Tache PAPAHAGI
CONTRIBUȚII LEXICALE
BUCUREȘTI
1939
De Tache PAP AH AGI:
1.	Aromînii din punct de vedere istoric, cultural și po-
litic, conferență; București, 1915; 36 pag., cu 6 gravuri.
2.	La Romînii din Albania [impresii de călătorie]} Bu-
curești, 1920; vi-72 pag., cu 9 gravuri.
3.	Antologie aromânească; București (ed. Casei Școalelor),
1922; xlvii-519 pag., cu 30 vederi etnografice, 12 arii
musicale și glosar în limba francesă.
4.	Din folklorul romanic și cel latin, studiu comparat; Bu-
curești (ed. Casei Școalelor), 1923; n-174 pag., cu 2
gravuri.
5.	O problemă de romanitate sud-ilirică (extras din Grai
și suflet, I, 1); București, 1923; 30 pag., cu 2 planșe.
6.	Din epoca de formațiune a limbei romîne : probleme etno-
linguistice (extras din Grai și suflet, I, 2); București,
1924; 34 pag.
7.	Cercetări În Munții-apuseni (extras din Grai și suflet,
II, 1); București, 1925; 72 pag., cu o hartă și 8 planșe.
8.	Graiul și folklorul Maramureșului; București (ed. Aca-
demiei romîne), 1925; lxxxiii-240 pag., cu o hartă și
22 planșe.
9.	Creațiunea poetică populară (extras din Grai și suflet,
II, 2); București, 1926; 47 pag.
10.	Biblioteca națională a AromÎnilor, voi. I (Nuși Tulliu,
Poem — original și transpunere în limba literară);
București, 1926; xvi-144 pag.
11.	Dispariții și suprapuneri lexicale, I (extras din Grai și
suflet, III, 1); București, 1927; 24 pag.
12.	Macedo-romînii sau Aromînii (Seria C, n-rul 30 din pu-
blicațiunea Cunoștințe folositoare, ed. «Cartea romî-
nească»); București, 1927; 29 pag.
13.	Etnografie linguisticâ romînă [curs universitar litogra-
fiat]; București, 1927; 118 pag.
14.	Basilica-Ecclesia [în Romania orientală], apărut în Oma-
giu lui I. Bianu; București, 1927, pag. 285—288.
15.	Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et arou-
maine), tome 1 (318 photographies originales, avec
texte fran^ais et roumain); București, 1928; 176 pag.
16.	Dispariții și suprapuneri lexicale, II (extras din Grai
și suflet, IV, 1); București, 1929; 15 pag.
Tache PAPAHAGI
CONTRIBUȚII LEXICALE
9
* ACADEMIEI*
BUCUREȘTI
1959
S’a tipărit in 135 ele exemplare.
Presint o serie ele cuvinte, pe cari le-am extras din cîteva publi-
cațiuni fără a fi avut vre-o intenție de a lucra la vre-un ...dicționar
dacoromîn. Cea mai mare parte din ele, mai ales lexicul extras din
documente, alături de alte cuvinte neînșirate aci, a format obiectul unui
curs univesitar pe care l-am ținut în 1937—1938.
Constatînd că multe din cuvintele acestui curs lipsesc din dicțio-
narele de basă ale limbei romîne — și anume din Dicționarul Academiei
romine\ Dicționarul romino-german de Tiktin și Dicționarul enciclopedic
de I.-A. Candrea —, am controlat mai întregul meu material cu aceste
trei dicționare. In urma acestei migăloase operațiuni, pentru care am
avut ca punct de plecare mai cu seamă Dicționarul enciclopedic 2, am
reținut cuvintele cari nu există fie într’unul sau două din aceste dicțio-
nare, fie în toate trei, menționînd după fiecare cuvînt, în parentesă și
prin respectivele abreviațiuni (Ac, T sau C), dicționarul sau dicționarele
din cari lipsesc. In aceste pagini lexicale dau și cîteva elemente cari
există în amintitele dicționare, dar ale căror înțelesuri nu sînt înregi-
strate, sau ale căror etimologii ori nu sînt date, ori trebue rectificate sau
precisate. Pentru cuvintele ce există în vre-unul din cele trei dicționare,
în general nu reproduc nici sensul și nici etimologia lor. Ca explicații
si contexte, din lipsă de mijloace pecuniare, am concentrat mai totul la
mai puțin decît strictul necesar — pentru multe forme, ușor de înțeles,
nici nu dau sensul lor.
1 Pînă la 1 Ianuarie, 1939, din acest dicționar au apărut A—Crâsca
si F—Lacustru,
2 Motivul ? Pentruca, din cele trei dicționare, acesta e cel ce va putea
apărea și în alte ediții. Tot pentru acest motiv menționez și cîteva cuvinte ce
lipsesc din dicționarul lui Tiktin, dar pentru cari, în cel enciclopedic, nu s’au
dat citate — cf., bunăoară, bară, bistriț, bord, captă, gomilă, mau, paor etc.
4
Tache PAPAHAGI
Firește, acest glosar, care ar putea chiar impresiona prin numărul
cuvintelor, nu trebue să surprindă. Niciodată un dicționar nu a fost și
nu va fi complet, mai ales acel al unei limbi vii și cînd un atare
dicționar e opera unui singur om. Nu poate fi, deci, mirare că, bunăoară,
din admirabilul dicționar al lui Tiktin lipsesc multe cuvinte, cum ar fi:.
depăra, eclipsă, elector, hotărî t, lăudoare, luteran, magistratură, maior,
major, manifest(a), matematic(ă), medicină, ministru, murmura, orient (a),
origine, pantof, porție, practic, pretinde, prinț, protecție, protesta, reco-
manda, registru, retor(ică), secfestru, specula, strofă, tesaur, transit, uni-
vers(al), universitate, uz-...., violet etc. Pentru filologul integru nu poate
fi mirare că din dicționarul d. Candrea lipsesc cuvinte dialectale ca
zigan, sau vechi ca op, deși aceste cuvinte, și altele ca acestea, însuși
d. Candrea le-a dat în anterioare lucrări ale sale, cum ar fi Graiul
din țara Oașului și Psaltirea șcheiană.
Menționez că în aceste pagini nu am înșirat tot ce am avut; am
trecut chiar peste cuvinte publicate în lucrările mele, sau culese odată
cu materialul colecției mele etnografice etc.1 Ceva mai mult: se poate
vedea că materialul de față nu e extras din prea multe publicațiuni.
De observat însă că, pentru extragerea unui atare material, trebue citite
cu atenție chiar publicațiunile ce au cîte un glosar, pentrucă adesea
glosarele lor nu sînt complete. Și dacă la această constatare am adauge
și faptul că eu nu reproduc aci și forme neînregistrate în dicționare
dar relevate în publicații de specialitate cum ar fi Dacoromania, Grai
și suflet etc., atunci se poate deduce cît de incompletă este și presenta
contribuție; în această privință, reiese limpede necesitatea întocmirilor
pe perioade de ani ale unor indice generale măcar din indicele volu-
melor unor atari publicații.
In general, materialul din paginile lexicale ce urmează nu privește
în întregime un dicționar enciclopedic. Am avut în vedere un dicționar
istoric amănunțit, cum e Dicționarul Academici; de aceea am înregistrat
și cuvinte isolate, ce apar chiar fără context și cari mi-au rămas necu-
noscute ca sens și etimologie. Totuși, chiar acestea pot avea rostul lor
pentru istoria limbei, în special sub raportul straturilor de cultură și
civilisație. Pentru cîteva din ele nu am avut absolută siguranță ca
1 Cf., de exemplu: agrichisi (a se), IS, 149 ( = arom. arțrixescu), <Z
poixdi; curdusit, IS, 141 ( =• arom. curdusescu}, <xopHvop.at; fatca, PI,.
III, 7, < rut. fatka; misnic, PI, III, 155, <Csl. m k s t k n i k ’k; reniș, TP.
95 — cf. rene; sistiină, IS, 166, (= arom. ~), <Z a 6 a t p. a; vivor, PI, III,
169 etc.
CONTRIBUȚII LEXICALE	5
«exactitate, mulțumindu-mă doar cu reproducerea lor exactă din respec-
tivele publicațiuni. Toate acestea, alăturate celor cunoscute numai ca
sens, vin să mărească la cîteva sute numărul cuvintelor necunoscute
sau neprecisate ca origine — aci am precisat etimologia la peste 250 de
forme h De amintit că la etimologiile turcești dau imediat în parentesă
o cifră ce arată pagina din dicționarul turco-frances din 1911 al lui
Diran KMekian la care se află etimonul.
Dar, între atîte cuvinte — dintre cari multe privesc comerțul din
trecut si dintre cari multe au fost apariții trecătoare în limbă —, sînt
și categorii de o reală însemnătate, cum ar fi următoarele:
a —. Nu pot scăpa atenției filologice elemente latine ca: aușuc
(pentru care cf. și cursul meu Aromînii, 98), cumpărătoare (cu seria de
trimiteri făcute), înfuga (cf. arom. fugare, fugat), lumitor, nedat, oară,
rumîni, schema (pentru care cf. arom. șcl'im, identic cu șclfimur — v.
Per. Papahagi, Notițe etimologice, 45 —) etc.;
b —. La fel trebue reținute cuvinte ca fatură (cf. arom. fătură) sau
.mandră; ciumăra (cf. arom. cemir, nciumirare), ciumeli (cf. arom. ciu-
meală, ciumilire) etc. ;
c —. Din numeroasele forme turcești menționăm cîteva, dînd după
fiecare în parentesă forma aromînă: canareâ (cănărăf), chitabi (~), dam
(damă), geănin (geănîm), hase (~), horșăf (cușâfe), leblebi (nibirbiUe), lolăchiu
(lulâchiu), megid (migit), nobet (nubete), lahtărvân (lăhtăvâne) etc.;
d—. In fine, relevăm un mic număr și din cele grecești: acata-
stasie, apofasis, catastrosi, ehindinefsi, decasterie, dicheomă, embodisi, hri-
1	Cit privește ^paternitatea etimologiilor date, nu-i exclus ca vre-una sau
vre-unele din ele sa fi fost date undeva de alt-cineva înaintea mea. Mai ales
astăzi, cînd și literatura filologică devine tot mai bogată și mai variată și cînd
lipsesc indice alfabetice generale cu privire și la atari probleme, evident că nu
vor fi rare atari cașuri. Totuși, pentru cei de bună credință, asemeni cașuri,
din cari am putea releva unele chiar caracteristice, nu pot fi motive de... încăie-
rări, de învinuiri etc. Oare, ar putea cineva bănui că Per. Papahagi, pentru una
din cele mai frumoase etimologii ale sale — și anume mire <C lat. m i l e s —,
se va fi făcut vinovat de lipsă de probitate științifică necitînd pe Tim Cipariu
care, în Gramatica limbei romane, 1869, pag. 215, menționează că mire ar putea
reproduce lat. miles? — In legătură cu identificările etimologice, menționez
că multe cuvinte, ale căror origini nu lasă îndoieli, nu au primit cuvenitele pre-
cisări, întrucîtva și pentru motivul că biblioteca Academiei romîne nu poate îm-
prumuta oricui publicații lexicologice. Așa ar fi cuvinte grecești ca cripriotica,
erititarachisie etc.: slave ca lozbă, satnic, vlabnic etc.; turcești ca atmazarisi,
dugealîc, geveț, imaf, saldangilic, tembelic, zinghirlic etc.
6
Tache PAPAHAGI
sim, îmberdosi, lipon, omos, parachinisi, perifan, proftasi, simfonie, simig^
dale, stratiot, taxis etc. — toate fiind curente și astăzi în aromînă.
Din categoriile c și d desprindem fapte de o evidentă importanță
și anume:
1.	Multe cuvinte turcești și grecești, existente în trecutul apropiat,,
azi au dispărut din dacoromînă, în timp ce în aromînă s’au menținut.
Acest fapt dovedește că, dacă și în nordul Dunărei ar fi continuat ace-
leași împrejurări politice, militare, administrative, economice, culturale
etc. ca în peninsula balcanică, dispariția nu putea surveni în aceeași
măsură ca [astăzi;
2.	Atunci cînd atari^cuvinte turcești și grecești au pătruns în daco-
romînă, ele au pătruns, direct sau indirect, și în aromînă — ca și în alte
limbi balcanice. Dar în acele timpuri nu exista nici un fel de contact—nici
teritorial, nici etnic, nici cultural — între Aromîni și Dacoromîni. Și, to-
tuși, faptul s’a produs. Așa fiind, ne întrebăm: pentru explicarea celor
mai vechi și chiar atît de caracteristice elemente slave, intrate în daco-
romînă ca și în aromînă, de ce să admitem ca o condiție sine qua non
o continuitate teritorială între Aromîni și Dacoromîni în sensul că, pe
atunci, Aromînii din masivul Pindului vor fi locuit mai la nord, în vechea
Serbie sau spre Rodopi și că, ulterior, după pătrunderea elementelor
slave și în dialectul lor, se vor fi deplasat spre sud ? Cel puțin cașul cu
elementele turcești și grecești din dacoromînă și aromînă vine să pro-
iecteze temeinică și concludentă lumină și asupra următoarelor adevă-
ruri cari — în ciuda scăpărei din vedere sau, poate, a ignorărei dicto-
nului tribuere suum cuique ce-mi prilejuește această nedorită mențio-
nare — îmi aparțin:
a —. Cred că masivul Pindului rămîne definitiv cîștigat pentru
teritoriul de formațiune a limbei romîne (cf. O problema ele romanitate
sud-ilirică 1; Din epoca de formațiune a limbei romîne, 18 ; Dispariții și
suprapuneri lexicale, II, 13-14, precum și Per. Papahagi, Dovezi din stu-
diul limbei noastre despre continuitatea Românilor in Dacia, în Dunărea, I,
(1923-1924), 105—112 și 143-153) ;
3	—. Inclusiv, a om admite că, în împrejurări similare, chiar cele
mai vechi elemente slave puteau pătrunde și independent în dacoromînă
și aromînă, chiar dacă între aceste două dialecte nu ar fi existat în
1 Arom. cor, pe care l-am derivat din grec. / o p 6 <; (p. 16), reproduce
lat. chorus (Per. Papahagi, Scriitori aromîni,.,, 1909, pag. 203. Cf„ acum în
urmă, și S. Pușcariu, Dacoromania, VIII (1936). 353 si Dicț. Acad, romîne, 1937'
sub cor).
CONTRIBUȚII LEXICALE
7
acele timpuri nici un fel de contact (cf. Dispariții și suprapuneri lexi-
cale, I, 14—16);
T —. In fine, romanitatea nord-balcanică a dat naștere Dacoromî-
nilor, iar cea sud-vest balcanică e continuată prin Aromîni (cf. cursul
meu Arom inii, 23—26).
♦ ♦
Drept încheiere, cîteva menționări diferite.
Și în cursul asupra lexicului din documente și cercetări ținut în
1937—1938 (v. p. 3) am relevat nu numai probleme de lexic și seman-
tism pur, ci și probleme de sintaxă, morfologie, fonetică, precum și de
folklor, etnografie etc,, cum ar fi, bunăoară, următoarele:
Corespondență: Ca început tipic [de scrisoare, ca titula-
tură, încheiere și evoluție de stil, cf. F, I, 9 (1728), 225 (1803); F, II, 237
(1808), 453; BB, II, 24 (1813), 118 (1826); 17 (1804); 117 (1826) etc.
Comerț: ambulant și de miere, F, I, 83 (1778), sau comerț de
capre, F, I, 130 (1786) etc.
Etnografie : «Pentru lănă nu știu ce să mai scriu dumitale, că
una vorbim și alta fac Țânțarii», F, I, 191 (1800); «Legătura noastră ce
am făcut noi aicea au rămas jos, ca și in alți ani, că / ă n țarii nu se
țin de cuvânt», F, II, 211 (1800). — Pentru gropile de pine, ce azi sînt
foarte rare, cf. F, II, 172 (1787) etc.
Folklor: Tendința de a merge la sfîntul mormînt spre a deveni
hagiu — cf. F, I, 85 (1778), 97 (1779); II, 119 (1785) etc.;
Fonetică: Spiroasa = Schinoasa (în Basarabia), SD, 1 (1502).—
Cf. și forme ca dream, sivii etc.
Morfologie: «partea, mea de ocină, de la Podul-îi-leloe 1», F, I,
p. xin (1664) (= Podul-Iloaiei). — «Da dinsa vorbești cu dins» \ ȘtN, 143;
«Șl l-o luat după dlnș A», ȘtN, 184. — Imperf. vb. a fi în Basarabia (ca în
aromîna): iara, pe care l-am înregistrat des (cf. exemple și la P. V. Ște-
fănucă, Două variante basarabene la basmul Harap-alb, 1937); «să te veghi2
de grălele mănăstirii» BD, 85 (1623); «cind veghe voia unuia», Mir, 338.
— Cf.: lefecr, sau forme ca exoflisis etc.
Sintaxă : Vom releva o singurei problemă, fără a reproduce ex-
plicația dată. Ca și exemplul din 1648 citat de Tiktin în dicționarul său
sub mur: le-au bătutu-le; ca și exemple din cronicarii moldoveni ca
acestea: i-au zisu-i, MirG, 13; i-au prinsu-i, Das, 19 și Cos, II, 17; i-au
purtatu-i, Das, 37; ș’au sfirșitu-și, MirG, 40; și-au strinsu-și, Acs, 135;
1 Cf. Din morfologia limbei romine, 8 și 17.
2 Cf. Biblioteca naționala a Aromînilor, III, p. xil.
Tache PAPAHAGI
8
ca și exemple maramureșene ca mi-o plinsu-mi inima (cf. și PM, § 76);
ca și alte dovezi moldovenești din VP, ca: m’ași ruga-mă, 80; v’oi ju-
deca-vă, 162; v’a judeca-vâ, 162; v^i da-vă, 166; v’or indrepta-vd, 241; v'oi
primi-vă, 17; ca și atestări bănățene date și de E. Petrovici în Anuarul
arhivei de folklor, III (1935), 37: s’oflusu-să, s’o făculu-să; ca și exemple
identice curente și în regiunea Năsăudului, ca și în anumite regiuni basa-
rabene, constatate și în cercetările-mi personale, iată, în fine, pentru
Basarabia atestări din ȘtN: m’am oftatl-mi^ 153; le-oi scalda-te, 96;
te-or tăie-ti, 115; le-ol ăeti-li, 181; l-ăi găsî-U 153; l-o cunoscută-lă, 154;>
l-oi prindi-li, 157; l-ăi dărui-lî, 172; l-a găsi-lă, 175; i-o vîndulî-i, 196;
le-i lăsali-li, 132; le-o pust-li, 173; le-a fura-li, 196; ca și le-au datu-li
BB, XI, 4 (1809).
Dar încordările-mi pecuniare abia mi-au permis publicarea acestor
pagini lexicale. Timpurile sînt foarte grele pentru atari realisări1 — cred,
însă, că nu-s și pentru cei cu sulimanuri de caracter, în al căror apanaj
se vîră multe de toate, firește, și gheliruri. Un strop de izvoraș de munte
nu poate birui o mlaștină. Așa fiind, și în vederea unor perspective
poate și mai sumbre, rog ca buna credință a științei probe să-mi scuse
nemodestia măcar a următoarei mărturisiri cu care îi sînt dator: nu știu
dacă voi putea da la lumină bunăoară Limba cronicarilor moldoveni,
după cum nu știu dacă mă voi apuca de redactarea Dicționarului aromin
care e pus la punct — nu ași vrea ca ilustrarea lui entografică și, ales,
dimensiunile ce doresc să i le dau să fie principalele piedici de a-1
vedea publicat; în fine, nu știu dacă voi putea continua publicarea
lucrărei Lnages d’ethnographie roumaine2, deși volumul al patrulea,
consacrat Moldovei dintre Șiret și Nistru, e gata de tipar, iar al cincilea-i
aproape pregătit.
1938, 25 Dec.	T. P.
1 Cf. si Flori din lirica, populara, 7.
2 Fără a cadra nici ea cu. ce e al modestiei, fac, totuși, o ultimă mărtu-
risire, al cărei loc ar fi fost alt-undeva și pe care împrejurările mi-o smulg- din
închisoarea discreției mele. Nu m’am împiedicat niciodată de vre-un ... noroc de
edituri, deci nu am publicat cu banii altora pentru ca sa și.... cîștig; din contră:
cu unicul salariu de asistent și, apoi, de conferențiar, timp de 18 ani vig-uroși,
mereu amagindu-mi pe calea resemnărilor viața de fiece zi, am închegat a mea
colecție etnografica originala, din care am publicat cele trei volume din Lmages.,.,
cari, numai pentru tipar, m’au costat 841.000 de lei — sumă din care nu am
putut acoperi, prin vînzare de exemplare, decît o cîtime redusă. — De reținut
că Lnages,.. nu e singura lucrare pe care am publicat-o cu cheltuială proprie.
Ordinea alfabetică :
a, ă, b, c, ch, c, d, e, f, g, gh, g, h, i, î, j, 1, m, n, o, p, r, s, ș, t, ț, u,
v, x, z.
abager (C), abagiu: la mina La-
iului , F, II, 23t (1807),
abonație (T, Ac, C), abonare: abo-
nația ce au făcut la gazeta, F, II, 406
(1839).
acatastasie (T, Ac, C) neorînduială:
acatastasiile linurilor, F, II, 161 (1787);
BB, II, 55 (1819); 65 (1820). -<&Ka-
t a G t a o i a,
aclaz (C), atlaz, MF, 238, 339, 1329;
?C, 129; FV, 68.
acliros (T, Ac, C), fără moștenire:
îl fac BB, III, 84 (1858); 85.—
ă x X p o <;.
acheri (T, Ac, C), inoportun: Acest
zapis au rămas ~ , Bei, X, 76 (1776).
— x « t p o
adălior, -oară (T, Ac, C): Doi
meri adăliori, VC, 131.
adeveră (T, Ac, C), dveră: Am
așezat un zugrav de poleește și adeverite
și respetia, apoi să poleiască pe jos,
F, I, 98 (1779).
adresarisi (a se) (T, Ac): Să să
adresarisească la visterie, F, II, 298
(1828); 398 (1837).
aenesc,-ească (C): oi aeneșli; măr-
fur. aenești, Bur, 125 și 127. — <Caian
„primar (urban); cetățean de frunteA
agă, pl. agalari (C): Turcii agalari
din Tighinea, Mir, 372.
agza (T, Ac, C : Agzale la Domnie
n’au mai venit, MF, 157. — Probabil,
o încrucișeare a cuvintelor turcești
ază „membru (administrativ)5, și agă.
agiu (T, Ac, C), agent: slujba vă-
lășii de adgii, F, II, 398 (1837).
aire (T, Ac, C) „arie4*: tabacheri
cu muzică a 2 aire, F, II, 361 (1831),
alăr (T, Ac, C): un funt la găvirti,
F, I, 81 (1778).
aldămășare (T, Ac, C): Și au foștii
^boiartul, BD, 16 (1611).
alertai (T, Ac, C): / ocă piper cu
F, I, 74 (1778).—^germ. alieri ei.
alestîncă (C): rochiță de MF,
1318.
aloși (T, Ac, C): îl aflase adormit,
aloșit, MF, 569.
amber (T, Ac, C): / sticluță de 10
dramuri esențiia F, I, 31 (1772).
O varietate din ale parfumeriei. —
< tc. a n b e r „ambre" (861).
amildui (T, Ac, C), a drege, a po-
trivi: le amilduește... bine, Cr, 33.
analogon (T, Ac, C): să plătească...
analogonu ce se cădea la talere 500
F, I, 312 (1823); II, 327 (1827),.,. -
< ă y ă \ o Q Q „ecot".
anerisis (T, Ac, C), anulare: să
scoată ~ asupra acestei cărți, F, II, 234
(1807). — <avacpeoic „cassation"
10
Tache PAP AH AGI
anesti (T, Ac, C),a înviat: cu Hristos
anesti... mă închin dumitale, F, II, 27
(1770); I, 14-5 (1787). — <ttvaGt’fj v co.
anghe(n)rie (T, Ac), angara: tra-
geți... la jolduri și la angherii mai
mărunte, BD, 96 (1624)...
angiur (T, Ac, C): piepteni... în
BB, I, 50 (1831).
anonimoti (T, Ac, C): li s’au citit
carte dă blestem ~ trimit ind la llu-
sciuc, F, I, 342 (1825). — <ft v<u v op.oc
„anonyme; au porteur*'.
antrepo (T, Ac, C): va fi loc de
F, I, 389 (1836).— <fr. entrepo't.
ap (T, Ac, C) „hap“: căcrula... fă-
cută ap... in cap, PL, 236.
apăresc,-ească (T,?C), de apar: in-
tr:un cojoc opăresc, Mus, 92.
> apodixis (T, Ac, C), dovadă: s’au
dat acest F. I, 350 (1825). Cf.
exoflisis etc. — < o6§8i'$ic.
, apofasis (T, Ac, C): cu de obște
voință a tuturora și cu apofasisu,
F, I, 56 (1777). — ^aitovaciț „de-
cision“.
argalie (T, Ac, C), unealtă: au
adus argaliile cele trebuincioase, F, I,
288 (1816). < $ pyaleio v.
ărină (T. Ac, C), loc șes, ierbos și
„mîndru“ (Maramureș).
armi(n)țaș (T, Ac, C), „încasato-
rul vămilor de la tîrguri“. F, I, 227
(1803); CP, I, 26. V. harmițaș.
armi(n)tie (T, Ac, C), vamă: am
dat 14 florin ți pentru 2 cai F, I.
227 (1803); să plătesc armitia, CP,
I, 26.
arvun (T, C): crescut-a un verde
TP, 84.
asaet (T, Ac, C): asaetul poterii,
F, II, 252 (1819).
asignație (T, C), cambie, F, II,
339 (1829).
aștină (T, Ac, C): aștina morii lua,
MF, 53 (Olt).
atacarisire (T, Ac, C), atăcare:
fără a pricinui F, II, 398 (1837).
atmazarisi (T, Ac, C): te-ai at-
mazarisit di căutarea ei, BB, II, 145.
(1848).
ațina (T, Ac, C), întina, Das, 192<
auă (T, Ac, C), „auace“, aici,
PCer, 66.
aușuc (T, Ac, C), ? bătrîn: Vorni-
cul și cu giuratul șeade-alăturea cu
dracul, iar aușucii salului taie lemne
dracului, Sez, XXIII (1927), 6 (Buco-
vina). — Pentru auș, cf. și GrS; III,
342.
aușus (T, Ac, C): 10 testele ~ pen-
tru fișicării, F, II, 214 (1800). —
< ? germ. Ausschuss ,,dechet“-
azion (T, Ac. C), curs: acești fiorini
i-au cumpărat la Țarigrad după ~ re
avea acolo, F, I, 382 (1832). — << it..
az ion e.
balemară (T, C), balama: Ușea din
balemare să,ria, MF, 151 (Vîlcea).
balțană (T, Ac, C): balțănile cu
scaunu, F, II, 434 (1856). — <?? it.
b al z an a.
ban cot (T, Ac, C), bancnotă: pa-
chetul cu bancoți, F, I, 247 (1807).
bancrod (T, C), bancrută: loan
vei ști că au eșit ~ , F, II, 51 (1779).
bară (T), baltă mocirloasă: cu tră-
sura intr’o baltă și nu mai puteau
bieții cai să-i scoată din „bara“ aceea,
CP, II, 46; 47.
barsă (T, Ac, C):~ cănită, MF,
211 (Putna).
bascea (T, C), grădină: Pin ba-
scele se ’n funda, MF, 79; 137; 1075.
batalisit,-ă (T, Ac, C): toată ave-
rea lui stă batalisită in mina tovară-
șului său, F, I, 361 (1827). — < srb.
bat aii ti „a părăsi; a neglija14.
bată (T, Ac, C): O mai trecut prin-
tr’o păduri lati si mai culeagi ș’ di
pin bați, ȘtN, 129. — Cf. arom. bată
„plai (acoperit de stejar)11. — Cf. sl.
b a t t^.
