ACADEMIA ROMÂNĂ din vie aţa poporului român XXXIII . TACHE PAPAHAGI GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI CVLTVRA NAŢIONALĂ ’ I9?5 www.dacoromanica.ro ACADEMIA ROMÂNĂ DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN XXXIII TACHE PAPAHAGI GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI PREFAŢĂ. INTRODUCERE. TEXTE. MUZICĂ POPULARĂ. APENDICE. TOPONIMIE. ONOMASTICĂ. GLOSAR. HARTĂ. XXII PLANŞE. CVLTVRA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI 1925 www.dacoromanica.ro Lucrarea de faţă a fost admisă ca teză de doctorat pe baza referatului D-lor Ovid Densusianu fi I. Bianu. Din comisiunea examinatoare au făcut parte D-nii profesori referenţi fi D-nit D. Evolceanu, R. Ortiz şi Ch. Drouhet, decanul Facultăţei 20 mai 1925 www.dacoromanica.ro PROFESORULUI MEU, D. OVID DENSUSIANU www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ Convins de însemnătatea cercetărilor etno-linguistiee făcute la faţa locului şi întru cât speculaţiunile ştiinţifice de biblioteci s’ar simţi cu timpul anemiate în urmărirea mai departe a diferitelor probleme, am crezut ca fiind imperioasă îndrumarea studiilor în însuşi domeniul viei realităţi dialectologice, prezintând astfel, dacă nu şi o interpretare satisfăcătoare, cel puţin materialul brut care constitue baza acelor specula-ţiuni. Ceva mai mult: urgenţa cerută de o atare îndrumare rămâne pe deplin justificată, căci fluiditatea graiului viu, ca şi a folklorului, e adesea îp funcţie şi de hotărîtoarele momente istorice din viaţa social-politică a unui popor şi devine chiar atât de pronunţată, încât în scurt timp ea poate provoca schimbări radicale în fizionomia etno-linguistică a acelui popor. Sub imperiul unor prefaceri adânci ca acelea pe cari le-a adus războiul european e firesc lucru ca anumite producţiuni, bunăoară de folklor muzical, să ia câte odată o astfel de înfăţişare, încât cu greu, dacă nu chiar imposibil, am putea desprinde substratul autohton; aşa că, cu drept cuvânt putem spune, după Tiersot, că «o simplă alterare şdusă tonalităţii sau mişcării cântecului poate să-i dea o fizionomie aşa de nouă încât analiza cea mai subtilă se găseşte adesea în imposibilitate de a degaja substanţa primitivă». De altfel cele relevate la pag. liv dovedesc în parte acest adevăr, deşi în cazul acesta avem a face cu întâlnirea unui dialect românesc — cel maramureşean cu supremaţia limbii literare româneşti. Pentru aceste consideraţiuni, mi-am îndreptat privirile în spre importantul şi izolatul ţinut al Maramureşului, căutând ca, în limitele posibilităţii, să dau cât mai mult, mai variat şi mai reprezentativ din graiul şi folklorul lui. Din tot ce reproduc aci se poate constata cu prisosinţă relativa bogăţie folklorică a acestui judeţ; precum şi interesantul aspect etnic şi dialectologie. Aşi fi vrut să urmăresc tot aşa de aproape şi alte laturi ale vieţii acestui nordic colţ dacoromân pentru ca, din îmbrăţişarea totală a entităţii lui, să potr da la lumină şi o cât mai completă iconografie etnograficăji acestei ţări, fie în sensul, bunăoară, al studiului Das lăndliche Lebeti Sardiniens im Spiegel der Sprache al lui Max Leopold Wagner, fie în sensul lucrării Huculszczyzna a lui Vlo-dzimierz Szuchiewicz, sau să dau măcar câteva specimene în direcţia www.dacoromanica.ro VI TACHE PAPAHAGI minunatei opere La totnbe basque a lui Louis Colas etc. Insă asemenea cercetări complexe necesită, pe lângă altele, şi cheltueli mari, fără de cari cu greu s’ar putea face un început temeinic. Şi totuşi, atari studii asupra întregului complex al poporului român se impun cu atât mai neîntârziat, cu cât transformările radicale pe cari le aduc cultura şi civilizaţia vin cu paşi repezi şi siguri. Sub raportul graiului şi al folklorului cred că culegerea de faţă a reuşit să cristalizeze toate trăsăturile fundamentale ale Maramureşului, în deosebi din punct de vedere dialectologie. Poezia populară apare în general bine fixată, dacă la această culegere ar fi să adăugăm şi cele făcute de Ţiplea, Bud şi Bîrlea; pentru celelalte genuri de literatură populară n’am putut culege decât relativ puţin din tot ce posedă acest judeţ. Cauza principală e lipsa de timp. De altfel merită se fie relevat faptul că tot ce prezint în această lucrare a fost cules într’un interval de 115 zile împărţit în 6 călătorii după cum urmează: 1920: 23 iulie — 27 august, st. n.; J921: 2 august— 16 august, st. n.; 1922:21 decembrie (3 ianuar 1923)—8 ianuar (21 ianuar) 1923; 1923: 30 martie— 14 april, st. n.; 1924: 18 april — 2 mai, st. n., 1924: 21 decembrie—2 ianuar 1925, socotind în acest interval şi zilele de sosire şi plecare din judeţ. Ceva mai mult: în toate aceste călătorii, aproape toate satele maramureşene le-am cercetat în diferite şi multiple direcţii numai pe jos, aşa că timpul destinat anume culegerii de material folkloric se reduce simţitor. De aci însă ar fi nejustificat să se concludă că în cercetările făcute s’a pus vre-o grabă: exactitatea a tot ce înfăţişez aci ca material cred că n’ar putea suferi nici o confruntare defavorabilă. Pentru preţioasele înlesniri cu cari am fost întâmpinat în tot cursul cercetărilor mele, mă simt dator să aduc aci viile mele mulţumiri următorilor preoţi şi protopopi: Ballea S. (Săpânţa), Bran E. (Dragomireşti), Coman A. (Moisei), Doroş N. (Sat-Şugătag), Dragoş I. (Vad), Hoţea M. (Bârsana), Ilniţki V. (Strâmtura), Rednic M. (Crăceşti), Salca P. (Giu-leşti), Tarţia I. (Săcel), Timiş G. (Borşa); institutorilor: Dunca G. (Ieud), Miclea A. (Şieu), precum şi D. Simon D., directorul şcoalei normale din Sighet. D. I.-A. Candrea, pentru ajutorul dat la facerea hărţii aci anexate, recunoştinţă; de asemenea D. Ov. Densusianu pentru anumite obser-vaţiuni făcute la ultima corectură, precum şi D. I. Bianu pentru interesul arătat lucrării de faţă. www.dacoromanica.ro INTRODUCERE CONSIDERA ŢIUNI GENERALE In nord-vestul Moldovei, pe versantul apusean al Carpaţilor, se desfăşoară între şiruri de munţi istorica ţară a Maramureşului, cu faţa deschisă spre nord. Maramureşul este o ţară eminamente deluroasă şi muntoasă şi este închisă din trei părţi de nişte lanţuri de munţi şi mai înalţi şi anume: spre est se ridică munţii Cernagora, spre sud munţii Rodnei, iar spre sud-vest un lanţ de munţi mai mici, munţii Ţibleşului, cari îl despart de ţara Oaşului şi a Lăpuşului. Această configuraţie geografică con-tribue la o grea izolare naturală a acestui judeţ de restul românismului, întru cât munţii Cernagora, cari formează graniţă şi cu Polonia, constitue un zid interpus între el şi Bucovina, după cum munţii Rodnei îl închid din spre Bistriţa - Năsăud, iar ai Ţibleşului, dominaţi de legendarul vârf al Gutâiului, îl barează de restul Ardealului. In această încercuire naturală şi puternică, singura parte care îi rămâne geograficeşte oarecum deschisă este cea nordică, şi anume Maramureşul din nordul Tisei care astăzi e sub stăpânirea cehoslovacă. Maramureşul este străbătut din spre sud şi sud-est în spre nord de trei văi principale: valea Vişeului, a Izei şi cea a Marei pe lângă care curge şi apa Cosăului şi cu care formează confluenţă în apropierea sudică a satului Berbeşti. Ele sunt singurele artere de comunioaţie ale acestui judeţ şi mătcile acestor ape le continuă în spre judeţele limitrofe: Mara, prin Crăceşti, în spre Baia-Mare; Iza, prin Săcel, spre Năsăud; iar Vişeul, prin Cârlibaba, spre Bucovina şi spre râul Bistriţa, Piatra-Neamţ. întreagă această comunicaţie cu judeţele înconjurătoare constă din şosele. Reţeaua de linii ferate în acestă ţară e cu totul redusă: o linie ferată normală — singura — leagă Sighetul cu Borşa prin valea Vişeului; a doua — linie îngustă — bifurcându-se la sud şi în apropiere de Sighet, leagă capitala judeţului cu Ocna-Şugătag şi cu Coştiui (Ronasek). Aşa că singura cale ferată care formează legătura dintre Maramureş şi restul ţării e linia care intră în Cehoslovacia prin Câmpulung şi iese în judeţul Satu-Mare prin punctul Halmei. Dacă ne-am referi nu numai la consideraţiunile strategico-naţionale, ci şi la cele culturale, sociale şi economice, am vedea că izolarea acestei www.dacoromanica.ro Vili TACHE PAPAHAGI rogiuni de întregul complex al vieţii ţării româneşti e pe atât de dăunătoare, pe cât de înfloritoare ar ajunge ea dacă ar comunica direct cu restul ţării şi anume: prelungindu-se linia ferată Sighet-Borşa prin Cârlibaba spre Piatra-Neamţ şi legându-se Sighctul de Baia-Mare şi de Bistriţa, Maramureşul ar îmbrăca pentru totdeauna o adevărată haină de sărbătoare. Variatele bogăţii naturale ale acestui judeţ care constă din imense păduri de fag şi brad — mai ales în ţinuturile lui estice —, din multe şi felurite ape minerale etc. şi-ar putea găsi o cât de redusă întrebuinţare ce i-ar ridica cu mult starea generală; după cum, pe de altă parte, anumite localităţi ale lui, cum ar fi bunăoară Poienile-Borşei, Repedea etc. ar putea deveni adevărate şi frumoase staţiuni climaterice şi balneare, fiind încadrate în poziţii încântătoare. Satele. — Cea mai mare parte din satele Maramureşului sunt aşezate în lungul celor patru văi mai importante: Vişeul, Iza, Mara, şi Cosăul, la distanţe de 2—7 km. între ele; restul, se află situate şi ele în lungul unor văi mai mici, cum sunt bunăoară satele de pe valea Rognei, sau de pe cea a Slătioarei etc. Dintre toate însă, singurul sat care, prin poziţia lui, are un orizont mai deschis şi mai larg este Săpânţa, aşezat pe un platou care domină valea Tisei şi în lungul unui râu tot aşa de mare ca şi Cosăul: în faţa lui — spre est,nord-est —, pe malul drept al Tisei, se vede micul platou unde odinioară exista Mănăstirea-Peri; iar în spatele lui se ridică perpendicular înălţimea stâncoasă şi acoperită cu păduri d<5 fag, Piatra-Săpânţei. In afară de Săpânţa care se caracterizează prin orizontul său deschis şi care e renumită prin cunoscutul izvor de apă minerală din hotarul ei, astăzi în posesia preotului Simion Ballea, sate cu poziţii sau împrejurimi pitoreşti mai sunt în acest frumos ţinut românesc. Pentru a nu ne opri la poziţia unor sate ca Budeşti, Crăceşti, Ieud etc., ale căror împrejurimi muntoase ofer privileşti încântătoare, vom schiţa în câteva cuvinte poziţia unor alte sate. Situat ca într’o potcoavă, satul Coştiui e unul dintre cele mai poetice colţuri ale Maramureşului: de jur împrejur se ridica o lină cunună de dealuri, acoperită cu păduri de fagi, casele fiind aşezate în formă de amfiteatru; el este în timpul verii un liniştit şi recreativ colţ climaterico-balnear, aci fiind şi băi salinare. Dintre satele cu perspective deschise şi plăcute vederii merită să fie amintit sărăcăciosul şi micul Sat-Şugătag, care, aşezat şi el pe un versant care domină valea Marei, are în faţa lui — spre sud — măreţul Gutâi, de care sunt legate numeroase tradiţii şi legende, iar în spate înălţimea stâncoasă Piatra, care, în tradiţii, e alăturată dese ori Gutâiului şi în împrejurimile căreia şi-a petrecut aproape întreaga viaţă Tudor Tincu 1 (cf. textul al DXLVI-lea). Dintre colţurile eminamente muntoase, împrejurimile pe cari ni le ofere Borşa sunt dintre cele mai frumoase. Borşa propriu jzisă e satul care se află situat la confluenţa Ţijlcicu 1 Mort în 27 decembrie, 1924. www.dacoromanica.ro GRAIUL SI FOLKLORUL MARAMURlîŞULl'I IX apa Vişeuţului. Ca comună însă, ea e formată şi din alte câteva grupări răzleţite în apropiere şi anume: Poienile-Borşei, Repedea şi Pietroasa — acest cătun din urmă găsindu-se direct la poalele Pietrosului. Toate aceste trei cătune, locuite exclusiv de Români şi a căror existenţă e de fapt recentă şi datorită unor vitrege împrejurări pentru elementul românesc borşan, ne ofer variate şi încântătoare privelişti: Pietroasa şi Repedea, colţuri tainice şi pline de farmec îmbinat cu fiorii dulci ai unei frumoase naturi sălbatice; Poienile (cf. planşa XIII, i) în schimb, ne ofer prin versantul sau mai bine zis prin amfiteatrul lor un redus dar maiestos orizont, format din munţi masivi şi impunători, cum sunt bunăoară: Podul-Cearcănului, Ştiolul, Faţa-Munţilor, sau Pietrosul cel bogat în capre-negre şi în cocoşi sălbatici. Pe lângă aceste consi-deraţiuni, şi în afară de faptul că în hotarul Borşei se găsesc şi izvoare cu ape minerale, aceste sătuleţe prezintă şi altitudinea cea mai mare dintre toate satele Maramureşului, şi anume 665-750 m x. Din punct de vedere al aspectului lor, toate satele maramureşene prezintă un singur tip. In trăsături generale, satul ni se înfăţişază cu casele concentrate şi prelungit în lungul văiei pe o distanţă de 2—4 km. La cele două capete şi în dreptul şoselei care trece prin mijlocul lui, stă ridicată, ca şi în Ţara Oaşului, câte o cruce înaltă de 4—7 metri, pe care se vede Isus răstignit. Fiind situate pe cursul apelor sau pe versantul de dealuri străbătute de câte o apă, toate sunt împărţite în două părţi bine distincte: cea de sus locuită de susănari şi cea de jos locuită de giosătiari. Casele, în general, nu au înfăţişare săracă. Toate sunt făcute din bârne de lemn, solid încheiate între ele la cele patru cărnuri ale lor. De fapt, casa e o încheiere din bârne care, pusă pe roate, devine transportabilă. Podeaua ei se găseşte la o înălţime de 0,50 până la un metru deasupra pământului. Drept temelii, se văd dedesubtul celor patru colţuri de casă patru grămezi de pietre mai mari aşezate în formă de piedestale, fără a fi zidite. Dacă clădirea e aşezată pe 0 pantă, atunci cele două colţuri superioare sunt aşezate jos, pe pământ. De obicei casele sunt formate dintr’un simplu antreu mai încăpător din care dai într’o cameră mai mare numită sobă. Toate sunt joase, în interior podeaua de grinzi fiind unsă cu pământ lutos amestecat cu băligar; au ferestre mici, absolut neîndestulătoare pentru o bună şi completă aerisire, mai ales că numărul lor e insuficient: numai în doi din cei patru pereţi — foarte rar în trei — se găseşte câte o sirgură ferestruică. Pe dinăuntru ele sunt văruite, iar pe dinafară sunt lăsate fără nici un fel de tencuială, pentru ca bârnele să nu putrezească repede. Acoperişul lor e din şindilă. 1 1 De altfel, altitudinile tuturor satelor sunt relativ mici. Iată câteva din ele: Sighet, 274 m.; Vad, 284 m.; Săpînţa, 284 m.; Iapa, 329 m.; Giuleşti, 332 m.; Strâmtura, 339 m.; Bârsana, 344 m.; Şieu, 381 m.; Cuhea, 406 m.; Leordina, 408 m.; Icud, 420 m.; Dragomireşti, 428m.; Săliştea, 458 m.; Săcel, 500 m,; Breb, 501 rr.; Moisei, 581 m.; Borşa 665 m. www.dacoromanica.ro X TACHE PAPAHAGI In sobă se găsesc: un pat aşezat într’un colţ, făcut din scânduri şi umplut cu paie sau fân în care se culcă cel puţin două persoane; laiţele — bănci de scânduri aranjate în lungul pereţilor şi cari servesc şi drept paturi de dormit; cuptoriul (cf. planşa XII, i) situat într’un alt colţ al camerii, de obicei lângă uşe, deasupra căruia în timpul iernii dorm copiii sau bătrânii etc.; rudele — prăjine subţiri şi atârnate la cele două capete de grinzile tavanului pe lângă păreţi şi pe cari se pun toate ţesăturile casei (covoare, lipidee etc.); iar pe păreţi vezi—ca şi în alte regiuni transcarpatine — sumedenie de farfurii. — In antreu, în timpul verii de obicei se găseşte k'jara sau t’iara (războiul) cu accesoriile sale, iar în timpul iernii, la casele mai sărăcăcioase, dorm vitele de casă — o vacă, un viţel etc., — ceea ce, fireşte, nu poate fi decât în paguba sănătăţii pe care Maramureşeanul o respiră în timpul verii din plin la câmp afară, sub cerul liber. Fiecare casă dispune de o bucată de pământ mai mare sau mai mică, îngrădită şi în mijlocul căreia se găseşte. In imediata ei apropiere e şura şi câte o claie de fân pentru vite. La case mai vechi, intrarea în curte se face printr’o poartă mare, lângă care e alăturată una mai mică; amândouă însă se caracterizează din punct de vedere al esteticei etnografice prin frumoase şi interesante desenuri făcute în bârnele de lemn — astăzi din ce în ce mai rare. Ceea ce caracterizează un sat maramureşean sub raportul aspectului etnografic este biserica. Spre deosebire de cele cari s’au construit de câteva decenii încoace (cf. planşa XVII, i), biserica-tip a Maramureşului e o clădire relativ mică şi făcută numai din lemn: bazele ei sunt formate din bârne late variind între 40—70 cm. şi groase până la 15 cm. In mijlocul unor sate cu înfăţişare blândă şi modestă, biserica maramureşeană ne prezintă o vedere pe cât de interesantă, pe atât de simpatică şi originală: părând a avea două acoperişuri suprapuse (cf. planşa XIX, 1 şi 2) şi foarte repezi, ele atrag atenţia nu numai prin aspectul lor arhitectonic, a cărui caracteristică principală este tumul înalt şi subţire — ceea ce ne duce la stilul gotic—-,ci şi prin felul în care sunt construite1 (cf., bunăoară, planşa XVIII, 2). Starea economică şi socială a Maramureşului. — Faţă de populaţiunea relativ numeroasă2 a Maramureşului, concentrată în cea mai mare parte pe cursul apelor, hotarul de care dispune fiecare sat e pentru multe din ele neîndestulător. Sunt puţine satele cari posedă un teritoriu mai întins şi care să-şi satisfacă nevoile lor obşteşti. Printre acestea, în primul rând trebue relevată comuna Borşa care 1 1 Acest stil de biserici apare şi în alte regiuni româneşti, cum ar fi, bunăoară, regiunea Crişurilor, Ţara Moţilor (mai ales bisericuţa de lemn din partea superioară a satului larba-rea) etc. * O statistică exactă nu există. Calculată cu aproximaţie, se ridică la cifra de 150.000 locuitori (cf. Calendarul asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureţ pe anul comun 1921, pag. 57). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XI e şi cea mai mare din întregul judeţ. Borşa dispune de un vast teritoriu muntos, bogat în întinse păduri mai ales tle brad, în păşuni de vară pentru turme de oi ca şi pentru cirezi de boi etc. După ea urmează alte comune importante, ca Săpânţa, Vieşul-de-sus, Ieud, Budeşti, Bârsana, Giuleşti, Strâmtura, Moisei etc. Toate aceste sate îşi pot procura măcar strictul necesar — exceptând produsele agricole cari nu se fac în această ţară—de pe propriile lor hotare. Sunt însă numeroase şi satele al căror teritoriu nu numai că este cu totul redus, ci e în acelaşi timp şi sărac. Astfel, sate ca Cuhea, Şieu întru câtva, Hoteni, Sârghi, Hărniceşti, Comeşti, Fereşti etc., sunt nevoite să-şi procure bunăoară lemnul necesar construcţiei ca şi focului de pe teritoriul altor comune. In general, economia satelor constă din: oi, vite mari, pomărit, fâneţe şi produse textile—ceea ce, pentru o casă muncitoare şi bine organizată, î-ar îndestula, uneori chiar cu prisosinţă, nevoile. Realitatea însă nu e tocmai aşa. Un călător care ar trece mai întâi prin locurile de păşune ale satului, când ar vedea vitele mici, în special cirezile de vite mari păscând, evident că şi-ar forma convingerea că satul respectiv trebue să fie relativ fără lipsuri. De fapt—şi mai cu seamă acum, în urma prefacerilor adânci ale războiului european — satele sunt în trăsături generale sărace. Una din cauzele cari contribue la această sărăcie trebue căutată în obiceiul — astăzi oarecum înrădăcinat — al Maramureşeanului de a fi adesea în stare să cheltuească şi ultimul ban pe horincă sau palincă, afară de care el nu bea alte spirtoase. Tocmai acest obicei a contribuit ca, sub raportul economic, să fie oarecum mijlocul de îmbogăţire al Zidzîlor, cari împănează toate satele maramureşene. Intr'adevăr, întreaga mişcare economică a satelor: prăvălii, măcelării, croitorie, ferestraie pentru cherestea, lemnărie, manipularea oricăror produse etc. e acaparată de populaţia evreească. Toate cârciumile autorizate şi clandestine din sate x, ca şi din Sighet, îşi exercită cu ferocitate distrugerea vieţii şi economiei naţionale a Maramureşului, atăcând astfel marea ca şi mica proprietate a locuitorilor băştinaşi (cf. textul DLXVI). Datorită acestora, ca şi feluritelor «gheşefturi» pentru cari sunt dedaţi, în multe sate, aproape întregul produs al muncii ţăranului pk’ică în mina Zidului. Fără să-l vezi muncind la cosalău bunăoară, ori la arat, la semănat sau la seceriş, totuşi la el găseşti pâne de grâu; iar dacă în timpul verii de pildă vezi cârduri de raţe, dar mai ales de gâşte înălbind livezile la păscut, poţi fi de la început sigur de existenţa elementului evreesc în satul respectiv. Deşi sunt numeroase şi casele evreeşti din sate cari trăesc într’o mizerie şi mai neagră decât Românii, totuşi stin-gherirea devalorizatorie adusă economiei ţărăneşti devine adesea îngrijorătoare. Pentru a nu ne opri la cazuri mâhnitoare cari dăinuesc pe valea Vişeului de exemplu chiar atunci când sunt în joc interese urgente de biserici etc., voi releva unul singur şi dintre cele mai obişnuite. 1 1 In Borşa propriu zisă. numărul cârciumilor atinge cifra de 44, iar în Sighet sunt peste 150. www.dacoromanica.ro XII TACHE PAPAHAGI Evreii din Ieud, bunăoară, formează o asociaţie pentru acapararea cât mai ieftină a tuturor produselor sau vitelor destinate vânzării. Agenţii lor se adresează ţăranilor spre a li le vinde chiar la faţa locului, în sat. In caz că preţul oferit nu-i convine, ţăranul îşi duce marfa la târgul din Sighet. Asociaţia din Ieud pândeşte hotărîrea ţăranului şi, înainte ca el să ajungă la Sighet, asociaţia evreească de aci e din vreme anunţată în aşa fel, în cât, spre marea şi revoltătoarea lui surprindere, ţăranul îşi vede marfa sa ocolită de cumpărători — cari sunt nnmai evrei — ofe-rindu-i-se un preţ mai mic decât cel oferit de agenţii sau samsarii din Ieud. In modul acesta, ţăranul se întoarce cu marfa înapoi, acasă, fiind astfel adesea constrâns să se învoească la preţ cu asociaţiile locale evreeşti1. Sub raportul social, Maramureşenii se împart în două categorii distincte: ţăranul de jos şi nemeşul. Această distincţie însă nu e de natură economică, ci morală, de nobleţe familiară: sunt familii de rând cu averi, aceasta însă nu le dă şi dreptul de a fi nemeşe, nobile. In privinţa aceasta, istoria trecutului maramureşean ne arată că mai toate satele au avut familii care au fost onorate cu diferite titluri de nobleţe din partea conducătorilor fostului imperiu austro-ungar, multe din ele păstrând până în ziua de astăzi asemenea titluri constând din hrisoave-pergamente. Din numeroasele nume de familii nobilitare, înregistrate de Ion Mihâlyi în lucrarea sa 2 extragem câteva şi anume: Bale din Ieud, Bud şi Buda, Duma, Gorzo sau Gorzu, Sas, Stan, Vlad etc. Numele lor există şi astăzi în satele maramureşene3, toate considerându-se nemeşe. Această diferenţiere socială din trecut s’a perindat până în zilele noastre: deşi cu nuanţe mai ştirbite, totuşi ea se menţine în aşa grad încât rar se constată legături de sânge între aceste două clase, chiar dacă nemeşul ar fi sărac lipit pământului — şi cazuri de felul acesta nu sunt izolate — căci ele nu sunt în funcţie de avere, şi un nemeş tot nemeş rămâne, chiar dacă lucrează cu ziua la unul parvenit sau că e zeleri. Familia Stan din Săpânţa — pentru a da un singur exemplu — astăzi e cu totul scăpătată; totuşi nu şi-a permis să se încuscrească decât tot cu o familie de nemeşi, şi anume cu Pop. Cu toată această deosebire, nimic din ce ar putea exterioriza caracterul vre-unei clase de clăcaşi sau de iobagi faţă de ciocoi nu se poate constata în relaţiunile zilnice ale ţăranilor maramureşeni. Pretutindeni vezi aceeaşi comunicativitate democratică între ei, fără ca totuşi să se încalce distincţiunea morală de care trebue să se bucure fiecare. O singură clasă apare în ochii Maramureşeanului ca fiind oarecum streină de sufletul şi mentalitatea lui: domnariisau domn'ii: textul al DLVIII-lea * * 1 Nu intră în cadrul acestei lucrări relevarea cduzelor social-economice a acestei stări de lucruri. Subliniez numai faptul că această încătuşare economică a devenit atât de acută, încât Maramureşul poate fi socotit ca o reală pepinieră evreească din acest punct de vedere. * Diplome maramureşene din secolul al XIV-lea şi al ’XV-lea, 1900. * Pentru Balcu şi Gorzu, cf. textul DVIII, iar pentru Stan, cf. pag. 42 etc. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XIII evidenţiază acest separatism social care, de altfel, reiese întru câtva şi din versul Mn'ie ’m pla£e omen’ia Ca la domn'i c&nţălăria (66®*). Această diferenţiere de clasă — în afară de unele caracteristici ale ei cari sunt inerente oriunde şi oricând în împrejurări identice — aparţine, ca origine, trecutului: prin domni ţăranul înţelegea înainte de război pe stăpânii politici şi administrativi, adică pe Unguri (cf. textul DLX) pe cari poporul niciodată nu şi i-a apropiat sufleteşte, întru cât simţia o repulsiune etnică ce egala cu prisosinţă dispreţul cu care Ungurul întâmpina pe un Olâh. Prin repercuţie socială, ea s’a menţinut întrucâtva şi astăzi, faţă de «domnarii» români — aşa cum se constată în textul citat mai sus —, mai ales că nici acest ţinut românesc n’a fost scutit de plaga corupţiei post-belice (cf. textul DLXVI). Adevărat separatism social apare faţă de elementul evreesc — fapt, de altfel, explicabil. Textele DXLVII, DXLVIII şi DLIII rămân în această privinţă documente vii. Ceva mai mult: prin noţiunea om Maramureşeanul înţelege un «Român» sau, în general, un «creştin», niciodată însă un «Evreu». E caracteristică această distincţie aşa cum reiese ea din expresia «un om şi up Zid»: — Pe cine ai întâlnit în drum, Ioane? Un om şi un Zid. Situaţia politică şi etnografică a satelor.— Dacă nu prin alte mijloace, cel puţin prin însăşi trecerea trenurilor din vechiul Regat în spre Occident celelalte ţinuturi româneşti, astăzi eliberate, îşi vedeau continuu întreţinută speranţa focului sacru al aspiraţiunilor naţionale, pe când Maramureşul, prin situaţia sa geografică, era fatal exclus din sfera de directă propagandă naţional-românească, cu îndemnul căreia să-şi întărească sufletul spre aceleaşi aspiraţiuni. Nordul Europei nu prezenta nimic care să atragă pe un Român din Regat, şi chiar dacă ar fi prezentat ceva, nu Maramureşul era drumul spre acest Nord. Iată, deci, că elementul etnic maramureşean segăsia aproape cu totul izolat de românismul vechiului Regat, neavând nici un fel de contact, nici chiar pe cale religioasă. Foarte rar se întâmpla cavre-o câţiva să pornească din ţara lor pe jos şi, în timpul primăverii, să fie de ziua hramului la Mănăstirea-Neamţu din judeţul Piatra-Neamţ— ceea ce am putut constata şi în timpul războiului, în primăvara anului 1918. La această izolare venia să se adauge pronunţata şi sistematica tendinţă de maghiarizare a Ungurilor faţă de întregul element românesc de peste munţi. Pe cale culturală rezultatele au jfost aproape inexistente. Un singur caz de rătăcire religioasă dar absolut iconştientă mi s’a întâmplat să înregistrez în Bârsana, când un ţăran mi-â spus că în ziua de 17 august (1920) e Sfântul-Ştefan. Pentru ştirbirea treptată a individualităţii etnice a Maramureşului ei au recurs la felurite mijloace. www.dacoromanica.ro XIV TACHE PAPAHAGI Unul dintre acestea, care a devenit o reală pacoste crescândă pentru populaţia băştinaşă, a fost hotărîrea de a permite Evreilor din Galiţia cari erau izgoniţi de acolo ca să se aşeze în satele româneşti din Maramureş ca şi în cele din Ţara Oaşului, înlesnindu-le toate posibilităţile unei dominaţiuni economice. înainte deaschiţa istoricul acestei imigrări evreeşti, voi releva câteva consideraţiuni etnografice pe care ni le ofere Ţara lui Drăguş-Vodă l. Exceptând capitala judeţului precum şi grupările Borşei cari sunt în număr de patru (Poienile, Repedea, Pietroasa şi Băile-Borşei), numărul total al localităţilor — sate şi cătune — existente în Maramureş se ridică la 55. Opt dintre acestea şi anume: Remete, Lunca, Rogna-de-sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile-de-sub-munte şi Luhi sunt rutene; două sunt locuite în majoritate de Unguri (Câmpulung şi Cost iui) 1 2; iar restul de 45, la cari se pot adăuga şi cele două cătune mănăstireşti: Mănăstirea-Giuleştilor şi Izvorul-negru, sunt româneşti. In afară de Coştiui şi Ocna-Şugătag cari au aspectul unor mici orăşele atât ca înfăţişare, cât şi ca viaţă — amândouă fiind electric luminate — toate celelalte prezintă acelaşi tip de case şi aceeaşi viaţă. Limba dominantă e, fireşte, cea românească, pe care o vorbeşte şi întregul element evreesc pripăşit aci. Rutenii îşi menţin încă graiul; totuşi, românizarea lor e pe cale de a se efectua, întru cât limba română a început să pătrundă şi în satele lor, cum e cazul mai ales cu Rona-de-sus. Trecând peste elementul evreesc care nu poate fi confundat cu niciunul dintre celelalte elemente conlocuitoare, deosebirea etnică, din punct de vedere al tipului fizic, între Ungur şi Român nu prezintă nici o piedică, mai ales că aci intervine şiocupaţiunea, dar mai cu seamă portul. Ceva mai greu de stabilit e distincţia dintre Rutean şi Român, pentrucă şi primul are mai mult sau mai puţin acelaşi port. Totuşi, înfăţişarea Ruteanului e, în trăsături generale, cam roşcată şi cu ochii albaştri, iar portul, atât la femei cât şi la bărbaţi, îşi are mici caracteristici distinctive. Revenind acum la elementul iudaic, vom căuta să-l încadrăm în adevărata realitate a existenţei lui şi în lumina în care apare în ochii Maramureşeanului. Fără a recurge la alte izvoare, cum ar fi documentele istorice, sau cele de arhivă judeţeană etc., pentru schiţarea sălăşluirii evreeşti în toate satele Maramureşului3 mă voi servi de mărturiile vii ale bătrânilor din sate — mărturii a căror importanţă şi interes documentar nu pot fi trecute cu vederea. 1 In conformitate cu forma sub care apare acest nume în documente, şi de acord cu adnotările lui Ioan Mihâlyi în ale sale Diplome maramureşene ca şi cu observaţiunea lui Cornel I. Sânjoan în Anuarul al II-lea al liceului de fete din Sighetul-Marmafiei pe anul şcolar 1920-1921, pag. 4, cred că forma corectă şi reală a descălecătorului Moldovei e Drdgtiş, nu Dragoş. 3 Element unguresc numeros există şi în Ocna-Şugătag. 3 Proporţia populaţiei evreeşti în sate e variată. Contingentul cel mai mare îl prezintă Borşa. Locuesc în număr mare în Săliştea, Dragomireşti, Rozavlia, în cele trei Vişee, în Moisei, Vad, etc. Sunt însă şi sate — mai ales cele sărace şi mai retrase, www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XV Până la jumătatea secolului al 19-lea existenţa acestui element în sate poate fi considerată ca fiind totalmente necunoscută. Astfel, bătrânul Dumitru Vlad din Săliştea ne relatează că în 1859 un singur «Zid» a fost în această comună (cf. textul al DVI-lea). După mărturiile bătrânilor cuheni, în 1848 în Cuhea existau numai patru familii — pe când în 1917 au fost înregistrate 417 suflete evreeşti. In fine, bătrânul Ion Iacob Pasca din Ieud, în vârstă de 95 ani, îmi reiate în ziua de 24 ianuar 1924 următoarele: «D'e cînd m’am trezît ey, apoi numa £în£ 2îdz o fo’ ai£i în îeud: Lăjm, Căpk'iţă, Mun'ioc, Şoldu ţî Ţală». Toate relatările bătrâneşti auzite şi în alte sate, ca Budeşti, Crăceşti, Giuleşti, Strâmtura, Săcel etc., fixează venirea Evreilor în Maramureş în jurul anului 1850. Elementul acesta eterogen, care e foarte prolific, astăzi s’a înmulţit pretutindeni, şi, dacă s’ar fi menţinut stăpânirea ungurească, în câteva decenii multe sate şi-ar fiînstreinat caracterul lor etnic, întru cât imigrările evreeşti din Galiţia rusească erau anume favorizate în Maramureş. Cazul cu Borşa e tipic: o treime din populaţia acestei comune e formată din Evrei cari locuesc în Borşa propriu zisă, în timp ce cea mai mare parte din Români sunt împrăştiaţi prin împrejurimile Borşei. In atari condiţiuni, etnografia istorică a neamului românesc ar fi înregistrat, probabil, un curios şi necunoscut proces de amestec şi, poate, de contopire etnică între două elemente radical distincte ca rasă, religie, grai, viaţă, suflet etc. Dar, caracteristica aşezării sale fizico-economice nu o constatăm numai în Borşa. In general, toate satele sunt situate în lungul şoselei naţionale, care merge paralel cu cursul apei; în oricare sat, strada principală, care e însăşi şoseaua ce-1 străbate, 6 locuită aproape în întregime, de o parte şi cealaltă, de Evrei. Ca tip fizic, Evreul e în genere pipernicit la chip, de o statură care nu ar pleda în favoarea teoriei — de altfel fanteziste — a «Jidovilor» cu sensul de «uriaş». Ca port, în afară de îmbrăcăminte, se caracterizează prin perciunii lungi şi în formă de spirală pe cari îi poartă deopotrivă copii şi bătrâni (cf. planşa III şi IX, 2). Sunt excesiv de habotnici şi, în caz de pericol, foarte apropiaţi prin religie. In dimineaţa unei nopţi de ianuar, la orele 5, întâlnesc rând pe rând câţiva copii mergând în afara oraşului Sighet. Intrebându-i unde se duc, toţi mi-au răspuns că merg la âşcolă, ca să înveţe idiş— «idiş» pentru care înfruntau ger, viscol şi chiar teama de lupi, sculându-se cu noaptea în cap. In religiozitatea care îi leagă, supremaţia lor economică e o completă sfidare a legei repausului duminical: în Sighet, ca şi în sate, toate prăvăliile lor mai îndepărtate de drumul de ţară — în cari trăesc foarte puţini, cum ar fi Poieni, Glod, Hoteni, Breb etc. In fine sunt sate cari — deşi mari şi bogate — nu se lasă copleşite, având o organizaţie mai solidă sub raportul cultural, naţional şi economic, cum ar fi Ieud etc. www.dacoromanica.ro XVI TACHE PAPAHAGt sunt închise în zi de sâmbătă, rămânând deschise în schimb în orice duminică sau sărbătoare legală ori naţională. In ceea ce priveşte contactul acestui element cu populaţia românească, cadrul în care apare din punct de vedere etno-social şi moral este acela ce se desprinde din caracterizarea că «2idul e ucigătorul lui Hristos», şi că «2idu-j sfţedrele dracului» (cf. textele DXLVTI, DXLVIII şi DLIII). Sub acest aspect nu e lipsită de interes caracterizarea pe care a făcut-o un bătrân păstor borşan. In după amiaza zilei de 20 april 1924 (Dumineca Floriilor) stăteam de vorbă în drumul mare din mijlocul Borşei cu un grup numeros de Români borşeni. Şoseaua era împănată mai mult de «2idz» — ziua aceea fiind o zi de Paşti pentru ei. Povestind de îndrăzneala Evreilor borşeni cari, sub dominaţiunea ungurească, au ucis într’o noapte cu lovituri de securi pe comerciantul român Hojda din cauza zdrobitoarei concurenţe economice pe care le-o făcea şi trecând apoi la copleşitoarea mizerie în care trăeşte populaţia, bătrânul păcurar a spus următoarele: «Domn'işorule, duma-ta ştii ce-s a£elga Ci pară o corbţâ: îs parede păsări n'egre. D’apoi aşa sînt şî Zidzî cînd îi vedz pă drumu ţări. 'Ep am fo’ păcurar hăt multă vreme şî am păcurărit şî iarna, şî vara. D’apoi primăvara, când tund'em oile, d'e să văz ga’ una o două bet'egi o şk'igapc, slabe tare, apoi le lăsăm la şes, nu merem cu ele la munt'e. D’apoi corbgii numa cum văd că parede oaie bolga’, d’apoi unu cît'e unu zin'e la ga şî o diocăn'ga’ cu diocu pă sk'inare pînă de o răn'ga’: apoi paia, dacă n’are cotare, în tăt'e dzîle ga sldbcga’ ş’apoi vedz cum corbţii zin tăţ la ga şî dau aşa cu diocu pînă de o omorăsc şî mîncă apoi d'in ga. D’apoi, uit'e, aşa-s şî Zidzîi cu noi, Rumîn'ii: pă care văd sărac şî betgag, apoi îl diocăn'esc hăt bin'e, pînă-l duc la grpapă». In atari înprejurări, evident că tenacitatea de rasă cu care elementul românesc în genere îşi strecoară prin vitregia furtunoasă a secolelor individualitatea etnică trebue relevată deopotrivă şi la Românul maramureşean. La aceasta a contribuit, fireşte, şi biserica prin aceea că, fă-cându-şi mâi mult sau mai puţin cu prisosinţă datoria creştină, a angajat prin însăşi aceasta, şi laolaltă cu şcoala, şi pe cea naţională. Biserica.