academia republicii populare romîne C.I.PARHON OPERE ALESE Voi. IV HIPOFIZĂ, EPIFIZĂ, SUPRARENALE, PANCREAS, OVAR ŞI TESTICUL editura academiei republicii populare romîne / OPERE ALESE C. I. PARHON Voi. IV Hipofiză, Epifiză, Suprarenale, Pancreas, Ovar şi Testicul Redactor responsabil: Acad. ŞT.-M. M'ILCU Academicianul C I. PARHON SUMAR Pag. I. Studii şi cercetări asupra hipofizei Biologia şi patoîogia hipofizei...................................................... 21 Hipofiză. Sindroame hipofizare. Hormonii şi corelaţiile acestui organ. Patologie generală. Fiziologia şi biologia hipofizei.................................21 Cercetări asupra endocrinologiei vieţii embrionare şi fetale. Structura hipofizei în timpul acestor faze de dezvoltare.......................................41 Cercetări de fiziologie şi fiziopatologie . . . . ... . . . . . 55 Acţiunea prolactinei asupra glandei mamare şi asupra ţesutului grăsos la cobai ........................................................................ 55 Acţiunea prolactinei asupra structurii guşii şi ovarului la porumbel . . . 61 Studii şi observaţii clinice ............................................... 69 Contribuţii la studiul acromegaliei..................................................69 Patogenia şi tratamentul acromegaliei................................................ 80 Asupra unui caz de gigantism precoce cu polisarcie excesivă . . . . 95 Diabet insipid la o bolnavă de tip acromegaloid şi la alta acromicrică . . 101 Sindromul hiperhidropexic (hiperretrohipofizar)......................................107 Virilism pilar şi prolanurie .................................................... . 110 Infantilism, nanism (sau microsomie) şi poliurie prin insuficienţă hipofizară la o bolnavă de 15 ani............................................................114 Un nou sindrom hiperhipofizar. Nanismul hiperhipofizar .... . . 119 Studiu anatomo-clinic a unui caz de sindrom Cuishiag ...... 121 Sindromul Bardet-Moon-Lawrence-Biedl (Observaţia mai multor cazuri) . . 133 Cfontribuţii la studiul etiologici, patogeniei, diagnosticului şi prognosticului obezităţii infantile.............................................................. 143 Tratamentul distrofiei adipozo-genitale constituţionale şi al obezităţii infantile în general ................................................................157 Consideraţii asupra a 65 de cazuri de sindrom adipozo-genital . . . . 163 Contribuţii la studiul macromastiei..................................................206 Pulberea retrohipofizară în obstetrică. Consideraţii teoretice şi cazuri clinice 214 4 I. C. PARHON II. Studii şi cercetări asupra epifizei Biologia şi patologia epifizei . .............................................. Epifiză din punct de vedere endocrinologie....................................... Cercetări de fiziologie şi fiziopatologie.................................................... Modificări biochimice după cauterizarea epifizei la păsări . . ___ Modificările morfologice ale sistemului endocrin la şobolanii epifizectomizaţi . Influenta epifizectomiei şi a administrării de extract epifizar asupra structurii glandelor endocrine şi asupra unor date metabolice privind mineralele, lipidele, protidele şi glucidele la şobolanul alb ................................ Influenta epifizectomiei asupra metabolismului mineral şi asupra glicemiei la şobolanul alb ... . ................................. Influenta epifizectomiei şi a administrării de extract epifizar asupra conţinutului unor organe în lipide şi acizi nucleici...................................... Cercetări asupra sindroamelor hiperepifizare experimentale........................... Cercetări experimentale asupra acţiunii unui extract epifizar (epifizhormon) la şobolanii bătrîni. Relaţiile epifizei cu durata vieţii......................... -Acţiunea extractului epifizar asupra conţinutului unor organe în apă şi substanţe minerale (K, Ca, P)........................................................... Acţiunea extractul'ui epifizar asupra conţinutului unor glande endocrine şi organe în apă şi substanţe minerale la cobai ..................................... Acţiunea epifizei asupra cartilajului de creştere.................................... Studii şi observaţii clinice . . . ... . . . . . . . Despre un caz de macrogenitosomie precoce cu teratom epifizar . Calcificareâ epifizei şi macropenis. Disociaţie relativă în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare ............................................................. ^ Creşterea ponderală sub influenţa unui extract epifizar (epifizhormonul) . Patologia de corelaţie....................................................................... Despre corelaţiile epifizo-suprarenale . . ................................. ^ Acţiunea extractului epifizar asupra animalelor tiro-paratiroidectomizate . ... Despre sindromul hipotiroidian-hiperepifizar..................................... III. Studii şi cercetări asupra glandelor suprarenale Cercetări de fiziologie şi fiziopatologie.................................................... Acţiunea acidului dezoxiribonucleic asupra suprarenalei şobolanului alb . Studii şi observaţii clinice ................................................................ Asupra, unui caz de melanodermie facială..................................... Asupra sindromului umoral hipercorticosuprarenal.............................. . Cîteva cazuri Cushing................................................................ Asupra rolului eredităţii paterne într-un caz de virilism pilar...................... Cercetări asupra patologiei de corelaţie . . ...................................... Cercetări asupra alteraţiilar glandelor suprarenale la animalele etiroidate sau tiro-paratiroidectomizate precum şi în alte stări fiziologice, patologice şi experimentale.................................................................. Acţiunea hormonului corticosuprarenal asupra tiroidei şi hipofizei . Glandele suprarenale din punct de vedere ginecologic şi pediatric . Pag. 223 223 265 265 269 284 298 305 310 326 338 348 366 373 373 381 385 390 390 396 403 411 411 415 415 421 427 457 462 462 472 482 OPERE ALESE 5 IV. Studii şi observaţii clinice asupra pancreasului Pag Despre rolul pancreasului în patogenia unor cazuri de obezitate infantilă . 495 Acţiunea insulinei asupra corticosuprarenalei..........................................502 Creşterea numărului şi volumului insulelor Langerhans în urma injecţiilor cu lipide suprarenale................................................................. 505 V. Studii şi cercetări asupra ovarului şi testiculului Biologia şi patologia ovarului........................................................... 517 Ovarul ca glandă endocrină.............................................................517 Cercetări de fiziologie şi fiziopatologie.....................................................568 Asupra unor funcţiuni puţin cunoscute ale ovarelor ........................568 Cercetări asupra lipoizilor glandelor genitale..................................... 574 Despre acţiunea foliculinei asupra glandei mamare a cobaiului mascul im- puber şi a femelei impubere, gravide sau în lactaţie............................... 585 Pierdere în greutate corporală şi degenerescenţă testiculară obţinute cil lecitine ........................................................... . 595 Acţiunea progesteronului asupra cartilajului de creştere la şobolanul impuber . 602 Respiraţia testiculului la animale în legătură cu variaţiile de vîrstă şi tratament hormonal........................................................... 608 Deosebirile insuficienţelor mono- şi biglandulare în raport cu sexul . . . 619 Bibliografia lucrărilor de endocrinologie ale academicianului C. I. Parhon (hipofiză, epifiză, suprarenale, pancreas, ovar, testicul)....................................625 âSAOEMi E I OF JIABJIEHHE L MccjieAOBaHHH o iahtobrahoh 5Kejie3e BHOJIOrHH H naTOJIOrHH mHTOBHAHOH Hcejie3bl........................................... • Mosdoboh npHAaTOK. rHnoc[>H3apHbie chhapom’h. rmio(j)H3apHbie ropMOHbi h KoppejiaiţHH SToro opraHaţ 06man namjiorHH. OH3HOJiorHH h 6HOjiorHsi ; rHno(ţ)H3a . ................................... H3yqeHHe 3H^OKpHH0JiorHH 3apo£bmia h njioAa. CTpyKTypa ranocjmsa b TeqeHne BbimeyKa3aHHHX cra^nă pa3BHTHH......................................... McCJiejţOBaHHH no H3HOJIOrHH ...................................... BjiHHHHe npojiaKTHHa, Ha MGjioqHyio şcejiesy h JKHpoByio TKaHb MopcKHx CBHHOK ........................................ ............................... BjiHHHHe npojiaKTHHa Ha CTpyKTypy 306a h smqHHKa y rojiy6n . . . . . lOiHHHqecKHe HccjieAOBaHHn h HadjnoAeHHH ................................................. K H3yqeHHio aKpoMerajiHH ................................................. llaToreHe3 h jieqeHHe aKpoMerajiHH ............................................... 06 oahom cjiyqae paHHero rarapTH3Ma, canpoBOJKAaBmerocsi hht6hchbho^ BOflHHKoă nOJIOCTeH............................................................ HecaxapHbifi RuaCer, Ha6jijo,zijaBHiHHcsi y 6ojibHoS aKpoMerajioHAHoro THna H y dOJIbHOH C rHn0(})H3apH0â KapJlHKOBOCTbK) ................................. rHneprHAponeKOH^ecKHH (rnneppeTporHno(})H3apHbiH) CHHapoM ........................ Chhapom BHpHjiH3Ma c BbipaxceHHoft BOJiocaTocTbio h npojiaHypHeH . . . HH(j>aHTHJIH3M, HaHH3M (HJIH MHKpOCOMHH) H nOJIHypHH npH rHri0(})H3apH0H HejţocTaTo^HocTH y 6ojibHoă b B03pacTe 15 jier................................. Hobhh rHneprHno(J)H3apHbiH chhapom. T HneprHnoajibHOH KOHCTHTyuHOHajibHon n,HCTpo(J)HH h oxcHpe- hhh y AeTen ................................................................... Ha6jiio,n;eHHH 3a 65 cJiyqasiMH aAHn030-reHHTajibH0H #hctpq(}>hh.................. Ctp, 21 21 41 55 55 61 69 69 80 95 101 107 110 114 119 121 133 143 157 163 8 I, C, PARHON K H3yqeHHio m a Kp om acrah........................................ IlpHMeHeHHe sa^Hen aojih nfflo<|)H3a b BH,n,e noponiKa b aKymepCTBe. Teo-peTHqecKne ooo6pa}KeHHH h KJiHHHqecKHe HaâjnoAeHHH................................. II. HccJie#OBaHHSi o iuhuikobhahoh Hcejie3e BHOJiorHH h naTOjiorHH ihhihkobhahoh xcejie3bi............................................ H3yqeHne HiHHiKOBHjmoH 5Kejie3bi c sHAOKpHHOjiorHqecKOH to^kh 3peHHH . . HccjieAOBaHHH no cj)H3HoJiorHH H naT0 3KCTpaKTa (3nH(])H3ap- Horo ropMOHa) ........................................................ . . . , KoppejiHTHBHan naxojiorHH ................................................................ 06 3nH(j)H3apHo-cynpapeHajibHbix KOppejiniiHHx............................■ . . . BjIHHHHe snH(j)H3apHoro 3KCTpaKna Ha thpieo -napaTHpeo/i^sktJomhpobaHHbix 2KHB0THHX........................................................... K H3yqeHHio rHnep3nH(})H3apHo-rHnoTHpeoHAHoro cHHApOMa............................. III. HccJie.noBaHHH o HaanoqeHHHKax CTp, 206 214 223 223 265 265 269 284 298 305 310 326 338 348 366 373 373 381 385 390 390 396 403 HcCJie/IOBaHHH no (j)H3HOJIOrHH H naTOkii- peHHH y ac Teii............................................................. 495 BjiHHHne HHcyjiHHa Ha KopKOBbra cjioh HaAnoqeqHHKa ................................ 502 yBejinqeHHe qncjia n o6MeHa ccTpOBKOB JIaHrepraHca BCJieACTBHe HH'beKUHH cynpapeHajibHbix jranHAOB...................................................... 505 V. McCJieAOBaHHH O HHHHHKaX H CeMeHHHKaX BnojiorHH h naTOJiorHH HH^HHKa.......................................................... 517 Hh^hhk KaK xcejie3a BHyTpeHHeS ceKpen.HH....................................... 517 PîccjieAOBaHHH no (})H3H0Ji0rHH h naTO(})H3H0JiorHH................................... 568 no nOBOAy HeKOTOpblX MajIO H3BeCTHbIX (J)yHKD,HH HHqHHKOB.............. 568 K H3yqeHHio jînnoHAOB ndjiOBbix ^Kejies........................................... 574 O bjihhhhh (j)OJijMKyjiHKa Ha MbjioqHyio xcejie3y HenojioBospejioă MopcKoă CBHHKH-caMna h Ha MCjioqHyio }Kejie3y HenojioBospejioH MOpcKOH cbhhkh-caMKH, HaxoAHmeăcH b nepHOAe 6epeMeHH0CTH hjih jiaKTauHH .... 535, yMeHbmeHHe Beca Tejia h AereHepaTHBHbie TecTHKyjinpHbie H3MeHeHHH, bh3- BaHHbie jieuHTHHOM ........................................................... 595 BjIHHHHe nporecTepoHa na anH(j)H3apHbiH xpHiiţ Hen0ji0B03peji0H Kpbicbi . . 602 OKHCJiHTejibHbie npoiţeccbi b ceMeHHHKax schbothhx b CBH3H c bo3pacthhmh pa3JIHHHHMH H TOpMOHajIbHblM jieqeHHeM ....................................... 608 Pa3JiHqne Memjxy moho- h 6HrjiaHAyjiHpHbiMH heaocta to^ h o cth m h b 33bh- chmocth ot nojia.............................................................. 619 BH6jiHorpa(})HqecKHH chhcok TpyAOB aicaAeMHKa K. H. riapxoHa no shaokphho-jiorHH (M03r0B0H npHAaTOK, HiHHiKOBHAHaH acejiesa, HaAnoqeqHHK, noAacejiy-AO*maH Hcejie3a, hh^hi-ik, ceMeHHHKH).................................................... 625 SOMMAIRE I. Etudes et recherches sur l’hypophyse Page Biologie et pathologie de l’hypophyse................................................. 21 L’hypophyse. Syndromes hypophysaires. Les hormones et Ies correlations de cet organe. Pathologie generale. Physiologie et biologie de l’hypophyse . 21 Recherches sur rendocrinologie de la vie embryonnaire et foetale. La struc- ture de l’hypophyse au cours de ces phases de developpement ... 41 'Recharcihes de physiologie normale et pathologique......................................55 Action de la prola-ctine sur la glande mammaire et sor le tissu adipeux du Cobaye....................................................................... 55 Action de la prolactine sur la structure du jabot et de l’ovaire du Pigeon . 61 Etudes et observations cliniques ..................................... • , . * 69 Contribution â l’etude de l’acromegalie........................................ 69 Pafhogenie et traitement de Tacromegalie..........................................80 A propos d’un cas de gigantisme precoce â polysarcie excessive .... 95 Diabete insipide chez une malade du type acromegaloide et chez une autre, â acromicrie ..................................................................101 Le syndrome hyperhydropexique (hyperretrohypophysaire) ..... 107 Virilisme pilaire et prolanurie...................................................110 Infanti,lisme, nanismie (ou microsomie)'[ et polyurie par insuffisance hyipophy- saire, chez une malade de 15 ans . . . . .......................*14 Un nouveau syndrome hyperhypophysaire. Le nanisme hyperhypophysaire . 119 Etude anatomo-clinique d’une observation de syndrome de Cushing . . . 121 Le syndrome de Bardet-Moon-Lawrence-Biedl (Observation de plusieurs cas) . 133 Contribution â l’etude de l’etiologie, de la pathogenie, du diagnostic et du pronostic de l’obesite infantile . ....................................143 Le traitement de la dystrophie adiposo-genitale constitutionnelle et de l’obe- site infantile en general......................................................157 Considerations sur 65 cas de syndrome adiposo-genital 163 Contribution â l’etude de la macromastie .........................................206 OPERE ALESE 11 Page. La poudre d’hypophyse (lobe posterieur) en obstetrique. Considerations theo- riques et observations cliniques.................................... . . 214 II. Etudes et recherches sur Tepiphyse Biologie et pathologie de l’epiphyse................................................* 223 L’epiphyse, au point de vue endocrinologique....................................223 Recherches de physiologie normale et pathologique.......................................265 Modifications biochimiques consecutives â la cauterisation de l’epiphyse chez Ies oiseaux.....................................................................265 Modifications morphologiques du systeme endocrinien chez Ies rats epi- physectomises...................................................................269 Influence de l’epiphysectomie et de 1’administration d’extrait d’epiphyse sur la structure des glandes endoerines et sur quelques donnees metaboliques concernant Ies mineraux, Ies lipides, Ies protides et Ies glucides, chez le Rat albinos . . . . . . . . ................................ 284 Influence de l’epiphysectomie sur le metabolisme mineral et sur la glycemie du Rat albinos..................................................... 298 Influence de l’epiphysectomie et de l’administration d’extrait d’epiphyse sur la teneur en lipides et acides nucleiques de quelques organes . . . 305 Recherches sur Ies syndromes hyperepiphysaires experimentaux . . . . 310 Recherches experiment a Ies sur l’action d’un extrait d’epiphyse (epiphysehor-mone) chez Ies vieux rats. Les rapports de l’epiphyse avec la duree de la vie ......................................................................326 L’action de l’extrait d’epiphyse sur la teneur en eau et en substances mine- rales (K, Ca, P) de quelques organes............................................338 L’action de l’extrait d’epiphyse sur la teneur en eau et en substances mine- rales de quelques glandes endoerines et organes chez le Cobaye . . . 343 L’action de l’epiphyse sur le cartilage de croissance ....... 366 Etudes et observations cliniques .......................................................373 A propos d’un cas de macrogenitosomie precoce avec teratome epiphysaire . 373 Calcification de l’epiphyse et macropenis. Dissociation relative des caracteres sexuels secondaires . . . . . ... . . . . . 381 Augmentation ponderale sous l’influence d’un extrait d’epiphyse (epiphyse- hormone) .......................................................................385 Pathologie de correlation ..............................................................393 A propos des correlations epiphyse-surrenales...................................390 L’action de l’extrait d’epiphyse sur les animaux thyreo-parathyroîdectomises. 396 A propos du syndrome hypothyroidien-hyperepiphysaire............................403 III. Etudes et recherches sur les glandes surrenales Recherches de physiologie normaie et pathologique.......................................411 Action de l’acide desoxyribonucleique sur la surrenale du Rat albinos . . 411 Etudes et observations cliniques............................................... 415 A propos d’un cas de melanodermie faciale......................................©415 Du syndrome humor al hypercortico-surrenal......................................421 Quelques observations de maladie de Cushing.....................................427 Du role de l’heredite paternelle dans un cas de virilisme pilaire .... 457 12 C. I. PARHON Page. Recherches sur la pathologie de correlation................................................462 Recherches sur Ies alterations des glandes surrenales chez les animaux thy-roîdectomises ou thyreo-parathyroidectomises ainsi que dans d’autres etats physiologiques, pathologiques et experimentaux....................462 Action de l’hormone cortico-surrenale sur la thyroîde et l’hypophyse . . . 472 Les glandes surrenales au point de vue gynecologique et pediatrique . . 482 IV. Etudes et observations cliniques sur le pancreas Du role du pancreas dans la pathogenie de certains cas d’obesite infantile 495 Action de l’insuline sur la cortico-surrenale......................................502 Augmentation du nombre et du volume des îlots de Langerhans, consecutive- meht aux injections de lipides surrenaux...........................................505 V. Etudes et recherches sur Tovaire et le testicule Biologie et pathologie de l’ovaire.........................................................517 L’ovaire, glande endocrine.........................................................517 Recherches de physiologie normale et pathologique..........................................568 De quelques fonctions, moins connues, des ovaires......................568 Recherches sur les lipoîdes des glandes genitales . ...................574 De l’action de la folliculine sur la glande mammaire du Cobaye mâle impubere et sur celle de la femeile impubere, gravide ou en etat de lactation. 585 Pertes de poids corporel et degenerescence testiculaire determinees par les lecithines ........................................................................595 Action de la progesterone sur le cartilage de croissance chez le Rat impubere . 602 La respiration du tissu testiculaire des animaux en raison de l’âge et du traitement hormonal................................................................ 608 Les differences des insuffisances mono- et biglandulaires en raison du sexe 619 Bibliographie des travaux d’endocrinologie de C. I. Parhon, membre de l’Academie de la Republique Populaire Roumaine (hypophyse, epiphyse, surrenales, pancreas, ovaire, testicule)..................................................................625 PREFAŢA In continuarea volumelor precedente, apar lucrările selecţionate din numeroasele comunicări, memorii şi observaţii clinice, consacrate hipofizei, epifizei, pancreasului, suprarenalelor şi gonadelor. Publicate de-a lungul unei jumătăţi de secol, aceste lucrări ne dau o imagine caracteristică despre personalitatea ştiinţifică a prof. C. I. Parhon, despre condiţiile sale de lucru \şi ritmul de dezvoltare al endocrinologiei în ţara noastră. îndelunga sa activitate ştiinţifică ne îngăduie să prezentăm în acest volum lucrări din epoci foarte diferite situate în unele cazuri la distanţă de 4—5 decenii — cum sînt de exemplu comunicările referitoare la unele funcţii puţin cunoscute ale ovarului, publicate în 1901 şi unele cercetări experimentale executate în Institutul de endocrinologie în 1955. Pentru a da cititorului o imagine mai cuprinzătoare îşi în egală măsură corespunzătoare caracterului acestei opere, au fost selecţionate lucrări indiferent de epoca lor de apariţie, din domeniul teoretic, al fiziologiei şi fiziopatologiei clinice sau experimentale şi al patogeniei. Conţinutul este inegal cantitativ în diferite capitole. Explicaţia acestei situaţii trebuie căutată lla nivelul condiţiilor obiective de cercetare clinică sau experimentală, precum şi în predilecţia autorului pentru o anumită problematică. In cuprinsul acestui volum sînt expuse lucrările în care se descriu pentru prima dată două noi forme clinice ale, patologiei hipofizare: sindromul hiperhidropexic şi nanismul hiperhipofizar gonadotrop, precum şi primele observaţii anatomo-clinice de macrogenitosomie precoce epifizară şi de boală Cushing, semnalate în ţara noastră. întregul material cuprins în acest volum, de altfel ca şi cel publicat în volumele precedente are un deosebit interes istoric, pentru cu- 14 PREFAŢA noaşterea ideilor generale sau a noţiunilor particulare în legătură cu interpretarea faptelor clinice şi experimentale. ★ în această ordine de idei studiile consacrate acromegaliei (1903— 1907) sînt printre cele mai caracteristice. In timp ce în prima lucrare (1903) este de acord cu hipofuncţia hipofizară m această boală propusă de Pierre 'Mărie şi G. Marinescu, în memoriul următor <(1905) adoptă pa-togenia hiperfuncţională a lui Benda, combătînd teoria nervoasă susţinută pînă spre sfîrşitul secolului trecut. Tot în aceste lucrări acordă a mare importanţă patogenică \şi de diagnostic 1 tulburărilor metabolice complexe şi îndeosebi eliminărilor de fosfor; descrie incontinenţa urinară ca un nou, semn şi susţine că înţelegerea mecanismului de apariţie al acromegaliei nu va fi posibilă fără cercetări experimentale. ' Un loc deosebit în ansamblul lucrărilor din perioada 1925—1955 îl ocupă izolarea nanismului hipofizar (1929) în care se descrie o nouă formă de distrofie hipofizară prin exces gonadotrop urmat de o pubertate precoce. In aceeaşi perioadă descrie un nou sindrom de hiperfuncţie a hipofizei posterioare caracterizat prin retenţie de apă, oligurie, oligo-dipsie şi urini hiperstenice, pe care îl 'denumeşte hiperhidropexic şi-t opune patogenic diabetului insipid (1933). Interrelaţia dintre hormonii hipofizari expusă în raportul tdin 11935, este reluată în observaţiile clinice referitoare 'la caracterele diabetului insipid în raport cu hiperfuncţia sau hipofuncţia anterohipofizară (1937) si în eliminarea de gonadotrop foliculo-stimulant in virilismul pilar (1936). } ■ Studiul anatomo-clinic al primului caz de boală Cushing observat în ţara noastră este,; deosebit de interesant prin [analiza lui clinică şi anatomo-patologică. Cu această ocazie emite ipoteza hormonilor hipofizari tropi pentru glandele exocrine — ipoteză sugerată de !volumul considerabil al parotidei, al pancreasului şi ficatului în cazul studiat. Obezitatea hipofizară infantilă a făcut obiectul [a patru 'comunicări şi memorii situate între 1942 şi 1954. In aceste lucrări sînt !comunicate observaţiile clinice a peste 300 de bolnavi, cu adnotări despre patogenie. Se arată rolul ce-l are sedentaritatea, supraalimentaţia şi factorul {familial, uneori ereditar în apariţia obezităţii la copii. Prin sublinierea rolului sistemului nervos, interpretarea obezităţii * , « ■; Bucureşti . ; < V K I. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA HIPOFIZEI BIOLOGIA ŞI PATOLOGIA HIPOFIZEI HIPOFIZĂ SINDROAME HIPOFIZARE. HORMONII ŞI CORELAŢIILE ACESTUI ORGAN. PATOLOGIE GENERALA. FIZIOLOGIA ŞI BIOLOGIA HIPOFIZEI.* Voi expune în referatul meu mai ales faptele mai importante care le cunoaştem din punct die vedere al patologiei hipofizare şi al hormonilor 'acestui organ. Voi studia de asemenea problema corelaţiilor hipofizare şi rnlul atît de important care revine acestei glande în creşterea şi în menţinerea funcţiei normale a individului şi a speciei. Voi reda, în sfîrşit, cîteva aspecte ale biologiei hipofizei. Morfologic hipofiză este o mică glandă suspendată la baza creierului, a cărei greutate variază la om între 0,50 şi 0,70 g. Este formată din patru porţiuni sau lobi, unul anterior, unul intermediar, unul posterior şi o porţiune infundibulară, aceasta din urmă învelind tija creierului, mai ales faţa ei anterioară. Din punct de vedere microscopic, organul este constituit dintr-o bogată reţea vasculară şi dintr-o cantitate redusă de ţesut conjunctiv, reţeaua înglobînd în ochiurile ei celulele hipofizare. Se disting trei tipuri de celule: eozinofile, bazofile şi cromofobe. Acestea din urmă sînt cele mai puţin numeroase iar primele cele mai abundente. Intre aceste diferite forme celulare, se pot observa forme de trecere, ce pledează pentru unitatea primitivă, a celulei hipofizare, adică toate aceste forme derivă dintr-o aceeaşi celulă fundamentală, care pare a fi celula principală. * Raport prezentat la al XV-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihdlogie şi endocrinologie (Secţia de endocrinologie) îo şedinţa din 6 octombrie 1935. Publicat în Bull. meni. Sect. endocr., 1935, nr. 3, p. 119. 22 C. I. PARHON S-ati descris de asemenea celule hipereozinofile şi hiperbazofile. în lobul intermediar, cane este da om foarte redus şi adeseori absent, se găsesc celule aşezate unele alături de altele delimitînd între ele cavităţi rotunjite ce conţin coloid. Celulele acestei formaţiuni sînt slab bazofile. La om, se observă în regiunea intermediară foliculi destul de imari amintind pe cei tiroidieni. Celulele acestei regiuni care se alătură şi chiar pătrund în lobul posterior sînt mai ales de tip bazofil. In ce priveşte lobul posterior este constituit dintr-o ţesătură de fibre nevroglice şi nervoase şi dintr-un număr de celule nevroglice, dintre care unele au un aspect hialin. Se întîlnesc de asemenea în acest lob celule pigmentare şi, la şobolani, celule bogate în ilipoizi (celulele lipodidofore descrise de Parhon şi Z. Caraman). Adăugăm de asemenea că aceşti autori au descris şi melanoîore în lobul intermediar al hipofizei La şoboliankii pigmentat. Grămezi pigmentare au fost descrise la această specie şi de Poos. Capilarele reţelei hilpoifizare proviin din' vasele afereilty şi se continuă cu venulele ce se varsa în circulaţia generală, dar după observaţiile lui Rainer, Popa şi Fielding şi într-un sistem port, care duce produşi hipofizari de secreţie la celulele nervoase ale centrilor vegetativi ai hipofizei. Produşii hipofizari de secreţie pot migra spre centrii nervoşi şi pe calea spaţiilor reţelei nervoase şi nevroglice a lobului posterior şi pot pătrunde pînă în ventriculul al III-lea printr-o prelungire, care merge pînă în interiorul tijei hipofizare şi unde celulele ependimare sînt absente în unele locuri (duipă observaţia lui F. Popa şi I. Niculescu). Din punct de vedere embriologic, lobul anterior al hipofizei şi cel al tijei se formează pe seama peretelui anterior a.1 unei invaginaţii a peretelui posterior al faringelui (Punga Rathke) lobul intermediar dez-vo'ltîndu-se din peretele posterior al acesteia. Lobul nervos se dezvoltă pe seama unei prelungiri a encefaiului, care avansează spre punga lui Rathke, al cărui perete posterior se mulează pe această prelungire. ■■■ * Să trecem acum în revistă sindroamele hipofizare. Studiul lor a deschis calea atît de fecundă a cercetărilor asupra hipofizei. Lucrările lui Pierre Mărie şi Marinescu asupra acromegaliei trebuie citate în primul rînd. ■ i , Efete adevărat că au avut şi predecesori ca, între alţii Magendie, dar înr urma cercetărilor fundamentale a acestor doi autori menţionaţi,, studiul hipofizei a luat un avînt incomparabil, care a , dus la, atît de importante descoperiri. , , Fibrele nervoase eferente şi aferente se întîlnesc de asemenea în hipofiză, acestea diin urmă venind din centri vegetativi .menţioinaţi măT 3us, ca şi din simpaticul cervical, V J ; ' ; , ^ Vom .începe cu acromegalia studiul sindroamelor, hipofizare. OPERE ALESE 23 Ghiar numele sindromului arată că este vorba despre o mărire a extremităţilor. Această hipertrofie interesează oasele dar şi părţile noi. Ea nu este de altfel decît predominantă sau mai aparentă la extremităţi deoarece interesează organismul în întregime inclusiv viscerele. Există o adevărată splanchnomegaîie. Se observă de asemenea în cursul acromegaliei simptome mai puţin constante ca : hipersexualitatea, hiperpilozitatea, creşterea tensiunii arteriale, hipertrofia tiroidei, după cum putem constata în alte cazuri: aitrofiia testiculelor, diminuarea pilozităţii faciale isiaiu a trunchiului, a regiunii pubiene sau a axiilelor, scăderea potenţei sexuale, şi a metabolismului bazai (care de altfel poate fi normal sau uneori crescut). La femeie amenoreea este frecventă şi uneori se poate observa creşterea pilozităţii faciale şi a trunchiului etc. In aproape toate cazurile de acromegalie examenul radiologie sau anatomo-patologie arată o hipertrofie a hipofizei ,sau mai exact, de ceile imiai multe ori, un adenom hipofizar cu celule eozinofiile. Intr-un număr mai mic de cazuri există un cancer al acestui organ ca în cel relatat de Marinescu şi Minea. Adăugăm, de asemenea, că recent s-a reuşit extragerea din lobul anterior al hipofizei a unei substanţe — hormonul de creştere — care Injectat la animale determină un sindrom acromegalie tipic (la cîine) şi un adevărat aeromegailogigantism (la şobolan). Diferenţa ţine de faptul că la această din urmă specie cartilajele de creştere nu se osifică complet chiar dacă creşterea s-a oprit astfel înoît aceasta se poate relua chiar în lungime sub influenţa unei excitaţii adecvate. Sindromul de gigantism se observă şi la om şi se însoţeşte adeseori de altfel de simptome aeromegalice. Acest acromegailogigantism se observă cînd boala începe în copilărie sau în orice caz înaintea osifi-cării complete a cartilajelor de conjugare. Se întovărăşeşte de asemenea de o splanchnomegaîie sau dacă preferăm de un gigantism visceral. Se pot observa unele sau altele din simptomele mai puţin constante pe care le-am menţionat la acromegalie. In sfîrşit, ştim, de la observaţiile lui Tamburini, că există de cele mai multe ori şi în gigantism o tumoare hipofizară care prezintă aceleaşi caractere cu cea din acromegalie. Faptele clinice şi experimentale duc la concluzia ca acromegalia şi gigantismul reprezintă sindroame datorită creşterii unei funcţii a lobului anterior al hipofizei, primul sindrom dezvoltîndu-se după pubertate (Brissaux) sau mai bine zis după sfîrşitul osificării encondrale (Lau-nois şi Roy) ultimul înaintea acesteia. S-au adus însă şi obiecţii acestei concluzii. Cea mai importantă este faptul că există o acromegalie infantilă. Este adevărat însă că acest sindrom este foarte rar. La noi, Mătăsaru şi-a făcut teza asupra acestui subiect şi eu însumi am comunicat observaţia a două surori suferind de acest sindrom. Marinescu şi Davidsohn nu admit identitatea de natură a acestor două sindroame. 24 C. I. PARHON Oricum, aceste sindroame par a avea o caracteristică comună, care este în funcţie de hiperactivitatea hormonului de creştere secretat de lobul anterior al hipofizei. Poate o stare hormonală anterioară, încetinind creşterea encondrală ar putea explica cazurile de acromegalie infantilă cînd exagerarea funcţiei hipofizare de care vorbim există din copilărie. Patologia generală a sistemului endocrin ne face să credem că ori de cîte ori există un sindrom de hiperfuncţie se observă şi un sindrom de insuficienţă şi invers. Care. este sindromul de insuficienţă al lobului anterior, opus gigantismului sau a acromegaliei ? Cunoaştem, de la lucrările lui Brugsch, sindromul acromicrie caracterizat printr-o slabă dezvoltare a extremităţilor: cap, nas, urechi, mîini, picioare. Acest sindrom se însoţeşte uneori de alteraţii osoase şi cu,tanate şi o micşorare a şeii turceşti, sau de alteraţii evidente ale hipofizei. Acest sindrom nu este rar şi am putut relata cu A. A. Cahane şi Ep. Tomorog exemple de acest sindrom. In primul caz, bolnavul prezenta şi un sindrom schizofrenic. Un caz pe care l-am studiat cu Ballif şi Lavrenenco ne-a făcut să credem că unele cazuri de idioţie microcef alică pot fi de asemenea legate de aero mierie. In unele cazuri acromicria se însoţeşte de infantilism pe cînd în altele pubertatea apare la vîrste normale. Pe de altă parte, mai mulţi autori au relatat cazuri de nanism în legătură cu alteraţii hipofizare precoce. Aceste cazuri de nanism se însoţesc desigur de o acromicrie deşi se pare că atenţia n-a fost suficient atrasă asupra acestui punct. Se pare că cele două sindroame opozabile acromegaliei şi gigantismului se combină în mod variat, cum se întîm-plă şi pentru cele două sindroame hiperfuncţionale. Am văzut că gigantismul şi acromegadiia ipot să se însoţească de o funcţie genitală normală, de o hiperfuncţie sau de o diminuare sau abolire a funcţiilor genitale. Acest fapt ne face să vorbim de alte sindroame care se pot combina cu cele pe care le-am menţionat dar care pot de asemenea să apară pe primul plan sau să fie mai mult sau mai puţin izolate şi care au desigur o patogenie proprie, pe care trebuie s-o semnalăm aici. Am văzut că în unele cazuri acromegalia sau gigantismul se însoţesc de insuficienţa sau atrofia glandelor genitale. Există un gigantism cu infantilism. Acesta din urmă este legat de o insuficienţă orhitică (sau ovariană), dar această insuficienţă este secundară lipsei unui sau a doi hormoni gonadotropi aşa cum au arătat cercetările lui Zondek şi Ascheim, Smith, Reichert, Biedl, Liepsohutz etc. Gigantismul cu infantilism este deci un sindrom de hiperfuncţie a hormonului de creştere şi de insuficienţă a celor gonadotropi. Aceasta din urmă însă poate coexista cu o funcţie normală a hormonului de creştere. In aceste cazuri este vorba de infantilism îin sensul restrîns al cuvîntului. Starea psihică aproape normală şi absenţa al- OPERE ALESE 25 tor, simptome de insuficienţă tiroidiană deosebeşte această formă de infantilism de cel tiroidian care pare mai rar decît se credea altădată. Cu C. Parhon Ştefănescu aim studiat o formă de nanism cu pubertate precoce, care este opozabil credem sindromului de infantilism şi gigantism şi care se datoreşte, după părerea noastră, hiperfuncţiei hormonului gonadotrop. Este un nanism hiperhipofizar. Se deosebeşte de cel hipohipofizar prin sudură precoce a cartilajelor encondrale care ră-mîn dimpotrivă multă vreme deschise în nanismul prin insuficienţa hormonului de creştere. Un sindrom foarte interesant este cel observat iniţial, de Falta şi descris de Stenmonds sub numele de caşexie hipofizară. Se caracterizează printr-o topire a ţesutului adipos şi muscular. Bolnavii rămîn realmente piele şi os, viscerele se atrofiază de asemenea. S-a insistat mai ales pe atrofia tiroidiană, suprarenală şi a glandelor genitale. S-a semnalat achilia gastrică. Metabolismul bazai poate fi tot atît de coborît ca-în mixedemul franc (Zondek). Dar se pot observa şi forme atenuate ale acestui sindrom. Examenul anatomo-patologie arată în aceste cazuri alteraţii hipofizare mari care pot interesa numai lobul anterior. Se admite în general, şi pe bună dreptate, că acest sindrom reprezintă insuficienţa totală a lobului anterior hipofizar. Se poate combina cu alte sindroame hipofizare ca diabetul insipid ca în cazul publicat de mine cu G. Marinescu. Se poate atribui atrofia viscerală absenţei hormonului de creştere,, ceea ce poate fi adevărat în oarecare măsură. Cercetări recente însă au permis să se izoleze din lobul anterior al hipofizei, în afara hormonilor menţionaţi mai sus şi referitor la care am trecut în revistă sindroamele hipo- şi hiperfuncţionale corespondente, hormoni stimulatori ai creşterii specifice a unor glande, hormoni tropi sau „stimuline“ tiroidiene, suprarenale, paratiroidiene după nomenclatura lui Aron şi Rivoire. Ne putem întreba dacă există sindroame corespunzînd insuficienţei sau hipofuncţiei izolate a acestor hormoni şi trebuie căutată participarea lor în sindroamele hipofizare cele mai frecvente şi în patologie în general. S-a semnalat de mai multe ori coexistenţa acromegaliei cu sindromul Basedow sau cu simptome hipertiroidiene şi se tinde astăzi să se admită că în astfel de cazuri coexistă o hiperfuncţie a hormonului de 'creştere cu hiperfuncţia hormonului tiireoitoop. Este logic să ne punem întrebarea dacă sindromul Basedow nu este adeseori un sindrom de hiperfuncţie primitivă a hormonului tireotrop. Acest lucru este susţinut de altfel de unii autori ca Etienne şi Drouhet. Aron a ridicat obiecţia că hormonul tireotrop lipseşte, în general, în urina basedowieniilor dar se poate răspunde că aceştia elimină şi hormonul tiroidian care are o acţiune antagonistă şi împiedică deci acţiunea hormonului tireotrop. Exoftalmisa ar fi daitorită acestui ultim horimon ceea ce explică persistenţa ei după tiroidectomie în sindromul Basedow. 26 C. I. PARHON Cazurile de acromegalie cu mixedem s-ar explica prin existenţa unei hiperfuncţii a hormonului de creştere cu o hipofuncţie a hormonului tireotrop. In mod analog se poate raţiona şi pentru hormonul pa-ratireotrop a cărui hiperfuncţie ar putea explica unele cazuri de osteită fibrochistică (sau de osteoporoză) şi a cărui hipofu-ncţie, unele cazuri de tetanie. Asupra acestui mod de a vedea însă trebuie să facem încă mai multe rezerve. Coexistenţa acromegaliei cu diabetul s-ar datori hiperfuncţiei hormonului de creştere concomitent cu a unui hormon care diminuă toleranţa pentru zahăr (sau este vorba de acelaşi hormon acţiomînd în condiţii metabolice diferite după cum există sau nu diabet). Simptomatologia pare să se contureze mai clar în ceea ce priveşte hormonul suprarenotrop. Intr-adevăr, Cushing a descris boala care-i poarta numele şi pe care o pune, pe bună dreptate credem, în legătură cu o stare hiperfuncţîonală a hipofizei datorită prezenţei unui adenom cu celule bazofile. Boala este caracterizată prin adipozitate considerabilă cu vergeturi cutanate, pilozitate exagerată, hipertensiune arterială. Un sindrom asemănător a fost descris în unele tumori corticosu-prarenale. Unele cazuri de slăbire cu astenie, şi, după Rivoire, chiar unele cazuri de sindrom Addison ar putea fi în legătură cu hipofuncţia hormonului suprarenotrop. Boala Cushing ridică mai multe probleme importante legate de patologia hipofizară. In primul rînd în această boală se întîlneşte adipozi-tatea. Ea se poate observa şi în acromegalie sau gigantism, cazuri în care ne putem gîndi la o hiperfuncţie a hormonului secretat de celulele bazofile. Ne întrebăm însă dacă acest lucru este adevărat — pentru toate adipozităţile hipofizare. Ne interesează îndeosebi dacă se poate susţine acest lucru în sindromul adipozo-genital în care constituie unul din simptomele principale şi în care atrofia genitală s-ar datori absenţei sau hipofuncţiei hormonului gonadotrop. Din acest punct de vedere cunoştinţele noastre sînt foarte reduse. Cei mai mulţi autori tind să considere sindromul adipozogenital ca o insuficienţă a lobului anterior determinată uneori, după Cushing, de un adenom cu celule principale care ar fi lipsite de funcţie endocrină, ceea ce, după părerea noastră, este foarte discutabil. Pe de altă parte, Anselmino şi Hoffmann au descris un hormon acetonemiant secretat de lobul anterior al hipofizei (cercetările lor au fost confirmate de Magistris). Absenţa acestui hormon este responsabilă de sindromul adiiposo-genital. Alţi autori s-au gîndit la o tulburare a lobului posterior şi Raab a descris un hormon ipe care l-a numit lipoitrilnă. Autorul mu poate preciza dacă se formează în lobul anterior sau posterior. OPERE ALESE 27 In sfîrşit, ne putem întreba dacă nu este vorba de o alteraţie a porţiunii intermediare a hipofizei, de o insuficienţă de secreţie de „inter-medină“, cu atît mai mult cu cît bolnavii au de cele mai multe ori tegumente puţin pigmentate, iar hormonul susamintit intervine în distribuţia pigmentului (cel puţin la broască şi la peşti). Dar se poate spune că problema este încă deschisă şi nu se poate afirma în mod precis dacă este vorba de un sindrom hipo- sau hiper-îuneţional. Rolul sistemului nervos în această lipodistrofie rămîne de precizat. Studiul bolii Cushing ridică şi alte probleme. In cazul (încă inedit) pe care l-am studiat cu St. M. Mileu şi Ep. Tomorog pancreasul cîntărea 300 g, o glandă parotidă 100 g şi existau mici adenoame duodenale. în ce mod trebuie explicate aceste manifestări hiperplastice sau hipertrofice ? ■ Trebuie să admitem existenţa unor hormoni stimulînd dezvoltarea glandelor exocrime şi cîţi asemenea hormonii există? Pînă la cie mumăr se ridică hormonii secretaţi de lobul anterior al hipofizei ? Vedem din cele de mai sus cîte probleme rămîn încă de studiat. Dacă trecem acum la sindroamele în raport cu lobul intermediar, trebuie să începem prin a aminti că însăşi existenţa lui la omul adult a fost contestată, deşi se admite că acest lob există în mod indiscutabil în perioada de dezvoltare. Considerăm că există la omul adult o porţiune intermediară a cărei structură se caracterizează mai ales prin formaţiuni de coiloid amintind destul de bine foliculii tiroidieni. Oricum ar fi, nimic nu ne împiedică să admitem o funcţie comună cel puţin mamiferelor şi care ar corespunde celei a lobului intermediar, dar care poate nu este localizată strict la acesta. Această funcţie ar putea de altfel să difere din punct de vedere cantitativ şi chiar calitativ de la o specie la alta. Oricum ar fi, ceea ce ştim în mod precis este că alterarea lobului intermediar la broască determină deeolorarea tegumentelor prin retrac-ţia melanoforelor. Cazul descris de Bayer este un exemplu tipic în acest sens, căci această modificare a apărut la o broască al cărei lob intermediar era lezat printr-un proces distructiv de origine parazitară. In cazul său, unica broască bolnavă dintr-un lot mare era de culoare deschisă, ceea ce este net vizibil pe fotografia reprodusă în lu- crarea sa. Invers, injecţia de extract retrohipofizar determină expansiunea melanoforelor şi deci schimbarea culorii tegumentelor care devine mai închisă. Este locul să ne întrebăm în ce măsură ceea ce se observă la broască este aplicabil la mamifere şi la om? In aceste cazuri pigmentarea ţine de celule situate în stratul profund al epidermului. Aceste celule suferă influenţa hormonului expanso-melanoforic. 28 C. I. PARHON Există un raport între albinism şi unele leueodermii şi leucotrichiî şi insuficienţa funcţiei intermedino-secretorie şi invers între melano-dermii şi hiperactivitatea sa ? Unele ciazurii clinice par a pleda pentru ace,astă ipoteză ciare nu poate fi afirmată fără serioase rezerve.. Oricum ar fi, problema merită să fie încă studiată. In aceeaşi ordine de idei remarcăm că indivizii cu distrofie adipozo-genitală sînt în general depigmentaţi şi că acest fapt este un simptom de feminism. Se observă de altfel şi alte simptome de feminism în cursul acestui sindrom inclusiv adipozitatea. Este locul să ne întrebăm dacă adipozitatea (şi alte simptome de feminism) nu ţin încă de alterarea lobului intermediar ? In mai multe cazuri de acromegalie se observă o abundentă secreţie lactată. Pe de altă parte, s-a extras din lobul anterior al hipofizei un hormon (prdlaetina 'lui Riddie) care excită secreţia (glandelor mamare cu condiţia ca ţesutul specific să se fi dezvoltat în prealabili sub influenţa ginechormonului (foliculinei) sau a secreţiilor placentare. Această secreţie lactată reprezintă deci un simptom de hiiperprolac-tinemie sau de prolactinemie anormală în ceea ce priveşte condiţiile de apariţie. Unele cazuri de absenţă sau de diminuare a secreţiei lactate reprezintă desigur sindromul opus. Să trecem acum la studiul sindroamelor retrohipofizare. Cel mai caracteristic ne pare a fi diabetul insipid a cărui simptome esenţiale şînt; poliuria cu densitate scăzută a urinilor şi sete consecutivă. Există şi un sindrom hiperretrohipofizar ? Credem că putem să răspundem afirmativ la această întrebare pe care ne-am pus-o de cîţiva ani.. Intr-adevăr noi am descris un sindrom hiperhidropexic ale cărui simptome (retenţie hidrică, urină concentrată ou densitate crescută,, creştere în greutate) se opun celor ale diabetului insipid. Dar există desigur şi alte sindroame retrohipofizare. Unele cel puţin din cazurile de atonie uterină par a fi în legătură cu absenţa unui hormon special, hormonul ocitocic, după cum unele naşteri rapide trădează un exces în sînge al acestui hormon. Poate unele cazuri de astenie, de „neurastenie", de atonie gastro-intestinală, vezicală relevă o insuficienţă retrohipofizară, pe cînd hiper-tonia arterială, intestinală etc. sînt legate de un exces hormonal al aceluiaşi lob. Pare că acelaşi lucru este adevărat şi pentru unele tulburări nervoase şi renale caracterizate prin : anurie sau hipurie, hipertensiune arterială, convulsii, tulburări psihice. In această ordine de idei voi aminti tendinţa actuală de a pune eolampsia, în legătură cu o hiperfuncţie retrohipofizară şi voi reaminti că Anselmino şi Hoffmann âu găsit reacţia melanoforelor pozitive în sîngele femeilor eclamptice. Drouhet a făcut aceeaşi constatare în migrenă. OPERE ALESE 29 FIZICO-CHIMIA ŞI BIOGHIMIA HIPOFIZEI Cercetări foarte numeroase au fost făcute în vederea izolării hormonilor hipofizari şi asupra fizico- şi bioehimiei hiipofizei în general. Voi începe prin a reaminti că hipofiză conţine, ca şi alte organe, protide, lipide, glwcide, săruri minerale, apă şi fermenţi. Baflilif şi Feld-man au studiat din punct de vedere histochimic diferitele forme de celule hipofizare. Importanţa cea mai mare revine însă desigur bioehimiei hormonilor hipofizari, deşi cunoştinţele noastre asupra acestui punct sînt destul de puţin precise. Le vom reaminti pe scurt: Hormonul de creştere (Evans) este o substanţă azotată (15% azot proteic), termolabilă, inactivată prin acizi şi baze tari, prin turnesol şi care pare a fi de natură proteică. Hormonul tireotrop este în general termolabil, nu trece prin ultra-filtre, nu rezistă la fermenţii digestivi, deşi nu este distrus de acizii sau bazele slabe. Este de asemenea o proteină sau cel puţin-un derivat proteic. Se poate spune acelaşi lucru despre hormonul paratireotrop (Anselmino, Hoffmann şi Herold; Herp şi Kranes) pe care Rivoire îl consideră ca fiind probabil înrudit cu tireo- şi gonadostimulina deoarece este precipitat ca şi aceştia cu alcool absolut, nu este ultrafiltrabil, este termolabil. In ceea ce priveşte hormonii gonadotropi (căci se admit doi) este vorba de substanţe solubile în apă dar insolubile în eter pur, acetonă, alcool absolut. Acesta din urmă ca şi metalele grele îl precipită din soluţie. Sînt substanţe termolabile, puţin rezistente la acizi şi baze, distruse de sucurile digestive. Greutatea lor moleculară ar fi vecină cu 800. Hormonul suprarenotrop (Collip, Anselmino şi Hoffmann) sau cor-ticostimulina cum o numeşte Rivoire, se apropie de precedentele prin so-lubilitatea în apă şi insolubilitatea în acetonă, eter şi cloroform pur. Rezistă mai bine la temperatură căci poate fi fiert 15’ sau chiar 30’ fără a fi complet distrus. Rezistă de asemenea acizilor şi bazelor slabe dar este distrus de secreţiile digestive. Este ultrafiltrabil moleculele fiind de dimensiuni relativ mici. Ar exista de asemenea o medulostimulină care nu este ultrafiltra-bilă, ceea ce ar permite să fie separată de hormonul precedent. Pancreatostimulina sau hormonul pancreatotrop (Anselmino şi Hoffmann) are aceleaşi caractere de solubilitate ca ceilalţi hormoni hipofizari. Este de asemenea termolabil dar ca şi hormonul suprarenotrop ultrafiltrabil. Adăugăm că Zondek susţine că a izolat din lobul anterior al hipofizei un hormon conţinînd brom şi care ar juca un rol important în menţinerea bromemiei. 30 C. I. PARHON Vom aminti că Anselmino şi Hoffmann, ale căror cercetări au fost confirmate de Magistris, susţin că au izolat din acest organ un hormon, acetonemiant, termolabil, puţin rezistent la ultraviolete, la acizi şi baze tari, solubil în apă dar insolubil în alcool absolut, eter şi cloroform. Este vorba de o substanţă ultrafiltr abilă într-un mediu neutru şi mai ales alcalin. La rîndul său Zondek susţine că a putut izola din lobul intermediar al hipofizei un hormon special (mtermedina) diferit de cei ai lobului posterior. Din acest din urmă lob s-au izolat două substanţe diferite tejmo-labile care nu sînt de natură proteică, dintre care una îşi exercită acţiunea în mod special asupra muşchiului uterin, iar alta are o acţiune hipertensivă şi de stimulare a musculaturii netede. Raab susţine că a izolat de asemenea din acest lob, exclusiv, o substanţă care influenţează metabolismul grăsimilor liipotropina. CORELAŢIILE HIPOFIZARE Această problemă este extrem de interesantă şi de asemenea deosebit de complexă. Hiipofiza este suspendată la baza creierului şi are relaţii foarte importante cu nucleii vegetativi ai acestei regiuni din carie unele fibre pătrund în lobul posterior. Ea primeşte de asemenea fibre din ganglionii cervicali superiori şi pare a conţine fibre aferente care merg probabil prin intermediul staţiu; nilor intercalare la centrii vegetativi de la baza creierului. Dar funcţionarea acestui aparat neuro-hiipofizar este pînă astăzi foarte puţin cunoscută. Pînă la ce punct hipofiză este influenţată de suprimarea fibrelor aferente sau de excitarea lor ? Care hormoni sînt secretaţi în plus sau în minus în aceste condiţii? Care este, pe de altă parte, influenţa exercitată de hormoni asupra diferiţilor centri vegetativi şi chiar ai vieţii de relaţie ? Iată atîtea întrebări care trebuie formulate dar a căror soluţie nu se poate da în acest moment. O altă problemă privind corelaţiile hipofizare se referă la corelaţiile intra- şi inter lobul are. In primul rînd din punctul de vedere al corelaţiilor intralobulare am văzut că cel puţin lobul anterior secretă mai mulţi hormoni şi poate, încă nu au fost toţi descoperiţi. Pe de altă parte, am văzut că se observă în acest lob mai multe tipuri şi varietăţi celulare. ; Care sînt elementele ce secretă diverşii hormoni şi ce transformări suferă celulele pentru a desfăşura această activitate? Pe de altă parte în ce mod hormonii se influenţează reciproc? Care pot fi secretaţi în acelaşi timp, care este succesiunea lor de secreţie ? OPERE ALESE 31. Iată atîtea probleme a căror soluţie este de căutat cel puţin pentru majoritatea hormonilor. „ , , .... . , , , . „. Aceleaşi probleme se ridica pentru corelaţiile interlobulare. Fiecare lob elaborează proprii săi hormoni ? Sau lobul intermediar şi, mai ales cel posterior, nu fac decît să primească şi să lase să treacă mai departe spre centrii nervoşi sau lichidul cefalorahidian hormoni secretaţi de lobul anterior. Este de asemenea posibil ca lobul posterior, cu structura sa deasă, să exercite o transformare catalitică a substanţelor pe care le primeşte de la vase sau de la lobul anterior sau intermediar, pentru a elabora noi hormoni ? Poate fi vorba despre fenomene de suprafaţă care intensifică unele procese chimice. Este locul să insistăm în mod special asupra corelaţiilor iprea puţin studiate dar care par foarte importante ale hipofizei cu epifiză. Mai multe fapte pledează pentru existenţa unui antagonism între aceste două organe. Am văzut că sindromul de pubertate precoce se observă în urma hiperfuncţiei lobului anterior al hipofizei. Acelaşi fenomen se observă în urma leziunilor distructive ale epifizei. Extirparea acestei din urmă glande a dus în cercetările lui Urechia şi Grigoriu la o hipertrofie importantă a hipofizei. De asemenea s-a insistat asupra rolului stimulant al hipofizei în dezvoltarea neoplasmelor, iar mai mulţi autori au constatat că epifiză exercită o acţiune opusă. Pe de altă parte, trebuie să luăm în consideraţie că aceste două organe sînt glande anexe ale sistemului nervos central avînd deci funcţii neurocrine. Dacă hipofiză poate fi considerată un fel de conducător al sistemului endocrin, epifiză pare că trebuie privită ca fiind antagonista acestui sistem în general. Cele două organe se comportă în ceea ce priveşte funcţiile lor en- docrine în mod analog cu sistemul simpatic şi parasimpatic în domeniul activităţii nervoase vegetative. în ceea ce priveşte corelaţiile tiro-hipofizare ştim de la cercetările-lui Stieda, confirmate de un mare număr de autori, că hipofiză se hiper- ţrofiază după extirparea tiroidei şi că acelaşi lucru se constată în mixedem. Este vorba de hipertrofia celulelor principale care devenind în oarecare măsură confluente iau adeseori un aspect sineiţial. Ştim pe de altă parte că în boala Cushing şi în cele mai multe cazuri de acromegalie şi mixedem tiroida este hipertrofiată. Uneori însă acromegalia se asociază cu mixedemul. Ştim de asemenea, graţie cercetărilor lui Loeb, Aron, Uhlenhutt, Schokart etc. că lobul anterior al hipofizei secretă un hormon tireotrop sau o tireostimulină, după expresia lui Aron şi Rivoire. Toate aceste date par să demonstreze că viaţa tiroidei este strîns legată de cea a hipofizei, aceasta din urmă părînd chiar că are din acest punct de vedere o importanţă organogenetică pentru tiroidă, care 32 C. I. PARHON se atrofiază după ablatia hipofizei şi în caşexia hipofizară (sindromul insuficienţei totale a lobului anterior). Reamintim, de asemenea, că în acest sindrom metabolismul bazai •este tot atît de coborît ca în mixedemul adevărat. Cele afirmate mai sus ne fac să înţelegem' reacţia hipofizară în mixedem sau după extirparea tiroidei. Este vorba de o hiperfuncţie a celulelor care secretă hormonul tireotrop, ducînd la regenerarea tiroidei pe seama porţiunilor care eventual au scăpat extirpării sau a ţesutului tiroidian accesoriu, dacă există. După Aron, tireostimulina se găseşte în smgele şi urina mixedema-toşilor dar este crescută în umorile basedowienilor. Regenerarea porţiunilor restante după tiroidectomie nu se produce pe de altă parte decît dacă extirparea este aproape totală. Hormonul tireotrop pare deci să fie secretat cînd organismul are nevoie de o tiroidă mai activă şi în cantitate proporţională cu această nevoie. Din contră secreţia tiroidiană pare că inhibă producţia sa. Pare chiar să existe din acest punct de vedere o lege generală privind corelaţiile interorganice în virtutea cărora o glandă a cărei activitate este stimulată de alta devine antagonista glandei stimulatoare. Astfel tiroida stimulează intrarea în activitate a glandelor genitale care devin apoi antagoniste faţă de tiroidă. Pare că acelaşi lucru este valabil pentru raporturile ovaro-mamare. In ceea ce priveşte corelaţiile hipofizo-paratiroidiene vom reaminti că atrofia paratiroidelor a fost observată de Koester, după extirparea hipofizei, şi că s-a remarcat pe de altă parte hipertrofia lor în acromegalie (Erdheim). Tn rare cazuri de acromegalie s-a constatat osteoporoză marcata (Presbeanu). S-a remarcat de mai multe ori acelaşi simptom în boala Cushing : pe de altă parte, Anselmino şi Hoffmann şi Herold Hertz şi Kranes au izolat din lobul anterior al hipofizei un hormon paratireotrop capabil chiar să determine în afara măririi paratiroidelor şi o creştere a calcemiei. Toate aceste fapte arată corelaţii strînse între hipofiză şi para-tiroidă. Trebuie să adaug că extirparea acestora din urmă determină o reacţie celulară (asemănătoare celei care urmează ablaţiei tiroidei) a lobului anterior şi a celui intermediar ai hipofizei. Pal, Ott şi Scott au obţinut rezultate bune cu extractele hipofizare în tetanie. In ceea ce priveşte corelaţiile hipofizo-timice vom reaminti întîi că timusul a fost găsit adesea hipertrofiat în cazuri de acromegalie sau de gigantism. Acest fapt pare să demonstreze că lobul anterior al hipofizei exercită o acţiune stimulantă asupra timusului. Acest fenomen are loc cel puţin în ceea ce priveşte hormonul de creştere. Dar ar trebui să studiem corelaţiile acestui organ, ca şi ale altora de altfel, cu toţi hormonii hipofizari. OPERE ALESE 33 Unii autori au susţinut că există un antagonism între cele două organe Această afirmaţie se întîlneşte de asemenea în tezele lui Popescu ^ Poate exista un antagonism între hormonii gonadotropi şi timus care să se exercite probabil prin intermediul hormonilor ovarieni şi orhitic^rrnon__ j0ţ)ujuj pOSterior ar putea să exercite de asemenea o acţiune asemănătoare însă problema ne pare că mai trebuie studiată. In ceea ce priveşte suprarenalele trebuie să studiem corelaţiile tuturor hormonilor hipofizari cu cortico- şi medulosuprarenala. Din acest punct de vedere voi reaminti că în unele cazuri de acromegalie, în cel al lui Ballet şi Laignel-Lavastine, de exemplu, se observă o hipertrofie a suprarenalelor mergînd pînă la formarea unui carcinom. Nu se poate afirma că această acţiune stimulantă se datoreşte hormonului de creştere. Ştim astăzi, mai ales în urma cercetărilor lui Col-lip, că există un hormon hipofizar suprarenotrop capabil să stimuleze proliferarea corticosuprarenalei şi că pare chiar să existe un altul stimulator al medularei acestui organ. Poate hormonii gonadotropi exercită o asemenea acţiune. Ştim în orice caz că în sarcină se produce hipertrofia corticosuprarenalei. Se poate chiar presupune că există o acţiune a hormonului • tireotrop prin intermediul tiroidei, tratamentul tiroidian determinînd o reacţie hiperplastieă a corticosuprarenalei. Hormonul hipertensiv al lobului posterior acţionează sinergie sau cel puţin în acelaşi sens ca medulosuprarenala. Nu cunoaştem însă efectele lui asupra structurii glandei amintite. Tot în legătură cu raporturile suprareno-hipofizare vom cita modificările întîlnite în hipofiză în cursul bolii Addison sau a ablaţiei suprarenalelor (diminuarea cromofilelor mai ales a bazofilelor) ca şi cele mai puţin studiate dar sigure observate în urma injecţiilor de extracte suprarenale. Corelaţiile hipofizo-suprarenale explică faptul că unele sindroame sînt mai mult sau mai puţin asemănătoare (virilism, adipozitate, sindrom Cushing) într-aşa măsură că este dificil de a face diagnosticul între ceea ce este primitiv hipofizar sau suprarenal. Corelaţiile hipofizo-orhitice şi hipofizo-ovariene sînt de asemenea foarte evidente şi foarte importante. Am văzut că în unele cazuri de acromegalie, în sindromul adipozo-genital, diabetul insipid chiar, dar mai ales în casexia hipofizară sau după extirparea hipofizei se observă atrofierea glandelor genitale şi aceasta din urmă se corectează prin grefe hipofizare sau injecţii de extracte hipofizare active. Se admite astăzi că lobul anterior al hipofizei secretă doi hormoni gonadotropi dintre care unul exercită o acţiune de maturare al foliculilor ovarieni, iar al doilea determină plesnirea foliculilor şi luteinizarea ovarului. (Placenta pare a secreta o substanţă foarte asemănătoare ca acţiune celui de-al doilea din aceşti hormoni). Sîntem mai puţin informaţi asupra acţiunii hormonilor igonadotropi la indivizii de sex masculin. In ceea ce priveşte mamiferele ei acţio- 3 — Opere alese — c. 3487 34 C. I. PARHON nează mai ales asupra glandei interstiţiale, dar nu stimulează sperma-togeneza. La păsări însă ar stimula şi această funcţie. Problema credem că trebuie să fie încă studiată. Pe de altă parte, castraţia orhitică şi ovariană determină o reacţie hipofizară. Acest organ creşte în volum şi se observă o creştere a celulelor cromofobe, bazofile şi apoi eozinofile. Implantarea de hipofiză de animale castrate la animale impubere demonstrează că ea conţine o cantitate mai mare de hormoni gonadotropi decît a animalelor intacte. Experienţele de parabioză între animalele impubere şi animale castrate pledează în acelaşi sens. Acelaşi lucru este adevărat pentru menopauză, epocă în care funcţia ovariană s-a stins. Se observă atunci o puternică eliminare de hormon gonadotrop prin urină. Corelaţiile hipofizo-genitale nu se limitează Însă la acţiunea hormonilor gonadotropi şi ceilalţi hormoni hipofizari, mai ales cel de creştere influenţează glandele genitale. Ştim însă prea puţin asupra acestei probleme pe care ne mulţumim s-o amintim. Trebuie să mai menţionăm aici şi corelaţiile hipofizo-mamare. Hipofiză secretă un hormon (prolaetina) capabil să producă secreţia glandei marnare. Se admite în general că aioeasita din unmă trebuie să fie pregătită în prealabil prin acţiunea ginechormonului (sau foliculinei). Prolaetina determină proliferarea şi secreţia lactată a glandelor guşii la porumbel. Unele fapte de ordin clinic ridică problema dacă hipofiză sau cel puţin centrii vegetativi de la baza creierului nu intervin în dezvoltarea glandei mamare. Vom trece acum la studiul corelaţiilor hipofizo-pancreatice. Se ştie de multă vreme că acromegalia şi gigantismul se combină frecvent cu diabetul şi se admite în general că insuficienţa hipofizară creşte toleranţa pentru glucoză. Houssay şi elevii săi au demonstrat, pe de altă parte, că ablaţia hipofizei creşte durata de supravieţuire a animalelor panereatectomi-zate după cum sensibilitatea la insulină este scăzută în diabetul acro-megalilor. Extractul hipofizar la animalele panereatectomizate şi hipofizecto-mizate agravează din nou diabetul acestor animale şi scade sensibilitatea Ia iiisulină. După cum se vede, există un antagonism între hipofiză, în special între lobul anterior al acestei glande şi pancreas. Relaţiile dintre aceste două organe sînt însă mai complicate, căci Anselmino şi Hoffmann au descris un hormon al lobului anterior hipofizar care stimulează dezvoltarea insulelor Langerhans şi funcţia lor, scăzînd în consecinţă glicemia. Pe de altă parte, extractul de lob, posterior de hipofiză determină creşterea glicemiei şi scăderea glicogenului hepatic. Acesta acţionează în mod analog cu hormonul „diabetogen“ al lobului anterior. OPERE ALESE 35 Mai menţionăm că s-a întrebuinţat cu bune rezultate radioterapia hipofizară în diabet. Se pare chiar că hipofiză exercita o acţiune stimulanta asupra pancreasului în întregime. Unele fapte cel puţin par să pledeze în acest sens. Astfel, într-un caz de sindrom Cushing pe care l-am studiat cu St. M, Milcu şi Ep. Tomorug, greutatea pancreasului era de 300 g. în acelaşi caz o glandă parotidă avea 100 g şi existau formaţiuni adenomatoase în glandele duodenale, fapte care par a indica existenţa corelaţiilor hipofizei cu glandele digestive exocrine. Rolul important pe care hipofiză îl exercită în metabolismul glucidic arată, cu mare probabilitate, că acest organ trebuie să aibă corelaţii importante cu ficatul. Aceste corelaţii sînt însă prea puţin studiate pînă acum. RELAŢIILE HIPOFIZEI CU PATOLOGIA IN GENERAL Ca şi pentru celelalte glande endocrine patologia hipofizei nu se mărgineşte la siindroamelie tipice pe care le-tam trecut îin revistă în cele de mai sus. Trebuie căutat rolul pe care-1 joacă această glandă în bolile diferitelor organe şi ţesuturi, ca şi în procesele neoplazice. Este extrem de verosimil că unele simptome ce se observă în cursul infecţiilor acute sau cronice sînt dependente de alteraţiile hipofizei. Această problemă este însă foarte puţin studiată pînă acum. Probabil că hiipofiza are de pildă, un rol şi în patogenia infantilismului palustra şi în unele cazuri de eredosifiilis. Această glandă pare să intervină de asemenea în unele afecţiuni cutanate cum ar fi, între altele, sclerodermia şi alopecia. Pare a avea un rol în unele cazuri de migrenă, epilepsie, eolampsie puerperală ca şi în unele nefropatii. In aceste cazuri trebuie să ne gîndim mai ales la un exces de hormon hipertensiv al lobului posterior al organului. Unele cazuri de atonie sau hipertonie intestinală, vezicală etc. ar putea fi legate de hipo- sau hipersecreţia lobului posterior al hipofizei. Hipofiză intervine cu certitudine în dezvoltarea neoplasmelor, graţie hormonului de creştere şi poate în unele cazuri dezvoltarea este favorizată de hormonul gonadotrop. Credem chiar că este locul de a se practica iradierea intensă a (hipofizei în cele mai multe dacă nu în toate neoplasmele. FIZIOLOGIA ŞI BIOLOGIA HIPOFIZEI Să trecem acum repede în revistă cunoştinţele pe care le avem asupra fiziologiei şi biologiei hipofizei: Acest organ exercită un rol activ în creştere. Studiul acromegaliei, gigantismului, nanismului hipofizar, acromicriei, al extirpării hipofizei, 36 C. I. PARHON şi al tratamentului cu hormon de creştere demonstrează acest lucru în mod indiscutabil. In ceea ce priveşte perioada vieţii în care se manifestă rolul hipofizei este probabil că se produce concomitent cu formarea noului organism. Am văzut că hormonul gonadotrop se găseşte în sîngele şi urina femeii gravide de la începutul sarcinii şi acelaşi lucru pare să fie adevărat pentru hormonul de creştere. Vom aminti cu această ocazie că hipofiză suferă o hipertrofie destul de importantă în graviditate. Studiul mormolocilor de batraciene arată că hipofiză intervine în metamorfoză. Nu ştim dacă aceasta se face prin intermediul hormonului tireotrop sau cu concursul acestuia şi al altor hormoni secretaţi de hipofiză sau de alte glande. Oricum, un prim fapt rămîne stabilit. Hipofiză intervine în mod activ în procesul de formare al organismului în diferenţiere şi creştere. Creşterea este însă o formă a asimilaţiei. Dacă ne amintim modificările care apar în caşexia hipofizară se poate afirma că această glandă este un important activant al asimilaţiei. funcţie esenţială şi fundamentală a vieţii. Care este mecanismul prin care intervine în aceste procese atît de importante ? Desigur influenţează metabolismul. Intr-adevăr exercită un rol foarte important din acest punct de vedere. Am văzut că lobul anterior secretă un hormon tireotrop capabil de a explica creşterea metabolismului bazai în unele sindroame hipofizare. Hiposecreţia sau absenţa acestui hormon poate explica scăderea metabolismului în alte sindroame, cum ar fi caşexia hipofizară. Nu este exclus ca alţi hormoni hipofizari să acţioneze asupra metabolismului bazai, dar această problemă rămîne încă de studiat. Am văzut că lobii1 anterior şi posterior intervin în mod sigur în metabolismul glucidic şi că lobul anterior acţionează în dublu sens prin două mecanisme contrarii asuipra acestui metabolism. In orice caz acţiunea de scădere a toleranţei pentru glucide, acţiunea diabetogenă pare predominantă. Nu se poate pune la îndoială intervenţia hipofizei în metabolismul lipidic. Această problemă este încă destul de obscură în ceea ce priveşte rolul pe care-1 joacă diferiţii lobi şi hormoni hipofizari. Cercetările lui Braier şi Morea au arătat, pe de altă parte, că hipofiză intervine în metabolismul azotat, catabolismul proteic endogen scă-zînd la animalele hipofizectomizate. Hipofiză intervine de asemenea în metabolismul mineral. Hormonul lobului posterior mobilizează clorurile din ţesuturi şi determină retenţia de apă în organism. Acelaşi organ, mai ales prin lobul intermediar, intervine în distribuţia pigmentului în organism şi se pare şi în pigmentogeneză. Am văzuit că lobul ‘anterior secretă dai hormoni goniadotropi, unul de maturaţie şi altul luteinizant. Pubertatea ambelor sexe pare a fi determinată de secreţia acestor hormoni. OPERE ALESE 37 Creşterea foliculilor, secreţia de foliculină cu consecinţele ce le comportă asupra organelor genitale feminine, mai ales asupra mucoasei uterine, sînt dependente de hormonul maturizant, plesnirea foliculilor, proliferarea şi luteinizarea celulelor granuloasei (şi poate alte tecii interne) fiind în funcţie de hormonul luteinizant. Aceşti doi hormoni hipofizari care condiţionează dezvoltarea individului, asigură de asemenea perpetuarea speciei, hormonul maturizant favorizînd apariţia erotismului iar cel luteinizant avînd un rol în maternitate. Hormonul ocitocic are un rol în travaliu. După o naştere hormonul care excită producţia lactată (prolaetina) intervine la rîndul său pentru ca nutriţia nou-născutului să se poată face în condiţii optime. Această secreţie lactată declanşată de prolactină necesită o glandă mamară suficient de dezvoltată. Această dezvoltare se face sub influenţa foliculinei a cărei secreţie se stabileşte sub influenţa hormonului de maturare. In ceea ce priveşte relaţiile hipofizei cu funcţia sistemului nervos şi viaţa psihică ea acţionează asupra centrilor vegetativi ai bazei creierului care, cum am văzut, primesc pe cale sanguină (vasele porte ale lui Rainer, Popa şi Fielding), nervoasă şi a lichidului cefalorahidian produşii de secreţie hipofizară. Centrii nervoşi influenţează la rîndul lor funcţia hipofizară. Acest mecanism însă nu este unic. Hormonii tireo-tropi, gonadotropi, ca şi hormonii care influenţează metabolismul, au desigur o influenţă directă sau indirectă asupra funcţiei sistemului nervos. Trebuie să amintim aici că Zondek crede că a izolat din lobul anterior al hipofizei un hormon care reglează metabolismul bromului. Prin intermediul acestuia ar interveni în menţinerea echilibrului afectiv şi în mecanismul somnului. In timpul somnului bromul ar părăsi hipofiză, spre a se fixa pe celulele nervoase vegetative ale bulbului, pentru a reveni la trezire sau mai bine zis puţin înainte de aceasta. Rolul hipofizei în funcţia somnului pe care l-au admis şi alţi autori, ca Salomon de pildă, ar putea să se manifeste prin intermediul unei modificări a metabolismului ionic la nivelul centrilor vegetativi de la baza creierului. Activitatea hipofizară ar pune în libertate K din hematii şi în acest mod ar creşte excitabilitatea centrilor nervoşi ducînd la trezire. Aceasta este cel puţin părerea lui Gr. Popa. Hipofiză pare a interveni şi în menţinerea echilibrului termic dar din acest punct de vedena cunoaştem tprea puţine fapte sigure. Mai adăugăm că Benda, în urma observ aţiiilor sate cilimice admite o acţiune stimulantă asupra memoriei, asupra forţei de concentrare psihică şi o acţiune inhibitorie asupra emotivităţii. Ne pare de asemenea foarte verosimil că hipofiză să intervină şi în transformările filogenetice. Apariţia ţesutului osos de pildă ne pare legată de funcţia hipofizară. Studiul activităţii acestui organ la diferitele clase de animale este din acest punct de vedere foarte important. 38 C. I. PARHON Ca şi pentru tiroidă acţiunea unor extracte hipofizare pare de ordin foarte general. Astfel E. Pascal (1924) a constatat că hormonul de creştere, preparat după Evans şi Simpson, exercită o acţiune aocelerantă asupra creşterii tulpinei şi rădăcinii unor vegetale (Phaseolus vutgaris, Zea mais, Vicia faba, Lupinus albuş, Hyacinthus). La altele efectul a fost nul (Pisum sativum, Lens esculenta, Salvanius natans, Lemna Gibba). Acţiunea este mai marcată în primele zile. Doza oiptimă este cea minimă (Lupinus), sau medie (Zea) pe cînd dozele mari sînt defavorabile. Extractul fiert are mai degrabă o acţiune defavorabilă. Germinarea (Zea mais, Lens esculenta, Triticum vulgare) a fost rapidă cu hormonul de creştere şi cu extractele hepatic sau muscular dar mai lentă decît sub influenţa apei singure. Există posibil hormoni identici sau comparabili cu cei hipofizari la vegetale. Peyssachowitsoh a descris deja existenţa hormonului gonadotrop în bulbii de ceapă. Cit despre biologia hipofizei în sensul restrîns al cuvîntului, cunoştinţele noastre sînt încă destul de reduse. Ignorăm condiţiile care-i determină dezvoltarea. Cunoaştem mai bine unele circumstanţe în care glanda reacţionează prin hiperplăzie, mărire de volum, şi variaţii de cromaticitate a celulelor (tiroidectomie, oastraţie, sarcină etc.). Gr. Popa a emis ipoteza cu ipriviire la rolul leucocitic al hipofizei şi la formarea protoplasmei celulare şi a produşilor săi pe seama hematiilor ca şi regenerarea unora din celule pe seama leueocitelor. Nu am indicat în acest referat decît faptele esenţiale şi cele mai bine stabilite. Nu am citat decît un mic număr de autori. MOS.rOBOH nPH^ATOK rHnOOH3APHbIE CHHflPOMbl. rHHOOH3APHbIE TOPMOHbl H KOPPEJIflUHH 3TOrO OPrAHA. OBUţAfl LIATOJIOrHfl. c&H3HOJIOrHH H BHOJIOrHfl rHIK>OH3A PE3JOME B pai6oTe ocisemaeTcn odman îiamTormi, (jjHSHOjionîsi ih 6H0;i0rn}i rwno-(J)Hi3a, npiHM6M npHBOAHTca aaHHbie AOKJiaaa, cnejiaHHoro aBTopoM b 1935 ro^y Ha XV KoHrpecce PyMbiHCKoro 06iu,ecTBa HeepojioroB, ncHXHaxpoB, nciixojioroB h aimoKpmiojioroB. Ilocjie KpaTKoro o63opa smSphojiothh h M0p(J)0Ji0rnH rHno^JHsa, ăBTop ooHcbiBaeT cjie^yiomne ranoâHTHjiH3M, rnraHTH3M B COneTaHUH C HH(J)aHTHJIH3MOM, rnno4>H3»aipiHyK5 KaxeKCHio, CMiHinjpoiMbi, cBH3a;HHbie c rano- hjih rHnepceKpe-miefi KpmioTponubix ropMonoB, raaBHbiM ofipasoM BKjiionaioiimx chhiupom HueHKO-KyniHHra, ă Taione a,nnn030-reHHTajibHbift chh^pom. 06cyjk^aeTca OPERE ALESE 39 TâKsce pojib rano4>H3a (npojiaKTHHa) npH HapymeHHax (JjyHKijHH MOi/ioqHoii jKejiesbi h chhapomh, HHorfla 0BH3aHHbie c HapymeHHeM ceKpeimft cpejyieH iiacra rsino(j)H3a. B pa6ore TaKxe ocsemaioTcib cHHjxpoMbi, oBasaHHbie c 3ainHofi rgno^Hsa, npHqeM b ocoSeHHOcTH noAqepKHBaerca rHnepraAponeKCHqeoKH® cHH^poM, onucaHHbiH aBropoM. 06cyjK;i.aeTca pojib rano(J)H3a npn HeKOTopijix cHHiUpoMax, cBH3aHHHx c ceKpenHeă oKCHTOHH^ecKoro eemecTBa (hhtouh-HaTa), o6ycjioBJiHBaioiii,ero axoHHio hjih rHnepTOHHK> MaTKH. Abtop ncwiep-KHBaer B03M0JKiiyi0 pojib ceKpeitHH 3a«HeS aojih rHno^Hsa b noaBJieHim JKC.UyAO'lIIO-KHUICMnOH aTOHHH, B aTOHHIH JKejmiOrO nyabipH, B nOBbimeHHH KpOBHHiOrO flaBJieiIHSI, 3KJI3MIICHH H MHrpeHH. rnno4)H3apHbie ropMOHH Hccjie&yioTca c dHOXHMHqecKOH h c{)H3HqecK0H TOMCK 3PCHHSI. rioflBepraeTca aHajrasy TaKsce B3aHMoorHomeHHe Mex^y rano^nsoM h vHpyrHMH scejiesaMH BHyTpeHHeH ceKpemin : rnn0H30-roHa,n,HaH h nrno- {jDHeO-HHHBHKOBaH KOppeJIflII.HH, B3aHM0OITHOIHeHHe MejK/iy rHn0(|>H30M H no^ejiy^oqHoă Hcejia30H h t. a THKHce cbh3i> Mesyiy rHno<ţ)H30M h Majia-pilflHblM HHt|)aIiTIH«1H3MOM, II3CJIC/tCTBCHHblM CHîn înţelesul strimt al cuvântului — şi cu nucleoli foarte distincţi. Nucleii sînt, de asemenea, mai clari şi mai puţin bogaţi în cromatină, decît cei ai ultimului lob (a „adenohipofizei"). Formaţiunea centrală a lobului nervos conţine foarte numeroşi nuclei, mai ales ovalari, cu nucleoli şi cu numeroase granulaţii de cele mai multe ori pulverulente. Aceste celule sînt aşezate, după loc, în 10—20 straturi celulare: număr ce l-am obţinut prin numărarea nucleilor, căci corpul celulelor este greu delimitabil. Nr. 10. Embrion de oaie, 38 mm, 5 g. Hipofiză se găseşte într-un stadiu precoce de dezvoltare; pe secţiune se distinge uşor ce va aparţine lobului anterior, celui intermediar, precum şi recesului infundibular. Fanta hipofizară este largă şi are forma unui V, cu vîrful ciuntit şi cele două ramuri larg deschise, privind în sus şi înapoi. Peretele antero-inferior al deschizăturii şi mugurii săi multipli aparţin viitorului lob anterior. Acest perete este constituit din 3—4 straturi de celule, însă numărul acestora din urmă creşte mult la nivelul mugurilor proliferativi. Aceştia înaintează sub formă de cordoane bistratificate sau de grămezi multicelulare, în jos şi înainte, formînd astfel viitorul lob anterior. în spaţiile care separă între ei, mugurii, se remarcă grămezi de celule conjunctive tinere, pe seama cărora se vor forma, desigur, vasele şi ţesutul interstiţial al organului. Bste de remarcat că, între grămezile de celule parenichimatoase, rămîne totdeauna un oarecare spaţiu liber. 46 C. I. PARHON In general, lobul anterior este alcătuit din doi lobuli laterali, destul de voluminoşi, uniţi între ei printr-un pod median. Lobul intermediar, reprezentat prin peretele postero-superior al fantei hipofizare, este alcătuit de 4—5 straturi celulare. Pe linia mediană, peretele posterior al fantei hipofizare formează un mugure lung, aproape plin, unde se găsesc, în mare parte reunite, cele două ramuri laterale a acestui perete-mugur. Acesta înaintează spre lobul anterior în dreptuhl punţii care uneşte cei doi lobuli ai acestuia din urma. Destul de rar sfe observă şi o uşoară tendinţă proliferativă spre lobul posterior, v Lobul posterior a fost secţionat la nivelul recesului infundibular. Celulele, care formează peretele acestuia din urmă, -sînt aşezate în 8—15 straturi cu dispoziţie vag rad iară, în jurai micii cavităţi centrale. • Cu imersie, ţesutul lobului anterior apare alcătuit din nuclei sferici (secţiune transversală?) sau în formă ovalară cu nucleoli şi granulaţii de cromatină, cele mai multe de dimensiuni mici (fiig. 2). Nucleii lobului intermediar sînt în general ovalari, de constituţie destul de apropiată cu cea a nucleilor lobului intermediar. Cît despre nucleii lobului nervos, aceştia, au în genere granulaţii pulverulente. Nu se disfing corpuri celulare, bine precizate, pentru celulele diverşilor lobi. Nr. 11. Embrion de porc, 6 mm, 0,015 g. Secţiune sagitală. Punga Rathke şi cea neurală sînt bine distincte şi individualizate/ însă apropiate una de cealaltă. Cavităţile lor sînt libere. ' • Peretele pungii Rathke este alcătuit de 4—5 straturi de celule poligonale sau ovalăre, cu protoplasmă puţin abundentă, slab eozinofilă. Nucleii, cu granulaţii de cromatină, au dimensiuni mici şi conţin 1 sau 2 nucleoli. în afară die aceasta, se observă celule rare, â căror nuclei sînt bogaţi în cromatină. Cariokinezele sînt numeroase. Celulele peretelui pungii neurale sînt de asemenea sărace în protoplasmă. Nucleul lor este palid, cu cromatină pulverulentă şi cu nucleol excentric. în anumite regiuni au un aspect sinciţial. Nici o cariokineza. Nr. 12. Embrion de porc, 33 mm, 3 g. Secţiune frontală. Acelaşi aspect al porţiunii nervoase ca şi în cazul precedent. Punga primitivă este prezentă, dar prezintă numeroase prelungiri tubulare. Printre ramificările acestora din urmă, se observă ţesut conjunctiv embrionar. Acelaşi aspect celular, ca şi în cazul precedent. Nr. 13. Embrion de porc, 45 mm, 5 g. Secţiune frontală. Porţiunea neurală este alcătuită dintr-o cavitate centrală, căptuşită cu epiteliu ependimar (invaginaţia celui de-al 3-lea ventricul). Porţiunea epiteilială a hipofizei prezintă 3 resturi ale pungii primitive, precum şi numeroase cordoane compacte şi altele tubulare. Aspectul celulelor şi a nucleilor este acelaşi ca în cazul precedent. Dar protoplasma celulelor, mai ales a acelora care căptuşesc lumenul tubilor este mai abundentă. Coloraţia este roz palidă (eozină), fără granulaţii. Se observă, rar, celule cu protoplasma cromofobă precum şi celule mici cu nuclei bogaţi în cromatină care amintesc nucleii limfocitelor. Nr. 14. Embrion de porc, 50 mm, 7,25 g. Secţiune sagitală. Porţiunea neurala se deosebeşte puţin de cea a cazului precedent. Porţiunea glandulară propriu-zisă, formată mai rar din tubi, prezintă acelaşi aspect citoilogic ca La emibriojnul de 45 mm de care am vorbit mai sus. Nr. 15. Embrion de porc, 55 mm, 8,75 g. Secţiune frontală. Sudura, ointre porţiunea neurală şi cea epitelială a hipofizei este realizată. Cavitatea pungii Raithke este OPERE ALESE 47 reprezentată printr-o fantă. Structura porţiunii neurale aminteşte pe cea observată la animal în timpul vieţii extrauterine. In tot cazul, în acest lob, nu se observă nici celule pigmentare, nici coloid sau infiltraţie de celule bazofile. : Nr 16. Embrion de porc, 135 mm, 125 g. Secţiune transversală a unui fragment de hipofiză. Se observă o fanta aproape lineară, care desparte porţiunea derivată din neretele anterior de porţiunea provenind din partea posterioară a pungii Rathke. Porţiunea neurala prezintă aceeaşi structură ca în cazul precedent. Porţiunea glandulară;, aderentă lobului posterior, păstrează Încă urme de structură tubulară. Se observă o* oarecare infiltraţie a lobului nervos. Pe suprafaţa, care priveşte fanta hipofizară, celu- * lele au forma cilindrică. Protoplasma lor este colorată amfofil, iar nucleii sînt bogaţi în cromatină. Zona intermediară este constituită. Lobul anterior este alcătuit din cordoane,. Aspectul tubular a dispărut complet. Protoplasma celulelor are grade diferite de eozinofilie. Celulele, cu această afinitate tinctorială, sînt de volum mic, mijlociu şi mare şi se întîloeisc pe toată suprafaţa, seo ţiunii. In afara de eozinofile, se obsearvă de asemenea celule cu protoplasma amfofilăw. Acestea din urmă siîot mai mici, au un mic conţinut protoplasmatic şi nuclei palizi Nr. 17; Embrion de porc, 175 mm, 230 g. Secţiune frontală. Cele trei porţiuni: nervoasă, intermediară şi anterioară au aceeaşi structură, ca în cazul precedent. Nir. 18. Făt de aceeaşi specie, 260 mm, 850 g. Secţiune frontală. Cielulele sînt mai voluminoase ca în cazul precedent. Se observă celule eozinofile, mijlocii şi mari„ fără granulaţii precum şi celule amfofile, nu constată însă ciamofile caracteristice. Nr. 19. Embrion de porc, 230 mm, 670 g. Lobul anterior este reprezentat prin celule eozinofile, destul de bogate în protoplasma, precum şi pr intr-un număr de cromofobe mici, cu protoplasmă puţin abundentă, sau cu corp protoplasmiic destul de dezvoltat. Cromofobele sînt, în tot cazul, mult mai numeroase decît eozinofilele. în masa acestui lob se găsesc numeroase sinusoide. Fanta hipofizară este bine dezvoltată, largă. Lobul intermediar este constituit din 4—8 straturi de celule cromofobe. Spre extremitatea fantei, numărul acestora creşte spre a se mări încă mai mult în straturile epite-liale perituberiane. Lobul nervos este reprezentat prin fascicule de fibre nervoase şi de numeroşi nuclei polimorfi. Nr. 20. Embrion de porc, 280 mm, 950 g. Lobul anterior este alcătuit, mai ales,. din eozinofile negranuloase, care înconjură numeroase vase de dimensiuni variabile, cele mai multe de formă alungită şi îngustă. în ansamblu, masa celulară prezintă o* dispoziţie reticulată. Protoplasma eozinofilelor, moderat abundentă, este destul de omogenă, iar nucleii sînt, de cele mai deseori de formă sferică, cu nucleoli şi granulaţii de cromatină puţin voluminoşi. Se observă şi oromofdjbe, care îin anumite regiuni sînt chiar predominante. Se observă vase dilatate, pline cu sînge. Ţesutul conjunctiv bine dezvoltat. Se remarcă grămezi de nuclei, dar nu de celule bazofile sau de coloid. . Zona intermediară este alcătuită din 10—11 rînduri de celule cromofobe, sau vag: eozinofile, eu nuclei vezicniloşi, fine granulaţii ş:i nucleoli. Se întîlnesc vase şi în această zonă. Se observă, în aceeaşi regiune, formaţii aci-noase sau pseudo-aeinoase. 48 C. I. PARHON Lobul nervos este alcătuit din fascicule nervoase şi din numeroşi nuclei nevroglici, împrăştiaţi şi polimorfi. Fanta hipofizară nu se observă. Se remarcă un fragment al porţiunii tuberale a hipofizei, care păstrează încă structura în tuburi. In zona intermediară, se observă nişte celule groase cu nuclei excentrici, săraci în cromatină, cu protoplasmă amfofilă. Nr. 21. Făt de porc, 298 mm, 1 950 g. Secţiune frontală. Lobul nervos, porţiunea intermediară şi cea anterioară prezintă aceeaşi structură ca şi în cazul precedent. ★ Din descrierea de mai sus, rezultă că hipofiză bovideelor şi a sui-deelor prezintă, de la o destul de precoce epocă a dezvoltării, semne de funcţionare activă. Celulele eozinofile, care sînt cele ce ne interesează mai mult, per,-tru moment, sînt prezente la bovi'dee în stadiul de 460 mm, 2 700g, iar la suidee, la embrionii lungi de 45 mm, pentru o greutate de 5 g. Aceste date ne duc spre concluzia că, începînd din acest stadn, hipofiză conţine celule active din punct de vedere al creşterii. Este adevărat că s-a obiectat (Ancei şi colaboratori) că hipofiză nu este necesară pentru dezvoltarea embrionară şi felailă, ţinînd seama că se poate distruge acest organ la embrioni (ceea ce s-a făcut la embrionii de iepure de casă şi de pui de găină), sau că hipofiză poate lipsi la embrioni monstruoşi, fără ca creşterea generală precum şi acea a organelor să fie influenţată, în mod important. Dar trebuie să ţinem serios seama, credem noi, de intervenţia hipofizei mamei. Este chiar de gîndit, că aceasta din urmă intervine şi în epoca vieţii embrionare, în timpul căreia hipofiză fetală pare inactivă. Referitor Ia dezvoltarea păsărilor, este de asemenea de presupus, că oul trebuie să cuprindă nu numai enzime şi vitamine, dar şi o importantă rezervă de hormoni. S-a afirmat, pe de altă parte, că placenta nu este permeabilă pentru hormoni, în tiimpuil urnei anumite faze a dezvoltării embrionului. Dar această afirmaţie este discutabilă şi problema trebuie studiată în mod amănunţit 'pentru diferitele faze precum şi în iraport cu diferitele specii. Afară de aceasta, nu se pot trage concluzii din cele observate, cînd dezvoltarea se desfăşoară în condiţii normale, asupra celor ce se întîmplă în lipsa unei glande sau a unui hormon. In primul caz, impermeabilitatea placentei faţă de hormonii materni, în timpul unei faze X a dezvoltării, ar putea reprezenta un mecanism de apărare a organismului pe cale de dezvoltare faţă de un exces hormonal. Insă, în lipsa hipofizei sau a tiroidei etc., condiţiile de permeabilitate placentară ar putea fi modificate, astfel ca hormonii materni să pătrundă prin placentă, pentru a influenţa embrionul sau fetusul. De asemenea, este locul să ne întrebăm dacă organul matern nu procură embrionului :sau fătului, substanţe nutritive care au fost deja supuse influenţei hormonilor şi au fost elaborate, de aceştia din unmă, după nevoile organismului care se dezvoltă. OPERE ALESE 49 De altfel, mai multe fapte arată că hipofiză intervine în cursul sarcinii şi al dezvoltării fătului. La animalele, la care ovulaţia nu are loc decît după împreunare (iepurile de casă, pisica), se pare că este vorba de un reflex genito-hipofizar, acest organ secretînd hormonul necesar pentru ovulaţie. In literatură, am găsit datele următoare, în legătură cu subiectul ce ne interesează şi referitoare la speciile studiate de noi înşine. Rumph şi Smiltih, la embrionul de ponc de 14 cm lunigiimie, au observat cîteva bazofile, dar nu încă cianofile. La embrionul de 16 cm se observă de asemenea cîteva eozinofile. Cianofile au fost de asemenea găsite de Nelson, la embrionul de porc, de 50—60 om lungime. Este vorba de cianofile net granuloase. Numărul lor sporeşte la embrionii de 70—80 mm şi în acest stadiu se întîlnesc şi cîteva eozinofile. La embrionii lungi de 90—100 mm, numărul eozinofilelor sporeşte încă, dar numărul bazofilelor rămîne mai mare. In stadii ulterioare, 100—150 mm, cromofobele sînt în minoritate, numărul celor două tipuri de cromofile este sporit. La embrionii de 160—170 mm, se observă o nouă sporire a numărului de eozinofile şi aceasta mai ales în jumătatea posterioară a organului. Bazofilele au diminuat într-o oarecare măsură, iar cromofobele de asemenea, în înţelesul absolut şi relativ al cuvîntului. La embrionii de 180—210 mm, eozinofilele au sporit încă, pentru a ajunge, la embrionii de 220—290 mm să predomine, cu toate că numărul bazofilelor a sporit şi el, într-o mai mică măsură. Aproape de naştere, organul aminteşte pe cel din starea adultă. Aron (1929) găsise dimpotrivă mai întîi, apariţia eozinofilelor. După acelaşi autor, acelaşi lucru se observă şi la embrionul de Bos taurus. După Zimmermann (1931), cromofilele apar, la această specie, între a 3-a şi a 3V2-a lună a vieţii embrionare. Eozinofilele predominînd, la început, asupra bazofilelor. Să notăm că Romeis, la un embrion'de1 porc, lung de 93 mm, găseşte că bazofilele, granuloase sau nu, sînt mai numeroase decît eozinofilele. In ceea ce priveşte embrionul uman, Haromar a găsit eozinofile la un embrion de 21 mm. Insă aceasta depinde de indivizi, căci aceste celule lipseau la embrioni de 22,2, 22,3 şi 22,4 mim. Dimpotrivă, din stadiul de 27 mm, prezenţa lor este constantă. Insă, eozinofilele granuloase nu au fost observate de Hammar decît în stadiul de 33,4 mm, coloidul a fost notat de acelaşi autor la un embrion de 53,3 mm. Cooper găseşte, pentru prima oară, eozinofile în cursul celei de a 3-a luni de viaţă embrionară, pentru a creşte apoi ca număr. Bazofilele, apar între 372 şi 4 luni, fiind mult mai rare decît eozinofilele. Berblinger, Benda le observă la începutul lunii a 4-a, iar Brankehli în timpul lunii a 5-a. La rîndul său, Krauss nu găseşte eozinofile decît în timpul celei de-a doua jumătăţi a sarcinii1, pe cînd bazofilele apar de-a!bea la sfîr-şitul sarcinii. 4 — Opere alese — c. 3487 50 C. I. PARHON Benda ajunge la aceeaşi concluzie din punct de vedere al bazofilelor, pe cînd Berlinger nu le observă decît la nou-născut. Insă Bran-kehli le notează deja, în a 5-a lună a vieţii fetale. Philipp observă eozinofilele, destul de timpuriu la embrionul uman şi numărul lor merge sporind pentru a fi destul de abundent la nou-născuţi în termen, cu toate că în mai mică cantitate decît celulele nediferenţiate. Cît despre bazofile, ele nu apar decît mai tîrziu şi în destul de mică cantitate. Ele sînt observate, în orice caz, la nou-născuţi în termen. Rondmini găseşte primele eozinofile granuloase la embrionii de 5—6 cm pe cînd bazofilele apar la cei de 6—8 cm; aceste celule devin fnai numeroase, începînd de la lungimea de 36 cm. Peter nu găseşte decît mici eozinofile la nou-născuţi, celulele fiind de altfel slab colorate. Bazofilele lipoide sînt absente sau sînt puţin numeroase. El a găsit, în afară de aceasta, mici concreţii calcare, care apoi dispar. 1 Romeis, după monografia căruia cităm faptele care preced, a găsit celule colorate cu eozină, în hipofiză unui embrion de 30 mm lungime, însă colorarea, după metoda Mann, sau Azan, sau cu roşu de fucsină pentru nuclei, arată că este vorba în realitate de celule bazofile. Pe de altă parţe, în cartea lui Miedham, referitoare la chimia embrionară, găsim citaţi pe Synder şi Divet, care au putut izola pituitrina hipofizei din embrionii de porc de 28 şi chiar de 15 mm. Smith şi Dorzbach, care au izolat hormonul de oreştere antero-hipofizar, la embrionii de porc de 17 cm, şi acela al maturaţiei la embrionii de 8 cm. ; La om substanţa vasopresoare nu a fost găsită decît cu începere de la a 6-a lună. Astfel, după cum se vede, diferiţi hormoni există în hipofiză embrionilor sau fetuşilor. O problemă interesantă de ridicat aci este aceea de a ştî dacă structura funcţională a hipofizei embrionare se găseşte într-o oarecare relaţie cu aceea a glandei tiroide aşa fel, ca să se poată admite o acţiune sti-mulentă a primei, asupra dezvoltării celei de-a doua. Nu ştim, în mod cert, care celule secretă hormonul hipofizar tireotrop. Pare că ar fi eozinofilele. Or, am văzut că eozinofilele sînt prezente în hipofiză embrionilor de porc din stadiul de 45 mm, iar la embrionii de Bos taurus, din stadiul de 460 mm. Tiroida prezintă foliculi de coloid, din stadiul de 96 nun (porc), sau de 115 mm (Bos taurus) în speciile de care vorbim, iar vacuole de resorbţie, din stadiul de 165 mm (porc) sau 175 mm (Bos taurus). Rezultă că, la embrionii de Bos taurus, tiroida se dezvoltă înaintea apariţiei celulelor eozinofile în hipofiză. Dar admiţînd că hipofiză embrionului nu intervine în dezvoltarea tiroidei a acestuia din urmă., rolul celei materne rămîne totdeauna posibil şi chiar probabil. La suidee, eozinofilele apar înaintea dezvoltării tiroidei. Insă, aici este locul să ţinem seama de posibilitatea, ca primele celule colorabile OPERE ALESE 51 cu eozină să fie» cu toate acestea, bazofile sau cianofile şi este locul să facem noi cercetări, înainte de a conchide în mod definitiv, aceasta cu atît mai mult cu cît, pe secţiunile noastre, colorarea cu eozină la porci n-a fost prfia intensă, iar celulele au în genere un aspect omogen şi ne- granulos. Celulele eozinofile cu granulaţii lipsesc, după Romeis, şi la embrionul de 34 nWi. Acest autor nu găseşte, deasemenea, adevărate eozinofile, la embrionul de porc lung de 48 mm. Bazofilele, dimpotrivă, se observă în număr mic, este drept, în această fază embrionară. în specia umană, am putut examina cu Aburel şi Ana Bogdan, hi-pofiza unui embrion de 4V2 luni şi a doi feţi de 8 şi 8V2 luni. Pe cînd eozinofilele erau puţin numeroase, în primul caz, ele erau dimpotrivă mai abundente la fetusul de 8V2 luni şi la un făt în termen. La un alt embrion, de 4 luni, lipseau eozinofilele. Sa .semnalăm, dimpotrivă, puternica dezvoltare a lobului intermediar, la embrionul de 4V2 luni, ceea ce duce la ideea unei participări accentuate a acestui organ, în timpul acestei epoci a vieţii. Se ştie că acest lob intermediar regresează apoi, astfel că, de cele mai multe ori, lipseşte după naştere şi mai ales în stare adultă. Vorbim evident tot de specia umană. Insă la bovidee, lobul intermediar este de asemenea foarte dezvoltat, în timpul unei anumite epoci şi către sfîrşitul sarcinii. Această mare dezvoltare a lobului intermediar, în timpul vieţii intrauterine pare să indice şi o funcţie activă. Poate că, o asemenea funcţie să fie mai necesară în această epocă a vieţii, decît în cursul vieţii ex* trauterine. Pe de altă parte, dezvoltarea lobului intermediar pare să aibă loc, după Blount, sub influenţa lobului nervos şi se datoreşte contactului direct cu acesta din urmă, care pare a face oficiu de organizator. Acest oficiu ar putea să nu mai aibă loc, odată ce lobul intermediar este dezvoltat, iar lobul nervos a ajuns, el însuşi, la forma sa definitivă. Este verosimil, în sfîrşit, că cele două ordine de fenomene sînt legate, din punct de vedere al necesităţilor funcţionale. H3YMEHHE 3Hfl0KPHH0JI0rHH 3APOflbiniA H TIJIORA CTPYKTyPA THnOOH3A B TE^EHHE BbimEYKA3AHHbIX CTAflHH PA3BHTH2 PE3IOME Bo MHornx npeAkmymHx paSoTax aBTOp HacrauBaJi Ha HCKJiroqnTejibHOM SHa'KHHH SHAOKpHHHblX (J)yHKU,Hfi B nepHO^ paSBHTHH TlJIOJia H 3apOflbima. 3Ta paSoTa aBJiaercH cepbe3HtiM BKJiajţOM b oeBemeHne ashkoh npo6-JieMbi. Abtop ’H3yqaji c rHCT0Ji0raqecK0H tcwkh 3peHHa rHno(ţ)H3 aapoAHiueH 52 C. I. PARHON H njIOAOB KHBOTHblX, B3HTbIX Ha 6oHH6, a HM0HHO y 6bHKa, 6apaHa, iCBIHHbH h SyăBCwia. 3apoAbimH h ceKUHOHHbie npenapaTbi (^HKCHpoBaJiHCb b cjiop-MaJIHHe H OKpaiXIHBajIHCb reMaT0KCHJIHH-30l3HH0M. H3 onHcaHiHH 21 rano b stoh acejie3e y Mejncoro h KpynHoro poraToro CKora oxMeqaiOTCH r hcto ji ora q sck h e npHSHaKH aKTHBHofi cj)yHKUHH, HaqHHaa c paHHero nepnoaa pa3BHTHH sapo^bima. 3o3HHO(j}Hjibiibie KJieTKH noaBJiHiOTCH y KpynHoro poraToro cKOtra b CTaflHH, Koraa 3apoAHniH AOcniraiOT 460 mm, 2700 r, a y MejiHoro poraToro OKOTa — 45 mm, h, cooTBeTCTBQHHO, 5 r. IIpHBeaeHHHe gambie nosBOJiaioT c^ejiarb 3akjiiohbhhe, hto, HaqHHaa C STOfi CTaflHH pa3BHTHH, B rHnO(J)H3e nOHBJIHeTCH aKTHBHO 4>yHKUHOHHpyK3- mne kjistkh c tohkh bp©hhh coMaraKu. 3axeM asTop o6cyjK.n,aeT jiHTepa-TypHbie AaKHbie, «acaromneca 3toS npogjieMbi h BbmBHraercH Bonpoc o BsaHMOOTHOuieHHH Me>KAy rnnocj)H30M h ihhtobhahoh jKejiesofi b nepnoa P33BHTHH JKHBOTHOrO. IlpHBOAHTCH raKxe AaHHbie, odHapyjKeHHbie y o«Horo 3apoaHuia h AByx qejiofieqecKHX njlO&OB. OB'bflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — BHH3y — nepeAHHH rojih ; BBepxy — cpe^nasi BecbMa pa3BHTasi qacTb H(ejie3bi c y3ejiKOBbiMH 06pa30BaHnnMii; b cepe;yme — rHno(})H3apHasî mejib. Phc. 2. — C npHMeHeHHeM HMMepcHH — TKaHb nepejmeft aojih coctoht H3 c(j)epo-o6pa3HHx hjih aiiueBHflHbix swep c HApHiiiKaMH h rpaHyjiaMH xpoMaraHa, b 6ojibmHHCTBe cnyqaeB BecbMa He3Haqi!Te.ribiioro pa3Mepa. RECHERCHES SUR L’ENDOCRINOLOGIE DE LA VIE EMBRYONNAIRE ET FCETALE. LA STRUCTURE DE L’HYPOPHYSE AU COURS DE CES PHASES DE DEVELOPPEMENT RESUME Dans plusieurs de ses travaux anterieurs, l’auteur a souligne l’im-portance des fonctions endocriniennes. â la periode de la vie embryon-naire et foetale. Ce travail apporte une contribution â cette conception. On y fait une «tilde histtologique de l’hypophyse des embryons et des îoetus des animaux d’abattoir, ttels que: Bceuf, Montan, Poric et Bufle. Les embryons et les pieces omit ©te fixes a-u formol et color'es â l’hemiatoxylinie-ieosine. II resiilte, de da desoription de 21 hypop'hyses, que, diez fes bovides et suines, cette glande accuse les signes histologiques d’un fonctionne-ment actif, â partir d’une epoque assez precoce du developpement. OPERE ALESE 53 Les cellules eosinophiles apparaissent, chez les bovides, au stade de 460 mm (2 700 g) et, chez les suines, au stade de 45 mm (5 g). Ces donnees menent â la conclusion que, â partir de ce stade, l’hy-pophyse contient des cellules actives au point de vue de la croissance. L’auteur discute les donnees de la litterature relatives â cette question et pose le probleme des relations qui existent entre l’hypophyse et la thyroîde, au cours du developpement. Des' constatations faites sur un embryon et deux foetus humains sont egatement exposees. EXPLICATIONS DES FIGURES Fig. 1. — En bas ; le lobe anterieur ; en haut, le lobe moyen, fort developpe et avec des formatîons nodutaires ; au milieu : la fente hypophysiaire. Fig. 2. — Vu â riramfersion, le tissu du lobe an.terieur appanaît forme par des moyîaiux sphâriques ou de forme ovalaire, avec nucleoles et giranulations db chromatine, la plupart de faibles dimensions. BIBLIOGRAFIE Ancei, Sur le role de l’hypophise et de la thyroîde dans le developpement embryon-naire des vertebres amniotes. Colloque internaţional tenu au College de France du 10 au 19 juin 1937. Les hormones sexuelles, Paris, Herman, 1937; — La Teratogenese experimentate en face du probleme des diţferenciations organiques. Problemes physiopathologiques dyactualites, Paris, Masson, 1939. B. Romeis, Innersekretorische Driisen. II. Hypophyse, în Handbuch der Mikrosko- pischen Anatomie des Menschen, Berlin, Springer, 1940. C. I. Parhon et S. Atanasiu, Recherches sur Vendocrinologie de la vie embryon- naire et foetale. Sur la structure de la glande thyroîde pendant ces phases du developpement. Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1942, 1 XXIV, nr. 5. C. I. Parhon, E u g. A b u.r el et Ana Bogdan, Recherches sur les glandes en-docrines pendant la vie intrauterine chez Ihomme. Bull. mem. Soc. roum. endocr., 1939. nr. 7—9. CERCETĂRI DE FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE ACŢIUNEA PROLACTINEI ASUPRA GLANDEI MAMARE ŞI ASUPRA ŢESUTULUI GRĂSOS LA COBAI * Fiind preocupaţi în ultimul timp, de problema secreţiei guşii la po-Tumbd, seorieţiie denumită „laptele por,umbeluilui“, oare .serveşte în parte la nutriţia puilor în dezvoltare, am întreprins o serie de experienţe, pentru a lămuri natura acestei secreţii. Pentru a rezolva însă problema pe bază experimentală, în legătură cu specificitatea hormonului lactotrop şi pentru a aprofunda mecanismul de acţiune a acestui hormon asupra diverselor ţesuturi am întreprins experienţele ce formează obiectul comunicării de faţă. Precizăm că, pentru aceasta am ales ca animal de experienţă cobaiul, care — deşi nu este animalul de predilecţie pentru studiul acţiunii prolactinei — este totuşi recomandat pentru testarea hormonului lactotrop. MATERIAL ŞI MHTODA Am folosit în experienţă un lot de 6 cobai, în greutate medie de 300 g fiecare ; dintre, aceştia, 3 au fost trataţi cu o doză totală de <0,75 mg lactoantin (prolactină Richter) pentru fiecare cobai; lactoan-tinul a fost administrat — sub formă de injecţii perimamare — în ţesutul celular subcutanat, alternativ în ambele părţi, timp de 8 zile consecutiv. Dintre cobaii trataţi unul a fost mascul, iar ceilalţi doi femele. Con baii martori au fost, de asemenea, un mascul şi două femele. * In colaborare .cu A. Babeş şi I. Petrea. Comunicare prezentată la Institutul de Endocrinologie „Prof. C. I. Parhon" al Academiei R.P.R. în şedinţa din 7 ianuarie 1956. Publicată în Goni. Acad. R.P.R., 1956, t. VI, nr. 8. 56 C. I. PARHON Animalele au fost sacrificate imediat după ultima injecţie, adică în ziua a 9-a de la începutul experienţei. S-au prelevat glandele mamare cu ţesutul grăsos învecinat, iprecum şi granadele. REZULTATE Examenul macroscopic al mamelelor extirpate arată o deosebire evidentă între masculi şi femele. Glanda imamară La femele se prezintă «a. două formaţiunii poligonale, ce se unesc pe linia mediană, de coloraţie albă-gălbuie. Volumul acestora este uşor mărit la animalele tratate cu lactoantin, faţă de acel al animalelor martore. La cobaiul mascul, injectat cu lactoantin, glanda mamară — redusă de volum — se prezintă ca un ţesut care nu se deosebeşte în mod evident de ţesuturile vecine şi nu prezintă variaţii în dimensiuni la animalul martor faţă de cel tratat. In ceea ce priveşte ţesutul grăsos perimamar, acesta prezintă modificări însemnate între cobaii trataţi şi cei martori. Deosebirile au constat în modificări de volum, consistenţă şi culoare. Menţionăm că ţesutul igrăsos al riegiuinili miamiane la cobaii martori este dispus sub forma unei benzi ce traversează regiunea corespunzătoare de jos în sus şi dorsal. Ea prezintă — la martor — un aspect gelatinos, de coloraţie albă-cenuşie, cu granulaţii miliare gălbui, diseminate pe toată întinderea benzii de ţesut grăsos. La animalele femele tratate cu lactoantin, ţesutul grăsos se prezintă sub forma unor mase compacte, de mărimea unui ou de porumbel, de consistenţă fermă, coloraţie gălbuie, iar pe secţiune prezintă un aspect uniform slăninos. Dacă acesta este aspectul animalului femelă, cobaiul mascul, tratat cu lactoantin, prezintă un ţesut grăsos Derimamar, abia perceptibil prin palpare. Examenul microscopic. Glanda mamară, la cobaii trataţi cu lacto-antîia, prezintă adină de dimensiuni v;ari|abillie. In lafiairă de aciiniii miei. cu lumenul fără conţinut, care reprezintă o mică parte din numărul aci-nilor, cei mai mulţi sînt mari, cu lumenul dilatat şi cu un conţinut ce se colorează în mod uniform cu eozină. Cei mai mulţi păstrează forma rotundă, alţii însă prezintă un contur neregulat, eu peretele festonat. Epiteliul este aşezat pe un singur rînd, adesea turtit, alteori cubic sau chiar cilindric. Ţesutul adipos este format din lobuli de dimensiuni variate, cei mai mulţi foarte mari şi separaţi între ei printr-un ţesut conjunctiv, pe alocuri abundent. Veziculele adipoase sînt destul de variate ca dimensiune, unele fiind mici, altele mult mai mari, avînd aspectul de elemente pline. Intre alveole se găsesc aproape regulat elemente celulare care formează grupe mai mult sau mai puţin compacte şi întinse. Peretele veziculelor adipoase este format dintr-un număr de elemente, care par să căptuşească suprafaţa lor internă. Ele formează cele mai deseori un strat celular continuu, alteori întrerupt. Excepţional, se mai găsesc celule cu un singur nucleu turtit, înconjurat de un strat Fig. 1. Glandă mamară. Cobai $ martor. Se remarcă grupa de acini izolaţi prin ţesut celulo-grăsos, obişnuit. Microfoto-grafie. Col. H.E., oc. 10, ob. 3. Fig. 2. Glandă mamară. Cobai $ injectat cu lactoantin. Hiperplazie glandulară masivă cu canale galactofore dilatate. Microfotografie. Col. H.E., oc. 10, ob. 3. Fig. 7. Ţesut epitelial de acoperămînt, de la nivelul mamelonului. Cobai $ injectat cu lactoantin. Se remarcă un proces proliferativ pavimentos acantozic. Microfoto-grafie. Col. H.E., oc. 10, ob. 3. Fig. 8. Aceeaşi regiune ca în fig. 7. Detaliile la un măritor mai puternic. Microfotografie. Col. H.E., oc. 10, ob. 7. OPERE ALESE 57 mai mult sau mai puţin întins de protoplasmă, aşa cum se găseşte în celulele adipoase obişnuite la şobolani. Celulele care căptuşesc veziculele adipoase mai sus menţionate sînt turtite, rareori mai înalte sau rotunde şi sînt prevăzute cu un nucleu destul de variat ca dimensiuni şi formă. Unii nuclei sînt foarte mari, rotunzi sau alungiţi şi prezintă în corpul lor un număr de mici vaeuole. Celulele din spaţiile intervezicu-lare sînt polimorfe şi inegale. Ceea ce le caracterizează este, în special, aspectul protoplasmei, care apare fie înlocuită complet printr-o vacuolă, fie înlocuită printr-un număr variabil de mici vaeuole. Ţesutul conjunctiv care separă lobulii prezintă pe alocuri uşoară infiltraţie celulară şi o mare bogăţie de celule. Nucleii acestora sînt cei mai mulţi ovulari, atît în celulele conjunctive, cît şi în cele aflate în spaţiile interveziculare. In cel de-al doilea caz tratat cu lactoantin, glanda mamară este formată din acini mici, uniformi, fără semne de secreţie. Epiteliul de acoperămînt al tegumentelor de la nivelul mamelei este mult îngroşat, prezentînd pe alocuri prelungiri, dintre care unele pătrund destul de adînc şi pierd contactul cu epiteliul de suprafaţă. Acestea din urmă se prezintă sub formă de insule sau de cordoane, care pătrund în straturile profunde ale dermului. Ele sînt deseori mari şi neregulate, la periferie fiind formate din celule cu caracter bazai, iar în partea centrală din celule mari, poligonale, prevăzute cu punţile caracteristice, intercelulare. Pe alocuri, în partea centrală a insulelor epite-liale, se întîlnesc globi epiteliali. La cobaiul mascul, tratat cu lactoantin, atît ţesutul mamar, cît şi cel grăsos nu prezintă deosebiri semnificative faţă de martor. ★ Din cele prezentate, rezultă că la cobai, prolaetina exercită pe lîngă acţiunea stimulantă asupra acinilor glandei mamare, o acţiune prolife-rativă hiperplazică asupra ţesutului grăsos din jurul mamelei. Glanda prezintă macroscopic o creştere însemnată de volum a ţesutului grăsos, care ajunge 'la volumul unui ou de porumbel, în comparaţie cu cele observate la martori, la care ţesutul grăsos se prezintă ca o bandă îngustă, cu caracter gelatinos. Microscopic se constată o înmulţire evidentă a veziculelor adipoase, care sînt de dimensiuni şi forme variate, căptuşite de un strat de celule continue, ceea ce demonstrează un proces proliferativ al celulelor adipoase adulte. Afară de aceasta, în spaţiile dintre celule, asistăm la formarea de noi celule adipoase tinere, de lipoblaste, în diferite grade de dezvoltare. Există deci un proces proliferativ care interesează atît celulele adipoase adulte, cît şi pe cele din spaţiile intercelulare, unde se formează celulele adipoase tinere. In ceea ce priveşte originea acestora din urmă, ea poate fi atribuită fie proliferării celulelor mezenchimale — cu caracter embrionar — fie 58 C. I. PARHON proliferării celulelor de natură reticulo-endotelială. Noi înclinăm mai mult spre cea de^a doua posibilitate, avînd în vedere aspectul poliblas-tic al celulelor în chestiune. In afară de acţiunea proliferativă asupra ţesutului grăsos şi a celulelor de origine a acestuia, a mai avut loc şi un proces proliferativ la nivelul tegumentelor din regiunea mamară. Acest proces s-a manifestat priintr-o îngraş are a epiteliului pavi'mentos şi printr-un .proces de aoanitoză, ciare merge pînă lia formarea idte icordoiainie şi insule îin profunzimea de rinului, în care urnele dintre aceste formaţiunii au aspectul) de globi epidermici. Experimental, Moon şi colaboratori (1950) au arătat că hormonul de creştere injectat la şobolan, zilnic, în doză de 0,4 mg, produce — •după 485 de zile — în toiafte cazurile tratate, lismfosarmame poliibnonşiee,. tumori fibroase, fibroadenoame mamare şi tumori solide ovariene. Se remarcă deci, capacitatea proliferativă a hormonilor hipofizari, care în cazul administrării hormonului de creştere au produs variate forme de tumori, iar în cazul prolactinei, utilizată de noi, o acţiune limitată, în special, la ţesutul grăsos, la glanda mamară şi la epiteliul pavimentos al tegumentelor din regiunea mamară. Este necesar să luăm în considerare, cu această ocazie, şi faptul că datele clinice oferă unele tipuri de obezitate, în oare patogenia hipofizară ocupă un Joc impx>rtiamit. Pentru a reveni la punctul de plecare al acestei lucrări, rezultă că prolaetina nu lucrează numai asupra acinilor mamari, determinînd secreţia lactată, ci şi asupra altor ţesuturi, în special asupra celui grăsos şi asupra epidermului. Argumentul, deci, pe care autorii s-au bazat pentru a afirma existenţa unei acţiuni strict specifice a prolactinei, nu poate fi valabil. Răimîne ca în cercetările ulterioare, bazaţi pe studiul histologic al guşii porumbelului în diferite faze de secreţie, să precizăm con/tiribuţia diferiMor ţesuturi oare formează guşa po-nuimbelui] ui la procesul de .aşa-,zisă secreţie lactată. In concluzie, administrarea lactoantinului la cobai produce, în afară de hiperplazia caracteristică a ţesutului glandular, mamar, şi o proliferare a epidermului oa şi a ţesutului grăsos din această regiune. Procesul proliferativ epidermic, din regiunea mamară, s-ar manifesta printr-o îngroşare a acestuia, cu un proces de acantoză, care merge pînă la formarea de cordoane şi insule în profunzimea dermului, în care urnele iau aspectul de globi epidermici. Cît despre ţesutul grăsos, am remarciajt o ihiperpllazie intensă, care.; macroscopic, reprezenta adevărate tumori slăninoase de dimensiunea unui ou de porumbel; acestea se prezentau microscopic alcătuite din foarte numeroase celule adipoase adulte şi tinere, cele din urmă fiind rezultate din celulele interveziculare şi avînd o origine probabil retiiculiOJ endotelială, datorită aspectului lor poliblastic. Infirmăm, prin constatările noastre acţiunea strict specifică a prolactinei asupra glandei mamare, OPERE ALESE 59 BJIHHHHE nPOJIAKTHHA HA MOJlO^HyiO >KEJIE3Y H ^KHPOBYK) TKAHb MOPCKHX CBHHOK PE3IOME BBeAeHHe npojiaKTHHa mopckhm cBHHKaM Bbi3biBaeT, KpoMe xapaKTepHofi rHiiepnJiasHH xtejiesHCTOH TKaHH rpy^H, paspacTaHHe ann^epMHca c nocjie-JiyiOmHM pa3BHTH6M HCHpOBOH TKaHH BblHieyKaisaHHOH ofijiaCTH. npOJIH(|)er paTHBHbifi anHftepMHqecKHH npon,ecc o6jiacTH mojio^hoh xcejiesbi 3aKjno~ qaercH b ymTimeHHH şniwepMHca c aKaHTOGOM, ^ocTHraioH^M aeneKTa sujîjiepMmeoKVLK rJibidoK. ^to KacaeTCH jkhpqboh TKaHH stoh o6jiacrH, OTMeqaercH HHTCHCHBHaH rHnepnjiaaHfl, MaKpocîconH^ecKH ^ocraraioiiţafl 06-pasoBaHHH HâcTO'HîiXHX 5KHpQBbix dnyxojieH piai3MepoM b rojiy6HHoe hhuo. npH MHKpOCKOnHqeCKOM HCCJie^OBaHHH B 3THX OnyXOJIHX OTMeqaeTCH 3Ha-^HTejIbHOe qHCJlO BSpOCJIblX H MOJIOflblX }KHpDBbIX KJieTOK. 3tH KJI6TKH, KaK noKai3biBaeT hx no jih 6 jiacTH^ecKHH acneKT, BetnyT CBoe Haqajio ot HHTepBe-3HKyjinpHbix KJieTOK p6THKyjio-3HAOTejihajibHoro npDHcxaac^eHHH. Abtopbi ocnapHBaioT b stoh pa6ore eneH.H^meoKoe ^eficTBHe npojiaKTHHa Ha ^Kejie-sncTyio TKaHb rpyaHOH >Kejie3bi. OBT>5ICHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — MojioqHan 5Kejie3a. MopcKan CBHHKa-caMKa (K0HTp0Jib). OxMeqaeTCH rpynna H30Jinp0BaHHbix aiyrao3Hbix 06pa30BaHHH, pacnoJio>KeHHbix b o6biKHOBeHHOH îkh-pOBOH KJieTqaTKe. MHkpocjxm). OKpacKa reMaT0KCHjiHH-3O3HH. Ok. 06. 3. Phc 2.—MojioqHaH }Kejie3a. MopcKan cBHHKa-caMKa, KCTopoH HH'beunpoBajicH JiaK-ToaHTHH. MaccHBHaff 5Ke/ie3HCTaH rnnepnjia3HH c pacuiHpeHHHMH mojio^hhmh xoAaMH. Mhkpo(})oto. OKpacKa reMaT0KCHjiHH-303HH. Ok. 10, 06'. 3. Phc. 3. — ^KHpoBan KjieT^aTKa, pacnojioxceHHan BOKpyr MOjioqHoă 2Kejie3bi. Mop-cKan cBHHKa-caMKa (K0HTp0Jib). OTMeqaeTCH xapaKTepHan TOHKan ceTb. Mhkpoc})oto. OKpacKa reMaT0KCHjiiHH-303HH. Ok. 10, o6. 3. Phc. 4. — JKHpOBan KJieTqaTKa, pacnojio^ceHHaH okojio MojioqHoă 2Kejie3bi. Mop-CKan cBHHKa-caâviKa HH'beuHpoBaHHan jiaKTOaHTHHOM. Cpes Ha ypoBHe onyxojiH. OTMeqa-eTCH HCHpOBOH ny3bipeK, BOKpyr KOToporo paoiojiaraeTCH BecbMa 6oraTan jranoâjiacTH-qecKan TKaHb. M.HKpo(j)om OKpacKa reMaT0KCHjiHH-303HH. Ok. 10, 06. 3. Phc. 5 h 6. — Tot tkq cjryqan, qTo h Ha pnc. 4. KjfeToqHbie «aeTaiJiH npn 6oJiee CHjibHOM yBejinqeHHH. Mhkpo par du tissu cellulo-graisseux habituel. Microphotographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 3. Fig. 2. — Glande mammaire. Cobaye $ ayant re?u des injections de Lactoantin. Hyperplasie glandulaire massive, avec dilatation des canaux galactophores. Microphotographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 3. Fig. 3. — Tissu cellulo-graisseux pSrimammaire. Cobaye $ t^moin. On remarque le răseau caracteristique, fin. Microphotographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 3. Fig. 4. — Tissu cellulo-graisseux perimammaire. Cobaye $ ayant re$u des injections de Lactoantin. Coupe au niveau de la tumeur. On remarque les v^sicules adipeuses, entour^es de tissu lipoblastique fort riche. Microphotographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 3. Fig. 5. et 6. — Meme cas que precedemment. Details cellulaires, â un plus fort grossisse-ment. Microphotographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 7. Fig. 7. — Tissu epithelial superficiel, preleve au niveau du mamelon. Cobaye $ ayant re$u des injections de Lactoantin. On remarque un processus de proliferation pavimenteuse-avec acanthose, MicrophotograpMe; col. H.E.; oc. 10, ob.3. Fig. 8. —Mâme region qu’â la figure 7. Details, â un plus fort grossissement. Micro- photographie; col. H.E.; oc. 10, ob. 7. ACŢIUNEA PROLACTINEI ASUPRA STRUCTURII GUŞII ŞI OVARULUI LA PORUMBEL* Intr-o lucrare anterioară am studiat acţiunea prolactinei asupra ţesutului adipos şi a mamelei la cobai. Avînd în vedere că porumbelul este anim a Iul de selecţie penifcnu cercetările experimentale privitoare la acţiunea prolactinei, am studiat acţiunea acestei substanţe asupra structurii guşii la porumbel. Cercetările noastre sînt făcute nu numai în scopul de a descrie aspecte histologice care se găsesc în guşa porumbelului după administrarea prolactinei, dar şi în vederea clarificării mecanismului de acţiune a acestui hormon, precum şi pentru lămurirea problemei specificităţii hormonului în chestiune. MATERIAL ŞI METODA Experienţele au fost făcute pe opt porumbei adulţi, de aceeaşi greutate, masculi şi femele. Patru porumbei au fost injectaţi, fiecare cu o doză totală de 1,50 mg prolactină, administrată pe cale subcutană; s-au practicat 8 injecţii în ţesutul subcutanat de la nivelul guşii; ceilalţi patru porumbei — dintre care doi au fost injectaţi subcutanat, în peretele guşii, cu apă distilată, iar doi nu au suferit nici un tratament — au servit de martori. După opt zile, animalele au fost sacrificate; s-a extirpat guşa în întregime şi apoi — după ce a fost spălată — s-a fixat în fixatorul Susa. De asemenea, s-au recoltat gonadele atît la porumbeii masculi, cît şi Ia femele. * In colaborare cu A. Babeş şi I. Peitrea. Comunicare prezentată în şedinţa din 10 martie 1956. Publicată ta Com. Acad. R.P.R., 1956, t VI» nr. 8. 62 OPERE ALESE REZULTATUL EXPERIENŢELOR La examenul microscopic al guşii, am constatat că toţi porumbeii injectaţi cu prolactină prezentau — faţă. de animalele martore — o în-groşare însemnată a peretului guşii; ea era mult mai pronunţată la femelă decît la mascul. Examenul microscopic ne-a arătat că la toate animalele injectate s-au produs modificări însemnate în structura guşii, interesînd atît mucoasa, cît şi tegumentele de la acest nivel. Tegumentele porumbeilor martori prezintă formaţiuni papilare, de lungimi variate şi de grosimi destul de egale: unele sînt simple, altele ramificate şi delimitează înfundături ale epidermului, corespunzînd implantării penelor. Formaţiunile papilare sînt subţiri şi sînt constituite dintr-un epi-teliu de acoperire şi un ax conjunctivo-vascular. Epiteliul de acoperire este pavimentos şi este format dintr-un număr mic de straturi, cu oorni-ficarea celor superficiale; axul conjunctivo-vascular este subţire şi constituit dintr-un ţesut conjunctiv lax, bogat în vase. La animalele injectate cu prolactină, se constată o îngroşare remarcabilă a papilelor pielii. Ele ajung pînă la de zece ori grosimea pa-pilelor de la animalele martore. Hipertrofia priveşte, îndeosebi, axul conjunctivo-vascular. Ea este datorită mai ales apariţiei într-o proporţie însemnată a celulelor adipoase, care formează cea mai mare parte a ţesutului ce constituie axul papilelor. La examenul microscopic al mucoasei guşii, Ta animalele martore, se constată că ea este acoperită de un epiteliu pavimentos stratificat, miult mai grois decîit acel al tegumemteiori şi foarte ondulat, forimînd adevărate cutie afle mucoasei. Acest epiteliitu eiste constituit din numeroase straturi, cu bazală subţire şi cu stratul malpighian foarte gros şi cu straturile superficiale cornificate (fig. 1 şi 2). In submucoasă, pe o oarecare întindere, se găsesc un număr de formaţiuni glandulare dispuse sub formă de lobuli bine delimitaţi de o capsulă conjunctivă subţire. Aceşti lobuli sînt constituiţi din formaţiuni tubulare căptuşite de un epiteliu cilindric, cu caracter mucos, dispus pe un singur rînd. La animalele injectate, epiteliul de acoperămînt este sensibil îngroşat, cutele fiind separate prin adîncituri profunde. Ceea ce deosebeşte însă — în mod evident şi caracteristic — epiteliul de acoperămînt al mucoasei animalelor martore de acela al animalelor injectate, este structura acestui epiteliu. Intr-adevăr, chiar la un obiectiv mic se recunoaşte, la animalele injectate, un strat epitelial situat imediat sub stratul cor-nos, care lipseşte cu desăvîrşire la animalele martore. Stratul acesta se caracterizează prin paliditatea lui şi, prin aceasta, epiteliul porumbeilor martori contrastează, în mod evident, cu acel al animalelor injectate (fig. 3). La un obiectiv mai puternic (fig. 4) se constată că stratul acesta este constituit din cîteva rînduri de celule de dimensiuni variate, dintre care unele foarte mari; cele mai multe sînt de formă poligonală, Fig. 1. Porumbel martor femelă. Mucoasa guşii. Se remarcă grosimea şi distribuţia acesteia. Microfotografie, 30 x 10. Coloraţie hematoxilină-eozină. Fig. 2. Acelaşi caz. Mucoasa guşii alcătuită exclusiv din celule pavimentoase mai dense în regiunea stratului generator bazai. Microfotografie, 40 x 10. Coloraţie hematoxilină-eozină. Fig. 7. — Porumbel injectat cu prolactină. Ovar. La centru, un fol icul cu atrezie intensă. Microfotografie, 30 x 40. Coloraţie hematoxilină-eozină. Fig. 8. — Acelaşi caz ca în figura 7. Ovar. Detalii la un măritor mai puternic; se remarcă, un proces atretic. Microfotografie, 40 x 10. Coloraţie hematoxilină-eozină. C. I. PARHON sau sînt rotunjite şi bine delimitate; protoplasma este foarte palid colorată în peparatele colorate cu hematoxilină-eozină şi conţine numeroase viaicuole foarte mid, greu de distins. Nucleul este central, rotund, sărac în cromatină. Aspectul acestor celule este foarte asemănător cu acela al celulelor care constituie glandele sebacee. Stratul în chestiune formează aproximativ o treime din grosimea epiteliului de acoperire al mucoasei. In ceea ce priveşte ovarele animalelor aflate în experienţă, există o deosebire evidentă între animalele injectate cu prolactină şi cele martore. Ovarele animalelor martore (fig. 5 şi 6) conţin numeroşi foliculi în diferite grade de dezvoltare şi cu elementele constitutive integre. Spre deosebire de acestea, ovarele animalelor injectate cu prolactină prezintă numeroşi foliculi, în grade deosebite de atrezie (fig. 7 şi 8). Astfel, toţi folliioulii lajuinşi lla o anumită dezvoltare, suferă procesul de atrezie —■ de la atrezie incipientă eu degenerescenţa vitelusului, pînă la atrezia totală, cu degenerescenţa vitelusului, a nucleului şi ca încărcarea cu grăsime a stratului granulos. ★ Din cele de mai sus, rezultă că porumbeii injectaţi local cu prolactină — sub pielea de la nivelul guşii — prezintă modificări evidente şi caracteristice. Modificările nu privesc un anumit strat sau ţesut, d ele aitiing atîît mueoasia, cît şi tegumentele de la rtivieluil guşili. Astfel, papalele pielii sînt îngroşate, atingînd pînă la de zece ori grosimea papilelor animalelor martore; îngroşarea atinge mai puţin epiteliul de acoperire al pielii decît ţesutul conjunctiv al axei papilelor; Îndeosebi, se remarcă o abundenţă de celule adipoase. In ceea ce priveşte epiteliul mucoasei, în afară de îngroşarea apreciabilă, este caracteristică apariţia unui strat care lipseşte cu totul la. animalele martore. El este situat imediat sub stratul cornos' şi este format din celule care au o structură cu totul asemănătoare celor ce formează glandele sebacee şi care — ca şi acestea din urmă — suferă & descuamare, funcţionînd deci ca o glandă holocrină. Deşi, nu s-a putut executa o coloraţie pentru grăsimi, aspectul microscopic al acestora — cu totul asemănător celui al celulelor sebacee — ne permite să le asimilăm celor sebacee. Cele arătate mai sus dovedesc că prolaetina intervine în producerea modificărilor survenite în guşa porumbelului. Rămîne însă de demonstrat, în primul rîmd, că această substanţă denumită prolactină — şi care se extrage din lobul anterior al hipofizei — conţine un hormon particular, deosebit de ceilalţi hormoni hipofizari. Putem afirma că această substanţă are — pe lîngă o acţiune de stimulare a secreţiei glandei mamare — şi o acţiune asupra ţesutului adipos şi a metabolismului grăsimilor, manifestîndu-se la cobai şi la porumbel, atît prin proliferarea ţesutului adipos, cît şi printr-o depunere 64 OPERE ALESE de grăsimi cu totul neobişnuită. La nivelul guşii porumbelului, această acţiune se manifestă şi iprin ipnezenţa de grăsimi în celulele ce formează unele straturi ale epiteliului pavimentos al mucoasei guşii. Prin acest proces, celulele în chestiune capătă structura celulelor ce formează glandele sebacee, funcţionînd în felul unei glande holocrine. Rămîne de discutat mecanismul de acţiune a acestui hormon hipofizar. Lucrează el direct asupra mamelei mamiferelor, precum şi asupra ţesuturilor care suferă modificările menţionate mai sus sau lucrează prin intermediul altui organ cu secreţie internă ? Intrucît în experienţele noastre am constatat modificări nete şi caracteristice ale ovarelor la femelele injectate — modificări care lipsesc la cele martore — vom lua în discuţie numai chestiunea rolului ovarului în modificările ce ne preocupă; mai precis, vom pune chestiunea dacă hormonul hipofizar în chestiune nu lucrează prin intermediul ovarului. Aspectul modificărilor ovarului la animalele injectate constînd în existenţa a numeroşi foliculi atretici — foliculi ce lipsesc la animalele martore — ne îndreptăţeşte să presupunem că ele nu sînt străine de cele descrise la nivelul guşii porumbelului. Pentru moment, vom emite numai ipoteza că hipofiză secretă un hormon, pe care l-am putea numi hormon atretogen, căruia i se datoreşte atrezia foliculilor; aceşti foliculi atretici ar acţiona — prin secreţiile lor — asupra mamelei, stimu-lînd secreţia lactată şi asupra guşii porumbelului, producînd modificările descrise mai sus. Rămîne ca într-o comunicare ulterioară să aprofundăm acest aspect al problemei. CONCLUZII Hormonul hipofizar denumit prolactină sau hormon lactogen exercită asupra guşii porumbelului o acţiune proliferativă şi determină o depunere de substanţe grase, atît în formaţiunile papilare ale pielii de la nivelul guşii, cît şi în epiteliul pavimentos al mucoasei acesteia. Depunerea de grăsimi la nivelul epiteliului pavimentos al mucoasei are loc în stratul imediat subiacent stratului cornos; prin aceasta, celulele ce formează stratul epitelial în chestiune capătă caracterele morfologice ale celulelor glandelor sebacee şi funcţionează întocmai ca acestea, avînd o secreţie holocrină. Prolaetina îşi exercită acţiunea nu numai asupra glandei mamare, la mamifere, stimulîndu-le secreţia, ci şi asupra ţesutului adipos şi a epiteliului pavimentos al guşii porumbelului. Acţiunea proliactinei este departe de a fi electivă pentru gil-a.n,da mamară. Prolaetina îşi exercită acţiunea asupra secreţiei lactate la mamifere şi asupra guşii porumbelului, după toate probabilităţile, prin intermediul ovarului. C. L PARHON; v In cazurile intoastre^ aim , constatat la a că hijpofiza secretă un hormon,, cane l-am putina denumi atretogen, căruia i se d,aitoreşte aitrezia foliculilor ovarieni şi că aceşti foliculi atretici ar acţiona — prin: secreţiile lor — asupra guşii porumbelului, producînd modificările descrise aici. BJIHHHHE nPOJIAKTHHA HA CTPyKTyPy 30BA H HHqHHKA y TOJiyBH PE3IOME 06m,aH ^oi3a 1,50 Mr npojiaKTHHa Bbi3bmaeT npojiH(J)epaTHBHbiH npoiţecc Ha ypoiBHe 306a rojiyâa h orjioxceHne KHpoBbix BeuţecrB b nanHJiJinpHbix o6pa3(>BaHHHX K05KH 306a, KaK Ke arpesHio (boJuiHKyjioB HHqHHKa npH AOCTHiKeHHH IH'MH H3BeCTHOH CTeneHH pă3BHTH5I. Abtoph npemnojiaraiOT, qra npojiaKTHH HBjmeTCfl jţecTpyKTHBHbiM rop-mohom, Bbi^ejiHeMbiM rHn0(})H30M. BjiaroiAapH STOMy ropMOHy nponcxo^HT, HO-BH^HMOMy, aTpeSHH (J)OJIJIHKyJIOB, KOTOpbie B CBOK) oqepe^b B03AeHCTByK)T BHyTpHceKpeTopHbiM nyTeM Ha 306 roJiy6n, Bbi3biBaa BbimeyKa3aHHbie H3Me-HeHHH. OBTbflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — Tojiyâb-caMKa (K0HTp0Jib). OiH3HCTafl oăojioqKa 306a. OTMeqaeTcn toji-mHHa h pacnpeAejieHHe nocJieAHen. Mhkpo(J)oto. OKpacKa reMaT0KCHjiHH-303HH, 30 X 10. Phc. 2< — Tot ace cjiyqaâ. CjiH3HCTaH o6ojioqKia 306a cocTaBJieHa HCKjnoqHTejibHo H3 njiocKHX KJieTOK, pacnojip^KeHHbix 6ojiee KOMnaKTHo Ha ypoBHe 6a3ajibHoro 3apo-AbimeBoro cjioh, Mhkpo()>oto. OKpacKa reMaT0KCHJiHH-a03HH, 40 X 10. Phc. 3. — Tojiyâb-caMKa, noflBep^eHHHH jieqeHHio npojiaKCHHOM. B cjih3Kctoh 060-jioqKe 306a OTMeqaeTCH 6jih3Ko pacnoJiojKeHHbift k npocBeTy KOMnaKTBbrâ cjioh anHTe-JiHajibHbix KJieTOK c noTepeă THHKTopnajibHbix cbohctb. MhkpocJîqto. OKpacKa reMaTO-KCHJIHH-303HH, 30 X 10. Phc. 4. — Tot me cjiyqjaâ, qro h Ha pnc. 3. B3^yTbie noBepxHocTHbie kjictkh c 6jie/iHO-oKpauieHHOH iţHT0njia3M0H, c MHoroqHcjieHHoă MHKp03epHHCT0CTbi0, qTo no cBoeMy acneicry HanoMHHaeT KJieTKH jKHpoBbix »cejie3. Mhkpo(})oto. OKpacKa reMaT0KCHjiHH-303HH, 40 X 10. 5 — Opere alese — c. 3487 66- OPERE ALESE Phc. 5. — Tojiy6b (kohtpojib). Hh^hhk. OTMeqaiOTCH cJ)OJiJiHKyjibi c (fjyHKiţHOHa jibhoh' UejIOCTBOCTbIO. MHKpO$OTO. OKpaCKa reMaT0KCHJIHH-303HH^ 30 X 10. Phc- 6. — lTojiy6i> (KOHTpojib). JîHqHHK. HeKOTOpbie p&vajm npa 6ojiee ; CHJibHOMi; yBejiHqeHHH. Mhkpo$oto. OKpacKa reMâT0KCHJiHH-303HH, 40 X 10. Phc. 7. — Tojiy6b, HH'beuHpoBaHHHă npojiaKTHHOM. Hhhhhk. B ueHTpe OTMeqaercF 4>OJUIHKyjI C npOIieCCOM HHTeHeHBHOH aTpeSHH. MHKpO(j)OTO. OkpâCKa tOM aTOKCHJIHH- 903HH, 30 X 40. ; ; i : i ; Phc. 8. — Tot ace cjiyqaâ, wro h Ha pnc., 7. flnqHHK. HeicoŢopue ^eraJin npţţ 6ojiee CHjibHOM yBejraqeHHH. OTMeqaeTcn nponecjc a*rpe3HH. MHKpo(]îbTO. OKpacKa reMa-TQKCHJIHH-303HH, 40X10. ' 1 ACTION DE LA PROLACTINE SUR LA STRUCTURE DU JABOT ET DE L’OVAIRE DU PIGEON RESUME Une dose totale de 1,50 mg de prolactine determine; chez le Pigeon, une proliferation du jabot et un depot de substances grasses dans Ies formations papillaires de la peau, â ce niveau, ainsi que dans l’epithe-lium pavimenteux de la muqueuse du jabot. Sous l’influence de la prolactine, les cel Iul cs qui forment la couchc subcornee de repithelium de la muqueuse du jabot se chargent de graisse et, par le mârâie, mecanisme holocrine — c.aracteristique deis glandes se-, bacees —, dles se desquament. Le melange de oes cellules 'avec les aliments et avec la secretion des glandes de la muqueuse du jabot consti-tue ce que Ton appelle le «lait de pigeon». _ A la ineme dosie, la prolactine provoque egalement ume atresie des follicules ovariens qui ont atteint un certain degre de developpement. De l’avis des auteurs, la prolactine serait une hormone atretogene, secretce par l’hypophyse. A cette hormone serait donc duc l’atresie des follicules, qui exerceraient, â leur tour, par la voie de la secretion interne, une action sur le jabot du pigeon, determinant les modifications signalees ci-dessus. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. —Pigeon Ş temoin. Muqueuse du jabot. On en' remarque Pepaisseur' et la repar-ition. Microphotographie; coloration â l’h6matoxyline-6osine; 30 X 10. Fig. 2.—Meme oiseau. La muqueuse du jabot est exelusivement constituee de cellules pavimenteuses, plus denses dans la region de la couche generatrice basale. Microphotographie; col. hematoxyline-tosine; 40 x 10. Fig. 3.—Pigeon Ş trăite â la prolactine. La muqueuse du jabot offre, vers,la lumiere de Porifice, une couche compacte de cellules epitheliales, qui perdent leurs caracteres de coloration. Microphotographie; coc. hema toxylineeosine; 30 X 10, C. I. PARHON 67 Fig. 4.—Meme oiseau qu’â la figure3. Les cellules superficielles sont ballonnees; leur cytoplasma est faiblement colore, avec de nombreuses microgranulations; l’aspect en est semblable â celui de certaines cellules qui constituent la glande sebacee. Microphotographie; col. hematoxyline-eosine; 40 X 10. Fig. 5.—Pigeon? temoin. Ovaire. On remarque Fintegrite fonctionnelle des follicules. Microphotographie; col. hematoxyline-eosine; 30 x 10. Fig. 6.—Pigeon $ temoin. Ovaire. Details vus â un plus fort grossissement. Microphotographie; col. hematoxyline-eosine; 40 x 10. Fig. 7.— Pigeon $ ayant subi des injections de prolactine. Ovaire. Au centre, follicule presentant une atresie intense. Microphotographie; col. hematoxyline-eosine; 30 x 40. Fig. 8.—Meme oiseau qu'â la figure 7. Ovaire. Details vus â un plus fort grossissement. On remarque un processus atresique. Microphotographie; col. hematoxyline-eosine;40 X 10. STUDII ŞI OBSERVAŢII CLINICE CONTRIBUŢII LA STUDIUL AGROMEGALIEI * Studiul acromegaliei nu datează decît de puţin timp. In 1886 Pierre Mărie, cu remarcabilul său simţ clinic, a ştiut să distingă în acea hipertrofie bizară, în care cei mai mulţi autori nu vedeau decît o simplă curiozitate, o adevărată entitate morbidă, dîndu-i un nume şi o descriere magistrală, atît din punct de vedere clinic cît şi patogenetic. Cu drept cuvînt deci i s-a mai dat ulterior acromegaliei şi numele de boala lui Pierre Mărie. "Deşi numărul lucrărilor publicate de la 1886 încoace este considerabil, totuşi studiul problemei este încă departe de a fi epuizat. Fiecare caz merită a fi studiat cu atenţie, căci precum vom vedea, această boală ridică probleme interesînd foarte mult atît pe mediei cît şi pe fiziologii, Avînd ocazia de a interna, de curînd, în Spitalul „Rallet", în serviciul unuia dintre noi, un caz de acromegalie şi de a observa cîteva fapte de oarecare importanţă, credem folositor să publicăm observaţia acestui bolnav precum şi cele constatate. Este vorba de un ţăran de 45 de ani, în ale cărui antecedente ereditare găsim că mama sa a sucombat în urma unei afecţiuni caracterizată printr-o tetraplegie. Probabil deci în urma unei polinevrite sau a unei boli a măduvei spinării. Tatăl trăieşte şi este sănătos. Mai are un frate şi o soră de asemenea sănătoşi. A suferit în copilărie de malarie. In urmă cu 15 ani ar fi suferit de febră tifoidă, ceea ce l-a ţinut la pat şi în casă timp de 8 luni. Cînd s-a însănătoşit a observat că încălţămintea veche i-a devenit strîmtă. Trei ani după aceea suferă de o diaree san-ghinolenta, care durează şi ea aproape 3 luni. După spusele bolnavului această din urmă afecţiune i-ar fi grăbit mersul vechii sale boii şi cei din jur erau foarte surprinşi de proporţiile ce a luat. Acum un an, în timpul verii, a suferit de dureri în genunchi, în coapse şi în regiunea lombară. Nu s-a cîntărit decît o singură dată, cu 8 ani înainte de a intra în spital şi atunci a avut 112 kg (îmbrăcat fiind cu haine de iarnă ; bolnavul apreciază cam, la 12 kg greutatea acestora). * In colaborare cu M. Goldştein. Publicat în Spitalul, 1903, nr. 6. 70 C. I. PARHON Starea actuală. Privind bolnavul, primul lucru care te izbeşte este dimensiunea exagerată a feţei şi a membrelor. Nasul este mărit în toate dimensiunile, mai cu seamă în cel longitudinal. Bolnavul prezintă un prognatism pronunţat rezultat din creşterea maxilarului inferior. Lungimea feţei de la rădăcina nasului pînă la marginea maxilarului inferior este de 18 cm, circumferinţa craniului de 60 cm. Limba bolnavului este de asemenea mărită de volum, mai cu seamă la bază. Se observă îngroşarea cîtorva tuberozităţi costale. Unghiul lui Louis apare ca o creastă îngroşată. Apofizele coracoide sînt foarte groase şi proeminente. In totalitatea sa toracele este turtit în sensul transversal, mai cu seamă în jumătatea sa inferioară, care prezintă o uşoară concavitate. Nu se constată nici o deviaţie aparentă a coloanei vertebrale. Marginea internă a omoplatului, spina şi acromionul sînt îngroşate. Circumferinţa toracelui la partea cea mai superioară a axilei este de 116,5 cm. La nivelul apendicelui xifoid de 128 cm . La membrele superioare hipertrofia atinge mai ales mîinile şi antebraţele. Circumferinţa falangelor este mult mărită. Am constatat următoarele valori: l dreapta Police'e falanga I = 100 mm In stînga = 100 mm tt tt tt a _II-a = 97 mm » = 95 mm tt , Indexul „ I r= 100 mm tt = 95 mm »» » » a II-a == 85 mm tt a=5 82 mm t? Mediusul „ I , 95 mm tt ' = 90 mm n, tt . tt a Il-a = 90 mm tt = 85 mm ,»i Inelarul „ I = 90 mm » = 85 mm tt tt tt a Il-a = 82 mm = 75 mm tt Auricularul I = 85 mm . 82 mm » » tt a II-a =. 75 mm tt — 82. mm mîna la baza degetelor 260 mm » .= 270 mm tt la rădăcina polic. == 280 mm tt = 280 mm Picioarele şi gambele sînt şi ele hipertrofiate. Făcînd cîteva măsurători găsim următoarele circumferinţe : - 135 mm In stingă = 130 mm ^ 340 mm „ = 340 mm 295 mm „ = 205 mm 435 mm « = 460 mm Prezintă un uşor edem la faţa dorsală a piciorului şi la gamba. N-are tulbur an de partea sensibilităţii generale obiective. Din cînd în cînd se plfnge de dureri în membrele inferioare şi în lombe. Vederea este puţin slăbită (bolnavul spune în această privinţă că de vreo doi ani nu mai distinge destul de bine de departe). Are uneori diplopie. Celelalte organe de simţ nu prezintă tulburări apreciabile. Cfapul vizual nu pare strîmtorat. Reflexele rotuliene şi plantare sînt normale. Nu prezintă reflexul plantar contra-lateral, cel abdominal este conservat. Reflexul cremasterian nu se produce în stînga, în dreapta există îrisă puţin evideht* ' n ' ? ' nr ! ; 1 or> Forţa musculară este satisfăcătoare, bolnavul nu-şi dă seama sa fi diminuat. N-âre hiperhidroză, urina nu conţine glucoză. Ingestia de 200 g de sirop nu-i provoacă apariţia-glucozei în urină. în dreapta Degetul mare falanga I = „ Piciorul la artic. tarsiană == „ Gamba 1 a nivelul maleol. = „ „ la mijloc * «== OBERE f ALESE 71 . Vocea bolnavului* ar îi devenit mai groasanu prezintă tulburări de .deglutiţie. Tiroida nu este palpabilă, ceea ce nu indică însă că nu există. Dinţii nu sînţ hipertrofiaţi., La unghii se vede o striaţie longitudinală manifestă. ... Bolnavul nu se plînge nici de ameţeli, nici de cefalee. Nu prezintă nici un fel de tulburare de. motilitate. Cînd bolnavul a intrat în serviciu suferea de o diaree, c^re dura de trei luni, aceasta s-a amendat în cîteva zile îiji urma unui tratament apropiat. In timpul şederii,sale în Spitalul „Rallet“ a avut o dată 'incontinenţă .nocturnă de. urină. Perii capului5 sînt foarte rari şi pacientul ,afirmă că au început să cadă de cînd este ■bolnav. Potenţia sexuala — după afirmaţia bolnavului — ar fi conservată. Cîntâreşte 120,65 kg. Palinuclează. , Faţă de, interesul ce-1 prezintă studiul nutriţiei. în acromegalie, am căutat să. avem •o analiză mai completă a urinei spre a putea aprecia starea schimburilor materiei în organism. Datorită profesorilor Victor şi Aurel Babeş am putut efectua o atare analiză, lata ce a găsit A. Babeş : Cantitatea de urină în 24 ore: 1700 ml. Culoarea: galbenă-portocalie. Aspectul : foarte tulburev Mirosul : fetid. Reacţia alcalină. Densitatea 1 011. Compoziţia chimică. Albumine: nucleo-albumină, nucleo-histonă, serum-albumină prezentă. Albumoza (uro-peptona), oximethemoglobina lipsesc. Urme de substanţe mucoase. Nu se găsesc pigmenţi biliari, nici acizi, nici uroglobină patologică; Urme pronunţate de uroglobină normală. Indicanul crescut. Scatoxil roşu şi indoxil prezente. Diazoreacţiâ lui E'hrliich iii se produce. . r 1 Glucoza, pentoza, glicogen absente; urme pronunţate de acetonă. Nu se găseşte diacetat de acid oxibutiric, melanină, amoniac liber, xantină şi tirozina. Cistina şi leu-ceina normale. Creatinina este diminuată. Prin centrifugare se obţine un sediment foarte moderat floconos, fără nisip macroscopic, urina de deasupra rămîne foarte tulbure. In acest sediment se găsesc fragmente mici de acid uric, compacte, colorate intens. Uraţi de sodiu şi de potasiu puţini. ' Nu se găsesc oxalaţi de calciu, carbonaţi de calciu, fosfaţi tripli de calciu, magneziu şi amoniu. Se găsesc plăci mari celulare, care par a fi de ţesut conjunctiv, celule vezicale sînt foarte rare. Nu se văd celule ale colului vezical nici ale bazinetului, ale rinichiului şi ale prostatei. Se găsesc numeroşi spermatozoizi izolaţi şi alteraţi şi rare hematii bine conservate. Excepţional se găsesc pe ici-colo cîte un deucocit. Nu se constată dlliodn. Examenul cantitativ : La bolnavul nostru^: ,în stare normală : In 1030 ml în 24 ore în 1000 ml în 24 ore , S g g g Ureea 14,913 25,350 20 26 Azot total 6,320 10,744 Clorura de sodiu 8,100 13,770 6,6—8 10—12 Acid fosforic 0,700 1,190 2,5 2,75 Gradul de aciditate exprimabil în acid oxalic la 1000 ml este diminuat. Vom reţine din această analiză prezenţa albuminelor, a serumalbu-minelor şi a nucleoalbuminelor, prezenţa acetonei, & spermatozoizilor şi Mai cu seamă diminuarea cantităţii de uree, creşterea clorurilor, şi mqi ales scăderea destul de importantă a fosfaţilor. 72 C. I. PARHON Âm insistat asupra datelor cantitative ale acestei analize ce credem că merită toată atenţia. Scăderea ureei, a acidului fosforic, creşterea clorurii de sodiu indică modificări în schimburile nutritive ale acestui bolnav. Care este relaţia între aceste fenomene? Este o întrebare la care nu putem răspunde. Credem însă că diminuarea fosfaţilor o putem lega de creşterea exagerată a oaselor. Ar fi de dorit ca examene şi mai complete încă ale urinei să fie făcute în toate cazurile de acromegalie. Ruttle şl Duchesneau au observat fosfaturii intermitente pe care Renaut le pune în legătură cu procesul ce se petrece în oase. De curînd Moraczewski a semnalat o tendinţă la retenţie în organism a unor elemente constitutive ale celulei, în special a calciului şi a fosforului, eliminarea acestor substanţe fiind subnormală. Ar fi interesant a se şti dacă există o diferenţă între eliminarea fosfaţilor alcalini şi teroşi etc. Asupra acestui punct trebuie însă reamintit că sărurile de calciu se elimină în mare cantitate pe calea intestinală, ceea ce face ca cercetările să fie mai dificile. N-ar fi mai puţin interesant de a face studiul cantităţii acestor substanţe în urina acromegalicilor. Magus-Levy a găsit oxidările crescute. In cazul său era vorba de o exagerare a proceselor nutritive. La alte cazuri, precum o observă Sternberg, prezenţa acetonei pledează în favoarea unei scăderi a acestor procese. In cazul nostru de asemenea am găsit acetonemie iar stăderea fosfaţilor indică o scădere a procesului nutritiv. Credem că dacă s-ar cerceta în această direcţie în toate cazurile s-ar ajunge a se face oarecare lumină în privinţa modificărilor nutritive ale acromegalilor. Cazul nostru se poate compara dintr-un punct de vedere cu acela al lui Higier (citat de Sternberg) în care s-a găsit acetonemie la un acromegal fără diabet. Am văzut într-adevăr că bolnavul nostru nu prezenta glucoză în urină şi nici măcar glicozurie alimentară. Alături de aceste cazuri1 putem eiiftia tocmarea lui Fr. Tauszik şi B. Vos. Aceşti autori examinează timp de 8 zile un caz tipic de acromegalie din punct de vedere al schimburilor nutritive în special al azotului, fosforului şi calciului. Analizează ingestele şi excretele. Greutatea corpului a crescut în aceste 8 zile. Azotul şi fosforul s-au reţinut în mică cantitate. Această retenţie nu era încă suficientă pentru a explica creşterea în greutate a bolnavului. Eliminarea sărurilor calcare era mai mare decît ingestia şi autorii conchid la o uşoară distrugere a ţesutului osos. Autorii sînt de părere că, în stadiul înaintat al acromegaliei creşterea în greutate nu trebuie atribuită creşterii oaselor ci, în mică parte, ţesuturilor ce conţin azot, iar în cea mai mare parte, ţesuturilor lipsite de azot, mai cu seamă celui adipos. O tulburare a nutriţiei generale constatată mai des .este prezenţa glucozei în urină. Aceasta poate coexista cu o creştere -a cantităţii materiiilor extractive din urină. Fenomenul acesta exista la o bolnavă a lui Buicliu în care densitatea era mărită la 1,038. Intr-un caz al lui Finzi exista de asemenea în acelaşi timp azoturie şi glicozurie. ' , '■ Un alt fapt constatat la bolnavul nostru şi pe care ţinem să-l punem în evidenţă este căderea părului capului. S-a notat mai. des îngroşarea perilor. Souques şi Jaquet, în cele două mari tratate de medicină fran- OPERE ALESE ceze, n-au notat decît acest din urma fapt. „Perii capului — zice Sou-ques — sînt abundenţi şi îngroşaţi**. Jaquet nu semnalează decît în treacăt hipertrofia perilor cînd vorbeşte de alteraţiile pielii şi ale anexelor ei. Sternberg în remarcabila sa monografie — la care trebuie să ne raportăm ori de cîte ori ne vom ocupa de studiul acromegaliei — zice că perii sînt adeseori intacţi, că uneori sînt mai groşi şi mai denşi. Citează în fine un caz al lui Dogson care a notat căderea părului capului. Cazul nostru ar fi deci al doilea în această privinţă. Care este explicaţia fenomenului? Nu credem să fie o simplă coincidenţă. Faptul este în legătură cu procesul morbid precum reiese din observaţie. Dar nu este mai puţin adevărat că nu reprezintă un simptom obişnuit al acromega-liei. Pentru noi este vorba de o tulburare indicîhd o alteraţie a funcţiilor unora din glandele cu secreţie internă. Se ştie într-adevăr că tulburările sistemului pilos sînt frecvente în urma alteraţiilor acestor glande. Dar dificultatea începe cînd este vorba să precizăm care este glanda a cărei leziune produce căderea părului? Este tiroida, testiculul, hipofiză? Răspunsul nu este de loc uşor. Aceste trei glande par a contribui fiecare la buna dezvoltare a părului. Se ştie că în mixedem sistemul pjlos este rudimentar. In acest caz s-ar putea admite că lipsa de dezvoltare este datorită absenţei sau atrofiei tiroidei. Dar în asemenea cazuri testiculele sînt şi ele atrofiate şi ne putem întreba dacă nu aceasta este cauza sărăciei sistemului pilos. Se ştie că la castraţi, sistemul pilos este în general slab dezvoltat, barba şi mustăţile lipsesc cu totul, mai cu seamă cînd castraţia se face înainte de pubertate. Pe de altă parte, leziunile hipofizei produc de asemenea tulburări în dezvoltarea sistemului pilos. Babinski a prezentat la Societatea de neurologie din Paris, observaţia unei fete de 17 ani, care prezentase o absenţă completă a perilor în regiunea pubiană şi axilară. Bolnava nu fusese menstruată. Examenul anatomo-patologic a arătat în acest caz o tumoare a glandei pituitare coexistînd cu o lipsă de dezvoltare a ovarelor şi a uterului. Pechkrantz a găsit un sarcom angiomatos al hipofizei la un individ de 17 ani ce prezentase o stare glabră a feţei, penisul puţin dezvoltat şi noduli în glanda mamară. Intr-un caz de acromegalie, Sylva a notat căderea părului axilar şi pubian. Hutchinison ;a observat un oaz analog l|a o femeie. De cuirîind am avut ocazia să observăm noi înşine acelaşi fenomen la o bolnavă atinsă de acromegalie din serviciul profesorului Marinescu, precum şi la un acromegal din serviciul profesorului Petrini Paul, prezentat de Sama-rian, la Societatea studenţilor în medicină. Or, acromegalia este legată de o leziune a hipofizei. Divergenţa acestor fapte complică problema şi face ca soluţia ei să nu fie din cele mai uşoare. Ni se pare probabil» existenţa unui mecanism la care diferitele glande cu secreţie internă au o acţiune convergentă. Este un fapt sigur că între aceste glande există relaţii intime şi că perturbarea funcţiei uneia din ele are răsunet asupra celorlalte. In ceea ce priveşte sistemul pilos am arătat care sînt glandele oe-1 întreţin în stare monmală. Există glande cie au o acţiune diametral opusă. Astfel am susţinut, într-o lucrare anterioară, că ovarele împiedică într-o anumită măsură dezvoltarea sistemului pilos şi că aceste C. I. PARHON glande contribuie la absenţa bărbii şi a mustăţilor Ud femeie. Am susţinut în aceeaşi lucrare că ovarele şi testiculele întreţin prin secreţia lor interna şi poate încă prin conexiuni nervoase — ce rămân a fi precizate — celelalte caractere ale sexului, ca timbrul vocii, dezvoltarea sau lipsa de dezvoltare a Mamelelor etc. Pentru a explica apariţia perilor îri axilă sau în regiunea pubiană la femeie, tocmai la epocă pubertăţii cînd ovarele sînt în plină funcţie, fapt Ce pare a vorbi contra modului nostru de a vedea, am invocat dezvoltarea pe care o ia la aceeaşi epocă glanda tiroidă, carfe precum am văzut favorizează dezvoltarea acestui sistem. Pentru â explica faptul că sistemul pilos nu se dezvoltă întotdeauna la femeile castrate — dfeşi’faptul se întîmplă des şi s-ar găsi poate şi mai des dacă ar fi căutat ne-am gîndit că alte glande cu secreţie iriternă înlocuiesc poate funcţia absentă. Am insistat atunci asupra faptelor din patologie care pledează pentru o relaţie între diferitele glande cu secreţie Internă. Astfel alteraţia hipofizei duce la dispariţia menstruaţiei (relaţia dintre hipofiză şi ovare). Tiroida şi timusul pot să fie hipertrofiate în acromegalie. Tiroida se hipertrofiază la pubertate şi adesea la menopauză. Boala Basedow, în care funcţia tiroidiană este exagerată, duce deseori — ca şi aCromegalia — la dispariţia menstruaţiei. Opoterapia ovariană vindccă uneori boala Basedow. Vindecarea acesteia prin alte mijloace ca injecţiunea cu eter iodoformat (Pitres) în glanda tiroidă duce în acelaşi timp la reapariţia fluxului menstrual. Toate aceste fapte demonstrează existenţa unei relaţii strînse între tiroidă şi ovare. Coexistenţa gerodermiei geniito-distrofice a lui Rumo şi Ferarini, cu mixedemul 'şi acromegalia pledează pentru o relaţie între testicule şi; tiroida sau hipofiză. Existenţa cazurilor de acrdmegâlie cu diabet sau glicozurie alimentară, de gigantism şi diabet (Achard şi Loepper), boala Graves şi diabet (Souques şi Marinescu) arată existenţa unei legături funcţionale, între hipofiză şi tiroidă pe de o parte şi pancreas pe de alta. Am susţinut că glandele cu secreţie internă joacă un rol capital în personalitatea psiho-fiziologică a unui individ şi că ele vor trebui sa ne explice într-o zi diferenţa ce există între indivizi în ce priveşte siisiteirtiitil osois, pilos, tendinţa la o dezvoltare mai mică sau mai mare a ţesutului adipos etc. Aceste consideraţii nu sînt străine de studiul acromegaliei. Pineles le-a făcut cu un an înaintea noastră, într-o lucrare ce nu o cunoşteam pe atunci şi carie merită toată atenţia. ■ : • Intrucît ne priveşte am fost surprinşi de asemănarea, de identitatea am putea zice, vederilor sale cu acelga exprimate de noi. Sternberg, în lucrarea citată, se întreabă de asemenea dacă nu există o relaţie între diferitele glande cu secreţie internă. Putem merge şi mai departe în aceste consideraţii. Exista fapte ce vorbesc pentru existenţa unui antagonism Între unele din aceste diferite glande. Credem că există un astfel de antagonism între funcţia sau mai exact între unele din funcţiile tiroidei şi unele din funcţiile ovarelor. Faptele ce ne fac să susţinem aceasta sînt următoarele: 1) Boala Basedow. care înseamnă de regulă hipertiroidizare, duce la suprimarea menstrua-tiei, deci la lipsa de funcţie â ovarelor; 2) Tendinţa la vasodilataţie o OPERE ALESE ,75 găsim ,aţît în numita boală eît şi în timpul menopauzei, traducîndu-se prin apariţia de eriteme şi mai cu seamă prin valuri de căldură; 3) Tahicardia există în ambele condiţii citate; 4) Acelaşi lucru se poate afirma asupra exagerării secreţiei sudorale; 5) In timpul menopauzei se observă adeseori p hipertrofie a tiroidei,, datorită' probabil faptului că funcţia ovariană inhibitoare este suprimată. Precum vedem putem, stabili existenţa antagonismului de care am vorbit, pe baza unui mănunchi de fapte, ce merită a fi luate în consideraţie. La acestea putem adăuga un al 6-lea. Tiroida măreşte tensiunea arterială. Ovarele. o micşorează (Charles Liyon). Faptul acesta a fost contestat de Haskovek după eare tiroida are tot o acţiune hipotensivă. : ; Suprarenalele participă de asemenea la interrelaţiile glandelor .cu secreţie internă. Existenţa pigmentaţiei atît în boala Addison cît şi în unele cazuri de acromegalie, ca cel descris de Vechsler, (pledează în ta-voarea acestui mod de a vedea. Ne putem chiar întreba dacă alte glande, ca ficatul, glandele salivare, prostata etc. nu participă la interrelaţiile de care am vorbit. Lucrul pare a fi sigur pentru glanda mamară. Se pare că din Ce în ce se adevereşte, mai niult ideea,. introdusă în ştiinţă-s de Bro\vn-Sequard, că toate glandele organismului au pe lîngă secreţia lor obişnuită o secreţie internă. Produsul acesteia, intrînd în mediul intern, exercită acţiufiea asupra organismului întreg. Aceasta explică, în parte, relaţia dintre diferitele glainde, asupra căreia am iraisistăt ipîină, aici. ... ★ - 2 - - - Un alt simptom >pe care unul din noi (G. I. Piairihoin) ţiine să-l ■ pună in evidenţă, căci n-a fost semnalat pînă acum în acromegalie, este prezenţa incontinenţei nocturne de urină, ce a notat-o da bolnavul nostru în timpul şederii sale în spital (două săptămîni). S a întrebat dacă' faptul n-ar putea fi pus în legătură cu o lipsă de tonicitate a centrilor genito-urinari din măduva spinării, lipsă datorită ea însăşi absenţei unei substanţe, cu*acţiuşe electivă pentru aceşti centri, substanţă produsă în sta^ rte;a pormiallă de una din glandele, a cărei funcţie este'itulbuTialtă:de acro-megalie. Tot aşa se poate explica spermatoreea, ce a prezentat-o bolnavul nostru precum se vede din examenul urinei. Această din urmă constatare arată că funcţia genezică deşi nu era pierdută la acest bolnav era pe ■cale de involuţie. Acţiunea electivă de care am vorbit mai sus nu este >0 simplă ficţiune. E o ipoteză bazată pe fapte. N-avem decît să reamintim acţiunea vasoconstrictoare energică a extractului suprarenal şi mai cu seamă a adrenalinei. : ' •; \ ' :v r . Să căutăm acum a vedea care este etiologia cazului nostru. Nimic mai obscur ca momentul etiologic în evoluţia acromegaliei. Bolnavul nostru pretinde că boala sa ar îi debutat în urma unei febre tifoide. Foarte posibil, dar nicidecum probat. Nu este probat nici măcar că bolnavul a suferit atunci într-adevăr de febră tifoidă şi nu de altă afecţiune. Este sigur însă că bolnavul a prezentat o diaree rebelă timp de mai multe luni şi care s-a, repetat în două rînduri. Simptomul exista la 76 C. I. PARHON intrarea în serviciu şi s-a ameliorat sau a dispărut chiar printr-un tratament apropiat (ca şi edemul membrelor inferioare). Am aflat că a reapărut după ieşirea din spital. Aceasta ne face să credem că diareea bolnavului era de aceeaşi natură cu aceea ce se observă la bolnavii de Addi-son sau de Basedow. (Bolnavul a sucombat la domiciliu cu aceste fenomene lipsind astfel studiul cazului de examenul anatomo-patologic). Aceste fapte ne fac să ne întrebăm dacă tulburările ce bolnavul le-a prezentat la începutul bolii şi care pentru el constituiau cauza acromegaliei, nu făceau deja parte din aceasta. In tot cazul ţinem să atragem atenţia asupra tulburărilor gastrointestinale, care n-au fost încă destul studiate în acromegalie (bolnavul prezenta de asemenea anorexie care a cedat prin tratament simptomatic). Nu trebuie să vedem oare şi în aceste tulburări expresia unei perturbări a funcţiilor glandelor gastrointestinale ? Acestea participă poate şi ele la concertul general. ★ Cîteva cuvinte acum asupra patogeniei acromegaliei. Pierre Mărie şi Marinescu au presupus că boala este datorită unei alteraţii a funcţiilor hipofizei. Pentru Pierre Mărie, acromegalia ar fi faţă de hipofiză ceea oe imixedeimul esite fiaţă de tiroidă, cu alte cuvinte bo|aila ce exiprimă deficitul funcţiei. Intr-adevăr, hipofiză a fost găsită alterată aproape în toate cazurile şi Sternberg, în interesanta sa monografie, a descris o „formă acută a aciroimegaliiei“ datorită unui sarcom al hipofizei. Piembru Benda boala ar fi datorită nu deficitului ci exagerării funcţiiei hipofizare. Părerea lui Benda este bazată pe examene histologice. Tn tot cazul credem că unele din simptomele acromegaliei sînt expresia tulburărilor altor glande cu secreţie internă, de acord asupra acestui punct cu Pineles şi Mendel. Dar părerea lui Pierre Mărie nu este împărtăşită ide toţi autorii. Am văzut că pentru Benda primum movens ar fi tot hipofiză. Amintim, fără a insista, opinia lui Klebs, pentru care boala ar fi datorită unei exagerări a funcţiei timusului, acesta ar arunca în circulaţie germeni vasculari, care fixîndu-se în diferite regiuni ar determina creşterea ţesuturilor. Pură imaginaţie pe care nici un fapt de observaţie nu o sprijină. Mai multă atenţie merită desigur opinia lui Freud pentru care boala ar îi datorită unei perturbaţii a funcţiilor glandelor genitale. Desigur teoria nu convine majorităţii îaptelor, dar ne putem întreba dacă uneori în cazurile în care debutul laapoime'galied pare în (legătură cu unul din marile acte ale vieţii genitale a femeii, sarcina spre exemplu, primum movens nu este în ovare şi fenomenele acromegaliei nu sînt datorite unei reacţii secundare a hipofizei în urma leziunilor primitive ale ovarelor. Ar fi un fenomen invers dar de aceeaşi natură cu reacţia secundară a ovarelor în urma leziunii primitive a hipofizei, ce se observă în majoritatea cazurilor de acromegalie. Ştim înţr-adevăr că alteraţia hipofizei aduce amenoreea şi uneori alte fenomene ca apariţia “bărbii la 'femei, observată de Verstraeten (citat de Sternberg), simptom ce pentru noi este un fenomen de deficit al funcţiilor ovariene. Sternberg citează fenomenul invers OPERE ALESE 77 la bărbaţi. In afară de fenomene de această natură mai există altele ce traduc suferinţa funcţiilor glandelor sexuale în leziunile hipofizei. Am văzut că Pechkranz a notat prezenţa de noduli în glanda mamară la un bolnav de 17 ani. Este un fenomen evident de feminism. Nu mai puţin; interesant este un alt simptom de feminism anume lărgirea bazinului: simptomul acesta a fost notat de Matignon într-un caz de acromegalo-gigaintism. Bolnavul prezenta, între altele, o stare de astenie foarte pronunţată, atrofie musculară, atrofia tiroidei şi o atrofie accentuată a testiculelor. De acest caz se poate apropia un alt caz de gigantism la un bărbat, care prezenta faţa glabră, mamele voluminoase, polisarcie, bazinul larg; cazul aparţine lui Garnier şi Santenoise. Mendel, găsind în cazul său hipertrofia splinei, a tiroidei, persistenţa timusului, crede că aceste organe au un rol tot atît de important ca şi hipofiză în producerea fenomenelor acromegaliei. Pfanestil şi Josefson, găsind într-un caz leziuni glandulare multiple, admit că boala s-ar datora unei predispoziţii congenitale. Dar boala a debutat în acest caz la 65 de ani, fapt care este în dezacord cu părerea autorilor. în sfîrşit, pentru unii autori, ca Witkig, -aoromeigalia /ar recunoaşte de cauză o leziune a simpaticului. ★ Pentru a studia în mod comparativ alteraţiile găsite în diferite cazuri de acromegalie, în hipofiză şi, în celelalte glande cu secreţie internă, Perey Furnival, analizînd din acest punct de vedere 34 de cazuri, a găsit hipofiză alterată în mod constant. In 31 de cazuri hipofiză era mărită de volum, în celelalte 3 cazuri era vorlba o dată de un adenoim, altă dată de necroză şi ramoliţie, iar în al .treilea de atrofie şi scleroză a foliculilor. In cele 31 de cazuri de mărire a glandei a găsit hipertrofia simplă de 5 ori, 1 caz de hipertrofie vasculară, 1 caz de hipertrofie a lobului posterior cu degenerescenţă coloidă, 1 caz de hipertrofie a lobului anterior şi mici chiste în lobul posterior, 1 caz de degenerescenţă coloidă cu hemoragii, 5 cazuri de adenom, 1 caz de adenom şi degenerescenţă chis-tică, 4 cazuri de sarcom, 1 de sarcom cu degenerescenţă psamomatoasă,* 1 caz de gliom, 1 altul de gliom şi sarcom, 4 cazuri de tumori nedeterminate, 2 de tumori lichide, 2 de tumori cu substanţă cerebrală, 1 caz de tumoră cu celule rotunde mari. Tiroida a fost examinată în 24 de cazuri şi a fost găsită normală de 5 ori, hipertrofiată de 11 ori, hipertrofiată şi degenerată de 3 ori, atinsă de degenerescenţă coloidă o dată, de degenerescenţă chistică într-un alt caz; într-un caz prezenta depozite calcare, în altul era atrofiată şi în sfîrşit în alt caz era atrofiată şi sclerozată. Timusul cercetat de 17 ori era absent în 7 cazuri, persista cu volumul normal în 6 cazuri, era hipertrofiat de 4 ori. In sfîrşit în 10 cazuri, s-au examinat şi ganglionii simpatici şi s-au găsit normali de 4 ori, hipertrofiaţi de 5 ori, hipertrofiaţi şi degeneraţi o dată. ★ Un ultim cuvînt înainte de a termina. Care ar fi tratamentul cel mai favorabil în acromegalie? Marinescu, Cyon, Favorski au observat 78 C. I. PARHON ameliorări variabile în urma tratamentului eu preparate de hipofiză. Alţii ca Schultze şi Jores, Witmer n-ati observat iiici uft* rezultat. Studiul' nutriţiei în acromegalie ne va indica probabil câlea:'ce trebuie să urmăm în terapeutică. ,•. ■ : r ’ ’ r ’ K H3YMEHHIO AKPOMErAJIHH PE3K3ME 'S : : B 3TOH padoTe, onydjiHKOBaHHOH eme b 1903 roay, aBTop npMBOflRT Ha6jnofl,eH«e HaA oahhm SoJibHbiM aRpoMerajmeft, y Koroporo Gbijra npon3Be-AeHH tiCNApofiHbie HocjieaoBăHHfl mcwh. B 9T0M cnyqae SpocaeTca b iviasa' HâJiHHHe âjib6yMHHa, yMeiibiueHHe KOjmqecTBa MOneBHHH b moto, noBbime-inie xjiopHiioB, CHHJKCHue 4)oc4)OpHHx cojiefi h aueroHeMHH npn orcyTCTBHn rjiHKoaypHH. Abtop OTMeqaer TaKJKe HeKOTOpbie BCTpeqaronmecH npn stom 3a6ojieBaHHH cpaoBHHTejibHo pe^KO CHMnroMH, KaK, HanpHMep, Bbina,neHne bouioc, HeaepxaHHe mohh h t. x floOTepKHBaeTCH BsaHMHooTHOiueHHe Meac,ay ninotjjHsoM h ApyraMH SHflOKpHHIIblMH 5Kejie3aMH, a T3K5K6 SHJţOKpHHHbie KOppejIHU.HH iB006lH,e. yKa3biBaercH, sto npn aKpOMerajimi nafijiioAaioTca pa3JiHmibie H3MeiîeHHH na ypoBHe MHoroqHCJieHHHx xejie3 BHyrpeHHeft ceKpen,HH: b ih,htobh,hhoh xejiese, bhjiohkoboS }Kejie3e, nii'iHHKe, ceMeiiHHKax, HaanovemiHKe n t. a. B CBH3H c 3thm eme pai3 noiUHepKHBaeTcsi Hajnraie mnTOBHfl.HOro snmHH-koboto aHTarosîHSMa. ‘ ' 3aTCM ^ejiacTca aHajins naToreHera'iecKHx ranores oTHOCHTCjibHO ajcpo-MerajiHH: rjiaBHbiM o6pâ30M paccMaTpHBaercH nmo^impiiasi teopH'a Ilbep-MapH, a TaioKe nmeprHno(f)H3apHaH KOHueimusi. B saioimeHHe aBTop yKasbiBaeT Ha neo6xoAHMOCTb nsyqeiniîi imieneiraiî oSMeHa BemecTBa npn aKpoMerajiHH, c uejibio npHMeHeHHsi cooTBeTcrByiomero Kopperupyiomero JieqeHHH. ' CONTRIBUTION A L’ETUDE DE L’ACROMfîGALIE RfîSUME - Dans cette etude, publiee en 1903, l’auteur reiate Tobservation d’un cas d’acromegalie, qui avait ete soumis â un minuţieux examen quan-titatif des urines. II retient, dans ce cas, la presence de l’albumine, la dfcninution de ia quanti'te d’iuree des urines, i'augmentation des chlorures, la baisse des phosphates, et racetonemiie, en l’absence de la gylcosurie. On y remarque egalement quelques sy-mptâmes moins souvent cites dans cette affection : la perte des cheveux et l’incontinence d’urine. OPERE ALESE 79 L’auteur souligne les rapports de l’hypophyse avec les autres glandes endoerines, ainsi que les interrelations endoerines, en general. II releve l’existence, dans l’acromegalie, de modifications variees des diffe-rentes glandes endoerines: thyroîde, thymus, ovaire, testicule, surrenalev etc. II souligne aussi, â cette occasion, l’existence d’un antagonisme thyreo-ovarien. L’auteur analyse les hypotheses pathogeniques emises au sujet.de l’acromegalie, notamment la theorie hypophysaire de Pierre Mărie et las theorie hyperhypophysaire. II condut en preconisant l’etude des modiîi-cations des echanges nutritifs dans l’acromegalie, en vue d’appliquer urc traitement destine â les oorriger. PATOGENIA ŞI TRATAMENTUL ACROMEGALIEI * Acromegalia a existat desigur de cînd există şi specia umană sau poate chiar înainte de apariţia acesteia, căci posibilitatea existenţei acestui sindrom, nu este exclusă la animale. Această curioasă tulburare a nutriţiei generale n-a trecut neobservată. Ea a inspirat poveşti şi legende dar studiul său adevărat ştiinţific n-a fost început decît destul de tîrziu. De aceea se înţelege uşor pentru ce rîndurile ce vor urma nu vor fi decît o încercare de punere la punct a problemei patogeniei acromegaliei, de interpretare a mecanismului ce prezidă la producerea acestei interesante distroîii şi pentru ce concluzia acestei lucrări va fi că nu cunoaştem încă în mod indiscutabil patogenia sindromului de care ne ocupăm. Totuşi, precum se va vedea, începem s-o întrezărim şi avem speranţa că experienţele pe animale ne vor da în curînd soluţia completă. ★ In 1886, Pierre Mărie, pe baza oîtorva observaţii personale şi a altora publicate mai înainte de alţi autori, a creat tipul clinic al acromegaliei, introducînd în patologie cazurile ce mai înainte erau privite, cele mai adeseori ca simple bizarerii ale naturii. Studiile apărute de atunci, destul de numeroase, au definit în mod destul de complet simptomatologia sindromului şi cu greu s-ar mai putea găsi astăzi ceva nou de zis în această privinţă. Altfel se petrec lucrurile, precum am văzut mai sus, cînd este vorba de patogenia acromegaliei. Importanţa acestui studiu este, după mine. mai mare decît s-ar părea căci el ne va face să înţelegem nu numai aiceastă transformare curioasă a organismului, dar v.a ipume într-o lumină nouă mecanismul normal al creşterii şi în special al dezvoltării scheletului, arătîndu-ne procedeele de care se serveşte natura în producerea acestor fenomene de ordin foarte general. Voi căuta în cele ce urmează să arăt diferitele opinii emise pentru a explica patogenia acromegaliei arătînd faptele ce vorbesc pentru sau * Publicat în Rev. şt. med., 1905, nr. 2. OPERE ALESE SI contra acestor păreri şi oprindu-mă la aceea care mi se părea cea mai satisfăcătoare. In continuare — bazat, în parte cel puţin, tocmai pe această concepţie patogenetică — voi arăta care este tratamentul care în stadiul actual al ştiinţei mi se pare cel mai potrivit şi cel mai eficace. Voi începe cu ipotezele cele mai puţin plauzibile, terminînd cu teoriile ce mi se par a se apropia din ce în ce mai mult de soluţia completă a problemei. Magendie, care avusese ocazia să observe două cazuri de acromegalie a căutat să stabilească un raport între sistemul nervos şi această creştere enormă amintind că „o activitate extraordinară a nutriţiei este în general legată de o stare particulară a sistemului