CONTRIBUȚII LEXICALE
11
bazea (C): cu rodii!a de MF, 275.
Bănăție (T, Ac, C), Bănat: De la
noi, din CP, 1,54.
băsmui (T, C): Basmu băsmuit, SB,
323.
băstori (T, Ac, C): cu măciuca-l
băstoria, MF, 60.
bășcăluit (T, C): săntu scrise tote
pe o foe ^u, Bei, XII, 125 (1801).
bătrăta (T, Ac, C): Sfinlul Ion tot
strigind și bătrătind, Cuc, 8. — O di-
formare a formei barata, pentru care
cf. L-A. Candrea, Grai și suflet, VI,
321.
bea! bea (C), sbierătul sau mu-
getul de oi, de cerb, SB, 49; 51.
beclerge (T, Ac, C): 20 oca stra-
ficle roși F, II, 182 (1792).
becheri (T, Ac, C), a trăi ca be-
chear: care becherise cu Petru, CP,
I, 71.
beldar (T, C), șal: ghermesuturi cu
flori și beldarii, F, I, 55 (1777).
belge (T, Ac, C), cap: doară ți-a
veni mintea ’n belge (cap), RP, II, 8.
beșleg (T, Ac, C): 4 părechi be-
șluguri poleite de alama, F, I, 43
(1777).
bicău (T, Ac, C): Crească iarbă
și bicău, Bk, 6; 240.
bicurici (T, Ac, C), F, I, 215 (1802),
biciuia (T, C), prețui, TP, 383.
bilțos, -oasă (T, Ac, C): cojoc biltos,
MF, 1077 (Dolj). Cf. imbilțoșa.
birje (de țară), talangă, clopoțel
„zîb“ (Sibiu).
birtă(T,Ac, C), impunere: ~ dom-
nească, MF, 69 (Teleorman).
birțuî (T, Ac, C): nici să ne dămu
noi să ne birțuiască și să ne lupte ei,
CC, 76C
birușcă (T,C), imposit, MF, 67 (Olt),
1061 (Dîmbovița).
bistriț, -ă (T): prunele bistrițe, CP,
I, 19.
bitiie (T, C), prima carte a Penta-
teucului, CC, 15529.
bivșii (T, Ac, C), fost: Constantin ~
vornic, BB, XV, 14 (1652).
bîrsoian, -ă (T, Ac, C): poiană bir-
soiană, MF, 825 (Muscel). — Din Bir sa,,
birsan ?
bîrziu, -e (T, Ac, C), ridicat: Capra
moare de riie și coada o ține tot bir-
zie, Prov, 254. — < sl. bruz u.
bîzgoîat,-ă (T, C), căscat: Tu fată
bizgoiată, CP, II, 20.
blagorodie (T, C), excelență, BB
III, 43 (1820); II, 130 (1835).
blagouhanie (T, Ac. C): multă ~
avea și miroseală, CC, 985. — <C si.
blag ou h a n i e „parfum".
boâz (C), braț, gură, bogaz, Cos,
I, 451.
bociu (T, C), voce: a strigat cu bo-
ciu mare, TP, 381.
, bodei (T, Ac, C): oi trimite nouă
cotei, bodei, MF, 1577.
bodină (T, C), poloboc, MH, 24.
bohor (T, O, bour: Și-mi vinară —
ce-mi vinară? D’un bohor, d’o fiară
neagră, ICr, IX (1916), 143; 144 (Ialo-
mița). — In legătură cu acest animal
și numele lui, cf. ce dau, separat, S.
Pușcariu și A. B. Szalay în revista
Carpații, V (1937), n-rul 12, pag. 323-
324 și 325-351.
bolnăvie (T, Ac, C): bolnăviia lui,
CC, 243L
bor, -oară (T, C), albastru: Ne-
vastă cu ochii bori, ce te uiți după fe-
ciori? Bor, 24.
bord (T), (bloc de) piatră: Patru
rupse un de aur și cîmpul a ince-
put a se văieta, CP, I, 38; 39; 41. —
Pentru etimologie, cf. G. Giuglea, Da-
coromania, III, 594.
bordon (T): vin albu... și ~ roșu,
BB, II, 67 (1820).
borf (T, Ac, C), borfei, burduhan
(Huniedoara).
borzob (T, Ac, C): Aceste mustre
de țic-sac sau borzobe ce pun pe căite*
F, I, 87 (1778).
12
Tache PAPAHAGI
bourat, -ă (C): moș Hrncu..., cu
urechile bourate, Guv, XXV (1938),
n-rul, 1, p. 3.
brahar (C), bragagiu: strarosti di
brahari, F, II, 399 (1837).
braț (T, C), frate: Drăguțan, lor,
BB, XIV, 54 (1777); XX, 203 (1800).
braunț (T, Ac, C): cafe F, I, 87
(1778).
brazdă. Interesant jurămînt (rele-
vat si în Ac): lua jurământul și brazda
în cap, BB, XX, 9 (1602); să jure și
să iei brazda în cap,\A (1605); 14 (1617);
au mărsu cu brazda in cap, 28 (1670)
etc.
brăcinări (T, Ac, C): Fetele... le-ași
brăcinări, dem’ar putea pomeni, MF,
1001. — <Zbrăcinar.
brădios (T, Ac, C): Măi bradule,
brădios, VC, 108. — <Zbrad.
brăgău (T, Ac, C), partea patului
de lut din gîrlici care imită sau ține
loc de pernă, PI, III, 128.
brentă (T, Ac, C), coș de nuiele
purtat în spate, PI, III, 148. — <srb.
brenta (Ov. Densusianu, Grai și
suflet, VI, 367).
bricină (T, Ac, C): un balon F,
II, 390 (1837).
brid (T, Ac, C): Foaie verde, foi
de MF, 149 (Vîlcea).
brîncuș, -e (T, C): am o călea brln-
cușe, SB, 99.
brînzar, băț de lemn crestat sau
dințat cu care se zmicură cașul în
putină spre a se face brinză (Sibiu).
brobont (T, Ac, C): de voi găsi
ne scai brobonți, suta de oca 75... lei,
F, I, 197 (1800).
brotișor (T, Ac, C), pîne, brut:
~ uscat, MF, 1333 (Piatra).
buhadeică (T, Ac, C): cu mor oalele,
■cu buhadeicile, cu izbiturile, MF, 1567
(Vîlcea).
buholt (T, Ac. C), vifor, PCer, 67e
buică (T, C), surtuc femeiesc: Măi-
cuță, dragă măicuță, vinde-mi vaca,
ia-mi buicuță', și de nu oi mlncalapte,
numai buică s’am în spate, Ret, 21.
buiemastru (T, Ac, C): papuci de
MV, 213.
buirultău (C), ordin: au scris bui-
rultăuri la Nicolai-voclâ, Acs, 142.
buiuc-imbrihor (Ac, C), mare gră-
jdar, Nec, 351.
bulibăși (T, C). a deveni coman-
dant de buluc: De cînd s’a bulibășit,
MF, 60 (Teleorman).
bumbit, -ă (T, C), cu bumbi: Că-
peneag mîndru bumbit, MF, 921 (Sibiu).
buslagea (T, Ac, C): Bufi busla-
gele, de o sută de vedre, MF, 83 (Olt).
bușcă (T, C): Cortulețe... de buști
negre tătărești, MF, 100 (Olt).
butlag (C), butoiaș, MF, 1286 (Me-
hedinți).
buzdugăni (C): rău m’o mai bu-
zdugănit flăcăul ista, VP, 29.
buzdughin, -ă (T, C), buzdugea, să-
culeț: fată buzdughină, MF, 892 (Fă-
găraș).
cacăzun (T, Ac, C): 60 taleri, 20
parale ~ , F, I, 215 (1802).
cacea (T, Ac, C): luș, iuș prin
păiuș; cacea, cacea pre copaci, MF,
1213 (Mehedinți). — Rămășiță de
la imperat. verb. tc. quatchmaq
„fuir" (922).
cacerdisi (T, C), a ascunde: ca-
cerdisindu-se și cervișul după în tu-
lumuri, F, I, 398 (1838).
cacerdisire (T, C), contrabandă,
F, II, 380 (1835).
cadalîc (T, C), «cirezi de vite» ? ;
ardalîc: cadalicul tot stringea, TP,
475. — < tc. qadyly q „arrondisse-
ment ressortissant du juge pour la
loi musulmane:t (930).
cadalma (T, Ac, C): Foaie verde,
cadalma, MF, 1443 (Piatra).
cadiscă (T, C), cadînă, turcoaică
din casă de cadiu, TP, 613, 614.
CONTRIBUȚII LEXICALE
>
13
cadrilion (T, Ac, C): rochie car-
dinabl BB, I, 28 (1822).
cafeiu (T, C), cafea, RP, III, 51.
cahpolu (T, Ac, C): Hia, ghidi !
Nec, 283.— <tc. k ahb e + o g hly
„coquin" (947).
cahve (T, C), cafea: tipsie... pen-
tru ~ , BB, I, 9 (1785).
caidarac (T, Ac, C), picior?: ii
ridică caidaracele in sus și-l dădu cu
capul in jos, SB, 208. — <7 tc. q a i-
d y r a q „pierre plate dont on se sert
dans quelques jeux d’enfants" (940).
calama(n)c (T, Ac, C): ~ vărgat,
F, I, 44 (1777); II, 37 (1778).
calevi (Ac, C): au început a, merge...
cu calevi. adecă cu cealmaua ce poartă,
vezirii, Acs, 158. — <7 tc. qylavy
„turban" (967).
calga (C), locțiitor, succesor: un
sultan ce se făcuse <^, An, 168.
camilot (Ac, C): 9 coli vinăt,
F. I, 64 (1778); 116 (1780).
canarea, ((pășune; crescătorie de
vite»; ciopor de oi: să vadă canareaoa
și plăvităle șă boii, BB, II, 84 (1822).
— <7 tc. q an ar a „abattoir" (937).
In limbile balcanice, inclusiv 1. turcă,
are și sensul de „animale destinate
tăierei". — Cf. și Șăineanu, Dicț. univ.
canfă (T, C; cînfe în Ac), purpură:
se îmbrăca in canfe, CC, 36323; apare
și cinfi, CC, 36114, 36410. V. și can-
siu. — <7 tc. k e m k h â „sorte d’etoffe
de soie“ (1038). Cf. și Ov. Densusianu,
Iii s t. de la l. roumaine, II, 551.
cansiu (T, Ac, C), canfă: un ~ di
ci va fi mai in modă, BB, II, 133
(1836).
cantariatică (T, C), venitul de la
cantar: cantariatica sării, F, II, 291
(1823); 433 (1848).
capicâ (T, C), copeică, F, II, 339
(1829).
w captă (T). calapod, potrivă: nu-ți
cauți de capta ta, numa te faci de risul
lumei, CP, II, 4.
caracul (T, Ac, C): blănit cu
BB, I, 49 (1831).
caragros (C), monedă, F, I, 23.
(1770); II, 134 (1786); BB, III, 49 (1820).
-caragea (T, C), TP, 229.
caragie (T, C), Bei, X, 29 (1636,
Bucovina).
cardinabl (T, Ac, C): rochie ~ ca-
drilion, BB, I, 28 (1822).— < fr. car-
dina. I.
careție (T, Ac, C): să dau ~ la d:
chir..., F, II, 380 (1835).
catahrisis (T, C), abus, ,.catahris“:
nici să se intinză la atita ~ a stăpU
nirei, F, I, 52 (1777); II, 398 (1837).
catastrosi (T, Ac, C), a lămuri, a
așeza: s'au catastrosil pricina, BB, II,
101 (1824).— <7 h <z t a o t p d) v (n „dres-
ser; mctlre par ecritu.
catinde? (T, Ac, C): ceasulu să se
catinză, dereptu repausulu, CC, 1582.
caton (T, Ac, C): 5 coli țiț F,
I, 87 (1778).— <7 germ. Kattun
„pînză (americă)“.
cazascher (C), demnitar după Șeic-
ul-Islam, Nec, 211.
cazazie (T, Ac, C): 3 oca F, II,
301 (1825). — Cf. tc. qazzâz «celui
qui prepare et vend de la soie»
(959).
căfeni (T, C): (Mergea) la neagră, ca-
fea de se căfenia, MF. 69 (Teleorman).
călimărean, -ă (T, Ac, C): acăli-
mărenii (cei cari vin pe cale mare)
[la nuntă])), Mur, 152.
cămărat (T, Ac, C): / ~ cusut,
Bei, X, 121 (1753. Mehedinți).
cămătnici (C): cămătnicindu și a-
supr indii, CC, 44728.
cămătnicie (T, C), cămătărie, CC,
397°, 41210...
căpraș (T, C) = sl. kozak, Mir, 313.
cărăvănier (T, Ac, C), — derivai
din caravană —, ȘtN, 121.
căsar (T, C), căsătorit; om cu casă:
2/ liude căsari și H liude holtei, F,,
II, 17 (1760); 88* (1781).
14
Tacbe PAPA H AGI
căsătoreală (T, C): vreme de
MF, 49 (Teleorman).
căscări (T, C): se trezi uriașul și
se ridica căscărind, RP, V, 55.
câșar (T. C): neguțătorii pâmîn-
teni cășari, F, I, 364 (1827).
căt? (T, Ac, C): să primești de la
Armean socoteala mărfii și caturi de
marfa ce-mi va fi cumpărat cu bani,
F, 1, 127 (1786).
călii,-e (T, Ac, C): popa-i căuiu
de-aseară, PC. 337.
căun (T, C), pepene galben? (Ac);
Tu să-i dai unt cu PL, 55 (Putna).
căzămînt ”(T, Q: căzămlntul bo-
ierilor, Kog, 270.
căzaș (T, Ac, C) chezaș?: C-lin
Burchi clucer ~ platnic, BB, I, 12
(1797).
cînfi, cf. canfă.
cînie (C): doară, vom putea trăi
cu cinia, RP, III, 84; 87.
cîntătură (T, Ac): ~ frumoasă cum
cinia cucu, VP, 253. — Cu acest sens
nu e la C.
cîrjii (T, C): Din cirji cîrjiind,
MF, 1230 (Teleorman).
cîrmălui (T, Ac, C) : cîrmăluind
țara^bine^ZP, I, 76. — < cîrmă.
cîrnie (T, C): bată-l cirnia, SB, 145.
cîrșenie (T, C), ceartă: O să pun
odată capăt la încurcătura, la cir-
șenia aceasta, Prov, 237 (n-rul 4042).
cîtcîi (T, C), a cîrcni: Cerșetorul
nu cîtciia el de-odată, VP, 88.
cîzlar-aga (C), eunuc, Mir, 304.
clăiește (T, Ci: O grămădește ~ ,
MF, 63 (Olt).
clâpînți (T, C), a vorbi într’una:
•ca o melită uscată tot clăpințea, RP,
II, 26.	\
elen (T, Ac, C): iscălit de clenurile
divanului, F, II, 340 (1829).
clintitor (T. C): împotriva tuturor
"lintitorilor de pace, Cos, II, 98.
clironomicesc,-ească (C), BB, I, 46
(1828).
clitui (T, C), a îngrămădi.’ boarfele
i le-a cUtuit în mijlocul ogrăzii, Cr, 43.
cluș, -e (T, Ac, C): Am o cățelușe
clușă, alatră p’o vălcelușă, MF, 536
(Vîlcea). — Cf. sl. kUusy.
cne(a)ghină (T, Ac, C): ^a Goliasa,
SD, 31 (1598); BB, VII, 40 (1617).
cobinete (T, C), cobilete, PI, III, 87.
cobîrlug (T, C), ? - MF, 1402
(Tuto va).
- cocător,-oare (T, C): cuptor... co-
cător, RP, III, 66.
codobaturi (T, C): Cind codobatura
sare peste codăbăturoi și se codobă-
turia amin doi, MF, 1201 (Vîlcea).
codri(t,-ă) (T, C): cîlu-i codrul de
codrii, toi se ține bănuit, că vede c’a
’mbătrlnit, Șez, XX (1924), 4 (Buco-
vina). — <C codru.
cofeinic (T, Ac, C), BB, I, 55 (1840),
colegator (C), aliat, Nec, 271.
^colisi (T, Ac, C). acolisi, BB, XIV.
46 (1775); II, 48 (1818).
' colonat (T, Ac, C), „diricliu44 =
14 V2 lei, F, I, P‘ xxxr, (1848). — < it.
c o l o n	„ moneta spagnuola,
tra le cinque e le sei lire italiane".
colunîță (T, Ac, C): peste un crac
de coluniță, SD, 253 (1792).
' comcâ (T, Ac, C): o ~ cu mărgă-
rituri și cu pontate de aur, BB, XII,
12, 13 si 14 (1731). = salbă?
comidun (T, Ac, C), F, I, 215 (1802).
comiheriu (C), «leșteu», RP, IV, 30.
comisionerlic, pl. ^uri (T, Ac, C), F,
II, 362 (1830) și comisionerlic, II, 364.
comîndaș (T, C), comandant: ^u
Ivizi, F, I, 40 (1777) ..
companiot (T, Ac, C), asociat al
unei companii, F, II, 325 (1827).
comproment (T, Ac, C), compro-
mis: au iscălit o adeverință ce era
făcută și-i ziceai , F, I, 400 (1838);
416 (1839).
compromitarisi (T, C): să compro-
mitarisăști numili dumitali, BB, II,
43 (1818).
CONTBIBUTLL LEXICALE
15
condite (T, C), dulciuri:cutii
F, I, 31 (1772).
conofăit, -â (T, C), «feștelil»; urii:
fete... ca niște cioace conofăite, TP,
376.
consol (T, Ac, C): trimis-o ai în
consola dumitale ori ai dat-o in sama
șogorului, F, II, 37 (1778).
constantina! (C), costandă, BB,
III, 65 (1828).
consulat (T, Ac, C),? consultație:
să faci această osteneală și eu să plă-
tesc ^u d-tale, F, II, 70 (1780) și 75.
conteșat, -ă (T, C): cal galben con-
teșaf MF, 7 (Teleorman).
contractier (C), F, II, 285 (1823);
430 (1848) ..
corelnic (T, Ac, C), coteț de găini,
CP, II, 48. •
corespondarisi (C): să vă core-
spondarisiți, ^B, II, 92 (1823).
. cornator, (T, Ac, C), corn^
oili și puține vit^ cor nat ori, BB, III,
77 (1850).
coroftie (T. C): rochie de TP. 542.
corpos (T, C), corp (de armată):
Acolo s’au făcut trei corposuri: un
corpos au rămas la Tulce de s’au bă-
tut, Kog, 266.
,.c_orta (T, Ac, C), F, 1, 217 (1802).
■ cosîncă (T, Ac, C), basma de cap:
o ~ mari de mătasă, BB, I, 57 (1844).
costărar (T, C), spoitor, „cosito-
rar”: Toți costărarii te cumpăr ară,
MF, 653 (Teleorman).
cotărie (T, C): să fie in pace ... șic
de schimbul banilor, și de <*^, și de
fum, de cai de olac, F, I, p. ix.
cotîrci (T, C): Fetele se ouă— bă-
ieții să trăiască să le cotirceașcă, MF,
510 (Vîlcea).
covăresc, -easca (T, C), de fierar:
șatră covârească, MF, 1317 (Piatra).
cracoș (T, C): umblă ~ de picioare,
RP, II, 78.
craisant (T, Ac, C): De la cinstit
r^u al Bucovinii, BB, II, 14 (1793).
cramură(T, C), „larmă”: era scirbă
și ~ , VP, 42.
crăcănos, -oasă (C) : busuioc ~ ,
MF, 356 (Mehedinți).
crămălui (T, C): Prins-o atunci fe-
meile a plinge; dar de geaba se cră-
măluiau, VP, 206.
creditelnicesc, -ească (T, Cysoldo
~ , F, II, 361 (1831).
creditorisi (T, C): ipochimenu său
nu să creditorisește, F, I, 362 (1827).
crestău (T, C), „brînzar", PI, I,
105.
crilui (T, C), a lega cri lele: Ne-
voade că criluia, PL, 176 (Romanați).
cripriotica (T, C): fabrică de... a
(ace fidea, i macaroane, i simigdale, i
critifarachisia, i ostrachia și , F, I,
288 (1816).
criscasă (T, C), „administrație fi-
nanciară de județ“, F, I, 166 (1795).
crititarachisie (T, C), F, I, 288
(T816) — V. cripriotica.
crucișar (T, C : crlfitcilor (sau, să
zicem romlnește, crucișar), Cos, I,
385 — < cruce.
cuca (T, C): Mierla cînlă, cucul
cucă, toți feciorii stau de ducă, RT,
54 (Bihor).
cucarăscă (T, C): 5 oca păcură
F, II, 183 (1792).
cucină (T, C): pe casele cele ’nalte
de la cămară (cucinile), Kog, 224. —
V. cuciniu.
cuciniu, -e (T, C), casele cele cu-
inii, Mir, 310. — Cf. sl. k uc a „Hau-
fen* (rus. ~ „grămadă ‘, srb. ~„casă“,
rut. kuc(k)a Jdeiner StahlFh
cuglă (T, C),? glugă: șlice au de
pistă — pe limba noastră dățască cu-
glă, MirG, 50.
cui (T, C): Mindru-i pomul și ’n-
florit; dar nu știu cum s’o cuit de
merele le mănâncă și frunza mai rău
se strică, Bk, 229.
cumpărătoare: cărțile... ce-auavut,
atU de moștenire cit și de Bei, IX»
16
Tache PAPAHAGI-
103 (1793, Muscel); curtea i grădina
dă la Clrjoiu, IX, 104; au arătat cu
sufletele lor că <^a este de la părinții
lor, IX, 132 (1802, Prahova); le stă-
pînește... cu scrisori dă ~ la mina lor,
XI, 33 (1698, București). — Cf. ducă-
toare.
cupag (T, C): fapt cu ~ de car,
TP, 375.
cură (T, C): am fost datoriu să.
dau cu bună iar nu precum la mn-
zare întrhdes, BB, II, 139 (1842).
curătorisi (T,C): ai fostu dete-ai cu-
răț orisit de Ivan Popa, F, 1,146 (1787).
curechear (T, C), vărzar: cure-
cheari și grădinari, BD, 189 (1631).
curgător, -oare, curent: In 10 zile
a curgătoarei luni, F, II, 232 (1807);
I, 394 (1837)...; BB, II, 75 (1821); 1,46
(1829).
curt, -ă (T), scurt (de coadă); Pit,
găină cartă, oua-s’ar In gura cui n’a-
scultă, CP, II, 23.
curuț (C): pre care ~ îl găsia în
laturi... îl și ucidea, Nec, 132.
curvarnic, -ă (T, C), CC, 658; 54735.
cuș (T, C), acuși: nu-i putea da de
rostul căpătîiuhâ nici de cuș, SB, 146.
cușacov (T, C), cingătoare: 24 coti
de lentă pentru BB, I, 25 (1816).—
< sl. kusakov „Gurt* <; tc. qou-
chaq „ceinture" (983) (cf. și rus.
kușak „brîu de piele").
cuț (T, C), piatră: cuț de pcheatră,
PCer, 67.
cheaburi (C): Noi cu el am chea-
burit, TP, 552.
chebrea (T, C), gebrea: Cu che-
breaua că-l ștergea, MF, 151 (Vîlcea)-
- cheia (T, Ac, C): Copila cu măr-
gele a supus-o la cheiele, MF, 97 (Te-
leorman).
chelărie (C), ce ține de cheta*':
plata lucrurilor chelării, F, II, 289
(1823).
chelefsi (C), a binecuvînta: il a-
duce către mitropolitul chelefsindu-l,
Gh, 327.
cherci (T, Ac, C): chercii di fer,
BB, III, 70 (1831).
- cheremint (T, Ac, C): galbeni îm-
părătești 470 și chereminți 111, F, II,.
125 (1786).
cherma (T, C), balot: Șao cu cher-
măo ei să, o trimiți dumitale sau nu I
F, II, 142 (1786). '
cherodosie (T, Ac, C), „dare de lu-
minări de ceară", Gh, 315.—z s p i
-p 5 6 G t c.
chesmeriu,-e (T, C), de Cașmir:
șaluri chesmerii, F, I, 55 (1777).
chetandisi (T, C), a ajunge: che-
tandisise... dă, să și zgîrcise, F, I, 318
(1823).
chez (T, C), țarină: Ce lot dormi
în chez, de numai lucrezi ?, MF, 1266
(Dolj).
chichie (T, C), cutie: le-am arun-
cat în chichia mesii, F, I, 414
(1839).
chindinefsi (T, Ac, C), a „pericu-
larisi“: îmi chindinefsește căscioara,
F, I, p. xxxvi (1833).— <x ivh vUw
,.pericliter“.
chiovenesc, -ească (T, C): care chio-
venești, TP, 142.
chirală (T, Ac, C): bani dați în
^a de sare, F, II, 290 (1823). —
< tc. kirâ „location“ (1018).
chirăuș (T, Ac, C), cărăuș, F, I,
392 (1836)"
chirdovan (T, Ac, C), cordovan:
3 teancuri chirdovani,F, 1,190 (1800).
chirie și chiriu (T, C), chir, domn:
dumnealui chirie Hagi, F, I, 373
(1829); chiriu Barbut de Știrbei, F, I,
268 (1808).
chisălcă (T, Ac, C): 2 rochii
BB, I, 53 (1839). — < tc. k e s s i ne-
toffe toilee" (1027)
chiștălui (a se) (T, Ac, C), a (se)
găti, CP, I, 72.