— Astăzi, când lupta religioasă a făcut loc luptelor naţionale, de sigur că individualitatea etnică a unui popor fără tradiţii culturale vechi nu poate fi separată de «legea» pe care a profesat-o şi sub scutul căreia s’a putut menţinea. Aceasta mai ales în Maramureş, unde ştim că istoria literaturii române înregistrează o însemnată mişcare literară religioasă în secolul al 16-lea. Poporul maramureşean e religios prin tradiţie. îşi păstrează cu sfinţenie credinţa strămoşească, respectă biserica, fără a fi renunţat, totuşi, complet la fondul religios aparţinând cultului păgân, fond ce reiese de credinţele şi superstiţiile sale (cf. pag. xxxix şi urm.). Pentru a evidenţia această îmbinare religioasă bazată pe caracterul patriarhal al concepţiei sale religioase ca şi pe cel al structurii sale sufleteşti, voi releva două cazuri. Cu câteva decenii în urmă, în Săcel trăiţi un protestant bogat, dar ateu. A murit în subsolul casei. In momentul în care urma să-l ducă www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XVII de acasă spre cimitir, începe o furtună înspăimântătoare: acoperişurile caselor azvârlite, oamenii de pe străzi duşi de vânt etc. Cortegiul funebru s’a oprit în casă. După câteva ore îl pornesc spre groapă într’o ploaie torenţială. După ce cosciugul a fost aşezat în mormânt şi înainte ca ţărâna să fie trasă asupra lui, ateul a fost fulgerat, fără ca acei ce stăteau în jurul mormântului să fie atinşi de trăznet. De notat că cosciugul era făcut din metal argintat. — In credinţa lui religioasă, poporul a atribuit furtuna şi fulgerarea survenită ateismului celui mort. Al doilea caz s’a petrecut în Crăceşti. Păstoria pe atunci preotul Făt Ioachim. In timpul primăverii, ca şi în timpul verii — luni de-a rândul — nu plouase de loc. Populaţiunea se arăta extrem de îngrijorată. S’a recurs la cuvenitele procesiuni religioase cu k'irarecsa: nici un rezultat. Atunci sătenii, conform unei credinţe vechi, roagă pe preotul lor ca, în procesiune, să dea jos din clopotniţă clopotul bisericei şi să-l pună ct-moi în râul Mara pentru casă înceapă să plouă. Preotul s’a opus din răsputeri, dar sătenii, fără să ţină seamă de opoziţia lui, l-au dat jos şi l-au dus în Mara. Puţin după punerea «a-moi» a clopotului în apă a şi început să plouă din plin. Iată, deci, cum survin şi întâmplări cari întăresc oarecum tot ce aparţine ca fond cultului păgân. Exceptând asemenea credinţe inconştiente şi inofensive, poporul nu desconsideră biserica. De câteva decenii practică un frumos obicei, pe care îl găsim şi în alte părţi, şi «anume acela ca salutul de întâlnire între doi «oameni» să fie astfel: în loc de «bună ziua» să se zică «laude-se Isus Hristos» sau, prescurtat, numai «laude-se», la care să se răspundă prin «lăudat să fie în veci, amin», sau «în veci, amin», sau «totdeauna, amin», — obicei pe care îl au şi cei din ţara Oaşului. Biserica maramureşeană este exclusiv greco-catolică în toate satele, afară de Săcel şi Dragomireşti unde găsim câte o biserică a orîntarilor — adică greco-orientală — pe lângă cea unită. In anii din urmă Valea-por-cului a trecut în întregime la ortodoxism, iar Fereştenii şi Comeştenii au trecut în vara anului 1924 în majoritate la ortodoxism. In urma războiului a început să apară în anumite sate o sciziune religioasă care ar putea fi dăunătoare în cazul când ea ar lua proporţii. E vorba de secta pocăiţilor. Pocăiţi există aproape în toate satele maramureşene, dar în număr cu totul redus; mai numeroşi sunt în satul Vişeul-de-jos. Ei susţin că oricare muritor poate — şi nu-i nici un păcat — să îndeplinească singur orice atribuţie a preotului şi nu înţeleg de ce preotul, de vreme ce se socoate ca mijlocitor între muritori şi. Dumnezeu, ia bani pentru această mijlocire. După ei satul poate fi lipsit de cler. In actualele prefaceri sociale, pricinuite de urmările războiului, atari credinţe ar putea cu uşurinţă converti sufletele slabe şi copleşite de neajunsuri. Poporul, totuşi, îi opune o rezistenţă care rezidă în propria lui tradiţie de credinţă strămoşească. E interesantă, în această privinţă, interpretarea unei constatări făcută la Fereşti: în casa unui pocăit a apărut un şarpe negru şi mare care nu se îndepărta de acolo; poporul a interpretat acest caz în sensul unui avertisment dumnezeesc faţă de pocăit, spre a-1 îndruma pe calea părăsită. www.dacoromanica.ro XVIII TACHE PAPAHAGI Din punct de vedere al dependenţei administrative a bisericei maramureşene, nu intră în cadrul acestei lucrări trecutul istoric al ei. Amintesc, totuşi, în treacăt de următorul document găsit în biserica din Cuhea şi care astăzi e în posesia preotului Atthur Anderco din Ieud: e vorba de un antimis, scris pe pergament, care sună astfel: A£e(s)ttt A(n)timi(s) satt sfi(n)ţi(t) şi satt bl(a)g[oslo]vitQ cu mâna iubitoriului de D(u)mnedzeu xv(q) Iacpu(l) Rădăuţului la anii 7zoo[= 1692]. In aceeaşi biserică din Cuhea s’au mai găsit şi trei alte antimisuri, dar ruseşti, scrise pe pânză şi cari par a fi posterioare celui reprodus mai sus, din care ar rezulta că Cuhea depindea de episcopia din Rădăuţi,, nu de cea din Muncaci. Mă opresc însă ceva mai mult asupra laturei arhitectonice pe care ne-o prezintă biserica maramureşeană. Exceptând cele câteva clădiri ridicate de pe la 1880 încoace, toate bisericile satelor prezintă unul şi acelaşi tip arhitectonic, caracterizat prin aspectul stilului gotic (cf. planşele XVIII şi XIX). Sub raportul zugrăvelilor, interiorul celor mai multe nu prezmtă aproape nimic interesant, afară de câteva, printre cari amintim Biserica-din-Deal din Ieud de care va fi vorba mai jos. Ca vechime, multe din ele datează numai de câteva secole. împrumutând datele apărute în Calendarul asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş (1921) precum şi cele publicate de preotul I. Bîrlea în Gazeta maramurâşanâ din 14 noembrie 1924, dau aci o listă a unora din ele, pentru a se vedea epoca de când datează ca clădiri: In Apşa-de-mijloc, două biserici: una din 1440, «iar cealaltă şi mai veche»; In Apşa-de-jos, o biserică din 1561; In Breb, biserică datând dinainte de 1531; In Budeşti, biserica din «giosani» datând din 1643; In Călineşti, bisericuţă din 1663; In Cuhea, biserică din 1718 — posterioară năvălirii Tătarilor; In Ieud, Biserica-din-Deal pare a fi datând din 1364; In hotarul Moiseiului, Mănăstirea «Izvorul-negru» din 1600; In Sarasău, biserică de piatră din 1700; In Sat-Şugătaş, biserică din 1745; In Sălistea, biserică din 1680; In Sîrbi, bisericuţă din 1532; In Strîmtura, biserică din 1667 etc. O bună parte din aceste mici dar nepreţuite adăposturi sufleteşti şi păstrătoare minunate de lege românească, sub imperiul lentei dar inevitabilei distrugeri a vremii, a secolelor, încep a deveni cu timpul nişte pioase rămăşiţe cari nu vor mai putea servi de locaş sfânt credincioşilor. Mânăstirea-Giuleştilor, bunăoară, originală prin bârrtele sale cari con-stitue păreţii, îşi vede întreaga zugrăveală şi inscripţie din interior ameninţată cu ştergerea, din cauza intemperiilor vremii. Acelaşi lucru se petrece şi cu bisericuţa de lemn din Borşa, întru cât zugrăveala e www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XIX făcută direct pe grinzi. Ceva mai bine se păstrează interiorul Bisericei-din-Deal din Ieud, care, pentru epoca în care e făcută, prezintă un vădit interes pentru pictura bisericească. Astfel, în prima despărţitură a bi-sericei, care e rezervată femeilor, în dreapta ca şi în stânga uşii, se găsesc zugrăveli de o însemnătate reală: scene cu caracter pur religios şi unele cu caracter laic, însoţite cu câte o inscripţie explicativă, servesc drept tablouri de pilde intuitive pentru viaţa pământească a omului. In stânga uşii, de exemplu, se vede reprezentat, conform concepţiei religioase a epocei, iadul: pentru fiecare păcătos din viaţa lumească (tâlhar, băutor, fumător, cismar necinstit etc.) e redat câte un chin; aşa, bunăoară, femeia care nu vrea să nască e reprezentată ca fiind suptă la sâni de doi şerpi etc. De-asupra iadului se văd scene înfăţişându-ne «niamu jidovesc, niamu turcesc, niamu tătărăsc, niamu HarapilorQ) etc. In încăperea bărbătească a bisericei sunt redate scene din viaţa biblică, având fiecare câte o inscripţie, cum ar fi, de pildă, următoarea: «Kainii pre Avelii au ft>mori(t)» etc. întreaga zugrăveală, din care reproduc două scene în planşa XVII, 2 şi XVIII, i, vădeşte un arhaism interesant în felul lui, simplitate, multă naturaleţe, o expresivitate relativ puternică şi o naivitate pronunţată în convingerea profundă a credinţei reprezentate în toate aceste scene zugrăvite. Zugrăveala Mănăstirei-Giuleştilor e, din acest punct de vedere, mai simplistă, mai naivă, ducându-ne şi ea spre o provenienţă rusească. Arhaismul, ca şi primitivitatea simpatică şi originală a Bisericei-din-Deal din Ieud reiese nu numai din înfăţişarea ei cu ferestruici mici de tot — ca şi la toate celelalte de altfel — ci şi din înseşi obiectele din interior, dintre cari amintesc numai scara care serveşte pentru urcat în pod de unde se trage clopotul : e făcută dintr’o singură bârnă de stejar, pe care sunt săpate trepte rotunjite şi alunecoase, în cari de-abia încape jumătatea talpei piciorului. Din întreaga această simplitate expresivă şi plăcută a bisericei maramureşene, ceea ce trebue relevat cu satisfacţie sufletească e faptul că ea a servit în decursul vijelios al atâtor amar de secole de cel mai puternic scut al menţinerii individualităţii etnice româneşti în acest ţinut nordic al României întregite. Ocupaţiunea ţăranului şi avuţia Maramureşului, — Principala ocupaţiune a Maramureşenilor o formează creşterea vitelor care e determinată de configuraţia terenului. Singura resursă pe care contează această ţară întru îndestularea nevoilor zilnice rezidă în păstorit şi vite mari. In această privinţă, prin noua delimitare politică a graniţelor româno-cehoslovace, Maramureşul decade mult, pentrucă peste ioo de munţi din nordul ca şi din sudul Tisei, pe cari înainte de 1914 îi întrebuinţa pentru păşunatul de vară, astăzi îi pierde, aşa că cele mai multe turme de oi ale Maramureşului, ca şi vitele mari supt silite să văreze în puţinii munţi din jurul Borşei rămaşi României, întru cât lanţul muntos sud-vestic — Ţibleş-Gutâi — ca şi hotarul Săpânţei nu pot îndestula turme mari şi numeroase. In urma acestei www.dacoromanica.ro XX TACHE PAPAHAGI situaţii politice, o bună parte din fânul pe care ţăranul maramureşean îl coseşte vara în jurul satelor o mănâncă vitele chiar în timpul verii, pe când înaintea războiului îl întrebuinţau aproape în întregime numai iarna, când toate vitele lor părăsiau, odată cu toamna, munţii Galiţiei cari le serviau de văratec. Din această cauză Maramureşenii s’au văzut siliţi să reducă mult din extensiunea de odinioară a păstoritului, văn-zându-şi o parte din oile şi boii lor. Că păstoritul maramureşean se practica înainte de război pe o scară mult mai întinsă, aceasta reiese cu prisosinţă şi din diferitele relatări culese de la păstori bătrâni cari «au păcurărit» timp îndelungat 1. Reproduc numai două. In iulie 1921, ducându-mă la stâna lui Dunca din Giuleştipe dealul Cicirlău (Valea-Măstăcănişului), în legătură cu tran-shumanţele păstoreşti, păcurarul Răgn’ic G’eorţe, de 54 ani, îmi spunea următoarele: «Amu pînă ’n bătaie mergam cu oile câtă ţaţa leşgască, cătă răsărit, pă munt'ele Ră-descu, şî pă Radu — mn'eădaş cu el —, şi pă Copk’ilaşu, şî pă H'erştu — tăt mn’eidaş cu el —, şî pă Groapa-Mutuluj. Apoi în Tomnat'ec mersa Bcrbeşten’ij; Văd'en'i mersa în Ungurească şî Vădănţască. Pe valea Izei, şi anume în Ieud, Petre Rus, poreclit Băzai, de 57 ani, îmi relata în 23 decembrie 1924 următoarele: «Is păcurar d'e 37 ai. Intîj am vărat în Grdhot, cătă Poien'ile-d'e-su-munt'e; apoi în Preluca-Ulmului, cătă Ţîboy; în Arşiţa, în Zîmbroslav; apoi am \ărat în D'galu-Braduluj, în Bîrzaba, în Măgura-âgamănului, în Ggamăn, în Arşîţa-şopîrlei, în Zîm-broslăzii, în Sălăşîmuri; apoi, cătă Borşa, am vărat în cursura Borşei, pă Pk'etros; apoi, amu, am vărat cătă Ceh'j, în Zngapănu-Hînk'i, în Olan — tăt la Ceh'i —în Prislopu-Olanului, în Popăd'ia, în CeuSîj, în Cucu, şî mai d'epart'e, cătă Galiţîa». Relatări identice cu aşezarea mutărilor2 lor în munţii din nordul Tisei am notat şi de la păstorii din împrejurimile Borşei, ca şi de la cei din Săpânţa. De altfel extensiunea acestei ocupaţiuni rezultă şi din Însăşi poezia maramureşeană. Feluritele aspecte pe cari ni le ofere păstoritul le vom releva în capitolul folklorului. Aci remarcăm numai că, deşi această ocupaţiune a fost destul de desvoltată, totuşi Maramureşenii nu ştiu să întrebuinţeze laptele pentru fabricarea mai multor feluri de brânzeturi, pe cari apoi să le poată exporta. Ei fac numai «caş» şi aproape exclusiv pentru ei, cu toate că ar avea destul lapte, mai ales că ţara lor le ofere păşuni minunate, cari ar fi foarte prielnice şi agriculturei * *_ Din cauza aceasta, din punct de vedere economic, păstoritul lor rămâne o ocupaţiune închisă între graniţele ţării lor — ceea ce de altfel, se constată în mai toate regiunile păstoreşti ale domeniului românesc nord-danubian; 1 «Pentru felul în care păstoritul se oglindeşte în literatura populară, cf. pag. ş^LVII şi urm. * Pentru sensul formei mutare (cf. Glosarul), vezi şi I. Mihâlyi, Diplome maramureşene, 629. De relevat în privinţa aceasta că, din apicultură Maramureşul şi-ar crea un venit bogat şi frumos, întru cât plaiurile cu apele sale ofer teren foarte bun. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXI laturea economică a ei o exploatează, astfel, alţii. In această ordine dc idei, nici grija pentru o fructificare crescândă, mai bogată şi mai variată a produselor păstoreşti nu se constată, totul fiind redus mai mult sau mai puţin la o producţie primitivă 1; după cum, pe de altă parte, gândul de a poetiza această viaţă, dându-i o înfăţişare cât mai atrăgătoare din care să se vadă o rivalitate între stâni, e cam strein de preocupările păstoreşti — ceea ce în viaţa păstorească a Aromânilor formează una din preocupările de căpetenie mai ales în timpul primăverii, ca şi toamna, când au loc transhumanţele după păşunat. In afară de turmele de oi, în munţii acestei ţări vezi şi numeroase cirezi de boi cari, prin rasa lor ca şi prin păşunatul bogat şi ales al ţinutului, atrag admiraţia vizitatorului: frumoşi, mândri, de coloare roşcată şi mai ales cafenie, foarte graşi, întru cât sunt scutiţi de orice transporturi ca şi de orice muncă agricolă; sunt boi de rasă elveţiană pe care statul ungar o importase şi căreia îi rezervase teren prielnic creşterii sale chiar în Maramureş. O altă rasă, căutată şi bine preţuită, e aşa numita Algau, care poate aduce acestui judeţ un venit important. Evident că, în afară de păstorit, celelalte ocupaţiuni ale Maramureşenilor sunt în funcţie de ceea ce ce ofere pământul satelor lor. Acolo unde se pot face oarecari semănături — bine înţeles, de toamnă, întru cât bruma acestui anotimp le apucă de timpuriu în aşa fel, încât ţăranul e silit să-şi importe pânea de toate zilele — el se mai ocupă şi cu agricultura; după cum Borşenii, de exemplu, graţie pădurilor din hotarul comunei lor, se ocupă cu lemnăritul, şi anume cu transportul buştenilor etc. Cât priveşte ocupaţiunea femeilor, ceea ce trebue relevat, mai *ales pentru trecut, este ţesutul covoarelor, în care Maramureşeanca îşi desfăşoară tot talentul său artistic. Covoarele maramureşene sunt remarcabile nu numai prin originalitatea regional românească a motivelor ci şi prin ţesătura lor; de amândouă părţile cu aceeaşi faţă, ceea ce necesit ă timp îndelungat, pricepere şi răbdare din partea femeilor (cf. planşa X, 2 şi 3 şi XI i şi 3. Intr’o duminică (25 iulie, 1920), femeia Ileana Ciceu (34 ani) din Budeşti îmi spunea următoarele: Trgabă să sij lşatră şî si aj cap bun ca să şt'ii faJe aşa; a£ele femei sîm rare aşa pin sat şî le dzîCem ’mpk' istritpare. întreaga producţie textilă anterioară războiului se mai caracterizează şi prin aceea că diferitele colori date covoarelor sunt extrase din fierberea unor anumite plante, fără a recurge la văpselile de prăvălii. Procedeul acesta — astăzi căzut în dezuetudine din motive uşor de înţeles — asigura covoarelor nu numai o plăcută şi discretă armonizare a colorilor, ci contribuia ca ele să nu se poată decolora niciodată, fie că ar sta în bătaia soarelui, fie că ar fi fierte. Astfel drobşornl se întrebuinţează pentru 1 Voi releva altundeva paralela vieţii păstoreşti nord-dunărene faţă de păstoritul Aromânilor, din care se va vedea superioritatea acestuia atât din punct de vedere economic cât şi ca pitoresc etnic. www.dacoromanica.ro XXII TACHE PAPAHAGI extragerea coloarei galbene, sovîrvul pentru coloare roşie, coaja de arin — ca şi galaschinul — pentru cea neagră etc. Toate covoarele sunt ţesute numai de lână şi prezintă o asemănare remarcabilă, şi ca desemn chiar, cu cele ţesute în Basarabia; atât numai că sunt aspre la pipăit, întru cât lâna din care sunt făcute nu e rudă. Ca aspect, aceleaşi motive simple, frumoase şi atrăgătoare, cu o simpatică îmbinare a colorilor, le găsim şi la traistele pe cari le poartă mai cu seamă Maramureşencele mai în fiecare vineri, când e «mărturie» sau zi de târg la Sighet. In privinţa aceasta, a traistelor, am constatat că excelează femeile din Săpânţa — şi aci ar trebui să mai avem în vedere şi caracteristicele sufleteşti ale Săpânţeanului (cf. pag. xxvu ) —, după cum valea Cosăului şi a Marei posedă covoare mai frumoase. Maramureşeanca face şi alte ţesături, cum sunt bunăoară velinţele sau cergile, cari prezintă mare asemănare cu cergile pe care le ţes femeile aromâne din munţii Pindului. Din acest punct de vedere, e regretabil că această artă naţională a început să decadă mult, mai ales că şi ea ar putea deveni o frumoasă sursă pentru existenţa zilnică. Sub raportul uneltelor pe cari femeia maramureşeancă le întrebuinţează la ţesut, cele mai multe sunt aproape identice, atât ca formă cât şi ca numiri, cu cele cunoscute în celelalte regiuni româneşti (cf. planşa X, i şi XII, z). In legătură cu această ocupaţiune, reproduc aci o scurtă descriere dată de aceeaşi Ileană Ciceu din Budeşti (cf. pag. xxt); Cîn vrem a ţâse, trgabă să pun'em mai întîje t'jara pă urdzoi; apoi să sie tăte 2elga und'e li-i locu: sulu d'in napoi, sulu d'in naint'e, stativele, amnari, t'ind'ejca, brîglele, spata, iţalc care trgabă să sie legat'e d'e ăigant'e, ponogi, prinsoare, slobozîtoriu, fuşt'ei şî suveica; după aăelga, treabă hrebănu ca scaun şî cu ic. Apoi, pînă a ţăse, trgabă să ai lină. Lina pînă £e o spălăm îi dzîăem că-i t'inoasă. Apoi o sjerbem; ursucu noi nu-1 hăz-nuim nimn'ica. Scărmănăm lîna şî apoi o tragem în hrebgincă. Cu ga faăfem pir şî canurj. Cu păru faSem gube, şî zagij, şî ăjoareăi, şî dolman. Canura o fa£em urdzătură şî apoi o pun'em pă răşk'itori cu care răşk'im tort. Apoi cu tortu fa£em gem, şî apoi faSem 8ergj, şî făţgaje, şî ţol, şî şt'ergură, şî leped'ee, şî d'esagi, şî cît'e un lat păntu casa o d'e vîndut. De amintit că mai toate aceste obiecte le au şi Rutenii, ca şi Cehii. Am mai putea adăuga la acestea şi cuzelca, precum şi cicricul, cari sunt identice cu cele ale Cehilor 1. Pe lângă păstorit şi creşterea vitelor cari determină pe Maramureşeni ca să întreţină cât mai multe şi mai bune cosalăuri, acest ţinut dispune şi de alte avuţii pe cari le-ar putea exporta cu folos dacă n’ar fi neglijate. Posedă imense păduri de fag, brad şi molift, cari ar putea asigura aproape întreaga -existenţă a locuitorilor. Cele mai multe însă,din cauza lipsei de mijloace de comunicaţie, de căi ferate, sunt lăsate în voia întâmplării şi foarte puţine sunt exploatate, mai ales pe valea Vişeului, în jurul Borşei şi întru câtva pe valea superioară a Izei. Graţie minunatelor adăposturi şi ascunzători pe cari le ofer codrii acestei regiuni muntoase, în Maramureş trăeşte un bogat şi variat vânat de fiare si 1 Cf. CesM Ud, roînlk XIII (1903-1904), pag. 409. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXIII pasări sălbatice, cum: cerbi, căprioare, capre negre 1 (mai ales în munţii pietroşi ai Borşei, în deosebi pe Pietrosul), mistreţi, vulpi, lupi, urşi, pisici, cocoşi etc. Partea nord-estică a judeţului, care este de fapt şi cea mai muntoasă şi mai puţin umblată,în timpul verii ofere adesea păstorilor tablouri fermecătoare când îşi fac apariţia, izolat sau în grupuri, cerbii maiestoşi sau căprioarele elegante. Sunt, iarăşi, pline de interes zoologic, îmbinat cu multă poezie, vânătorile din luna april după frumoşii cocoşi negri-aurii cari, atunci când cocoşesc (orele 3 de dimineaţă), pot fi uşor vânaţi,întru cât în acele momente ei «n'ici nu văd, n'ici nu aud, fără numa găina». In afară de cherestea, munţii Maramureşului sunt depozitarii a felurite bogăţii miniere şi de ape minerale. Iată, bunăoară, câteva din acestea: în Săcel există petrol; în Ieud şi în Dragomireşti se găseşte păcură; slatină există în hotarul multor sate, ca Săliştea, Slătioara etc.; borcutul (apă minerală) ţîsneşte din foarte numeroase isvoare din hotarul diferitelor sate, ca Glod, Poieni, Botiza, Breb, Borşa etc. înainte de război apa minerală din Breb care curge sub poalele Gutâiului atrăgea în vilegiatură o populaţiune numeroasă; izvorul din Botiza e de asemenea căutat1 2. Astăzi mai toate aceste izvoare sunt lăsate în părăsire: de relevat că numai în ţinutul Borşei se găsesc peste 40 de izvoare cu ape minerale. Nici bogăţiile minerale nu sunt exploatate; mici începuturi s’au făcut numai în împrejurimile Borşei. In schimb ocnele de sare din Şugătag-Ocna şi din Coştiui sunt în plină exploatare3. In privinţa bogăţiilor, Maramureşul excelează şi în altă direcţie: dispune de o varietate aleasă şi de o cantitate enormă de fructe atunci când anul e fructifer. înainte de război, numeroase pieţe din oraşele Europei centrale, ca şi cele ale Vienei, erau alimentate şi cu fructele Maramureşului, şi anume cu mere şi pere. Din cauza izolării sale geografice, nici aceste produse nu-i pot aduce un venit ţăranului maramureşean. Port ul şi tipul — Portul său e foarte simplu:încălţat cu opinci, el nu poartă în timpul verii decât «cămaşa» scurtă până la brâu, albă şi cu mâneci largi, ţesută din in sau cânepă şi «gatiile» care sunt foarte largi şi lungi până de-asupra gleznelor. Mai poartă şi o «curea» lată care se ridică până subsuoară, precum şi o straiţă în care odinioară, pe vremea Ungurilor, purta — ca şi Oşenii — câte un cuţit. In zile de sărbători duce pe umeri câte o «gubă» pe care, mai ales pe valea Marei şi a 1 In timpul iernii, o bună parte din cerbi, căprioare şi capre negre cad, din cauza marilor ninsori, pradă numeroaselor haite de lupi cari năvălesc din spre nord. Sunt ierni când aceşti lupi — de dimensiuni cam neobişnuite în lungul lanţului carpatin — cu-treeră în 24 de ore întregul ţinut, devenind un adevărat pericol şi pentru marginile satelor, de unde ridică în spinare până şi cânii. 1 Pentru apa minerală din Săpînţa, cf. pag. VIII. 3 In ceea ce priveşte vechimea exploatării acestor ocne, cf. interesanta notă din I. Mihâlyi, Diplome maramureşene, 618-619. www.dacoromanica.ro XXIV TACHE PAPAHAGI Cosăului, Maramureşeanul o poartă ca pe otogă,oricât de mari ar fi căldurile, iar «feciorii» n’o leapădă nici în vâltoarea horelor de miază-vară. Pe cap poartă «clop». In timpul iernii gatiile sunt înlocuite prin «cioareci» de lână şi au şi «lecrice». Acesta e în trăsături generale portul bărbătesc. Totuşi, ca în oricare regiune românească nord- sau sud-danubiană, portul fiecărui sat îşi are anumite particularităţi după cari se disting unele de altele. Iată, bunăoară, câteva distincţiuni: în Borşa guba e rară, ba chiar cu totul neîntrebuinţată; Borşenii se mai caracterizează şi prin aceea că gatiile lor sunt cele mai lungi, până în dreptul gleznelor, iar la capăt având roituri (=împletitură flocoasă — cf. planşa V, 3); ceva mai mult: ei sunt singurii cari poartă, în număr mai mare, cea mai lată curea (cf. aceeaşi planşă), atât în timpul iernii cât şi vara; şi motivul pentru care o poartă — în afară de cel tradiţional, care e un sentiment de mândrie — e şi acela că, cureaua fiind solidă, le ţine mijlocuLdrept, nu li-1 lasă să se îndoaie nici la ridicarea sau transportul greutăţilor mari, după cum, pe de altă parte, îi fereşte şi de răceli. Izenii se pot cunoaşte şi după gătii, cari sunt mai scurte decât cele de prin celelalte văi. Săpânţenii se disting prin cămaşa lor scurtă: de-abia le acopere pieptul, mijlocul corpului rămânând neacoperit, chiar atunci când încing şi cureaua (cf. planşa 1,1).— Distincţiunile dintre săteni se pot face chiar după aceeaşi îmbrăcăminte, intru cât fiecare sat dintre acele cari folosesc guba se deosebeşte de celelalte prin coloarea lânii: gubă albă, surie, vânătă, albie etc. Până şi la sumane coloarea constitue un criteriu de distincţie, cum ar fi, bunăoară, Săcelul care se distinge prin coloarea neagră etc. Deosebirile acestea devin şi mai pronunţate după văile în lungul cărora se găsesc satele 2. Trecând la portul femeiesc, de relevat că el e aproape identic cu cel din întreaga Românie. Femeile poartă «zaghii», iar cămaşa lor nu prezintă mai de Ioc broderii pe umăr sau pe mâneci, afară de Săpânţa unde se constată puţină broderie — şi aceasta spre deosebire de Rutencele din cele câteva sate pe cari le poţi cunoaşte numai decât după «cosala» frumoasă, făcută cu fir roşu sau albastru, de pe cămăşile lor. Numai în Borşa portul femeiesc diferă puţin, întru cât zaghiile sunt înlocuite prin cătrinţe, iar ciorapii prin «colţuni» scurţi şi anume făcuţi până puţin de-asupra gleznelor (cf. planşa 11,2); faptul acesta determină pe Borşence să umble mai mult cu opinci decât cu cizme, aşa cum umblă femeile din celelalte sate. Borşencele se mai deosebesc de celelalte Maramureşence şi prin 1 1 De amintit aci că şi păstorii au aceeaşi îmbrăcăminte (cf. planşa IV, 1 şi XIV). Singura deosebire ce se poate constata e că gatiile sau (i)smolettâele lor, ca şi cămaşa, sunt înegrite anume în modul următor: le fierb, apoi le îmbibă cu unt, peste care presară funingine, praf de cărbuni sau de galascan; le pun apoi în apă fiartă cu scoarţă de arin, după care le ung a doua oară cu unt. Aceasta, pentru două motive: spre a fi feriţi în tot timpul verii de insecte, întru cât ei nu se schimbă, şi în timp de ploaie să le servească drept impermeabile, graţie faptului că ploaia alunecă fără să poată pătrunde. Acest procedeu îl practică şi păstorii din Bucovina (cf. Dimitrie Dan, Stâna la Românit din Bucovina, 15). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXV originalul şi pitorescul lor leagăn de copil: când se duc la lucru afară din sat, pentru a se scuti de oboseala purtării copiilor pe braţe, ele îi duc în leagăne atârnate de umăr cu o funie, fie că merg pe jos ori călare (cf. aceeaşi planşe). Acest obicei îl au, cu o întrebuinţare mai redusă, şi satele vecine: Moisei, Săcelul şi Săliştea. In toate celelalte sate femeile obişnuesc să poarte guba (cf. planşa VII, 2). Şi în Maramureş însă, civilizaţia vine să înlocuească încetul cu încetul elementele portului ţărănesc cu cele proprii oraşelor. Astăzi se ţese relativ puţin, iar zaghiile încep a fi înlocuite cu sumne cu rgate (cf. planşa VI, 2). Astfel Vadul, find în apropiere de Sighet, îşi vedegubeleîmpuţinându-se, luând un aspect de un fel de suburbie a Sighetului, aşa că, cu vremea, portul femeiesc va suferi o influenţă din ce în ce crescândă din partea celui orăşenesc. Ca tip, Maramureşeanul prezintă asemănare cu Moldoveanul. In general e brun, cu priviri sigure, senine şi pătrunzătoare; robust şi învingător al oricărei munci de munte; cu plete lăsate pe umăr, tăiate pe frunte â la «bretonul» caesarian, şi pe care în fiecare duminecă sau sărbătoare mare şi le unge cu unt chiar în toiul căldurilor de vară 1; trăsăturile feţei mai mult regulate şi severe; nasul roman; cu o caracteristică gravitate în înfăţişarea lui, manifestându-şi prin gest, umblet, ca şi priit plete o mândrie sufletească — spre deosebire de Unguri cari, după dânsul şi-o manifestă prin netunderea şi lungimea mustăţilor—(cf. planşele I; V, 3; VII, 1 etc.). Evident că nu poate fi o unitate perfectă sub raportul tipului fizic la toţi Maramureşenii, după cum iarăşi există mici distincţiuni şi în obiceiul de a purta plete. Astfel în Borşa, mai ales la sexul feminin, apare şi tipul blond-albiu, cu ochi albaştri-senini. Borşanul nu prea obişnueşte să-şi tundă părul pe frunte, ci el îl desparte în două, la mijloc. De altă parte, Săpânţeanul iese, ca tip, din înfăţişarea comună a Maramureşeanului: are trăsături mai regulate, de obicei de statură înaltă şi e mai frumos—ceea ce, de altfel, o recunosc şi celelalte comune — (cf. planşa I, 1 şi VII, 1). In general astăzi, şi acest obicei al pletelor începe să decadă, graţie contactului mai des cu cultura, civilizaţia, cu serviciul militar etc. In Săcel, Săliştea, Dragomireşti şi Cuhea pletele la bărbaţi încep să devină din ce în ce mai rare — tinerii fiind aproape toţi tunşi. La fel şi în Vad. Generaţiile tinere au şi început să renunţe la purtarea lor 2. Viata şi caracterul. — Creşterea vitelor, ca şi puţinele semănături pe cari le îngădue această deluroasă şi muntoasă ţară, face ca Maramureşeanul să-şi petreacă mai tot timpul verii sub cerul liber, pe la «cosalăuri», unde strânge fân şi face otave (fânul cosit a doua şi a treia oară). Aceasta contribue mult la sănătatea lui fizică, aerul, apa, în 1 Motivul acestui obicei trebue căutat în faptul că untul îi scuteşte capul de insecte. Maramureşeanul ţi-ar da şi o explicaţie în sensul că, la o eventuală încăerare, pletele să nu-i aducă neplăceri, trebuind ca, atunci când ar fi înhăţate de inimicul său să-i alunece din măni. * De reţinut că pletele au fost considerate şi ca o mândră exteriorizare a nobleţei; chiar astăzi generaţiile bătrâne nu consimt nici în ruptul capului să-şi tundă pletele, pentrucă o atare hotărîre e socotită ca o curată şi revoltătoare «batgiocură* *. www.dacoromanica.ro XXVI TACHE PAPAHAGI general clima înlocuind în bună parte alimentarea frugală, ba chiar sărăcăcioasă de care dispune. Ceva mai mult: graţie sănătăţii pe care o capătă în timpul verii, rezistă diferitelor lipsuri cari sunt strâns legate de condiţiile traiului său ca şi de rigorile iernii. Astfel, locuinţa unei familii se compune în general şi în cazul cel mai bun din două încăperi, despărţite printr’un antreu: într’una din ele, care e lipsită de foc, se ţine tot ceea ce formează gospodăria unei case; iar în cealaltă, în care se află şi cuptorul, doarme întreaga familie în condiţii mizerabile. Şi anume: de-asupra cuptorului se culcă de obicei copiii mai măricei — în caz că familia e numeroasă, ceea ce nu e o raritate; pe cele două laviţe fixate în lungul a doi păreţi se culcă cei mai rezistenţi ai casei, iar mamele sau bătrânii în pat — în unele case sunt alăturate şi două paturi; copiii mici, în leagăne sau culcaţi în pat. In atari condiţiuni, evident că totul e în paguba sănătăţii lor, mai ales că tot în această încăpere se spală şi se usucă chiar rufele, se găteşte, se coace etc. (cf. şi cele spuse la pag. k). Din cauza acestei stări de lucruri, mulţi din cei cari încă nu sunt bine închegaţi fiziceşte — cum ar fi, bunăoară, copiii până la 12-14 ani — arată palizi la faţă şi cu sănătatea cam zdruncinată. Intr’o duminică (8 april, 1923 — zi de Paşti), găsindu-mă în Borşa, urmăresc de aproape şi această lăture a cercetărilor mele. Din numeroasa populaţie ce venise din împrejurimile Borşei să asculte sfânta liturghie se evidenţia un contrast dureros: ală -turi de tinerii şi bărbaţii bine formaţi, ca şi de bătrânii arătoşi şi venerabili, apăreau şi grupuri de neveste, dar mai ales de fete, a căror înfăţişare mândră, energică, sigură şi plină de drăgălaşe vioiciune muntenească îţi inspira şi o adâncă consternare sufletească: traiul greu de iarnă făcuse ca rumeneala obrajilor lor să fie cam ofilită, iar ivirea lor în haine de sărbătoare să pară nişte sfioşi ghiocei de primăvară, care aşteaptă cu înfrigurare înfrunzirea codrului. In schimb flăcăii se bucură de un surplus de vitalitate. Astfel, tot în Borşa, am asistat în vara anului 19201a o nuntă. Nunta întreagă venise pe jos din Poienile-Borşei. Un flăcău — care era şi o nesecată comoară de strigături — venise chiuind şi bătând în sunetul viorilor şi fără întrerupere şoseaua până la biserică; după cucunie, tot în fruntea nunţii, s’a reîntors mereu dansând pe drum, şi n’a încetat dansul şi chiuiturile până în dimineaţa zilei următoare. De altfel această rezistenţă la flăcăi, ca şi la bărbaţi, se explică prin faptul căaproape ziua întreagă ei o petrec, chiar în timpul iernii, afară, sub cerul liber, după ţîişul vitelor sau cu munca câmpului etc.; aşa că ei sunt mai feriţi de tuberculoză ca şi de alte boale cari seceră multe vieţi printre săteni. Sub raportul moravurilor sociale se arată cumpătat chiar când e în joc sentimentul erotic. Dispreţueşte bunăoară pe «Zid» care permite ca soţia lui, în caz de sterilitate, să aibă latitudinea ca să recurgă pe cale religioasă la ceva similar poliandriei* 1. 1 In privinţa poliandriei la Slavi, cf. interesantul articol al Iul Tihomir R. Dor-devid, La polyandrie chez Ies Slaves du Sud (în Revue des itudes slaves, IV (1924), fasc. 1 şi 2, pag. 101-112). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXVII Din punct de vedere al caracterului, trăsătura fundamentală a Maramureşeanului rezidă în înfăţişarea lui calmă, sobră şi solemnă. Spre deosebire, bunăoară, de Oşean care îşi manifestă caracterul său iute prin gesturi, prin umblet ca şi prin expresia ochilor săi, Maramureşeanul se arată mai aşezat, mai puţin pornit spre tot ce cere hotărîrea pripită a momentului. Fireşte, se găsesc şi câteva comune cari se caracterizează printr’o vioiciune mai pronunţată şi mai nervoasă. Astfel, Strâmturenii sunt socotiţi mai «iuţ, d'ipce-s maj lotri». Pe aceştia însă îi întrec Săpân-ţenii cari, în iuţeala şi în arta de a se furişa în orice împrejurări pentru un anumit scop, pot fi puşi alături de Oşeni (cf. pag. xxix). Conştient de aceste caracteristici ale lui, orice hotărîre pe care o ia o aplică în linişte şi energic. Un singur caz ilustrează cu prisosinţă aceasta. In 19 ianuar 1919 armata română intră în Maramureş, punând stăpânire pe Sighet. In tot timpul războiului, ca şi pe vremea Ungurilor, Maramureşenii suferise mult din partea Evreilor din satele lor. Fără a prinde nimeni de veste, toţi se hotărăsc, cu de la sine putere, să expulzeze peste graniţa nordică a judeţului lor pe toţi Evreii aflători printre ei. In noaptea zilei de 20 ianuar 1919, comunele de pe valea superioară a Izei pun în aplicare hotărîrea luată: toate căruţele disponibile din satele Săcel, Săliştea, Dragomireşti, Cuhea şi Ieud sunt destinate transportului expulzării decise. Locuitorii satelor, în grupuri, se prezintă în miezul nopţii la locuinţele evreeşti şi, în cel mai scurt timp, toţi Evreii sus-numitelor sate, luându-şi strictul necesar şi punându-şi bătrânii şi copilaşii în căruţe, sunt porniţi în linişte perfectă pe drum, pentru ca cu toţii să formeze un singur convoi îndreptat spre Vişeul-de-jos. Pohodul se şi formase, iar avangarda lui atinsese valea Vişeului, când — în urma urgentei alarme produse — ordinele superioare militare stingheresc hotărîrea Izenilor, întorcând la locuinţele lor pe toţi cei porniţi spre expulzare. De notat că, chiar în această mişcare cu un caracter atât de grav, calmul ca şi conduita Izenilor a fost de o corectitudine perfectă: nici o bruscare, nici un furt. E blând din fire, cu un suflet deschis şi nebănuitor. In dimineaţa zilei de 30 decembrie 1924 — pentru ca să dau un singur exemplu — am ajuns la orele io20 în Crăceşti. Cam la marginea satului observ o poartă care, prin încrustările sale, interesează arta etnografică sculpto-rală. M’am hotărît să o fotografiez. Bat de câteva ori în poartă ca să iasă cineva din casă. Apare o femeie — în casă fiind ea singură. In singurătatea dimineţii şi în liniştea ninsoarei pornite, apariţia mea — a unui strein, de fapt, ca port cel puţin — cu drept cuvânt ar fi produs în sufletul oricui un sentiment de nedumerire, de bănuială turburătoare. Femeia — Maria Chira a lu Vasîle — în etate de vre-o 45 de ani, îmi deschide poarta şi, cu inima deschisă şi faţa senină, mă îmbie în casă ca pe un «drumar» doritor de puţină odihnă şi mâncare. O rog imediat să-mi aducă afară, în stradă, un scaun pe care să pot aşeza aparatul de fotografiat — ceea ceaşi făcut. La urmă, când să-i mulţumesc şi să plec, dânsa, bucuroasă că un necunoscut s’a oprit măcar o clipă la casa ei www.dacoromanica.ro XXVIII TACHE PAPAHAGI «cinstind-o cu întrebarea» de sănătate, mă întreabă cu o expresivă satisfacţie sufletească: «d’apoi cum t'e k'jamă ?». Şi, cu această mulţumire, îmbinată însă şi cu regretul că n’a avut ocazie să servească pe un strein cu ceva mai mult decât cu un scaun, femeia Maria Chiru a lu Vasîle s’a simţit cu sufletul împăcat1. Această caracteristică trăsătură psihică a Maramureşeanului, care — în cadrul rustic şi patriarhal al stării sale — îmbracă haina unei bunătăţi nobile, am constatat-o în întregul ţinut: în sate, ca şi la munca câmpului, ba chiar în singurătăţile munteneşti ale -stânilor. Este ospitalier faţă de orice strein sau necunoscut pe care e destul să-l ştie că e de legea lui. Din portul, ca şi din vorba lui, se evidenţiează o pronunţată idependenţă morală, judecată sănătoasă şi inteligenţă vie — ceea ce reiese, alături de calmul său sufletesc, şi din versurile: La dor şî la supărare Treabă om cu minte mare. Adesea din sufletul lui ţâşneşte şi o melancolie etnică ori de câte ori neajunsurile îl copleşesc: Mîncatu-mn'i-s d'e străin'j, Ca iarba d'e boi bătrîn'i; Mîncatu-mn'i-s d'e duzman'i, Ca iarba d'e boi cîrlan'i sau în versuri ca: Streinu-s ca şî un cuc — N'ilă n’am und'e mă duc; Streinu-s ca şî mn'erla — N'ime n’arg-a mă ’ntreba. E de un sarcasm adeseori caustic—ceea ce se poate constata din producţia lui didactică, cum sunt de exemplu strigăturile. Spiritul lui de observaţie, ca şi ascuţişul satiric al inteligenţei sale se reliefează clar şi din poreclele reciproce dintre sate, ca şi din cele familiare sau individuale. Astfel, în afară de cele relevate în textul DXXIII cari privesc numai satele de pe Cosău şi Mara, şi celelalte văi îşi au poreclele lor, şi anume: Vişeoanii-de-mijloc sunt covrigari, (cf. la Glosar sub ţolan); Vişeoanii-de-sus sunt pupegeri-, Moisenii sunt oveşerţ —* după ovăzul întrebuinţat la facerea pânei — şi gîlcoi (cf. Glosarul); Borşenii sunt olari — ceea ce nu pare justificabil; Săcelenii sunt şpîhe, pentrucă îrţ loc de plete, ca la ceilalţi Maramureşeni, capul lor «de-abia eacoperit cu câteva firicele de păr»; Săliştenii sunt bonzari. Explicaţia e următoarea: După năvălirea Tătarilor, un surdo-mut s’a dus cu o oală plină cu mâncare la câmp. Spre seară, întorcându-se spre casă cu oala goală în spinare, pe 1 A se compara această caracteristică sufletească cu cele pe cari le-am relevat în legătură cu caracterul Moţilor, bunăoară, în Cercetări în Munţii Apuseni, 21 şi urm. (extras din Grai şi suflet, II, 1). www.dacoromanica.ro CRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXIX drum aude un zgomot: — un bonzar se băgase după amiază în oală şi acum s’a văzut închis înăuntru, în oală. La acest bâzâit, surdo-mutul a crezut că vin Tătarii şi dă fuga în sat, alarmându-1 cu strigăte de: «vin Tătari, vin Tătari!»; Dragomireştenii sau Mriireşteriii— cum li se mai zice — sunt cocoşi, pentrucă strigă CHCwn^ulSau luna'ntău: un Dragomireştean s’a dus să scoată apă dintr’un puţ în timpul nopţii. Observă însă că în fundul puţului 6 luna. Afundă cârligul să prindă luna şi să o scoată afară. Cârligul se prinde de un colţ de piatră grea. Trage cu atâta putere, încât cârligul se rupe în puţ iar el se pomeneşte trântit cu faţa în sus: cu mirare vede că luna din puţ a fost azvârlită tocmai în înaltul cerului; Cuhenii sunt pădurea arsă păntu-un ou d'e pk'iatră: Cuhenii au avut şi ei cândva o singură pădure. întâmplarea face ca să găsească şi ei un ou de mâncare. Urma să-l coacă. Neştiind că oul e de piatră, au ars atâtea lemne, încât întreaga şi unica pădure de care dispuneau au mi-stuit-o pentru coacerea acestui ou; Ieudenii sunt prescura pin uslşorii d'ela beserecă: o femeie, ducându-se la biserică, cu surprindere constată că nu poate intra înăuntru din cauza prescurei pe care o ducea şi care era mai lată decât intrarea bisericei. Fără să-i dea în gând ca să întoarcă prescura cu latul ei în mod vertical, ea a scos usciorii bisericei ca să poată intra. — Sau: Ieudenii sunt buhaiu ’n turna beserecei: satul lor a avut un singur buhai. Fiind secetă şi neavând cu ce să-l hrănească, locuitorii observă sus în turnul bisericei un fir de iarbă verde răsărit printre draniţe. Atunci leagă cu o frânghie taurul de coarne, iar unii din ei se urcă în turnul bisericei; aceştia, prinzând de celalt capăt al frânghiei, trag în sus taurul legat, pentru ca, astfel urcat de-asupra turnului, să poată paşte firicelul de iarbă1; Botizenii sunt /... - gîză; Şieoanii sunt guba ’n beserecă: întregul sat nu avea decât o singură gubă. Pentru ca să nu se învechească iar locuitorii să fie mai apoi lipsiţi şi de unica lor gubă, au hotărît să o păsteze în altarul bisericei; Rozăvlenii sunt căţaua în loză — «d'ipce, nu ştiu»; Săpânţenii sunt rotari: în isteţimea lor ei pot fura chiar roata de la o căruţă ce merge fără ca să simtă căruţaşul (cf. şi cele relevate la pag. XXVII )1 2. Pentru celelalte sate n’am putut culege nimic în direcţia aceasta. Dar, prin relevarea unor atari constatări, cari, ce-i drept, privesc de aproape psihologia Maramureşeanului, am atins domeniul folkloric propriu zis. Vom releva deci, în capitol separat, diferite aspecte, din cari •să se evidenţieze şi mai bine şi anumite laturi etno-psihice urmărite până aci. 1 Ieudenii mai sunt porecliţi şi oveşerj. 2 Chiar Oşenii, cari sunt socotiţi drept neîntrecuţi în această privinţă, cănd trec prin Săpînţa spre Sighet cu câte ceva de vânzare în zi de târg se zice că se uită cu ochii în patru şi tot rămân păcăliţi. www.dacoromanica.ro XXX TACHE PAPAHAGI FOLKLORU L Dat fiind interesul şi însemnătatea pe care o au asemenea cercetări,, întru cât în folklor se resfrânge «întreaga viaţă a unui popor, cu toate ra-mificaţiunile şi complexitatea ei sufletească şi intelectuală», am urmărit atari manifestări cu o grje nu mai mică decât cea dată cercetărilor dia-lectologice propriu zise, socotind, astfel, că, în limita posibilităţilor avute, voi fi reuşit să cristalizez în trăsături generale psihologia şi mentalitatea acestui reprezentativ colţ nordic al domenului dacoromân. Am urmărit cu o deosebită atenţie manifestarea lui artistică, bunăoară în literatură, spre a putea desprinde dintr’o astfel de producţie caracteristicile complexului său sufletesc, oprindu-mă în modul acesta la un criteriu de oarecare selecţionare a materialului folkloric — fireşte, fără a neglija laturea linguistică. E incontestabil că chiar din analizarea unor simple imagini folklorice caracteristice entităţii sale putem contura felul de a fi al unui popor, urmărindu-1 chiar în anumite nuanţe psihice. Câteva exemple luate din literaturile populare ale peninsulei balcanice vor reliefa cu prisosinţă ceea ce astăzi e în general recunoscut ca fiind un adevăr consacrat. Din imagini ca acestea: Fiori il pruno al suo sorriso, che al soppalco era dipinto e 8u d'essi un dolce nembo venne giîi di bianchi fiori1 e imposibil să nu întrevezi în ele gingăşia expresivă a unui erotism delicat, dulce şi senin ca cerul mediteranean — ceea ce contrastează cu caracteristicile sufletului nordic căruia îi lipsesc coloritul şi frăgezimea primăvăratică din literatura popoarelor sudice. Tot în literatura populară albaneză ne frapează imagini de un puternic relief metaforic ca cea următoare: Lk, su quel monte un nero Fumo elevarsi appare; Esso non & gik un nero Fumo che in alto va, £ il giovinetto altero Nel fior della sua etk *. 1 Antonio Scura, Gli Albanesi in Italia e i laro canti tradizionali, New-York, 1912, 149. După cum se vede, imaginile aparţin literaturii populare a Albanezilor din Italia. Le-am dat în traducere italiană, întru cât ar fi fost greu de urmărit în limba albaneză. Voi proceda la fel şi cu cele ce urmează. Cât priveşte natura acestor imagini, evident că, pentru unul care cunoaşte sufletul albanez din peninsula balcanică, ele ar contrasta puternic cu firea lui războinică şi plină de un orgoliu caracteristic entităţii sale. De aceea, originea lor trebue căutată în patrimoniul folkloric italian. Referitor la traducerea dată de Scura, cf. şi cea a lui A. Straticb, Letteratura albanese (ed. Hoepli), 66. * V. Dorsa, Su gli Albanesi, 150. Cf. şi A. Straticb, Letteratura albanese, 115. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXXI Din atari imagini, extrase dintr’o baladă privitoare la o luptă din care voinicul se întoarce rănit, uşor se poate desprinde particularitatea unei vieţi închinate armelor, ca şi mândria proprie a oricărui luptător albanez. Evident, lupte a avut destule şi neamul românesc, ba chiar mai grele, mai crâncene şi mai numeroase: — totuşi, în literatura lui populară imagini îmbibate cu un astfel de subiectivism etnic al unei colectivităţi nu se reliefează. De asemenea, producţiunea populară românească lirică e foarte bogată; dar imaginile cari o caracterizează ies din cadrul celor relevate mai sus, după cum, pe de altă parte, nici cugetări cu fond liric, ca cele ce urmează, nu vom găsi în literatura noastră: Tâ ftavga paria tavyty âh> itqijiet vă xotpovvtat, Mâvov vâ xoAareevanrcat xai vâ ylvxoqpăovvrat1 sau: Mavga fiarta * *o r<5 nartfjgt, Faiavă ’a râ nagadvgi * Trecând apoi în domeniul folklorului Slavilor de sud şi urmărind, de pildă, literatura sau chiar muzica sârbească, nu va fi greu ca din atmosfera unei haiducii romantice să desprinzi caracteristica vizionaruh i slav — ceea ce, iarăşi, nu se evidenţiază în folklorul român. Dar dacă lirismul român nu ni se înfăţişază aureolat cu acel cald şi evoluat sentimentalism mediteranean propriu bunăoară Italienilor, Grecilor etc., sau dacă Românul — inclusiv, deci, şi Marmureşeanul •— nu ne apare nici ca un cugetător liric, aceasta nu însemnează că laturea patriarhală a vieţii sale e lipsită de imagini poetice caracteristice mediului său. Fireşte, fiecare entitate sufletească are ceva propriu, care-i poate aparţine exclusiv ei. Totuşi, principial, o comparaţiune poate oricând avea loc, spre a se putea astfel stabili şi un criteriu de apreciere şi ierarhizare esretico-literară. Astfel, în literatura aceloraşi Albanezi din Italia există o poezie intitulată Bogata şi săraca. Cea bogată se lăuda că are colane de aur, tezaur de perle şi corali etc. — toate dăruite de soţul ei. Cea săracă nu se lasă de loc impresionată de o atare fericire şi-i răspunde astfel: Io ci ho un prezioso velo ed h l'immenso, lo stellato cielo. M’adorno il crin di rose e di viole e per diadema ho il sole. 1 C. Fauriel, Chantspopulaires de la Grice moderne, II, 278. — In traducere, aceste distihuri sună astfel: Ochii negri 'n zori de zi nu trebue să doarmă, ci numai să fie mângâiaţi şi dulce sărutaţi. Ochii negri la pahar [= la masă], Cei albaştri la fereastră. * Cf. şi distihul 42, ibidem, 286. — Versurile cari caracterizează sentimentuT iubirii şi cari sunt reproduse la pag. XXXIII, prin nuanţa lor deosebită, nu intră în această categorie, şi cu atât mai puţin cugetări de natură morală, ca cele de la www.dacoromanica.ro XXXII TACHE PAPAHACI L’azzurra vesta mia k il mar profondo ed ho per trono il mondo, ove a mia posta le pupille ponno schiudersi a veglia o chiudersi nel sonno Ce-i drept, feeria acestui tablou atjjige sublimul lirismului descriptiv. Iată însă că, potrivit mediului etno-geografic, acestor minunate imagini le putem opune câteva proprii folklorului român de o incontestabilă valoare. Fără a mai recurge la tabloul pe care ni-1 înfăţişază Mioriţa1 (cu variantele sale), relevăm un altul aproape la fel cu cel din Mioriţa şi anume: sora, neputând consimţi la o căsătorie cu fratele ei, îi pune condiţii irealizabile pentru ea, printre cari figurează şi următoarele: — «Ey, frat'e, n’oj împleti Pînă tu că ţî-i k'ema Nănaş mare Sfîntu syare, Nănăşiţa Lun'iţa, Cuscri Ludefen'ij, Şî drust'ele St'elele» * (tiy *•-“) ceea ce — alăturată la atâtea alte imagini superioare — dovedeşte în mod indiscutabil că sufletul entităţii române nu e de loc strein unor asemenea manifestări de estetică literară, sau chiar artistică — după cum se poate constata în producţia folklorică muzicală etc. Şi acum, în urma acestei schiţări de a reliefa adevărul că sufletul unui popor se oglindeşte şi în poezia lui, trecem direct la producţiunea poetică a Maramureşeanului, oprindu-ne, rând pe rând ,1a diferitele specimene ale genurilor literare reprezentate în culegerea de faţă. In afară de cele relevate la pag. xxvii şi urm.,sufletul Maramureşeanului se caracterizează şi printr’o fericită dar echilibrată inspiraţie poetică ce cristalizează în imagini care vădesc un sentiment oarecum controlat parcă, aşi putea zice chiar intelectualizat. Ii e strein misticismul vizionarului slav, deşi convieţuirea lui economico-geografică cu Rutenii bunăoară a durat secole întregi. Găsim adesea înfiripări de o reală valoare: Satule, pă tin'e-i nor, O s’aşadză-a 'bad'ei dor ? Satule, pă tin'e-i £gaţă, O doru bad'ii s’aşadză ? * 1 * 3 4 1 Antonio Scura, Gli Albanesi in Italia, 181. Cf. şi traducerea din A. Stratic6, Letteratura albanese, ioi. — Să fie oare aceste imagini proprii literaturii populare albaneze ? 1 Asupra acestei balade lirice, cf. importantul studiu al lui Ovid Densusianu, Vieaţa păstorească în poesia noastră populară, II, 39 şi urm. 3 Balada aceasta, Fratele ţi sora, corespunde ca fond baladei Soarele ţi luna culeasă de V. Alexandri. Cf. şi pag. XXXIX. 4 Auzită de la Pop Mărie 25 ani — Budeşti, 1923. www.dacoromanica.ro GRAIUL şi folklorul maramureşului XXXIII Coloritul, plasticitatea unor astfel de imagini sunt mai presus de orice laudă când e vorba de literatura populară, după cum, iarăşi,acelaşi sentiment al iubirii constitue o fericită realizare estetică în caracterizarea ce i se dă în versurile: Pă un'e mere dorn Nu poţ ara cu plugu, Că an'ină plugu ’n dor: Trag boi, numi nu mor... (CX). Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştie să îmbrace în simplitatea firească şi necăutată a graiului popular imagini spontane şi de un lirism puternic. Toate figurile poetice la cari recurge inspiraţia lui impresionează şi plac prin naturalul lor, chiar când le lipseşte cadrul cuvenit. Pentru conturarea portretului iubitului ei, Maramureşeanca recurge la următoarele comparaţii : Numa ’n munt'e est'g-un k'idru Aşa t'in'erel şî mîndru; Numa ’n munt'e est'g-un brad Aşa t'in'erel şî 'nalt1 (CLXXXIII). De notat că toate imaginile poetice se caracterizează prin scurtimea şi conciziUnea lor. Iată, de pildă, câteva exemple: mama caută să liniştească pe fiul ei cel părăsit de mândra lui şi să nu mai «tragăne aşa cu zăle» căci Plîng pk'etrile pă văl Cele, Păsările ’n cuiburele (104 ,2-M). Tot aşa de lapidare apar şi atunci când Ţidra spune lui Ţidru că nu trebue să «tragăne», căci: E\j d'g-oi prindg-a trăgăna Munţi s’or cutremura, Rîpk'ile s’or surupa, Văile s’or tîlbura (m ,0-73)2. Participarea naturii la tot ce stăpâneşte sufletul creator apare nu tocmai rar şi în poezia maramureşeană; ba chiar adesea ea ni-i înfăţişată cât se poate de expresiv. Astfel, în poezia oarecum alegorică CCXV şi adânc mişcătoare, ne frapează versuri ca acestea: Şî ’n vîrvuţu Ciungului Zbiară pui şoimului. Dg-aşa zţiară şî susk'ină, D'e Cjunguţu să l'gagînă D'in vîrv pînă ’n rădădînă (43 **-*•) după cum frumoasă e şi cunoscuta metaforă din versurile: Pă 2ga cgastă, mamă, arsă Mîndră pipăie să răvarsă; 1 2 1 Cf. şi portretul lui Gruia, 107 2 Cf. şi versurile dela 76 *’-H. www.dacoromanica.ro XXXIV TACHE PAPAHAGI Nu-i pipăie, mamă, curată, Că-s lacrămj d'e la o fată1 (115*-*). Dacă am relevat în treacăt această lăture de estetică literară în legătură cu poezia populară în general, aceasta am făcut-o şi pentru motivul c?, culegeri de felul celei de faţă să nu fie considerate ca lucrări cari privesc exclusiv dialectologia, folklorul sau etnografia, ci ele trebue să intereseze de aproape şi însăşi literatura ca şi critica literară. Trecând acum delaaceste câteva consideraţiuni privitoare la genul liric, ne vom opri la anumite aspecte ale genului epic, al cărui tipic reprezentant e: Balada. — In trăsături generale,balada maramureşeană,ca fond, nu prezintă aproape nimic prin care această regiune să se distingă în mod pronunţat de restul domeniului folkloric dacoromân; din contra, subiectele multor balade ne duc la o comunitate folklorică cu celelalte ţinuturi. Ceva mai mult: anumite balade, prin caracteristicile, ca şi prin însuşi fondul lor, ne duc la concluzia că asemenea balade constitue în poezia maramureşeană un împrumut folkloric direct sau indirect, ori o radiaţiune folklorică şi în această ţară din centrul în care se va fi petrecut faptul sau de unde se va fi înfiripat oântarea acelui fapt. Câteva exemple vor dovedi cu prisosinţă aceasta. Maramureşeanul nu poate să cunoască Dunărea decât cel mult din auzite; totuşi, în balada Bărbatul Irinei, pag. 92, citim: Peste mări, Peste Dunărj. Nici de Muntenia nu putea şti, deşi la 10166 vedem: Colo ’n gjos, pă munten’ţască — prin «munten'ţască» urmând a înţelege că e vorba de «ţara muntenească». Cu toate că Nistrul, ca şi Prutul —dar mai ales izvoarele acestuia — erau mai aproape, totuşi Maraureşeanul nu avea de unde să le cunoască pentru ca aceste două râuri să apară în baladele sale, primul în versurile: ’N dgalu Hotimuluj, Pă cpasta Mn'istrimuluj (89 **) iar al doilea în versurile: Cu Prutaş s’o adunat Şî Prutaşîi ş’o strigat (113 M). Dar nu numai consideraţiuni de ordin toponimic ne duc spre o atare constatare, ci, adesea, chiar fondul baladelor. Referindu-ne, bunăoară, la balada în care soţul îşi vinde nevasta (pag. 93), indiferent dacă acel târg de oameni se ţine la Braşău — după cum glăsueşte varianta 1 Aceeaşi imagine apare şi in poezia populară a Aromânilor (cf. Tache Papahagi, Antologie aromânească, pag. XXIX). www.dacoromanica.ro GRAIUL $1 KOLKLORUL MARAMUREŞULUI XXXV CCCLXIX — sau la Brăilat (cf. pag. ioo), fondul ei face să apară în viaţa socială a Românului Turcii. Dar contactul acestui popor cu elementul românesc în nici un caş nu putea avea loc, mai ales sub raportul acesta, în ţinutul Maramureşului; de altfel numele «Brăilat» precizează unde anume se va fi petrecut ceea ce relevează balada *. Şi apoi, geograficeşte, elementul acesta folkloric nu e circumscris numai în Maramureş. In această ordine de idei şi în directă legătură cu apariţia Turcului în poezia populară românească, evident că la fel trebue să privim şi existenţa sau circulaţiunea baladei Ilonca ţi Turcul (pag. 93) sau variantele ei Turăţ ţi Sirolina (pag. 90) şi Linca ţi Turiii (pag. 123), maieu seamă că ea e cunoscută nu numai în nordul Dunărei, ci şi în sud, şi anume la Românii din valea Timocului1 2 3 4 * *. In balada CCCCVI ni se vorbeşte şi de «ţara £ga turcască». Această comunitate folklorică nu se restrânge numai la baladele mai sus amintite; cele mai multe apar în mai toate regiunile în cari s’au făcut culegeri8, iar unele din ele circulă şi în valea Timocului *. Ceva mai mult: nu numai motivele epice ne prezintă această comunitate, ci chiar şi cele lirice sau didactice. A se compara, bunăoară, textul al XLII-lea cu ce ne dă Tocilescu în Materialuri folkloristice, I, 11, 801, sau textele CCCCLXXI, CCCCLXXIII cu ce găsim pentru Bucovina în Şezătoarea, 1923,63 şi 148 etc. Adesea, această comunitate ne apare şi într’o formă aproape identică, cum ar fi, de exemplu, versurile de la 30 24-28 cu următoarele aparţinând Bucovinei: — Coarbă neagră din păriu, Lasă pe bădiţa meu. Că tu mult de i-1 iubi. Zău că eu te-oi otrăvi *. Elementul folkloric din genul epic propriu Maramureşului se reduce la foarte puţin, şi anume la acele fapte cari au avut loc chiar în acest ţinut, cum ar fi textul al CCCXCI-lea sau al CCCCIII-lea. Totuşi, din 1 Tot ce ne prezintă balada in general nu trebue interpretat ca ceva ireal nici chiar atunci când fondul ei nu pare a fi nici verosimil, intru cât cu drept cuvânt trebue să recunoaştem că «producţiunile populare cuprind un substrat real, reprezintă momente caracteristice de vieaţă ori continuităţi ale ei* (Ovid Densusianu, Vieaţa păstorească în poesia noastră populară, II, 118). Ca o dovadă a acestei afirmaţiuni, şi in directă legătură cu fondul baladelor in cari apar Turcii, interesantă e şi relatarea pe care o găsim in cronicarul bizantin Ducas: « Movaraq>ă^ J palatim illic, quod habitaverat frater ejus Mehemetes, ingressus, divites supra modum thesauros reperit, aliamque immensam supellectilem, vestem, lapillos ac margaritas pretiosissimas, feminas quoque pulchras, pueros et juvenes oris decore praestantes, aliaque Valachiae spolia — [ywaîxag togaiag stal veovg natâlaxovg efaiQoattpiovg xai ndÂiet 6ta elpat, Rege nu sunt, Kogdova Q£Q fteipcb.— K6 xogog*. Orele număr. — Cocoşul. In folklorul francez avem: Je suis roi et je n’ai nulle couronne; Je suis bon chanteur et je ne suis pas musicien; 1 * * 4 1 Aceeaşi părere se întrevede şi în ceea ce Ovid Densusianu spune în Flori alese, pag. XVI; V. Bogrea, în Dacoromania, II, 790, pare a nu o împărtăşi. Cf. şi Ov. Densusianu, Vieaţa păstorească în poe ia noastră populară, I, 21-22. * In 1922, Dumn’itru Ivănîjuc (cf. pag. 38), căuta să mă asigure că vrăjitoarele pot aduce oamenii pe sus, prin aer; că 2Înele iau laptele oilor şi că, în munţii Peleşata şi Piciorul-Lutoasei din Galiţia, a văzut cum extrag lapte din piatră etc. * Am avea în cazul acesta ceva analog cu ce ne ofer colindele, despre care vezi mat ales Al. Rosetti, Colindele religioase la Români. 4 AlbertThumb, l. c., 1910,220. Ase alătura xoxoqos formei cocoran din Glosar. www.dacoromanica.ro XLIV TACHE PAPAHAGI J’ai des Iperons et je ne suis pas cayalier; J’ai treize et treize femmes et je ne suis pas marii! Iată, prin urmare, de ce şi atari producţiuni populare trebuesc culese şi urmărite cu atenţie. De altfel nici cele groteşti nu trebuesc ocolite. Deşi în culegerea de faţă nu am dat asemenea specimene, totuşi ţin să re-levez că şi în această privinţă vioiciunea satirică maramureşeană este pronunţată. Credinfe, tradiţii şi datini.— Ca oricare altă regiune care a trjiit departe de cultură şi civilizaţie, şi Maramureşul se caracterizează prin aceleaşi trăsături în ceea ce priveşte aceste elemente folklorice. Din varietatea şi bogăţia lor, şi în afară de ce e dat în texte, reproduc încă câteva. Trecând peste superstiţii mărunte, cum ar fi bunăoară cea privitoare la fericirea în funcţie de apariţia unor puncte albe («mieluşei») pe unghiile degetelor şi care e comună atâtor popoare 2, precum şi peste cele privitoare la medicina populară, cum ar fi întrebuinţarea «curek'iu-lui* *3, relevez în treacăt că binecuvântarea dată boilor în noaptea de Crăciun (cf. CCCXXXVIII) apare şi în folklorul aromân, după cum credinţa în legătură cu capra care ţine mereu coada în sus apare şi în folklorul francez *. Mai interesant de amintit e superstiţia fetelor care doresc să se mărite: în tovărăşia vre-unei vrăjitoare, se duc la câmp cu merinde; aci, pe la amiază şi luând seama ca să nu fie observate de nimeni, dansează toate aproape de tot dezbrăcate în jurul plantei «mătrăguna» zicând: Mătrăgună, poamă bună, Mărită-mă păstă-o lună; Că d'e nu mn'i mărita, Da d'e dulce oj mînca; Că d'e nu mn'i li-j adule, Da e$ oi mînca d'e dulie. Dintre tradiţii, relevez următoarele: 1. In vremea de demult, pe când grăiau şi animalele, una dintre vite se adresează stăpânului său şi-l întreabă: De când suntem noi, vedem că cocoşul, deşi are câte nouă găini, niciodată nu-1 vedem desconsiderat din partea lor şi nici bătut; din contra, el este ca un împărat peste toate femeile lui. Aşa că ne mirăm mult şi nu ştim de ce anume d-ta, care ai o singură femeie, nici atâta nu poţi birui, ba chiar te laşi stăpânit de ea ? 5 2. «Lumea gicea că înaint e vreme marhăle ştia ce vorbeşte omu. Apoi omu o tot umblat cu boi în pădure şî cîn avea şî mai multe marhă, şî un 1 Questionnaire de Folklore (publii par la Societi du folklore wallon), 1890, 116. 2 Cf., bunăoară, Milusine, II (1884-1885), 489. * Apare şi în medicina populară latină (cf. Cato, De re rustica, cap. CLVII). * Reoue des traditions populaires, 1889, 283. Cf. şi Pericle Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, 766. 2 Povestită în april 1924 de Ştefan Duncă (39 ani) în Şieu. Această tradiţie, ca şi cea următoare, pot fi considerate şi drept fabule. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL. MARAMUREŞULUI XLV măgari. Apoj boi, cîn o zin’it d’in pădure, le-o fost tare greu şî s’o zeluit ej cătă măgar j: — Ujtă-t’e, că în tăte dzîle îmblăm în pădure şî nouă n’i-i tare greu, că tare mult’e l’emn’e pun’e după noi gazda. Măgarju o dzîs:—Eu v’oi da voauă un sfat: mâni dimineaţă faceţî-vă unu bet’eag, c’apoi nu-ţ mere în pădure. Bou s’o făcut bet’gag, n’o mîncat, n’o rumăgat. Gazda i-o audzît grăin. D’imin’eaţa s’o sculat şî o pus ie treabă pâ car şî o prins iela bou şî măgariu şî o mărs în pădure. Ş’apoj când o pus lemn’e pă car, măgariu o fo’ sîlit să tragă în zug ca un bou şî o zin’it acasă şî o năpust’it d’in zug pă măgarj şî pă bou. Ş’apoi o dzîs măgariu cătă boi: — Cît d’e greu mn’i-o fo’ mn’ie astădz păntu voi ’• Da o dzîs gazda că mînî, d’e nu-i bea şî d’e nu-i mînca, a aduce şactăru [ trăia cu oile la munt'e. Apoi el avga o oaie Qak’eşă, o năzdrâvănă. Păcurarju nu fă£ga alta nimn’ică, fără să ruga lu Dumn’edzăy şi dzîiga: Asta mn'ie, Doamn’e, Asta ţiie, Dgamn’e; Asta mn’ie, Dgamn’e, Asta ţie, Dgamn’e, c’apoj oile le păstiria gaia Qak’eşă şi tăt ga le da în strungă, păntu muls. Apoi înt’o dumin’ecă păcurarju o coborît in sat şi s’o vrut du£e la beserecă. Drumu pînă la beserecă era tare t’inos şi tăt omu să împlga d’e t’ină. Păcurarju, dac’ o fo’ curat la suflet şi la in’imă, apoj el n’iăj că s’o cunoscut c’o trecut pîn t’ină, c’o rămas cu opk’in-âile curate. Da cîn o ’ntrat în beserecă, s’o dat şi pă de lături ŞÎ0 vădzut pă păret’e un drac cum trăgga cu d’inţî d’int’o pk’jele. Da atunci păcurarju o rîs. După £e s’o gătat sfînta sluzbă d’e la beserecă, apoj tăt omu să du£ga acasă. Da o eşît şi păcurarju şi amu numa ie ved’e că s’o ’nt’inat şi el. Şi o mărs cătă oi. In drum o ’ntîln’it o muiere — o dgarâ o fată — şi o ’năeput a să ibgi şi o mărs cu fa la stină. Apoj cînd or aZuns la stină, păcurarju o ascuns mîndra su’ gubă, dip£e să nu ştie oile că amu are mîn-dră. Da Qaja gak’eşă o vădzut şi o ştiut tăt, că o fo’ năzdrâvănă. Cînd o zin’it vremga mulsului, da o dzîs păcurarju cătă oak’eşa: — Dă, Qak’eşă, ’n strungă! — Dee mîndra de su’ gubă! Atunâin’ga păcurarju s’o mîn’iat şi o suduit. Apoj oak’eşa n’o stat maj mult, şi o luat oile, şi o plecat, şi o lăsat păcurarju cu mîndra2. O altă legendă interesantă care, şi ea, ne duce tot spre o intensă şi originară viaţă păstorească, este cea cunoscută de poporul maramureşean sub numele de «Ină, tată, ină !» Iată fondul ei: In vremea de demult, o «gazdă» a avut la oile sale un cioban. Sosind sărbătorile de Paşti, şi dorind şi acesta ca măcar odată pe an să coboare în sat, a cerut voie de la stăpânul său, care, în locul lui, a trimis pe unica sa fată ca să aibă grijă de oi. Tâlharii de prin părţile locului, când au aflat aceasta, s’au dus la stînă şi au vrut să mâne cu ei întreaga turmă de oi. In faţa acestei hotărîri, fata s’a rugat de căpitanul haiducilor ca, înainte de a se duce cu oile, să o lase să cânte odată din «trîmbgită» şi pe urmă să o lege de trunchiul arborelui. Căpitanul a lăsat-o. Era în prima zi de Paşti. Tot satul era în biserică. Preotul citia sfînta evanghelie rând sunetul trâmbiţei a turburat sufletul «gazdei». Fata a terminat de cântat, în timp ce căpitanul se pregătia să o lege şi apoi să plece cu turma. Fata s’a rugat să-i permită să cânte încă odată—ceea ce căpitanul nu a refuzat. Tatăl ei înţelege alarma fiicei sale şi cheamă pe săteni afară din biserică. Trâmbiţa * 1 Cf. Dimitrie Dan, Stâna la Românii din Bucovina. Vezi şi I. Bîrlea, Balade, colinde şi bocete din Maramureş, 129-131. * Auzită în 1922 (7 ianuar) de la Ştefan Dunca din Şieu. www.dacoromanica.ro XLVIII TACHE PAPAHAGI însă încetase. Fata se rugă pentru a treia oară şi ultima. Căpitanul, înduioşat de fiorii pătrunzători ai trâmbiţei, o lasă să mai cânte. Atunci fata începe să cânte iar din trâmbiţă, «d'e plînggay oile şî răsunay munţii». Din sunetul trâmbiţei se desprindeau limpede următoarele cuvinte: cină, tată, ină! Oile furatu, In ţară mînatu, Pe mine legatul Eşi, tată, afară, Oile-s pă ţară!» Tatăl ei, care ascultase ultima trâmbiţare în curtea bisericii, porneşte cu oamenii din sat şi-şi scapă din mânile pribegilor turma de oi1 II. N’am putea preciza ce întâmplare anume se va fi cristalizat în această impresionantă legendă, şi cu atât mai mult n’am putea-o fixa în timp şi spaţiu. Faptul că aria ei ne întâmpină şi la Huţuli (cf. pag. 176) n’ar fi nici un fel de piedecă, dacă ar fi să ştim că ea nu există în folklorul slav propriu zis. Ceea ce putem releva deocamdată este faptul că ceva asemănător întâlnim şi în folklorul aromânesc, şi anume: un păstor e prins în munţi de o ceată de briganzi. El se roagă să-l lase să cânte odată din fluer; căpitanul consimte. Iată însă că-1 aude iubita lui din sat, comunică această ştire tatălui ei şi imediat porneşte o poteră care reuşeşte să scape pe cioban2. Ca trăsături secundare ce se desprind din această legendă relsVez haiducia şi folklorul muzical. De o viaţă haiducească aşa cum apare în trecutul păstoresc al poporului român azi nici vorbă nu poate fî în Maramureş. Resturi palide şi izolate s’au ivit aproape până în pragul secolului al 20-lea, având fiecare vale «pribegii» ei. Cât priveşte folklorul muzical, pentru muzica vocală cf. cele spuse la pag. 176. Ca muzică instrumentală, singurele instrumente întrebuinţate sunt fluerul sau cavalul şi trâmbiţa—amândouă în funcţie de viaţa păstorească, după cum reiese şi din versurile următoare: Fluer £i£e, Turma strîn£e; Fluer ta£e, Turma ’ntgarîe (75'*-'’). Referitor la trâmbiţă, se crede că oile, odată cu apariţia stelelor, dacă o aud răsunând, se aşează jos, îşi pun cruciş cele două picioare de dinainte şi capul peste ele şi ascultă cu religiozitate profundă ariile cântate: — până într’atâta farmecă acest instrument mai ales în timpul nopţii. De fapt, sunetele puternice şi în acelaşi timp line şi dulci ale acestui instrument armonizează perfect cu tot ce aparţine accidentatelor regiuni 1 Povestită de Tudor Tincu (cf. pag. vili). Aproape la fel am auzit-o şi de la un bătrân cioban din Borşa. Astăzi fondul ei se şterge din ce în ce mai mult, rămânând doar o umbră în versurile reproduse. 1 întâmplarea aceasta a fost versificată de G. Murnuîn dialect (cf. revista Macedonia, II (1889), n-rul 8, pag. 146-148. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI XLIX muntoase, aşa că fiorii ecoului produs în tăria singurătăţii nopţii pătrunde adânc firea naturii. La aceste două instrumente am putea adăuga şi drîmba, pe care o folosesc mai mult fetele, mai ales în vreme de iarnă, la şezători: ca şezătorile să fie lipsite de monotonie, se recurge în totdeauna la o variaţie; astfel, după ciclul epic bunăoară, urmează cel liric sau seria «ciumn’i-liturilor* etc., şi, apoi,ca o liniştită şi plăcută recreaţie sufletească auditivă intervine drîmba. Pusă între dinţi şi cu slabul curent produs de vârful limbei, acul ei nu poate da sunete puternice, aşa că ariile cântate cu drâmba sunt ascultate în linişte. Totuşi,câteodată ea înlocueşte şi pe «ceteraşi» în horile şezătorilor. O ultimă trăsătură a păstoritului maramureşean este credinţă referitoare la Fata pădurei (cf. textele CCCLXXXVIII, DIVşi DXXXIX). Ca o ilustrare a intensităţii acestei credinţe, reproduc şi următoarea relatare culeasă în Ieud: S’o văzit un gazdă, c’un bot’ej d'e oi şî cu un Cioban şî lg-o dus înt’o laz, înt'o pădur şî lg-o lăsat acolo să şadă cu fjobanu, în pădure. Ciobanu o pus merindga sus în sărCier) şî Fata-pădurii în tăt'e dzîle o cătat în desagi şî d’e luat n’o luat nimn’ica. Şî o mărs gazda acolo şî o spus Ciobanu că Ce păţga’, şî gazda n’o spus cătă Cioban Ce-i bai. Şî o vin'it gazda acasă şî a dgaya dzî iar o mărs gazda la oi ş’o dus o Ciubotă roşie şî o pus-o în desagi şî o stat d'e o lăture. Apoi o zin'it Fata-pădurii, o luat desagi gios şî o aflat Cizma ’n desagi. Şî o băgat un pk'ifjor şî: «amu cît d'e bin'e ar si să mai sie una!» Şî o băgat îmbe pk'iCigarele în Cizmă. Şî atunCga o sărit omu cu un brăCinar d'in gat’ii a xnînă, şî o prins-o, şi o legat-o şî o adus-o acasă. Şî Fata-pădurii o durn'it o ngapt'e pă cupt’ior, la omu Cela — la Ion a Huhuluj. Şî tătă ngaptga o zqerat şî ş’o frecat ţîţele aşa, n'i, c’o avut prunCi mitit'ej. Şî d’emin'gaţa o ţîpat-o şî o dzîs că d'e n’a ţîpa-o, ga are şCpte fete şi ele a umbla d’e rîndu omului. Şî apoi o slobodzît-o- Şî cîn o slobodzit-o o fo’ vint şî o luat o sapă d'e la casa d’e und'e o durn'it ga şî s’o dus tăt în pădurga Cega, ia Faţa-D'galului — aşa-i dzîCe acolo. Apoi d’g-atunCga pădurga Cega o rămas tăt pustîie. Apoi Ion a Huhuluj o tricnăs tot în Preluca Cega oile să pască. Da or zin'it tîlharii, pribegii, şî or furat oile tăt’e huc. Apoi o zin’it cîn’ele acasă, la omu Cela, şî s’o puit la fergastă, şî o urlat tare, şî omu o dzîs că nu-i sămn bun. Şî s’o dus în pădure şî or scăpat oile d'e la tîlhari. Apoi bătrîn’i spunga că Fata-pădurii o fo’ pă d’inaint’e ca o fată, şî la spat'e o fâ’ ■covăţîtă, ca şî covata pk' iţii *• In legătură cu această credinţă, interesant e de remarcat următoarea •constatare care priveşte deopotrivă psihoza poporului ca şi modul în care trebuesc făcute atari cercetări. Despre Fata-pădurii întrebasem mai întâi pe Petre Rus care era şi el de faţă. Deşi vechi păcurar (cf. pag. xx), Petre Rus a încercat să tăgăduească existenţa credinţei: se jena la gândul că prea ar apărea ca un om primitiv, strein de tot ce e cultură şi civilizaţie. Când a văzut însă că socrul său nu tăinueşte nimic, abia a aşteptat să termine, pentru ca, la rândul lui, să-mi dea lămuriri privitoare ia Omul-pâdurii, care urmăreşte mereu pe Fata-pădurii ca să o prindă şi să o mănânce: graţie acestuia, care mai e numit şi Omu-noptîi (cf. i5640), Fata-pădurii nu se înmulţeşte. ■* Auzită de la Dumn'itru Tămaş (70 ani), în 1924, 23 decembrie. www.dacoromanica.ro L TACHE PAPAHAGI Acelaşi caz mi s’a întâmplat şi în Crăceşti 1924, 30 decembrie. Bătrânul Roman nega existenţa Fetei-păduni. Soţia lui, Mărie Roman (70 ani), după oarecari ezitări şi după ce i-am făcut cunoscut că şi eu ştiam de cazul păcurarului de pe Măgura la care se ducea Fata-pădurii în fiecare seară, a început să mărturisească. Atunci n’a întârziat nici bătrânul să spună că, în tinereţea lui, pe când se întorcea în sat, «numa că ce mn'i s’o pus garecin'eln spat'e. Da atunci m’am scuturat odată. Apoi ea mergi d'e lături, pîngă cărare şî tăt mă îmbia. Da ey am mărs aşaşî, cîn m’am apropk'iat d'e sat, ea n’o maj fost, că o fugit pîntre huci». In viaţa păstorească a Aromânilor această fiinţă nu pare a avea o circulaţie vie. Totuşi,existenţa ei, care e confundată cu cea a oricărei «dzîne», ni-i relatată în următoarele rânduii: «Faţa mea gaste di mărgean, ocl'iul a n'ey di cărbune lajy, truplu-a n'ey di marmură, jar inima mea di sturnare: da scîn-tel'j mpşj cîndu y-agudeşti cu amnarlu» *. «Fata mea este de mărgean, ochiul meu de cărbune negru, corpul meu de marmură, iar inima mea de cremene: scoate scântei numai când o atingi cu amnarul». Creăţiunea populară.— Fără a ne gândi la relevarea şi urmărirea problemei privitoare la geneza creaţiunii populare, voi înfăţişa aci câteva aspecte ale ei — contribuţii directe ale înseşi realităţii, ale sufletului etnic. Din cele expuse până aci în acest capitol al folklorului, cred că s’a putut reliefa firea poetică a Maramureşeanului. Un suflet în folklorul căruia ne întâmpină atâtea manifestări artistice şi în a cărui producţiune literară circulă frânturi de cugetare lirică, cumar fi, bunăoară, următoarea: Cin'g-o dzîs daina, doina Răy l-o durut in'imal Cin'g-o dzîs dujnu, duimi Răy l-o durut sufletu, e firesc lucru ca el să se caracterizeze şi printr’o creaţiune proprie lui. Cu drept cuvânt s’a spus chiar de către poeţi consacraţi cari au cântat şi s’au inspirat din viaţa poporului că «graiul poporului nu c sărac, este foarte plastic şi foirte poetic (^ yXmaaa zov laov âev elvai yrrcojp), eîvai nXaanHaiTdTr] nai noirjuxajidirj) »1 2. Aceste calităţi însă sunt în strânsă legătură cu însuşi sufletul creator al poporului, aşa că — raportându-ne în cazul nostru la Maramureşean — sufletul lui nu e strein de preocupări artistice în plasticizarea frumosului, chiar atunci când depri-manţa sufletească e absolut prozaică. Câteva cazuri din cele constatate nu sunt lipsite de interes. Sosit în Săpânţa (22 august, 1920), am fost îndreptat la femeia Palaga Stan care locueşte lângă şosea, la marginea apuseană a satului, spre Remete. Din vorbă în vorbă şi pentru a o predispune la comunicarea preţioaselor texte culese de la această văduvă (cf. pag. 42-45), i-am 1 Lumina, III (1905), 204. 