nervos*1. Recklinghausen şi Holschewnikow au susţinut că acromegalia ar fi datorită unei alteraţii a sistemului nervos. In cazul lor era însă vorba de siringomielie şi Pierre Mărie le contestă diagnosticul de acromegalie. Gharcot şi Brissaud, Pierre Mărie, Chantemesse, Schlesinger, Chauf-fard şi Griffon au observat în siringomielie hipertrofii segmentare care amintesc pe acelea din acromegalie dar cu care însă nu trebuie confundate. Alţi autori, ca Dreschfeld, Arnold, Dallemagne, Witting, cred de asemenea că acromegalia ar fi consecinţa unei tulburări a funcţiilor sistemului nervos. De fapt alteraţii ale acestui sistem au fost găsite în mai multe cazuri de acromegalie dar acestea sînt inconstante şi variate, aşa că nu se poate stabili un raport cauzal între ele şi acromegalie. Vom admite deci împreună cu Massalongo şi Tamburini că dacă nu se poate nega participarea sistemului nervos în producerea acromegaliei aceasta nu poate fi decît indirectă, secundară şi că primum movens trebuie căutat în altă parte. Klebs a emis o ipoteză extraordinară care de altfel nu se sprijină pe nici un fapt. Pentru acest autor acromegalia ar fi datorită unei funcţionări exagerate a timusului care ar arunca în torentul circulator germeni vasculari care fixîndu-se în extremităţi ar produce o vascularizare şi o hipernutriţie a acestora. Dar ştim că timusul oricît de frecvent ar persista sau ar suferi o redezvoltare în acromegalie, lipseşte totuşi adeseori. Deci nu se poate pune totdeauna acromegalia pe seama timusului. In plus funcţia ce Klebs o atribuie acestei glande este pur ipotetică şi nici un fapt nu vine să o confirme. Ipoteza .lui Klebs e deci iniadimiisibillă. Cu toate acestea prieaum vom vedea în cazurile în care întîlnim reviviscenţa sau persistenţa timusului nu se poate exclude intervenţia acestuia în exagerarea fenomenelor de creştere şi de osteogeneză. Vom reveni mai jos asupra acestui punct. Freud consideră acromegalia un viciu de dezvoltare care începe la epoca celei de a doua dentiţii, devenind aparentă către pubertate. Funcţiile sexuale ar începe de timpuriu în asemenea cazuri şi ar avea o scurtă durată iar ulterior s-ar produce o deviere a acestei activităţi într-o altă direcţie. Consecinţa acestei devieri ar fi o revenire la tipul atavic de antropoid, cu oare iauitoml aseamănă pe acromegaili. Nu este nevoie desigur să arătăm cît de mare este partea ce revine imaginaţiei autorului în această ipoteză. Totuşi ţinem să punem în evi- 6 — Opere alese — c. 3487 82 C. I. PARHON denţă rolul într-adevăr remarcabil pe care glandele sexuale îl au în feno* menele creşterii şi osteogenezei, rol inhibitor precum vom arăta în con-t moi are, Apiariţia aoroimegaliei mai ales la fiemieie comicidie adeseori cu unul din marile momente ale vieţii sexuale ca pubertatea şi mai ales sarcina şi menopauza. Verstraeten, Campbell vor să stabilească de asemenea o legătură între alteraţiile funcţiilor sexuale şi acromegalie. Pirche pare a împărtăşi aceeaşi părere, Pierre Mărie şi Marinescu au căutat să stabilească o legătură între acromegalie şi hipofiză. Pentru primul acromegalia este un fel de distro-fie sistematizată al cărui loc în nosologie ar fi analog cu acela al mixe-demului. In acromegalie procesul patologic ar afecta un organ încă necunoscut al funcţiei trofice (corpul pituitar?). Sindromul ar reprezenta o manifestare de deficit funcţional a acestui organ, după cum mixedemul şi caşexia «strumiprivă se leagă de leziunile sau ablaţia chirurgicală a tiroidei. De fapt alteraţiile hipofizei în acromegalie se găsesc cu atîta regularitate — ca şi în gigantism de altfel — încît cu greu ar putea cineva să le refuze un rol în patogenia acestei distrofii. Sternberg, într-o monografie plină de interes, a descris forma acută a acromegaliei legată de un sarcom al hipofizei, ceea ce confirmă legătura dintre această glandă şi ceea ce s-a numit boala Pierre Mărie. Cazurile de lacromegalie fără leziuinie a hipofiziei isîint extrem de rare şi chiar cele semnalate pot fi puse la îndoială, precum de altfel Gilbert Ballet şi Laignel Lavastine au şi făcut-o Într-o lucrare recentă. Gustavo Modena, într-o trecere critică în revistă a unui număr de 60' cazuri de acromegalie în care s-a putut face examenul hipofizei n-a no-tast decît două fără leziuni, afe acestei glaimde şi îin oiei ml din acesteia nu este menţionat examenul microscopic, (Cazul lui Filipello şi unul din cazurile lui Labadie, Lagrave şi Degny). Vom reveni mai jos, asupra acestei probleme. înainte însă trebuie să spunem cîteva cuvinte relative la un alt mod de a interpreta raporturile dintre acromegalie şi alteraţiile hipofizei. Pentru Bury şi Hutchiinison ca şi pentru Stumpeld hipertrofia hipofizei este secundară în acromegalie fiind un fenomen de aceeaşi natură ca şi hipertrofia osoasă sau a altor ţesuturi, dar aceste obiecţii nu sînt destul de convingătoare. Mai întîi, precum observă Modena, alte-raţia hipofizei nu este întotdeauna o simplă hipertrofie, adeseori avem de-a face ou salte leziuni, şi pe de ialltă parte, isînt cazuri (unui observat de acest autor şi un altul al lui Aporte) în care simptomele tumorii hipofizare au precedat apariţia acromegaliei. Aceste două argumente se pot opune şi lui Guerini, care admite că hipertrofia hipofizei în acromegalie este un fenomen secundar, consecutiv unei intoxicaţii endogene. Acest autor, provocînd în mod experimental la animale intoxicaţii endogene şi exogene, a observat hipertrofia glandei pituitare. Am văzut însă că în acromegalie există alteraţii variate, chiste, sarcome etc. Mai adăugăm în sfîrşit în contra părerii autorilor, care văd în hipertrofia hipofizei în acromegalie o simplă participare a acestei glande la procesul hipertrofie general, că alte glande ca testiculul şi ovarele departe de a se hipertrofia se atrofiază, ceea ce trebuie să ne facă să admitem că par- OPERE ALESE 83 ticiparea glandelor eu secreţie internă în acromegalie nu trebuie privită numai ca un fapt de aceeaşi natură cu hipertrofia ţesutului osos sau conjunctiv. Să revenim acum La expunerea părerilor autorilor cie admit o legătură de cauzalitate între acromegalie şi alteraţiile hipofizei. Am văzut că Pierre Mărie compară raportul dintre acromegalie şi glanda pituitară cu acela ce există între mixedem şi tiroidă. Aceasta revine a afirma că aioromegtalia reprezintă sindromul de deficit al glandei pituitare. Anatomia patologică nu confirmă însă acest mod de a vedea. Deja Pierre Mărie şi Marinescu notaseră pe lîngă proliferarea ţesutului conjunctiv al hipofizei şi o proliferare celulară. Benda,^studiind hipofiză în patru cazuri de acromegalie, ajunge la concluzia că tumoarea este formată din .celule ce nu diferă priin structura lor de cele normale şi că în aceste condiţii ar exista o imperfecţie glandulară ce are drept consecinţă acromegalia. Obiecţia ce s-ar putea face acestei teorii, că adeseori avem a face cu tumori, chiste etc. ce nu mai lasă decît urme din structuna glandulară normală, mu mi se pare prea valabilă, căci în asemenea cazuri este vorba de leziuni vechi care la început au determinat foarte probabil un proces iritativ de unde hiperse-creţia gl an dară căreia i-a corespuns acromegalia. Acelaşi lucru sie poate afirma despre acromegalia acută a lui Sternberg, ce se dezvoltă în 2—3 ani, şi care este datorită, precum am zis, unui sarcom al hipofizei. Hipertrofia cvasiconstantă a hipofizei şi studiul histologic al acestei glande în acromegalie au dat naştere teoriei care face din acromegalie sindromul hiperfuncţiei glandei pituitare. Massalongo, Tamburini, Joffroy, Benda, Schupfer, Agostini, Gubler, Launois şi Roy împărtăşesc această teorie pe care am adoptat-o şi eu însumi cu unele rezerve şi pentru consideraţii ce le-am expus într-o lucrare anterioară. Ballet şi Laignel La-vastine în lucrarea deja citată înclină şi ei mai mult spre această teorie. Din consideraţiile' expuse putem conchide că privind problema numai din punct de vedere anatomo-patologic teoria patogenetică cea mai probabilă este aceea care consideră acromegalia sindromul hiperfuncţiei glandei pituitare. Tot în sprijinul acestei opinii vine un caz de tumoare intracraniană observată la un tînăr de Raymond. Bolnavul prezenta între altele semne de infantilism. La necropsie s-a văzut că tumora distrusese complet hipofiză. Dar cum anatomia patologică, nu ne dă decît probabilităţi, cercetătorii au căutat să vadă dacă experienţele pe animale nu pot rezolva problema patogeniei acromegaliei. Un număr de autori printre care Horsley, Dastre, Gley, Marinescu, Vassale şi Sacchi, Pineles, Friedman şi Mass, Cyoo, Caseilli, Monaco şi Van Rymberlk, Pirone aiu îmcieraat cu mai mult sau mai puţin succes extirparea hipofizei. Cei mai mulţi dintre aceşti autori au văzut apărînd în urma operaţiei fenomene de depresiune psihică, slăbire rapidă, caşexie în urma cărora animalul sucomba. Nici o dată însă în urma acestei operaţii nu s-au observat tulburări care 84 C. I. PARHON ar aminti măcar de departe acromegaliia. Se poate desigur obiecta că timpull prea scurt cît au trăit is.au au fost Hăisiate 'să trăiască tamiimallelie n-a fost suficient pentru producerea acromegaliei. La aceasta s-ar putea răspunde că fenomenele prezentate de animale erau tocmai cele opuse acelora care.cu timpul ar fi putut da naştere acromegaliei. Cu toate acestea, cercetările lui Friedman şi Mass şi mai ales acelea lui Lo Monaco şi Van Rynberk tind să demonstreze că fenomenele atribuite abla-ţiei hipofizare sînt datorate în realitate cauziellor .accesoriii, itmaiuimatis-mului, infecţiei, leziunilor cerebrale etc., şi că distrugerea completă a organului nu este incompatibilă cu viaţa. Ultimii doi autori au reuşit să menţină în viaţă trei cîini şi o pisică ce au trăit respectiv 50, 86, 55 şi 46 de zile. Primul din aceste animale a sucombat în urma unei enterite, celelalte au fost sacrificate. Este de regretat că aceste ultime animale n-au fost lăsate să supravieţuiască un timp ornai îndelungat, /pentru a se vedea urmările mai îndepărtate ale extirpării glandei. Partizanii teoriei deficitului funcţional ar putea zice că atunci s-ar fi putut poate produce în mod experimental acromegalia. La această obiecţie putem totuşi opune o experienţă a lui Caselli, care a observat la un animal tînăr, căruia îi extirpase hipofiză fenomene depresive însoţite de o încetinire a creşterii amintind infantilismul. Acesta este singurul animal pe cale de dezvoltare ce a, supravieţuit din 37, asupra cărora a experimentat acest autor. Putem conchide, din cele ce preced, că experienţele făcute pînă acum nu pledează pentru teoria ce face din acromegalie sindromul de deficit al glandei pituitare. Mai mult ar vorbi poate pentru teoria contrarie. Trebuie totuşi să recunoaştem că încercările de a se produce acromegalia experimental, tratînd animalele cu preparatele de corp pi-tuitar făcute de Tamburini, Caselli, Ballet şi Laignel Lavastine n-au dat pînă acum rezultate satisfăcătoare. Experienţele anunţate însă de ultimii doi autori, par a fi prea recente şi neterminate încă, aşa că nu ne putem pronunţa asupra lor. Oricum ar fi, metoda experimentală nu ne-a dat pînă astăzi'explicaţia patogeniei acromegaliei. In asemenea condiţii trebuie să recurgem încă la alte fapte şi metode, pentru a căpăta lumini inoi. M-am gîndit că am putea trage oarecare concluzii, comparînd starea schimburilor nutritive la bolnavii atinşi de acromegalie, cu aceea observată sub influenţa administrării preparatelor de hipofiză la om sau la animale sau sub influenţa ablaţiei acestei glande. Similitudinea modificărilor metabolismului în acromegalie cu acelea observate în prima sau în ultima circumstanţă, ne-ar putea face să admitem teoria excesului sau din contră pe aceea a deficitului funcţional. Deşi acromegalia este în mod evident o distrofie, trebuie să constatăm cu oarecare surpriză, că autorii s-au gîndit foarte puţin pînă acum să analizeze fenomenele nutriţiei în aceste cazuri. Precum se va vedea, cercetările făcute pînă acum sînt destul de puţine. In 1899 Tauszk şi Vas examinează din acest punct de vedere un caz tipic de acromegalie, analizînd ingestele şi excretele şi stabilind bilanţul nu- OPERE ALESE 85 triţiei. Timp de 8 zile cît au continuat aceste cercetări, au constatat că : greutatea corpului a crescut. Azotul şi fosforul s-au economisit în mică cantitate, insuficientă pentru a explica creşterea în greutate a bolnavului. Sărurile de calciu s-au eliminat în cantitate mai mare decît cea îngerată şi autorii conchid la o uşoară distrucţie a ţesutului osos. Ei sînt de părere că în stadiul înaintat al acromegaliei, creşterea în* greutate nu trebuie atribuită hipertrofiei osoase, ci în mică parte ţesuturilor bogate în azot, iar în cea mai mare parte ţesutului adipos. In 1901, Moraczewski din Karlsbad, într-o lucrare foarte interesantă, analizează într-un caz ingestele, lexretele şi stabileşte bilanţul nutriţiei. Am expus mai pe larg cercetările acestui autor în lucrarea mea citată mai sus. Voi da aici concluziile esenţiale. Există în acromegalie o tendinţă la retenţie a azotului, clorului, fosforului şi a sărurilor de calciu. Retenţia calciului şi a fosforului sînt mai marcate, fcind resf pectiv de 47% şi 45%, pe cînd aceea a azotului nu este decît de 10%. Proporţia fosforului şi a calciului reţinută, arată că nu este vorba de fosfatul neutru ci de fosfaţii solubili. Bolnavul prezenta şi o glicozurie însemnată. Or, autorul a arătat înainte că această stare se însoţeşte de o exagerare a eliminării sărurilor de calciu. Aşa că Moraczewski este de părere că fără această glicozurie retenţia sărurilor de calciu ar fi fost încă şi mai marcată. Acestea sînt singurele cazuri în care s-a stabilit în mod precis bilanţul nutriţiei. Intr-un oarecare număr de cazuri, s-a notat rezultatul examenului cantitativ al urinei. Evident, valoarea acestora este numai relativă. Totuşi şi ele ne pot da oarecare indicaţii asupra stării nutriţiei în acromegalie şi aşteptînd ca studiul bilanţului nutritiv să se simplifice şi să poată intra în clinica de toate zilele, ceea ce după mine ar fi foarte necesar, trebuie să regretăm că şi simplele analize cantitative aile urinei au fost făcute atît de rar în aiciromegiailie. In cele ce urmează vom reproduce, după diferiţi autori, rezultatele analizelor, de acest fel, practicate în cazuri de acromegalie, confrun-tînd rezultatele cu cifrele medii ale eliminărilor normale. Din cele 9 cazuri pe care le-am găsit în literatură trebuie să excludem mai întîi pe acela descris de Balzer, în care există poliurie şi polidipsie împreună cu o adevărată azoturie şi fosfaturie şi cazul al doilea publicat de Modena, în care există de asemenea un diabet azo-turic şi glicozuric (4 g %n, 15—20 g în 24 ore). Aceste simptome, ori-cît de frecvente ar fi ele în acromegalie, cred că se pot considera mai de grabă ca o complicaţie a acesteia, căci ar fi greu de conceput cum astfel de modificări ale nutriţiei, ar putea duce la dezvoltarea foarte însemnată a organismului, pe care o întîlnim în acromegalie. In tot cazul, aceste simptome nu sînt constante în acromegalie. Im primul caz descris de Modena, acromegalia era complicată de mixedem. Este deci bine să nu ne ocupăm aici nici de acesta. Rămîn încă 6 cazuri în care ureea este în mod cohstant sub media normală de care singur cazul al şaselea se apropie mai mult. Acidul fosforic este diminuat în mod evident în 4 cazuri. în celelalte două este foarte puţin diminuat într-unul şi 86 C. I. PARHON puţin mărit într-altul, fiind însă în ambele foarte aproape de media normală. Clorurile au fost mai variabile, o singură dată au fost diminuate în mod evident, altă dată au fost puţin sub medie, iar de două ori deasupra normalei, nedepărtîndu-se însă mult în nici unul din aceste cazuri. Acidul uric determinat în 3 cazuri a fost în două ceva mai scăzut decît imedia normailă şi celălalt n-a diferit de imediie decît prim ceva mai mult de 1 cg. Calciul căutat într-un singur caz era diminuat în mod considerabil. Din diferite cercetări citate aici, putem conchide cu mici rezerve că ureea este de cele mai multe ori scăzută în acromegalie. Tot aşa stau lucrurile cu acidul fosforic şi cu calciul. Sîntem însă mai puţin fixaţi asupra celorlalte. Clorura de sodiu nu pare a se depărta mult de normal. Să vedem acum care este influenţa exercitată de hipofiză asupra metabolismului şi întrucît exagerarea sau diminuarea funcţiei acestui organ, pot sa ne dea o modificare a nutriţiei generale, corespunzătoare aceleia ce prezintă la producerea acromegaliei. Şi aici cercetările sînt foarte puţin numeroase. Schiff, în 1897, arată că preparatele de hipofiză măresc cantitatea de acid fosforic eliminat. In 1901, Moraczewski a administrat în cazul său de acromegalie un tratament hipofizar. Reiese din cercetările acestui autor că sub influenţa preparatelor de corp pituitar, cantitatea de fosfor şi de calciu reţinută de organism creşte, pe cînd aceea de azot şi de clor se micşorează. Oswald la cîine n-a putut să constate o influenţă netă a preparatelor de hipofiză asupra schimburilor nutritive. Acest autor s-a mărginit însă numai la studiul analizelor urinei, neglijînd pe acela al materiilor fecale. De curînd Malcolm a făcut noi cercetări în această privinţă. Acest autor a studiat schimburile nutritive la o căţea tratată cu corp pituitar proaspăt sau uscat : cu glanda totală s^au numai cu porţiunea nervoasă ori numai cu cea glandulară. Cu pulberea uscată glandulară sau gan-glionară, azotul eliminat suferă mai degrabă o descreştere. Contrariul se întîmplă dacă se administrează glanda proaspătă totală. Fosforul se reţine în organism sub influenţa porţiunii glandulare, din contra, sub influenţa extractului nervos se elimină în cantitate mai mare la început, dar această exagerare este urmată de o fază de retenţie. Ambele porţiuni ale hipofizei ar avea o acţiune de mărire a eliminării calciului. Asupra magneziului extractul glandular ar avea aceeaşi acţiune. Din contră, sub influenţa extractului nervos, eliminarea este nulă sau slabă. Comparînd cercetările făcute de aceşti diferiţi autori, trebuie să constatăm din primul moment dezacordul ce există între ele. Schiff susţine că hipofiză măreşte eliminarea fosforului lăsînd aproape normală pe aceea a azotului. Din contra, Moraczewski şi Malcolm constată mai degrabă eliminarea exagerată a azotului şi retenţia fosforului (cel pu- OPERE ALESE 87 ţin sub influenţa porţiunii glandulare). Pe de altă parte, Moraczewski constată retenţia calciului, pe cînd Malcolm eliminarea lui exagerată. De ce pot să ţină aceste deosebiri? Este puţin probabil, cred, că ar putea să fie cauzate de starea normală sau patologică a subiecţilor asupra cărora s-a experimentat. Cel puţin această stare nu pare să fi influenţat rezultatele cînd ea a fost variabilă ca în experienţele lui Schiff. Trebuie să ne întrebăm dacă doza de substanţă activă întrebuinţată ,n-ia putut să intervină în divergenţa rezultatelor, căci este ştiut că adeseori efectele unui medicament sînt diametral opuse după doza întrebuinţată. Este destul de greu ca din faptele precedente să scoatem o concluzie precisă. Aceasta tocmai din cauza dezacordului ce există între ele. Cercetările acestea ar trebui reluate pe o scară mai întinsă. In tot cazul, acelea ale lui Moraczewski şi Malcolm, arătînd retenţia fosforului sub influenţa glandei pituitare, exclud teoria ce face din acromegalie expresia deficitului acestui organ. Rezultatele lui Moraczewski, în ceea ce priveşte retenţia calciului şi a fosforului, ar vorbi mai mult pentru teoria hiperfuncţiei. Din nenorocire ele nu concordă cu ale lui Malcolm asupra primului element. Nici una din aceste cercetări nu ne explică retenţia azotului diin acromegalie. Estie posibil ca aceasta să fie datorită faptului că glanda funcţionînd în organismul întreg să-l influenţeze în anumite puncte de vedere, în ait mod decît glanda scoasă din organism şi administrată proaspătă sau uscată. Este de asemenea posibil ca retenţia azotului să fie datorită participării altor glande cu secreţie internă. Aceste probleme ar merita să fie precizate pentru ca să înţelegem mai bine patogenia acromegaliei. Mai interesant încă ar fi să cunoaştem ce influenţă exercită -asupra fenomenelor metabolice extirparea hipofizei ? Studiul acestei (probleme este însă la începutul lui. Pirrone a notat la 3 din animalele sale mărirea ureei şi a substanţelor extractive. Narboutte notează de asemenea că fosforul şi azotul eliminat creşte prin extirparea hipofizei. Aceste cercetări deşi pentru un moment puţin numeroase sînt foarte importante mai cu seamă că ele se confirmă reciproc. Ele confirmă părerea după care acromegalia este datorită hiperfuncţiei glandei pituitare. Din nenorocire, aceşti autori nu spun nimic despre calciu Alte fapte pot să contribuie la clarificarea patogeniei acromegaliei. Există relaţii foarte strînse între glandele cu secreţie internă, care fac ca alteraţia uneia din ele să aibă răsunet asupra celorlalte. Astfel tiroida este alterată foarte adesea în acromegalie. Furnival, făcînd o statistică în 24 de cazuri de acromegalie, în care această glandă a fost examinată, n-a găsit-o notată ca normală decît de 5 ori. Alteraţiile citate ca : hipertrofie, degenerescenţă, atrofie cu scleroză, corespunde probabil la diferite faze din evoluţia acromegaliei şi a leziunilor din hipofiză. Nu este nevoie desigur să insistăm asupra rolului capital pe care glanda tiroidă îl are în fenomenele creşterii şi osteogenezei. Participarea ei poate, desigur, contribui la exagerarea acestor fenomene şi deci la producerea gigantismului şi acromegaliei, care foarte adeseori sînt expresia unui proces unic apărut la epoci diferite ale vieţii. Relativ la 88 C. I. PARHON influenţa acestui organ asupra schimburilor nutritive, vom aminti că determină o creştere a eliminării ureei şi acidului fosforic. Reiese din cercetările lui Moraczewski, Haushalter şi Guerin, şi din acelea făcute de mine însumi împreună cu Papinian, că această glandă determină O retenţie a calciului în organism. Acest din urmă fapt este foarte important de notat, căci tocmai el ne poate explica intervenţia aşa de însemnată a tiroidei în fenomenele creşterii şi osteogenezei. De asemenea, unele alteraţii ale sale ar putea să ne explice unele modificări ce putem întîlni uneori în fenomenele metabolice în aeroigemalie. Tot astfel se petrec lucrurile ou timusul. In urma extirpării lui, Friedleben a observat o diminuare a acidului carbonic expirat. Carbone a constatat o azoturie trecătoare la iepuri şi mai persistentă la cîini (care dura încă după 20 de zile de la operaţie şi pe care autorul o pune pe seama unei iritaţii a vagului deoarece Artaud şi Butte ar fi observat azoturia în urma excitaţiei acestui nerv); Von Basch, în urma aceleiaşi operaţii, a observat o pierdere însemnată a sărurilor de calciu, care n-are loc cînd se face o grefă}peritoneală de această glandă. Acelaşi autor a văzut că fracturile animalelor timectomizate se vindecă mai greu decît cele ale animalelor martore şi că la nivelul fracturii, oasele capătă caracterele pe care le prezintă în rahitism. Mai amintim că Tarulli şi Lo Monaco, H. Roger şi Ghica au observat opriri de creştere şi anomalii în dezvoltarea scheletului la unele animale cu timusul extirpat şi că Bauman a găsit în această glandă o oarecare cantitate de iodotirină, substanţă care are un rol capital în fenomenele creşterii şi osteogenezei. Aceste diferite fapte ne fac să admitem, împreună cu Massalongo, ca foarte probabil că timişul, atunci cînd persistă, intervine şi el în producerea modificărilor nutritive, a căror consecinţă este acromegalia şi că opinia lui Joffroy, care admite că această glandă are un rol sinergie cu acela al hipofizei, nu este departe de adevăr. Precum se poate vedea mai sus, extirparea timusului determină modificări ale metabolismului, o-puise acelora oe se observă în aiorome-galie. Este natural să ne gîndim că persistenţa lui va determina din contră modificări asemănătoare cu acelea observate în acest sindrom. Nu pare îndoielnic că suprimarea secreţiei interne a ovarului şi a testiculului intervine foarte des, dacă nu totdeauna, în producerea gigantismului şi a acromegaliei. Putem afirma că, întrucît priveşte creşterea şi osteogeneza, rolul acestor glande este din cele mai bine stabilite, tot aşa bine poate ca acel astăzi indiscutabil al tiroidei. Dar această acţiune este inhibitoare, antagonistă, faţă de aceea acceleratoare a tiroidei. Studiile făcute la om de Goddard, Merschejwski, Lortet, Ecker, Pittard, la animale de Pon-cet, Briau, Pirohe au dovedit în mod sigur că extirparea testiculului şi ovarului în copilărie sau înainte de osificarea cartilajelor de conjugare, determină o accelerare însemnată a creşterii, un adevărat gigantism. Acest sindrom a fost de altfel observat de Sacchi la un copil de 9 ani, în urma unei tumori a testiculului. Acţiunea bine cunoscută OPERE ALESE 8» a castraţiei în osteomalacie se datoreşte tocmai suprimării unui factor important de împiedicare a osteogenezei. Tot astfel se explică îngro-şanea calotei craniene ,pe care am observat-o împreună ou Goldstein şi Papinian în mai multe cazuri de leziuni distructive sau atrofice ale ovarelor. In ceea ce priveşte acţiunea castraţiei asupra schimburilor nutritive, rezultă din cercetările lui Caratullo şi Tarulli, Chabrie, Gomes, că acidul fosforic diminuă în mod însemnat, iar injecţia de extract testi-cular sau ovarian sau administrarea de preparate din aceste glande, readuc sau fac să treacă peste normal eliminarea acestui acid. De asemenea, rezultă, din cercetările ce le-am făcut de ourînd cu Papinian şi dintr-un caz al lui Senator, că administrarea preparatelor de ovar măresc în mod însemnat eliminarea calciului. Relativ la curba azotului, după Chabrie, n-ar fi modificată în mod însemnat. Tot aşa şi Gomes crede că ureea nu este influenţată de castraţie. Din contră, Senator şi eu, împreună cu Papinian, am constatat mărirea evidentă a ureei sub influenţa opoterapiei ovariene, iar la o femeie castrată, a cărei analiză de urină am publicat-o împreună cu Goldstein, am constatat din contră o scădere însemnată a ureei. După Chabrie cantitatea acidului carbonic eliminat şi a oxigenului absorbit diminuă considerabil la începutul tratamentului, apoi rămîne staţionar. Din acest din urmă punct de vedere, cel puţin cînd este vorba de specia umană, ar fi poate încă rezerve de făcut, căci precum se ştie Andral şi Gavaret, Sonden şi Tigerstedt au constatat că eliminarea acidului carbonic este mai mică la femeie decît la bărbat, că această deosebire este în legătură cu menstruaţia şi că dispare în timpul sarcinii şi cu stabilirea menopauzei. Este greu de văzut aici altceva decît o influenţă a ovarelor. Oricum ar fi, modificările pe care castrarea le aduce în schimburile nutritive, se aseamănă foarte 'bine cu acelea observate în acromegalie. mai ales în ce priveşte retenţia fosforului şi a calciului. Aceste modificări au partea lor, credem, atît în explicarea fenomenelor metabolice din sindromul cu care ne ocupăm, cît şi în exagerarea însemnată a proceselor de osteogeneză care îl caracterizează. Aceasta cu atît mai mult, cu cît există foarte des în acromegalie o atrofie sau cel puţin o lipsă de funcţie a ovarelor şi a testiculului şi o abolire a secreţiei lor interne ce se traduce prin simptomele corespunzătoare. Alte glande cu secreţie internă intervin poate în patogenia acromegaliei, dar asupra acestui punct sîntem mai puţin fixaţi pînă acum. Putem conchide deci, cu mici rezerve, că acromegalia este un sindrom ce rezultă dintr-o modificare a hipofizei, care duce la hiperfuncţia acestui organ, la care se adaugă totdeauna poate o hiperfuncţie paralelă a tiroidei, foarte adeseori persistenţa funcţiilor timusului şi abolirea secreţiei interne a testiculelor siau ovarelor. Teoria aceasta poliglandulară, susţinută în parte de Massalongo, Joffroy şi Mendel, este deci aceea care în starea actuală a ştiinţei, mi se pare ca mai în conformitate cu faptele. .93 C. I. PARHON Cam acelaşi lucru s-ar putea de altfel afirma şi despre gigantism care, conform părerilor lui Briiesaud şi Henry Meige, Laumoiis şi Roy, reprezintă «acelaşi. proces .apărut înainte de (terminarea osifiicaţiei. Se pare chiar că sîntem îndreptăţiţi a crede că gigantismul, obţinut experimental la om sau la animale prin castraţie sau cei observat în urma alteraţiilor patologice ale glandelor sexuale, nu recunoaşte altă patogenie. Se ştie că există adeseori la femei în urma alteraţiilor ovarelor, o hipertrofie a tiroidei cu fenomene de hiperfuncţie. Fere a observat un caz de atrofie testiculară la un paralitic general urmată de hipertrofie a tiroidei. Acelaşi lucru a fost constatat în mod experimental de Cecca la animale. La rîndul său, Fichera a văzut în urma aceleiaşi operaţii o hipertrofie însemnată a hipofizei cu proliferarea celulelor eozinofile. Intr-un caz de gigantism publicat de Launois şi Roy găsim notată de asemenea această proliferare însemnată a celulelor eozinofile. Există deci, un adevărat sindrom anatomo-patologic, căruia în clinică îi corespunde acromegalia şi gigantismul. Persistenţa timusului face parte din acest sindrom anatomopatologii (deşi poate lipsi). Experimental Calzolari şi Anderson au constatat că regresia timusului la animale este împiedicată sau întîrziată de castraţie, iar Noel şi Paton au văzut că această glandă creşte la cobai pînă în momentul dezvoltării glandelor sexuale şi numai atunci începe atrofia. ★ Cîţiva autori au semnalat cazuri de acromegalie fără alteraţii din partea hipofizei. Alteori în loc de hipertrofie există o atrofie cu scleroză. In aceste din urmă cazuri este vorba foarte probabil de un proces de regresie care a putut altă dată să producă o hiperfuncţie a glandei. Alte cazuri pot fi puse la îndoială ca diagnostic. Pe de altă parte, corpul pituitar n-a fost examinat microscopic în unele din cazurile în care a fost notat ca normal. Silvestri a publicat un caz de acromegalie fără leziune a hipofizei, în schimb a găsit o tumoare mediastinală ce părea pornită din timus. Acest autor se întreabă dacă una singură din glandele ce intervin în creştere n-ar fi în stare uneori să producă acromegalia. Este de notat însă că în acest ciaz există o hipertrofie a tiroidei şi amenoree, deci abolirea sau cel puţin diminuarea însemnată a funcţiilor ovariene. Decimai mulţi factori care asociaţi ar fi putut să producă acromegalia. Intrucît mă priveşte, cred însă că nu este demonstrat pînă acum că hiperfuncţia tiroidei sau abolirea funcţiei ovariene poate coexista cu o stare normală a secreţiei hipofizare. ★ Din cele arătate se vede că sîntem destul de aproape de a înţelege patogenia acromegaliei şi pe aceea a gigantismului. Nu putem însă afirma că o cunoaştem complet. Şi nu o vom cunoaşte decît în ziua cînd vom putea produce experimental ambele sindroame (gigantismul, cel pu- OPERE ALESE 91 ţin una din formele sale, se poate produce deja experimental prin cas-traţia timpurie). Cercetările ar trebui, cred, conduse cam în modul următor. Ar trebui să se producă o hiperhipofizie (termenul este a lui Ballet şi Laignel Lavastine) fie administrînd, fie grefînd organul la animale. Ar fi util ca experienţele să se facă pe animale castrate de timpuriu şi poate ar fi bine să ne servim de hipofiză de la animale castrate. La unele animale, mai ales la cele mai înaintate în vîrstă, s-ar putea adăuga şi administrarea preparatelor de timus sau de tiroidă sau grefele de aceste organe. Urmînd astfel vom ajunge poate să producem acromegalia în mod experimental şi vom avea confirmarea definitivă a teoriei poliglandu-lare. îmi propun a face aceste experienţe care de altfel trebuie urmate multă vreme şi făcute în mare număr. Aş fi fericit dacă aş şti că şi alţi autori vor binevoi a le face mai curînd sau mai tîrziu. Pe de altă parte, cum rolul hipofizei în creştere nu este destul de bine demonstrat, ar trebui să se poată distruge hipofiză la animale tinere evitîndu-se pe cît posibil traumatismele foarte mari care însoţesc azi experienţele de distrugere ale glandei pituitare. Ar trebui deci să ne servim de o metodă nouă. Fabricarea unui ser citotoxic cu acţiune electivă pentru corpul pituitar, analog cu acel făcut de curînd de Slătineanu pentru tiroidă, ar fi poate idealul din acest punct de vedere. ★ înainte de a termina vom adăuga cîteva cuvinte relative la tratamentul acromegaliei. Idealul ar fi să ne opunem la progresul tumorii sau să determinăm regresia ei. Cum însă cunoaştem foarte puţin din etiologia şi patogenia tumorilor, pentru un moment cel mai bun lucru ce ne rămîne de făcut este să împiedicăm evoluţia procesului patologic aducînd pe cît posibil metabolismul la starea normală sau în vecinătatea acesteia. Moraczewski, care a făcut mai multe cercetări din acest punct de vedere, a ajuns la concluzia că nitratul de argint în doza de 0,18 cg pe zi, fosforul în doza de 5 mg pe zi sînt cele mai active din acest punct de vedere. O acţiune mai puţin însemnată o are oxigenul. Acest tratament însă n-ar putea fi utilizat decît în perioada de evoluţie cînd schimburile sînt încetinite. Cînd schimburile sînt din contra mărite, ceea ce corespunde probiabiî perioadei de distrugere, de degenerescenţă a hipo fizei, un astfel de tratament n-ar putea fi decît vătămător. In aceste din urmă cazuri opoterapia pituitară ar putea fi încercată deşi sînt încă rezerve de făcut. Oricare ar fi tratamentul este necesar ca înainte de a-1 începe să stabilim bilanţul nutriţiei sau să facem cel puţin o analiză cantitativă a urinei pentru a ne putea orienta atît asupra indicaţiilor cît şi asupra efectelor tratamentului. Pentru a constata aceste efecte va fi necesar să stabilim, din nou, în timpul sau şi după tratament, bilanţul nutriţiei sau să facem analiza cantitativă a urinelor. Din cele relatate asuipra efectelor glandelor sexuale, atît asupra metabolismului cît şi asupra creşterii, se vede că opoterapia ovar iarnă sau 92 C. I. PARHON testicuilară p.ane foarte indicată atît în aciramegalie cît şi în gigantism, bineînţeles în perioada de evoluţie a bolii. Este drept că Napier a încercat, fără succes, opoterapia ovariană îiitr-un caz de acromegalie. Aceasta nu trebuie să ne împiedice să întrebuinţăm acest tratament cu cît putem spera că am putea să obţinem prin acest tratament nu numai oprirea evoluţiei tumorii şi hipergenezei osoase ci chiar o regresiune a acestora. Intr-adevăr, Fiohera a stabilit prin experienţe foarte interesante nu numai că hipofiză se hipertrofiază la animalele de ambele sexe prin castraţie dar şi că injecţiile de extract testicular da un clapon readuc structura glandei pituitare aproape de aceea pe care acest organ o are la cocoşul normal. Avînd în vedere că tumoarea hipofizară din cazurile de acromegalie şi gigantism este de cele mai multe ori un adenom sau o hipertrofie simplă a glandei nu este nelogic să ne gîndim că opoterapia testiculară sau ovariană s-ar putea opune la proliferarea celulară a glandei pituitare. : Injecţiile de ser citotoxic în anumite doze ar putea de asemenea poate să se opunâ procesului proliferativ fără să altereze prea mult: organul. IIATC>rEHE3 H JIEqEHHE AKPOMErAJIHH PE3IOME B 3toh padoTe, HaiMcauHoă b 1905 ro^y, mnp0K0 paccMaTpHBaioTCfr naToreHeTimecKiie TeopHH aKpoMerajiHH. B nepnoa, Koiyţa sxcnepiiMeirrajiir-Hbie pe3yjibTaTbi Ha6jnoaeHHâ 6hjih H63HaqHTejibHbiMH h npoTHBOpeqnBbiMH, aBTop no^nep>KHBajicH MHeHHH, mto jţaHHoe ,n,HCTpoc})HqecKoe coctohhhc odycjioBJiHBaexcH M03roBHM npnaaTKOM, a hm6hho, H36bnwHofi «ţjyHKiiHO-najibiioii aKTHBiiocTbio BbimeyKasaHHOH mviesbi. 06o6ui,hb KJnniH'iecKiic ^aHHbie h pe3yJibTara onbiTOB, npoBe^eHHHx npeflbwymHMH aBTOpaMH, arca#. H. K. IlapxoH cqHTaer, hto aKpoMerajraio Hejib3H npHnHcaTb jiniiib cj)yHK-imoHajibHoft He^ocTaTOHHocTH MoeroBoro npHAaTKa. 3aT6M i3aTparHBaerc5r sonpoc naToreHeaa aKpoMerajiHH b OBere o6m6khhx H3Me»0HHfi 0 yiKasbi-BaercH Ha 3Haqe«He H3yqeHHH nnmeBoro 6ajiai-rca y âouibHbix, CTpaaaiomnx 3THM CMHiUpOMO'M, a T3KJKe npH B03M05KHHX SKCnepHMeiHTaJIbHblX HCCJieftO-BaHHflx c BOcnpOH3Be^eHHeM rnneprnno(J)Hi3apHoft aKTHBHOCTH. BbiîiBJisieTCfl T3K5K© 3HaqeHHe Apyrax 5Kejie3 BHyTpeHHefi ceKpeu,HH b naxoreHe3e aKpoMerajiHH: bhjiomkoboh acejiesbi, nmnnKa, ceMeHHHKOB, mii-tobhahoh 3KejiesH. B 3aKJiiOMeHHe âBTop ormeqaeT, mto aKpoMerajiHH aBJiflercH chhjipomom, BHSBaHHHM nrao<|)H3apHo0 remep^yHKUHeă, npn Koropoft, OAiiaKO, ,n,0B0Jibii0 qacTo Hafijno^aercH noBbimeHHe (JjyHKUHOHajibHOH aKTHBHOCTH miiTOBHjxHofi H BHJIO^KOBOH 5K6Jie3, a TaiOKe nOHH>K€HHe (J)yHKII,HOHajIbHOH aKTHBHOCTH' HHmHKOB H CeMeHHHKOB. OPERE ALESE 93 3axeM yKa3HBaioTCH nyra nsyqeHHH .namioii npofijicMbi, c uejibio aKcne-pHMCHTajifaHoro paspeineHHa nocTaBJieimofi 3aflaiin. B nocjie^Hefi rjiaBe pa6orH, nocBHiu,eHHoS BonpocaM JieqeHHH yKaean-Horo CHHApoMa, no^qepKHBaeTCH, hto Heo6xotnHMO KopperapoBaHne oSmch-hhx H3MeHeHHfi flo Tex nop, noKa onyxojieBbift npoueec, Bbi3HBaioiunft aKpo>-Mera.mio, ne no^naeTca TepaneBTiwecKOMy bjihhhhio. 3Ta TepanHH fl,oji}KHa HocHTb 3H,noKpiiHHbra xapaKTep h 3aKJiKmTbcH b Ha3HaweHiHH 5K&iie3HGTfaix npenapaTOB, TapM03HmHx K6HHbiM o>KnpeHneM. 100 C. I. PARHON H3 aHaMHesa BbiTexaeT yMepeHHoe o>rapeHHe MaTepn SojibHoro h Ha-jimne aKpoMerajimecKoro raraHTH3Ma y oahoh> H3 aW-b 6ojibHoro. Abtop od'bflCHneT KaK naroreHes rHraHTiHBMa, tbk h o-5KHpeHHe H3Me-HeHHHMH rano^msa, BepoOTHO, HacjieacTBeHHoro xapaicrepa. BnpoqeM, b stom cjiyqae ncwiepKHBaeTcn tot c|)aKT, hto pe*îb HjţeT He TOJibKO 06 o>kh-peHHH, HO H O BOAHHKe nOJIOiCT0H. Abtop npHBo^HT m h or oh h cji en h h e apryMeHTbi H3 JiHTepaTypbi no cne-UHajibHocTH, noizmep^HBaioiuHe riHno(J)H3apHyio rimoTesy naTOrenesa Ha6jno-^aBIIIHXCH y 60JIbH0F0 SHAOKpHHHblX paCCTpOÎÎCTB. Â PROPOS D’UN CAS DE GIGANTISME PRECOCE A POLYSARCIE EXCESSIVE resume II s’agit d’un malade de 15 ans, dont la taiîle atteint 1,725 m et le poids environ 146 kg, par consequent un cas de gigantisme â obesite ex-cessive. On retient, de l’observation, l’obesite moderee de la mere, un grand-pere atteint d’acromegalo-gigantisme. L’auteur incrimine les alterations hypophysaires — probablement hereditaires — tant pour la pathogenie du gigantisme que pour celle de il’obesiite. P?ar aillileuris, l’auteur conisiderie que, danis ce cas, ii s’agit non seulement d’obesite, mais de polysarcie. II fournit des arguments, tires de la litterature de specialite, â l’appui de l’hypothese hypophysaire de la pathogenie des troubles que presente le malade. Academicianul C. I. Parhon pe cînd era medic secundar al Clinicii de neurologie Spitalul Pantelimon din Bucureşti DIABET INSIPID LA O BOLNAVĂ DE TIP ACROMEGALOID ŞI LA ALTA ACROMICRICĂ* Patologia hipofizei şi a nucleilor de la bază este actuală în endocrinologie iar studiul asociaţiilor morbide, plurisindromale, plurihormo-nale, a sindroamelor disociate etc., legate de aceste organe oferă cercetătorului un obiect pentru studii foarte interesante. In această ordine de idei, ni s-a părut interesant să comunicăm pe scurt, observaţiile a două bolnave cu diabet insipid, dintre care una era acromegală sau acromegaloidă, iar cealaltă acromicrică (microsomică). Bolnava L. L., 27 de ani, din Piatra Neamţ, vine să ne consulte pentru o poliurie foarte accentuată, întovărăşită de polidipsie, insomnie, tremurături, nelinişte, crize de plîns, micşorarea poftei de mîncare, diminuarea ponderală. A scăzut în greutate de la 80 kg la 75 kg, în timp de o lună şi jumătate. Nimic important în antecedentele eredocolaterale ale bolnavei. Copilăria bolnavei s-a desfăşurat normal, nu a avut alte boli. Menstruaţia la 13 ani, menstrele erau regulate, neduireroase şi durau 3—5 zile. Acum 5 sau 6 ani ar fi avut o leucoree care a cedat după un tratament pe care îl ignorăm. în 1935, ar fi avut o „răceală** a ovarelor şi de 6 ani suferă, iarna, de gripă sau de amigdalite. Actuala sa boală datează de la finele lui noiembrie (1936), cînd bolnava a început să fie incomodată de o poliurie şi o polidipsie importantă. Bea pînă la 6 sau 7 1 de apă în 24 de ore şi ar fi eliminat chiar o cantitate mai mare de cît cea absorbită. Un tratament cu injecţii de pituitrină a dat rezultate puţin însemnate, apoi boala s-a agravat. Poliuria ca şi polidipsia s-au accentuat şi bolnava, foarte neliniştită şi incomodată de sete şi de nevoia de a urina, aproape că nu mai putea dormi. Poiliuria este mai importantă noaptea. La examenul clinic aspectul general al bolnavei este izbitor. Este vorba de o acromegaloidă dacă nu de o acromegală. * In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi Ep. Tomorug. Publicat în Bull mem. Seci endocr., 1937, nr. 2. 102 C. I. PARHON înălţimea 1,56 m, greutatea 75,5 kg. Tegumentele sînt roze şi puţin pigmentate, pe buza superioară se constată o pilozitate fină. Părul capului este negru, lucios şi abundent. Părul din regiunile axilare şi pu-biene este de asemenea abundent. Pe membre, pilozitatea nu este accentuată. Ţesutul adipos, destul de dezvoltat. Radiografia craniului arată că grosimea şi transparenţa oaselor craniene nu prezintă nimic deosebit. Protuberanţa occipitală externă este accentuată. Şaua turcească, rotunjită, cu istmul strîmt şi apofizele clinoide groase. Sinusurile frontale nu prezintă nimic deosebit. Circumferinţa craniului de 54 cm, curba fronto-occipitală de 33,6 cm. Diametrul transvers de 14,0 om, cel antero-posterior de 14 cm. Indicele cranian de 82 cm. Capacitatea craniană de 1 380 cm3. Faţa ovală alungită, oasele molare proeminente, prognatism inferior accentuat, arcadele sprîncenoase reliefate. înălţimea frunţii de 5 cm, pe linia mediană, de 4 pe lături. Lărgimea de 11 cm. Sprîncenele, arcuite, dese, îmbinate. Distanţa interoculară de 3 om. Deschizătura palpebrală largă, exoftailmie moderată. Luciul privirii, accentuat. Nasul drept, ascuţit, lung de 6,25 cm şi larg de 3,5 cm. Buzele groase. Bolta palatină ogivală. Dinţii în parte cariaţi şi în parte distanţi. Se observă şanţuri transversale pe incisivi şi pe canini. Limba groasă cu tremurături fine. Lungimea urechilor, 6,25 cm, lărgimea, 3,25 cm. Circumferinţa gîtului, 87 cm. Distanţa mastoido-sternală, 18 cm, hioid-stern, 8 cm. Cuşca toracică bine dezvoltată. Abdomenul nu prezintă nimic particular. Edem discret al gambelor. Nimic anormal respirator. Cîţiva ganglioni hilari cal- cificaţi pe radiografia pulmonară. Pulsul 80 pe minut. Tensiunea arterială 15,5/11.5. Primul zgomot al cordului uşor întărit. Ficatul percutabil pe 8 cm, splina nepercutabilă. Nu se constată tulburări ale sensibilităţii şi motilităţii; nu are tulburări pupilare. Reflexe osteotendinoase vii. Examenul sîngelui: Reacţia Bordet-Wassermann şi Meinicke, negative, hematii : 5 230 000 (25.1.1957). Leuicocite: 4 000. Ureea sanguină 20 mg%, glicemia 162 mg%, cloruremie 6,55 mg%, Ca 10,7 mg%, K 15,3 mg%, K : 1,49, colesterol 320 mg% (examen făcut de G. Werneir). Analiza urinei, la 23 ianuarie, arată o cantitate de 16,800 1; densitatea 1 000, aci- ditatea 0,73 (în HC1). Glucoză, albumină, acetonă, acid diacetic, indican, pigmenţi şi acizi biliari, absenţi ; rare leucocite şi epitelii ale căilor urinare inferioare. O altă analiză făcută la 26 ianuarie, arată o cantitate de urină de 18 1 cu 5,44 g uree %0; la 17 februarie 4,79%0 pentru 9 1 de urină (examen efectuat de D. Drago-mirescu). Examenul endocrin, în afara semnelor deja menţionate, arată predominanţa etajului facial inferior legată de înălţimea mandibulei, mîinile late cu degetele lungi şi mai mult subţiri (hipofizară cu hipertiroidie). In legătură cu lobul posterior al hipofizei, în afară de poliuria pe care am menţionat-o şi în legătură cu acest simptom se constată : uscăciunea gurii şi a faringelui, buzele aderente de gingii (saliva vîscoasă), limba uscată, masticaţia şi deglutiţia sînt dificile. Setea este foarte mare şi dacă întîrzie să bea, simte dureri frontale sub apofizele orbitare externe. Cîteodată, vărsături alimentare. Tremurături generalizate. Diminuarea poftei de mîncare. Aceste fenomene au dispărut în urma a 12 injecţii cu pyton (extract de lob posterior organon) de 3 unităţi Vogtlin. Salivaţia devine chiar exagerată. OPERE ALESE 103 Această ameliorare a mers paralel cu diminuarea diurezei. Somnul revine, bolnava are o mină excelentă şi este foarte bine dispusă. Din punct de vedere tiroidian, anumite simptome deja menţionate ne fac să ne gîndim la o uşoară tendinţă spre hipertiroidie. Ca volum, glanda nu este mărită. Din punct de vedere paratiroidian, notăm absenţa semnului Chvostek. Carii den- tare pe premolari şi pe incisivul median superior stîng, eroziuni pe suprafaţa tritura-toare a caninilor (dinte în tirbuşon). Incisivii inferiori sînt împlîntaţi oblic. Şanţuri transversale pe incisivi şi pe canini. Din punct de vedere ovarian menţionăm că bolnava este normal menstruată şi că dezvoltarea mamelelor este normală. în al doilea caz, este vorba de o femeie de 30 de ani, căsătorită, a cărei mamă a murit la 60 de ani de cancer gastric, iar tatăl, la 65 de ani de aortită. Părinţii ca şi cei doi fraţi aveau o constituţie mai degrabă robustă. Bolnava a avut, în copilărie, tuse convulsivă şi pojar. Menstruaţia a apărut pe la 15 ani. Ciclul menstrual survenea destul de regulat, dteodată cu o întîrziere de 2 pînă la 5 zile. Durata menstrelor era de 4—5 zile, cu dureri care au dispărut după căsătorie. Neagă bolile venerice. De un an, menstruaţia întîrzie 3—5 zile, iar fluxul nu durează mai mult de 2—3 zile. O singură sarcină, copilul a murit la naştere. Boala actuală datează din copilărie (8—10 ani) cînd părinţii au observat poliuria şi polidipsia. De 6 ani, cantitatea de urina creşte, ajungiînd la 10—12 litri pe zi; în acelaşi timp setea devine mai intensă. De cîţiva ani, diminuarea auzului, vîjîituri în urechea dreaptă. Din cînd în cînd, simte furnicături în partea dreaptă a corpului (în membre) şi chiar dureri. Cîteodată simte înţepături dureroase în regiunile occipitală şi retmauriculară. Se simte obosită, uneori chiar şi dimineaţa. A remarcat şi o senzaţie de greutate în cap, precum şi o diminuare a memoriei. Este vorba de o bolnavă scundă de 1,42 m a cărei greutate este de 47 kg. Tegumentele sînt mai mult palide ; sistemul pilos nu prezintă nimic particular, părul pubian de tip feminin. Ţesutul adipos normal. Circumferinţa craniană : 54,4 cm. Faţa este puţin îmbătrînită. înălţimea frunţii: 4,75 cm pe regiunea mediană, 4,5 cm, lateral. Lărgimea frunţii: 13 cm. Sprîncenele arcuite, destul de stufoase, îmbinate pe linia mediană. Distanţa interoculară : 2,5 cm. Deschizătura palpebrală rotundă şi puţin accentuată. Din toate punctele de vedere ochiul funcţionează normal. Nasul mic, lung de 5 cm, larg de 2,5 cm. Gura mică, pe buza superioară cîteva fire rare de păr. Dentiţia cu cîteva carii. Limba prezintă mici tremurături. Bărbia mica, înălţimea : 2,75 cm. Circumferinţa gîtului: 30 cm. Distanţa mastoido-manubriană : 16 cm ; hioid-furculiţă ster-nală: 6 cm. Mamelele mai degrabă mari, cu mult ţesut glandular şi cu secreţie lactată bilaterală ce se poate pune în evidenţă prin presiune. Abdomenul cu ţesutul adipos, relativ dezvoltat. Mîiniîe sînt mici, late de 8 cm (cui policele). Lungimea piciorului este de 19 cm ; lăţimea de 6,7 cm. Nimic patologic pulmonar. Dedublarea inconstantă a celui de-al doilea sgomot cardiac. Tensiunea arterială 10,5/7. Pulsul 72—84 pe minut. Ficatul percutabil pe 8 cm. Punctul cistic este sensibil. Splina nu este percutabilă. Din punct de vedere neurologic : pupile miotice, fără tulburări ale reflexelor. Reflexele osteotendinoase sînt vii. Examenul auricular arată o otită adesivă, în partea dreaptă. Reacţiile Bordet-Wassermann şi Meinicke sînt negative. 104 C. I. PARHON Radiografia craniană arată că oasele au grosimea normală, dar transparenţa pare mioşorată. Şaua turcească de formă rotunjită, adâncă, cu apofize clinoide subţiri, ascu- ţite. Sinusurile frontale mici. Cantitatea de urină în 24 de ore = 10,500 1, densitatea 1000. Aciditatea în HC1 = 1,46; cloruri = 3,89%0; ureea = 5,04%o ; acidul uric = nedozabil ; urme de ai-bumină; nu există glucoză, acetonă, acid diacetic, urobilină, pigmenţi şi acizi biliari. Hemoglobina prezentă. In sediment epitelii turtite. La 11.11, ureea = 3,91%o (cantitate de urină 6 000 ml). La 17.11, ureea = 5,17%0 (cantitate de urină 7000 ml). Examenul histologic al sîngelui arată 4 500 000 hematii, 9 000 leucocite. Polinu- cleare, neutrofile, 77% ; bazofile 0% ; eozinofile 3% ; monocite mari 0% ; mijlocii 3% ; mici 15% ; forme de tranziţie 2%. Din punct de vedere chimic: glicemia 1,15 mg% ; calcemia 9,3 mg% ; colesterolemia 180 mg% ; kalemia 0,191 mg%. Din punct de vedere endocrin, şi în afară de diabetul insipid de care suferă bolnava, trebuie reţinut talia mică, dimensiunile de asemenea mici ale mîinilor, gurii, feţei, deci o stare de acromicrie şi în general de microsioimie. Nu prezintă tulburări ale tiroidei, oare este palpabilă fără a fi mărită. Pulsul : 84. Nu are tremurături, nervozitate şi nici sensibilitate exagerată la frig. Din punct de vedere paratiroidian reţinem tendinţa spre hipoeal-cemie. Semnul Chvostek este absent. Prezintă rareori furnicături în membre şi contracţii fasciculare în muşchii palpebrali. Timusul nu este percutabil. Din punct de vedere ovarian, am menţionat deja diminuarea menstruaţiei (de un an). Cele două observaţii, care preced, sînt interesante din mai multe puncte de vedere. Mai întîi, ele realizează două forme diferite de sindroame hipofizare bihormonale. în primul caz, este vorba de urn sindrom hiperhormonal-antehipo-fizar şi hiporetrohipofizar. In al doilea caz, este vorba de un sindrom hipohormonal antehipo-fizar şi hiporetrohipofizar. Vrem să spunem că în primul caz, secreţia hormonului de creştere este exagerată pe cînd a hormonului retrohipofizar (pitresina ?) este micşorată. Aceasta din urmă este redusă de asemenea şi în al doilea caz, însă secreţia hormonului de creştere al lobului anterior este şi ea micşorată. Acestei deosebiri dintre cele două cazuri îi corespunde oare un aspect diferit al diabetului insipid ? In primul caz, diureza şi glicemia sînt mai mari decît în cel de-al doilea. Aceste deosebiri ţin oare într-adevăr de excesul de activitate al lobului anterior, în primul caz şi de hipofuncţia &a îln al doifea ? Se pare că în adevăr, aşa este. Ştim astăzi, că antehipofiza secretă un hormon contrainsular, hiperglicemiant. Pe de altă parte, lobul anterior pare să exercite o acţiune diuretică. Un alt fapt interesant de reţinut din observaţiile noastre este, cel puţin în primul caz, o tendinţă destul de pronunţată spre creşterea azotului urinar (mai ales a ureii). Această creş- OPERE ALESE 105 tere a fost mai marcată în primul caz. Ne putem gîndi la existenţa unei hipersecreţii a hormonului tireotrop, aceasta excitînd prin intermediul tiroidei activitatea hepatică. In sfîrşit, în al doilea caz, există o secreţie lactată, în afara sarcinii. Am observat deja acest fenomen, într-un caz publicat anterior şi cu această împrejurare am discutat interpretarea acestui fenomen pe care unul din noi îl semnalase (cu Ballif şi Z. Caraman), printre altele, într-un caz de acromegalie. Să reţinem, de asemenea, în ambele cazuri, efectul remarcabil al tratamentului ou extract de lob posterior ide hipofiză (injecţii eu pytoin) şi mai ales sub formă de pulbere retrohipofizară administrată pe cale endonazală. Acest ultim tratament ne pare superior injecţiilor, căci poate fi repetat mai des. Pulberea administrată prin aspiraţie pare, în afară de aceasta, că acţionează într-un mod mai lent, mai puţin brutal şi deci mai apropiat de starea fiziologică, în cursul căreia hormonul retrotipofi’zar este secretat şi resorbit în cantităţi mici şi în mod continuu. HECAXAPHblH flHABET, HAEJIKDJXABIIIHFICH y BOJIbHOH AKPOMErAJIOHflHOrO THI1A H y EO/IbHOH C rHnOOH3APHOH KAPJIHKOBOCTbIO PE3IOME IIpHBOtUflTCîi ABa cjiyqaa ranO'cjmsapHbix ^ByropMOHajibHbix chh^pomob» saKjnoqaKimHxcH b KOwSHHauHH HecaxapHoro anadexa c aKp0Meraji0H,n,HbiM chhapomom — b nepBOM cjiyqae h c aKpoMHKpmecKHM chhapomom — bo BTOpOM. B nepBOM cjiyqae ranocexpeuna aHTUzmypeTHqecKoro ropMona kom6hhh-poBajiacb c rainepceKpeuHeH coMaTOTponHoro ropMOna (ropMOHa pocra), a b apyroM cjiyqae — c rMnocexpemiefl tofo >Ke ropMOHa. Abtopu npeflnojiaraioT, qTo pasJimHoe b flfiyx omicbiBaeMbix cnyqaax (jDyHKn,H0HajibH0e COCTO'HHHS nepeinHeii aojih rano<|)H3a, KaK sro bh^ho hs KOHCTHTyU,HH 60JIbHbIX, OKa3aJIO BJIHHHHe Ha KJIHHH^eCKyiO KapTHHy Heca-xapHoro anafieTa. ^eficTBHrejibHo, b nepBOM cJiyqae nojmypHH h nojiH^nncHH ropasao 6ouiee BbipaaKeiHbi t&;k *e, KaK h rjiHKeMHîi, no cpaBHeHHio co BTOpbiM cjiyqaeM. OTMeqaeTCH TâioKe noBbiineHHe asora b Moqe, rJiaBHHM oCpasoM b nepeoiM cjiyqae, h aajumm MOJioqHoft ceKipeu,H'H b OTcytctbhh CepeMeiuiocTji — bo BTopoM CJiyqae, a TaioKe ncKJH0qHTe.nbH0 6jiaronpHHTHbifi y(j)(f)eKT, flocrar-HyrHH JieqeHHeM nopouiKOM 3a^HeH aojih rnnoiţiHsa (bboahmhm SH^OHa-3ajibHbiM nyTeM) y o6enx SojibHbix. 106 C. I. PARHON DIABfiTE INSIPIDE CHEZ UNE MALADE DU TYPE ACROMEGALOÎDE ET CHEZ UNE AUTRE, A ACROMICRIE RBSUM6 Presentation de deux observations de syndromes hypophysaires bi-hormonaux, consistant en une association du diabete insipide â un svn-drome acromegaloîde, pour la premiere, et â un syndrome acromicrique, pour la seconde. Dans le premier cas, l’hyposecretion de l’hormone antidiuretique est associee â une hypersecretion de l’hormone de croissance, et dans le second, â une hyposecretion de cette derniere hormone. Les auteurs estiment que l’etat fonctionnel de l’hypophyse anterieure, different dans les deux observations, ainsi que l’atteste la constitution des malades, a egalement influence le tableau clinique du diabete insipide. En effet, dans le premier cas, la polyurie et la polydipsîe sont beaucoup plus accentuees, et la glycemie beaucoup plus importante, que dans le second. On souligne egalement l’augmentation de l’azote urinaire, surtout dans le premier cas, et l’existence d’une secretion lactee en l’absence d’une grossesse, dans le second, comme aussi des effets particuliere-ment favorables de l’opotherapie, par voie endonasale, avec de la poudre •d’hypophyse (lobe posterieur), chez les deux malades. SINDROMUL HIPERHIDROPEXIC (HIPERRETROHIPOFIZAR) * împărţirea sindroamelor endocrine în sindroame hipo- şi hiper-î-uncţi o.na[le continuă a-şi păstra întreaga valoare, ou toate oblecţiunile ridicate de Qley şi alţi autori. Nu avem decît să amintim sindroamele hipo- şi hipertiroidiene, hipo- şi hiperparatiroidiene, hiper- şi hipoanterohipofizare (acromegalie, acromicrie), hipo- şi hiperinsulinice, pentru a arăta cît de bine întemeiată este această împărţire. Diabetul insipid poate fi privit ca un sindrom al insuficienţei lobului posterior al hipofizei (sau al lobului intermediar ?) cu toate că legăturile sale şi cu centrii vegetativi 'ai bazei creierului sîint 'de necontestat. Conform diviziunii indicate mai sus, trebuie să ne întrebăm dacă există şi un sindrom hiperretro- sau intermedio-hipofizar ? Sînt cîţiva ani de cînd am crezut că putem răspunde afirmativ la chestiunea ridicată mai sus, cu ocazia unei conferinţe pe care am făcut-o asupra sindroamelor hipofizare în cercul de studii de la clinica de neuro-psihiatrie din Iaşi. Studiind bibliografia hipofizei am fost impresionaţi de unele date clinice sau experimentale. Astfel Sternberg a observat un bolnav, în vîrstă de 65 de ani, pre-zentînd de cîtăva vreme o mare oboseală, anemie şi edeme. La examenul necropsie, s-a găsi't, în afară de un cancer al stomacului o alterare a lobului posterior al hipofizei,. Este vorba de o mică masă (mai puţin ■de 1 milimetru diametru) formată din celule nevroglice monstruoase (monstergliazellen, Stoerk). Autorul discută posibilitatea intervenţiei acestor celule, în exagerarea activităţii lobului posterior, astfel ca metabolismul hidric şi salin să fie influenţat, de unde apariţia edemelor. In două cazuri ale lui Simien, tumori ale hipofizei, au fost, din punct de vedere clinic, cauza unor edeme generalizate. Pe de altă parte, din punct de vedere experimental, Diesotti a găsit că greutatea broaştelor în imersiune — injectate prealabil cu un extract * Publicat în Bull. mem. Soc. med. Hop. Paris, 1933, 57, nr. 20. 108 C. I. PARHON retrohipofizar — creşte cu 15—26% pe cînd greutatea martorilor nein-jeeitaţi, nu creşte decîit cu 4%. Brumm, Krogh, Gigou au făcut constatări analoge. Aceste fapte clinice şi aceste rezultate experimentale par a realiza un sindrom opozabil diabetului insipid, astfel cum am arătat şi într-o lucrare publicată cu profesorul Marinescu. O observaţie, relatată recent de Lesne, Lievre şi Boquier — are, din acest punct de vedere, o valoare experimentală. Un copil (trei ani şi jumătate), atins de diabet insipid, primi, pe cale nazală, 2 cg (într-o priză) de praf din lobul posterior al hipofizei. Imediat setea a dispărut şi poliuria care era de 4—5 litri (greutatea copilului fiind de 16 kg), a dispărut şi ea. Patru ore după luarea medicamentului a survenit umflarea feţei, o infiltraţie profundă a tegumentelor, ascită şi hidrotorax bilateral, toropeală şi somnolenţă vecină cu coma, datorite probabil unui edem cerebral. Greutatea bolnavului, nouă ore după priza nazală, a crescut cu 1600 g, adică cu o zecime. In timpul primelor 18 ore după luarea medicamentului, diureza nu a fost decît de 750 ml. Dimpotrivă, după 18 ore pînă la 24 ore, diureza a fost de 1,1/2 litri. Setea n-a apărut decît după trecerea a 18 ore, adică după terminarea acţiunii hipofizei. S-a redus atunci doza la 3 cg pentru 24 ore, în doze fracţionate de 5 mg în 6 prize, ceea ce a permis să se evite accidentele iniţiale, dar nu şi variaţii în greutate, mergînd brusc, pînă la 2 tog. Reîntoarcerea diurezei la normal era însoţită de o slabă scădere a cifrei protidelor din serum, care treceau de la 82 g la 77 g la litru, în timp ce durata testului Aldrich şi Mac. Clure, trecea de la 65 la 90 minute. Faptele de mai sus ne permit să stabilim existenţa unui sindrom opus diabetului insipid, pe care îl vom numi : sindrom hiperhidropexic sau hiperretrohipofizar, caracterizat prin următoarele simptome: a) Scăderea cantităţii de urină (eliminată în 24 ore) ; b) augmentarea densităţii ei; c) scăderea setei; d) retenţia exagerată a apei, de unde; e) tendinţa marcată a infiltraţiei ţesuturilor; f) creşterea ponderală, adesea foarte importantă; g) întîrzierea eliminării apei ingerate; h) creşterea duratei resorbţiei bulei de edem (în testul Aldrich şi Mac. Clure). Studiul temeinic al acestui sindrom va duce poate la multiplicarea numărului siimptomeilor. Dar de pe acum el trebuie cunoscut. Cazurile citate de Sternberg şi Simien sînt singurele din literatura medicală în care sindromul pare a fi apărut în mod spontan. Dar aceasta, după părerea noastră, se datoreşte faptului că clini-eienii n-au gîndit la posibilitatea acestui sindrom. OPERE ALESE 109 După cît ni se pare, el se găseşte adesea asociat cu alte sindroame hipofizare sau neuro-vegetative şi mai ales cu obezitatea. Intr-un caz asemănător, pe care l-am observat cu Caraman şi Barth, era vorba de o femeie atît de obeză şi ale cărei ţesuturi erau atît de întinse, înoît pielea a crăpat şi s-a ulcerat. La acest nivel s-a scurs o mare cantitate de lichid. Două injecţii m un diuretic mercurial (salirgan) au produs o diureză puternică (6 şi 4 litri). Bolnava a fost mult uşurată prin această pierdere de apă. Ne propunem să revenim asupra acestui subiect, după cercetări mai aprofundate. Scopul acestei comunicări este numai de a atrage atenţia clinicie-nilor asupra acestui sindrom, atît de interesant şi care trebuie să se întîl-nească într-un destul de mare număr de cazuri. VIRILISM PILAR ŞI PROLANURIE Virilismul pilar reprezintă una din tulburările endocrine cele mai frecvente şi cele mai neliniştitoare ale femeilor. Patogenia sa rămîne destul de obscură, căci adenomul corticosupra-renal poate fi incriminat numai în unele cazuri. Ca şi alţi autori, unul din noi, cu Charlotte Ballif şi Z. Caraman, şi-a îndreptat, deja de multă vreme, atenţia asupra intervenţiei posibile-a hipofizei şi tot ce ştim astăzi, asupra raporturilor acestui organ cu funcţiile glandelor genitale, justifică acest punct de vedere. Anumite cazuri de virilism se observă după menopauză şi ştim astăzi, că în timpul acestei epoci ca şi după castrare, se observă creşterea prolanemiei şi prolanuriei. Dar, se întîmplă acelaşi lucru oare şi în alte cazuri de virilism ? Ne-am propus să răspundem la această întrebare şi în acest scop am studiat prolanuria în 12 cazuri de virilism pilar, a căror vîrstă varia între 18 şi 81 de ani. Dăm aici rezultatele noastre. 1. S„ 20 de ani. Pilozitate facială. Oligomenoree. Foliculină 10 U.S. Prolain A 80 U.S.%?« 2. P., 18 ani. Pilozitate facială, a bărbiei, şi cervicală. Prolan A 200 u.s.v 3. M. Z., 81 de ani. Fire de păr dese pe bărbie şi mai puţin dese în regiunea preaurioulară. Prolan A 65 U.S.%0. 4. A. O., 44 de ani. Fire de păr pe bărbie, pe buza superioară. Fire de păr abundente pe picioare. Prolan A 32 U.S.°/00. Nici un fel de tulburări menstruale, după afirmaţia bolnavei. 5. M., 34 de ani, castrată. Fire de păr puţin abundente pe bărbie. Prolan A 65 U.S.%0. 6. Femeie (25 de ani ?). Fire de păr destul de abundente pe bărbie şi pe membre. Prolan A 32 U.S.%„. 7. E. P., 57 de ani. Castrată de 10 ani. Pilozitate pe bărbie. Prolan A 30 U.S.%0. * In colaborare ou Şt.-M. Milcu, Publicat în Bull. mem. Sect. endocr., 1935, nr. 5. OPERE ALESE 8. U. F., 30 de ani. Pilozitate facială şi pe membrele inferioare. Dispoziţie feminină a părului pubian. Prolan A sub 30 U.S.%0. 9. E. G., 19 ani. Pilozitate facială şi mai ales pe bărbie. Prolan A 60 U.S.%0- 10. M. C., 65 de ani. Pilozitate facială pe regiunea laterală a feţei, începînd de la regiunea temporală, pe bărbie, pe buza superioară şi pe membrele inferioare. Prolan A 32 U.S.%0. 11. E. G., 41 de ani. Pilozitate pe bărbie şi pe buza superioară. Prolan A mai puţin de 20 U.S.%0. Fără tulburări menstruale. 12. F. D., 50 de ani (menopauză de un an). Pilozitate facială. Prolan A 50 U.S.%0. Prin urmare, din 12 cazuri de virilism pilar, s-a găsit de 11 ori creşterea prolanuriei. Poate că, dacă examenele ar fi fost repetate, s-ar fi constatat acelaşi lucru şi pentru al 12-lea caz. In literatura medicală, în legătură cu cercetările şi rezultatele noastre, găsim lucrarea lui D. H. Neumann (1984), care afirmă că anumite-femei cu pilozitate de tip viril prezintă o reacţie pozitivă pentru hormonul anteh’ipofizar, reacţie care este negativă în alte cazuri. Reacţia pozitivă este mai frecventă cînd există tulburări funcţionale ale ovarelor fără a se putea stabili un raport între pozitivitatea reacţiei şi importanţa tulburărilor ovariene. Berlinger, la o femeie hipertensivă, cu virilism pilar şi cianofilie-hipofizară, notase de asemenea fără a insista, reacţia pozitivă pentru prolan. Marea frecvenţă pe prolainurii în viriliism/ull pillar indică pianticiparea hipofizei în acest sindrom de pilozitate anormală. Dar participarea hipo-îizei este oare primitivă sau secundară ? Dacă a doua eventualitate este foarte verosimilă în virilismul care se dezvoltă după menopauză, trebuie să fim mai puţin afirmativi, cînd este vorba de femei tinere care n-au avut boli ale aparatului genital şi cu atît mai mult la fetele tinere, care nu au tulburări menstruale importante *). In asemenea cazuri, trebuie să te gîndeşti şi la posibilitatea unei tulburări hipofizare primitive şi trebuie să te întrebi, dacă o cantitate anormală de prolan nu ar putea fi făcută răspunzătoare, cel puţin într-o oarecare măsură, în patogenia virilismului pilar ? Dar în ce mod, hiperprolanemia ar putea oare interveni ? De curînd, Errique Cantelo invocase un deficit al acestui hormon în anumite tulburări a sistemului pilos la omul adult (alopecia obiş- nuită) . La femeie, ne putem gîndi la creşterea anumitor lipoizi ovarieni şi aceasta cu atît mai mult cu cît rolul lipoizilor în dezvoltarea sistemului pilos a corpului, păruse de mult timp probabil unuia din noi. ]) Intr-un caz, observat de noi, după prezentarea acestei comunicări, referitor la o fată de 24 de ani, cu virilism pilar foarte accentuat, prolanuria (A) era de 360 U.S. Pro- lanul B era de asemenea prezent în urină. Această tînară nu prezenta tulburări menstruale, nici în ceea ce priveşte ritmul, nici în ceea ce priveşte durata menstrelor. 112 C. I. PARHON Virilismul corticosuprarenal, cel apărînd în tumori ale corpului galben (cazurile lui Cosăcescu şi Drăgănescu, Georgescu şi Dinisohiotu) sprijină acest pune de vedere. In cercetările noastre, am avut în vedere, mai ales, prolanul A (de maturaţie). Pe viitor, va trebui dat mai multă atenţie şi prolanului B. Prolanul A ar putea de asemenea să aibă un rol în patogenia viri-lismului. Anumite fapte par, în orice caz, să pledeze în favoarea acestui punct de vedere. Pare să existe un raport între degenerescenţa chistică a ovarelor şi hiperfuncţia hormonului de maturaţie. Intr-un caz de virilism pilar, relatat de unul din noi cu Goldstein, ovarul drept era sediul unui chist cît un ou de găină. Un chist ovarian multilocular cu pedicul torsionat a fost găsit într-un caz de virilism foarte caracteristic, studiat de Alberti (1908). Unul din noi a relatat, ou Aburel, observaţia unei boloave cu virilism pilar la care existau semnele unei tumori ovariene. S-a extirpat un ovar polichistic. In peretele formaţiilor chistice, s-au găsit numeroase celule, încărcate cu granulaţii lipoidice. In timpul operaţiei, ovarul opus a fost găsit cu aspect normal. Dar în urmă, am fost informaţi, că acest ovar a suferit şi el o transformare chistică, ceea ce pare să indice, că există la această femeie un factor în afară de ovare, care a influenţat structura şi starea funcţională a acestora din urmă. CHHflPOM BHPHJ1H3MA C BbIPA)KEHHOH BOJIOCATOCTbTO H nPOJIAHYPHEH PE3K3ME 3a&ojiro #<> noHBJieHHH stoh pa6ora, aBTop o6pamii BHHMaHHe na B03M0'>KH0e BJiHHHHe mno^ms. Ha naxoreHes BHpHJiHSMa c Bbipa^KeHHofi BOJIOCaTOCTbK). C iţejibio npOBepKH BbicKa3aHHOH runoTesbi, oh npo>H3Beji ^osnpoBKy BbmejieHHH npojiaHa b Moqe y 12 >KenmHH b BOi3pacTe ot 18 ao 81 ro&a, CTpa,AaBHiHMH BbimeyKa3aHHbiM 3a6ojieBaHHeM. y 11 6ojibHbix 6hjio O'SHapy^KeHO noBbimeHHoe Bbi^ejieHHe npojiaHa A b Moqe. no Bcen Bep0'HTH0CTH, rnnoc})H3 npHHHMaeT JiHiHb BTopHqHoe yqacTHe b noHBJieHHH BbimeyKa3aHHoâ 4)opMbî BHpHJiH3Ma, nocJie kjihmaKxep Hq ecKoro nepno^a, o&HaKo nepBHqHoe HapymeHne FHn0(|)H3apH0H aKTHBHocra BecbMa BepoHTHo y Mojio^bix ^eHiuHH, He cxpa^aiomiHx i3a6oJieBaHHHMH ri0Ji0Bbix opraHQB hjih MeHCTpyajibHbiMH paccTpohctbamh. OScy^aeTCH MexaHH3M, npH noMoiiţH KCTOporo noBbimeHHoe Bbi^e-JieHHe npoJiaHa ib Moqe Morjio 6u Bbi3Baib noHBJieHHe BHpHjiH3Ma, komQh-H Hp OB a H HOrO c rHnepTpHKOSOM. OPERE ALESE 113 VIRILISME PILAIRE ET PROLANURIE RESUMfî Bien avânt l’apparition de cette etude, l’auteur avait attire Tattention sur la poiS'siMlifce d’une iobervention de rhypophyse dans la pathogenie du virilisme pilaire. Pour verifier cette hypothese, il a pratique le dosage de la prola-nurie chez 12 femmes, âgees de 18 â 81 ans, atteintes de cette affectîon. Le taux de prolan a ete trouve accru daims 11 de ces 12 cas. La participtation de rhypophyse est probiablement secondaire damis le viri-lisme pilaire isurvenu apres la imenopiause; imais un trouble hypophysaire primiţii isemble vraisemblable diez les jeunes femmes imdemnes d’aiîîections genitales ou de troubles meostruels. L’auteur discute le mecanisme par lequel la prolanurie pourrait en-gendrer le virilisme pilaire. BIBLIOGRAFIE C I. Parhon, Charlotte Ballif et Zoe Caraman, Etude anatomocli-nique sur un cas de virilisme pilaire. Revue franţaise d’endocrinologie, 1925, t. III, nr. 3. C. I. Parhon, Sur les rapports du virilisme avec les alterations des centres vegeta-tifs de la base du cerveau et de Vhypophyse, Hommage au prof. G. Mari-nesco, Bucureşti, 1932. Berblinger, Die Basophilen in Adenohypophyse und Neurokypophyse bei essentieller Hypotonie und Eklampsie, Endocrinologie, 1935, 16, caiet 72, C a n t i 1 o, Ualopecie habituelle de I homme adulte, defaut de Vequilibre hypophyso-ge-nitat, Presse medicale, 1934, nr. 75, p. 1465. I. Gossacesco et S. Drăgănesco, M. Georgesco et G. T. D i n i s-chiotu, Luteinome de Vovaire, Presse medicale, 1931, nr. 68. C. I. Parhon si M. Goldstein, Asupra unor funcţiuni puţin cunoscute ale ovarelor, Romînia medicală, octombrie 1900. Alberti, Ueber Trichosis Univerâalis mit Verănderungen im Sexualorgan. Hegars Beilrăge fur Gynekologie und Chirurg., 1908, voi. 3, nr. 1. C. I. Parhon et ^ Aburel, Sobre un caso de virilismo, en relacion con un ovar io policuistico con pediculo torsionado, Libro homenaje a Maranon, Madrid 1929. 8 — Opere alese c. 3487 INFANTILISM-NANISM (SAU MICROSOMIE) ŞI POLIURIE PRIN INSUFICIENŢA HIPOFIZARĂ LA O BOLNAVA DE 15 ANI* Observaţiile făcute asupra unei tinere sau mai degrabă a unui copil ni s-au părut demne de a fi relatate. In adevăr, ele ridică mai multe probleme interesante de studiat. Dar să relatăm mai întîi observaţia cazului. M. J. V., în vîrstă de 15 ani, este primită în clinica endocrinologică la 17.IV.1937, Este originară dintr-o regiune cu guşă endemică. Părinţii săi sînt dezvoltaţi normal. Una din surorile tatălui este de statură mică. Născută la termen, a început să umble la vîrstă de un an şi jumătate şi să vorbească, cam în aceeaşi perioadă. Urmează regulat cursul primar şi mulţumeşte pe profesorii săi. Creşterea a fost normală pînă la vîrstă de 8 ani, dar de atunci s-a oprit. La 7 ani a contractat varicela. Către 8 ani a simţit dureri articulare, la 12 ani a avut o intoxicaţie alimentară. De 2 luni are cefalalgii mai accentuate spre seară. De asemenea, observă dimineaţa greţuri, care dispar imediat ce mănîncă. Este vorba de o fată de 1,16 m, avînd greutatea de 22,500 kg şi aparenţa exterioară a unui copil de 7—8 ani. Tegumentele nu prezintă nimic deosebit. Părul castaniu este subţire şi destul de abundent. O pilozitate fină pe regiunea vertebrală coboară pînă la regiunea sacrată. Rare fire de păr, lungi de 2—3 cm, pe fata externă a antebraţului şi pe jumătatea inferioară a braţului. Regiunile axilare şi pubiană sînt glabre. Ţesutul adipos, mijlociu dezvoltat. Acelaşi lucru pentru ţesutul muscular şi osos care laolaltă corespund aspectului normal la vîrstă aparentă a pacientei. Examenul radiografie al craniului arată că dimensiunea oaselor şi grosimea lor corespund cu a celor de viîirstă aparentă, dar că traosipareoţa oaselor este mărită şi şanţurile vaselor meoingee anterioare şi a diploei sînt aparente. Aspect uşor digitiform. * In colaborare cu St.-M. Milcu şi Ep. Tomorug, Publicat în Bull. mem. Sect. endocr., 1937, nr. 1. OPERE ALESE 115 Radiografia regiunii genunchiului arată o oarecare accentuare a transparenţei osoase, precum şi persistenţa cartilajelor de conjugare. Aspectul radiologie al mîinilor şi al regiunii radio-carpiane corespunde cu vîrstă de 8 ani. Cu toate acestea se remarcă o particularitate excepţională, adică prezenţa unei zone pseudo-epifizare, la extremităţile proximale ale metacarpienelor, celor două degete arătătoare.. Circumferinţa craniană = 50 cm. Curba fronto-occipitală = 29 cm. Diametrul ante- ro-posterior = 16,7 cm. Diametrul transversal — 14,4 cm. Indice cefalic: 86. Capacitatea craniană — 1200 cm3. Fruntea înaltă de 5 cm pe linia mediană şi de 3 cm latemail. Lărgimea frontală = 11 cm. Sprîncenele arcuite, mai rare în partea internă şi externă, fără îmbinare mediană. Distanţa interoculară = 2,5 om. Deschizătura palpebrală, mijlocie. Strălucire accentuată a privirii. Nici o tulburare în aparatul vizual. Lungimea nasului 4,3 cm. Lărgimea = 2,4 cm. Amigdalele normale. Buzele de dimensiuni mijlocii, uşor cianotice. Pilozitate fina pe buza superioară. Distanţa nazo-labială = 1 cm. Dinţii albi, unii sînt încălecaţi. Gin- giile, palide-roz. Limba prezintă tremurături uşoare. Urechile lungi de 5.5 cm, largi de 2 cm. Bărbia înaltă de 2,2 cm, prezintă un şant median. 116 C. I. PARHON Gîtul lung de 15 cm (de la mastoida la furculiţa sternala) sau de 6 cm (de la osul hioid la aceeaşi regiune). Circumferinţa gîtului = 26 cm. Fişa antropometricâ înălţimea trunchiului, 59,1 cm; statura, 117 cm; înălţimea totală a capului, 17,4cm ; înălţimea auriculară a capului, 10,5 cm; înălţimea fizionomica a feţei, 13,7 cm ; înălţimea morfologică a feţei, 9,1 cm,; lungimea nasului, 4,3 cm; diametrul antero-posterior al capului, 16,7 cm; diametrul transversal al capului, 14,4 cm; distanţa între arcadele zigomatice, 11,6 cm; distanţa între unghiul mandibulelor, 8,5 cm; circumferinţa orizontală a capului, 50 cm; circumferinţa gîtului, 50 cm; lungimea sternului, 8 cm; perimetrul toracelui, 0,75 cm; lungimea peretelui anterior al abdomenului, 26,7 cm ; lungimea peretelui anterior al trunchiului, 34,7 cm ; distanţa între acromioni, 26,1 cmdiametrul transversal al toracelui, 19,7 cm; diametrul transvers al toracelui, 19,7 cm; diametrul transvers bicrestal ilîac, 19,3 cm; diametrul transvers bitrocanterian, 21,8 cm; diametrul antero-posterior al toracelui, 18,8 cm; circumferinţa toracică, 60 cm; circumferinţa toracică în inspiraţie maximă, 61 cm ; circumferinţa toracică în expiraţie maximă, 58 cm; lungimea totală a membrului superior drept, 53,3 cm ; lungimea totală a braţului drept, 22,5 cm ; lungimea antebraţului drept, 15,6 cm ; lungimea mîinii drepte, 15,3 cm ; lungimea totală a membrului inferior drept, 60,8 cm; lungimea coapsei drepte, 31,6 cm; lungimea gambei drepte, 28,6 cm; circumferinţa braţului drept, 16,5 cm; circumferinţa coapsei drepte, 32,2 cm; circumferinţa gambei drepte, 22,9 cm. Se observă vene în regiunea subclaviculară. Timusul nu este percutabil. Nu 'există glande mamare. Areola foarte redusă şi mamelonul de asemenea. Coloana vertebrală fără deviaţii. Nimic deosebit abdominal. , - | Aparatul respirator nu prezintă nimic anormal; 22 respiraţii pe minut. Inima: dedublare inconstantă a zgomotului al II-lea. Tensiunea arterială 8,5/6,5 cm Hg. Radiiogra-fia cardio-vaseulară arată că inima şi aorta sînt de tip infantil. Ficatul, 8 cm, fără nimic deosebit. Splina nu este percutabilă. Pofta de mîncare este păstrată. Nici o tulburare digestivă. Bolnava nu este menstruată. j Examenul urinelor: cantitatea 1840 ml. Densitatea 1005. Reacţia uşor alcalina. Cloruri: 5,26 g%0, uree 19,42 g%.; acid uric nedozabil. Nu se constată albumină, glucoză, acetonă, urobilină, indican, pigmenţi i biliari, hemoglobină. Cristale de fosfat amcjniaco-magnezian în urină. Examen biochimic al sîngelui : glucoză = 0,885 g%0, calcemie serică 0,091 g%0; kaliemie 0,137 g%0, colesterol 1,112 g%o, cloruremie (sînge total) 4,37 g%0; uree (ser) = 0,26 g%0. Un examen ulterior arăta : calcemie 0,096 g%0; oaliemie 0,156 g%0; raport K : Ca = 1,62. Seroreacţia Richard-Biot arată ortofuncţia suprarenală. Hipofuncţia accentuată a tiroidei şi a ovarelor, hipofuncţia epifizară, hipofuncţia moderată a hipofizei şi a timusului. Examenul morfologic al sîngelui: hematii 4 400 100; leucocite 8800; neutrofile 55% ; bazofile 0%; eozinofile 15%; mononucleare mari 0,5%, mijlocii 10—5%; limfocite 18%, forme de tranziţie 1%. Met. baz. (22.VI.1936) +15,6%. Fiind primul examen, bolnava este neliniştită. La 24.VI.. +8,1 %. La 12.1.1937 +2,4%. Bordet-Wasserman şi Meinige = negative. OPERE ALESE 117 Examenul neurologic arată că reflexele tendinoase şi cutanate sînt normale. Sensibilitate şi mobilitate, normale. Chvosteg la stînga (gradul I). Din punct de vedere psihic nimic de notat. Viteza funcţiilor psihice destul de mare. Bolnava a fost supusă unui tratament tiroidian (15 cg pe zi), timp de 3 luni. Reexaminată, se constată că în timp de 5 luni, înălţimea sa a crescut cu 2,1 cm. Durerile de cap, artralgiile, greturile au dispărut. Bolnava a fost sfătuită să urmeze tratamentul tiroidian, adăugînd injecţii cu extracte timice şi cu extract fetal. - Reţinem, din această observaţie, punctele următoare: Oprirea dezvoltării acestei tinere care nu merge paralel cu o oprire a dezvoltării psihice. Lipsă de pubertate. Prezintă o uşoară poliurie, cu micşorarea densităţii urinei. Acest ultim fapt arată participarea hipofizei. Oprirea creşterii, gracilitatea şi dimensiunile mici ale extremităţilor dovedesc participarea aceluiaşi factor endocrin. Persistenţa cartilajului de conjugare trebuie totdeauna pusă pe seama scăderii funcţiei hipofizare şi nu pe a modificărilor tiroidiene. Starea psihică a bolnavei şi metabolismul său bazai nu pledează de loc pentru o insuficienţă tiroidiană. Reţinem de asemenea : eozinofilia, limfocitoza. Aceste două semne au fost de asemenea notate în insuficienţa tiroidiană, însă în cazul nostru, nu constatăm din acest punct de vedere, nimic caracteristic. Cît despre reacţia lui Richard-Biot, vom reveni într-o lucrare ulterioară asupra semnificaţiei sale. HHHJIHH H JIHM- 4)oiiHT03a. 06a — cneimcjmqecKHX sjieMeHTa AaHHoro cjiyqan, a hmchho HH(|)aTHJIH3M — HaHH3M H nOJIHypHH 0>6yCJI0BJieHbI, BepOHTHO, (|)yHKUHO-HajibHoS He^ocTaToqHOCTbK) MoeroBoro npHAaTKa. 118 C. I. PARHON INFANTILISME-NANISME (OU MICROSOMIE) ET POLYURIE PAR INSUFFISANCE HYPOPHYSAIRE, CHEZ UNE MALADE DE 15 ANS RESUME L’auteur presente un cas de syndrome hypohypophysaire, chez une malade de 15 ans, caracterise par un infantilisme-nanisme (microsomie) et une polyurie moderee. L’etat psychique de la malade est normal. La persistance des cartilages de conjugaison doit toujours etre por-tee au compte de la baisse de la fonction hypophysaire et non pas â celui des modifications thyroîdiennes. L’auteur retient de cette observation l’eosinophilie et la lymphocy-tose. Les deux elements caracteristiques de ce cas: l’infantilisme-na-nisme et la polyurie sont tous deux lies â l’insuffisance hypophysaire. UN NOU SINDROM HIPERHIPOFIZAR. NANISMUL HIPERHIPOFIZAR* Se opune de obicei, pe drept cuvînt, gigantismului, care este un sindrom de hiperfuncţie hipofizară, nanismul, care poate reprezenta un sindrom hipofuncţional a aceleiaşi glande. Cercetările recente ale Iui Zondek şi Aschner, ale lui Evans şi Long au dovedit însă că lobul anterior al hipofizei are două funcţii importante care prezintă, una faţă de cealaltă, un oarecare antagonism. Prima din aceste funcţii este de stiimulare a creşterii, oea de a douia determină maturarea glandelor sexuale şi la sexul feminin şi maturarea foliculilor. Acest din urmă proces se însoţeşte de producerea de foliculină şi inundarea organismului prin hormonii sexuali duce la osificarea precoce a cartilajelor de conjugare şi deci în cazurile în care maturaţia foliculilor este precoce, la nanism. Se poate concepe deci că în unele nanisime cu osificate precoce a cartilajelor de conjugare, ne putem gîndi la o patogenie hipofizară. Aceasta devine foarte probabilă dacă se constată concomitent: ce-falee, mărirea şeii turceşti şi tendinţa la îngrăşare. Am întîlnit aceste fenomene morbide la o fată de 16 ani cu înălţimea de 1,38 m şi greutatea de 51,5 kg. Acuza cefalgii, survenind uneori chiar de două ori pe săptămînă dar alteori la intervale mai mari. In timpul durerilor, bolnava avea impresia că ceva i se învîrteşte în faţa ochilor şi ulterior surveneau greţuri. Menstruaţia a apărut de la vîrstă de 11 ani. Şaua turcească a fost găsită mărită de volum. Cartilajele de conjugare erau dispărute aproape complet (la femur şi tibie). Osificarea cutiei craniene părea de asemenea exagerată. Acest caz a fost observat ambulator şi nu putem deocamdată să dăm mai multe amănunte. Ne propunem să-l urmărim şi să revenim ulterior asupra lui. * Publicată în Bull. Soc. roum. neural, psychol. psychiatr. eadocr. Iaşi), 1930. nr. 3,. p. 63 şi în Revue belge des Sciences medicales, 1930, t.V, nr. 4. 120 C. I. PARHON Interpretarea pe care am dat-o la începutul acestui articol ne pare aplicabilă în acest caz. Scopul acestei comunicări este de a atrage atenţia asupra faptului că dacă hiper Juneţi a hormonului de creştere, cînd are loc înainte de pubertate, determină gigantismul, hiperfuncţia precoce al hormonului ge-nito-stimulant determină dimpotrivă osificarea precoce a cartilajelor de conjugare şi deci o stare de nanism. HOBblH rHnEPranOOH3APHbra CHH,HPOM rHnEPrHnO®H3APHAH KAPJIHKOBOCTb PE3IOME Abtop BnepBHe cooSmaeT o cymecTBOeaHHH CHHflpoMa raneprHno4>H-3apHOft KapJIHKOBOCTH B KJIHHHK6. FHnO{j)H3, B peayJIbTaTe rHnepeeKpeUHH ropMOHa pocTa, 06ycji0BJiHBaeT rHraHTH3M, ho oh mojkct Bbi3breaTb TaKace h npoTHBonojiojKHHH CHHApOM, b pesyjibTaTe ranepceRpemiH roHaiiorponHHX ropMOHOB, CTHMyjiapyiomHX ceKpen,Hio nojiOBUx acejies, oSycjioBJiHBaa, Ta-khm oCpasoM, OKOCTeHeHne coe^HHHTejibHbix xpamefi h npeKpameHne pocîa Tejia. . B cTaTbe BKpaTiie H3JiaraeTCH no^oSHbiH cjiyqafi. UN NOUVEAU SYNDROME HYPERHYPOPHYSAIRE. LE NANISME HYPERHYPOPHYSAIRE RESUMfi L’auteur est le premier â avoir releve l’existence, en clinique, d’un syndrome de nanisme hyperhypophysaire. L’hypophyse determine le gigantisme, par une hypersecretion d’hormone de croissance, mais elle peut aussi deteriminer le syndromie oppose, par une seoretion exageree d’hormones gonadotropes. Ces dernieres stimulent la secretion des glandes sexuelles et, en consequence, determinent l’ossification des cartilages de conjugaison et l’arrât de la croissance. Un bref expose, d’une observation de oe genre, esit domne. STUDIUL ANATOMO-CLINIC A UNUI CAZ DE SINDROM CUSHING * i Cushing a descris un sindrom caracterizat prin obezitate foarte accentuată, vergeturi cutanate, pilozitate,, hipertensiune arterială, tulburări ale funcţiilor genitale, hiperglicemie etc. Â pus acest sindrom în legătură cu un adenom ibazofil al hiipofizei. Examenul anatoimo-patologic arată adesea şi o hipertrofie a glandelor suprarenale. Numărul cazurilor relatate în literatura medicală, mai ales al celor sjtudiate din punct de vedere an/atomo-cliiniic, ou este îmcă prea mare şi multe aspecte trebuie încă studiate. Avînd ocazia de a observa din punct de vedere anatomo-clinic un caz foarte demonstrativ am crezut util de a-1 face cunoscut. Iată observaţia acestui bolnav (fig. 1, 2, 3). | L. D47 de ani, căsătorit, intrat în clinica de endocrinologie la 2 noiembrie 1934.- Părinţii morţi, bătrîni. O soră cîntăreşte 90 kg. Ea are 5 copii sănătoşi. Soţia bolnavului este sănătoasă. Are vîrstă de 45 de ani. Un copil i-a murit (la*: un an şi jumătate). Nici un avort. Tatăl bolnavului a fost de asemenea gras (88—90 kg). Bolnavul s-a bucurat, în general, de o sănătate bună. în antecedente nu găsim* sifilisul, nici vreo altă boală venerică. Neagă de asemenea alte infecţii. Copil şi tînăr a fost mai mult slab: 50—60 kg. In timpul războiului a avut greutatea de 80 kg, apoi a slăbit din nou la 60—70 kg. Din 1924 a început să se îngraşe din nou. în 1932 greutatea sa era de 138—140 kg. I-au plăcut băuturile alcoolice. După, un regim, a mai slăbit puţin dar, ulterior, a trecut de 150 kg. Se remarcă în acelaşi timp că bolnavul începe să prezinte tulburări în mers şi îm vorbire, hipersomnie; respiraţia devine dificilă în timpul mersului şi chiar în decubit dorsal sau stînd pe un scaun. în afară de aceasta respiraţia devine zgomotoasă, adesea cu tusă şi cianoza feţei. Bolnavul are ameţeli. Pierde adesea saliva. Are o constituţie picnică. înălţimea 1,64 m. Jumătatea înălţimii se găseşte la* 4 cm sub ombilic. Greutatea actuală : 151,500 kg. Tegumentele sînt groase, aspre, foarte puţin elastice, reci. Pe piciorul drept se observă o regiune violacee, psoriaziformă. Afirmă că a avut în această regiune un erizipel. Tegumentele din regiunea coatelor sînt ihtioziforme. * în colaborare cu St.-M. Milcu şi Ep. Tomorug, Publicat în Rev. frâng. Endocr.^ 1937, t. 15, nr. 4. 122 C. I. PARHON Bolnavul transpiră mult, mai ales pe frunte, în regiunea cervicală şi axilară. In ce priveşte sistemul pilos trebuie sa notam calviţia bolnavului, cu o insulă de păr către regiunea frontală. Sistemul pilos facial este abundent, avansînd către regiu- Fig. 1, 2 şi 3. Bolnavul văzut din faţă, din profil şi din spate. nile suborbitare şi apropiindu-se de urechi. Perii bărbiei se continuă în regiunea cervicală superioară. Pe torace, părul ocupă mai ales regiunea sternală şi se continuă pe regiunea corespondentă a abdomenului. Se observă peri şi în regiunile laterale ale toracelui, pînă la regiunile mamare, care sînt acoperite de peri lungi şi destul de deşi. Pe abdomen perii sînt mai rari. Regiunea ombilicală este acoperită de peri lungi, în regiunea pubiană perii sînt lungi, prelungindu-se în sus, fără a predomina totuşi pe linia mediană. Pe spate se observă peri lungi, dar rari, care se întind, în jos, spre bazin. Pe braţe perii sînt foarte rari ; mai deşi pe antebraţe, mai ales pe feţele posterioare. La membrele inferioare se observă peri abundenţi în regiunea feselor, ca şi pe şolduri şi pe picioare, în special în regiunile anterioare şi externe. Ţesutul adipos este foarte dezvoltat mai ales în regiunea abdominală, formează un şorţ ce acoperă regiu- OPERE ALESE nile inghinale şi organele genitale. Tegumentele pliului cutanat astfel constituit, sînt eri-tematoase. Ţesutul muscular şi cel osos par bine dezvoltate. Craniul nu prezintă nimic particular, în afară de calviţia bolnavului, deja notată. Circumferinţa craniană : 58 cm. Cele două semicircum,ferinţe : 29 cm. Curba fronto-occipitală : 32 cm. Diametrul transversal: 15 cm. Diametrul antero-posterior: 18 cm. Indicele cranian : 83,33 cm. Capacitatea craniană : 1430 cm3. Faţa în „lună plină", congestionată. Etajele feţei proporţionate. Fruntea convexă cu pliuri transversale. înălţimea frunţii: 8 cm pe linia mediană; 9 cm. în regiunile laterale. Lăţimea frunţii: 20 cm. Sprâncenele îndoite, cu peri deşi, cîţiva peri pe lioia mediană, unesc sprâncenele. Distanţa interoculară : 3 cm. Deschizătura pleoapelor de dimensiune medie, de formă rotundă. Irisul colorat castaniu. Bolnavul ţine ochii pe jumătate închişi şi nu-i deschide complet decît cînd este întrebat cu voce tare. Nasul (6 cm lung.) cu vîrful puţin ridicat. Nările alungite. Gura de dimensiune mijlocie. Buzele groase răsfrânte. Limba largă; bolnavul pierde saliva.. Deoitiţie m stare buna. Gingiile de culoare roză. Lungimeia urechilor : 6,25 cm, lărgimea : 4 cm. Distanţa nazo-labială : 2 cm. înălţimea bărbiei : 4 cm. Se remarcă o bărbie dublă. Gîtul este scurt şi gros.. Circumferinţa gîtului : 54 cm. Tiroida este dificil de palpat, din cauza grăsimii cervicale. Toracele în form,ă de trunchi de con, larg. Diametrul biacromial: 37 cm. Diametrul antero-posterior la nivelul coastei a 6-a : 29 cm. Diametrul transversal la acelaşi nivel: 41 cm. Circumferinţa toracelui, la acelaşi nivel: 136 cm. La bază : 133 cm. Lungimea sternului: 19 cm. Capacitatea toracică (după Viala-Pende) : 22,951 cm3. Glandele mamare sînt dezvoltate şi ţesutul adipos al acestei regiuni este foarte abundent. Nu se observă deformări ale coloanei vertebrale. Nu este dureroasă la percuţie, în nici o regiune. Abdomenul este voluminos. Din cauza abundenţei grăsimii, cade ca un şorţ şi acoperă organele genitale. Circumferinţa abdominală la nivelul ombilicului: 160 cm. Capacitatea abdominală superioară: 21,090 cm3. Capacitatea abdominală inferioară : 68,894 cm3. Capacitatea abdominală totală : 89,984 cm3. Dat fiind cantitatea mare de grăsime subcutanată, valoarea acestor diferite capacităţi, trebuie acceptată cu restricţii. La membre se observă, de 'asemenea, abundenta grăsimii. Hipertensiune arterială. Aparatul respirator. Dispnee pronunţată cu respiraţie zgomotoasă. Se sufocă uşor cînd este culcat; 26—30 respiraţii pe minut. Aparat digestiv. Poftă de mîncare mărită, în special pentru zaharoase. Sete sporită. Constipaţie. Limba saburală. Aparat urinar. Cantitatea urinii: 570—575 cm3 în 24 ore. Densitate : 1025; cloruri 6,44 g%o ; uree: 20,97 g%, acid uric; 0,55 g%, albumină 0,12 g%. Nu are zahăr, acetonă, hemoglobină sau pigmenţi biliari. 124 C. I. PARHON în sediment se observă destul de frecvenţi cilindri granuloşi şi leucocite precum şi rare celule epiteliale renale şi puţini uraţi amorfi. Aparat genital: Penisul destul de dezvoltat: 11 cm în stare de repaus. Examenul sîngelui: glicemie 150 mg%, calcemie: 6,9 mg%, K: 18,7 mg% ; K/Ca : 2,70, colesterol : 120 mg%, cleoremie : 355 mig%. Deci, creşterea netă a glicemiei cu diminuarea marcată a calcemiei şi creşterea consecutivă a raportului K/Ca. Diminuarea colesterolemiei. Examenul radioscopic arată creşterea ariei cardiace. Oasele craniene cu grosimea normală. Vasele meningelor, par puţin dilatate. Şaua turcească de formă «rotundă, este mărită în special în sens vertical. Apofizele clinoider hipertrofiate şi foarte apropiate, aproape în contact. în interiorul şeii, cîteva opacităţi difuze de formă liniară. Sinusul sfenoidal vizibil- Examenul neurologic, arată că motilitatea globilor oculari este normală, pupilele egale cu reflexe de tip normal. Mişcările bolnavului sînt încete şi greoaie, mai ales la membrele inferioare. Picior plat. Reflexele tendinoase normale. N-are semnul Ghvostek, nici Babinski. Reacţiile Was-sermann şi Meinicke, în sînge, negative. Examenul psihic al bolnavului, relevă o mare-astenie. Şezînd, şi vorbind cu unul dintre noi, în timpul discuţiei, cade într-o stare de-somnolenţă. închide ochii şi începe să sforăie. O nouă întrebare îl trezeşte şi răspunde.. Prezintă tendinţa de a-şi bate joc de unele persoane. Doarme şezînd, căci în decubitus dorsal are senzaţia de sufocare. A sucombat într-o criză de edem pulmonar. Examenul necropsic a arătat cele ce urmează din punctul de vedere al greutăţii organelor: Creier...................................................., . 1 908 g Inimă............................................ 680 g Tiroidă . . . . . . . . . . . . 100 g Plămîn stîng..................................... 650 g Plămîn drept ................................................. 950 g Ficat.....................................................; 2 860 g Splină............................................... 230 g Pancreas...................................................... 300 g Hipofiză . ............................. . . . 0,9156 g Epifiză....................................................... 0,099 g Suprarenală stîngă . . '.......................... 11,5 g Suprarenală dreaptă ................................. 17 g Rinichi stîng . . . ........................... 280 g Rinichi drept ................................................ 280 g în rinichiul stîng s-a remarcat un mic chist superficial. Secţiunea tegumentelor şi a ţesutului subiacent arată o mare cantitate de ţesut adipos care, presat lasă sa se scurgă un lichid apos, cu particule de grăsime (Cadavrul a fost injectat cu un litru de soluţie de formol). Culoarea ţesutului adipos este galbenă. Grosimea acduiaşi strat adipos este de 2 cm la gît, de 3,75 cm la partea superioară a-toracelui, de 4,5 cm şi 5,75 cm la partea mijlocie şi inferioară. OPERE ALESE 125 Grosimea aceluiaşi strat este de 7 cm în partea mijlocie şi de 9,5 cm în partea inferioară a abdomenului (împreună cu pielea se constată o grosime de 10,7 cm) ; pe muntele lui Venus: 7 cm; la coapse : 6 cm ; la braţ: 3 cm, la antebraţ: 1,75 cm. Examenul toracelui arată O’ mică osteoporoză costală. Cavitatea toracică mică şi împinsă în sus de abdomen, care este voluminos. Unghiul xsifoidian larg. Toracele de tip brevilin. Coloraţia muşchilor abdominali cafeniu-ocru, cu striaţii de grăsime. Peritoneul supraîncărcat de grăsime. La deschidere se observă un lichid seros. Grăsimea peritoneală 1,5 cm grosime. Meningele sînt de culoare roză-violacee, congestionate. Circumvoluţiunile au volumul crescut şi cutele accentuate. Plămînii sînt destinşi, hiperemiaţi şi edematoşi. Microscopic se observă hiperemie, cu edem alveolar, leziuni emîizemataase şi de bronşită cronică. Se remarcă o hipertrofie cardiacă mai ales a ventriculului stîng, al cărui perete are o grosime de 3 cm. Peretele ventricular este tare şi rezistă sub cuţit. Nu se văd alteraţii valvulare. Infiltraţie ateromatoasă a aortei la o distanţă de 4 cm de valvulele sigmoide. Un strat de grăsime de aproape 0,5 cm, acoperă pericardul visceral. Pericardul fibros, este şi el acoperit de un strat de grăsime de aproape 1 cm grosime. Trebuie să adăugăm şi lipomatoza miocardului şi degenerescenţa ciroasă şi adipoasă a fibrei cardiace. Aceste leziuni nu sînt generalizate; nu se găsesc decît pe alocuri. Ficatul, enorm, cîntăreşte 2,860 g şi prezintă o profundă alteraţie structurală; edem intens, degenerescenţă adipoasă centrolobulară cu focare necrotice. Celulele hepatice sînt mici, cordoanele lobulare foarte distanţate prin edem. Celulele Kupffer sînt abundente şi încărcate cu lipide. Nu se observă calculi biliari. Suprafaţa veziculei biliare este supraîncărcată cu grăsime. Splina cu capsula puţin îngroşată şi lucitoare. Coloraţia pulpei splenice este brun-închisă. Se remarcă ‘tracturi fibroase foarte pronunţate. Edem al sinusurilor şi hiperemie generalizată; diminuarea numărului şi a volumelui corpusoulMor Ma-Lpighi cu hialini-zarea discretă a arterei centrolobulare. Stomacul este enorm cu mucoasa şi musculara groase. Duodenul prezintă o hiperplazie mai ales a glandelor Briinner care sînt dispuse în straturi continui. Glandele submaxilare au şi ele un volum considerabil. La examenul microscopic se găseşte o infiltraţie adipoasă interstiţială cu hipertrofia şi hiperplazia ţesutului glandular. Rinichii sînt congestionaţi. In cel stîng, un chist de mărimea unei nucuşoare. Pe rinichiul drept, cîteva mase rotunjite şi albe, de dimensiunea unui bob de mei. Din punct de vedere microscopic, notăm congestie glomerulară ; celulele din tubi arată diferite leziuni degenerative. în micul bazin, în locul veziculelor seminale şi a prostatei, se găseşte o tumoare care pare să înlocuiască aceste organe. De culoare albă, ea prezintă o suprafaţă neregulată, tare la presiune ; este acoperită de o capsulă fibroasă, care trimite ramuri conjunctive în ţesutul tumorii, ce pare constituită de o masă adipoasă compactă. Profesorul Crăciun, care a examinat această tumoare, este de părere că constituie o malformaţie a veziculelor seminale enorm hipertrofiate prin acumulare de lichid lipo-proteic rezultat dintr-o hipersecreţie locală, modificat prin resorbţie secundară şi cu de-pozite lipocalcare în peretele capsular şi criptele subiacente. 126 C. I. PARHON Epifiză, mică, de; formă alungită, de culoare cafenie, prezintă structura sa obişnuită* cu o abundentă infiltraţie difuză de săruri de calciu. Hipofiză are volumul mărit şi prezintă la suprafaţă mici ridicături şi pete albi* cioase. Coloraţia generală este cenuşiu-murdară. Examenul microscopic arata o hiperemie moderată, mai accentuată în afara zonei adenomatoase, unde predomină hiperplazia conjunctivă.. In lobul anterior/ găsim o mare perturbare a echilibrului cantitativ a diverselor ti* puri de celule, cu neoformaţii intense bazofile şi eozinofile. In partea anterioară şi laterală stingă se găsesc numeroase adenoame bazofile de dimensiuni variabile. • Proliferarea adenomatoasă ajunge pînă la capsulă, forimod uşoare ridicături şi con-tinuîndu-se către partea laterală dreaptă cu o hiperplazie bazofilă difuză, amestec de celule eozinofile şi cromofobe. Trebuie să semnalăm existenţa adenoamelor bazofile, aproape izolate de ţesutul înconjurător, în parte circumscrise de fibrele colagene, presărate de fibroblaste. Celulele bazofile au caracterul structural obişnuit, cu abundenţă de celule bazofile mari, bogat granulate. în partea posterioară a lobului glandular am găsit o regiune constituită exclusiv de celule eozinofile mici, cu citoplasma redusă şi nuclei mari sau de dimensiuni variabile de la o celulă la alta, dar deformate şi adesea foarte colorate. Sînt, după cît se pare, celule ale „căror schimburi nutritive au suferit, poate, din cauza compresiei din vecinătate. Celulele cromofobe, în mică cantitate, se găsesc în partea anterioară şi periferica a glandei şi ou arată nici o particularitate structurală. Lobul posterior prezintă o abundentă infiltraţie bazofilă, în jumătatea stînga (fig. 5). La acest nivel, zona învecinată regiunii intermediare, nu arată nici o distincţie de marginea glandulară. Celulele bazofile au caracterele descrise mai sus, fiind totuşi de dimensiuni mai mici şi slab granulate. Trebuie să adăugăm că nu am găsit nici o celulă eozinofil ă în lobul posterior. Coloidul, în mică cantitate, este distribuit în mici insule bazofile în lobul anterior. Regiunea intermediară este dimpotrivă presărată cu frecvenţi foliculi cu coloid eozinofil,> foliculi adesea destul de voluminoşi, amintind pe acei ’a guşii coloide. Dar celulele care-i acoperă sînt cubice, înalte şi adesea piluristratificaite. Se observă, âe asemenea, în aicieastă, regiune, celule hipercianofile, slab granulate. Tija pituitară, extrem de vascularizată, prezintă o mare abundenţă de coloid şi de mici insule de celule bazofile. Trebuie să remarcăm aici extrema vitalitate a ţesutului bazofil care a invadat chiar tulpina, luînd aceeaşi dispoziţie adenomatoasă ca şi în lobul anterior. Tiroida prezintă o hiperplazie difuză ; se găsesc cîmpuri în care predomină ţesu-tul epitelial cu microfoliculi, altele, dimpotrivă, unde coloidul este mai abundent. Celulele care acoperă foliculi! sînt, în general, cubice, nucleii rotunzi, în generali regulaţi, cu cîteva granulaţii şi nucleoli. In zona marginală a coloidului, se găsesc va-cuole sau picături de coloid eromofob. Ceea ce este mai ales caracteristic pentru acest, organ, este enorma congestie a capilarelor care înconjură foliculi! şi care sînt adesea extrem de dilatate. Paratiroida. Ţesutul glandular este format aproape exclusiv de celule principale;, celulele oxifile sînt foarte rare. Se găsesc mici celule principale grupate în alveole saui Fig. 8. — Testicul. OPERE ALESE 12 T în mase compacte. Glanda este săracă în coloid. Lipoizii, în cantitate moderată, sînt dispersaţi în picături mici. Grăsimea intraglandulară este abundentă. Hiperemia moderată. In total, paratiroidele au aspectul unor glande în plină activitate. Timusul Din punct de vedere macroscopic, nu s-a găsit decît masa adipoasă, obişnuita la această vîrstă, în care, am observat la microscop, mici insule de ţesut timic. Gojrpusculii Hassall, de diverse dimensiuni, sînt hialinizaiţi. Ţesutul limfoid este sărac. Deci un ţimfus foarte involuat. Suprarenalele. Sînt organele care, după hipofiză, au suferit cele mai mari modi-ficări structurale. Mai întîi glandele au volumul foarte mărit; cea din dreapta cîntăreşte 17 g, cea din stînga 11,5 g. Ele -aiu un aspect turgesicent, cu mici noduli de cuiloare galben palid, la suprafaţă. Pe secţiune, este impresionantă disproporţia dintre enorma dezvoltare a* corticalei faţă de medulară, care este redusă, în unele locuri, la dimensiuni liniare. Ia general, corticala este cel puţin de patru ori mai groasă deciît medulara. Din punct de vedere microscopic, substanţele lipoide, inegal distribuite, sînt foarte-abundente în partea profundă a zonei fasciculate şi în acea reticulată. Zona glomerulară este bogată în celule siderofile dispersate în mici adenoame sau simple cordoane, adenoame spongiocitare, care herniază la suprafaţa glandei. Zona fas-ciculată, enorm dezvoltată, formează cea mai mare parte a corticalei. Arhitectura glandei este aici tulburată de adenoame şi mici insule spongiocitare şi printr-o mare bogăţie-de celule întunecate, dispuse în şiruri sau în mici insule (fig. 6). In zona reticulară, foarte redusă, mai ales în unele locuri, se observă celule foarte-bogate în mitocondrii şi în pigment. Vascularizaţia corticală e foarte abundentă în zona. reticulară şi în partea profundă a celei fasciculate. Medulara este foarte redusă ; ea este infiltrată de celulele corticalei; celulele cro-mafine, variabil vacuolizate, nu prezintă reacţia cromafină (fixare cu bicromat de potasiu)* Trebuie să mai notăm şi prezenţa unui adenom cortical extracapsular (fig. 7). In concluzie: glandele suprarenale sînt, num;ai în ceea ce priveşte corticala, hipertrofiate şi hiperplaziate şi celulele prezintă aspectul hiperfuncţional. Pancreasul, de volum mărit, este înconjurat de ţesut adipos, care se infiltrează în* interior. Glanda este moale, nesclerozată. Toată masa organului este parenchimatoasă; este un organ în stare de hiperfuncţiei. Din pmct de vedere microscopic se observă o* hiperplazie intensă de ţesut exocrin, de acini exuberanţi, acoperiţi de mari celule. Insulele Langerhans sînt mici, dar în număr normal. Vasele prezintă o scleroză, discretă şi ţesutul interstiţial o oarecare lipomatoză. Testiculele. MacroscopiG se observă o criptorhidie bilaterală inghinală cu micşorarea*. volumului glandei. Greutatea testiculului drept este de 7,5 g; aceea a testiculului stîng de 7 g (cu epi-didimul: 12,5 g). Volumul testiculului stîng este mai mare decît aii celui drept. Microscopic, se observă că tubii seminali prezintă numai un rînd de celule sertoliene şi uin conţinut hialin. Celulele din seria seminală, lipsesc. Celulele interstiţiale sînt grupate în micr grămezi şi sînt încărcate âe granulaţii lipoidice. Ţesutul conjunctiv este foarte bogat. Capsula conjunctivă a tubilor este îngroşată. Este, în general, structura obişnuită a testiculului criptorhid (fig. 8). Glandele mamare au aspect ginecomastic, sint constituite, în mare parte, din ţesut: adipos, în care se găseşte ţesutul glandular, de dimensiunea unei nuci. Microscopic, se-constată o hiperemie şi o hiperplazie moderate, a tubilor şi a ţesutului colagen interstiţiaL U 28 C. I. PARHON Examenul microscopic a unei secţiuni transversale a femurului nu arată nici osteoporoza nici alte alteraţii. Trebuie să adăugam că am examinat numeroase secţiuni microscopice provenind din regiunea bazilară a creierului. Fără a putea afirma o integritate absoluită, am constatat totuşi că nu prezintă leziruni importante. Nu .am constatat aliteraţii inflamatorii. De -asemenea, nu am găsit o scădere evidentă a numărului ceiluleilor. Unele celule sînt supraîncărcate cu ilipoizi. Altele sînt, pe cît se pare, reduse ca volum. Dar, încă odată, nu am •găsit nimic care să ne poată permite să afirmăm, în acest caz, o -atingere importantă a centrilor nervoşi. ★ Aşadar, este vorba de un bărbat (de 47 de ani) atins de o obezitate monstruoasă, cu vergeturi cutanate, hipertensiune arterială, hiper-glicemie, hirsutism, atrofie testiculară etc. Examenul necropsic dovedeşte o mărire considerabila a tiroidei, a glandelor parotide, a ficatului, a pancreasului, a suprarenalelor, şi leziuni regresive ale testiculelor. Studiul microscopic al hipofizei arată o adenomatoză bazofilă din cele mai caracteristice. Dar celulele eozinofile sînt şi ele foarte numeroase. Datorim lui Cushing descrierea sindromului caracterizat prin obezitate, vergeturi cutanate, hipertensiune arterială, hiperglicemie, polici-temie, osteoporoză şi, tot el, a pus în legătura acest sindrom, cu prezenţa adenoameilor hipofizare cu celule bazofile. De atunci, asemenea observaţii au fost relatate de mai mulţi autori. Trebuie să cităm aici pe Roch (din Geneva), Williams van Buchem, Raab, Madwei şi Werner, Pardee, In,gwarson şi Lindberg, Josefson şi Bergstrand, Lawrence, Cliford, Pritchard şi Blake, Macketh şi Simp-son, Stalikind, Hare, Meadows, Alpers, Hegediis, de Caudia, Peserioo, Del Castillo, Ortiz de Membrives, Giraud, Margarot et Rimbaut, Close, Swan şi Stephenson, Berblinger etc. In cazul citat de Berblinger, s-a găsit un adenom bazofil cu transformare malignă. In cazul observat de noi, diagnosticul nu poate da naştere la nici •o discuţie. Totuşi trebuie să insistăm asupra unor fapte puse în evidenţă de această observaţie ca şi asupra unor deosebiri, în raport cu alte cazuri şi a interpretării care trebuie să o dăm acestor fapte şi deosebiri. Un fapt important, care rezultă din observaţia de mai sus, este că, în afară de simptomele obişnuite ale sindromului Cushing, am găsit în acest caz o macrosplanhnie, cu gigantism visceral. Ficatul cîntăreşte 2 860 g, pancreasul 300 g, splina 230 g; o glandă parotidă 100 g, creierul 1 908 g. Acest fapt n-a mai fosit semnalat în sindromul Cushing. Care poate fi interpretarea în cazul nostru ? Ar putea fi vorba de coexistenţa unui exces de secreţie a celulelor bazofile, determinînd simptomele obişnuite ale sindromului Cushing, cu aceea a celulelor eozino-file, secretînd, în exces, hormonul de creştere. Dar, din punct de vedere al extremităţilor, bolnavul nu dă impresia unui acromegal. OPERE ALESE 129 Trebuie atunci să ne întrebăm dacă hipofiză, care secretă hormoni multipli şi specifici pentru glandele endocrine nu face acelaşi lucru şi pentru glandele exocrine ? Este o problemă ce trebuie studiată şi pe care ne mulţumim să o ridicăm. Dar, în ceea ce priveşte sindromul hipofizar, trebuie, după părerea noastră, să ţinem seamă în clinică nu numai de cazurile tipice, schematice, dar şi de cele intermediare sau mai complicate, ca acel de mai sus. Un alt fapt, asupra căruia voim să insistăm, este diminuarea cal- cemiei în acest caz, concordînd cu absenţa unor alteraţii importante ale oaselor. Se ştie că în unele observaţii (Schmorl-Molineus) s-a constatat, dimpotrivă, o adevărată osteită fibrochistică cu sporirea calcemiei. Colesterolul sanguin este de asemenea scăzut, constatare care se apropie de aceea pe carie Knauer ca şi unul dintre oioi sa făcut-o îin dis-trofia a dip oizo-genitală. Sporirea glicemiei, care s-a observat în cazul nostru şi în altele ale aceluiaşi sindrom, trebuie explicată, după cît se pare, prin exagerarea secreţiei hormonului hipofizar antiinsulinic şi, trebuie să adăugăm că, într-un caz de sindrom Cushing şi hiperhidropexic, pe care l-am putut observa, un tratament tiroxinic prost condus, a determinat un diabet grav. Sînt desigur cazurile de acest fel cele descrise ca obezităţi, de vechii autori în care au observat o glicozurie în urma tratamentului tiroidian. Notăm de asemenea faptul că bolnavul nostru a prezentat o somnolenţă marcată. O bolnavă, cu obezitate considerabilă, a cărei observaţie a fost relatată de către unul dintre noi, prezentase acelaşi simptom, care poate fi întîlnit şi în caşexia hipofizară. Să reţinem de asemenea tendinţa la ironie găsită în cazul nostru şi care se apropie de aceea întîlnită în leziunile lobilor frontali (moria autorilor germani). Un alt fapt asupra căruia dorim să atragem atenţia, este relaţia care pare să existe între sindromul Cushing şi acela pe care l-am descris noi sub numele de sindrom hiperhidropexic sau hiperretrohipofizar. Nu am putut face proba ingestiei de apă bolnavului nostru. Dar urina sa era în cantitate redusă şi cu densitatea crescută, astfel cum se constată în sindromul hiperihidroipexie. In afară de aoeaista, se observă, microscopic, un edem în unele organe ca, de pildă, în ficat. Chiar, din punct de vedere macroscopic, secţiunea ţesutului adipos, lăsa să ise scurgă un lichid apos. Dar trebuie să se ţină seamă că s-a injectat în vene un litru de soluţie de formol, pentru a se conserva cadavrul. Oricum, existenţa unor legături strînse între ambele sindroame nu pare îndoielnică. 9 — Opere alese — C. I. Parhon — Voi. IV — c. 3487 130 C. I. PARHON K AHATOMO-KJIHHOTECKOMy H3YqEHHIO CHHflPOMA HLXEHKO-KyiHHHrA PE3KDME ABTOpbi no^poono onHCHBaioT cjiyqsfi cmmpOMa Mnei-iko-Kyiiihiira, oTjm^aioiuHHCfl or KJiaccaqecKHx Ha6juoAeHHfi, y o^Horo 6ajibH0ix> b bo3-pacre 47 Jier, cxpa^aiomero ojKHpeHneM (150 Kr). Tan KaK ah ar h 03 He BHyniaji HHKaKoro coMHeHHH, aBTopbi ocTaiiaBJiii-BaiOTCH Ha HeKOTOpblX <ţ)3KT3X, BblHBJieHHblX Ha6jII0A©HHeM H Ha HeKOTOpblX orjiHMHTejibHbix qepT3x, jiasan cboio cofxrrBeHHyio HHTepnpeT3U.Hio. Ohh oSHapyjKHjin ® ashihom cjiyqse MaKpociuiaiHXHiHK) c BHcmepajibHHM rHraHTH3MOM. fleqenb seenjia 2 860 r, n o/uKeji v^o ii h a a Hcejie33 300 r, cejieseHKa 230 r, oji,Ha m 0K0Ji0yiuHbix }Kejie3 100 r, rojiosHoft Moar 1 908 r. 06'bHCHHîi 9T0T ejiyqafi, aBTopbi yKa3HBaioT, qro peqb Hfler, no-BH^H-MOMy, O6 OHHOBpeM6HHOM HâJIHHHH H36bITOqHOS CeKpeitflH 6a30(jDHJIbHbIX KJieTOK (1ito Bbi3Ba.no o6biKîioBeiiHbie cHMnTOMH CHHApoMa Kyinimra) h 303HH0(|)HJIbHbIX KJieTOK, KOTOpHe BbmejIHJIH B Hi36bITOHHOM KOJIHHeCTBe ix>pmoh pocra. OaHaKo b OTHOiiieHHiH pasMepa KOHeqHocTeă, dojibHofi He np0H3B0,zmJi BnenaTJieHHH aKpoMerajia. Cjie^yeT T3KHM o6pasoM pa3peiiiHTb Bonpoc: He np0H3B0,n,HT jih runo-(J)H3, ceKpeTHpyiomHH MHoroqHCJieHHbie h cneimijMqecKHe ropMOHbi shaokphh-hhx Hcejies, to ace caMoe h ajih sksokpmhhhx Hcejies ? C KJiHHHqecKoS ToqKH 3peHHH aBTopbi nojiaraiOT, mto cjie.ri.yeT yq«-THBaTb He TOJibKo ranHqecKHe cxeMaTHqecKHe cjiyqan 3a6ojieBaHHH, ho h dojiee cjioscHbie MejKyToqnbie cjiyqaa, KaK Ha6jiioAeHHe, onncaHHoe b stoh cTaTbe ; Apyrofi, oTMeqarom,nHCH b stom cJiyqae (J)3kt, othochtcs k chhhc©hhr> KOJIHHeCTBa IKajIbUHH B KpOBH, qTO COBnSAaeT c OTCyTCTB'HeM BH3HHTejIbHbIX HSMeHeHHH KOCTefi. H3BeCTHO, qTO B HeKOTOpblX CJiyqaHX (IIlMOpjIb-McWIHHeyc) 6bIJIO OTMC-qeHO, Hao6opoT, HSJiHqne HacToamero 4>H6p0-KHCT03H0ro octhts c noBH-HieHHblM KOJimeCTBOM KajIbII,Hfl B KpOBH. Ha6jnoAaJiocb raicace CHH5KeHHe xoJiecrepHHa b KpOBH, hto Shjio o^Ha-pysceHO aBTopaMH h npn aflHnoso-reHHTajibHoft flHCTpoH3apHoro ropMOHa. y 6oJibHoro HafijiiOAaJiacb BbipaxeHHan coHJiHBOCTb, chmiitom, BCTpe-qaiomHHCfl h npn runotţiHsapHOH KaxeKCHH. flajiee aBTopbi notnqepKHBaioT cymeeTByiomee, na-BHflHMOMy, B3aHM00T-HOHICHHe MejKAy CHHApOMOM HlI,eHKO-KymiHHra H CHMIITOMO-KOMnJieKCOM,. onHcaHHbiM aBTopaMH no^ H33BaHHeM ranep-rHAponeKCHqecKoro hjih rnnep-peTporHno<|)H8apHoro chhapoms. y 6ojibHoro H36jnoflajiocb noHHxeHHoe BHAejieHHe moto c noBbiuieHHbiM y^ejibHHM BecoM, KaK sto OTMeqaercfl ii OPERE ALESE 131 npn mnep-nmponeKCHqecKGM CHHflpoMe. KpOMe Toro, MHKpocKonHqecKii Hafijiio^ajiCH OT0K BHyTpeHHHX opraHCB, «anpHMep neneim. Cjie^OBaTejibHO, Meamy &ByMH BbimeyKa3aHHbiMH CHH/ţpoMaMH Heco-MHeHHO cymecTByeT xecHan cbh3b. OB'bHCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1, 2 h 3. — BojibHoă cnepe^H, b npcxjmjib h C3a^n. Phc. 4. — THno4)H3. 5taepHbie aHOMajiHH b 9<>3HHO(j>HjibHbix Rjiemax. Phc*. 5. — Ba30$HJibHaH HH(J)HjibTpamiH 3a,n.HeH aojih rnno(})H3a. Phc! 6. — HajmonenmiK. IlytncoBaH 30Ha. pHC, 7, — Ha^noqeqHHK. SKCTpaKancyjiHpHan a^eHOMa. Phc. 8. — CeMeHHHKH. ETUDE ANATOMO-CLINIQUE D’UNE OBSERVATION DE SYNDROME DE CUSHING RESUMS Les auteurs decrivent d’une maniere detaillee un cas de syndrome de Cushing, differant des observations classiques, chez un malade de 47 ans, obese (150 kg). Le diagnostic ne pretant â aucune controverse, les auteurs insistent sur quelques faits, mis en evidence par l’observation de ce malade, et quelques differences par rapport â d’autres cas, et en donnent l’inter-pretation. Ils ont trouve chez ce malade une macrosplanchnie avec gigantisme visceral. Le foie pesait 2 860 g; le pancreas, 300 g; la rate, 230 g; une glande parotide, 100 g, le cerveau, 1 908 g. Intieripretairat ces faits, lles auteuris sont d’avis qu’ill pourrait etre ques-tion de la coexistence d’un exces de secretion des cellules basophiles, determinant Ies symptomes habituels du syndrome de Cushing, avec un exces de secretion d’hormone de croissance par les cellules eosinophiles. Neanmoins, en ce qui concerne les extremites, le malade ne donnait pas 1’im press ion d’un acromegale. Ils se demandenit dans si l’hypoiphyse, qui secrete des horimom-as mu-!-tiples et specifiques pour les glandes endoerines, ne remplirait pas le meme offioe pour les gîiandes exocrines. Les auteurs sont d’avis que, au point de vue clinique, il faut tenir cbmpte non seulement des cas typiques, schematiques, mais encore des cas interîmediaires ou iplus oompliques, tel celui qiui fait l’objet de cette etude. Un autre fait signale chez ce malade est la baisse de la calcemie, qui concorde avec l’absence d’alterations osseuses importantes. 132 C. I. PARHON On sait que, dans certaines observations (Schmorl-Molineus), on a con&tate, par contre, une veritiabte oisteite îilbro^ky.stiique, avec augmen-tation de la calcemie. Le taux du cholesterol sanguin est egalement diminue, fait constate par les auteurs dans la dystrophie adiposo-genitale aussi. La hausse 'du titre de la gîycemie, 'constatee chez le malade ci-des-sus tout comme chez d’autres, trouve son explication dans l’exageration de l’hormone hypophysaire anti-insulinique. On note encore que le malade souffrait d’une somnolence marquee, symptome que Ton rencontre egalement dans la cachexie hypophysaire. Un autre fait signale par les auteurs est la relation qui sembie exister entre le syndrome de Cushing et celui qu’ils ont decrit sous le nom de .syndrome hyperhydropexique ou hyperriMroihypophysaire. La quantite des urines du malade ci-dessus etait reduite et la densite en etait aiacirue, tout .oomime dainis le syjndroimîe >hyperhydropexique. En outre, robservation au miicrosoope a Sevele un cedeme des origaoes, tel, par exemple, celui du foie. De toutes fagons, Texistence de certaines connexions etroites entre les deux syndromes ne sembie pas douteuse. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1, 2 et 3. — Le malade vu de face, de profil et de dos. Fig, 4. — Hypophyse. Atypies nucleaires dans les cellules eosinophiles. Fig. 5. — Infiltration basophile dans le lobe posterieur de Phypophyse. Fig. 6. — Surrenale. Zone fasciculee. Fig. 7. — Surrenale. Adenome extra-capsulaire. Fig. 8. — Testicule. SINDROMUL BARDET-MOON-LAWRENCE-BIEDL (OBSERVAŢIA MAI MULTOR CAZURI) INSUFICIENŢA TIROIDIANĂ INTR-UN ASEMENEA CAZ * Printre cazurile de adipoză, care merg adeseori, mînă în mînă, cu tulburări ale organelor genitale şi consistînd de obicei într-o întârziere în dezvoltare, merită toată atenţia o formă specială ce se apropie de distrofia adipozo-genitală. Este vorba de forma cunoscută sub numele de boala Bardet-Moon-Lawrence-Biedl, după numele autorilor, care, în principal, s-au ocupat cu studiul ei. In afară de obezitatea care, prin caracterele sale clinice, aminteşte pe cea idin sindromul adipozo-ganitail, şi îin afară de întîrzie-rea frecventă a dezvoltării organelor genitale, se remarcă, de regulă, polidactilia la cele 4 membre, putîndu-se deosebi, de la o extremitate la alta, ca în cazul rece,nit publicat de MasisKj];eHHbie aiHOMajiHH, KaK, HanpHMep, aTpesHH 3aAHero npoxoaa, cHHAaKTHjiHH, nojiHAakthjihh. Peqb ha^t o ceMefiHOM h, no-BHAHMOMy, hacJie^cTBeHhom îsa6oJieBaHHH. B nepBOM na-6jnoAeHHH onHCbiBaeTCH cJiyqaft pe6eHKa 13 jieT h 9 MecaueB, crpa^aiomero CHHjipOMOM BapAe-MyH-JIaypeHC-BnAJiH. 3to Bxopon cjiyqaă, ony6jiiHKo-BaHHbiă b pyMbiHCKofl MeAHiţHHCKOH JMTepaType. npH po^KAeHHH pe6eHKa oTMeqajiacb H36brroqHasi ynHTaHHOCTb. ripn ocMorpe Ha6jiK)Aajiocb HBHoe o^KHpeHHe, sanasAbiBaHHe b pocre, HeKOTOpoe saMe^jieme b pa3BHTHH nojio©bix opranoB, Ao6aBoqHbie najibubi Ha o6enx Horax ; noAodHbie me âHOMajiiHH OTMeqajiHCb Ha pyKax, ho pe6eH0K 6biJi CBoeBpeMeHHO onepuposaH. KoHCTarHpyeTCfl raK>Ke: nyqerjiasne, aBycxo-Pohhhh cHMnTOM qpesMepHo pa3pocniHxc>î 6pOBeft, 6jieAH0cxb noKpOBOB h HcqesHOBeHHe K0>KH0r0 nHrMeHTa, 3anopbi, 3fl&Kocxb, anaran, nojiaKuypHfi, ojînrypHH h t. a* Bo BTopoM cjiyqae peqb nuia o MajibqHKe 11 jiex, y Koxoporo Ha6jiK> AajiHCb : n oui ha a ktih ji h h , cHHAaKXHJrasî, M0p(f)0Ji0rHqecKa5i K0«cxHxyuK5i, HanoMHHaiomaH aAHnoso-reHHxajibHbiH chhapom y Aexen, nHmeHXHbiH peTHHHT (pa3H0BHAH0CTb aJib6HHoca), ochobhoh o6mch — 8%, npHOCTa-HOBKa yMCTB6HHOTO pa3BHTHH. YMCTBe H H bl H BOGpaCT 60JIbH0iF0 COOXBeXCXBy6T HHTejiJieKTy 6-JiexHero pe6eHKa. B TpeTbeM cjiyqae HMejin 8-JieTHero pe6eHKa c n o ji ha a kt h jish e h , o>kii-peHHeM, nnrMeHTHbiM pexHHHXoM c reMepaJiormeH, isanasAMBaHneiM b pasBH-THH nOJIOBblX OpraHOB, CHH>KeHHbIM O'CHOiBHbîM 06MeH0M, paBHbIM — 15%. ABTopbî noA^epKHBaiOT aAHOBpeMeHHO>e Hajmqne npH3HaK0B nmoxiHpeoH-AH3Ma. 06cy>KAaeTC5î sHAOKpHHHbifi h HacjieACTBeHHbifi naToreHeabi a^hhoto CHHApOMa. 142 C. I. PARHON LE SYNDROME DE BARDET-MOON-LAWRENCE-BIEDL (OBSERVATION DE PLUSIEURS CAS) RESUMfi Les auteurs presentent 3 observations de syndrome de Bardet-Moon-Lawrence-Biedl. Le syndrome consiste, comme on le sait, dans les signes suivamts : retimite pig-mentaire, troubles psychiques, malformationis ootige-nitales — telles que: atresie anale, syndactilie, polydactilie. C’est une maladie familiale et, semble-t-il, hereditaire. La premiere observation pre-sentee est celle d’un enfant de 13 ans et 9 mois, atteint d’un syndrome de Bardet-Moon-Lawrence-Biedl. C’est la seconde observation de ce genre publiee dans la litterature medicale roumaine. L’enfant etait tres gras des sa naissance. L’examen a permis de constater une adiposite evidente, un retard de la croissance, un certain retard du developpement des organes genitaux, des orteils surnumeraires, aux deux pieds (des malformations similaires, aux deux mains, avaient ete operees). On constate egalement l’exophtalmie, le signe du sourcil bilateral, la pâleur des teguments et leur depigmentation, de la constipa-tion, une sensibilite au froid, de l’apathie, pollakiurie, oligurie, etc. La seconde observation est celle d’un garson de 11 ans presentant une polydactilie et syndactilie, une morphologie sembable â celle des enfants adiposo-genitaux, une retinite pigmentaire de la variete albicans, un metabolisme basal de 8%, un aret du develoippement intellectuel. L’âge mental du malade est celui d’un enfant de 6 ans. Le troisieme enfant, âge de 8 ans, presentait aussi les manifestations suivantes: polydactilie, adiposite, retinite pigmentaire â hemeralopie, retard du developpement des organes genitaux, metabolisme basal diminue (—15%.). Les auteurs signalent l’association de symptomes d’hypothyroi'die. Ils discutent la pathogenie endocrine et hereditaire du syndrome. CONTRIBUŢII LA STUDIUL ETIOLOGIEI, PATOGENIEI, DIAGNOSTICULUI ŞI PROGNOSTICULUI OBEZITĂŢII INFANTILE* lin 'această ootmuiniioare continuăm a ine ooupa de problema obezităţii' infantile şi anume vom căuta să arătăm ce putem spune, pe baza cazurilor destul de numeroase ce am putut observa, din punctul de vedere al etiologiei, patogeniei, diagnosticului şi prognosticului tulburărilor ce se observă în aceste cazuri. Majoritatea autorilor tind să distingă două tipuri de obezitate: una> cu, etiologie exogenă şi alta de origine endogenă. Acest mod de a vedea este în parte exact, cu rezerva că factorii exo- şi endogeni intră într-o proporţie variabilă în toate cazurile de obezitate. Vom căuta să arătăm'ceea ce se poate spune din acest punct de vedere în acelea ale noastre. Factorii exogeni nu ni s-atu părut a fi avut un rol însemnat. Unul din cei care trebuie reţinut este desigur sedentaritatea. Cu actualele programe şcolare *, cu materia supraîncărcată pe care trebuie să o asimileze elevii, timpul pentru mişcare în aer liber este de cele mai multe ori foarte redus. In plus, unii părinţi mai încarcă pe copiii lor cu ore suplimentare pentru a învăţa limbi străine, muzică etc., ceea ce agravează încă situaţia. Totuşi, în general vorbind, sedentaritatea rămîne un factor supra-adăugat, nu cel esenţial, lăsînd la o parte că uneori ea însăşi este în legătură cu factorii constituţionali, copiii preferind să citească, spre-exemplu, în loc să facă mişcare în aer liber. Supraalimentaţia, în înţelesul că părinţii au supraalimentat în mod: voluntar pe copiii lor, a fost înotată într-un unic număr de cazuri (copiii: K. (8 ani, 2 luni), C. (sub 12 ani), C. (13 ani, 10 luni), F. (13 ani) s-a îngrăşat în urma unui tratament cu un preparat de untură de peşte. El, duce în acelaşi timp o viaţă sedentară. In plus, în familia lui există un gigant (nepot al mamei). * Publicat în Acta enidocrmologica, 1942, voi. 8, nr. 3, p. 133. 1 Autorul se referă la programele şcolare din ţara noastră din perioada în care di fost efectuată lucrarea (1942). 144 C. 1. PARHON Unii din aceşti copii au fost hrăniţi artificial. Astfel copilul B. a fost alăptat cu biberonul. El era aşa de mic la naştere că s-a recomandat a fi ţinut în vată. N. copil unic la părinţi, a fost hrănit artificial. Este vorba, în asemenea cazuri, de o reacţie ulterioară compensatoare şi care trece dincolo de media normală ? Rolul infecţiilor poate fi invocat în unele din observaţiile noastre, nu prea numeroase. In cazul G., copilul s-a îngrăşat la 4 ani şi jumătate în urma unei poliomielite. Este de notat că această infecţie determină în unele cazuri şi alteraţii de ordin meningo-enoefalitie pe seama căror* s-ar putea dezvolta obezitatea. S. pare a se fi îngrăşat după o infecţie maiarică (la 3 ani). Tot astfel St.; Z. în urma unui icter, dar a luat mai mult timp untură de peşte. P., 13 ani, s-a îngrăşat mai cu seamă după o pneumonie la vîrstă de 5 ani, dar o predispoziţie la îngrăşare exista şi mai înainte. D., 18 ani, s-a îngrăşat în urma unei apendicite (la 12 ani). A avut poliomielită la 2 ani şi jumătate. Duce o viaţă sedentară. S., 14 ani, s-a îngrăşat în urma unei infecţii în regiunea rotuliană (la 3 ani). Sîn urma unui oreion. O etiologie sifilitică poate fi invocfată în cazul B., unde tatăl suferă de paralizie generală, copilul fiind născut (sau conceput?) la începutul tratamentului. In acest caz există la copil un deficit intelectual de aproximativ 3 ani. Reacţia Bordet-Wassermann eiste pozitivă la acest copil. In cazul C10 ani şi 2 luni, un bunic a fost specific, mama copilului a prezentat crize de ficat, şi vărsături în timpul sarcinii. Copilul S. a prezentat reacţia Bordet-Wassermann pozitivă la un prim examen, dar negativă la un al doilea. Copilul G. este fiul unui tabetic. Copilul N., 11 ani, este fiul unui sifilitic. Raacţia Bordet-Wassermann este negativă la copil dar pozitivă la tată. Şi părintele lui 5. este un fost sifilitic, dar acum reacţia Bordet-Wassermann este negativă. Unele intervenţii operatorii au părut să aibă în cîteva cazuri un rol prin suprimarea unei infecţii (?), modificări ale echilibrului endocrin (?). Astfel : Copilul B. s-a îngrăşat la mare pe la vîrstă de 5 ani, în urma unei amigdalectomii, iar K. (10 ani), în urma unei operaţii pentru polipi endo-nazali ; P. în urma unei amigdalectomii. Şi P. s-a îngrăşat mai mult după o amigdalectomie, dar era gras şi mai înainte. P. după extirparea apendicelui. De cîteva ori găsim că este vorba de copii născuţi prematur. Astfel era cazul copilului A., 6 ani şi jumătate, care s-a născut numai cu 2 kg, după 8 luni de viaţă intrauterină- Cazul P. (9—10 ani) : tatăl este specific, dar reacţia Bordet-Wassermann este negativă la copil şi mamă. In cazuri de acest fel nu se poate afirma existenţa sifilisului la copilul obez. Este posibil că această infecţie să fi determinat numai alteraţii speciale în spermatozoidul care a fecundat ovulul matern. Adăugăm că acesta a fost operat de amigdale la 2 ani şi jumătate, şi de vegetaţii adenoide la 8 ani. Şi copilul T. este un prematur (cu 2 săptămîni, în urma unui accident). Copilul X. (11 OPERE ALESE 145 ani) a fost născut prematur (7 luni) şi era slab la naştere. Tot astfel M. (la 8 luni şi 4 zile). Erau doi gemeni din care unul foarte debil a sucombat după cîteva luni. Amintesc aci că, împreună cu Şt. -M. Mi-lcu, am notat gemelarita-tea în etiologia mixedemului congenital. Rolul factorilor, endogeni este evident în cazurile în care obezitatea este congenitală. Vom vedea mai departe ce se poate spune despre aceşti factori. Notăm acum că obezitatea a fost congenitală în cazurile S. (aproape 6 ani), L. (între 6 şi 7 ani), R. (7 ani), Ft (7 ani), S. (între 7 şi 8 ani) era, de asemenea, mare la naştere ceea ce a necesitat întrebuinţarea forcepsului. Copilul T. (8 ani) a fost gras întotdeauna. Tot astfel în cazul F. (9 ani). Copilul M. a fost născut prin aplicare de forceps (era prea mare (?). Copilul G. a fost de asemenea gras din naştere. Tatăl său era ta-betic. Tot astfel pare a fi fost cazul copilului R. (care ulterior a suferit de poliomielită). R. cîntărea la naştere 4,800 kg. L. (13 ani) cîntărea la naştere 5,510 kg. A umblat la 8 luni şi jumătate. Tensiunea sanguină maximă este de 17, cea minimă 10. Ţesut colagen în glanda mamară. Metabolismul —-20%. Greoi în mişcări Nu se simte obosit. Şi T. pare a fi fost întotdeauna gras. Există o mare deosebire între vîrstă părinţilor. Tatăl avea 58 de ani în momentul concepţiei, iar marfta 24. Copilul a cîntărit la naştere 5,750 kg. Şi copilul S. (13 ani) a fost gras de la naştere. Mama sa cîntăreşte 76,500 kg. Tatăl lui B. este de constituţie picnică. Copilul s-a îngrăşat pe la 4 ani. în prezent la talia de 1,562 m. are o greutate de 86,900 kg. Notăm şi prezenţa în 6 cazuri a onei greutăţi puţin însemnate în momentul naşterii, la copiii ce au devenit mai tîrziu obezi. Copilul M. nu cîntărea la naştere decît 2 kg. A fost operat de apen* dicită şi pentru vegetaţii adenoide. A suferit o amigdalectomie. De asemenea copilul L. (11 ani) nu cîntărea la naştere decît 2,500 kg şi s-a îngrăşat în mod progresiv. Factorii familiali, intervin în numeroase cazuri, fie că este vorba de 0 ereditate directă, fie că este vorba de o „tară“ familială în legătură cu una sau mai multe glande fără că ascendenţii sau colateralii să prezinte exact aceleaşi tulburări ca şi cazul cu care sînt în legătură. Unele din examenele precedente pot fi invocate aici. Tot astfel, în cazul Ţ., co? pil cu timusul hipertrofie, constipat, cu alterări dentare şi dureri de cap, găsim notat că bunica este „colosal de grasă“. Tatăl copilului F. (7 ani) era obez ca şi copilul său. Fetiţa M. M. (7 ani) este soră cu G. M. (8 ani şi jumătate) de asemenea atins de obezitate. Şi tatăl lor are o astfel de tendinţă. Cop illul G (8 ani,) este fiul unui părinte hiipoglfcermc, ,a cănui observaţie a fost publicată de Marinescu şi Fa^on. Noi înşine am relatat cazul copilului. Copilul L. obez cu spasme în vorbire şi convulsii de la vîrstă de un an jumătate are tatăl picnic şi gras. , 10 — Opere alese — c. 3487 146 C. I. PARHON Mama fetiţei C. A. (8 ani şi jumătate, 58 kg.) cîntăreşte 116 kg, iar tatăl 116—118, un frate 85 kg la 15 ani. De asemenea tatăl copilului B. (9 ani) cîntăreşte 106,600 kg (talie 1,72). De notat că acest copil era foarte debil la naştere. In cazul A. (fată, 9 ani şi jumătate) mama prezintă de asemenea un grad de obezitate. Greutatea ei este de 88,900 kg pentru o talie de 1,47 m. Tatăl lui D. este de talie înaltă, 1,90 m şi cîntăreşte 110 kg, deci un adevărat gigantism cu obezitate. A. (11 ani) este fiul unui părinte de constituţie picnică şi adipos, care suferă de cataractă unilaterală şi de litiază biliară. N. (11 ani) s-a îngrăşat de pe la 7 ani. Mama sa cîntăreşte 90 kg. Copilul A. este fiul unei psihastenice hipertiroidiene. In cazul copilului Z. găsim tulburări ovariene la mamă, caracterizate prin întîrzieri de 2—5 luni ale menstruaţiei şi frigiditate. Z. este unicul copil la părinţi. N. este de asemenea copil unic. A fost hrănit artificial. Tatăl lui /. este hemofilic. Mai mulţi indivizi de sex masculin sînt hemofilici în aceeaşi familie, dar nu şi pacientul nostru (din cauza dis-trofiei de care este atins?). Copilul L., născut cu forcepsul (mare de la naştere (?) ) ; are un bunic „uriaş". N. (12 ani şi jumătate) are părinţi de talie mare. C. este fiul unei migrenoase. Copilul 5. (13 ani) are ginecomastie. Părintele său are, de asemenea glandele mamare mărite, neformînd însă relief conic ca la fiul său. Un frate al tatălui are figura glabră şi nu a avut niciodată raporturi sexuale. I. (12 ani şi 10 luni) este fiul unui glicozuric. Copilul a fost gras de la naştere şi în plus supraalimentat. In familia mamei copilului F. există un gigant. Tatăl copilului V. (obez, hipospad cu criptorhidie, testiculul drept coboară prin presiune) este înalt, slab şi cu sistemul pilos al corpului foarte puţin dezvoltat. Tatăl copilului B. prezintă o talie de .1,87 m şi greutatea peste 105 kg. Mama copilului S., gras din naştere, cîntăreşte 76, 800 kg. Tatăl lui M. este înalt. Tatăl lui A. este gras şi mama de asemenea. Tatăl lui R. prezintă acelaşi tip constituţional ca şi fiul său. Copilul /. (14 ani şi 10 luni) prezintă mamelele mărite. Tatăl şi bunicul au, de asemenea, glandele mamare mărite. L. (14—15 ani) este fiul unei basedowiene. Prezintă o scădere a metabolismului bazai (—33%). Obezitatea sa nu este prea mare —47kg pentru 1,47 m. C. (14 ani) a fost menstruată pentru prima dată la 14 ani. Mama a fost, de asemenea, menstruată la aceeaşi vîrstă. Din punct de vedere al diagnosticului putem vorbi în cele mai multe din cazurile noastre de un sindrom adipozo-genital. Intr-adevăr, noi am găsit că pe un număr de 174 cazuri, în care avem referinţe la dezvoltarea penisului, acest organ era insuficient dezvoltat de 156 ori. In 44 cazuri dezvoltarea în grosime a părut suficientă. Organul a putut fi considerat ca normal dezvoltat numai de 17 ori pe 174 de cazuri (deci cam în 10%), iar mai dezvoltat decît în starea normală într-un singur caz. OPERE ALESE 147 Volumul testiculelor a fost considerat ca normal în 21 de cazuri pe un număr de 146. De 77 ori insuficienţa lor era indiscutabilă. De 48 ori se putea discuta dacă volumul lor putea fi considerat ca apropiindu-se de cel mediu normal. Adăugăm că pe cele 146 de cazuri am notat 29 cu criptorhidie dintre care 10 unilaterală. De 8 ori testiculele nu puteau fi coborîte în scrot prin presiunea digitală. Este de remarcat însă că asociaţia obezitate-insuficienţă genitală, nu este suficientă pentru a ne da bine seama de natura sindromului. Cînd acesta este legat de alteraţii ale hipofizei pare a merge în general mînă în mînă cu o reducere a taliei bolnavilor. In cazurile noastre am notat de cele mai .multe ori o creştere a taliei. Intr-un caz ipe care 1-aim relatat încă de mult cu I. Zalplachta am vorbit de gigantism cu polisarcie excesivă. Aş face în acest caz acum diagnosticul retrospectiv de sindrom Cushing infantil. Czerny, Keller, Opitz şi Rosenstein şi Schat au vorbit de adipozitate cu gigantism. După ultimul autor, gigantismul apare în special la vîrstă pubertăţii. Priesel şi Frey cred că aceasta este forma cea mai frecventă a obezităţii constituţionale. După Opitz, se găseşte în aceste cazuri şi o creştere a tensiunii arteriale, o osificare precoce. Greutatea la naştere este adeseori mărită. Copiii uneori simt nevoia de alimentaţie abundentă. Diagnosticul trebuie făcut şi cu sindromul hiperhidropexic (retenţie de apă, oligurie, densitate mare a urinilor, lipsă de sete etc.) cu care de altfel obezitatea se combină de multe ori. Este important de reţinut că în cazurile noastre tulburările în dezvoltarea organelor genitale ocupă un loc însemnat şi dacă voim să înglobăm creşterea exagerată a taliei în titulatura diagnosticului atunci trebuie să vorbim de sindrom adipozo-genital cu gigantism. De altfel, se pare că „gigantismul41 este trecător, în unele cazuri cel puţin oscilaţia părînd a se face în mod precoce. La vîrstă pubertăţii, noi nu l-am găsit decît într-o mică proporţie. Este bine să vorbim de sindrom adipozo-genital cu accelerarea creşterii. Dar cu aceste consideraţii problema diagnosticului încă n-a fost epuizată. Un bun diagnostic în astfel de cazuri, mai cu seamă, nu se poate face dacă nu .avem şi o concepţie patogenetică mai precisă asupra lor. Se impune deci să vorbim acum despre această problemă. Intr-o anumită perioadă a dezvoltării endocrinologiei a existat o tendinţă marcată a se atribui un rol însemnat insuficienţei glandei tiroide în patogenia obezităţii. Rolul acesteia nu pare îndoielnic în unele cazuri de obezitate infantilă, examenul anatomo-patologic demonstrînd alteraţii tiroidiene însemnate. Cazul lui Imerwol, al lui Marfan şi Guinon pot fi citate aci. Şi la adult se pot cita asemenea cazuri (Maranon şi Bonilla). Tratamentul tiroidian a dat, uneori, rezultate remarcabile. In cazul lui Pende, o fată de 15 ani, cu greutate de 100 kg, a scăzut cu 32 kg într-un an de tratament. In obezitate, în genere, Leichtenstern a observat în 24 din 27 cazuri, scăderi de 3—4 kg în 4—6 săptămîni. 148 C. I. PARHON Totuşi, rolul alteraţiilor tiroidiene în patogenia obezităţii, în general, şi a celei infantile, în special, pare mai puţin însemnat decît s-a crezut la început. Este drept că în majoritatea cazurilor observate de noi, glanda tiroidă era nepalpabilă sau mică, ceea ce nu exclude în tot cazul prezenţa de ţesut tiroidian activ şi suficient pentru a face faţă necesităţilor organismului. Pentru o funcţie tiroidiană suficientă pledează creşterea taliei, care de cele mai multe ori era deasupra mediei, dezvoltarea bună a inteligenţei ca şi faptul că majoritatea acestor copii tolerează mai bine frigul decît căldura. Noi am găsit astfel o preferinţă pentru frig la 93 de cazuri faţă de 34, care preferau căldura şi în 28 de cazuri o bună toleranţă termică (în 3 cazuri exista o intoleranţă atît pentru frig cît şi pentru căldură). O intervenţie, foarte probabilă a hipotiroidiei îin patogenia obezităţii, nu ni se pare a putea fi admisă decît în cazurile în care întîlnim un complex de simptome de insuficienţă tiroidiană sau cel puţin o scădere însemnată a metabolismului bazai. Astfel copilul T. este constipat, prezintă alteraţii dentare şi dureri de cap. Copila G. este friguroasă, nasul are tendinţă la trilobare, pre- zintă lordoză şi scolioză. Copilul Gh. M., care a mers şi a vorbit cu întîrziere, prezintă o tendinţă la cianoza extremităţilor şi tiroida nepal; pabilă, timusul pare hipertrofie. K■ (8 ani) este friguros, foarte leneş, constipat, cu glanda tiroidă nepalpabilă, cu gingiile alterate. A fost operat pentru vegetaţii adenoide. A. prezintă o bună toleranţă termică, dar are metabolismul bazai —11% şi tiroidă nepalpabilă. Nu suferă de constipaţie. X. (9—10 ani) prezintă o scădere de —31% a metabolismului bazai şi tiroida nepalpabilă; a fost operat pentru apendicită. P. este leneş, şi preferă căldura. N. este migrenos, cu metabolismul bazai —5% ; a suferit de apendicită. L. (11 ani) preferă căldura. Tiroida este nepalpabilă. S. preferă căldura; a fost operat pentru o hernie dublă. M. este foarte leneş şi constipat. P. prezintă o scădere de —23% a metabolismului bazai; a fost operat pentru amigdalite. A. prezintă o scădere de —29% a .metabolismului bazai; a fost operat pentru apendicită. P. este friguros. Metabolismul bazai este de —35%. T. a vorbit tîrziu, este migrenos şi cu tiroida nepalpabilă. S. este leneş; prezintă dureri de cap. P, preferă căldura; metabolismul bazai —20%. K. are metabolismul —8,2%, tiroida nepalpabilă. L. a vorbit tîrziu; metabolismul bazai -ib%. c. are metabolismul —20% ; este distrat. X. este elev mediocru, preferă căldura, are o hernie, a avut apendicită. R. prezintă o constipaţie rebelă, uneori dureri de cap ; tiroida este nepalpabilă. G. preferă căldura; metabolismul bazai —8%. G. prezintă un metabolism de —24% ; are migrene. 5. (14 ani) preferă căldura. Metjaibolismul bazai —10, —12%. M. preferă căldura; tiroida nepalpabilă; este leneş. S. preferă căldura. Metabolismul —19%. OPERE ALESE 149 Precum se vede cam în 30 de cazuri, ne putem gîndi la participarea insuficienţei tiroidiene în patogenia obezităţii infantile, fără să putem preciza în ce măsură a intervenit şi în special fără să excludem şi intervenţia concomitentă şi poate mai importantă încă, a altor tulburări glandulare. Intr-unul din cazurile noastre era vorba de fiul unei basedowiene. Gazul acesta nu este izolat. Noi înşine, am relatat cu altă ocazie cazul unui copil cu o obezitate foarte însemnată care era de asemenea fiul unei basedowiene. Rioha>ndson .a publicat o observaţie .asemănătoare. Mai puţin probabilă este intervenţia paratiroidelor: Nu cunoaştem o obezitate de natură paratiroidiană şi în special hipoparatiroidiană. Dar ne putem gîndi la o retenţie de apă în cazurile în care există o atare insuficienţă. Prezenţa de alteraţii dentare, a semnului Ghvostek, a unor tulburări cutanate de tip exsudativ şi prurigimos, a migrenelor pot ridica problema unei insuficienţe paratiroidiene. în unele din aceste cazuri poate interveni de asemenea şi hipotiroidie. Ţinînd seama de datele de mai sus, găsim tulburări sugestive pentru hipoparatiroidie în 20 de cazuri, deci mai puţin de 10% din cazurile noastre de obezitate (Ghvostek T3 cazuri, tulburări cutanate de tip exs'Udativ şi prariginois 4 cazuri, migrenă 5, „spiajsimofi:lie“ 1 caz). In ce priveşte timusul îl găsim hipertrofie în 14 cazuri (din 99). In cele 14 cazuri ne-am putea gîndi şi la participarea acestei glande cu atît mai mult cu cît este vorba de o glandă asimilatorie şi că mai mulţi autori (ca Pende) cred că hipertimia se apropie prin simptomatologia ei de sindromul adipozo-genital. Se poate pune problema dacă adipoza şj insuficienţa genitală, legate între ele din punct de vedere simptomatic în cele mai multe cazuri, nu sînt şi din punctul de vedere patogenic în sensul că obezitatea ar fi în legătură cu insuficienţa glandelor genitale ? Unii autori ca Sehâller, Tandler şi Grosz, Miintzer, Maranon admit acest mod de a vedea. Dar după părerea noastră nu poate fi privit ca demonstrat pînă în prezent. Mai întîi insuficienţa glandelor sexuale lipseşte în unele cazuri de obezitate infantilă. Este drept că pentru acestea, care sînt mai puţin numeroase, se poate admite o patogen ie diferită. Dar pe de altă parte tratamentul cu testosteron nu ni s-a părut a avea un efect evident 'asupra obezităţii la .aceşti >copii. Adăugăm că obezitatea poate exista, la adult cel puţin, concomitent cu o hiperfuncţie endocrină a testiculelor. La un bariton (pare timbrul vocal al hiperorhiticilor) atins de o obezitate foarte însemnată, examenul hormonal făcut de Şt.-M. Milcu a arătat o creştere a eliminării urinare a hormonilor androgeni. In ce priveşte cazurile feminine, un exces de funcţie ovariană pare a merge mînă în mînă mai degrabă cu o creştere a grăsimii din organism deşi îngrăşarea exagerată a putut fi observată şi după castraţia ovariană. 150 C. I. PARHON Oricum ar fi, se poate ridica problema dacă testiculul infantil nu funcţionează din punct de vedere al metabolismului grăsimilor în mod diferit de cel matur şi din acest punct de vedere ar fi interesant de cercetat acţiunea extractelor de testicul imatur în cazurile de obezitate infantilă. Ne putem întreba, de asemenea, dacă insuficienţa glandelor genitale nu intervine în creşterea exagerată a copiilor atinşi de obezitate, creştere de care am vorbit într-o comunicare anterioară. Nici aceasta nu se poate afirma pentru un moment, deoarece se admite, în general, că insuficienţa glandelor genitale determină o exagerare a creşterii, nu prin accelerarea acesteia ci prin prelungirea duratei ei, cartilajele de creştere persistînd peste durata normală. Cu privire la glandele genitale, frecvenţa caracterelor feminine la copii obezi de sex masculin (topografia ţesutului adipos, lipsa de pigmentaţie a pielii, prezenţa de noduli colageni sau glandulari în mamelă, o adevărată ginecomastie în unele cazuri, uneori creşterea diametrului biiliac sau bitrocanterian) pune problema uinor modificări de metabolism în sensul celui propriu sexului feminin. Va fi interesant de cercetat fo’i-culinemia în aceste cazuri. In legătură cu glandele genitale se pune problema rolului unei hi-perfuncţii a corticosuprarenalei în cazurile de care vorbim cu atît mai mult cu cît ne putem gîndi şi la posibilitatea unei reacţii corticosupra-renale în urma insuficienţei glandelor genitale, aşa cum a fost descrisă după castraţie. Hiperfuncţia corticosuprarenală pare a explica şi exagerarea creşterii şi ulterior osifictaţia mai precoce a loantilajeUor de creştere. Dar o concluzie afirmativă referitoare la o astfel de patogenie a obezităţii infantile nu ni se pare permisă decît într-un număr relativ mic de cazuri, în care găsim o simptomatologie specială; obezitatea interesînd şi regiunea cervico-facială, respectînd mai degrabă segmentele distale ale membrelor, prezenţa de strii cutanate atrofice („vergeturi"), de hiperpilozitate şi de organe genitale mai degrabă normale (cel puţin la început), cu pubertate precoce în unele cazuri. Aceeaşi patogenie poate fi invocată (dar nu afirmată fără rezerve) la copiii la care obezitatea datează de la naştere şi amintim din acest punct de vedere că un astfel de sindrom (macroliposomie congenitală) a fost descris de Cristiansen. La bolnavii observaţi de noi am găsit obezitatea congenitală în 12 cazuri, prezenţa de „vergeturi" în 6 cazuri. Precum se vede numărul de cazuri în care s-ar putea invoca o patogenie corticosuprarenală este proporţional destul de mic, chiar ad-miţînd că cele două simptome mai sus amintite ar putea avea numai această semnificaţie. Dar, întrucît ne priveşte, nu am putea admite aceasta ca un fapt demonstrat. Noi înşine (cu Stocker) am notat striile cutanate atrofice într-un caz de aaramegaio-giigiawtisim a cărui observaţie aim publicat-o din alt punct de vedere. OPERE ALESE 151 Amintim, de asemenea, că striile cutanate atrofice se observă şi în cursul sarcinii la femeile normale. In ce priveşte caracterul congenital al „macroliposomiei“ acesta se poate observa şi la copiii născuţi din mame diabetice. Am constatat aceasta în unul din cazurile noastre a cărui observaţie am publicat-o anterior. Aceasta ne conduce a vorbi despre rolul pancreasului în obezitatea infantilă. Acest rol ar putea eventual să intervină prin modificări în sensul unei hiperfuncţii a numitului organ, cîştigate după naştere. De cele mai multe ori el pare a data din cursul vieţii intrauterine sau din momentul concepţiei, chiar, prin transmiterea ereditară a unei predispoziţii la această hipierifumicţie. Am relatat în această revistă cazul unui copil obez al cărui părinte a suferit de hipoglicemie (deşi unele rezerve erau de făcut asupra naturii primitiv pancreatice a acesteia) ; de asemenea cazul unui copil obez, fiul unei mame diabetice. In cazurile în care este vorba de copii graşi de la naştere, în care am ridicat problema rolului hiperfuncţiei corticosuprarenale în patcjge-nia obezităţii, se poate pune şi problema aceluia al insulelor Langerhans. Tot lastfel în cazurile cu poftă de imîocare exagerată, care a fast notată cel puţin în 26 din cazurile noastre. Această exagerare a poftei de mîncare, uneori chinuitoare, (în observaţia ce am publicat cu M. Briese, bolnava era nevoită să se scoale noaptea ca să mănînce), poate să ţină nu numai de hiperactivitatea insulelor ci şi de secreţia externă a pancreasului. Există corelaţii strînse între cele două glande. Mai mulţi autori, şi noi înşine cu Şt.-M. Milcu, au constatat că injecţiile de kiisulină au un răsunet evident 'asupra oortioasupiriareimailei. Pe de altă parte, C. I. Parhon şi A. Stooker au găsit o hiperplazie a insulelor Langerhans într-un caz de adenom corticosuprarenal. Rămîne de văzut întrucît ar putea interveni în stabilirea rolului ce revine celor două organe prezenţa sau absenţa hiperpilozităţii şi topografia specială a supraîncărcării adipoase (predominantă la coapse în obezitatea de origine pancreatică). Poate şi starea psihică a bolnavilor (mai liniştită şi optimistă în hiperfuncţia pancreatică) ar putea să contribuie la stabilirea diagnosticului. Dar îmcă o dată problema rămînie de studiat. Unele cazuri de obezitate congenitală au putut fi puse în legătură cu o hiperfuncţie epifizară, iar sindromul hiperepifizar poate fi caracterizat, aşa cum am făcut-o în manualul de endocrinologie, prin oprirea în dezvoltarea organelor genitale, îngrăşare şi creştere exagerată. Şi experimental s-au putut obţine aceleaşi simptome prin injecţii de extract epifizar. Cercetările lui Şt.-M. Milcu şi M. Pitiş, pe şobolani tineri, sînt foarte demonstrative cu privire la exagerarea creşterii ce! puţin. Deci 152 C. I. PARHON rolul epifizei trebuie luat în consideraţie în cazurile noastre, fără să se poată stabili pentru un moment măsura în care ar putea interveni. Dar, în general, vorbind de patogenia sindromului adipozo-genital hipofiză este glanda care a fost, mai ales, incriminată. De asemenea centrii de la baza creierului. Dar şi aici cîte necunoscute există încă şi deci cîtă nesiguranţă. Cazul lui Babinski şi al lui Froehlich sînt primele care au stabilit existenţa sindromului adipozo-genital, urmînd sau însoţind alteraţii ale hipofizei. Numeroşi autori au publicat ulterior observaţii de acest fel, printre care şi alteraţii hipofizare de natură traumatică (Madelung). Tendinţa obişnuită este ca formele de obezitate adipozo-genitală cu alteraţii ale hipofizei să fie puse pe seama unei insuficienţe a numitei glande. Dar pe seama cărei porţiuni a hipofizei ? şi a cărui fel de celule ? Incepînd cu lobul anterior, amintim că insuficienţa lui totală duce la caşexia hipofizară şi că deci ar fi mai logic să ne gîndim la o hiper-funcţie. Pgnde este înclinat să admită că absenţa totală sau aproape totală a secreţiei hipofizare determină caşexia pe cîtă vreme insuficienţa relativă, obezitatea. Dar această diferenţă simptomatologică în raport cu gradul insuficienţei deşi nu este imposibilă, a priori, rămîne totuşi de demonstrat. O hiperfuncţie antehipofizară (celulele eozinofile) ar -putea explica exagerarea creşterii în cazurile noastre. Dar şi alte glande pot interveni în exagerarea creşterii (epifiză, suprarenalele, timusul etc.) şi în prezent nu putem să afirmăm, fără rezerve, că în cazurile noastre ea ţine de hiperfuncţia celulelor eozinofile ale hipofizei. Cît despre îngrăşare ea ar putea ţine de activitatea în exces a celulelor bazofile, aşa cum a admis Cushing în sindromul ce-i Doartă numele. Aceste celule par a secreta şi hormonul gonadotrop. Dar această patogenie nu pare verosimilă decît pentru numărul mic de cazuri în care simptomatologia este aceea ce corespunde în total sau cel puţin în parte sindromului m;ai sus numit sau celui h ipercor t iloosup r a ren a 1 ce i se suprapune. Astfel este şi cazul a două fete cu obezitate şi virilism din observaţiile noastre. Problema relaţiilor hormonului acetonemiant cu obezitatea este de asemenea de studiat. Xntrucît celulele cromofobe, care au fost găsite în unele cazuri de sindrom adipozo-genital, cu adenom hipofizar format pe seama acestora, pot interveni în producerea sindromului rămîne o problemă deschisă. Autorii sînt înclinaţi, în genere, să creadă că adenomul împiedică prin compresiune, funcţia celorlalte celule hipofizare sau a centrilor vegetativi de la baza creierului, vecini cu hipofiză. Se pune de asemenea şi problema intervenţiei posibile a regiunii intermediare a hipofizei în patogenia obezităţii infantile. Dacă pentru obezitatea însăşi raporturile cu antehipofiza sînt foarte obscure, pentru insuficienţa genitală ele par mai aproape de clarificare. Putem admite că este vorba de o insuficienţă mai mult sau mai puţin OPERE ALESE 153 însemnată a secreţiei hormonului gonadotrop aşa cum există de fapt în cazul K. Şt.-M. Milcu, care a putut studia din acest punct de vedere mai mulţi bolnavi atinşi de acest sindrom, a găsit, în general, eliminarea urinară a acestui hormon scăzută. Este evident că oarecare rezervă se impune cînd este vorba de a conchide de la scăderea eliminării unui hormon şi la aceea a secreţiei lui. Este de discutat dacă şi hormonul tireotrop nu este scăzut ceea ce ar putea contribui, în parte, şi la explicarea obezităţii. Dar am văzut mai sus rezervele ce sînt de făcut relativ la intervenţia insuficienţei tiroidiene în patogenia sindromului de care ne ocupăm. Şi porţiunea intermediară a hipofizei a fost încriminată. Biedl atribuia insuficienţei acestei porţiuni rolul esemţiâl îm patogenia sindromului adipozo-genital. Relaţiile aşa-zisului lob intermediar cu pigmentaţia, ridică problema intervenţiei unei insuficienţe a acestei regiuni în producerea lipsei de pigmentaţie cutanată, pe care am notat-o cel puţin în 31 din cazurile noastre, în care era foarte caracteristică. Dar mai puţin accentuat, acest fenomen există, credem, încă mai frecvent. Această slabă pigmentaţie este, însă, unul din caracterele feminine ce se întîlnesc la aceşti bolnavi. Alte caractere feminine (dezvoltarea glandei mamare, topografia ţesutului adi'pois, dezvoltarea şoldurilor, poate chiar tendinţa la hipotonie musculară) pot avea legătură cu tulburări ,ale aceleiaşi regiuni ? Pentru un moment şi această problemă rămîne în suspensie. Notăm că Pende a găsit un adenom al porţiunii intermediare a hipofizei într-un caz de sindrom adipozo-genital. In ceea ce priveşte intervenţia lobului posterior ea a fost invocată de unii autori. Acest lob intervine în metabolismul lipidelor (şi al apei). Raab a observat că injecţiile de extract de lob posterior determină scăderea liipemiei (ţenoman ipe care Knauer, Parhon şi G. Werner l-.au observat şi în sindromul adipozo-genital de care ne-am ocupat aci) şi creşterea lipidelor în ficat. Hipotonia musculară ce se observă cu oarecare frecvenţă la aceşti bolnavi se poate explica, de asemenea, printr-o insuficienţă a lobului posterior (sau a celui intermediar). Cu privire la rolul hormonilor hipofizari în patogenia distrofiei de care vorbim, se pune şi problema independenţei sau dependenţei reciproce a simptomelor. Astfel : creşterea exagerată şi supraîncărcarea adipoasă sînt sau nu legate între ele ? S-ar putea concepe că ambele se dezvoltă din aceleaşi modificări hormonale, cu ialte cuvinte ca tulburarea de metabolism care condiţionează obezitatea să determine în acelaşi timp şi exagerarea creşterii. In acest caz niu ar fi vorba de o exagerare a secreţiei hormonului de creştere deoarece acromegalia şi gigantismul nu sînt însoţite de regulă de obezitate. De asemenea, se pune problema dacă insuficienta dezvol- 154 C. I. PARHON tare a glandelor genitale şi organelor respective, în genere, inclusiv caracterele sexuale secundare sînt sau nu dependente de obezitate. Faptul că uneori ele nu merg în mod paralel, probează oarecare independenţă. Dar aceasta nu exclude posibilitatea unei legături în cele mai multe cazuri şi se pare că activitatea glandelor sexuale este adeseori influenţată de obezitate. Am relalat, de asemenea, într-o comunicare precedentă posibilitatea unui raport între aceasta din urmă şi caracterele de feminism. Cîteva cercetări ce iam făcut cu Cahane, referitoare la glandele endocrine sub influenţa îngrăşării experimentale prin supraalimentaţie la păsări, 'tind să probeze că greutatea testiculelor scade în aceste condiţii pe cînd aceea a suprarenalelor creşte. In sfîrşit, rămîne de văzut în ce măsură alteraţii ale sistemului nervos vegetativ de la baza creierului pot să intervină în sindromul de care ne ocupăm, cu atît mai mult cu cît lucrările lui Gaup şi în special ale lui Joao Olivejra e Silva tind să stabilească că centrii respectivi sînt în acelaşi timp şi adevărate organe endocrine. Unele observaţii clinice şi anatomo-clinice (Pende, Ley, Neurath, Ma-rinesou şi Goldstein, Obregia şi Urachia),ca şi unele date experimentale arată posibilitatea producerii obezităţii, cu sau fără alteraţii genitale concomitente, în urma unor leziuni a centrilor nervoşi infundibulari sau ba-zali în genere. Pentru Jagic şi Fellinger absenţa opririi creşterii, într-un caz de sindrom adipozo-genital, vorbeşte pentru natura mezencefalică a sindromului. Jores este de părere că alteraţiile genitale şi tulburările de creştere în distrofia adipozo-genitală sînt de origine hormonală, pe cîtă vreme adipozitatea de origine centrală (mezencefalică). Borchard se gîn-deşte mai ales la zona intermediară şi la raporturile ei cu mezencefalul. într-un număr nu prea însemnat din observaţiile noastre se pot invoca cu oarecare probabilitate, asemenea alteraţii. Dintre acestea sînt 8 cazuri în care existau fenomene de tip comiţial şi alte cîteva în care existau alte tulburări nervoase. Din tot ce precede, nu reiese o patogenie clară pentru diferitele •cazuri de care ne-am ocupat. Rolul hipofizei, epifizei, suprarenalelor, pancreasului şi glandelor genitale pare însă foarte verosimil. Acest rol pare a fi adeseori concomitent. Dar pe de altă parte, trebuie ţinut seama de faptul foarte important că în numeroase cazuri obezitatea copiilor prezintă un caracter ereditar şi familial precum am văzut cînd am vorbit despre etiologia acestor cazuri. Unii autori ca Bauer au opus aceşti factori ereditari şi familiali celor endocrini în patogenia distrofiilor ; după părerea noastră, această opoziţie nu se poate susţine. Putem concepe că echilibrul endocrin, cu alte cuvinte proporţia diferiţilor hormoni secretaţi de organele respective, variază în diferitele stări normale şi patologice, aceasta datorită influenţei factorilor constituţionali. De asemenea, în aceeaşi ordine de idei, putem concepe că OPERE ALESE 155 aceeaşi cantitate dintr-un hormon anumit va fi suficient pentru o anumită proporţie hormonală 'constituţională (s>au cîştiigată) şi insuficient sau în exces pentru altă constituţie hormonală. Aşa s-ar putea explica poate buna toleranţă pentru frig a unor obezi cu metabolismul bazai scăzut şi tiroida nepalpabilă. In ceea ce priveşte prognosticul obezităţii infantile putem afirma după cazurile noastre că el este în genere benign — quo ad vitam — în cele mai multe cazuri. In mod excepţional în obezitatea excesivă, în cele de tipul sindromului Cushing, spre exemplu, se poate ajunge la o asistolie sau alte complicaţii care compromit însăşi existenţa. Tratamentul influenţează în mod fericit dezvoltarea glandelor genitale. O tendinţă la dezvoltarea acestora se vede la epoca pubertăţii, chiar fără tratament. Dar ea nu pare întotdeauna suficientă. Majoritatea tratamentelor influenţează mai puţin obezitatea, iar tendinţa la scăderea acesteia, odată cu pubertatea, pare de asemenea mai puţin pronunţată. Dar, despre tratamentul distrofiilor de care ne ocupăm vom vorbi într-o comunicare ulterioară. H3yqEHHE 3TH0JI0IT1H, IlATOrEHE3A, JXUATH03A H IlP0rH03A OOTPEHHH V flETEH PE3IOME Bo Bcex (JjopMax ojKHpeHHH cjie^yer HCKaxb yqacrae 3K3oreHHoro hjih sHAoreHHoro (|)aKT0p0B. B 6oJibiiiHHCTBe cjiyqaeB oxcHpeHHH y ^ereS pojib nepBoro cJ)aKTopa BecbMa HesHaqHTejibHa. B mhoro1!hcjiehhbix cJiyqanx b KaqecTBe Aonojihhtcjibhofo c|)aKTOpa cjie^yeT oTMerHTb chahtoh o-6pa3 }KH3HH. ycHJieHHoe nHTaHHe Ha6jnoAaeTCfl b HesHaqHTejibHOM qncjie cjiyqaes, no MeHMiieă Mep-e b orHonieHHH cynpa-ajihme:Htahh h, saBHCîimefi ot poAHTejiefi 6ojibHbix jxerm. Pojib HH(J)eKiijHH, b tom qncjie h cH^HJiHca, TaK^Ke He oqeHb sHa^HTejib-Ha. B HeKOTOpbix cjiyqanx peqb HAeT o He^oHome-HHHx a^thx. HeccMHeHHO, qTO 6ojiee 3HaqHTejibHyio pojib nrpaioT sHAoreHHbie (})aK-Topbi. B H3B0CTHOM qncjie cjiyqaeB oxcHpeHHe 6bijio bpokachhhm 3a6ojie-BaHHeM. B pe^KHX cjiyqanx Bec rejia HOBopoxcAeHHbix, b xajibHeHiueM erpa-AaBimix o^HpeHHeM, 6hji MeHbine cpe^Hero. B HeKOTOpblX cjiyqanx HMeer 3HaqeHH6 npnMan h ac ji cactb ch h ocTb hjih sHAOKpHHHaa 0THrqeHH0CTb. Hto KacaexcH AHarH03a, b 6ojibiHHHCTBe cJiyqaeB mo^kho roBOpsHTb 06 aAHnOSO-reHHTaJIbHOH AHCTpO(ţ)HH C Hi36bITOqHbIM pOCTOM H, nO-BHAHMOMy, AOlBOJIbHO qaCTO C paHHHM 0K0CT6HeHHeM. riaToreH€3 ocTaeTcn AOBOJibHo Majio H3yqeHHbiM. THnoTHpeoHAH3M, no-BHAHMOMy, Hrpaji H3BecTHyio pojib jinuib b 30 H3 271 cjiyqan. 156 C. I. PARHON THnonapaTHpeoHAHSM jiHuib b pe/ţKHx cjiyqaax Mor Bbi3BaTb H3BecTHyio 3a#epjKKy bo^h b tk3hhx. Abtop paccMaTpHBaeT BOSMOjKHOcTb yqacTHa KOpu Hajyio^eMHHKOB a octpobkob JIaHrepxaHca rjiâBHHM c6pa30M b cny^aax BpojKaeHHoro oacn-peHHH, yKa3HBaH Ha BjmîiHHe ihhihkobhahoh jKene3H, a raKxe paejimHHx y'jacTKOB ih KJieroqHbix soh MoaroBoro npH,n,aTKa, KaK h BereTaxHBHbix ueHT-poB ocHOBaHna roJioBiioro Moera, Ha naroreHes oJKupeiiHH. CONTRIBUTION Â L’ETUDE DE L’ETIOLOGIE, DE LA PATHOGENIE, DU DIAGNOSTIC ET DU PRONOSTIC DE L'OBESITE INFANTILE RESUME Dans toutes les formes d’obesite, il fâut chercher la participation des facteurs exo- et endogenes. Dans la plupart des cas d’obesite infantile, le r61e du premier facteur n’a pas d’importance. La sedentarite intervient souvent comme un facteur surajoute. La suralimentation atptpariaît dans uin petit oiombre die cais, du moinis en ce qui concerne la suralimentation que les parents imposent deliberement aux enfants. Le role des infections, la syphilis y compris, n’est pas tres important. Dans quelques cas, il etait question d’enfants venus avant terme. Le role des facteurs endogenes est, sans doute, plus important. Dans un certain nornbre de cas, l’obesite etait congenitale. Le poids des nouveau-nes, qui devaient devenir obeses plus tard, etait rarement infe-rieur â la moyenne. L’heredite directe ou une tare endocrine intervien-nent dans certains cas. En ce qui concerne Le diagnostic, dans la plupart des observations, on peut parler d’un syndrome adiposo-genital, avec exageration de la croissance et, â ce qu’ii sembie, avec de fre-quentes ossifications precoces. La pathogenie demeure assez obscure. Ce n’est que dans 30 cas en-viron sur 271, que l’hypothyroidie sembie pouvoir âtre incriminee. L’hypoparathyroîdie pourrait tout au plus determiner, dans de ra-res cas, une certaine retention d’eau dans les tissus. L’auteur passe en revue les possibilites d’intervention de la cortico-surrenale et des îlots de Langerhans — notamment dans les cas d’obesite congenitale — ainsi que de l’epiphyse, des divers types cellulai’res et portions de l’hypophyse, et des centres vegetatifs de la base du cerveau. TRATAMENTUL DISTROFIEI ADIPOZO-GENITALE CONSTITUŢIONALE ŞI AL OBEZITĂŢII INFANTILE. ÎN GENERAL In mai multe comunicări anterioare ne-am ocupat cu studiul obezităţii infantile şi în special al formei adipozo-genitale cu exagerarea frecventă a creşterii. In ultima din aceste comunicări am discutat patogenia acestei distrofii. Rămîne să spunem în cea prezentă cîteva cuvinte referitoare la tratamentul ei. . O bună terapeutică trebuie să se inspire din cunoştinţele referitoare la patogenia bolii ce vrem să tratăm. Or, am văzut că ceea ce ştim referitor la patogenia distrofici adipozo-genitale este încă destul de puţin precis. Oricum ar fi, scăderea secreţiei hormonului gonadotrop pare extrem de verosimilă. De altfel, Şt.-M. Milcu a găsit eliminarea urinară a hormonului gonadotrop scăzută, de regulă, în urina acestor bolnavi. Este natural, deci, şă recurgem la tratamentul cu acest hormon în sindromul de care vorbim. Am întrebuinţat această terapeutică sub formă de injecţii de prolan, horpan, antuitrină, physolan etc., în doze de 100 unităţi, la fiecare 3 zile, prescriind de regulă 10 injecţii, apoi lăsînd o pauză de o lună sau două şi reluînd injecţiile. Se poate spune că acest tratament a determinat, de regulă, o mărire de volum a testiculelor şi a penisului, ce este drept nu prea accentuată nici prea rapidă dar progresivă în general, mai cu seamă dacă repetăm tratamentul. Tratamentul amintit a influenţat în mod favorabil şi criptorhidia, pe cea bilaterală sau twilarterială reductibile. Criptorhidia tuni laterală şi ireductibilă nu a părut influenţată. * Publicat, în Acta endocrinologfca, 1942, voi. 8, tir. 4, p. 237. 