explice, în parte cel puţin, prin insuficienţa hormonului hepatic cardioreglator. Mc Donald (1925) cu un extract hepatic care nu pare de natură proteică a obţinut, în numeroase cazuri de hipertensiune, o scădere a cifrelor tensionale, care se menţine 1—3 zile în urma unei singure injecţii. OPERE ALESE 441 Major (1926) stabileşte că este vorba de o acţiune vasodilatatoare periferică. Unitatea de substanţă activă este aceea care neutralizează efectele a 1 mg de guanidină la un iepure de 2500 g. După Stoland (1926), această substanţă lucrează de asemenea asupra intestinului şi uterului inhibînd efectele guanidinei. ACŢIUNEA FICATULUI ŞI EXTRACTELOR HEPATICE ASUPRA DIUREZEI Ficatul intervine cu siguranţă în distribuţia apei în organism, şi în producerea diurezei. Opsiuria afecţiunilor hepatice este bine cunoscută. Mecanismul acestei acţiuni este însă complex şi încă puţin studiat în amănunt. Printre autorii care s-au ocupat cu această problemă cităm numele lui Pollitzer, Stoltz şi Brill (1924), Lampe (1926), Glaubach şi MolitoR (1928), Zeuelzer (1929), Fugita şi Horada (1929), Adlesberg şi Gottse-gen (1929). Din aceste cercetări pare că rezultă existenţa unui mecanism neuro-muscular graţie căruia sîngele şi apa sînt reţinute în ficat în urina închiderii venelor suprahepatice. Dar alături de acesta pare că există de asemenea o funcţie hepatică care ar influenţa hidratarea ţesuturilor şi unii autori ca Zeuelzer (1929), Waelsch şi Selye (1931), Mosony şi Voith (1933), Brill (1934) au vorbit chiar de un hormon diuretic. Este vorba (Fugita şi Horada) de o substanţă termolabilă. In colaborare cu Mfea şi Cahane (1927) am constatat că administrarea prelungită de pulbere hepatică la cobai face să scadă apa din cele mai multe organe; studiind cu Mărculescu influenţa unui extract hepatic (hepatrat) asupra conţinutului în apă al ficatului, l-am găsit de asemenea diminuat. ACŢIUNEA EXTRACTELOR HEPATICE ASUPRA METABOLISMULUI Klein şi Bloch (1936) au căutat să găsească mijloace pentru a face să scadă în mod important, eliminarea acidului homogentizinic (alcapton) la bolnavii alcaptonurici. Au constatat că injecţiile de extract hepatic cum ar fi campolonul, hepatopsonul, pernaemonul se bucură de această proprietate. Au observat de asemenea că se poate utiliza calea bucală tot aşa de bine ca şi cea parenterală. Aceşti autori sînt de părere că extractul hepatic trebuie să conţină agentul care stimulează şi face posibilă dezdoirea nucleului aromatic a anumitor acizi (tiroxină, fenilalanina) şi a produselor de oxidare ale acestora. Este vorba pe cît se pare de un hormon ce intervine în metabolismul protidic. In colaborare cu Werner, am observat că la animalele care au primit cîteva luni injecţii de hepatrat se constată o tendinţă la creşterea protidelor din sînge la cocoşi şi la scăderea lor la găini. 442 C. I. PARHON Se pare că acelaşi lucru există pentru lipide. Dar cercetările noastfe nu sînt destul de numeroase pentru a da o concluzie definitivă. Colesterolul a părut să arate o tendinţă la scădere cel puţin la masculi. Acţiunea asupra glicemiei. Fără a mai vor'bi despre rolul bine cunoscut al ficatului în glicopexie şi glicogeneză unii autori au admis un rol al ficatului în metabolismul zahărului prin intermediul unor substanţe hipo-glicemiante. Astfel după Blotner şi Murphy (1928, 1929, 1930), ficatul conţine o astfel de substanţă' şi din acest punct de vedere 180 g ficat echivalează cu 10—15 unităţi de insulină. Substanţa activă nu este aceea care exercită acţiunea antianemică. Ar'e însă o acţiune favorabilă, hipoglicemiantă la diabetici şi lucrează şi pe cale bucală. Leszler şi Pauliczki (1932) ajung la concluzii destul de asemănătoare cu cele ale lui Blotner şi Murphy. Care este mbstanţa cu acţiune hipoglicemiantă. Este interesant să constatăm că acizii biliari posedă după Tanaca (1932) o acţiune asemănătoare. Prezenţa grupului alcool secundar sau a grupului cetonic este necesară după acest autor, pentru ca acţiunea hipoglicemiantă să poată avea loc. Bahromeyew (1932) a observat că excitarea capătului vagului în abdomen determină creşterea potasiului sanguin, tot astfel excitarea nervilor hepatici. Calciul nu a fost influenţat. Din contra, în cercetări recente cu Werner am găsit o tendinţă la scăderea calciului după injecţiile de extract hepatic (hepatrat), iar cu Măr-culescu am obserVat că acelaşi extract face să scadă potasiul din ficat. ACŢIUNEA FICATULUI ASUPRA CREŞTERII După C. E. Graham şi A. Wendel (1933) ca şi după Alice Behrs (1933) tratamentul hepatic stimulează creşterea. Vaugham şi Miiller au ajuns la rezultate negative, iar propriile mele cercetări cu Coban n-au dus la o concluzie fermă. Problema este încă de studiat. ACŢIUNEA ANTITOXICĂ A EXTRACTELOR HEPATICE. YAKRITONUL SAU HORMONUL ANTITOXIC AL FICATULUI Acţiunea antitoxică a ficatului este bine cunoscută şi se parte că este datorită, cel puţin în parte, retenţiei şi transformării în ficat a substanţelor toxice. Sulfoeonjugarea pare unul din aceste mecanisme de transformare. încă din 1926, Sato susţine că a izolat din ficat un adevărat hormon antitoxic. împr'eună cu Schun Ichi, Joshimatsu Asada, Yutaka, Tatsuo Sato, Schiglo Ianagawa, Hideo Morishata, Asakara Kyumatsu, Takamatsu, Uga, Horiuti, a observt că această substanţă, căreia i-a dat numele de yakriton (de la yakrit =* ficat în limba japoneză), exercită o acţiune antitoxică fâţă OPERE ALESE 443 de amoniac, uree, cloroform, veninul de şarpe, toxina dizenterică, faţă de efectele inaniţiei, ale hiperglicemiei dar( şi ale hipoglicemiei insulinice, ale apei distilate, şi influenţează unele tulburări ale lactaţiei. Yakritonul exercită, dacă este administrat la timp, o acţiune protectoare faţă de nefrita scarlatinoasă etc. Acţiunea yacritanului faţă de anafilaxie sau de şocul peptonic diferă după cum este injectat una sau mai multe zile înainte de injecţie intoxi-cantă cu proteină sau în acelaşi timp cu aceasta. In primul caz un animal refractar devine sensibil la şocul anafilactic. Sato şi Suzuki au dat acestui fenomen numele de prtoefect. Contrariul se întîmpla cînd yakritonul era injectat în acelaşi timp cu substanţa intoxieantă. In acest caz animalul cu reacţii anafilactice spontane importante devine refractar. Acest fenomen a fost denumit de autorii japonezi conefect. O foarte bună revistă generală datorită lui Varay se găseşte publicată în Pr'esse medicale (decembrie 1936). Trimitem la aceasta pe cetitorii doritori de mai multe amănunte. Adăugăm că cercetările lui Bărbieri, făcute în Italia, concordă în genere cu acelea ale autorilor japonezi. ACŢIUNEA BILEI ŞI A ALTOR SUBSTANŢE SECRETATE SAU EXTRASE DIN FICAT Bila reprezintă desigur secreţia exter’nă a ficatului. Dar nu intervine oare şi din punct de vedere endocrin? După Dastre bila este cel mai bun colagog. O parte din bila evacuată în intestin se resoarbe şi excită secreţia biliară. Acţiunea ei pare a se aprbpia din acest punct de vedere de aceea a secreţi nei. După Masata, acizii' biliari măresc calcemia pe cîtă vreme extractele splenice o scad. O acţiune asupra biochimiei hepatice revine de asemenea colinei. Bert, Mac Lean şi Ridvot găsesc că această substanţă intensifică dispariţia grăsimii din ficat la şobolan, în timpul perioadei de restabilirfe în urma intoxicaţiei fosforate. Nu împiedică însă, depozitarea de grăsime în ficat în urma injecţiilor de doze mari de fosfor. MODIFICĂRILE FICATULUI SUB INFLUENŢA CELORLALTE ORGANE MAI CU SEAMĂ A GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ Vom studia acum modificările hepatice morfologice, biochimice şi funcţionale sub influenţa diferiţilor hormoni; a lipsei sau excesului lor. Vom avea în vedere de asemenea acţiunea acestor stări asupra veziculei biliare. Vom începe cu hormonii care ajung direct la ficat prin intermediul venei porte. ,444 C. I. PARHON INFLUENŢA HORMONILOR TUBULUI DIGESTIV ASUPRA AFECŢIUNILOR HEPATICE Tubul digestiv posedă în mod' sigur secreţii interne. La nivelul lui se secretă mai mulţi hormoni. Care este acţiunea acestora asupra ficatului ? Mai întîi din punct de vedere morfologic. încă de multă vreme cred că dezvoltarea organelor este condiţionată sau cel puţin stimulată de hormoni. Nu ştim pînă în prezent dacă există şi carte sînt hormonii specifici pentru dezvoltarea ficatului. Dar din acest punct de vedere cercetările ce privesc regenerarea ficatului la animalele cărora li s-a practicat fistula lui Eck (Higgins), ligatuRa venei porte sau a ramurilor sale (Ehrhardt) demonstrează că sîngele venit prin această venă exercită o acţiune stimulantă remarcabilă asupra regenerării. Această acţiune trebuie să revină mai cu seamă sîngelui ce vine de la intestin (şi de la pancreas?), căci după Higgins şi Pristley splenectomia stimulează şi ea regenerarea hepatică. Cum fenomenele de regenerare şi de organogeneză par cel puţin foarte apropiate aceste fapte tind să demonstreze rolul intestinului în hepato-geneză. Este vorba de acţiunea produselor de digestie sau mai degrabă de acţiunea unei secreţii interne ? Ultima ipoteză ni se .pare mai verosimilă. Dar problema reclamă noi cercetări. Din punct de vedere fiziologic vom aminti că de la cercetările lui Baylis şi Starling ştim că secretina duodenală excită foiligeneza. Pe de altă parte, Matsuka (1923) a constatat că ficatul reţine secretina. Pe de altă parte cercetările mai recente ale lui Ivy şi Oldberg au arătat că intestinul secretă un hormon colecistokinetic care determină contracţiile veziculei biliare. In acest ţel, intestinul reglează pe cale hormonală producerea şi evacuarea bilei de care are nevoie pentru digestie. Ceva mai mult, după La Barre, o fracţiune ce rezultă din acţiunea digestiei asupra secretinei exercită o acţiune franc hipoglicemiantă şi face să crească glicogenul hepatic chiar la animalele pancreatectomizate. MODIFICĂRILE HEPATICE SUB INFLUENŢA STĂRILOR HIPO-SAU HIPERFUNCŢIONALE ALE PANCREASULUI Ca şi cei intestinali, hormonii pancreatici sînt vărsaţi în circulaţia generală prin intermediul venei porte. Aceste substanţe lucrează deci mai întîi asupra ficatului şi acţiunea lor asupra organismului, în general, se exercită, în parte cel puţin, prin intermediul ficatului. Primul fapt important de rteţinut este acţiunea insulinei asupra glicogenului hepatic. Remarcăm mai! întîi că ceea ce am spus pentru intestin relativ la regenerarea ficatului se poate aplica şi pentru pancreas. OPERE ALESE 445 Vom aminti în primul rînd că, după Aron, glicogenul nu apare în ficatul embrionar decît în momentul în care insulele Langerhans sînt deja capabile de a funcţiona. In ceea ce psiveşte acţiunea injecţiilor de insulină la animalul normal părerile exprimate de diferiţi autori n-au fost întotdeauna concordante. Pentru unii din ei ca Wertheiner (1926) aceste injecţii fac să crească glicogenul hepatic. Pentru alţii1, din contra, îl fac să scadă. Printre aceşti din urmă autori cităm pe: Dudley şi Marian, Cramer (1924), Gibert şi Rathery, A. Laurant, Bodo şi Marks (1928), Bodo şi Neuwirt (1935), Dand şi Gohar (1922), C. F. şi G. T. Cori (1929), Schar-les, Roii şi Salter (1935), Nielsen. Noi putem confirma această constatare. Divergenţa părerilor se explică desigur, prin diversitatea condiţiilor experimentale, dar1 în -mare parte şi prin faptul-că autorii, care au lucrat la începutul erei insulinice, n-au dispus de produse foarte pure. De cînd, graţie cercetărilor lui Santenoise şi a colaboratorilor săi, cunoaştem vagotonina, cea mai mare parte din autori obţin rezultate con-cordante. Santenoise, Verdier şi Vidacovich conchid, din cercetările lor experimentale, că vagotonina îmbogăţeşte ficatul în glicogen chiar în absenţa pancreasului şi aceasta prin intermediul vagului. Acţiunea ei nu apare la animalele vagotomizate. In ceea ce priveşte acţiunea insulinei asupra formării glicogenului hepatic, la animalele pancreatectomizate şi alimentate cu zahăr, autorii sînt în genere de acord pentru a recunoaşte acţiunea sa pozitivă (Bodo, Cotui şi Faber ; Bodo şi Neuwirt (1931)). Cramer este de părere că insulina inhibă formar'ea zahărului pe seama substanţelor neglucidice în ficat. Tiroxină ar lucra în mod opus favorizînd gliconeogeneza. ; O constatare de reţinut este aceea a lui Paschkis (1929), care a observat că insulina face să dispară albuminoidele din celulele hepatice, care pot totuşi să persiste dacă alimentaţia este bogată în proteine. Tratamentul tiroidian a fost fără acţiune din acest punct de vedere, pe cîtă vreme timusul pare a favoriza acumularea acestor granulaţii. Wertheimer1 (1926) a constatat că insulina pe lîngă creşterea glicogenului hepatic stimulează metabolismul grăsimilor hepatice. Adrenalina face să scadă grăsimile hepatice şi să crească glicogenul. Cu Mateş şi Tatiana Cahane am putut observa o oarecare acţiune inhibitoare a insulinei faţă de supraîncărcarea gRasă a ficatului în urma supr a alimentaţiei forţate la păsări. * Cercetările lui Wertheimer şi acelea' ale lui Paschkis tind să arate că insulina nu lucrează exclusiv asupra metabolismului glucidic ci că mobilizează de asemenea protidele şi lipidele hepatice. Insulina îşi exercită' acţiunea şi asupra. altor constituienţi chimici ai ficatului. Astfel, după Scharles, Roii şi Salter (1935), determină scăderea amilâzei hepatice crescută sub influenţa alimentaţiei. 446 C. I. PARHON După Mori (1929), insulina, ca şi testiculele şi celulele interstiţiale ale ovarului, favorizează formarea ureei în ficat. Corpul galben este fără efect pe cîtă vreme tiroida şi adrenalina exercită o acţiune inhibitoare. Mai notăm că, după Parhon, Mîrza şi Cahane (1927), insulina face să scadă conţinutul în apă al ficatului. Extirparea pancreasului exercită o acţiune importantă asupra glandei hepatice. Astfel după Artom şi Marziani (1924), această intervenţie determină creşterea acizilor graşi totali şi a celor nefosfatidici, celelalte fracţiuni nefiind mult influenţate. După Kaplan şi Chaikoff (1935), extirparea pancreasului la cîine face să crească toate lipidele hepatice exclusiv cele fosforate. Greutatea ficatului creşte de asemenea. Dimpotrivă Lajos (1933) a observat că injecţiile de insulină determină reducerea cu 50% a grăsimilor hepatice; Dudley şi Marrian în cercetări mai vechi (1923) nu găsiseră variaţii ale acizilor graşi hepatici la animalele tratate cu insulină. Murlein ca şi Max Burger (1937) admit că pancreasul secretă pe lîngă insulină o substanţă hiperglicemiantă pe caire o numesc „glucagon" şi care exercită o acţiune de mobilizare rapidă faţă de glicogenul hepatic. Vagotonina influenţează după Băltăceanu şi Vasiliu (1934) secreţia biliară scăzînd-o din punctul de vedere al cantităţii totale ca şi în ceea ce priveşte conţinutul bilei în colesterol şi în săruri biliare. FUNCŢIILE HEPATICE IN ABSENŢA SAU EXAGERAREA FUNCŢIEI SPLENICE Fiziologia şi patologia hepatică sînt desigur influenţate biochimic, de cele ale splinei al cărui sînge ieşit din vena splenică străbate de asemenea ficatul la care ajunge prin vena portă’. Din punct de vedere morfologic s-a vorbit de o transformare lienoidă a ficatului în urma splenectomiei (Schmidt, Lephene, Lauda, Dietrich (1927)). După Higgins şi Priestley, splenectomia prealabilă face să crească mortalitatea animalelor hepatectomiizate dar regenerarea ficatului este puternic stimulată. Splina intervine în metabolismul zahărului1 şi extirparea ei determină, după Murao (1936), scăderea glicogenului hepatic. Fiessinger, Lanţon şi Herbain afirmă, din contra, că splenectomia pare a favoriza depunerea de zahăr în ficat. După Zofzi (1934), splenectomia determină mai întîi scăderea glicogenului hepatic. Dar ulterior acesta creşte din nou întrecînd normalul. După Fiessinger, Palmer, Lanţon şi Herbain (1932), splenectomia face să scadă zahărul sanguin. După Nakasavă (1930), extirparea splinei determină scăderea gr'ăsimii hepatice şi în aceeaşi ordine de idei cităm cercetările lui Kobajashi (1924) după care dacă facem să treacă prin ficatul cobaiului butirat de sodiu se OPERE ALESE 447 formează acetonă. Cantitatea' acesteia se dublează sau se triplează dacă se adaugă extract splenic. Extractul intestinal, care ca şi cel splenic conţine colină, nu produce aceleaşi efecte. MODIFICĂRILE HEPATICE IN SINDROMELE HIPO- ŞI HIPERHIPOFIZARE Diferiţii hormoni hipofizari influenţează, într-un fel sau în altul, morfologia, biochimia şi funcţiile hepatice. Amintim mai întîi hepatamegalia adeseori întîinită1 în acromegalie sau acromegalogigantism şi pe care am observat-o împreună cu Milcu şi Tomorug într-un caz de sindrom Cushing. In această oRdine de idei Riddle (1931) a constatat că ficatul creşte în greutate cu 73% sub influenţa extractelor hipofizare. Mai de curînd Effkemann şi Hărold (1935) au observat că greutatea ficatului creşte cu 60% după tratamentul cu lob anterior de hipofiză. In celule se observă incluzii albuminoide. Ele diferă de cele obserVate în urina administrării altor extracte. Se poate discuta dacă hipofiza nu exercită o acţiune asupra dezvoltării1 hepatice. Din acest punct de vedere observăm că greutatea relativă maximă a hipofizei se găseşte în a doua lună a vieţii intrauterine (2 mg greutate absolută). Greutatea relativă maximă a ficatului se găseşte în a 4-a şi a 5-a luna a vieţii fetale. Hipofiza pare să preceadă prin activitatea ei pe aceea a ficatului. Dar trebuie săi ne întrebăm de asemenea care este partea hormonilor hipofizari, tireotrop, gonadotrop, suprarenotrop etc. în funcţia ficatului. Din ceea ce ştim pînă în prezent se poate spune că aceştia lucrează ca şi glandele a căror dezvoltare şi funcţionare este stimulată de aceşti hormoni. Astfel după Loesser hormonul tireotrop face să scadă glicogenul Hepatic. Dar acest fenomen nu se observă decît la animalele a căiTor tiroidă este conservată. Lederer (1935), eu însumi cu Milcu, am constatat de asemenea, scă*-derea glicogenului hepatic în urma injecţiilor de hormon tireotrop. Chianca (1932) a observat o creştere a glicogenului hepatic în urma injecţiilor de extracte anterohipofizare. Selye, Collip şi Thomson (1935) au constatat că extirparea hipofizei împiedică depunerea grăsimii în ficat ia cîine după pancreatectomie. Tot astfel în ceea ce priveşte acumularea grăsimii după extirparea întinsă a ficatului, în porţiunea restantă. Pe de altă parte, cercetările lor pledează de asemenea în favoarea rolului suprarenalelor în depunerea grăsimilor. Acest proces nu mai are loc dacă înainte de extirparea pancreasului1 se practică extirparea suprarenalelor. : După Gruz Goke şi Altammirano (1931), extractele hipofizare fac să crească apa, lipidele, colesterolul şi coeficientul lipolitic al ficatului. IJreea şi catalaza nu sînt modificate, pe cîtă vreme amilaza scade. 418 C. 1. PARHON După Goss şi Gregor’y (1935), o injecţie unică de hormon de creşterte hipofizar determină după 8 ore o scădere cu 30% a glutationului hepatic, după 12 ore scăderea este de 55% lâ şobolan. La animalele alimentate scăderea este mai puţin importantăi. După 5 injecţii glutationul' a fost găsit normal în ficat şi crescut în muşchi. Anselmiiro, Effkemann şi Hoffmann găsesc că hormonul metabolizant al lobului anterior al hipofizei determină creşterea acizilor graşi nesaturaţi, pe cînd cei totali cresc cînd sînt în mică cantitate şi scad cînd sînt crescuţi. Maximumul de acţiune este atins după 6 ore de la administrare. In ceea ce priveşte lobul posterior, Coope şi Chamberlain' (1925) au văzut că pituitrina face să crească pînă la dublu acizii graşi hepatici. Creşterea lipidelor hepatice sub influenţa pitresinei a fost confirmată de Rabb (1928), Arpino (1932), Muterja şi Van Dyke (1935), Hynd şi Rotter. . 1 Acelaşi hormon face să scadă glicogenul hepatic (Arpino/ Comori şi Imfe, Hynd şi Rotter etc.). ( Vasopresina poate să determine alteraţii hepatice şi Renale (Scheps, 1934) şi acţiunea ei asupra acestor două' organe a fost invocată în patogenia cclampsiei (Făuwet, 1931). Să adăugăm că după M. Cahane practicarea unei înţepături în regiunea infundibulară determină de asemenea scăderea glicogemului hepatic. Funcţia biliară a ficatului este şi ea influenţată de hipofiza anterioară. Băltăceanu, Vasiliu şi Hagi Paraschiv (1934) au constatat că tratamentul cu astfel de preparate măreşte secreţia biliară1; reziduu sec este de asemenea uşor crescut, indicele refractometric scade şi tot astfel şi coleste.* rolul eliminat prin bilă, pe cîtă vreme cantitatea sărurilor biliare eliminată zilnic creşte. în aceste cercetări nu s-a determinat încă1 precis rolul ce revine fiecăruia din diferiţii hormoni hipofizari. Lobul posterior al hipofizei influenţează de asemenea, stimulînd după d’Alpern (1923) secreţia biliară. Ceea ce este sigur este că contractilitatea •veziculei este stimulată de extractele retrohipofizare (Filinski şi Pistf-kovski, 1927). ACŢIUNEA EPIFIZEI ASUPRA GLANDEI HEPATICE Am studiat împreună cu Milcu ficatul unui copil de 8 ani atins dş sindromul macrogenitosomiei. Ficatul prezenta celule de volum normal cu structură granuloasă şi dintre care un mare număr conţineau destul de abundente granulaţii li-poidice şi chiar picături. Nucleii prezentau un aspect normal, rotunzi, -cu unul sau uneori doi nucleoli şi granulaţii nucleare. Vascularizaţa era destul de abundentă. . ’ ,, i,,t FICATUL IN CURSUL HIPO- SAU HIPERTIROIDIEI Tulburările hepatice sînt foarte frecvente în cursul sindroamelor hipo-sau hipertiroidiene. Lucrările de ordin anatomo-Clinic său experimental, datorite lui Blumenreich şi Jacoby (1896), Hertoghe (1899), Leopold Levi, a OPERE ALESE 449 Rowe şi Laurence, Hoffmeister, Tatum, Schulze, Genjoux şi Peyron, Par-turier (1925) şi propriile noastre observaţii, fac acest fapt incontestabil. Nu insistăm asupra tuturor acestor lucrări. Cercetări în curs pe care le urmăresc cu Stămescu şi Enăchescu tind să probeze că tiroidectomia scade capacitatea de regenerare a glandei hepatice. In ceea ce priveşte legăturile dintre ficat şi hipertiroidie sau sindromul Basedow vom începe prin a expune modificările morfologice. Cităm lucrarea lui Higgins după care regenerarea ficatului este considerabil accelerată sub influenţa tratamentului tiroidian. Greutatea ficatului a fost găsită scăzută la iepurii hipertiroidizaţi, de către C. I. Parhon şi Maria Parhon, pe cîtă vreme Hewit, Cameron, Car-michael au găsit-o mărită. Considerăm că diferenţa provine din dozele utilizate în experienţe. După Pende (1929), ficatul este adeseori mărit în sindromul Basedow. Din punct de vedere microscopic vom cita cercetările lui Farrant (1913), Smith (1914), Hashimoto (1921), Dragoiu şi Fremiet. Din punct de vedere biochimic, vom cita mai întîi cercetările asupra glicogenului hepatic. Maria Parhon (1913) şi Cramer (1913), şi în urma lor alţi autori, au stabilit că glicogenul hepatic scade în mod important în cursul hipertiroidiei experimentale. In cercetările Măriei Par'hon Cantitatea de glicogen hepatic era de 6 ori mai puţin importantă la animalele hipertiroidizate decît la martori. Acest fapt ar fi datorit, după ea, creşterii activităţii musculare la animalele tratate. Studiul histologic (coloraţia cu Carmin-Best) arată, aşa precum am observat, o scădere considerabilă a glicogenului hepatic. Numeroşi autori ca Abelin şi Vuile, Marx, Bost, Coggshal şi Greene (1933), Frazier şi Frieman (1935), Fukui, Takao, Vinogradov şi Epstein au confirmat scăderea glicogenului hepatic sub influenţa, tratamentului tiroidian sau tiroxinie. Abelin şi Vuile au confirmat scăderea glicogenului hepatic şi într-o mai mică măsură a celui muscular în urma tratamentului tiroidian. Dar ei au arătat, în plus, că organismul reacţionează din acest punct de vedere, în aşa fel că1 o nouă perioadă de hipertiroidizare nu mai determină acelaşi efect. Astfel conţinutul mediu în glicogen hepatic după o perioadă de hipertiroidizare a fost de 0,10°/q şi al glicogenului muscular de 0,13%, pe cîtă vreme, după o a doua perioadă de tratament tiroidian, glicogenul hepatic a fost de 1,99% şi glicogenul muscular de 0,30%. Himmelberger (1932), studiind acţiunea serului şi urinei basedo-wienilor asupra glicogenului hepatic la şoarece, îl găseşte scăzut pe cîtă vreme cu aceleaşi umori provenite de la .martori normali rezultatele au fosţ negative. Buell şi Strauss (1934) sînt de părere că distrugerea glicogenului în ficat nu este accelerată în hipertiroidia experimentală dar că se formează mult mai puţin decît în stare normală pe seama acidului lactic, 27% faţă de normal. 29-c. 1218 450 C, I. PARHON In ceea ce priveşte etiroidia experimentală, cîteva încercări relative ia conţinutul ficatului în glicogen la animalele etiroidate datorite Măriei Parhon şi lui Medigreceanu sînt menţionate în lucrarea noastră cu Gold-stein asupra secreţiilor interne (1909). Ulterior, Maria Parhon (1920) a întreprins noi cercetări asupra problemei şi a găsit glicogenul hepatic scăzut la cobaii etiroidaţi de 6—7 luni sau la berbecii operaţi1 la vîrsta de aproximativ 6 săptămîni şi sacrificaţi 14—15 luni mai tîrziu. Astfel, la cobaii etiroidaţi s-au găsit în -medie 1,12% glicogen hepatic şi la berbeci 1,08%. La cobai martori, 2,33% şi la berbeci 2,75%. In aceeaşi ordine de idei, Niţescu a găsit că scăderea glicogenului hepatic sub influenţa inaniţiei este mai puţin pronunţat la animalele etiroidate decît la martori. Murao (1930) afirmă că glicogenul hepatic creşte după tiroidectomia (la iepure). In ceea ce priveşte influenţa tiroidei asupra lipidelor hepatice, Artom (1923) a studiat conţinutul în lipide al ficatului după tiroi-dectomie şi a găsit în cea mai mare parte din cazuri o scădere considerabilă a acizilor* graşi fosfatidici, pe cîtă vreme cei nefosfatidici nu erau influenţaţi. Colesterolul hepatic a fost găsit considerabil mărit (87,6% faţă de normal). Aceste modificări conduc la o uşoară scădere (17,6%) a raportului ş la o creştere însemnată (de 84,1%) Acizi graşi totali raportului O)lcstcro1 toM-Xi00 şi a raportului Colesterol total X 100 Acizi graşi totali Acizi graşi fosfatidici După Sakai (1931), tratamentul tiroidian face să crească în mod constant colesterolul hepatic. Acesta ca şi esterii săi cresc şi după tirtoidec-tomie, în ficat. Marine (1933) observă de asemenea creşterea colesterolului şi aceea a fosfatidelor în urma tiroidectomiei. Oshima (1929) a găsit că acizii graşi hepatici cresc după tratamentul cu tiroxină fapt pe care l-am putut confirma împreună cu I. Ornstein. Noi am găsit din contră scăderea colesterolului hepatic după acest tratament. Kamei şi Sassaki (1929) au constatat că glutationul redus din ficat creşte după extirparea glandei tiroide şi scade după tratamentul tiroidian. Din punct de vedere al elementelor minerale şi al conţinutului în apă al ficatului la animalele etiroidate sau hipertiroidizate Maria Parhon a găsit ficatul mai bogat în apă la berbecii etiroidati de cît la martori (74,71 ; 73,87% pentru 72,63; 72,31%). Cît priveşte conţinutul în apă al ficatului la hipertiroidizaţi Maria Parhon în două analize n-a găsit deosebiri importante. Totuşi multiplicînd cercetările, împreună cu Cahane şi Mîrza, am găsit o creştere a apei hepatice, diferenţa în plus fiind de 2,51%. M. Cahane la cobaii hipertiroidizaţi a găsit că1 ficatul era mai bogat în calciu în 5 din 7 cazuri. De două ori s-a arătat mai puţin bogat în acest element. OPERE ALESE 451 Conţinutul în magneziu s-a arătat în mod constant, mai ridicat la 7 animale hipertiroidizate. Mai notăm că, după Schneider şi după Widmann (1933), sodiul hepatic scade în mod apreciabil în urma tratamentului cu tiroxină sau cu hormon tireotrop, pe cîtă vreme potasiul şi clorul nu sînt influenţaţi. împreună cu M. Cahane (1935) am studiat clorul hepatic la animalele hipertiroidizate. Pe 8 animale am observat de 6 ori o creştere a acestui element, de 2 ori am obserVat fenomenul opus. Jouschtschenko (1913), analizînd ficatul la o căţea hipertiroidizată, a găsit o creştere a fosforului total şi organic, ca şi a fosforului total al organului delipoidat şi o scădere a fosforului anorganic. Azotul total şi acela al organului delipoidat au scăzut de asemenea. Din punct de vedere funcţional Pende (1928) admite o hiperfuncţie hepatică la basedowieni. Scăderea ureei în urină apare de regulă în insuficienţa tiroidiană. Cît pentru tulburările de metabolism al amoniacului, dacă există, ele par mai degrabă în raport cu insuficienţa paratiroidiană. Funcţia ficatului în coagularea sîngelui pare stimulată de insuficienţa tiroidiană; Lidsky (1910) a găsit creşterea coagulabilităţii sîngelui-în această stare ; Kocher de asemenea. Nu posedăm date cu privire la funcţia antitoxică a ficatului în insuficienţa tiroidiană. Leone (1923) a studiat compoziţia bilei după fistula biliară la cîinii hipertiroidizaţi. Cantitatea totală a bilei, reziduul ei uscat, conţinutul în săruri au scăzut mult. Colesterolul a scăzut puţin, sărurile au scăzut pînă la a 10-a parte din normal. Smith şi Whippe (1924) au observat că tratamentul tiroidian sau tiroxinic nu modifică concentraţia în săruri biliare. Pe de altă parte, Speidel (1926), pe sute de mormoloci supuşi la tratamentul tiroidian, a găsit culoarea bilei mai închisă ca la normali, fenomen pe care îl pune în raport cu distrugerea hematiilor, de asemenea crescută la hipertiroidizaţi. Lichtman (1932) găseşte în hipertiroidism că proba galactozuriei şi a pigmenţilor biliari nu este modificată. Am studiat cu Werner conţinutul în colesterol al bilei animalelor tratate cu tiroidă sau tiroxină, cu parathormon sau cu ambele aceste tratamente combinate. Rezultatul a fost următorul: La cîinii martori media în g % a colesterolului biliar a fost de 1,20; la hipertiroidizaţi de 1,14; la animalele carte au primit parathormon de 1,20 ; la cele cu dublu tratament de 0,99. Rezultă din aceste cercetări că parathormonul nu a influenţat colesterolul biliar pe cîtă vreme tratamentul tiroidian a determinat o scădere puţin importantă. Dar tratamentul combinat a fost acela care a determinat scăderea cea mai importantă a colesterolului biliar. Faptul acesta trebuie luat în consideraţie cînd este vorba să tratăm litiazicii biliari. 452 C. I. PARHON Mai adăugăm că Parhon şi URechia (1911) în cazuri de litiază biliară au găsit tiroida mai mică ca de obicei şi prezentînd diferite alteraţii, ca foliculi mici sau din contră dilataţi, celule descuamate, coloid bazofil etc. şi, vom aminti de asemenea că Hiirthle (1894), Lewandowski şi Lined-mann (1897) au observat alteraţii tiroidiene în icterul spontan sau în cel experimental şi că Wiener (1901) a notat o mare acumulare de coloid în tiroida animalelor purtătoare de fistule biliare. . INFLUENŢA A-, HIPO- ŞI HIPERPARATIROIDIEI ASUPRA STĂRII MORFOLOGICE, BIOCHIMICE ŞI FUNCŢIONALE A FICATULUI Paratiroidectomia, la şobolanul alb, determină după Hammet (1923) o încetinire în dezvoltarea ficatului; Longo (1911) într-un caz de tetanie infantilă a notat fenomene de insuficienţă hepatică. Din punct de vederte anatomo-patologic, Jeandelize (1903) a găsit ficatul normal macroscopic, dar prezentînd modificări microscopice. Astfel, congestia a fost notată de Sanquerrico şi Canalis, LauLanie, Quainquand, Artaud şi Magon, Rosenblatt, Larson şi Elkouries etc. Albertoni şi Tizzoni (1886) au notat degenerescenţa grăsoasă cu Reducerea de volum a celulelor hepatice către periferia organului, precum şi un uşor grad de ciroză. Astfel de leziuni au fost observate şi de Laulanie. Delitala (1907) a notat de asemena leziuni hepatice. Din punct de vedere chimic, Maria Parhon (1920) a observat scăderea glicogenului hepatic, iar eu cu Ornstein (1926) am găsit o creştere importantă a colesterolului. La animalele care au primit injecţii de parathormon, împreună cu Cahane am găsit în 5 din 7 ficatul mai bogat în glicogen. Cu I. Ornstein am observat că extractul paRatiroidian tinde să mărească lipidele şi colesterolul hepatic. Să adăugăm, de asemenea, că împreună cu Mîrza şi Cahane am găsit apa din ficat mărită de 3 ori pe 4 cazuri după tiroparatiroidectomie. Diferenţa medie a fost de 0,788 în favoarea injectaţilor. Din punct de vedeRe funcţional Kjm găseşte că eliminarea prin bilă a unei albumine specifice este crescută după extirparea paratiroidelor. Tot astfel eliminarea zahărului prin bilă. Calciul biliar scade cînd există o hipocalcemie. Piung-Hunhi (1931) a observat că iepurii paratiroidectomizaţi pRezintă o mai puternică eliminare a bacteriilor injectate intravenos, ceea ce a atribuit scădeRii activităţii celulelor Kupffer. Blumenthal şi Ickstadt (1924) afirmă că animalele cu fistula lui Eck fac o tetanie paRatireoprivă mai atenuată. Doza de calciu activă este mai mică. Cataracta este regula. Pentru aceşti autori rolul dezintoxicant al ficatului în tetanie este îndoielnic. Holand şi Essau (1930) găsesc că animalele paratireoprive sînt foarte sensibile la acţiunea extractelor hepatice. Cu toate acestea după dispariţia OPERE ALESE 453 şocului fenomenele se ameliorează'. După aceşti autori extractele hepatice scad calcemia. La rîndul său Niţescu (1932) a găsit că acţiunea parathormonului asupra calcemiei nu se mai produce la cîinii intoxicaţi cu fosfor. In aceeaşi ordine de idei Greenberg (1932) observă că în prima perioadă a intoxicaţiei fosfoRate hipercalcemia în urma injecţiei de parathormon era mai puţin accentuată decît la martori. In perioda de reconvales-cenţă calcemia n-a crescut deloc în urma aceluiaşi tratament. * Parturier (1936) a publicat de curînd o lucrare foarte interesantă despre „Ficat şi paratiroide". El relatează cazuri de boli hepatice sau biliare cu participare paratiroidiană sau în care tratamentul paratiroidian a dat rezultate bune. El emite de asemenea ipoteze sugestive care ar putea servi de punct de plecare pentru cercetări noi. Spaţiul foarte limitat rezervat acestui Raport ne împiedică să insistăm mai mult asupra acestei lucrări. INFLUENŢA TIMUSULUI ASUPRA FUNCŢIILOR HEPATICE Cunoştinţele noastre sînt foarte mărginite din acest punct de vedere. Am studiat împreună cu M. Cahane şi V. Mîrza influenţa extirpării timusului asupRa conţinutului în apă al ficatului. El a fost găsit scăzut în cele mai multe cazuri. Contrariul s-a întîmplat la animalele tratate cu timus. Mai de curînd cu G. Werner am constatat că injecţiile de extract timic determină creşterea procentuală) a greutăţii hepatice ca şi a conţinutului în lipide. Aceeaşi creşter'e ca şi a colesterolului hepatic a fost găsită în cercetările ce am făcut cu I. Ornstein. Am citat deja observaţiile lui Paschkis (1929) care a observat acumularea de granulaţii de albumină în celulele hepatice sub influenţa tratamentului cu timus. MODIFICĂRILE MORFOLOGICE, BIOCHIMICE ŞI FIZIOLOGICE ALE FICATULUI SUB INFLUENŢA ABSENŢEI, HIPOFUNCŢIEI SAU HIPERFUNCŢIEI SUPRARENALELOR Un mare număr de cercetări se refeRă la acest subiect. Cele mai multe privesc raporturile ficatului cu sistemul cromafin, mai puţine, corelaţiile hepato-corticosuprarenale. Aceste din uRmă raporturi par cel puţin tot aşa de importante ca şi cele dintîi. Vom începe cu ele. Cunoştinţele noastre asupra modificărilor morfologice ale ficatului după suprarenalectomie sînt puţin înaintate. 451 C. I. PARHON Scăderea glicogenului este în tot cazul uşor constatabilă la examenul microscopic precum am putut-o observa împreună' cu Milcu şi Atanasiu. Această substanţă scade după extirparea suprarenalelor, dar poate să crească din nou în cazurile în care animalele supravieţuiesc acestei intervenţii. Tratamentul printr-un extract activ corticosuprarenal face în tot cazul să crească glicogenul hepatic, nu numai la animalele supfare-nalectomizate dar şi la martori (Britton şi Silvette 1932). După aceşti autori creşterea glicogenului hepatic după tratamentul corticosuprarenal poate chiar servi de test pentru activitatea extractelor. Relaţiile hepato-corticosuprarenale par aşa de strînse încît moartea animalelor suprarenalectomizate este, după unii autori, datorită insuficienţei hepatice. Pico Estrada (1927) stabileşte că animalele private de suprarenale prezintă, într-adevăr, o astfel de insuficienţă (încetinirea eliminării tetra-clorftaleinei). După Putschkow şi Krasnow (1928), creşterea importantă a azotului aminoacidic şi a aminelor biogene care se obserVă în sînge şi urină după extirparea suprarenalelor, cu scăderea paralelă a ureei din urină, se produce şi după extirparea ficatului. Aceste tulburări ar fi deci datorite insuficienţei acestui organ. Studiind funcţia ureogenetică a ficatului izolat, la animalele supra-renoprive, ei observă că ficatul acestor animale influenţează mult mai puţin sărurile de amoniu sau aminele biogene şi că funcţia ureogenetică este foarte scăzută-. Extractul de suprarenală proaspătă restabileşte starea anterioară. Dar durata acţiunii extractelor active nu este decît de 15—20 minute. Substanţa activă nu este adrenalina şi nu este conţinută în alte organe. Moartea animalelor lipsite de suprarenale în cazurile în care este vorba de o acumulare de colină este datorită acumulării de amine biogene în urma dispariţiei barierei hepatice. Funcţia biliară este de asemenea influenţată de suprarenalectomie. După Angela Popescu (1936), extirparea unei singure suprarenale sau chiar a 60—70% din ţesutul suprarenal total determină o creştere a debitului biliar (la cîinii purtători de fistulă biliară), dar nu se observă o proporţionalitate între creşterea debitului şi cantitatea parenchimului distrus. Extirparea bilaterală nu tulbură într-un mod pronunţat debitul biliar decît în faza premortală. La animalele suprarenoprive se observă o strînsă relaţie între cantitatea colesterolului din sînge şi a celui din bilă precum şi între zahărul liber şi cel protidic din aceste lichide. Indicele de refracţie al bilei pare scăzut după suprarenalectomie la cîine. Tot astfel colesterolul sanguin şi biliar. Pigmenţii biliari nu sînt influenţaţi, se observă o scădere importantă a sărurilor biliare. Zahărul liber, biliar, scade de asemenea ca şi zahărul sanguin. Zahărul protidic din sînge şi se pare şi zahărul protidic biliar cresc. In ceea ce priveşte relaţiile ficatului cu substanţa cromafină ştim de la cercetările lui Doyon că adrenalina face să scadă glicogenul hepatic. Acest fapt a fost confirmat în general de toţi autorii. OPERE ALESE '455 Adrenalina mobilizează zahărul hepatic. In această ordine de idei Borak şi Rednik (1928) sînt de părere că curba glicemică după injecţiile de adrenalină poate să fie utilizată pentru examenul funcţiei hepatice. Glicemia este mai mică în insuficienţa hepatică. După Asaeda şi Sheu (1934), adrenalina exercită o acţiune mobilizatoare dar şi una formatoare asupra glicogenului hepatic. Mai notăm că după Borak injecţiile repetate de adrenalină la iepure; pe nemîneate, măresc glicogenul hepatic cu toată acţiunea de sens contrariu a foamei sau a adrenalinei, cînd lucrează singure. Matsul (1926) confirmă acest fenomen. Studiul histologic şi chimic duce la rezultate concordante. Adăugăm că după Lamson (1922) adrenalina face să crească volumul sîngelui hepatic graţie constricţiei venelor hepatice Pituitrina ar face să scadă acest volum (după acelaşi autor). Dar adrenalina nu este numai un mobilizator al zahărului hepatic. Unele cercetări par a demonstra că ea lucrează într-un mod analog asupra protidelor şi lipidelor hepaticee. Astfel după Rothmann (1924) alimentaţia supraabundentă în albu-mină la broască măreşte aproape pînă la dublu azotul hepatic. Adrenalina îl face din contră să scadă. Iones şi Fisch (1925) sînt de părere că prognosticul bolilor hepatice este rău cînd acizii graşi în sînge scad în urma injecţiilor de adrenalină, în loc să crească. După Mori (1929), secreţia biliară este inhibată de adrenalină şi încetinită de pituitrină, pe cîtă vreme insulina ca şi atropina şi poli-carpina sînt fără acţiune. La rîndul lui, Okamura (1929) constată că adrenalina scade secreţia acizilor biliari şi cantitatea totală de bilă, pe cîtă vreme, după acelaşi autor, pituitrina nu influenţează cantitatea totală de bilă dar scade acizii biliari. De curînd Higgins, Dassler şi Mann (1935) constată că adrenalina în concentraţia de 1/500 000 determină o uşoară scădere a contracţiei tonice şi încetarea activităţii ritmice a veziculei biliare. Adăugăm că după Tanemann (1924) suprarenala dreaptă este în legătură mai ales cu jumătatea drteaptă şi cea stîngă mai ales cu cea stîngă a ficatului. El a utilizat 5 iepuri cărora le-a practicat o puncţie bulbară (Zucker-striche) şi extirparea unilaterală a unei suprarenale. Scăderea glicogenului a fost mai importantă de partea glandei extirpate. INFLUENŢA ABSENŢEI, HÎPO- ŞI HIPERSECREŢIEI GLANDELOR GENITALE ASUPRA FICATULUI DIN PUNCT DE VEDERE MORFOLOGIC, BIOCHIMIC ŞI FIZIOLOGIC Există desigur relaţii între ficat şi glandele genitale. Unele boli ca litiaza biliară sînt mult mai frecvente la femeie. Din punct de vedere morfologic există deosebiri ponderale între ficatul celor două sexe, la unele specii cel puţin. Astfel după Riddle greutatea 456 C. I. PARHON ficatului la găini este cu 9,4% mai mare decît la cocoşi, deşi greutatea totală a acestora este mai importantă. Oscilaţiile ponderale ale ficatului (şi ale splinei) sînt mai accentuate la bărbat şi sînt legate de funcţia gonadelor. Hawk (1930) afirmă la rîndul său că femelele moruei de Norvegia sînt mai mari decît masculii şi că au ficatul de asemenea mai mare. Din ficatul femelelor se obţine 37% ulei pe cîtă vreme din acela al bărbaţilor se capătă 43,3%. Cu I. Ornstein, la cobai, am găsit că ficatul femelelor este mai bogat în acizi gRaşi şi în colesterol decît acela al bărbaţilor. După castraţia testiculară, Parhon şi Goldstein n-au găsit modificări constante şi de acelaşi sens. După castraţia ovariană (două experienţe) pare a exista o oarecare supraîncărcare adipoasă a ficatului. Este locul să amintim aici că Champy, Kitch şi Lombard (1929), exa-minînd pancreasul animalelor castrate, au observat o creştere a insulelor Langerhans cu regresia formaţiilor exocrine. In ficat se observă o vacuo-lizare a celulelor încărcate cu glicogen a zonei centrale. Glicogenul se găseşte situat printre vacuole. Ficatul pare de asemenea mărit. Constatările făcute la castraţi sînt cu atît mai evidente cu cît animalul este mai gras şi martorul mai slab. Din punct de vedere biochimic notăm că după Stohr, la şobolan, oscilaţiile glicogenului hepatic sînt mai mari la bărbat iar glicogenul şi re-zerVa alcalină mai mici. Maria Parhon (1922) a observat că după 6 săptămîni de la castraţie se găseşte o scădere a glicogenului hepatic, cel muscular nediferind în mod apreciabil, faţă de martor ; dacă animalele au supravieţuit un an se găseşte o scădere importantă în ficat şi muşchi ceea ce ar putea ţine de r'eacţia altor glande endocrine. La rîndul său Cahane (1930) a regăsit tendinţa la scădere la animalele ovariotomizate. El găseşte din contra glicogenul hepatic mărit după castraţia orhitică. După Bokelmann, Dieckmann, Kaufmann şi Scheringer (*Q31), glicogenul creşte în mod absolut şi relativ după castraţie în ficat, pe cîtă vreme conţinutul în grăsime scade. Paralel animalul (şobolanul alb) creşte în greutate. Aceiaşi autori găsesc că foliculina face să scadă glicogenul şi să crească grăsimile hepatice. Cu I. Ornstein am găsit de asemenea creşterea acestor corpi ca şi aceea a colesterolului hepatic. In cursul ciclului sexual Bokelmann, Dieckmann, Kaufmann şi Scheringer nu găsesc variaţii importante, totuşi se pare că glicogenul scade în faza de „proestru" şi de „oestru" şi creşte în timpul „metestrului" şi „diestrului". După Chino (1936), glicogenul hepatic scade după tratamentul prin substanţă orhitică sau cu ovar complet (pe cale bucală) şi creşte din contră după castraţie. Knoops şi Thomas (1932) au observat că inaniţia determină o scă>-dere mai importantă a glicogenului hepatic la şobolaneele tinere decît la masculi. La animalele mai bătrîne se produce contrariul. OPERE ALESE 457 Cercetările mele cu Cahane confirmă scăderea glicogenului hepatic sub acţiunea extractelor orhitice. Administrarea de corp galben la iepure măreşte după Nakao conţinutul în glicogen al ficatului şi împiedică scăderea sa sub influenţa tratamentului tiroidian. O acţiune asemănătoare se observă de asemenea după administrarea de corticosuprarenală. Abelin (1930) a observat că gălbenuşul de ou favorizează acumularea glicogenului hepatic. Aron şi Marziani, studiind efectele ovariotomiei asupra lipidelor hepatice la iepure, găsesc că reziduul este în mod constant mărit, acizii graşi fosfatidici scad şi tot astfel substanţele insaponificabile. Cercetările histologice duc la acelaşi rezultat. Funcţia biliară este desigur influenţată de glandele sexuale. Se cunoaşte marea frecvenţă a litiazei biliare la femeie, ceea ce pare în legătură cu acţiunea hipercolesterolemică a ovarelor. Din punct de vedere experimental Băltăceanu, Vasiliu şi H. Paraschiv (1934) au observat că dozele puternice de foliculină la cîini (1000 U Şob. pentru un cîine de 16—17 kg) determină scăderea cu 30—40% a cantităţii de bilă, cu creşterea puţin marcată a viscozităţii şi a indicelui de refracţie şi scăderea (cu 10—15%) a colesterolului şi cu (15—20%) a reziduului sec uscat. Autorii conchid că foliculina posedă o acţiune inhibitoare asupra funcţiei secretorii a bilei. Cu privire la relaţiile ficatului cu glandele genitale se cuvine să mai amintim cazurile de ciroză cu ginecomastie. Silvestrini (1904) a atras primul atenţia asupra prezenţei gineco-mastiei la bolnavi atinşi de ciroză hepatică. In cazul lui Fillipoldi s-a găsit o ginecomastie adevărată şi mai multe alteraţii glandulare. Agueci (1934), Boccia (1934), au observat de asemenea cazuri de ginecomastie la bolnavii atinşi de ciroză hepatică. La rîndul său Guiliani (1935) a observat două cazuri de ciroză sifilitică cu acelaşi fenomen he-terosexual. Aceste fapte ne fac să ne gîndim la rolul ficatului în metabolismul sterolilor, ai căror derivaţi sînt hormonii sexuali. Din acest punct de vedere vom reaminti că Janney şi Buraham (1930) au izolat o substanţă estrogenă din ficat. Schroeder şi Goerbing (1921) au observat că lipoizii hepatici fac să crească uterul iepuroaicei impubere. La rîndul lor Dinge-manse şi Laquer (1929) au văzut că din ficat şi bilă se pot obţine substanţe estrogene. Gsell-Busse (1928—1929) s-au servit de bilă pentru a prepara astfel de substanţe. PRIVIRE GENERALĂ ŞI CONCLUZII ASUPRA FICATULUI CA GLANDĂ ENDOCRINA ŞI ASUPRA RELAŢIILOR SALE CU CELELALTE GLANDE CU SECREŢIE INTERNA Din faptele expuse în paginile ce preced pare a reieşi că ficatul în afară de funcţiile sale interne şi de funcţiile biligenetică, glicogenetică, ureogenetică, posedă de asemenea un rol hormonal. 458 C. I. PARHON Reiese, în mod indiscutabil, că funcţiile sale, în gener'al, sînt influenţate de secreţiile celorlalte glande endocrine. In ceea ce priveşte proprii săi hormoni şi cu rezervele impuse de starea puţin înaintată a cunoştinţelor noastre asupra acestei probleme, putem considera existenţa unui hormon antianemic, a unui alt hormon care reglează circulaţia, a unui hormon diuretic sau care reglează metabolismul hidric, a unui hormon care influenţează nutriţia centrilor nervoşi şi excitabilitatea lor şi, pe cît se pare, a mai multor altora încă mai puţin studiaţi decît cei precedenţi. Bila însăşi sau unii din constituienţii ei se pare că acţionează de asemenea pe cale hormonală. O problemă importantă se pune încă deferitor la rolul endocrin al glandei hepatice. In cursul primei perioade de dezvoltare funcţia glicogenetică şi bili-genetică lipsesc. Glicogenul apare la o epocă mai mult sau mai puţin înaintată a vieţii embrionare, ceea ce putem confirma pentru embrionul de pui de găină. Care este rolul ficatului în cursul acestei prime perioade a existenţei sale ? Aton, între alţii, îi atribuie un rol hematopoietic, corpusculii sanguini îormîndu-se chiar pe seama celulelor hepatice. Ca şi acest autor, ridicăm şi ipoteza unui rol endocrin al ficatului. Este locul să ne întrebăm dacă nu lucrează ca o glandă cu secreţie internă producînd hormoni organo-sau histogenetici ? Este o problemă pe care ne mulţumim de a o pune pentru moment. In ceea ce priveşte relaţiile ficatului cu celelalte glande endocrine funcţiile sale sînt influenţate şi desigur reglate de acestea din urmă. Unii hormoni excită activitatea formativă a ficatului, regenerarea lui atunci cînd este cazul şi, în mod verosimil, dezvoltarea lui. Printre aceştia este locul să cităm în primul rînd hormonii intestinali, ca şi pe cei tiroi-dieni, hipofizari şi, poate, pancreatici. Unii hormoni ca tiroxină, adrenalina, insulina, hormonul orhitic, foliculina, hortnonul retrohipofizar mobilizează glicogenul hepatic. Vagotonina; hormonul corpului galben, cortina îmbogăţesc, din contra ficatul în glicogen. Un hormon anterohipofizar (hormonul de creştere) favorizează acumularea substanţelor proteice în celulele hepatice. Hormonul retrohipofizar favorizează acumularea substanţelor lipoide în acelaşi organ. Adr'enalina şi insulina par a mobiliza şi proteinele şi grăsimile hepatice. Unii hormoni ca secretina excită secreţia biliară, alţii, ca foliculina, par a lucra în mod opus. Este verosimil ca diferiţi hormoni să intervină pe cale directă, dar şi prin intermediul sistemului nerVos în timpul diferitelor faze ale funcţiilor digestive, în activitatea musculară, a funcţiilor de reproducere etc., pentru a solicita într-un fel sau în altul activitatea hepatică. Precum se vede, studiul ficatului ca glandă endocrină şi acela al corelaţiilor sale hormonale, cu toate numeroasele incertitudini, oferă un mare interes. El merită să mai rămînă cîtva timp, la ordinea zilei. OPERE ALESE 459 nEqEHb H 3H£OKPHHHbIE >KEJlE3bI PE3IOME JXaHHan paGoTa npeACTaBJineT co6oh AOKJiaA, c KOTOpbiM aBTop bbi-CTynHJi Ha MexcAVHapo/iHOM Cbe3jxe b Bhhih b 1937 r. no Bonpocy HeAO-CTaTO^HOCTH neqeHH. 3t0 CHHTe3 o6mHX 3HaHHH 06 SH^OKpHHHblX (J)yHK-UH5ix neqeHH h B3aHMooTiiomeHHHx uemjxy sthm opranoM h xcejiesaMH BHy-TpeHHeft ceKpeixHH. Abtop cqHTaeT, qTo cynxecTByiOT 3 rpynnbi neqeHoqHbix (|)yHKUHH : a) peueriTHBHbie (|)yHKUHH, peTeHU-HOHHbie (|)yHKixHH h (J)yHKi;HH (J)hk-caiţHH ; 6) npeBpainarouţHe h Bbipa6arbiB aiomiie 4)yHKU,HH ; b) 3MiHC€iH5i: 1. KHineqnbiM nyTeM — SHJiHreHeTHqecKan (jDyHKUHH ; 2. BeH03H0-HaAn0Me*iHbiM nyTeM : rjiHKoreneTHqecKHe, ypenoaTHqecKHe, 3HAOKpHHHbie (jjyHKiţHH. B cTaTbe aBTop ocTaHaBJiHBaeTcn rJiaBHbiM 06pa30M Ha 3HAOKpHHHbix (J)yHKIţHflX, Abtop o6cy>KAaeT Bonpoc 3H,n,0KpHHH0-renaTHKecK0H HejţocTaToqHocTH h BbiHBJineT o^MeHHbie, HepBHbie h KpoBHHbie HSMeHeHHH, a Taxate nopa->KeHHH SHAOKpHHHbix >KeJie3 npn HeA0CTaT0qH0CTH neqeHH h u;Hppo3e. flajiee, no shaokphhhbim CHHApoMaM, Bbi3BaHHbiM rHnepcjDyHKipren neqeHH, aBTOp paccMaTpHBaeT Bonpoc bjihhhhh 3KCTpâKT0B neqeHH npH aneMHHx Ha KpoBoo6pameHHe, £Hype3, yrjieBOAHbiH o6MeH h pocT, a TaK}Ke aHTHTOKCHqecKoe AeftcTBHe neqeHH h (ţjyHKiţHio memn. Bo BTopon qacra pa6ora oScyjK^aioTCH H3MeHeHHH neqeHH no# bjihh-iihcm ocxajibHbix opranoB, ocoâeHHo 5Kejie3 BHyTpeHHefi ceKpeuHH, a HMen-ho : BjiHHHHe ropMOHOB nHmeBapHTejibHoro TpaKTa Ha neqeHb, npnqeM noA^epxHBaeTCH poJib KHmeqHHKa b renaToreHese, a TaK>Ke BJiHHHHe no£-^KeJiyAo^Hofi xceJie3H, cejie3eHKH, rHno(f)H3a, lqhihkobhahoh meJie3U, ih;h-TOBHAHOH 5KeJie3bI? OKOJIOHţHTOBHJţHblX XCeJie3, 306H0H HCeJie3H, HaAnoqeqHHKOB, nojioBbix }KeJie3. H3 BbiBOAOB aBTOpa BbiTexaeT, mo neqeHb o6«naAaeT ropMOHajibHbiMH CBOHCTBaMtf H qTO Ha ee cjDyHKIJHH OKa3bIBaiOT BJIHHHHe ceKpeuHH OCTajIb-HblX SHAOKpHHHblX }KeJie3. HcXO^fl H3 He£OCTaTOqHbIX 3HaHHH Toro Bpe-. MeHH b 3T0H o6jiacTH, aBTOp cqHTaeT, qTO cymecTByioT HeK0T0pbie neqeHoq-Hbie ropMOHbi: aHTHaHeMHqecKHH, AHypeTHqecKHH h ropMOH, oKa3bmaio-ihhh AeâcTBHe Ha HepBHyio cncTeMy. no MHeHHio aBTopa, npn 3M6pHOHajibHOH >kh3hh neqeHb 0Ka3bmaeT opraHo- hjih rncToreHeTHqecKoe 3HA0KpHHH0e AeficTBHe. HeKOTopbie SHAOKpHHHbie mejie3hi CTHMyjiHpyiOT npn noMomn cbohx ropMOHOB pereHepauHio h, BepoîrrHo, pa3BHTRe neqeHH. K sthm ropMo-HaM othochtch : KHUieqHbie, mHTOBH/ţHbie h rHnoej)H3apHbie ropMOHbi h, B03M0>kh0, ropMGHbi no/^KejiyAoqHoă }Kejie3bi. flpyrne ropMOHH, Kax HanpHMep thpokchh, a£peHajiHH, HHcyjiHH, 4)OJUIHKyjIHH, TeCTHKyJIHpHblH TOpMOH H TOpMOH 3aAHeft AOJIH TVHlofyma, Bbi3biBaiOT MooHjiH3aii,Hio rjiHKoreHa neqeHH. 460 C. I. PARHON BaroTOHHH, ropMOH xceJiToro Te^a h kopthh noBHinaioT co^;ep>KaHHe rjiHKorena b neqeHH. ropMOH pocTa cnocoâcTByeT HaKoruieHHio SejiKOB b neqeHH, a ropMOH 3aAHeă aojih rHnocJ)H3a — HaKoruieHHio scHpoB. AApehajIHH H HHCyjIHH BbI3bIBaiOT, IIO-BHflHMOMy, M06HJIH3aiI,H10 6eji-kob neneHH. CeKpeTHH cTHMyjmpyeT HcejiHHyio 4>yHKUHio, a 4>oJiJiHKyjiHH, iio-bhah-MOMy, yraeTaeT ee. ripeAnoJiaraeTCH, hto ajih B036y>KfleHHîi (JjymajHH ne^era, ropMOHU 0Ka3biBam HenocpejicTBeHHo hjih KOCBeHHO, qepe3 HepBHyio CHCTeMy, B03-AeficTBHe Ha nHmeBapHTejibHbie 4)yHKU,nn, MbiuieqHyio AeaTejibHocTb h q)yHKu;HH pa3MHO>KeHHH. LE FOIE ET LES GLANDES ENDOCRINES RESUME Le travail est un rapport soutenu par l’auteur au Congres International de l’Insuffisance Hepatique, â Vichy, en 1937. II represente une synthese des connaissances sur Ies loctions endocrines du foie et sur les correlations entre cet organe et les glandes â secretion interne. L’auteur considere qu’il existe trois groupes de fonctions hepatiques: a) receptives, de retention, ou de îixation; b) de transformation, d’elaboration ; c) d’emission: 1) par voie intestinale — la fonetion biligenetique; 2) par voie veineuse sus-hepatique: les fonctions glycogenetiques, ureo-poietiques, endocrines. Au cours de l’article, on insiste surtout sur les îonctions endocrines. L’auteur discute l’insuffisance endocrino-hepatique, en insistant sur1 les modifications metaboliques, nerveuses, sanguines, ainsi que sur les alterations des glandes endocrines au cours de l’insuffisance hepatique et des cirrhoses. Ensuite, il essaie de tracer le cadre des syndromes endocrines dus â l’hyper'hepatie, en discutant l’influence des extraits de foie dans les anemies, sur la circulation, la diurese, le metabolisme glucidique, la croissance ; ainsi que l’action anti-toxique du foie et l’action de la bile. Dans une deuxieme pârtie du travail, on discute les modifications du foie sous l’influence des autres organes, surtout des glandes â secretion interne, notamment: l’influence des hormones du tube digestif sur le foie, en insistant sur1 le râie de l’intestin dans rhepatogenese, l’influence du pancreas, de la rate, de l’hypophyse, de l’epiphyse, de la thyroide, des parathyroides, du thymus, des surrenales et des glandes genitales. II resulte que le foie a un role hormonal et que ses fonctions sont in-fluencees par les secretions des autres glandes endocrines. Dans la lu-iniere des connaissances incompletes de l’epoque, 1’auteur supposait l’exi-stence de certaines hormones hepatiques â action anti-anemique, diuretique, OPERE ALESE 461 ou agissant sur le systeme nerveux. II pense que, durant la vie einbryon-naire, le foie possede une action endocrine organo- ou histogenetique. Certaines glandes endocrines excitent par leurs hortnones la regene-ration et probablement le developpement du foie: les hormones intestinales, thyroidiennes, hypophysaires et probablement pancreatiques. D’autres hormones, telles que la thyroxine, l’adr'enaline, l’insuline, la folliculine, l’hormone orchitique et retrohypohysaire, mobilisent le glycogene hepatique. La vagotonine, l’hormone du corps jaune, ainsi que la cortine, enri-chissent le foie en glycogene. L’hormone de croissance favorise 1’accumulation des proteines dans le foie, tandis que l’hormone retro-hypophysaire favorise l’accumulation des lipides. L’adrenaline et l’insuline semblent mobiliser les proteines hepatiques. La secretine excite la fonction biliaire; la folliculine inhiberait cette fonction. II est probable que les differentes hormones interviennent directement ou par l’intermediaire du systeme nerveux dans les fonctions digestives, l’activite musculaire et les fonctions de reproduction, pour solliciter l’acti-vite du foie. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA SINDROMULUI DE HIPERHEPATIE * Ficatul, glandă care are un rol foarte important pentru organism, trebuie să aibă, cu siguranţă, şi un rol hormonal. Cunoştinţele pe care le avem sînt încă prea puţin avansate din acest punct de vedere. Există sindrtoame de insuficienţă hepatică endocrinăi, sau sindroame hiperfuncţionale ale ficatului endocrin ? Problema va trebui să fie studiată după planul utilizat la glandele endocrine mai bine cunoscute. în această ordine de idei considerăm că trebuie citate cercetările făcute de Claire Fi. Graham şi H. G. Wendel ca şi cele ale lui A. Behrs care au constatat că tratamentul hepatic stimulează creşterea. Dar Vaugham şi Muller au ajuns la rezultate negative. Noi înşine am făcut cîteva experienţe cu scopul de a studia acţiunea extractului hepatic farmaceutic din comerţ şi desigur activ, hepatratul, asupra puilor de găină. Puilor ieşiţi din ou la 5.VI.1936 li s-au făcut injecţii începînd de la vîrsta de 16 zile. La aceasta vîrstă sexul animalelor nu putea fi încă precizat. S-au făcut injecţii la 11 animale (6 masculi şi 5 femele). S-a păstrat un număr egal de martori (7 masculi şi 4 femele). Greutatea medie a celor injectaţi a fost la începutul tratamentului 94,13 g, cea a martorilor 97,75 g. Cantitatea de extract hepatic primită de fiecare animal corespundea cu 40 g ficat proaspăt pentru o injecţie. La început, li s-au făcut injecţii la fiecare 2 zile (de la 21.VI pînă la 13.IX), după aceea din 3 în 3 zile. Presupunînd că doza injectată era prea puternică (dat fiind încetinirea creşterii) am rărit injecţiile. Intr-adevăr în timp ce martorii cîştigaseră în greutate 540,81% (în medie), pînă în luna septembrie cei injectaţi nu au crescut în greutate decît cu 523,54%. începînd de la 1 octombrie şi pînă în luna decembrie puii injectaţi au crescut cu 1021,48%, martorii însă, numai cu 1007,93%. In ceea ce priveşte greutatea organelor pentru 100 g greutate corporală reţinem următoarele date: greutatea hepatică *In colaborare ou E. Coban, publicat în Bull. mem., Soc. endocr., 1937, nr. 6, p. 179. OPERE ALESE 463 a celor injectaţi a fost, găsită în general, mai mare decît a martorilor 2,281% faţă de 2,275% la masculi şi 2,080% faţă de 2,045% la femele, Acelaşi lucru s-a constatat şi pentru pancreas 0,239% faţă de 0,234% la masculi şi 0,234% faţă de 0,229 la femele. Procentul greutăţii timusului a fost mai mic la martori decît la animalele injectate: (0,2i4% faţă de 0,188% la masculi şi 0,224% faţă de 0,216% la femele). In plus, timusul femelelor injectate a fost găsit (procentual) mai greu decît al masculilor (0,224% respectiv 0,214%). Diferenţa este încă si mai vizibilă la animalele martore 0,216% fată de 0,188%). In ceea ce priveşte splina, greutatea acesteia a fost găsită mai mică Ja masculii injectaţi decît la martorii respectivi (0,137% faţă de 0,181%). S-au constatat modificări contrarii pentru animalele de celălalt sex (0,176% la femelele injectate, 0,167% la martorii de acelaşi sex). Acestea sînt primele noastre constatări. Se pare că doza întrebuinţată la începutul experienţelor a fost prea puternică şi că a exercitat o acţiune inhibitoare asupra creşterii, care, din contra, a părut stimulată uşor atunci cînd cantitatea de extract pe doză, rămînînd aceeaşi, injecţiile au fost rărite, animalele fiind, de altfel, şi mai înaintate în vîrstă. Fără îndoială că nu considerăm aceste prime încercări decît ca o introducere la studiul acestei probleme. Efectele observate se datoresc unui hormon în sensul strict al cuvîntului ? Sau mai curînd unei substanţe care nu poate fi cuprinsă sub acest nume. Care este această substanţă ? Se pot naşte multe alte întrebări. In această comunicare, însă, nu vom discuta mai mult, rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestui subiect. SKCnEPHMEHTAJIbHblE HCCJIEAOBAHHH no cuHflPOMy rnnEPoyHKUHH he^ehh PE3IOME Abtop cqHTaeT, qTo cymecTByioT rnno- h nmep^yHKUHOHajibHbie chh-ApoMbi shaokphhhoh qacra neqeHH. Abtop HccjieAOBaji jxeikcTBHe sKCTpaKTa neqeHH (renaTpaT) Ha iţbi-nJiHTax h ycTaHOBHJi, qTo npenapaT OKa3bmaeT yraeTaiomee AeficTBHe Ha pOCT H Bec UbinjIOT npH BBeAGHHH SoJIblHHX £03 H CHJIbHO CTHMyJIHpyiOmee AeăcTBHe npn yMeHbuieHHH A03bi. 3xcTpaKT neqeHH CTHMyjiHpyeT pocT nozmejiyAoqHoă h BHJioqKOBOH mejie3. npenapaT 0Ka3biBaeT cTHMVJiHpyîomee AeficTBHe Ha pocT cejie3eHKH y caMOK k yrHeTaiomee AeScTBHe y caMiioB. B pa6oT£ BbmBHraeTC5i rnnoTe3a 06 ocymecTBJieHHH Taxoro £eăcthh KaKHM-HH6yAb TOpMOHOM. riOATBepHtAaiOmHX 4)aKT0B B 3T0M OTHOUieHHH He HMeeTCH. 464 C. I. PARHON ESSAIS EXPERIMENTAUX SUR LE SYNDROME D’HYPERFONCTION HfiPATIQUE RESUME L’auteur pense qu’il existe des syndromes d'hypo- et d’hyperfonctionne* ment du foie endocrinien. L’auteur a experimente l’action de l’extrait hepatique (Hepatrat) sur les poulets. Au debut, l’administration de grandes doses a eu une action inhibitrice sur l’accroissement du poids ; la diminution de la dose a provoque une exageration de l’accroissement. L’extrait de foie a provoque egalement une croissance plus active du pancreas et du thymus. En ce qui concerne la developpement de la rate, son action a ete inhibitrice chez les mâles et stimulatrice chez les femelles. L’auteur se demande, sans pouvoir l’affirmer fermement, si cette action ne s’exerce pas par l’intermediaire d’une hormone. ASUPRA UNOR RELAŢII POSIBIL ENDOCRINE, COLECISTO HEPATO-TESTICULARE * In cadrul endobiologiei organelor şi ţesuturilor ne-a interesat — printre altele — modul în care ablaţia veziculei biliare poate influenţa starea glandelor endocrine şi a organelor mai importante din economie. In această ordine de idei am cercetat anterior existenţa unor secreţii interne în tractul digestiv. Am folosit experimental diferite extracte, şi anume: de mucoasă esofagiană (11), gastrică (12), duodenală (13), intestinală (14). Am precizat că extractele amintite sînt stimulante. Ele produc leziuni morfochinetice hipertrofico-hiperplazice, predominant în ţesuturile epiteliale omoloage, şi efectele obţinute sînt în raport direct cu doza şi cu timpul de administrare. Recent, ne-am ocupat de endocrinologia glandelor salivare (3), stabilind existenţa unui dknorfism sexual în glanda parotidă la şobolan (4), relaţiile glandelor salivare cu glandele genitale (5), (6), (7) şi ale glandelor salivare între ele (8), (9) ; am demonstrat existenţa unui factor hiper-gliceminat în extractul de glandă parotidă' (16) ; am subliniat efectul favorabil al unor hormoni în unele afecţiuni ale glandelor salivare; în fine, am arătat corelaţii diferite ale glandelor salivare cu glandele endro-crine (10). In cercetarea actuală ne vom referi la modificările cele mai caracteristice şi constante, observate de noi în unele organe şi glande endocrine, modificări care apar după colecistectomie, considerînd că aceasta prezintă un interes deopotrivă pentru patologia internă şi pentru cea glandulară. MATERIAL ŞI METODĂ Cobaii utilizaţi au fost masculi, în număr total de 40 (20 martori şi 20 operaţi), în greutate medie de 250 g. Colecistectomia a fost făcută sub anestezie cu eter şi pe nemîncate. S-a practicat o incizie pe linia mediană, care uneşte cicatricea ombilicală cu apendicele xifoid. Pe această linie au *In colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea. Publicat în St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 197. 