2 ’AgioroTei.ov; Bui.aoqtxov IIo itffi ar a , 1891,45. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MAR VMUREŞULUI LI citit impresionantul blestem pe care ni-1 înfăţişază textul al XXXVII-lea. Sufletul ei păru că-i zguduit din adâncuri; turburarea o cuprinsese. Cu ochii lăcrimaţi, Palaga Stan îmi răspunde: «Apoi, aşa-i, domn'işo-rul'e; că tăt omu coa’ să-şi sl'in'e dureiea, ş’apoj horea’, face hoii şî cîntă. Că şî eu-s năcăzîtă, ş’apoi mă d'estul'esc la sufl'et dacă-rr i horesc horja mea: Cin'g-o făcut horil'e Avă ok'i ca muril'e Şî faţa ca răzîl'e.... (CCIX)* Impresionată, poate, de textul citit şi fără să-şi piardă calmul ce domina răscolirile sale sufleteşti, Palaga Stan, rând pe rând şi cu o expresivă şi senină înduioşare, s’a uşurat de fiorii unor asemenea stări psihice,simţind o reală satisfacţie şi în ceea ce priveşte faptul că comoara sa poetică nu e mai prejos decât a altora. Ochii i s’au înseninat când a terminat mai ales recitarea textului CCXV. Ca o ultimă mulţumire privitoare la sentimentul ei de rivalitate poetică, îmi atrage atenţia asupra textului CCXX cu care a căutat să încheie. In seara de 25 decembrie 1922 (= 7 ianuar 1923), păcurarul Dumn'itru Ivănciuc (cf. pag. xliii), stăpânit de tristeţea nostalgiei după satul său natal, mi-a spus textul al CLXXXIX-lea: din ochi îi curgeau lacrimi, iar bătrâneţea lui căpăta la fiecare idee o înviorare adâncă. La urmă, cu o emoţie pronunţată, îmi spune că «horia» aceasta e a lui personală, că el e autorul ei şi m’a rugat să notez că e «cântecul păcurarului Dumn'itru». Iată, prin urmare, un caz de o curată sinceritate a unei convingeri care îşi însuşeşte ca fiind propriu al ei un motiv liric cunoscut poeziei populare româneşti. Dacă însă din aceste două cazuri nu se poate desprinde ceva precis pentru o proprie creaţiune poetică, din cele ce urmează ea se va evidenţia cu prisosinţă. Voi relata numai trei cazuri, aparţinând a trei sate: Săpânţa, Vad şi Săcel. In Săpânţa, nevasta Irina Stan — născută Pop — a fost nu numai depozitara unui variat şi bogat material liric, ci şi autoarea mai multor doine, pe care şi le-a scris ea singură într’un caet1. In Vad trăeşte şi astăzi femeia Ioana Codrea, poreclită «Fundeasa» (cf. pag. 20). Nu ştie carte şi e foarte scăpătată: iarna îşi agoniseşte existenţa zilnică făcând câte un serviciu prin sat, ba chiar şi gropi la cimitir; vara mai paşte şi vacile satului. E o boemă în toată puterea cuvântului (cf. planşa V, 1). Urmărind numele celor de la care am cules textele publicate aci, s’ar putea constata că aproape cele mai interesante poezii din genul epic precum şi cele mai multe ca număr de texte mile-a spus Ioana Codrea. Nu i-a plăcut genul liric,.ba chiar şi-a arătat şi un dispreţ faţă de tot ce e poezie lirică (cf. şi textul DLXIV); în schimb 1 Caetul pe care mi l-a dăruit însăşi Irina Stan şi din care am reprodus textul al CCLIV-lea îl voi publica altundeva, cu care ocazie voi reproduce, cu ortografia lor proprie, şi manuscrisele cuprinse într’un alt caet pe care mi l-a dat o altă poetă din popor, anume Anuţa Pleşea din Ieud. de 25 ani în 1922. Cf. şi i6‘*. www.dacoromanica.ro UI TACHE PAPAHAGI a cultivat cel epic. Adesea, în cele ce mi-a comunicat, am constatat cum personalitatea ei intervenia direct în crejţiunea poetică: uitând continuarea sau şirul cântecului, fără întârziere şi nici stângăcie, ea venia cu versuri nouă intercalate — lucru pe care l-am constatat şi atunci când, după sau înainte de a scrie poezia, ea se completa sau îmi prezintă diferite variante. Această intervenţie reiese mai ales din textele DIII şi DIV, a căror parţială versificare îi aparţine.De altfel însăşi ea mărturiseşte aceasta. In ziua de i ianuar 1925, cum m’a văzut în Vad mi-a spus că a făcut şi altă «hore», dar «nu aşa h'ireşe ca acelga ce ţ’am spus*. Pentru o mai amănunţită urmărire a modului în care personalitatea creatoare intervine şi brodează o variantă pe un fond cunoscut, reproduc aci şi ultimele două poezii pe care mi le-a comunicat această poetă epică de pe valea Marei. Frundză verd'e, st'inişei, Era trei pScurărej. Nuraa uny-aşa dzîiga: — «Măi fărtat'e, fărt'iiele, Ai grize d'g-oile mele, Că mărg colea pă văliga, Că-mi aud o mn'iorea, Bin'e samănă cy-a mea». — «Grize d'e oi ţ’oi avea, Numa mult d'e nu-i şed'ea». El s’o dus la mândta lui; El mai mult că n’o şedzut, Fă’ d'e lun'i d'imin'eaţa Fină sîmbătă sara. Numa el aşa dzîâga: — «Sănătat'e, mîndra mea, Că mai mult nu n'e-om ved'ea». — *H'ei tu, mîndru mn'ey iei drag, Da cum să nu n'e ved'em? Că d'e cîn noi n'e-am vădzut, Noi dragost'e n’am avut». Frundză verd'e d'e trifoi, Mîndră, nu săm, numa doi. H'ei tu, mîndrulica mea, Numa ey cînd oi muri Nu mă ’ngrgapă ’n t'emet'ey, Da mă ’ngrgapă ’n locu mn'ey. Numa ey cînd oj muri Cin'e focu m’a jeli? Tăt jeli-m’or oile — Le-am iernat săraiele. H'ei tu, mîndrulica mea, Numa ey cînd oi muri, Mîndră, cînd mi-i d'i’ngropa La cap pun'e găleata, Şî d'e-a mîna de-a stîngu Tăt îmi pun'e flueru; Şî d'e-a mîna d'e-a dreaptt Tăt îmi pun'e trîmbgita. Cîn vîntuţu ş’a sufla Trîmbgita a trîmbgita, Găleata a susk'ina Că nu mulgeţ în dînsa. D’apoi cîţ îs pîngă min'e Tăt or plînge după min'e: Pînă ’n lume 6e-am trăit Ey nu v’am batjocorit, Tăt v’am spus cît'e-un cuvînt Cum să trăiţ pă pămînt. Ţinând seamă de faptul că Ioana Codrea e considerată în sat ca un adevărat rapsod care, prin cântecele sale (arie sau poezie), înseninează în diferite împrejurări multe suflete din satul ei, evident că «horile» sale sunt prinse de cei sau cele ce o ascultă, apoi răspândite şi încredinţate generaţiilor tinere, cu tot ce constitue notă personală integrală sau parţială. In fine al treilea caz în această ordine de idei ni-1 ofere bătrâna Năstaca Petrovai din Săcel (cf, pag. 112, mai ales 132 şi urm.), a cărei personalitate se reliefează mai cu seamă în domeniul magiei (cf. pag. xl ). Intrebând-o când, cum şi unde a învăţat descântecele pe care le ştie, ea mi-a răspuns următoarele; încă din fragedă copilărie, fiind numai de şease ani, a luat-o o mătuşe a ei şis’au dus de mai multe ori în pădure. Mătuşa ei, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LIII Maria, după ce s’a întors de la Ierusalim unde se dusese în pelerinaj, şi fiind la adânci bătrâneţe, a luat pe Nâstaca în pădure pentru a-i încredinţa secretul întregei magii. Neputând fi văzute de nimeni, ele s’au aşezat lângă un pârău şi au început să culeagă noj. de pădure, de pe nouă feluri de lemne, făcând următoarea operaţie: la 9 feluri de lemn înfrunzit lăsau câte o fărămitură-de pâne; pentru fiecare fârămitură rupeau apoi miezul de la 9 frunze de pe lemnul sau ramura respectivă, strângând astfel numărul de miezuri rezultat din 9 X9. După aceea, ducându-se lângă apa părăului, pentru alte 3 fărămituri de pâne luau pentru fiecare câte 9 linguri de apă pe care o turnau în aceeaşi oală în care au pus şi miezurile de frunză. In urma acestei operaţii şi după ce îi arătă toate formalităţile pe cari trebuia să le îndeplinească, bătrâna îi spunea descântecele, pe care Năstaca — după mărturisirea ei — Ie-a memorizat din primul moment chiar, salvând astfel o interesantă comoară pe care mătuşa ei ar fi luat-o în mormânt1. Cu aceste descântece ea a început să-şi agonisească existenţa încă din copilărie. La întrebarea mea dacă tot ce mi-a spus îl ştie numai de la mătuşa ei şi dacă ea a schimbat ceva, etc., mi-a răspuns: «alt'e hori le-am învăţat d’e la alţ şî eu le-am tomn’it mai mult şî le-am pus QareSe pîngă el’e dacă s’o văzit. Apoi altădată s’o văzit că tătă horia am tomn’it-o ey, am qisat-o şî am învăţat-o d’in ţis». Intru cât problema creaţiune populare necesită o analiză amănunţită, ne vom ocupa într’alt rând de ea. Acum trecem la aspectul dialectologie al Maramureşului. G RA I V L Dată fiind izolarea geografică n care s’a găsit Maramureşul timp de atâtea secole, ar fi fost firesc ucru ca graiul lui să prezinte un aspect cât mai diferenţiat de restul domeniului dacoromân; şi aceasta nu numai dm punct de vedere lexical, ci chiar sub raportul fonetic. Totuşi, faţă de alte regiuni dialectale nord-dunărene, particularităţile fonetice caracteristice graiului maramureşean nu corespund aşteptărilor pe cari le-ar îndreptăţi situaţiunea geografică a acestui ţinut. Faptul, bunăoară, că aci găsim trecerea lui /+ e, i la s prin fazele intermediare fh’> K > i (cf. fiert > fK ert > h'ert > iert > sert) etc-, aceasta nu constitue un fonetism fundamental izolator, întru cât aceeaşi particularitate apare chiar în plin centru dialectal transcarpatin, de exemplu în împrejurimile Teiuşului sau ale Aiudului, cu singura deosebire că aci / a evoluat spre ş: şert, şer etc.. Contactul pe care l-a avut Maramureşul cu celelalte ţinuturi româneşti a fost, relativ, foarte slab: că un redus număr de 1 Cred că mi-a comunicat tot ce a fost mai interesant din ce a ştiut; oricum, rezultatul e satisfăcător în această privinţă, mai ales că vrăjitoarele în general nu prea divulgă secretul profesiei lor, întru căt magia e considerată ca o taină dumnezeiască Aceasta reiese şi din următoarele cuvinte: la îndemnul meu ca Pălapa PătcaşBaltă (cf. pag. 144) să-mi spună un descântec, ea şovăi? mereu rărpurzându-mi: «gîn'deşd că gare£e mă ţîn’e să nu spun». www.dacoromanica.ro MV TACHE PAPAHAGI Maramureşeni se ducea cu plutele pe Tisa în jos, sau că mergea Ia lucru în spre Banat sau în regiunea Sibiului etc., aceasta nu putea constitui un aport reliefabil în ceea ce priveşte unitatea linguistică, pentrucă femeia maramureşeană n’a prea depăşit hotarele judeţului său. Singura regiune cu al cărei grai a venit să se întâlnească cel maramureşean a fost Ţara Oaşului — ceea ce rezultă din paralelismul multor particularităţi fonetice, morfologiceJ etc. Aceasta se explică nu numai prin situaţiunea geografică a Oaşului faţă de Maramureş, ci şi printr’o oarecare comunitate etno-psihică între aceste două ţinuturi în decursul secolelor. Privit în interiorul graniţelor sale, astăzi graiul maramureşean se prezintă aproape unitar în lungul tuturor văilor sale. Ca diferenţieri—evident, fonetice — între cursul văilor sau chiar între sate, relevăm următoarele: v + e, i se pronunţă pretutindeni ca z, exceptând câteva puncte unde apare ca y’ sau g (mai ales în vorbire bătrânilor), sau fără să lase nici o urmă; / + e, i trece regulat la s, afară de foarte puţine sate în care-1 vedem pronunţat ca W; / + e, i apare ca l' în Săpânţa, Săcel, Siliştea şi mai rar în Borşi, Crăceşti, Strâmtura etc.2. Aceste diferenţieri însă nu formează limite distinctive, întru cât încălcările fonetice reciproce se întâlnesc în toate satele: în Săpânţa care se caracterizează prin fonetismul in (< vin), h'ir (gae rar (bâtrîn’e' io18, gâlbin’e' io47) faţă dc ea: încălzea' 54, înflorea' 345, âiripk’ea' 14154 etc. Diftongarea apare şi în vrgame 1573. — 2. După b, m, f, s, ş, ţ, dz, z, e trece la â: albăsc; mărg, mărs; râie, răie, trăce; săc; şăs; fâse; dzăce; grizăsc etc. § 3. — 1. I latin se menţine ca î în împlu. — 2. Trece la î după â, g, s, ş, t, (d)z, z: cină, iîrie, sărăcie; argint; gâsî, Vădi; ruşine; pustii; dzîuâ, dzîc, trezi, zîn’e; sluzî, %îd, 2îdzîi etc. — 3. î provenit dini apare şi ca u în dzuâ. — 4. Rar am auzit în loc de î< i un â: tărdzău 9110. In legătură cu acest fonetism, de relevat că pârău circulă şi ca părîu, pluralul lor fiind pâraie sau pîraie (cf. şi § 1, 4). § 4. — 1. O... a (â), e se întâlneşte ca 6 (deschis) şi ca oa: două 1847, nduă 11674 alături de dgauâ io26, ngauâ 930,52; 6 nu apare şi în forme ca duroare, Sîn-Nicgarâ. Rar ne întâmpină un o în loc de oa: comora 9331 alături de cotngara 9342, pl. cot’e 9582. — 2. In monosilabe, urmat de m, se aude şi ca o (nazalizat): ar fi cazul cu o 4649,51, dacă pe acest o 1-tm interpreta ca «om» în loc de «un».— 3. E trecut la u în Şurţ.— 4. Apare câid ca e, câid ca â în Braşeu 124*, Braşău 3960.— 5. Ungurescul o e rostit ca e sau ei în gezeş, geizăş.— 6. E păstrat în ibot. § 5.— 1. U în monosilabe şi urmat de n se nazalizează, pronunţân-du-se când m, când o: ii (=un) 4015, 20, 6521,34, 77®2, 96*9, 10947; o 3532, 4430- Considerat sub raportul sintactic, acest fonetism priveşte pe u aton. § 6. — Diftongi. 1. Au apare şi ca ao în aor gzB2,15484; acelaşi fonetism ne întâmpină şi în scaon, staol. A trecut la o, 6 în vb. cot: (să) cot, cdt’e şi în conjuncţia o< au; apare însă şi ca (el) coatâ şi cată.*— 2. Ea trece la a după o labială: bat, ibască; lovască; Arman, margâ; cîrpald, dos-pală, ca şi după 5, f, dz: cosală, sacă, samă; şapte; dzamâ. — 3. Eţ se aude şi ca ijţ sau i în numeralul trii, tri 4065. 1 Formele pentru cari nu indic printr’o fracţie pagina şi rândul din Texte sunt relevate în Glosar unde se dau trimiterile cuvenite; acele cari nu se găsesc nici in Glosar însemnează că sunt culese fără texte, sau că o trimitere la context n’am socotit-o ca fiind absolut necesară. www.dacoromanica.ro LVI TACHE PAPAHAGI Vocale atone § 7. — i. A s’a păstrat ca ă în fămeie, lâcui, năroc. — 2. Apare ca o în Cozac 1 SSia> — 3* Rar se aude a în loc de ă: batrîn, sobor, salaş, sarbatQare (Dragomireşti).— 4. Ă a devenit e în peminte, peminZior, pupedză, streluZea.— 5. In loc de ă se pronunţă o în: cop(k)itan, fo-meie, for’ (= fără) 3370, formăcătoare, formăcătură, luotor, morunt, plo-mîn 144*®, spomînta: cotuni, fogădău, noroc,pogan, sovărşî, sopon, zondar (Borşa-Pietroasa). A din adjectivul posesiv său apare ca o şi ca u : tată-so n815, tatâ-su 102®6; ca o apare şi în conjuncţiunea să’.so 1173.— 6. întâlnim u în nimuruţ.— 7. î rezultat din a latin + n a trecut la u: lungoare 11250, un'el 94®®. Acelaşi fonetism ni-1 prezintă şi prepoziţiunea pună.— 8. U, rezultat din î (< a + n), urmat de n a trecut la o în on'el 119“. § 8. — 1. E se menţine în nemn'ic(a), d'emin'eaţă, d'etori. Nu s’a sincopat în derege şi derept. — 2. Nu a trecut la ă în crepa, învereadzâ. — 3. Trecerea lui e la i nu e răspândită; totuşi, iată câteva exemple de i< e: credi, cristătură, d'i, i (= este) 140”, ginulari, inverigat, miriiT oaricînd, l'i, zin'i. — 4. După consoane ca b, â, d, r, s, ş, t, ţ, dz, z se preface în ă: gâlbănaş, pribăgăsc; plac(i)ă; dăsagi; cutrămura, cioa-răl'e, feâjpară 1850, trăbui, trăzăsc; iesâ, (comu) mesăi, (cparn'e) ’n-toarsâ, sâcret; paloşă; blăstăma, botâdzat, înveştădzî, stărpar, stâzar; fectoriţă; dumn' edzâesc; Săli. Aci trebue relevat şi fonetismul formei râtund, rătundzî.— 5. A medial provenit dintr’un e (precedat de ») a trecut la u: ginulari, după cum î din sprinceană a devenit u: sprun-âeană. — 6. După ce a trecut la ă, e a evoluat spre o în Solforin. — 7. Final, se menţine în forma (văr-)primare. — 8. Iir anumite construcţii sintactice, ă (< e) a dat o: n’oţ (dute) 65® (= nu veţi duce). § 9. ■«— 1. / apare ca e în ce ioo8, mn’enun’ea, Sîbeiu (cu accentul pe î din cauza ritmului). — 2. După Z, g, r, s, f, ţ, dz, z trece la î: vaZîle; crăngîle, gîZea; pKietrîle, striga; sîmbraţ, Sîbeiu; arşiţă; naţîun'e, ţinea; grumadzîi; pazîşte, vătazî iii81.— 3. Foarte rar se aude în loc de î un ă: găn’i. — 4. Apare «în loc de i în şuroaje 52®® şi tot u în loc de î în sprunZeană.— 6. A dispărut din preţ'in 54®*, ca şi din vb. dzua (derivat din ziuă). — 7. Final, mai păstrează o slabă rezonanţă în singulare ca păcurari 1542, păhari 10555 etc. In formele nearticulate de plural terminate în -ţ sau -dz nu se aude (cf. § 48, 3). La fel şi în forme ca amn'ţadz etc. —8. Avem o în loc de î în corbaZi. § 10.— 1. O a trecut la u în: (a)durn'i, burd'ei, culac, înfluri, mur oi, Rumîn, surgi, turna (ca aton în frază), urgi, uspăta. — 2. Apare ca a în bosărcăi, tăt, precum şi în făcu 6F (o aci fiind aton din cauza ritmului). — 3. E menţinut în poronZi, sub influenţa ungurească. § 11. — 1. U nu s’a sincopat în surupa. — 2. Se confundă cu o: bo-sîioc,fondament,Moreşan,poronZesc.— 3. A trecut la î : boniac, luatî-o 12953, tîlbura, ca şi diminutivul mănînţel.—4. In monosilabe, întrebuinţate ca atone în frază, u + n > o (on) (cf. § 5).— 5. Final, se mai menţine sporadic în formele altu şi optu. Adesea, în texte, acest u e datorit rimei» www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LVII dar mai ales ritmului: albu z-f*, altu 3045, bolundu IX354, dndu 2740, mînatu 8S63, mutu 11368, milieu ioo82, omu ioi38, mortu g6^, tîrgu 1091, boju gift, mariu *2348, Turiiu 12363. U din elu ioi10 se datoreşte foneticei: sintactice: elu ’z rups'< el îz rups’.— 6. In urma unui i nu se aude: arici, velit. § 12. — Diftongi. 1. Au s’a redus la o: cotă etc. (cf. § 6, 1.) — 2. Eu se aude şi ca io io59.— 3. /u apare şi ca i: airilşa. Acelaşi diftong în formele verbului iubi apare când ca io: iobit 11976, când redus la i: ibascâ 13748, ibgi, iţi. Vocale în hiat § 13. — 1. In această privinţă, de relevat că hiatul ua a rămas în general intact, fără ca să se dezvolte între aceste două vocale un alt sunet: avem măduă şi vâduâ (cu accentul pe primul ă) sau mâdăd şi văduâ, ca şi văduu, văduit(ă), măduiţâ. In derivatul măduhos apare h între u şi 6. — 2. Intre vocală (â,{)... a s’a dezvoltat în construcţii sintactice un ţf, iar între u.,.a uni# : avea-u-aş 11559, cotun’i-u-aş 4717, da-ţţ-ar 2430, 12430, rămanea-u-ai 2033, si-u-ai 9588, vrea-u-ar 2111; adusu-u ă I5848, luatu-vă 15834, vâdu-vă 11729. Accidente generale § 14. — Asimilaţie. î.Ă—e > e—e: beserecâ, k’emeşe. — z.Ă—o > o—o: locomos.— 3. Ă—u>u—u: n'imurui. — 4. î—o>o—o: porzol'i. — 5. O—u > o—o: poromb. — 6. U—i> i—i: siriparâ. —7. U—o > o—o: Bo-covina. § 15.—Disimilaţie. Rar apare forma biserică. § 16. — Proteză. De relevat a protetic din acufundos, ascrumat şi a(i)est. % 17. — Epentezâ. 1. Nu apare nicăiri acel i din dine, pîine etc. In schimb, e general fonetismul cu i în forme ca ceriu, cuptior. — 2. Un u avem în ciurdei şi un ă în iezâl. § 18. — Contaminaţie. Formele murea 3b64 şi preazmea 832® datoresc acel e probabil formelor de plural. Consoane Dat fiind paralelismul fonetic pe care îl prezintă p, b şi m, voi releva mai întâi fonetismul fiecăreia din ele a parte, pentru ca la urmă să mă opresc asupra câtorva consideraţiuni de evoluţie fonetică. § 19. — 1. P + i, pe trecut la prima fază spre palatalizare, p', apare rar: împ'ing, lip'ideu, împ'ed!ecat, p'eliţă, p'iţîten'e, sp'int’eca.— 2. Faza pk rezultată din p în aceeaşi poziţie are cea mai mare extindere. Relevez. în ordine alfabetică exemple numeroase, fără a avea în vedere dacă e iniţial, medial sau final; aceasta, pentru o mai amănunţită urmărire a labialelor. Iată-le: apropii ia, căpk’iţâsc, copk'il, copii itan, ciripii e*<-, H’ilipk}, împkiritat, întîmpk’ina, lipiii, lupiii, opk'incă, pk’eatră, pk’ele, pKerdzare,pk'eri,pKestrîe, Pk’etru,pKiadz,pliic, pliica,pk'iclu,pk'icura> www.dacoromanica.ro 1.VIII TACHE PAPAHAGI pk'icjor, pk'isoc, pk' istruie, pk'işat, pk' işolcăturâ, pk'iştol, pk'itâ, pk'iuă, Plopk’eşti, popk'i, prăhupk’i, rîpk'i, rîpik'i, stropk'j, stupk'iniţă, surupk’i, suspk’in, ţtopk’it, topk'i, trupk'ină, znopk’i.— 3. Ceva mai puţin răspândit e fonetismul cu k' < p + i, ie: cîn'ek'i, cîrk’i, desk'ica, dosk'it, k'eatră, k'ept, k'eptăna, k'eptănătoare, k'erde, k'etri, k'etros, (Sîn-) K'etru, k'icur, k'iyn’iţâ, k'ipă, k'ipăra, k'iper, k'isâ, k’iţârâ, k'izmaş, scărk'ina, scumk'i, sk’inare, sk'in, stîrk'i, susk'in, şerk'i, tălk'i.— 4. După ce a trecut prin faza k', p apare şi ca t' cu care adesea se confundă k': dost'esc, ot'j 323, râst'ei, st'ic, sficuţ, st’in, sust’in, t’ei 15665. — 5. Apare ca b în formele ţebeş şi zeb. § 20. — 1. B, urmat de i, ie, se aude rar ca b’: alb'j, b’etăng, b’eteţi, b'in’e, galb’en, halnb’e, Strb'ja. — 2.E general fonetismul bgbg > g: corgi, lergi, dezgin, gibol, gini, igi, izgi, scîrgi, Sîrgj, surgi, urgi, zgera, zgici. — 4. Intr’un singur exemplu am înregistrat trecerea lui g, rezultat din b + i, la g: gtbol (Apşa) —formă cu fonetism izolat. — 5. Apare ca p în patalion, zip. — 6. Nu se aude în prepoziţiunile su’, susuoară. § 21.— 1. M + i, je trece la mri : amn'in, bucimn’i, comn’tşer, ciumn’ih dimn’icat, Dumn’itru, hamn’eş, hărămn’i, in'imn'e 4714, 9960, in’imn’ioarăt lăcrămn’ele, genitivul lutnn’i 1688, lumnină, lumn’inos, mn’ea 8311» mn’educ, mn'edz, rnn’el, mn’ercurea, mn’erlă, mn’erţâ, mn’eu, mn'ială, mn’i 539, mn’ic, mn'ie 561, 94, mn’j.ere, Mn’ihai, ntn'ilâ, mn’ine 428, 836, 8841,68, 906, 9230, 12767, mn’inos, mn'int'e 99®,12, mn’inuna, mn’iorea, mn’ira, mn’ire, mn’işca, mn’izloc, mormn’inte j39, mulţămn’i, n’emn’eţig, n’emn'ici, nimn’ic, pamn’inii 17067, pomn'i 7040, pomn’iţă, primn’i, Sî-mn’ion. — 2. Fonetismul cu n' rezultat din mn' e mult mai redus ca extindere: adurn’i, dezn’erda, n’ie, zn’eură, zn’icele. — 3. înaintea la-tialei p se aude ca n: înpărat, ţî-n pun’eţ 12129. § 22. — 1. Ceea ce trebue remarcat privitor la/>, b şi m e că palatali-zarea acestor trei labiale e mai răspândită cu fonetismul pk’, bg, mn!, alături de care circulă şi k’, g, n : pk’iatră şi k’iatră, ibgi şi igi, mn’ie şi n’ie. Nicăiri şi niciodată nu am auzit bunăoară aprok’ia în loc de apropk’ia, pk’ipă în loc de k’ipă, rîk’i în loc de rîpk'i, truk'ină în loc de trupk'ină-, girâu pentru bgirău, sagie pentru sabgie, zorogipentru zorobgi; ciun'il în loc de ciumn'il, din'icat în loc de dimn’icat, n'eu în loc de tnn’eu etc. Sunt foarte rare dublete ca bgibol—gibol. Rezistenţa mai mare a fazelor pk', bg şi mn' trebue căutată şi în influenţa directă sau indirectă a formelor în cari labiala rămâne intactă: p din formele rîpă, trup, (eu) sap etc. era firesc ca să exercite o influenţă asupra formelor rîpk'j., trupk'ină, (tu) sapk'j, pentru ca să nu devină rîk'i, truk'ină, saki. Acelaşi lucru pentru b şi m din forme ca: bumb, hreabăn, [eu) întreb faţă de bumbgi, hrebgincă, (tu) întrebgi sau mulţam, pom faţă de www.dacoromanica.ro ORAILL ŞI FOLKLORIjL MARAMURFŞLLL'I LIX mulţămn'i, pomrii etc.; la aceasta am putea adăuga şi fonetismul unor forme ca domn—domn’ţ etc. Pe de altă parte, reducerea lui pk’, bg, mn’ la k’, g, ri trebue căutată şi în următoarele poziţii: pk’ .../>> k’.. .p (pk’ept > k'ept, pk'ipă> k’ipă) ; bg... b > g.. .b (bgibol> gibol) ; mn'... m>n’...m (durmn'im > durii im). In legătură cu ultima formă (dur-n’im), de remarcat că bunăoară primriim nu a devenit prin’im, din cauză că mn' nu e precedat de o altă consoană, cum e cazul cu durmn'im. In această condiţie, observăm că o altă cauză a reducerii grupurilor pk', bg, mn' la k', g, n' e şi poziţia: cons. (r, s, z) + pk’, bg, mn’: şerpk'i >şerk'i, suspk'in > stisk’in; £erbgi> cergi, dezbgin > dezgin; adurmn'im > adurn'im, dezmn'erd > dezn'erd, zmrieură> zn'eură etc. — 2. Ca observaţie de detaliu, relevez că sunt şi forme cari circulă cu labiale nealterate: pSpen'e, serbinte sau serbe; dar acestea sunt relativ puţine. § 23. — i. Palatalizarea labialelor—p, b, m, f, v — în dialectul aro-n.ân e generală * *; în dacoromână astăzi o întâlnim pe un teritoriu destul de întins. Pe când însă în aromână pentru p, b, m avem numai fazele k', g, n', în dacoromână, alături de k', g, ri -circulă şi pk', bg, mn'-In cazul acesta, şi în directă legătură cu ce ne ofere aromâna, care ar putea fi explicaţia ce trebue dată alterării labialelor în dacoromână ? Să fie oare o infiltraţie a fonetismului aromân ? Intr’un asemenea caz, palatalizarea completă din aromână s’ar fi întâlnit cu labialele intacte din dacoromână şi, din fuzionarea lor sau din suprapunerea primelor, ar fi rezultat fazele k', g', ri sau pk', bg, mn'. O atare ipoteză ar găsi un razim şi în constatarea — reală pentru regiunea studiată — pe care o face Ovid Densusianu în Graiul din Ţara Haţegului, 31—ceea ce, considerat ca filoane răzleţe şi furişe de migraţiuni păstoreşti sud-dunărene în nordul Dunării, pare a fi chiar foarte probabil 2. Ori ar trebui să admitem că geograficeşte — izolat măcar — germenele acestei palatalizăii a existat şi în dacoromână, având aceeaşi geneză ca şi în aron ână: bine > biine (= b'ine) > by'ine > bgine (> gine) ? Oprindu-ne la prima ipoteză, cea a vnei infiltrări aromâne, naşte întrebarea: când, în ce împrejurări şi până unde va fi pătruns un atare fonetism ? Problema ar comporta o discuţie amănunţită a unui întreg cadru etno-linguistic în decursul secolelor — ceea ce ar depăşi cu mult capitolul acesta privitor la graiul maramureşean. Mă opresc deocamdată la părerea infil-traţiunilor de păstorit aromânesc în nordul Dunării, rămânând ca dificultăţile pe cari le ridică să le urmărim cu altă ocazie, în legătură cu aceeaşi problemă din aromână. 1 Asupra genezei în timp şi spaţiu a acestei palatalizări precum şi asupra extindere! ei în aromână mă voi ocupa altundeva în mod amănunţit, aşa că tratarea acestei probleme nu intră în cadrul restrâns al acestei monografii. * Ca o dovadă în susţinerea unei atari ipoteze, ar putea fi relevate din graiul maramureşean şi forme ca Mn'iculae, care pare a-şi avea explicaţia în încrucişarea formei Niculae cu cea ungurească Mikol şi nu în tendinţa de a transforma orice n în mn ca în Mn'istrim, sau ca în forma Mn'ţamţu din Sălaşul-Şimleu pe care o reletează G. Wei-gand în Jahresbericht, VI, 42. www.dacoromanica.ro LX TACHE PAPAHAGI § 24.— i. F,urmat dei, ie, a devenit fi (s, cf. § 25, 4. § 25. — 1. V+ i, ie prezintă un paralelism perfect cu / în aceeaşi poziţie. Totuşi, faţă de celelalte labiale, «unt mai numeroase cazurile în cari această consoană rănrâne intactă: vin'i I3828, vieaţă 42®*, vină 3511 etc. De remarcat că acest fonetism apare mai mult în Săpânţa, Săliştea şi Săcel. — 2. In poziţia amintită, constatăm trecerea lui» la g: Geşauă, gis 3039, gisa 59®®, giţin.— 3. In aceeaşi poziţie a trecut la /; doy'il'it, y'eaţâ, y'erme 12679, y’ie 3119, y iii i 126®, 41®4, y'isuc, y'iţâl 91“, yiu 154®®; loy'tt 1702, moliy'i, nărăy'esc, otrăyi 3026, potcoy'esc i329i pny'i S333! zvgrăy'it 1321. In această privinţă, de observat că generaţiile bătrâne sunt acele cari păstrează acest fonetism şi că el ne întâmpină mai mult în Sălişte, Săcel, Săpânţa, Crăceşti şi rar în alte câteva sate. — 4. Această ultimă fază a lui v a evoluat apoi în două direcţii: a. y dispare fără nici o urmă mai ales în Săpânţa, după care ar urma Rogna-de-jos: in 4772, vb. iţii 4248 (la toate timpurile şi persoanele), ită (Giuleşti), iţă 9260, loit, pleit; (f. acelaşi / a trecut la z — care e fonetismul cel mai răspândit şi care apare chiar în Săpânţa—: bolnăzi,înzitat,k'izitoare, lozesc, otrâzesc, potcozesc, protizit (Vad), fizesc (Ghesăşti), vorozi, zideră, Zidozîi, zidră, zie, zieaţă, zin, zină, ziţăy ziţăl, zugrăzit etc. Niciodată însă nu am auzit forma vineri cu v alterat. Evident că acest z rezultă din faza / printr’o altă fază intermediară, anume £. Interesant de remarcat că acest £ (< y') nu a evoluat spre z, ca în alte regiuni dialectale dacoromâne. In 1923, în Săcel am putut constata această fază intermediară, care are o foarte slabă rezonanţă şi de z: fetiţa Doca Grad de 12 ani pronunţa pe / aşa de puternic iotacizat, încât se auzia clar: zin, ziuT otrăiit. Aceeaşi constatare am făcut-o şi pentru fi > s: sir, (să) sie. — 5. V apare ca h în horbă, horbi. — 6. Nu s’a dezvoltat ca în limba literară un v între vocalele în hiat din Moldăa, zîdaucă (cf. şi § 13, 1). —7. Nu a lăsat nici o urmă în Qarmege,orgare,şagău.— 8. Nu a trecut la b în voroavă. § 26.— 1. T urmat de e, i se alterează, devenind t' sau k', cu care se confundă (cf. § 35): bărbat'e, bot'edza, cumk'it, hik'etău, fiink'eiy k'elinca, k'iară, k'ign'i, mint'iucă, poft'ilat, tork'iţâ.— 2. Apare ca â în munleancă. — 3. Circulă ca d în dobă. — 4. Ţ e redat prin dz în pk'iadz. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXI — 5. Apare regulat ca t în trîmbgită şi în derivatele sale. — 6. Pentru capăr (= capăt), cf. § 28, 4. • § 27.— 1. D + e devine d': ad'iman, putred'i; adesea acest d' se confundă cu g: putregi (cf. şi giug < ung. dog); rar însă apare ca dg sau dy : dgjavol 75®.— 2. Nu a trecut la (d)zîn formele verbale putredi, putredesc etc.—3. D +J+o, u s’a oprit la g, nu a evoluat spre z: gios, Jiumătate, după cum avem meringţparâ, gţupîn etc. — 4. D apare ca dz, corespunzător lui z: cădzut, dzîCe x, dzîuâ, veşt'edzît.— 5. Final, dispare mai ales când cuvântul următor nu începe cu vocală: dn',fun’, gîn\ rin', şuerîn' etc. După dîn', gîn’ s’au refăcut dînu-mi 25“, gîn’i pentru gîndi, de unde şi gării etc. La fel şi cu adv. un e refăcut după un' (< und'< unde). § 28 — 1. N + e, i devine n : (in’iele, ham'ic, hod'in'i, hrăn'i, Iuti}, n'egină, zăletiie. Din N'iculae a rezultat şi forma Mn'ictilae (cf. § 23). Acest fonetism, ri >mri ne întâmpină şi în Mn'istrim (< Nistru).— 2. N' a dispărut din pluralul ai din a n n u s, ca şi din infinitivul cron-căi (= croncăni). L-am auzit o singură dată în gutîn'ie.— 3. Intr’un singur exemplu l-am înregistrat ca m: Hoţim (< Hotin). — 4. Datorită disimilaţiei, n intervocalic latin se aude regulat ca -r- în serin, serinat, verin, verinos; alături de serinat, am auzit la o singură persoană şi înseninat 12670, 12752. Tot r apare şi în neologismul urbăresc. După ce n s’a propaginat şi în silaba următoare, s’a produs disimilarea: gerunk'e (fonetism general), giurincă, nărunt, alături de care circulă şi mănunt, ca şi moşinoj alături de muşuroi. Genitiv-dativul lui nimenea apare cu r : n'imuruj. Aci, poate, ar fi locul să relevăm şi forma rapor. — In legătură cu acest fonetism (r pentru n), de remarcat că nu am dat de nici o urmă de rotacism. Ca o curiozitate fonetică amintesc următorul caz: In 1913 (30 martie), mergeam laolaltă cu un copil de 8 ani din Budeşti, cu Ştefan a lui Ion a Şercanului. L-am întrebat: — Până unde mergi, măi Şte’? — Pîră ’n 6ela capă- d'e sat. — Până unde ? — Pîră ’n sus de beserecă. — Apoi, merj mai încet, că până la amn'jidz e vreme. — Pîră oi mere acasă, amu să fade amn'iadz. Relevez că copilul a întrebuinţat şi forma pînă; dar r din pîră şi capâr l-am auzit clar. Controlând această pronunţare printre bătrâni, nu am putut da de nici o urmă. — 5. In monosilabe n dispare nazalizând vocala: u (= un), o (< on< un). — 6. Final, după r, adesea nu e perceptibil: aşter' 3630. — 7. N din şohan (de unde şohănit(ă)) se datoreşte foneticei sintactice: «şoha nu mărg», de unde «şohan nu...». § 29. — 1. L + e, i se schimbă în V ; pe când însă n în poziţie identică devine ii în toate satele, V apare limitat în anumite comune (cf. pag. liv): aSel'e 45M, airil’ea 1727, boaVe 112®7, cal'in'e 28*®, căiU'in 66l#, copil'iţă 3070, comurel'e 3261, crengii'e 34®®, cucul'e 3016, despleti 1 1 Dz din dzîie apare şi ca £ (cf. § 89, 1). www.dacoromanica.ro LXII TACHE PAPAHAGI 7038, d'estul'it 42^, dorul'e 42®1, dzîl'e 422®, el'e 3529, Hrozavl'ia iii28, in'el'el'e 12379, înţăl'eaptn jfy73, l'e 3380, -l'e 35^, l'eagân 434, l'csă 42®*, limbuţă 671, l'ină 3533, Magdal'ina 13231, tnncl inâ, morzol'it, plină 6911, sărim'iie, scleac, sufl'eţăl 42,™, umbl'etă, zăbel'el'e 1137 etc. — 2. Apare ca r în şpitar (Borşi-Repedea).— 3. Se pronunţă biuşug şi pecelui.*—4. După r, l nu se aude: imperativul zvir’-o = azvârl-o (Moisei). § 30. — 1. R + e, i foarte rar apare trecut la r': aşădzar'e 43*, cărare 4:>45> mar e 4326, 5128, pasăre 12®, 5121, pădur'e 4519, sărbătcar'e 43®®, star'e 43*, sule 48®®.— 2. Circulă ca n în formele luceafăn şi nin'inos.— 3. Se menţine pretutindeni în ferind şi primbla 9145 şi e înlocuit cu l în ţălin'ioară1 10611.— 4. Iniţial, ca şi medial când reproduce dtblu rr latin, încă se mai aude cu o pronunţare vibrantă de f; cufâle, h'efă 4470, fa 3935 şi fă 7135, făce, făle, fău, ufăsc, ca şi în dufere 39?®, Mafa (Dragomireşti).— 5. In silabă finală atonă adesea dispare: câtă, nost, vost. La fel şi în forme atone în frază: d'ept, pănt’(un) ca şi în pot'iyn'ic. § 31. — 1. S se aude ca ş în paş, şălată, şfard. Alături de săbăşag circulă şi sâbăceag. — 2. In anumite grupuri consonantice şi construcţii sintactice s> z: bazma, laz’ 6y26, znop 8979. — 3. Ş, în grup de consoane sau în construcţii sintactice, în cele mai multe cazuri trece la z: caz 16737, duzman'i 73®, ezti 67M, 6812, m’az (duce) 172®, az (muri) 28®®, az (lua) 32®, frîngîndu-z 3814, că-z (l-o pi ins) 92®*, soarele-z... 12047, laz 6710, păz 1141,7. Alături de tătăiză circulă şi tâtdiţă. — 4. Ş apare ca în Braqău. § 32.— 1. Z apare ca dz provenit din d latin + e, i şi în elemente ne-latine: obradz (cf. § 27, 4). — 2. Adesea e înlocuit prin ţ, ca şi prin dz, în bulţ, buldz. § 33. — 1. J latin urmat de o, u apare numai ca g: agjutig, gioc, giot, gior (< giura), giudec, giug, giurănînt, încungiura. Rar apar şi forme cu z: zoi, zuca, zugastru. — 2 Acelaşi j + a> dz: dzac.—3. In forma măieran i devine şi d' sau g: măd'eran şi mă ger an. § 34. — 1. C apare în forma crancă alături de crangă şi în zălcui. In neologismul cavaler l-am auzit cu g. gavaler (Vad).— 2. G se rosteşte şi ca g în giubăr. — 3. O singuri dată c > k': luk'igară < lucioară (în caz că luk'ioară n’ar trebui interpretat ca un nume de persoană în caz' 1 genitiv: După apă lu K'ioară) 12163. § 35. — i.K', rezultat din cllatin sau din t + e, i, sau p + e, i ori k originar se confundă cu t': Ank'ilie şi Ant'ilie 11944, d'eot'i 1251, d'es-t'id'e 9637, fat'e, int'eia, n'c’nt'inat, ot'i 323, t'eie, t'iot, t'it'ie, t’izmaş. § 36. — 1, G latin + iu se pronunţă ca dz, mai rar ca z: Sîn-Giordz (şi Sîn-Giorz). — 2. In loc de g, am înregistrat două forme cu dz: ardzînţel şi fudzîţ (imperativul) 13739,70 (fonetism datorit, probabil, unei corupţii). — 3. Pentru g rezultat din gl latin sau pentru g originar strein avem adesea d' cu care se confundă: d'iem, ad'izmâ, ad!eu, d'ilişî, In Crăceşti am auzit şi vologi pentru vorovi: «amu n’am ie voioşi). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI KOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXIII Qarmed'e, urmed'gaşcă. Forma gilişi se aude şi ca giulişi.— 4. In vb. merge, g sau g din merg bunăoară nu se aude niciodată. — 5. O >z în german şi zolzuri. § 37.— 1. H slavic se menţine în prah, prăhupk'i. — 2. A trecut la v în vîrv şi derivatele lui. — 3. A devenit c în patriarc. — 4. Înaintea lui r avem Hrozavlia, dar şi Ristos 732. — 5. H! din elementele ungureşti s’a păstrat intact, fără ca să treacă la s aşa cum constatăm pentru h' provenit din / + 7, \e (cf. § 24, 2): h'ia, h'iri, h'ireş (cf. şi § 38, 6). § 38. — Grupuri consonantice x. 1. BR latin a dat ur în făurari 15575. — 2. CM s’a redus la mn': tomn'i, sau la simplu tn în tomăsc, toma şi turna. — 3. CN a devenit: gn' în tign'i (şi k'ign't), hi în râhriitor, mnm Omnă(Budeşti), sumnă, timn'i. — 4. CT latin s’a păstrat ca pt în îndărăpt — formă care nu trebue confundată cu îndărăt. Pentru doctor avem. doftor. — 5. DN unguresc a trecut la gn: hognogi. Acelaşi fonetism ni-1 prezintă şi DN slavic în Rogna.—6. GF din ungurescul szegfii a dat n jîn sansiu, trecând prin fazele: gf> nf> nh’>n>. In caz că ne oprim la această etimologie, grupul acesta ar prezenta pe/> h' > s (cf. §37, 5). — 7. GN rezultat din TN a trecut la mn', ca şi CN: vramn'iţă (Hărniceşti) şi apoi la vran'iţă (ca şi mtiioară> riioară, mriiţă>n'iţă etc.). — 8. GR l-am auzit în Sat-Şugătag şi ca yr: N'eyru 16933,34. —9. LF>rf în Sorfărina. —10. LNŢ>mţ în somţă.— ix. MBR > mr în dumramriic. — 12. MN s’a redus la m în duma-ta, duma-vpastă.—13. NT>mt în sîmt (=sunt), simt (= sfânt); niciodată însă vimt (= vânt) etc. Intr’o variantă a baladei Bodiţa (textele CCCLXX şi CCCCVI), bătrâna Măiii Pasăre Pătrăuş din Vad (cf. Glosarul sub norătoare) a pronunţat regulat numele Constantin ca Constansiu 2. —14. PS > cs în pedeaesă i72J2.— 15. RTF > If: zelfă.— 16. ST > şt în anşte, Peşte.