158 C. I. PARHON In nici un caz tratamentul cu hormon gonadotrop nu ni s-a părut a fi avut vreo influenţă favorabilă în ce priveşte scăderea obezităţii; din acest punct de vedere sîntem de acord cu Heckel. Se poate chiar discuta dacă acest tratament nu contribuie la menţinerea ei. Ca şi alţi autori am recurs pentru obezitatea în sine, mai ales, la preparatele de glandă tiroidă, chiar şi în cazurile unde © patogenie hipo-tiroidiană nu părea verosimilă. Cu dozele, mici sau foarte mici (cîteva centigrame pe zi), pe care le-am întrebuinţat, cele mai deseori, nu am obţinut de regulă rezultate sensibile. Poate însă că acest tratament a influenţat într-o oarecare măsură starea organelor genitale, cu atît mai mult cu cît este cunoscută insuficienta dezvoltare a acestora în absenţa glandei tiroide, iar Aron şi Be-noit observaseră o acţiune stimulantă asupra dezvoltării testiculelor la răţoiul impuber sub influenţa tratamentului tiroidian. De asemenea Apert şi noi cu Mihăilescu am observat efecte bune ale tratamentului tiroidian şi în criptorhidie. In cazul observat de noi era vorbia tocmai de un copil cu sindrom adipozo-genital. In ce priveşte acţiunea tratamentului tiroidian asupra creşterii, dozele întrebuinţate de noi au părut să aibă în unele cazuri o acţiune stimulantă. Intr-un anumit număr, relativ mic, de cazuri am întrebuinţat şi tratamentul timic pe cale bucală, iar în cel publicat cu Elias, sub formă de injecţii. In ultimul caz testiculele criptorhide au coborît în scrot şi au crescut în mod evident. Tratamentul cu hormon masculin l-am întrebuinţat cu multă precauţie evitîndu-1 complet la copiii ce se găseau încă departe de vîrstă pubertăţii. Această precauţie a fost inspirată de teama de a deştepta prea timpuriu instinctul sexual şi funcţiunea organelor respective ceea ce ar fi putut avea rezultate (masturbaţie etc.) ce trebuiau evitate. Pe de altă parte, de teama de a nu determina osificarea precoce a cartilajelor de creştere; în sfîrşit de aceea de a nu împiedica dezvoltarea testiculelor bolnavului, aceasta în legătură cu opinia curentă şi verificată în unele împrejurări că tratamentul cu un anumit extract glandular sau cu un anumit hormon pune în repaus glanda respectivă a celui tratat. Experienţa noastră ne arată însă că ultima opinie nu poate fi admisă fără rezerve. In ce priveşte inhibiţia creşterii, din experienţa ce avem pînă în prezent, n>u pare a reieşi că diin piumot die viedere ipraictilc tratamentul ou hormon masculin, aşa cum a fost aplicat de noi, are un efect defavorabil. Astfel, bolnavul R. M., a cărui talie la 10 ani era de 147 cm, ajunge la 15 ani la aceea de 177 cm, deşi a făcut un tratament cu hormon masculin (testoviron, sterandril) în injecţii repetate şi mergînd pînă la doza df' 25 mg. Acest tratament a fost făcut de la vîrstă de 11 ani, cînd talia era de 155 cm, după ce i se administrase preparate de timus, tiroidă, hormon gonadotrop. Tratamentul tiroidian (10 cg pe zi) a fost conţi- OPERE ALESE 159* nuat şi concomitent cu acela androgenic. Greutatea la 15 ani era de: 67,700 kg, ceea ce faţă de 177 cm (talia) era o cifră mică. T. R., care la 12 ani avea talia de 140 om şi greutatea de 40,100 kg (după oe făcuse deja un tratament cu hormon gonadotrop, extract de-timus, tiroidă şi lipide orhitice), prezenta la 18 ani talia de 172 cm şi greutatea de 66,300 kg. Notăm că talia bolnavului la 12 ani nu se depărta în mod evident de cea normală (139,4 cm după Manicatide), greutatea fiind superioară cu aproape 10 kg. Bolnavul T. G. a cărui talie era de 151,5 cm la 12 ani şi jumătate (evident superioară mediei), iar greutatea de 55 kg, a urmat un tratament cu tiroidă, prolan, testoviron şi sterandril. Intre 16 şi 17 ani talia sa era de 175 cm, iar greutatea de 84 kg, M. I., a cărui talie era de 140 cm şi greutatea de 50,100 kg la 9 ani,, a făcut un tratament combinat tiroidian, timic, hipofiză totală şi lipide-orhitice. Trei ani mai tîrziu (la 12 ani) talia sa era de 162 cm şi greutatea de 61,400 kg. Rămîne însă prima obiecţie care ne face să contraindicăm acest tratament la copiii ce sînt încă departe de pubertate. Dar cînd bolnavul a ajuns în preajma acestei epoci a vieţii şi mai ales cînd talia lui este destul de însemnată, întrecînd în majoritatea cazurilor pe aceea a copiilor normali de aceeaşi vîrstă, tratamentul cu hormon masculin dă rezultate remarcabile, din punctul de vedere al dezvoltării organelor genitale. Recurgem de regulă la o serie de injecţii de 5 mg la fiecare 3 Zile-una, 10—12 injecţii, apoi la o doză mai mare, 10 mg în acelaşi fel şi uneori şi la doze de 25 mg, acestea la 4 zile o dată. Acest tratament nu are nici un fel de rigiditate putînd fi adaptat de la caz la caz. Injecţiile pot fi repetate din cînd în cînd. Dacă în ceea ce priveşte organele genitale acest tratament este' foarte eficace, nu se poate afirma acelaşi lucru cu privire la obezitate,, care nu ni s-a părut a fi influenţată în mod evident. Se poate presupune chiar că în unele cazuri tratamentul cu andro-gene a determinat o creştere în greutate. Dacă tratamentul tiroidian, în dozele foarte mici întrebuinţate de-noi, sub 10 cg de cele mai multe ori, n-a dat rezultate, se poate spune* că el poate fi eficace cînd administrăm doze mai mari, 10—20 cg, în cazurile cînd metabolismul bazai este scăzut şi în special, dacă asociem: şi o reducere a alimentelor grase şi a glucidelor (aşa cum susţine şi; Heokel). Tratamente cu alţi hormoni sînt de asemenea de încercat ca de-pildă hormon acetonemiant sau hormon retrohipofizar dar pînă în prezent nu avem din acest punct de vedere experienţa necesară. O bolnavă me-ia afirmat că a scăzut în greutate sub influenţa ultimului tratament aplicat pe cale bucală. Pentru analiza rezultatelor tratamentului este interesant să comparăm cazurile netratate, observate la diferite vîrste, cu cele tratate din-punctul de vedere al taliei, greutăţii şi dezvoltării organelor genitale-Din ultimul punct de vedere efectele tratamentului, în special al celuS 160 C. I. PARHON cu hormon masculin în epoca prepuberală, sînt cu totul evidente şi nu vom mai insista asupra acestui punct. Asupra efectelor hormonului gonadotrop se poate încă discuta care sînt dozele cele mai potrivite şi distanţa injecţiilor sau între seriile de injecţii. Dozele prea mari au determinat uneori, din punct de vedere experimental, leziuni necrotice ale testiculelor. Este bine să fim prudenţi cu acest tratament. Noi nu am trecut în genere de doza de 100 unităţi, la fiecare 3 zile, dar alţi autori au mers mai departe. Am comparat, de asemenea, greutatea şi înălţimea medie a copiilor obezi trataţi, cu a celora 'netrataţi la diferite vîrsite. Rezultatele din tabel pot servi din acest punct de vedere numai ca o primă indicaţie pentru cercetări ulterioare. Numărul de cazuri este de cele mai multe ori prea mic şi nu egal cu al celora netrataţi de aceeaşi vîrstă. Punctul de plecare al greutăţii şi al înălţimii a fost de asemenea variabil şi nu totdeauna concordant ou al mediei valorilor respective pentru copiii obezi netrataţi. Durata tratamentului de asemenea a fost variabilă. Acelaşi caz figurează uneori la vîrste diferite, fiind urmărit în cursul unei perioade de mai mulţi ani de tratament. Vîrstă ani Copii obezi netrataţi Copii obezi trataţi Talie m Greutate kg Talie m Greutate kg 8 1,335 40 1,25 33,500 8—9 1,326 42,960 1.37 38,000 9 1,358 44,625 1,322 37,900 9-10 1,366 44,800 1,45 45,100 10 1,409 48,180 1,47 44,150 10—11 1,426 48,31 1,41 41,900 11 1,42 40,789 1,45 49,175 11—12 1,45 40,01 1,47 4J,000 12 1,47 54,650 1,52 55,451 12—13 1,501 61,03 1,511 55,680 13 1,526 58,000 1,61 64,150 13—14 1,543 62,571 1,573 63,059 14 1,523 68,383 1,543 57,900 14—15 1,525 59.840 1,605 74,522 15 1,66 85,300 1,622 66,250 15—16 1,58 52,200 1,60 72,425 16 1,652 , 82,300 1,61 72,425 16—17 1.57 58,600 1,81 — 17 — — 1,703 75,830 17—18 — - ■ — 1,75 84,000 18 1,66 62,800 1,63 76,700 Precum se vede talia a fost pentru 13 vîrste superioară şi numai pentru 5 inferioară ei la copiii trataţi. Rezervele ce am făcut mai sus nu ne permit a conchide că realmente lucrurile trebuie să se petreacă întotdeauna astfel la vîrstele res- OPERE ALESE 161 pective. Indicaţia ce se degajă este însă că tratamentul pare a fi stimulat creşterea taliei în cele mai multe cazuri. Greutatea a fost găsită inferioară la trataţi la 9 vîrste şi superioară la 8. Pare a reieşi că tratamentele au avut oarecare tendinţă, destul de slabă, de a coborî greutatea bolnavilor. Datele se referă numai la copiii de sex masculin, cei de sex feminin, ce am putut observa un timp mai îndelungat, fiind prea puţin numeroşi. Este vorba bineînţeles numai de tratamentele opoterapice şi hormonale. Cum în genere tratamentul în acelaşi caz a fost totdeauna multiplu este greu să facem partea respectivă a fiecăruia. Tratamentul tiroidian fiind însă cel mai constant sîntem dispuşi să-i atribuim acestuia partea cea mai importantă în stimularea creşterii. Această stimulare ni s-a părut a contribui la distribuţia mai pro-porţionată a ţesutului adipos şi deci a ameliora situaţia bolnavilor noştri din acest punct de vedere, cel puţin. Dacă tratamentele hormonale sau opoterapice întrebuinţate de noi n-au influenţat în mod însemnat obezitatea nu înseamnă că nu se vor găsi altele care să aibă efectul dorit. Pe de altă parte, din cele ce am văzut cînd ne-am ocupat de patogenia acestor distrofii ne putem aştepta ca tratamente cu efect dimi-nuant al unor funcţiuni glandulare (cortieosuprarenale, anterohipofi-zare) să aibă influenţe favorabile. Amintim din acest punct de vedere rezultatul obţinut de Crile, cu suprarenalectomia parţială într-un caz de boală Cushing, sau cel observat de Cervera, cu radioterapie hipofizară într-un caz de obezitate cu gigantism. Jovin, de asemenea, a observat în cîteva cazuri efecte favorabile cu acelaşi tratament. JIEqEHHE AflHn030-rEHETAJIbH0H KOHCTHTYUHOHAJIbHOÎÎ AHCTPOOHH H O/KHPEHHH V flETEH PE3IOME Abtop paccMaTpHBaer pe3yjibTaTbi, nojiyqeHHbie npn ropMOHajibHOM h onoTepaneBTHqecKOM JieqeHHH ojKHpeHHa y aereft, rjiaBHbiM oâpasoM npa KOHCTHTyilHOHajIbHOH <|)OpMe aflHIK)30-reHHTajIbH0H AHCTpO(ţ)HH C qpeSMep-hhm pocTOM, ytîHTbiBaa BecbMa Majio iByqeHHbift naToreHes odMeHHUx Ha-pymeHHH. Mto KacaeTCH o>KHpeHHa, aBTop npiiMeHHJi rjiaBHbiM o6pa30M Jieqeme SKCTpaKTOM mHTOBHflHO'fi HCeJI03bI B MajIblX £03 a X B TOTeiIIie npOAOJIîKHTejIb-HOTO Bp0M6HH C KOpOTKHMH npOMe*yTK3MH. 3to JieqeHHe He Aajio hchhx pesyjibTaTOB. B HeKOTOpblX cjiyqaax, no-BHAHMOMy, OTMeqajiacb CTHMyjiaiyia pocTa h 6ojiee aAeKBaTHoe pacnpe,o;e-JieHHe JKHpOBOH TKaHH. 11 — Opere alese — c. 3487 162 C. I. PARHON C tohkh 3peHHH nodiOBoro pa3BHTHH, HH'teKU.HH roHafloTponHoro rOpMOHâ OKa3aJIHCb flOBOJIbHO 3(J)(J)eKTHBHHMH, HeCMOTpH Ha TO, lITO HX AeHCTBHe He Bcer^a aaBajio yflOBJieTBopHTenbHHe pe3yjibTaTH. Eiue âojiee a^K^eKTHBHHMH OKa3ajracb HHT>eKiXHH aH^poreHHoro ropMOHa (TecTOBiHpoH, a«epTaH) b npenyCepTaraoM nepnoae. 3tH HHT>eKIlHH OKasaJIH HBHO BHpajKeHHOe AefiCTBHe Ha pa3BHTH6 no-JIOBblX OpraHOB, B TOM HHCJie H ceMeHHHKOB. B o6m,eM, QAHaKo, oscHpeHHe He nojmaBajiocb bjihahhk). LE TRAITEMENT DE LA DYSTROPHIE ADIPOSO-GENITALE CONSTITUTIONNELLE ET DE L’OBESITE INFANTILE EN GENERAL RfiSUME L’auteur passe en revue les resultats donnes par le traitement hormonal ou opotherapique dans l’obesite infantile, notamment dans la forme oonistitiu Fig. 3.— Corelaţii între înălţime, vîrstă cronologică şi vîrstă osoasă. HnăltimB Vîrstă osoasă » Si/ji/s sfenoidal în raport cu vîrstă cronologică ^ » " dezvoltat sub vîrstă cronologica + " /' // peste o /, Fig. 4.— Corelaţia dintre dezvoltarea sinusului sfenoidal şi vîrstă osoasă a pumnului. in raport cu virsta cronologiei o sub vîrstă cronologică , + peste virsta cronologică Fig. 5.—Corelaţia dintre dezvoltarea sinusului sfenoidal şi înălţime. dezvoltarea sinusului sfenoidal putea fi încadrată în sindroamele de intersexualitate. Altă formă, mai rară, este cea apropiată de tipurile neutre, fără feminizare; în această OPERE ALESE IBS fonmă, indicii de sexualizare sînt normali în raiport cu vîrstă copilăriei (nediferemţiată pe sex), nu există semne clinice de feminizare şi nici eliminare crescută de estrogeni. Caracterele principale sînt adipozitatea Ind. sexualizare +2 -7 -2 -3 • • o % •< • •f ~2~°3 U 5 6 7 8 9 10J1 '12 13 14 15 ÎS Vîrstă cronologică Di st. pubis -sol Normal • băieţi ® fete <0 n ' o tt >+ /> •!- // Fig. 6. — Corelaţia dintre indicele pubian şi indicii de sexualizare. }nd sexualizare o -f/ \ —1--------------------1 -L- Vîrsta osoasă 14 r 12 10 8 6 4 2V • e9 cP 0 0 O 2 4 6 8 10 12 tt 16 Vîrstă erori o fogîcâ Vîrstă mintală Normal • băieţi o fete o x, + // -Vfete Fig. 7.— Corelaţia dintre dezvoltarea osoasă şi cea intelectuală. 2 U 6 8 10 12 Vîrsts cronologică Echilibrat Inert Dezechilibrat 7-. . , 1 Puternic □ 0 B nerfos1" I Internei/, o 2S » Fete □ Băieţi Fig. 8.—Corelaţia dintre indicii de sexualizare şi tipul de sistem nervos. 186 C. I. PARHON şi . hiipop’Lazia genitală, sindromul . hiiperestrogenic lipsind. La fete, unele: •cazuri reprezintă forme de hiperfeminizare, cu dezvoltare sexuală timpurie altele, mai rare, reprezintă forma infantilă, cu ladipoziitafe şi hipoplazie genitală. Considerînd nu numai cazurile de sindrom adipozo-genital, ci şi o serie de cazuri de endocrinopatii infantile observate prin comparaţie, şi lnd.de sexualizare O Note feminoide o Fără note feminoide © * *> şi depene/ de mediu q ,, „ cu depend.tfp med/u Haşurat = feminin Nehasurst£ masculin Fig. 9.— Corelaţia dintre indicii de sexualizare, notele feminoide şi dependenţa de mediu. -grupîndu-le în funcţie de cele trei caractere care ni se par a fi importante pentru clasificarea lor (adipozitate, hipoplazie genitală şi feminizare), am constatat că pot exista asocieri variate: — Hipoplazie genitală in copilărie II a) Cu adipozitate (sindrom adipozo-genital clasic) b) fără adipozitate Adipozitate fără hipoplazie genitală 1. Cu feminizare — forma estrogenă, cea mai des întîlnită (cazul R. C.) 2. Fără feminizare—forma infantilă (cazul L. Di) 1. Cu feminizare — forma estrogenă (cazul N. E.) 2. Fără feminizare—-forma infantilă (cazul R. I.) a) Cu feminizare — forma estrogenă (cazul S.C.) b) Fără feminizare — forma infantilă (cazul Af. Li). OPERE ALESE 187 Toate formele estrogene se încadrează în cazurile de intersexuali-tate infantilă. Este de observat că semnele de feminizare se pot găsi şi la copii cu vîrstă mică (de exemplu, cazul V. N., de 5 ani). Formele nu apar ca entităţi complet deosebite, ci am observat treceri ale aceluiaşi caz dintr-o categorie în alta, cu sau fără tratament, aşa cum vor arăta şi la evoluţia sindromului adipozo-genital. Redăm din fiecare categorie cîte o observaţie tipică : 1. R. C. de 10 ani, se internează pentru obezitate şi hipoplazia organelor genitale, în antecedentele sale se notează boli infecţioase, scarlatină, pojar, varicelă. Mama sa are o tendinţă la obezitate. ^ Pacientul, care întotdeauna a fost bine hrănit, a avut o greutate în limite normale pînă la vîrstă de 7—8 ani. De atunci, s-a îngrăşat progresiv, fără cauza aparenta. La •examenul clinic, prezintă o greutate de 44,5 kg (cu 14,5 kg peste normal) şi o înălţime de 137,8 cm (corespunzătoare vîrstei de 11 ani) ; tegumentele sînt moi şi fine ; adipozi-taiea are o dispoziţie predominant abdominală şi în jurul glandelor mamare, dîndu-i un aspect feminin; prezintă ginecomastie bilaterală; organele genitale sînt hipoplazice, -testiculele mici cît o alună, mobile, penisul mic (4 cm lungime). Diferenţa între diametrele biacromial-bitrocanterian este de 3,5 cm (normal, 5,1 cm), ceea ce arată o creştere mai accentuata a diametrului bitrooanterian decît a celui biacromian ; de asemenea, circumferinţa bazinului este mult mai mare decît a toracelui, diferenţa circumferinţelor fiind de II cm, în loc de 4 cm. Şaua turcească este mică, cu apofizele clinoide anterioare şi lama patrulateră îngroşate, sinusul sfenoidal normal. Gradul de maturare a nucleelor de osificaţie corespunde vîrstei (fig. 10). % L, D., de 12 ani, se internează pentru tendinţă la obezitate şi hipoplazie genitală. La vîrstă de 4 ani, copilul a avut timp de 6 luni, crize comiţiale (?), care nu -s-au mai reşpetat ; la 9 ani, rujeolă ; de la 11 ani, migrene frecvente. în antecedentele eredocolaterale, se notează că ambii părinţi sînt graşi; mama suferă de migrene, -o bunică este diabetică. Pîoă la 8—9 ani, pacientul s-a dezvoltat nomal ; de atunci, fără o cauză aparentă, a început să se îngraşe; pînă la 8 ani, a avut o ectopie testiculară bilaterala, pentru care a făcut un tratament intermitent cu testosteron; în urma acestui tratament, testiculele. au cpbor-ît, rămîniînd însă miici. La examenul clinic, pacientul are o înălţime de 1,46 m (cu 7 cm peste normal) şi o greutate de 49,5 kg (cu 9 kg mai mult decît greufatea corespunzătoare înălţimii) ; pacientul are obrajii roşii, tegumentele sînt normale, adipozitatea are o dispoziţie predominant trunculo-facială; prezintă genu val-£um şi picior plat. Testiculele sînt hipoplazice, penisul are dimensiunea de 2—3 cm. Diferenţa între diametrele biacromial-bitrocanterian este de 6 (medie, 5,2), deci în limite normale; diferenţa circumferinţelor bazin-torace, 3 (normal 4,2), ceea ce arata că bazinul este relativ îngust, deci indicii de sexualizare sînt normali. Şaua turcească este uşor mărită, gradul de maturare a nucleelor de osificare este normal (fig. 11). 3. S, C., de 13 ani, a fos întotdeauna un copil gras ; pînă; la 11 ani, a prezentat şi un deficit gonadic, pentru care a făcut intermitent, timp de 1 an, tratament cu glan-duantin, pluriglandol şi extract de. timus ; în- urma acestui tratament, deficitul' gonadic s-a corectat. în familia sa, tatăl şi bunicii sînt obezi, în'Copilărie, pacientul a suferit de : rujeolă la 7 ani, otită la 11 ani ; a fost operat de amigdale la 10 ani. La 13 ani, pacientul are o înălţime de. 1,68 m (normal 1,45) şi p greutate de 77 kg (normal pentru înălţimea sa, 47 kg). Adipozitatea are o dispoziţie p-redominant abdominală; şi perima-mară. Tegumentele sînt fnoi şi fine, avînd cîteva ştriurî violacee pe şolduri şi' abdo- 183 C. I. PARHON men. Pacientul are cîte un mic nodul glandular în regiunea mamară ; organele genitale sînt bine dezvoltate, depăşind vîrstă. Diferenţa între diametrele biacromial-bitrocanterian, 2 (N=5,5) ; diferenţa circumferinţelor bazin-torace, 4,2 (normal, 2), deci indicii de sexualizare sînt feminini (fig. 12). Şaua turcească are dimensiuni normale, prezentînd îngroşarea lamei patrulatere. Vîrstă osoasă, apreciată după gradul de maturare a nucleelor de osificare este de 14—15 ani. 17-cetosteroizi, 8,99 mg în 24 de ore. Fig. 10.—Hipoplazia Fig. 11.—Hipoplazie Fig. 12.—Adipozita- Fig. 13.—Hipoplazie genitală cu adipozi- genitală cu adipozi- te, fără, hipoplazie genitală, fără adi~ tate şi feminizare tate, fără feminizare genitală, cu femini- pozitate, cu femini- (forma estrogenă a (forma infantilă a zare. zare. sindromului adipo- sindromului adipozo-genital) . zo-genital). 4. N. E., de 10 ani, se internează pentru hipoplazie genitală. Copilul a avut întotdeauna o greutate în limite normale ; la 8 ani, a suferit de rujeolă şi oreion. In antecedentele eredocolaterale, se notează că mama sa şi o mătuşă au caractere cushingoide. Pacientul are o înălţime corespunzătoare vîrstei de 12 ani; greutatea corespunde înălţimii, tegumentele sînt moi şi fine, adipozitatea este în limite normale, dar disipusă cu predominanţă în regiunea abdominală şi mamară. Prezintă genu valgum şi picior plat. Diferenţa între diametrele biacromial-bitrocanterian este de 4, (normal, 5,1), deci este sub limita inferioară a normalului; diferenţa circumferinţelor bazin-torace este de 9 (normal, 3,8), ceea ce denotă o lărgire pronunţată a bazinului. Indicii de sexualizare sînt OPERE ALESE 189 deci feminini. Şaua turcească este normală. Gradul de maturare a. nucleilor de osifi-care corespunde vîrstei cronologice (fig. 13). Prezentarea acestor forme pune în discuţie sindroamele intersexuale în copilărie. Studiul acestor sindroame s-a restrîns în special la acela al herma-froditismului şi pseudohermafroditismului, în care tulburarea apare în timpul vieţii intrauterine. In afară de aceasta, Maranon a descris o perioadă fiziologică de intersexualitate prepuberală la băieţi. Credem că patologia de intersexualitate în copilărie este mult mai frecventă şi mai complexă; ea cuprinde formele descrise mai sus, mai puţin accentuate sau diferite de pseudohermafroditism ca dată de apariţie. Ele sînt în acelaşi timp diferite de forma descrisă de Maranon, prin caracterele net patologice, prin faptul că nu sînt întotdeauna tranzitorii şi nu se instalează strict prepuberal. Cele mai multe dintre aceste forme de intersexualitate infantilă prin asociere cu adipozitate şi hipoplazie genitală, se încadrează în sindroamele adipozo-genitale. Studierea mecanismului de realizare a acestui sindrom de intersexualitate infantilă este foarte importantă pentru cunoaşterea patogeniei şi a tratamentului sindromului adipozo-genital. Pentru clarificarea acestei probleme, ar trebui stabilită mai întîi originea estrogeriilor. Cel mai probabil pare să fie că originea lor este suprarenală. Amintim în această privinţă că .la bărbaţii adulţi, au fost descrise rare cazuri de tumori suprarenale, cu hipersecreţie de estrogeni şi feminizare. Cazurile de uşoară feminizare, eventual tot de natură suprarenală, la bărbatul adult, par a fi însă mult mai frecvente. Totuşi, nu se poate exclude faptul că testiculele hipotrofice ar putea secreta în anumite condiţii hormoni cu efecte estrogene. In al doilea rînd, ar trebui stabilit felul în care este solicitată hiper-secreţia estrogenică la băieţi. S-ar putea să existe tulburarea unor centri diencefalici ce reglează secreţia de estrogeni şi de androgeni la fiecare sex. Aceste tulburări ar fi deseori asociate cu dereglări diencefa-iice oare ipnoduc obezitate. Aminiffim în această privinţă că, La adult, relaţia dintre obezitate şi sexualizare a fost urmărită prin măsurători de indici de către Vague (1947) care a descris forme ginoide şi androide. Contrar rezultatelor noastre, Decourt şi Doumic (2) la copii obezi nu găsesc diferenţa între fete şi băieţi şi niici diverse -categorii în cadrul unui aceluiaşi ,sex, ajuinKG CHHApOM (|)eMHHH3Ma, xapaKTepHSH-pyioH^HHCH BHeniHe oscHpeHHeM, THnnqHbiM HSMeHeroieM dokpobob, npH^aT-KOB K02KH, HCCHOKHM' pa3BHTH6M MOJîOqHblX >Kejie3, a TaiOKe HH&eKCaMH, yKa3biBaioiii,HMH na >KeHCKHH ceKcyajibHbifi run: noBbimeHHoe BbijţejreHHe OPERE ALESE 201 scTporeHQB, ncHXHqecKH HH(J)aHTHJibH0-}KeHCTBeHH0e pa3BHTHe (TaK Ha3biBae-Mbift scTporeHHbiH thii) . 3ry (J)opMy #a>Ke b a^tgkom B03pacTe mo>kho BKJiioqHTb b pa3JiHqHbie bhah HHxepceKcyajibHocTH y MajibqHKOB b npoTHBOBec BHpHJiH3Hpyioiii;eMy cHHApoMy, BCTpeqaioiiţeMycfl y ^eBoqeK; 6) Apyran (ţ)op-Ma OTjinqaeTCH 6ojiee hh3khm qncjiOM cJiyqaeB 6e3 CHHApoMa (ţ)eMHHH!3Ma (iHH(J)aHTHJibHa5i cjDOpMa) ; b) HaKOHeix, Ha6jiioAaK)TCH TaioKe npCMe^yToqHbie (|)OpMbI. y AeBoqeK oTMeqaercn cjDopiMa, xapaKTepH3HpyiomaflCfl o>KHpeHHeM u THnep(})eMHHH3MO'M (paHHHM nOJIOBbIM pa3BHTHeM) H APyrafl (jDOpMa c 05KK-peHHeM h rHnonjiasHeH nojioBbix opranoB (HH(J)aHTHJibHbiH thii) . OmeqaioT-ch TaK^ce AHccouHHpOBaHHbie cjiyqan y MajibqHKOB c HHTepceKcyaJibHOCTbK> 6e3 rHnonjia3HH nojiOBbix opraHCiB h c «006513aTejibHHM oacBpeHHeM. 3th cjiyqa,n Hejib3H BKjiioqHTb b aAHn030-reHHTajibHyi0 ahctpo(})hio, HecMOTp# Ha TO, qTO OHH, na-BHAHMOMy, npeACTaBJIHIOT pOA'CTBeHHbie (J)OpMbI HHTep-ceKcyajibHoro CHHApoMa. 3th HCCJieAOBaHHH noKa3biBaioT, qro HHTepceK-cyajibHocTb BCTpeqaeTCH ropa3AO qame y Rerreik h hocht 6oJiee KOMnjieKCHbiH xapaKTep, qeM npeAnojiarajiocb ao HacTosnnero BpeMCHH. B 6ojibiuHHCTBe cJiyqaes npoHcxo>KAeHHe skctpareHOB, BepoHTHo, HaA-noqeqHHKOBoro xapaKTepa, 0AHaK0, He HCKJiioqaeTCH B03M0^KH0CTb, qra y He-kotophx 6ojibHbix rHnoTpoc{)HqecKiHe ceMeHHHKH ceKpeTHpyiOT ropMOHbi c scrporeHHbiM A^HCTBHeM. HsobiToqHoe BbiAeJieHHe serporenoB MO^er 06ycji0BJiHBaTbC5i Hapyuie-HHeM HeKOTOpblX ueHTpOB me>KVToqhoro Moera, cthm y ji hii,hefl perHKyjihphoh (jDopMaiţHH noepeAeTBOM K0pTHK0Tp0nHbix ropMOHOB. HaSjnoAan TeqeHHe 60 Jie3HH npH pasjiHqHbix cjiyqanx aAHna30-reHHTajibH0iH-ahctpo(J)hh, aBTopbi ycTaHOBHJiH, qTO o6menpHHOToe b jiHTepaType MHeHHe, coiviacHO KOTOpOMy AoSpOKaqecTBeHHaH, jmuienHan 6ojie3HeHHbix nopa^KeHHH (f)opMa, npHBOAHT K nOJIHOH HJIH qaCTHqHOH peMHCCHH, He BnOJIHe odOCHOBaHO'. ,D[OBOJIbHO qacTO aBTopbi Ha6jnoAajra tcha^huhio k pa3BHTHio KynihHro hah oro CHHApoMa,. HHTepCeKCyaJIbHOCTH B3pOCJIbIX, OÎKHpeHHIO HJIH eBHyXOHAHBMy. ÂBTopbi CTapajiiHCb ycTaHOBHTb paHHne jiaSopaTopHbie h KJiHHHqecKne npHSHaKH, KOTOpbie 6bi yKasbreajiH Ha AaJibHeHUiee pasBHTHe 6ojie3HH. Bos-MGJKHocTb paHHero pacnOf3HaBaHHH npHBejia 6bi k npHMeneHHio 6ojiee aA^K-BaTHoro h aAanTHpCBaHHoro k pasjraqHbiM $opMaM Ji^q^HHH. TepanHH rotiaAOTponhbimih ropMCHaMH 3(|)(j>eKTHBHa b 0TR0meHHH Kop-perHpoiBaiHHH rHnonjiai3HH noJioBbix 0praH0B, ho He AaeT pesyjibTaTQB npn o^HpeHHH h (J)eMHHH3Hpyioiii,HX chmnTomokomnjieKCax. 3to jieqeHHe Mo^ceT qepeAOBaTbCH c npHMeHeHHeM SKcrpaKra i3o6hoKKy pocTOBbix (3nnc})H3apHbix) xp^meft b cjiyqae npHMeHei-îHH 6ojiee 3HaqHTejibHbix ao<3. B sthx cjiyqanx xopofflne pesyjibTara oTMeqajiHCb npn M0CTHOM npHMeHeHHH TeCTOCTepOHa. y AeTefl CTaprne 10—11 jict jieqeHHe hHT>eKixHhmh TecTocrepoHa oco-SeHHo noKa3aHo b cjiyqanx Bbipa>KeHHoro (|)eMHHH3Ma, HecMorpH.Ha to>, qTO ■202 C. I. PARHON cjDeHOMeHbi rnnep4>eMHHH3Ma Booâme c TpyAOM nojmaiOTCH KaKOMy-jinSo jieqeHHio. BaxHofi qacTbio Jievetwsi aBJiHeTcs nnmeBOH pe»CHM, kom6hhh-pyiomnHCH HHoraa c npHMeHeHneM 6ei-i3e,opinia. Bo bchkom cjiynae, Jieqei-iHe ejieayer HanpaBjiHTb TaKHM c»6pa30M, «ito6h HeSeHcaTb pasBHTHH jtpyrax 3H^0KpHHHHX CHHApOMOB. OB'bflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1 h 2. — JţHccoiţHauHH b pa3BHTHH nojioBoro qjieHa h ceMeHHHKOB. Phc. 3. — B3aHM00TH0ineHHe MeatAy poctom b ^JiHHy, xpojionreecKHM B03pacT0M ?H CTeneHbK) OKOCTeHCHHH 3IIH(î>H3apHbIX xpnmeS. Phc. 4. — B3aHMooTHomeHHe MejKAy pa3BHTHeM ochobhoh na3yxn h cTeneHbio oko-•CTeHCHHH 3nncj)H3apHbix xpameă KHCTH pyKH. Phc. 5. — B3aHMooTHomeHHe MejKAy pa3BHTHeM ochobhoh na3yxn h poctom b JUIHHy. Phc. 6. — B3aHMooTHomeHHe MeacAy jio^kobmm HH^eiccoM h noKa3aTejiHMH ceK- «cyajibHoă AH^^epeHUHpoBKH. Phc. 7. — B3aHM00TH0meHHe MexcAy oKocTeHeHHeM poctobhx xpameă h HHTejuieK-'TyaJIbHblM pa3BHTHeM. Phc. 8. — B3aHMooTHomeHHe MexcAy noKasaiejiHMH ceKcyajibHofi AH<})epeHHHpoBKB H THIIOM HepBHOH CHCTeMH. Phc. 9. — B3aHMOOTHomeHHe Mem^y noKa3aTejiHMH ceKcyajibHoă AHtJxjjepeHUHpoBKF, JÎKeHCKHMH BTOpOTHbIMH nOJIOBbIMH npH3HaKaMH H 3aBHCHM0CTbI0 nOCJie^HHX OT OKpyXCa- someâ cpe^bi. Phc. 10. — rnnonjia3HH ncwoBbix OpraHOB c oaaipeHHeM h pa3BHTHeM BTOpnqHbix noJiOBbix npH3HaKOB no HceHCKOMy rany (scTporeHHan Hio hhahbha, c HopMajib- HblM pa3BHTHeM nOJIOBblX OpraHOB, HO CO BTOpH^HHMH nOJIîOBbIMH npH3HaKaMH no 5KeH-CKOMy rany. Phc. 19. — nepeHeciimă aAHnoso-reHHTajibHyio ahctpo4)hio hhahbha, y K0T0p0r0 b 3pejioM B03pacTe Ha6jnoAajiCH nmepacTporeHHbiă chhapom b KOMtfHHaiţHH c nrnep- TPHX030M. Phc. 20 h 21. — JKeHmHH*» c aAHno3o-reHHTajibHoă AHCTpo(})Heâ, c HaqajibHbiiMK €ipH3HaKaMH OJKHpeHHH. Phc. 22 h 23. — Jlsa eBHyxoHAa, y KOTOpbix b agtckom B03pacTe Ha6jnoAajiacb aAHn030-reHHTajibHan ahctpo(|)hh. Phc. 24 h 25. — MyjireHHa c aAHnoso-reHHTajibHoS AHCTpo<|)HeH ao h nocuie 4-Me-«cnqHoro iCoM6HHHpoBaHHoro JieqeHHH (npHMeHHJincb: roHaAOTponHbiH ropMOH, sKcrpaKT îUHtobhahoh 7Kejie3hi h rHnoKajiopHHHbifi nnmeBOH pejKHM). OPERE ALESE 203 CONSIDERATIONS SUR 65 CAS DE SYNDROME ADIPOSO-GENITAL RESUME Cette etude porte sur 65 enfants atteints d’un syndrome adiposo-genital. Les observations ont ete faites par anamnese, examen clinique, biomeitrique, radiologi que (pour la selle itiurciquie et rartitoulatioin du poi-gnet) ; dans 25 cas, das dosages hormonaux ont egaleimenit -ete prjaitiques. Quarante enfaotis onit ete soumiils â un examen psychoiogique de-taille, base sur l’anamnese, l’observation, l’etude des jeux et du dessin, des reflexes conditionnels moteurs et du rapport entre le premier et le deuxieme systeme de signalisation. Chez 10 enfants, l’electro-encepha-lognamme a 'egalement ete enregistre. L’evoluition d’une serie d’anciems adiposo-genîtaux a ete suivie. La principale conclusion, tiree de la confrontation des donnees cliniques, biometriques et hormonales, est qu’il y a plusieurs formes cliniques, en raison des phenomenes d’intersexualite constates. A ce point de vue, on peut distinguer, chez les garţons: a) une forme qui presente, outre l’hypoplasie genitale et l’adiposite, l’associa-iion d’un syndrome de feminisation, caracterise par l’aspect de l’adipo-site, des teguments, des phaneres, de la gynecomastie, ainsi que par des îndices de sexualisation feminine: elimination aocrue d’oes'trogenes, psychique inf;antile-feminoîde (type oestrogene) ; meme â un âge assez bas, cette forme peut etre rangee parmi les formes d’intersexualite, chez les gargons, oppose au syndrome de virilisation rencontre chez les fillet-tes; b) une autre forme, representee par un nombre plus reduit de cas, sans feminisation (forme infantile) ; c) des formes intermediaires. Chez les fillettes, il y a une forme â adiposite et hyperfeminisation (puberte precoce) et une autre, â adiposite et faypoplasie genitale (type petit, infantile). II existe des cas dissocies, chez les garşons â intersexualite, sans hypoplasie genitale, avec ou sans adiposite. Ces cas ne peuvent rentrer dans le cadre du syndrome adiposo-genital, mais representent probable-ment des formes apparentees avec la forme intersexuelle du syndrome. Ces recherches ont permis de constater que riintersexuailite infantile est plus frequente et plus complexe qu’on ne l’admet d’ordinaire. L’origiime des cestrogenes serait, d(ans la plupart des cais, surreriale; mais il n’est pas exclu que le testicule hypotrophique secrete parfois des horimones â effets cestrogenes. L’hypersecretion des cestrogenes peut etre due aux troubles de cer-tains centres diencephaliques, la stimulation de la surrenale etant rea-lisee par le corticotrope. Ayant suivi l’evolution de quelques enfants atteints d’un syndrome adiposo-genital, les auteurs ont constate que l’opi-nion courante dans la litterature de specialite, selon laquelle la forme benigne, depourvue de lesions, evoluerait vers une remiission totale ou 204 C. I. PARHON partielle, n’est pas entierement îondee. Les auteurs ont souvent rencon-tre une evolution vers les syndromes cushingoîdes, vers Tintersexualite de l’aduljte, vers l’obesite ou les tendances eunuchoîdes. Les auteurs se sont attaches â etablir une serie de symptomes pre-coces, cliniques et de laboratoire, qui puissent îournir des indications sur l’evolution du malade. La possibilite de reconnaître ces symptomes conduit â l’application d’un traitement plus nuance et plus adapte aux differentes formes. Le traitement aux hormones gonadotropes est efficace lorsqu’il s’a-git de corriger l’hypoplasie genitale, mais non pas Fobesite et la feminisation. Ce traitement peut etre alterne avec un traitement au thymus, qui a un plus faible effet de stimulation des gonades et ne stimule pas du tout les surrenales, comme le ferait parfois le gonadotrope. La testosterone est contre-indiquee avant 10 ou 11 ans, etant donne son action de sexualisation psychique et, â hautes doses, Tinhibition des cartilages de croissance. Le traitement local â la testosterone a domnie de bons resultats dans ces cas. Passe 10 â 11 ans, le traitement â la testosterone injeetable est par-ticulierement indique dans les cas de feminisation marquee, bien que les phenoanenes d’ihyiperfeminiisation soient aissez resiatantis â ce traitement aussi. Le regime alimentaire, associe parfois â la benzedrine, constitue une pârtie importante du traitement. De toutes faşons, ce traitement doit etre conduit de maniere â eviter Tevolution vers d’autres syndromes endocriniens. i EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. et 2. — Dissociation entre Ie developpement du penis et celui des testicules^. Fig. 3. — Correlations entre la taille, Pâge chronologique et l’âge osseux. Fig. 4. — Correlation entre le developpement du sinus sphenoîdal et Page osseux du poing. Fig. 5. — Correlation entre le developpement du sinus sphenoîdal et la taille. Fig. 6. — Correlation entre Pindice pubien et les indices de sexualisation. Fig. 7. — Correlation entre le developpement osseux et le developpement intellectuel. Fig. 8. — Correlation entre les indices de sexualisation et le type du systeme nerveux. Fig. 9. — Correlation entre les indices de sexualisation, les notes feminoîdes et la de-: pendance du milieu. Fig. 10. — Hypoplasie genitale, avec adiposite et feminisation (forme oestrogene du syndrome adiposo-genital). Fig. 11. — Hypoplasie genitale, avec adiposite, sans feminisation (forme infantile du syndrome adiposo-genital). Fig. 12. — Adiposite, sans hypoplasie genitale, avec feminisation. Fig. 13. — Hypoplasie genitale, sans adiposite, avec feminisation. Fig. 14. — Obesite trochanterienne et hypoplasie genitale, chez un enfant, Fig. 15. — Obesite trochanterienne chez une femme adulte. Fig. 16. — Un ancien adiposo-genital, ayant evolue vers une puberte precoce d’origine surrenale. Fig. 17. Un ancien adiposo-genital qui a evolue vers une forme cushingoîde. Fig. 18. — Un ancien adiposo-genital â developpement satisfaisant des gonades e£ feminisation. Fig. 19. — Un ancien adiposo-genital qui, â Page adulte, presente un syndrome hyperoestrogene coexistant avec un hirsutisme. OPERE ALESE 205 Fig. 20 et 21. — Evolution vers Pobesite d’une adiposo-genitale. Fig. 22 et 23. — Deux eunuchoîdes qui, dans leur enfance, avaient presente un syndrome adiposo-genital. Fig. 24 et 25. — Un adiposo-genital, avant et apres quatre mois de traitement (hormone gonadotrope, thyroîde, regime alimentaire hypocalorique). BIBLIOGRAFIE 1. Cerese Franco e Origlia Dino, Arhivio per le scienze mediche, 1949, nr. 6. 2. Decourt et Doumic J. M., Sem. Hop., 1952. 3. F a d e e v a V. K-, Anal. Rom.-Sov., Seria : Pediatrie, 1952, nr. 4. 4. Guillemin J. et Michard J. P. Ann. d’endocr., 1952, t. 13, nr. 3, p. 541. o. Lan ger o n L., Precis d’endocrinologie clinique, Paris, Doin, 1944, p. 624. 6. Le Marquand H. S. a. Tozer F. H. W., Endocrin disorders in childhood and adolescence, Londra, Hodder a. Stongton, 1943, p. 298. 7. Marx H., Innere Sekretion, Berlin, Springer, 1941, p. 677. 8. Nicolaiciuk S. P., Anal. Rom.-Sov., Seria: Medicină generală, 1953, nr. 99, p. 51. 9. Nobel E., Kornfeld W:, Ronald A. a. W a g n e r R., Innere Sekretion und Konstitution im Kindesalter, Viena, Mandrich, 1937. 10. Parhon C. I., G o 1 d s t e i n M. si Milcu Şt.-M., Manual de endocrinologie, ed. a Il-a, 1937, voi. 1, p. 345.’ 11. — Bull. mem. Soc. roum. endocr., 1941, nr. 5, p. 73. 12. — Bull. mem. Soc. roum. endocr., 1941, nr. 10, p. 151. 13. — Acta endocrinologica, 1942, nr. 3, p. 133. 14. — Acta endrocrinologica, 1942, nr. 4, p. 237. 15. Pavlov I. P., Prelegeri despre activitatea emisferelor cerebrale, Ed. Acad. R.P.R., 1951, p. 360. 16. — Opere alese, Bucureşti, ed. a Il-a, Ed. Acad. R.P.R., p. 552. 17. Pitiş M. şi Stănescu V., Studii si cercetări de endocrinologie, 1951, t. II. p. 89. 18. Pende N i c o 1 a, Trattato di biotipologhia umana individuale e sociale, Milano, 1939, p. 665. 19. Schutz H., Archiv f. Kinderheilk., 1941, voi. 122, caietul 3, p. 113. 20. Smolenski I., Rev. NeuroL, 1952, p. 16. 21. Strokina T. V., J. vîsşei nervnoi deiatelnosti, 1951, nr. 5, p. 25. 22. V o g r a 1 i k V. G., Sov. med., 1953, nr. 5, p. 21. 23. Zagorovski F. L., Sov. ped., 1951, nr. 4, p. 17. 24. Zei s el u. Press Ier M., Ztschr.. f. Kinderheilk., 1953, voi. 72, p. 675. CONTRIBUŢII LA STUDIUL MACROMASTIEI Studiul biologiei glandei mamare ridică probleme de un considerabil interes teoretic şi practic. Din primul punct de vedere deoarece pentru nici un alt organ corelaţiile între dezvoltarea lui şi anumite funcţii hormonale, nu apare în med mai evident Aceste corelaţii rămîn încă de precizat cu privire la rolul ce revine unora sau altora dintre hormoni, mai mult sau mai puţin importanţi, ceea ce poate da loc la noi cercetări. Din punct de vedere practic alteraţiile glandei mamare impun cercetarea unor tratamente preventive sau curative pentru tulburări ca aplazia sau hipoplazia acestui organ precum şi pentru dezvoltarea sa exagerată la fetele tinere (ceea ce constituie pentru ele şi pentru familie un motiv de serioasă îngrijorare), ca şi pentru băieţii atinşi de ginecomastie. Amintim din acelaşi punct de vedere, boala Reclus. De asemenea galactoreea în afară de sarcină sau lactaţie şi insuficienţa secreţiei lactate atunci cînd este necesară. însemnata problemă a neoplaziilor mamare trebuie în sfîrşit să fie citată în această comunicare. In mai multe lucrări anterioare ne-am ocupat cu studiul diferitelor tulburări ale glandelor de cane vorbim. Printre acestea imacromtastia meriită să reţină atenţia pentru motivele deja indicate. Vom relata în această comunicare observaţia unei fete de 16 ani. Cazul este interesant şi prin faptul că face parte dintr-o familie în care mai găsim şi alte tulburări endocrine. E. P. este fiica unei bolnave pe care am îngrijit-o în Clinica endocrinologică pentru o hipertrofie însemnată a membrului superior drept şi a cărei observaţie va fi publicată ulterior. Tatăl este sănătos. Naşterea a fost dificilă. A fost nevoie să se aplice forcepsul. Prima menstruatie a apărut la 12 ani l/2, ciclul urmînd apoi regulat la fiecare 30 de zile, durata sîngerării fiind’ de 5 zile. *în colaborare cu M. Pitiş. Publicat în Acta endocrinologică, 1943, voi. 9, nr. 1. OPERE ALESE In antecedentele bolnavei P., copil unic la părinţi, se notează rujeolă la 3 luni ; varicela şi o dublă pneumonie la 9 luni; un icter la 4—5 ani şi tuse convulsivă la 6 ani. De 2 ani s-a observat o creştere de volum a glandelor mamare mai întîi în mod brusc, atîngînd aproape volumul actual. De un an creşterea deşi a continuat a fost mai: puţin importantă. Talia este de 1,52 m, iar greutatea de 63 kg. Este vorba deci de o obezitate evidentă. Tegumentele de aspect normal în genere, dar în regiunea externă a coapselor se-notează striile cutanate atrofice „vergeturi". Examenul sîngelui arată 4 571 000 hematii pe mm3. Leucocitele 8 400 dintre care: polinucleare neutrofile 65%, bazofile 0,5%, eozinojfile 1%, limfocite 30%, monocite 3,5%, hemoglobina 88%. Valoarea globulară 0,97%. Glicemia 0,91%0, calcemia 0,108%o, potasemia 0,215%0, colesterolemia ’ 1,657%^ ureea 0,12%o (examene efectuate de Dragomireanu). Examenul hormonal al urinii arată prolanuria de 5 unităţi şoarece, iar folicunuria sub 30 unităţi. Deci hipofoliculinurie (Milcu). Metabolismul bazai — 14,4%. Examenul urinii arată: Cantitatea 730 ml (?). Densitatea 1018. Aciditatea 8,39 îrr HC1. Cloruri 10%o, ureea 22,95%0, acid uric 0,38%o. Absenţa de glucoză, albumină, acetonă, acizi şi pigmenţi biliari, hemoglobină. Frecvente leucocite şi epitelii turtite. Şaua turcească de formă, contururi şi dimensiuni normale. Părul capului de culoare castanie, fin, moale. Unghiile de grosime medie cu striaţii longitudinale şi numeroase noiţş. Ţesutul adipos mai abundent în regiunile mamară, abdominală şi la extremităţile proXitoile ale coapselor. Tonicitatea musculară bine păstrată ca şi dezvoltarea muşchilor în general. Sistemul osos nu pare alterat. Cu privire la glandele endocrine şi în raport probabil cu hipofiză, notăm slaba» dezvoltare a bărbiei şi a extremităţilor. Prima menstruaţie a apărut la 12y2 ani. Tiroida de volum şi consistenţă normală.-Globii oculari fără exoftalmie sau enoftalmie. Sprîncenele cu direcţie orizontală, sînt rare mai cu seamă în jumătatea lor externă. Bolnava preferă căldura. Nu există tremurăturr ale extremităţilor. Transpiraţia mai abundentă către extremităţi. Somnul bun. Semnul Ghvostek unilateral de gradul al 3Aea. Mai notăm aici, fără să voim a pune acest simptom pe seama paratiroidelor, că dinţii sînt de culoare albă gălbuie şp că incisivii mediani superiori sînt largi. Timusul nu este percutabM. Bolnava prezintă, precum am văzut, un oarecare grad de obezitate. Tensiunea arterială este de Yl cu’ 7,5 cm Hg. Menstrele care au fost regulate pînă în ultimele 4 luni, au devenit neregulate-Glandele mamare prezintă aproximativ volumul unui cap de nou-născut, cea dreapta fiind m:ai miare deoît cea stîngă. Palpaţia indică o proporţie aproximativă de 2:3 între ţesutul glandular propriu-zis şi cel colagen. Glandele sînt dure, indolore, cu areola puternic pigmentată, largă (8/6 cm). Mamelonul este mic. Venele superficiale sînt dilatate formînd o reţea densă în jurul areo-lelor. Pilozitatea axilară şi pubiană este puţin abundentă. Nimic de notat de partea aparatului respirator, 76 pulsaţii pe minut. Splina per-cutabilâ pe 5,5 cm. Ficatul pe 9 cm, fără alte particularităţi. Regiunea veziculei biliare nu este sensibilă. Din punct de vedere neurologic, notăm absenţa reflexului oculo-cardîac, dar acest examen va trebui repetat. Cel pilomotor apare după 4 s. Dunga vasomotorie după 6 s„ 203 C. I. PARHON este roşie intens şi difuză. Nu prezintă tulburări de sensibilitate sau ale reflexelor cutanate şi tendinoase. S-au făcut acestei bolnave 30 de injecţii cu epifizhormon, una pe zi, intramuscular. Greutatea a crescut cu 1,500 kg. Pe de altă parte s-au observat unele modificări ale glandelor mamare care au devenit mai puţin dure, iar congestia a scăzut în mod evident. Circumferinţa toracică a scăzut la nivelul lor cu 2 cm, ceea ce este destul de important. Menstruaţia, care trebuia să vină la 2 mai, nu apăruse încă în ziua de 8 mai cînd pacienta a fost revăzută. In ultimele două luni menstruaţia a venit în mod normal. Cazul P. este interesant şi pentru etiologia sa, această bolnavă făcînd parte dintr-o familie în care există şi alte cazuri de endocrinopatii sau neuroendocrinopatii: hipertrofia membrului superior drept la mamă şi în ultimul timp pigmentaţia feţei; obezitate la sora acesteia; o vară după mamă a bolnavei E. P. şi fratele.primei suferă, pe cît se pare, de sindromul Cushing. O altă pacientă cu macromastie era fiica unui basedowian; acesta era fratele unui bolnav cu obezitate considerabilă, a cărui observaţie a fost relatată de unul din noi cu dr. Lieblich. R-, 14 ani, prezintă de asemenea o macromastie de acelaşi tip ca la P.} deşi mai puţin accentuată. Globulele roşii 4 760 000. Leucocitele 4 500. Hemoglobina 90. Valoarea globulară 0,90. Examenul genital arată cele ce urmează : organele genitale externe de conformaţie normală, cu aspect de maturitate sexuală. Vestibulul uşor violaceu cu secreţie destul de abundentă apoasă. Uterul (examen rectal) la limita inferioară a normalului, totuşi faţă de vîrstă pacientei bine dezvoltat. Zonele anexiale libere. Examenul hormonal (Milcu) arată Hormon gonadotrop 5 Uş. %. Foliculinuria la 30 Uş. %. Hormon de luteini-zare absent. Metabolismul bazai — 10,3%. Menstruaţia neregulată în primul an. Este foarte erotică. Setea pare mărită. Bea cîte 3—4 pahare de vin cu sifon la masă. S-au prescris injecţii cu epifizhormon. După un număr de 30 injecţii se constată şi în acest caz o reducere în consistenţă a glandelor mamare. In special am avut impresia că ţesutul glandular şi colagen m scăzut. Intr-un alt caz, o macromastie predomimînd în mod evident de partea dreaptă la o fată, părea să fie în legătură cu o nevralgie intercos-tală bilaterală, de asemenea cu predominanţă dreaptă. Nevralgia era, după cît se pare, în relaţie cu o veche inflamaţie pleurală. Acest caz reaminteşte proliferările ţesutului mamar în relaţie cu leziuni locale determinînd o congestie (arsuri) sau cu turburări nervoase : siringomielie într-un caz al lui Marinescu şi Ionescu-Siseşti, scleroză laterală amiotrofică într-un caz observat de noi înşine. ★ Care este patogenia acestor tulburări ? înainte de a relua această chestiune este necesar să arătăm pe scurt ceea ce se ştie asupra dezvoltării glandei mamare în stare normală şi de asemenea în ce condiţii ea se dezvoltă în mod exagerat sau rămîne oprită în dezvoltare. OPERE ALESE 209 Ancei şi Bouin au arătat de mult că glanda mamară se dezvoltă în mod însemnat la iepuroaică cînd se practică o împerechere nefecun-dantă (pentru a exclude sarcina). Or, aceasta are ca efect ruperea foliculilor maturi şi formarea de corpi galbeni. Pe atunci nu se cunoştea însă acţiunea foliculinei. Astăzi se admite în genere că ultima substanţă are un rol însemnat în dezvoltarea organului de care vorbim. Unii autori admit că foliculina dezvoltă canalele galactofore pe cîtă vreme hormonul corpului galben acinii mamari. Dar Lacassagne a putut obţine, cu foliculină, adenoame mamare. Este de văzut dacă acestea se dezvoltă exclusiv pe seama canalelor galactofore. Pe de altă parte, alţi autori au crezut că pot afirma că injecţiile de extracte de corp galben spot determina dezvoltarea glandei mamare şi în afara foliculinei chiar la animalele castrate (Corner, Klein, Nelson şi Pfiffner). Dar Selye, Brown şi Collip cu progesteron au avut rezultate negative. Nu pare îndoielnic că ambii hormoni menţionaţi intervin în dezvoltarea glandelor mamare. Dar partea ce revine fiecărei din ei şi condiţiile optime în care lucrează rămîn încă de precizat. Se tinde a se admite că progesteronul completează acţiunea foliculinei, lucrînd după ce ultima a intervenit într-o anumită măsură. Intr-un caz recent, la o bolnavă cu insuficienţă ovariană, am prescris un tratament foliculinic urmat de unu'l cu proluton. După sfaturile soţului său care credea că bolnava n-a înţeles bine cum trebuie procedat, s-au făcut, însă 6 injecţii alternative (3 din fiecare) din cei doi hormoni. Pacienta ne-a atras atenţia în mod spontan că după acest tratament a observat o tumefacţie dureroasă a glandelor mamare. Dar pe lîmgă acestea şi alte glande, hipofiză şi epifiză, de asemenea glanda tiroidă intervin ea excitatoare sau inhibitoare a'le dezvoltării mamelelor. Notăm că metabolismul bazai era scăzut în cele două cazuri ce am relatat aici. Rolul hormonilor gonadotropi A şi B se exercită prin intermediul ovarelor şi uneori al testiculelor (?) în giine-comastie. Dar, după unii autori hipofiză ar secreta în cursul sarcinii un hormon ce influenţează pe cont propriu dezvoltarea glandei mamare şi la animalele castrate (Levis, Turner şi Gomez). Este de văzut dacă în anumite condiţii hipofiză n-ar secreta acelaşi hormon şi în afară de sarcină deşi aceşti autori au obţinut rezultate negative. Oricum ar fi unele tumori ale hipofizei se însoţesc de dezvoltarea exagerată a glandelor mamare sau de ginecomastie. Epifiză ar părea, a priori, să exercite o acţiune inhibitoare şi poate că lucrurile se petiec astfel. Cazurile lui Askanazy şi Nicolai par a pleda pentru o acţiune inhibitoare asupra glandelor mamare, acestea dezvoltîndu-se în mod precoce în cazurile de hipoplazie a epifizei. Dar era vorba de cazuri cu alteraţii psihice şi cerebrale în genere. Iii cazul de macromastie dezvoltată în mod precoce la o bolnavă cu tulburări psihice de tipul encefalitei şi cu o oprire în dezvoltarea psihică, relatat de Constanţa Parhon- 14 — Opere alese — c. 3487 210 C. I. PARHON Ştefăneseu, E;p. Tomorug, care a făcut necropsia cazului, afirmă a fi găsit o epifiză mult redusă de volum. Din nenorocire secţiunile microscopice ce ni s-au arătat nu interesau glanda întreagă ceea ce impune unele rezerve asupra volumului ei iniţial. Pe aceste secţiuni nu am avut impresia unei alteraţii evidente în sensul reducerii funcţionale. Adăugăm că într-unul din ovarele acesteia exista o luteinizare evidentă pe seama glandei tecale. Poate deci în acest caz progesteronul a fost secretat în mod exagerat. Dar într-o comunicare anterioară şi ţinînd seama de rolul hipofizei în dezvoltarea mamară ne-am întrebat dacă epifiză considerată adeseori ca antagonistă hipofizei n-ar stimula acelaşi organ. La o copilă cu aeondroplazie şi într-un caz de idioţie mongoloidă trlatate cu epifizihormon am observat o dezvoltare precoce a glandelor mamare, ceea ce ar părea să confirme ipoteza precedentă. Dar evident trebuie să ne întrebăm dacă în realitate, factori intrinseci, ce rămîn încă de cercetat, nu au condiţionat această dezvoltare în mod independent de o acţiune stimulantă a epifizei şi chiar cu toată existenţa posibilă a unei acţiuni moderatoare a acesteia. In cele două cazuri relatate, şi în care am aplicat tratamentul epifizar, acţiunea acestuia nu a părut îndoielnică. Dar evident cercetările vor trebui să fie continuate pe o scară mult mai întinsă. Rolul altor organe: ficat (amintim aici ginecomastia unor ciro-tici), pancreas, suprarenale, rămîn de asemenea de cercetat. Pende crede, şi pare să fie astfel, că ultimele organe (corticala) stimulează dezvoltarea glandei mamare. In timpul sarcinii pe lîngă acţiunea combinată a progesteronului şi foliculinei este de cercetat rolul posibil al hormonilor gonadotropi şi al altor hormoni. Din punct de vedere patologic găsim o dezvoltare exagerată a glandelor mamare şi în unele tumori ovariene şi orhitice. Tot astfel în alte alteraţii endocrine, în encefalite (E. Derevici, Constanţa Parhon-Ştefă-nescu), idioţie de natură nedeterminată (Parhon, Urecihia şi Popea, Serghie şi Toporescu), idioţie mongoloidă, ca în cazul mai sus-citat. Revenind la cazurile observate de noi problema patogenică rămîne destul de obscură. Examenul hormonal al urinii ne-a arătat în aceste cazuri mai de grabă o reducere a eliminării foliculinei. (La o bolnavă cu sindromul Cyshing, soră cu una din bolnavele noastre, prezentînd o macromastie cu mai mult ţesut aidipos, foliculima se elimină în mare c|amtitate). Evident eliminarea foliculinică nu trebuie, ‘ apriori, să meargă în mod paralel cu cantitatea secretată şi utilizată de organism. Amintim că în anumite condiţii s-a putut stabili un antagonism între îolioulimă şi progesteroin şi că în această ordiine de idei Courrier a găsit că o unitate de foliculină poate neutraliza cel puţin o cantitate OPERE ALESE 211 de 40 ori mai mare (în greutate) de progesteron, în ceea ce priveşte acţiunea acesteia din urmă asupra mucoasei uterine a iepuroaicei. Pe de altă parte, acelaşi autor împreună cu Cohen-Solal, injectînd un amestec de foliculină o parte şi progesteron 200—400 părţi, a observat că acţiunea foliculinei asupra vaginului este împiedicată. Aceste constatări pun problema indicaţiei tratamentului cu hormonul corpului galben în ipoteza că macromastia ar fi datorită unui exces de secreţie foliculinică sau din contra a indicaţiei foliculinei în ipoteza pe cît se pare mai verosimilă a unui exces de secreţie de progesteron. Rolul progesteronului trebuie de asemenea luat în consideraţie mai ales dacă se va confirma posibilitatea de a determina hipertrofia glandei mamare la animale castrate, întrebuinţînd numai această substanţă. Cazul observat de Constanţa Parhon-Ştefănescu, în care exista luteini-zarea unui ovar, pledează în favoarea rolului acestui hormon. Dar noi cercetări vor trebui făcute şi diin acest punct de vedere. Va trebui să se studieze în mod paralel şi dezvoltarea uterului. De asemenea, trebuie să ne întrebăm dacă centrii vegetativi de la baza creierului cu roluî lor endocrin şi nervos (Gaupp, Roussy şi Mosinger, Joas da Oliveira de Silva), în acelaşi timp, nu ar iputea interveni. Oricum ar fi, problema rămîne încă cu multe necunoscute şi cer- cetări noi sînt absolut necesare pentru a fi lămurite. Problema terapeuticii este din cele mai dificile, precum reiese din obscuritatea patogeniei. - Ar trebui făcut un tratament preventiv imediat ce se remarcă o tendinţă spre creşterea exagerată a glandei mamare. Dar care ar fi acest tratament şi în ce măsură el ar fi aplicabil şi la cazurile mai înaintate ? Am văzut că la E. P» şi la R. injecţiile de epifizhormon au dat un anumit rezultat. La o fată de 8 ani, cu glandele mamare asemănătoare cu cele de la 15—16 ani, acelaşi tratament a părut după observaţiile mamei să oprească creşterea glandei. Poate tratamentul retrohipofizar ar fi de asemenea indicat. Oricum ar fi, este locul să ne întrebăm în ce măsură structuri histologiee rezul- tînd din dezvoltarea exagerată a ţesutului colagen sînt încă în stare să regreseze. Poate ar fi locul de întrebuinţat pentru aceasta şi anumiţi fermenţi proteolitici. Tratamentele fizioterapice trebuie, de asemenea, privite cu multă rezervă, cel radioterapie între altele. Poate că un astfel de tratament ar fi în stare să determine apariţia mai apropiată sau mai tradivă a cancerului pe un ţesut destul de predispus pentru aceasta. Tratamentul chirurgical este mutilant, cînd nu este vorba de chirurgie estetică. Pe de altă parte şi extirparea glandelor mamare a fost urmată uneori de tulburări endocrine (mixedemul în cazul unui gine-comast). 212 C. I. PARHON K H3yLIEHHKD MAKPOMACTHH PE3IOME ABTOp bl npHBOJIHT HCTOpHK) 60JI63HH MOJIOAOfl >KeHm,HHbI, y KOTOpOH Ha6,nroji;ajiocb BecbMa Bbipa>Keinioc yBCjraqeime mojiohhhx >Kejie3, rjiaBHHM 06pa30M C npaBOH CTOpOHbl. y MaTepn stoh SojibHofi oTMeqajiacb rHnepTpocjjHîî BepxHeft KOHeqHOCTH c Tofi ace CTOpoHbi, a raioKe pa3JiOTHbie paccTpoHCTBa, BepoaTHo, aimoKpHH-Horo npoHcxoJKAeHHfl. y cecTpbi SojibHofi na6jiio;iaeTCH o*Hpcnne h hh3khh poct, a ee jOHb CTpaAaeT chhaP'Omo.m HiţeHKO-Kyuibhra. no-BimHMOMy, Ta ace doJie3«b HafijiioAaeTCH h y ee cHHa. Jleqeroie HtrbeKmiHMH 3rrac})H3apHoro SHcrpaicra Bbi3Bajio yMeHbiiieHHe oSteMa rHnepTpo(|)HpoBaHHbix MOJiOHHbix >Kejie3 h ycrpaHemie runepeMHH. B ApyroM CJiyqae MaKpoMacTHH, OTMeqaBiueâcH y 14-jieTHefi ;i.eBOMKH, 4)0.rcjiHKy,nHHypHH HaxoAHJiaeb Ha HHJKHefi rpaHHue HOpMbi. riap9HTepajibHoe JieqeHHe 3irac})H3apHbiM ropMOHOM npHBejio k yjiyqineHHio h y stoh 60JibH0H. Abtopbi oficyjKaaioT naToreHe3 MaKpoMacTHH, pooib flmHiiKOBbix ropMo-hob (4)0JuiHKyjiHHa h nporeerepoHa), 3HaqeHne MosroBoro npHjiaTKa, uihui-kobhuhoh acejiesbi, neqeHH, iu,htobhahoh >Kejie3bi h HepBHoft chctcmh, no^-qepKHBaH nej,0CTaT0qH0CTb „naiiHbix b sthx Bonpocax h Bbiji,BiiraioT npo6.rieMbi, Tpe6yioiime CBoero pa3peineHHH. B pa6ore oScyjKAaerca TaioKe TepanHH MaKpoMacTHH h no^epKHBaeTCH OnaCHOCTb npHMeHeHHH HeKOTOpblX BHAOB JieqeHHfl. CONTRIBUTION A L’ETUDE DE LA MACROMASTIE RESUME Les auteurs relatent l’observation d’une jeune fille qui presente une augmentation importante des glandes mammaires, avec predominance du c6te droit. La mere de cette malade accuse une hypertrophie du membre supe-rieur droit a iris i que oertaiins troubles d’oriigine probablement endocrine. Sa sceur est obese et de petite taille, la fille de cette demiere etant atteinte d’un syndrome de Cushing et, â ce qu’il sembie, son fils aussi. Un traitement â l’extrait d’epiphyse, en injections, a determine une diminution du volume des glandes hypertrophiees et en a calme la con-gestion. OPERE ALESE 213 Dans une seconde observation de macromastie, chez une fillette de 14 ans, lia folliculinurie etait â la limite inferieure du normal. Les auteurs discutent la pathogenie de la macromastie, le râie des deux hormones ovariennes (folliculine et progesterone), celui de l’hy-popfayse, de l’epiphyîse, de la thyroîde, du foie, du systeme nerveux; ils relevent les incertitudes qui persistent dans les connaissances â ce sujet et iles problemes qui se posent et qui attendent enoore une solution. Ils discutent egalement la therapeutique de la macromastie, indi-quant â cetite oooasion le danger de oertains trai'tements. PULBEREA RETROHIPOFIZARĂ IN OBSTETRICĂ. CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI CAZURI CLINICE ACŢIUNEA PULBERII RETROHIPOFIZARE PE CALE NAZALĂ* Rolul hipofizei în dezvoltarea şi menţinerea individului este neîndoielnic. Acest organ nu este mai puţin important din punct de vedere al perpetuării speciei. Hormonii gonadotropi, prin maturizarea foliculilor şi apoi prin formarea de corpi galbeni, fac cu putinţă fecundarea şi nidarea oului şi dezvoltarea embrionului şi a fătului. Acesta din urmă ajuns la termen, un alt hormon, secretat de data aceasta de lobul posterior, hormonul ocitocic, pare că intervine pentru a determina contracţiile ute-rine şi naşterea. Din consideraţiile de mai sus reiese că o substanţă extrasă din lobul posterior posedă o acţiune remarcabilă asupra contractilităţii uterului gravid. De la Hoffbauer, ea este întrebuinţată pe o scară mare în obstetrică, mai ales în cazurile de inerţie uterină. Dar această terapeutică nu este totdeauna lipsită de efecte nocive. In anumite cazuri s-au observat spasme uterine foarte pronunţate, care au dus la moartea fătului, sau la ruptură uterină. Tratamentul poate fi considerat relativ dificil de aplicat şi uneori orb şi prea violent. Trebuie să ne gîndim deci la prevenirea acestor inconveniente şi să facem, terapeutica retrohipofizară mai maleabilă, să-i eliminăm efectele nocive şi s-o apropiem cît mai cu putinţă, de condiţiile fiziologice. La aceasta ne-am gîndit, apriori, atunci cînd am recurs la tratamentul pe cale endonazală, cu pulbere retrohipofizară. Am administrat-o pe această cale, pornind de la efectele opoterapiei în diabetul insipid. în această boală, preparatele retrohipofizare s-au dovedit de o mare eficacitate. Am recuns mai îmtîi la injecţii, >a căror efect s-a dovedit incontestabil. Dar acest tratament nu pare a fi cel mai bun. Uneori injecţiile * Publicat în Bull. mem. Sect, endocr.. 1937, nr. 2. OPERE ALESE 215 sînt urmate de paloarea feţei, de o senzaţie de greutate în cap etc. Pe de altă parte, efectul nu durează deoît cîteva ore. Pentru a obţine un efect mai durabli, trebuie repetate injecţiile de mai multe ori, în cursul zilei, ceea ce este incomod. S-a putut chiar observa, în urma injecţiilor* o puternică retenţie hidrică, care a mers pînă la producerea de edeme. Pentru a preîntîm-pina aceste neajunsuri, s-a recurs la întrebuinţarea pulberii retrohipofizare, pe cale nazală. Acest tratament este mai ales întrebuinţat de noi, de eîţiva ani, în diabetul insipid. Doza recomandată, cele mai adeseori este de 3—5 cg, de 3 sau 4 ori pe zi. Dar, la nevoie, se poate repeta doza mâi des şi chiar la fiecare oră, avînd grijă, în aceste cazuri, de a recurge la doze mici, de aproape 3 og sau chiar mai puţin. Cu acest tratament am putut observa în cele 12 ore ale zilei, micşorarea poliuriei de la mai mult de 10 litri, la mai puţin de un litru şi jumătate (cantitatea se măreşte din nou în timpul nopţii, dacă nu se întrebuinţează nici un tratament, fără însă a fi aşa de mare, încît să împiedice, în mod important, somnul bolnavilor). Am crezut că acelaşi tratament, cu toate foloasele sale faţă de cel cu injecţii, trebuie întrebuinţat, în toate cazurile unde o terapeutică retrohipofizară, relativ intensă, trebuie recomandată1). Şt.-M. Milcu a preparat, după o tehnică specială, o pulbere retrohipofizară, tare s-a dovedit foarte acitivă în’ dijaibeitul insipid. Am vrut sa experimentăm aceeaşi, pulbere, în obstetrică. Nissim, Davidescu şi Atanasiu-Vergu au efectuat această experienţa, care a avut loc în clinica obstetricală, condusă de profesorul N. GheorghiU, care şi-a dat Consimţămîntul şi s-a interesat de cercetările noastre. Mulţumesc acestor colegi pentru ajutorul lor preţios şi pentru. 'Colaborarea lor asiduă2). PULBEREA DE RETROHiPOFIZĂ IN OBSTETRICĂ* întrebuinţarea extractului de hipofiză în obstetrică nu este de dată recentă. In diferite cazuri de distocie şi de afecţiuni ale sarcinii, precum şi la naştere, medicii întrebuinţează, pe o scară destul de întinsă, extractele de hipofiză, care se găsesc în comerţ sub diferite denumiri : ') Tratamentul retrohipofizar acţionează de asemenea pe cale bucală, însă efectul este mult mai slab. 2) Această notă era deja redactată, ca şi aceea a colaboratorilor noştri, eînd într-un articol al profesorului E. M. K. Geiling (Baltimpre), am găsit că aplicarea în obstetrică a terapeuticii retrohipofizare, pe cale nazală, a fost deja făcută. Autorul afirmă că pituitrina a fost uneori utilizată pentru declanşarea contracţiilor uterine, de exemplu, sub formă de aplicare iniranazală etc. Mai departe, el adaugă că aplicarea in-tranazală produce deseori efecte, în cazurile de inerţie uterină primitivă sau secundară, prin determinarea de contracţii uterine suficiente. Observăm că el vorbeşte de pituitrină şi nu de pudră retrohipofizară. Resorbţia aces(teia din urm,ă credem noi că trebuie să aibă Ioc, într-un mod progresiv şi să se apropie cît mal mult de condiţiile fiziologice. ’ In colaborare cu L. Nissim, Grigore Davidescu şi Em. Atanăsiu-Vergu. Publicat în Bull. mem. Sect. endoor., 19S7, nr. 3. 216 C. I. PARHON pituitrină, piituglaindol, retropituiină, uteraton, postiobină. glandui-teină etc. Acum un sfert de veac, întrebuinţarea acestui mijloc terapeutic a fost primit cu un entuziasm uşor de înţeles, căci promitea rezolvarea multor greutăţi, atît de temute ale naşterii. Utilizarea extractelor de hipofiză a fost făcută, pe o scară atît de mare, încît studiul lor reprezintă azi capitole întregi de terapeutică, intitulate : terapie hipofizară. Am putea spune, fără exagerare, că s-ia uzat şi abuzat de acest produs endocrin. Este întrebuinţat în caz de inerţie uterină în timpul travaliului, atît în perioada dilatării cît şi a expulziei; este de asemenea întrebuinţat în caz de inerţie postpartum şi în perioada de expulzie a placentei, în hemoragiile primitive şi secundare postpartum; de asemenea, în timpul naşterii, în caz de atonie vezicală, în tulburări de involuţie uterină; în infecţia puerperală ; în cazul cînd vrem să provocăm travaliul la termen sau aproape de termen etc. Se uzează şi se abuzează într-o atît de mare măsură de extractul retrohipofizar, că o serie întreagă de foi de observaţii clinice au fost publicate, constatînd tetanizări ale uterului, de natură să împiedice complet contracţia uteniină ; asfixii ale fătului datorite unei di stocii mecanice sau unui proces toxic; se citează cazuri de eclampsie în timpul travaliului, la hipertensive şi albuminurice, după injecţia extractului; în sfîrşit, 'numeroşi obstetrioieni (aiu semnalat- cazuri de rupturi ale uterului, în timpul travaliului. In Franţa şi în alte ţări, legea interzice altor persoane, în afara medicului obstetrician, întrebuinţarea extractului retrohipofizar în obstetrică, interzicîndu-1 mai ales moaşelor, surorilor de caritate etc. Este sigur că o cauză a acestor accidente este faptul că problema" nu este încă destul de adîncită. Nu cunoaştem calea cea mai bună pentru a-1 administra: Intra-muscular, intravenos, direct în musculatura uterină etc.; şi mai ales nu ştim doza necesară în raport cu constituţia, cu boala tratată şi momentul .aplicării. Aceste accidente, care nu puteau fi prevăzute la început, ia,u determinat o atitudine rezervată a obstetricienilor, dintre care unii au renunţat complet la întrebuinţarea acestui medicament, care este, în principiu, de o utilitate incontestabilă. Datoria oamenilor de ştiinţă este să nu dea înapoi în faţa obstacolelor, care sînt inerente administrării oricărui medicament sau tratament şi să caute, din contra, să adîn-cească problema, folosindu-se avantajele şi micşorînd sau suprimînd inconvenientele. Unul din noi a propus în obstetrică, acolo unde altă dată se întrebuinţa extractul de hipofiză injectabil, utilizarea pulberii de retrohi-pofiză introdusă pe cale endonazală. Autorul îşi sprijină această idee pe argumentul că, la diabetul insipid, prizarea pulberii de retrohipofiză a dat rezultate mai bune decît injecţiile. Pe de altă parte, crede că Întrebuinţarea pulberii, în doze mici, de 5 la 3 cg sau ohiar mai puţin şi OPERE ALESE 217 în timpul util, se apropie mai mult de starea fiziologică; cît despre utilizarea mucoasei nazale, aceasta pare a fi calea cea mai eficace şi superioară tuturor 'celorlalte, căci 'pătrunderea hormonului sie faice nu numai pe calea indirectă, prin trecerea medicamentului în circulaţia generală, dar şi pe cale directă, de-a lungul sistemului limfatic, care uneşte mucoasa pituitară cu nucleii bazali. De altminteri, această cale directă este urmată de anumiţi agenţi patogeni, în producerea anumitor boli, ca de pildă encefalita letargică. N. Gheorghiu a primit propunerea noastră, de a încerca acest tratament în clinica sa. Am întrebuinţat o pulbere de hipofiză posterioară, obţinută după o tehnică specială, de Şt.-M. Milcu. Tehnica întrebuinţată de noi a fost de a pulveriza preparatul pe mucoasa nazală, cu ajutorul unei pompe, care are avantajul apreciabil că nu se pierde decît o infimă parte a fiecărei doze. Avem grijă să ne convingem că femeia nu suferă de nici o afecţiune nazală ca: rinită, ozenă. Recomandăm de asemenea femeii ca în prealabil, să-şi sufle bine nasul. Prezentăm observaţiile efectuate asupra a 14 parturiente. 1. Nr. 652. Inerţie uterină în perioada expulziei. Femeia Z. /. Prima naştere, 24 de ani, intrată la 3.III.1937. Antecedente fiziologice : menstruaţie la 13 ani, normală; scarlatină în copilărie. Sarcină în termen. Ora 11,50: dilatare completă a orificiului uterin, inerţie uterină în a 2-a perioadă. Prizare de pulbere de retrohipofiză 0,03 cg: la 11,50, la 12, la 12,10. Naşte la 12,25 un copil viu, 3000 g. A doua perioadă a durat 33 min. 2. Nr. 747. Prezentare pelvină. Inerţie uterină în perioada de expulzie. M. SA XH-a naştere, intrată 10.111. 1937. Sarcină la termen. 9,50: orificiu uterin complet dilatat, prezentare pelvină, inerţie în a 2-a perioadă. 9,50: pulbere de retrohipofiză 0,05 cg. Naşte la 9,55 (făt viu, 3100 g). 3. Nr. 785. Accelerarea probei travaliului. G. M., A Il-a naştere. Intrată la 17.IIL 1937. La ora 10 temperatură: 37°,6; prezentare craniană O.I.S.A.; lichid scurs de 6 ore, colul contractat, craniu deflectat, contracţii uterine slabe, rare, neregulate. Pulbere de retrohipofiză : 0,03 cg la 10,5 ; la 10,15. La 10,30: contracţii rapide, regulate puternice, colul şters, dilataţie, de 3 cm. Craniu fetal mare, deflectat neangajat, diametru util 8,5 cm. Semne de suferinţă a fătului: lichid verzui, bătăi slabe ale cordului fetal. Operaţie cezariană. 4. Nr. 779. Inerţie uterină în perioada dilatării. I. L. A V-a naştere, 37 de ani^ 17.111.1937; ora 9 : sarcină în termen, col şters, orificiu dilatat, membrane intacte, lipsă de contracţii. Pulbere de retrohipofiză : 0,03 cg la 9,5 ; 9,20. 9,30 : contracţii rapide şi puternice, membranele se rup. La 9,35 naşte un copil viu, 3000 g (Durata perioadei de expulzie 30 minute). 5. Nr. 787. Intensificarea şi regularizarea contracţiilor uterine. M. DPrima naştere, 26 de ani, 17.111.19*37; ora 21,50: col şters, dilataţie de 1,5 cm. La 18.111.1937, la ora 10 dilataţie 1,5 cm, contracţii slabe, rare, neregulate. La ora 10,15 : pulbere de retrohipofiză, 0,03 cg, după 8 minute contracţii puternice* rapide, regulate şi în intervalul dintre contracţii, o stare de hipertonie uterină. 218 C. I. PARHON La ora 10,30: pulbere de retrohipofiză 0,03 cg; la ora 10,45: dilatare de 3. cm. 6. Nr. 787. Accelerarea naşterii, înir-un caz de distocie prin circulare ale cordonului ombilical. M. D. Prima naştere, 26 de ani, 19.III.1937; ora 9,25: dilataţie completă, lichid scurs de 4 ore, craniu în excavaţie, de 4 ore, lichid tulbure, bătăi slabe ale cordului fetal, contracţii slabe, neregulate, rare. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, o priză la interval de 5—10 min. Contracţii bune, naşte la ora 10,30. Circulara cordonului ombilical strînsa în jurul trunchiului şi a umărului drept; fătul asfixiat de mucozităţi aflate în aparatul respirator, este destul de uşor reanimat. 7. Nr. 816. Accelerarea expulziei: sarcină de 5 tuni, avort iminent. Z. L. Prima sarcina, 22 de anii 19.111.1937 ;^ la ora 16, în a 5-a lună de sarcină, avort iminent: col şters, orificiu dilatat 3 cm, lipsă de contracţii. La ora 22, aceeaşi stare. Priză de pulbere de retrohipofiză : 0,03 cg. Expulzie la ora 23. 8. Nr. 763. Accelerarea travaliului Intr-un caz de infecţie amniotică incipientă A. /., A II-a naştere, 23 de /ani, 14.111.1937 ; ora 10,25 sarcină la termen, O.LS.A., lichid scurs de 16 ore, col contractat, lipsă de dureri de la ora 10 ; 37°,2. Pulbere de retrohipofiză : 0.03 cg, 12 prize, la interval de 5—10 minute de la ora 10,35 la ora 12. La ora 12 încep contracţiile uterine, rapide, puternice, regulate. Naşte, la ora 14,25, copil viu, de 3700 g. Durata întregului travaliu: 2 ore 45 minute. 9. Nr. 764. Inerţie uterină în perioada de expulzie. Infecţie amniotică. M. E. Prima naştere, 23 de ani, 14.Ilt.1937 ; ora 21 : sarcină la termen, lichid scurs de 19 ore, dila- tare completă a orificiului uterin, 38°, inerţie uterină în a 2-a perioadă. Pulbere de retrohipofiză : 0,03 cg, la ora 21,10. Contracţii puternice la ora 21,14. La 21,30, naşte un copil viu, 3200 g. 10. Nr. 739. Inerţie uterină in perioada de expulzie. E. Z., A VÎ-a naştere, 36 de ani,^4.111.1937 ; ora 16,35: sarcină la termen, lichid scurs de 36 ore, orificiu uterin complet dilatat, craniu fetal, -aplicat, la strâmtoarea superioară, contracţii rare, neregulate, neeficiente, slabe. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, 5 prize la intervale de 5, 10, 15 minute (de la ora 16,53 la ora 18,55). După ora 18,55, contracţii frecvente, regulate, puternice, craniul începe să iasă. La ora 19,15 naşte un copil viu, 3500 g. 11. Nr. 741. Inerţie uterină în perioada de dilataţie, a expulziei şi în postpartum. 1. P., 31 de ani, a IlI-a naştere, 11.III. 1937; ora 18: sarcină la termen, lichid scurs, col contractat, contracţii slabe, neregulate. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, 4 prize, la intervale de 10—20 minute. Contracţii puternice, regulate, la interval de 4 minute. La ora 21, contracţii slăbite. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, 5 prize ia intervale de 20—30 minute (de la ora 21,30 la ora 23,10). Contracţii foarte puternice. Naşte la ora 0,20, în ziua de 12.111.1937, un copil viu de 3800 g. Durata travaliului : 4 ore, 30 minute. La ora 0,45, după un control uterin, pierde, sînge, uter hipoton. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, 3 prize, la interval de 5 minute (0,50—1,5). Uter contractat, nu mai pierde sînge. 12. Nr. 740. Efect nul. D. C. A Vl-a sarcină, 25 de ani, 11.III.1937. Antecedente:' 5 avorturi provocate. La ora 21 : a 6-a lună de sarcină, avort iminent, mici pierderi de sînge, lichid scurs de 2 ore, lipsă de contracţii de 5 ore. Pulbere de retrohipofiză 0,05 cg, o priză la 10—20 minute (de la ora 21,10 la ora 23,50). Efect nul : lipsă de contracţii. Femeia expulzează spontan, după 2 zile. 1 OPERE ALESE 219 13. Nr. 793. Inerţie uterină în perioada de expulzie. A. A., Prima naştere, 25 de ani, 21.111.1937; ora 16: sarcina la termen, lichid scurs de 5 ore, dilataţie completă a orificiului uterin, contracţii slabe, neregulate, rare, fără efect, craniul coborît în exca-vaţie, nu se vede în timpul contracţiilor. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg, 3 prize la interval de 5 minute (de la ora 16,15 la ora 16,25). Contracţii puternice. Naşte la ora 16,50 copil viu, 3600 g^ 14. Nr. 830. Sarcină gemelară. Ambii feţi, în prezentaţie pelvină. Inerţie uterină în perioada de expulzie. V. R.f Prima naştere, 28 de ani, 23.111.1937; ora 17,35. A 7-a lună de sarcină, gemeni, prezentaţie pelvină, lichid scurs de 20 ore, tulbure, feţi morţi, dilataţie completă a orificiului uterin, contracţii slabe, rare, fără efect. Pulbere de retrohipofiză 0,03 cg la ora 17,45 şi 17,50. Naşte la ora 18,15. Am socotit interesant să redau aceste observaţii pentru a dovedi că pulberea de retrohipofiză pe cale endonazala are o acţiune cel puţin egală cu extractul de hipofiză, introdus pe cale intravenoasă sau intra-musculară. Credem că accidentele observate în obstetrică, în urma întrebuinţării extractelor injectabile, vor fi suprimate prin metoda preconizată de unul din noi. Histerograuia obţinută în cazul nr. 5 are o importanţă capitală. Ea dovedeşte clar că, întrebuinţarea pulberii de retrohipofiză, "Întăreşte şi regularizează contracţiile uterine; punct capital în mersul normal al travaliului. In a 12-a observaţie, efectul a fost nul. Insă, vom observa că era o sarcină în a 6-a lună. Era vorba, probabil, în acest caz, de acţiunea corpului galben, care făcea musculatura uterină puţin sensibilă la acţiunea retrohipofizei. Desigur, n-am întrebuinţat această metodă decît la un număr relativ restrîns de cazuri, dintre cele care cereau un tratament hipofizar; însă, aceste 14 cazuri ne /permit să sperăm că cercetările ulterioare vor confirma ipoteza noastră că această cale de administrare, la care se adaugă posibilitatea de a întrebuinţa mici cantităţi de pulbere, repetate într-un interval de timp, prelungit, va îmbogăţi arsenalul terapeutic al obstetricii, permiţînd evitarea inconvenientelor care au fost observate pînă în prezent. nPHMEHEHHE 3AAHEH flOJIH rHnOOH3A B BH£E nOPOIIIKA B AKyiHEPCTBE TEOPETHqECKHE COOBPA)KEHHfl H KJIHHMECKHE HABJIIOflEHHH PE3IOME AHajiorHqHO scjDcjjeKTy, nojiyqaeMOMy npH Hecaxap-HOM >AHa6eTe, aBTop cqHTaeT, hto HHTpaHa3ajibHoe Bse^enHe noponiKa 3a£HeH aojih rnnocjD'Hea HBJineTCH npeAnmTHTejibHbiM b onoTepamm, npHMeHfleMoă b aKymepcKoă npaKTHKe. 220 C. I. PARHON npoBO^HBiueecH TâKHM o6pa30M JieqeHne 0Ka3aji0Cb BecbMa s^eKTHB-hhm, dojiee onpaBaaHHHM c (JmsHcuiorHqecKOfi tohkh 3peHHH h, CJie^oBa-TejibHo, c MeHbiiraM qacjioM no6o*îHbix peaKUHH. 3to TeM dcwiee b3>kho, qro napsHTepajibHoe BBeAeirae sa^Hefi aojib rnno(j)H3a npHBOAHT fl,0B0jibH0 nacTo k pa3JiHHHUM btopothhm peaKUHHM. npHBOj,HTCH 14 cjiyqaeB naTCwiorHH depeMeHHOcra, npn Koropux npn-M6H5UICH 9T0T BHJţ JieqCHHH. Y 13 SojIbHblX OTMenaJIOCb ycmiemie h HopMa-JIH3aiXHH MaTOHHblX COKpameHHH. He HaSjIlOAaJIOCb HHKaKHX nofiOTHHX HB-jieHHfi hjih HecHacraux cjiyqaeB. LA POUDRE D’HYPOPHYSE (LOBE POSTERIEUR) EN OBSTETRIQUE. CONSIDERATIONS THEORIQUES ET OBSERVATIONS CLINIQUES RESUME Par analogie avec Ies effets obtenus dans le diabete insipide, l’au-teur considere que l’administration de la poudre d’hypophyse (lobe posterieur) par voie nasale est aussi preferable dans Ies applications ob-stetricales de ce traitement opotherapique. Le traitement apiplique par cette voie est tres efficace, plus physio-logique, donc plus â l’abri des accidents. Ceti est d’autant plus important que l’on a souvent signale des accidents au cours des traitements au lobe posterieur d’hypophyse, en administration parenterale. L’auteur expose 14 cas de dystocies, ou cette therapeutique a ete appliquee. 13 fois, on a pu constater un renforcement et une regulari-sation des contractions uterines et l’on n’a releve ni incidents, ni accidents. STUDII ŞI CERCETĂRI ASUPRA EPIFIZEI BIOLOGIA ŞI PATOLOGIA EPIFIZEI EPIFIZĂ DIN PUNCT DE VEDERE ENDOCRINOLOGIC * In ciuda lucrărilor, destul de numeroase consacrate acestui organ mic, semnificaţia fiziologică şi importanţa sa în patologie sînt încă destul de discutate. Autorii nu sînt încă de acord asupra problemei fundamentale a existenţei sindroamelor endocrine epifizare sau cu alte cuvinte a consecinţelor absenţei sau excesului de funcţie al glandei pineale, a cărei natură glandulară este în general recunoscută. Trebuie să mărturisim că am împărtăşit multă vreme scepticismul a numeroşi autori în ceea ce priveşte existenţa sindroamelor epifizare admisă de alţi autori. Cu toate acestea, cercetări histologice întreprinse cu Fastlich, mai ales asupra epifizei alienaţilor, ne-au dus la concluzia că este vorba de o-glandă cu secreţie internă funcţionînd în tot timpul vieţii individului. Dar mai ales o observaţie anatomo-clinică pe care am avut ocazia s-o studiem cu Şt.-M. Milcu ne-a atrag atenţia asupra valorii endocrinolo-gice a epifizei, asupra existenţei sindroamelor endocrine epifizare şi asupra simptomatologiei particulare a sindroamelor anepifizare şi a celor opuse hiperepifizare. Cazul despre care vorbim era impresionant prin coexistenţa sindromului de „macrogenitosomie precoce'1 cu o tumoră dezvoltată pe seama epifizei pe care o distrusese complet, ceea ce s-a constatat de altfel şi în alte observaţii. Cazul acesta nu era însă concludent deoarece neoplasmul invadase şi centrii nervoşi. Insă observaţia aceasta ne-a inspirat cercetări experimentale care sînt, ca rezultate, concordante, în ceea ce au esenţial cu ale altor autori şi care completează sau confirmă unele date clinice. Aceasta ne pare suficient pentru a putea afirma că epifiză are o destul de mare impor^ *) Publicat în Bull. mem. Sect. endocr., 1938, nr. 7—8. 224 C. I. PARHON tanţă endocrinologică şi că absenţa sau hiperfuncţia ei pot determina sindroame caracteristice. Vom trece repede asupra unor fapte privind istoricul cunoaşterii acestui organ şi asupra a numeroase detalii morfologice (macro- şi microscopice) pentru a insista îndeosebi asupra faptelor din care reiese importanţa lui endocrinologică, existenţa sindroamelor epifizare, efectele opoterapiei cu acest organ, corelaţiile glandei pineale cu alte glande cu secreţie internă. Vom indica de asemenea rezultatul propriilor noastre cercetări şi concluziile care decurg ca şi cele care ne pare că rezultă din ansamblul lucrărilor asupra acestei probleme. CITEVA NOŢIUNI MORFOLOGICE Epifiza este un organ mic în greutate de aproximativ 15,6 cg la adult şi a cărui formă mai mult sau mai puţin variabilă a fost comparată cu a unui con de brad de unde numele de conarium care i s-a mai dat. Este situată deasupra epitalamusului între tuberculii cvadrigemeni anteriori. Acestei situaţii îşi datoreşte numele de epifiză, opus celui al glandei endocraniene hipotalamice, hipofiză. Acest organ care se mai numeşte şi glanda pineală este fixat printr-un înveliş de pia mater dar •este mai ales în strînse conexiuni cu centrii nervoşi prin fascicule de fibre care o leagă de aceştia. Aceste fascicule constituie pedunculii anteriori mijlocii şi inferiori ai epifizei. Calvet dă din acest punct de vedere următoarea descriere: Primii, frîul organului (habenae habenulae) se desfac din unghiurile lamei superioare, cu bază pineală, merg orizontal în afară şi se juxtapun ganglionilor habenulei trecînd pe lîngă talamus şi se amestecă cu pilierii anteriori ai trigonului pentru a ajunge cu ei pînă la substanţa cenuşie a bazei creierului. Pedunculii posteriori sau inferiori coboară înaintea comisurii albe posterioare şi se pierd pe faţa internă a ventriculilor spre a se termina în talamus. Pedunculii mijlocii ieşiţi din lama superioară a bazei au un traiect aproape analog. HISTOLOGIE Epifiza este un organ constituit dintr-o capsulă conjunctivă periferică din care pleacă septuri ce împart organul într-un mare număr de loji ce comunică între ele şi conţin elementele proprii organului. Este vorba de celule de aspect epiteloid cu protoplasma puţin cromo-filă, mai mult sau mai puţin granuloasă, conţinînd un nucleu cu un nucleol. Mai mulţi autori ca Dimitrova, Krabbe, Pastori, von Volkmann, Ber-linger au descris incluzii nucleare care trec apoi în citoplasmă reprezen- OPERE ALESE 225 tind un proces de secreţie. Berlinger a constatat acest fenomen la copii de la 8 la 14 ani. Lazlo a observat aceste incluzii, de la 5 ani şi fenomenul s-ar produce şi mai tîrziu spre â deveni rar dincolo de 50 ani. Nu constată diferenţe de sex din acest punct de vedere. Pentru Laignet-Lavastine, prezenţa acestor incluzii este un semn de hiperactivitate a celulelor epifizare. Dar Calvet nu admite, pentru moment cel puţin, existenţa acestui proces de secreţie nucleară, în epifiză. Lazlo nu a observat, la cal şi la porc, incluzii în nucleii celulelor epifizare. Nucleii sînt ei înşişi mai mici şi de culoare mai închisă, în anumite celule, mai veziculoşi şi mai clari în altele. Centrosomul se observă de asemenea, în celulele epifizare, înconjurat adesea, dacă nu totdeauna, de cîteva granulaţii. Calvet insistă de asemenea asupra prezenţei, în aceleaşi celule, a aparatului mitocondrial şi a vacuomului. In afară de acest tip celular, propriu organului, se mai găsesc numeroase celule nevroglice, cu prelungiri lungi şi mai puţin numeroase, cu prelungiri scurte, precum şi o reţea fină de fibre, care merg împreună cu cele ale ţesutului conjunctiv, insinuîndu-se între celule. Microglia nu pare a fi reprezentată, decît în mică măsură. Fibre nevroglice tangenţiale şi radiare, învăluie periferia organului, care vine în contact cu capsula conjunctivă şi se continuă cu cele din interiorul glandei. Plăci nevroglice de ţesut densificat se observă de asemenea în anumite zone ale organului, iar degenerarea lor pare a fi la originea unor anumite formaţii chistice. In afară de aceasta, se mai găsesc şi celule bogate în pigment galben sau verde brun, precum şi mastocite, iar cîteodată celule care amintesc plasmatocitele. Urechia şi Gălăşescu au descris, în vecinătatea vaselor, celule rotunde sau ovalare, cu granulaţii acidofile (celule eozinofile), cărora Biondi le atribuie o origine conjunctivă. De asemenea, se observă, la adulţi mai ales, celule cu granulaţii lipoidice. Prezenţa acestor celule pare a fi mai ales în legătură cu fenomenele de îmbătrînire a organului, cu toate că Polvani crede că se găsesc două categorii de asemenea celule, unele din ele avînd un rol important în funcţia organului. Quast (1931) insistă asupra prezenţei pigmentului (melanină) în cro-matofore tipice, în ţesutul interstiţial al epifizei. Aspectul histologic al epifizei, nu lasă nici o îndoială, astfel, cum am mai relatat într-o comunicare făcută cu Fastlich, că este vorba de un organ, care funcţionează în tot timpul existenţei individului. Nici Lazlo n-a observat, la animalele în vîrstă, semne de involuţie. Adăugăm că glanda pineală conţine adesea formaţiuni chistice (aproape în 30% din cazuri, după afirmaţiile lui Mondolfo). Laignet-Lavastine crede că aceste formaţiuni se realizează în mod diferit, unele reprezentînd diverticuli ale cavităţii ventriculare, altele rezultînd din lichefierea ţesutului. 15 — Opere alese — c. 3487 226 C. I. PARHON Concreţii calcare, cel mai adesea de formă rotunjită, cîteodată cu stra-tificaţie evidentă, se observă de asemenea deosebit de frecvent. Mondolfo apreciază că sînt prezente în 66% din cazuri. Frecvenţa lor ar fi mai mare la indivizii slabi, fără legătură cu sexul. Aceste formaţiuni predomină la indivizii în vîrstă, dar ele pot fi observate chiar şi la copii. Cantitatea lor este adesea destul de importantă, pentru a se observa o-opacificare corespunzătoare, pe radiografiile craniene. Anumiţi autori au descris, în glanda pineală, şi fibre musculare, precum şi celule nervoase. Prezenţa lor ar fi constantă la maimuţe, nu şî la om. Laignet-Lavastine nu le-a observat decît o singură dată şi, în acest caz el crede că era vorba probabil de o tulburare în dezvoltarea organului. Engel contestă de asemenea prezenţa lor. Le-am căutat în zadar pe 30 de epifize, examinate de noi, din acest punct de vedere. Dar este adevărat că n-am practicat secţiuni, în serie. Pastori a observat o singură celulă nervoasă tipică, pe aproape 100 de epifize umane examinate. Organul conţine, în schimb, fibre nervoase studiate de un mare număr de autori. Ele sînt, în acelaşi timp, de natură simpatică şi de natură centrală. Ultimele constituie, în special, două căi, prima talamo-habenulo-pineală„ iar a doua mezencefalo-pineală. Fibrele primei căi se îndreaptă spre zona centrală a parenchimului pineal, pe cînd calea mezencefalică spre zona periferică. Dar, o zonă intermediară primeşte în acelaşi timp fibre, care provin din ambele căi. Molfino, după care cităm această distribuţie nervoasă, afirmă că, concreţiile calcare, foarte frecvente în comisura „habenulelor“, întrerup uneori cu desăvîrşire calea nervoasă talamo-habenulară ceea ce, după părerea lui, ar avea o influenţă defavorabilă asupra întregului organ. Fibrele simpatice au originea, afirmă acelaşi autor, într-un ganglion propriu, situat constant la polul dorsal al epifizei, de unde pleacă nervus conari a cărui fibre merg în pereţii venei magna şi a afluenţilor săi. Pines (1927) admite şi el pentru epifiză o dublă inervaţie, pe de o parte, din centrii nervoşi care trimit prin tija epifizară numeroase fibre ce provin din taenia thalami şi din ganglionul habenulei. Fibrele formează o fascie compactă care pătrunde în comisura interhabenulară. Comisura posterioară dă de asemenea fibre tijei epifizare. Aceste fibre formează un plex bogat printre celulele pineale. Pe de altă parte, prin vasele pînzei coroidiene, pătrund în orgarţ fibre, care par să aparţină ganglionului cervical superior. Aceste fibre ar fi vasomotorii. Adăugăm, că epifiza este cu siguranţă o glandă neuro-endocrină, a cărei funcţii, trebuie să fie în legături strînse cu cele ale hipofizei şi ale plexurilor coroide. Aceste trei organe sînt în foarte strînse raporturi cu centrii vegetativi, care se găsesc în proximitatea celui de-al 3-lea ventricul şi în genere a canalului ependimar. Roussy şi Mosinger au căutat, să adîncească, studiul acestui „complex epitalamo-epifizar". OPERE ALESE 22 7 Reproducem concluziile importantei lor lucrări : 1. Există între epifiză şi epitalamus corelaţii analoage cu cele care leagă hipofiză şi hipotalamusul (plexuri neuroglandulare epitalamo-epi' fizar şi hipotalamo-hipofizar). Pe de o parte, epifiză are o funcţie neuro-crină, pe de altă parte, epitalamusul conţine principalii centrii excito-se-creatori ai epifizei (fasciculul epitalamo-epifizar, corespunzător fascicu-lului hipotalamo-hipofizar). 2. Centrii excito-secretori ai epifizei sînt multiplii şi se eşalonează pe un teritoriu vast, care se întinde de la telencefal şi ventriculii laterali, pînă la acoperişul celui de-al 4-lea ventricul. Această inervaţie bogată arată importanţa ce trebuie atribuită acestei glande. 3. La epifiză, ajung impulsuri care provin de la ansamblul ventricu-Iilor cerebrali. Epifiză apare astfel ca o glandă, care reacţionează intens faţă de modificările lichidului cefalorahidian, avînd, precum se pare, un rol de reglare cefalorahidiană. 4. Ca şi hipofiză, epifiză este sub influenţa palidostriatului şi a impulsurilor senzitive şi senzoriale multiple. Astfel, mecanismul de neuro-reglare epifizară nu este mai puţin complex ca cel al hipofizei şi comportă exitaţii neuro-vegetative şi neuro-somatice (cerebrospinale). 5. Hipotalamusul conţine nu numai centrii excito-secretori ai hipofizei, dar intervine de asemenea, ca zonă preoptică, în funcţia epifizară. 6. Epitalamusul constituie nu numai un centru excito-secretor al epifizei, dar este legat prin fibre epitalamo-ventriculare, de sistemul vegetativ preventricular al hipotalamusului, care trimite fibre hipofizei. 7. Există corelaţii foarte intime, între complexul neuroglandular epi-talamo-hipofizar. Aceste corelaţii histofiziologice sînt de două tipuri : a) corelaţii intercentrale între centrii excito-secretori ai epifizei şi cei ai hipofizei; b) corelaţii hormono-neurale, datorite neurocriniei şi hidrence-falocriniei hipofizare şi epifizare. 8: Existenţa acestor corelaţii permite o interpretare corectă a sindroamelor epifizare şi pot avea ca consecinţă reacţii hipotalamo-hipofizare, nu numai printr-o simplă acţiune mecanică, dar chiar şi prin mecanisme corelative. 9. Intimitatea corelaţiilor epifizo-hipofizare ne permite să considerăm că epifiză intervine, sinergie sau antagonist, în anumite sau în toate funcţiile, a căror reglare este asigurată de hipofiză. 10. Mecanismele de acţiune a epifizei sînt analoage cu cele ale hipofizei şi se manifestă histiofiziologic, prin fenomene de hemocrinie (acţiune hormonală directă), de neurocrinie şi de hidrencefalocrinie (efect neuro-hormonal central). 11. Această nouă serie de cercetări arată rolul important jucat în sistemul neuro-endocrin, de diencefal, care cuprinde, în afară de centrii vegetativi superiori ai hipotalamusului, două importante complexe neuro-glandulare ; acestea cuprind căi aferente multiple, atît neuro-vegetative cît şi neuro-somatice, a căror elemente glandulare influenţează prin neurocrinie, răspîutia cea mai importantă somato-vegetativă a organismului. Trebuie adăugat că, printre aceste elemente glandulare, unele sînt de origine ectodermică digestivă (lobul anterior al hipofizei), pe cînd cele- 228 C. I. PARHON lalte sînt de origine neuroectodermică (lob posterior al hipofizei, glandă pineală). Este izbitor faptul că, în această regiune, înşişi centrii neuro-vege-tativi au suferit o diferenţiere glandulară (neurocrinie). In sfîrşit, ependimul arată aceeaşi tendinţă şi formează astfel organul ependiniar ventricular al hipotalamului şi organul subcomisural care, în urma cercetărilor noastre, prezintă, în special la cîine, un aspect endocrin indiscutabil. Toate aceste fapte pun bine în evidenţă importanţa considerabilă a sistemului neuro-endocrin al diencefalului. 12. Văzut în totalitatea lui, acest sistem joacă, prin produsele sale de secreţie care imbibă nevraxul, un rol neurostimulant sau neurotrofic, de prim plan. Această funcţie poate fi explicată în mare parte, credem noi, prin evoluţia filogenetică a sistemului : hipofiză s-a dezvoltat în contact imediat cu sacul vascular al teleosteenilor, organ senzitiv vegetativ, care înregistrează presiunile cefalorahidiene şi vasculare, pe cînd epifiza s-a dezvoltat în contact imediat cu un organ senzitiv neuro-somatic : ochiul pineal. Totul s-a petrecut ca şi cum organele senzitivo-senzoriale, care transmit nevraxului impulsurile primite pe cale nervoasă, au făcut loc unor organe glandulare, parţial sau total neuro-ectodermice, transmiţînd nevraxului multiplele impulsuri primite (vegetative şi somatice), în mare parte cel puţin, pe cale hormonală. Şi fenomenul devine astfel o adevărată transmitere umorală a excitaţiilor nervoase. Organul subcomisural are aceeaşi evoluţie. Acest organ înregistrează, prin fasciculul Reissmer, (care traversează nevraxul în întregime pentru a insera în musculatura posterioară) excitaţiile neuro-somatice. Organul subcomisural este în acelaşi timp, din punct de vedere histofiziologic, o glandă endocrină. In aceeaşi ordine de idei, sinusul carotidian, la rîndul său constituie un organ senzorio-vegetativ şi glandular. Astfel, studiul sistemului neuro-endocrin al diencefalului ajută înţelegerea întregului sistem neuro-endocrin şi pune într-o lumină nouă, problema transmiterii umorale a excitaţiilor nervoase. 13. Funcţia melanogenetică, regăsită la nivelul epifizei, confirmă noţiunile asupra raporturilor între această funcţie şi neurocrinie, semnalată de noi în mai multe rînduri. 14. Ca şi hipotalamusul, epitalamusul intervine în acelaşi timp, în funcţiile neuro-vegetative şi în funcţiile motorii primitive (fascicul re-troref lex). 15. Natura neuro-vegetativă parţială a epitalamusului dovedeşte că trebuie să fie abandonată legea anatomo-fiziologică, după care sistemul neuro-vegetativ central se localizează în jurul şanţului His. Ea trebuie înlocuită prin următoarea lege : sistemul neuro-vegetativ are tendinţă a se dezvolta în contact cu toate formaţiile ependimare. 16. Centrii excito-secretori ai epifizei constituie un nou segment al parasimpaticului cranian, la fel ca şi centrii excito-secretori ai lobilor posterior şi intermediar ai hipofizei. OPERE ALESE 229 17. Epifiza primeşte, ca şi hipofiză, o inervaţie simpatică (contingent cervico-epifizar) şi parasimpatică. In ceea ce priveşte circulaţia epifizei, ramurile arteriale care o deservesc vin din arterele coroidiene posterioare şi mijlocii, ramuri ale cerebralei posterioare. Venulele epifizare se varsă în vena plexurilor co-roide şi în vena Qalion. Cutore mai admite şi existenţa spaţiilor limfatice în pereţii conjunctivi ai organului, iar Lowy a reuşit prin injectarea cu cerneală de China, să demonstreze existenţa de limfatice în epifiză. Trebuie semnalată, lucrarea lui E. V. Corneliac (1935). Aceşti autori sînt dispuşi să admită un mecanism circulator de echilibru între cele două organe şi labirint, în virtutea căruia hiperemia hipofizei şi a labirintului, ar merge mînă în mînă cu anemia epifizei şi invers. (I. Dragomir). Sfinctere situate, în anumite locuri, ar asigura acest echilibru. Problema merită osteneala de a fi urmărită şi controlată. Este uşor de înţeles importanţa sa din punct de vedere al corelaţiilor hipofizo-epifizare. Dezvoltarea epifizei are loc prin formarea unui mugure gol, ce apare pe acoperişul creierului intermediar şi pe seama căruia se formează apoi tubi de asemenea goi şi îmbrăcaţi cu un epiteliu cilindric. Celulele proliferează şi transformă aceşti tubi în cordoane solide alcătuite din elemente rotunde sau poliedrice. Vase pătrund în organul cu pereţi conjunctivi ieşiţi din meninge şi dirijează cordoanele epiteloide, dînd glandei aspectul ei definitiv. Să mai adăugăm că, după Tourneaux, care ne-a dat descrierea de mai sus, apariţia epifizei umane are loc cam la a cincea săptămînă a vieţei embrionare, ceea ce este important de reţinut, căci aceasta pare să indice că funcţia acestui organ începe destul de timpuriu, în cursul vieţei embrionare. Intervine el oare şi în dezvoltarea creierului, în colaborare cu hipofiză şi cu plexurile coroide ? Pentru mai multe detalii, asupra dezvoltării glandei pineale, se poate consulta lucrarea lui Calvet, precum şi Trăite d’embryologie al lui Brachet (1935). In ceea ce priveşte evoluţia ulterioară, după Orlandi, epifiza prezintă, în primele luni ale vieţii extrauterine, o structură compactă şi uniformă. Delimitarea cuiburilor celulare începe aproximativ cam în a 5-a lună, devenind bine distinctă în cursul celui de-al 2-lea an. Impregnaţia argentică arată la început (1—2 luni) teritorii clare şi obscure. In aceste din urmă, celulele sînt mai dense. La naştere, zonele obscure predomină, însă mai tîrziu ele devin din ce în ce mai rare, pentru a dispare către a 8-a lună. Totuşi, se poate observa uneori zone de culoare închisă, chiar după al 5-lea an. Nucleii zonelor clare sînt mai puţin argentofili decît cele ale zonelor obscure. 230 C. I. PARHON Mai tîrziu, celulele, la început sărace în protoplasmă, se îmbogăţesc şi se constată apariţia unor fibrile la periferia celulei, precum şi formarea de prelungiri la polul opus celui care conţine nucleul. Către sfîrşitul primului an, aproape toate celulele pineale posedă prelungiri. Lîngă celule unipolare se văd apărînd celule bi- şi pluripolare. Autorul este de părere că celulele pineale, în ceea ce priveşte natura lor, sînt celule nervoase. Ele posedă o evoluţie analogă cu cea a neuro-blastelor. Pentru acest punct de vedere pledează faptul că celulele pineale dispar acolo unde nevroglia proliferează şi că metoda de impregnare argentică a lui Schultze nu impregnează nevroglia, dar impregnează celulele pineale şi prelungirile lor. După Orlandi, este vorba deci de elemente de natură nervoasă, însă cu evoluţie specială. Anatomia comparată a epifizei este destul de interesantă de studiat, ca toate problemele de endocrinologie zoologică. Dar nu putem intra aici în amănunte. Menţionăm numai că greutatea şi volumul relativ al acestui organ variază după diferitele specii. De mică importanţă la şobolan, de pildă, glanda este relativ mult mai dezvoltată ca la găină, ceea ce, după Engel poate explica rezultatul unor anumite cercetări experimentale. CITEVA noţiuni despre chimia epifizei Glanda pineală conţine, desigur, elementele constitutive al oricărui ţesut viu, fără ca noi să cunoaştem, din acest punct de vedere, ceea ce îi este caracteristic. Engel crede că a putut prepara din epifiză un extract cu acţiune antigonadotropă, deshidratînd organul cu acetonă şi macerînd pulberea într-o soluţie alcalină. Extractele acide sînt inactive. Substanţa nu este de natură proteică, căci extractele desalbuminizate nu pierd mult din activitatea lor. Substanţa este, în afară de asta, termostabilă. O epifiză umană conţine 20—60 unităţi antigonadotrope, o asemenea unitate fiind cantitatea ce se opune acţiunii unei unităţi de substanţă gonadotropă. Intr-un mic număr de cazuri, această substanţă a putut fi detectată şi în sînge, în rinichi şi în splină. După Gliick şi Biskind (1935), cantitatea de vitamina C din acest organ sporeşte la începutul dezvoltărei, pentru a se micşora apoi în cursul existenţei. Fenger şi Roux au găsit că epifiză conţine acid fosforic, calciu, magneziu, sodiu şi bismut. Vorbind de influenţa elementelor din acest organ asupra creşterii. Calvet se întreabă dacă nu cumva aceste substanţe n-ar influenţa direct înălţimea individului, mai degrabă decît un presupus hormon. Aminteşte că Brouha şi Simmonet au putut izola foliculina din glanda pineală. OPERE ALESE 231 SINDROAME A- Şl HIPOPINEALE Studiul sindroamelor epifiziare a contribuit desigur, în cea mai mare măsură, să pună în evidenţă rolul epifizei în organism. Cu toată rezerva unor anumiţi autori, credem că existenţa unor asemenea sindroame este greu de contestat. Epifiză prezintă structura unui organ glandular care funcţionează, se pare, toată viaţa, de la vîrstă embrionară pînă la bătrîneţe. Fig. 1 De la prima observaţie a lui Ogle, urmată de cele ale lui Oestreich şi Slavik (1899), Neumann (1900—1901), Marburg (1908—1910), Frankl-Hochwart (1910—1914), Pellizzi (1910), Raymond şi Claude (1910), Ni-colaî (1914), Krabbe (1920), Askanazy şi Brack (1920), Minvielle (1920), Lereboullet (1922), Schmalz (1925), Klippel-Mathieu-Pierre Weil, Wirth, Maillot, Brizard, Brochet, cunoaştem sindromul căruia Pellizzi i-a dat numele de macrogenitosomie precoce, pe care şi Berblinger l-a desemnat sub numele de proteleioză (deosebit de ateleioză sau infantilism). Copiii — băieţi în genere — cresc repede, astfel că talia ajunge să depăşească într-un mod apreciabil (6—27 cm) pe cea a copiilor normali de aceeaşi vîrstă. In acelaşi timp, organele genitale se dezvoltă mult, putînd atinge dimensiunile observate la adulţi, ceea ce contrastează mult cu vîrstă bolnavilor. 232 C. I. PARHON Astfel, în cazul lui Krabbe, era vorba de un sugar de 10 luni. Bolnavul lui Oestreich, Slavyk şi Heubner, băiat de 4 ani şi jumătate avea un penis de 9 cm, iar la acel al lui Frankl Hochwart, cam de aceeaşi vîrstă, penisul era de 7 cm. In observaţia relatată de noi, cu Milcu, era vorba de un copil de 8 ani, cu o talie de 143 cm în loc de 123 cm. Fi g. 2 Nu se observă totdeauna un paralelism strict între dezvoltarea peni-sului şi acela al testiculelor. Apar erecţii, poluţii, masturbaţie şi, în lichidul ejaculat, se pot observa spermatozoizi normali. Berblinger a observat şi dezvoltarea anormală a prostatei şi veziculelor seminale. Instinctul sexual, în sensul strict al cuvîntului, nu pare a se trezi în acelaşi timp cu dezvoltarea şi cu intrarea în funcţie a organelor genitale. Dar, cei mai mulţi dintre aceşti bolnavi n-au supravieţuit destul, pentru a permite o concluzie precisă, din acest punct de vedere. Părul apare la pubis, la subţiori şi chiar pe buza superioară, pe bărbie şi pe faţă. Se observă îngroşarea vocii. Cartilajele de creştere se osifică precoce, ceea ce face ca aceşti copii, a căror creştere precoce se face armonios (ca la normali în epoca pre-puberală), să rămînă mai degrabă scunzi. Dar acest fenomen nu se ob-servă frecvent, deoarece supravieţuirea, o perioadă mai îndelungată, este rară. Observaţia lui Deshayes şi Pacaud este un asemenea exemplu. Dentiţia nu pare a urma o evoluţie accelerată. OPERE ALESE 233 Chiar dezvoltarea psihică poate fi mai rapidă, iar dacă acest fapt nu se observă mai frecvent, cauza trebuie căutată în leziunile cerebrale coexistente (tumori, encefalită). Bolnava lui Frankl-Hochwart (5 ani) discuta despre nemurirea sufletului. Aceeaşi dezvoltare psihică precoce şi în cazurile lui Oestreich, Slawyk şi Heubner, (1898), precum şi în acela a lui Bienstock (1926). S-a insistat de asemenea asupra figurii gînditoare a acestor bolnavi» care aminteşte figura adulţilor. Am amintit că sindromul se observă mai ales la băieţi. In adevăr, nu cunoaştem decît observaţia lui Askanazy şi Brack referitoare la o fetiţă de 10 ani, atinsă de pubertate precoce, exprimată mai ales prin dezvoltarea glandelor mamare şi a cărui epifiză era foarte redusă ; la această observaţie mai este de adăugat una similară a lui Nicolai. Să notăm aci că, în cazul lui Oestreich şi Slawyk (băiat de 4 ani), exista o ginecomastie cu secreţie, destul de abundentă de colostru. La examenul anatomo-patologic al acestor cazuri, s-a observat de obicei o tumoare distructivă a epifizei. Cele mai adeseori este vorba de sarcoame sau de teratoame. In cazuri rare, este vorba de leziuni de tip hipoplazie ale epifizei. Am citat deja cazurile lui Askenazy şi Brack, ca şi al lui Nicolai. La rîndul său, Kup a relatat observaţia unui individ, decedat în urma unui accident şi care prezenta o hipertrofie a testiculelor cu hipoplazia epifizei. Hipofiză era sediul unui adenom eozinofil şi a unui chist cu conţinut coloid. Dar, în acest caz, nu era vorba de pubertate precoce* cu toate că hipertrofia testiculară constituie un senin de macrogeni-tosomie. V Acelaşi autor a observat că femeile cu barbă au în genere glande '• pineale mici. / A observat (1925) de asemenea un caz de îmbătrînire precoce la~tnr-'' bărbat de 25 de ani, a cărui epifiză era distrusă de un chist. Acest caz ar puţea dovedi că, alteraţiile destructive ale epifizei pot precipita evoluţia, dar şi involuţia individului. Insă, pînă în prezent, acest caz a rămas izolat. Am văzut observaţia lui Kup cu privire la micile dimensiuni ale epifizei, la femeile cu barbă. In aceeaşi ordine de idei să cităm observaţia lui Dietrich (1930). Era vorba de o bolnavă decedată, în stare de caşexie, în urma unor stricturi cicatriceale ale esofagului şi pilorului. Impresionantă în acest caz, era pilozitatea de tip masculin şi foarte accentuată. Organele genitale erau mici, însă complet dezvoltate. Epifiză avea volumul unui vîrf de ac, fiind constituită dintr-o substanţă nevroglică fundamentală, cu concreţii şi formaţii chistice. Numai în tijă, s-au găsit mici grămezi de celule pineale, considerate de autor ca un ţesut pineal accesoriu. Insă, nu toate tumorile epifizei, apărute în copilărie, se însoţesc în mod obligatoriu de pubertate precoce. In statistica lui Laurie (1931), din 21 de cazuri, de tumori ale epifizei numai 3 au prezentat pubertate precoce. :234 C. I. PARHON Pe de altă parte, nu toate cazurile de pubertate precoce sînt întovărăşite de tumori ale glandei pineale. Dovada unor asemenea leziuni sînt simptomele de tumoare intracraniană în genere, ceîalee, vărsături, stază papilară, apoi simptome de localizare în regiunea tuberculilor cvadrige-meni sau în vecinătatea lor ca : tulburări ale reflexelor pupilare la lumină şi la acomodare, mioză sau midriază, paralizii ale mişcărilor de asociaţie a globilor oculari, mai ales a privirii în sus, paralizii parţiale a muşchilor oculari, strabism, diplopie, nistagmus, tremurături, tulburările diadocokineziei, diabetul insipid sau zaharat şi în perioada terminală, pierderi de urină şi de fecale, tulburări de termogeneză. Tumorile creierului mijlociu, fără atingere directă a epifizei pot da un sindrom asemănător. Wieland (1927) este de părere că tabloul macrogenitosomiei precoce >este acelaşi, indiferent dacă tumoarea atinge glandele genitale, glandele suprarenale sau epifiza. In cazul observat de el însuşi, era vorba de un carcinom pornit din regiunea infundibulară, care a atins dimensiunile unui ou de găină şi a invadat nu numai pe al 3-lea ventricul, dar şi pe cei laterali. Hipofiză şi epifiza na erau atinse. (Cu toate acestea avea şi poliurie). Schmalz (1929) a relatat o observaţie analogă. La Marquand, Horrax şi Bailey, Dod, Wirth relatează cazuri de pubertate precoce, asociate unor tumori ale creierului mijlociu. Wirth a relatat, de asemenea, un caz de pubertate precoce, la un copil de 7 ani, apărut în urma unei encefalite. Bolnavul avea şi obezitate localizată, mai ales, în regiunile mamare şi la şolduri. In anumite cazuri, ca în acel al lui Heilmann şi Richard, o tumoare pornită din alt organ (în acest caz, plexul coroid) interesa, în acelaşi timp, şi epifiza şi nucleii bazali. Era vorba, aci de un copil de 12 ani, cu pubertate precoce. Aceste cazuri trebuie, apropiate de cazurile de pubertate precoce, legate de leziuni encefalitice a mezencefalului (Thomas şi Schlaffer ; von Economo). La noi, Marinescu şi Butu, Parhon şi Tomorug au relatat de asemenea cazuri de pubertate precoce la băieţi, atinşi de encefalită. Constanţa Parhon-Ştefănescu şi Elena Derevici au publicat observaţii analoge, la fete. Kvint (1929) observă un caz de macrogenitosomie consecutiv poliomielitei. Krabbe (1929), Cornii şi Kissel (1930) au descris cazuri de scleroză cerebrală tuberoasă, cu pubertate precoce. Cazul ultimilor doi autori, este al unui băiat de 13 ani, a cărui pubertate a început să se manifeste de la 4 ani. Bolnavul avea penisul şi scrotul foarte dezvoltat, însă testiculul stîng nu era mărit şi nu se coborîse complet, iar cel drept era criptorhid. O formă specială de pubertate precoce se observă în anumite cazuri de tumori corticosuprarenale. Asemenea cazuri se observă mai ales la fete. Micile bolnave prezintă, uneori, semne de pseudohermafroditism a •organelor genitale, pilozitate, obezitate mai mult sau mai puţin importantă şi dezvoltare marcată a musculaturii. OPERE ALESE 235 Se poate observa la ambele sexe o pubertate precoce, legată de tumori primitive ale glandelor genitale. In literatura medicală, se găsesc 4 cazuri asemănătoare la băieţi cu tumori testiculare (Saccki, Morean, Rowland, Nicholson şi Parks-Weber Sutterland). La fete, tumorile, care au originea în granuloasă, dau pubertăţi precoce de tip feminin, însă arenoblastoâmele determină virilizarea. După părerea noastră, există cazuri de pubertate precoce, dacă nu şi de macrogenitosomie, prin hiperfuncţie hipofizară (exces sau precocitate de secreţie a hormonului gonadotrop). Acestea sînt cazurile descrise de noi cu Constanţa Parhon-Ştefănescu şi ulterior cu Şt.-M. Milcu, sub titlul de nanism hiperhipofizar, spre deosebire de nanismul, cu sau fără infantilism hipofizar. In sfîrşit, se pot observa cazuri de pubertate precoce de tip familial, constituţionale. Asemenea observaţii au fost relatate de Zondek, Le Marquand, Baner, Orei, Bodd, Rush, Bilderbach, Slocum şi Roger. In cazurile lui Orei, 2 fraţi erau atinşi de pubertate precoce. In cazul lui Bodd o fetiţă a fost menstruată, la vîrstă de un an. La 8 ani, a născut un copil, care şi el a dat semne de pubertate precoce. In observaţiile ultimilor patru autori, tatăl şi doi din copii săi au fost atinşi de macrogenitosomie precoce. In altă familie aceiaşi autori au notat cinci cazuri, în cursul a patru generaţii. Ei presupun că în asemenea cazuri, celulele germinative ar putea, graţie unui factor congenital, să fie stimulate, de cantităţi mai mici de hormoni decît de obicei, de unde şi pubertatea precoce cu macrogenitosomie. Astfel, după cum se vede, ajungem la pubertatea precoce şi, după cît se pare, şi la macrogenitosomie, pe căi diferite şi trebuie să ne întrebăm, prin ce mecanism, tumorile epifizei realizează sindromul miacroge-nitosomiei precoce ? Prima idee ce ne apare ca probabilă, este aceea a suprimării unei secreţii interne a acestui organ. Malburg, Berlinger, Calvet şi alţi autori admit această a- sau hipoepifizie, iar noi susţinem această părere. Dar alţi autori, bazaţi mai ales pe faptul că, cele mai multe din tumorile glandei pineale nu sînt întovărăşite de acest sindrom, care poate fi întîlnit şi în alte leziuni mezencefalice, care lasă, cel puţin în aparenţă, epifiză intactă, au crezut că pot pune la îndoială sau chiar să conteste rolul apinealismului. Cităm aici, numele lui Lhermitte, Henyer, Martel şi Claire Vogt. Askenazy, pe de altă parte, a emis părerea că tumorile epifizei activează prin acţiunea stimulentă a celulelor neoplazice a teratoamelor, dezvoltarea genitală şi creşterea. Insă, nu toate tumorile epifizare, însoţite de macrogenitosomie, sînt de această natură. In asemenea cazuri, sar-coamele sînt chiar predominante. Se poate răspunde, la obiecţiile ridicate faţă de a- sau hipoepifizie că, pentru realizarea macrogenitosomiei, trebuie ca ţesutul epifizar să fie complet sau aproape complet distrus, trebuie ca starea celorlalte glande 236 C. I. PARHON endocrine să fie favorabilă apariţiei sindromului, ca distrugerea epifizei sa fi survenit la o anumită vîrstă, favorabilă unei dezvoltări genitale excesive, trebuie ca, în sfîrşit, anumite tumori, dezvoltate pe seama ţesutului epifizar însuşi să nu fie însoţite de sindromul de care vorbim sau să determine, mai degrabă, un sindrom de ordin opus. In cazul lui Altmann (1930), la un copil decedat cu simptome de tumoare cerebrală, dar fără semne clinice de interesare a glandei pineale, aceasta din urmă era sediul unei tumori dermoide, însă se constatau şi resturi importante de ţesut glandular. Pentru a avea aşadar o soluţie mai sigură a problemei, a trebuit să ne adresăm experimentării, în speţă, epifizectomiei. Această ultimă operaţie, practicată de mai mulţi autori, a dat rezultate variabile, dar trebuie să constatăm că, în cele mai multe cazuri, un. sindrom de anepifizie experimentală a putut fi realizat. Boesne şi Exner au încercat primele pinealectomii (1920) asupra iepurilor de casă tineri, iar Biedl asupra unor cîini adulţi. Nici unul din aceşti autori n-au obţinut rezultate pozitive. Dar, începînd cu Foa (1922) diferiţi alţi autori au obţinut rezultate experimentale foarte interesante. Mi s-a părut folositor să grupăm experienţele, ţinînd seama de clasa* specia şi vîrsta animalelor. EPIFIZECTOMIA LA MAMIFERE Foa, care începuse cu păsările, a continuat cercetările sale asupra şobolanilor şi asupra şoarecilor de sex masculin. Acest autor a observat dezvoltarea importantă a glandelor genitale iar talia animalelor nu pare să fi fost mult influenţată. Sarteschi a observat mărirea testiculelor la iepuri de casă, la cîini şi la motani. Zofa, Clemente, Izava, Lohok, au obţinut rezultate analoge la şobolanii de ambele sexe. Lohok, extirpînd în acelaşi timp epifiza şi testiculiir. n-a observat nici o modificare. El a observat, în afară de aceasta, că animalele epifizectomizate prezintă o hipertrofie a hipofizei cu creşterea eozinofilelor şi cu scăderea bazofilelor. Clemente a observat că şi fetuşii animalelor epifizectomizate se dezvoltă mai rapid decît cei ai părinţilor normali. Este suficient ca masculul să fie epifizectomizat, pe cînd dacă femela este operată, rezultatul este nul. Horrax a observat de asemenea accelerarea spermatogenezei la şobolani şi la cobai. Hoffmann a observat şi mărirea veziculelor seminale. Remarcăm că Kohlmer şi Loewy, la şobolani impuberi, operaţi prin. termocauterizarea glandei, n-au obţinut rezultate. Dandy, Sklower, Badelscher au avut de asemenea rezultate negative Deusel a extirpat, de curînd, glanda pineală la berbeci tineri, din. care 1 au supravieţuit. Testiculele lor erau tot atît de mari ca cele ale berbecilor normali sau chiar mai voluminoase. Insă animalele au suferit o oprire în dezvoltarea somatică, au devenit fricoase, lîna s-a micşorat,. OPERE ALESE 237 coarnele au crescut foarte încet, şi chiar au căzut la doi din ei. Grăsimea era aproape absentă, copitele s-au dezvoltat prost. S-a observat că temperatura corpului a crescut cu un grad. Dificultatea operaţiei, precum şi numărul mic al animalelor care au supravieţuit, ne impun rezerve, atunci cînd este vorba de concluzii. Să notăm cu toate acestea că epiglandolul Roche a corectat efectele intervenţiei, în ceea ce priveşte dezvoltarea coarnelor şi a grăsimii PINEALECTOMIA LA PĂSĂRI Foa (1912) a publicat primele rezultate referitoare la epifizectomia la păsări. El a operat pui de 3—5 săptămîni. Rezultatele au fost negative la femele. Cocoşii tineri operaţi au arătat o dezvoltare mult mai rapidă a caracterelor lor sexuale secundare (mai ales creasta), care au fost mult mai dezvoltate decît la martori. Cîntecul caracteristic al masculului a apărut mai devreme, testiculele erau mai voluminoase şi s-a observat hipertrofia glandei interstiţiale, precum şi a tubilor seminiferi. Izawa a confirmat aceste rezultate. A avut de asemenea un rezultat pozitiv, la o femelă. Este curios de remarcat că Cristea Grigoriu a obţinut dimpotrivă ,o încetinire în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Dintr-o comunicare orală, reiese că operaţiile sale par a fi fost mai complete, prin distrugerea a două formaţii ce se observă la nivelul epifizei. Cercetările sale par a se apropia de acelea care au avut de scop de a urmări efectele alteraţiilor cerebrale şi care au dus la rezultate analoge. EPIFIZECTOMIA LA BATRACIENI Adler (1914) distruge epifiză, cu ajutorul termocauterului, la 550 de mormoloci. Numai 9 au supravieţuit operaţiei, timp de cîteva săptămîni. Nu s-a observat nici un efect. E. R. Hoskins şi Margaret Hoskins au arătat apoi că, distrugerea completă a glandei, cu supravieţuirea animalelor este foarte dificilă, iar distrugererea incompletă este urmată de o regenerare rapidă a organului. Din totalitatea rezultatelor obţinute la diferite specii rezultă că : cele mai adeseori s-a reuşit obţinerea la mamifere şi la păsări, a unui^ sindrom de anepifizie, care se suprapune destul de bine sindromului observat la om şi cunoscut, în genere, sub numele de „macrogenitosomie precoce SINDROAME HIPEREPIFIZARE, CLINICE ŞI EXPERIMENTALE După ce am stabilit existenţa sindroamelor a- sau hipoepifizare, este logic să ne întrebăm dacă există şi sindroame hiperepifizare ? In genere, se poate afirma că, ori de cîte ori se întîlneşte în clinică un sindrom endocrin hipo- sau hiperfuncţional, este aproape sigur că 238 C. I. PARHON se întîlneşte un sindrom funcţional de ordin opus şi am văzut mai sus, ca sindromul macrogenitosomiei poate fi realmente considerat ca expri-mind absenţa mai mult sau mai puţin completă a funcţiei epifizare. A priori, sindromul opus trebuie să fie caracterizat prin : hipoplazia organelor genitale, a penisului mai ales, întîrzierea sau absenţa pubertăţii, creştere exagerată, prin lipsa de osificare a cartilajelor de conjugare, absenţa sau dezvoltarea mică a caracterelor sexuale secundare, hipopigmen-tare cutanată, liipsa înigroşării vocii, tendinţa spre îingrăşare etc. Fig. 3 Un asemenea sindrom a fost întîlnit în clinică. Cu Şt. M. Milcu am relatat o asemenea observaţie. •Este adevărat că proba absolută nu a fost făcută nici în acest caz şi nici în altele asemănătoare. Insă, într-un anumit număr de cazuri, această relaţie pare destul de bine documentată. O aplazie genitală, foarte importantă, se observă în cazul de pinea-lom malign (copil de 10 ani) studiat de Arnd şi Schuster. Atrofia testiculelor şi a prostatei existau, de asemenea, într-un caz de pinealom malign, observat de Josefson. In cazul lui Beneke, era vorba de un teratom şi de un pinealom. Epiteliul seminal era puţin dezvoltat, iar celulele diastematice, prolife- OPERE ALESE 239». rate. Această stare aminteşte pe cea a testiculului, înainte de stabilirea spermatogenezei. Sindromul hiperpineal trebuie de asemenea admis, credem noi,, într-un număr anumit de cazuri, în care examenul radiografie arată cal-cificarea epifizei, însoţind un sindrom clinic morfologic sau funcţional de hipogenitalism. In asemenea cazuri, Pende a insistat asupra calcificării glandei pineale, iar elevii săi, Cignolini şi Vidoni, la 40 de subiecţi examinaţi,, au găsit de 6 ori opacităţi epifizare pe radiografii, 4 din aceste 6 cazuri arătau semne de hipogenitalism. Din 310 examene, făcute la Institutul biotipologic din Genova, s-au găsit, de 34 ori, opacităţi mai mult sau mai puţin marcate în regiunea epifizară. Din aceste 34 de cazuri, s-au găsit, în 27 semne de hipogenitalism, în anumite cazuri asociate cu cefalee, diabet insipid sau zaharat. Rothmann (1929) a putut pune în evidenţă regiunea pineală în 68°/o, de cazuri. 18,18% prezentau o umbră intensă, iar la 9 din aceste cazuri s-au găsit tulburări endocrine certe. Autorul confirmă părerea lui Gignolini asupra relaţiilor între hipogenitalism şi calcificarea epifizei. A observat 2 cazuri de eunucoidism, un caz de sindrom Addison cu-atrofie orhitică, 2 de sindrom adipozo-genital, o singură dată un sindrom-pluriglandular. In cazul lui Barbacci (1929), era vorba de un bărbat (27 de ani)’ cu eunucoidism şi hipotrichie, cu persistenţa timusului, precum şi cu: persistenţa cartilajelor de conjugare şi calcificarea plexurilor coroide şi a epifizei. Autorul admite că hipogenitalismul a fost, în acest caz, legat de-hiperpinealismul infantil. Tatăl şi unchiul bolnavului erau acromegali. Cităm de asemenea observaţia lui Taubenhaus privind un tînăr de-18 ani, cu infantilism şi hipoplazie genitală, precum şi cu o calcificare importantă a glandei pineale. Dar trebuie adăugat că acest caz este destul de complex. Bolnavul avea o guşă coloidă şi diabet zaharat. Faeli (1930) a insistat, la rîndul său, asupra raportului între „neurastenia sexuală" (impotenţă psihică, erecţii incomplete, ejaculare precoce) şi calcificarea epifizei, chiar în lipsa unor semne somatice nete de-hipogenitalism. Faeli citează părerile lui Pende, Desogus, după care pare să rezulte că hipoactivitatea glandelor genitale are drept consecinţă o hipoactivi-tate a epifizei, opinie ce pare acestui autor de asemenea admisibilă. Admite, totuşi, că secreţia epifizei exercită o acţiune inhibitoare sau moderatoare asupra maturaţiei celulelor germinative. Dar, sîntem de părere, că este mai probabil în cazurile de care vorbim, să fie vorba mai mult de hiperfuncţia glandei pineale, excesul de-activitate funcţională putînd fi urmarea unei iritaţii cauzată de concre-ţiile calcare, sau acestea din urmă fiind urmarea hiperactivităţii epifizei,. cu lipsa posibilă a unor (anumite celule şi cu realizarea unui mediu co-loidal favorabil precipitatelor de săruri de calciu. 240 C. I. PARHON Insă, concreţiile calcare ale epifizei, cu tulburări genitale, nu se traduc totdeauna prin sindromul hiperepifizar. Am relatat, cu Tomorug, observaţia unui individ cu macropenis şi calcificarea glandei pineale. In ^cest caz, trebuie să ne gîndim la hipo- sau apinealie. ADIPOZA HIPERPINEALĂ Marburg a emis, primul, părerea că anumite adipozităţi sînt în legătură cu hiperpinealismul. Nemura a confirmat această părere, deoarece a găsit la unii obezi hipertrofia parenchimatoasă a epifizei. Marburg obţine îngrăşarea cu extractul epifizar. Anumite tumori ale glandei pineale sînt întovărăşite de obezitate. Astfel, în cazul lui Luce de teratom al epifizei la o fetiţă de 9 ani, s-a constatat o adipozitate marcată. Acelaşi lucru în cazul unui gliom al epifizei, la un copil de 10 ani, caz studiat de Raymond şi Claude. Engel afirmă că obezitatea în cursul adenoamelor epifizei a fost observat de Mauer, Coats. Dady, Falkson, Konig, Nothnagel la adulţi, iar de Marburg, Bailey şi Jeliffe la copii. In cazul lui Derman şi Kopelowitsch (1920), era vorba de o femeie de 30 de ani, cu un neurogliom embrionar al epifizei, semne de tumoare intracraniană, un sindrom de tip adipozo-genital şi o hipertrofie a lobului tiroidian drept. Boala s-a manifestat în cursul unei sarcini, apoi a devenit staţionară, pentru a suferi o recrudescenţă în cursul unei alte sarcini, ceea ce se explică, zic autorii, prin faptul că epifiză se hipertrofiază şi în mod normal, în cursul gravidităţii. Tumoarea atinsese partea anterioară a organului şi era în strînsă legătură cu creierul. Dar trebuie să admitem împreună cu Falta şi răsunetul acestor tumori asupra regiunii talamice. Oricum interesareâ talamusului nu pare constantă. Sînt de menţionat aici două observaţii ale lui Kup, în care greutatea epifizei, la două femei obeze, era respectiv de 0,51 g şi 0,50 g (în loc de 0,157 g, după nemura). Glandele erau constituite din parenchim normal. Era vorba deci de hipertrofie simplă a epifizei, desigur cu hiperfuncţie. Vîrstă respectivă a acestor bolnave era de 47 şi 48 de ani. O compresiune importantă exercitată de epifiză, nu părea, în aceste două cazuri, verosimilă. Orlandi a observat un copil cu adipozitate marcată (17 kg la 11 luni), la care nu avusese loc metamorfoza obişnuită a epifizei. Zonele de culoare închisă predominau cu mult, asupra zonelor clare. In cazul pinealomului lui Horrax şi Bailey, bolnavul a cîştigat 18 kg în cursul unui an. Obezitatea există de asemenea şi în cazul lui Loe-wenthal, de pinealom malign, la un om de 20 de ani, caz, căruia Engel îi opune cel de caşexie, observat de Hempel, în care era vorba de o tumoare canceroasă care distrugea epifiză. OPERE ALESE 241 Dar toate cazurile de „pinealom“ nu sînt întovărăşite, obligator, de obezitate. In unele din aceste cazuri, ne putem gîndi la alteraţii ale altor glande endocrine sau chiar a unor centrii nervoşi. Astfel, în cazul lui Josephson tabloul clinic era al caşexiei hipofizare. Se constata un pinealom, dar se găsea în plus, scleroza hipofizei, a suprarenalelor şi a paratiroidelor, precum şi atrofia testiculelor şi a prostatei. In observaţia lui Alajouanine, Horneţ, şi Thurel, bolnavul decedase de asemenea în caşexie. Era vorba de un caz de pinealom cu metastaze multiple în sistemul nervos, mai ales în peretele ventriculilor şi una în tija hipofizară. Aceste alteraţii extraepifizare au putut, prin localizarea lor, să ducă la starea caşectică, dar şi alte interpretări sînt posibile. Această observaţie trebuie legată de a lui Berblinger, de carcinom metastatic al glandei pineale cu slăbire considerabilă. Este de reţinut că, în acest caz, se notase degenerarea tubilor seminiferi ai testiculilor. In cazul lui Alajouanine, Horneţ şi Thurel nu se vorbeşte nimic despre glandele endocrine şi în special despre testicule. Pende, crede că anumite modificări cantitative pot determina obezitatea, iar altele, caşexia. Pende, admite că anumite insuficienţe endocrine determină primul sindrom, pe cînd anihilarea totală a funcţiei, are ca rezultat, pe ultimul. Se poate face un astfel de raţionament şi asupra hiperactivităţii. In afară de aceasta, este posibil ca epifiza să secrete mai mulţi hormoni şi ca sensul activităţii lor să nu meargă totdeauna paralel, mai ales în cazurile patologice. SINDROAME HIPEREPIFIZARE EXPERIMENTALE împlânte de ţesut epifizar. Injecţii de extract de epifiza Să vedem acum rezultatele cercetărilor experimentale, privind hiper-epifizarea, prin împlânte de ţesut pineal sau prin injecţii de extracte din acest organ. Vom arăta, întîi, ce s-a obţinut, prin aceste experienţe referitor la dezvoltarea generală a organismului şi mai ales din punct de vedere al glandelor sexuale şi al aparatului genital în general. Vom clasifica experienţele, în raport cu clasele şi speciile de animale. Vom arăta apoi efectele aceloraşi tratamente din alte puncte de vedere (metabolism, lichid cefalorahidian, circulaţie, diureză etc.). ACŢIUNEA PREPARATELOR EPIFIZARE ASUPRA MAMIFERELOR Cu aceste extracte, Del Priore precum şi Pellizzi au obţinut, la iepurii de casă, masculi, o încetinire în dezvoltare. Berblinger obţine mai degrabă o diminuare ponderală, la şobolanii impuberi, cu extracte de 16 — Opere alese — c. 3487 242 C. I< PARHON epifiză, bovină, în injecţii sau per os. Acelaşi rezultat a fost constatat de Sisson şi Finey cu epifiză de bou, pe cale bucală la şobolanii tineri. Engel a ajuns la rezultate analoge. Calvet, cu epifiză de armăsar, de iapă şi de cal a obţinut o încetinire în dezvoltarea testiculelor, însă creşterea generală nu a fost sensibil influenţată. Creşterea în lungime a fost oprită, cu implante de epifiză de cal, o jumătate de epifiză la 2 zile (subcutanat), tratamentul fiind continuat timp de 25 de zile. Animalele cu implante de epifiză au pierdut 3 g din greutatea lor iniţială. Martorii au cîştigat 22 g. Coborîrea testiculelor a fost oprită. Din punct de vedere microscopic, autorul consideră că s-a produs o veritabilă atrofie. La martori (cărora li se implantase creier sau inuşchi), coborîrea testiculelor şi spermatogeneza erau normale. Aceleaşi rezultate au fost obţinute la cobai foarte tineri. Cu epifiză de viţel, creşterea a fost mai puţin influenţată, însă atrofia testiculelor a fost regăsită. Rezultatele Ia masculii adulţi au fost negative. Calvet a administrat şi injecţii de epiglandol Roche, la căţele, în călduri. Injecţiile au făcut ca fenomenele să dispară (între a 4-a şi a 5-a zi). Acţiunea asupra dezvoltărei testiculelor la şobolani nu se manifestă, după Engel, decît cu doze foarte mari (1/2 epifiză umană pe zi). La femele, acţiunea, din punct de vedere al dezvoltărei ovarelor, a fost nulă ; dimpotrivă, extractul de epifiză a exercitat, o acţiune inhibitoare în raport cu acţiunea gonadiotropă (la şoibolani femele, la şoareci, la iepuri de casă şi chiar la şobolani masculi). Unitatea antigonadotropă este a 10-a parte din cantitatea ce se opune, acţiunii a 10 unităţi de hormon gonadotrop. Engel (1934) a observat acţiunea antigonadotropă a extractului epifizar şi la masculi (în ceea ce priveşte acţiunea hormonului hipofizar asupra creşterii veziculelor seminale şi asupra prostatei). Testiculele animalelor tratate, timp mai îndelungat, rămîn mai puţin dezvoltate, pînă la 1/3 faţă de martori. Saphir (1934) constată că implantele de epifiză umană pot să determine, după 5—8 zile, modificările vaginale ale şobolanului adult normal. Engel (1937) a observat, la şobolanii femele, tratate cu epifiză, modificări ale mucoasei vaginale, identice celor din estrus. Dar nu este vorba de un adevărat estrus, căci nu se observă modificări concomitente ale organelor genitale interne şi ovariene paralele. Aceste constatări trebuie legate de cele ale lui Brouha şi Simmonet, care cred că au izolat foliculina din ţesutul epifizar, precum şi de cele ale lui Vinals (1935), după care extractul de glandă pineală măreşte acţiunea urinii de femeie gravidă. Pe de altă parte, Engel afirmă că nu este vorba de foliculină, căci substanţa activă, din punct de vedere al keratinizărei vaginului este hidro-şi nu liposolubilă. Tarkhan (1937) n-a putut confirma concluziile lui Silberstein şi Engel cu privire la o acţiune a epifizei asupra mucoasei vaginale şi n-a OPERE ALESE 243 găsit decît într-un singur caz din 6 o inhibiţie exercitată de extractul de epifiză, faţă de acţiunea hormonului gonadotrop. După Engel, creşterea şobolanilor tineri, nu este mult influenţată de extractul epifizar. Din contra, acest extract se opune la creşterea gigantică determinată de hormonul de creştere hipofizar. ACŢIUNEA PREPARATELOR EPIFIZARE LA PASĂRI Mc Cord a observat augmentarea creşterii la puii, care primeau pe cale bucală, pulbere de epifiză de bovidee tinere. Ca şi Mc Cord, Takati a observat că puii, care primesc 0,01—0,035 g. de pulbere de epifiză pe zi, cresc mai repede decît martorii. După Kozelka, implantarea epifizei de animale adulte, la pui sau la păsări de-abia pubere, nu produce decît o slabă diferenţă, în ceea ce priveşte creasta animalelor care au suportat implantul şi creasta martorilor. Insă, ţesutul implantat se resoarbe complet. Vrînd să controlăm noi înşine, dacă, epifiza inhibă într-adevăr acţiunea glandelor sexuale, am întreprins cu G. Werner şi apoi cu St.-M. Milcu, cercetări asupra acţiunii acestor extracte asupra testiculelor de răţoi. Am ales această pasăre, deoarece are o funcţie sexuală periodică, testiculul, foarte mic la sfîrşitul toamnei şi la începutul iernii, creşte în mod progresiv pe la sfîrşitul acestui anotimp, pentru a atinge, la începutul primăverei, un volum considerabil. Am crezut că, dacă epifiza exercită, într-adevăr, o acţiune inhibitoare asupra glandelor genitale şi dacă simptomele de macrogenitosomie sînt datorite în adevăr lipsei funcţiei pineale, injecţia unui extract activ, spre sfîrşitul iernii, ar trebui să inhibe dezvoltarea testiculelor. Experienţele noastre au confirmat din plin această aşteptare. Am studiat la animalele noastre şi acţiunea extractului epifizar asupra creşterii, a greutăţii celorlalte organe, mai ales a glandelor endocrine şi am practicat şi cîteva cercetări biochimice, asupra serului sanguin. Iată rezumatul cercetărilor noastre : Am utilizat, în primele noastre experienţe, 4 răţoi de aceeaşi vîrstă (7 luni) şi aceeaşi rasă (White-Champbell), a căror greutate, iniţial a fost următoarea : Nr. 1. 1595 g ; Nr. 2 1795 g; Nr. 3 1268 g; Nr. 4 1354 g. La 26 ianuarie, două din aceste păsări au fost supuse unui tratament cu epifizan Richter, care corespunde cu 0,10 g de glandă pineală proaspătă pe ml de soluţie. Doi răţoi au primit cîte 0,5 ml de soluţie, zilnic, timp de 16 zile ; apoi au primit zilnic 1 ml de soluţie, nr. 1, timp de 4 zile, iar nr. 4 timp de 6 zile. Cele două animale au fost sacrificate o jumătate de oră după ultima injecţie (prin exsanguinare). 244 C. I. PARHON Ceilalţi doi răţoi, păstraţi în aceleaşi condiţii ca precedenţii, au servit drept martori. Greutatea testiculelor a fost următoarea : Din toate acestea rezultă că răţoii injectaţi au prezentat o oprire considerabilă în evoluţia testiculelor. Nr. 1 prezintă o greutate testi-culară de 9,26 ori şi nr. 4 de 16,34 ori mai mică decît greutatea aceloraşi organe la martorii respectivi. Efectul este mai ales remarcabil la nr. 4, la care greutatea iniţial totală a corpului animalului injectat, precum şi greutatea de la finele experienţei depăşea pe cea a martorului. Dăm acum greutatea altor organe, la animalele injectate şi la martorii lor : Injectaţi Martori Greutatea absolută Pentru % Greutatea absolută Pentru °/0 Nr. 1 0,700 g 0,00041 Nr. 2 6,700 g 0,0038 Nr. 4 0,7727 „ 0,00049 Nr. 3 10,700,, 0,008 Fig;. 4 Injectaţi Martori Tiroidă f nr. 1 0,2132 g \ nr. 4 0,240 , f nr. 1 0,2002 , nr. 4 0,3492 , | nr. 1 5 | nr. 4 5 nr. 2 0,091 g nr. 3 0,1904 „ nr. 2 0,1308 „ nr. 3 0,1242 „ nr. 2 3,100 „ nr. 3 4,500 „ nr. 2 0,0068 „ nr. 3 mai mare decît la injectat Suprarenale Pancreas Hipofiză nr. 1 0,0054 „ nr. 4 mai mică decît la martor (n-a fost cîntărită) (n-a fost cîntărită) OPERE ALESE 245 La martori s-au constatat numai vestigii de timus, pe cînd la injectaţi, glanda era bine dezvoltată ; la nr. 4, s-au găsit chiar 3 noduli avînd volumul unor mici boabe de fasole. Din cele ce preced rezultă că, -greutatea celor mai multe organe a fost mai importantă la animalele injectate, decît la martori şi aceasta chiar la animalul nr. 1, a cărui greutate totală a fost inferioară celei a martorului. Astfel greutatea tiroidei, suprarenalei, pancreasului, timusului, stomacului şi ficatului a fost mai mare, de asemenea şi a inimii şi rinichilor. Numai testiculele şi, într-o măsură mai mică, hipofiză au fost inferioare, în greutate, la injectaţi. In ceea ce priveşte greutatea totală a pasărilor, greutatea iniţială la injectaţi a fost respectiv de 1595 şi 1354 g; cea finală, de 1680 şi 1582 g; ambele animale au crescut deci în greutate cu 85 şi respectiv 228 g. Cei doi martori, a căror greutate iniţială a fost de 1792 şi 1268 g. iar finală de 1730 şi 1325 g au suferit primul o scădere de 62 g, iar al doilea o creştere de 57 g. Deci, creştere ponderală netă la animalele injectate cu epifizan. Am făcut de asemenea cercetări asupra elementelor constitutive chimice ale sîngelui. Calcemia a fost, în medie de 12,4 mg% la injectaţi, iar la martori 11,2 irg% ; 11,4 şi 13,3 mg% la nr. 1 şi 4, şi 10,8 mg% şi 11,6 mg%' la nr. 2 şi 3. Kalemia a fost respectiv de 6,2 mg% şi 10,0 mg% la injectaţi, iar la martori 7,2 mg% şi 10,7 mg%. Cele două medii au fost de 8,1 mg% şi 9,2 mg%. Deci diminuarea potasemiei la injectaţi. Colesterolemia a fost respectiv de 214 mg% şi 214 mg% la injectaţi şi de 321 mg% şi 150 mg% la martori ; lipemia de 120 şi 126,4 mg% faţă de 122,4 m% Şi 104,8 mg%; protidemia de 47,88%0 şv 46,40%0, îaţă de 47,12 şi 32 la martori. In sfîrşit raportul protide: lipide a fost de 3,99 şi 3,67 faţă de 3,85 şi 3,05 (uşoară creştere la injectaţi). Intr-o a doua comunicare, am relatat rezultatul cercetărilor cu privire la injectarea aceluiaşi extract, la animalele de aceeaşi specie, cu o dezvoltare sexuală înaintată (în timpul primăverii). Un prim lot, alcătuit Injectaţi Martori Splină Ficat { nr. 1 0,700 g nr. 4 0,800 „ nr. .1 32,2433 g nr. 4 39,4482 „ nr. 2 0,700 g nr. 3 0,800 „ nr. 2 23,8624 g nr. 3 24,977 „ nr. 2 53,002 g nr. 3 53,600 „ nr. 2 12,200 g nr. 3 11,00 Stomac Inimă J nr. 1 12,300 g ^ nr. 4 11,500 „ 111. O ii,uu nr. 2 7,800 g nr. 3 8,00 „ Rinichi 8,600 g 11,00 246 C. I. PARHON din două perechi de răţoi injectaţi şi martori a fost tratat între 2 şi 21 martie ; un al doilea lot (un injectat şi un martor) a fost experimentat între 28 martie şi 14 aprilie. O găină şi doi cocoşi au servit în acelaşi scop. La începutul experienţei, un răţoi adult de 1256 g a fost sacrificat pentru a se controla starea testiculelor sale. Greutatea lor a fost de 11 g. Timp de 19 zile, doi răţoi au primit zilnic cîte o injecţie corespun-zînd la 0,05 g glandă proaspătă. Greutatea lor iniţială a fost de 1860 g şi 1355 g. Aceea a martorilor a fost de 1590 g şi 1477 g. Animalele au fost sacrificate după 19 zile de tratament şi am găsit ceea ce urmează : Greutatea testiculelor: Injectaţi Martori nr. 1—57 g nr. 3 — 7,800 g nr. 2 — 28,600 „ nr. 4 — 32,500 „ Aceste experienţe nu ne permit să afirmăm o acţiune a extractului epifizar asupra testiculelor ajunse la un grad important de dezvoltare. Dar poate că dozele întrebuinţate nu au fost suficiente. Un alt răţoi, în vîrstă de un an, cu greutate 1622 g, a primit, timp de 18 zile, două injecţii zilnice, la distanţă de 8 ore, cu un extract, corespunzînd cu 0,35 g glandă pineală proaspătă. Martorul său, 1785 g a fost sacrificat, după 18 zile, o dată cu animalul injectat. Greutatea testiculelor a fost de 51 g pentru acesta din urmă şi de 85 g pentru primul, sau în raport cu greutatea totală de 31,81%0 la injectaţi şi de 41,61%0 la martor. In acest caz, extractul pare a fi exercitat o acţiune inhibitorie asupra dezvoltărei testiculare. Unui cocoş şi unei găini li s-au administrat extract epifizar Byla. Două alte animale (cocoş şi găină) primiră acelaşi extract ca şi răţoii (extract Richter). Iată pe scurt rezultatul acestor experienţe. Un cocoş (4 săptămîni). de 180 g greutate, a primit timp de 18 zile, sub formă de injecţii subcutanate, 0,5 ml de extract pe zi, dintr-o soluţie care corespunde cu 0,25 g de glandă proaspătă pe ml. Alţi doi cocoşi de aceeaşi vîrstă (214 şi 117 g) au servit ca martori. După sacrificarea acestor păsări, s-a găsit o greutate a testiculelor de 0,12 g la injectat, şi de 0,23 g şi 0,205 g la martori, sau pentru 100 g de greutate totală, 0,03 g pentru injectat respectiv 0,05 g şi 0,05 g pentru martori. Diferenţa este netă, testiculele celor doi martori fiind mult mai dezvoltate, decît ale animalului injectat. Un cocoş (170 g) şi o găină (165 g), din aceeaşi familie ca animalele precedente, au primit timp de 19 zile o injecţie zilnică de epifizan Riicihter, icoresipunzînd Ia 0,05g de glandă proaspătă şi timp de (alte 24 zile o doză corespunzînd la 0,10 g de glandă proaspătă. Alţi doi cocoşi (218 OPERE ALESE 247 *>i 347 g) şi o găină (147 g) de la aceiaşi cloşcă au fost păstraţi ca martori. Cocoşul injectat avea la început penele negre; el a pierdut în cursul tratamentului, aproape cu desăvîrşire, penele din spate şi de la extremitatea anterioară a aripilor; cele care au crescut apoi erau cenuşii şi au apărut chiar 2 sau 3 pene roşii pe aripi. Greutatea gonadelor a fost următoarea : Injectaţi la % g Martori la % g Cocoş — Testicul 0,1572 g 0,0307 Testicul 0,1826 g 0,02 Găină — Ovar 0,1066 g 0,0204 Ovar 0,1390 g 0,0376 Ovarele găinii injectate au fost deci mai puţin dezvoltate decît cele ale martorei. Cît despre testiculele cocoşului injectat, greutatea lor a fost inferioară celor a unuia din martori şi superioară celor a celuilalt martor. Acest animal s-a comportat, de altminteri, cu totul diferit de celelalte animale injectate şi din punct de vedere al creşterii. Dăm acum variaţiile ponderale sub influenţa injecţiilor, la injectaţi sau la martori, după acelaşi interval de timp. In jecta ţi M artori După 18 zile După 18 zile Greutate iniţială de tratament Greutate iniţială Rătoi 1: 1769 g 1860 g 1590 g ’ 1593 g 2: 1850 „ 1840 „ 1486 „ 1477 „ A 2-a serie: Răţoiul injectat, greut. iniţ. 1622 g după 18 zile 1510 g „ martor, „ „ 1785 „ „ 18 „ 1638 „ A 3~a serie (extract Byla) Cocoş inj. 201 g, după 18 zile, 413 g creştere 105% Găină „ 180 „ „ „ 375 „ „ 118% Cocoş martor 214 „ „ „ 462 „ „ 115% Găină „ 181 „ „ „ 394 „ „ 117% 147 „ „ „ 298 „ „ 108% A 4-a serie (extract Richter^ Cocoş inj. 170 g după 18 zile, 420 g creştere 147% (cu 0,05 g proaspătă) Găină ,, 165 g după 18 zile 364 g creştere 120% Cocoş martor 218 „ „ „ 478 „ „ 122% Găină „ 147 „ „ „ 370 „ „ 102% Cu doză de 0,1 g glandă pe zi, timp de 24 zile. 248 C. I. PARHON Greut. iniţial, cocoş inj. 420 g, după 24 zile 495 creştere de 17,85% » „ găină „ 364 „ „ 440 „ „ 23,8% „ „ cocoş mart.478 „ „ 621 „ „24% „ 478 „ „ 415 „ „ 19,65% „ găină „ 298 „ „ 370 „ „ 24% Dăm acuma greutatea organelor la animalele tratate şi la respectivi. Răţoi injectat, din a 2-a serie Martori Pancreas 3,100 g 4,100 g Splină 0,700 „ 0,800 99 Inimă 10,690 12,800 99 Rinichi 9,00 ” 12,00 99 Cocoş (extract Byla) la % Martori ta% Ficat 10,46 g 2,53 nr. 1 — 11,12 g 2,40 nr. 2 — 11,93 „ 3,02 Splină 0,97 „ 0,22 nr. 1 — 3,00 „ 0,28 nr. 2 — 0,7 „ 0,18 Inimă 0,22 „ 0,53 nr. 1 — 3,45,, 0,77 nr. 2 — 2,85 „ ? 0,72 Cocoş (epifizan) la% Martori la% Ficat 11,737 g 2,53 nr. 1 11,12 g cel mai mare dintre martori nr. 2 —10,81 g Splină 1,100 „ 0,22 nr. 1 — 0,900 „ 1,93 nr. 2 — 0,700 „ 2,62 Pancreas 1,800 „ 0,36 nr. 1 — 1,150 „ 0,14 nr. 2 — 1,300 „ 0,168 Rinichi 6 „ 1,21 nr. 1 — 3,2 0,35 nr. 2 - 3,400 0,31 Inimă 3,800 „ 0,76 nr. 1 — 3,50 0,52 Găină injectată la% Martori la % Ficat 12,400 g 2,81 12,00 g 3,24 Splină ? ? 1,00 „ ? Pancreas 1,250 0,284 1,500 „ 0,450 Inimă 2,400 0,54 1,200 „ 0,32 Rinichi 4,00 1 4,300 „ 1,16 Răţoi injectat val. absol. Hipofiză 0,0058 Timus 0,2536 Suprarenale 0,1944 Glande endocrine la% 0,00384 0,016 7 0,0128 Martori val. absol. 0,0032 0,1484 0,117 la % 0,00019 0,009 0,007 martorii i OPERE ALESE 249* Cocoş epiţizan val. absol. Timus 0,9712 Suprarenale 0,1578 Tiroidă 0,060 la% Martori val. absol. la% 0,193 1 : 2,096 0,342 2 : 1,0976 0,264 0,0319 1 : 0,0996 0,0162 2 :2,0998 0,0239 0,012 1 : 0,0362 0,0059 2 :0,0324 0,0078 Găină injectată epifizan Martori val. absol. la % val. absol. la % Timus 1,615 0,367 1,3824 0,360 Suprarenale 0,0294 0,0066 0,1348 0,0094 Tiroidă 0,027 0,027 0,019 0,0051 La cocoşii injectaţi cu extract Byla, greutatea timusului a fost de 3 g (0,723%), iar la martori de : nr. 1—3 g sau 0,605% din greutatea totală nr. 2—2,5 g sau 0,65 % „ „ „ deci greutatea superioară la animalul injectat. Am făcut şi cîteva cercetări biochimice la animalele injectate şi martori. Iată rezultatul: Calcemie InjectaU Martori Răţoi nr. 1: 11,4 mg% 11,4 mg % nr. 2: 12,8 „ 10,0 „ Găină (epifizan): 9,6 „ 11,6 „ Cocoş „ : 10,7 „ 11,0 „ • Protidemie. Lipidemie. P.: L. Colesterolemie Răţoi injectat Martori Protidemie 62 g °/00 50,24 g °/00 Lipidemie 10,80 „ 10,52 P: L 5,74 „ 4,72 Colesterolemie Găină injectată 1,50 g °/oo găină 1,50 g%0 Cocoş „ 1,50 g ,. cocoş 1,23 şi 1,82 g °/00 250 C. I. PARHON Am dozat şi lipidele hepatice: Injectaţi Martori Răţoi: 63% 61% Găină: 43,65% 73,41% Cocoş: 57,22% 50, 89 şi 53,89% Masculii injectaţi au prezentat o tendinţă spre creşterea lipidelor hepatice. La găină s-a întîmplat contrariul. In fine, iată conţinutul în apă şi în lipide, din testiculele ultimei perechi de răţoi: Apă injectat 86,04% martor 83,51% Lipide „ 17,40% „ 15,24% Cu G. Werner am injectat extract epifizar unui curcan tînăr. Efectul cel mai impresionant a fost o dezvoltare mai mică a formaţiilor cărnoase şi perlate ce sa observă mai ales la animalele de această specie, de sex masculin. Din acest punct de vedere diferenţele faţă de martor s-au accentuat cu numărul injecţiilor şi animalul injectat semăna, din acest punct de vie de ne, ou o femelă. Totuşi, testiculele erau puţin mai voluminoase ca cele ale martorului, însă dezvoltarea acestor organe era încă foarte puţin accentuată la ambele animale, iar diferenţele nu depăşeau cele ce pot fi observate în starea normală între doi indivizi de aceeaşi vîrstă şi specie. Greutatea celor două animale, la începutul experienţei, a fost de 1150 g la injectat şi de 1050 g la martor. Greutatea organelor fixate în formol (10%) a fost următoarea: Injectat Testicul 0,062 Suprarenale 0,090 Tiroidă (un singur lob) 0,02 Splină 0,656 Timus 2,200 Să reţinem deosebirea importantă între timusul injectatului şi cel al martorului, în favoarea celui dintîi. Am studiat, de asemenea, cu Şt.-M. Milcu, acţiunea unui extract epifizar (preparat de acesta din urmă) asupra dezvoltării testiculelor la un răţoi. Um prim animal a primit de la 16 ianuarie la 9 februarie, 1 ml de extract, apoi pînă la 15 februarie 4 ml. Animalul a prezentat tulburări paralitice, care îl împiedecau să umble. Testiculele nu cîntăreau decît 3 g. Cele ale martorului, 7,900 g. Martorul a pierdut 33 g din greutate. Animalul injectat a pierdut 511 g. Un al doilea răţoi a primit zilnic, de la 16 ianuarie la 9 februarie, cîte 1 ml din aceeaşi soluţie. A cîştigat în greutate 46 g. Testiculele cîn- Martor 0,0358 0,0758 0,0560 (ambii lobi) 0,6420 1~2130 OPERE ALESE 251 iăreau 10,15 g. Martorul sacrificat la 20 februarie a pierdut 10 g. Testiculele cîntăreau 48,6 g. Un al doilea animal a primit aceeaşi doză (1 ml de extract) de la 16 ianuarie pînă la 18 februarie, cînd a murit. Pierduse, în acest timp. Fig. 5 315 g. Testiculele nu cîntăreau decît 3 g, acelea ale martorului, sacrificat trei zile mai tîrziu, cîntăreau 58 g. A cîştigat în acest timp în greutate 47 g. 252 C. I. PARHON Un al patrulea animal a primit aceleaşi doze ca precedentul, de la 16 ianuarie pînă la 23 februarie. A pierdut în acest timp, din greutate, 77 g. Testiculele cîntăreau 23 g. Martorul a pierdut în acelaşi timp 100 g din greutate. Testiculele cîntăreau 50 g. O acţiune inhibitoare, exercitată de extractul epifizar asupra dezvoltării testiculelor, a fost evidentă şi în aceste cazuri. Dar extractul epifizar a prezentat, în afară de aceasta, o anumită toxicitate, care s-a manifestat într-un caz, la o doză mare, dar într-altul, această acţiune a devenit manifestă chiar cu o doză de patru ori mai mică. ACŢIUNEA TRATAMENTULUI EPIFIZAR LA BATRACIENI Mc Cord şi Allen, dizolvînd pulbere de glandă pineală în apa unde trăiau ambliostome, au observat o întîrziere în metamorfoza acestora. Calvet, alimentînd mormoloci de Alcit iarna cu epifiză proaspătă de viţel, n-a observat nimic anormal. Roux, la mormolocii de broască, a observat o uşoară creştere ponderală (10%) Holldobler şi Schultze au observat acelaşi fenomen, în urma implantării unei porţiuni de epifiză, la mormoloci de broască. Kato (1936) a observat că tratamentul pe cale bucală a mormolocilor de Rana japonica şi Bufo vulgaris japonicus cu preparate de epifiză a exercitat o acţiune de favorizare a dezvoltării. La Rana japonica, s-a observat şi o accelerare a metamorfozei. Acest fapt nu a fost notat la cealaltă specie, se pare din pricina insuficienţei dozelor întrebuinţate. Mc Cord şi Allen, Schmith, Huxley au observat modificări în pigmentarea mormolocilor, în urma tratamentului cu pulbere epifizară, amestecată în apa în care trăiau. Atwell, la broasca adultă, nu obţine rezultate asupra pigmentării, iar extractul epifizar nu s-a opus acţiunii lobului posterior al hipofizei. ACŢIUNEA EXTRACTELOR EPIFIZARE ASUPRA MUSCULATURII Relatăm observaţia lui Ott şi Scott, care au observat o creştere a contracţiilor uterului gravid (a iepuroaicei de casă), precum şi o uşoară acţiune midriatică cu extractele epifizare. O acţiune stimulentă a acestor extracte asupra musculaturii a fost observată şi de Fenger, însă cercetările mai recente ale lui Scaglione, referitoare la acţiunea, acestui extract asupra tonicităţii şi asupra ritmului contracţiilor uterine, au rămas negative. Acest autor a observat, în schimb, o creştere ponderală a fetuşilor. Cît despre existenţa unei relaţii între anumite distrofii musculare şt tulburări epifizare (Timure, Jeliffe) nu se poate afirma, pînă în prezent, nimic precis. OPERE ALESE 253 ACŢIUNEA EXTRACTELOR EPIFIZARE ASUPRA METABOLISMULUI Molfino a făcut cercetări asupra metabolismului bazai, la animalele Injectate cu extract epifizar. A observat, la o oră după injecţie,^ creştere a valorii acestuia la toate animalele injectate, în două cazuri, depăşind ^vaTorile inîţiale cu 10%. Dacă se fac în fiecare zi injecţii intravenoase, timp de 20 de zile consecutiv, se observă o creştere progresivă a valorilor metabolice, atingînd un maximum cel mai tîrziu, îfl ziua a 20-a. în 6 cazuri, creşterea a fost mai mare de 10%. Zece zile după suprimarea tratamentului, s-a observat la un cîine o scădere de la + 11,16% la 2,13%. Nu s-au observat modificări apreciabile ale temperaturii corpului. Creşterea metabolismului pare mai puţin accentuată la femele, însă numărul cazurilor observate nu a fost destul de mare, pentru a trage concluzii precise. Autorul leagă constatările sale de observaţia lui Dana şi Berkeley, care au remarcat creşterea eliminării de azot în urma extractelor epifizare, a îngrăşării animalelor epifizectomizate. De asemenea, din punct de vedere al metabolismului hidrocarbonat animalele hiperepifizate au o comportare opusă celor tratate cu insulină. Autorul crede în posibilitatea unei intervenţii a centrilor vegetativi ai encefalului. Engel insistă asupra importanţei ce ar putea-o avea epifiză în metabolismul lipidelor şi reaminteşte adipozitatea observată în cursul unor tumori epifizare. Putem menţiona însă şi cazuri în care s-a produs topirea ţesutului adipos. Acelaşi autor citează şi constatarea lui Fiandaca referitoare la neutralizarea hormonului acetonemiant prin extract epifizar care, injectat singur, este fără acţiune asupra acetonemiei. Cîţiva autori ca Pratt, Mc. Cord, Jordan şi Fyster au observat glicozurie în uraiua injecţiilor de extract epifizar şi în această ordine de idei v Popescu Inoteşti a ajuns la concluzia, existenţei unui vantagonisni/ între / acţiunea acestor extracte şi aceea a insulinei. - j In ceea ce priveşte metabolismul mineral reamintim că, după Candia, injecţiile intravenoase cu un extract epifizar determină, la om ca şi la cîine, creşterea calcemid...Cu o anumită doză, această creştere poate devenTTonsiderăBila. Engel a confirmat constatările autorului italian. Cu doze mari de extract, el obţine la iepurele de casă o hipercalcemie, nu prea importantă, dar care nu dispare complet nici la 24 de ore după injecţie. Şi noi am studiat, cu Maria Ştefănescu-Dragomireanu şi cu N. Măr-culescu, acţiunea unui extract epifizar (epifizanul) asupra glicemiei şi coîesterolemiei, asupra calcemiei şi potasemiei la cîine. Am făcut injecţii intravenoase de 1 ml de extract la 18 cîini, făcînd dozări înaintate şi la 1/2 oră după injecţie. Un lot de cîini normali au servit drept martori. Glicemia a fost determinată după metoda lui Rontes-Thivolle. Ea a oscilat între 75 mg% şi 171 mg% înainte şi între 89 mg% şi 165 mg% după injecţie. La 18 cazuri, studiate, a fost găsită micşorată după injecţie în 5 cazuri; în 7 cazuri nu s-a modificat şi a crescut în alte 6 cazuri. Media a fost de 126 (mg%-înainte şi de 128 mg% după injecţie. La martori, glicemia a oscilat între 95 mg% şi 210 mg% la prima recoltare de sînge şi între 98 mg% şi 165 mg% la a doua. Ea nu a variat 254 C. I. PARHON în 6 cazuri, fiind crescută de 8 ori şi micşorată de 4 ori, la a doua prelevare. Mediile, înainte şi după recoltarea de sînge au fost de 127 mg% şi 126 mg%. Reamintim că Dresel nu constatase nici o influenţă a epifizei asupra glicemiei. Colesterolemia studiată după metoda lui Grigaut, a oscilat între 129 mg% şi 320 mg% înainte şi între 104 mg% şi 340 mg% după injecţie. A fost găsită mărită de 5 ori, micşorată de 6 ori şi nemodificată în 7 cazuri. La martori, cifrele au variat între 121 mg% şi 383 mg% înainte şi între 127 mg% şi 383 mg% după prelevarea de sînge. Această prelevare nu -a produs nici o modificare a colesterolemiei în 10 cazuri. Aceasta a fost mărită de 6 ori şi diminuată în două cazuri. Mediile înainte şi după injecţie au fost de 197 şi 184 mg% ; înainte şi după sîngerare la martori de 304 şi 205 mg%. Calcemia, determinată prin metoda lui Ward, a oscilat între 8,8 mg% şi 12,4 mg% înainte, şi între 9,2 mg°/p şi 14,3 mg% după injecţie. A fost găsită crescută de 6 ori, micşorată de 8 ori şi nu s-a modificat în 4 cazuri, după injecţie. La martori, la prima prelevare de sînge a oscilat între 8,7 mg% şi 13.2 mg%. La a doua priză, între 8,7 mg% şi 13,9 mg%. Am găsit după această ultimă prelevare, calciul mărit de 4 ori, micşorat de 7 ori şi nemodificat tot de 7 ori. Ambele medii, înainte şi după injecţie, au fost, de 11,2 mg% şi 11.0 mg% la injectaţi. La martori media a fost de 10,7 mg%, după prima şi de 10,9 mg% după a doua priză de sînge. PotpLsemia a variat între 14,4 şi 21,7 mg% înainte şi între 14,1 şi 21.0 mg% după injecţie. La cazurile examinate de noi s-a găsit potase-mia crescută de 4 ori şi scăzută de 14 ori. La martori, la prima prelevare, potasemia a oscilat între 12,3 şi 20.3 mg% după a 2-a prelevare variaţiile au fost între 12,3 şi 19,6 mg%. A fost găsită crescută în 6 cazuri, scăzută în 7 şi nemodificată de 5 ori. Mediile au fost de 17,7 şi 17,0 mg% la injectaţi şi de 16,9 şi 16,4 mg% la martori. Faptul cel mai important care decurge din experienţele noastre este tendinţa spre scăderea potasemiei, la animalele cărora li s-au făcut injecţii de extract epifizar. Acest fenomen a fost notat de 13 ori, în cele 18 cazuri ale noastre, însă, dacă nu se ţine seama decît de cifrele medii, o tendinţă spre diminuare se observă şi după simpla prelevare de sînge. Cît despre calcemie, s-a constatat mai degrabă o tendinţă spre diminuare, dar aceasta nu a avut loc decît în 8 cazuri (în 4 cazuri nu a fost influenţată şi în 6 a fost găsită mărită). Limitele inferioară şi superioară a variaţiilor s-au mărit de asemenea. OPERE ALESE 255 In ceea ce priveşte glicemia şi colesterolemia, variaţiile găsite au fost prea puţin însemnate, pentru a fi luate în seamă. Cercetările noastre cu G. Werner, puţin numeroase pînă acum, par să arate că extractele epifizare tind la creşterea protidemiei ca şi a raportului protide-lipide. Lipidele hepatice par să crească la bărbaţi. Ele au fost din contra, micşorate, la o femelă. Evident, constatările noastre nu se referă decît la condiţiile noastre experimentale. Va trebui studiat modificările sanguine şi după un interval de timp mai important sau după injecţii repetate şi continuate un timp mai îndelungat. După Marburg, glanda pineală exercită o acţiune termoreglatoare.. Demel a notat creşterea temperaturii corpului la mieii epifizectomizaţi.. La rîndul lor, Battelli şi Stern au observat creşterea temperaturii după injecţia cu extracte epifizare în ventriculii cerebrali. In relaţie strînsă cu modificările metabolismului se găsesc cele ale diurezei. Primele cercetări ale lui Dixon şi Halliburton n-au ajuns la nici un. rezultat, în ceea ce priveşte eventualitatea unei acţiuni a extractelor epifizare asupra funcţiei renale. Din contra, Ott şi Scott, cu injecţii intravenoase din acelaşi extract,, au observat vasodilataţia renală cu o creştere importantă a diurezei. La rîndul lor, Jordan şi Eyster au confirmat constatările precedente,, obţinînd creşterea diurezei şi glicozurie. Pratt, Mc. Cord, Horax ajung la acelaşi rezultat, însă Bob a avut rezultate negative. Molfino leagă, de faptele precedente, observaţiile clinice ale lui Hossbein, Langelaan privind polidepsia şi poliuria, observate în cursul unor anumite tumori epifizare şi citează, ca exemplu tipic, observaţia lui Massot, veritabil diabet insipid, în care poliuria a crescut pînă la 28 litri pe zi. Insă, cu bună dreptate, se gîndeşte, în asemenea cazuri, la distensia celui de-al IlI-lea ventricul şi la reacţia asupra regiunii infundibulare, ca în observaţia lui Globus şi Siebert. Molfino conchide, pe baza datelor adunate pînă acum, că aceste fapte par să indice că extractele epifizare exercită asupra diurezei o acţiune opusă celei a extractelor retrohipofizare. ACŢIUNEA EXTRACTELOR DE GLANDA PINEALĂ ASUPRA CIRCULAŢIEI SANGUINE ŞI A LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN Cyon, cu doze mici de extract pineal apos, a observat accelerarea; ritmului cardiac, fără modificare de presiune, iar dozele mari au determinat aritmii cu puls bi-sau trigeminat, fenomen ce dispare prin secţiunea vagilor. Jordan şi Eyster observaseră de asemenea diminuarea tensiunii sanguine, cu vasodilataţia intestinală, în urma injecţiilor de extract epifizar.. :256 C. I. PARHON Hipotensiunea a fost notată de asemenea de Pratt şi Mc. Cord, precum şi de Pellizzi. Decourt şi Lemaire au regăsit hipotensiunea arterială, cînd presiunea venoasă a fost găsită crescută ca şi cea intrarahidiană. Notăm de asemenea că Spiegel şi Saito, Ludwig şi Frănkel au găsit că injecţiile intraventriculare, cu acelaşi extract, determină diminuarea presiunii intracarotidiene, cu vasodilatatie cerebrală. Molfino, în urma injecţiilor cu extract epifizar, intravenoase sau intrarahidiene, a observat, în mod constant, o diminuare a presiunii caro-tidiene, mai accentuată în urma injecţiilor intrarahidiene decît a celor intravenoase. Durata scăderii a fost de 5 la 15 min, iar mărimea de 10 la 20 mm Hg. S-a notat, în afară de aceasta, accelerarea pulsului şi a respiraţiei, pe toată durata fazei hipotensive. Injecţia intrarahidiană produce iniţial hipertensiune carotidiană, care este urmată de hipotensiune. In cazul lui Camâner şi Mortola (1929), un chist nevroglic al epifizei era întovărăşit de hipertensiune arterială şi de eclampsie prin hipertensiune. Fliderbaum n-a găsit nici o influenţă a extractului epifizar asupra resorbţiei bulei.de edem (proba Aldrich). Dixon şi Halliburton n-au observat nici un efect a extractelor de glandă pineală asupra circulaţiei lichidului cefalorahidian. Pe de altă parte, Horrax, cu injecţii intravenoase cu asemenea extract, a observat hipotensiune arterială în acelaşi timp cu inhibiţia scurgerii acestui lichid, din al treilea ventricul. Din contra, Fenger a notat o creştere slabă a presiunii sanguine. La rîndul său Hoffman a observat o acţiune inhibitorie a acestui «xtract asupra formării lichidului. Hipofiză ar acţiona în mod antagonist. CITEVA CUVINTE ASUPRA OPOTERAPIEI EPIFIZARE Se pare că Mc. Cord şi Berkely au utilizat, cu un oarecare succes, tratamentul epifizar la copii cu creştere întîrziată, iar Leopold Levy, ca stimulent psihic, la copii înapoiaţi. A fost încercat de asemenea în schizofrenie. Tratamentul epifizar, îşi găseşte, mai ales, principalele indicaţii în tulburările de ordin hipersexual. Hoffstătter a utilizat acest tratament la 151 de femei cu hiperexci-taţie sexuală, cu rezultate bune în 99 de cazuri, cu rezultate îndoielnice în 22 şi fără succes în 30 de cazuri. El a observat de asemenea o acţiune favorabilă asupra menoragiilor. Berger a obţinut de asemenea bune rezultate. Noi înşine, la o tînără căreia i s-au făcut 30 de injecţii (timp de 30 de zile), pentru a trata o tendinţă neînfrîntă la masturbare, am observat în afară de atenuarea acestei tendinţe, o perioadă de amenoree, care a durat două luni. Pilez, într-un caz de schizofrenie, Becker, într-unul din trei cazuri, au observat de asemenea rezultate favorabile, contra aceleiaşi tendinţe. Acelaşi rezultat a fost observat de noi la un tînăr. Baner, Prengovski OPERE ALESE 257 şi Cerupi au obţinut de asemenea rezultate favorabile cu extract epifizar, în hiperexcitarea sexuală. Pentru Marburg, acest tratament ar fi indicat în epilepsie, care ar fi pentru el, în raport cu turgescenţa creierului. După Engel, extractele epifizare par că posedă o anumită acţiune inhibitorie asupra dezvoltării neoplaziilor. Aceste extracte au prezentat, uneori, o anumită toxicitate, determi-nînd fenomene spastice şi paralitice (Pellizzi) cu vărsături, diaree, hipertensiune, algiditate şi moarte. Noi am observat cu Şt.-M. Milcu fenomene paralitice la răţoi, injectaţi cu extract epifizar. CORELAŢIILE GLANDEI PINEALE CU CELELALTE GLANDE ENDOCRINE Corelaţiile cele mai strînse ale glandei pineale par a fi cele cu hipofiză. Raporturile de sinergie (Kidel) sau de suplinire a funcţiei hipofizare, înainte de intrarea acesteia din urmă în activitate, nu ni se par fundate pe baze solide. Calvet, practicînd epifizectomia şi o grefă de lob anterior, nu a observat efectele obişnuite ale primei operaţii. Insă noi luăm, cu Molfino, această experienţă sub toate rezervele. Mai importantă mi se pare constatarea lui Urechia şi Grigoriu. La doi pui care au suferit extirparea epifizei şi care au fost sacrificaţi după 8 luni, ei au observat că hipofiză era net hipertrofiată cu creşterea numărului de eozinofile şi a numeroşi acini umpluţi cu coloid. Lobul nervos era sediul unei hipertrofii simple. Yokoh, la cîine şi Jzawa, Vecchi, la şobolanul alb, au putut confirma aceste constatări. Desogus la păsările „în stare de maternitate" a observat că epifiza prezintă modificări de structură de ordin hipofuncţional. Aceste fapte dovedesc corelaţii de ordin antagonist. Acelaşi lucru pentru cercetările lui Engel, care, cu extract de glandă pineală umană, a observat inhibiţia acţiunii hormonului gonadotrop al hipofizei. Pi-neala umană conţine o cantitate suficientă pentru a neutraliza 30 de unităţi de prolan. Aceeaşi acţiune se observă, după Engel, faţă de hormonul de creştere şi, după Fiandaca, pentru hormonul acetonemiant. Molfino remarcă de asemenea acţiunea de ordin opus a epifizei şi a retrohipofizei asupra diurezei şi asupra presiunii arteriale. Citează pe Frankl-Hochwart, Marburg, Biedl, Schuller, Golzieher, Sandri, Mun-zer şi Hofîstătter, ca acceptînd un antagonism hipofizo-epifizan. Substanţa antigonadotropă este activă, după Engel, şi asupra unei substanţe hipofizare, extrasă din serul iepelor gravide, în a 50—65-a zi de sarcină. Această substanţă este inhibată de extractul epifizar. Dimpotrivă, acesta din urmă, nu influenţează acţiunea hormonului masculin. Autorul a întrebuinţat proba crestei de cocoş. Substanţa activă a fost găsită nu numai în epifiza umană, dar şi în cea a boului, a porcului, a găinii, dar nu în cea a şobolanului (prin 17 — Opere alese — c. 3487 258 C. I. PARHON implantare), ceea ce pare a fi datorat prea micii cantităţi de organ utilizată în aceste cercetări. După Engel, tratamentul prelungit al şobolanilor şi al iepurilor de casă, cu hormonul gonadotrop, determină formarea unei substanţe decelabile în serul sanguin şi a căror acţiune este asemănătoare cu cea a extractelor epifizare. Şobolanii, cărora li se distruge, în prealabil, epifiză, prin cauterizare, nu mai produc această substanţă, în urma tratamentului cu hormon gonadotrop. Acţiunea hormonului tireotrop nu este constant inhibată la cobai. Corelaţii epifizo-tiroidiene. Pe cînd anumiţi autori (Demel, Akiyama) n-au observat modificări ale glandei tiroide la şobolanii epifizectomi-zaţi, Jzawa, Vecchi au constatat dimpotrivă o creştere a tiroidei, mai ales .la femele. ' ‘ -------— Cercetările făcute de noi, cu G. Werner, au dus la rezultate analoge. La rîndul său, Berblinger a observat, la un copil de două luni fără tiroidă, un aspect cvasi embrionar al epifizei, acest organ avînd, dimpotrivă, structura sa obişnuită la o femeie cu nanism hipotiroidian. într-un caz de mixedem, la o femeie cu hipoplazie tiroidiană, Vryman a notat că epifiză este mărită ca volum (9X5X4 mim). Autorul citează cu această ocazie, cazurile de mixedem congenital ale lui Schulz şi ale lui Wegelin, în care acest organ nu arăta nici o particularitate, pe cînd Trautman, la caprele tinere etiroidate, a găsit alterarea celulelor pineale cu proliferare de nevroglie şi de ţesut conjunctiv, cu diminuare de fibre nervoase şi cu formarea de cavităţi, prin topirea maselor nevroglice. La caprele adulte etiroidate a găsit parenchim normal, dar ţesutul conjunctiv era mult proliferat. In afară de aceasta, a constatat hemoragii, plăci nevroglice şi calcificări. Autorul pune aceste constatări, alături de cele făcute în atrofia epifizară la om. In observaţia sa, Vryman a văzut numeroşi corpi amilacei, lîngă recesul pineal. Aceste formaţiuni au o oarecare afinitate pentru hema-toxilină, dar nu aşa de puternică ca cea a acervulus-ilor şi în afară de aceasta nu sînt stratificate. Alte reacţii arată de asemenea că nu era vorba de concrecţii calcare. In afară de aceasta se observă septuri conjunctive şi nevroglice groase, care divid organul. In raport cu vîrstă bolnavei (49 de ani), s-a găsit în acest caz, foarte puţine concreţii calcare. Nici un fel de incluzii nucleare. Cîteva mastocite, cîţiva chişti prin topire nevroglică şi o oarecare cantitate de pigment galben în jurul chistului. Renton şi Rusbridge, care au epifizectomizat şobolani, sacrificîndu-î după 340 de zile n-au observat modificări hipofizare, tiroidiene, la suprarenale, ovariene, testiculare, epididimare şi nici ale globilor oculari. Cu G. Werner am constatat că tiroida păsărilor tratate cu epifiză este mai dezvoltată ca aceea a martorilor. Aceasta este adevărat pentru cele 4 animale injectate (la care am cîntărit tiroida), cel puţin în ceea ce priveşte greutatea sa absolută. Greutatea relativă a fost de asempnea superioară la 3 din 4 cazuri. In ultimul caz (unde am păstrat 2 martori), greutatea a fost superioară faţă de cea a unui martor şi inferioară faţă OPERE ALESE 259 de celălalt. Să adăugăm că Addair şi Chidster socot că extractul epifizar accelerează evoluţia larvelor la batracieni şi că Molfino a găsit că acest extract măreşte, ca şi tiroida, metabolismul bazai. Corelaţii timo-epifizare. Mai mulţi autori, ca Vecchi, Lindberg şi Krauss au observat regresiunea timusului la animalele epifizectomizate. Din contra, Jzawa a observat, mai ales la femele, mărirea acestui organ. Aceeaşi constatare din partea lui Jokoh la animalele, cărora concomitent li s-au făcut castrarea şi epifizectomia. Noi am observat, cu G. Werner, că timusul este mai dezvoltat la animalele tratate cu epifiză, decît la martori. Aceasta ar putea fi interpretat ca un sinergism funcţional. Insă, interpretarea cea mai verosimilă ne pare următoarea : injecţiile cu extract epifizar au împiedicat dezvoltarea şi activitatea testiculelor la animalele tratate, care deci se apropie de castraţi. Or, se ştie că involuţia timusului se face mai încet la acestea din urmă, decît la martori. Faptele expuse mai sus, justifică afirmarea unei corelaţii timo-epifizare stabilită, după cît ni se pare, prin intermediul glandelor genitale. Insă acţiunea celor două organe asupra acestora din urmă este mai mult de ordin opus. Extirparea epifizei stimulează ; cea a timusului inhibă dezvoltarea glandelor genitale la ambele sexe. Tratamentul timic favorizează, iar cel epifizar exercită o acţiune inhibitoare asupra aceleiaşi dezvoltări. In sfîrşit să mai adăugăm aici, că Rowntree, Clark, Steinberg şi Hanson (1936), cu un extract de epifiză, preparat după metoda hidro-litică a ultimului şi injectat la mai multe generaţii de şobolani, au observat o inhibiţie progresivă în creştere şi în acelaşi timp o accelerare a dezvoltării sexuale. Reamintim că, o asemenea exagerare a fost observată de asemenea, de aceiaşi autori, în urma unor injecţii cu extract timic, preparat după aceeaşi metodă. Dar, cu acest din urmă extract, creşterea a fost exagerată. Corelaţiile paratiro-epifizare sînt încă şi mai puţin studiate, însă cercetările lui Candia, Molfino şi într-o oarecare măsură, cele urmărite de noi cu Maria Ştef ănescu-Dra,gom ir e anu, cu Măriouleiscu «Iau ou G, Werner, probează că tratamentul epifizar şi cel paratiroidian intervin, paralel, î:n metabolismul calciului şi potasiu lui. Nu se poate afirma, pentru moment, dacă acţiunea extractelor epifizare are loc prin intermediul paratiroidelor. Corelaţii suprareno-epifizare. Vecchi a observat creşterea suprarenalelor la şobolanii epifizectomizaţi, pe cînd Renton şi Rusbridge nu observă modificări. Cu G. Werner am observat creşterea în greutate a suprarenalelor la 4 animale, cărora li s-au făcut injecţii cu extract epifizar. Toate aceste animale erau de sex masculin. La o găină injectată, suprarenalele au fost puţin mai dezvoltate decît la martoră. Lehmann, Berblinger n-au observat alteraţii ale epifizei, la animalele suprareinaleictomizaifce isau în sindromul Addison. 260 C. I. PARHON Corelaţii pancreato-pineale. Mai mulţi autori, cum ar îi Krauss, Lind-berg au observat atrofia epifizei, în urma extirpării pancreasului. Pende, într-un caz de diabet, a observat celule epitelioide hiper-trofice în epifiză, iar Orlandi şi Guardini o cantitate importantă de celule „nervoase" tioninofile.. Krauss a observat, dimpotrivă, diminuarea incluziilor nucleare. La păsările injectate cu extract epifizar, greutatea pancreasului a fost variabilă, faţă de cea a martorilor, totuşi superioară destul de des (Parhon şi G. Werner). Corelaţii hepato-epifizare. Problema este pînă acum foarte puţin studiată. Dacă ne referim la cercetările noastre cu G. Werner, pare să reiasă că, în cele mai multe cazuri, ficatul este mai voluminos la animalele injectate, decît la martori, la bărbaţi cel puţin. In cazul de teratom epifizar. studiat de noi cu Şt.-M. Milcu, celulele hepatice erau destul de bogate în granulaţii şi chiar în picături lipoidice. Corelaţii spleno-epifizare. Nu se poate afirma nimic precis asupra acestei probleme. Corelaţii epifizo-orhilice şi epifizo-ovariene. Corelaţiile cele mai strînse şi cele mai evidente sînt cele ale glandei pineale cu glandele genitale. . “. In genere, se poate admite că aceste corelaţii sînt de ordin antagonist, fără ca această afirmaţie să însemne că acest antagonism este de ordin direct. Berger găseşte că extractul epifizar acţionează ca antagonist al hormonului fplicular. Exercită o acţiune inhibitorîe asupra creşterii ponderale a şobolanilor tineri şi împiedică ciclul estral. Extractul influenţează, favorabil, la femeile tinere, hemoragiile cauzate de hiperovarie. Substanţa activă este hidrosolubilă. Injectată la femelele castrate, odată cu foliculina, acţiunea acesteia din urmă, este împiedicată. Apiimealisimul suprimă frînja care împiedică dezvoltarea glandelor genitale, la ambele sexe, dar mai ales la masculi. /Tratamentul cu extracte epifizare se opune la dezvoltarea testiculelor şi, într-o mai mică măsură, după cît se pare la dezvoltarea ovarelor. Acelaşi tratament ca şi hiperactivitatea epifizei dă rezultate mai puţin nete, cînd glandele genitale au atins deplina lor dezvoltare şi funcţionează activ. Pe de altă parte, mai mulţi autori au observat modificări ale epifizei, în urma castrării sau în caz de sarcină şi chiar deosebiri între epifiză celor două sexe. După unii autorii, aceste modificări tind spre o stare hipofuncţională a glandei. Astfel, Biach şi Huttes, la pisicile de ambele sexe, castrate, la vîrstă de 3—4 săptămîni şi sacrificate după 7—8 luni, au observat rarefacţia celulelor parenohimatoase cu degenerescenţa acestor elemente. Atrofia organului şi rarefacţia celulelor au fost de asemenea găsite de Pende la boi în comparaţie cu glanda taurilor. Cercetările lui Aschner, Calvet, Andriani, Vercellana concordă cu precedentele. Orlandi ţşi Guardini, lia un bărbat (55 de ,ani castrat din cauza unei tuberculoze testiculare, au notat raritatea celulelor epiteliale, glioza OPERE ALESE 261 organului şi absenţa de concreţii calcare. Ruggeri şi Pellegrini constatară,. dimpotrivă, semne hiperfuncţionale. Acestea din urmă sînt de altminteri inconstante, după Pellegrini, şi dispar cîtva timp după castrare. Reamintim că Serteschi, Kolmer şi Loewy au obţinut rezultate negative. Desogus (1935), la căţeaua gravidă, observă o involuţie progresivă a organului, foarte accentuată în ultima perioadă a sarcinii şi puţin după naştere. Autorul afirmă că există un antagonism între cuplul , endocrin glanda pkieală-ov.ar şi tiroidă, suprarenale şi hipofiză. In ceea ce priveşte sarcina, Aschner este de părere că epifiza se hipertrofiază, în această epocă. Scagliona, Eufinger admit de asemenea o stare hiperfuncţională. Brandemburg (1929) a examinat 157 de epifize umane şi 82 de pineale de porc. Nu a putut observa diferenţe, din punct de vedere al sexului, şi nici la femei, în raport cu numărul sarcinilor. Aceleaşi observaţii, în ceea ce priveşte structura organului. Con-creţiile calcare sînt, de regulă, absente la copii şi pot lipsi chiar şi mai tîrziu. Dar, în genere, sînt găsit^, în cantitate variabilă la indivizi mai în vîrstă. Ţesutul conjunctiv proliferează de asemenea paralel cu vîrsta. După anumiţi autori, s-ar găsi chiar deosebiri, în ceea ce priveşte epifiza, la ambele sexe. Astfel Ishikawa (1927) găseşte că prelungirea organului subcomisural, în apeductul Sylvius, este mai puţin accentuată la mascul (cîine), iar organul subcomisural este de asemenea mai puţin dezvoltat. Dimpotrivă, epifiza este, în genere, mai puţin dezvoltată la femele. Se întreabă dacă rolul epifizei nu este mai important la masculi. In fine, frecvenţa mult mai mare, a tumorilor epifizare la masculi, pare a pleda de asemenea pentru o corelaţie specială orhiepifizară. PRIVIRE GENERALA ASUPRA EPIFIZEI, DIN PUNCT DE VEDERE ENDOCRINOLOGIC Studiul acesta arată că epifiza este o glandă, a cărei importanţă pentru organism nu pare neglijabilă. Aşezata la polul superior al celui de al treilea ventricul, ea pare să împartă cu hipofiză, ependimul ventricular şi plexurile coroide, funcţiile hidrencefalocrine şi neurocrine, în sensul strimt al cuvîntului. Prin intermediul lichidului cefalo-rahidian, a cărui secreţie şi presiune pare s-o regleze, precum şi prin intermediul circulaţiei produselor de secreţie, epifiza contribuie, după cît se pare, să regleze nutriţia şi poate excitabilitatea centrilor nervoşi. Acest rol merge alături de cel a hipofizei, faţă de care ea arată un anumit antagonism, precum şi de plexurile coroide. Există, incontestabil, sindroame epifizare: anepifizare sau hipoepi-fizare precum şi hiperepifizare, cu toate că acestea din urmă sînt mai puţin studiate. Sindromul macrogenitosomiei corespunde primelor. Un sindrom opus trebuie să reprezinte pe cel al hiperfuncţiei epifizare. 