30 -C. 1218 466 C. I. PARHON fost secţionate succesiv tegumentele, ţesutul celular subcutanat, aponevroza mediană de unire a musculaturii abdominale şi peritoneul. Imediat în plaga operatoare apare vezicula biliară ; canalul cistic a fost ligaturat la bază, spre unirea sa cu canalul hepatic şi coledocul. Am secţionat scoţind vezicula şi canalul cistic şi apoi am suturat planurile amintite ale peretelui abdominal. Trei dintre cobaii operaţi au murit imediat după intervenţie. Menţionăm că animalele au fost sacrificate la diferite intervale, pentru a studia în timp eventualele modificări. Prezentăm în tabelul nr. 1 numărul de ordine al cobaiului şi intervalul scurs de la colecistectomie pînă la sacrificare. Tabelul nr. 1 Nr. ordine Nr. zile de 1^ operaţie pînă la sacrificare Nr. ordine Nr. zile de la operaţie pînă ia sacrificare 171 3 220 150 155 10 221 180 184 22 263 193 188 30 265 193 209 45 260 242 223 120 261 242 259 143 262 242 218 150 264 243 219 150 REZULTATE Din studiul histologic amănunţit al tuturor organelor şi al glandelor endocrine am constatat că cele mai* importante şi constante’ leziuni se găsesc în ficat, pancreas, glande suprarenale şi testiculi, leziuni pe care le prezentăm şi dintre care le vom descrie pe cele mai caracteristice. STUDIU HISTOPATOLOGIC Ficatul Cazul nr. 171: cobai sacrificat la 3 zile după colecistectomie. In ficat este prezentă o infiltraţie limfoidă în spaţiile porte şi perivascular. Nucleii celulelor hepatice, suficient de numeroşi, nu mai sînt sferici şi pe alocuri se prezintă în picnoză ; citoplasma celulară este palidă. Cazul nr. 155: cobai sacrificat la 10 zile după colecistectomie ; prezintă stare biliară care alternează dispoziţia în cordoane. Celulele sînt vacuolare, cu nucleii fragmentaţi. Infiltraţia limfocitară este prezentă, predominant în spaţiile Kiernan. Pe alocuri se remarcă elemente'conjunctive tinere, cu nudei alungiţi (mai ales în spaţiile Kiernan). Or ERE ALESE 467, Cazul nr. 209 : cobai sacrificat la 45 de zile de la colecistectomie. A fost observată apariţia unor suprafeţe necolorate, delimitate de celule şi amintind aspecte de şvaiţer. Ficatul este probabil sediul unei infiltraţii grase. Ochiurile sînt foarte numeroase, atît în celule, cît şi între celulele hepatice. Cordoanele celulare sînt dispuse fără ordine. Cazul nr. 223: cobai sacrificat la 120 zile de la colecistectomie. Dispoziţia cordonală este modificată prin staza biliară. Celulele hepatice sînt atrofiate, mici; pe alocuri se remarcă o uşoară proliferare canaliculară. Cazul nr. 259 : cobai sacrificat la 143 de zile de la colecistectomie. Dispoziţia cordonală este mai mult sau mai puţin păstrată'. Celulele prezintă vacuolizări, nucleii sînt picnotici; în spaţii se remarcă o uşoară infiltraţie limfocitară. Stază sanguină şi biliară. Cazul nr. 218 : cobai sacrificat la 150 de zile de la colecistectomie. Cordoanele sînt modificate ca orientare datorită unei staze combinate, biliare şi sanguine. Celulele sînt alterate şi prezintă o degenerescenţă grasă masivă. In spaţii este prezentă o infiltraţie limfocitară predominantă în jurul vaselor1. Uşoară 'profilare canaliculară, cu punct de plecare în spaţiile Kiernan. Cazul nr. 261: cobai sacrificat la 242 de zile de la operaţie. Dispoziţia cordonală este relativ păstrată. In spaţii, canaliculele biliare sînt în proliferare şi se remarcă apariţia formaţiunilor papilifere la nivelul epiteliului acestor canale ; ele sînt mult dilatate, cu stază biliară. Celulele sînt alterate şi aceste alteraţii privesc toate elementele celulelor; nucleii sînt picnotici, numeroşi în cariorexis şi carioliză, iar citoplasma vacuolizată în unele celule sub formă de microva-cuole ; în altele, vacuolele interesează celula în întregime. In spaţii predomină fibroblaşti perivascular şi canalicular, cu tendinţă la înlocuirea ţesutului hepatic. Cazul nr. 264: cobai sacrificaţi la 243 de zile de Ia colecistectomie. Se remarcă un proces asemănător din care reţinem cu precădere leziunile pro-liferative de aspect cirotic. Pancreasul Am observat leziuni degenerative, atît la nivelul insulelor, cît şi în acini, leziuni mult mai pronunţate la animalele a căror sacrificare a fost făcută la un interval mai mic de la operaţie. Se pare că aici asistăm la un proces lezional care apoi dispare. Glandele suprarenale Se remarcă un proces de depunere lipidică în mari picături predominant în glomerulară. Testiculii Am remarcat în toate cazurile alteraţii grave ale straturilor germinative, cu atrofia celulelor şi dispariţia straturilor superficiale, în conse- 468 C. I. PARHON cinţă, cu absenţa completă a procesului de spermatogeneză. Aceste leziuni sînt direct proporţionate ca intensitate cu timpul scurs între colecistectomie şi sacrificare. Dacă la animalele după 10, ,22 şi 45 de zile de la operaţie asistăm la un proces numai de inhibiţie a spermatogenezei, straturile generatoare avînd o integritate celulară păstrată, în cazul animalelor operate de peste 80 de zile, alteraţiile sînt profunde şi interesează morfologia celulelor pînă în straturile bazale. DISCUŢIA REZULTATELOR Din cele prezentate rezultă că leziunile hepatice şi testiculare sînt cele mai variate şi în raport direct cu perioada de timp scursă de la operaţie şi pînă la sacrificarea animalelor. Astfel pentru ficat am putut distinge mai multe stadii lezionale. O primă fază (între 2 şi 30 de zile de la operaţie) corespunde leziunilor celor mai precoce, care se caracterizează prin stază sanguină şi mai ales biliară — pe întreg sisterriul biliar intrahepatic. Afară de acestea, apar leziuni celulare precoce, caracterizate prin leziuni degenerative şi atrofia celulelor hepatice. Chiar în acest stadiu au fost remarcate infiltraţii limfo-citare în spaţiile Kiernan (fig. 1, 2, 3). Intr-o fază mai înaintată (între 45 şi 120 de zile de la operaţie) asistăm la importante alteraţii celulare (nucleare şi citoplasmice). Nucleii apar chiar fragmentaţi, iar în citoplasmă sînt prezente microvacuole care în stadiile mai înaintate ocupă întreaga suprafaţă a protopîasmei celulare. Astfel de vacuole, pe alocuri, ocupă suprafeţe întinse, înlocuind chiar celulele hepatice şi spaţiile dintre ele (fig. 4 şi 5). într-un stadiu următor (după 120 pînă la 243 de zile de la operaţie), pe lîngă leziunile descrise se mai adaugă procese incipiente de proliferare canaliculară şi conjunctivă perilobulară, procese care amintesc aspectul incipient de ciroză hepatică (fig. 6, 7 şi 8). Este interesant că dintre glandele cu secreţie internă examinate de noi au fost influenţate — în primul rînd — testiculul şi în al doilea rînd pancreasul şi glandele suprarenale. în testicul asistăm iniţial la o inhibiţie a spermatogenezei, care apoi este determinată şi întreţinută de lezarea gravă a epitetiului germinativ pînă la stratul celulelor Sertoli (fig. 9 şi 10). Pancreasul şi glandele suprarenale au suferit un proces alterativ, gravitatea leziunilor fiind însă de mai puţină importanţă decît cele menţionate de noi la nivelul ficatului şi testiculului. ★ In concluzie, colecistectomia nu este o intervenţie inofensivă. Această operaţie are consecinţe atît în organele învecinate, cît şi în unele glande cu secreţie internă. Desigur, existenţa leziunilor hepatice este necesar să o legăm — în primul rînd — de per'turbaţiile ivite în circulaţia biliară extra- şi intrahe-patică. In consecinţă, prin absenţa colecistului, secreţia biliară continuă Fig. 1. — Gazul nr. 155. Cobai sacrificat 10 zile după colecistectomie. Se remarcă în ficat o masivă stază biliară cu alterarea dispoziţiei cordonale a celulelor hepatice (col. hematoxilină-eozină, oc. 10, ob. 4). ţ.*': J-uZ.Afc J-ţX&ţlZ* \{ .* * '*■. ■?> ‘v\ f* , m'J?i *c £ ' * V * r 1 î-.î’ • ;WHsăS^ V' ' » Fig. 2. — Cazul nr. 184. Cobai sacrificat la 22 de zile după colecistectomie. Se remarcă proliferarea elementelor de mobilizare (celule Kuppfer), perivascular şi pericordonal, precum şi leziuni degenerative celulare (col. hematoxilină-eozină oc. 10, ob. 4). Fig. 3. — Acelaşi caz ca în fig. 2. Leziuni alterative ale celulelor hepatice şi uşoară infiltraţie limfocitară (col. hematoxilină-eozină, oc. 10, ob. 4). Fig. 9. — Cazul nr. 263. Cobai sacrificat la 193 de zile după colecistectomie. Se remarcă leziuni grave ale epiteliului seminal cu absenţa completă a procesului de spermatogeneză (col. hematoxilină-eozină, oc. 10, ob. 3). Fig. 10. — Acelaşi caz ca în fig. 9. Detalii la un măritor mai puternic (col. hamatoxilină-eozină oc. 10, ob. 4). OPERF. ALESE 469 nu poate fi eliminată în întregime şi cu uşurinţă, ceea ce produce o stază biliară ascendentă în spaţiile Kiernan şi în spaţiile intercordonale. De aici rezultă alterarea schimburilor celulei hepatice prin apariţia modificărilor marcate de presiune. După aceea, într-un stadiu mai înaintat, se instalează un proces altera-trv~celular, caracterizat — aşa cum am văzut — prin degenerescentă nucleară şi citoplasmică, iar secundar, prin apariţia leziunilor de infiltrat’ie grasă. In cea de a treia fază am putea vorbi de un proces cirogen în care proliferarea canaliculară şi conjunctivă continuă şi completează leziunile celor două stadii iniţiale. Dacă procesul de interdependenţă a organelor şi ţesuturilor învecinate ale unui aceluiaşi aparat poate fi exemplificat prin aceste leziuni întîlnite, colecisto-hepatice sau pancreatice chiar, cele remarcate la distanţă ca leziunile testiculare, în special, sînt mărturia unor relaţii posibil de tip endocrin. In 1929, A. Ştefănescu şi C. Parhon-Ştefănescu au prezentat un raport asupra ficatului ca glandă endocrină, iar unul dintre noi (C. I. Parhon) a atras atenţia în 1937 — la Congresul internaţional de la Vichy — asupra relaţiilor dintre ficat şi glandele endocrine. Faptul că alteraţiile testiculare au fost remarcate în toate cazurile, că leziunile au fost direct proporţionale cu gradul leziunilor hepatice şi cu durata de timp scursă de la ablaţia colecistului, ne îndreptăţeşte să facem un raţionament, judecînd de la cauză la efect. Cum poate interveni ficatul în buna funcţionare a gonadelor ? Se ştie că ficatul intervine nu numai în metabolismul unor substanţe care constituie materii prime de formare a hormonilor (ca aminoacizii, lipidele etc.), ci participă la însuşi metabolismul hormonilor, cu precădere al steroizilor ; se ştie că hormonii sexuali sînt catabolizaţi în mare parte de către ficat; pentru unele principii hormonale (estrogeni, androgeni, pro-gesterona) s-a arătat chiar existenţa unui ciclu entero-hepatic, Walter şi colaboratorii (citaţi după (2)) au cercetat la 15 hepatici (cu ciroze ascitice, ciroze bronzate şi preciroze) şi la 10 bolnavi nehepatici şi neetilici eliminarea 17-cetosteroizilor după 4 zile de tratament cu 50 mg testosteron zilnic. Autorii au găsit la bolnavii hepatici (cirotici) o creştere a eliminării 17-cetosteroizilor cu mult mai mică decît la nehepatici. Clinica scoate astăzi în evidenţă numeroase cazuri de tulburări sexuale în ciroze, caracterizate prin scăderea potenţei, scăderea sensibilităţii la presiunea testiculilor, apariţia unor ginecomastii. Anatomo-patologic, la cirotici s-a constatat o atrofie a tubilor seminiferi. Barrelet (1932) (citat după (2)) a studiat 28 de cazuri de ciroză şi a găsit la 78% leziuni testiculare. Se pare că în ciroza Laennec gradul de atrofie este mai mare decît în ciroza hipertrofică. Rather (citat -după (2)) nu poate face o aprecierte macroscopică a leziunilor testiculare în ciroze. 470 C. I. PARHON Cu alte auvinte, există relaţii peremptorii care dovedesc existenţa unui sinergism hepato-testicular1. Seguin a arătat că, în cazul hepatectomiei parţiale, regenerarea paren-chimului hepatic este inhibată de castrare şi favorizată de administrarea propionatului de testosteron. Din cercetarea actuală reţinem că colecistectomia interesează organismul mai mult prin consecinţele sale imediate şi directe asupra ficatului, compromiţîndu-i integritatea morfofuncţională ; secundar acesteia din urmă, apar leziunile grave testiculare înregistrate de noi. De altfel, Boiler (Viena) a făcut un studiu clinic în 1951, prin care confirma clinic faptele noastre experimentale; el reconsideră urmările colecistectomiei, atribuie veziculei biliare chiar un rol endocrin şi în general, în colecistopatii, recomandă un tratament conservator, şi nu chirurgical. Pentru a completa aspectele prezentate astăzi, în cercetări viitoare ne propunem să studiem modul de acţiune al extractelor veziculei biliare asupra organismului şi glandelor endocrine. Este de remarcat că, aşa după cum colecistochinina izolată din mucoasa intestinală şi injectată în cîini, pisici sau om (1) produce contracţia şi evacuarea veziculei biliare, nu este exclus ca un principiu propriu veziculei biliare să acţioneze asupra contracţiei căilor biliare, şi în consecinţă, asupra mecanicii biliare, fenomene care au fost compromise în urma colecistectomiei şi care s-au repercutat suficient de grav în special asupra ficatului şi testiculilor. CONCLUZII S-a practicat colecistectomia la 20 de cobai masculi, care au fost sacrificaţi la diferite intervale (3 pînă la 243 de zile) de la intervenţie. In urma operaţiei au fost remarcate în ficat trei stadii lezionale, în raport cu durata scursă de la operaţie pînă la sacrificare: 1. stază biliară şi sanguină pe întreg sistemul intrahepatic, cu leziuni celulare degenerative precoce ; 2. alteraţii celulare importante şi degenerescenţă grasă; încărcare lipidică ; 3. leziuni cirotice cu proliferare canaliculară şi conjunctivă progresivă. Concomitent cu leziunile hepatice apar modificări degenerative şi metabolice în pancreas şi glandele suprarenale. In testicul, secundar colecistectomiei şi leziunilor hepatice, se remarcă într-un prim stadiu o inhibiţie a spermatogenezei, înlocuită apoi de o gravă degenerescenţă a elementelor seminale pînă la stratul Sertoli. Dacă atribuim coleeistului un rol posibil în contracţia şi mecanica biliară, considerăm că leziunile progresive şi paralele observate după colecistectomie în ficat şi testiculi nu pot fi decît expresia unor relaţii de sinergism hepato-testiculare în raport cit procesele de metabolism realizate în aceste organe. OPERE ALESE 471 O XOJIEUHCTO-rEnATOTECTHKyJIHPHblX OTHOIHEHHflX B03MC>KH0r0 SHflOKPHHHOrO nPOHCXO^KAEHHJÎ PE3IOME y 20 MOpCKHX CBHHOK-CaMUOB 6bIJia npOH3Be£eHa X0Jiei],HCT03KT0MH5I ; KHBOTHbie 6biJiH 3a6HTbi b pa3JmqHbie npoMexcyTKH BpeMeHH (ot 3 ao 243 AHeă) nocjie onepaTHBHoro BMemaTeJibCTBa. B pe3yjibTaTe onepaiţHH b neqeHH 6bum OTMeqeHbi nopa^KeHHH, pa3BHTHe K0T0pbix c MOMeHTa xnpyp-rnqecKoro BMemaTeJibCTBa £ o MOMeHTa 3a6HTHH npOTeKaeT b 3-x CTaAHnx: 1. SacTOK >KejiqH h KpoBH bo Bceâ BHyTpHneqeiioqHofi CHCTeMe c paH-HHMH AereHepaTHBHbIMH KJieTOqHbIMH nopa^KeHHHMH. 2. 3HaqHTeJibHbie KJieToqHbie nopa^eHHH h }KHp0B0e nepepo^KjxeHHe, }KHpOBbie OTJIO^KeHHH. 3. LI,Hppo3Hbie nopa^KeHHH. nporpeccHBHaa KaHajibiţeBan h coeAHHH-TeJibHOTKaHHaa npojm^epauHH. 0AH0BpeMeHH0 c neqeHoqHbiMH nopaxteHHHMH noHBJiniOTCH .zţereHepa-THBHbie h o6MeHHbie H3MeHeHHH b noA^ejiyAoqHoS }KeJie3e h b Ha/uioqeq-HHKax. BcjieA 3a x0JieuHCT03KT0MHeH h neqeHoqHbiMH nopajKeHHHMH b ceMeHHHKax oTMeqaioTCH b nepBon (})a3e yrHeTeHHe cnepMaToreHe3a, ko-Topoe 3aMeHHeTCH Aajiee TH>KejibiM nepepo^eHneM ceMeHHbix ajieMeHTOB, roxojxh no cepTOJibeBCKoro cjioh. npn ranorese, qTo xojieuHCTHT nrpaeT poJib b coKpameHHH h b Mexa-HHKe xteJiqHbix nyTefi, bo3mo>kho, qTo nporpeccHBHbie h napajuiejibHbie no-pa^KeHHH b neqeHH h ceMeHHHKe hb^^iotch BbipaxteHHeM neqeHoqHo-ceMeH-HHKOBOH CHHepTHH H HMeiOT MeCTO B CBH3H C 06MeHHbIMH npOIţeCCaMH, KO-xopbie oeyiuecTBJiHîOTCH b sthx opraHax, OE'bJICHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — Cjiyqaă N° 165. MopcKaa cBHHKa, 3a6HTan qepe3 10 aHefi nocjie xo-jieiiHCT03KT0MHH. B neqeHH OTMeqaeTCH MaccHBHwă 3acToâ xcejiqn c nopajKeHHeM noncHoro pacnojioxceHHH neqeHoqHbix KJieTOK (oKp. reMaT0KCHJMH-303HH0M, ok. 10, o6. 4). Phc. 2. — Cjiyqan Ne 184. MopCKan cBHHKa, 3a6HTan qepe3 22 aha nocjie xojie-II.HCT03KT0MHH. OTMeqaeTCH IiepHBaCKyjIHpHâH H OKOJIOCTOJldHKOBaH npojracj)epauHH 3Jie-MeHTOB MoGHjmsaiţHH (kjictkh Kyn(j)epa). a TaK^e KJieTOMHbie AereHepaTHBHbie nopa^KeHHSi (OKp. reMaT0K[CHJIHH-303HH0M, OK. 10, O 6. 4). Phc. 3. — Cjiyqaă, npHBe,neHHbiH Ha pnc. 2. nopa^KeHHH neqeHoqHbix kjictok h Jier-Kan JIHM(j)Oi;HTapHaH HH(j3HJIbTpaimH (OKp. reMaT0KCHJIHH-3O3HHOM, OK. 10, 06. 4). Phc. 4. — Cjiyqaft JVfb 209. MopCKaa CBHHKa, 3adHTaH qepe3 45 AHeft nocjie xojie-i],hcto3Ktomhh. OmeqaiOTCfl o6uiHpHbie AereHepaTHBHbie nopaxceHHH bo Bcefi neqeHoqHoâ napeHXHMe, npHAaiomKe neqeHH bha HiBeHiţapcKoro cbipa (oKp. reMaT0KCHjiHH-303HH0M,. ok. 10, 06. 3). Phc. 5. — Cjiyqaâ, npHBe/ieHHbiH Ha pnc. 4. MecTaMH oTMeqaioTCH BaKyojiH, 3aHH-Maiomne bcio npoTonaa3My KJieTOK. H/lpa, oahh H3 kotopmx rnnepxpoMHu, HaxoAHTCH & COCTOHHHH nHKH03a (OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M, OK. 10, O6. 4). Phc. 6. — Cjiyqaft JNTe 223. MopcKan CBHHKa, 3a6HTa5i qepe3 120 AHeâ nocjie xojie-UHCT03KT0MHH. Tfl>Kejibie AereHepaTHBHbie nopaxceHHH pacnpocTpaHeHbi b BH^e oqaroB, b KOTOpbix neqeHoqnbie KJieTKH noqTH nojiHocTbio pacTBOpHJincb (oKp. reMaTOKCHJiHH-303HH0M, OK. 10, O6. 4). Phc. 7. — Cjiyqafi JsTs 261. MopCKan CBHHKa, 3a6HTan qepe3 242 ahh nocjie xojieuH^* CT03KT0MHH. .ZţereHepaTHBHbie H3MeHeHHH h pa3pacTaHne KaHajibi^eB b oahom H3 nopiajib-HblX npOCTpaHCTB (OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M, OK. 10, o6. 4). 472 C. I. PARHON Phc. 8. — Cjîyqaă Ns 264. MopcKan CBHHKa, 3a6HTaa qepe3 243 ahh nocjie xojie-Uhctosktomhh. flereHepaTHBHbie H3MeneHHH h pa3pacTaHne H0B006pa30BaHHbix KaHajib-UeB B OAHOM H3 nOpTaJIbHblX npOCTpaHCTB (oKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M, OK. 10, 06. 4). Phc. 9. — Cjiyqafi JSfe 263. MopcKan CBHHKa, 3a6HTaa qepe3 193 ahh nocjie xojie-UHCT03KT0MHH. OTMeqaioTCH THHcejibie nopanceHHH ceMeHHoro snHTejiHH npn iiojihom OTeyTeTBHH npoiţecca cnepMaToreHe3a (oKp. reMaT0KCHJiHH-303HH0M, ok. 10, o6. 3). Phc. 10. — IlpHBeAeHHbiH cjiyqafi Ha pnc. 9. JleTajiH npH 6ojiee CHJitHOM yBejiH-qeHHH (OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M, OK. 10, 06. 4). CONSIDERATIONS CONCERNANT LA NATURE SUPPUTEE ENDOCRINIENNE DES RELATIONS CHOLECYSTO-HEPATO-TBSTICULAIRES RE,SUME On a pr'atique la cholecystectomie de 20 cobayes mâles, sacrifies â dif-xerents intervalles (3 â 243 jours) apres l’operation, A la suite de cette intervention, on a constate au niveau du foie des lesions qui ont evolue en trois stades, â partir de Tintervention jusqu'â la sacrification, notamment: 1) Stases biliaires et sanguines dans tout le systeme intra-hepatique, avec lesions celhilaires degeneriatives preicoces. . 2) Alte^ations cellulaires importanfes, associees â la degenerescence graisseuse, avec surcharge lipidique. 3) Lesions de cirrhose, proliferations canaliculaires et conjonctives progressives. Simultanement aux lesions hepatiques surviennent des modifications degeneratives et metaboliques dans le pancreas et les surrenales. A la suite de la cholecystectomie et des lesions hepatiques, on remarque au niveau du testicule, dans une premiere^ phase, une inhibiton de la spermatogenese, remplacee ulterieurement par une grave degenerescence des elements se-minaux, interessant aussi la zone des cellules de Sertoli. Si on attribue â la vesicule biliaire un role dans la contraction et la mecanique biliaire, il est possible que les lesions progressives et paral(leles constatees dans le foie et le testicule soient Texpression de certaines oor-relations synergiques hepato-testiculaires, liees aux processus metaboliques qui se deroulent dans ces organes. EXPLICATIONS DES FIGURES Fig. 1. — Cas no. 155. Cobaye sacrifie 10 jours apres la cholecyste'ctomie. On remarque dans le -foie la stase biliaire massive et Talteration de la disposition ides cordons de cellules hepatiques (col. â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). Fig. 2. ■— Le cas no. 184% Cobaye sacrifie 22 jours apres la cholecystectomie. On constate la proliferation -des eilements de mobilisation (cellules de Kupfer), autour des vaisseaux et des cordons cellulaires, ainsi que des lesions cellulaires degeneratives (col, â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). iFig. 3. — Le cas de la fig. 2. Lesions alteratives 'des cellules hepatiques, avec legere infiltration Iymphocytaire (col. â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). Fig. 4. — Le cas no. 209. Cobaye sacrifie 45 jours apres La cholecystectomie. On remarque des lesions degeneratives etendues, comprenant Tensemble du parenchyme hepatique, auquel elles donnent l’aspect du gruyere (col. â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 3). OPERE ALESE 473 Fig. 5. — Le cas de la fig. 4. On remarque par places des vacuoles qui occupent la totalite du cytoplasme des cellules, Les noyaux, dont quelques-uns sont hyperchromiques, se trouvent en etat de picnose (col â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). Fig. 6. — Le cas no. 223. Cobaye sacrifie 120 jours apres la cholecystectomie. Des les:ons degeneratives graves sont repandues sous forme de foyers dans lesquels les cellules hepatiques sont presque completement dissoutes (col. â rhematoxyline — eosine. oc. 10, ob. 4). Fig. 7. — Le cas no. 261. Cobaye sacrifie 242 jours apres le cholecystectomie. Des lesions degeneratives avec proliferation canaliculaire, dans un espace porte (col. â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). Fig. 8. — Le cas no. 264. Cobaye sicrifie 243 jours apres la cholecystectomie. Lesionş degeneratives avec proliferation neo-canaliculaire dans un espace porte (col. â rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). Fig. 9. — Le cas no. 263, Cobaye sacrifie 193 jours apres la cholecystectomie. On remarque des lesions graves de l’epithelium seminal, avec absence complete du processus de spermatogenese (col. a rhematoxyline — eosine, oc. 10, ob 3). Fig. 10. — Le cas de-la fig. 9. Details obtenus â un grossissement superieur (col â l’hematoxyline — eosine, oc. 10, ob. 4). BIBLIOGRAFIE 1. Camerun A.T., Progrese recente în endocrinologie, Bucureşti, 1948. 2. Lungu A1.', Participarea factorilor endocrini în etiologia şi patogenia cirozelor hepatice, St. cerc. endocr'., 1956, t. VII, nr. 1, p. 5. 3. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I., Endocrinologia glandelor salivare, Bucu- reşti, Ed. Acad. R.P.R., 1957. 4. P a r h o n C. I., Babeş I., Petrea I. şi B u r g e r E., Structura şi dimor- ţismul sexual al 'glandelor parotide la şobolanul alb, Bul. st. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 851. 5. Parhon C. I. Babeş A. Petrea I. şi I strat i F., Parotida la şobolanii masculi simplu castraţi şi la şobolanii castraţi, injectaţi cu testosteron. Comunicările Acad. R.P.R.’ 1955, t. V, nr. 11, p. 1677. 6. — Asupra structurii glandelor parotide la şobolan, in raport cu vîrsta şi mo- mentul apariţiei dimorfismului sexual, Corn. Acad- R.P.R., 1955, t. V, nr. 12, p. 1755. 7. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I. şi Burger E., Testiculul la şobolanii albi parotidectomizaţi uni- si bilateral, St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4. p. 361. 8. P a r h o n C. I., Babeş A. şi Petrea I., Efectul parotidectomiei bilaterale asupra structurii sub maxilarelor la şobolan, St. cerc. endocr., 1955, • t. VI, nr. 3—4, p. 545. 9. — Parotida la şobolanii sub maxilare ctomizăti bilateral, St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. l.'p. 98. 10. — Contribuţii la endocrinologia experimentală şi clinică a glandelor salivare, St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 1, p. 7. 11. Parhon C. I. şi Petrea I., Cercetări histologice asupra influenţei unui extract esofagian asupra tubului digestiv şi asupra altor organe, în special endocrine, Anal. Acad. R.P.R., 1949 mem. 12, p. 337. 12. — Cercetări histologice asupra acţiunii unor hidrolizate de mucoasă stomacală (de fund, de corp şi pilor) asupra tubului digestiv şi asupra altor organe, în special endocrine, Anal. Acad. R.P.R., 1950, mem. 35, p. 1273. 13. — Formaţiuni proliferative la nivelul tubului digestiv, observate la şobolanii tratati timp de 72 de zile cu un hidrolizat duodenal, St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 1, p. 27. 14. — Cercetări asupra endobiologiei intestinului, St. cerc. endocr., 1953, t. IV, p. 41. 15. — Contribuţii la endobiologia tubului digestiv, Rev. şt. med., 1951, nr. 2, p. 50. 16. J arh o n C. I., Petr e.a I., Asupra acţiunii hiperglicemiante a unui extract de parotidă, St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 3, p. 167. CONTRIBUŢII LA ENDOCRINOLOGIA EXPERIMENTALĂ ŞI CLINICA A GLANDELOR SALIVARE * Extinderea studiului secreţiilor interne în afara organelor ce reprezintă în mod clasic glandele endocrine ne-a interesat îndeosebi. Intre 1948 şi 1953 am studiat endobiologia tubului digestiv, stabilind printre altele că extractele mucoasei gastrice, duodenale şi intestinale au acţiuni trofice, stimulînd proliferarea mucoasei omoloage ; ele sînt neoplazice dacă se administrează timp foarte îndelungat; extractele digestive produc în organismul animal modificări importante în unele glande endocrine. In ceea ce priveşte glandele salivare, am considerat că merită interes atît cercetarea structurii particulare pe care o prezintă, cît şi cercetarea funcţiilor acestora, privite corelativ, în cadrul unui organism întreg — din punctul de vedere al endobiologiei şi al patologiei lor. Nu vom insista asupra funcţiilor externe ale glandelor salivare, consi-derînd că nu este locul, întrucît tratatele moderne de neurofiziologie digestivă consacră acestor organe capitole ample şi prezintă în detaliu importanţa şi mecanismele complexe de funcţionare ale acestora. Precizăm că problema secreţiei interne a glandelor salivare, în general, este puţin cunoscută, iar cazurile cu hipertrofia glandelor salivare ■— în special nediabetice — sînt rar întîlnite în clinică. Sperăm că prin problemele ce vom prezenta să contribuim., pe de o parte, la ideea existenţei unor secreţii interne, în afara glandelor endocrine, iar pe de altă parte, să aducem unele noi contribuiţii de analiză şi sinteză la endobiologia glandelor salivare. Această problemă rămîne însă deschisă şi numeroase cercetări vor trebui să completeze pe cele de astăzi. Istoricul problemei. In medicina empirică s-au făcut unele observaţii cu privire la raportul posibil dintre glandele salivare şi funcţia reproducerii. Hippocrate aminteşte de nişte „vene hrănitoare ce mergeau de la urechi pînă la testicule" şi care puneau în legătură aceste organe. * In colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea. Publicat în Studii şi cercetări de endocrinologie, 1957, t. VIII, nr. 1, p. 7. OPERE ALESE 475 Pînă în 1913, autorii care s-au ocupat de naşterea lui Gargamel din povestea lui Rabelais despre Gargantua şi Pantagruel nu au putut aduce o explicaţie mai ştiinţifică ideii după care în mod fantastic — Gargamel a fost născut prin urechea stîngă. Dar Guy de Chauliac, în Marea chirurgie, tradusă de Laurent Joubert —medic din secolul al XVI-lea — spune că sub urechi se găsesc nişte cărnuri glandulare, care sînt emonctoriile creierului şi, în apropierea acestora, trec vene, care, după cum spune şi Lanfranc, deţin o parte din materialul spermatic al genitorilor şi pe care — dacă le tăiem — organismul pierde virtutea de a fecunda. Albarel, în 1913, citind la rîndul său cele de mai sus, explică de ce Rabelais a ales urechea ca poartă de ieşire pentru Gargamel. Cunoscîndu-se particularităţile venelor auriculo-genitale descrise pe acea vreme, urechea era singura deschizătură naturală prin care — în legătură cu organele genitale — se putea face ieşirea eroului din poveste. In această ordine de idei, Sauval, în 1904, relatează că în vechime, hoţii erau pedepsiţi prin tăierea urechii stîngi, deoarece în acel loc era o venă legată de organele genitale ; această pedeapsă, dacă era aplicată la ambele urechi, făcea pe infractorii mai temuţi incapabili de a mai procrea. Către sfîrşitul secolului al XlX-lea, în concordanţă cu progresele chimiei şi biologiei din acea vreme, s-a atribuit glandelor salivare un rol în metabolismul glucidelor. Reale, în 1891, a comunicat primele observaţii cu privire la aportul glandelor salivare în procesul de reglare al glicemiei. C. I. Parhon şi M. Goldstein, în 1909, consacră un capitol, în primul tratat de endocrinologie, sindromului descris de Mikulicz în 1892 şi care se caracterizează printr-o hipertrofie simetrică a glandelor salivare şi lacrimale. Cu această ocazie, autorii au ridicat problema raporturilor dintre această afecţiune şi glandele endocrine, citind — în mod intenţionat şi demonstrativ — o serie de fapte. Autorii amintesc de discuţia care a avut loc la Societatea spitalelor din Paris, pe marginea unui caz prezentat de Kulbs şi care a pus problema raportului dintre acest sindrom şi unele tulburări de natură tiroidiană. Dar, dacă cele citate au fost probleme ridicate mai mult pe baza observaţiilor, putem spune că cercetarea cu adevărat ştiinţifică, bazată pe metode moderne, asupra rolului endocrin al glandelor salivare, s-a făcut începînd cu cel de-al doilea deceniu al secolului nostru. Parhon şi Kahane, în 1923, au insistat asupra structurii particulare a segmentelor excretorii a glandelor salivare. In adevăr, pe coloraţii cu Sudan şi albastru de Nil, se remarcă că nucleii celulelor din conductele excretorii ale glandelor salivare, studiate de ei, ocupă în general porţiunea ce priveşte lumenul canalului excretor, iar coloranţii amintiţi se găsesc distribuiţi spre baza epiteliului. Or, autorii considerau că poziţia apicală spre lurnen a nucleilor, pe de o porte, şi existenţa produselor de secreţie celulară la bază — pe de altă parte •— ar lăsa să se vadă că substanţele de elaborare se elimină în interstiţii şi nu în canalul excretor. Fapte mai importante în istoricul endocrinologiei glandelor salivare au fost prezentate mult mai recent. Lacassagne, în 1940, descrie un dimor-fism sexual al glandelor submaxilare la şoarece — cu predominanţă de 476 C. I. PARHON formaţiuni tubulare în submaxilara masculilor şi de formaţiuni acinoase în submaxilara femelelor. Quain şi Raphael, în 1943, au reactualizat raporturile posibile dintre glandele saiivare şi metabolismul glucidic, iar Tameda, în 1952, a izolat substanţa activă cunoscută sub numele de „parotin“. CERCETĂRI EXPERIMENTALE I. GLANDELE SALIVARE ÎN UNELE STĂRI FIZIOLOGICE 1. Problema dimorfismului sexual Una dintre cele mai interesante probleme care a întărit interesul pentru rolul endocrin posibil al glandelor salivare a fost cea ridicată de variaţia structurală a glandelor salivare la cele două sexe, pentru anumite specii. Junqueria şi colaboratori, în 1949, au arătat că dimorfismul sexual nu constituie numai un proces anatomic sau histologic, dar că din punct de vedere biochimic şi histochimic, acest dimorfism este evident. Cercetările care au arătat prezenţa dimorfismului sexual au fost continuate prin cercetări suplimentare care au arătat, în general, că hormonii sexuali sînt cei care întreţin acest tablou morfologic. înainte de a vorbi despre dimorfism sexual al glandelor submaxilare la şoarece, este necesar să amiintim — în linii generale — care este structura acestor glande. Glandele submaxilare sînt alcătuite din trei porţiuni. Prima porţiune este foarte redusă ca întindere şi alcătuită din acini seroşi, cu celule piramidale caracteristice. Canalele excretorii, secţionate transversal, sînt rotunde, cu lumenul bine conturat, celulele epiteliale sînt înalte, cu nucleii sferici aşezaţi spre vîrful celulelor, iar citoplasma bazală conţine striaţii. Cea de-a doua porţiune este reprezentată de glanda mucoasă sau glanda aşa-zisă retrolinguală. Aceasta are o structură mucoasă şi tubi excretori. Cea de-a treia porţiune a submaxilarelor este cea mai importantă masă de ţesut glandular, numită pe drept cuvînt submaxilara propriu-zisă. Ea ocupă porţiunea infero-internă a masei glandulare. Este alcătuită din următoarele elemente : acini, tubi secretori, tubi excretori şi canale intercalare. Acinii sînt de forme variate, căptuşiţi cu un epiteliu înalt; celulele sînt fără limite precise iar citoplasma omogenă. Tubii secretori, de formă cilindrică, cu un calibru relativ uniform, cu lumen mare, sînt căptuşiţi cu celule înalte ; celulele permit să se distingă o porţiune apicală, cu structura omogenă şi o alta periferică, uşor granulară. Nucleii celulelor sînt împinşi spre porţiunea apicală a celulelor. Dacă acesta este aspectul tubilor la femele, la mascul (fig. 1 şi 2) tubii secretori sînt mult mai mari, mai voluminoşi şi extrem de bogaţi în granulaţii fine, care sînt aşezate spre polul apical al ceilulelor, nucleii lor fiind împinşi spre porţiunea bazală. Tubii excretori sînt lungi, cu lumenul relativ mare şi continuă tubii secretori spre trunchiurile de colectare. Ei sînt alcătuiţi din celule Fig. 1.— Şoarece femela adultă. Glandă submaxilară în care se remarcă predominanţa aciniior intertubulari. Microfotografie, col. H. E., oc. 10, ob. 4. ssşr-n-m ta 7 " - ■■■• *%Aj. Fig. 2. — Şoarece mascul adult. Glandă submaxilară în care se remarcă predominanta tubilor cu granulaţii, care sînt mult măriţi ca volum, comparativ cu ceeace se observă în figura 1. Aici ţesutul epitelial al aciniior este mult redus, comparativ cu cazul precedent. Microfotografie col. H E., oc. 10, ob. 4. Fig. 3. — Glande salivare de şobolan, disecate ; 1. prima porţiune a glandei parotide (care prezintă microscopic dimorfismul sexual; 2. glanda parotidă, porţiunea a doua ; 3. prima porţiune a sub-maxilarei;4. retrolinguala (porţiunea mucoasă a submaxilarei) ; 5. submaxilara propriu-zisă. Fig. 4. — Glanda parotidă. Şobolan femelă. Se remarcă parenchimul alcătuit din acini. Microfotografie, col. H. E., oc. 10, ob. 4. Fig. 5. — Glandă parotidă. Şobolan mascul. Se remarcă deosebirea faţă de aspectul prezentat în figura 4 prin absenţa aciniior şi prezenţa de simplasme macroceiulare, cu nuclei polimorfi şi cu aspect endocrin. Microfotografie, col. H. E., oc. 10, ob. 4. OPERE ALESE 477 epiteliale înalte, cu striaţii bazale. Segmentele intervaiare unesc acinii cu tubii secretori şi sînt alcătuite din celule turtite. Lacassagne, în 1940, a descris cel dintîi existenţa unui dimorfism sexual al glandelor submaxilare la şoarece. Autorul, examinînd glandele submaxilare ale şoarecilor de ambele sexe supuşi unui tratament cu hormoni masculini sau feminini, a remarcat schimbări de structură, în raport cu acţiunea pe care o exercitau — în sens opus — cei doi hormoni. Sub influenţa benzoatului de estronă, Lacassagne a observat că formaţiunile acinoase iau o expansiune foarte mare, în raport cu tubii secretori ai celulelor cu granulaţii. Din contra, tubii secretori par într-un stadiu de repaus funcţional, diametrul lor este redus iar lumenul lor mult mărit. Majoritatea celulelor sînt puţin înalte şi conţin o cantitate mică de granulaţii care pe alocuri chiar lipsesc. Imaginea obţinută de Lacassagne a fost inversă în cazul şoarecilor trataţi cu testosteron. La aceştia, în submaxilare, formaţiunile acinoase ocupă un loc redus, iar acinii sînt comprimaţi de tubii secretori ale căror celule sînt hipertrofiate şi pline cu granulaţii. Aceste constatări, care stabileau că hormonii sexuali pot modifica tipul structural al glandelor submaxilare, i-au permis lui Lacassagne să presupună că anumite caractere dintre acestea trebuie să existe şi la şoarecele normal adult. Intr-adevăr, la simplul examen microscopic al unei glande submaxilare, un histolog prevenit poate recunoaşte de fapt sexul animalului de la care provine organul. Prin urmare, există un tip histologic masculin şi altul feminin, pentru animalele adulte, structură care la animalele impubere nu poate fi observată. In afară de glandele submaxilare, Lacassagne şi Causse, în 1941, au descris un dimorfism sexual şi în glanda retrolinguală la şoarece. Autorii iau arătat că secţionarea corzii timpanului produce o atrofie a glandei retrolinguale prelungită ; secţionarea nervului unilateral produce hipertrofia glandei controlaterale. Castrarea, la masculi care au suferit o cordotomie unilaterală, produce o creştere a greutăţii glandei retrolinguale, numai dacă se administrează testosteron. Această hipertrofie se explică în parte prin proliferarea conductelor excretorii intralobulare ce apar după administrarea hormonului androgen. Aceste conducte excretorii îşi dato-rese hipertrofia unei acumulări excesive de granulaţii în citoplasma lor, ca efect secundar al administrării hormonilor androgeni. In literatură, însă, nu am îmtîlnit descris un dimorfism .sexual care să se refere la glandele parotide. La şobolanul alb adult ne-a impresionat deosebirea de structură între prima porţiune a parotidei la mascul faţă de femelă. Cercetările făcute împreună cu Burger şi Istrati ne-au arătat că glanda parotidă la şobolan este alcătuită, din punct de vedere macroscopic, din două porţiuni (fig. 3: una mai mare — care se aseamănă atît la masculi cît şi la femele — şi care din punct de vedere histologic are o structură seroasă (noi am numit-o cea de-a doua porţiune a paroditei, fig. 3, 2) şi alta mai mică, lenticulară, care din punct de vedere histologic este complet diferită la cele două sexe (prima porţiune a parotidei, fig. 3, 1). Această din urmă porţiune a parotidei, la femele (fig. 4), are structura 478 C. I. PARHON unei glande acinoase şi prin aceasta are caracterul tipic al unei glande cu secreţie externă. La mascul (fig. 5) prima porţiune a glandei parotide se deosebeşte complet de cea a femelelor. Aici nu mai pot fi întîlnite formaţiuni acinoase, iar dacă nu s-ar găsi foarte rare formaţiuni tubulare, diagnosticul de glandă exocrină nici nu ar putea intra în considerare. Formaţiunile care constituie această porţiune a parotidei au aspect solid, le lipseşte lumenul iar celulele — aproape în totalitatea lor ■—■ apar lipsite de pereţi despărţitori, formaţiunile epiteliale prezentîndu-se ca adevărate mase sinciţiale. Protoplasma acestor mase este acidofilă ; nucleii sînt dispuşi fără nici o orientare specială, sînt de dimensiuni variate ■— uneori chiar giganţi. Printre formaţiile descrise, există spaţii mai mici sau mai mari, multe din ele căptuşite cu un strat de celule endoteliforme, în care se găsesc numeroase hematii. Acest aspect histologic este mult mai apropiat de cel al unei glande endocrine, decît de cel al unei glande cu secreţie externă ; singurul caracter exocrin este — am putea zice —■ prezenţa de tubi, care pot fi interpretaţi drept canale excretorii. Afară de acest caracter, totul pledează pentr'u natura endocrină a glandei parotide a masculului, iar examinarea comparativă a glandelor parotide la ambele sexe permite să se precizeze sexul animalului de la care provine parotida. In afară de dimorfismul sexual atît de bine ilustrat în submaxilara şoarecelui, de către Lacassagne, şi în parotida şobolanului, în urma cercetărilor noastre, noi am întîlnit unele diferenţe între glandele salivare, de la un sex la altul, pentru unele din speciile studiate de noi (cîine şi căţea; vacă şi taur; iepure şi iepuroaică), dar asupra cărora nu putem insista mai mult. 2, Parotida şi subm ax ilarele în raport cu vîrsta şi momentul apariţiei dimorfismului sexual ; rolul hormonilor hipofizari şi sexuali în dezvoltarea glandelor submaxilare O dată cunoscut dimorfismul sexual al glandelor submaxilare la şoarece, se punea problema modului în care acest dimorfism sexual poate fi condiţionat. Se ridica problema dacă, în raport cu vîrsta şi cu starea de funcţionare sau de involuţie a aparatului endocrin şi în special sexual, deosebirile de structură apar sau se modifică ; mai exact, dacă intrarea în funcţiune a gonadelor, sau invers, involuţia acestora, pot condiţiona dimorfismul sexual. Raynaud în 1943, cercetează variaţia, în raport cu vîrsta, a structurii histologice a glandelor submaxilare la şoarecele femelă. Raynaud precizează că glandele submaxilare ale femelelor normale prezintă, în cursul vieţii, o evoluţie structurală. Segmentul tubular puţin dezvoltat la animalele adulte se hipertrofiază şi capătă un caracter masculin la femelele în vîrstă. Intrucît noi înşine, împreună cu Istrati (1955), am fost preocupaţi de problema dimorfismului sexual al parotidelor — la şobolan — am insistat asupra structurii glandelor parotide, la această specie, în raport cu vîrsta, interesîndu-ne îndeosebi momentul apariţiei dimorfismului sexual. OPERE ALESE 479 Din examenele făcute de noi rezultă că la şobolanii de 10 zile parotida prezintă pentru ambele sexe caracterul unei glande salivare neîuncţionale. La şobolanii de 30 şi 45 de zile, structura glandei parotide la ambele sexe . este aceeaşi şi îmbracă caracterul acinos al parotidei şobolanilor femele; în aceste cazuri, testiculele nu au prezentat aspect histofuncţional de spermatogeneză. In cazul şobolanilor în vîrstă de 50 de zile, asistăm la începutul dimorfismului sexual, la diferenţierea, în parte, a formaţiunilor acinoase, în formaţiuni de tip epitelial cu caracter endocrin, în parotida masculilor, proces ce coincide cu un început de spermatogeneză în tubii . seminiferi. Transformarea este complet terminată, iar în testicul spermato-geneza este activă şi intensă, la şobolanii de 60 de zile. Am continuat cercetările cu altă experienţă, în care am studiat în aceeaşi ordine de idei acţiunea prolanului şi a testosteronului, de astă dată asupra glandelor submaxilare la şobolanii impuberi. Tubii examinaţi pe preparatele provenind din submaxilarele celor 26 de şobolani impuberi martori, nu ne-au permis diferenţierea lor în tubi secretori şi tubi excretori (ei aveau toţi caracterul tubilor excretori). De aceea, aceste preparate ne-au ridicat una din cele mai interesante probleme de morfofiziologie endocrină a glandelor submaxilare, în primul rînd problema genezei tubilor cu granulaţii, :şi în al doilea rînd, dacă aceştia pot fi condiţionaţi, în dezvoltarea lor, pe cale hormonală. Sub influenţa tratamentului cu prolan, celulele epiteliale ale unor anumite porţiuni ale tubilor descrişi la martori, îşi modifică structura. Astfel, unele celule nu mai au citoplasma bine delimitată, în special spre polul apical. Celulele la acest nivel se dilată, începînd să prezinte, pe alocuri, mici granulaţii, care umplu complet unele celule, împingînd la bază nucleul, unde citoplasma nu mai prezintă striaţii bazale, obişnuit întîlnite la martori. Sub influenţa tratamentului cu testosteron, am observat în glandele submaxilare că procesul de transformare al tubilor simpli în tubi cu caracter secretor se intensifică, aceştia avînd un diametru mai mare decît la animalele tratate cu prolan, iar celulele fiind mult încărcate cu granulaţii eozinofile. Ni s-a părut important de prezentat aceste cazuri, pentru că aici asistăm cu sig'uranţă la procesul unei adevărate „maturizări“ a glandei submaxilare, condiţionată în mod neîndoielnic de hormoni. Acest proces se remarcă — după cum am, văzut — la nivelul tubilor cu granulaţii. Dacă prolanul a produs la doza administrată de noi un început al transformării tubilor excretori — iniţial — în tubi secretori, tratamentul cu testosteron, la animalele impubere, produce o definitivare a acestui proces, apropiindu-1 de ceea ce prezintă animalele adulte. 3. Glandele salivare în timpul sarcinii şi alăptării In cadrul problemelor de corelaţie a structurii şi funcţiei glandelor salivare cu anumite stări fiziologice ale organismului, am căutat să studiem structura glandelor salivare în timpul sarcinii şi al alăptării. 480 G. I. PARHON Cercetările întreprinse de noi au fost efectuate pe şobolance gravide. Datorită modificărilor histologice nesemnificative ale glandelor salivare în prima perioadă de sarcină, vom prezenta numai două cazuri extreme, în care modificările au fost mai evidente şi anume : la jumătatea sarcinii şi la sfîrşitul ei. In aceste cazuri, asistăm histologic la un proces în care sensibilitatea ţesutului primei porţiuni a glandei parotide, faţă de modificările profunde, hormonale, care au loc în cursul sarcinii, este evidentă. Aceasta se traduce prin hipertrofia şi densificarea ţesutului glandular, cu modificări citoplasmice şi nucleare importante. Rezultă că, afară de cele menţionate, reducerea canalelor de secreţie şi hipertrofia lobulilor, cu transformarea histologică caracteristică, ar pleda pentru o reacţie de natură endocrină a primei porţiuni a glandei parotide în timpul sarcinii. Cît despre ţesutul tubilor secretori din submaxilară, este şi acesta sensibil, prezentînd variaţii în structura citoplasmică (paliditatea celulelor tubilor secretori şi hiperplazie). în ceea ce priveşte glandele salivare în timpul alăptării, am examinat 2 şobolance care alăptau (una de 10 zile şi alta de 15 zile) ; aceste animale au fost sacrificate şi apoi au fost studiate histologic glandele parotide şi submaxilare. Este de remarcat revenirea la aspectul normal al structurii glandelor salivare, ceea ce demonstrează că alăptarea nu influenţează în acelaşi sens cu sarcina, morfologia glandelor salivare la şobolan. II, RAPORTUL GLANDELOR SALIVARE CU GLANDELE ENDOCRINE Ideea existenţei unui raport între glandele salivare şi glandele cu secreţie internă a fost dezbătută într-un număr relativ restrîns de publicaţii. Aceste cercetări au fost axate, îndeosebi, pe relaţia dintre gonade şi glandele submaxilare ele au continuat observaţiilor referitoare la dimor-îismul sexual al acestor glande. Cît priveşte raportul parotidei cu glandele endocrine, acesta nu a fost cercetat. In dorinţa de a lămuri influenţa glandelor — în totalitatea lor — asupra glandelor salivare şi, îndeosebi, a porţiunilor care prezintă o structură aparent endocrină, noi am cercetat sistematic glandele salivare în raport cu fiecare glandă endocrină în parte. De aceea am considerat important să cercetăm următoarele aspecte, pe care le vom analiza succesiv, şi pe care le vom prezenta în cadrul celor cunoscute din literatura modernă. 1. Relaţii între glandele salivare şi glandele sexuale a. Parotida la şobolanii masculi castraţi şi la şobolanii castraţi trataţi cu testosteron Pentru a aprofunda mecanismul de formare al aspectului particular al parotidei şobolanului mascul, am: efectuat — împreună cu F. Istrati — o serie de experienţe. OPERE ALESE 481 Ne-am gîndit în primul rînd la o acţiune hormonală specifică sexului masculin, care să explice deosebirea de structură a parotidei între cele două sexe. De aceea ne-am îndreptat cercetările asupra raportului glandelor genitale masculine cu glandele parotide. In adevăr, din cercetările noastre a rezultat, că extirparea bilaterală a testiculelor a provocat, în toate cazurile studiate de noi, dispariţia structurii caracteristice tipului masculin, în prima porţiune a glandei parotide, care îmbracă în acest caz tipul acinos feminin. Dacă se administrează animalelor care au suferit castrarea, testosteron-propionat, parotida îşi recapătă tipul masculin fapt care ne îndreptăţeşte să conchidem — fără nici o rezervă — că hormonul testicular este cauza deosebirii de structură între parotida feminină şi cea masculină. b. Testiculul la şobolanii parotidectomizaţi în cadrul cercetărilor noastre privitoare la raportul dintre parotidă şi testicul am urmărit — împreună cu Burger — aspectul histologic at testiculului la animalele parotidectomizate uni- şi bilateral. Testiculul animalelor parotidectomizate unilateral a prezentat o variaţie de greutate nesemnificativă, în comparaţie cu martorii. Din punct de vedere histologic, nu am, remarcat modificări evidente faţă de animalele de control. Extirparea bilaterală a parotidelor a fost urmată, în schimb, de un proces caracterizat prin inhibiţia completă a spermatogenezei (fig, 6), care nu poate fi atribuit decît lipsei de diferenţiere a spermatidelor în spermatozoizi. Acest proces se datoreşte probabil, absenţei parotidelor extirpate la animalele din experienţă. De aici reiese că singura explicaţie ce s-ar putea da acestui proces este existenţa unor relaţii de sinergism între prima porţiune a parotidelor şi testicul. Această sinergie se reflectă asupra procesului spermatogenetic. De altfel, cercetările noastre menţionate vin în sprijinul acestei observaţii. c. Testiculul la şobolanii adenosubmaxilarectomizaţi Am adenosubmaxilarectomizat şobolani adulţi, masculi, iar animalele au fost sacrificate 6 luni de la operaţie. Testiculele păstrează în totalitate integritatea funcţională a straturilor generatoare, cu spermatogeneză intensă. Glanda interstiţială este bine reprezentată, cu celule caracteristice şi cu nuclei voluminoşi, cu cromatina densă. Amintim că după adenosubmiaxilarectomia făcută de noi, glandele parotide — în prima lor porţiune — sînt hipertrofiate, iar structura microscopică demonstrează un aspect de hiperactivitate funcţională. Faptul că în testicul se găseşte tot o stare de hiperfuncţie, ne-a făcut să apreciem cu mai multă convingere ideea emisă de noi asupra sinergismului parotido- 31 - C. 1218 482 C. I. PARHON testicular, care după toate probabilităţile — interesează această integritate funcţională testiculară. d. Castrarea la femele Castrarea la femele transformă prima porţiune a parotidei într-o glandă caracteristică sexului masculin. 2. Hipofiza şi morfologia glandelor salivare Gabe (1950) a arătat că hipofizectomia determină la şobolan o atrofie a glandei submaxilare. Această atrofie apare aproximativ la o săptă-mînă după hipofizectomie, iar la o lună glanda ajunge la 50% din greutatea iniţială. Atrofia se însoţeşte de modificarea citoplasmică a elementelor segmentului tubular. Se produce în special o diminuare a înălţimii celulelor şi o dispariţie a majorităţii granulaţiilor fluxinofile ale polului 'apical. 3. Epifizectomia şi glandele salivare Şobolanii epifizectomizaţi au prezentat în glanda parotidă — după 14 zile de la sacrificare — la examenul microscopic, acini regulaţi ca formă, cu celule piramidale prevăzute cu n(uclei dispuşi deseori la baza celulelor. ^Citoplasma prezintă modificări de colorabilitate, în sensul că aceasta se 'colorează cu o nuanţă roşietică. Structura se apropie prin aceasta, de cea a femelelor castrate. 4. Raportul glandelor salivare cu tiroida în totalitate, cercetările care se ocupă de raportul tiroidei cu glandele salivare privesc numai raportul tiroidei cu glandele submaxilare, glandele parotide fiind complet neglijate. Din punctul de vedere al raportului dintre tiroidă şi submaxilare, cercetările au fost totuşi amplificate şi s-au adus unele contribuţii. Vom cita, mai întîi, cîteva observaţii din literatură şi apoi vom expune rezultatele cercetărilor noastre. Raynaud (1950) a stabilit că tiroxină, injectată concomitent la şoareci de sex feminin şi masculin, castraţi, provoacă o hipertrofie a segmentului tubular din submaxilară şi măreşte activitatea amilazică a acestuia. Arvy şi Gabe (1950) au studiat acţiunea tiroidectomiei şi a injecţiilor cu tiroxină asupra glandei submaxilare la şoarecele alb. După aceşti autori, tiroidectomia determină la şoarecele mascul adult o atrofie rapidă şi marcată a segmentului tubular ,al glandelor submaxilare. Această atrofie, care se produce în absenţa modificărilor notabile ale aparatului genital şi al cortexului suprarenal, ar dispare după administrarea tiroxinei la şoarecii ti-roidectomizati. Prin urmare aceste cercetări pun în evidenţă rolul secreţiei tiroidiene în determinismul morfologiei glandelor submaxilare la şoareci. Fig. 6. — Testicul cu absenta spermatogenezei la un şobolan parotidectomizat bilateral. Microfotografie, col. H. E., oc. 10, ob. 4. Fig. 8. — Parotidă cobai. Se vede că repartiţia fosfatazelor alcaline se face la periferia celulelor în membrana celulară şi în spaţiile intercelulare, iar nu înspre lumenul aciniior, ceea ce demonstrează că sensul de vărsare — şi în consecinţă de utilizare" — a fosfatazelor este spre torentul circulator (ca în glandele endocrine) şi nu în lumenul aciniior sau al canalelor de excreţie (ca în glandele exocrine). col. G6mori,oc. 10,ob.4. w Fig. 9. — Bolnav cu hipertrofie simplă neinfecţioasă, bilaterală a glandelor parotide. Endocrin, prezintă hipotrofie staturo-ponderală ; uşor deficit gonadic. Fig. 10. — Hipertrofia glandelor parotide la un acromegal (adenom hipofizar şi neurofibromatoză). (După Franke şi Seige). Fig. 11. — Hipertrofia glandelor parotide într-un caz de insuficienţă tiroidiană. (După Franke şi Seige). Fig. 12. — Hipertrofia glandelor parotide la o bolnava cu diabet, insuficienţă tiroidiană şi climacterium. (După Franke şi Seige). OPERE ALESE 483 Intr-o apropiată ordine de idei Arvy, Debray şi Gabe au cercetat acţiunea tioureei asupra glandelor salivare la şobolani. Administrarea ei la şobolanii de ambele sexe a produs o atrofie a segmentului tubular secretor al glandelor submaxilare, fapt care este pus în legătură cu diminuarea secreţiei hormonului tiroidian inhibat de substanţa utilizată. Printre observaţiile cele mai importante ale autorilor reţinem transformările din structura glandelor submaxilare, secundare administrării extractului de tiroidă şi de tiouracil. Noi înşine am tiroidectomizat şobolani cărora le-am examinat glandele salivare. Din studiile făcute, putem, considera că în aceste cazu;ri este vorba de un proces regresiv al formaţiunilor glandulare, urmat de un proces de infiltraţie şi proliferare conjunctivă interstiţială, la început sub formă de ţesut tînăr — proliferarea fibroblaştilor — iar apoi cu transformare scle-roasă. In ceea ce priveşte restul ţesutului glandular, el îşi păstrează în parte caracterele histologice normale. In urma tratamentului cu tiroxină, făcut la un alt lot de animale, am remarcat un proces proliferativ moderat al celulelor epiteliale din prima porţiune a parotidei, ceea ce contrastează cu cele constatate la animalele tiroidectomizate şi la care am, întîlnit leziuni degenerative epiteliale — pe de o parte — iar pe de altă, un proces sclerogen. 5. Raportul glandelor salivare cu suprarenala In ceea ce priveşte raportul glandelor suprarenale cu glandele salivare, este de notat că suprarenalectomia a produs o regresiune a segmentului tubular (după Raynaud). Această atrofie este mai pronunţată — dacă se practică concomitent gonadectomia — şi mai accentlu&tă, dacă se asociază acestora şi hipofizectomia. Noi am cercetat acţiunea cortizonului asupra glandelor parotide la un lot de 10 şobolani. Animalele au primit 2,5 mg cortizon — timp de 10 zile — după care au fost sacrificate. Glanda parotidă a prezentat o mărire de volum a primei porţiuni. Glandele au avut o citoplasmă intens colorată, iar în interiorul acesteia numeroase vacuole. Nucleii au fost polimorfi, deseori mari, balonizaţi şi intens coloraţi. Am remarcat importante benzi de scleroză în spaţiile interstiţiale. 6. Raportul dintre ablaţia glandelor salivare şi structura glandelor endocrine Ne-am interesat dacă ablaţia glandelor salivare — la rîndul ei — poate interveni în schimbarea structurii glandelor endocrine. Pentru aceasta, au fost parotidectomizaţi bilateral 20 de şobolani adulţi (10 masculi şi 10 femele) care au fost sacrificaţi la 6 luni după operaţie. Epifiza prezintă fibre nevroglice numeroase, care imprimă glandei un caracter mai puţin compact şi-i dau aspectul fibrilar. Se pare că la femele, acest caracter fibriîar este mai puţin evident. Hipofiza este alcătuită din cordoane celulare foarte numeroase strîns unite unul lîngă altul. Celulele în majoritate au integritatea păstrată şi în general, sînt cromofobe. 484 C. I. PARHON Tiroida la şobolanii parotidectomizaţi prezintă un aspect de hiperac-tivitate. Nu sînt deosebiri evidente între tiroida femelelor şi aceea a masculilor parotidectomizaţi. Timusul, la masculi şi femele, prezintă în genere, lobuli de dimensiuni variate. Corticala şi medulara sînt distincte. Există unii lobuli în care medulara predomină faţă de corticală. Caracterul acesta nu este însă constant, întrucît la unele animale există, dimpotrivă, o predominanţă a corticalei timusului. Glandele suprarenale prezintă o structură caracteristică, iar cele trei porţiuni ale corticalei sînt distincte. Celulele glomerularei şi ale fasciculatei sînt uşor hipertrofiate, cu citoplasma vacuolară, ceea ce demonstrează existenţa unor incluzii lipidice într-o cantitate apreciabilă la acest nivel. Prostata a prezentat la animalele parotidectomizate, uşoare fenomene degenerative ; în unele cazuri, epiteliul veziculelor prostatice este redus ia un strat de celtfle cubice sau turtite. 7. Aspectul glandelor endocrine după adenosubmaxilarectomie In aceeaşi ordine de idei, negăsind date în literatură, am cercetat pe un număr total de 20 de şobolani (10 masculi şi 10 femele) starea glandelor endocrine la animalele adenosubmaxilarectomizate bilateral. Animalele au fost sacrificate 6 luni după operaţie, iar organele prelevate au fost prelucrate după tehnica curentă. Dăm mai jos observaţiile noastre. Epifiza — structura glandei este mai mult celulară, compactă şi se deosebeşte de cea a animalelor parotidectomizate, unde am văzut că epifiza prezenta mai mult un caracter fibrilar. Hipofiza este bogată în celule cromofobe; printre celule, numeroase spaţii sanguine. Nu sînt semne de hiperfuncţie celulară. Glandele suprarenale, în genere, prezintă o glomerulară, greu delirni-tabilă, cu alteraţii nucleare. Intr-un caz am. observat formaţiuni nodulare ale glomerularei, care se adîncesc neregulat în profunzimea fasciculatei. III. RAPORTUL GLANDELOR SALIVARE INTRE ELE Problema influenţei reciproce a glandelor salivare ne-a preocupat de asemenea. In literatura consultată nu am găsit cercetări care să privească acest aspect. Interesul pentru existenţa unor procese corelative între glandele salivare a izvorît din faptul că noi am atribuit unor porţiuni din glandele parotide, cît şi din cele submaxilare, un aspect şi o funcţie endocrină. In cele ce urmează, vom studia aspectul morfologic al submaxilarelor după parotidectomiie şi cel al parotidelor, după submaxilarectomie, păstrînd interes, în special, porţiunilor în chestiune. Tot în cadrul acestor preocupări vom discuta despre hipertrofia de compensaţie după parotidectomie unilaterală, precum şi despre acţiunea tratamentului prelungit cu un hi-drolizat de parotidă asupra glandelor salivare. OPERE ALESE 485 1. Efectul parotidectomiei bilaterale asupra structurii submaxilarei Parotidectomia bilaterală produce la şobolani modificări constante în structura glandei salivare submaxilare. Aceste modificări privesc porţiunea submaxilarei, pe care am denumit-o heterocrină şi pe care am considerat-o ca porţiunea endocrină a acestei glande. Modificările privesc atît elementul tubular, cît şi elementul intertubular al submaxilarei. Tubii prezintă o înmulţire foarte însemnată pe unitatea de suprafaţă ; această modificare este însoţită şi de o alungire evidentă, care se manifestă printr-un traiect sinuos al tubilor, ei emiţînd pe alocurea şi numeroase ramificaţii. Structura tubilor este de asemenea modificată ; celulele lor epiteliale sînt intens colorate, cu limitele evidente şi cu aspect net granular. Elementele intertubulare îmbracă aspectul unor formaţiuni solide, bine delimitate şi separate prin spaţii canaliculare. Interpretăm acest proces -ca fiind rezultatul unei acţiuni sinergice între porţiunea endocrină a parotidei şi cea a submaxilarei. 2. Parotida Ia şobolanii adenosubmaxilarectomizaţi bilateral După cum rezultă din cercetările noastre, ceea ce caracterizează modificările, este o hipertrofie considerabilă a insulelor şi cordoanelor celulare, care contrastează cu o atrofie, pînă la dispariţie, a canalelor excretorii. Prin aceasta, caracterul endocrin al primei porţiuni a parotidei devine mai mult decît probabil. Hipertrofia formaţiunilor sinciţiaie, care priveşte atît protoplasma cît şi nucleii celulelor, reflectă hiperfuncţia acestor formaţiuni. Pledează, în acelaşi sens, dimensiunile mari ale spaţiilor dintre formaţiunile epiteliale (fig. 7). Considerăm că putem apropia aceste modificări de cele de tipul hi-pertrofiei compensatorii, aceasta fiind secundară extirpării porţiunii endocrine glandelor submaxilare. De altfel faptele de mai sus concordă cu cele constatate în glandele submaxilare după parotidectomie bilaterală, pentru care am considerat că acestea sînt expresiunea unui sinergism funcţional. 3. Parotidectomia unilaterală şi hipertrofia de compensaţie a glandei rămase pe loc în urma parotidectomiei unilaterale am constatat unele modificări ce privesc parotida rămasă pe loc. Determinarea greutăţii parotidelor rămase pe loc, la animalele operate unilateral, a arătat o hipertrofie pînă la dublarea greutăţii acestora, comparativ cu martorii. Examenul histologic al parotidelor restante a pus în evidenţă la animalele operate, o hipertrofie constantă a formaţiunilor epiteliale ; tabloul histologic este mult apropiat de cel constatat în parotida animalelor sub-maxilarectomizate. 486 C. I. PARHON 4. Acţiunea tratamentului prelungit cu un hidrolizat de parotidă asupra glandelor salivare Cobaii, trataţi timp de 6 luni, zilnic, cu 1 ml de extract de glandă parotidă, au prezentat următoarele aspecte histologice ale glandelor parotide şi submaxilare. In glandele parotide, asistăm la un proces de vacuolizare a citoplasmei şi înlocuirea unor acini pe mari întinderi, cu depuneri lipidice masive. Se observă de asemenea o punere în repaus a ţesutului epitelial prin înlocuirea sa cu ţesut grăsos. Intrucît procesul observat atît în parotidă cît şi în submaxilare nu a fost întîlnit la martori, socotim că el poate îi atribuit tratamentului îndelungat cu hidrolizat de glandă parotidă. IV. ROLUL GLANDELOR SALIVARE IN METABOLISMUL GLUCIDIC; RAPORTUL ACESTORA CU PANCREASUL In afara raportului glandelor salivare cu glandele endocrine şi, îndeosebi, cu glandele sexuale, glandelor salivare li s-a atribuit şi un rol în metabolismul glucidic. De altfel, ideea că glandele salivare ale mamiferelor nu reprezintă numai un organ salivar, ci au şi altă funcţie, a preocupat încă de mult pe cercetători. Printre primele observaţii — aşa precum am menţionat la început — au fost cele comunicate de Reale, care a pledat pentru ideea că glandele salivare joacă un rol în reglarea glicemiei. Printre cercetările mai recente, făcute cu scopul de a clarifica rolul glandelor salivare în reglarea metabolismului glucidelor la animale, se numără şi cele efectuate de chirurgul sovietic Golianiţki (1954). Acest autor, extirpînd glandele salivare la iepurii de casă, a observat scăderea greutăţii animalelor, o însemnată reducere a stratului celulo-grăsos subcutanat şi apariţia glicozuriei. Golianiţki a fost de părere că acestea sînt condiţionate exclusiv de activitatea endocrină a glandelor salivare. Galebski, studiind acţiunea extractelor din glandele parotide obţinute după metoda Krotkov, constată că extractul are o acţiune asemănătoare cu a insulinei, atît asupra vaselor urechii izolate a iepurilor de casă, cît şi a iepurilor intacţi. în experienţele lui Galperin şi Kohanovici (1947) extirparea glandelor parotide la cîini nu a modificat glicemia şi glicozuria. In cazul hiperglicemiei provocate însă (cîinelui i se dă să bea o soluţie de glucoză), glicemia a crescut la cîinii operaţi într-o rmăsură mai mare decît la animalele intacte. Administrarea extractelor de glandă parotidă provoacă scăderea glicemiei provocate. Problema funcţiei endocrine a glandelor salivare — privită din punctul de vedere al intervenţiei acestora în metabolismul glucidic — nu este încă lămurită, cu toate că există o serie de lucrări în această direcţie. Dionesov (1952) supune problema unui studiu experimental mai amănunţit. Datele obţinute de Dionesov au arătat că la cîinii adulţi, extirparea glandelor salivare exercită o influenţă asupra glicemiei, extirparea glandei OPERE ALESE 487 parotide duce la o insuficienţă marcată a funcţiei sale insulinice ; extirparea glandelor submaxilare duce la o creştere redusă a funcţiei insulinice. Cu toate cercetările meticulos executate de Dionesov, el conchide că mecanismul acestor influenţe nu este deocamdată posibil de lămurit. Aminteam că Tameda ’(1952) a lucrat cu un extract al glandei parotide şi al glandelor submaxilare, stabilind că acestea produc o uşoară, lentă şi prelungită scădere a zahărului în sînge. Parotinul — substanţa extrasă de acest autor — este considerată ca activînd asupra pancreasului prin intermediul glandei parotide. Cîinii, ale căror glande parotide au fost extirpate, sînt mai puţin rezistenţi la diabetul alloxanic, decît cei neoperaţi. După Tameda, se pare că hormonul tiroidian, activînd cu hormonul glandei salivare provoacă şi măreşte cantitatea de zahăr dJin sînge. Hipoglicemiantul parotidei şi al submaxilarelor, parotinul, a putut fi preparat sub formă de protein-retard P.Z.P. Această substanţă exercita o acţiune hipoglicemiantă profundă şi de lungă durată, care se instalează mult mai lent decît hipoglicemda produsă de insulină. Acţiunea acestui preparat pare să fie iniţial glicolitică şi secundar glicogenetică, prezentînd — din acest punct de vedere ■— o notă de superioritate asupra insulinei, întrucît — spune Tameda — nu se cunoaşte deocamdată o boală de glicogen a parotidei. Ca eficacitate, se subliniază că 2 mg de parotin exercită aproximativ efectul a 1 mg de insulină P.Z.P., cu acţiune prelungită, ceea ce permite să se facă o injecţie la 4 zile, pentru menţinerea unei glicemii convenabile. Nu totdeauna însă cercetările efectuate eu extracte de glandă pairotidă au produs o modificare în acelaşi sens. In primtul rînd, trebuie precizat că autorii care au preparat extracte diferite, din diferite glande salivare, au obţinut rezultate, după cum urmează. Galebski, Dionesov şi Tameda au susţinut rolul glandelor salivare în metabolismul glucidic, ca sinergie eu pancreasul, iar Weber şi Schultzer au o părere contrarie şi anume că glandele parotide au un efect hipergli-cemiant. Este necesar să lămurim că primii autori se refereau la o acţiune similară atît a parotidelor cît şi a submaxilare'lor. Or, din literatură, se ştie ca parotida şi submaxilarele modifică diferit nivelul glicemliei. Foarte recent, Hill, Matt şi Pearlman (1955) au indicat procedeul de extracţie al unui factor hiperglicemic, semnalat înainte de Birnkranţ şi Sapiro, din parotida de vită. Procedeul a fost adaptat de către autori şi la extracţia factorului hiperglicemic din salivă. Cu acest factor s-a obţinut la şobolani hiperglicemia. Aceasta inhibă creşterea lui L. acîdofilus 4646 in vitro. Este o pulbere insolubilă în alcool, solubilă în apă, extrem de activă. Analiza electroforetică indică 3 componenţi activi, în proporţii diferite: 60, 35 şi 5%. Testul pentru reducerea zahărului cu această substanţă a fost negativ. Amintim, pe de altă parte, că Banting şi Best au izolat mai de mult insulina din glandele submaxilare, iar Simmonet a apreciat aceasta la 1000 U I./kg glandă submaxilară'. 