CONTRIBUȚII LEXICALE
17
chitabi (T, Ac, C): / ~ nou clin
care să iasă un antereu, BB, III,
49 (1820). — < tc. kit âb y „etoffe
rayee" (1011).
chitaică (T, C), căptușeală de
bumbac: 10 coti F, II, 449.
chițoș, -e (T, Ac, C), presentabil,
elegant: un domn ~ , CP, II, 48.
chivuclion (T, Ac, C) : racla ... o
pun ... în Gh, 324.— Cf. x » 6 d> c i o v.
chizăreh-?a (T, Ac, C): un lac
chizărel, PL. 58 (Tulcea).
chizmi (T, Ac, C), a izvodi, a
scrie, Das, 1.
ceacău (T, C), coif: Să-mi așez
ceacău ?n cap, MF, 780 (Făgă-
raș).
ceace (T, C), . bade: Măi ceaeeo,
CP, II, 67.
cear (T, C): Dreapta 'n ~ că i-o
punea, MF. 1239. —< tc. djar
„voile ; nappe“ (429).
ceatarie și cetarea, citarea, F, II,
235 (1808); I, 56 (1777).
ceată (T, C), liniște, senin : Bată
mntul, fie-și frunza ta să se tot
bată, VC, 48. — Cf. cel.
cebală (T, C), secătură: o ~ de
fată, FV, 92.
cebălui (T, C), a zăpăci, CC, 83 18,
27733.
cebăluitură (T, C): în ~ de totu
va fi, CC, 27330.
cecherdixit,-ă (T, Ac, C),? zaha-
risit: stafidele roșii cecherdixite, F,
I, 213 (1802). — <? tc. cheker
„sucre" (731).
cehlui (C), cetlui, Das, 9.
celnic (T, C), liber, fără nici o
povară: cal rv , PCer, 67.
cemeniu, -e (T, Ac, C) : postavul
cemeniu. F, II, 67 (1780).— tc.
t cheme n „gazon; herbeu (474).
cenușetură (T, C), MF, 1556 (Vîl-
cea).
cepcic (T, Ac, C), bonetă, BB, II,
131 (1835). — <rus. cepcik'b „bon-
net“.
cerbenea (T, Ac, C), fluierul cim-
poiului : Umflă-mi-se, gînfă-mi-se,
cerbeneaua scoală-mi-se, FV, 129. —<
tc. tchiurban „fourreau ; gaîne:‘
(Bianchi-Kieffer, I, 610).
cerbesc, -ească (T, Ac, C), de cerb:
Brîncă c erbească. MF, 1150 (Dîmbo-
vița).
cercela (T, Ac, C), a țesăla: altul
îl ducea de căpăstru, altul îl «cer-
cela», VP, 158.
cerceleag (T, Ac, C), fam pene:
trei pui de graur cercelegi, CP, 11,33.
cesois (T, Ac, C): suma vitelor și
cesoisul ce au scos, F, II, 259 (1820).
cet (T, C), liniștit: Bată vintul, fie
cet, frunza ta ’n loc să nu stee, VC,
41; 106. — E un joc de cuvinte în:
Prin cel cet, prin cel nucet, TP, 82;
83. — Cf. ceată.
cetfertae, cetfertie (T, Ac, C), sfert,
F, II, 339 (1829).
cevai (T, Ac, C), ceva: de va mai
trebui BB, II, 126 (1832).
cevrea (C), gevrea, BB, 1,11 (1797);
III, 47 (1820). — tc. t c li e vr e
„mouchoir blanc â bords brodes*
(478).
cibică (T, C), șapcă soldățească:
Și mi-o dat în cap MF, 921 (Sibiu).
cihaie (T, Ac, C): mai în scurt,,
toali cihăile casai, poloboaci, putini
și altile, BB, III, 61 (1823); 62.
cinsățel, -ea (T, C), încins, TP, 380..
cintien (de haine), MF, 1078 (Dolj).
— Cf. citien.
ciobi (T, C): lingurile s’au ciobit,
MF, 402 (Vîlcea).
ciocălete (T, Ac, C): 10 băniți cio-
căleță, BB, III, 51 (1820) — < ung.
c s u k l 6 + știulete.
ciocîrlat (T, C), stofă: șălvărei de
MF, 1076 (Dolj); 1077.’
ciodar (C), ciohodar, FB, I, 39.
91767-2
18
Tache PAPAHAGI
ciontîc (C), ciontîg (T), fără coadă
(Ac): sade cuibul ciontîcului, FV, 131.
- ciripiu,-e (C): trupul tău ăl ciripiu,
MF, 836 (Muscel).
' cis (T, Ac, C): să vine pe partea
preulului cis de cumpărătură, BB, XII,
5 (1708).
cităv (T, C), puternic, citov: e fe-
cior zdravăn, CP, II, 85.
citețar (T, Ac, C), ? canava: L-ei
luoa niște și l-or coase singure,
F, II, 404 (1838).
citiian (T, Ac, C): 2 părechi BB,
I, 10 (1785). — <7 tc. t c h i n ti a n
„large culotte que portent Ies villa-
geoises dans quelques contrees de la
Turquie“ (475). — Cf. cintian.
ciuboti (C), a amenda, a păgubi:
le pradă, vecinii și-i c-ubotescu fără
ispravă, BD, 190 (1631); 191.
ciubuc: cărbuni ciubuci, F, I, 214
(1802).—tc. tchyb o u q „baguette;
barre" (466).
ciucuti (T, Ac, C), a paște, a mînca,
PCer, 67.
ciudotvoreț (C), făcător de mi-
nuni, Das, 6026.
ciumaș, -e (C), ciumat: vede (-tu-
rnași cu ciumași, TP, 396.
ciumăra (T, C), a supăra: nu se
ciumărează, nu cugetă rău, CC, 3389.
ciumărat, -ă (T, C): înfricoșați și
ciumărați, CC, 5379; „mînios, necă-
jit": Căeu-s, frate, ciumărat, Cor, 13.
ciumeli, a culege, a mînca: pasă-
rile ceriului ciumeliră ea, CC, 35025-2G.
ciupercat, -ă (T, Ac, C): căciulă
ciupercată, MF, 906 (Prahova),. —
<7 ciupercă.
ciutalină (C), <Zciută, MF, 527
(Prahova).
ciutărie (T, C). staul de ciute, BD,
160 (1629).
civisi (T, Ac, C): îl descosea, îl
«civisea» pe domnul acela din fir în
păr, CP, II, 11. — Cf. srb. civija <7 tc.
tchivi „clou; cheville" (490).
da. Menționez următoarele sen-
suri-expresii, identice și în aromînă:
Lunca ’n vale n’a mai dat, FV, 67;
Cînd va da soarele ’n-de-seară, mare
oaste vă ’mpresoară, Șez, XI (1910), 7
(Suceava); Peste noaprte că-mi ploua,
dar cefei de ploaie-mi da?, Mat, 109
(Argeș),
dalvar (T, C): Negru-vodă vine cu
dalvarii ’n vine, pe-un cal vinecior,
MF, 18 (Vîlcea).
dam (T), palat ; șură : Du-te ’n
grajdul cailor", sus, în damul boilor,
Cuc, 43. — <tc. dam „ctable" (795).
davagilîc (C), cas, proces: au fă-
cut mare <%> , BB, II, 15 (1802); F, II,
234 (1807); 1,409 (1839), — < tc. da’-
v adj y l y q „action de plaider" (574).
davagiu (C), reclamant, F, I, 79
(1778), 99 (1779).
dăchiu (T, C), «dechiu)): Mitrofan
Chirii dăchiul, SD, 101 (1667).
dădăori (T, C): o spuni rar șl
ȘtN, 167. — <7 ? de două ori.
dălungi (T, C): șearpele... câmpului
se delungea, MF, 6 și 7 (Teleorman).
danii (T, C), a dărui, a face da-
nie: că ăsta l-a dâniit de cînd a fost
copil mic, MF, 12 (Gorj).
dărbar (T, C),? „dîrvar"; Țigan:
macar fie macar călăraș, BB, XI, 26
(1667).
dătui (T, C), a pune dări: nici să-t
mai dătuești, nici să-i dijmuești, BD,
126 (1626). — < dat.
deabă (T, C), instrument de pe-
deapsă, numit și jug, ICr,VI (1913),
353-354.
decasterie (T, C), judecată, BB, II,
81 (1822); 93 (1823). - < hxaotv
pi o v „tribunal".
dechiu (T, C: dichiu), «dachiu»:
Nicodim, dechiul mănăstirii, BB, IX, 17
(1811).
delea (T, C), «derea»: Săria o vale
și-o vălcea și-o pustie de delea, MF,
1074 (Dolj). ’
CONTRIBUȚII LEXICALE
19
deliește (T, C): Și-o tundea cer-
■chezește și-ilăsa chică MF, 129 (Te-
leorman). — < deliu. V. fin este.
depărătură (T, C): a prăda pentru
depărături și pentru alte svacle, BD,
191 (1631). — < depăra.
depozitarisi (T , C), a depune: a ~
banii, F, I, 394 (1837).
depoziton (T, C), deposit, BB, II,
114 (1825); este lăsată F, I, 380
(1832); să pun ~ cite L000, F, II, 380
(1835).
derea și direa (T, C), «delea»,
vale: un deal și o derea, MF, 210
(Putna); 164 (Vîlcea); 1074 (Dolj); Cuc,
73. — << tc. de re „vallee; vallon"
(570)
des-: din cuvintele formate cu a-
•cest prefix menționez mai jos numai
■cîteva.
desăgar (T, C): acei ce să numesc
desăgari, F, II, 241 (1814). — < de-
sagă.
descolipsit, -ă (T, C), strîmtorat:
■ești descolipsit de bani, F, II, 403
(1838). — << h G-zoUo o» „rendre
difficile*\
descruci (T, C): descruceșle-ți ar-
mele, MF, 7 (Teleorman).
despietri (T, C): să mă despie-
trești! FB, I, 171.
dessămăra (T, C), a scoate sama-
rul: Catîrași desămăra, TP, 514.
destrauri (T, C): să-și destraurească
degetul, BP, V, 16.
deză (T, C): / ~ blănit, BB, I, 13
"(1798).
diacrisis (T, C), F, I, 138 (1786).
-<ă lâxoiaic „distinction; egard*.
diafora (T, C), neînțelegere, F, II,
117 (1785\ — < 5ia?opa „diffe-
rence; differend*.
dibidiu (T, C). bidiviu : Pe un cal
bun cam Cuc, 111; 134.
dicheomă (T, C), drept: le ridică
dicheoma stăpinirei, F, I, 302 (1818);
367 (1827). — < 3 i x a l cu p. a.
dih (T, C), „dihanie* : Prinșii-s'a
dihul de păr, TP, 404 (394). — < rut.
d i h „Atemzug*, suflare.
dijmaș (T, C), dijmar, BB, XIV,
72 (1794)/
dimineța (ase) (T, C): mă dimi-
netai într’o sculată, TP, 265.
discolie (C), greutate: poftim fără,
nimica F, I, 251 (1807), — < o o g-
xoHa „difficulte*.
dîngăluit, -ă (T, C), însemnat:
dimirlia cea dîngăluită, BB, II, 124
(1830). Circulă și astăzi. — < tc.
damg ha „marque“; d a m g bala-
ma c „marquer“ (402).
dîrî (T, C), a face dîră': el unde
că-mi paște și ce flori diraște, TP, 67;
florile îi paște: cile paște paște, mai
multe cliraște, TP, 91.
dîrt (T, C), pentru, din causa, Bk,
32; 77. — <; derept.
dobitoc, avere (în animale): Iar
de în ~ ce va fi: cai, boi, vaci, oi,
porci, stupi..., să le împărtim dobi-
tocul în trei părți, BD, 82 (1623); 131
(1626).
dobrovenetic, -ă (T, C): Acest Sava
era de neamul lui Cos, II, 101.
dobză (C): îl bătea RP, I, 39.
doiu (T, C), loc adăpostit de vîn-
turi; dolie, Șez, VII (1902), 121 (Vîl-
cea).
dojămînt (T, C): un leagăn de
Cuc, 16.
dolandirgiu (T, C): vre-un ~ marfa
nu le-au luat, F, II, 96 (1783). — «< tc.
ciolan dy ry dj y „fripon ; escroc*
(822).
dolofăni (T, C): Pui dolofănia,
MF, 180 (Vîlcea).
doloși (T), domoli: prin alte dovezi
nu să vor putea doloși, F, II, 325
(1827).
domă (C), secret, taină: cam o
vorbă să vorbesc și o să domesc,
PL, 195 (Roman).
donț (C): Că zaci donți, Cos, II, 103.
20
Tache PAPAHAGI
dorloși (T, C): 125.000 oca ce s’au
putut ^/f, II, 287 (1823).
dosădzină (T, C), ocară, chin:
dați pre umil ca acela closădzinei, BD,
133 (1626).
dovadnic (C): au scos dovadnici
de față, An, 146.
draghidat, -ă (T, C): 1 salup cu
fața draghidată blănii, BB, I, 53 (1839).
draci (a se) (T, C), a (se) îndrăci,
CC, 24332.
drăgan(t) (C), o plantă: 4 toți
drăgant, iar nu tragant, F, I, 276
(1810); drăgan, leustean și odolean,
TP, 389.
dream (T, C), dram, F, II, 69
(1780).
dricaiu (T, C), pat: toate dricaiele
și perinde din lume, RP, V, 17.
duc (T, C), monedă: să-mi cum-
pere suliman, sxdiman de patru duci,
MF, 1030 (Transilvania).
ducătoare (T, C), ducere: să ție
solii drumul Hucărului și în viitoare
și in F, I, 4 (1674). — Cf. îngru-
pătoare.
dugealîc (T, C): Poftesc caftan de
’mpărăție și ~ de domnie, MF, 149
(Vîlcea); 151.
dumluc (T, C): Două șaluri: unu
~ roșu, BB, III, 66 (1828).—<? tc.
donl y q (Bianchi-Kieffer, II, 204)
„liabit® (și B. de Meynard, II, 331),
<C d o n „habit; couleur“ (824).
dunărei (T, C): Sus, mai sus, pe
lingă cer, văz un negru dunărei, Cuc,
126; 170. —? <C de un nourel.
dupăci (C), Cr, 75.
duraliu,-e (T, C): parale duralii,
MF, 175 (Vîlcea).
dușui (T, C): Jos, la umbra lor, du-
șuie, mișuie d’un pat încheiat, TP,
77; 84.
dutină (T, C): Să vă duceți in du-
tini, în văi, MF, 555 (Vîlcea).
dvor (T, C), fermă, Nec, 331. —
< si. dvor-h „curte:t; „Hof\
dvorbitor (T, C): ~ înaintea dom-
nului, Ur, 138 — Cf. dvor.
dvorebnic (T, C), curtean, Nec,.
333. — Cf. dvor.
dvorianin (C): ~ Manolachi, BB,.
II, 126 (1832).
dzălimtnt (T,C): S’o să crească un
un rug mindru și ’nflorit, Vas, 98.
eclipsis (T; C : eclipsă): s’au făcut
mare ~ , Nec, 181. — < hls npiț,
eclisierșiie (C), BD, 132 (1626).
eftinie (T, C): eftinia ta și....
milosirdia, CC. 15633; 4.31,
egumeni (T, C): să-l roage să egu-
menească. BD, 131 (1626).
elecție (T, C), alegere, Nec, 476..
emac (T, C: iamac), ajutor: emacii
de Vidin, Kog, 253.
embodisi (T, C), a împiedica: ca
să embodisească lucrul, F, II, 163
(1787). — < e p. tc o 3 l C w „empâcher‘.
emeclic (C), BB, XIV, 82 (1801);
Kog, 252. — < tc. i e m ekl i k „qui
doit servir au repas“ (1359).
emenea (T, C), imineu, pantofi:
emenealile, testimelurile... săntu slobo-
de a să purta, F, I, 56 (1777). — < tc.
ie meni „etoffe legere...; souliersde
maroquin,..“ (1359).
emen (T, C): cafe emenu, F, I, 10
(1728). — < tc. îemen „Yemen“
(1359).
emin (C), intendent: eminul de
hambar, An, 129.— < tc emin „de
confianceu (149).
empildui ( V, C), ? a pildui, a expli-
ca: să empilduești d-ta, F, II, 219 (18011.
endicon ornon (T, C): făcind și
~ ~ în divan, F, I, 408 (1839).
enfraxis (T, C): o ~ care nu o-
au putut pricepe doftorii, Kog, 224.
Cf. apodixis, heresă — < e jx ? p a $ 1 q
,.obturationa.
CONTRIBUȚII LEXICALE
21
engritos (T, C), „musafir0, Gh, 308.
— <7 < ț x p i t o $ „distingue; notable".
enghiu (T, C): enghiuri șalit F, I,
55 (1777).
enhirisi (T, C), a înmîna: această
scrisoare cătră chir Dinu Iota a să ~
sigur, F, I, 372 (1829); să enhorisască*
F, II, 219 (1801).- Civx^pUo).
enpereclisi (T, C): Iată, enpere-
clisii dumitale o scrisoare, F, I, 245
*( 1807); 247; 248. — <7 s p. k e p i % k e £ ou
„(r)enfermer“.
enus (T, C), Gh, 320. — <7 a £ v o <;
„louange0.
epaș (T, C): Joimirii ocăria pre
Moldoveni... de le zicea epași, Nec,
160. — < iapă.
epistasie (C): epistasia agii dum-
nealui, F, I, 342 (1825). — < e k ig-
vzc£a ,soin; surveillance“.
erchen (C): să tai erchenul, MF, 88
(Vîlcea). Cf. ierchez. — <7 ? tc. er-
k i â n „soutiens; bases*, sau e r g u e n
„celibataire0 ? (69). — V. ierchez.
eretocrisie (T, C): să plătească bani
după, F, I, 406 (1839); 410; 411: și
erotocrisie: pricina... au luat săvir-
■șire prin F, 1, 396 (1837); 397. —
<C cz £ p s t o x p t o £ a „arbitrageu.
eretocrit (T, C): judecățile... ce vor
avea neguțătorii intre dinșii cu ereto-
crite și altele, F,I,157f( 1791); 306 (1819).
— < atpscoxpcT'q^ „arbitre0.
estafetă (T,C: ștafeta), I3B, II, 101
(1824); 102.
eșit (T, C): După eșitul lui Bar-
novski, Mir, 291.
ețindar (T, C): o pungă cu niște
argint in ețindari, F, II, 219(1801).
Cf. exildar.
evghenis (T, C: evghenist): un om
■al Mării sale, F, I, 266 (1808). —
<7£6ț6V7]£ „nob’e*.
exaporit (T, C): adică tainicul
■din lăuntru la impărătie. Cos, II, 73.—
< o H «ko p p4|T w v „le confident;
-secretaire intime0.
exildar (T, C), 2 taleri, F, I, p. xxix
(1819). — <7e|Y| vtdpa.
exițîr (T, C), exercițiu, CP, I, 82,
exoflisis (C): arătindu-se cu acel ou,
F, I, 342 (1825); 343. Cf. melahirisis
etc. — <7 s o 1 y] a t c „acquit(te-
ment); solution“.
exoflistico (T, C), dovadă, adeve-
rință, F, I, 271 (1808). — < H o <p-
X y] t i x o v „quittance0.
exportarisi (T, C),F, II, 379(1835);...
414 (1840).
exportarisit, -ă (T, C), F, II, 455;
408 (1840); 413.
exportație (T, C): s’au dat de la
^a stăpinirii, F, I, 398 (1838); II, 413
(1840).
extracție (T, C): nu după cum se
cuprinde in ~ , fiindcă acum s’au des-
ființat toate acele extrucții, F, I, 379
(1831).
ezan (T, C), «iată», Acs, 150. —
<7 tc. ezân „invitation â la priere°
(63).
ezurcan (T, C), iezer, BB, XIV, 57
(1777); 74 (1794); XX, 92 (1778); 277
(1812).
fatură (T, Ac, C), «factură», F, I,
25 (1770); II, 28^(1770); 388 (1837).-
<7it. f attur a.
fălcar (C; cu acest sens nu e în
T, Ac), fălcer, cosaș: fălcarii mai au
sfirșit cosire, BB, II, 153.	’
fâlcerie (T, Ac, C): și-au plătit
viile de , BB, XI, 29 (1668).
fărgaș (T, Ac, C): pe o scândură
a fărgașului ce era d’asupra ferestri-
lor, CP’, I, 82.
fărtal (T, C): trei fălci și un ~ de
vie, BB, XV, 3 (1809).
fățărel (T, Ac, C) : mititel și
CL, 1897, p. 1173.
felă (T, Ac, C): dă-mi o ~ de vin,
MF, 154 (Teleorman). — <ung. f e l
„jumătate0.
22
Tache PAPAHAGI
feleșag (C) : așa-i feleșagu lor,
Cr, 49.
felești (T, Ac. C): Cite de-alea
-am feteștii ca (el) eu nu am găsit,
Cuc, 99.
fierosi (T, Ac, C), afierosi, F, II,
92 (1783).
ferbera (T, Ac, C: falbala), gar-
nitură ; unul de hasa cu ferbarale
BB, I, 50 (1831).
ferfă (T, Ac, C), ferfeniță: audăș-
chis prăvălie de băcăniie, adăogînd
peste acea ~ a sa ce au avut-o și
altă marfă, F, I, 324- (1823).
ferie (Ac, C: fieriie), taxă dom-
nească de judecată: și și-au pus ferii
42 zloți, BB, XI, 3 (1795).
fermais (T, Ac, C): șaluri buni fer-
maisuri, BB, I, 49 (1831).
fermal (T, Ac, C), «fermoa»: Dou
șiraguri... cu un di aur, BB, I, 51
(1838).
fermanlî (Ac, C): neguțătorii... fer-
manlii, F, I, 364 (1827).
fermoa și fermuară (T, Ac, C).
agrafă, «fermal»: un fermoa, cu diia-
manturi, BB, 1,22 (1815); I, 57 (1844).—
< fr. f ermoi r.
ferveș (T, Ac, C): 2 Ieșita cu fer-
veși, F, I, 287 (1814).
’ fetiș (C), fetie, TP, 274.
ficuiean, -ă (T, C). 661.
fiet (T, Ac, C): Fietulbăcălii, F, II,
182 (1792). — < tc. f y ât „prix“ (916).
filodorimă (T, Ac), F, I, 381 (1832).
filotimisi (a se) (T, C): să te fi-
lotimisăști cu tot sufletul, BB, II, 68,
(1821).
firoseală (Ac, C), afieroseală, iro-
seală, F, II, 104 (1784).
fișicărie (T, Ac, C): 40 Iestele au-
șus pentru fișicării, F, II, 214 (1800).
— < fișic.
fitanție, pl. fitănlil (T, Ac), chi-
tanță, F, I, 166 (1795).
fizău (T, Ac, C), «șiret(uri)», F, I,
88 (1778). — <ung. fuzo „șnur“.
fînește (T, C): Și mi-i taie tot
MF, 115 (Teleorman). — V. grlnește..
fînogî (T, Ac, C), judecător?: Ca
nu-i tat-său flnogi, nici mumă-sa fî-
nogeasă, MF, 939 (Tecușu-săsesc).
flâmîngios, -oasă (T, C), Cuc, 73.
flămînzăciutie (T, C), Cos, II, 77.
flighel (T, Ac, C), dependință de
la o aripă a casei: casele, grajdul,,
ftighelul, BB, 143 (1847)
floranț (Ac, C), stofă, tafta ușoară,.
BB, I, 32 (1823).
florior, -oară (T, Ac, C): O mioară,
florioară, Hod, II, 38. — < floare. Cf.
arom. fior, -ă.
focuit,-ă (T, C), bătut de foc; biet,
RP, I, 52.
folcăluț (T, Ac, C), foaie mic:
acest cu 45 ocă unt, F, I, 81 (1778);
de ocă 45 de unt, F, I, 115 (1780).
formalnic,-â (T, Ac, C): formal-
ni.ce înștiințări, F, II, 297 (1824); 298..
— < formă.
foruit (T, Ac, C), sforăit, forăit:
r^ul de smeu, RP, IV, 16.
fosicat, -ă (T, Ac, C): brlncă fo-
s leală, MF, 614 (Prahova).
fraibilic (T, Ac, C), (de) bună,
voie, CP, II, 85. — <7 germ, f r ei.
frășcău (T, C), holtei: a rămas tot
, RP, II, 73.
frăștilă (T, C), așchie lungă, de
lemn, MF, 24 (Gorj).
frătuț (C), F, IL 34 (1778).
frăți(i)co (T, C): mă rog, ~ , F, II,.
68 (1780); 69.
frecâleț (T, Ac, C); frecălețul ur-
dzîcilor, a fasoli..., băț de brad cu 4-5
crăci la un capăt tăiate, cu ajutorul
căruia se amestecă mîncarea sau
fiertura (Sibiu).
frimbă (T, Ac, C): Am o nană ca
și-o ~ , Bk, 57.
froaie (T, C), tîrfă: o de Țigan.
RP, I, 48.
froși (T, Ac, C): Ouă roșii să fro-
șești, MF, 182 (Vîlcea).
CONTRIBUȚII LEXICALE
23
fufuioancă (T, Ac, C), femeie de
rînd, CP, II, 6.
fulgeriș, -e (T, Ac, C): cal fulge-
riș, MF, 382 (Gorj). — V. visforiș,
fuma: soba fuma (Sibiu).
fumar, fumărar: se supără de că-
tră fumari și alti slujbași, F, I, 122
(1784).
funducii (C), monedă de 7 lei, F, I,
p. xxix (1769).
furaș (T, Ac, C): Nu e lup să te
mănince, nici furaș ca să te fure, Cuc,
179. — <Zfur.
fuzeler (T, Ac, C), Cos, II, 67. —
< fr. f u silie r.
gai (T; Ac, C: alt sens): și tu să-mi
auzi tot cocoșul gai din mijloc de rai.
Pop, I, 66 (Hațeg); DH, 58 și 318.
gară (T, C), clevetire: să se lim-
padă, să se curăță... de gară, de stri-
gare, MV, 154.
gază(i) (C; T, Ac: ghizie), stofă
ușoară si transparentă: rochie de
BB, I, 28 (1822). — <C tc. guezi
„etoffe moireeu (1024).
găianâ (T, Ac, C), ? fund, SD, 106
(1639).
găsculesc (T, Ac, C): au vănădut...
din Călugărul parte găsculescă a triia.
parte, BD, 176 (1630).
gătiturâ (T, Ac, C): și ceva de cap
vre-o BB, II, 133 (1836).
găvănsi (T, C; Ac: găvănoși): mă
duc să mă găvănsesc, Cuc, 138.
gîrbovă, carboavă, rublă: bani...
495 gîrbovi, BB, II, 131 (1835).
gîrbovae (T, Ac, C), „gherbovoaie“:
hlrtie BB, I, 35 (1823).
gîrjob(T; C: gir jab), strîmb: teiul
SD, 157 (1722); BB, IX, 14 (1811); 15;
16; XX, 92 (1778).
glivi (T, Ac, C), a îngriji, FV, 24-
glotni (T, Ac, C), de gloată: Chi-
rila vornic BB, XVI, 5 (1659). —
Slavism.
gnomie (T, Ac, C): gnomiia bunii
voinții mele, BB, III, 54 (1822). —
< ț v d> p. Y| „avis; consentement“.
goagă (T, C), nucă cojită: Deose-
bește goaga de nucă, Prov, 240 (n-rul
4073).
gomilă (T), grămadă: o ~ de 99 de
stlnjeni, CP, II, 103; 104.
gorștinări (T, Ac, C): să nu aibă
ei treabă a BB, XI, 39 (1673).
goștinărit (C), F, I, 286 (1814).
govire (T, Ac, C), a govi, CC, 12817,
225;5i...
govitoriu (T, C), religios, pios, CC,
5 1 722.
gradinap (T, Ac, C), stofă: 4 deto
BB, I, 32 (1823); 52 (1838).—Cf. car-
dinabL
grăbuș (T, Ac, C), grebluță, PI,
III, 120.
grădiș (T, C; Ac: ingrădiș): oi a-
fară den lăsate, CC, 478-1.
grivaz (T, Ac, C): Crește-un măr
și-un păr • și-un grivazi in cheutori,
MF, 1323 (Piatra).
grînărie (C): căscioara.-i MF,
324 (Vîlcea).
grînește (T, Ac, C): Și mi-o taie
tot MF, 63 (Olt). — V. secere-
șle.
grîni (T, Ac, C) : Caii cu nările
grîniau [griul], TP, 155.
grongonit (T, Ac, C): Și cintară
[porumbeii] Cuc, 129.
guti (a se) (T, Ac, C), a leșina,
(Huniodoara).
ghepchi (T, Ac, C): vin zar ea a 46
ghepchi bătrini, F, II, 286 (1823).
gherb (T, Ac, C : herb), stemă:
pecete gherbului, BB, I, 55 (1840).
gherbovoaie (T, Ac, C), „gîrbo-
vae“;? hîrtie cm gherb: In lipsa gher-
bovoai s’au scris pi aceasta, BB, III,
57 (1822); 4800 de lei pi hirtii gher-
bovoaia, II, 97 (1824).