262 C. I. PARHON Anumiţi autori au făcut, este drept, rezerve asupra existenţei acestor sindroame, pe care ei le atribuie centrilor vegetativi periventriculari. Din acest punct de vedere, se întîmplă pentru epifiză, ceea ce s-a intîmplat, acum cîţiva ani, pentru hipofiză. Fără a diminua, prin aceasta, importanţa centrilor vegetativi este stabilit astăzi că, rolul hipofizei în organism este considerabil. Rolul glandei pineale pare de asemenea a fi destul de important. Rezerva sau opoziţia faţă de teoria epifizară a sindromului Pellizzi este bazată pe următoarele fapte : Nu toate tumorile epifizei sînt întovărăşite, obligator, de macrogenitosomie. Nu orice macrogenitosomie este întovărăşită de o tumoare sau o altă alterare a epifizei. In legătură cu sistemul neuro-vegetativ, alteraţii a altor regiuni pot determina sindromul de care vorbim. Desigur alterări ale sistemului neuro-vegetativ pot avea ca rezultat sindromul de care vorbim. Dar, nu se poate afirma că în asemenea cazuri epifiză funcţionează normal. In ceea ce priveşte tumorile acestui organ fără macrogenitosomie, se poate invoca conservarea parţială a ţesutului epifizar şi trebuie mai ales accentuat^asupra faptului că pinealoam'ele nu trebuie nicidecum să determine sindromul de care vorbim, ci mai curînd un sindrom de ordin opus. In sfîrşit, pentru participarea epifizei în macrogenitosomie, trebuie invocate şi faptele experimentale în care un sindrom asemănător a fost obţinut prin extirparea glandei, precum şi posibilitatea de a obţine experimental un sindrom opus, prin implantări de epifiză sau prin injecţii de extract epifizar. Prin ce mecanism, epifiză frînează dezvoltarea şi funcţia glandelor genitale ? O acţiune directă asupra organelor nu pare complet exclusă. Cercetările lui Engel admit că ea activează, influenţînd hipofiză sau mai degrabă, opunîndu-se acţiunii hormonului gonadotrop. Extractele epifizare ar putea de asemenea, după acelaşi autor, să se opună acţiunii hormonului de creştere şi poate, după cît se pare, chiar şi acţiunii hormonului tireotrop. După Fiandaca, aceleaşi extracte se opun acţiunii hormonului ace-tonemiant, ceea ce, după Engel, ar putea contribui la explicarea obezităţii^ ce se observă în anumite cazuri de sindroame hiperepifizare! Prin acest mecanism ea ar interveni în metabolismul lipidelor. In afară de funcţiile de care am vorbit, epifiză pare că intervine în metabolismul mineral şi mai ales în acela al calciului şi potasiului, şi ar putea avea o oarecare acţiune diuretică şi hipotensivă ; intervenţia sa în compoziţia lichidului cefalorahidian pare cel puţin foarte verosimilă. Insă toate aceste probleme sînt de-abia schiţate şi este locul a se face numeroase cercetări, pentru a se preciza exact importanţa sa, din aceste multiple puncte de vedere. OPERE ALESE 263 Modificările mucoasei vaginale, observate de Engel şi de alţi autori în urma injecţiilor cu extract epifizar, modificările lînei şi ale coarnelor, observate de Calvet la oile pinealectomizate sau, căderea părului notată de Engel la anumiţi şobolani sau şoareci, cărora li s-a injectat extract din acest organ la care alăturăm căderea penelor, notată cu G. Werner, la un cocoş şi un curcan, injectaţi, ne permit să punem cu Engel problema unei intervenţii a acestui organ în fenomenele de keratinizare. H3Y4EHHE mHfflKOBH^HOH >KEJIE3bI C SHAOKPHHOJIOrHMECKOH TOMKH 3PEHHH PE3KDME IIlHiiiKOBHjxHaH mejieaa BKJiioqaeTCH b Heftpo-sH^OKpHHHyio cHcreMy. Ee MecTOHiaxosKA^HHe h aHaTOMHqecKHe cbh3h, ToqHO Tax^ce, KaK h cTpyKTypa, BnojiHe no^TBepxcAaiOT 3Ty KOHiţenuHK). BcTpeqaercH KaK chhapom He^ocTaToqH qcth niHuiK0BHAH0fi atejiesbi, SaKJIIOqaiOmHHCH B MâKpOreHHTOCOMHHy TaK H CHHapOM nOBbline'HHO'H aKTHB-HOCTH HIHIHKOBHiUHOft JKeJiesbl C npOTHBOnOJIOJKHOH KJIHHmeeKO'H CHMnTO-MâTHKOH. HecMOTpH Ha Bce oroBopKH HeKoropbix aBTopoB, c Tpy^OM mojkho 6biJio 6bi OTBeprayTb HajiHqne B3aHMOCBH3H Mtmjxy sthmîh chhapomamh h oTcyT-CTBHeM HJIH 7Ke Ha060p0T, H36bITOqHOH (J)yHKIXHe0 IUHIIIKOBHAHOH JKeJieSbl. SKcnepHMeHTajibHoe bocnpohsBe/ţeHhe chhapomob, o Koropbix h/ţei peqb, ^aeT npoqHoe ocHOBaHne jxjik yacHeHHH naToreHeea rnno- -hjm rnnep- 3nH(j)H3apHbIX cJjeiHOMeHOB. no-BH^HMOMy, BCxpeqaioTCH TaK5Ke cjiyqan rHnepanH(J)H3apHoro OJKHpeHHH. IIlHniKOBHAHaH xcejiesa, no bcch Bepohthocth, yqaeTByeT b KaqecrBeH-HOH H KOJIHqeCTBeHHOH peryjmiJHH JliHKBOpa H, BepHTHO, BD3AefiCTByeT TaK>K6 h Ha Apyrae (J)hshojiornq 6ckhe npoyHKH,HOHajIbHOM B3aHMOOTHOnieHHH C ApyTHMtH SHAOKpHHHblMH >Ke- JiesaMH; ee 6ojiee Bbipa^eHHbie aHTaroHHCTHqecKHe KoppejiHUHH c M03r0BbiM npH^aTKOM HaHâojiee xopouio H3yqeHbi. He noizyiejKHT HHKaKOMy comh©hhio Hajinqne THMyco-sniH(f)H!3apHbix KoppejmuHH. BBaHMO^eHCTBHH C nOJIOBOH C(})epOH, nO-BHiAHMOMy, OCymeCTBJIHIOTCH nocpe^cTBOM MosroBoro npn^aTKa, 3o6hoh >KeJie3bi, a, mojkct 6biTb, h /ţpyrax }Kejie3 BHyTpeHHeft ceKpeuHH. JleqeHHe HH'beKimsnvm anH(f)H3apHoro SKCTpaKTa noKasaHO npn coctoh-HHHX nOJIOBODO B036y>K^eHM5î, MaTO-qHblX KpOBOTeqeHHHX H T. R. rio-BH^H-MOMy, oho MOHcer .naTb HeKOTopbie pesyjibTarbi h npn JieqeHHH ojiHro^peHHH. 264 C. I. PARHON l’epiphyse, au point de vue endocrinologique RESUME L’epiphyse est une glande neuro-endocrine. Sa situation et ses con-nexions anatomiques, non plus que sa structure, ne laissent aucun doute â ce sujet. II existe un syndrome hypoepiphysaire, caracterise par une macrogenitosomie, et il en existe un autre, hyperepiphysaire, accusant une symptomatologie clinique opposee. Malgre les reserves de quelques auteurs, les relations de ces syndromes avec l’absence ou l’exces de fonction epiphysaire apparaissent di ff ici les â oontieslter. Le fait que les syndromes ci-dessus peuvent etre reproduits par voie experimentale offre un fondement solide â leur pathogenie an- ou hyperepiphysaire. II sembie qu’il y ait egalement une obesite hyperepiphysaire. Selon toutes probabilites, l’epiphyse ou glande pineale intervient dans la regulation quantitative et qualitative du liquide cephalo-rachi-dien et sembie egalement intervenir dans d’autres processus physiolo-giques. Elle sembie appartenir aux glandes hypotensives, exercer une action diuretique, etc. L’epiphyse se trouve en correlation fonctionnelle de synergie ou d’antagonisme avec les autres glandes endoerines; ses relations, plutot antagonistes, avec l’hypophyse sont les mieux connues. Les correlations thymo-epiphysaires semblent indubitables. Les rapports avec les glandes genitales semblent s’etablir en parti-culier par l’entremise de l’hypophyse, mais peut-etre aussi par celle du thymus ou d’autres glandes endoerines. Le traitement par injections d’extrait epiphysaire est indique dans les etats d’excitation sexuelle, dans les menorragies ; il sembie avoir donne certains resultats dans les oligophrenies aussi. BIBLIOGRAFIE J. Calvet, L’epiphyse, Paris, Baillere, 1924. P. Engel, Die physiologische und palhologische Bedeutung der Zirbeldruse, în Ergeb-tiisse der Intieren Medizin etc., voi. 50, Berlin, Springer, 1936. E. Mol fi no, Fiziopatologia della giandola pineale, Roma, I. Pozzi, 1935 Academicianul C. I. Parhon ia vîrstă de 56 ani CERCETĂRI DE FIZIOLOGIE ŞI FIZIOPATOLOGIE MODIFICĂRI BIOCHIMICE DUPĂ CAUTERIZAREA EPIFIZEI LA PĂSĂRI * GLICEMIA După anumiţi autori, epifiza ar juca un rol oarecare în reglarea metabolismului glucidic. Astfel, după Orlandi şi Quardini, în majoritatea cazurilor de diabet, s-a găsit în epifiză o însemnată cantitate de celule tioninofile. Krauss, în aceeaşi glandă, a observat, mai rar, incluzii nucleare, Pende, în cazuri de diabet zaharat, a notat, în epifiză, celule epiteliale hipertrofice, cărora le atribuie un rol secret or mai activ. După părerea lui Popescu-Inoteşti, există un antagonism între acţiunea extractelor epifizare şi insulină. Cîţiva autori, ca Pratt, Mc. Cord, au observat apariţia de glicozurie în urma injecţiilor cu extracte epifizare. Jordan şi Eyster, cu acelaşi extract, au obţinut creşterea diurezei cu glicozurie. Dressel, ca şi unul din noi (C. I. Parhon) cu Dragomireanu şi Măr-culescu, în cercetări anterioare, n-au constatat că extractele de epifiză ar influenţa glicemia. G. Frada, injectînd pe cale intramusculară un extract apos de 100 mg de epifiză, în prealabil deshidratată cu acetonă, a provocat la iepurele de casă o coborîre a glicemiei destul de constantă, dar nu prea accentuată. Dimpotrivă, extractul cloroformic produce o mică hiperglicemie de 20—25%, care se menţine două ore. Acest din urmă extract, care provoacă singur o uşoară hiperglicemie, nu este în stare să oprească hipo-glicemia insulinică. Acelaşi autor a putut stabili că extractul apos poate inhiba hiper-glicemia, determinată de injecţia cu 100 Uş de prolan. * In colaborare cu G. M. Cahane. Publicat în BulI. mero. Soc. roum. endocr., 1939, nr. 6. 266 C. I. PARHON Intr-o notă anterioară, am arătat că injectarea de extract epifizar la răţoi tinde să mărească depozitele de glicogen ale ficatului. Cercetarea noastră a fost efectuată pe 6 perechi de păsări (3 perechi de pui şi 3 perechi de cocoşi), cărora le-am cauterizat epifiză; ni s-a părut interesant să le dozăm glicemia. Am folosit metoda Sang-Weiss. Perechile au fost de greutate şi vîrstă apropiată. Iată rezultatele : Greutatea (g) Glicemie iniţială finală (mg %) 1. Pui VI operat 9.1—6.ILI939 1010 1 300 169 166 Pui martor X 950 1 160 154 -164 2. Pui XI, operat 9.1.—6.II.1939 800 970 185 177 Pui martor II 740 850 150 161 3. Pui IX, operat b.XI. 1938—9.II.1939 440 1 450 124 165 Pui martor VIII 480 1 700 121 135 4. Cocoş XX operat 15.IV. 1938—9.11.1939 900 1 880 173 177 Cocoş martor III 870 2 050 157 179 5. Cocoş XXIX operat 15.IV.1938—16.11.1939 450 1 770 146 161 Cocoş martor VII 500 1 590 157 6. Cocoş XXVII operat 9.1 X. 1938—21.11.1939 560 1 660 142 139 Cocoş martor XIV 600 2 160 142 146 In total, am practicat 24 de dozări, 12 la cele operate şi 12 la martori. De şapte ori am găsit mărită glicemia, de 4 ori micşorată, o singură dată era nemodificată. La păsările a căror epifiză a fost cauterizată, glicemia a variat îintrie 124 şi 177 mig%, cu o medie de 158 anig%, pe cînd la martori cifrele au variat între 121 şi 173 mg % ou o medie de 150 mg %. Reiese din cercetările noastre, cu toate că cifrele n-au prezentat diferenţe importante, că în general cauterizarea epifizei tinde să provoace, la 28 de zile pînă la 3 luni de la operaţie, o uşoară tendinţă la hiperglicemie. CALCEMIA, KALIEMIA ŞI RAPORTUL Ca/K După anumiţi autori, epifiză influenţează şi metabolismul mineral, mai cu seamă al calciului (Candia, Molfino). In această notă, înainte de a comunica propriile noastre rezultate, vom reaminti că metabolismul calciului, la om şi la cîine a fost studiat OPERE ALESE 267 de Candia. După acest autor injecţia intravenoasă de extract epifizar produce creşterea calcemiei. Mărind doza de extract, calcemia poate atinge un nivel considerabil. Unul din noi (C. I. Parhon), cu Dragomi-reanu şi Mărculescu, a studiat calcemia şi potasemia la 18 cîini. Extractul epifizar Richter a fost injectat pe cale intravenoasă. S-a administrat 1 ml. din acest preparat. După o jumătate de oră, s-au făcut prelevări de sînge. Cele 2 medii (înainte şi după injecţii) au fost 0,112 şi de 0,110 g%0* La martori, media a fost de 0,107 g%0 după prima prelevare şi de 0,109 g%0, după a doua. Cercetarea potasemiei a dat medii de 0,1777 şi 0,170 g%0 la animalele injectate şi de 0,169 şi 0,164 g%0 la martori. Deci, o tendinţă spre mărirea calciului şi a potasiului, în sînge. C. I. Parhon şi G. Werner, la doi răţoi injectaţi cu epifizan, au găsit în medie 0,124 g%0 şi la martori 0,112 g%0; kaliemia a fost de 0,081 ig°/oo la injectaţi şi de 0,092 g%o la martori; fdeici caloeimia a crescut şi potasemia s-a micşorat. Avînd la dispoziţia noastră un lot de şase perechi de păsări (3 cocoşi şi 3 pui) cu epifiză cauterizată, am crezut interesant să studiem calcemia şi potasemia. Perechile au prezentat o greutate iniţială, variind între 440 şi 950 g şi o greutate finală de 850—2050 g. Dozările au fost făcute între o lună şi 8 luni de la cauterizarea epifizei. La cele 6 dozări ale calcemiei, aceasta a fost găsită de 5 ori micşorată şi o dată mărită la păsările operate. La păsările cauterizate variaţiile au fost între 0,116 şi 0,155 g%0 cu o medie de 0,128 g%0. La martori, oscilaţiile au fost cuprinse între 0,118 şi 0,150 g%o cu o medie de 0,129 g%0. Kaliemia a fost găsită de 3 ori mai mică şi de 3 ori mai mare la păsările operate, faţă de martori. La păsările operate oscilaţiile au fost cuprinse între 0,130 şi 0,227 g%0, cu o medie de 0,178 g%o ; la martori, variaţiile au fost cuprinse între 0,140 şi 0,241 g%0 cu o medie de 0,179 g%0. Raportul Ca/K a fost de 0,71 la păsările operate, faţă de 0,72 la martori. In concluzie, cu toată tendinţa slabă spre o micşorare a calcemiei la păsări după cauterizarea glandei pineale, aceasta se menţine în limitele normale. Kaliemia şi raportul Ca/K nu au fost nici ele influenţate. EHOXHMHHECKHE H3MEHEHHH nOCJIE KAYTEPH3AUHH niHinKOBHflHOH >KEJIE3bI Y IUHU PE3IOME Kccjie&OBaHHH, npOH3Be&eHHbie Ha neryxax h u,biruiHTax c KayrepH3a-UHefi niHniKOBHAHofl ^Kejiesbi, noxasajin, hto yKa3aHHoe xHpyprHqeoKoe bmc-uiaTeJibCTBo HMeeT TeH^eHUHio Bbi3biBaTb b np0Me>KyT0K BpeMeHiH ot 28 AHeă 268 C. I. PARHON tfo 3 MecaueB coctohhh6 HesHaqHTeJibHoâ ranepiviHKeMHH. KojiHHecTBO Kajib-UHa B KpOBH npOHBHJIO HeKOTOpyiO TeHAeHUHK) K CHHJKeHHIO, ho Bce *e coxpaHHJiocfa b npe^ejiax hopmu, a iccwraqecTBO ica/ma — h© H3M6HHJiocb. MODIFICATIONS BIOCHIMIQUES CONSECUTIVES A LA CAUTERISATION DE L’EPIPHYSE CHEZ LES OISEAUX RESUME Des recherches effectuees sur des coqs et sur des poulets, dont l’epi-physe avait ete cauterisee, ont permis de constater que cette intervention tend â provoquer — dans un intervalle de 28 jours jusqu’â 3 mois — une legere tendance â Phyperglycemie. La calcemie a încline vers une dimi-nution, mais s’est neanmoins maintenue entre Ies limites normales. La kaliemie n’a pas ete influencee. MODIFICĂRILE MORFOLOGICE ALE SISTEMULUI ENDOCRIN LA ŞOBOLANII EPIFIZECTOMIZAŢI * Intr-o altă comunicare, am arătat motivele care au făcut ca funcţia endocrină a epifizei să fie încă discutată. Aceste cauze, de ordin tehnic, au dus la rezultate experimentale contradictorii şi la concluzia multor autori că epifiza este mai degrabă un rest glandular fără importanţă pentru economia organismului. Chiar sindromul macrogenitosomiei precoce este considerat încă de mulţi autori ca fiind datorit mai mult compresiunii exercitate de formaţia tumorală asupra centrilor nervoşi, decît unei interesări a glandei însăşi. Prin tehnica întrebuinţată de noi, am arătat că nu se produc leziuni nervoase sau hemoragii, iar mortalitatea intra- sau post operatorie a animalelor este destul de redusă. Prin această tehnică se poate studia în condiţii optime anepifizia experimentală, atît la şobolani, cît şi la cobai. Intr-o altă comunicare, am arătat modificările greutăţii corporale, ca şi modificările ponderale ale unora dintre glandele endocrine, la şobolani epifizectomizaţi, sacrificaţi la 60—70 de zile după intervenţia operatorie. Modificările observate au fost deosebite după sex, diferenţele cele mai mari întîlnindu-se la gonade, suprarenale şi timus. Astfel, pe cînd la mascul, testiculele ca şi suprarenalele sînt mult mărite faţă de martori, greutatea timusului fiind dimpotrivă scăzută, la femele, greutatea ovarelor este uşor scăzută faţă de a martorelor, observîndu-se dimpotrivă o moderată creştere în greutatea timusului. In ceea ce priveşte suprarenalele, creşterea este în general mai puţin importantă faţă de aceea întîlnită la masculi. In lucrarea de faţă, prezentăm modificările histologice ale diferitelor glande endocrine, aparţinînd animalelor sacrificate la 60—70 de zile după epifizectomie. In afară de martorii normali, cercetări histologice au fost făcute şi pe o serie de animale care au suferit acelaşi traumatism operator (decalotarea), fără însă ca epifiza să fie ridicată. Examenul * In colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2. 270 O. I. PARHON a fost făcut pe 40 de animale impubere, dintre care jumătate epifizecto-mizate, iar jumătate martori normali şi decalotaţi. La animalele epifi-zectomizate s-a făcut controlul histologic al regiunii periepifizare. HIPOFIZA La martorii normali, lobul anterior are caracterul unei glande active. Nucleii sînt mari, pînă la 6^, veziculoşi şi au cromatina distribuită în grămezi mici, mai rar cu aspect pulverulent. Nucleolul central este vizibil la cea mai mare parte din celule. Aspectul nucleilor este asemănător, indiferent de tipul celular. In general, predomină celulele cromofobe, 63,2%, dintre care cea mai mare parte sînt de tipul principal, 51%; numai 12,2% sînt cromofobe vacuolate. De semnalat prezenţa a numeroase zone de proliferare alcătuite din grămezi de 20—40 de nuclei mari, veziculoşi, fără protoplasmă diferenţiată. In zona periferică a lobului, se întîlnesc celule cromofobe mari, pînă la 16^, cu protoplasma palidă, rar vacuolată şi nuclei polimorfi, uneori giganţi, pînă la 7,5^, alteori cu tendinţă la omogenizare. Celule eozinofile, foarte numeroase, 35,8%, sînt mici, între 9 şi 12m>, rareori 15^. Protoplasma este fin granulată, uneori cu aspect omogen. In cordoanele eozinofile, se întîlnesc uneori grămezi nucleare cu aspect de zoine proliferat ive. Celule cianofile, excepţional de rare, 1%, au protoplasma slab granulată. Vascularizaţia este moderat accentuată, întîlnindu-se numeroase capilare dilatate. In lobul intermediar şi posterior, nimic deosebit de semnalat. Martori decalotaţi. Lobul anterior are în linii mari aspectul întîlnit la martorii normali. Cromofobele, 67%, sînt în mare parte de tip principal, dar pot atinge şi la aceste animale dimensiuni mari, pînă la 15—18^; în acest caz avînd protoplasma palidă, slab granulată şi nuclei gigantoizi. Aceste celule se întîlnesc îndeosebi în zonele periferice ale lobului. Eozinofilele sînt uşor reduse numeric faţă de martorii normali, 28%, dar granulaţiile sînt mai mari şi formele de involuţie mai rare. De semnalat relativ frecvente forme binucleate. Celulele cianofile sînt mai frecvente, 7%, se găsesc îndeosebi în regiunile periferice, sînt mari, pînâ la 18^, palide, slab granulate, uneori cu aspect amfofil. Se întîlnesc numeroase forme de trecere între celulele cromofobe şi bazofile, din care probabil fac parte celulele amintite mai sus. De semnalat de asemenea la unele celule cromofile, tendinţa de precipitare a granulaţiilor însoţită de o tendinţă la omogenizare şi picnoză nucleară. Vascularizaţia este mai accentuată. Capilarele, uneori fără perete, sînt dilatate şi conţin plasmă vacuolată. Se întîlnesc frecvente hematii în spaţiile intercelulare. In locul intermediar, zonele de proliferare sînt mai reduse faţă de martorii normali, iar în lobul posterior, blocurile de coloid sînt mai frecvente şi vascularizaţia mai accentuată. De semnalat prezenţa de hematii în spaţiile interfibrilare, ca şi o uşoară infiltraţie eozinofilă. OPERE ALESE 271 La animalele epifizectomizate, aspectul este cu totul deosebit faţă de acel al martorilor normali sau decalotaţi. Zonele de profilare sînt reduse ca frecvenţă şi formate din 10—20 de nuclei. Polimorfismul nuclear este mai accentuat, nucleii sînt rotunzi sau alungiţi şi au dimensiunile între 3 şi 9^. Cromatina este distribuită în grămezi mari, rareori uniform, predominînd în zona periferică. Nucleolul central sau periferic este voluminos, eozinofil, uneori gigant, cu aspect coloidizat. Formele de involuţie sînt frecvente. Celulele cromofobe sînt de asemenea reduse numeric aproximativ 52% şi au în general protoplasma granulată, slab bazofilă. Se întîlnesc numeroase forme de trecere spre cianofile, cu creşterea treptată a dimensiunilor de la 9—12!* la 22,5^ şi cu creşterea numărului granulaţiilor cianofile. Cianofilele foarte numeroase, într-o proporţie de 30%, au în cea mai mare parte nuclei giganţi, ovalari, în formele de- involuţie luînd aspectul de semilună sau avînd tendinţa la picnoză nucleară. Eozinofilele sînt de asemenea deosebite, mult reduse numeric, 18%, au dimensiunile apropiate de ale bazofilelor şi de cele mai multe ori granulaţiile bazofile din zona perinucleară, granulaţiile eozinofile persistînd în regiunea periferică. Uneori, au tendinţa la confluare, cu pierderea peretelui celular. Ceea ce impresionează însă la aceste celule este forma de degenerescenţă nucleară ce se întîlneşte. Nucleii devin vo-luminoşi, nucleolul nu se mai distinge şi cromatina se precipită la periferie în grămezi mari eozinofile cu aspect coloidizat. Nucleii pot atinge dimensiuni gigante, pînă la 18n, apărînd ca formaţii chistice, înconjurate de membrana nucleară, în interior găsindu-se granulaţii mari eozinofile, cu aspect translucid. De cele mai multe ori, aceste granulaţii păstrează distribuţia periferică, alteori însă ocupă întreg lumenul. Aceste zone de degenerescenţă hidropică nucleară sînt foarte frecvente, la acest nivel întîlnindu-se toate formele de trecere de la nucleul cu aspect normaL pînă la forma chistică. De semnalat că, în unele cazuri, nu se mai întîlnesc formele de trecere, ci numai formaţiile chistice, ca şi cînd acest proces de involuţie este stins. In unele cazuri se întîlnesc, ca şi la martorii decalotaţi, tendinţe la precipitarea granulaţiilor protoplasmatice, care diferă prin volum şi caractere de cele nucleare, rezultate prin procesul de hidropizie. Vascularizaţia este accentuată, capilarele sinusoidale încărcate cu hematii, mai rar cu plasmă vacuolată. In unele cazuri, se observă o hi-peremie accentuată în zona subcapsulară, cu compresiunea cordoanelor celulare învecinate. în lobul intermediar, nimic de semnalat; zonele de proliferare sînt în mare parte din cazuri, excepţionale. Lobul posterior este format dintr-un ţesut fibrilar dens, cu puţine spaţii clare. Celulele nevroglice sînt mai frecvente. Nucleii sînt volumi-noşi, cu cromatina pulverulentă şi nucleol vizibil. Blocurile de coloid sînt mai numeroase şi mai voluminoase, cu diametrul de 15 pînă la 272 C. I. PARHON 22,5(i Persistenţa unei umbre nucleare pare a demonstra uneori provenienţa din celule bazoîile involuate, probabil emigrate din lobul intermediar. Modificările observate în hipofiză au fost în general mult mai importante la masculi şi relativ reduse la femele. TIROIDA La martorii normali este formată din foliculi de dimensiuni variabile, între 30 şi 105n, cu o medie de 52,5p.. Celulele foliculare sînt predominant înalte, între 9 şi 15p., într-o proporţie de 70% ; 28% sînt între 6 şi 9 n şi numai 1,5% din ele sînt de tip endoteliform, acestea din urmă fiind mai frecvente în zonele periferice. Nucleii sînt în cea mai mare parte veziculoşi, cu cromatină puţină, distribuită periferic şi nucleolul vizibil la cea mai mare parte din nuclei. Formele picnotice sînt excepţionale. Nucleul este situat de multe ori în centrul celulei, mai rar la polul apical şi, în mod excepţional, la polul bazai. Protoplasma este în general granulată şi numai excepţional microvacuolată. De semnalat relativ frecvente zone de proliferare ale peretelui folicular. Coloidul este palid şi în mare parte conţine vacuole de resorbţie. In unii foliculi se întîlnesc celule descuamate, în diferite faze de dezagregare protoplasmatică şi nucleară. Ţesutul interstiţial are o dezvoltare medie şi este format din celule cu caractere asemănătoare celor foliculare. Vascularizaţia este moderat accentuată.. La martorii decalotaţi, aspectul tiroidei este în general asemănător celui întîlnit la animalele normale. Foliculii sînt mai largi, cu dimensiunile între 45 şi 100 n, media fiind de 67,5m-. Şi în aceste cazuri este o predominanţă a celulelor înalte, dar numai 48% au dimensiunile între 9 şi 15 f*; în mare parte, 44%, dimensiunile sînt între 6 şi 9m-, proporţia fiind aproximativ egală între celulele prismatice şi cele cubice. Intr-un număr destul de redus, 8%, se întîlnesc celulele de tip endoteliform. Nucleii sînt aşezaţi în centrul celulei sau bazai, mai rar avînd poziţia apicală. Zonele de proliferare sînt mai reduse faţă de martorii întregi, de asemenea, zonele de descuamare; în schimb formele de involuţie nucleară sînt mai frecvente. Coloidul este mai dens şi vacuolele de resorbţie mai puţin frecvente. Ţesutul interstiţial mai redus, cu caracterele descrise. Vascularizaţia este în general scăzută. La animalele epifizectomizate, aspectul este mult diferit. Ceea ce impresionează este prezenţa unui edem important interfolicular, care comprimă mare parte din foliculii tiroidieni. In unele cazuri edemul are un aspect hialin şi conţine, în grosimea lui, resturi de celule tiroidiene ; în altele, este invadat de elemente conjunctive, transformîndu-se în largi cordoane conjunctive, mai accentuate în regiunea periferică a glandei. La OPERE ALESE 273 parte din animale, edemul nu mai persistă decît în unele regiuni centrale, glanda tiroidă fiind brăzdată de cordoane groase de ţesut conjunctiv, pe cînd la altele transformarea conjunctivă este minimă, predo minînd aspectul edematos. Foliculii tiroidieni sînt în general mici, între 12 şi 67,5 ivcu o medie de 3(K In mare parte, foliculii au o formă neregulată, mai mult alungită, din cauza compresiunii produse de edemul sau cordoanele conjunctive interfoliculare. Celulele tiroidiene sînt în acest caz turtite, cu înălţimea între 4,5 şi 6 n, în cea mai mare parte de tip endoteliform şi au nucleii picnotici. Intr-unii foliculi se întîlnesc descuamaţii intense ale peretelui. Coloidul este dens, eOzinofil, fără vacuole de resorbţie. Uneori, coloidul este dispărut, iar foliculii turtiţi şi cu descuamaţiile celulare formează o masă compactă de celule involuate. In zonele mai puţin edemaţiate, foii-culii sînt formaţi din celule rotunde, balonizate, cu protoplasma intens vacuolizată şi nuclei picnotici, mai rar polimorfi, cu cromatina vizibilă. Coloidul este mai puţin dens şi are vacuole de resorbţie, îndeosebi în dreptul celulelor intens vacuolizate. Uneori, celulele acestor foliculi sînt dislocate, coloidul pătrunzînd pînă la membrana bazală. Celulele îşi păstrează aspectul vacuolizat, dar conţin în protoplasmă mici picături cu reacţiile tinctoriale asemănătoare coloidului folicular. Alteori, peretele folicular este rupt, iar coloidul pătrunde în spaţiile interfoliculare. Aceste aspecte variază de la caz la caz, la unele predominînd tipul de celule endoteliforme prin compresiunea edemelor sau cordoanelor conjunctive, pe cînd la altele, tipul de celule cu degenerescenţă vacuolată. Relativ rareori se întîlnesc foliculii activi cu proliferări intense ale peretelui folicular. Aceşti foliculi sînt formaţi din celule prismatice, cu nuclei veziculoşi şi cromatina pulverulentă. Coloidul este fluid şi are vacuole de resorbţie. Aceşti foliculi apar ca zone active de compensaţie faţă de zonele alterate. Ţesutul interstiţial este în general redus, fiind format din mici nuclei veziculoşi într-o protoplasmă nediferenţiată. Vascularizaţia este scăzută. Modificările din tiroidă s-au întîlnit atît la animalele femele, cît şi la masculi, existînd totuşi deosebiri de intensitate. La femele procesul este în general mai redus, edemul fiind mai puţin important şi procesul de compresiune mai puţin accentuat. Astfel, procentul celulelor endoteliforme este numai de 28% ; majoritatea, 43 °/o, sînt celule cu degenerescenţă vacuolară, iar 29% sînt celule de tip prismatic. Foliculii cu vacuole de resorbţie sînt mai frecvenţi, iar ţesutul glandular interstiţial, mai dezvoltat. Spre deosebire, la masculi procesele de degenerescenţă sînt mai accentuate. Edemul este mai întins, persistînd ca atare în zona centrală a glandei şi continuîndu-se în zonele periferice cu cordoane conjunctive hialinizate sau scleroase. Zonele de compresiune sînt mai întinse, proporţia celulelor picnotice fiind de 42%, iar a celulelor vacuolizate de 48%, numai într-o proporţie de 10% întîlnindu-se celule tiroidiene active. 18 — Opere alese — c. 3487 2 74 C. I. PARHON PARATIROIDELE La animalele martore, paratiroidele au un aspect uniform, fiind formate din celule mici, dense, cu limitele puţin precise. Protoplasma este densă, închisă (celule întunecate). Nucleii sînt ovoizi, uşor polimorfi, au cromatina distribuită uniform şi nucleolul este vizibil la unele din celule. Vascularizaţia este mult mai redusă. La animalele decalotate, aspectul este asemănător celui întîlnit la animalele martore întregi. La animalele epifizectomizate, paratiroidele sînt formate din celule mari, între 15 şi 18 n, în cea mai mare parte microvacuolate sau intens vacuolate. Celulele microvacuolate sînt mai frecvente în centrul glandei, pe cînd în zona periferică predomină celulele intens vacuolate. Intr-o* proporţie mai redusă se întîlnesc celule cu protoplasma fin granulată, palide. Nucleii sînt veziculoşi, uşor polimorfi, cu cromatina pulverulentă. In unele cazuri, se întîlnesc mici insule de celule involuate, în zona de contact cu glanda tiroidă. Este posibil ca această involuţie să fie datorită compresiunii exercitate la acest nivel de edemul din glanda tiroidă. TIMUSUL La martorii normali, zona corticală a timusului are o grosime de 180 M- şi este formată din timocite tinere, cu nuclei predominanţi mari între 6 şi 7,5 !*. Nucleii au cromatina abundentă, distribuită în grămezi periferice şi sînt în cea mai mare parte binucleolaţi. Protoplasma este extrem de redusă, abia vizibilă sub forma unui inel perinuclear. Regiunea externă a corticalei are aspectul unei zone de intensă proliferare. In zona medulară, se remarcă de asemenea o predominenţă netă a elementelor de tip limfoid. Celulele epiteloide sînt şi aici destul de rare, formînd insule de 2—3 celule. Celulele sînt mari, pînă la 22,5 ^ şi au protoplasma slab eozinofilă, omogenă, cu aspect hialin, uneori cu mici picături coloide în interior, excepţional vacuolată. Nucleii sînt mari, cu diametrul pînă la 12 n, cu cromatina pulverulentă şi cu nucleol central, uneori cu fenomene de cromatoliză. Corpusculii Hassal sînt foarte rari şi mici, formaţi din 2—3 celule. Vascularizaţia este accentuată, observîndu-se o moderată vasodi-lataţie. La martorii decalotaţi, aspectul este foarte asemănător, zonele de proliferare fiind totuşi mai puţin accentuate. La fel la viascularizaţie. In rest, nimic deosebit de semnalat. La animalele epifizectomizate, corticala este redusă, grosimea ei fiind în medie de 90 Timocitele sînt mai puţin dense, nucleii fiind de asemenea mai mici, în medie de 4,5n. Cromatina este puţin vizibilă, la fel nucleolii; în general, nucleii au tendinţă la omogenizare. Zonele de proliferare sînt de asemenea excepţionale. Celulele epiteloide sînt mai frecvente, cu protoplasma palidă, şi nucleul veziculos, cu cromatina aproape dispărută. OPERE ALESE 275 In zona medulară se remarcă o moderată predominenţă a elementelor 1 im foi de. Celulele epiteloide sînt mult mai numeroase faţă de martori, formînd insule de 3—12 celule. Celulele au caracterele descrise, protoplasma are aspect hialin, fiind în mod frecvent intens vacuolată. Nu-cleii sînt la fel de mari, cei mai mulţi cu fenomene de cromatoliză, per-sistînd numai membrana nucleară ; puţini au cromatina pulverulentă. Corpusculii Hassal sînt mai numeroşi, mai mari, formaţi din 4—5 celule, cu protoplasma eozinofilă, coloidizată. Vascularizaţia este mult redusă, comparativ cu aceea întîlnită la martori. SUPRARENALELE La martorii normali capsula conjunctivă este subţire, fiind formată din 2—3 straturi conjunctive. Grosimea glomerularei este în medie de 67,5 n şi este formată din celule mari, între 10,5 şi 18n, cu protoplasma uşor alveolizată. Nucleii sînt de asemenea voluminoşi, pînă la 6^ şi au cromatina cu distribuţie uniformă şi nucleol vizibil. In regiunea de contact cu fasciculata, sînt zone de proliferare foarte active, în unele cazuri, ocupînd întreaga grosime a glomerularei. Fasciculata este formată din celule de dimensiuni variabile, între 9 şi IOm-, fin alveolizate, cu o încărcare lipidică medie. Acest tip celular este mai frecvent în zona externă a fasciculatei, în zona internă predo-minînd celulele mai mici, fin granulate. Celulele întunecate propriu-zise cu omogenizare protoplasmică şi nucleară sînt excepţionale. In zona reticulară, celulele sînt mici, între 7,5 şi 9 n, poliedrice, cu protoplasma granulară. In mod excepţional, au tendinţă la alveolizare, mai mult de omogenizare protoplasmică şi nucleară. Vascularizaţia este în general redusă. Medulara are un aspect uniform, fiind formată din celule mari, pînă la 22,5 n, în cea mai mare parte palide, cu protoplasma fin granulată, rareori microvacuolată. Nucleii, de asemenea mari, de 6 pînă la 7,5 n, veziculoşi, săraci în cromatină. Se întîlnesc relativ frecvent şi cu deosebire în regiunea centrală, zone formate din celule mai mici, fără limite celulare precise, cu nuclei mai bogaţi în cromatină. Vascularizaţia este moderat accentuată. La martorii decalotaţi, aspectul suprarenalei nu este mult deosebit. Capsula este de asemenea subţire, formată din 2—3, rareori 4 straturi conjunctive. Grosimea glomerularei este sensibil asemănătoare. In zona externă a glomerularei sînt celulele mari, fin alveolizate, care conţin nuclei ovoizi. cu cromatină pulverulentă şi nucleol vizibil. Zona de proliferare este de asemenea activă. Celulele fasciculatei ating dimensiunile de 22,5 n şi au protoplasma alveolizată sau micovacuolată. In zona internă, predomină de asemenea celulele granulate. Nucleii sînt voluminoşi, între 6 şi 7,5 n, mulţi sînt binucleolaţi. Celulele de tip involuat sînt excepţionale. 276 C. I. PARHON Reticulara, bine dezvoltată, este formată din celule granulate, parte alveolizate. Se întîlnesc mici zone de proliferare şi destul de rar, celule cu involuţie protoplasmică şi nucleară. Vascularizaţia este şi la aceste animale mai mult redusă. Medulara are acelaşi aspect, zonele de proliferare fiind mai reduse faţă de martorii normali ; la fel vascularizaţia. La animalele epifizectomizate, suprarenalele au un aspect mult mai activ. Capsula conjunctivă nu are nimic particular. Glomerulara este mai îngustă, în medie cu o grosime de 55 n şi formată în zona externă din celule de tip spongiocitar, mai mult sau mai puţin vacuolate. Nucleii au caracterele descrise. In unele cazuri, în această zonă se întîlnesc mici masse de protoplasmă alveolizată, formate din fuzionarea mai multor celule. Zonele de proliferare sînt în general active, ocupînd în unele regiuni întreaga grosime a glomerularei. Fasciculata este formată în zona externă din celule mari, între 22,5 şi 25 «a, cu protoplasma intens vacuolizată (încărcare lipidică, masivă), în zona internă, celulele sînt mai mici, între 12 şi 18 dar au o încărcare lipidică asemănătoare. Nucleii au caracterele descrise, majoritatea sînt mari, între 7,5 şi 9 {*, cu cromatina distribuită uniform sau în grămezi periferice şi sînt uni- sau binucleolaţi. Relativ frecvent se întîlnesc celule binucleate, celulele întunecate, de involuţie, fiind mai rare. Zona reticulară este aproape în întregime formată din celule cu protoplasma alveolizată. Nucleii sînt rotunzi, cu cromatina distribuită în grămezi mari, periferice şi nucleol central, parte din nuclei avînd tendinţa de omogenizare. Zonele.de proliferare sînt excepţionale. De semnalat că în zona de contact cu medulara, cordoanele de celule reticulare se prelungesc în grosimea medularei. Vascularizaţia este foarte accentuată, îndeosebi în această zonă, întîlnindu-se capilare dilatate, încărcate cu hematii şi plasmă vacuolată. Medulara are un aspect mai puţin uniform faţă de martori şi mai activ. Predomină şi la aceste animale celule mari, palide, în parte vacuolate. Nucleii au acelaşi aspect veziculos, în mare parte din nuclei întîlnindu-se procese de cromatoliză, cu dispariţia cromatinei şi persistenţa numai a membranei nucleare. In afara acestor celule, se întîlnesc, în număr redus, celule cu protoplasma intens granulată şi cu nuclei bogaţi în cromatină ; de asemenea zone de proliferare, formate din nuclei giganţi, sau celule involuate, cu omogenizare protoplasmică şi nucleară. Vascularizaţia este intensă, cu vasodilataţie accentuată. In ceea ce priveşte deosebirile după sex, acestea sînt, ca şi pentru glanda tiroidă, mai mult în raport cu intensitatea reacţiei. Astfel, la femele, reacţia cortico suprarenalei este mai redusă, încărcarea lipidică mai moderată, de asemenea vasqularizaţia, pe cînd la masculi, reacţia este mult mai puternică, şi în ce priveşte încărcarea lipidică, şi în ce priveşte aspectul congestiv. Astfel, în unele cazuri se întîlnesc chiar zone hemo-ragice şi modificări de structură, îndeosebi în corticosuprarenală. Capsula conjunctivă este, în unele regiuni, foarte groasă, cu aspect edemaţiat din cauza hemoragiei subcapsulare. In glomerulara, ca şi în fasciculată, se OPERE ALESE 277 întîlnesc vasodilataţii intense, capilare, cu diametrul pînă la 180 p. şi zone hemoragice întinse, care produc dislocări celulare. De semnalat totuşi că spongiocitele care se întîlnesc între capilarele dilatate nu par a îi suferit procesul de compresiune. Celulele păstrează caracterele active, sînt intens alveolizate şi au nucleii cu cromatina distribuită periferic şi nucleol central, rareori avînd tendinţa la omogenizare. In unele zone, se întîlnesc chiar grămezi nucleare cu aspect proliferativ. în reticulară se întîlnesc hemoragii discrete la zona de contact cu medulara, cu infiltrare plasmatică şi mai puţin eritrocitară. Medulara este mai puţin modificată după sex. TESTICULUL La martorii normali masculi, în vîrstă de aproximativ 3 luni, testiculul este în stadiu prepuber. Diametrul tubilor seminiferi este între 150 şi 1801*. In medie, în 28%' din tubi sînt prezente numai spermatogoniile, spermatocitele în 25%, spermatogonii, spermatocite şi prespermatide, în 16%. In afara acestor elemente se întîlnesc şi spermatide şi numai 4% conţin şi spermatozoizi. Proporţia la sută a diferitelor elemente ale liniei seminale este următoarea : spermatogonii 48%, spermatocite 33%, prespermatide 6%, spermatide 10%, spermatozoizi 3%. Miitozele smt relativ scăzute, în medie 0,55%. Ţesutul interstiţial este redus şi, pe cît se pare, şi cu activitate redusă. Se întîlnesc în spaţiile intertubulare sub forma unor mici insule de 6—10 celule mici, pînă la 9 p, cu protoplasma omogenă şi nuclei cu cromatină puţin distinctă, dar cu nucleolul vizibil. La martorii decalotaţi, aspectul este asemănător, dar mai puţin evoluat : nu se întîlnesc spermatozoizi. Tubii seminali au diametrele între 120 şi 150 m- şi procentele tubilor, după stadiul liniei seminale, este următorul: 32% tubi cu spermatogonii şi spermatocite, 55% tubi cu spermatogonii. spermatocite şi prespermatide şi 13% cu spermatogonii, spermatocite, prespermatide şi spermatide. Procentul elementelor liniei seminale este: spermatogonii 51%, spermatocite 38%', prespermatide 8%, spermatide 3%, spermatozoizi 0%. Mitozele sînt mai rare, numai 0,42%. Ţesutul interstiţial are aspectul întîlnit la martorii normali. La animalele epifizectomizate, spermatogeneza este foarte activă. Tubii seminiferi sînt mai mari, diametrul lor variind între 165 şi 225 n. Aproape în totalitate, 88%, tubii seminiferi conţin spermatozoizi, numai în 12%'întîlnindu-se tubi cu elemente seminale evoluate pînă la stadiul de prespermatide sau spermatide. De notat că, la unele animale, în aceşti tubi fără spermatozoizi, se observă fenomene de involuţie a elementelor incomplet diferenţiate, îndeosebi în stadiul de spermatocit şi presperma-tidă cu stagnare în evoluţie. In aceşti tubi se observă de asemenea prezenţa unui coloid care poate fi uneori abundent. Proporţia diferitelor elemente seminale este următoarea: spermatogonii 28%, spermatocite 31%, prespermatide 9%', spermatide 12%, spermatozoizi 20%. Mitozele sînt foarte frecvente, în medie 1,1%. 278 C, I. PARHON Ţesutul interstiţial este foarte activ. Se întîlnesc numeroase proliferări ale peretelui tubilor seminali. Insulele de celule interstiţiale se întîlnesc aproape în toate spaţiile intertubulare. Insulele sînt formate din 10—20 de celule cu protoplasma intens granulată şi nuclei bogaţi în cromatină şi cu nucleol vizibil. Unele celule au tendinţă la coloidizare şi vacuolizare. De altfel, în unele regiuni, în spaţiile intertubulare se întîlnesc coloid vacuolizat şi resturi nucleare, ceea ce ar arăta că originea coloidului este în celulele care au confluat. De semnalat de asemenea că aspectul testiculului este uşor diferit de la caz la caz; în linii mari, spermatogeneza este activată, dar gradul de intensitate este deosebit; în unele cazuri, spermatogeneza este foarte activă, sau apare în stadiul iniţial de proliferare, pe cînd în altele, testiculul apare uşor epuizat, cu fenomene discrete de involuţie. OVARUL La femele martore normale, de aceeaşi vîrstă cu masculii, ovarul este de tip infantil. Cea mai mare parte din suprafaţa de secţiune este ocupată de ţesut-interstiţial, 8:10, în rest de foliculi primordiali , sau de gradul al II-lea cu lichid folicular. Ţesutul interstiţial are un aspect omogen, fiind format în cea mai mare parte din celule mici, între 7,5 şi 15 n, cu nuclei rotunzi sau ovulari, cu diametrul între 3 şi 4,5 n, uşor polimorfi. Cromatina este distribuită în grămezi periferice şi nucleolul este central. Protoplasma este în general palidă, fin granulată, mai rar microvacuolată şi numai excepţional intens vacuolată. Rare zone de proliferare, reprezentate prin grămezi nucleare mici (4—10 nuclei). \ Ţesutul conjunctiv formează o stromă fină, în unele regiuni obser-vîndu-se celule conjunctive tinere cu nuclei gigantoizi, cu cromatina pulverulentă. Vascularizaţia este activă, îndeosebi în jurul foliculilor. De semnalat numeroase limfatice cu plasmă vacuolată, dar şi capilare sanguine cu vacuole marginale. La martorele decalotate, ovarul are acelaşi aspect, cu deosebire că foliculii secundari sînt mai puţin frecvenţi şi procesul de maturaţie mai puţin înaintat, raportul dintre ţesutul interstiţial şi foliculi fiind de 9 : 10. La femelele epifizectomizate, suprafaţa de secţiune este ocupata aproape în mod egal de foliculi şi de ţesut interstiţial, raportul fiind •de aproximativ 1 : 1. Foliculii primordiali apar uşor reduşi numeric faţă de martori, se întîlnesc însă foarte numeroşi foliculi de gradul al II-lea, fiind prezenţi şi cîţiva foliculi cu evoluţie spre maturitate. De asemenea, se întîlnesc şi foliculi atretici. Se observă o importantă proliferare a foliculilor primordiali, la foliculii de gradul al II-lea proliferarea fiind mai puţin intensă. Ţesutul interstiţial, deşi mult redus, are aspectul asemănător celui întîlnit la martori. Nucleii uşor polimorfi, au cromatina cu aceeaşi dis- OPERE ALESE 279 tribuţie periferică şi nucleolul central. Protoplasma este palidă, fin granulată sau microvacuolată. Zonele de proliferare sînt mai frecvente De semnalat, de asemenea, o intensă proliferare a zonei germinative. Ţesutul conjunctiv este mai slab dezvoltat, prezenţa celulelor conjunctive tinere fiind excepţională. Vascularizaţia este în general activă, dar mai redusă faţă de martore. Se întîlnesc şi aici capilare limfatice şi sanguine cu plasmă vacuolată, cele din urmă uşor dilatate. Ca şi la masculi, aspectul ovarului este uşor diferit de la caz la caz; în unele cazuri, predomină procesele proliferative, pe cînd în altele, maturaţia fiind mai înaintată, aceste procese apar mai reduse; acest aspect se traduce de altfel şi prin proporţia diferită a foliculilor imaturi faţă de cei maturi. DISCUŢII In general, datele din literatură sînt rezultate obţinute pe un număr mic de animale. Andersen şi Wolff, într-o revistă critică, arată că mortalitatea este aşa de mare, încît nu există un cercetător care să poată prelucra datele corect statistic. Nu există controlul histologic al creierului animalelor operate şi nu există un examen complet histologic al lor. Din aceste motive, interpretarea modificărilor histologice întîlnite îndeosebi la nivelul hipofizei şi al tiroidelor este destul de dificilă. In lobul anterior al hipofizei, reducerea importantă a numărului eozinofi-lelor ar traduce o scădere a hormenului de creştere şi ar coincide cu oprirea dezvoltării observate la mare parte din animale. Acest fapt corespunde de altfel altor cercetări experimentale pe care unul din noi le-a urmărit împreună cu Şt.-M. Milcu şi în care s-a arătat că hormonul epifizar (epifizhormonul preparat de Ioana Milcu) avea o acţiune netă de stimulare a creşterii. Doin şi Hohlworg au găsit că hipofiza animalelor infantile conţine mai multe eozinofile după administrarea extractului epifizar. Ca şi cercetările clinice în care s-a observat o stimulare a creşterii după administrarea aceluiaşi hormon sau a extractului de epifiză (na-nisme hipofizare), aceste observaţii infirmă antagonismul hipofizo-epi-fizar, susţinut de o serie de autori (Engel, Calvet etc.). Cercetările de faţă ar demonstra că această acţiune s-ar produce prin intermediul hipofizei. Leziunile însemnate observate la nivelul eozinofilelor ca hidro-pizia nucleară, ar arăta că epifiză are un rol important în troficitatea acestor celule şi, probabil, în secreţia hormonului de creştere hipofizar. Creşterea numărului de bazofile, pe de altă parte, ar corespunde secreţiei gonadotrope, demonstrată cel puţin la această specie, cît şi secreţiei corticotrope, demonstrată de asemenea şi confirmată de cercetările recente ale lui Halmi. O problemă care se ridică este dacă suprimarea acţiunii frenatoare a epifizei determină o eliberare simultană a ambelor secreţii, dacă maturaţia gonadică este produsă direct printr-o creştere a secreţiilor gonadotrope, sau indirect, prin creşterea hormonilor corticotropi, cunoscîndu-se rolul gonadotrop al corticosuprarenalei. 280 C. I. PARHON Clinic noi am întîlnit cazuri de macrogenitosomie, cu interesare suprarenală şi este semnalat în literatură faptul, că acest sindrom se întîlneşte la fete, fiind însoţite de virilism pilar. Rolul suprarenalei în macrogenitosomii, ca şi rolul epifizei în pubertatea precoce, nu a fost însă suficient cercetat. Pe de altă parte, este posibil ca prin epifizectomie să se producă numai o eliberare a hormonilor gonadotropi, care la rîndul lor să stimuleze ţesutul androgen sau estrogen, indiferent locul în care acesta se găseşte şi, în acest caz, stimularea corticosuprarenalei să nu se producă decît pe grupa hormonilor sexuali, iar grupa hormonilor metabolici să fie mai puţin interesată. Oricum ar fi, deosebirile întîlnite în raport cu sexul, vin în sprijinul acestei din urmă ipoteze ; stimularea produsă prin ablaţia epifizei este mai importantă la masculi faţă de femele, ca şi cînd rolul frenator al epifizei s-ar exercita îndeosebi asupra ţesutului androgen şi mai puţin asupra celui estrogen, fapt confirmat de altfel prin experienţele anterioare asupra hormonului epifizar. In experienţele noastre procesul de maturaţie este mai puţin important, iar suprarenalele sînt mai puţin stimulate la femele, faţă de cele întîlnite la masculi. Modificările întîlnite în glanda tiroidă apar şi mai greu de interpretat, iar datele din literatură sînt foarte contradictorii. O simplă scădere a hormonului tireotrop ar fi trebuit să fie însoţită de aspectul hipo-trofic al glandei tiroide. Prezenţa edemului şi a sclerozei întîlnite atît de frecvent arată că este vorba de un proces deosebit. In cazul unui edem, se ridică întrebarea, dacă acesta este localizat numai la nivelul acestei glande sau dacă nu se întîlneşte şi la alte organe, în afara celor studiate de noi. Pe de altă parte, dacă acest edem se întîlneşte numai la acest nivel, ne întrebăm dacă rezultă numai dintr-un proces de infiltraţie sau dacă a contribuit la formarea lui şi coloidul tiroidian. In unele regiuni se întîlnesc de altfel ruperi întinse de foliculi şi prezenţa coloidului în spaţiile interfoliculare. In afara acestor leziuni extrafoliculare, tulburările celulelor tiroidiene însăşi, fie cele rezultate prin compresiunea edemului, fie prin procesul de degenerescenţă vacuolară arată că funcţia tiroidianâ este mult alterată, în general aspectul fiind acela al unei glande hipo-funcţionale. Rămîne de văzut, însă, dacă aceste leziuni tiroidiene sînt datorite modificărilor hipofizare sau dacă în apariţia lor nu a contribuit şi activitatea crescută a gonadelor, ca şi a corticosuprarenalelor, fiind cunoscut antagonismul care există între aceste din urmă glande şi tiroidă. Trebuie menţionate de asemenea modificările întîlnite la nivelul pa-ratiroidelor, care iau aspectul hiperfuncţional. Ar fi interesant să se stabilească o corelaţie între activitatea corticosuprarenală şi gonade în procesul de maturaţie osoasă şi reacţia de tip hiperfuncţional a para-tiroidelor. Asupra modificărilor întîlnite la nivelul celorlalte glande : gonade, timus, nu mai insistăm. Acţiunea frenatoare a epifizei asupra testiculului este susţinută şi de alte date experimentale ca şi de cazurile clinice. Sînt de semnalat totuşi, în cazurile noastre, în unii tubi seminiferi, fenomene de stagnare în evoluţia elementelor seminale, cu alterări ale celulelor. Aceste procese pot fi datorite stimulării dezordonate a testiculului şi ar Fig. 1 şi 2. — HipofizaVunui şobolan martor decalotat (10 X 45 şi imersie). Fig. 15.— Ovar de şobolan martor decalotat (10 x 10). Fig. j6. — Ovar de şobolan epifizectonuzat (10 x 10). OPERE ALESE 281 îi rezultatul unei acţiuni locale de tip inhibitor, pe care o au porţiunile active din tubi, după cum este posibil ca în desfăşurarea procesului normal să fie necesar un grad de maturaţie a întregului organism. In ceea ce priveşte modificările întîlnite în ovare, ele sînt mai puţin cunoscute în literatură. La animalele studiate de noi, se poate spune că există o stimulare a maturaţiei foliculare, dar comparativ, stadiul de maturaţie este inîerior celui întîlnit la masculi de aceeaşi vîrstă. Suprarenalele sînt îoarte active, îndeosebi la masculi. Acest stadiu hiperfuncţional se traduce prin creşterea glandelor în volum, îrecvenţa zonelor de proliîerare, vacuolizarea celulelor fasciculatei, alveolizarea celor din reticulată şi vascularizaţie crescută. In unele cazuri stimularea este mai intensă, apărînd sinciţii de protoplasmă spongiocitară şi hemoragii în zona externă a fasciculatei. Procese asemănătoare se întîlnesc în stimulări masive ale acestei glande, aşa cum noi am întîlnit-o după administrarea foliculinei. In ceea ce priveşte aspectul involuat al timusului, acesta apare secundar hiperîuncţiei gonadice şi corticosuprarenale. Unele modificări întîlnite la animalele martore decalotate, ca : bazo filismul moderat hipofizar şi stimularea îuncţiei corticosuprarenale ar putea îi interpretate ca îiind reacţii datorite şocului operator. Este interesant să se semnaleze că la aceste animale gonadele au fost mai de grabă involuate faţă de martori, ceea ce ridică problema unei diferenţe de reacţii ale suprarenalelor la animalele decalotate, faţă de cele epifi-zectomizate, deşi la aceste din urmă animale, ambele procese pot să fi coincis. MOPOOJIOOMECKHE H3MEHEHH# 3HJ3.0KPHHH0K CHCTEMbI nPH yMJIEHHH IHHIIIKOBHAHOH )KEJIE3bI y KPbIC PE3IOME riocpeACTBOM C06CTB6HH0H MeTCTOHKH 3nii(f)H33KTOMHH y KpHC 3BTOpH H3yqnjiH BjiH3HHe y^ajieHHH uihiukobhahoh jKejiesu Ha acejies&i BHyrpeHHeft ceKpeiţHH y Kpbic, 3a6HTbix qepe3 60—70 ;meS nocjie xHpyprHHecKoro BMe-ixiaTejibCTBa. y^ajieHne muniKOBHjţHoâ 3Kejie3H Bbi3Bajio rHcm/iarmecKHe H3MeHeKH5i Ha ypoBHe cjie^yiomax JKejies BHyTpeHHefi ceKpeu.HH: M03roBoro npHj,aTKa, mHTOBHaHofi «ejiesH, napamHTOBHAHbix >Kejies, bhjio^koboh xe-Ji£3bi, Haja,noqeHHHKOB h nojioebix îKejie3. Ha ypoBHe M03r0B0ro npn^aTKa Ha6jiK>Aajiocb yMeHbineHHe 3O3HH0cj)i'.-jiob c ^ereHepaTHBHbiMH npoueccaMH h yBejiHneHHe 6a30KejI63bI npH 9nH(J)H33KT0MHH, nO-BH»HMOMy noABepraioTca CTHMyjiauHH. 282 C. I. PARHON Co CTOpOHbi HaAnoqeqHHKQB h najiOBHx }Kejies Ha6jiioAaeTCH pasBHrae iHnep(})yHKUHOHajibHoro acneKTa, b to BpeMH, KaK sofiHah acejiesa no^ep-raercH hhbojiioixhh. Bo3HHKaeT Bonpoc, bos^eftcTByeT jih niHniKOBH^HaH mejiesa Ha uejibiâ pn;ţ rnno(|)Hi3apHbix ropMOHOB (coMaTOTponHbiă, THpeorpooHbifi, roHa&OTpoii-HblH, KOpTHKOTponHblH H, T. £.) HJIH 6e BJIHHHH6 COCTOHT JIHIHb B TOpMOJKeHHH roHaAorponHoro ropMona, npmeM Bce orMeqaiomeecH H3MeHeHHH mookho OTHecTH b 3T0M ejiyqae k BbimeyKa3aHHOMy aghctbhio anH(J)H3apHofi 3Kejie3bi. ÂBTOpbi 3a#aioT Boopoc, H'e o6ycjiDBJiHBaioTCH jih ara H3M©HeHHH paa-ApaHceHHeM napaanH(J)H3apHOH soHbi, HecMOxpn Ha ee HOpMajibHbifi racTO-jiorHqecKHH acneKT. OE'bflCHEHHE PHCyHKOB PhC. 1 H 2. — M03r0B0ă npH^aTOK KOHTpOJIbHOH KpbICH C y^ajieHHOH nOKpbUIIKOH qepena (10X45, HMMepcHH). Phc. 3 h 4. — Mo3roBoă npHAaTOK Kpucbi, noABeprayTOH yAajieHHio hihiiikobha-hoh xcejiesbi (10X45, HMMepcHH). Phc. 5, 6 h 7. — IU,HTOBH£HaH 2Kejie3a kohtpojibhoh Kpbicbi c yAajieHHoâ noKpbim-koh qepena (10X10—10X45, HMMepcHH). Phc. 8^ 9 h 10. — LUHTOBH£Haa îKejie3a kpmch npcjie yAajneHHH îiiHiiiKbBHAHOH *ejie3bi (10X10—10X45, HMMepcHH). Phc. 11 h 12. — CeMeHHHK KOHTpOJIbHOH Kpbicbi c yAajieHHOH noKpbiniKoă qepena (10X10—10X45). Phc. 13 h 14. — CeMeHHHK Kpbicn nocjie yAajieHHa iiihiiikobhahoh )Kejie3H {10X10—10X45). Phc. 15. — ŞlmmK KOHTpOJIbHOH Kpbicbi c yAajieHHOH noKpbimKoă qepena (10 X 10). Phc, 16. — HnqHHK Kpbicbi nocjie yAajieHHH ihhihkobhahoh xcejie3H (10X10). MODIFICATIONS MORPHOLOGIQUES DU SYSTEME ENDOCRINIEN CHEZ LES RATS EPIPHYSECTOMISES RESUME Suivant une technique propre d’epiphysectomie du Rat, Ies auteurs ont etudie Ies eîfets de cette intervention sur Ies glandes endocrines des animaux, sacrifies 60 â 70 jours apres l’operation. L’ablation de l’epiphyse entraîne des modifications histologiques au niveau des glandes — hypo-physe, thyroide, parathyroîdes, thymus, surrenales et gonades. On constate, dans l’hypophyse, une reduction du nombre des eosi-nophiles, avec des processus degeneratiîs et la multiplication des baso-philes. Les lesions thyroîdiennes traduisent une insuffisance de cette glande, alors que les parathyroîdes semblent stimulees. Les surrenales et les gonades ont un aspect d’hyperfonction tandis que le thymus est involue. Les auteurs sont d’avis qu’il faudrait etablir si l’action de l’epiphyse s’exerce sur plusieurs hormones hypophysaires (de croissance, thyreo- OPERE ALESE 283 triope, gonadotrope, cortiieotrope) au isi son .aiation m’est que frenatrice de l’hormone gonadotrope, toutes Ies modifications reconnaissant cette ac-tion pour cause. Avec toutes Ies reserves, Ies auteurs se demandent si ces modifications ne seraient pas dues â l’irritation de la zone periepiphysaire, en ■depit de l’aspect histologique normal de cette zone. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1 et 2. — Hypophyse d'un rat temoin, decalotte (10 x 45 et immersion). Fig. 3 et 4. — Hypophyse d’un rat epiphysectomise (10 x 45 et immersion). Fig. 5, 6 et 7. — Thyroîde d’un rat temoin, decalotte (10 x 10; 10 x 45 et immersion). Fig. 8, 9 et 10. — Thyroîde d'un rat epiphysectomise (10 x 10; 10 x 45 et immersion). Fig. 11 et 12. — Testicule d’un rat temoin, decalotte (10 x 10 et 10 x 45). Fig. 13 et 14. — Testicule d'un rat epiphysectomise (10 x 10 et 10 x 45). Fig. 15. — Ovaire de rat Ş temoin, decalottee (10 x 10). Fig. 16. — Ovaire de rat Ş epiphysectomis£e (10 x 10). INFLUENŢA EPIFIZECTOMIEI ŞI A ADMINISTRĂRII DE EXTRACT EPIFIZAR ASUPRA STRUCTURII GLANDELOR ENDOCRINE ŞI ASUPRA UNOR DATE METABOLICE PRIVIND MINERALELE, LIPIDELE, PROTIDELE ŞI GLUCIDELE LA ŞOBOLANUL ALB * Influenţa sistemului nervos, a scoarţei cerebrale în primul rînd, asupra aparatului endocrin pe de o parte, aceea a aparatului endocrin asupra sistemului nervos şi în special a scoarţei cerebrale, pe de alta, constituie probleme dintre cele mai interesante din cîte ridică fiziologia, patologia şi biologia organismelor superioare, privite în întregimea lor. Printre organele endocrine avînd raporturi cu sistemul nervos, merită în primul rînd să fie studiate cele două organe intracraniene atît de strîns legate de centrii nervoşi şi anume hipofiza şi epifiză, care revin foarte des în discuţie. Dacă studiile privitoare la hipofiză sînt extrem de numeroase, în schimb acelea referitoare la epifiză sînt mai rare, iar datele ce posedăm asupra acestui organ sînt mai puţin precise. Această lipsă de precizie merge pînă acolo, încît în volume consacrate Endocrinologiei nu se specifică întotdeauna dacă există sau nu sindroame endocrine anepifizare sau hiperepifizare, care sînt caracteristicele primelor sau a ultimelor şi de ce natură sînt eventualele deosebiri. Şcoala romînă de endocrinologie a pus în studiu de mai mulţi ani problema glandei pineale. Nu avem intenţia de a menţiona cu această ocazie toate lucrările publicate de unii sau de alţii dintre noi. Amintim totuşi că M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu au căutat, şi credem că au realizat, un procedeu de extirpare a epifizei, respectînd în cea mai largă măsură centrii nervoşi. Pe de altă parte, s-au urmărit de unii dintre noi efectele injecţiilor de extracte epifizare. * In colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu. Publicat în Stud. cercei, endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 317. OPERE ALESE 285 In prezenta lucrare am cercetat dacă efectele ablaţiei epifizare sînt corectate de un extract preparat în Secţia de ergonologie a institutului nostru, studiind deocamdată din punct de vedere ponderal şi morfologic glandele endocrine la şobolanii albi după extirparea epifizei şi injecţia cu epifizhormon. Aceste cercetări fac obiectul primei părţi a lucrării de faţă (C. I. Parhon, M. Pitiş, V. Stănescu, V. Ionescu). In a doua parte se va cerceta influenţa epifizectomiei sau aceea a administrării de extract epifizar asupra unor metabolisme (mineral, li-pidic, protidic şi glucidic) la şobolanul alb adult (C. I. Parhon şi colaboratori). începem prin a expune prima parte a experienţelor noastre. ★ STUDIUL PONDERAL ŞI MORFOLOGIC AL GLANDELOR ENDOCRINE ALE ŞOBOLANILOR EPIFIZECTOMIZAŢI ŞI INJECTAŢI CU EPIFIZHORMON Pentru a utiliza cît mai mult numărul relativ mic de animale de care am dispus, am crezut că putem renunţa la martorii simpli, pe care nu s-a făcut nici o intervenţie, servindu-ne numai de martori pe care s-a făcut o intervenţie preparatorie (decaloţare) ca aceea care precede extirparea epifizei, lăsînd însă acest organ pe loc. S-a experimentat pe 3 loturi, respectiv de cîte 6 şi 7 şobolani masculi cu greutatea de 66—87 g. Primul lot a fost decalotat, al doilea a fost epifizectomizat după tehnica descrisă anterior. Şobolanii din ultimul lot au fost epifizectomizaţi şi injectaţi cu epifizhormon 0,5 ml, la două zile, în total 20 de injecţii. Toate animalele au fost sacrificate la două luni de la operaţie. Animalele au fost ţinute în aceleaşi condiţii şi loturile au fost operate la intervale scurte de timp. Rezultate ponderale. Creşterea greutăţii corpului calculată la sută a fost de 59,4 la martorii decalotaţi, de 41,7 la şobolanii epifizectomizaţi şi de 57,7 la cei epifizectomizaţi şi injectaţi cu epifizhormon. Greutatea testiculelor calculată în mg la suta de grame de greutate a animalelor a fost la animalele decalotate de 800, la cele epifizectomizate de 980, la cele epifizectomizate şi injectate cu epifizhormon de 784. Greutatea suprarenalelor a fost la animalele decalotate de 17,1, la cele epifizectomizate de 21,5, la cele epifizectomizate şi injectate 16,1. Calculul statistic arată că diferenţele între greutatea corpului, greutăţile testiculelor şi ale suprarenalelor, ale lotului de animale epifizectomizate pe de o parte şi ale animalelor decalotate, epifizectomizate şi injectate pe de altă parte, sînt foarte semnificative (p < 0,01). Diferenţele între animalele epifizectomizate şi injectate şi martorii decalotaţi nu sînt semnificative. In concluzie, injectarea de epifizhormon corectează în mod semnificativ modificările greutăţii corpului, testiculelor şi suprarenalelor produse prin epi-fizectomie. Comparînd rezultatele obţinute la animale epifizectomizate cu cele constatate într-o cercetare anterioară, se observă că ele sînt de 286 C. I. PARHON acelaşi sens, dar mai reduse, deosebirea ţinînd probabil de vîrsta deosebită a animalelor : ca şi la' lotul studiat atunci, variaţiile semnificative au privit greutatea corpului, a suprarenalelor şi gonadelor. Examen histologic. In ce priveşte studiul histologic, nu redăm pe larg examenele făcute la loturile de animale epifizectomizate şi decalo-tate deoarece au fost prezentate amănunţit la loturile de animale cercetate anterior. Rezultatele găsite la loturile de faţă concordă în linii mari cu acelea mai vechi cu unele mici deosebiri (un număr mai mic de degenerări eozinofile în hipofiză, un edem mai redus în tiroidă); S-ar putea ca aceste deosebiri să ţină de faptul că în lucrările anterioare animalele în momentul intervenţiei operatorii erau mai tinere, în epoca pre-puberală, pe cînd în acest lot animalele erau pubere. Vom insista în special asupra deosebirilor dintre animalele epifizectomizate şi epifizectomizate şi injectate, luînd ca termen de comparaţie martorii decalotaţi. In hipofiză, bazofilismul, constatat la animalele epifizectomizate în raport cu martorii decalotaţi, este redus prin injectarea de epifizhormon lâ animalele epifizectomizate. Procentul celulelor cromofobe este de 71 %, a eozinofilelor 23%, iar a bazofilelor 6%. Degenerările nucleilor celulelor eozinofile sub formă de precipitare cromatică periferică, întîlnite la lotul de animale epifizectomizate, nu mai apar la cele epifizectomizate şi injectate. In glanda tiroidă, edemul interfolicular şi procesele de scleroză găsite constant la epifizectomizaţi nu mai sînt găsite la animalele epifizectomizate şi injectate cu extract epifizar unde imaginea este asemănătoare martorilor decalotaţi. Paratiroida şobolanilor epifizectomizaţi şi injectaţi este asemănătoare cu a martorilor, predominînd celulele mici, dense, spre deosebire de epifizectomizaţi, unde predomină celulele clare. In suprarenală, proliferarea activă în glomerularea şi fasciculata şobolanilor epifizectomizaţi este redusă la epifizectomizaţi şi injectaţi ca şi la martori. In ceea ce priveşte testiculele animalelor din aceste loturi, ele sînt ceva mai evoluate faţă de loturile din lucrările anterioare, animalele fiind în epoca puberă. Proporţia tubilor seminali care conţin spermatozoizi este de 52% la martori, faţă de 90% la epifizectomizaţi. De asemenea la acest grup ţesutul interstiţial este mai activ, iar elementele seminale, mai dese şi mitozele, frecvente. La şobolanii epifizectomizaţi şi injectaţi aspectul este mai puţin activ, fiind asemănător celui întîlnit la martor. Tubii seminali cu spermatozoizi într-o proporţie de 40% sînt săraci în elementele seminale şi ţesutul interstiţial este redus. CONCLUZII S-au studiat comparativ modificările ponderale şi structura histolo-gică a glandelor endocrine la şobolanii epifizectomizaţi, epifizectomizaţi şi injectaţi cu epifizhormon şi martorii decalotaţi. S-au constatat deosebiri semnificative între animalele epifizectomizate şi cele decalotate, în OPERE ALESE 287 ceea ce priveşte creşterea greutăţii corpului, greutatea suprarenalelor şi a testiculului şi aspectul histologic al hipofizei, tiroidei, paratiroidelor, suprarenalelor şi testiculelor. Apare constant reducerea modificărilor produse de epifizectomie asupra sistemului endocrin la şobolanii epifizectomizaţi şi injectaţi cu extract activ, reducere care produce imagini histologice asemănătoare cu ale martorilor decalotaţi şi normali. Considerăm reducerea modificărilor prin injectare de extract ca probă cea mai evidentă a rolului activ al epifizei asupra sistemului endocrin. INFLUENŢA EPIFIZECTOMIEI ŞI A ADMINISTRĂRII DE EXTRACT EPIFIZAR ASUPRA UNOR DATE METABOLICE PRIVIND MINERALELE (Ca, K, P şi Mg), LIPIDELE, PROTIDELE ŞI GLUCIDELE LA ŞOBOLANUL ALB ADULT * Prezenta lucrare face parte dintr-o temă mai amplă în care se studiază acţiunea epifizei asupra diverselor metabolisme la animale de diferite vîrste, intacte sau cu scoarţa lezată. Ne-am propus să studiem în ce măsură intervine sistemul nervos central în funcţiile epifizei, cît şi în acţiunea metabolică a acestei glande. In această primă parte a lucrării, prezentăm numai o parte din rezultatele obţinute legate de acţiunea metabolică a epifizei, rămînînd ca într-o comunicare viitoare să arătăm rezultatele experienţelor ce sînt încă în curs, relativ la acţiunea scoarţei asupra modului de acţiune al epifizei. Mai amintim că într-o lucrare anterioară am studiat acţiunea extractului epifizar preparat de I. Milcu asupra creşterii şi asupra metabolismului mineral (P, Ca, K, Mg) şi al apei la şobolanul alb. Rezultatele ne-au arătat că extractul alcalin de epifiză influenţează creşterea în lungime şi în greutate a animalelor tinere şi produce variaţii ale conţinutului în substanţele minerale şi apă din organele studiate. De asemenea produce variaţii ponderale ale tiroidei, gonadelor, suprarenalelor, variaţii ce arată corelaţiile care există între glanda pineală şi celelalte glande cu secreţie internă. Relativ la administrarea extractului la două vîrste diferite, se observă că variaţiile cantitative ale apei şi ale elementelor studiate au fost mai importante la animalele tinere decît la cele adulte. Desăvîrşirea unei tehnici de extirpare a pinealei, de către M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu, ne-a permis să privim această problemă şi sub alt aspect şi să-i completăm studiul. Ipoteza de lucru. Plecînd de la faptul observat de Parhon, Pitiş şi Stănescu, că prin epifizectomie se produce o stimulare în creşterea ponderală a glandelor genitale şi maturarea acestora, iar prin administrarea * In colaborare cu I. Potop şi colaboratori. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 321. OPERE ALESE 289 de extract epifizar o scădere a conţinutului acestor organe în lipide şi în acizi nucleici (care se găsesc în abundenţă în celulele ce sintetizează cantităţi importante de proteine, mai ales la animalele în dezvoltare în momentul diferenţierii celulare), ne-am propus în lucrarea de faţă să cercetăm influenţa extirpării epifizei, asupra conţinutului unor glande şi organe în substanţe minerale, lipide şi acizi nucleici. Rezultatele experienţelor de extirpare a pinealei au fost, după diverşi autori, diferite, fapt care s-ar putea explica prin diferenţa metodelor de lucru folosite, prin specia pe care au lucrat, prin vîrsta animalelor de experienţă. In literatură nu am găsit date suficiente care să ne arate influenţa pinealectomiei asupra metabolismului mineral, glucidic sau proteic. Intr-o lucrare de dată recentă, acad. Şt.-M. Milcu, I. Milcu şi E. Damian au cercetat acţiunea epifizhormonului asupra metabolismului glucidelor arătînd acţiunea sa hipoglicemiantă. Simmonet şi colaboratori s-au ocupat de modificările cantităţii de colesterol şi acid ascorbic, care se produc la nivelul suprarenalei prin epifizectomie. Aceste variaţii ar sugera o contribuţie a epifizei în reglarea activităţii corticale a suprarenalei. In experienţele de faţă am folosit un număr de 32 şobolani masculi tineri (în greutate de 60—80 g), care au fost împărţiţi în 4 loturi: primul lot, animale ce au fost epifizectomizate după tehnica Pitiş, Stănescu, Ionescu ; al doilea lot cuprinde animale ce au suferit operaţia de decakP' tare fără a li se extirpa epifiza, care vor servi ca martori primelor ; al treilea lot în număr mai restrîns cuprinde animale martore normale şi al patrulea lot animale cărora li s-a administrat extract de epifiză timp de 30 de zile, cîte 1 ml zilnic, extract corespunzînd la 0,10 g de glandă proaspătă. Toate animalele au fost cîntărite înainte de a fi operate sau tratate, odată cu martorii respectivi, apoi după o lună şi în ziua sacrificării. Animalele din cele 4 loturi au fost sacrificate după un interval de 54 de zile. S-au făcut următoarele determinări: greutatea animalelor, variaţiile ponderale ale unor glande endocrine, glicemia, conţinutul în minerale (Ca, Mg şi K) ale creierului, ficatului şi timusului, conţinutul în lipide al creierului, ficatului şi testiculului şi conţinutul în acizi nucleici (ribo- şi dezoxiribonucleic) al testiculelor. Rezultatele referitoare la creşterea în greutate a animalelor arată că aceasta creşte la toate animalele —E. şi M.D.1) tinere diferenţa procentului de creştere fiind neînsemnată : 69% la —E. şi 72% M.D. Relativ la greutatea organelor prin epifizectomie se observă variaţii ponderale ale glandelor studiate. Astfel se observă variaţii în greutatea gonadelor şi tiroidei în sensul unei creşteri la totalitatea animalelor din experienţă. ■) —E. = animale epifizectomizate; M.D. = martor decalotat; +E. = animale injectate cu extracte de epifiză; M.N. = martor normal. 19 — Opere alese — C. I. Parhon — Voi. IV — c. 3487 290 C. I. PARHON Rezultatele sînt de sens contrar la animalele injectate cu epifizhormon, unde se observă o scădere ponderală a tiroidei şi gonadelor. Aceste rezultate ar arăta că epifiză exercită o acţiune inhibitorie asupra gonadelor în stadiul de dezvoltare, acţiune care s-a exercitat probabil prin intermediul hormonului gonadotrop al hipofizei. In majoritatea cazurilor examinate (8 din 13) se observă o stimulare în dezvoltarea suprarenalelor prin creşterea ponderală a lor la —E. şi o scădere ponderală la + E. Timusul este involuat în majoritatea cazurilor examinate (8 din 13) şi esie mărit în volum la majoritatea animalelor + E. Regresiunea timusului la animalele epifizectomizate pledează pentru o corelaţie timo-epifi-zară, probabil prin intermediul glandelor genitale. Aceste rezultate care confirmă pe acele obţinute de Parhon şi Werner la păsări par a pleda pentru un sinergism funcţional între epifiză şi timus. In ceea ce priveşte corelaţiile spleno-epifizare, rezultatele nu sînt constante la —E.; dar la numărul mic de animale -f E. se observă o scădere ponderală a splinei. Vedem că cercetarea ponderală a unor glande ne arată o corelaţie de ordin antagonist între epifiză, gonade, suprarenale şi tiroidă şi mai degrabă sinergie între epifiză şi timus. Influenţa epifizei asupra variaţiilor glicemiei. Rezultatele arată următoarele : La animalele —E. se observă o creştere a glicemiei de la 1,04 g% la 1,25 g%, iar la animalele + E. o scădere la 0,93 g%. Variaţiile într-un sens sau altul se produc constant la toate animalele din experienţă. Creşterile de 0,24 g% sînt mai importante decît scăderile de 0,11 g%'. Studiul acţiunii epifizei asupra metabolismului glucidic a fost iniţiat de cîteva experienţe ale lui Parhon, Werner şi Kahane, din care reieşea că extractul de epifiză la păsări tinde să mărească glicogenul hepatic. Deşi acţiunea glandei pineale asupra metabolismului glucidic apare astăzi netă, mecanismul de acţiune al ei nu este elucidat. Hipoglicemia produsă prin extract ar fi datorită după Şt.-M. Milcu, I. Milcu şi E. Da-mian unei descărcări de insulină, deoarece prin administrare cronică de epifizhormon la şobolani se produce hiperplazia insulelor Langerhans. Dat fiind că pinealectomia are influenţă asupra suprarenalei, această glandă prin grupa hormonilor metabolici poate interveni de asemenea în metabolismul glucidic. Conţinutul creierului, ficatului şi timusului în substanţe minerale (P, K, Ca şi Mg) sub influenţa epifizectomiei. Rezultatele arată următoarele : In creier prin epifizectomie, cantitatea de P creşte cu 29%. Se observă de asemenea o creştere de 0,10% K în creier la majoritatea animalelor din experienţă. Conţinutul în calciu al creierului prezintă o scădere la majoritatea cazurilor ; la fel conţinutul în magneziu. OPERE ALESE 291 Deci, prin epifizectomie, conţinutul creierului în P şi K creşte, iar în Ca şi Mg scade. Rezultatele experienţelor de administrare de epifizhormon la şobolani au fost contrare ca sens, adică o creştere de Ca şi o scădere de P în creier, creşterile şi scăderile fiind mai puţin importante ca la animalele epifizectomizate. Variaţiile elementelor minerale atît de strîns legate de activitatea neuro-musculară ne arată posibilitatea participării epifizei în aceste procese şi permit a se întrezări o explicare a efectului sedativ pe care îl are extractul epifizar aplicat în unele tulburări endocrine. In ficat, prin extirparea epifizei, cantitatea de P creşte la totalitatea animalelor din experienţă, deşi la două grupe de animale variaţiile sînt foarte mici. Conţinutul în K scade cu 0,07 g%, iar conţinutul în Ca scade cu 0,010 g%, la majoritatea animalelor din experienţă. De asemenea Mg scade la majoritatea animalelor. Conţinutul timusului în minerale variază astfel: P total creşte la majoritatea animalelor, exceptînd unul singur la care rămîne neschimbat. Conţinutul în K scade la majoritatea animalelor din experienţă. Conţinutul în Ca variază inconstant în urma epifizectomiei, în sensul că la unele animale scade, iar la altele creşte. Conţinutul în Mg scade la majoritatea cazurilor examinate. Rezultatele obţinute sugerează participarea epifizei în reglarea metabolismului mineral şi în special al P, K şi Mg. In epifizectomie se observă o creştere de P în creier, ficat şi timus, concomitent cu scăderea Ca şi Mg în aceste organe; de asemenea o creştere a K în creier, concomitent cu scăderea acestui element în ficat şi timus. Unele rezultate contrare de sens au fost obţinute de noi în lucrarea anterioară, experimentînd cu şobolani la care s-a administrat extract de epifiză. Rezultatele obţinute acum confirmă pe acele obţinute anterior. In urma administrării de extract epifizar, C. I. Parhon şi G. Werner au găbit o scădere a kaliemiei şi o creştere a calcemiei la păsări. Cercetările lui C. I. Parhon arată că tratamentul epifizar şi cel para-tiroidian intervin paralel în metabolismul Ca şi K. O problemă de lucru care se ridică ar fi de a cerceta dacă acţiunea extractului epifizar s-ar exercita prin intermediul paratiroidelor. De astfel epifiza pare a interveni în metabolismul mineral şi prin acţiunea sa diuretică. In lucrări ce priveau influenţa vîrstei asupra K din sînge şi ţesuturi, Gr. Benetato şi colaboratori au arătat că la bătrîneţe se produce paralel cu scăderea capacităţii funcţionale şi micşorarea gradului de solubilitate a proteinelor tisulare o mobilizare a K din ţesuturi, cu acumularea lui sub formă ionică în sînge. In cercetarea de faţă, scăderea în unele ţesuturi a K, bioelement fundamental ce menţine integritatea sistemelor coloidale din protoplasma celulară, ar susţine ideea unei îmbătrîniri experimentale prin epifizectomie. 292 C. I. PARHON Problema este complexă şi din punct de vedere biochimic ar trebui analizată sub mai multe aspecte. In primul rînd ar fi de cercetat metabolismul K şi metabolismul proteic în ţesuturi şi în sînge concomitent, atît la animalele bătrîne tratate şi netratate cu extract de epifiză, cît şi la cele epifizectomizate. Participarea epifizei în reglarea metabolismului mineral (P, K, Ca şi Mg) nu pare a lăsa o îndoială. Cît priveşte mecanismul acestei participări a epifizei în metabolismul mineral, este posibil ca el să se exercite prin intermediul paratiroidelor. Ne mai întrebăm dacă acesta nu s-ar face şi prin suprarenală prin grupul de hormoni mineralo-regulatori, cu participarea eventuală a sistemului nervos central şi în special al scoarţei ? Conţinutul în lipide totale al creierului variază între 7,36 şi 9,68 g% la animalele martore decalotate, între 8,36 şi 10,81 g% la animalele epifizectomizate şi între 8,03 şi 9,71 g% la animalele injectate cu extract de epifiză. Se observă în creier o creştere a conţinutului în lipide totale la animalele —E. de la v.m.*) de 8,57 g% la v.m. de 9,54 g% şi o scădere la v.m. de 8,40 g% la animalele +E. Modificările se produc constant la toate animalele din experienţă. Cercetări anterioare au aratat la şobolanii albi în creştere o mărire a cantităţii de lipide din creier odată cu aceea a P total, P lipidic, P proteic, N total şi N proteic. Se observă deci o acumulare a conţinutului lipidelor în creier prin epifizectomie şi o scădere prin administrare de extract epifizar. Este. cunoscută de mult importanţa lipidelor în constituţia chimică a creierului. Gorodinskaia a arătat că o stare anormală a sistemului nervos este întovărăşită de variaţii în structura chimică a scoarţei, variaţii ce privesc în special lipidele. Se poate spune că epifizectomia produce modificări cerebrale, fapt care în experienţele de faţă ar fi demonstrat prin creşterea lipidelor la animale —E., faţă de cele simplu decalotate. In ficat, conţinutul în lipide variază între 4,40 şi 5,52 g% la animalele martore decalotate, între 4,96 şi 6,22 g% la animalele —E. şi 3.05 la 5,20 la animalele cărora li s-a administrat extract de epifiză. Se observă o creştere a lipidelor de la v.m.n. de 5,025 la M.D., la 5,730 la —E. şi o scădere la 4,298 g% la +E. Modificările se produc constant la toate animalele din experienţă. Intr-o lucrare anterioară C. I. Parhon şi G. Werner, studiind la păsări lipidele sanguine şi hepatice sub influenţa administrării de extract epifizar, au găsit variaţii neînsemnate ale lipemiei şi neconstante ale lipidelor hepatice. Şt.-M. Milcu şi colab. au arătat că administrarea de extract eipîfîziar împiedică acumularea colesterolului la nivelul suprarenalei, ajungînd la concluzia că epifiză influenţează funcţia acestui organ. !) v.m.n. = valoarea medie normală; v.m. = valoarea medie; v. = limitele cîmpului de variaţie. OPERE ALESE 293 După aceasta Simmonet şi colaboratori, lucrînd pe şobolanul alb, au ajuns la aceleaşi rezultate, arătînd că epifizectomia produce la nivelul suprarenalelor modificări ale cantităţii de colesterol şi acid ascorbic dependente de sexul animalelor : scăderea colesterolului şi acidului ascorbic la masculi, creşterea colesterolului la femei. Aceste variaţii ar sugera după autori influenţa epifizei în reglarea activităţii corticosuprarenale. In testicul, conţinutul în lipide variază între 2,31 şi 4,20 g% la animalele —E. şi între 2,03 şi 3,12 g% la animalele M.D. Se observă că, conţinutul în lipide creşte de la v.m. de 2,65 g% la M.D., la 3,25 g% la —E. Rezultatele obţinute sînt constante pentru toate animalele din experienţă. Ele arată o creştere a conţinutului organelor examinate, creier, ficat şi testicul în lipide prin extirparea pinealei şi din contra, o scădere a lipidelor din creier şi ficat prin administrarea de extract. Diferenţele de variaţii sînt mai importante în creierul animalelor —E. şi neînsemnate în ficatul animalelor —E. Aceste variaţii ale organelor examinate în ceea ce priveşte conţinutul în lipide arată influenţa epifizei asupra metabolismului lipidic. Unii cercetători au insistat asupra importanţei pe care ar avea-o epifiza asupra metabolismului lipidic, amintind adipozitatea în unele cazuri de tumori epifizare. Intr-o lucrare recentă s-au cercetat variaţiile în conţinutul lipidelor şi glicogenului în ficatul cobailor trataţi cu extracte apoase comerciale de epifiză. S-a constatat o "cădere a glicogenului hepatic cu 50% Şi 0 scădere de 40% a lipidelor în urma administrării de extracte. Fiind vorba de extracte din comerţ este greu de certificat realitatea faptului. Conţinutul în acizi nucleici al testiculului la şobolanii —E. şi la cei cărora li s-au administrat extract epifizar. în primul rînd vom ţine seama de variaţiile ponderale ale acestor organe la animale —E., M.D., -|-E. şi M.N. Prin epifizectomie se produce o stimulare în creşterea ponderală a testiculelor de 0,1 g% comparînd cu M.D. şi de 0,41 g% comparînd cu M.N.; din contră, prin administrare de extract epifizar, o inhibare în dezvoltarea acestui organ pr intr-o scădere lin greutate de 0,36 g%. Atît creşterile cît şi scăderile ponderale se produc la totalitatea animalelor din experienţă. Aceste rezultate care ar arăta corelaţii de ordin antagonist între gonade şi epifiză confirmă pe acelea obţinute anterior de Parhon, Milcu şi Pitiş. Conţinutul în P.T. *) nucleo-proteidic variază între 50 şi 80 mg% la —E., între 42 şi 69 mg% la M.D., între 35 şi 53 mg% la M.N. şi între 32 şi 46 mg% la +E. In medie 72,2 la —E., 60,6 la M.D., 40,6 la +E şi 46,6 la M.N. Comparînd animalele epifizectomizate cu martorii decalotaţi, se observă o creştere de 11,6% a P nucleo-proteidic la animalele epifizectomizate, iar comparînd animalele —E. cu M.N. o creştere de 25,6%. Rezul- *) P. T. = fosfor total. 291 C. I. PARHON tatele contrarii se observă comparînd animalele +E. cu —E. cînd se produce o scădere de 6% a P total nucleo-proteidic. Comparînd martorul decalotat cu M.N. se observă o creştere a P total nucleo-proteidic la martorul M.D., de 25,6% faţă de M.N. Deci, prin epifizectomie se produce o creştere a P total nucleo-pro-teidic, fie că vom compara cu M.N. sau M.D.; rezultatele contrarii ca sens se obţin la animalele la care se administra epifizhormon. Variaţiile procentuale sînt mai importante comparînd animalele —E. cu M.N., decît cu acelea decalotate. Relativ la variaţiile conţinutului testicular în acizii ribo- şi timonucleici, cum şi în conţinutul în ribonucleaze, rezultatele vor fi date într-o comunicare viitoare. Notăm totuşi că se observă o creştere constantă a A.R.N. *) la animalele epifizectomizate, fie că rezultatele sînt comparate la martorii normali, fie la acei decalotaţi. In acelaşi timp, se observă o scădere a A.D.R.2) la animalele injectate cu extract epifizar. Rezultatele obţinute de noi tind să arate că şi decalotarea simplă are o influenţă asupra conţinutului testicular în nucleo-proteide, la animalele în creştere. Pentru interpretarea rezultatelor viitoare nu ar fi deci indiferent dacă vom lua termen de comparaţie un martor normal sau decalotat. In literatura cercetată nu am găsit date asupra studiului metabolismului proteic după epifizectomie. Rezultatele obţinute de C. I. Parhon, Pitiş şi Stănescu şi comunicate într-o lucrare anterioară, au arătat că prin epifizectomie se produce o stimulare a spermatogenezei la animalele tinere, la care martorii rămîn încă în stadiul prepuber. Rezultatele acestei cercetări arată o diferenţiere în ceea ce priveşte proporţia elementelor celulare de la spermatogoni la spermatozoizi, în testicul. Se observă o maturaţie mai rapidă la animalele —E. Deci, epifizectomia face ca maturaţia să se producă mai repede ; decalotarea reduce maturaţia. Aceste rezultate ar fi paralele cu cele obţinute în lucrarea prezentă, în ceea ce priveşte conţinutul în nucleo-proteide care îşi măresc proporţia după epifizectomie, cînd se produce o dezvoltare mai rapidă a organului şi cînd şi sinteza proteinelor este mărită. Date recente din literatură au arătat că sinteza proteinelor este precedată de sinteza A.R.N. care la rîndul său se găseşte sub dependenţa A.D.R., din nucleu. Acizii nucleici sînt legaţi de sinteza proteinelor celulare. După Brachet, celulele, care sînt sediul unor multiplicări intense, sînt bogate în acizi nucleici. Acizii nucleici se găsesc din abundenţă în celulele ce sintetizează cantităţi importante de proteine. Creşterea acizilor nucleici se face în momentul diferenţierii celulare, mai ales cînd celula devine secretorie. Chedrovski a arătat că A.R.N. joacă un rol principal în procesele de dezvoltare, diferenţiere şi activitate, adică în funcţii speciale ale unor celule mature printre care şi formarea secreţiei glandulare. Acizii nucleici joacă probabil un rol şi în legătură cu formarea hormonilor. ') A.R.N. = acid ribonucleic. 2) A.D.R. = acid dezoxiribonucleic. OPERE ALESE 295 Creşterea ponderală a testiculului şi creşterea conţinutului în nucleo-proteide prin epifizectomie, scăderea ponderală a acestui organ şi scăderea conţinutului în nucleo-proteide prin administrare de extract, arată acţiunea glandei pineale în sinteza nucleinelor la nivelul acestui organ. Pe de altă parte, aceste rezultate vorbesc de existenţa unor corelaţii de ordin antagonist între epifiză şi gonade. CONCLUZII Rezultatele obţinute prin studiul ponderal al unor glande endocrine, variaţiile glicemiei şi ale conţinutului unor organe în substanţe minerale, lipide şi acizi nucleici, duc la următoarele concluzii : 1. Se observă corelaţii funcţionale între epifiză şi celelalte glande cu secreţie internă : corelaţii de ordin sinergie cu timusul şi corelaţii de ordin antagonist cu glandele suprarenale şi tiroida. 2. Se observă o influenţă netă a glandei pineale asupra metabolismului glucidic, care se arată printr-o creştere a glicemiei în epifizectomie şi o scădere prin administrare de epifizhormon. 3. Participarea epifizei în reglarea metabolismului mineral (P, K, Ca, Mg) nu pare a lăsa nici o îndoială. Toate rezultatele obţinute tind să dovedească importanţa epifizei în economia internă a organelor. BJIHHHHE 3FIHOH33KTOMHH H BBEflEHHfl 3nHH3APHOrO 3KCTPAKTA HA CTPyKTYPy SHAOKPHHHblX )KEJ1E3 H HA COJIEBOH, MPOBOH, BEJIKOBblH H yrJIEBOflHblH OBMEH BEIUECTB Y BEJIblX KPbIC PE3IOME B nepBofi qacTH pafiora aBTOpbi HccjieAOBajiH xpn rpynnbi 6ejibix Kpbic: nepBan rpynna noftBeprajiacb armcJjh33ktomhh, BTOpast rpynna TaKsce no,n-Beprajiacb 9iih(J)H33ktomhh, ho c nocneAyromHM jieqeHineM «H'beKU.HflMH anu-4>H6apHoro TOpMOHa (20 HH'beKUHH no 0,5 mji), a TpeTbH rpynna no^Bep-rajiacb y,a,ajieHHio noKpbiuiKH qepena h cjiyjKiuia b KaqecTBe kohtpojih. ^KC,rie:30H h ApyraiMH }Kejie3aMH BHyrpeHHefi ceKpeu,HH : cuHepri-iqecKoro no-pHAKa c 3o6hoh Hceneaofi h aHTaroH 11 CTmecKoro nopflAKa — c HaanoqeHHii-K3MH H IU,HTOBHAHOH Kejie30H. 2. Ha6jiioj[,aeTCH hbhos BJiHHHiie iuhiiikobhahoh «ejiesbi Ha yrjiesoAHbifi 06MeH, xÎTO BbIHBJI51CTC5I nOCpe^CTBOM nOBblLLieHHH rJIHKCMHII npH 3ITII[j)'II33K-TOMHH H C.HH>K6IIII5I rJIHK6MHH npH BB0A6IIHH 3riHf})H3apiIOrO rOpMOHa. 3. He nofljieaoHT HHKaKOMy coMHeHHio y^acrae iuhihkobh^hoh acejiesH b peryjiHKHii coJieBoro o6M6Ha (P, K, Ca, Mg). 1NFLUENCE DE L’EPIPHYSECTOMIE ET DE L’ADMINISTRATION D’EXTRAIT D’EPIPHYSE SUR LA STRUCTURE DES GLANDES ENDOCRINES ET SUR QUELQUES DONNfiES METABOLIQUES CONCERNANT LES MINERAUX, LES LIPIDES, LES PROTIDES ET LES GLUCIDES, CHEZ LE RAT ALBINOS RfiSUME Dans la premiere pârtie de ce travail, Ies auteurs relatent des obser-vations portant sur trois lots de rats albinos : le premier est forme d’ani-maux epiphysectomises ; le second, d’animaux epiphysectomises, mais sou-mis â un traifement, par des injections d’epiphysehormone (20 piqures de 0,5 :ml chacune) et le troisieme lot eist constitue d’animaiux deicalottes, qui ont servi de temoins. Les animaux ont ete sacrifies 60 jours apres l’ope-ration. L’evolution ponderale, ainsi que le poids et la structure histologique des glandes endocrines ont ete etudies. Des differences significatives ont ete constatees entre les animaux epiphysectomises et decalottes, en ce qui concerne l’augmentation du poids corporel, le poids des surrenales et des testicules, l’aspect histologique de l’hypophyse, de la thyroide, des parathyroîdes des isurnemales et des testicules. Toutes ces modifications ont ete etudiees d’une maniere comparative, par des injections d’epiphysehormone, chez les animaux epiphysectomises. Dans la seconde pârtie du travail, les auteurs relatent certains resul-tats ayant trăit â l’action metabolique de l’epiphyse. OPERE ALESE 297 L’etude ponderale de certaines glandes endocrines et celle des varia-tions de la glycemie et de la teneur en substances minerales, en lipides, en aeiidies nueleiqueis, de quelques onga>nes, a domine les resultatis suivants : 1° Entre l’epiphyse et d’autres glandes â secretion interne, on remar-que des correlations îonctionnelles : d’ordre synergique avec le thymus, et d’ordre antagoniste avec les surrenales et la thyroide. 2° On observe une influence nette de la glande pineale sur le meta-bolisme des glucides, influence mise en evidence par une hausse de la glycemie, apres l’epiphysectomie, et une baisse, lors de Tadministration d’epiphysehormone. 3° La participation de l’epiphyse â la regulation du metabolisme mineral (P, K, Ca, Mg) semble indubitable. BIBLIOGRAFIE 1 M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu, O nouă tehnică de extirpare a epifizei la şobolani şi cobai, Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med., 1950* t. II, nr. 3, p. 173. 2. C. I. Parhon, M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu, Contribuţii la studiul anepifiziei experimentale, Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med., 1950, t. II, nr. 7, p. 739. 3. Gr. Benetato et P. Ciurdariu, Influence de Vâge sur le potassium tissu- laire, C. R. Soc. Biol., 1939, t. 132, p. 177. 4# — Influence de l'âge sur le potassium sanguin, C. R. Soc. Biol., 1939, t. 132,. p. 175. 5. J. Brachet, Synthese des proteines ribonucleoproteides, Exp. Ann. Biochim. Med.* 1951, t. XII, p. 1—17.. 6. Gorodinskaia, Citat din: Citoarhitectura scoarţei creierului mare la om. Sarkisov, 1949. 7. Chedrovski, Acidul ribonucleic şi rolul lui în dezvoltarea şi funcţiunile celulei„ Uspehi Sov. Biol., 1951 nr. 1. 8. Ş t.-M. Milcu, I. Milcu şi E. D a m i a n, Acţiunea hipoglicemiantă a epifizhor- monului, Corn. Acad.’R.P.R., 1951, t. I, nr. 7, p. 683. 9. Ş t.-M. Milcu, Influenţa epifizhor monului asupra arterosclerozei experimentale, BuL şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1952, nr. 2. 10. Ş t.-M. Milcu şi M. Pitiş, Acţiunea epifizhor monului asupra celulelor semi- nale, Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria şt. med., 1950, t. II, nr. 1, p. 29. 11. C. I. Parhon, Uepiphyse au point de vue endocrinologique, Bull. mem. Sect. endocr., 1938, nr. 7—8, p. 349. 12. C. I. Parhon et G. Werner, Nouvelles recherches sur les syndromes hyper- epiphysaires experimentaux, Bull. mem. Sect. endocr., 1937, nr. 6, p. 165. 13. C. I. Parhon, G. Werner şi M. C ah a ne, Cercetări asupra acţiunii extrac- tului epifizar asupra glicogenului hepatic, Bull. mem. Sect. endocr., 1938,. nr. 9—10, p. 555. 14. S i m o n n e t et coli., Action de Vepiphyse sur la teneur des surrenales en choleste rol et en acide ascorbique chez le rat blanc mâle ou femeile, Ann. Endocr.,. 1951, t. 12. INFLUENŢA EPIFIZECTOMIEI ASUPRA METABOLISMULUI MINERAL ŞI ASUPRA GLICEMIEI LA ŞOBOLANUL ALB * Studiul epifizei este urmărit în Institutul de endocrinologie sub diferite aspecte. Intr-o lucrare anterioară am studiat acţiunea extractului epifizar, preparat de I. Milcu, asupra creşterii şi asupra metabolismului mineral (P, Ca, K, Mg) şi al apei la şobolanul alb. Rezultatele ne-au arătat că extractul alcalin de epifiză influenţează creşterea în lungime şi în greutate a animalelor tinere şi produce variaţii ale conţinutului în substanţe minerale şi apă în organele studiate. De asemenea produce variaţii ponderale ale tiroidei, gonadelor, suprarenalelor, variaţii ce arată corelaţiile ce există între glanda pineală şi celelalte glande cu secreţie internă. Relativ la administrarea extractului la animale de două vîrste diferite, se observă că variaţiile cantitative ale apei şi ale elementelor studiate au fost mai importante la animalele tinere decît la cele adulte. Punerea la punct a unei tehnici de extirpare a pinealei de către M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu ne-a permis să privim această problemă şi sub alt aspect şi să-i completăm studiul. In lucrarea de faţă, ne-am propus să cercetăm influenţa extirpării epifizei asupra conţinutului unor glande şi organe în substanţe minerale, lipide şi acizi nucleici. Rezultatul experienţelor de extirpare a pinealei au fost diferite, după diverşi autori, fapt care s-ar putea explica prin diferenţa metodelor de lucru folosite, prin specia pe care au lucrat, prin vîrsta animalelor de experienţă. Relativ la studiul modificărilor metabolice, unul din noi (C. I. Parhon, cu colaboratori) a studiat acţiunea extractului de epifiză din mai multe puncte de vedere. * în colaborare cu I. Potop şi colaboratori. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2, p. 82. OPERE ALESE 299 In literatură nu am găsit date suficiente care să ne arate influenţa pinealectomiei asupra metabolismului mineral, glucidic sau proteic. Intr-o lucrare de dată recentă, Şt.-M. Milcu, I. Milcu şi El. Damian, au expus rezultatele cercetării acţiunii epifizhormonului asupra metabolismului glucidelor, arătînd acţiunea sa hipoglicemiantă. Simmonet şi colaboratori s-au ocupat de modificările cantităţii de colesterol şi de acid ascorbic, care se produc la nivelul suprarenalei prin epifizectomie. Aceste variaţii ar sugera o contribuţie a epifizei în reglarea activităţii corticosuprarenale. In experienţele de faţă, am folosit un număr de 32 de şobolani masculi tineri (în greutate de 60—80 g), care au fost împărţiţi în 4 loturi: primul lot de animale au fost epifizectomizate după tehnica stabilită de M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu; al doilea lot, cuprinde animale ce au suferit operaţia de decalotare fără a li se extirpa epifiză şi care vor servi ca martori celor dintîi; al treilea lot, compus dintr-un număr mai restrîns de animale, cuprinde animale martore normale, şi al patrulea lot, animale cărora li s-a administrat extract de epifiză timp de 30 de zile, zilnic 1 ml extract corespunzînd la 0,10 g de glandă proaspătă. Toate animalele au fost cîntărite înainte de a fi operate sau tratate cu extract de epifiză odată cu martorii respectivi — martori decalotaţi şi martori normali — după o lună, şi în ziua sacrificării. Animalele din cele 4 loturi au fost sacrificate după un interval de 54 de zile. S-au făcut următoarele determinări : greutatea animalelor, variaţiile ponderale ale unor glande endocrine, glicemia, conţinutul în minerale (P, Ca, Mg şi K) al creierului, ficatului şi timusului, conţinutul în lipide al creierului, ficatului şi testiculului şi conţinutul în acizi nucleici (ribo- şi dezoxiribonucleic) al testiculelor. In lucrarea de faţă, dăm două rezultate relative la metabolismul mineral şi glucidic. Rezultatele relative la creşterea în greutate arată că greutatea animalelor creşte la toate animalele — E. şi M.D. *) tinere, diferenţa procentului de creştere fiind neînsemnată : 69% la — E. şi 72% M.D. A. GREUTATEA ORGANELOR IN GRAME Rezultatele arată că : Prin epifizectomie se observă variaţii ponderale ale glandelor studiate. Astfel, variaţii în greutatea gonadelor şi tiroidei, în sensul unei creşteri la totalitatea animalelor în experienţă. Rezultatele sînt contrare de sens la animalele injectate cu epifizhormon unde se observă o scădere ponderală a tiroidei şi a gonadelor. Aceste rezultate ar arăta că epifiză exercită o acţiune inhibitorie asupra gonadelor în stadiul de dezvoltare, acţiune care s-ar exercita prin intermediul hormonului gonadotrop al hipofizei. ') —E. = animale epifizectomizate M.D. = martor decalotat ’ +E. = animal injectat cu extract de epifiză M. = martor normal. 300 C. 1. PARHON In majoritatea cazurilor examinate (8 din 13), se observă o stimulare în dezvoltarea suprarenalelor, prin creşterea ponderală a lor la — E. şi prin scăderea ponderală la + E. Timusul este involuat în majoritatea cazurilor examinate (8 din 13) şi este mărit de volum la majoritatea animalelor + E. Regresiunea timusului la animalele epifizectomizate vorbeşte pentru o corelaţie timo-epi-fizară, probabil prin intermediul glandelor genitale. Aceste rezultate, care confirmă pe cele obţinute de Parhon şi Werner, la păsări, par a pleda pentru un sinergism funcţional între epifiză şi timus. In ceea ce priveşte corelaţiile spleno-epifizare, rezultatele nu sînt constante la —E, deşi la numărul mic de animale —|-E. se observă o scădere ponderală a splinei. Vedem că cercetarea ponderală a unor glande ar arăta o corelaţie de ordin antagonist între epifiză, gonade, suprarenala şi tiroidă şi mai degrabă un sinergism între epifiză şi timus. B. INFLUENŢA EPIFIZEI ASUPRA VARIAŢIILOR GLICEMIEI Rezultatele arată următoarele: La animale —E., se observă o creştere a glicemiei de la 1,04 g% la 1,25 g%, iar la animalele + E., o scădere de 0,93 g%. Variaţiile într-un sens sau altul se produc în mod constant la toate animalele din experienţă. Creşterile de 0,24 g% sînt mai importante-decît scăderile de 0,11 g%'. Studiul acţiunii epifizei asupra metabolismului glucidic a fost iniţiat de cî-teva experienţe ale lui Parhon, Werner şi Kahane din care reieşea că extractul de epifiză tinde să mărească glicogenul hepatic la păsări. Deşi acţiunea glandei pineale asupra metabolismului glucidic apare astăzi în mod net, mecanismul de acţiune nu este lămurit. Hipoglicemia produsă» prin extract ar fi datorită, după Şt.-M. Milcu, I. Milcu şi El. Damian unei descărcări de insulină, deoarece prin administrarea cronică de epifizhormon la şobo-Eiia injectat cu extract lani se produce o hiperplazie a insulelor Langer-eeot tza hans. Dat fiind că pinealectomia are influenţă asu- Fig- 1 pra suprarenalei, această glandă, prin grupa hor- monilor metabolici, intervine de asemenea în metabolismul glucidic (graficul din fig. 1). C. CONŢINUTUL CREIERULUI, FICATULUI ŞI TIMUSULUI IN SUBSTANŢE MINERALE (P. K, Ca ŞI Mg) SUB INFLUENŢA EPIFIZECTOMIEI In creier: prin epifizectomie, cantitatea de P (v. = 0,270—0,712% la M. D. şi v. = 0,364 — 1,345 g% la — E.) creşte de la v.m.n. de 0,466 la v.m. de 0,781 %'; creşterile sînt de 0,315%. g %o Glicemia 0,125 'Epifizectomizat *—1 Martor tfeca'/otat OPERE ALESE 301 Se observă de asemenea o creştere a K în creier la majoritatea animalelor din experienţă (7 din 10). Cantitatea de K (v. = 0,242 — 0,409 g% la M.D. şi v. 0,283 — 0,562 la — E.). Conţinutul în K, creşte în creier de la v.m.n. de 0,325% la v.m. de 0,422%. Creşterile sînt de 0,097. Conţinutul în Ca al creierului total variază între 0,032—0,075 g% la M.D. şi 0,056 — 0,088 g% la — E. Variaţiile în conţinutul în Ca al creierului nu sînt nete, deşi se observă o scădere a Ca la majoritatea animalelor. Conţinutul în Mg al creierului variază între 0,037 şi 0,051 g% la M. D. şi 0,025 — 0,041 g% la — E. Se observă o scădere a Mg la majoritatea animalelor din experienţă, de la v.m.n. de 0,044 la v.m. de 0,032 g%. Prin epifizectomie, conţinutul creierului în P şi K creşte, iar Ca şi Mg scade. Rezultatele experienţelor de administrare de epifizhormon la şobolani au arătat rezultate contrare de sens, adică o creştere de Ca şi o scădere de P în creier, creşterile şi scăderile fiind mai puţin importante decît la animalele epifizectomizate. Variaţiile elementelor minerale atît de strîns legate de activitatea neuro-musculară ne arată posibilitatea participării epifizei în aceste procese şi permit o explicare a efectului sedativ pe care îl are extractul epifizar, aplicat în unele tulburări endocrine: In ficat: prin extirparea epifizei, cantitatea de P (v. = 0,309 — 0,685 g% la M. D. şi v. = 0,339 — 1,414 g% la — E.) creşte la totalitatea animalelor din experienţă, deşi la două grupe de animale variaţiile sînt foarte mici. Conţinutul ficatului in P creşte de la v.m.n. de 0,497 g% la v.m. de 0,877 g%'. Conţinutul în K (v. = 0,214 — 0,666 g% la M.D. şi v. = 0,163 — 0,565 g% la —E.) scade de la v.m.n. de 0,440 g%‘ la v.m. de 0,364 g%. Scăderea se observă la toate animalele afară de unul. Conţinutul în Ca (v. = 0,041 — 0,081 g% la M.D. şi v. = 0,022 — 0,067 g% la — E.) scade neînsemnat la majoritatea animalelor din experienţă, exceptînd două, la care rămîne neschimbat, de la v.m.n. de 0,066 g% la v.m. de 0,063 g%'. Conţinutul în Mg (v. = 0,030 — 0,053 g% la M.D. şi v. = 0,021 — 0,042 la g% — E.) scade de la v.m.n. de 0,0415 g% la v.m. de 0,031%'. Scăderile se produc la majoritatea animalelor din experienţă, exceptînd unul singur la care Mg rămîne neschimbat. Conţinutul timusului în minerale variază astfel: P total (v. = 0,456 — 0,692 g% la M.D. şi 0,471 — 0.901 g% la — E.) creşte la majoritatea animalelor (la unul singur rămîne neschimbat) de la v.m.n. de 0,574 g%‘ la v.m. de 0,686 g%. Conţinutul în K (v. = 0,223 — 0,374 la M.D. şi 0,308 — 0,312 g%' la —r E.) scade la majoritatea animalelor din experienţă de la v.m.n. 0,290 g% la v.m. de 0,260 g%. 302 C. I. PARHON Conţinutul în Ca (v. = 0,054 — 0,120 g%' la M.D. şi 0,057 — 0,112 la — E.) variază inconstant în urma epifizectomiei: la unele animale scade, la altele creşte. Conţinutul în Mg (v. = 0,058 g% la M.D. şi 0,023 — 0,45 g% la — E.) scade în majoritatea cazurilor examinate de la v.m.n. de 0,042 g% la v.m. de 0,034 g%' (graficul din fig. 2). F o s for Potasiu Epifizectomizat Martor decalotat Creier Ficat Timus Creier Ficat Timut Fig. 2 Rezultatele obţinute sugerează participarea epifizei în reglarea metabolismului mineral şi în special al P, K şi Mg. După epifizectomie, se observă o creştere a P în creier, ficat şi timusr concomitent cu scăderea Ca şi Mg în aceste organe ; de asemenea, o creştere a K în creier, concomitent cu scăderea acestui element în ficat şi timus. Unele rezultate de sens contrar au fost obţinute de noi într-o cercetare anterioară, cînd am lucrat cu şobolani cărora li s-a administrat extract de epifiză, sau cu cobai. Rezultatele obţinute acum confirmă pe cele obţinute anterior, faţă de care apar ca de ordin complementar.. OPERE ALESE In urma administrării de extract epifizar, Parhon şi Werner au găsit o scădere a kaliemiei şi o creştere a calcemiei la păsări. Cercetările unuia dintre noi arată că tratamentul cu extract epifizar şi cel paratiroidian intervin paralel în metabolismul Ca şi K. O problemă care se ridică ar fi aceea de a se cerceta dacă acţiunea extractului epifizar ar putea să se exercite prin intermediul paratiroidelor ? De altfel epifiză pare a interveni în metabolismul mineral şi prin acţiunea sa diuretică. In lucrări ce priveau influenţa vîrstei asupra K din sînge şi ţesuturi, Benetato şi colaboratori au arătat că în bătrîneţe se produce, paralel cu scăderea capacităţii funcţionale şi micşorarea gradului de solu-bilitate a proteinelor ţesuturilor, o mobilizare a K din ţesuturi, cu acumularea lui sub formă ionică în sînge. In cercetarea de faţă, scăderea în unele ţesuturi a K, bioelement fundamental, care menţine integritatea sistemelor coloidale din protoplasmă celulară, ar susţine ideea unei îm-bătrîniri experimentale în urma epifizectomiei. Problema este complexă, şi din punct de vedere biochimic ar trebui analizată sub mai multe aspecte. In primul rînd ar fi de cercetat metabolismul K şi metabolismul proteic concomitent, în ţesuturi şi în sînge, atît la animale bătrîne tratate şi netratate cu extract de epifiză, cît şî; la cele epifizectomizate. BJIHHHHE 3nHOH33KTOMHH HA COJIEBOH OBMEH H rJIHKEMHIO y B.EJIblX KPbIC PE3IOME ÂBTOpbl H3y^aJIH BJIHHHHe HIIHLHKOBH^HO'H 3KeJI63hI Ha KOJIHTOCTBO1 COJiefir HCHpOB h HyKJieHHOBbix khcjiot b pai3jrarabix opraHax h xcejiesax. B axoă pa60Te npHBOAHTCH 3(J)(J)eKXbI, OKa3bIBaeMbie 3nH(|)Hi33KX0MHeH Ha COJieBOH O'SMeH h coaepjKaHHe caxapa b KpoBH. OnbiTbi npOH3BO^HjiHCb Ha 6ejibix Kpbicax-caMuax c cpe&KHM Beam 50—60 r. y HOKOTOpbix jkhbothhx npomBOAHJiocb y^aJieHHe nihihrobhahoir 5Kejie3bi, a y Apyrnx — noKpbiniKH qepena, npH^eM noc/ieAHHe cjiy>KHJiH b KaqecTBe KOHxpoJibHoft rpynnbi. Tpexbn rpynna acHBoxHbix no&Beprjiacb nap-SHxepajibHOMy jieqeHHio SKCxpaKTOM hihiukobh^hoh xejie3U. Bhjih nojiyqeHbi cJieayiouijiie pesyjibxaxbi: 1. OTMeqaioTCH (jDyHKimoiHajibHbie bsanmoothohieHhh Mexxy hihhiko-bhahoh xejiesoH h /ipyrHMH xcejiesaMH BHyxpeHHeiî ceKpeuHH. 3xa Koppe-jihuhh hocht cHHepnraecKHS xapaKTep b OTHOHieHHH 3o6hoh TKeJieSbl K aHxaroiHiHCTHqecKHH xapaKTep — b oxHomeHHH h^htobhahoh ^Kejiesbi, Ha;ţ-noqeqHHKdB h nojioBbix acejies. 2. HaSjno^aexcfl BecbMa HHTeHCHBHoe BJiHHHHe uihiukobhahoh Mejie3bi Ha yrJieBOOTbiH o-6MeH, qxo Bbipa^aexcn b noBbimeHHH rjiHKeMHH nocjier 304 C. I. PARHON 3nH(f)H33KT0'MHH H B CHHJK6HHH Caxapa B KpOBH nOCJie BBejţeHHH 9IIHKHPOB H HyKJIEHHOBHX KHCJIOT B PA3JII«HbIX OPTAHAX' PE3IOME Abtoph nocTaBHJiH nepe^ co6oh 3a^aqy H3yqHTb bjihhhhc ihhiiikobh/i,-hoh xcejiesbi Ha coflepxcaiHHe xcHpOB h HyKjieHHOBbix khcjiot b paisjmqHbix OpraHaX H TKaHHX, HCXOftH H3 Ilpe^nO JlOi>KeHIHH, qTO 3HH(|);H33KTOMH5I AOJI^Ha BbH3BaTb sKcnepnMeHTajibHoe nocTapeHHe nocpe^cTBOM ycKopeHHH nponecca cospeBaHHH ih qro yAaJieHHe BbimeyKasaHHOH acejiasbi &ojdkho xaKJKe no-BJiHHTb Ha o6m6h BemecTB. HcCJie^OBaiHHH npOH3BO&HJIHCb Ha 3nH(})H33KTOMHpOBaHHbIX Kpbicax, jkhbothhx c yAaJieHHoă noKpbiHiKoă qepena h, HaKO'Heu;, Ha Kpbicax, ko-TOpblM BBOJQQH'JICH 3nH(f)H3apHbIH SKCTpaKT, a TaK5K6 H Ha HHTaKTHHX 7KR-BOTHblX, CJiyîKHBHIHX KOHTpOJieM. BjTHHHHe IHHIHKOBH&HOH }KeJI03bI Ha pa3BHTHC CCMeHHHKOB HCHO BblTe-KaeT H3 H3MeHeHHH Beca h co-AepxcaHHH HyKJieonpOTenHOB b BbiineyKa3aHHbix >Kejie3ax. Flocjie 3nH(|)H33KTOMHH OTMeqaeTCH noBbimeHine Beca ceMeHHHKOB h co-AepxcaHHe HyKJieonporeHiHOB b 3thx ^Kejiesax. BBejţeHne 3nH(f)Hi3apHoro SKCTpaKTa BH3biBaeT cHiH^ceHije Beca opraHa h coAepjKaHHH Hy-KJieonpo-T6HH0B B nOCJie^HeM. BbiuieyKa3aHHbie ^kth no&TBepjK/ţaiOT BJiHHHine ihhihkobh^hoh 5Kejie3bi Ha ciHHTes HyKJieonpOTeHHOB b 3tom oprane h yKa3biBaioT Ha cymecTBo- OPERE ALESE 309 BaiHHe aHTaroHHCTHqecKHx b;3anmoothouieHhh Me^KAy ihhihkobhahoh >Kejie3oS nO«JIOBbIMK JKeJie3aMH. Ha6jIK>AaeTC5I TSiK2K6 BJIHHHH6 3IIH(J)H33KTOMHH H BBe&eHHH 3nH(J)!H3ap-HOTO 3KCTpaKTa Ha ÎKHpOîBQ'fi O^Me-H. INFLUENCE DE L’EPIPHYSECTOMIE ET DE L’ADMINISTRATI-ON D’EXTRAIT D’EPIPHYSE SUR LA TENEUR EN LIPIDES ET ACIDES NUCLEIQUES DE QUELQUES ORGANES RESUME Les auteurs se sont propose d’etudier l’influence de l’epiphyse sur ia teneur en lipides et acides nucleiques de certains organes, Ils ont pris pour poiot ide diepart la swpposition que r'epiphyseiotomie esntraîmenait un vieillissement experimental, du fait de Tacceleration du processus de maturation, et qu’elle exercerait egalement une certaine influence sur les metabolismes. L’etude a porte sur des rats epiphysectomises, decalottes, traites â l’extrait d’epiphyse et sur des rats normaux, servant de temoins. L’influence de l’epiphyse sur le developpement testiculaire ressort nettement des modifications ponderales et des variations de la teneur en ouiclieaprotieines -de ces glandes. Apres l’epiphysectomie, on remarque une augmentation du poids du testicule et de isa teneur en nucleoproteiines. L’admiiniis'tratioin d’extrait d’epiphyse produit une baisse du poids de l’organe et de la teneur en muclieoproteines. Ce fait demontre l’action de la glande pineale sur la synthese des nuolieqprotei'nes 'dans cet organe et inidique 1’existteiniGe deis ioorrselations antagonistes entre l’epiphyse et les gonades. II demontre egalement l’influence de l’epiphysectomie et du traite-ment â Textrait d’epiphyse sur le metabolisme des lipides. BIBLIOGRAFIE 1. Chedrovski B. V., Uspehi sovremennoi biologhii, 1951, nr. 1. 2. G o r o d i n s-k a i a, Medik. biologhiceski jurnal, 1926, nr. 1, p. 77. 3. M i 1 c u Ş t.-M. şi colab., Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţ. şt. med., 1952, t. IV, nr. 2, p. 415. 4. M i 1 c u Ş t.-M. şi P i t i ş M., Recueil d’etude med., Bucureşti, 1949. 5. Parhon C. I., Bull. mem. Sect. endocr., 1938, nr. 7—8, p. 349. 6. Simmonetet coli., J. Physiol., 1950, t. 42, nr. 3. CERCETĂRI ASUPRA SINDROAMELOR HIPEREPIFIZARE EXPERIMENTALE * De la prima lucrare a lui Marburg, ştim că anumite tumori ale epifizei sînt întovărăşite de o dezvoltare exagerată a organelor genitale externe, precum şi de o accelerare în creşterea corpului. Aceste fenomene au fost observate numai la bărbaţi. Pelizzi a desemnat acest sindrom sub numele de macrogeriitosomie. Raporturile cu glanda pineală au fost mult discutate. Pentru a limpezi natura acestor raporturi, s-a recurs la experimentare. Foa, după Exner şi Boese (care n-au avut rezultate pozitive după extirparea epifizei la iepurele de casă), a găsit, la cocoşi epifizectomizaţi, o dezvoltare enormă a crestei şi o sporire ca volum a gonadelor cu 20—30% faţă de păsările normale. La găini, experienţele au dat rezultate negative. Sarteschi, la cîini şi iepuri de casă, Horrax, la cobai, au găsit de asemenea mărirea testiculelor, după extirparea glandei pi-neale. Folosind găina ca animal de experienţă, Izawa a produs, la una din păsările sale, sindromul pubertăţii precoce. Clemente confirmă experienţele lui Foa asupra cocoşului; la un cobai femelă şi la o iepuroaică de casă, el a reuşit să accelereze mersul gravidităţii: Demel a observat la berbec o creştere a testiculelor; caracterele secundare au suferit dimpotrivă o regresiune (coarnele). Urechia şi Grigoriu n-au notat nici o influenţă a epifizectomiei, asupra gonadelor; totuşi, ei au găsit, după operaţie, o creştere însemnată a hipofizei a cărui însemnătate în dezvoltarea gonadelor este destul de cunoscută. La mormoloci, Soter a observat o accelerare în metamorfoză după pinealectomie, iar Hoskins şi Hoskins, în experienţe analoage au obţinut rezultate negative. In afară de fapte pozitive, observate după epifizectomie, sînt autori cari au ajuns la rezultate contrare după extirparea glandei pineale la animale (Bordetscher, Rewton şi Rusbridge). Rezultate negative au fost notate şi de Dandy, la cîine, precum şi de Kolmer şi Lovy, Sisson şi Finey, Andersen şi Wolf la şobolani. * In colaborare cu Gherta Werner. Publicat în Bull. mem., Sect. endocr., Bucureşti, 1937, nr. 2. OPERE ALESE 311 Engel, operînd şobolani masculi şi femele, în vîrstă de 2—3 zile, după 4—8 săptămîni de la operaţie, n-a găsit nici o modificare în greutatea ovarelor. A notat însă un număr de foliculi, puţin mai mari în ovare şi un epiteliu, puţin mai înalt în veziculele seminale la masculi. In afară de sindromul de deficit, s-a căutat să se producă o hiper-epifizie experimentală fie prin grefă de glande, fie prin administrare pe cale bucală sau parenterală de extract glandular. Introducînd substanţă epifizară în apă, Addairs şi Chidester a accelerat evoluţia mormolocilor, accelerare analoagă cu cea obţinută cu ti-roxină ; prin această experienţă, autorul a confirmat pe cea făcută de Adler, Kozelka, Weinberg. Prin grefe de epifiză, Mortin şi Welin au obţinut efecte nule, în ceea ce priveşte modificările gonadelor. Engel, prin injecţii cu doze mari de extract de epifiză umană făcute la şobolani (în vîrstă de 10—20 zile) a constatat o oprire în dezvoltarea testiculelor. Dozele reduse n-au dat nici un rezultat. La femele, chiar cu doze mari, efectele au rămas nule. Prin urmare, din majoritatea experienţelor cu rezultate pozitive, se poate conchide că epifiza exercită un rol de frînă asupra gonadelor genitale. Pe de altă parte, pare un fapt stabilit că epifiza se găseşte sub dependenţa funcţiei gonadelor. Biche şi Hulles au găsit, după castrare, o atrofie a parenchimului epifizar ; de asemenea glanda pineală a boului este mai mică decît cea a taurului. Şi Acher confirmă acest fapt* la cîine, iepuri de casă, cobai. Acest autor notează o mărire a volumului epifizei, în timpul gestaţiei. Pellegrini şi Kuggieri, dimpotrivă, sînt de părere că, castrarea are drept urmare mărirea glandei pineale. Calvet, prin experienţele sale, confirmă pe cele ale lui Biche şi Hulles, precum şi pe cele ale lui Ashner. Burger, injectînd la şoareci femele, în acelaşi timp, extract apos de epifiză şi hormon folicular (Hogival) a putut tulbura ciclul estral. Experienţele lui Calvet pledează în acelaşi sens. Silberstein, ca şi Engel n-au putut nota vreo schimbare a acestui ciclu, în experienţe analoge celor făcute de Burger. După Engel, acţiunea epifizei nu se exercită direct asupra gonadelor, prin intermediul hormonului gonadotrop al epifizei. După Nemura şi Volkman, este un raport constant între greutatea glandei pituitare şi greutatea glandei pineale. Am văzut că Urechia şi Grigoriu au notat hipertrofia hipofizei, după epifizectomie. Prim injecţii simultane de hormon ganadatro'p (uriina de femeie gravidă) şi de extract epifizar la şoareci infantili, Engel a reuşit să frîneze acţiunea primului asupra ovarului. Experienţele lui Fleischmaren şi Gold-hammer, Silberstein, dovedesc, de asemenea, acţiunea inhibitoare ce epifiza exercită asupra hormonului gonadotrop al hipofizei, cel puţin la femelă. Pentru a obţine acelaşi efect la mascul, este nevoie de o doză mult mai mare de hormon epifizar. După Engel, epifiza ar putea exercita acţiunea inhibitoare asupra gonadelor, în trei moduri : făcînd ca gonadele să devină inapte a reacţiona, faţă de hormonul gonadotrop ; inactivînd pe acesta din urmă ; sau, inhibînd secreţia hipofizei. 312 C. I. PARHON Am avut în clinica noastră, un copil prezentînd semne de tumoare endocriniană şi un sindrom Marburg-Pellizzi, din cele mai caracteristice. El a murit, cîteva ore, după o insuflaţie ventriculară, care trebuia să preceadă operaţia. S-a găsit, la necropsie, o tumoare în regiunea epifi-zară ; unul din noi a publicat acest caz cu Şt.-M. Milcu. Acest caz ne-a sugerat ideea de a relua cercetările asupra hiperepifizei experimentale, pentru a vedea, în ce măsură, ele pot confirma ideea unei legături între epifiză şi dezvoltarea organelor sexuale. Ni s-a părut că răţoiul este foarte indicat pentru experimentarea din acest punct de vedere. In adevăr, la acest animal, cu funcţie sexuală periodică, testiculul, foarte mic la sfîrşitul toamnei şi începutul iernii, creşte progresiv la sfîrşitul iernii, pentru a atinge un volum ce poate fi calificat de considerabil, la începutul primăverii. Ne-am gîndit că, dacă epifiză exercită o acţiune inhibitoare asupra glandelor genitale şi dacă fenomenele caracteristice sindromului macrogenitosomiei sînt datorite realmente insuficienţei glandei pineale, atunci injecţiile cu un extract activ, spre sfîrşitul iernii, ar trebui să oprească dezvoltarea testiculelor. Se va vedea, în cele ce urmează, că experienţele au confirmat, din plin, aşteptările noastre. Am studiat, la animalele noastre, şi acţiunea extractului asupra creşterii greutăţii celorlalte organe, mai ales a glandelor endocrine şi am făcut cîteva cercetări biochimice mai ales asupra serului sanguin. Iată rezumatul cercetărilor noastre : Ne-am folosit în experienţele noastre de 4 răţoi, de aceeaşi vîrstă (7 luni) şi aceeaşi rasă (White-Champbell) a căror greutate înainte de începerea cercetărilor a fost: Nr. 1 ........... 1595 g Nr. 2 ............ 1795 g Nr. 3 .............. 1258 g Nr. 4 .............. 1354 g La data de 26/1, două din aceste păsări (nr. 1 şi 4) au fost supuse unui tratament cu epifizan Richter (extract de glandă pineală, 0,10 g glandă proaspătă pe ml de soluţie), fiecare răţoi primind zilnic, timp de 16 zile, V2 ml de extract. Răţoiul nr. l a primit apoi 1 ml, timp de 4 zile iar nr. 4, aceeaşi doză timp de 6 zile. Ultima injecţie a fost făcută cu V2 oră înainte de prelevarea de sînge şi de sacrificarea răţoilor. Celelalte două animale (nr. 2 şi 3), păstrate în aceleaşi condiţii, au servit drept martori. Greutatea testiculelor Injectaţi Martori Nr. 1 ......... 0,700 g Nr. 2 ......... 6,700 g Nr. 4 ......... 0,7727 g Nr. 3 ......... 10,700 g sau raportat la 100 grame greutate corporală: Injectaţi Martori Nr. 1 ......... 0,0041 Nr. 2 ......... 0,0038 Nr. 4 ........ 0,00049 Nr. 3 ......... 0,008 OPERE ALESE 313 Prin urmare, la răţoii injectaţi am găsit o considerabilă oprire în evoluţia gonadelor. La injectaţi, greutatea acestora a fost: la nr. 1 de 9,26 ori mai mică decît la martorul respectiv, la nr. 4 de 16,34 ori mai mică decît la martor. Efectul inhibitor al extractului epifizar asupra dezvoltării gonadelor, destul de evident la prima pereche (nr. 1 şi nr. 2), devine şi mai izbitor la a doua pereche (injectat nr. 4 şi martor nr. 3), unde greutatea totală a corpului răţoiului injectat — precum şi greutatea iniţială ca şi cea de la sfîrşitul experienţelor, aşa cum se va vedea mai departe, a fost mai mare decît cea a martorului. Acest fapt confirmă opinia majorităţii autorilor, care atribuie epifizei, un rol inhibitor asupra gonadelor, cel puţin la mascul. Greutatea celorlalte glande endocrine Tiroidă — injectat nr. 1 — 0,2132 g Martori nr. 2 — 0,091 g injectat nr. 4 — 0,240 g ,, nr. 3 —0,1904 g Suprarenale — injectat nr. 1 —0,2002 g ,, nr. 2 — 0,1308 g injectat nr. 4 — 0,3492 g ,, nr. 3 — 0,1242 g Pancreas — injectat nr. 1 —-5,00 ,, nr. 2 — 3,100 g injectat nr. 4 — 5,00 ,, nr. 3 — 4,500 g Hipofiză — injectat nr. 1 — 0,0054 ,, nr. 2 — 0,0068 g (cîntărită după fixare) (cîntărită după fixare) nr. 4 mai mică nr. 3 mai mare de cit la martorul de cit la răţoiului injectat. respectiv (n-a fost cîntărită) Timusul m-a fosit ctotărit, martorii neţaivînid decît urme. La răţoii trataţi, timusul a fost găsit net hipertrofie. La animalul nr. 4, din lanţul de 3—4 noduli timici, 2 sau 3 erau de volumuf unor boabe de fasole mici. Din aceste date rezultă că, pe cînd toate celelalte glande endocrine (afară de testicule) au fost mai bine dezvoltate la răţoii trataţi decît la martori, hipofiză â suferit o oprire în dezvoltare, sub influenţa tra- tamentului. Acest fapt pledează în favoarea existenţei antagonismului epifizo-hipofizar, susţinut de Engel, Fleischmann şi Goldharnmer şi poate fi considerat complimentar constatării făcute de Urechia şi Grigoriu, la animalele epifizectomizate. Trebuie insistat asupra hipertrofiei suprarenalelor şi a timusului, notată la răţoii injectaţi. Suprarenale: pe cînd greutatea acestora, raportată la 100 g de greutate totală, a fost la răţoii injectaţi 0,00011 g la nr. 1 şi 0,0002 g la nr. 4, am găsit la martori 0,000075 g la nr. 2 şi 0,000093 g la nr. 3. Este locul oare să vorbim, în acest caz, de o hipertrofie compensatoare s glandelor suprarenale ? Lehman, Demel, Andersen şi Wolf, studiind suprarenalele experimentale, n-au găsit nici o modificare notabilă, după epifizectomie, iar Urechia relatează un caz de boala Addison ame- 314 C. I. PARHON liorată cu epiglandol. De aceea, hipertrofia suprarenalelor, la răţoii injectaţi, aminteşte pe cea descrisă după castrare. Nu mai puţin importantă ne apare hipertrofia timusului, notată la răţoii supuşi tratamentului. Modificări ale timusului în hiper- sau hipo-epifiziie, aiu fost găsite şi de alţi experimentatori. Lindenibength a observat atrofia epifizei după extirparea glandei timice. Pe cînd Andersen şi Wolf nu găsesc nici o modificare a timusului după epifizectomie. Yakob, dimpotrivă notează o persistenţă neobişnuită a acestuia. Engel a observat, în mai multe cazuri de epifizectomie, glande timice, reduse ca ■dimensiune, dar fără leziuni histologice. Putem reaminti aici existenţa antagonismului timo-testicular, care ar putea explica, în cazul nostru, hipertrofia timusului la răţoii injectaţi cu extract epifizar. Greutatea celorlalte organe: Splină — injectat nr. 1 : 0,700 g Martori nr. 2 : 0,700 g „ nr. 4 : 0,800 g nr. 3 : 0,800 Ficat — „ nr. 1 : 32,2433 g nr. 2 : 23,8624 g ,, nr. 4 : 39,4482 g „ nr. 3 : 24,977 g Stomac — ,, nr. 1 : 60,00 g „ nr. 2: 52,200 g ,, nr. 4 : 81,300 g ,, nr. 3 : 53,600 g Inimă —' nr. 1 : 12,300 g nr. 2 : 12,800 g ,, nr. 4 : 11,500 g ,, nr. 3:11 g Rinichi —• ,, nr. 1 : 8,600 g nr. 2 : 7,800 g ,, nr. 4 : 11 g ,, nr. 3 : 8 g In rezumat, se poate spune, în general, că toate organele interne au fost mai mari la răţoii injectaţi, comparativ cu martorii, aceasta chiar la răţoiul nr. 1, a cărui greutate totală era mai redusă decît a martorului respectiv. Să reţinem, de asemenea, dezvoltarea mai importantă a ficatului şi a stomacului, pe cînd inima şi splina au apărut mai puţin influenţate de tratament. Modificări în greutatea răţoilor după 3 sâptămîni Injectatul nr. 1, greutate iniţială 1595 g, greutate finală 1680 g, deci, după 20 de zile de tratament, un spor în greutate de 53,20 g%0. Injectatul nr. 4, greutate iniţială 1354 g, greutate finală 1582 g, deci după 22 de zile de tratament, un spor în greutate de 167 g%0. Martorul nr. 2, greutate iniţială 1792 g, greutate finală 1732 g, deci după 22 Kejie3bi b sKcnepHMeHTaJibHbix ycjiOBiHflx, c uejibio no/ţTBepAHTb BbimeyKa3aHHbiM nyxeM B3aHMOOTHOineHHe MOK^y iiihiiiko'Bhahoh ^KejiesoH H pa3BHT!HeM nOJIOBblX OpraHOB. HccjieAoeaHHH npO'H3BOAHJiHCb Ha cejiesHe nocKOJibKy sto mmoTHoe BecbMa noKa3aHo b ^aHHOM oTHomeHHH, Tax KaK y Hero OTMeqaeTcn nepHO-ZiHqecKan ceKcyajibHan aKTHBHocTb (ceMeHHHKH BecbMa Majibix pasMepoB k KOHuy oceHH h Haqajiy qhmh HaraHaiOT nocTeneHHo pac™ b yKa3aHHoe BpeMH ro^a, ^ocTHran ^OBOJibHo 3HaqHTejibiHoix> o6i>eMa k Haqajiy BecHbi). ABTOpbl HCXOAHJIH H3 rHnOT03bI, qTO, 6CJIH CHH^pOM MaKpOreHHTOOOMHH 06ycJi0BjiiHBaeTCH 3nH(J)H3apHOH He^ociaToqHocTbio, Toraa HH'beKiţHH anncţm-sapHoro sKCTpaKTa ^ojiambi oKasaTb TopMa3fliuee BjiHHHHe Ha pa3BHTHe ce-MeHHHKOB, oTMeqaiomeecH y oejie3Hefi b TeqeHHe 3hmh. Onbira noATBepAHJiH sry rHnoTe3y. Yloji BJiHHHHeM JieqeiHHfl anHcţm-3aHOM OTMeqajiacb 3HaqHTejibHan 3a,n,ep5KKa b pa3B;HTHH nojioBbix }Kene3. Bec nbcJie&HHX 6bm b 9,26, h, cootbeTCTBehho, b 16,34 pa3a uenhuie y jisyx HH'beuHpOBaHHbix cejie3Heg no cpaBHeHHio c KOHTpojibHo« rpynnoft. KpOMe toto hccjiejţOBahhe jxpyrHx SHjxoKphhhbix >Kejie3 noKasajio 3aj\epMKy b pasBHTHH MosroBoro npH^aTKa h rHnepTpo4)Hio Ha/moqeqHHKOB h 3o6hoh xcejie3bi. BHyTpeHHHe opraHH 6bura 6ojibiUHx pa3MepoB y HH'beunpoBaHHbix nTHU, b oco6eHHO€TH — Hcejiy/ţOK h cejieseHKa. OPERE ALESE 325 y no&BeprHyTbix jieqeHHio cejiesHeH OTMeqajiocb yBejiHqeHHe Beca rejia. C ryMOpajibHOH tohkh 3peHHH Ha6jnoAajio>cb, ^to JieqeHHe 3rmcj3H3apHbiM rOpMO'HOM BbISBaJIO B KpOBH nOBblUieHHe COAep^aHHH KajlbUHH, CHHXCeH^e KaJiHH h HesHaqHTejibHoe yMeHbineHHe npoTeHHeM'HH. RECHERCHES SUR LES SYNDROMES HYPEREPIPHYSAIRES EXPERIMENTAUX RESUME Les auteurs ont releve les recherches portant sur l’hyperepiphysie experimentale, afin de montrer en quelle mesure les rapports qui existent entre l’epiphyse et le developpement des organes sexuels sont confirmes par cette voie aussi. Les auteurs se sont servis du canard, qu'ils ont considere le plus indique, etant donne qu’il possede une îonction sexuelle periodique (le testicule, tres petit â la fin de Tautomne et au debut de l’hiver, commence â se developper progressivement pendant cette derniere saison, pour atteindre un volume considerable au debut du printemps). Les auteurs sont partis de l’hypothese que, si le syndrome de macro-genitosomie est du â Tinsuffisance epiphysaire, les injections d’extrait d’qpiiphyse devraient exercer une aiotiom iinhibitrioe isiut le idevelopipement du testicule, qui se manifeste chez le canard au cours de l’hiver. Les experiences ont confirme cette hypothese. Sous Tinfluence d’un traitement â l’Epifizan, on a constate un arret manifeste de l’evolution des gonades. Le poids de ces dernieres a ete de 9,26 et, respectivement, de 16,34 fois plus reduit chez 2 canards traites, que chez les temoins. L’examen des autres glandes endocrines a egalement mis en evidence un arret du developpement de l’hypophyse et une hypertrophie des surrenales et du thymus. Les visceres ont ete plus grands chez les oiseaux traites, tout parti-culierement Testomac et la rate. Les canards traites ont pris du poids. Au point de vue humoral, il appert que le traitement epiphysaire a provoque une hausse de la calcemie, une baisse de la kaliemie et une baisse moderee de la protidemie. CERCETĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA ACŢIUNII UNUI EXTRACT EPIFIZAR (EPIFIZHORMON) LA ŞOBOLANII BĂTRÎNI. RELAŢIILE EPIFIZEI CU DURATA VIEŢII * Intr-o comunicare anterioară unul din noi, reamintind, între alte fapte, observaţia lui Kup, referitoare la senescenţa precoce a unui bolnav, care prezenta un chist ce distrugea epifiza, a ridicat problema dacă glanda pineală, din punct de vedere al acţiunii sale asupra evoluţiei organismului, reprezintă numai o frînă care întîrzie pubertatea, sau dacă ea nu are un rol mai general, acela de a încetini desfăşurarea ciclului vital, astfel ca durata copilăriei, a tinereţii şi a maturităţii să fie prelungită sub acţiunea epifizei, bătrîneţea venind mai tîrziu, iar durata vieţii fiind prelungită. Din acest punct de vedere, se impun cercetări experimentale, de o parte, la animale în perioada infantilă, de altă parte, la animale bătrîne. In lucrarea prezentă ne fom ocupa, din acest ultim punct de vedere, de studiul experimental. Acţiunea extractelor epifizare de combatere a fenomenelor de îmbă-trînire este verosimilă, deoarece acestea din urmă sînt caracterizate între altele prin predominanţa fenomenelor de dezasimilare. Or, numeroase cercetări, în literatura medicală (Marbung, Parhon, Milcu şi Tomorug, Milcu şi Pitiş etc.) duc la concluzia că epifiza face parte din grupa glandelor anabolice. Constatarea hiperplaziei timusului — glanda de copilărie — sub influenţa tratamentului epifizar (Parhon şi Werner, Milcu şi Pitiş) precum şi limfocitoza observată de Urechia, prin aceeaşi terapie, fac verosimilă o asemenea acţiune. Cercetările noastre actuale au fost făcute pe 16 şobolani bătrîni: 8 femele castrate şi 8 masculi intacţi. * In colaborare cu St.-M. Milcu şi M. Pitiş. Publicat în Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1944, t. XXVI, nr. 10. OPERE ALESE 327 Patru femele castrate au primit, la fiecare două zile, o injecţie de 1 ml epifizhormon, timp de o lună. Celelalte patru au servit drept martori. In prima săptămînă, una din martore a murit. Celelalte trei au murit la rîndul lor, în cursul celei de a doua şi a treia săptămîni. Cele patru animale injectate au fost sacrificate, după o lună de tratament. In timpul acesta, greutatea lor a sporit cu 55 g. La începutul injecţiilor, aspectul lor exterior era analog cu acel al martorilor ; şobolani bătrîni, cu părul aproape complet căzut, cu numeroase ulceraţii nesupurate pe tegumente, obosiţi, cu mişcări reduse. In cursul tratamentului această înfăţişare se schimbă. Părul a început să crească din nou, chiar din cursul celei de a doua săptămîni de tratament, ulceraţiile cutanate s-au cicatrizat, iar tegumentele au devenit mai subţiri. Părul cel nou, care a crescut, este mai subţire, mai mătăsos, iar animalele par mai vioaie şi au mai multă poftă de mîncare. La 4 şobolani bătrîni intacţi li s-a administrat, timp de trei luni, •acelaşi tratament. Cele patru animale păstrate ca martori au murit în timpul primei luni, pe cînd toţi cei injectaţi au supravieţuit, luînd înfăţişarea unor şobolani adulţi normali. Greutatea lor a sporit cu 40 pînă la 78 g. Tegumentele au fost complet acoperite de păr nou, astfel că nu se mai observă zone de păr tare şi stufos, ca înainte de tratament. Tegumentele nu mai au înfăţişarea rugoasă, ci au devenit subţiri şi elastice. Din punct de vedere psihic, animalele şi-au reluat de asemenea caracterele unor şobolani adulţi normali. Cele două tabele care urmează, redau modificările ponderale ale animalelor injectate şi de martorii lor, precum şi cele ale organelor lor. Examenul primului tabel arată că, cele mai multe din organele femelelor senile castrate şi care au primit injecţii de epifizhormon, au o greutate superioară celora ale martorelor (femele senile, castrate, dar neinjectate). Astfel creierul, plămînii, inima, ficatul, pancreasul, splina, rinichii, tractul genital, timusul, precum hipofiză şi epifiza, au sporit în .greutate. Acelaşi lucru pentru ţesutul adipos, destul de important la animalele injectate şi care, se poate spune, lipseşte la martori. Din punct de vedere al greutăţii relative a organelor, în raport cu greutatea iniţială, a corpului, destul de apropiată la animalele injectate şi la martore, diferenţa cea mai importantă se găseşte la ficat (2012,07 mg%), apoi merge descrescînd în ordinea următoare: Plămîni, rinichi, splină, inimă, timus, pancreas, creier, epifiză. Să remarcăm slaba diminuare relativă a creierului martorilor — 21,40 mg%, în raport cu cea a ficatului —2012,07 mg%. Creierul dovedeşte, aşa cum cercetări anterioare ne-au arătat, o capacitate de apărare mult mai însemnată decît a celorlalte organe. Dar, pentru a aprecia comportarea diferitelor organe, faţă de procesul îmbătrînirii şi reacţia lor faţă de tratament, este necesar să stabilim ■deosebirea procentuală pentru diferitele organe. 328 Tabelul Şobolani femele, castrate, injectate timp de Greutate Injectate Greutate iniţială nr. 1 nr. 2 nr. j nr. 4 225 g 165 g 18) g 230 g Greutate finală 23 j g 210 g 23 J g 255 g mg mg mg mg Creier 2640 5500 1740 14 400 690 2250 3500 240 770 54.1 24.2 14,4 1,5 30 000 2220 3500 1420 11 800 700 1800 2800 300 750 50,4 24.8 10.8 1,2 20 000 2300 3650 1380 11 950 580 1700 2650 320 650 52,4 23,2 12,8 1,4 20 000 2280 * 3400 1320 12 000 600 1680 2720 250 700 48.8 20.8 11,4 1,4 24 000 Plămîni Inimă Ficat Pancreas Splină Rinichi Tract. genit Timus Suprarenală Tiroidă Hipofiză Epifiză Ţes adipos Tabelul Şobolani întregi injectaţi timp de trei luni cu Greutate Injectaţi nr 1. nr. 2 nr. 3 nr. 4 Greutate iniţială 210 g 275 g 26', g 255 g Greutate finală 233 g 353 g 325 g 313 g mg mg mg mg Creier Plămînii Inimă Ficat Pancreas Splină Rinichi Tract. genit Timus Suprarenală Tiroidă Hipofiză Epifiză Ţes. adipos 2700 3720 1450 11 700 800 1300 3600 6000 820 42,0 27.2 14.2 1,4 28 000 2800 4500 1820 14 220 950 1350 2880 6200 900 37.8 31,4 12.8 1,2 40 000 4370 1600 13 200 850 1270 3310 5400 800 44,2 28,4 30 000 2550 3850 1450 14 250 800 1320 . 3270 4500 850 38.4 25,8 13.5 1,4 25 000 329* nr. 1 o lună cu 2 epifizhormonja fiecare 2 zile absolută Mijlociu Martore Mijlociu Diferenţa nr. i nr. 2 nr. 3 între greută- 200 g 162 g 175 s 200 g 179 g ţile mijlocii 242 g 153 g 160 g 180 g 163 g Dif. +42 g Dif. — 16 g mg mg mg mg mg mg 2360 2000 2100 2200 2100 — 260 4012 2100 2550 2000 2216 - 1796 1465 950 1000 950 7966,6 — 498 12 537 7300 8200 7700 733 - 4804 642 420 500 480 466,6 — 175,4 1857 980 1100 1200 1093 — 764 2917 1920 1800 2000 1903 - 1014 270 300 250 220 256 — 14 717 250 300 400 250 — 467 51,4 64,4 62,2 63,2 65,6 -4- 14,2 23,2 30,2 35,0 32,8 32,6 9,4 12,35 10,4 11,8 12,5 11,56 — 0,79 1,37 0,8 1,0 1,0 0,93 — 0,44 23 500 — — — — — nr. 2 epifizhormon, 1 ml îa fiecare două zile absolută Mijlociu Martori Mijlociu Diferenţa nr. 1 nr. 2 nr. 3 g între greută- 285 g 210 g 280 g 260 g 250 g ţile mijlocii 318 g 180 g 220 g 200 g 200 g Dif. +33 g Dif. - 50 g mg mg mg mg mg mg 2683 2020 2380 2220 2206 — 477 4110 2550 3650 3500 3233 — 877 1580 1020 1370 1280 1223 — 357 13 342 8500 10720 10 150 9790 — 3552 850 480 650 580 570 — 280 1310 820 900 770 830 — 480 3265 1870 2570 2650 2363 — 902 5525 7280 7820 8160 7753 + 2228 842 200 400 370 323 — 519 40,6 68,8 80,2 82,4 77,1 + 36,5 28,2 34,4 38,0 42,0 38,1 + 9,9 13,5 8,8 10,4 9,4 9,5 + 4,a 1,3 0,8 1 1,1 0,9 + 0,4 30 750 — — — __ — 30750 -330 C. I. PARHON Este ceea ce arată tabelul următor, unde se constată în ordinea descrescîndă deosebirile procentuale între diferitele organe ale animalelor tratate şi ale martorilor. Ficat diferenţă în plus la injectaţi ................... 211% Timus Plămîni Splină Epifiză Inimă Rinichi Pancreas Creier 109% 60% 53,70% 47,72% 39,93% 34,99% 25,83% 1,05% Pentru organele care urmează, diferenţa procentuală în plus se găseşte la martori: Tiroida diferenţa în plus la martori ............... 53,60% Suprarenala „ „ „ „ „ ................ 40,04% Hipofiză „ „ „ „ ................ 8,88% Tractul genital „ „ „ „ ................ 3,22% In ceea ce priveşte diferenţa în plus, găsită la organele mai suscitate, vom face observaţiile următoare : Mai întîi este interesant de notat că, greutatea tractului genital este inferioară, cu toate că diferenţa mijlocie nu este prea importantă la animalele injectate, faţă de martore, lipsite şi ele de ovarele lor. Aceasta pare să arate că epifiza exercită faţă de tractul genital o acţiune inhibitoare, chiar independentă de cea exercitată în legătură cu glandele genitale. Trebuie oare să ne gîndim la o acţiune exercitată asupra unui ţesut compensator (suprarenală, ţesut ovarian accesoriu) ? Această problemă ar merita să fie studiată în mod mai aprofundat. Diferenţa ponderală în plus a timusului, la animalele injectate, este de remarcat (467 mg sau 109%), fapt ce concordă cu constatările anterioare ale lui Parhon şi Werner, Milcu şi Pitiş, referitoare la acţiunea ’Stimulentă a extractului epifizar asupra dezvoltării timusului. Pentru animalele noastre senile este vorba de o acţiune de întinerire. Foarte interesantă ni se pare de asemenea hipertrofia suprarenalelor la animalele neinjectate şi reducerea lor ponderală la animalele tratate cu epifizhormon. Care este valoarea acestor constatări ? O creştere ponderală a suprarenalelor a fost semnalată în anumite avitaminoze şi s-a vorbit de necesitatea mai mare de vitamine la bătrîni. Poate că există, în timpul bătrî-neţii, tulburări în absorbţia, fixarea şi utilizarea vitaminelor ? Din acest punct de vedere, cunoştinţele noastre sînt foarte puţin înaintate. Ne întrebăm, de asemenea, dacă nu trebuie să vedem, în deosebirile ponderale dintre suprarenalele animalelor tratate şi la acelea ale martorilor, expresia unei corelaţii timo-suprarenale, hipertrofia timusului la «animalele injectate exercitînd o acţiune inhibitoare asupra creşterii pon* OPERE ALESE 331 «derale a suprarenalelor şi invers, regresiunea timusului la martori favo-rizînd hipertrofia suprarenalelor. Este locul, aici mai ales, de a face o apropiere între scăderea ponderală a suprarenalelor la animalele tratate şi cea observată pentru glandele genitale, corticosuprarenala fiind considerată ca o glandă genitală accesorie. De asemenea reţinem scăderea ponderală a tiroidei, la animalele tratate cu epifiză. Este vorba de o acţiune directă a tratamentului, asupra acestei glande. Relativ la aceasta reamintim constatările lui Milcu şi Pitiş, care au notat că tiroida şobolanilor trataţi cu epifizhormon, prezintă caracterele morfologice ale glandei în repaus. Trebuie să ne întrebăm de asemenea dacă aceasta nu este în relaţie cu proliferarea şi hiperfuncţia timusului, organ considerat, din mai multe puncte de vedere ca antagonist al tiroidei. Poate că acţiunea se exercită, în parte cel puţin, prin intermediul hipofizei? Insă, pentru moment, preferăm să nu înaintăm prea mult pe calea ipotezelor. Cît despre valoarea superioară a greutăţii tiroidei, observată la martori, vom reaminti că Aschoff, studiind curba vitală la tiroida umană, a observat o sporire ponderală a acestui organ, nu numai la epoca puberală şi la menopauză, dar şi în timpul bătrîneţii, iar unul din noi, cu Ştefănescu-Dragomireanu, a invocat hipertiroidia în patogenia anumitor cazuri de caşexie senilă. Dar trebuie imediat să remarcăm că aceasta nu pare să se aplice, în majoritatea cazurilor. Este vorba oare de o corelaţie corticosuprareno- sau medulosupra-reno-timică, sau de aceste două corelaţii la un loc ? Prima părere ni se .pare cea mai verosimilă. Studiul microscopic al suprarenalelor la animalele noastre va aduce poate mai multă claritate în această problemă. Cele 2 tabele care urmează, arată variaţiunile ponderale ale diferitelor organe la şobolanii întregi, senili, trataţi precum şi la martorii lor (şobolani, senili, întregi, netrataţi). Creşterea procentuală a diferitelor organe la şobolanii masculi bă-trîni, injectaţi, în raport cu aceleaşi organe ale martorilor, se succede în ordinea următoare : Timus .................................. 168,15% Pancreas ............................... 94,13% Hipofiză ............................... 45,83% Epifiză ................................ 44,73% Splină ................................. 57,60% Ficat .................................. 35,87% Inimă .................................. 29,62% Creier ................................. 23,51% Plămîni ................................ 20,20% Diferenţele în minus au fost următoarele : Suprarenala ............................ 98,80% Tractul genital.......................... 45,53% Tiroida ................................ 35,21% 332 C. I. PARHON Tabelul Greutate relativă (în mg, raportată Injectate nr. 1 nr. 2 nr. 3 nr. 4 Creier 1035,29 1345,45 1277,88 1140 Plămîni 2156,86 2121,21 2027,78 1700 Inimă 682,35 860,60 766,67 660 Ficat 5647,06 7151,51 6638,89 6000 Pancreas 270,59 424,24 322,22 300 Splină 882,35 1090,91 944,44 840 Rinichi 1372,55 1696,97 1472,22 1360 Tract. genit 94,12 181,82 177,78 125 Timus 301,96 454,55 361,11 350 Suprarenală 21,22 30,55 29,11 24,4 Tiroidă 9,45 15,03 12,89 10,4 Hipofiză 5,65 6,55 7,11 5,7 Epifiză 0,63 0,72 0,78 0,7 Ţes. adipos 11 764,71 12 122,11 11 111,11 12 000 Tabelw Greutate relativă (în mg raportată Injectaţi nr* 1 nr. 2 nr. 3 nr. 4 Creier 1285,71 1018,18 • 1020 Plămîni 1771,43 1636,36 1649,07 1540 Inimă 690,48 661,82 603,77 580 Ficat 5571,43 5170,91 4983,02 5700 Pancreas 380,95 345,45 320,75 320 Splină 691,05 491,91 479,26 528 Rinichi 1714,24 1047,27 1249,08 1308 Tract. genit 2857,14 2254,54 1698,30 1800 Timus 390,48 327,27 301,89 340 Suprarenală 20,00 13,74 16,68 13,36 Tiroidă 12,95 11,42 10,71 10,32 Hipofiză 6,76 4,65 — 5,40 Epifiză 0,67 0,44 —■ 0,56 Ţes. adipos 13 333,33 14 545,45 11 320,75 10 000 Judecind după diferenţa procentuală faţă de martori, hipertrofia timusului este mai mare la animalele întregi decît la cele castrate ; la acestea din urmă, castrarea determinînd o încetinire în involuţia acestui organ. Reducerea procentuală a suprarenalelor este de asemenea mai accentuată la masculii injectaţi, decît la femelele castrate, la acestea din urmă existînd o hipertrofie prealabilă a acestor organe. Nu vom insista, pentru moment, asupra altor deosebiri care ar putea,, de pildă, ţine de sex şi a căror motivare rămîne încă de cercetat. OPERE ALESE 333 nr. 3 ia % g greutate iniţială) Mijlociu Martore Mijlociu Diferenţă nr. 1 nr. 2 nr. 3 1199,65 1234,57 1200 1100 1178,19 — 21,46 2001,46 1296,29 1457,14 1000 1250,14 — 751,32 742,40 555,56 571,43 475 533,99 - 208,41 6359,36 - 4506,17 4685,71 3850 4347,29 -2012,07 329,26 259.27 285,71 240 261,66 — 67,61 939,42 604,94 628,57 600 611,17 — 328,25 1475,43 1185,18 1028,57 1000 1071,25 — 404,18 144,68 185,19 142,86 120 149,35 + 4,67 366,90 154,32 171,43 200 175,25 — 191,05 26,32 39,75 39,54 31,6 36,96 + 10,64 11,94 18,64 20,00 16,4 18,34 + 6,40 6,25 6,42 6,74 6,25 6,47 + 0,22 0,707 0,49 0,57 0,45 0,48 — 0,227 11 749,25 — — __ — 14749,25 nr. 4 la % g greutate iniţială) Mijlociu Neinjectaţi Mijlociu Diferenţă nr. 1 nr. 2 nr. 3 1107,96 961,90 850 852,85 888,58 — 219,38 1649,21 1214,29 1303,57 1346,15 1288,00 — 361,21 634,01 485,71 489,29 492,31 498,10 — 144,91 5355,59 4047,62 3828,57 3903,85 3926,68 — 1408,91 341,78 228,57 232,14 223,08 227,93 213,85 529,58 390,48 32,43 296,15 336,02 — 193,56 1329,64 890,48 971,80 1019,23 942,57 — 387,07 2152,49 3466,67 2792,85 3138,54 3152,68 + 980,19 339,91 95,41 142,85 142,31 126,72 — 213,69 15,94 34,76 28,64 31,69 31,69 + 15,75 11,36 16,38 13,57 16,15 15,36 + 4,0 5,60 4,19 3,71 3,62 3,84 + 1,76 0,55 0,38 0,35 0,42 0,38 — 0,17 12 299,88 — — — — 12 298,88 Examenul celui de al doilea tabel, referitor la efectele tratamentului cu epifizhormon asupra şobolanilor bătrîni şi intacţi (necastraţi) arată rezultate destul de asemănătoare cu cele obţinute la femelele bătrîne şi castrate. Aceeaşi sporire ponderală, pentru cele mai multe din organe, cu micşorarea accentuată a tractului genital, a suprarenalelor şi a tiroidei. Cît despre deosebirile ponderale relative (la 100 g de animal), observate la aceste animale, diferenţa maximă există şi aici pentru ficat, urmează apoi plămînii, creierul, inima, pancreasul, timusul, rinichii, hipofiza şi epifiză. 334 C. I. PARHON De asemenea, ţesutul adipos destul de dezvoltat la animalele tratate este de fapt absent (sau aproape ?) la martori. Se găseşte la aceştia din urmă, o greutate superioară pentru tractul genital, care corespunde acţiunii, din ce în ce mai dovedită, a epifizei asupra organelor genitale precum şi o predominare ponderală a suprarenalelor şi a tiroidei şi asupra căreia este locul să facem aceleaşi observaţii, pe care le-am făcut asupra femelelor bătrîne, castrate, dar netratate. Vom reaminti, cu această ocazie, persistenţa sau chiar hiperplazia timusului la addisonieni, la care, cele mai multe din simptome sînt datorate insuficienţei corticosuprarenale. Pe de altă parte, trebuie să ne întrebăm dacă hipertrofia suprarenalelor, la animalele bătrîne, nu este în legătură du tulburările metabolismului lipidic şi cu creşteirea lipemiei, ce se observă de asemenea în timpul bătrîneţii. j In sfîrşit, trebuie ridicată problema, dacă creşterea ponderală şt funcţională a suprarenalelor nu intervine în patogenia bătrâneţii. Fără a identifica pe i aceasta din urmă exclusiv cu alterările arteriale,, (cu tot proverbul „ai vîrstă arterelor tale“) vom reaminti aici experienţele lui Leriche, care prin grefe săptămînale repetate de suprarenale, la iepuri de casă, a provocat apariţia unei arterite obliterante. Vom reaminti KEJIE30H H AJIMTEJIbROCTblO }KH3HH PE3IOME ABTOpbl CTapajIHCb npOBepHTb KOHUeniXHIO, no KOTOpOH IHHIHKOBHAHafl ^Kejiesa 0Ka3breaeT T0pMO3Hmee BJiHHHHe Ha pa3BiHTHe jKH3HeHHoro uHKJia, npnBo^H TaKHM o6pasoM k 6oJiee no3AHeMy HacTynjieHHio cTapocra h npo/i,- JieHHK) 5KH3HH. OnHcaH'HbiH b jiHTeparype cjiyqaft paHHero nocTapeHHa npH rhctc ihhiiikobh&hoh xcejie3bi, H3BecTHaH aHa6ojiHi3iHpyiomaH poJib ihhiiikobh^hoh acejiesbi, rHnepnjia3HH 3o6hoh acejiesbi no^ BJrâHHHeM «nedemn SapHblM SKCTpaKTOM AeJiaiOT BepOHTHO'H BbICKa3aHHyK) ranoresy. MccJieAO'BaHHH npoHSBOAHjmcb Ha 6 CTapbix Kpbicax: iiepsaH rpynna COCTOHJia H3 8 HHTaKTHblX KpblC-CaMUOB, â BTOpâH — H3 8 KâCTpHpOBâHHblX Kpbic-caMOK. B K2Lmm& rpynne 50% >KHBOTHbix coxpaHHJiHCb b KaqecTBe KOHTpOJIH. JleqeHHe npOH3BOAHjiocb nocpe^crBOM BBe^eHHH 1 mji anH(|)H3apHoro ropMQHa xasc^bie £Ba ahh b TeqeHHe Mecflua. B stot npoMe^KyxoK BpeMeHH Bce caMKH KOHTpojibHOift rpynnbi nornâjiH, b to BpeMH KaK noABepraBiHHecH HH'beKUHHM JKHBOTHbie BbDKHJIH, npH6aBHJIHCb B Bece, o6pQCJIH BOJIO'CaMH h, KpOMe toto, y hhx Ha6«/iioia;ajioeb py6u,eBaHHe ko^khhx HS'bHBJieHHH iî ncHXHqecKoe noiBe^eHHe, xapaKrepHoe /yin MOJiO'Abix jkhbothhx. To^ho TaK >Ke 4 Kpbicbi-caMua KOHTpOJIbHOH rpynnbi no-raâJîH, b to BpeMH KaK no&Bep-raBUIHeCH HHl>eKI];HflM JKHBOTHbie BbI}KHJIiH H y HHX HaâJIIOAaJIHCb o6m,He H3MeHeHH5î, nO^OâHbie HSMeHeHHHM, OHHCaHHblM y caMOK. Hvo KacaeTCH S'HjţoKpHHHbix >Kejie3, OTMeqajiacb ranepTpocjDHfl 3o6hoh >Kejie3bi c BbipaxceHHbiM oSpaTHbiM pa3BHTHeM MoqenojioBoro TpaKTa h HaOToqeqHHKGB. ABTopbi oficy^K^aiOT MexaHH3M, npH noMomn KOToporo yKasaHHbie ^Kejie3bi 0Ka3biBai0T bjihhhhc Ha noHBjieHHe npouecca nocTapeHHH. y Kpbic JieqeHHe anH(J)H3apHbiM ropMOHOM h€comh0hho npHBejio k yzym- HCHHK) >KH3HH. OPERE ALESE 337 RECHERCHES EXPERIMENTALES SUR L’ACTION D’UN EXTRAIT d’epiphyse (Epiphysehormone) chez les vieux rats. LES RAPPORTS DE L’EPIPHYSE AVEC LA DUREE DE LA VIE RESUME Les auteurs ont tente de verifier l’hypothese que l’epiphyse jouerait un certain role dans le ralentissement du cycle vital, ce qui conduirait, par consequent, â une apparition plus tardive de la vieillesse et â une prolongation de la vie. La mention dans la litterature de specialite d’un cas de senescence precoce, avec kyste epiphysaire, le role anabolique connu de la glande pineale, l’hyperplasie du thymus sous l’influence du traitement epiphysaire rendent cette hypoth'ese vraisemblable. Les recherches ont porte sur 16 vieux rats : un lot de 8 mâles intacts et un second lot, de 8 femelles châtrees. Dans chaque lot, quatre animaux ont servi de temoins. Le traitement â l’epiphysehormone a dure un mois, â raison de 1 ml tous les deux jours. Au cours de ce laps de temps, toutes les femelles temoins ont succombe, alors que celles traitees â l’epiphysehormone ont survecu, ont pris du poids, leur poil a repousse, toutes les ulcerations cutanees se sont cicatrisees et les rates ont manifeste- le compOrtement psychique des animaux jeunes. Les 4 mâles temoins ont egalement succombe, tandis que les traites ont survecu et ont subi des modifications generales analogues â celles des femelles. En ce qui concerne les glandes endocrines, on a constate une hyper-trophie du thymus et une diminution marquee du tractus genital et des surrenales. Les auteurs discutent quelle serait la modalite suivant laquelle les glandes endocrines exerceraient leur influence sur le processus de senescence. Chez le Rat, le traitement epiphysaire a, sans conteste, conduit â la prolongation de la vie. 22 — Opere alese — c. 3487 ACŢIUNEA EXTRACTULUI EPIFIZAR ASUPRA CONŢINUTULUI UNOR ORGANE ÎN APĂ ŞI SUBSTANŢE MINERALE (K, Ca, P) * Studiul epifizei a fost urmărit de aproape în ultimii ani în laboratoarele Clinicii şi apoi ale Institutului de endocrinologie. Ne-am ocupat în special cu acţiunea extractelor epifizare, mai întîi cu preparatul epifizan Richter şi ulterior cu epifizhormonul, lizat alcalin, purificat, preparat de Ioana Milcu ; ultimul echivalează aproape cu urt hormon adevărat. Am preferat în general cercetarea acţiunii extractelor, aceleia a extirpării epifizei, din cauza alteraţiilor centrilor nervoşi, cvasiinevitabile cu obişnuita tehnică de extirpare, alteraţii ce îngreuiază interpretarea rezultatelor. - De curînd şi această dificultate a fost înlăturată prin noua metodă de extirpare a pinealei, realizată de M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu. Nu putem reda în amănunt în această lucrare rezultatele obţinute anterior. Amintim numai că unele din experienţele lui Parhon şi Werner pe-spăsări, şi în special ale lui Şt.-M. Milcu şi M. Pitiş pe şobolani, au arătat că extractul epifizar stimulează în mod însemnat creşterea în volum şi greutate la animalele tratate; Şt.-M. Milcu şi Ep. Tomorug au găsit că extractul epifizar face să scadă metabolismul bazai; C. I. Parhon şi ultimii doi colaboratori au observat creşterea în greutate la diferiţi bolnavi supuşi tratamentului epifizar. Faptele de mai sus au condus la clasarea glandei epifizare printre cele cu acţiune anabolică. In cursul bătrîneţii, anabolismul scade faţă de catabolism, ceea ce, între alte consideraţii, a condus pe Parhon, Milcu şi Pitiş să cerceteze acţiunea extractului epifizar la şobolanii bătrîni. Rezultatele au fost extrem de impresionante. S-a observat regresiunea fenomenelor de îmbă- * In colaborare cu Isabela Potop, V. Boeru, E. Rădulescu şi R. Frucht, Comunicare prezentată în şedinţa din 25 ianuarie 1950. Publicată în Analele Acad. R.P.R., Seria : şt. med., 1950, t. II, mem. 22. OPERE ALESE 339 trînire, mergînd paralel cu creşterea în volum şi greutate a animalelor tratate, ca şi a principalelor organe şi a ţesutului adipos. Ulterior, acelaşi tratament a fost aplicat şi la oameni bătrîni, de asemenea cu rezultate obiective incontestabile. Parhon, Pitiş, Holban au găsit între altele scăderea vitezei de sedimentare şi’creşterea limfocitelor. Parhon, Werner, Apostol au arătat creşterea magneziemiei şi fosfatemiei, scăderea colesterolului total şi creşterea celui esterificat, scăderea lipemiei, creşterea protidemiei. Rezultatele mai sus menţionate arată interesul de a urmări mai departe acţiunea. epifizhormonului asupra fenomenelor metabolice, ceea ce ne-am propus să facem în lucrarea de faţă. In experienţele noastre am injectat 20 de animale timp de 35 de zile cu acest extract, fiecare animal primind zilnic o fiolă de 1 ml de extract, corespunzînd la 0,10 g de glandă proaspătă. Experienţele sînt făcute pe 2 serii de şobolani de 2 vîrste diferite: astfel, seria I cuprinde şobolani în vîrstă de 2 luni şi seria a Il-a, animale de 4 luni şi jumătate. S-au făcut următoarele determinări: greutatea şi lungimea animalelor, greutatea unor glande; apa, potasiu, calciu şi fosforul total în plă-mîni, ficat, creier, splină, tiroidă, suprarenale, testicule şi ovare. Toate animalele tinere şi adulte injectate au fost cîntărite înainte de a primi tratamentul şi după 35 de zile de tratament cu epifizhormon, iar animalele martore respective au fost cîntărite şi măsurate în acelaşi timp cu cele injectate, înainte de sacrificare. Greutatea animalelor creşte la toate animalele martore şi injectate din prima şi a doua serie. Pentru animalele tinere, creşterea este de 35% la martori şi de 50,7% pentru animalele injectate, în medie. Pentru animalele adulte, creşterea este de 24,7% la martori şi de 19,4 la animalele injectate. Lungimea animalelor creşte atît la animalele martore cît şi la cele injectate. La animalele tinere martore creşterea în lungime este de 7,8%, iar la animalele injectate de 17,2% în medie. Pentru animalele adulte, creşterea este de 7,5% la martori şi de 6,5% la animalele injectate. Creşterea în lungime a animalelor injectate este mai importantă la animalele tinere decît la cele adulte. Apa. După sacrificarea animalelor, am determinat apa în diferite organe la animalele tinere şi adulte, martore şi injectate. Rezultatele obţinute arată următoarele: la animalele martore conţinutul în apă al diferitelor organe se arată mai ridicat în următoarea ordine: testicul 85,56 g%, creier 78,48 şi 77,76 g%, plămîn 77,80 şi 76,72 g%, splină 76,18 şi 75,81 g%, ficat 70,67 şi 70,74 g% tiroidă 63,69 şi 71,10 g% şi suprarenală 55,29 şi 55,85 g%. Aceste rezultate sînt concordante cu cele obţinute anterior de unul dintre noi cu I. Kaplan, la şobolanii martori. a) In plămîn apa scade în majoritatea cazurilor examinate (6 din 10), creşte în 3 cazuri şi rămîne constantă într-un singur caz. 340 C. I. PARHON Valoarea apei variază la martori de la 74,20% la 79,97% şi la animalele injectate de la 61,71%' la 80,61%. Se observă că variaţiile apei prezintă diferenţe mult mai mari la animalele injectate decît la cele martore, diferenţele fiind de 18,90% la animalele injectate şi de 5,77% la animalele martore. Diferenţele de variaţii la animalele tinere injectate sînt mai importante decît la animalele adulte injectate (7,26 şi 6,73). b) In ficat, din 10 cazuri examinate, apa creşte uşor în 6 cazuri, scade în 3 cazuri mai mult şi rămîne constantă într-un singur caz (Mîrza, Cahane). Valoarea apei variază la martori de la 68,30% pînă la 71,96%, iar la animalele injectate, de la 66,91% la 74,72%. Se observă că variaţiile apei prezi.ită diferenţe mult mai mari la animalele injectate faţă de cele martore, diferenţele fiind de 7,81 şi 3,66. Diferenţele de variaţii la animalele injectate sînt mai importante la animalele tinere decît la cele adulte (7,69 şi 4,03). c) In creier, din 10 cazuri examinate, apa scade în 5 cazuri, creşte în 3 şi rămîne constantă în 2 cazuri. Valoarea apei variază la martori de la 76,79% la 79,06 şi la animalele injectate, între limitele 73,82% şi 79,61%. Se observă că salturile cantitative în variaţiile apei sînt mai importante la animalele injectate, fiind de 5,79 şi 2,27. Nu se observă diferenţe în variaţiile apei la cele 2 vîrste. d) In splină, din 10 cazuri examinate, apa creşte în 6 cazuri, scade în 3 şi rămîne constantă într-un caz. Valoarea apei variază la martori între limitele 75,01% şi 77,7% şi la animalele injectate, între 75,14% şi 86,63%. Se observă că limitele de variaţie a apei la animalele injectate sînt mai importante ca la cele martore, diferenţa fiind de 11,49 şi 2,69. Oscilaţiile cantitative sînt mai importante la animalele tinere injectate decît la cele adulte injectate, diferenţa fiind 11,49 şi 3,66. e) In tiroidă, apa scade în majoritatea cazurilor (8 din 10), iar în 2 cazuri creşte, cu o cantitate mult mai mică decît scăderea. Se observă că apa scade la toate animalele tinere. Apa în tiroidă variază între limite largi de la 58,30% pînă la 78,15% la martori, şi între 43,24% pînă la 73,15%, la animalele injectate. Limitele de variaţie a apei sînt mai importante la animalele tinere decît la cele adulte, diferenţa fiind de 28,92 şi 5,76. f) In suprarenale, apa scade în 6 cazuri şi creşte în 4 cazuri din 10 examinate. In majoritatea cazurilor (5 din 6) scăderi la animalele tinere şi creşteri la animalele adulte. Valoarea apei variază la martori de la 44,30% la 62,24%' şi la animalele injectate de la 33,95% la 64,00%. Se observă că limitele de variaţii sînt mai mari la animalele injectate decît la martori, diferenţa fiind de 30,05 şi 17,94. g) In testicul, din puţinele cazuri examinate, rezultatele nu sînt concludente. OPERE ALESE 341 Variaţiile apei sînt cuprinse între limitele 84,78% şi 88,34% la martori şi 84,06% şi 86,67%' la animalele injectate. Diferenţele limitelor de variaţie sînt mai importante la animalele martore decît la cele injectate (3,56 şi 2,61). Rezultatele obţinute pînă acum arată că influenţa epifizhormonului se traduce prin : .................. 1. O creştere în lungime şi greutate a animalelor şi mai ales a animalelor tinere. Aceste rezultate sînt în acord cu cele obţinute anterior de unul dintre noi şi colaboratori. 2. O scădere a greutăţii glandei tiroide la animalele injectate (9 din 10 cazuri). 3. O deshidratare a tiroidei şi a suprarenalei la animalele tinere. Unul dintre noi împreună cu Mîrza şi Cahane a găsit o hidratare a glandei tiroide prin tratament tiroidian. Aceste rezultate vin în sprijinul ipotezei de antagonism dintre epifiză şi tiroidă. Potasiu. După sacrificarea animalelor, am determinat potasiul în diversele organe după mineralizare nitroperclorică, prin metoda Krammer şi Tisdall. Rezultatele obţinute arată că injecţiile cu lizat alcalin de epifiză determină variaţii ale potasiului în organele studiate la animalele tinere şi adulte. a) In plămîn, cantitatea de K creşte la animalele tinere injectate, în majoritatea cazurilor examinate (5 din 6), şi scade la animalele adulte injectate, în majoritatea cazurilor examinate (3 din 4). Valoarea K variază la animalele tinere martore între 1,44 şi 5,22 g%0 şi la animalele tinere injectate, între 3,97 şi 17,42%o iar la animalele adulte, între 1,24 şi 4,16%o la animalele martore şi 0,77 şi 4,01%0 la animalele injectate. La animalele tinere injectate se observă oscilaţii mult mai mari în ce priveşte limitele de variaţii, faţă de cele adulte, diferenţele fiind de 14.45 şi 4,24. b) în ficat, cantitatea de K creşte în 5 cazuri şi scade în 5 din 10 cazuri examinate. K variază la animalele tinere între limitele 2,05 şi 4,38 la animalele martore, şi 1,50 la 6,90 la animalele injectate. K variază la animalele adulte între 1,93 şi 4,18 g%0 la martori, şi 2.45 la 3,84 la animalele injectate. Se observă la animalele tinere injectate variaţii mult mai mari ale limitelor faţă de adulte, diferenţele fiind de 5,40 şi 1,39. c) In creier, în majoritatea cazurilor (6 din 10), K creşte la animalele injectate. K variază între limitele 1,23 şi 4,80 g%o şi 1,57 şi 6,17 g%0 la animalele tinere, martore şi injectate. K variază la animalele adulte între limitele 2,29 la 2,86 şi 3,09 la 5,55 g%0 la animalele martore şi injectate. Se observă la animalele tinere injectate că limitele de variaţie sînt mai importante faţă de ale celor adulte, diferenţele fiind de 4,60 şi 2,46. d) In splină, cantitatea de K. scade în 4 cazuri şi creşte în 6 cazuri, iar scăderea este mai importantă decît creşterea, de aceea media rezul- 342 C. I. PARHON ţaţelor este crescută uşor la animalele tinere şi scăzută net la animalele adulte. K variază între limitele 2,78—7,22 g%0 şi, 2,37—9,26 g%0 la animalele tinere, martore şi injectate. K variază între limitele 2,78— 10,26 g%0 şi 0,77—5,29 g%0 la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă diferenţe cantitative mai importante în variaţiile K la animalele tinere faţă de cele adulte, diferenţele fiind de 6,89 şi 4,52. e) In tiroidă, K arată o creştere netă la toate animalele tinere injectate faţă de martori. La animalele adulte injectate, se observă în majoritatea cazurilor (3 din 4) o scădere a K din tiroidă. K variază între limitele 23,21—59,75 g%0 şi 46,20—114,19 g%0 la animalele tinere, martore şi injectate. K variază între 10,99—44,09 g%0 şi 9,31—31,32 g°/00 la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă la animalele tinere injectate, variaţii cantitative mai importante faţă de cele adulte injectate, diferenţele fiind de 67,99 şi 22,01 g%0. f) In suprarenală, K. creşte în 5 cazuri şi scade în 3 cazuri din 8 examinate. Valorile K variază la animalele tinere între 28,76 şi 43,33 g°/oo la martori şi 2,87 şi 92,65 la animalele injectate. K variază la animalele adulte între 3,06 şi 29,50 g%o şi 2,27 şi 28,71 g°/00 la martore şi injectaţi. Se observă variaţii cantitative mult mai importante la animalele tinere decît la cele adulte, diferenţele fiind de 89,78%, şi 26,44 g%o. g) In testicul, K scade în majoritatea cazurilor examinate (3 din 5) şi creşte în 2 cazuri. Rezultatele nu sînt nete. In testicul K variază între 7,06—36,9 g°/00 şi 3,61—54,13 la animalele martore şi injectate. Se observă variaţii între limite mai mari la animalele tinere faţă de cele adulte, diferenţele fiind de 38,48 şi 14,47 g%0. h) In ovar, K creşte în toate cazurile examinate. Se găseşte K între limitele 10,62—22,60 g%o la animalele martore şi între 36,83—97,50 g%0 la cele injectate. Variaţiile sînt mai importante la animalele injectate decît la cele martore, diferenţele fiind de 50,52 şi 29,73 g°/00. Rezultatele obţinute arată că pentru K, conţinutul diferitelor organe este următorul, la animalele martore tinere şi adulte : tiroidă 39,35 şi 25,24 g%0, suprarenală 29,50 şi 39,27 g%0, testicul 29,73 g%o şi ovar 18,57 g%0, (la animalele martore şi injectate, tinere şi adulte), splină 4,88 şi 6,75 g%o, creier 3,75 şi 3,15 g%0, ficat 3,75 şi 3,15 g%0, plămîn 1,44 şi 2,63 g%o. Aceste rezultate sînt de acord cu cele obţinute anterior de unul dintre noi. Am obţinut variaţii importante la K, mai ales o creştere netă a K. în tiroidă şi ovar şi o scădere netă a K în splină. Unul dintre noi împreună cu G. Werner a obţinut o scădere importantă a potasemiei şi o ridicare a calcemiei şi magneziului prin tratamentul cu epifizhormon la bătrîne. Benetato şi Ciurdariu au studiat influenţa vîrstei asupra K din ţesuturi. Caracteristic este că în experienţele noastre, am obţinut în toate cazurile variaţii mult mai importante, oscilaţii cantitative mult mai mari la animalele tinere decît la cele adulte, pentru toate mineralele studiate. OPERE ALESE 343 Calciu. Am determinat calciul în organe, după sacrificarea animalelor, după mineralizare-perclorică prin metoda Waard. Rezultatele obţinute arată că injecţiile cu lizat alcalin de epifiză determină variaţiile calciului în organele studiate la animale tinere şi-adulte. a) In plămîn, Ca scade în majoritatea cazurilor examinate (5 din .9) şi creşte în 4 cazuri. La animalele tinere, variază între limitele 0,238 şi 0,842 g°/oo la martori şi 0,126 şi 0,863 g%„ la animalele injectate. Ca variază la animalele adulte între 0,138 şi 0,451 g%0 la martori şi 0,149 şi 0,570 g%0 la animalele injectate. Se observă la animalele tinere injectate variaţii cantitative mai importante faţă de cele adulte, diferenţele fiind 0,737 şi 0,421 g°/no. b) In ficat, Ca creşte în majoritatea cazurilor examinate (6 din 10), scade în 3 cazuri şi rămîne constant într-un singur caz. Ca creşte în general la animalele tinere (5 din 6). Variaţiile Ca la animalele tinere sînt de la 0,093 la 0,287 g%0 la martori, şi 0,096 la 0,513 g%o la injectate ; la animalele adulte, de la 0,125 la 0,370 g%0 la martori şi 0,023 la 0,682 g%o la injectate. Se observă la animalele adulte injectate variaţii cantitative mai importante ca la cele tinere injectate, diferenţele fiind de 0,659 şi 0,417 g%<>. c) In creier, Ca creşte la animalele tinere în majoritatea cazurilor {4 din 5) şi rămîne într-un singur caz. La animalele adulte, se observă o scădere netă la toate cazurile examinate de la media de 0,336 g%0 la 0,078 g°/00. Ca variază la animalele tinere martore şi injectate între limitele 0,086—0,212 şi 0,147—0,620, şi la animalele adulte între 0,223—0,463 şi 0,070—0,083. Se observă variaţii cantitative mai importante la Ca la animalele tinere injectate, faţă de cele normale, diferenţele fiind de 0,473 şi 0,013 g%„. d) In splină, Ca creşte în 5 şi scade în 5 din 10 cazuri examinate. Variaţiile la animalele tinere martore şi injectate sînt între limite largi de la 0,138 la 0,501 g%0 şi 0,168 la 0,885 g%o, iar la animalele adulte şi injectate, de la 0,199 la 0,649 g%0 şi 0,117 la 0,350 g°/oo. Se observă variaţii mai importante la animalele tinere injectate faţă de cele adulte injectate, diferenţele fiind de 0,717 şi 0,233. e) In tiroidă, se observă o creştere a Ca la toate animalele tinere injectate de la valoarea medie de 13,55 g°/00 la martori, la 22,71 g%0 la animalele injectate. La animalele adulte, rezultatele nu sînt concludente deoarece Ca la jumătatea cazurilor creşte şi în jumătatea cazurilor scade, sub influenţa epifizhormonului. Ca variază între limitele de 13,32 la 24,19 şi 9,00 la 46,29 la animalele tinere martore şi injectate; Ca variază între 3,10 şi 6,50 g%o şi 3,64 şi 11,67 g%0 la animalele adulte martore şi injectate. Se observă variaţii cantitative mult mai importante la animalele tinere injectate decît la cele adulte, diferenţele fiind de 37,29 şi 8,03 g°/oo- f) In suprarenală, în majoritatea cazurilor (7 din 10), Ca scade şi în 3 cazuri creşte. Creşterile sînt mai importante decît scăderile. Scă- 44 C. I. PARHON derile se observă la animalele tinere în majoritate (5 din 6). Ca variază între limitele 1,225—5,394 g%0 şi 0,446—8,914 g%0 la animalele tinere, martore şi injectate; Ca variază între 1,225—3,313 g%0 şi 0,626— 1,680 g%0 la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă că variaţiile cantitative sînt mai mari la animalele tinere injectate, diferenţa fiind de 8,468 şi 1,054 g%0. g) In testicul cantitatea de Ca scade la toate animalele tinere de la valoarea medie de 0,241 la 0,097 g%o la animalele martore şi injectate. In puţinele cazuri examinate, rezultatele sînt nete. Ca variază la animalele martore între 0,143 şi 0,290 g°/00 şi la animalele injectate, între 0,048 şi 0,130 g%0. Fosforul. Am determinat P total în organe după sacrificarea animalelor şi după mineralizarea nitro-perclorică prin metoda colorimetrică Briggs. Rezultatele obţinute arată că injecţiile cu lizat alcalin de epifiză determină variaţii ale P total în organele studiate, la animalele tinere şi adulte. a) In plămîn, P creşte în majoritatea cazurilor examinate (7 din 10) şi scade în 3 cazuri. In general, se observă o creştere de P la ani- malele tinere (5 din 6). Valorile P sînt cuprinse între limitele 3,05—6,37 g%0 şi 2,79—9,23 g°/oo la animalele tinere, martore şi injectate ; valorile P sînt cuprinse între 3,60—7,28 şi 3,23—4,92 g°/00 la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă în variaţiile cantitative ale P, oscilaţii mai mari la animalele tinere injectate faţă de adulte, diferenţele fiind de 6,44 şt 1,69 g%0. b) In ficat, P creşte în majoritatea cazurilor examinate (7 din 10) şi mai ales la animalele adulte (3 din 4). P variază între limitele mari : între 1,90—5,63 g%o şi 0,78—6,33 g%0 la animalele tinere martore şi injectate. P variază între 3,09—4,27 g%0 şi 3,59—6,43 g%0 la animalele adulte^ martore şi injectate. Se observă în variaţiile cantitative ale P oscilaţii mai mari la animalele tinere injectate decît la cele adulte, diferenţa fiind de 5,55 si 2,84 g%0. c) In creier, P scade în majoritatea cazurilor (7 din 10), în 2 cazuri creşte şi în unul rămîne constant. La majoritatea animalelor tinere (4 din 6), P, scade. Variaţiile P sînt cuprinse între 3,13—5,31 g%o şi 0,64—5,03 g°/00 la animalele tinere, martore şi injectate; între 3,13— 5,93 g°/00 Şi 3,14—4,61 g%0 la animalele adulte, martore şi injectate. Se-observă în variaţiile cantitative ale P oscilaţii mai mari la animalele tinere injectate faţă de cele adulte, diferenţele fiind de 4,39 şi 1,47 g°/00. d) In splină, P creşte în majoritatea cazurilor (6 din 10), scade-în 3 cazuri şi într-un caz rămîne constant. P variază între limitele 1,66—5,31 g%o şi 0,98—7,36 g°/oo la animalele tinere martore şi injectate-şi variază între 3,77—4,90 g%o şi 1,16—6,09 g°/oo la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă în variaţiile cantitative ale P oscilaţii OPERE ALESE 345> cantitative mai mari la animalele tinere injectate decît la cele adulte, diferenţele fiind de 6,38 şi 4,93 g%o. e) In tiroidă, P creşte în majoritatea cazurilor examinate (6 din 9) şi scade în 3 cazuri. Valorile P variază între 3,01—11,66 g%o şi 3,56— 35,71 g%0 la animalele tinere, martore şi injectate ; între limitele 2,71— 8,39 g%o ŞÎ 4,21 10,14 g%0 la animalele adulte, martore şi injectate. Se observă că variaţiile P în tiroidă sînt în limite foarte largi. In aceste variaţii se observă salturi cantitative mai mari la animalele tinere decît la cele adulte, diferenţele fiind de 32,15 şi 5,93 g°/00. f) In testicul, P creşte în majoritatea cazurilor la animalele injectate (4 din 5) şi într-un caz scade. Variaţiile P sînt cuprinse între 0,82— 1.57 g%o şi 1,48—4,26 g%0 la animalele martore şi injectate. Se observă că variaţiile cantitative la animalele injectate sînt mai mari decît la cele-martore, diferenţele fiind 2,78 şi 0,75 g%0. g) In ovar, în puţinele cazuri examinate, rezultatele nu sînt concludente. Rezultatele obţinute pentru P total arată că conţinutul organelor la martori este următorul la animalele tinere şi adulte : tiroidă 6,60 şt 4,95 g%o, plămîn 4,91 şi 4,20 g%0, creier 4,49 şi 4,42 g°/00, splină 3,31 şi 4,31 g%o, ficat 3,72 şi 3,72 g°/oo, testicul 1,24 g°/oo. Aceste rezultate sînt asemănătoare cu acelea găsite de unii dintre noi în experienţele cu cobai.. In rezumat, pentru a arăta mai clar influenţa injecţiilor cu lizatul alcalin de epifiză asupra şobolanilor de 2 vîrste diferite, am împărţit rezultatele obţinute în 2 categorii: 1. In prima categorie am pus rezultatele nete. Aceste rezultate se-pot arăta schematic, cum urmează : (Am notat lotul de animale tinere cu T şi de animale adulte cu A), tiroidă greutate, lungime, K- (T) Ca-tiroidă creştere (T) (T) Ovar (T) scădere (A) Creier apă-tiroidă, K-splină, Ca- 04) (T) (A) testicul (T) Se observă : o creştere netă în greutate şi lungime la animalele tinere ; o creştere de K în tiroida animalelor tinere şi în ovarul animalelor adulte ; o creştere de Ca în tiroida animalelor tinere. O creştere a K şi Ca concomitentă cu scăderea apei în tiroidă. 