488 C. I. PARHON Din cele studiate de noi în cadrul morfologiei comparate, am putut aprecia diversitatea interesantă de structuri ale glandelor salivare, ceea ce pentru noi înseamnă o diversitate funcţională tot atît de importantă. Noi considerăm ca valabilă această constatare în interpretarea rezultatelor diferite, obţinute de autorii care s-au ocupat cu acţiunea extractelor salivare în metabolismul glucidic. De asemenea nu trebuie neglijată ideea care ar susţine existenţa a 2 factori cu acţiune deosebită în acelaşi organ (unul hiper- şi altul hipogli-cemiant), aşa cum au dovedit-o glucagonul şi insulina, din pancreas. 1. Asupra acţiunii hiperglicemiante a unui extract de parotidă Am folosit 5 iepuri adulţi, pe care am efectuat 18 experienţe. Experienţele au fost făcute cu diferite substanţe pe acelaşi animal, în aşa fel, că aproape pentru fiecare experienţă animalul a fost propriul său martor. Din experienţele noastre rezultă acţiunea hiperglicemiantă a extractului de parotidă utilizat. Acest extract este antagonist insulinei şi frînează acţhinea hipoglicemiantă a acesteia. Păstrează în timp nivelul hiperglice-miant al glucozei. Amintim că am cercetat acţiunea extractului de parotidă la cîine, la care efectul hiperglicemiant a fost similar cu cel observat la iepure. De asemenea, folosind acelaşi extract, într-un caz clinic de hiperinsulinism, am reuşit să provocăm o hiperglicemie care nu a putut fi realizată nici după ingestie de glucoză. Prin ce mecanism ar acţiona acest extract în metabolismul glucidelor, rămîne de precizat în cercetări viitoare. 2. Glandele salivare în diabetul alloxanic Injecţiile cu alloxan au fost făcute, şobolanilor, în doză de 170 mg/kg corp. Animalele au fost sacrificate după 35 de zile de la administrarea substanţei. în glandele parotide la şobolani am întîlnit un proces degenerativ, cu precădere nuclear şi citoplasmic, asociat cu un proces de scleroză pe-rivasculară. In glandele parotide la şobolance, alteraţiile observate sînt de acelaşi ordin, însă mai puţin intense. Glandele submaxilare, atît la masculi, cît şi la femele, au prezentat alteraţii importante. 3. Glandele salivare după pancreatectomie subtotală Şobolanii cu pancreatectomie subtotală au fost sacrificaţi, 12 zile de la operaţie. In glandele submaxilare am observat im proces degenerativ, caracterizat prin picnoză nucleară. OPERE ALESE 489 In parotidă formaţiunile glandulare sînt mai reduse ca volum şi prezintă multă asemănare cu acinii primei porţiuni a glandelor parotide de la femele. Aici am observat acini cu celule dispuse neregulat, însă — în interiorul lor — cu citoplasma grunjoasă, uşor palidă ; unii nuclei sînt mari, voluminoşi, alţii — dimpotrivă ■— mici, de dimensiuni reduse, cu nucleul periferie. Este probabil că ţesutul glandular al primei porţiuni a parotidei exercită o funcţie mai activă, în ceea ce priveşte secreţia externă, prin aceasta venind să suplinească o parte din pancreasul excizat. 4. Starea pancreasului după adenosubmaxilarectomie, parotidectomie şi după injectarea de extract parotidian După submaxilarectomie — 6 luni de la operaţie — pancreasul a prezentat, în toate cazurile, o hipertrofie marcată a insulelor Langerhans. Intre insulele Langerhans am observat numeroase alveole. Glanda exocrină a pancreasului a prezentat variaţii în dimensiunile aciniior, cu limitele greu de precizat. După parotidectomie — 6 luni de la operaţie — pancreasul a prezentat insule Langerhans de diferite dimensiuni şi alcătuite din cordoane variate, de regulă subţiri. Printre cordoane am întîlnit spaţii alveolare suficient de întinse. Partea exocrină a prezentat acini cu celule vacuolare, semănînd astfel cu acinii mucoşi. Dacă cercetările asupra pancreasului au fost efectuate pe şobolani, cele făcute asupra pancreasului după tratament cronic, cu un hidrolizat parotidian, au fost întreprinse pe cobai. După tratamentul amintit, pancreasul s-a prezentat alcătuit din foarte multe insule, însă mici. Nu se mai recunoaşte structura cordonală caracteristică ; celulele sînt reduse la dimensiunile unor nuclei, înconjuraţi de o masă citoplasmică, colorată în roz palid cu eozină ; limita celulelor este greu de precizat. Nucleii cei mai mulţi sînt mici, rotunzi şi hipereromi. Rareori se întîlnesc nuclei mai voluminoşi, clar cu nucleoli. Cît -priveşte partea exocrină, * ea îşi păstrează caracterele obişnuite. Din cele prezentate rezultă că variaţiile de structură întilnite după intervenţia pe glandele salivare sînt considerate ca prezentînd un caracter de interdependenţă. V. ENZIMELE GLANDELOR SALIVARE. CONTRIBUŢII LA MORFOFIZIOLOGÎA ENDOCRINA A GLANDELOR SALIVARE Cercetările moderne au adus o serie de completări valoroase în acest domeniu. Iniţial, anumiţi fermenţi au fost izolaţi din salivă. Amilaza alfa este întru totul asemănătoare cu amilaza pancreatioă. Această enzimă a fost cercetată în diverse stări patologice şi s-a constatat că prezintă unele variaţii din' punct de vedere cantitativ. I. PARHON Parotida cobaiului are o activitate colinesterazică mult mai crescută decît celelalte glande digestive, iar pancreasul de cîine prezintă urme, în cantităţi apreciabile, de pseudo-colinesterază. Fosfatazele salivare, alcaline şi acide, au fost p-use în evidenţă într-o cantitate apreciabilă. Aceste din urmă enzime suferă modificări importante nu numai în stări patologice, dar chiar şi în unele stări fiziologice — ca în timpul sarcinii, al alimentaţiei etc. Se ştie că, în general, fosfatazele sînt enzimele care pregătesc absorbţia şi metabolizarea glucidelor. S-a găsit de asemenea o lipază care hidrolizează gliceridele. Tot în salivă au fost izolate oxidaze, peroxidaze, catalaze, arginaze, anhi-draze etc. In salivă se găsesc apo- şi coenzime, care depolimerizează substanţele cu care vin în contact. Enzimele salivare glico-, lipo-, proteo-, mineralo-litice au o acţiune depolimerizatoare specifică. Raynaud şi Rebeyrotte, în 1949, au arătat că există o diferenţă a activităţii amilazice, a salivei şoarecilor femeile şi masculi şi că acest fapt poate fi condiţionat hormonal. După aceştia, saliva femelelor şi a masculilor castraţi are o activitate amilazică foarte redusă, cu aproximativ 50% faţă de masculul normal adult şi faţă de femelele tratate cu testosteron. Autorii conchid că segmentul tubular al submaxilarei ar condiţiona această diferenţă enzimatică cantitativă, deoarece segmentîul tubular al submaxilarei şoarecilor este elementul morfologic care sub acţiunea testosteronului suferă modificările cunoscute. Problemele ridicate de aceste experienţe sînt fără îndoială dintre cele mai interesante. Cercetările prezentate şi efectuate în domeniul fiziologiei enzimelor glandelor salivare sînt în strînsă legătură cu substratul morfologic care sprijină ideea existenţei unui dimorfism sexual. Arginaza a fost pusă în evidenţă în glandele salivare la şobolani şi la şoarece. Castrarea produce o uşoară creştere în activitatea arginazei în glandele submaxilare şi sublinguale, dar nu şi în parotidă. Diferenţa este cu atît mai mare, cu cît trece mai mult timp de la castrare. Implantarea subcutanată de testosteron propionat (0,37 mg pe zi) şi metiltestosteran (0,34 mg/zi), 22 zile de la castrarea şobolanilor, nu produce schimbări în greutatea glandelor submaxilare şi sublinguale, dar reduce activitatea arginazei la şobolanii normali. Dacă se injectează pe zi 0,5 mg propionat de testosteron înainte cu 60 de zile de castrare, glandele salivare arată o creştere în greutate şi activitatea lor arginazică descreşte foarte mult. Este foarte interesant că tiroxină nu era activă nici administrată singură, nici în asociaţie cu androgeni. In glandele parotide nu s-a remarcat nici o diferenţă a activităţii arginazice. La şoarecii castraţi, au fost implantate tablete de testosteron, timp de 20 de zile mai tîrziu şi s-a observat o creştere atît a glandelor submaxilare, cît şi a celor sublinguale, iar concentraţia arginazei a scăzut la jumătate. Autorii au stabilit o variaţie sexuală citochimică şi biochimică a acestei diastaze în glandele submaxilare. OPERE ALESE 491 Preocupaţi de reacţia histoclhimiică a îosfatazelor alcaline, noi am cercetat distribuţia acestora în glandele salivare la cobai, după un tratament cu hidrolizat de glandă parotidă. O parte din cobai au fost trataţi 240 zile cu cîte 1 ml extract de parotidă, în timp ce altă parte a primit tratamentul cu aceeaşi doză timp de 300 de zile. Animalele tratate a/u prezentat în toate cazurile o reacţie intens pozitivă, cu distribuţia şi în special intensitatea reacţiei variabilă în funcţie de timpul cît s-a făcut tratamentul animalelor. In general, pe preparate, fosfatazele apar în celule acinoase ca impregnări negre dispuse la periferia celulelor ; ele devin foarte dense către membrana celulară şi alcătuiesc o reţea canaliculară, care limitează celulele şi acinii între ei. Epiteliul canalelor excretorii nu prezintă fosfatază alcalină (fig. 8). In parotidele cobailor, trataţi 300 de zile cu extract parotidian, fosfatazele sînt mai abundente, în general, celulele prezentînd o mai intensă şi mai bogată distribuţie celulară, fără ca membrana celulară şi spaţiile intercelulare să sufere vreo diminuare a intensităţii reacţiei, comparativ cu cele observate la animalele tratate numai 240 de zile. Glandele submaxilare au prezentat o reacţie slab pozitivă la martori. La cobaii trataţi, am observat — inconstant — o reacţie ceva mai intensă decît la animalele martore. Din experienţa actuală, faptul că reacţia histochimiică a fosfatazelor a fost incomparabil mai puternică la cobaii trataţi decît la cei martori, pe de o parte, şi faptul că reacţia a prezentat o intensitate mai mare la cobaii care au primit un tratament mai îndelungat cu extract de glandă parotidă, ne fac să credem că intensitatea reacţiei a fost în legătură cu tratamentul administrat. Ni s-a părut deosebit de interesant si semnificativ în acelaşi timp, modul de distribuţie al fosfatazelor alcaline în glanda parotidă. Fosfatazele au fost prezente, după tratament, la nivelul periferiei citoplasmei, membranei celulare şi spaţiilor intercelulare şi interacinoase, ceea ce demonstrează o orientare cu totul deosebită a acestor enzime. Pentru glandele cu funcţie exocrină, fosfatazele alcaline au de regulă o poziţie apicală în celulă. In cazul de faţă, însă, distribuţia fosfatazelor este inversă, spre torentul circulator, ceea ce ne face să atribuim extractului cu care am lucrat o acţiune endocrină, de tip hormonal. Nu pare exclus ca hipersecţia fosfatazelor alcaline, depunerea lor la periferia celulelor şi eliminarea în spaţiile intercelulare sau interacinoase să reprezinte, una din cauzele ce duc la hiperglicemia semnalată de noi în urma injecţiilor cu lizat de glandă parotidă. Intr-o ordine apropiată de idei, amintim de cercetările M. Trancu-Rainer (1931) care demonstrează existenţa unei cantităţi importante de hormoni antehipofizari — pralan — în saliva femeilor însărcinate. M. Trancu-Rainer împreună cu Vlăduţiu (1931) au cercetat prezenţa prolanului în saliva unui gigant şi într-un caz de nanism hipofizar. Aceiaşi autori (1936) au cercetat prezenţa prolanului în saliva ancondroplazicilor, iar în 1937 au făcut un amplu studiu asupra eliminării prin salivă a pro- 492 C. I. PARHON lanului la armăsar — înainte şi după castrare — precum şi la iapa gravidă. La 'aceleaşi animale, au dozat în urină pro la nul şi progesteronul. Autorii au precizat că: — prin salivă, armăsarul elimină prolan (70 U S/litru), foliculină (400 U S/litru) şi intermedină ; — prin saliva unui armăsar, după castrare, se elimină prolan, însă nu se elimină foliculină ; — prin saliva iepei în gestaţie se elimină prolan (70 U S/litru) şi foliculină (400 U S/litru) ; — prin saliva armăsarului fie înainte, fie după castrare, ca şi prin saliva iepei în gestaţie, nu se elimină progesteron. Izolarea acestor substanţe din salivă a fost continuată de autori prin testarea lor biologică, ceea ce a confirmat pe deplin prezenţa hormonilor hipofizari şi placentari. Este interesant de semnalat că din glandele parotide a fost extras (1948) un hormon cu calităţi hipotensive şi numit calicreină. CERCETĂRI CLINICE I. PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE IN RAPORT CU SECREŢIILE INTERNE In tratatele de medicină internă, ca şi în publicaţiile de chirurgie, de dermatologie, de stomatologie chiar, bolile glandelor salivare sînt tratate mai mult pentru cunoaşterea simptomatologiei şi a diagnosticului lor diferenţial. Capitolele de studiu interesează, în general, leziunile inflamatorii infecţioase, primitive şi secundare, obstacolele pe căile excretorii — în special litiazele — şi inflamaţiile căilor excretorii, tuberculoza glandelor salivare, sifilisul, actinomicoza, toxiinfecţiile glandelor salivare, tumorile glandelor salivare. In general, leziunile hiper- sau hipoplazice, neinfecţioase, ale glandelor salivare constituie obiectul unor paragrafe minore, iar asupra etiopatogeniei lor se păstrează suficientă discreţie. Or, obiectul capitolului nostru este de a insista asupra sindromelor, care par să aibă unele contingenţe patogenice cu secreţiile interne, care beneficiază de tratamentul endocrin, iar dintre afecţiunile de mai sus, să insistăm numai asupra acelora care prezintă un interes corelativ în cadrul biologiei generale şi în raport cu glandele endocrine. Este de remarcat că observaţiile clinice cele mai numeroase s-au referit asupra glandelor parotide. In cele ce urmează, vom trata afecţiunile glandelor salivare în legătură cu cele de mai sus. 1. Hipertrofia neinfecţioasa a glandelor salivare Din cele observate experimental, am ajuns la convingerea că între glandele salivare şi unele glande endocrine există evidente corelaţii de sinergism şi antagonism:. Cercetarea clinică poate aduce unele completări în acelaşi sens cu faptele pirezentate anterior. OPERE ALESE 493 Raillet a arătat într-un stadiu clinic referitor la parotiditele cronice că hipertrofia parotidiană obişnuită se observă în jumătate din cazuri la indivizii obezi, care prezintă, concomitent, hipogenitalism. El citează frecvente observaţii care susţin variaţia de volum a parotidelor, spre exemplu în timpul menstruaţiei sau după intervenţii chirurgicale pe gonade. Quequiner prezintă cazul unui bolnav tratat, pentru un cancer ino-perabil, cu hormoni sexuali; de fiecare dată, cînd se administrau hormonii, glandele parotide se hipertrofiau considerabil. Barnchoff (1939) publică un caz interesant, în care era vorba de un calcul salivar, care a produs secundar atît o inflamaţie a glandelor parotide cît şi a testiculelor. Dalche menţionează un caz de Basedow care prezenta hipertrofia glandelor parotide. Franke şi Seige (1950) au întreprins un stadiu de ansamblu asupra hipertrofiei glandelor salivare şi, în special, a parotidelor, examinînd relaţia acestor afecţiuni cu tulburările glandelor endocrine, precum şi cu tulburările funcţionale ale altor organe. Autorii — în afara modificărilor de structură şi de funcţie a glandelor parotide ce se observă frecvent în diabet şi asupra cărui punct de vedere vom reveni — au mai arătat că tulburarea structurii şi funcţiei glandelor salivare se poate întîlni în insuficienţă sexuală, la menopauză. Prin urmare, aceşti cercetători sînt de acord cu observaţiile noastre experimentale, unde scoteam în evidenţă existenţa unui sinergism parotido-gonadic. Fontoynont a descris în 1911 hipertrofia bilaterală a glandelor parotide, cunoscută sub numele de „mangy“ şi observată la indigenii din Madagascar. Mangy este o parotidită cronică, în general bilaterală, nefebrilă şi apâre sub forma unei boli familiale şi locale. Afecţiunea a primit numele dat de indigenii din Madagascar, după dialectul „imerina". Afecţiunea este foarte rară pe coasta insulei şi foarte răspîndită în interior. Din punct de vedere etiologic, se transmite ereditar ; se întîlneşte aproape la toţi membrii familiei. Fontoynont arată că pe lîngă factorul ereditar se pare că condiţiile de viaţă : igienă, alimentaţie, dau afecţiunii un caracter endemic. Autorul apropie aceste parotidite, guşa endemică şi susţine că „mangy“ este pentru glanda parotidă, ceea ce guşa este pentru tiroidă. Leri şi Gutmann (1912) comunică Societăţii medicale a Spitalelor din Paris hipertrofia simplă, congenitală, familială şi ereditară a glandelor salivare la indigenii nord-africani ; afecţiunea prezintă caractere asemănătoare din punct de vedere al aspectului şi al etiopatogeniei cu afecţiunea „mangy“. Zeorat a studiat la Lyon — din punct de vedere clinic — 14 malgaşi (locuitori ai Madagascarului), care făceau parte dintr-o echipă de lucrători şi care prezentau toţi hipertrofia bilaterală a parotidelor. Sandwith în 1905 descrie o atingere identică a parotidelor în Egipt, iar Kenawy — reluînd problema în 1937 — constată că afecţiunea era asociată în 65% din cazuri cu pelagră. 494 C. I. PARHON In 1947 Fain semnalează hipertrofia parotidelor la indigenii din Congo Belgian ; Nery-Guimares în 1948, observă aceasta la negrii şi metişii din Baixada Fluminense. La aceştia din urmă, hipertrofia parotidelor atingea clasele carenţate şi lipsite de locuinţă şi igienă. Day descrie în 1933 parotidite asociate cu ciroza bilharziană, iar Biggam şi Chalioungi (1933) în asociere cu anchilostomiaza. Jonge (1928) semnalează hipertrofia glandelor parotide în Extremul Orient, asociat cu beri-beri, iar Miller (1925) asociat cu pelagră. Trowel (1946) semnalează hipertrofia parotidelor la africanii denu-triţi din Uganda. Observaţii similare au făcut şi Gillman cu Qilbert (1917) la negrii Bantu subalimentaţi. Martha Ehrlich, în 1922, descrie hipertrofia parotidelor la numeroşi copii polonezi în timpul primului război mondial. Davies a observat o mărire a parotidelor la indigenii negri cu kwashior-kor; această afecţiune apare în timpul înţărcării şi coexistă cu edeme generalizate, hepatomegalie, cu degenerescenţă grasă şi discromie a părlilui. Asupra acestor aspecte, Engler şi Boenningshaus, Gulzman, Ganse şi Mellinghoff au crezut că hipertrofia parotidelor ar fi un simptom al subnutriţiei, pe cînd Trautman şi Kanther au crezut că ar avea relaţie cu malaria. Este de remarcat că majoritatea autorilor care au descris aceste hiper-trofii ale glandelor parotide le-au observat cu o frecvenţă mai mare la bărbaţi. In concluzie se observă că glandele parotide îşi modifică în special volumul şi foarte probabil structura şi funcţia, în raport cu anumite condiţii de mediu intern şi extern (ereditate, carenţă alimentară, climat, apă etc). Din acest punct de vedere glandele parotide se comportă asemănător cu tiroida (de exemplu în guşa endemică). Bazaţi pe aceste considerente, socotim că este nevoie să situăm cazurile de hipertrofie parotidiană într-un cadru mult mai larg, legat — pe de o parte — de bolile de nutriţie, pe de alta de tulburările glandelor endocrine. Se poate admiite că subnutriţia cronică, precum, şi diverşi factori de mediu, coincid cu variate modificări ale funcţiei glandelor endocrine. Regretăm că cercetările amintite nu au avut acest punct de vedere pe care-1 socotto necesar cercetărilor viiitoare şi care constituie o cale de colaborare între endocrinologie şi celelalte discipline apropiate. Dechaume, Bonneau, Payen şi Masse, în 1955, au întreprins cercetări amănunţite, clinice şi anatomo-patologice asupra parotidlitelor neinfecţioase. Autorii înţeleg prin parotidite simple sau „esenţiale" hipertrofia bilaterală a parotidelor fără atingerea sublingualelor sau a sumbaxilarelor. Această hipertrofie nu produce alterarea stării generale, nu este însoţită de diabet, boală reumatismală, sau alterări ale formulei leococitare. Hipertrofia parotidiană, care de obicei, este moderată, se manifestă printr-o simptomatologie săracă, după aceştia, adesea inexistentă, iar tumefacţia este indoloră. Autorii şi-au bazat constatările pe un număr de 15 bolnavi, pe care i-au examinat clinic şi cărora, apoi, le-au făcut biopuncţia (studiind imaterialul anatomo-patologic) şi sialografia. Din nefericire, în aceste cazuri nu au făcut investigaţii de endocrinologie clinică. OPERE ALESE 495 Autorii au observat patru categorii mai importante: hipertrofia simplă, hipertrofia cu infiltraţie limfoidă, hipertrofia şi metaplazia mucoasă, transformarea parotidei în glandă mixtă, seromucoasă. Noi am examinat două asemenea cazuri oligosimptomatice de hipertrofie simplă a glandelor parotide. Reţinem că aceste hipertrofii bilaterale ale parotidelor bolnavilor se întîlnesc într-un caz de hipertrofie staturo-ponderală cu discrete fenomene de insuficienţă genitală, fără antecedente de natură unfecţioasă (fig. 9), iar în al doilea caz, asociat cu un sindrom hiperhipofizar, obezitate şi hipotiroidie, care a avut bogate antecedente infecţioase. In terapia acestor hipertrofii parotidiene, cu o etiopatologie obscură şi cu o simptomatologie endocrină discretă, credem că poate fi indicat tratamentul iodat, ca antiinflamator în asociere cu extractul tiroidian. Regretăm că nu am putut efectua biopsia glandelor parotide la aceşti bolnavi. După cum aminteam, au fost descrise mai puţine cazuri asemănătoare despre hipertrofia glandelor submaxilare. Dumas (1952) îl citează pe Kutner, care, în 1902, a studiat 6 cazuri de submaxilite nelitiazice şi le considera ica excepţional de rare. Autorul prezintă 3 cazuri de submaxilită cronică, după diferite boli infecţioase. Nu s-a făcut nici un control umoral sau endocrin general. 2. Glandele salivare în diabetul zaharat (hipertrofia parotidiană diabetică) Constatările lui Flaum (1932) se referă la hipertrofia parotidiană la diabetici — cercetare confirmată recent prin numeroase studii mai aprofundate ale lui Freudenberg (1945). Zweifel a observat în bolile glandelor salivare curbe patologice de glicemie, atrofia limbii, achilie şi scaune grase, ca urmare a subnutriţiei cronice. Melinghoff (1948) revine asupra aceloraşi constatări cu privire la hipertrofia parotidelor la diabetici. Mai recent (1953), Korp face un studiu mai amplu asupra hipertrofiei glandelor parotide. Din 4000 de cazuri, pe care autorul le-a avut sub observaţie, 164 au prezentat hipertrofia parotidelor. Dintre acestea, 122 de persoane sufereau de diabet, iar la 17 au remarcat alte tulburări ale metabolismului glucidic şi lipidic. 15 bolnavi cu hipertrofia parotidelor, decedaţi în urma a diferite afecţiuni, au prezentat la examenul histopatologic o degenerescenţă lipoma-toasă a parotidelor, pe care autorul o considera legată de obezitatea generală. După autor, hipertrofia parotidelor în cursul acestor afecţiuni ar fi ‘expresia unui sindrom diencefalo-hipofizar cu hipofuncţia glandelor sexuale. Franke şi Seige (1950) au făcut un studiu amănunţit pe 30 de cazuri de hipertrofii ale glandelor salivare constatate la bolnavii cu boli endocrine, pin aceste cercetări a rezultat că cea mai frecventă combinaţie cu hipertrofia parotidelor este tulburarea metabolismului glucidic. Această hipertrofie nu:a £edat după tratamentul cu insulină, deşi cu acest tratament s-a stabilit totuşi un echilibru al tulburărilor glucidice. Boala apărea de obicei numai după menopauză. Au fost observatei asocieri ale insuficienţei tiroidiene şi gonadice 496 C. I. PARHON cu hipertrofia glandelor salivare, ca şi existenţa unei anacidităţi gastrice totale. Tulburarea metabolismului glucidic s-a manifestat fie sub forma unui diabet zaharat, fie sub forma unei reacţii hiperglicemice după o încărcare cu hidraţi de carbon. In general, bolnavii se plîng de uscăciune în gură, mai rareori de sia* loree. Vom reproduce pe scurt observaţia făcută asupra unuia dintre cele mai elocvente cazuri ale lui Franke şi Seige : Cazul K. G., femeie, 53 de ani. De 3 ani a intrat în menopauză şi tot de atunci are diabet zaharat. De 1 an prezintă tumefierea progresivă a parotidelor. Pînă acum 3 luni bolnava avea senzaţia de gu*ă uscată, încît abia putea vorbi. In timpul din urmă secreţia salivară a mai crescut puţin; glandele salivare prezintă stări variabile de tumefacţie. Nu a prezentat niciodată dureri şi nici ascensiune termică. Proba biopsică indică o stare de hiperfuncţie şi hipersecreţie. Acest caz evident ridică o serie de probleme extrem, de interesante. Faptul că bolnava a prezentat o gură uscată, ne face să presupunem că în cazul respectiv s-a produs o schimbare a sensului secreţiei, adică o diminuare a salivei, deşi tabloul histologic indică o stare de hiperfuncţie. Deci aspectuţM hiperfuncţional morfologic îi corespunde un stadiu crescut de secreţie internă, care nu este exclus să justifice tulburările în metabolismul glucidic (diabetul prezentat). Cercetările noastre experimentale făcute pe iepuri, cu extract de paro-tidă, au arătat că extractul parotidian este hiperglicemiant şi frînează acţiunea insulinei; prin urmare, starea de hiperglicemie a bolnavilor cu © astfel de hipertrofie parotidiană poate explica afecţiunea. Noi am avut de curînd ocazia să vedem asocierea dintre hipertrofia glandelor parotide şi un diabet zaharat uşor, care poate apărea în perioada de premenopauză la femei, la care instalarea diabetului s-a făcut după hipertrofia glandelor salivare. Astfel de constatări ne-au fost confirmate şi verbal de către academi cianul Harwadt, din Praga, care susţinea că a observat numeroase cazuri de diabet zaharat uşor, asociat cu hipertrofia glandelor salivare. Coronei (1951) citează cîteva cazuri de g'licosialoree, asociată de gli-cozurie (după Ferranini). Printre 27 de cazuri, care prezentau hipertrofie bilaterală de parotide, Flaum a observat în 16 cazuri diabet zaharat net, şi în alte 11 cazuri o diminuare a toleranţei la hidraţi de carbon. Kenawy găseşte 10% diabetici printre cazurile atinse de o tumefiere a parotidelor. Autorul notează că această tumefiere indoloră a parotidelor nu se observă decît în cazurile uşoare de diabet şi ele se hipertrofiază progresiv odată cu agravarea diabetului. Kenawy menţionează — în urma examenelor histopatologice şi biopsice făcute — că în aceste cazuri nu este vorba de o leziune inflamatorie, ci de o hipertrofie de natură endocrină (acest din urmă fapt este sprijinit de afirmaţiile noastre experimentale). Coronei — reluînd expresia lui Dalche — dă numele acestor hipertrofii parotidiene de „hiperparotidie", considerînd-o ca o afecţiune de natură endocrină. OPERE ALESE 497 3. Efectul favorabil al terapiei hormonale în unele boli ale glandelor salivare Literatura modernă aduce unele succese terapeutice valoroase în cadrul bolii Gougerot-Sjogren. In 1953, Maragnon, Fernandez şi Fernandez publică rezultatele spectaculoase ale tratamentului cu cortizon în acest sindrom. Cazul observat de autori prezenta o glicemie scăzută şi o creştere a colesterolului. Este interesant că bolnavul fusese tratat anterior cu toate antibioticele şi vitaminele de uz curent. Bolnavul a făcut — sub controlul autorilor — 1665 mg de cortizon în 30 de zile, în doze descrescînde, după cum urmează : 6 zile X 100 mg = 600 mg 19 zile X 50 mg = 950 mg 5 zile X 23 mg — 115 mg După acest tratament, autorii constată : 1. In primele 6 zile nici o ameliorare salivară, lacrimală-reumatismială; bolnavul prezenta o uşoară euforie. 2. După alte 9 zile de tratament, starea articulară se ameliorează. 3. După 13 zile este surprinzătoare ameliorarea cu diminuarea uscăciunii mucoaselor, iar după încă 4 zile (s-au făaut 1 050 mg cortizon) secreţia salivară era ameliorată mult. Testul zahărului era de 25 de minute faţă de proba iniţială, care era de 45 de minute. Biochimic, s-a constatat o uşoară creştere a zahărului. Este de notat că ameliorarea a fost persistentă în timp. Frenkel, Hallinga şi Groes (1951) constată o remisiune asemănătoare după un tratament cu ÂCTH. Codman şi Robertsohn (1952) publică cazuri similare tratate şi ameliorate cu ACTH. In concluzie, trebuie remarcat că terapia hormonală dă rezultate favorabile asupra acestor afecţiuni care, în trecut, nu beneficiau de o terapie adecvată şi evoluau nestînjenite, cu toate tratamentele, mai mult simptomatice, ce se făceau. Cît despre sindromul Mikulicz, este interesantă observaţia lui Tullio (1949) ; el a arătat că administrarea prelungită a unui extract prostatic la cobai şi iepure produce hipertrofia glandelor salivare precum şi a celor lacrimale şi totodată leziuni pancreatice (sindrom experimental apropiat de aceea ce clinica găseşte în sindromul Mikulicz). Tratamentul cu testosteron a produs retrocedarea fenomenelor amintite, realizate experimental. Faptele acestea vin să se alăture celor amintite de noi la începutul expunerii. Dacă tratamentul în sindromul Besnier-Boeck-Schaumann a fost pînă acum simptomatic şi tonic — prin administrarea de calciu, arsenic, vitamine etc. — astăzi tratamentul este ciurativ, prin acordarea unei importanţe capitale terapiei hormonale, care — în adevăr — a dus la ameliorări reale. Scherler (1952) publică rezultatul a trei cazuri de sindrom Besnier-Boeck-Schaumann tratate cu acetat de dezoxicorticosteron. Bolnavii au primit între 15 şi 28 mg DOCA pe săptămînă. S-a remarcat o ameliorare netă; 32 - c. 1218 498 C. I. PARHON imaginile pulmonare s-au modificat în sens favorabil. Autorul conchide că rezultatele favorabile se datoresc tratamentului instituit, întrucît procesul de ameliorare al bolii a fost asemănător în toate cazurile. Paley (1953) face o cronică a tratamentului bolii Besnier-Boeck-Schau-man prin ACTH şi cortizon. Autorul precizează că experienţele actuale ale tratamentului bolii Besnier-Boeck-Schaumann prin cortizon şi corticotrofină hipofizară arată eficacitatea indiscutabilă a hormonilor asupra acestei afecţiuni. Shulmann, Schoenrich şi Harvey (1952) publică efectul hormonului adreno-trofic şi al cortizonului în sarcoidoză. In sindromul Heerfordt, Shulmann, Schoenrich şi Harvey au arătat că tratamentul cu cortizon şi ACTH reduce tumetierea parotidiană, care nu mai recidivează. II. GLANDELE SALIVARE IN UNELE BOLI ENDOCRINE ŞI NEENDOCRINE. DATE ANATOMO CLINICE Din punct de vedere clinic, o serie de bolnavi cu afecţiuni endocrine au prezentat modificări în structura unor glande salivare. Burger a examinat în boala Addison glandele sublingiuale şi a constatat că acestea prezintă o , hipoplazie a părţilor laterale, iar porţiunea mijlocie a glandei este indurată şi prezintă formaţiuni microadenomatoase. Acest aspect a fost întîlnit în general şi în hiposuprarenalism. In insuficienţele hipofizare, insuficienţele hepatice sau în cazurile de adipozogenitalism a fost observată atrofia celor două glande în porţiunea laterală. Aceste constatări i-au permis lui Burger să remarce reacţia diferită a glandelor sublinguale în cele două porţiuni, autoarea presupunînd că funcţia acestora este distinctă. In diferite cazuri de nanism, Burger a întîlnit o hipertrofie a glandelor parotide. Noi înşine am avut ocazia să cercetăm, în timpul din urmă, histopato-logia glandelor salivare (parotida şi glandele submaxilare) într-un caz de boală Addison, la un bărbat, de 57 de ani, care a decedat în institutul nostru. Din punct de vedere macroscopic, glandele parotide şi submaxilarele sînt reduse de volum, prezentînd un parenchim fibros, care la secţiunea cu bisturiul face să se perceapă un scîrţîit. Microscopic glandele parotide prezintă un ţesut conjunctiv foarte bogat, alcătuit din fîşii groase, fără dispoziţie regulată, predominînd perilobuîar, precum şi în jurul canalelor excretorii. Unele din aceste fîşii conjuctive aveau şi o infiltraţie limfocitară, deseori pericanaliculară. Printre acini se găsesc numeroase vezicule adipoase, uneori izolate, alteori formînd grupe mai mari. Veziculele sînt de mărimi egale şi nu prezintă nici un fel de abatere de la aspectul celulelor adipoase normale. Glandele !submaxilare prezintă un aspect deosebit, mult modificat faţă de normal. Cea mai mare parte a preparatului este formată din vezicule adipoase şi din formaţiuni tubulare şi numai într-o mică proporţie din acini cu o morfologie cu totul schimbată. In unele locuri se întîlnesc fîşii groase conjuctive, în proporţie ceva mai redusă decît la niveilul parotidei. OPERE ALESE 499 Am examinat în acest caz şi testiculele, unde am găsit o atrofie completă cu lipsa spermatozoizilor. Franke şi Seige au prezentat cîteva cazuri de diferite afecţiuni endocrine, asociate cu modificări ale glandelor salivare (fig. 10, 11 şi 12). Lubarsch, în tratatul său de anatomie patologică, citează hipetrofia •glandelor salivare în boli ale glandelor genitale şi ale altor glande cu secreţie internă. In afară de hipertrofia periodică a parotidelor, din menstruaţie (Legrange), sarcină (Harkin), menopauză (Dalche) şi dismenoree (Mohr), Lubarsch a constatat hipertrofia glandelor parotide şi în atrofia genitală. De altfel, Haemerli (1920) şi Ulman (1928) au făcut observaţii similare. In acest fel prin constatările clinice se poate ajunge la confirmarea celor afirmate de noi în cercetările experimentale şi anume : existenţa unui raport al glandelor endocrine cu glandele salivare — în general — şi existenţa unor relaţii între gonade şi parotide, în special. Desigur, pentru a lămuri raportul glandelor salivare cu glandele endocrine, este necesar să se cerceteze în viitor — (în mod sistematic — starea glandelor salivare în toate sindroamele endocrine. Cercetările de histochimie — în acest domeniu — vor putea aduce observaţii interesante pe materialul -anatomo-clinic (necropsii biopsii). In ceea ce priveşte raportul glandelor salivare cu alte boli neendocrine, în literatură se insistă mult asupra hipertrofiei parotidelor care se observă în ciroze, la etilici. . Lubarsch citează un caz de ciroză atrofică, în care se găseşte numai hipertrofia parenchimului glandular, fără infiltraţie limfocitară sau cu ţesut adipos. Bonnin, Moretti şi Geyer (1954) au studiat glandele salivare în ciroză. După aceştia, este surprinzătoare hipertrofia parotidelor în cirozele şi stările etilice precirotice. Noi înşine am cercetat glandele salivare în diferite stări anatomo-cli-nice, unde am găsit mici variaţii de structură în diverse afecţiuni ca tumori uterine, tumori gastrice, tabes, insuficienţă cardiacă etc. K BOnPOCy SKCnEPHMEHTAJIbHOFl SHflOKPMHOJIOrHH H KJIHHHKH CJIIOHHblX >KEJIE3 PE3IOME Hjih pacumpeHHfl h pacnpocTpaHeHHH HCCJieAOBaHHH no BHyTpeHHHM ceKpeuHHM h Ha ^pyrne opraHbi, iiomhmo 0praH0B, KJiaccH^ecKH paccMa-Tp'HBaeMbix KaK amoKpHiHHbie ^KeJiesbi, aBTop no^Bep'r rjiy6oKOMy aHaJiH-sy, B OCHOBHOM IIO MOp(j)OJIOrHqeCKOMy MeTO^y, B3aHMOOTHOIHeHHH Me^KAy CJIIOHHblMH H SHAOKpHHHblMH >KeJie3aMH. TaKHM 06pa30M, aBTop jiaji nojiHbiH 0630P SKcnepHMeHTajibHoft sh-AOKpHHHOH M0p(J)0(|)H3H0JI0rHH H MaCTHHHO KJIHHHqeCKOH SHAOKpHHHOH 500 C. I. PARHON M0p(ţ)04)H3H0Ji0rHH cjiioHHbix >Kejie3. 3ts TeMa Majio ocBemeHa b MeAH-ixhhckoh JimepaType. Oahh H3 HanâoJiee HHTepecHbix acneKTOB AaHHoft paSora coctoht H3 HCCJieAOBarfHH, npoBeAeHHoro aBTopoM h coTpyAHHKaMH no CTpyKType CJIIOHHblX HCeJI63 npH pa3J!HMHbIX (f)H3HOJIOrHqeCKHX COCTOHHHHX H, 0C06eH-ho, aHajins noJiOBoro wMopcJ)H3Ma, a TaiOKe onncairae ^HMop^HSMa oko-jioyniHoâ }Kejie3bi y Kpbicbi. KpoMe Toro, H3yqajiH TaiQKe pojib rHno(J)H3ap-HblX H nOJIOBblX TOpMOHOB B pa3BHTHH nOJIOBOrO AHMOpcJmSMa H CJIIOHHbie >Kejie3bi npH SepeMeHHocTH h jiaKTaijHH. B3aHMooTHonieHHH uemjiy cjiioh-hhmh h aHAOKpHHHbiMH Hcejie3aMH npe^cTaBJiHiOT co6ofi oSiuHpHoe nojie 3KcnepHMeHTajibHbix HCCJieAOBaHHH. ri0CJieA0BaTejibH0 H3yqajra pa# B3a-HMooTHomeHHH MOK^y roHa/ţaMH, c oahoh CTopoHbi, h oKOJioyniHbiMH h nOOTeJIIOCTHblMH CJIlOHHbIMH }KeJie3aMH — C apyrOH CTOpOHbl, a T3IQK6 B3a-HMOOTHOineHH^ MeXCAy CJIIOHHblMH }KeJie3aMH H rHn0(ţ)H30M, 3IIH(J)H30M, mHTOBHAHOH }KeJie30H, Ha^IIO^e^HHKaMH. H3yqajiHCb 3HAOKpHHHbie ^ejie3bi nocjie yAajieHHH OKOJioymHoit h no^ejiiocTHOH ;aceJie3, a TaiQKe cocTOHHHe cJiioHHbix h shaokphhhhx ace-Jie3 nocjie npHMeHeHHH sKCTpaKTa okojiovihhoh xcejie3bi. B3aHMooTHomeHH5i Memjiy cjuoHHbiMH }Kejie3aMH, KOTOpbie npe^CTaB-jihiot C060H HHTepecHbifi acneKT H3yqaeMoft npoâJieMbi, noATBepAHBineS HeKOTOpbie HaâjiioAeHHH, KacaioiuHecH qacTefi cjiioHHbix >Kejie3, KOTOpbie, no MHeHHK) aBTopa, HrpaioT aHAOKpHHHyio pojib. Hsywajiacb TaioKe KOMneHcaTopHan nmepTpo(f)HH OKOJioyinHoă ace-Jie3bi. Ha OCHOBaHHH HeKOTOpblX, 'H3BeCTHHX H3 ApyFHX pa6or C^aKTOB H3y-qajiH pojib cjnoHHbix xcejies b yvjiemjxuou o6M6He h B3 an m ooth o hi ghh h uemjxy cjhohhhmh xcejiesaMH h in o A^ce Jiy Aoqhom HceJiesofi. Cpe^n Apynix c^aicroB 6bijio AOKa3aHo, mo JiH3aT oKOJioyiimoH ace-Jie3bi HrpaeT reTeporjiHKeMHpyiomyio pojib, KpoMe Toro, ycTaH0BJi6H0, ^to ajlOKcaHOBbiH AwaSer, kbk h cy6T0TajibHan naHKpeaT3KT0MHH, Bbi3biBaeT H3MeHeHHH CJIIOHHblX >KeJie3, a yAaJieHHe OKOJIOyiHHOH HJIH nOA^eJIIOCTHOH >KeJie3 MO)KeT 0Ka3bmaTb bjihhhhc Ha noA>KejiyAoqHyio >Kejie3y. Abtop 3aHHMaJiC5i TaioKe h BonpocoM 3H3Hmob cjhohhhx }Kejie3. H3y-qeHHe cjhohhhx (|)0C(|)aTa3 npeACTaBjineT co6oh onpeAejieHHoe 3HaqeHHe AJIH SHAOKpHKHOH MOp(J)OJIOrHH CJIIOHHblX )KeJie3. H3yqeHHe pHAa 3a6ojieBaHHH cjiioHHbix >Kejie3 (HeHH(|)eKi;HOHHaH rn-nepTpocf)Hfl cjnoHHbix >Kejie3, AHaâeTHqecKan rnnepTpoc^HH OKOJioyiHHoă >KeJie3bi, cHHjxpoMbi MHKyjinqa, FaH^Kepo, CerpeHa, BecHbe-BeK-IIIay-MaHHa, Tep^opATa) AaeT 0CH0BaHHe, b kjihhhkc, HOBOMy naToreHeTHqe-CKOMy onpeAeJieHHio yxasaHHbix 3a6oJieBaHHH no OTHonieHHio k BHyTpeH-HHM CeKpeUHHM. npOAOJIJKafl HCCJieAOBaHHH B 3T0H TKe o6jiaCTH, aBTOp CTpeMHJICH ycTaHOBHTb CTeneHb yqacTHH cJiioHHbix xcejie3 b HeKOTOpbix shaokphhhhx h HesHAOKpHHHbix 3a6oJieBaHHHX. Abtop noA^epKHBaeT 3(J)(|)eKTHBH0CTb r0pM0HajibH0re JieqeHHH HeKOTOpblX 3a6ojieBaHHH cjnoHHbix >Kejie3, koto-pbie B npOIHJIOM CTOTaJIHCb HeH3JieqHMbIMH. OPERE ALESE 501 OB'bflCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1. — B3pocjian Mbuib-caMKa. IToA^ejiiocTHaH >Kejie3a, b KOTopoă OTMeqaeTCH *peo6jia,naHHe MeiKTpyâqaTbix auHHycoB. MnKp0(J)0T0. OKp. reMaT0KCHJiHH-303HH0M; ok. 10, 06. 4. Phc. 2. —> B3pocJian Mbuib-caMeii. rioAqejiiocTHaff ncejie3a, b kotopoh OTMe^aeTca npeodjiaAaHHe TpydoK c CHJibHO yBejmqeHHOH b 06'beMe rpaHyjiHUHefi, no cpaBHeHHio c KapTHHOH H3 pnc. 1. B 3T0M cjiy^ae snHTejiHajibHan TKaHb auHHycoB 3HawrejibH0 yMeHb-meHa, no cpaBHeHHio c npeAbijţymHM cjiynaeM. Mhkpo(})oto ; ok. reMaT0KCHJiHH-303HH0M; ok. 10, 06. 4. Phc. 3. — CeneHHe cjuohhhx >KeJie3 Kpbicbi: 1 — nepBaa qacTb 0K0Ji0yiuH0H nce-jie3bi (b KOTopoîf MHKpocKonnqecKH OTMeqaeTCH nojiOBOH AHMOp(})H3M) ; 2 — okojio-yiHHan >Kejie3a — BTOpaa qacTb; 3 — nepBan qacTb noA^ejiiocTHOH Hcejie3w ; 4 — 3aa-3bWHbie >Kejie3bi (cjiH3HCTan qacTb no.a.qejiiocTHOH 2Kejie3bi) ; 5 — noA^ejnocTHaa Hcejie3a. Phc. 4. — OKOJioyniHaH ncejie3a. Kpbica-caMKa. OTMeqaeTca napeHXHMa, cocto-nman H3 aiiHHycob. MhkpoKejie3. C 3HA0KpHH0Ji0rHqecK0H to^kh 3peHHH, Ha6jiioAaeTCH ranoTpo^HH pocia h Beca; jierKan HeAOCTaTOHHOCTb nojiOBbix 5Kejie3. Phc. 10. —< rKnepTpo(J)HH 0K0ji0yuiHbix >KeJie3 y aKpoMerajiHKa (rano(})H3apHaH a,neHOMa h Heftp0(})H6p0MaT03) (no Oparnce h 3efire). Phc. II. — fHnepTpo(J)HH OKOjioyuiHbix ^Kejies b oahom cjiyqae THpeoHAHoă Hejto-CTaTO^HOCTH (no OpaHKe h 3efire). Phc. 12. — rHnepTpo(j)HH oKOJioyniHbix mejie3 y 60jibH0H AHa6eTOM, HeAOcraToq-HOCTb mHTOBHAHOH >Kejie3bi h KJiHMaKTepHH (no OpaHKe h 3e;re). CONTRIBUTION A L’ENDOCRINOLOGIE EXPERIMENTALE ET CLINIQUE DES GLANDES SALIVAIRES RfîSUME Desirant elargir Tetude des secretions internes et l’etendre â des organes autres que ceux qui representent classiquement les glandes endocrines, les auteurs ont analyse, sur une large echelle, surtout â l’aide de la methode morphologique, les correlations entre les glandes salivaires et les glandes endocrines. De cette maniere, ils ont obtenu une vue d’ensemble sur la mor-phophysiologie endocrine experimentale et, en pârtie, sur la morphophysio,-logie endocrine clinique des glandes salivaires, sujet peu developpe dans la litterature medicale. 502 C. I. PARHON Parrni Ies aspects Ies plus interessants, Ies auteurs ont anaiyse la struc-ture des glandes salivaires au cours des differents etats physiologiques et notamment le probleme du dimorphisme sexuel, en decrivant un dimorphisrne de la parotide du Rat. Ils ont etudie le role des hormones hypophysaires et sexuelles dans le deveâoppement du dimorphisme sexuel. Ils ont egalement etudie Ies glandes salivaires au cours de la grossesse et de Tallaitement. Les rapports entre Ies glandes salivaires et Ies glandes endocrines constituent un vaste champ de recherches experimentales ; on a analyse succes-sivement une serie de correlations entre les gonades, d’une part, et la parotide et les glandes sous-maxillaires de l’autre, ainsi qu’entre les glandes salivaires et l’hypophyse, l’epiphyse, la thyroide, les glandes surrenales. Les auteurs ont etudie l’etat des glandes endocrines apres extirpation de la parotide et de la glande sous-maxillaire, ainsi que l’etat des glandes salivaires et des glandes endocrines apres administration d’un extrait de parotide. Les rapports reciproques des glandes salivaires constituent un aspect interessant, qui a confirme certaines observations concernant les portions considerees par les auteurs comme ayant un role endocrinien ; on a egalement etudie 1 hypertrophie compensatrice des parotides. Certains faits deja connuş par d’autres travaux ont suscite les recherches des auters sur le role des glandes salivaires dans le metabolisme glucidique, ainsi que leurs rapports avec le pancreas. Les recherches des auteurs ont precise entre autres, que le lysat de parotide joue un role hyperglycemiant, que le diabete alloxanique tout comme la pancreatectomie subtotale produi-sent des transformations dans les glandes salivaires et que l’extirpation de la parotide ou de la glande sous-maxillaires peuvent influencer l’etat du pancreas.^ L’attention des auteurs a egalement porte sur les enzymes des glandes sajlivaires. L’etude des phosphatases alc-alines apporte certaines con-tributions â la morpho-physiologie endocrine des glandes salivaires. En cli-nique, l’etude d’un certain nombre d’affections des glandes salivaires (hypertrophie non infectieuse des glandes salivaires, hypertrophie parotidienne diabetique, syndrome de Mikulicz, syndrome Gougerot-Sjogren, syndrome Besnier-Boeck-Schaumann, syndrome de Heerfordt) donne lieu â des inter-pretations pathogeniques nouvelles de ces affections, en rapport avec les secretions internes. Dans ce meme domaine, les auteurs .ont cherehe â etablir jusqu’â quel point l’etat des glandes salivaires pouvait etre interesse par certaines affections endocrines ; ils ont insiste sur Tefficacite du traitement hormonal de certaines affections des glandes salivaires, considerees naguere incurables. EXPLICATION DES FIGURES Fig- h — Souris femeile adulte. Glande sous-maxillaire ou l’on remarque la pre-dominance des acini intertubulaires. Photomicrographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 2. — Souris mâle adulte. Glande sous-maxillaire ou l’on remarque la predo-minance des tubes â granulations, de volume accru par rapport â la îigure 1. Le tissu epithelial des acini est sensiblement reduit par rapport au cas precedent. Photomicro-graphie; col. H.E.; oc. 10, ob. 4. OPERE ALESE 503 Fig. 3. — Glandes salivaires du Rat, dissequees. 1. Premiere portion de la parotide (qui presente au microscope un dimorphisme sexuel) ; 2. Glande parotide, deuxieme portion; 3. Premiere portion de la sous-maxillaire ; 4. Glande retro-Hnguale (portion muqueuse de la sous-maxillaire) ; 5. Glande sous-maxillaire proprement-dite. Fig. 4. — Rat femeile. Parotide. A remarquer le parenchyme forme par des acini. Photomicrographie ; col. H.E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 5. — Rat mâle. Parotide. A remarquer la difference par rapport â la figure 4, consistant en l’absence des acini et la presence de symplasmes macrocellulaires, aux noyaux polymorphes et d’aspect endocrinien. Photomicrographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 6. — Testicule de Rat apres parotidectomie bilaterale. Absence de la spermato-genese. Photomicrographie col. H.E.; oc. 10, ob. 4. Fig. 7. — Parotide de Rat mâle apres extirpation de la sous-maxilaire. Espaces interepitheliaux. Photomicrographie ; col. H. E. oc. 10, ob. 4. Fig. 8. — Parotide de Cobaye. Les phosphatases alcalines sont reparties â la peri-pherie des cellules, dans la membrane cellulaire et les espaces intercellulaires, et non pas vers la lumiere d^s acini, ce qui demontre que le sens de la migration. et par consequent celui de Futilisation des phosphatases. est oriente vers le torrent circulatoire (comme pour les glandes endocrines) et non pas vers la lumiere des acini ou-des canaux excreteurs (comme pour les glandes exocrines). Gomori; oc. 10, ob. 4. Fig. 9. — Malade presentant une hypertrophie simple, non infectieuse, bilaterale, des parotides. Au point de vue endocrinien, on constate une hypotrophîe de la taille et du poids ; leger deficit des gonades. Fig. 10. — Hypertrophie des parotides chez un acromegalique (adenome hypophy-saire et neuro-fibromateux) (d’pres Franke et Seige). Fig. 11. — Hypertrophie des parotides dans un cas d’insuffisance thyroîdienne (d’apres Franke et Seige). Fig. 12. — Hypertrophie des parotides chez une malade de diabete, avec insuffisance thyroîdienne et â la menopause (d’apres Franke et Seige). STRUCTURA ŞI DIMORFISMUL SEXUAL AL GLANDELOR PAROTIDE LA ŞOBOLANUL ALB * Cu ocazia studiului morfologic al glandelor salivare submaxilare la şobolanul alb (4), am atras atenţia asupra interesului pe care îl prezintă endobiologia submaxilarelor în special şi a glandelor salivare în general. Am descris atunci în glandele submaxilare trei porţiuni morfologice bine distincte, insistînd asupra faptului că autorii ce ne-au precedat în această problemă, n-au remarcat aici decît două porţiuni. Am subliniat totodată că, într-una dintre cele trei porţiuni ale submaxilarei, denumită de noi porţiunea heterocrină, se află elemente tubulare cu caracter exocrin, iar elementele epiteliale intertubulare par să aibă o semnificaţie histofunc-ţională cu caracter endocrin. După observaţiile noastre, şi prin măsurătorile făcute în această porţiune, nu am remarcat o variabilitate cantitativă semnificativă a elementelor tubulare în funcţie de sex la şobolan, fapt care ne-a determinat să infirmăm dimorfismul sexual al glandelor submaxilare la şobolan, susţinut pe acest considerent de unii autori. Dorind să ne extindem cercetările şi în endobiologia parotidei, am început să ne documentăm, ca şi de altfel în problema glandelor submaxilare, în primul rînd asupra structurii lor normale. Pentru aceasta, am folosit un număr de 60 de şobolani masculi şi femele normali, de diferite vîrste. EXAMEN MACROSCOPIC Glandele parotide la şobolani sînt organe perechi, situate în regiunea antero-inferioară a orificiului auricular extern. Ele se descoperă prin incizia tegumentului la cîţiva milimetri anterior de pavilionul urechii, pe * In colaborare cu A. Babeş, I. Petrea, F. Istrati şi E. Burgher. Publicat în Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 851. OPERE ALESE 505 o linie ce uneşte unghiul mandibular cu comisura laterală palpebrală pe o lungime de aproximativ 1—2 cm. Se îndepărtează buzele plăgii şi imediat -) Porţiunea X a gl. parotide Tegumente Gang/Jjtnfatici Fascia cervicală anterioară superffcfofi cu gl sub maxilare * Porţiunea seroasă agi. parotide Fig. 1. — Dispoziţie topografică a glandei parotide la şobolanul alb. Suprafaţa ocupata de porţiunea Xagi. parotide Tegumente Burta ant. a di gastricul ui Fascia cervicală antr. profunda Se vede prin transparenta traheea -v. ' X * * / Suprafaţa ocupata de porţiunea seroasă a gl. parotide Fig. 2 — Rapoartele glandei parotide cu planurile subiacente (după ridicarea fasciei cervicale superficiale şi a glandelor salivare. se descoperă glanda parotidă, care este învelită de fascia superficială a feţei şi de fascia proprie. 506 C. I. PARHON Glandele parotide la şobolan sînt constituite din două porţiuni, distincte prin forma şi coloraţia lor (fig. 1, 2, 3, 4 şi 5). a) Prima porţiune a glandei parotide1) este anterioară faţă de ori- Fig: 3. — Şobolan femelă, nr 358. Glanda parotidă prelevată prin disecţie. împreună cu glandele submaxilare. I. porţiunea X a parotidei. II. porţiunea seroasă a parotidei. Fotografie X 1V2. Fig. 4. — Şobolan femelă, nr. 359. Glanda parotidă disecată împreună cu glandele submaxilare. I. porţiunea X a parotidei. II. porţiunea seroasă a parotidei. I otografie. X l1/2* ficiul auricular, discoidă şi apare de mărimea aproximativă (la şobolanul adult) a unui bob de fasole, cu faţa medială uşor concavă şi aşezată cu 1 în cursul lucrării această porţiune este denumită şi porţiune X. OPERE ALESE 507 concavitatea pe muşchii maseteri şi pe fibre nervoase din facial. Faţa laterală este convexă. Această porţiune prezintă o coloraţie galben-brună, cu o uşoară nuanţă verzuie, ceea ce face să se diferenţieze atît de planurile musculare, cît şi de cea de a doua porţiune. Menţionăm că prima porţiune a parotidei prezintă o suprafaţă netedă şi omogenă cu un desen lobular abia perceptibil. b) A doua porţiune a parotidei este reprezentată de o masă de ţesut glandular ce înconjură prima porţiune inferior şi dorsal pină la locui de implantare a marginii anterioare a pavilionului urechii, coborînd inferior. Această porţiune are forma unui segment de cerc cu marginile puţin distincte de planurile vecine şi prezintă o coloraţie alb-cenuşie vascularizată, şi cu o suprafaţă net lobulară. Această porţiune străbate succesiv, de sus în jos, planul muscular format de marginea inferioară a maseterului, pîntecele anterior al digastricului şi înconjură apoi inferior şi posterior orificiul auricular, acoperind extremitatea superioară a sterno-cleido-mastoidianului. Cele două porţiuni ale parotidei aderă între ele printr-un ţesut conjunctiv lax moderat. EXAMEN MACROSCOPIC Cele două porţiuni distincte din punct de vedere anatomic se deosebesc în mod evident şi în ceea ce priveşte structura histologică. Vom descrie în mod deosebit cele două porţiuni, denumind deocamdată porţiunea discoidală, porţiunea nr. 1, iar pe cea alungită, porţiunea nr. 2: de asemenea, avînd în vedere deosebirea netă între parotida celor două sexe, vom descrie separat structura parotidei la femelă şi la mascul. PAROTIDA LA FEMELA Porţiunea nr. 1. Această porţiune este înconjurată pe toată întinderea de o capsulă conjunctivă. De la aceasta pornesc în profunzime prelungiri formate dintr-un ţesut conjunctivo-vasciUlar, în care se găsesc şi tubi mai mari, şi care împart această zonă în lobuli de dimensiuni variate. Lobulii sînt constituiţi din acini, printre care se găsesc un număr redus de tubi. Acinii sînt destul de egali ca formă şi dimensiuni, foarte apropiaţi unii de ceilalţi şi separaţi pe alocuri numai prin capilare. Ei sînt de obicei rotunzi sau poligonali şi constituiţi din celule uneori destul de bine delimitate prin pereţi despărţitori, în acest caz putîndu-se constata că au o formă piramidală sau cilindrică ; cele mai deseori, însă, limita dintre celule nu este evidentă, astfel încît forma şi dimensiunea celulelor nu poate fi precizată ; un lumen propriu-zis nu se poate constata. Protoplasma celulelor este bazofilă şi prezintă o porţiune centrală mult mai mare, palidă, şi alta periferică mai intens colorată. Partea centrală clară are o structură foarte fin vacuolară, care însă, din cauza palidităţii protoplasmei, abia se poate recunoaşte, şi la un examen mai rapid ea 508 C. I. PARHON apare uniformă. De asemenea, partea intens colorată are un aspect uniform. Nucleul celulei este bazai, rotund, uniform şi relativ palid colorat; unii dintre nuclei sînt ceva mai mari şi mai intens coloraţi (fig. 6, 7 şi 8). Tubii au dimensiuni variate : unii sînt mici, cu un lumen relativ mic şi diseminaţi printre acini ; aceştia sînt căptuşiţi de un singur rînd de celule, cu protoplasma uşor eozinofilă şi cu nucleii rotunzi situaţi bazai; alţii sînt mai mari înconjuraţi de o zonă de ţesut conjunctiv, mai mult sau mai puţin întinsă ; ei prezintă un lumen mai mare şi sînt căptuşiţi de celule ce prezintă caracterul celor ce căptuşesc tubii cei miici, mai sus descrişi. Intr-un caz, printre acinii mai sus descrişi s-a constatat prezenţa unei insule rotunde, mai palid colorate; ea este constituită din cordoane mici, grămezi de celule sau chiar din celule izolate. Celulele sînt polimorfe, mai mari, cu protoplasma uniformă şi palid colorată ; uneori foarte mari, poligonale. Porţiunea nr% 2. Preparatul este format în cea mai mare parte din acini, printre care se găseşte un qumăr destul de mare de tubi. Acinii sînt de dimensiuni şi forme destul de egale, mai mici ca cei din porţiunea nr. 1. Ei sînt în aparenţă lipsiţi de lumen, sau prezintă un lumen foarte mic. Celulele ce formează acinii sînt rău delimitate, iar pe alocurea se disting, însă cu greu, canale intercelulare; protoplasma celulelor este omogen eozinofilă. Nucleii sînt de două tipuri: unii rotunzi, palizi, cu granulaţii cromatice, iar alţii, în număr mai mic, intens coloraţi, polimorfi, rotunzi, turtiţi, triunghiulari sau poligonali şi cu structura uniformă. Tubii sînt mai numeroşi decît în porţiunea precedentă; unii sînt de calibru mic, cu lumen redus, cu celulele înalte, eozinofile şi cu nucleii rotunzi, palid coloraţi ; alţii sînt mai mari, cu lumenul mai mare, iar la unii dintre ei se disting la baza celulelor striaţii longitudinale. PAROTIDA LA MASCUL Ca şi la femelă, parotida masculilor prezintă două porţiuni deosebite : una mai mică, corespunzătoare porţiunii nr. 1 de la femelă, dar care are o structură cu totul deosebită de aceea a femelelor, şi o alta corespunzînd porţiunii nr. 2 de la femelă şi care are o structură asemănătoare cu porţiunea nr. 2 din parotida femelei. Porţiunea nr. 1. Aceasta este constituită din formaţiuni care se deosebesc în mod evident de acelea care formează porţiunea respectivă a parotidei la femelă. Aceste formaţiuni nu prezintă caracter de acini, ci sînt ele forme foarte variate, poligonale, cilindrice, triunghiulare sau mai neregulate, Şi dimensiunile lor sîfrt foarte variate ; cele mai multe sînt mari, mult mai mari decît acinii ce formează aceeaşi porţiune a parotidei animalelor femele ; altele sînt mai mici sau chiar foarte mici şi sînt formate numai dintr-una sau două celule. Ele sînt separate unele de celelalte prin spaţii alungite şi nicăieri nu sînt lipite între ele ; uneori, aceste spaţii sînt căptuşite de un strat celular endoteliform şi unele conţin hematii. Formaţiunile acestea sînt constituite din celule fără limite precise, prezen- Fig. 5. — Şobolan mascul, nr. 340. Se remarcă cele două structuri histologice deosebite * în glanda parotidă I. porţiunea X. II. porţiunea seroasă. Microfotografie. Coloraţie hematoxilină-eozină. Oc. 10, ob. 3. : jm(S- v-' /■"- ■'• -îr ' ' ■ ’•* ij ^itf '; , : V „«t ^ ^ v **'* — J*E *T * V* ' •? •» L< A \ v; AV* L 'J* .«*V . • .:£ \ -' «;•> • ■ '?4# S * s. ; - x«vV '*%; cţ ' •✓■•••* -» . - -*:.w 5=-V.v,V- .•*•■ Fig. 6. — Şobolan femelă, nr. 32 /. Parotidă, porţiunea X. Se observă că glanda este alcătuită din numeroşi acini şi foarte rari cana-liculi’excretori (c). Microfotografie. Coloraţie hematoxilină-eozină.' Oc. 10, ob. 3. v- *«►. ..«• ^ •. ,,,'-4^ ^r- %, . .. f ' -S if'r. '■ 'A<** • v-» ■• ,^ -. • •»; ..,' -«■-■ 4-'?*?. v '‘"li ,■•■•• -A V ■'%> - 4'' ^ Fig. 7. — Şobolan femelă, nr. 327. ,n% • tVv**V« # .’/'- Parotidă, porţiunea X. Acelaşi aspect, ^ ■ v i * * *', *ţ. - văzut la un măritor mai puternic. *!?'.’.• ». ^ '3 .*5^k £ ' vi# Microfotografie. Coloraţie hemato- ?« <. , * «;!. ;;U* :.I1 xiiină eozină. Oc. 10. ob. 4. .-W«fc •••< mrvJBkAJfc»--»*-** • OPERE ALESE 509 tîndu-se ca nişte mase sinciţiale; excepţional se poate recunoaşte prezenţa de pereţi separatori între celule. Protoplasma celulelor are un aspect uniform şi se colorează slab cu eozină în preparate colorate ciu hematoxilină-eozină ; uneori protoplasma de la periferia masei sinciţiale se colorează deosebit de aceea din restul maselor sinciţiale ; ea este mai intens colorată şi bazofilă. Nucleii nu prezintă o dispoziţie particulară; sînt împrăştiaţi fără nici o ordine în masa protoplasmatică, avînd dimensiuni foarte variate, de la nucleii mici pînă la cei foarte mari, chiar giganţi, cu toate dimensiunile intermediare; şi din punct de vedere al formei ei sînt destul de variaţi: rotunzi, ovalari sau alungiţi. Structura nucleului este de asemenea variată ; unii sînt intens şi uniform coloraţi, alţii, bogaţi în cro-matină, se prezintă sub formă de oorpusculi variaţi ca număr şi dimensiuni (fig. 9, 10, 11 şi 12). In interiorul lobulilor, cana'lele secretorii sînt foarte rare şi se prezintă sub formă de tubi mici, cu lumenul variabil şi căptuşit de celule cubice, dispuse pe un singur rînd ; nucleii sînt rotunzi, ovalari şi palid coloraţi. In spaţiile dintre lobuli se găsesc din loc în loc tubi mai mari, cu lumenul mare şi căptuşit de un rînd de celule turtite sau cubice. In unele cazuri, pe lîngă aceste formaţiuni se mai găsesc altele, cu totul deosebite ; ele sînt de obicei grupate în grupe mai mici sau mai mari, alteori sînt dispuse în mod difuz printre formaţiunile mai sus descrise; se prezintă ca nişte alveole relativ mari şi cu lumenul foarte mare, gol şi căptuşit de un rînd de celule cubice, net delimitate, cu protoplasma foarte palid colorată, eozinofilă, chiar vacuolară şi cu nucleii rotunzi, bazali şi palid coloraţi. In afară de aceste cazuri, în care deosebirea dintre structura parotidei de la mascul şi cea a parotidei de la femelă este atît de mare, încît am putea zice că eie nu mai au aproape nimic comun, există excepţional cazuri în care deosebirea este ceva mai mică. In aceste cazuri, parotida, pe lîngă partea cu structura descrisă mai sus, prezintă altele, în care elementele constitutive seamănă cu acinii care formează porţiunea nr. 2 a parotidei la femelă. In rezumat, glanda parotidă la şobolan este constituită din punct de vedere microscopic din două porţiuni cu structură cu totul deosebită ; una nr. 2, reprezentînd cea mai mare parte a parotidei, are structura glandei salivare seroase, iar alta nr. 1, se deosebeşte de prima. Rămîne în primul rînd să încercăm să stabilim natura acestei din urmă porţiuni şi, în special, să vedem dacă ea poate fi asimilată cu una dintre glandele salivare de la şobolan. înainte de a trece însă la clarificarea acestei chestiuni, trebuie pentru moment să menţionăm numai, rămînînd să revenim mai departe asupra acestui punct, că la şobolan există o deosebire fundamentală în structura porţ'Unii în chestiune, la cele două sexe ; la femele, structura ei seamănă întrucîtva cu aceea a glandelor salivare, pe cînd la mascul, structura acestei porţiuni este cu totul deosebită de aceea a glandelor salivare. In rîndurile care urmează ne referim la porţiunea nr. 1 a glandei parotide la femelă. 