24
Tache PAPAHAGI
ghermeză (T, Ac, C), stofă, gher-
mesut; 2 rochii de BB, I, <8 (1771).
gheroldie (T, Ac, C): el ești bun
prietin cu toți de la BB, II, 132
(1836); 133 (1837). - <? npovda.
ghiboc (T, Ac, C), pîrlău, PI, 52
(Oaș).
ghidihoi, -oaie (T, Ac, C): niște
ghidihoi și nătăfleți, Gr, 4k
ghighir (T, C; Ac: cighir), „ficat":
lua ghighiri (ficați) de țînțari, MF,
495 (Gorj)
ghigean (T, Ac, C): cap de ~ ,
MF, 628 (Teleorman).— < tc. g u e u t-
chen „lapereau ; sorte de fouine*
(1048;.
ghijeca (T, Ac, C): frunzele uscate
re ghijecau, CP, II, 29.
ghingiriu (T, Ac, C), cal ~ : și-a
scos un pui de Cuv, 1938, n-rul
1, p. 3 (Lăpușna). — <? tc. guen dj
„jeune" (1043).
ghioldorosi (T, Ac, C) : Odată-l
ghioldorosia [pe Roșul (cal)], MF,
151 (Vîlcea). — <C tc. g u l d u r m e k
„egayer" (1058).
ghiovez (T, Ac, C), ghivez, roșu
închis: merinos BB, I, 32 (1823).
— < tc. guvez „violet, -te“.
ghiuliță (T, Ac, C): ghiulițele tale
face-oi păhărele ca să beau din ele,
BC, 37 (Zărnești). — <? „unghie".
geanîn (T, Ac, C): Nu purta tu
grija mea; geanîn, poartă pe a ta,
MF, 1075 (Gorj). — < tc. d j â n y m,
„mon cher, ma chere" (431).
geant (T, Ac, C): Neicuța de trei
oca, trei oca de ~ în ea, MF, 1418 (Ro-
manați).
geaur (T, Ac, C): ~ cafe, F, I, p.
XXVII (1766).
gebrări (C), TP, 579.
gemesti (T, Ac, C): Popa care a
cetit... prea bine a gemestit că mi-ești
bună de iubit, MF, 907 (Prahova).
geui (C), a satisface, Mus, 34.
gevet (T, Ac, C): o pereche de
F, II, 127 (1786). V. soltăr.
ginereadă (T, Ac, C): Poloage de
grîu... în gin crezi le așeza, MF, 1491
(Piatra).
ginvana (T, Ac, C): am mai tri-
mis dumitale și giuv an alele, F, I, 250
(1807).— <'? tc. djuvan „jeune
hommc” (449).
hacău (T, Ac, C): pentru adecă
bute, F, I, 371 (1829).
hacuniță (T, Ac, C), hușniță: puști
Das, 2302y.
haci (T, Ac, O): 2 cai de haci, F,
I, 11 (1730). — Cf. tc. h a dj „pelerin"
(490) si k h a t c h „croix^ (525).
hamsîi (T, Ac, C): un poloboc
F, II, 309 (1825). — < tc. khamsy
„anehois" (551). — V. la C: amsi.
handosi (T, Ac, C)? fandosi: aici
le-oi handosi", MF, 86 (Teleorman).
— < ? X a v o a y. 6 v cu „abîmer; per-
dre".
hap, „ap": [Căciula] e făcută ~
pe cap, MF, 165 (Vîlcea).
harabaciu (T, C), căpitan, TP
585.
haraciladizmă (C), hareciu, adju-
decare, F, I, 382 (1832).
haractir (C): ^id său, BB, II, 90
(1823); 119 (1828).
harmitaș, IS, 89. V. armi(n)taș.
harțaba (T, Ac, C), om de nimica,
MF, 831 (Muscel).
hase (T, Ac, C), hasa: rochii de
BB, III, 48 (1820).— < tc. :h as se
„espece de madapolam" (527).
hasi: J ~ turungiu, F, I, 11 (1731).
— Cf. hase.
hasil (T, Ac, C): 2 lighene de a-
ramă tij, însă unul cu capac și altul
BB, III, 42 (1820).
hasmodie (T, Ac, C), scandal, IS,
145. —<7 '/ a G [1 W O O.,
25
CONTRIBUȚII LEXICALE
>
hașa (T, C: har șa), cioltar: Și
o am luat... numai ciucuri la ~ suit
mohoriti, F, II, 139 (1786); 147.
hazain (T, Ac, C): să să cârmu-
iască după, datoria unui ~ di casă,
BB, III, 70 (1831). - <tc. khazâyn
„tresors“ (539).
hămei (T, C), a zăpăci: multe se
hămeisă, Nec, 298.
hărăpi (T, Ac, C): din pistoale pi-
rlind și din gură hărăpind, MF, 76
(Prahova).
hărdal (T, C), buruiană: o vatră
de MF, 1537 (Tutova). — < tc»
khar dai „moutardeM (535).
hebet (T, C), goană: Luă vulpea
la MF, 99 (Vîlcea).
heisicol (T, Ac, C): ~ Tudor, TP,
677. — V. reisicol.
harea (T, C), tafta, F, I, 56 (1777).
— <tc. khar e „moire, e“ (526), sau,
mai precis, har e „etoffe moiree; ta-
pis qui se fabriquait jaclis principa-
lement dans l’île de Chio“ (491). —
Cf. și Șăineanu, Dicț. univ.
heliște (T, C): In heliștca vântului,
MF, 1539 (Tutova).
heresă (T, Ac, C), eres: toți Grecii
au această Mus, 15. Cf. enfraris.—
<(a i p e g t ?.
hia!(T, Ac, C):
hirotic (T, C): Văzui popi și hiro-
■tici, MF, 1484 (Mehedinți). —	«t-
„heretique".
hîntuialâ (T, Ac, C): Luați-i ră-
corite și primeala și hîntuiala, MF,
1569 (Vîlcea).
hîrce (T, C; Ac: hîrl), șoarece,
hîrciog, CP, I. 81; II, 34;’35.
hodrui (T, Ac, C): In rădăcinile
brazilor, acolo să hodruiască, acolo să
prinzească, MF, 626 (Gorj).
holomoci (T, C), a încurca: Nu-
mai trei Țigani se holomocia de chică,
Cuv, 1938, n-rul 1, p, 3 (Lăpușna).
homelnic (T, Ac, C): logofătul și
un homelnic, Ur, 183.
horodiv (T, Ac, C), ? orășean, Nec,
437.
horșaf (T, C), compot, TP, 124. —
<< tc. khochaf ^boisson sucreeu
(555).
hosmetă (T, Ac, C),? husmete:
Și-am să-i dau hosmetele ca să-l plingă
felele, MS, 23.
hotarnesc, -ească (T, Ac, C): a-
ceastă măr tur i hotarnescă, SD, 260
(1803).
hotarnică (C): Crăsteștii au ~ vechi
și cârti di^giudicală, BB, IX, 15(1811).
hotârît (T, C), hotărnicire: toți citi
să vor timpla la BB, XIV, 47
(1775).
hotârîtură (T, C), BB, X, 18 (1669);
XIV, 32 (1751); II, 110 (1825).
hotiici (T, Ac, C): a ~ pentru a.
lua asupră-le îndestularea capitalei cu
pline, F, II, 430 (1818). — < ? sl.
choteti „a vrea". Cf. și rut. ho-
tec ha „Gelust^ Zelehovski).
hrai (T, C), vraiște: Ai lăsat-o
[ușeaj hrai să vinture dracu mălai
Cr, 18.
hrisim (T, Ac, C): așa ”neguță-
tori sunt F, I, 131 (1786). — <C
X p g c |x o c „bon (â); honndtc".
hristoagă (T, C), «hristo(a)v(ă)»:
Hristoagă-mi căla, buni frați se găsia,
MF, 71 (Teleorman). — <Z hrisov.
hrișcuitură (T, Ac, C): s'aud niște
hrișcuituri pe ogeac, Cr, 68.
hugi (T, C; Ac: huciu): Moara e
sub MF, 955 (Făgăraș).
hui (T, Ac, C): huluri arăpești, F,
I, 55 (1777).
hulnic, -â (T, C): hulnicu arătat
mă, CC, 247“; 3651?
hușnițâ (C), mortieră, Das, 230.
ialomiță (T, C): 'Erei ștreanguri
de Mat, 73 (Teleorman). ... \
iatan (T, C), iatagan, MF, 72, 73^
(Vîlcea); 1227 (Teleorman).
26
Tache PAPAHAGI!
iață (T, Ac, C), rugăciune: s’au
strigat la meceturi eza.nul, ce se chiamă
Acs, 150. — <tc. i a. t s y „heure du
coucher" (1334).
ibicar (T, Ac, C): / rochie BB,
I, 26 (1816).
icram (C), onor; primire bună:
tain de cheltuială și alte icramuri, F,
I, 137 (1786).
idelciu (T, Ac, C),? iedecliu: tri-
mise ciodari și idelcii de il chemă,
FB, T. 39. — < tc. t ed e k dj i „pale-
frenier qui conduit un cheval de
rechangeu (1349).
ierchez (T, Ac, C): săA taiu ier-
chezul, TP, 646. Cf. erchen.
iervant (T, Ac, C): crescut-a d’un
verde TP, 85. - Cf. tc. ervend
„la montagne Elvend preș Hama-
dan“ (70).
i(u)gurțeală (T, C): urdă, din ~ ,
TP. 513.
ighemon (C), guvernator: a ighe-
monilor Domni, SD, 255 (1794).
ighemonicesc, -ească (T. C), de
stăpîn : ighemon icească putere, F. I,
51 (1777).'
ihuha (T, Ac, C) : Toată vara
ihu-hiu, iarna scaldă copila; toată
vara ihuhează, iarna scaldă și botează,
Doi, 149 (Hațeg).
ilișar (T, C): slugilor noastre ro-
botnicilor și ilișarilor din ținutul
Neamțului, BD, 75 (1622).
imaf (T, Ac, C): au și alte ima-
turi, F, II, 228 (1803); fără, de știrea
imafului, 229.
indistație (T, Ac, C): n’oi să, dai
nici o para după toate legiuirile ace-
stui pămint prin toate indisiatiile,
BB, II, 83 (1822).
iorgusa (T, C), iorga, fără astîm-
păr: copiii tilhari umblă ~ printre
picioarele tuturor, Cr, 60.
iortomănesc, -ească (T, C): Lașa
chică voinicească și timplă PL,
212 (Romanați).— Cf. GrS, VI, 313.
ipac (C), de asemenea:
puri mici, F, I, 213 (1802).
ipolipsis (C), considerație :: .
zind in ce ~ ai socotit casa m
I, 270 (1808); II, cC (1783y
ipopsie (T, C), bănuială, F, I,
(1778)..
irmizea (C): irmizele cumpăra și
de nuntă, se gătia, TP, 642.
iscarliu (T, Ac, C), ascherliu .
trecerea, unor iscarlii pă acolo, F, I,
337 (1825).
isirgiu (T, C), Kog, 240. — < tc.
es sird j t „marchand d’esclavesu
(95).
ispitac, -ă (C), priceput, MF, 113
(Sibiu); ispitaciu, TP, 177.
isterisi (C), a despoia: se isteri-
sește din veniturile prăvălii, F, I, 375
(1829). — < g t e o â) „priver“.
isterisit, -ă (C): să, nu rămiie iste—
risiți de orînduiala, neamului lor, F,.
I, 236 (1803); va răminea Felip i-
sterisit, Bei, IX, 133 (1802, Pra-
hova).
iuțitor, -oare (T, Ac, C): cuțite....
ascuțite și iuțiloare, MF, 1271 (Tu-
tova).
iuzluc (C), monedă de 3,60 taleri,
F, I, p. xxix (1819).
izîmban (T, C), tren, CP, I, 71.
îmă (C), mumă, Das, 123; SD, 185
(1743); partea imei sale, BB, XVIII,
31 (1719); 33 (1720); 34.
îmberdopsi (C), a încărca: tare a
imberdopsit dughena cu datorii, F, II,.
403 (1838). — < eixTCspoeoco „em-
măler; embrouiller“.
îmbilțoșa (T, C): Din cojoc se ’m-
bilțoșia, MF, 1076 (Dolj). Cf. bilțos.
îmbîrnat, -ă (T, C): Miini albe
îmbirnate, MF, 1490 (Brăila).
îmbîrnit, -ă (T, C): mini negre
îmbirnite, TP, 155.
îmblătoare (Ac), BD, 66 (1621).
„CONTRIBUȚII LEXICALE
boța (T, C), a se înbufna: Ne-
mi s'a ’mboțat că m’am luat cu
n sat, MF, 496 (Gorj).
mpărțanie (T, C), împărțire, BB,
(1813).
impărțitor, -oare: alte lucruri ce
sint împărțitoare, BB, III, 40 (1820); 41.
împietricit, -ă (T, Ac, C): impe-
tricitu și golu fiindu, CC, 36414.
împresurătură (C), usurpare, BB,
XI, 35 (1670).
încarnata (T, C): să. ne încămătămu
nevolnicei de sus, CC, 3089.
încârni (T, C), încarna: Și ți-oi
trage-un glonț prin cap, cam prin cap
și cam prin șele, ca să te ’ncărnești
din ele, PB, 69 (Sibiu).
încoronare (C), Gh, 305.
încredințat, -ă (T, C): să-și iee de
pe toate scrisorile copii încredințate,
BB, III, 51 (1820).
încercătoare (T, C): să vă facă o
MF, 132 (Teleorman).
încetit, -ă (T, C): pre mine rogi
încetitu să-ți fiu, CC, 32810; cu de-
cepții și cu aleșii încetiti să fimu,
540*.
înciurbăla (T, Ac, C): să-și înciur-
beleze o stăricică mai bună, CP, I, 17;
II, 61. — <} ciorbă.
înciutat, -â (T, C): Voi nouă ciute
înciutate, TP, 373.
îndes, -easă (T, Ac, C): în îndese
două zile, Nec, 429.
îndoiș (T, Ac, C): Merge pe drum
FV, 60. — <Z doi.
înfloci (T„ Ac, C): Ea se ’nftocise
din pene, MF, 1000 (Sibiu). — < floc-
înflorealâ (1, C): un pom mare
înflorit vara pică de Cuc, 136.
înfuga (T, C; Ac: fuga), a fugări
(Sibiu).
îngînatnră (C): M^am izbindit de
toată mgmătura, de toată fermecătura,
TP, 373.
îngrădiș (T, C), «grădis», F, I, 6
(1701).
îngreoiată : pe cari o las ~ di
prunca, BB, III, 14 (1774).
îngrupătoare (T, C): den zioa de
^a^mea, CC, 102‘A - Cf. lăsătoare.
îninima (T, C), a prinde curaj,
ZP, II, 206 (Vîlcea).
înnămi (T, C: năimi), a angaja: să
înnămești pe cineva ca, să li taie
[nu teii], BB, II, 126 (1832).
înomeni (T, C): Dumnezeu inome-
ni-se, CC, 49717.
înopti (T, Ac, C), a face opt, CL.
1897, 1175.
înrăfturat, -ă (T, C): un cal... în-
șelat și ’nrăfturat, TP, 154.
însărcinat, -ă, împovărat: sufletul
mieu ~ di păcat, BB, III, 13 (1774).
înslematisi (T, Ac, C); proba-
bil, același cu teslimatisi: la care
eram dator a ~ acel cerveș, F, I, 398
(1838).
înstrîmbătăți (C): eu nu-l voi
BB, II, 139 (1842).
înstrîmtorat, -ă (T, C), F, I, 384
(1834).
înșelușag (T, C: încelușag), BB, II,
53 (1819).
întîlneală (T, C), întîlnire, CP,
I, 27.
întroca (T, Ac, C), a pune (copilul}
în troacă (Sibiu).
întrnpător, -oare (T, C): apă ln-
trupătoare, VP, 192; 193; ȘtN, 160.
înțînțîna (T, Ac, C), a împot-
moli: s’a ^t cu coda Intdo bară, CP,
II, 47.
învîlcinat, -â (T, C): Doi trandafiri
că-mi găsia, de mijloc invildnați, de
virfuri apropiați, Mat, 33 (Argeș).
învorca (T, C): Vre-o doi-trei corbi
negri se întorc și se învorc, și-mi grăesc
și-mi ciormănesc, Cor, 88.
învrăjmășitor, -oare (T, C), CC,
28521.
înzăvîrni (T, C), a povîrni, a se
apropia: cînd înzăvernia la zece, Mat,.
45 (Argeș).
•28
jaie (T, C): Arară văile, jaile și
cimpid cu florile, PL, 23 (Ialomița). —
jau (ibicl., 353) înseamnă „distanță de
loc măricicăA
jăgaje (T, Ac, C), gingaș, slab:
epile... sînt foarte jăgăji la iernatic,
BB, II, 149 (18...).
jălăști (T, Ac, C),? a zăloji, Das,
190:*.
jipalnic, jipelnic, jipolnic (T, Ac,
C), jipan, F, II, 148 (1787); 149; 163.
jipat, -ă (T, C), cu bube: Un pur-
cel jipat, MF, 1453 (Piatra).
jirai (T, Ac, C), șiroiu: Dă o jjloaie
cu vînt să curgă jiraie, MF, 26 (Te-
leorman).
jirtăvnic (T, Ac, C), Das, 51.
jivini (a se) (T, C), a se umple de
Jivină*, CC, 5713.
jold (C), corvadă: trageți.., la jot-
eluri și la alte angherii, BD, 96 (1624);
122 (1626).
judeci (T, C): să le ia banii să-i
udecască, BD, 70 (1622).
juni (T, C): săracii cioarecii mei,
Uo junii tata cu ei, MF, 1031 (Sibiu);
'952 (Făgăraș).
junt (T, Ac, C): Luă j untul ghin-
tuit plin cu trei gloanțe de-argint, TP,
594.
lacai (T, Ac, C): lacai și tot felul
ele musicanți, Cos, II. 64. — < ung.
lakâj „lacheu*.
lamoste (T, C): ~ de la. cocoși,
MF, 645 (Teleorman). — Cf. Grai și
suflet, VI, 101.
landreht (T, C): trimeti... o jalobă
la BB, II, 129 (1834)’ — < germ.
L a n d r e cht «cod civil».
lascav (C), amabil, Nec, 400.
lastaviță (T, C), glugă, PI, III, 21,
— Cf. srb. lastavica „rindunică“.
latină: ~ di Jidovi, ȘtN, 170; 171.
lavdan (C): o bucată de Nec,
282.
Tache PAPA HA7 '
lazaret, post de frontieră, F, II,;
254 (1820); 256...	;
labosti (a se) (T, C), MV, 72.
lăcâsteu (T, C), [Mînzut] doarme \
noaptea ’n MF, 492 (Gorj).
lăcrămicios,- oasă (T, C): vreme
lăcrămicioasă, MF, 67 (Olt).
lamonă (T, C), lămîie: pentru lă-
moni da... 4.20, BB, II, 146 (1850).
lămosti (T, C): să nu-l mai coleșiți,
să nu-l 'mai lămostiți, MF, 645 (Te-
leorman). — Cf. lamoste.
lăsăciune (C), iertare, CC, 45612.
lăsătoare (T, C), cărare ce duce la
vale; pantă (Sibiu). —Cf. mergătoare.
lătraciu (T, C), cine, SB, 349.
leaniv, -ă (T, C), Hitleanu, robii și
leanivu, CC, 31513. — < sl. teniei
„segnis*.
leastă (T, C), gard?: Cit e leasta
de mare, el mi-o trece de-a, călare,
MF, 835 (Muscel). — Cf. sl. I e s a.
Leașcă, pl. Lește, Leah, Nec, 323.
leblebi (T, C): 10 ocă , F, II, 309
(1825)... — < tc. leblebi „pois robis“
(1074).
lefea (C), leafă: care le împarte
lefeaua, MF, 80 (Olt).
lenie (T, C), lene, CC, 25781, 327^.
— Cf. leaniv.
lese (C): Pe lunca Aneștilor sUit
cireșe ’n toate lese, MF, 1253 (Mehe-
dinți).sl. leza „alleeu, că-
rare.
leșteu (C), sac de prins pește’
«comiheriu», RP, IV, 30.
levita (T, C), a treia carte a Pen-
tateucului, CC, 15529.
lezniț (T, C), măr sălbatic (Ma-
ramureș).—< sl. tis nț ca „Hol-
zapfel“.
lic (T, C): a celor u ticuri luminate,
CC, 53628. — < sl. I i li „image, iî-
guro“.
lijă (T, C): eu să-i răspunz tija
banilor taleri 25 la sută, F, I, 229
(1803).
29'
ONTRIBUTH LEXICALE
■ o	'
lincet (T, C): La finlînă, la ~ ,
unde cura apa ’ncet, VC, 134. —
< lin 4- cet.
linie (T, C), liniște: lasă-le mîn-
(jiiare și ~ sufletească, CC, 5475; 3837...
lipon (T, C), așa dar: Lipon, ur-
mează să mai fie, BB, II, 55 (1819).—
\ O U O V.
litavră (C), tobă, Cos, II, 61.
livie (T, C): Silita căsătorie e fri-
cjură de livie, Prov, 94 (n-rul 1773).
lînoșa (T, C), a crește lina pe oi
(Sibiu).
loagără (T, C), revoluție (cea din
1848), PCer, 68.
loboștelniță (T, C): semăna un știr
și o ~ , MF, 1129 (Vîlcea).
logodie (T, C): Rău mi-a părut
de junie și fetei de ~ , MF, 270
(Vîlcea).
logoditor, -oare (T, C): Pețitori,
loqoditori, MF, 308 (Vîlcea).
logostea (T, C): Tu stea, MF,
685; 688. — Cf. V. Bogrea, Dacoro-
mania, II, 441.
loian (T, C), noian: bine știi că au
fost vinuri pe toate ulițile F, I, 86
(1778). — Cf. Ov. Densusianu, Grai și
suflet, III, 431.
lojesnă (T, C), CC, 517^1, 52(F7. -
< sl. Io z e sn a ,.p.4ppa“.
‘ lolăchiu (T, C), indigo: trei ocă
F, II, 295 (1824). —	„in-
digo", < tc. Ze7to/„lilas“.
lozbă (T, C), drug de lemn, par
mare: Para se ’nălța, lozbele săria,
PC, 44.
lucrător, -oare, care se lucrează:
vie lucrătoare, BB, I, 11 (1797).
luce (T, C): Nu am luce de para,
MF, 1245 (Romanați).
luceferi (T, C): unde luceferia prin
casă de-ti lua, vederile, SB, 221. —
<C luceafăr.
lula (a se) (C), a (se) legăna: cul-
că-mi-te, lulă-mi-te, MF, 6 (Teleor-
man). — V. tutui.
lului (T, C), a legăna (copilul cîn-
tîndu-i lu-lu)\ Și cine m’a tutuit in
pămînt a putrezit, PR, 232; GV, 181.—
Cf. sl. Ijuljali „a legăna".
lumi (C): Cu paharu cine lumia%
Alei, Calea, fată mare, surioara Miului,
MF, 156 (Teleorman); 209 (Putna).—
Pentru alt sens, cf. Ov. Densusianu,
Grai și suflet, VI, 92.
lumitor, -oare (T, C): Luniță, lu-
nită, cum ești luminoasă să-mi fii și
voioasă', cum ești lumitoare să-mi fii
vorbitoare, MF, 1231 (Teleorman). —
< lume.
lupărie (T, C), mulțime de lupi;
pustiire de lupi (Sibiu).
luter (T, C), luteran, Das, 111.
magaza (T, C), magazie: ~ la Ure-
chești nu iaste, F, I, 250 (1807); II, 291
(1823). — Formă rusească.
magazaplai (T, C), F, 1, 44 (1777).
magzar (C), cerere, Acs, 126. —
< tc. m a h z a. r „petition collective“
(1129).
maghistrat și maistrul (T, C), F, II,
233 (1807); 234.
maligna (T, C): cărei boale li zic
doftorii Mir, 372.
maloșnic (T, C), «moloșnic»: un
cofeinic, un o zadarnică, BB, I, 55
(1840).
maltin (T, C):un rind ~ cusut cu
singeap, BB, I, 16 (1805); 56 (1841);
III, 48 (1820). — < tc. m a n t in „sorte
d’etoffe de soie“ (1095).
mandră^ (T, C): Pentru mițe am
întrebat pe Pavel și-mi spuse că au
cuprins 4 mandre și socotesc că nu va
eși mai mult de 30 de povări, F, II,
161 (1787); Vre-o cinzeci de cățelandri
care păzesc pe la mandre, MF, 116 (Te-
leorman). Cuvîntul, identic cu cel aro-
mîn, apare și în 1. turcă etc. Pentru
sensul și originea Iui, cf. Per. Papa-
hagi, Analele Dobrogei, III (1922), 540.
30
Tache PAPAHAGI
mantecă (T, Cp au venit vremea
a să tăia acum prețul cașcavalului și
al untului F, I, 364 (1827); 365.
maperea (T, C): maperele de Vene-
ția, F, I, 215 (1802).
maranatha (T, C): să fie... tri-
cleat, anathima, amin, BD, 131
(1626); 139 (1627).
marială (T, C): ași face... schimb
cu niscare-va mar tale ce mai am, F,
I, 87 (1778). — < |x a p ț t a „brebis
qui a cesse d’agneler“; sau tc. m a-
r ia „brebis" (1092).
martiricon (T, C): a cărora și ~
in scris... ne arată, F, I, 361 (1827).
— <H«pxop’.x6y „attestation; cer-
tificat*.
mastraf (T, C), pasiv, F, II, 293
(1823), 294. — < tc. m a s r af „de-
pense; frais“ (1179).
mașlaca (T, C)?: e ~ in strovul
porcilor, PL, 148 (Huși) — ? < tc.
m achl a q „sorte de manteau sans
manches" (1175).
matcal (T, C), șirag: 12 matcaluri
mărgăritar iu, BB, I, 49 (1831).
matrapaz (C), precupeț: a o vinde
la matrapazi de aici, F, I, 315 (1823);
321.
matrapazliu (T, C), precupeț: ma-
trapazlii ce și ei cumpără după la
toptangii, F, I, 330 (1823).
mau (T), putere: plecă Fugită, iși
luă CP, II, 108.
mazur (T, C): fiindu mazuri ruși,
F, II, 208 (1799); 242 (1814).
măcitiar (T, C): Frate morar, măi
TP, 140.
măguli tură (T, C), măgulire, BB,
II, 111 (1825).
mălăișcă (T, C), viezure (Mara-
mureș).
mălcomișare (T, C), CC, 197^,
2415...
mărăcinat, -ă (T, C): sinteți... ur-
zicați, mărăcinați, MF, 1148 (Dîmbo-
vița). — < mărăcine.
mărel,- ea (T, C), măricel, VC, 21;
Tot cu stele mai mărețe, Cuc, 16.
mărgări (T, C): Să ’nfloriți, să
mărgăriți, TP, 159.
mărgărit,-ă (T, C): meri... cu flori
mărgăriți, VC, 91.
mărire, vîrstnicie: Eu vă sint mai
mare, mai mare de mărire și de ’m-
bătrînire, PN, 13 (Tulcea); TP, 24.
măriți (T, C), a purta frumos îm-
brăcat pe cineva: Muierea e mare
drac\ cînd omul o măr ițește ea pe
min’ mă năpustește, Hod, II, 87.
mărunțeauă (T, C), eu detail: se
va vinde la prăvălie cu ~ , F, I, 290
(1816)...
măsurătură (T, C), măsurare, BB,
XIV, 44 (1766).
mători (C), a deveni matur: Acesta
mătorise intru zile multe, CC, 51517.
mătrică (T, C), „carte*, condică,
registru (Maramureș).
med (T, C), «mesure de capacite»,
F, II, 7 (1560). — Cf. sl. med „aramă".
medinte (T, C): Toți voinici me-
dinți, cu armele ’n dinți, străini de
părinți, Mat, 107 (Argeș).
megid (T, C), monedă turcească:
medgidu icosar, F, I, p. xxxm (1865).