2. In a doua categorie am pus rezultatele obţinute în majoritatea cazurilor (7 din 10) . Ca-creier, P-plămîn, ficat, tiroidă, testicul creştere (T) (T) ^ ^ ^ ^ apă suprarenală, Ca-suprarenală, P-creier (T) (T) (T) 346 C. I. PARHON In majoritatea cazurilor se observă : o creştere a Ca în creierul animalelor tinere concomitentă cu o scădere a P total; o creştere a P în plămîn, (T), ficat (A), tiroidă (A) şi testicul (T şi A) ; o scădere concomitentă în suprarenală a apei şi a Ca la animalele tinere. O scădere a greutăţii glandei tiroide. CONCLUZII Lizatul alcalin de epifiză influenţează creşterea în lungime şi în greutate la animalele tinere injectate. Aceste rezultate arată acţiunea in-hibitorie asupra tiroidei şi vin în sprijinul constatării unui antagonism epifizo-tiroidian. După rezultatele obţinute se vede că există o strînsă corelaţie între extractul de epifiză şi glandele endocrine şi în special tiroide, testiculul, suprarenala. Relativ la administrarea extractului la cele două vîrste, se observă •deosebiri în ceea ce priveşte variaţia apei şi elementelor studiate. In general, variaţiile cantitative sînt mai mari la animalele tinere decît la cele adulte şi rezultatele sînt mai nete, mai ales în ceea ce priveşte glanda tiroidă. BJIHHHHE 3nHK,AaeT Hajinqne ara cj)h 3apHOTepeoHjmoro aHTaroHH3Ma. H3 nojiyqeHHbix aBTOpaMM pesyjibTaTOB BbrreKaeT HăJimm TecHwx B3aHMOOTHOHieHHft UeTKJiy SK'CTpaKTOM UtHUIKOBHAHOH JK&7ie3bI H 3HflOKpHH-HblMH >KejI03aMH, B OCa6eHHOCTH UtHTOBHAHOH >Kejie30H, HHHHHKaMH, CeMeH-HHK3MH H HâjţlIO1! eqHH'KaMH. Hto KacaeTca BBeaeHHH 3nH(j)H3apHoro aKcrpaicra ^ByM Hsy^aBinHMCH B03pacTHbiM rpynnaM, cJie^yeT OTMeTHTb pa3JiHTOH b Kcwie6aHHH coaepjKaHHS BORbl H APyrHX HCCJieAOBaBUIHXCJÎ 3JieM0HTOB. B ochobhom KOJiHqecTBeHHbie BapHaiţHH dojiee BbipajKeHbi y Mojio&bix jKHBOTHbix, qeM y BspocJibix, a o6uxne peayJibTaTbi npoHBjisnoTcsi b oco-’6eHHOCTH B OTHOIIieHHH UţHTOBHJliHOH >Kejie3bI. OPERE ALESE 347 L’ACTION DE L’EXTRAIT D’EPIPHYSE SUR LA TENEUR EN EAU ET EN SUBSTANCES MINERALES (K, CA, P) DE QUELQUES ORGANES RESUME Le lysat alcalin d’epiphyse, en injections, influence la croissance et l’augmentation ponderale des jeunes animaux. Ces resultats relevent d’une action inhibitrice de l’extrait d’epiphyse sur la thyroîde, ce qui demontre l’existence d’un antagonisme epiphyse-tyhroi'de. Les riesultatis obtenus temoignent de l’ieitroite icorrelation qu’il y >a entre l’extrait d’epiphyse et les .glandes endocrines, et surtout la thyroîde, Tovaire, le testicule et la sUrrânale. En ce qui concerne l’administration de l’extrait, on remarque des differences, aux deux âges observes, dans la variation de l’eau et des autres elements etudies. En general, les variations quantitatives sont plus importantes chez les animaux jeunes que chez les adultes et les resultats, dans leur en-semble, sont plus evidents, notamment en ce qui concerne la glande thyroîde. BIBLIOGRAFIE Benetato Gr. et Ciurdariu P., Influence de Vâge sur la potassemie tissulaire, C. R. Soc. Biol., 1939, p. 132. Milcu S. et Pitiş M., Contribution â Vetude de la circulation thymo-epiphysaire, Acta endocrinologică, 1943, nr. 9, p. 73. .Milcu S. şi Pitiş M., Acţiunea epifizei asupra tiroidei, Acta endocrinologică, 1946. p. 12. Milcu S. et Pitiş M., Sur Vexistence d’une hormone de croissance dans Vepiphyse, Bull. Acad. Roum., 1942, nr. 8, p. 230. P a r h o n C. I., Milcu S. et Pitiş M., Sur les correlations epiphyso-surrenales, Acta endocrinologică, 1944, nr. 10, p. 3. Parhon C. I., et Werner G., La serocalcemie et le seropotassemie dans leur rapport avec Vespece et Vâge, C. R. Soc. Biol, 1932, t. CIX. Parhon C. I. et Werner G., Cercetări asupra distribuţiei electrolitelor şi a ionilor în organism, în relaţie cu funcţiile hormonale, Bull. Acad. Roum., 1944, t. XXVII. Parhon C. I., Werner G. et Apostol N., Recherches sur quelques constituants chimiques du sang en relation avec la vieillesse et son traitement endo-crinien, Bull. Acad. Roum., Sect. sci., 1947, t. XXIX. Parhon C. I., C a h a n e R. et M î r z a V., Sur Vinfluence du systeme nerveux et des glandes sur la teneur en eau des organes et tissus, Arch. roum., pathol. exp. et microbiol., 1928, t. II. Parhon C. I., C'ahane M. et M î r z a V., Influence des glandes endocrines sur la teneur en eau du sang, des organes et des tissus. Arch. roum. pathol. exp. et microbiol., 1928, t. II. Parhon C. I., C a h a n e M. et M î r z a V., Sur la teneur en eau du tissu musculaire et de certains organes chez les animaux soumis au traitement thyroidien, C. R. Soc. Biol., 1926, p. 713. Parhon C. I. et K ap lan I., Recherches sur Vaction d’un extrăit surrenal hydro soluble sur la teneur en eau, K et Ca de quelques organes, Acad. R.P.R., Bull. Sect. sci., 1948, t. XXX. ACŢIUNEA EXTRACTULUI EPIFIZAR ASUPRA CONŢINUTULUI UNOR GLANDE ENDOCRINE ŞI ORGANE IN APĂ ŞI SUBSTANŢE MINERALE LA COBAI * Studiul epifizei şi a rolului ei în organism face de mai mult timp-obiectul cercetărilor în institutul nostru. Noi înşine, într-o lucrare anterioară, ne-am ocupat de modificările chimice ale unor organe sub influenţa injecţiilor cu extract epifizar, la şobolanul alb, la două vîrste diferite; am semnalat modificările constatate faţă de martori şi deosebirile animalelor tratate, în raport cu vîrstă lor. în această lucrare, vom expune constatările noastre, din aceleaşi puncte de vedere, la o specie diferită şi anume la cobai, considerat de asemenea la două vîrste diferite. In lucrarea de faţă, am studiat acţiunea lizatului alcalin de epifiză,. preparat de Ioana Milcu, asupra cobailor de două vîrste : tineri (T) şl adulţi (A). In experienţele noastre, am injectat opt animale timp de 35 de zile,, fiecare animal primind zilnic o fiolă de 1 ml de extract, corespunzînd la 0,10 g de glandă proaspătă. Animalele au fost cîntărite înainte de a primi tratamentul şi după 35 de zile de tratament. Experienţele s-au făcut, paralel, pe opt animale martore. S-au făcut următoarele determinări: greutatea animalelor, greutatea unor glande endocrine, apa, K, Ca, P şi Mg total în: glanda tiroidă,, ovare şi testicule, suprarenale, plămîn, ficat şi creier. Rezultatele sînt date în tabelele nr. 1—7. * In colaborare cu I. Potop, R. Frucht şi E. Rădulescu. Publicat în Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţ. şt. med., 1951, t. III, nr. 1. Fosta locuinţă a academicianului C. I. Parhon la Spitalul Socola din Iaşi 249 Tabelul nr. 1 Greutatea animalelor în grame ' ' Nr. crt. Sexul Vîrsta Martore Injectate înainte La sacrificare Variaţii înainte La sacrificare Variaţii 1 F A 320 660 i 331 470 2 M A 349 380 + 385 390 -j- 3 M A 425 400 — 441 456 4- 4 M A 385 485 + 280 520 _L 5 F T 205 250 _L 215 280 j_ 6 F T 250 380 4- 230 330 4- 7 M T 226 225 = 183 214 4- 8 M T 225 375 + 223 330 + Tabelul nr. 2 Greutatea glandelor în grame Nr. crt. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Varia îl Glandele tiroide 1 F A 0,0476 0,0546 ' -r 2 M A 0,0530 0,0598 -f 3 M A 0,0578 0,0636 ^ -f ■ ■ 4 M A 0,0648 0,0677 + Media 0,0558 0,0614 + 5 F T - 0,0432 0,0496 4- 6 F T 0,0152 0;0280 + 7 M T 0,0399 0,0479 + 8 M T 0,0230 0,0347 + Media 0,0303 0,0400 + Ovare şi testicule 1 F A 0,057 0,0690 + 2 M A 1,750 3,0070 + 3 M A 1,684 1,721 + 4 M A 2,859 2,732 — 5 F T 0,0399 0,0407 _. 6 F T 0,0096 0,0082 — 7 M T 0;0456 0,0353 — 8 M T 1,3998 0,4322 ~r 350 Tabelul nr. 2 (continuare) Nr. crt. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Suprarenale 1 p A 0,363 0,375 + 2 M A 0,238 0,346 + 3 M A 0,260 0,264 + 4 M A 0,202 0,287 + Media 0,266 0,343 + 5 F T 0,1997 0,2528 + 6 F T 0,1982 0,1558 7 M T 0,1697 0,1986 + 8 M T 0,1912 0,1839 — Media 0,1895 0,1977 + Tabelul nr. 3 Apa % Nr. Sexul Martori Injectaţi Variaţii Glandele tiroide 1 F 68,0 69,1 + 2 M 75,0 73,2 — 3 M 77,8 72,7 — 4 M 72,0 75,3 4- Media . . . 73,2 72,5 — Ovare şi testicule 1 F 75,4 79,3 + 2 M 84,0 86,0 + 3 M 84,5 85,5 + 4 M 83,3 84,1 + Suprarenale 1 F 67,3 64,9 2 M 68,0 69,2 + b M 65,5 64,7 4 M 64,0 64,4 — Media . . . 66,2 65,8 — 351 Tabelul nr. 3 (continuare) Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Plămîn 1 F 79,2 78,0 2 M 80,0 78,4 — 3 M 82,2 75,6 — 4 M 78,6 77,6 — Media . . . 80,0 77,4 — Ficat 1 F 70,6 72,8 + 2 M 74,0 74,3 = 3 M 73,0 69,3 — 4 M 75,6 71,5 — Media . . . 73,3 71,9 — Creier 1 F 79,1 79,0 2 M 79,4 79,8 = 3 M 79,5 77,9 — 4 M 79,3 80,6 == Media . . . 79,3 79,3 = Tabelul nr. 4 Potasiu în g% Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Glandele tiroide 1 F A 5,50 2,40 2 M A 1,75 1,90 + 3 M ‘ A 1,59 2,85 + 4 M A 1,96 2,33 + Media 2,70 2,37 — 5 F T 1,352 3,796 + 6 F T 2,642 1.662 — 7 M T 2,474 1,987 — 8 M T 1,609 3,543 + Media 2,069 2,747 + 352 Tabelai nr. 4 (continuare) Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Ovare şi testicule 1 F A 2,30 2,52 + 2 M A 2,30 0,22 — 3 M A 0,29 0,33 + 4 M A 0,29 0,35 + 5 F T 2,015 3,240 + 6 F T — 5,125 7 M T 0,582 3.100 + 8 M T 0,071 0,176 + Suprarenale 1 F A 0,69 0,49 2 M A 0,72 0,55 — 3 M A 0,43 0,72 + 4 M A 1,00 0,51 — Media 0,71 0,567 5 F T 0,840 0,618 6 F T 0,510 0,672 -F 7 M T 1,213 0,814 8 M T 0,721 0,853 + Media 0,821 0,739 — Plămîn 1 F A 0,49 0,32 2 M A 0,22 0,69 . + 3 M A 0,24 0,29 + 4 M A 0,19 0,43 + Media * 0,285 0,432 + 5 F T 0,374 0,413 4- 6 F T 0,179 0,050 — 7 M T 0,443 0,242 — 8 M T 0,393 0,322 — Media 0,347 0,257 — ' 353 Tabelul nr, 4 (continuare) ' Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Ficat 1 F A 0,23 0,25 + 2 M A 0,18 0,42 + 3 M A 0,21 0,26 + 4 M A 0,15 0,14 — Media 0,19 0,27 1 + 5 F T 0,429 6 p T 0,353 0,376 + 7 •M ■ T 0,309 0,363 + 8 M T 0,292 0,361 + Media 0,345 0,366 + Creier 1 F A 0,17 0,22 + 2 M A 0,32 0,18 — 3 M A 0,38 0,22 — 4 M A 0,28 0,38 + ■ Media .0,29 0,25 + 5 F T 0,357 : 0,408 + 6 F T 0,335 0,409 + 7 M T . 0,658 0,433 — 8 M T 0,349 0,382 + Media ... 1 | 0,425 0,408 — Tabelul nr. 5 Calciu în g % Nr. : Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Glandele tiroide 1 F A 1,740 0,760 2 M A 0,840 0,940 + 3 M A 0,800 0,680 — 4 M A 0,880 0,800 — Media 1,065 0,795 — 23 — Opere alese — c. 3487 354 Tabelai nr. 5 (continuare) Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii 5 F T 0,913 1,729 + 6 F T 0,879 1,472 + 7 M T 0,764 1,276 + 8 M T 0,548 1,831 + Media 0,776 1,577 + Ovare şi testicule 1 F A 0,98 0,910 2 M A 0,042 0,021 — 3 M A 0,050 0,038 — 4 M A 0,036 0,040 + 5 F T 0,674 1,536 + 6 F T 0,523 2,125 + 7 M T 0,017 0,172 + 8 M T 0,031 0,176 + Suprarenale 1 F A 0,080 0,100 + 2 M ■ A 0,250 0,170 — 3 M :- A 0,170 0,180 + 4 M A 0,280 0,180 Media 0,195 0,157 — 5 F T 0,187 0,330 + 6 F T 0,126 0,229 • + 7 M T 0,415 0,337 — 8 M T 0,212 0,598 + Media 0.235 0,373 + Tabelul nr. 5 355 Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Plămîn 1 F A 0,080 0,058 2 M A 0,048 0,090 + 3 M A 0,043 0,063 + 4 M A 0,054 0,043 — Media .. , 0,056 0,063 + 5 F T 0,057 0,140 + 6 F T 0,063 0,068 + 7 M T 0,057 0,140 + 8 M T 0,104 0,151 Media .. . 0,070 0,124 + Ficat 1 F A 0,029 0,068 + 2 M A 0,037 0,043 + 3 M A 0,035 0,043 + 4 M A 0,038 0,045 + Media .. . 0,034 0,049 + 5 F T 0,040 0,079 + 6 F T 0,034 0,047 + 7 M T 0,102 0,076 — 8 M T 0,115 0,071 — Media .. . 0,072 0,068 — Creier 1 F A 0,018 0,033 + 2 M A 0,070 0,026 — 3 M A 0,080 0,033 . — 4 M A 0,050 0,050 • — Media .. . 0,054 0,035 — 5 F T 0,030 0,078 + 6 F T 0,033 0,061 + 7 M T 0,104 0,151 + 8 M T 0,032 0,097 + Media ... 0,049 0,096 + 356 Tabelul nr. 6 Fosforul Nr. Sexul Vîrsta Mertori Injectaţi Variaţii Glandele tiroide 1 F A 1,46 0,51 2 M A 0,19 1,43 + 3 M A 0,22 0,25 + 4 M A 0,17 0,22 + Media... 0,51 0,60 + 5 F T 0,285 0,291 + 6 F T 0,210 0,770 + 7 M T 0,166 0,588 + 8 M T 0,258 0,352 + Media... 0,229 0,500 + Ovare şi testicule 1 F A 4,00 1,7 2 M A 0,32 0,36 + 3 M A 0,33 0,35 4 M A 0,30 0,28 Media... 1,23 0,67 — 5 F T 1,068 0,662 6 F T — 0,770 7 M T 0,166 0,588 + 8 M T 0,181 0,229 + Media... 0,471 0,562 + Suprarenale 1 F A 1,49 0,13 2 M A 0,35 3,00 + 3 M A 0,72 0,07 —. 4 M A 0,05 0,07 + Media... 0,65 0,81 + 5 F T 0,328 0,272 6 F T 0,427 0,770 + 7 M T 0,186 0,313 + 8 M T 0,270 0,410 : + Media... 0,302 0,441 + Tabelul nr. 7 (continuare) 357 Nr. Sexul Vîrsta Martori Injectaţi Variaţii Plămîn 1 F A 1,09 0,90 2 M A 0,41 1,90 + 3 M A 0,40 0,39 = 4 M A 0,43 0,39 — Media... 0,58 0,86 + 5 F T 0,232 0,282 + 6 F T 0,333 0,320 — 7 M T 0,729 0,512 — 8 M T 0,253 0,224 — Media... 0,386 0,334 — Ficat 1 F A 0,22 0,40 2 M A 0,32 1,19 -j- 3 M A 0,27 0,35 — 4 M A 0,40 0,28 — Media... 0,302 0,555 + 5 F T 0,208 0,076 6 F T 0,241 0,283 + 7 ■ M . ' T 0,144 0,176 + 8 M T 0,207 0,214 + Media.,. 0,200 0,187 _L Creier 1 F A 0,30 0,79 + 2 M A 0,45 0,64 + 3 M A 0,59 0,43 — 4 M A 0,40 0,42 + Media... 0,43 0,57 + 5 F T 0,236 QJ200 6 F T 0,329 0,315 — 7 M T 3,390 0,307 — 8 M T 0,183 0,353 Media... 0,284 0,293 + 358 C. I. PARHON Tabelul nr. 7 Magneziu g% Organul Sexul Martori Injectaţi Variaţii Tiroida F 0,0349 0,0425 + F 0,0152 0,0280 + M 0,0284 0,0369 + Media... 0,0261 0,0354 + Ovare şi testicule F 0,0256 0,0388 + F 0,0096 0,0082 _ M 0,0010 0,0047 + M 0,0014 0,0049 + Suprarenale F 0,0063 0,0101 + F 0,0198 0,0155 — M 0,0101 0,0096 — M 0,0067 0,0100 + Media... 0,0107 0,0113 + Plămîn F 0,0024 0,0031 + F 0,0024 0,0032 + M 0,0036 0,0035 1 Media... 0,0028 0,0032 4- Ficat F 0,0018 0,0106 + F 0,0012 0,0030 + Rezultatele obţinute arată următoarele : 1. Greutatea animalelor a crescut în majoritatea cazurilor (6 din 8) la martore şi la toate animalele injectate, adulte şi tinere. Creşterea este de 43% pentru animalele martore şi de 16% pentru animalele injectate, adulte. Pentru animalele tinere, creşterea este de 46% pentru martore şi de 35%' pentru cele injectate. Creşterea în greutate a fost mai mare la animalele martore, adulte sau tinere, decît la animalele injectate. Aceste rezultate sînt contrare cu acele obţinute anterior experimentînd pe şobolani la care am găsit o creştere în greutate faţă de martori. 2. Greutatea glandelor. Am studiat greutatea glandelor cu secreţie internă la animalele martore şi injectate, adulte şi tinere. OPERE ALESE 359 Greutatea glandelor tiroide a crescut la toate animalele martore şi injectate, adulte şi tinere. Greutatea glandelor variază între • limitele: 0,0476 şi 0,0648 g, 0,0546 şi 0,0677 g, pentru animalele adulte martore şi injectate; 0,0152 g, 0,432 g şi 0,496 g pentru animalele tinere martore şi injectate. Creşterile sînt mult mai importante la animalele tinere, decît la cele adulte. Greutatea ovarelor şi testiculelor variază la animalele injectate, în 50% din cazurile examinate ; în special, la animalele tinere, greutatea scade. Greutatea suprarenalelor creşte, la toate animalele adulte; la animalele tinere, rezultatele nu sînt concludente. Aceste rezultate sînt diferite de cele obţinute cu acelaşi preparat, la şobolan. Rezultatele diferă deci de cele obţinute anterior de Parhon, Milcu şi Pitiş, care au observat o scădere a suprarenalelor, sub influenţa epifiz-hormonului la şobolanii bătrîni. Se vede că la această specie creşterea în greutate este mai puţin importantă la animalele injectate adulte şi tinere, decît la cele martore. Acest rezultat este contrariu de cel obţinut de noi în lucrarea anterioară, pe şobolani. Se observă, încă : O scădere a greutăţii ovarelor şi testiculelor animalelor tinere; de asemenea, o creştere a greutăţii glandelor suprarenale la animalele adulte injectate, în raport cu cele martore. 3. Apa a fost determinată în diferitele organe, după sacrificarea animalelor. Rezultatele obţinute arată următoarele : la cobaii martori, conţinutul în apă al diferitelor organe merge descrescînd, în următoarea ordine: testicul 83,9%, plămîn 80%, creier 79,3%, tiroidă 73,2%, ficat 73,3%' suprarenale 66,2%. Aceste rezultate, puţin diferite în valoare absolută faţă de acele obţinute în experienţele anterioare pe şobolani, păstrează aceeaşi ordine de mărime. La animalele adulte, în glanda tiroidă, apa scade în majoritatea cazurilor examinate (3 din 4) şi creşte într-un caz. Valoarea apei este în medie de 73,2% la animalele martore şi de 72,5 la animalele injectate; diferenţa de variaţii este neînsemnată. In ovare şi testicule, la animalele adulte apa creşte în toate cazurile examinate, în medie de la valoarea de 83,9%', pentru animalele martore la 85,2% pentru animalele injectate. In suprarenale, rezultatele nu sînt concludente. In plămîn apa scade, în totalitatea cazurilor examinate, de la valoarea medie de 80% pentru animalele martore la valoarea medie de 77,4% pentru animalele injectate. In ficat, rezultatele nu sînt concludente ; iar în creier, nu se observă variaţii sub acţiunea epifizhormonului, mediile fiind aceleaşi, de 79,3% şi pentru animalele martore şi pentru cele injectate, adulte. 4. Calciu. In glandele tiroide, cantitatea de Ca variază între limitele de 0,548 g% la 1,748 g% la animalele martore şi 0,680 g% la 1,831 360 C. I. PARHON g% la animalele injectate adulte şi tinere. La animalele adulte, Ca scade uşor în majoritatea cazurilor examinate (3 din 4), diferenţa mediilor de variaţii fiind mică, de 0,6. La animalele tinere, Ca scade în toate cazurile din experienţă. Diferenţa este de 0,802. Comparînd aceste rezultate, cu acele obţinute într-o cercetare anterioară pe şobolani, vedem că ele sînt contrarii în ceea ce priveşte animalele adulte injectate. In ovare şi testicule, variaţiile cantităţii de Ca sînt nete pentru animalele tinere şi injectate. Se observă o creştere de Ca în toate cazurile examinate. In majoritatea cazurilor examinate (3 din 4), Ca scade la animalele adulte injectate, diferenţa fiind de 0,100. Se observă că în ce priveşte conţinutul în Ca, la cobai, el este mai important în x»vare, decît în testicule. In suprarenale, cifrele variaţiilor cantităţii de Ca, nu sînt concludente, deşi în majoritatea cazurilor (5 din 8) Ca creşte. In plămîn, cantitatea de calciu creşte net la animalele tinere injectate ; în ce priveşte animalele adulte injectate, rezultatele nu sînt concludente. Diferenţa de creştere, la animalele tinere, este de 0,054. Limitele de variaţii a Ca sînt cuprinse între 0,043 g% şi 0,104 g% pentru animalele martore şi 0,043 g% şi 0,151 g% pentru animalele injectate. In ficat, cantitatea de Ca creşte în majoritatea cazurilor examinate (6 din 8). Creşterea este netă la animalele adulte injectate, diferenţa variaţiilor fiind de 0,015. Limitele de variaţii a Ca sînt cuprinse între 0,029 g% şi 0,115 g% la animalele martore adulte şi tinere şi 0,043 g% la 0,079 g% la animalele injectate. Rezultatele obţinute pentru animalele adulte concordă cu cele obţinute anterior la şobolanii adulţi. Im creier, (caliciul variază între limitele de 0,018 g% Şi 0,104 % animalele martore şi 0,026 g% şi 0,151 g% la animalele injectate. Variaţiile Ca sînt nete pentru animalele tinere injectate : Ca creşte în toate cazurile din experienţă, diferenţa de variaţii fiind de 0,047. Pentru animalele adulte, variaţiile calciului sînt diferite : în două cazuri scade, în unul rămîne constant şi în unul creşte. Rezultatele obţinute pentru animalele tinere, la cobai, sînt de sens contrar, cu cele obţinute pentru şobolani, la care Ca scade. 5. Potasiu. In glandele tiroide, potasiul variază între limitele 1,352 g%' şi 5,5% la animalele martore, şi 1,662 g% şi 3,796 g% la animalele injectate. K creşte în majoritatea cazurilor examinate (5 din 8). Rezultatele variaţiilor potasiului la animalele injectate nu sînt nete pentru cobai, în comparaţie cu cele obţinute pentru şobolani. In ovare şi testicule, cantitatea de K creşte în majoritatea cazurilor injectate (6 din 7). Conţinutul în K este mult mai mare în ovar decît în testicule, la cobai. Rezultatele sînt comparabile cu acele obţinute anterior pe şobolani. OPERE ALESE In suprarenale, K. scade în majoritatea cazurilor examinate (5 din 8) şi creşte în 3 cazuri. K variază între 0,43 g% la 1,213 g% la animalele adulte şi tinere martore, şi între 0,49 g% şi 0,853 g% la animalele adulte şi tinere injectate. Cantitatea de K este mai mică ca la şobolani. în plămîni, K scade în jumătate din cazurile examinate şi creşte în celelalte. In majoritatea cazurilor creşterile sînt la animalele adulte şi scăderile la animalele tinere. Rezultatele obţinute pe şobolani sînt în acelaşi sens. Scăderile sînt mai importante decît creşterile. In ficat, variaţiile K sînt concludente. In majoritatea cazurilor creşte şi într-un caz rămîne constant, la animalele adulte şi tinere injectate. Diferenţa este în medie de 0,04. Limitele de variaţii a K sînt cuprinse între 0,150 g%' şi 0,429 g% pentru animalele martore adulte şi tinere şi 0,14 g% şi 0,42 g% pentru animalele injectate. Rezultatele obţinute sînt mai concludente în ficat la cobai, în com-. paraţie cu cele obţinute la şobolani. In creier, K creşte în majoritatea cazurilor examinate (5 din 8) şi scade în 3 cazuri. Limitele de variaţii ale K sînt între 0,17 şi 0,658 la animalele martore adulte şi tinere, şi între 0,180 şi 0,433 la animalele injectate. Nu se observă diferenţe, în ceea ce priveşte variaţiile la animalele adulte şi tinere, cum — de exemplu — am obţinut în experienţele pe şobolani. Se observă că în creier, diferenţele de variaţii a K sînt mici la animalele injectate faţă de cele martore. 6. Fosforul. In glandele tiroide, P creşte în 7 din 8 cazuri. Variaţiile P sînt cuprinse între limitele de 0,146 şi 0,285 la martori şi 0,22 şi 1,43 la animalele injectate. Creşterea este netă, diferenţele de variaţii ale P la animalele injectate şi martore fiind de 0,181. Rezultatele sînt mai concludente ca acele obţinute lucrînd pe şobolani. In ovare şi testicule, rezultatele nu sînt concludente pentru cazurile examinate. Se observă un conţinut mai mare de P în ovare ca în testicule. In suprarenale, cantitatea de P creşte în majoritatea cazurilor (5 din 8) şi scade în 3 cazuri. Nu se observă diferenţe în ceea ce priveşte cantitatea de P la cele două vîrste, atît la animalele martori cît şi la cele injectate. In plămîn, cantitatea de P scade în majoritatea cazurilor (la 6 din 8) şi creşte în 2 cazuri. Variaţiile P sînt cuprinse între limitele de 0,232 la 1,09 la animalele martori adulte şi tinere şi între 0,224 şi 1,900 la animalele injectate adulte şi tinere. Aceste rezultate sînt contrare faţă de cele obţinute pe şobolani, cînd P creşte în majoritatea cazurilor în plămîn sub influenţa epifizhormonului. In ficat, P creşte în majoritatea cazurilor (6 din 8) şi scade în 2 cazuri. Se observă o creştere la majoritatea animalelor tinere injectate. -362 C. I. PARHON P variază între limitele de 0,144 g% şi 0,400 g% la animalele martore şi 0,076 g% Şi 1,19 g%' la animalele injectate tinere şi adulte. Se observă că variaţiile P sînt mai mari la animalele adulte injectate faţă de cele tinere, diferenţa fiind de 0,25 şi de 0,13. In creier, P scade în jumătate din cazurile examinate şi creşte în jumătate. Diferenţele de variaţii nu sînt importante. Totuşi, sînt mai mari pentru creştere decît pentru scăderi. Nu se observă diferenţe de variaţii la cele 2 vîrste de animale, cum am obţinut în experienţele pe şobolani. 7. Magneziul. Aim studiat numai La anima lele tinere variaţiile Mg, •sub influenţa epifizhormonului. Rezultatele arată o creştere a Mg în glanda tiroidă, diferenţa fiind de 0,0072. In ovare şi testicule, Mg creşte în majoritatea cazurilor la animalele injectate (3 din 4) şi scade într-un caz. Diferenţa de variaţii în creştere •este de 0,0039. In suprarenale, rezultatele obţinute pe puţine cazuri nu sînt concludente. In plămîn, cantitatea de Mg creşte sau rămîne constantă. Diferenţele de variaţii sînt minime. In ficat, am examinat cantitatea de Mg în numai 2 cazuri, în care a crescut. Pentru a arăta mai clar acţiunea lizatului alcalin de epifiză asupra ■cobailor de două vîrste diferite, am împărţit rezultatele în două categorii. 1. In prima categorie, am pus rezultatele constante. Schematic, -aceste rezultate se pot arăta în felul următor (lotul de animale tinere ■este notat cu T, cele adulte cu A). Creştere-, greutatea (A şi T), greutatea glandei tiroide (A şi T), greutatea suprarenalei (A), Apa în testicule şi ovare, Ca gl. tiroide (A), ovare şi testicule (A şi T), plămîn (T), ficat (^1), creier (T) P gl. tiroide (A şi T), ficat (T), K ficat (T). Mg. tiroidă (T), ficat (T). Scădere: Apa plămîn (A). Se observă : a) O creştere a greutăţii animalelor adulte şi tinere; o creştere a greutăţii glandelor tiroide la animalele A şi T şi a suprarenalelor la animalele A; acestea, concomitent cu o hidratare a ovarelor şi a testiculelor. O creştere a mineralelor, în diferite organe şi glande endocrine; astfel, o creştere de Ca în majoritatea organelor şi glandelor examinate, o -creştere a P şi Mg în tiroidă şi ficat, o creştere a K în ficat; o deshidratare a plămînului animalelor A. OPERE ALESE 363 b) Nu se observă oscilaţii cantitative mai importante la animalele T faţă de cele A, cum s-au obţinut în experienţele anterioare pe şobolani. 2. In a doua categorie, am pus rezultatele obţinute în majoritatea cazurilor : Creştere: Ca suprarenale (T), K tiroidă (A), ovare şi testicule (A şi T), plămîn (A), ficat (A şi T), P suprarenale (T), ficat (A), Mg ovare şi testicule (T), plămîn (T). Scădere: Apa tiroidă {A), Ca tirpidă (A), ovare şi testicule (A), K suprarenale (A şi T), plămîn (T), P plămîn (A şi T). Se observă o deshidratare a tiroidei animalelor A, în unele organe o creştere a mineralelor iar în altele o scădere. Astfel: a) o creştere a Ca în suprarenale, şi o scădere în tiroidă, ovare şi testicule; o creştere a K în tiroidă, ovare, testicule, plămîn şi ficat, şi o scădere în suprarenale şi plămîn ; o creştere a P în suprarenale şi ficat, şi o scădere în plămîn ; o creştere a Mg în ovare, testicule şi plămîn. b) Nu se observă variaţii cantitative mai importante la animalele (T) faţă de (^4) ca în experienţele efectuate pe şobolani. CONCLUZII Lizatul alcalin de epifiză influenţează creşterea în greutate la cobaii injectaţi. Dar, pe cînd la şobolani se observă o stimulare a creşterii, la cobai am notat dimpotrivă o inhibare a acesteia. Lizatul alcalin influenţează metabolismul apei şi al substanţelor minerale, şi la această specie studiată. Totuşi variaţiile sînt mai puţin importante în comparaţie cu cele obţinute pe şobolani. Se observă o influenţă incontestabilă a injecţiilor cu extract de epifiză asupra glandelor endocrine, în special tiroida, suprarenalele, ovarele şi testiculele. Relativ la administrarea extractului la două vîrste diferite, nu se observă variaţii nete în ceea ce priveşte apa şi elementele studiate, ca la şobolani. încă o deosebire, este aceea că oscilaţiile cantitative nu sînt mai mari la animalele tinere decît la cele adulte. Vedem, dar, că studiind acţiunea Uzatului alcalin de epifiză asupra cobaiului şi asupra şobolanului, rezultatele sînt în parte diferite. Aceste rezultate ar putea ţine de faptul că tiroida este în general mai activă la şobolani şi mai puţin activă la cobai, după cum se vede din examenele histologice ale acestui organ la cele 2 specii.- După rezultatele obţinute pînă acum, pe cele 2 specii şi vîrste, acţiunea extractului de epifiză ar varia cu specia animală în experienţă şi cu vîrsta. 364 C. I. PARHON BJIHHHHE 3nHH3APHOrO 9KCTPAKTA HA COflEPXAHHE BOJţbl H MHHEPAJIbHblX BEIU,ECTB B SHflOKPHHHblX XEJIE3AX H OP r AH AX MOPCKHX CBHHOK PE3IOME UI,eji0qH0H JiH3aT xnHUiKOBHAHOH *ejie3bi OKa:;sbiBacT bjihhiihc Ha noBLi-nieHHe Beca Tejia riH'beuHpoBainibix mopckhx cbhhok. B to BpeMH KaK y KpHC OTMeqaeTCH aKTHBaiţHSI pOCTa, y MOpCKHX CBHHOK, Ha060p0T, Ha6jlK)-AaeTCH ero TOpMO>KeHne. niejiOMHOft JiiHeaT OKasbiBaer BJiHHHne Ha BOflHO-ccwieBoâ oSmch h y MopcKHX cbhhok. O^HaKO BapHau,HH 3iiaiiHTe.jibHO weiiee Bbipa>!ceiibi no CpaBHeHHIO C H3M6HGHHHMH, na 6 JI 10/I.aIOm:HMHC5I y KpbIC. OTMeqaeTca hbhoc ejiuhiihc Hii'beKixHH 3nn(f)H3apnoro SKCŢpaKTa Ha }Kejie3bi BHyrpeHHefi ceKpeuHiH, b oco6&hhocth Ha mHTOBH^Hyio >Kejie3\\ HaOTOqeHHHKH, aHMHHKH H C6MeHHHKH. Mto KacaercH BBeAenHH sKcrpaKTa b ABa paejiiniHbix BoepacTHbix ne-pno^a, to He yaajiocb oTMeTHTb hbhhx Bapnaimn b OTiioţueHHH bo®h h MHHepajibHbix BemecTB, KaK sto Ha6jiio.najiocb y Kpbic. Eme ooto orange 3aKJHoqaercH b tom, ^to KaqecTBeHHbie Ko.KHBOTHbIX He npeBblHiaiOT TaKOBbie y B3pOCJIbIX >KHBOTHbIX. TaKHM ofipaeoM, npii H3y-iciraH bjihhhhh mejioraoro JM3aTa uihiuko-BHflHOfi >KCJie.3bI Ha Kpbic H MOpCKHX CBHHOK, aBTOpaM yAajIOCb OTMCTHTb HecKOjibKO pa3JiOTHbie pesyjibTarbi. 3th pesyjibTaTbi MorjiH 6u 06ycji0BJiHBaTbc?i tcm (J)3ktom, mto uihto-BH^Hasi >Kejie3a Boo6me 6twiee aKTHB'Ha y Kpbic, qeM y mopckhx cbhhok, KaK 9to BbiTeKaer m rHcranorHHecKHx Hccjie^oBaHHfi yKa3aHHoro opraHa y AByx BHjţOB JKHBOTHblX. Ha 0CH0B3HHH nojiyqeHHbix js,o HacToamero bpsmchh pesyjibTaTOB y flpyx bhagb hchbothhx pa3JiîîqlHbix B03pacTHHx rpynn, mohcho 3aKJHoraTb, *ITO BJIHHHH0 SnH^HSapHOro SKCTpaKTa aaBHCHT, nO-B’HAHMOMy, OT BHAfl HCHBOTHOrO H 0T erO B03paCTa. L’ACTION DE L’EXTRAIT D’EPIPHYSE SUR LA TENEUR EN EAU ET EN SUBSTANCES MINERALES DE QUELQUES GLANDES ENDOCRINES ET ORGANES CHEZ LE COBAYE RESUME Le lysat alcalin d’ep iiphyse exeroe tine influente sur l’auigimentation ponderale des cobayes traites. Mais, alors qu’on constate une stimulation de la croissance chez le Rat, cette derniere est inhibee chez le Cobaye. OPERE ALESE 365 Le lysat alcalin inîlue sur le metabolisme de l’eau et des substances minerales, chez cette derniere espece aussi. Cependant, les variations sont moins importantes, comparativement â celles obtenues sur des rats. On remarque une influence incontestable des injections d’extrait d’epiphyse sur les glandes endocrines, en particulier sur la thyroîde, les surrenales, les ovaires et les testicules. Lors de l’administration de l’extrait â des cobayes de deux âges differents, on n’a pas constate de variations nettes en ce qui concerne l’eau et les elements etudies, comme chez le Rat. Une autre difference reside en ce que les oscillations quantitatives ne sont pas plus amples chez les animaux jeunes que chez les adultes. L’etude de l’action du lysat alcalin d’epiphyse, sur le Cobaye et sur le Rait, a -domnie des resultats en pârtie diffierenfc. Ceci pourrait relever du fait que, en general, la thyroîde est plus active chez le Rat et moins active chez le Cobaye, ainsi qu’il ressort des examens histologiques de cet organe, chez les deux especes. D’apres les resultats obtenus jusqu’ici, sur les deux especes d’ani-maux et sur les deux âges, l’action de l’extrait d’epiphyse varierait en fonction de l’espece et de l’âge. BIBLIOGRAFIE C. I. Parhon, Şt.-M. Milcu et M. Pitiş, Sur les correlations epiphyso-sut~ renales, Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 1, p. 3. G. I. Parhon, I. Potop, V. Boeru, E. Rădulescu şi R. Fruchx. Acţiunea extractului epifizar asupra conţinutului unor organe în apă şi substanţe minerale (K, Ca, P). Anal. Acad. R.P.R., Seria: şt. med., 1950, t. II, mem. 22. C. I. Parhon et G. Werner, La serocalcemie et la seropotassemie dans leur rap-port avec Vespece et l’âge, C. R. Soc. Biol., 1932, t. CIX. G. I. Parhon, Manual de endocrinologie, voi. I şi II, Iaşi, 1923. Şt.-M. Milcu et M. Pitiş, Sur Vexistence d’une hormone de croissance dans l’epiphyse, Bull. Acad. Roum., 1942, nr. 8, p. 230. ACŢIUNEA EPIFIZEI ASUPRA CARTILAJULUI DE CREŞTERE * Iu literatura medicală cunoscută nu am putut găsi nici un fel de afirmaţii sigure cu privire la legăturile dintre epifiză şi dezvoltarea somatică. Bogata bibliografie consultată ne-a arătat rezultatele deosebite la care au ajuns diverşi cercetători. Cercetătorii romîni au avut o contribuţie importantă în acest domeniu. încă din 1922, Urechia şi Grigoriu au găsit o accentuare a dezvoltării după extirparea epifizei, în timp ce Cristea în 1923, C. I. Parhon, M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu, în 1950, C. I. Parhon şi V. Ionescu tot în 1950, au obţinut o scădere a creşterii, după ablaţia glandei. După administrarea de extracte epifizare, Parhon şi Werner în 1930, în unele cazuri, şi în special Milcu şi Pitiş în 1942 au obţinut o creştere accentuată pondero-staturală. Datorită rezultatelor deosebite, obţinute de diverşi autori, nu s-au putut trage concluzii precise asupra rolului jucat de epifiză în dezvoltarea somatică. Ele s-ar putea explica totuşi prin varietatea speciilor de animale utilizate, prin diversitatea metodelor de preparare a extractelor epifizare, prin durata tratamentelor, ca şi prin tehnicile operatorii întrebuinţate jDentru ablaţia epifizei. încă din 1942, Milcu şi Pitiş au obţinut o serie de şobolani injectaţi cu un extract epifizar, o marcată creştere a dezvoltării pondero-staturale. asemănătoare celei produse după extractele hipofizare de creştere şi au emis ipoteza unui hormon epifizar de creştere. Datorită faptului că posedăm o tehnică nouă pentru extirparea epifizei, tehnică foarte avantajoasă, realizată de M. Pitiş, V. Ionescu şi V. Stănescu în cadrul Institutului de endocrinologie în 1950 şi deoarece posedăm şi un extract epifizar activ, ne-am creat premizele necesare reluării importantului studiu al corelaţiei dintre epifiză şi dezvoltarea * In colaborare cu M. Pitiş şi V. Ionescu. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2, p. 77. OPERE ALESE 36 T somatică şi ne-am propus să studiem modificările cartilajelor de creştere la animalele epifizectomizate şi la animalele injectate cu extract epifizar. Intr-o lucrare anterioară (1950), doi dintre noi (C. I. Parhon şi V. Ionescu) au arătat modificările survenite pe cartilajele de creştere ale unor şobolani impuberi masculi şi femele, epifizectomizaţi, în sensul unei inhibiţii a cartilajului de creştere la şobolanii epifizectomizaţi faţă de martori puşi în aceleaşi condiţii de experienţă (operaţi, fără ablaţia epifizei) ; ei au ajuns la concluzia că ablaţia epifizei a produs o inhibiţie pînă la stagnare a procesului de osificare encondrală. Prezentăm în această lucrare studiul cartilajelor de creştere al unor loturi de şobolani şi şoareci impuberi, injectaţi cu extract epifizar, precuirt şi al unora din animalele din experienţele lui Milcu şi Pitiş din 1942. Studiul histologic al cartilajelor de creştere s-a făcut şi aici tot pe oasele femur şi tibia, decalcificate în acid tricloracetic şi azotic 5%, inclu-zate în parafină şi celoidină, colorate cu hematoxilină-eozină. Animalele au fost injectate cu epifizhormon *) preparat în institutul nostru. Primul lot, compus din 20 de şobolani impuberi, masculi şi femele a primit cîte un ml de extract, zilnic, timp de 30 de zile, după care animalele au fost sacrificate, împreună cu martorii respectivi. Studiul histologic al cartilajelor de creştere a arătat următoarele imagini: La injectaţi: banda de cartilaje se prezenta lată de aproximativ 230 m-, cu condrocite numeroase, aşezate în cordoane paralele, regulate,, cu celule turtite şi substanţă amorfă puţină. Banda de rezervă a apărut îngustă, cu cartilajul hialin slab reprezentat. Zona seriată, bine reprezentată, cu celulele cartilaginoase dispuse în. benzi regulate, variind ca număr între 16—24, în medie 18, şi cu substanţă amorfă puţină. Cartilajul hipertrofie prezent, cu celulele dispuse regulat între 4—7 pe şir, în medie 5. In total, 23 de celule. Creşte cu 15%.. Zonă de penetraţie normală, ca vascularizaţie în cantitate uşor crescută. La martori: banda de cartilaj a apărut ceva mai îngustă decît la injectaţi (200 n), cu condrocite numeroase, dispuse în pachete, dintre care unele aşezate neregulat şi cu substanţă amorfă în cantitate mai mare decît la injectaţi. Banda de cartilaj de rezervă se prezenta ceva mai lată decît .la injectaţi şi cu cartilajul hialin, ceva mai numeros. Zona cartilajului seriat se prezenta cu condrocite aşezate în benzi, dintre care unele, cu poziţii neregulate, cu celulele mai puţin turtite, variind ca număr între 12—20, în medie 16 şi cu substanţă amorfă mai multă decît la injectaţi. Zona hipertrofică a apărut cu celulele aşezate neregulat,, variind ca număr între 3 şi 6, în medie 4. Totalul celulelor a fost de 20, îaţă de 23 la injectaţi. *) Extractul de epifiză de bou, izolat în 1940 de Şt.-M. Milcu şi Ioana Milcu, a-fost denumit epifizhormon. Extractul utilizat de noi conţine echivalentul extractiv din. 0,05 g epifiză proaspătă de bou. Ioana Milcu şi Elena Damian au preparat extractul utilizat. 368 Animale în experienţă Caractere generale Cartilajul hialin Cartilajul seriat Cartilajul hipertrofie Cartilajul seriat/ hipertrofie Zona de vascu-larizare Concluzii LOTUL I Şobolani Injectaţi Bandă de cartilaj în grosime de circa 230 p. Condrocite numeroase, în fişicuri regulate. Substanţă amorfă puţină. Bandă de rezervă îngustă. Cartilaj micşorat ca număr. Benzi paralele regulate cu condrocite turtite, variind ca număr între 16 şi 24, în medie 18 şi cu substanţă amorfă puţină. Benzi regulate cu 4—7 celule pe şir, în medie 5. 18/5 = 23 celule. Creşte cu 15% faţă de martor. Zonă de penetraţie mai întinsă decît la martor. Vascularizaţie normală. Discretă stimulare pe cartilajul seriat şi hipertrofie. Martori Bandă mai îngustă. Condrocite numeroase în benzi, dintre care unele aşezate neregulat şi cu substanţă amorfă mai multă. Bandă mai groasă. Cartilaj normal. Benzi dintre care unele aşezate neregulat, condrocite variind între 12 şi 20 pe şir, în medie 16, şi cu substanţă amorfă mai multă. Benzi neregulate cu 3—6 celule pe şir în medie 4. 16/4 — 20 de celule. Zonă de penetraţie prezentă, vascularizaţie normală. Cartilaj normal. Activ. Tabelul LOTUL II Şoareci Injectaţi Bandă de cartilaj de cca. 170 [i. Condrocite numeroase. Substanţă amorfă puţină. Prezent-activ. Bandă subţire. Benzi neregulate strîn-se. Număr de condrocite 10—16. In medie 12. Foarte puţină substanţă a-morfă. Benzi regulate cu 3—6 celule pe şir, în medie 5. 12/5=1.7 celule; creşte cu 21,4% faţă de martor. Uşor crescută. Discretă stimulare faţă de martor. nr. 1 LOTUL II L O T U L I I I Şoareci Ş o b ( 3 1 a n i Martori Injectaţi Martori Bandă de aceeaşi grosime. Condrocite în număr destul de mare. Substanţă amorfă prezentă. Bandă de cartilaj lată, condrocite micşorate ca număr, substanţă amorfă în cantitate mare. Bandă ceva mai îngustă, condrocite în număr şi mai redus decît la injectaţi. Substanţă amorfă în cantitate mare. Bandă de rezervă destul de groasă. Cartilajul hialin redus. Benzi regulate, dese cu condrocite rotunde. Numărul celulelor 8—13 pe şir, în medie 10 şi cu substanţă amorfă prezentă. Bandă groasă, cartilajul hialin redus. Benzi dispuse destul de regulat, cu condrocite variind ca număr între 8 şi 15, în medie 10 şi cu multă substanţă a-morfă între benzi. Bandă de rezervă ceva mai groasă, cartilajul hialin aproape dispărut. Benzi dispuse neregulat cu 5—14 celule pe şir, în medie 8. Abundentă substanţă amorfă. Celule în benzi regulate 3—6 pe şir, în medie 4. Celule mari, degenerate 3—5 pe şir, în medie 4. Cartilajul hipertrofie prezent, cu 2—5 celule pe şir, în medie 3. 10/4 = 14 celule. 10/4=14 celule; creşte cu 27,2% faţă de martor. 8/3=11 celule. Zonă de penetraţie, vas-cularizaţie crescută, Zonă de penetraţie, lată, cu vasculari-zaţie normală. Zonă lată cu vascula-rizaţie abundentă. Cartilaj în funcţie normală. Cartilaj inactiv. Discretă stimulare pe cartilajul seriat şi hipertrofie. Cartilaj inactiv (animal adult). 24 — Opere alese — c. 3487 370 C. I. PARHON Zona de penetraţie cu vascularizaţie normală. In concluzie, imaginea histologică a cartilajelor la animalele injectate, a arătat o uşoară stimulare a acestui cartilaj, prin prezenţa în număr ceva mai mare a condrocitelor cartilajului seriat şi hipertrofie şi substanţă amorfă mai puţină, faţă de martori. Al doilea lot, compus din 10 şoareci impuberi, masculi şi femele, a primit de asemenea zilnic cîte 0,2 ml din acelaşi extract epifizar (epifizhormon) timp de 20 de zile, după care timp şoarecii au fost sacrificaţi odată cu martorii respectivi. Imaginile histologice au arătat şi aici deosebiri. La injectaţi: banda de cartilaj, de aproximativ 170 n, cu celule car-tilaginoase numeroase, aşezate în benzi regulate, strînse, şi cu foarte puţină substanţă amorfă. Banda de rezervă îngustă, cartilajul hialin prezent. Cartilajul seriat, cu condrocite aşezate în benzi regulate dese, variind ca număr între 10 şi 16 celule pe şir, în medie 12, cu celulele turtite şi nucleul mare. Zona hipertrofică prezenta celule mari, degenerate, 3—6 pe şir, în medie 5. Cartilajul seriat hipertrofie = 17 celule. Creşte cu 21,4%. Zonă de vascularizaţie abundentă. La martori: banda de cartilaj se prezenta cam de aceeaşi grosime ca la injecţii, cu un număr de condrocite uşor scăzut, substanţă amorfă ceva mai multă. Banda de rezervă îngustă, cartilajul hialin prezent. Zona seriată se prezenta cu condrocite în benzi, aşezate regulat, despărţite prin substanţă amorfă, variind ca număr între 8 şi 13, în medie 10, rotunde, cu nucleii hipercromatici. Zona hipertrofică avea celule mari, între 3 şi 6, în medie 4. Cartilaj seriat hipertrofie = 14 celule faţă de 17 la injectaţi. Zone de vascularizaţie normală. Deci şi aici, cartilajele animalelor injectate au arătat o uşoară stimulare faţă de martorii respectivi, prin prezenţa condrocitelor în număr mai mare şi cu substanţă amorfă mai puţină decît la martori, care de asemenea prezentau un cartilaj de creştere activ. Ne-am propus de asemenea să studiem cartilajele de creştere la animalele din experienţele anterioare (Şt.-M. Milcu, M. Pitiş, 1942), în care pe uti lot de 20 de şobolani impuberi, masculi şi femele, injectaţi cu 1 ml extract epifizar la 2 zile, timp de 5 luni, se obţinuseră modificări evidente staturo-ponderale. Astfel, la injectaţi, creşterea medie staturală a fost de 43,41% faţă de 26,29% la martori, iar creşterea ponderală, de 203,8%' la injectaţi, faţă de 103,61% la martori. De asemenea, radiografiile acestor animale arătau o dezvoltare armonică a scheletului, mult mai accentuată la injectaţi decît la martori. Deoarece animalele deveniseră adulte după 5 luni de tratament, imaginile histologice ale cartilajelor studiate arătau un aspect mai puţin activ, totuşi şi aici s-au găsit deosebiri faţă de martori. La injectaţi: banda de cartilaj se prezenta lată, cu un număr mai mic de condrocite, mai numeroase totuşi decît la martori, cu substanţă amorfă prezentă în cantitate mare. Banda de rezervă a apărut groasă, cartilajul hialin redus. Cartilajul seriat în benzi dispuse mai regulat decît la martori, cu celule variind ca număr între 8 şi 15 (la animalele nr. 15 şi 19 ajungînd pînă la 20), în medie 10 şi cu substanţă amorfă V-'‘ Fig. 2. — Cartilajul de creştere la şobolan (sus) şi la şoarecele impuber (jos) martori. OPERE ALESE 371 între benzi. Cartilajul hipertrofie cu celule mari, degenerate, 3—5 pe şir, în medie 4. Total 14 celule. Creşte cu 27,2%. La martori: banda se prezenta ceva mai îngustă, cu condrocite mai puţine şi cu substanţă amorfă mai multă decît 'la injectaţi. Cartilajul hialin era şi aici redus. Condrocitele din cartilajul seriat erau aşezate în benzi mai neregulate decît la injectaţi, cu abundentă substanţă amorfă între pachete şi variind ca număr între 5 şi 14 (la animalul nr. 26 ajun-gînd pînă la 26), în medie 8 celule. Cartilajul hipertrofie prezent, cu 2—5 celule pe şir, în medie 3. Cartilaj seriat hipertrofie = 11 faţă de 14 celule la injectaţi. Vascularizaţia din zona de penetraţie, normală. Şi aici, lotul animalelor injectate prezintă un număr de condrocite mai mare, bandă de cartilaj mai lată şi substanţă amorfă mai puţină, deci o oarecare stimulare. ★ In concluzie vedem deci constanta stimulare a cartilajelor de creştere la toate animalele injectate cu extract epifizar. Acestea au fost datele care ne-au făcut să considerăm epifiză activă în stimularea osificaţiei encondrale. Asupra mecanismului de stimulare, problema rămîne — deschisă. Procesul s-ar putea produce prin releu hipofizar, suprarenală, gonade sau timus, ultimul în special fiind găsit hipertrofiat la lotul ultim de animale. Avînd în vedere şi faptul că la animalele epifizectomizate se obţinuse o inhibiţie faţă de martorii puşi în aceleaşi condiţii (operaţi), teza susţinută de doi dintre noi (Şt.-M. Milcu şi M. Pitiş), asupra existenţei unui hormon epifizar de creştere, este confirmată. Aplicaţia largă ce o facem în întîrzierile de creştere cu epifizhormon, este pe deplin justificată. De asemenea anumite forme clinice de nanisme ar putea fi explicate prin disfuncţia glandei. BJIHflHHE IIIHIIIKOBHZIHOH )KEJIE3bI HA 3nHOH3APHbin XPfllU, PE3IOME ABTopbi HsyqajiH bjihhhh6 snH(J)H3apHOix> SKCTpaKTa Ha coMauMecKoe pasBHTHe h, rjiaBi-ibiM odpaaoM, Ha OKOCTCiieHne 3ii;i(|>H3apHbix xpamefi. Onbira np0H3B0AHJiHCb na HenanoBOBpejibix Kpucax h Mbimax h .najin cjie^yiomne pesyJibTarbi: y Bcex HH'ben.HpOBaHHblX JKHBOTHblX HaSjIIOAaJiaCb aKTHBaUHH anmjm-3apHbix xpsimeft h rHnepTpoKejie3e npHHa^JiescHT HecoMneiiHan pojib b npoiţecce pocra. 3to noATBep-HCAaeT, no-BTOHMOMy, rHnoresy o HajiH^HH sniKfmsapHoro papMOHa pocra, BbiABHHyTyio aKaAeMHKOM III. MmiKy h aguchtom riHTHin b 1942 ro,ny. OB'bflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1. — 3nH(})H3apHHă xpHiiţ y Henaji0BO3pejioă Kpbicbi (BBepxy) h Mbiura (BHH3y). HHT>€UHpOB’aHHbIX 3IM, ?*» *. 3: ll*^ • -• i* %&% *■ * *£ ****** - «****■- ' -V#* * i; 4# *» # . * «# *#**, î^' '-W . ,*S**V> ^ /, * tlţ £ j *,. **. ţ . *fk*r % *L 30.- ' #■ c. 3. Q> S ’H' 03 w *- emhcthm h npopacxajio HepBHbie ueHTpbi. ABTOpbi c^HTaiOT, qTo npn BbimeyKa3aHHOM cnH^poMe rjiasHan pojib npHHa/yieaoîr y cxpah0hhio (fjyHKUHH hihihkobh^hoh xcejiesbi, He OTpnuaH, oaHaKO, BOGMOJKHOe sHaqemie HepBHbix neHTpoB. B no^TBepjKAeHHe ann^H-3apHoro naTorenesa cmmpoMa paHHeă maKp oreHMTOCOMhh npHBOAHTCH psiA CO6CTB0HHbIX H CC JI6^0Ba H H H, CpC^H KOTOpblX OTMeqaeTCH 3aA^p}KKa B pa3-B'HTHH CeMeHHHKIO'B y yTOK H TOpMOSHmaH pOOIb rHnep(J)OJIJlHKyjIHHOBOrO CHH^poMa b KJiHHHqecKOH npaKTHKe «neqeHHH 3nH(f)iH3apHbiM ropMOHOM. OB'MICHEHHE phcyhkob Phc. 1 h 2. — riepeAHHH aojih rHno(j)H3a, 6a3oKejie3bi; creHKH khcth (7) h 30Ha ynjioT-HeHHH (8). A PROPOS D’UN CAS DE MACROGENITOSOMIE PRECOCE AVEC TERATOME EPIPHYSAIRE RESUME Un cas des plus caracteristiques de syndrome de macrogenitosomie est presente dans cet article. II s’agit d’un enfant âge de 8 ans, presentant un teratome de l’epiphyse. La neoplasie etait assez volumineuse et avait envahi les centres nerveux aussi. 380 C. I. PARHON Les auteurs estiment que, dans le determinisme du syndrome, le role principal revient â la suppression de la fonction epiphysaire, sans nier pourtant Teventuelle importance du fait que les centres nerveux sont egaleimerat iinteresises. ILs icitent, â l’apip'ui de la these de la paithoigienie epiphysaire du syndrome de macrogenitosomie, une serie de recherches personnelles, parmi lesquelles l’arret du developpement des testicules du canard ainsi que l’action de frenation du syndrome hyperfolliculinique^ obtenue en clinique par le traitement epiphysaire. EXPLICAT ION DES FIGURES Fig. 1 et 2. — Hypophyse anterieure; cellules basophiles. Fig. 3 et 4. — La pârtie profonde du cortex surrenal; cellules sombres. Fig. 5 et 6. — Testicule; tubes seminiferes et cellules interstitielles (6). Fig. 7 et 8. — Tumeur epiphysaire; parois du kyste (7) et zone compacte (8). CALCIFICAREA EPIFIZEI ŞI MACROPENIS. DISOCIAŢIE RELATIVĂ IN DEZVOLTAREA CARACTERELOR SEXUALE SECUNDARE * Cazul pe care-1 comunicăm ne pare demn de a reţine atenţia, din mai multe puncte de vedere. In primul rînd este vorba de un adult, care prezintă o dezvoltare exagerată a penisului şi o calcificare a epifizei, vizibilă net pe radiografie. In afară de aceasta, este vorba de un individ de constituţie astenică, cu un sistem pilos al trunchiului, şi mai ales a feţei, puţin dezvoltat, ceea ce înseamnă că este vorba de un anumit grad de hipoorhitie. Dar, să relatăm mai întîi observaţia cazului : /. G24 de ani. Tatăl sifilitic. O mătuşă decedată din cauza unei paralizii generale, o soră sănătoasă. Bolnavul a avut pojar în copilărie şi blenoragie la 21 de ani. A avut aproape în acelaşi timjp şi un şancru sifilitic. Reacţia Bordbt-Wassermann a fost intens pozitivă, dar un tratament specific a negativat-o. De la vîrsta de 14 ani, /. G. a observat că penisul său are dimensiuni mai mari decît a băieţilor de aceeaşi vîrstă şi de atunci a început să aibă raporturi sexuale. La început, la intervale de 2—3 luni. dar mai tîrziu, către 17—18 ani, aceste raporturi deveniră mai dese şi uneori repetate de 7—8 ori, în cursul aceleiaşi nopţi (dacă spusele lui I. G. corespund adevărului). în afară de aceasta, i se întîmpla să aibă raporturi sexuale, mai multe zile consecutiv. De la vîrsta de 18 ani, penisul nu mai creşte (după spusele bolnavului). N-ar fi practicat niciodată onania. Ejacularea este precoce. Raporturile sexuale sînt adeseori repetate, aproape la fiecare 10 minute. Astfel că în interval de 45 min i se întîmplă să ejaculeze de 4 ori. Din informaţiile culese de la familia sa, inteligenţa nu i-a fost niciodată strălucită, înţelegea greu şi memoria era slabă. De doi ani, aceste tulburări s-au accentuat şi a început să aibă cefalee, vîjîituri în urechi, ameţeli. în colaborare cu Ep. Tomorug. Publicat în Bull. mem. Sect. endocr., 1938, nr. 6. 382 C. I. PARHON A fost internat pentru a i se face o expertiză psihiatrică, deoarece era acuzat de complicitate cu nişte răufăcători. La examenul obiectiv, se constată că este vorba de un individ cu o constituţie longilină, înălţimea 1,65 m, greutatea 61 kg. Pe tegumentele toracice şi pe coapse se observă patru tatuaje (3 femei, un bărbat). Tegumentele sînt rugoase. Transpiraţia accentuată a extremităţilor. Părul este destul de des. Din contra, sistemul pilos al feţei este puţin abundent. Dacă firele de păr care acoperă buza superioară sînt relativ numeroase, în schimb, pe bărbie, firele de păr lipsesc în regiunea vîrfului şi sînt foarte rare în rest. De asemenea părul de pe faţă este foarte rar cu excepţia ramurii ascendente a maxilarului inferior. Părul este destul de abundent la subţiori. De asemenea şi pe pubis unde are o inserţie de tip masculin, care se prelungeşte pe linia mediană pînă la ombilic. Toracele este aproape lipsit de păr şi pe membrele superioare părul este rar. Este mai abundent pe coapse şi pe gambe, mai ales în regiunile anterioare. Ţesuturile adipos şi muscular mijlociu dezvoltate. Examenul radiografie al craniului arată că oasele au aspectul normal, dar că amprentele vaselor turgescente sînt destul de accentuate, mai ales în regiunile parietale. La nivelul care corespunde epifizei se observă o opacitate neomogenă, avînd aproape suprafaţa unui bob de grîu şi reprezentînd desigur o zonă calcificată a pinealei. Şaua turcească apare cu capacitate redusă şi cu clinoidele posterioare îngroşate. Circumferinţa craniană 53,3/4 cm. Indicele ceîalic 79,41. Fruntea mai mult joasă, 4,5 cm pe linia mediană, 5,5 cm în regiunile laterale, lărgimea 12 cm. Sprîncenele îmbinate. Ochii au luciul accentuat, genele lungi, negre. Distanţa interoculară 3 cm. Nasul ascuţit lung de 3, 3/4 cm, larg de 4 cm. Gura mică. Dinţii destul de apropiaţi cu 8 lipsuri. Limba destul de mare. Urechile mari, cu lobul aderent. Gîtul lung şi subţire, cu reliefuri musculare vizibile şi cu cartilajul tiroid pro- eminent. Distanţele mastoido-manubrium 21 cm. Circumferinţa gîtului 37,5 cm. Toracele şi abdomenul de dimensiuni mijlocii, fără alte particularităţi decît cele semnalate cu privire la sistemul pilos. Diametrul biacormial = 32 cm. Diametrul bi-iliac = 27 cm. Examenul radiografie al plămmilor arata cîţiva ganglioni opacifiaţi şi accentuarea umbreior hiiare. Nimic patologic cardiac, pulsul 68—72/minut, tensiunea arterială 10/7. Splina nepercutabilă; ficatul în limite normaîe. Regiunea colecistică sensibilă. Uşoară ptoză a colonului. Nici un fel de- tulburări neurologice, în sensul restrîns al cuvîntului. Din punct de vedere psihic este vorba de o stare de debilitate mintală. Examenul sîngelui din punct de vedere al reacţiei Bordet-Wassermann este negativ. Acelaşi lucru pentru lichidul cefalo-rahidian. Reacţiile Nonne Apelt, Weichbrodi, Guillain-Laroche precum şi datele citologice sînt negative. Hemograma normală, hematii 4 780 000; leucocite 5000. Formula leucocitară: polinucleare neutrofile 55%; bazofile 1% ; eozinofile 5% ; limfocite 34%, mononucleare mari 5%. Examenul urinei nu arată nimic important de reţinut. Din punct de vedere endocrinologie notăm că prolanuria este 5 US°/oo. Tiroida nu prezintă nimic particular. Metabolism bazai + 7,9%. Semnul Chvostek absent. Nu are parestezii în membre. Timusul nepercutabil. Testiculele de dimensiunile unei nuci, dreptul puţin mai mare decît ştîngul. Lungimea penisului, în repaus 12,5 cm. Circumferinţa la mijloc 11,75 cm. Eliminarea hormonului sexual masculin 10 US. OPERE ALESE 383- In ce mod trebuie să interpretăm constatările făcute în acest caz > Mai întîi, există o legătură între macropenisul şi calcificarea epifizei ? Din observaţiile făcute de Marburg, Pellizzi etc. cunoaştem sindromul macrogenitosomiei precoce, care apare la copii atinşi de tumori (mai al,es sarcoame şi teratoaroe), a glandei pmeale. In cazul nostru nu există o tumoare intracraniană, iar bolnavul are 24 de ani. Cu toate acestea, hipertrofia penisului ar fi început la 14 ani şi organul ar fi atins la 18 ani dimensiunile actuale. Dar trebuie să ne întrebăm dacă această hipertrofie este în legătură cu epifiza ? Aceasta ni se pare extrem de verosimil, căci nu cunoaştem cu certitudine decît hipertrofia peniană în legătură cu alterările epifizare şi bolnavul nostru prezintă, pe de altă parte o calcif ioane a epifizei. S-ar putea obiecta, este drept, că o calcificare a acestui organ este un fenomen banal şi foarte obişnuit. Dar această frecvenţă nu merge paralel cu lipsa de fenomene clinice. Printre alţi autori, Cignolini a insistat asupra prezenţei unor semne-de insuficienţă genitală la indivizi cu calcificarea epifizei. După părerea noastră, în asemenea împrejurări, această glandă este hiperfuncţională. In cazul nostru, aceeaşi alteraţie, poate mai accentuată, sau pe uni organ mai puţin activ, a realizat, credem noi, un sindrom opus hipo-funcţional. O altă constatare, demnă de interes în cazul nostru, este următoarea : Sistemul păros al feţei şi al corpului este puţin dezvoltat, ceea ce pare să indice un anumit grad de insuficienţă de secreţie endocrină a testiculului. Este posibil ca dezvoltarea tractului genital masculin şi a sistemului păros de pe corp şi de pe faţă să nu fie sub dependenţa aceluiaşi hormoa orhitic sau ca dezvoltarea penisului să depindă şi de alţi factori. Ne întrebăm pe ce cale epifiza acţionează în acest sens. S-ar putea crede că este vorba de o acţiune inhibitoare, asupra secreţiei sau acţiunii hormonului gonadotrop al hipofizei. Dar nici lucrul acesta nu este demonstrat. Nu este exclusă nici intervenţia directă a epifizei asupra organelor genitale sau asupra unui centru nervos, care influenţează dezvoltarea acestora din urmă. Se ridică aici o întreagă serie de probleme. Vom reaminti că disociaţia de care am vorbit a fost observată de unul din noi şi într-un alt caz de macropenis la un adult, atins şi de tuberculoză pulmonară. Insă în acest caz n-am putut obţine o radiografie a regiunii epifizare. Să adăugăm în fine că bolnavul este un debil mintal. Această debilitate are vreo legătură cu epifiza ? Este imposibil să răspundeţi precis la această întrebare. Ne putem gîndi la posibilitatea unui proces meningo-encefalitic al copilăriei, care în acelaşi timp ar fi atins epifiza. 384 C. I. PARHON Dar nu avem nici un motiv valabil să admitem că un asemenea proces s-a produs într-adevăr. Pe de altă parte, putem admite că o insuficienţă epifizară, care datează din copilărie, a influenţat dezvoltarea psihică şi din acest punct de vedere, trebuie amintit, că anumiţi autori susţin că au obţinut rezultate bune în tratamentul debilităţii mintale, a schizofreniei etc. cu extracte epifizare. Rolul acestui organ în dezvoltarea inteligenţei, rămîne cu toate acestea de discutat. OBBI3BECTBJIEHHE fflHfflKOBHflHOH >KEJlE3bI H YBEJlHqEHHE PA3MEPOB IIOJIOBOrO ^JlEHA OTHOCHTEJIbHAfl flHCCOUHAUHfl B PA3BHTHH BTOPHqHblX nOJIOBblX nPH3HAKOB PE3IOME ripHBomHTCH cjiyqafi 24-JieTHero SojibHoro, CTpa^aiomero cJiadoyMHeivi, y KOToporo Ha6jnoAajiocb yBejimeHHe pa3MepOB nanoBoro njiena, oonpo-BOîKAaBmeecH peHTreHOJiorHqecKH BbiHBjieEHbiM o6H3BecrBJieHHeM uraiiiKO- bh^hoh xejie3H. CjieAyeT OTMeTHTb cjia6oe pasBHme OBOJioceHHH jmua h TyjiOBHma, qro yKasbmaer, no-BH/uiMOMy, Ha HSBecrHyio crenem xecTHKy--JiHpHOH he^ocTaxOThocTH. Abtop curara eT, ^to cymecTByer npmHHHoe B3aR~ MOOTHaineHHe MejK^y h3M6h©hh6m uihuikobhahoh >Kejie3bi ih yBejraqeHHeM pa3MepoB nojiOBoro qjieHa. BbiCKa3biBai0TC5i rimoTa3bi 06 0TH0CHTejibhoh AHCCOUHail,HH B pa3BHTHH BTOpHqHblX nOJIOBblX npHSHaK'OB H O B3aHMOOTHO-IIieHIHH MCHCAy H3MeHeHHeM niHUIKOBHAHOH xcejie3bl H CJia6oyMHeM. CALCIFICATION DE L’EPIPHYSE ET MACROPENIS. DISSOCIATION RELATIVE DES CARACTERES SEXUELS SECONDAIRES RESUME L’auteur presente Tobservation d’un jeune homme de 24 ans, debile mental, presentant un macropenis associe â une calcification de l’epi-physe, radiologiquement visible. II faut egalement remarquer que le systeme pileux du visage et du tronc etait peu developpe, ce qui semble indiquer un certain degre d’insuffisance orchitique. L’auteur est d’avis qu’il y a un rapport de cause â effet entre l’alteration epiphysaire et le macropenis. Des hypotheses sont emises sur l’aspect de dissociation relative des caracteres sexuels secondaires et sur le rapport qu’il y a entre l’alteration epiphysaire et la debilite mentale. CREŞTEREA PONDERALĂ SUB INFLUENŢA UNUI EXTRACT EPIFIZAR (EPIFIZHORMONUL) * Din lucrările lui Marburg ştim că obezitatea poate figura printre manifestările legate de anumite neoplazii epifizare. Acest autor vorbeşte despre obezitate cerebrală, dar el emite în acelaşi timp ipoteza că această formă de obezitate ar putea fi dependentă de o hiperfuncţie a epifizei. De atunci, alte fapte au venit să confirme această noţiune de obezitate epifizară. Astfel, Hemora a observat hipertrofia parenchimatoasă a epifizei la obezi, iar Marburg a observat îngrăşarea după administrarea de extract epifizar. V. Noorden a recomandat acelaşi tratament contra slăbirii. Cercetările experimentale ale lui Pratt, Mc. Cord, C. I. Parhon, şi G. Wer-ner, la păsări, vorbesc în acelaşi sens. Anumite tumori ale glandei pineale sînt însoţite de obezitate. Astfel în cazul lui Luce (teratom al epifizei) la o fetiţă de 9 ani s-a găsit o adipozitate marcată ; de asemenea, într-un caz de gliom al aceluiaşi organ, la un băiat de 10 ani, studiat de Raymond şi Claude. Intr-un caz a lui Zondek (diagnosticat numai clinic) se observă de asemenea obezitate. Obezitatea, în cursul adenoamelor epifizei; a fost observată de Engel, Maller, Coats, Dady, Falkoon, Konig, Noth, Nagel la adulţi şi de Marburg, Bayley şi Jileffe la copii. In cazul lui Derman şi Kolperlwebsch, era vorba de o femeie (30 de ani) eu neurogliom al epifizei, semne de tumoare ovariană, un sindrom de tip adipozo-genital şi o hipertrofie a lobului drept tiroidian. Boala s-a manifestat în timpul unei sarcini pentru a retroceda după naştere şi a revenit în cursul unei noi gestaţii. Tumoarea interesa partea anterioară a organului şi era în strînsă legătură cu creierul. In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi Ep. Tomoruig. Publicat în BulL mem. Soc. roum. endocr., 1940, nr. 5—6. 25 — Opere alese — c. 3487 386 C. I. PARHON Cu Falta trebuie admis răsunetul acestor tumori asupra regiunii talamice. Oricum ar îi, acest răsunet nu pare a îi constant; sînt de menţionat în acest sens două observaţii îăcute de Kup, în care greutatea epiîizei la două îemei obeze era respectiv de 0,51 şi 0,50 g (în loc de 0,157 g, în medie, după Uemura). Glandele erau constituite din paren-chim normal. Era vorba deci de o hipertrofie simplă a epifizei desigur cu hiperfuncţie. Vîrsta respectivă a acestor bolnavi era de 47 şi 48 de ani. O compresiune importantă, exercitată în aceste două cazuri de epi-îiză, nu părea deloc verosimilă. Orlandi a observat un copil îoarte adipos (17 kg. la 11 luni), la care metamorfoza obişnuită a epifizei nu avusese loc. Zonele întunecate predominau cu mult asupra zonelor clare. In cazul pinealomului observat de Horrax şi Bayley, bolnavul a cîştigat 18 kg în cursul unui an. Obezitatea exista de asemenea în cazul lui Loewenthal, de pinealom malign, la un bărbat de 20 de ani, caz căruia Engel îi opune pe acela de caşexie observat de Hempel, în care era vorba de un cancer care distrugea epifiza. Dar, toate cazurile de „pinealom" nu sînt întovărăşite, în mod obligatoriu, de obezitate. In unele din aceste cazuri ne putem gîndi la alteraţii a altor glande endocrine sau chiar a unor centrii nervoşi. Astfel în cazul lui Josephson, tabloul clinic era acela al caşexiei hipofizare. Era vorba de un pinealom, dar se constata în plus, scleroza hipofizei, a suprarenalelor şi a paratiroidelor, precum şi atrofia testiculelor şi a prostatei. In observaţia făcută de Alajouanine, Horneţ şi Thurel, bolnavul sucombase de asemenea în caşexie. Era vorba de un caz de pinealom cu metastaze multiple în sistemul nervos, mai ales în peretele ventriculilor., şi una în tija hipofizară. Aceste alteraţii extra-epifizare au putut, prin localizarea lor, să ducă la starea caşectică, cu toate că şi alte interpretări sînt de asemenea posibile. Trebuie să apropiem de această observaţie, pe cea relatată de Ber-blinger, carcinom metastic al pinealei, cu slăbire considerabilă. Este de reţinut că, în acest caz, se constata şi degenerarea tubilor seminiferi testiculari. In cazul lui Alajouanine, Horneţ şi Thurel, nu se vorbeşte nimic de glandele endocrine şi în special de testicule. Putem să considerăm ca şi Pende că anumite modiîicări cantitative pot determina obezitatea şi altele, caşexia. Pende admite că anumite insuficienţe endocrine determină primul sindrom, pe cînd anihilarea totală a funcţiei are ca rezultat al doilea. Putem raţiona în acelaşi mod şi pentru hiperactivitate. De altfel, este posibil ca epifiza să secrete mai mulţi hormoni şi că sensul activităţii lor să nu meargă totdeauna, paralel, mai ales în cazuri patologice. In acest mod, s-ar putea interpreta cazurile, în care sindromul macrogenitosomiei coexistă cu adipozitate (Oesterreich şi Havek, Frankl, Hochwart). OPERE ALESE 387 La rîndul nostru, am fost izbiţi de creşterea ponderală, observată de noi, la bolnavii trataţi, în clinica noastră, cu un extras alcalin dezalbumi-nizat de epifiză, preparat după tehnica unuia din noi (Milcu). Tabloul ce urmează rezumă totalul observaţiilor noastre asupra a 16 cazuri. Rezultă din observaţiile noastre că mărirea greutăţii este un fenomen aproape constant în cursul tratamentului epifizar. O singură bolnavă, printre cele 16 cazuri, a făcut excepţie. Dar era vorba de o bolnavă cane delira şi care se hrănea iprost, tocim|ai din cauza delirului. Creşterea ponderală a fost foarte importantă în anumite cazuri şi a continuat după suspendarea tratamentului. yBEJlHHEHHE BECA TEJIA HOR BJIHJIHHEM 3nHOH3APHOrO 3KCTPAKTA (3IlHTCH HafijuoaeHHa Hajj, 16 douibHHMH, noji.Bep-rHyxHMH JieqeHHio SKcrpaKTOM uihuikobhaho3 3Kejie3H. Hs 9thx HadjnoaeHHfi BBrreKaeT, hto yBejnreeHHe Beca Tejia HBjiflerca noqTH saKOHOMepHHM (ţjeHOMeHOM npn 3nu4)H3apHOM JieqeHHH. Jlmiib o«Ha Sojibean cocTaBJiHJia HCKJiioMeBEe; ho b a3hhom cjiyqae cjie^yer OTMeraTb Hem,ocTaroqHoe iiHTaHne naiţneHTKH, scjie^cTBHe Aejrapyos-HOTO CHHApOMa. yBe.îinqeHHe Beca Tejia 6hjio aobojimîo 3HainiTejibHbiM b neKOTopbix aiy-qaax (6—10 kt) h npoAOJiJKaaocb .naxe nocjie npeKpameana JieqeHHH. AUGMENTATION PONDERALE SOUS L’INFLUENCE D’UN EXTRAIT D’EPIPHYSE (EPIPHYSEHORMONE) RfiSUMfi Dans cet article, on discute les observations de 16 malades, traites par un extrait d’epiphyse. De ces observations il resulte que l’augmentation du poids est un phenomene presque constant au cours du traitement epiphysaire. Une seule malade a fait exception; mais elle prenait peu de nourri-ture, â cause du delire. Dans certains cas, l’augmentation ponderale a ete tres importante (6—10 kg) et a continue meme apres la suppression du traitement. 388 Nr. Nume Vîrsta ani Diagnostic Numărul injecţiilor cu epifizhormon Ţalia (m) 1 A.S. 21 Schizofrenie 32 ini. 10 cg pe zi 1,62 2 N.P. 18 Sindrom schizofrenic 31 inj., 10 cg pe zi 1,56 3 L.D. 26 Excitaţie maniacală (I acces) 50 inj. 10 cg pe zi 1,60 4 B.L. 31 Excitaţie maniacală (II acces) 22 inj. 10 cg pe zi 1,63 5 G.D 16 Catatonie. Schizofrenie. 42 inj. 10 cg pe zi 1,55 6 E.P. 37 Psihoză periodică Wisch-zustand) 41 inj. 10 cg pe zi 1,54 7 E.S. 38 P. G. (Halucinaţii auditive şi vizuale) (II intern) 25 inj. 10 cg pe zi 1,68 8 E.W. 26 Confuzie mintală 14 inj. 10 cg pe zi 1,63 9 MM. 24 Oligofrenie 18 inj. 10 cg pe zi 1,53 10 E.P. 23 Schizofrenie 42 inj. 10 cg pe zi 1,58 11 IE.D. 18 Sindrom schizofrenic 20 inj. 10 cg pe zi 1,44 12 V.C. 17 Schizofrenie 42 inj. 10 cg pe zi 1,55 13 G.G. 30 Schizofrenie (formă para-noidă) 51 inj. 10 cg pe zi 1,59 14 S.AL 28 Psihoză maniaco-depre-sivă 27 inj. 10 cg pe zi 1,55 15 A.E. 36 Schizofrenie 12 inj. 10 cg pe zi 1,38 16 C.N. 36 Excitaţie maniacală (Hipersexualitate) 30 inj. 10 cg pe zi 1,86 389 Greutatea înainte de tratament Greutatea după tratament Durată (zile) Creşterea ponderală (kg) Observaţii 56 62,500 43 + 6,500 36,900 41,800 40 + 4,900 54 56,800 58 + 2,800 — 64,700 66,300 37 + 1,600 — 48,800 58,700 73 + 9,900 Bolnavul ieşi din clinică îa 24.1.1940, pentru a continua tratamentul acasă. Ingrăşarea continuă şi după tratament. Greutate finală 60,200, la 25 anrilie 52,400 57,200 75 + 4,800 — 59,300 63 43 + 3,700 Tratament cu epifizhormon după maîa-rioterapie. Bolnava a urmat în acelaşi timp, un tratament cu neosalvarsan 48 49 25 + 1 Bolnavul mănîncă puţin 48,400 50,500 22 + 2,100 Se hrăneşte insuficient 47 47,800 50 + 0,800 39 41,200 33 + 2,200 45,100 45,300 58 + 0,200 Bolnava refuză să mănînce 55 53 88 — 2 Bolnava refuză să mănînce pentru păstrarea siluetei 52,600 54 23 •f 1,400 — 34 34,800 22 + 0,800 Bolnavul continuă tratamentul 88 91 43 + 3 Bolnavul continuă tratamentul PATOLOGIA DE CORELAŢIE DESPRE CORELAŢIILE EPIFIZO-SUPRARENALE * Intr-un articol general, privind, din punct de vedere endocrinologie, fiziologia şi patologia epifizei, unul dintre noi *) a reamintit, printre alte fapte, o observaţie a lui Kup, privind un caz de senescenţă precoce, asociată cu un chist al epifizei. Plecînd de la această constatare, autorul citat ridică problema dacă epifiza reprezintă numai un frenator al pubertăţii şi un organ moderator al funcţiei glandelor sexuale în genere, sau dacă mai degrabă, nu este un factor de încetinire a desfăşurării etapelor vieţii, a căror durată o măreşte, şi deci ar înlătura bătrîneţea şi ar creşte longevitatea. Din acest punct de vedere, ni s-a părut interesant să studiem acţiunea unui extract epifizar (epifizhormonul) asupra şobolanilor bătrîni. Rezultatul cercetărilor noastre pare să susţină această ipoteză. Ne propunem-de-â^JFezenta ulterior rezultatul acestor cercetări. Insă, cu ocazia cercetărilor de care am vorbit mai sus, am făcut o constatare, care mi s-a părut foarte interesantă, prin ea însăşi: In timp ce, la animalele injectate, cele mai multe din organe au avut o greutate mai mare, tractul genital, tiroida şi suprarenalele s-au comportat în mod diferit. Nu vom insista în cele ce urmează asupra comportării glandelor genitale. în ceea oe priveşte tiroida, Şt.-M. Mi leu şi M. Pitiş au constatat, în lucrări anterioare, că tratamentul epifizar determină modificări structurale, în sensul unei hiperfuncţii, de asemenea Ep. Tomorug afirmă că a obţinut ameliorări în diferite cazuri de boală Basedow tratate cu extract de epifiză. Ne rămîne deci să vorbim, cum de altfel o arată şi titlul comunicării noastre, de glandele suprarenale. * în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi M. Pitiş. Publicat în Acta endocrinologica, 1944, voi. 10, nr. 1—2. !) C. I. Parhdn, Academia de medicină romîna, mai 1943. OPERE ALESE 391 Cercetările noastre au fost făcute pe 8 şobolani bătrîni, castraţi şi de sex feminin şi pe un număr egal de animale bătrîne, de aceeaşi specie, de sex masculin şi care îşi păstraseră glandele genitale. Patru femele (castrate) şi patru masculi au fost supuşi unui tratament de injecţii cu epifizhormon, cîte 1 ml la două zile. Celelalte patru femele şi ceilalţi patru masculi au servit drept martori. Una din cele patru femele castrate, martore, a murit în prima săp-tămînă. Celelalte trei au murit în a doua şi a treia săptămînă. Cele patru femele castrate şi injectate au fost sacrificate după 1 lună de tratament. Greutatea lor se mărise c.u 30 pînă la 55 g, pe cînd greutatea celor ne injectate scăzuse cu 12—20 g. Cît priveşte pe şobolanii intacţi, cei patru martori au murit în prima lună, pe cînd toţi cei injectaţi au supravieţuit şi au fost sacrificaţi după trei luni de tratament. Aceste animale au cîştigat de asemenea în greutate, pe cînd greutatea martorilor a scăzut. Dăm acum greutatea glandelor suprarenale a femelelor castrate injectate şi neinjectate, precum şi a masculilor respectivi. Amintim că, pentru motive asupra cărora nu e locul să ne oprim, un martor de fiecare serie n-a putut fi examinat din punct de vedere anatomo-patologic. La femelele supuse tratamentului greutatea suprarenalelor a oscilat între 48,8 şi 52,4 mg, media fiind de 51,4 mg. La martori, aceleaşi valori au oscilat între 63,2 şi 69,2 mg cu o medie de 65,6 mg. Rezultă o diferenţă în minus de 14,2 mg la animalele injectate. Suprarenalele Suprarenalele Suprarenalele Suprarenalele femelelor femelelor masculilor masculilor injectate martore injectaţi martori 51,1 mg 64,4 mg 42,0 mg 68,8 mg 50,4 „ 69,2 „ 37,8 „ 80,2 „ 52,4 „ 63,2 „ 44,2 „ 82,4 „ 48,8 „ — 34,2 „ — La masculii trataţi, greutatea suprarenalelor a oscilat între 34,2 şi 44,2 mg, media fiind de 39,5 mg. La martorii respectivi, greutatea aceloraşi organe a oscilat între 68,8 mg şi 82,4 mg, media fiind de 77,1 mg. O diferenţă deci în minus de 37,6 mg. la cei injectaţi. Dacă raportăm greutatea suprarenalelor la greutatea corpului, constatăm : Femele injectate Femele martore Masculi injectaţi Masculi martori 21,22% 39,75% 20% 34,76 % 30,55% 39,54% 13,74% 28,64% 29,11% 31,6% 16,68% 31,59% 24,40% — 13,36% — 392 C. I. PARHON Animalele injectate prezintă respectiv o diferenţă medie în minus de 10,64% Şi de 15,75% faţă de martori. încă un fapt ce reiese din examinarea tablourilor precedente : valoarea la sută este superioară la femelele injectate sau neinjectate, faţă de masculii respectivi. Este foarte verosimil că acest fapt este în legătură cu castrarea acestor femele şi se ştie din cercetările lui Feodosieff că ablaţia ovarelor determină hipertrofia glandelor suipnarenale. Examenul microscopic, care^vaTrebîrHncă adîncit ne-a furnizat pînă acum următoarele date : în substanţa corticală, spongiocitoza cea mai însemnată se găseşte la martori, atît la femelele castrate cît şi la masculi. Volumul medularei pare să predomine de asemenea şi la martori, precum şi vascularizarea acestei zone. Dar sînt variaţii de la caz la caz şi variaţii legate de nivelul unde secţiunea a interesat organul. Structura medularei diferă de asemenea după cum este vorba de martori sau de injectaţi. La primii, corpul celular este mai puţin bine delimitat, mai retractat şi în general dă im>presia că numărul celulelor şi al nucleilor predomină la injectaţi, a căror medulară are îin general o structură de tip compact şi o vascularizaţie de obicei puţin accentuată. Dezvoltarea cea mai considerabilă a corticalei se găseşte la femelele castrate şi neinjectate ; pe de altă parte, în studiul microscopic al glandelor, la animalele injectate şi la martori, trebuie ţinut seama de faptul că cele dintîi au fost sacrificate, pe cînd cei din urmă au sucombat spontan. Din constatările noastre pare să rezulte o oarecare micşorare a activităţii corticalei suprarenale la animalele tratate, cu toate că este încă destul de greu de interpretat valoarea funcţională a acestui organ în baza examenului microscopic. In literatura medicală nu se găsesc decît puţine date asupra corelaţiilor epifizo-suprarenale. Cu ocazia primelor cercetări, făcute de unul din noi cu G. Werner, asupra efectelor tratamentului epifizar la răţoii masculi, greutatea suprarenalelor a fost superioară la cei doi injectaţi faţă de cei doi martori. Se constată acelaşi fenomen la alte două păsări de sex masculin, pe cînd la o găină injectată, greutatea suprarenalelor era inferioară greutăţii glandelor martorului. Este deci o oarecare deosebire între constatările noastre actuale la şobolan şi cele făcute de unul din noi şi G. Werner, la păsări. Dar, s-ar putea ca fenomenele să se petreacă, într-un mod diferit la păsări (şi poate şi la alte animale cu funcţii sexuale periodice) decît la şobolani, a căror sexualitate este în general foarte dezvoltată. La şobolanii epifizectomizaţi Vecchi a notat mărirea suprarenalelor pe cînd Renton şi Rusbridge n-au observat modificări. Hipertrofia suprarenalelor a fost observată şi de Izewa la păsările epifizectomizate. Lehmann, Berblinger n-au constatat alteraţii ale epifizei la animalele suprarenalectomizate nici în boala Addison. OPERE ALESE 39^ Aceste cercetări urmează încă a fi reluate, multiplicate şi precizate. Va trebui mai ales studiat în mod amănunţit rolul ce revine corticosupra-renalei şi respectiv substanţei cromafine în modificările observate după epifizectomie, ca şi după tratamentul epifizar. De asemenea trebuie cercetată eventuala influenţă a suprarenalei cromafine asupra epifizei. Oricare ar fi valoarea acestor consideraţii, constatarea extrem de netă şi constantă a micşorării suprarenalelor la şobolanii noştri, trataţi cu epifizhormon, ne pare un fapt demn de reţinut, din mai multe puncte de vedere. Mai întîi acest fapt trebuie corelat cu atrofia sau oprirea dezvoltării glandelor genitale la animalele tratate cu extracte de epifiză, şi în sindromul hiperepifizar la om. Cu drept cuvînt, porţiunea corticală a suprarenalelor a fost numită o glandă genitală accesorie, a cărei asemănări de structură cu cea a corpului galben a fost arătată de Mulon. Pe de altă parte, acest organ este considerat ca făcînd parte din constelaţia glandulară masculină, cu toate că anumiţi autori, ca Seitz de pildă, înclină să vadă în această glandă un organ cu funcţiunea bivalentă, din punct de vedere al caracterelor sexuale secundare. Invers, unul din noi ca şi Truttwin înclină să considere epifiză mai mult ca o glandă din constelaţia endocrină feminină. In adevăr, în afară de virilizarea precoce a copiilor de sex masculin; atinşi de tumori care distrug ţesutul epifizar, tumori care de altfel sînt observate, după cît se pare, numai la copii de acest sex, este aici locul să reamintim hirsutismul din cazurile de agenezii epifizare la femeie. Cităm, cazul observat de Dietrich al unei femei prezentînd un hir-sutism exagerat şi la care epifiză era redusă la dimensiunile unei gămălii de ac. Tratamentul cu extracte de epifiză la păsări determină, pe de altă parte, simptome ce pot fi considerate ca legate de feminizare. La un curcan, tratat cu un asemenea extract, C. I. Parhon şi G. Werner au observat că expansiunile cărnoase şi perlate ale regiunii cefalice şi cervicale, erau oprite în dezvoltarea lor, astfel că animalul, comparat cu martorul din aceeaşi generaţie, dădea impresia unei femele. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu cocoşi tineri, trataţi de Trautmann,. la care, în afară de micşorarea crestei (caracter sexual secundar) se observă şi lipsa pelerinei de pene de pe umeri, precum şi micşorarea pintenilor, caractere care nu sînt influenţate de castrare şi care apropie, de asemenea, morfologia cocoşilor din aceste experienţe de cea a femelelor de aceeaşi specie. Izawa observă contrariul la păsările epifizectomizate şi noi credem că este locul să ne întrebăm dacă accentuarea unor anumite caractere sexuale printre cele socotite ca neinfluenţabile de castrare (penele la gît, pintenii) şi privite ca fără legătură cu glandele genitale, aparţinînd „speciei“ sau mai bine zis animalului neutru, n-ar putea fi datorată unei hiperfuncţii corticosuprarenale cînd sînt accentuate, sau epifizară, cînd sînt inhibate. 394 C. I. PARHON Este adevărat că, în experienţele lui Izawa, testiculele erau mărite ca volum, iar în experienţele lui Trautmann micşorate, ceea ce ar duce, cel puţin .pentru pinteni, >la admiterea unei legături cu funcţioniarea acestor organe. Dar aceasta ar contrazice opinia, considerată ca demonstrată. Această problemă reclamă, după părerea noastră, noi cercetări. Insă caracterele feminine ale păsărilor mascule, în experienţele lui €. I. Parhon şi G. Werner sau ale lui Trautmann pot fi privite şi ca infantile, femela apropiindu-se prin anumite caractere morfologice de copil. Oricum, rămîne stabilit că, la şobolan, tratamentul cu epifizhormon determină micşorarea greutăţii glandelor suprarenale şi, din acest punct de vedere, este locul să punem problema tratamentului epifizar a sindroamelor epinefretice. Epifiza ipoate fi considerată ca o glandă hipotensivă. Şt.-M. Milcu şi Ionescu-Sînger au observat rezultate favorabile cu tratamentul epifizar în hipertensiune. Pe de altă parte, acelaşi autor prescrie tratamentul cu injecţii de epifizhormon în virilismul pilar, ceea ce este foarte logic, cu toate că trebuie să mai aşteptăm încă, înainte de a ne pronunţa asupra valorii reale a acestui tratament. Această terapie trebuie de asemenea încercată în sindroamele hiper-corticosuprarenale în general, precum şi în sindromul Cushing. Este adevărat că o rezervă trebuie făcută asupra acestui punct de vedere. Se pare că există o obezitate hiperepifizară şi că tratamentul epifizar, foarte adesea, îngraşă. In ambele sindroame, de care am vorbit, injecţiile de epifiză n-ar putea oare mări adipozitatea ? Aceasta este posibil, dar nu sigur, căci acţiunea hormonilor şi a medicamentelor variază, în general, adeseori cu starea organismului în momentul cînd tratamentul este aplicat. Problema rămîne deci de cercetat. OB 3nHKeH b o6enx rpynnax 6cwiee HH3KHfl Bec Ha^noHeqHHKOB (b cpe^,HeM Ha 14,2 Mr ajih caMOK h Ha 37,8 Mr pjia OPERE ALESE 395 caMiţoB) y jKHBOTHbix, no'ABepniiHXCH jieqeHHio anH(J)H3apHbiM sKCTpaKTOM, no cpaBHeHHio c KOHTpojibHoft rpynnoă. MHKpocKonHqeoKoe hcejie^OBahhe nonasajio H3B0CTHO6 CHHHceHine ak-THBHO'CTH KOpKOBOrO CJIOH HajţlIOqeqHHKOB y 06pa60TaHHbIX 3nH(J)H3apHbIM rOpMOHOM JKHBOTHblX. B 3aKJiioqeHHe aBTopbi paccMaTpHBaioT JiHTepaTypHbie jxmuhie, Kacaio-mnecH anHcJmsapHo-cynpapeHajibHbix KOppejinmift. Â PROPOS DES CORRELATIONS EPIPHYSE-SURRENALES RESUME Les correlations epiphyse-surrenales ont ete etudiees par voie experimentale sur 16 vieux rats, repartis en deux lots : un lot de 8 mâles in-taictis et un autre, de 8 femelles ohâtrees. Dams chaque lot, la moitie des animaux ont ete reserves pour servir de temoins et le reste ont ete traites â l’epiphysehormone. Lors de l’autopsie des animaux, on a constate, dans les deux lots, que les surrenales des animaux traites â l’extrait d’epiphyse avaient un poids plus reduit (de 14,2 mg, en moyenne, chez les femelles et de 37,8 mg chez les mâles), comparativement aux temoins. L’examen microscopique a revele une certaine diminution de l’acti-vitie de la contioo-surreinale, chez les animaux traites. Pour conclure, on analyse les donnees de la litterature sur les correlations epiphyse-surrenales. ACŢIUNEA EXTRACTULUI EPIFIZAR ASUPRÎA ANIMALELOR TIRO-PARATIROIDECTOMIZATE * Mai mulţi autori (Candia, C. I. Parhon, Ep. Tomorug şi Maria Hussar) au observat creşterea calcemiei sub influenţa extractului epifizar. Pe de altă parte, Milcu şi Pitiş au notat mărirea coagulabilităţii sîngelui, în urma aceluiaşi tratament şi se cunoaşte legăturile calcemiei cu coagulabilitatea sîngelui. Pe de altă parte, acţiunea sedativă a aceluiaşi extract în excitaţia sexuală, ca şi în anumite psihoze, a fost semnalată de mai mulţi autori. In clinica endocrinologică din Bucureşti, unul din noi, ca şi Milcu şi Tomorug, au făcut aceeaşi constatare. Credem deci interesant să cercetăm acţiunea tratamentului epifizar în tetania experimentală, consecutivă tiroparatiroidectomiei. Experienţele care urmează redau rezultatele observate. 1. Cîine, 14,700 !kg. Tiro-iparatiroidectomie în ziua de 8,11, la ora 20. La 9 februarie, la ora 12,30 : polipnee, tremurături fasciculare. Se injectează intravenos 2 fiole de epifizhormon. După o jumătate de oră, starea pare să se agraveze. Polipnee. contracţii clonice în membrele posterioare, salivaţie abundentă ; la ora 15, aceeaşi stare. La ora 17,30, se administrează subcutanat 2 fiole de epifizhormon. La ora 20, tremurăturile au dispărut. Respiraţia stertoroasă, spasme diafragmatice. Se administrează 3 fiole intravenos şi o fiolă subcutanat. La 10 februarie, ora 9. Ameliorare foarte accentuată. Respiraţia este calmă. Se recoltează sînge pentru studiul chimic şi se injectează imediat 2 fiole de extract epifizar. La ora 10. Respiraţia frecventă. Tremurături ale trenului posterior. La ora 11, polipnee. La ora 12,30, se administrează o fiolă intravenos şi două fiole subcutanat. După jumătate de oră, polipnee intensă, contracţii în membrele posterioare, salivă sanguinolentă. La ora 13, aceeaşi stare. Calcemia 5 mg%. * In colaborare cu Gherta Werner. Publicat în Acta endocrinologică, 1945, nr. 2, p. 2. OPERE ALESE 397 La ora 16, o ameliorare accentuată. Animalul este liniştit, somnolent, însă respiraţia rămîne frecventă. Se administrează 2 fiole subcutanat. La 11 februarie, ora 9. Stare bună, mersul uşor fără rigiditate, respiraţia liniştită. Animalul bea lapte şi refuză pîinea. Prelevare de sînge pentru analiză. Două fiole injectate subcutanat. La ora 11, starea bună se menţine, la ora 13 la fel. La ora 19, aceeaşi stare ; se injectează 2 fiole subcutanat. La 12 februarie, ora 9, aceeaşi stare ; injecţie cu 2 fiole subcutanat la ora 9,30.Tremurături puţin accentuate, animalul primeşte alimentele liichide, refuză pîinea ; la ora 15 polipnee. La ora 17, convulsii, hemoragie rectală, salivaţie sanguinolentă. Două fiole subcutanat. La 13 februarie, ora 9, stare bună, respiraţia liniştită, mers fără dificultate. Se recoltează sînge pentru analiză. La ora 12—13, aceeaşi stare. O nouă fiolă subcutanat. La 14 februarie, animalul continuă a se menţine în stare bună, însă se observă căderea părului. Trei injecţii la orele 13 şi 19. La 15 februarie, starea se menţine în aparenţă bună. Animalul moare în noaptea de 15 spre 16 februarie. 2. Cîine, 5 kg. Operat la 26 februarie, la ora 12. La 27 februarie, la ora 10, animalul este găsit culcat pe pîntece cu ochii întredeschişi, abdomenul destins, zvîcnituri tendinoase, polipnee. Refuză să mănînce. Prelevare de sînge pentru analiză. Calcemie 5,4 mg%. Injecţie subcutanată cu o fiolă de epifizhormon. La ora 11, ameliorare marcată. Animalul mănîncă pîine, se plimbă prin laborator, cu ochii deschişi ; respiraţia liniştită. Lătratul este răguşit ca şi în ziua precedentă. La ora 16, animalul pare deprimat, refuză mîncarea. La ora 17 accese convulsive intermitente, la ora 18, la fel. Animalul moare în noaptea de 27—28 februarie, deci la mai puţin 48 de ore după operaţie. 3. Căţea, 4,200 kg. Operaţia practicată în acelaşi timp cu celălalt animal. 1/4—1/2 oră, după intervenţie, injecţie subcutanată cu o fiolă de epifizhormon. La 27 februarie, la ora 9, stare bună, animalul pare bine dispus, se plimbă prin laborator, dă din coadă, caută de mîncare. Calcemie 6,4 mg%. La ora 13 şi la ora 16, stare clinică bună. La ora 17, tremurături în partea anterioară a corpului. Se injectează o fiolă de epifizhormon. La ora 18, tremurăturile nu se mai observă, însă animalul pare mai trist. Mănîncă pîine. Moare în noaptea de 27—28 februarie. 4. Cîine, 5,600 kg. Operaţia are loc la 9 martie, ora 19. Imediat după intervenţie, 1 ml de extract epifizar. La 10 martie, ora 10, stare bună clinică. Recoltare de sînge pentru analiză. La ora 13, aceeaşi stare; 1 ml extract. La ora 15, la ora 19, aceeaşi stare ; o nouă injecţie. 398 C. I. PARHON La 11 martie, ora 9, animalul continuă să se simtă bine dar se observă existenţa unei conjuctivite purulente. I se face o injecţie. Acceptă mîncarea. La ora 11,30, stare bună, mănîncă cu poftă, dă din coadă. La ora 19, starea generală continuă să se menţină bună. La 12 martie, ora 12, aceeaşi stare clinică. Injecţie cu 1 ml de extract. In timpul injecţiei şi a recoltării de sînge pentru analiză, zvîcnituri ale tendoanelor. La 13 martie, stare destul de bună, animalul primeşte 1 ml de extract epifizar. La ora 11, convulsii, o nouă injecţie; la ora 13 este liniştit. La ora 17, tremurături fasciculare, din timp în timp mănîncă cu poftă carne. La ora 17 şi la 19, injecţii cu 1 ml extract. La 14 martie, ora 9, pofta de mîncare micşorată. Dar animalul rămîne vioi, dă din coadă. Din cînd în cînd, tremurături fasciculare. Se injectează 1 fiolă subcutanat. La 15 martie, ora 9, aceeaşi stare; o nouă injecţie; la ora 11, aceeaşi stare. La ora 18, accese convulsive intermitente. Supuraţie conjuctivală intensă. Ochii întredeschişi. Injecţie cu 2 ml extract. La 16 martie, ora 9, stare generală foarte ameliorată, fără convulsii. Trei injecţii de 2 ml. La orele 9, 13 şi 19 starea generală destul de bună. Mersul, fără rigiditate. Pofta de mîncare pare totuşi micşorată. La 17 martie, injecţie, în cursul zilei. Supuraţie conjunctivală mai puţin accentuată. Mănîncă puţin. La 18 martie, ora 9, tremurături fasciculare. O nouă injecţie. După o jumătate de oră tremurăturile au dispărut. Animalul moare în noaptea de 27—28 martie. Nu mai fusese observat din dimineaţa zilei de 18 martie. 5. Cîine, 13,400 kg, operat. Injecţie cu 4 ml extract epifizar, imediat după operaţie, care a avut loc la 2 aprilie. La S aprilie. De la orele 9 pînă la 19, starea generală a fost satisfăcătoare. Animalul a primit, în acest timp, la orele 9, 13 şi 19, 3 fiole de extract epifizar. La ora 19,30 acces de tetanie. La 4 aprilie, ora 9, tetanie gravă. Injecţie cu 5 ml extract. Prelevare de sînge pentru examen chimic. La ora 11, aceeaşi stare. O nouă injecţie cu 5 ml de extract. La ora 13 tetania a dispărut; respiraţie normală. Recoltarea de sînge şi o nouă injecţie. La 5 aprilie. Nu are semne de tetanie, respiraţie normală. Nu se poate ţine pe picioare (luxaţie articulară ?) I se face în această zi, 3 injecţii a 5 ml. La 6 aprilie. Din cînd în cînd se observă tremurături fibrilare ; o injecţie a 5 ml. La 8 aprilie, ora 8, nu are tetanie. Starea generală pare bună. Primeşte hrană. La ora 9, 5 ml extract. Animalul moare între orele 9 şi 10. OPERE ALESE 399* Martori (operaţi, neinjectaţi) 1. Cîine, 27 kg. La 8 februarie, ora 20 i se face o tiro-paratiroidec-tomie. La 9 februarie, ora 12,30. Tendinţă spre imobilitate fără rigiditate. Calm, animalul primeşte hrană. La 10 februarie, ora 9, nici un fenomen patologic evident. Prelevare de sînge pentru examen. La ora 11, rigiditatea membrelor posterioare. In timpul mersului, membrele inferioare sînt îndepărtate, din cauza rigidităţii. La ora 15, aceeaşi stare. Calcemia a fost de 8,4 mg%. La 11 februarie, ora 9, starea acceaşi, nici o modificare accentuată. La 12 februarie, ora 9, aceeaşi stare. La 13 februarie. Starea animalului se menţine bună. Calcemie 0,082. Douăzeci de zile după operaţie, animalul trăia încă. Este vorba de un animal care, probabil a păstrat încă ceva din ţesutul paratiroidian. 2. Cîine 5,600 kg, operat la 9 martie, ora 19. La 10 martie, ora 9. Animalul este trist, refuză alimentele. La orele 13 şi la 19, aceeaşi stare. La 11 martie, ora 9, uşoară rigiditate a membrelor posterioare, cu tremurături intermitente. Refuză alimentaţia, tendinţă spre imobilitate. La ora 11, rigiditate accentuată. Nu mănîncă. La ora 19, mişcări convulsive în membre. La 12 martie, ora 9, acces de tetanie. (Calcemia 4,6 mg%). La 13 martie, de la orele 9 la 19, accese repetate de tetanie. Intre accese, cîinele stă nemişcat, obosit, refuză alimentele (pîine şi lapte), sete exagerată, bea multă apă. La 14 martie, rigiditatea membrelor, merge cu picioarele depărtate, fără accese convulsive. Rigiditatea s-a menţinut în timpul zilelor de observaţie (pînă la 18 martie). Moare la 20 martie. 3. Cîine martor, 19,500 kg. La 2 aprilie, ora 17, tiro-paratiroidectomie. La 3 aprilie, la ora 9. Rigiditatea picioarelor dinapoi, tendinţă spre imobilitate; refuză alimentele. La 5 aprilie, ora 9, tetanie. Refuză alimentaţie, sete exagerată, gemete continui; la ora 19 aceeaşi stare. La 6 aprilie, de la orele 9 la 17, accese repetate de tetanie, nu mănîncă, bea multă apă. La 8 aprilie, rigiditate, slăbire excesivă, moare la 13 aprilie, seara.. 4. Cîine, 14,400 kg, operat la 2 aprilie, la ora 17,30. La 3 aprilie, de la orele 9 la 19,30, imobilitate; refuză mîncarea. La 4 aprilie, rigiditate foarte accentuată. Lătratul este răguşit. La 5 aprilie, aceeaşi stare. De la 5 la 10 aprilie, accese convulsive repetate. In intervalul acceselor, animalul este trist, refuză alimentele. Moare !la 12 aprilie. * 400 C. I. PARHON Unei căţele de 19 kg i s-a injectat, timp de 4 zile, cîte 4 ml de epifizhormon. Ultima injecţie i-a fost făcută o oră înainte de a i se lua sînge ; calcemia a fost de 10 mg% înainte şi de 11 mg%, o oră după ultima injecţie. La o căţea neinjectată, calcemia a fost de 11 mg% înainte şi de 10,8 mg%, o oră după ce i s-a prelevat sînge. Să notăm că, la o femeie care a suferit de psihoză puerperală eclamp-tică, cu semnul Chvostek foarte accentuat şi cu semnul Weiss, calcemia a fost de 9,7 tmg%, kalemia serică de 20 mg% ; raportul K : Ca 2,12, colesterolul de 1,95 g°/oo. După 14 zile de tratament cu epifizhormon, semnul Chvostek era mai puţin accentuat, însă calcemia a rămas acceaşi 9,7 mg%, kaliemia serică s-a micşorat la 18,4 mg%, K din sînge total a fost de 114 mg%, raportul K : Ca 1,9. Tabelul ce urmează arată începutul tetaniei la animatele tratate şi la martori, precum şi durata supravieţuirii după operaţie : Operaţi injectaţi Nr. 3 — 60 ore după operaţie *) Nr. 4 — 30 de ore după operaţie Nr. 5 — 38—40 ore după operaţie Martori Nr. 1 — 20—24 ore după operaţie Nr. 2 — Rigiditate după 26 ore, nu s-a observat accese de tetanie. Nr. 3 — 28—30 ore după operaţie. Nr. 4 — 30—36 ore după intervenţie. Cîinii nr. 1 şi 2 (operaţi şi injectaţi) nu au primit epifiză decît la începutul tetaniei, după 6 ore, primul, şi după 26 one cel de al doilea. Durata supravieţuirii la cei injectaţi a fost de: — Nr. 1 8 zile — Nr. 2 45—48 ore — Nr. 3 11/2 zile — Nr. 4 10 zile — Nr. 5 6 zile Durata supravieţuirii la martori a a fost de: — Nr. 1 mai mult de 20 zile ** — Nr. 2 8 zile —- Nr. 3 mai mult de 10 zile. — Nr. 4 9 zile şi jumătate Tabloul ce urmează arată variaţiile serocalcemiei, a serokalemiei şi K total din sînge, precum şi fosfatemia la animalele tiro-paratiroidec-tomizate, injectate sau nu cu epifizhormon. * La 24 de ore după operaţie a apărut conjunctivita purulentă. ** Este vorba de animalul cu micşorare puţin marcată a calcemiei, care a păstrat probabil ceva din ţesutul paratiroidian. OPERE ALESE 401 Operaţi injectaţi Operaţi neinjectaţi înainte de După: ore înainte de După: ore operaţie 26—30 | | 46-60 | 120 operaţie 24—36 00 1 cn o 120 Serocalcemia 1 10,8 7,2 6,4 5,4 12,0 6,4 4,6 4,6 2 — 5,4 — — — ■ — — — 3 12,0 9,0 6,4 5,2 12,5 7,0 — — 4 12,0 4,8 — 4,2 11,0 5,0 — 5.0 5 12,o 5,6 — 4,8 10,4 7,0 — 4,0 Media 11,0 6,4 6,4 4,9 | 11,5 6,4 4,6 | 4,5 Serokalemia 1 15,0 12,8 25,9 12,0 19,5 18,8 19,5 2 — — 16,0 — — — 3 20,5 21,6 19,8 19,1 — 22,7 22,3 26,4 4 18,6 29,1 — 23,3 18,6 26,6 — 30,0 5 19,6 22,7 — 21,3 19,2 28,4 27,0 — Media 18,4 21,5 I 22,8 | 19,4 | 19,1 | 26,5 22,9 28,2 K total din sînge 1 330 284 295 313 268 248 370 284 4 213 298 — — 180 253 — 280 5 231 275 — — 261 298 — 286 Media 224 1 285 295 313 | 236 266 | 370 283 Fosfatemia în mg % 1 4,8 5,0 10,1 10,5 4,1 5,8 6,2 6,2 2 4,1 7,1 — — — — — — Media 4,4 6,0 10,1 I 10,5 4,1 5,8 6,2 6,2 K/Ca în serul sanguin 1 1,39 1,63 1,96 1,77 2,19 2,63 (animalu care a păs- 2 1,18 3,24 4,85 3,57 1, 69 5,32 6 — trat din 3 1,83 2,40 3,09 — 1,84 4,06 6,75 ţesutul 4 1,66 6,06 5,55 — ■— — — paratiro- 5 1,75 4,65 4,43 — — — — idian Media 1,89 | | 3,60 4,98 — 1,77 — - 1 1 Experienţele redate mai sus, par să dovedească că injecţiile cu extract epifizar au exercitat o anumită acţiune sedativă asupra fenomenelor de ordin spastic şi convulsiv ale tetaniei. Anumite animale injectate erau bine dispuse în intervalul acceselor, primeau alimente, se plimbau în laborator, dădeau din coadă etc. Mai mult, setea intensă notată la martori n-a fost observată la cei injectaţi. Rigiditatea lipsea la cei injectaţi. 26 — Opere alese — c. 3487 402 C. I. PARHON In afară de aceasta, injecţiile intravemoase au ipărut tmai puţin eficace decît cele subcutanate; poate că pregătirile pentru imobilizare,, legarea animalului, >pentru cele dintîi etc. au exercitat asupra subiectului o acţiune excitantă (psihică, somatică). In orice caz, efectul sedativ al injecţiilor nu a fost imediat, astfel cum ni s-a părut că rezultă din experienţa unde tulburările convulsive au apărut puţin după injecţia intravenoasă. Această acţiune nu s-a exercitat prin intermediul unei urcări a calcemiei, care nu a fost clar influenţată. Durata supravieţuirii animalelor nu a fost influenţată de tratamentul epifizar. BJIHJIHHE 3nHOH3APHOrO 3KCTPAKTA HA THPEO-nAPATHPEOfl3KTOMHPOBAHHbIX )KHBOTHbIX PE3IOME H3 SKcnepHMeHTOB, npoBe^eHHbix Ha THpeo-napaTHpeoJa,3KTOMHpoBaHHbix cofiaKax, BbiTeKaeT, no-BHAHMOMy, hto HH'beKu.HH 9nn(j)H3apHoro sKCTpaKTa OKa3aji« ycnoKaHBaiomee ^eficTBHe na (JienoMeHbi cnacnraecKoro h cyno pojKiroro xapaKTepa, HanoMHiiaBiiiHe TeTaHHio. B me>K n p 11 ri a,n,otomhhe ne-Phoah MacTb jkhbothhx qyBCTBOBajia ce6a BncwiHe HopMajibHO, nporyjn-iBa-JiHCb, He HcnbiTbiBajiH CHJibHoă xajKAM, iiaojiio/iaBiiicficH b KOi-rrpo.ribHOH rpynne, npmeM y hhx He orMeqajiocb TaioKe para^Hocra sarajiKa. 3ro BJiHHHHe ®e 6bijio cBfnaiio c noBbiuieHHeM coAepacaHHsi KajifaiţHH b kpobh, Tak KaK yKa3aHHbifi noKasarejib ne npeTepneBaji oco6bix H3MeHeHHft. L’ACTION DE L’EXTRAIT D’EPIPHYSE SUR LES ANIMAUX THYREO-PARATHYROIDECTOMISES RESUME Les recherches experimentales portant sur des chiens thyreo-parathy-roîdectomises ont permis de constater que les injections d’extrait d’epiphyse semblent exercer une certaine action sedative sur les phenoinenes spastiques et convulsifs de la, tetanie. Entre les acces, une pârtie des animaux etaient dispos, se promenaient, n’accusaient ni la soif intense constatee chez les temoins ni raideur de la nuque. L’action ne s’est pas exercee par l’entremise d’une hausse de la calcemie, car cette derniere n’a pas ete nettement influencee. DESPRE SINDROMUL HIPOTIROIDIAN-HIPEREPIFIZAR * Studiul sindroamelor bi- şi plurihormonale are un mare interes din punctul de vedere al corelaţiilor interhormonale şi pentru studiul terenului pe care se desfăşoară diversele fenomene biologice. Din punct de vedere clinic, atenţia asupra acestor sindroame a fost atrasă mai ales de lucrările lui Glaude şi Gougerat, precum şi de cele a lui Sonadel, referitoare la sindroamele pluriglandulare şi de lucrările lui Falta asupra sclerozelor multiple pluriglandulare. Tendinţa actuală este ca sindroamele descrise de autorii precedenţi şi ulterior şi de alţi cercetători de mare autoritate să fie considerate ca sindroame hipofizare cu interesarea diferiţilor hormoni adenotropi. Această problemă poate fi studiată şi din punct de vedere experimental. C. I. Parhon şi Constanţa Parhon au arătat că, din punct de vedere teoretic, numărul sindroamelor plurihormonale ce se pot realiza este considerabil. Tezele inspirate de unul din noi, în care erau studiate sindroamele biglandulare experimentale şi care sînt datorate lui Werner, Blinov, Savranenko, Triifon, au adus contribuţii interesante la lămurirea problemei ce ne preocupă. Ulterior, C. I. Parhon şi Cahane au studiat tot experimental sindromul hipertimic-anorhitic, iar C. I. Parhon şi Şt.-M. Milcu sindromul asuprarenal-anorhitic. In prezenta lucrare ne vom ocupa de modificările produse asupra bolnavilor cu insuficienţă tiroidiană, prin injecţii de extract epifizar (epifizhormonul preparat de Milcu). In realitate, după cum se vede, este vorba în acelaşi timp de un sindrom clinic experimental. începem prin a reda observaţiile celor cinci cazuri studiate de noi : M. /., 34 ani, idioţie mixedematoasă. înălţimea bolnavului este de 113 cm, iar greutatea de 26,900 kg. Glanda tiroidă nu este palpabilă. Bolnavul prezintă o enoftalmie evidentă, ochii au o expresie atonă, privirea este stinsă. Pleoapele edematoase, nasul In colaborare cu M. Pitiş. Publicat în Acta endocrinologică, 1947, nr. 3—4. 404 C. I. PARHON în formă de şa, trilobat, turtit. Faţa este infiltrată, abdomenul proeminent; o tendinţă evidentă spre hernie ombilicală. Tegumentele sînt infiltrate, aspre, uscate, reci. Sprîn-cenele, aproape inivizibile. Unghiile subţiri, moi, striate. Bolnavul prezintă de asemenea modificări neurovegetative : somnolenţă, sensibilitate la frig, salivaţie abundentă, constipaţie atonă, incontinenţa urinară. Pulsul 64/minut, metabolismul bazai — 16,7%. Bolnavul a urmat, timp de 5 zile, un tratament cu extract total de tiroidă. Starea sa s-a ameliorat mult, era mai vioi, începuse să vorbească mult şi mai uşor, iar incon- tinenţa dispăruse. I s-a aplicat apoi un tratament cu extract epifizar (epifizhormon), o fiolă pe zi. Chiar după două zile de tratament, s-a observat o nouă accentuare a fenomenelor morbide, bolnavul devine din nou somnolent, apatic, se constată reapariţia incontinenţei urinare. în cîteva zile, starea sa devine mai rea, decît în ziua internării. Proteinele serice şi viteza sedimentară au arătat modificările următoare, înainte şi după tratamentul cu epifizhormon. Proteine totale ......................... 78,1250 — 77,2937 g % Serine .................................. 31,6395 — 35,9125 ,, Globuline ............................... 40,2355 — 33,2125 ,, Fibrinogen .............................. 6,2500 — 8,1687 ,, Azot polipeptidic ....................... 0,1240 — 0,2500 ,, Index de dezaminare ..................... 0,2100 — 0,1800 ,, Viteza de sedimentare ................... 20—74—142 60-98-150 Se constată deci o diminuare a proteinelor totale, o creştere a serinelor şi a fibri- nogenelor precum şi o scădere a globulinelor. Se constată şi o mărire accentuată a azotului polipeptidic, care era mult crescut* şi înainte de tratament, precum şi o scădere moderată a indexului de dezaminare. Viteza de sedimentare a crescut mult. B. V., 14 ani; diagnostic : mixedem congenital. înălţimea bolnavului este de 123 cm şi greutatea de 33,500 kg ; glanda tiroidă nu este palpabilă. Se constată o uşoară enoftalmie şi o lipsă de strălucire a ochilor. Pleoapele sînt infiltrate, edematoase; nasul turtit, trilobat. Tegumentele sînt palide, infiltrate, foarte uscate, rugoase, cu descuamaţie furfuracee. Keratoză pil ară pe faţa de extensie a membrelor. Părul cu implantaţie rară, este subţire, uscat, friabil. Vocea groasă. Bradilalie. Fenomene-neuro-vegetative : somnolenţă, sensibilitate la frig, constipaţie. Pulsul, 58, metabolismul bazai — 24,8%. Am început tratamentul cu epifizhormon, o fiolă pe zi, în total 10 injecţii, după care am aplicat tratamentul cu tireocrină. Ca şi în cazul precedent, după tratamentul epifizar, apatia, somnolenţa şi sensibilitatea la frig s-au accentuat. După tratament, metabolismul bazai şi viteza de sedimentare, leucocitele, neutro-filele şi limfocitele prezentau valorile următoare: Metabolism bazai - 24,8% 1 - 33,50/0 18,2% Viteza de sedimentare 43-89-112 70-109—143 35-72-122 Leucocite 7 500 7 900 Neutrofile 66% 54% Limfocite 30% ■ 39% OPERE ALESE 405 Deci* după tratamentul cu epifizhormon, observăm o scădere a metabolismului bazai şi o creştere a vitezei de sedimentare, precum şi o creştere a limfocitelor şi o scădere a neutrofilelor. A. Ti, 6 ani; diagnostic: mixedem congenital. Înălţimea bolnavului este de 101 cm şi greutatea de 20,5 kg. Glanda tiroidă nu este palpabilă; nasul trilobat. Se observă o macroglosie şi proeminenţa abdomenului. Tegumentele sînt infiltrate, aspre, uscate; cianoză marmorată a membrelor. Somnolenţă, apatie ; pulsul 88, dificultate la mers, vorbirea dificilă. Bolnavului i se aplică un tratament cu epifizhormon, 1 ml pe zi, timp de 10 zile, după care este supus unui tratament cu tireocrină. S-au determinat: viteza de sedimentare, leucocitele, neutrofilele şi limfocitele. A fost cu neputinţă să i se facă metabolismul bazai. Viteza de sedimentare ,9—24—75 20—41—30 11—26—72 Leucocite 6400 10200 8100 Neutrofile 50% 46% 55% Limfocite 40% 45% 33% După tratamentul cu epifizhormon, constatăm o mărire, a vitezei de sedimentare şi a numărului leucocitelor, creşterea limfocitelor şi scăderea neutrofilelor. După tratamentul cu tiroidă, aceste modificări dispar. I. L44 de ani; internată cu mixedem, care evoluiază de 15 ani. Glanda tiroidă, de-abia palpabilă; se constată o uşoară exoftalmie, edeme accentuate în regiunea palpebrală şi suborbitară. Faţa este infiltrată, de asemenea tegumentele: palide, foarte uscate, cu descua-mare, reci. Părul rar, uscat, sprîncenele aproape absente, unghiile sînt moi, friabile. Bolnava este astenică, somnolentă, sensibilă^ la frig. Se constată o bradichinezie şi bradipsihie. Pulsul este1 72, tensiunea arterială 9,5/6 cm Hg, metabolismul bazai — 46,5%. Amenoree de la începutul bolii. Bolnava urmează un tratament cu epifizhormon, zilnic 1 ml, timp de 10 zile. După tratament, pulsul este de 64, tensiunea arterială scade la 8,5/5,5 cm Hg. Metabolismul bazai nemodificat. Somnolenţa şi astenia devin mai pronunţate. Redăm viteza de sedimentare, leucocitele, neutrofilele şi limfocitele înainte şi după tratament: Viteza de sedimentare 32-55—102 50—90—130 Leucocite 5400 8100 Neutrefile 50% 42% Limfocite 42% 47% 406 C. I. PARHON Ca şi în cazurile precedente, observăm creşterea vitezei de sedimentare, a leucoci-telor şi limîocitelor, precum şi o scădere a neutrofilelor. T. M., 50 de ani, internată cu mixedem, apărut la 9 ani. Are aspectul tipic al mixedematoşilor. Fata este infiltrată, ochii enoftalmici, cu edeme palpebrale şi suborbi-tare. Tegumentele sînt palide, infiltrate, uscate, reci. Părul rar, subţire, friabil. Unghiile, subţiri, moi. Bolnava este apatică, somnolentă, friguroasă, constipată. Se exprimă cu greutate şi în ultima vreme nu mai aude bine. Are dureri osteo-articulare. Pulsul este de 62, tensiunea arterială 9,5/6,5 cm Hg; metabolismul bazai — 10%. Bolnava ia de cîţiva ani, însă neregulat, extract tiroidian. I se prescrie un tratament cu epifizhormon, 1 ml pe zi, însă tratamentul este oprit după a 6-a fiolă, căci se constată o accentuare evidentă a asteniei, pulsul se răreşte la 56 şi tensiunea arterială scade la 8/5 cm Hg. Starea bolnavei agravîndu-se, nu i s-a putut face altă analiză decît viteza de sedimentare. înainte de tratament aceasta era 22—44—105 şi după tratament 37—52—135 mm. Tratamentul cu extract epifizar a fost prescris încă în 3 cazuri de insuficienţă tiroidiană benignă. In toate aceste cazuri s-au determinat metabolismul bazai, viteza sedimentară, leucocitele. Iată rezultatele obţinute : R. S. 9 42 M. F. 9 32 S. E. $ 16 M. B. - 5,6% —13,7% - 12,1% - 15,2% - 26,3% — 27,2% V. S. H. 44-71-120 65-98-138 28-4-91 35-68-112 15-38-86 25-51-95 Leucoci te 6 100 7 200 6 400 8 800 7 300 7 500 Neutrofile 50 55 58 55 61 58 Limfocite 36 42 33 41 23 38 . Din observaţiile de mai sus reţinem următoarele : In primul caz, G. Werner găseşte după tratamentul cu epifizhormon o uşoară scădere a proteinelor totale cu creştere evidentă a serinelor, precum şi cu o scădere importantă a globulinelor şi o creştere atît a fibro-genului cît şi a azotului polipeptidic. Se găseşte şi o scădere a indexului de dezaminare. Viteza sedimentară, dimpotrivă a crescut în mod evident. In al doilea caz studiat, tratamentul a determinat o accentuată scădere a metabolismului bazai, precum şi o creştere a vitezei de sediment tare. De asemenea o scădere a neutrofilelor şi o creştere moderată a limfocitelor. Aceste două din urmă fenomene sînt menţionate în observaţiile 3 şi 4. In plus, în ambele cazuri numărul leucocitelor a crescut. In al 5-lea caz, nu s-a putut controla decît viteza de sedimentare, care a crescut după tratament. OPERE ALESE 407 In alte cazuri, numărul total al leucocitelor a crescut ca şi cel al limfocitelor, pe cînd numărul polinuclearelor neutroîile a diminuat. Metabolismul bazai a scăzut. Viteza sedimentară a crescut. Un fapt remarcabil care reiese din cercetările noastre este că în urma tratamentului epifizar viteza de sedimentare a crescut, constant, în cele 8 cazuri de insuficienţă tiroidiană pe care le-am examinat. Din acest punct de vedere, constatările noastre se deosebesc de cele făcute de noi asupra femeilor în vîrstă, la care am remarcat, dimpotrivă, o scădere a vitezei de sedimentare, după tratament. Limfocitele au crescut la femeile în vîrstă, după acest tratament. Prima constatare pare cu atît mai interesantă, cu cît insuficienţa tiroidiană se apropie, din mai multe puncte de vedere de bătrîneţe. Din acest punct de vedere, ca şi din cel al metabolismului bazai, această insuficienţă a fost accentuată prin tratamentul epifizar. K H3yqEHHK) ranEP3nHOH3APHO-rHnOTHPEOHflHOrO CHHflPOMA PE3KDME B pa6ore oSpamaeTcn BHHMatme Ha BaHCHOCTb HsyqeHHH b ochoobhom £ByX- H nJIIOpHDOpMOHaJIbHblX C'HHAPOMOB H riQKa3bIBaeTCH 3HaqHTejIbHblfi BKJia# pyMbIHCKOH SHAOKpHHOJIOrHCTCKOH IHKOJIbl B HCCJI ©£0 B a H H e BblIIie-yKasaHHOH npo6jieMbi. Abtop H3yqaji 3({)(f)eKTbi anHcJmisapHoro jieqeHHH (napaHTepajibHbiM BBe-jţeHHeM an,H(})H3apHoro ropMOHa) Ha na™ 6ojibHbix c THnHqHoft (J)opmoh MHKce^eMbi h iHa Tpex 6oJibHbix c A06poKaqecTBeHH0H (ţx>pMofi TtupeoH^Hofi He^ocTaroHiHOCTH. HocjiemoBajiHCb cjie^yioimie noKaeaTejiH: ochobhoh o6Men, cKopocTb oce^aHHH aphtpouhtob h Raprana kpobh. npH 3iiH(j)H3apH0M JieqeHHH 6hjio 06Hapy>KeH0 ycHJieHHe cj)eH0MeH0B THpeoHAHOH He^ocTaToqHocTH, CHH>KeHHe ocHOBHoro o6MeHa, noBbimeHiHe CKOpOCTH OCe^aHHH apHTpOUHTOB, nOBblIHeHHe qHCJia JiefiKOUHTOB c H3Me-HCHHeM JieHKOUHTap'HOH (f)OpMyJIbI B HanpaBJieHHH JIH M (j)0HHT03a C Hefirpo-neHneft. A PROPOS DU SYNDROME HYPOTHYROIDIEN-HYPEREPIPHYSAIRE RESUME L’auteur attire l’attention sur Timportance de l’etude des syndromes bi- et plurihormonaux, en general, et cite quelques contributions de l’ecole Toumaine d’endocrinologie â l’etude de ce probleme. 408 C. I. PARHON L’auteur a fait des recherches sur les effets du traitement epiphysaire (epiphysehormone) chez 5 malades atteints de formes typiques de myxcedeme et chez 3 malades â insuffisance thyroîdienne benigne. II a etudie leur metabolisme basal, la vitesse de sedimentation des hematies et Themogramme. Par suite du traitement epiphysaire, on a constate une accentuation des phenomenes d’insuffisance thyroîdienne, une baisse du metabolisme basal, raccroissement de la vitesse de sedimentation des hematies, Taug-mentation du membre des leucocytes avec modifîcation de lia formule leucocytaire, dans le sens d’une lymphocytose â neutropenie. BIBLIOGRAFIE C. I. Parhon, E. Mal eseu şi A. T up a, Revue de Neurologie 1913, nr. 16. C. I. Parhon şi T. G ah a ne, Bull. Soc. roum. neurol. psychol, psychiatr., endocr. 1928, nr. 6. C. I. Parhon şi Constanţa Parhon, Bull. Soc. roum. neur.oL, psychiatr., 1923, an. II. G. Werner, Sindrom atiroidian anorhitic, atiro-anorhitic experimental, teză, Iaşi, 1928. C. I. Parhon şi Ioana Milcu, Contribuţii la studiul măduvei osoase în raport cu splina şi tiroida, teză, Bucureşti, 1934. A. B e n c o v, Cercetări experimentale asupra sindroamelor hipertiroidian, anorhitic şi hip er tir o-anorhitic, teză, Iaşi, 1929. N. Lavrenko, Cercetări asupra sindroamelor experimentale hipertiroidian, hiperadre-nalinic şi hipertiro-hiperadrenalinic, teză, Iaşi, 1929. N i n a T r i y o n, Cercetări, experimentale asupra sindromului castraţiei. ovariene al hiper-tiroidei şi al sindromului hipertiro-anovarian, teză, Iaşi, 1929. III. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA GLANDELOR SUPRARENALE CERCETĂRI DE FIZIOLOGIE S I FIZIOPATOLOGIE acţiunea acidului dezoxiribonucleic ASUPRA SUPRARENALEI ŞOBOLANULUI ALB * In cadrul studiului acţiunii acizilor ribonucleic şi dezoxiribonucleic asupra metabolismului organelor, menţionăm în această comunicare observaţiile făcute ou privire la suprarenală. Animalul de experienţă a fost şobolanul alb. Am luat în experienţă un număr de 42 de animale, considerîndu-le în 2 loturi, după cum urmează : Lotul I, compus din 15 animale, dintre care 10 au fost tratate de foarte tinere (greutatea medie de 40 g) cu i,5 mg timonucleinat de na-triu pe zi, preparat de unul dintre noi după metoda Hammersten. Durata tratamentului a fost de 10 luni, iar doza totală administrată la un animal a fost de 450 mg. Cinci animale ne-au servit de martori. Lotul II, compus din 26 de animale, născute din părinţi trataţi amîndoi cu acelaşi preparat, dintre care 6 masculi şi 7 femele tratate zilnic, timp de 5 luni, cu 3 mg timonucleinat de natriu, primind o doză totală de 450 mg pe animal, 13 animale corespunzătoare servind de martori. Am cercetat suprarenalele din punct de vedere ponderal, histologic şi histochimic pentru conţinutul în lipide (Sudan III, hematoxilină), acid dezoxiribonufleic (reacţie Feulgen) şi acid ribonucleic (metoda Vendrely). Am cercetat de asemenea ficatul, tiroida şi testicolul, fără a constata modificări însemnate din punctele de vedere amintite mai sus. * în colaborare cu I. Batiu şi D. Klinger. Comunicare prezentată în şedinţa din II iulie 1951. Publicată în Corn. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 1, p. 87. 412 C. I. PARHON REZULTATELE OBŢINUTE Greutatea animalelor tratate şi martore a mers paralel, fără să prezinte, la sacrificare, variaţii sensibile. Greutatea suprarenalelor animalelor tratate, din primul lot, a fost de 13,2 mg, faţă de greutatea martorilor de 20 mg, adică cu 34% mai mici. Greutatea suprarenalelor animalelor femele din lotul II a fost de 14,9 mg, a masculilor de 11,8 mg, iar a martorilor de 16,2 mg. Se vede, deci, că masculii au avut o hipotrofie suprarenală de 27%, iar femelele de numai 8%. La examenul histologic, animalele tratate nu prezentau modificări evidente în suprarenală. Punerea în evidenţă a lipidelor, a acizilor ribonucleic şi dezoxiri-bonucleic nu ne-a indicat variaţii în comparaţie cu martorii. Acidul dezoxiribonucleic era deopotrivă dispus sub formă de granulaţii, mai abundente în glomerulară şi reticulară, puternic colorate, dar mai rare în fasciculată ; în medulară, coloraţia granulaţiilor apare palidă. Acidul ribonucleic se găseşte în cantităţi foarte reduse; se ştie că bazofilia suprarenalei scade pe măsură ce se fonmează lipoizii, îrn viaţa embrionară. DISCUŢII Reducerea ponderală netă, produsă de acidul dezoxiriibonucleic, fără a interesa morfologia, implică o capacitate funcţională redusă. Fenomenul este explicabil prin analogie cu modificările funcţionale nete, pe nare le întîlnim în clinică, în hiperplaziile difuze fără leziuni de structură. Este interesantă problema mecanismului de producere a acestei acţiuni. Trebuie să ţinem seama de conţinutul bogat în acid dezoxiribonucleic al timusului şi de rolul antagonist suprarenal, pe care o serie de cercetători l-au atribuit acestui organ. Intr-adevăr, se cunosc sindroame clinice în care hiperplazia de timus coexistă cu hipoplazia suprarenalei (Noris, Wiesel). Nenumăraţi autori au arătat că suprarenalectomia dublă dă hiperplazie timică, fapt confirmat experimental pe cîine de Crowe şi Wislochi (citaţi de Lemiere). Medulara suprarenală are o acţiune antagonistă, producînd involuţie timică, după Carriere (1). Tot în acest sens, şcoala romînească susţine rolul endocrin al timusului şi antagonismului timo-suprarenal, într-o serie de cercetări făcute îincă din 1927 şi continuate ulterior (3). Credem că timusul ar acţiona în acest sens prin hormonii săi de natură nucleoproteinică. Mecanismul de acţiune ar putea fi direct, timusul şi suprarenala fiind glande antagoniste, sau indirect, prin hipo-fiză etc. Şt.-M. Milcu şi N. Apostol (2) au demonstrat acţiunea anti-insulinică a timusului; se pare că insulina stimulează suprarenala prin intermediul hipofizei. OPERE ALESE .413 Hipertrofia suprarenală obţinută de noi s-ar putea explica şi în cadrul acţiunii generale a acidului timonudeic, aşa cum arată C. I. Parhon, Mîrza şi Caihane. Aceşti autori demonstrează că extractul de timus creşte conţinutul în apă al organelor şi al ţesuturilor, cu excepţia suprarenalei, tiroidei şi rinichiului. Jaffe a arătat că suprarenalectomia regenerează timusul la şobolanul bătrîn, în special regiunea corticală. In aceste experienţe regăsim acelaşi antagonism timo-suprarenal. In afară, însă, de importanţa teoretică, pe care antagonismul timo-suprarenal o ridică în eventualitatea unui antagonism de vîrstă a celor două glande, acidul timonudeic ar putea avea o importanţă practică deosebită, în sensul unui deprimant funcţional suprarenal, atît medular cît şi cortical, acţiune cu atît mai importantă cu cît nu produce leziuni morfologice. L-am putea astfel întrebuinţa în clinică, în hiperplaziile suprarenale difuze (hipertensiune, virilism piiar, obezitate suprarenală etc.). Un lucru important, pe care ţinem să-l subliniem, este reactivitatea diferită după sex la această substanţă. Animalele mascule au suferit o hipertrofie mult mai importantă decît femelele. Nu discutăm aici posibilităţile de interpretare, deşi faptul l-am mai observat şi în alte experienţe ; ne propunem să verificăm în clinică acţiunea menţionată, adică să tratăm sindroamele suprarenale amintite cu timonucleinat de natriu. BJIHHHHE £E30KCHPHE0HyKJIEHH0B0H KHCJIOTbl HA HAOTOqEqHHK EEJIblX KPbIC PE3IOME B pesy;ibTaTe HccjieAOBaHHH bjihhhhh piiSoHyKJieHHOBbix h a03Okch-pnSoHyKJieHHOBHX khcjiot Ha o6MeH BeuţecTB b pa3Jinrabix opraHax h TKaHHX âBTOpbl Ony6jIHKQBajIH CBOIH Ha6jIf0^eHHH OTHOCHTeJIbHO H3MeHeHHH Ha/moqeqHHKa Kpbic. noABepraBuiHXCH JieqeHHio THMO'HyKJieHHaTOM HaxpHH. Ha6jiiOAeHHH npo«3BOfljHjiHCb Ha 24 Sejibix Kpwcax, noABepruyTbix jie-qeHHK) b TeqeHHe 5—10 MecsmeB cyroqHbiMH jţcfâaMH 1,5—3 Mr THMOHyKJien- HaTa HaTpHH. Y caMUOB OTMeqajiacb rHnoipocJjHH Ha/uroqeqnHKaB, «ocrHraB-uiafl 27%—34%, 0,n;HaK0 hm He y^ajioch oâHapyjKHTb rHCTOJioraqecKHx hjih mcToxHMHqecKHX H3M©HeHHH yKaaaHHofi xenesbi. ABTopbi npeanojiararoT, yro Bbimey«a3aHHHft rHnoTpoffmqecKHH ac^eicr, 3aTparaBaiomHH Ha,nnoqeqHHKH Bbi3biBaeT <|)yHKn,HOHajibHyjo .neripeccmo BbimeyKa3aHHofi shaokphihhoii jKejiesbi. Ohh noctaBhjih nepe/i, co6oh 3a,naqy, npoBecTH KJiHHHqecKne h TepaneBTHqecKHe HCc.ne,noBaHHH aghctbhh Bbirne-yKa3aHHoro BemecrBa npn pa3jraqHbix namnorHqecKHx cHH^poMax (bhph-JIH3M C MyjKCKHM THnOM OBOJIO'CeHHH, 0>KHpeHHe H T. £.) . 414 C. I. PARHON ACTION DE L’ACIDE DESOXYRIBONUCLEIQUE SUR LA SURRENALE DU RAT ALBINOS RESUME Dans l’ensemble des etudes entreprises sur l’action des acides ribo-et desoxyribonucleique sur le metabolisme des organes, les auteurs pu-blient leurs observations au sujet de la surrenale des rats traites au thymo-nuoleinate de sodium. Ces observations ont porte sur 24 rats 'albinos, traites de 5 â 10 mois durant, par des doses quotidiennes de 1,5 â 3 mg de thymo-nu-cleinate. Chez les mâles, on a remarque une hypotrophie des surrenales allant de 27% â 34%, mais nulle modiîication histologique ou histo-chimique. Les auteurs pensent que cet effet d’hypotrophie de la surrenale en-traîne une depression de cette glande. Aussi se proposent-ils de faire des essais de -traitement en clinique â l’aide de la substance susmen-tionoee, dans quelques syndromes (viriliisime pilalire, obesite, etc.). BIBLIOGRAFIE 1. Carriere, C. R. Soc. Biol., 1937, t LXXXVI, p. 46. 2. Milcu Ş t.-M. şi Apostol Natali a, Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria : st. med.. 1950, t. II, nr. 1, p. 23. 3. Parhon C. I., Bull. mem. Secţ. endocr., 1937, t. 7, p. 181. STUDII ŞI OBSERVAŢII CLINICE ASUPRA UNUI CAZ DE MELANODERMIE FACIALA* Melanodermiile localizate reprezintă un fenomen patologic relativ rar. Din acest punct de vedere un caz pe care l-am putut studia mi s-a părut a merita să fie publicat, cu atît mai mult cu cît observaţia de care vorbim ridică probleme interesante relative la diagnosticul, etiologia, patogenia şi tratamentul acestor discromii cutanate. Vom expune mai întîi observaţia cazului pentru a discuta ulterior problemele de care vorbim. Bolnava Z., 43 de ani, franceză, originară dintr-o regiune din centrul Franţei», ne consultă pentru pigmentarea feţei. Din antecedentele eredocolaterale datele sînt puţin importante. Născută la termen, ştie că a fost debilă în copilărie. între 5 şi 6 ani a suferit de tuse convulsivă. Pe la vîrsta de 9 ani i-au apărut pe hemitoracele drept pete mici roşii analoage „pişcăturilor de purici", pete care au dispărut după cîtva timp (purpură). La 12 ani a avut difterie. Menstruaţia s-a instalat la 11,1/2 ani, durînd cîte 8 zile,, în care timp pacienta pierdea cantităţi mari de sînge. Pînă la vîrsta de 18 ani a fost destul de neregulată ca ciclu, survenind uneori mai devreme alteori cu întîrziere. La 24 de ani s-a căsătorit; n-a avut nici o sarcină. La 32 de ani a fost operată de apendicită. La cîteva zile după operaţie a avut o criză de litiază renală, repetată la cîteva zile. După un tratament cu apă de Căciulata, crizele au dispărut. De 8 ani fumează aproximativ cîte 8 ţigări pe zi. De 3 ani are un dublu fibrom uterin care produce dureri în hipogastru şi metroragii. In ultimii ani, mai ales după operaţia de apendicită, a început să se îngraşe ajungînd de la 45 la 61 kg. Acum 3 ani, în timpul unei excursii făcută în luna iunie, i-a apărut pe partea dreapaă a feţei, în regiunea malară, o placă în relief, extrem de pruriginoasă; concomitent a avut epistaxis abundent, care a ţinut cam 1,30 h. (Bolnava a pus apariţia acestor fenomene pe seama unei intoxicaţii cu peşte). Placa pruriginoasă, diagnosticată ca urti-carie, a persistat nemodificată timp de mai multe luni, după care timp a început să se * Comunicare în şedinţa din martie a Societăţii de endocrinologie. Publicată în Acta endocrinologica, 1943, voi. 9, nr. 1, p. 53. 416 C. I. PARHON înnegrească. In acelaşi timp pigmentarea s-a întins şi în alte regiuni, atît în partea dreaptă cît şi în cea stîngă a feţei. A încercat un tratament cu vitamina C, care a atenuat mult pigmentarea. După recomandaţia unui alt medic, a urmat un tratament cu retrofisin. Chiar de la primele injecţii pigmentarea s-a accentuat devenind violetă cu regiuni întinse negre, aspect care atrăgea atenţia trecătorilor pe stradă. în plus» cum medicul îi recomandase să ou întrerupă tratamentul în timpul menstruaţiei, în această perioadă, imediat după injecţie era cuprinsă de dureri abdominale violente, care o ţineau cîte o jumătate de oră (de sigur în legătură cu contracţii uterine). A făcut 20 de injecţii cu retrofisin. Cu cîteva luni în urmă, după masa de seară, luată într-un restaurant, a simţit brusc înţepături pe faţa internă a extremităţii inferioare a antrebraţului, în acelaşi timp a început să-i curgă sînge, dintr-o zonă a acestei regiuni deşi nu prezenta nici un fel de leziune locală. Constituţie picnică, talia 1,55 m, greutate 61 kg. Sistemul pilos al capului bine dezvoltat de culoare castanie închisă, cu firul moale. Circumferinţa craniană, 54 cm, diametru antero-posterior, 17 cm ; diametrul transvers, 14 cm. Forma feţei pentagonală. Fruntea convexă în lăţime, plană vertical, înălţimea ei pe linia mediană de 6,5 cm. •Proeminenţele frontale vizibile. Arcadele sprîncenoase puţin proeminente, sprîncenele îmbinate pe linia mediană, nu par să fi fost groase (astăzi sînt smulse). Ochii în migdală, uşor exoftalmici, mai mult din cauza orbitei puţin adînci. ‘Deschiderea palpebrală de mărime mijlocie ; distanţa între ochi de 2 cm. Culoarea irisului verde. Pupilele egale, reflexele fotomotor şi de acomodare normale. Nasul de formă piramidală, cu o uşoară tendinţă la încovoiere spre vîrf. Lungimea nasului, 6 cm, înfundat la, rădăcină. Lobului mic, aripele subţiri, lungi, septul nazal înserat pe acelaşi plan cu lobului. Filtrul nazal cu marginele nete, de forma unui triunghi isoscel. Oasele molare proeminente. Lungimea gurii, 5,75 cm. Buza inferioară uşor răsfrîntă, mucoasa labială palidă, cea inferioară prezintă cîteva pete mici pigmentate de coloare neagră. Peri rari deasupra buzei superioare, mai mult la dreapta. Distanţa nazo-labială 2 cm. Dentiţia destul de bună (2 dinţi cariaţi). Cei superiori regulat implantaţi, laţi fără distanţă între ei, cei inferiori mici cu tendinţă la încălecare. Gingiile palide. Afară de cea labială inferioară nicăieri mucoasa bucală nu este pigmentată. Bărbia este proeminentă dar mică, despicată. Ramurile orizontale ale maxilarului inferior formează între ele un unghi obtuz, unghiul celor 2 ramuri ale maxilarului inferior proe-mină. înălţimea bărbiei 2 cm. Urechile sînt lipite de cap, lungimea lor este de 5,75 cm ; sînt simetrice dar tuberculul Darwin este mai evident la dreapta. Helixul înfăşurat în semispirală, antehelixul mai proeminent ca helixul, cu rădăcinile nete. Antitragusul mai proeminent ca tragusul. Lobului redus, aderent. Gîtul lung de 7 cm ; circumferinţa de 34 cm. Reliefurile musculare şterse, tiroida palpabilă, nu proemină. Claviculele puţin vizibile, adînciturile supraclaviculare şterse. Mamelele bine dezvoltate fără a fi prea mari în raport cu trunchiul, de formă hemisferică, mamelonul mic, areola redusă, puţin pigmentată. Perii axilari destul de deşi. Lungimea sternului de 13 cm. Circumferinţa toracică la bază de 81 cm, la nivelul coastei a 4-a de 90 cm. Diametrul biacromial 33,5 cm, diametrul antero-posterior la nivelul coastei a 4-a, 16 cm, cel transvers la acelaşi nivel, 26,5 cm. Diametrul antero-posterior hipocondriac, 19 cm; distanţa pubo-epigastrică, 28 cm. Diametrul transvers bicrestal 28 cm. Inserţia părului pubian de tip feminin. La palparea abdomenului în regiunea subombilicală se simt două suprafeţe mai dure, ce sînt nedureroase la presiune, cea din dreapta de mărimea unui cap de făt în a 4-a lună (observaţia unui ginecolog OPERE ALESE 417 care a examinat bolnava), cea din stîngă de mărimea unui măr mai mic. Coloana vertebrală dreaptă, omoplaţii vizibili, coastele nu prea mult oblice, nu se văd. Membrele proporţionate faţă de trunchi. Lungimea membrului superior de 54 cm (de la acromion la nivelul articulaţiei carpiene) ; lungimea braţului, 30 cm ; a antebraţului, 25 cm, lungimea mîinii, 16,75 cm, circumferinţa mîinii (la nivelul capului meta-carpienilor) 20 cm. Lungimea membrului inferior (de la marginea superioară a simfizei pubiene la vîrful maleolei interne, 79 cm, lungimea gambei (vîrful rotulei — vîrful maleolei externe), 36 cm. Circumferinţa coapsei la mijloc, 55 cm, la bază, 41,5 cm; circumferinţa gambei la mijloc, 34,5 cm, la bază 20,5 cm. Lungimea piciorului, 22,5 cm, circumferinţa lui, 21,5 cm. Pielea este în general mpale, elastică, pe membrele inferioare de culoare albă-trandafirie, pe torace, membrele superioare şi pe gît de culoare mai închisă. Regiunea axilară şi cea dorsală interscapulară este mai întunecată ca şi cum ar fi fost expusă la soare. Dermografismul în roşu, persistent. Pe faţă pielea are un aspect deosebit. Pe un fond uniform de culoare galbenă-pămîntie se observă regiuni pigmentate intens, mergînd pînă la brun-ciocolatiu sau de ardezie. In general jumătatea dreaptă a feţei este mai intens pigmentată ca cea stîngă. Fruntea aproape în întregime pigmentată, are porţiunea mediană brun închis. Această intensitate maximă a coloraţiei se găseşte şi în regiunea temporală dreaptă, continuîndu-se pînă spre mijlocul ramurii ascendente a maxilarului inferior. Regiunea malarelor, dosului nasului, bărbiei, ramurii orizontale a maxilarului inferior, deşi de asemenea pigmentate au o nuanţă mai deschisă. In jumătatea stîngă regiunile pigmentate sînt mai puţin închise ca cele din dreapta, lăsînd între ele spaţii mai clare galbene-pămîntii. Pielea capului nu este pigmentată. Ţesutul adipos bine dezvoltat fără să fie în exces, afară de spaţiul costo-iliac unde formează două cute groase. Musculatura bună (bolnava a făcut mullte exerciţii sportive : tenis, vîslire, înot). Forţa musculară bună. Rezistă bine la mers îndelungat fără să simtă oboseală. Este vioaie, mişcările sînt repezi, vorbeşte mult şi repede. Tremurături vibratorii la mâini. Suportă mai bine frigul decît căldura. Transpiră destul de mult, mai ales la coapse şi la palme. Pulsul 84 pe minut. Are uoeori senzaţia de pialpitaţiii cu caracterul extrasistolelor. Tensiunea sanguină, 14,^ Pofta de mîncare este bună, are adesea „foame de dulciuri“. Scaunele sînt zilnice. Prezintă adesea valuri de căldură. Avea mai înainte destul de frecvent senzaţia de amorţeală a membrelor, senzaţii ce o trezeau din somn; astăzi sînt mai rare. Este emotivă. Somnul bun. Setea nu este mare. Cantitatea de urină zilnică variază între 1—IV2 litri. In poziţie culcată are tendinţa la polakiurie. Intîrzierea golirii vezicii, cînd are senzaţia de a urina, îi produce dureri şi greutate în micţiune, urina curgînd în picături. Examene de laborator: Metabolismul bazai, —24%. Glicemia, 60 mg%, (post prea lung?) ; calcemia, 8,7 mg% ; Kaliemia, 18,4 mg% ; K/Ca, 211 ; Ureea,42mg% ; Cloruri (ser), 5,50 mg% ; colesterol, 220 mg% ; caroten, 0,016 mg% ; fosfatemia, 4,4 mg% (în. vecinătatea normalului). Care este diagnosticul care convine cazului a cărui observaţie am dat-o mai sus ? Ne gîndim în mod involuntar la sindromul Addison. Dar în afară de o mică pată pigmentată pe mucoasa labială inferioară, mucoasele la-bială, linguală şi bucală nu sînt atinse. 27 — Opere alese — c. 3487 418 C. I. PARHON De altfel nici gîtul, trunchiul, membrele nu sînt pigmentate, tegumentele membrelor inferioare sînt încă mai puţin pigmentate ca restul corpului. Tensiunea arterială este normală şi nu se observă nici un fel de tendinţă la oboseală. Sindromul umoral al insuficienţei oortico-suprarenale este de asemenea absent, după cum ne-a arătat examenul sîngelui. Totuşi se notează o hipoglicemie şi o hipercolesterolemie dar potasemia este normală. Nu există nici simptome în sprijinul diabetului bronzat. Localizarea facială a melanodermiei deşteaptă ideea unei alteraţii a sistemului nervos şi ne gîndim mai cu. seamă la intervenţia mezence-faiului ale cărui celule lucrează, după cum se pare, printr-un mecanism endocrinian dar care pare să influenţeze de asemenea organismul după o anumită topografie. Diagnosticul de cloasma convine mai bine din unele puncte de vedere în cazul nostru (afecţiune uterină). Dar în genere vorbind pigmentaţia în doasmă este mai puţin însemnată decît la bolnava Z„ iar pe de altă parte, această pigmentaţie a fost în plus precedată de o erupţie pruriginoasă mai localizată. Rarnond, într-o observaţie recentă (Une dystrophie cutanee trou-blante, Presse medicale, dec., 1942), se opreşte în cazul său, la diagnosticul de poîikilode'rmie. Dar în aioest ciaz pigmentaţia initeresia şi regiunea cervicală. Pe de altă parte, autorul vorbeşte relativ la poîkilo-dermie de un eritem pigmentar atrofiant ete., dar la bolnava sa afirmă că, în afară de pigmentaţie, pielea este normală. Pentru a nu prejudeca nimic, noi ne vom menţine la diagnosticul de melanodermie facială, alt diagnostic — cloasma spre exemplu — nespunînd mult mai mult şi mai precis. In ceea ce priveşte etiologia şi patogenia melanodermiei faciale în cazul nostru, am văzut că pare a fi început în urma unei intoxicaţii alimentare şi sub acţiunea razelor solare care au determinat întîi apariţia unei pete în relief foarte pruriginoasă, pe tegumentele regiunii malare drepte. In acest caz am putea admite o pigmentaţie consecutivă leziunii cutanate. Dar acţiunea acesteia -din urimă, cu toate că poate să fie invocată în determinismul pigmentaţiei, în cazul nostru a fost unilaterală, pe cînd melanoderimia este bilaterală. Cu toate acestea erupţia facială, hemoragia nazală care a însoţit-o* purpura din copilărie, hemoragia cutanată brahială mai recentă sînt fapte care vorbesc în favoarea unei fragilităţi preexistente (constituţionale ?) vasculare. O avitaminoză nu pare probabilă. In constituţia acestei bolnave mai este locul să ne gîndim şi la alt factor ce predispune la melanodermie. Este vorba de insuficienţa para-tiroidiană tradusă în acest caz prin hipocalcemia destul de importantă. Se ştie că o pigmentaţie amintind cloasma uterină a tost notată şi în OPERE ALESE 419 unele cazuri de tetanie. I|n fiine, prezenţa fib poamei,or (sau ia fibromioa-mel'Or) uterinie ar iputea avea un rol ce irămîne ,de precizat. /Rteliaple cloasmei cu afecţiunile uterine sau cu sarcina sînt cunoscute. Intervenţia mezencefalului şi a hipofizei — lobul posterior sau mai curînd a celui intermediar — este făcută probabilă în cazul nostru prin-tr-un fapt fortuit dar care are valoarea unei veritabile experienţe. Se ştie că la broască ablaţia lobului posterior care duce cu el o porţiune cel puţin din cel intermediar determină decolorarea tegumentelor şi, într-un caz al lui Bayer, o necroză a acestui din urmă lob, datorită unui parazit, a determinat de asemenea aceeaşi decolorare (la o broască tînără). Cercetările lui Zondek etc. au condus la izolarea din lobul intermediar a unei substanţe căreia i se poate atribui acţiunea mai sus-citată. Dar nu sîntem încă bine informaţi dacă la mamifere, şi la om în special, lobul posterior şi intermediar intervin în pigmentaţia pielei. Or bolnavei noastre, un coleg care se ocupă cu endocrinologia, i-a practicat o serie de 20 de injecţii de extract de lob posterior al hipofizei. S-a observat o accentuare foarte netă, a pigmentaţiei faciale într-o măsură aşa de mare încît aceasta a fost remarcată imediat de persoane care văzuseră bolnava înaintea acestui tratament. Nu ştim motivele care au determinat pe colegul nostru să aplice acest tratament (poate pentru a opri metroragiile ?) dar rezultatul obţinut ne pare din cele mai instructive. In ceea ce priveşte tratamentul care trebuie urmat, sîntem încă destul de puţin lămuriţi. Trebuie să ne gîndim la o terapeutică antagonistă celei retrohipofizare. In primul rînd trebuie să ne gîndim la tratamentul ovarian (folicu-lină, corp galben ?) mai cu seamă că există o diferenţă între pigmentaţia mai accentuată a bărbatului şi aceea mult mai slabă a femeii şi că boli sau stări fiziologice (utero-ovariene) pot fi însoţite de un exces de pigmentare (cloasma uterină). Tratamentul paratiroidian pare de asemenea chemat să dea unele rezultate, o pigmentaţie amintind cloasma uterină fiind observată în unele cazuri de tetanie. Trebuie să ne gîndim la tratamentul epifizar. epifiză părînd că exercită o oarecare acţiune feminizantă şi pe de altă parte tratamentul epifizar determinînd decolorarea mormolocilor în experienţele lui Mc Cord şi Allen, Smith, Huxley. Am văzut că vitamina C pare să fi atenuat pigmentarea. Această substanţă întăreşte acţiunea corticosuprarenalei, a cărei insuficienţă determină pigmentaţia addisoniană. E deci locul să ne gîndim la tratamentul corticosuprarenal. Am prescris bolnavei noastre 30 injecţii de epifizhormon. Am pornit pe de o parte de la antagonismul epifizo-hipofizar admis de unii autori, deşi în parte discutat, de la faptul că mormolocul de broască se albeşte după injecţii de extract de epifiză, şi în fine, de la concepţia că ultimul organ ar face parte din constelaţia feminină a glandelor endocrine. 420 C. I. PARHON Rezultatul acestui tratament a fost din cele mai evidente. De unde înainte de tratament — după injecţiile retrohipofizare în special — pigmentaţia era aşa de accentuată încît nu putea fi mascată şi atrăgea atenţia trecătorilor în aşa măsură încît bolnava se gîndea la sinucidere, în timpul tratamentului pigmentaţia a scăzut în mod simţitor aşa încît poate fi mascată cu uşurinţă şi nu mai atrage atenţia. Bolnava va continua tratamentul. OB OflHOM CJiyqAE MEJIAHOflEPMHH JIHUA PE3IOME ABTopbi npHBo/tfrr cjiyqaft MejiaHO&epMHH JiHiţa, Ha6jnoAaBmeHC5i y 43-JieTHefi xceHmHiHbî, cxpa^aBineH xaioKe 4>h6pomhomoh MaTKH. A;umccaHOBa 6ojie3Hb oTcyTCTBoba jia. Hypnypa b actcrom Bospacxe, KpOBOxeqeHHH H3 Hoca, cHUHCCTOpoHee BbicbinaHHe Ha jraiţe, conpoBOjKjxaiomeecH sy^oM h npeA'UiecTBOiBaBmee noHBJieiHHK) imejiano^epMMh (HocMBiuieH jpycxopoHHHH xa-paKTep), KOiKHbie kpobohsjihhhhh b o&Jiacxn njieqa, — Bce axo yKa3biBaex, qxo b AaH'HOM c/iyqae peqb H/ţex o cymecTBoiBaBineH h b npomjiOM xpynKoexH CT6H0K KpOBeHOCHblX COCyAOB. Mejiano^epMHH 3HaqHxejibH0 ycHJiHJiacb b pesyjibTaxe napsHxepajibHoro jieqeHHîi 3KcxpaKxoiM ea^Hen aojih nHno(J)H3a, npe&nHcaHHoro oahhm BpaqoM c uejibio npnocxaHOBHXb MaxoqHbie KpOBOxeqeHHH. 3!HaqHxejibHoe yjiyquieHHe yAajiocb nojiyqnxb b pesyjibxaxe HH'beKHHF 9nH(|)H3apHoro SKCxpaKxa. A PROPOS D’UN CAS DE MELANODERMIE FACIALE RESUME L’auteur presente l’observation d’un cas de melanodermie faciale, chez une femme de 43 ans, souffrant egalement d’un fibrome de l’ute-rus. File ne presentait pas de syndrome addisonien. Un purpura dans son enfance, des epistaxis, une eruption faciale prurigineuse unilaterale, ayant precede la melanodermie (qui est bilaterale), une hemorragie cu-tanee brachiale indiquent, chez cette malade, une fragilite vascula’ire preexistante. La melanodermie s’est beaucoup accentuee par suite d’injections d’extrait de lobe posterieur d’hypophyse, prescrites par un medecin (afin d’arreter les metrorragies, peut-etre). Une importante amelioration a ete obtenue, par contre, â la suite du traitement â l’extrait epiphysaire injectable. ASUPRA SINDROMULUI UMORAL HIPERCORTICOSUPRARENAL * Cercetările clinice, histologice, anatomo-patologice, biochimice şi fiziologice au pus din ce în ce mai mult în evidenţă însemnătatea ce revine corticalei suprarenalelor. Sindromul Addison trebuie considerat, în cea mai mare .parte a lui, câ ţinînd de insuficienţa acestui organ. In acest complex simptomatic clinic şi în urma extirpării suprarenalelor la animale, întîlnim modificări biochimice caracteristice reali-zînd un sindrom umoral. Acesta este reprezentat în primul rînd prin creşterea însemnată a potasiului sanguin cu scăderea paralelă a sodiu-lui şi clorurilor, scăderea foarte frecventă a colesterolului şi pe cît se pare a lipidelor sanguine în general, scăderea glicemiei, creşterea azo-temiei neproteice şi uneori şi a celei proteice şi de asemenea pe cît se pare, a hidremiei.’ Loeper adaugă creşterea sulfului anorganic şi scăderea celui organic. Deviaţii de la forma tipică a acestui sindrom se pot întiîlni uneori, explicabile poate prin gradul insuficienţei corticosuprarenale, durata ei şi intervenţia unor factori supraadăugaţi. In general în boala Addison, cel puţin, hiperpotasemia pare mai constantă decît hipocloruremia şi hiponatriemia. In ceea ce priveşte colesterolul sau lipemia se pot găsi uneori valori întreoînd cu mult media normală; astfel într-un caz pe care l-am relatat cu G. Werner lipemia era considerabilă 13,25 g%o în loc de 7 g°/oo; colesterolemia era de 2,50 g%0, glicemia de 1,04 g°/00, potasemia de 2,01 g%0, calcemia de 0.91 g%o, raportul K: Ca de 2,21 şi clorurile de 5,38 g%0; protidele erau foarte crescute 20,25 g°/00. Totuşi sindromul umoral de care vorbim, rămîne în general destui de caracteristic. La un tînăr de 17 ani, a cărui greutate este de 54 de kg, pentru o înălţime de 181 cm, şi metabolismul bazai de —29.5%, şi la care ne-am gîndit la o insuficienţă corticosuprarenală, s-a găsit kaliemia serică de * Comunicare în şedinţa din martie a Societăţii de endocrinologie. Publicată în Acta endocrinologica, 1943, voi. 9, nr. 2. 422 C. I. PARHON 0,198 g%0, calcemia de 0,100 g%o; raportul K:Ca 1,98; cloruremia 5,50 g%o, colesterolemia de 1,30 g%o, ureea de 0,15 g%0, glicemia de 0,68 g%0. Sindromul umoral cu creşterea kaliemiei şi a raportului K:Ca, scăderea glicemiei şi a oolesterolemiei şi cu clorurile la limita inferioară a normalului par să fie caracteristice în acest caz pentru hipofuncţia cor-ticosuprarenalei. Este adevărat că ureea nu este crescută, dar tînărul este încă destul de sănătos şi pare că mănîncă puţin. Se pune problema dacă există şi un sindrom hipercorticosuprarenal. Deşi acest sindrom nu se găseşte descris în mod suficient în diferitele tratate de medicină, inclusiv cele de endocrinologie, credem că putem afirma fără ezitare că un astfel de sindrom există. Pentru unele informaţii trimitem la Manualul de endocrinologie, voi. I (C. I. Parhon). In prezenta lucrare, voim numai să stabilim că la bolnavii atinşi de acest sindrom clinic se găseşte şi un sindrom umoral adeseori destul de caracteristic. Astfel, Mc. Quarie, Johnson şi Ziegler au găsit kaliemia scăzută în cazuri de sindrom hipercorticosuprarenal. Marenzi şi Gerschmann, în 5 din 14 cazuri de interrenalism netumoral, au găsit hipokaliemie. Tot astfel Anderson, Haymaker şi Joseph în sindromul Cushing, care pare a consta în cele din urmă dintr-o hiperfuncţie corticosuprarenală, secundară unei alteraţii primitiv hipofizare şi uneori timice. Pe de altă parte, Tooke, Power şi Kepler au observat că întrebuinţarea corticosteronului cu reducerea simultană a ingestiei de. K, determină o retenţie însemnată de CI, Na şi apă cu creşterea hidremiei plas-mioe a presiunii venoase. In sindromul umoral hipercorticosuprarenal este vorba deci de modificări ale chimismului sanguin opuse acelora ce le întîlnim în cazurile de insuficienţă corticosuprarenală sau în sindromul addisonian. Un exemplu este cazul D., 54 de ani, care ne consultă pentru ameţeli şi tendinţă la nesiguranţă în mers. Nu găsim însă nici o manifestare obiectivă nervoasă care să ne arate existenţa reală a unei tulburări de mers sau de echilibru. Sîntem însă impresionaţi de faptul că bolnavul nostru pentru o talie de 1,69 m, prezintă o greutate de 100,600 kg. Pilozitatea facială pare exagerată. Tensiunea arterială uşor crescută 17,5-8. Amorţeli în mîna stîngă. Bolnavul se plînge şi de o tendinţă la slăbirea forţei musculare. Potenţa sexuală s-ar menţine destul de bine. Examenul biochimic al sîngelui ne arată următoarele: potasemia 0,145 g%0; cloruri 6,78 g°/on; calcemia 0,100 g%0; glicemia 1,37 g%0, colesterolemia 3 g%o; ureea 0,20 g%o. Deci valori crescute pentru cloruri, colesterol şi glucoză şi din contră o scădere însemnată pentru potasiu şi raportul K:Ca; ultimul element rămînînd în limitele normale. OPERE ALESE 423 Opoziţia cu sindromul umoral addisonian este evidentă în acest caz. Ne putem întreba dacă senzaţia de scădere a forţei musculare, de care bolnavul se plînge în mod spontan, nu are raporturi cu scăderea potasemiei amintind din acest punct de vedere hipokaliemiia ce se întîl-ueşte la bolnavii cu paralizie periodică1). Un exemplu, mai puţin caracteristic decît cel precedent din punctul de vedere al sindromului umoral, îl găsim în cazul bolnavei Kr. (25 de ani), suferind de obezitate şi virilism pilar fără semne de tumoare suprarenală. Dezvoltarea exagerată a ţesutului adipos pare a data de la naştere, amintind după datele anamnestice macroliposomia lui Cristiansen. Examenul biochimic al sîngelui ne arată cele ce urmează : glicemia 108 g°/00; colesterolemia 1,80 g%o; calcemia 0,96 g°/00; potasemia 0,145%o; K:Ca 1,40; clorurile 5,85 g°/00. Şi în acest caz întîlnim o scădere a potasemiei şi a raportului K:Ga. De asemenea, glicemia este la limita superioară normală pe cîtă vreme calcemia este uşor scăzută, iar colesterolemia ca şi clorurile sînt normale. Este drept că şi colesterolemia este mai degrabă la limita superioară. In cazul acesta sindromul umoral este mai puţin net dar regăsim "totuşi valoarea mult coborîtă a potasemiei şi a raportului K:Ca şi tendinţa la creştere a glicemiei şi a colesterol emiei. Faptul că sindromul umoral este incomplet exclude diagnosticul de sindrom hipercorticosuprarenal ? După părerea noastră, nu. Intr-adevăr nici în sindromul Addison tipic nu întîlnim în mod constant sindromul umoral complet. Astfel pentru a pune în evidenţă hipocloruremia este uneori necesar a supune bolnavul la un regim hipoclorurat. Intr-un caz relatat într-o lucrare anterioară, la un bărbat cu obezitate considerabilă, 164 kg pentru o înălţime de 174 cm, potasemia era de 0,127,7%o, glicemia de 1,38 g%o, colesterolemia de 2,23 g°/00, dorurile de 5,62 g°/00, ureea de 0,64 g%0, acidul uric de 0,040 g°/oo. Sindromul umoral hipercorticosuprarenal era reprezentat în acest caz prin scăderea însemnată a potasemiei, creşterea glicemiei şi a colesterolemiei. Creşterea ureii şi a acidului uric indică probabil intervenţia unui factor renal cu atît mai mult cu cît bolnavul este un mîncător exagerat. ') De la prezentarea acestei comunicări am mai observat un caz tipic. Este vorba de un bolnav ce vine la consultaţie pentru dureri de cap. De vreo trei ani s-a îngrăşat mai mult. Prezintă artralgii. Presiunea arterială nu este mare. Pilozitate: moderată pe fata anterioară a trunchiului; lipseşte pe spate; moderată pe membre. Nu suportă mîn-cările grase şi sărate. înălţimea este de 1,75 m, iar greutatea de 91,800 kg. Examenul biochimic al sîngelui ne arată următoarele : glicemie 1,05 g%o, calcemie 0,110 g%p, kaliemie 0,141 g%, raportul K/Ca 1,04, uree 0,35 g%o, colesterolemia 2,10 g%0 şi cloruri 6,0 g%0. Deci glicemie uşor mărită, potasemia şi indicele K:Ca scăzut; clorurile aproape de limita superioară. 424 C. I. PARHON Evident că participarea rinichiului nu poate fi complet exclusă nici în sindromul umoral hipercorticosuprarenal, în general, şi uneori în acela al insuficienţei corticosuprarenale, dar problema va trebui încă studiată. In acest din urmă caz s-a notat şi o creştere a hormonului masculin în urină : 20 U şob.%0 în loc de 5—10 U şob.%0. Aceasta merge de asemenea destul de bine mînă în mînă cu sindromul hiipercortioosuprarenal; se ştie că în icorticosuprarenală se găseşte hormon masculin şi cunoaştem pe de altă parte virilismul suprarenal O fetiţă de 8 ani şi jumătate cu greutatea de 58 kg şi talia de 140 cm, fiica unor părinţi obezi, tatăl cîntărind 116—118 kg şi mama 116 kg, prezintă de asemenea o scădere a potasemiei 0,12 g%0 (în loc de 0,16— 0,18 g°/oo). Colesterima de asemenea uşor crescută diar 'glicemia era normală (0,87 g%0). Bolnava C., 37 de ani, 81 kg. Metabolismul bazai —17,1%. Pilozitatea puţin însemnată pe baza superioară, mai accentuată pe gambe. Chvostek II; menstruaţia din ce în ce mai puţină. Glicemia l,45g%0; calcemia 0,098g%0; kaliemia 0,142 g%0; K : Ca 1,45; cloruri 7,31g%0; colesterol l,60g°/oo. In acest caz regăsim hipokaliemia, hipercioruremia şi hiperglicemia din sindromul umoral de care ne ocupăm. Bolnavul L. P. are talia de 1,73 m, greutatea de 134,500 kg. Şaua turcească plină de un ţesut osos, neregulat, delimitată în sus. Metabolismul bazai —12,5. Tensiunea arterială 16—11. Maxima s-a ridicat pînă la 25 cm Hg. Somnolenţă, oboseală pînă a nu se putea ridica. în timpul stărilor de slăbiciune, paliditate a feţei şi fiori de frig. Cînd începe să se simtă mai bine, un val de căldură se ridică spre cap. Pofta de mîncare nu este exagerată. Obezitatea interesează şi faţa şi regiunea cervicală. Forţele sexuale destul de bune. Potasemia 0,140g%0; calcemia 0,llg%0; K: Ca 1,27; cloruri 5,85g%0; glicemia lg%0; colesterolemia 2g%0. Deci creşterea colesterolului, glicemia la nivelul superior al normalei, calciul normal, clorurile de asemenea. Scădere însemnată a potasemiei şi a raportului K: Ca. în cazul acesta este logic să admitem un sindrom hipercorticosuprarenal consecutiv unei alteraţii primitiv hipofizare. Cunoaşterea unui sindrom umoral hipercorticosuprarenal pune o interesantă problemă terapeutică. Pare indicat să se instituie într-un astfel de caz un tratament opus aceluia întrebuinţat eu succes în boala Addison, adică să se restrîngă cel mai mult posibil ingestia sodiului şi a se mări aceea a potasiului. Intr-o discuţie asupra tratamentului unui bolnav atins de sindromul Cushing şi care prezenta o scădere a kaliemiei, Şt.-M. Milcu a propus să încercăm oa tratament o sare de potasiu (tartratul de potasiu). Acest tratament pe care bolnavul nu l-a făcut de altfel decît un scurt timp, n-a dat un rezultat demonstrativ. De atunci am recurs-la clorura de potasiu care a determinat la unul din bolnavii noştri pierderea mai multor kilograme fără să-şi fi restrîns alimentaţia. Mat OPERE ALESE recent acetatul de potasiu încercat la o femeie obeză, a avut de asemenea ja efect scăderea greutăţii. De cînd se întrebuinţează în sindromul Addison tratamentul cu hormon corticosuprarenal s-a observat cîteodată apariţia unor edeme (Wilder). Este probabil vorba de o retenţie a clorurii de sodiu. In asemenea cazuri trebuie să renunţăm sau să reducem pentru: un timp ingestia acestei sări. în această ordine de idei ar fi interesant să se studieze în viitor,, nu numai conţinutul sîngelui în potasiu şi sodiu dar să se stabilească în fiecare caz şi raportul K: Na. Pe de altă parte credem că este interesant să atragem atenţia asupra prezenţei posibile a unei constituţii hipercorticosuprarenale în nefritele hidropigene şi să se recurgă din punct de vedere terapeutic, în asemenea cazuri nu numai la un regim declorurat, dar şi la un tratament cu o sare de potasiu. Din punct de vedere diuretic, acetatul de potasiu pare cel mai indicat (Zondek). Trebuie în fine, să ridicăm problema dacă în patogenia edemelor irisulinice nu intervine de asemenea o retenţie de clorură de sodiu sau o modificare a raportului K:Na în avantajul sodiului. Se ştie că există legături strînse între insulele Langerhans şi corticosuprarenală, şi că injecţiile de insulină determină şi ele scăderea kaliemiei. O ryMOPAJIbHOM rHIlEPKOPTHKOCynPAPEHAJIbHOM CHHflPOME PE3IOME ABTOp CTpeMHJICH yCTai-IOBHTb, Ha OCHOB3HHH HeKOTOpblX JiHTepaTypHbix: AaHHbix h codcTBeHHHx HaâjHOfleHHâ, najiurone ryMopajibi-ioro rmiepKopTHRo-cynpapeHajibiioro cHHjtpoMa, npoTHBonojiojKHoro no CBoeft CHMnroMaTHKe-ajuuiccoHQBoft Couiesm. OTMenajiDCb rJiaBHbiM oSpaaoM noHHSceHHoe coaep-HCaHHe KaJIHH B KpOBH C TeH^eHUHeft K nOBbimeHHK) XJIOpH,n,OB TJIHKeMHH K xojiecTepHHeMiHH. 3tot ryMopajibHufi chhapom Moracer hochti» TaiOKe nap-imajibHbifi xapaKTep. CHHxaHHe caaepjKaHHîi k3jihh b kpobh srajiaercH naii-6onee qacTO BCTpeq a ioiuhmch (ţieHOMeHOM, iot ho TaiOKe, KaK noBbimeHHe coAep>KaHH5i KajmH b KpoBH npeACTaBJiHer coâoft Hanfiojiee qacToe ryMO-pajIbHOe H3M6HeHHe npH ajIUHCCO'HOBOM CHHApOMe. ripHBOAHTCa 0006pa>KeHHas o jieneHHH rHnepKopTHKOcynpapeHajibHoro cnH^poMa oojihmh k3jihh. 426 C. I. PARHON DU SYNDROME HUMORAL HYPERCORTICO-SURRENAL RESUME Se fondant sur certains faits decrits dans la litterature medicale •et sur des observations personnelles, l’iauteur s’attaahe â etablir l’exis-tence d’un syndrome humoral hypercortico-isurrenal, oppose â celui que l’on observe dans le syndrome d’Addison. On remarque notamment l’hy-pokaliemie, avec tendanee â l’augmentation des chlorures, de la glyce-mie, de la cholesterd'emie. Ce syndrome humoral peut etre plus ou moins complet. La baisse de la kaliemie en constitue le phenomene le plus fre-quemment constate, tout comme l’hyperkaliemie est la modification humor ale la plus frequente dans le syndrome d’Addison. L’auteur emet des considerations sur de traitement du syndrome hypercortico-surrenal par des sels de potassium. * CITEVA CAZURI CUSHING ASUPRA UNUI CAZ DE BOALA CUSHING, ASOCIATĂ CU INFILTRAŢIA EDEMATOASA A ŢESUTURILOR * Pluralitatea tulburărilor endocrine, în boala Cus>hing, este un fapt cunoscut. Zondek a descris 3 oazuri de pituitarism bazofil, cu leziuni para- tiroidiene (lipomatoză), în suprarenală (hipertrofie) şi în tiroidă (atro- fie) ; pe cînd, Parhon şi Milcu, de altfel ca şi alţi autori, au observat acest sindrom coexistînd, cu modificări în funcţionarea glandelor se- xuale şi ale pancreasului. Bolnavul, de care avem să ne ocupăm, este de constituţie atletică. Greutatea sa este de 162 kg, iar înălţimea sa de 1,82 m. Faţa sa este lărgită (facies în lună plină), tegumentele au o culoare violacee. Abdomenul este enorm, destins iar circumferinţa sa depăşeşte 140 cm. Ţesutul grăsos subcutanat este repartizat uniform iar grosimea lui atinge circa 4 cm. Obezitatea respectă membrele, atingînd mai ales faţa şi trunchiul. Pînă la 18 ani, bolnavul a fost sănătos. De la această vîrstă, constată creşterea greutăţii sale de la 60 la 162 kg, deci o sporire progresivă de peste 100 kg în 8 ani. In acelaşi timp, bolnavul prezintă infiltraţia ţesuturilor şi oligurie, care-1 obligă să întrebuinţeze fără întrerupere diuretice mercuriale. De notat că părinţii şi o soră mai- mare a bolnavului sînt sănătoşi, însă un colateral dinspre tată ar fi cîntărit nu mai puţin de 200 kg. Se ştie de altfel că, în toate marile jindroame endocriniene, intervenţia unui factor ereditar nu este rară. Examenul sîngelui. Calcemia este redusă la 0,082 g%o. Colesterolul este mărit : 2,62 g%0. Pe de altă parte, trebuie să notăm glicozuria de 1,40 g şi potasemia de 0,150 g°/oo. Poliglobuiia, ce se găseşte adeseori în pituitarismul bazofil atinge 5 800 000 hematii, la bolnavul nostru. Seroreacţia Bordet-Wassermann este negativă. Examenul endocrin. Glanda tiroidă palpabilă, însă normală ca volum. Semnul Darlymple, pozitiv, deschizătura palpebrală lărgită. Transpiraţii exagerate. Chvostek * în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi I. Copelman. Publicat în Acta endocrinologică, 1944, voi. 10, nr. 3—4. 428 C. I. PARHON negativ. Bolnavul a pierdut, la 30 de ani, 9 din dinţii de sus. Unghiile sînt scurte, cianozate. Timus. Nepercutabil. Testicule, mici, penisul „în buton“. Pilozitatea pubiană rară. Hormonul gonadotrop se elimină sub concentraţia de 5 U (Milcu). Repartiţia părului pe trunchi şi pe membre este de tip hipercorticosuprarenaL Ţesutul adipos abundent în regiunea mamară. Aparatul circulator. Vîrful inimii se găseşte în al 6-lea spaţiu intercostal pe linia axilară anterioară. Zgomotele inimii, normale. Ortodiagrama: diametrul longitudinal 21,5 cm; diametrul transversal 21,3 cm. Tensiunea arterială: 17/10. Ca şi inima, aorta este mărită în toate diametrele sale. Opacitatea peretelui, de gradul 2. Electrocardiogramă : ritm sinuzal normal, unda T negativă. Aparatul renal: bolnavul ingeră 2—3 litri de apă, pe zi, însă diureza se produce numai sub influenţa diureticelor mercuriale. Bolnavul prezintă, la nivelul membrelor inferioare, edeme fără godeu. Setea este diminuată şi densitatea urinară ridicată. Testul Aldrich şi Mac Clure, practicat de Vladoianu, a dat rezultatele următoare: antebraţ, 50'; coapse, 50'; torace, 45'. (Rezultatele au fost publicate în teza sa de doctorat intitulată „Testul resorbţiei bulei de edem“). Din punct de vedere al sistemului nervos, notăm cele ce urmează : Reflex oculo-cardiac : O. Reflex pilo-motor ; apariţie după 10". Dunga vasomotorie ; apariţie după 7" cu o puternică vasoconstricţie. Tulburări deci din partea sistemului nervos vegetativ. Ne găsim, deci, în prezenţa unui sindrom de hiperanterohiipofizar „bazofil“, care se manifestă prin sporirea greutăţii (100 kg în 8 ani), prin hipertensiune arterială moderată, prin culoarea violacee a tegumentelor şi megalospLanchnie. Obezitate progresivă cu facies în lună plină, topografie caracteristică. Cele mai multe din aceste simptome aparţin sindromului Cushing considerat, în genere, ca fiind în raport cu hiperhipofizia bazofilă. Evoluţia ulterioară. Bolnavul a părăsit spitalul, puţin ameliorat. Am fost informaţi că a decedat cu edeme generalizate, însă predomi-nînd mai ales în regiunea inferioară a abdomenului şi a membrelor inferioare. Socotim acest caz interesant .prin problemele cie le 'ridică. Este vorba oare, de o asociaţie a sindromului Cushing cu sindromul hiperhidropexic? Sau este vorba de o simplă complicaţie renală a primului, cee'a ce deseori se observă ? Sau poate încă ar fi vorba de o triplă asociaţie. Ne mulţumim să indicăm aceste probleme neavînd putinţa de a le rezolva. Trebuie de asemenea să ne întrebăm, ce relaţie există între secreţia adiuretinei lui Boltiger, hormon al cărui exces de secreţie determină sindromul hiperhidropexic şi producţia de hormon sau de hormoni, a căror activitate excesivă duce la sindromul Cusihing ? Este vorba oare de celule diferite sau de acelaşi tip celular (celulele cianofile) ? OPERE ALESE 429 ASUPRA UNUI CAZ DE SINDROM CUSHING TRATAT! CU RADIOTERAPIE HIPOFIZARĂ * Prezentăm un caz de.boală Cushing în care tratamentul ou radioterapie hipofizară a produs o transformare importantă a bolnavului, dar a prezentat şi o serie de greutăţi instructive pentru problema tratamen-tului radioterapie ’ al acestei boli. Bolnavul D. F.t de 20 de ani, se internează în institutul nostru la 22 ianuarie 1952, pentru: acnee generalizată, striuri cutanate roşii, îngrăşare; oboseşte uşor. Antecedentele eredocolaterale : mama este obeză. în antecedentele personale, se constată : parotidită epidemică la 14 ani, malarie la 15 ani, amigdalite repetate, operaţie de hernie inguinală, dreaptă, la 19 ani. Istoric. Boala a început în iunie 1950, în timpul muncilor agricole de vară, cu apariţia aoneei pe îaţă şi torace şi cu modificarea faciesului, care devine rotund, cu obrajii plini şi roşii. în acelaşi timp, începe să se îngraşe (10 kg în total) şi peste cîteva luni, apar striurile cutanate roşii, pe şolduri şi pe flancuri. Bolnavul are cefalee, oboseşte uşor, iar pofta de mâncare creşte. In toamna anului 1951, este operat de hernie inguinală dreaptă, fiind apoi transferat la Clinica dermatologică a Spitalului de stat nr. 1 (Colen-tina) pentru tratamentul acneei, de unde este trimis la noi. La examenul general, bolnavul prezintă un facies în lună plină, cu obrajii foarte roşii; foarte numeroase elemente de aonee pe faţă, torace şi membre, numeroase striuri cutanate, late, roşii, violacee pe şolduri şi flancuri, striuri cu aspect „în flacără". Pilozitatea este redusă pe torace şi membre. Ţesutul adipos bine reprezentat, distribuit pe trunchi şi redus pe membre, cu depozite în regiunea cefei şi pe abdomen. T. A., 14—7 cm Hg. în rest, la examenul endocrin prezintă o tiroidă palpabilă, fără semne funcţionale de hipo sau hiperfuncţie. Caracterele sexuale primare sînt normale, iar funcţional are un deficit sexual. La examenele viscerale nu prezintă nimic deosebit. La examenele de laborator făcute, s-a găsit: Radiografia de şa turcească arată o şa mărită, osteoporotică, cu clinoidele anterioare şi posterioare uşor roase, cu calcifiere intraselară. Radiografia regiunii renale după retro-pneumo-peritoneu nu arată modificări patologice ale regiunii suprarenale. Hiperglicemia provocată, cu utilizare arterio-venoasă, fără a avea o curbă tipică artă o utilizare arterio-venoasă deficientă (în sîngele venos 0,91 g%o — 1,21 g°/00 — 1,23 g°/oo — 1,30 g%o — 1,02 g%o — 0,64 g%0; în sîngele arterial, 1,10 g%o — 1,16 g%o - 1,12 g%0 - l,17g%0 - 0,95 g%0 - 0,68 g%0). 17-cetosteroizii se elimină în cantitate de 29,5 mg în 24 de ore. Eliminarea hormonilor gonadotropi prin urină este scăzută sub 5 U şob.%0. Potasemia este de 0,170 g%0. Colesterolul este de 1,92 g%0. Probele hepatice normale. M. B. —19,1%. Spermatograma arată 80 000 de spermatozoizi mm3, cu motilitate 10% ; forme normale, 85% ; forme degenerate, 15%. * în colaborare cu V. Stănescu, M. Bălăceanu şi T. Roxin. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1954, t. V. nr. 1—2, p. 285. 430 C. I. PARHON Profilul antropometric confirmă datele clinice, greutatea depăşeşte cifra normală, perimetrul abdominal este mai crescut (îinăltimea, 170 cm ; greutatea, 74,700 kg; perimetrul abdominal 89 cm ; perimetrul toracic, 96 cm). La 21 februarie se începe tratamentul cu radioterapie hipofizară, efectuîndu-se 16 şedinţe a 150—200 r, în total 3 000 r. Tratamentul se termină la 15 martie. După primele 3 şedinţe, bolnavul face o stare febrilă de 38°—39°, care ţine 4 zile, bolnavul acuzînd dureri la nivelul maselor ganglionilor inghinali şi mai ales axilari. De asemenea se observă o intensificare a coloraţiei striurilor cutanate. Fenomenele au dispărut spontan. în cursul radioterapiei, la 3 martie, dozarea 17 — cetosteroizilor arată o eliminare de 22,7 mg în 24 de ore, iar la 17 martie, imediat după terminarea radioterapiei, eliminarea de 17—cetosteroizi este de 9,6 mg în 24 de ore. La o săptămînă după terminarea radioterapiei, bolnavul are senzaţie de frig, uneori fior, urmat de ridicarea temperaturii la 38°—40° seara, concomitent cu o exacerbare a fenomenelor cutanate, cu formarea de elemente papulo-necrotice foarte numeroase, mergînd pînă la mici abcese împrăştiate pe tot coipul. Prezintă de asemenea un edem şi eritem al feţei, cu aspect de infecţie stafilococică. In acelaşi timp, se constată că bolnavul are un prurit intens şi examenul dermatologic arată elemente de scabie, pro- babil mai veche şi agravate în ultimul timp. în tot acest timp, bolnavul a început să piardă în greutate, iar culoarea striurilor păleşte. T. A. scade la 10—7, eozinofilele ajung la 958 mm3, 17—cetosteroizii se menţin la 9 mg în 24 de ore. Se începe tratamentul cu penicilină, 400 000 U îo 24 de ore, extract de suprarenală, 2 fiole a 2,5 g glandă proaspătă pe fiolă şi vitamina C 2 fiole a 500 mg zilnic şi tratamentul local al afecţiunii cutanate, ceea ce duce la o rapidă ameliorare a fenomenelor. După 2 săptămîni, temperatura se opreşte la 37°, menţinîndu-se astfel o săptă- mînă. In tot timpul stării febrile, bolnavul face o oligurie moderată, cu uşoară creştere a uraţilor. Oliguria se accentuiază la 15 aprilie, ajungînd la 200—300 ml în 24 de ore, cu foarte mare depozit de uraţi, o dată cu revenirea stării febrile, cu 38°—38,5°. Bolnavul prezintă un punct bazinetal stîng sensibil, nu prezintă edeme ; T. A. este 13—9 cm Hg. Examene de urină repetate arată prezenţa de depozite de uraţi, rare leucocite, fără albumină, fără cilindrii, fără hematii. Radiografia renală nu arată semne de cal-culoză. Fenomenele au fost interpretate ca un blocaj parţial renal prin săruri în timpul oliguriei de febră şi datorită creşterii eliminării de uraţi, consecutivă radioterapiei. Oliguria cedează la injecţia de novocaină 1% i.v., care duce la creşterea diurezei pînă la 700—750 ml în 24 de ore. Fenomenele de oligurie reapar în zilele în care nu se face injecţia de novocaină. Se face infiltraţia nervului splanchnic şi, în acelaşi timp, se administrează 5 g streptomicină, întrucît febra nu cedase la penicilină. Diureza se restabileşte imediat după infiltraţie, ajungîod la 800—1 000 ml zilnic, iar febra cedează complet. Bolnavul părăseşte institutul la 14 mai 1952, 2 luni după terminarea radioterapiei. In acel moment, pierduse 7 kg în greutate, aspectul era mult schimbat, adipozita-tea trunculară şi abdominală mult reduse, faciesul pierduse caracterul în lună plină, roşeaţa obrajilor dispăruse, striurile erau mai palide. Fenomenele cutanate erau aproape vindecate, persistînd numai rare elemente de acnee. T. A. era 13—9, 17-cetosteroizii, 13,91 mg în 24 de ore. Se reinternează la 15 august 1952, pentru control, după 5 luni de la terminarea tratamentului. OPERE ALESE Morfologic, schimbarea constatată este mai evidentă decît după prima internare. Atît caracterul faciesului, cît şi al trunchiului şi al membrului, nu mai amintesc cu nimic aspectul de boală Cushing, pe care îl prezenta bolnavul înainte de tratament. Striurile se menţin, însă sînt palide, iar aoneea este aproape dispărută, existînd numai cîteva elemente pe spate. Examenul antropometric reipetat arată o greutate de 59,600 kg„ faţă de 74,700 kg la prima internare. Perimetrul abdominal, 72 cm, faţă de 89 cm. Perimetrul toracic 88 cm, faţă de 96 cm. Examenele de laborator au arătat : 17-cetosteroizii, 9,01 mg în 24 de ore, gona-dotropii în urină, sub 5 U şob.