510 C. I. PARHON Am văzut, din cele descrise, că această porţiune are structura unei glande acinoase, încît prin aceasta ea se aseamănă au glandele salivare. Acinii acestei glande sînt ceva mai mari decît aceia ai porţiunii seroase a glandei parotide. Ei sînt constituiţi din celule uneori bine delimitate, cele mai deseori fără limite precise ; ele permit să se recunoască forma celulelor, care este piramidală sau cilindrică; un lumen, sau canale inter-celulare, nu pot fi recunoscute. Celulele se colorează cu coloranţi bazici; protoplasma celulelor prezintă o zonă centrală foarte palid colorată şi cu structură foarte fin vacuoilară, abia perceptibilă ; porţiunea bazală a pro-toplasmei, unde se află şi nucleul, are o structură omogenă. Nucleii, aşezaţi pe un singur rînd şi la acelaşi nivel, sînt rotunzi, egali şi palid coloraţi. In preparatele colorate pentru mucină cu mucicarmin, protoplasma celulelor se colorează într-o nuanţă violetă foarte palidă. Din cele ce preced ne credem autorizaţi să conchidem că această porţiune a glandei parotide la şobolan nu prezintă nici unul dintre caracterele esenţiale ale glandei seroase de la şobolan. Dar şi analogia cu glandele salivare mucoase nu este decît parţială. In primul rînd, lipseşte un lumen evident, obişnuit întîlnit la glandele mucoase ; mai ales forma turtită a nucleului lipseşte în glanda care ne preocupă. Protoplasma are un aspect foarte fin vacuolar, greu de distins, spre deosebire de protoplasma celulelor porţiunii mucoase submaxilare, care este net vacuolară ; în schimb, coloraţia celulelor într-o nuanţă violetă este comună pentru porţiunea ce ne preocupă şi pentru glandele salivare mucoase, în specie pentru porţiunea mucoasă a glandelor submaxilare. Coloraţia violetă a protoplasmei în preparatele colorate cu mucicarmin, precum şi forma rotundă a nucîelului, pledează împotriva naturii mucoase a glandelor în chestiune. Putem conchide deci că analogiile între aceste glande şi glandele salivare mucoase sînt foarte reduse şi că lipsesc, am putea spune, caracterele, reacţia mucusului şi forma turtită a nucleului. In literatură au fost descrise la glandele rrfucoase unele abateri de la tipul histologic obişnuit al acestor glande ; unii autori au descris cazuri la care reacţiile pentru mucină erau negative ; alţii au descris cazuri în care lipsea aspectul caracteristic al nucleilor. Nu ştim însă să se fi descris imagini în care să fi lipsit aproape toate caracterele esenţiale ale glandelor mucoase, aşa cum am observat în cazurile noastre. Desigur că s-ar putea admite şi existenţa unor asemenea cazuri şi în lipsa unei alte explicaţii mai plauzibile, am putea, pînă la probe contrarii, să considerăm glandele în chestiune, dacă nu identice cu glandele mucoase, totuşi foarte apropiate de acestea. întrebarea dacă această porţiune ar putea fi asemănată cu glandele endocrine, o vom discuta mai jos, după ce vom prezenta şi aspectul pe care îl îmbracă această porţiune la animalele mascule. După aceste consideraţii, putem, trece la discutarea rezultatelor obţinute la şobolanii masculi. Glanda parotidă, la mascul, din punct de vedere histologic, după cum rezultă din descrierea de mai sus, prezintă, ca şi aceea a femelelor, două porţiuni cu totul deosebite : una corespunzătoare porţiunii seroase a para- OPERE ALESE 511 tidei, şi alta corespunzînd porţiunii pe care am denumit-o porţiunea nr. 1. Partea seroasă nu se deosebeşte întru nimic de partea seroasă observată la animalele femele. In ceea ce priveşte porţiunea nr. 1, aceasta are o structură cu totul deosebită, atît de deosebită, încît, cu excepţia unui singur caz, dacă nu am fi preveniţi, am putea să o considerăm ca apar-ţinînd unui organ cu totul deosebit. Intr-adevăr, lipsesc complet elementele ce pot fi considerate ca formaţiuni acinoase şi dacă nu s-ar găsi foarte rare formaţiuni tubulare, diagnosticul de glandă acinoasă nici nu ar intra în discuţie. Elementele ce constituie această porţiune a parotidei sînt reprezentate, făcînd abstracţie de rare elemente tubulare, de formaţiuni cu aspect solid, în care lipseşte un lumen şi în care celulele, aproape în totalitate, sînt complet lipsite de pereţi despărţitori, formaţiunile în chestiune prezentîn-du-se ca adevărate mase sinciţiale. Protoplasma acestor mase este acido-filă. In această masă protoplasmatică, nucleii sînt dispuşi fără nici o orientare specială. Intre formaţiunile 'descrise există spaţii mai mici sau mai mari, mult căptuşite cu un strat de celule de tip endotelial şi în care se găsesc numeroase hematii. Nucleii celulelor sînt de dimensiuni extrem de variate, unii chiar giganţi. Acest aspect histologic este mult mai apropiat de acela al unei glande endocrine, decît de cel al unei glande exocrine ; singurul caracter exocrin este, am putea sp|une, prezenţa de tubi, ce pot fi consideraţi drept canale excretoare ; în afară de acest caracter, totul pledează pentru natura endocrină a porţiunii nr. 1 a glandei parotide a masculului. Aceste constatări ne obligă să ne punem întrebarea dacă elementele ce constituie porţiunea nr. 1 la mascul corespund acinilor glandulari din aceeaşi porţiune a gîandei femele, care au suferit modificările menţionate sau dacă ele sînt elemente de natură cu totul deosebită, care nu au echivalent în parotida de femelă. Deosebirea fundamentală între formaţiunile care constituie zona nr. 1 la mascul şi formaţiunile care constituie aceeaşi zonă, la femelă ar pleda mai mult pentru natura deosebită a acestor două feluri de formaţiuni. Faptul că, în mod excepţional, se găsesc cazuri în care ambele formaţiuni, atît cele ce constituie porţiunea nr. 1 la mascul, cît şi cele ce constituie porţiunea nr. 1 la femelă, se găsesc în partea nr. 1 a aceluiaşi şobolan mascul şi că exista în aceste cazuri formaţiuni care ar putea fi considerate ca forme de trecere între cele două feluri de formaţiuni, ar pleda pentru natura comună a acestora. In prima ipoteză a naturii deosebite a formaţiunilor în chestiune la mascul şi la femelă, am fi dispuşi să considerăm formaţiunile de la masculi ca elemente cu funcţie endocrină, ceea ce ar corespunde mai bine structurii acestor formaţiuni. In aceste condiţii, trebuie să fim foarte rezervaţi în ceea ce priveşte natura şi deci denumirea acestei porţiuni a glandei parotide şi credem că, pînă la noi cercetări în această direcţie, trebuie să ne abţinem de la a considera această latură a problemei ca închisă şi, pentru moment, să denumim această porţiune a parotidei la şobolan, zona X. 512 C. I. PARHON Cercetări ulterioare, în care vom. studia în special acţiunea hormonilor masculini asupra parotidelor animalelor femele, sperăm că vor clarifica această problemă. In sprijinul acestei ipoteze vin şi următoarele date bibliografice : Weber şi Schultzer (citaţi după (3)), remarcă o acţiune antagonistă a parotidelor faţă de pancreas. Seizo Utimara, (citat după (1), a observat hipertrofia insulelor Langerhans după parotidectomie. Rezultate opuse a semnalat Galebski în 1927 (citat după (2)), care, studiind acţiunea extractelor de glandă parotidă asupra vaselor urechii izolate a iepurelui de casă şi asupra iepurilor de casă intacţi, a conchis că acestea acţionează într-un mod asemănător cu insulina. Dionesov, în 1952 (2), după parotidectomie la cîine, a semnalat o insuficienţă destul de accentuată a funcţiei insulinice, ablaţia parotidelor făcînd să crească glicemia. M. Cahane şi T. Cahane, (citaţi după (5)), au publicat un caz de diabet zaharat la un bolnav avînd hipertrofia parotidelor. în ceea ce priveşte corelaţia glandelor parotide cu alte glande endocrine, Parhon, Goldstein şi Milciu relatează în 1945 (5) în tetanie, hipertrofia parotidelor şi a glandelor submaxilare, fără alteraţii anatomo-pato-logice ale acestora. Raillet (citat după (3)) a relevat la insuficienţi sexuali hipertrofia parotidelor. Sainton, Simmonet şi Brouha (6) amintesc cîteva cazuri de mixedem asociate cu hipertrofia parotidei. Nu par lipsite de interes şi faptele observate în medicina practică, adică sîaloreea femeilor însărcinate şi hipertrofia parotidelor în timpul men-struaţiei. Pentru moment, ne vom limita să afirmăm că la şobolani există un di-morfism sexual care priveşte porţiunea nr. 1 a glandelor parotide, pe care am numit-o porţiunea X. CONCLUZII Parotida la şobolan, mai ales din punct de vedere histologic, a fost foarte puţin studiată pînă în prezent. Nu am găsit, atît pe cît ne-a fost posibil să cercetăm literatura, date privitoare la această chestiune. Din cercetările noastre rezultă că această glandă salivară este constituită la şobolan din două porţiuni distincte, atît din punct de vedere anatomic, cît şi histologic. Ea este formată dintr-o porţiune antero-superioară, de formă discoidală şi de culoare galben-brună cu uşoară nuanţă verzuie şi dintr-o porţiune mai mare, avînd forma unui segment de cerc, postero-externă, cu structură lobulară şi de culoare albicioasă. Prima porţiune are o structură fundamental diferită la mascul faţă de femelă. La femelă, ea se prezintă ca o glandă acinoasă, deosebită ca structură de glandele salivare seroase, precum şi de cele mucoase, semănînd însă mai mult cu acestea din urmă. Totuşi, deosebiri destul de mari între această porţiune şi glandele mîucoase ne-au determinat să numim pentru OPERE ALESE 513 moment această porţiune, zona X. Cea de a doua porţiune prezintă caracterele glandelor salivare seroase. Deosebirea între structura porţiunii X la femelă faţă de mascul este fundamentală. Pe cînd la femelă ea are o structură acinoasă, semănînd pînă la un punct cu glandele salivare mucoase, la mascul ea este constituită din formaţiuni solide, formate din celule fără limită, luînd aspectul de mase sinciţiale. Nucleii acestor celule sînt dispuşi fără nici o orientare şi sînt foarte deosebiţi ca dimensiuni şi formă, avînd uneori caractere de nuclei giganţi. Astfel, la mascul porţiunea X este constituită din formaţiuni ce îmbracă mai mult caracterele histologice ale elementelor glandulare cu funcţie endocrină. Cercetări ulterioare vor avea de scop să clarifice natura acestor din urmă formaţiuni. CTPyKTyPA H nOJIOBOH flHMOP4>H3M OKOJIOyiHHOH >KEJIE3bI y EEJIOH KPbICbl PE3K3ME Abtop h cotpyahhkh Hsy^iaJiH c rHcmjiorHqecKOH to^kh 3peHHH oko-jioyuiHyio >Kejie3y y Kpbicbi. H3 3THX HCCJieAOBaHHH BbITeKaeT, TTO CJIKDHHan 5KeJie3a COCTOHT H3 £Byx, oTJiH^aiomHxcH Apyr ot Apyra c aHaTOMH^ecKOH h rHcmnorH*iecKOH To^ieK 3peHUH qacTeft (nepeAHe-BepxHeft qac™ h saj^He-HapyjKHOH qacra). Ilep'Bafl ’qacTb (soHa x) H'Meex CTpyKTypy, oTJiH^aiomyîocH KopeHHbiM 06pa30M y caMiţoB, no cpaBHeHHio c caMKaMH. y caMOK 3Ta qacTb HMeeT bhji au,HH03H0H }Kejie3bi; oHa oTjiHqaeTCH ot cepo3Hbix, a TaioKe ot cjih-3HCTbIX CJIIOHHblX >KeJI63, XOTH OHa H 6oJiee CXOAHa c noejieAHHMH . y caMiţoB 3Ta MacTb coctoht H3 06pa30BaHHH c npeofijiaAaiomeH thc-TOjionmecKOH npHpoAoft rjiaH^yjinpHbix 9JieivieHTOB c sh^okphhhoh (J)yHK-UHeft. OB'bflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — Tonorpa^HqecKoe pacnojioKeHiie oKOJioyumoft >Kejie3bi y 6ejiou Kpbicbi. PHC. 2. — IlpOCTpaHCTBeHHOe COOTHOIIieHHe MeJK^y OKOJIOyiUHOH }KeJie30H H HH3-jiejKamHMH noBepxRocTHMH (nocjie yAajieHHH noBepxHocTHoă ineHHoft (j)aciţHH h cjiioh-hwx Hoto. YBeji. b IV2 Pa3a pHC 4 — Kpfcica-caMKa Ne 359. OKOJioyuiHaH >Kejie3a, OTnpenapHpOBaHHaH BMecTe c no^ejiiocTHKMH }Kejie3aMH : I — qac.Tb X oKOJioymHoâ >Kejie3bi; II — cepo3Han ^acTb 0K0Ji0yniH0H acejie3H. <Î>oto. YBeji. b P/2 pasa. Phc. 5. — Kpbica-caivreu, Ne 340. B 0K0Ji0yuiH0H wejie3e oTMe^aeTcn najiHMHe ynoMH-HyTbix AByx oTJinqaiomHxcH Apvr ot Apyra rncTojiorHqecKHX cTpyKTyp : I — qacTb X ; jj — cepo3HaH qacTb. M.HKp0(ţ)0T0. Onp. reMaT0KCHJiHH-303HH0M ; ok. 10, 06. 3. Phc. 6. — Kpbica-caMKa N° 327. OKOJioyiiiHan 5Kejie3a, qacTb X. OTMe^aeTCH, *ito >Kejie3a coctoht H3 MHoroqHc^eHHbix aiţHHycoB h oqeHb pe^KO BCTpeqaiomHXCH BbiBOAHbix np0T0K0B (5). Mhkpo(J)oto. Onp. reMâT0KCHJiHH-303HH0M ; ok. 10, 06. 3. 33 - c> 1218 514 C. I. PARHON Phc. 7. — KpHca-eaMKa«Nb 327. OKOjioymHaa xcejie3a, qacTb X. Ta >Ke KapTHua,, BHAHMaa npH 6ojiee chjibhom yBejraqeHHH. Mhkpo(J)oto. OKp. reMaTOKCHJiHH-303Hji0M; ok. 10, o6. 4. Phc. 8. — Kpnca-caMKa J\ib 327. OKOjioyuiHaH >Kejie3a, qacTb X. AuHHycbi c mh-KpOBaKyojiHMH b KjieTKax; bh^hli mapoo6pa3Hbie h pacnojio^KeHHbie y 0CH0BaHHH juie-TOK H/l pa. MHKpO(|)OTO. OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M. HMMepCHH. Phc. 9. — Kpuca-caMeiţ N° 341. MacTb X omnoyiiiHOH x<.ejie3bi. OTMeqaioTCH mh-KpouejiJiiojiHpHbîe cHMnJia3Mbi c nojiHMopcjmbiMH H^paMH. JJojibqaToe H3o6pa>KeHHe ot-CyTCTByeT. MHKpO(j)OTO. OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M ; OK. 10. 06. 4. Phc. 10. — Kpbica-caMeii, Ng 342. MacTb X OKOJioyniHOH ^Kejie3bi. Il0BT0p5ieTCH Kap-THHa npe/ţbmymero pncyHKa. MnKp0(j)0T0. OKp. reMaT0kcHJiHH-303HH0M; ok. 10, o6. 4. Phc. 11. — Kpfeica-caMeii; «Nb 238. ^acTb X OKOjioyuiHOH }Kejie3bi. Cpe/yi KJieToq^ Hbix cumnjia 3mob OTMeqaioTCH CHHycoBH/yîbie npomexcytkh c apHTponjiramh (c) . MHKpo-(j)OTO. OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M ; OK. 10, 06. 4. Phc. 12. — Kpbica-caMeu. «Nb 347. ^acxb X oKOJioymnoH 5Kejie6bi. JIojKHOztojibqaTbie 06pa30BaHHH c snHTejinajibHbiMH Ky6nqecKHMH KjieTKaMH, o6pa3yiomHMH CBeTjibie npo-CTpaHCTBa. MHKpO(J)OTO. OKp. reMaT0KCHJIHH-303HH0M ; OK. 10, 06. 4. LA STRUCTURE ET LE DIMORPHISME SEXUEL . ' DES GLANDES PĂROTIDES CHEZ LE RAT BLANC RESUME L’auteur et ses collaborateurs ont etudie du point de vue hîstologique les glandes parotides du rat, II resulte de ces recherches que cette glande salivaire est composee de deux portions anatomiquement et histologiquement distinctes : la portion antero-superieure et la portion postero-exterieure. La premiere des deux portions (la zone x) possede une structure essentiellement differente chez le mâle par comparaison â la femeile. Chez les femelles, elle se pre-sente comme une glande acineuse, differente des glandes sereuses, ainsi que des glandes muqueuses, tout en etant plus rapprochee de ces dernieres. Chez le mâle, elle est composee de formations qui revetent plutot les caracteres histologiques des elements glandulaires â fonction endocrine. EXPLICATION DES FIGURES ,,Fig. 1.')— Disposition topographique de la glande parotide chez le rat blanc. Fig. 2. — Les rapports de la glande parotide avec les plâns anatomiques sousjacents (apres l’eloignement du fascia cervical superficiel et des glandes salivaires). Fig. 3. — Rat femeile np, 358. La glande parotide a ete prelevee par dissection en mâme temps que les glandes sous-maxillaires. 1. La portion X de la glande parotide; II. La portion sereuse de la glande parotide. Photographie x 1 1/2. Fig. 4. — Rat femeile no. 359. La glande parotide a ete dissequee en meme temps que les glandes sous-maxillaires. I. La portion X de la glande parotide; II. La portion sereuse de la glande parotide. Photographie x 1 1/2. Fig. 5. — Rat mâle no. 340. On remarque les deux structures histologiques diffe-rentes de la glande parotide. 1. La portion X; II. La portion sereuse. Microphotographie. Coloration â l’hematoxyline-eosine, ob. 10, oc. 3. OPERE ALESE 515 Fig. 6. — Rat femeile no. 327. La glande parotide — la portion X. On remarque la structure de la glande, qui est composee de nombreux acini et de tres rares canalicules excreteurs. Microphotographie. Col. â l’hematoxyline-eosine. Oc. 10, ob. 3. Fig. 7. — Rat femeile no. 327. La glande parotide — la portion X. Le meme aspect, examine â un grossissement superieur. Microphotographie. Col. â rhematoxyline-eosine. Oc. 10, ob. 4. Fig. 8. — Rat femeile no. 327. La glande parotide, sa portion X. Acini avec micro-vacuoles dans les cellules ; noyaux spheriques et situes â la base des cellules. Microphotographie. Col. â l’hematoxyljne-eosine. Immersion. Fig. 9. — Rat mâle no. 341. La portion X de la parotide. On remarque des sym-plasmes macrocellulaires aux noyaux polymorphes. Absence du dessin des acini. Microphotographie. Col. â l’hematoxyline-eosine. Oc. 10, ob. 4. Fig. 10. — Rat mâle no. 342. La portion X de la parotide. Le meme aspect constate dans la figure precedente. Microphotographie. Col. â rhematoxyline-eosine. Oc. 10, ob. 4. Fig. II. h- Rat mâle no. 238. La portion X de la parotide. On remarque parmi les symplasmes cellulaires des espaces sinusoîdes avec des hematies (c). Microphotographie, Col. â 1 hematoxyiine-eosine. Oc. 10, ob. 4. Fig. 12. — Rat mâle no. 347. La portion X de la parotide. Formations pseudo-aci-neuses, â cellules cubiques, epitheliales, qui forment des espaces clairs. Microphotographie. Col. â rhematoxyline-eoisine. Oc. 10, ob. 4. BIBLIOGRAFIE 1. Dechame M., Gog ue 1 S. et P o u 11 a i n P., La salive humaine, Rev. de sto- matol. 1950, nr. 8—9, p. 521. 2. Dionesov S. M., Vliianie udalenia sliunlh jelez na soderjanie sahara v krovi u sobak, Fiziologhiceskii jurnal SSSR, 1952, nr. 3, p. 326. 3. Hennion P. et Bata iile R., Les parotidites chroniques. Rev. stomatoL, 1951, nr. 7, p. 435. 4. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I., Istrati F.şi Burgher E., Studii asupra structurii glandelor salivare submaxilare la şobolanul alb, Bul. st. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1955, t. VII, nr. 2, p. 487. 5. P a r h o n C. I., G o 1 d s t e i n M. şi Milcu Ş t.-M., Manual de endocrinologie, voi. 1, ed. a 2-a, Bucureşti, 1945. 6. Sainton P., Simmonet H. et Brouha L., Endocrinologie clinique, thera- peutique et experimentale, Paris, Masson, 1942. ASUPRA ACŢIUNII HIPERGLICEMIANTE A UNUI EXTRACT DE PAROTIDĂ* In cercetările mai vechi ale unuia dintre noi (C. I. Parhon, 1923) s-a insistat asupra particularităţilor structurale ale segmentelor intercalare din glandele salivare la cîini ; se bănuia cu acea ocazie, graţie aspectului morfologic observat, existenţa unei funcţii endocrine, datorită substanţelor de elaborare celulară, ce se eliminau în interstiţii şi nu în canalele salivare excretorii (13). Din 1952, interesul pentru adîncirea observaţiilor noastre anterioare în domeniul endobiologiei glandelor salivare, ne-a dus la cercetări demne de semnalat. Am început cu un studiu asupra structurii glandelor salivare submaxilare, la şobolan, unde descriam trei porţiuni (seroasă, mucoasă şi hete-rocrină), în comparaţie cu toţi autorii moderni, care descriu, ca şi Ranvier, numai două porţiuni — fapt care de altfel a condus la unele erori de interpretare în cercetările lor experimentale (7). Am insistat apoi— pentru prima dată — asupra dimorfismului sexual al glandelor parotide la şobolanul alb (8). In legătură cu aceasta am cercetat structura glandelor parotide în raport cu vîrsta şi am precizat momentul apariţiei dimorfismului sexual, oare corespunde vîrstei de 50—60 de zile, adică instalării spermatogenezei (12). Am studiat parotida la şobolanii masculi numai castraţi, şi la şobolanii castraţi, trataţi cu testosteron, şi am apreciat reversibilitatea de structură a primei porţiuni a parotidei în raport cu prezenţa sau absenţa hormonului testicular (11). In aceeaşi ordine de idei, am arătat inhibiţia spermatogenezei la şobolanii parotidectomizaţi bilateral (9). Recent, am observat o hipertrofie a elementelor tubulare din porţiunea heterocrină a submaxilarei după parotidectomie bilaterală (6) ; invers, submaxilarectomiia bilaterală produce o hiperplazie a porţiunii prime a glandelor parotide (10). Toate aceste fapte de corelaţie morfo-funcţională ne-au întărit convingerea asupra * In colaborare cu I. Petrea s. a. Publicat în St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 2, p. 167. OPERE ALESE 517 unui rol endocrin posibil al glandelor salivare, precum şi asupra unui raport de interdependenţă a glandelor salivare. Dar, pentru că aspectul strucVupral al parotidei este apropiat de morfologia pancreasului, considerat de altfel, de autorii mai vechi, ca „glandă salivară abdominală", am încercat să studiem efectul parotidei asupra nivelului zahărului în sîrige. Aceasta cu atît mai mult, cu cît literatura medicală prezintă — din acest punct de vedere — numeroase date contradictorii. In acest scop, am folosit 5 iepuri adulţi masculi, pe care am efectuat 18 experienţe ; experienţele au fost făcute cu diferite substanţe, pe acelaşi animal, în aşa fel, că aproape pentru fiecare experienţă, fiecare animal a fost propriul său maîtor. Repartiţia animalelor s-a făcut după cum urmează : 1) In 10 experienţe, iepurii au fost trataţi cu un extract de parotidă. 2) In 2 experienţe, iepurii au fost trataţi cu insulină. 3) In 3 experienţe, iepurii au fost trataţi cu insulină şi concomitent cu extract de parotidă. 4) In 1 experienţă, animalul a fost tratat cu glucoză. 5) In 1 experienţă, animalul a fost tratat cu glucoză şi insulină. 6) In 1 experienţă, tratamentul s-a făcut cu glucoză şi extract de pa- rotidă. Pentru fiecare animal s-au făcut 5 determinări de glicemie : pe ne-mîncate la 15, 30, 60 şi 120 de minute. Substanţele au fost administrate în dozele următoare : — Extractul de parotidă, cîte 2 ml/kg corp. — Insulină cîte 2U/kg corp. — Glucoză cîte 2g/kg corp. Extractul de parotidă a fost preparat prin hidroliză alcalină, în laboratorul de ergonologie al institutului nostru, din parotida de bovidee, lml de extract conţinea 0,5 g glandă proaspătă. Determinarea glicemiei s-a făcut prin miarometoda Hagedorn-Jensen. REZULTATE a) Administrarea extractului de parotidă produce în toate cazurile o creştere a glicemiei. Glicemia a crescut semnificativ în 7 cazuri, iar media a fost de 23,8% îaţa de glicemia iniţială. Valorile extreme erau cuprinse între creşteri cu 12,4% pînă la creşteri cu 40,96%. Nu am considerat hiper- glicemie semnificativă la 3 din cazuri, unde glicemia a crescut cu valori între 1,85% şi 6,30%. în 4 cazuri, creşterea maximă a fost la 15 minute după administrare, iar în 4 cazuri, aceasta a fost la 30' de minute ; hiperglicemia maximă a fost înregistrată în restul de 2 cazuri, la 60 de minute după administrare. Revenirea glicemiei la valoarea iniţială s-a făcut în 6 cazuri, după 120 de minute, într-un caz, glicemia a rămas crescută chiar la 120 minute interval, iar în 3 cazuri — acolo unde creşterea a fost considerată ca semnificativă — glicemia a scăzut sub nivelul iniţial. 518 C. J. PARHON b) Administrarea insulinei a produs, în toate cazurile, hipoglicemiâ caracteristică., scăderea glicemiei îăcîndu-se cu peste 70% la 60 de minute după administrare — într-un caz —• iar în al doilea caz a scăzut cu peste 70%, animalul murind în comă. In primul caz, revenirea glicemiei nu era prezentă la 120 de minute de la administrarea insulinei. c) In cazurile în care am asociat insulinei extractul de parotidă am constatat următoarele: — scăderea glicemiei se face, în medie, cu 42,1% (valorile, extreme fiind cuprinse între 36,3 % şi 50%) ; — scăderea mşximă se observă în toate cazurile la 15 minute după administrare ; — la 120 de minute, glicemia este mult apropiată de valorile normale. d) Administrarea glucozei în dozele amintite creşte glicemia în primele 15 minute cu peste 144,5%. Glicemia coboară cu mai mult de jumătate la 30 de minute, şi se apropie de valoarea iniţială la 120 de minute. e) Administrarea gluctozei, odată cu insulina, produce o creştere a glicemiei numai cu 50,3% faţă de iniţial, în primele 15 minute. La 30 minute, glicemia scade, fiind apropiată de normal, pentru ca la 120 de minute, să fie sub valoarea iniţială. f) Administrarea glucozei, odată cu extractul de parotidă, a produs creşterea glicemiei cu 79,2% la 15 minute, la 30 de minute menţinîndu-se deasupra valorii normale cu 40%. ★ Din experienţele noastre rezultă acţiunea hiperglicemiantă a extractului de parotidă utilizat. Acest extract este antagonist insulinei şi frînează acţiunea hipoglicemiantă a acesteia. Păstrează în timp nivelul hiperglicemiant al glucozei. Ideea că glandele salivare ale mamiferelor ar avea şi un alt rol, in afara funcţiei lor salivare, a preocupat pe numeroşi cercetători. Lucrări recente, din ce în ce mai numeroase, vin să demonstreze rolul endocrin al glandelor salivare. Este interesant însă că glandele salivare se comportă în mod cu totul diferit de la o specie la alta. Aşa bunăoară, Lacassagne descrie un dimorfism sexual în glandele salivare submaxilare la şoarece, stabilind corelaţii morfo-funcţionale între porţiunea tubulară a acesteia şi testicul (5), în timp ce noi am descris în glandele parotide la şobolan un dimorfism sexual, care niu există sub o formă atît de semnificativă, în aceeaşi glandă, la şoarece (8). Trebuie menţionat că cercetînd structura glandelor salivare la numeroase specii de animale, am constatat deosebiri de structură de la o specie la alta, ceea ce ar presupune şi deosebiri de ordin funcţional. Toate acestea considerăm că tind să explice, în parte, polimorfismul rezultatelor diferiţilor cercetători, cu privire la rolul glandelor salivare asupra glicemiei. Aceasta întrucît autorii au lucrat c'u extracte provenind de la alte specii şi pe alte specii de animale, decît cele folosite de noi (considerăm că are mare importanţă pentru uniformitatea rezultatelor în acest domeniu, chiar nivelul de la care se recoltează parotida pentru prepararea extractelor). OPERE ALESE 519 Intr-adevăr, Galebsky (3) susţine ralul sinergie cu insulină al extractelor de parotidă folosite ; acelaşi punct de vedere l-a avut şi Dionesov (2), care preciza că extirparea glandelor parotide la cîine duce la o insuficienţă marcată a funcţiei insulinice. .Weber şi Schultzer (citaţi după (4)), dimpotrivă, menţionează că glandele parotide au un efect hiperglicemiant şi hiperglicozuric. Rezultate asemănătoare au obţinut Seizo şi Utimara (citaţi după (1) ). Recent, Ţameda (1952) publică un studiu (14) asupra hormonilor glandelor salivare, precizînd că extractele de glandă parotidă şi submaxilară au o acţiune similară, producînd o scădere lentă şi prelungită a zahărului în sînge. Dar, aceste din urmă date sînt contradictorii cu cele ale majorităţii autorilor, care au studiat acţiunea ambelor glande : a parotidei şi a subma-xilarei şi după care aceasta modifică diferit nivelul glicemiei. Banting şi Best izolează insulina din submaxilară, iar Simmonet o apreciază la 1000 U/kg de glandă (citat după (1)). După aceştia, glandele parotide au un efect opus primelor. Intr-adevăr, Korp Walter, în 1953, examinînd 4000 de bolnavi, constată în 164 de cazuri hiperplazia glandelor parotide. Este interesant că boala era prezentă la indivizi între 50 şi 60 de ani, femeile prezentînd tulburări de clim,acterium, iar 122 de bolnavi dintre aceştia prezentau diabet (15). Amintim că am cercetat acţiunea extractului de parotidă la cîine, unde efectul hiperglicemiant a fost similar cu cel observat la iepuri. De asemenea, folosind acelaşi extract, într-un caz clinic de hiperinsulinism, am reuşit să provocăm' o hiperglicemie, care nu a putut fi realizată nici după injecţia de glucoză.. Prin ce mecanism ar acţiona acest extract în metabolismul glucidic, rămîne de precizat în cercetări ce ne propunem a le extinde în viitor. CONCLUZII Din experienţele noastre preliminare rezultă că extractul de parotidă prezintă o acţiune hiperglicemiantă. Acest extract este antagonist insulinei şi frînează acţiunea hipoglicemiantă a acesteia. Păstrează, în timp, nivelul hiperglicemiant al glucozei. O rHnEPrJIHKEMHPyiOmEM flEHCTBHH 3KCTPAKTA OKOJIOymHOH 7KEJIE3H PE3IOME Abtop H3yqaeT ^eficTBHe 3KCTpaKT0B oKOJioyinHoă >Kejie3bi poraToro cKOTa Ha KOJieSaHHH rjiHKeMHH y KpojiHKa. yKa3aHHHK sKCTpaKT Bbi3biBaeT rHneprjiHKeMHpyioiiţHH Oh aHTaroHHCTHMeH HHcyjiHHy h yraeTaeT ninorjiHKeMHpyiomee AeftcTBHe sto-ro BemecTBa. SKCTpaKT oKOJioymHoft >Kejie3bi noAAep^KHBaeT b Te^eHHe Aojiroro BpeMeHH BbicoKHH ypoBeHb rJiHKeMHH. 520 C. I. PARHON SUR L’ACTION HYPERGLYCEMIANTE D’UN EXTRAIT DE PAROTIDE RESUME L’auteur a etudie l’action d’un extrait de parotide de bovide sur les variations de la glycemie chez le Lapin. Cet extrait produiit un eîfet hyper-glycemiant. II est antagoniste de l’insuline et îrenateur de Taction hypogly-cemiante de cette substanoe. L’extrait de parotide maintient longtemps un niveau eleve de la glycemie. BIBLIOGRAFIE 1. Dechaume M., Goguel S. et Poiţllain P, Rev. stomatoL, 1950, nr. 8—9, p. 521. 2. Dionesov S.M., Fiziol. SSSR, 1952, nr. 3. 3. Galebski N, Ztschr. f. Ohrenheilk. u. Laringo-Rinologie (Berlin), 1927, nr. 61, p. 328. 4. Hennion P. et Bata iile R., Rev. stomatoL, 1951, nr. 7, p. 435. 5. Lacassagne A., C. R. Soc. Biol., 1940, t. 144, p. 180. 6. Parhon C. I., Babes A. si Petrea I., St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 545. 7. Parhon C. I., Babes A., Petrea I. Istrati F. si Burgher E., Bul. şt. Acad. R.P.R., S. st. med., 1955, t. VII, nr. 2, p. 4g7. 8. — Bul. şt. Acad. R.P.R, S. şt. med, 1955, t. VII, nr. 3, p. 852. 9. Parhon C. I., Babes A, Petrea I. si Burgher E, St. cerc. endocr, 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 361. 10. Parhon C. I, Babeş A, Petrea I. si Burgher E„ St. cerc. endocr, 1956, t. VII, nr. 1. 11. Parhon C. I, Babeş A, Petrea I. si Istrati F, Com. Acad. R.P.R.. 1955, t. 'V, nr. 11. 12. Parhon C. I, Babeş A, Petrea I. şi Istrati; F, Com. Acad. R.P.R, 1955, t. V, nr. 12. 13. Parhon C. I. et Cahane M, Bul. Soc. Roum. neurol. psychiatr, psichol, endocr, 1923, p. 98. 14. Tameda K., Folia endocr., Japonica, 1952, nr. 9—10, p. 285. 15. Walter K-, Med. Klin, 1953, nr. 36, p. 1325. ASUPRA UNOR PARTICULARITĂŢI ENDOCRINE ALE ŢESUTULUI GLANDELOR SALIVARE" Cercetarea endobiologiei glandelor salivare a rezultat — printre altele — din dorinţa de a extinde studiul secreţiilor interne în afara organelor considerate ca reprezentînd în mod clasic glandele endocrine. De altfel, problema endobiologiei, — privită în general a fost ridicată încă de multă vreme, în felul acesta, de către unul dintre noi — Parhon, împreună cu Qoldstein — în 1909 (11) şi ea a fost apoi reactualizată în 1950 (Parhon) (5). Acelaşi punct de vedere l-au avut şi cercetările efectuate de Parhon şi Petrea între 1948 şi 1953, cu privire la endobiologia tubului digestiv. Cercetările făcute de noi pînă în prezent asupra endocrinologiei glandelor salivare au cuprins numeroase aspecte de studiu experimental şi clinic, care au fost-consemnate într-un volum, ce se află cu acelaşi titlu la tipar (6). în majoritate, am! folosit metoda morfologică pentru observarea detaliilor de structură normală şi patologică, pentru histochimiie, pentru his-tofiziologie etc. Cercetările noastre au avut caracter de analiză şi sinteză, prin care am; căutat să studiem raportul glandelor salivare cu restul organismului, să interpretăm procesele observate pe baza unor relaţii de strînsă reciprocitate. Pe scurt, în cele ce urmează vom căuta să prezentăm numai amănuntele morfologice, care în cursul cercetărilor făcute ne-au permis să atribuim glandelor salivare unele particularităţi endocrine. 1. Existenţa dimorfismului sexual. Pentru a avea o orientare mai precisă asupra modului de funcţionare şi asupra aspectului structural al glandelor salivare, am căutat să ne documentăm;, în primul rînd, asupra morfologiei acestor organe în scara animală. Cu această ocazie am studiat structura glandelor salivare la păsări şi mamifere. La unele dintre acestea am constatat că există modificări de structură în raport cu sexul animalelor. Noi am descris în 1955 (8), împreună cu Istrati şi Burger, dimorfismul sexual al glandelor parotide la şobolan. Din studiul a 60 de şobolani mas- * In colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea. Publicat în Rev. şt. med., 1957, p. 289. 522 C. I. PARHON culi şi femele am descris că parotida se compune din două porţiuni: una disooidă şi alta în segment de cerc. Prima porţiune se prezintă la femele, ca o glandă acinoasă, a cărei structură aminteşte pe cea a glandelor salivare mucoase. La masoul, aceeaşi porţiune este constituită din formaţiuni solide, ale căror celule fără limite prezintă un aspect sinciţial, cu nuclei polimorfi, uneori giganţi. Dacă la femele structura este caracteristică unei glande exocrine, la masculi, aceasta o putem apropia mai ourînd de structura unei glande endocrine, care prezintă capilare intercelulare, celule dispuse fără ordine — lipsite de orientarea în acini — cu nuclei voluminoşi etc. Lacassagne (3) a descris (1940) un dimorfism sexual al glandelor submaxilare la şoareci, proces pe care l-am observat constant şi noi. Exa-minînd glandele submaxilare ale şoarecilor de sex feminin, se observă bogăţia ţesutului acinos intertubular, celulele acinilor sînt turgescente, fin granulare, net bazofile şi tubii — dimpotrivă — apar reduşi ca număr şi dimensiuni, cu celule cu citoplasmă palidă şi aspect de repaus funcţional. La şoarecii masculi, aspectul glandei submaxilare este inversat, iar proporţia celor două elemente — despre care am vorbit (acini şi tubi) — apare schimbată. La aceştia predomină tubii celulelor cu granulaţii. Tubii au un diametru transversal mărit (dublat sau triplat) faţă de cel al femelelor, celulele sînt voluminoase, pline cu granulaţii oxifile, cu conţinutul care face să se delimiteze greu corpul celulelor. In schimb, ţesutul acinos intertubular este mult atrofiat comparativ cu ceea ce se observă la animalele de sex feminin. Toate aceste fapte permit diagnosticarea sexului animalului după examinarea, fie a parotidelor la şobolan, fie a siubmaxilarelor la şoarece. Lacassagne şi Causse au mai descris un dimorfism sexual în glandele retrolinguale la şoarece (4), iar Abouhard (1) a observat un dimorfism sexual al glandelor submaxilare la merione, o altă specie de rozătoare. Noi înşine am observat diferenţe între sexe la diferite alte specii în glandele parotide sau submaxilare (vacă şi taur, cîine şi căţea, iepure şi iepuroaică). La aceste din urmă specii, diferenţele le-am apreciat în raport cu distribuţia numerică a tubilor faţă de ţesutul acinos — pe unitate de suprafaţă şi mai puţin în raport cu structura tubilor. 2. Momentul apariţiei dimorfismului sexual al glandelor salivare. (Rolul hormonilor sexuali şi hipofizari). O dată cunoscut dimorfismul sexual al glandelor parotide şi submaxilare la şobolan şi şoarece, se punea problema modului în care acest dimorfism sexual poate fi condiţionat. Se ridica problema dacă, în raport cu vîrsta şi starea de funcţionare a aparatului endocrin şi, în special, sexual, deosebirile de structură apar sau se modifică. Mai exact, dacă intrarea în funcţiune a gonadelor sau, invers, involuţia acestora, poate condiţiona dimorfismul sexual. In ceea ce priveşte apariţia dimorfismului sexual al parotidelor, împreună cu Istrati (7) (1955) am arătat că, la şobolan, acesta este vizibil abia la 60 de zile, adică atunci cînd în testiciule spermatogeneza este intensă. OPERE ALESE 523 Procesul de diferenţiere începe la 50 de zile. Pînă la această vîrstă nu există o diferenţiere între parotida femelă şi masculă, în ambele cazuri, glanda îmbrăcînd caracterul acinos caracteristic şobolanului de sex feminin. Este foarte interesant că, deşi şobolanul nu prezintă un dimorfism sexual în glandele submaxilare, am observat că hormonul hipofizar gona-dotrop şi testosteronul contribuie însă la „maturizarea" tubilor secretori. După cercetările noastre, în submaxilara şobolanilor martori — impuberi — lipsesc tubii cu celule cu granulaţii — tubii secretori; aceştia au numai caracterul tubilor excretori, cu epiteliul unistratificat, iar celulele cilindrice nu prezintă granulaţii; ele sînt mici cu limitele precise, şi cu striaţii bazale. In concluzie, am putea spune că au un aspect impuber. Aceşti tubi, însă, se modifică profund, în sensul unei adevărate „maturizări", sub influenţa prolanului şi mai ales a asocierii acestuia cu testosteronul. Astfel, sub influenţa prolanului, celulele epiteliale ale unor anumite porţiuni ale tubilor se schimbă. Ele se hipertrofiază, încep să prezinte microgranulaţii de secreţie ■— totuşi palide — liniile celulare sînt greu decelabile, iar striurile bazale de la aceste celule lipsesc. Procesul de transformare a tubilor excretori în tubi secretori se desă-vîrşeşte sub acţiunea testosteronului. Tubii secretori se diferenţiează net de segmentele de excreţie prin hipertrofia evidentă a diametrului, bogăţia secreţiilor celulare, absenţa striilor bazale, înmulţirea tubilor pe unitatea de suprafaţă. în această ordine de idei, Raynaud (17) precizează că glandele submaxilare — la şoareci însă de sex feminin •— normale prezintă un segment tubular care este puţin dezvoltat la animalele adulte şi care se hipertrofiază la femelele în vîrstă, căpătînd un caracter masculin. 3. Raportul glandelor salivare cu sarcina. Noi înşine am fost preocupaţi să studiem structura glandelor salivare în cursul sarcinii şi al alăptării, stări fiziologice de o profundă semnificaţie în dinamica hormonală. Cu această ocazie, examinînd glandele parotide la şobolanca gravidă, am asistat la un proces la care sensibilitatea ţesutului primei porţiuni a glandei parotide este evidentă. Aceasta se traduce prin hipertrofia şi densificarea ţesutului glandular, cu hipertrofia nucleară, o transformare spumoasă a citoplasmei. Se reduc numeric canalele de excreţie pe unitatea de suprafaţă. Cît priveşte submaxilarele, am remarcat o hiperplazie a tubilor secretori şi o decolorare a granulaţiilor celulelor acestor tubi. In lactaţie, noi nu am putut remarca astfel de modificări în glandele salivare la şobolan. Soţii Raynaud, însă, în 1944 (citaţi după (19)) au găsit modificări de structură în porţiunea acinoasă a submaxilarei, 11a specia Apodemus salivaticus, care era în lactaţie. 524 C. I. PARHON 4. Raportul glandelor salivare cu glandele endocrine în diferite situaţii experimentale. In dorinţa de a lămuri influenţa glandelor endocrine — în totalitatea lor — asupra glandelor salivare şi, îndeosebi, a porţiunilor din acestea, care prezintă aparent o structură endocrină, noi am studiat sistematic glandele salivare în raport cu fiecare glandă endocrină în parte. RELAŢII INTRE GLANDELE SALIVARE ŞI GLANDELE SEXUALE I. PAROTIDA LA ŞOBOLANII MASCULI CASTRAŢI ŞI LA ŞOBOLANII TRATAŢI CU TESTOSTERON Castrarea prin extirparea bilaterală a testiculelor a provocat, în toate cazurile studiate de noi (9), dispariţia structurii caracteristice tipului masculin în prima porţiune a glandei’ parotide, care îmbracă acum tipul acinos feminin. Dacă animalelor care au suferit castrarea li se administrează testosteron propionat, parotida îşi recapătă tipul masculin, ceea ce ne permite să conchidem că hormonul testicular este cauza deosebirii de structură între parotida feminină şi cea masculină. In orice caz, elementele celulare ale parotidei la şobolan au o receptivitate sensibilă şi specifică faţă de hormonul masculin, ceea ce ne-a făcut să apreciem că am putea utiliza reacţia ca test biologic al funcţiei testiculare. II. TESTICULUL LA ŞOBOLANII PAROTIDECTOMIZAŢI ŞI SUBMAXILARECTOMIZAŢI Experienţe complementare celor de mai sus ne-au arătat că extirparea bilaterală a parotidelor a fost urmată de inhibiţia completă a spermatoge-nezei. Acest proces l-am atribuit lipsei de diferenţiere a spermatozoizilor, ceea ce demonstrează, încă o dată, existenţa unui siner.gism parotido-testicular. Submaxilarectomia bilaterală efectuată de noi nu a produs o alteraţie a testiculului ci, dimpotrivă, a realizat o creştere a nivelului funcţional, cu stimularea spermatogenezei şi hipertrofia ţesutului interstiţial. Este de amintit că aceste stări au coinciis cu hipertrofia glandelor parotide la şobolan, după submaxilarectomie. III. RAPORTUL GLANDELOR SUBMAXILARE LA ŞOARECI CU HORMONII ŞI GLANDELE SEXUALE In special şcoala prof. Lacassagne, în multiple variante experimentale, a demonstrat existenţa unui raport de strictă dependenţă a integrităţii segmentului tubular din submaxilare cu prezenţa testosteronului în organism ; de asemenea, o strictă dependenţă între integritatea porţiunii acinoase din glanda submaxilară cu nivelul hormonilor estrogeni. OPERE ALESE 525 RAPORTUL GLANDELOR SALIVARE CU CELELALTE GLANDE ENDOCRINE In 1950, Gabe (2) a arătat că hipofizectomia determină la şobolan o atrofie a glandei submaxilare. Această atrofie apare aproximativ la o săptămînă după hipofizectomie, iar la o lună ajunge la 50% din greutatea iniţială. Noi am epifizectomizat 10 şobolani, la care — 14 zile după operaţie ■— am remarcat că structura parotidelor la masculi se apropia de cea a femelelor castrate şi se caracteriza prin diminuarea color abilităţii cito-plasmice şi o hipertrofie nucleară. In raport cu tiroida, cercetările ne-au arătat că tiroxină administrată ia şobolani, favorizează instalarea unui proces regresiv al formaţiilor epiteliale şi permite dezvoltarea ţesutului conjunctiv tînăr. In submaxilare s-a arătat că tiroidectomia determină o atrofie marcată a segmentului tubular şi că administrarea de tiroxină remediază aceasta. în ceea ce priveşte raportul glandelor suprarenale cu glandele sub-maxilare este de notat că suprarenalectomia a produs o regresiune a segmentului tubular (după Raynaud (18)). Această atrofie este mai pronunţată, însă, dacă se practică concomitent gonadectomia şi este mai accentuată dacă se asodiază acestora şi hipofizectomia. După cortizon, în parotidă am remarcat noi înşine o hipertrofie a glandelor şi tendinţă la hipertrofie vaauolară a celulelor. STAREA GLANDELOR ENDOCRINE DUPĂ PAROTIDECTOMIE ŞI SUBMAXILARECTOMIE a) Parotidectomia bilaterală efectuată de noi la şobolani ne-a permis să remarcăm, la 6 luni după operaţie, următoarele : — în epifiză, fibrele nevroglice sînt numeroase şi imprimă glandei un caracter fibrilar ; — în tiroidă este prezent un aspect hiperfuncţional ; — în suprarenală am rermrcat o hipertrofie a fasciculatei, cu im- portante depozite lipidice. b) Submaxilarectomia bilaterală, la 6 luni după operaţie, ne-a permis să remarcăm : — în epifiză, un aspect predominant celular ; — în tiroidă' nu am observat semne de hiperactivitate ; — în timus, o atrofie a medularei; — în suprarenală, o hipocromie a citoplasmei celulelor din glome-rulară. ACŢIUNEA TRATAMENTULUI PRELUNGIT CU UN HIDROLIZAT DE GLANDĂ PAROTIDĂ ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE LA COBAI Aceasta s-a modificat în special: — în ovare, prin producerea de chistoame papilare, iar în — testiculi, prin intensificarea procesului de spermatogeneză. 526 C. I. PARHON 5. Raportul de reciprocitate dintre glandele salivare. Din cercetările noastre, am apreciat că între porţiunea cu caracter endocrin a parotidei — la şobolan — şi cea a submaxilarei există raportul în sensul că paro-tidectomia produce o hipertrofie a segmentului epitelial intertubular din submaxilară, iar submaxilarectomia bilaterală, o hipertrofie a parotidei; parotidectomia unilaterală în toate cazurile a produs o hipertrofie compensatoare. Tratamentul prelungit (6 luni) cu hidrolizat de glandă parotidă a produs o punere în repaus a parotidelor, prin observarea unor procese, pe mare întindere, de vacuolizare şi infiltrarea lipidică în glanda parotidă. 6. Rolul glandelor salivare în metabolismul glucidic; raportul acestora cu pancreasul. In afara raportului glandelor salivare cu glandele endocrine — aşa idupă cum am putut urmări — glandelor salivare li s-a atribuit şi un rol în metabolismul glucidic. Din experienţele noastre a rezultat acţiunea hiperglicemiantă a extractului de parotidă utilizat. Acest extract este antagonist insulinei şi frînează acţiunea hiperglicemiantă a acesteia ; păstrează în timp nivelul hiperglicemiant al glucozei. In diabetul alloxanic produs de noi am observat în parotidă, la şobolan, leziuni degenerative ale ţesutului epitelial şi un proces de scleroză perivasculară. Leziuni asemănătoare am remarcat şi în glandele submaxilare. La şobolani cu pancreatectomie parţială am remarcat în parotide modificări tinctoriale şi diminuarea înălţimii celulare, iar la masculi, celulele se orientează Într-un mod asemănător glandelor femele. In submaxilare, după pancreatectomie, am remarcat un proces degenerativ caracterizat — în special -- prin picnoză nucleară. Este de remarcat ■— în aceeaşi ordine de idei — că pancreasul a suferit variaţii morfologice predominant degenerative la animalele sub-maxilarectomiizate sau parotidectomizate. 7. Contribuţii la histofiziologia endocrină a glandelor salivare. Studiind dispoziţia fosfatazelor alcaline în glandele salivare la cobai, după tratament de lungă durată cu extract parotidian, am remarcat că intensitatea reacţiei în parotide este în raport cu doza şi timpul de administrare a extractului. Mai interesant însă, dispoziţia enzimei în cazurile noastre s-a făcut spre periferia celulelor acinilor şi depozitarea masivă a enzimei era constantă în şanţurile interacinoase şi nu în lumenul acinilor. Acest fapt demonstrează că eliminarea enzimei se făcea spre torentul circulator, pentru o utilizare sanguină şi nu salivară. Aceasta ne-a făcut să atribuim extractului cu care am lucrat o acţiune endocrină de tip hormonal, iar ţesutului glandular o dublă polaritate funcţională exo- şi endogenă. 8. Glandele salivare în patologia umană. Este interesant că o orientare din ce în ce mai convingătoare — cu privire la comportamentul de OPERE ALESE 527 tip endocrin al glandelor salivare — s-a realizat nu numai în experiment, dar şi în clinică. S-a putut face o relaţie strînsă, pe de o parte, între unele afecţiuni (cum ar fi diabetul zaharat, insuficienţa orhitică, climacteriul, obezitatea, ginecomastia, ciroza hepatică, boala lui Addison) şi alterarea morfologică şi funcţională a glandelor salivare, pe de alta. De asemenea, au fost semnalate în literatură sau pe cazurile observate de noi existenţa unor afecţiuni proprii glandelor salivare, ca sindromul Mikulicz, sindromul Gougerot-Sjogren, sindromul Besnier-Boeck-Schumann sau „banala" hipertrofie neinfecţioasă, indoloră, a glandelor parotide, în care au fost remarcate, concomitent, alteraţii ale glandelor endocrine. Mai mult decît atît, dezlănţuirea acestor afecţiuni era favorizată de tulburări în funcţia glandelor endocrine ; unele dintre acestea au beneficiat chiar în urma unui tratament hormonal (6). ★ Prin această sumară revistă a studiului morfologic al glandelor salivare — în raport cu secreţiile interne — am dorit să subliniem reactivitatea particulară, interesantă, a ţesutului respectiv faţă de influenţele hormonale. Am demonstrat că ţesutul glandelor salivare prezintă o reactivitate •de tip endocrin, o sensibilitate marcată faţă de hormoni şi, în special, îaţă de cei sexuali ; mai mult decît atît, Tizatele preparate din ţesutul glandelor salivare se comportă ca lizate cu proprietăţi endocrine. Patologia umană indică ea însăşi existenţa unor raporturi du strînsa reciprocitate între tulburarea funcţională a glandelor salivare şi cea a glandelor endocrine. Dacă în trecut glandelor salivare li se atribuia în exclusivitate o funcţie exocrină, în urma cercetărilor prezentate astăzi considerăm că sîntem îndreptăţiţi să adăugăm funcţiei exocrine şi pe cea endocrină. OB 3H£OKPHHHbIX OCOBEHHOCTflX TKAHH CJIIOHHblX )KEJIE3 PE3KDME B AaHHoS paâoTe aBTOp ocTaHaBjiHBaeTcn Ha oco6oft peaKTHBHocTH TkaHeH cjnoHHbix >Kejie3 no oTHomeHHio k ropMoHajibHbiM bjihhhhhm. BbiJio &0Ka3aH0, mo oKOJioymHaa }KeJie3a to^ho Kak h noA^ejnocT-ftbie }KeJie3bi npoflBJineT — y HeKOTOpbix bhaob jkhbothhx — oco6eHHyio qyBCTBHTejibHOCTb k ropMOHaM h, rjiaBHbiM 06pa30M, k nojioBbiM rop-MOHaM. JXame naTojiorHH qejioBena yKa3biBaeT Ha HajiHHHe TecHbix B3aHMo-CBH3efi Me>K^y 4)yHKU,HOHaJIbHbIMH HapymeHHHMH CJIKDHHblX H SHAOKpHH-Hbix xcejie3. 528 C. I. PARHON B nponiJIOM C^îHTajIH, *ÎTO CJIIOHHblM >Kejie3aM CBOHCTBeHHa JIHUIb 3K-30KpHHHaH (JjyHKUHH ; b pe3yjibTaTe HccJiejţoBaHHfi, onHcaHHbix b stoh pa-6oTe, npejxcTaBJiHîomeH co6oh KpaTKoe pe3ioMe khhth «3HA0KpHH0Ji0rHH cJHOHHbix 5Kejie3», aBTop h ero coTpy/ţHHKH npHnijiH k BbrBOAy, ^to yKasaH-Hbie HceJie3bi oâ^ajxaiOT TâiQKe n shaokphhhoh (JjyHKuneă. SUR CERTAINES PARTICULARITES ENDOCRINES DU TISSU DES GLANDES SALIVAIRES RESUME Les auteurs insistent sur la reactivite particuliere de ces tissus par rapport aux influences hormonales. II a ete demontre que la parotide ainsi que les glandes sous-maxillaires presentent chez certaines especes une sensibilite marquee pour les hormones et, specialement pour les hormones sexuelles. Meme la patholo-gie humaine indique l’existence de oertains rapports d’etroite reciprocite entre le trouble fonctionnel des glandes salivaires et celui des glandes endocrines. Si on attribuait naguere aux glandes salivaires une fonction exclusi-vement exocrine, les auteurs se croyent autorises, â la suite des recherches exposees dans le volume intitule „L’endocrinologie des glandes salivaires" — dont le travail present est un bref resume — de leur ajouter aussi une fonction endocrine. BIBLIOGRAFIE 1. Abouhard M., C. R. Soc. Biol., Paris, 1955, voi. 21—22, p. 1 866. 2. Gabe M., C. R. Acad. Sci., 1950, nr. 230, p. 1317. 3. L a c a s s a g n e A., C. R. Soc. Biol., 1940, nr. 133, p. 180. 4. Lacassagne A. et Causse R., C. R. Soc. Biol., 1941, nr. 135, p. 525. 5. Parhon C. I., St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 1, p. 21. 6. Parhon C. I., Babeş A. si Petre a I., Endocrinologia glandelor salivare, Ed. Acad. R.P.R., 1957. ’ 7. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I. si Istrati F., Corn. Acad. R.P.R., 1955, nr. 12, p. 1755. 8. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I., Istrati F. şi Burger E., Bul. şt. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 85i. 9. Parhon C. I., Babeş A., Petrea I. si Istrati F., Corn. Acad. R.P.R., 1955, t. VI, nr. 11, p. 1677. 10. Parhon C. L, Babeş A., Petrea I. şi Burger E., St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 34, p. 261. 11. Parhon C. I. et Go’ldstein M., Les secretions iniernes (pathologie et phy- siologie). Paris, Maloine, 1909. 12. Parhon C. I. şi Petrea L, An. Acad. R.P.R., S. şt. med., 1949, mem. XII, p. 377. 13. Parhon C. I. şi Petrea I., An. Acad. R.P.R.’, S. st. med., 1950, meni. 35, p. 1273. 14. Parhon C. I. şi Petrea I., St. cerc. endocr., 1953, t. IV, p. 41. 15. Parhon C. I., Petrea I. şi col., St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 2, p. 167. 16. Parhon C. I. şi Petrea I., Com. Acad. R.P.R., 1956, t. VI, nr. 9, p. 1131. 17. Raynaud J., C. R. Soc. Biol., 1943, nr. 137, p. 304. 18. — Ann. Endocr., 1947, nr. 4, p. 359. 19. Raynaud J. et Rebeyrotte P., C. R. Acad. Sc., 1949, nr .228, p. 433. CONTRIBUŢII LA ENDOBIOLOGIA TUBULUI DIGESTIV* In anii din urmă, problema corelaţiilor endocrine între organe şi ţesuturi, ne-a preocupat îndeosebi. De altfel, aceasta a făcut obiectul a numeroase comunicări anterioare (Parhon), care subliniau puncte de vedere generale în biologie şi aduceau orientări noi pentru endocrinologia experimentală. S-a insistat, înoă în trecut, asupra interesului însemnat pe care îl poate avea studiul endocrinologie amănunţit al diverselor sisteme, aparate sau ţesuturi, în afară de organele concepute în mod clasic ca reprezentînd glande endocrine. In lucrările noastre am căutat însă să analizăm experimental, temele gîndite altădată şi astfel, în aceeaşi ordine de idei, să stabilim pentru tubul digestiv, o serie de relaţii deosebit de interesante. Rezultă, în special din lucrările lui Bechterev, că funcţiile aparatului digestiv pot fi considerate, din punctul de vedere al sistemului nervos, ca o succesiune de reflexe care se excită sau se inhibă reciproc, Am presupus că o succesiune analogă trebuie să aibă loc şi din punctul de vedere endocrin ; ar fi vorba în acest caz, de adevărate reflexe endocrine sau biochimdce-organale digestive. Dar, funcţiile endocrine ale tractului digestiv au fost cercetate, pînă în prezent, în mod cu totul izolat. Dacă în acest domeniu s-au făctit unele realizări, mai multe pe plan fiziologic sau biochimic, în literatura cercetată de noi am întîlnit foarte puţine lucrări de ordin morfologic. Şi astăzi morfologia experimentală, care în ultimul timp îşi consolidează una din poziţiile sigure în biologie, ne-a adus o seamă de indicaţii preţioase în felul cum un organ influenţează pe altul, mai apropiat sau mai îndepărtat ca topografie, şi în felul cum acestea din urmă răspund la un stimul dat In cercetările noastre am căutat a vedea dacă diferitele lizate digestive — ce an fost preparate de colaboratoarea noastră Ioana Milcu — acţionează asupra segmentelor digestive omoloage. Dacă acestea au acţiune asupra segmentelor digestive supra- sau subiacente şi în fine, dacă produc unele modificări în organele anexe tubului digestiv sau în alte organe * în colaborare cu I. Petrea. Publicat în Revista ştiinţelor medicale, 1951, nr. 2, p. 50. 34 —c. 1218 530 C. I. PARHON precum' şi dacă influenţează, întrucâtva, morfo-biologia animalelor tratate, sau a descendenţei lor. In trecut unul din noi, Parhon, stabilise relaţii strînse între glandele salivare şi secreţia internă a pancreasului. împreună cu Cahane, Parhon a observat că la cîine există o structură particulară a segmentelor intercalare din glandele salivare, care par să indice o funcţie endocriniană. De asemeni se sublinia, din datele clinice, că infecţia urliană a parotidei interesează deopotrivă pancreasul şi glandele genitale. M. şi T. Cahane observă un caz de diabet zaharat cu hipertrofia parotidelor. IJltimora arată că în caz de suprimare a parotidelor, se hipertrofiază insulele Langerhans, iar Parhon arată că ablaţia bilaterală a glandelor salivare creşte glicemia, fără a provoca caşexie. Sainton, Simmonet şi Brouha arată că 1000 g ţesut de glandă salivară au o concentraţie de 760 U I insulină. Ivy a cercetat, cu rezultat negativ, acţiunea unui extract de mucoasă bucală asupra secreţiei salivare. Moutier şi Fauche presupuneau ca posibilă o secreţie internă a faringelui. Pentru stomac, ipoteza existenţei unei secreţii interne în mucoasa gastrică, în afară de secreţia sa externă — clorhidro-pepsică — a fost emisă de Carnot şi Loeper. Pavlov încă din 1900 a vorbit cu multă clarviziune, pe de o parte, despre interdependenţa motorie reflexă între segmente, iar pe de alta, despre o interdependenţă funcţională în procesul digestiei (atunci cînd se referea la mucoasa gastroduodenală). Yvy şi Farrel în 1925, implantînd unor animale de experienţă o pungă stomacală în ţesutul subcutanat — deci fără conexiuni nervoase, şi dînd acestora să mănînce, au observat secreţie de acid liber şi combinat şi în stomacul izolat (implantat). A fost prirtiufpas care a arătat că trebuie să existe o substanţă care, vehiculată de sînge, să excite activitatea glandulară a unui ţesut sensibil. In continuare Yvy şi Gregory au demonstrat pe două pungi stomacale ale unui aceluiaşi animal — una implantată, deci scăldată de sînge numai, şi alta lăsată după rezecţie in situ, deci cu conexiuni nervoase intacte, plus vase intacte, că dacă se introduce un excitagog al secreţiei gastrice în una din pungi, cea de-a doua va secreta şi acid liber şi combinat. Dacă ■însă s-a excitat, mecanic sau electric, teritoriul învecinat pungii lăsate in situ, atunci se obţine o secreţie de acid liber şi combinat numai în punga respectivă. Aceasta a arătat autorilor că, pe cînd substanţa hormonală stimulează glandele gastrice oriunde s-ar afla, excitarea fizico-nervoasă nu poate sprijini efectuarea acestui fenomen decît în teritoriul unde îşi întinde ultimele sale ramificaţii. Razenkov a arătat că pentru secreţia sucului gastric este suficient să se introducă în sîngele unui cîine înfometat, sînge de la un cîine căruia i s-a dat mîncarea, pentru a provoca secreţia gastrică (aceasta s-ar datora unor acizi aminaţi speciali). După Savici şi Folbort există dovezi că în pilor se află o combinaţie chimică specială pe care au numit-o „gastrină", care, adusă cu sîngele în celulele glandulare gastrice, le provoacă activitatea. OPERE ALESE 531 Sachs, Bruges şi Vandloch consideră histamina ca hormon al secreţiei gastrice. Feng, Houn şi Lim au arătat că „enterogastronul" ar fi hormonul care inhibă mişcările şi secreţia gastrică. In endocrinologia segmentului duodenal, încă din 1825 Leurent şi Lassaigne au făcut primele observaţii. Aceşti autori aplicînd un acid pe mucoasa duodenală au observat că se produce o hipersecreţie pancreatică. Acest fapt de corelaţie a fost confirmat de doi elevi ai lui Pavlov, Bekker şi Dolinsky, care au studiat problema între anii 1893 şi 1894. In 1902 Bayliss şi Starling au reuşit să izoleze „secretina", hormonul mucoasei duodenale, care acţionează asupra secreţiei pancreasului. Ceva mai tîrziu, La Barre stabileşte o fracţiune secretagogă, „excretina", pe care o izolează de „incretină" — hormon cu acţiune hipoglicemiantă. Yvy a extras de asemenea din mucoasa duodenală, „colecistochinina" — substanţă care fără să conţină colină sau histamină acţionează totuşi asupra contracţiilor veziculei biliare. „Viliakinina" a fost descrisă ca hormon cu acţiune asupra motilităţii vilozităţilor intestinale -de Kokas şi Ludany, în 1933. Weiland, în 1912, punînd o bucată de intestin — izolat ■— într-o baie cu un ser fiziologic, a constatat că acesta elimină un produs excito-peristaltic, Morrin, în 1938, observase chiar că toate extractele intestinale sînt dotate cu proprietăţi excito-peristaltice. Demoore, în 1935, a arătat că extractele apoase ale stratului muscular longitudinal extern al intestinului şi al celui circular intern lucrează fiecare asupra stratului muscular care corespunde originii sale şi îi imprimă caracteristicile de sensibilitate şi motilitate ale muşchilor din care provin. Tot astfel, cînd aceste lizate au fost supuse acţiunii esterazei — care distruge acetilcolina ; aceasta probează că lizatul posedă, în afara acţiunii excitante ce aparţine ultimei substanţe, şi o alta, care sensibilizează la acetilcolină şi este responsabilă de motilitatea funcţională a muşchilor în chestiune. Referitor la studiul conţinutului în histamină şi acetilcolină al Uzatelor digestive cu care am lucrat (cel piloric, duodenal, intestin embrionar) noi înşine, împreună cu Aslan şi Vrăbiescu, am constatat biologic, examinînd pe presiunea arterială la cîine, că în afara substanţelor amintite este probabil ca în extractele noastre să existe şi alte fracţiuni de aminoacizi care trebuie să intre în compoziţia lor chimică. Glukmann, în 1927, a considerat apendicele o glandă endocrină. Eros, în 1930, şi Fotin, în 1935, au insistat asupra apartenenţei acestuia, ca glandă endocrină, prin prezenţa celulelor argentafine. Masson şi Berger admit de asemenea o secreţie internă apendiculară datorită celulelor argentafine, celule care contractează raporturi foarte strînse cu plexul nervos periglandtilar (asemănător celulelor interstiţiale din testicul sau ovar), realizînd astfel un mecanism neurocrin. Savini s-a ocupat cu studiul opoterapiei apendiculare şi el a admis că pulberea de acest organ exercită un rol excitomotor aproape specific, asupra mişcărilor peristaltice ale intestinului gros. 532 C. I. PARHON După Volansky, dializatele apendiculare exercită o acţiune inhibitoare asupra acidităţii sucului gastric. Leede, în 1917, a atribuit veziculei biliare o acţiune excitantă, endocrină, pentru ficat, intestin şi pancreas. Pribram, în 1937, a izolat un hormon „cholezimon" care ar mări acţiunea lipazei pancreatice şi ar poseda o acţiune coleretică. In ce priveşte datele de clinică şi fiziopatologie, acestea sînt numeroase şi ele confirmă influenţa corelativă a unora din glandele cu secreţie internă asupra motilităţîi şi chimismului digestiv. Sînt clasice diareile addisonie-nilor şi cele din hipertireotoxicoze, constipaţia în hipotiroidie şi mixedem'. Sainton, Simmonet şi Brouha arată că extractele hipofizare au o acţiune netă asupra evacuării veziculei biliare. Pavlov a descris o acolie intestinală prin fistulă biliară care dă loc la osteoporoză de origine biliară cu reacţie paratiroidiană prin carenţă calcică ; aceasta se amendează prin opoterapie biliară. ★ Am menţionat acestea, tocmai pentru a sublinia momentul în care am început cercetările noastre şi a releva faptul că există dovezi preţioase care amintesc prezenţa unor secreţii interne stimulante, proprii tubului digestiv şi glandelor sale anexe. Lucrările noastre începute în 1948 pun însă problema pe un plan general de cercetare şi anume, acela al unui studiu sistematic al tuturor segmentelor aparatului digestiv, spre a căuta relaţii de stimulare sau inhibiţie reciprocă între etaje şi rolul eventual al secreţiilor acestor segmente, în legătură cu modificările generale sau locale ale organismului. In acest scop am cercetat pînă în prezent acţiunea a 8 lizate digestive, rămînînd ca ulterior să aducem relatări despre alte 8 lizate, puse deja în experienţă. Am început întîi studiul acţiunii lizatului de mucoasă esofagiană şi apoi am* continuat cercetările noastre cu acţiunea Uzatelor de mucoasă fun-dică stomacală, mucoasă de corp stomacal, mucoasă pilorică, duodenală, de intestin subţire, mucoasă cecală şi în sfîrşit mucoasă rectală. Vom schematiza constatările noastre după cum urmează : A. ACŢIUNEA UZATELOR DIGESTIVE ASUPRA TUBULUI DIGESTIV ÎNSUŞI 1. MANIFESTĂRI GENERALE De la introducerea Uzatelor amintite, indiferent despre care este vorba, în organismul animalelor de experienţă (care de obicei a fost cobaiul) se produce în stratul epitelial digestiv o modificare aproape imediată şi constantă, ce ne-a atras atenţia. Această acţiune constă într-o stimulare celulară epitelială iniţială, ce se manifestă printr-o adevărată „nelinişte nucleară". Astfel, poziţia nu- OPERE ALESE 533 cleilor celulelor amintite este variabilă, începînd de la stomac la rect inclusiv, unde se observă o distribuţie inegală a lor, către vîrful, baza sau centrul celulelor, în timp ce la martori, nucleii stratului epitelial stau înşiraţi perfect la baza celulelor, într-un mod cu totul ordonat. Cît priveşte stimularea iniţială pentru mucoasa esofagiană, aceasta se execută prin hipercrdmia n'ucleilor stratului generator al mucoasei şi eliminarea unei benzi groase de celule cornificate, hialinizate, către lumenul esofagian. Fenomenul l-am întîlnit aproape constant la peste 90% din injectaţi şi pledează pentru o reactivitate specifică a epiteliului digestiv, fată de li-zatele digestive experimentale. 2. MANIFESTĂRI LOCALE OMOLOAGE, LA ANIMALELE CE AU PRIMIT UN TRATAMENT DE MAI LUNGA DURATA CU LIZATE DIGESTIVE Precizăm de la început că majoritatea Uzatelor au avut ca efect un răspuns de stimulare epitelială în special la nivelul omolog extractului, sau în imediata vecinătate. a. Lizattil esofagian a produs la cîine, şobolan, cobai şi şoarece alb, îngroşarea mucoasei esofagiene. Aspectele microscopice au variat de la uşoare procese de hipertrofie, pînă la formarea unui bloc pavimentos, de tip acantozic esofagian. Tot cu lizatul esofagian am produs la cîine şi şobolan o adevărată me-taplazie pavimentoasă a fundului stomacal. b. Lizatul de mucoasă fundică stomacală a produs la cobai modificări morfologice importante, hipertrofice şi hiperplazice, la felurite etaje ale tubului digestiv. Astfel, în regiunea fundului şi corpului stomacal, în 9 din 10 cazuri, s-a constatat o hiperplazie a mucoasei, fapt care a condus la formarea de cute hipertrofice enorme. La nivelul duodenului, în 9 cazuri, lizatul fundic a produs hiperplazia vilozităţilor, ce au variat ca aspect direct proporţional cu doza şi durata tratamentului; de la simpla alungire a lor, pînă la realizarea aspectului papilifer, mlultiramificat, coraliform. c. Lizatul de mucoasă de corp stomacal a produs unele modificări hipertrofice, însă de o importanţă mai redusă decît cele observate în cazul precedent, sau după cum vom vedea, în cele provocate de lizatul piloric. Modificările au constat într-o stimulare morfologică a glandelor corpului stomacal cu realizarea, în 2 cazuri din 10, a unor adevărate cute pediculate hipertrofice. d. Lizatul piloric a fost cel mai activ. Dacă la nivelul stomacului el nu a produs decît în 4 cazuri din 19 hiperplazia mucoasei omoloage (pilorice), apoi, la nivelul duodenului a produs în 16 cazuri hiperplazia vilozităţilor. Aceasta a variat de la simpla alungire a lor, pînă la stimularea formării unor procese adeno-papilifere, 534 C. I. PARHON ou degenerescenţă malignă (la cobaiul nr. 40, tratat 8 luni au lizat pilor.ic, zilnic 1 ml s. c.). e. Uzatul duodenal a produs la 5 din 6 şobolani trataţi, 72 de zile, o îngroşare a pereţilor stomacului, interesînd toate straturile sale. De asemenea, în regiunea piloro-duodenală, a apărut o hiperplazie glandulară Lieberkuhn de tip adenomatos, prin efracţia muscularei mucoasei. Duodenul a fost influenţat în mod evident, realizînd o îngroşare a mucoasei cu multiplicarea vilozităţilor, multistratificarea celulelor epiteliale şi creşterea numărului mitozelor acestor celule, pe unitatea de suprafaţă (martor = 3%, injectat =11%). Intestinul subţire a fost influenţat, de asemenea, producîndu-i-se o hiperplazie adeno-papiliferă considerabilă. f. Uzatul de intestin subţire, administrat de asemenea timp îndelungat, a produs la cobaii trataţi, o uşoară alungire a tubului omolog. Astfel, din măsurătorile făcute, martorii au prezentat aproximativ 0,210 cm lungime de tub intestinal pe un gram de ţesut animal, în timp ce la injectaţi, am constatat că pe aceeaşi unitate de ţesut, se măsoară aproximativ 0,315 cm tub intestin subţire. în afară de aceasta, s-au întîlnit modificări hipertrofice ale epiteliului intestinal, dar sub un aspect ceva mai moderat decît cele întîlnite anterior. g şi h. Uzatele de mucoasă cecală şi rectală au provocat de asemenea modificări histologice, în sensul stimulării şi creşterii troficităţii mucoaselor omoloage. Cu lizat rectal s-a observat sporirea ţesutului interstiţial şi caliciform. B. ACŢIUNEA UZATELOR DIGESTIVE ASUPRA ALTOR ORGANE Datorită faptului că în cercetările noastre am studiat sistematic şi modificările în celelalte organe importante, am putut descoperi la diferite nivele, o serie de modificări, care au constat, unele în stimulări pe linia creşterii celulare ce au mers, acolo unde tratamentul a durat timp îndelungat, chiar la transformări atipice; altele au constat în reacţii secundare de alterare, ca : degenerescenţă grasă hepatică şi renală, procese incipiente de fibroză, leziuni de necrobioză etc. Le vom urmări pe cele mai caracteristice: Prin administrarea Uzatului esofagian am observat la cîine şi şobolan o adevărată metaplazie pavimentoasă a capsulei Glisson, cu densificarea ţesutului subiacent. Uzatul de mucoasă fundică stomacală şi-a manifestat o acţiune netă proliferativă, cu înmugurirea ţesutului renal, de la vîrful piramidelor ce privesc spre bazinet. Am întîlnit de asemenea, în 6 cazuri din 10, o hipei-plazie a epiteliului calcial şi bazinetal. într-un caz, hiperplazia conjunctivă a peret'ului cornului uterin drept, avea tendinţă la degenerescenţă malignă. în 7 cazuri, cobaii trataţi cu lizat fundic, prezentau eozinofilie hipofizară accentuată. OPERE ALESE 535 Cobaii trataţi cu lizat preparat din mucoasă de corp stomacal, au prezentat numai 2 din 10, o uşoară hiperplazie epitelială a caliciilor şi bazi-netului. La aceste animale, eozinofilia hipofizară întîlnită a fost redusă. Cobaii trataţi timp îndelungat cu lizat piloric, au prezentat multiple manifestări proliferative cu tendinţă la formare de neoplazii. In glanda salivară submaxilară am întîlnit un caz de proliferare a tubilor excretori, cu degenerescenţă giganto-epitelială. Pancreasul cobailor injectaţi cu lizat piloric a prezentat în 32% din cazuri o hiperplazie a ţesutului endocrin. Este un fenomen deosebit pe care l-am subliniat cu altă ocazie. Rinichiul a prezentat şi aci hiperplazia epiteliului bazinetal. Intr-un caz am observat un adenom renal cu cedule clare. C. MANIFESTĂRI DIFERITE ALE LIZATELOR DIGESTIVE 1. FERTILITATEA FEMELELOR DE COBAI INJECTATE CU LIZATE STOMACALE Fertilitatea femelelor de cobai ne-a interesat prin faptul că au fost observaţi mult mai mulţi pui născuţi din femelele injectate cu lizate stomacale decît din cele martore. Astfel, din 7 martore care au rămas gravide, s-au născut 11 pui. Trăind în aceleaşi condiţii (martorele ca şi cele injectate), din acestea din urmă 9 au rămas gravide, născînd însă 28 de pui. Reiese că procentul cel mai ridicat al fertilităţii a fost observat la fe-: melele injectate şi în special la cele care au primit lizatul piloric. Uterul a răspuns în două cazuri prin formarea unor tumori de natură' fibro-conjunctivă, cu aţipii celulare. Am observat, în fine, că hipofiza cobailor trataţi cronic cu lizat piloric a prezentat o predominanţă eozinofilă. Cu celelalte lizate intestinale (intestin subţire şi rect) am descris într-o notă anterioară o serie de formaţiuni proliferative bronhice, de tipul adeno-cisto-papilifere, cu reacţie reticulo-endotelială şi apariţia de celule multinucleate, „sternbergoide", în ganglioni şi splină. Am căutat să vedem ce raporturi numerice, în grame, există pe 1 g de ţesut animal, între ficatul, pancreasul şi splina cobailor martori şi a acelora trataţi cu lizate de intestin subţire, cec şi rect. Raporturile au fost variabile. Se remarcă o creştere ponderală deosebită a masei pancreatice (cu 0,00302 g la 1 g ţesut animal) ; aceasta în special la cobaii trataţi cu lizat de intestin subţire şi mucoasă rectală. De asemenea, se constată o creştere ponderală remarcabilă a splinei celor trataţi cu lizat de mucoasă intestinală (cu 0,00251 g la 1 g ţesut animal). In sîngele periferic al acestora am remarcat o limfocitoză ce coexista cu hipertrofia splinei. Iată deci un capitol care va trebui explorat pe o scară mai largă în cercetările noastre viitoare, pentru a-i putea găsi eventual un interes în medicina practică. C. I. PARHON 2. OBSERVAŢII ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞI GREUTĂŢILOR DESCENDENŢEI FEMELELOR DE COBAI INJECTATE CU LIZATE PILORICE Pe de altă parte, faptele de observaţie ne-au obligat să studiem puii femelelor injectate ou lizat piloric. Intr-o comunicare anterioară, am precizat că greutatea şi dimensiunile acestora, comparativ cu puii martorelor, au prezentat importante modificări. Astfel, în primul rînd, greutatea puilor femelelor injectate au arătat un surplus remarcabil faţă de martori. Acest excedent s-a menţinut ridicat pe toată durata epocii de după naştere, pînă la pubertate. Am cercetat de asemenea dimensiunile aiametrelor principale : bot-coccis, distanţa membrelor anterioare şi posterioare în abducţie orizontală. La toţi puii femelelor injec* tate, comparativ ctu puii martori, acestea au fost mult’crescute. Ne întrebam atunci asupra acţiunii lizatului piloric în dezvoltarea somatică şi îl apropiam, de extractele cu acţiune stimulantă în creştere, ca cele preparate din antehipofiză, epifiză sau timus. 