— 17. TV > y : moliy'i. — 18. VN s’a păstrat în Rîvhic (\ işeul-de-jos); a trecut la yri şi apoi la hri în k’iyn'iţă şi k'ihn'iţă sau pihn'iţă, prot'iyriicfi pro-tihn'ic. A trecut la mn' în dumramn'ic. Accidente generale § 39. — Asimilaţie. 1. Dz—c > g—c: gice.— 2. R—l>r—r: qinărar, Ilararamliu. § 40. —Disimilaţie. 1. N—n > r—n: sărin, verin, gerunk'e. — 2. R—r > r—l: durel'e, căplaripentru căprar din caporal. — 3. R—r > l—r: ginu-larj., scliptura, Ţîligrad. Adesea al doilea r dispare: creij 13354, fere astă, pea 4930 (în construcţie sintactică). — 4. L—l>l r: Galarey. («munţ d'e ujagă und'e văreadză oile», Vad—Ioana Codrea) din Galileu.— 5. L—l > l—n: celant 15121. — 6. Tot o disimilaţie e şi în granofon din gramefon (Budeşti). 1 1 Le relevez în ordine alfabetică. r In legătură cu acest fonetism, cf. interesantele constatări ale lui Perlele Papahagi în revista Dunărea, I (1923), n-rul 1, pag. 3-7. www.dacoromanica.ro LXIV TACHE PAPAHAGI § 41. — Epenteză. i. N epentetic în b'etăng, gînscă, lengăna, rînt'ezesc (= retezesc). — 2. L în ţiglară (Giuleşti). Aceeaşi epenteză apare şi în clgacâzâ, cu / datorit, probabil, influenţei forme rutene klokUka.— 3. R în Ark'il pentru Ak'il (posibil însă să fie şi numele Ar gir : «horja lu Ark'il» (Vad — Ioana Codrea) şi atunci am avea a fice cu o disimilaţie a lui r—r în r—l), craiet< caiet, rărmurat, ursuc (Budeşti). § 42. — Metateză. 1. O constatăm în holircă, pătrupop, pop rele, rân-tudzî, scurmat, vrîvuţ.— 2. Metateză silabică în: geder(a), ged'et, pîncet'e, ca * în Arăvăscu < Averescu. § 43. — vreză silabică în ver-maşină (gewehrmasch ine. § 44. — Contaminaţie avem în: bagn'et, cu g datorit vb. băga; sătula, cu / de la sătul; prinsonter, cu n sub influenţa formei prins; meşterşug şi d'iptr’unu 10362, cu r datorit formelor meşter şi pentru; şopîrcâ, cu c de la năpîrcă; casam'ie, cu s de la casă. R din trupk'ină e datorit sb. trup. § 45. — Apocopa este una dintre cele mai caracteristice particularităţi ale graiului maramureşean: tendinţa de a suprima silaba finală care urmează imediat silabei accentuate e generală x. Apocoparea consoanei finale, mai ales a lui d, apare la fiece pas: rin’, făcîn’, trăgîri etc. Apocoparea silabică, pe care în texte am redat-o prin întrebuinţarea apostrofului la sfârşitul cuvântului apocopat, ne întâmpină şi în nume proprii (cf. şi pag. 202), dar mai cu seamă la verbe şi anume: la indicativ prezent, pers. 3-a sing. şi pl-; la viitorul I-îi; la subjonctiv prezent, pers. 3-a sing. şi pl.; la imperativ, pers. 2-a sing. şi 3-a sing. şi pl.; la infinitiv. Iată câteva exemple, în care intră şi alte forme în afară de cele verbale: a’ 17071 (alt), alea’ 13329, bol'ga’ 47* *, clăt'ia, 3380, clipga’ 6926, cule a' 13361, curzea’ 17026, ciocănea’ 96®, cipotea’ 11364, ctripk'ia’ 1238, doa’ 10444, dohăn'ia’ 587, drăn'iţa’ i849,/a’ 94®®, fă* 1018®, jărta’ 74®®, fîntîn'ea’ 12976, /o’ 915, găsea’ 1410, grăia’ 3571, hrăn'ta’ 314®, ia’ 73®1 (iastă), izvora’ 12975, mărturisea’ 8322, me’ 96®, n'et'eza’ 138 27, omora’ 1202, păn’ 12652, păzea’ 4547, peirea’ 119®1, putregia’ 33®1, rîpk'ia no30, rodea’ 3819, scumk'e’ 12®4, sprizon'ia’ 10618, suferea’ iox14, ş’ 32® (ştiu), tra’ 2622, trăi 152®, trăia’ 4057, tre’ 4i64, ţăpen'ea’ 63]0, văzea’ 3967, zelea’ 34®® etc.2. Din cauza acestor particularităţi Maramureşeanul c satirizat prin următoarele versuri pe cari locuitorii judeţelor vecine le pun în seama graiului său: aşa precum şi Maramureşeanul, la rândul său, «cjufulueşte*pe Românul din judeţul Satu-Mare prin :«o fost mare harvizu [= potopul] şi o 1 Aşa, bunăoară, în Budeşti am întrebat pe cineva dacă mai trăeşte un bătrân cunoscut; mi-a răspuns: «trăia’*(= trăiaşte). Sau :«să t'e trăia* Dumn'edzăy* (Berbeşti), ■td pogân'fa> (Vişeul-de-jos) etc. * Cf. în această privinţă şi J. Vendryes, Le langage, 69. Bu’[nă] colfa’[şă] cu brîn’[dză] cu la’fpte] — Numa mă săgga’[tă] la spa’[te]; Bu’[nă] colga’[şă] cu la’[pte] cu brîn’[dză] — Numa mă săgţa’[tă] la rîn’[dză]. www.dacoromanica.ro GRAIUL Şt FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXV dus tăte boşorhodaule [= butoaiele de vin] d'in sinaş k'ert [= grădina cu fân]» — făcând prin aceasta aluzie l 55 48- www.dacoromanica.ro LXVI TACHE PAPAHAGI Articolul. Cazurile § 49. — i. Articolul -/ în general nu se aude. — 2. Articolul -le apare în tatăle (Crăceşti, Vad).— 3. La plural, articolul -i după ce s’a contras cu i precedent,a devenit î după ţ, dz, ş, z: călăreţi 15535, d'inţî ni1, ok’iţî 98“, munţi, bradzî, cireşi, vătazî iii81; acest fonetism îl întâlnim numai în construcţii sintactice, niciodată însă când acest fel de plurale sunt întrebuinţate singure. Totuşi, am constatat că formele cu -i necontras cu cel precedent sunt mai curente decât cele cu -i contras: flracîi ioi24, păcurarii 14083, Rumân’ii 17211 etc. De fapt, multe forme de plural ca ban’ii 1557, ori ii 36** etc. ar fi trebuit redate astfel: barilii ok’ii» adică cu i având o slabă rezonanţă de articol de plural—ceea ce, pentru împrejurările jie astăzi, ar fi întâmpinat alte greutăţi tehnice. Acolo însă unde acest? nu mi-a fost perceptibil nu l-am redat. Iată, bunăoară, câteva exemple: boi 1761, 24®, 3179, 53*®, ioo1, cai 87®, 11440, dinşi 11357, Domrii 1556, lei ioi23, mriei 212, moroi 12944, nori 6225, ok'işori 5180, 5420, orii 3661, prunci 54®®, pui 3915, 4336,45, regi 5273 etc. — 4. Femininul mîndruca are pluralul mîndrucăle g772, iar sluga — slugii 15620. 5. Genitiv-dativul singular. In anumite construcţii sintactice, termi-naţiunea -lui nu apare în pruncu 15911, satu (aista) 15858. — In compunere cu adjectivele posesive meu, mea; tău, ta; său, sa, substantive ca frate, maică, mamă apar la aceste două cazuri ca frat'e-mn'eu 11960, frate-tău 10620, maică-sa 6512, mîne-sa 17068, mîni-ta 4®*. — Taica face talcului 88®®, 8917, iar maica, mâmuca, soruca, precum şi tătuca fac maicii 7ţ48, mămucîi 27®’, sorucăi 116®4, tătucii g849. —Termina-ţiunea -ii (< ei) a trecut la -îi în ţării 1448; adesea însă acest -îi se reduce la -i sau -i după ţ, dz, s, ş, r: Bod’iţî 9573, nopţi is64®, Iurî 169®®, Păduri 10973 (cf. şi cele relevate la pag. 202). Ca şi la formele de plural masculin articulat (cf. § 49, 3), terminaţiunea de gen.-dativ -îi apare contrasă în -i: luntrii 16®8, mueri 4(3^,popi 6o17,Petrovai ii2(cf. § 74, i). — La substantive feminine găsim şi terminaţiunea veche -iei sau -iei, mai ales în poezie, şi în deosebi în descântece: apiei 130®®, prietriei 13067, brîndzîei 77n,punţîei 4340, sîtîei 77 74 etc. Bătrâna Sava Steţcu, de la care am înregistrat cele mai multe din aceste forme, întrebuinţa aceste gen-.dative şi în vorbirea curentă. — 6. Vocativul singular: de relevat următoarele forme: Adam 74®® şi Adame 7472, câlugăre 8889, corbuţ 142®, cuc 13®8 şi cuce 13®6, mîndre 1087®, socru g242. — 7. Genitivul plural: un-qilor 13o84 prezintă pe cei doi -ii- contraşi. — 8. Vocativul plural maice 878. Adjectivul § 50.— 1. Superlativul cu /parte c necunoscut; în locul lui se întrebuinţează tare: tare greu. — 2. Pluralul formei rea (fa) e de obicei râie sau făle. — 3. Alături de est, -ă circulă şi aest 172®1.— 4. Apare şi genitivul plural a toţîlor 1677®. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXVII Numeralele § ol.— i. Dintre cele cardinale relevăm câteva pentru particulari* tăţile lor fonetice: un, u şi on, o; o şi una; doi, dSuâ şi dpaiiă; trei, trii şi tri, cinc(i), şease şi şasă, nouă şi noauă, dzăce, patrusprădzăte, cin-sprădzăce, şa(să)sprădzâce, şa'dzăci. —2. Dintre cele ordinale, de remarcat că adesea formele de masculin înlocuesc pe cele de feminin: d'e-al doil'ea casă 13637, al doilea (bătae) 15716, ş’al doilea o fugit 15837 (= a doua oară), a optăle 941, siuca d'e-a dzâcelea 12163. Găsim însă şi întrebuinţarea inversă: alături de a triia casă 10475 apare şi a triia sat 10472 (cf. şi 11728, 11725). Pronumele § 52. — 1. Personale. Eu apare şi ca io 7313. La dativ, ca aton, se aude îm, ’m; apare şi mn'i pentru îmi 3358. Acuzativul mă (< me) apare, prin analogie cu dativul, ca mn't 1. In primul rând trebue relevată cea ruteană care este şi cea mai pronunţată. Şi era firesc lucru ca într’o regiune, în care Maramureşenii au convieţuit geograficeşte cu Rutenii şi în care, în decursul secolelor, s’au produs şi asimilări etnice reciproce, să se exercite o mai intensă influenţă lexicală ruteană în graiul maramureşean, după cum — pe de altă parte — putem constata o influenţă nord-românească în graiul rutean. Ceva mai mult: aspectul general pe care-1 prezintă influenţa ruteană dovedeşte că ea e şi cea mai veche, şi cred că forma cumt'i sau cunt'i 1 face parte din vechile elemente lexicale nord-slavice pătrunse în această regiune. 2. O a doua influenţă e cea ungurească. Pe când însă cea ruteană apare aproape în întreaga viaţă lexicală a graiului maramureşean, influenţa ungurească e mai mult de natură cultural-administrativă. Mai toate elementele ungureşti reprezintă noţiuni cari sunt în strânsă legătură cu civilizaţia contimporană în funcţie şi ea de mişcare economico-socială sau de cultură generală şi administraţie politico-militară. Această influentă nu are vechimea celei rutene si ea s’a intensificat 9 * în ultimele decenii cari au precedat războiul european. 3. O ultimă influenţă — de fapt foarte slabă şi aproape neîncetăţenită temeinic în graiul femeiesc — e cea germană. Elementele lexicale de 'provenienţă germană sunt foarte puţine, deşi jargonul evreesc le-ar fi putut îmmulţi. Ele sunt mai toate de natură militară (cf., bunăoară, bruţac, d'ecung iDeckung etc. § 85. — Câteva relevări semantice, i. Dintre formele cari prezintă o evoluţie semantică mai interesantă amintim câteva: aprindere, cin'ij, guşe, izmoleniţ, tuna, vetri, vlâstos, ziţă. Filiaţiunea celor mai multe nu prezintă dificultăţi în stabilirea verigelor ei. Astfel, bunăoară, de la înţelesul slav de «âveftovv, ventilare» al formei din care derivă vb. vetri până la cel pe care ea îl are în graiul maramureşean filiaţiunea semantică se poate stabili cu uşurinţă; cu greu însă s’ar putea racorda toate sensurile formei guţe dacă ar fi ca pentru toate să ne oprim la un singur şi acelaşi etiiron. —2. Sensul al doilea al formei ziţăe explicabil din sensul de «nuia, vargă mlădioasă, subţire şi lungă».—3. O caracteristică evoluţie semantică ne-o prezintă vb. tuna: de la sensul de «a porni, a cădea cu repeziciune* 1 1 Etimologia trebue căutată în kştati (cf. Berneker), nu în rut. kontyvâti. www.dacoromanica.ro LXXIV 'I’ACHE PAPAHAGI s’a ajuns treptat la «a trânti, a atinge; a cădea, a atârna, a ajunge» L — 4. Pentru sensul formei adurmăca amintesc că, deşi l-am urmărit de aproape, nu l-am putut constata nicăiri, decât numai în Săcel şi la o singură persoană. Probabil să fie o confundare cu sensul formei adormi. Mi s’a explicat prin «a adurmi». S’ar putea iarăşi ca acest adurmi să fi fost întrebuinţat cu sensul de «a lua sau a fi pe urma cuiva, a adurmăca» şi atunci adurmăca ar avea sensul originar. In cazul acesta adurmi ar urma să fie socotit ca un derivat verbal din urmă—ceea ce, ca analogie, ar găsi un punct de razim în forme ca umbră-umbri, cîrmâ-cîrmi etc. — 5. Pentru forma şi sensul cuvântului meserii probabil că avem a face cu o corupere a formei mezeluri. — 6. Pentru sensul şi etimologia formei noi (< numeralul nouă), cf. pag. lui. CÂTEVA ASPECTE CARACTERISTICE § 87. Poezia maramureşeană ne prezintă câteva trăsături care nu sunt cu totul izolate: — ele apar şi în alte regiuni. Le relevăm pe rând. 1. Finalul -ia din Fata Pădurii-ia 10939 e cerut de rimă, şi anume de mea. 2. La sfârşitul versurilor rar apare terminaţiunea -e, cum ar fi în sing. altar-e 11612; acest -e e cerut de rimă, şi anume de sărbătoare. 3. Tot rimei se datoreşte -ă din sing. stăzar-ă 2746, cerut de hotară. 4. Ceva mai des întâlnim la sfârşitul versurilor -le (-l'e): badea-l'e 35 42 rimând cu strîca-l'e; me-le 3810, 79®, 11582 rimând cu râie, mn'iorele, purcărele; ta-le 38” rimând cu pribegia-le; ruşîţa-le 95® rimând cu mare; petrea’-le 11981 rimând cu surorele şi freca-le 11983; fâce-le 12112 rimând cu vâlcele. 5. Foarte des apare finalul -re la verbe ca şi la substantive: să o tomnia’-re 438 rimând cu tare; lumn'ina-re 141 11, 1415 rimând cu călare şi viaţa-re;falca-re 39* rimând cu tare ; t'e-az lâsa-re 3912 rimând cu t’e-az blăstăma-re; se legăna-re 7418, trîmbgita-re 7874,8071, dumn ia-ta-re 87 61 rimând cu mare; s’ar afla-re 9147 rimând cu Mare; Ilonca-re 9378 rimând cu mare; om crepa-re 9380 rimând cu sare şi or ustura-re; fa’-re rimând cu ibostea-re; o k'ema-re 9561 rimând cu mîn'i-sa-le; ’nşâla-re 9755 rimând cu gigare; ’ntrăma-re 10440 rimând cu pk'icigare; ’inbăta-re 10750, s’asumuta-re 12312 rimând cu tare; eu... zin'e-re 11314 rimând cu mere; n'evasta-re 11432, mort'it a-re 12026 rimând cu mare; iasta-re 1227* rimând cu cărare. Acelaşi -re trebue văzut şi în viitorul: tu-i îmbla-re ’ntre haiduli 11980. — Adesea această caracteristică apare la mai multe versuri consecutive: ' tolinduţa-i atîta-re, Cin'e-o-ascultă să trăia’-re; Cei £e-s morţ să hod'in'ga’-re, EsCe-dzî să-j pomin'sa’-re — 76“. 1 Pentru alte accepţiuni în dacoromână, cf. T. Papahagi, Cercetări în Munţii Apuseni, 41 (extras din Grai fi suflet, II, 58). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI ROLKLORUL MARAMUREŞULUI LXX V 6. In aceleaşi condiţiuni ca şi -le şi -re ne întâmpină şi -ră\ să scula-ră 7333 rimând cu dntară şi arăta-ră 7333; [el] lua-râ 951 rimând cu ’nsQară; lucra-ră 10851 rimând cu ţară. 7. Avându^şi explicaţia în tendinţa de a evita cacofonia sintactică dintre două vocale sau de a le uşura pronunţarea, în graiul maramureşean întâlnim un d pus la începutul cuvintelor începătoare cu o vocală: d'e pă d’un cuc 2749, oi d'afla 2922,37, drumu d'încă-i 3 8 32, o d’alergat 73 16, fo d’înflorit 7834, că d'îm pun’eţ 7871, h'ei d'Ân'iţă 10675, o d’aj 107“, pustă d’alăsa 10846, Vili, d'armaş iii9 * * etc. Adesea apare şi în construcţii unde nu-şi poate avea altă explicaţie decât aceea a unei analogii: a-l d’oinorî 8086, o vădzut d'un puiuţ 10530 etc.; cf. şi 10793, 12287. 8. La fel ca şi d se întrebuinţează d'e sau d'i: d'i'mpărate 1372, 2640, d'i'n (= în) 5 827 , 7832, 8761, d!e’nălţate 8741, d'e’nvălit'e 9814 etc. § 87. — Găsim adesea şi câteva expresiuni care pot fi relevate pentru anumite particularităţi. Astfel avem înjurătura morţi tăj.1 ii58, 4750; cin fo’ locu la un loc 9128; und’e-i locu la un loc 9621, 994, fost-o locu la un loc 12223; urîtu-mn’i-i—focu-l sie io33. CONSIDERAŢIUNI ASUPRA TEXTELOR § 88. — 1. Prin culegearea de faţă—ca şi prin cele publicate de Ţiplea^ Tit Bud şi I. Bîrlea — evident că nu se poate afirma că s’a dat la lumină întregulfolklor maramureşean:sunt genuri—cum ar fi cel al magiei— care aşteaptă cât mai urgente şi mai amănunţite explorări. Se poate susţinea însă că din folklorul poetic propriu zis s’a cules aproape tot ce e mai reprezentativ în literatura acestui ţinut. Fireşte, o oarecare selecţionare în culegerea acestor texte nu a fost neglijată. 2. In ceea ce priveşte forma ţin să relevez încă odată că am căutat să redau în tocmai originalul auzit din grai viu. Nu am omis nimic bunăoară din ce strică ritmul versului, deşi atari retuşeri s’ar fi putut face cu cea mai mare uşurinţă fără să se cunoască nimic; în cursul textelor de poezie întâlnim adesea diferite particule monosilabe care formează o silabă mai mult în vers: toate au fost reproduse. Câteva exemple; Conjuncţiile: că (852, 913, 958, ii35, 1719,2229, 4916, 6721, 7731, 7818, 10680, etc.), da (813, 2\ 39, 4229, 469, 5548, 8829, 944 etc.), fî (3427, 4014, 4327 etc.) Pe de altă parte nu am adăugat nimic acolo unde ritmul ar fi cerut bunăoară o silabă (cf. 4483, 4837 etc.) — după cum se poate constata mai ales în textul al CCCLX-lea. 3. In acelaşi text şi chiar la intervale foartescurte adesea aceeaşi formă apare ca dublet (cf. i = este 530 şi îi 532) — ceea ce nu trebue interpretat altfel de cum e redat în text (cf. şi feldera 931 faţă de feld'eru 9333)- § 89.— Transcrierea textelor. 1. In afară de semnele speciale întrebuinţate şi a căror explicare s’a dat la pag. 2, toate celelalte sunt cele întrebuinţate în limba literară. 9 In Avram Corcea, Balade poporale, 97 citim : — «Morţii tăi, măi gugă neagră, Să ştii că te-omor, nu-i şagă...» www.dacoromanica.ro LXXVI TACHE PAPAHAGI •2. Cât priveşte redarea exactă a pronunţării, orice îndoială trebue înlăturată. Ca un simplu control al ei reproduc mai jos un singur text din manuscrisul poetei Anuţa Pleşea — despre care cf. pag. li — : în coloana din stânga reproduc în tocmai ortografia originalului, iar în cea din dreapta redarea ei critică: SUNĂ GfiZĂŞURILfi Sună Găzăşurilă păla tatyă Ştăţilă duk făceori ka ny£ştyă braz şa duk bătyej şîn puşkaţ Găzăşu gyăla săkmari so înplut gyă obşîtari ş io dus pină la muntyă şon turnat după răgutyă kîntă kuku sus pă muntyă nymăn lumă nul augyă numai bgyetyălă răgutyă şa şa kintă gyă ku jaU gyă gîngyăşty kă kodru ptyeră stau răgutyălă gyea meră stau răgutyălă ş zgyară kă li jală după ţară nu ştyu mai zinyor eară ş li jală după sat kă so dus ş lo lăsat galiţiă ardătyă foku la mulţ liai mînkat năroku kan tynyă ceînya intrat no mai gîngyt gyăn turnat kăn tynyei atita dor kită apăi în izvor SUNĂ G'EZĂŞURILE Sună ţezăşurile Pă la tăt'e ştăţile: Duc feciori ca n'eşt'e braz Ş’aduc bet'ez şi ’mpuşcaţ. G'ezăşu d'e la Săcmarj1 S’o înplut d'e obşitari1 2 * * *, Şi j-o dus pină la munt'e Ş’o ’nturnat după răgut'e. Cintă cucu sus pă munt'e, N ime ’n lume nu-1 aud'e, Numai bget'ele răgut'e. Ş’aşa cintă d'e cu zale, D'e gînd'eşt'i că codru pk'ere» Stay răgut'ele d'g-a mere. Stay răgut'ele şi zgjară Că li[-i] zale după ţară, Nu şt'iy, mai zin'i-or ţară? Şi li[-jj zale după sat Că s’o dus şi l-o lăsat. Galiţie, ardă-t'e focu, La mulţ lg-aj mîncat nărocut Că ’n t'in'e fin'g-a intrat N’o mai gind'it d'e ’nturnat; Că ’n t'in'e-i atita dQr, Cită apă-j in izvor. Evident că importanţa şi interesul culegerii şi publicării unui asemenea material folkloric nu pot fi trecute cu vederea; asupra acestei laturi însă voi reveni anume altundeva. Ceea ce ne interesează deocamdată e aspectul sub care se prezintă graiul acestei regiuni în scrisoarea unor simpli cunoscători ai slovelor. Influenţată de ortografia ungurească pentru unele sunete inexistente în alfabetul limbei române literare, pentru d', tf şi ri Anuţa Pleşea a recurs la transcrierea gy, ty şi ny. Dacă pentru d' din prepoziţiunea d'e bunăoară găsim gy, aceasta nu însemnează că d'e are pronunţarea exactă ca ge: pentru d' nu a recurs la un dy cum a făcut pentru t', întru cât nu avea de unde împrumuta o atare redare-3. Trecând la Apendice (pag. 181) şi fără să ne oprim asupra fondului acestei piese teatrale8, observ că transcrierea fonetică am păstrat-o înlocuind ortografia manuscrisului prin cea literară de astăzi. 1 Sâtmar (cu tm> cm). Oşenii pronunţă Sdgmare (cf. G. Weigand, Jahresb. VI, 80)- 1 Soldat care a cerut sau e în obşît (cf. Glosarul). 2 Pentru existenţa unui teatru identic şi la alte popoare, cf., bunăoară, G. Pitră^ Biblioteca delle tradizioni popolari sicialiane, XII (1881), 3, 131-132; G. Hărelle, Le thâătre rural dans la rigion pyrinienne (în revista Annales du midi, XXXV (1923)- pag. 154-183) etc. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXX VII ETNOGRAFIA ISTORICĂ A MARAMUREŞULUI In urma celor expuse până aci şi pentru a încheia întreaga această Introducere, ultima şi cea mai însemnată chestiune ce se pune e cea privitoare la etnografia istorică a Maramureşului. Insă, prin această întrebare atingem «cea mai importantă problemă de linguistică română care este naşterea şi formarea limbei române în timp, dau mai ales în spaţiu». Problema depăşeşte cu mult cadrul monografic al unei «Introduceri», pentrucă dacă ne-am opri din acest punct de vedere asupra Maramureşului, va trebui, printre altele, să relevăm şi etnografia istorică a Moldovei, cu care regiunea noastră studiată prezintă multe şi interesante trăsături caracteristice de unitate etno-linguistică. In acest cadru istoric, în strânsă legătură cu această problemă ar apărea şi cea privitoare la elementul românesc din lungul munţilor Haemului — element care, până la distrugerea imperiului AsăneŞtilor măcar, forma o populaţiune numeroasă şi dominantă în regiunile păstoreşti ; şi atunci, în mod firesc s’ar pune întrebarea: ce a devenit acest element românesc din Tracia muntoasă ? Evident, o parte s’a bulgarizat în cursul secolelor, o câtime va fi pierit în exilul din Asia-Micâ, în număr redus s’a aşezat pe versantul sudic al Haemului. Restul ce va fi devenit ? Să admitem oare că ă trecut în nordul Dunării? In cazul acesta, dacă era firesc ca o frântură a unei entităţi păstoreşti să migreze urmând lanţul muntos balcano-carpatin pentru ca la un moment dat să se oprească tocmai în munţii din nordul Tisei, şi anume în prelungirile nord-vestice ale Carpaţilor, nu vedem de ce nu am admite până la un punct şi o migrare analoagă şi în altă direcţie şi anume: din Estul rodopic o parte să fi apucat prin Dobrogea pentru a se stabili apoi în nordul Dunării, adică în regiunile moldovene* 1. Restrângând cadrul acestei chestiuni la ceea ce priveşte exclusiv ţinutul maramureşean şi raportându-ne la stadiul actual al achiziţiunilor etno-istorice ca şi la logica faptelor, ceaa ce se poate afirma din capul locului e că în Maramureş nu putem vedea o colonizare romană sau o romanizare, şi cu atât mai puţin o continuitate etno-linguistică a unei colonizări sau romanizări. Diferitele urme din tot ce aparţine entităţii romane, cum ar fi, bunăoară, găsirea unui «ban de bronz de al lui Traian, cu inscripţiunea Via Traian a2», sau inscripţiunea latină pe o «piatră de calcar»3 ca şi toate celelalte pe cari le relevează I. Mihâlyi la pag. 618-619 ale lucrării sale nu pot susţinea o continuitate directă şi neîntreruptă a vieţii romane în acest colţ românesc. Că Romanii, la sau după cucerirea Daciei, vor fi făcut explorări militare de durate scurte şi în aceste părţi, ca şi în spre Nistru—aceasta într’adevăr poate fi considerată ca o realitate istorică; dar. de aci nu se poate deduce prei mult în 1 Problema ridici un intreg complex de consideraţiuni istorice şi etno-linguistice — ceea ce nu poate fi discutat aci. 1 Ioan Mihilyi, Diplome maramureşene din secolul al XlV-lea ţi al XV-lea, 32. * Ibidem, 619. www.dacoromanica.ro LXX VIII TACHE PAPAHAGI favoarea sau în sensul unei păreri că în Maramureşeni trebue să vedem descendenţi ai Romanilor sau ai autohtonilor romanizaţi, adică ai Dacilor, ce vor fi locuit aci. Căci, în această ipoteză şi referindu-ne la încercuirea geografică în care apare elementul maramureşean, un prim rezultat — în afară de altele — la care ne-am fi aşteptat ar fi fost ca, în faţa atâtor viscoliri barbare cari puteau tangenta şî acest ţinut ca şi în faţa altor vicisitudini istorice, graiul maramureşean să apuce direcţia unei cristalizări izolate, care să-l îndepărteze cât mai mult de restul graiului românesc; şi aceasta s’ar fi putut petrece cu atât mai uşor, cu cât în perioada de formaţiune a poporului român această regiune ar fi rămas cu totul izolată. Pentru formaţiunea limbei române nu putem admite spaţiul pe care astăzi îl ocupă poporul român în nordul Dumării, pentrucă perfecta unitate luinguistică exclude aşa ceva. De altfel, nici alte consideraţiuni, cum ar fi, bunăoară, cele toponimice, nu pledează pentru o atare părere. In toponimia maramureşeană găsim într’adevăr şi numiri interesante1, dar acestea nu pot fi relevate într’o asemenea discuţie, întru cât ele privesc aspecte etno-linguistice altele decât cele referitoare la o descendenţă romană în Maramureş. Urmărind, de exemplu, numirile localităţilor, uşor se poate constata originea nelatină a celor mai multe (cf. Coştiui ningă). — Al doilea cuvânt e un nume propriu: Nacu6. In contextul în care apare, la început m’am gândit dacă nu e o greşeală pentru macu. Pr. I. Bîrlea mă asigură că Nacu circulă «şi azi în Berbeşti ca poreclă: Ştefan Moiş a Nacului), iar în Giuleşti ca «supranume». Numele acesta e curent la Aromâni şi e serbat în ziua de sf. Ioan, Nacu fiind de fapt un diminutiv aferezat al lui Ioan: Janacu >Nacu\ aşa că, existenţa izolată a acestui nume în Maramureş e oarecum surprinzătoare. In fine, am putea aminti aci şi forma de subjonctiv prezent s’h'ibâ a vb. avea care circulă în Bucovina® şi care este identică cu aceeaŞi formă din aromână s’liibă (el sau ej) «să fie». Evident că astăzi ne lipsesc elementele absolut hotărîtoare cari să consacre în mod indiscutabil provenienţa românească sud-dunăreană a unor atari identităţi de forme, ca şi a tuturor apropierilor, asemănărilor sau identificărilor folklorice sau etno-linguistice relevate până aci; dar de aci nu putem conclude cu siguranţă că, în ceea ce priveşte existenţa şi explicaţia unor forme ca subj. prez. s’h'ibă în Nordul dacoromân, ne-am putea opri la formula «împrejurări identice condiţionează, spontan şi independent, rezultate identice!» In orice caz, în stadiul cercetărilor de astăzi, asemenea întâlniri devin cu drept cuvânt ispititoare cel puţin; şi aceasta cu atât mai 1 Pentru semnificaţii, cf. Glosarul. 3 Forma cârinte cred că e rezultată prin disimilaţie din *cdninte <* c an en t i s. Acest tnore trebue considerat ca fiind mai de grabă de provenienţă sud-dunăreană decât rezultat dintr’un mire. E curent în centrul Ardealului (cf. A. Viciu, Silitul, în revista Comoara satelor, II (1924), n-rul 3, pag. 35-4°). 4 Balade, colinde fi bocete din Maramureş, 65. 4 Cântece poporane din Maramureş, 333. * Uclevată de Leca Morariu în Junimea literari, XIII (1924)1 68. Cf. şi revista Tudor Pamfile, I (1923),.24. www.dacoromanica.ro LXXXII TACHE PAPAHAGI mult cu cât linguistica română n’ar putea dovedi extinderea etno-geo-grafică a formaţiunii entităţii româneşti în nordul Dunării până în-tr’atâta, încât să cuprindă şi Maramureşul şi Moldova nordică. Şi atunci, devreme ce în Maramureşeni trebue să vedem migraţiuni româneşti, şi întru cât asemenea identităţi caracteristice nu ne întâmpină şi în alte colţuri dacoromâne, deşi şi în ele am putea constata «împrejurări identice», cred că e logică şi oarecum justificată viziunea etno-linguistică cum că, din diferite împrejurări istorico-geografice în directă legătură cu păstoritul, elementul românesc sud-dunărean va fi atins în migraţiunile sale aceste puncte nordice ale dacoromânei, sta-bilindu-se deci şi în Maramureş. Vre-o tradiţie orală în sensul acestei concluziuni nu am auzit, după cum nici documentele istorice ale Ungariei nu ne duc spre ceva pozitiv. Totuşi, ca o simplă curiozitate măcar, voi mai releva şi următoarele puncte. In seara de 25 decembrie 1924 m’am dus cu D. G. Dunca, institutor -director în Ieud, la Dumn'itru Lticali a lu Islrati, un bătrân de 76 ani, originar din ţara Oaşului. Intrăm în căsuţa lui scundă, a cărei încăpere era luminată de o candelă atârnată de grindă. Fără vre-o introducere pregătitoare, ne pomenim treptat-treptat în plin domeniu folkloric. Cu priviri agere şi scânteietoare, cu gesturi de o înviorare fizică şi cu o vervă bărbătească, bătrânul Dumn'itru Lucaci a lu Istrati se scoală de pe laiţă şi începe să declame, printre altele, şi balada Stroe Plopan1. Văzându-1 bine predispus şi foarte comunicativ, l-am întrebat dacă ştie sau dacă a auzit ceva privitor la vechimea Maramureşenilor în ţrra lor. El mi-a răspuns: «Eu am audzît numa atîta că o samă d'e Rumîn'i j-o adus rebele Ştefan-Vodă d'in BalCanj; c’apoj şî famelia Bale d'g-aci tăt d'in Balcanj o zin'it». Intrebându-1 dacă acestea nu le ştie din carte, mi-a răspuns: «Eu ştiu citi, fără astea nu d'in cart'e le ştiu, fără d'in bătrîn'j, că şî eu am audzît aşa d'e Balcu d'e la Ştefan Pleş a Leahului d'e 83 ai, care o murit în [l8]8o». Aceste afirmări le-a pus apoi în legătură cu Tătarii, spunând că «apoj pă regele l-o dus Tătari aşa numa să-l k'inzuja’». Felul în care apare această laconică tradiţie ne surprinde, mai ales că în ea ni se relevează şi termenul geografic Balcani. Cam uimit de nedumerirea mea, bătrânul a căutat să mă asigure că nimic din toate acestea el nu ştie din cărţi şi că Ştefan Pleş a Leahului nici nu ştia carte. In cazul acesta, care ar putea fi geneza acestei tradiţii ? D. Dunca G. care e din Ieud şi cam de aceeaşi etate cu Dumn'itru Luca£ţ mi-a mărturisit că e pentru prima dată când aude aşa ceva. Surprinzătoare e şi apropierea pe care a făcut-o însuşi bătrânul Dumn'itru între Bale şi Balcani, afirmând că «apoi şî Bale e tăt una cu Balcani», fără însă să ştie ce anume sunt şi unde sunt aceşti Balcani. Să fie oare vre-o legătură între acest Balc(u) şi numele Balcu sau Balca ce apare şi astăzi în onomastica românească sud-dunăreană, bunăoară la Meglenoromâni ? 1 O voi publica cu altă ocazie referitoare la Maramureş. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI LXXXI1I Indiferent de originea acestui nume (dacă are vre-o legătură cu Balcaii sau cu Blac = Blachus = BMxog etc.), e şi aceasta o apropiere sugestivă. In sensul acestor vederi relevăm, ca ultim punct, legătura religioasă dintre biserica maramureşeană din secolul al 14-lea şi patriarhatul constantinopolitan — lăgătură ce reiese din documentul al 62-lea datat din 1391 şi publicat de I. Mihâlyi în l. c., pag. 109. Iată, prin urmare, atâtea puncte de contact între Ţara Maramureşului şi românismul sud-dunărean, toate ducându-ne la concluzia la care ne-am oprit mai sus. www.dacoromanica.ro TEXTE www.dacoromanica.ro Explicarea semnelor întrebuinţate în transcrierea sunetelor: a = semivocala a. e - semivocala e. ( = e deschis. i = semivocala i. o = semivocala o. 6=o deschis. o = o nazalizat. u = semivocala u. u = u nazalizat. b' = b uşor alterat sub influenţa Iui i[e],î. c = c (românesc sau italian) dinaintea lui e, i. d! = d patalisat [di], g = g [gh] dinaintea lui e, i şi pronunţat ca românescul sau italianul ghe, ghi. G' = identic cu G [g]. y, /, 71' = ident c cuy grecesc. i = g (românesc sau italian) dinaintea lui e, i. h' = h alterat de i [e], î. k = k alterat de i [e], i şi pronunţat ca românescul sau italianul che, chi. V = l alterat de i [e], i şi pronunţat ca italianul gl. ni = m uşor alterat sub influenţa lui i [e], i. n = sunet nazal înlocuind pe ’n [în], ii = n alterat de i [e], t şi pronunţat ca gn francez sau gn italian. P' = p uşor alterat sub influenţa lui i [e], i. r’ = r uşor alterat de i [e], î. f = r pronunţat mai vibrant, ca rr. y = grecesc. t' = t palatalisat [ti], z = românescul sau francezul j. Notă. Lipsind semnele speciale pentru a arăta nazali area vocalelor o şi u, a trebuit să o redau prin semnele o şi ii. Pentru acelaşi motiv am notat majuscula lui q prin G‘. www.dacoromanica.ro DOINE i Du-te, dor, Pă cel izvor, C’acolo-i mîndru Ion Şî-1 trezeşte d'e pă somn, s Să nu doarmă, că nu-i domn; Că şî domn'işor d'e-ar si, De-a mn'eu doru s’a trezi; Şî d'e-ar si şî domn işor, Tăt s’ar trezi de-a mn'eu dor. 1920. Budeştj— AnăTibil, 24. II 10 Mîndruţ, pă cînd ei zin'i Pă mini nu m’ei găsi, C’oi si moartă şî ’ngropată La portiţă ’n t'emeteu, C’acolo-i mormîntu mn'eu: '5 Cu ruzi albe-i îngrădit, Cu k'idruţ acoperit. Mîndruluţ, p’acolea-i trea’, Placă-ţ şî o ruzî-ţ ia. Oamenii te-or d'i’ntreba 20 Ce ru2iţă-i aiasta. — D’aiasta nu-i ruzed albă. Fă’-i drăguţa mşa cea dragă. 1920. Budeştj — Aceeaşi. III Ot'ii, bade, fac mn'inurte, Că gîndeşti că-s două mure 25 Care-s mai mîndre ’n pădure; Care-s coapte la răcoare, N’2giunse d'e-o leac’ di soare; Care-s cQapte la pămînt, N’agiunse de-o leac’ d'e vînt. 1920. Budeştj — Aceeaşi. IV 3° Astă vară cg-o trecut Dus-am dor d'e mîndra mult; Şî ’n asta vară £e zin'i Du&-a şî mîndra d'e min'i. 1920. Budeştj — Aceeaşi. V Care om l-am iubgit eu 35 N’are rînd, ni£i Dumn'edzău Să nu-1 scoată ’n drumu mn'eu; Tăt să-l văd şî să mă vadă, Batăr n’om si laolaltă. 1920. Budeştj — Aceeaşi. VI Supărat ca mine nu-i, 40 Fără puiu cucului Cînd îl lasă mama lui Mititel, fără de pene — Ş’ar zbura şî nu e vreme. 1920. Budeştj — Aceeaşi. VII Floricică floricga, 45 D'i’nflorea’ pă sama mea. www.dacoromanica.ro 4 TACHE PAPAHAGt Io de-oi trăi te-oj purta, De -oi muri tu te-j usca. 1920. Budeştj — Aceeaşi. VIII Mîndruluţ di pă Mara, Ce n'j-ai dat cu mâna ta s Di nu te mai po£ uita ? Da mj-ai dat turtă cu mac Şî m’aj nebunit d'e cap; Da mi-aj dat turtă cu linte Şî m’aj nebunit la minte. 1920. Budeşti — Aceeaşi. IX 10 Mîndrior, sir de sansiu, Vrut-aş si să nu te ştiu; Că d'e cum te ştiu pă tine, N’o rămas inimă ’n mine. 1920. Budeştj — Aceeaşi. X Num’ o creangă o rămas, 15 Şî acea di dor o ars. La dor şî la supărare Treabă pm cu minte mare. 1920. Budeştj — Aceeaşi. XI Mîndruluţ cu cuşmă neagră, Du-mă ’n lume d'e ţî-s dragă, 30 D'e ţî-s urîtă mă lasă. Di ţ’o părea cu ruşine, Fă-mă brîu pă lîngă tine; De ţ’a părea brîu greu, Fă-mă-o lumn'ină d'e său Şî mă pun'e ’n zepu tău, Că t’a trea’ d'e dorn meu. I A A 1920. Budeştj — Aceeaşi. XII Dzîs-am, mamă, cătă t'in'e Să ţîi dzîle păntru mn'ine, Să mă dai în sat cu t'in'e. 30 Tu, mămucă, ţ’aj ţînut Vin'erea şî mn'ercurea Să mă poţ înstreina. Rău, mămucă, t'g-ai t'emut C’oi mere după ’mprumut. 1920. Budeştj — Ana Costăn'ine, 37, (de fel din Besereca-Albă). XIII 35 Frundză verd'e subţirea, Strîcată-i in'ima mea; Strîcată-i, stricată-j tare, Nu-i doctor să o tomn'ia’-re; N'icj doctor, n'ici împărat, 40 Fără cin'e o stricat. 1920. Budeştj — Aceeaşi. XIV Frundză verd'e d'e st'ezar, N’am credzut la om cu-amar; De-ară mai h'i, frundză verdi, La om cu amar aş credi. 1920. Budeştj — Aceeaşi. XV 43 Cît'e flori-s pă pămînt, Tăte zin la giurămînt; Numai floarea soarelui Şad'e ’n poarta raiului Şî giudecă florile, 30 Ca soacra nurorile. D'e i-ai duce cîtă zestre, Tăt t'e face d'e poveste; Şî d'e j-ai duce cît bine, Tăt t'e-ar face d'e ruşine; 33 D'e i-aj duce cu patru boi, Tăt ţ’ar da drumu napoi; D'e i-ai duce cu caru, Tăt t’ar arăta drumu. $ 1920. Breb — Anuţa Bota, 26 XVI Spun'e, mîndruţ, mîn'i-ta 60 Să pue ruzi în fereşti www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 5 Pă ciuda că-m trebueşti; A ta ziţă d'e harbuz Să sue pă gard în sus. Cînd soarele încălzea’ 3 Să uscă şî să topk'ea’. A mea ziţă-i grîu ales, A ta ziţă-i d'e ovăz Mest'ecată clocot'iş: — Tată-tău nu-i d'e p’aici, IO Tată-tău d'e pîn Ard'eal, Mă-ta-i copk'ilă d'e fet'e. 1920. Breb — Aceeaşi. XVII Spun'e, mîndro, mîn'i-ta Să-ş îngrăd'e grăd'ina Tăt cu lin 15 Şî cu pelin, Ca noi să nu n'e tîln'im, Fără lun'ia mergîn la tîrg, Marţ în bolduri tîrguind, Mn'ercuri înapoi zin'ind, 20 2°i sara în şezătoare, Vin'erea mergîn la moară, Sîmbăta numai odată, Dumin'ica zîua toată. 1920. Breb — Aceeaşi. XVIII La mn'izlocu codrului, 2S Und'e stau porţile ’nk'ise, Fet'ele pă tablă scrise, Prind' e doru-a mă ’ntreba: — «Doară caţ pă Sin'eva». — «Cat pă Cel cu pană verd'e, 30 Sus i, Dumn'edzău nu-1 răbd'e; Cat pă Cel cu pan’ albastră, Sus îi, Dumn'edzău să-l bată, Că m’o ’nvăţat sărutată Şî m’o lăsat supărată; 33 Şî m’o ’nvăţat a iţi, Şî m’o lăsat a dori». 1920. Breb — Aceeaşi. XIX Am’ mămuca d'e ’ntreba Und'e n'i-ai ţîpat ciupa, D'e nu mn'i-i dragă lumea ? 40 N'i-o-ai ţîpat pă bosîioc, Numai eu să n’am năroc; Ni-o-ai ţîpat pă măiran, Eu să n’am năroc şohan. 1920. Breb—Irina Dunca, 9. XX Cîtu Sibţiu-i d'e mare, 43 Numai doauă drumuri are, Doauă drumuri ş’o cărare, Ş’o cărare cu năstîmb, Mărg feciorii tăţ în rînd, MaiCele napoi plîngînd. so «Mereţ, voi maice, napoi, Nu stit und'e merem noi, Că noi merem la război; La război cu Ungurii Să dezrobţim Romînii, 33 Pă sunetul trîmbţiţelor, Pă scurtarea y'eţîlor; Pă sunetul dobelor, Pă scurtarea zilelor». 1920. Breb — Aceeaşi. XXI Cui cîntă cucu sara 60 Supărată-i tătă vara, Că şî mn'ie mn'i-o cîntat, Tătă vara supărat’. Cui cîntă d'imineata, Cu voe tătă vara. 63 La tăţ le-o cîntat cucu, Numai mn'ie granguru, Să mă duc să-m lăs satu. 1920. Breb — Pop Dok'ie, 13. XXII Ai sărăcii feCiorii, Mărg în gios ca şî norii 7° Blăstămîndu-ş părinţi. www.dacoromanica.ro 6 TACHE PAPAHAGI Da părinţi nu-s d'e zină Că mărg în ţară străină. Ai săracu ş’a ran'eu frat'e, D'i trei ai şî giumătat'e s N’o ţîpat puşca d'in spat'e. Nu o ţipă nici amu, Că e ’n ţară la Rusu. 1920. Breb — Aceeaşi. XXIII Pădurice, deasă eşti, Frăt'iluc, d'epart'e eşti! 10 Pădure, cum t'e-aş tăia, Frăt'iluc, cum t'e-as vedea; Pădure, cum t'e-aş aprind'e, Frăt'iluc, cum t'e-aş cuprind'e. 1920. Breb — Aceeaşi. XXIV Păsăruică cu doi pui, Du-t'e ’n ţara Rusului Şî-i spun'e frăt'icului Că nu poc d'e doru lui. Să ştiu, frăt'iuc, c’ai zin'i, Drumuţu ţî l-aş k'etri, 20 K'etricele Mănînţele Şî cu flori d'e ruzn'icele: Pă und'e cum ai păşî Tăt'e huc ar d'i’nflori. 