%0; eoligrama la adrenalină: leucocitele cresc de la % 300—7 200; eozinofilele scad de la 91 la 62, iar limfocitele, de la 47 la 38; M. B., — 13,5%. In sînge, colesterolul este de 1,93 g%0, ureea de 0,32 g%0 ; probele hepatice şi examenele de urină nu arata nimic deosebit; hemograma arată o uşoară anemie (3 820000 hematii, cu 70% hemoglobină, leucocite, 9600, neutrofi'le, 61%, leucocite,, 29%, monocite, 3%, V.S.E., 7—17 mm). In ultimele saptămini, bolnavului îi apar furuncule şi din oînd în cînd, are erupţii urticariene.' I se indică un traitament cu calciu, vitamina. C şi suprarenală, în urma cărora fenomenele amintite s-au ameliorat. Părăseşte institutul la 12 septembrie 1952. lin concluzie, este vorba de un caz de boală Cushing în care boala evalua de un an şi jumătate, iar istoricul, în special apariţia striurilor roşii şi creşterea ponderală, arată că boala este în plină evoluţie. Cazul prezenta ca particularităţi clinice, un sistem pilos redus, însă o acnee deosebit de accentuată. T. A. era încă în limite normale. Intrucît s-a găsit o şa turcească mărită şi întrucît retropneumoperitoneul nu arată nimic deosebit, s-a aplicat radioterapie pe regiunea hipofizară. Acest tratament a produs într-im scurt interval de timp o dispariţie a simp-tomelor, asemănătoare cu cea obţinută după intervenţii chirurgicale în cazurile de extirpări ale tumorilor suprarenale. După primele şedinţe de radioterapie, bolnavul a prezentat febră,, dureri la nivelul maselor ganglionilor limfatici şi intensificarea colo raţiei striurilor, ceea ce s-ar putea interpreta ca o descărcare de corti-cotrop, deşi şi alte explicaţii sînt posibile. Imediat după terminarea radioterapiei, bolnavul a prezentat o stare septicemică, iar acneea a devenit necrotică şi s-au format mici abcese pe tegumente. In acelaşi timp, a apărut un prurit şi elemente evidente de scabie. Amintim în această privinţă că în cazul unei fetiţe operate de tumoare suprarenală (caz comunicat de Parhon şi colaboratori), s-a produs după operaţie o transformare similară a acneei, fapt ce poate fi pus în legătură cu scăderea rezistenţei organismului, prin fenomene de hiposuprarenalism. Datele din literatură referitoare la tratamentul prin radioterapie hipofizară a bolii Cushing sînt contradictorii. Astfel, Thompson şi Eisenhardt, într-un articol de ansamblu asupra bolii Cushing, făcut în anul 1943 (1), au analizat 18 cazuri de bolnavi trataţi cu radioterapie hipofizară, din care într-unul singur s-a înregistrat o îmbunătăţire trecătoare. In schimb, există cazuri în care aoest tratament a produs o completă remiisiiuime a bolii: cazul iui Cu-shimg cu o ^emisiune de 11 \ani, al lui Jâmiin (1943), privind un băiat 432 C. I. PARHON de 14 ani, al lui Ellman şi Vilvandre (1946), Luft (1946), Pohle şi Weissmann (1950), (2), cu o remisiune de 11 ani şi Decourt şi colaboratori (1950). Este interesant de amintit cazul citat de Lisser (3), la care hipofizectomia parţială a produs o remisiune completă a simpto-melor pentru un an, după care s-a produs o recidivă, care mu a fost influenţată de radioterapie. Credem că rezultatele diferite din literatură se datoresc faptului •că boala Cushing este de fapt un sindrom în care leziunea principală poate fi hipofizară, suprarenală şi numai excepţional, timică sau go-nadică. Este indicat ca înainte de începerea tratamentului, să se fixeze categoria în care se încadrează cazul respectiv. In acest scop, •sînt utile radiografia şeii turceşti, ea în cazul nostru, retropneumoperi-loneul, explorarea chirurgicală a suprarenalei. Criteriul propus de Alb-right, după care în formele hipofizare, 17-cetosteroizii nu sînt interesaţi sau sînt chiar scăzuţi, iar în cele prin tumoare suprarenală sînt ■crescuţi, nu s-a verificat în cazul nostru, în care originea hipofizară este foarte probabilă şi în care 17-cetosteroizii au fost crescuţi şi au scăzut după radioterapie. De asemenea, trebuie semnalat faptul că această creştere a 17-cetosteroizilor a coexistat ou o scădere a gonado-tropului, ceea ce pune în discuţie relaţia susţinută de unii autori între gonadotropi şi 17-cetosteroizi. Un criteriu bun de deosebire între forma hipofizară şi cea prin tumoare suprarenală l-ar putea constitui mai degrabă dozarea corticotropului în sînge. Trebuie de asemenea să luăm în consideraţie, pentru a putea explica varietatea rezultatelor obţinute prin radioterapie, faptul că dozarea razelor administrate a fost variabilă. Este de amintit cazul citat de Pohle şi Weissmiann, în care o modificare s-a produs numai după a ipatra -serie de şedinţe de radioterapie. Mulţi autori recomandă în aceste cazuri doze destul de mari de raze X. Gazul nostru, ca şi .altele menţionate în literatură, arată că doza eficace variază foarte mult de la caz la caz şi că « doză mare poate avea riscuri, dacă nu este aplicată treptat, cu pauze mari în care să se controleze efectele. In cazul nostru, o doză relativ mică a produs o transformare rapidă, pînă la fenomene de 'hiposuprarenalism, Iar o supradozare ar fi -putut fi fatală. Eficacitatea tratamentului depinde şi de momentul evolutiv în care este aplicat. Sensibilitatea adenoamelor hipofizare este variabilă nu numai în raport cu varietatea lor, dar şi cu momentul evolutiv. De asemenea trebuie să se ţină seamă că, în cazurile vechi, se organizează leziuni ireversibile în diverse viscere. In cazul nostru, era vorba de un bolnav în plină evoluţie, la care boala nu era prea veche. Dificultăţile tratamentului, semnalate de cazul nostru, sînt: insuficienţa mijloacelor actuale de control pentru dozarea biologică optimă a cantităţii de raze X; 'agravarea după itnatlamiemit a uinor focare de infecţie, probabil prin scăderea consecutivă a funcţiei suprarenale sau prin fenomene de denivelare hormonală ; de asemenea, descărcarea de acid uric şi uraţi, precum şi de săruri de calciu, pînă la fenomene de t»!ocaj sau calculoză (avînd în vedere că la aceşti bolnavi, eliminarea OPERE ALESE 43.3 de uraţi este iniţial ridicată şi că poate fi ridicată şi mai mult, prin efectul direct al naidioterapiei pe ţesuturi, ca şi prin stimularea hormonului corticotro/p, produsă după primele şedinţe de roentgenterapie). BIBLIOGRAFIE 1. Thompson a. Eisenhardt, J. Clin. Endocr., 1943, nr. 3, p. 445. 2. E. Pohle a. A. Weissmann, An. of int. med., 1950, p. 432. 3. L. L i s s e r, J. nerv. and ment. dis., 1944, nr. 99, p. 727. CONSIDERAŢII ASUPRA A 12 CAZURI DE SINDROM CUSHING APĂRUT ÎN COPILĂRIE SAU ADOLESCENŢĂ* Cazurile de sindrom Cushing descrise la copii şi adolescenţi sînt puţin numeroase. Astfel, Farber şi colaboratori (8) au strîns din literatură 27 de cazuri pînă în 1943; Chute şi colaboratori, în 1949 (3), au comunicat al 33-lea caz de Cushing la copii, iar Sacrez şi colaboratori, în 1953 (16), au strîns din literatură 49 de cazuri, dintre care 10 la sugari. La acestea, Falk, 1953 (7), a mai adăugat 3 cazuri personale, iar Bernheim şi colaboratori (1954) (2), încă alte 5 cazuri. I.n lucrarea de faţă, «se prezintă 12 cazuri istudi-ate îin Institutul de endocrinologie, din care trei (nr. 1, 2, 12) au fost comunicate în note separate de Parhon, Angelescu şi colaboratori (13) şi Parhon, Stă- nescu şi Bălăceanu (14). Cazurile au fost studiate prin examen clinic, biometric, biochimic, radiologie, dozări hormonale, examen psihologic. La un număr de 5 bolnavi s-au efectuat şi electroencefalograme. La 2 bolnavi s-au urmărit efectele tratamentului chirurgical, iar la 6, efectele rontgenterapiei hipofizare. Redăm observaţiile clinice, rezultatele diferitelor examene şi ale tratamentelor în cele 12 cazuri. 1) A. M., de 6 ani, se internează pentru obezitate, facies vultuos, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, biipertricoză şi acnee, simiptome care au apărut de la vîrsta de 5 ani. în antecedentele eredo-colaterale nu se constată nimic important. Copilul s-a născut la termen, după o sarcină normală, alăptarea a fost maternă; a început să meargă la un an, să vorbească la trei ani ; dinţii au apărut la termen. A suferii de adenită submaxilară supurată la 9 luni şi varicelă la un an. La internare, copilul prezintă o înălţime corespunzătoare vîrstei sale, dar o greutate de 29 kg. Diferenţa circumferinţelor bazin-torace este — 5,5 (normal+2,7). Capul este mare,, faciesul vultuos, în lună plină, sprîncenele groase, cu tendinţă la unire pe linia mediană. Abdomenul proeminent, membrele relativ scurte. Tegumentele uscate, cianotice, prezintă o acnee accentuată pe faţă, torace şi membrele superioare. Pe buza superioară, regiunea posterioară * în colaborare cu M. Pitiş si colaboratori. Publicat în Stud. cercet, endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 133. 28 — Opere alese — c. 3487 434 C. I. PARHON a toracelui, regiunea lombo-sacrată, pubiană şi pe membre, prezintă o pilozitate măruntă. Adipozitatea are o dispoziţie troneulo-facială. Musculatura este bine dezvoltata» La examenul endocrin se constată semne de hipotiroidie (somnolenţă, tendinţă la constipaţie, tegumente uscate, reci). Semnul Chvostek este negativ, timuisul percutabil pe~ un lat de deget, parasternal. Aspectul feţei, hipertricoza, acneea, distribuţia obezităţii, tensiunea arterială cu maxima 14—16 cm Hg şi minima 8—9 cm Hg trădează o hiperfuncţie suprarenală. Nu prezintă striuri atrofice. Testiculii sînt dezvoltaţi corespunzător vîrstei ; penisul este însă mult mărit; pilozitatea pe buza superioară şi regiunea pubiană este prezentă. Vocea, îngroşată. La examenul visceral şi neurologic nu se constată nimic patologic. Examenele de laborator au arătat: un metabolism bazail =+7,1%, V.S.H.,, hemojgrarna, ureea, hiperglicemia provocată, fosfataza, dozările de Ca, K, Mg., P, în limite normale ; colesterolemia = 2,52 g%0; dozarea — 17-cetosteroiizilor = 6 mg în 24 ore. Radiografia şeii turceşti este normală. Cartilajele de creştere sînt deschise. Gradul de maturare a nucleilor de osificare ai corpului corespunde vîrstei de 7—8 ani. Retropneumoperitoneul indică o formaţie tumorală deasupra rinichiului stîng. Se face' intervenţie operatoare şi se găseşte o formaţie tumorală cu o greutate de 14,6 g, care este extirpată. Examenul anatamo-patologic a arătat un epineform difuz, încapsulat, cu structură trabeculară şi reticulară. Evoluţia postoperatoare a fost bornă (deşi cu unele momente critice), datorită unui tratament susţinut cu seruri s.c. şi i.v., doze mici şi fracţionate de D.O.C.A., vit. C, adrenalină (pentru înlăturarea unui hiposuprarenalismt acut), amidopirină, criogenină (ca antitermice, cînd temperatura depăşea 39°), citrat de Na în doze mari pentru a evita trombozele, penicilină şi streptomicină pentru prevenirea complicaţiilor septice. După 5 zile de la intervenţie, ciaooza feţei a scăzut,, pilozitatea pe buza superioară a început să cadă, acneea a diminuat. La 30 de zile de la operaţie, bolnavul a scăzut în greutate cu 2,5 kg; 17-cetosteroizii au ajuns la 1,5 mg în 24 ore. Revenit lia control după 5 luni, aspectul bolnavului este atît de-schimbat, încît îl face aproape de nerecunoscut: greutatea 18,4 kg, 17-cetosteroizi 1,24 mg în 24 ore, colesterol l,37g%0. Psihicul foarte mult schimbat. 2) A. Mde 3 ani, a fost totdeauna mai dezvoltată ca ceilalţi copii de vîrsta eL La naştere prezenta pe faţă o erupţie eritematoasă. Dinţii i-au apărut la termen. A. mers şi a vorbit la timp. La un an şi jumătate are o tuse convulsivă care ţine 6 luni. Din această perioadă creşterea copilului se accelerează, îi apar caractere sexuale secundare, hipertricoză şi acnee generalizată; vocea i se îngroaşă. Tatăl copilului a avut un lues tratat; fratele ei, de un an şi 5 luni, este sănătos, La examenul clinic, fetiţa prezintă o greutate corespunzătoare vîrstei de 9 ani şi o înălţime de 5 ani. Faţa este vultuoasă, în luna pilină, cu trăsături îngroşate, acnee şi comedoane. Tegumentele sînt" aspre ; pe tot corpul prezintă o pilozitate discretă, mai accentuată pe membre. Pilozitatea axilară şi pubiană este asemănătoare femii adulte, prezintă genu varum şi picior plat bilateral. Vocea este groasă, ou note masculine; tensiunea arterială 15—3 cm Hg. Copilul este greoi în mişcări, somnolent; are o tiroidă mică; puls 120. La examenul ginecologic se notează pilozitate pubiană cu inserţie de tip feminin. Vulva corespunzătoare vîrstei adulte, clitorisul hipertrofiat. Acidofilia vagiinală a arătat rare acidofile superficiale şi profunde. Uterul nu a putut fi delimitat. La examenele de laborator se constată: R.B.W., negativ; M.B.,+ 19,9%, dozările de Ca, K, Mg sînt în limite normale; glicemia, 0,88% ; 17-cetosteroizii, 29 mg în 24 ore. Eoligrama = leucocite, 14 400,. eozinofile 19. După 3 ore de la injecţia de insulină, leucocitele cresc pînă la 18 500^ OPERE ALESE 435 eozinofilde la !3. Hemograma: hem,atii 4 880 000, hemoglobina 90%, valoarea globulară 0,9; leucocite 17 800, neutrofile 45%, eozinofile 12%, monodie 7%, limf otite 36%. V.S.H. 2mm/oră. Radiografia craniană de profil a arătat o slabă precizare a suturilor craniului. Şaua turcească are dimensiuni normale, dar prezintă o lamă patrulateră şi clinoidele anterioare îngroşate. Radiografia efectuată după insuflaţi a retroperitoneală a arătat o tumoare suprarenală dreaptă. Gradul de maturare a nucleilor de osificare ai carpului corespunde vîrstei de 8—10 ani, iar dezvoltarea dentară vîrstei de 3—6 ani. Se intervine operator şi se extirpă un adenocarcinom de mărimea unei mandarine. La 5 luni după operaţie, bolnava este mai slabă cu 7 kg. Pilozitatea a scăzut mult, faţa are un aspect infantil. Dozările de 17-cetosteroizi au scăzut la 1,7 mg; persistă vocea groasă, iar acnee a pe care o prezenta este infectată şi transformată Într-o piodermită generalizată. Aceasta nu a cedai la tratamentul cu antibiotice decît atunci cînd s-au adăugat şi injecţii cu extracte totale de suprarenală. 3) R. M., de 8 ani. A avut o dezvoltare normală pînă la 7 ani, cînd a început să se îngraşe progresiv într-un ritm rapid. La scurt timp după creşterea În greutate a început să-i apară o pilozitate discretă pe buza superioară, de-a lungul coloanei vertebrale, în regiunea pubiană şi pe membre. Părinţii copilului au înălţime şi greutate în limite normale. Fratele, de 2 ani, este normal dezvoltat. Pacienta s-a născut la termen, după o sarcină normală. A suferit de tuse convulsivă şi rujeolă. La examenul clinic se constată că are o înălţime corespunzătoare vîrstei de 6 ani şi o greutate ce ar corespunde vîrstei de 8 ani (23,4 kg). Diferenţa diametrelor biacromial-bitrocanterian, este 4,3 (normal 5,4), iar diferenţa circumferinţelor bazin-torace + 0,5 (normal 4). Faciesul este vultuos, în lună plină. Pe buza superioară prezintă o schiţă de pilozitate. Se mai observă o pilozitate moderată de-a lungul coloanei vertebrale şi pe membre ; pe faţă' şi trunchi prezintă o acnee accentuată. Pe coapsa stîngă cîteva striuri cutanate violacee, foarte discrete. Ţesutul adipos are o dispoziţie tronculo-facială, predominant perima- mară şi abdominală, prinzînd şi rădăcina membrelor. Prezintă genu valgus şi o schiţă de picior plat. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. Pulsul 68 pe minut, T.A. 12/8 cm Hg; tiroida palpabilă. Pacienta este liniştită, doarme foarte bine, tegumentele sînt aspre, uscate, tranzitul intestinal normal. La examenul ginecologic se notează o pilozitate pubiană incipientă, clitorisul hipertrofie în raport cu aspectul infantil al vulvei. La tactul rectal se constată un uter mic oît o alună, liber latero-uterin. Acidofilia vaginală, 77%. Glandele mamare prezintă doi noduli adipoşi; areola are un diametru de 2 cm, mamelonul este mic. La examenele de laborator se constată o reacţie B.W. negativă, M.B. de 6, 1%, dozările de Ca, P, normale, fosfataza 3,7U, glicemia 0,29 g%0; dozările hormonale au arătat: 17-cetosteroizi = 3,96 mg în 24 ore, foli- culina sub 40 U şob., prolan sub 5 U. Eoligrama : leucocite 8 440, eozinofile 80. După 3 ore de la injecţia de insulină: leueocite 12 000, eozinofile 20. Hemograma : hematii 4 320 000, leucocite 8200, neutrofile 60%, eozinofile 0, limfocite 30%, monocite 10%. Examenuf fundului de ochi arată venele uşor dilatate. Şaua turcească este mică, cu contur regulat. Gradul de maturare a nucleilor de osificare corespunde vîrstei de 4l/2 ani. Radiografia făcută după insuflaţie retroperitoneală în incidenţa O.A.D. arată o opacitate rotundă de mărimea unei nuci mici, neclar delimitată şi neomogenă la polul superior al rinichiului stîng. Electroencefalograma a arătat un traseu normal pentru vîrsta bolnavei. La examenul psihologic s-a constatai un ritm psilhomotor lent, posibilităţi intelectuale corespunzătoare vîrstei, tipul de sistem nervos intermediar echilibrat inert. Se face o laparotomie exploratoare în urma imaginii radiologice şi se constată o su- 436 C. I. PARHON prarenală de aspect şi dimensiuni normale. Pacienta părăseşte spitalul la cerere. Evoluţia sa nu a mai putut fi urmărită. 4) C. I.} de 14 ani. Se internează pentru creştere în greutate, cu oprirea creşterii în înălţime, pilozitate abundentă şi cefalee. Toate aceste simptome evoluează de la 11 ani ; tot de atunci devine mult mai puţin vioaie, mai serioasă. Pacienta nu a avut nici o boală infecto-contagioasă. Are două surori şi trei fraţi normal dezvoltaţi; tatăl sănătos, mama oarbă de cîţiva ani. La examenul clinic se constată că are înălţimea corespunzătoare vîrstei de 10 ani (130,5 în loc de 151,12 cm), şi o greutate corespunzătoare vîrstei (45 kg). Faţa este rotundă, în lună plină, vultuoasă. Sprâncenele sînt bine conturate, cu tendinţă la îmbinare pe linia mediană. Tegumentele sînt aspre, cherato-zice, mai ales la extremităţi. Pe flancuri şi coapse se observă cîteva striuri violacee. Pe buza superioară prezintă o schiţă de pilozitate; pe membre şi spate pilozitatea este mai abundentă. Pe frunte şi torace se observă cîteva elemente de acnee. Adipozitatea are o dispoziţie predominant tronculo-facială, cu tendinţă la şorţ suprapubian, respec-tînd extremităţile. Pacienta acuză o cefalee rebelă la tratamentul cu antinevralgice, care apare aproximativ o dată pe săptamînă şi ţine aproximativ cîteva ore. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. Pulsul 70, T.A. 10/6 cm Hg, 13/8 cm Hg. Prezintă semne discrete de hipotiroidie: tegumente aspre — are somn bun; este friguroasă şi foarte liniştită. Tiroida nu este palpabilă. Semnul Chvostek este negativ. La examenul ginecologic se notează o pilozitate pubiană abundentă şi pilozitate peri-vulvară. Ţesutul adipos este abundent la nivelul labiilor mari, care s-înt intens pigmentate ; vulva este infantilă, nimfele mici, schiţate, pigmentate ; clitoris hipertrofiat 'm raport cu restul organelor genitale externe. La tact rect al nu se palpează vreo formaţie pelvină ce s-ar identifica cu corpul uterin. Acidofilia vaginală = 10%. Pacienta este amenoreică primară. Pilozitatea axilară este bine reprezentată. Glandele mamare sînt puţin dezvoltate, prezentînd mult ţesut adipos ; areola are un diametru de 1 cm cu mamelon mic. La examenele de laborator se constată o reacţie B.W. negativă, M.B., — 10%, dozările de Ca, P, K, Mg, fosfataza, În limite normale. Hiperglicemia provocată: O,9O%0, 1,37, 1,04, 1, 0,93. Proteinele sanguine 7 g%. Colesterolul 2 g%0. Dozările hormonale : 17-cetosteroizii 17,7 mg în 24 ore (47%, 53%). Foiliculină sub 40 U. şob. Prolan sub 5 U şob. Eoligrama : leucocite 10 900, eozinofile 50. După 3 ore de Ja injecţia de adrenalină : leucocite 17 000, eozinofile 44. Hemograma: hematii 4 070 000, hemoglobina 80%, valoare globulară 1, leucocite 8 500, neutrofile 54%, eozinofile 0%, limfocite 32%, monocite 4%, V.S.H. 6 mm după o oră, fund de ochi normal. La radiografia craniană de profil se notează doar îngroşarea uşoară a lamei patrulatere a şeii turceşti. Cartilajele de creştere ale genunchilor sînt mult reduse în dimensiuni, parţial osificate. Radiografia corpului arată de asemenea osificarea parţială a cartilajelor. Radiografia efectuată după insuflarea retroperitoneală nu a evidenţiat nici o formaţiune suprarenală. Laparotomia exploratoare găseşte suprarenale de aspect normal. De notat însă că după liaparotomie au apărut dureri lombare şi calciurie intensă, pentru care pacienta a făcut un tratament cu calciu şi testosteron. Electroencefalograma a arătat un traseu clar, aşa cum se vede în multe cazuri de Cushing. Examenul psihologic a pus în evidenţă un puternic sentiment de inferioritate fizică, voinţă slabă, dependenţă faţă de familie. Prezintă un tip de sistem nervos slab, inert. După efectuarea analizelor, pacienta a început un tratament cu rontgen terapie hipofizară în trei serii, în total de 10 300 r. După efectuarea acestui tratament, rezultatele sînt următoarele: faţa foarte vultuoasă, pilozitatea mai abundentă, greutatea şi tensiunea arterială nemodificate, de OPERE ALESE 437 asemenea eoligrama şi hiperglicemia. Striuri le, care erau puţin abundente la începutul internării, au pălit. Tegumentele sînt mai pigmentate, prezintă în plus eczemă pe jumătatea superioară a hemitoracelui drept. Dozările ie 17-cetosteroizi au scăzut la 10,78 mg în 24 ore. Calciuria intens pozitivă. ' 5) C. O., de 14 ani, se internează pentru îngrăşare şi apariţia unor striuri violacee. In antecedentele eredo-colaterale nu se notează nimic important. Pacienta a avut la 5 ani scarlatină şi tuse convulsivă, la 8 ani parotidită epidemică şi rujeola, la 9 ani varicelă. Menstra i-a apărut la 13 ani. De atunci a început să se îngraşe şi să-i apară striuri roşii pe şolduri şi pe coapse. La examenul clinic se constată că are o înălţime de 147,7 cm şi o greutate de 62,2 kg. Diferenţa diametrelor biacromial-bitro-hanterian = 1,5 (normal 3,6). Diferenţa circumferinţelor bazin-torace = 8,5, deci în limite normale. Pacienta prezintă un îacis vultuos, tegumentele sînt aspre iar la extremităţi oianotice; ţesutul adipos are o distribuţie tronculo-facială, respectînd membrele. Pe abdomen, coapse, glande mamare, prezintă numeroase striuri roşii. Pe buza superioară se observă o pilozitate discretă. Inserţia pubiană este de tip feminin. Tiroida este mică, semnul lui Chvostek negativ. T.A., 13—9 om Hg. Organele genitale sînt dezvoltate ea pentru vîrsta adultă. Pacienta prezintă un grad de macromastie cu areola mare. La examenul visceral şi neurologic nu prezintă nimic patologic. Eoligrama : leucocite 7 000, eozinofile 187. După 3 ore de la injecţia de insulină, leucocite 8200, eozinofile 102. Dozările de 17-cetosteroizi 2,56 mg în 24 ore. M.B.,-J- 4,6%. Radiografia şeii turceşti a arătat o şa de dimensiuni normale. Cartilajele de creştere sînt pe cale de osificare completă. 1 l : 6) W. V., de 18 ani, prezintă o dezvoltare normală pînă la 12 ani. De atunci, se observă că nu mai creşte în înălţime, se îngraşă progresiv şi îi iapare pilozitate pubiană, care se accentuează, totodată apărînd pilozitate şi pe coapse, fese, buza superioară. Tot de atunci se plînge de dureri în articulaţiile tibio tarsiene iar de la 7 ani durerile apar şi în regiunea lombară. In antecedentele eredo colaterale nu se notează nimic important. Pacienta a avut o creştere progresivă şi normală pînă 1a. 12 ani. A suferit de scarlatină la 10 ani. Este amenoreică primară. La examenul clinic se constată că are o înălţime de 134 cm (corespunzătoare vîrstei de 11 ani) şi o greutate de 52 kg. Diferenţa diametrelor biaeromial şi bitrocanterian este de 4,2 (normal 2,6), iar a circumferinţelor bazin-torace-1 (normal, 11,3). Faciesul este vultuos, adipozitatea are o dispoziţie prodominaotă tronculo-facială, cu respectarea membrelor. Prezintă o cifoza cervico-toracică. In regiunea abdominală se observă mici striuri violacee. Pe buza superioară, bărbie, pe trunchi şi pe coapse prezintă o pilozitate măruntă ; în regiunea pubiană, pilozitatea are o inserţie de tip intermediar. Pacienta acuză cefalee rebelă la tratamentul obişnuit. Examenul visceral nu a pus în evidenţă nimic patologic. T.A. 16/10 cm Hg. Puls 80 pe minut. Pacienta nu prezintă semne de hiper- sau hipofuneţie tiroidiană. Semnul Chvostek negativ. Organele genitale externe de aspect normal. Uterul de mărimea unei alune, amenoree primară, acidofilie vaginală 3%. Glandele mamare sînt normal dezvoltate, cu areolele mari, prezentînd numeroşi tuberculi Montgo-mery, şi venectazii periareolare. Radiografia craniului de profil a arătat un craniu de formă şi dimensiuni normale. Sinusurile frontale, maxilare şi sfenoidul sînt slab pneu-matizate, clare. Şaua turcească este mică. Se observă osteoporoză în regiunea şelară. Cartilajele de creştere sînt mult reduse în lărgime. Radiografia coloanei vertebrale de faţă a arătat corpurile vertebrale micşorate în înălţime şi cu o transparenţă mai mare 438 C. I. PARHON la razele X. Discurile vertebrale mărite, atingând aproape înălţimea corpurilor vertebrale, mai ales în regiunea lombară. In profil, vertebrele în formă de lentilă bicon-cavă ; vertebra a XI-a turtită antero-posterior, are marginea anterioară slab delimitată. Vertebra a XH-a are aspect cuneiform. Hemograma, V.S.H., dozările de Ca, P, K, Mg, probele hepatice, ureea sînt normale. Colesterolul, 3,15 g%o. Glicemia, 0,93 g°/oo. Proteinele sanguine, 7,3 g%. M.B., — 5,7% ; 17-cetosteroizii, 16 mg în 24 ore. Eoligrama : leucocite 7600, eozinofile 50, limfocite 37%. După 3 ore de la injecţia cu insulină, leucocite 8 000, eozinofile 50, limfocite 33%. După insuflaţia retroperitoneala, radiografia arată rinichiul drept înconjurat de o bună imagine gazoasă cu polul superior liber ; rinichiul stîog nu poate fi delimitat la 3 cm de marginea stîngă a coloanei vertebrale, în dreptul vertebrelor X—XII se distinge o formaţiune rotundă de contur net, de mărimea unei mandarine. Laporotomia exploratoare, nu a pus în evidenţă vreo formaţiune tumorală. De notat însă că după intervenţia operatoare, osteoporoza se accentuează, durerile lombare devin mai intense, fapt pentru care bolnava este reţinută timp mai îndelungat la pat,- făoîndui-se un tratament cu testosteron, calciu, vitamina D. Apoi se începe un tratament rontgenterapic pe regiunea diencefalo-hipofizară în şedinţe de 150— 200 r; după 3 000 r tratamentul a fost întrerupt, din cauza unei reacţii edematoase în fundul de ochi. După acest tratament nici un fenomen clinic nu s-a ameliorat. Dozările de 17-cetosteiroizi şi eoligrama au rămas nemodificate. 7) M. L., de 15 ani, a avut o dezvoltare normală pînă la 11 ani, cînd după o perioadă de creştere mai intensă, creşterea în înălţime se opreşte şi bolnavul începe să cîştige în greutate. în antecedentele eredo-colaterale şi personale nu se notează nimic important. La internare, bolnavul prezintă o înălţime de 145 cm (corespunzătoare vîrstei de 13 ani) şi o greutate de 55 kg. Diferenţa diametrelor biacromial-bitrocainterian = 5, a circumferinţelor bazin-torace — 9,5 (normal 4,3). Adipozitatea are o dispoziţie tronculo-facială, respeetînd extremităţile. Pe torace prezintă urmele unei erupţii aoneice ; pe flancuri se observă discrete striuri violacee. Pacientul prezintă o pilozitate măruntă pe torace, de-a lungul coloanei vertebrale şi pe membre; pilozitatea pubiană şi frontală are o inserţie de tip intermediar, pilozitatea axilară este prezentă. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. Prezintă o tensiune arterială oscilantă : 14/8 cm Hg, 17/11 cm Hg, 18/12 cm Hg. Pulsul variază în jurul lui 68. Tiroida nu este palpabilă. Pacientul este bradikinetic şi bradipsihic. Somnul este bun. Semnul Chvostek negativ. Testiculele sînt mici pentru vîrsta lui, penisul de asemenea mic (ar corespunde vîrstei de 11—12 anii). Examenele de laborator au arătat un metabolism bazai de +3,6%, hiperglicemia provocată = 0,86, 1,32, 1,39 1,25, 1,20. Colesterolul 1,96 g%0. Hemograma : hematii 5 140 000, hemoglobina 92%, valoarea globulară 0,9, leucocite 9200, neutrofile 61%, eozinofile 1%, limfocite 37%, monocite 1%. Eoligrama: leucocite 7 100, eozinofile 28; după 3 ore de la injecţia cu insulină: leucocite 11200, eozinofile 15. Radiografia şeii turceşti a arătat o şa normală, cu proces osteofit retroselar. Cartilajele de creştere sînt prezente. Nucleii de osificare sînt normal dezvoltaţi. Radiografia efectuată după retropneumoperitoneu a arătat o imagine suspectă de hiperplazie suprarenală stîngă, care nu s-a verificat prin laparotomia exploratoare. De remarcat că după intervenţia operatoare bolnavul acuză uşoare dureri lombare. După efectuarea analizelor, i s-a aplicat bolnavului un tratament radioterapie pe regiunea hipofizară, în şedinţe de cîte 150—200 r, în total 4 300 r; în timpul tratamentului, durerile lombare se accentuează, iar la radiografia regiunii lombo-sacrate se constată un grad de osteoporoză şi tendinţă la turtirea vertebrelor. De asemenea se observă imaginea unui calcul OPERE ALESE 439 t>azinetal. Trebuie subliniat că radiografia făcută la internare după insuflaţia retroperitoneală nu a arătat nici o imagine patologică la nivelul bazinetului şi coloanei. Ulterior, pacientul a eliminat doi calculi bazinetali. La sfîrşitul tratamentului nu s-a con- statat nici o modificare a aspectului clinic şi nici o ameliorare a examenelor de laborator. 8) M. G., 23 de ani, a avut o dezvoltare normală pînă la 9 ani. De atunci, după spusele pacientului, după un vaccin, începe să se îngraşe treptat, observă încetinirea Titmului creşterii şi apariţia pilozităţii pe trunchi şi faţă. La 12 ani se operează pentru apendicită şi, după această operaţie, creşterea în greutate se accentuează. în antecedente se notează tuse convulsivă şi varicelă la 5 ani, dureri reumatismale şi pleurită la 12 ani şi nefrită acută la 13 ani. în antecedentele eredo-colaterale se constată că *cei 4 fraţi ai săi simt normal dezvoltaţi. Un unchi din partea tătălui avea o statură mică, totuşi în limite normale. Se internează pentru prima oară la vîrsta de 12 ani, cînd pacientul are o înălţime corespunzătoare vîrstei de 7—8 ani şi o greutate de "37 kg. Faţa bolnavului este plină, vultuoasă, cu pliu adipos submentonier. Sprîncenele 'sînt groase, cu tendinţa la unire pe linia mediană. Pe buza superioară prezintă'o schiţă de pilozitate. Adipozitatea tronculara este accentuată, avînd o dispoziţie perimamară şi abdominală. Pe flancuri, în regiunea antero-externă a coapselor şi antero-internă a braţelor prezintă rare striuri cutanate violacee. Pilozitatea moderată pe torace este mai accentuată în regiunea lombo-sacrată şi pe membre; perii axilari sînt prezenţi, perii pubieni de asemenea, avînd o topografie feminină. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. T.A. este oscilantă, maxima cea mai ridicată fiind 20 şi minima 14 cm Hg. La examenul andrologie s-a notat testiculi relativ mici, un penis cu o lungime de 5 om. Examenele de laborator au arătat: B.W., negativ; M.B., — 22% ; glicemie, 1,38%@; colesterol 2,60 g%0. Hemograma : hematii 5204 000, leucocite 6200, valoarea globulară 0,96, neutrofile 69%, eozinofile 2%, limfocite 26%, monocite 3%. La radiografia şeii turceşti s-a observat o şa mai mică, cu apofizele clinoide şi lama patrula- teră îngroşată şi transparenţă crescută la razele X. Sinusul sfenoidal slab dezvoltat. Laparotomia exploratoare, efectuată peste 2 ani (la 14 ani), nu a pus în evidenţă nici o formaţie tumorală a glandelor suprarenale. Pacientul a urmat de atunci diverse tratamente, printre care şi 10 şedinţe de radioterapie hipofizară (în total 1 000 r), timus, “testosteron, tiroidă, fără efect prea evident. Tratamentele au fost urmate cu intermitenţe, nici unul din tratamente nefiind prea susţinut. Este revăzut după 11 ani, adică la 23 ani, cînd revine pentru scădere în greutate şi astenie. La reinternare, bolnavul are o înălţime corespunzătoare vîrstei de 9—10 ani şi o greutate de 44 kg. Adipozi-1a te a păstrează aceeaşi topografie, deşi este mult diminuată; striurile cutanate sînt palide ; pilozitatea, redusă pe torace este mai pronunţată pe membre şi regiunea lombo- sacrată. Faciesul nu mai este vultuos,, T. A., 12/7 cm Hg, pulsul, 80, M. B., +3,1% Hiperglicemia provocată : 0,82, 0,98, 1,20, 0,91, 0,69, după 3 ore de la ingerarea glucozei. Hemograma: hematii, 3 840 000; Hb, 74%; valoarea globulară, 0,9; leucocite, -5 900; neutrofile, 54% ; eozinofile, 4% ; limfocite, 36% ; monocite, 6%. Eoligrama : 120. Dozările hormonale: prolan sub 5 U şob., 17-cetosteroizii 4,51 mg, fenolsteroizii 49,4y. Snermatograma a arătat o oligospermie cu astenospermie. Şaua turcească este mică, cu transparenţă crescută la razele X; cartilajele de creştere ale genunchilor sînt închise. Radiografia coloanei lombare a arătat reducerea corpurilor vertebrale, cu aspect rarefiat al trabeculilor. Discurile vertebrale sînt mai înalte decît limita normală. Electroencefalograma a pus în evidenţă un focar irita tiv la nivelul unui punct de convergenţă al căi- 440 C. I. PARHON lor corticosubcorticale (leziuni la nivelul talamusului ?), imaturitate neuronală. Deci, bolnavul revine într-un moment cînd suprarenalele par a fi trecut din faza hiperfuncţio-nală, într-o fază uşor hipofuncţională; pacientul scade în greutate, T. A. 12/7 cm, Hg* dozările de 17—cetosteroizi sînt scăzute (4,51 mg), eozinofilia crescută, spermatograma deficitară. 9) J. E., de 18 ani, s-a dezvoltat normal pînă la vîrsta de 16—17 ani. A fost menstruată la 14 ani, a avut cicluri neregulate (perioade de amenoree de 2—8 luni). Nu a suferit de nici o boală infecto-contagioasă. Părinţii sînt normal dezvoltaţi. La vîrsta de 17 ani, pacienta observă o schimbare a feţei, care devine vultuoasă, şi apariţia unei pilozităţii mai abundente pe membre, spate şi buza superioară. Tot de atunci îi apar striuri violacee, pe coapse şi şolduri şi o eczemă eritemato-pruriginoasă la nivelul mîinii şi piciorului stîng. Prezintă o înălţime corespunzătoare vîrstei şi o greutate corespunzătoare înălţimii. Indicii de sexualitate sînt în limite normale. Faţa este rotundă, vultuoasă, prezentînd o pilozitate discretă pe buza superioară şi bărbie; tegumentele sînt foarte aspre, deseuamate, roşii pe mîini şi antebraţul stîng (diagnosticul dermatologic : leziuni de pelagră şi stafiîococie secundară). Pe şolduri şi la rădăcina membrelor prezintă foarte numeroase striuri cutanate, violacee. Pe faţă, torace şi regiunea tesiera se observă numeroase elemente de acnee. Pilozitatea, moderată în regiunea sacro-lombara şi pe linia albă, este relativ abundentă pe gambe ; pilozitatea axilară este de asemenea abundentă. Adipozitatea în limite normale, este dispusă în special periabdominal; membrele sînt subţiri. Pacienta acuză o cefalee rebelă la tratamentul cu antinevralgice. T. A. este oscilantă (16/10 cm, Hg, 12/8 cm Hg, 14/8 cm Hg). Pulsul se menţine în jurul lut 70 pe minut. Prezintă inapetenţă destul de accentuată şi balonări postprandiale ; la examenul de laborator s-a constatat o anaciditate gastrică la toate probele. Pacienta este bradipsihică, bradikinetică şi friguroasă. Tegumentele sînt aspre, tiroida nu este palpabilă. Semnul Chvostek este negativ. La examenul ginecologic se notează pilozitate pubiană de tip intermediar, striuri roşii pe faţa internă a coapselor, nimfe mari, pigmentate, clitoris hipertrofiat; la tactul rectal se constată un uter de volum normal. Acidofilia este de 8%. Pacienta are o amenoree secundară de 4 luni. Bolnava mai prezintă o anizomastie, glanda mamară dreaptă fiind mai mare. Ţesutul glandular este redus, fiind prezent mai mult ţesut colagen. La examenele de laborator se constată: M. B., 4-5,1%. dozările de Ca, P, K, în limite normale, hiperglicemia provocată de asemenea normală.. Hemograma: hematii, 4 167 000; Hb., 85%; valoare globulară, 1; leucocite, 6 300: neutrofile, 70% ; eozinofile, 0; limfocite, 24% ; monocite, 6%. Eoligrama: leucocite, 6 880 ; eozinofile, 97. După 3 ore de la injecţia de adrenalină: leucocite, 15 000; eozinofile, 25. Dozările de prolan : sub 5 U şob., foliculina : sub 40 U şob.; 17—cetosteroizii, 15,36 mg în 24 ore. Radiografia şeii turceşti normală. Cartilajele de creştere ale genunchilor au fost închise. Radiografia efectuată după insuflarea retroperitoneală nu a arătat nici o> formaţie suprarenală. Electroencefalograma prezintă un traseu plat cu un ritm de bază instabil, cu o frecvenţă între 4 şi 17 cicli pe secundă, întrerupt de unde lente supravol- tate. Examenul psihologic a constatat că pacienta prezintă posibilităţi intelectuale mai scăzute, voinţa deficitară, ritm psihomotor lent, tip de sistem nervos slab. După efectuarea analizelor i s-a aplicat un tratament radioterapie pe hipofiză, în total 44 şedinţe de cîte 150—200 r/şedinţă, în trei serii, cu pauză de 2—3 luni între serii. In timpul primei serii de radioterapie, bolnava a făcut şi un tratament cu vitamina PP şi apoi cu anato-xină stafilococică, după care leziunile cutanate se ameliorează mult. In urma acestui tratament, bolnava cîştigă în greutate 5 1/2 kg, realizînd astlel şi adipozitatea dir* OPERE ALESE 441 sindromul Cuishing. După a dona serie de şedinţe, pacienta acuza dureri lombare şi calciuria devine pozitivă. La sfîrşitul tratamentului, după 7000—8 000 r, rezultatele sînt următoarele : faciesul este vultuos, greutatea de 53,3 kg, dozările hormonale sînt nemodificate ; a dispărut însă acneea, iar striurile au pălit. Tensiunea arterială se menţine la 12/2 cm Hg, menstra prezintă cicluri prelungite (4—5 luni). 10) R. B., de 17 ani, a avut o dezvoltare relativ normală pînă la 15 ani. La această vîrstă, în urma unor băi sulfuroase şi iodurate, făcute pentru dureri reumatismale (?), a început sa se îngraşe, faţa â devenit în lună plină, i-a apărut o acnee intensă pe faţă şi trunchi şi după un an numeroase striuri violacee pe coapse şi flancuri, în antecedentele eredo-colaterale se notează constituţia hipercorticosuprarenală a tatălui, obezitate şi un caz de acromegalie la rudele din partea tatălui; sora de 23 ani, este normal dezvoltată. Pacienta a avut o luxaţie congenitală, redusă la 2 ani ; a suferit de varicelă şi rujeolă la 8 ani, oreion la 13; pubertatea i-a apărut la 14 ani, cu ciclu neregulat de 30—45 zile şi flux moderat. La internare prezintă o înălţime de 149 cm şi o greutate de 45 kg. Diferenţa circumferinţelor bazin-torace — 8 (normal 10,9), diferenţa diametrelor biacromial-bitrocanterian = 3,5 (normal 2,6). Faţa este rotundă, în lună plină şi uşor vultuoasă. Tegumentele sînt aspre, cheratozice. Pe faţă şi trunchi se observă numeroase elemente de acnee. Sprînceoele sînt dese, cu tendinţă la unire pe linia mediană; pe buza superioară şi pe bărbie se observă o pilozitate discretă, care există şi în regiunea sternala şi pe spate; pilozitatea membrelor este mai accentuată. Pe regiunea internă a coapselor, pe flancuri, pe gambe chiar, se constată numeroase striuri violacee lungi de 3—4 cm şi late de 1/2—1 cm. Adipozitatea este moderată, extremităţile sînt subţiri. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. T. A. r 16,8 cm Hg, 15/7 cm Hg, pulsul 80 pe minut. Pacienta este liniştită, friguroasă, are tegumente aspre, cheratozice. Tiroida nu se palpează. Semnul Chvosteck este negativ. La examenul ginecologic se notează pilozitate pubiană de tip intermediar, clitorisul şi uterul normal dezvoltate. Ciclul prelungit, 35 de zile, cu flux de 3—4 zile. Dismenoree discretă. Acidofilia vaginală, în a 14-a zi a ciclului este 23%, în a 21-a zi, 7%. Glandele mamare sînt bine dezvoltate, avînd ţesutul glandular bine dezvoltat. Areola este foarte pigmentată, mamelonul mic. La examenele de laborator se constată un metabolism bazai de —11,3%, hiperglicemia provocată: 0,84, 1,53, 1,67, 1,26, 0,76 la 3 ore după ingestia de glueoză. Hemograma: 3 900000 hematii, Hb. 80%, valoare globulară 1,02, leucocite 7 100, neutro-filie 74%, limfocite 20%, monocite 6%, eozinofile 0%. Eoligrama: leucocite 8400, eozinofile 20. După 3 ore de la injecţia de adrenalină : leucocite 5 700, eozinofile 12. Dozările de prolan sub 5 U şob. Fenolsteroizii, 193y. 17—cetosteroizii, 18,4 mg în 24 ore. Radiografia craniană de profil a arătat o şa la limita superioară a normalului şi o slaba pneumatizare a mastoidelor. Fundul de ochi este normal. Cartilajele de creştere sînt închise. Radiografia efectuată după insuflaţia retropneumoperitoneală nu a arătat nici o formaţie tumorală suprarenală. Electroencefalograma prezintă acelaşi traseu plat cu ritmuri teta de origine profundă. Examenul psihologic a pus în evidenţă un ritm psiho-motor lent, o voinţă mai slabă, dependenţă faţă ide mediu, slabe elemente de pubertate. Tip de sistem nervos intermediar, către slab. După efectuarea analizelor i s-a aplicat pacientei un tratament rontgenterapic pe hipofiză, cu 9 800 r într-o singură serie; în şedinţe de cîte 150—200 r pe şedinţă. La sfîrşitul tratamentului, striurile şi acneea persistă. Dozările de 17-cetosteroizi şi eoligrama sînt nemodificate. Pacienta acuză dureri difuze în regiunea lombară (radiografia este normală). T. A. însă a scăzut treptat în timpul tratamentului şi se menţine la 11 1/2 cm Hg. Revenită la control după 3 luni» 442 C. I. PARHON în cursul cărora a făcut 37 injecţii cu timus, pacienta are un facies mult mai palid, acneea este mai redusă, eozinofilia de bază mult crescută (230, iar după injecţia de insulină 120). T. A. se menţine la 11 1/2/7 cm Hg, a apărut menstruaţia după 7 luni de amenoree. Persistă însă striurile violacee, iar greutatea a crescut (46700 kg; la internare avea 45 kg.). 11) A. M., de 15 ani, se internează pentru oprire în creştere şi amenoree secundară. Pacienta a fost născută la termen, după o sarcină normală. Alăptarea a fost maternă : la 2 ani a suferit o meningită. La 11 ani de pneumonie. Fetiţa a fost întotdeauna mai mică şi prezenta în permanenţă o uşoară hipertrofie ponderală. Faţa a fost întotdeauna ■mai vultuoasă. In ultimii 4—5 ani nu a mai crescut aproape de loc. Caracterele sexuale secundare.au apărut între 11 şi 13 ani, la 13 ani avînd prima menstră, care s-a repetat timp de 3—4 luni, cînd s-a instalat o amenoree care durează şi în momentul internării. Prezintă o înălţime corespunzătoare vîrstei de 10 ani şi o greutate de 40 kg. Diferenţa circumferinţelor bazin-torace este de 1,5 (normal 9,6). Faţa este roşie, cu sprîncenele bine conturate, cu unire pe linia mediană, adipozitatea are o dispoziţie predominant tron-culo-facială, tegumentele sînt uscate, hipercheratozice ; pe buza superioară, pe linia albă a abdomenului şi pe gambe prezintă o pilozitate măruntă ; nu are striuri cutanate violacee. T. A. 15/8 cm Hg, pulsul 80 pe minut. La examenul visceral nu se constată nimic patologic. Pacienta prezintă, note discrete de hipotiroidie : glanda este mică, tegumentele foarte uscate, aspre, reci, tendinţă la constipaţie. Semnul Chvostek este negativ. Glandele mamare sînt bine dezvoltate, cu areola normal colorată. La examenul ginecologic se constată o pilozitate pubiană incipientă, foarte fină, pe linia mediană ; organele genitale externe dezvoltate corespunzător vîrstei. La tactul rectal se palpează un corp uterin mic cît o nucă. Amenoree secundară, acidofilie 5%. Radiografia şeii turceşti a arătat o •şa de dimensiuni normale. Sinusul sfenoidal ; nepneumatizat. Cartilajele de creştere sînt pe cale de osificare completă. Hemograma este normală. M. B.: —7,6%. Hiperglicemia provocată : 0,92, 1,27, 1,67, 1,65, 1,52 g%0, după 3 ore de la ingestia de glucoză. 12) D. F., de 20 de ani a avut o dezvoltare normală pînă la 18 ani. La această vîrstă, în timpul muncilor agricole, observă apariţia acneei pe faţă şi torace, cu modificarea feţei, care devine vultuoasă ; în acelaşi timp, începe să se îngraşe, iar peste cîteva luni îi apar striuri cutanate roşii pe şolduri şi flancuri; bolnavul are cefalee, oboseşte uşor, pofta de mîncare creşte. în antecedentele eredo-colaterale se notează că mama este obeză. Pacientul a suferit de parotidită epidemică la 14 ani, malarie la 15, amigdalite repetate şi operaţie pentru hernie inghinală dreaptă la 19 ani. La internare se constată că are o înălţime de 1,70 m şi o greutate de 74,700 kg. Pacientul prezintă o faţă vultuoaisă, foarte numeroase elemente de acnee pe faţă, torace şi membre ; pe şolduri .şi flancuri prezintă striuri cutanate roşii, late, cu aspect de flacără. Pilozitatea este redusă pe torace şi membre. Ţesutul adipos are o distribuţie tronculo-facială cu depozite în regiunea cetii şi pe abdomen, respeetînd membrele. T. A. 14/7 cm Hg. Examenul visceral nu a arătat nimic patologic. Tiroida este palpabilă, fără semne de hiper- sau hipo-funcţie. Semnul Chvostek negativ. Şaua turcească este mărită, osteoporotică, cu clinoi-dele anterioare şi posterioare uşor roase, cu calcificare intraşelară. Radiografia efectuată după retropneumoperitoneu a fost normală. Dozările de gonadotropi : 5 U, şob., 17-cetosteroizii : 29,5 mg în 24 ore ; M. B., —19% ; colesterolul 2 g%0; spermatograma nor-.tnală. Pacientului i se aplică un tratament radioterapie pe regiunea diencefa lo-hipofizară, 16 şedinţe de cîte 100—200 r/şedinţă, în total 3 000 r. După primele 3 şedinţe, face o OPERE ALESE 443 stare febrilă de 39°, cu dureri la nivelul maselor ganglion a re inghinale şi axilare cu intensificarea striurilor violacee; fenomenele dispar spontan. După terminarea tratamentului radioterapie dozările de 17-cetosteroizi: 9,6 mg în 24 de ore. La o săptămână după Încetarea tratamentului, bolnavul are din nou o stare febrilă de 39—40°, cu exacerbarea fenomenelor cutanate şi formarea de elemente papulonecrotice foarte numeroase, mergînd pînă la microabcese împrăştiate în tot corpul. Pacientul mai prezintă şi edem şi eritem al feţei, cu aspect de infecţie stafilococică ; în acelaşi timp acuză prurit intens, iar exa- menul dermatologic constată elemente de scabie, probabil mai veche, dar agravată în ultimul timp. In această perioadă, bolnavul începe să scadă în greutate, iar culoarea striurilor păleşte. T. A. scade la 10/7 cm Hg, eozinofilia ajunge la 958/rnm3. Dozările de 17-cetosteroizi: 9 mg în 24 ore. Tratamentul cu penicilină asociat eu extracte de suprarenală şi vitamină C, şi tratamentul local al afecţiunilor cutanate duce la o rapidă ameliorare a fenomenelor. După 2 săptămîni, temperatura scade la 37°, menţinîndu-se în platou timp de o săptămînă. în timpul stării febrile, pacientul face o oligurie moderată, care apoi se accentueaza mult (200—300 ml în 24 ore), cu foarte mare depozit de uraţi, o dată cu o nouă ascensiune febrilă. Bolnavul prezintă un punct bazinetal stîng sensibil. T. A. 13/9 cm Hg. Examenul urinii arată depozite de uraţi cu rare leucocite, fără albu-mină, cilindri sau hematii. Radiografia nu a arătat calculoză renală. Fenomenele au fost interpretate^" ca un blocaj renal parţial prin săruri în timpul oliguriei cauzate de starea febrilă şi datorită creşterii 4e uraţi consecutiv radioterapiei. Oliguria cedează la injecţii de novocaină 1%, intravenos şi reapare în zilele în care nu se repetă injecţia. Se face infiltraţia nervului splanhnic şi se adaugă tratamentul cu streptomicină, după care diureza se restabileşte şi febra cedează complet. Bolnavul pleacă din spital după două luni de la sfîrşitul radioterapiei. în acest moment aspectul lui este mult schimbat. A slăbit cu 7 kg. Faciesul este palid, striurile au pălit mult. Fenomenele cutanate sînt aproape complet vindecate, persistînd rare elemente de acnee. T. A., 13/9 cm Hg ; 17-cetosteroizii, 13,9 mg în 24 ore. Revenit la control după 5 luni, prezintă o greutate de 61 kg. Schimbarea constatată la plecarea din spital apare mai evidentă. Faţa nu mai este vultuoasă, striurile sînt foarte palide, acneea aproape complet dispărută. Dozările de 17-cetosteroizi : D,0! mg în 24 de ore. Eozinofilia de bază, 91. Colesterolul, 1,93 g%0; ureea, 0,32. Examenul de urină şi hemograma, normale. Cercetînd caracterele comune ale cazurilor studiate, se constată că ele se grupează, după perioada apariţiei sindromului, în grupa infantilă prepuberală şi puberală, şi postpuberală. Prima grupă este formată din trei copii (un băiat şi două fete), doî prezentînd tumori suprarenale (adenom şi carcinom), iar al treilea, hi-perplazie corticosuprarenală. In antecedentele eredo-colaterale nu *se notează nimic important. în primul caz, boala a apărut la 5 ani, în al doilea la 2 ani, în al treilea la 7 ani. Examende biometrice au arătat o greutate crescută în toate cazurile, mai accentuată în cele tumorale ; înălţimea era corespunzătoare sau peste vîrstă în cazurile tumorale, uşor sub vîrstă în cele cu hiiperplazia glandei. La examenul clinic s-a constatat adipozitate tronculo-facială, facies vultuos, acnee, hiper-tricoză, hipertensiune oscilantă în toate cazurile, striuri violacee (foarte discrete doar în ultimul caz). Cazul al doilea cu tumoare malignă prezintă gena varum foarte accentuat. Caracterele sexuale secundare androgene, inclusiv dezvoltarea exagerată a penisului, erau prezente în 444 C. I. PÂRHON toate cazurile, unele note estrogene asociate cu cele androgene au fost observate numai în cazul cu tumoare malignă. Toate semnele clinice erau-mai accentuate în cazurile tumorale. 17-cetosteroizi au fost mult crescuţi în a sftriiurilor violacee. La examenul ginecologic is-a constatat amenoree, infantilism al vulvei şi uter hipoplazic, asociate cu semne de hiperandrogenie: clitoris hipertrofie, pilozitate de tip masculin. La băieţi, s-au observat testiculi şi penis uşor hiipoplazici, inserţie pubiană de tip feminin. Dozările de 17-cetosteroizi au fost moderat crescute în 3 cazuri, scăzute în alte două. Dozările de estrogeni au fost variate: crescute, scăzute sau normale. Radiografia şeii turceşti a fost normală; cartilajele de creştere mult reduse sau închise; în două cazuri s-a observat osteoporoza coloanei lombare. La examenul psihologic s-a constatat că psihomotilitatea este serios tulburată la 3 bolnavi, la al patrulea, internat după un interval lung de la apariţia bolii, psihomotilitatea a fost normală ; intelectul, afectivitatea şi comportamentul prezintă întîrzieri în evoluţie. Mai sînt de semnalat stări depresive şi elemente psihastenice. Toţi bolnavii aparţin tipului de. sistem nervos slab. Electroencefalograma■) efectuată în 2 cazuri a arătat la unul un traseu plat — aşa cum se găseşte în majoritatea cazurilor de Cushing — fără alte modificări; în al doilea caz, bolnavul fiind văzut după 11 ani de la apariţia bolii, s-au observat semne de maturitate neuronală, asociate cu semne de leziuni în regiunea subcorticală. Grupa postpuberală este formată din 4 cazuri (3 fete şi 1 băiat). In antecedentele eredo-colaterale se notează în două cazuri obezitate ’) Efectuată de R. Broşteanu. OPERE ALESE 445 şi hipercorticosuprarenalism. Boala a apărut la 1—3 ani de la apariţia menstrei; la băiat a apărut la 18 ani. Examenul biometric a arătat o adiipozitate moderată în toate cazurile ; înălţimea era sub cea corespunzătoare vîrstei, cu excepţia ultimului caz. La examenul clinic s-au constatat adipozitate tronculo-facială, facies vultuos, striuri foarte accentuate, acnee, hipertensiune arterială. Hiper-tricoza era prezentă în itoaite «jazurile, fiind mai redusă în ultimul caz. Examenul dezvoltării sexuale la fierte a constatat următoarele : arne-noree secundară sau neregularităţi menstruale, uter normal dezvoltat sau hipoplazic, clitoris hipertrofiat sau normal, pilozitate de tip masculin sau intermediar; glandă mamară bine dezvoltată; aeidofilie vaginală redusă. La băiat, organele genitale erau normal dezvoltate. Dozările hormonale au arătat o scădere sau o secreţie normală de fenolsteroizi, o creştere moderată a secreţiilor de 17-cetosteroizi în toate cazurile. Radiografia şeii turceşti a fost normală în 2 cazuri, în alte 2 şaua fiind uşor mărită. Cartilajele de creştere erau închise. Nu s-a constatat în nici un caz osteoporoză. La examenul psihologic, efectuat în 2 cazuri, s-au constatat tulburări ale psihomotilităţii; intelectul, afectivitatea şi comportamentul au fost mai alterate în cazuri la care boala datează de mai mulţi ani; s-au găsit stări depresive şi manifestări psihastenice în ambele cazuri, fiind mai accentuate în cazurile de mai sus. Ammdouă aparţin tipului de sistem nervos slab. Electroencefalograma efectuată în două cazuri a arătat acelaşi traseu plat, în primul apărînd ritmuri teta de origine subcorticală, iar în al doilea un ritm de bază instabil rapid (14—17 cicli pe secundă), probabil tot de origine subcorticală. Considerînd etiologia cazurilor de Cushing, descrise în literatură la copii şi adolescenţi, constatăm că, cel mai frecvent, boala este provocată de hiperplazie sau tumori benigne şi maligne ale suprarenalelor, bazo-filisim sau adenoiame .bazofile hipofizare, excepţional tumori fâmiioe. Astfel, pe baza datelor publicate de diverşi autori pînă la 1953, Sacrez dă următoarea statistică : s-au autopsiat 23 de cazuri sindrom Cushing la copii şi s-au găsit 2 adenoame şi 12 tumori malligne ale suprarenalei, 7 adenoame bazofile ale hipofizei, 1 cancer al timusului. In cazurile noastre, s-au găsit tumori la 2 bolnavi (1 adenom şi 1 adenocarcinom). In alte 6 cazuri s-au făcut radiografii după insuflaţie retroperitoneală efectuată după metoda Ruy Rivas, găsindu-se în 3 cazuri imagini normale şi în alte 3, imagini suspecte de tumoare suprarenală stingă. Explorarea chirurgicală efectuată în 5 cazuri, dintre care şi în cele 3 citate mai sus, a arătat o suprarenală fără modificări aparente importante. In alte două cazuri, la care retropneumoperitoneul nu a arătat nimic deosebit, s-a găsit o şa turcească mărită. Unii autori consideră că leziunea cea mai frecventă şi mai caracteristică din boala Cushing ar fi hialinizarea celulelor bazofile hipofizare 446 C. I. PARHON Crooke. In literatură s-au cercetat aceste celule în 16 cazuri de boală lui Cushing la copii' şi s-au găsit aceste celule în 13 cazuri. Considerînd etiologia cazurilor în raport cu grupurile studiate, constatăm că tumorile corticosuprarenale erau prezente în primul grup, la copii de vîrsta cea mai mică. In grupele prepubertar, pubertar şi post-pubertar nu s-a găsit nici un caz tumoral. Aceste date concordă cu observaţia lui Bernheim şi colaboratori (1954) (2), care susţin că după 10 ani sînt mai frecvente hiperplaziile suprarenale, iar sub această vîrstă. tumorile. Totuşi, diagnosticul etiologic între forma prin tumoare suprarenală şi forma cu punct de plecare neurohipofizar şi cu hiperplazie suprarenală mtîmpină dificultăţi. Şaua turcească este de obicei normală chiar în cazurile hipofizare, fiind vorba de bazofilism difuz sau de adenoame mici. Radiografia sau tomografia suprarenalelor după insuflaţie retro-peritoneală, chiar şi cînd este combinată cu urografie, este adeseori înşelătoare. Astfel, Gebauer şi Linke (citaţi după (10) ) şi Falk (7) au atras atenţia asupra imaginilor false de tumoare. Mai mult chiar, uneori o imagine normală poate apărea la bolnavi cu tumoară corticosuprare-nală. In cazurile noastre am avut la 3 bolnavi imagini false de tumoare corticosuprarenală. Celelalte metode propuse pentru diagnosticul diferenţial (dozarea hormonilor corticotropi în 1. c. r., dozarea hormonului melanotrop în ser) sînt discutabile. O indicaţie mai utilă, deşi niu absolută, o dă cantitatea de 17 ceto-stenoizi în urină, cane este miult crescută în tumori (peste 50 mg), mai puţin în cazurile cu hiperplazie (Zimmermann, Talbot şi Nobel, Lewis şi Wilkins). De asemenea, creşterea importantă a fracţiunii beta-dehi-droandrosteronei ar pleda pentru tumori (Gardner şi Migeon). Analiza cromatografică a 17-cetosteroizilor ar putea da de asemenea indicaţii. In «jazurile noastre, eliminările cele mai mari de 17-ioeitosfteroizi is-au în-tîinit în cazurile tumorale (26 şi 29 mg), dar valori apropiate au fost găsite şi în unele cazuri cu hiperplazie (19 mg, 21 mg, 29 mg). Credem că o metodă utilă ar putea fi reprezentată prin dozarea de hormon cor-ticotrop în ser. Proba la cortizon, aplicată de Wilkins şi colaboratori (1950), pentru diagnosticul hiperplaziilor congenitale suprarenale cu virilizare nu pare să fie valabilă pentru boala Cushing, după observaţia lui Decourt şi colaboratori (6) (1954), deşi Jayler (1954) (9) o consideră ca o probă utilă şi în aceste cazuri. In concluzie, din cele expuse reiese că explorarea chirurgicală este neoesiară în multe cazuri, ea părîindu-ne aproape obligatorie în special la copii sub 10 ani. Kupperman şi colaboratori preconizează explorarea unilaterală, după aspectul unei suprarenale deducîndu-se starea celeilalte (hiperplazia arată că suprarenala cealaltă este şi ea hiperplazică, atrofia ar indica o tumoare a celeilalte suprarenale). Este de observat că există cazuri de boală Cushing cu suprarenale de aspect normal, macroscopic şi histologic, dar la care simiptomele au dispărut după hemi-suprarenalectomie bilaterală, ceea ce arată că poate exista o hiperfuncţie importantă fără hiperplazie. OPERE ALESE 447 Totuşi, experienţa cazurilor noastre arată că explorarea nu este complet inofensivă. Astfel, în cazurile nr. 4 şi 7, după explorarea chirurgicală au apărut dureri lombare şi osteoporoză, vizibilă radiologie^ Aceasta arată că explorarea poate stimula suprarenala şi produce agravarea bolii de aceea ea trebuie precedată şi însoţită de un tratament (testosteron, clorură de calciu). Cercetînd caracterele clinice ale cazurilor studiate, grupate după data apariţiei sindromului, am constatat că la grupa cazurilor infantile striurile atrofice lipsesc sau sînt foarte reduse, deşi tabloul clinic era foarte accentuat şi în două cazuri existau tumori corticosuprarenale. De asemenea în aceste cazuri nu s-a constatat osteoporoză. în cazurile din literatură cercetate, privind copii ou vîrsta sub 7—8 ani, nu am. găsit menţionată prezenţa striurilor şi a osteoporozei. Explicaţia acestui fapt este obscură. S-ar putea incrimina fie un răspuns diferit al receptorilor, ţesutul mezeniohimal tînăr fiind rezistent în oarecare măsură la acţiunea 11-oxisteroizilor, fie că acţiunea hormonului de creştere ar conv bate acţiunea de catabolism protidic pe unele sectoare ale organismului (os, piele). In schimb, în cazurile prepuibertare şi pubertare, estrogenii, chiar în cantităţi mai mici, ar putea sensibiliza acţiunea corticoizilor asupra tegumentelor. Este de observat că explicaţia curentă pentru apariţia striurilor şi osteoporozei prin acţiunea hormonilor protido-glucidici,. care produc catabolism protidiic şi glicogeineză din protide, nu este sigură, avînd în vedere că cele două fenomene, catabolismul protidic . (tradus clinic prin osteoporoză şi striuri şi gliconeogeneza (tradusă prin modificarea curbei de hiperglicemie şi a rezistenţei la insulină) nu merg întotdeauna paralel. Din istoricul unor cazuri din grupa prepuberală (nr. 4 şi 7), reiese că după o perioadă de instalare a simptomeîor, boala pare să fi evoluat relativ lent sau chiar să fie intrat într-o perioadă staţionară. Unul din cazurile din grupa prepuberală a putut fi revăzut după 12 ani de la apariţia bolii. Evoluţia acestui caz este cu totul deosebită, întrucît fără un tratament susţinut, boala, după o lungă perioadă staţionară, a evoluat spontan spre fenomene de hipofuncţie suprarenală. Astfel, acest bolnav a pierdut în greutate, striurile cutanate au devenit palide, faciesul nu mai este vultuos, ci palid, tensiunea arterială 12/7 cm Hg (de la 28/14, 18/14). Eliminarea de 17-cetosteroizi: 4,51 mg în 24 ore, eozinofilia de bază : 215/mm3 Aceste cazuri ridică, pentru patologia infantilă, problema sindroamelor endocrine staţionare, a oelor stinse, sau a celor care trec din faza hiperfuneţională în cea hipofuncţională. Acest lucru a fost descris încă de mult la adult, în acromegalie. In sindromul Cushing, Crouzon şi Ke-liser (1938) au citat cazuri de remisiune spontană, în unele din eîe*. după o sarcină; Marx (11) citează cazuri cu evoluţie foarte lentă, unul din ele fiind urmărit 28 de ani. La adult, Marx consideră că evoluţia bolii Cushing este fatală în 70% din cazuri la interval de 4—5 ani şi că prognosticul depinde în primul rînd de starea aparatului circulator. Din cazurile noastre ar reieşi că la copil, prognosticul quod ad vitam este mai puţin sever, întrucît 448 C. I. PARHON 4 cazuri evoluau de peste 4 ani. Acest lucru s-ar putea explica printr-o apariţie mai tardivă a complicaţiilor vasculare siau printr-o frecvenţă mai mare a cazurilor cu evoluţie lentă sau staţionară în grupul prepubertar. Un alt caz deosebit este cazul nr. 9, în care boala Cushing coexistă cu o pelagră, îngrăşarea era redusă la prima internare, celelalte semne fiind prezente (facies vultuos, striuri violacee, acnee, pilozitate, tensiune arterială crescută, 17-cetosteroizii crescuţi) ; îngrăşarea s-a accentuat după corectarea pelagrei. Tratamentul bolii Cushimg trebuie să ţină seama de : 1) forma clinică (tumoare suprarenală sau hiperplazia glandei), 2) faza de evoluţie (în plină evoluţie, staţionară sau regresivă), 3) de vîrsta bolnavului. Tratamentul principal al bolii Cushing la copil, ca şi la adult, este fie cel chirurgical, fie cel rontgenterapic, tratamentul medical fiind adju-vant. Aplicarea tratamentului necesită diagnosticul formei clinice. Tratamentul chirurgical este unicul tratament ce se impune în formele tumorale ale glandelor suprarenale. El a fost aplicat la cazurile nr. 1 şi 2 de Angelescu şi colaboratori, cu rezultate foarte bune. Tratamentul necesită o pregătire preoperatorie şi o urmărire riguroasă postoperatorie (1). In 1952, Nikolaev, în cadrul unei conferinţe: Succesele chirurgiei glandelor endocrine în U.R.S.S., semnalează 25 de cazuri de tumori suprarenale operate, cu mortalitate minimă. în ultimul timp s-a încercat tratamentul chirurgical (suprarenalec-tomie subtotală bilaterală) şi în toate cazurile cu hiperplazia suprarenalelor. Sprague, în 1953 (citat de (19), a făcut o statistică pe 58 de bolnavi, cu hiperplazie suprarenală, trataţi chirurgical prin suprare-naleotomie (totală în 4 cazuri şi rezecţia unei glande şi a 85—90% din cealaltă în. 54 cazuri) : 7 cazuri aiu foist mortale (5 dinitre ele înainte de introducerea cortizonului ca tratament pre- şi postoperator), iar 23 de cazuri au necesitat ulterior tratament de substituţie de lungă durată. Rezultatele suprarenialectoimiei isubtotale iau fost foarte bune din punct de vedere clinic şi al examenelor de laborator. Este însă necesară o supraveghere şi un tratament pre- şi postoperator foarte riguros. Acest tratament este astăzi facilitat de noile preparate de cortizon şi dezoxi-corticosteron injectate i.v. bolnavilor la nevoie. In unele cazuri, tratamentul chirurgical s-a adresat hipofizei, deşi tehnica este dificilă, iar adenoamele sînt de multe ori microscopice. Este interesant cazul, citat de Lisser (10), la care hipofizectomia parţială a produs o remisiune completă a simptomelor pentru un an, după care s-a produs o recidivă care n-a fost influenţată de radioterapie. In cazul citat de Coumot (4), s-a obţinut o ameliorare a sindromului Cushing după electrocoagularea hipofizei. Acest tratament trebuie rezervat — după Marx — numai pentru cazurile cu semne tumorale hipofizare. Tratamentul radioterapie se poate adresa hipofizei, suprarenalei sau ambelor glande. Thompson şi Eisenhardt, în 1943 (18) au analizat 18 cazuri de bolnavi trataţi prin radioterapie hipofizară şi au înregistrat o ameliorare trecătoare într-un singur caz. Există cazuri la care acest OPERE ALESE 449 tratament a produs o remisiune completă a bolii Cushing (Luft, 1946; Pohle şi Weissman, 1950 (15) ; Decourt şi colaboratori, 1950). Decourt şi colaboratori, 1954 (6), aplicînd pe 6 cazuri radioterapia simplă sau combinată cu rezecţie de splanhnici sau extirpări parţiale de suprarenală (mai puţin întinse decît cele efectuate în cazurile lui Spra-gue)i au avut rezultate bune într-un singur caz. In cazurile noastre, radioterapia hipofizară *) a produs o ameliorare rapidă şi importantă într-un singur caz. In 5 cazuri, tratamentul aplicat într-o serie unică sau în 3—4 serii nu a provocat decît modificări minime influenţînd în special tensiunea arterială. S-a observat că la începutul tratamentului se produce, de multe ori, o stimulare hipofizo-su-prafenală, ce poate avea efecte neplăcute (osteoporoză, calciurie şi uricurie cu formare de caleuli sau blocaj renal, exacerbarea unor infecţii), ceea ce necesită un tratament preventiv. Rezultatele radioterapiei hipofizare arată că ea produce ameliorări importante într-un număr redus de cazuri. Este greu de precizat dacă un caz va răspunde sau nu la această terapeutică şi care este doza eficace. Astfel, într-unul din cazurile noastre (cazul nr. 2), o doză moderată (3 000 r) a dus la modificări importante, care au ajuns pînă la fenomene de hiposuprarena 1 ism. O doză mai mare ar fi putut fi în acest caz fatală. In schimb, Pohle, şi Weissman (1950) au avut un caz la care ameliorarea s-a produs numai după a patra serie de şedinţe de radioterapie. Unele din cazurile noastre au răspuns în parte la un tratament prelungit (3—4 serii), totalizînd în jurul a 10 000 r. Acelaşi rezultat parţial a fost obţinut în cazul nr. 10 cu o serie unică de 9 800 r. Este posbil ca sensibilitatea să fie, în unele cazuri, în funcţie de momentul evolutiv al bolii, cazurile recente şi în plină evoluţie fiind mai sensibile. Totuşi, dacă cazul nr. 12, relativ recent şi în plină evoluţie a răspuns spectacular la un număr redus de r, cazul nr. 10, tot relativ recent şi în plină evoluţie, s-a ameliorat foarte puţin după 9 800 r. In unele cazuri am încercat să mărim sensibilitatea la radioterapie, stimulînd hipofiza bazofilă cu injecţii de adrenalină, făcute îin timpul tratamentului fizioterapie. Rezultatele obţinute nu au fost încurajatoare. Radioterapia glandelor suprarenale este de cele mai multe ori fără efect. Tratamentul medicamentos se bazează în special pe terapia cu hormoni androgeni pentru inhibarea hipofizei bazofile şi pentru efectul ana-bolic al testosteronului asupra metabolismului protidic care se opune efectului catabolic al hormonilor 11-oxisteroizi. Se obţin rezultate bune prin tratament cu testosteron, în special în ceea ce priveşte osteoporoza din sindromul Cushing. Tratamentul cu estrogeni s-a aplicat doar pentru ameliorarea hirsutismului. Un alt tratament medical îl constituie tratamentul cu timus (şi eventual alte extracte de organe limfoide), bazat pe antagonismul dintre glanda suprarenală şi organele limfoide. Epi-fiza ar avea, de asemenea, un rol inhibant asupra suprarenalei. Astfel, >) Efectuată de T. Roxin. 29 — Opere alese — c. 3487 450 C. I. PARHON cercetări experimentale făcute de prof. Parhon, Pitiş, Stănescu şi Io-nescu au arătat rolul inhibant al hipofizei asupra glandelor suprarenale. Autorii citaţi au propus o metodă biologică de dozare a efectului anti-suprarenal al epifizhormonului, ajungând la concluzia că preparatul hormonal este activ, dar dozele pentru om ar trebui să fie foarte mari. Aceasta arată necesitatea de a obţine un prepiarat mai icomicientrat. Un alt tratament, preconizat încă de mult de Parhon şi colaboratori, se bazează pe corectarea hipopotasemiei prin administrare de clorură de potasiu. Acest tratament ar avea rol nu numai în echilibrarea metabolismului electroliţilor, dar — cum au arătat unele experienţe pe animale — ar diminua efectul 11-oxisteroizilor asupra metabolismului ghi-cidic şi azotat. Totuşi, tratamentul medicamentos are, în genere, un efect redus şi trebuie considerat în cazurile evolutive mai mult ca un tratament adjuvant. în formele staţionare sau cu tendinţă la regresiune, tratamentul medicamentos, asociat cu un regim sărac în proteine şi CI Na, combinat cu acidifiante (clorură de amoniu), dă uneori rezultate satisfăcătoare. Pentru cazurile de Cushing la copii, se pun unele probleme terapeutice speciale în raport cu tratamentul de la adult. Aceste probleme privesc în special creşterea copilului şi instalarea pubertăţii. Ar fi poate necesar să se intervină în anumite cazuri cu hormoni, care să favorizeze aceste fenomene (hormon de creştere, epifiză, timus), cu atît mai mult cu cît hormonul de creştere pare să aibă o acţiune antagonistă faţă de hormonul corticotrop pe care l-ar putea inhiba. Dozele mari de hormoni sexuali iar fi contraindicate în cazurile îin cane cartilajele de creştere sînt deschise, ţînînd seama de efectul lor asupra închiderii acestor cartilaje. Deoarece radioterapia hipofizară interesează şi hormonul de creştere, ea trebuie completată cu tratamente hormonale. Credem că dificultăţile tratamentului bolii Cushing ţin în parte de faptul că în cele mai multe cazuri (exceptând cele tumorale), ca şi în boala Basedow, este interesat diencefalul în realizarea hiperfuncţiei de la baza creierului. Analogia cu boala Basedow se poate menţine şi în ceea ce priveşte mijloacele terapeutice actuale. După cum tiroidecto-mia era tratamentul preferat în boala Basedow, înainte de descoperirea antitiroidienelor de sinteză şi a iodului radioactiv, în boala Cushing tratamentul de elecţie pare a fi suprarenaleetomia subtotală. Operaţia este bineînţeles mai riscantă în măsura în care insuficienţa suprarenală postoperatorie tranzitorie sau definitivă este mai gravă decît eventuala hipotiroidie postoperatorie. Hormonii sintetici suprarenali preparaţi în ultimul timp, putînd fi administraţi i.v., i.m., sau per os, au modificat totuşi din acest punct de vedere riscul operator. Rămîn deci ca probleme de rezolvat următoarele : 1) perfecţionarea tratamentului chirurgical hipofizar ; 2) găsirea unui tratament medical inhibant al diencefalului sau 3) a unor substanţe care ar putea împiedica sinteza hormonilor suprarenali sau hipofizari, analog cu substanţele antitiroidiene care inhibă sinteza hormonilor tiroidieni. OPERE ALESE 451 CONCLUZII Autorii prezintă 12 cazuri de sindrom Cushing apărut în copilărie sau adolescenţă, studiate în Institutul de endocrinologie, prin examen clinic, biometric, biochimic, radiologie, dozări hormonale, examen psihologic şi electroencefalografic, După perioada ap(ariţiei sindromului, cazurile au fost împărţite pe grupe de vîrstă, după cum urmează : grupa infantilă, prepuberală, puberala şi postpuberală. Cercetând deosebirile dintre aceste grupe s-a constatat: 1. Prezenţa cazurilor tumorale în primuil grup şi absenţa lor în ultimele două. 2. Striuri absente sau foarte discrete în ultimul grup, evidente în al doilea, foarte accentuate în al treilea. 3. Evoluţia mai lentă în majoritatea cazurilor din grupa a doua şi a treia, în raport cu cazurile din grupa întîi, ceea ce ar explica poate şi diferenţa în eliminările hormonale. 4. Absenţa osteoporozei în primul grup. Se menţionează două cazuri particulare şi anume: unul la care boala a coexistat cu o pelagră şi la care îngrăşarea caracteristică pare să fi apărut după corectarea acesteia; al doilea caz, urmărit timp de 11 ani, care prezintă după o perioadă staţionară, semne de scădere a funcţiei suprarenale. Pe baza datelor prezentate se discută problema diagnosticului etiologic şi a tratamentului, arătîndu-se că trebuie să se ţină seamă de forma clinică, evoluţia progresivă, staţionară sau regresivă, de vîrstă. Tratamentul chirurgical aplicat îin cazurile tumorale a produs o ameliorare importantă şi rapidă. Rontgenterapia hipofizară a provocat o ameliorare rapidă şi importantă într-un caz; în alte 5 cazuri, tratamentul aplicat într-o serie unică sau 3—4 serii nu a produs decît modificări minime, influenţînd în special tensiunea arterială. S-a observat că la începutul radioterapiei se produce de mu'lte ori o stimulare hipofi-zo-suprarenală ce poate avea efecte neplăcute (osteoporoză, calciurie şi uricurie cu formare de calculi sau blocaj renal, exacerbarea unor infecţii, ceea ce necesită un tratament preventiv). Pentru cazurile de Cushing la copii, cu cartilajele de creştere prezente, se propune asocierea tratamentului cu hormoni de creştere (soma-totrop, timus, epifiză) şi se contraindică doze mari de hormoni sexuali care ar putea închide aceste cartilaje. Se consideră că s-ar putea obţine un progres în tratamentul bolii Cushing, prin perfecţionarea tratamentului chirurgical, cercetarea unui tratament medical care să se adreseze diencefalului sau descoperirea unor substanţe analoage antitiroidienelor de sinteză care ar putea inhiba sinteza hormonilor suprarenali* 452 C. I. PARHON O HECKOJIbKHX CJlYHAftX CHHflPOMA KyiUHHrA PE3IOME 06 odnoM CÂtjHae cuHdpoma HiţeHKO-Kyiuuma, conpoeoMdaetueMcx OTeunou uHcpuAbTpatifUeu TKaneu. ABTOpbi npHBOAflT cjiyqaft raniH^Horo CHHApoMa HueHKO-KyniHHra, xa-paKTepHsyiomerO'CH noBbinieHHeM Beca Tejia (Ha 100 kt b reqeHHe 8 jier), yMepeHHHM noiBbimeHHeM KpoBHHoro AaBJienHH, chhioiiihhm ott6hkom no-KpDBOB h MerajiocnjiaHXHHeft (yBejmqeHHeM o6i>0Ma BHyrpeHHHx opraHOB). K BbimeyKa3aHHbiM cHMim>MaM npHcae/ţHHHJiocb oxcHpeHHe c cnHTajiH3anHH 6ojie3Hb 6biJia b nojiHOiM pasBHTHH. PHnocjDHsapHoe npoiHcxo-jKAeHHe OHH^poMa 6hjio BnojiHe oqeBH/uibiM, xaK KaK aBropaM y^ajiocb o>6Hapy>KHTb hbhtjc peHTreHOJiorHqecKHe H3MeHeHiH5i TypeuKoro ce/ţjia. npoBe^eiHO 16 ceaHcoB peHTreHOTepanHH FHnoc})H3apHOH o6jiacTH b ;ţ03e 150—200 p, npHqeM no^man jxo3a ^ocrarajia 3000 p. B pesyjibTaTe npose^eHHoro JieqeHHH b kopotkhh np0Me}KyT0K BpeMeHH Hcqe3JiH Bce xapaKTepHbie cHMriTOMbi, KaK sto HaSjno^ajiocb h npH xnpyp-rnqecKHx BMemaTejibCTBax c yAajieHHeM onyxojiH HaAnoqeqHHKa. Bo BpeMH JieqeHHH oTMeqajicn pa# no6oqHbix peaKiţHH : cerrcHqeeKoe cx>CTOHHHe, HeKpOTHqecKHH acneKT Acnee, noHBJiCHHe bhahmhx qecoToqHbix npoHBjieHHH, BCJie^iCTBHe aKTHBauHH cTapbix JiaTeHTHbix oqaroB, a TaK>Ke noBbiuieHHe Bbi^ejieHHH cojiefi MoqeBoft KHCjiOTbi c hbji0hhhm,h TH^ejioS (J}yHKHHOHajibHOH DoqeqHoâ he^ocTatoqhocth. ABTOpbi BbiCKa3biBaioT cboh coo6pa>KeHHH no noBO&y noHBJieHHH Bbinie-yKa3aHHbix BTOpHqnbix peaKimă. OTMeqaeTCH raoKe Headxo&HMOCTb ToqHoro y CTâiH ob ji e h h h HaAnoqeq-HHKOBOFO HJIH rHnO(f)H3apHOrO npOHCXO^KAeHHH CHH^pOMa £0 npeOTHCaHHH peHrr6Hob cKoro JieqeHHH, ycTaHOBJieHHe SBOJiioTHBHoro nepHo^a 6ojie3HH, ee jyiHTejIbHOCTH, p0HTT0HOqyBCTBHTe«JIbHOCTH rHnO(f)H3apHOH aAeHOMbl H T. H. OPERE ALESE 453 Coodpaotcenun e cbh3u c 12 cjiynanMu cundpoMa Hi^eHKO-Kytuuma e dercKOM uau tomiuecKOM 603pacTe. ABTopbi npHBOAHT 12 cjiyqaeB cHH^poMa HueHKo-KyuiHHra b jţeTCKOM H lOHOUieCKOM BO'3paCTe, (H3yqaBmHXC5î B HHCTHTyxe SHAOKpHHOJIOrHH, npH^eM npHMenHjiHCb KJiHHH^ecKoe, 6homeTpH^ecKoe, 6HoxHMHqecKoe h paHTreHOB-cKoe HccJie^OBaHHH, AO'3HpOBKa ropMOHOB, ncHXOJiorHqecKoe 06cjieA0BaHHe h sJieKTpoaHne^ajiorpaMMa. B SaBHCHMOCTlH OT nOHBJieHHH CHHJipOMa SOJIbHbie 6bIJIH pasâHTbl Ha BoepacTHbie rpynnbi cjie&yioiHHM 0>6pa30M : &eTcxan, npeny6epTaTHan, ny-gepTaTHan h nocTnyâepTaTHan rpyrmbi. PÎ3yqeHHe pasjmqHH Me^y BbiineyKa3aHHbiMH BOspaeTHbiMH rpynnaivm noRasajio cjie^yioinee: 1. Hajmqne onyxojieBoro naTO-reHesa b nepBOH rpynne h ero orcyx-CTBHe b AByx uocjiejxEux rpynnax. 2. OTcyrcTBHe hjih BecbMa cjia6a5i bbipa>kenhocTb xapaKrepHbix nojioc b nocjie&Hen rpynne, hx bhahmoctb bo BTopoH ii no&qepKHyrocTb b TpeTbeft rpynnax. 3. Bojiee Me/yieHHoe TeqeHHe b 6ojibm:HHCTBe cjiyqaeB BTOpoft h TpeTbeft rpynn no cpaBHeHHio oo cjiyqanivm nepBoS rpynnbi, qro, no-BH^HMaMy, o6i>-HCHHeT h paeJiHqiHbiH xapaKTep rapMOHajibHbix BbiAejieHHH. 4. OTcyTCTBHe ocTeoinoposa b nepBOH rpynne. OTMeqaiOTCH TaiOKe #Ba CBoeo6pa3Hbix cjiyqan, a HMeHHO : b nepBOM cjiyqae 6oJiesHb coqeTajiacb c nejuiarpoâ, npnqeM xapaKTepHoe o>KHpeHHe, no-iBHAHMOMy, noHBHJiocb nocjie ycTpaHeeHH nejuiarpbi; bo BTOpoM cjiyqae, Haxo^HBineMCH no& ha6 jikdji,eHhem âBTOpoB b TeqeHHe 11 jieT, oTMeqajiocb nocjie CTaiiHOHapHoro nepHO&a cHHJKe-HHe (J)yHKUHH HajtfioqeqHHKOB. Ha ocHOBaHHH BbimeyKa3aHHbix AâHHbix o-Scyxcftaercfl npodneivia stho-JiorHqecKoro AHaraosa h JieqeHHH, npnqeM yKa3bmaeTCH HeoâxQ^HMOCTb yqeTa kjihhHqecKO-fi (})opMbi, nporpeocHBHoro, CTamîOHapHOPO hjih perpeocHB-Horo TeqeHHH 6ojt©3hh h BoepacTHofi rpynnbi. npHMeHHBmeecH b onyxojieBbix cjiyqanx xHpyprHqecKoe Jieqemie npH-bomjio k 6bieTpOMy h 3HaqHTejihHOMy yjiyqmeHHio 6oji63hh. PeHTreHOTepa-timh FHno(ţ)H3apHOH o6jiacTH Bbi3Bajia 6bicTpote h SHaqirrejibHoe yjiyquieHiie b o^hom ejiyqae ; b ocTajibHbix nara cJiyqanx peHTreHorepanHH, npHMeHHB-mancH b TeqeHHe 1 hjih 3—4 ceancoB, He npHBejia k BHaqHTejibHbiM H3Me-HeHHHM, OKasaB BJIHHHH6 TOJIbKO Ha KpDBHHO© ^aBJ16HH6. ÂBTOpbl OTMeTlHJIH, qTo BHaqajie peHTreHOTepanHH HaSjnojţaeTCfl ^OBOjibHO qacTO aKTHBauHH THn0(J)H3apH0-eynpape:HajibH0'H 4)yHKii,HH, qro Mo>KeT npHBecTH k henpnhthbim nocjie^cTBHHM (ocTeonopos, Bbi^eJieeHH KajibUHH b Moqe, BbiAejieHHe Moqe-Bofi KHCJiOTbi c 0'6pa30!BaHiHeM KaMHefi hjih He^ocTaToqHocTbio noqeqHoft (^yHKiţHH, yxy^jUieHHie HeKOTOpbix H'H^eKii.HH « t. a.), qro sacraBjiHer npo-BO>AHTb npoc|)HJiaKTHqecKoe JieqeHHe. B OTHOHieHHH cjiyqaeB cHHjxpoMa Hu.eHKO-KymHHra y AeTefl c H03a-pocniHMH 3nH(J)H3apHbiMH xpHmaMiH, aBTopbi npe^yiaraiOT KOMnjieKciHoe rop-MOHajibHoe jieqeHHe (ropMOH pocra, SKCTpaKT 30!6hoh xcejiesH, SKCTpaKT uiHiiiKOBHAHO'H >Kejie3bi) ; npOTHBonoKasaHbi dojibinne A03bi ceKcyajibHbix ropMOHOB, qro Morjio 6bi npHBecTH k sapameHHio BbimeyKa3aHHbix xpnmeH. 454 C. I. PARHON ABTOpbi cqnTaiOT, 1ito yjiymueHHe JieqenHH cuH/ipoivia HuenKO-KyuiHHra mojkho AOCTHmyTb nocpeACTBOM ycoBepmeHCTBOBaHHH xnpypraqecKHx BMe-iuarejibCTB, paspaSoTKH Me^HKaMeHTtfâHoro jieqeHHH, sarparaBaromero Me-wyToqHbiH M03r hjih b pesyjibTare H3bicKaiiHH JieKapcrBeHHhix cpe^CTB, aHa-jrornqHbix ai-iTHTupeoHAHbiM CHHTeTHqecKHM cpe^cTBaM, M'orymuM eaTOpMO- 3HTb CHHT63 Ha,mîOqeqHHKOBbIX ropMOHOB. QUELQUES OBSERVATIONS DE MALADIE DE CUSHING RESUME 4 propos d’un cas de maladie de Cushing associee ă une infiltra-tion cedemateuse des tissus. Les auteurs exposent l’observation d’un malade souffrant de la maladie de Gushiinig, itypiquement caraioteriisee par: 1’ausginiienitatiion ponderale (de 100 kg en 8 ans), l’hypertension arterielle moderee, la couleur violacee des teguments et la megalosplanchnie. L’obesite est associee au facies en pleine lune et affecte la topographie caraoteristique. Le malade a des oedemes et doit avoir recours aux diuretiques mer-curiels, en permanente. Pour expliquer la pathogenie de ce cas, les auteurs emettent les hypotheses suivantes: association du syndrome de Cushing au syndrome hyperhydropexique, syndrome de Cushing avec complication renale, ou ;asisoioiaitioin de aes itroiis syndrom'es. <4 propos d’un syndrome de Cushing trăite par radiotheraohie hy-popht/saire. On reiate le cas d’un jeune hoirnme de 20 ans, atteint de la maladie de Cushing. La nmladie avait apparu un an et demi plus tot et, au moment de l’hospitalisation, se trouvait en pleine evolution. Le syndrome etait probablement d’origine hypophysaire, etant donne que l’on avait constate des modifiidations radiologiqueis evidmtas de la selle turcique. On a mstiibue un traiitemieint die 16 iseanices de radioterapie hyjpophy-saire, â raison de 150 â 200 r, la dose totale etant de 3 000 r. Ce traitement a donne, â bref intervalle, une disparition des symp-tomes, similaire â celle obtenue apres les interventions chirurgicales, lors des extirpations des tumeurs surrenales. T©ute une serie d’aocidents ont survenu .au cours du traitement: etat septicemique, transformation necrotique de l’acnee, activ ation evidente de certaines lesions anciennes, latentes, de gale, et enfin, une hausse de l’elimination d’urates, avec des phenomenes de blocage renal. On donne les explications probables de ces accidents. On signale egalement la necessite de preciser l’origine exacte — surrenale ou hypophysaire — du syndrome, le moment d’evolution de la OPERE ALESE 455 -maladie, son anciennete, la radio-sensibilite de l’adenome hypophysaire, ■etc., avant d’instituer la radiotherapie. Considerations sur 12 observations de maladie de Cushing apparue dans l’enfance ou l’adolescence. Les auteurs presentent 12 observations de maladie de Cushing, apparue dans l’enfance ou l’adolescence. Les observations ont ete suivies a 1’Institut d’Endoicriinologie, par des exatnens clini que, bioiwetrique, bio-chimique et radiologique, par des dosages d’hormones et des examens psychologique et electro-encephalographique. Selon la periode d’apparition du syndrome, les observations ont ete xeparties par groupes d’âge: infantile, prepubere, pubere et postpubere. Les differences entre ces groupes consistent en : 1° Presence des tumeurs dans le premier groupe et absence, dans les deux derniers. 2° Vergetures afeantes ou font discretes da>ns le premier groupe, evidentes dans le second, tres accentuees dans le troisieme. 3° Evolution plus lente dans la plupart des cas des deuxieme et troisieme groupes, comp a rat ivemen t â ceux du premier groupe, ce qui expliquerait peut-etre aussi les differences d’elimination hormonale. 4° Absence de l’osteoporose, dans le premier groupe. Deux cas particuiliers sont releves: le premier, dans lequel la maladie a coexiste avec une pellagre et chez lequel rembonpoint caracte-ristique ne semble s’etre installe qu’apres l’amelioration de cette der-niere affectiori ; le second, suivi pendant 11 ans, presentait, apres une periode stationnaire, des signes de ralentissement de la fonciion surrenale. En raison des donnees exposees, les auteurs discutent la question du diagnostic etiologique et du traitement et demontrent qu’il faut tenir compte de la forme clinique, de l’evolution — progressive, stationnaire ou regressive — et de l’âge. Le traitement chirurgical, auquel on a eu racours dans les observations avec tumeurs, a amene une amelioration importante et rapide. La r'adioitlbenapie hypopihyisiaire oin pour na it obtenir un progres tiherapeutique en perfectfcmmant le traitement chirur-giioal, en ichenohant un traiitiemenit medical qui is’adresise au dieincephale ou des substances, analogues aux medicaments antithyroîdiens de syn-thesie, qui pourraient imhiber la !sy>nthese d’harimianies surreuales. BIBLIOGRAFIE 1. Angelescu E., August in M., Opran H. şi Stoenescu D., Stud. cercei endocr. 1952, t. III, nr. 3. 2. Bernheim M. et all., Sem. Hop. Paris, 1954, nr. 41. 3. C h u t e et all., Am. J. Pediatr., 1949, nr. 34, p. 20. 4. Cournot L., Sem. Hop. Paris, 1954, nr. 16. 5. Danghaday W., Current therapy. Londra, Howard F. Conn, 1952. 6. Decourt J., Guillemin et al., Sem. Hop. Paris, 1954, nr. 32. 7. F a 1 k W., Helvetica pediatrica Acta, 1953, t. 8, nr. 3, p. 216. 8. F a r b e r et all., Helvetica pediatrica Acta, 1949, t. 4, nr. 43. 9. Jayler J., Mc Col et all., Am. J. med., 1954, t. 16, nr. 3, p. 340. 10. Lisser L., J. nerv. and. ment. dis., 1944, nr. 99, p. 727. 11. Marx H., Innere Sekretion, Berlin, 1941, p. 368. 12. Parhon C. L, Acta endocrinologica, 1942, nr. 1, p. 17. 13. Parhon C. I., An gel eseu E. şi colab., Chirurgia, 1955, nr. 3—4, p. 46. 14. Parhon C. I., Stănescu V. şi colab., Stud. cercet. endocr., 1954, t. VI, nr. 1—2, p. 285. 15. Pohle E. a. Weissman A., An. of. Int. Med., 1950. 16. Sa crez et al, Arch. fr. de pediatr., 1953, nr. 109, p. 10. 17. Selye H., Text book of endocrinology, Montreal (Canada), 1949. 18. Thompson A. a. Eisenhardt, J. clin. Endocr., 1943, nr. 3, p. 445. 19. V i 1 i a u n e y J., Sem1. H6p. Paris, 1954, nr. 36. ASUPRA ROLULUI EREDITĂŢII PATERNE INTR-UN CAZ DE VIRILISM PILAR * Problema virilismului pilar comportă încă multe necunoscute. In ceea ce priveşte etiologia sa, se pare că în anumite cazuri, este locul să încriminăm o infecţie, cea enoefalitică între altele. Lucrul acesta l-am observat într-un caz relatat de unul din noi cu Maria Briese. Dar în a!te cazuri, etiologia rămîne mai obscură. Ereditatea joacă vreun rol ? Observaţia, care urmează, pare să răspundă afirmativ acestei întrebări. A. G., 23 de ani, vine să ne consulte pentru o dezvoltare exagerată a părului de pe faţă şi de pe corp. In copilărie, a avut rujeolă şi scar- latină. Menstruaţia a fost aproape întotdeauna neregulată, uneori cu întârzieri de cîteva luni. Fluxul menstrual este precedat de oarecare dureri lombare, durata sa fiind de aproape 5 zile, iar fluxul de sînge redus. Bolnava ar fi remarcat, încă de acum 7 ani, apariţia firelor de păr, pe bărbie, pe faţă şi regiunea perviicală. Diferitele tratamente au rămas fără rezultat. Bolnava mai Adaugă, că încă din copilărie ar fi observat fire de păr pe picioare şi coapse. Este o bolnavă cu constituţie brevilină. Se remarcă de asemenea o oarecare obezitate. Tegumentele sînt albe, moi, puţin umede şi mobile pe ţesuturile subiacente. Pilozitatea capului ca şi sprîncenele sînt castaniii, abundente. Sprîn-cenele nu se îmbină pe linia mediană. Genele normale. Pe bărbie, se observă fire de păr tari, blonde, care se continuă pe faţă şi în regiunea cervicală. Se observă de asemenea, cîteva fire de păr în regiunea peri-mamelonară. Firele de păr axilare şi de pe pubis au aspect normal. Se observă de asemenea fire de păr pe picioare şi în regiunea superoexternă a coapselor. Sistemul osos normal. Circumferinţa craniană : 55,5 cm. Diametrul tr ans vers 16,3 cm; antero-posterior: 21 cm. Arcul aotero-posterior: 32 cm. Faţa rotundă, de culoare trandafirie, fruntea dreaptă, inserţia părului, fără nimic particular. înăllţiimea frunţii : 3,8 cm, pe lături: 3,4 cm, * In colaborare cu Şt.-M. Mllou şi G. Borcănescu. Publicat în Buill. mem. Sect. endocr. (Bucureşti), 1937, an. 3, nr. 6. ’ 458 C. I. PARHON lărgime: 11 om. Arcadele sprîncenelor puţin accentuate. Distanţa inter-oculară : 3,7 cm. Nu are exoftalmie. Uşoară congestie a conjunctivelor. Nasul scurt: 4,4 cm. Cîteva fire de păr pe buza superioară. înălţimea bărbiei: 2,9 cm. Dinţi apropiaţi, cu 4 carii şi o lipsă. Gîtul este scurt. Distanţa mastoido-sternală : 16 cm, hioido-sternală : 9 om. Circumferinţa gîtului: 32 cm. Laringele proeminent. Toracele nu prezintă nimic particular. Lungimea sternului : 18 cm, lăţimea : 3,5 cm. Diametrul antero-po.sterior, la nivelul celei de a 4-a coaste : 18,5 cm, cel transversal, la acelaşi nivel : 30 cm. Lungimea ma-nubrium — baza apendicelui xifoid: 15 cm. Capacitatea toracică: ■8 100 om3. Glandele mamiare destul de voluminoase; areola largă, mamelonul puţin accentuat, fire de păr perimamelonare. Distanţa xifo-ombilicală : 13,5 om. Diametrul antero-posterior, la acelaşi nivel : 19 cm. Distanţa OPERE ALESE 459 pubo-ombilioală : 11 om. Distanţa biiliacă maximă: 32 om. Capacitatea abdominală superioară: 6916 ml, inferioară: 10 336 ml, total: 17 252 ml. Lungimea membrului inferior : 85 cm, a coapsei : 41 cm, a gambei : 44 om, a piciorului: 23 om. Examen visceral. Cîteva raluri subcrepitante, în dreapta, în zona de alarmă. Şocul apexian bate în al 5-lea spaţiu intercostal. Primul zgomot cardiac puţin accentuat. Tensiunea arterială 13/7. Pulsul 90 pe minut. Ficatul percutabil, pe 8,5 cm. Splina, nepercutabiilă. Aparatul digestiv : nimic patologic. Paniculul adipos al abdomenului este mai curînd abundent. Examen histologic al sîngelui : 3 920 000 globule roşii. Leucocite 5450. Formula: neutrofile 43%, eozinofile: 3%, limfocite 50%, mono-cite 4%. Deci, mononudeoză, cu lknfocitoză accentuată. Examen biochimic al sîngelui : Glicemie 125 mg%, calcemie serică 10,9 mg%, kaliemie 9,170 mg%, colesterol 183,5 mg%, uree 32 mg o/0. Urina: cantitate micşorată 350 ml (?), danisiitate 1028, cloruri 12.2 g, uree 17,37 g, acid uric 0,46 g, urme de albumină, indican crescut, numeroase leucocite şi cristale de oxalaţi. Examenul sanguin: reacţia Riahard-Biat (Şt.-M. Milou) este în hiper pentru : suprarenale, în hipo pentru ovare şi în orto pentru hipofiza -şi tiroida. In ceea ce priveşte celelalte glande endocrine, semnalăm o uşoară hipertrofie tiroidiană (circumferinţa gîtului: 23 om, strălucirea privirii destul de accentuată). Nu are exoftalmie. Puls 95 pe minut. Bolnava preferă frigul, transpiră mult, părul îi cade, în mică cantitate. Nu are insomnie. In legătură cu paratiroidele reţinem prezenţa bilaterală a semnului Chvostek; bolnava prezintă carii dentare. Gingiile deşi palide, sînge-rează uşor la spălarea dinţilor. Nu se constată simptome subiective de hipoparatiroidie. Timusul nu este percutabil. Menstruaţii neregulate, adesea întîrziate, ţinînd 5 zile, dar fluxul este puţin abundent. Sistemul nervos : nimic deosebit în ceea ce priveşte sensibilitatea generală sau senzorială, reflectivitatea şi motilitatea. Stare psihică normală. Este vorba deci, de o tînără, de tip breviilin, prezentînd sindromul virilismului pilar, precum şi tulburări menstruale de ordin hipoovarian. Care este originea sindromului, în cazul nostru ? Patogenia virilismului pilar a fost deseori discutată. Legăturile acestui sindrom cu hipo-ovaria nu sînt destul de clare. Castrarea la femeie nu determină totdeauna, nici chiar după cît se pare în cele mai muilte cazuri, semne de virilism, din punct de vedere al sistemului pilos. Oricum, să notăm că la bolnava noastră, examenul serologic (după Richard-Biot) indică totuşi o diminuare a funcţiei ovariene. Dar aceasta din urmă este primitivă sau secundară unei alte tulburări endocrine ? Uşoară hipertiroidie, ce există în acest caz, nu ni se pare ca putînd fi încriminată din acest punct de vedere. Insă noi ne gîndim mai degrabă la acţiunea virilizantă 460 C. I. PARHON a glandei corticosuprarenale. Pare să existe, în cazul nostru, o hiper-funcţie corticosuprarenală. Constituţia brevilină, tendinţă la îngrăşare şi mai ales reacţia Richard-Biot pozitivă, indică o asemenea stare funcţională. Rolul hiperfuncţiei corticosuprarenalei în virilismul pilar este bine cunoscut. Dar care este etiologia tulburărilor endocrine în cazuî nostru ? Tocmai, din acest punct de vedere, observaţia prezentă, ne pare interesantă. Am avut ocazia să vedem pe tatăl bolnavei A. G. Am fost izbiţi de constituţia brieviliină a laaestiui bărbat şi de pilozitatea facială, oare urca pînă la regiunea malară. Este tipul, ce sîntem obişnuiţi să-l atribuim indivizilor cu constituţie hipercorticosuprarenală. Dar mai ales dezbrăcat, acest individ ne-a impresionat prin pilozitatea puţin obişnuită. Fără îndoială că hirsutismul bolnavei A. G. are o importantă componentă de natură ereditară. Este un exemplu de ereditate endocrina din partea tatălui. Acest fapt ni se pare foarte important de reţinut. OPERE ALESE 461 Brissaud a relatat observaţii de ereditate paternă în mixedem. Unul din noi a comunicat cu G. Werner observaţii de spasmofiilie, transmise de tată. Aceste fapte, precum şi observaţia noastră, arată că anumite distrofii glandulare pot fi transmise prin tată. O POJIH OTUOBCKCM HACJIEflCTBEHHOCTH B OJXHOM CJiy^AE BHPH/IH3MA C ranEPTPHX030M PE3KDME ABTopbi npHBOAHT Ha6jno,a,eHH5i Ha^; oahoh 23-JierHefi (xwibHoă c HBJie-hhhmh BHpHJiH3Ma h oBDJioceHHH no My^KCKOMy Timy, a TaiOKe MeHCTpyajib-HblMH paOCTpOHCTBaMH BCJie^CTBHH HHqHiHKOBOH HeftOCTaTOqHOCTH. BHpHJIH3M, conpOBo^K^aiomHHCH rHnepTpHxosoM, oBH3aH b vnaHHOM cjiyqae, iio-bhahmo-My, c rHnep^yHKUHefl KOpbi Ha/moqeqHHKOB. y OTiţa 6ojibHoft Ha6'jiK)AaJiocb TaiOKe noBbimeHHe (j)yHKiţHH Kopbi Ha£-noqeqHHKOB, conpOBoxcAaBiiieecH HCKjnoqHTejibHo pasBHTofi BOJiocaTocTbio. ABTOpbi yTB ep mjx a iot , qTo b ■npHBejxeHHOM cjiyqae oco6yio pojib HrpaeT hacjiejţcTBeHiHan sthojiothh. 3tot cjiyqaft CBH3breaeTCH c ApyrHMH ha6 jilo/^abnihmmch shaokphhhhmh CHHApOMaMH, npH KOTOpblX H3BeCTHyiO pOJIb, B OOHBJI6HHH 6oJI©3HH MO>KHO npnnHcaTb otu,obckoh h ac ji c^ctb e h hocth . DU ROLE DE L’HEREDITE PATERNELLE DANS UN CAS DE VIRILISME PILAIRE RESUME L’article reiate l’observation d’une malade de 23 ans, presentant des phenomenes de virilisme pilaire et des troubles menstruels du type hypo-ovarien. Ce virilisme pilaire semble tenir â une hyperfonction cor-tico-surrenale. Le pene de la malade est egalement un hypencortioo-sur >r ma 1, avec une pilosite partieulierement abondante. L’etiologie hereditaire du syndrome, que la malade accuse, est af-firmee. L’auteur etablit un rapprochement entre cette observation et d’au-tres, de syndromes endocriniens, ou l’heredite paternelle semble pouvoir etre incriminee. CERCETĂRI ASUPRA PATOLOGIEI DE CORELAŢIE CERCETĂRI ASUPRA ALTERAŢIILOR GLANDELOR SUPRARENALE LA ANIMALELE ETIROIDATE SAU TIRO-PARATIROIDECTOMIZATE PRECUM ŞI IN ALTE STĂRI FIZIOLOGICE, PATOLOGICE ŞI EXPERIMENTALE * (INANIŢIE, INTOXICAŢIE CU PILOCARPINĂ, CASTRAŢIE, INFECŢII) Modificările produse în organism de extirparea glandei tiroide sînt atît de profunde, alterata nutriţiei generale este atît de însemnată încît studiul insuficienţei tiroidiene constituie unul din capitalele cele mai însemnate ale patologiei generale şi ale neuropatologiei. Dar în concertul patologi-c general al acestei insuficienţe a cărui expresie maximă o găsim în mixedemul infantil franc, fiecare organ, fiecare ţesut îşi traduce suferinţa lui. Pînă în prezent cunoaştem mai cu seaimă insuficienţa tiroidiană şi acelaşi lucru îl putem afirma şi despre cea paratiroidiană etc. Cercetărilor prezente şi viitoare le este dat să întreprindă opera de analiză de a arăta în ce mod diferitele organe sînt influenţate de aceste insuficienţe şi care sînt urmările simptomatologice ale modificărilor fiecărui organ în parte. Lucrarea de faţă constituie o îndrumare în această direcţie. Ne vom ocupa aici mai cu seamă cu starea cortico-suprarenalei la animalele cu insuficienţă tiroidiană sau tiroido-paratiroidiană experimentală. Dar pentru a putea compara aceste modificări cu acelea ce se produc în alte condiţii şi pentru a putea cunoaşte mai bine natura lor şi a le fixa locul în patologie, vom mai relata şi rezultatul altor experienţe sau cercetări complementare ce am întreprins. înainte de a trece la expunerea rezultatelor noastre vom menţiona însă pe acelea obţinute de alţi cercetători care s-au ocupat cu problema * In colaborare cu G. Marinescu. Publicat în Romînia medicală, 1908, nr. 10—11. OPERE ALESE 4o3 modificărilor glandelor suprarenale în diferite condiţii. Mai mulţi autori au studiat aceste modificări. Astfel Batelli şi Ornstein (1), extirpînd cîte o glandă suprarenală la 3 iepuri şi 7 cîini, au dozat adrenalina î-n cea rămasă, după un interval de o zi pînă la 3 luni de la operaţie. Cantitatea găsită în glanda rămasă n-a fost însă în nici un caz superioară celei din glanda extirpată» ba chiar în unele cazuri era inferioară în mod apreciabil. Sfilling (2), după extirparea unei suprarenale la iepure, a văzut hipertrofia ce'lei rămase în care a constatat şi fenomene de cariokineză. Petit (3), după aceeaşi operaţie, a observat o vascularizaţie mai mare a glandei neextirpate, precum şi o însemnată creştere în volum a celulelor acesteia pe care o compara cu aceea observată de el în urma intoxicaţiei cu pilocarpină şi în unele infecţii. Labzine (4), extirpînd porţiuni de suprarenală, a observat o multiplicare a celulelor zonei glomerulare evidentă chiar după 24 de ore şi care diminua către a 5-a zi. Pnade (5) a văzut atrofia suprarenalei după secţiunea nervului splanhnic sau a plexului ceiliac. Theodossieff (6). Ceoca (7), Marrassini (8) au studiat modificările glandelor suprarenale consecutive castraţiei. Primul din aceşti autori, studiind suprarenalele la căţele castrate de cel mult zece luni, a observat o hiperplazie a zonei glomerulare şi a celei fascieulate. Din contră cea reticulată şi medulară suferă mai de grabă o reducere de volum. In primul rînd se produce hiperplazia zonei glomerulare care înaintează pînă la cea medulară şi în acelaşi timp formează proeminenţe neregulate sub capsula de înveliş. Zona fasciculată prezintă şi ea mai tîrziu focare neregulate de hiperplazie ce pătrund în cea medulară. Se observă fenomene de cariokineză. Cecca, în urma castraţiei testiculare şi ovariene, observă hipertrofia substanţei medulare datorită măririi de volum a elementelor neuroepi-teliale (?) precum şi o hipertrofie aparentă a zonei corticale ale cărei celule nu arată alteraţii importante, nici în ceea ce priveşte numărul lor, nici relativ la aspectul lor. Marrassini, în urma castraţiei testiculare la cobai, observă hiperpig-mentaţie şi diminuarea celulelor siderofLle ale reticulatei. Spongioci-tele diminuă. Modificările acestea se atenuează repede şi dispar în 15 sau 20 de zile. După nefrectomia unilaterală acelaşi autor observă vacuolizarea zonei fasciculate precum şi o uşoară mărire de volum şi siderofilie a celulelor medulare. Guieysse (9) observă că în timpul gestaţiei glanda suprarenală este constant mărită de volum la cobai, avînd o vacuolizare exagerată a zonei spongioase care cotropeşte pe cea fasciculată. Există o abundentă siderofilie. Pigmentul, substanţele grase şi zona medulară n-ar suferi modificări. Maximul acestor modificări ar fi spre mijlocul sarcinii (la a 30-a zi), diminuînd în urmă, deşi se recunosc încă după trei luni de la naştere. Ar fi vorba de o hiperfuncţie, căci după 50 de minute de la o injecţie de clorhidrat de pilocarpină glanda prezintă acelaşi aspect 464 C. I. PARHON ca în timpul sarcinii. Marrassini, în cursul sarcinii, tot la cobai, observă vacuolizarea zonei fasciculate, siderofilie şi diminuarea pigmentului în cea reticulată. Mai notăm că Gouget (10) a observat hipetrofia glandelor suprarenale în saturnismul experimental, că Gourand şi Dopter (11) au văzut leziuni degenerative precum şi proliferarea zonei glomerurale în urma nefrectomiei, că Bernard şi Bigart (12), Bordier şi Bonne (13) au constatat vacuolizarea zonei fasciculate, primii prin fa-radizarea membrelor posterioare (la cobai) timp de o oră şi jumătate, ultimii prin tetainizarea muşchilor, că Labziine în infecţia streptocioicică a îmtîLniit leziuni degenerative fără hiperplazie, că în fine Bonnamourr (14) în maniţie şi intoxicaţia difterică ar fi găsit supraproducţie de grăsime şi de pigment, şi uneori cariokineză. Precum se vede, glandele suprarenale încearcă modificări apreciabile în circumstanţe din cele mai variate. O problemă interesantă era aceia de a se şti dacă ele suferă vreo alteraţie la animalele etiroidate. Primii autori care au cercetat această problemă sînt Albertoni şi Tizzoni (15) şi apoi Rogowitch (16). Rezultatele examenelor lor au rămas însă negative, Alquier (17) într-o lucrare din care am împrumutat o parte din datele bibliografice de mai sus, a reluat problema modificărilor glandelor suprarenale după extirparea uneia din ele, în timpul sarcinii şi după tiro-paratiroidectomia uni- sau bilaterală. Din concluziile acestei interesante lucrări reiese că după ablaţia uneia din glandele suprarenale la cîine, glanda restantă prezintă modificări nete, după o lună şi mai cu seamă după două. Aceste modificări constau mai cu seamă în mărirea de volum şi în vacuolizarea spongiocitelor care ocupă toată partea externă a stratului fasciculat. In partea profundă a acestuia din urmă şi în cel reticulat, pigmentul este mai abundent dar mai puţin net, tot astfel corpii siderofili; cantitatea de grăsime este de asemenea mărită. Substanţa medulară, vasele şi ţesutul interstiţial nu prezintă decît modificări puţin nete şi care nu par a avea importanţă. Aceste modificări concordă cu ceea ce alţi autori au observat după injecţiile cu pilocarpină şi par a indica o hiperactivitate a glandei. Dar nu există multiplicarea normală a celulelor glandei. Studiul suprarenalelor normale în hiperactivitate confirmă la cîine observaţiile făcute de Mulon la cobai cu privire la rolul generator al stratului glomerular singurul care prezintă aspecte de diviziune celulară de regulă directă şi excepţional kariokineze. De asemenea şi observaţiile asupra excreţiei pigmentului în vasele sanguine care se face, în mod holocrin. Modificările constatate în hipertrofia compensatorie sînt acuzate şi tn sarcină. Le regăsim după tiroidectomia unilaterală cu supravieţuire prelungită, cel puţin timp de mai multe săptămîni. OPERE ALESE 465 Din contră tiroidectomia (este vorba de tiro-paratiroidectomie), este urmată imediat de modificări inverse constînd în dispariţia spongiocitelor cu modificări profunde în glomerulară ai cărei nuclei şi celule devin rotunjite şi iau caracterul celulelor stratului fasciculat. Aspectul corticalei devine atunci foarte asemănător aceluia al suprarenalelor omului în stare normală. Adăugăm că nucleii de obicei denşi şi de culoare închisă devin clari, cu numeroşi nucleoli sau fragmentări ale cro-matinei. Dacă se admite ipoteza după care primul tip indică hiperactivitate glandulară ultimul, care este tocmai cel opus, ar trebui să reprezinte o fază de hipofuncţie a suprarenalei. După tireoidectomie urmează deci o fază imediată de hipofuncţie, care s-ar atenua după mai multe săptămîni, dacă animalul supravieţuieşte fără accidente. Pentru Alquier aceste leziuni traduc poate numai o reacţie la o au-tointoxicaţie. Tot astfel ar putea să fie interpretată, după acest autor şi hipertrofia zisă compensatorie consecutivă ablaţiei unei suprarenale. Alquier a supus unul din animalele sale etiroidate ia opoterapia tiroidiană. Acest animal a supravieţuit 13 zile. Leziunile mai sus descrise în tiroideetomie sînt aici abia schiţate, dar animalul prezenta în schimb leziuni degenerative foarte intense ale suprarenalei constînd în necroză, aspect tulbure şi vitros al protoplasmei, nuoleii palizi sau în picnoză. Reţinem încă din lucrarea lui Alquier, că la o căţea tiroidectemizată în timpul sarcinii, aspectul suprarenalelor era analog cu acda din sarcina simplă şi că tot astfel era la o căţea bătrînă ce a supravieţuit tiro-paratiroidectomiei graţie unei paratiroide ce s-a hipertrofiat. Această căţea, devenind însărcinată după 5 luni de la operaţie, a sucombat de eclam/psie, cînd sarcina era aproape la termen. Noi înşine, fără a cunoaşte lucrarea lui Alquier, apărută cu cîteva luni mai înainte, ne-aim pus problema modificărilor glandelor suprarenale la animalele etiroidate. Primele noastre cercetări au fost făcute pe cîine. Animalele operate în număr de 6 au supravieţuit pînă la 12 zile după ablaţia aparatului tiro-paratiroidian. Am studiat pentru un moment substanţa cortieală servindu-ne de coloraţia cu Scharlach-hematoxilină. La oîinde normal, precum am arătat în comunicarea ce am prezentat asupra acestui subiect în şedinţa din 16 aprilie 1908, a reuniunii biologice, grăsimea este răspîndită în abundenţă în toate celulele substanţei corticale şi se prezintă sub formă de picături mici sau mari, închise în genere în interiorul protoplasmei celulare mascînd nucleul şi protoplasma celulei. Macroscopic, pe .secţiunea colorată cu această metodă, zona cortieală apare în roşu, pe cînd la animalele etiroidate apare în roşu-violet. La microscop se constată la aceste animale o scădere însemnată a substanţelor grase, mai puţin marcată în zona glomerulată şi avînd din contra maximum de intensitate în partea externă a zonei fasciculate. In 30 — Opere alese — c. 3487 466 C. I. PARHON aceasta nu mai găsim bule sau picături mari ca în starea normală, ci picături mici sau adevărate granulaţii. La 2 animale supuse la opoterapia tiroidiană, dintre care unul a sucombat, iar altul a fost sacrificat după 12 zile, substanţa corticală nu diferă în mod apreciabil de aceea a animalelor normale, ceea ce indică că rezultatele obţinute mai sus ţin într-adevăr de ablaţia aparatului tiro-paratiroidian. De atunci am repetat această operaţie încă la 3 cîini, confirmînd în totul primele noastre rezultate. Diminuarea grăsimii este evidentă, deşi relativ puţin marcată deja după 24 de ore de la operaţie. Se ştie că în urma extirpării aparatului tiro-paratiroidian cîinii refuză de cele mai multe ori alimentele. S-ar putea spune că alteraţiile găsite de noi, care concordă destul de bine cu acelea ale lui Alquier, şi care constituie imaginea pozitivă a unui tablou reprezentat prin imaginea negativă în cercetările lui Alquier, s-ar putea presupune că aceste alteraţii sînt datorite inaniţiei. Pentru a vedea întrucît această iipoteză este adevărată, am supus la inaniţie 4 animale. Unul din ele, un cîine robust, a supravieţuit 30 de zile absenţei alimentaţiei. Un altul, un cîine slab, a sucombat din contră după 4' zile. Celelalte două animale au sucombat după 8 şi 14 zile. La animalul ce n-a trăit -decît 4 zile, nu se observă o reducere marcată a substanţelor grase din substanţa corticală. Totuşi putem găsi unele zone, puţin întinse de altfel, în care grăsimea eiste puţin abundentă. Din contră, în substanţa reticulată sau în zona cea mai internă a celei fasciculate, -găsim insule în care grăsimea este foarte abundentă, mai abundentă chiar decît în stare normală şi dispusă sub formă de picături mari ce umplu tot corpul celulei. Vom mai remarca că în acest caz zona g'lomerulată nu se distinge net de cea fasciculată confundîndu-se în multe locuri pe nesimţite cu aceasta din urmă. La animalul sacrificat după 8 zile se observă o reducere destul de uniformă a grăsimii din zona glomerulară şi cea fasciculată. Grăsimea apare dispusă mai cu seamă sub formă de granulaţii sau picături mici. Picăturile mari sînt mai rare. Scăderea grăsimii este mai puţin marcată în stratul reticulat. La animalul sacrificat după 14 zile observăm de asemenea o reducere puţin marcată de altfel a grăsimei din stratul fasciculat şi reticulat şi imai puţin în cel glomerural. La animalul sucombat după 30 de zile. de inanitie găsim insule în care grăsimea este aproape complet absentă alături de altele în care aceasta este cel puţin tot aşa de abundentă ca în starea normală sau chiar mai abundentă. Aceste experienţe tind să probeze că sub influenţa inaniţiei se produce, cînd aceasta datează de mai multă vreme, o scădere a substanţelor grase din glanda suprarenală, scădere care în tot cazul şi pentru un număr egal de zile este departe de a fi comparabilă cu aceia a animalelor tiro-paratiroidectomizate. Totuşi la un căţel de cîteva săptămîni, după 9,5 zile de inaniţie am găsit un aspect ce aminteşte pe acela al OPERE ALESE 467 glandelor suprarenale ale animalelor etiroidate. Cauza oare produce scăderea aşa de însemnată la acestea din urmă, trebuie căutată după noi într-o profundă tulburare a echilibrului trofic. Ca şi Alquier, am practicat şi tiro-paratiroidectomii unilaterale. Pînă în prezent n-am examinat decît glanda unui pisoi operat în vîrstă de 4 săptămîni şi sacrificat după 30 de zile. In acest caz grăsimea este destul de abundentă în toate straturile corticalei. Comparativ totuşi, glanda martorului, din aceeaşi sarcină şi sacrificat în aceeaşi zi, prezintă oarecare deosebiri. La animalul operat, zona gîomerulară pare a conţine ceva mai puţină grăsime decît la martor sau cel puţin contrastul dintre această zonă şi cea fasciculo-reticu-lată este mai puţin marcat. La martor, din contră, găsim faţă de animalul operat o predominanţă a celulelor mari umplute complet de grăsime şi ocupînd zona fasciculată şi, mai ales, cea reticulată. Este de remarcat că animalele sugeau. Această experienţă, făcută de altfel în condiţii puţin diferite de' acelea ale lui Alquier, care a operat pe cîini adulţi, nu pare a confirma hiperfuncţia găsită de acest autor la animalele cu ablaţia tiro-paratî-roidiană unilaterală. Cercetările merită a fi încă continuate. Am văzut că Guieysse susţine a fi găsit o hiperfuncţie suprarenală (constatată histoiogic) prin injecţia de pilocarpină. Am întreprins noi înşine o astfel de experienţă. Injectînd 5 cg de pilocarpină intraperito-neal la un cîine, am sacrificat animalul după 90 min. In zona corticală din acest caz, cu metoda Scharlach-hematoxilină, găsim o cantitate mare de grăsime. Deşi aspectul nu se depărtează mult de tipul normal, putem zice că depărtarea este mai de grabă în sensul unei hiipo- decît al unei hiperfuneţii. Dar Guieysse a sacrificat animalul după 50 min, ilar noi după 90 min. Se poate deci pune problema dacă n-a existat şi aici un stadiu de hiperfuncţie urmat de un altul de epuizare relativă ? Acţiunea pilocarpinei asupra secreţiei suprarenalei constituie o problemă importantă ce merită a fi reluată. Pentru un moment ne mărginim a aduce constatarea făcută în cazul nostru ca un simplu document. In experienţele ulterioare va trebui să se varieze atît doza cît şi timpul după care animalul va fi sacrificat. Am mai examinat glanda suprarenală a unei căţele, gravidă, aproape de termen. In acest caz am găsit în zona corticală o cantitate de grăsime ce nu ni s-a părut a se depărta de tipul normal. In stratul reticulat grăsimea este ceva mai puţin abundentă ca în cel glomerural şi fasciculat, rămînînd totuşi destul de abundentă. Zona glomerurală ni s-a părut a prezenta un proces proliferativ. In partea internă a ei, adică spre zona fasciculată, celulele prezintă mai puţină grăsime şi aceasta se prezintă sub formă de picături mici sau granulaţii. Este vorba, credem, de celule 463 C. I. PARHON tinere, neformate. Aceste celule formează între restul stratului şi cel fas-ciculat o bandă aparentă în care grăsimea este mai puţin abundentă. O altă particularitate demnă de notat este prezenţa unui însemnat număr de granulaţii fine ce au prins mai mult sau mai puţin intens coloraţia roşie cu Scharlach în celulele substanţei^ medulare. Nu este vorba aici de celule ale substanţei* corticaile împrăştiate în cea medulară, precum se poate vedea uneori, ci de celulele medularei însăşi, care se disting de altfel în mod foarte evident de acela ale substanţei corticale. La un cîine cu o dublă castraţie testiculară, sacrificat după 9 zile de la operaţie, substanţa corticală aminteşte destul de bine pe aceea din cazul precedent, mai cu seamă în ceea ce priveşte stratul glomerular. Găsim şi aici banda de celule interne ale acestui strat, mai puţin bogate în grăsime şi contrastînd astfel cu celulele stratului fasciculat şi ale restului celui glomerular. La o căţea castrată şi sucombată prin infectarea plăgei externe după 9 zile de la operaţie, grăsimea este mult diminuată, mai cu seamă în partea externă a stratului fasciculat. Dar şi în restul acestuia şi în cel glomerular se prezintă mai cu seamă sub formă granuloasă, sau de picături mici. In stratul glomerular grăsimea este mai bine păstrată Alteraţiile din acest caz amintesc pe acelea ale animalelor ce au suferit o dublă tiro-paratiroidectomie. Tot astfel, în cazul unui cîine ce suferise legătura vaselor unui membru inferior şi care a sucombat după 14 zile de la operaţie, prin infecţia plăgii. La un cîine ce primise o injecţie de acid acetic (1%) într-un lob ti- roidian şi care a sucombat după 4 zile prin pneumonie şi edem pulmonar (în stînga), glanda suprarenală prezintă aspectul normal din punctul de vedere al substanţei corticale cu care ne ocupăm pentru moment. Acelaşi lucru se poate zice despre suprarenala unui cîine ce suferise o nefrectomie unilaterală şi care a fost sacrificat după 12 zile de la operaţie. Am mai examinat suprarenalele la 2 pisici tinere, operate la vîrsta de 3 săptămîni şi cu dublă tiro-paratiroidectomie, sucombate una după 2 zile, alta după 22 de zile de la operaţie. Grăsimea ni s-a părut diminuată şi în aceste cazuri, dar mai puţin totuşi, decît la cîinii din experienţele deja citate. Explicaţia trebuie, credem, căutată în faptul că animalele ce sug sînt supuse unei opoterapii naturale ce compensează pînă la un punct secreţiile absente deoarece în lapte trec cel puţin unele din principiile glandulare. Sacrificînd după 40 de zile de la o dublă tiro-paratiroidectomie un pisoi ce sugea, am găsit suprarenalele mai mici în greutate decît ale martorului provenit din această sarcină, dar aspectul era la fel în ambele cazuri. Este de remarcat că în aceste cazuri zona glomerulară este mult mai săracă în grăsime decît cea fasciculată. Am notat contrariul la un cîine după aceste operaţii. OPERE ALESE 469 Dar ar fi o eroare dacă s-ar crede că aceasta se datoreşte tiroideo-tomiei. La pisică, ne-am putut convinge, este normal ca zona glomeru-lară să îie săracă în grăsime şi ne permitem a atrage atenţia asupra acestei dispoziţii. De asemenea, am observat la pisică, cel puţin la animalul adult, o zonă extrem de netă de spongiocite în partea externă a zonei fasciculate, fapt ce de asemenea merită să fie reţinut. Am «examinat însă suprarenalele duipă ablaţia lobilor tiroidieni Ia 3 iepuri, dintre care unul tînăr n-a supravieţuit decît 2 zile şi jumătate. Cei doi adulţi au fost sacrificaţi după 32 de zile. Unul din ei prezenta o pleurezie purulentă stîngă. Celălalt, de asemenea, o dublă pleurezie cu un exsudat sanghinolent, cam de culoarea ciocolatei şi cu falşe membrane de pulmoni. La aceste animale, mai cu seamă la aceste două din urmă. grăsimea se găseşte în mare cantitate în zona fasciculată şi reticulată. Ca şi la pisică, este din contră mai puţin abundentă în cea glomerulară, ceea ce constituie o stare normală pentru iepure, ca şi pentru pisică. Cercetările de mai sus confirmă datele din precedenta noastră comunicare, relative la scăderea considerabilă a grăsimii la cîinii tiro-paratiroidectomizaţi. Ele mai arată că această .scădere nu este în raport ou inaniţia acestor animale, căci această* stare nu ^produce modificări aşa de accentuate, chiar atunci cînd ea se prelungeşte peste durata maximă de supravieţuire a animalelor noastre, cel puţin la animalele adulte Animalele ce sug se comportă în mod diiferit, din punctul de vedere al grăsimii suprarenale. Lucrul era de altfel de aşteptat, cu atît mai mult cu cît acestea supravieţuiesc un timp nedeterminat, dar în tot cazul incomparabil mai mult decît celelalte, putînd trăi luni de zile, cu toată absenţa aparatului tiro-paratiroidian. Aceste animale sînt în definitiv în condiţiile celor supuse la o bună opoteraipie. La iepure, suprarenalele par a se comporta în mod diferit, după ablaţia lobilor tiroidieni. Cauza poate fi căutată în faptul că la aceste animale paratiroidelo externe persistă, pe cînd la cîine avem a face cu o dublă insuficientă glandulară. Faptul acesta merită a fi luat în consideraţie şi studiat mai de aproape, căci deşi, precum am zis în comunicarea noastră anterioară şi după datele ce posedăm pînă în prezent, glanda tiroidă are mai cu seamă un rol trofic, iar cele paratiroide un rol antitoxic, mai există şi alte fapte ce par a demonstra că partea paratiroidelor poate fi mai însemnată decît ni s-a părut în primul moment. Astfel precum am văzut, Alquier citează cazul unei căţele ce a supravieţuit, graţie persistenţei unei paratiroide, operaţiei şi care sucombînd în timipul sarcinii cu crize de eclampsie s-a văzut că glandele suprarenale nu difereau în aspectul lor de acelea ale unei căţele însărcinate normale. In definitiv deosebirea între fenomenele unei intoxicaţii şi acelea ale unor tulburări trofice sînt mai mult aparente decît reale. Primele ca şi ultimele se reduc la o alteraţie a mecanism-ului fizico-cihimic ce consti- 470 C. I. PARHON tuie ceea ce numim nutriţia intimă a celulei şi a cărei manifestare esenţială este însăşi viaţa acesteia. Dar în tulburările, zise de obiicei 'trofice, nutriţia nu este ou totul împiedicată, pe cînd în acelea atribuite intoxicaţiilor, ruperea echilibrului nutritiv este mai bruscă şi adeseori imposibil de restabilit. Este drept că cercetările lui Alquier ne dau numai imaginea negativă şi putem încă face oarecare rezerve asupra unora din rezultatele lor. Ele nu sînt însă lipsite de valoare şi noi înşine, examinînd glanda suprare nală a unui motan în vîrstă de 6 ani, căruia i-am făcut ablaţia totală a aparatului tiro-paratiroidian, am constatat pe secţiuni colorate numai cu hematoxilină-eozină o deosebire esenţială faţă de starea normală. Pe cînd în această din urmă condiţie găsim la partea externă a stratului fasciculat o zonă extrem de netă de spongiocite, la animalul operat nu găsim nimic asemănător. Mai notăm alteraţiile găsite în unele stări infecţioase şi care se apropie de acelea ale animalelor tiro-paratiroidectomizate. Aceste alteraţii se produc sub influenţa directă a infecţiei, sau prin intermediul unei alteraţii prealabile a aparatului tiro-paratiroidian. alteraţii frecvente în cursul infecţiilor ? Este o problemă ce reclamă noi cercetări. Un ultim punct, înainte de a termina. Cercetările de mai sus trebuie considerate ca un prim pas în studiul modificărilor glandelor suprarenale, la animalele tiro-paratiroidectomizate. Nu încape nici o îndoială că acestea nu sînt singurele. Ne propunem să revenim într-o lucrare ulterioară asupra rezultatelor ce vom mai avea în cercetările ce am întreprins, mai cu seamă asupra al-teraţiilor substanţei medulare. Ni se pare extrem de probabil că şi acestea trebuie să se producă în sensul unei hipofuncţii, ceea ce ar fi în stare să ne explice scăderea tensiunii arteriale în mixedem, găsită de Muggia (20), Jeandelize şi Parisot (21). H3yqEHHE H3MEHEHHH HAflnCREqHHKA C y/ţAJIEHHOH mHTOBH^HOH HJIH nAPAmHTOBH-UHOH >KEJ1E30H, A TAIOKE nPH flpyrax 0H3H0J10nWECKHX, IIATOJIOrmECKHX H SKCIIEPHMEHTAJIbHblX COCTOJIHHflX y; ^KJÎBOTHblX PE3IOME HccjieAOBaHHH HaAnoneqHHKOB THpeo-napaTHpeoHA3KTOMJipoBaHHbix jkh-BOTHbix noKasbmaioT 3HaHHTejibHoe cHHHceHne HajurcweqiHHKOBbix JMnoH,noB. GHHJKeHHe KCWMMeCTBa 3THX BemeCTB He CB33aH0 C rOJIO^aHHCM. }KHBOTHOe, HaxoAHmeecH b nepHoae KopMjieHHH rpy,a,bfo, OTjiHHaeTCH c stoh totkh 3pe-hhh, T3K KaK 6jiaro,o,apH MaTepHHCKOMy MOjioKy ohh no&BepraioTCH cboc-06pa;3iH0H onoTepanHH. OPERE ALESE 471 ripH HH(|)eKII.HOIIHbIX COCTOHHHHX OTMCliaiOTCH H3MC1U'HHH lia/UlOilCHIH!!-KOB. B03HHKaeT BOnpOC, HBJiaeTCH J1H 3TO npHMbIM nOCJie^CTBHeM HHCjDeKUHH HJIH KOCBeHHbIM nOCJKVlCTBHCM npe^BapHTeJIbHOrO H3MeHeHH3 THpeonapaTH-peoHAHoă CHCTeMbi. H3yqajiHCb xaioxe iiarojiorrwecKHe H3MeH©HHH na^no-qemiHKOB b pesyjibraTe KacrpauHH, OTpaBJieHHH nnjiOKapnHHOM h t. a. RECHERCHES SUR LES ALTERATIONS DES GLANDES SURRENALES CHEZ LES ANIMAUX THYROIDECTOMISES OU THYREO-PARATHYROÎDECTOMISES AINSI QUE DANS D’AUTRES ETATS PHYSIOLOGIQUES, PATHOLOGIQUES ET EXPERIMENTAUX RESUME Les recherches entreprises sur les surrenales des animaux thyreo-parathyro 1 dectomises rievelienît 'une baiistse considerable des lipoides sur-renaux. La baisse de ces substances ne peut âtre rapportee â l’inanition. A ice point de vue, les aniimaux qui itettent isie loamporitenit diffenemment, etant donne que la lactation assure une bonne opotheraipie. Dans les etats infectieux, on constate des alterations des surrenales. Les auteurs se demandent si elles representent une consequence directe de ri'rtfedtiian ou celle d’une aliteratioin priealable de l’appareil tlhyren-parathyroidien. Ils etudient les troubles des surrenales qui apparaissent par suite de la castration, de l’intoxication par pilocarpine, etc. 1 BIBLIOGRAFIE 1. Bate 11 i et Ornstein, C. R, Soc. Biol, 1907, p. 677. 2. S t i 11 i n g, Revue de medecine, 1888. 3. Petit, These de Paris, 1896. 4. Labzine, Arch. de Sc. biol. de St. Petersbourgf, 1905, t. XI, p. 249. 5. P a a d e, Arch. lat. de med. et de biologie, 1903, p. 78. 6. T h e o d o s s i e f f, Russki Wratch, 1906, p. 135. 7. Cecca, Soc. medico-chirurgicale de Bologne, 7 martie 1904, în Presse med. 1904. 8. Marrassi n i, La Sperimentale, 1906, t. IX, p. 198. 9. Guieysse, These de Paris, 1901. 10. Gouget, C. R. Soc. Biol., 1901, p. 1659. 11. Gourand et Dopter, C. R. Soc. Biol., 1904, p. 290. 12. B e r n a r d et B i g a r t, C. R. Soc. Biol., 1902, p. 1400. 13. Bord ier et Bonne, C. R. Soc. Biol, 1903, p. 355. 14. B'onamourr, Bibliographie anatomique, 1906, p. 87. 15. Alb er toni et Tizzoni, Archivio per le Scienze mediche, 1886, voi. X, p. 45. 16 Rogowitch, Arch. de physiol., 1888, t. II, p. 418. 17. Alquier, Gazette des Hopitaux, 1907, p. 723. 18. Marinesco et Parhon, C. R. Soc. Biol., 1908, p. 768. 19. M a r i n e s c o, C. R. Soc. Biol., 1908, p. 961. 20. Mugi a, Contributo allo studio del mixcedema infantile, Morgagni, Giuglio, 1899. 21. Jeandelize et Parisot, Reunion biologique de Nancy, 22 aprilie 1907. ACŢIUNEA HORMONULUI CORTICOSUPRARENAL ASUPRA TIROIDEI ŞI HIPOFIZEI * Studiul corelaţiilor interglandulare este încă departe de a fi terminat deşi cunoştinţele noastre în acest domeniu au făcut mari progrese. Corelaţiile corticosuprarenale rămîn în bună parte încă de studiat. Cercetările mai vechi referitoare la acţiunea diferitelor extracte suprarenale sau a pulberii de aceste organe asupra glandei tiroide sînt puţin concordante, condiţiiunile în oare s-a experimentat fiind ele însele foarte diferite. Doritorii de a le cunoaşte la vor găsi rezumate în : Parhon et Goldstein, Trăite d’endocrinologie, Iaşi, 1923, t. I, p. 89—91. Printre lucrările mai recente găsim de citat constatarea lui Jores, Schultze şi MeHingoff că hormonul tireotrop scade la jumătate după suprarenalectomie, iar tiroida acestor animale se găseşte în repaus. In aceste condiţii hormonul cortioosuprarenal, adrenalina şi acidul ascor-bic măresc din nou conţinutul hipofizei în hormon tireotrop. Pe de altă parte la animalele normale hormonul cortical şi acidul ascorbic determină o creştere a hormonului tireotrop din hipofiză şi activează glanda tiroidă. Faptul că avem astăzi preparate sintetice pure a căror acţiune nu este complicată de aceea a diferitelor impurităţi ne permite să facem cercetări mai precise. In comunicarea ce urmează relatăm rezultatul primelor noastre experienţe din acest punct de vedere şi în special relativ la modificările tiroidei şi ale hipofizei sub influenţa acestui tratament, modificări ce ni s-au părut din cele mai caracteristice. Trei pisoi nou-născuţi au prirtiit injecţii subcutanate, a cîte 2 mg. cortiron Schering, a 3-a şi a 4-a zi după naştere. Animalele au fost sacrificate după 24 de ore de la ultima injecţie în acelaşi timp cu 2 martori de aceeaşi vîrstă şi din aceeaşi sarcină. Mai multe glande endocrine ale acestor animale au fost fixate în lichidul Bouin, incluzionate în parafină, secţionate şi colorate cu hemato-xilină-eozină. * In colaborare cu D. Postelnicu, Publicat în Acta endoorioologica, 1943, nr. 3. p. 87. . ' " OPERE ALESE 47a Dăm aici constatările făcute, începînd cu glanda tiroidă. Animalul injectat nr. 1. Pe o secţiune din această -glandă, examinată cu un măritor mic, se observă că cea mai mare parte a ţesutului tiroidian este reprezentată de epiteliul interstiţial. In aceasta găsim presăraţi foliculii tiroidieni, cei mai mulţi de mici dimensiuni şi numai în mod excepţional dilataţi. Celulele ce căptuşesc foliculii sînt în general cubice şi numai rareori ceva mai turtite fără să întîlnim în nici un oaz aspectul endotelioid. - Coloidul din interiorul foliculilor este colorat în mod destul de intens cu eozină arătînd o densitate suficientă dar în multe vezicule prezintă vacuole de resorbţie la periferie şi de asemenea uneori în întreaga masă. Din această cauză densitatea lui poate să apară pe ailocuri ca ceva mai scăzută judecînd după gradul colorabilităţii. Vacuolele sînt mai rare în foliculii mici şi foarte adeseori lipsesc cu totul. Ţesutul conjunctiv interstiţial nu este abundent, iar vascularizaţia este foarte puţin evidentă. Examenul secţiunilor la imersie arată că nucleii, cu nucleoli, sînt în general bogaţi în granulaţii destul de voluminoase. Forma nucleilor este sferică sau ovalară. Nu am observat prezenţa de figuri cariokinetice. Rari nuclei picnotici. Celulele au o structură şi vag granulară. Coloidul îin genere, cu excepţia vâcuolelor, este omogen. Rar cîte un folicul cu conţinut gr anul ar. Martorul nr. 1. Pe secţiunea examinată cu un măritor mic observăm că epiteliul interstiţial este în mod evident mai puţin abundent decît la animalul injectat. Foliculii sînt mai numeroşi şi de regulă mai mici decît la animalul tratat. Coloidul, redus adeseori la o simplă picătură, este mult mai puţin vaiouolat. In .special viaiauoliele miari sînt în genere absente. La imersie se observă că celulele sînt cubice cu nuclei rotunzi uneori ovalari, ou 1 sau 2 nucleoli şi granulaţii de cromatină de dimensiuni variate, uneori destul de voluminoase dar de cele mai multe ori de mici dimensiuni. Am avut impresia că abundenţa granulaţiilor nucleare mai voluminoase este mai accentuată la animalul injectat, la martori întîlnind mai des granulaţii pulverulente. Ţesutul conjunctiv nu este prea abundent şi vascularizaţia este de asemenea puţin evidentă. Intr-o anumită regiune am găsit un folicul voluminos cu celule înalte cu bogată protoplaisŢnă spre cavitatea fol {ciulului. In cavitate blocuri nereguliate de ooloid (corp postbranhial ?). De asemenea am îmtîlnit o formaţiune de dimensiunile unui folicul constituită din celule periferice ce înconjură o masă de celule neregulate poliedrice cu membrană roză cu dublu contur, cu nuclei adesea excentrici şi adesea deformaţi, reduşi de volum şi coloraţi omogen, cu gra-nuîaţiile pe cale de dispariţie. Celulele sînt clare, goale, amintind pe cele vegetale. 474 C. I PARHON In general vorbind, deosebirea dintre glanda animalului injectat şi a martorului este destul de evidentă. In special în ceea ce priveşte abundenţa şi dimensiunile vacuolelor, diferenţa între cele 2 organe se impune din primul moment. Animalul injectat nr. 2. Cu un măritor mic se observă şi în acest caz că ţesutul epitelial interstiţial este relativ mult dezvoltat, mai puţin totuşi decît în cazul 1. Foliculii sînt de dimensiuni mici şi medii au celule cubice şi coloi-dul este adeseori bogat vacuolizat atît la periferie cît şi în centru. Co-loidul are o coloraţie roză închisă, deci consistenţă relativ mare. Cu imersie se observă că celulele sînt cubice, uneori cubice înailte, rar ceva mai turtite. Nucleiij sînt în genere de formă sferică, uneori ovalari destul de bogaţi în granulaţii, cu 1 sau 2 nucleoni. Celulele au •o aparenţă fin granulară. Vascularizaţia în genere este puţin aparentă. Martorul nr. 2. Şi în acest caz ţesutul epitelial interstiţial este mai puţin dezvoltat decît acel al animalului injectat. Totuşi deosebirea nu este prea evidentă. Privită cu imersie secţiunea mai arată pe lîngă acest epiteliu numeroşi foliculi conţinînd coloid care, după coloraţia sa roşie destul de intensă cu eozină, are desigur o consistenţă destul de însemnată. Acest coloid nu conţine în genere vacuole de resorbţie de dimensiuni mari ca la animalul injectat ci în unii foliculi la periferie, nu rare ori şi în centru, se constată vacuole mici putînd fi evaluate la 1/3 sau cel mult la jumătate din dimensiunile celora ce se văd la animalul injectat. Celulele ce căptuşesc foliculii sînt cubice, uneori ceva mai alungite conţinînd nuclei sferici sau uneori ovalari cu nucleoli şi granulaţii. Acestea din urmă ni s-au părut mai mici şi mai puţin numeroase decît la animalul injectat. Nu se văd diferenţe importante între celulele interstiţiale şi cele îoliculare. In nici un caz nu se poate vorbi de tipuri celulare diferite. Nici printre celulele folieulare nu putem distinge două tipuri diferite. Nu există o accentuare a vascularizării organului. Animalul injectat nr. 3. Cu un măritor mic se observă că organul este constituit din numeroşi foliculi medii şi în special mici adeseori foarte mici aşa încît abia există o picătură de coloid în interiorul lor. Ţesutul epitelial interstiţial este relativ abundent fără ca să putem afirma că este mai mult decît la martorul precedent. Privită cu imersie secţiunea ne arată că celulele ce căptuşesc foliculii sînt în genere cubice adesea cu tendinţă lla alungite au nudei i sferici mari, uneori ovalari, cu 1 sau 2 nucleoli şi granulaţii destul de voluminoase şi numeroase. Am avut impresia că acestea sînt mai abundente decît la martorul precedent. Nu am găsit deosebiri esenţiale între structura nucleilor ţesutului epitelial interstiţial şi aceea ai foliculii or. Contrariu celor două animale injectate precedent numărul vacuolelor din coloid, periferice sau centrale, nu este mare şi în total nu OPERE ALESE 475 putem afirma nici că el întrece pe acela al celor doi martori. Găsim totuşi cîţiva foliculi cu vacuole destul de voluminoase dar aceşti foliculi sînt puţin numeroşi. Vascularizaţia organului nu este accentuată Hipofiza animalului injectat nr. 2 privită cu un măritor slab arată o înmulţire a celulelor eozinofile în lobul anterior. Acest lob este de tip compact fără o vascularizaţie abundentă. Lobul intermediar şi tuberian sînt moderat dezvoltaţi fără formare de foliculi. Lobul nervos ou fibre în fascicule şi ou celule nevroglioe diseminate. Nu se poate afirma că celulele eozinofile în lobul anterior, predomină asupra cromo-fobelor. In unele regiuni, în special spre periferia organului, ultimul tip de celule este mai abundent decît primul. Privite cu imersia celulele eozinofile apar granuloase cu nuclei de regulă sferici şi cu nucleoli şi granulaţii cromatice distincte. Uneori totuşi nucleul este redus de volum, mai mult sau mai puţin deformat şi cu tendinţă la pionoză. Corpul celular este destul de dezvoltat atît la celulele eozinofile cît şi la cromofobe. Nucleul acestor din urmă este în genere sferic, veziculos, cu nucleoli şi granulaţii abundente. Se pot observa relativ rar şi nuclei deformaţi şi cu tendinţă la pionoză. Nu am observat cianofile sigure. Celulele lobului intermediar sînt mai mici decît cele ale lobului anterior de regulă clare aşezate în 6 pînă la 8 straturi compacte, apar fin granulate cu nuclei destul de voluminoşi cu granulaţii şi cu un nucleol, mai rar doi. Nucleii diseminaţi în lobul nervos sînt de mărimi variabile, adeseori ovalari alteori sferici şi în genere cu granulaţii mai fine ca ale celor din porţiunea glandulară a organului. Hipofiza animalului injectat nr. 3 este constituită din numeroase celule eozinofile granuloase uneori cu nucleul excentric, în genere cu protoplasmă abundentă, cu nuclei granuloşi şi nucleoli. Celulele sînt grupate în cordoane sau grămezi alternînd cu altele de cromofobe cu protoplasma de asemenea destul de voluminoasă cu nucleii pe cît. ni s-a părut mai bogaţi în granulaţii decît ai eozinofilelor. Forma nur.leilor este în genere ovalară sau rotunda în ambele tipuri de celule. In unele cromofile nucleii sînt mai mici coloraţi în violet palid şi par pe cale de dispariţie. Glanda este de tipul compact. Vascularizaţia este puţin evidenţiată. Nu se văd cianofile caracteristice. Eozinofilele predomină în mod evident asupra cromofobelor. Lobul intermediar se apropie de cel din cazul precedent, apare însă fragmentat reprezentat, pe secţiunile noastre. Tot aşa cel tuberian şi nervos. Martorul nr. 1. Hipofiză de tip compact cu vasculiariziaţie puţin abundentă. In lobul anterior predominanţa evidentă a cromofobelor. In acestea nucleii sînt în genere mai mari, ovalari sau sferici, cu nucleoli bine distincţi şi bogaţi în granulaţii mai mari decît la ai celulelor eozinofile ai căror nuclei sînt mai mici (şi mai săraci în granulaţii). Atît eozinofilele oît şi cromofobele sînt fin granulate. 476 C. I. PARHON Celulele lobului intermediar sînt de tip cromofob în genere mai miici decît ale lobului anterior cu nuclei ide asemenea mai mici şi mai săraci în granulaţii, în genere eu nucleoli bine distincţi. Aceste celule sînt pluristratificate, pînă la 14—16 rînduri de celule. Lobul nervos este constituit din fibre nervoase şi nevroglice şi nuclei nevroglici de forme şi dimensiuni variate. Epiteliul ce căptuşeşte recesul infundibu-Iar este mai degrabă turtit. Martorul nr. 2. Şi în acest caz ni s-a părut a exista o predominanţă a cromofobelor totuşi mai puţin evidentă decît la animalul precedent. Cromofobele sînt dispuse în grupuri. Vascularizaţia de asemenea nu este prea evidentă. Lobul intermediar este mai puţin dezvoltat,. 8—10 rânduri de celule. Aceasta însă ipiane a ţiinie şi de locul în care secţiunea a fost practicată. Detaliile de structură ale diferitelor tipuri de celule sînt compatibile cu cele din cazul precedent. Alţi doi pisoi născuţi la 9 martie au primit începînd cu data de 23 (deci la vîrsta de 14 zile) injecţii de cortiron Schering, cîte 2' mg, la 3 sau 4 zile. Unul din animale şi martorul respectiv din aceeaşi sarcină au fost- sacrificate la 23 aprilie. Pe o secţiune din tiroida animalului tratat se observă o deosebire foarte evidentă faţă de martorul respectiv. La animalul injectat, ţesutul epitelial interfolicular este mult mai abundent decît la martor, iar cei mai mulţi foliculi sînt mai mici la ultimul decît la primul. In plus, pe cîtă vreme la animalul martor va-cuolele de resorbţie sînt mici şi rare coloidul apărînd aproape omogen, la animalul tratat observăm numeroase vacuole de resorbţie la periferia coloidului şi mu mr şi în masia aioestuila. Consistenţa coloidului apare mai puţin densă în foliculii icu vacuole numeroase. Mai notăm în fine că unii din foliculii martorului conţin şi celule turtite şi chiar endo-telioide, pe cînd la animalul injeotjaît întîlnim iniuimai celule cubice sau prismatice mai mult sau mai puţin înal/te. Hipofiza animalului injectat prezintă un amestec de celule cianofile, şi eozinofile, unele fiind mai numeroase în unele regiuni altele în alte regiuni, dar în total nu se poate vorbi de o predominanţă evidentă a unuia din aceste tipuri celulare. Faţă de animalul martor se poate vorbi în tot cazul, de o însemnată eozinofilie. Organul este şi mai sărac vascularizat, în genere de tip compact. Celulele eozinofile au protoplasma abundentă şi foarte fin granulată, nucleii lor sînt în genere cu 1 sau, mai rar, cu 2 nucleoli, şi cu granulaţii nu prea voluminoase, adeseori situaţi excentric. Rareori se văd nuclei violacei omogenizaţi şi deformaţi. Diseminate printre celulele eozinofile şi palid bazofile, sau cromofobe (?), se văd relativ numeroase celule intens cianofile cu protoplasma omogenă, cu nucleul de asemenea omogen colorat, deformat, pe cît se pare pe cale de resorbţie. Cianofilele palide sînt vag granulate. OPERE ALESE 477 In lobul intermediar am putut număra 13—14 rînduri de celule de tip palid cianofil, cu nuclei mari, rotunzi sau ovalari cu 1 sau mai rar 2 nucleoli şi destul de abundente granulaţii. Pîsla lobului nervos ni s-a părut mai laxă decît la martor şi nucleii de formă diferită mai puţin denşi decît la acesta. Animalul martor prezintă lobul anterior al hipofizei lipsit, sau aproape, de celule eozinofile. Cel mult cîte o rară celulă .a prins puţin o nuanţă roşcată pe fondul violaceu .al protopliasimei colorată cu hema-toxilină. In genere, celulele lobului anterior sînt colorate în violet mai mult sau mai puţin palid dar destul de evident şi omogen cu hematoxilină. Protoplasma este destul de bogată. Nucleii în genere sînt rotunzi vezi-culoşi cu 1 sau 2 nucleoli şi granulaţii puţin voluminoase. Dar există şi nuclei picnotici mai reduşi de volum, unii deformaţi, turtiţi. In apropiere de lobul intermediar o mică formaţie chistică cu coloid hematoxi-linofil palid. Lobul intermediar şi perinfundibular sînt formaţi din 11—12 şiruri de celule neregulat stratificate mai puţin colorate ca acelea ale lobului anterior, cu nuclei rotunzi avînd 1 sau 2 nucleoli. Granulaţiile din aceşti nuclei ni s-au părut mai abundente ca acelea ale nueleilor lobului anterior. In lobul nervos pe lîngă fibrele nervoase întîlnim nuclei nevro-glici rotunzi, ovalari sau de formă mai puţin neregulată. Numărul lor este mai mare în vecinătatea canalului infundibular. Notăm că vascularizaţia organului, a lobului anterior în special, este puţin abundentă. In literatura medicală am găsit următoarele date relative la modificările hipofizei sub influenţa tratamentului cu extracte corticosuprare-nale sau cu cortină : Corey şi Britton, la şobolanii injectaţi cu un extract corticosuprare-nal, au observat hipertrofia lobului anterior şi o creştere însemnată a eozinofilelor pe cîtă vreme Hiroymiklki, după .acelaşi tratament sau implantaţii de suprarenale, notează înmulţirea celulelor princip ale, iar Lipp-rms la aceeaşi specie n-a observat modificări caracteristice după un tratament îndelungat cu cortin (Degewop). Framk, în urma injecţiilor cu cortin sau eucortan a observat, la cobai, degranularea eozinofilelor. După tiroxină observă acelaşi efect, dar şi mai pronunţat. La rîndul lor Heiden ca şi Jores, după tratamentul cu cortigen la şobolani, observă o înmulţire a eozinofilelor cu scăderea foazafilelor şi într-o mică măsură a celulelor principale. Bazofilele arată o scădere a granulaţiilor şi vacuolizarea corpului celular. Şi Kahlan notează alteraţii degenerative ale bazofilelor. Precum se vede rezultatul cercetărilor noastre concordă în special cu acela a lui Corey şi Britton, Heiden, Jores. Deosebirile dintre autori pot ţine de diversitatea preparatelor întrebuinţate, de durata tratamentului, de doza întrebuinţată etc. 478 C. I. PARHON Timusul animalului injectat nr. 2 prezintă cele două zone bine dezvoltate şi bine diferenţiate. In medulară se observă numeroase celule epiteliale izolate sau grupate unele cu transformare coloidă în aşa fel încît corpul celulei se colorează în mod omogen cu eozină şi nucleul de asemenea. In unele celule nucleul este mai clar, veziculos cu un nucleol bine distinct dar sărac în granulaţii. In altele nucleul e mai mic dar în genere mult mai clar decît al limfocitelor. Printre aceste celule epiteliale de diferite aspecte se amestecă limfocite formînd astfel un complex medulotimic. Corpusculii Hassal sînt numeroşi şi de altfel foarte variaţi ca aspect, cei mai mulţi sînt relativ mici şi bine încapsulaţi adesea cu centrul în transformare coloidă. Alteori celulele se grupează în mod mai mult sau mai puţin sferic uneori concentric putînd îngloba şi numeroase limfocite. Acestea se pot găsi în spaţiul dintre două foiţe de înveliş ale corpusculului Hassal. Foiţele acestea pot încerca şi ele, în total sau în parte, transformarea coloidă. Timusul martorului nr. 1 prezintă cele două zone bine reprezentate. Numărul corpusculilor Hassal este în genere mai mic decît la animalul injectat (nr. 2), în special al corpusculilor cu transformare coloidă centrală. Şi în acest caz întîlnim formaţiuni ce conţin incluse mase mari de limfocite, unele în stare de dezagregare, precum şi blocuri neregulate de coloid, totul separat în compartimente multiple şi înconjurate de fiibre şi celule turtite din care unele par de origine epiteilială altele poate derivînd din limfocite. Mase necircumscrise şi complexe formate din celulele epiteliale şi limfocite, unele pe cale de dezagregare şi mici porţiuni de coloid, se pot întîlni în medulara timică. Unele celule epiteliale apar tumefiate şi cu structura puţin distinctă părînd a încerca un proces litic. Timusul animalului injectat nr. 3 prezintă cele 2 substanţe bine diferenţiate. In medulară se observă un număr moderat de corpusculi ai lui Hassal, unii destul de voluminoşi în general bine circumscrişi şi adesea cu porţiunea centrală omogeneizată colorată în roz violaceu. In unii din ei se observă o masă fragmentată de celule omogenizate şi numeroase in-cluzii limfocitare pe cale de dezintegrare. Alteori se observă celule epiteliale grupate dar nu bine circumscrise şi de asemeni pe cale de omogenizare. Timusul martorului nr. 2 conţine mai multe complexe de celule epiteliale negrupate în corpusculi care, uneori, sînt pe cale de omogenizare. Se observă de asemenea celule limfocitare şi epiteliale pe cale de dezintegrare sau de omogenizare. întîlnim şi corpusculi bine circumscrişi cu capsulă fibroasă şi cu celule turtite. Animalul injectat nr. 1 prezintă un mic lobul timic alăturat de tiroidă şi paratiroidă. In interiorul acestuia observăm un corpuscul Hassal, gigant, constînd dintr-o cavitate în interiorul căreia întîlnim o masă voluminoasă de celule cu aspect variat, unele părînd a aparţine celulelor epiteliale altele însă micilor celule timice înglobate. Protoplasma celulară este variabilă din punct de vedere cantitativ, în unele celule Fig. 1. — Tiroida. Animal injectat. Ţesut epitelial interfolicular mai abundent. Numeroase vacuole la periferia şi în masa coloidului. Foliculi mari. Fig. 2. —Tiroida. Martor. Foliculi mici. Rare vacuole de resorbţie. Coloid aproape omogen. Fig. 3. — Timus. Animal injectat. Corpuscu! Hassal cu celule coloidizate şi incluziuni de limfocite pe cale de dezintegrare. Fig. 4.—Complex medulo-timic cu incluziuni limfocitare şi celule epiteliale pe cale de homogenizare. OPERE ALESE 479- puţin abundentă, nucleul sferic, cu nucleoli şi granulaţii pulverulente în celulele epiteliale, este mai închis sau uneori picnotic în limfocite. Se văd şi rare fragmente din acestea din urmă. De asemenea mai multe (6—7) incluziuni de celule ce au încercat un proces de coloidizare sau hialinizare. Substanţa ce rezultă se colorează în roşu-portocaliu cu eo-zină amintind culoarea hematiilor. Cavitatea de mai sus este despărţită, printr-un perete neregulat de celulele epiteliale, de o altă cavitate mai mică cu un conţinut asemănător precedentei. Ambele sînt înconjurate de un înveliş comun format din celule epi-teliale mari, clare, uneori părînd aproape goale de conţinut, cu nuclei mari sferici sau ovalari în celule periferice care sînt mai turtite, cu nucleol bine distinct şi granulaţii pulverulente. Se pot observa şi cavităţi clare mai mari rezultate din topirea sau dispariţia pe aiîtă cale a celulelor epiteliale. De asemenea pe ici pe colo cîte un limfoeit sau mai multe infiltrate printre celulele epiteliale şi mai mult sau mai puţin alterate. Grămezi de celule epiteliale uneori cu infiltraţii limfocitare se observă şi în alte porţiuni ale acestui timus juxtatiroidian. La animalul injectat nr. 1 între un nodul tiroidian şi unul timic se găseşte o paratiroidă constituită histologic din celule relativ obscure cu granulaţii roze-violacee, cu nucleii în genere ovalari cu 1 sau 2 nucleoli şi bogaţi în igranulaţii cromatice adeseori destul de voluminoase. Glanda este de tip compact. La animalul injectat nr. 3 am întîlnit în porţiunea periferică a glandei tiroide o paratiroidă înconjurată de 3 părţi de ţesut tiroidian, suprafaţa din afară a organului rămînînd liberă. Nu există o capsulă: conjunctivă evidentă care să separe ţesutul paratiroidian de cel tiroidian dar nici tranziţii insensibile între cele 2 ţesuturi nu se observă. Celule paratiroidiene de tipul obscur sau clar-obscur conţin protoplasmă în cantitate destul de mare cu fine granulaţii violet-palide şî nuclei cu 1 sau 2 nucleoli şi cu granulaţii de cromatină în genere puţin voluminoase. Am examinat de asemenea o epifiză a unuia din animalele injectate şi pe a martorului respectiv. Ambele glande sînt constituite din foarte numeroşi nuclei rotunzi voluminoşi cu nucleoli bine distincţi şi cu bogate granulaţii. Nucleii sînt dispuşi mai mult sau mai puţin diseminaţi sau în grămezi mari şi neregulate. Corpul celular însă nu se distinge. Există o deosebire evidentă între organul animalului injectat şi acela ale martorului. La acesta din urmă nucleii sînt mai bogaţi în granulaţii decît la injectat la care apar mai clari tocmai din cauza abundenţei relativ mai puţin însemnată de granulaţii. In plus la animalul injectat spaţiile ce separă nucleii au o aparenţă neregulat reticularăr reţeaua cu ochiuri mari astfel formată, dînd impresia unei substanţe fluide coagulate. Pereţii cavităţilor retieulare s-au colorat în violet-palid cu hematoxilină. Fenomenul acesta se observă într-o măsură mult 480 C. I. PARHON mai puţin însemnată şi la martor la care însă substanţa hematoxilino-filă este mai abundentă. Se pare că activitatea glandei animalului injectat a fost stimulată. Din datele ce preced reiese că cel puţin la 3 din animale (pisici) injectate cu cortiron s-a notat o evidentă acţiune stimulantă asupra glandei tiroide, tradusă prin persistenţa mai însemnată a epiteliului interfolicular şi prin prezenţa unui însemnat număr de vacuole de resorbţie la periferie şi -chiar în masa eoloidului folieular, oeliulele foliculilor fiind de regulă cubice sau şi mai înalte. De asemenea, în mod constant pe cele 3 cazuri examinate am notat o creştere numerică a eozinofilelor din hipofiză. Pentru celelalte glande nu avem pentru un moment date suficiente pentru a scoate o concluzie, fie ea şi numai provizorie. Notăm totuşi că între epifiza unui animal injectat (singurul caz examinat) şi aceea a martorului există deosebiri, ceea ce arată «necesitatea de a se urmări problema şi din -acest punct de vedere; de asemenea, între timusul principal al unui injectat şi al martorului respectiv. In ceea ce priveşte timusul reţinem prezenţa procesului de incluzie şi dezintegrare ilimfocitară în corpusculii Hassal şi transformarea coloidă a celulelor epiteliale în aceeaşi corpusculi (secreţia holocrină aşa cum a înţeles-o şi Ver Eeke). Prezenţa ambelor procese pare a indica, aşa precum am afirmat într-o lucrare cu Constanţa Panhon-Ştefăinescu şi E. Mîrza, o colaborare a limfocitelor şi a celulelor epiteliale în activitatea biochimică a timusului. BJIHflHHE TOPMOHA KOPbl HAflriOqEHHHKOB HA mHTOBH/tfiyiO }KEJIE3y H M03r0B0H nPHflATOK PE3KDME H:3 sKcnepHMeHTajibHbix hccjie^OBahihh, npOH3Kejie3a. HH'beiţHpOBaHHoe jKHBoraoe. Bojiee 3HaqHTejibHoe pa3BHTHe HHTep(j)OJIJIHKyJIHpHOH SIlHTejlHajIbHOH TK3HH. MHOroqHCJieHHbie BaKyOJIH Ha nepH(})epHH h b Macce KOJii/iOHAa. OojuiHKyjibi 3Ha^HTejibHbix pa3MepOB. Phc. 2. — IIXhtobh,h,hah xcejie3a. KoHTpojibHoe >KHB0TH0e. OojuiHKyjibi He3Haqn-TejibHbix pa3MepoB. Pe^Ko BcrpeqaiomHecH pe30p6uH0HHbie BaKyojiH. IloqTH roMoreHHbiH KOJIJIOHA. Phc. 3. — BHjioqKOBan xcejiesa. HH'beimpoBaHHoe hchbothoc. Tejibue Taccajin c kojijiohahhmh KjieTKaMH, HarpyîKeHHbiMH pacna^aiomHMHCH jiHM(j)ouHTaMH. Phc. 4. — MejxyjIJIO-BHJIoqKOBblH KOMnjieKC C JIHMtjjOIţHT^pHblMH BKJIIOqeHHHMH H snHTejiHajibHbiMH KJieT^aMH b cra^HH roMoreHH3aiyîH. ACTION DE L’HORMONE CORTICO-SURRENALE SUR LA THYROÎDE ET L’HYPOPHYSE RESUME Des recherches entreprises sur un lot de chatons, traites â la cor-tirorne, omit etabli que ce traiteimeot a vait urne aation stimulante evidente sur l;a glande thyroîde, aotion qui ise itraduiit ipar la persist amice die l’epi-thelium interfolliculaire, ainsi que par la presence d’un nombre important de vacuoles de resorption, â la peripherie aussi bien que dans )a maisise du colloide folliculaiire. Les cellules des follioules sont d’ordimaire cubiques ou hautes. Un accroissement constant du nombre des cellules eosinophiles ffâns l’hypophyse a egalement ete note. De meme des differences ont ete constatees entre les animaux traites et les temoins, en ce qui concerne l’epiphyse et le thymus. Nean-moins l’auteur s’abstient de tirer des conclusions â ce sujet, considerant que les donnees dont il dispose ne sont pas suffisantes. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Thyroîde. Animal trăite. Tissu epithelial interfolliculaire plus abondant. Nombreuses vacuoles â la peripherie et dans la masse du colloîde. Grands follicules. Fig. 2. — Thyroîde. Temoin. Petits follicules. Rares vacuoles de resorption. Colloîde presque homogene. Fig. 3. — Thymus. Animal trăite. Corpuscule de Hassal â cellules colloîdisees et inclusions de lymphocytes en voie de desintegration. Fig. 4. — Complexe medullo-thymique â inclusions lymphocytaires et â cellules epitheliales en voie d'homogeneisation. 31 — Opere alese — c. 3487 GLANDELE SUPRARENALE DIN PUNCT DE VEDERE GINECOLOGIC ŞI PEDIATRIC * Printre glandele cu secreţie internă, suprarenalele au o importanţă deosebită din punct de vedere pediatric şi ginecologic. Ele par să intervină în mod activ în dezvoltarea embrionului şi fătului şi mai tîrziu în creşterea copilului, în fenomenele puberale. Ele participă de asemenea Ja hipertrofia şi hiperfuncţia glandulară din timpul gravidităţii, reacţionează în timpul castraţiei etc. Glandele sexuale la rîndul lor se resimt de tulburările funcţionale, în minus sau în plus, ale glandelor suprarenale şi acelaşi lucru se poate spune despre uter etc. Voi trece în revistă cu oarecare amănunte, faptele mai importante de interes pediatric şi ginecologic, începînd cu cele de ordin anatomic. Suprarenalele apar la o epocă destul de timpurie a vieţii embrionare, la om germenii substanţei corticale fiind prezenţi către a 25-a zi a vieţii embrionare. Ele derivă diin epiteliul ioe îmbracă 'Cavitatea peritoneală a embrionului. In ce priveşte medulara ea se dezvoltă din muguri comuni cu ai simpaticului care pătrund în masa celulelor ce vor forma corticala, către a 45-a zi a vieţii intrauterine. Reacţia cromafină se constată pe la începutul celei de-a 4-a luni a vieţii fetale. In ce priveşte lipoizii, caracteristici substanţei corticale, apar în celulele acesteia încă din a 2-a lună a vieţii intrauterine. Greutatea maximă a suprarenalelor faţă de greutatea totală a corpului este atinsă, după Lucien şi Parisot, către a 4-a lună a vieţii embrionare. Creşterea acestor organe merge de altfel paralel cu diferenţierea lor structurală. De curînd am examinat suprarenalele unui făt uman cam în a 5-a lună a vieţii. Ceea ce impresiona în acest caz, pe lîngă abundenţa granulaţilor lipoidice din celulele corticalei, era lărgimea considerabila a capilarelor ce separau coloanele celulare. Această dispoziţie a capilarelor şi bogăţia granulaţiilor lipoidice par a indica o intensă activitate funcţională. * Publicat în Revista de obstetrică, 1923, an. III, nr. 1, p. 3. OPERE ALESE 483 La făt, la sfîrşitul vieţii intrauterine (după Lucien şi Parisot), substanţa medulară este relativ foarte puţin dezvoltată faţă de corticală care prezintă din contra, la această epocă a vieţii, o importanţă considerabilă. După naştere şi în primii ani ai vieţii, medulara continuă să crească în mod regulat, pe cîtă vreme corticala suferă modificări importante (Kawamura, Thomas, Keru) şi anume: se observă mai întîi o hiperemie considerabilă a zonei celei mai interne. Capilarele, foarte dilatate, comprimă celulele care suferă procese degenerative. Incepînd cu prima lună a vieţii extrauterine şi pînă către sfîrşitul primului an • se constituie în partea -cea mai internă a corticalei o zonă de degenerescentă şi atrofie celulară. Această zonă se resoarbe în urmă, iar ţesutul conjunctiv se îngroaşe formînd o capsulă fibroasă ce separă corticala de medulară. In fine, această capsulă scade cu timpul din ce în ce aşa încît medulara şi corticala revin din nou în contact. In ce priveşte cele două sexe avem de notat faptul că greutatea suprarenalelor este în medie ceva mai mică la femeie decît la bărbat. Faptul reiese în mod net şi din cercetările ce am făcut împreună cu Zugravu asupra suprarenalelor alienaţilor. Mai interesante însă sînt observaţiile referitoare la deosebirile structurale, la cele două sexe cu privire la organele de care ne ocupăm. Astfel după Kolmer se poate vorbi, la cobai, de caractere sexuale secundare ale suprarenalelor. La bărbat zona reticulată este mai bogată în granulaţii siderofile, la femelă lipoizii din zona fasciculată predomină. De asemenea la bărbat se poate observa o pigmentare intensă a regiunii celei mai interne a corticalei. Important din punct de vedere anatomic este şi faptul prezenţei de suprarenale accesorii în raport cu organele genitale feminine şi anume în ligamentul larg (suprarenalele accesorii ale lui Marohand), în vecinătatea trompelor şi în ovare înseşi. Bi-edl remarcă, cu drept cuvînt, că asemănarea structurală a celulelor interstiţiale din ovar cu cele din corticosuprarenală şi putem adăuga şi asemănarea ultimelor cu celulele corpului galben, asupra căreia a insistat Mulon, impune multă rezervă cînd este vorba de a susţine existenţa unei suprarenale accesorii în ovar. Glandele suprarenale par a funcţiona, după Pende, în mod activ în epoca premenstruală. Wiesel a observat la şobolani în perioada de rut o hipertrofie a suprarenalelor accesorii. De asemenea, Stilling şi Giacomini, la amfibii în epoca de reproducere, au văzut apărînd în corticală celule granuloase (celulele estivale), -care dispar în timpul toamnei. Pende, după care citez faptele de mai sus, notează o mărire a suprarenalelor şi la iepurii de ambele sexe în epoca „căldurilor". De asemenea menţionează creşterea acestor organe în epoca puberală. -Un fapt deosebit de important este hipertrofia suprarenalelor în timpul gravidităţii. Faptul -acesta observat -pentru prima oiară de Guie-ysis-e a f-oist confirmat în urmă ide un însemnat -număr de autori (Mi-nervini, Giaccio, Bonnamour, Marassini, Alquier, Gaifani, Chirie, Ciulla, Luigi, Poli, Colson, Sceilmon, Kolner, Watrin, Lucien şi Parisot). 484 C. I. PARHON Ultimii doi autori după care am citat pe cei precedenţi observă că această hipertrofie poate să fie aşa de însemnată încît organul să atingă de 4 sau 5 ori volumul său primitiv. Hipertrofia se face mai ales pe seama corticalei (Stoerk şi Haberer). Zona fasciculată a corticalei este aceea în care procesul hiperplazie este cel mai însemnat. In celulele sale se observă figuri de diviziune directă sau indirectă. Substanţele lipoidice sînt în cantitate mai mare. Se constată de asemenea o înmulţire netă a celulelor cu granulaţii fuxi-nofile. Celulele zonei reticulate sînt de asemenea (după Lucien şi Pari-sot) voluminoase şi încărcate cu pigment. Se găseşte de asemenea o înmulţire înseninată a celulelor sidero-file. Figurile date de Pende sînt cu totul caracteristice din acest punct de vedere. Anumite modificări chimice însoţesc hipertrofia gravidică cortico-suprarenală. Astfel, după Ciulla, raportul grăsimilor fosforate faţă de cele comune, care este de 50% la iepurii normali, creşte pînă la 75% la femelele gravide din această specie. In ce priveşte medulara unii autori, ca Cuyesse, Gottschau la cobai, Pende la iepure, o găsesc micşorată în timpul gravidităţii. După Biedl însuşi celulele medularei se înmulţesc şi se pot observa numeroase ca-riokineze. In plus unele fapte par a demonstra hiperactivitatea substanţei cromafine tradusă printr-o hiperadrenalinemie a gravidităţii, ce trebuie pusă în p ar alei cu hipercolesterinemia aceleiaşi stări (determinată de hiperactivitatea corticalei, a corpului galben şi pe cît se pare şi a hipofizei; Chauffard, Guy, La Roche et Grigaut, Gonalons). Astfel, Neu, care a studiat acţiunea serului din sîngele gravidelor, din hematoamele retroplacentare şi din cordonul ombilical asupra uterului, ajunge la concluzia că adrenalinemia poate atinge în aceste împrejurări valori de 10—12 ori mai mari decît în stare normală fiind înclinat a stabili un raport între hiperadrenalinemie şi determinismul travaliului. Şi prin ist/udiul circulaţiei la broască Neu şi elevul său Schineider confirmă hiperadrenalinemia gravidităţii. Cu această metodă autorii citaţi găsesc că serul femeilor negravide conţine substanţe vasoconstrictoare ce corespund unei proporţii de adrenalină de 1 la 8 milioane. Proporţia creşte la 1 la 6,55 milioane la femeile gravide, la 1 la 6,15 milioane în timpul facerii şi la 1 la 6,35 milioane în timpul leuziei. In concordanţă cu faptele precedente şi cu interpretarea ce le dă, Neu consideră hipersensibilitatea la acţiunea midriatică a cocainei, stabilită de elevul său Ury, la femeile gravide şi mai cu seamă în timpul facerii, ca fiind în raport cu hiperadrenalinemia. Este drept că Broking şi Tredelenburg n-au putut confirma hiperadrenalinemia în sîngele venos al femeilor gravide, dar au confirmat-o totuşi în unele cazuri în sîngele cordonului ombilical. Verdozzi a observat hipersecreţia corticosuprarenală la animalele în lactaţie. OPERE ALESE 485 Notăm în fine că mai mulţi autori (Marassini, Cecca, Feodosiew, Schenk) au constatat o hipertrofie a suprarenalelor în urma castraţiei, hipertrofie ce se face mai cu seamă pe seama substanţei corticale. In plus, această intervenţie favorizează în mod însemnat, după cercetările lui Lostat Jacob, Săbăreanu şi Laubry, producţia ateromului experimental prin injecţiile de adrenalină. Castraţia măreşte şi activitatea adrenalinei în ce priveşte glicozuria, după Cristofoletti. Graviditatea ar împiedica acţiunea arteriosclerozantă a adrenalinei, după Loper şi Boveri, pe cîtă vreme lactaţia ar favoriza-o, după Pic şi Bonnamour. Patologia clinică şi experimentală a suprarenalelor prezintă numeroase raporturi interesante cu pediatria şi ginecologia. Un prim fapt în această ordine de idei ni-1 oferă aplazia suprare^ nalelor la anencefali. Procesul primitiv în aceste cazuri este anencefalia, iar atrofia suprarenală este secundară. Această atrofie atinge după Elliot şi Armour zona limitantă (vecină cu medulara corticalei). Nu cunoaştem pînă în prezent în mod precis mecanismul acestui fenomen. In mod ipotetic explicaţia cea mai verosimilă mi se pare a fi următoarea. In stare normală ar exista un raport reciproc cerebro-suprarenal graţie căruia, în cursul epocii dezvoltării cerebrale mai cu seamă, celulele nervoase ar secreta o substanţă ce ar stimula dezvoltarea şi funcţionarea 'oorticalei suprarenalelor. Acestea la rîndul lor ar furniza creierului substanţele de care are nevoie în dezvoltarea sa, mai cu seamă substanţe lipoidice. Cînd creierul, printr-un proces inflamator este oprit în dezvoltare, hormonii ce excită dezvoltarea suprarenalelor nu se mai produc şi atunci găsim aplazia acestor organe. Trebuie să mai notăm aci că Czerny a observat aplazia medularei suprarenale în cazurile de hidrocefalie. Explicaţia acestui fapt, care ar merita să fie confirmat, rămîne foarte obscură. Ne putem gîndi la intervenţia unui raport hipofizo-suprarenal, funcţia glandei pituitare putînd fi probabil tulburată în cazurile de hidrocefailie. Atrofia suprarenalelor în copilărie ar da loc, după unii autori, sindromului descris de către Cilfort sub numele de progeria. Este vorba de o oprire în dezvoltare cu emaciere, căderea părului şi senilitate precoce. Aceste fapte şi altele despre care rămîne să vorbim permit să presupunem că glandele suprarenale au un rol important în dezvoltarea organismului în ce priveşte sistemul nervos, muscular, pilos, ţesutul adipos etc. Mai amintesc aici că Morlat a descris un caz de infantilism suprarenal şi că Ferreira de Mira (confirmat de Pende), extirpînd parţial suprarenalele la cîini tineri, a observat că aceste animale cresc mai înalte şi mai subţiri decît martorii. 