3. STUDIUL CARTILAJELOR DE CREŞTERE LA PUII FEMELELOR INJECTATE ÎNAINTE. PRECUM ŞI IN TIMPUL GRAVIDITĂŢII Pentru a verifica dacă datele microscopice observate metric şi ponderal, corespund unei reale stimulări generale de creştere, împreună cu colaboratorul nostru V. Ionescu am studiat histologia cartilajelor epifizare. Cu această ocazie am putut aprecia, microscopic, o puternică proliferare a cartilajului de creştere la puii femelelor tratate cu lizat piloric. Astfel : martorii au prezentat o bandă de cartilaj variind în medie între 120 şi 160 \i, cit abundenţă de substanţă amorfă. Injectaţii au prezentat o bandă de cartilaj în grosime de 320—360m cu foarte puţină substanţă amorfă. 4. ACŢIUNEA LIZATULUI PILORIC ASUPRA CREŞTERII ŞI DIFERENŢIERII MORMOLOCULUI împreună clu Sterescu, Botez-Protopopescu şi colab., am urmărit procesul de creştere şi diferenţiere la mormoloc, introducînd în acvariu o serie de hormoni şi lizate ca : pulbere de tiroidă, epifizhormon, lizat pulmonar, uterin, hepatic, piloric etc. Atît faţă de martori cît şi faţă de toţi ceilalţi mormoloci care au primit diferitele lizate, mormolocii trataţi cu lizat piloric s-au dezvoltat cel mai mult. Aceste detalii morfologice observate, cu caracterele descrise mai sus, reprezintă un important interes pentru biologia creşterii organismului în total, deschizînd perspective largi pentru creşterea acestui lizat piloric şi în procesul general de creştere. Ne permitem să subliniem în concluzie, la sfîrşitul celor expuse, că li-zatele digestive, şi cu deosebire cele pilorice, reprezintă, pentru noi, frac- OPERE ALESE 537 ţiuni biologice stimulante, care atunci cînd sînt administrate animalelor de experienţă timp foarte îndelungat, realizează multiple manifestări proliferative, cu tendinţă la formare de neoplazii. Ele s-au manifestat a fi active, pe de o parte atît pentru segmentul digestiv omolog cît şi pentru etajele sale supra- sau subiacente; de asemenea pentru alte organe anexe tubului digestiv ; de asemenea pentru alte organe îndepărtate sau apropiate ca topografie sau origine embrionară tubului digestiv. Pe de altă parte, Uzatele digestive şi cu deosebire cele pilorice sînt stimulate în procesul general de creştere, atunci cînd ele acţionează pe un organism tînăr (animale în timpul vieţii intrauterine, animale în perioada de prepubertate sau pe mormoloc). ★ Fenomenele proliferative au coexistat aproape constant cu eozinofilie hipofizară demnă de remarcat. Din toate cele expuse mai sus, problema acţiunii Uzatelor digestive apare ca un capitol deosebit de interesant, care pentru viitor deschide o serie de pasionante perspective de studiu şi care de la început, ne demonstrează, încă odată, valoarea interdependenţei şi stimulării reciproce dintre organele unui „tot" conceput ca „unitate". De altfel, cele ce le-am subliniat confirmă şi se alătură, în parte, concepţiei şcolii endocrinologice sovietice, în frunte cu Şereşevschi, oare în 1935 scria referitor la ceea ce reprezintă în general Uzatele de organe : „acestea sînt fracţiuni biologice stimulante sau inhibitoare, dotate cu proprietăţi specifice". ' Alte lucrări valoroase susţin acelaşi punct de vedere. Ducleaux susţinea că celula trebuie considerată ca o arhitectură complexă şi specifică microscopică, ultramicroscopică şi atomică, iar Bohn vorbea despre diferenţele chimice mari care există între diferitele tipuri de ţesuturi şi organe. Intr-adevăr, lucrările sovieticilor Sharski şi Elniner au demonstrat acestea printr-o amănunţită microanaliză electrochimică. După aceştia, unda polaro-grafică era diferită pentru toate proteinele organelor studiate. De aceea, relativ la compoziţia proteică diferită ei le numesc : cardioproteine, miopro teine, eneefaloproteine, neuroproteine etc. Şereşevschi a arătat că în compoziţia Uzatelor ar intra două elemente: 1) dinamic — ar fi partea bogată în molecule mari de dezintegrare a organelor, iar rolul lor ar fi acela de a provoca o excitaţie ; 2) plastic — el conţine produse cu un grad mai înaintat de dezintegrare ca : polipeptide şi acizi aminaţi. Aceştia din urmă sînt foarte uşor de absorbit de către organism ; ei iau parte la sinteza plastică a diferitelor ţesuturi omoloage. După noi, este foarte probabil că aceste fracţiuni stimulante şi plastice" — conţinute şi în Uzatele digestive, atunci cînd sînt administrate organismului animal în doze ce depăşesc un anumit prag, să producă în ţesutul omolog adult un grad de excitaţie în plus, prin care procesul iniţial să vireze brusc spre neoplazie. (Nu ştim în ce măsură indicaţiile opo-terapice în cancer date de I. Leriche — cu Uzate de mucoasă digestivă şi 538 C. I. PARHON pilorică chiar — după noi proliferative — au avut o corespondenţă practică). Unul din noi, Parhon, a cercetat împreună cu alţi colaboratori, N. Ste-rescu şi colab., o serie de lizate, preparate din alte organe ca pulmon, mucoasă uterină etc. In afară de lizatul traheal care a produs o uşoară proliferare epitelială traheală, în nici un alt caz nu au fost observate proliferări sau neoplazii cu toate că aceştia au administrat, de asemenea, timp îndelungat lizatele amintite, şobolanului, o specie mai puţin carcino-rezistentă decît cobaiul (Mosingerj. Dimpotrivă chiar, cu lizat de mucoasă uterină s-a observat o hipoplazie a endometrului, o hipotrofie ponderală accentuată, cu inhibiţia aproape de aplazie a tractului genital, la şobolanii prepuberi. Iată deci alte lizate preparate în aceleaşi condiţii — din organe sănătoase şi provenind de la animale sănătoase — care au manifestat proprietăţi ou totul deosebite, de inhibiţie, chiar faţă de un organism tînăr — uşor de stimulat — şi faţă de organe cu aceeaşi origine embrionară. Tot în aceeaşi ordine de idei, amintim că după cercetările lui Redings, Vles şi Coulon, s-a observat că după injecţii cu lizate de muşchi striat se produc involuţii de neoplasme. Maisin şi Roffo au administrat şobolanilor miocard, fie sub formă de aliment, fie sub formă de injecţii. Aceştia au obţinut o rezistenţă a şobolanilor la metilcolantren, precum şi dispariţia de sarcoame fuzocelulare sau adenocarcinoame grefate. Este ştiut faptul că şi muşchiul ar conţine o importantă cantitate de histamină sau acetilcolină, eliberată, în special, la nivelul terminaţiilor plăcilor mioneurale. Este curios să constatăm că aceste extracte, conţi-nînd ergonele amintite, au produs, în cazurile autorilor citaţi mai sus, involuţia unor forme neopllazice maligne, în timp ce alţi autori au subliniat factorul histamină ca un agent provocator de neoplasme (Roca de Vinales). Cu privire la capacitatea de intervenţie specifică a ţesuturilor în creşterea celulară, a vorbit şi Carra, care a studiat recent culturi asociate, de tumori şi organe, in vitro. Astfel, el le-a putut clasifica în : stimulante — organele limfopoietice şi epiteliale — şi inhibitoare — splina, măduva, timusul. Şcoala de cancerologie sovietică, avînd în frunte pe Sabad, Abrikosov, Petrov şi alţii, au precizat prezenţa în organism a unor substanţe „blas-tomogene" caracteristice, care prezente într-un organism indemn, sub influenţa unui stimul X, în anumite condiţii, pot să determine creşterea celulară. De aceea va trebui cercetat în viitor — îndeosebi pe baze biologice şi farmacodinamice — în ce măsură lizatul piloric, spre exemplu, este stimulant al proceselor de creştere celulară, sau regenerativ al mucoasei piloro-duodenale, întrucît se impune legarea proceselor întîlnite de noi şi de aspectele practice medicale, eventual terapeutice. De asemenea, ne va preocupa în viitor doza, care administrată în timp este capabilă să stimuleze o degenerescentă malignă. Tot asemenea şi compoziţia biochimică a lizatelor. OPERE ALESE 539 Va trebui să încercăm, în continuare, lizatele oare sînt antagoniste sau inhibitoare proceselor de creştere, pentru a putea determina, deocamdată experimental, legătura şi contribuţia pe care o poate da endocrinologia studiului cancerului şi în acest domeniu. K BOnPOCy OB SHflOBHOJIOrHH nHIUEBAPHTEJIbHOrO TPAKTA PE3IOME nocjie 0630pa pa6oT, 0ny6jiHK0BaHHhix a o HacToniiţero BpeMeHH b o6jiacTH 3HA0KpHH0Ji0rHH nHiueBapHTejibHoro TpaKTa, aBTopbi cooâmaioT o cbohx HccJieAOBaHHHX, Ha^arax b 1948 roAy, h AaiOT KpaTKoe H3JionceHHe AeâcTBHH BOCbMH pa3JiHMHbix HccjieAOBaHHbix jiH3aTOB : 1) cjih3h nnme-BOAa, 2) cjih3h AHa HcejiyAKa, 3) cjih3h Tejia xcejiyAKa, 4) nHjiopHqecKofi CJIH3H, 5) AyOAeHaJIbHOH CJIH3H, 6) CJIH3H TQBKOH KHIHKH, 7) CJIH3H CJienOH KHIUKH H, HaKOHeiI., 8) peKTajIbHOH CJIH3H. Abtopbi npnxoAHT k BbiBOAy, ^to JiH3aTbi nnmeBapHTejibHbix 0praH0B h, ocoSeHHo, nnJiopHqecKHe npeACTaBJiniOT co6oh CTHMyjmpyiomHe 6ho-jiorH^ecRHe (j)paKUHH, KOTOpbie a^iot npn juimejibuoM BBeAeHHH noAO-nblTHHM JKHBOTHblM MHOroqHCJieHHbie npOJIH(J)epaTHBHbie npOHBJieHH5I co CKJIOHHOCTbK) K (J)OpMHpOBaHHK) H0B006pa30BaHHH. Abtop bl hcxoahjih b cbohx onbiTax H3 3HAo6HOJiorHH yqacTKOB irame-BapHTejibHoro TpaKTa c TeM, qTodbi BbincHHTb Bonpoc hx B3aHM0CTHMy-jifliţHH hjih B3aHMoyrHeTeHHH b paMKax npeAnojiaraeMbix shaokphhhhx nHmeBapHTejibHbix pe(})jieKCOB ; oAHaKo, nojiyqeHHbie SKcnepHMeHTajibHbie AaHHbie noKasajiH aBTopaM, qio 3HAoreHHbiMH CTHMyjiaMH 3KCTpaKTOB mojkho nojiy^aTb HHTepecHbie pe3yjibTaTbi h b o6jiacTH naT0(J)H3H0Ji0rHH pOCTa KJieTOK. 1. TaK, HanpHMep, B 3aBHCHMOCTH OT npOAOJI}KHTeJIbHOCTH npHMeHe-hhh h bboahmoh ao3u, aeTopbi cTOTaioT jiHsaTH nnmeBapHTeJibHbix opra-IIOB CTHMyjI5ITOpaiMH CJIH3H, COOTBeTCTByiOmeH SKCTpaKTy, npH He60JIbIU0H AJIHTejIbHOCTH JieqeHHH. 2. XpoHHqecKoe npHMeHeHHe BH3HBaeT HapymeHHH b snHTejiHH COOTBeTCTByiOmeH cjih3h hjih b KJieraax Apyrnx 0praH0B (cjnoHHbix >Kejie3, jierKHX, MaTKH, noA^ejiyAoqHoft )Kejie3bi, noqeK, neqeHH h t.a.)> npeApa-cnojiaran hx HHorAa k 3Ji0KaqecTBeHH0My nepepojKAeHHio, K0T0p0e Hano-MHHaeT C'BOHM BHAOM peaK^HH KJieTO^HOfi CTHMyjIHUHH, !BbI3BaHHbie XHM.H-qecKHMH fiemecTBamh co cTepHHOBbiM paAHKaJioM. ABTopbi cwraiOT sth H'BJieHHH noKa3aTeJibHbiMH, TeM 6oJiee tod ohh 6biJiH OTMeqeHbi y MopcKHX cbhhok, np’HHaA.neHcainHX k HCHBOTHOMy bhay, o-gjiaAaiomeMy KapuHHOMo-p e3HCTeHTH0CTbK) (Mos HHrep). 3. C Apyroă cTOpoHbi, jiH3aTaM nnmeBapHTejibHbix 0praH0B h, oco-6eHH0, nHJiopnqecKHM eBOHeTBeHHo CTHMyjmpyiomee AeScTBHe h b o6m,eM npouecce pocra, KorAa ohh a^hctbviot Ha opraHH3M M0Ji0Abix >KHBOTHbix 540 C. I. PARHON b npeny6epTaraoM nepHOAe (Ha 3riH(|)H3apHbie xpniuH pocTa) hjih Ha TOJIOBaCTHK. B 6oJibiiiHHCTBe cjiy^aeB npojiHcfjepaTHBHbie HBJieHHH conpoBOjKAaiOTCH nmOCjîHBap’HOH 3'03'H'H0(j)HJIHeH. Bce HSJio^eHHoe aBTopa.MH no Bonpocy achctbhh jiH3aTOB nnmeBapH-TejibHbix opraHOB BbiABHraeT pm HHTepecHbix BonpocoB, KOTOpbie bkjho-qaK)T HHTepecHbie nepcneKTHBbi ajih AaJibHeHinHx HccJieAOBaHHH, *m) ro-BOpHT o 3HaqeHHH B3aHM03aBHCHM0CTH H B3aHMOCTHMyjI5IUHH MOKAy op-raHaMH opraHH3Ma b iţejioM. Bonpocbi pereHepauHH CJIH3H nHLueBapHTejibHbix OpraHOB npH pa3-JiHMHbix 3aooJieBaHHHX, Bonpocbi pocTa h naToreHesa CB5i3aHbi c pe3yjib-TaTaMH npoBeAeHHbix HccJieAOBaHHH. CONTRIBUTIONS A L’ENDOBIOLOGIE DU TUBE DIGESTIF RESUME © Apres avoir passe en revue les travaux effectues jusqu’â present dans le domaine de Tendocrinologie du tube digestif, les auteurs presentent !a suite de leurs recherches, commencees en 1948, et font un court expose concernant l’action des huit extraits digestifs diîferents obtenus par lyse, qu’ils ont utilises dans des conditions experimentales: 1) lextrait de muqueuse oeophagienne ; 2) Textrait du muqueuse gastrique de la region fundique ; 3) l’extrait de muqueuse du corps de l’estomae ; 4) l’extrait de muqueuse pylorique ; 5) I’extrait de muqueuse duodenale; 6) l’extrait d’intestin grele ; 7) l’extrăit de muqueuse caecale et 8) l’extrait de muque-se rectale. Les auteurs arrivent â la conclusion que les extraits digestifs obtenus par lyse et particulierement les extraits de la muqueuse pylorique, sont des fractions biologiques stimulatrices, qui peuvent provoquer chez les animaux d’experience des manifestations proliîeratives multiples â la suite d’un traitement tres prolonge, avec tendance â la formation de neoplasies. Bien que l’etude ait porte au debut sur Tendobiologie des segments digestifs et le mecanisme par lequel ceaux-ci exercent une stimulation ou une inhibition reciproque dans le cadre des reflexes endocriniens digestifs supposes — les donnees experimentales ont montre aux auteurs que les stimuli endogenes contenus das les extraits peuvent conduire â des faits d’observation interessants, concernant la physio-pathologie de la crois-sance celfulaire. 1. En ce qui concerne la duree du traitement et la dose, les auteurs considerent que les extraits digestifs obtenus par lyse sont des stimulants de la muqueuse homologue â Textrait, si la duree du traitement est courte. 2. L’administration chronique provoque des troubles au niveau de Tepithelium de la muqueuse homologue, ou dans les cellules d’autres orga-nes (glandes salivaires, poumon, uterus, pancreas, rein, foie, eto.), en OPERE ALESE 541 predisposant quelquefois â la degenerescence maligne — sous une forme rappelant les reactions de stimulation cellulaire provoquees par les subs-tances chimiques ayant un radical sterolique. Les auteurs soulignent ces faits, d’autant plus que les phenomenes ont ete constates aussi chez les oobayes, — espece carcino-resistante (Mosinger). 3. D’autre part, les extraits digestifs et particulierement les extraits de muqueuse pylorique, sont aussi des stimulants du processus general de croissance, lorsqu’ils agissent sur un organisme jeune: animaux prepu-beres (au niveau des cartilages epiphysaires de croissance) ou tetards. Les phenomenes proliferatifs coexistent presque constamment avec Teosinophilie hypophysaire. Toutes les donnees soulignees aoncernant Taetion des extraits digestifs obtenus par lyse font ressortir une serie de problemes interessants, qui ouvrent de passionantes perspectives d’etude, en demontrant des le com-mencement la valeur de Tinterdependance et de la stimulation reciproque entre les organes d'un „t.out“ congu comme „unite". Le probleme de la r.egeneration de la muqueuse digestive au cours des differentes affections, celui de la croissance en general, ainsi que le vaste probleme de la pathogenie et de la therapeutique du cancer, sont tangents aux preoccupations resultees des recherches mentionnees. VII. MEDICINA SOCIALA, ORGANIZAREA CERCETĂRILOR SI ÎNVĂTĂMÎNTULUI ENDOCRINOLOGIC ÎNSEMNĂTATEA TEORETICA ŞI PRACTICĂ A ENDOCRINOLOGIEI. NECESITATEA DE A SE ORGANIZA MIŞCAREA ŞTIINŢIFICĂ ENDOCRINOLOGICĂ LA NOI IN ŢARĂ * îmi propun să vorbesc în această cuvîntare despre însemnătatea teoretică şi practică a Endocrinologiei, căreia i-am consacrat peste 40 de ani de activitate, şi despre necesitatea reorganizării mişcării ştiinţifice endocrinologie naţionale. Sînt 95 de ani de cînd fiziologul francez CI aude Bernard a întrebuinţat pentru prima oară expresia „secreţii interne". El descoperise mai înainte, că zahărul introdus ca atare cu alimentele sau rezultînd din digestia glucidelor este înmagazinat în ficat sub o formă specială căreia i-a dat numele de glicogen şi că, pe de altă parte, în sîngele venei supra-hepatice se găseşte din nou zahărul, sub formă de glucoză, necesară funcţionării organismului şi care creşte în anumite împrejurări, după înţeparea ventriculului al 4-lea spre exemplu. Această substanţă elaborată de ficat a fost privită de Claude Bernard ca o secreţie specială a numitului organ, considerînd-o ca o secreţie internă pentru că pătrunde direct în sînge şi nu trece printr-un canal excretor. Astăzi însă glucoza (ca şi ureea) nu mai este privită ca o adevărată secreţie internă, acest termen fiind rezervat, de regulă, numai substanţelor secretate de anumite glande — glandele cu secreţie internă — în cantităţi destul de mici, mult mai mici decît acelea ale zahărului sau ureei produse de ficat. Secreţiile interne active în soluţii excesiv de diluate, uneori de unu la mai multe milioane, stimulează sau moderează la distanţă activitatea unor anumite organe, ţesuturi, celule. Dar noţiunea aceasta de substanţe conţinute în anumite organe sau vărsate în sînge de ele o regăsim înainte de Claude Bernard şi trebuie să remarcăm spiritul de intuiţie al oamenilor — din primele timpuri ale civilizaţiei, care utilizau unele organe pentru ca cei care le consumau să capete calităţile considerate ca rezidind în ele, sau să se vindece de boli * Academia Romînă, Discursuri de recepţie, 1940, LXXV, p. 29. 546 C. I. PARHON ale organelor respective ; se întrebuinţa astfel creierul în bolile cerebrale, rinichii sau ficatul în cele renale sau hepatice, testiculul ca afrodiziac şi aşa mai departe. Anatomiştii şi fiziologii, care au remarcat încă de mult că unele organe a căror funcţie nu era evidentă aminteau prin aspectul lor pe acel al glandelor dar nu aveau conduct excretor. Ei au numit aceste organe „glande închise" sau „glande vasculare sanguine". Aceşti termeni au fost aplicaţi tocmai organelor pe care le numim de la Claude Bernard glande cu secreţii interne. Mult mai recent, fiziologul Gley a crezut a putea preciza noţiunea de secreţie internă sau de hormon în înţelesul că substanţa respectivă trebuie să fie produsă de un organ cu o structură anumită, a cărui extirpare să producă anumite fenomene de deficit etc. Alţi autori au conceput însă noţiunea de secreţie internă într-un înţeles mult mai larg. Nu numai organe specializate, dar toate tipurile celulare emit secreţii interne şi Brown-Sequard, unul din întemeietorii endocrinologiei moderne, a susţinut această idee în mod limpede scriind că „Fiecare organ, fiecare ţesut, fiecare celulă posedă o secreţie internă". ^ Astăzi putem admite ca probabil, pentru unele tipuri celulare cel puţin, că ele posedă chiar mai multe secreţii interne. De altfel, înainte de Brown Sequard, un medic din sudul Franţei, Bordeu din Bearn, cu o intuiţie genială, a emis o opinie cu totul asemănătoare. „Sîngele, spune Bordeu, are calităţi particulare, cîştigate în ţesuturile de unde revine. „Consider ca un fapt demonstrat, din punct de vedere medical, această aserţiune asupra emanaţiilor continue pe care fiecare organ le trimite în sînge. Sîngele duce cu sine întotdeauna extracte din toate părţile organice pe care încă o dată nimeni nu mă va face să le socotesc ca inutile pentru acordul vieţii în total. „Prin intermediul acestor corpusculi aşa de variaţi, natura lucrează la operaţiile cele mai preţioase, creşterea corpului şi conservarea lui". Astăzi concepţia lui Bordeu şi a lui Brown-Sequard tinde din ce în ce să predomine asupra aceleia prea înguste a lui Gley. Eu însumi am adoptat acest mod de a vedea şi am pus ca moto fraza lui Brown-Sequard la începutul volumului ce am publicat împreună cu colaboratorul meu Goldstein în 1909, volum ce are cinstea de a reprezenta prima carte de endocrinologie, care privea problema în totalitatea ei, aşa cum putea fi privită pe atunci. Ştim însă astăzi că hormonii nu pătrund în organism numai pe calea circulaţiei ci vin şi direct în contact cu centrii sau fibrele nervoase, sau impregnează centrii nervoşi pătrunzînd în prealabil, în lichidul cefalora* hidian. Produsele de secreţie internă mai sînt cunoscute de la lucrările lui Raylis şi Starling sub numele de Hormoni, înţelegîndu-se prin acest termen că ele excită la distanţă de organul de origine, diferite funcţii. In realitate hormonii nu au numai funcţii excitante ci şi moderatoare. OPERE ALESE 547 Pentru acest motiv îiziologul englez Scharpey Schaffer a introdus alături de termenul de hormoni şi pe acela de haloni pe care îl dă secreţiilor interne ce moderează sau inhibă activitatea altor organe, celule etc. Dar se poate cel mult vorbi de funcţii de inhibiţie deoarece aceeaşi substanţă poate exercita o anumită funcţie şi împiedica alta sau chiar în condiţii diferite de cantitate, de compoziţia sîngelui, de aciditate sau alca-linitate, să exercite acţiuni de sens opus asupra uneia şi aceleiaşi funcţii. Tot aşa de relativă este valoarea terminologiei pe care a căutat să o introducă Gley relativă la substanţe cu funcţie de excitaţie care singure ar trebui să păstreze numele de hormoni dînd numele de harmozoni substanţelor cu acţiune morfogenetică şi de parhormoni pentru anumite produse de metabolism!, care au şi ele o acţiune excitantă, cum este spre exemplu bioxidul de carbon care excită centrii respiratori. Dar să ne întoarcem, la funcţiile hormonale. Studiul lor ne va arăta toată imensa lor însemnătate. Prima problemă ce se ridică este aceea a datei cînd ele Încep să influenţeze organismul. S-a discutat şi se discută Încă dacă ele funcţionează la embrion şi la făt. Se poate afirma că cel puţin într-o anumită epocă a vieţii fetale, secreţiile proprii ale fătului sînt active şi întrucît mă priveşte nu aşi face nici o rezervă să admit acelaşi lucru şi pentru prima epocă a dezvoltării, cu alte cuvinte pentru faza embrionară. Dar între dezvoltarea unui organism nou şi viaţa părinţilor lui este o continuitate directă. Un nou organism ce se dezvoltă poate fi privit ca o adevărată înmugurire a organismului matern (activată de o celulă de origine paternă. Or, deja prima celula de plecare, ovulul nefecundat, este scăldată de un hormon matern, foliculină (gincchormonul), iar secreţia acesteia e$te ea însăşi condiţionată de un alt hormon, acesta secretat de hipofiză. Dar nu încape nici o îndoială că ovulul nefecundat este impregnat şi de alte secreţii glandulare, care sînt aduse în contact cu el de sîngele circulant. Astfel, el poate fi influenţat de hormonul de creştere hipofizar, de secreţia glandei tiroide, a paratiroidelor, suprarenalelor, timusului etc. Dezvoltarea testiculelor şi spermatogeneza sînt de asemenea condiţionate de secreţia hipofizară şi desigur şi de alte secreţii (timică, tiroi-diană etc.) şi se poate face pentru spermatozoid raţionamentul pe care l-am făcut pentru ovul. In organismul matern oul fecundat continuă să fie sub influenţa hor* monilor. Este drept că unii autori au făcut rezerve pentru unele secreţii interne şi anume au susţinut că ele nu ar străbate bariera placentară. Dar sînt fapte ce vorbesc din contră pentru o astfel de trecere. Ea este admisă în tot cazul de toţi autorii pentru foliculină cel puţin, care se găseşte în cantitate însemnată în sîngele matern cît şi în acela al embrionului sau fătului. Putem deci afirma că funcţiile hormonale prezidă viaţa organismelor din momentul fecundaţiei ovulului şi că aceste funcţii se continuă deci, ca însăşi viaţa, de la genitori la descendenţii lor. 548 C. I. PARHON Travaliul însuşi apare condiţionat, în parte cel puţin, de o secreţie a lobului posterior al hipofizei iar lactaţia de un hormon al lobului anterior. Din momentul naşterii nu rămîne nici o îndoială că secreţiile interne ale noului născut prezidă la dezvoltarea şi creşterea sa şi acestea sînt încă ajutate de hormonii materni, dintre care unele cel puţin trec prin lapte. Un nou născut lipsit de tiroida proprie, continuă încă să crească, graţie faptului că prin lapte, primeşte hormon tiroidian de la mamă, ceea ce se poate demonstra şi prin faptul că administrarea acestui hormon mamei ce alăptează, determină şi la copil creşterea oxidărilor. Cînd alăptarea se opreşte, simptomele absenţei tiroidei proprii se evidenţiază, între altele, prin oprirea creşterii şi dezvoltării psihice. Tratamentul cu glandă tiroidă proaspătă sau uscată sau cu tiroxină, substanţa extrasă din glanda tiroidă dar preparată azi pe cale sintetică (şi sub această formă utilizată în practica medicală), fade ca dezvoltarea somatică şi psihică să reînceapă. Acest exemplu ne permite să tragem două concluzii de mare importanţă şi anume că : Hormonii influenţează creşterea şi dezvoltarea somatică şi pe cea psihică, pe de o parte, pe de altă parte, că putem astăzi graţie cunoştinţelor referitoare la chimia hormonilor să preparăm pe cale chimică unele din ele şi să înlocuim cu o substanţă administrată în injecţii sau pe cale bucală, funcţia unui organ absent. Evident că ultima concluzie nu poate fi generalizată pentru toate organele. Observaţia animalelor lipsite de tiroidă într-o epocă precoce a dezvoltării lor ne permite încă o altă constatare interesantă. Oasele nu se mai dezvoltă sau numai într-o foarte slabă măsură, fontanelele (moalele capului) rămîn în stare membranoasă timp de ani întregi, dinţii de lapte persistă cu alteraţii însemnate, dar dentiţia definitivă nu apare. Mormolocii de broască, cărora li s-au extirpat glanda tiroidă, nu se mai metamorfozează şi rămîn tot timpul vieţii lor lipsiţi de ţesut osos. Rezultă din faptele ce preced că hormonii prezidă la formarea ţesuturilor. Ei intervin cu alte cuvinte în histogeneză. Alte fapte sprijină această concluzie. Glanda mamară se dezvoltă sub influenţa secreţiilor ovariene. Creasta cocoşului sub aceea a secreţiei testiculelor. Aceste secreţii le putem înlocui astăzi, după extirparea ovarelor sau testiculelor, cu substanţe preparate pe cale sintetică. Oasele, glanda mamară, creasta, nu sînt constituite dintr-un ţesut unic ci dintr-un complex de ţesuturi ce formează organe. Hormonii intervin deci în histogeneză şi or gano geneză. In legătură cu cele ce preced se poate afirma că hormonii ca şi vitaminele pot fi considerate ca o formă specială de hormoni, ce intervin în plasticitatea celulelor şi ţesuturilor. înţelegem prin acest nume variabilitatea de forme speciale pe care le iau celulele sau ţesuturile în diferite condiţii hormonale sau de altă natură. Astfel castraţia, tiroidectomia, sarcina etc. fac să apară în hipofiză celule de un tip special. Injecţiile de foliculină fac să dispară din acelaşi organ celulele zise de castraţie. OPERE ALESE 549 Castrarea face, de asemenea, ca structura mucoasei vaginale la şobolan sau cobai, să se simplifice la două straturi din care cel superficial cu celule înalte, cilindrice. Această structură o regăsim şi la animalul im-puber. Sub influenţa secreţiei de foliculină sau a injecţiilor de această substanţă mucoasa vaginală capătă o structură pluristratificată, păturile cele mai superficiale fiind construite din celule cornoase ca acelea ale epi-dermului. Aceeaşi structură se produce şi în absenţa unei anumite vitamine, vitamina A. Mai mult încă, sub influenţa acestei avitaminoze mucoasa limbii, a tubului digestiv, se cheratinizează, apropiindu-se de structura epi-dermului. Sub influenţa injecţiilor cu doze mari de foliculină s-a putut observa că structura glandei mamare se apropie de aceea a glandelor sebacee din piele. Diferitele tipuri de celule, structurile diferitelor organe nu sînt deci de sine stătătoare, inmuabile, ci sînt condiţionate de activitatea hormonilor şi a vitaminelor sau de lipsa lor de activitate. Este o concluzie de cel mai mare interes din punctul de vedere al biologiei generale ca şi din acel al practicii medicale. Trecerea de la copilărie la adolescenţă şi la stare adultă, pubertatea cu alte cuvinte, are loc tot sub influenţa unor hormoni secretaţi de hipofiză, tiroidă etc., dar în special de glandele genitale a căror funcţie nu intră mai de vreme în acţiune pentru motivul că o altă glandă, epifiza, frînează, pe o cale ce rămîne încă de precizat, maturaţia mforfologică şi funcţională a glandelor genitale. Dar nu numai viaţa somatică ci şi cea psihică este guvernată de funcţiile hormonale. Am văzut că dezvoltarea psihică se opreşte la copiii lipsiţi din naştere de glanda tiroidă, iar cea existentă regresează dacă acest organ se extirpă pentru un motiv sau altul, la copil în special. Atenţia, memoria, ideaţia, afectivitatea, viteza funcţiilor psihice sînt influenţate de starea funcţiilor tiroidiene. Astfel vigilitatea atenţiei este scăzută şi tenacitatea ei mai degrabă exagerată în insuficienţa tiroidiană pe cîtă vreme în excesul de funcţiune al glandei tiroide atenţia se trezeşte uşor dar se fixează mai greu. Se observă o oarecare fugă de idei ; din contra ideaţia este lentă în insuficienţa acestei glande. Şi mişcările şi activitatea viscerală sînt accelerate de excesul funcţiei tiroidiene şi cu drept cuvînt Leopold Levi a putut-o numi „glanda vitezei", şi de asemenea „glanda emoţiei" pentru motivul că emotivitatea este exagerată sub influenţa acestui organ şi scăzută cînd funcţionează în mod redus. Desigur însă, nu numai glanda tiroidă intervine în aspectul somatic şi psihic al individului ci şi celelalte glande îşi au partea lor. Astfel pubertatea apare sub influenţa activităţii glandelor sexuale. Odată cu acest eveniment creşterea se încetineşte, dar apar caracterele zifee sexuale secundare. Din contra castraţia înainte de epoca pubertăţii permite o prelungire a creşterii, dar în acelaşi timp împiedică apariţia caracterelor sexuale secundare. 550 C. I. PARHON Şi psihologia se modifică în mod special odată cu apariţia pubertăţii. La ambele sexe se observă o înclinaţie heterosexuală. Se dezvoltă cu alte cuvinte sau se accentuează instinctul sexual. Se accentuează pentru că în definitiv el poate să apară mai devreme, glandele genitale funcţionînd cu un anumit ritm redus şi înainte de pubertate. Că aceste manifestări sînt determinate de hormonii glandelor sexuale, o probează faptul că în mod experimental putem schimba sexul, inclusiv tendinţele psihosexuale la animale prin castraţie prealabilă şi grefare de glande ale sexului opus, sau prin injectarea hormonilor respectivi. Şi pentru instinctul matern intervin anumiţi hormoni, în special, pe cît se pare, cei ai corpului galben şi un hormon al lactaţiei secretat de lobul anterior al hipofizei. Acest organ mai secretă, între altele, hormoni pentru dezvoltarea şi stimlularea activităţii tiroidei, paratiroidelor, glandelor genitale, suprarenalelor etc. şi un important hormon care stimulează creşterea. Excesul de secreţie al acestor hormoni determină o creştere exagerată în lungime, gigantismul, sau în lărgime, acromegalia, după cum are loc înainte sau după terminarea creşterii în înălţime. Şi la animale s-au putut produce în mod experimental gigantismul sau acromegalia injectîndu-li-se hormonul de creştere extras din lobul anterior al hipofizei. Giganţii şi acromegalii au uneori o forţă musculară şi o energie psihică exagerată ceea ce ţine, poate, de activitatea hormonului de creştere dar mai verosimil încă de hormonul secretat de lobul posterior sau de hormonul suprarenotrop. Intr-adevăr, o dezvoltare musculară exagerată şi o deosebită energie psihică se întîlnesc în excesul de funcţie al scoarţei suprarenale. Insuficienţa lobului anterior al hipofizei sau extirparea lui la animale produce o oprire a creşterii. Unii din piticii observaţi în specia umană aparţin insuficienţei hormonului de creştere. Lipsa de funcţie a hormonului corticosuprarenal determină o reducere a musculaturii cu astenie foarte însemnată, un exces de pigmentaţie cutanată, precum şi reducerea grăsimii corpului care se depune în mod exagerat, cînd acest organ funcţionează în exces. Medulara suprarenalei secretă un hormon ce stimulează contractibili-tatea fibrelor netede ale celor mai multe vase şi a muşchiului cardiac şi măreşte tensiunea arterială. Acest hormon este adrenalina. S-a admis multă vrerne că adrenalina stimulează sistemul nervos simpatic. Azi se ştie că este vorba de un fenomen diferit. Excitaţia simpaticului eliberează adrenalina iar fenomenele în raport cu această excitaţie sînt produse de acest hormon. Parasimpaticul, o altă porţiune a sistemului nervos vegetativ, fiind excitat, eliberează acetilcolina, un hormon cu acţiune opusă acelei a adrenalinei. Constatările de mai sus duc la concluzia extrem de interesantă că sistemul nervos lucrează prin intermediul hormonilor. OPERE ALESE 551 Împreună şi paralel cu sistemul nervos, hormonii au rolul de intermediar între organism şi mediul ambiant. Prin intermediul lor lumea din afară se răsfringe în noi şi se face adaptarea organismului faţă de mediu. Sistemul endocrin şi cel nervos sînt reglatoarele funcţiilor organismului nostru adaptîndu-1 la necesităţile momentului. Dar glandele endocrine pot funcţiona şi independent de sistemul nervos în aşa măsură încît Gley contestase însemnătatea acestuia pentru funcţia glandelor endocrine. Glandele endocrine influenţează schimburile de materie şi energie dintre organism şi mediul ambiant. Hormonul tiroidian ca şi cel al medularei suprarenale — adrenalina — măreşte arderile în organism,. Paratiroidele, în special, reglează metabolismul calciului. Extirparea lor la om şi animale sau insuficienţa lor determină o scădere a calciului din sînge ce poate trece de 50% de unde o supra-excitabilitate a nervilor şi muşchilor şi tulburări ce pot duce la moarte. Excesul de funcţie sau injecţiile repetate de hormon paratiroidian determină creşterea exagerată pînă la dublu a calciului din sînge, decalcifierea osoasă ce poate duce la deformaţii însemnate, la incapacitatea mişcărilor şi, de asemenea, la moarte, între altele, prin insuficienţă renală. Dar şi alte glande, ca ovarul şi tiroida, intervin în metabolismul calciului. Suprarenalele au un rol foarte important în utilizarea sodiului, clorului şi aceea a potasiului. Pancreasul este organul principal ce influenţează utilizarea zahărului, hipofiză avînd, din acelaşi punct de vedere, un rol mai degrabă moderator. Şi funcţionarea celorlalte organe, ţesuturi, celule este guvernată în sensul excitator sau inhibitor de hormoni. Precum se vede din cele expuse, acestea au un rol esenţial în morfologia, biochimia, fiziologia şi psihologia indivizilor. Dar hormonii nu acţionează în mod egal la fiecare individ. Prin ereditate se moşteneşte un echilibru endocrin variabil de la un subiect la altul. Unul are o predominanţă a secreţiei unor hormoni şi o inferioritate relativă a altora, la altul se poate observa contrariul. In plus diferitele influenţe ale mediului ambiant îşi exercită acţiunea asupra funcţionării aparatului endocrin. Or, cum aceste influenţe, printre care bolile contractate în cursul existenţei, sînt foarte variate, şi situaţia lor endocrină de la un individ la altul va fi foarte diferită. Mi se va permite să spun aici că încă din 1900, într-o lucrare publicată în colaborare cu fostul meu coleg de internat Goldstein, lucrare cu care am debutat în materie de endocrinologie, am atras atenţia asupra însemnătăţii pe care secreţiile interne o a!u în constituirea personalităţii. în această lucrare, apărută în „Romînia Medicală" condusă de regretatul profesor dr. Victor Babeş, fost membru al acestei Academii, spuneam între altele cele ce urmează : „Şi dintr-un alt punct de vedere relaţia ce există între diferitele glande cu secreţie internă şi mai cu seamă funcţia acestor glande, ne pare a avea foarte multă însemnătate, credem că ele ne vor putea explica, într-o zi, oarecare, diferenţele între anumiţi indivizi, dezvoltarea mai mare sau mai 552 C. I. PARHON mică a sistemului osos, a celui pilos, tendinţele la îngrăşare sau slăbire etc. „Intr-un cuvînt aceste glande ţin sub dependenţa lor starea generală a unui organism dat. Ele joacă un rol însemnat, oricît de curioasă ar părea unora această idee, în formarea personalităţii fiziologice şi prin urmare şi psihologice a individului. Problema n-a fost încă pusă din acest punct de vedere, dar ni se pare că ar îi totuşi destul de importantă deşi diferitele interpretări nu pot fi încă decît ipotetice". Ceea ce scriam acum aproape 40 de ani ni se pare că nu mai lasă astăzi nici o îndoială şi studiul problemei ridicate de noi atunci deschide perspective din ce în ce mai largi. Aşadar hormonii reglează personalitatea fiecăruia din noi, ceea ce cu alte cuvinte se poate numi constituţia somato-psihică sau cum a spus Pende, biotipul individual. însemnătatea practică a constatării făcute de noi acum 40 de ani este considerabilă. O noţiune aproape cristalizată în gîndirea medicală este aceea că terapeutica nu poate modifica constituţia. Endocrinologia ne permite să revizuim: această idee şi să o considerăm ca avînd o valoare foarte relativă. Credem că putem din contra modifica constituţia, influenţînd formula glandulară a individului. Din punct de vedere al şcolarităţii, al orientării profesionale etc., constatarea de mai sus este desigur din cele mai însemnate; nu mai puţin din acela al patologiei. Diferitele boli evoluează pe anumite terenuri. Or, pînă în ultimul timp noţiunea de teren a rămas cu totul obscură. Endocrinologia a adus o lumină vie din acest punct de vedere şi se poate afirma că nici o altă ramură a biologici nu ne-a permis să înţelegem într-o aşa de largă măsură constituţia diferiţilor indivizi, cu alte cuvinte personalitatea lor somatică şi psihică. In medicina practică, ori de cîte ori examinăm un bolnav, prima preocupare trebuie să fie aceea de a ne da seama de constituţia lui şi de raporturile dintre această constituţie şi boala de care este atins. Tratamentul trebuie să se adreseze mai totdeauna şi acestui teren. Boala ea însăşi este în definitiv un complex de reacţii ale unui anumit individ cu o anumită constituţie, la unul sau mai mulţi factori din mediul ambiant. Adeseori tratamentul adresat terenului devine hotărîtor şi chiar suficient pentru vindecarea bolii. După cele spuse se înţelege uşor că influenţele hormonale se regăsesc în toată patologia şi că în medicina practică nici un medic nu se mai poate dispensa de cunoştinţele de endocrinologie. Putem adăuga că nici un educator. Am văzut cît de însemnat este rolul glandelor endocrine şi al hormonilor, în general, în dezvoltarea organismului. Se înţelege de la sine că acest rol nlu este mai puţin important în fenomenele de involuţie care constituie îmbătrînirea, S-au discutat şi se discută încă mult problemele referitoare la factorii ce determină bătrîneţea. OPERE ALESE 553 Nu pare însă să existe nici o îndoială că este vorba de modificări progresive în starea fizico-chimică a organismului şi dacă ar îi excesiv să spunem că bătrîneţea este datorită exclusiv alteraţiilor glandelor cu secreţie internă ar îi tot atît de puţin conform cu realitatea, dacă am exclude rolul acestor alteraţii în complexul de fenomene ce constituie bătrîneţea. Desigur, glandele cu secreţie internă îmbătrînesc odată cu celelalte organe şi ţesuturi, dar nu trebuie să uităm că funcţia lor poate îi înlocuită, în bună parte cel puţin, prin hormonii preparaţi din ele sau chiar pe cale sintetică şi că această funcţie are de efect tocmai reglarea situaţiei fizico-chimice a organismului. Dispunem de un număr de hormoni destul de important. Aceştia reprezintă un tratament efectiv al bătrîneţii. Dacă uneori s-a exagerat efectul anumitor intervenţii, ar fi o eroare însemnată să credem că medicina de azi nu poate face nimic pentru tratamentul bătrîneţii. Aceasta trebuie într-adevăr considerată ca o boală cu simptomele ei, cu modificări în chimismul sîngelui şi al organelor, şi în structura acestora. Deshidratarea ţesuturilor, supraîncărcarea lor cu granulaţii de grăsime, scăderea nucleinelor, scăderea capacităţii de asimilare, sînt atîtea modificări caracteristice bătrîneţii contra cărora tratamentele hormonale pot lucra în mod eficient deşi într-o măsură care nu este încă precizată. Am văzut ce rol hotărîtor au funcţiile hormonale în fenomenele creşterii organismului în general. Desigur el nu este mai puţin însemnat pentru creşterea organelor şi ţesuturilor luate în parte. Ne putem întreba aici, cum au îăcut-o şi alţi biologi, care sînt factorii care reglează creşterea şi dezvoltarea organelor şi ţesuturilor. Pentru ce ficatul unui om adult cîntăreşte aproximativ 1,5 kg, iar epifiza 0,14 sau 0,15 g, pentru ce greutatea şi volumul unui organ nu se măresc necontenit ? Există desigur, după cum am spus şi cu altă ocazie, factori onco- şi gravireglatori, adică reglatori ai volumului şi greutăţii fiecărui organ sau ţesut şi a organismului în totalitatea lui. Aceşti factori sînt unii onco- şi gravisti- mulanţi, alţii onco- şi gra-viinhibitori. Funcţia lor, în bună parte, urmează să fie cercetată în viitor. Totuşi există şi date pozitive de care avem tot interesul a ţine seama de pe acum. Un anumit hormon hipofizar dezvoltă spre exemplu glandele genitale iar funcţia acestora dezvoltă organele genitale interne şi externe : prostata la bărbat, uterul, trompele la femeie ; de asemenea glanda mamară. Secreţia epifizară are din contră rolul moderator asupra dezvoltării glandelor genitale şi deci a organelor a căror creştere în volum şi greutate sînt condiţionate de hormonii secretaţi de aceste glande. Datele ce preced nu reprezintă simple concepţii sau cunoştinţe teoretice. Ele luminează un capitol de patologie de cea mai mare însemnătate aducînd în această materie şi directive terapeutice. Este vorba de patogenia tumorilor sau neoplaziilor. Dacă studiul acromegaliei sau gigantismului constituie un capitol al patologiei creşterii organismului în totalitatea lui, acela al tumorilor constituie un capitol al patologiei creşterii organelor sau ţesuturilor în parte. S-a discutat foarte mult referitor la cauzele neoplaziilor. Este sigur astăzi că anumite substanţe le pot produce. Se vorbeşte de substanţe cancerigene sau tumorigene. Pentru unele din ele apropierea de anumiţi hormoni 551 C. I. PARHON — de cei secretaţi de glandele genitale în special — este în afară de orice îndoială. Dar oricare ar fi factorii ce determină dezvoltarea tumorilor este necesar ca ei să lucreze pe un teren favorabil acestei dezvoltări. Acest teren este condiţionat pe de o parte de o intensă activitate a hormonului de creştere în general, secretat de lobul anterior al hipofizei şi de reducerea activităţii hormonului de oprire a creşterii în general, secretat poate de lobul posterior al hipofizei sau cum cred unii autori, de epifiză (?). Pe de altă parte acelaşi teren este condiţionat de activitatea exagerată a secreţiei hormonului care stimulează în mod specific dezvoltarea organului care este sediul primitiv al tumorii, si de reducerea activităţii hormonului sau hormonilor inhibitori ai acestei dezvoltări. Cancerul glandei mamare este foarte frecvent la femeie. Vom lua deci acest exempîu care este cu totul caracteristic. Este dovedit experimental de Lacassagne şi de alţi autori că rasa de şoareci foarte predispuşi la cancerul acestui organ nu îl mai fac dacă se extirpă de timpuriu ovarele, organele care stimulează în mod specific dezvoltarea glandei mamare şi că din contră, masculii, care nu sînt atinşi de aceste tumori, le dobîndesc dacă li se injectează foliculină, hormon secretat de ovare (dar care se prepară astăzi şi pe cale sintetică). Atitudinea medicală în cazuri analoge la femeie va fi următoarea : să se supravegheze funcţia ovarelor, căutînd să se reducă dacă este excesivă ia femeile în a căror familie există o predispoziţie pentru cancerul mamar. Cînd tumoarea este declarată, evident că va trebui să se extirpe. Dar pentru a preveni producerea metastazelor, cu alte cuvinte a însămînţărilor la distanţă, şi dezvoltarea acestora, să se extirpe în acelaşi timp ovarele sau să se reducă la minimita funcţia lor prin iradiere. De asemenea, pe aceeaşi cale să se reducă la minimum funcţia lobului anterior al hipofizei, organul ce stimulează creşterea în general (inclusiv a tumorilor şi a celulelor cultivate .in vitro). Să se asocieze tratamentul cu hormoni sau extracte de organe ce inhibă creşterea glandei mamare (tratament tiroidian, lob posterior hipofizar, epifiză?). O conduită asemănătoare va trebui urmată pentru tumorile uterine sau acele ale trompelor. In ce priveşte primele, putem' spune, cu mare probabilitate cel puţin, că sîntem în stare a preveni producerea unor tumori benigne dacă diagnosticăm la timp tulburarea funcţională a ovarelor. Mioamele sau fibromioamele uterine sînt condiţionate de secreţia în exces a foliculinei. Dacă moderăm la timp această secreţie prin hormbnul epifizar apariţia fibromioamelor va fi împiedicată. Am văzut că hormonii funcţionează nu numai în cursul vieţii extraute-rine dar şi în acel al vieţii intrauterine sau, la păsări, în cursul perioadei intraovulare. Ei există la toate vertebratele. La nevertebrate au fost puşi la îndoială. Astăzi însă existenţa lor este demonstrată. S-au putut descrie hormoni pentru metamorfoză, pentru variaţiile cromatice etc. Ceva mai mult încă, cel puţin existenţa a doi hormoni, adrenalina şi acetilcolina, a fost demonstrată la protozoare. Este remarcabil faptul că OPERE ALESE 555 tocmai aceşti doi hormoni sînt acei a căror funcţiune este simpaticomime-tică şi parasimpaticomimetică. Ei ţin locul inervaţiei vegetative la aceste fiinţe unicelulare. Funcţiile hormonale preced deci pe cele nervoase, care precum am zis, lucrează de altfel, cel puţin în parte tot prin intermediul celor dintîi. Dar funcţionarea hormonală nu este aceeaşi la diferitele specii de animale. Este drept că hormonii nu îşi exercită acţiunea numai la specia de la care provin. Se poate discuta dacă nu există, totuşi, anumite deosebiri în structura unor' hormoni de la o specie la alta. Ceea ce este sigur este faptul că există importante variaţii din acest punct de vedere. Pentru a nu da decît un singur exemplu, femeia gravidă elimină prin urină, într-o anumită epocă a sarcinii, cantităţi considerabile de foliculină, pe cîtă vreme la vacă în aceleaşi condiţii, eliminarea este cvasi inexistentă. Diferitele rase din aceeaşi specie par a diferi, cel puţin cantitativ, din punctul de vedere al funcţiilor hormonilor. Este de întemeiat printr-o muncă perseverentă o endocrinologie zoologică în sensul zoologiei comparate, adică de stabilit variaţiile funcţiilor endocrine în raport cu diferitele specii (şi rase) de animale. Dar mai mult decît atît, s-a demonstrat existenţa hormonilor şi la vegetale, sînt aşa numiţii fitohormoni. Ei condiţionează şi la acestea anumite fenomene de creştere şi poate de organogeneză. Cercetările făcute cu privire la creşterea rădăcinilor, şi printre acestea menţionez pe acelea făcute la noi în ţară de profesorul Solacolu şi elevii săi, sînt extrem de impresionante. Adaug aici că s-au găsit şi la plante unele substanţe ce au afinitate cu altele pe care le întîlnim la animale. Astfel efedrina se apropie de adrenalină. Digitalina se apropie de hormonii genitali sau corticosuprarenali şi s-a remarcat cu drept cuvînt că acţiunea ei reglatoare asupra inimii, aminteşte o acţiune hormonală. Care este rostul acestor substanţe în viaţa plantelor ce le conţin ? Sînt probleme ce rămîn de cercetat în viitor. Amintim aici că vitaminele, substanţe atît de necesare vieţii animalelor, sînt introduse în organismul acestora, mai cu seamă prin alimentele de natură vegetală. Dar, pe de altă parte, aceeaşi substanţă care este necesar să fie introdusă pe această cale la unele specii, poate fi fabricată în organismul altora. Cu alte cuvinte aceeaşi substanţă este considerată ca vitamină la unele specii şi ca hormon la altele. Cum şi din punctul de vedere al acţiunii lor, vitaminele şi hormonii sînt foarte asemănători, curm pe de altă parte pentru unele cît şi pentru ceilalţi există sindroame de deficit şi de exces, se. înţelege că bariera dintre vitamine, aceste exhormone cum le-au numit Randoin şi Simonnet, şi hormonii propriu-zişi, cade şi că studiul unora şi al celorlalţi aparţine aceluiaşi splendid domeniu al endocrinologiei. Mai mult decît atît, observînd bine faptele, se vede că deosebirea între hormoni şi vitamine pe de o parte şi enzime pe de alta este mai mult aparentă decît reală. Ultimele substanţe sînt de natură proteică, termolabile, nedializabile. Or, aceste caracteristici sînt comune cu ale unora dintre cei 556 C. I. PARHON mai importanţi hormoni ai lobului anterior al hipofizei printre care cel de creştere. Secreţiile externe şi cele interne formează deci un grup în continuitate şi deosebirea între ele nu este esenţială. Poate ar fi mai bine să vorbim în genere de „crinologie" decît de endocrinologie, sau să rezervăm ultimul termen ca şi pe cel de exocrinologie spre a distinge subdiviziuni ale aceluiaşi domeniu. Dar se pare în plus, că cinele substanţe pot fi privite cînd secreţii externe, cînd secreţii interne. Şi unele produse ale metabolismului general lucrează în mod asemănător cu hormonii. Bioxidul de carbon spre exemplu reglează ritmul respiraţiei. In fine unii ioni exercită de asemenea funcţii de tip hormonal sau unii hormoni lucrează prin intermediul ionilor şi tratamentul cu sărurile acestor ioni corectează efectele de insuficienţă ale secreţiei hormonului respectiv. Calciul corectează spre exemplu efectele insuficienţei paratiroidiene. Hormoni, enzime, vitamine, unii metaboliţi, ioni, reprezintă agenţi esenţiali ai elaborării materiei, agenţi de dezintegrare dar şi de sinteză. Succesiunea lor de acţiune sau colaborarea lor simultană reprezintă principalul mecanism de reglare dar şi de punere în mişcare a fenomenelor vieţii şi se poate spune că studiul acestor mecanisme ne apropie mult de înţelegerea atît de căutată şi mereu fugindă, a naturii acestor fenomene. In felul acesta endocrinologia ne conduce pe nesimţite în domeniul atît de interesant şi fundamental al biologiei generale asupra căruia varsă o lumină nebănuită. Din punct de vedere ştiinţific a făcut să se dezvolte un întreg domeniu nou al chimiei şi din cel practic să apară de asemenea o nouă şi interesantă ramură a industriei chimiei farmaceutice. Nu este nici o îndoială că zootehnia şi agricultura vor beneficia de contribuţia endocrinologiei. De pe acum s-a arătat, că tratamentul unor plante cu anumiţi hormoni poate ameliora, în mod important, recolta corespunzătoare, de asemenea pare a reieşi din unele cercetări că efectele îngrăşămintelor pămîntului cultivat se datoresc în parte prezenţei unor hormoni în aceste îngrăşăminte. Precum se vede, însemnătatea endocrinologiei este considerabilă şi coni-tribuţia pe care a adus-o totalului cunoştinţelor omeneşti este din cele mai importante atît din punct de vedere teoretic cît şi din cel practic. Amintesc aici încă o dată că ea a permis să se înlocuiască organe şi funcţii absente prin introducerea în organism a unor substanţe bine determinate, preparate adeseori pe cale sintetică, că permite întreţinerea în bună stare a unor bolnavi consideraţi altădată ca incurabili sau condamnaţi la moarte, că ne permite să înţelegem mecanismul personalităţii fizice şi psihice sau al constituţiei diferiţilor indivizi. Această constatare are o importanţă deosebită şi din punct de vedere sociologic făcîndu-ne să înţelegem raţiunea valorii sociale a diferiţilor indivizi cu însuşirile lor intelectuale, afective şi volitive. Endocrinologia ne dă mijloace de a modela constituţia şi de a modifica terenul favorabil unor anumite boli printre care aceea a tumorilor, de a lum;ina mecanismul formării ţesuturilor şi organelor, al plasticităţii celulare sau histologice, al creşterii în general. OPERE ALESE 557 Reţinem' de asemenea că se poate afirma de pe acum că funcţiile endocrine prezintă anumite variaţii în raport cu diferitele varietăţi, specii, clase şi despărţiri zoologice în genere şi că este necesar a se pune bazele unei endocrinologii zoologice, sau dacă se preferă expresia, unei zooendocrino-îogii comparate, şi, de asemenea, a unei fitohormonologii. Mai mult încă, se poate vorbi şi de o paleoendocrinologie referitoare la speciile stinse dar ale căror urme ne pot da indicaţii destul de interesante pentru a judeca, cu suficientă aproximaţie, cum aiu funcţionat anumiţi hormoni la aceste specii. Raportul atît de strîns ce există între hormoni, vitamine, enzime, unii metaboliţi ce întreţin schimbul între materia vie şi cea nevieţuitoare, dezin-tegrînd în parte pe cea dintîi dar dînd şi ultimei caracterele vieţii, ne apropie în sfîrşit mai mult ca oricînd de cunoaşterea mecanismelor intime ale fenomenelor biologice. Precum se vede, contribuţia endocrinologiei trece cu mult dincolo de teritoriul medicinei propriu-zise şi cunoştinţele de endbcrinologie trebuie să facă parte din acelea ale oricărui om care aspiră să posede o cultură generală. După cele menţionate, ni se pare necesar a spune cîteva cuvinte despre mişcarea endocrinologiică din Romînia, mişcare de care împrejurările şi structura mea sufletească au făcut să fiu legat un lung şir de ani, 40 împliniţi. împrejurările a(u făcut ca Romînia să fie printre primele ţări în care endocrinologia să ia un avînt important şi ca prima carte (apărută în 1909), care privea problema glandelor cu secreţie internă în toată întinderea ei, aşa cum putea fi privită pe atunci, să fie scrisă de doi autori romîni şi premiată de Facultatea de medicină din Bucureşti cu premiul Serfiotti. De asemenea, împrejurările au făcut ca o întreagă mişcare endocrinc-logică să se dezvolte în ţara noastră şi ca Facultatea de medicină din Bucureşti să creadă necesară înfiinţarea unei catedre de endocrinologie al cărei prim titular am devenit. Această catedră este una din primele din Europa. Altele au fost create de atunci în diferite centre. Sub impulsul activităţii acestei catedre a luat naştere o societate de endocrinologie care publică un buletin cunoscut în toate ţările de cultură. Trebuie însă să constatăm cu tristeţe, că după sfatul unor consilieri tehnici desigur prea puţin orientaţi în această materie, catedra de endocrinologie a fost de curînd alipită la aceea de neurologie cu care riu are mai multe legături decît ar avea cu aceea de obstetrică, ginecologie sau dermatologie şi că unul din motive pare a fi fost că încă nu există o astfel de catedră la fiecare din universităţile din Europa ca şi cum norma culturii naţionale ar trebui să fie copia etern servilă a ceea ce se face aiurea şi ca activitatea originală şi iniţiativa de directive noi ar trebui să fie comprimate dacă nu pedepsite. Oricum ar fi, mijloacele de activitate de care dispunem, sînt cît se poate de rudimentare. Un serviciu rudimentar, laboratoarele ce ar putea primi oricînd certificatul de paupertate şi ca personal oficial 2 asistenţi şi un preparator 558 C. I. PARHON faţă de 10—15 sau mai mulţi la alte clinici şi laboratoare. Cît pentru fondurile de material, ele sînt reduse la minima contribuţie ce primim din taxele şcolare. In asemenea condiţii trebuie să avem o mare doză de perseverenţă pentru a continua să lucrăm. Această perseverenţă am păstrat-o şi o vom păstra. Datoria noastră este însă de a căuta să expunem necesităţile de organizare a unei activităţi ştiinţifice la nivelul reclamat de aceasta. Va trebui realizat un serviciu clinic înzestrat cu toate mijloacele de cercetare şi tratament al bolnavilor şi laboratoare în care să se poată studia problemele ce se pun sub toate aspectele lor morfologice, chimice, fiziologice, psihologice şi terapeutice. In acest scop va trebui să se acorde şi personalul tehnic necesar acestei activităţi. Este dureros să constatăm că probleme ştiinţifice ce se pun la noi de timpuriu nu pot fi soluţionate din lipsa de mijloace de lucru şi avem dreptul şi datoria să ne întrebăm dacă este în adevăr în interesul statului romîn, ca ceea ce poate fi produs în materie de ştiinţă pură şi .aplicată, Ia noi în ţară, să nu fie decît importat din afară, şi dacă în definitiv nu ar fi preferabil şi în această materie, ca exportul să întreacă sau să egaleze importul. TEOPETHqECKOE H nPAKTH^ECKOE 3HAMEHHE. HEOBXOflHMOCTb 0PrAHH30BATb HAY4H0E HAFIPABJIEHHE SHflOKPHHOJIOrHH B PYMblHHH PE3IOME B HacTOflmefi pa6oTe H3Jio>KeHa peqb, c KOTopoă aBTop BbicTynaji 20 Mah 1940 r. no cjiv^aio npneMa b ^jieHbi PyMbiHCKoă AKa/ţeMHH. riepBafl HaCTb pa60TbI COCTOHT H3 KpaTKOH HCTOpHH SHAOKpHHOJTOrHH c ynoMHHaHHeM BKJia/ţa Kjioa BepHapa, co3£aBmero TepMHH «BHyTpeHHHH ceKpeuHH». Abtop roBopHT o KOHiţenuHH Fjien, KOTopbift CBH3biBaeT rop-MOHajibHyK) cexpeumo c opraHaMH onpeAeJieHHon CTpyKTypbi, y^ajiemie KOTOpblX BbI3bIBaeT HBJieHHH HeAOCTaTOMHOCTH. Abtop pasmeuineT, o^HaiKo, ro^Ky speHHfl Bopuybe « BpoyH-CetKapa, no MHClHiHK) iKOTOpblX BOC BRJ\bl KJieTOlK, TIOlM-H-MO GneUHaJM,3EpOLB aiHlHblX OpraHOB, BblACJIHIOT BHyTpeHHKDK) CCKpeUHÎO. Eme b 1909 vojxy, b nepBofi b MHpe HayraoS M0H0rpa(|)HH no snjio-KpHHOJiornn, 0ny6«nHK0BaHH0H b coTpyAHHqecTBe c rojibAiHTeimoM, aBTOp noAAep^KHBaji btj TO^Ky 3peHHH, nojmocTbio noATBep>KAeHHyK) HOBenniHMH nccjieAOBaHHHMH. Xlajiee, aBTop yTBep>KAaeT, *ito ropMOHajibHbie (J)yHKUHH ynpaB«nnioT }KH3Hbio 0praHH3M0B. TopMOHbi nrpaiOT Ba>KHyio pojib b Te-qeHne 3M6pH0HajibH0H }KH3HH h 06yc«Ji0BJiHBai0T b 3HaqHTeJibHon Mepe MeXaHH3M pOAOB. OPERE ALESE 559 PoJib ropMOHOB coxpaHHeTCH, HecoMHeHHo, h nocjie po^KAeHHH ; rop-MOHbl OKa3bIBaiOT BJIHHHHe Ha pOCT H COMaTHqeCKOe pa3BHTHe, a TaiQKe Ha ncHXHKy 0praHH3M0B. B cJiyqae HeAocTaToqHocTH KaKOH-jin6o shaokphhhoh ceKpeuHH, ona mo^kct 6biTb b HacTonmee BpeMH 3aMeHeHa HHorAa cHHTe-THqecKHMH npenapaTaMH. ropMOHbi npHHHMaioT aKTHBHoe yqacrae b rHCToreHe3e h b opraHo-reHe3e, b njiacTHqHOcra KJieTOK h OpraHOB, qTo o6yc«noBJiHBaeT hx 6eeK0-HeqHoe pa3Hoo6lpa3He. Pa3JiHqHbie THnbi kjictok h CTpyKTypbi pa3JinqHbix OpraHOB He ocTa-KDTCH HeH3MeHHbIMH ; OHH 06yCJI0BJIHBai0TCfl aKTHBHOCTbIO HJIH HeaKTHB-HOCTbK) TOpMOHOB H BHTaMHHOB. CoMaTHqecKoe pa3BHTHe qeJioBeKa, HanpHMep b nydepTaraoM nepHOAe, o6ycjioBjieHo b 6oJibinoH Mepe AeHCTBHeM ropMOHOB. Ha ncHXHqecKyio AeflTeJibHocTb oKa3biBaioT cHJibHoe BJiHHHHe >KeJie3bi BHVTpeHHeH CeKpeiţHH. HepBHan CHCTeMa B03AeftcTByeT b Sojibmofi Mepe npn nocpeACTBe ropMOHOB, 0Ka3biBan BjiHHHHe KaK Ha cJ)yHKUHio BHyTpeHHHx OpraHOB, TaK h Ha npHcnoco6ji5ieMocTb opraHHSMa k OKpyacaiomeH cpe^e. TopMOHbi nrpaioT TaK^ce ocoSyio pojib b o6meM oâMeHe h b o6MeHe paBJiOTHbix BemecTB. BjiaroAapH yHacjieAOBaHHio onpe&eJieHHoro rJiaHAy-jinpHoro paBHOBecHH h pa3jinqHbiM bjihhhhhm (J)aKTOpOB oKpy>KaioiiieH cpe^bi Ka^KAOMy qejiOBexy cBoncTBeH onpeAeJieHHbifi cnoco6 cjpyHKiţHOHH-poBaHH5i 3HA0KpHHHbix >KeJie3 h onpeAejieHHan (ţ)H3H0Ji0rHqecKafl h ncn- xoJiorHqecKan «jmqHOCTb» h, cJieAOBaTeJibHo, onpeAejieHHan KOHCTHTyiţHH. OnpoBepran KJiaccnqecKyio TeopHio, corJiacHo KOTopoâ, He HMen B03-M02KH0CTH BJIHHTb Ha KOHCTHTyiţHIO, aBTOp yTBep;>KAaeT, qTO nOCJieAHflfl uoTKex 6biTb H3MeHeHa nyTeM TepaneBTHqecKoro bo3achctbh5î Ha rJiaHAy-jiHpHyio (J)opMyjiy. JleqeHHe He npoBOAHTcn m/ibKo b 3aBHCHM0CTH ot 6ojiesHH, ho BcerAa h ot noqBbi, Ha kotopoh pa3BHjiacb 6jojie3Hb. Homhmo BeAymeă poJiH rop-mohob b pa3BHTHH opraHH3Ma, OTMeqaeTCH 3HaqeHHe hx achctbhh b HBJieHHHX hhbojhouhh, xapaKTepHOH CTapeHHio opraHH3Ma. ÂBTOp BblABHraeT MbICJIb O B03M02KH0CTH TOpMOHajIbHOrO jieqeHHH eTapoeTH, KOTopyio oh paccMaTpHBaeT KaK 6ojie3Hb. T^DKeJibie GHKOperyjiHpyiomHe 3HA0KpHHHbie 4>aKTopbi, ofiycjioBJiHBa-lomne oâ^eM h Bec Ka>KAoro opraHa b TeqeHHe ero pa3BHTHH, AonojiHH-TeJibHo ocBem;aK)T naToreHe3 onyxojieâ. B (|)HJioreHe3e B03HHKH0BeHHe aHAOKpHHHbix (J)yHKii,HH npeAniecTByeT BOSHHKHOBeHHIO HepBHblX (^yHKIţHH. Abtop o>6pamaer CBHHMaHHe na 3'HaqeHHe epoootaokphhojiothh h (Jdhto- SHAOKpHHOJIOrHH B SOOTeXHHKe H 3eMJieACJIHH. Abtop yKa3bmaeT Ha to, qTo He HMeeTcn cymecTBeHHOH pa3HHUbi Me^KAy TOpMOHaMH, BHTaMHHaMH, (|)epMeHTaMH H HeKOTOpbIMH npOAyKTaMH oâMeHa. BKjiaA 3HA0KpHH0Ji0rHH b HayKy bhxoaht A^JieKo 3a npeAeJibi mcah-UHHbl, H 3HaHHHMH B 3T0H ofîjiaCTH AOJI2KCH o6jiaA^Tb Ka^KAblH qejiOBeK, cTpeMHmHăcH noJiyqHTb o6mee 06pa30BaHHe. 560 * C. I. PARHON B OTHOHieHHH Hay^Horo HanpaBjieHHa sHAOKpHHOJiorHH h nccjieflOBa-HHfi no 3HA0KpHH0JI0rHH B PyMbIHHH, 3BT0p yKa3HBaeT, qTO PyMbIHHfl ÎIB-JISieTCfl OAHOH H3 nepBHX CTpaH, flOCTHrUIHX 60JIbUI0r0 pa3BHTH5I B STOft o6jiacTH. nepBaa HayqHaa MOHorpa^ma 06 3H,n,0KpHHHbix JKeJie3ax b MHpoBoă jiHTepaType Sbuia onyfijiHKOBaHa ^bvmh pyMUHCKHMH HccjieaoBaTejiHMH (IlapxoHOM 11 rojib^iuTeHHOM) b 1909 r. Ka^e^pa 3H^0KpHH0Ji0rHH 6yxa-pecTCKoro MeaHu,HHCKoro (JjaKyjibTeTa 6biJia oahoh m nepBux b EBpone. no HHHiyiaTHBe stoh KatţieAPH 6hjio co3.ri.aHo 06iu,ecTBo 3Hji,0KpHH0Ji0rHH H H3A3H 6l0JI,ieTeHb fleHTeJIbHOCTH 3T0IT) o6meCTB a. Abtop oTMeqaji HeiţejiecoodpasHocTb oS'be^HHeHHH KacJjeapbi shaokph-HOJiorHH c Ka^eapoa HeBpojionm, npoH3Be,a,eHHoro «no coBeTy HeKOTopux TexHHMecKHx coBeTHHKOB, oneHb c.na6o opneHTHpyiomHxca b stom bo-npoce». Abtop yKa3biBaji Ha njioxHe MaTepHajibHue ycjioBHH, b kotophx BbmyjKfleHa 6bwa b to BpeMH paâoTaTb Ka^e^pa, Ha KpaâHe orpaHHHeH-Hyw HHCJieHH0CTb nepcoHajia, Ha pynHMeHTapHbie jia6opaTopHH, OTCyT-CTBHe K.'iHHi-iqecKoro OTAeJiei-iHH h HHTepeca co CT0p0Hbi Bjiacreă k noAn.ep->KaHHio opHrHHSJibHHx pyMbiHCKHX Hayrabix HccJieAOBaHHH h hx dJiaro-npHHTHoe oTHomeHHe k 3ana,a.H0H Hayne. 3Ta CTaTbH HBJiaeTCH HacTOJimHM pa3odjiaqeHHeM pe>KHMa Toro Bpe-MeHH (1940 r.) no oTHomeHHio k pyMHHCKofi Hayne h k nporpeccHBHHM yqeHHM h HccjieflOBaTe^HM. IMPORTANCE THEORIQUE ET PR ATI QUE DE L’ENDOCRINOLOGIE. NECESSITE D’ORGANISER LE MOUVEMENT SCIENTIFIQUE ENDOCRINOLOGIQUE DANS NOTRE PAYS RESUME Le travail contient le discours de reception â l’Academie Roumaine, tenu le 20 mai 1940. La premiere pârtie expose un court historique de lfendocrinologie. L’autur partage le point de vue de Bordeu et Brown-Seguard, qui considerent non seulement les organes specialises, mais tous les types cellulaires comme des emetteurs de secretions internes. A partir de 1909, dans le premier trăite d’endocrinologie du monde, publie en collaboration avec Goldstein, l’auteur a soutenu ce point de vue, pleinement confirme par les recherches recentes. On affirme en plus que les fonctions hormonales president au deroulement de la vie des orga-nismes. Les hormones jouent un role important au cours de la vie embryon-naire et îoetale et conditionnent d’une maniere appreciable le mecanisme du travail. Apres la naissance, le râie des hormones est inoontestable; elles influent sur la croissance et le developpement somatique et psychique des OPERE ALESE 561 organismes. DanjS certains cas de deficience, une secretion endocrine peut â present etre remplacee par des substances synthetiques. Les hormones interviennent d^une maniere active dans l’histogenese et l’organogenese, ainsi que dans la plastici te des cellules et des organes, ce qui conduit â la variete infinie de ces formations. Les difîerents types de cellules, les structures des difîerents organes ne sont pas immuables — ils sont conditionnes par l’activite ou par le manque d’activite des hormones et des vitamines. Le developpement’ somatique de Findividu, comme par exemple la periode de la puberte, depend en grande mesure d’un controle hormonal. L’activite psychique est tres influencee par les glandes â secretion interne. Le systeme nerveux agit. amplement par l’intermediaire des hormones, en influencant la fonction des organes internes ainsi que l’adaptation de l’organisme au milieu environnant. Les hormones ont de meme un role particulierement important dans le metabolisme general et dans celui des differentes substances. La trans-mission hereditaire d’un certain equilibre glandulaire et les differentes influences des facteurs du miilieu environnant conferent â chaque individu un mode determine de fonctionnement des differentes glandes endocrines, une certaine „personnalite“ physiologique et psychologique, partant, une constitution determinee. L’auteur repousse la theorie classique selon laquelle il serait impos-sible d’influencer la constitution et affirme qu’elle peut etre modifiee par des interventions therapeutiques portant sur la formule glandulaire. Le traitement ne doit pas s’adresser exclusivement â la maladie pro-prement dite, mais toujours au terrain sur lequel la maladie evolue. Si les hormones jouent un role fondamental dans le developpement de l’orga-n;sme, leur action n’est pas moins importante au cours des phenomenes d’involution qui ont pour resultat la vieillesse. L’auteur suggere la possibilite d’un traitemfent hormonal de la vieillesse, qu’il considere comme une maladie. L’existence des facteurs endocriniens graviregulateurs et oncoregula-teurs, qui condi’tionnent le volume et le poids de chaque organe au cours du developpement, jette une nouvelle lumiere sur la pathogenie des tumeurs. Sur l’echelle phylogenetique, l’apparition des fonctions endocrines precede l’apparition des fonctions nerveuses. On attire l’attention sur 1’importance de la „zooendocrinologie“ et de la „phyto-hormonologie“ pour la zootechnie et l’agriculture. L’auteur montre que les differences entre les hormones, les vitamines, les enzyrms et certains metabolites ne sont pas essentielles. La contribution de l’endocrinologie depasse largement les limites de la medecine proprement dite ; tout homme qui aspire â une culture generale doit avoir des connaissances dans ce domaine. En ce qui concerne le mouvement endocrinologique roumain, l’auteur montre que notre pays est parmi les premiers dans lesquels ce mouvement a pris un essor important. 