1920. Breb — Aceeaşi. XXV 25 — «Dunărice, apă lată, Ce zii aşa tîlburată?» — «Cum făcu nu mn'i-oi zin'i ? La capătu văii mele Să bat două taburi grele 3° D'e răgut'e t'in'erele. Care cu care să ’nving, Tăt în Dunăre să ’mping. Fecioraşîi d'e Rumîn Să împ'ing d'e nu rămîn». 1920. Breb — Aceeaşi. XXVI 35 Fost-am păcurar la oi Ş’am durn'it pă moşunoi Şî m’o ploat mult'e ploi. Fost-am păcurar la stînă Ş’am durn'it pă rădăcină, 40 Nu pă perină d'e lînă. 1920. Breb — Aceeaşi. XXVII Cîntă mn'erla în păduri, Robu-i Lucac la Unguri Păntru sfînta libertat'e D'i care noi n’avem part'e. 4S Nu sii, mn'erlă, supărată, Nu-i robie ne’ncetată: Vin'e-a cinCea primăvară, Si-va Lucac liber iară. In zadar, mn'erlă, suspin'i, 5° Du-t'e pînă ’n Seqed'in, Du-t'e şî t'e pun'e ’ndată La fereasta încuiată; Spun'e multă ’nk'inăciun'e D'e la ’ntreaga naţiun'e; ss Spun'e multă voe bună, Că i-am împlet'it cunună, Cunună cu trii colori D'in mai mîndre dalbe flori. Că el b'ine s’o purtat, * 60 Ca Romîn ad'evărat; O făcut mult'e şî bun'e Păntru neam şî naţîun'e; O făcut sfînta dreptat'e Şî ’ntre neamuri libertat'e, 6s Dumn'edzău să-i facă part'e. La mulţ ai cu sănătat'e. 1920. Breb — Ilgana Pop, 20. XXVIII Frundză verd'e ’n trei tăiet'e, Pă la oraşe şî sat'e Eu văd oamin'i cu prost'ie, ’° Dau ban'ii pă făloşîe; Mai cu samă cei d'in sat'e Poartă hain'e cumpărat'e; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 7 Muierile rău să ’nşală Că-ş dau ban'ii lor pă fală; Fet'ele, nevest'ele Care sînt mai t'inere s îş silesc părinţi lor D'e să bagă k'iar datori; îş iau zolzurjj şî mătasă Ca să sie mai frumoasă. Ele nu ştiu că mătasa 10 Le vind'e boi şî casa, Şî rămîn pă cîmpu gol, Numa cu prostia lor, Pentrucă nu preţuesc Portu nostru romînesc; ,s Portu nostru d'e d'emult Ce-j pă răzbgaie ţăsut; Pînza ce ’n război să ţese, Da nu zolzurj şî mătasă. Frundză verd'e d'e gutîn'ie, 30 Ascultaţ, fet'e romîn'e, Purtaţ portu strămoşesc, Mîndru un port romînesc. 1920. Breb — Aceeaşi. XXIX Păsărică cu doi pui, Du-t'e ’n tara Muscului I A 25 Şî spun'e mîndruţului Că nu pot d'e doru luj. 1920. Crăceşti—G'izuca Rednic, s. XXX Streină streinătat'e, Nu mă ’nstreina d'epart'e, Că n’am părinţ să mă cgat'e; 3° Mamă am şî nu mă cată, Tata-i supt ţîma uscată. Frundză verd'e, păr cu pere, Ale mele surorele Nu ştiu drumurile mele. 3S Numai eu und'e mă duc Tătu-i rînd d'e tufe mn'iii Şî mormn'inte d'e voin'ici; Tăte rînd d'e tufe mari Şî mormn'inte d'e husari. 40 Nici nu vedz st'icuţ d'e grîu, Numai sînge pînă ’n brîu; Sînge d'e-a Muscanului Pînă ’n coama calului; Tăt sînge d'e-a Muscului 43 Pînă ’n coama Murgului. Nici-i lumn'ină d'e ceară, Nici omuţ d'int’a mea ţară; Nice fet'e să mă cînt'e, Nici feciori să mă comînd'e. 50 în loc să cînt'e popa, Dau Muscan'ii cu puşca; în loc d'e tras clopot'ele, Trag Muscan'ii cu tunurile D'e răsună d'ealurile. 1920. Crăîeştj — Ipana Bohtoş, 17. XXXI ss Ai săracii fecjorii, Cum să duc ca şî norii. Cînd să duc, să duc cu flori Şî napoi zin cu durorj; Cînd să duc mărg înfloriţ 60 Şî napoi zin tăţ răniţ Şî d'e tunuri îngroziţ, D'e cotare la părinţ. Cînd să duc mărg înstruţaţ Şî napoi zin împuşcaţ 6s Şî d'e tunuri înfricaţ, Şî la părinţ d'e cotaţ. 1920. CrăSeştj — Aceeaşi. XXXII Bată-vă bgiata, răgut'e, Tăt d'in puşcă-s împuşcat'e, Pîngă drumuri aruncat'e. 7° N'ime ’n lume nu-i pînd'eşt'e, Numg-un corb îi străzueşt'e: — «Mori, cătană, ori t'e ’ntramă, Că d'e cînd îţ dzac la cap Supăratu-s şî beteag; 75 D'e cînd lîngă t'ine şăd Şî d'e pen'e năpîrlesc D'in t'ine nu mă hrăn'esc». — «Du-t'e, corbuţ, la focu, www.dacoromanica.ro 8 TACHE PAPAHAGI Nu m’amărî cu-amaru; Este-o dzî sîntă ’nt’o an, O k'gamă Sîntă-Măriia, Mărg gamen'i la mănăst'ire, s Să nu mor pă ţări străin'e Und'e nu cunosc pă n'ime, Fără frundza şî iarba Care-i pă tătă lumea; Fără frundza d'e trifoi *« D'e care-i şî pă la noi. 1920. Crăceşti — Aceea;!. XXXIII Pă vîrvuţu Măgurii Creşt'e iarba dragostii. Da cine focu a cosi ? Mîndruţu dac’ a zin'i. 13 Cine focu a grebla? Mîndruţu dac’ ar ’nturna. 1920. Crăîeştj—Mărie Horvat, 36. (de loc din Sîrţi) XXXIV Frundză verd'e, "lemn d'e brad, Dşamne, rău m’am măritat! Am bărbat n'esuflet'it, ” Doamne, rău m’ai ped'epsît! Am o soacră ca ş’un drac, Ni£i un lucru nu-i pă plac. Es afară, Ca ş’o pară; 13 Zin în casă, Ca ş’o CQasă. Să pun'e pă vatră lată Şî mă faâe că nu-s lpatră. Da, eu mă scol d'e d'imineaţă 30 Şî mă duc dzua la coasă. Săcerai cit săcerai, Mă puneai în loc să stai; Mă uitai în sus, în gios, Vădzui sgare răsărind, 35 Sgacre cu prîndzuri ziind; Mă uitai şî după mn'ine: Num’ a mea sţjacră nu zin'e, Gînd'eşti că n’are la cine. Da, zin'e-o mîndră turturea, 40 Să pun'e pă brazda mea: — «H'ei tu, mîndro turturea, D'e eşti tu d'in ţara mea, Eu ţ’aş scrig-o cărt'iCea Să o dai la mama mea, 43 Ca halubele d'in fet'ie Să le ’ncarce pă trei cară, Să le scgată ’n trei hotară, Să le dee foc şî pară Să se pomen'ească ’n Ţară; 50 Să se ’nveţe maicele Cum să dau fătuţăle. Că, cîte flori-s pă pămînt Tăte stau la giurămînt, Numa floarea sgarelui « Şad'e ’n poarta raiului Şî giudecă florile, Ca soacra nurorile. Sgacră, sgacră, Pgamă acră, 60 Batir cît t'e-oi mai căta, Poamă dulce nu t'e-i fa’; Batîr cît t'e-oi răstăzi, Pşamă dulce ’n veci n'’ei h'i». 1920. Cră&ştj — Aceeaşi. XXXV Pă costiţă la Braşău 65 Ard două lumn'ini d'e său; N'ime ’n lume nu le stinge, Fă’ in'ima mea cîn plînge. Plîng sara, plîng d'imineaţa Pînă văd că-mi pk'ere faţa. 70 Sîbeiu-i un oraş mare, Numa două cărări are, Două drumuri ş’o cărare, Şî-i pod'ită cu badoc, Mărg feciorii ’n gios la foc; 75 Şî-i pod'ită cu argint, Mărg feciorii tăţ în rînd, Maiâe după ei plîngînd. — «întgarceţ, maj.ce, napoi, Nu ştiţ und'e merem noi. 80 Noi merem cu duşmanii, Vai d'e capu nost a si». www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 9 Da sărgentu d'in companii Tăte nopţile nu doarme, Fără scrie p’o hîrtie C’o murit feciori o mn'ie: s — Las’ să moară că nu-mi pasă, Că mai zin răguţ d'e-acasă. 1920. G'esăşti— Pălăguţa Tupk'îţă, 27. XXXVI în munţii Carpaţîlor, în desîtu bradzîlor, Mor părinţi pruncilor 10 Şi fraţi surorilor D'e gloanţăle Muscului — Ardă-i focu ţara lui. Că, pămînt, d'e cin eşti zîd'it Atîtea n’ai suferit: •s D'e sînge-ai fo’ ’nvăluit, D'e tunuri ai fo’ clăt'it; Şi d'e sînge-ai fo* ’nk'egat, Şi d'e tunuri răsturnat, Şî tăt nu t'e-ai răsturnat. 20 C’amu că t'e sături cu sînge Că t'e plîng şî pruncii mn'ici După dragii lor părinţ; T'e plîng dragile surori Tăt dup’ a lor frăţiori. 1920. G'esăşti — Aceeaşi. XXXVII as Mîndruluţ, d'e m’ei lăsa, Saie-mi ot'ii d'e-oi zgera; N'iCe nu t'e-oi blăstăma, Fără să ’ncungiuri lumea Noauă ai 3° Cu nQauă cai, Şohăn'it năroc să n’ai. Cu fămeia cea d'intîie Să fa Ci datorii o mn'ie; Cu ceea d'e-a doua ţară as Să o iei ca sfîntu SQare Şî bolnavă d'e pk'icÎQare; Şî cu cea d'e-a treia Qară Să o iei ca sfînta lună Şî bolnavă d'e o mînă. 40 Tăt să ai şeapt'e feciori, A optăle-o coconiţă Să-ţ pgart'e-apă în t'emn'iţă, Tăt apă d'e pă Iza, Pună Iza ce-a săca 45 Şî pk'ietrîle s’or muli, D'e t'in'e nimn'ic n’a si. Tăt cu canta ţigănească Lumea să t'e mn'iluească; Că şî eu t'e-oi mn'ilui 50 Cu £e nu mn'i-a trăbui: C’o coziţă d'e mălai Făcută d'e noauă ai; Ş’aceea nu ţî oi da Pună nu t'e-oi întreba ss Fostu-ţ’am dragă ori ba. Că fum'ica-i încă-i fum'ică Şî umblă pă su’ pămînt, Şî să ţîn'e d'e cuvînt; Da tu eşti un botădzat 60 Şî d'e cuvînt t'e-ai lăsat, Şî nu ţ’ai ţînut vorba — Vai, bată-t'e Precista. Mîndruluţ, la casa voastă Să sie nuntă d'e grgază, 65 Casa voastă să s’aprindă, Tătă lumea să să strîngă; Să să strîngă s’o potgală, D'in cuţît să să omoară. H'ei tu, mîndruluţule, 70 D'e-arda,mîndruţ, Dumn'edzău Mă-ta d'e friguri să moară Şî tatî-tău, d'e vărsat, Să nu t'e vadă ’nsurat, Soru-ta pă pat să dzacă, 75 Sîngele d'in ea să margă; Numa să margă părîu, Stee cîn l-oi opri eu; Numai să-i margă vâlcea, Să nu-mi poarte griza mea. 80 Că, focu bată, mult mn'i-i bine, C’amu nu gînd'esc d'e n'ime, C’am gîndit bugăt d'e mîndru — Bată-1 Ceriu şî pămîntu; C’am gîndit bugăt d'e badea— Bată-1 Ceriu şî dreptat'ga, www.dacoromanica.ro IO TACHE PAPAHAGI H'ei tu, mîndruluţule, Noi dacă ne-om d'espărţî, Lasă, mîndrut, dor t’a si, N ’am pă cine-ţ poronci, s Fă’ pă st'ele Dor şî zele, Fă’ pă lună Voe bună. Luna mere căt'ilin, 10 Nu şti că noi n'e dorim. Şî st'elele-s mănunţele, Nu ţ’or spune că mn'i-i zele După dragost'ile mele. 1920. G'esăşti— Aceeaşi. XXXVIII Şî doruţu, mare cîne, 15 Pastă mult'e dealuri zin'e; Nu cată dealu d'e mare, D'e zin'e fără cărare. Mult mă uit din deal în şes, Numai văd c’a mîndrii mărs 10 Să o ţuţă- d'in călcîje, Ca condeiu pă hîrt'ie; Să o tută d'in pk'icioare, Ca condeiu pă scrisoare. Mărs-o mîndruţu d'epart'e *s Cu un car cu patru roat'e. Spargă-i-să doauă roat'e, Să-ş facă d'in car t'eleagă Ca să zie mai d'e grabă. Mărg pă drum şî mă gînd'esc 30 Ce-aş face să-l otrăzesc, Că, urîtu mn'i-i focu-1 bată, Nu mn'i-o fost drag n'iciodată; Urîtu mn'i-i, focu-1 sie, Nu mn'i-o fost n'ice d'i’ntîie, 35 Cînd am mărs la cunun'ie Şî cîn m’am căsătorit — Numa mama m’o sîlit. 1920. G'esăşti — Aceeaşi. XXXIX H'ei tu, inimă cu-amar, Nu plînge-atîta ’n zădar; 40 D'e t’e lasă mai la modru, Că-i tră’ ca frundza ’n codru; D'e t'e lasă mai la rînd, Că-i trăi ca frundza ’n vînt. 1920. G'esăşti — Pălăguţa Pop, 25. XL Codru d'ipce gălben'eşt'e, 4S Omu d'ipce bătrîn'eşt'e, N'ime ’n lume nu gîceşte. Frundza gălbin'e’ d'e vînt, Omu bătrîn'e’ d'e gînd; Frundza gălbin'e’ ’n vînturi, so Omu bătrîn'e’ ’n gînduri. Mult gînd'esc d'e cela om Care n’are scîrbă ’n casă, D'ipce bătrîn'e’-la faţă. Io scîrbă ’n casă să n’am ss N’aş mai bătrîn'i şohan. Scîrbă ’n casă mă păzeşt'e, Zelea nu mă ’ngădueşt'e. Nu sie n'ime cu dor, C’amu io d'e tătu mor; 60 Nu sie n'ime scîrQit, Că io-s gata d'e murit. 1920. G'esăşti—Aceeaşi. XLI — «Haj, mîndruţ, la noi d'e mas, Numa sîngură-am rămas, Că bărbatu mn'i s’o dus 6s în lăzuţu cel d'in sus, în lăzutu cel bătrîn * A cosî ş’a face fîn». — «Stăi, mîndro, că ’n loc să-ţ [spui Clopu und'e să mn'i-1 pui?» ’° — «La fereastă este-un cui». — «D’apoi cum să sui în pat?» — «Pă un scăun'eş d'e brad». — «D’apoi cum să t'e sărut?» — «Du-t'e ’n sărăcie, mut! 75 Nu ibqi nevestele, Că nu ştii dragostele». 1920. G'esăşti — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI II XLII ■—Cum dai, lele, lapt'ele? . — Trei peţîle, domnule. — Lasă, lele, şî mai gios. — Nu-1 poci lăsa, că-icangros. 5 — Lasă, lele, p’o groşîţă. — Nu poci, că-i d'e bivoliţă. 1920. G'esăştj — Aceeaşi. XLIII Dorule, poamă amară, Eşi d'e la in'im’ afară, C’amu simt treidzăci d'i ai 10 D'e cîn la in'imă-mi stai. N'ici t'e uşti, n'ici putredeşti, Fă’ pă mine mă căzn'eşti. Tătă lumea trage ’n rău, Nu tra’ n'ime cum trag eu; 15 Tătă lumea trage ’n rele, Nu tra’ n'ime ca io îi ele: — D'int’a mn'eu bine şî stat, Supărarea mn'i-i fărtat, Voia rea mn'i-i soră dulce, 20 D'i la min'e nu să duce, Că s’o pus găzdoaie ’n casă Şî pă min'e nu mă lasă. 1920. G'esăşti — Pălăguţa Got, 50. XLIV O, săracu pribagu, Cînd aud'e-o frundzulea: 35 — «Iată, oi, mortica mea!» Cînd aud'e-o frundzulică: — «Iată, oi, ş’a mea mort'ică!» 1920. G'esăştj — Aceeaşi. XLV Pă pod la Italia Trec feciorii Dunărea -30 Cu sabţiile ’ncordat'e, Cu struţurile plecat'e, La bătae, nu d'epart'e. — «Staţ, feciori, să ne ’ntrebăm Care d'in cine sînt'em, 3s Că eu-s fecioru Banului D'in ţara Banatului; Eu-s fecioru Todoriţă D'in margini d'e Dunăriţă». Numai ei să ’ntreabă, ei, 40 Află-să frăţîorei. Numa unu-o rupt ş’o dzîs: — «H'ei tu, mămulica mea, Cînd îi naşt'e v’un fecior Pun'e capu supt pk'icior, 45 Să nu-i duci atîta dor; Să nu bată ţările, Ca lupk'ii pădurile, în tăte oraşele. Sie cătă £e porlog, s° Tăt îmi cată să mă rog; Sie la ce porlog rău, Tăte dzîc: frat'ele mn'eu, Pîn’ oi mere ’n satu mn'eu Ş’oi h'i popă şî bqirău. ss Cînd oi si ’n sătuţu mn'eu, Si-oi popă şî bgirău, Face-oi ce-a vrea Dumn'edzău. Morţî tăi, ţară străină, Mn'i-ai făcut faţa bătrînă 60 Şî capu, caier d'e lînă». 1920. G'esăştj — Părasca Cova£, 70. XLVI D'i-asară d'in scăpătat Slabă cart'e-am căpătat Tăt d'in ţara Muscului, Că ş’a mn'eu drăguţ ori nu-i. 6s D'e-ar bat'e Neamţu doba, Muscule, pă cur t'e-a da, Pă cetatea Muscului, Dacă pace ’n ţară nu-i. 1920. HarniCeştj — Măria Bozaj, 19. XLVII Pă la noi pă su’ păret'e 7° Să mustradză două fet'e. Una-i hîdă şî găzdacă, Una-i mîndră şî săracă. www.dacoromanica.ro 12 TACHE PAPAHAGI Cea găzdacă-aşa gicea: — «Pe min'e, badea, mă ia; Imj dă tata patru boi Ş’o turmă mare d'e oi; * Şi măicuţa ’mi dă o vacă Ş’o holdă n'esăcerată». — «Holda ţî-o umplea-o macu, Tu, hîdă, t'e-a duce dracu». Cea săracă-aşa gifcea: 10 — «Pă min'e, badea, mă ja. Nu-mi dă badea ok'ii mn'ej Păntru patru boi d'e-a tăi; Nu-mi dă badea guriţa Păntru tătă turma ta». 1920. Hărniceşti — Aceeaşi. XLVIII ,s Pasăr'e d'in Buda-Peşt'e, Adă-mi d'e la mîndru-o vest'e, Să văd mortu-i, o trăeşt'e. D'e trăia’, 1-oj agod'i; D'e-o murit, 1-oj prohod'i. ao D'e trăia’, să-l agod'esc; D'e-o murit, să-l prohod'esc. 1920. Hărniceşti— Aceeaşi. XLIX D'in Cluz d'in batalion Poroncitu-mn'j-o Ion Să-i fac struţurj d'in ţitron. as înapoi am poroncit Că ţitronu s’o scumk'it, Tăt siruţu-un zlot d'e-argint. — «H'ei, tu, mîndrulica mea, Las’ să sie şî cu doi, 30 Iară ţî i-oj da napoi D'e c’oi mere ’n sat la noi». — «H'ei, tu, mîndruluţule, Eu ţ’oi fa’ d'in măieran, Că nu să scumk'e’ şohan». 1920. HămiCeşti — Aceeaşi. L 33 Săracile dorurile Ciripk'esc ca pasările In tăte prilazurile. "Ş’a mn'eu dor îş ciripk'ja’ înt’un vîrvuţ d'e nuia. 1920. Şugătag-Sat — Măria Vişoan, 12. LI 40 — «Cucuie, d'ipce nu cînţ ? Orj n’ai frundză să măninCj?» — «Frundză am bugăt d'e lat, Da-mi trăesc tăt supărat. Supărat ca min'e nu-i, 4S Fără puiu cucului, Cîn îl lasă mama lui Mit'it'el şi fără pen'e, Ş’ar zbura şî nu e vreme». 1920. Şugătag-Sat — Aceeaşi. LII — De-aicea pînă ’n Braşeu so Nu-j fecior strein ca eu, Fără mn'erla d'in pădure. Da şî mn'erla-i curvă mare, Cu cucu-i vară-primare Şî cu sturdzu soră dulce. ss Sturdzu-i dusu-i pă vâlcele Tăt să-i coat'e lecurele. Numa eu, mîndrucă, dzău, Pocj muri, mîndră, beteag, Că n’am cine mi-aduce leac. 60 — H'ei, tu mîndruluţu mn'eu, Spune-mi ce-i lecuţu tău ? — Leacu mn'eu, mîndră-i, aşa: Pun'e mina pă canceu Şî t'e du la fogădău 63 Şî-mj adă lecuţu mn'eu. 1923. Şugătag-Sat — Todor Tincu, 93. LIII T'ine vremea să mă duc La tîrguţ, la Cîmpu-Lung, Să-mi cumpăr un cal poromb, Să-mj întorc sările-acasă, 70 La mîndrucă d'e n'evastă. Ea de-i hîdă, de-i frumgasă, Să-j pui taleru pă masă. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 13 Călugării nu mă lasă Să-i pui taleru pă masă, Ci mă bagă ’n cănţălărie Şi-mi dau pană şî hîrtie. 5 înceată-mi, DQamne, gîndurile, Să-mi pot scrie rîndurile. Mă uitai la Sfîntu-Soare, Mă uitai şî păst'e Tisă, Văzui pă mîndra prinsă, IO Mîndra prinsă şî descinsă, Cu murguţu ei d'e frîy, Pîn ierbuţă pînă ’n brîu. Murgu paşte şî rînk'ează, Mîndra doarme şî /isează. IS Ea mn'i-ş rupsă şî mn'i-ş dzîsă: — H'ei, tu mîndruluţu mn'eu, Da-astă noapte mn'i-am somnat, Grey y'isuc că mn'i-am y'isat: Că puşcuţa ta cea noyă 20 Era ruptă drept în două; Pana ta £ea zugră/ită Era tătă rugin'ită. — Nu minţî, curvă d'e cîn'e, Că nu mn'i-e ruptă puşcuţa, *s Da mn'i-o rugin'it pana, Da t'e t'emi că t'e-oi lăsa; De ce t'e t'emi ni-i scăpa. Ey atîta nărăy'esc, Pînă murgu potco/esc, 30 Şî-mi pui un picior în scară Şî mn'i-oi trece ’n altă ţară. Mîna dreaptă oi înt'ind'e, Trii şî patru oi cuprind'e, Mai mîndre şî mai frumoasă, 35 Nu ca t'in'e-o ruginQasă. 1923. Şugătag-Sat —Acelaşi. LIV Pă sub nori mere luna, Mult'e stele-s cu dînsa; Nici una nu-i lumn'inoasă Ca mîndra care-i frumyasă; 40 Ca mîndruca cu păr creţ — T'e topk'eşti und'e o vedz. K'eptu ei cel d'e mărgele Gînd'eşti că-i fagur d'e mn'iere; Dragostea-i d'e coconiţă, 4S Ca mn'ierea d'in stupk'iniţă; Dragostea-i d'e fată mare, Ca scrumu d'e pă căldare; Dragostga-i d'e om bărbos, Ca pecea d'e ţap rîios. 1920. Ciuleşti—Igana Pop, 30. LV So Cîntă cucu ’n vîrv d'e munt'e, N'ime ’n lume nu-1 ’aud'e, Fără om mîncat d'e mult'e. — Taci, cucuie, nu cînta, Gici amară mn'i-i lumga. ss Pînă ce-am fo’ la părinţ N’am dzîs, cuce, să nu cînţ; D'e cîn m’am înstreinat Nu mn'i-j, cuc, d'e-a tău cîntat. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LVI Ceru-mă la mama doi, 60 Unu mn'ercuri, unu gioi: Unu-i tînăr şî fecior, Unu-i bătrîn rămăsoi. Morţî, puiuluc d'e cuc, După care să mă duc? 6s După cel tînăr m’aş duce, Mere ’n cîmp şuerînd, Zin'g-acasă tîrdzînd Şî mn'i s’aruncă pă pat: Eu lu ’mbqiu cu d'e mîncat, Şî el cere sărutat. După cel rămas m’aş duce, Mere în cîmp tăt gemînd, Zin'e-acasă tăt plîngînd, Şî mn'i s’aruncă pă braţă: 7S Io lu ’mbqiu cu sărutat, Şî el cere d'e mîncat. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LVII înălţat'e, d'i’mpărate, Pune paie, nu t'e bat'e, www.dacoromanica.ro 14 TACHE PAPAHAGI Nu-ţ treabă mai mare gioc, Fă’ să ţîi cu Turcu foc. Turcu-i şearpe n'e-adom'it, Şede ’n tufă-acoperit; 5 Turcu-i şearpe verinos, Qt'e şeapt'e pk'ică gios, Qt'e opt şî cît'e cinci, Pînă nu rămîn voinici. Pk'ică unu ’nt’o cărare 10 Şî-1 găsea’ o fată mare, Şî-i aprinsă lumn'ina-re. Zin'i-un ţinulari călare Cu o sută d'e cătan'e Tăt strigînd în gura mare: ,s — «Stinge, fată, lumn'ina-re, Că d'e nu, ’ţ sting viaţa-re». La cătană-aşa-i predat, Să moară moart'e ’mpuşcat, Fără lumn'ină d'e său, “ Fără om d'in satu său; Fără lumn'ină d'e ceară, Fără om d'int’a lui ţară. N'ime ’n lume nu-1 zăleşt'e, Făr’ un corb îl străzueşt'e. as — «Du-t'e, corbuţ, la bqiata! O dzî, la Sîntă-Mărie, Mărg oamini la mănăstire, S’or ruga şî păntru min'e Să nu mor pă ţări străin'e, 3° Und'e nu cunosc pă n'ime, Fără frundza şî iarba Care-i pă tătă lumea; Fără frundza şî codru, Care-i pă tăt pămîntu». 1920. âjuleşti — Aceeaşi. LVIII 33 Frundză verd'e ruptă ’n dzăce, D'in anu patrusprădzăce Sosît-o veste în ţară, Zalnică, bistoşă-amară. Ş’o zin'it ca ş’o furtună «° Int’o dzî dragă şî bună. Lăsai coasa ’n brazd’ afară Ş’o luai în gios la ţară. Frundză verd'e-a ritului, Oblu ’n ţara Sîrbului. 45 Şî lăsai ce-avui mai drag Şî plecai cu-a ţării steag. Mulţ voinici s’o strîns su’ steag, Cîtă frundză-i înt’un fag; Cîtă frundză, cîtă iarbă, *° Da-s mai mulţ, măicuţă dragă. Păst’ un ceas, păstă două Le-o zin'it poruncă nouă: — «Oraşu să-l părăsîţ Şî la război să porniţ». ss Ş’a umplut lumea cu voi Mărgîn la mare război. Alţ o mărs cătă Sărbia, Alţ o mărs cătă Rusia. — H'ei, tu, mîndruluţu mn'eu, 60 Cîn d'e-acasă ţ’ai plecat, Dzuă bună ţ’ai luat Şî cu mine te-ai iertat, Pruncii ţî i-ai sărutat. Săracii coconii tăi, 6s Cum o rămas singurei; Singurei fără d'e tată, Ca şî caru fără roată, Frundză verd'e d'e alun'e — C’a lor tată-i dus în lume. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LIX 70 Eu pă mîndru l-am cătat D'e-aici pînă la ’mpărat, Şî cu cart'e şî aşa, Să văd mort îi o trăia’. Ş’abătut-am şîrgenu 75 Pînă ’n ţară la Muscu; ŞîrQenu-aşa mn'i-o zin'it, Că mîndru mn'eu n’o murit, Da el n’a zin'i la min'e Pînă n’a si ’n lume bin'e; 80 Nice n’a zîn'i acasă Pînă n’a si ’n lume pace. Mult mă uit, mamă, cu dor Und'e văd om în ocol Că tăte-s la rîndu lor. 8s Mă uit, mamă, şî la mine: Dacă nu-i omu ’n ocol www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 15 Nu-j nimn'ic la rîndu lor. Daca badea ş’a zîn'i Tăte huc la rînd or si; Dacă a zîn'i badea s Tăte huc la rînd le-a fa’. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LX — «Floricică, floare ’n creangă, D'epart'e eştj, mîndră dragă. Tu d'epart'e, eu d'epart'e, Două d'ealurj n'e d'espart'e; lo Două d'ealuri ş’o pădure Cu zn'eură şî cu mure. D'ealu d'e s’ar surupa, Pădurea d'e s’ar usca Să să vadă şăs la şăs, ,s Să văd, mîndră, und'e-aj mărs; Să să vadă sat la sat, Să văd, mîndră, ce-aj lucrat. D'e cîn d'e-acas’ am plecat Mult'e răle t'e-o mîncat 30 Şî trăit-aj cu bănat». — «Mult ibqit, A meu dorit, D'e cîn noi ne-am d'espărţît, Cu tin'e d'e m’aş tîln'i 15 Trei dzîle mn'j-aş povest'i; Trei dzîle mn'j-ar părea un ceas, D'e cîn am mărs cît'e-am tras». — «Trăi’, mîndrucă, cu bănat Dacă nu m’aj aşteptat, 30 Că ş’alţ tîn'erj s’o ibqit Şî părinţi j-o toit. Şî pă noi nu n'e-o lăsat, C’apoj noj nu n'e-am si luat». —«Frundză verd'e d'e măr dulce 35 Poate, mîndruţ, c’om agiunge, D'e-amu, mîndruţ, pînă gjoj Poate c’om si amîndoi». 1920. Ciuleşti—Anuţa Moldovan, 35, (de loc din Vad). LXI Frundzucă verd'e d'e prun'e Mest'ecată cu d'e-alun'e, «° Blem, mîndruţ, c’om mere ’n [lume Şî n'e-om duce focului Dac’ am fo’ d'e-a codruluj. Şt'ii tu, mîndruţ, ce dzîceaj Cîn lîngâ min'e şedeai? *s Că nu vedz tu om în lume Pă noj să n'e d'espreun'e. Vedz, mîndruţ, că s’o d’aflat, Pă noi n'e-o d'espreunat Numa domnu d'e ’mpărat. 1920. Ciuleşti—Igana Borca, 23. LXII 50 Noj cu mîndru lua-n'e-am, Dar sînt'em o leac’ d'e n'eam. Batîr cît d'e n'eam om si, Tătă vara n'e-om ibqi, N'ime nu n'e-a d'espărţî, 55 N'icj la casa Oarmeqi Und'e fac d'e legj Domn'i — Noj maj tare n'e-om ibţi, N'ime nu n'e-a d'espărţî. Măj mîndrule, om frumos, 60 Ţîpă coasa, blemj, şedz gjos, Şî eu mn'j-oj ţîpa grebla Ş’oj mere la duma-ta. Blemj, mîndruţ, să n'e ’ntrebăm Care d'in cin'e sînt'em 6s Şî care ce zestre-avem. Tu eştj siruţ d'e săcară, Eu d'e grîu d'e primăvară; Tu eştj siruţ d'e ovăz, Eu d'e grîu d'e cel p’ales. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LXIII 70 Cucuie, pen'e surie, Cîntă ’n codri să să şt'ie Care cu care să sie. Să ştiu şî eu cu mîndru Si-om laolalt’ o nu; 75 Să şt'iu şî eu cu badea Si-om laolalt’ o ba. Audzît-am, mîndruţ drag, www.dacoromanica.ro i6 TACHE PAPAHAGI Că pă min'e m’ai uitat. Eu codru l-am biăstămat, Mîndru să sie iertat; Eu am biăstămat codru 5 Să sie iertat mîndru. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LXIV Eşj, împărat'e, d'in curt'e Şî t'e uită la bătae Cum să ’mpuşcă şî să tae. Mărg sînateţî a-j strînge 10 Şî nu pot trece d'e sînge; Mărg sînateţî să-j lege, Şî d'e sînge nu pot trece. 1920. Ciuleşti—Igana Murăşan, 20. LXV Bat'e, Dşamn'e, pă Sîrbu, N'ş-o ’mpuşcat împăratu; 15 L-o ’mpuşcat d'int’un motor Ş’o umplut lumea d'e dor; Şî pă el şî pă muiere Şî s’o ’mplut lumea d'e zele. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LXVI Bat'e, Doamn'e, pă Muscu 20 Că el o ’nceput focu, Nu vrea pa£e n'ici amu. Ardă para focului Tătă ţara Muscuîuj, Coruna d'in capu iui; *s Coruna d'in cap să-i pk'ice, Inima i să d'esk'ice, Cum să d'esk'ică ş’a mea, Că-s n'evastă tîn'erea Şî mă aflu sîngurea; 30 Sîngurga ca şî cucu — Pă mîndru l-o prins Muscu. Măi Muscule, limb’ amară, Năpust'ia-mj drăguţu iară Să zie ’nt’aj.astă ţară, 3S Că d'e nu U-i năpust'i, Rusule, t'g-oi sudui, Ţara nu ţî hăznui; Rusule, t'e-oi blăstăma, Nu ţî-i hăznui ţara, 40 Că ţî-i pk'erde coruna. Că d'e patru ai d'e dzîle Nu mai daj bin'e la n'ime; Le dai dzîle să trăia’ Cu tunu şî cu puşca. 43 Aşa dai cu tunurile D'e surupk'eştj d'şalurile— Surupk'i-ţî-s’ar curţile; Mult'e d'şaluri prăhupk'eşti Şî n'evest'e văduveşti, 50 Şî prunci tîn'eri n'emn'iceşti. Că s’o dus prunci tîn'erei Ş’or zin'i ca vai d'e ei; Şî s’o dus prunci dezn'erdaţ Ş’or muri d'e supăraţ.... ss Nu vă ciud'iţ d'e cş-am scris, Că m’o ’nvins un mare plîns: D'e trei ai şî şase lun'i îmblă şamen'ii n'ebun'i. N'ebună îmblu şî eu 60 D'e nu ştiu d'e capu mn'eu; N'ice pot dzua lucra, N'ice pot sara cina, N'ici mă hod'in'esc noaptea, Dacă văd cum îj lumea. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. LXVII 6s Sus e luna ’n două cgam'e, S’o culcat tata şî dgarme. Numai eu nu pot durn'i Tăt d'e grizile lumn'i, Cum o fo’ şî cum o si 70 Şî d'e-amu pîn’ oi trăi. 1920. Vad—Ileana Oros, 11. LXVIII M’a mînat mama la zie După struţ lu Vasălie. Coborîn pă zie ’n gios Mă ’ntîln'ii c’un domn frumos 73 M’am plecat, l-am sărutat, www.dacoromanica.ro ■GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 17 Ala vădzu mama d'in prag. Mama m’o spus cată tata, Tata cată sirioara; Sirioara cea mai mn'ică 5 D'e mîn'ecă m’o luat, Cîtă-i şatra m’o purtat, Pînă ’n ladă m’o băgat. 1920. Vad — Aceeaşi. LXIX Bată-mă bgiata pă min'e, Tragă ’n rău ca altu ’n bin'e. 50 Mamă, cîn oi muri eu H'ie patru cet'eraş, H'ie popa — n’a mai h'i — Ceteras h'ie sî trii, Batir popa n’a mai h'i. IS Nu h'ie nice diac, H'ie patru cet'eraş Să-mi tragă lingă salaş. Bată-mă bţiata pă min'e, Că, d'e cîn mama m’o făcut 30 Cu străini am ’nvăluit. Supăratu-s, nu -mă las Să fac voia la k'izmaş. Cîn am fost mai supărat Am făcut o voie mare. 35 După min'e nu mă uit, C’am trăit bugăt d'e mult; După min'e dzî: năroc, Ca şi peşt'ele pă foc. 1920. Vad — Mihaj Telept'gan, 70. LXX Frundză verd'e d'e şălată, 30 Mîndră-i hora legănată La copila supărată Care-i d'e drăguţ lăsată, Pă cum îs una şî eu, Lăsată d'e mîndru mn'eu; 35 Pă cum îs şî eu una Lăsată d'e băd'iţa. 1920. Vad — Todosîe Telept'gan, 20. LXXI în grăd'ină la stăvar Sămănat-am măieran. Mult am dat d'in ce-am arat, 4° Flori frumoasă-am sămănat. Pă cîn am fo’ la pleit Mămuca m’o cred'inţît; Pă cîn am fo’ la ciuntat Mămuca m’o măritat. 45 Creşteţ, flori, ca gardurile Ş’astupaţ prilazurile, Nu vă ciuntă’ vîrvurile. D’am o soră şî un frat'e Şî le-or purta ei în part'e; 50 D’am avut şî un drăguţ, Fă-i, sorucă, şî lui struţ. 1920. Vad — Aceeaşi LXXII Pă cărarea căsîi mele Răsărit-o floricele. Da eu nu le-am sămănat, ss D'in clopu bad'i-o pk'icat Cîn s’o dus şî m’o lăsat; Da eu nu le-am răsăd'it, D'in clopu bad'i-o sărit Cîn s’o dus şî m’o urît. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXII I 60 Sus pă malu Dunării Mărg feciorii cu boi. Da naint'ea boilor Mere mîndra mîndrelor, Cu năframa albă ’n mînă, ®s Cu susk'in'i d'e la in'imă, C’o avut un drăguţ drag, L-o giurat Neamţu supt steag; Supt steag roşu d'e mătasă, Trei ai să nu zie-acasă. 7° Cum l-o giurat l-o şî dus în Austria d'in sus; Şî d'e-acolo l-o întors în Austria d'in gios, www.dacoromanica.ro i8 TACHE PAPAHAGI Und'e ’nflorea’ k'iperiu, Să nu-1 văd cît îi Ceriu; Und'e ’nflorea’ tămîia, Să nu-1 văd cît îi lumea. 1930. Vad — Aceeaşi. LXXIV s Trimăs-o ’mpăratu cart'e La fet'ile d'e pă sat'e Să nu pQart'e sumn'e ’n roat'e, Că la Boznea-i mare moart'e; Şî să nu samin'e flori, ’10 Că nu le-or zin'i feciori. Cîţ fecjori h'ireş o fost Duşi-s la bătae toţ Pă ţărmurii Dunării, Să să bată cu Sîrţij. 15 — împărat'e, nu t'e bat'e, Că-s cătan'e n'e’nvăţat'e Şî pk'ică n'enumărat'e; Şî-s cătan'e tîn'erele Şî noi le plîngem d'e zele. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXV 20 Neamţule, crucea t'e bată, Iei feciorii d'i la tată Şî drăguţu d'i la fată; Ş’a zin'i dumineca, N’a si cine a zuca, 2S Neamţule, t'e-a blăstăma. 1920. Vad — Aceeişi. LXXVI în Carpaţ cîn am întrat, N’o fo’ n'ici frundză d'e fag, N’o fo’ n'ice d'e arin, N'icj pasăre ciripk'in, 30 Fă’ feciorii lăcrămîn; Lăcrăma lacrămi d'e foc Dacă văd că n’au năroc; Lăcrăma lacrămi d'e pară Dacă văd că n’au t'icneală, 3S Ei să moară ’nt’a lor ţară. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXVII Mă, făgetu cu valea, Spun'e-mi ce t'e-oi întreba: N’o trecut p’aiâi badga ? D'e-o trecut să mă păzăsc, 40 D'e nu,-aici să-l agod'esc. 1920. Vad. — Aceeaşi. LXXVI II — «Voi, doi bradz încet'inaţ, Ce focu vă legănaţ?» — «Cum noi nu n'e-om legăna ? Numa nouă n'i să gată 4S Trii maistări d'in trii G'eşauă, Cu săcuri, cu sirisauă, Să n'e tae drept în dduă, Să n'e facă drăn'iqoare, Să drăn'ita’ t'emn'iqpare, so'Să sadă fet'e fecioară, Şî feciori fără mustaţă, Care ’nvaţă-a strînge ’n braţă Ş’a săruta cu dulceaţă. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXIX Hai, mîndrule, să fugim 55 Că noi bin'e n'e văzim, Şî la ok'i şî la sprînâen'e, Ca doi porumbaş la pen'e; Şî la ok'i Ş3 îa uitat, Ca doi porumbq la zburat. 60 Tu n’ai tată, eu n’am mamă, Amîndoi sînt'em d'e-o samă; Tu n’ai fraţi eu n’am surori, Amîndoi, ca două flori. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXX Trec pă uliţă horin, 65 Văd pă mîndra legănîn. Cu pk'icioru legăna, Cu gura mă blăstăma. Taq, mîndră, nu blăstăma, Că una n'i-o fo’ mint'ea, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 19 C’oi zin'i şî t'e-oi lua La tgamnă d'e n’a ploa; D'e-a si vreme fîn om fa’. N'iSi a tun Si nu t'e-oi lua; s Dar atunci şî n'ici atunci, Cîn a face plopu nuci Şî răk'ita mere dulci, Şî zugastru vişîn'ele, Şî-i mînca, mîndră, d'in ele. 10 Da ş’atunSi în loc oi sta, încă lua-t'e-oi o ba. 1920. Vad — Aceeaşi. LXXXI Hăi tu, mîndruluţule, D'e ai gînd că mn'i-i lăsa, Verd'e eşti şî t'e-j usca; 15 D'e ai gîn că mi-i urî, Verd'e eşti şî t'e-i topk'i. Hăi tu, mîndruluţule, Ce pămînt verd'e t'e ţîn'e D'e tu-amu nu zii la min'e? 20 Tu mă vrei lăsa uitată Şî pă min'e supărată — Dumn'edzăy bunu t'e bată. 1920. Vad — Vasîle Glodîj, 20. LXXXI I DuSe-m’oi să siu pribag Pîn pădurea cea d'e fag. 2S Futu-ţ morţîi, k'epen'eag, Ce t'e-oi ţîpa păst’ un fag Ş’oi căta codru d'e larg Să văd cum îi şî pribag. 1920. Vad — Acelaşi. LXXXIII Măi codrule, nu mă vind'e, 30 Mi-i mîn'ia şî t'g-oi aprind'e, C’amu bin'e ştiu că-i ard'e, Eşti uscat d'e giumătat'e; C’amu ştiu că-i ard'e bin'e, C’am trecut vara pîn tin'e, 3S Cîn trăiam cu mîndra bin'e. 1920. Vad — Acelaşi. LXXXIV Trimăs-am o cart'e scrisă La Cănţălăria prinsă, Ş’o sosit în mn'edzu nopţîi La Cănţălăria morţîi, 40 Ş’o aflat porţile ’nk'isă. Domn'i-o stat ş’o d'ilişît Şî pă n'ime n’o găsît. Şî napoi mn'i-o şîrgăn'it Ş’a mn'eu drăguţ o murit. 4S Dilce-m’oi cu geizăşu în Galitîa la mîndru, Şî d'e nu l-oi afla-acolo Tăt m’oi duce cu motoru Şapt'e-oraşe d'e-acolo. so Şî d'e l-oi afla, murit Sămăna-i-oi pă mormînt Cît'e flori-s pă pămînt; La mînuri şî la pk'icioare Cît'e flori-s pă su’ soare. S3 Şî d'e l-oi afla ’ngropat, Pun'e-i-oi cruce la cap. 1920. Vad — Acelaşi. LXXXV Fost-am păcurar la oi, N’am durn'it pă muşuroi, Ce-am dorn'it pă perinuţă, 60 C’am avut mult'e drăguţă; Ce-am durn'it pă perin'ioară, C’am avut o drăgucigară. 1920. Vad—Acelaşi. LXXXVI Galiţîe, rîtu tăy Cum l-o lăsat Dumn'edzăy 63 La feSiori d'e t'emet'eu, Care-s tîn'eri ca şî eu. Galiţîe, bată-t'e-amaru, Mare-ţ poat'e si hotaru: D'e Şinei ai mîndru în t'in'e, ’° Mult îl aştept şî nu zin'e; Eu l-aştept şî el mult şSd'e — www.dacoromanica.ro 20 TACHE PAPAHAGI Pă mormînt e iarbă verd'e; Eu 1-aşt'ept să zie-acasă— Pă mormînt e iarbă grasă. 1920. Vad — Acelaşi. LXXXVII Alunar, cu-alun'e mult'e, s Am drăguţ şî-j dus în munt'e. Alunar cy-alun'e mari, Am drăguţ şî-j păcurari. 1920. Vad—Acelaşi. LXXXVJII Cucuie, pasăre coarbă, Spun'e la mîndru că-s roabă. 10 Da nu-s roabă ca robqii, Da ’n casă cu străinii, Şî trag în giug ca boi. 1920. Vad — Acelaşi. LXXXIX Copk'itan'e, domnuţ drag, Dă-mi o lună săbăceag 13 Să văd mîndrele ce fac Şî coconu mn'eu cel drag. Copk'itan'e, dă-mi obşît, C’amu trii ai t'e-am sluZît. Trii aj e o vreme lungă, 20 Cin'e poat'e să-j agiungă! 1920. Vad —Acelaşi. XC Neamţule, mă jei, mă ducj Pînă ’n gran'iţă la Turci, Să port caij Turcilor, Să duc dom mîndrelor; 25 Să port caij d'e căpestre, Să duc dor d'e la n'eveste. 1920. Vad — Acelaşi. XCI Ploi, ploiţă, cu bulbuci, C’aceea-j bună d'e slugj; Ploj, ploiţă, nu mai ploi, 30 Ploj pă mîndru d'e la oi Sa zie pînă la noi. 1920 Vad — Acelaşi. XCII Ard'e-ar pk'jatra la Gutîi, Rămînea-u-ai sat pustîj, N’am un drag să mă mîngîj, 33 Că pă cin'e l-am avut D'i p’aicj s’o dus d'e mult. Ard'e-ar pk'iatra la Făget, Rămînere-aj sat săcret, N’am un drag să mă dezn'erd; 40 Că cin'e m’era drag mn'ie Mărs-o ’n lume şî nu zin'e. 1920. Vad — Igana Codrga (Fundgasa), 40, (de loc din Berbeşti). XCIII Du-t'e, bad'e, sk'imbă-ţ portu Ş’apoj, haj, să trecem codru Să n'e povest'im la modru. 4S Trii dzîle n'e-ar părea un ceas Povest'in d'e-a nost năcaz. 1920. Vad — Aceeaşi. XCIV Dusu-s’o cucu la Cluz, Pui j-o rămas colduş. Num’ o bqjată păsărea 30 S’o legat că j-o ţîn'ea. D’a zin'i cucu odată, Pui nu i-or gice «tată»; Ş’ar zin'i cucu cu vreme, Pui nu i-or gice «n'en'e». 1920. Vad — Aceeaşi. XCV 33 H'ej tu, mîndriorule, Noi avem v’o două oi: A A A Vind'e, mîndruţ, oile, C’amu zin'e postu mare, Noaptea-j mn'ică, dzua-i mare, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 21 Oile-or prind' e-a făta Şî mn'ei încă-a zgera, Numa larmă ’n cap mn'i-or fa’. D'e-a si h'ia d'e-o gubuţă, 5 Om cîrk'i ş’a si nouţă; D'e-a si h'ia d'e cioareCi noi, Om cîrk'i ş’or si ca noi, Ş’om durn'i noi, amîndoi; Oile nu n'e-or trezî 10 Batăr cît om vrea durn'i. 1920. Vad — Aceeaşi. XCVI Vrea-u-ar curvele .să mor Să rămînă mîndru lor. Mîndru lor nu le rămîn'e, Că-1 duc în groapă cu min'e 25 Să vadă tăţ oamen'ii: Bin'e n'e-am putut ibţi. 1920 Vad — Aceeaşi. XCVII Beau la crîzmă după masă, Moart'ea mă cată p’acasă. Zin'e moart'ea tăt la min'e: 20 — Haida, copile, cu min'e. — Du-t'e tu, moart'e grabn'ică, Beau o leacă d'e palincă. — Haida, copile, cu min'e. — Cum focuţu să mă duc, 23 C’am o casă d'e copk'ii Ş’o sută d'e datorii. — «Hai, cu-acelea fă ce ştii, Cu min'e-i musai să zii». Tăte ’n lume-s d'e gătaiît 30 Şî cu moart'ea d'e plecat. Cin'e ’n lume ş’a trăi, Datoria a plăt'i. Cui a si mn'ilă şî zele Şî copk'ii i-a ţîn'ea. 1920. Vad — Aceeaşi. XCVIII 35 Frundză verd'e-a fagului, Ia horia pribagului. Hai săracu pribagu, D'e-aştemut î-i pămîntu, D'e ’nvălit are codru. 40 D'e-aud'e codru clăt'in: — Dă, dă-i, frat'e, să fugim, C’amu noi aici pierim. Şî d'e-aud'e-o păsărea: — Iată, oi, mort'iţa mea! 1920. Vad — Aceeaşi. XCIX 43 Dîn cătan'e m’o luat, Mîndre flori mn'i-am sămănat Pă o verd'e ţălin'ioară, La comu Gutîiului, Lîng’ o race fîntîn'ioară. 30 Numa, ia, cînd am plecat Florile le-am blăstămat: — Creşteţ, flori, şî nu ’nfluriţ, Că mn'ie nu-m trebuiţ; Creşteţ pă cît gardurile 55 Ş’astupaţ prilazurile, Să vă sufle vînturile, Să vă ciunt'e vîrvurile, Că eu nu v’oi mai purta, Că mă duc în cătun'ie 60 Şî lozeşte-o bătălie — Şti-mă focu şî bţiata, Oare cînd oi întuma! D'e-oi zin'i cîndva v’odată La măicuţa mea cea dragă! 6s Strîngu-mă bumbţii pă k'ept, N’oi agiunge să-i mai văd, Frundzucă verd'e d'e fagi, Pă părinţii mn'ei cei dragi. H'ei, tu mămulica mea, 7° D'e t'e-agiunge dorn mn'eu, Ia, măicuţă, clopu mn'eu Şî-1 pun'e, măicuţă, bin'e, Tot îi şti că-i d'e la min'e. • H'ei tu, puiuţu mam ii, 75 Ţ’oi trimete, mîndră, cart'e, Cu margin'i d'e busîioc, La mn'izloc Pară d'e foc; Cîn'e-a rumpe pecet'ea, www.dacoromanica.ro 22 TACHE PAPAHAGI Rumpă-i-să in'ima, Cum s’o rupt a mea ş’a ta Cînd am prins a n'e lăsa; C’o fo’ musai d'e lăsat s Şî ’n cătan'e d'e plecat. • 1921. Vad — Aceeaşi. C Tu, puiuţ d'e mn'erlă n'gagră, Spune-j cucului să tacă, Să nu cînt'e sus pă crangă, C’amu nu mn'i-i lumea dragă; 10 Eu d'e cînd m’am măritat Da nu mn'i-j[ d'g-a tău cîntat; Pîn’ am fo’ l’a mn'ei părinţ Nu t'g-am oprit să nu cînţ; Da d'e cînd m’am măritat, ,s Da nu mn'i-i d'g-a tău cîntat. D'g-ai ard'e, lume, cu foc, N'ici că m’aş clăt'i d'in loc, Pă Ciudă d'g-a mn'eu noroc. Lume, d'e-aj ard'e cu pară, 20 N’aş eşî d'in cas’ afară, Pă Ciudă d'e-a mea ticn'eală. t * * * A Vai, t'in'ereţîle mele, Le petrec în dor şî ’n zăle. 1921. Vad — Aceeaşi. CI Cît'e flori-s pă izvor ’s Tăt'e strigă să mă ’nsor; Numa floarga Cga d'in laz Tăt strigă să mă mai las, Să nu-i duc mamii năcaz. Că d’un fecioras cîn’ să ’nsoară ^ I A 3° D'e prind'e doi caj[ la car Şî-ş aduCe ’n cas’ amar; D'g-a prind'e doi caj la rudă Şî-ş aduCg-amar şî trudă; Pă cînd îi pă ceia gioi, 35 D’ar mai prind'e şî alţ doi Să ducă truda napoi. Da caru-i cu patru roat'e, DuCg-ar truda, nu o poat'e — O luat pînă la moart'e. 40 Verd'e popa j-o gjurat Şî nu-i modru d'e lăsat, Fă’ cu muta-j d'e căzn'it Pînă ’n lume d'e trăit. 1921. Vad — Aceeaşi. Cil Cîn'e n’are mult urît 4S Zie la min'e să-i vînd, Că ieu am bugăt urît; D'e l-aş sămăna ’n pămînt Să vadă şî pămîntu Ce plăt'eşte uritu! s° Păntru ura — ardă-1 focu — N'i-am lăsat ţara şî locu; Păntru ura — ardă-1 para — Mn'i-am lăsat locu şî ţara, Şî lumea u-am ’ncungiurat 55 Păntru mîndru mn'eu Cel drag, 1921. Vad — Aceeaşi. CUI Frundză verd'e şî una, Tătă lumga dzîCg-aşa, Că nu-i bună dragost'ga. Dar, dzău, dragost'ea-i amară 60 Cum nu-i altă bQală ’n ţară. Cîn la in'imă să pun'e O ard'e ca ş’un cărbun'e; Tăt o ard'e şî o frige Şî n'ime n’o pgat'e stinge. 