486 C. I. PARHON Animalul operat, judecind după fotografiile date de autor, aminteşte rasa de cîini zisă ogari, ceea ce ar lăsa să se întrevadă posibilitatea intervenţiei suprarenalelor şi în morfologia raselor. Creşterea exagerată în lungime aminteşte pe cea observată la animalele castrate. Pende confirmă rezultatele autorului precedent. Adaug aici că, după Bilski, doze mici de adrenalină stimulează acţiunea creşterii la mormolocii de broască. Faptele următoare arată suferinţa aparatului genital în raport cu insuficienţa clinică şi experimentală a glandelor suprarenale. Novak la şobolanii tineri suprarenalectomizaţi a constatat hipopla-zia aparatului genital cu scăderea numărului foliculilor ovarieni. Aptitudinea la fecundaţie a animalelor adulte este de asemenea scăzută. Pende a observat la pisici tinere în stare de insuficienţă suprarenală experimentală 'scăderea foliculilor ovarieni cu înmulţirea celulelor in-terstiţiale. Acestea ar fi în stare de degenerescenţă grasă după suprare-nalectomie la cobăiţe (Cesa Bianchi). Animalele acestui autor n-au supravieţuit mai mult de 4 zile, pe cîtă vreme acelea a lui Pende au trăit mai mult. Suprarenalectomia unilaterală (Silvestri şi Tosatti, Vassale) la animalele gravide poate determina avort, vărsături, albuminurie, eclampsie şi tulburări psihice. Puii unor asemenea animale cresc încet şi sucombă repede. In sindromul Addison, Hebb, Karakoscheff, Gauthling, Forster au observat alteraţii mai cu seamă de ordin atrofie ale ovarelor. Hipopla-zia glandelor genitale a fost notată şi în progeria. Din punct de vedere funcţional, Wollbracht şi Saundby au notat amenorea la tinerele addisoniene. Pubertatea de asemenea este absentă sau întîrziată la femeile suferind de sindromul Addison. Pende a notat un paralelism între absenţa sau reapariţia menstre-lor şi agravarea sau ameliorarea simptomelor bolii. Sarcina este rară în cursul acestui sindrom : ea poate duce la avort şi la evoluţia fatală a bolii (după Barlow şi Jacquet). Iţn oe priveşte medulara siuiprjaranailei sie pare că ea ar fi puţin dezvoltată sau ar funcţiona puţin la copii cu diateză timico-limfatică şi probabil şi la cei cu diateza exsudativă. Din contra Matti a putut observa o dezvoltare exagerată a medu-losuprarenalelor la animalele timectomizate. In aceeaşi ordine de idei, trebuie să notăm hiperplazia ţesutului limfatic sau limfoid al splinei, timusului, ganglionilor limfatici şi foliculilor din intestin, după suprarenalectomia experimentală (Lucien şi Parisot). In concordanţă cu faptele precedente găsim starea timico-limfatică la adisonieni (Wiesel). Benenati şi Pancini au observat la rîndul lor reviviscenţa timusului (ca şi hipertrofia tiroidei şi hipofizei) în sindromul Addison. Unele distrofii osoase, ca rahitismul şi osteomalacia (proces ce se observă deseori la gravide), par de asemenea a avea oarecare raporturi cu alteraţiile funcţiilor suprarenale. OPERE ALESE 487 lin mod experimental Carnot şi Slavu au văzut că injecţiile cu adrenalină grăbesc în mod însemnat regenerarea osoasă, Stoltzner, Jovane et Pace, Greco, Marfan au avut rezultate bune cu adrenalina în rahitism, iar Bossi, Bernard, Tanturi, Reinhard, Mangia-galli, Merletti şi Angeli, Cocchini, Gotelli, Gregorio, Englander, Kuliga, Bernard, Kown’atski, Novac au întrebuinţat-o cu succes în osteomalacie. Este drept că alţi autori ca Vetiti, Engelmann, Govrich şi Kubiny, Baumm, Puffel, Mangiagalli, Arcangeli, Ferwoni, Stocker, Cramer, Cris-tofoletti, Latzko au obţinut rezultate negative. Explicaţia acestor divergenţe rămîne de căutat, în legătură cu faptele precedente e interesant să notăm că Billig-heimer găseşte de 13 ori pe 15 cazuri o scădere a calciului din sînge sub influenţa tratamentului cu adrenalină. S-a mai notat un paralelism între dezvoltarea suprarenalelor şi sistemul muscular. Eu însumi şi Pende am susţinut că tratamentul suprarenal este indicat în miopatia primitivă. Raporturile dintre funcţiile suprarenalelor şi acelea ale ovarelor ar face ca insuficienţa suprarenală să fie mai evidentă atunci cînd corpul galben este în funcţie activă. Astfel după Sergent se pot observa uneori simptome de insuficienţă suprarenală la fete în timpul menstrelor. Acelaşi autor împreună cu Lian şi pe baza observaţiilor lui Silvestri şi Tolzatti, Zanfrognini, Bossi, Rebaudi, Chidichimo Robinson atribuie un rol important insuficienţei suprarenalelor în patogenia vărsăturilor gravidice incoercibile. Autorii mai sus citaţi şi mai de curînd Rather şi Bordet au întrebuinţat cu succes opoterapia suprarenală, în asemenea cazuri. Maranon din contra nu s-a putut convinge de eficacitatea acestui tratament. Eu însumi am văzut un rezultat net şi foarte rapid într-un caz de vărsături gravidice, la o bolnavă atinsă de o anemie foarte pronunţată (cifra hematiilor era sub 2 000 000 pe mm3). Un interes deosebit îl au anumite cazuri de hipernefroame corticale sau de adenoame corticale care se dezvoltă la femei, modificînd morfologia proprie a sexului. Incepînd cu observaţia lui W. Cooke în 1756, cazurile se multiplică şi putem cita pe acelea a lui Bewern şi Ronshild, Tilesius, Otto, Ogle, Apert, Gallais etc. în aceste cazuri o tumoare a suprarenalei coexista cu o obezitate însemnată şi cu o dezvoltare a sistemului pilos în regiuni lipsite de păr la femeie (faţă, trunchi etc.). Mai mult încă, după cum observă Lucien şi Parisot, se pot distinge 3 categorii de cazuri şi anume: Prima în care leziunile par a data din epoca embrionară. In acestea găsim un „pseudohermafroditism“. Organele genitale externe amintesc tipul masculin pe cîtă vreme căile şi glandele genitale sînt de tip feminin, indivizii din această categorie care pot ajunge la vîrste înaintate trec de regulă drept bărbaţi. Citez după cei doi autori francezi mai sus menţionaţi cazurile lui Krokiewitch, Meixner, Heppner, Mar- 438 C. I. PARHON ohaind, Fibiigier, De Creciohio, Bmgelhard't, Neugebiaiuer, Thumiin, Auvray, de Pfeîfel. In alte cazuri tumorile suprarenale par a se fi produs la sfîrşitul vieţii fetale. Atunci întîlnim pe lîngă obezitate şi o hipertricoză remarcabilă, o creştere anormală a clitorisului care aminteşte organul genital masculin. Cînd în fine tumorile se dezvoltă la o vîrstă şi mai înaintată, la copii prepuberi, pubertatea este accelerată şi se observă apariţia caracterelor sexuale secundare masculine şi feminine în acelaşi timp. La copii de sex masculin se pare că tumorile de care vorbim nu determină decît o dezvoltare precoce şi o musculatură atletică. Explicaţia fenomenelor acestora nu este uşor de dat. Pende consideră suprarenalele ca glande ce imprimă o notă virilă caracterului cînd funcţionează puţin în exces. Lipoizii glandelor sexuale par a interveni în mod activ în dezvoltarea sistemului pilos precum am susţinut-o într-o comunicare anterioară în colaborare cu G. Dumitrescu şi Nissipescu. Acelaşi lucru pare a se petrece cu lipoizii din suprarenale, precum tind să o probeze fapte multiple (căderea sau absenţa sistemului pilos în progeria, căderea lui la animalele suprarenalectomizate din experienţele lui Pende, creşterea sub influenţa opoterapiei cu lipoizi suprarenali după cum am putut-o observa într-un caz ce am studiat cu Jacoby), Astfel fiind, în ce priveşte sistemul pilos în cazurile de virilism sur prarenal n-am avea a face decît cu o exacerbare a funcţiei normale, care ar imprima organismului un caracter viril. Mai greu de explicat ar fi evoluţia organelor genitale externe spre tipul masculin. O explicaţie s-ar putea da admiţînd că aceiaşi lipoizi, ce imprimă o dezvoltare masculină a sistemului pilos, lucrînd. în sfera organelor genitale, le imprimă morfologia virilă. Această explicaţie ar părea şi mai verosimilă dacă am admite, cu unii autori, că suprarenalele (corticala) au un germene comun cu glandele genitale. Pende contestă însă această părere. In plus Krabbe admite, ca probabil, că tumorile suprarenale de care vorbim ar fi în realitate formate pe contul unor celule testiculare, înglobate în corticosuprarenală şi resturi ale stării bisexuale embrionare. Maranon, într-un caz de virilism caracteristic nu a găsit tumori în suprarenale. Corticala era din contră foarte redusă, iar medulara hipertrofiată. El conchide că intervenţia corticalei suprarenale în geneza inversiunilor sexuale este foarte problematică. Precum se vede problema este încă foarte obscură şi are nevoie de noi cercetări. In ce priveşte medulara suprarenalei un oarecare rol hiperfuncţiona! pare a-i reveni în hipertensiunea de postmenopauză şi poate împreună cu glanda tiroidă în excitabilitatea nervoasă şi psihică din această perioadă. Acestei hipertensiuni i-ar reveni de asemenea un rol în producerea arteriosclerozei, la vîrsta de involuţie la femeie şi este locul să amintim OPERE ALESE 489 aici arterioscleroza produsă prin adrenalină în mod experimental (la iepure) de către Josue şi confirmată de numeroşi autori. Totuşi interpretarea acestor experienţe şi întrucît ele pot fi aplica-bile la faptele clinice sînt încă o problemă în discuţie. Aici este locul să menţionăm efectele adrenalinei asupra contractili-tăţii uterine. Adrenalina exercită o acţiune importantă asupra organelor genitale externe şi interne la ambele sexe. La femelele iepurilor de casă şi pisicilor, Langley a observat că adrenalina determină o contracţie puternică a vaginului şi coarnelor uterine însoţită de o anemie însemnată. După Biedl, anemia şi contracţia uterină evidente şi asupra uterului virgin (la iepuroaice) sînt deosebit de accentuate cînd se studiază pe organul femelelor gravide sau în puerperin în baia de ser clorurat izotonic. După o injecţie de adrenalină (intravenoasă) se observă o contracţie atît de puternică şi o anemie aşa de însemnată a uterului cum nu se poate obţine cu nici o altă substanţă. O dată cu ridicarea presiunii sanguine graficele arată în acest caz o contracţie tonică a ambelor coarne uterine urmată de mici contracţii ondulatorii ce nu încetează decît odată cu revenirea la normală a presiunii sanguine. La animalele gravide Biedl a observat în repetate rînduri naşterea prematură în urma injecţiilor intravenoase de adrenalină. După >acielaşi autor, dacă sie provoacă în ultimele perioade ale gravidităţii, la animale, travaliul prematur, acesta este însoţit de hemoragii foarte puternice şi aproape imposibil de oprit. O injecţie intravenoasă de Vio mg de adrenalină determină încetarea rapidă a hemoragiilor prin intermediul unei puternice contracţii ale muşchiului şi vaselor uterine. In plus excitabilitatea organului creşte în mod însemnat aşa încît excitaţiile directe sau nervoase, care înainte rămîneaiu fără efect, determină contracţii ale muşchiului. Neu a aplicat cu succes această proprietate a adrenalinei în terapeutica obstetricală injectînd direct adrenalina în musculatura uterului aton pentru a opri hemoragiile. Erlanger, Loubat au obţinut de asemeni rezultate bune eu adrenalina în hemoragiile postpartum. Biedl observă că în prezent întrebuinţarea adrenalinei a scăzut în urma introducerii pituitrinei, dar medicamentul rămîne încă un mijloc sigur pentru oprirea hemoriafgiilor postpartum şi de asemene/a pentru a mări excitabilitatea şi contracţiile uterine înainte de naştere. Acţiunea adrenalinei asupra uterului a fost demonstrată de o serie de autori şi pe organul izolat. Astfel, Kurdinowski a reuşit să ţină în viaţă — graţie circulaţiei artificiale cu soluţia Looke — uterul de iepuroaică mai -multe zile, demon-strînd că adrenalina în soluţii foarte diluate, 1 la 20 milioane, măreşte contracţiile uterine mai mult decît oricare altă substanţă. Soluţii mai puternice dar încă foarte diluate (1 la 5 sau 10 milioane) pot exercita din contra o acţiune paralizantă. 490 C. I. PARHON Kehrer confirmă acţiunea stimulantă a contracţiilor asupra uterului la om şi la iepure. Pe uterul de pisică sau căţea, negravide, a obţinut din contră paralizia muşchiului. Uterul pisicilor gravide răspunde prin tetanos muscular chiar la di-luţii de adrenalină de 1 la 350 milioane. Cercetările lui Frăenke, Brun, Falta şi Fleming, Adler şi Sugimato. Cushing, Ogata confirmă acţiunea adrenalinei asupra uterului arătînd în acelaşi timp, că această acţiune variază (excitantă sau paralizantă) după specia pe care se experimentează şi după starea prealabilă a uterului (uter virgin sau nu, uter gravid) '. In legătură cu faptele precedente trebuie să adaug că, după Sestini, femeile gravide ca şi femeile ce alăptează prezintă şi hiperadrenalinurie. Acest fenomen la femeile gravide (nu şi la cele ce alăptează) este în raport direct cu pigmentaţia. ★ Raporturile suprarenalelor cu aparatul genital sînt, precum reiese din faptele precedente, incontestabile. Robinson, care constată, ca şi alţi autori, eficacitatea adrenalinei în vărsăturile incoercibile ale sarcinii, observă în plus că mamele în stare de hipoepinefrie nasc copii de sex feminin. Regnault confirmă observaţiile lui Robinson. Acest din urmă autor găseşte coincidenţa hipoepinefriei mamei şi a sexului feminin al copilului de 15 ori pe 15 cazuri şi propune administrarea adrenalinei mamei pentru a determina copii de sex masculin. Am avut ocazia să fiu consultat de o pacientă care dorea să aibă un copil de acest sex. I-am prescris tratamentul indicat de Robinson. La termenul obişnuit aceasta a dat naştere la un copil de • sex... feminin! Tratamentul indicat de Robinson a dat deci greş în acel caz. Totuşi faptele referitoare la virilismul suprarenal par a justifica ideea unui raport între funcţia suprarenalelor şi determinismul sexelor. Dar rolul principal ar fi jucat de corticală nu de medulară. Gallais crede că este locul să se atribuie cu multă probabilitate cor-ticosuprarenalei o funcţie specială care face ca latul să evolueze spre sexul masculin, aceeaşi iglandă provo cînd la copil şi la adult apariţia virilismului. Această problemă merită a fi cercetată experimental ceea ce-mi propun să fac. 1 Turolt a constatat că ionii calciu şi potasiu au un rol foarte important în ce priveşte modalitatea acţiunii adrenalinei, excitaţie saiu inhibiţie, asupra uterului. OPERE ALESE 491 HAfllIOHEqHHKH C rHHEKOJIOrHMECKOH H nEflHATPH^ECKOK TOHEK 3PEHHH PE3KDME Abtop aejiaer Rpa-mnă 0630P jţocTHJKeHHH b o6jiacra HaanoqeqHHKoe c rHHeKOJionHqecKOH « neAHaxpHqecRoS ToqeK speHHH b CBere sHjţOKpHiHCWio-rn'iecKHx HccJie,nOBaHHH, npoBe^einibix ao 1923 ro;xa. 3aTeM cjie^yer KpâTKHH HCTOpHqecKHfi oqepK pasBHTHH Ha^noqeqHHKOB b BHyTpHyTpofiHOfl JKH3HH, h noOTepKHBaercH Mop^cwiorH’iecKoe pasjiHHMe HaOTOHeqHiHKOB b 3aBHCHMOCTH ot nojia. OTMeqaerca Taxate nOBHnieHHaa aKTHBHOCTb Ha^nOTeqHHKOB b npe^MeH-CTpyaJibHHă nepHOji, b nepno^ pasMHOJKeHHH jkhbothhx h bo BpeMH depe- M6HHOCTH. Bo BpeMH 6epeMeeHOCTH npoHBJinercsi rHnepTpocfmH najmoqeHHHKOB, rjiaoHMM oâpaaoiM saiparaBaiomaH Kop.KOBbiH oraft noc/re.ajfflx. rfo-BHOTMO-My, cymecuByeT raKMce h ranepaKTEBHocTb MosroBoro cjioh haiflinoneqnhkob, qTO npOHBjifleTtca b noiBbimeiHiHOM KOjmqecTBe ajipeHajiHHa b kpobh. Ph£ aBTO-pOB OTMeriHJi« rHnepxpo^HK) HaOToqe^HHKOB BCjiejxcrBHe KaerpaiţHH. C ToqKH speHHH KJiHHHMecKofi narojioniH OTMeqaercH chhapom ranep-njiasHH Haano^eqHHKOB npn aHeHKetţiajiHH h anjiaaHH «opKoeoro cjioh npu rajipoKecţiajiHH. Chhapom paHHero nocTapeiHHH b .nercKOM B03pacTe obhsh-BaercH c aTpocfmefi Ha/inoqemniKOB. Abtop ynoMHHaer TaiOKe o CJiyqa>ix HH^âHTHJIbHOrO COCTO'HHHH H3OTOqGqHHKOBOrO np0HCX03KJI,eHHH. rioji,qepKHBaK)TCH Ha^,noqeqHHKOBO-nojiOBbie BsaHMOOTHOUieHHH, kjibHiH- qec.Kaa a SKcnepHMeHTajibHaH Hej,ocTaToqHocTb Haji,noqeqHHKOB, npHBOAamaîi K aTpO(J)HH HHqHHKOfB, aMeHOpeH, CHHJKeHHIO CHOOO^HOCTH K OnjIOaOTBOpeHHIO, aSopiy, pa3JiHMHbiM naTOJiornqecKiHM coctohhhhm 6epeMeHHOCTH h t. #. Abtoph no^qepKHBaiOT TaiOKe B3aHMOCBH3b Hajtnoqe^HHKOB c bhjiohko-BOJIHM(ţ)aTHq0CKO0 .HHCTpOtJmeft, KOCTHOfi JpîCTpO^Heă, pa3BHTH6M MblEieqHOM CHCTCMbi, pBoraMH 6epeMeHHbix h t. a- 06cy>KAaioTCH Taicate BHpHJHrcsHpyioiUHe onyxcwra HaanoqeqHHKOB. Ot-MeqaercH 3HaqeHHe a^penajinHa b aKymepcKofl npaKTHKe, b CBere bjihhhhh, OKa3biBaeMoro sthm BemecTBOM Ha SepeMeHHyio MâTKy. LES GLANDES SURRENALES AU POINT DE VUE GYNECOLOGIQUE ET PEDIATRIQUE RESUME L’auteur fait un compte rendu de l’importance des glandes surre-•nales, au point de vue gynecologique et pediatrique, sous l’angle des connaissances endocrinologiques accumulees jusqu’en 1923. II passe en revue le developpement de la surrenale au cours de la vie intra-uterine 492 C. I. PARHON et souligne les differences morphologiques entre les surrenales des deux sexes. II signale egalement l’activite accrue des surrenales â la periode premenstruelle, â la periode de reproduction clhez les animaux, et du-rant la grossesse. Au cours de la grossesse, il y a hypertrophie des surrenales, no-tamment de la corticale. II y aurait touteîois aussi une hyperactivite de la medullo-surrenale, se traduisant par rhyperadrenalinemie. Nombre d’auteurs ont signale l’hypertrophie des surrenales â la suite de la castration. En ce qui concerne la pathologie clinique, l’auteur signale le syndrome d’hyperplasie surrenale chez les anencephales, Taplasie de la me-dullaire, dans l’hydrocephalie. II rattache le syndrome de la progerie â l’atrophie des surrenales pendant l’enfance. II rappelle des cas d’infan-tilisme isurrenal. II insiste ensuite sur les correlations qui existent entre les glandes surrenales et genitales, sur l’insuffisance surrenale, clinique et experimentale, conduisant â ratro-phie ovarienne, â l’amenorrhee, â une diminu-tion de Taptitude â la îecondation, aux avortements, dysgravidies, etc. Les rapports entre les surrenales et la dystrophie thymico-lympha-tique, les dystrophies osseuses, le developpement du systeme musculaire^ les vomissements de la grossesse, etc. sont egalement soulignes. Pour finir, l’auteur discute des tumeurs virilisantes de la surrenale. II releve rimportanoe de radrenalmie dainis la ipratique obstetrique, souis l’angle de l’influence de Tadrenaline sur Tuterus gravide. BIBLIOGRAFIE Lucien et P a r i s o t, Glandes surrenales et organes chromaffines, Paris, 1913. B i e d 1, Innere Sekretion, Berlin, Wien, 1916. P e n d e, Endocrinologia, ed. a 2-a, Milano, 1917. E. A. S ch af er, Les glandes â secretion interne. (Traduit par Guy8 Laroche et Richard)* Paris, 1920. M a r a n o n, Problemas actuales de la doctrina de las secreciones internas, Madrid, 1922. Endocrinology. (Bulletin of the Association for the Study of Internai secretions), Los Angeleos, California, 1920—1922. G o n a 1 o n s, Relacion entre la hipofisis e la colesterina, Congreso Nacional de Medicina, Buenos Aires, 1916. IV. STUDII SI OBSERVAŢII CLINICE ASUPRA PANCREASULUI DESPRE ROLUL PANCREASULUI ÎN PATOGENIA UNOR CAZURI DE OBEZITATE INFANTILĂ * Rolul tulburărilor endocrine în patogenia obezităţii este foarte important şi este departe de a se reduce la acela al insuficienţei tiroidiene, astfel cum era acum oîţiva ani tendinţa de a se admite. In afară de intervenţia tiroidei, care nu pare a fi cea mai frecventă, se poate admite că în patogenia obezităţii intervin şi: insuficienţa glan delor genitale (mai ales cea orhitică), probabil şi o formă de insuficienţă hipofizară precum şi hiperfuncţiile glandelor corticosuprarenale, a anterohipofizei (sindromul Cushing), a epifizei şi a pancreasului (mai ales hiperinsulinia). Falta a relatat primul asupra intervenţiei insulinei în mecanismul îngrăşării. Două cazuri de obezitate infantilă, ce am avut ocazia să studiem, ne permite să revenim asupra acestei probleme. Este vorba de doi copii ce i-arn observat ambulator. Din această cauză, observaţiile sînt prin forţa lucrurilor incomplete. Ne lipsesc mai ales cercetările de laborator. Dar, prin problemele multiple ce le ridică, am socotit că merită să fie publicate. începem prin a expune aceste observaţii pentru a discuta apoi problemele ridicate. 1. M., 8 ani, văzut pentru prima oară la 1 august 1935. Mama lui M., diabetică, dinainte de concepţia bolnavului nostru. Născut în termen, cu o greutate de 5 kg. E vorba de un copil a cărui talie de 1,33 m este evident superioară mediei normale 1,208 m (diferenţă în plus de aproape 12 cm), greutatea sa de 56,900 kg depăşeşte cu 35,900 kg greutatea medie a copiilor normali. Ţesutul adipos prezintă o distribuţie feminină. La coapse adipozitatea este considerabilă. Copilul prezintă de altminteri şi alte atribute a acestui sex, de pildă, pigmentarea foarte slabă a tegumentelor. * Publicat în Bull. mem. Soc. roum. endocr., 1941, an. 7, nr. 5—6, p. 73. 496 C. I. PARHON Organele genitale sînt ţoarte puţin dezvoltate. Penisul nu depăşeşte în lungime I cm. Este ascuns într-o cută adipoasă (penis în buton). Se observă vergeturi. Mameloanele nu sînt reliefate. Din contra, la nivelul lor se observă o depresiune lineară. Din punct de vedere psihic, este vorba de un elev eminent dar care are tendinţă ia ticuri. 2. L. G., 8 ani. Este adus la consultaţie, de mama sa, pentru o adipoză exagerată şi pentru tulburări din partea organelor genitale, cu toate că acestea din unmă ou sînt foarte accentuate. Tatăl lui L. G. suferea de un sindrom hipoglicemic cu crize de narcolepsie. Observaţia lui a fost publicată de profesorul Marinescu, Fagon, Bruch şi Păunescu-Podeanu. Tatăl a murit. Mama are un grad de obezitate şi prezintă semnul Dalrymple (lărgirea fantei palpebrale). L. G. are înălţimea normală pentru vîrsta lui (1,21 m), greutatea este de 30,600 kg. Ţesutul adipos este abundent, mai ales la abdomen, dar şi în regiunea pectorală şi la coapse. Penisul este suficient de gros, lung aproape de 3 cm. Glanda tiroidă este mică. Timusul nu este percutabil. Testiculele au volumul a două nuci mici, sau a două alune mai voluminoase. Pofta de mîncare este foarte pronunţată. Bolnavul preferă frigul. Prezintă cefalee, uneori destul de accentuată. Simte de asemenea, cîteodată, dureri în braţe. Bolnavul a fost supus unui tratament cu injecţii de lob intermediar de hipofiză (Byla) sau de glanduantină (Tichter) (o injecţie la două zile), mai tîrziu cu prolan (Bayer), 100 unităţi la trei zile, precum şi cu tablete de glandă tiroidă (7 cg, 5 pe zi în 3 doze). L. G. a fost examinat de noi întîia oară la 2 februarie 1937. La 27 decembrie 1938, înălţimea era de 1,32 m şi greutatea de 36,600 kg. In interval de 23 luni, crescuse cu II cm şi cîştigase 6 kg. Urmează mai departe un tratament cu „sterandryl“, precum şi cu lipide orhitice. La 14 august 1939, înălţimea sa era de 1,38 m, deci un plus de 6 cm (în 7V2 luni), iar greutatea sa de 44,200 kg (un spor de 5 kg). Tratamentul cu tiroida (tablete a 5 cg, 2 pe zi) şi cu testoviron a fost administrat cu intervale de repaus. La 27 martie 1940, înălţimea sa era de 1,42 m şi greutatea de 49,300 kg. In al doilea caz ne gîndim la o ereditate maternă, căci mama lui L. G. prezintă un anumit grad de obezitate. Dar mai ales ereditatea paternă ne pare interesantă de luat în consideraţie. Tatăl era, în adevăr, atins de un sindrom hipoglicemic şi probabil hiperinsulinic. Acesta din urmă pare, prin transmisiune la copil să realizeze la el distrofia adipoasă. Tulburările organelor genitale sînt în acest caz puţin pronunţate. In prima observaţie este vorba de im bolnav atins în acelaşi timp de o obezitate importantă precum şi de o oprire în dezvoltare a organelor genitale. Se poate deci foarte bine vorbi, în acest caz, de o dis-trofie adipozo-genitală. Obezitatea era notabilă chiar de la naşterea acestui bolnav. Cîntărea atunci 5 ikg. Notăm de asemenea că înălţimea sa OPERE ALESE 497 întrece pe cea a copiilor de vîrsta lui, 1,33 m la 8 ani, pe cînd la aceeaşi vîrstă înălţimea miedie este de 1,20 m; aceea de 1,33 m observîndu-se normal între 10 şi 11 ani. Notăm prezenţa unor vergeturi cutanate, simptom ce se întîlneşte de obicei în sindromul Cushing şi în cel hipercorticosuprarenal, ambele sindroame avînd de altminteri afinităţi foarte strînse care merg adesea pînă la confuzie. Cazul M. nu este izolat în literatura medicală. Au fost de repetate ori observate mame diabetice, care au dat naştere unor copii giganţi, Riesenkinder, dar după cum se vede nu numai înălţimea este exagerată dar şi dezvoltarea ţesutului adipos. După Dix, proporţia unor asemenea copii este de 19,3% la femeile diabetice şi numai de 3% la cele normale. La un număr de 608 copii, născuţi din mame diabetice, proporţia copiilor normali era de 385, deci de 63,32% ; 110 atingeau .greutatea de 4 kg ceea ce dă o proporţie de 18,10% ; 47 ajungeau la 4,5 ikg, deci 7,73% ; 49 ajungeau la 5 kg şi 17 la 5—6 kg, deci împreună cu prece- denţii dădeau o proporţie de 10%. Observaţiile asupra copiilor giganţi, născuţi din mame diabetice sînt datorate lui Colorni, Fru'hisusholz, Hanisen, Holtzbaoh, Uimiber şi Rosenberg, Mevinny Sohettter, Wellersen, Kustner, Armsgaard, Cizek, Azerad, Fischee, Jaschke, Molie, d’Aprele, Perez. în cazul lui Colorni, greutatea nou-născutului era de 6750 g, în cel al lui Springer, trecea de 7000 g. Dix este chiar de părere, după două observaţii; personale, că copiii giganţi pot fi expresia unui diabet latent al mamei. Trebuie deci reflectat la o asemenea împrejurare, chiar la asemenea copii, născuţi din femei considerate normale (proporţie de 3%). Din punct de vedere patologic, Springer incriminează hiperglicemia mamei, ceea ce aduce copilului un exces de zahăr. După Holzbach, ca şi după Nothmann şi Hermstein, este vorba de o transformare a zahărului în grăsime, datorită unei reacţii a aparatului insular al copilului. O stare hipoglicemică se observă, după aceşti autori, încă mult timp după naştere, ia copiii de care vorbim. Schretter şi Nevinny afirmă de asemenea rolul hiperinsulinei acestor copii şi noi credem că se poate admite aceeaşi interpretare. Autorii citaţi, se gîndesc de asemenea la o acţiune a lobului anterior al hipofizei la un copil diabetic, născut dintr-o mamă, atinsă de aceeaşi boală. In cazul nostru şi în cazurile deja citate, de copii concepuţi de mame diabetice, o exagerare a secreţiei de insulină pare să fi intervenit în patogenia obezităţii, şi la augmentarea înălţimii. Se pare că acelaşi lucru este adevărat, şi în observaţia copilului cu ereditate paternă, după cît se pare — hiperinsulinic. După cum am mai spus-o, lui Falta îi datorăm noţiunea de obezitate insulinică, acest autor dovedind că se poate realiza îngrăşare prin injecţii de insulină, de pildă, la basedowieni. 32 — Opere alese — c. 3487 498 C. I. PARHON Noi înşine ne-am gîndit la posibilitatea intervenţiei insulinei în di« trofia infantilă pe care Pende o desemnează sub numele de matronism, distrofie în patogenia căreia acest autor consideră esenţială hiperfuncţia corticosuprarenalei. Intr-o observaţie de obezitate infantilă, relatată de noi cu Briese, bolnava se scula noaptea pentru a mînca, chinuită de o foame irezistibilă. Am invocat în acest caz şi hiperinsulinia, pe lîngă alte tulburări endocrine. In adevăr, o foame exagerată face cu adevărat parte din sindromul hiperiinsiulmic şi vorbind de aioesit fenomen, trebuie să ine întrebă,m dacă excesul de secreţie de insulină nu intervine cu oarecare frecvenţă în cazurile de obezitate infantilă şi chiar de obezitate în general. Or, la un număr de mai mult de 250 de cazuri de obezitate infantilă, observate de noi, printre care cele mai multe reprezintă cazuri de distrofie adipozo-genitală, se găsesc cel puţin 55, deci aproape 20% în care este vorba de mari mîncăcioşi, sau la care o mărire a poftei de mîn-care s-a constatat cu siguranţă. Intr-un caz se zice că pofta de mîncare este ca de lup, în 5 cazuri este calificată de înfricoşătoare, într-un caz colosală, în fine în alt caz este etichetată drept fantastică. De asemenea, trebuie să ne gîndim la hiperinsulinie în cazul unuia din aceşti bolnavi, care are din timp în timp, mari dureri de cap, cu paloarea feţei, dureri care cedează uneori după mîncare şi care din contra apar dacă bolnavul n-a mîncat la timp. Cefaleea era prezentă şi la bolnavul G. Pofta de mîncare exagerată concordă credem şi cu o secreţie externă abundentă a pancreasului şi este locuil să ne gîndim că, în patogenia unor anumite cazuri de obezitate, pancreasul intervine nu numai oa o glandă mdo- ci şi exocrină. Să adăugăm că toleranţa pentru zahăr a fost de mai multe ori găsită mărită în cazurile de distrofie adi-pozo-genitală. Dar, pe de altă parte, trebuie remarcat că pancreasul nu este singurul organ care intervine în apariţia foamei. Leopold Levi a insistat asupra rolului tiroidei din acest punct de vedere şi a vorbit de funcţia oregogenă a acestui organ. Nu este locul să ne gîndim la o exagerare a funcţiei tiroidiene în obezitatea infantilă (şi mai ales în distrofia adipozo-genitală). Din contră, trebuie să ne gîndim în anumite cazuri la intervenţia posibilă a suprarenalelor. Pierderea poftei de mîncare este unul din simptomele insuficienţei suprarenale, după cum o mărire a poftei de mîncare pare că se observă în cazuri de sindrom hipercorticosuprarenal sau în cel al lui Cushing în care de asemenea intervine hipercorticosuprarenalismul. Există desigur o obezitate legată de o exagerare a funcţiei corticosuprarenale şi vom aminti aici că o asemenea patoigenie a fost invocată de Cristiansen, în sindromul macroliposomiei congenitale, boală congenitală şi familială. Cele două cazuri de obezitate congenitală la frate şi soră, relatate de unul din noi cu Ballif, par să aparţină acestei distrofii. OPERE ALESE 499 Obezitatea copiilor născuţi din mame diabetice este de asemenea congenitală şi pare că se apropie mult prin simptomatologia sa de dis-trofia descrisă de Cristiansen. Ambele cazuri reprezintă interesante exemple de endocrinopatologie prenatală. In obezităţile congenitale, va trebui căutată partea respectivă a hi-peractivităţii pancreasului şi aceea a corticosuprarenalei şi aceasta, cu atît mai mult, cu cît există desigur o corelaţie insulino-corticosupra-renală. Injecţiile de insulină determină o hipertrofie a corticosuprarenalei cu acumulare lipidică în celulele acesteia din urmă (Pali, Kahu, Ho-rada, Schereschwsky şi Magulinsky, Langeker şi Schenk Ridlle, Hanen-well şi Fischer, Parhon şi Milcu). Pe de altă parte, Stoker, într-un caz de adenom oorticosuprarenal, a observat mărirea insulelor Langerhans. Această mărire este observată şi după castrare, paralel cu hipertrofia corticosuprarenalei. Cazurile de hiperfuncţie insulmică la copiii mamelor diabetice constituie o demonstraţie a intervenţiei organelor endocrine fetale, în timpul vieţii intrauterine. După Aron, un fapt de acelaşi ordin poate fi observat şi din punct de vedere experimental. Căţelele gravide suportă *mai bine extirparea pancreasului, organul respectiv al fătului funcţionînd şi compensînd lipsa organului matern. Dar cazurile despre care vorbim ridică, în afară de aceasta, o problemă de biologie generală. Este vorba de rolul pe care compoziţia chimică a mediului hormonal îl exercită asupra dezvoltării organelor. In aceste cazuri exagerarea cantităţii de glucoză circulantă ar determina hiperplazia, dacă nu chiar formarea insulelor Langerhans în pancreas. Glucoza ar provoca dezvoltarea organului de care are nevoie pentru a fi metabolizată. De altfel, după cercetările lui Marrassini, acelaşi fenomen (hipertrofia insulelor Langerhans) se observă şi în timpul vieţii extrauterine la animalele care primesc mari cantităţi de zahăr. Lazarus observă la rîndul său acelaşi fapt, hipertrofia şi hiperplazia insulelor Langerhans la animalele cărora li s-au administrat injecţii de adrenalină. Or, acestea din urmă determină de asemenea o hiper-glicemie. Glucoza din mediul intern ar regla deci, nu numai secreţia insulinei dar şi dezvoltarea organului care o secretă. Este un exemplu de ceea ce noi am numit legea cererei şi a ofertei în endocrinologie. O problemă, care se ridică de asemenea cu privire la macroliposo-mia copiilor născuţi din mame diabetice, este aceea de a şti: de ce acest sindrom nu se observă constant, ci numai în proporţie de 20% ? 500 C. I. PARHON Este vorba după cît se pare de deosebiri clinice de la un caz la altul, cum ar fi gravitatea diabetului matern, ridicarea mai mult sau mai puţin importantă a glicemiei, pragul renal de eliminare etc. Oricum ar fi, această problemă ar merita să fie studiată din punct de vedere experimental, cercetînd în ce mod se dezvoltă embrionul sau fetusul mamelor cărora li s-au practicat extirparea mai mult sau mai puţin largă a pancreasului. In a doua observaţie, este vorba de un copil aii cărui tată prezintă crize narcoleptice în legătură cu hipoglicemia. Observaţia tatălui a fost comunicată de Marinescu, Fagon, Bruch şi Păunescu-Podeanu. Dar trebuie să spunem aici că aceşti autori au înclinat să admită că hiperglicemia era, cel puţin la început, datorită unei tulburări a funcţiei anterohipofizare, fără a exclude intervenţia secundară a pancreasului. Oricum ar fi, această intervenţie, după părerea noastră, nu este exclusă. Dar importanţa celei de a doua observaţii constă mai ales în faptul că tulburarea endocrină care a determinat obezitatea în acest caz este de origine ereditară. O altă problemă interesantă, care se ridică cu privire la aceste cazuri de distrofie adipozo-genitală este aceea de a şti în ce măsură tulburările de dezvoltare a organelor genitale, după cum şi anumite caractere de feminism sînt legate de acumularea grăsimii. Se pare că o asemenea relaţie există, fără a se putea preciza mecanismul său. Dar în general, organismul feminin este mai bogat în grăsime decît cel masculin. Pe de altă parte, la crabii parazitaţi de saculine, apariţia caracterelor feminine pare în raport cu creşterea foarte importantă a grăsimilor sanguine, asemănătoare celeia ce se observă la crabii femele (Smith, citat după Joyet-Lavergue, La physico-chimie de la sexualite, Berlin, 1936). Observarea lui M. ridică încă problema diagnosticului între diferitele forme de obezitate infantilă, legate de distribuirea ţesutului adipos. Prezenţa vergeturilor cutanate aminteşte ceea ce se observă în sindromul Cushing şi în sindromul corticosuprarenal. Insă, cel puţin în primul, depunerea grăsimei respectă membrele, pe cînd în cazul nostru, coapsele sînt enorme. Participarea membrelor ar pileda oare pentru o hi-perfuncţie insulinică ? Aceasta se observă, în orice caz, la ambii bolnavi. Nu vom insista asupra tratamentului aplicat bolnavilor noştri, tratament care dă, cel mai adeseori, foarte bune rezultate în ceea ce priveşte dezvoltarea organelor genitale, dar care în mod general, influenţează mai puţin adipozitatea. Dar trebuie ridicată aici şi problema wnui tratament patoigeoic, care ar fi realizat prin întrebuinţarea hormonului diabetogen sau contrain-sular, secretat de lobul anterior al hipofizei. Efectele unui asemenea tratament vor trebui studiate în viitor. OPERE ALESE 501 O POJ1H nOjPKEJiyAOMHOn >KEJlE3bI B nATOrEHE3E HEKOTOPblX CJiyqAEB 0}KHPEHHfl y flETEH PE3IOME ripiiBO^HTCH Hao^ioAenHC Ha# AByMa 6ojibiibiMH, cTpaAaioiUHMii Hiicjîan-THJibHbiM OîKHpeHHeM, npimeM y op,Horo H3 hhx MaTb crpa^ajia ftHaderoM, a y Apyroro — oreu, OTpa^aJi rHnorjiHKeMH'jecKHM h ranepHHcyjiHHOBbiM chh-APOmom, a TaioKe npunaAKaMH HapKOJiencHH. J3,ejiaercfl KpaTKHfi o63op MacToru poacaaeMOCTH raraHTOB ot MaTepefi, CTpafliaioiiiiHX fl.Ka6c.TOM, najiiraiie cHHApoMa inicy.iHnoBoro oHdipeiiHH, ona-caHHoro OajiTOM. IIo.n,qepKHBaeTca TaioKe sHaqeHne rHnepuHcyjiHHHH b noflBJieHHH qyiBCTsa HenpeoAOJraMoro rojioji,a, a TaK»e nacTOTa onpe,n,&/ieiHHa sToro CHMnTOMa b cjiyqaax hhc|)aHTHJibHoro ojKHpeHHH. Abtop crasHT pa# npo<)JieM OTiiociiTejibHo Toro, b KaKoft creneHH pac-CTpOHCTBO pa3BHTIHH IKMOBHX OpraHQB CBasaHO C OHCHpeHHeM, a TaiOKe cy-mecTByeT jiu B3aHMOCBa3b MejK&y (J)eMHHH3MOM h cKonjieHHeM xhpobhx Macc DU ROLE DU PANCREAS DANS LA PATHOGENIE DE CERTAINS CAS D’OBESITE INFANTILE RESUME Cet article expose l’observation de deux malades atteints d’obesite infantile, la mere de l’un etant diabetique, le pere de l’autre souffrant d’un syndrome hypoglycemique-hyperinsulinique et de crises de nar-colepsie. L’artiole trăite de la frequence avec (laquelle des meres diabetiques mettent au monde des enfants geants, ainsi que de l’existence du syndrome d’obesite insulinique decrit par Falta. II souligne egalement l’im-portance de l’hyperinsulinie dans la determination de la boulimie, ainsi que la frequence de ce symptome dans l’obesite infantile. Par la suite, on discute de la mesure en laqueille les troubles du de-veloppement des organes genitaux sont lies â l’obesite, tout comme cer-tains caracteres de feminisme se rattachent â l’accumulation de la graisse. ACŢIUNEA INSULINEI ASUPRA CORTICOSUPRARENALEI * Problema, despre care dorim aici să spunem cîteva cuvinte, a fost deja studiată de mai mulţi autori. Dacă ne-am permis să prezentăm această scurtă notă, este datorită rezultatelor deosebit de nete pe care le-am obţinut şi care demonstrează odată mai mult, din punct de vedere histologic, corelaţia pancreato-corticosuprarenală. Am studiat suprarenalele animalelor care au servit la teza lui M. Ionescu. Acesta a cercetat acţiunea insulinei asupra insulelor Lan-gerhans. Să spunem mai întîi că Pali remarcase deja, că injecţia de insulină determină omogenizarea diferitelor zone corticosuprarenale şi că vacuo-lizarea celulelor se accentuează. Vascularizarea organului devine de asemenea mai evidentă. Hoffmann, Kahn au confirmat rezultatele lui Pali. In cercetările sale cu Miinzer, cel din urmă autor a arătat că dacă se practică secţiunea splanchnicilor, modificările de mai sus nu se mai produc, deci ele au loc pe cale nervoasă. Horada, Sohereschewsky şi Magulinsky au observat, la rînduil lor, alteraţii ale suprarenalelor în urma injecţiilor de insulină. Aceşti doi autori au constatat că şi apariţia unei hiperemii poate merge pînă la hemoragii. La rîndul lor, Schenk şi Langecker au studiat acţiunea tratamentului cu insulină aplicat timp îndelungat. Ultimul din aceşti autori arătase deja că acest hormon determină, la iepurele de casă, hipertrofia suprarenalelor şi mai ales a corticalei lor. Thatscher nu observase o asemenea hiperitrofiie dar Riddle, Honeywell şi Fischer iau îratîlniit-o la porumbel. * In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi alţii. Comunicare prezentată la al XVI-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie, endocrinologie şi medicină legală. Bucureşti, octombrie, 1936. Publicată în Bull. mem. Secţ. endocr., 1936, voi. II, p. 295. ( OPERE ALESE 503 Schenk şi Laragecker compară alterările ce le-au observat cu cele găsite de Schenk şi de alţi autori, în urma castrării. Au confirmat modificările întîlnite de autorii precedenţi dar, în afară de aceasta, au văzut, că dacă tratamentul este prelungit peste 5 luni şi jumătate, cu toate că hipertrofia organelor continuă să se accen-tuieze, bogăţia celulelor în lipoizi şi omogenizarea straturilor dispar. Corticala apare din nou dispusă în trei straturi dintre care cel intern şi cel extern sînt bogate în protoplasmă şi sărace în lipoizi. Celulele din toate straturile sînt mici şi zona corticală apare groasă, „hiperplastică şi bogată în celule". Cercetările noastre au fost făcute pe 30 de cobai cărora li s-a administrat, timp de 30 de zile, V2—1 U/kg insulină. In stare normală, substanţele lipoidice se dispun, la această specie, mai ales în regiunea externă a fasciculatei. La animalele noastre injectate, toată corticala este foarte bogată în lipoizi. Ca şi ceilalţi autori,, putem vorbi de o omogenizare a corticalei. De asemenea, se observă că lipoizii nu sînt dispuşi sub formă de granulaţii ci mai ales sub formă de picături mai mici sau mai voluminoase. In general, corticala apare hipertrofiată, puţind atinge dublul normalului. Rezultatele noastre concordă, destul de bine, cu cele ale autorilor, care ne-au precedat. Ca şi cercetările acestora, ele dovedesc că se poate influenţa structura suprarenalelor prin injecţii de insulină, ceea ce este un fapt important de reţinut. Aceste modificări se întovărăşesc oare de variaţii în constituţia chimică a acestor organe şi în secreţia lor ? Corespund oare unei stări de repaus sau unei hiperactivităţi funcţionale ? Iată întrebări, la care răspunsul urmează să fie căutat. In cercetări anterioare, unul din noi găsise că injecţiile de insulină determinau o reacţie a hipofizei, consistînd într-o vasodilataţie puter-nifcă şi o mare abundenţă ide coloid. A notat, în afară de aceasta, lutei-nizarea ovarelor cu diestru prelungit. BJIHJIHHE HHCyJIHHA HA KOPKOBblH CJIOH HAflnO^EqHHKA PE3IOMF. Abtop npoH3Beji racTOJiorHqecKoe Hccjie^OBaHHe HaOToqeqHHKOiB y 30 MOpCKHX CBHHOK, KOTOpbIM ejKe/tHCBHO BBOflHJIOCb 0,5 — IE HHCyjIHHa Ha Kr Beca Tejia. Pa3yjibTaTbi OKaaaJTHCb BecbMa y6e,mHTejibHbiMH, npnqeivi Ha6jno^,ajiact> roMore«H3au,HH h ranepTpo. (X t/5 X>~ < Z o O rH OD CM cm" 00* 00 o O 00 CD CD 1 CD CM CM cd i o io CD - I CM Tf CM ^ LO CD CM IO ~CMOGCMCDt>-CMCDCD^ ^ ------- - IO io CM CM . CO (MCO(NON^(M!M 050000^ 00 00—'CO ^fCMOOCM^CMlOCM o , CM ^ CM~ o —T —T ^S§^§§cmî£- co^ CD CM^ ^ — o" —< —• oo" —< cm •t-cd rrio r^-co ~^-cd Oi 1 CM I t"* | i I 00 I I — | o r^oT C.00 d, lO^^CM^CD^CM r-i^ LO CD^ O rjT 00 IO 00* ^ 0O Tf> CD 1 CD C. ^ CM £ 13 S c < LO —• LO LO O o Oi O lO o o - oq1 O ^-T CD r^T CD oo" «OCM C^CM «W O O O O O Tf o o o" o" o” o2vo2o^io2o£3 iO | >—1 | O | ^ | O) | sois^s^^oiao!)' CD CM CD ^ — cd" CM «2-2- £13 1 S —« ^LO ^.LO '—1 CM LO Oi — CM CM :^2 = ^ I c ,odJ/ lo C. > CD l > s LO ” Oi lo LO t>T oo 00 CM 00 ^ LO « OO CM CM CM o _ o o O O ^O^OtNOOOOOOO o O o og 0*3 9 O 9 q | oj q | o | o i o^dcMoodoodo O *-« o *—• o o o o o o o o o o o 00 CM CM So °‘s 00 o io CM CM io CM —• O LO LO 00 CD O O CM 00 CM 00 CM CD CM ooSogoPTo c! I <* I I - I O^OLOOOO^f y—' O ^ LO ^ LO CM Oi C^^^3 c^.c3 c3. eSeSeSeSeS oo c--—- ^ co co t2 CO 00 co CM co O O O O O io O LO O LO CO Tf Tf Tf CO *-h CM 00 o o o o LO Oi oo CD CO 0 01 0O £ 'B ) ma — medie aritmetică 1 la 20 CV cîmp de variaţie | OPERE ALESE 509 Din cele ce preced, rezultă, fără îndoială, că extractul lipidic, întrebuinţat de noi, în injecţii de 1 ml, la fiecare 2 zile, determină, într-un interval de 60 de zile, o multiplicare aproape la dublu a insulelor Lan- Fig. 1. — Conturul unei secţiuni a pancreasului unui animal, injectat cu lipide suprarenale— în negru, insulele Langerhans, cu dimensiunile ce se observă pe secţiune. gerhans. Volumul, suprafaţa de secţiune şi greutatea lor au fost de asemenea modificate, dar se pare, într-un mod mai puţin important decît numărul. Multe alte probleme se ipun încă, în urma acestor constatări; variaţiile de doză, durata tratamentului, măresc sau micşorează rezultatele obţinute ? Pe de altă parte, în ce măsură se va obţine rezultate asemănătoare, pentru specii diferite ? Extractul Întrebuinţat de noi este desigur un amestec de mai multe lipide. In mod precis, care sînt oare aceste substanţe ? Care este substanţa sau substanţele active ? Printre ele sînt oare şi substanţe cu acţiune inhibitoare ? In ce măsură aceste substanţe sporesc sau împiedică acţiunea lor ? 510 C. I. PARHON Substanţele active specific sintetice (cortiron, percorten, cortenil etc.) acţionează analog asupra insulelor Langerhans şi în ce mod, cu ce doză etc. ? Se pune de asemenea o altă întrebare importantă. In ce mod creşterea numărului insulelor se face pe seama celulelor acinoase ? Există oare, în pancreasul normal, germeni de insule în stare să se dezvolte, în anumite condiţii ? Toate aceste probleme vor trebui studiate, cu toate că unii autori au făcut deja cercetări asupra anumitor probleme. Acţiunea lipidelor suprarenale, asupra insulelor Langerhans, va găsi oare aplicaţii terapeutice, ca de pildă în tratamentul diabetului ? Lipidele suprarenale nu sînt, desigur, singurele substanţe care excită dezvoltarea, înmulţirea insulelor Langerhans. Faptele următoare, citate în mare parte, după recenta lucrare a lui Jean Verne, o dovedesc cu prisosinţă. O creştere în număr şi în volum a insulelor Langerhans a fost observată şi în alte împrejurări. Astfel, nu pare îndoielnică în cursul sarcinii (Florentin, Picard şi Weiss, Bertino şi Bianehi, Le Winn, Hinter-egger, Sendrail, Bazex şi Bimes), Afară de aceasta, Dubreuil a găsit că copiii născuţi din mame diabetice sau cei născuţi din mame pancreatectomizate experimental prezintă o hiperplazie considerabilă a insulelor Langerhans. Mai mulţi autori au observat creşterea numărului de insule, în urma injecţiilor cu insulină. I on e s eu - R omanaţ i, în laboratorul Clinicii endo-crinologice, a ajuns la aceeaşi concluzie. La rîndul său, M. Pitiş, în acelaşi laborator, a observat o creştere pînă la dublu a greutăţii pancreatite (şi aceasta, în raport direct cu durata tratamentului), precum şi o creştere numerică şi ca volum a insulelor Langerhans. După tiroxină, ea a observat insule, mari şi active, însă nu o sporire ca număr. Konewskaia, precum şi Champy, Kritsch şi Llombard, Rathery şi Turiaf, Florentin şi Watrin, Sendrail, Bazex şi Bimes au constatat creşterea numărului şi volumului insulelor după tiroxinizare. Lorand ar fi observat hipertrofia insulelor, după extirparea tiroidei. Laguesse însuşi şi apoi Szoboley, Retterer, Stefko, Aubertin, La-coste, Sarci şi Castagnon, Sendrail, Bazex şi Cahuzae au văzut creşterea ca număr şi volum a insulelor sub influenţa inaniţiei. Această hiperplazie poate fi urmată de atrofia aceloraşi organe. Leriche şi Jung au constatat faptul interesant că derivaţia biliară determină o creştere a numărului insulelor Langerhans, care prezintă mari celule endocrine şi o congestie pronunţată. Glicemia a scăzut de la 1,28 la 0,71 g°/00. Acelaşi fenomen a fost notat la o femeie diabetică, după o intervenţie asupra căilor biliare. Glicemia a scăzut de ‘la 2,60 la 1,59, astfel că autorii cred în posibilitatea de a întrebuinţa derivaţia bilei ca tratament al diabetului. Jean Verne cu J. Mărie Verne şi apoi cu Simone Julien Mărie au reluat chestiunea şi au constatat, la cîine, că fenomenul este foarte rapid, proporţia de ţesut langerhansian faţă de acini, ridieîndu-se după 17 zile de derivaţie biliară, de la 28 la 92%. Este vorba, după ei, mai OPERE ALESE mult de o „polinezie" decît de o „macronezie". Insulele mici sînt foarte numeroase. AnseLmi.no şi Hoffman au descris o substanţă stiimulentă de origine hipofizară. Pe de altă parte, Tschereschewski ne-a arătat (la Moscova) acelaşi fapt, determinat de injecţiile cu un extract duodenal preparat îrr laboratorul său. Rezultă că insulele Langerhans reacţionează prin creşterea lor ca număr şi ca volum (polinezie şi macronezie, după expresia lui Jean Verne) în împrejurări foarte variate şi sub influenţa a diverse substanţe. Aceste substanţe activează oare prin intermediul hormonului hipofizar sau a altor hormoni sau au o acţiune proprie şi în acest caz„ prin ce mecanism exercită o asemenea acţiune ? Au oare o constituţie chimică comună ? Sau influenţează ele, într-un mod oarecare acelaşi aparat receptor? Se pare că se pot distinge mai multe substanţe tireotrope, ovario-trope etc. Aici se pune de asemenea problema substanţelor adenotrope. Insă, observaţii recente tind să dovedească că diferitele substanţe,, de care vorbim, nu influenţează totdeauna acelaşi tip celular a insulelor Langerhans. Mi se pare folositor să reamintim aici, după Jean Verne, caracterele celor patru forme celulare, ce diferiţi autori au crezut că pot distinge în aceste formaţii. După Jean Verne, coloraţia cu eozină-albastru de metilen, precum şi cu Heidenhein-Azan dau cele mai bune imagini. Insă fixatorul folosit nu este lipsit de importanţă. Celulele A prezintă granulaţii insolubile în alcool diluant. Colorate cu Azan, granulaţiile apar roşu închis după fixarea cu lichidul Zencker — formol neutru, pe cînd ele apar gălbui după fixarea eu fixatorul Zencker — formol ordinar. Cu impregna-ţia argentică, granulaţiile apar negru închis. Nucleii celulelor A prezintă aspectul veziculos şi sînt săraci în cromatină. Celulele ocupă periferia sau sînt lipite de capilare. Celulele B, în stare proaspătă, conţin granulaţii solubile în alcool diluat, ceea ce a dus la aprecierea lor ca fiind suportul insulinei. Citoplasmă lor apare foarte fin pulverulentă, cu coloraţia Azan şi de o nuanţă cenuşiu-galben. Pentru Bergmann, citoplasma lor nu este gra-nuloasă şi are nuanţă palidă. Ele nu reduc argintul. Nucleii lor, mai mici decît cei ai celulelor, A, conţin grămezi mari de cromatină. Celulele C sînt limpezi. Acestea sînt rare la mamifere; Thomas ca şi Jean Verne nu le-au găsit decît la cobai. Celulele D prezintă, cu coloraţia Azan, o citoplasmă albastră, fin granulară. Nucleii au membrana adesea încreţită, sînt de culoare închisă, cu o textură cromatiniană ce nu se poate distinge. Cu coloraţia pironină-verde lumină, Jean Verne constată că nucleii lor sînt cei mai bogaţi în acid timonucleic, pe cînd citoplasmele lor sînt singurele, care se colorează cu pironină. Să adăugăm, că proporţia tipurilor celulare prezintă variaţii, după specii. 512 C. I. PARHON In ceea ce priveşte semnificaţia acestor diferite tipuri celulare, Jean Verne, după lucrarea căruia reproducem descrierea de mai sus, reaminteşte că, după părera lui Femer, celulele A sînt celule în repaus, susceptibile de a se transforma în celule B, considerate de toţi autorii ca cele care secretă insulina. Celulele D ar fi o formă de degenerescenţă. Insă Jean Verne remarcă, cu drept cuvînt, că insulele Langerhans par să secrete mai mulţi hormoni, fapt de care trebuie ţinut seama, cînd este vorba de a judeca valoarea diferitelor forme ale celulelor lor. Reaminteşte, în acest sens, că celulele A, după părerea lui Dragstedt, von Prohaska şi Harm, ar secreta un hormon special, care împiedică şi vindecă degenerescenţă şi infiltraţia grasă a ficatului, hormon îin legătură cu transportul şi folosirea grăsimilor. In afară de aceasta, extractele de celule A nu se arată eficace în acţiunea lor asupra metabolismului lipidelor decît în prezenţa zahărului (relaţii strînse între celule A şi B). Cît despre celulele D, Jean Verne afirmă că observaţia ce a făcut, după derivaţia biliară, concordă cu părerea lui Sendrail, Bazex şi Bimes, pentru care aceste celule sînt elemente de tranziţie între celulele cu mucus ale canalelor excretoare şi celulele A şi B. Diferite tipuri celulare reacţionează în mod diferit, în împrejurările diferite, de care am vorbit. In timpul gestaţiei, se pare că se produce o reacţie a diferitelor forme celulare, cu toate că, după părerea noastră, problema ar merita osteneala unor noi cercetări. Hipertiroxinizarea atrage după sine, mai ales proliferarea celulelor B, după cît se pare prin sporirea glicogenului muscular. Mecanismul hipertrofiei insulelor după castrare este mai puţin evident, şi acela al polineziei, care urmează derivaţia biliară, încă mai obscur şi mai discutabil (vezi lucrarea lui Jean Verne). In ceea ce priveşte polinezia şi macronezia ce am descris la şobolanii injectaţi cu lipide, acestea par să rezulte din efectul asupra celulelor de tip B. Dar ne propunem să analizăm citoplasma insulelor precum şi mecanismul reacţiei. Se pare că tulburări ale mecanismului glucidic intervin în mod verosimil. Astfel, după cum se vede, constatările noastre ridică încă un mare număr de probleme, ce vor trebui cercetate în viitor. In legătură cu constatările noastre privind creşterea ca număr, ca volum şi ca suprafaţă a insulelor Langerhans, în urma tratamentului cu lipide suprarenale, vom reaminti că unul din noi a relatat cu A. Stoc-ker observaţia a trei cazuri de adenoame corticosuprarenale. Or, în două din aceste 3 cazuri, se notase de asemenea o înmulţire a insulelor Langerhans. Să notăm încă, pe de altă parte, că mai mulţi autori au observat o reacţie a cortieosuprarenalei, în urma injecţiilor cu insulină (Pal, Hoffman, Kahn şi Munzer, H. Riddle, Hongewell şi Tisoher, Tschere-schewski şi Magul in sky, Schenik şi Longeoker), iar unul din noi, cu OPERE ALESE 513 Milcu, a observat de asemenea hipertrofia corticosuprarenalei cu acumulare de lipide, după aceleaşi injecţii. Să reamintim, în sfîrşit, obezitatea din sindromul hipercorticosuprarenal şi că Ghristiansen a invocat o asemenea hiperfuncţie în sindromul pe care l-a descris macroliposomia congenitală. Acest sindrom pe de altă parte, trebuie apropiat de cel observat la copii născuţi din mame diabetice, care prezintă o hiperfuncţie a insulelor Langerhans. Glucoza pare un stimulent specific al insulelor Langerhans (Oh-mori). Diferite substanţe insulotrope activează ele prin intermediul unei creşteri a glicemiei ? yBEJIMEHHE 4HCJIA H OB^bEMA OCTPOBKOB JIAHrEPTAHCA BCJIEflCTBHE HH'bEKUHH CynPAPEHAJIbHblX JIHIIH^OB PE3K3ME Abtopbi npHMeHHJiH Ha rpynne Kpbic jieqeHHe cynpapeHajibHbnvra jiHnn-#aMH b TeqeHHe AByx MeeniţeB. npH conocTaBJi6hhh c kohtp ojibhoh rpynnoft 6biJio OTMeqeHO, nocpe^cTBOM Mero&a kojiHqecTBeHHOH oueHKH, qro noBepx- HOCTb H qHCJIO JiaHrepraHHCOBblX OCTpOBKOB yBeJIHqHJIHCb. AuHHO'SHO-HHCyjIHpHblH K09(J)(J)HUHeHT 6bIJI nOHTH B £Ba pai3a MeHblHiHM y HiH'beUHpOBa'HiHblX >KHBOTHbIX TIO Cp aB)H6HHK) C KOHTpOJIbHOH rpynnOH (49,42/1 no cpaOTeHHio c 100,55/1). ^hcjio octpobkob Ha nobepxhocth cpe3a TaK^Ke yBejmqnjiocb, jxocTHran 22,21 y iH-H'benHpo©ahhbix HCHBOTHbix no cpaBHeHHK) c 11,60 b KOHTpojibHofi rpynne. 06man noeepxHocTb octpobkoib Ha cpe3e HiMejia npHMepHo ry ace Be-jinqHHy, ^ocTH-ran 475,28 mm2 y -hHT>eixHpO'BanvHbix >KHiBOTHbix h 195,5 mim2 b kohtp ojibhoft rpynne. B CBHI3H c 3thm aBTopbi Bbi^BHraiOT ph# npo6jieM : KaKHe KjieroqHbie rpynnbi Bbi3biBaioT pocT octpobkoib, KaKoe Bem,ecTBo H3 jkhpoboh TKaHH HaAnoqeqHiHKOB HBJineTCH aKTHBHbiM, 6yjieT jih sto HMeTb KaKoe-jm6o 3Ha-qeHHe ib OTHOHieHHH jieqeHHH /uiadera, KaKOBO bjihhhhc pa3jraq;Hbix ropMOHOB Ha sH^oKpHHHyio qacTb noizpKejiyAoqHoft xcejie3bi h t. ji. ? OB'bHCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1. — OqepTaHHe cpe3a, npoxo£Hmero qepe3 nozuKîejiy/ioqHyio }Kejie3y jkh-BOTHoro, HH'beu.HpOBaHHoro cMecbio jihiihaob HaAnoqeqHHKa. MepHoă KpacKOH oTMeqeHbi ocTpoBKH JIaHrepraHca, c pa3MepaMH, Hafeo/i.aiom.HMHCfl Ha cpe3e. Phc. 2. — OqepTaHHn cpe3a, npoxo/ţnmero qepe3 nojx7Kejiyjxo*myK> acejie3y y jkh-BOTHoro KOHTpojibHoâ rpynnbi. OrMeqaeTCH MeHbinee qncjio octpobkob no cpaBHeHHio c HHTDeUHpOBaHHblM JKHBOTHbIM. 33 — Opere alese — c. 3487 514 C. I. PARHON AUGMENTATION DU NOMBRE ET DU VOLUME DES ILOTS DE LANGERHANS, CONSECUTIVEMENT AUX INJECTIONS DE LIPIDES SURRENAUX RESUME Les auteurs ont applique un traitement aux lipides surrenaux â. un lot de rats, deux mois durant. A l’aide d’une methode d’appreciatiort quantitative, on a constate que, en comparaison avec les temoins, la-surfaoe et le nombre des îlots de Langerhans avaient augmente. Le rapport acini/îlots etait environ deux fois moindre chez les animaux traites que chez les temoins (49,42/1 contre 100,55/1). Le nombre des îlots, comptes â la surface d’une coupe, a egalement augmente: 22,21 chez les animaux traites, contre 11,60 chez les temoins. La surface totale des îlots d’une coupe histologique a suivi la mânie-evolution, etant de 475,28 mm2 chez les animaux traites, contre 195,5-mm2 chez les temoins. A ce sujet, differentes questions se posent: quelles sont les cellules aux depens desquelles l’augmentation du nombre et de la surface des îlots a eu lieu ; quelle est, dans le melange de lipides surrenaux, la substance active; cette constatation pourrait-elle avoir des consequen-ces, au point de vue traitement du diaibete; quelle est l’influenoe des-differentes hormones sur le pancreas endocriinien, etc. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Contour d'une coupe du pancreas d’un animal trăite aux lipides surrenaux en noir, les îlots de Langerhans, avec les dimensions observees sur la coupe. Fig. 2. — Contour d’une coupe du pancreas d’un animal temoin. On constate un nombre-d’îlots reduit, par rapport â l’animal trăite. BIBLIOGRAFIE C. I. Parhon et A. S t o c k e r, Bull. mem. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol. 1919, nr. 1. Jean Verne, Ann. endocr., 1946, t. VII, nr. 2. Marcella Pitiş, Contribuţiuni la studiul si terapeutica bătrîneţii, teză, Bucureşti,. 1939. C. I. Parhon, Şt.-M. Milcu si colab., Bull mem. Soc. roum, endocr., 1936, t. II, p. 295. Ohm ori, Histologische Untersuchung der Langerhanschen Irtseln des Pancreas mit Riicksicht auf ihren Sekkretionsprozess, Okayama Igakkai Zaschi Ig. 4 d^ 1930, nr. 4. V. STUDII SI CERCETĂRI ASUPRA OVARULUI SI TESTICULULUI BIOLOGIA ŞI PATOLOGIA OVARULUI OVARUL CA GLANDĂ ENDOCRINĂ * INTRODUCERE Pe lîngă funcţia ovulaţiei, ovarul mai îndeplineşte în organism un rol din cele mai importante graţie căruia morfologia, fiziologia şi psihologia sexului feminin posedă notele cele mai caracteristice. Acest roi revine funcţiei endocrine a ovarului despre care ne vom ocupa în această lucrare. Pentru a studia în mod metodic problema am adoptat împărţirea materiei în mai multe capitole conducîndu-ne după planul general stabilit de unul din noi în Tratatul de endocrinologie, publicat în colaborare cu Goldstein. S 1 '] Ji Vom studia deci într-un capitol morfologia normală şi patologică a ovarului. Un alt capitol va fi consacrat chimiei ovarului. Cum însă paralel cu modificările structurale şi chimice care au loc în ovar se observă modificări ale restului organismului şi în special ale tractului genital, modificări studiate mai cu seamă din punctul de vedere morfologic, un capitol special, consacrat acestor modificări, va fi intercalat între capitolul privind morfologia şi cel asupra chimiei ovarului. Capitolul al IV-lea va fi consacrat anovariei şi insuficienţei ova-riene. In al V-lea ne vom ocupa cu studiul clinic al hiperovariei. Capitolul următor va fi consacrat cercetărilor experimentale făcute cu preparate variate de ovar şi hiperovariei experimentale. Un mic capitol va fi rezervat examenului funcţional al ovarului. Un alt capitol va fi consacrat raportului modificărilor funcţiilor ovariene cu diferitele stări patologice. * în colaborare cu Constanţa Parhon. Raport prezentat în Secţia de ginecologie a Congresului de chirurgie, ginecologie, obstetrică şi urologie, octombrie 1927. 518 C. I. PARHON Capitolul al IX-lea va conţine studiul corelaţiilor ovarului în special ou celelalte glande endocrine şi al celor tal diferitelor fortoaţiiuni din ovarul însuşi. Capitolul următor va fi consacrat tratamentului prin grefe de ovar, opoterapic, fizioterapie, precum şi terapeuticii antiovariene. Ultimul capitol va conţine o privire generală asupra fiziologiei, biologiei şi patologiei ovarului. MORFOLOGIA OVARULUI In acest capitol ne vom ocupa de morfologia ovarului. Vom semnala numai ceea ce poate fi interesant din punct de vedere endocrinologie. Vom aminti pe scurt cîteva noţiuni asupra embriologiei ovarului, variaţiilor acestei glande în raport cu specia, vîrsta, anotimpurile, diferite condiţii experimentale şi patologice etc. Constituţie anatomică In mod schematic putem distinge în ovar două porţiuni: una corticală, cea mai importantă din punct de vedere funcţional şi alta medulară, fonmată mai cu seamă din ţesut conjunctiv şi vase. Totuşi trebuie să remarcăm imediat că între aceste două zone nu există o delimitare netă şi că pe de altă parte, la unele specii zona medulară a ovarului este ocupată, în cea mai mare parte, de aşa numita glandă in-terstiţială pe care unii autori (Steinach, Lipsohiitz) au numit-o şi glanda pubertăţii, ceea ce arată importanţa ce i s-a atribuit din punct de vedere funcţional. Din ultimul punct de vedere distingem următoarele formaţii: a) la suprafaţa ovarului un strat de celule prizmatice, care se continuă cu endoteliul peritoneal ale cărui celule au o iprotoplasmă omogenă şi un nucleu central; aceste celule prezintă cili vibratili, la unele vertebrate inferioare; b) foliculii De Graaf; c) corpii galbeni; d) glanda in-terstiţială ; e) glanda hilului ovarian. Foliculii De Graaf în forma cea mai simplă — foliculii primitivi — sînt constituiţi dintr-un ovul, fără granulaţii de vitelus şi fără membrană viteilină şi înconjurat de un strat de celule turtite. Aceştia constituie aproape totalitatea foliculilor ovarului la nou-născut. Totuşi şi la acesta se pot întâlni rari foliculi maturi. Mai tîrziu celulele stratului periferic se divid dînd naştere la celulele granuloase dispuse în 2—3 straturi care înconjură ovulul. Aceste celule conţin granulaţii de lipoizi. In interiorul foliculului matur se formează de asemenea o cavitate, ce conţine un lichid secretat probabil de celulele granuloasei: lichidul folicular. Acesta împinge celulele gra-nuloasei către peretele foliculului, ovulul rămînînd însă situat într-o OPERE ALESE 519 prelungire mai centrală a granuloasei, care se continuă cu celulele peretelui şi care pojairtă mumele de cumulus proliger sau cumulus ■oophorus. Protoplasma ovulului se încarcă în acest stadiu cu granulaţii vite-line. Celulele granuloasei sînt înconjurate la rîlndul lor de un strat de celule (a căror natură conjunctivă e admisă de cei mai mulţi autori), -care conţin granulaţii pigmentare şi în special lipoidice. în afara acesteia găsim un înveliş conjunctiv fibros, teaca externă, străbătut de vase abundente şi care după M. S. şi A. F. Guttmacher ar conţine şi fibre musculare netede care ar poseda o dublă inervaţie: simpatică excitatoare şi parasimpatică inhibitoare. Adăugăm că între celulele tecii interne şi’ ale granuloasei s-a mai descris o membrană vitroa-să — membrana proprie sau a lui Slavyansky, care pare de natură conjunctivă dar asupra naturii şi constanţei căreia autorii nu sînt de acord. Foliculii, dispuşi mai cu seamă la periferia ovarului, mărindu-se de volum, determină la suprafaţa organului o proeminenţă numită stigma. La acest nivel celulele tecii interne dispar, iar ale granuloasei se reduc de asemenea. Sub influenţa presiunii lichidului fo'licular şi poate şi a contracţiilor fibrelor musculare netede de care am vorbit mai sus, folculii maturi se rup, ovulul este pus în libertate, iar lichidul folicular revărsat se resoarbe. Numărul foliculilor ce ajung la maturitate în cursul fiecărui ciclu sexual pare constant sau aproape; constant pentru fiecare specie Ruptura folieulului aduce cu sine şi pe aceea a unui' număr de vase. Hemoragia astfel determinată, dă ulterior naştere unui cheag la nivelul vechii cavităţi foliculare. Resturile folieulului desohis, se vor organiza din nou dîind loc la 'o a doua formaţiune şi anume : corpul galben. Prenant este primul autor care a stabilit natura glandulară a corpului galben. Originea sa din foliculii De Graaf este stabilită şi prin fapţul că la căţea această din urmă formaţie se poate transforma în corp galben •chiar înainte de rupere (Ancei et Bouin, Bischoff, Van der Stricht, Ger-linger). în ceea ce priveşte originea corpului ,galben, cei mai mulţi autori admit că el provine fie din celulele tecii interne (Von Baer, Seaborn, Champy), fie din acele ale granuloasei (Sobotta. Meyer, Fraenkel, Dp Winiwater), fie din ambele în acelaşi timp (Van der Strioht). Un rol ar avea, după Henle, Paterson, şi sîngele revărsat în momentul rupturii folieulului. Corpul galben este o formaţiune constituită din celule de formă poliedrică, voluminoase, între care se găsesc numeroase capilare sanguine. în celule s-au descris numeroase feluri de granulaţii lipoidice, pigmentare, granulaţii ergastoplastice, secretorii etc. După Cesa Bianchi în activitatea celulelor corpului galben se pot distinge mai. multe faze. în prima întîlnim celule mici, rotunde sau ovalare, cu protoplasma omogenă sau uniform granuloasă, cu nucleul central, cu nucleol unic şi reticul bogat în cromatină. în acest stadiu antonim de asemenea celule pe cale de diviziune. 520 C. I. PARHON Intr-o o doua perioadă, acea a granulaţiilor cromatice sau de activitate elaboratoare, celulele sînt mari şi conţin granulaţii fine împrejurul nucleului — pe care Cesa Bianchi le consideră ca de natură ălbu-minoidă. In zona perinucleară — endopla.sma — se observă 2 corpusculi centrali în jurul cărora protoplasma este mai condensată (Van dcr Stricht, Niskoubina, Villemin). După Salazar, împrejurul acestor corpusculi centrali se găsesc granulaţii (speciale colorate cu «tanin-fier şi carie n-.ar fi miftocondrii, pigment sau lipoizi. Zona periferică este mai clară. Nucleul în perioada aceasta devine excentric, veziculos, cu nucleoli numeroşi şi cu reticulul de cromatină puţin abundent. Vascularizaţia sanguină şi limfatică este abundentă în această fază, accentuîndu-se încă în cea ulterioară, se constată de asemenea numeroase granulaţii grăsoase, situate în exoplasmă pe cîtă vreme endoplasma este redusă şi săracă în granulaţii. După Cesa Bianchi granulaţiile grăsoase din această fază ar fî constituite din lecitină. în faza ulterioară granulaţiile lipoidice sînt expulzate, protoplasma devine clară şi nucleul excentric în faza prece^ dentă, devine din nou centrat. Este vorba de faza de repaus. Corpul galben este înconjurat de o capsulă conjunctivă provenită din teaca externă şi din care pleacă trabecule conjunctive care se reunesc într-un sîmbure conjunctiv central. Distingem un corp galben temporar al menistruaţiei şi un altul durabil al sarcinii. In 'lipsa fe-cundaţiei sau la sfîrşitul sarcinii, corpul galben redresează; în exoplasmă apar bule de grăsime osmofilă; circulaţia descreşte; celulele sînt distruse de leucocitele care îl invadează, iar ţesutul conjunctiv proliferează şi în locul corpului galben întîlnim după cîtva timp aşa zişii corpi albi, constituiţi din tesut conjunctiv fibros cu tendinţa la omogenizare şi pe care coloranţii lipoizilor (Scharlach, Sudan) se fixează adeseori cu oarecare intensitate. O altă formaţiune importantă din ovar este reprezentată de celulele glandei interstiţiale. Este vorba de celule foarte abundente, la unele specii, răspîndite în masa ovarului, separate între ele de vase numeroase şi conţinînd un nucleu central, iar corpul protoplasmatic fiind încărcat de granulaţii lipoidice şi pigmentare. La om glanda interstiţială a fost contestată de Frankel, dar existenţa ei este admisă de Ganfini, Wallart, Schăffer, Cesa Bianchi. Aceasta este şi părerea noastră. Este vorba de celule dispuse uneori în grămezi, dar mai ades în cordoane rotunjite şi festonate în jurul unui sîmbure comj'unctiv central. Priin dispoziţia lor ele amintesc corpul galiben deşi nu sînt înconjurate de o capsulă conjunctivă, dispoziţie a celulelor glandei interstiţiale, care, în special, justifică denumirea de fals corp galben ce i-a fost dată de Koeliker. Majoritatea autorilor admit că glanda interstiţială derivă din celulele tecii interne a foliculilor atretici, ceea ce ni se pare de asemenea că se poate afirma şi după observaţiile noastre. OPERE ALESE 521 Elemente încărcate cu granulaţii li'poidiioe sau pigmentare se pot observa şi în jurul unor foliculi ectaziaţi. Prin dispoziţia lor izolată, ele amintesc atunci foarte bine celulele glandei interstiţiale şi le putem considera ca aparţinînd acesteia. Dar în acelaşi timp, nu pare îndoielnică originea lor din celulele tecii Interne. Acestea de altfel, la unele, specii (cîine, pisică), sînt încărcate de numeroase granulaţii lipoidice. In afară de formaţiunile descrise, mai trebuie să adăugăm cîteva cuvinte, asupra unei alte formaţiuni, aceea studiată de curînd de către L. Berger, sub numele de glanda hilului ovarian. Este vorba de celule identice, după acest autor, cu acelea ale glandei diastematice intra- şi extratesticulare. Benger le găseşte în toată întinderea hilului ovarian, formînd în mod normal la femeia adultă, un ţesut special. Sînt de mărime mijlocie, au protoplasma granuloasă, în care se pot distinge două zone, una centrală compactă şi alta periferică mai clară. Nucleul este rotund cu cromatina fin reticulată şi cu unul sau doi nucleoli. Celulele au afinităţi cromafine. Ele par să apară la pubertate şi să dispară la menopauză, iar numărul lor nu pare să crească în timpul gravidităţii. Berger numeşte această formaţiune „organul simpaticotrop al ova-rului“. Von Winiwarter a descris nişte celule pe care le găseşte în hilul ovarului de făt şi de nou-născut ca şi în mezovarul şi ligamentul larg al acestora. El crede că aceste celule sînt identice cu acelea descrise de autorul precedent la femeia adultă. Berger însă nu împărtăşeşte această părere. Adăugăm că Lewin a observat o glandă a hilului ovarian în două cazuri de psihoză senilă. Cîteva cuvinte >se cuvine isă Sipunem şi asuipra inervaţiei ovarului. A’kagy, care s-a ocupat în mod amănunţit de studiul acestei probleme, afirmă că nervii pătrund în ovar împreună eu vasele la nivelul hilului. Găseşte şi celule nervoase atît la acest nivel cît şi în interiorul organului. Cele mai multe din fibrele nervoase ale ovarului sînt vaso-motorii. Se observă fibre 'nervoase şi la nivelul foliculilor, dar nu este dovedit că ele străbat şi în interiorul acestora. în corpii galbeni şi între celulele interstiţiale se obsearvă numeroase terminaţii nervoase (pe secţiunile impregnate cu nitrat de argint). Deosebit de abundente sînt terminaţiile nervoase în teaca internă a foliculilor atretici şi a celor obişnuiţi. Aceste terminaţii se prezintă sub forma de bulbi sau de puncte. Ultimele sînt cele mai numeroase. în regiunea superficială a corpilor galbeni, terminaţiile nervoase sînt din contră puţin numeroase. ★ O problemă interesantă este şi aceea a raporturilor cantitative ale diferitelor formaţiuni din ovar. Din aoesit pupat 'de vedere avem de semnalat, lucrarea lui Hagig-strom carie a studiat ovarele unei femei de 22 de an.i, sucombată în 522 C. I. PARHON urma unei intoxicaţii cu oxid de carbon. Secţiunile microscopice aveau o grosime de 36 ţi. Autorul a găsit că cele două ovare erau de volum inegal. Numărul foliculilor a fost de aproximativ 17 000 în ovarul cel mai mic şi de 20 000 în cel mai voluminos. Numai 219 foliculi treceau de 100 u. Toţi ceilalţi erau de dimensiuni mai reduse, cei mai mici fiind cei mai numeroşi. Lichid folicular nu se găsea decît în 5 din 10 000 de foliculi. T.a fiecare 416 foliculi se găseau ovuli cu doi nuclei, ceea ce corespunde cu frecvenţa gemenilor. Foliculi cu 2 ovuli a găsit numai cinci. 'Numărul total al foliculilor atretici era de aproximativ 12 000, cei mai mulţi, 9 000, fiind mici. Procentul foliculilor atretici faţă de foliculii mici nu era decît de 2%, îar foliculii atretici ce treceau de 100 ţx erau de o sută de ori mai numeroşi decît foliculii de aceleaşi dimensiuni. Zona pelucidă a părut a fi componentul cel mai rezistent al paren-chimului fiind găsită la fiecare 14 foliculi atretici. Corpii galbeni erau în număr de 4 într-un ovar şi de 5 în celălalt. Aparenţa microscopică arăta că ovulaţîa avusese loc alternativ în cele '2 ovare. în ovarul cel mai voluminos a notat 48 corpi albi pe cîtă vreme în cel mai mic, nu erau decît zece. Numărul total al corpilor galbeni şi al celor albi arată că femeia fusese imenstruată în ultimii cinci ani. EMBRIOLOGIA OVARULUI. ATREZIA OVARIANA Ovarul derivă din tubii lui Pfliiger. Aceştia se divid prin strangulare în mai multe fragmente ce conţin celule germinale mari înconjurate de o zonă de celule mici. Din celulele mari derivă ovulele, din cele mici, granuloasa folieulului. S-a crezut şi se admite în genere că după epoca embrionară nu se mai formează noi foliculi ci numai cei existenţi de la naştere se matu-rează în cursul vieţii individului. Cu toate acestea, Allen studiînd ovogeneza la şoarecele alb, găseşte că acest proces nu se opreşte în timpul vieţii embrionare, ci din contră, el continuă şi la animalul adult, în tot timpul perioadelor estriene. Ovarul este de altfel un organ într-o continuă remaniere. Am văzut că foliculii De Graaf, prin dehiscenţa lor, dau naştere la corpii galbeni. Pe de altă parte, glanda interstiţială ia naştere din aceiaşi foliculi, printr-un alt proces, acela al atreziei foliculare. Este vorba de un proces de regresie şi degenerescenţă a ovulului, -al cărui nucleu se deformează, crom atina se fragmentează, o parte din celulele granuloasei se desprind de peretele folicular, şi plutesc în lichid ; multe din ele sufăr o degenerare eromatolitică, după cercetările lui Velloso de Pinho. După acelaşi autor, la unele specii, atrezia are loc prin metaplazia celulelor granuloasei survenită în urma pătrunderii In foliculi a unor muguri conjunctivi-vasculari. OPERE ALESE 523 Asami găseşte că la iepure, atrezia foliculară se poate observa atît tn foliculii mici, cît şi în cei medii şi mari. In ultimele categorii, atrezia este condiţionată de modificările granuloasei, pe cîtă vreme în foliculii mici, mai mult de acelea ale ovulului. Loeb este de părere că dezvoltarea granuloasei este datorită unei secreţii interne a ovulului. Ovulaţia ar fi, la rîndul ei, datorită unei enzime analoage cu erep-sina. In lichidul folicular, s-ar găsi un ferment proteolitic şi o lipază. Atrezia foliculară ar fi datorită unor enzime. In definitiv se pare că putem spune că dehiscenţa foliculară şi atrezia foliiculilor, recunosc uo mecanism apropiat. Cel mai mare număr •de foliculi atretiei, se observă la nou-născut, apoi în timpul sarcinii, în special în a doua jumătate a ei. In urma atrofiei foliculului, celulele tecii interne îşi măresc volumul, se încarcă cu granulaţii lipoidice, devin rotunde şi dau loc la ceea ce am văzut că se numeşte glanda interstiţială a ovarului* OITEVA DATE DE MORFOLOGIE COMPARATA Există variaţii destul de însemnate ale ovarului lia diferitele specii -animale. Aceste variaţii privesc diferitele formaţiuni din ovar, precum şi sediul lor. Astfel, pe oînd la majoritatea speciilor de mamifere, foliculii sînt aşezaţi mai cu seamă la periferia ovarului şi dehiscenţa lor are loc în această regiune, la iapă ea se face mai ales în regiunea hilu-lui (Seaborn şi Champy). Corpul galben la vacă, precum şi la femeie se dezvoltă mai mult în interiorul organului pe cînd la scroafă, unde se formează de altfel corpi galbeni numeroşi, aceştia fac relief la suprafaţa organului dîndu-i o formă plurimodulară. După Hett, corpul galben al păsărilor ar fi mai dezvoltat decît al mamiferelor. Epiteliul folicular persistă încă multă vreme după ovulaţie şi atît vasele cît şi ţesutul conjunctiv se dezvoltă. Acelaşi autor a descris un corp galben mai rudimentar şi la triton. Şi aici el succede ruperii foliculului. Şi în ce priveşte celulele tecii interne există variaţii însemnate. La femeie ele formează un strat mai subţire ca la femelele de cîine sau pisică, spre exemplu. La aceste specii, celulele tecii, în foliculii mai mari, sînt încărcate cu numeroase granulaţii lipoidice. Glanda interstiţială a cheiropterelor atinge maximul ei, după Athias, în timpul gravidităţii şi al lactaţiei. Toamna are loc regresiunea ei, iar către mijlocul iernii începe o nouă dezvoltare. La animalele tinere, această glandă s-ar dezvolta pe seama straniei conjunctive a ovarului şi numai mai tîrziu pe contul foliculilor atretiei. După Corner, la scroafă, ovulaţia are loc în cursul estrului. Formarea completă a corpilor galbeni se petrece în curs de 17 zile şi rămîne în plină dezvoltare 15—17 zile, suficient pentru nidaţia ovulului. In cazul cînd nu există un embrion, corpul galben degenerează după 15 zile şi în acelaşi timp se petrec modificări uterine de ordin regresiv. 524 C. I. PARHON OVARUL IN CURSUL CICLULUI SEXUAL Funcţia ovarului este ciclică şi această modalitate funcţională imprimă aparatului genital feminin modificări structurale corespunzătoare, pe care Heape le descrie sub numele de oestrus cicle. El distinge în acest ciclu 4 faze : 1. Prooestrus, 2. Oestrus, 3. Postoestrus şi 4. Anoestrus. Dar nu la toate speciile, se pot distinge toate aceste faze. Mai mulţi autori ca Giwkowith, Courier, Stockard şi Papanicolau, Long şi Evans, Gerlin-ger s-au ocupat cu studiul fazelor ciclului sexual. Prima fază coincide eu hiperemia organelor genitale, secreţia vagi-nală etc., şi are ca corespunzător în structura ovarului, prezenţa de foliculi maturi cu cavitatea destinsă de lichid, teaca internă congestionată şi celulele granuloasei hipertrofiate. In faza următoare ce coincide cu epoca căldurilor, la animale se produce ruptura foliculilor. In faza de postestru, caracteristica ovarului este dată de evoluţia corpului galben. In fine, în perioada de anestru sau de repaus întîlnim în ovar foliculi primordiali sau pe cale de evoluţie şi uneori, la începutul perioadei, resturi de corpi galbeni din perioada anterioară. In tot cazul este evident că între o fază şi cea precedentă sau următoare, există o continuitate gradată. La păsări M. Parhon şi unul din noi au observat că, în timp ce în perioada depunerii ouălor se observă în ovar ovule de toate dimensiunile pînă la acea a gălbenuşului complet dezvoltat, la găinile ce clocesc, ovulele ating cel mult, şi rareori, dimensiunile unei alune. ■ MORFOLOGIA OVARULUI IN UNELE STĂRI PATOLOGICE ŞI IN ANUMITE CONDIŢII EXPERIMENTALE Cele mai multe cercetări făcute din acest punct de vedere se referă la leziunile ovarului în afecţiunile aparatului genital. In prolapsul genital R. Meyer a notat prezenţa degenerescenţei chistice a ovarelor. In metropatii Kaji, Veit, Heinemann au găsit leziuni, ca îngroşarea zonei corticale, degenerescenţă chistică. Meyer găseşte în metrită de multe ori degenerescenţă chistică a ovarelor. După acest autor, chistele, în care celulele tecii interne nu iau o dezvoltare mare, n-au importanţă. Funcţia corpului galben lipseşte de multe ori în metrită (Brenrecke, Franz, Sohroder, Aschner). După Sohroder, în astfel de cazuri se observă absenţa ovulaţiei, distrugerea foliculilor şi formarea de ţesut interstiţial abundent. In mioamele uterine s-a observat un mare număr de foliculi pe cale de dezvoltare şi o înmulţire a foliculilor atretici (Sohroder, Meyer, Zucker). Garlund n-a găsit modificări în ovare în miomul uterin. RouviTle şi Sappey au studiat ovarele femeilor atinse de hemoragii uterine comparativ cu aoelea ale femeilor fără această tendinţă. Ei OPERE ALESE 525 conchid că menstruaţia este datorită celulelor luteinioe din glanda in-terstiţială şi din corpii galbeni şi că absenţa lor determină amenoreea. In amenoree ovulaţia pare absentă şi ovarul este adeseori micşorat de volum. In mola hidatiformă se găsesc chiste luteinioe multiloculare, bilaterale (Laflotte). Geist a examinat ovarele unei femei ce prezenta menoragii şi perioade de amenoree. El n-a găsit alte modificări decît absenţa corpilor galbeni. In leziunile inflamatorii ale ovarelor, Schroder observă toate stadiile acestor leziuni pînă la abces. Maturaţia foliculilor poate fi suspendată. După histerectomie, Kross, în cercetările sale experimentale pe şobolani, observă că degenerescenţă ehistică a ovarului este aşa de însemnată încît este preferabil să se extirpe şi ovarele în cazurile cînd se practică această operaţie. Polak a observat de altfel astfel de modificări după această intervenţie şi în specia umană. In stările de virilism se pot de asemenea întîlni leziuni ovariene. Alberti a publicat un astfel de caz la o fată de 20 de ani, care a sucombat în urma trnei intervenţii asupra ovarului drept. Tumoarea avea dimensiunile unui cap de copil, era de consistenţă dură, avea structura unui chist pseudomembranos, multilocular, foarte hemoragie. Ovarul stîng nu prezenta alteraţii. Un caz cu totul analojg a putut fi studiat de curînd de unul din noi la Maternitatea din Capitală, graţie amabilităţii prof. N. Gheorghiu. In acest caz, în pereţii chistelor am întîlnit numeroase celule încărcate cu granulaţii lipoidice. Leziunile ovariene au mai fost studiate şi în alte boli. Astfel, Feh-ling, Rossier, în osteomalacie, au observat o congestie a ovarelor; Schottlănder şi Bulius, Wallart au găsit o înmulţire a foliculilor atre-tici şi o glandă interstiţială dezvoltată. Lahm nu găseşte decît o uşoară degenerescenţă ohistică. Spirito, examinînd conţinutul în lipoizi al ovarelor în cazuri de osteomalacie şi în alte cazuri de la femei în diferite perioade ale activităţii sexuale, conchide că nu este locul să atribuim o importanţă deosebită conţinutului în lipoizi al acestor organe. Psihiatrii au dat o atenţie deosebită studiului ovarului. Astfel, în demenţa precoce, Obregia, Parhon şi Urechia au observat pe lîngă glande cu structura modificată (scăderea numărului foliculilor), altele cu aparenţă normală. Laura Forster găseşte, mai cu seamă, scăderea numărului foliculilor în cazurile de demenţă precoce. Aceeaşi constatare precum şi scăderea cantităţii de lipoizi o face mai recent Gharlotte Ballif, iar Muntze'r şi Pollak notează degenerescenţă chistică a ovarelor. Constanţa Parhon, în cazul pe care l-a studiat, a găsit foliculi primordiali relativ numeroşi, precum şi foliculi de mărime mijlocie cu celulele tecii interne încărcate cu lipoizi. Glanda interstiţială nu era dezvoltată. Laura Forster a observat scăderea numărului foliculilor şi în manie. Ch. Ballif n-a găsit ni- 526 C. I. PARHON mic particular de notat — în acest sindrom — din punctul de vedere al cantităţii ilipoizilor. In melancolie, Laura Forster găseşte pe lîngă scăderea numărului foliculilor, îngroşarea pereţilor vaselor şi abundenţa ţesutului fibros. Autoarea crede că în multe din aceste cazuri era vorba de faza depresivă a psihozei maniaco-depresive. Ch. Ballif, examinînd ovarele într-un caz de melancolie anxioasă cu guşă, găseşte o mare cantitate de lipoizi în corpii galbeni, ţesutul interstiţial şi ohiar în foliculi. Numărul total al foliculilor era însemnat, deşi bolnava avusese vîrsta de 34 de ani. In alt caz de melancolie a găsit din contra o reducere a numărului foliculilor. In epilepsie, Claude şi Schmiergeld găsesc alteraţii ale ovarelor constînd în reducerea numerică a foliculilor, prezenţa de cihiste, leziuni sclerotice. Ch. Ballif găseşte de asemenea numărul foliculilor ceva mai scăzut. Din punctul de vedere al abundenţei lipoizilor n-a găsit nimic demn de notat. In 2 cazuri de epilepsie, Constanţa Parhon a observat că foliculii nu erau prea numeroşi într-unul din ele (16 ani) şi destul de rari în al doilea (28 de ani). In primul a observat şi un folicul matur; interstiţiala era puţin dezvoltată. In cazul al doilea se notau şi cîţiva foliculi mari ohistici, precum şi prezenţa unui corp galben. Corpi galbeni abundenţi existau în ovarele unei femei atinse de epilepsie cu tipul zis menstrual şi care au fost examinate (după extirparea lor operatorie) de unul din noi cu Z. Caraman. In cazurile de epilepsie cu imbecilitate, Laura Forster găseşte tipuri variabile, uneori o involuţie precoce, alteori ovare de aspect normal. Ch. Ballif la o fată (11 ani) idioată şi epileptică observă un mare număr de foliculi. In demenţa senilă, C. I. Parhon a putut întîlni încă foliculi primitivi sau maturi, precum şi celule ale glandei interstiţiale, n-a întîlnit însă corpi galbeni în cazurile puţin numeroase, ce a avut ocazia să examineze. Ch. Ballif a găsit cantitatea de lipoizi scăzută, foliculi în dege-nerescenţă chistică şi un număr destul de însemnat de oorpi: albi. Intr-un caz de psihoză puerperală, am găsit absenţa foliculilor maturi şi a corpilor galbeni. Din contră se observau cicatricele acestora şi un număr nu prea mare de foliculi tineri. Intr-o anumită regiune se observau numeroase celule pline cu granulaţii de culoare cafeniu-deschis, risipite în mijlocul stromei conjunctive şi pe care le-am considerat ca aparţinînd glandei interstiţiale, punct de vedere pe care l-am revizuit ulterior. In pelagră acelaşi lautor a întîlnit fie numai foliculi primordiali, fie absenţa foliculilor, ca şi a corpilor galbeni. Absenţa aproape completă a foliculilor cu rare celule interstiţiale a fost observată şi de Constanţa Parhon într-un caz de pelagră cu alcoolism şi tuberculoză gamglionară. Corpii albi şi tunica elastică a arterelor s-au colorat în acest caz cu Sudan. In paralizia generală, Venturi găseşte de multe ori atrofia ovarelor. Par/hon şi Goldstein la o femeie paralitică cu fenomene de virilism găsesc de asemenea 'lipsa foliculilor şi a corpilor galbeni. Schmiergeld OPERE ALESE 52 T găseşte într-un caz scleroză şi formaţii chistice, în altul scleroza şi atrofia ovarelor. Leziuni de acelaşi ordin (scleroză, scăderea numărului foliculilor) au fost observate şi de Laura Forster. Foliculii erau puţin numeroşi, dar glanda interstiţială relativ dezvoltată într-un caz de paralizie generală examinat mai recent de Constanţa Parhon. Intr-un caz de hirsutism cu confuzie mintală, Constanţa Parhon a găsit foliculii De Graaf foarte rari, şi numeroşi corpi albi, dintre care-unii au prins intens coloraţia cu Sudan, tot astfel pereţii vaselor. Se observă şi un oarecare număr de celule interstiţiale risipite în ţesutul ovarian (femeie de 56 de ani). într-un caz de encefalită epidemică, Constanţa Parhon a observat mulţi foliculi maturi, ale căror celule granuloase s-au desprins în cea mai mare parte. In cavitatea foliculului se observă albumina coagulată cu un aspect reticulat. Celulele tecii interne ale acestor foliculi conţin granulaţii lipoidice. Tot astfel celulele tecii interne a unor foliculi atre-tici. Foliculii primordiali sînt rari. Ovarul în intoxicaţii. Jastram a studiat acţiunea iodurului de potasiu asupra ovarelor căţeluşelor tinere (4—7 săptămîni). Doza a fost de 3 g pe zi. Autorul a observat proliferarea ţesutului conjunctiv fără modificări în elementele foliculare. Ovarul în infecţii. In afară de leziunile inflamatorii, infecţiile pot: determina leziuni degenerative şi în special lipsa de evoluţie a foliculilor primitivi. Aceasta explică amenoreea frecventă în unele boli infec-ţioase cronice, cum este tuberculoza spre exemplu. Acţiunea razelor X asupra ovarului. Problema aceasta a fost studiată de numeroşi autori uneori cu rezultate divergente. Lacassagne consideră divergenţele ca fiind determinate de tehnica întrebuinţată, de specia, vîrsta, mărimea animalului în experienţă, de durata de itiimip ce s-a scurs între iradiere şi examenul histologic al organului. Se poate afirma că acţiunea razelor variază cu intensitatea tratamentului. In cazul unei iradieri nu prea intense se observă fenomene de excitaţie a funcţiilor ovariene. Din contră, cînd tratamentul este intens şi de lunigă durată observă fenomene atrofiice din partea ovarului. Aparatul folicular este cel mai sensibil, pe cîtă vreme glanda interstiţială este mai rezistentă. Bouin, Ancei şi Villemin au obţinut atrezia aparatului folicular şi conservarea glandei interstiţiale prin iradierea ovarelor la iepuroaică. Steinach, Holzknecht observă aoeleaşi fenomene Ia cobăiţă. Cu o doză mai puternică se poate obţine însă şi distrugerea glandei interstiţiale. Hussy şi Wallart în cazuri de iradieri ale ovarelor pentru fibrom-uterin observă o multiplicare a acestor celule. După Rifferscheid, foliculii maturi sînt cei mai sensibili. Fellner şi Neumann observă că corpul galben este mai rezistent: faţă de razele Ramtigen ; totuşi degenerează şi el după iradiere. Niirnberg studiind modificările produse în protoplasma celulară după iradiere găseşte că protoplasma îşi pierde structura granulară şi se- 528 C. I. PARHON prezintă sub forma de bastonaşe sau fragmente mai mari. Acţiunea iradierilor cu radiu trebuie apropiată de aceea a razelor Rontgen. Katza-reff şi Molow, supunînd ovarele de cobăiţă la iradieri prin radiu, observă pe lîngă o congestie neîndoielnică, o degenerescenţă hialină granulară şi vacuolară. Dozele mici au produs leziuni mai uşoare. Adeseori ovarele devin chistice. Tsukahara găseşte de asemenea alteraţii în special în foliculii maturi. Weiss n-a putut observa modificări în structura ovarelor iepurilor de casă, sub influenţa radiaţiilor de radiu. Structura ovarelor transplantate. Mai mulţi autori s-au ocupat cu studiul acestei probleme. Astfel, Pettinari, în mod experimental, a observat că maturarea foliculilor cu formarea de corpi galbeni, poate să aibă loc în ovarele autotransplantate, pe cîtă vreme în cele heterotrans-plantate se observă atrezia foliculilor. Rheaume, examinînd la o femeie ovarele autotransplantate 5 ani după operaţie, le-a găsit reduse cam la jumătate din volumul anterior, totuşi cu vase abundente şi fără leziuni însemnate. Retterer şi Woronofl au constatat degenerarea ovarelor transplantate la un interval de 33 de zile şi respectiv 19 luni, de la transplantare. Loeb găseşte că în ovarele transplantate la şobolan, foliculii De Graaf ajung la maturaţie şi la formarea de corpi galbeni. Aceasta atît în cazul cînd transplantarea are loc la femei, cît şi atunci cînd are loc la masculi. Moore găseşte că foliculii unui ovar transplantat la un şobolan cu un testicul, persistă încă 8 luni după operaţie. După Long şi Evans, ovarele tinere transplantate la femelele adulte ajung la maturaţie în 6—8 zile. Lăsate în loc, maturaţia n-ar fi avut loc decît cu o lună sau două mai tîrziu. Miiller a examinat un ovar provenind dintr-o izotransplantare şi care devenise dureros şi mărit de volum în timp ce apăruse o imetrora-gie. In acel caz a găsit, pe lîngă un corp galben activ, un chist conţinînd un lichid limpede în cantitate aproximativ de 100 g. Metroragia s-a oprit după cîteva zile de la ablaţia organului. Ţesutul ovarian cultivat in vitro. Brugnatelli cultivînd in vitro, ovar în stare de repaus sau în perioada estrului, găseşte că în ultimul caz se dezvoltă celulele luteinice, pe oîtă vreme în primul, nu cresc decît celule interstiţiale. Ovarele la animalele în parabioză. Yatsu a găsit că în ovarele femelelor în parabioză cîţiva foliculi se dezvoltă în mod normal formîndu-se şi corpi galbeni, pe cîtă vreme cei mai mulţi dintre ei încearcă modificări regresive nespecifice. In ovarele femelelor în parabioză între ele, din contră nici un foli-cul nu s-a dezvoltat în mod normal (formaţiuni chistice) şi nu a dat loc la corpi galbeni. In schimb glanda interstiţială s-a dezvoltat în mod abundent. Ovarul în hermafroditismul clinic şi experimental. In mod excepţional ovarul poate fi observat coexistînd cu un testicul la acelaşi individ. OPERE ALESE 529 Aceste cazuri poartă numele de hermafroditism adevărat. Un astfel de exemplu este cazul relatat de Lesert, referitor la un individ ce poseda cîte un exemplar din glandele genitale ale fiecărui sex. î(n acest caz ovarul conţinea corpi galbeni şi foliculi în toate stadiile de dezvoltare. In mod experimental, Lipschiitz, Sand, Moore au văzut că ovarul şi testiculul transplantate la acelaşi individ, pot conţine elemente funcţionale. Ovarele în stările de subnutriţie. în aceste stări Loeb găseşte în ovar un aspect analog cu acela observat după excizia corpilor galbeni. Vitalitatea foliculilor este diminuată, devin atretiei înainte de a ajunge la dezvoltanea mijlocie. Mjai înitîi sînt afectate elementele epiteliale ale granuloasei, apoi într-un grad mai mic, ţesutul conjunctiv. Ovarul prezintă foliculi mici în timpul în care ar trebui să se găsească foliculi voluminoşi. Autorul numeşte aceste organe ovare hipotipice. După Iscovescu această glandă se hipertrofiază în urma administrării unor anumiţi lipoizi extraşi din ovar. Papanicolau a observat că injecţiile de extract de corp galben împiedică ovulaţia şi formarea de noi corpi galbeni. Haberlandt găseşte că injecţiile de doze mari de extract de corp galben nu dau un rezultat pozitiv în ce priveşte sterilizarea femelelor. Din contră un astfel de rezultat se poate obţine injectînd optone (produse de dezdoire) ovariene de la femelele gravide sau extracte placen-tare din organe -luate în a doua jumătate a sarcinii. FUNCŢIA CICLICA A OVARULUI ŞI MODIFICĂRILE PARALELE ALE ORGANELOR GENITALE ŞI ALE GLANDEI MAMARE Am văzut că ovarul are o funcţie ciclică. Fiecare perioadă oît şi fiecare din fazele ei are o durată proprie pentru fiecare specie aparte. După Long şi Evans la femela de şobolan ciclul durează 4—5 zile. Acelaşi interval de timp îl găseşte Âllen la femela de şoarece. Stoc-kard şi Papanicolau, Ishi, Sale găsesc durata ciclului de 14—-15 zile la cobai, pe cîtă vreme la vacă, ciclul durează 19—21 de zile (Kupffer, Zietschmann, Murphey), la scroafă 21 de zile (Giwkowitz, Corner, Sny-der), la macac 27 de zile (Corner) şi la femeie 28 de zile. Evoluţia ciclurilor se face după Loeb cu atît mai repede cu cît sînt mai multe cicluri anuale. Frecvenţa şi chiar durata ciclurilor sînt influenţate de o serie de factori, ca starea de nutriţie a animalului, frigul, anotimpurile, starea de domesticitate etc. Evans şi Bishof, hrănind şobolanii eu alimente sărace în vitamine, au putut să împiedice dehiscenţa foliculului. Long şi Evans pe de altă parte, excitînd colul uterin, au putut să prelungească existenţa -corpului galben. Loeb, excizînd coarnele uterine, prelungeşte ciclul estrian la 60—80 de zile în loc de 14—15. Corpul galben persistă în tot acest timp. Hartmann n-,a putut însă confirma faptul acesta la oposum. - 34 — Opere alese — c. 3487 530 C. I. PARHON După Heape femelele se pot împărţi în monoestriene şi poliestriene, după cum există un singur ciclu pentru o perioadă de activitate sexuală sau poliestriene a căror perioadă de activitate sexuală se prelungeşte în tot cursul anului. De asemenea s-a constatat că la unele animale ovulaţia este spontană, iar la altele nu se produce decît în urma împerecherii. Dacă aceasta n-a avut loc, foliculul degenerează şi corpul galben nu se formează. Tn acest caz evident că ciclul nu este complet, căci faza corespunzătoare evoluţiei corpului galben lipseşte. Am văzut deja împărţirea în 4 faze a ciclului estrian de către Heape. Allen împarte acelaşi ciclu în două faze, una anabolică în care epiteliul uterin este bine dezvoltat şi alta catabolică în care se observă din contra involuţia acestui epiteliu. Ovulaţia are loc între aceste două perioade. Şi Courrier distinge două faze separate de evoluţie: 1) faza foli-culară ce corespunde evoluţiei folieulului şi 2) faza luteinică ce corespunde evoluţiei corpului galben. Atît în cursul sarcinii cît şi în acela al lactaţiei, funcţia ciclică este suspendată. Vom studia acum modificările organelor genitale şi pe acelea ale organismului, în general, în raport cu funcţia ciclică a ovarului. Modificările vaginului. La unele mamifere s-a observat în timpul repausului sexual formarea unei membrane care închide orificiul vagi-nal (Legallois, Lataste, Stookard şi Papanicolau, Courrier). Salvioli, Retterer, Tourneux au observat variaţii în structura epi-teliului vaginului în diferitele perioade ale vieţii genitale, dar le-au pus în raport cu sarcina. Moreau, Lataste au văzut însă că aceste modificări se produc şi în afară de sarcină şi ultimul autor stabileşte că modificările ritmice ale mucoasei vagiintale sînt în legătură ou funcţia ovarului. Ultimul autor ca şi Konigstein observă că vaginul rozătoarelor prezintă un epiteliu pavimentos în epoca împerecherii şi un epiteliu cilindric în perioada de repaus sexual. In perioada ce precede pe aceea a căldurilor şi care în nomenclatura lui Heape corespunde proestrului, Lataste găseşte o multiplicare a epi-teliului vaginal. Stockard şi Papanicolau au introdus o metodă specială de examen al secreţiei vaginale. Ei disting la cobăiţă patru faze ale ciclului vaginal. Reţinem că în perioada I (a foliculilor maturi), au găsit o secreţie mucoasă abundentă şi celule epiteliale descuamate. In această fază se observă şi o migraţie de leucocite polinucleare în pătura epitelială a vaginului. Lang şi Evans, la şobolan, disting cinci faze, dintre care prima este stadiul preparator pe care-1 numesc stadiul O. Urmează stadiul, cu epi- teliul vaginal înalt, iar în stratul profund apar celule cornoase. Lichidul vaginal conţine celule de aspect vacuolar, provenind din straturile celulare superficiale. Mai tîrziu însă autorii au confundat aceste două faze. OPERE ALESE 531 In stadiul următor, celulele superficiale se descâamează iar stratul cornos devine superficial. Selle, la cobăiţă, descrie patru faze. Şi el notează în primul stadiu epiteliul vaginal înalt cu celule keratinizate sub pătura superficială a epiteliului şi cu celule vaeuolare în secreţia vaginală. Allen la şoricioaică, în faza de proestru, notează o îngroşare a epiteliului vaginal. Tsu Zong Yung la iepuroaică, în faza de proestru, observă congestie şi edem în corionul mucoasei vaginale, iar în pătura profundă a epiteliului celule poliedrice în proliferare. lin istraitiul [profund sie mai găsesc încă celule cilindrice. In această fază există o acumulare de lichid vaginal (Ancei şi Vintemberger). Courrier, studiind la cobăiţă epiteliul vaginal (femelă de 40 de zile, cu foliculi voluminoşi în ovar), găseşte o îngroşare a păturii profunde şi numeroase figuri cinetice în celulele acestei zone. La cîrtiţă, animal cu un singur ciclu anual, găseşte o multiplicare a celulelor epiteliului vaginal în faza în care ovarul conţine foliculi maturi. Acelaşi lucru la arici, care de asemenea este un animal mono-estrian. La cheiroptere — după acelaşi autor — faza foliculară durează în tot timpul hibernaţiei. In acest interval el găseşte o proliferare şi o keratinizare a epiteliului, aşa încît lumenul vaginal poate fi complet obliterat. Courrier, contrariu lui Allen, Marschall şi Wood, nu crede că fenomenele proestriene sînt sub dependenţa foliculilor maturi din ovar, deoarece la cheiroptere, în timpul hibernaţiei, foliculii nu sînt maturi şi nu conţin încă lichid folicular. La rinolofide, la care se observă pe partea anterioară a vaginului o depresiune căptuşită cu un epiteliu pavi-mentos subţire, Courrier găseşte acest epiteliu îngroşat în timpul iernii. Gerlinger, la căţea în faza corespunzătoare proestrului, observă congestia vulvei şi o secreţie vaginală mucoasă ce devine sanguinolentă. Fenomenele se accentuează în momentul ruperii folieulului. Stockard şi Papanicolau observă în faza a doua, cînd foliculii se rup, o congestie a pereţilor vaginali, migraţie leucocitară, secreţie vaginală groasă cu aspect cremos şi cu numeroase celule epiteliale descuamate. Long şi Evans, în perioada de ovulaţie (stadiul 3), observă că pătura cornoasă dispare şi apar leucocite. După Allen, prezenţa de celule cornoase în secreţia vaginală denotă dehiscenţa folieulului. Ruperea folieulului e urmată de formarea corpului galben în ovar. In faza de formare a acestuia Stockard şi Papanicolau au observat la cobăiţă o secreţie seroasă a vaginului conţinînd numeroase leucocite. Aceşti autori observă, în mod inconstant, un al 4-lea stadiu caracterizat printr-o uşoară hemoragie vaginală. Leucocitele dispar din vagin înainte de apariţia ciclului următor. Long şi Evans, la şobolan, descriu un stadiu 4 ce corespunde perioadei de formare a corpului galben şi un stadiu 5 cînd corpul galben este în perioada de stare. In acest timp epiteliul este plat, format din 532 C. I. PARHON celule turtite, iar sfecreţia conţine leucocite şi celule epiteliale. In urmă leucocitele dispar şi celulele epiteliale se regenerează. La şoricioaică, Allen găseşte o invazie leucocitară în perioada ce urmează dehiscenţei foliculare şi pe care o numeşte metaestru. In faza următoare de diestru epiteliul vaginal este puţin înalt şi infiltrat de leucocite. Courrier, în faza luteinică, găseşte la cobăiţă, la începutul fazei, pătura mucoasă descuamată şi epiteliul pavimentos stratificat infiltrat de leucocite. In perioada de stare a corpului galben secreţia vaginală are un aspect cremos, iar epiteliul este foarte subţire, constituit dintr-o pătură profundă formată din elemente mici, şi alta superficială ale cărei elemente se vor transforma în celule mucoase, reconstituind astfel epiteliul. In ce priveşte animalele a căror ovulaţie nu se produce decît în urma împerecherii, Tsu Zong Yung observă că în cazul cînd ovulaţia nu are loc, foliculul degenerează şi atunci epiteliul se descuamează încet şi apare un strat de celule cu cili vibratili ; în urmă cilii cad şi celulele se transformă în celule mucoase. Din contră, dacă ruptura foliculului se produce se formează un corp galben. în acest caz celulele poliedrice se descuamează şi se formează o pătură de celule cilindrice mucoase, supercifială, şi alta profundă cu celule mici, care rămîn astfel în tot timpul repausului. Uneori se observă o invazie leuoocitară, care dispare o dată cu corpul galben. Dacă ovarul este fecundat şi sarcina are loc, se produce, după Tourneaux la cîrtiţă, o transformare mucoasă a epiteliului. La iepuroaică autorul chinez, mai sus citat, observă că epiteliul vaginal este format în timpul sarcinii din celule înalte cu secreţie activă, precum şi de o invazie de leucocite polinucleare, care cad în vagin, a cărui secreţie are un aspect mucos. Courrier la cobăiţă, în a doua fază a gravidităţii, găseşte epiteliul vaginal în stare de repaus. Corner, examinînd secreţia vaginală la macac, constată în prima fază a perioadei intermenstruale celule epiteliale puţine şi leucocite numeroase; în perioada mijlocie leucocitele dispar. In ultima fază a acestei stări, autorul găseşte celule epiteliale numeroase şi o descuamaţie intensă. Modificările uterine în ciclul sexual. Ancei şi Bouin la iepuroaică, în epoca căldurilor, găsesc o congestie a uterului, corionul mucoasei îngroşat, iar epiteliul cu invaginaţii glanduliforme. Girikowitoh, Regaud şi Dubreuil, Hill şi O’Donoghue, Loeb, Stookard şi Papanicolau etc., studiind diferite specii de mamifere, au constatat de asemenea o (hipertrofie a uterului, hiperemia oorionuluii mucoasei, dezvoltarea invaginaţiilor glanduliforme în epoca în care ovarul are foliculi maturi. Courrier, la scroafă în timpul estrului, găseşte celule epiteliale joase cu protoplasmă puţină, iar corionul conţine leucocite polinucleare. Long şi Evans, la şobolani, găsesc uterul hiperemiat cu secreţie abundentă în perioada de maturaţie a foliculilor; în urmă se produce o degenerare vasculară a epiteliului. OPERE ALESE 533 Allen, la şoricioaică, găseşte epiteliul bine dezvoltat în această perioadă. Courrier, Gerliger găsesc congestia şi hipertrofia uterului precum şi hipertrofia epiteliului şi a glandelor mucoase. Ei găsesc granulaţii secretorii în celulele glandulare. Fenomenele acestea se accentuează în timpul evoluţiei corpilor galbeni. Ancei şi Bouin admit că faza aceasta prepară nidaţia oului şi că este condiţionată de corpul galben. Girkowitch, la scroafă, observă în timpul fazei luteinice un epiteliu scurt, sinciţial. După ovulaţie congestia scade, însă glandele se prezintă foarte dezvoltate (Keller, Marschall şi Halnan). Gerlinger, studiind modificările ce au loc în mucoasa uterină, la căţea în timpul evoluţiei corpului galben, găseşte că în acest timp congestia scade, dar uterul rămîne mărit şi mucoasa hipertrofiată, prezentînd două zone una profundă şi spongioasă, o a doua compactă, superficială. Epiteliul este mai înalt decît în perioada anterioară. Formaţiunile glandulare sînt dezvoltate, dar activitatea secretorie descreşte şi se observă apariţia de granulaţii lipoidice în celule. In perioada de stare a corpului galben, zona compactă prezintă vi-lozităţi, celulele se măresc, endoplasma pare vacuolizată şi conţine granulaţii lipoidice. Nucleul este situat aproape de polul apical. In zona spongioasă numărul fundurilor de sac glandulare scade, celulele conţin protoplasmă puţină, fără granulaţii secretorii. In lumenul glandelor se întîlnesc resturile produselor de secreţie şi celule în degenerescenţă. In perioada de regresiune a corpului galben Gerlinger găseşte că mucoasa uterină regresează, celulele zonei superficiale se descuamează şi se lichefiază sub influenţa leucocitelor sau prin autoliză. Glandele zonei spongioase se micşorează. In urmă mucoasa se regenerează for-mîndu-se un epiteliu cilindric caracteristic fazei de repaus. Deci paralel cu regresiunea corpului galben se observă degenerarea epiteliului ale cărui celule se descuamă şi se elimină, apoi epiteliul revine la starea de repaus. Aceasta în cazul cînd oul nu este fecundat. Cînd fecundaţia are loc, corpul galben persistă, iar mucoasa se dezvoltă formînd caduca. După Bouin, fenomenele ce se produc în prima parte a postestrului prepară mucoasa uterină pentru nidaţie. Ancei şi Bouin le consideră ca depinzînd de corpul galben. Ei reuşesc să le facă să dispară distrugînd corpii galbeni. Fraenkel admite de asemenea că aceste formaţiuni determină nidaţia oului. Gerlinger, distrugînd corpii galbeni puţin după ovulaţie, provoacă oprirea fenomenelor preparatorii. Regaud şi Dubreuil nu admit însă că aceste din urmă fenomene ar fi provocate de corpul galben. Şi în ce priveşte contracţiile uterine se observă modificări în cursul ciclului sexual (Blair, Keye, Corner, Hartmann). Astfel, în cursul fazei foliculare uterul are contracţii spontane lente, pe cîtă vreme Cotir-rier, în cursul fazei luteinice, găseşte contracţii repezi. Totuşi, Fnawk, 534 C. I. PARHON Bonham şi Gustavsohn, servindu-se de extracte ovariene, găsesc că extractele active de lichid folicular, de corp galben şi de placentă au efecte identice. La rîndul lor Clark, Knaus şi Parker au găsit că ritmul de conducere al undelor de contracţie ale uterului de şobolan variază în mod considerabil; repede în perioada estrală şi în timpul sarcinii, lent în timpul perioadei diestrale. In timpul primelor stări undele de contracţie străbat uterul întreg, pe cîtă vreme în ultima perioadă ele se epuizează repede şi cele două extremităţi ale uterului se contractă, de regulă, cu un ritm independent. Nu există însă o relaţie directă între frecvenţa contracţiilor şi stadiul ciclului estrian. Modificările oviductului. Moreaux a pus în evidenţă transformările ciclice ale epiteliului tubar la iepuroaică şi a stabilit că aceste modificări sînt în raport cu funcţia ovarului. In momentul în care acesta conţine foliculi maturi, Moreaux găseşte că celulele epiteliale ale trompei secretă în mod activ. Courrier şi Gerlinger, la căţea, găsesc în porţiunea internă a trompei celule epiteliale înalte, dintre care unele cu cili vibratili. Celulele se găsesc în activitate secretorie. La căţea, precum am văzut, corpul galben începe să se formeze înainte de ruperea foliculului. Celulele cu cili vibratili şi cele lipsite de aceste formaţiuni, reprezintă după Courrier două faze evolutive ale aceluiaşi element. In porţiunea externă a oviductului autorii găsesc celule puţin înalte cu cili vibratili, cu condriomul filamentos şi fără semne de secreţie. Mai descriu celule care la un moment dat pierd cilii vibratili şi se desprind de epiteliu. Acestea din urmă ar fi analoage cu cele descrise de Trommel sub numele de „Stiftchenzellen“ (Courrier). Ultimul autor le numeşte celule intermediare. Fenomenul acesta, descris şi de Nicolas, Weber, Keller, nu este specific trompei. Spack, la scroafă, găseşte de asemenea în perioada în care ovarul conţine foliculi maturi, epiteliul oviductului înalt, celulele conţinînd produse de secreţie. După Spack, în momentul rupturii foliculului există o excreţie a acestor producte. Pentru Moreaux din contră excreţia ar fi sub dependenţa corpului galben, iar Courrier admite că atît secreţia oît şî excreţia celulelor tubare sînt sub dependenţa stadiului folicular. Acest autor, studiind mai multe specii de maimuţe, regăseşte fenomenele secretorii ale celulelor epiteliale ale trompei în faza foliculară. La cobăiţă găseşte fenomene secretorii în trompă şi înainte de pubertate. Aceste fenomene persistă de asemenea mult timp după castraţie. Autorul nu găseşte un ritm glandular precis la acest animal. In faza foliculară contracţiile tubare sînt repezi (Seokinger). In perioada în care ovarul conţine corpi galbeni, după majoritatea autorilor, celulele trompei excretă produsele elaborate. Moreaux observă aoest fapt la iepuroaică. După excreţie epiteliul se reface, intră în perioada de repaus, iar celulele prezintă cili vibratili. Courrier şi Gerlinger — la căţea şi în perioada luteinică — descriu în partea externă a trompei celule intermediare a căror expulsie OPERE ALESE 535 este cea mai intensă ; în segmentul intern al trompei celulele sînt destul de înalte, condriomul este mai puţin dens, iar cilii vibratili lipsesc. Nu şe observă semne de activitate secretorie. Epiteliul revine la starea de repaus. In timpul perioadei de activitate a corpului galben contracţiile uterine sînt lente, după observaţiile lui Seckinger. In timpul sarcinii epiteliul tubar este în repaus. După cei mai mulţi autori acceptarea masculului are loc în perioada existenţei folieulului matur în ovar. Ancei şi Vintemberger observă însă că iepuroaicele acceptă masculul şi în perioada de repaus. Primatele ocupă un loc aparte referitor la modificările tractului genital, la ele adăugîndu-se menstruaţia. In ce priveşte raportul ultimei cu ovarul, Villemin, Fraenkel ajung la concluzia că menstruaţia se produce în perioada de stare a corpului galben, ovulaţia avînd loc în perioada intermenstruală. . Ulterior s-a adeverit însă (Mayer şi Ruge) că perioada de activitate a corpului galben coincide cu epoca premenstruală şi că menstruaţia se produce în timpul regresiunii corpului igalben. Acelaşi fapt îl constată Corner la Macacus rhesus. La acest animal ovulaţia precedă cu 12—15 zile menstruaţia. Watrin, la femeie, găseşte că transformările premenstruale ale uterului au loc în timpul evoluţiei corpului galben, iar menstruaţia în epoca de regresiune a acestuia. Ovulaţia se produce după 8 zile de la încetarea menstruaţiei. Autorul observă că în cazul de excizie a corpului galben, după ce acesta a produs hiperplazia mucoasei uterine, se produce o scurgere sanguină 24 ore după operaţie. Acelaşi fenomen a fost notat de noi şi după castraţia propriu-zisă la femeie. Sohiokele nu admite un paralelism între starea mucoasei uterine şi prezenţa sau absenţa corpilor galbeni. Menstruaţia poate apare, după acest autor, şi în absenţa corpilor galbeni. El a găsit, la om, corpul galben în plină dezvoltare, o săptămînă după terminarea menstruaţiei. După Ramirez, corpul galben nu se găseşte la începutul menstruaţiei nici la începutul epocii căldurilor la animale. Din contră găseşte condriomul celulelor interstiţiale ale ovarului în activitate. Secreţia acestor celule ar produce simptomele catameniale şi ar fi eliminată prin sîngele menstrual. După Ramirez, modificările uterului în timpul căldurilor sînt comparabile acelora din timpul menstruaţiei. Din studiul uterului şi detritusurilor menstruale autorul ajunge la concluzia că o substanţă de origine ovariană produce citoliza mucoasei uterine. Schickele admite că ovulaţia poate avea loc în orice moment în intervalul imterimieinistruial, dar de obicei sie iproduiae între a 8-a şi a 21-a zi. Aceleaşi modificări s-ar produce la nivelul uterului şi-ia glandei ma-mare şi în absenţa dehiscenţei folieulului şi deci a corpului galben. Zondek şi Ascheim găsesc lipsa hormonului specific în corpul galben în faza postmentruală. Foliculii nu conţin de asemenea hormonul sau foarte puţin. In faza intermenstruală acesta există, din contră, atît în peretele folieulului matur cît şi în lichidul folicular. Concentrarea 536 C. I. PARHON cea mai mare în hormoni o găsesc în conpul galben în perioada pregra-vidică. In corpul galben gravidic se găseşte de asemenea substanţa specifică. In timpul menstruaţiei hormonul din corpul galben scade. Aceşti autori ajung la concluzia că producţia hormonului este ciclică. In ceea ce priveşte modificările tractului genital, Froscher constată modificări ciclice în trompă şi găseşte în perioada premenstruală şi în cea menstruală numeroase glande în activitate secretorie. In faza post-menstruală secreţia celulelor dispare. Snyder descrie două faze în evoluţia epiteliului tubar : în perioada intermenstruală celulele epiteliului sînt înalte, în cea menstruală din contră autorul găseşte celule joase şi expulzare de celule intercalare. Adăugăm aici că M. Parhon şi unul din noi au observat că păsările în timpul depunerii ouălor prezintă oviductul turgescent şi mult dezvoltat pe oîtă vreme în epoca de repaus sexual şi în aceea de clocire oviductul este mult redus. Vom vorbi acum despre raporturile şi variaţiile glandei mamare în raport cu starea funcţională a ovarului. Ancei şi Bouin, la iepuroaică, găsesc o hiperemie a glandei mamare în momentul maturaţiei foliculului. Loeb şi Hesselbberg, Sutter, Hartmann confirmă această observaţie. Cei doi autori francezi, în prima fază a gravidităţii, descriu o fază de dezvoltare a glandei, iar în a doua jumătate o fază în care glanda mamară prezintă fenomene secretorii. Dacă graviditatea lipseşte şi totuşi foliculul a fost rupt glanda se dezvoltă în primde 14 zile ce urmează rupturii foliculului; în urmă urmează o fază de regresiune. Nu este nici o îndoială că aceste fenomene sînt în raport cu starea funcţională a ovarului. In ceea ce priveşte mecanismul prin care acest organ influenţează glanda mamară, Pouchet, Pfluger au admis că este vorba de un fenomen reflex determinat de compresia foliculilor maturi asupra terminaţiilor nervoase din ovar. Experienţele, graţie cărora s-au provocat fenomenele oestrului prin transplantare de ţesut ovarian sau prin injecţii de extracte de ovar la animale castrate, fac însă neîndoelnică o acţiune umorală. Vom reveni mai departe asupra acestor experienţe. Autorii nu sînt însă de acord asupra determinismului fenomenelor ciclice ale tractului genital. Astfel Villemin, Stockard şi Papanicolau atribuie corpului galben fenomenele de estru. Allen le atribuie fie lichidul folicular, fie foliculului matur. După Courrier, fenomenele estrale aparţin fazei foliculare. După Ma.rsihal, Va|n der Strdidhit, eistrul ar fi datorit isfâareţiiei glandei interstiţiale a ovarului. Funcţia ciclică a ovarului nu dă loc numai la transformările tractului genital şi ale glandei m.am[ane, ci îimtneig orgainiisimul suferă modificări. Astfel, Chvostek observă o hiperemie hepatică în timpul menstruaţiei. Intr-o experienţă (datînd de aproape 19 ani), unul din noi a observat acelaşi fenomen în urma unei injecţii cu ocreină. Leonardi găseşte o mărire a volumului acestui organ în epoca premenstruală. Volumul revine o dată cu stabilirea reşulelor. Acest autor crede că mărirea volu- OPERE ALESE 537 mului ar fi datorită hiperemiei, secreţia ovariană influenţînd vaso-motorii. Acelaşi autor, examinînd urinele în epoca premenstruală, găseşte indicanurie, urobilinurie, glicozurie şi levulozurie. Compoziţia sîngelui prezintă de asemenea variaţii ciclice în legătură cu epoca menstruală. Astfel, Potzl găseşte că numărul globulelor roşii creşte în timpul celor 2—4 zile înainte de menstruaţie. In timpul menstruaţiei numărul este variabil. Hemoglobina nu prezintă variaţii nete. Gonalons observă de asemenea variaţii ciclice ale colesterinemiei. El găseşte o creştere bruscă a colesterjnei din sînge cu 5—7 zile înainte de apariţia regulelor, apoi o scădere urmată de o nouă creştere cu două zile înainte de menstruaţie şi în timpul acesteia. Colesterinemia scade din nou pentru a reveni la normal 3—4 zile-după încetarea scurgerilor. C. I. Parhon şi Maria Parhon confirmă hipercolesterinemia menstruală. Kahler găseşte o creştere a glicemief în timpul menstruaţiei. Autorul crede că acest fapt ar depinde de funcţia hepatică. Mai notăm că Macht şi Lubin au arătat că în timpul menstrelor există în sîngele, sudoarea, saliva, laptele şi celelalte umori ale femeii o substanţă toxică pe care o numesc menotoxină şi pe care o apropie de oxicolesterină. CHIMIA OVARULUI Ca toate organele, ovarul conţine substanţe albuminoide, grăsoase,. probabil şi hidrocarbonate, apoi substanţe minerale, fermenţi, apă. Printre substanţele care se impun însă atenţiei noastre lipoizii ocupă primul plan. Loisel a insistat încă de mult asupra prezenţei lipoizilor în glandele genitale, iar Cesa Bianchi a făcut un studiu histochimic interesant asupra lipoizilor din ovar. După acest autor grăsimile din glanda inter-stiţială aparţin lecitinelor. Acelaşi autor arată ca incluziile grăsoase ale corpilor galbeni sînt solubile în eter, alcool, cloroform, benzină şi crede de asemenea a le putea clasa printre lecitine. Loisel admisese aceeaşi opinie. Unul din noi, împreună cu Dumitrescu şi Nisipescu, a întreprins cercetări histochimice asupra lipoizilor ovarului, şi a găsit că aceştfa se colorează în roşu prin Sciharlăch, în castaniu galben prin reactivul Fleming ; violetul de genţiană le colorează în violet sau albastru-violet. Mulon constată slaba colorabilitate a unor corpusculi din celulele luteinice prin acidul osmic şi îi consideră de asemenea ca lipoizi. Chauiffard, Grigaut şi Guy Laroche caută, la rîndul lor, să precizeze prin metode histochimice natura acestor substanţe, întrebuinţînd coloraţia cu Sudan III, albastru de Nil, acid osmic şi roşu ineutru. Ei ajung-la concluzia că granulaţiile din corpul galben sînt formate dintr-ui? amestec de lipoizi fosforaţi şi nefosforaţi, şi în special din esteri de colesterină. 538 C. I. PARHON Primele cercetări chimice propriu-zise asupra lipoizilor ovarului au fost începute de Parhon, Dumitrescu şi Nisipescu. Ei au extras aceste substanţe prin eter la rece. Extrasul a fost concentrat la 1/10 ; acetona determină în acest extract un precipitat fîoconos, benzolul a dat un precipitat alb, iar cloroformul n-a dat nici un precipitat. Deci extractul «eterat conţine unele substanţe insolubile în benzol şi în acetonă. Iscovescu a continuat aceste cercetări şi a găsit că ovarul conţine 17% lipoizi. Corpul galben, şi mai bogat, conţine 35,50%. Cercetările parailele, ale ultimului autor şi acelea făcute de unul din noi împreună cu Dumitrescu şi Dan, apoi cu Zugravu, au arătat activitatea fiziologică interesantă a extractelor eterate. Hermann şi Fraenkel, Fonda au extras lipoizii prin cloroform şi eter, separînd apoi fosfatidele prin adăugare de acetonă. In urmă au separat colesterima şi derivaţii acizilor graşi prin concentrare şi tratare cu alcool şi alcool metilic. Prin distilare sub presiunea de 0,06, obţin o substanţă activă ce distilă între 187 şi 210°. Fraenkel şi Fonda au ajuns la concluzia că principiul cu activitate specifică din ovar are ca formulă generală C32H52C32H5202 şi ar fi optic inactiv. Se prezintă ca un lichid vîscos, uleios, cu miros de terebentină, se ■oxidează la aer dînd o masă rezmoasă. Produsul de oxidaţie este fiziologic. După Hermann, lipoidul activ ar conţine şi atomi de azot şi atomi •de fosfor. Ar fi un pentaminodifosfatid. S-a văzut însă că principiul activ nu conţine nici azot, nici fosfor. El poate fi extras atît din soluţiile aciide cît şi din cele bazice; deci nici grupul bazic sau acid nu determina specificitatea lui şi nu par a exista în constituţia acestui corp. Nu este vorba de un ester, căci, după Giesy, nici digestia cu lipaza nu-'l distruge. In acelaşi sens vorbesc constatările lui Fraenkel, Hermann, Fonda, Frank, care arată că saponificarea nu distruge activitatea acestei substanţe. Faust observă în tot cazul că principiul activ al •ovarului se găseşte în fracţiunea lipoidică a extractelor. Prin alternative de refrigeraţie în soluţie acetonică şi de distilări în vid, autorul obţine un oleu ce conţine acizi graşi şi colesterină. Separînd aceste substanţe rămîne un oleu gailben clar, insolubil în apă; în soluţiile acide şi alcaline, ce nu conţine nici azot nici fosfor, avînd punctul de fierbere între 176 şi 180°; se prezintă ca o grăsime nesaturată foarte activă. Din 50 g pulbere de ovar se extrag cîteva grame din această substanţă. Ulterior alţi autori ca Zondek şi Benhard, Rochmann, Lăqueur, Hart, de Jong şi Vijsenbeok, Lipschiitz, Vesnjakov, Finsk şi Adamberg au extras din lichidul folicular un preparat solubil în apă. Hormonul ovarian se găseşte în cantitate mare în lichidul folicular. Allen şi Doisy nu l-au întîlnit în corpul galben de animale. Mai tîrziu însă l-au putut obţine din cel uman. El ar fi mai abundent în perioada OPERE ALESE 539 activă a corpului galben decît în cea involutivă şi ar fi într-o anumită măsură în cantitate invers proporţională cu aceea a colesterinei. Seitz, Wintz şi Fingerhut cred a fi reuşit să izoleze din ovarul de vacă două substanţe active, un luteolipoid, solubil în eter şi acetonă, insolubil în alcool, ce ar conţine C 61,2% ; H 12,5% ; N 4,33% ; S 2,29% ; P 2,83% ; O 16,85%. O altă substanţă ar fi o lipamină solubilă în apă. La rîndul lor, Fraenkel şi Fonda disting în lipoizii extraşi cu cloroform din corpul galben mai multe fracţiuni şi anume : 1) o fracţiune insolubilă în eter ce se lasă desfăcută în două părţi : prima o substanţă albă, ce conţine azot şi fosfor, iar a doua o substanţă galbenă clară, ce ar consta în special în tripalmitină. 2) O fracţiune insolubilă în aoetonă din care au reuşit să separe cefalină, un ester diilignooeril N-diglicozaminofosforic, lecitină, colesterină şi grăsimi neutre. 3) O fracţiune solubilă în acetonă în care se găseşte o parte din substanţa activă şi din care se mai separă acid miristic, colesterină, palmital şi stea-rat de colesterină şi mici cantităţi de fosfatide. 4) La distilare sub presiune de 0,07, între 67 şi 70°, trece o substanţă fluidă în mică cantitate, între 172 şi 178° un oleu cristalizabil, iar între 181 şi 182° un oleu ceva mai dens, de asemenea cristalizabil. Ultimele trei fracţiuni sînt redistilate; ceea ce trece între 190 şi 194° reprezintă substanţa activă a cărei formulă ar fi C32H5202. Corpul galben este bogat în colesterină şi anume, după Grigaut şi Guy la Roche, îln stadiul hemoragie conţine 0,19% coilesterină, în perioada de stare 0,584%, iar în cea de regresie 1,092%. Gonalons, de asemenea, a găsit colesterină. Cortland. şi Hart au găsit în corpul galben acizii graşi, palmitic, stearic, arachidonic, un acid gras cu formula C20H34O2 cu 3 legături duble, apoi colesterină, palmitat de colesterină, stearat de potasiu, leu-cină, izoleucină şi lecitină. In timpul sarcinii nu se observă o creştere a grăsimilor neutre, nici a fosfatidelor sau a derivaţiilor colesterinei,' după Rosenbloom. In ceea ce priveşte „luteina“ ar fi, după unii autori ca Halm, Staendlander, de Rol in, Virchow, identică cu hematoidina. Dar Thudi-cum, Prager, Piccolo, Leyden nu împărtăşesc acest mod de a vedea. După Cesa Bianchi, luteina este solubilă în eter şi cloroform, iar după Escher identică cu carotina avînd formula: C40H56. In lichidul folicular Constanţa Parhon a găsit, la vacă, variaţii ale colesterinei între 0,55 şi 1,05%. Din acelaşi lichid s-a putut extrage, de unii autori, ca Hegl, Hart şi Peyne, Fulerton şi Heyl, 7,31% reziduu uscat, 0,630 oenuşe, 0,019 azot extractiv, 0,004 azot lipoidic, 0,0019% azot bazic şi 0,0019 azot creatininic. S-a notat în fine în ovar şi prezenţa iodului. Adăugăm că ovarul este un organ bogat în apă. Parhon, Mîrza şi Kahane, la cobăiţă tînără, au găsit că ovarul conţine între 81,65 şi 85,12% apă. C. I. PARHON SINDROAMELE OVARIENE ANOVARIA. INSUFICIENTA OV ARI ANA Anovaria, determinată de ablaţia ovarelor, dă loc la manifestări diferite, după cum ea are loc în epoca pre- sau în cea postpuberală. In cea dintîi, pe care Robert a avut ocazia să o observe la anumite triburi din apropiere de Bombay, unde se practică castrarea fetelor im-pubere, întîlnim anumite manifestări, care fac ca aceste castrate să se depărteze de tipul morfologic feminin obişnuit. Ele sînt înalte, mai cu seamă prin alungirea membrelor inferioare, rămîn slabe, cu formele angulare, glanda mamară nu se dezvoltă, menstruaţia nu apare sau este rudimentară (castraţii incomplete ?). Anovaria postpuberală se observă din contră foarte des în clinica umană, ovariectomia fiind o operaţie practicată de nenumărate ori. Un sindrom nervos şi vasomotor dă nota caracteristică insuficienţei ovariene şi în special anovariei postpuberale, fiind cu atît mai intens cu cît operaţia este practicată la o femeie mai tînără. Femeile atinse de acest sindrom, prezintă o accelerare a pulsului şi uneori crize de tahicardie paroxistică. Palpitaţiile sînt regula. De asemenea, valuri de căldură oe se urcă din regiunea dorsală sau toracică spre faţă, care este adeseori congestionată. Aceste valuri de căldură sînt urmate în cele mai multe cazuri, de o transpiraţie abundentă. Fenomenele acestea se observă şi mai mult în timpul nopţii, cînd bolnavele sînt învelite. De altfel, ele se plîng necontenit de o senzaţie supărătoare de căldură. Insomnia este un fenomen foarte comun. Somnul pe de altă parte, este întrerupt de visuri urfte, cu conţinut trist, adeseori în raport cu ideea de moarte. Anxietatea este regula în insuficienţa ovariană sau în anovarie. De asemenea, o stare de susceptibilitate specială, o irascibilitate însemnată, ce poate ajunge pînă la crize de mînie. Pe acest teren psihic se dezvoltă uneori tulburări şi mai însemnate ca sindromul fobiilor şi obsesiilor, melancolia delirantă şi ohiar un delir cronic sistematizat. Un grad uşor de melancolie — luată drept neurastenie de numeroşi medici — nu lipseşte de altfel mai niciodată la epoca menopauzei. Adăugăm aici că de curînd Crăiniceanu, în urma cercetărilor sale,, admite că în insuficienţa ovariană există o hipoamfotonie. Concluzia aceasta trebuie însă primită cu rezerve deoarece este în contrazicere cu unele fapte găsite de alţi autori, spre exemplu fenomene de hipertiroidie determinate adeseori de castraţie, hiperglioemia adrenalinică produsă mai uşor în une-le cazuri de anovarie sau insuficienţă ovariană etc. OPERE ALESE 541 Se observă deseori şi tulburări digestive, anorexie şi în special constipaţie. Uneori şi gastralgii. Adeseori, mai cu seamă la femeile mai înaintate în vîrstă, dar şi experimental, după castraţie, sau la femeile la menopauză, se observă o tendinţă marcată la obezitate. Tot astfel modificări ale schimburilor nutritive. Curatulo şi Taruli sînt primii autori care au studiat problema din acest punct de vedere găsind o scădere a CO2 eliminat şi a oxigenului consumat. Ulterior Plaut şi Timm, după iradierea ovarelor, pentru fibroame uterine sau metrite hemoragice, găsesc o scădere a metabolismului bazai cu 100— 200 calorii în 24 de ore. Scăderea aceasta durează cît şi amenoreea. Ca şi autorii precedenţi, Kraut şi Horder găsesc o scădere a metabolismului bazai cu 17—30% la femeile castrate. Experimental însă Ascher şi Berski n-au găsit modificări ale metabolismului bazai la femelele castrate, Korewschewski găseşte, uneori, chiar exagerarea metabolismului gazos. In ce priveşte metabolismul azotat el scade după ultimul autor. De aici conchide că creşterea în greutate după castraţie nu este datorită numai depunerii de grăsimi ci şi unei retenţii de azot. In ce priveşte metabolismul mineral Curatulo şi Tarulli, Goldwait, Painter şi Osgood au notat o retenţie de calciu la femelele sau la o femeie castrată. Sîngele suferă după castraţie şi în insuficienţa ovariană modificări demne de reţinut. Astfel Brener şi Seiler au observat scăderea numărului hematiilor. Unele elemente minerale ale sîngelui sînt modificate, cel puţin din punct de vedere cantitativ. Astfel, Malamud şi Mazzaeo, Blanchetieres, Constanţa Parhon observă o creştere a calciului din sînge, pe cîtă vreme Adler, iar mai în urmă Dalsace şi Guillaumin, notează o scădere a calcemiei după castraţie. Blanchetieres mai găseşte o scădere a potasiului în raport cu sodiul şi a ambelor acestor elemente în raport cu calciul. După observaţiile lui De Bella colesterină creşte cu 5—30% în 85% din cazuri după castraţia ovariană. Din contră, Maria Parhon şi unul din noi au notat hipocolesteri-nemie în mai multe cazuri de insuficienţă ovariană şi după castraţie. O paralitică generală — castrată de 10 ani — prezenta din contră o hiper-colesterinemie netă (2,10%), Se pare că în astfel de cazuri trebuie să ne gîndim la o hiperfuncţie corticosuprarenală. Nahanarinmi a observat hiperglicemie la femelele castrate, tot astfel o mărire a hiperglicemiei adrenalinice. Modificări importante se observă în urma castraţiei în organele genitale. Astfel, dacă această intervenţie a avut loc înainte de pubertate, uterul şi trompele nu se dezvoltă. Operaţia praoticată după pubertate determină de asemenea o atrofie a uterului şi trompelor. Glandele mucoasei nu se mai dezvoltă, tunica musculară a uterului este subţiată, 542 C. I. PARHON iar fasciculele musculare izolate prin ţesutul conjunctiv. Vascularizaţia este de asemenea redusă. In ceea ce priveşte vaginul, Tzu Jong Yung, găseşte că structura acestui organ la iepuroaica castrată se aseamănă cu aceea a vaginului animalului impuber, peretele este subţire, elastic, stratul celular profund lipsind din loc în loc, pe cîtă vreme celulele stratului superficial sînt cubice cu protoplasmă puţină, iar corionul abundent şi foarte lax. Tot astfel Courrier, la cobăiţă castrată fie înainte, fie după pubertate, observă că organul conservă sau revine după operaţie la tipul impuber. Examenele au fost practicate 4—9 luni după intervenţie. Fenomenele ce caracterizează ciclul nu se mai produc. La femeie, men-struaţia dispare de asemenea. Este însă de remarcat că o scurgere sanguină se observă la femeie 2—3 zile după castraţie, fenomene, care după euim vom vedea, par capabile să lumineze mecanismul şi semnificaţia menstruaţiei. La femelele gravide, Sokoloff a văzut (la căţea) că sarcina se întrerupe în urma castraţiei, dar Schickele a observat sarcina continuînd în mai multe cazuri la femei operate în primele 7 săptămîni ale gravidităţii. Castraţia prepuberală împiedică de asemenea dezvoltarea glandei mamare. Cînd operaţia se face la o vîrstă mai înaintată, glanda ar creşte şi ar secreta colostru (Kamerer). Cînd operaţia se face în cursul lacta-ţiei, laptele devine mai dens şi mai bogat în materii grase, albuminoide şi zahăr (Levrat, Ciharlier, Mathias, Flocard, Babeş şi Oeeanu). După Sermont, la vacile în lactaţie, castraţia determină o scădere a laptelui a doua zi după operaţie (efectul traumatismului operator ?) cu aproximativ o pătrime, dar revine după cîteva zile. In unele cazuri cantitatea laptelui creşte cu 1—2 litri. In plus, secreţia lactată este prelungită. Schăefer este de părere că la femeie, castraţia aduce, uneori, o atrofie a glandei mamare.. Glandele ca secreţie internă sînt modificate de asemenea în insuficienţa ovariană sau în anovarie. Am văzut că unele simptome ale ano-variei şi insuficienţei ovariene concordă cu acele ale sindromului base-dowian şi că, uneori, se poate observa, la menopauză în special, o hipertrofie a tiroidei. Ceeca a notat experimental, după castraţie, o distensie a foliculilor tiroidieni prin acumulare de coloid. Parhon şi Goldstein la două femele castrate, în vîrstă tînără, au găsit din contră foliculi mici, unii fără coloid, precum şi un oarecare număr de celuile nediferenţiate încă în foliculi. Mai găsesc şi cîţiva foliculi dilataţi, unii conţinînd coloid hematoxi'linofil. La o femeie castrată au găsit o glandă mărită de volum şi cu mărirea foliculilor, pe cîtă vreme Alquier într-un alt caz n-a observat modificări ale glandei tiroide. M. Parhon şi unul din noi, examinînd tiroida unei căţele tinere castrată de trei luni, n-au observat modificări faţă de acea necastrată, provenind din aceeaşi sarcină. OPERE ALESE 543. Paratiroidele au fost încă mai puţin studiate. Parhon şi Goldstein la 3 femele castrate n-au observat nimic demn de notat. Aceiaşi autori n-au găsit modificări nete în pancreas, pe cîtă vreme în ficat au. observat o încărcare adipoasă a celulelor hepatice. Suprarenalele sufăr modificări mai însemnate. Hatai le găseşte mărite la femelele de şobolani, după ovariectomie, iar Marassini găseşte o acumulare de pigment în pătura reticulată a suprarenalelor. la animalele castrate. Ciaccio, Theodosief, Schenk au observat o hipertrofie a corticosuprarenalei la femelele castrate. Ultimul autor ca şi Cecca, Maranon, au văzut că şi medulara se hipertrofiază. Maranon insistă asupra fenomenelor de virilism observate la menopauză şi de altfel bine cunoscute. Aceste fenomene ar putea fi interpretate ca o hiperfuncţie corticosuprarenală. Dar, trebuie adăugat că nu în toate cazurile de virilism s-a observat o hiperplazie a scoarţei suprarenalei. Aceasta lipsea, spre exemplu, în cazul publicat de unul din nor cu Ch. Ballif şi Z. Caraman. In aceeaşi ordine de idei, trebuie să spunem că la găini, după extirparea ovarului stîng, se observă o dezvoltare a unui organ situat îir partea opusă şi care ia caracterele de testicul. Benoit, pentru aceste motive, crede că acest or,gan nu este un rudiment de ovar, ci de testicul. Insuficienţa ovariană, pare a determina o hiperfuncţie hipofizară. Parhon; şi Papinian în două cazuri de insuficienţă ovariană au observat o îngroşare a calotei craniene. Acromegalia este de două ori mai frecventă la femeie ca la bărbat, după vîrsta menopauzei (Sternberg). Din punctul de vedere anatomo-patologic, Fichera, Hatai, Jutuka Kon, Rossle au observat că hipofiza creşte în volum şi greutate, după. castraţie, iar microscopic, Fichera a notat o vascularizaţie abundentă şi o proliferare a celulelor eozinofile. Parhon şi Goldştein au găsit de asemenea predominanţa acestor celule în trei cazuri de castraţie experimentală, iar în al patrulea caz celulele eozinofile şi hematoxilinofile erau îin număr aproape egal. In două. cazuri au notat formaţii foliculare în zona intermediară a organului,, proces ce nu pare a putea fi considerat ca patologic. Şi ei observă o vascularizaţie abundentă (ectazie vasculară) îin majoritatea cazurilor. Timusul persistă, pare oprit în involuţie după castraţie. Splina de asemenea, pare a se resimţi după castraţie. Parhon şi Goldstein au găsit ©• abundentă vasoullarizaţie a splinei eu foliculii lui Malpighi, dezvoltaţi şi numeroşi, la o picisă ovariectomizată la cîteva săptămîni, după naştere. De asemenea au observat în acelaşi caz, în splină, insule de celule de tip epitelioid. Parhon şi Goldstein n-au observat modificări însemnate-în pancreas, după castraţia ovariană. Totuşi, castraţia pare a predispune ia hipenglicemie, ceea ce ar indica o insuficienţă pancreastică, cel puţin relativă, poate prin intermediul hipertiroidiei. In ceea ce priveşte ficatul, Parhon şi Goldştein au notat o încărcare adipoasă a celulelor acestui organ după castraţia ovariană. -544 C. I. PARHON HIPEROVARIA Dalche a descris un sindrom hiperovarian, caracterizat prin o dezvoltare fizică grăbită, menstruaţie precoce şi abundentă, dureri înainte şi în primele zile ale menstruaţiei, leucoree intermenstruală, metroragii, congestia uterului şi a glandei mamare. Dalche a mai notat în cazul său hiperazoturie şi hiperfosfaturie, fenomene ce pot fi opuse hipoazoturiei şi hipofosfaturiei, de repetate ori observate în insuficienţa ovariană. Bolnava acestui autor mai prezenta .şi o leziune aoirtică. După Dalche, eefaleea este uin simptom ce se observă de asemenea în hiperovarie. S-a publicat de asemenea un însemnat număr de cazuri de pubertate şi de menstruaţie precoce, spre exempilu între 1 şi 2 ani. (Stoemmer, Stoeltzner) şi chiar înainte. In cazul lui Krasemann menstruaţia s-a stabilit la o copilă de 6 luni. In acelaşi timp se observă o dezvoltare generală precoce şi o dezvoltare a glandei mamare, a uterului şi a organelor genitale externe. Sindromul corespunde aceluia numit de Pelizzi macrogenitosomie precoce. Hiperovaria nu este în asemenea cazuri, absolută, ci numai în raport cu vîrsta la care ovarul funcţionează cu această activitate. In genere, în astfel de cazuri sindromul este secundar unei leziuni intracra-niene, a suprarenalelor (?) sau unor tumori în ovar (pe cît se pare). S-a vorbit în fine de o ataxie ovariană în care funcţiile ovarului alternează : cînd reduse, cînd exagerate. CERCETĂRI EXPERIMENTALE REFERITOARE LA ACŢIUNEA OVARULUI ŞI A EXTRACTELOR SALE ASUPRA ORGANISMULUI. HIPEROVARISMUL EXPERIMENTAL. In paginile ce preced am avut deja ocazia să cităm unele din aceste experienţe. Vom mai spune aici că prin transplantare de ovare la masculi, castraţi, mai mulţi autori au putut să producă o adevărată feminizare a organismului (dezvoltarea glandei mamare cu secreţie de lapte, alăptarea puilor, peri sau pene ou caractere feminine, comportare feminină din punct de vedere psihologic). Cităm aici cercetările lui Athias, Steinach, Pezard, Lipsohutz etc. Experienţe nu mai puţin interesante au fost realizate cu diferite extracte de ovar. In unele experienţe s-a putut realiza o stare de hiperovarie (sau de hiiperfeminism). Astfel Pettinari, la cobai castraţi, care au primit grefe de ovare, a putut observa apariţia de mameloane supranu-merare, fapt a cărui importanţă din punctul de vedere al organogenezei generale, nu va scăpa nimănui. Apariţia precoce a pubertăţii, hipertrofia organelor genitale sub influenţa anumitor extracte, pot fi considerate de asemenea ca manifestări de hiperovarie experimentală. injectîndu-se lichid folicular s-a putut provoca estrul la iepuroaice normale (Frank). OPERE ALESE 545 Seaborn, Champy au provocat de asemenea estrul la o iepuroaică injectîndu-i lichid folicular de la o iapă ce se găsea în epoca căldurilor. Allen şi Doissy provoacă estrul la femelele de şoareci şi şobolani castrate, injectînd extract de lichid folicular din ovarele de scroafă şi vacă. Courrier, experimentînd cu lichidul folicular din ovarele de scroafă, vacă şi femeie, ajunge la rezultate asemănătoare, lucrînd asupra cobă-iţelor castrate sau impubere. De unde concluzia că substanţa activă nu posedă o specificitate pentru o anumită specie zoologică. Acelaşi autor găseşte că substanţa străbate placenta şi lucrează şi asupra vaginului fătului. Rezultatele lui Tsu Zong Yung, Lacassagne şi Grigoroff concordă cu cele precedente. Courrier studiază şi acţiunea lichidului folicular asupra trompei găsind că injecţiile de acest lichid provoacă reapariţia activităţii secretorii a epiteliului la femelele castrate. El găseşte de asemenea mitoze în epiteliul vaginal sub influenţa acestor injecţii. Brouha şi Simonnet, întrebuinţînd un extract concentrat de lichid folicular, obţin ciclul estrial la femelele impubere. Watrin, la o fetiţă insuficient menstruată, observă apariţia unei scurgeri sanguine după o injecţie de lichid folicular făcută cu 6 zile înainte de epoca menstruală. Graţie fenomenelor descrise s-a putut doza acţiunea diferitelor extracte de lichid folicular sau de ovar, în genere, determinîndu-se cantitatea minimă ce provoacă modificările vaginale ale estrului la femelele castrate de o anumită specie. Astfel s-a creat „unitatea şobolan1' sau unitatea „şoarece". Prima reprezintă cantitatea minimă ce determină estrui în aproximativ 48 de ore la un şobolan de 140 g. Cantitatea se injectează la anumite intervale în mod fracţionat. Unitatea de şoarece este cam de 8 ori mai mică. Prin transplantarea de ovar s-a reuşit să se provoace menstruaţia şi să se combată celelalte fenomene de anovarie la femelele castrate. S-a putut chiar obţine graviditatea practicîndu-se transplantări intrauterine. Steinach, Atihas, Knud Sand au observat o acţiune feminizantă a transplantărilor de ovar la masculii castraţi şi necastraţi. Uneori însă acţiunea nu este manifestă. Voss observă că în grefele reuşite se găsesc totdeauna foliculi voluminoşi caracterizaţi prin marea dezvoltare a granuloasei. Lipschutz şi Adamberg observă că dezvoltarea glandei mamare la cobaiul mascul, la care s-a transplantat ovar, este mai mare ca la femelă în aceleaşi condiţii. Autorul explică faptul prin persistenţa Îndelungată a foliculilor maturi în ovarul grefat la masculi, pe cîtă vreme la femelă foliculii maturi se rup şi dau naştere la corpi galbeni. în ovarele grefate la masculi, nu s-au găsit corpi galbeni. Lipschutz conchide că cele 2 sexe reacţionează fiecare în mod specific faţă de grefa de ovare. Vimtemberger obţine o dezvoltare a mamelelor la masculii şi la femelele impubere, injectînd lichid folicular. Courrier a numit foliculină substanţa activă din ovar; Parkes şi Balberby propun să fie numită estrină pentru că ea nu se găseşte numai în foliculi ci şi în restul ovarului. Autorii aceştia găsesc substanţa şi în ovarele animalelor gravide ; injectînd-o la şoricioaica gravidă observă că la începutul sarcinii se produce reapariţia ciclului şi uneori re- 35 — Opere alese — c. 3487 546 C. I. PARHON sorbţia feţilor. Femelele injectate în epoca mijlocie a sarcinii pot da naştere la monştri. Către sfîrşitul sarcinii injecţii de substanţă activă determină avorturi. Rezultă că substanţa activă din lichidul folicular şi din. ovar în genere, poate provoca estrul. Ancei şi Bouin au dovedit experimental că împerechind o iepuroaică cu un iepure căruia i s-au legat prealabil canalele deferente, ruperea foliculilor maturi are loc, se formează corpi galbeni şi se dezvoltă .glanda maimară. In urimă însă aceasta regresează paralel cu corpii galbeni, şi secreţia laptelui nu se dezvoltă.. In experienţele mai recente Ancei şi Vintemberger, producînd cauterizări ale corpilor galbeni sau a laltor regiuni din ovar în an ai multe cazuri, au reuşit să determine apariţia secreţiei laptelui. Autorii n-au putut stabili în mod precis determinismul fenomenului. Noi sîntem dispuşi să admitem că prin leziunile ovariene s-a suprimat acţiunea stimulantă asupra hiperplaziei glandei maimare ale cărei celule, lipsite în mod brusc? de acest stimul trofic, au încercat modificările caracteristice secreţiei lactate. Procesul ni se pare analog cu cel care determină descuamarea mucoasei uterine şi menstruaţia. In ambele cazuri este vorba de suprimarea unui stimul trofic. EXAMENUL FUNCŢIONAL AL OVARULUI Din cele expuse pînă aici putem scoate oarecari indicaţii referitoare la examenul funcţional al ovarului. Deja examenul somatic general ne dă, din acest punct de vedere, indicaţii preţioase. Talia moderată, glandele mamare bine dezvoltate ca. ţesut glandular, menstruaţia durînd 3—5 zile, cu scurgere destul de* abundentă, nedureroasă, ţesutul adipos moderat dezvoltat, bazinul bine dezvoltat, indică o bună stare funcţională a ovarului. Talia înaltă, în special prin lungimea membrelor inferioare, bazinul, slab dezvoltat, glandele mamare de asemenea, menstruaţia puţin abundentă, durînd o zi sau două, eventual dureroasă, neregulată, cu tendinţă? la întîrziere, prima menstruaţie, apărînd tîrziu, indică o insuficient ăi funcţională a ovarelor. Din contră talia scurtă în special prin faptul că membrele inferioare sînt scurte, glandele mamare mult dezvoltate, menstruaţia apărută dev timpuriu, venind regulat şi abundent, durînd multă vreme, bazinul larg,, indică o tendinţă la hiperovarie. Examenul ginecologic indicînd dezvoltarea slabă, normală sau excesivă a uterului, de asemenea poate fi de* folos. La animale am văzut că examenul secreţiei vaginale indică stadiul şi intensitatea relativă a funcţiilor ovariene. Este de sperat că astfel de examene, poate şi acela al secreţiei uterului sau vaginului, ar putea să ne dea indicaţii utile. Unele simptome subiective, asupra cărora nu vom reveni, tind să-indice de asemenea o hipoovarie, pe cîtă vreme cînd ovarul funcţionează^ în mod normal, dispoziţia este în genere bună (dacă nu există alţi factori care să o tulbure). OPERE ALESE 547 Apariţia de caractere virile, spre exemplu dezvoltarea sistemului pilos al feţei, indică tulburări calitative în funcţiile ovarelor. Parisot şi Richard s-au gîndit şi la examenul funcţional al ovarelor prin ajutorul unui test referitor la modul de reacţie al femeii la injecţiile de extract de ovar. Ei au observat că femeile normale reacţionează cu fenomene vagotonice la aceste injecţii, pe cîtă vreme cele cu insuficienţă ovariană nu prezintă astfel de fenomene. Acest mod de explorare nu a fost pînă în prezent studiat în mod suficient. Examenul sîngelui cu metoda lui Abderhalden ne poate da anumite indicaţii relative mai mult la starea trofică a ovarului decît direct la funcţile sale. Ne vom mulţumi să amintim frecvenţa mare a acestei reacţii în demenţa precoce a femeilor, unde tulburările funcţionale şi leziunile ovariene sînt frecvente. Un alt examen hematie chemat să dea indicaţii utile referitor la funcţia ovariană este acela al colesterinemiei. Este un fapt bine stabilit în urma cercetărilor lui Gonalos, confirmate ide Maria Parhon şi unul din noi, că în timpul epocilor menstruale şi în zilele ce le precedă, există o hipercolesterinemie. Gonalos a observat variaţia ciclică a coiesterine-miei şi în două cazuri de amenoree ceea ce ar indica că în aceste cazuri funcţia ovarului tot avea loc, deşi, pe cît se pare, nu în mod suficient. Cîteva cercetări de control făcute de Constanţa Parhon concordă cu aceste rezultate. Un mijloc, ce ni se pare că va putea de asemenea să ne dea indicaţii utile asupra funcţiei ovariene, este cercetarea hormonului în sîngele femeii; injectînd sîngele (sau serul ?) la femele tinere sau la femele castrate (şobolan sau şoarece) şi cercetînd modificările estriene. Metoda aceasta, pe cîte ştim, nu a fost pusă în aplicare, din punctul de vedere al practicii clinice. RAPORTURILE TULBURĂRILOR OVARIENE CU UNELE STĂRI PATOLOGICE Am vorbit deja de sindromul insuficienţei ovariene şi de acela al hiperovariei. Dismenoreea poate fi de asemenea un simptom hipoova-rian, în raport, după Mace de Lepinay, cu lipsa de dezvoltare a ovarelor, cu aderenţe tubo-oyariene, cu scleroza sau inflamaţia ovarului. In prolapsul genital, Mayer a notat frecvente degenerescenţe chis-tice ale ovarelor. De asemenea, Kaji, Veit, Heinemann au găsit leziuni ale ovarelor în metropatii. Miomul uterin ar fi, după Recasens, datorit unei hiperfuncţii ovariene. Tot astfel ar fi cu metronagiile (Pende, Novak). Schroder admite că metroragiile sînt datorite degenerescenţei chis-tice a ovarelor. In acest caz foliculii nu ajung la maturaţie şi la formarea corpilor galbeni, dar endometrul e întreţinut într-o stare de proliferare continuă. 548 C. I. PARHON Castano găseşte, de asemenea, că hemoragiile uterine din leziunile genitale neinfecţioase sînt de origine ovariană. In astfel de cazuri mucoasa uterină ar rămîne în mod permanent în forma în care se găseşte în faza premenstruală. Această stare ar fi datorită, după acest autor, persistenţei corpului galben. Această concepţie este sprijinită de cercetările experimentale ale lui Loeb şi Castano însăşi, care au excitat mucoasa uterină prin ajutorul unor bule de sticlă sau a umor incizii, la o serie de cabăiţe al căror ovar conţinea sau nu, corpi galbeni (pe care i-au distrus). La animalele a căror ovare conţineau corpi galbeni activi, au observat o reacţie deci-duală a mucoasei uterine. Castano stabileşte o analogie între aceste fapte şi starea mucoasei uterine în fibrom. Acesta excitînd mucoasa irită în mod reflex ovarul, care reacţionează la rîndul lui determinînd modificări în mucoasa uterină. Courrier a studiat raporturile nimfomaniei la animalele cu ovarele chistice. Din studiul unui caz la o femelă de cobai, conchide că nimfomania este o fază foliculară prelungită în mod anormal. Hormonul folicular excretat cu încetul de ovarele chistice ar întreţine animalul în mod permanent în faza căldurilor. Se poate pune întrebarea dacă există şi metroragii de origine hipo-ovariană, spre exemplu prin lipsa de tonicitate a mucoasei uterine ? Problema aceasta nu ni se pare încă rezolvată. Intr-un caz de superinvoluţie uterină la o femeie ce născuse un copil mort, şi care era amenoreieă. leucoreică, şi a cărei secreţie lactată persistă, Blondei găseşte ovarele mici şi dure. Cazurile de acest fel ni se par că pot îi apropiate de cele precedente. Unele cazuri de pubertate precoce, par a fi de natură ovariană primitivă. Astfel, Lenz într-un astfel de caz găseşte unul din ovare mărit şi de formă neregulată. Unele tulburări hematiee, cum este cloroza, au fost puse încă de mult, în legătură cu tulburările menstruale (Hippocrate, Galien, Avi-oenne, Mercatus). Rokitansiki, Fraerakel o consideră ea fiind datorită unei hipoplazii ovariene. Charrin o atribuie intoxicaţiei organismului în urma tulburărilor schimburilor nutritive datorite aplaziei arteriale şi în lipsa depu-raţiei organismului prin scurgerea menstruală. Villemin admite de asemenea că în unele cazuri de amenoree cu cloroză aceasta ar putea fi determinată de o intoxicaţie cu produsele de secreţie ale corpului galben neeliminate prin sîngele menstrual. Parhon şi Goldstein au emis ipoteza unei intoxicaţii prin lipoizii corpului galben dat fiind că unii lipoizi au o acţiune hemolitică. Etienne şi Demange pun cloroza pe seama unei insuficienţe a secreţiei interne a ovarului şi în această ordine de idei trebuie să cităm rezultatele favorabile obţinute de Muret, Spillmann şi Etienne, Fredeli, i:u opoterapia tiroidiană. Dar Gilbert a observat vindecarea unui caz de eloroză în urma castraţiei. OPERE ALESE 549 Problema este încă insuficient studiată. Poate că există mai multe mecanisme care duc la sindromul clorotic. In virilism s-au notat de asemenea tulburări ovariene traduse prin încetarea memstrelor sau prin diferite leziuni ale ovarelor. Astfel în cazul lui Alberti exista o tumoare chistică, în acela al lui Zambani, o sal-pingo-ovarită. Intr-un caz de virilism atenuat la o paralitică generală, Parhon şi Goldştein n-au găsit nici foliculi, nici corpi galbeni. Magnan, într-un caz de pseudohermafroditism cu inversiune sexuală, a găsit un sarcom al ovarului. Tănăseseu a publicat un caz asemănător. In acromegalie ovarele prezintă adeseori o degenerescenţă chistică. Faptul că acest sindrom apare mai frecvent după epoca menopauzei îndreptăţeşte ideea că acromegalia este un sindrom pluriglandular în care insuficienţa ovariană poate să-şi aibă partea. Putem spune acelaşi lucru despre gigantism în care găsim adeseori tulburări menstruale şi uneori fenomene de virilism. Diabetul se găseşte de asemenea frecvent la. vîrsta menopauzei (Bouchard, Lecorche, Lepine, Leclerc, Von Noorden etc.). Dalche, Ma-ranon, Aschner admit că insuficienţa ovariană intervine în patogenia unor cazuri de diabet. Parisot găseşte leziuni ovariene în cazuri de diabet sau la animalele cu glicozurie experimentală. Mai mulţi autori (Cris-tofoletti, Adler, Stolper, Baillod) au observat că glicozuria şi hiperglicemia se produc mai uşor ,1a animalele castrate decît la cele întregi. Osteomalacia, de asemenea, pare să aibă raporturi patogenice cu unele tulburări ovariene. Pe lîngă leziunile ovariene (congestie, înmulţirea sau degenerescenţă chistică a foliculilor), observate de unii autori ca Fehling, Gossier, Sohottlănder şi Bulius etc., notăm aici rezultatele favorabile observate de Fehling în urma operaţiei lui Porro şi de alţi autori ca Goldthwaid, Painter şi Osgood, în urma castraţiei ovariene. Ultimii 3 autori au notat şi o creştere a calcemiei în urma acestei intervenţii. Amintim că Parhon şi Papinian au admis că ovarul intervine în dezasimilarea calciului şi că aceşti autori au notat şi îngroşarea calotei craniene în două cazuri de insuficienţă ovariană. Trebuie să adăugăm însă că ablaţia ovarelor n-a dat rezultate constante în osteomalacie şi că unii autori (Cursahmann, Maranon) au putut observa osteomalacia şi la epoca menopauzei sau în alte cazuri cu insuficienţă ovariană. Şi unele afecţiuni cutanate au raporturi cu tulburările funcţiilor ovariene. Astfel eczema (Bauer, Carreras, Maranon), acneea, hiperpigmen-tarea cutanată (Maranon) nu sînt rare după epoca menopauzei. Gra-ves, Beyde, Szego semnalează apariţia pruritului şi a altor tulburări cutanate în legătură cu disfuncţia ovarelor. De asemenea, s-a putut observa acnee, eriteme, herpes, pigmentaţii ale pielei apărînd în timpul menstruaţiei (Zondek). Intr-un caz observat de ultimul autor împreună cu Franz, şi în care menstrele erau puţin abundente şi neregulate, se nota, cu 5—6 zile înainte de apariţia scurgerii sanguine, apariţia pe faţa şi corpul bolnavei a unui eritem exsudativ, polimorf, însoţit de edem al feţei şi extremităţilor, dureri de cap şi temperatură. Acrocianoza este 550 C. I. PARHON pusă de Maranon pe seama unei insuficienţe a glande tor genitale (mina hipogenitală a lui Maranon). Boala Dercum a fost observată de asemenea la menopauză sau după castraţie (Sicard şi Roussy, Sicard şi Berkowitsch). In cursul acestui sindrom s-au observat rezultate bune prin tratamentul ovarian (autorii citaţi, Poggio). Parhon, Ştefănescu în cazurile lor au pus sindromul Dercum pe seama unei insuficienţe tiro-ovariene. Guşa, sindromul basedowian, au de asemenea, uneori, raporturi cu tulburările funcţiilor ovariene. Astfel Sanderson, Perrin şi Blum, Jayle, Neisser au notat apariţia acestui sindrom în urma castraţiei, iar Erwin von Graff, în urma iradierii ovarelor. S-au mai notat de asemenea cazuri apărute la menopauză. Maurin observă un caz în care evoluţia bolii Basedow a mers paralel cu descreşterea fluxului menstrual şi în care opoterapia ovariană a dat rezultate bune. Maranon semnalează de asemenea hipertiroidia la menopauză sau în alte cazuri de insuficienţă ovariană. Lazarewitch publică la rîndul lui un caz de sindrom basedowian cu guşă, apărut la menopauză şi în care tratamentul ovarian a adus ameliorarea tuturor simptomelor precum şi regresiunea guşii. Astfel de rezultate s-au observat de altfel şi în alte cazuri (De-launay). Noi înşine le-am observat de mai multe ori. Faptele acestea sînt explicabile prin existenţa unui antagonism (relativ) tiro-ovarian (Herto-ghe, Blondei, Parhon şi Goldştein, Hoenicke etc.). Există pe de altă parte şi cazuri de mixedem apărute la epoca menopauzei. Chantemesse şi Rene Mărie, Sergent au publicat astfel de observaţii. Se pare că insuficienţa ovariană după o excitaţie a glandei tiroide poate conduce la epuizarea acesteia. Oricum ar fi, în cazul lui Sergent, opoterapia tiro-ovariană a adus o regresiune a simptomelor. Şi evoluţia cancerului pare influenţată de funcţia ovariană. După Thies, cancerele uterine operate, recidivează mai greu, cînd sîint conservate ambele ovare. Fellner stabileşte de asemenea o leigătură între dezvoltarea cancerului şi disfuncţia sau suprimarea funcţii ovariene. El ar fi observat rezultate bune întrebuinţînd lipoidul sexual în tratamentul cancerului. Din contră, Loeb, în mod experimental observă, că animalele castrate prezintă o rezistenţă mai mare decît martorele, faţă de tumorile glandei mamare. Rezistenţa este cu atît mai însemnată cu cît animalul a fost castrat mai de timpuriu. Murphy şi Sturm au ajuns la rezultate asemănătoare. Şi unele sindroame nervoase au relaţii cu tulburările funcţiei ovariene. Astfel migrena s-a văzut, uneori, la femeile cu hipo- sau anovarie şi cedînd la tratamentul ovarian (L. Levi). Astmul a fost văzut, de ultimul autor, la bolnave cu insuficienţă ovariană, iar Maranon l-a notat de asemenea în vîrsta critică. Tot astfel Fishberg. OPERE ALESE 551 In opoziţie cu precedentele observaţii, trebuie să cităm pe aceea a Hui Claude şi Saleur, în care astmul apărea o dată cu instalarea regule-lor. Crizele se repetau în fiecare lună cu cîteva zile înainte de menstruaţie. Fluxul era abundent durînd uneori 15 zile şi chiar trei săptămîni. Tratamentul ovarian a făcut să dispară crizele de astm şi să scurteze durata scurgerilor sanguine. Dar, mai tîrziu, acelaşi tratament a rămas ineficace. Ovarele erau hipertrofiate. Bolnava s-a vindecat în urma ablaţiei apendicelui, practicată pentru o criză apendiculară. Şi în tulburările psihice regăsim rolul alteraţiilor ovarelor. Astfel, Marb'e, Claude, Solier şi Chartier, Parhon au observat sindromul psihastenie în cazuri de insuficienţă ovariană. In mai multe din aceste cazuri tratamentul ovarian a fost încercat cu rezultate satisfăcătoare. Leopold .Levi a relatat de asemenea observaţia unui caz de psihastenie la o femeie cu fenomene hipoovariene şi hipertiroidiene. Debove a văzut un caz de isterie apărută după castraţie. Savini a crezut de asemenea a putea afirma o legătură directă între insuficienţa ovariană şi isterie. Amenoreea este frecventă pe de altă parte la epileptici (Parhon şi Gheorghian). De asemenea, numeroşi autori (Georget, Marotte, Gowers, Voisin, Fere, Beau, Brierre de Boismond, Willard, Spartling, Marinescu şi Serieux, Gelineau, Grasset şi Roziere, Brennau, Roussel, Parhon şi Urechia, Trepsat) au notat accentuarea crizelor de epilepsie în timpul epocilor menstruale. Dar s-au văzut şi cazuri de epilepsie apărute după suprimarea re-gulelor (Elliotson, Bianchini). în unele cazuri s-au văzut rezultate bune după castraţie (Roussel, Silvestri, Brenan). In cazul relatat de Parhon şi Zoe Caraman ca şi în «acela publicat în teza lui Constanţa Parhon, castraţia n-a părut a influenţa în mod net evoluţia epilepsiei. Amenoreea este de asemenea foarte frecventă la oligofreni şi la demenţii precoci,t după observaţiile lui Parhon şi Gheorghian. La bolnavele menstruate, unul din noi a notat crize de agitaţie în timpul regulelor. Combemale a observat un caz de paranoia cu fenomene de insuficienţă ovariană, ameliorată cu tratamentul opoterapic respectiv. Fenomene de tip paranoic sau paranoid nu sînt rare, de altfel, după epoca menopauzei şi unul din noi a descris, împreună ou Odobescu, un sindrom psihoendocrinian caracterizat prin simptome paranoide, insuficienţă ovariană şi hipertiroidie. Psihozele de tip maniac depresiv şi în special melancolia evoluează foarte deseori pe terenul insuficienţei ovariene. De asemenea, trebuie să reţinem cazurile de melancolie la femeile atinse de fibrom ute-rin. Unul din noi a observat trei cazuri de acest fel. Paralizia generală este mai rară la femeie deoît la bărbat, fapt pus •de către d’Abundo pe seama unei acţiuni protectoare a ovarelor. Amenoreea nu este rară la paralitice şi, pe de altă parte, Baillarger a observat că menopauza favorizează dezvoltarea paraliziei generale. 552 C. I. PARHON Unul din noi a îngrijit o tabetică care a devenit paralitică generala după epoca menopauzei. S-a vorbit şi de o psihoză menstruală sau mai bine zis premen-struală. Unul din noi, a pus în evidenţă rolul tulburărilor tiroidiene în aceste cazuri. Tulburările psihice în raport cu menstruaţia ridică probleme interesante de medicină legală. Suzana Wechsler a consacrat acestei probleme teza sa inaugurală. Rousseau-Decelle stabileşte o relaţie între sistemul utero-ovarian şi afecţiunile gingivo-dentare; menstruaţia Întovărăşindu-se adeseori de herpes labial, tulburări vasomotorii etc. Alteraţiiie dentare în cursul sarcinii sînt bine cunoscute. Este vorba de sigur de o utilizare a calciului din dinţi — ca şi din oase — pentru dezvoltarea fătului. Intrucît ovarul este răspunzător de aceste modificări în metabolismul calciului, rămîne încă de studiat. Gingivitele, nevralgiile dentare de asemenea mu sînt rare în cursul sarcinii. In toxemiile de natură intestinală Castex şi Granway notează tulburări ovariene ce se traduc prin amenoree şi dismenoree şi sînt influenţate în mod favorabil prin tratamentul dezintoxicant asociat cu cel ovarian. Ultimul tratament singur n-a fost suficient pentru a combate în aceste cazuri tulburările ovariene. Adăugăm că metroragiile au fost observate şi în cursul apendicitei cronice şi au cedat la ablaţia apen-dicului. Litiaza biliară are raporturi cu funcţia ovariană. Această afecţiune este mai frecventă la femei, prin faptul că în timpul sarcinii (Ghauffard şi Grigaud), ca şi al menstruaţiei (Gonalons, Maria şi C. I. Parhon), se observă o creştere a colesterinei din sînge. Huchard, Tarnier, Depaul, Boulomie găsesc frecvente colici hepatice în timpul gravidităţii sau după naştere. CORELAŢIILE OVARULUI CU CELELALTE GLANDE ENDOCRINE Ovarul are un rol din cele mai importante în corelaţiile interglan-dulare. Cele mai bine cunoscute din aceste corelaţii sînt cele tiro-ovariene. încă de mult unii autori au atras atenţia asupra faptului că glanda tiroidă se găseşte adeseori mărită de volum în afecţiunile aparatului genital al femeii. Ulterior Hertoghe a notat menoragiile printre simptomele insuficienţei ovariene şi a susţinut că funcţiile utero-ovariene sînt exagerate atunci cînd cele tiroidiene sînt scăzute. Blondei la rîndul lui afirmă un antagonism tiro-ovarian bazat pe acţiunea favorabilă a extractelor ovariene în sindromul basedowian, pe acţiunea tratamentului tiroidian în metroragii, acţiune ce poate merge pînă la oprirea menstruaţiei, precum şi pe acţiunea opusă pe care cele două glande o au asupra creşterii. OPERE ALESE 553- în 1903, fără a cunoaşte pe atunci lucrările precedente, Parhon şi Goldştein au putut afirma de asemenea o acţiune antagonistă între aceste două glande şi au prezentat asupra acestei probleme o notă la Societatea de biologie, dezvoltînd subiectul mai mult, într-un articol apărut în „Romînia medicală" 1904 si în „Archives generales de mede-cine“ în 1905. Cu prilejul unei lucrări (1900), aceşti autori au fost impresionaţi de faptul că unele din simptomele insuficienţii ovariene, ea palpitaţiile,, valurile de căldură, transpiraţiile, se găsesc şi în sindromul Basedow. Aceasta i-,a condus în observaţiile ulterioare şi a fost punctul de plecare al comunicărilor lor din 1903. Iată faptele care au putut fi invocate în sprijinul ideii ce susţin. Glanda tiroidă se măreşte de volum adeseori la menopauză precum şi în timpul sarcinii (Guillot, Lange), cînd ovarul pare a funcţiona mai puţin. Tiroida favorizează dezvoltarea oaselor şi consolidarea fracturilor. In insuficienţa tiroidiană creşterea este încetinită şi chiar oprită, pe cîtă vreme tratamentul tiroidian sau hipertiroidia clinică o accelerează precipitînd însă închiderea cartilajului de conjugare. Din contră, insuficienţa ovariană permite persistenţa cartilajului de conjugare şi creşterea prelungită peste durata obişnuită. De aici aiun-girea membrelor în special a celor posterioare la femelele castrate de timpuriu şi a membrelor în special a celor inferioare la fetele atinse de insuficienţă ovariană. Acţiunea pe cît se pare favorizantă, a ovarului în producerea osteo-malaciei şi acţiunea salutară a castraţiei în acest sindrom întăreşte ideea unui raport antagonist al tiroidei faţă de ovar în procesul osteogenezei. Asupra sistemului pilos cele două glande par a lucra în sens antagonist, glanda tiroidă favorizînd dezvoltarea sistemului pilos, pe cîtă vreme ovarul are mai de grabă o acţiunea antagonistă. De aici dezvoltarea sistemului pilos la menopauză şi în timpul sarcinei, precum şi starea glabră a tegumentelor feminine. Tiroida exercită o acţiune dilatatoare asupra vaselor periferice de unde senzaţia de căldură şi congestia feţei şi părţii superioare a trunchiului în sindromul Basedow. Acest fenomen se regăseşte şi în insuficienţa ovariană şi cedează la tratamentul ovarian. Tensiunea arterială scăzută în mixedem (Mugia, Jeandelize) este din contră mărită în insuficienţă ovariană. In mixedem secreţia sudorală este scăzută, exagerată în sindromul basedowian şi în acela al insuficienţei ovariene şi moderată sub acţiunea tratamentului ovarian. Glanda mamară se dezvoltă slab cînd ovarul funcţionează insuficient. De asemenea în sidromul basedowian, unde poate merge pînă la atrofie. Pe de altă parte Sainton a notat hipertrofia acestei glande în insuficienţa tiroidiană şi aceeaşi stare a fost invocată de Serghie şi Toporăscu în cele două cazuri de macromastie, publicate. Moraczewski a notat o retenţie a calciului în organism sub influenţa tratamentului tiroidian. Silvestri şi Tosati au notat acelaşi feno- ■ 554 C. I. PARHON men, iar Haushalter şi Guerrin au observat pierderea calciului într-un caz de mixedem. împreună cu Papinian, Parhon a observat o scădere a calciului urinar sub influenţa tratamentului tiroidian într-un caz de infantilism. Dar nu s-a făcut în acest caz un studiu precis al metabolismului. Din contră, alţi autori Curatalo şi Taralli, Gomes, Senator, Parhon •şi Papinian au notat o eliminare mai mare a calciului sub influenţa tratamentului ovarian. Este drept că şi în aceste observaţii nu a fost vorba întotdeauna de un studiu precis al metabolismului calciului. Oricum ar fi, Goldtwait, Painter şi Osgood au observat o retenţie a calciului în organism după castraţie, într-un caz de osteomalacie în care tratamentul ovarian a dat rezultate din cele mai bune. Antagonismul tiro-ovarian nu se menţine în ce priveşte eliminarea ureii şi a acidului fosforic care scad în insuficienţa ovariană şi cresc sub influenţa tratamentului ovarian (Senator, Parhon şi Papinian, Parhon şi Goldstein). Din acest punct de vedere acţiunea tiroidei şi a ovarului sînt mai degrabă sinergice. Tn ce priveşte oxidările, problema oferă încă puncte în litigiu. Acţiunea stimulantă asupra oxidărilor, funcţia „de foale“ a glandei tiroide — este bine cunoscută. Unii autori admit că şi ovarul ar avea o acţiune analogă, castraţia determinînd o scădere a metabolismului bazai. Dar Andral şi Gavaret au observat că oxidările merg crescînd la ambele sexe pînă la epoca pubertăţii. De la această epocă creşterea continuă la sexul masculin şi se opreşte, din contra, la cel feminin, ceea ce ar arăta ^ acţiune inhibitoare a ovarului asupra oxidărilor. Această acţiune ar explica şi abundenţa mai mare a ţesutului adipos la femeie. In acest caz antagonismul tiro-ovarian s-ar menţine încă. Acest antagonism, pe care l-am văzut şi în ce priveşte dezvoltarea glandei mamare, se observă şi cu privire la secreţia laptelui. Cantitatea şi calitatea acestei secreţii scad sub influenţa tiroidectomiei şi se măresc din contra sub aceea a castraţiei şi a tratamentului tiroidian. Şi urnele fapte experimentale sprijină antagonismul tiro-ovarian. Astfel, după Jeandelize, tiroidectomia la miel determină o pierdere exagerată a acidului fosforic prin urină, ceea ce se poate opune scăderii eliminării sub influenţa ovariectomiei. După Lortat Iacob şi Săbăreanu, ateromul se produce mai uşor — sub influenţa injecţiilor de adrenalină !a animalele castrate decît la martore şi din contra mai greu la cele etiroidate. Mai cităm aci experienţele lui Hallion care a demonstrat că injecţiile de extract ovarian determină o mărire a glandei tiroide, apreciabilă la onoometru. Mai notăm de asemenea că după tiro-paratiroidectomie, Lee a observat o prelungire cu 25% a ciclului estrian la şoarecii albi. După pa-Tatiroideetomie el se prelungeşte numai cu 12%. Raporturile paratiroide lor cu activitatea glandelor sexuale sînt mai puţin bine cunoscute. Parhon şi Goldştein n-au observat modificări ale paratiroidelor după castraţie. Mai de curînd însă, s-a notat hipertrofia OPERE ALESE 55 •paratiroidelor la femelele gravide, ceea ce ţine poate, de un exces de hormon sexual feminin, ovarian sau plaoentar, în sîngele acestor femele. In aceeaşi ordine de idei, C. Parhon-fiul, a constatat variaţii însemnate ale calcemiei în raport cu activitatea sexuală la păsările femele. Calciul se dublează în sîngele păsărilor care ouă, ceea ce ar conduce, ia concluzia că aceste păsări prezintă o exagerare a funcţiei paratiroi-diene. Riddle şi Reinart ajung la aceleaşi concluzii. Studiind insuficienţa ovariană am văzut că Fichera a găsit hipertrofia hipofizei după castraţia ovariană. De asemenea am văzut că acro-inegalia este mai frecventă după menopauză. Ultimul fapt nn concordă •cu opinia lui Maranon că după menopauză există o hipofuncţie a hipofizei. Este însă evident că aceasta poate fi determinată de bătrîneţe. Se pare că raporturile hipofizo-ovariene sînt mai degrabă antagoniste. In aoest sens Fichera găseşte că injecţiile de extract ovarian fac să regreseze numărul celulelor eozinofile din ihipofiză, crescut în urma castraţiei. De asemenea, tot în sensul unui antagonism vorbesc tulburările menstruale şi amenoreea din acromegalie şi gigantism. Evident însă că In aceste cazuri trebuie să ne gîndim şi la starea centrilor nervoşi din regiunea infundibulară şi periinfundibulară. Walker a observat că injecţia intraperitoneală de extract de lob anterior de hipofiză opreşte ovulaţia la găină, animalul rămînînd în stare de sănătate excelentă şi ■de cele mai multe ori crescînd în greutate. Totuşi, Zondek ca şi Brouha şi Simonnet au observat stimularea dezvoltării organelor genitale femele sub acţiunea extractului de lob anterior de hipofiză. Stimulare care, după Zondek, are loc prin intermediul ovarului, dar Brouha şi Simonnet afirmă a fi observat-o şi la femelele castrate. Blau şi Haucher găsesc că administrarea pe cale bucală sau injecţii de pulvere sau extracte — în special apoase de ovar — determină apariţia în lichidul cefalorahidian a unei substanţe ocitocice. Or, această substanţă pare a proveni din secreţia lobului posterior al hipo'fizei. Izawa observă accelerarea dezvoltării ovarelor după ablaţia pi-nealei. In ceea ce priveşte suprarenalele, se pare de asemenea că există un antagonism suprareno-ovarian. Pe lîngă faptele semnalate la studiul anovariei, mai amintim aici hipertensiunea arterială bine cunoscută în urma lucrărilor lui Maranon la femeile în vîrsta critică, dar şi la •cele castrate mai de timpuriu. Este drept că hipertiroidia consecutivă castraţiei ar putea explica hipertensiunea printr-o sensibilizare la adrenalină, chiar dacă cantitatea acesteia n-ar fi mărită. Am văzut însă că după castraţia ovariană s-a notat şi o hipertrofie a medularei suprarenale. Trebuie încă să mai adăugăm aici că suprarenalele se hipertro-fiază şi în cursul sarcinii, ceea ce s-ar putea pune pe seama corpului galben. După Watrin, acesta nu face decît să sensibilizeze glandele faţă -de acţiunea altor factori ce determină hipertrofia. Ceresoli observă mă- 556 C. I. PARHON rirea cantităţii de lipoizi din suprarenală în urma injecţiei de extract placentar. Ştim că hormonul sexual feminin se găseşte şi în placenta. Este deci posibil ca hipertrofia suprarenalei corticale să ţină şi de corpul galben. Alte fapte demonstrează de altfel că scoarţa suprarenală se îmbogăţeşte în substanţe lipoidice cînd acestea se găsesc în exces în organism. Or, ovarul foarte bogat în lipoizi, pare a exercita un rol însemnat din acest punct de vedere. Am vorbit deja despre hipercoleste-rinemia din cursul epocii premenstruale şi menstruale. Beresin, Petrow-siky şi Maloff observă că extractul de ovar sensibilizează faţă 'de doze minime de adrenalină. La studiul anovariei am vorbit despre efectele ei asupra ficatului şi pancreasului. Cunoaştem mai puţin efectele insuficienţei sau hiperfunc-ţiei acestor organe asupra ovarului. Parhon a observat congestia ficatului după o injecţie intravenoasă (la cîine) de extract ovarian. Există foarte importante raporturi timo-ovariane. Timusul nu pare să involueze la femelele castrate de timpuriu. Pe de altă parte, Sayro Suzaki obţine atrofia acestui organ prin injecţii de extract placentar. Or, am văzut că placenta conţine, ca şi ovarul, hormonul sexual feminini. Şi splina se găseşte în anumite raporturi cu ovarul. Am vorbit deja de modificările primului organ după extirpare. Mai adăugăm aici că Spirito, după splenectomie, găseşte o mărire a funcţiei ovogenetice a ovarului, dar foliculii devin atrofiei şi numai în mic număr ajung la maturitate. Acelaşi autor găseşte o mărire a greutăţii splinei şi o creştere a foliculilor limfatici ai acesteia, în cursul sarcinii. Ne putem gîndi la acţiunea corpului galben şi la aceea a hormonului sexual feminin, conţinut atît în ovar cît şi în placentă. Unii autori au vorbit şi de o secreţie internă a uterului. DurranL după histerectomie examinînd secreţia vaginală, a văzut că, după o perioadă trecătoare explicabilă prin tulburările de circulaţie ale vaginului consecutive operaţiei, fazele ciclului estrian se succed regulat, ceea ce arată că uterul n-are nici o acţiune asupra activităţii periodice a ovarului. Cîteva cuvinte despre raporturile ovaro-testiculare. După Le Dantee, ar exista un antagonism între aceste două glande. Herbst n-a reuşit să obţină grefe de ovar la cocoş şi de testicul la găină. Parhon şi Goldştein transplantând un ovar la un căţel şi examinînd organul transplantat după 35 de zile, l-au găsit redus de volum şi fără o structură caracteristică pentru ovar. Tratînd cu preparate de ovar un cîine adult, aceiaşi autori au găsit glanda interstiţială normală, dar spermatogeneza puţin manifestă. Steinaeh observă, la rîndul lui, că grefele de glande genitale nu reuşesc pe animale de sex opus cu glandele proprii intacte, dar că ambele glande pot coexista pe acelaşi individ, cînd animalul a fost în prealabil castrat. Lipschiitz explică acest fapt prin leziunea testiculului. Autorul arată că grefa ovariană reuşeşte mai uşor cînd testiculul este lezat sau fixat în cavitatea peritoneală. OPERE ALESE 557 Lipschutz şi colaboratori găsesc că testiculele influenţează în sens negativ grefele ovariene, ceea ce se traduce prin numărul mic de rezultate pozitive şi printr-un timp de latenţă mai lung decît la animalele castrate. Athias observă că grefa ovariană la mascul nu exercită o acţiune apreciabilă decît după reducerea masei testiculare. Faptele acestea sprijină ideea existenţei unui antagonism relativ între glandele sexuale ale celor două sexe. Alţi autori însă ca Pezard, Sand Carindroit, Pettinari nu admit antagonismul orhi-ovarian. Ultimul autor este de părere că reuşita mai bună a grefelor ovariene după ablaţia unui testicul, se explică prin faptul că în cazul cînd ambele testicule rămiîn în loc, organismul are deja o cantitate suficientă de hormon sexual. Pentru el, pentru ca o grefă de glandă sexuală să reuşească este necesar ca organismul să fie îtn stare de carenţă absolută sau relativă în oeeja cie priveşte hormonul sexual. Şi spontan s-au văzut cazuri de hermafroditism adevărat la diferitele specii animale. Maria Woronzowa a relatat de curînd un astfel de caz la broască. Oricum ar fi, se pare că prezenţa unei glande sexuale opreşte pînă la un punct dezvoltarea celei opuse. Ablaţia ovarului la păsări determină dezvoltarea unui testicul pe partea opusă, ceea ce a permis lui Zawadowski să vorbească despre natura bisexuală a găinii. Adăugăm în fine că există importante raporturi ovaro-mamare. Ovarul determină în mod normal dezvoltarea glandei mamare. încetarea secreţiei ovariene oînd glanda mamară este în stare de hiiperplazie favorizează secreţia laptelui. Pe de altă parte se pare că maimela secretă o substanţă ce inhibă funcţia ovariană. Dar această latură a problemei nu este bine elucidată. Să încercăm acum a pătrunde mai departe în natura corelaţiilor ovarului cu celelalte glande şi cu organismul în general. A priori, natura acestor raporturi se poate concepe în modul următor. a) Produsul de secreţie al unei glande ar influenţa la distanţă funcţionarea unei alte glande direct sau prin intermediul sistemului nervos. b) Ambele glande ar lucra în mod sinergie sau antagonist asupra sistemului nervos şi în felul acesta acţiunea lor s-ar însuma sau neutraliza. c) Produsele lor s-ar combina, neutraliza etc., în circulaţie. Experienţa lui Hallion, deja citată arată că extractele de ovar au o acţiune asupra volumului tiroidei, deci se pare că putem conchide că ovarul influenţează glanda tiroidă prin una din modalităţile cuprinse la punctul a). Am putea presupune spre exemplu că unul sau mai multe produse secretate de ovar excită, inhibă, sau sînt utilizate de glanda tiroidă. Lipoizii din tiroidă ar putea, spre exemplu, să aibă oarecare raporturi directe cu cele din ovar (ultimele să fie spre exemplu înmagazinate şi utilizate într-un anumit fel de glandă tiroidă). 