562 C. I. PARHON Le premier trăite sur les glandes endocrines a ete publie dans la litterature mondiale par deux roumains (Parhon et Goldstein) en 1909. La chaire d’endocrinologie de la Faculte de Bucarest a ete l’une des pre-mieres d’Europe. Sous l’impulsion donnee par cette chaire, on a cree une Societe d’Endocrinologie et un bulletin de cette societe., Malheureusement, cette chaire a ete annexee, „ d’apres la suggestionde certains conseillers techniques in,suffisamment orientes“, â la chaire de neurologie. L’auteur deplore ce fait et decrit les conditions dans lesquelles elle fonctionnait: pauvrete, personnel extremement reduit, laboratoires ru-dimentaires, absence d’un service clinique — en soulignant le manque d’interet des organes officiels pour le soutien necessaire aux recherches scientifiques roumaines originales, et l’attitude de servilite de ces organes envers la science occidentale. L’article contient une vraie mise â nu de l’attitude du regime dirigeant en 1940 envers la science roumaine, ainsi qu’envers les savants et les chercheurs progressistes. DESPRE PROBLEMELE SANITARE IN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ * (Comunicare prezentată in şedinţa plenară a Acad. R.P.R. din 3 noiembrie 1948) In drumul spre socialism al Republicii Populare Romîne, drum pe care merge cu entuziasm şi hotărîre întregul popor muncitor condus de partidul său, Partidul Muncitoresc Romîn, problemele sanitare trebuie şi sînt luate în considerare ou aceeaşi seriozitate şi competenţă ca şi cele economice de care sînt strîns legate. După cum nu se pot discuta problemele sanitare izolat de cele economice, tot aşa nici economia ţării nu poate fi izolată de starea sanitară a poporului muncitor, acela care duce la bun sfîrşit executarea planurilor economice. Acest lucru a fost înţeles de întreaga clasă muncitoare şi de ţărănimea muncitoare. In trecut, problemele sanitare aveau marca diletantismului şi a venalităţii şi tot aşa erau şi încercările de rezolvare. In momentul de faţă, alături de Ministerul Sănătăţii, toate instituţiile sanitare, în frunte cu Secţia de ştiinţe medicale a Academiei R.P.R., mînate de aceeaşi dorinţă dîrză de a-şi face datoria, aşa cum şi-o fac ceilalţi miuncitori din republica noastră populară, sînt hotărîte ca pe baze ştiinţifice, avînd pilda măreaţă a marii Uniuni Sovietice, să pornească cu un ceas mai devreme la rezolvarea acestor probleme, pentru binele întregului popor mu,ncitor. Moştenirea trecutului, a acelor timpuri cînd atît economia ţării cît şi starea ei sanitară sub conducerea burgheziei şi moşierimii erau la bunul plac al acestei clase exploatatoare, este grea şi dureroasă. Medicina preventivă era aproape inexistentă sau se reducea la date statistice uneori falsificate pentru a nu arăta poporului trista realitate. Starea economică înapoiată, datorită economiei capitaliste haotice, era una din cauzele importante ale proastei stări sanitare din ţara noastră. Astfel sînt cunoscute datele statistice asupra mortalităţii infantile care din 19,3% în 1906 creşte pînă la 25% în perioada din preajma războiului. Odată cu creşterea mortalităţii infantile, natalitatea — de la aproximativ 40% în 1906 — a scăzut ‘Publicat în An. Acad. R.P.R., Secţ. şt. med., Seria B, 1949, t. I, p. 41. 564 C. I. PARHON pînă la 25% în 1940. Excedentul natural al populaţiei a scăzut de la 16%, cît era în 1906 la 6,6% în 1941. Aşa cum nu exista o protecţie a copilului nu exista nici aceea a mamei. Femeile însărcinate îşi continuau de cele mai multe ori munca istovitoare pînă în ziua naşterii şi nu rareori se întîmpla să nască chiar acolo unde munceau, ca imediat după ce năşteau să-şi reia munca. Ajutorul medical la naştere era aproape inexistent, atît în mediul ţărănesc cît şi la muncitorimea oraşelor. In Moldova, 75% din îemei năşteau fără asistenţă medicală. Bolile sociale făceau ravagii în pătura ţărănească şi printre muncitorimea oraşelor. Astfel între anii 1931 şi 1936 au fost 413°/00 pelagroşi. S-au moştenit de la vechile regimuri 600 000 tuberculoşi şi aproximativ 1 000 000 malariei, iar 10% din muncitori sînt reumatici. Contra guşii endemice nu s-a luat nici o măsură. Cînd am propus distribuirea de sare iodată la ţară, după multe tergiversări s-au făcut pachete luxoase din acest fel de sare care s-a vîndut pe preţuri mai mari decît cea obişnuită, nedîndu-se astfel posibilitatea oamenilor săraci s-o consume. Contra bolilor venerice nu s-a făcut decît un control al prostituţiei. Igiena muncii aproape că nu era cunoscută. Igiena alimentaţiei şi a apei erau aproape tot atît de inexistente. Aşa se explică numărul mare de pelagroşi, de alcoolici ca şi debilitatea populaţiei şcolare. Numai din aceste cîteva aspecte putem deci constata ce probleme mari şi importante stau în faţa noastră. Ţiu să insist că în rezolvarea lor, redresarea economică a ţării, care va avea ca urmare o ridicare a standardului de viaţă a populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate, va avea un rol preponderent. De asemenea restructurarea organizaţiei sanitare a ţării şi punerea ei pe baze progresiste ştiinţifice care să ţină seauna de realitate vor fi un pas înainte pentru rezolvarea lor. Mi s-a încredinţat greaua dar importanta sarcină de a expune înaintea domniilor voastre problemele ce preocupă Ministerul Sănătăţii şi pe care acest minister urmează să le studieze împreună cu institutele Academiei R.P.R., destinate a se ocupa de aceleaşi probleme. Protecţia mamei şi a copilului va fi unul din punctele principale de preocupare a ministerului. Se va mări numărul serviciilor de consultaţii pentru femeile însărcinate, se va mări numărul caselor de naştere, mai ales în mediul rural şi în general numărul paturilor din maternităţi şi se va îmbunătăţi dotarea lor. Se va îmbunătăţi asistenţa medicală a gravidelor în instituţii şi fabrici. Asistenţa medicală la naştere va fi gratuită. Numărul serviciilor de pediatrie, de puericultură va fi mărit. Se va organiza serviciul vizitelor periodice la domiciliul copiilor. Se va mări numărul bucătăriilor dietetice pentru copiii creşelor. Se va organiza asistenţa medicală a populaţiei şcolare. Un număr cît mai mare de copii va fi trimis în colonii în cursul vacanţelor. Lupta contra tuberculozei de care este preocupat Ministerul Sănătăţii, în afară de aspectul curativ realizat prin crearea de noi spitale, prin organizarea unei reţele de dispensare antituberculoase, va avea în primul rînd aspectul preventiv. Desigur că ridicarea standardului de viaţă al oamenilor muncii de la oraşe şi sate prin redresarea economiei ţării va fi de OPERE ALESE 565 importanţă primordială. Ministerul şi institutele Academiei R.P.R. vor trebui să se ocupe de studiul olinioo-experimental al tuberculozei. De altfel aceste cercetări au fost începute de prof. Oeriu cu un colectiv, şi se pare că primele rezultate sînt promiţătoare. In ceea ce priveşte campania antimalarică, ea va îi întărită prin noi centre şi staţiuni antimalarice. Se vor lua măsuri pentru exterminarea larvelor în special prin transplantarea gambusiilor. La rezolvarea acestei probleme aportul institutelor Academiei R.P.R., cum ar fi al celui de igienă, de medicină clinică, dar mai ales, al Institutului dr. I. Oantacuzino. poate îi extrem de important atît pentru cunoaşterea cît mai ales pentru prevenirea acestui îlagel. Pentru campania antisifilitieă, care va consta în depistarea şi tratarea bolnavilor, aportul institutelor noastre, atît pe teren clinic cît şi experimental şi terapeutic, poate şi trebuie să fie de cea mai mare importanţă. Va trebui studiat mecanismul de acţiune a antibioticelor în această boaiă. Bolile epidemice trebuie stăpînite prin vaccinări preventive pe o scară întinsă precum şi prin celelalte mijloace preventive, Institutele de igienă, de microbiologie şi de neurologie vor trebui să-şi concentreze atenţia asupra acestei probleme. Reforma agrară, lichidarea exploatării nemiloase de către chiaburime, mecanizarea din ce în ce mai intensă a agriculturii vor avea ca urmări importante, în afară de ridicarea standardului de viaţă a ţăranilor săraci, scăderea în gravitate şi număr a unei serii de boli care seceră ţărănimea săracă, printre care una din cele mai importante este pelagra. Ridicarea nivelului de trai va îi desigur cel mai important motiv de scădere vertiginoasă a numărului pelagroşilor de la noi din ţară. Ministerul Sănătăţii şi-a propus ca în anul care vine să trateze pe toţi pelagroşii din ţară cu acid nicotinic. Institutele noastre, dintre oare unele au şi început a îi preocupate de această problemă vor trebui să se ocupe de studiul clinic, epidemiologie, biochimic, endocrino-morîologic şi microbiologic al pelagroşilor. Institutele noastre vor trebui să ajute eficient ministerul în această direcţie pentru a rezolva cu un ceas mai devreme una din moştenirile cele mai triste ale trecutului. Condiţiile exacte de apariţie a guşii nu sînt cunoscute şi de rezolvarea acestei probleme va trebui să se ocupe în primul rînd Institutul de endocrinologie. Vor trebui cunoscute exact regiunile de guşă endemică pentru a se studia terenul din acea regiune din punct de vedere geologic, hidrologic etc. Ministerul Sănătăţii şi-a propus ca în anul viitor să împartă sare iodată în regiunile cu guşă şi iodură de potasiu în şcoli, şi să facă tratamente cu extracte tiroidiene în cazurile de hipotiroidie. Autorităţile sanitare vor acorda o atenţie deosebită igienei muncii. Combaterea bolilor venerice : sifilisul, blenoragia, atît de răspîndite şi deseori cu consecinţe atît de grave, vor trebui să formeze obiectul unei activităţi serioase atît din punctul de vedere al depistării şi izolării lor, oriunde s-ar afla, cît şi al tratamentelor celor mai utile şi cu cele mai bune rezultate. Şi aici exista medicamente şi metode terapeutice (antibiotice, vaccinuri, seruri terapeutice etc.) a căror acţiune comparativă etc. va urma să fie studiată în Institutul de microbiologie şi inframicrobiologie sau în Institutul chimico-farmaceutic, 566 C. I. PARHON ca şi în centrele clinice pentru studiul bolilor venerice. Din acest punct de vedere, amintesc că academicianul Şt. G. Nicolau a stabilit încă de mai înainte un plan de activitate, care va fi pus în aplicare, urmînd să i se dea la nevoie o dezvoltare mai amplă. Profilaxia şi combaterea tuberculozei face desigur obiectul unei atenţii serioase din partea Ministerului Sănătăţii cît şi a institutelor medicale din Academia R.P.R. Studiul bolilor sociale de natură infecţioasă sau parazitară va face obiectul unei intense activităţi. Printre bolile sociale, cu origine şi patogenie mai puţin clarificate, sa cuvine să cităm guşa endemică. Ceea ce s-a făcut pînă în prezent în această materie la noi în ţară este desigur prea puţin. Lăsînd la o parte cîteva cercetări mai vechi ale noastre proprii sau ale lui Bruteanu, vom spune că Danielopolu a evaluat la circa un milion numărul cazurilor de guşă endemică de la noi din ţară. Cunoştinţele asupra cauzelor şi mecanismului guşii endemice sînt prea puţin precizate. S-a incriminat absenţa iodului din sol şi din apele curgătoare, şi de fapt, un mijloc profilactic — care pare a fi dat rezultate neîndoielnice la populaţia din regiunile atinse de endemie — este administrarea de sare iodată. Ministerul Sănătăţii intenţionează să-l aplice de acum înainte pe o scară largă, iar în 10 judeţe a şi fost aplicat. în această ordine de idei amintesc aici că endemia s-a observat şi în afară de regiunile muntoase sau de deal, chiar la şes (în Dolj, Roman, Ilfov, comuna Buda, de exemplu). Guşa endemică nu lipseşte chiar din unele admirabile staţiuni climaterice (Cîmpina, Buşteni, Sinaia). Unele fapte rămîn încă foarte greu de explicat. Putem găsi guşa endemică într-o anumită comună sau cătun pe malul unei ape, dar lipseşte pe malul opus. Condiţiile de hrană, locuinţă, luminat, încălzit, orele de muncă, deplasarea sau şederea necontenit în aceeaşi comună, au importanţa lor. Nivelul apei subterane, rocele pe care apa de băut le străbate, prezenţa anumitor microorganisme în apa de băut, toţi aceşti factori vor trebui cercetaţi. Astăzi, cînd statul face tot ce este posibil pentru îngrijirea muncitorilor, a mamelor şi copiilor — concedii de vară în staţiunile maritime sînt de luat în serioasă consideraţie (bogăţia în iod). Campania contra guşii este, de altfel, începută de Ministerul Sănătăţii, de comun acord cu Academia R. P. ,R. Academicianul Şt.-M. Milcu este însărcinat cu conducerea ei. Insă va trebui să se studieze endemia în toată ţara şi, după cum am propus de curînd, chiar în mod monografic, pentru a se cunoaşte în mod precis situaţia din acest punct de vedere al diferitelor localităţi. In afară de introducerea igienii industriale şi organizarea sporturilor pe baze ştiinţifice în mediul muncitoresc, se vor lua măsuri pentru tratarea numărului mare de reumatici care se întîlneşte printre muncitori. Se vor trimite la staţiunile balneare respective un număr cît mai mare de muncitori care suferă de reumatism. Centrul de cardiologie îşi va întinde activitatea pentru a cuprinde pe toţi salariaţii din capitală şi se vor înfiinţa şi centre noi în provincie. De asemenea Centrul de cancerologie se va ocupa de problema depistării OPERE ALESE 567 precoce a canceroşilor. Intoxicaţiile profesionale, pneumoconiozele vor fi studiate şi tratate, luîndu-se măsurile necesare de prevenire a lor. Voi căuta acum să arăt, care vor fi mijloacele prin care Institutele Secţiei de ştiinţe medicale ale Academiei R.P.R. vor ajuta la înfăptuirea planului elaborat de Ministerul Sănătăţii. Voi indica aici în primul rînd bolile sociale al căror tratament preventiv urmează să se ia în studiu, precum şi problemele ce se pun în legătură cu acestea în institutele noastre în care ele urmează să fie studiate. Voi începe aici cu studiul pelagrei, fără ca ordinea în care voi înşira fenomenele, să însemne că este cea mai importantă din punct de vedere al numărului de cazuri şi al ravagiilor ce le produce. Studiul pelagrei a fost făcut de multe ori la noi şi aiurea. Dar aceasta n-a adus cu sine dispariţia pelagrei. Această boală este datorită unor carenţe vitaminice şi alimentare generale şi, desigur, direct sau indirect, cu o largă participare endocrină, în special, pe cît se pare, suprarenală. De curînd Şt. G. Nicolau a ridicat şi problema unei viroze. Toate aceste posibilităţi pot coexista de altfel; partea fiecărui factor este Încă discutată. Sigur este însă că apariţia pelagrei ar fi imposibilă, fără o anumită stare de mizerie, existînd numai într-un climat social, astfel cum a fost creat de vechile regimuri. Era boala ţăranului sărac. Studiul ştiinţific al pelagrei cere următoarele date: Statistica tuturor cazurilor de pelagră, sexul, topografia endemiei, condiţiile de existenţă a pelagrei, în primul rînd alimentaţia, calitativ şi cantitativ, locuinţa, aeraţia, viaţa în aer liber şi la soare sau în locuinţe puţin luminate. Apoi studiul conţinutului în vitamine al organismului, ingerare, absorbţie, utilizare. Biochimia sîngelui şi ţesuturilor. Endocrinologia pelagroşilor din toate punctele de vedere. Studiul microbiologic, infra-microbiologic şi parazitologic al aceloraşi bolnavi. Nici studiul lor antropologic nu este lipsit de importanţă, precum reiese, între altele, din observaţiile lui V. Babeş. Tot astfel problema paludismului, va trebui să fie studiată pe o largă scară, referitor la numărul cazurilor, topografia endemiiei, condiţiile locale ce determină apariţia ei, mijloace de deparazitare a bălţilor, locuinţelor, producerea de paraziticide etc. De asemenea, mijloacele cele mai bune de tratament în diferitele forme clinice ale malariei. Şi aici vor avea de colaborat cu Ministerul Sănătăţii, Institutul de igienă, Centrul pentru studiul malariei din Institutul dr. I. Cantacuzino, Institutul pentru studii morfologice, Institutul chimico-farmaceutic şi chiar acel de fiziologie normală şi patologică sau cel de medicină clinică sau de neurologie. O altă boală sau stare a organismului, pe care Secţia de ştiinţe medicale, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii îşi propune să o studieze, este bătrîneţea însăşi, care este desigur o stare patologică dacă sub numele de fiziologic sau normal înţelegem optimul funcţional. O monografie ce se găseşte sub presă arată starea actuală a problemei, rezultatele obţinute de diferiţi autori şi de noi înşine pînă în prezent. 563 C. I. PARHON Dar problema trebuie reluată de acum înainte pe o scară mult mai largă. Va trebui să studiem în mod colectiv fenomenul de îmbătrînire si tratamentul respectiv, pentru diferite sisteme, aparate, organe, ţesuturi. Vor trebui precizate doze optime pentru diferitele substanţe active, hormoni, extracte hidro- şi liposolubile, diferite seruri citotoxice, specifice, seruri citopoietice, vitamine, enzime, ioni (ergone în general). Va trebui să vedem în ce măsură putem face să regreseze fenomenele de îmbătrînire la diferite vîrste. Interesul cel mai mare este de a le opri sau de a le da înapoi cît mai de timpuriu. Dar, pe de altă parte, nu este interzis să cercetăm dacă nu se pot găsi posibilităţi să influenţăm chiar leziunile constituite (iradiaţii locale, seruri etc.) şi de a stimula procesele regenerative pentru organele involuate, de a fortifica neuronii existenţi pentru a compensa pierderea numerică a celulelor din acest sistem etc. Precum se vede, problema gerontologiei şi reîntineririi apare ca extrem de interesantă. Dar problema biologiei vîrstelor (ilikibiologia) este mult mai vastă. La cealaltă extremitate a vieţii avem dezvoltarea copilului, creşterea, diferenţierea fizică şi psihică a organismului cu toată gama patologică legată de aceste procese. Dar endocrinologia vizează să modeleze dezvoltarea organismelor. Un mare număr de copii, care ar rămîne înapoiaţi fără tratamentul endocrinologie, pot fi redaţi societăţii printr-un tratament apropriat şi la timp. Problema orientării profesionale este de asemenea legată de cele precedente, iar ilikibiologia îşi are cuvîntul de spus şi în această chestiune. Altă problemă în legătură cu cele precedente este aceea a tumorilor, a cancerului. Nu pare a putea fi astăzi nici o îndoială că apariţia tumorilor intră în patologia creşterii şi dacă dezvoltarea şi creşterea normală este strîns legată de funcţiile hormonale, este a priori verosimil că tot astfel se vor petrece lucrurile şi cu dezvoltarea tumorilor. In dezvoltarea normală intervine pe de o parte un hormon de creştere general, secretat de lobul anterior al hipofizei şi hormoni de creştere specifici, spre exemplu, cel ova-rian pentru uter, trompă, bazin, mamelă sau hormon orhitic pentru organele genitale externe masculine, pentru prostată. S-a dovedit că lizatele din albuminele laptelui, şi cele din drojdia de bere pot fi utilizate pentru tratamentul bătrînilor în special, şi că ele pot înlocui cu profit carnea sau alte alimente bogate în proteine. Industria alimentară sanitară va avea de profitat realizînd astfel de lizate, care vor putea fi utilizate nu numai la bătrîni, ci şi la bolnavii de stomac sau intestine, cu tulburări digestive, la copii bolnavi, ca şi în general pentru oamenii sănătoşi de orice vîrstă, putîndu-se prepara, spre exemplu, supe cu mare valoare nutritivă sau alte feluri de mîncare. Cele de mai sus pot să arate că cercetarea ştiinţifică obiectivă poate avea unele consecinţe colaterale, care au o valoare industrială şi economică mărind producţia naţională. Şi alte probleme se urmăresc în institutele Academiei R.P.R. Problema helminţilor paraziţi, a paraziticidelor, a insecticidelor, antibioticelor etc. Prepararea unora din ele este deja în curs. Prepararea în ţară a substanţelor menţionate va îmbogăţi industria şi va ameliora sănătatea publică. O aripă a Institutului da endocrinologie ,,Prof. C. I. Parhon". OPERE ALESE 569 In Institutul de fiziologie, în cel de farmacodinamie, în cel de neurologie se v{or studia de asemenea probleme de mare interes pentru sănătatea publică. Nu putem insista mai mult acum : dar nu putem trece cu vederea larga problemă a reumatismelor, nici pe aceea a imunităţii şi anafilaxiei. Desigur că şi la acestea, ca şi la multe altele, vor colabora mai multe institute. Problema largă a virozelor va face obiectul cercetărilor Institutului de infra-microbiologie. Luînd exemplu de la activitatea microbiologilor din Uniunea Sovietică, Institutele de microbiologie şi de inframicrobiologie ar trebui să ia în studiu şi problema utilizării microbiologiei în producţie, ca de exemplu utilizarea microorganismelor în industria alimentară, în industria textilă pentru disocierea fibrelor, în industria chimică pentru fabricarea acidului citric, acetonei, alcolurilor etc,, în agrobiologie etc. Tratamentul profilactic al turbării este studiat în prezent cu metode noi, care, după cît se pare, vor reduce mult preţul de cost şi vor mări siguranţa efectului. Institutul de igiena muncii pe care-1 creează Ministerul Sănătăţii se va ocupa de igiena tuturor oamenilor din cîmpul muncii, iar Academia Republicii Populare Romîne are obligaţia să acorde întreg sprijinul acestui institut de mare importanţă pentru sănătatea publică. Institutul de neurologie va avea în cercetare importantele probleme ale bolilor cu ultravirus între care poliomielita ocupă primul loc. Pe de altă parte, acest institut va avea de cercetat două mari probleme : sifilisul sistemului nervos şi epilepsia. Tot în acelaşi domeniu, studiile experimentale care se fac în unele institute asupra oboselii, precum şi studiile clinice asupra unor deficienţe organice latente vor fi de un real ajutor în domeniul igienei industriale. Cercetările farmacodinamice împreună cu studiile biochimice care se fac în institutele Secţiei de biologie vor permite : o întrebuinţare raţională a medicaţiei, o standardizare mai bună a medicamentelor şi desigur şi prepararea acelor medicamente pentru care se găsesc materii prime la noi în ţară. Prin aceste studii institutele Academiei R.P.R. vor ajuta Ministerul Sănătăţii în rezolvarea problemei medicamentului. Tot aşa institutele Academiei R.P.R., împreună cu cele tehnice, vor trebui să lucreze la crearea de tipuri noi sau la fabricarea în ţară de tipuri existente de aparate medicale clinice şi de cercetări. Sînt sigur că în scurta mea expunere nu am putut înfăţişa toate problemele sanitare, care se pun în faţa Ministerului Sănătăţii şi la care trebuie să contribuie cu cunoştinţele si munca lor toţi muncitorii din institutele Academiei R.P.R. Desigur că fiecare director de institut va şti să pună mai exact şi mai bine problemele acestea. Prin organizarea şi prin componenţa ei, Academia R.P.R. este şi trebuie să fie un organism viu în stat care să ajute organelor conducătoare pentru ridicarea stării economice, sanitare şi culturale a ţării. Munca şi ştiinţa noastră trebuie să le punem neprecupeţit în slujba întregului popor muncitor. O îngrijire bună a sănătăţii publice, precum şi o bună dezvoltare a ştiinţelor medicale nu se poate face decît într-un regim socialist. Numai socialismul permite o planificare în acest domeniu ca şi în celelalte domenii de activitate. Se făceau planuri şi în reginlurile capitaliste, însă datorită activităţii haotice existînd în toate domeniile acestui regim de exploatare, 570 C. I. PARHON aceste planuri nu puteau îi duse la bun sfîrşit, chiar dacă existau uneori încercări sporadice de punerea lor în aplicare. Numai regimul socialist permite o planiîicare justă în toate domeniile şi executarea întocmai a acestor planuri. De aceea sîntem convinşi că a venit vremea cînd munca noastră va deveni fructuoasă, cînd planurile noastre vor îi realizate, chiar depăşite, şi cu această convingere pornim cu curaj şi hotărîre la muncă, spre binele întregului popor muncitor al scumpei noastre Republici Populare Rornîne. O CAHHTAPHblX 3ARAHAX B PyMbIHCKOH HAPOAHOH PECnyBJIHKE PE3KDME HacTOflman p adora n p e act a>B jth eT co6oh coo6meime, CAejiaHHoe na IljieHyMe Ak2agmhh PyMhiHCKon HapoAHoâ PecnyfijiHKe 3 ceHTflâpn 1948 r. B nep'Bofi qac™ paSoTbi omiCbrBaeTCH TH}Kejioe caHHTapHoe nojioHce-HHe, yHacjieAOBaHHoe Hap0AH0-AeM0KpaTHqecKHM rocyAapcTBOM ot 6yp-xcyasHO-noiMemHqbero CTpOH. 3k oh om h1! ec k a h h camrrap'HaH oTCTaJiocTb CTpaHbi, 3'KcnjiyaTauHH TpyAflluhxch npHBejiH k ina^eHEio poacAaeMocTH h K nOBblLIieHHIO A^TCKOH CMepTHOCTH, a TaiOKC K CHH>KeHHK) ecTecTBeHHoro npHpocTa HâcejieHHH. THrHeHa nnmH, boah, TpyAa noTTH noJiHocTbio OTeyTeTBOBajia. Abtop cBH3HBaeT pa3peuieHHe rJiaBHbix caHHTapHbix npofijieM c noA-HHTHeM ^H3HeHHOrO ypOBHH TpyAHUţHXCH H nepecTpoHKofi CaHHTapHblX yCJIOBHH CTpaHbl. B paâoTe H3JiaraioTCH rjiaBHbie saAara, noAJie^KaBinne b to BpeMH pa3pemeHHio MHHHeTepeTBOM SApaBooxpaHeHHH h H HCTHTyramh Axa-AeMHH PHP. JXjik oxpaHbi MaTepH h pefieHKa Heo-6xoAHMo 6hjio yBejiHTOTb tocjio KOHcyjibTauHH ajih 6epeMeHHbix, tocjio poaaomob b cejibCKHx MecTHocTHX H KOeK B CymeCTByiOmHX pOAHJIbHblX OTACJieHHHX 6oJIbHHU H T.A., a TaKTKe yBeJimETh *ihcjio ne ah aTpH^ecKHx yqpe}KA6HHH, oi6ecneraTb rcepHOAH-qecKHH ocmotp AeTefi, 0praHH30BaTb AHeTH^ecKHe KyxHH, AeTCKHe JiarepH, o6ecne^HTb noMomb a^thm uiKOJibHoro B03pacTa h t.a. B 6opb6e c Ty6epKyjie30M fibijio HeoSxoAHMo ofîpaTHTb BHHMaHHe Ha jieqeHHe h oco6eHHo Ha npocJmjiaKTHKy stoh 6oJie3HH, a b npoTHBOMa-jiHpHHHofi 6opb6e npHHHTb, b nepByio o^epeAb, MeponpHHTHH no yHH^TO-HceHHio KOMapOB poAa Anopheles. flpH 6opb6e c ch(|)hjihcom aBTop peKO-MeHAOBaji npoBOAHTb HeoSxoAHMbie MeponpHHTHH ajih o6Hapy>KeHHH, Jie-qeHHH, a TaioKe ajih npocjDHJiaKTHKH 3a6oJieBaHHH. FIpeAJiarajiocb npoBOAHTb MaccoByio BaKiţHHaiţHio npoTHB 3apa3Hbix 6oJie3Heă. OPERE ALESE 571 ArpapHan pe(f)opMa h yHHqTo^KeHHe sKcnjiyaTaiţHH He cejie o6ecnera-BaiOT 6oJiee BbICOKHH ypOBeHb 2KH3HH KpeCTbHH H JIHKBHAaUHK) nejuiarpbl. Abtop yKa3braaeT Ha Heo6xoAHMocTb npoBeAeHHH MaccoBoro JieqeHHH HHKOTHHOBOH KKCJIOTOH. TIpH npO(ţ)HJiaKTHKe 3O0a peKOMeHAOBajIOCb npH-MeHHTb b niHpoKOM Macurrade jieqeHHe SoAHpoBaHHOH noBapeHHoft cojibio, Tan KaK qncjio SoJibHbix 3060M, no AaHHbiM JX. ZlaHHSJionoJiy, cocTaBjinjio OKOJIO MHJIJIHOHa. ÂBTOpQM nOA^epKHBaeTCH TaKHCe pojib pa3BHTHfl npO(|)HJiaKTHKH H H3yqeHHH cepAe^Hbix 3a6oJieBaHHfl. 3a,uaqeK AKa^eMHH PHP EBJiHJiocb 0Ka3aHHe coachctbhh cbohm hh-CTHTyTaM c TeM, qToobi ofiecneqHTb ocymecTBjieHHe ycTaHOBjieHHbix Mh-HHCTepCTBOM 3ApaBOOXpaHeHH5I nJiaHOB. HapoAHo-AeMOKpaTHqecKHH CTpofi co3Aaji Heo6xoAHMbie ycjiobhh ajih ocymecTBJieHHH Bcex BHABHHyTbix aBTopoM 3aAaq, 6jiaroAapH njiaHOBOMy cnoco6y paSoTH. QUELQUES PROBLEMES DE SÂNTE PUBLIQUE DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUME Le travail contient la comm|unication presentee dans la seance ple-niere de l’Academie de la Republique Populaire Roumaine, le 3 novembre 1948. Dans une pârtie introductive de la communication, on expose la si-tuation sanitaire grave que l’etat democratique-populaire a herite du regime de la bourgeoisie et des grands proprietaires fonciers. L’etat econo* mique et sanitaire arriere du pays, ainsi que Texploitation des travailleurs, ont eu comme consequence la diminution de la natalite, Taugmentation de la mortalite infantile et la reduction de l’excedent naturel de la population. En ce qui concerne les maladies sociales, le regime democratique populaire a recu du regime bourgeois un lourd heritage: 600.000 t:uber-culeux, 1.000.000 de malariques, 1.000.000 de syphilitiques et de tres nom-breux rhumatiques, pellagreux, goitreux etc. L’hygiene de Talimentation, de l’eau potable, du travail etait presqu’inexistante. L’auteur relie la solution des principaux problemes de sânte publique â l’amelioration du standard de vie ainsi qu’â la reorganisation sanitaire du pays. On expose les principaux devodrs qui incombent au Ministere de la Sânte et aux Instituts de l’Academie, quant â la solution de ces problemes. La protection de la mere et de l’enfant sera realisee par Taugmen-tation du nombre des services de consultations pour les femmes enceintes, du nombre des maisons d’accouchement dans les milieux ruraux, du nombre de lits dans les maternites, etc., ainsi que par raccroîssement du nombre des services de pediatrie, par l’organisation stricte des visites periodiques 572 C. I. PARHON chez les enfants, par la creation organisee des cuisines dietetiques, par l’organisation de l'assistance medicale de la population scolaire, ainsi que des colonies pour enfants, etc. Dans le cadre de la lutte contre la tuberculose, on devra tenir compte du traitement curatif et specialement du traitement prophylactique. De meme, dans la lutte contre la malaria, on devra s’occuper en premier lieu de la destruction complete des anopheles. Dans le cadre de la campagne anti-syphilitique on devra depister et traiter les malades, en organisant la prophylaxie. On devra pratiquer des vaccinations en masse contre les maladies contagieuses. La reforme agraire et la liquidation de l’exploitation dans les villages seront suivies par ramelioration du niveau de vie des paysans et par îa disparition de la pellagre ; en plus, on fera des traitements en masse par l’acide nicotinique. La prophylaxie du goitre endemique comprendra l’appli-cation sur une grande echelle du traitement au sel iode, vu que le nombre des goitreux est d’environ 1 000 000, d’apres l’evaluation de D. Danielopolu. On devra developper aussi le traitement prophylactique, ainsi que l’etude des maladies du coeur. L’auteur affirme que la vieillesse doit etre consideree comme une maladie, dont le traitement et la prophylaxie doivent etre realises sur une vaste echelle. L’Academie de la Republique Populaire Roumaine a le devoir d’aider par ses Instituts â la realisation des plâns du Ministere de la Sânte. Le regime democratique-populaire a cree les conditions necessaires pour la realisation de tous Ies objectifs proposes, grâce â ses possibilites d’activite planifiee. VIII. STUDII CLINICE ASUPRA UNOR DISTROFII DOUĂ CAZURI DE ACONDROPLAZIE * Problema acondroplaziei este încă departe de a îi rezolvată. Nu avem cunoştinţe precise în special în ceea ce priveşte etiologia şi patogenia acestei distrofii. Se înţelege deci că acele cazuri pe care avem ocazia să le observăm merită să fie studiate şi interpretate cu multă atenţie. Aceste cazuri sînt de altfel destul de rare sau cel puţin nu li s-a acordat suficientă atenţie înainte ca Pierre Mărie să-şi fi publicat memoriul asupra acestei probleme (1900). Apert, într-o lucrare destul de recentă, afirmă că observaţiile de acondroplazie la adult publicate nu ar trece de 20. Precum se va vedea din cele ce urmează nici noi nu am găsit în literatura medicală mai mult de 42 observaţii de acondroplazie la adulţi sau copii. Pentru toate aceste motive ne-am hotărît să publicăm observaţiile a două cazuri pe care am avut posibilitatea să le studiem. Prima observaţie se referă la un bărbat de 33 de ani pe care l-am observat la un bîlciu unde era expus. Bolnavul este născut într-un sat din Romînia (Dolj). Tatăl trăieşte, şi este de statură mijlocie. Mama a murit, dar n-am putut afla cauza decesului. In orice caz nu a suferit de o tulburare analogă celei a bolnavului nostru. Pacientul a avut 8 fraţi şi surori din care nu mai trăiesc decît 5. Nici unul nu prezintă tulburări de creştere amintind pe cele ale bolnavului nostru. La examenul obiectiv, faptul care atrage imediat atenţia este disproporţia dintre înălţimea foarte mică (105,5 cm) şi dimensiunile mari ale capului. La examenul capului, constatăm că circumferinţa lui totală este de 57 cm. Semi-circumferinţa anterioară 31,4 cm. Semicircumferinţa posterioară 20,5 cm. Circumferinţa antero-poster ioară 37,5 cm. Circumferinţa transversă 35,5 cm (măsurată între inserţiile urechilor sau între cele două apofize zigomatice). Diametrul antero-posterior de la glabelă la protuberanţa occipitală externă 19,5 cm. Diametrul transvers maxim 16,5 cm. Diametrul oblic drept 18,9 cm. Diametrul oblic stîng 19 cm. D. transvers. X 100 Indicele cefalic---------------------- 83,07 D. ant.-post. * In colaborare cu Ath. Shunda şi J. Zalplaehta. Publicat în Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1905, nr. 5. 576 C. I. PARHON Diametrul bimalar 11,5 cm. Distanţa de la vîrful nasului la tragus 11,25 cm. De la glabelă la tragus 15 cm. De la rădăcina nasului la implantarea părului 9,75 cm. De la vîrful nasului la baza frunţii 4,5 cm. De la vîrîul nasului la vîrful bărbiei 8 cm. Lungimea urechilor 6,5 cm. In ansamblu craniul este mai dezvoltat posterior, anterior este mai degrabă îngust. în ceea ce priveşte faţa se constată exoftalmie evidentă şi mai cu seamă o adîn-citură foarte pronunţată a rădăcinii nasului foarte vizibilă pe fotografia care reprezintă pe bolnav din faţă. Barba şi mustăţile sînt dese cu perii lungi şi lucioşi. Incisivii se suprapun pe linia mediană, în timp ce în regiunile laterale dinţii de jos încalecă vizibil pe cei de sus. Bolta palatină este foarte ogivală. Sistemul muscular foarte bine dezvoltat. Nu i se poate aprecia forţa musculară, deoarece nu poate cuprinde bine dinamometrul pentrucă mîinile îi sînt prea mici. Bolnavul loveşte uneori cu multă putere, din glumă, pe vizitatori. Membrele sînt foarte scurte. Mîna nu ajunge pînă la regiunea trocanteriană. Se constată, de altfel, o uşoară flexie a antebraţului pe braţ; extensia completă în articulaţia cotului este imposibilă. Iată date antropometrice privind membrul superior drept: Mediusul 6,8 cm. Mîna, de la apofiza stiloidă a radiusului la baza degetelor, 6,5 cm. Antebraţul, de la vîrful olecranului la apofiza stiloidă, 16 cm. Braţul, de la epitroclee la acromion, 16,5 cm. De la acromion la epicondil 16 cm. Mîinile au aspectul în trident descris de Pierre Mărie. Pe fotografia pe care o reproducem se vede perfect această dispoziţie. Arătătorul şi inelarul sînt depărtate de medius iar diferenţa d'e lungime dintre degete este minimă. Faţa dorsală a mîinii este rotunjită. Pe abdomen şi pe coapsa dreaptă se observă cicatricea unei arsuri. Membrul inferior: piciorul drept, de la calcaneu la haluce, 16,8 cm. Gamba, de la interlinia articulară a genunchiului la maleola externă, 17 cm. Femurul, de la marele trocanter la condilul extern, 18,5 cm. Coloana vertebrală prezintă o lordoză şi scelioză a regiunii dorsale superioare şi o cifoză pronunţată în partea inferioară. Aceste modificări sînt foarte aparente pe fotografia din profil a bolnavului. Se constată şi o lordoză lombară foarte manifestă. în regiunea anofesieră se observă o cicatrice despre care bolnavul pretinde că este consecinţa unei arsuri. Nu găsim tulburări din partea celorlalte organe. Mai observăm că testiculele sînt bine dezvoltate, şi reflexul cremasterian normal. Pulsul, 84 pe minut. Cu privire la starea psihică găsim următoarele : Bolnavul este destul de curat îmbrăcat. Tegumentele sînt însă de o murdărie ne- obişnuită. Este docil şi se lasă examinat de bunăvoie, executînd cu uşurinţă ceea ce îi cerem să facă. Cere însă în prealabil încuviinţarea patronului său pe care îl numeşte tată. Are ţinuta psihică a unui copil. Percepţia pare normală. Atenţia se poate fixa cu uşurinţă, dar este de scurtă durată. Nu manifestă nici o curiozitate pentru dobîndirea de cunoştinţe noi. Asociaţia ideilor este rudimentară. Cunoştinţele limitate ca întindere. Nu are nici o cultură; nu ştie nici să scrie, nici să citească, ceea ce după spusele lui ar fi din vina părinţilor care l-au părăsit cu totul. Pronunţă cuvintele destul de bine, numai pronunţarea consoanelor den- tale este defectuoasă. Nu cunoaşte decît limba maternă. Memoria de fixaţie ca şi cea de reproducere şi de localizare este slabă şi nu se referă decît la noţiuni comune. Nu este în stare să reţină OPERE ALESE 577 numele proprii. De altfel, nu poate fixa nici o cunoştinţă nouă şi după propria lui declaraţie, confirmată de patron, „uită totul neîntîrziat“. Calculul mintal extrem de rudimentar. Nu este în stare să adune 2 + 2. Nu cunoaşte numele zilelor săptămînii, ziua lui de naştere sau data zilei în care ne aflăm. Nu cunoaşte valoarea banilor, a monedelor celor mai elementare ca cele de 5, 10 şi 20 de bani. Orientarea în spaţiu pare păstrată. Nu prezintă delir. în total examenul psihic arată o stare de puerilism. După spusele patronului, este iritabil, irascibil, încăpăţînat. In timpul examenului a fost vesel, docil, comunicativ. în ceea ce priveşte sentimentele lui, se vede că este legat de patron ca un copil, dar vorbeşte cu nepăsare de părinţii, fraţii sau surorile sale. Tendinţele lui sînt mai cu seamă de ordin vegetativ. In sfera sexuală mai ales pare a avea un libidou foarte dezvoltat. îşi răsuceşte mustaţa cînd vede o femeie şi repetă de mai multe ori, în glumă, că soţia l-a părăsit. Face aluzie la o pitică mixedematoasă care era expusă cu el anul trecut. Se crede frumos şi irezistibil. In ce priveşte voinţa, nu se manifestă decît sub formă de nazuri copilăreşti. Este sugestionabil şi extrem de credul. Nu a avut niciodată vreo profesie. Singura lui îndeletnicire este de a cînta din fluier o singură arie monotonă şi de a dansa un dans ţărănesc, întotdeauna acelaşi. Are tendinţa de a lua în rîs pe ceilalţi. Nu suportă alcoolul, dar fumează şi pretinde că tutunul îl ţine treaz. Altfel se plictiseşte mult şi este somnolent. Mănîncă cu lăcomie. Nu poate dormi decît în decubit lateral cu mîinile pe pernă şi capul pe mîini. Sforăie puternic. Pare să aibă vegetaţii adenoide. ★ Rezultă din cele de mai sus că, bolnavul nostru este un caz tipic de acondroplazie. Are toate caracterele principale ale acestei distrofii aşa cuml au fost descrise de autorii care, în decursul timpului, au izolat şi au dat o individualitate clinică afecţiunii, deosebind-o de celelalte forme de nanism. Bolnavul nostru prezintă toate caracterele nanismului acondroplazic indicate în mod magistral în memoriul lui Pierre Mărie. Am constatat o tulburare congenitală în dezvoltarea scheletului caracterizată prin dimensiuni normale ale trunchiului şi o scurtare remarcabilă a membrelor superioare şi inferioare. Oprirea creşterii acestora din urmă a determinat nanismul. Segmentele rizomelice sînt mai atinse decît cele mezomelice (micro-rizomelia Pierre Mărie). Se mai observă macrocefalia caracteristică şi deformarea nasului care este înfundat şi turtit la rădăcină. Mîinile au aspectul caracteristic de „mîna în trident" descrisă de Pierre Mărie. Se constată lordoză lombară. Inteligenţa este redusă, şi păstrează caracterul infantil, deşi bolnavul are 33 de ani. Compararea bolnavului nostru cu alte cazuri de acondroplazie şi mai cu seamă cu fotografiile de acondroplazici, pe care le găsim în lucrările lui Pierre Mărie, Cestan, Apert, Dide şi Leborgne, ne permite să afirmăm cu cea mai mare certitudine exactitatea diagnosticului nostru. Această asemănare între cazul nostru şi cele publicate anterior, o mai regăsim şi în aspectul general al bolnavului care pare un mic atlet cu o neobişnuită vigoare musculară. Membrele au articulaţiile proeminente, prin îngroşarea epifi-zelor şi suprafeţelor articulare. Pentru a scoate mai bine în evidenţă raporturile care unesc cazul nostru de acele ale altor autori, am căutat pe cît ne-a stat în putinţă să facem o mică statistică precum şi o clasificare a cazurilor de acondroplazie publicate pînă în prezent. Am lăsat la o parte! 37 - c. 1218 578 C. I. PARHON publicaţiile care se referă mai cu seamă la fetuşi şi la problema anatomiei patologice şi ne-am ocupat numai de cazurile privitoare la copii mai vîrst-nici, la adolescenţi sau adulţi. Am putut găsi în literatură un număr de 42 cazuri de acondroplazie publicate într-un interval de 30 de ani, cel mai vechi fiind acel al lui Charpentier (1875). Se constată deci că acondropla-zia este o distrofie relativ rară şi nu suficient cunoscută publicului medical. Iată numele autorilor care s-au ocupat de cazurile publicate : Charpentier, Porak, Crimail, Boeckh, Pierre Mărie, Thomson, Lugeol, Bailly, Bald-win, Parwin, Starr, Hecker, E. Fargue, Mauclaire, Lacaille, Apert, Dide et Leborgne. Huet-Caruette} Variot, Viîlaire-Cabeche, Mery, d’Astros, Marfan, Joachimstal, Johanssen, Cestan, Hergott, De Buck, Ley et Beck, Lugaro. Intre aceste 42 de cazuri sînt 25 adulţi şi 14 adolescenţi sau copii. La 35 am putut dispune de indicaţia sexului (17 bărbaţi şi 18 femei). Aşadar, proporţia este aproape egală. Examinînd simptomatologia acestor bolnavi am constatat, precum era de aşteptat, că statura femeii adulte acondropla-zice este mult mai mică decît a bărbatului suferind de aceeaşi distrofie. Cea mai mică cifră publicată este a cazului Beck (o femeie, 23 de ani) apoi tot la femei se găsesc cifrele de 1,04; 1,15 şi 1,28 m, Această din urmă cifră este cea miai mare la femeia acondroplazică adultă. La bărbaţii adulţi acondroplazici găsim cifrele de 1,22 m (bolnavul lui Pierre Mărie), apoi de 1,29 ; 1,32 şi 1,34 m. Se vede deci că statura variază după sex ca şi la oamenii normali, femeia acondroplazică fiind mai mică decît bărbatul acon-droplazic. Ne-am ocupat aici, bineînţeles, numai de cazurile privitoare la adulţi lăsînd deoparte copiii. Bolnavul nostru, avînd o statură de 1,055 m este cel mai mic bărbat acondroplazic din .toate cazurile publicate pînă în prezent. După cum am spus, toţi autorii care s-au ocupat de această problemă au insistat asupra scurtării membrelor, caracteristică accstci distrofii. Acest simptom nu a scăpat primilor observatori care au avut ocazia să vadă aceşti bolnavi. Dar lui Pierre Mărie îi revine meritul de a fi arătat că scurtarea aceasta nu se face în chip egal pentru toate segmentele membrelor, ci că există o schimbare în proporţia normală a segmentelor. Acest distins observator a indicat ca un caracter al acondroplaziei o micromelie rizomelică. Se cuvine totuşi să observăm că această micromelie rizomelică nu este atît de evidentă în toate cazurile, şi nici segmentele rizomelice nu sînt totdeauna mai scurte decît cele mezomelice. Dar este adevărat că în toate sau aproape în toate cazurile de acondroplazie în care s-au măsurat exact segmentele, s-a putut constata o tendinţă spre micromelie rizomelică. In cazurile cele mai tipice micrornelia rizomelică este atît de pronunţată încît segmentele de la rădăcina membrelor sînt mai scurte decît cele mezomelice (braţul şi coapsa mai scurte decît antebraţul şi gamba). In 10 cazuri de acondroplazie în care s-au măsurat exact segmentele am constatat la 5 această răsturnare în proporţia normală. In cazul descris de Huet-Caruette braţul era de 12 cm, antebraţul de 15 cm, coapsa de 21 cm, gamba 23 cm. In cazul lui Variot (citat de Ca-ruette) se găsesc de asemenea segmentele radiculare mai scurte decît cele mezomelice. Pierre Mărie la bolnavul său Anatole, găseşte braţul egal OPERE ALESE 579 13 cm, antebraţul 17,7 cm, coapsa 23 cm, gamba 24 cm. La bolnavul Cau-dius, braţul 11 cm, antebraţul 15 cm, coapsa 18 cm, gamba 22 cm. Dide şi Leborgne la bolnavul lor găsesc următoarele date : braţul 22 cm, antebraţul 26 cm. In ceea ce priveşte membrele inferioare, o eroare de tipar ne împiedică să cunoaştem dimensiunile exacte, dar după fotografie, coapsa pare mai scurtă decît gamba. In alte cazuri micromelia rizomeilică este mai puţin pronunţată. In unele cazuri predomină la membrele superioare faţă de cele inferioare sau viceversa. In sfîrşit, alteori, micromelia rizomelică este încă şi mai puţin pronunţată. Dacă se compară cu cifrele normale se constată că scurtarea este mai manifestă la segmentele rizomelice, dar acestea rămîn totuşi mai lungi decît cele mezomelice. Am găsit astfel în trei cazuri segmentele rizomelice mai lungi decît cele mezomelice. In cazul lui Parrot braţul avea 15 cm, antebraţul 14 cm, coapsa 22 cm, gamba 19 cm. In unul din cazurile lui Apert (bolnavul Sicard), braţul 18 cm, antebraţul 14 cm. Se pare că în acest caz, coapsa a fost mai lungă decît gamba. In unele cazuri, precum am spus, micromelia rizomelică este mai pronunţată la membrele superioare. Astfel la bolnavul lui Cestan, braţul avea 13 cm, antebraţul 22 cm, dar coapsa şi gamba erau egale. In cazul lui Vii-laire Cabeche micromelia rizomelică predomina la extremităţile inferioare : braţul 11 cm, antebraţul 11,1 cm, coapsa 14 cm, gamba 15 cm. Din toate aceste fapte rezultă că micromelia rizomelică nu este egală în toate cazurile şi că uneori existenţa ei poate fi dovedită numai compa-rînd raportul dintre lungimea segmentelor membrelor acondroplazice cu cel al normalilor. Segmentul rizomelic poate fi relativ mai scurt decît cel me-zorndie deşi în valoare absolută este mai lung. La bolnavul nostru am constatat următoarele dimensiuni : braţul 16,5 cm, antebraţul 16 cm, coapsa 18,5 cm, gamba 17 cm. Micromelia rizomelică este deci foarte evidentă. Un alt simptom semnalat la acondroplazici este macrocefalia. Din cazurile în care s-au determinat dimensiunile capului, numai în două acestea au fost considerate normale (Variot, Joachimstahl). In cazul lui Huet şi Caruette, al unei bolnave de 10 ani, s-a constatat o circumferinţă de 52,5 cm, deci apropiată de valoarea normală. In celelalte cazuri găsim: dimensiunile capului mult mărite. Cele mai mari circumferinţe notate sînt acelea ale bolnavului Anatole al lui Pierre Mărie (67 cm) şi ale acondroplazicului Touroff studiat de Apert (66 cm). Această mărime a dimensiunilor capului la acondroplazici se face mai mult în sens transversal decît longitudinal ; astfel indicele cefalic creşte şi capul devine scurt. Această brahicefalie reiese din cifrele publicate de mai toţi autorii. Găsim astfel indici cefalici de: 81,1; 87,19; 88,2; 94,25; ba chiar de 100,0 la bolnavul Anatole al lui Pierre Mărie. în raport cu mărirea capului trebuie să fie pusă şi deformarea nasului indicată în mai toate cazurile de acondroplazie. Nasul turtit şi înfundat la rădăcină este datorit probabil unei opriri în dezvoltare a bazei craniene. 580 C. I. PARHON Numai în două cazuri de acondroplazie găsim semnalat un nas normal. Joachimstahl spune despre bolnavul lui că a avut un nas normal. In observaţia bolnavei lui Variot se spune că a avut capul şi craniul normale. Şi bolnavul observat de noi este macrocefal (circumferinţa capului 57 cm) şi brahicefal (indice cefalic 83,07). Nasul este de asemenea înfundat şi turtit. In raport cu aceste tulburări în dezvoltarea capului este cazul să ne referim şi la starea psihică a acondroplazicilor. Majoritatea acestor bolnavi prezintă o inteligenţă redusă, întîrziată, cu caractere infantile. Din 16 acondroplazici în observaţiile cărora găsim indicaţii asupra acestui punct, 9 au avut inteligenţă mai mult sau mai puţin redusă, şi 4 o inteligenţă normală (bolnavii lui Variot, Villaire-Cabeche, Mery şi bolnavul Sicard al lui Apert). In două cazuri găsim semnalată o inteligenţă superioară celei mijlocii (Huet-Caruette, Jachimstahl). Este interesant de relevat că pare a exista o relaţie directă între reducerea inteligenţei şi creşterea capului. Tocmai la acondroplazicii cei mai macrocefali inteligenţa este mai limitată. Ambii bolnavi ai lui Pierre Mărie care au avut o inteligenţă redusă au avut circumferinţe mari (67 şi 59 cm). Bolnavul imbecil descris de Dide şi Leborgne a avut o circumferinţă craniană de 62 cm. Este interesant de constatat că dintre bolnavii lui Apert: Sicard, cu circumferinţa craniană cea mai mică (57 cm), a fost considerat ca mai inteligent decît Touroff a cărui circumferinţă era foarte mare, 66 cm. In cazurile în care inteligenţa a fost notată ca normală sau superioară normalului, dimensiunile capului sînt puţin crescute sau normale. Astfel în două cazuri cu inteligenţă superioară celei mijlocii la două fetiţe de 10 ani (Huet-Caruette şi Joachimstahl) s-au constatat circumferinţele de: 51 şi 52,5 cm. Bazîndu-ne pe cazurile cunoscute pînă în prezent, putem spune că la acondroplazici inteligenţa este cu mult mai limitată cu cît dimensiunile craniului sînt mai mari. Bolnavul nostru, precum reiese din examenul lui psihic, este un întîr-ziat. Inteligenţa lui are un caracter infantil, şi, fapt interesant de notat, semnalat şi la alţi acondroplazici (bolnavul Anatole al lui Pierre Mărie, clownul Sicard al lui Apert) găsim la el o bună dispoziţie cu o nuanţă lubrică. Bolnavul este apropiat şi glumeţ, rîde mult, îşi răsuceşte mustaţa cînd vede o femeie, ne vorbeşte glumind pe socoteala femeii care l-a părăsit etc. Este important de constatat în sfera psihică a bolnavului nostru un libidou destul de pronunţat şi amintim că Pierre Mărie a găsit şi el la bolnavul său Anatole o exagerare evidentă a simţului genezic. In ce priveşte starea psihică, bolnavul nostru seamănă mult cu bolnavul lui Pierre Mărie. După cum vom vedea mai jos, credem că această exagerare a simţului genezic la acondroplazici nu este ceva accidental, ci în relaţie cu o dezvoltare mai intensă a unor funcţii a glandelor genitale care, pentru noi, joacă un rol primordial în patogenia acestei tulburări a cieşterii. OPERE ALESE 581 Vom semnala aici faptul că la bolnavul nostru precum şi la alţi bărbaţi acondroplazici ale căror fotografii am avut ocazia să le putem vedea, organele genitale sînt foarte bine dezvoltate sau au chiar înfăţişarea uflei dezvoltări superioare celei normale. La femeile acondroplazice se notează de asemenea această dezvoltare a simţului genezic, fapt care de altfel nu a scăpat neobservat obstetricie-nilor (Porak etc.), care au publicat observaţii asupra femeilor acondroplazice cu gestaţii repetate, cu toată greutatea naşterii care necesita intervenţii chirurgicale dintre cele mai grave. Cîteva cuvinte despre alte deformări ce se găsesc la acondroplazici. Pierre Mărie este primul autor care a atras atenţia asupra conformaţiei speciale a mîinilor acestor bolnavi. Lungimea degetelor lor este aproape egală iar degetele apropiate prin primele lor falange se depărtează prin celelalte formînd ceea ce Pierre Mărie a denumit „mîna în trident". Această deformaţie a mîinii s-a regăsit în toate cazurile publicate de la memoriul acestui observator. O regăsim astfel notată în cazurile lui Huet şi Caruette, Villaire-Cabeche, Cestan, Apert, Dide şi Leborgne. In cazul nostru este cît se poate de evidentă. Unii autori au insistat asupra faptului că trunchiul şi coloana vertebrală ale căror dimensiuni sînt normale nu prezintă nici o anomalie, în afara lordozei, lombare accentuate explicabilă prin schimbarea de echilibru pricinuită de scurtarea membrelor inferioare. Dar dacă trecem în revistă observaţiile publicate, constatăm că o conformaţie normală a trunchiului nu este un atribut constant în această distrofic.’în unele observaţii noi găsim notate unele deformări ca retracţia regiunii inferioare a coastelor (Joachimstahl), formarea streşinei sternale foarte pronunţată (cazul Cestan), dubla scolioză (cazul Mery). în cazul nostru am notat de asemenea unele deformări ale trunchiului si ale coloanei vertebrale, o lordoză şi o scolioză a jumătăţii superioare, şi o cifoză a jumătăţii inferioare ale regiunii dorsale, pe lîngă lordoza lombară caracteristică care este foarte pronunţată. Din studierea observaţiilor rezultă un alt fapt important care merită să fie cunoscut. Acondroplazia pare să fie o afecţiune ereditară cel puţin în unele cazuri, cel mai net din acest punct de vedere fiind acel relatat de Boeck în care un bunic, tata şi o soră a bolnavei au fost acondroplazici. Porak şi Baldwin citează fiecare cîte un caz în care femei acondroplazice au dat naştere la copii suferind de aceeaşi distrofie. ★ Graţie bunăvoinţei profesorului Obregia, am putut să studiem un al doilea caz în care diagnosticul de acondroplazie este cel pe care-1 considerăm cel mai potrivit, cu toate că ar putea poate face obiectul unor oarecare discuţii. Vom reproduce această observaţie foarte pe scurt. Este vorba de un bărbat (T/z. Gh.), 54 de ani, internat în ospiciul de alienaţi Mărcuţa (serviciul profesorului Obregia) la 3 septembrie 1898. Nu găsim nimic important în antecedentele lui heredo-colaterale. Nici unul din părinţi nu suferă de vreo tulburare de creş- 582 C. I. PARHON tere. A început să meargă pe la un an şi jumătate. Nu cunoaştem mare lucru despre antecedentele lui personale înainte de internare. In serviciu se constată următoarele caractere : craniul globulos, occipitalul turtjt, fruntea largă şi destul de ridicată, faţa asimetrică în dauna părţii drepte. Malarul acestei ultime părţi mai turtit decît cel din partea opusă. Urechile sînt mari, cu lobului mic şi aderent pe toată întinderea lui. Cartilajul urechii stîngi la nivelul antehelixului prezintă o îngroşare sclercasă anormală. Dinţii neregulat implantaţi cu coroana tocită. Bolta palatină este adîncită. Circumferinţa craniană 54,0 cm ; semicircumferinţa anterioară 28,0 cm. Diametrul transvers maximum 15,0 cm. Diametrele oblice drept şi stîng 16,0 cm. Bolnavul cîntăreşte 42,5 kg. Statura este 1,34 m. Distanţa de la apofiza spinoasă a celei de a 7-a vertebră cervicală la vîrful sacrului 54 cm. Coloana vertebrală prezintă o lordoză lombară. Coastele mijlocii stîngi au o curbură rnai accentuată decît celelalte. Cartilajele costale precum şi apendicele xifoid par osificate. Acesta din urmă este imobil. Extremităţile interne a celor două clavicule prezintă suprafaţa articulară liberă. Membrele superioare şi inferioare sînt remarcabile prin dimensiunile anormal de mici ale oaselor lor lungi. Distanţa de la acromion pînă la epicondil 17,5 cm (de partea dreaptă). De la acromion pînă la apofiza stiloidă a radiusului 33,5 cm. De la interlinia articulară metacarpo-falangiană la extremitatea mediusului 6,9 cm. In ansamblu mîna este dezvoltată mai cu seamă în sensul transversal şi redusă dimpotrivă în sensul longitudinal. Prezintă o uşoară deviaţie spre marginea cubitală. Degetele sînt scurte şi depărtate unele de altele, iar diferenţa între arătător, medius şi inelar este minimă. Părţile moi ale falangelor sînt bine dezvoltate. în ansamblu mîna aminteşte aspectul labei de gîsca. In ortostatism se observă genu varum foarte pronunţat Distanţa de la iliaca antero-superioară dreaptă, distanţă reprezentînd coarda arcului descris de membrul inferior 61 cm. De la spina iliacă antero-superioară pînă la condilul exterior al femurului 33,5 cm. De la condilul extern la maleola externă 30,5 cm. Lungimea marginii interne a piciorului din mijlocul feţei posterioare a calcaneuhii pînă la extremitatea degetului mare 20 cm. Femurul stîng prezintă la unirea treimei superioare cu partea mijlocie o calozitate foarte voluminoasă, neregulată, în formă de fus, consecinţa unei vechi fracturi. Deformaţia cea mai evidentă este aceea a articulaţiei genunchiului: condilul intern este voluminos şi foarte proeminent medial şi epifiză tibiei este foarte neregulată, voluminoasă, realizînd cu diafiza aceluiaşi os o curbură cu concavitatea internă. Tuberozîtatea externă a ambelor tibii este foarte proeminentă în afară. Bolnavul nu prezintă tulburări apreciabile ale sensibilităţii obiective. Semnul Bier-naki. Merge anevoie, şchiopătează, mers titubant. în ce priveşte starea psihică remarcăm că bolnavul arată bună cuviinţă, dar execută silit actele ce i se impun. Vorbeşte cu uşurinţă. Percepţia este bună, atenţia vie. Bolnavul este comunicativ şi îi place să ia în rîs, nu fără oarecare îndemînare, pe ceilalţi bolnavi şi personalul ospiciului. Memoria trecutului este destul de fidelă. Evenimentele actuale par să fie asimilate mai anevoie. Nu are halucinaţii. Orientarea alopsihică este alterată. Ştie să scrie. A fost cîrciumar şi în acelaşi timp gazdă pentru Răufăcători. A făcut excese alcoolice de pe urma cărora a fost internat la ospiciul de alienaţi. Tulburarea mintală s-a manifestat prin accese de violenţă, el rupea obiectele şi făcea paradă în acelaşi timp de idei delirante de mărire, incoerente şi fără urmă de sistematizare. Sentimentele afective sînt foarte obtuze. Cu privire la instinctul sexual, el pretinde uneori că ar fi avut relaţii sexuale cu sute de femei. Alteori, dimpotrivă se arată pudic şi mult mai rezervat în această privinţă. Bolnavul moare la 5 aprilie 1899 în urma unei pneumonii stîngi. Examenul celorlalte organe arată următoarele: meningo-encefalită cronică difuză, aterom a vaselor OPERE ALESE 583 cerebrale precum şi al aortei, ciroză atrofică a ficatului, gastrită cronică, hernie epiploieă în cavitatea pleurală stingă, hernie inghinală, hipofiză mică, tiroidă 15 g. Am determinat dimensiunile următoarelor oase : femurul drept 32,6 cm, tibia 28,4 cm, peroneul 28,7 cm, humerusul 19,7 cm, cubitusul 18,1 cin, radiusul 18,3 cm. Suprafeţele articulare sînt foarte neregulate. Acest caz se apropie de acondroplazie prin următoarele caractere : 1. ■— Afecţiunea pare să fie congenitală. 2. — Statură mică, pricinuită de oprirea în creştere a membrelor, trunchiul rămînînd normal. 3. — Micromelie rizomelică a membrelor superioare. 4. — Mînă în trident. 5. — Anselură lombară. 6. — Ingroşarea diafizelor şi mai cu seamă a epifizelor oaselor lungi cu accentuarea crestelor de inserţie musculară. Se mai poate adăuga la aceste caractere un alt simptom care constă în Încurbarea membrelor inferioare, deformaţie ce nu provine dintr-o îndoire a oaselor înşişi, ci, precum spune Pierre Mărie, „mai degrabă dintr-o deplasare unghiulară a celor două segmente ale membrului inferior la nivelul genuchiului sau ceva mai sus de această articulaţie". Acest fapt, cu toate că nu se observă în toate cazurile, este foarte net în altele, ca la bolnava lui Beock, la bolnavul Anatole, al lui Pierre Mărie şi la bolnava lui Joachimstahl căreia i s-a făcut o operaţie chirurgicală spre a i se îndrepta membrele. Prin alte caractere acest bolnav se deosebeşte de cazurile tipice de acondroplazie. Astfel capul este de dimensiuni normale, micromelia rizomelică lipseşte la membrele inferioare, nasul nu este turtit şi înfundat la rădăcină. Reamintim însă că în cazurile lui Variot, Joachimstahl, Huet şi Caruette, dimensiunile capului au fost normale, că în unul din cazurile lui Apert (bolnavul Sicard) micromelia rizomelică a lipsit sau a fost foarte puţin pronunţată şi nu numai la membrele inferioare ci şi la membrele superioare (braţ 18 cm, antebraţ 14 cm). In ceea ce priveşte înfundătura de la rădăcina nasului, este un simptom care lipseşte şi el în unele cazuri de acondroplazie. Aşadar se vede că acest al doilea caz, cu toate că nu este absolut tipic, prin lipsa unui oarecare număr de simptome, se apropie mult de alte cazuri de acondroplazie iar numărul simptomelor pozitive întrece pe al simptome-lor negative. Astfel că diagnosticul de acondroplazie ni se pare cel mai nimerit cu toate rezervele ce se pot face. Există probabil pentru acondroplazie ca şi pentru alte distrofii cazuri de tranziţie între starea normală şi formele cele mai bine caracterizate. Se mai găsesc încă, după cum am mai spus, forme mixte, în care acondropla-zia se combină cu alte tulburări. Astfel în cazul lui Lugaro a existat o asociaţie acondroplazie-mixedem, iar la bolnavul Claudius, al lui Pierre Mărie, s-a constatat lipsa unor caractere ale pubertăţii sau, cu alte cuvinte a avut unele caractere infantile care deşteaptă ideea unui grad de hipotiroidie. Aceste forme mixte precum şi cazurile de tranziţie merită să fie studiate cu atenţie. ★ înainte de a termina această lucrare ni s-a părut util să discutăm puţin problema etiologiei şi patogeniei acondroplazici. 534 C. I. PARHON In ceea ce priveşte primul punct nu ne vom opri prea mult. In cazul nostru boala pare să fie congenitală ca de obicei (bolnavul nostru nu ar fi început să meargă decît pe la patru ani). Ereditatea semnalată în cîteva observaţii, lipseşte în cazul nostru — după spusele bolnavului şi ale patronului său. Problema etiologiei acondroplaziei rămîne deci încă foarte obscură şi regăsim aceeaşi situaţie cu privire la patogenia acestei tulburări a dezvoltării scheletului. Unii autori apropie acondroplazia de rahitism şi Cestan admite unele raporturi între aceste două afecţiuni. Dimpotrivă Apert nu vede decît divergenţe. Unii autori o consideră ca o boală locală a cartilajului (Parrot, De Buck). Alţii văd în ea dimpotrivă un proces de ordin mai general. Pierre Mărie este promotorul acestui mod de a privi problema care are cele mai multe şanse să corespundă realităţii. Acest autor se întreabă dacă pricina acondroplaziei nu ar trebui să fie căutată într-o tulburare a funcţiei sau a dezvoltării vreunui organ glandular. Pentru Porak şi Durante această distrofie ar fi datorită unei heredo-intoxicaţii transmisă de la organismul matern. Aceşti autori au fost împinşi spre această ipoteză examinînd din punct de vedere anatomo-pato-logic organele a doi feţi acondroplazici şi ale mamei unuia din ei. La aceasta din urmă exista o degenerescenţă acută a ficatului şi leziuni renale de natură toxică. Cealaltă suferea de sifilis recent şi prezenta accidente secundare. La feţi au observat, pe lîngă alteraţiile osoase, leziuni nervoase care, după părerea lor, ar tinde să demonstreze originea infecţ^oasă sau mai probabil toxică a acondroplaziei (citaţi după Cabeche). Dar Porak şi Durante nu au intenţionat să extindă această interpretare patogenică la toate cazurile şi nu exclud existenţa unei acondroplazii prin insuficienţă glandulară fetală, ci afirmă că observaţiile ce se vor mai face sînt cele care trebuie să rezolve problema dacă alături de o acondroplazie prin heredo-intoxi-caţie, mai există şi una prin autointoxicaţie. In ipoteza lui Parrot trebuie să ne întrebăm pentru ce cartilajele de conjugare s-au oprit în dezvoltarea lor, care este motivul pentru care se găseşte o leziune atît de sistematizată ? Răspunsul cel mai verosimil ne pare să fie că această cauză trebuie căutată într-o modificare a mediului intern. Astfel sîntem conduşi spre ipoteza lui Pierre Mărie sau spre aceea a lui Porak şi Durante în care acondroplazia se datoreşte tocmai unui astfel de proces. Dar greutatea începe cînd este vorba de a fi mai precişi. Manifestări atît de deosebite între ele ca acelea ale unui sifilis recent al mamei sau alteraţii grave şi mai mult sau mai puţin acute ale ficatului şi ale rinichiului mamei pot oal*e să ducă la aceeaşi distrofie cum au bănuit Porak şi Durante ? Vom expune părerea noastră cu privire la patogenia acondroplaziei. Ideile de mai jos ne-au fost sugerate de o observaţie foarte judicioasă făcută de profesorul Obregia care a văzut împreună cu unul din noi primul bolnav despre care a fost vorba mai sus. Comparînd cazurile de gigantism cu acele de acondroplazie, profesorul Obregia releva ca această din urmă afecţiune trebuie să fie considerată ca o distrofie diametral opusă celei dintîi. Şi dacă ne dăm osteneala de a analiza puţin caracterele clinice ale acestor tulburări ale creşterii, vedem numaidecît justeţea acestei observaţii. OPERE ALESE 585 în adevăr, în ambele tulburări este vorba de defecte de creştere ale oaselor lungi, consecinţă, în primul caz, a unei lipse sau mai bine zis a unei opriri premature în dezvoltarea cartilajului de conjugare ; în al doilea rînd de persistenţa anormală şi de exagerarea funcţiei acestuia. în primul caz vitalitatea cartilajului de conjugare este nulă sau aproape nulă. în al doilea cartilajul de conjugare are dimpotrivă o vitalitate exuberantă. Din această cauză într-unul oasele lungi se lungesc peste măsură, în timp ce în celălalt s-au oprit în dezvoltarea lor. Se ştie pe de altă parte că în. gigantism, segmentele rizomedice sînt cele mai dezvoltate. Am văzut că tot aceleaşi segmente sînt cele mai atinse în acondroplazie. Se mai poate opune de asemenea brahicefalia acondroplazicilor dolicocefalici care nu este rară în gigantism după cum ne putem convinge cu uşurinţă consultînd observaţiile şi figurile pe care Launois şi Roy ni le prezintă în admirabilul volum pe care l-au consacrat studiului giganţilor. Aceste consideraţii ne conduc în mod natural la ideea de a căuta pentru acondroplazie o patogenie diametral opusă celei a gigantismului. Din nefericire patogenia acestui din urmă sindrom, nu este nici ea complet rezolvată. Totuşi lumina începe să se facă. Această tulburare se datoreşte, probabil, unei exagerări a funcţiilor hipofizare, la care se adaugă poate aceea a funcţiei tiroidiene, persistenţa funcţiilor timusului (in unele cazuri) şi în marea majoritate a cazurilor — dacă nu totdeauna — lipsei secreţiei glandelor sexuale. Am fi astfel îndemnaţi să admitem pentru acondroplazie un mecanism invers, cu alte cuvinte, ar fi expresia hipofuncţiei unor glande ca hipofiză, tiroida şi timusul (sau poate a lipsei unora din aceste funcţii), cu exagerarea funcţiilor antagoniste a glandelor sexuale. Reducerea de volum a hipofizei şi reducerea foarte accentuată a greutăţii glandei tiroide în a doua observaţie a noastră este de natură să confirme acest mod de a vedea. Hiperfuncţia glandelor sexuale poate fi de asemenea în mod raţional incriminată dacă ne gîndim că o modificare în sens invers se poate produce la animale (Poncet, Pirche etc.) (şi la om) prin castraţie. în urma acestei intervenţii apare un adevărat gigantism caracterizat prin lungirea membrelor, mai cu seamă la segmentele lor radiculare. Diametrele craniului se reduc (Pittard), constituind o modificare opusă macrocefaliei acondroplazicilor. în acondroplazie, se găseşte, după cum am văzut, brahicefalie. Richon si Jeandelize (34), în cercetări foarte interesante au demonstrat, de curînd, că prin castraţia experimentală se produce la animale o adevărată dolico-cefalie. Alături de aceste fapte care demonstrează acţiunea de exagerare a activităţii cartilajului de conjugare produsă de castraţie, amintim că Dor (35) a observat o inhibiţie a creşterii produsă prin opoterapia testiculară. Nu voim să afirmăm că am elucidat problema patogeniei acondropla-ziei. Este o simplă ipoteză care ar putea explica în mare parte producerea sindromului acondroplazic şi pe care o supunem criticii acelora care se interesează de această problemă. Dar mai rămîn încă numeroase puncte de discutat şi se pot ridica obiecţii împotriva acestei ipoteze. Hiperfuncţia glandelor sexuale care produce acondroplazia aparţine oare fătului ? £căci acondroplazia începe de obicei în cursul vieţii fetale). 