6s Nu să stinge ea uşor N'iCi cu apă d'in izvor, N'iCi cu apă d'in fîntină D'g-ai turna o săptămînă; D'e-ai turna să cură valea 70 Ea tăt ard'e sî mai tare. « I A i920.Vişău-d'e-gjos—Maria Ard'elsan,20. CIV Cin'e strică dragost'ea Rumpă-i dorn in'ima, Să n’aibă altă dulceaţă, Numai bănat pă zigaţă; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 23 N'ici să n’aibă mai mult bin'e, Numai bănat şî sust'in'e; N'ici să n’aibă mult’ avere, Numai bănat şî durere. s Bată-t'e, mîndruluţ, dzău, Numai tăt bănatu mn'eu, Numai d'ipce m’ai lăsat Şî eu t'e-am ibcjit cu drag; Şî eu t'e-am ibţit cu dor IO Că mn'i-ai fo’ drag drăgucior; T'e-am ibţit, t'e-am strîns în [braţă, T'e-am sărutat cu dulceaţă. 1920. Vişău-d'e-£ios — Aceeaşi. CV Măd'eran crescut în iarbă, Măi mîndruluţ d'ingă apă, 15 Guriţa ta mult mn'i-i dragă Că vorbeşti vorbe d'e treabă; Şî vorbeşti d'e omen'ie, Cum îm place, mîndruţ, mn'ie. Că d'e-aş avea cîţ drăguţ, 20 A tău dor nu pot să-l uit. N'ici atunci nu t'e uit bin'e, Pîn’ or pun'e lut pă min'e; N'i£j atuncj nu t'e-oi uita, Pînă ’n groapă m’or băga 25 Şî cu lut m’or astupa. Că ş'atunci mn'i-oi gînd'i eu D'e un drag ibgit a mn'eu. N'ici atunci n’oi cutedza, Mîndruluţ, a mă gmra 30 Că nu mn'i-ai fo’ drag cînva. Da, mîndruţ, eşti pă plăcere, Pă voie, pă minguere; Pă plăcerea ok'ilor, Pă voJa părinţilor; 35 Pă plăcerea guriţîi Şî pă voia mămuk'ii. 1920. Vişău-d'e-gjos — Aceeaşi. CVI Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa’, Fă-mă, Doamne,-un st'ic d'e grîu La oraş pă lingă rîu, 4° D'e-a mîndrului dor să ştiu. Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa’, Fă-mă un simţ d'e iarbă, La oraş pă lîngă apă, D'e-a mîndrului dor să-m treacă. 45 — H'ei tu, mîndruleanule, Tre’ ţezeşu pîngă t'in'e, Suie ’n el sî hai la min'e, Că eu mor d'e dor d'e t'in'e; Tre’ ^ezeşu pîngă voi, 50 Suie ’n el şî hai la noi. Fnmdză verd'e d'e durdzău, Că eu mor d'e dom tău; Că d'e cîn nu t'e-am vădzut Mint'ea ’ntreagă o-am k'erdut. 1920. Vişâu-d'e-gjos — Aceeaşi. CVII 55 Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa’, Pasăre să pot zbura Pest'e codm cu fmndza, D'e-aici pînă la bad'ea, Să văd sara ce-a cina 60 Şî ’n care pat s’a culca; D'imineaţa ce-a prîndzî Şî d'e min'e ce-a găn'i, Pest'e dzî cum a trăi. 1020. Vişău-d'e-gios — Ilgana Nasuj, 17. CVIII Ard'e-mi in'ima d'e dor, 65 Ca pădurea d'e buzor; Ard'e-mi in'ima d'e zele, Ca pădurea d'e surcele. 1920. Vişău-d'e-gios — Aceeaşi. CIX Măi băd'iţă, struguri dulce, Să pot la t'in'e m’aş du£e, 30 N’aş trimet'e cartia, Că nu ştiu mere o ba. Mere-aş şî eu ’n locu cărţîi Să văd ok'ii băd'iţîi; www.dacoromanica.ro 24 TACHE PAPAHAGI Mere-aş şî eu ’n loc d'e cart'e Să-ţ văd ok'ii tăi, măi bad'e. 1920. Vişău-d'e-gios — Aceeaşi. cx Pă un'e mere doru Nu pot ara cu plugu, * Că an'ină plugu ’n dor, Trag boi, numa nu mor. Pă un'e mărg dragost'ile Poţ ara cu vacile; Mărg vacile rumăgîn IO Şî băd'ica şuerîn. 1920. Borşa(Pojenile) — TodoraTimn'iş^o. CXI Zăle mn'i-i şî rău îmi pare P’a cui sam’ am crescut mare. Da mn'i-i zăle şî pare rău P’a cui sam’ am crescut eu. 1920. Borşa (Pojenile) — Aceeaşi. CXII IS Cîtu-i satu-aest d'e mare, Tăt drăguţ ca min'e n’are: Trage cizma ’nt’un pk'icior, Pare că-i un domn'işor; Cînd o trage şî ’n’ celalalt 20 Pare că-i un struţ gătat Cîn cobgară sara ’n sat. 1920. Borşa (Poienile) — Aceeaşi. CXIII Pruncu care n’are bin'e Să moară cîn i să zin'e; Pruncu care n’are part'e 25 Să moară cîn i să cad'e, D'e un an şî giumătat'e. 1920. Borşa (Poienile) — Aceeaşi. CXIV Care prunc n’are noroc Să mgară d'e pit'it'ioc Dacă n’o avut noroc. 3° Da-u-ar Dumn'edzău să pk'iară Ori d'e apă, ori d'e pară, Dacă n’o avut t'icn'eală, Păcum n’am avut n'ici eu Part'e d'e norocul mn'eu. 1920. Borşa (Pk'etrgasa) — Ilgana Mihai, 34. cxv 35 D’audzît-am şî ştiu bin'e Că t'e laşi, mîndruţ, d'e min'e. La să-t'e cu Dumn'edzău, Că mn'ie nu-mi pare rău. Mn'ie rău d'e ce să-mi pare ? 40 Ştiu că nu eşti rupt d'in soare. Şî d'in soare d'e-ai si rupt, Păst'e trii dzîle t'e uit. Ţîţa mami-o fo* mai bună, Ş’am uitat-o păst’o lună, 44 Da să nu t'e uit pă tin'e ? N’am trăit aşa d'e bin'e. 1920. Borşa — Todora Căn'eţj, 20. CXVI Mă ’ntreabă lumea cu dor D'e ce nu mărg la doftor. La doftor nu mă mîna. 5° D'e-ar aduce pot'ica Tocma d'in Galiţia, Leacu nu mn'i l-ar afla. Leacu mn'eu e pă vîrvuri, Lăcueşte ’n d'ecunguri. 1920. Borşa — Aceeaşi. CXVII 53 Cruciţă d'in trii molidz, Copilă d'in doi părint, Ce gîn'eşti d'e t'e măriţ? Măritatu nu-i noroc, Că bărbatu-i zbţici d'e foc; 60 Măritatu nu-i avere, Bărbatu-i zbgici d'e cufăle. Şî bărbatu nu ţî-i frat'e, Să gîn'eşti că nu t'e-a bat'e; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 2J Şî soacră-ta nu ţî-j mamă Să gîn'eşti că nu-1 îndeamnă; Socru-tău nu ţî-i părint'e, Să grăeşti mult'e naint'e. 1920. Borşa — Aceeaşi. CXVIII s — Giupîn'e, crîzmar bătrîn, Să-mi daj o cupă d'e zin, Să o beau pă ost'eneală, Că-s cu oile ’n porneală. D'e-oi trăi ţi oi plăt'i, 10 D'e-oi muri paust ţ’a si. — Drăguliţa mea soţîe, D'e-oi muri eu mai întîe, Popa crîzmariu să zie, Să mă ’ngroape lîng’ o zie; 15 Lîng’ un com'işor d'e munt'e, Mai aproape lingă but'e, S’aud zinu ciuruin, Crîzmăriţa măsurîn, D'in cântă ’n canceu puin 20 Şî d'e sufletu mn'eu dîn. D'in canceu puin în cântă Şî dînu-mi d'e sănătate. 1920. Borşa — Aceeaşi. CXIX Cuculuţ, pasăre zie, Du-t'e, cîntă ’n pribegie, *s Spun'i mîndrului să zie Tăt pă cranga rugului, Că nu pot de doru lui. Şase ai ş’o vreme lungă, Nu poţ gîn'i că-i agiunge. 30 — Eu cu drag aş mere-acasă, Copitanu nu mă lasă La copk'ij şî la boreasă. Eu d'e cîn că mn'j-am plecat, Mult'e ţărj că mn'i-am călcat, 3S Ş’acasă n’am întumat. Cînd o fost a d'i’nturna, I crescută paăîştea. 1920. Borşa (Pk'etrpasa)— Axănia * Trifan, 22. CXX Amară-i frundza d'e nuc, Amară-i d'e dor ce duc ♦° D'e la t'in'e, mîndruluc. Amară-i frundza d'e fag, Amară-i d'e dor ce trag D'e la t'in'e, mîndruţ drag. 1920. Borşa (Pk'etrpasa) — Aceeaşi. CXXI Măi mîndruţ, mîndruţule, 4S Doru mn'i-i d'e nu-ţ pot spun'e, Zin'e-mi să mă duc în lume. Duce-m’oi, drumu nu-1 ştiu, Luna nu-i pînă tîrdzîu, Şî d'e mîndru-aş vrea să ştiu. 30 Da d'e mn'i-ar si norocu Să mă tîln'esc cu cucu, Tăt să-mi arăt'e drumu, Să mă tîln'esc cu mîndru. D’apoJ d'e mn'i-ar si partea 55 Să mă tîln'esc cu mn'erla, Tăt să-mi arăt'e calea, Să mă tîln'esc cu badea, Trei dzîle să-mi povestea’; Trei dzîle ’mi părea un ceas, 60 Povestin d'e-a mn'eu năcaz, ‘ D'e cum s’o dus cît'e-am tras. 1920. Borşa (Pk'etrpasa) — Aceeaşi. CXXII Frundză lată ca palma, Mare curvă-i dragostea, Cin'e-apucă-a o ’nvăţa. 65 Că şî eu am învăţat Tăt sara culcată ’n pat, Şî nu pot n'esărutat’, Ca pruncu n'elegănat. Eu nu pot fără guriţă, 7° Ca şî pruncu fără ţîţă. 1920. Borşa (Pk'etrpasa) — Aceeaşi. CXXIII Frundză verd'e, măr acruţ, D’am avut şî eu drăguţ www.dacoromanica.ro 26 TACHE PAPAHAG1 Ş' n’am ştiut să mn'i-1 cruţ. Dar amu d'e l-aş avea Tăt pă braţă l-aş ţîn'ea. (Seaba-i, c’o trecut vremea, 5 L-aş ibgi, nu vrea mă-sa. L-aş lăsa, nu-1 pot uita, Că i-o fo’ dulce gura. Nu i-o fo’ pă cum să sie, Ca struguru cel d'in zie, 10 Ca struguru cel rod'it — Doamn'e, cu drag n'e-am ibqit, Şî cu dor n'e-am d'espărţît. 1920. Borşa (Pk'etrgasa)— Aceeaşi. CXXIV D'in Cel vîrvuţ d'e opcînă Este-o crangă d'e cet'ină, ’S Suflă vînt şî 6 clăt'ină. D'e-a umbruta cet'in'ii * » <* Este-o mîndrâ floricea. Pa’, mîndruluţ, şî ţ’o ia, Uită d'e dragostea mea. 20 Că şî eu că mn'i-oi uita Cînd în pămînt m’or băga, Şî pă min'e lut or tra’. 1920. Borşa (Pk'etrgasa)—Aceeaşi. CXXV Măi mândruţ, mîndruţule, Cîţ cu t'in'e ş’o plecat 2S Săbăşag ş’o căpătat, Şî pă t'in'e t'e-o ’mbrăcat în hain'e d'e bătălie, Şî t'e-o tremăs la Sărbie. Dat-ai mîna cu Sîrbu 3° Să nu n'e ved'em altu. D'i la Sîrb la Tâlian, Să nu n'e ved'em şohan. 1920. Borşa (Pk'etrgasa)—Aceeaşi. CXXVI Cin'e-o făcut plai pă munt'e Dumn'edzău să nu-i agiut'e, 35 C’o trecut mult'e răgut'e. O trecut sî bun'i sî răi, i » 1 <*' Ş’o trecut şî fraţ d'e-a mn'ei. Trecut-o bune şî rele, Ş’o trecut neamuri d'g-a mele. 1920. Borşa (Vaiga Pojenij) — Todora Ciuda, 13. CXXVII D'i’mpărat'e, eşi d'in curt'e, Batăr trei dzîle la munt'e, C’acolo-i videa mai mult'e. Tăt un rin d'e tufe mari, Şî mormint'e d'e husari, « Şî de tisturi d'e-acei mari. Tăt un rîn d'e tufe mn'ici, Şî mormint'e d'e voin'ici, Şî d'e tisturi d'e-acei mn'ici. 1920. Borşa (Valga Pojenij)—Aceeaşi. CXXVIII Mn'i-o trimăs mîndru o cart'e Să nu-mi port sugnă cu roat'e, Că la Bosn'ia-i mare moart'e; Să nu-mi port sugnă pk'estrîe, Că la Bosn'ia-i bătălie; Să nu-mi port sugnă cu flori, 55 Că nu ne rămîn feciori. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. CXXIX Trandasir, crangă pk'estriţă, Strigă badea la port'iţă Să-i duc apă şî guriţă. Guriţa mea nu-i de-acele 60 S’o dau sara pă st'ele Păntru două-trei in'ele. Eu in'ele am bugăt'e, Şî d'e aur şî d'e-argint, Şî le port tăt'e îa rînd. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. cxxx 6* Frundză verd'e, nucă sacă, Nu-mi găsăsc omu să-tini placă. N'i-o găsît mama unu, www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 27 Mamii place, mn'ie nu. — Ia-ţî-1, mamă, dacă-ţ place, Că ruşîn'e nu ţ’oi face, Şî mn'ie-mi dă bună paCe; 5 Dţjară nu-s nebună eu Să-mi ruşîn'ez neamu mn'eu. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. CXXXI Hăi frundza mălinului, Spun'e ruzmalinului Nu ’nflorgască sie-cui; 00 Numa fişarea mîndrului, Ş’acega cam mîţîţga, Să-i'trgacă d'e zelea mea. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. CXXXII Cîntă cucu vin'erga, Trec feciorii Dunărea 13 Cît'e doi alătur ga. Călăreşte Pă un peşte, Mîndra să cîntă morţăşte. Poţî-t'e, mîndră, cîntă, -20 Dac’ am trecut Dunărga, Podu la Italia. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. CXXXIII — Măi norule, norişor, Da ce h'iri aduci d'in gios ? Dşară tabla că s’o ’ntors ? — Că tabla nu s’o întors, Că p’atît o mărs în gios, S’o tîln'it c’o curvă d'e crăiasă, Cu trei stgaguri d'e mătasă, Unu roşu ca focu, -30 Unu negru ca corbu, Unu alb ca omătu. Cel roşu-i d'e bătălie, Cel negru zele să sie, Cel albu d'e bucurie. 3920. Borşa (Valga Poienii) — Aceeaşi. CXXXIV 35 Audzît-am, mîndruţ, eu Că t'e tîn'e mî-ta rău 1 Păntru ce t'e iubăsc eu. Spun'e, mîndruţ, mîn'e-ta, Noi atunci că n'e-om lăsa 40 Cîndu ga ş’a număra Tăt sirile d'int’o k'iară Şî dzîlele d'int’o vară. N'ici atunci nu n'g-om lăsa, Pînă nu ş’a număra 4S Ia, iarba d'e pă hotară Şî frundza d'int’un stăzar-ă. N'ici atun£i nu n'g-om lăsa, Pînă nu ţî număra Pen'ele d'e pă d’un cuc so Şî frundzuţa d'int’un nuc. N'ici atunci nu n'g-om lăsa, Pînă ga că nu ş’a fa’ Strat d'e mac ’Nt’un vîrv d'e ac, ss Şî d'g-acolo om mînca. Pşat'e-atunci că n'g-om lăsa. 1920. Borşa (Rîturi)—Igana Lgahului, 40. CXXXV Mulţămn'esc mămucîi mele Că m’o făcut pă plăcere. N'ici-s mare, n'ici-s mn'ică, 60 Fără cum îs mai harn'ică. Num’ o leacă m’o greşît, Ok'ii nu mn'i i-o cern'it, Păru nu mn'i l-o ’ncreţît: — Păntru-afiea nu-i bai n'imn'ic. 1920, Să£el — Doca Dan£, 26. CXXXVI 63 Voi, fet'e, vă măritaţ, După feciori n’aşt'eptaţ, Că feciori-s îngropaţ Sus la munt'e, la Carpaţ. D'g-ar şt'i fet'ele că und'e, 7° Merg-ar şî le-ar pun'e cruce; Lîngă cruce-ar pun'e flori, Cum să şăd'e la feciori. 1920. SăSel —Aceeaşi. www.dacoromanica.ro 28 TACHE PAPAHAGI CXXXVII Frundzucă verd'e d'in k'idru, Mai în sk'imbă-mi, Doamn'e, [gîndu, Să nu-mi stee tăt la mîndru. Tăt la mîndru d'e mn'i-a sta, s Pă pk'icioare m’oi usca, Tătă lumea s’ar mn'ira, Ce dragost'e-i aiasta. Asta-i dragost'e curată D'e-un fecior cu d'e o fată. lo Asta-i dragost'e cu dor D'e-o fată cu d'e-un fecior. 1920. SăCel — Aceeaşi. CXXXVIII Mîndruluţ cu ok'ii verdz, Tătă noaptea t'e Qisedz, Mă trezăsc nu t'e găsăsc, 15 Cu perina mă sfăd'esc. Strîng în braţă perina, Pare-mi că eşti duma-ta —• Nu ştiu, ştii de-acea ori ba ? Strîng în braţă-aşt'ernutu, 20 Pare-mi, mîndruţ, că eşti tu — Nu ştiu, ştii d'e-acea ori nu? 1920. SăCel — Aceeaşi. CXXXIX Hoi tu, mămuluca mea, D'e ţ’o fo’ drag a trăi, La urît nu mă sîli. 25 D'e ţ’o fo’ dragă lumea, După urît nu mă da. Cu urît ai tăt trăi, Numa noapt'ea d'e n’ar h'i: Dzua-i dzuă şî să duce, 3° Noapt'ea vin'e să să culce Şî cere guriţă dulce. 1920. SăCel— Aceeaşi. CXL Măi, mîndrule, nu h'ii prost, Că d'e t'in'e nu mn'i-o fost. Numa ţ’am cătat mint'ea 3S Să văd: dragă ţî-s ori ba. Dragă ţî-s ca sufletu, D'e la min'e ia-ţ gîndu; Dragă ţî-s ca in'ima, D'e la min'e ia-ţ mint'ea. 1920. SăCel — Aceeaşi. CXLI 40 — Scînt'euţă d'in palant, N’ai vădzut pă mîndru ’n sat? — Floricică d'e n'eqină, Eu l-am vădzut pă la cină, Cu in'el d'e-argint în mînă, 45 Cu cizme n'egre ’n pk'icioare, Mîna dreaptă pă scrisoare, Tăt scria şî să gîn'ia, Cart'ea o pecetuia, Cu pecet'e roşîuţă, so S’o trimeată la drăguţă. — D'e mn'i-o a trimete mn'ieh Pun'e-1, Doamn'e, ’nrai să h'ie; D'e-o a trimet'e ’nt’alt sat, Fă-1, Doamn'e, talpă la iad. 1920. SăCel — Aceeaşi. CXLII ss D'e-az muri d'e dor d'e oi, N’aş iubi păcurăroi; D'e-az muri d'e dor d'e caş, N’aş iubi păcurăraş: — Cînd e dragost'ea mai dulce, 60 El ia bota sî să duce. * » 1920. SăCel — Aceeaşi. CXLIII Tu, mîndrule, mă săruţ, Da la cizmă nu t'e uiţ, Că cizma mn'i-i radaşă, Şî gura mn'i-i hamn'eşă; 6s Şî cizma mn'i-i căputată, $î gura mn'i-i sărutată, D'e mulţ feciori sărutată. Frundză verd'e d'e căl'in'e, Ştiu că nu stau numa ’n t'in'e-1920. SăCel — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro -GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 29 CXLIV N'eamţule, ’n şîreagu tău Nu-i frumos ca mîndru mn'eu: La obraz ruze roşîe — L-aş cunQaşt'e d'intr’o mn'ie; 5 La obraz e ruze-împlută — L-aş cunoaşt'e d'intr’o sută. 1920. Să£el— Aceeaşi. CXLV Părăuaş pă lingă şcoală, Cură limped'e cerneală Să-mi cern'esc eu portuţu, IO Că m’o lăsat mîndruţu. Da cum foc să mn'i-1 cern'esc, Da mai tare mn'i-1 albăsc. Dau-mi portu la d’aspreală Şi fata la rumen'eală. ,s Cînd a h'i ’nt’o sărbătoare Eu m’oi găta ca ş’o floare, Ş’oi eşî pînă ’n uliţă, Gata ca ş’o păun'iţă. Numa-o mină mn'i-oi înt'ind'e, 420 Trei şi patru mn'i-oi cuprinde; Num’ un drag mn'i-oi cîrliga, Cinci şi şase mn'i-oi d’afla, Mai frumoşi ca duma-ta. A I A Fă-mă, Doamn'e, Ce mn'i-i fa’, *s Ruze dalbă ’n calea ta, Doară t'e-aş put'ea ’ntreba: Mai ai tu pă cin'eva Să-ţ tomască in'ima ? Da eu, mîndruţ, n’am pă n'ime 30 Să-mi toma’ in'ima ’n min'e. 1920. SăCel — Măria Magdăy, 11. CXLVI Frundză verd'e, ia, d'e sk'in'e, Măi Muscan'e, nu faci bin'e. D’ am un unk'iaş prins la tin'e, Nu ştiu ce i-ai dat d'e cină. 3S — Plumbu d'ingă ver-maşină. Năpost'i-1 să vie-acasă, C’a d’afla cina pă masă. 1920. Să£el — Aceeaşi. CXLVI I D'e un'e cătana pleacă Rămîn'e casa săracă, 40 Şî copk'ii d'e la vatră Nu ştiu cin'e le-o fost tată. 1920. Să£el — Aceeaşi. CXLVIII Frundză verd'e d'e buzor, M’am iubit c’un domn'işor. Surorile m’o ştiut 4S Şî cătă mama m’o spus. Şî mama cătă tata, Tata cătă fraţii mn'ei; Fraţii mn'ei să ştiu pă ei, Şî d'e mînă m’o luat, 50 Cît îi casa m’o purtat Şî ’nt’o ladă m’o-aruncat. Şî pă Iad’ o pus lăcată, Pă lăcată-un stan d'e pk'iatră. Eu-am fost iut'e şî ’nfocată 5S Ş’am eşît d'e su’ lăcată, Ş’am mai vădzut lumea-odată, Fet'e cu feciori giucîn, Şî pă mîndru mn'eu plîngîn. — Taci, mîndrule, nu to’ plînge, 60 Că cu lumea nu-i învinge. 1920. Să£el — Aceeaşi. CXLIX Mamă, la sufletu mn'eu Ard două lumn'in'i d'e său. Vara plouă, iarna n'inge, N'ime nu le pşat'e stinge, 6s Numa in'ima cîn plînge. 1920. SăCel—Aceeaşi. CL D’audzît-am d'in vecin'i Că nu-i bun gardu de sk'in'i, N'ici drăguţu d'in vecin'i. Gardu-i bun d'e scînduri lat'e, 70 Şî drăguţu d'e d'epart'e. Facă-i Dumn'edzău lui part'e, www.dacoromanica.ro 3° TACHE PAPAHAG1 Că vină sara la fat'e Şî mă ţîn'e cu dreptat'e. Drăgudioru d'in vecin'j, D’ardă-mn'i-1, drace, cu sk'inj[: s Vină sara la tăfiiun'j Şî mă ţîn'e cu minSiun'i. 1920. Să£el— Aceeaşi. CLI Măi băd'iţă, băd'işor, Nu-mi trimet'g-atîta dor Pă vale şî pă izvor; 18 Nu-mi trimet'g-atîta zele Pă vale şî pă vălfiele. 1920. Să£el — Aceeaşi. CLII Cucul'e cu pen'e rari, Mîndru cînţ la păcurari Şî ’n casăm'i la zandari.. ,s Cucul'e cu pen'e mult'e, Mîndru cînţ vara la munt'e Şî ’n casăm'i la răgut'e. Cucul'e cu pen'e suri, Nu cînta la ’ncordături, 28 Ce cîntă pă lîngă sat, C’amu mîndru m’o lăsat. M’o lăsat că nu i-s dragă, Ş’ o cuprins o coarbă n'eagră. — Cgarbă n'gagră d'in părîu, 25 Nu iubi pă mîndru mn'eu, Că eu t'e-oi otrăy'i, dzăy. Lasă-mn'i-I d'e mn'i-1 iubi, Că eu, dzău, t'e-oi otrăy'i Cu otravă 3° D'in dumbravă, Cu păr d'e cosîţă n'gagră, Cu scorţîţă d'i pă l'emn'e, C’un păr galbăn d'in sprînden'e. 1920. Să£el — Aceeaşi. CLIII Păsămică d'e pă laz, 33 Asară pă la opt £gas Dom mîndrului l-am tras. Cînd era cam pe la dzăce O suflat un vîntuţ răce, Ş’am gisat un qis cu greaţă, 48 Că m’ai strîns, băd'iţă, ’n braţă. Mă trăzăsc, băd'iţă nu-i, Fără numa dom lui Scris pă dunga patului. 1920. Să£el — Măria Sîma, 15. CLIV Mîndruţ, pîn’âe m’ai lăsat, 45 Eu nu-ţ dau altu păcat, Făr’ trei ai să dzaci în pat, Cu faţa cătă păret'e, Cu gura arsă d'e set'e; Cu faţa cătă pămînt, s° Cu mira arsă d'e vînt. Cînd a h'i la primăvară, Patm să t'e scoat’ afară, Doi la cap. doi la pk'idioare, Să t'e ’ntyarcă cătă soare. ss Eu nu-ţ dau alt'e păcat'e, Două Vin'eri d'e t'g-ar bat'e: Vin'erga d'in postu crucii, Caceaja uscă tăţ hucSîi; Vin'erea d'in postu mare, 68 C’aCeaia uscă mai tare. 1920. Să£el — Aceeaşi. CLV Mamă, la in'ima mea Ce s’o pus nu să mai îa-Că s’o pus dom bad'ii, Nu să ia pîn’ oi muri; 6s Că s’o pus a bad'ii dor, Nu să ia pînă ce mor; Că s’o pus a bad'ii drag, Nu să ia pînă 2e dzac. 1920. Săcel — Aceeaşi. CLVI O n'gagră călugăriţă 7° Ş’o d’avut o copil'iţă. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 31 Tată-său o dezn'erda, Mă-sa rău o blăstăma. Nouă ai nu să plin'ga Şî ’n codri să pribegia; 5 Nouă ai nu s’o plinit Şî ’n codri s’o pribegit. Drăguţu-i o d’audzît Şî la dînsa ş’o porn'it, D’alunguţu drumului, 10 D'alăturea codrului. La fîntîna corbului S’o plecat să bee apă, S’o uitat în sus pă crangă Ş’o vădzut o cQarbă n'eagră, 15 Ş’o ’nt'ins puşca s’o împuşt'e. —Ho, fărta’, nu mă ’mpuşca, Că eu ţî-s drăguţa ta. — Tu, d'e-mi eşti drăguţă mn'ie, Scobori să merem la /ie; 20 Tu, d'e-mi eşti drăguţă dragă, Coboră-t'e d'e pă crangă; Numa trei horbe-oi horbi, Trei horbe d'e n'e-iubit, Mai mult'e d'e d'espărţît; 2S Trei horbe d'e sărutat, Şî mai mult'e d'e lăsat. 1920. Să£el — Aceeaşi. CLVII Da-ţ’ar, mîndruţ, Dumn'edzău Patru boi în grazdu tău, N'evastă pă plăcu mn'eu: 30 D'int’o sută, Una mută, D'int’o mn'ie, O bolîndzîe. Cîn t'e-i duce’n drum d'epart'e, 35 Să vii cu bolunda ’n spat'e, Tăţ oamen'ii să ciudea’, Mîndruţ, d'e n'evasta ta, Pă cin'e-ai putut lua. Ş’apoi m’oi ciud'i şî eu, 40 Pă cin'e-ai luat, mîndru mn'eu. 1920. Să£el — Căl'ina Dan£, 28. CLVIII Spun'e, mîndruţ, mîn'e-ta, Mănînie şî să hrăn'ia’; Mănînce şî să hrăn'ia, Doarmă şî să hod'in'ia’, 45 Rău d'e min'e nu grăia’. Eu mănînc şî mă hrăn'esc, Mă culc şî mă hod'in'esc, Rău d'e dînsa nu grăesc. Că eu n’am şurguluit, 50 P’a vost cuptior d'e suit, La voi d'e găzdăluit. N'ice n’oi şurgului, P’a vost cuptior n’oi sui, La voi n’oi găzdâlui. 55 C’atîta pînâ mă ’ntorc, Şî d'e min'e dzî «noroc». Nu mn'i-oi găsî unu-o doi, Fără ciurdăcă d'e boi, C’aşa-i n'eamu pă la noi. 1920. Să£el — Aceeaşi. CLIX 60 Nu ven'i, mîndruţ, la noi, Că mama nu mn'i-a da boi, Ci t'e du la £ea găzdacă, Că ţ’a da doi boj ş’o vacă. Boi ’n munt'e i mîna 6s Şî lupk'ii ţî i-or mînca. Vaca ţî s’a prăvăl'i Şî tu tăt cu hîdă-ai h'i. La mîndruţu su’ păret'e I să mustră două fet'e: 70 O fată d'e gazdă mare Şî una d'e sărac tare. Cea găzdacă dzî£e-aşa: — «Ia-mă, mîndruţ, pă min'e, C’o dzîs tata că mn'i-a da 75 O Ciurdă mîndră d'e boi, Ş’un bot'ei mîndru d'e oi». Cea săracă dzîce-aşa: — «Nu-ş dă bad'ea ok'ii mn'ei Pă tăţ şase boi tăi; 80 Nu mă dă bad'ea pă min'e, D'e-ai avea tu oricît bin'e». www.dacoromanica.ro 32 TACHE PAPAHAGI Şî fecioru dzîce-aşa: — «însura-m’aş, însura, Nu ş’ pă care g-az lua, Ori pă mîndra cu zgarda, 5 Ori pă hîda cu ciurda. Hîda mînă ciurda ’n cgastă, N'ice ’n casă nu-i pea proastă; Mîndra pun'e zgarda ’n cui, Cată ’n sac — făină nu-i; 10 Să duce iut" la vecină Să-i dee pk'ită d'e £înă». 1930. Să£el—Aceeaşi. CLX Horilcuţa-i h'ik'etău, Cum bea omu face rău. N'ice zinu nu-i curat, 15 Cum bea omu fa’ păcat. Care horilcă nu bea Mult'e bunuri pgat'e-avea Şî odgară mult'e-ş fa’. Eu horilcă d'e n’aş bga 10 Mult'e bunuri aş avea; Aş avea mult'e odgară Şî l'e-aş încărca pă cară, Şî l'e-aş scgat'e şî p’afară, Şî n’az mai si d'e ocară. 25 Aşa horilcă o beau, Zinu ’n gură n'ici nu-1 iau. 1920. Săiel— Năstaca Petrovai, 60, (de loc din Vişeul-de-jos). CLXI în cel vîrvuţ d'e opcină Est'g-o cruce d'e cet'ină, Suflă vînt şî să l'gagînă. 30 — «Tu, crufiiţă d'e cet'ină, Ce t'e l'egen'i, ce t'e clăt'in'i?» — «Da cum nu m’oi l'egăna Şî cum nu m’oi clăt'ina? Că la min'e stau gătaţ 3S Trei maistări d'in trei G'işauă, Cu săcuri, cu h'erăstrauă, Să mă taie l'emn’ întrebi, Să mă puie pă t'il'egi, Să mă ducă ’n gios la ţară 40 Să mă facă t'emn'icigară, Să robgia’ fată-fecigară Şî feciori fără must'eaţă Care ’nvaţă-a strînge ’n braţă». 1920. Săiel—Aceeaşi. CLXII Futu-t mortîi tăi, Neamtul'e, 45 Cîn cătană m’ai luat Nu ştiu orb ai fost or bat, O bgirău m’a băgat. D'e m’o băgat bqirău, Ardă-i şura şî graădu; s° D'e m’o băgat popa, Ardă-i şura şî casa. Că d'e-a si un bin'e ’n ţară, Duce-m’oi s’oi zin'i iară, Ş’oi zin'i la noi acasă, 55 Ş’oi fa’ la bqirău o masă Să iasă fumu d'in casă, Par’ albastră pă fereastă. Da d'e-a si o răutat'e, M’oi lipk'i pîngă-o cetat'e 60 Ş’oi scrie mîndrei o cart'e, în tus-patru cornurel'e Scrisă cu dor şî cu zel'e. în cornuri scri-oi doruri Şî pă mărgin'i banaturi; 65 Şî ’n mn'izloc, Pară d'e foc, Dacă n’am avut noroc Să siu cu mîndra ’nt’un loc. D'e ş’ar dare Dumn'edzău 70 Tăt o plgaie şî un foc Să ardă Iza d'e loc, Să mă duc tăt pă pk'isoc, Să suiu cu mîndra ’nt’un loc. 1920. Săiel — Aceeaşi. CLXIII Cînd am fo’ mamii mai drag ’s M’o giurat Neamţu su’ st'gag. Cînd am fo’ mamii mai dulce M’o giurat Ngamţu su’ cruce. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 33 Înt’atîta m’o giurat Pă verd'e şî pă uscat, Cum să siu mai supărat. Ş’atîta nu s’o răbdat, s Pînă ce m’o scos d'in sat, Dzua bună n’am luat D'e la fecioraş d'in sat, D'e la grăd'ina cu flori, D'e la fraţ, d'e la surori; 10 D'e la sir d'e busîioc, D'e la fecioraş d'in gioc; D'e la sir d'e tămăiţă, D'e la fet'e fecioriţă; D'e la frundza cea d'e fag, 15 D'e la a mn'eu tătuc drag; D'e la siru cel d'e iacbă D'e la maica mea cea dragă. Rămîi, mîndră, sănătoasă, Ca ş’o violă frumoasă: 20 Cînd o bat'e vîntu ’n faţă împl'e lumea d'e mîndreaţă. Eu m’oi duce sănătos Ca ş’un ruzmal'in frumos: Cînd îl bat'e vîntu ’n dos 25 împl'e lumea d'e mn'inos. D'e t'in'e, mîndră, nu-i rău, Că rămîi în satu tău Cu mă-ta, cu tată-tau. Io mă duc pă ţări străin' e 30 Un'e nu cunosc pă n'ime, Fără frundza şî codru Câre-i păst'e tăt locu; Şî frundzuca şî iarba Care-i pă tătă lumea. 35 H'ei, tu, mîndrul'iţa mea, Eu, mîndră, un'e mă duc N'ice-i apă, n'ice-i iarbă, Fără sînge pînă ’n barbă; N'ice vedz un st'ic d'e grîu, 40 Fără sînge pînă ’n brîu. N'ice-s tufe cu d’alun'i, N'ici oamen'i ca la noi bun'i, Fără Ungurii n'ebun'i. N'ice sk'in'i cu porumbrei, 45 N'ici ca pă la noi femei, Fără Unguri d'e cei răi. H'ei tu, mîndrul'iţa mea, Tu rămîi şî t'e mărită, Nu-ţ ţîn'ea in'ima friptă, 50 Că napoi cînd oi zin'i Ştiu că nu ţ’oi trebui; Că ’n trei ai e vreme lungă, Cin'e poat'e să-i agiungă. — H'ei tu, mîndruluţul'e, ss înapoi d'e ţî-i zin'i, Tăt mn'ie m’ei trebui: D'e-ai si n'egru ca molu, Drag mn'i eşti ca sufletu; D'e-ai si n'egru ca t'ina, 60 Drag mn'i eşti ca in'ima. 1920. SaCel — Aceeaşi. CLXIV Cucu cîntă — nu-1 aud Dacă noroc n’am avut. Cui îi cîntă cucu sara Supăratu-i tătă vara; 6s Că şî mn'ie n'i-o cîntat, Tătă vara-s supărat. Care cuc o cîntat an Nu cînt'e altu şohan, Că nu mai cîntat-a bin'e, 7° For’ a dor şî d'espărţîre. Pă min'e m’o d'espărţît Cu cin'e bin'e-am trăit. 1920. Sîliştga—Ioana Bărcan, 40. CLXV Dorn şî cu supărarea Gîn'eşti că-1 adună valea; 7S Şî doruţu şî cu rău Gîn'eşti c’adună pârău. 1920. Sîliştga — Aceeaşi. CLXVI La Italia est'e-un k'idru; Pă crăngîle k'idrului Stau armele mîndrului. 80 N'ime nu l'e mai clăt'ia’, Pînă mîndru putreqia’; www.dacoromanica.ro 34 TACHE PAPAHAGI N'ime nu l'e-o mai clăt'it, Pînă mîndru-o putrezit. Şî să şt'iu că s’ar scula Âz mere şî l'e-aş căta; s Şî să şt'iu că s’ar trezî Âz mere sî l'e-az clăt'i. » « 1920 Siliştea — Aceeaşi CLXVII Zel'e mn'i-i, mămucă, mn'ie După cei d'in cătun'ie. Unu strigă: «n’am o mînă»; 10 Celalalt n’ ure hod'ină, Că e plumbu la in'imă. Unu strigă: «n’am pk'icior», Şî-ş trăeşt'e cu mult dor; Cu dorinta-c-iastă vară > « A 15 Cum n’o fost şohan în ţară; N'ici n’o fo’, n'ice n’ar si, Numai Rusu d'e-ar peri. 1930. Sîliştga—Ilgana Şofrac, 28. CLXVIII Eşi, împărat'e, d'in curt'e Şî t'e urcă ’n sus la munt'e 20 Să vezi trupel'e d'e mult'e Şî mormint'e d'e răgut'e; Să vezi trupel'e d'e mari Şî mormint'e d'e husari; Să vezi trupel'e d'e mn'ici 25 Şî mormint'e d'e voin'ici Care s’o dus d'e p’aici; Şî feciorii ceia d'e frunt'e Cum îs îngropaţ pă munt'e. Să ştie fet'el'e und'e, 30 Cum ar mere-ar pun'e flori, Ca să ştie că-s feciori; Şî la cruce-ar sămăna Sansiu roşu să ’nflorea’, Că n’au cin'e să-i zelea’. '5 Ofiţărîi cu coarda, Trîmbqitaş cu trîmbqita, Aceia l'e-o fo’ popa. 1920. Sîliştga — Aceeaşi. CLXIX Pîn pădure cîn mă bag Tăte crengii'e mă trag, 40 Şî d'e tufă şî d'e fag. Nu mă trage ca una, Ca creanga d'e păducel — Pk'ice-i coaza d'e pă el, Să rămîe ciung uscat, 45 Să creadă ia supărat; Să rămîe ciungu gol, Să creadă la cel cu dor. 1920. Sîliştga — Aceeaşi. CLXX Lasă, nu-i bai, mîndrior, Că m’ai lăsat să-mi trag dor; 50 Lasă, nu-i bai niciodată, Că l-oi tra’, că-s învăţată Şî cu dor, şî supărată. D'e cum mama m’o făcut, Dor şî zele-am petrecut; 5S Şî d'e-amu cît oi trăi D'e dor şî d'e zăle-oi si. Aşa mn'i-o cîntat cucu, Să mă mănînce doru; Aşa mn'i-o cîntat mn'erla, 60 Să mă mănînce zelea. 1920. Sîliştga—Paiaţe Cîţ, 18. CLXXI Mîndruluţ, floare domn'ească, Pui-t'e domn'ii ’n fereastă, Soarel'e t'e vestădzască, Tătă lumea t'e urască, 6s N'ime să nu t'e iubască. Numa cît t'e-am iubit eu Să sie pă traiu tău, C’ai fo’ numa-un prăbălău. N'i-ai probat mint'ea d'e-i [bună 7° Ca la pruncă d'e o lună. Dacă mn'i-ai vădzut mint'ea, Dat-ai mîna cu alta Şî mn'i-ai mpt in'imn'ioara. 1920. Sîliştga — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro GRA IUL ŞI FOLKI.ORUL MARAMUREŞULUI 35 CLXXII Am drăguţ păcurăraş Şî-mi aduce sara caş, D'imin'e— Ileana Rus, 24. CXCIV Frundză verd'e frundzulea, 35 Dorule, durere fa, Vind'e-t'e-aş d'e t'e-aş put'ea. D'e-aş put'ea dorn să-l vînd, Duce-m’aş şî mîn'i la tîrg. Da dor nu cumpără n'ime, 40 Că dor are batăr cin'e. Şî dorn nu-i mod vîndut, Nu-1 poţ da n'ici p’un minut. Pă dor n'ime ban'i nu dă, Că doru-i durere fa. 45 Şî dorn să-l vinzi nu-1 poţ, Numa ’n in'imă să-l porţ. 1920. Rozalia — Aceeaşi. CXCV înt’aest pustîi d'e sat Numa pîînsu mn'i-i fărtat; Supărarea, soră dulce, 50 D'ingă min'e nu să duce. D'e să duce pîn’ afară, Zin'e şî mă cată iară. Şî ’nt’aiesta sat pustîi Marhă grasă să nu ţîi, 55 Om frumos să nu mai sii: Marha grasă să d'eoak'e, Om frumos pk'ică ’n păcat'e. D'e n’ar si ok'i şî sprîncen'e, D'e păcat'e nu m’aş t'eme. 1920. Rozalia — Aceeaşi. CXCVI 60 D'e-aicea pînă ’n Braşău Nu-i n'ime străin ca eu, Numa mn'erla d'in pădure. N'ici ea nu-i străină tare, Că cucu e văr-primare, 65 Pupădza e soră dulce, Granguru, fărtat d'e cruce. D'e să văzea’ şî-i bet'eagă, Zin'e cucu şî o ’ntreabă, Pupădza la cap o leagă. 70 Apoi zin'e granguru Şî-i mută căpătîiu, 1-1 mută d'e-a umbră-a soare Şî o ’ntreabă ce dor are; 1-1 mută d'e-a soare-a umbră, 73 O ’ntreabă ce dor o-agiunge. www.dacoromanica.ro 40 TACHE PAPAHAG1 Cum m’agiunge şî pă min'e, Dor şî nu mă ’ntreabă n'ime! 1920. Rozalia — Aceeaşi. CXCVII Mîndru-i ceriu şî ’nst'elat, P’a mn'eu drăguţ l-o gătat 5 în hain'e d'e la ’mpărat, Croit'e d'e ’mpărăt'easă, Nu-s d'e la mă-sa d'e-acasă. Care le-o croit mă-sa Şî le-o cusut drăguţa 10 Stau pă ladă ’mpăturat'e — Nu-i băd'ita să le poart'e. Cin' e-o avut ş’amu n’are, Mult îi pare noapt'ea mare. Şî eu am avut şî amu n’am, IS $î-mi pare nopt'iţa-u an. Drept o avut Sin'e-o dzîs: Dragost'ile-s foc n'estîns, Că şî ’n min'e s’o aprins. Dragost'ile nu-s curat'e, 20 Numa u an şî giurrătat'e. Und'e-auz strigîn «măi bad'e», Cămeşea pă min'e ard'e, Carn'ea d'd pă min'e-mi scad'e. 1920. Strîmtura—llgana Dragâ, 29. CXCVIII Măjeran în car cu fîn, 25 Am bărbat şî-i cam bătrîn — Las’ să sie, că-j gjupîn. Măieran în car cu iarbă, Am bărbat şî rad'e barbă — Las’ să sie, că-i d'e treabă. 1920. Strîmtura — Aceeaşi. CXCIX 30 Cum i mint'ea d'e la fet'e ? Ca cozîţa d'e la cepe. Intră ’n casă străinu Şî dă mîna cu dînsu; Dă mîna şî să leagă 35 Şî-ş lasă măicuţă dragă; Şî dau mîna şî să duce Şî-ş lasă măicuţă dulce. Maică dulce ca morsa, Ei i cată-a o lăsa, 40 Qnd îi zin'e porunca Să-ş gat'e bin'e lada, Ca cătana puşcuţa; Şî-i musai să să ducă, Ca cătana la poruncă; 45 Şî-i musai d'e plecat, Ca cătana la ’mpărat. 1920. Strîmtura — Aceeaşi. CC Iau-m bota sî mă duc, Şî mă bag slugă la cuc, Numa frundză să-i aduc; 50 Şî macău susuoară, Şî mă duc slugă la cioară, Numa să le duc la moară. 1923. Glod — Dunca Pătru, 24. CCI Sub crangă d'e ruzmalin Şade mîndru şî bea zin, 55 Şî mă roagă să-i înk'in, Să-i d'esfac ce i-am făcut, Că el nu trăia’ mai mult. — H'ei, măi mîndriorule, Eu n’am făcut să-ţi desfac, 60 Da mn'i-am făcut că mn'i-aj fo’ [drag: Lut d'in urmă ţ’am luat, Păr d'in cap ţ’am răt^Bâzat, Şî ’n măr roşu le-am băgat, Şî ţîe, mîndruţ, ţ’am dat 6s Tăt zinuţ d'in tri pahară Să nu vezi ca min'e ’n ţară; Tăt zinuţ d'in trii uiegi, Ca pă min'e să nu vezj. D'e nu t'e iubăsc cu dor 70 Crepe-ţ cizma pă pk'icjor; D'e nu t'e jub^esc cu zăle, Crepe-ţ cămeşea pă pk'iele. 1923. Glod — Igana Contor, 18. www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 41 CCII Bată-vă focu, feciori, Cînd aţ plecat la război Tăt v’o dus ca şî pa boi; Tăt v’o dus cu trenurile 5 Şî napoi cu troagările, Şî s’o ’mplut cor hazurile Pîn tăte oraşele. y 4 Cînd at mărs, at mărs cu hon Şî napoi tăt cu durori, 10 Şî vă ’mpuşcă ’nt’un pk'icior, Vă dă drumu ’nt’un izvor. N’aveţ cin'e vă zăli, Vă zălesc părinţ’ acasă. 1920. Rogna-d'e-gios — Maria Oliii,23. CCIII Dă-i, mîndruţ, să bem paharu, ,s Doar om put'ea trece d'ealu Să n'e povest'im amaru; Să bem in cu iţia, Să n'e ’mpărţîm dragost'ea; Să bem in cu tonutu, 20 Să n'e ’mpărţîm doruţu. 1920. Rogna-d'e-gios — Aceeaşi. CCIV Mîndruluţ, mîndrele tale Ciudă li-i, ciudă le pare; Da mai ciudă le-a părea Cîn pă min'e m’or vedea 23 Cu cămese d'e fuior, Cu t'in'e mărgîn să gior; Cu cămese d'e bumbac, Cu t'in'e mărgîn su’ steag; Cu cunună verd'icea 30 Pă la voi pîn grăd'in'ea; Cu cunună verd'e-a mînă Pă la voj, pîngă fîntînă; Cu cunună mîndră, lată, Cu t'in'e şădzîn pă şatră, 35 La grumadz cu zgarda scumpă— In'ima să li să rumpă. 1920. Rogna-d'e-gjos— Aceeaşi. CCV Pădure, soră cu min'e, Nu mă spun'e cătă n'ime; Las’ să spue-n'e codru, 40 Că n'e-o vădzut rînduţu; Las’ să spue-n'e frundza, Că n'e-o vădzut dragost'ea. 1920. Rogna-d'e-gios — Aceeaşi. CCVI St'icuţ verd'e d'e săcară, Mîndrior d'in altă ţară, 45 Fă-ţ d'in gura ta o floare Şî o pun'e pă scrisoare. Frundză verd'e d'e trifoi, Şî o tremete la noi; Frundză verd'e d'e călin'e, 50 Şî mn'i o tremete mn'ie. Scrisoarea dac’ a pk'ica, Cu floarea m’oi săruta, Şî oi pun'e ’n sînu mn'eu, Şî mn'i-a tre’ d'e dorn tău; 53 Şî oi pun'e-o la k'iotori, Ş’oi purta-o ’n sărbători; Şî oi pun'e-o la mîn'eci, Ş’oi purta-o ’n dumin'eci. 1920. Rogna-d'e-gios— Aceeaşi. CCVII Zină, măi mîndrior, zină 60 La fereasta d'in grăd'ină; Zină şî cu min'e cînă La fereasta d'in ocol, Că nu mai pot d'e-a tău dor. Nu y'in'i pă la fîntînă, 63 Că s’a fa’ urmă pîn t'ină. Zină, mîndruţ, pîn ocol, Că-i numa pămîntu gol, Că s’a fa’ urmă de dor. Eu, mîndruţ, t'e-oi agod'i 70 C’un struţuc d'e bosîioc; Bosîiocu-a ţurăi Eu naint'e ţ’oi eşî Şî d'e mînă t'e-oi lua, După masă t'e-oi băga. 75 Da d'e cină ce ţ’oi da ? www.dacoromanica.ro 42 TACHE PAPAHAGI Dulce caş P’un tălgeraş, Pk'ită albă d'in oraş, Pe£a friptă, k'ipărată, s Gură dulce cît'e-odată. 1920. Rogna-d'e-gios— DocaMă-rina, 15. CCVIII Măi mîndruţ, guriţă dulce, Hai la noi pînă ’n port'iţă; Ori ii tu, ori mă duc eu, Ori ît pare drumu greu, *° Ori drumuţu ţî-i cu t'ină, Ori ai alta la in'imă? Da spun'e-mi, mîndrior, drept, Eu mai mult să nu t'e-aştept. Mîndrior, struţuc d'e rouă, 15 Nu n'e fa’ drumuri la două, Şî eu, struţ d'e k'izaroi, Drumuri nu vă fac la doi. 1920. Rogna-d'e-gios—Măria Mărina, 17. CCIX Cin'g-o făcut horil'e Avă ok'i ca muril'e 20 Şî faţa ca răzîl'e, Ca răzîl'e d'imin'eaţa, H'ie-i drag’ a lui vieaţă. Că est'e omuţ năcăzît, Cu hore s’o â'estul'if, 23 Că şî eu mn'i-am fo’ supărat, Cu hore m’am stîmpărat. 1920. Săpînţa — Palaga Stan, 40. ccx Plînge in'imn'ioara ’n min'e, Ca un pruncuţ d'e trii dzîl'e. Da plîngă că are d ipt cin'e. 30 Nu dă, Doamn'e, n'imurui, Ca mn'ie şî codrului: — Codrului i-ai dat n'egurâ, Mn'ie dor şî mare ură; Şî codrului i-ai dat ceaţă, 35 Mn'ie dor sî mare greaţă Şî sara şî cf'imin'eaţă. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXI Cin' e nu-i mîncat d'e răl'e Nu horească hori cu zăl'e; L'esă-mă să horesc eu, 40 Că focu-s mîncată rău. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXII Păsăruică d'e la munt'e, Audzît-am că şt'ii mult'e. D'e şt'ii mult'e, ai şî-mi spun'e, Că mă duce doru ’n lume; 45 D'e şt'ii mult'e, ai mă ’nvaţă, C’oi muri cu doru ’n braţă. Că est'e munt'e d'e pk'iatră Şî-i in'i cît'g-un dor odată; Da eu sufl'eţăl d'e om, 50 Să nu-mi ie cît'e-un dor ? 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXIII Ia-mă ’n braţă, hăi dorul'e, Şî mă treci păst'e pădure; Ia-mă ’n br^ţă, dorul'e, Şî mă treci păduril'e. Fă-mă, Do mn'e, ce gînd'esc, Pasăre să-mi pribăgăsc, Şî să am un glas să cînt La om la cel năcăzît; Şî să am un glas să trag 60 La omuţu cel sel'eac. Să şt'iu cînta ca cucu, Nu m’aş căzn'i cu lucru; Să am gLsu cucului, Nu m’aş pl'eca dorului, 63 N'ici m’aş ruga n'imurui; D’aş îmbla d'in crancă ’n crancă, Cît îi pădurea d'e largă Ş’aş cînta la cea sel'eacă; Ş’aş îmbla d'in fag în fag www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 43 Cît îi codruţu d'e larg, Ş’as cînta la om sel'eac. 1920. Săpînţa— Aceeaşi. CCXIV Aşa m’o ura mama: Să mă l'eagăn ca frundza, s Ca frundza cireşului în postu Sîm-Pk'etrului; Ca frundza alunului în postu Crăciunului. Să n’am star'e ş’aşădzar'e, 10 Păcum n’are apa ’n val'e: Dzîua, nQapt'ea-i curatoare. Şî în dzua d'e Crăciun Să-mi îmblu plîngîn pă drum. Aşa m’o ura mama: ,s Cu capu pă căpătîi Und'e-oi dzua să nu mîi; D' e-oi muri, să mor în foc; D'e-oi trăi, să n’am noroc; D'e-oi muri să mor în pară, 20 D'e-oi trăi să n’am t'icn'eală, N'ici aşădzămînt în ţară. Rău, mamă, m’ai blăstămat. D'in mînă m’ai l'egănat, D'in gură m’ai blăstămat as înt’o sfîntă sărbătoar'e, Cînd o fo’ sluzba cea mar'e. Şî, pasăr'e galbănă ’n soc, Rău mn'i-ai cîntat d'e noroc. Nu ţ’o fo’, pasăr'e, zăl'e 30 A-mi cînta mn'ie d'e răl'e Pă tăt'e dzîl'el'e mel'e? Nu ţ’o fo’, pasăr'e, greu A-mi cînta mn'ie d'e rău Tăt pă tăt trăiuţu mn'eu ? 3S Nu t'e-oi ura *cu mare rău: Cînd îi vrea pui să-i scoţ Să-i mănînce corqii tăţ. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXV Păst'e Iş, păst'e Moriş Est75-0 punt'e curmedzîş. 40 Da ’n capătu punţîei Est'e-un ciung d'e brad uscat; N'ice verd'e, n'ici uscat, Numa cum i mai blăstămat. Şî ’n vîrvuţu ciungului 45 Zgiară pui şoimului. Da-aşa zqiară şî susk'ină, D'e ciunguţu să l'eagînă D'in vîrv pînă ’n rădăcină. Eu am stat ş’am întrebat: so — «Voi, puiuţ, da ce zgeraţ?» — «Da, numa noi nu zcjerăm, Lăudăm pă Dumn'edzău Să răsară soarel'e, Să n'e crească pen'el'e, ss Să zburăm în gios la ţară, Dpar’ a h'i mai bună vară, C’aici n'e-o fo’ lumea-amară». 