— < tc. m e d j i d i i e „monnaie
frappeeparle Sultan Abdul-Medjid“
(1124).
mejevoi (T, C), cadastral, BB, II,
'132 (1836).
meldior, -oară (T, C): In leagăn
șeade-o pruncă meldioară, Cuc, 87. —
Cf. la Tiktin medior.
melent (T, C): cămăși de burun-
giuc i de ~ de pinzuri, BB, I, II (1797).
meles (T, C): 10 ocă zahăr ~ , F,
II, 314(1825).— <tc. melez „mele,-e;
melange, -e“ (1220).
melidon(a) (T, C): 1 oca craca-
tiță melidon, F, II, 183 (1792); I, 213
(1802).
melin (T, C): Linu, lin prin cel
VC, 106.
CONTRIBUȚII LEXICALE
31
melzină (T, C): ~ la holdă, basa
inferioară a unei holde în pantă, PI,
I, 60 (Huniedoara).
memlechet (C), țară, stat: în veri
ce parte dă loc din memlechelu îm-
părătesc, F, I, 330 (1823).
mergătoare (T, C): pre acolo iaste
■obiceaiul atreace solii și postii, și în
viitoare și în ~ , F, I, 4 (1674). — Cf.
ducătoare și sculătoare.
mergere (T, C), dus (sb.): le-au
foslu... meargerea pre la scala Cîm-
pinii, F, I, 4 (1674).
merie (T, C): banii... ce trec mai
mult și să rămie în meriia casii mele,
BB, III, 43 (1820).—<7? tc. m i r i ,dre-
sor public" (1256).
meștecău (de mămăligă) (C), băț
cu care se mestecă mămăliga (Sibiu).
V. tocănău.
metahirisis, sb. m. invar. (T, C):
iară purtare și multu și neconte-
nita, F, I, 48-(1777). Cf. laxis etc. —
< p. e c a x e 1 p t g t ? „usage; emploi".
meteș (T, C): Plnză. și ca să-i
■cos cămăși, MF, 1266 (Dolj).
metoșar (T, C), călugăr al unui
metoh, BD, 132 (1626).
meți (T. C): saci, cu ~ de tara tur-
cească, F, II, 214 (1800).
-^lezghenă și mezghenea (T, C),
F, II, 227 (1803); 228.
mezgheni (T, C): să- meargă la fa-
brică să-și mezghenească lucrurile lor,
F, II, 227 (1803).
mezghină (T, C), «mezghenea»:
boiangii au făcut F, II, 227 (1803).
midăr (T, C), corset, F, 1,88 (1778).
— <germ. Mieder.
mieduniță (T, C): Frunză verde,
MH, 23.
miriță (T, C): guriță de MF,
675 (Vîlcea). = ? miruță. — Cf. srb.
mi r i s- „parfum".
mirțicali (T, C): 20 funt ~,F, I
24 (1770).
misad (T, O: V4~, F, I, 44(1777).
misclii (T, C): In pînlecele maică-
mele m’a închipuit și m’a miscliit, MF,
1575 (Vîlcea). — < srb. misii ti
„penser“.
misir (C), monedă (7 taleri), F, I,
p. xxtx (1819): cal (din Misir): tră-
gindu-i și un misir a Pașăi cu fru-
mos tacîm la scară, Kog, 207; tot cai
nemeșești, tot misiri turcești, TP, 57;
din Misir: 30 oca curmali F, II, 182
(1792).
mistie (T, C), sabie: O luat o mintie
și-a încins o MF, 1072 (Tîrnava).
mistru (C): ~ sau ispravnic bot-
niței, Cos, I, 385.
mitar (T, C), «mitarnic», CC, li5,
4479.. — < sl. m it ar „douanier".
mitește (T, C): O giremea pentru
mițe lei 1,60, F, II, 47 (1778). — < srb.
mit i ti „corrompre; suborner".
mînec (T, C): Mat ți la la sînec
m’am pornit, TP, 380. — Cf. Ov. Den-
susianu, Grai și suflet, V, 144.
mîrsit (T, C), „o vită care se sbate
foarte tare după sare...», MV, 218. —
< sl. m ru si t i „faire gras".
modic (T, C): St-Petru scutura mo-
dicii de chei, Cr, 39.
mocrotă (T, C): cînclu i se întărită
omului mocrota (ce se cheamă, apa, u-
dătura), CC, 8132; 27530; 2764. — < sl-
mokrot a.
moci (T, C): de urechi m’au asur-
zit, de mîni m’au mocit, TP, 381. —
< sl. moc it i „madefacere", a muia,
a slăbi.
mocirlit, -ă (T, C): se tăvălește în-
tr’o mocirlă... și..., mocirlit cum era...,
RP, III, 38.
modos (T, C), mod: vor găsi un
Kog, 241.
• moitor, -oare (T, C): ș’o pus [d-
nepa] în moitoari (sb.), ȘtN, 167.
molăiață (T, C), moleșeală: îl cu-
prinse o ~ și ațipi, CP, II, 42.
molfă (C), umflătură: o molfă si-o
bolfă, TP, 378.
32
moloșnic (T, C): ceainic, zahar-
niță, BB, I, 22 (1815). — < rus. mo-
toci n i k u.
moltin (T, C): fuste de BB, I, 29
(1822). — V. maltin.
monsiu (T, C): la dumnialui ~ To-
dirașcu, BB, II, 50 (1818); 86 (1822);
125 (1830). — V. munsiu.
mort, -oartă, repausat: Toader, sin
mortului Ștefan Mavrodin, BB, XIV,
70 (1793);’II, 31 (1815); I, 4-6 (1828).
mortiră (T, C), Cos, II, 66. — < rus.
m o r tir a <; fr. mort ier.
mortopitele (T, C), F, I, 215 (1802).
morunceală (T, C): Nu știe seama
peștilor, morunceala morunilor, tă-
vălitura știucelor, MF, 50 (Teleor-
man).
mostofîlc, -ă (T, C): noua gliei
mostofîlci, MF, 1141 (Dîmbovița).
moșesc, -ească (T, C), din moși:
l-am dat danii schitului moșescu și
strămoșescu, BB, IX, 4 (1781).
moștenie (C): oamenii moș teniei
tale, CC, 48326
motîrlău (T, C), diavol, Cr, 68, 69.
mumbașiret (T, C) : <^ul slugii
domnii mele, F, I, 370 (1828).— <tc.
m u b â che r et „action de commen-
cer; commencement" (1099).
munsiu (T, C), „monsiu", „chir" :
mă închin dumitale, ~ Alecsandre,
F, I, 276 (1810).
murmurisi (C): începuse a mur-
murisi, Kog, 236.
musaadea (C), favoare : li Kse
face de „cercetare la fața locului*,
Bei, X, 125 (1815, Mehedinți); F, I,
137 (1786).— < tc. mugâ'ade (T)
„assistance; autorisation" (1157).
muscăcesc, -eascăHT, C): sudit
F, I, 185 (1798).
mușcăpli (T, C) : 2 toți adică
frunzișoară, F, I, 80 (1778).
muțitură (T, C): în orbituri l-a
orbit, in muțituri l-amuțit, MF, 1145
Dîmbovița).
Tache PAPAHAGjJ
muțiu (T, C): latră a MF, 25..
(Teleorman).
muzaim (T, C): trei inclusă muN
zaim, BB, I, 51 (1838). — < tc. mu-
ze'i'ien „orne; embelli" (1157).
muzuc (T, C), brădet, PCer, 69.
nacazanie (T, C): adecă învă-
țătură și certare celor mari, Das, 209..
— < sl. n a k a z a n i e.
nadih (T, C): ~ 4 sau 5 măji, F,.
I, 190 (1800).
nadol (T, C), din Anatolia : Și ce
fel de oaste-avea^ Tătărimea Crîmu-
lui, nadolii pământului, PL, 221
(Romanați). V. năduli.— < tc. ana-
d o l y l y <7 avacoXkY]<; (39).
nante (T, C), înainte (Sibiu).
năbrast,-ă (T, C): Nana-i cu cirpă
năbrastă, ea se ,tine că-i nevastă,.
Bk, 20.
năduli (C): Proca... ta (cutare) (t
nădulit, în mijlocul casei l-a trintit,
MF, 1530 (Vîlcea). — < nadol —
soldat turc cutropitor.
năemnic (C), om cu plată, CC, 217,.
31319....
năemnicie (T, C), CC, 2813, 3072L
năgrădui (T, C), a recompensa:
să vănăgrăduesc cu ceia ce voi socoti,
BB, II, 144 (1847). — <sl. n a grad a
„recompensă".
năgumen (T, C), individ: Dar nă-
gumenii ăștia cine-s?, CP, II, 106.—
< egumen.
năprauă (T, C): năpraua ta aia
nouă am ghisat-o ruptă ’n două, MF,.
297 (Sibiu).— < sl. naprava „po-
doabă; mașină, aparat".
năravnic, -ă (T, C): hitleanii și
năravnicii ceia răii, CC, 47431.
născopită (T, C): mlnca-ți-ași nă-
scopitele, FB, II, 18.
năstrecea (T. C), diavol: și bas
atuncea aducea năstrecea pe cine a-
ducea, CP, II, 43.
CONTRIBUȚII LEXICALE
33
niptiră (T, C), spălarea picioare-
lor, Gh, 319. — < v c n t 4] p ,,lavoir‘.
nistrin (T, C): Frunza teiului și-a
nistriului, MF, 873 (Vlașca).
noajă (C), haită : o ~ de lupi,
Nec, 304.
nobet (C): merge mehterhaneaua de
face un nobet, Gh, 314.
nodîc, -ă (T, C): ni-i ciudă pe no-
clicii iștia de băieți, Cr, 61.
noiaș (T, C): noiaș purcăraș, TP,
460; MF", 25 (Teleorman).
oară: Bună, oară și frumoasă pen-
tru d-voastră, cinstiți meseni de casă...,
Cuv, XXIV (1937), n-rul 5, p. 3 (Ho-
tin). — Cf. arom. bună-(vă) oară „bu-
nă vreme, bună ziuă“.
oba (T, C):să aibă, a-și purta pă-
storii... cile o ~ în car, An, 178.—
<7 tc. o b a „espece de tente tartare^
(170).
obicni (C), a primi : și toate obi-
cneaște, CC, 33812.
obicină (C), obiceiu, deprindere,
BD, 131 (1626); 177 (1630)...; Ur, 234.
obidnuire (T, C), tînguire, Kog.
224.
obîrșenie (T, C), capăt, început:
in sus la obirșenia piscului, BB, V, 7
(1527).
obîrșit (T, C), «obîrșenie»: la ^ul
Bicului, BB, XI, 13 (1661).
oblicitor, -oare (T, C): nici oblici-
lor i, nici arătători, CC, 53732; 54726.
obranic (T, C): iși luă st raita la
CP, II, 68. — < srb. branik
„pontet“.
obrăzi (C, T: obrăzire): că rău
obrăziră-se, CC, 54720.
obștire (C): al vornicii obșUrilor,.
F, I, 313 (1823).
ocaanîc, -ă(C; T: ocaianic): să nu
fimu ocaanici, CC, 3282; 38911 ; 54728.
ocarnic, -ă (C) : ocarnică, faptă,
Cos, II, 91.
năsușniță (T, C): o cit unbroscoiu
ritos întins la soare, Gr, 45. —
< nas.
năzarnic, -ă (C), sperios: iapă nă-
zarnică, Cr, 38. — Cf. srb. n a za-
ci njak „reactionnaire“.
ne-------[reproduc puține forme în-
cepătoare cu ne-].
neapătat, -ă (T, C), neudat: cu
cioltarul nesuclat, cu calul neapătat,
TP, 72; 73.
nedajnic, -ă (T, C): sevăndu viile
neclajnice, BD, 196 (1632).
nedat, -ă (T, C), nerăsărit: Cu
mustața nedată, MF, 250 (Gorj). —
Cf. da.
neglăsnit, -ă (T, C): neglăsuita lor
facere de bine, F, I, 409 (1839).
nepăciuit, -ă (T, C), turburat: bu-
curia lor nu era nepăciuită de nime-
nea, CP, I, 11.
nepntere (T, C), slăbiciune, MF,
580 (Gorj).
nerășluit, -ă (T, C), BB, III, 26
(1805); nerășuit, -ă, BB, XVI, 9(1665);
III, 30 (1813); nerușăit, -ă, BB, XIV,
57 (1777); VII, 7;...— V. rusei.
nesmiche (T, C): laba de smo-
chini , F, II, 183 (1792).
neștiut, -ă (T, C), nepriceput: cei
leneș' și neșliuți, Cos, I, 34. — Cf.
arom. niștiut.
nevarnic, -ă (C), năvalnic: nevar-
nice ploi, Cos, I, 80.
nevrăsnicie (T, C), ce nu e în e-
tate: se afla in ^>, BB, 30 (1813); 32
(1817):
nevrea (T, C): nevrele de morun,
F, I, 316 (1823).
nezăbavă (T, C): ~ vreme, Cos, I,
398.
nezlobiv, -ă (T, C): oaia cea ne-
zlobivă, Das, 152.
nimoaște (T, C): e grasă și prea
dulce, nu ~ și răslăbilă, CC, 30420.—
<7 si. nemosi „acOeveca"; nemos-
tlnu
91767-3
34
ocazion (T, C) : cind voi găsi
vrun F, II, 137 (1786) ; I, 223
(1803); II, 295 (1824).
ocnar (T, C), ocnaș, F, II, 289
(1823).
ocolitură (C), BB, IX, 14 (1811).
ocop (C), tranșee, Ur, 172.
oceși (T, C), liniști : boala U mai
tinse odată pe gălale si apoi se oceși,
CP, II, 72. - < srb. ocesati „(se)
frotter".
odobaș (C; T : odabaș), căpitan,
Acs, 149.
ohoti (T, C): noi după steaua șeia
ne-am ohotit, ȘtN, 123. — <sl. oho-
t i f i „pronum reddere".
omănoi (T, C): deși era. un ~ cit
d* a fir ea, CP, I, 12. — < om.
omileniș, *e (T, C), ușor de îndu-
ioșat, Nec, 412.
omoaie (T, C), femeie: Bună, ziuă,
om cu MF, 1211 (Dîmbovița).
omos (T, C), însă : vii n du-mi ~
fără zăbavă, F, I, 270 (1808). - < 6 p. io ț.
op (C), trebue : op să le placă
tuturor, Das, 8.
opacă (C), și opăcea, vîslă : la
opăci cămi-i punea, TP, 310; opacele-
afund băga, TP, 502.
opăcinaș, -e (T, C) : avlndu opă-
cinași preulii, CC, 37528.
opredelenie (T, C), decisie, BB, II,
110 (1825). — <7 rus. o p r e d e le ni e.
oraniță (C), TP, 576.
orbariță(T, C): brincă. cu , MF,
617 (Teleorman). — <Zorb.
orighinalnic, -ă (T, C): orighinai-
nicul vecsăl, BB, II, 128 (1833).
or6ru (C), utrenie, Gh, 333.
oscîrbi (C), Das, 128.
osîrduitor, -oare (T, C), BB, III,
21 (1785).
ostasis (T, C): au făcut in totul lu-
crării <^,F. II, 297/4824). —< o 4- gr.
o t a a c; „suspendon; stagnation*.
ostrachie (C), F, I, 288 (1816). —
<oo:paxo v „coquille".
Tache PAPAHAGI
oștesc, -ească (T, C): pradă o-\
ștească, Cos, I, 53.	j
otăvi (C): au otăvil clmpul, Cos,j
I, 472.
oțărătură (T, C), ură, dușmănie,
Das, 26.
ovajenie (T, C), onoare: numai
mie s’au făcut această F, II, 380
(1835). — < rus. u v az e n i e.
ovărși (C), a completa, Cos, I, 481.
ozav (T, C): Făculu-s’au ~ mare
in lot orașul de fapta aceea, Cos,
I, 58.
padoșcă (C), padnoșcă, sfoară, BB,
II, 146 (1850).
pafir (C), MF, 71 (Vîlcea). — V.
par fiu.
paler (T, C): / ocă. F. I, 92
(1779).
paliz (T, C), «cataroiu», Cos, II, 32.
pameșcic (T, C):	Cost a ch i Mun-
teanu, BB, I, 40 (1825). —V. pomeșcic.
panțir (C), călăreț, An, 154.
panzehrur (C), Acs, 130.
paor (T), paure, țăran, CP, I, 63.
parachinisi (T, C), a îndemna, F,
II, 237 (1808); I, 318 (1823). — <vu-
p ax i v w.
parataxis (T, C), pompă, Gli, 306.—
< it a pd „parade".
paravalisi (C): ^ndu-să cu alte
scrisori ale velicului, F, I, 339 (1825).—
<Z sapaSaHa) „comparer; con-
fronter".
parazol (T, C): niște parazoale,
F, I, 76 (1778). — < fr. p a r a s o l
„umbrelă de soare".
parcai (T, C): /7 coti camilot
F, I, 116 (1780).
pardona (T, C): să-l pardoneze,
F, II, 439 (1866).
parfiu (T, C), «pasfir» : O, voi
baș-boierilor, și voi mai mari parfii-
lor, și voi ciohodarilor, Mat, 36
(Argeș).
Contribuții lexicalii
parisie (T, C): mergerea și parisiea
cea domnească, Gh, 318.— O a o o o-
o l a „presence*.
partă (T): catrințe... cu pui si perii
CP, I, 88; PI, III, 10.
particularnic, -ă (T, C): parlicu-
tarnice datorii, BB, II, 104 (1824); și
particulearnic, II, 114 (1825).
pasfain (T, C): / stuc dito roza
vărgati, F, I, 43 (1777).
pasfir și pas fiu (T, C), «pafir»,
spahiu, MF, 85 (Teleorman); 81 (Olt);
84, 85 (Teleorman).
pașoș (T, C), pașaport, F, I, 23
(1770).—<ung. passzus „pașaport*.
pateri (T, C); ieu săntu epilrop sau
pateri, F, I, 90 (1779). — Cf. pateric
(Tiktin).
patrierșeaște (C), adv. «patri-
arh), F, I, 54 (1777).
patriot, -oată, din aceeași țară,
din același ținut, BB, II, 72 (1821).
patrioticesc, -ească (T, C), de «pa-
triot», de concetățean, BB, II, 37 (1816).
paviște (T, C)? pajiște: Că [fiind
moartă] maica-i paviște verde, Bk, 13.
pazăre (T, C), pajură?: galbeni de
cei cu ~ împărătească, CP, I, 23; 31.
pănos, -oasă (T, C): plăcinta, cei
de-o făcut-o pănoasa, ȘtN, 146; 147.—
< i)C~ă. V. peni.
părîngău (T, C): 12 lei părtngăi,
VP, 153.
părtean, -ă (T, C): sa impar le cu
părtenii, SD, 157 (1722). — < parte.
părți (C), a părtini, Das, 19.
păscare (C), păscut: Și-am dat oile
’n păscare, Mat, 47 (Argeș).
păstrăvăli (C): Oancea se păstră-
vălia, intfo rină că se da, MF, 48
(Teleorman).
pășitură (T,C): de doi pași și-o
MF, 301 (Teleorman).
păț (T, C), pățanie: Ce ~ mare
Câți văzut? MF, 98 (Teleorman).
pecuș (T, C) : crăș mărul, pecușul
i asaetul poterii, F, II, 252 (1819).
35
pecetluință (C): pecetluințele cele
de clte un leu, Nec, 242.
pecetluitură (C), imposit, Cos, II,
74.
pelete (T, C): / ~ cu cheie, F, II,
361 (1831).
peni (T, C): o pus-o la penit
peni, ȘtN, 146; 181. — < pană. V.
pănos.
pericula (T, C): să fie lot rizica
și ~ cumpărătoriului, F, I, 371—372
(1829).— V. rizico-pericolo,
pericularisi (T, C), a «cliindi-
nefsi», F, I, p. xxxvn (1833).
perifan, -ă (C), mîndru, Nec, 228.
—» <7 ks & a y o c
perilipsis (C), resumat; copie: să-
mi trimiți ~ de cili bani am trimis
dumitali, F, II, 123 (1786); ~ de pe
ispisocul domnului Ilieș, BB, IV, 6;
IS, 149 (1820).
perior, -oară (T, C): ciută... la
păr perioară și mult sprintenioară,
PL, 63 (Putna).
periorisit, -ă (T, C): au fost pe-
riorisit ca la băcănie.... să nu să a-
meslece, F, I, 338 (1825). — < k e -
p t o p i C w „limiter; bornerA
peripiscă (T, C): Spre curmare pe.
ripiscilor pentru feliul plnzi sacilor,
F, II, 339 (1829).— <rus. pere p i s k a
,, copiere*.
periș (T, C), regiune cu peri: cinci
fuse pe la MF, 78 (Teleorman).
periusie (C), avere: toată periusia
liărintească, F, I, 362 (1827); 363.
pernica (T, C), a mătura; a duce:
cînd vine apă năroadă, apoi pernică
tot din calea ei (Huniedoara).
pervie (T, C): cum ceale cu flori
perviile, allăjealile și altele, F, I, 55
(1777).
peschiră (T, C: peșchir): pînză de
F, II, 303 (
pestră (T, C), \pînză, stofă) cu
pete, pestruie?:4 bucăți F, II, 303
(1825). — Cf. bg. p-^sl^ra „bigarree"
36
Tache PAPAHAGI
peșchin (T, C), cocătură: pîine și
jimnă, precum asămvnea și peșchi-
^i, F, II, 431 (1848). _ < tc. ’ p i-
chkin „cuit, -e; mur, -e* (331).
petineț (T, C): 1 tijpetineț cusută
cu peteală, BB, I, 32 (1823).
petrece (a se), a muri: s’au pe-
trecut și fămeaia lui Orhienița, BB,
II, 11 (1660).
pețieană(T, C): cupeliene lașlice.
Mir, 311. — V. PM, 229.
peveț (C), cantor, Cos, I, 402.
piclă (C), făina aleasă: o moară,
de făcea, mimai VP, 37.
picușor (T, C) <pic, BB, XIV, 27
(1746).
pietor, -oare (T, C): de nu vor
plăti banii, să fie viilea pietorea, BD,
42 (1618).
pietrici (T, C): zăpada, se pietri-
cește, MF, 384 (Teleorman).
pil, pi- pituri (T, C), pilulă, me-
dicament, F, I, 68 (1778).
pileg, -ă (T, C: pele(a)q), pleșuv,
RP, II, 67.
pisica popei (T, C), un fel de o-
midă, FB, I, 135.
pistrelat, -ă (C), țîșnit, Mir,
200.
piștă (C), hrană, CC, 20’V. - Cf. și
I.-A. Candrea, Psal. șch. (glosar).
pizmi (C): m'am apucat a scrie ce
au pizmit și ce au însemnat alții,
Das, 4.
pileai (C): cu tărie pllcuescu-se și
se luptă, CC, 52839. — < pilc.
pînziș (T, C): se uită Cr, 46;
privesc 102.
pîracitt (T, C): șeade-un tinăr Mol-
dovean, ~ lui Dobrișan, MF, 102
(Olt). — < pîră.
pîră (T, C), pînă, BB, II, 12
(1770);...
plachea (T, C), argint de China;
aur prost : mucări cu tăblăluța lor
de plache, BB, I, 49 (1831). — < fr.
pl aqu e.
plasră (T, C): iO coti plnză de
F, I, 116 (1780).
plat (T, C): colan... cu fir și cu
plaiuri, BB, III, 47 (1820).
plaț (T, C), loc, CP, 1/19 ; 70. —
< germ. Pl a t z.
plăsui (T, C): iepe... cari cu copi-
lele treerau, cu coada plăsuiau, MF,
1476 (Tulcea). — < plasă.
pleanec, -ă (T, C): cal pleanec, SD,.
105 (1669).— < rut. p l i a m n i k „Fle-
ckenspanner“.
plecăcios, -oasă (T, C): Voi plecă-
cioase, mincăcioase, să vă luați să vă
duceți, TP, 362.
plecățel, -ea (T, C), sugar : miel
plecățel, TP, 593; aplecat: cu căciula
plecățea, MF, 1376 (Piatra).
plefturi (T, C) : a ~ pe cineva,
MF, 1173 (Piatra).
ploiș (T, C) < ploaie, Cuc, 178. —
V. visforiș și fulgeriș.
plotun (C), cerb: papuci de MV,.
71; 80; 85.
pluțăni (T, C), a scîrțîi ?: cu sălbile
zdrăncănind, cu papucii pluțănind,
FV, 98. — Onomatopeic după pluț^.
po (C), â, cîte: ocaua ~ parale 32,.
F, I, 159 (1792);..., 393 (1836).
pocostat, -ă (C; T: pocosli), aurit:
1 tablă pocostală, BB, I, 21 (1815).
podalgie (C),	bolnav de
Cos, I, 394.
podeomor (C), șambelan, Das, 81.
podlînc (C), oblînc: ori șeaua, ori
zeaua, ori dalbii podlînci, TP, 491.
podnos (T, C), tavă (sau piedestal):
/ ~ cu mucări, BB, I, 38 (1824). —
< rus. pod n o s u. — V. potnos.
podpiscă (T, C), semnătură: să să
dei la giudicătorii țănutului, BB, II,
120 (1828). — < rus. p o dp i ska.
podpoleovniceasă (C), soție de
It.-colonel, BB, II, 32 (1815).
podrat (T, C): au rămas ^ul a-
cesta, F, II, 339 (1829). — < rus. p o-
d r i a d u „concesiune“.
CONTRIBUȚII LEXICALE
37
podscarb (T, C): au trimis craiu
pre podscarbul său, Ur, 235.— Cf. rus.
skarb'h „supellex; calabalîc“.
podvodar (C), căruțaș; matclot, BD,
98 ( 1625); 119 (1626); BB, XI, 23
(1795).
poftalnic, -ă (C): gînduri... poflai-
nice, RP, V, 47.
poftorenie (T, C), repetare, BB, II,
102 (1824). — < rus. p o vlor e n i e.
pogor (C), plaiu, coborîș: Pogorit,
■o pogorit pe pogor ul cerului, Bk, 113. —
Cf. arom. pogor.
pohaje (T, C), orătanie: am mai
dat un plug de boi... și o sută de oi,
și doă zăci și Irii rămători, și alte
pohăjii a casăei, BB, III, 5 (1672). —
Cf. rus. pohazivati „a umbla“.
poharnă (T, C). ? povarnă: niște
gropani ce vorbesc că au fost poharne,
BB, XX, 47 (1756).
pohlibui (T, C), a îmbuna; a lin-
guși, Das, 165.
pohlibuitor, -oare (C), lingușitor.
‘Ur, 187.
pojări (T, C), a pîrjoli, Das, 5728. —
<C pojar.
pojivăi (C), a consuma? Das, 18215.
polarit, -ă (T, C): veșmint.., la poale
polărit, VC, 35; 36.
polbean (T, C): frunză verde de
MF, 1007 (Făgăraș).
polcovoi (T, C), șef de post: să în-
groape unui ~ vie clin viia de la Cn-
gîlnic, BB, III, 44 (1820).
polihronion (C) mulți ani, Kog,
244.
politici (C), a conduce politic: Și
așa politicia lucrurile, Nec, 225; a (se)
usita: se îndestulează la aceste [haine]
politie: tată-seu ș’au petrecut po-
litia lui aici în București cu cinste
pînă la sfîrșitul viefei lui, F, I, 284
(1812).— <itohcsîft „ (ligne de)
conduite".
polomoc (T, C), F, I, p. xxvi (1766).
polză (C), utilitate, folos: că-i va
fi de treabă și de BD, 132 (1626).
pomar (T, C), lozniță, PI, III, 162.