586 C. I. PARHON Şi aici trebuie să ne întrebăm dacă hipersecreţia, sau mai bine zis intrarea în activitate precoce a secreţiei interne a testiculelor şi ovarelor, este cu putinţă în această perioadă a vieţii ? Cu siguranţă faptul nu este dovedit, dar a priori nu pare imposibil. In adevăr studiile lui Ancei şi Bouin, Voinov, Branca şi ale altor autori tind să demonstreze că există o independenţă, cel puţin relativă, între secreţia internă şi externă a glandelor sexuale şi că fiecare din aceste secreţii este opera formaţiilor glandulare distincte. Se mai poate presupune că ovarele mamei sînt acelea care funcţionează în mod exagerat în timpul gestaţiei, pe cînd în stare normală se pare că secreţia ovariană ar fi mai de grabă inhibată în timpul sarcinii. In acest caz s-ar putea explica cu uşurinţă apariţia acondroplaziei, căci se ştie că ovarele (ca şi testiculele) au o acţiune inhibitoare asupra fenomenelor de creştere, adică asupra funcţiei cartilajelor de conjugare. Se poate presupiune de asemenea că această exagerare a secreţiei interne a glandelor sexuale există mai întîi la mamă şi că mai tîrziu începe în mod precoce la copilul acondroplazic şi persistă, la acondraplazicul adult. Unele fapte vin să confirme acest mod de a vedea. Am văzut că la unul din bolnavii lui Pierre Mărie, exista o exagerare marcată a libidoului, fapt constatat şi la bolnavul nostru. Femeile acondroplazice au un libidou dezvoltat, şi Porak a observat cazul unei femei acondroplazice care suferise de două ori intervenţii cu prilejul sarcinii, dar care totuşi nu s-a ferit de a se expune a treia oară la acelaşi risc. Pe de altă parte, Pierre Mărie şi Apert au notat aspectul foarte viguros al acondroplazicilor lor, bărbaţi şi Porak o obezitate mai mult sau mai puţin accentuată a femeilor acondroplazice, Nu trebuie oare să se vadă în aceste fapte tot o exagerare a atributelor sexuale secundare normale ? Dar după cum am mai spus, nu ignorăm că se pot ridica obiecţii serioase împotriva acestei explicaţii. Astfel la unul din bolnavii lui Pierre Mărie faţa era glabră şi se putea discuta dacă bolnavul era puber. Dar se pare că primul impuls în apariţia pubertăţii este dat de glanda tiroidă, astfel încît nu este imposibil ca în cazul acesta să fi existat un oarecare grad de hipotiroidism. Am văzut de altminteri că Lugaro a semnalat coexistenţa acondroplaziei cu mixedemul. Totuşi este adevărat că faţa glabră la un bărbat trebuie să ne.facă să gîndim la insuficienţa testiculară. Dar ne mai întrebăm dacă nu poate să existe o disociere între funcţiile testiculare care intervin în dezvoltarea sistemului pilos şi acellea care exercită acţiunea inhibitoare asupra creşterii. Oricum ar fi, nu este exclusă în acest caz posibilitatea unei hiperfuncţii a glandelor ovariene ale mamei în timpul gestaţiei, care ar avea un răsunet asupra vitalităţii cartilajelor de conjugare ale fătului. Pierre Mărie a semnalat la cazul ciitat o lipsă a sudurii epifizelor. Acest fapt ar putea constitui un argument împotriva părerii pe care o susţinem căci şi la castraţi se observă o astfel de lipsă. Totuşi o diferenţă există, căci, la aceştia din urmă există o persistenţă anormală a cartilajului de conjugare care continuă să producă osul în timp ce în acondro- OPERE ALESE 587 plazie cartilajul este oprit în mod prematur în dezvoltarea lui şi osificarea encondrală lipseşte sau este redusă la minimum. Nu avem desigur pretenţia de a exprima mai mult decît o simplă ipoteză pe care faptele o vor confirma sau infirma. Această ipoteză ni se pare totuşi cea mai potrivită în stadiul actual al ştiinţei. Această lucrare era terminată şi gata să fie trimisă la redacţie cînd am luat cunoştinţă de interesanta privire generală pe care Leriche (38) a consacrat-o acondroplaziei. Am găsit semnalate acolo cîteva cazuri pe care nu le cunoşteam şi care se adaugă acelora citate în cursul acestei lucrări. Aceste cazuri aparţin lui Poncet şi Leriche, Lannois, Pauly şi Tessier, Jaboulay, Devay, Collmann. In acest ultim caz tiroida era mărită. In cazul Devay se constata ca şi în al lui Lugaro pe care l-am citat mai sus — coexistenţa acondroplaziei cu mixedemul. Mai găsim semnalate în lucrarea lui Leriche părerile profesorului său Poncet cu privire la diviziunea acondroplazicilor în patologici şi normali, aceştia din urmă reprezentînd o varietate specială a speciei omeneşti, un fel de reviviscenţă a unui tip atavic al acestei speţe. Dar partea care ne interesează mai mult din lucrarea lui Leriche este aceea privitoare la discuţia patogeniei acondroplaziei. Leriche expune aioi diferitele interpretări pe care autorii le-au formulat şi după ce a semnalat părerea lui Vargas (39), care vorbeşte despre opoterapia timică în acondroplazie el adaugă pasajul următor unde se află semnalată o ipoteză aproape identică aceleia pe care noi am emis'-o. Ne facem o datorie de a cita textual acest pasaj : „Se poate, în adevăr, să ne gîndim la rolul timusului. Este o ipoteză ce poate fi susţinută, dar pînă acum, nu s-au adus argumente în sprijinul ei. Nu este aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte organele genitale, al căror rol în dezvoltarea scheletului, începe a fi cunoscut. Fără îndoială, ideea aceasta n-are pînă acum nici un control anatomic, dar prin diverse observaţii fiziologice şi experimentale, sîntem în drept să ne gîndim la glanda interstiţială a testicului şi ovarului". Contrar gigantismului, cu care este în legătură hipofuncţională evidentă în unele cazuri, glanda testiculară ar putea poate prin hiperfuncţie să producă o oprire în creştere. In adevăr cercetările lui M. Poncet au stabilit că la animale tinere castraţia are drept consecinţă o mare creştere a scheletului, şi, la unele animale, ca pisicile sau iepurii, găsim chiar craniul mai alungit decît la martori. Aceste fapte au fost verificate de Brian, de Guinard, la animale ; de Matignon, Tortet, Hikmet şi Regnault, la castraţi, Recent Lannois şi Roy au stabilit raporturile infantilismului cu gigantismul. In sfîrşit, Piroche, în teza sa inspirată de M. Poncet, a reluat aceste fapte, a experimentat el însuşi şi a expus tot ce se ştie despre acţiunea testiculului asupra creşterii. Pe de altă parte, L. Dar şi Maisonnave au obţinut recent, prin injecţii cu extract orhitic, o diminuare a activităţii cartilajului de conjugare şi o reducere a taliei animalelor de experienţă. 588 C. I. PARHON In prezenţa acestor fapte, ne putem întreba dacă glanda cu secreţie internă bănuită de Mărie, nu ar fi glanda genitală. Dar numai examene histologice precise vor putea stabili exactitatea acestei ipoteze. flBA CJiy^AJÎ AXOH£POnJIA3HH PE3IOME B 3toh pa6oTe, 0ny6jiHK0BaHH0H b 1905 rojxyf aBTOp ofipamaeT bhh-MaHHe HCCJieAOBaTeJieft Ha npo6«neMy axoHAponjia3HH, HBjiniomyiocH h Hbme aKTyajibHoft. B to BpeMH qncjio 0ny6jiHK0BaHHbix cjiyqaeB axoH#po-nJia3HH 6bi.no BecbMa orpaHHqeHHo h b pa6oTe npeACTaBjieHbi nepBbie a Ba cjiyqan, onyfîjiHKOBaHHbie b pyMbiHCKOH jiHTepaType. B nepBOM cJiyqae peqb HjxeT o MyjK^HHe 33 jieT, y xoToporo 6biJia oTMeqe'Ha Tvmmnan axoHflponJia3H5i, a bo btopom cJiyqae — o My^KraHe 54 JieT, y xoToporo HajmqHe stoh AHCTpocfmH 6bijio BecbMa BepoHTHbiM. Abtop AejiaeT o63op mhpoboh JiHTepaTypbi no 3T0My Bonpocy h no£po6Ho oâcy^KA^eT coMaTHqecKHe h ncHXHqecKHe ocodeHHocTH 6oJibHbix axoH-AponjiasHeH. B nocjie/meft rjiaBe pa6oTbi aBTOp 0CTaHaBJiHBaeTC5i, rjiaBHbiM o6pa-3om, Ha naToreHe3e 3Toro 3a6o«/ieBaHHH h BbicKa3biBaeT cboio JinqHyio rn-noTe3y, corjiacHo K0T0p0fi yKasaHHan 6ojie3Hb oâycJioBJiHBaeTcn shao-KpHHHblMH H3MeHeHHHMH. Abtop b to BpeM5î cqHTaji, qTo axoH£pon«7ia3H5i flBjmeTcsi pesyjibTaTOM rHno4)H3o-THMycoBoâ He,zţocTaToqHocTH h rnnep^yHKUHH nojiOBbix mejies. yqHTbiBaH, qTo SojiesHb hbjihctch BpoxcAeHHoă, aBTop, ecTecTBeHHO, Bbi^BHraeT rnnoTe3y o pojin aHAOKpHHHbix mejie3 b pa3BHTHH 3M6pHOHa h njio^a, npnqeM Ha^o cKa3aTb, qTo b to BpeMH o TaKoă pojin mo>kho 6biJio BbicKa3biBaTb TOJibKQ npe,zuiojio)KeHHe. DEUX CAS D’ACHONDROPLASIE RESUME Au cours de ce travail, publie en 1905, l’auteur attire l’attention sur le probleme de l’achondroplasie, qui garde son actualite. En 1905, le nombre des cas publies etait reduit; les deux cas presentes etaient les premiers de la litterature medicale roumaine. II s’agissait dans le premier cas d’un homme de 33 ans avec achon-droplasie typique ; le deuxieme malade etait un homme de 54 ans, chez lequel l’existence de cette dystrophie etait fort probable. L’auteur fait une revue OPERE ALESE 539 generale de la litterature mondiale concernant ce probleme et discute en detail les caracteres somatiques et psychiques des malades achondroplasi-ques. Dans le dernier chapitre, il insiste particulierement sur la pathogenie de cette aîfection, et il expose une hypothese personnelle, d’apres laquelle la maladie serait imputable â des modifications endocrines. L’auteur considerait en 1905 l’achondroplasie comme le resultat de Thypofonction hypophyso-thymique, ainsi que de l’hyperfonction des glandes sexuelles. La nature congenitale de Taffection so-uleve d’une maniere naturelle Thypothese du role joue par les glandes endocrines dans le developpement embryonnaire et foetal, role qui ne pouvaint etre que soupşonne â cette epoque. NOI CONTRIBUŢII LA STUDIUL ACONDROPLAZIEI * Problema acondroplaziei merită să ne reţină atenţia. Ea este interesantă din mai multe puncte de vedere. Mai întîi din punct de vedere pur clinic se pot observa unele forme clinice, de pildă forme oligosimptomatice sau fruste pe care este bine să le cunoaştem şi a căror cauză va trebui cercetată. Tot din punct de vedere clinic este interesant de studiat starea psihică a acondroplazicilor şi a micromelilor în general, dat fiind că orice s-ar spune pare cert că în multe cazuri există o stare de inferioritate sau cel puţin de vulnerabilitate psihică. Problema patogeniei, cu toate ipotezele în curs, rămîne încă una din interesantele enigme pe care le pune fiziologia şi patogenia dezvoltării. In sfîrşit, din punct de vedere al anatomiei patologice, numărul cazurilor studiate este atît de redus încît toate constatările pe care vom mai avea prilejul să le facem, nu pot fi lipsite de interes. Scopul acestei lucrări este de a aduce cîteva modeste contribuţii clinice şi anatomo-patologice la studiul acondroplaziei şi de a atrage atenţia asupra cercetărilor ce se vor putea face din punct de vedere patogenic. Vom da mai întîi observaţiile bolnavilor pe care am avut ocazia să-i studiem. Observaţia I H. 31 de ani, născut la Ingramsdorf (Silezia). Tatăl şi mama bolnavului nu prezentaseră nimic anormal ca statură. Bolnavul a avut 12 fraţi şi surori a căror statură era normală. Pacientul ne atrage imediat atenţia prin statura sa mică (1,19 m) şi mai cu seamă prin disproporţia între lungimea trunchiului care este normală şi aceea a membrelor care este foarte redusă. Capul este voluminos. Protuberanta occipitală externă este foarte accentuată. Circumferinţa craniană : 60 cm. Distanţa între inserţia anterioară a părului şi vîrful bărbiei: 24 cm. Părul prezintă o dezvoltare normală. * In colaborare cu Ath. Shunda. Publicat în Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1913, nr. 3. OPERE ALESE 591 Semicircumferinţa măsurată între cele două urechi şi trecînd prin regiunea craniană corespondentă: 37 cm. Semicircumferinţa anterioară : 35 cm. Semicircumferinţeie dreaptă şi stingă : 30 cm fiecare. Diametrul antero-posterior : 19 cm. Diametrul transvers maxim : 1,75 cm. Diametrele oblice, drept şi stîng, sînt egale (18,5 cm). Diametrul vertex — vîrful bărbiei: 22 cm. înălţimea frunţii de la rădăcina nasului la inserţia anterioară a părului: 9 cm. Fruntea este netedă fără ridicături accentuate. Lungimea nasului : 4,5 cm. Nasul este înfundat la rădăcină şi turtit în partea lui inferioară. Uşoară exoftalmîe mai cu seamă de partea dreaptă. Sprîncenele sînt normale fără îmbinare mediană sau rărire a perilor în regiunea externă. Conformaţia urechilor este normală şi lungimea lor de 7 cm. Mustăţile sînt bine dezvoltate. Barba dimpotrivă nu este dezvoltată decît pe marginea regiunii bărbii. Regiunea laterală a feţei este complet glabră. Maxilarul inferior prezintă un prognatism destul de accentuat. Dinţii sînt regulaţi. La maxilarul superior se constată lipsa (prin carie) a incisivului lateral şi a premolarului drept. De partea stîngă primii doi molari sînt mici. Mai mulţi molari cariaţi. Lungimea gîtului de la unghiul maxilarului inferior la extremitatea internă a claviculei : 7,5 cm. Braţul de la acromion la epitroclee: 18 cm. Antebraţul de la cupula radială la apofiza stiloidă a aceluiaşi ©s : 13,5 cm. Regiunea carpo-metacarpiană: 9 cm. Mediusul : 8 cm. Mîna prezintă forma în trident caracteristică. Arătătorul şi mediusul sînt de lungime egală de partea dreaptă. La sînga, al doilea este mai lung. Dimpotrivă de partea stîngă degetul cel mic este aproaipe tot atît de lung ca şi inelarul. Mai trebuie notat că antebraţele sînt pe jumătate flectate şi că extensia lor nu se poate face complet. Extremitatea inferioară a mîinii nu ajunge de partea dreaptă decît 1 a nivelul cutei inghinale. De partea stîngă nu atinge nici măcar acest nivel. Diametrul biacromial: 30 cm, bitrocanterian : 31 cm. Diametrul antero-posterior al toracelui (la nivelul apendicelui xifoid) : 16 cm. Sternul prezintă un jghiab în partea sa inferioară, această porţiune are o lungime de 8 cm. Partea superioară : 6 cm. Distanţa între ombilic şi apendicele xifoid : 24 cm. între ombilic şi pubis : 17 cm. Linia mediană între ombilic şi pubis este acoperită de peri. Tot astfel şi regiunea pubiană şi axilele. Omoplaţii sînt bine dezvoltaţi (14 cm). în regiunea lombară se constată lordoza caracteristică. Nu există scolioză sau vreo altă deviere a coloanei. Fesele sînt proeminente, cu mult ţesut adipos. Acesta din urmă este de altfel în general abundent la acest bolnav şi muşchii cu excepţia celor gastrocnemieni au un aspect atletic. Lungimea femurului, de la capul trocanterian la interlinia articulară a genunchiului: 21 cm. Capul peroneului pare să ia parte la articulaţia genunchiului. Lungimea gambei, de la capul peroneului la marginea inferioară a maleolei externe: 19 cm. Lungimea piciorului de la calcaneu la extremitatea unghiei d^getelui mare: 19 cm. Degetul cel mare: 7 cm. Al doilea 9 cm. 592 C. I. PARHON Penisul scurt şi gros : 7 cm. Diametrul mare al testiculelor: 5 cm. Nu are tulburări ale sensibilităţii. Reflexele rotuliene exagerate mai cu seamă de partea stîngă. Reflexele achilîene normale. Reflexele plantare slabe. De partea dreaptă ni se pare că am remarcat o schiţă a semnului Babinski. Inteligenţa acestui bolnav Vnu pare să prezinte nimic anormal. A urmat învăţământul inferior (8 clase). Nu se observă tulburări viscerale aparente. Pe tegumente cîţiva negi pigmentări. (Bolnavul pretinde că a servit de subiect pentru o lecţie clinică a profesorului Stricker, din Breslau). Observaţia II G. O., 24 de ani. După spusele bolnavului, părinţii săi au talia normală. Mai are 5 fraţi. Provine dintr-o sarcină gemelară. Fratele său geamăn este de statură normală. Ar fi fost tot atît de bine dezvoltat ca şi fratele lui geamăn pînă la vîrsta de 4 ani (asupra acestei păreri se înţelege de la sine că trebuie făcute rezerve). Ceea ce izbeşte la G. O. este mai cu seamă talia lui mică şi scurtimea membrelor. Musculatura dimpotrivă are o înfăţişare atletică. Ţesutul adipos este mai degrabă puţin abundent. Talia : 97 cm. Circumferinţa craniană : 54 cm. Semicircumferinţa verticală între cele două urechi: 32 cm. Semicircumferinţa anterioară : 28 cm. Semicircumferinţa dreaptă: 26,5 cm. Proeminenţele frontale sînt bine dezvoltate. Protuberenţa occipitală externă este foarte accentuată. Diametrul cranian antero-posterior: 17 cm. Transversul maxim: 15 cm. Diametrele oblice, drept şi stîng, sînt egale (15,5 cm). înălţimea frunţii de la inserţia părului pînă la rădăcina nasului: 8 cm. Distanţa între vertex şi bărbie: 24 cm. Sprînceiiele sînt ceva mai puţin dese în treimea externă şi cu o foarte uşoară tendinţă la îmbinare mediană. Nasul este normal, fără înfundarea rădăcinii pe linia mediană. Bolta palatină ogivală, dinţii superiori normali. La maxilarul inferior cei doi incisivi mijlocii precum şi caninul drept sînt pe un plan mai anterior decît ceilalţi. Maxilarul inferior prezintă un prognatism evident. Urechile sînt normale. Mustăţile sînt bine dezvoltate. Perii bărbii mai puţin deşi de partea dreaptă pe regiunea maseterină şi pe obraz. în regiunea bărbiei sînt destul de abundenţi. Lungimea gîtului între unghiul maxilarului inferior şi extremitatea internă a claviculei : 8 cm. Tiroida nepalpabilă pe linia mediarnă. Lobii laterali par perceptibili. Membrul superior este scurt. Capul humeral se simte de ambele părţi în axilă. Extremitatea mediusului atinge cu greu nivelul cutei inghinale. Distanţa între acromion şi epicondil: 17 cm. Distanţa între cupula radială şi apofiza stiloidă a radiusului: 12 cm. De la această apofiză pînă la extremitatea unghiei mediusului: 13,5 cm. De partea dreaptă arătătorul şi degetul mijlociu au aceeaşi lungime (6 cm). Şi mîna prezintă aspectul caracteristic. Acest aspect există şi de partea stîngă unde arătătorul şi inelarul diverg de asemenea între ele. Dar de această parte, proporţia relativă între lungimea degetelor s-a păstrat. Claviculele nu prezintă nimic anormal. Sternul în partea superioară şi pe o lungime de 14 cm are un aspect normal. Partea inferioară a acestui os formează cu cea superioară un unghiu obtuz - ieşit în afară. Toracele este înfundat la acest nivel şi prezintă de fiecare parte cîte o scobitură. OPERE ALESE 593 Distanţa care separă proeminenţa unghiului sternal şi pubisul: 17 cm. Intre pubis şi ombilic : 12 cm. Lungimea penisului: 11 cm. Extremitatea inferioară a acestui organ atinge nivelul genunchilor. Testiculele par normale. Diametrul lor cel mare : 5 cm. Adăugăm aici că bolnavul declară că are libid-ju normal şi chiar că i se întîmplă să ejaculeze de două ori pe noapte. Este drept că nu i se prezintă des prilejul. Examinînd faţa posterioară a trunchiului se constată că distanţa între unghiul inferior al omoplatului şi capul apofizei sale spinoase este de 14 cm. Regiunea vertebrală inter-scapulară este uşor scobită. Regiunile dorsală inferioară şi lombară formează o adevărată cifoză. Dimpotrivă regiunea sacrală este scobită şi muşchii masei lombare fac cîte o proeminenţă de fiecare parte. Diametrul biacromial: 26 cm. Bitrocanterian: 24 cm. Diametrul antero-posterior maxim al toracelui : 17 cm. Distanţa de la trocanter la interlinia articulaţiei genunchiului : 18 cm. Gamba, de la capul peroneului (care ia parte la articulaţia genunchiului) pînă la marginea inferioară a maleolei externe: 17 cm. Ambele tibii prezintă o curbură cu concavitate internă. între extremitatea posterioară a regiunii calcaneului şi extremitatea unghiei degetului mare : 16 cm. Lungimea acestuia din urmă : 5 cm. Lungimea degetelor picioarelor pare în general normală şi proporţiile lor relative păstrate. Picioarele mai cu searriă cel de partea stîngă sînt late. Bolnavul nu prezintă tulburări de sensibilitate. Existenţa reflexelor rotulian, achilian şi plantar a rămas îndoielnică dat fiind că ne-a fost cu neputinţă să le obţinem în timpul de care am dispus. în orice caz, nu se produc cu uşurinţă. Nu există importante tulburări . viscerale. Pulsul rar: 64 pe minut. Starea psihică nu pare să prezinte nimic special. A urmat 8 clase elementare. Redăm mai jos cele ce se constată pe radiografiile osoase. Pe radiografia craniană a bolnavului din prima observaţie se remarcă dilatarea sinusurilor frontale precum şi proeminenţa protuberanţei occipitale externe. Nu putem studia, pe această radiografie, starea bazei craniului. în cealaltă observaţie radiografia craniului nu a fost făcută. Pe radiografia care reprezintă toracele impresionează mai cu seamă forma puţin rotunjită a capului humeral. Radiografia membrului superior arată dă humerusul prezintă o puternică proeminenţă care pare să corespundă amprentei deltoidiene (fapt care l-am constatat direct prin examenul oaselor în observaţia ce urmează). Radiusul prezintă o sudură şi o îngroşare cam spre mijloc şi ne putem întreba dacă aceasta nu reprezintă calozitatea datorită unei vechi fracturi. Se remarcă cu uşurinţă dimensiunile longitudinale mici ale oaselor. Pe radiografia mîihilor se observă net dispoziţia degetelor în trident. Radiografia bazinului şi a membrelor inferioare a bolnavului H., J. nu este bine reuşită. Se pare că există în acest caz o oarecare mărire a cavităţii medulare a femurilor. Pe radiografia genunchiului se remarcă lărgirea suprafeţelor articulare, mai cu seamă a femurului. 38 -c. 1218 594 C. I. PARHON Capul peroneului pare să participe la articulaţie. Avem, şi pe acest film, impresia că ar fi lărgite canalele medulare ale femurului şi tibiei. Pe radiografia genunchiului bolnavului G. O. se remarcă de asemenea lărgirea suprafeţelor articulare. Şi aici capul peroneului pare să participe la articulaţie. Observaţia ÎIÎ Unul din noi a publicat altă dată cu Marbe observaţia amănunţită a unui alt caz de acondroplazie. Bolnavul a murit de atunci, şi am putut practica examenul scheletului precum şi al glandelor endocrine. Cu toate că în acestea din urmă alteraţiile pot fi în raport cu vîrsta înaintată a bolnavului, cu alcoolismul şi boala de care a murit, am crezut util să dăm şi acest examen. Vom reda mai întîi un rezumat al observaţiei clinice a acestui bolnav. N. R., 57 de ani (în 1905). Părinţii bolnavului precum şi sora lui sînt de statură normală. Nimeni din familie nici chiar din satul lui nu avusese o statură ca a lui (nu atingea 123 cm). Se mai remarcă la acest bolnav un craniu voluminos şi aproape globulos prin proeminenţa protuberanţelor parietale şi frontale. Diametrul transvers maxim : 15,50 cm, cel antero-posterior: 18 cm; oblic drept: 17 cm; oblic stîng: 16 cm, Indicele cefalic: 86 cm. Deci o brahicefalie pronunţată. Nasul destul de dezvoltat este puţin înfundat spre rădăcină. Ochii exoftalmici, acest fenomen fiind mai pronunţat de partea stîngă. De această parte pupila este mai dilatată decît de partea opusă. Dinţii foarte cariaţi, lipsesc complet la maxilarul superior. La maxilarul inferior nu se mai găsesc decît incizivii care sînt inegali, murdari şi mobili. Circumferinţa gîtului la nivelul cartilajului cricoid : 17 cm. Tiroida palpabilă pare să aibă un volum mărit. Clavicula dreaptă prezintă o calozitate, urmarea unei fracturi vechi. Spatele este turtit în regiunea dorsală, dar prezintă hiperlordoza lombară caracteristică. Circumferinţa toracelui: 82 cm, la nivelul mamelonilor. Musculatura puternică. Circumferinţa abdominală la nivelul ombilicului: 73 cm. Lungimea trunchiului de la vertebra a şaptea cervicală pînă la coccis : 39 cm; de la furculiţă sternală la pubis : 50 cm. Cele două membre superioare sînt foarte scurte şi asimetrice, cel stîng este ceva mai scurt decît cel drept (cu excepţia degetelor). Braţul drept: 19 cm. Antebraţul drept: 22 cm. Mîna dreaptă : 10 cm. Braţul stîng: 17 cm. Antebraţul stîng : 17 cm. Mîna stîngă : 9 cm. Arătătorul drept: 7 cm; cel stîng: 5 cm. Mijlociul drept: 8 cm; stîng : 8,4 cm. inelarul drept: 7 cm; stîng: 8,4 cm. Degetul mic drept: 6,7 cm; stîng : 7 cm. Deformaţia mîinilor în trident este abia schiţată. Degetele nu ating nivelul pubisului. A'iicromelia este mai cu seamă rizomelică. Membrele inferioare sînt de asemenea foarte scurte, dar cel stîng este mai lung cu 3 cm decît cel drept: 75 faţă de 72 cm. Lungimea coapsei drepte: 48 cm ; stîngă : 50 cm. Lungimea gambei drepte: 24 cm ; stîngă : 25 cm. Lungimea piciorului drept: 22,5 cm; stîng : 23,5 cm. Radiografia arată participarea peroneului la articulaţia genunchiului. înălţimea 123 cm. Jumătatea înălţimii în loc să cadă spre regiunea pubiană cade în vecinătatea ombilicului (distanţa de la vertex la ombilic de 62 cm, aceea de la ombilic la sol de 62 cm). Din punct de vedere al sensibilităţii generale notăm o uşoară hipoestezie tactilă a glandului precum şi a feţei externe a gambei. Hipoestezia vibratorie a coloanei vertebrale la nivelul lordozei lombare. Acuitatea vizuală uşor diminuată din cauza unui început de cataractă. OPERE ALESE 595 Notăm din punct de vedere al reflexelor, exagerarea celui rotulian în dreapta, precum şi prezenţa semnului Babinski de aceeaşi parte. De partea stîngă reflex cutanat plantar indiferent. Nu se constată clonus al piciorului. Mişcările voluntare ale diferitelor segmente sînt normale, afară de o oarecare scădere a amplitudinii abducţiei braţelor, precum şi a extensiei şi supinaţiei antebraţelor. Aceleaşi observaţii pentru mişcările pasive. Organele genitale şi sistemul pilos sînt bine dezvoltate. Musculatura are aparenţa atletică. Respiraţii 22 pe minut. Pulsul 132. Din punct de vedere psihic remarcăm că atenţia este uşor de trezit, dar se fixează greu. Memoria este bună pentru faptele vechi, dimpotrivă memoria de fixare este foarte slăbită. Educaţia bolnavului, foarte rudimentară, ceea ce se explică şi printr-o oarecare greutate de a învăţa, deoarece el nu ştie să numere dincolo de 15 şi adună cu greutate şi chiar de multe ori greşit banii ce i se prezintă. Are o părere bună de sine, se crede inteligent, dar spune că a avut nenorocirea să nu fie instruit. In general, foarte irascibil şi foarte emotiv. Plînge uşor. Are un caracter bănuitor şi superstiţios. îşi îndeplineşte conştiincios meseria lui de calfă de cismar. De altfel nu face decît să dreagă încălţămintea uzată. Tendinţă la ironii şi zeflemeli. Uzează şi chiar abuzează de alcool. Pretinde că aceste substanţe în mici cantităţi au asupra lui o puternică influenţă. Iată acum rezultatul examenului necropsic: Creierul, 1450 g, fără modificări însemnate. Totuşi trebuie să semnalăm o dilataţie moderată a ventriculilor laterali. Tiroida un lob : 10 g, istmul 4 g. Celălalt lob a fost scos de un alt confrate, înainte ca noi să fi fost înştiinţaţi de moartea bolnavului. Nu cunoaştem deci greutatea totală a glandei tiroide. Totuşi judecind după cele ce cunoaştem putem trage concluzia că era normală. Hipofiza mică : 0,37 g. Suprarenala stîngă : 10 g. Cea dreaptă n-a fost cîntărită. Inima 270 g. Ficatul, mic, atrofie, cu înfăţişare cirotică, nu cîntăreşte decît 370 g. Splina 95 g. Pancreasul: 65 g. Rinichiul drept: 150 g, cel stîng : 170 g. Rinichii sînt palizi, gălbui. Aoarta fără aterom. Muşchiul biceps de partea dreaptă: 30 g. Să trecem la studiul histologic al organelor. Glanda tiroidă prezintă alteraţii scleroase intense care disociază organul în pseudo- lobuli şi în aceştia din urma izolează veziculele unele de altele. Se observă ici şi colo vase cu peretele îngroşat. Se mai notează şi o intensă vasodilataţie capilară. Aceste capilare dilatate încoînjură într-o reţea aparentă un mare număr de vezicule tiroidiene. Acestea au în general o formă rotunjită. Cele cu volum mai mic sînt mai numeroase. Dar se găsesc şi vezicule de volum mijlociu şi un număr mai mic sînt chiar poate cam dilatate. Coloîdul mai cu seamă în veziculele mici, deci în cea mai mare parte din ele, este net hematoxilinofil. în altele, în cele mijlocii sau mari, se poate observa o picătură hema-tcxilinofilă înconjurată de o zonă de coloid eozinofil. în alţi foliculi, printre cei mari mai cu seamă, se găseşte un conţinut eozinofil dar slab colorat şi dînd impresia unei consistenţe mai mici decît cea normală. Coloidul net eozinofil şi cu înfăţişare normală lipseşte sau este excepţional pe secţiunile noastre. Descuamarea celulară este destul de frecventă. în unii foliculi se remarcă mai multe grămezi de coloid hematoxilinofil care par să rezulte tocmai din transformarea celulelor descuamate. Epiteliul din peretele foliculilor este turtit. Pe secţiunile colorate cu Scharlach se constată o foarte mare abundenţă de granulaţii sau picăturii lipoidice în celulele peretelui folicular şi mai mult încă în celulele descuamate. 596 C. I. PARHON în hipofiză se observă de asemenea un uşor grad de scleroză, precum şi capilare dilatate pline cu sînge. Cea mai mare parte din celule sînt eozinofile. Celelalte tipuri celulare nu sînt frecvente. Pe alocuri se observă formaţiuni pseudoacinoase cu o picătură de coloid in centru. La limita lobului epitelial şi nervos se pot întîlni foliculi mai mari cu coloid roz, reamintind foliculii tiroidieni. Coloraţia cu Scharlach arată granulaţii lipoidice destul de abundente. In lobul nervos se întîlnesc celule pigmentare avînd o formă neregulată cu granulaţii de culoare castanie. Numărul lor nu este prea mare. Glandele suprarenale prezintă stratul cortical destul de bogat în granulaţii lipoidice. Totuşi celulele sînt puţin voluminoase şî areolele lor sînt mici. Ele nu au o înfăţişare net spongiocitară. Se observă capilare injectate cu sînge. Pigmentul nu este abundent. Medulara conţine un mare număr de celule mici aparţinînd propriei sale substanţe (nefiind aşadar celule de infiltraţie) şi ne putem întreba dacă nu este vorba de un proces proli-îerativ. Celulele mai voluminoase sînt mai puţin numeroase. Ficatul prezintă o scleroză difuză evidentă dar nu prea înaintată. In unele locuri se observă o infiltraţie mîcrocelulară. Dispoziţia în lobuli nu se recunoaşte. Celulele conţin adesea granulaţii pigmentare. Volumul lor pare redus în unele regiuni, cu toate că atrofia nu este manifestă. Se observă de asemenea insule în care celulele au suferit o adevărată transformare adipoasă reamintind veziculele grăsoase ale ţesutului celular subcutanat. Afară de aceste insule bogate în lipoizi, aceste substanţe nu sînt prea abundente în celulele hepatice. Rinichii prezintă scleroză interstiţială. Se observă şi glomeruli sclerozaţi dar nu prea numeroşi. Se găsesc, şi în aceste organe, regiuni cu infiltraţie microcelulare. Nu am găsit cilindrii. Celulele din tubii contorţi sînt turtite. Studiul oaselor. Am studiat cu internii noştri Mateescu şi Ţupa oasele acestui acon-droplazic. Se găseşte : D.A.-P.=17,3 cm şi D.Tr.= 16 cm la acondroplazic faţă de D.A.-P.=29.5 cm şi D.Tr.=16,5 cm pe un craniu de alienat fără deformaţii. Se observă că oasele nazale sînt mai largi şi în acelaşi timp mai concave decît în stare normală. Apofiza bazilară a occipitalului este foarte scurtă căci nu are decît 1,7 cm. Pe un craniu normal măsoară 2,5 cm. Şanţul sinusului lateral, gaura ruptă posterioară, precum şî gaura occipitală sînt mai strimte pe craniul acondroplazicului. Fosele occipitale inferioare sînt mult mai profunde şi mai lărgite pe craniul acondro- plazicului decît cele superioare, în timp ce pe craniul normal diferenţa între ele este mult mai puţin pronunţată. Diametrul antero-posterior al foselor occipitale inferioare este dc 5 cm pe craniul acondroplazicului şi de 4 cm pe craniul normal, cel al fosei occipitale inferioare este numai de 2,8 cm pe craniul acondroplazicului şi de 4 cm pe craniul normal. Creasta care separă cele două fose occipitale inferioare are, cel puţin în partea ei anterioară, o direcţie oblică dinapoi înainte şi de la stîngă spre dreapta pe craniul acondroplazicului. Mai notăm că impresiunile digitale şi eminenţele mamilare sînt mult mai pronunţate pe craniul acondroplazicului decît pe craniul normal. Conductul auditiv extern este mult mai strimt pe craniul acondroplazicului decît pe craniul normal. Condilii occipitali, mai cu seamă cel de partea stîngă, sînt turtiţi şi suprafaţa lor articulară — convexă pe craniul normal — este concavă la acondroplazic. Depresiunea OPERE ALESE 597 care corespunde inserţiei pîntecelui posterior al digastricului este mai largă şi mai adîncă pe craniul acondroplazicului. Pe maxilarul inferior se remarcă că apofizele geniene sînt proeminente. Pe îaţa internă a unghiului maxilarului se observă mai multe creste pronunţate care corespund inserţiilor pterigoidianului intern. Pe maxilarul normal nu se observă la acest nivel decît o suprafaţă rugoasă. Pe faţa anterioară a maxilarului, de o parte şi cealaltă a eminenţei bărbiei, se observă doi tuberculi care corespund extremităţii inferioare a liniei oblice. In ceea ce priveşte oasele lungi, notăm că humerusul prezintă un cap ceva turtit şi nu net sferic, astfel încît diametrul transversal predomina asupra celui longitudinal. Capul humeral formează cu corpul osului un unghiu de 90°. Pe humerusul normal se găseşte un unghiu obtuz. Gîtul anatomic se continuă printr-un adevărat şanţ dedesubtul capului osului. Partea superioară a diafizei humerale pare turtită dinainte înapoi. Amprenta deltoidiană este reprezentată printr-o adevărată tuberozitate lungă de 3 cm şi care se continuă printr-o proeminenţă rugoasă pe faţa posterioară a osului pînă la şanţul occipital care este delimitat prin două creste rugoase proeminente. Trocanterul depăşeşte în sus capul humeral, în timp ce la humerusul normal se îri-tîmplă contrariul. Şanţul de torsiune este foarte accentuat şi delimitat sus prin creasta de amprenta deltoidiană şi jos de o creastă proeminentă. Lungimea humerusului: 18,5 cm la acondroplazic. Lungimea humerusului: 24 cm la normal. Circumferinţa aceluiaşi os : 6,5 cm în primul caz ; 7 în al doilea. Radiusul: 16 cm (lungime) şi 4,7 cm (circumferinţă) la acondroplazic şi 24 cm (lungime) şi tot 4,7 cm (circumferinţă la omul normal). Suprafaţa de inserţie a rotundului pronator este foarte aspră şi proeminentă. Cubi-tusul prezintă şi el o accentuare a crestelor şi tuberozităţi. Lungimea lui este de 17,75 cm, faţă de 27,3 cm, aceea a unui cubitus normal. Circumferinţa acestuia din urmă este de 5,7 cm. Aceea a osului acondroplazicului ; 4,5 cm ; 5 cm şi 4 cm. Dimensiunile primelor 4 metacarpiene sînt de 4 cm ; al 5-lea a fost pierdut. Lungimea femurului este de 25,5 cm în ultimul caz şi de 44 cm în primul. Circumferinţa este de 9,5 cm pentru osul normal şi de 7,5 cm pentru al acondroplazicului. Femurul stîng este ceva mai lung (26 cm) decît cel drept. Gîtul femural este foarte scurt astfel încît capul femural nu este separat de marele trocanter decît printr-o distanţă de 1 cm, în timp ce pe femurul ales pentru comparaţie, această distanţă este de 2 cm. Pe lîngă aceasta, marele trocanter întrece în înălţime capul femural. Creasta trocanteriană a fesierului mijlociu este foarte pronunţată. Trocanterul mic foarte proeminent prezintă o direcţie de sus în jos şi dinafară înăuntru formînd cu diafiza femurală un unghiu ascuţit deschis în jos. Pe osul normal, acest unghi este obtuz. Linia aspră este rugoasă şi prezintă un şanţ median şi două creste laterale. Extremitatea ei superioară formează o adevărată tuberozitate lungă de 5 cm şi largă de 1,5 cm. In ceea ce priveşte tibia se observă că, crestele de inserţie ale ligamentului încrucişat sînt mai înalte şi mai apropiate pe osul acondroplazic decît pe cel normal. Lărgimea celui dintîi este de 21 cm la stîngă, de 22 cm la dreapta. Lărgimea osului normal este de 38 cm. Circumferinţa este de 6,5 cm, pentru cel dintîi şi de 9,2 cm pentru cel din urma. Pentru peroneul acondroplazic găsim 24,5 cm (lungime) şi 5 cm de circumferinţă. Cifrele respective ale osului normal sînt de 34 cm şi de 4,5 cm. 59 d C. I. PARHON Pe lîngă aceasta, peroneul este foarte încovoiat, cu concavitatea internă, şi turtit în sens antero-posterior. Pe faţa posterioară şi în jumătatea lui superioară se remarcă un şanţ adînc, delimitat prin două creste accentuate, disproporţie care, pe un peroneu normal nu se observă. Suprafaţa articulară a capului peroneului se articulează cu o faţetă similară a extremităţii superioare a tibiei, astfel că cele două extremităţi superioare ale acestor oase sînt aproape pe acelaşi plan. Gsul coxal: 18,5 cm la acondroplazic şi 28,5 cm normal. Depresiunea iliacă internă mai scobită la acondroplazic. înălţimea spinei iliace antero-superioară pînă la ischion : 20 cm la normal şi numai 14,5 cm Ia acogidroplazic. Diametrul mare al cavităţii cotiloide este de 5 cm pe osul acondroplazic şi de 6,5 cm pe cel normal. Lungimea calcaneului: 6 cm la acondroplazic şi 8 cm la normal. Pe lîngă aceasta, la primul, osul pare turtit în sensul antero-posterior, astfel că diferitele şanţuri sînt mai adînci decît pe osul normal. Astragalul: 5 cm la acondroplazic şi 7 cm la cel normal. Diametrul cel mare al scafoidului: 5 cm la cel din urmă şi 4 cm la cel dintîi. Primul metatarsian: 5 cm la acondroplazic; 6 cm la cel normal. Al patrulea metatarsian : 6 cm Ia acondroplazic; 7 cm la cel normal. Al cincilea metatarsian: 6 cm acondroplazic; 7,4 cm la cel normal. Mai notăm lungimea omoplatului: 17 cm la acondroplazic şi 24,5 cm la cel normal. Pentru sacru se găsesc respectiv cifrele de 10,2 cm şi 12 cm. Rotula prezintă 5 cm în înălţime şi 5,5 cm lăţime la normal şi 3,5 şi 4 cm la acondroplazic. In general, la acondroplazic ţesutul osos pare să fie exagerat de spongios şi, pe de altă parte, rugozităţile, crestele şi tuberozităţile pronunţate, adîncimea şanţurilor pe oasele lungi şi pe oasele craniului, accentuarea eminenţelor mamilare şi a impresiilor digitale indică o mare plasticitate a oaselor în cazurile de acondroplazie. ★ Am avut prilejul să examinăm o bolnavă cu micromelie mai ales rizomelică şi care s-ar putea considera ca un caz de acondroplazie frustă. Această bolnavă a fost internată la ospiciul Mărcuţa pentru tulburări mintale. Dăm. aici cîteva informaţii pe care le-ami găsit trecute în registrele ospiciului. Bolnava P. P., 22 de ani, intră în ospiciu la 24 februarie 1910. In antecedentele eî ereditare se menţionează tatăl alcoolic şi epileptic. Nu cunoaştem antecedentele personale ale bolnavei. Din punct de vedere somatic se observă craniul foarte dezvoltat şi brahicefal. Circumferinţa lui este de 58,0 cm şi cele două jumătăţi ale craniului sînt simetrice. Urechile sînt mici cu lobulii aderenţi şi helixul puţin dezvoltat. Fruntea este mare cu proeminenţele frontale accentuate. Faţa este asimetrică, jumătatea dreaptă fiind mai puţin dezvoltată decît cea stîngă. Gura este mică, pe buza superioară şi la comisurile bucale cîţiva peri. Bolta palatină este scobită cu a creastă pe linia mediană. Micromelie mai cu seamă rizomelică; braţul: 20 cm, femurul 35 cm. Membrul inferior: 65 cm. Circumferinţa coapsei: 57 cm (aproximativ pe la mijloc), aceea a gambei: 35 cm. OPERE ALESE 599 Din nenorocire nu se indică înălţimea bolnavei. Aceasta era însă foarte redusă din cauza dimensiunilor mici ale membrelor inferioare, înălţimea trunchiului nefiînd redusă. Nu avea tulburări de reflexe, sensibilitate şi motilitate. Puncţia lombară negativă. Cu privire la starea ei psihică se constată o stare de agitaţie. Bolnava cîntă, strigă, plînge, este în veşnică mişcare, gesticulează, se strîmbă. Insomnie. Este rea cu infirmiera şi cu celelalte bolnave. Nu dă atenţie la cele mai elementare îngrijiri de curăţenie, scuipă pe ea, urinează în pat etc. Atenţia este trezită cu uşurinţă dar fixată cu greu. Cunoaşte numele satului de unde vine, al părinţilor, îşi dă seamă în ce anotimp sîntem, de ziua săptămînii. Dar adesea răspunsurile ei sînt evazive. Prm exemplele de mai jos putem să ne dăm seamă de răspunsurile ei. Unde te afli ? La bunul dumnezeu. Pentru ce ai venit aici ? Pentru a vă întreba pe dumneavoastră înşivă. 15 martie. Bolnava este rău dispusă, nu răspunde la întrebările noastre sau răspunde cam în acest sens : „Tăceţi. Lăsaţi-mă în pace !“ Nu vrea să execute ordinele noastre sau face acest lucru numai după multă insistenţă. Nu păstrează atitudinile imprimate. 14 iunie. Bolnava este mai bine dispusă. Răspunde cu uşurinţă la întrebările noastre. Ne spune că este la ospiciu de un an, că se află la spitalul Racoviţă (spital lîngă oraşul ei de naştere). Nu pare să-şi dea seamă, fie chiar cu aproximaţie, în ce lună sîntem. Spune că peste două luni vor fi sărbătorile paştelui. Recunoaşte monedele. Poate să calculeze : 3 -f- 4 = 7. Dacă este întrebată 9 -f 8, ea răspunde că ar putea să scrie dacă i s-ar da un toc. Dacă i se dă toc şi hîrtie, scrie cîteva linii fără înţeles, apoi spune rîzînd că nu ştie să scrie. Ne spune că a fost bolnavă, zăpăcită. Dacă i se 'cere ~să 'scoată limba ca să i-o înţepăm, începe să rîdă şi refuză. Zice că vrea să se mărite, rîdef, cîntă, îi place să se afle între bărbaţi. * Primele trei cazuri ale noastre sînt, după cît credem, exemple indiscutabile de acondroplazie. Totuşi, cîteva particularităţi sînt de reţinut. In al doilea caz se găseşte o interesantă deformare toracică şi vertebrală. De obicei deformările trunchiului lipsesc în acondroplazie. Dar ele pot totuşi să existe şi bolnavul a cărui observaţie am publicat-o chiar în această revistă, prezenta o scolioză accentuată. Mai semnalăm încă lipsa înfundării nasului în cazul al doilea şi mai cu seamă talia mică a acestui bolnav, datorită în parte flexiunii gambelor pe coapsă. La al treilea bolnav mîna în trident nu era foarte netă. Mai semnalăm în acest caz alteraţiile osoase pe care le-am constatat şi mai ales crestele unghiului maxilarului (faţa internă), dimensiunile reduse ale apofizei occipitalului, ale găurei rupte posterioare şi a însuşi corpului occipital, adîn-cimea şi îngustimea sinusului lateral, proeminenţa puternică determinată de inserţia deltoidiană, pe care radiografia o arată şi la bolnavul G. O. Nu am constatat micimea celui de al patrulea metatarsian, notată de M. Levy (1)‘. Mai notăm şi alteraţiile tiroidiene, întîlnite în acest caz, 1 Se constată aceeaşi proeminenţă osoasă pe radiografiile publicate de alţi autori, de pildă într-un caz al lui Launois (Cîteva cazuri de nanism, Lyon medical, 1902). 600 C. I. PARHON precum şi greutatea scăzută a hipoîizei. Din nenorocire vîrsta înaintată a D^lnavului, alcoolismul, boala de care a murit, pot să intervie pentru a explica aceste alteraţii şi nu se poate afirma nimic despre posibilitatea unui raport cu acondroplazia. Bolnava din a patra observaţie reaminteşte acondroplazia prin talia ei mică datorită micromeliei, mai cu seamă rizomelică, prin volumul mare al capului. Dar nasul nu este înfundat, mîna nu prezintă caracterul trident, lordoza lombară este mai degrabă absentă. Nu putem gîndi în acest caz la o stare de acondroplazie frustă. Această bolnavă a prezentat tulburări psihice care, după părerea noastră, se pot clasifica sub diagnosticul de confuzie mintală agitantă sau mai bine de manie confuzivă (agitaţie, ţipete, cîntece, erotism, o oarecare dezorientare). Este locul în această privinţă să spunem cîteva cuvinte despre starea psihică în acondroplazie. Unii autori sînt de părere că această stare psihică este normală. Totuşi, acest fenomen este departe de a fi obişnuit, deoarece dintr-un număr de 16 cazuri, cu indicaţii din acest punct de vedere, pe care le-am adunat într-o l'ucrare anterioară (2), se găseşte de nouă ori o inteligenţă mai mult sau mai puţin redusă. De două ori era dimpotrivă superioară celei medii şi de cinci ori inteligenţa era considerată ca normală. Ni s-a părut chiar că ar exista un oarecare raport invers între volumul capului şi dezvoltarea inteligenţei. Din cele două cazuri pe care le-am raportat atunci, unul era un întîr-ziat, celălalt un alcoolic alienat. Lăuze (3) a notat frecvenţa alcoolismului în acondroplazie. Această intoxicare se găsea de asemenea la bolnavul a cărui observaţie a fost publicată de unul din noi împreună cu Marbe (4). (Observaţia a 4-a din această lucrare). Zosin (5), publicînd observaţia unui caz de acondroplazie, vorbeşte de „demenţă acondroplazică". Ar fi o demenţă cu păstrarea afectivităţii. Termenul de demenţă acondroplazică nu ne pare nimerit, demenţa fiind un proces dobîndit, în vremea ce acondroplazia presupune un proces congenital. Pe lîngă aceasta, nu se poate generaliza, dintr-un singur caz, în ceea ce priveşte afectivitatea în acondroplazie, căci Euziere şi Delmas au notat recent în cazul lor tocmai, instabilitatea echilibrului afectiv. Lăuze, care a consacrat de curînd teza sa stării mintale a acondroplazicilor, crede că se poate vorbi de o manie acondroplazică. Dacă acest fenomen nu constituie o regulă, nu este mai puţin adevărat, după cum susţine autorul, că se găsesc în unele cazuri caractere psihologice reamintind pe ale maniei. în cazul lui Lăuze bolnava a prezentat o stare maniacală. Era de altfel vorba, după cum rezultă din observaţia autorului, de mania confuzivă, sau mai bine zis de confuzia mintală agitată. Crespin şi Bonnet (6) au relatat de curînd cazul unei tinere arabe, imbecilă, nestabilă, incapabilă să îndeplinească vreo muncă, totdeauna ne-păsătoare, nemanifestînd niciodată dorinţa de a părăsi spitalul. OPERE ALESE 601 Această bolnavă, care prezintă o micromelie rizomelică şi *care ni se pare ca are o stare apropiată cu acondroplazia, a avut o perioadă de excitare maniacală care a necesitat internarea ei. Ea rîdea, cînta mereu, ridicîndu-şi fustele şi făcînd adesea gesturi obscene. Nu se putea discuta cu ea, căci sărea neîncetat de la o idee la alta şi spunea lucrurile cele mai absurde. La întrebare precisă, răspundea de cele mai multe ori printr-o pufnitură de rîs, urmată de un sunet gutural, neschimbat, Cazul acestei bolnave prezintă o oarecare asemănare cu acel care a făcut obiectul observaţiei a patra. Din punct de vedere etiologic se cuvine să reţinem faptul că bolnavul al doilea este născut dintr-o sarcină gemelară. Celălalt geamăn era normal. Acelaşi fapt se regăseşte în observaţia lui Hutchinson (7). Problema patogeniei acondroplaziei ar merita, şi ea, să fie discutată. In lucrarea noastră anterioară am susţinut o ipoteză admisă de atunci de mai mulţi autori, anume că acondroplazia s-ar datora unei hiperfuncţii a glandelor genitale cu hipofuncţia tiroidei, a hipofizei şi poate a timusului. Rebatu (8) a susţinut acelaşi lucru si Lăuze se arată de asemenea partizan al rolului hiperfuncţiei glandelor genitale în acondroplazie. în lucrarea noastră anterioară pe care am publicat-o cu Marbe şi în capitolul consacrat acestei probleme de către unul din noi cu Goldstein (9) în cartea lor despre secreţiile interne, se vor găsi materiale care pledează pentru această ipoteză, precum şi rezervele ce trebuie făcute în această privinţă. Amintim de asemenea că într-un caz al lui Cavazzani (10) acondroplazia s-a manifestat la un nou-născut a cărui mamă a luat doze puternice de glandă tiroidă în timpul sarcinii si că bolnavul lui Cope (11) avea guşă şi era fiu de guşată. Nu vom discuta aici în amănunt această problemă a patogeniei acondroplaziei, dar trebuie să spunem că după părerea noastră experimentările ar putea contribui la rezolvarea ei. Va trebui de exemplu să se trateze femele gravide prin substanţe oviariene sau tiroidiene. Aoest din urmă tratament ar realiza o stare asemănătoare cu aceea care a existat la mama micului acondroplazic observat de Cavazzani. Ar fi de asemenea interesant, din acelaşi punct de vedere, să se facă studiul comparativ al glandelor endocrine la animalele cu membre scurte („baset") şi la cele cu membre obişnuite. Va trebui să se studieze greutatea şi starea funcţională a diferitelor glande şi raportul care există între greutatea acestor organe şi greutatea corpului animalului, precum şi între glande, spre exemplu raportul greutăţii ovarelor sau testiculelor faţă de greutatea tiroidei şi a hipofizei etc. Vom mai spune că existenţa cazurilor de acondroplazie ereditară, printre care acel raportat recent de Franchini şi Zanasi (12), nu concordă cu teoria care priveşte acondroplazia ca datorită sclerozei cartilajelor de conjugare, cauzată de o infecţie sau de o intoxicaţie. Faptele raportate de 602 C. I. PARHON Porak şi Durante (13) păstrează de sigur valoarea lor, dar rămîne de văzut dacă nu este locul să se vorbească în aceste cazuri despre un sindrom acondroplazic distinct de cazurile ereditare ca acele raportate de Porak (14), Baldwin (15), Deockh (16), Eicholz (17) şi cărora pot să aparţie de asemenea un bun număr de cazuri de acondroplazie neereditară, putînd fi privite ca o varietate specială a speţei omeneşti, apropiată de varietăţile „baset" ale altor animale. Această interpretare adu/să de Apert (18) şi acceptată de către alţi autori, este în acord perfect cu teoria endocrină a acondroplaziei. Studiul glandelor endocrine, precum şi al cartilajelor de conjugare ar fi foarte interesant în cazurile de acondroplazie ereditară ; deoarece ocazia unui astfel de studiu nu se poate prezenta decît foarte rar, s-ar putea studia cu profit din acelaşi punct de vedere animalele de tip acondroplazic, cîinii şoricari, de exemplu. S-ar putea probabil trage din asemenea cercetări date aplicabile studiului acondroplaziei umane. HOBblE flAHHblE no HCCJIEflOBAHHK) AXOH,HPOnjIA3HH PE3IOME B 3toh pa6oie, onyfijiHKOBaHHOH b 1913 r., aBTOpbi noABepraioT pac-CMOTpeHHK) 4 hobhx HaâjnoAeHHH axoHAponJia3HH. riepBbie 3 cjiyqan, oqe-BHAHO, OTHOCHTCH K 3T0H AHCTpO(f)HH. OAHaKO, OTMe^aiOTCfl HeKOTOpbie ceMHOJiormecKHe 0C06eHH0CTH : OTcyTCTBHe yrjiy6jieHHH O'CHOBa'HHH Hoca b cJiyqae 2? Majibiă pocT h cnidaHHe rojieHeă b 6eApe y 3Toro >Ke 6ojib-Horo, c MeHbiueS ncHocTbio BbipajKeHHan (|)0pMa pyKH b BH^e Tpe3y6iia b cjiyqae 3. Jf SToro nocJieAHero doJibHoro 6hijiu OTMeqeHbi nopaxceHHH HH>KHeH qejiiocTH, orpaHHqeHHbie pa3Mepy oKiumHTajia, 6ojibume pa3Mepbi HHCepUHOHHOrO B03BbimeHHH AeJIbTOBHAHOH Mbllimbl, IIOpajKeHHfl mHTO-BHAHOH }KeJie3bI H T.A. BojibHaa H3 Ha6jnoAeHHH 4 CTpaAajia kocthoh AHCTpocţmeH, Bbipa-HcaBinencH uajihiu poctom, odycJioBJieHHbiM pH30MejmqecK0H MHKpoMe-jmeâ. y 3T0H SojibHoft He oTMeqajiocb, oAnaKo, hh yrjiydjieHHH Hoca, hh pyKH >b cf)opMe Tpesy6ua. B stom cJiyqae pe*n> nuia, no -ob h ah mo My, o cTep-toh (})opMe axoHAponjia3HH. IIomhmo 3Toro y 6oJibHoft oTMeqajiHCb npH-3HaKH ncHXHqecKoro 3a6ojieBaHHH, K0T0p0e mojkho 6bijio 6bi HasBaTb ma>Hhakajibhmm cocTonHHeM cnyTaHHocTH cosHaHHH. jlajiee aBTop HanoMHHaeT o CBoefi jim^hoh rHnoie3e 06 shaokphhhom npoHcxo^AeHHH axoHAponjia3HH, a hmchho : rHnorano4)H3apHOM, rano- THpeOHAHOM, THnOTHMyCHOM H ninepreHHTajibHOM. Abtop peKOMeHAyeT rHCTOJioniqecKoe H3yqeHHe >KeJie3 BHyTpeHHefi ceKpeuHH h coeAHHHTejibHbix xpHiuefi y jkhbothhx, CTpaAaiomHx stoh HacjieACTBeHHofl AHCTpo(J)HeH (co6aKH nopoAbi Taxca), ajih ycTaHOBJieHHH npHqHH axoHAponjia3HH y qejioBeKa. OPERE ALESE 603 NOUVELLES CONTRIBUTIONS Â L’ETUDE DE L’ACHONDROPLASIE RESUMB Le travail publie en 1913 contient quatre nouvelles observations rnedi-cales d’achondroplasie. Les trois premieres observations exposent des cas classifies avec certi-tude dans le cadre de cette dystrophie. Pourtant, on doit remarquer certaines particularites semiologiques : l’absence de Tenloncement de la racine du nez (le cas. no. 2), la petite taille et la îlexion des jambes sur la cuisse chez le meme malade ; la main en trident peu accusee (le cas no. 3). Chez ce dernier malade, on constate des alterations du maxillaire inferieur, les dimensions reduites de Tos occipital, les grandes dimensions de la crete d’insertion du muscle deltoide, les alterations de la thyroide, etc. La malade du cas no. 4 presente une dystrophie osseuse caracterisee par une petite taille, due â la micromelie rhizomelique. La nez n’est pas enfonce, on ne constate pas de main en trident, ce qui indiquerait l’existence d’une achondroplasie fruste. La malade presentait en outre les signes d’une affection psychique qu’on pourrait definir par le terme de manie confusive. L’auteur rappelle ensuite l’hypothese personnelle sur l’origine endo-crinienne, notamment l’origine hypohypophysaire, hypothyroîdienne, hypo-thymique et hypergenitale, de Tachondroplasie. On preconise Tetude histologique des glandes endocrines et des carti-lages de croissance chez les animaux atteints de cette dystrophie hereditaire (les chiens basset), pour pouvoir tirer des conclusions sur Tachondroplasie humaine. BIBLIOGRAFIE 1. Levi, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1909, p. 133. 2. Parhon, Shunda et Zalplachta, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1905, p. 105. 3. Lăuze, De TAchondroplasie specialement au point de vue mental, Teză, Paris, 1910. 4. Parhon et Marbe, Revista ştiinţelor medicale, 1905, nr. 7. 5. Zosin, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1910, nr. 1. 6. Crespin et Bon net, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1912, nr. 2. 7. Hutchinson, Achondroplasie chez un jumelle. Proceedings of the royal Societa of medicine of London. Section for the study of Disease in Children, 26 novembre, 1909, p. 41. 8. Rebatu, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1911, nr. 5. 9. Parhon et Goldstein, Les secretions internes, Paris, 1909. 10. Cavazzani, Sur la pathog. de t’achondroplasie, Pediatrie pratique, Lille, 1907. 11. Cope, Rev. neurol., 1912, nr. 14, p. 107. 12. Franchini et Z a n a s i, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1910, nr. 3. 13. Porak et Durante, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1905. 14. Porak, De Vachondroplasie. Nouv. Arch. d'obstetrique et de gynecoi, Paris, 1889—1890. 15. B a 1 d w i n, Medical News, 1890, p. 138. 16. Daeckh, Arh. fur Gynekol., 1890, p. 360. 17. Eicholz, Brit. med. J., 21 mai 1910. 18. Apert, Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1901, nr. 4. BIBLIOGRAFIA LUCRĂRILOR ACADEMICIANULUI C. I. PARHON PRIVITOARE LA CAPITOLELE ACESTUI VOLUM STUDII ASUPRA BĂTRÎNEŢII ŞI CONSTITUŢIEI Role du calcium dans la biologie des âges. (In colaborare eu Maria Parhon). C. R. Soc. Biol., 1923, nr. jubilaire. Observations histopathologiques sur les organes d’un vieux chien. (In colaborare cu M. Cahane). C. R. Soc. Biol., 1924, p. 757. Sur la serojloconisatiom alcoolique au point de vue ilichiobiologique. (In colaborare cu M. Cahane). C. R. Soc. Biol., 1925, p. 385. La llikiobiologia: sus problemas, sus metodes, sus relaciones con la endocrinologia. Revista medica de Barcelona, Enero, 1925. Quelques essais d*actinotherapie ultraviolette dans le traitement de la vieillesse. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1926, nr. 1, p. 1. Uinsuline dans le traitement de Vamaigrissement de la vieillesse. (In colaborare cu M. Cahane). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), mar. 1928*. Recherches sur le rajeunissement de la moelle osseuse. (In colaborare cu M. Cahane). Bull. Sect. sci. Acad. roum. (Bucureşti), 1928, t. XI, nr. 5. p. 181. Sur les rapports de la cachexie senile avec les cachexies endocriniennes. (In colaborare cu Dragomirescu). Volume Jubilaire pour le proî. Ruzicka, 1930. Variaţiunile raportului: diametrul biacromial / diametrul biiliac în legătură cu constituţia. (In colaborare cu A. Blinov). Al XlI-lea Congres al Societăţii rom. de neu- rologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie, Secţia Iaşi, oct. 1932, p. 7. * Consideration sur le traitement de la vieillesse. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1933, nr. 5—6, p. 173*. Variations de la protide’mie, de la lecithinemie et du rapport des lipides: cholesterol en relation avec Vâge. (In colaborare cu I. Ornstein şi M. Sibi). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), i933, nr. 5—6, p. 190. Cercetări privind unii compuşi chimici ai sîngelui în legătură cu bătrîneţea şi tratamentul ei endocrinian (extract epifizar, timic şi vitamina E). (în colaborare cu Gh. Werner si N. Apostol). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1946—1947, nr. 29, p. 531. Cercetări ergogmfice la femeile bâtrîne. Acţiunea extractelor endocriniene. (în colaborare). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1946—1947, nr. 29, p. 513 *. Recherches sur quelques constituants chimiques du sang en relation avec la vieillesse et son traitement endocrinien. (în colaborare cu Gh. Werner). Academie Roumaine. Bull. Sect. sci. (Bucureşti), 1947, t. XXIX, nr. 8. Bătrîneţea şi tratamentul ei. Ed. de stat pentru lit. med., Bucureşti, 1948 *. * Lucrările prevăzute cu un asterisc au mai fost citate în volumele precedente la capitolele glandelor respective. 606 C. I. PARHON Cercetări clinice şi terapeutice asupra bătrîneţii. (In colaborare cu M. Pitiş). Academia Romînă, Consiliul naţional de cercetări ştiinţifice. V. Comisiunea de Biologie. (Bucureşti), 1948. Despre raportul dintre lipidemie şi durata vieţii. (In colaborare cu Gh. Werner. Bul. şt., Acad. R.P.R., B. şt. med. (Bucureşti), 1949, t. I, nr. 10, p. 157. Contribuţia autorilor ruşi şi sovietici la studiul bătrîneţii şi al prelungirii vieţii. An. rom.-sov. (Bucureşti), 1949, nr. 15, p. 414. Despre raportul dintre lipidemie si durata vieţii. (în colaborare cu Gh. Werner), Bul. st. Acad. R.P.R., B. şt.'med., 1949, t. I, nr. 2, p. 157. Acţiunea acidului pantotenic la şobolanii bătrlni. (în colaborare cu Marcela Pitiş şi Al. Botez). Bul. st., Acad. R.P.R., Seria st. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 6, p. 573 *. Cîteva contribuţii asupra compoziţiei în lipide, fosţolipide şi colesterol ale creierului, ficatului şi muşchiului la cobaii bătrlni. I. Acţiunea unui lizat de timus asupra acestor componente. (în colaborare cu Ileana Kaplan-Banu, I. Flechner şi Maria Văduva). Bul. st. Acad. R.P.R., Seria st. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 6, p. 691 *. Cîteva date asupra metabolismului mineral şi a cîtorva probe de funcţiune hepatică la bătrîni. (In colaborare cu Ileana Kaplan-Banu şi Ofelia Mihăilescu). St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. I, p. 49. Cercetări asupra bătrîneţii experimentale prin insuficienţa mono- şi biglandulară. (în colaborare cu Marcela Pitiş si Al. Botez). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria st. med., 1950, t. II, nr. 1, p. 67*. Cercetări asupra vitezei de sedimentare în raport cu vîrsta. (în colaborare cu Marcela Pitiş şi R. Holban). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. I, nr. 1, p. 43. Despre influenţa insuficienţii timo-splenice asupra dezvoltării greutăţii şi structurii organelor la şobolanii albi puberi şi impuberi şi asupra duratei vieţii. (în colaborare cu M. Pitiş si Al. Botez), Bul. st., Acad. R.P.R., Seria st. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 857*. Aspectul mielogramei la bătrîni. (în colaborare cu P. Muică). Lucrările Ses. gen. şt. Acad. R.P.R., Ed, Acad. R.P.R., 1950, p. 1334*. Acţiunea acidului pantotenic la şobolanii bătrîni. (în colaborare cu M. Pitiş şi Al. Botez). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 6, p. 573 *. Acţiunea unui extract lipidic total de suprarenală asupra cobaiului bătrîn. (In colaborare cu D. Klinger şi M. Petcu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 6, p. 699 *. Cîteva date asupra metabolismului mineral şi a cîtorva probe de funcţie hepatică la bătrîni. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu şi O. Mihăilescu etc.). St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 1, p. 49. Consideraţii asupra îmhătrîrdrii în raport cu constituţia endocrină. (In colaborare cu M. Pitiş, N. Albu şi T. Spandonide). Lucrările Ses. gen. st. Acad. R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., 1950, p. 1185*. Necesitatea extinderii pe scară largă, în toate colectivităţile sociale, a măsurilor de combatere profilactică si curative a fenomenelor de îmbătrînire. Com. Acad. R.P.R., 1951, t. I, nr. 1, p. 85*. Studii asupra aparatului cardio-vascular la bătrîni. Studii asupra circulaţiei periferice. Metoda pletismografică, (In colaborare cu A. Aslan şi Al. Vrăbiescu). Com. Acad. R.P.R., 1951, t. I, nr. 2, p. 191 *. Studiul proteinelor ionilor şi fosfatazei la bătrîni. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu, J. Biener, I. Flechner si M. Văduva). Bul. st. Acad. R,P.R., Secţia st. med., 1951, t. III, nr. 1, p. 1 *. Studii asupra aparatului cardio-vascular la bătrîni. Studiul asupra circulaţiei periferice. Metoda pletismografică. (în colaborare cu A. Aslan si Al. Vrăbiescu). Com. Acad. R.P.R., 1951, t. I, nr. 2, p. 191 *. OPERE ALESE 607 Cîteva date privind colesteroluria la bătrîni şi in unele afecţiuni endocrine. St. cerc. endocr., 1951, t. II, p. 69. Variaţiile cu vîrsta ale concentraţiei serumalbuminei şi serumglobulinelor. (în colaborare cu M. D. Mezincescu, H. Strugali şi B. Ilie). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1952, t. IV, nr. 3, p. 525*. Sindroamele hipertiroidiene la bătrîni. (în colaborare cu M. Pitiş şi N. Albu-Aderca). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1952, t. IV, nr. 2, p. 373 *. Acţiunea serului Bogomoleţ asupra structurii endocrine la animale bătrîne. (în colaborare cu M. Pitiş şi Al. Botez). St. cerc. endocr., 1952, t. IV, nr. 3—4, p. 443. Cercetări asupra atenţiei la bătrîni din punct de vedere clinic, experimental şi terapeutic. (în colaborare). St. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 447*. Novocaina, factor de antiîncărunţire. (în colaborare cu A. Aslan). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1953, t. V, nr. 4, p. 557. Influenţa tratamentului insulinic asupra chimiei sîngelui la bătrîni. Influenţa insulinei asupra metabolismului glucidic la bătrîni. (în colaborare cu E. Preda şi M. Carabulea). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1953, t. V, nr. 3, p. 349. Acţiunea cisteinei şi metioninei asupra proceselor metabolice aie tioaminoacizilor din sîngele şobolanilor bătrîni. (în colaborare cu S. Oeriu şi I. Tănase). Ses. şt. I.M.F. (Bucureşti), 1954, p. 44*. Cîteva date cu privire la variaţiile volumului lichidelor extracelulare la bătrîni. (în colaborare cu N. Albu-Aderca). St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 3—4, p. 485*. Problema personalităţii în raport cu funcţiile endocrine şi învăţătura lui Pavlov. Din realizările medicinei sovietice, Bucureşti, Ed. med., 1955, p. 5 *. Biologia vîrstelor. Cercetări clinice şi experimentale. Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 451*. Studii asupra biologiei vîrstelor. /. Raportul între metionină şi cisteină + cistină ca text pentru determinarea vîrstei in cercetările experimentale. (în colaborare cu S. Oeriu şi I. Tănase). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 883*. Studii asupra biologiei vîrstelor. II. Acţiunea cisteinei şi metioninei asupra proceselor metabolice ale tioaminoacizilor din sîngele şobolanilor bătrîni. (în colaborare cu S. Oeriu şi I. Tănase). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 883*. Activitatea nervoasă superioară la oameni tineri şi bătrîni, studiată prin metoda reflexelor condiţionate vasculare. Influenţa tratamentelor hormonale şi vitaminice la bătrîni. (în colaborare cu A. Aslan si Al. Vrăbiescu). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 2, p. 417*. Cercetări experimentale cu privire la îmbătrînirea prin insuficienţa uni- şi pluriglandulară. (în colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu si V. Ionescu). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 1—2, p. 7 *. Tulburări psihonevrotice la'bătrîni. (în colaborare cu R. Felix şi E. Semen). A 18-a Conferinţă de neurologie, psihiatrie si neurochirurgie, Bucureşti, Ed. med., 1955,’ p. 57. Cercetări asupra atenţiei la bătrîni din punct de vedere clinic şi terapeutic. Nota 4. (în colaborare cu R. Felix şi E. Semen). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 1—2, p. 294—296, nr. 3—4, p. 563*. Manifestaţii psihopatologice la bătrîni. (în colaborare cu R. Felix şi E. Semen). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 465*. Memoria la bătrîni. Nota 5. (în colaborare cu R. Felix şi E. Semen). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 563 *. Activitatea nervoasă superioară la oameni tineri şi bătrîni, studiată prin metoda reflexelor condiţionate vasculare. Influenţa tratamentelor hormonale şi vitaminice la bătrîni. (în colaborare cu A. Aslan şi Al. Vrăbiescu). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 2, p. 409 *. 60,8 C. I. PARHON Cercetări asupra funcţiei tiroidiene la bătrîni, cu ajutorul izotopului radioactiv Inl. (în colaborare cu Ana Aslan şi Iulia Bojinescu). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 1, p. 65. Acţiunea novocainei (vitamina H3) asupra funcţiei tiroidiene, cercetată cu ajutorul izotopului radioactiv 713*. (în colaborare cu Ana Aslan şi Iulia Bojinescu). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 2, p. 161. Acţiunea vitaminei H\ şi //3 asupra proliferării celulei animale. Experienţe pe protozoare (infuzori). (în colaborare cu Ana Aslan şi N. L. Cosmovici). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1957, t. IX, nr. 1, p. 113. Studiul biochimic al biologiei vîrstelor. III. Studii asupra metioninei, cistinei şi a gluta-tionului total, oxidat, şi redus, în funcţie de vîrstă şi de starea funcţională a sistemului nervos central la om. (în colaborare cu S. Oeriu, A. Aslan, C. Parhon-Ştefănescu, I. Tănase, Gh. Meiu, M. Galiano, C. Da vid şi S. Mo-diga). Com. Acad. R.P.R., 1957, t. VII, nr. 1, p. 13. Observaţii asupra morfologiei microscopice a epifizei umane în raport cu vîrsta. (în colaborare cu D. Postelnicu, V. Săhleanu si I. Petrea). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 311 *. STUDII ŞI CERCETĂRI ENDOCRINO-ONCOLOGICE Contribuţia endocrinologiei la problemele patogeniei şi tratamentului neoplaziilor. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Acta neuropatologica, 1935, nr. 10. Rolul endocrinologiei în terapeutica neoplaziilor (Rez. conferinţei ţinute la 22 şî 23 ianuarie 1939, cu ocazia zilelor medicale din Braşov). Mişcarea med. rom. (Craiova), 1939, nr. 5—6, p. 327. La contribution de Vendocrinologie ă Vetude de la pathogenie et du traitement du cancer. La necessite d’une lutte sociale, collective, contre les neoplasies. Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1948, nr. 10, p. 7. Lupta pentru profilaxia şi tratamentul neoplaziilor. Med. rom., 1948, t. III, nr. 17, p. 443. Fenomene proliferative de tip neoplazic uterin la o femelă de cobai tratată timp de trei luni cu hidrolizat p'.loric. (în colaborare cu I. Petrea). Bul. şt., Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 10, p. 795. Formaţiuni proliferative observate la cobaii trataţi timp îndelungat cu un hidrolizat piloric. (în colaborare cu I. Petrea). Bul. şt., Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 10, p. 883. Fcrmaţiuni poliferative la nivelul tubului digestiv observate la şobolani trataţi timp de 72 zile cu un hidrolizat duodenal. (în colaborare cu I. Petrea), Şt. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 1, p. 27. Formaţiuni proliferative pulmonare observate la cobai după tratament îndelungat cu hidro-lizate intestinale. (în colaborare cu I. Petrea). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 809. Hiperplazia ţesutului endocrin pancreatic la cobai, după tratament de lungă durată cu hidrolizat piloric. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 2, p. 57. Formaţiuni proliferative observate la cobai după tratament îndelungat cu hidrolizate de mucoasă stomacală. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1951, t. II, p. 37. Cîteva date preliminare asupra rolului protector al extractului de timus în dezvoltarea cancerului experimental. (în colaborare cu I. Potop, V. Boeru si I. Petrea). Com. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 7—8, p. 447. Cîteva date preliminare asupra rolului protector al extractului de timus în dezvoltarea cancerului experimental. (în colaborare cu I. Potop, V. Boeru şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 443. Lipofibroame observate la cobai în tratament cronic cu un hidrolizat piloric. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 99. Acţiunea timusului şi a unor substanţe neurotrope în cancerul experimental. (în colaborare cu I. Potop, A. Babes, I. Petrea, E. Juvină si V. Boeru). Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 146. OPERE ALESE 609 Modificări în structura testiculului la şobolanii cu şi ţâră timus, purtători de tumori transplantate. (în colaborare cu A. Babeş, I. Potop, I. Petrea şi E. Juvină). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 355. Scăderea malignităţii tumorilor produse prin metilcolantren la şobolanul alb în urma tratamentului cu timus (mezenchimon). (în colaborare cu I. Potop, A. Babeş, I. Petrea şi E. Juvină). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt, med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 863. Cercetări morfologice şi biochimice asupra cancerului experimental la şobolanii atimizaţi. (în colaborare cu I. Potop, A. Babeş, I. Petrea şi E. Juvină). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med.; 1956, t. VIII, nr. 2, p. 457. Contribuţii la problema ’biologică a cancerului. (în colaborare cu I. Petrea). Medicină internă, 1956, nr. 1, p. 22. Heterotransplantarea unor tumori umane la şobolanii trataţi cu raze X şi raze X -f cortizon. (în colaborare cu A. Babes, I. Petrea, T. Roxin şî colab.). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 285! Contribuţia şcolii romîneşti de endocrinologie în cercetarea oncologică. (în colaborare cu O. Costăchel şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4, p. 363. Importanţa heterotrans'plantării cancerului uman şi noi perspective ale oncologiei experimentale si clinice. (în colaborare cu A. Babes si I. Petrea). Com. Acad. R.P.R., 1957, t. VII, nr. 6, p. 609. Uantitumorogramme d’un carcinome matnaire infiltre, heterotr ans plante. (în colaborare cu I. Petrea). Presse Med., 1957, nr. 94, p. 2140. Polimorfismul lezional al plămînului după injectarea sa cu metilcolantren. (în colaborarc cu I. Petrea). Com. Acad. R.P.R., 1958, t. VIII, p. 517. Acţiunea timusului şi influenţa regimului alimentar proteic în cancerul experimental. (în colaborare cu I. Potop, E. Juvină si C. Ciocîrdia). St. cerc. endocr., 1958, t. IX, nr. 2, p. 161. STUDII ŞI CERCETĂRI DE ZOOENDOCRINOLOG1E Şi FI TO HORMON OLOG IE Recherches sur les glandes endocrines chez la volaille couveuse et pondeuse. (în colaborare cu Constanţa Parhon). Bull Soc., neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1923, nr. 5—7. Sur la cholesterinemie chez les oiseaux et sur ses rapports avec la fonction de repro-duction. (în colaborare cu Maria Parhon). C. R. Soc. Biol., 1923, t. XXXIX, p. 279. Quelques recherches sur l’action de certaines preparations glandulaifes sur le developpement des plumes et sur celui ponderal chez les oiseaux. (în colaborare cu Constanţa Parhon). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1926, t. III, nr. 1, p. 10. Problemes de zoo- et phytoendocrinologie. (în colaborare cu Ioana Parhon). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1931, t. IV, nr. 6/8, p. 179*. Problemes de zoo- et phytoendocrinologie. (în colaborarc tu Ioana Parhon). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1931, nr. 3, p. 54*. Essais de phytoendocrinologie, Vindice de croissance ou d assimilation. Ses rapports possibles avec une hormone de croissance. Orientation des recherches. (în colaborare cu C. Parhon-Ştefănescu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 1, p. 22. Completarea la comunicarea: Recherches experimentales de phytoendocrinologie, de AL Crăiniceanu. Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 1, p. 53. Quelques observations sur la structure du thymus des oiseaux et sur les variations dans certains etats physiologiques ou pathologlques. (în colaborare cu M. T. Cahane). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 9—10, p. 266 *. Nouveaux essais phytoendocrinologiques. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşit), 1939, nr. 5, p. 125. 39 — c. 1218 610 C. !. RArMoN Notivelles recherches phytoendocrinologiques. Contributions ă l'etude des relations entre les hormones et la morphologie vegetale. (In colaborare cu M. Cahane). Bul.. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 6, p. 153. Noi cercetări de fitoendocrinologie. (în colaborare cu G. Werner). Acta endocr. (Bucu- reşti), 1944, nr. 3—4, p. 87. Vextrait epiphysaire exerce-t-il une influetice inhibitrice sur le developpement du plumage definiţif chez les oiseaux? (în colaborare cu D. Postelnicu). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 3, p. 136. Notivelles recherches concernant l'action des hormones animales et quelques autres sub-stances sur le developpement des vegetaux. (în colaborare cu G. Werner). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 1, p. 3. Cercetări noi cu privire la acţiunea hormonilor animali şi despre acţiunea cîtorva substanţe asupra dezvoltării vegetalelor. (în colaborare cu G. Werner). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, t. II, nr. 1, p. 3. Exercită extrasul epifizar o influenţă inhibitoare asupra dezvoltării penajului definitiv la păsări? (în colaborare cu D. Postelnicu). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, t. II, nr. 3, p. 136*. > Cercetări asupra glandelor endocrine la 2 rase de porci Mangaliţa şi York. (In colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi 1. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 4, p. 168. Cercetări histologice ale hipofizei şi testiculului la două rase de găini: Leghorn (L) şi Rhode Island (R.I.). (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 4, p. 161. L'examen des glandes endocrines de deux chiens atricotiques. (în colaborare cu A. Panu şi 1. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 2, p. 71. Les glandes endocrines chez la race des chiens sans poils. (în colaborare cu A. Panu şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 2, p. 84. Recherches comparatives sur Vhypophyse et les testicules chez deux races de Calus do-mesticus (Leghorn et Rhode Island). (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 2, p. 95. Recherches sar les variations structurelles chez deux races de porcs: Mangalitza ei York. (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 3, p. 128. Studii de endocrinologie comparată. (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1947, nr. 3—4, p. 73. Cercetări histologice asupra glandelor endocrine la cîteva specii şi rase de animale domestice (ecvidee, bovidee, măgar). (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi T. Pascu). Bull. Sect. sci., Acad. roum., 1947—1948, 30, p. 634. Cercetări histologice asupra glandelor endocrine la barză. (în colaborare cu A. Pascu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 1—2., p. 42. Notivelles recherches d’endocrinologie comparee. Les glandes endocrines chez les galîhaces nains et chez les moineaux. (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 3—4, p. 49. Recherches histologiques sur les glandes endocrines du dauphin. (în colaborare cu A. Panu, M. Pitiş şi I. Pascu). Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 1—2, p. 3. Recherches sur la structure des glandes endocrines chez deux races de porc (Mangaliţa et York). (In colaborare cu A. Panu). Academia Romînă (Bucureşti), 1948, 55 p. Noi cercetări de endocrinologie comparată. Studii histologice asupra glandelor endocrine la diferite rase de oi din R.P.R. (în colaborare cu M. Pitiş). An. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1949, t. I, nr. 9, p. 301. Acţiunea hidropexică a extractelor de hipofiză posterioară asupra ţesuturilor vegetale. • (în colaborare cu A. Lungu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1949, t. I, nr. 9, p. 785 *. Oî>ERE AL£s£ 811 Cercetări de endocrinologie comparată la păsările de baltă. (In colaborare cu A. Panu, M. Pitiş si T. Pascu). An. Acad. R.P.R., Secţia st. med., 1950, t. II, mem. 6, p. 110.' Endocrinologie comparată. Glandele endocrine la broaştele ţestoase. (In colaborare cu Marcela Pitiş si Minerva Dancăsiu). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria st. med., 1950, t. II, nr. 8, p. 1029. Cercetări histologice asupra glandelor endocrine la diverse rase de iepuri. (In colaborare cu A. Panu, M. Pitiş si T. Pascu). An. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1950, t. II, p. 55. Structura endocrină la diferite rase de bovine. (In colaborare cu M. Pitiş, Al. Panu şi T. Pascu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1951, t. III, nr. i, p. 127. Asupra modificărilor endocrine la păsări în raport cu anotimpurile. (In colaborare cu M. Pitiş şi M. Dancăsiu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1951, t. III, nr. 4, p. 1101. Glandele endocrine la peşti în raport cu anotimpurile. I. Modificările hipofizo-gonadice. (în colaborare cu M. Pitiş şi M. Dancăsiu). St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 3—4, p 379. Studiu asupra structurii glandelor salivare submaxilare la şobolanul alb. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petrea, P. Istrati şi E. Burgher). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 2, p. 487. Acţiunea unor hormoni animali şi extracte de glande endocrine asupra procesului de înflorire pe ramuri la pomi fructiferi. (In colaborare cu F. Istrati şi G. Io- nescu). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4; p. 536. Acţiunea unor hormoni animali şi extracte de glande endocrine asupra procesului de înflorire pe ramuri la pomi fructiferi. St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 536 Efectul unor hormoni animali şi extracte de glande endocrine asupra sistemului radicular la butaşii de Sal ix Capreea. (în colaborare cu F. Istrati şi G. Ionescu). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 3, p. 301. Reacţia secţiunilor din tulpini de Helianthus annuus la acţiunea unor hormoni animali şi extracte de glande endocrine. (în colaborare cu F. Istrati şf V. Săhleanu). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 1, p. 33. Cercetări asupra morfologiei ţesutului interstiţial testicular la diferite specii animale. (în colaborare cu Marcela Pitiş si Minerva Dancăsiu). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4, p. 383. Cercetări cu privire la acţiunea unor ergone de origine animală şi vegetală asupra creşterii şi înrădăcinării butaşilor de viţă de vie. (în colaborare cu F. Istrati şi I. Vă-leanu). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 297. Utilitatea studiului tumorilor vegetale pentru biologie şi medicină. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4, p. 66. Modificări morfofiziologice obţinute la P r imul a o b eoni a în urma tratamentului cu hormoni animali’ şi extracte de glande endocrine. (în colaborare cu G. Ionescu, V. Săhleanu şi F. Istrati). St. cerc. endocr., 1958, t. IX, nr. 1, p. 49. STUDIjl ŞI CERCETĂRI ASUPRA METABOLISMULUI INTERMEDIAR, CORELAŢIILOR INTERHORMONALE, VITAMINELOR ŞI FERMENŢILOR Sur la cholesterinemie dans quelques dystrophies surtout d’origine glandulaire. (în colaborare cu M. Parhon). Bull. Assoc. psychiatres roumains,\ 1923, p. 68. Sur les relations de la cholesterinemie avec les fonctions endocrines. (în colaborare cu M. Parhon). C. R. Soc. Biol., 1923, t. XC, p. 150. Sur la teneur en eau du cerveau sous Vinfluence de certaines modifications de Vequilibre endocrinien. (In colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrza). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1927, t. IV, nr. 1, p. 24*. Recherches sur Vaction de quelques glandes endocrines sur Vaugmentation ponderal des animaux. (In colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrza). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1927, t. IV, nr. 3, p. 108. Sur rinfluence du systeme nerveux et des glandes endocrines sur la teneur en eau des organes et tissus. {In colaborare cu V. Mîrza şi M. Cahane). Archives rou-maines de pathologie experimentale et de microbiblogie (Paris), 1928,1.1, p. 123. 612 C. i. pârHoN Sur la hydratation du sang, des muscles, du cerueaux et de quelques organes glandulaires apres la castration ovarienne. (In colaborare cu M. Cahane şi V,. Mîrza). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (iaşi), 1928, t. V, nr. 5, p. 14. Action de Vephedrine sur la glycemie et le glycogene hepatique. (în colaborare cu M. Cahane). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (laşi), 1929. Uitifluence des glandes endocrines sur la teneur en eau du sang, des organes et des îissus (Deuxieme memoire). (In colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrza). Archives roumaines de pathologie experimentale et de microbiologie (Paris), 1929, t. 11, nr. 4, p. 445. Hi percholesterinemie serique des animaux recevant en injections Vurine de jetnnies gra- vides. (în colaborare cu T. Cahane). C. R. Soc. Biol., 1930, t. CIII, p. 453. Teneur en phosphore du cerveau et du cervelet chez les animaux ayant recu des infections repetees d’adrenaline. (In colaborare cu Gh. Werner). C. R. Soc. Biol., 1930, t. CV, p. 73. Sur la calcemie, la potassemle, et le rapport: K: Ca, pendant Vepoque intermenstruelle au cours de la grossesse et de la lactation. (în colaborare cu Gh. Werner). Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură (Bucureşti), 1932, t. XI, nr. 1, p. 1. Sur les modificauuus pondeTales des differents organes chez les animaux engraisses par suralimentation. (In colaborare cu T. Cahane). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 4, p. 184. Uaction de Vapomorphine sur Vequilibre acidobase chez le chien. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 3, p. 133. La teneur en histamine du sang normal et pathologique. (în colaborare cu I. iyiarcou şi G. Comşa). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum., neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 9, p. 246. Quelques recherches biochimiques sur le sang des schyzophreniques. (In colaborare cu Maria Ştefănescu-Dragomireanu, Nicoline Mărculescu şi Ep. Tomorug). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum., neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 8, p. 227 *. Recherches sur la glycemie, le glycogene hepatique et musculaire dans % obosite experimentale. (în colaborare cu M. Cahane). Bull, mem., Sect endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 4, p. 79. Sur la teneur en lipiaes totaux, acides gras et cholesterol chez les cobayes normaux des deux sexes et sur Vaction de la thyroxine et de la folliculine sur les consti- tuants chimiques du foie. (în colaborare cu I. Ornstein). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937 n. 4, p. 72 *. ’ Recherches sur Vaction du poumon sur le metabolisme du cholesterol. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 1, p. 38. Contribufiuni la simptomatologia hipokaliemiei. Acta endocr (Bucureşti), 1942, nr. 1, p. 17. Asupra modificărilor chimice ale sîngelui în unele stări patologice 'si în special în sin-droamele endocriniene. (în colaborare cu Gh. Werner). An. Acad. Rom., Mem. Secţ. şt., Seria III (Bucureşti), 1944, t. XX, mem. 2. Cercetări asupra distribuţiei electroliţilor şi ionilor (mai ales ai potasiului) în organism în raport cu funcţiile hormonale. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. Sect. sci., Acad. Roum., 1944—1945, nr. 27, p. 269. Recherches sur la distribution des electrolytes et des ions dans Vorganisme en relation avec les fonctions hormonales. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. Sect. sci., Acad. Roum., 1945, t. XXVII, nr. 5. Le bilan phospho-calcique dans quelques affections endocrines. (în colaborare cu I. Stern-berg), Archives roumaines de pathologie experimentale et de microbiologie (Bucureşti), 1945—1946—1947, t. 14, nr. 1—4, p. 267. Obesite excessive avec hypochdesterolerrue (în colaborare cu St. Milco). Acta endocr. (Bucureşti), 1947, nr. 1—2, p. 32. Modificările chimice’ale sîngelui în idioţia amautotică. (în colaborare cu Gh. Werner). Medicina rom., 1947, t. II, nr. 17—19, p. 229. OPERE ALESE 613 Conţinutul In calciu şi potasiu al organelor într-un caz de sderodet mie. (în colaborare cu Gh. Werner). Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 3—4, p. 102. Recherches sur Vaction d’ttn extrait surrenal hydrosoluble sur la teneur en eau, kalium et calcium de quelques organes. (în colaborare cu I. Kaplan). Bull. Sect. Acad. R.P.R., (Bucureşti), 1948, t. XXX, nr. 9, p. 15*. Comportarea polarograficâ a proteinelor structurale. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu, I. Flechner şi J. Bienner). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. 11, nr. 7, p. 887. Variaţiile aminoacidemiei. (în colaborare cu M. D. Mezincescu, N. Apostol şi H. Strugali). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 3, p. 189. întîrzierea glicolizei spontane in vitro în sîngele recoltat după activitatea muscularii intensă. Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 869. Acţiunea fracţiilor lipidice extrase din glandele endocrine asupra compoziţiei chimice a diverselor organe. II. Acţiunea fosfolipidelor extrase din suprarenală. (In colaborare cu I. Potop, C. Focşăneanu şi C. Petrescu). An. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1950, t. II, nr. 2, p. 41. Contribuţii la studiul nucleoproteidelor. Acţiunea lipidelor totale din suprarenală asupra acestor componente. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu, I. Flechner şi M. Văduva). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 76*. Deosebirile insuficienţelor mono- şi biglandulare în raport cu sexul. (în colaborare cu M. Pitiş şi Al. Botez). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 1, p. 55. Acţiunea fracţiunilor lipidice extrase din glandele endocrine asupra compoziţiei chimice a unor organe. (în colaborare cu I. Potop şi E. Costîn). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1951, t. III, nr. 1, p. 65. Acţiunea unui extract cerebral conţinînd în special fracţiunile minerale din creier, asupra cobaiului. (în colaborare cu D. Klinger). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1951, t. III, nr. 3, p. 567. Acţiunea acidului dezoxiribonucleic asupra suprarenalei şobolanului alb. Studiu histologic si histochimic. (în colaborarc cu I. Banu si D. Klinger). Com. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 1, p. 87*. Acţiunea acizilor nucleici asupra metabolismelor. Acţiunea acidului ribonucleic asupra suprarenalelor şobolanului alb (histologic ' sl histochimic). (în colaborare cu D. Klinger). St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 1-2, p. 213*. Acţiunea acizilor nucleici asupra proceselor metabolice din organe. Nota /. (în colaborare cu I. Kaplan, I. Banu, I. Flechner şi J. Bienner). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1952, t. IV, nr. 1, p. 181. Cîteva date privind procesul enzimatic al respiraţiei pielii la şobolani de diferite vîrste. (în colaborare cu N. Apostol). Com. Acad. R.P.R., 1953, t. III, nr. 9—10, p. 345. Procesul enzimatic al respiraţiei ţesuturilor şi acţiunea unor hidrolizate proteice glandulare folosite în terapeutica hormonală. (în colaborare cu N. Apostol). Bul. st., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1954, t. VI, nr. 3, p. 687. Contribuţii la studiul metabolismului cerebral în raport cu modificările mediului umoral. (în colaborare cu I. Preda si FI. A^eiu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 4, p. 1209. Rolul sistemului nervos în reacţiile metabolice studiate prin acţiunea extractului timic asupra respiraţiei tesuturilor. (în colaborare cu N. Apostol). St. cerc. endocr.. 1956, t. VII, nr. 3, p. 317. STUDII ŞI CERCETĂRI ASUPRA SECREŢIILOR INTERNE ALE UNOR ORGANE NEENDOCRINE Reacţia lui Abderhalden pentru glanda mamară la femeile gravide. (în colaborare cu Maria Parhon). Congresul naţional de medicină (Bucureşti), 1914. Sur une particularite structurale des segments intercalaires des glandes salivaires semblant en rapport avec une fonction endocrine. (în colaborare cu M. şi T. Cahane). Bull. assoc. psychiatr. roum. (Iaşi), 1923, p. 98, 614 C. I. PARHON Variation de la teneur en eau du foie apres quelques modiţicatioris de Vequilibre endocrinien. C. R. Soc. Biol., 1927, t. XCVII, p. 1115. Tuberculoză incipientă în stare gravă tratată cu suc splenic. Mişcarea med. rom. (Cra- iova), 1928, nr. 1, p. 112. Recherches sur Taction de la poudre hepatique sur la teneur en eau du sang. des muscles et de certains organes. (In colaborare cu V. Mîrza şi M. Cahane). C. R. Soc. Biol., 1928, p. 391. Hyper secretion des deux glandes lacrymales d’origine non inflammatoire chez un hyper-hypophysaire. Bull. Soc. Oto-rhyno-neuro-oculistique, 1930. Recherches sur Vaction de la splenectomie sur la teneur en eau du sang, des muscles et de quelques glandes endo- et exocrines. (In colaborare cu M. Cahane şi A. Blinov). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1930, nr. 3—6, p. 57. Sur la teneur en eau du sang des muscles, du cerveau, et de quelques glandes chez les animaux traites avec la poudre de glande mammaire. (în colaborare cu A. Blinov şi M. Cahane). Bull. Sect. sci. Acad, Roum. (Bucureşti), 1930, t. XIII, nr. 165. Le traitement de la tuberculose par des lipides spleniques. (în colaborare cu Odobescu şi Vasilescu). Bull. Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1931, nr. 1—2, p. 23. Conţinutul în apă al sîngelui şi glandele endocrine după splenectomie. (în colaborare cu M. Cahane şi A. Blinov). Rev. şt. med. (Bucureşti), 1931, nr. 1, p. 133. Asupra urmărilor extirpării corpusculilor postbranhiali. (în colaborare cu M. Derevici). AI Xll-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (Bucureşti), oct. 1932, p. 9. Sur la teneur en cholesterol du sang et des surrenales chez les cobayes splenedomises. în colaborare cu A. Blinov şi M. Cahane). C. R. Soc. Biol, 1932, t. CX, p. 239. Sur la calcemie, la potassemie. le rapport K: Ca et la phosphoremie apres Vablation partielle du foie. (în colaborare cu E. şi M. Derevici). C. R. Soc. Biol. (Iaşi), 9 april 1933. Organele actino-receptoare. Efectele enucleaţiunii globilor oculari şi ale extirpării crestei la cocoş. Primele rezultate. (în colaborare cu Constanţa Parhon-Ştefănescu). Bucureşti medical, iulie 1934, nr. 6—7, p. 82. Nouvelle contribution ă Vetude des organes actinorecepteurs. Effets dc la cauterisation de la crete et des babillons chez les poussins. (în colaborare cu B. Coban). Bull mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 4, p. 194. Recherches concernant Vaction de Vhumetir aqueuse sur quelques constituants chimiques du sang. (în colaborare cu H. Derevici şi Gh. Werner). Bull mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 2, p. 61. Sur les alterations des quelques organes apres la cauterisation de la crete chez les poussins. (în colaborare cu B. Coban). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol. psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 2, p. 80. Le poumon embryonnaire et fcetal est-il aussi une glande ă secretion interne ? (în colaborare cu Mărie Torgan). Bull mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 6, p. 214. Diminution du glycogene hepatique chez les ărdmaux injectes avec Vhormone masculine. (In colaborare cu M. Cahane). Bull mem., Sect. endocr.. Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 4, p. 78. Le foie et les glandes endocrines. (Paris), 1937, 42 p. (Congres International de Tinsul fîsance hepatique, Vichy, 16—18 septembrie 1937). Modifications bio-chimiques du sang et du foie dans le syndrome d’hpyerhepatie exp-ri-mentale. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum., neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 6, p. 177. Essais experimentaux concernant le syndrome d'hyperhepatie. (în colaborare cu B. Coban). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 2, p. 44. Ficatul şi glandele endocrine. Mişcarea med. rom. (Craîova), 1937, nr. 11 —12, p. 815 şî 1938, nr. 1—2, p. 28, OPERE ALESE 615 Influence de la splenectomie sur fhydratation et le phosphore des os. (In colaborare cu M. Cahane). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 1, p. 38. Recherches sur le glycogene hepatique chez les rats splenectomises. (în colaborare cu M. Cahane). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 1, p. 30. Probleme privind aparatul respirator din punct de vedere biologic şi mai ales endocrinologie. Medicina rom., 1948, t. III, nr. 23, p. 766. Acţiunea unor Uzate hidrice de pulmon şi mucoasă traheo-bronhică asupra ţesuturilor respective. (în colaborare cu ÎN. Sterescu). Bul. şt., Acad. R.PJR., Seria şt. med., 1949, t. I, nr. 9, p. 713. Acţiunea unui lizat pulmonar asupra lipidelor şi protidelor sanguine şi hepatice la iepure şi la om. (în colaborare cu Gh. Werner şi FI. Derevici). Bul. şt., Acad. R.P.R, B. şt. med., 1949, t. I, nr. 10, p. 859. Cercetări relative la acţiunea unui hidrolizat piloric asupra creşterii în volum şi greutate a descendenţei femelelor de cobai, înainte şi în timpul gravidităţii. (în colaborare cu I. Petrea). Bul. şt., Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 9, p. 753. Influenţa unui lizat pulmonar asupra hidrataţiunii cîtorva organe şi asupra conţinutului în glicogen al ficatului. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu şi O. Grescenko). Bul. şt. Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 8, p. 651. Modificările morfologice după tratament cu lizat pulmonar. (în colaborare cu Gh. Werner). Bul. şt., Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 10, p. 827. Tratamentul anemiei clinice si experimentale cu extract pulmonar. (în colaborare cu Gh. Werner şi R. Holban). Bul. şt. Acad. R.P.R., B. şt. med, 1949, t. I, nr. 2, p. 161. Tratamentul cu lizat pulmonar în sclerodermie. (în colaborare cu Gh. Werner şi Al. Lungu). But. şt. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 4, p. 405. Cercetări histologice asupra influenţei unui hidrolizat esofagian asupra structurii tubului digestiv şi a altor organe în special endocrine. (în colaborare cu I. Petrea). An. Acad. R.P.R, Secţia şt. med, 1949, t. I, nr. 9, p. 377. Influenţa unui Uzat pulmonar asupra hidrataţiunii cîtorva organe şi asupra conţinutului în glicogen al ficatului. (în colaborare cu I. Kaplan-Banu şi O. Grescenko). Bul. şt. Acad. R.P.R., B. şt. med., 1949, t. I, nr. 8, p. 651. , Acţiunea unor lizate hidrice de pulmon şi mucoasă traheobronhică asupra ţesuturilor respective. (în colaborarc cu N. Sterescu). Bul. st.. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 9, p. 713. Cercetări relative la acţiunea unui hidrolizat piloric asupra creşterii în volum şi greutate a descendenţei femelelor de cobai supuse acestui tratament înainte şi în timpul gravidităţii. (în colaborare cu I. Petrea). Bul. şt. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 9, p. 753. Acţiunea lizatului traheal asupra morfologiei glandei tiroide. (în colaborare cu N. Sterescu). Bul. şt. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 10, p. 813*. Acţiunea lizatului de mucoasă uterină asupra morfologiei uterului şi glandei tiroide. (în colaborare). Bul. şt. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 10, p. 831 *. Tratamentul anemiei clinice si experimentale cu extract pulmonar. (în colaborare cu Gh. Werner şi R. Holban). Bul. şt. Acad., R.P.R., B. şt med, 1949, t. I, nr. 2, p. 161. Tratamentul anemiei clinice şi experimentale cu extract pulmonar. (în colaborare cu Gh. Werner şi R. Holban). Bul. şt. Acad. R.P.R, B. şt. med, 1949, t. I, nr. 2, p. 161. Acţiunea Uzatului de mucoasă uterină asupra creşterii somatice şi asupra tractului genital la animalele impubere. (în colaborare). Bul. st. Acad. R.P.R, Seria st. med, 1950, t. II, nr. 3, p. 241. Cîteva observaţiuni relative la acţiunea extractelor lipidice cerebrale şi cerebeloase asupra creierului cobaiului. Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria şt. med, 1950, februarie, t. II, nr. 2, p. 165. Cercetări histologice asupra acţiunii unor hidrolizate de mucoasă stomacală (de fund de corp şi de pilor) asupra tubului digestiv şi asupra altor organe. în special endocrine. (în colaborare cu I. Petrea). Ari. Acad. R.P.R., Seria şi. med, (Bucureşti), 1950, t. II, mem. 35, 616 C. I. PARHON Despre influenţa timo-splenică asupra dezvoltării greutăţii şi structurii organelor la şobolani albi puberi şi impuberi şi asupra duratei vieţii. (în colaborare cu Marcela Pitiş şi Al. Botez). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 857. Acţiunea Uzatului pulmonar în administrarea cronică asupra megacariocito- şi trombocito-gramei la şobolanii albi. (In colaborare cu P. Muică şi N. Sterescu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 6, p. 567. Degenerescenta testiculară produsă de extracte cerebrale funcţionale. (în colaborare cu D. Klinger). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med.,1950, t. II, nr. 7, p. 787 *. Cercetări histologice asupra acţiunii unor hidrolizate de mucoasă stomacală (de fund, de corp, pilor) asupra tubului digestiv şi asupra altor organe, în special endocrine. (în colaborare cu I. Petrea). An. Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, ÎI, p. 1273. Acţiunea extractelor cerebrale fracţionate asupra ficatului cobaiului. (în colaborare cu D. Klinger). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 10, p. 1295. Acţiunea hidrolizat ului de pulmon embrionar asupra creşterii ponderale şi staturale a animalelor impubere. (în colaborare cu N. Sterescu). St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 2, p. 65. Acţiunea Uzatului de mucoasa uterină asupra creşterii somatice şi asupra tractului genital la animalele impubere. (în colaborare). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1950, t. II, nr. 3, p. 241. Contribuţiuni la endobiologia tubului digestiv. (în colaborare cu I. Petrea). Rev. st. med., 1951, t. III, nr. 2, p. 50. Cîteva observaţii asupra acţiunii extractului splenic. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu, M. Pitiş şi I. Milcu). St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2, p. 213. Cercetări asupra endobiologiei intestinului. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1953, t. IV, nr. 1—4, p. 41. Structura şi dimorfismul sexual al glandelor parotide la şobolanul alb. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petrea, F. Istrati si E. Burgher). Bul. st., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 851. Efectul parotidectomiei bilaterale asupra structurii sub maxilarelor la şobolani. (în colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 545. Parotida la şobolanii masculi castraţi şi la şobolanii castraţi şi injectaţi cu testosteron. (în colaborare cu A. Babes, I. Petrea si F. Istrati), Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 11, p. 1677. Asupra structurii glandelor parotide la şobolani în raport cu vîrsta şi momentul apariţiei dimorfismului sexual. (în colaborare cu A. Babes, I. Petrea sî F. Istrati). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 12, p. 1755*. Studiu asupra structurii glandelor salivare submaxilare la şobolanul alb. (In colaborară cu A. Babeş, I. Petrea, F. Istrati şi E. Burgher). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 2, p. 469. Structura şi dimorfismul sexual al glandelor parotide la şobolanul alb. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petrea, F. Istrati şî E. Burgher). Bul. st., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1955, t. VII, nr. 3, p. 837. Parotida la şobolanii masculi castraţi şi la şobolanii castraţi şi injectaţi cu testosteron. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petrea şi F. Istrati). Com. Acad. R.P.R., 1955. t. V, nr. 11, p. 1671. Asupra structurii glandelor parotide la şobolan în raport cu vîrsta şi moment ut apariţiei dimorfismului sexual. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petrea şi F. Istrati). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 12, p. 1749 *. Semnificaţia histofuncţională a repartiţiei fosfatazelor alcaline în glandele salivare la cobai, după tratament cu lizat parotidian. (în colaborare cu I. Petrea). Com. Acad. R.P.R., 1956, t. VI, nr. 9, p. 1123. Asupra acţiunii hiperglicemiante a unui extract de parotidă. (în colaborare cu I. Petrea). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 2, p. 167. Contribuţii la endocrinologia experimentală şi clinică a glandelor salivare. (în colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 1, p. 7. Asupra unor relaţii posibil endocrine, colecisto-hepato-testiculare. (în colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 197. OPERE ALESE 617 MEDICINA SOCIALA Chestiunea responsabilităţii din punct de vedere stiintific. Spitalul (Bucureşti), 1901, nr. 11, p. 273. Şedinţa din 8 decembrie a Societăţii ştiinţelor medicale. Spitalul (Bucureşti), 1905, nr. 3, p. 81. Scurtă privire asupra activitâtii ştiinţifice a d-lui prof. G. Marinescu. Spitalul (Bucureşti), 1912, nr. 2, p. 37. Cîteva chestiuni de igienă şcolară. Higiena (Bucureşti). 1914, nr. 68, p. 1. Regimul cel mai bun. Higiena (Bucureşti), 1914, nr. 58, p. 1 ; nr. 59, p. 2. Congresele medicale. Răspunsul d-lui prof. C. I. Parhon. Romînia medicală (Bucureşti), 1925, nr. 6, p. 8. L’ceuvre neurologique du prof. Ac har d. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1932, p. 43. L’oeuvre endocrinologique de Leopold Levi. Noua revistă medicală (Bucureşti), 1934, nr. 11, p. 46. Etica publicisticii medicale şi patologia ei. Noua revistă medicală (Bucureşti), 1937, nr. 3—4, p. 4. Importanta actuală si perspectivele endocrinologiei. Vestul medical (Oradea), 1938, nr. 3, p. 91. Apergu sur Vhistoire de la Societe d’Endocrinologie. Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 5—6, p. 113. însemnătatea teoretică şi practică a endocrinologiei, necesitatea de a se organiza mişcarea ştiinţifică endocrinologică la noi în ţară. Academia Romînă, Discursuri de recepţie, 1940, LXXV, p. 29 *. însemnătatea teoretică şi practică a endocrinologiei, necesitatea de a se organiza mişcarea stiinUficâ-endocrinologicâ la noi în tară. Mişcarea med. rom. (Craiova), 1941’ nr. 1—2, p. 119*. Problema responsabilităţii privită prin prisma biologiei. Revista romînă de criminologie (Bucureşti), 1942, nr. 2, p. 1. O rapidă privire asupra istoricului presei endocrinologice romîneşti în legătură cu schimbarea titlului buletinului societăţii de endocrinologie. Bucureşti, 1942, nr. 1, p. 3. Biologie, sociologie, criminologie. Revista romînă de criminologie (Bucureşti). 1942, nr. 1, p. 1. Despre problemele sanitare în Republica Populară Romînă. An. Acad. R.P.R., Secţia st. med., Seria B, 1949, t. I, p. 41. Viaţa şi activitatea doctorului Nicolae Kreţulescu. An. Acad. Rom., Memoriile Secţiunii ştiinţifice, Seria III (Bucureşti), 1944, t. XIX, mem. 6. Istoricul endocrinologiei în Romînia. Probleme noi ce se pun. Raporturile dintre profesor şi studenţi. Spitalul (Bucureşti), 1945, nr. 3—4, p. 49*. Activitatea ştiinţifică a profesorului Pavlov. Acta med.*rom., 1945, t. 18, nr. 1—2, p. 98. Profesorul Victor Babes. An. Acad. Rom., Memoriile Secţiunii ştiinţifice, Seria III (Bucureşti), 1948, t. XXIII, mem. 2. Ştiinţa sovietică, apărătoarea păcii. Contemporanul (Bucureşti), 1949, 17 septembrie, p. 1. Cuvînt introductiv la apariţia revistei de studii şi cercetări de endocrinologie. St. cerc. endocr., 1950, t. I, nr. 1, p. 5. Influenţa binefăcătoare a ştiinţei şi oamenilor de ştiinţă sovietici asupra mişcării ştiinţifice medicale din ţara noastră. Rev. şt. med., 1950, t. II, nr. 10, p. 693. Problema copilului în Republica Populară Romînă. Ses. st., I.P.S.M.F., Bucureşti, Ed. med., 1955, p. 39. Alcoolismul ca generator de infracţiuni şi necesitatea unor măsuri de profilaxie. A 18-a Conferinţă de neurologie, psihiatrie şi neurochirurgie, Bucureşti, Ed. med., 1955, p. 147. STUDII CLINICE ASUPRA UNOR DISTROFII Sur deux cas d'Achondroplasie. (In colaborare cu Shunda şi Zalplachta). Nouvelle Icono* graphie de la Salpetriere, 1905, nr. 5. Achondroplazia. (In colaborare cu Marbe). Rev. şt. med., 1905, nr. 7, p, 963, 618 C. I. PARHON Sur un cas de dysostose cleido-cranietitie. (Iri colaborare cu N. Măldărescu). Bull. Soc. sci. med., 1911/1912, p. 59. Nouvelle contribution ă Vetude de 1'achondroplasie. (In colaborare cu Shunda). Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1913, nr. 3. Sur un cas de syndrome de Dercum. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1920, nr. 1—2. Recherches microscopiques sur les glandes endocrines dans deux cas d’ichtyose. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1920, nr. 1, p. 88. Un cas de syndrome de Dercum. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1921, nr. 3—4, p. 66. Recherches microscopiques sur les glandes endocrines dans deux cas d*ichtyose. Bull. Soc. roum. neurol. psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1921, nr. 3—4, p. 88. Note anatomo-clinique sur un cas de sclerodermie. (în colaborare cu M. Isanoş et M. Briese). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psvchol., endocr. (Iaşi), 1927, t. IV, nr. 4. Sur un cas de nanisme ă etiologie heredosyphiliiique. (în colaborare cu St. M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 4, p. 208. Sur un cas de nanisme difficilement classable et avec troubles endocriniens. (în colaborare cu E. Tomorug). Bull. mem., Scct. endocr., Soc. roum. neurol., psy- chiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 2, p. 82. Sur un cas d’infantilisme pellagreux. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psvchiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 9—10. p, 273. Sclerodermie unilaterale avec hypercalcemie. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc .roum. neurol., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 1, p. 3. Microsomie et ichtyose generalisee. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 2, p. 33. Nanisme d’origine pluriglandulaire et ascendance alcoolique. (în colaborare). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 2, p. 37. Teneur en eau de la peau et teneur en lipides de ce tissu et de quelques organes dans un cas de sclerodermie. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 6, p. 183. Sur deux cas de maladie de Lobstein (Maladies de sclerotiques bleues). (în colaborare cu I. Daniel şi M. Vlădoianu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 10, p. 383. Etude anatonio-pathologique d’un cas de sclerodermie generalisee. (în colaborare cu D. Marinescu Băloiu şi Ep. Tomorug). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr., 1939, nr. 7—9, p. 368. Sur un cas de nanisme renal. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi I. Vlădoianu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psvchiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 2, p. 49. (Jbesite excessive (176 kilogrammes) apparue quelque temps apres un typhus exanthe-matique chez un jeune homme ă predisposition endocrinopathique. (în colaborare cu S. Lieblich). Bull. mem., Sect. endocr.. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 2—3, ;p. 42. Fractures spontanees tnultiples, osteoparose et lithiase renale avec hypophosphoremie et normocalcemie. (în colaborare cu G. Werner şi colab.). Bul. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), Î940, nr. 23, p. 64. Dystrophie osseuse et familiale (arachnodactilie). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 4, p. 203. Obesite familiale. Gynecomastie. Consideration pathogenique. (în colaborare). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 1, p. 43. Un cas de maladie de Pagei. (In colaborare cu I. Sternberg). Acta endocr. (Bucureşti), 1946, nr. 2, p. 81. OPERE ALESE 619 Boala ammotică insuficienţa paratiroidiană. epilepsie, stricturâ mitrală, infantilism (In colaborare cu Schachter şi V. Grigoriu). Acta endocr. (Bucureşti) 1947 nr. 3—4, p. 75. 5 ' Dystrophie partielle : prognatisme asimetrique. (In colaborare cu Gh. Stroescu si V. Chivu^ Acta endocr. (Bucureşti), 1947, p. 30. Reacţiile vasculare spontane şi cele provocate de adrenalină în sclerodermie. studiate prin ajutorul metodei pletismografice. (In colaborare cu A. Aslan şi Al. Vrăbiescu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria B., şt. med.. 1949, t. I, nr. 8, p. 545. Modificări biochimice în sclerodermie. (în colaborare cu Gh. Werner). Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1950, t. II, nr. 4, p. 363. Consideraţii cu privire la trei cazuri de boală Lobstein. (In colaborare cu I. Ccnstanti- nescu şi I. Ispas). St. cerc. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2, p. 217. Asupra unui caz de disostoză clei do-craniană asociat cu un sindrom, adiposo-genital şî fenomene miopatice. (în colaborare cu V. Stănescu şi C. Luchian-Popescu). St. cerc. endocr., 1953, t. IV, p. 268. Asupra unui caz de distrofie a oaselor spongioase şi nanism amintind o acondroplazie. (In colaborare cu V. Stănescu si I. Ispas), St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 280. Aspecte ale aparatului dentar în boala Lobstein. (In colaborare cu O. Dan şi I. Ispas). Stomatologia, 1954, p. 30—34. VARIA Note sur les rapports de la lithiase biliare avec les alterations des glandes endocrines. (In colaborare cu C. Urechea). Bull. Soc. Sci. med. (Bucureşti), mai 1909/1910, p. 186. VInfluence de la castration sur les phenomenes des intoxications strychnique. (In colaborare cu C, Urechea). C. R. Soc. Biol., 1911, nr. 14. Note sur les syndromes pluriglandulaires experimentaux. (In colaborare cu Mateescu şi Ţupa). Rev. neurol, 1913. nr. 16. Durerile de cap. Higiena (Bucureşti), 1913, nr. 30. p. 1. Valoarea tratamentului cu adrenalină în dizenterie. (în colaborare cu Popa-Radu). Bul. Soc. med.-farmac. (Iaşi), 1914, nr. 1, p. 30. Phenomenes anaphylactiques consecutifs ă la revaccination anticholerique. V Adrenaline dans le traitement de VAnaphylaxie. Bull. mem. Soc. med. natur. (Iaşi), 1915, p. 21. Phenomenes anaphylactiques consecutifs ă la revaccination anticholerique. VAdrenaline dans le traitement de Vanaphylaxie. (în colaborare cu Gr. Bazgan). Bull. mem. Soc. med. natur. (Iaşi), 1916, nr. 1—4. Slănicul de Moldova. (în colaborare cu I. Rottmann). Medicina pentru toţi (Bucureşti), 1916, nr. 29. Sur le traitement opotherapique, surtont par les lipoides surrenaux dans un cas de pelade du cuir chevelu ou des sourcils. (în colaborare cu D. Iacoby). Bull. Soc. neurol, psychiatr, psychol, endocr. (Iaşi), 1920, nr. 1—2, p. 77. Sur les syndromes pluriglandulaires experimentaux. Plan general pour leur etude. (în colaborare cu C. Parhon). Bull. Soc. roum. neurol, psychiatr, psychol., endocr. (Iaşi), 1925, nr. 1, p. 42. Vaction du chlorure de calcium sur la reaction de Kottmann. (în colaborare cu H. De-revici). Bull. Soc. roum. neurol, psychiatr, psychol, endocr. (Iaşi), 1927, nr. 3, p. 199. Vaction des glandes endocrines sur la teneur en eau des reins. (în colaborare cu M. Cahane si V. Mîrza). Bull. Soc. roum. de neurol., psychiatr, psychol, endocr. (Iaşi),’ 1928, nr. 2, p. 28. Influence de la gravidite sur la teneur en eau du sang du tissu musculaire et de quelques organes. (în colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrza). Soc. biol. (Iaşi), aprilie 1928. 620 C. I. PARHON Absence de pigmentation cutanee chez les animaux albinois soumis ă Vaction des rayons ultraviolets. (în colaborare cu I. Ornstein). Rev. med. roum. (Bucureşti), 1929, nr. 7, p. 276. Acţiunea urinei de femeie gravidă asupra aparatului genital, glandelor mamare şi a altor organe la animalele normale şi castrate de ambele sexe. (în colaborare cu T. Cahane). Revista de obstetrică, ginecologie si puericultură (Bucureşti), 1929, nr. 1, p. 1. Les globes oculaires chez les petits nes de parents ayant subi Venucleation des yeux. (în colaborare cu V. Mîrza). Rev. med. roum. (Bucureşti), 1929, nr. 5—6. Creşterea trecătoare a glandei mamare la băieţi în timpul epocii puberale. (în colaborare cu M. Derevici, Cărbunescu şi D. Iancovici). Al XlI-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie si endocrinologie (Bucureşti), 1932, p. 9. Sur les rapports du mrilisme avec les alterations des centres vegetatifs de la base du cerveau et de Vhypophyse. Volume jubiliaire en l’honneur du prof. G. Ma-rinesco (Bucureşti), 1933, p. 529. Sur un cas de malformation de Vappareil tiro-genital et de Vintestin terminal chez un nouveau-ne. (în colaborare cu M. Barbilian). Rev. med. chirurg., Bull. Soc. med. et natural. (Iaşi), 1934, t. LIV, nr. 1—2, p. 78. Quelques recherches biochiiniques sur le sang dans les affections cutanees. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. cndocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 1, p. 25. Raporturile endocrine cu viata psihică. Revista cursurilor si conferinţelor (Bucureşti), 1936, nr. 7, p. 38’. Action de la vagotonine sur les glandes endocrines. Recherches histologiques. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psy- chiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 9—10, p. 258 Un cas de gynecomastie: donnees biologiques et hormonales. (în colaborare cu M. Schăch-ter-Nancy). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 6, p. 155. Relaţiunile endocrinologiei cu climatologia, hidrologia şi balneologia. Mişcarea med. rom. (Craiova), 1937, nr. 5—6, p. 363. Sur deux cas de melanodermie sans syndrome addisonien caracteristique. (în colaborare cu St.-M. Milcu, Ep. Tomorug şi G. Barcănescu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psvchol., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 4—5. p. 104. Essais concernant Visolement d'un antigene chimiqne pour la preparation d’un serum hemolitique. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psvchol., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 2, p. 61. Psoriasis et troubles endocriniens. Coexistence de cette dystrophie cutanee avec la constitution hypercorticosurrenale. (în colaborare cu M. Pitiş şi Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psvchiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 1, p. 18. Sur une reaction de serum de femme ou de femelles gravtdes obtenue avec un antigene deproteinise. (în colaborare cu Gh. Werner). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr., (Bucureşti)» 1940, nr. 1, p. 26. Vitiligo. Fettsucht, Zuckerharnrurh, Astma, Plattfuss, u.s.w. erblichen und familiăren Ca- rackters. Acta endocr. (Bucureşti), 1942, nr. 4, p. 205. Recherches sur Vendocrinologie de la vie embryonnaire et foetale. Structure du ihymus pendant ces phases de developpement. (în colaborare cu I. Athanasiu). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1943, t. XXV, nr. 10, p. 596. Obesite excessive, hypokaliemie, hyperfonction cortico-surrenale. (în colaborare cu Gh. Werner). Acta endocr. (Bucureşti), 1944, nr. 3—4, p. 35. Asupra unui caz de vitiligo infantil. Legăturile sale cu tulburările neuro-endocrine şi metabolice. (în colaborare cu Gh. Werner). Acta med., 1945, t. 18, nr. 5—7, p. 258. Ln cas d*eczema generalisc. (în colaborare cu I. Simianu). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 2, p. 107. OPEkE aLes£ Contribuitori a l etude des greffes endocriniennes et de leur action therapeutique dans Vin-suffisance thyroidienne et le mongolisme. (In colaborare cu L. CîmpeanuV. Bull. Sect. sci. Acad. Roum. 1945, t. XXVIII, nr. 3/ p. 174. Dystrophie osseuse hereditaire et familliale du type d’arachnodactylie. (In colaborare). . Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 4, p. 183. Recherches sur les extraits embryonnaires: /. Action de Vextrait lipidique de la peau sur la peau. (In colaborare cu I. Sternberg). Acta endocr. (Bucureşti), 1945, nr. 3, p. 167. Ginecomastia, (în colaborare). Medicina rom., 1946, t. I, nr. 6, p. 85. Acţiunea tratamentului cu magneziu în sclerodermie. (In colaborare cu Gh. Werner şi A. Dănilă). Acta endocr. (Bucureşti), 1948, nr. 3—4, p. 98. Cercetări histopatologice asupra modificărilor unor glande endocrine în tuberculoza experimentală a cobaiului sub acţiunea cîtorva tratamente. (în colaborare cu S. Oeriu, C. Bonciu şi E. Mîrza). Bul. şt. Acad. R.P.R., B. şt. med., 1948, t. I, nr. 1, p. 59. Viteza de sedimentare în sindroamele endocrine. (în colaborare cu M. Pitiş şi R. Holban). Bul. şt. Acad. R.P.R., B. şt. med., 1919, t. I, nr. 3, p. 275. Privire generală asupra reumatismelor endocriniene. Medicina rom., 1949, t. IV, nr. 5, p. 226. Corelaţiile cutanate cu funcţiile ergonale. St. cerc. endocr., 1959, t. I, nr. 2, p. 5. Modificări biochimice în sclerodermie. (în colaborare cu Gh. Werner). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 4, p. 363. Acţiunea terapeutică a insulinei într-un caz de reumatism psoriazic. (în colaborare cu D. Belloiu, R. Holban şi I. Iancu), St. cerc. endocr., 1953, t. IV, p. 266. Circulaţia periferică în acrocianoză,'studiată cu ajutorul metodei pletismografice. Influenţa modificării temperaturii mediului asupra circulaţiei. (în colaborare cu A. Aslar\ Th. Spandonide, Al. Vrăbiescu). St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 169. Noi cercetări cu privire la insuficientele biglandulare. St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 73. Consideraţii asupra a cinci cazuri de sclerodermie la copii. (în colaborare cu V. Stănescu şi E. Scarlat). St. cerc. endocr., 1954, t. V, nr. 3—4, p. 495 . Acţiunea P.Â.S.-ului şi a derivaţiilor (esterii etilic şi benzilic asupra sistemului cndocrin. (In colaborare cu St. Secăreanu şi M. Pitiş), Bul. şt., Acad. R.P.R., Secţia şt, meri.. 1956. t. VIII, nr. 1, p. 151. COMPLETĂRI LA BIBLIOGRAFIILE VOLUMELOR PRECEDENTE VOL. I Asupra naturii raporturilor dintre tabes şi tuberculoza pulmonară. (în colaborare cu M. Goldstein). Rom. med. (Bucureşti), 1899, nr. 13, p. 305. Starea reflexelor tendinoase ale membrului superior în hemiplegie. (în colaborare cu M. Goldstein). Rom. med. (Bucureşti), 1899, nr. 17, p. 405. Cancer al limbii urmat de leziuni secundare în nucleul hipoglosului. Consideraţii asupra morfologiei acestui nucleu la om. Cîteva încercări de localizare a centrilor muşchilor limbei. Rom. med. (Bucureşti), 1899, nr. 19, p. 456. Asupra localizaţiunii marelui complex (în colaborare cu D. Chiru). Rom. med. (Bucureşti), 1900, nr. 21, 22. Consideraţii generale asupra constituţiei, funcţiilor şi semiologiei sistemului nervos. Spitalul, 1904, nr. 24, p. 647. Consideraţii la studiul reprezentaţiei motrice a membrului inferior în măduva lombosa-crată la om. (în colaborare cu M. Goldstein). Spitalul, 1904, nr. 19—20, p 493. Hemiplegie şi sindromul paraliziei simpaticului cervical şi epilepsie parţială. Bul. Soc. şt. med. (Bucureşti), 1904, nr. 1, p. 15. Un caz de scleroză combinată (forma tabetică) cu glicozurie. (în colaborare cu I. Papi-nian). Romînia medicală si Presa medicală romînă (Bucureşti), 1905, nr. 2, p. 28. 622 c. î. pârhoM Contribuţii la studiul clinic al sindromului cerebelos. Spitalul, 1905, nr. 14, p. 410. Hemoragie peduncularâ. Dublă oftalmologie externă parţială. Conservarea mişcărilor de lateralitate. Plîns spasmodic. (In colaborare cu Gr. Nădejde). Rom. med., 1906, nr. 2. Notă anatomo-clinică asupra unui caz de meningomielită sifilitică debutînd după 8 luni de la infecţie. (în colaborare cu Gr. Nădejde). Bucureşti, 1906. Un caz de paralizie a motorului ocular extern consecutiv rahistovainizării. (în colaborare cu M.^ Goldstein). Spitalul, 1907, nr. 11—12, p. 229. Un cas d'hemiplegie thalamique. Bull. Soc. sci. med. (Bucureşti), 1908, p. 122. Atrofiile cu mers lent şi reacţia de degenerescentă. Transmisie şi conducţie în fibrele nervoase. Excitabilitatea nervilon Cîteva reflecţiuni relative la o pretinsă lu- crare a d-lui Ştefănescu-Zănoagă. Rev. ştiinţelor medicale, 1906, nr. 2. Contribution ă Vetude de la pathogenie et du traitement de la migraine. Bull. Soc. sci. med. (Bucureşti), 1909, nr. 10, p. 81. Influenţa sifilisului asupra sistemului nervos. Higiena (Bucureşti), 1912, nr. 17, p. 1. Paralizia generală progresivă. Simptome, cauze, mijloace de prevenire. Higiena (Bucureşti), 1912, nr. 20, p. 1. Sifilisul creierului. Higiena (Bucureşti), 1912, nr. 18, p. 1—2. Sifilisul măduvei spinării. Higiena (Bucureşti), 1912, nr. 22, p. 2. Tabesul dorsal. Ataxie locomotrice. Higiena (Bucureşti), 1912, nr. 24, p. 2. Asupra tulburărilor nervoase de origine tuberculoasă. Tuberculii cerebrali. Preîntîmpinarea meningitei tuberculoase. Higiena (Bucureşti), 1913, nr. 26, p. 3. Tulburările nervoase din partea măduvei spinării datorite tuberculozei. Higiena (Bucureşti), 1913, nr. 28, p. 2. Cîteva cuvinte despre coree şi igiena coreicilor. Higiena (Bucureşti), 1914, nr. 54, p. 1. Cîteva generalităţi asupra hidroterapiei în bolile sistemului nervos. Higiena (Bucureşti), 1914, nr. 61, p. 1. Noi fapte şi noi studii relative la sifilisul tardiv (tabes şi paralizie generală) al centrilor nervoşi. Higiena (Bucureşti), 1914, nr. 48, p. 1 ; nr. 50, p. 1. Action de la diathermie et de la radiotherapie dans le traitement de certaines myelopathies amyothrophiques d’origine irifectieuse. Bull. Soc. roum. neurol., psyhiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1926, t. III, nr. 3, p. 40. Amaigrissement cTorigine cerebrale. Rev. neurol., 1926. Polyradiculite syphilitique. (în colaborare cu M. Briese et I, Ciofea). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (laşi), 1928, nr. 2, p. 16. Rapide apergu sur mes observations concernant la neuraxite epidemique. Rev. med. roum., 1928, nr. 3—4, p. 99. Un caz de distrofic musculară masivă, cu caracter regresiv, de natură medulară. (în colaborare cu Zoe Caraman). (Rezumatul comunicării prezentate în şedinţa de la 24 ian. 1930 la Soc. romînă neurologie, psihiatrie, psihologie, endocrinologie (Iaşi), Mişcarea med. rom. (Craiova), 1930, nr. 6—7, p. 214. Sindromul lui Korsakov fără polinevrită. (în colaborare cu L. Baliff şi I. Lucevski). (Rezumatul comunicării prezentate în şedinţa de la 16 martie 1930 la Soc. romînă de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (Iaşi), Mişcarea med. rom. (Craiova), 1930, nr. 6—7, p. 22. Studiu anatomo-clinic asupra unui caz de sindrom catatonic la mu tabo-paralitic. (în colaborare cu T. şi M. Cahane). Al Xl-lea congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie, Diciosînmartin, 5 oct. 1931. Recherches biochimiques sur le sang des epileptiques. (în colaborare cu Gh. Werner). Congres International de neurologie (Londra), 29 juillet — 3 aout 1936, septembrie, nr. 5, p. 9. Prezenţa de glicogen în mare cantitate in sistemul nervos central într-un caz de epilepsie rmoclonică encefalitică. (In colaborare cu D. Marinescu-Băloiu). Rezumatul comunicării prezentată în şedinţa de la 2 iunie 1937 la Acad. de Medicină din Romînia. Mişcarea med. rom. (Craiova), 1937, nr. 1—2, p. 132. Traumatisme du lobe frontal du cerveau avec deviation conjuguee des globes oculaires et de la tete. (în colaborare). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1946, t. XXIX, nr. 2. OPERE ALESE 623 Acţiunea epileptogenă a penicilinei prin administrarea ei pe calc suboccipitală în lichidul cefalorahidian. (în colaborare cu S. Oeriu, A. Popa, E. Mîrza, F. Nereantu, G. Bunescu, C. Heytmanek şi A. Vochitu). Bul. şt., Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 10, p. 1249. Corelaţii intre sistemul nervos şi glandele endocrine. Nota II. (în colaborare cu M. Bă' lăceanu C. Bălăceanu, E. Costin, J. Biener si N. Albu). St. cerc. endocr., 1956, t. Vil, nr. 1, p. 18. VOL. II Nouvelles recherches sur la seroreaction d'Abderhalde dans la neurologie et la psychiatrie. Bucureşti, 1914, extras. Fapte şi îndrumări noi relative la mecanismul şi tratamentul unor boli nervoase şi mintale. Higiena, (Bucureşti), 1915, nr. 95, p. 2. Nouvelles recherches cliniques et experimentales sur la seroreaction d’Abderhalden surtout au point de vue neurologique et endocrinologique. (în colaborare cu Maria Parhon). Rev. şt. med. (Bucureşti), 1915, nr. 8, p. 14. Sur les traitements de la schyzophrenie. (în colaborare cu D. Enăchescu şi Ep. Tomorug). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psvchol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 8, p. 232. Schyzophrenie. Sur la reuction d’arret de l’hemolyse avec les extraits endocriniens chez les schyzophreniques. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum., neurol. psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 8, p. 224. Developpement prodigieux de la memoire des dates et de lăcuite sensorielle avec retard dans la formation de Tinteligence, de la presonnalite et de la notion du temps. (în colaborare cu L. Cîmpeanu). Bull. Sect. sci., Acad. Roum., t. XXX, nr. 3, extrait. Modificările morfologice ale sistemului endocrin la şobolanii decorticaţi. (în colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu). St. cerc. endocr., 1953, t. IV, p. 255. Rolul hormonilor în viaţa psihică. Analele de psihologie (Bucureşti), 1943, voi. X, p. 22. VOL. III Sur un cas de maladie osseuse fibro-kystique de Recklinghausen. (în colaborare cu G. Ma-rinescu). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr: (laşi), 1928, t. V, nr. 1, p. 1. Acţiunea excitaţiei nervoase prin imobilizare forţată asupra dinamicii tirotrofinei hipofizare. (în colaborare cu M. Pitiş, D. Belloiu, R. Holban si V. Săhleanu). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 9, p. 1385. Acţiunea P.A.S.-ului şi a derivaţilor (esterii etilic şi benzilic) asupra sistemului endocrin. (în colaborare cu St. Secăreanu, M. Pitiş şi L. Iancu). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1956, t. VIII, nr. 1, p. 151. Acţiunea acidului paraminobenzoic (APAB) asupra timusului involuat. (în colaborare cu D. Postelnicu şi N. Postelnicu). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 4, p. 459. Hipertrofia ţesutului reticular din medulara timusului după atropinizare. (în colaborare cu A. Babeş şi I. Petrea). St. cerc. endocr., 1956, t. VII, nr. 4, p. 481. Heterotransplantarea guşii Basedow. Aprecierea evoluţiei implantelor prin radioiodocaptare şi studiu histologic. (în colaborare cu I. Petrea şi Al. Bojinescu). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 4, p. 403. VOL. IV Maladie d’Addison associee avec asthme. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem., Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psvchol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 7, p. 262. Consideraţii asupra a 12 cazuri de sindrom Cushing apărut în copilărie sau adolescenţă. (în colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu si V. Ionescu). St. cerc. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 133. La alcătuirea acestei lucrări au colaborat: Dr. ALEXANDRU IOAN, Dr. COMAN GIUCEANU şi PETRE CUL1ANU Redactor responsabil : Dr. COMAN CIUCEANU Tehnoredactor : IOANA POPESCU Dat la cules 20.04.1962. Bun de tipar 17.07.1962. Apărut 1962. Tiraj 900+50 ex. legate. Hîrtie velină de 80 g/m2, 700x1000/16. Coli editoriale 49.75. Coli de tipar 39+19 planşe tipo. A. 0514/1962. C.Z. pentru bibliotecile mari şi mici : 61(082). Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918“ str. Grigore Alexandrescu nr. 93-95, Bucureşti, B. P. R. Comanda nr. 1218. 1042-13