558 C. I. PARHON Oricum ar fi, Arman Gautier a susţinut că glanda tiroidă dă organismului iodul şi arsenicul pe care ovarul le face să se elimine prin sîngele menstrual. Hertoghe confirmă acest mod de a vedea. Se pare că aici ar fi vorba de fapt de un caz special, a ceea ce unul din noi a numit legea cererii şi a ofertei în biologie şi endocrinologie. Ovarul ar excita funcţia excretorie a glandei tiroide, aceasta ar elimina produsele sale de secreţie, care ar fi utilizate de embrion în cazul cînd fecundaţia şi inidaţia oului a avut loc şi s-ar elimina prin sîngele menstrual ca inutile şi poate în exces pentru organism, în cazul contrariu. în ce priveşte raportul timo-ovarian de asemenea ni se pare a fi vorba de o aplicaţie analogă a legii mai sus menţionate. Ovarul ar excita la distanţă funcţia excretorie a timusului, care ar trimete în circulaţie nucleinele necesare pentru transformările mucoasei uterine, a trompelor etc. premergătoare nidaţiei oului şi mai tîrziu chiar dezvoltării embrionului. Raporturi de acelaşi fel, mai obscure însă pentru un moment, par a exista între ovar şi alte glande. Se pare chiar că ovarul, care influenţează creşterea encondrală în sensul accelerării procesului de terminare al creşterii, ar putea influenţa în acelaşi mod ţesutul osos din care ar utiliza în timpul sarcinii unele rezerve minerale. Pe de altă parte, Marbe a relatat cazul unei femei care, suferind o fractură a unuia din oasele lungi ale membrului inferior, a avut o întrerupere a menstruaţiei, ceea ce autorul a interpretat ca un proces de reacţie favorabilă regenerării osului, ovarul părînd a favoriza pierderea calciului. Poate prin acelaşi mecanism general se poate explica şi raportul paratiro-ovarian. Ovarul ar excita funcţia paratiroidiană care, influenţînd în mod favorabil retenţia calciului în organism, ar contribui la dezvoltarea embrionului, la osteogeneză, la formarea cochilei oului la păsări etc. Nu este exclus de altfel ca corelaţiile dintre ovar şi una sau alta dintre glandele endocrine sau alt organ să recunoască mecanisme multiple. Problema aceasta reclamă încă cercetări numeroase. GREFELE DE OVAR. TERAPIA OVARIANĂ. RADIOTERAPIA OVARIANA. TERAPEUTICA ANTIOVARIANA. Grefele de ovar, practicate în scop de a înlocui funcţia organului insuficient sau extirpat, au dat, uneori, rezultate din cele mai interesante. Astfel, Morris, grefînd un fragment de ovar în peretele uterin al unei femei amenoreice, observă reapariţia menstrelor. Mai în urmă, în urma autogrefei de ovar, acelaşi autor observă chiar o sarcină, urmată de avort în 3 luni. Aceeaşi operaţie a fost practicată ulterior de Frank, Dudley, Dela-geniere, Mauclaire, Tuffier. OPERE ALESE Grefele au fost făcute în regiuni diferite : peretele uterin, ligamentul larg, trompă, perifoneu, ţesut celular subcutanat. In teza lui Jardy sînt relatate mai multe cazuri de autogrefă cu rezultate satisfăcătoare. Junenez de la Serrano şi Haro Garcea relatează trei cazuri de grefă ovariană homoplastică. în primul caz operaţia a fost practicată în urma castraţiei. Regulele apărură 5 luni după operaţie. In cazul al doilea, bolnava suferea de o anexită cronică cu ovarial-gie. Aceasta a dispărut după grefa ovariană, dar numai pentru un interval de trei luni. In sfîrşit, în cazul al treilea, era vorba de o femeie amenoreică, cu tulburări psihice. In urma operaţiei menstruaţia se restabili, şi fenomenele psihice s-au ameliorat. Perrazi efectuează de asemenea grefe homoplastice şi autoplasticela femei ce au suferit histerectomii cu ablaţia ovarelor. Autorul arată că în grefele homoplastice trebuie ţinut seama de afinităţile sanguine dintre femeia de la care se ia organul şi aceea la care se implantează. Tuffier şi Letulle preconizează transpoziţia intrauterină a ovarului prevăzut cu pediculul vascular, în caz de salpingită dublă, ca mijloc de a conserva menstruaţia şi uneori de a permite fecundaţia. Tuffier şi Bour citează mai mulţi autori care au obţinut cu grefele de ovar rezultate bune din punctul de vedere al stării generale şi, chiar, sarcina (Morris, Ester, Mayer, Petit). Alături de grefele de ovar trebuie să menţionăm opoterapia ovariană. Lui Brown Sequard îi revine meritul de a se fi gîndit cel dintîi la a trata cu un extract de ovar femeile bătrîne sau debile. Villeneuve, Brown au încercat acest tratament (injecţii de emulsie ovariană) la femeile atinse de debilitate fizică, obţinînd rezultate bune. Regis, Fere au întrebuinţat acest tratament în cazurile de tulburări psihice în urma ovariotomiei. Jayle, Mainzer, Lissac, Murret, Ghrobach, Parhon şi Goldştein, Marbe etc. au întrebuinţat acelaşi tratament în anovaria postoperatorie-sau în cazuri de insuficienţă ovariană cu rezultate bune, determinînd retrocedarea simptomelor cunoscute. Mond a preparat tablete, fie din ovarul total, fie din substanţa corticală singură, fie numai din foliculi/Nu pare să fi reuşit a obţine o diferenţă netă de acţiune. Tratamentul ovarian a fost de asemenea întrebuinţat cu succes în alte stări în care ovarul era alterat în funcţiile snHH, 6hojiofhh h naxoJiorHH HHqHHKOB. Pa6ora Bbimjia b cb6t b BH^e 6H6jiHorpac{)HH, iHacqHTbraaiomeH 650 Ha3-BaHHH. B Heft no&po6H6 paeoMaTpHBaiOTCH cjie^yioume npo6jieMbi: aHaTO-MHqecKan k ohcth Ty uh h , smSphojiofhh (h arpesHH HHqHHKa, cp a b h h re ji b h a h MOp(j)OJlO[rHH HHqiHHKa, HHqHIHK B TeqeHHe O'ByjIHUHOfH'HOirO HH'KJia, M0p4)0JI0m5I HHqHHKa np'H HeKCTopbix naTOJiorHqecKHX coctohhhhx ih b H3BecTi-ibix 3Kcne-p h m e ht a ji bH bix ycjioiBHHx, KaK, HanpHMep, aMeHopen, ny3bipHbiH 3anoc, bo-cnajiHTejibHbie i3a6ojieBaHHH HHqHHKa, y#aJieHHe HHqHHKa, bhphjihsm, oereo-MajiHn,HH, ihihi30'(J)peHhh, MaHHH, MeJiaHXOJiHH, snHJiencHH, CTapqecKoe cJia6o-yMHe, nocTHaTajibHbiâ ncHX03, nejuiarpa, nporpeecHBHbiH napajmq, anH^eMHqecKHH 3HH,e(f)aji:HT, pa3jmqHbie tokchkoh h(}>eKixHh, BJMHHHe hohh-3HpyK)iixHx H3JiyqeHHH, CTpyKTypa t p a hc n ji a h th p ob a h h h x HHqHHKOB, KyjibTypbi HHqHHKOBOH TKaHH, HIiqHHKH y >KHBOTHbIX B COCTOHHHH napa6H03a, npH KJIH H H q eCKOM H 3KCnepHMeHTajIbHOM rep M 0'({) pomUTH 3 m e H npH COCTOHHHHX HeAOCTaToqHom nHiaHHH. Hsyqenbi TaK>Ke ijh k ji ii q ec kh e (byHKUHH mimmKa h napajuiejibHbie HSMeHetHHH nojioBbix opraHos h MOJiO'qHOar fi însărcinat corpul galben. Alţi autori ca Belley, Sobotta, Prenamt admit de asemenea rolul glandular M corpului galben. Credem însă -că este posibil ca şi celulele foliculilor De Graaf, care înconjură ovula, să-şi aibă rolul lor îm această secreţie, dar şi din acest punct de vedere cercetări moi sîint necesar^.. 1) Gomez, De l’opotherapie, ovarienne. Contribution a Vet ude physiologique et thera-peutique de Vovarine. These de Paris. 2) Lebreton, Opotherapie ovarienne. Role du corps jaune. These de Paris. CERCETĂRI ASUPRA LIPOIZILOR GLANDELOR GENITALE ASUPRA LIPOIZILOR OVARELOR * Printre diferitele produse elaborate de glandele genitale, substanţele lipoidice ni se pare că merită multă atenţie. Cercetările lui Ancei şi Bouin, şi Jeandelize asupra relaţiilor glandei interstiţiale cu infantilismul, acele ale lui Loisel, Domenico Cesa-Bianchi asupra relaţiilor cu pubertatea sau activitatea genitală a animalelor, tind să arate că această foarte bogată lipoidogeneză are un rol important în acţiunea exercitată de testicul sau ovar asupra restului organismului. Mai multe fapte fac să ne pară probabilă intervenţia lipoizilor glandei interstiţiale şi a corpului galben în diferenţierea sexelor din punctul de vedere al sistemului pilos. Vom cita aici cercetările lui Armând Gautier şi Bourcet asupra metabolismului iodului şi arsenicului în raporturile cu tiroida, menstruaţia şi dezvoltarea perilor; studiile lui Villemen asupra menstruaţiei ca o funcţie a corpului galben; lipsa pilozităţii la bărbaţii castraţi înainte de pubertate şi hipertricoza femeilor amenoreice; hipertricoza observată în anumite cazuri de tumori suprarenale a căror substanţă oorticală este foarte bogată în lipoizi; în sfîrşit, descoperirea iodului în ovare (Bar-rel) şi faptul stabilit de Drexler că iodul care există în peri este legat de un lipoid. Ajungem astfel să credem că iodul, şi poate arsenicul, furnizate organismului de către tiroidă, se oambi'nă apoi cu lipoizii glaindei inter-stiţiale a ovarului şi testiculului, sau cu acei ai corpului galben sau chiar ai glandelor suprarenale. Scurgerea periodică menstruală elimi-nînd din organism aceste substanţe, explică lipsa de pilozitate a femeii, pe cînd absenţa acestei căi de eliminare, explică, prin retenţia substanţelor respective, hipertricoza femeilor amenoreice. In sfîrşit, absenţa sau prea mica abundenţă a acestor corpi la bărbatul castrat înainte de * In colaborare cu Q. Dumitrescu şi C. Nissîpescu. Publicat în C. R. Soc. Biol., 1909, t. LXVI, p. 650. OPERE ALESE 575. pubertate, ca şi la copii, explică lipsa de dezvoltare a pilozităţii corpului lor. Acestea toate dovedesc interesul pe care îl prezintă studiul lipoizilor glandelor genitale. Autorii care au atins pînă în prezent această problemă, constată că aceste organe conţin grăsimi labile (Limon), lecitine-(Loisel, Domenico Cesa-Bianchi). Totuşi, problema este departe de a fi epuizată, şi noi ne propunem s-o reluăm din punct de vedere chimic, histochimic şi fiziologic. Rezumăm aici primele noastre constatări. Celulele glandei interstiţiale a ovarelor ca şi cele ale corpului galben (secţiuni practicate la microtomu! de congelare pe piese fixate în formol 10%), se colorează viu prin metoda lui Herxheimer (cu roşu Schar-lach). Soluţia lui Flemming le colorează în castaniu-gălbui dacă secţiunile sînt puse în ea timp de 1 pînă la 5 minute. O acţiune mai prelungită, mai ales la etuvă, le colorează în negru (cerneală de China). Dimpotrivă, grăsimea ţesutului celular subcutanat se colorează în cas-taniu-închis sau în negru, chiar după 1 pînă la 5 minute. Violetul de genţiană colorează celulele corpului galben şi ale glandei interstiţiale-şi este aproape fără acţiune asupra grăsimii subcutanate. Aceeaşi constatare este valabilă şi pentru albastrul de toluidină (coloraţia verde albăstruie a celulelor corpilor galbeni şi ale glandei interstiţiale). Cu această din urmă coloraţie, lichidul ovisacilor se colorează în violet. Colorarea slabă cu acid osmic, colorarea cu violetul de genţiană şi toluidină aparţine, după Loisel, lecitinelor, substanţe care ar rezista mult timp acetonei. Dimpotrivă, ţinînd secţiunile noastre timp de zece minute-în această substanţă, am constatat că ele îşi pierdeau afinităţile tincto-riale citate mai sus. Aceeaşi acţiune o are alcoolul absolut cald timp de 10 pînă la 15 minute. Dacă concentrarea alcoolului este mai slabă (90°) şi timpul mai scurt (3 pînă la 5 minute), grăsimea ovariană, ca şi de altfel aceea a ţesutului adipos propriu-zis, nu se dizolvă. In acelaşi mod se comportă şi grăsimea ţesutului adipos şi aceea a ovarelor, dacă ţinem secţiunile-cîteva minute în benzol, esenţă de terebentină sau eter. Am mai căutat să extragem lipoizii din pulberea de ovar din comerţ, făcînd să activeze (ca şi Iscovescu pentru lipoizii sîngelui) eterul (la> rece) în doză de 300 g la 10 g de pulbere de ovar, timp de două zile,, filtrînd şi coneentrînd soluţia şi adăugind o cantitate mare de acetonă se obţine un precipitat floconos gălbui. Dacă facem să acţioneze acetona asupra extractului eterat la cald, prin aparatul lui Sohxlet (extract filtrat şi concentrat), precipitatul este mai colorat şi aderă în parte la peretele eprubetei. Cu benzol, extractul eterat concentrat dă un precipitat alb. Cloroformul nu tulbură soluţia eterată. ★ Acestea sînt primele noastre rezultate. Vom conchide în mod simplu că, în celulele interstiţiale ale ovarului şi în acele ale corpului galben se găsesc lipoizi care diferă, prin mai multe caractere, de grăsimea ţesu- 576 C. I. PARHON tului adipos propriu-zis. Ne propunem să continuăm studiile noastre căutînd să precizăm constituţia chimică a acestor lipoizi şi acţiunea lor fiziologică. IMPORTANTA LIPOIZILOR IN FIZIOLOGIE, PATOLOGIE ŞI TERAPEUTICA* Cercetările histologice referitoare la glandele genitale — cercetări -datorite lui Loisel, Gesa-Bianohi, Babeş etc. — au arătat abundenţa substanţelor lipoidice în aceste organe, şi mai ales în glanda intersti-ţială a testiculului şi ovarului, ca şi în corpul galben. Acest fapt avea importanţă din punct de vedere fiziologic, şi, în cartea pe care unul din noi a publicat-o cu Goldştein asupra Secreţiilor interne (ianuarie 1909), vorbind de cercetările referitoare la principiul activ al testiculului — principiu prin care această glandă întreţine dezvoltarea caracterelor sexuale şi influenţează creşterea şi nutriţia generală — scriam rîndurile următoare : „Prezenţa unei mari cantităţi de lipoizi în testicul, mai ales în glanda interstiţială, necesită experienţe cu aceste substanţe izolate din testicul, în vederea stabilirii acţiunii lor fiziologice" (p. 628). Pentru prima oară, socotim noi, s-a atras atenţia cercetătorilor asupra importanţei fiziologice pe care o pot avea lipoizii glandelor genitale. Intr-o notă ulterioară, pe care doi din noi au prezentat-o împreună cu Nissipescu, atragem din nou atenţia asupra rolului pe care lipoizii glandelor genitale pot să-l aibă în acţiunea exercitată de testicul şi ovar asupra restului organismului. Cu această ocazie am încercat chiar să arătăm în ce mod aceste substanţe lipoidice ar putea interveni în diferenţele sexelor din punct de vedere al sistemului pilos. Armând Gautier căutase motivul acestor diferenţe în faptul că la bărbat, iodul şi arsenicul se elimină în general prin perii epidermului şi anexele sale, pe cînd la femeie aceste substanţe se pierd prin sîngele menstrual. Aceşti corpi eliminîndu-se la bărbat prin epidermă, întreţin dezvoltarea sistemului pilos. Insă un atare mod de a interpreta fenomenele era incapabil să explice dece copiii ambelor sexe, ca şi bărbaţii castraţi înainte de pubertate rămîn de asemenea spîni. Dimpotrivă, dacă se admite rolul lipoizilor glandelor genitale, fenomenele devin uşor de înţeles. Intr-adevăr, aceste substanţe nu există, sau sînt în cantitate foarte mică în testiculele copiilor, şi lipsesc la castraţi. La femeie, aceste substanţe eliminîndu-se prin sîngele menstrual, se înţelege dece sistemul pilos al femeii nu se dezvoltă. în colaborare cu G. Dumitrescu şi G. Dan. Comunicare la Societatea ştiinţelor medicale din Bucureşti, şedinţa din 22 octombrie 1912. Publicată în Revista ştiinţelor medicale, 1912, nr. 11. OPERE ALESE 577 Hipertricoza femeilor amenoreice necastrate, ca şi cea constatată în unele cazuri de tumori ale glandelor suprarenale, a căror substanţă corticală este foarte bogată în lipoizi, sprijină acest fel de a vedea. In plus, constatarea lui Drechsel, care a găsit că iodul perilor se află combinat cu un lipoid, concordă de asemenea cu modul nostru de a vedea şi ne-a făcut să credem că iodul (şi probabil arsenicul) intervin în diferenţierea sexelor în ce priveşte sistemul pilos, graţie combinării lor cu anumite substanţe lipoidice. Am întreprins cu această ocazie cercetări chimice şi histochimice asupra lipoizilor ovarelor (glanda interstiţială şi corpul galben). Am arătat că celulele acestor organe (pe secţiuni la microtomul de congelare a pieselor fixaţie mai îmtîi în formal 10%) se colorează intensiv cu roşu Scharlach şi capătă o culoare brună dacă sînt lăsate 1—5 minute în acid osmic, înnegrindu-se complet dacă menţinerea lor este mai prelungită şi mai ales la etuvă. Celulele acestea se colorează de asemenea cu violet de genţiană şi albastru de toluidină. Dacă ţinem secţiunile 10 minute în acetonă pură, celulele îşi pierd afinităţile tinctoriale arătate mai sus. Aceeaşi acţiune o manifestă alcoolul absolut încălzit în 10—15 minute. Dacă concentrarea era mai slabă sau timpul mai scurt, aceste afinităţi tinctoriale erau păstrate. Aceeaşi absenţă de solubilitate se manifestă dacă trecem secţiunile timp de cîteva clipe prin benzol, eter sau esenţă de terebentină. Eterul sau xilolul acţionînd timp de 24 ore, dizolvă granulaţiile lipoidice. Dimpotrivă, aceste granulaţii persistă cel puţin în parte dacă se trec secţiunile într-un timp egal prin benzol sau esenţă de terebentină. Am început atunci cercetări chimice pe pulberea ovariană din comerţ şi am notat că extractul eterat dă cu acetonă sau benzol un. precipitat, ceea ce arată că o parte din substanţele lipoidice ale ovarului nu se dizolvă în aceste două substanţe. Mai întîi am cercetat dacă extractul eterat de lipoizi testicul ari, ovarieni şi suprarenali nu este toxic în doza de 1 ml. Injectînd această doză în peritoneul pisicilor, animalele au prezentat, după cîteva momente, vărsături şi la unul din ele (cel care a primit lipoizi suprarenali) am constatat o polipnee considerabilă, însă toate animalele noastre s-au refăcut imediat după aceea. Controlul toxicităţii extractelor noastre ne-a permis să trecem la utilizarea lor în terapeutică. Am încercat (în colaborare cu dr. Ţupa) să tratăm o bolnavă idioată. O primă injecţie a fost practicată la 11 martie, care s-a repetat, apoi, la 15, 18, 20 şi 21 martie (extract eterat de ovare de vacă). In primele 14 zile din aprilie, pacienta a primit injecţii zilnice de extract ovarian de scroafă. De la 15 pînă la 21 aprilie, ea a primit din nou injecţii zilnice de extract eterat de ovar de vacă. O altă injecţie a fost practicată la 27 aprilie, apoi la 28 şi 30 aprilie a primit noi injecţii de extract de ovar de scroafă. Noi injecţii au fost în sfîrşit practicate în fiecare zi de la 6 pînă la 21 mai. 37 — Opere alese — c. 3487 578 C. I. PARHON Bolnava a suportat bine acest tratament, însă n-am observat nimic deosebit. Acelaşi rezultat negativ l-am obţinut la un idiot în vîrstă de 8 ani care a primit lipoizi de testicul la 11, 13, 15, 18, 20—24, 28 aprilie şi apoi la 19, 20, 21—26 mai. Vom nota numai că în prima zi de injecţie, bolnavul a avut de două ori vărsături şi că la 28 aprilie a avut o rujeolă de care s-a vindecat uşor. In sfîrşit, altui idiot (în vîrstă de 10 ani) i-am făcut injecţii de extract eterat de glandă suprarenală (1 ml) la 13, 16, 20—24 martie. Alte injecţii (de astă dată 2 ml) au fost practicate de la 27 la 30 aprilie, apoi din nou (cîte 1 ml zilnic) de la 6 la 18 mai şi apoi de la 20 la 25 mai, fără a se observa vreo schimbare apreciabilă în starea bolnavului (numai la 30 aprilie a avut febră seara, 39°, la 1 mai, dimineaţa, temperatura nu mai era decît 37°, apoi a revenit la normal). Ajunsesem la acest punct cu cercetările noastre, cînd a apărut prima din interesantele comunicări ale lui Iscovescu asupra aceleiaşi probleme. Se poate spune în general că cercetările acestui autor confirmă ideile noastre asupra rolului lipoizilor în apariţia caracterelor sexuale secundare, idei pe care acest autor le cunoştea foarte bine (ne-a adresat chiar o scrisoare puţin după apariţia notei noastre în C.R. de la So-ciete de Biologie). Intr-adevăr, primele comunicări ale acestui autor datează de la 6 şi 13 iulie 1912. In aceasta din urmă, autorul relatează rezultatele cercetărilor sale fiziologice, demonstrînd că se poate obţine prin injecţia unui lipoid solubil în eter, hipertrofia uterului la animale şi chiar hemoragii în ovi-duct şi cornul uterin, fenomene analoge menstruaţiei. Intr-o altă notă arată că un lipoid al corpilor galbeni accelerează involuţia uterului după naştere. Intr-o comunicare la Societatea medicală a spitalelor din Paris acelaşi autor relatează că a obţinut bune rezultate prin întrebuinţarea lipoizilor ovarieni la femei cu tulburări menstruale şi a putut nota reapariţia menstruaţiei la trei femei amenoreice. A obţinut de asemenea rezultate bune asupra fenomenelor nervoase ale insuficienţei ovariene. Mai recent, acelaşi autor a arătat că a putut obţine hipertrofia organelor genitale masculine cu un lipoid testicular. Nu menţionează însă cercetări microscopice. Intre timp am reluat cercetările noastre şi, independent de acest autor, am continuat experienţele asupra aceleiaşi probleme. Astfel, un pisoi tînăr a primit injecţii zilnic, de 1 ml de extract eterat de testicul emulsionat în 25 ml apă distilată, uşor alcalinizată. Macroscopic, organele genitale nu atrăgeau atenţia prin volumul lor special. Totuşi, pe secţiuni transversale se putea constata că penisul era mai vascularizat decît acela al martorului (care părea să aiba aceeaşi vîrstă, dar nu provenea din aceeaşi sarcină). Examenul microscopic a OPERE ALESE 579 arătat în corpii carvenoşi lacuri sanghine. S-a constatat acelaşi lucru în jurul canalului uretral. Din contră, nu se constată nimic asemănător pe secţiunile organelor genitale ale martorilor ca şi pe acele ale unui animal din aceeaşi sarcină cu acesta din urmă căruia i-am administrat (de [a; 2>1 iuilie; la 26 august) 25 g colesterină pe cale bucală, col este rilna existînd în glandele genitale. Am practicat de asemenea (de la 22 septembrie la 20 octombrie) 28 de injecţii din aceeaşi emulsie unui cîine tînăr care cîntărea, cînd a fost sacrificat, 835 g. Nu am făcut examenul microscopic al organelor genitale ale acestui animal. Organele menţionate erau mai puţin dezvoltate decît cele ale martorului (provenind din aceeaşi sarcină) pe care l-am ales anume mai mare ca animalul injectat, greutatea lui fiind la 21 octombrie de 1930 g. In sfîrşit, unei epileptice în vîrstă de 15 ani şi încă amenoreică, i-am administrat (de la 22 septembrie la 8 octombrie) 15 injecţii de lipoizi ovarieni solubili în eter în doză de 2 cm pe zi a unei emulsii de 1/25. In a 15-a zi a apărut menstruaţia care a durat trei zile. Unei alte fete, de asemenea epileptică, în vîrstă de 18 ani, i-am administrat timp de 18 zile (de la 22 septembrie la 20 octombrie) 56 g de pulbere totală de ovar. Menstruaţia n-a apărut. Cercetările noastre sînt încă în curs. Rămîn încă mai multe puncte de elucidat, anume constituţia chimică KEJIE3 PE3IOME O Autioudax 6 nUHHUKOX. B 3toh pa6oTe, ony6jiHKOBaHHon b 1909 rogţy, aBTOp ^OKasbiBaeT no-cpeACTBOM rHCTGJiornqecKHX h 6HOXHMHqecKHx hccjie,n,OBahhh, qTO b HHTepo-THu-HajibHbix KJieTKax HHqHHKa h b KJiexKax acejiToro Tejia oâHapy^KHBaiOTCH jiHnoHAbi, BecbMa OTjraq-aioiiţHecH ot jihiioh&ob o6hkhob6H-hoh xcHpcBOH TKaHn; Abtop cTaBHT CBoeă saAaqeâ npoAOJiJKeHHe hc c jie^OBahhh ajih yToqH-e-hhh xH/MHqeCiKOiH KOHiCTHrynHH h (jMS'HOjiorHqecKoro ^eHCTB-HH BbiinieyKasaH-Hbix BemecTB. 3naHeHue Aunoudoe noAoebix 0fceAe3 e (pU3it0A0euii, naroAmuu u repa-neeruKe, — B pa6ore, 03arjiaBJieHH0iH «BiHyTpeHHHe ceRpemnn» h 0ny6jiHK0BaHH0fi b 1909 roAy, aBTOp BMecTe c rojibAniTenHOM o6pamaer BHHMaHHe HCCJie^o-BaTejiefi Ha (JmsHOjiorHqecKoe 3HaqeHHe jmnoHACiB nojiOBbix }Keji63. Oh bos-BpaTHJiCH b tom TKe rcwy k stoh npodjieMe. B eraTbe #OKa3biBaeTC5i, qTO h cc ji e^oB a h h h 3T0T0 bjihhhhh 6bijiH Haqara oa 3 roji;a jţo pa6oT, othoch-mnxcH k TOMy. >Ke cy6'beKTy .H npHHa;yie}Kaiiipx HcKOBecKy, ony6jiHK0BaB-uieMy nepBbie craTbH b 1912 ro/iy. PÎ3JiaraiOTCH nepBbie KJiHHHKO-SKcnepH-MeHTajibHbie pe3yjibTaTbi o bjihhhhh jihiioh^ob uojiobhx xcejies. OPERE ALESE 583 BjiuRHue jiunoudoe nojioeux o\cejie3 na mcTpupoeaHHbix otcueoTHbix. Abtop npHBOftiHT 3KcnepHMeHTajibHbie pe3yjihTaTbi o Bos&eâctbhh t©cth-KyjIHpHHX JIHnOHAOB B CMHCJie 3ajXep>KKH arpO(J)HH BHetQHHX nOJIOBHX 5KejI63, naSjiioAaiomeHCH nocjie KacTpamra. H3JiaraioTCH noJiyqeHHbie nocpe^CTBOM stoto jieqeHHH pesyjibTaTbi y MOJIOAOH KaCTpHpOBaHHOH COfiaKH no CpaBHeHHK) C ApyrHM JKlHBOTHbIM, CJiy-JKHBIIIHM B KaqeCTBe KOHTpOJIH. }KHOBOTHbie noABeprjincb KaK KJiiHHHqecKOMy, xaK h aHaTOMo-narojiorH-qecKOMy HCCJie^OBaHHio. RECHERCHES SUR LES LIPOIDES DES GLANDES GENITALES RESUME Les lipoides des ovaires Dans cet article, publie en. 1909, l’auteur prouve, par des recherches histologiques et bioohimiques, que dans les cellules interstitielles de l’o-vaire et dans les cellules du corps jaune il y a des lipoides, dont les caracteres different de la graisse du tissu adipeux habituel. L’auteur se propo-se de poursuivre ces recherches, afin de preciser la constitution chimique et l’action physiologique de ces substances. Importance des lipoides des glandes genitales en physiologie, patho-logie et therapeutique Dans son ouvrage Les secretions internes, publie en 1909 — en col-laboration avec Goldstein —, l’auteur a attire l’attention sur l’impor-tance iphysioloigique que peuvent offrir les lipoides des glandes genitales. II est revenu sur ce probleme en 1912. Dans cet article, il prouve que les recherches econcernant cette action ont ete entamees 3 ans avant celles d’Iscovesco, portant sur le meme sujet, dont les premiers travaux ont păru en 1912. II expose ici les premiers resultats cliniques et experimen-taux sur l’action des lipoides des glandes genitales. Action des lipoides des glandes genitales sur les animaux châtres L’auteur presente les resultats experimentaux sur l’action des lipo-îdes testioulaires qui enrayent l’atrophie des organes genitaux externes apres la castration. II expose les resultats de ce traitement chez un jeune chien châtre, comparativement â un animal temoin. Les animaux ont ete etudies tant au point de vue clinique qu’anatomo-pathologique. 584 C. I. PARHON BIBLIOGRAFIE Parhon C. I. et Goldstein M., Les secretions internes, Paris, 1909, p. 628. Parhon C. I., Dumitresco et Nissipesco, C. R. Soc. Biol, 1909, p. 650. Parhon C. I., Dumitrescu şi Nissipescu, Spitalul, 1909, nr. 8. Parhon C., Mateesco et Ţ u p a, C. R. du XXIII-eme congres des medecins alie- nistes et neurologistes de France, august 1915, p. 140. Goldmann, Contribuţiune la studiul infantilismului, teză, Bucureşti, 1911. Parhon C. et Ţup a A., Archives Internationales de Neurologie, februarie 1915. Parhon, Dumitrescu et Dan, Rev. şt. med., 1912, nr. 11. I s c o v e s c o, C. R. Soc. Biol., şedinţa din 6 şi 13 iulie 1912. Presse med., 16 octombrie 1912. Hermann, Verhandlungen der Deutschen Gessellschaft fur Gynâkologie, 1913, p. 258- Parhon, Dumitrescu şi Zugravu, Cercetări asupra acţiunii fiziologice şi terapeutice a lipoidelor glandelor genitale, Congresul naţional de medicină. Bucureşti, 20—23 aprilie 1914. DESPRE ACŢIUNEA FOLICULINEI ASUPRA GLANDEI MAMARE A COBAIULUI MASCUL IMPUBER ŞI A FEMELEI IMPUBERE, GRAVIDE SAU ÎN LACTAŢIE * Glanda m amară este unul din organele cele mai interesante de studiat, din punct de vedere al relaţiilor sale hormonale şi a biologiei sale în general. Influenţa exercitată de ovare este printre cele mai bine cunoscute. Totuşi, din acest punct de vedere, nu au fost rezolvate toate problemele.. In general, se admite că foliculina stimulează dezvoltarea canalelor ga-lactofore, pe cînd progesteronul stimulează dezvoltarea acinilor. Dar acest mod de a vedea lucrurile este prea schematic. Anumite cercetări experimentale, acelea a lui Lacassagne pe şoarece şi acelea a lui F. Sorensen pe Macacus rhesus, între altele, tind să dovedească că foliculina excită deopotrivă dezvoltarea acinilor, proces ce nu reprezintă de altfel decît continuarea celui dintîi. Pe de altă parte, anumite manifestări patologice referitoare la acelaşi organ, rămîn încă enigmatice din punct de vedere patogenetic. Aşa este, de pildă, macromastia fetelor tinere. In această stare de lucruri, ni s-a părut interesant să reluăm studiul experimental al dezvoltării glandei mamare. In prezenta comunicare, vom arăta rezultatele cercetărilor noastre privind acţiunea f|olieu-liniei asupra glandei mamare la animalul iimpuber, precum şi la femeia gravidă sau în lactaţie. Cercetările noastre au fost făcute asupra a 4 cobai masculi impuberi, dintre care 2 martori şi 2 injectaţi precum şi asupra a 24 femele, 5 gravide şi 5 în lactaţie. Pentru fiecare serie s-au păstrat martori, 5 gravide şi 5 în lactaţie. S-a studiat de asemenea glanda la 2 femele impubere injectate cu foliculină şi la 2 femele martore impubere. * In colaborare cu M. Pitiş. Notă prezentată în şedinţa din 14 februarie 1947. Publicată în Bull. Sect. sc. Acad. roum., 1946—1947, voi. XXIX, p. 449. 586 C. I. PARHON Nr. Tratament Greutatea animalelor Greutatea glandei mamare absolută j % Media % 545 mascul impuber martor 65 80 123,08 546 mascul impuber martor 72 95 131,95 127,51 557 mascul impuber injectat 68 142 208,82 558 mascul impuber injectat 75 155 206,66 207,74 556 femelă impuberă martoră 80 165 205,25 555 femelă impuberă martoră 95 180 189,47 197,36 554 femelă impuberă injectată 80 215 268,75 570 femelă impuberă injectată 100 240 240,00 254,37 566 femelă gravidă martoră 720 1200 166,66 569 femelă gravidă martora 730 1500 205,40 568 femelă gravidă martoră 690 1600 231,88 565 femelă gravidă martoră 580 1300 224,14 , 572 femelă gravidă martoră 650 1255 193,07 204,23 560 femelă gravidă injectată 710 1500 211,26 562 femelă gravidă injectată 735 1700 232,66 561 femelă gravidă înjectată 698 1550 222,06 567 femelă gravidă injectată 592 1400 236,48 568 femelă gravidă injectată 647 : 1800 278,20 236,13 653 femelă în lactaţie martoră - ! 538 2500 464,79 556 femelă în lactaţie martoră 608 2400 393,75 560 femelă în lactaţie martoră 512 2800 548,82 569 femelă în lactaţie martoră 635 3200 503,93 601 femelă în lactaţie martoră 505 3050 521,37. 486,53 551 femelă în lactaţie injectată 530 3500 660,37 554 femelă în lactaţie injectată 600 3000 500,00 579 femelă în lactaţie injectată 510 3500 686,77 550 femelă în lactaţie injectată 630 4100 650,79 502 femelă în lactaţie injectată 580 3500 503,45 620,27 Tabelul alăturat arată greutatea animalelor martore şi injectate, precum şi greutatea absolută şi relativă a glandei mamare a aceloraşi animale impubere, gravide sau în lactaţie. Se înţelege de la sine că valorile indicate, dat fiind că este vorba de ţesuturi glandulare izolate numai din punct de vedere macroscopic, nu sînt decît relative. La cei doi masculi impuberi, neinjectaţi, se văd canale galactofore mari, goale şi cu peretele festonat şi pe alocuri pluristratificat, cu formaţii papiliforme care pătrund în lumenul canalelor. Celulele slratului celui mai intern sînt, ici şi colo, înalte, cu nuclei ovali. _____________________ Nucleii au în general o coloraţie violet-palidă şi sînt săraci în granulaţii (nr. 545). OPERE ALESE 587 La cei doi masculi impuberi, injectaţi cu foliculina (de 2 ori pe zi cîte 50 de unităţi timp de zece zile consecutiv) se observă în mamelon şi în glandă, canale galactofore cu pereţii festonaţi şi cu proliferări, care îi fac pluristratificaţi, de altfel neregulat. Nucleii, de formă ovală, sînt bogaţi în granulaţii şi cu nucleoli bine vizibili. Se remarcă de asemenea canalicule şi acini în lumenul cărora se observă adesea un conţinut eozi-nofil, neomogen. Keratinizarea epiteliului cutanat a organului este pronunţată. Ţesutul conjunctiv este destul de abundent, cel puţin la animalul nr. 557. Canaliculele sau acinii glandulari nu sînt, în orice caz, atît de numeroşi ca la femelele gravide sau în lactaţie. Se observă, în afară de aceasta, nuclei împrăştiaţi (limfocite?). Ţesutul adipos este relativ abundent (nr. 557). Mamelonul are un ţesut cutanat cu un strat cornos gros şi mult descuamiat. Celulele straturilor 'cutanate suboomoase isînt bogate în granulaţii de eleidină. La o femelă impuberă (nr. 556) neinjectată, canalele galactofore sînt de dimensiuni variate, mai adesea mijlocii, arătînd uneori o înmugurire ce duce la formarea de acini. In anumite canale galactofore, se vede puţin conţinut hematoxilinofil palid. Celulele canalelor sînt alungite cu nuclei ovali dar uneori şi turtiţi sau aşezaţi transversal. Nucleii conţin granulaţii nu prea abundente, pe un fond violet-palid. In spaţiul intercanalicular se poate observa nuclei împrăştiaţi (limfocite? glandă interstiţială ?). Ţesutul adipos, abundent. Tegumentele cu un bogat strat cornos, gros şi cu des-cuamare abundentă. La o a doua femelă (nr. 555), neinjectată, se remarcă de asemenea canale galactofore, printre care unele foarte mari. In mai multe locuri se observă proliferări, uneori papiliforme, ducînd la formare de acini. In anumite canale sau aciini, se observă un conţinut roz-violet. Se remarcă de asemenea celule negrupate în acini. Femelă impuberă injectată (nr. 554). Pe singura secţiune ce posedăm de la acest caz se observă un canal galactofor cu peretele festonat şi cîţiva acini. Descuamarea abundentă a stratului cornos cutanat. La a doua femelă iinjieatată (nr. 570), peretele canalelor galactofore este adesea pluristratificat şi uneori cu conţinut eozinofil. Se observă de asemenea cordoane celulare fără formaţii acinoase. Toate aceste formaţii sînt împrăştiate în ţesutul conjunctiv şi adipos subcutanat. Vascularizare destul de abundentă. La o femelă gravidă de o lună, glanda este alcătuită dintr-un pa-renchim dens, în formă lobulară sau pseudolobulară, a cărui celule nu sîrit totdeauna net grupate în acini. Cu toate acestea, se găsesc frecvent asemenea formaţii, dintre care un anumit număr, destul de mare, conţine o substanţă care se colorează cu eozină şi a cărui structură nu este totdeauna foarte omogenă. Se observă de asemenea conducte galactofore (fără iconţiinut) foarte mari. Nuicleii conţin gnanullaţii fine (nr. 566). Se găsesc şi vezicule adipoase răspîndite în parenohimul organului, precum şi ţesut conjunctiv dens în destul de mare cantitate, dar nu excesivă. i>88 C. I. PARHON In alt caz (nr. 569), ţesutul conjunctiv dens este mai puţin abundent. Parenchimul este reprezentat prin numeroşi acini, destul de bine delimitaţi şi destul de mari, umpluţi în general cu o substanţă eozino-filă. Aceeaşi substanţă se observă în canalele galactofore, a căror formă este, cele mai adeseaori, alungită. Nucleii sînt mai mult pe fond închis, şi cu granulaţii fine, nu prea frecvente. în al treilea caz (nr. 568), aspectul se apropie de cazul precedent. Ţesutul adipos este mai mult abundent. Se remarcă de asemenea în ţesutul interstiţial ai organului, celule (sau nuclei) izolate, limfocitoide. Vascularizaţia este puţin abundentă. Peretele acinilor are 16 sau 18 celule.. Aspect analog în al patrulea caz (nr. 565). In al cincilea caz (nr. 572), glanda este constituită din lobuli sau pseudolobuli formaţi din acini, sau din cordoane celulare aşezate sau nu în grămezi rotunjite, precum şi din celule răspîndite între formaţiile precedente, dar a căror natură pare a fi aceeaşi ca cea a formaţiunilor amintite. Celulele conţin nuclei, coloraţi în violet omogen cu hematoxilină şi cu granulaţii fine şi puţin numeroase. In anumiţi acini se observă un conţinut eozinofil neomogen, Cîteva canale galactofore mari, goale şi în pereţii cărora se constată în anumite locuri (prin pluristratificare) indicii de proliferare. Ţesutul conjunctiv interstiţial mai degrabă puţin abundent. Vascu-larizarea este destul de accentuată. La o femelă gravidă de o lună şi injectată cu foliculină (50 unităţi, de două ori pe zi, timp de 10 zile), se remarcă grămezi de acini şi canale nevoluminoase, nefestonate, din care unele cu evidentă proliferare a peretelui. Nucleii sînt coloraţi în violet-palid, cu granulaţii mai mult mici. Anumiţi nuclei sînt de volum mare, în genere inegal. Numărul celulelor, care mărginesc peretele este în medie de 14 la 25. Se remarcă numeroase celule răspîndite între acini sau canale, fărft a constitui asemenea formaţii. Ţesutul conjunctiv interstiţial este abundent, ţesutul adipos de asemenea. Vascularizaţia puţin accentuată. La un al doilea animal (nr. 562), în aceleaşi condiţii (graviditate de o lună şi injecţii de foliculină, 50 de unităţi, de două ori pe zi, timp de 10 zile) glanda este alcătuită diin grămezi acinoase cu aparenţă lobu-lară, de dimensiuni variabile şi presărate cu canale de excreţie în genere alungite şi înguste, cele mai adeseori, fără conţinut. Acinii sînt de asemenea lipsiţi de conţinut. Ţesutul conjunctiv este moderat abundent. Pe ici colo, cîte o celulă adipoasă chiar în interiorul maselor pa-renchimatoase. Gruparea celulelor în acini nu este totdeauna precisă, nucleii sînt în genere rotunzi sau uşor ovalari şi eu substanţă fundamentailă colorată în violet-palid şi cu cîteva granulaţii destul de mici. La un al treilea animal (nr. 561), glanda este constituită din formaţii mari de aparenţă lobară şi din alte formaţii mai mici, alcătuite din acini mici foarte numeroşi, foarte denşi, avînd în general un conţinut eozinofil. Se observă acelaşi fenomen pentru conductele galacto- OPERE ALESE 589 fore. Ţesutul conjunctiv, dens, puţin abundent. Acelaşi lucru, pentru vascularizaţie. La a patra femelă (nr. 567), în aceleaşi condiţii ca cele precedente, se constată de asemenea un ţesut parenchimatos, de aspect lobat sau lobulat, alcătuit din acini, în .genere bine delimitaţi şi fără conţinut. Se remarcă de asemenea ;mari conducte ‘galactofore tot fără conţinut. Nucleii de coloraţie violet-palidă şi cu granulaţii fine şi mai degrabă rare. Ţesutul conjunctiv moderat dezvoltat. în fine, la o altă femelă gravidă, care a primit aceleaşi injecţii, se observă acini, al căror perete este alcătuit de 18—19 celule şi care convin coloid neomogen în care se pot observa celule descuamate. Un con- ţinut asemănător se poate observa şi în canalele galactofore. Nudeii sînt în genere săraci în granulaţii. Intr-unul din acini, am observat celule, cu vacuole periferice. In ţesutul conjunctiv, destul de abundent, se observă celule intersti-^ţiale cu nuclei rotunzi şi cu protoplasmă mai degrabă puţin abundentă. In tegumentele regiunii mamare se observă că celulele, din stratul subiacent celui ikeratiinizat, sînt foarte bogate în granullaţii sau picături de eleidină pigmentată. Cobai femelă, în lactaţie (nr. 553) de două săptămîni. Organul este reprezentat, din punct de vedere microscopic, prin mase mari de ţesut acinos, presărate cu canalicule şi canale de excreţie, dintre care unele de asemenea foarte mari. In cele mai multe din aceste canalicule şi canale se observă un conţinut mai mult sau mai puţin omogen şi colorat în roz-violet de hematoxilină-eozină. Ţesutul adipos, în organul însuşi, este aproape absent, iar ţesutul colagen de asemenea puţin abundent. Ţesutul .parendhimatos sau glandular, în sensul strîmt al cuvîntului, este adeseori prost delimitat în formaţii acinoase, şi nucleii sînt de aspect variabil. Lînigă niucleii mari şi ipalizi, tcarte aparţin sigur ţesutului glandular, se observă alţii rotunzi de culoare închisă, care amintesc pe cei ale limfocitelor şi par că se află în ţesutul interstiţial. Cu toate acestea, asemenea nuclei se întîlnesc şi în conţinutul, mai mult sau mai puţin omogen, al canalelor galactofore. Dar acestea din urmă pot conţine de asemenea hematii, uneori foarte numeroase. La un al doilea animal normal (nr. 556), în lactaţie, formaţiile glandulare sînt reprezentate prin grămezi de celule, adeseori prost diferenţiate în acini, cu toate că asemenea formaţii caracteristice nu lipsesc, împrăştiate în grămezile de celule ce am notat. Peretele acinilor este alcătuit din 12—16 celule. Acinii conţin o substanţă roz-violetă cu nuclei sau celule descuamate. Un asemenea conţinut, adesea fragmentat, se observă şi în canalele galactofore, printre care unele sînt destul de voluminoase. Ţesutul adipos, relativ puţin abundent. La o a treia femelă (nr. 560), în lactaţie, se observă canale mari, cu lumen larg, cu pereţii proliferaţi şi pluristratificaţi. Se observă de asemenea mici conducte, al căror lumen conţine o substanţă eozinofilă, neomogenă. Se remarcă, în afară de aceasta, numeroase grămezi de ce- 590 C. I. PARHON lule mici de aspect limfocitoid, apropiate între ele, însă nu grupate în acini. Ţesutul conjunctiv, mijlociu abundent. Ţesutul adioos, redus în măsura proliferării parenchimului. Vascularizaţia nu este accentuată. La o a patra femelă (nr. 569), în lactaţie, se observă de asemenea numeroase canale, cu conţinut roz-violet. Ţesutul conjunctiv este destul de abundent şi presărat cu numeroşi nuclei. Se observă şi acini cu con-tinut asemănător celor din canalele galactofore, precum şi ţesut adipos în interiorul grămezilor glandulare. Procesul praliferativ all canalelor, slab manifestat de altfel, ca şi aspectul festonat al pereţilor. Se observă, în afară de aceasta, vene pline de sînge şi cu pereţii subţiri, precum şi numeroşi nuclei împrăştiaţi, puţin bogaţi în granulaţii şi pe fond omogen violet-palid. Aceste cazuri dovedesc că procesul de neoformaţie canaliculară şi acinoasă se poate prelungi de asemenea în timpul lactaţiei. La o a cincea femelă (nr. 601), în lactaţie, glanda este alcătuită din voluminoşi lobuli sau pseudolobuli, formaţi din acini bine conturaţi, cu un conţinut eozinofil, mai mult sau mai puţin omogen. Se remarcă şi grămezi sau cordoane nedivizate în acini, precum şt cîteva canale galactofore .ai căror pereţi sîmit pe alocud pluristnaitificaţi Ţesutul oomjundiv mtertobular este ipuţirn abundent şi vascularizaţia moderată. La o femelă în lactaţie şi primind injecţii de foliculimă, 50 unităţi, de două ori pe zi (nr. 551), glanda apare alcătuită din importante mase de parenidhitm fonmiat idiln acini mici cu conţinut eozimiofil sau bazofil, neomogen sau din celule cojite. Se remarcă de asemenea canale galactofore destul de mari, fără a se putea vorbi de o dilatare. Aceste canale, ca şi acinii sînt căptuşiţi de un singur strat de celule. Ţesutul conjunctiv, care se găseşte în interiorul parenchimului, nu este foarte abundent şi ţesutul adipos în interiorul pa-renohimului este foarte slab reprezentat. Se remarcă de asemenea vase nu prea numeroase, însă unele vene sînt dilatate şi pline de sînge. La un al doilea animal, care a primit acelaşi tratament (nr. 554) ca şi precedentul, se remarcă grămezi de celule şi de acini cu conţinut eozinofil şi canale galactofore cu peretele festonat. In anumite din aceste canale se observă un conţinut eozinofil neamogen. Ceiluflele din peretele aciinilor sînt în număr de 7—9 şi clîteodată chiar de 12. Aşezarea în acini lipseşte uneori, celulele fiind aşezate în mod neregulat. Unii nuclei au un aspect veziculos şi sînt coloraţi omogen şi slab în violet de hematoxilină. Alţi nuclei sînt mai încihişi la culoare cu toate că sînt puţin bogaţi în granulaţii. In cîţiva nuclei se observă un nucleol bine distinct. Anumiţi nuclei palizi au dimensiuni aproape de două ori mai mari decît majoritatea nucleilor obişnuiţi. Ţesutul conjunctiv interstiţial de tip adult este mai degrabă abundent. Ţesutul adipos, relativ puţin abundent. Se remarcă de asemenea OPERE ALESE 591 vene dilatate şi capilare sanguine umplute cu sînge. Dimensiunile canalelor galactofore sînt mai curînd reduse. La un al (treilea animal (mr. 579), care a primit acelaşi tratament tot timp de zece zile, aspectul secţiunii reaminteşte pe cea precedentă., însă ţesutul conjunctiv, dens în ispiaţiile dintre grămezile parenchiima-toase, este mai bogat şi mai puţin abundent în grămezile înseşi. Arinii sînt mai bine delimitaţi, însă cele mai multe din aceste formaţii sîimt mici, fără conţinut, cu 'celulele apropiate unele de altele. Nucleii lor sînt în genere palizi şi săraci în granulaţii. Canalele galactofore prezintă un conţinut eozinofil, care nu le umple -complet. Se observă vase ectaziate şi umplute csu sînge. La un al patrulea animal în lactaţie (nr. 550) şi cu acelaşi tratament foliculinic, acinii glandulari au puţin conţinut în cavităţi; aceeaşi observaţie asupra canalelor galactofore, de altfel puţin numeroase. La acestea din urmă se observă proliferarea peretelui celular. Nu se găsesc canale voluminoase. Ţesutul epitelial este foarte proliferat. Nucleii sînt în mare parte mici şi săraci în granulaţii de aspect omogen. Cu toate acestea se găsesc şi nuclei mai mari. Vascularizaţia nu este accentuată. Ţesutul conjunctiv are o dezvoltare moderată. Ţesutul adipos este prezent şi în parenchimul glandular. In fine, la a cincea femelă în lactaţie (nr. 502), care a primit acelaşi tratament, lobulii şi ipseudoilobulii sînt alcătuiţi din 'acini voluminoşi sau canale, tăiate cele mai deseori transversal şi conţinînd o substanţă eozinofilă puţin omogenă, adeseori granuloasă. Se observă numeroase grămezi sau cordoane negruipiate în acini şi oeliule intenstiţiale risipite. Nucleii, violet-palid, puţin bogaţi în granulaţii. Vascularizarea moderată. Ţesut conjunctiv, mai degrabă puţin abundent. Unii acini conţin o substanţă, amintind plasma sanguină, şi de asemenea granulaţii fine. Din experienţele relatate, rezultă cîteva fapte demne de reţinut şi mai ales tendinţa către proliferare a pereţilor canalelor galactofore, chiar la masculii impuberi şi neinjectaţi. Această tendinţă nu este uşor de explicat. Este oare vorba de formarea foliculinei în organismul acestor tinere animale de sex masculin, într-o epocă a vieţii lor, în care activitatea testiculelor este încă foarte redusă ? Sau testiculele înseşi: secretă o substanţă capabilă să stimuleze dezvoltarea canalelor galactofore şi din acest punct de vedere să reamintim că, după Collip, testosteronul exercită în cercetări experimen* tale o acţiune stimulentă asupra glandei mamare ? In aceeaşi ordine de idei, să reamintim că potrivit cercetărilor făcute de unul din noi, cu M. Derevici şi Cărbunescu, precum şi potrivit constatărilor lui Maranon, o uşoară 'hipertrofie trecătoare a glandei mamare se observă foarte frecvent dar nu totdeauna, la băieţi, la începutul pubertăţii. .592 C. I. PARHON S-ar putea crede şi că proliferarea, semnalată de noi la animalele impubere, să fie datorată foliculinei de origine maternă, înmagazinată de ele, în epoca care a precedat naşterea lor. Cît despre masculii impuberi injectaţi, proliferarea canalelor galactofore, sub influenţa hormonului injectat, pare foarte naturală. Dar să notăm că această proliferare merge pînă la formarea acinilor. Aceştia -din urmă nu se dezvoltă deci, în mod exclusiv, sub influenţa progeste-ronului. Să reţinem încă prezenţa nucleilor împrăştiaţi care reamintesc limfocitele. Dar pare foarte verosimil că aceşti nuclei aparţin, cel puţin în parte, unor celule formate totdeauna pe seama peretelui canalelor galactofore şi care apoi au emigrat în ţesutul interstiţial. Această prezenţă a celulelor risipite în ţesutul interacinos sau inter-canalicular, merită osteneala de a fi încă studiată din punct de vedece al valorii sale normale sau patologice. La prima vedere, ni se pare că metabolismul lor trebuie să difere de acel al celulelor grupate în acini. Trebuie să ne întrebăm dacă aceste celule interstiţiale n-au o semnificaţie endocrină şi din acest punct de vedere, trebuie reamintit că anumiţi autori sînt în genere dispuşi să atribuie glandei mamare şi o funcţie endocrină. Pe de altă parte, din punct de vedere patologic, este locul de a ne întreba dacă aceste celule, care par că derivă din peretele canalelor galactofore, prin însăşi invazia lor în ţesutul mterstiţiall, nu ar putea constitui o predispoziţie la cancer, tumoare a cărei frecvenţă la glanda mamară este bine cunoscută, mai ales la şobolani. Reţinem de asemenea proliferarea epidermului mameîonar, sub influenţa injecţiilor de fol icul in ă, proliferare care reaminteşte pe aceea a mucoasei vaginale sub acţiunea aceluiaşi hormon, ceea ce ridică, în genere, problema epidermizării şi a dezvoltării diferitelor mucoase în raport cu acţiunea foliculinei. Din punct de vedere al acţiunii foliculinei, la animalele injectate şi la martorele gravide sau în lactaţie, cercetările noastre nu ne permit, pînă în prezent, să tragem o concluzie precisă. Variaţii există în cele 4 grupe (martori şi injectaţi) de la un caz la altul, cu toate că experienţele au fost făcute pe animale, pe cît cu putinţă, în condiţii apropiate. Dozele întrebuinţate erau poate prea mici, sau poate că depăşeau pe cele necesare, ca să determine funcţionarea organului, la care s-ar putea aplica legea : totul sau nimic ? Trebuie cu toate acestea să adăugăm că, dacă facem media dimensiunilor acinilor, la animalele gravide, injectate şi martore sau în lactaţie, injectate şi martore, găsim că la cele dintîi valorile sînt superioare la «martore, iar La cele de al doilea la injectate. Diferitele probleme ridicate de primele noastre constatări reclamă, în orice caz, noi cercetări. OPERE ALESE 593 O BJIH5IHHH OOJUIHKyJIHHA HA MOJIOHHyiO >KEJIE3y HEI10JI0B03PEJI0H MOPCKOH CBHHKH-CAMU,A H HA MOJIOMHYIO ^CEJlE3y HEI10JI0B03PEJ10H MOPCKOH CBHHKH-CAMKH, HAXOflfllIIEHCfl B nEPHOflE BEPEMEHHOCTH HJIH JIAKTAU.HH PE3IOME Abtopbi HOCJieaoBajiH bjihhhhs cJjojiji'HKyjiHHOTepaniiH Ha Mojioqnyfo jKejieay mopckhx cbhhok c MaKpo- h MHKpocKanHqecKOH ToqeK 3peHHH. HccjieAOBaHHH noKasaJin, mto cymecTByer TeH,neHLi,HH k npojumjDepHpo-B3HHI0 CT6H0K MJieHHblX npOTOKOB AaHCe y IICn0JI0B03pejIbIX H HCl-nrbCUHpO-BâHHHX CHMIXOB. AţBTOpbl npHIIHCHBaiOT 3TOT aCneKT em,e HeH3B6CTHOMy SHAOKpHHHOMy BJIH3HHI0. jXeJiaiOTCfl paSJIHHHbie rHnOTe3bI OTHOCHTeJIbHO STOrO BJIH3HHH. y HH'benapoBaHHbix HencwiOBOspejibix mopckhx CBHHOK-caMiiOB oTMeqa-eTCH npoJiHtţiepHpoBaiiHe MJierabix xo^ob, AOCTHraromHX aiiHHonoiii,o6Hbix 06-pa:30BaHHH, cjie^oBaTe.TbHo, nocJieAHHe He pasBHeaiOTCH HCKJiioHHTejibHo no/t BJiHHHHeM nporecTepoHa, KaK sto b ochobhom VTBepjKAaJiocb. OTMeqaerca T3KJKG npOJIHCjjepupOBaHHe SnHTejIHH COCKOB MOJKMHOH >KejlC3bI. HaHMeHee achhmh sibjiîiiotch bhboau o mopckhx cBHHKax-caMKax b nepHOiH 6epeM6HHOCTH HJIH JiaKTaiţHH. nO-BH^HMOMy, (ţ)OJIJIHKyjIHH T0pM03HT p33BHTIHe aUHIIOnOAOSHblX odpaSOBâHHH y 6epeM0HHbIX caMOK H CTHMyJTH-pyex tot ace npoueoc b nepHOA JiaKTaiiHH. DE L’ACTION DE LA F0LLICUL1NE SUR LA GLANDE MAMMAIRE DU COBAYE MALE IMPUBERE ET SUR CELLE DE LA FEMELLE IMPUBERE, GRAVIDE OU EN ETAT DE LACTATION RESUME Les auteurs etudienit sur le Cobaye le probleme de rinfluenee du traitement â la folliculine sur la glande mammaire, au point de vue macro- et microscopique. II resulte de ces recherches que les ip.arois des canaux igalaictoiphores accusent une tendance â la proliferation, meme ohez les mâiles impuberes et non traites. Les auteurs attribuent cet aspect â une action endocrine eneore inconnue et emettemt des hypotheses â oe sujet. Chez les mâles impuberes traites, on remarque une proliferation des canaux galactophores allant jusqu’â la formation d’acini; par con- 38 — Opere alese — c. 3487 594 C. I. PARHON sequent, ces derniers ne se developpent pas exclusivement sous l’influence de la progesterone, comme cela est admis en general. On remar-que egalement une proliferation de repitbelium du mamelon. Les resultats obtenus chez les femelles gravides ou en etat de lac-tation sont moins concluants. II semble que la folliculine inhibe le de-veloppement des acini chez les femelles gestamtes et le stimule chez celles en etat de lactation. BIBLIOGRAFIE C. I. Parhon şi M. Pitiş, Acta endoorinologica, 1943, nr. 1, p. 13. Sorensen, Zentralblatt fur gynâkologie, 1942, nr. 13. PIERDERE IN GREUTATE CORPORALĂ ŞI DEGENERESCENŢĂ TESTICULARĂ OBŢINUTE CU LECITINE * Tratînd cobai masculi impuberi cu lecitine de creier de bou, am obţinut o scădere importantă în greutate, o degenerescenţă testiculară masivă, în sensul unei atrofii a liniei seminale, precum şi o stimulare a suprarenalei. Am discutat în ilucrarea respectivă (1) mecanismul de producere a acestor modificări; am ridicat atunci ipoteza nespecificităţii acestui extract şi ne-am propus chiar, într-o lucrare ulterioară (2), să studiem efectul altor lecitine. Presupunînd atunci că efectul acesta ar fi datorit proprietăţilor le-citinelor, încriminam pentru a ne explica rezultatele, antagonismul le-citino-colesterolic, evident, din acţiunea respectivă lipotropă şi antili-potropă a acestor două substanţe, care fie că ar duce la o degenerare exagerată a colesterolului, cu supraproducţie de hormoni testiculari ste-rolici capabili să dea o inhibiţie hipofizară, cum au arătat unii autori, fie, dimpotrivă, ar fi urmarea unei inactivizări exagerate a hormonilor androgeni, printr-un exces de activitate hepatică. Pentru a confirma ipoteza prin care atribuiam lecitinelor — ca substanţe chimice — fără specificitate de organ, efectele obţinute, ne-am propus să urmărim acţiunea lecitinelor extrase din ficatul de bou. Ne-am propus de asemenea — deoarece presupunem că aceste substanţe ar putea servi în patologie ca inhibitor testicular — să cercetăm dacă leci-tinele au o aceeaşi acţiune asupra ovarului. Am folosit pentru experienţă 60 de cobai masculi, împărţiţi în două loturi după cum urmează : Lotul I: 30 de cobai masculi impuberi, dintre care 15 au fost trataţi cu 1 cm3 extract lecitinic de ficat, preparat de I. Milcu, conţinînd 25 mg/cm3, administrat din două în două zile. Durata tratamentului a fost de 70 de zile. 15 animale din aceeaşi categorie au fost păstrate ca martori. Greutatea animalelor tratate a fost la începutul experienţei de 217 g iar a martorilor de 210 g (în medie). * In colaborare cu D. Klinger. Comunicare prezentată la Societatea de endocrinologie în ianuarie 1951. Publicată în Stud. cercet. endpor., 1954, t. V, rr. 1—2. 595 C. I. PARHON Lotul II: 30 de şobolani femele impubere, dintre care 15 au fost tratate zilnic, timp de 3 luni, cu 0,5 cm3 lecitine de creier, preparate din creierul de bou de I. Milcu, conţinînd 25 mg/cm3. 15 animale din aceeaşi categorie au servit drept martori. Am urmărit la primul lot evoluţia ponderală a animalelor, greutatea şi morfologia testiculului, a ficatului şi a suprarenalei; la lotul II, am urmărit zilnic frotiul vaginal, iar la sacrificare, am cercetat greutatea unora dintre organe şi am făcut examenul histologic şi histochimic, după caz, al ovarului, suprarenalei şi tiroidei. Ovarele au fost secţionate în serie, proiectate şi decupate; s-a calculat raportul greutăţilor corpului galben, ţesut interstiţial, ţesut folicular, faţă de greutatea ovarului. REZULTATE OBŢINUTE Lotul I: greutatea animalelor, care iniţial a fost aproape aceeaşi, la sacrificare a fost în medie de 272 g la martori şi de 185 g la animalele tratate. Prezentăm mai jos, în tabelul nr. 1, greutatea medie a organelor, în mg. Tabelul nr. 1 Testicul Suprarenală Ficat Rinichi Trataţi 254,6 77,25 6500 570 Martori 487,5 78,75 8750 . 1240 Deoarece greutatea animalelor tratate, ţaţă de .aceea a martorilor, a fost cu 32% mai mică, am raportat greutatea organelor la greutatea totală şi am obţinut cifrele prezentate în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Testicul Suprarenală Ficat Rinichi % % % % Trataţi 0,137 0,0417 3,51 0,57 Martori 0,179 0,0289. 3,21 0,45 Se vede din tabelul nr. 2 că, în timp ce greutatea testiculului, raportată la greutatea animalului a fost cu 23,4% mai mică decît la martori, greutatea suprarenalelor, a ficatului şi a rinichiului a depăşit respectiv cu 44%, 9,3%, 26%, greutatea aceloraşi organe la martori. Aspectul histologic al testiculului animalelor injectate a fost net deosebit de cel al martorilor şi asemănător celui obţinut ou lecitine de creier. OPERE ALESE 597 Tubii seminiferi involuaţi prezentau dimensiuni reduse; linia seminală era reprezentată numai de spermatogonii şi de rare spermatocite. Nu se vedeau spermatogonii în lumenul tubilor seminali. Epididimul animalelor tratate nu conţinea spermatozoizi. La unul dintre animalele tratate se vedeau în lumenul epididimului celule nematurate din linia seminală. Din studiul histologic al testicului în diverse faze ale dezvoltării sale am observat că maturaţia obişnuită a tubilor seminiferi începe în regiunea vecină epididimului, evoluînd către centru şi ajungînd mult mai tîrziu către polul opus. De aceea, de multe ori la pubertate, deşi prezenţa spermatozoizilor în epididim dovedeşte începerea funcţiilor sperima-togene, la periferia testiculului tubii sînt neevoluaţi. Tot acest fapt ar putea explica prezenţa în epididim, în această epocă, de celule nematurate din linia seminală, alături de spermatozoizi. Aspectul histologic al ficatului era cel obişnuit; grăsimile totale foarte reduise, rare celule prezentînd bule pline de grăsime. în rezumat, după administrarea lecitinelor de ficat, am obţinut o variaţie în minus a greutăţii, o hipertrofie testiculară, cu degenerescenţă liniei seminale şi o hipertrofie de suprarenală. Lotul II: examenul frotiului vaginail nu ne-a indicat variaţii mari în raport cu tratamentul ; ciclul estral părea mai frecvent la animalele tratate. Greutatea ovarelor a fost de 19,1 mg la animalele tratate şi de 19,4 mg. la cele martore, adică aproape aceeaşi. Greutatea suprarenalelor a fost de 10,2 mg la animalele tratate şi de 9,78 mg la cele martore. Tabelul nr. 3 Ţesut folicular Corp galben Ţesut interstiţial Martori Trataţi 0,0120 0,0104 0,0163 0,0114 0,0497 0,0367 La examenul ovarelor, am găsit în medie un număr de 1,91 corpi galbeni la animalele martore şi de 1,51 la cele tratate; la acestea din urmă, 5 din 12 animale nu prezentau însă nici un corp galben, pe cînd la cele martore, numai 2 animale din 12 erau în această situaţie, astfel încît media are numai o valoare relativă. Calculînd media pentru cele 7 animale care aveau corp galben bine dezvoltat, aceasta este aceeaşi ca la martori, de 1,90. Calculînd cantitatea de corp galben, ţesut interstiţial şi ţesut folicular, pe ovarele decupate în serie, considerînd o secţiune din şase, am obţinut datele din tabelul nr. 3. Se vede că raportul ţesut folicular/corp galben la animalele tratate este de 1,43, iar la cele martore, de 1,35, adică aproximativ acelaşi. Tiroida şi suprarenala nu au prezentat modificări decelabile la examenul morfologic. 593 C. I. PARHON INTERPRETAREA REZULTATELOR Faptul că rezultatele obţinute pe cobai mascul cu lecitine hepatice se suprapun celor obţinute cu lecitine de creier, ne confirmă ipoteza nespecificităţii acestor extracte de organe, efectul ţinînd de structura chimică a lecitinelor. Degenerescenţă testiculară poate fi -privită ca o consecinţă a unui exces de detoxifiere a sterolilor. Lecitinele, ca şi alte fosfatide, exercită, prin baza aminată, colina, o acţiune lipotropă, crescînd nivelul funcţional hepatic. In felul acesta, şi funcţia de descompunere sterolică este crescută şi aşa s-ar explica atrofia testiculară. Segaloff, în 1948 (5), urmărind rolul ficatului în metabolismul hormonilor estrogeni, a arătat că activitatea substanţelor estrogene creşte prin hepatectomie parţială pentru că procesul de oxidare al estrogeni-lor, care tinde să descrească cantitatea de hormoni, cere mai mult ţesut hepatic. Tot acest autor arată că efectul estrogenilor introduşi în splină sau în vena portă este redus faţă de efectul .pe care îl 'are această substanţă administrată pe cale subcutană ; aceasta datorită inactivării suferite în ficat. Zondek şi Heller (6) au arătat de asemenea, în experienţe, in vitro, că ficatul inactivează estrogenii printr-un proces enzimatic de natură oxidativă. Alţi autori au arătat că progesteronul injectat intraperitoneal suferă o inactivitate hepatică; cu dezoxioorticosteron s-a obţinut acelaşi efect. In lumina acestor date, pe baza morfologiei hepatice care, atît în experienţa prezentă, cît şi în experienţele noastre anterioare, făcute cu lecitine cerebrale, ne indică un aspect funcţional bun, mecanismul incriminat de noi cade de la sine. Bloor şi colaboratori au adus probe care ne arată că lecitină este forma sub care se transportă grăsimile din sînge în ţesuturi şi din ţesuturi în sînge. Astfel, hrănind cîini cu untdelemn, au obţinut o creştere a acizilor graşi totali' în sînge, iar mai tîrziu o creştere a lecitinemiei, care a persistat mai multă vreme. La cîini în inaniţie, creşterea lipemiei este de asemenea însoţită de o creştere a lecitinelor şi a acizilor graşi totali din sînge. Din aceste date reiese că, între nivelul lipidic şi leciitinic din sînge şi ţesuturi, există o interdependenţă, o modificare a nivelului uneia dintre aceste substanţe aducînd după sine o modificare cantitativă într-un anumit sens, a celeilalte. S-a arătat de asemenea că un metabolism lipidic activ, fie din cauza unor stimuli fiziologici, fie din cauza unor procese patologice, se reflectă în alterări rapide îin icoinicenitriarea fosfolipidelor din isînge şi ţesuturi, fosfolipidele avînd un rol predominant în procurarea acizilor graşi ca sursă de energie pentru diferitele tipuri de ţesuturi. Aceasta se vede din OPERE ALESE 599 studiile lui Bloor şi •colaboriaitori, care aiu arătat că .activitatea unui ţesut este direct legată de cantitatea de fosfolipide din acel ţesut. Aportul mare de lecitine realizat prin administrarea parenterală, a dus la o metabolizare crescută de lipide, cu epuizarea rezervelor grăsoase, regimul alimentar fiind acelaşi ca la martori, ceea ce a dus la scăderea mare în greutate. Faptul că această slăbire s-a făcut pe seama grăsimilor, este susţinut şi de aceea că raportul greutăţilor organelor considerate de noi faţă de greutatea animalului este mai mare la animalele tratate faţă de martori. Conservarea discordantă a greutăţilor organelor faţă de greutatea animalului, cu păstrarea unei morfologii normale, este o dovadă în plus în sprijinul celor susţinute. Pentru a confirma ipoteza scăderii în greutate, pe baza consumului depozitelor de rezervă grăsoasă, ar fi indicată o dozare chimică a lipidelor din sînge şi ţesuturi după administrarea de lecitine. In orice caz, pierderea în greutate provocată de acest tratament este un fapt important, care pune problema folosirii lui terapeutice în obezitate. Ţinînd seamă de modificările funcţionale endocrine pe care modificările umorale le determină, problema ia un aspect mai larg, implicînd sexul şi terenul, adică stadiul funcţional de la care se pleacă. In cazul în care animalul are o suprarenală bună — cazul cobailor (cobaii putînd fi consideraţi ca hipercorticosuprarenali constituţionali) — suprarenala se hipertrofiază, spre a putea răspunde unui metabolism lipidic crescut, rolul cortinei în procesele de fosf orii are fiind cunoscut. In cazul în care suprarenala ar fi deficitară, s-ar putea ca ea să nu poată face faţă metabolismului lipidic crescut şi să aibă loc o tulburare metabolică de alt tip. In ce priveşte sexul, pare într-adevăr curios faptul că un extract care a produs modificări atît de însemnate în testicul, nu a influenţat în mod evident ovarul, ceea ce ne sugerează ideea că reactivitatea diferă în raport cu sexul. Dezvoltarea liniei seminale este sub dependenţa hormonilor testicu-lari, aşa cum o dovedesc numeroase experienţe. F. Cutuly şi E. C. Cutuly au arătat că injecţiile cu aindrogieni induc şi menţin spenmafogeneza la şobolanii hipofizectomizaţi. Wells şi Gomez au arătat de asemenea că injecţii cu androsteroli sau cu extract testicular duc la dezvoltarea precoce a spermatogenezei la animalul tînăr şi la dezvoltarea acesteia în anotimpurile de repaus, la animalul adult. Faptul că steroizii spermatogeni menţin epiteliul spermatic, sau pot să-i restaureze, după involuţia provocată de hipofizectomie, este astăzi aproape clasic. Socotind deci că dezvoltarea liniei seminale este dependentă de hormonii testiculari, o inactivare crescută a acestora, deci o scădere a nivelului lor în sînge, ar putea să împiedice dezvoltarea tubilor seminiferi, aşa cum s-a întîmplat în experienţa noastră efectuată pe cobaii impuberi. De ce acelaşi fenomen — in activare a crescută a hormonilor ova-rieni — nu a dus la modificări analoge în ovar? - 600 C. I. PARHON Mecanismul de condiţionare al ovarului diferă de cel al testiculului. Foliculii ovarieni — organe ale secreţiei foliculinice — se dezvoltă sub influenţa stimulilor hipofizari, iar hormonii ovarieni, la animalele impubere, nu dezvoltă ovarul. Conform acestor fapte, o inactiv are crescută a (hormonilor foliiciularî ar dece la modificări pe receptorii foliiouliinei (vaginul, glanda marinară etc.) şi nu pe ovar. Astfel, s-ar explica de ce acelaşi mecanism de distrugere crescută a hormonilor gonadici duce la rezultate diferite la cele două sexe. Acest fapt trebuie luat în consideraţie şi în alte reacţii, diferite după sex, la stimuli identici, şi ne relevă odată mai mult că fenomenul biologic este complex şi pentru o cunoaştere justă trebuie să rezolvăm cît mai multe variabile (specie, sex, mediu, tip endocrin etc.)r ferindu-ne să considerăm sistemul închis, chiar dacă aiparent inducţia ar fi valabilă. yMEHblUEHHE BECA TEJIA H flErEH-EPATHBHblE TECTHKWIJIPHblE H3MEHEHHH, BbI3BAHHbIE JIELJHTHHOM PE3IOME npH napaHTepajibiHOM BBe&eHHH jieiţHTHHa y HenojioiB03pejibix mopckhx CBHHOK-caMuoiB oTMeqaeTCH 3HaqHTejibHoe cHHJKemîe Beca Tejia h /ţereHepa-THBHbie Hi3MeHeHHH Ha ypOBHe C6M6HHHK0B. CHHJKeHHe Beca Tejia o6t> hchhereh aBTopoM KaK acţ^eRT H36biToqeoro a6MeHa BeiuecTB, rjiaBHbiM oâpasoM >KHpoB, Bbi3BaHHoro jieneraHOM, pojn» KOTOpOrO' B 5KHpOBOM O-fiMCHe eilţe OCnapHBaeTCH. Aipo4)Hfl ceMeHHHKOB o6i>HCHHeTC5î KaK BTOpHqHoe HBJieHHe, cjie^yiomee sa HapyineHHeM CTepoHAHoro paBiHOBecHH. Abtop peKOMe'HAyeT HsyqHTb douiee noapc^HO pojib jieuHTHHa © >KHpo~ bom o6MeHe ,h npe^jiaraeT c stoh uejibio Hcn0Jib30BaTb BbiineyKaGaHHoe Be-uţecTBo npn JieqeHiHH o&KHpeHHH. B onbirax OTHOCHTeJIbHO BJIHHHHfl JieiţHTHHa Ha HHqH'HKH KpHCH-CaMKIÎ (iHencjioB03peji0H) He 6biJin noJiyqeHbi Te pesyjibTaTH, KOTOpbie oTMeqajmcb npn BOQ^eflcTBHH Ha ceMeHHHKH. Abtop npnji-eppHBaeTCH MHeHiHH, qTo pas-jiHqHbie pesyjibTaTbi oSycjiOBjieiHbi paejmqHQH ’peaKŢHBHQCTbK), saBHCHiiţeH ot nojia, a uorner 6biTb h ot BH&a ^khbothoto; TaK KaK MexaHHSMbi, peryjiH-pyiomHe 4)yHKUHio ceMeHHHKOB im HHqHHKOB, pa3JiHqHbi. CnepMaTOreHe3 noja-BepraeTCH npHMOMy bos^hctbihio TecTHKyjmpHbix ropMOHOB, a 5mqHHK ocTa-eTCH BHe npHMOPO BJTHHHHH HHqHHKOBblX rOpMOHOB. Abtopbi no^qepKHBaiOT 3HaqeHHe pasjmqHbix (J)aKTopoB : oKpy>Kaiome& cpeAbi, nojia h t. Koropbie Heoâxo^HMo yqHTbmaTb npH nsyqeHiHH pa3~ JIHqHblX 6HOJIOTHqeCKHX <|)eHOMeHOB. OPERE ALESE PERTES DE POIDS CORPOREL ET DEGENERESCENCE TESTICULAIRE DETERMINEES PAR LES LECITHINES RESUME Chez les cobayes mâles impuberes, l’administration parenterale de lecithines entraîne une importante perte de poids et une degenerescence testiculaire. L’auteur regarde la perte ponderale comme l’effet d’un metabolisme excessif des lipides, provoque par les lecithines, dont le role dans le metabolisme des lipides est discute. L’atrophie testiculaire est considere secondaire au desequilibre ste-rolique. L’auteur est d’avis qu’il faut approfondir le role des lecithines dans le .metabolisme des lipides et suggere l’ermptoi de 'ces substanoes dans le traitement de l’obesite. Dans les experiences, l’action des lecithines sur l’ovaire de rate impubere n’a pas donne des effets analogues â ceux obtenus sur le testicule. L’auteur estime que la difference des resultats serait due â la difference de reactivite, en raison -du sexe et, eventuellement, de l’espece, car les mecanismes regulateurs des fonctions testiculaire et ovarienne-sont differents. La spermatogenese est directement influencee par Ies hormohes testiculaires, alors que l’ovaire ne.subit pas l’influence directe des hormones ovariennes. L’auteur souligne Timportance des facteurs variables, tels que mj-lieu, sexe, etc., dont on doit tenir compte dans l’etude de tout pheno-mene biologique. BIBLIOGRAFIE 1. Parhon C. I. şi Klinger D., Bull. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med., 1950, t. 1I„ nr. 7, p. 787. 2. — Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria : şt. med., 1950, t. II, nr. 10. 3. P a 11 a d i n, Chimie biologică, Bucureşti, Ed. de stat, 1948. 4. Şereşevski A. A., Kliniceskaia endokrinologhia, Moscova, 1946. 5. Segaloff A., Endocrinology, 1948, t. 42, nr. 3. 6. Zondek a. Heller, Endocrinology, 1948, t. 43, nr. 3. ACŢIUNEA PROGESTERONULUI ASUPRA CARTILAJULUI DE CREŞTERE LA ŞOBOLANUL IMPUBER* Rolul hormonilor sexuali în creştere este astăzi bine cunoscut. De foarte multă vreme este cunoscută creşterea exagerată a eunucilor castraţi înainte de pubertate; de asemenea modificările coloanei vertebrale ■şi ale membrelor şi în special creşterea lor (cele posterioare mai mult decît cele anterioare) la animalele castrate etc. încă din 1930, unul din noi (C. I. Parhon) în colaborare cu Constanţa Parhon-Ştefănescu au adus contribuţii la studiul acţiunii foliculinei asupra cartilajului de creştere. In lucrări recente (1951), Liscihviitz şi colaboratori au arătat îm mod foarte clar rolul jucat de substanţele estrogene şi androgene în creşterea staturală. Studii pe cartilajele de creştere ale şobolanilor impuberi, injectaţi cu extracte estrogene normale şi de sinteză şi cu substanţe androgene în doze mici, au arătat rolul excitator al acestor substanţe în creştere, prin stimularea eozinofiliei hipofizare şi mărirea numărului de condrocite. Aceleaşi substanţe în doze mari, din contră, au produs o grăbire a închiderii cartilajelor şi o scădere a eozinofilelor hipofizare. Astfel s-au putut explica bine procesele şi evoluţia creşterii, pînă la încetarea acesteia după pubertate. In ceea ce priveşte însă hormonul corpului galben, progesteronul, lucrurile se schimbă. In toată literatura consultată nu am putut găsi nici un fel de preocupare în legătură cu acţiunea sa în creşterea staturală. Se cunosc o serie de lucrări în legătură cu acţiunea extragenitală a progesteronului. Astfel dozele masive de progesteron produc, după CI. Beclere, o inhibiţie a gonado.tropilor hipofizari. Papanicolau, Cotte şi Palotte, şi de asemenea cercetătorii sovietici Sakarov şi Pavlenko, arată rolul inhibant al progesteronului în ovulaţie. In doze mari de asemenea are efect androgen. * In colaborare cu V. Ionescu. Publicat în Stud. cercet. endocr., 1955, t. VI, i?r. 1—2, p. 261. OPERE ALESE 603 Martori Fiind preocupaţi de problemele de creştere, ne-am propus să studiem în mod experimental, acţiunea progesteronului asupra cartilajelor de creştere. Cercetările s-au făcut pe 35 de şobolani albinoşi impuberi, masculi şi femele, care au fost împărţiţi în 4 loturi: Lotul I, şobolani impuberi de ambele sexe, injectaţi cu doze mari de progesteron (1 mg pe ml), total 7 animale. Lotul II, şobolani impuberi de amibelle sexe, injectaţi cu doze mici de ■progesteron (0,02 mg pe ml), total 9 animale. Lotul III, şobolani impuberi de ambele sexe, injectaţi cu oleu simplu total 9 animale. Lotul IV, şobolani masculi şi femele impuberi, martori, total 10 a-nimale. Animatele au fost injectate^timp de 50 de zille, primind la 2 zile cîte o injecţie de 1 ml, total 24 de injecţii. Rezultatele obţinute au fost extrem de interesante şi anume : Animalele injectate cu doze mari de progesteron, ca şi oele injectate cu doze .mici, au arătat o creştere în greutate mai mică decît martorii. Astfel a-nimalele primului lot au crescut în medie cu 30,1 ig, oele din lotul ia.l doilea cu 31,88 ig faţă de 40,5 g, media greutăţii martorilor (fig. 1). Animalele lotului III (injectate cu oleu simplu) au arătat o creştere ponderală medie ceva mai mare decît la martori, 42,11 g faţă de 40,50 g. Doze mart Doze fruct O/pu Progesteron Simplu Fig. 1. — Media greutăţilor animalelor în experienţă. CARTILAJELE DE CREŞTERE Studiul cartiiagelor de creştere s-a făcut pe oasele femur ş tibie. In-cluzie în parafină şi celoidină; coloraţii: hematoxilină-eozină şi Azan. Şi aici modificările au fost evidente. La şobolanii injectaţi cu doze mari de progesteron (lotul I) imaginea histologică a cartilajelor de creştere a fost următoarea : Banda de cartilaj de aproximativ 240 pt puţin mai îngustă decît la martori şi cam de aceeaşi grosime ca cea a animalelor injectate cu doze mici, cu condrocite mici, în număr redus, aşezate în benzi regulate, însă cu foarte multă substanţă amorfă între ele. Lama osoasă epifizară groasă, însă cartilajul hialin aproape absent. Condrocitele seriate în număr mic. Celulele aşezate în benzi regulate, despărţite de multă sub- 604 C. I. PARHON stanţă amorfă. Celule mici, cu nucleu mic, aşezate în coloane longitudinale, cu spaţii relativ mari între celulele /acestor coloane, şi variind ca număr între 8 şi 15 pe coloană, în medie 11. Cartilajul hipertrofie normal, cu celulele variind între 4 şi 6 pe şir, mai des 4. In total 15 celule pe coloană. Zona de penetraţie cu vascularizaţie mai puţin abundentă ca la martori, asemănătoare cu cea de la injectaţii cu doze mici. Trave-ele osoase mai scurte ca la martori asemănătoare cu ale injectaţilor cu. doze mici. Deci o imagine generală de activitate scăzută a cartilajului faţă de martori. Faptul că există un număr scăzut de condrocite seriate şi substanţă amorfă multă, ar putea fi explicat printr-o scădere a stimulului hipofizar, ceea ce concordă cu acţiunea deprimantă a hormonilor sexuali în doze mari asupra hipofizei. Studiul histologic al cartilajelor la animalele lotului II (injectate cu doze mici) a arătat de asemenea o inhibiţie faţă de martori, într-un grad însă ceva mai mic. Banda de cartilaje de aproximativ 250 n, uşor crescută faţă de cea a lotului I, însă mai îngustă ca la martori. Condrocitele de asemenea mai numeroase ca la lotul I, dar mai puţine ca la martori. Substanţa amorfă în cantitate mai mare ca la martori. Lama osoasă epifizară mai îngustă. Cartilajul hialin diminuat, totuşi nu în măsura celui de la animalele lotului I. Banda de cartilaj seriat cu celule rotunde şi nuclee hipercromatice, aşezate în coloane regulate, variind ca număr între 12 şi 16, în medie 14 şi cu substanţă amorfă între coloane. Cartilajul hipertrofie aşezat regulat, cu celulele variind ca număr între 3 şi 4, mai ales 3. Total 17 celule pe coloană. Zona de invazie cu vascularizaţie asemănătoare lotului I, mai redusă ca la martori. Traveele osoase scurte ca şi la primul lot de animale. Deci şi aici o imagine de hipofuncţie faţă de cartilajul normal, însă nu într-un grad atît de mare ca la lotul animalelor injectate cu doze mari de progesteron. Acţiunea s-ar putea explica şi aici, poate, printr-o-deprimare hipofizară, ceea ce rămîne de dovedit prin cercetări directe asupra glandelor endocrine la animalele din experienţa noastră. La lotul III (animale injectate numai cu oleu simplu în care era: dizolvat progesteron), imaginile cartilajelor la cele 9 animale din experienţă au fost deosebite, arătînd o uşoară stimulare faţă de martori. Banda de cartilaj lată de aproximativ 290 n asemănătoare cu a martorilor. Condrocite numeroase. Substanţa amorfă puţină. Lama osoasă epifizară groasă, cartilajul hialin prezent. Condrocitele seriate aşezate în coloane regulate, sînt rotunde, mari, variind ca număr între 12 şi 20, în medie 17. Substanţa amorfă puţină. Cartilajul hipertrofie normal. Celulele variind ca număr între 4 şi 6, de cele mai multe ori 4. Un total de 21 de celule pe şir. Zona de vascularizaţie uşor diminuată faţă de martori» Traveele osoase sînt scurte, asemănătoare celor de la animalele injectate cu progesteron. OPERE ALESE 605 La acest lot, spre deosebire de primele două, imaginea arată un cartilaj uşor stimulat faţă de martor. In sfîrşit, lotul IV (animale martore) ne-a arătat următoarele imagini: Banda de cartilaj în grosime de aproximativ 280 ^ mai lată deci ca la injectaţii cu progesteron şi egală cu cea a injectaţilor cu oleu simplu. Condrocite numeroase, substanţa amorfă puţină. Banda de rezervă epifizară lată, cartilajul hialin prezent. Cartilajul seriat bine reprezentat, cu celule rotunde şi nuclei hipercromatici, avînd condrocitele • aşezate în coloane regulate, dese, cu puţină substanţă amorfă dintre coloane şi variind ca număr între 14 şi 18, de cele mai deseori 16. Cartilajul hi-petrofic prezent, cu celule mari aşezate regulat între 4 şi 6, mai des 5. Un total de 21 de celule pe coloană faţă de 15 şi 17, cît aveau loturile I şi II din experienţele noastre. Zona de invazie cu vascularizaţie masivă şi traveele osoase mai lungi decît la injectaţii cu 'progesteron. Din studiul histologic al secţiunilor noastre, putem constata o scădere funcţională a cartilajului de creştere după administrarea de progesteron şi o uşoară stimulare a lui după oleul simplu. Diminuarea numărului de condrocite, creşterea proporţiei de substanţă amorfă, vascularizaţia mai mică şi traveele osoase mai scurte ne arată că procesul de hipofuncţie există în ambele zone. Deci se constată o activitate redusă condrocitară şi de depunere, dar şi o slabă tendinţă la înaintarea zonei de penetraţie spre extremitatea epifizară. Deci o tendinţă la menţinerea acestui cartilaj neosificat prin slabă activitate. Ţinînd însă seama de faptul că oleul simplu este un stimulent uşor al acestui cartilaj, putem crede că acţiunea inhibitoare a progesteronului a fost întrucîtva compensată de acest oleu, acţiunea ei în cazul cînd ar fi fost singură urmînd să fie şi mai marcată. Gradul deosebit de inhibiţie după cantitate ridică problema dozelor. Pe baza datelor cunoscute putem considera că în cazul concentraţiei mari, există un blocaj hipofizar. Pe de altă parte, modificările au fost similare la ambele sexe, deci o acţiune sigură inhibitoare. Cînd vom putea confrunta rezultatele histologice ale glandelor acestor animale vom putea da o interpretare mai precisă acestor fenomene. Oricum pe baza datelor (prezente iputem considera iprogesferonul ca unul din factorii frenatori în dezvoltarea staturală. Poate că este unul din factorii care intră în joc după apariţia pubertăţii în frenarea creşterii la femeie. împreună cu alţi factori ea ar putea explica curba de creştere staturală a femeii, care, de unde în faza prepuberă (10—12 ani)n de cele mai multe ori depăşeşte pe aceea a băieţilor, scade brusc după apariţia pubertăţii, fiind ajunsă şi depăşită de a băieţilor după vîrsta de 13—14 ani. Ar putea explica de asemenea, poate, statura medie mai mică a femeilor faţă de bărbaţi. Pe de altă parte, trebuie să ne întrebăm întrucît acţiunea progesteronului e sau nu specifică pentru această substanţă. €06 C. I. PARHON BJIH5IHHE IIPOrECTEPOHA HA 3HHOH3APHbIM XPJIIII, HEn0JI0B03PEJI0H KPbICbl PE3RDME B pafiore npHBoasrrcH pe3yjibTaTH, ncwiyqeHHbie SKcnepHMeHTajibHHM nyTeM Ha Hen0Ji0B03pejibix Kpacax, no«BepraBiiraxca JieqeHHio nporecrepo-hom. H3JiaraiOTCfl rHcmnorHqecRHe H3MeHeHHH, BbisBaHHHe sthm JieqeiraeM Ha ypOBHe snaijjHsapHHX xpameft. ÂBTOpbl OTMeqaiOT CHHJKSHHe ^yHKUHOHajIbHOft aKTHBHOCTH 3nH(ţ)H3ap-hhx xpamefi nocjie BBe#eHH5i nporecTepoHa. yMeHbHiaercfl qncjio xotmpo-u,htob, noBbimaercH KOJinqecTBO aMopijmoro BemecTBa ih yKopaqHBaiOTCH KocTHbie TpafieKyjiH. Ha6jno,a.aeTC5i tghashuhh k coxpaHeHHK» anKtjwsapHoro,. HeoKGCTeHeBinero xpauţa co cjiafiofi aKTHBHOCTbK). Hs HCCjieaoBaHHH BbiTeKaer, «ito nporecrepoH stBJiHercfl oahhm hs Top-moshiiihx c{)aKT0p0B CTHMyjiHUHH pocTa. Bobmojkho, mto nporecTepoH HBJIJI-eTCH TaK>Ke oahhm hs (ţiaKTopoB, HrpaiomHM HSBecTHyio pcwib nocjie nojiOBoro co3peBaHHH b TopMoaceHHH pocra y hcshihhh. CoeMecrao c .zţpyrHMH 4>aKTO-paM'H, nporecTepoH, nO-BHflHMOMy, MOJKeT OfrbHCHHTb KpHByiO pocra JK6H-iiihhh, npeBOcxoAamyio KpHByio My>KraH b npemnyfiepTaTHOM nepnofle h orcTaiomyio b ny6epTaTHOM nepHO,zţe. nporeerepoHOM mojkho 6hjio 6h ©fo-HCHHTb TaiQKe dOJiee HHl3KHft pOCT JKeHIH,HH no cpaBHeHHIO C MyîKHHHaMH. OBTsJîCHEHîiE PHCyHKOB Phc. 1. — CpeAMH Beca Tena noaontiTHbix xchbothux. ACTION DE LA PROGESTERONE SUR LE CARTILAGE DE CROISSANCE CHEZ LE RAT IMPUBERE RESUME Cet article presente les resultats experimentaux obtenus sur des rats impuberes par traitement â la progesterone. On y expose les modi-fications histologiques des cartilages de croissance par suite de ce traitement. Apres l’administration de la progesterone, on constate une diminu-tiom fontctionnelle idu cartilage ide cnofesance. Le nombre des icihoindro-cytes baisse, la substarnce amoiipihe augmente, les travees osseuses sont plus courtes. L’ossification du cartilage de croissance est enrayee par suite d’une activite reduite. OPERE ALESE 637' II resulte de cette etude que la progesterone est un des facteurs fre-nateurs du developpement de la taille. II se peut que ce soit egalement un des facteurs qui entre en ligne de compte dans la frenation de la croissance chez la femme, apres l’apparition de la puberte. L’action de-ce facteur, associee â celle de certains autres, pourrait expliquer la courbe de croissance de la taille chez la femme, courbe qui, â la periode-de prepuberte, depasse celle des mâles, pour se laisser depasser â la puberte. Le meme fait pourrait fournir l’explication de la taille moyenne des femmes, generalement inferieure â celle des hommes. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Moyenne du poids des animaux sujets des experiences. BIBLIOGRAFIE 1. Beci ere CI., De la puberte ă la menopame, Paris, Masson, 1948. 2. HvatovB. P., Bull. Exp. Biol., 1938, nr. 7. 3. Lischvitz et Simon Grivaux, Sem. Hâp. Paris, 1949, nr. 5. 4. Lischvitz Thiery, Pari ier et Del a vil le, Sem. H6p. Paris, 1951. nr.6^ 5. Parhon C. I. et Ştefan eseu C., Bull. Soc. roum. neur. endocr., 1929, nr. 1CL RESPIRAŢIA TESTICULULUI LA ANIMALE, IN LEGĂTURĂ CU VARIAŢIILE DE VÎRSTĂ ŞI TRATAMENT HORMONAL * Sîimt puţine lucrări cansajcrjaie respiraţiei testiculului. Din datele care se desprind din aceste lucrări, reiese că respiraţia testiculului depinde de vîrsta animalului şi de substratul mediului înconjurător. In absenţa glucoz-ei din mediu, respiraţia scade cu vîrsta. In prezenţa glucozei, nu suferă modificări şi este aproape aceeaşi la puii nou-născuţi şi la adulţi. Adăugarea de glucoză mediului duce la o activare a consumului de oxigen. Această activare este de asemenea în legătură cu vîrsta animalului. La animale tinere, este mică şi creşte pe măsură ce animalul înaintează în vîrstă. Aceste diferenţe legate de substrat şi de vîrstă sînt explicate prin ipoteza, după care celulele nediferenţiate ale testiculelor, epiteliul germinai al tubilor seminiferi s-ar comporta diferit din punct de vedere metabolic, iar respiraţia scăzută în absenţa substratului ar fi o caracteristică a componentei germinative a testiculului. Tratamentul hormonal cu testosteron, care contribuie la maturarea testiculului, duce la scăderea respiraţiei în mediul lipsit de glucoză şi nu o modifică în prezenţa .acestui isubisitrat. La .animalele cu eriptorhidie experimentală, în absenţa glucozei, respiraţia va fi crescută faţă de respiraţia corespunzătoare pentru vîrsta animalului. Reproducem schema unui tablou al variaţiilor, cu datele experimentale care ilustrează această ipoteză, după Teppenman (fig. 1). Aşadar, în cercetările legate de respiraţia testiculului şi în interpretarea rezultatelor obţinute, trebuie să ţinem seama de factorii menţionaţi : vîrsta şi mediul. In această lucrare, ne-am propus să urmărim acţiunea unor tratamente hormonale asupra respiraţiei testiculului. Am folosit acţiunea unui extract proteic de timus, a unui hormon cunoscut, tiroxina, şi a unui antagonist tiroidian, metiltiouracilul. In acelaşi timp am căutat să vedem şi acţiunea in vitro a extractului timic asupra consumului de oxi- In colaborare cu Natalia Apostol. Publicat în Corn. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 1, p. 189. OPERE ALESE 609 gen al ţesutului testicular. Pentru a urmări influenţa mediului, am lucrat atît în prezenţa, cît şi în absenţa glucozei şi am căutat să vedem şi acţiunea altor hexoze din mediul înconjurător. Pentru a vedea care este rolul factorului vîrstă, am lucrat cu loturi de animale de diferite vîrste. Vîrsta animalelor a fost exprimată în greutatea corporală. Am împărţit animalele de experienţă în 3 loturi. In primul lot au intrat şobolanii cîntărind între 60 şi 100 g, în al doilea — între 100 şi 150 g şi în al treilea — între 150 şi 200 g. S-a folosit mediul de fosfaţi mono-potasic şi disodic la un pH 6,8. Determinarea consumului de oxigen a fost făcută prin metoda manometrică a lui O. Warburg. Rezultatele sînt exprimate în mm3/mg ţesut uscat/oră. Urmărind variaţiile apei, s-a constatat o creştere a acesteia în raport cu vîrsta animalului, fapt care a mai fost semnalat şi cu ocazia altor cercetări. Urmărind respiraţia testiculului la animalele normale, a căror vîrstă creşte progresiv, nu am obţinut scăderea valorilor consumului de oxigen în mediul lipsit de glucoză, în legătură cu variaţia factorului vîrstă (tabelul nr. 1). Am lucrat cu cele 3 loturi de animale, a căror vîrstă Tabelul nr. î Respiraţia testiculului la şobolanii normali Oa mm3/mg ţesut uscat/oră Mediu fosfat fără glucoză Greuta- Greuta- Greuta- Nr. tea ani- r\ Nr. tea ani- o Nr. tea ani- 0 exp. malului qo2 exp. malului O2 exp. malului o2 (g) (g) (g) 1 58 2,73 1 100 3,77 1 140 2,66 2 58 3,62 2 100 3,35 2 140 3,62 3 60 3,37 3 102 3,96 3 147 3,36 4 68 3,14 4 107 2,65 4 150 2,80 5 68 3,11 5 110 2,62 5 155 2,85 6 68 3,04 6 110 2,74 6 155 3,07 7 70 3,00 7 112 4,26 7 170 3,50 8 75 2,76 8 115 2,52 8 170 2,10 9 76 3,40 9 115 2,82 9 185 3,12 10 78 3,03 10 120 3,04 10 185 3,20 11 78 3,63 11 120 3,71 11 187 3,34 11 78 3,63 12 122 2,88 12 195 3.17 12 79 2,70 13 125 3,34 13 200 2,67 13 80 2,60 14 127 4,18 c=±0,m 14 15 80 80 3,12 2,63 15 16 130 130 2,71 2,74 Media = , 3,03±0,111 E.S. 16 82 2,52 17 130 3,32 17 89 3,00 18 130 3,22 18 90 3,93 19 130 2,82 19 95 2,53 20 130 3,16 20 98 2,95 21 135 2,46 a—d=0,378 22 136 3,40 Media=3,04±0,085 E.S. 23 24 136 137 3,80 2,55 c=±0,514 Media = 3 ,16 ±0,111 E.S 39 — Opere alese — c. 3487 610 C. I. PARHON variază între anumite limite, formînd treceri gradate de la o vîrstă \a alta ; în felul acesta ar fi posibil ca diferenţele să fie mai atenuate şi astfel rezultatul mediilor să nu indice scăderile datorite vîrstei. Totuşi, comparînd rezultatul consumului de oxigen obţinut la 2 vîrste corespunzătoare datelor extreme din tabelul nostru, de exemplu la şobolanii de 60 g Q 02—3,16 (media a 6 determinări) eu rezultatul obţinut pentru şobolanii de 180—200 g Q 02—3,14 (media a 5 determinări), nu constatăm diferenţe care să arate o scădere a respiraţiei cauzate de maturaţia ţesutului testicular. Tabelul nr. 2 Respiraţia testiculului la şobolanii normali Qq2 mm3/mg ţesut uscat/oră Mediu fosfat cu glucoză Greuta- Greuta- Greuta- Nr. tea ani- r1 Nr; tea ani- Q ^02 Nr. tea ani- Q vo2 exp. malului (g) o2 exp. malului (g) exp. malului (g) 1 58 2,75 1 100 4,32 1 140 3,75 2 58 3,68 2 100 3,94 2 140 4,36 3 60 3,96 3 102 3,79 3 142 4,18 4 68 2,60 4 107 2,00 4 147 4,70 5 70 3,75 5 110 3,22 5 150 3,80 6 76 4,00 6 112 4,88 6 155 4,38 7 78 2,74 7 120 3,55 7 155 3,37 8 78 2,57 8 120 3,91 8 170 3,92 9 79 2,49 9 122 3,28 9 170 2,93 10 80 3,03 10 125 3,46 10 185 3,80 11 80 2,70 11 127 4,35 11 185 3,66 12 80 3,20 12 130 3,34 12 187 3,64 13 82 2,64 13 130 3,56 13 195 3,65 14 89 3,99 14 130 4,74 14 200 3,36 15 90 3,51 15 130 2,84 a=±0,466 16 95 2,94 <*=±0,557 16 17 130 135 3,30 2,64 Media = 3,82 ± 0,125 E. S. Media = 3,16 ± 0,139 E.S 18 19 136 136 4,20 3,93 nr. 2). Acest faipt, ia! creşterii Qo2 prin adăugare de glucoză, rezultă şi din schema lui Tepperman, prin compararea cu valorile respiraţiei în mediul lipsit de glucoză, valori care urmează scăderile legate, după autor, de vîrsta animalului. Schema rezultatelor noastre este însă diferită de cea dată de Tepperman, atît pentru mediul lipsit de glucoză, cît şi pentru cel cu glucoză. Tratamentul cu extract timic, aplicat şobolanilor timp de o lună în doza 0,5 cm3 extract timic pe zi, a dus la modificarea consumului de oxigen, atît în prezenţa cît şi în absenţa glucozei, în felul următor. 611 Tabelul nr. 3 Acţiunea timusului asupra respiraţiei testiculului la şobolani Qo2 mm3/mg ţesut uscat/oră Acţiunea tratamentului cu extract timic Nr. exp. Greutatea animalului (g) Mediu fosfat—glucoză Mediu fosfat-r-glucoză Martori Timus Martori Ţimus 1 58 3,62 2,73 3,68 2,75 2 68 3,11 3,37 — 3,96 3 68 3,04 3,14 3,75 2,60 4 70 3,00 4,40 —■ 3,00 5 75 2,76 3,03 3,20 2,70 6 80 2,63 3,63 2,64 2,74 7 82 2,52 4,12 3,99 2,57 8 98 3,00 2,60 2,94 3,00 9 95 2,56 3,93 — 2,50 10 98 2,95 3,35 — 2,70 o = ± 0,325 o = ± 0,590 a = ± 0,523 o = ± 0,421 Media = 2,91 ± 0,103 E.S. 3,43±0,187 E.S. 3,36±0,214 E.S. 2,85±0,133 E.S. 11 100 2,62 3,77 3,55 3,94 12 100 2,74 3,96 3,91 3,79 13 112 3,52 4,26 3,28 3,88 14 127 3,82 4,18 3,46 4,35 15 137 3,16 2,55 3,34 4,08 16 140 2,80 2,66 3,56 3,75 a = ± 0,477 ■a = ± 0,762 a = ± 0,212 <5 " -ţ~ 0,203 Media = 3, 11 ± 0,195 E.S. 3,56±0,311 E.S. 3,51±0,086 E.S. 3,96±0,083 E.S. 17 150 3,62 2,80 4,36 3,80 18 155 3,70 2,85 4,18 4,38 19 155 3,36 3,07 4,70 4,37 20 170 2,90 3,50 4,10 3,92 21 200 2,98 2,67 3,60 3,36 22 200 3,16 3,00 3,64 3,75 23 200 3,12 2,82 4,65 3,98 24 200 3,20 2,94 a = ± 0,438 c = 4- 0,357 25 210 3,34 3,07 26 210 3,17 2,92 a = zt 0,256 g = ± 0,226 Media =3,25±0,081 E.S. 2,96±0,072 E.S. 4,17±0,166 E.S. 3,79±0,134 E.S. Acţiunea atimiei experimentale 1 80 2,63 3,74 3,20 4,56 2 85 2,80 3,50 3,64 3,83 3 85 3,00 3,74 3,99 4,76 4 100 2,66 2,46 3,55 4,35 5 110 2,95 3,28 3,91 3,88 6 110 2,62 2,92 3,86 4,49 7 120 3,16 3,11 3,96 3,60 a = ± 0,210 o = ± 4,65 g= Hh 0,286 o = ± 0,438 Media = 2,83± 0,080 E.S. |3,25±0,176E.S.|3,73±0,108E.S.|4,21±0,185E.S. 612 C. I. PARHON Tabelul nr. 3 (urmare) Acţiunea extractului timic in vitro Nr. anim. Mediu fosfat—glucoză Nr. anim. Mediu fosfat+giucoză Animale 14 Martori 2,984:0,084 E.S. 10 Martori 3,76+0,106 E.S. normale 14 Timus 3,62+0,083 E.S. 10 Timus 4,57+0,166 E.S. Animale 16 Martori 3,25+0,086 E.S. 16 Martori 3,75+0,108 E.S. tratate cu timus 16 Timus 3,70+0,108 E.S. 16 Timus 4,32+0,123 E.S. Animale cu 16 Martori 3,27+0,118 E.S. 16 Martori 4,09+0,154 E.S. atimie ex- perimentală 16 Timus 3,66+0,109 E.S. 16 Timus 3,96+0,136 E.S. Sub acţiunea extractului timic, în mediul lipsit de glucoză, creşterea respiraţiei testiculului are loc numai la «animale tinere, Qo2 = 3,43+ ±0,187 E.S. faţă de 2,91 ±0,103 E.S. la şobolanii din lotul I. La şobolanii din lotul II, creşterile devin nesemnificative, iar la şobolanii din lotul III, media este mai mică la animalele tratate, faţă de media rezultatelor obţinute pentru martori (2,96 < 3,25). In mediul cu glucoză, rezultatul acţiunii tratamentului cu extract timic arată o stimulare a respiraţiei numai la animalele în greutate de 100—140 g. Pentru loturile animalelor mai tinere, cît şi ale celor mai în vîrstă, nu se observă nici o creştere. Media rezultatelor celor 3 loturi, deci a animalelor cu o greutate variind între 60 şi 200 g, nu arată nici un fei de stimulare (3,68 pentru martori şi 3,49 pentru trataţi) (tabelul nr, 3). Adăugarea in vitro ,a extractului timic, atît în absenţa cît şi în prezenţa glucozei, duce la o creştere a consumului de -oxigen în testiculul provenind de la un animal normal. In vitro, acţiunea extractului timic asupra testiculului provenind de la animalele tratate cu timus nu diferă de cea găsită pentru testiculul animalelor normale. Se observă o acţiune de stimulare, atît în mediul lipsit de glucoză, cît şi în cel cu glucoză. Am căutat să provocăm o atimie experimentală cu ajutorul raze- lor X. Am obţinut numai în foarte puţine cazuri distrugerea aproape totală a timusului; la majoritatea animalelor modificările morfologice constatate au fost neînsemnate, totuşi şi la aceste animale am urmărit acţiunea extractului timic. Am găsit că la şobolanii cu acest grad de atimie provocată, respiraţia ţesutului testicular este crescută faţă de cea a„ Ş°bolanilor martori de aceeaşi vîrstă, atît în mediul lipsit de glucoză, cît şi în mediul cu glucoză. Acest rezultat este asemănător cu cel obţinut la şobolanii de aceeaşi vîrstă trataţi cu extract timic. Acţiunea in vitro a extractului timic asupra testiculului provenind de la animale cu atimie experimentală are loc în mediul lipsit de glu- coză şi nu are loc în prezenţa glucozei. OPERE ALESE 613 Urmărind acţiunea unor doze mici de tiroxină, doze cu acţiune ana-bolică (10 y pe zi timp de 20 de zile) am putut constata că sub acţiunea acestor doze, respiraţia testiculului rămîne neschimbată, atît în mediul lipsit de glucoză cît şi în prezenţa glucozei, faţă de respiraţia acestui ţesut la animalele netratate. Respiraţia ţesutului testicular, atît la animalele normale, cît şi la cele tratate, este mărită prin adăugarea de glucoză ca substrat în aceeaşi proporţie. Adăugarea de extraat timiic in vitro testiculului provenind de la animale tratate cu tiroxină, stimulează respiraţia testiculului în mediul lipsit de glucoză, ca şi în cazul animalului normal. In prezenţa glucozei, nu se mai obţine însă această stimulare prin extract timic (tabelul nr. 4). Rezultatul, împreună cu cel găsit pentru animalele cu atimie experimentală, pledează pentru existenţa unei corelaţii între timus, tiroidă şi gonade, precum şi pentru ipoteza pentru existenţa unei acţiuni a timusului asupra metabolismului glucidelor. Tratamentul cu metiltiouracil administrat timp de 20 de zile, în doza de 10—20 mg, duce la modificarea răspunsului dat de ţesutul testicular. la adăugarea de glucoză. In majoritatea cazurilor, mai ales la animalele tratate cu 20 mg, adăugarea de glucoză mediului nu duce la creşterea respiraţiei (tabelul nr. 4). Am urmărit acest fapt, al lipsei de creştere a consumului de oxigen după adăugarea glucozei, constatat la animalele tratate cu metiltiouracil şi la animale tiroidectomizate, pentru a vedea dacă toxicitatea metiltiouracilului sau activitatea tiroidiană stau la baza acestui fenomen. Am lucrat cu iepuri normali şi tiroidectomizaţi. La iepurele normal, după adăugarea de glucoză, respiraţia testiculului este crescută. La iepurele tiroidectomizat, adăugarea glucozei nu creşte utilizarea acestui substrat. Respiraţia testiculului. La iepurele 'normali : Qo2 = 0,34 — 0,44 în absenţa glucozei şi 6,64 — 0,70 în prezenţa glucozei. La iepurele tiroidectomizat: Qo2 = 0,34 — 0,40 în absenţa glucozei şi 0,32 — 0,46 în prezenţa glucozei. Acest fenomen, al unei utilizări scăzute de glucoză, a fost semnalat şi pentru inima perfuzată a unor pisici tiroidectomizate. Aşadar, folosirea glucozei ca substrat, în timpul respiraţiei ţesutului testicular, este legată de prezenţa tiroidei, lipsa acesteia sau inhibarea sa prin metiltiouracil, împiedicînd folosirea glucozei. Adăugarea de extract timic in vitro ţesutului testicular al animalelor tratate cu metiltiouracil, are un efect stimulator asupra consumului de oxigen în mediu cu şi fără glucoză (tabelul nr. 4), 614 Tabelul nr. 4 Acţiunea tiroidei asupra respiraţiei testiculului la şobolani Qo2 mm3/mg ţesut uscat/oră Acţiunea tratamentului cu tiroxină Nr. exp. Greutatea animalului S Mediu fosfat—glucoză Mediu fosfat + giucoză Martori Tiroxină' Martori Tiroxină 1 110 2,62 3,20 3,58 3,51 2 120 2,82 2,67 3,12 3,24 3 165 3,04 3,61 2,93 3,93 4 170 2,52 2,06 3,66 3,00 5 170 3,12 2,72 3,65 3,38 a = ± 0,259 o = ± 0,602 c == + 0,339 a = + 0,345 Media = | 2,82±0,115 E.S.I 2,85+0,269 E.S. 3,39+0,152 E.S. 3,41+0,155 E.S. Acţiunea extractului timic in viiro Nr. anim. Mediu fosfat—glucoză Mediu fosfat+giucoză La animale tratate cu 6 Martori 2,85+0,269 E.S. 3,41+0,155 E.S. tiroxină 6 Timus 3,39+0,112 E.S. 3,38+0,104 E.S. Animalele tratate cu 12 Martori 3,19+0,090 E.S. 3,13+0,103 E.S. metiltiouracil 12 Timus 3,94+0,070 E.S. 3,71+0,078 E.S. Acţiunea tratamentului eu metiltiouracil Nr. exp. Greutatea animalului (g) Madiu fosfat—glucoză Mediu fosfat+gucoză Martori j 1 M. T. U. Martori j I M. T. U. i0 mg 13 mg 1 120 3,71 3,56 3,55 3,70 2 120 3,04 2,42 3,91 2,24 3 125 3,34 2,96 3,46 2,88 4 133 2,74 3,14 3,34 3,15 5 140 3,62 2,97 3,30 2,79 6 170 2,10 2,10 2,93 2,93 7 180 3,20 2,86 3,66 3,04 o = +0,553 o = + 0,475 a = + 0,309 a = +0,436 Media = | [3,10+0,209 E.S.| 2,86+0,179 E.S.1 î 3,45+0,117 E.S.I [2,96+0,165 E.S. 1 190 3,62 3,64 3,93 3,16 2 200 - 3,50 3,86 3,78 3,88 3 190 3,36 3,41 4,12 2,94 4 190 3,16 3,78 4,06 3,28 5 195 3,34 2,94 3,95 2,98 6 200 3,17 3,53 3,64 3,58 cr = + 0,181 a = + 0,278 a = + 0,172 cr = + 0,365 Media = 3,36+0,074 E.S.I 3,52+0,113 E.S. 3,91 + 0,070 E.S. |3,30±0,149 E.S. OPERE ALESE 615 Aşadar, extractul timic inactiv asupra respiraţiei testiculului în mediu glucozat, la animale tratate cu tiroxină, este activ la animale cu tiroida inhibată prin metiltiouracil. Intr-o lucrare anterioară, am arătat că extractul timic este inactiv asupra muşchiului animalelor tratate cu metiltiouracil în mediu lipsit de glucoză, şi devine activ după adăugarea de glucoză mediului, acţiune inversă celei care are loc asupra testiculului la animalele tratate cu tiroxină în doză anabolică. Avînd în vedere greutatea cu care ţesutul testicular, la animalele tratate cu metiltiouracil şi la cele tiroidectomizate, consumă glucoza adăugată mediului, precum şi faptul că metabolismul hidraţilor de carbon din glandele sexuale este legat de metabolismul fructozei, ni s-a părut interesant de a urmări respiraţia testiculului atît în prezenţa acestui hidrat de carbon, cît şi în prezenţa manozei. Am folosit fructoza şi manoza în aceeaşi concentraţie ca şi glucoza (0,2%). Creşterea respiraţiei, care are loc la ţesutul testicular al iepurelui normal după adăugarea de glucoză, este chiar mai activă după adăugarea de fructoză şi manoză. La iepurele tiroidectomizat, această creştere nu are loc cu nici una din hexozele folosite (tabelul nr. 5). Rezultatele noastre au fost prelucrate statistic. S-au calculat mediile aritmetice şi erorile standard ale mediilor, după formula : în care N este numărul experienţelor, iar Sa2 suma pătratelor diferenţelor faţă de media aritmetică (2). Tabelul nr. 5 Acţiunea glucozei şi manozei asupra respiraţiei ţesutului testicular la iepurele normal şi tiroidectomizat QOs mm3/mg ţesut umed/oră Iepure normal: mediu fosfat Iepure tiroidectomizat: fără glucoză — 0,37 — 0,39 cu glucoză — 0,43 — 0,49 cu fructoză — 0,49 — 0,53 cu manoză — 0,49 — 0,52 fără glucoză — p,33 — 0,36 cu glucoză — 0^1 — 0,33 cu fructoză — 0,34 — 0,35 cu manoză — 0,33 — 0,34 CONCLUZII In urma experienţelor arătate în această lucrare, am putut stabili că : 1. Respiraţia testiculului nu variază cu vîrsta animalului în mediul lipsit de glucoză, după cum susţin unii autori. 616 C. I. PARHON 2. Adăugarea de glucoză mediului face să crească respiraţia ţesutului testicular. Această creştere este mai mare la animalele de 100— 200 g, decît la animalele mai tinere. 3. Tratamentul cu extract timic duce la creşterea respiraţiei ţesutului testicular la animalele tinere, în absenţa glucozei mediului. 4. Acţiunea extractului timic in vitro se traduce printr-o creştere a consumului de oxigen, atît în mediul lipsit de glucoză, cît şi în mediul glucozat. 5. Tratamentul cu tiroxină în doze anabolice inhibă acţiunea extractului timic în prezenţa glucozei. 6. Tratamentul cu metiltiouracil şi tiroidectomia scad posibilitatea ţesutului testicular de a utiliza glucoza, fructoză şi manoza. Stabilirea acestor fapte experimentale arată posibilitatea existenţei unei corelaţii între timus, tiroidă şi gonade, legată de acţiunea asupra metabolismului glucidelor, şi ne va permite în viitor să continuăm studiul acestei corelaţii, în legătură cu acţiunea de coordonare şi de reglare a sistemului nervos. OKHCJIHTEJIbHblE IlPOUECCbl B CEMEHHHKAX TKHBOTHblX B CB5I3H C B03PACTHbIMH PA3J1IOTH5IMH H TOPMOHAJIbHblM JIE^EHMEM PE3KDME OKHCJMTejibHHe npon,eccbi tbcthKyjthphoh tk3hh b cbh3h c B03j,eăcT-BH6M pa3JIHqHbIX (ţjaKJOpOB OqeHb MajIO HSBeCTHbl. B 3T0H pa6oTe aBTop Hccjie^OBaji oKHCJiHTejibHbie nponeccu yKa3aHHoft TK3HH no# BJIHHHHeM B03paCTHbIX cf>aKTOpOB, OKpy}KaK)III,efi Cpejţbl H rOpMO-HOTepanitH. no MHeHHio HeKOTopbix aBTOpOB, OKncjiHTejibHbie npoii.eccbi B CeMeH-HHKax o6parao nponopuHOHajibHbi BospacTy jKHBOTHoro, HesaBtîCHMO ot rji'ioKoeHoro cyScrpaTa. PesyjibTaTbi, noj’yqeHHbie aBTopoM, He noATBepîK-AaiOT 3Ty rHnoTe3y. JI,odaBJieHne wnoKosbi Be^eT k hbhomy noBbimeHHio ah-X3HHH TecTHKyJIHP'HblX TKaHeft. JleqenHe SKCTpaKTOM bhjio^koboh >Kejie3bi npHBOjijiT b cpe,n,e, c Hajra- HHeM HJIH OTCyTCTBHeM TJIK)K03bI, K nOBHUieHHK) OKHCJIIHTejIbHblX npOUCCCOB C6MeHHHKOB. Jle^eHHe MajibiMH aosaMH THpoKCHHa, o6jia,n,aiomero aHa6oJiHqecKHM 3(ţ)(J)eKT0M, He H3MeHfleT AbIXaHHe CeM6HHHK0B. B OTCyTCTBHH rJIIOKOSbl AOSaBJieHHe SKCTpaKTa BHJIOqKOBOS >Kejie3bI K TeCTHKyJIHpiHO'ft TKaHH ÎKHBOTHblX, nOflBepraBUIHXCH JieqeHHIO THpOKCHHOM, npHBOAHT K yCHJieHHIO OKHOIHTeJIbHblX npOIXecCOB yKa3aHHOft TKaHH. OPERE ALESE 617 Jleqeme MeTHJiTHoypanHJiOM hjiii y^ajieHne iumtoshahoh >Kejie3bi chii- 5KaiOT B03MG>KH0CTH yCBOeHHH T6CTHKyJIH pHOH TKaHbK) r«HK)K03bI, (j)pyKT03bî H MaHD3bI. Pe3yjibTaTbi, nojiyqeHHbie aBT0p0M, ri03B0jiHi0T AOKa3aTb B03MO>KiHOCTb HaJIHqHH KOppeJIHIXHH Me>K^y BHJIOqKOBOH }KejI03OH, IlţHTOBHAHOH >KeJie30H M nOJIOBbIMH >Kejie3aMH, *ITO> 3aBHCHT OT CTeneHiH HCnOJIb3yeMO€TH rJII0K03bI. OB'bHCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1. — OKHCjiHTejibHbie npoueccbi b ceMeHHHKax Kpbicbi b CBH3H c B03pacT0xr HCHBOTHoro ino TennepMaHy). Phc. 2. — OKHCJiHTejibHbie npoiteccbi ceMeHHHKOB Kpbicbi b cbsi3h c B03pacT0M? ^HBomoro. LA RESPIRATION DU TISSU TESTICULAIRE DES ANIMAUX EN RAISON DE L’ÂGE ET DU TRAITEMENT HORMONAL RESUME La respiration du tissu testiculaire sous l’influence des differents-îacteurs est assez peu connue. Dans ce travail, l’auteur a etudie la respiration de ce tissu, sous-l’influence des facteurs âge et milieu ambiant, ainsi que sous l’influence-de certains traitements hormonaux. Seloin loentaiins .auteurs, la respiration du tiissu testiculaire serait inversement proportionelle â l’âge des animaux et l’effet du substratum de glucose, indifferent. Les riesultats que l’auteur a obtenus ne confir-ment pas cette hypothese. L’addition de glucose determine une inten-sification manifeste de la respiration du tissu testiculaire. Le trăit ement avec de faibles doses de thyroxme — qui ,a un effet anabolique — ne modifie pas la respiration du testicule. En l’absence du glucose, l’addition d’extrait de thymus au tissu* testiculaire des animaux traites â la thyroxine intensifie la respiration de ce tissu. Le traitemesnt au methylthiounaeile aussi bien que la t'hyroî'decto-mie reduisent les possibilites du tissu testiculaire d’utiliser le glucose,. le fructose, le mannose. Les resultats obtenus ont permis â l’auteur de demontrer la possi-bilite d’une correlation entre le thymus, la thyroîde et les gonades, qui depend de l’influence exercee par l’emploi du glucose. .618 C. I. PARHON EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La respiration du tissu testiculaire du Rat, en raison de l’âge de l’aniniat ‘(d’apres Tepperman). Fig. 2. •— La respiration du tissu testiculaire du Rat, en raison de Page de Panimal. BIBLIOGRAFIE 1. Ambrus G., Biochem. Z., 1929, voi. 205, p. 194. :2. Iakoviev K. P. Matematiceskaia obrabotka rezultatov izmerenii, Moscova, Medghiz, 1950. 3. Med vede va N. B., Experimentalnaia Endokrinologhia, Moscova, Medghiz, 1949. -4. Parhon C. I. si Apostol N., Stud. cercet. endocr. 1952, t. III, nr. 1—2, p. 96. 5. SchulerW., Helvet. chim. Acta, 1944, voi. 27, p. 1796. *6. Tepperman J., Tepperman H. M. a. Herman J. Dich, Endocrino- logy, 1949, voi. 45, nr. 5, p. 491. 7(. W&rburg O 11 o, Metabolisme cellulaire et metabolisme des tumeurs, Paris, 1928. DEOSEBIRILE INSUFICIENŢELOR MONO- ŞI BIGLANDULARE ÎN RAPORT CU SEXUL * Cercetările noastre experimentale privind biologia vîrstelor au fost îndreptate în două direcţii: întinderea, deci prelungirea vieţii şi îmbă-trînirea precoce şi consecinţa ei, scurtarea filmului vital. In aceste din urmă experienţe, printre altele, am urmărit în ce măsură insuficienţa glandulară provocată prin ablaţia uneia sau mai multor glande endocrine, poate influenţa durata vieţii animalelor şi ce modificări produc în comportamentul lor, urmînd ca ulterior să cercetăm modificările histo-funcţionale ale diverselor organe şi ţesuturi. Observaţiile s-au făcut pe 60 de şobolani impuberi, între 30—50 g, de ambele sexe. Aceştia au fost grupaţi în 3 loturi. In fiecare lot, 10 animale au fost operate şi 10 animale de aceeaşi vîrstă au fost păstrate ca martore. In primul lot, animalele au fost gonadectomizate, în al doilea, etiroidate şi în al treilea, etiroidate şi gonadectomizate. Animalele din primul şi al treilea lot au fost observate timp de 5 luni, cele din lotul al doilea numai două luni, fiind puse în experimentare mai tîrziu. Reamintim că în fiecare lot a fost un număr' egal de masculi şi femele, or, prima observaţie a noastră se referă îndeosebi la diferenţele de reacţie a animalelor după sex. Astfel, în primul lot al animalelor gonadectomizate, şobolanii au avut o greutate iniţială În medie de 30 g. După 'primele două luni de la operaţie, masculii au crescut în greutate, în medie cu 145% faţă de greutatea iniţială, iar după 5 luni cu 265%, lungimea animalelor cres-cînd proporţional cu greutatea lor. Masculii martori au crescut în primele 2 luni cu 127%, iar după 5 luni cu 236%. Femelele gonadectomizate, din contra, au crescut mai puţin în greutate, comparativ cu martorele, astfel după 2 luni de la operaţie femelele au crescut în medie cu 100% faţă de greutatea iniţială, iar după 5 luni cu 202%, pe cînd martorele, au crescut respectiv cu 114% şi 216%. Se poate deci conchide că * în colaborare ou Marcela Pitiş şi Al. Botez. Notă prezentată în şedinţa din 16 noiembrie 1949. Publica>tă în Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria ; şt. med., 1950, t. II, nr. 1, p. 55. 620 c. i. pa:-j:on Fig. 3. — Şobolani masculi. Stînga: martor. Dreapta: etiroidat. Fig. 4. — Şobolani femele. Stînga: martor. Dreapta: etiroidat. OPERE ALESE 621 gonadectomia la mascul duce la o moderată exagerare a creşterii faţă de martor, pe cînd la femele se observă, din contră, o uşoară încetinire a ei. In lotul al doilea al animalelor tiroidectomizate (paratiroidele fiind lăsate pe loc), greutatea iniţială a animalelor a fost de aproximativ 40 g. Aceste animale au fost observate numai timp de 2 luni. Masculii eti-roidaţi au crescut în greutate în acest timp cu 47% faţă de greutatea Fig. 5. — Şobolani masculi. Stînga: Fig. 6. —Şobolani femele. Stingă: mar- martor. Dreapta: etiroidat şi gona- tor. Dreapta: etiroidat şi gonadecto- dectomizat. mizat. iniţială, pe cînd martorii, cu 95%. Femelele etiroidate, în acelaşi interval de timp, au crescut cu 71% pe cînd martorele, cu 102%. Inhibiţia creşterii observate de obicei după tiroidectomie este deci mult mai pronunţată la masculi faţă de femele. In sfîrşit, în ultimul lot al animalelor gonadectomizate şi etiroidate în acelaşi timp, greutatea iniţială a animalelor a fost între 50 şi 60 g. La acest lot s-a observat cea mai importantă oprire în creştere. Masculii, după 2 luni de la operaţie, au crescut numai eu 31% şi aceasta >a fost greutatea maximă atinsă, după acest interval animalele scăzînd în greutate astfel că după 5 luni de tratament, greutatea lor întrecea numai cu 11% greutatea iniţială. Martorii, în acelaşi timp, au crescut cu 99% după 2 luni şi cu 127% după 5 -luni. La femele deosebirea a fost mai puţin marcată ; după 2 luni de la operaţie greutatea animalelor a crescut cu 46% iar după 5 [luni cu 77%, pe cînd la martore a fost de 75% după primele 2 luni şi de 102% după următoarele. Şi în acest lot ca şi în cel 622 C. I. PARHON precedent, dezvoltarea femelelor a fost mai puţin influenţată chiar în această insuficienţă biglandulară, pe cînd la masculi gonadectomia a cauzat, din contră, o exagerare a întîrzierii în dezvoltare produsă de ti-roidectomie. Aceste reacţii deosebite ale animalelor după sex au fost observate de Şt.-M. Miilcu şi M. Pitiş, după tratamentul cu epifizhormon ca şi după foliculină. Aceiaşi autori au găsit de asemenea deosebiri morfologice în paratiroidele de şobolani după sex. Dlacă la animalele gonadectamizate, masculii au. crescut mai mult în lungime şi greutate, explicaţia ar fi desigur o acţiune inhibitorie mai netă a hormonilor androgeni asupra cartilajelor de creştere, decît aceea a hormonilor estrogeni. Etiroidarea însă arată din contra la masculi o întîrziere mai accentuată în dezvoltare decît la femele, tiroida apărînd în acest caz mai necesară masculului decît femelei. Este posibil, pe de altă parte, ca o altă modificare a echilibrului endocrin să supleeze funcţia tiroidiană la femele şi poate ne-am fi putut gîndi la ovar, acţiunea morfogenetică a hormonilor secretaţi de această glandă putînd eventual îndeplini în parte această funcţie, dacă aceleaşi observaţii nu le-am fi avut şi la femelele etiroidate şi gonadectomizate. La aceste din urmă animale diferenţele de creştere au fost relativ mici faţă de femelele numai etiroidate, spre deosebire de masculi unde castrarea a dus la o accentuare a întîrzierii în dezvoltare. Aceasta duce la concluzia : prezenţa hormonilor feminini este indiferentă acţiunii etiroidării asupra dezvoltării şobolanului, pe cînd hormonii masculini sînt necesari, oprirea în dezvoltare fiind mai accentuată la animale castrate. Pe de altă parte, acţiunea deosebită, chiar în absenţa gonadelor, adică în absenţa sexualrzării ■hormonale, ridică ipoteza unei sensibilizări a zigoţilor, sensibilizarea sexului feminin la absenţa hormonilor tiroi-dieni fiind mai mică decît a sexului masculin şi desigur acelaşi lucru se poate spune şi despre hormonii sexuali, sexul masculin fiind mai sensibil în acelaşi timp la absenţa hormonilor sexuali respectivi decît sexul feminin. Aceste cercetări privind reacţiile diferite după sex în diverse insuficienţe mono- şi biglandulare, trebuie de sigur continuate pe o scară mai întinsă. Aceste diferenţe ar duce poate la alte interpretări ale sindroamelor endocrine şi ar sugera aplicări terapeutice deosebite. PA3JIMHE ME)K#y MOHO- H BHrJIAH^YJWHblMH HE^OCTATOqHOCTflMH B 3ABHCHMOCTH OT ITOJIA PE3K3ME npH HCCJie&OBaHHHX BOSpaCTHOH 6HOJIOrHH aBTOpbl OTMeTHJIH 3(J)(f)eKTbI moho- h 6nrJianjxyjinpHhix hc^octaTo^hoctch, nojiyqeiHHbix nocp©actbom y^a-jieHHH pasjinqHHx shaokphhhhx TKejiQs y 60 HenojiOBOGpejibix Kpbic o6oero noJia. }KjiBOTHbie 6hjm pa36nTbi Ha 3 rpynnbi: oahh noABeprjiHCb VAajîeHHK) OPERE ALESE 623* noJiOBbix Htejies, apyrne — mHTOBHAHbix }Kejie3, a b nocjie^neH rpynne npOHSBO^HJiHCb 06a BMemarejibCTBa. 3a HCKJiioqeHHeM thpeon asktomhpobahHbix hchbothhx, Bce ocTajibHbie b TeqeHHe 5 MecnueB Haxo/uijmcb no& Ha6jiK>A^HHeM. Bnaqajie OTMeqajmcb peaKTHBHbie pa3jmqHH, b 3aB hchmo cth ot uojim xcHBOTHbix. TaK, HanpHMep, KacTpHpoiBaHHbie caMiijbi pocjiH b AJiHHy h npn-6aB«Ji5îJiHCb b Bece 6ojibine, qeM KOHTpojibHbie >KHBOTHbie toto xce B03pacrar b to BpeMH KaK y caMOK Hao6opOT, OTMeqajiocb He3HaqHTenbHoe 3aMejyieHHe pocTa. y caMixoB c yAajieHHoă iuhtobhahoh 2Kejie3ofi OTMeqajiocb 3HaqHTejib-Hoe saMe^jieHHe pocTa, 6ojiee Bbipa>KeHHoe y th p eo kto MHp ob a h h bi x, nem rOH a^SKTOM Hp OB a H HblX caMIţOB. T HpeOH^SKTOMHH BbI3bIBaJia y CaMOK M0Hee' BbipaxceHHoe oxcraBaHne b pocTe. ToqHo TaioKe y caMOK He HadjnoAajiocb* CTaTHCTHqecKH AOCTOBepHbix pa3JiHqHH Me^Kjxy HHxaKTHbiMH rpynnaMH, c O&HOH CTOpOHbl, H THpeOSHJXSKTOMHpOBaHHblMH HJI'H KaCTpHpOBaiHHblMH B 0&H0 H TO >Ke BpeMH caMOK, C apyrofi CTOpOHbl. ÂBTopbi npHHiJiH k saKJiioqeHHK), qro BbimeyKa3aHHoe paMHqHe, cBH3aa-Hoe c nojioM, He oâycjioBJiHBaeTcn HCKJiioqHTejibHO rop-MOHajibHoft ceRcyajib-hoh £H4>4)epeHimpoBKoă, TaK KaK Te we tymoMeEu HafijHo^aioTCH h y Ka-CTpHp OB aHHblX }KHBOTHbIX, H qTO, CJie£OBaTeJIbHO, Hy>KHO yqHTbIBaTb TaKXCer ceKcyajibHyio OTcf^epeHiţHpOBKy 3HroTa. OB'bflCHEHHE PHCYHKOB Phc. 1. — Kpbicbi-caMUbi. CjieBa — KCHTpojibHoe >KHB0TH0e. CnpaBa — roHajţsKTO- MHpjOBaHHOe JKHBOTHOe. Phc. 2. — Kpbicbi-caMKH. CjieBa — KOHTpojibHoe >KHB0TH0e. CnpaBa — roHa/ţsKTO-MHpOBaHHOe JKHBOTHOe. Phc. 3. — KpHCH-caMiţbi. CjieBa — KOHTpojibHoe >KHB0TH0e. CnpaE-a — THpeoHzisK- TOMHpOBaHHOe JKHBOTHOe. Phc. 4. — Kpbicbi-caMKH. CjieBa — KOHTpojibHoe ^khbothoc. CnpaBa — THpeoH-ZXSKTOMHpOBaHHOe HCHBOTHOe. Phc. 5. — Kpbicbi-caivmbi. C,neBa — KOHTpojibHoe 3KHB0TH.0e. CnpaBa — THpeoHjţs-KTOMHpOBaHHOe H rOHajXSKTOMHpOBaHHOe HCHBOTHOe. Phc. 6. — Kpbicbi-caMKH. CneBa — KOHTpojibHoe îkhbothog. CnpaBa — THpeoHAS-KTOMHpOBaHHOe H rOHaflSKTOMHpOBaHHOe HCH30TH0e. LES DIFFERENCES DES INSUFFISANCES MONO-ET BIGLANDULAIRES EN RAISON DU SEXE RESUME Au cours de leurs recherches portant sur la biologie des âges, les auteurs ont remarque les effets des insuffisances mono- et biglandu-laires, obtenues par ablation de differentes glandes endocrines, sur 60 rats mp ub eres des deux isexes. Les animaux oint ete reparitiis en 3 lots : les uns ont ete gonadectomises, les autres, thyroîdectomises, et les derniers ont subi les deux interventions. ■624 C. I. PARHON A l’exception des animaux thyro'idectomises, tous les autres ont ete tenus en observation 5 mois durant. Au debut, on a remarque une difference de reaction, en rapport avec le sexe des animaux. C’est ainsi que ies mâles ohâtries se sont developpes, •comme taille et comme poids, beaucoup plus que les temoins du meme âge, alors que Ies femelles omt souffert un leger retard de croissance. Les mâles thyreoprives ont accuse un arret marque de leur developpe-ment, arrât qui a ete encore plus important chez les mâles thyroi'decto* mises et gonadectomises. La thyroidectomie des femelles a entraîne un retard moins marque de la croissance. Les animaux de ce sexe n’ont pas non plus accuse de differences notables entre ce groupe et celuf des femelles thyro'idectomisees et châtrees en meme temps. Les auteurs en ont conclu que ces differences, en raison du sexe, ne seraient pas dues uniquement â la differesnciaitiion isexuelle hormonale, etant donne qu’elles ont ete remarquees chez les animaux châtres aussi, et qu’il faut egalement faire entrer en ligne de compte la differenciation sexuelle du zygote. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Rats mâles. A gauche: temoin; â droite: gonadectomise. Fig. 2. — Rats femelles. A gauche: temoin; â droite: gonadectomisee. Fig. 3. — Rats mâles. A gauche: temoin; â droite: thyroîdectomise. Fig. 4. — Rats femelles. A gauche: temoin; â droite: thyroidectomisee. Fig. 5. — Rats mâles. A gauche: temoin; â droite: thyroîdectomise et gonadectomise. Fig. 6. — Rats femelles. A gauche: temoin; â droite: thyroidectomisee et gonadectomisee. BIBLIOGRAFIA LUCRĂRILOR DE ENDOCRINOLOGIE ALE ACADEMICIANULUI C. I. PARHON (hipofiză, epifiză, suprarenale, pancreas, ovar, testicul) *) HIPOFIZA Cîteva cuvinte asupra nutriţiei generale în acromegalie. Comunicare la adunarea generală a medicilor Eforiei. Şedinţa din 23 decembrie 1902. Contribuţii la studiul acromegaliei. (în colaborare cu M. Goldştein). Spitalul (Bucureşti), 1903, nr. 6, p. 217. Contribuţii la studiul schimburilor nutritive în acromegalie. Lucrare prezentată în vederea examenului de docenţă (Bucureşti), 1903. Sur un cas de gigantisme precoce avec polysarcie excessive. (In colaborare cu J. Zalplachta). Nouvelle Iconographie de la Salpetriere, 1907, nr. 1. Cercetări experimentale pentru elucidarea patogeniei acromegaliei. II—IV. (în colaborare cu M. Goldştein). Spitalul (Bucureşti), 1910, nr. 4. Endocrinologia din punct de vedere ginecologic şi pediologic. III. Hipofiza şi epifiză. Revista de obstetrică, ginecologie si puericultură (Bucureşti), 1922, nr. 2, p. 100. Obesite familiale (frere et sceur) datant depuis la premiere enfance. (In colaborare cu Leon Ballif). Bull. Assoc. psychiat. roum. (Iaşi), 1922, nr. 1—2, p. 13. Sur un cas de gigantisme avec gueule de loup. (In colaborare cu I. T ă n ă s e s c u). Bull. mem. Soc. neurol., psychiatr., psychol. (Iaşi), 1922, p. 62. Btude anatomo-clinique d’un cas de diabete insipide post-encephalitique. (In colaborare cu L. Ballif şi M. Mîrza). Bull. Assoc. psychiatr. roum. (Jaşi), 1924, p. 38. Btudes anatomo-cliniques sur un cas de virilisme pilaire. (In colaborare cu L. Ballif şi Z. C a r a m a n). Rev. franc. Endocr., 1925, t. III, nr. 3. Sur un cas de vitiligo chez un individu acromegaloide. (In colaborare cu E. Sa vi ni). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr., 1925, t. II, nr. 1, p. 36. Sur la teneur en eau du tissu musculaire et de quelques organes, chez les animaux traites par des injections d’extrait du lobe posterieur de l’hypophyse. (în colaborare cu M. C ah ane si V. Mîrza). C. R. Soc. Biol, 1926, t. XCIV, p. 889. Tumeur ganglio-neuromateuse et neuroblastomateuse de la region tuberienne. Obesite, diabete sucre. (In colaborare cu C. Bacaloglu). Bull. Sect. sci. Acad. Roum. (Bucureşti), 1926, t. X, nr. 4—5, p. 125. *) Lucrările de neurologie, psihiatrie, endocrinologie generală, glandele: tiroidă, paratiroidă şi timus se găsesc în bibliografiile din volumele I, II şi III. 40 — Opere alese — c. 3487 626 C. I. PARHON Acromegalie infantile familiale. (In colaborare cu M. Briese). Bull. Soc. roum. neurol.,. psychiatr., psycholog., endocr., 1927, p. 183. Sur un cas d’infanti li sme hypophysaire. Apergu general sur les ilikidystrophies. (în colaborare cu E. Cernăuţeanu — Ornstein). Rev. franc. Endocr., 1927, t. y, nr. 2. Syndrome adiposo-genital. Vergetures multiples. Cyanose tres accentuee des membres et pilosite chez une jeune fille de 17 ans. (în colaborare cu M. Briese). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1927, nr. 1. Un caz de manie acută cu gigantism. Mişcarea med. rom. (Craiova), 1928, nr. 1—3, p. 113. Microcephalie familiale, acromicrie et syndrome adipeux-genital. (In colaborare cu L. Ballif şl Lavrenenco). Rev. franc. Endocr., 1929, nr. 4. Nanisme et acromicrie hypophysaire avec syndrome schizophrenique. (In colaborare cu T a n i a Cah ane). Bull. Soc. morphologie, 1929, nr. 3. Un caz de acromegalie. (în colaborare cu L. Ballif şi Zoe Car am an). Mişcarea med. rom. (Craiova), 1930, nr. 6—7, p. 21. Sur les cellules melanophores du lobe intermediaire et Ies cellules lypoîdophores du lobe posterieur de Vhypophyse du rat gris. (In colaborare cu Zoe Caraman). C. R. Soc. Biol., 1930, t. CUI, p. 283. Un caz de acromegalie. (în colaborare cu Zoe Caraman şi L. Ballif). Rev. şt. med. (Bucureşti), 1930, nr. 4, p. 461. Recherches sur Vaction du serum d’acromegalie sur la croissance des jeunes animaux. (In colaborare cu L. Ballif şi A. Ştirbu). C. R. Soc. Biol., 1930, t. CIV,. p. 227. Syndrome pluriglandulaire ou neuropluriglandulaire (diabete insipide, hyperthyroidie avec cachexie hypophysaire possible et abaissement considerable de la va-leur globulaire). Action salutaire de la therapeutique. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1930, t. X, nr. 1, p. 41. Cîteva cercetări experimentale referitoare la acţiunea unor preparate de lob anterior de- hipofiză asupra morfologiei ovarelor. (în colaborare cu I. Ornstein). Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură (Bucureşti), 1931, t. X, nr. 2—3, p. 71. Nanisme acromicrique, obesite, polyurie et atrophie optique en rapport avec une tumeur osseuse de la region pituitaire. (în colaborare cu Mari a Briese). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1931, nr. 3, p. 66. Un nouveau syndrome hyperhypophysaire. Le nanisme hyper hypophysaire. Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1931, nr. 3, p. 63. Phenomenes d’inversion sexuelle ou d’intersexualite psychique et somatique, en rapport avec des alterations de la region infundibulo-hypophysaire. Ann. med. psychol., 1931, nr. 1. Syndrome anurique chez une malade acromicrique et pellagreuse. (In colaborare cu Popa Radu şi A. Blinov). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 29 ianuarie, 1932. Acromegalie â evolution rapide avec secretion lactee prolongee apres la periode de lac-tation. (în colaborare cu L. Ballif şi Zoe Caraman). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1932, nr. 5, p. 91. Cercetări histologice asupra cîtorva glande la animalele tratate cu hormon hipofizar genito-stimulant. (în colaborare cu I. Ornstein). Al XXI-lea Congres ai Societăţii romîne de neurologie, psihologie, psihiatrie şi- endocrinologie (Bucureşti), oct. 1932, p. 9. Cercetări histologice şi histopatologice asupra hipofizei. (In colaborare cu Mari a Ş t e-f ănescu-Dragomireanu). Al XH-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihologie, psihiatrie si endocrinologie (Bucureşti), oct. 1932, p. 8. Diabet insipid cu alteraţiuni ale oaselor craniului. (In colaborare cu E. şi M. Dere-vici). Societatea romînă de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (Iaşi), şedinţa din 22 noiembrie 1932. OPERE ALESE 627 Sur un cas de diabete insipide avec cachexie hypophysaire, senilisme, atrophie des organes genitaux et convulsion de type epileptique. (în colaborare cu Gh. Marinescu). Rev. franc. Endocr., 1932, nr. 2. Tratamentul distroţiei adipozo-genitale. Al XH-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, ‘psihologie şi endocrinologie (Bucureşti), 1932, p. 8. Virilisme, obesite, troubles menstruels et hoquet. (In colaborare cu M. Briese). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psycholog., endocr. (Iaşi), 1932. Sur un cas d’infantilisme de nature hypophysaire. (In colaborare cu H. V asii eseu). Noua rev. med. (Bucureşti), 1933, nr. 11, p. 3. Le syndrome hyperhydropexique (hyperretro-hypophysaire). Bull. mem. Soc. med. Hâp., 1933, nr. 10, p. 768. Mişcarea med. rom. (Craiova), 1933, nr. 5, p. 410. Un cas d’acromicrie. (în colaborare cu Ep. Tomorug). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1934, nr. 1, p. 27. L’hormone tyreotrope peut-elle etre employee en clinique? (în colaborare cu E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 4, p. 206. Vhypophyse. Syndrome hypophysaire. Hormones et correlations de cet organe. Pathologie generale. Physiologie et biologie de Vhypophyse. Bull. mem. Sect. endocr. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 4, p. 119. Acromegalie apparue â la suite de Virradiation uţero-ovarienne. Reapparition de la menstruation ă la suite de la radiotherapie de Vhypophyse et du traitement folliculinique chez une acromegale âgee de 52 ans. (In colaborare cu Ş t. - M. M i 1 c u şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 5, p. 186. Acromegalo-gigantisme ă debut prepuberal. Absence totale de la menstruation. (In colaborare cu Şt. -M. Mi leu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 6, p. 248. Acromegalo-gigantisme avec amenorrhee. (în colaborare cu Şt.-Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 345. Aîterations hypophysaire et ichtyoses. (In colaborare cu Ş t.-M, Mi leu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 4, p. 170. Degenerescenţa coloidă a lobului epitelial al hipofizei la un cocoş bătrîn. (în colaborare cu Tatiana Cahane). Mişcarea medt rom. (Craiova), 1936, nr. 11, p. 710. Diminution de la diurese et augmentation de la densite de Vurine dans un cas de diabete insipide ă la suite des injections de lipoides orchitiques. (în colaborare cu E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 4, p. 174. Recherches sur Vantagonisme intermedine-adrenaline et sur les r ap port s de ces sub-stances ou des substances qui dilatent les melanophores, avec les glandes genitales et la glande thyro'ide. (în colaborare cu M. Cahane). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 1, p. 56. Recherches sur la presencs d’intermedine dans les tissus et les humeurs. (în colaborare cu M. Cahane). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 1, p. 66. Tumeur hypophysaire, inţantilisme, cachexie hypophysaire. (în colaborare cu Şt. - M. Milcu şi Ep. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 4, p. 155. Acromegalie et hypersomnie. (în colaborare cu E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), april. 1937, nr. 4, p. 82. Action de la poudre retro-hypophysaire par voie nasale dans Vobstetrique. Considerations theoriques. Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 3, p. 51. 628 C. I. PARHON Diabete insipide chez une malade de type acromegaloide et chez une autre acromicrique. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. Roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 3, p. 26. Troubles de la parole ă caractere spastique chez un enfant adipeux et atteint de puberte precoce. Leur rapport vraisemblable avec une encephalite infantile. (în colaborare cu Ş t. - M. Milcu şi E p. Tomorug). Noua rev. med. (Bucureşti), 1937, nr. 7—8. Inţantilisme, nanisme (ou microsomie) et polyurie par insuffisance hypophysaire chez une fillette de 15 ans. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem, Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 1, p. 10. La poudre de retro-hypophyse en obstetrique. (în colaborare cu L. Nissim, Gregoire Davidesco şi Em. Athanasiu-Vergu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 3, p. 53. Sur un cas de nanisme hyperhypophysaire. (în colaborare cu Ş t.-M. M i 1 c o u şi Ep. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 5, p. 98. Acromegalo-gigantisme sans augmentation de la selle turcique. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem. Sect. endocr.. Soc roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 3, p. 54. Sur un cas de diabete avec nanisme et acromicrie. (în colaborare cu Ş t. - M. Milcu şi D. Orbeşteanu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 1, p. 9. Un cas d’acromegalie avec la participation de plusieurs hormones organotropes antero-hypophysaires. (In colaborare cu Al. Crăiniceanu). Bull. mem. Soc. endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 1, p. 18. Tumeur hypophysaire chez un vieux rat châtre ayant servi aux titrations de la folliculine urinaire et ayant regu ensuite des injections repetees de folliculine. Tumeur abdominale avec metastases multiples chez un autre animal dans les memes conditions. (în colaborare cu Marcela Pitiş). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 10, p. 391. Virilisme pilaire et psoriasis. (In colaborare cu A1. Bakk), Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 7, p. 347. Association d’acromegalie et diabete sacre. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Rev. şt. med. (Bucureşti), 1940, nr. 9, p. 704. Sur les variations de la taille et du rapport staturo-ponderal dans les cas d’obesite infantile. Bull. mem. Soc. roum. endocr. (Bucureşti), 1941, p. 151. Contribution ă Tetude semeiologique des malades atteints d’obesite infantile. Acta en-docrinologica (Bucureşti), 1942, p. 23. Contribuţii la studiul etiologiei, patogeniei, diagnosticului şi prognosticului obezităţii infantile. Acta endocrinologica (Bucureşti), 1942, nr. 3, p. 133. Tratamentul distrofiei adipozo-genitale constituţionale şi al obezităţii infantile în generai Acta endocrinologica (Bucureşti), 1942, nr. 4, p. 337. Diabet insipid cu caşexie hipofizară. (în colaborare cu L. Coppelman). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 3, p. 85. Diabete insipide et cachexie hypophyseoprive. Action de la substance antidiuretique. (In colaborare cu L. Coppelman). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 3, p. 69. Recherches sur Tendocrinologie de la vie embryonnaire et foetale, sur la structure de Thypophyse pendant ces phases du developpement. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. Sect. sci. Acad. Roum. (Bucureşti), 1944, t. XXVI, nr. 5. Sur un cas de maladie Cushing, associee ă Tinfiltration oedemateuse des tissus. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi L. Cop.pelman). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 3, p. 50. OPERE ALESE 629 Sindrom Lawrence-Moon-Biedl. (In colaborare cu L. Goppelman şi D. Belloiu). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1946, nr. 2, p. 87. Syndrome de Bardet-Moon-Lawrence-Biedl: Retinite pigmentaire de variete atypique. Hemeralopie. Syndactilie. Adiposite regionale, atrophie des organes genitaux. Retard du developpement mental. (In colaborare cu L. C o p p e 1-m a n şi D. Belloiu). Acta endocrinologica (Bucureşti) , 1946, nr. 4, p. 137. Considerations sur deux cas d’obesite hypophysaire hereditaire et familiale avec repar-tition uniforme de la graisse et troubles psychiques. (In colaborare cu Şt.-M. Mi leu). Acad. R.P.R., Bull. Sect. sci. (Bucureşti), 1948, t. XXX, nr. 8. Acţiunea hidropexicâ a extractelor de hipofiză posterioarâ asupra ţesuturilor vegetale. (In colaborare cu Al. Lungu). Bul. st. Acad. R.P.R., B. St. med., 1949, t. I, nr. 9, p. 785. Consideraţii asupra a două cazuri de obezitate hipofizară ereditară şi familială cu repartiţia uniformă a grăsimii şi tulburări psihice. (în colaborare cu Şt.-M. Mi leu şi L. Coppelman). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1947—1948, nr. 30, p. 499. Asupra tratamentului prin radioterapie hipofizară într-un caz de nefroză lipoidică la un bolnav hiperhipofizar. (în colaborare cu V. Stănescu şi E. Tripşa). Rev. şt. med., 1953, nr. 5—6, p. 66. Consideraţii asupra a 65 cazuri de sindrom adipozo-genital. (în colaborare cu M. Pitiş şi alţii). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţ. şt. med., 1954, t. VI, nr. 2, p. 171. Asupra unui caz de sindrom Cushing tratat cu radioterapie hipofizară. (In colaborare cu V. S t e f ă n e s c u, M. B ă 1 ă c e a n u si T. Roxin). Stud. cercet. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 285. Modificarea eliminării iodului^ radioactiv (Im) după administrarea de extracte totale retrohipofizare. (In colaborare cu M. Stan, Şt. Petrescu şi Al. Bo-j i nes cu). Stud. cercet. endocr., 1956, t. VII, nr. 1, p. 43. Acţiunea prolactinei asupra structurii guşii şi ovarului la porumbel. (în colaborare cu A. Babeş şi I. Petre a). Com. Acad. R.P.R., 1956, t. VI, nr. 7, p. 949. Acţiunea prolactinei asupra glandei mamare şi a ţesutului grăsos la cobai. (In colaborare cu A. Babes şi I. Petreaj Com. Acad. R.P.R., 1956, t. VI, nr. 8. p. 1015. EPIFIZA Macrogenitalisme et hypothyroidie. (In colaborare cu I. Ornstein). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 338. Recherches experimentales sur le syndrome hyperepiphysaire. (In colaborare cu G. W e r-ner). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 2, p. 33. Uaction inhibitrice de Vextrait epiphysaire sur la fecondite des rats. (In colaborare cu Al. Crăiniceanu şi Louis Coppelman). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr. (Bucureşti), 1938, nr. 9, p. 551. Calcification de Vepiphyse et macropenis. Dissociation relative du developpement des caracteres sexuels secondaires. (In colaborare cu E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr. endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 6, p. 176. UBpiphyse au point de vue endocrinologique. Bull. Sect. endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 7, p. 58. UBpiphyse au point de vue endocrinologique. Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1938, p. 349. Puberte precoce chez un enfant de 9 ans. (In colaborare cu Şt.-M. Mi leu şi D. O r-beşteanu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 2, p. 41. 630 C. I. PARHON Recherches sur l’action de l’extrait epiphysaire sur le glycogene hepatique. (în colaborare cu G. Werner şi M. C ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1938, nr. 9, p. 555. Modifications biochimiques apres la cauterisation de l’epiphyse chez les oiseaux. (în colaborare cu M. G ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr.. Soc. roum. neurol. psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 6, p. 165. Recherches sur le glycogene musculaire apres Tinjection d’extrait epiphysaire. (în colaborare cu M. C ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 7, p. 377. Sur la colesterolemie des oiseaux ayant subi la cauterisation de l’epiphyse. (în colaborare cu M. C a h a n e). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum, neurol., psychol., psychiatr., endocr,, (Bucureşti), 1939, nr. 7, p. 374. Augmentation ponderale sous l’influence d’un extrait epiphysaire (L’epiphyse-hormone). (în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 5, p. 182. Recherches sur la hydratation et le phosphore des muscles apres Vadministrat ion d’extrait epiphysaire. (In colaborare cu M. G ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr.. Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 2, p. 29. Recherches sur le glycogene hepatique chez les oiseaux, apres la cauterisation de l’epiphyse. (In colaborare cu M. C ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 4, p. 96. Recherches sur le phosphore sanguin chez les oiseaux apres la cauterisation de l’epiphyse. (în colaborare cu M. C ah ane) Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., . psychol., psychiatr. endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 5, p. 147. Sur un cas de macrogenitosomie precoce avec teratomie epiphysaire. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 4, p. 84. Recherches experimentales sur l’action d’un extrait epiphysaire chez les vieux rats. Re- lations de l’epiphyse avec la duree de la vie. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu). Acad. Roum. Bull. Sect. sci. (Bucureşti), 1944, t. XXVI, nr. 5. Sur les correlations epiphyso-surrenales. (In colaboare cu Ş t. - M. Milcu şi M. Pitiş). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 1, p. 3. Exercită extrasul epifizar o influenţă inhibitoare asupra dezvoltării penajului definitiv la păsări? Acta endocrinologica (Bucureşti), 1945, nr. 3, p. 136. Puberte precoce avec cryptorchidie. (In colaborare cu I. Simian). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1945, nr. 4, p. 201. Sur le syndrome hyperepiphysaire. (In colaborare cu M. Pitiş). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1947, nr. 3, p. 47. Rolul epifizei în fenomenele metabolice. Medicina rom., 1948, t. 3. nr. 1, p. 3. Acţiunea extractului epifizar asupra conţinutului unor organe în apă şi substanţe minerale (K, Ca, P). (în colaborare cu Isabella Potop, V. Boeru, E. Rădulescu şi R. Frucht). Analele Acad. R.P.R., Seria şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II. Contribuţii la studiul anepifizei experimentale. (In colaborare cu Marcela Pitiş, V. Stănescu, şi V. Ionescu). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 7, p. 739. Acţiunea extractului epifizar asupra conţinutului unor glande endocrine şi organe, în apă şi substanţe minerale, la cobai de două vîrste diferite. (în colaborare cu i/Potop, R. Frucht, E. Rădulescu). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1951, t. III, nr. 1, p. 21. încercări de dirijare a morfogenezei. Nota 1. Acţiunea epifizhormonului asupra dezvoltării puiului de găină. (în colaborare cu M. Petcu şi alţii). Bul. şt. Acad. R.P.R., Secţia şt. med., 1952, t. IV, nr. 4, p. 741. Influenţa epifizectomiei şi a administrării de extract epifizar asupra conţinutului unor organe în lipide şi acizi nucleici, (In colaborare cu I. Potop şi alţii). Com. Acad. R.P.R., 1952, t. II, nr. 9, p. 447. OPERE ALESE 631 încercare de dozare biologică a funcţiei antisuprarenale a epifizei. (In colaborare cu M. P i t iş, V. S t ă n e s c u şi V. I o n e s c u). Stud. cercet. endocr., 1954, t. V, nr. 3—4, p. 401. Studii şi cercetări asupra anepifizei experimentale la şobolanul alb. (în colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ionescu). Lucrările Ses. şt., Secţia st. med., Acad. R.P.R., 22—24.1.1954 (Bucureşti), 1955, p. 381. *Observaţii asupra morfologiei microscopice a epifizei umane în raport cu vîrsta. (în colaborare cu D. Post el ni cu, V. Săhleanu şi I. Petre a). Stud. cercet. endocr., 1957, t. VIII, nr. 3, p. 311. SUPRARENALE Sur un cas d’hirsutisme. Syndrome hypercortico-surrenal. Bull. Soc. med. natural (Iasi). 1915, nr. 10, p. 120. Sur le traitement opotherapique, surtout par les lipoides surrenaux dans un eas de petase du cuir chevelu ou des sourcils. (în colaborare cu D. I acoby). Bulî. mem. Soc. neurol., psychiatr., psychol., endocr., (Iaşi), 1920, nr. 1—2, p. 77. Sur Vopotherapie cortico-surrenale. Bull. mem. Soc. med. Hop. (Bucureşti), 1922, p. 65, Endocrinologia din punct de vedere ginecologic şi pediologic. IV. Capsule suprarenale. Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură (Bucureşti), 1923, nr. 1, ,p-3- Essais sur Vaction des lipoides surrenaux dans le deterministne du sexe. (în colaborare cu V. Mîrz a). G. R. Soc. Biol., 1923, nr. 26, p. 705. Sur la teneur en eau des organes de tissu musculaire et du sang chez les animaux traites par les lipoides surrenaux. (In colaborare cu V. Mîrz a şi M. Ca- hane). C. R. Soc. Biol., 1926, t. XCV, p. 1573. Act ion de Vinsuline, de la thyroide et de Vadrenaline sur la teneur en eau du foie. Correiation thyro-surreno-pancreatique. (în colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrz a). C. R. Soc. Biol., 1927, t. XCVII, p. 1117. Act ion des glandes endocr ines sur la teneur en eau des capsules surrenales. (în colaborare cu M. Cahane si V. Mîrz a). C. R. Soc. Biol., 1927, t. XCVII, p. 1029. Sur la teneur en eau du tissu musculaire et de quelques organes chez les animaux ayant regu des injections repetees d’adrenaline. (în colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrz a). C. R. Soc. Biol., 1926, t. XCV, p. 1567. Sur la teneur en eau du sang, du tissu musculaire et de quelques organes apres l’extir-pation des capsules surrenales chez le rat. (în colaborare cu V. Mîrz a şi M. Cahane). Bull. Sect. sci. Acad. Roum. (Bucureşti), 1929, t. XII, nr. 4, p. 108. Un caso di matronismo. (în colaborare cu I. Or n stei n). Endocrinologia e patologia costituzionale, 1930, fasc. V, t. II. Presence de sub st ance virilisantes dans V urine d’une jeune fille atteinte de virilisme. (în colaborare cu M. Briese). C. R. Soc. Biol., 1931, t. CVII, nr. 17, p. 384. Sur Vhydratation des surrenales chez les deux sexes. (în colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrz a). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1931, nr. 2. Sur la teneur en cholesterol et en eau de Vecorce surrenale chez quelques especes de mammiferes. C. R. Soc. Biol., 1931, t. CVII, p. 836. Tratamentul boalei lui Addison. Al XH-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (Bucureşti), 1932, p. 8. Sur les correlations suprarenocerebrales. (în colaborare cu Gerta Werner). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. — (Iaşi), 1934, nr. 1, p. 33. Action de la castration prealable sur la survie des rats surrenalectomises. (In colaborare cu Şt.-M. Mi leu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol,, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 320. Adenomes multiples cortico-surrenaux dans un cas d’angine de poitrine. (în colaborare cu Şt.-M. Mi leu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 2, p. 96. 632 C. I. PARHON Alopecie en aires traites par des lipoides surrenaux. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr.. psychol., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 351. Le cholesterol et Vadrenaline des surrenales chez les femelles gravides injectees avec des lipoides cerebrales et chez leurs fcetus. (In colaborare cu Gert a Werner). Bull. mem. Sect. endocr.. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol.,. endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 1, p. 62. Les extraits cortico-surrenaux exercent-ils une action sur la morphologie du thymus ? (In colaborare cu D. Enăchescu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 319. Uinfluence de la surrenalectomie sur le chlore et le chiorure de sodium du tissu hepatique. (In colaborare cu M. C ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc., roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 323. Uinfluence de la surrenalectomie sur le glycogene hepatique. (în colaborare cu M. Ca* ha ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 321. Recherches experimentales concernant l’action du traitement par la poudre des surrenales sur le poids et Tadiposite. (In colaborare cu M. C ah ane). Bull mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti)^ 1936, nr. 7, p. 255: Sur quelques modiţications de la constitution chimique du sang dans un cas de syndrome d'Addison. (In colaborare cu G. Werner). Bull. mem. Sect. 'endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr. endocr. (Bucureşti), 1936. nr. V, p. 287 Protidemie, lipidemie, cholesterolemie ă jeân, modiţications de ces dernieres apres in-geâtion de beurre et cholesterol chez les chiens â surrenalectomie unilaterale. (în colaborare cu G. Werner). Bull. Sect. endocr., Soc. roum. neurol.„ psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 6, p. 171. Sur le role de Vheredite paternelle dans un cas de virilisme pilaire. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi A. B ă r c ă n e s c u). Bull. mem. Seci. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 6, p. 136. Influence de la surrenalectomie sur la quantite de graisse abdominale. (în colaborare cu M. C ah a ne). Bull mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol.,. psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 5, p. 140. Influence de la surrenalectomie sur la teneur en eau et la morphologie de la rate„ (în colaborare cu T atiana şi Mareş Cahane). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939,. nr. 7, p. 379. Sur un cas de maladie d’Addison. (în colaborare cu Şt.-M. Milcu şi Marcela Pitiş). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr.,, endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 7, p. 169. Syndrome cor tico sur renal dissocie. (în colaborare cu M. Pitiş). Bull. mem. SecL endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940,, nr. 9, p. 192. Sur un cas de maladie d’Addison (In colaborare cu Mari a Hussar şi Maria* Trifon). Bull. mem. Soc. roum. endocr., Soc. roum. neurol, psychol.,. psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 7, p. 157. Acţiunea hormonei corticosuprarenalei asupra glandei tiroide şi hipofizei. (In colaborare cu D. Poştei ni cu). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1943, nr. 3, p. 87. Asupra sindromului umoral hipercorticosuprarenal. Acta endocrinologica (Bucureşti) r 1943, nr. 2, p. 39. Asupra unui caz de melanodermie facială. Acta endocrinologica (Bucureşti), 1943, nr. 2^ p. 53.^ Obezitate excesivă, hipokaliemie, hiperfuncţie corticosuprarenală. Acta endocrinologica (Bucureşti), 1943, nr. 4, p. 190. * ■ . Probleme în legătură cu sindroamele hipercorticosuprarenale infantile şi congenitale. Acta endocrinologica, (Bucureşti), 1943, nr. 3, p. 140. Acţiunea extractului lipidic de suprarenală asupra suprarenalei. (In colaborare cu M. Pitiş). Bul şt. Acad. R.P.R., B. Şt. med. (Bucureşti), 1948, t. I> nr. 1, p. 3. OPERE ALESE 63$ Recherches sur l’action d'un extrait surrenal hydrosoluble sur la teneur en eau, kalium et calcium de quelques organes. (In colaborare cu Ileana Kaplan). Acad. R.P.R., Bull. Sect. sc. (Bucureşti), 1948, t. XXX, nr. 9. Acţiunea acetatului de dezoxicorticosteronâ asupra conţinutului în Mg a cîtorva organe* la şobolanul alb. (In colaborare cu Ileana Kaplan-Banu). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 1, p. 145. Acţiunea fosfolipidelor extrase din suprarenală. In colaborare cu Cornelia Focşă-neanu şi Cor neliu Petre seu). Analele Acad. R.P.R., Seria : şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, mem. 2, p. 14. Acţiunea unui extract lipidic total de suprarenală asupra unui cobai bătrîn. (In colaborare cu Dora Klingher şi colaboratori). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 6, p. 699. Contribuţii la studiul nucleoproteidelor. Acţiunea lipidelor totale din suprarenală asupra acestor componente. (în colaborare cu Ileana Kaplan-Banu, I. Flechner şi Maria Văduva). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria : şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 7, p. 761. Acţiunea acidului dezoxiribonucleic asupra suprarenalei şobolanului alb. Studiul histologic si histochimic. (In colaborare cu I. B a n u şi colaboratori). Com. Acad.. R.P.R., 1952, t. II, nr. 1, p. 87. Acţiunea acizilor nucleici asupra metabolismelor. Acţiunea acidului ribonucleic asupra suprarenalelor şobolanului alb (histologic şi histochimic). (In colaborare cu D. Klinger si colaboratori). Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 1—2,. p. 213. Cercetări de embriogeneză dirijată. Nota X. Acţiunea cortizonei, DOC A şi ACTH-ului asupra dezvoltării embrionare la găină. (In colaborare cu M. Bălăceantr şi colaboratori). Stud. cercet. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 377. Consideraţii asupra a 12 cazuri de sindrom Cushing apărut în copilărie sau adolescenţă. (în colaborare cu M. Pitiş şi alţii). Ses. şt. I.P.S.M.F. (Bucureşti),. Ed. med., 1955, p. 40 şi Stud. cercet. endocr., 1957, t. VIII, nr. 2, p. 133- Asupra unui caz de hipercorticosuprarenalism prin tumoră, operat şi vindecat. (In colaborare cu E. An gel eseu, M. Augustrn, M. Bălăceanu şi V. S ăIile a n u). Chirurgia, 1955, nr. 3—4, p. 46. Acţiunea cortizonului asupra dezvoltării embrionare la găină. (In colaborare cu M. B ă-lăceanu şi colaboratori). Stud. cercet. endocr., 1956, t. VII, nr. 4. PANCREAS Sur un cas de glycosurie d’origine langerhansienne. (în colaborare cu V. P a p i n i a nV J. med. int., 1904, nr. 11. Action de l’insuline sur la teneur en eau des organes et des tissus. (în colaborare ar V. Mîrz a şi M. Cahane). C. R. Soc. Biol, 1926, t. XCV, p. 422. Uaction des glandes endocrines sur la teneur en eau du pancreas. (In colaborare cu M. Cahane şl V. Mîrz a). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi), 1928, nr. 2, t. V, p. 28. Uinsuline dans le trăitement de Vamaigrissement de la vieillesse. (In colaborare cn M. Cahane). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Iaşi),. 1928. Obesite insulinique vraisemblable chez une malade avec syndrome pluriglandulaire. (în colaborare cu Maria Briese). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr.,. psychol;, endocr. (Iaşi), 1935, nr. 5, p. 187. Action de Vinsuline sur l’ecorce surrenale. (în colaborare cu Şt.-M. Mi leu et coli.). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr.. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 295. Fapte noi şi probleme referitoare la metabolismul zahărului, la patogenia şi tratamentul diabetului, Mişcarea medicală rom. (Craiova), 1936, nr. 9, p. 523. €34 C. I. PARHON L’influence de Vinsuline sur les lipoides du foie des oiseaux gaves. (In colaborare cu M. C ah a ne). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol., endocr. (Bucureşti)' 1937, nr. 4, p. 74. Action de Vinsuline sur le sucre lacunaire et des liquides cavitaires ă propos de la pa-thogenie des cedemes insuliniques. (In colaborare cu G. Werner). Bull, mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychiatr., psychol, endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 10, p. 431. Sur le role du pancreas dans la pathogenie de certains cas d’obesite infantile. Bull mem. Soc. roum. endocr. (Bucureşti), 1941, nr. 5, p. 73. Creşterea în număr şi volum a insulelor lui Langerhans după inocularea cu lipide suprarenale. (In colaborare cu M. Pitiş). Bull. Sect. sci. Acad. Roum., 1946— 1947, nr. 29, p. 449. Uiperplazia ţesutului endocrin pancreatic la cobai, după tratament de lungă durată cu hidrolizat piloric. (In colaborare cu I. Petre a). Stud. cercet. endocr., 1950, t. I, nr. 1, p. 57. Acţiunea insulinei asupra liniei seminale la şobolanii impuberi. (în colaborare cu F. Istrati şi N. Sterescu). Stud. cercet. endocr., 1952, t. III, nr. 3—4, p. 444. Cercetări de embriogeneză dirijată. Nota XI. Rolul dozelor şi al stadiului de evoluţie în producerea cataractei congenitale şi acondroplaziei insulinice experimentale. (In colaborare cu M. Bălăcea nu şi colaboratori). Stud. cercet. endocr., 1955, t. VI, nr. 3, p. 378. Cataracta congenitală insulinică experimentală (In colaborare cu M. Bălăceanu şi colaboratori). Bul oftai, 1955, nr. 4. Embriogeneza dirijată. Nota V. Acţiunea insulinei asupra dezvoltării embrionare la găină (cataractă congenitală şi acondroplazie). (In colaborare cu M. B ă-lăceanu şi colaboratori). Lucrările Ses. şt., Secţia şt. med., Acad. R.P.R., 22—24.1.1954 (Bucureşti), 1955, p. 431. OVAR Influence des epoques menstruelles sur la frequence des acces d’epilepsie. (In colaborare cu C. U r e c h i a). J. Neurol, 1908. Note sur les lipoides des ovaires. (In colaborare cu G. Dumitrescu şi I. N i s i-pescu). C. R. Soc. Biol, 1909, t. LXVI, p. 650 şi Spitalul (Bucureşti), 1909, nr. 8, p. 153. Sur les lipoides des glandes genitales. Leur import ance dans la physiologie, la patho-logie et la therapeutique. Rev. şt. med. (Bucureşti), 1912, nr. 11. Secreţiunea internă a ovarului şi opoterapia ovariană. Higiena (Bucureşti), 1913, nr. 29, p. 1. Asupra acţiunii fiziologice şi terapeutice a lipoizilor glandelor genitale. Comunicare la Congresul naţional de medicină (Bucureşti), aprilie 1914, 11 p. Lipoides des glandes genitales: leur action sur les animaux châtres. (în colaborare cu G. Dumitrescu). Iaşi, 1914. -Endocrinologia din punct de vedere ginecologic şi pediologic. V. Ovarul. Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură (Bucureşti), 1923, nr. 4, p. 99. Endocrinologia din punct de vedere ginecologic şi pedologie. VI. Sindroame ovariene (Anovarie, insuficienţă ovariană, hiperovarie, instabilitate ovariană etc.). Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură (Bucureşti), 1924, nr. 1, p. 11. Sur un cas d’epilepsie menstruelle et sur les effets de l’ovariotomie dans ce cas. (In colaborare cu Zoe Caraman). Bull. Soc. roum. neurol., psychiatr., psychol, endocr. (Iaşi), 1926, t. III, nr. 2, p. 22. Action des lipoides placentaires sur la teneur en eau du sang, du tissu musculaire ei de quelques organes. (In colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrza). C. R. Soc. Biol, 1927, t. XCVII, p. 1112. OPERE ALESE 635 Ovarul ca glandă endocrină. (în colaborare cu Constanţa Parhon). Raport prezentat în Secţia de ginecologie a Congresului de chirurgie, ginecologie^ obstetrică şi urologie (Bucureşti), octombrie 1927. Opoterapia ovariană. Romînia medicală (Bucureşti), 1927, nr. 7, p. 6 Acţiunea urinei de femeie gravidă asupra aparatului genital, glandelor mamare şi altor organe la animalele normale şi castrate de ambele sexe. (In colaborare cu Tania Cahane). Revista de obstetrică, ginecologie si puericultură (Bucureşti), 1929, nr. 1, p. 1. ’ Proprietes biologiques de Vurine et du serum sanguin des femmes et femelles gravides. Presence de grandes quantites de gynechormone dans ces liquides. Rev. med. roum. (Bucureşti), 1929, nr. 7, p. 275. Cercetări histologice şi histopatologice asupra ovarului la animalele de laborator şi la om; în special la alienaţi. (In colaborarea cu M. Parhon-Ştefă-ne seu). Al III-lea Congres al Societăţii romîne de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie (Bucureşti), oct. 1932. Probleme noi referitoare la opoterapia ovariană. Revista de endocrinologie, ginecologie şi obstetrică (Cluj), 1935, nr. 1, p. 5. Sur un cas d*amenorrhee avec acnee. (In colaborare cu Ş t. - M. Milcu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol. psychiatr., endocr. (Bucureşti). 1936, nr. 6, p. 211. Syndrome de Basedow ă la suite d’une ovariotomie bilaterale. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 5, p. 179. Developpement des glandes mammaires et apparition de la premiere menstruatiorTâ Vâge de 43 ans ă la suite du traitement par les hormones ovariennes chez une femme atteinte d’aeromegalogigantisme. (In colaborare cu Şt.-M. Milcu şi E p. Tomorug). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol.. psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti). 1937, nr. 1, p. 8. Quelles preparations hormonales ou opotherapiques faut-il employer dans les differentes formes d’insuffisance ovarienne? Noua rev. med. (Bucureşti), 1938, nr. 7-^-8, p. 3. Modifications histologiques apres les injections d’ovolipides. (In colaborare cu Marcela Pitiş). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 7—9, p. 320. Action des ovolipides sur la croissance et leur influence sur la calcemie chez les cobayes. (In colaborare cu G. Werner). Bull. mem. Soc. endocr., Soc. roum. neurol., psychol., psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1940, nr. 1, p. 24. Acţiunea progesteronului asupra glandei mamare. (In colaborare cu S. Lieblich). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 3—4, p. 88. Contributions ă Vaction de la progesterone sur le developpement des glandes mammaires. (în colaborare cu S. Lieblich). Acta endocrinologica (Bucureşti), 1944, nr. 3—4, p. 65. Rolul secreţiunilor interne (hormonelor) în viaţa femeii. Sănătatea poporului (Bucureşti), 1945, nr. 4, p. 5 şi 1946, nr. 6, p. 5. Sur Vaction de la folliculine sur la glande mammaire du cobaye mâle impubere et de la femeile impubere. (în colaborare cu M. Pitiş). Acad. roum., Bull. Sect. scientifique, 1947, nr. 7. Acţiunea fracţiilor lipidice extrase din glandele endocrine asupra compoziţiei chimice a diverselor orga,ne. I. Acţiunea fosfolipidelor extrase din ovar. (în colaborare cu Isabella Potop şi colaboratori). Analele Acad. R.P.R., Seria: şt. med., 1950, t. II, mem. 2. Acţiunea Uzatului de mucoasă uterină asupra creşterii somatice şi asupra tractului genital la animalele impubere. (în colaborare cu Beatrice Rosner). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr.J3, p. 241. Acţiunea progesteronului asupra cartilajului de creştere la şobolanul impuber. (In colaborare cu V. Ionescu). Stud. cercet. endocr., 1955, t. VI, nr. 1—2, p. 26L. 636 C. I. PARHON TESTICUL învolution estivale des caracteres sexuels secondaires chez le canard mâle. (In colaborare cu M. Parhon). C. R. Soc. Biol., 1922, nr. 37. Sur les effets des gref fes testiculaires chez les vieux organismes. (In colaborare cu M. Cahane). Rev. fran$. Endocr., 1924, I. II, nr. 1. Sur la teneur en cholesterine du testicule et des surrenales. Rapports du testicule avec la cholesterinemie. (In colaborare cu V. Mîrz a). C. R. Soc. Biol., 1925, t. XCVI, nr. 9, p. 727. Diminution du calcium et augmentation du magnesium des muscles apres la castration testiculaire chez les cobayes et les lapins. C. R. Soc. Biol., 1926, t. XCV* p. 792. Opoterapia orhitică. Romînia medicală (Bucureşti), 1927, nr. 8, p. 5. Sur la teneur en eau du sang, du tissu musculaire et de quelques organes, chez les animaux traites par les lipoides orchitiques. (In colaborare cu M. Cahane şi V. Mîrz a). C. R. Soc. Biol., 1927, t. XCVI, p. 1183. Action du serum d’animaux de sexe masculin sur la crete du chapon. Restriction ă apporter ă la loi du „tout ou rien“. (In colaborare cu L. B a 11 i î si A. Sîrbu). C. R. Soc. Biol., 1930, t. CIV, p. 218. Recherches sur Vaction des preparations orchitiques chez les coqs châtres. Consideration sur la loi du „tout ou rien". (In colaborare cu L. B a 11 i f si A. S t i r b u). C. R. Soc. Biol., 1931, t. CVI, p. 517. Considerations sur le traitement des syndromes hetero-sexuels. Communiques KnolU pour medecins, 1933, nr. 10. Obesite et exageration de la croissance en hauteur. Avec insuffisance orchitique ef feminisme. Rapports de ce syndrome avec Vadenome basophile de Cushing. (In colaborare cu Iacob Simian). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1935, nr. 2, p. 88. Action des lipoides des surrenaux sur la croissance, de meme que sur le developpement des testicules. (în colaborare cu E p. Tomorug). Bull mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 331. Influence du traitement de la castration et de cette dernier'e, associee au traitement surrenal sur Vappareil genital mâle des rats. (In colaborare cu M. C a-hane). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr.,, endocr. (Bucureşti), 1936, nr. 8, p. 304. Gynecomastie chez un eunuchoide avec cryptorchidie bilaterale. (în colaborare cu Şt.-M. Mi leu şi G. Borcănescu). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 6, p. 152. Cryptorchidie unilaterale gauche chez deux jumeaux âges de 5 ans. (In colaborare cu Iacob Simian. Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol, psychol,, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1937, nr. 2, p. 44. Influence de certains extraits testiculaires sur la cholesterolemie (note preliminaire). (în colaborare cu M. Cahane). Bull. mem. Sect. endocr., Soc. roum. neurol., psychol, psychiatr., endocr. (Bucureşti), 1939, nr. 5, p. 141. Therapeutique de 1’insuffisance orchitique par transplant ation d’hypophyse du taur eau (în colaborare cu L. Coppelman şi I. Cîmpeanu). Acta endocrino-logica (Bucureşti), 1947, nr. 1, p. 37. Implantation d’hypophyse de taur eau dans un cas d’insuffisance sexuelle chez rhomme. (In colaborare cu L. Cîmpeanu). Acad. R.P.R., Bull. Sect. Sci. (Bucureşti), 1948, t. XXX, nr. 7. Degenerescenţa testiculară produsă de extracte cerebrale fracţionate. (în colaborare cu D. Klingher şi colaboratori). Bul. şt. Acad. R.P.R., Seria: şt. med. (Bucureşti), 1950, t. II, nr. 7. Studiul morfologic al glandelor endocrine la şobolanii tineri timectomizaţi şi gonadecto-mizaţi. (In colaborare cu M. Pitiş, V. Stănescu şi V. Ion eseu). Stud. cercet. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 74. OPERE ALESE 637 Pierdere în greutate corporală şi degenerescenţă testiculară obţinute cu lecitine. (In colaborare cu D. Klingher şi alţii). Stud. cercet. endocr., 1954, t. V, nr. 1—2, p. 109. Modificări în structura testiculului la şobolanii cu şi fără timus purtători de tumori transplantate. (In colaborare cu A. Babeş si colaboratori), Stud. cercet endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 355. Testiculul la şobolanii albi parotidectomizaţi uni- şi bilateral. (în colaborare cu A. Babeş, I. Petre a şi E. Burgher). Stud. cercet. endocr., 1955, t. VI, nr. 3—4, p. 361. Respiraţia testiculului de animale în legătură cu variaţiile de vîrstă şi tratament hormonal. (în colaborare cu N. Apostol). Com. Acad. R.P.R., 1955, t. V, nr. 1, p. 189. La alcătuirea acestei lucrări au colaborat: Dr. Alexandru Ioan şi Petru Culianu