— <Zpom.
pomăzanic (C), miruit, Nec, 81.
pomăzuitură (C), Cos, I, 402.
pomeșcic (T, C), «pameșcic», mo-
șier, BB* II, 130 (1835). — Cf. rus.
p om e sie „moșie".
pomeșnicie (T, C), moșie, BB, III,
79 (1852)*
ponetreabnic (T, C): ponetreabni-
culu robu aruncați-lu, CC, 31520. — Cf.
sl. n etr ebi nu	.
ponomar (C), pălămar, paracli-
sier, BB, III, 62 (1826).
ponta (T, C), picățele: o conică cu
mărgărintari și cu pontate de aur,
BB, XII, 12 (1731); 13.
ponturea (T, C): Colo ’n vale ’n
ponlurele, MF, 1300 (Botoșani).
pornitnră (C): pornitura zidului,
An, 128.
porob (T, C): porobii-s înfloriți,
MF, 1248 (Gorj). — Cf. srb. porub.
porosacă (T, C): porosăci ce se
lălmăcescu ponorătur, SD, 266 (1812).
porțion (T, C): să-mi mai trimiți
40 por ț ioane dupe această retetă, F.
I, 126 (1785).
posesărie (T, C), arendă, ȘtN, 183.
pospită, -ă (T, C): semănătura ...
ce e pospită, CC, 35712.— <? sl. p o s-
p e t i „vzTeooâd)".
•ce să politicescu acumu sadea, F, I, posvosi (T, C), a sprijini, Nec,
56 (1777).	369-370.
politicit, -ă (C), calculat, evaluat: poșlener și poșlinar (C), perceptor,
■socotit galbănul 46 lei cursul Gala- F, II, 366 (1831), 396 (1832).
tutui, iar politicit într’a Eșului 13395 poșlină (C), taxă de cheltuieli: va
lei 43 parate cîte 37 lei galbănul, F, plăti poșlina cuviincioasă pentru să-
I. 421 (1855).	vîrșirea zdelcii, BB, III, 63 (1826).
38
Tache PAP AH AGI
poșpeang (T, C), «o floare)) (Hu-
niedoara).
potecăraș (C), farmacist: La po-
tecăraș m’am das să-mi dea leacuri
de urli, MF, 313 (Gorj); 966 (Transil-
vania).
potnos(T, C), «podnos»: / ~ rusesc
mare, BB, I, 32 (1823).
povată (T, C): sunt 15 zile de clnd
lot plou la poveți, F, II, 170 (1787).
povelite (C), aranjare, dispunere,
Gh, 327.
poves(t)că (T, C), citație, BB, II,
59 (1820); 101 (1824). — < rus. p o-
v e stk a.
poveti (T, C), a poveți: te povetesc
scrie Radului, F, II, 31 (1771).
povîrnic, -ă (T, C): stoluri de voi-
nici, pe cai povîrnici, TP, 92.
povolenie (C; T: povelenie), ordin,
F, II, 336 (1831)...
povolnicește (T, C), ca un coman-
dant, ca^un polcovnic: nu se poartă
ciobănește, se poartă rs», MF, 102 (Olt)»
povrag (T, C): Două mure negre
intr’un verde, MF, 32 (Gorj).
prabant (T, C), probant, Cos, II, 63.
pravie (T, C), «lege creștinească)),
Das, 16637. — < sl. prav i.
pravilicesc, -ească (T, C: pravil-
nicesc): praviliceasca dreptati, BB, I,
42 (1825).
prăsad (C): Frunză verde, păr
MF, 1270 (Tecuci).
prăvădînăr (T, C), (soldat) ordo-
nanță, CP, I, 71.
prăvălitură (T, C):	apei, BB,
IX, 17 (1811).
prăzneală (T, C): ~ de miță, TP,
375.
preaditece (C), precursor, CC,
1054...
predinct (T, C): 1200 dati de... in
predinctul tovărășiei săului.F, II, 455.
predlojenie (C), prima parte a li-
turghiei, BB, IX, 13 (1811); F, II, 338
1829).
predpisanie (T, Q: stăruinlăli și
predpisaniile ci le-au slobozit guber-
nalorul, BB, II, 130 (1835); 104 (1824).—
< rus. p r e dpi sanie „ordin “.
predvoditel (T, C), conducător,
BB, III, 69 (1829). — <rus.
pregiuraș, -e (T, C), cel din jur,
vecin, An, 142.
preoțnă (T, C): cu reghiile de ~ ,
F, II, 35 (1778).
prepodobnic, -ă (C), sfînt, BB, III,
6 (1672).
prepui (T, C : prepune): prepuind,
că-i... iarnă, F, I, 398 (1838).
prerîndi (T, C), a înșira pe rînd,
a perinda: pină s’or toii oamenii,.
CP, I, 54; II, 43.
pretendator (T, C), pretendent, BB
II, 112 (1825); 120 (1828).
pretenderisi (T, C), a pretinde, SD,
252(1792); BB, II, 98 (1824); 111 (1825);
F, II, 328 (1827).
prezviter, preot: Mai mic intru ~ i
preotul Teodor, BB, II, 70 (1821).
pribor (T, C), tacîm: 1 di masă
di argint pentru 12 persoani, BB, I,.
22 (1815). — <Tus. priboru „ta-
cîm
pricină, afacere: departament al
pricinilor streine din Eși, F, II, 297
(1824); 298; I, 378 (1831): pricinilor
din lăuntru.
pricinător, -oare (T, C): cărți pri-
cimătoare, Cos, I, 385.
pricitor, -oare (T, C), < price:
este pricitoriu de se pricește, Cos,
II, 75.
pridstavlisi (C), a remite, F, II,
407 (1839); 414 (1840).
prijmă (C), preajmă, Gh, 326.
prilepsi (T, C): dacă asăminea a-
batere să va ~ la o pi tărie, F, II, 432'
(1848).
primitură (T, C): datoriile și pri-
milunle, F, I, 193 (1800).
prințip (T, C), principe : ^ul de
Sacsonia, Nec, 173.
COXTIUBUȚII LEXICALE
39
prisăcări (T, C): prisăcăresc stupii,
Das, 1524. — < prisacă.
prisăci (T, C) : mesele le jarimă,
vasele le prisăci, MF, 1590 (Vîlcea).
pristosi (T, C: pristos), a prisosi:
ce va ~ sau nu va ajunge, F, I, 275
(1810).
pritcee (T, C) : Si ~ celenlia
grăiaște, CC, 24535. — <7 sl. p r i 1 u c a
„TCrzprzooX^".
pritocitor, -oare (T, C) : putină
prilocitoare, MF, 1201 (Vîlcea).
privas (T, C : pervaz), bordură:
/ bucce de ștofă cu privasurile de
atlas și dosul de mul lin, BB, III, 48
(1820). — < tc. p e r v u z „garniture
autour d’une robe" (320).
privegheală (T, C) : ședeli la
Cuc, 20; 27.
priveliști (T, C), a privești-?: fiișli
cari ceas și minut priviliștește frăgizi-
meaziUlor noastre, BB, III, 64 (1828)-
privita (C), a saluta: l-am privitul,
Cos, II, 112.
prîsni (C), a pîrsni : Cele mai
mari o prisniau și nu i-o dat, VP, 234.
procleciune (T, C), proclețenie,
afurisenie : blăslăm cu BD, 58
(1621).
profasis (T, C): mu, tem să nu fie
cu F, II, 162 (1787). — < tc p 6-
«paoic „pretexte".
profitași (C), „a proftasi": Cu ni-
scai bani să mă profitasășli, F, 11,214
(1800).
proftasi (C; T: pr of taxi): să, albi
d-la vreme îndestulă a ni ~ pînă la
sfirșitul lui Martie, F, I, 126 (1785);
BB, II, 103 (1824); 108. — < k p o cp-
Odvw „atteindre; joindre".
proftaxi (C), proftasi, BB, II, 102
(1824); 106; 121 (1828).
proftori (T, C) : ei au profloril
cele den tăi zise, F, II, 336 (1828).
prognitic (T,C), prevedere, profe-
ție: mulți astronomi... au făcut
Cos, II, 20. — < k p o y v o T c x 6 V.
proigumen (C): Pluton BB, XVI,
10 (1665).
promithie (T, C): condeiul de
iarăși nu-l pociu priimi, F, I, 381
(1832). — <C tc p o (u -q 6 e ca „commis-
sion; provision".
proroforie (T, C), pliroforie, F. I,
252 (1807).
proslăvitură (T, C), CC, 42221.
prosopicos (T, C), personal: cu
hotărîre însă că acest privlleghlu să-l
aibă numai la F, I, 305 (1819).—
^TCpOOOJTClXO^.
prostav, -ă (C):	prostav de
vorbă, MF, 211 (Putna).
prostico (T, C), „material" ~ dă,
seu, IS, 145 (1820); 144. - <'kp6c-
X o X 0 $•
protectuitor, -oare (T, C), BB, III,
85 (1858).
protegarisit, -ă (T, C)/? protejat:
a-i pune pe sudilii protegarisit i la bir,
F, II, 298 (1824).
protestălui (T, C), a «protestai»,
BB, II, 38 (1817).
protestai (T, C), a protesta: s’au
protesluit ace hârtie, BB, II, 37 (1816).
prothesmie(T, C), termen, BB, II, 44
(1818); 46. — <C^pDh5[j.ia „delai“.
protizmă (T, C), «prothesmie»?:
au vindul-o in vreme prolizmii cu in-
șălăciune, BB, II, 30 (1815); prolezmă^
BB, XX, 231 (1803).
protocolist (T, C): ~ Teodor Lada,
BB, III, 33 (1817).
protolici (T, C): Ichilui, ~ ol Bicu,
SD, 5 (1772).
provar, -ă (T, C): cu șoimii pe
mină, cu ogari provari, MF, 33 (Te-
leorman).
ptușî (T, C): iar morarul priceput
o pluși și-o mișii, TP, 143.
puersă (T, C): piatră acră, rv, j
325 (1823).
pult (T, C), tejghea: a sta... după
și a vinde la negoț, ' CP, I, 68. —.
< germ. Pult.
40
Tache PAPAHAGI
pustieșag (C), pustietate: să se
ducă in ^uri, MF, 1593 (Vîlcea).
pușt (C): au fost puștului, Nec,
209.
pută (T, C): cătră această pururea
să ne tindemu, CC, 2336. — < rus.
put^ ,.cale; viață". Cf. vsl. pot^
^ooo;u.
radiș (T, C): zicandu-i că-mi pare
iară F, I, 193 (1800).
raguzan, -ă (T, C): șlucuri ragu-
zani, F, II, 166 (1787). — < R a-
g uza.
rahlă, raclă?: răhli la sfeșnici, F,
I, p. xxvi (1766).
raitier (C), răi tar, Cos, I, 435.
ram, rudenie: tvoi fi și eu vr’un
ram, SB, 94; 98.
rangăt (C): <^ul broaștelor, MF,
147 (Prahova).
rațamorie și rațâmer (T, C): 7 ro-
chii e^i, BB, I, 39 (1824); 4 capot de
rațămer, BB, I, 32 (1823).
răclariu (T, C): in poiana răclar iu-
lui [ = R~], BB, IX, 15 (1811). —
< raclă.
răcodealie (C), lucru de mină, BD,
130 (1626).
răduiac (T, C), rădiu: pe de-asupra
unui răduiac ce iaste în costișe, BB,
XIV, 56 (1777); SD, 202 (1757).’
răgistrov (T, C), «catastih», Mir,
314.
rămăstariu (T, C), Bei, X, 61 (1775,
Bucovină)*. — < germ. Rott m e i-
s t e r.
rana (T, C), a rîni, a curăți: un
hăleșteu ce l-au cumpărat să-l ră-
nează, SD, 96 (1663); 97.
răoia (T, C), â înrăi: nici să se
știrbească, nici să se răoiaze, CC, 3405.
răpiciune (C), hrăpire: afundați in
răpiciuni, CC, 12225.
răpștitoriu (T, C), cîrtitor: de vrea
fi ~ și hulnieu, CC, 3 6512,30.
răruț (T): Și-oi păși din pași și
mi-oi căpăta drăguț. Doi, 180 (Țara
Oltului); 123 (Năsăud); vara cind plouă
răruț, PM, p. xxxvi și 230.
răsaiu (T, C), răsărit: In răsaiul
soarelui, Mat, 50; 51 (Argeș).
răsfăție (T, C), răsfăț: Eu numai
din oj am venit, RP, III, 81.
răslăbitură (T, C): in tăr caște ră-
slăbilura, CC, 21721.
răspopă (T, C): Răspopă. Miron,
BB, VII, 18 (1773).
răstaniță (C; T: răstalnităy. D-zeu
se culcă la părete, iar Sin-Petru la
CP, II, 62.
răstăi (T, C): răstăind oastea lui
denapoi, Nec, 161.— <răs + tăia?
răstrănepot, -oată (T, C), SD, 9
(1533); BB, VIII, 8 (1636); XI, 10
(1652).
rătîș (T, C): cu 99 de feluri deră-
tișuri te-am tăiat, MF, 1146 (Dîm-
bovița).
răvădui (T, C): au plătit vama,
pi 200 ocă frânghii și pi 4200 ocă
cănipă, cari răvaduindu-să s’au găsit
mai mult 4000 ocă cănipă, F, II, 299
(1825).
răzare (T, C): spre răzarea soa-
relui, TP, 442; la răzarea soarelui,
TP, 476.
răzoaie (C): a lua, bivolul din gar-
dul răzoaiei, MF, 1185 (Piatra).
răzos, -oasă (T, C), cu raze: soare
răzos, MV, 112.
read (T, C), rădiu?: pînă la readul
lui Tăgan, BD, 102 (1625).
recomandatul (T, C): s’au reco-
mandaluil de chir D-tru, F, I, 409
(1839).
recomandarisi (T, C), BB, 132
(1836).
recomandație (T): să-mi faci d-ta
^ii, BB, II, 17-18 (1804).
reghin (T, C), act?: va aduce
că sunt cu adevărat cai din Austria,
F, II, 367 (1831); 408 (1839).
■CONTRIBUȚII LEXICALE
reisicol (T, C): Savalași Tudor, pa-
zarghian Tudor, ~ Tudor, TP, 675.
rene (T, C), țărmul (dunărean)
care, atît în interiorul apei cît și în
afara ei, formează o pantă lină,
dulce și continuă. De aci și toponi-
micul Reni. — <sl. reni „littus". E
greșită derivarea Reni <A - r e n a,
«cuvînt roman» {Bulet. soc. reg. rom.
de geografie, LV (1936), 271), repro-
dusă, probabil, ori după Per. Papa-
hagi {Dunărea, I (1923), 61-63, ori
după G. Giuglea {Dacoromania, I
(1921), 494).
renghiu: flori, adecă renghiuri, F,
I, 51 (1777); 56 (J 777).
rephendel (T, C): am primii și 5
F, I, 163 (1795).
resmicea (T, C): pin ceale resmi-
cele, prin ceale argele, MF, 13 (Te-
leorman).
respetie (T, C): se face la Sibii și
respetia și candela, F, I, 9(8 (1779). —
<7sl. r a s p i a ti e „araopos".
respondenție(T, C), corespondență,
An, 129.
rezai (T, C): 7 șal roșu BB, I,
29 (1822).— V. rezan,
rezan (T, C) «rezai»: șal rezan u
ghivez, BB, I, 32 (1803).
ris (T, C): Un^de hîrtiede Orlat
am trimes, F, I, 193 (1800).
ristob(ul) (T, C), hrisov?: Mina’n
glugă că.mi băga și ristobul că-l
scotea și pe masă-l deschidea, CL,
1897, 1179. Apire și ca răstov și
rostov.
ritoricesc, -ească (C): limbă rito-
ricească, Kog, 275; ritoricească scri-
soare, BB, II, 97 (1803).
riza-pazar (C): a cumpăra unt cu
și cu bani gata peșin, F, II, 278
(1822). — <tc. ryzâ „consentemenP
(623) 4- p a z a r „țnarche" (313).
rizica (T; C\rizic)'. să fie lot cu
pericula cumpărătorului, F, I, 371
(1829). V. pericula.
41
rizico-pericolo (T, C): Consulat u...
au avut acest cuvint care acel cu-
vin! este ferească D-zeu de apă și de
foc, F, L 138 (1786).
rîncoare (T, C), invidie?: Așa co-
besc muierile in răutatea ini mei lor,
din rincoare, RP, V, 18. — < lat.
r u n co ,- one m „sapă“. — In Daco-
romania, VII, 479, S. Pușcariu scrie:
«la Pop Reteganul se găsește rin-
coare, care pare a fi însă o formă
latinistă». La Pop Reteganul apar
atari tendințe, dar nu credem că ar
fi același, cas și aci.
rîză (T, C): bodina cu rlzele, MV, 24.
robotnic, -ă (T, C), lucrător: slu-
gilor noastre robotnicilor, BD, 75(1622).
roce (T, C): Fagi, deochiu, dintre
ochi, cum fuge rocea de soare, MF,
1544 (Ialomița).
rode (T, C), negură vătămătoare
fructelor și sămănăturilor, PCer, 69.
romîni (C): noi pe el nu Ram tur-
cit, el pe noi ne-a romlnit, TP, 482.
rospiscă (T, C) și răspiscă, chitanță,
dovadă, BB. II. 74 (1821); 105 (1824);
135 (1839).—<7 rus. r o s p i s h a.
rozinchin (T, C): :oca 3 ~ negru
de Beci, F, I, 32 (1774).
rumîni (T, C), a iobăgi: ei vor să-i
rumănească, BD, 170 (1630).
rup (C), 14 centimetri: 5 rupi dosi
F, I, 11 (1731); șase coti, doi rupi, II,
185 (1792); 186; un sfert de piastru.
10 parale: Trei parale și un rup, PL,
272 (Romanați).
rusei (C), a atinge; a reduce: să
nu mai aibă a-i mai pre călugări
de intr'acel iaz, BD, 183 (1631).
rușiit, -ă (C), rușuit; micșorat :
neclătit, nici rușiit in veaci, BB, XI.
20 (1665); SD, 117 (1609).
sabac (T, C): Tu le duci, bade
sagace, eu cu dorul ce m'oi face?, MF
1366 (Piatra).
42
Tache PAPAHAGI
saftiu (C), saschiu, sansiu : și la
glt ~ țlorit, MF, 364 (Brașov).
saifengaist (T, C): ^u 'cel porun-
cit... l-am trimis, F, I, 184 (1798).
saigie (C) < saigiu: să plec In
TP, 670.
saigit (T, C) : și-acum am venit
pentru saigit, TP, 671. — < saigiu.
salavat (C): inel de ce i-a fost
de cununat, TP, 621. — < Ic. șală-
ii â t „benedictions" (765).
saldangilîc (T, C): fabrica de
F, II, 227 (1803).
salin (T, C):	coli^ 11,236
(1808	). — V. sediu.
salop (T, C: salup), haină: să du-
rați un ~ bun pentru Zamfirila, BB,
II, 131 (1835); I, 23 Ț1815). — < rus.
.s a l o p ii „scurteică".
salt (C), singur: au mers ^>, Cos,
II, 53.
samalîc (T), păier, numit în alte
părți și sarai sau plevar. — < tc.
a m a, n l y q „pailler" (766).
samasalîc (T, C), salamalic, se-
loamlîc: Din drum :ii opriau, ~ dau,
PC, 47.
samoderjavie (T, C), „singură stă-
pînirea împărăției", Nec, 404.
samoderjeț (C), „singur stăpîni-
tor», Nec, 271.
samoladon (T, C), F, I, 215 (1802),
untdelemn de Samos?
samovolie (T, C), BD, 131, 132
(1626). — < rus. .s a mov o l i e „pro-
pria voință; nesupunere".
samsonie (T, C): cești de BB,
I, 48 (1831). — < tc. Sa m s u n (oră-
șel pe țărmul asiatic al Mărei negre,
lingă Trebizonda).
sandacar (T, C): Neculai starostile
de sandacari, F, II, 399 (1837). —
< sanduc.
saraclîc și saricile (T, C) : sari-
clicuri de tulpanu, BB, I, 11 (1797);
10 (1785). — < tc. saryq „turban"
(747).
sărăci -baș (C), șelarul mai mare:
cu doi ciohodari și cu Gh, 331.
sarge (T, C) : oca smochini
F, II, 183 (1792).
satișcă (T, C): o lingură cu ~ de
strecurat ceaiu, BB, III, 41 (1820).
savalaș (T, C), drăgălaș?: ~ Tu-
dor, TP, 671 ; 675. V. reisicol. -
Poate, o diformare a tc. s e v g u i l i
„aime“, încrucișat cu „drăgălaș".
savalat (T, C): Mireasa de unde-o
lua?... De la un letin bogat, cline
spurcat, MF, 112 (Gorj). = ? să-
rai.
savat (T, C), „săfat-: Frunză verde
de MF, 1243 (Mehedinți). — <? tc.
s a v a t „endroit d’une riviere ou Ton
abreuve Ies bestiaux"; „dessins noirs
traces sur Fargent* (770, 752).
săbuit, -ă (T, C) : [teapă] de se-
cure săbuilă, MF, 150 (Vîlcea).
sădesc,-ească (T, C): trupească și
sădească arătă lăriia, CC, 3909.
săfat (T, C), wsavat" : Frunză
verde de MF; 439 (Putna).
săglăsit, -ă (T, C), de acord : de
ești săglăsit Intru această alcătuire,
BB, II, 89 (1823). - <; sl. suglasiti
„consonare". — V. soglasie.
săim (C), parlamentul polon, Nec,
433.
sălăși (C), a sălășlui: la Răscruce,
unde-mi sălășește ... lanoș, TP, 497.
sămenget (T, C): Doă sămengeturi,
BB, I, 50 (1831).
sanduc, -ucuri (C), ladă, F, I, p.
xxvii (1766). — V. sunduc.
săporniță (T, C) : S'o "ntUnit să-
pornita cu săporniloi, ȘtN, 203.
sărăcesc, -ească (T, C): mai sără-
cescu și mai ticălosu lucru nu iaste
ca vinar ea de pește, CC, 52520. —
< sărac.
sărcela (T, C), „cercela" : le da
mlncare, li adăpa, îi sărcela, VP, 44.
sărgi (T, C), cercei, BB, I, 8 (1771),
— < tc. .s* i r t c h e „verre" (672).
CONTRIBUȚII LEXICALE
43
sărjoacă (T, C): are să mi-i de pen-
tru 5 lei și cloă BB, III, 44 (1820);
sărjiță, SD, 111 (1669). — <Zsărgi?
satnic (T, C): să vă înveate voi și
cela sătnicu, CC, 2258.
săxănat, -ă (C): caiirași săxănați
de gălbinași, MF, 173 (Gorj).
sbier, sb. (T, C), sbieret: Mare ~
că și-au sbierat, VC, 166.
sclemie (T; C: slemnă?), grinda
din stînă de care e atîrnat cîrligul
cu ajutorul cercului (Sibiu).
sconcenie (C), sfîrșit, Nec, 91.
scopău (T, C): îi e poftă de niscai sco-
pău de supt unt de la Romvncă, Cr, 56.
sculătoare: zace cesta și la căză-
tură și la sculătoare, CC, 51513. — Cf.
scumpărăloare.
scumpărătoare (T, C), cumpărare:
o carte de ocină de BD, 60(1621).—
Cf. schimbătoare.
scundicel, -ea (T, C): lelița scun-
dicea, MF, 468 (Gorj); și scundacei:
mindruță seunducea, Doi, 141 (Hațeg).
— <scund.
scurmuzui (T, C): un junghiu... de
atunci... nu mi s’a mai scurmuzuit,
RP, III, 84.
scutelă (T, C): / ~ de argint, BB,
I, 9 (1785).
schela-pazari (T, C), tîrg de schelă:
după ~ ce va face, F, II, 151 (1787);
și schilpazar, II 146 (1786).
schema (T. C), a plînge; a țipa, a
scheuna (Maramureș). — <lat. ex-
clam a r e. — V. p. 5.
schimbătoare (T, C): și au schim-
bata de [a l]or bună coe, și încă au
făcut și frăție după BD, 16 (1611).
— Cf. viitoare.
schimbătură (T, C), BD, 112(1625);
BB, XI, 40 (1677); III, 49 (1820).
scir (T, C) (=știr?) «ștergar»: un
~ alb în mînă i-o dat, TP, 148.
sec, sb, „mîncuF piciorului: d’a-
tunci a rămas secul piciorului jos la
talpă, SB, 105.
secfestrui (T, C): i să secfeslruisă
vilele, F, II, 234 (1807).
secfestruit, -ă (T, C), BB, II, 98
(1824).
securs (T, C), ajutor, Cos, II, 60.
secerește (T, C): și mi-i tăia
MF, 1060 (Dîmbovița). — <Zseceră. V.
deliește.
secetaș, -e (T, C): Fapt-ai puț pe
lingă, drum, nemuril-ai secetaș i, PL, 8.
— <7 secetă.
sednic (T, C): răzeși cu sednice de
prinsu pești si moron, BB, III, 12
(1751).
selef (T, C): nici selefu nostru ni au
înnoit hrisovul, F, I, 307 (1820).— < tc.
selef ,,predecesseur“ (689).
semințean, -ă (T, C), rudă: alți
frați și semințeni a lui, SD, 252
(1792).’
semnui (T, C): semn le semnuieșle,
din gură grăiește, TP, 92.
serdărie (C), BB, II, 16 (1804).
serdenc (T, C): Căzaci ser clenci,
Cos, II, 57.
serpent (T, C): collier ~ de aur,.
F, II, 362 (1831). — <fr.
sfeterizmos (T, C), delapidare: au
furat acei slujbași și au făcut F, II,
117 (1785). — < atp st s p ic p.6
sfetilnă (C), tropar, Gh, 319.
sfîn (C), porc: cloal mii stupi i
sfini, F, II, 208 (1799); 242 (1814).
schimonah,- ă (C), schimnic: cere-
rea ^ei Teodorii, BB, I, 55 (1840).
sigurant (T, C): polița siguran-
tului, F, I, 380 (1832).
siguripție (T, C): se face ^a cre-
ditorilor, F, I, 335 (1824).
silie (T, C): Foaie verde și-o
MF, 270 (Vîlcea).
simfonie și sintonie (T), (co)înțe-
legere: cu sin fonie de tovărășie, F, I,.
412 (1839). — < o via „ac-
cord“.
simigdale (T, C), F, I, 288 (1816).
—	5dh „gruau; semoule\
44
Tache PAPAHAGI
simvivasi (T, C): și au lăsat do-
binda încă și din capete, simvivasin-
du-i pe lei 71.000, F, I, p. xxxvi (1883).
—	UaU „mettre d’accord“.
sintonie (T), ((simfonie»: după ^a
zapisului lor, F, II, 93; (1783); 95;
103 (1784); I, 339 (1825).
sinior și sînor (T, C), domn: sinior
Sava, Cos, II, 101; F, II, 53 (1779).—
Neologism.
sirepi (T, C): ceia ce se sclrbescu
de se sirepescu, CC, 270*2.— <sireap.
sivii, -ă (T, C), civil: secsia sivilă,
F, I, 412 (1839).
sîfloiu (T, C): că-(i pune MF,
1016 (Transilvania).
sîgori (T, C), a asigura: sîgoreșle
treaba cu dînșii, F, II, 31 (1771).
sînec, sb. (T, C): Marti, la minec,
la sînec m’am pornit, TP, 380.
sîngecli (T, C), a strînge dări din
sânge ac: am venit să jeluesc să mă
lași să sîngeclesc, TP, 678.
sita (C): Tu din sită că sltezi, PC,
94 (Tecuci).
Slam-Rîmnicu (C), Rîmnicul-sărat:
Judecătorii al acestui județ F, I,
398 (1838).
slăbeață (T, C), slăbiciune: așa ~
o cuprinsese, CP, I, 89.
sleană „slană“: 20 de funți de^>,
F, I, 265 (1808).
slovesno (T, C): mi-au făcut BB,
III, 75 (1840). — < rus. slovesno
„grai, vorbă“.
smerdios, -oasă (T, C): cal galben,
smerdios, MF, 1474 (Tulcea).
sâcet (T, C), loc acoperit cu soci
(Maramureș).
sodomie (C): dindu-i vină de
Ur, 225; Cos, I, 164.
soglasie (T, C), acord: cu primire
și soglasiea ammduror, BB, I, 53 (1839).
V. săglăsit. — < rus. soglasie.
soglăsui (T, C), a înțelege : s’o
gvndit, s’o soglăsuit șî l-o dat, ȘtN,
153.
solac (T, C): după eniceri mergeau
solarii cu arce, Cos, I, 453. — < ? tc.
s olaq „gauclier, -erew (774).
soltar (T, C), cioltar: cu soltar e tot
sirmă la cai, Nec, 34.
soltar (T, C): să trimeți... la sol-
tărid dumnealale... ca să facă o pe-
reche de gevet că n’am, și trimet și
măsura piciorului, F, II, 127 (1786).
soriș (T, C) <Z soare: De cu seară-
un visforiș, mai la munte de-un ploiș,
despre ziuă de-un soriș, Cuc, 178. V.
ploiș.
sous (T, C) sos : linguri di sous,
BB, I, 22 (1815); 55 (1840). - < rus.
S OU si.
sovazi (T, C) : astari F, I, 11
(1731).
spăie (T), moșier : grajduri ca la
spăii, CP, I, 21 ; 46 ; făcea stânjeni
pentru un spălă, II, 58.
spăiesc, -ească (T, C) : doi bici
d’ăi spăiești, CP, I, 44.
specularisi (T, C): a vindi și a
acea sarea cum bini i-ar plăcea, F,
II, 331 (1827).
spițat, -ă (T, C): car spifat, MF,
118 (Teleorman).
spogîrniceală (C), dîrlog?, Nec.
116.
sprijoană (T, C): lăduța de pe spri-
joana ferestrei, RP, III, 15 ; să-i fie
~ la bătrinețe, CP, I, 5; II, 90.— Cf.
și S. Pușcariu, Dacoromania, I, 241.
springuhr (T, C) : ceasornice de
argint F, II, 361 (1831).— <7 germ.
sredie (T, C) : mai dulci decîlu
miearea și srediia, CC, 2002. — Cf. sl.
s (t) reda „p.£aoy; miez*.
stern (T, C : stemă): ar fi avut ~
de frumoasă ce era, SB, 211; 221.
sticnitură (T, C): mătrice... cu văr-
sături. cu sticnituri, MF, 638 (Teleor-
man).
stichie (T, C) : cu toate stichiele
trupului, TP, 167. — Cf. sl. stihio,
gr. GToi/siov „elementum*.
CONTRIBUȚII LEXICALE
45
stihurț (T, C), stih mic, Kog, 275.
— <7 o C X o
stîngăcî (T, C) : D'un picior cam
stingăcind, Cuc, 30. — < sting(aci).
stofloși (T, C): Miu... din picioare
stofloșia, MF, 1076 (Dolj).
stolor (T, C) : ~ de busuioc, Cuc,
71; 189.
stolos, -oasă (T, C): Dormii la um-
bră stoloasă, FV, 92.
straizantă (T, C): Cutiia cu pe-
^zmeți, praful i ^a, F, II, 163 (1787).
strajnic (C), păzitor : Trei epi.
Trei străjnici, BB, III, 66 (1828).
strajont (T, C): să-mi Ir imiți /
F, I, 145 (1787).
stranie, -ă (T, C: s trainic): limbă
stranică, CC, 50025; 39310; 44715...
stratiot (T, C), soldat, TP, 109;
110.	— <oțpact<DT*qc.
străbălat, -ă (T,C): opincă străbă-
tută, MF, 906 (Prahova). — Pentru
etimologie, cf. și Ov. Densusianu,
Grai și suflet, V, 359 (destrăbăla).
străflocos, -oasă (T, C): O căciu-
lită frumoasă dintr'o piele străflo-
coasă, PL, 231 (Romanați).
străgăna (T; C: străgăni): și s’au
străgănat isnaful prin judecăți, F, I, 324
(1823); 396 (1837); 325 (1823): străgănare.
strămină (T, C), loc abrupt, cu
stînci colțuroase: ca,prele.. pre stră-
mine imblă, pre fără-de-legi și pren
prăpăstii, CC, 39t— <sl. s t r u m i n a
„xp-qjxvov, locus praeceps“.
străminos, -oasă (T, C), prăpăstios:
cine va vrea să se sue, străminoasă
și colțuroasă are a afla calea, CC,
1075. — Cf. și toponimicul Sterminosul
(munte și vale, pe Jiul transilvănean,
nord de Parîng). — V. strămină.
strănare (T, C): trei cirlăiori găl-
biori..... și de nare o strănare, MF,
124 (Teleorman).
strecle(a)t (T, C): să fie streclet și
proclet, BB, III, 7 (1701).— <7 sl. .$ t r e-
kleti „TitpwGxu); vulnero".
stremănare (C), nuia, strămurare,
TP. 271.
stremura (T, C): Iapă stremurată
de o nare, MF, 390 (Gorj).
strîmbătăți (C): dar așa fără cu-
vin t mă strimbătățăști, BB,II, 27 (1814).
strov (T, C), culcuș?: e mașlaca
in strovul porcilor, PL, 148 (Huși).
strupalnic (C): Să-mi așez... ^u su*'
barbă, MF, 780 (Făgăraș).
sucut (T, C): vom face și noi, luind
și sucuturi, F, I, 142 (1787).
sud (C), județ; judecător: in
Romanați, F, I, 34 (1775); 69 (1778);
292 (1816); 366 (1827); de la păminte-
scul sud a Orheiului, BB, II, 68 (1820).
sudat, -ă (T, C): sudată, de vacă,.
Cr, 55.
sudie (T, C): Foaie verde, trei sudii,
FV, 83.
sudițire (C): Iar alții, in putere dă,
nu să supun, F, I, 330 (1823).
suflanie (T, C), suflare: Să riză
toată lumea, toată suflania, MF, 543
(Vîlcea).
sufleție (T, C): cu bună CC,
1595; 51625.
suglie (T, C): nădragi de MF,
411 (Sibiu).
suhan (T. C): iarbă d"aruslurată, de
care lumea-i bogată, ce-i zic Țiganii
TP, 263.
sulbuc (T, C): Un ~ mare de pește,
VC, 137.
sulf (T, C): după sulful negustori-
lor, F, I, 21 (1762); au zis Măriia sa
vodă să fac^n un F, I, 67 (1778).—
<7 tc. s o u l h „paix; arrangement;
entente“ (765).
sunare (T, C): se face ~ de toate
clopotele, Gh, 303.
sunduc (T, C), sănduc, ladă, BB,
1,25 (1816). — <7 tc. sandyq (768).
surec (T, C), vită: puține surecuri
să tăia pe la zalhanalile de aici, F,
II, 257 (1820). — < tc. s u r e k „trou-
peau“ (698).
Tache PAPAHAGI
surecciu (C): neguțătorii sureccii,
F, II, 257 (1820); 258. — V. surec.
Șaaban (T, C): în 26 de zile a
lunei An, 170. — <7tc. ș a' b a n „a
8-a lună a anului lunar arab* (727).
șaliu (C): 2 anlerii de F, II, 235
(1808).
șalon (T, C): ~ vlnăl, F, I, 43
(1777); 44.
șamalagea (C): o rochie de Bei,
X, 121 (1753, Mehedinți).
șamcă (C; T: samca), boală, TP, 390.
șarapaterie (T, C): lucrează la șan-
țuri și la șarapaterii, F, I, 197 (1800).—
<7 ? fr. c har p enter ie.
șarf (T, C): corde... să fii BB,
II, 131 (1835). — < rus. ș a r fu < fr.
echarpe.
șăgîrț (T, C), ucenic, CP, I, 17.
șănec (C), „șănlic": au făcut ma-
re Kog, 262.
șănlic (C), „șănec*, petrecere pu-
blică, Gh, 320.
șcadron (T, C), escadron: steaguri
de călărime ce se numesc șcadroane-
Cos, II, 60.
scoria (T, C): Mama-i o ~ bătrînă,
MH, 14.
șerim (T, C), șef: șerimii clin Crim,
Nec, 385. — Tătar.
șertiavoi (T, C): 10.000 saci de
pinză cîte de una cetfert ~ furaj, F, II,
339 (1829).
șerpet (T, C): Frunzuliță de
MF, 228 (Gorj); 335; 1310 (Mehedinți).
șezut: Și de în șăzutul satului,
BD, 194 (1631).
șfelver (T, C): pagubă de la banii
ș felceri, F, II, 232 (1807); 233.
sicii (T, C): se șiclește părul = de-
vine lipicios, MV, 178.
șifaeși (T, C): om de fire întru tot
Cos, II, 102.
șifota (T, C): cel rlncluit, ce se
cheamă dă domnului cafea, Gh, 309.
șiștac (T, C): șiș lacul cel de patru
bani, Mir, 25.
ș(i)ufană (T, C): năvodul că mi în-
tindeau..., șiufanele c'aruncau, TP, 95.
ș(i)ufăni (T, C): cind vîntul șiufă-
nia, nici un pește nu găia, TP, 94.
șîmled (T, C): șalurile sadea, ce se
numesc F, I, 55 (1777).
slană (T, C>: unde au fost Toder
Negrul slana codrului loc de sat, BB,
IV, 5 (1780).
șlen (T, C): să aduni toati șlenurile
dinpreună cu a coronii, BB, II, 102
(1824).
slezîi, -e (T, C): pinză șlezîe, F, I,
276 (1810).
șlofnit (T, C): 7 ~ de cadifea, F,
I, 40 (1777).
șoc (T, C): 10 șocuri steclă, F, II,
30371825).
șodolan (T, C): ca niște șodolane
împuțite, CC, 183lG.
șol (T, C): pune în solul cu cafă,
CP,* II, 78.
șpanganet (T, C), ? spagă : pușci
cu șpanganeturi, F, I, 245 (1807).
ștachet (T, C), stobor, ulucă, MF,
1161 (Dolj).
știe (T, C) : t rime ți șt icuri cara-
groși, F, I, 192 (1800).
știchel (T, C) : cizme.... cu F,
I, 88 (1778). — < germ. Stic hei
„priboi* sau Stick „broderie"?
ștolniță (T, C) : La ștolnița palu-
lui, Cuc, 172.
strof (T, C): 1000 lei F, II, 233
(1807).
ștuc (C), bucată, F, II, 138 (1786).
șurligăi (T, C) : Din gură șurli-
găincl, MF, 194 (Vîlcea).
șușară (T, C): La cea rară de
la cea mică de ciupară, Cor, 95; 97.
șutelitor, -oare (T, C) : nici boga-
țiloru,nici șutelitorHoră, ce mișeiloru,
CC, 434lb. Cf. sl. suDliv^ „jocosusV
șutilitură (T, C) : și ^a. lepădă,
CC/29F'.
CONTRIBUȚII LEXICALE
47
șved și șvezesc (T, C) : oastea
cea surzească, Nec, 264. — < germ.
5 c h ir e de.
taba (T, C) : 4 ~ de smochini, F,
II, 183 (1792).
tabin (T, C): alăgeale făf de fiori,
cum și tabinuri, F, I, 56 (1777); ciu-
lama me cea. verde de tabin cu ape,
BB, III, 5 (1672).
” tacsil-ferman (C), ferman de în-
plinirea banilor, F, I, 133 (1786).
taer, ~e (C), farfurie, taler, F, I,
■63 (1778).
taftalaghion (C) : popa o deschis
un ~ slimos, Cr, 62.
tahon (T, C): / ~ bun, F, I, 214
(1802).
tahregi (T, C): să le trămilăun
An, 137. — (< tc. t e ha r r î „recher-
che“ (348).
tahtărvan (T, C): pașa fiind încă
în Gh, 331. — < tc. taht H- re-
v a n „palanquin" (352).
tainat CC), provisie: în tainaturile
neferilor, F, II, 295 (1824); 296.
tajmău (T, C): o pus mina pe un
Țo prins a o măsura, Cr, 70.
talian, -ă (T), italian: 20 de funți
de sleană... de la lalieanu acela, F, I,
265 (1808).
tamojnă (T, C), vamă, BB, II, 75
(1821). — < rus.~.
tapinos (C): ~ îi multămia, TP,
586.
tarpuz (C): s'au îmbrăcat muie-
rește cu în cap, Mus, 43.
tastur (T, C): Legănel de ~ verde,
MF, 1466 (Tulcea).
tat (T, C), tatin: Verde, foi de tal,
PL, 181 (Romanați); 220; 280. —
<sl. ta ti	fur“. Pentru la-
tin, cf. I. A. Candrea, Grai si suflet,
VII, 289.
tavanțihi (T, C): ceva galbeni și
F, II, 139 (1786).
taxidit, -ă (T, C), aranjat, împo-
dobit: Purta Racla, cosicioare taxi elite
cu parale, MF, 89 (Olt). — Der. din
c a 5 t ? „arrangement".
taxis (T, C): cămăraș de ocnă
(care este începere de ~ boeresc), F, I,
284 (1812). Cf. enfraxis. — < c a £ t $
„ordre; rang; classeV
tălpălar (T, C), < talpă, F, II,
399 (1837).
tătușie (T, C), pînză sau batista
ce se leagă Ia luminarea preotului
cînd se prohodește mortul: Eu îl
aștept ca să vie; el îmi trimet e hîrtie
să-i trimet de tătușie și ceară pen-
tru făclie, Cuv, XXIV (1937), n-rul
45, p. 4.
tefter (C), registru: pus-au... pre
~ cui ce au perii, Cos, II, 48.
telichevie (T, C: (elevichie, tivili-
chie): O ~ de atlaz, Bei, X, 121
(1753, Mehedinți).
telmiz (T, C), devotat: om de treabă
și prea mare Nec, 268.— < tc.
I i l m i z „disciple“ (400).
temasuc (T, C): ne-au legal cu toții
cu acest ~ al nostru, An, 179. — <C tc.
I e m e s s u k ,.billet“ (402).
tembelic (T, C): I ~ borangic, F,
II, 300 (1825): 301.
tenzih, tenzuf și tenzuh (C): i-au
trimis.. lenzuhuri, Acs, 130; paftale
tenzih, BB, I, 27 (1821); 38 (1824); 27
(1821). — < tc. t e n s o u k h „pastille
du serai 1 composee... de substances
odorantes; collier fait de ces sub-
stances" (406).
tesaurariu (T, C), casier: ~ Gruf
Betlen, F, II, 226 1803).
teslimarisi (C), a preda, BB, II, 78
(1821); 110 (1825); F, II, 339 (1829). V.
leslimatisi.
teslimarisire (C), predare, F, II,
340 (1829).
teslimatisi (C), „teslimarisi": nu
i-au teslimatisil lucrurile, F, I, 392
(1836); 393.
48
Tache PAPAHAGI
teslimatisire (C), F, I, 393 (1836).
tetraminie (C): datoriei lor pe te-
traminiia următoare, F, I, 308 (1821).
theorisi (C), a lua în considerație:
prin cuget curat, theorisind toate pri-
mirile și dările, F, I, 396 (1837).
tioagă (T, C), căpățînă, „tiugă":
Omul, cînd nu judecă, tioaga i se 'n-
tunecă, PC, 313.
tipsioară (T, C), < tipsie, F, I, 31
(1772).
tiricliu (T, C): să facă tirgul... și
pentru niște tiriclii, F, I, 228 (1803).
tingă (T, C), „tioagă": Să-i rămîie
capul și tiugile, MF, 1565 (Vîlcea).
tiurc (T, C): un șalup de șaten
tiurc blănii, BB, I, 49 (1831).
tîlcuială (C), Gh, 301.
tîlhăriș (T, C), adv., Cr, 102.
tîlhăros, -oasă (T, C): ei îs lilhă-
roși, Cr, 59.
tirșor (T, C), tîrș: Păduriță cu
Bk, 152.
tîrtîită (T, C), bășină, VP, 81.
tocam (T, C): 2 săliani pentru bu-
cali de ~ aramă, BB, I, 36 (1824).
tocănău (T, C), „meștecău" (Sibiu).
— < tocană.
tocmealnic, -ă (T, C): le-am dat
tocmealnici 2 oameni, BD, 54 (1620).
tocmitor (T, C): pîrcălabul .... era,
pus Ur, 198.
toflog (T, C): umbla	stoflogos
— abia.... se țineau opincile de pi-
cioare, Cr, 45.
tolălău (T, C): La. larma și la to-
lălăul cel mare, BP, I, 8.
tonti (C), < tont, MF, 667 (Teleor-
man).
toptanlîc (T, C): vinci cu toptan-
licul, F, I, 331 (1823). — <7 toptan.
topucciu (T, C): s'au făcut peșcheș
dumisale topucciului, F, II, 317 (1825).
toțăt (T, C), duzină, F, I, 116
(1780).
totoreață (T, C) : Albeață MF,
1593 (Vîlcea).
tra (T, Q: să deosebeaște și peleala,
adică tra, cu care ta nunți... să im-
poclobescu mireasele, F, I, 56 (1777);
să fie hainele... cu firu, cu sirmă, cu
tra și cu mătasă, F, I, 56 (1777). —
< Tpd „lame (d’or)“ < fr. clrap.
tractație (C), tratare, BB, II, 102
(1824).
tragant (T. C) : ia 4 loți drăganL
iar nu F, I, 276 (1810).
trapunt (T, C) : 250 ocă tutun
F, II, 313 (1825).
trăgaică (T, C), care trage la (bani
etc.), (Sibiu).
trebusi (T, C): Unde că-mi tu-
șașle, casa-mi trebusaște, MF, 87
(Vîlcea). — <7 ? t p o t: w.
tregleanes (T, C) : măslinele ne-
gre F, I, 213 (1802).
trestiche (T, C) : Colea ’n vale, ’n
valea rea, crescut-a treslichea ’n ea,
MF, 145 (Teleorman). — < trestie-
trevire (T, C): ispitind mai clin
tărie d’o mănăstire din MF, 413
(Sibiu).
triamv (T, C): au privit cu ochii
lui un triamv groznic, Acs, 156. —
<7 6 p i a p. 6 o <; „triomphe“.
trîmbi (T, C), a face trîmbă: cinepă
a arai,... a 'nălbit-o, a trîmbit-o, MF,
588 (Teleorman).
troapă (T, C), «tropos = coman-
dă»: Troapa ni se 'ntoarse, VC, 171; 92.
tulăios, -oasă (T, C): gîscă tulă-
ioasă, MF, 911 (Suceava).
tulihoiu (T, C): fiș, miș prin păiuș,
mare ~ am scos, MF, 1212 (Vaslui).
tttlunc(ă) (T, C): a prins patru tu-
lunci cu coarnele lungi, VC, 182.
turduluc (T, C); grăsuț ca un^,
RP, III, 60.
turtnră (T, C),? turturică; „un fel
de pasăre (după spusa moșneagului
povestitor/, pag. 262, VP, 189. — Cf.
arom. tur tură „turturică".
tuțin (T, C): 2 ^filigene, F, I, 42,
43 (1777).
CONTRIBUȚII LEXICALE
49
țațîc (T, C): cu căinase de ~, MF,
246 (Teleorman).
țeasă (T, C): Podu-i coasă, podu-i
MF, 1006 (Sibiu.
țent (T, C; Ac: cent), monedă: de
ași mai fi avut 100 țenturi, F, II, 122
(1786).
țentnar/T, C): 80 țenlnari di fher
cîte 30 lei țentnarul, F, II, 302, 303
(1825). — V. țitnar.— <Ț germ. Ze nl-
n e r „50 kgrA
țepecii (T, C): Celelalte... corclovane
i ~ ... le voi trimite, F, II, 211
(1800).
țes (T, C): 4 tesleli fesuri, F, II,
301 (1825).
țic-sac (T, C): mustre de ~ sau
borzobe, F, I, 87 (1778).
țigănit (C), imposit: au scos...
de tot țiganul, Nec, 378.
t»iȘ (T, C): cu șinele de țiiși au
împins pre Nemți, Mir, 344.
țilăi (T, C): cinii începură a ~ și
a hămui, RP, IV, 46.
țimăt (T, C): I toți scorțișoare,
F, I, 81 (1778). — <C germ. Z i m m e L
țirihiul (T, C), F, I, 216 (1802).
țitnar (C), 50 kgr.: scump cumpăra
țitnarul de pine coaptă, Cos, I, 454.
— V. țentnar.
țitron (T, C): lămîi adică lilroane,
F, I, 277 (1810). — < fr. c i t r o n, sau
germ. Zitrone.
țiț (T, C): 5 coli ~ caton, F, I, 87
(1778). — < germ. Z Hz „calencar, in-
dienne“.
țiverțîh (T, C): Rf. 9.000 în ~ i-am
pr Urnit, F, II, 210 (1800).
țîpiș, -e (T, C: țepeșf. o piatră
țîpișe, CP, II, 55.
țîrnic (T, C), chibrit: Măi mo-
șnege, na trei țlrnice, Cuv, XXV (1938),
n-rul 10, p. 5.
țocni (T, C), < țoc: cu gura l-ai
țocnit, MF, 1152 (Dîmbovița).
țolitură (C): înțola.ți... cu... a lor
loliluri, Gh, 324.
țucsuială (T, C): ci-mi este de dă-
ruială pe-o vadră de TP, 692.
uciga, ucide: uciga-l-ași, uciga, dar
dar nu știu ce-i otrava, PB, 56 (Cri-
șul-negru).
ughean (T, C): vină ’n casă să bem,
ughean ghine să ne ospătăm, MF, 1072
(Tîrnava). — < ung.
ugiret (C), locațiune: Ugirelurile ce
au umblat in trebuit.'.ele ocnilor, F, II,
293 (1823).
nmnenie (T, C), băgare de seamă:
voi da osăbită ^>, BB, II, 112 (1825).—
<C sl. umenie „scientia" (cf. bg.
umenu etc.).
uneantă, obiect: vom scoate cupa
și acele uneante ce ne s’au venit, BD,
84 (1623).
unic, -ă (T, C), dim. din un, -ă:
Nici unica nu v orb ia, TP, 563.
universal (T, C), ucaz: un ~ al
lui țar Petru, Cos, II, 101.
urgiseală (C): se afla in Kog,
241.
urmaz (T, C): De-o fi vre-un vi-
teaz, să, iasă, la urmaz, să nu-mi facă
necaz, MF, 188 (Teleorman).
urmiță (T, C), <Zurmă; Să-mi plingi
urmițele mele, MF, 478 (Gorj).
urmuire (T, C): arătă lom Dom-
nul,u den a fireei CC, 34011.
urmuliță (T, C), „urmiță": să-mi
plingi urmul ițele mele, MF, 761 (Co-
vurlui).
urzic (T, C): basmale bune, ce să
zic de să. fie pinza albă, F, II, 47
(1778).
ustie (T, C), gură (de apă curgă-
toare): de la usliea sau gura Conilii,.
BB, IV, 4 (1811). - < sl. u st i i e.
uș! (T, C), interjecție de speriere:
uș, cocoș! SB, 280.
ușurenie (T, C), ușurare: peintru
ușurenia păcatelor noastre, BD, 2.
(1592).
97767-4
50
Tache PAPAHAGI
utvan (T, C): am visat șapte ul-
vane într’un ciolpan, MF, (51 (Te-
leorman).
uvajenie (T, C), considerație, BB,
II, 142 (L845).— < sl. u v a.z e n i e
,, respect".
uzîndrag (T, C), cozondraci: să-mi
trimiți o păreche de uzîndrag de cele
de Sibi, F, I, 279 (1810).
uzmet (T; C: hușmet): le voi arăta...
cite rin tu piei bune, i țapi, i uzmeluri,
F, I, 140 (1787); uzmet ai scos prea
mult, că vine la sulă 14, F, II, 61
(1779).
uzmi (T, C): Cind ei prinși că se
vedeau, odătă că se uzmi.au, furcă din
păminl scoteau, MF, 124 (Teleorman).
vadă (T, C): rada mort iei, CC,
43116. — <7 sl. v a d a,	ca-
lumnia".
vanțih (T, C), F, II, 211 (1800).
varelă (T, C): 3 vareli cu măsline,
F, I, 419 (1855). — <6apHt „ton-
neau“.
varvarichie (T, C): Lip ie pe t ipie,
voie ’n ~ l MF, 535 (Vîlcea).
văditor (T, C:) să. fie loru vădi-
ditori multi și muncitori, CC 33934.
vădnicie (T, C), denunțare: de hil-
lenii, de pîru și de vădnicii... avămu
a. da răspunsa, CC, 5382.
văducean (T, C), < vad: mai iaste
un ~ de moară în valea Dir no vă tutui,
BB, III, 42 (1820).
văhod (C): văhodul cel mic, Gh, 307.
văi (T, C), a vedea: au văii pe
nana mea, Bk, 140; PCer, 36, 70. —
Pentru etimologie, cf. Ov. Densusianu,
Grai și suflet, IV, 153.
vălăcăi (C): De ce le vălăcăești,
mă creștine?, MF, 678 (Prahova).
văpiscă (T, C), copie, extras, BB,
II, 95 (1823). - < rus,
vărăjenie (T, C), expresie, BB, II,
107 (1824). < rus. v a r az e n i c.
văros,-oasă (T, C ): CU fu vara de
văroasă, FV, 40; 62; 92. — <vară.
vătnosi (T, C), a (se) mîndri: Du-
mitrașco-vodă... se vătnosise, Nec, 298.
vechilîc (C): să nu-i dați vechilic
lamina, BB II, 53 (1819)’; III, 52
(1820).
vecinesc, -ească (C): oastea., sa și
vecinească, Ur, 158.
veliglas (C), în gura mare, Gh, 303.
verega (T, C) < verigă. Poate
pentru a fereca: Mi-i lega, mi-i ve-
rega, la fiară că. mi-i băga, PL, 271.
verese (T, C: veresie): după extrac-
(uri verese, F, II, 285 (1823); I, 334
(1824); 362 (1827).
veretcă (T, C): 10 mii saci de
F, II, 339 (1829).
verșoacă (T, C): 14 verșoacă avem
și noi, BB, II, 134 (1837). — < rus.
v e r s o k u „o parte dintr’un arșin“.
vervor (T, C : verver), clanță:
broască., fără, cu 2 chei să. fie, F.
I, 145 (1787).
vestitură (T, C), înștiințare: fiin-
du-mi ~ fericirea sănătății, F, I, 260
(1807).
vestui (C): să vesluiască cuvîntulu
lu, Dumnezeu, CC, 193L
vghera (T, O. a sbiera: Mică mio-
rea, de ce mi-ai vghera ? AO, V (1926).
256; 263 (Dolj și Mehedinți).—Cf.
biera, PCer, 66.
vibor (T, C), alegere: ne-am lup-
tat cu viborul, BB, II, 133 (1837); 134.
— < rus. v i b o r u.
viclenitor,-oare (T, C), Cos, I, 164.
viesc, -ească (T, C), < vie: cîrfiță
viească, TP, 360.
viitoare (T, C), venire: nu le-au
fostu viitoarea sau meargerea pre la
scala Cimpinii, F, I, 4 (1674). — Cf.
cumpărătoare.
vindec, sb. (T, C): boală fără vin-
deca, CC, 306c 822i.
violet, -ă (T), F, I, 92 (1779): Uț
(1780).
CONTRIBUȚII LEXICALE
51
visforiș (T, C): 'juncan cu codița "n
visforiș, Cuc, 178. — V. soriș.
visocorodie și visohorodie (T, C),
BB, III, 50 (1820); 69 (1828). — < rus.
v i s okor odie „noblesse".
vist (T, C): Șerban... vel vislu,
Acs, 171.
vivlie (T, .C), carte, F, 1,41 (1777).
— <C Ș i Ș X i o v.
vîlhovnic (C), „filosof", vrăjitor: au
fost Das, 9.
vîlvaș (T, C): eu sint vrăjilor,vîl-
vaș, CP, II, 5.
vîndroc (T, C), încărcat, PCer, 70.
vînzător, -oare: [viile] eu le voi
scoate vînzătoare, BD, 116(1626); fiin-
du-mi aceste case cu locul lor vînzătoare,
F, I, 6 (1701); 162 (1793); 351 (1825).
vîșca (C): băietanul n’are ’ncotro
~,Cr, 20; 55.
vlabnic și vlamnic (T, C): vad de
moară i cu vlamnice de fin, BB, X,
14 (1667).
voevozie (C): Nu erau toate voe-
voziile sosite, Mir, 321.
voloacă (T, C): mergi in curmeziș
pin voloacă, SD, 157 (1722); supt mar-
ginea voloacăi de la vale, BB, XX, 96
(1813); 147 (1791). In toponimie: Voloca,
sat la sud de Cernăuți etc. In aro-
mînă: vuloagă „pajiște (de obicei, cam
apoasă, umedă sau cu un izvor)". —
<rut. [v ol 6ka (Zelehovski).
vre-odinioară, vre-odată, BD, 33
(1617); 69 (1622).
vtorozacon (T, C), CC, 155:o. -
<sL v u t o r o z a c o n i i e
vzimanie (T, C), încasare, perce-
pere, BB, II, 106 (1824). - < rus.
zaconicește (T, C): mai bine a, zice
~ , BB, II, 143 (1847).
zaneat, -ă (T, C), ocupat: intr’a-
tita ești de zaneat cu Peterzburgul, BB,
II, 132 (1836).— <sl. za neti.
zaporojan (T, C): Cazaci zaporo-
jeni, Cos, II, 115.
zapoveadă (T, C), poruncă: de va,
călca zapoveada ceștii scrisori, BD,
131 (1626). — < sl. z ap o v e dl.
zarnacli (T, C), monedă de cinci
lei, F, I, p. xxix (1769).
zastavă (T, C): slobozindu-să ex-
peduirea sării din prințipac prin
adastă la Basarabie. F, II, 413-414
(1840). — < sl. z a s ta v a „barieră".
zăcatură (T,C),zăcătoare: In zăcă-
lura vacilor, MF, 1554 (Vîlcea); 1589.
zăletit, -ă (T, C), călător: soare
zăletit, MF, 1572 (Vîlcea); 1573; 1591.
— <sl. zaletet* „a sbura de-
parte".
zăliștcă (T, C): In zăliștca vin-
tutui, MF, 1470 (Piatra).
zălogitură( T, C): a ține... aceale
vii de BD, 58 (1621); BB, III, 5
(1672); XIV, 85 (1801); III, 45 (1820).
zălță și zilță (T, C), probabil pen-
tru jelț „luncă", BD, 1 (1576).
zăpși (T, C: zăpsi), a apuca: mai
zăpșa pe vreunul surd, CP, II, 23. —
< tc. z a p t „action de s’emparer"
(783) 2(pHn filieră grecească: zăpti-
sesc > zăpsesc).
zarei (T, C): Sub ~ de soare, Cuc,
137. — < zare.
zăscanie (T, C), urmărire; rechi-
siție, BB, II. 103 (1824).
zăt (C), „zet“: pe Enachi zăt lui,
Gali ano, Kog, 235.
zătiri (T, C): colinde de zăurit, VC,
108.— <Zzăura?
zăvălaș (T, C), „savalaș", PL, 304
(Brăila).
zăvoi (T, C), amestec din lapte
dulce nefiert cu caș dulce proaspăt
într’un vas; cașul trebue să fie fărî-
mat (Maramureș).
zecuție (T, C), secfestru, Nec, 470.
zemberichi (T; C: țimburuc): la
unul a scăpat lanțul din F, I, 275
(1810).
Tache PAPAHAGI
zepritură (T. C): trupul... în ze.
prituri l-a zeprit, MF, 1145 (Dîmbo-
vița). — <7 zăpri.
zet (C), „zăt“, ginere: Mihăil ~
Homi, SD, 186 (1743).
zglăi (T, C), a curăța (puțul), (Si-
biu).
zidui (T, C): le se cade a se trudi
și a se CC, 936.
zigan, -ă (T, C), mare, zdravăn:
să hii zigan și sănătos (Oaș).
zilij (T, C), palul de moarte: A-
ceste am socotit din ^ul meu, BB, III,
6 (1672). — <7 sl. z a l ez a ti „a ză-
cea".
zinghirlic (T, C), monedă de 2 lei,
F, I, p. xxix (1769).
zințefil (T, C): 8 ocă F, II, 313
(1825).
zioară (T, C): m’ai ținut pin’ la
MF, 782 (Făgăraș). — <7 zi.
zîl (T, C), „birje", clopot (Sibiu).
zlamac (C): a frăminfat-o pînă ce
a făcut-o Cp, 23.
zloabă (C): hitlenic... și zloabă pare-
le-se a fi, CC,. 31013; pizma și zloaba.
CC, 50D4
zmoli, a culege smîntîna; ca re-
flexiv: a face smînlînă, a se smin-
ti ni (laptele), (Sibiu).
znamenie (T, C): dereplu ciudesele
și znameniile ce făcea, CC, 23026; 168u;
16923. — <7 sl. znamenie „0-qp.sîov,
signum".
zoroclie (T, C): ~ de fuior, bă-
ută pe la picior, FV, 70.
zorzoi (C), a face sgomot: cu fia-
rele zorzoind, MF, 379 (Gorj).
zotoni (T, C): Mult fin că zotonia,
MF, 146 (Teleorman).
zvoncic (T, C), rebeliune: și-au
ales cap de Nec, 364. — Cf. sl.
zvonwm. „tintinnabuli".
zvoreală (T, C): ^a boierilor, Gh.
313.
zvorelnic (T, C), Gh, 311.
zvori (T, C), Das, 248; Gh, 311.
zvoritor (T, C), Gh, 311, 313, 328.
PRESCURTĂRI
Ac = Academia română: Dicționarul limbei romîne, 1913.
Acs = Acsinti Uricarul— în Letopisețele2 (1872).
AD = Analele Dobrogei.
An = Cronica anonimă — în Letopisețele2 (1874).
AO — Arhivele Olteniei.
BB = L. T. Boga, Documente basarabene, Chișinău, I-XX, 1928—1938.
BG	= Andrei Bârseanu, Cinzeci de colinde, Brașov, 1890.
Bei	= Buletinul comisiei istorice a Rominiei, București.
BD = loan Bianu, Documente românești, București, 1907.
Bk = Bela Bartok, Qîntece poporale românești din comitatul Bihor, 1913.
Bor = Sebastian Bornemisa, Strigături de la joc, Cluj.
Bur = Teodor T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880.
C = I.-A. Candrea și Gh. Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat
„Cartea romînească“, 1931.
CC = Diaconul Coresi, Carte cu învățătură (1581), ed. Pușcariu-Pro-
copovici, București, 1914.
CL = Convorbiri literare.
Cor = Avram Corcea, Balade poporale, Caransebeș, 1899.
Cos = Nicolai Costin — în Letopisețele2 (1872).
CP	= George Cătană, Povești poporale din Bănat, I-II, Brașov, 1908.
Cr	= Tiberiu Crudu, De pe la noi ce-a fost odată, București, 1925.
Cuc = Gh. Cucu, 200 colinde populare, ed. C. Brăiloiu, București, 1936.
Cuv = Cuvînt moldovenesc, -foaie săptămînală pentru norod, Chișinău.
Das = Simion Dascălul, Letopisețul..., ed. C. Giurescu, 1916.
DH = O vid Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915-
Doi = Î000 doine, strigături și chiuituri, ed. IV, Brașov, 1923.
F, I = Dumitru Z. Furnică, Din istoria comerțului la Români, Bucu-
rești, 1908.
54
Tache PAPAHAGI
F, II — Dum. Z. Furnică, Documente privitoare la comerțul romrnesc,
București, 1931.''
FB = I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, ed. a IV-a;.
București, I, 1896; II, 1897.
FV = G. F. Ciaușanu, G. Fira și C. M. Popescu, Culegere de folldor
din jud. Vîlcea și împrejurimi, București, 1928.
Gh = Gheorgachi — în Letopisețele2 (18741
GrS = Grai și suflet.
GV = G. Giuglea și G. Vîlsan, De la Românii din Serbia, București,
1913.
Hod — E(nea) Ilodoș, Poesii poporale din Bănat, I, Caransebeș, 1892;
II, Sibiu, 1906.
ICr = Ion Creangă, Bîrlad, 1908—1921.
IS = N. lorga, Scrisori de negustori, București, 1925.
Kog = Enaki Kogălniceanu — în Letopisețele 2 (1874).
Mat = C. N. Mateescu, Balade, Vălenii-de-munle, 1909.
MF = Gr. Gr. Tocilescu, Materialuri folldoristice, I, 1900.
MH = S. FI. Marian, Hore și cimilituri din Bucovina, 1911.
Mir = Miron Costin — în Letopisețele2 (1872).
MirG =	„	„ , De neamul Moldovenilor, ed. C. Giurescu, 1914.
MS = S. FI. Marian, Satire poporane romîne, 1893.
Mur = Dr. Eugen Nicoară și Vasile Netea, Murăș, Murăș, apă lină,
I, Reghin, 1936.
Mus = Nicolai Mustea — în Letopisețele2 (1874).
MV = S. FI. Marian, Vrăji, farmece și desfaceri; 1893.
Nec = I. Neculce, Cronica, MI, ed. AI. Procopovici, Craiova, 1932.
PB = Miron Pompiliu, Balade populare romîne, lassi, 1870.
PC = Tudor Pamfile, Cîntece de țară, 1913.
PCer = Tache Papahagi, Cercetări în Munții-apuseni, 1925.
PI —	„	, Images d’ethnographie roumaine, I-III.
PL = Nicolae Păsculescu, Literatură populară romînească, 1910.
PM = Tache Papahagi, Graiul și folklorul Maramureșului, 1925.
Pop = losif Popovici, Poesii popidare romîne, I, Ora vița, 1909.
PR = Victor Păcală, Monografia comunei Rășinariu, Sibiu, 1915.
prov _ proverbele Romînilor, ediție populară, ed. Socec, București.
Ret = loan Pop-Reteganul, 725 chiuituri de cari strigă feciorii în joc.
Gherla."^.
RP = ]oan pop-Reteganul, Pocești ardelenești, ed. a Il-a, Brașov, I-R,
1912; in-vii913.
Contribuții lexicale
55
RT	= Ion Pop-Reteganul, Trandafiri și viorele, ed. a Il-a, Gherla, 1891.
SB	= Dumitru Stăncescu, Basme culese din gura poporului, Bucu-
rești, 1892.
SD = Aurel Sava, Documente privitoare la tirgul și ținutul Lăpușnei, 4937.
Șez = Șezătoarea, Fălticeni.
ȘtN = P. V. Șteiănucă, Cercetări folklorice in valea Nistrului de jos —
în Anuarul arhivei de folklor, IV, 1937.
T = Dr H. Tiktin, Dicționar romîn-german, 1903.
TP = G. Dem. Teodorescu, Poesii populare romîne, București, 1885.
Ur = Grigorie Ureche — în Letopisețele2 (1872).
Vas = Alexandru Vasiliu, Cintece, uraturi și bocete de-ale poporului, 1909.
VC = Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, 1914.
VP = Alexandru Vasiliu, Povești și legende, 1928.
ZP = luliuj. Zanne, Proverbele Românilor din Rominia, Basarabia,
Bucovina, Istria și Macedonia, București, 1895.

De Tache PAPAHAGI:
1.	Aromînii din punct de vedere istoric, cultural și po-
litic, conferență; București, 1915; 36 pag., cu 6 gravuri.
2.	La Romînii din Albania [impresii de călătorie]; Bu-
curești, 1920; vi-72 pag., cu 9 gravuri.
3.	Antologie aromânească; București (ed. Casei Școalelor),
1922; xlvii-519 pag., cu 30 vederi etnografice, 12 arii
musicale și glosar în limba francesă.
4.	Din folklorul romanic și cel latin, studiu comparat; Bu-
curești (ed. Casei Școalelor), 1923; n-174 pag., cu 2
gravuri.
5.	O problemă de romanitate suD-iLiRicĂ (extras din Grai
și suflet, I, 1); București, 1923; 30 pag., cu 2 planșe.
6.	Din epoca de formațiune a limbei romîne : probleme etno-
linguistice (extras din Grai și suflet, I, 2); București,
1924; 34 pag.
Cercetări în Munții-apuseni (extras din Grai și suflet,
II. 1); București. 1925; 72 pag., cu o hartă și 8 planșe.
A 'VUL ȘI FOLKLORUL MARAMUREȘULUI; nuC’nY ; . ACU-
' demiei roim^. ; -lxxxii?-^40 pag., c ^arua și
22 planșe.
9.	Creațiunf.a poetică populară (extras din Gr. r.
II,	2); București, 1926; 47 pag.
10.	Biblioteca națională a Aromînilor, voL 1 (N' ' luhiu,
Poesii — original și transpunere în limba literară),
București, 1926; xvi-144 pag.
91767
2
11.	Dispariții și suprapuneri lexicale, I (extras din Grai și
suflet, UI, 1); București, 1927; 24 pag.
12.	Macedo-romînii sau Aromînii (Seria C, n-rul 30 din pu-
blicațiunea Cunoștințe folositoare, ed. «Cartea romî-
nească»); București, 1927; 29 pag.
13.	Etnografie linguisticâ romînâ [curs universitar litogra-
fiat]; București, 1927; 118 pag.
14.	Basilica-Ecclesia [în Romania orientală], apărut în Oma-
giu lui L Bianu; București, 1927, pag. 285—288.
15.	Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et arou-
mâine), tome I (318 photographies originales, avec
texte frangais et roumain); București, 1928; 176 pag.
16.	Disiariții și suprapuneri lexicale, II (extras din Grai
și suflet, IV, 1); București, 1929; 15 pag.
17.	Folklor romîn comparat [curs universitar litografiat
tratînd despre proverbe, ghicitori, jocuri de cuvinte, stri-
gături și, mai ales, despre poesia lirică populară];
București, 1929; 427 pag.
18.	Introducere în Filologia romanică, cu privire specială
asupra Istoriei limbei romîne: Fonetica [curs univer-
sitar litografiat]; București, 1930; 285 pag.
19.	Originea Muloviștenilor și GopeșeniLor în lumina unor
texte (extras din Grai și suflet, IV, 2); București, 1930;
64 pag.
20.	Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et arou-
maine), tome deuxieme (431 photographies originales,
avec texte iran cais et roumain), București, 1930;
232 pag.
21.	Biblioteca naționaiA a aromînilor, voh.il (Poo^*- £;
Araio. >4 7. Oaciona — origmux ' .^uopunere în limba
literară); București, 1932; xxi-137 pag.
22.	Aromînii: grai, folklor, etnografic-cu o introducere istorică
[curs universitar litografiat]; București, 1932; 213 pag.
23.	Images d’ethnographie roumaine: Banat * Oltenie; tome
troisieme (561 photographies originales, avec texte
irangais et roumain); București, 1934; 295 pag.
3
24.	Biblioteca națională a aromînilor, voi. III (N. Batzaria,
Anecdote — original și transpunere în limba literară);
București, 1935; xv-173 pag.
25.	Prin munții și valea Cernei superioare [descrierea unei
excursii din 1933], (extras din Arhivele Olteniei, XIV
(1935), n-rele 77-78); Craiova, 1935, 14 pag.
26.	Flori din lirica populară — doine și stric/ături; București,
1S36, 79 pag.
27.	Din morfologia limbei romîne: substantivul, articolul,
numeralul, pronumele; București, 1937, 23 pag.
2(8. Sumare portrete etnografice ale județelor: Argeș,
Buzău. Ilfov, LĂpușna, Piatra-n., Sibiu, Tighina, Turda,
Vîlcea, — în Enciclopedia României, 11, pag. 35, 92-93,
249, 264-265, 306-307, 405-406, 464-465, 490-492, 507-508;
București, 1938.
29.	Contribuții lexicale; București, 1939, 55 pag.
însemnări filologice
I.	[Etimologiile formelor :] arom. (a)crinÂ, frigănat, moru,
nâDeamâ, tirn'eac, (n)tornic; dcr. tare... tare — în Grai
și suflet, I (1924), 327-331.
2.	Arom. flumin, hima— în Grai și suflet, III (1927), 238-241.
3.	In jurul formelor aromânești flumin, hima și moru — în
Grai și suflet, IV (F^O),’ 165-170.
4.	Aht, (a)lăută, bucovină, cîta, fit, maldăr, marț, mat,
șabac(ă); lehliu — în Grai și suflet, VII (1937), 293-296.
5.	Pentru dicționarul macedo-ROmîn: răspuns unei propu-
neri-îndemn— în Peninsula baUanică, II (1924), n-rul
2, p. 23.
6.	Un ultim răspuns în chestia dicționarului — în Penin-
sula balcanică, II, (1924), n-rul 2, p. 24-25.
7.	Temeritate și perseverență diabolică: in chestia dicțio-
nar ut ui — în Peninsula, balcanică, II (1924), n-rul S
p. 56-57,
8.	Congresul filologilor romîni, ținut la Universitatea din
București in zilele de 13, 74, 75 Aprilie — în Penin-
sula balcanică, III (1925), n-rul 2, p. 42-44.
9.	Al doilea congres al filologilor romîni, ținut la Cluj
in 23, 24 și 23 Aprilie 1926 (raport de secretar) — în
Revista filologică, I (1928), 352-362.
10.	Rectificare la o însemnare [: Tirgul de fele din Țara
Moților] — în Peninsula, balcanică, III (1925), n-rele 3-4,
p. 85-86.
Dări de seamă
1.	Bela Bartdk, Volksmusik der Rwmănen von Maramu-
reș, 1923 - în Grai și suflet, I (1923), 155-156.
2.	Th. C a p i d a n, Elementul slav in dialectul aromin, 1925
— în Grai și suflet, II (1926), 394-402.
3.	Th. Capidan, Ar o m inii — Dialectul lor, 1932 — în
Grai și suflet, VI (1934), 367-381.
4.	G. Cocchiara, II linguagio del gesto, 1932 — în Grai
și suflet, V (1932), 390-391.
5.	Raffaele Corso, Folklore, 1923; Palii d’amore e pegni di
promessa, 1924 - amîndouă în Grai și suflet, II (1926),
411-413.
6.	Raffaele Corso, Re oivi s c e n z e : sludi di Iradizioni
popolari italiane, 1927 — în Grai și suflet, IV (1929), 191.
7.	Chr. Geagea, Elementul grec in dialectul, aromin, 1931
- în Grai și suflet, VI (1934), 381-389.
8.	Carsten H 6 e g, Les Saracatsans, I, 1925; II, 1926 — în
Grai și suflet, II (1926), 411 și III (1927), 259-272.
9.	H o m e r, Odysseia, tradusă în limba romînă de G. Murnu,
1924, și de C. Papacostea, 1929 — în Revista, aromâ-
nească, I (1929), 195-201.
5
10.	And re Mazon, Contes slaves de la Macedoine sud-occi-
dentale, 1923 — în Grai și suflet, I (1924), 343-347.
11.	Ștefan Meteș, Păstori ardeleni in Principatele romîne,
1926 — în Grai și suflet, III (1927), 282-283.
12.	G. M u r n u — v. mai sus, n-rul 9.
13.	Lubor Niederle, Manuel de l'antiquite slave, I, 1923;
41, 1926 - în Grai și suflet, I (1924), 339-343 și IV
(1929), 181-184.
14.	Al. Resmeriță, Dicționarul etimologica-semantic...,
1925 — în Grai și suflet, II (1926), 413-414.
15.	Răspuns la o recensie [a d. S. P ușc a r i u] — în Grai și
suflet, II (1925), 156-159.
16.	Răspuns la o dare de seamă [a d. N. D r ă g a n u] — în
Grai și suflet, III (1927), 241-252.
17.	încheierea unei discuții [cu d. N. Drăganu] — în Grai
și suflet, III (1928),’ 434-439.
C u 11 u r al e * Literare
1.	Z. A r a i a, ’Nă cunache al Hagigogă (cronică literară) —
în Peninsula balcanică, II (1924), n-rul 6, p. 110 - 113.
2.	Z. Arai a, Urfănamea di la noi (cron. lit.) — în Revista
aromânească, I (1929), 88-104.
3.	M. Beza, Dimăndări (cron. lit.) - în Revista aromânească.
I (1929), 184-194.
4.	Th. Capidan, Megleno-romînii, I, 1925 (cron. lit.) — în
Peninsula balcanică, III (1925), n-rele 5-6, p. 112-114.
.5. G. Murnu, Vircolaclu (cron. JiL) - ibid., 11 (1925), n-rul
8, p. 173-176.
6.	N. Tulii u, Cătră munte (cron. lit.) — ibid., II (1924), n-rul
5,	p. 83-85.
6
7.	N. Vel o. DoWi, frai (cron. lit.) — ibid., II (1925), n-rul
9, p. 203-206.
8.	Aspecte etno-cuit urate din viața Fărșerolilor (cron. lit.)
— ibid., II (1924), n-rul 7, p.’ 148-150.
9.	P. Ve r gil i u s Maro, Bucolica, egloga I, 1: traducere
în versuri în dialectul aromin — în Flambara, II
(1914), n-rul 4, p. 5-6.
10.	Milo Sini: baladă popularei albanesă tradusă în versuri
— în ziarul Universal, 1936, n-rul 75 din 16 Martie.
11.	O scenă din viata poporului turc (literatură etnografică,
cu traducerea în versuri a poesiei Le voite de V. Hugo
-- în Viața studențească, I (1921), n-rele 11-12.
12.	Poporul albanes (literatură etnografică) — ibid., I (1922),
n-rele 17-18.
13.	Prevestirile (lectură folklorică) — ibid., 1 (1922), Februarie..
14.	Din literatura și graiul Arominilor — în Revista aromâ-
nească, I (1929), 32-37.
15.	Intre Rominia și Albania: numirea d. S. Mîndrcscu ca
ministru în Albania — în Peninsula, balcanică, 11 (1924),
n-rul 7, p. 134-137.
16.	«Ce sint Macedo-rominii?» — In jurul Rudarilor. — ț Du-
mitru Cosmulei. — Redacționale — în Revista, aromâ-
nească, I (1929), p 204-210 și 105-107.
17.	ț L Dalametra — în Peninsula balcanică, II (1924), n-rul
6, p. 104-105.
18.	Probleme ruflaral-știintifice: I inguislira, etnografia, fottdo-
rut — în ziarul Cuvântul, 1926, n-rclc din 31 Octom-
brie si 3 Noembric.
E t n o - s o c i a 1 e
1.	Mura,mureșul — în Virala nouă, XVI (1920), 161-171.
2.	Mar a,mureșul: o icoană a deșiră,mărci noastre etnice, — în
Țara noastră, IX (1928), n-rul 1, p. 32-36.
7
3.	Frcnlurpip Țara noastră, \X (192<8), n-rui 4, p. 321-323.
4.	(Adonisarea. Aromînilor — în Bevista aromă nească, I (1929),
111-124.
5.	Studențimea noastră — în înălțarea, I (1936), 5-10.
★
Ana menționai aproape tot ce am putut publica, excep-
tind, firește, articolele rute în diferite ziare și	de cultură și politică națională apă- foi săptămînale sau reviste.
Februarie,
Din Colecția etnografică originală * Tache Papahagi *
au apărut următoarele trei volume
de
Tache PAPAHAGI:
T.	I; IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUMAINE
(DACO-ROUMA1NE et AROUMAINE)
318 photographies originales, avec texte {ranșais et roumain
1928 — 300 lei.
r.	ii: IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUM AINE
(DACO-ROUMAINE et AROUMAINE)
431 photographies originales, avec texte {ranțais et roumain
1930 — 500 lei.
t. III: IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUMAINE
BANAT * OLTENIE
567 photographies originales, avec texte franțais et roumain
1934—1.000 lei.
17.	Folklor romîn comparat [curs universitar litografiat
tratînd despre proverbe, ghicitori, jocuri de cuvinte, stri-
gături și, mai ales, despre poesia lirică populară];
București, 1929; 427 pag.
18.	Introducere în Filologia romanica, cu privire specială
asupra Istoriei limbei romîne: Fonetica [curs univer-
sitar litografiat]; București, 1930; 285 pag.
19.	Originea Muloviștenilor și Gopeșenilor în lumina unor
texte (extras din Grai și suflet, IV, 2); București, 1930;
64 pag.
20.	Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et arou-
maine), tome deuxieme (431 photographies OȚiginales,
avec texte franșais et roumain); București, 1930;
232 pag.
21.	Biblioteca națională a aromînilor, voi. II (Poeții Z. A.
Araia și T. Caciona — original și transpunere în limba
literară); București, 1932; xxi-137 pag.
22.	Aromînii: grai, folklor, etnografie, cu o introducere istorică
[curs universitar litografiat]; București, 1932; 213 pag.
23.	Images d’ethnographie roumaine: Banat * Oltenie; tome
troisieme (561 photographies originales, avec texte
fran^ais et roumain); București, 1934; 295 pag.
24.	Biblioteca națională a aromînilor, voi. III (N. Batzaria,
Anecdote — original și transpunere în limba literară);
București, 1935; xv-173 pag.
25.	Prin munții și valea Cernei superioare [descrierea unei
excursii din 4933], (extras din Arhivele Olteniei, XIV
(1935), n-rele 77-78); Craiova, 1935, 14 pag.
26.	Flori din lirica populară — doine și strigături; București,
1936, 79 pag.
27.	Din morfologia limbei romîne: substantivul, articolul,
numeralul, pronumele; București, 1937, 23 pag.
28.	Sumare portrete etnografice ale județeloe: Argeș,
Buzău, Ilfov, Lăpușna, Piatra-n., Sibiu, Tighina, Turda,
Vîlcea, — în Enciclopedia României, II, pag. 35, 92-93,
249, 264-265, 306-307, 405-406, 464-465, 490-492, 507-508;
București, 1938.
29.	Contribuții lexicale; București, 1939, 55 pag.
Studii mărunte: note, etimologii, recensii, precum și arti-
cole cultural-naționale în diferite publicațiuni, mai ales
în revista Grai și suflet.
Februarie, 4939.
Din Colecția etnografică originală * Tache Papahagi
au apărut următoarele trei volume
de
TACHE PAPAHAGI:
t. iî IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUMAINE
(DACO-ROUMAINE et AROUMAINE)
318 photographies originales, avec texte franțais et roumain
1928 — 300 lei
t. in IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUMAINE
(DACO-ROUMAINE et AROUMAINE)
431 photographies originales, avec texte franțais et roumain
1930 — 500 lei.
t.ni: IMAGES D’ETHNOGRAPHIE ROUMAINE
BANAT • OLTENIE
561 photographies originales, avec texte franțais et roumain
1934— 1.000 lei.
Atelierele Grafice SOCEC & Co., S. A.
Zei 100.—