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXVI — «Mult mă mn'ir d'e t'in'e, [cuc: Vara ii, vara t'e duci, 60 Ce focuţu tău mănînci?» — «Mănînc putregai d'e fag Şî in să vă cînt cu drag; Şî beau apă d'in vălcel'e, Şî in şî vă cînt cu zăl'e; 6s Şî mă pun'eai a umbră ’n codru, Şî vă cînt tar'e cu dorn» 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXVII Pk'icat o mn'erlă bet'eagă. Mere cucu şi o ’ntreabă: — «Ce ţî-i ţîe, mn'erlă dragă?» 70 _ «Da nu vedz că eu-s bet'eagă ? Numa eu m’am războl'it Tăt puiuţi tăi crescînd. Numa eu dac’ oi muri, Cin'e bqiata m’a zăl'i?» 7S — «Zăl'i-t'e-oi, mn'erluţă, eu; Pen'il'e mn'i l'e-oi cem'i, Crancă verd'e mn'i-oi feri, www.dacoromanica.ro 44 TACHE PAPAHAGI Pă uscată mn'i-oi sui, Ş’oi cînta cît oi cînta Şî mai mult oi susk'ina». 1920. Sâpînţa — Aceeaşi. CCXVIII Cînd era eu tînăr prunc 5 Avea glas ca şî la cuc Şî umbl'etă ca la lup. Cînd pă ul'iţă ’mi trecea Mîndrel'e în prag eşia: — «Haida ’n casă, voin'icel'e, 10 Cel cu budză subţîrel'e, Cu spruncen'e ’ncordăţăl'e». Da amu sel'eac d'e min'e, Dacă eu mn'i-am bătrîn'it, Pot răcn'i satu să-l sparg, 15 N’a eşî o mîndră ’n prag. Şî care în prag eşia Numa ele-aşa-ş dzîcea: — «Fă-t'e ’ncolo, fîrfăit'e, Cel cu budză morzol'it'e, 20 Cu spruncen'e porzol'it'e». 1920. Sâpînţa — Aceeaşi. CCXIX —Eu mă duc, mîndră, d'e mîn'e, Dorn cu t'in'e rămîn'e. — Hăi tu, mîndrul'jloru mn'eu, Ia doruţu tău cu t'in'e, 25 Că ţî l'i-i griăî mai bin'e; Că ey-s pruncă t'in'erea, Nu l-oi st'i dorn tîn'ea A I > A N'ici a mn'eu, da altuia. — Ia, mîndră, dorn şî-1 l'eagâ 3° înt’o corn d'e năframă n'eagrâ Şî-1 trîmet'e ’n gios pă apă. După el bagă sama: D'e s’a, mîndră, cufunda, Da nu ţîn'e năd'ezd'ea; 35 D'e s’a opri dup’ o pk'iatră Stăi, mîndrucă, şî m’aşt'eaptă în trei ai şî giumătat'e, Că n'e-am ibgit cu dreptat'e. — Hăi tu, mîndrurioru mn'eu, 4° Ş’asar’ am trecut pîn codru, Doară mn'i-oi găsî norocu: — Frundza şî codru-j[ a mn'eu, Norocu-i la Dumn'edzău; Norocu-J în ăîos pâ apă, •»5 Cu noroc e care-1 află. 1920. Sâpînţa — Aceeaşi. CCXX Hăi tu, mîndrurioru mn'eu, Tu atîta să t'e duci, Pîn’ ei găsî plug de cu£i, Corbgii la moară ducînd, 50 Cioarăl'e pk'ită făcînd; Să mănînci d'in Ceea pk'ită, Să h'ii, mîndruţ, d'e ispită, Păcum ţ’am fo’ d'e ibqită Ş’amu ţ’am cădzut- urîtă. 55 Hăi tu, mîndrul'ioru mn'eu, Tu atîta să t'e duci, Nouă ai Pă nouă cai, Noroc şohan să nu-ţ ai; 60 Mînca-ţ’ar corbgii său, Cum mn'i-ai stricat norocu^ Corbgii bee-ţ sîngel'e, Cum mn'i-ai stricat fet'ie; N'ice-s fată, n'ici n'evastă, 6s N'ice-s floare d'e pă coastă* Numa tătăi2ă ’n rit, La tăt n'eamu d'e urît. Tu atîta să t'e duci, Nouă ai, nouă temn'iţ, 7° Nouădzăci d'e h'eră răci. Tu atîta să l'e porţ, H'erăl'e să-ţ rugîn'ească, Pk'icioarel'e-ţ putrezească, Să-ţ rămîe ciontu gol, 7î Să vedz cît mn'i-i d'e uşor Mn'ie fără drăguşor; Să-ţ rămîe ciont’ uscat Să vedz cît mn'i-i d'e bănat Mn'ie fără d'e bărbat. 80 Şî d'e-acolo d'e-i eşî, Să t'e ’nsori D'e nouă ori, Să-ţ faci nouă feciori www.dacoromanica.ro GRAIUL $1 FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 45 Şî să-ţ iei nouă nurori. Cu noruţa 6ea d'intîie Da să-ţ faci o cocon'iţă D'e dus apă la t'emn'iţă. 5 Şî d'e-acolo d'e-i eşî, Tu să-ţ umbl'i-a coldui, Şî la min'e d'e-a in'i; Da şî eu t'e-az mn'ilui Cu cozîţa cu cea arsă 10 Ce rămîn'e sara ’n masă, Cu hîlbel'e d'e pă masă, Să-ţ aduci, mîndrul'e,-amint'e Tăt d'e-a mel'e trii cuvint'e Ce ţî 1' e-am spus mai naint'e. ,s Mîndruţ, nu m’ai ascultat, Tăt acel'e t'e-o mîncat. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXXI Fă-mă, Doamn'e, ce mn'i-i face, Un ruguţ verd'e cu mure Su’ poal'el'e d'e pădur'e; a0 Ori izvor cu apă răce, Cin'e-a bea d'e dor i-a trăce. Şt'iu că-ar in'i şî mîndru Ca să-şi stîmpere dorn: Cînd să bee s’ar pl'eca 25 Izvoru s’ar tulbura, Lumea ’ntreagă s’ar mn'ira Ce poat'e h'i aiasta; Cînd să bee ar in'i, Tăt izvoru s’ar opri, 30 Lumea ’ntreagâ s’ar ciud'i Ce dragost'e poat'e h'i, De nu n'e put'em urî. 1920. Săpînţa — Ilgana Stan, 20. CCXXI I Aşa m’o cuprins dorn, Cum m’aş strînge cu brîu. 35 Da d'in brîu mă pot descinge, Cu doru nu pot învinge. D'in brîu m’aş d'esgădui, Cu doru nu şt'iu ce-a h'i, D'e el poat'e c’oi muri. 40 Băd'işor, d'e doruţ greu Mn'i să fac ok'ii pârău; Părăoaş d'e lăcrămn'el'e Şî gura organ d'e zăl'e. Cin'e trăce pă cărar'e 43 Stă ş’ascultă cu mn'irare; Stă ş’ascultă gura mea: — Şt'i că doru mă păzea’. Doru-aista-i mare cîn'e, Că in'e sara la min'e, 30 Şî mă ia d'e pă subsori Şî mă duce ’n săgetori, Und'e-s fet'e sî feciori. > ** « 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXXIII Cucu cîntă, lumea-i mîndră; Mn'ie mn'i-i rînduluită 33 Tăt cerneală şî urîtă. Frundzul'ită d'e su’ munt, Cucul' e, să mă asculţ, Să-mi cînţ în grăd'inuţă Pînă-s ca scînt' eiuţă; 60 Să-mi cînţ în grăd'ina mea Pînă-s fată şî-mi t'icn'ea’. Că dacă eşt'i măritată, Nu-ţ t'icn'eşt'e ca ş’o fată, Că eşt'i su’ poruncă dată. 63 Că eşt'i su’ poruncă grea, Nu poţ mere und'e-i vrea; Că eşt'i su’ poruncă-al'easă, Nu mai poţ mere d'e-acasă. Cît îi latu şî ’mpăratu 70 Nu-i k'izmaş rău ca bărbatu: Orice ’n lume d'e-ar avea, Pă t'in'e să d'estul'ea’. 1920. Săpînţa—Aceeaşi. CCXXIV Măi puiuţ d'e mn'erlă dragă, Spun'e cucului să tacă, 73 Să nu cînt'e sus, în crancă, C’amu lumea nu mn'i-i dragă; Las’ să cînt'e ’nt’o răk'ită, C’amu lumea mn'i-i urîtă. 1920. Săpînţa — G'eorqe Pop, 20. www.dacoromanica.ro 46 TACHE FAPAHAGI ccxxv Dragă mn'i-i vara ’n pădur'e, Că beau in şî mănînc mure. D'e să văzea’ că mă ’mbăt, Numa crăncîl'e mă văd. s Cîntă cucu ’n pribăgîe, Eu gînd'esc că-mi cîntă mn'ie. Da cîntă sel'eacu cucu, Că i-o spart duzman'ii cuibu; Da, cîntă cucu sus, în crancă, 10 în codru-i frundză şî iarbă, Mn'ie nu mn'i-i lumea dragă. 1920. Săpînţa— Acelaşi. CCXXVI Păsăruică, mută-ţ cuibu, Că mn'i-oi in'i mîn'e cu plugu: Pă.und'e ţ-o fo’ cuibu 13 Tra’-mn'i-oi brazdă cu plugu; Pă und'e ţ’o fo’ casa Tra’-mn'i-oi brazda cu coasa. 1920. Săpînţa — Acelaşi. CCXXVII Măicuţă, cînd m’ai făcut, M’ai făcut pă arătură 20 Să h'iu la lume d'e ură; în grăd'ina cu st'in'i, D'e năcaz pîn'oi trăi; în grăd'ina cu şuvar, Să-mi pecrec lumea cu-amar. 1920. Săpînţa—Ion Pop, 18. CCXXVIII 23 Hăi tu, tu, mîndruca mea, Nu t'e bată Dumn'edzău, Numa cum oj dzîce eu: Mîna stingă să să frîngă, Dreapta să să rupă ’n două 3° Ş pk'icioarele-amîndouă; Cînd îi videa că ţî-i bin'e Să vie popa la tin'e; Cînd îi videa că ţî-i rău Să t'e pue ’n copîrşău. 1921. Săpînţa — Stan Ion a lu G'eorcje a Liculuj, 31. CCXXIX 3S D'e cît slugă şî cătană, Mai bin'e ’n codru cu pană; Şî d'in codru yii acasă, D'in cătan'e nu t'e lasă. 1921. Săpînţa — Acelaşi. CCXXX Cît îi d'galu d'e-alungu 40 Nu-i hore ca şueru; După şuer poţ hori în butuţu mueri. 1921. Săpînţa — Acelaşi. CCXXXI Măi cucul'e blăstămat, Du-t'e und'e t'e-am mînat, 43 Şî t'e du la mîndru ’n gang Şî t'e-a întreba ce fac: Spun'e-i că m’am măritat; D'e t'e-a ’ntreba după cin'e: După o mîndruţ ca tin'e; 30 D'e t'e-a ’ntreba după care: După o mîndru şî mare. 1921. Săpînţa — Acelaşi. CCXXXII Bat-o bcjiata, supărare, Pă la ţiin'e ai cărare: Cu-a mea mamă ai dus bin'e 33 Ş’amu t'e-ai l'egat d'e min'e. 1921 Săpînţa — Acelaşi. CCXXXIII Şî eu-s om ca ş’un păun, Mai m’° prins zăndari ’n drum; Zoi m’o prins, vin'eri m’o dus, Sîmbătă ’n h'iare m’o pus. 60 Duminecă ’m cer rugare: — Măi Brener d'e la temniţă, Năpost'i-mă la ui'iţă, MăJ, să-mi cot 0 păsărea, Măi, să-mi seri o cărticea www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 47 Să trimăt la mama mea: — Nu ştiu dzs.ce ori bol'ea’, Ori pă min'e mă zăl'ed’. 1921. Săpînţa— Acelaşi. CCXXXTV Colo ’n deal, colo sub deal 5 Ieste-o casă văruită Ş’o n'evastă necăzîtă, C’o ucide bărbatu Ca să-z lese drăguţu. — «Măi bărbat'e, tu d'e cîn'e, 10 D'e mi-i bat'e ’n to^te dzîle, Că la brîu mn'i-oi pun'e flori Ş’oi da gură la feciori». Frundză verd'e ’n două paie, Ce-i femee de-o bătcie! 1921. Săpînţa — Acelaşi. ccxxxv 15 Cătun'ie blăstămată, Să mă scap d'e tin'e-odată; Cotun'i-u-aş fără frică, Drăguţa mn'i-J tare mn'ică; Drăguţa mn'i-i mărişo^ră, 20 Cătun'ia hăt m’omosră. 1921. Săpînţa— Grigore Pop, 11. CCXXXVI H'ei tu al mn'eu mîndrul'ior, Ce mamă tu ţ-ai avut D'e pă t'in'e t'e-o făcut Cu ok'i negri d'e ok'it, 25 Sprîncen'e d'e n'ebun'it, D'e m’ai n'ebun'it pă min'e, Mn'i-am pus capu după t'in'e? Ok'ii tăi, muruţă n'egre Crescut'e d'in mugur verd'e, 3° Mult mă gînd'esc că t'e-oi [pk'ierde. Cînd pă t'in'e t'e-oi pk'erdea, O dzî ’ntreagă t'e-oi cotaj Şî abqia eu t'e aflai în mn'izlocu tîrgului, 35 Pă spat'el'e murgului, Ţînînd murgu tău d'e frîu, Uitîndu-t'e cătă rîu, Să mă vezi că doară ziu Să bem bere şî rak'iu; 40 Să bem bere d'in ulcior, Să n'e mai grăim d'e dor; Să bem in d'in păhărel'e, Să n'e mai grăim d'e zăl'e. 1921. Săpînţa — Stan Maria, 25. CCXXXVII D'e zal'ea in'imn'ii mel'e 45 Plîng pk'etril'e pă vălcel'e, Pasăril'e ’n cuiburel'e; D'e zal'ea dorului mn'eu Plîng pk'etril'e pă părău, Pasăril'e ’n cuibu său. 1920. Săpînţa—Irina Stan, 25. CCXXXVI II 5° Morţî tăi, doruţ pustîi, Tare l'egată mă ţîj. Morţî tăi, dor supărat, Hăt d'e tătu m’ai l'egat, Şî d'e mîn'i şî d'e pk'iqQare ss Cu guriţa-ţ zîmbitoare; D'e tăt pînă la in'imă Cu guriţa ta 2ea spînă Şî cu vorba ta cea l'ină; Şî d'e-ar h'i c’aş şî muri, 60 D'e dor nu m’aş hod'in'i. 1920. Săpînţa—Aceeaşi. CCXXXIX Hăi tu, mîndril'ioru mn'eu, Cum t'e rabdă Dumn'edzău Cu-atît'ea vorbe d'e rău Asupra capului mn'eu? 65 Atît'ea vorbe-ai dzîs răl'e, Cît pk'icuriş pă nuel'e Vara cînd plouă pă el'e. 1920 Săpînţa — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro 48 TACHE PAPAHAGI CCXL Frundză verd'e, foaie fragă, D'e cin'e doru să l'eagă Nu-i pară glumă, n'ici şagă. D'e să l'eagă d'e-un fefiior, 5 El lasă plugu ’n ogor Şî grîu n'esămănat, Să ’nvîrt'eşt'e ca turbat. D'e să l'gagă d'e-o fet'iţă, Plîngînd trăce pă ul'iţă. 10 D'e să l'eagă d'e-o n'evastă, Tăt o vedz stînd la fereastă. Doru-aesta-i mare cîn'e, Că s’o l'egat şî d'e min'e. In'e ’n sîn ş’apoi subsoară, 75 Mint'en'i i la in'imn'ioară. Să am glasu cucului, Pen'el'e porumbului, N’aş mai sluzî dorului, N'ici m’aş prot'i lucrului. 30 Să am glas ca şî cucu, Nu m’ar zăhăi lucru, N'ici m’aş lupta cu doru; Cg-aş zbura d'in fag în fag Pîn codru cât îi d'e larg 35 Ş’aş cînta la om sel'gac. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLI Frundză verd'e d'in cărar'e, Mult mă giud'ecă oricare Că n’am dor şî supărare; Am mai mare ca oricare, 30 Da nu spun că-s răbdătoare. 1920 Săpînţa — Aceeaşi. CCXLII Frundzucă verd'e d'in fag, Am avut un mîndruţ drag. Nu să-l ibăsc şî să tac, Am avut o gură loatră 35 Şî m’o şt'iut lumea tgată. Vest'e ’n sat dac’ o eşît Pă noi n'e-o d'espârţît. Şî cîn'e n'e-o d'espărţît H'ie-i moart'e d'e cuţît. 40 D'e n'e-o d'espărţît feciori H'ie-i moart'e d'e tbpor; D'd n'e-o d'espărţît o fată, Cunună să nu-ş mai vadă, Popk'ii după ea grămadă; 45 D'e n'e-o d'espărţît femeie, Sîngel'e ’n dînsa nu stee, Corbgii şî cioarăl'e-1 bee; D'e n'e-o d'espărţît bărbat, Pecîn'e d'e lîngă cap, 50 Să rămîe ciontu gol, Cum am rămas noi cu dor; Să rămîe ciont’ uscat, Cum am rămas cu bănat: N'e-am ibgit şî n'e-am lăsat. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLIII 55 Cucul'e cu pen'e sur'e, Mîndru cînţ vara ’n pădur'e. Ină, cîntă ’n prilazuri, Că sîmt fet'e cu doruri, N'evest'e cu banaturi. 60 — Mîndra d'e nu-i cu bănat, Nu est'e n'evastă ’n sat. 1920 Săpînţa — Aceeaşi. CCXLIV Măieran cu cranca ’n val'e, Eu-s omuţ cu supărare, N'ici ce samăn nu răsare. 6s Samăn grîu mîndru p’al'es, Cînd săcer, săfier ovăz; Samăn grîu d'e primăvară Cînd săcer, săcer săcară. Sămânat-am busîioc, Şî n’o răsărit d'e loc, Văd bin'e că n’am noroc. Sămănat-am măieran Şî n’o răsărit şohan, Văd bin'e că noroc n’am. 75 Sămănat-am floricel'e, Şî l'e ud cu lăcrămn'el'e, www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 49 Şî numai susk'in cu zăl'e. In'ima-mj susk'ină, plînge, Cu ok'ii nu pot învinge. In'ima-mi plînge cu zăl'e, 5 Ok'ii ’mj varsă lăcrămn'el'e, învinsă-s d'e mult'e răl'e. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLV Pă cărar'e pîngă sat, Est'g-un brad subţîri şî nalt; N'ice-i verd'e, n'ici uscat, 10 Cum îj omu supărat. Omu supărat nu moare, Da să uscă pă pk'icioare, Numa-1 vedz că floare n’are. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLVI Frundză verd'e-a codrului, Zălcui-m’aş şî n’am cui, Că supărat ca min'e nu-i. M’aş zălcui codrului; Codru are frundza luj Şî nu cred'e n'imurui. 10 Pînă-i frundza pă dînsu Nu vrea cred'e la altu; Dacă frundza j-o pk'ica, Nu şt'iu, cred'e-m’o o ba. — Cred'e-mi, codrul'e, şî mn'ie, 2S C’am fost prunc d'e omen'ie, Pea mult răy mn'i s’o dat mn'ie. Cînd s’o ’mpărţît năcazu, Eram în cîmp la lucru; Tăt gînd'esc cum s’o ’mpărţît, 3° Că pea mult mn'i s’o in'it. Atîta mn'i s’o in'it, Cît şohan n’am osîmbrit. D'e frică treabă să-l port, Că vedz, codrul'e, nu pot. 3s Vădzînd că nu-1 pot purta, Prindă-mi ok'ii-a lăcrăma — Grga pedeapsă-i aiasta. Osîmbritî-u-am o ba? Codrul'e, n’am osîmbrit, 40 Pă n'ime n’am năcăzît. D'g-am vâdzut om supărat, D'g-am putut l-am agiutat, Cu graiu l-am mîngîiat; D'e ny.-am mărs şî l-am lăsat. 45 D'e n’am putut bin'g-a-j fa£e, Dusî-m’am şî j-am dat pace. D'e năcazuri năcăzăsc, Şî pîn codru pribăgesc, La frundza mă 2ălcuesc; 50 La frundza cea d'e pă munţ, Că n’am oamen'j cunoscuţ. Numa frundza şî codru Care-i pă tăt pămîntu; Numai frundza şî iarba 55 Care-i pă tătă lumga; Şî o bgiată păsărga Mîngîe in'ima mga. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLVII Păsărujcă Ciocîrlie, Stai şî-mi cîntă numa mn'ie 60 Un glăsuţ d'e bucurie; Pă crăncuţa £ea d'in gios Un glăsuţ mai vesălos. Căci d'e cînd m’am apucat Să cunosc gamen'i în sat, 65 Tu aj cîntat, ey am ascultat, Tăt am plîns ş’am susk'inat. D'e cînd ok'ij j[-am d'esk'is Tu ai cîntat şî eu am plîns. D'e cît tăt să năcăzăsc, 70 Mai cîntă-mj să nu trăesc; Şî d'e cît tăt supărată, Mai cîntă-mi să mor odată. Cel ce mşare-i fericit Pîngă £el d'e pă pămînt, 75 Ce trăeşt'e năcăzît. 192c. Săpînţa — Aceeaşi. CCXLVIII Frundză verd'e, fyaie lată, Stau în codru supărată Şî codru cu glas mă ’ntrgabă: www.dacoromanica.ro 5° TACHE PAPAHAGI — Ce eşt'i supărata, dragă ? — Io-mi gînd'esc, codruţ, d'e [t'in'e, Ce nu bătrîn'eşt'i ca min'e; Că tu toamna bătrîn'eşt'i, s Primăvara ’ntîn'ereşt'i. Da ey dacă bătrîn'esc, Şohan nu mă ’ntîn'eresc. Pădurice cu cărări, Tînără-s cu supărări; 10 Pădurice cu cărar'e, Tînără-s cu supărare. 1920. Săpînţa— Aceeaşi. CCXLIX Floricică d'e pă laz, D'e cu tîn'erea mn'j-am tras Tăt cu dor şî cu năcaz. ,s Credz că rînduit mn'i-a h'i Cu năcaz pîn’ oj trăi. D’apoj ce am d'e făcut? în năcaz m’am cunoscut, Cu el am d'e petrecut, 20 Batăr să nit trăesc mult. D'e cît tăt să năcăzăsc, Mai bin'e să nu trăesc; Şî d'e cît tăt supărată, Mai bin'e să mor odată, 25 Ş’apoi să h'iu îngropată. Pă mormînt să-mi crească iarbă, Cosască-o cui am fo’ dragă. D'e-or creşt'e şî floricel'e, Rumpe-l'e, măi voin'icel'e, 30 Şî ’nstruţă clopu cu el'e, Şî să nu-ţ mai pară zăl'e D'ipt tin'ereţăl'e mel'e, Că n’avui part'e d'e el'e; N'ici nu plînge după min'e, 35 Că n’avui part'e d'e bin'e — Numa plînsuri şî susk'in'e, Şî tăt aşa mn'i să in'e. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCL Păsăruică d'e pă laz, Nu-mi cînta cu-atît năcaz. 40 D'ipce -mj cînţ cum nu să poat'e, Că nu ’nving să l'e răbd tgat'e > Poţ mă cred'e că nu ’nving. D'e mult'e ori treci cîntînd Şî mă găsăşt'i lăcrămînd. 45 C’aşa stă in'ima ’n min'e, Cum stai singură pă sk'in'e, Cînd d'e cînd să zbori în lume, Să nu-ţ mai audz d'e nume; Cînd d'e cînd să zbori în ţară, 50 Să nu mai ij şohan iară. Că in'ima mn'i-i ’nvăţată Tăt cu dor şî supărată; Şî in'ima mn'i-i cuipk'ită Tăt cu dor şî năcăzîtă. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCLI A PRIBAGULUJ. ss Codrul'e, frundzucă lată, Pk'ice bruma, nu t'e bată, Că-ţ durn'iam la umbră-odată. Codrul'e, frundză rătundă, Pk'ice bruma, nu t'e-agiungă, 60 Că-ţ durn'iam la a ta umbră. Că d'e n'emn'ic nu duc frică, Numai d'e frundză cînd pk'ică. La Sînta-Marie mare Gălben'eşt'e frundză tare; 6s La Sînta-Marie mn'ică, Gălben'ea’ frundză şî pk'ică. Cînd era dz!ua Crucii, Pk'icată-i mama frundzîL Pribagu s’o supărat 70 C’amu codru s’o uscat. Şî d'e-aud'e-o crancă mn'işcînd, El gînd'eşt'e :-amu mă prind. Şî d'e-aud'e-o păsărea, Să uită spăreat la ga 75 Şî dzîce: tu eşt'i moartea mga? Că la in'imă mă doare D'e-aş ved'ea om pă cărar'e, Că gînd'esc c’amu m’or prind'e M’or duce şî m’or înk'id'e 80 Und'e-i t'emn'iţa maj mare, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI SI Să nu văd radză d'e soare, N'ici să nu mă sufl'e vîntu, Să nu pot călca pămîntu; Soarel'e să nu mă ardă, s Ok'j d'e om să nu mă vadă. Cum să nu h'iu supărat? Om iu să h'iu ca ’ngropat, în t'emn'iţă rob l'egat? Cum să nu h'iu năcăZît, *° Om tînăr d'e prăpăd'it ? Pînă-s, codrul'e, pîn t'in'e, Tăt cunosc ceva şî bin'e. Că cu fraţ mă sfatuesc, Cu care mă bţizuesc; IS Şî pasărîl'e îmi cîntă, Şî lumea tăt mn'i-i mai mîndră. Dac’ oi h'i ’n t'emn'iţă prins, N’am part'e, numai d'e plîns, Şî la n'eamuri după min'e, 20 St'iu că n’am part'e d'e bin'e. 1920. Săpînţa— Aceeaşi. CCLII Cucul'e, pasăr'e blîndă, Du-t'e ’n pădur'e şî cîntă. Pă cin'e-i avea mîn'ie Blastămă-1 sîngur să h'ie, 25 Singurel fără soţîe; Nu-i treabă maj mare-ocară, Numa străinat în ţară; > Nu-i treabă mai mar'e fun'e, Numa străinat în lume. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCLIII 3° Colo ’n gios, mămucă, ’n ţară, Est'e-un nuc cu frundza rară. La trupk'ina nucului Cîntă puiu cucului. Mai în gios d'e la trupk'ină 35 Qnt’ o pasăr'e străină. Aşa cîntă d'e cu dor, P’acolo cătan'e mor; Aşa cîntă d'e cu zăl'e, P’acolo cătan'e-or mere. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCLIV CÎNTAREA RĂZBOIULUI DIN 19141) 40 H'ei tu, in'imn'joar’ ascunsă, D'e gînduri eşt'j hăt pătrunsă; In'imn'joară supărată, D'e zăl'e eşt'j încărcată, Mă faci să h'iu supărată. 45 Că, mă gînd'esc şî-m in'e ’n [mint'e Cum era maj înaint'e, Că cînd era d'e cu sară Şî eşam d'in cas’ afară, Tăt ved'eam fecjorj mărgînd 50 Vesăloş şî şuerînd; D'e-aj avut măcar bănat, Tuma-atuncj 1-aj fost uj at. Da amu cînd i d'e sară Şî mă duc d'in cas’ afară, ss Da mă ujt pă cer la st'el'e Pl'ină d'e dor şî d'e zăl'e, Tăt aud naduri sunînd, N’aud feciorj şuerînd. Iară stau şî mă d'eşt'ept, 60 Ok'işori mn'i-j îndrept Drept în sus spre răsărit, Ş’apoi iară m’am gînd'it, Că p’acolo ş’o murit Voin'icej frumoşj la faţă — 6s Cînd îmi in'e ’n gînd mn'i-i [greaţă. Numa d'e lâ noi d'in sat Mulţ voin'icej ş’o pl'ecat La război la Galiţîe, Ş’ar in'i, nu pot să ie. # * # 70 Crăncuşoară d'e răk'ită, Tu, Galiţîe urîtă, *) Din anumite motive — printre care şi filologice şi estetico-literare — am socotit că merită să figureze în această culegere şi acest fel de „poem1* liric poporan pe care nu l-am cules din grai viu, ci mi 1-a dat în manuscris autoarea lui, nevasta Irina Stan care a avut cîteva clase primare de şcoală romînească. www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 52 Eu văd c’aj fost blăstămată D'e cînd ţ’aj fost tămăjată; Măcar eşti împodobită, Tăt d'e gamen'j eşti urîtă. s Da, Mn'iculaj, numa, ’npărat'e, Stăi d'e pace, nu t'e bat'e, Că d'in toamnă pin’ amu Hăt n'g-aj pustiit satu; Cit t'g-aj bătut pîntre munţ 10 Ş’o murit oamen'j pea mulţ, Şi d'e-a noşt'j, da şi d'e-a tăi, $î mulţ răguţ tîn'erej. înpăraţ, cum nu vi-j zăl'e D'e răgut'e tîn'erel'e, 13 Că-j băgaţ acuma ’n foc Ş’or muri cu tăţ pă loc. Poat'e că tăt n’ar muri, Da nu să ştiu socot'i, Că-s tîn'erei n'e’nvăţaţ 20 Ş’or muri n'enumăraţ. Mn'iculaj, numa, ’npărat'e, Cînd ai h'i om cu dreptat'e Cu răgut'e nu t'e-ai bat'e, Că-s tîn'eri, frăgeţ îa faţă, 25 Nu ştiu cum d'e nu ţî-i greaţă D'e l'e curmj a lor vigaţă. Frundzul'ică d'e săcară, Ori dzuă, orj sară, Ori amn'eadz, ori d'imin'eaţă, 30 Tăt îi n'egură şî ceaţă Şî in'ima-i înorată, Zăln'ică şî supărată. Mn'iculai, rege ’nţăl'ept, Amu nu lucri pă drept; 35 D'e şase lun'j or h'i mîn'e Şî d'e-atunc război tăt ţîn'e. Dar d'e-atunc o murit mulţ, Şî răzărviştî şî răguţ. Mn'iculai, cum nu ţî-i mn'ilă, 40 Că mor oamen'j fără vină, Că orişîcin'e susk'ină. Vadurii'e tăt'e sună Şî cu codru d'inpreună, N’audzîm d'e vest'e bună. 43 Cătă munţî cei Carpaţ Mulţ voin'ici sunt îngropaţ, Tăt d'in ad'eauă puşcaţ; Dar ei pîn’ o răpăusat Mult'e k'inurj o răbdat. 30 Plînge codru şî copaci D'e ost'en'gala lor, săl'eaci; Plîng copacii d'e pă munţ Că i-o vădzut mort sî crunt; Da plîng şî crăncîl'e toat'e 33 Că l'i-o vădzut a lor mpart'e; Plîng şî munţî cei mai nalţ, Că-s tîn'erei şî ’ngropaţ; Plînge floarea d'e pă rit, Tîn'eri îs PUŞ în pămînt. 60 Dar şî eu îs tristă foart'e Şî tăt plîng dzîua şî noapt'e, Înţăl'egînd d'e-a lor moarte. Numa eu să mă pot fa’ O mn'icuţă păsărea, 63 Spre răsărit aş zbura Pînă la Galiţîea. Mn'j-aş lua peană şî hîrt'ie, Ş’apoj m’aş tomn'i ş’aş scrie Tăt ce-aş ved'ea ’n Galiţîe. 70 Ş’aş pun'e hîrt'ja la k'ep’t, Şî d'e-acolo-aş zbura drept Păst'e munţî cej Carpaţ, La regi cej d'epărtaţ, Şî l'e-aş duce hîrt'ia 73 Să să poată d'eştepta Turna ca cum ar ved'ea Moart'e d'in Galiţîea. Că d'e cînd ţîn'e războj N’o murit unu şî doj, 80 Ce-o murit n'enumăraţ, Tăt d'e arme săgetaţ. Ţara-j d'e oamen'j pustie, Că-s dus tăţ în Galiţîe Luptă p’acolo să ţîe, 83 Şî strada p’aicj pustie, Numaj d'e femej călcată, Toată d'e lacrămj udată. S’o vărsat lacrămj şurgae, Cum să varsă vara ploae. • * # www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 53 — «Cucul'e, numai cucul'e, Cucul'e cu glasuri bun'e, Ce nu ii a n'e cînta? Că-i aci primăvara. s Cucul'e pană cu fişare, Pasăre mîngăitgare, Fgart'e cu dor t'e-aşteptăm, Numa noi să t'e ’ntrebăm, Că cît aj zburat cu dor IO Pă munţi Carpaţîlor, Pă Cei şî pă alţ munţ, Şî pîntre copaci cărunţ; P’acolo cît ai zburat Ce-ai vădzut şî de-ai aflat?» ,s — «Pruncul'iţă cu bănat, Cu mult dor m’ai întrebat, Dar eu în sam’ am luat, Batăr c’am fo’ d'epărtat. Dar dacă m’ai întrebat 20 Ce-am vădzut cît am zburat, Dar să-ţ spun cum c’am vădzut Cît'e-on om pă gios cădzut, Loit greu la trupu lui D'e gloantă 'e-ad'eului, 2S Puşcături d'e-a tunului, Sau şî d'in puşcă porn'it Cît'e-on plumbuţ otră/it. Cît'e unu s’o aflat C’o fo’ numai vătămat, 3° Dară mulţ ş o răpăusat Şî pă loc i-o îngropat. Da şî cari ş’o rămas /ii, D'e zăl'e nu pot pri/i, D'e-a lor fraţ şî d'e-a lor h'ii. 3S Copk'ilă, zăln'ică fgart'e, Nu mai pot să-ţ spun d'e tgat'e, C’am vădzut dureri şî mgart'e Şî plînsuri zăln'ice fgart'e». — «Cucul'e, numai cucul'e, 40 Cucul'e, pană cu flgare, Pasăre mîngăitgare, Zbgară păst'e munţ Carpaţ Pînă ’i sosî la ’npăraţ, Şî l'e spun'e Ce-ai vădzut, « Şî oamen'i cum o cădzut; Tăt Ce-ai vădzut în pustie Şî război să nu mai ţîe; Că d'e stau mai mult d'e foc Nu rămîn voin'ici pă loc, so Ci rămîn'e locul gol Şî prunCi şî femei cu dor. Ce să facă paCe ’n ţară, Batăr eşti să nu mgară. Apoi să ii să n'e spui ss Cuvint'el'e regelui, Să n'e spui ce mai vreu fade, Au gînd să stee d'e pace? Că d'e ţîn mai mult război, D'e zăl'e-om muri şî noi. 60 D'e zăl'e şî d'e urît Faţa n'i s’o permecit, Ca pămîntu s’o ’n'egrit; D'e zăl'e şî d'e bănat Faţa n'i s o strămutat, 6s C’am rămas femei în sat, Şî-i aici primăvara Şî n'i-a trăbui ara; Ş’om prind'e boi la giug, Şî n'g-a face prilazuri?» * * * Trec tunurile pă munt'e Şî să duc răgut'e mult'e; Să duc bun'e, să duc răl'e, 7S Să duc şî n'eamuri d'e-a mel'e, După dînş îm pare zăl'e. Să duc bun'i şî să duc răi, Să duc frăţiori d'e-a mn'ei, Şî-m bănuesc după ei. to — Cucul'e, pană surie, N’ai mai avut omin'ie, Că amu-i în primăvară Cînd cîntai glasuri p’afară. Da, n'i-ai cîntat pă prun'işor 8s Să trăim cu mare dor; Şî pă crancă d'e stăzar Să petredem cu amar. Frundzul'ică d'e săcară, Cînd a h'i la primăvară «° Şî-i in'i să n'e cînţ iară, Eu aşa t'e-oi blăstăma Ca să nu mai poţ cînta, www.dacoromanica.ro 54 TACHE PAPAHAGI Şî să mori cu frundza ’n cioc, Cum mor gamen'ii la foc; Să morj pîn codruri pustie, Cum mor ei la bătăl'ie, s La Sîrbea şî ’n Galiţîe. Şî ei mor cuprins d'e dor, Da tu să mori mai uşor; Că ej mor cu dor d'g-acasă, Tu să mori P& crane’ al'gasă; 10 Dar în codru pustii fgart'e, Să n’ai frat'e lg-a ta mgart'e; N'icJ frat'e, n'ici surorel'e, D'ipce n'i-ai cîntat d'e zăi'e. * # • Pană dragă d'e păun, ,s Cînd es d'imin'gaţa ’n drum Stau, mă uit pă drumu tot, Da n'iq a grăi nu pot; • Fgart'e-m plînge in'ima • Dacă văd cum îi lumga; 20 Fgart'e-m plîng şî ok'işori, Că mn'i-o mărs tăţ drăguşori, Veri mn'ei şî frăţiori. # * # Pă la noi, p’aici p’acasă, Vremea-i mîndră şî frumoasă, 2S Şî răzbună şî plojgasă. Da nouă tăt n'i-i ’ntun'ecgasă, Că nouă n'e pare ngapt'e, Ngapt'e şî ’ntun'erec fgart'e, Audzînd d'g-atîta mgart'e. 3° Tăt aşg-audzîm p’aici, Că mor fgart'e mulţ voin'ici; Mor şî d'e la noi d'in sat La războju înd'emnat; Mor pret'in'i d'g-a noşt şî fraţ, 3S Dară mor n'evinovaţ, Pă cîmp d'e luptă puşcaţ. Frundzul'ică d'in grăd'in'e, Put'em şti noi fgart'e bin'e Că und'e-i luptă şî război 40 Nu mgare unu sî doi, Ce mor mulţ, n'enumăraţ, Tăt d'in ad'eauă puşcaţ; D'in ad'gayă şî tunuri, Ş’o murit pîntre d'galuri. 4S Frundzul'ică, frundză lată, Tătă lumga-i supărată, D'e zăi'e n'evind'ecată. Că plîngi şî eşri supărat Cînd mgare-un tînăr în sat; so Mgare şî-1 petreci frumos Şî nu poţ să h'ii voios. Da amu, că, h'ei, mulţ mor, Nu l'e vedz t'inzan'e lor; Ci numa n'e in'e cart'e ss Cum c’o murit pă d'epart'e, Altu d'in ad'gayă njpt — Şî nu l-om ved'ga mai mult; Altu d'in tunuri grozave — Tunurile-s grele arme. # * * 60 Tulipan braşovenesc, Dgamn'e, părint'e ceresc, Cin'e-o făcut armei'e Nu-i ierta păcat'el'e, Că l'e-o făcut grel'e fgart'e, 6s Tăt spre-a feciorilor mgart'e. Floricică d'e pă CQastă, N'i să trece lumga ngastă Tăt cu dor şî cu năcaz, Ca şî flgarea ega d'in laz. 70 Pă flgarg-o bătrîn'e’ frigu, Da pă noi, doru şî gîndu. Floricică d'e pă rît, D'e cînd război s’o porn'it Tăt o dus gamen'i d'in sat, 7S Pă noi cu dor n'g-a lăsat, înălţat'e înpărat'e, Stăi d'e pace, nu t'e bat'e, Că n’o rămas gamen'i P& sat> Numa femei supărat'e; 80 El'e plîng dzua şî noapt'e, Dzăcînd d'g-atîta mgart'e. Săril'e şî nopţîl'e Prunci şî femeii'e, El'e plîng, da gamen'i nu-sv 8s Că tăt la război s’o dus. Şî femeii'e cu dor Plîng după bărbaţii lor, Şî vorbesc d'e ce vorbesc, D'e dînşi tăt pomen'esc, www.dacoromanica.ro •GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI SS C’au acasă prunci mn'icuţ Cît'e doi-tri şî mai mulţ, Şî n’au âin'e-i stâpîn'i, Că l'i s’o dus bărbajîi, s Nu ştiu cînd or mai in'i. * * * Cuvîntat-o cuvîntat înălţatu înpărat, Şî o scos oamen'i d'in sat D'ipt mpart'ea lu Ferd'inand, IO C’o murit cu spaţa sa D'e k'izmaş d'in Sîrbia. Au murit şî i-o ’ngropat, Trei orfan'j mn'ici o lăsat. Bătrînu nost înpărat ,s Un aspru cuvînt o dat Pă la Sînt-Il'ii în vară, Ş’o scos pamen'i d'in ţară, La on loc i-o adunat, D'e război s’o răd'icat. 20 Şî păntru rege sî ’npărat Mărs-o struţu d'i la sat; La cuvîntu regelui Mărs-o struţu satului. Floricică d'e trifoi, 25 D'e-atunci tăt ţîn'e război. Floricică iarăş ruptă, Şî d'e-atunci tăt ţîn'e luptă. Floricică d'e pă munt'e, Amu-s optu lun'i trecut'e 30 D'e cînd război s’o ’nd'emnat, Ş’o mărs tîn'eri d'in sat, Pă noi plîngînd n'i-o lăsat. Frundzul'ică d'e săcară, Să t'e uiţ în mn'eadză-vară, 35 Qtă frundză-i pă copaci, Mai p’atîţ prunci îs săl'eaci, Fără părinţ, fără fraţ. Frundzul'ică d'e brustan, Frumoasă lume-o fost an, 40 N’am mai ştiut d'e duşman. T'e uitai col'ea pîn sat, Ved'eai fecior înstruţat, Ved'eai gioc ş’audzai hori, Şî fet'e ’n mînuri cu flori, 45 Şî tăt înstruţam fefiiori. Da, d'e cînd război s’o ’nd'emnat N’o fost vesăl'ie ’n sat, Numa plînsuri şî bănat, Lacrămi mult'e s’o vărsat. s° D'e cînd război s’o pom'it Eu tăt aşa-am audzît Că col'ea spre răsărit Mulţ voin'icei ş’o murit, Şî-s tăt rînd d'e tufe mari, 55 Şî mormint'e d'e husari; Şî-s tăt rînd d'e tufe mn'ici, Şî mormint'e d'e voin'ici; C’o murit voin'icei mulţ Şî i-o ’ngropat pîntre munţ. 60 Tăt aşa-am cet'it pîn foi, Că d'e cînd ţîn'e război S’o vărsat sînge pă gios Ca ploae d'in cer noros. D'imin'eaţa cînd mă scol, 6s Da mă uit pl'ină d'e dor Cătră soare Cum răsare, Ş’apoi iară-m in'e ’n gînd Cîtă 2ăl'e-i pă pămînt, 70 Că şî pruncî plîng şî ’ntreabă: «Und'e-i tata, mamă dragă? «Că d'e cînd nu l-am vădzut «Multă vreme ş’o trecut». # * * Floricică d'e pă cpastă, 7S Eu am scris păţala noastă Şî ce s’o văzit în sat D'e cînd lupta s’o ’nd'emnat. Toat'e-acest'e s’o ’ntîmplat Cît'e-aci l'e-am înşirat. 80 Floricică d'intre sk'in'i, Dragilor mn'ei fraţ Romîn'i, Cui îi plac doin'e d'e zăl'e, Cet'ească sirii'e mel'e; Ş’încă cin'e l'e-a cet'i 8s Să-i h'ie drag a trăi; Şî cari l'e vor asculta Dragă l'e h'ie lumea, Ca şî cucului vara, Cînd îi tînără frundza 70 Şî-i t'icn'eşt'e ş’a cînta. igao Săpînţa —Irina Stan, 25. www.dacoromanica.ro STRIGĂTURI CCLV Cocon'iţă D'in Băiţă, înstruţată cu trifoi, Nu da gura la slugoi, s Da o dă la cel cu casă. 1920. Budeştj — Tămaş Filip, 82. CCLVI Mărita-m’aş şî nu pocj, Că mn'i-i drăguţu hognogi, Şî cartea-i la pătrupop — Nu m’oi mărita de loc. 1920. Budeşti—Ană Tibil, 24. CCLVII IO DrăgucÎQara mîndruluj Neagră-i ca zaqia ’n cui Şî nu-i dragă n'imărui, CSt'e-odată n'ice lui, Fă’ d'e frica dragului; 18 Da-i dragă că şt'i boboan'e; D'e nu s’ar şt'i bobon'i, Vaj, Dgamn'e, urît’ ar si. 1920. Breb — Anuţa Bota, 26. CCLVIII Hai, mîndrule, la popa Să cetga’ vanqelia, 10 O n'i-om lua, o n'i-om lăsa, Să nu n'e rîdă lumea. 1920. Breb — Irina Dunca, 9. CC.LIX Lasă, mîndruţ, lasă, Dzău, Bănui-ţî tu, nu eu; Cînd a si acea d'e-apoi 25 Bănui-n'g-om amîndoi. 1920. Breb — Aceeaşi. CCLX Ai săracii verii mn'ei, Că-j plină lumea d'e ej. Da încă nu-i plină bin'e, Că mai am încă p’oriSine. 1920. Breb — Dok'ie Pop, 13. CCLXI 3° Pînă eram păcurari Strîga lumea că-s tîlhari; Dacă m’am lăsat d'e oi, Strigă lumea că-s curvoi. 1920 Breb — Aceeaşi. CCLXI I Ppate si mîndru harnic: 3® Tătă vara ’n comarnic Şohan nu lucră n'imn'ic. 1920. Breb — Aceeaşi. CCLXIII Mîndrulică d'in G'esăşti, La sărutat dulce eşti; www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI S8 La gură eşti ca paharu — Nu mai vedz în tăt Ardealu. 1920. G'esăşti— Pâlăguţa Pop, 25. CCLXIV Şad'e moşu pă prept'ici, Tăt stă zgîrfii ca ş’u arici; s De-acolea să mută ’n pat — Cînd îWăd mă ’mbăt d'e cap. 1920. G'esăşti — Aceeaşi. CCLXV Dohăn'ia’ moşu ’n căsuţă, Dohăn'ia’ şî dă d'in p...; Dohăn'ia’ moşu ’n căsucă, IO Dohăn'ia’ şî dă d'in bucă. 1920. G'esăşti — Aceeaşi. CCLXVI Dusu-m’am asară ’n sat La nevastă cu bărbat Şî n'ime nu m’o k'emat — Mult'e bot'e-am căpătat. *s Bin'e-o făcut că mn'i-o dat, C’acolo n’am fo’ k'emat. 1920. G'esăşti—Aceeaşi. CCLXVII Zină, mîndră, după min'e, Că-i videa că ţ’a si bin'e; T'e-oi ţîn'ea cu lapt'e dulce, 20 Numa vacă d'e-i aduce. 1920. HărniCeşti — Măria Bozai, 19. CCLXVIII Stau feciorii să să bată D'e la-un băcuieţ d'e fată. Staţ, feciori, nu vă bat'eţ, Că mai zin'e-un băcuieţ. 1920. HămiCeştj— Aceeaşi. CCLXIX 25 Mîndruluţ d'e d'epărtat, Trimet'e-mj un sărutat D'in hărt'ie ’mpăturat. 1920. HămiCeştj — Aceeaşi. CCLXX D'e s’ar ţasă pîndza ’n baltă Fără iţă, fără spată, 30 Fără leac d'e suveicuţă, Ar ţăsă ş’a mea mîndruţă. 1920. Ciuleşti—Igana Mură şan, 20. CCLXXI Mîndruţ, d'e doruţu tău Tăt'e mor broaşt'ele ’n tău; Mă t'em c’oi muri şî eu. 1920. Vad — Ilgana Oros, 11. CCLXXII 35 Haidaţ, fet'e, la călin'e, Că la gioc nu vă e n'ime; Sînt'eţ mult'e ca iarba Şî bătrîn'e ca mama. 1920. Vad — Tudosîe Telept'gan, 20. CCLXXIII Draga mamii giucăuşă, Meri la gîoc şî stai ta uşă; Stai m locu măturii, Ca şî fata pădurii. 1920. Vad — Aceeaşi. CCLXXIV D'e m’ar k'ema G'erasîm, M’ar băga fet'ele ’n sîn; 45 Da mă k'iarnă Zaharie Şî mă bagă sup zaqie. 1920. Vad — Aceeaşi. CCLXXV Eu mă duc, mîndră, mă duc Numa ţîe să-ţ aduc www.dacoromanica.ro •GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 59 Pen'ele d'e pă un cuc, Sărăcia tătă huc. 1920. Vad — Ilgana Oros, '11. CCLXXVI Zină, mîndruţ, d'e-i zin'i, Nu m’atîta celui; 3 Celuiască-t'e Zîd2îi, Zîdzîi şî tăţ Ţigan'ii. 1920. Vad — Aceeaşi. CCLXXVI I Zin'e popa înt’un an Să bot'edze un Ţigan, Şî i-o pus nume frumos: — 20 Iată-l-ai gongoju nost. 1920. Vad — Ioana Codrga, 40, (de loc din Berbeşti). CCLXXVIII H'ej tu, mîndrior lăsat, Nu gînd'i că t'g-am uitat; D'e t'e-am uitat d'in cuvint'e, D'in dragost'e-m zin'i în mint'e. 1920. Vad — Aceeaşi. CCLXXIX 23 Mîndruluţ, struţuc d'e rouă, Nu ’ngrăd'i lumga la doyă, Că ş’eu aş putga ’ngrăd'i Nu la unu, da la trii. 1920. Petrova—.... CCLXXX Care nu şti horilt 20 Bată-1 sărbătorile. Da pă min'e nu m’or bat'e, Că horesc şî dzî şî noapt'e, Şî horesc horile toat'e. 1920. Borşa (Valga Poienii) — Todora Timn'iş, 40. CCLXXXI Mn'j-o bătut frundzuţa clopu 23 Să mă duc să-m cat norocu. Norocu-j la Dumn'edzău, Frundza şî codru-j a mn'ey. 1920. Borşa — Aceeaşi. CCLXXXI I Cin'e dracu ş’o vădzut Gard înalt n'eclăt'inat, 30 Om tînăr fără păcat; Gard înalt fără poprele, Om tînăr fără greşele? 1920. Săfel— Doca Dan£, 26. CCLXXXIII Molidaş d'e pă Iza, Culca-m’aş a umbra ta 33 Să văd numa ce-oi gisa: D'e-oi qisa, mîndră, d'e, răy, Lăsa-t'e-oi la Dumn'edzăy; D'e-oi gisa ceva d'e bin'e, N'ici cum nu mă las d'e tin'e. 1922. Jeud — Găvrilă Pleş, 49. CCLXXXIV Moreşan cu gubă sură, Dzîua bea şî noapt'ga fură; Dzîua bea, să văsălga’, Ngaptea fură şî plătga’; Dimin'eata iesă ’n drum « 1 « 43 Şî să gioară că-i om bun. 1922. Jeud — Acelaşi. CCLXXXV Dzîs-o lelea să o gioc, Că mn'i-a pun'e struţ în clop. Păntru-un struţ de dză6e graiţă Nu m’oi scula d'e pă laiţă; 30 Păntr’un struţ d'e zlot d'g-argint, Giuca-oi, d'e-a mere ’n vînt. 1922. Botiza — Mărie Cupşmar, 20. www.dacoromanica.ro 6o TACHE PAPAHAGE CCLXXXVI Mărită-te, horholină, Nu şedea fată bătrînă, Că şî dracu s’o ’nsurat, Şî tu nu t'e-ai măritat. 1922. Botiza — Aceeaşi. CCLXXXVII s Am fost păcurar la oi, N’am durn'it pă moşinoi; Am durn'it pă perinuţâ Trimasă d'e la drăguţă. 1922. Şieţ} — Găvrilă Fătrăuş, 37. CCLXXXVIII Păcurar la oi am fost, 18 Fet'ele nu mă cunosc; Mă cunosc pă brăcinar C’am fo’ mîndru păcurar. 1922. Şiey — Acelaşi. CCLXXXIX Nu da, Dşamn'e, popk'ii bin'e, C’a l'ega hîda d'e min'e; 15 Ci dă-i, Dşamn'e, popk'ii cyam'e Să-l împletşa’ d'e icyane. 1922. Şieţj — dorica Micle, 13. CCXC Boii popi pă la moară, Popa după gurişşară; Boii popi pă la cruce, 80 Popa după gură dulce; Boij popi pă imaş, Popa îmblă după caş. 1922. Şieu — Aceeaşi. CCXCI Aşa dzîce popa nost: «Să nu meri la fet'e ’n post». as Preut' ţasa dzî£e-aşa: «Mergi, băet'e, und'ş-ai vrea, Zină şî la fata mea». 1922. Şiey — Aceeaşi. CCXCII Leliţa cu ok'ij mari, Mîndruţa dîngă ăandari 30 Şi-a dat boi pă k'eptari, Şî-o giurincă pă oglindă Să vadă cîtu-i d'e mîndră. 1922. Şiey — Aceeaşi. CCXCIII Păcurar d'in d'ealu mare, Cobori cu oile ’n vale; 35 Pînă oile c’or paşte, Noi n'e-om prind'ş-a n'e cu-[ngaşte. 1922. Şiey — Aceeaşi. CCXC IV Caprele, mînca-le-ar cîn'ii, Că mă ppartă pin tăţ sk'in'ii. D'e cît tînăr cu n'evastă, Mai bqin'e la capre ’n cşastă; Ş’aş şedea în t'eşîtură Şî le-aş, fîşcîi d'in gură. 1922. Şiey — Aceeaşi. CCXCV D'e popa şî d'e bqirăy Tăţ oamen'ij grăesc rău. « Da d'e min'e şî d'e t'in'e Cin'e dracu-o grăi bin'e? 1922. Şiey — Cîmpan Mihaj, 54. CCXCVI Frunză verd'e d'e măr acru, Bet'eagu-i mîndru seleacu. D'e s’a văzî ş’a muri 30 Cin'e bqţata l-a zăli? L-or zăli căţelele — I-o purtat un'elele; L-oi zăli şî io-un pk'icuţ — I-am purtat un ineluţ; ss L-oi zăli şî io-Q lecuţă — I-am purtat o veriguţă. 1922. Glod —- Ilgana Dunca, 27. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 6l CCXCVII — «T'in'ergaya mamii fată, Nu t'e-oi ved'ea măritată, Că tu nu t'e ştii purta, Cum foandi t'e-i mărita? 5 Să meri iarna ’n şedzători, Să t'e pui pîngă fediori Şî să le spui gîcitori; Să le spui pă la urek'e Că tu nu eşti fată vek'e: — 10 Numa Cinci ai dac’ or trece, Da aj si de cincidzăCi şî dzăce». — «Eşi, mămucă, pînă ’n şatră, N’auzi tu că cîn'ii latră? T'e uită pîngă k'etori — 15 Dpamn'e.-or zin'it peţitori. D'e-s afară, k'eamă ’n casă Şî pun'e d’oriCe pă masă, D'e mîncat şî d'e băut, Să mă ceie mai curînd; 20 D'e m’or Cere num’ odată, Eu atunCe nu fac altă: Ey mă duc la cunun'ie, N'iCi c’aştept altu să zie. Să aflu un om cu sire, 4s Să-mi zie mn'ie d'e mn'ire; Bătăr păru pîn clop să iasă, Numa să mă văd mn'ireasă Şî să facă vest'e ’n sat Că şî eu m’am măritat. 30 Sie ’ncinşj batîr cu pk'ei, Numa aibă mătălei, Cum le trgabă la femei. 1922. Vălenj— Dumn'itru Ivăn-ejuc, 73. CCXCVIII Cin'e trage la codru? Tăt curvariu şî hoţu: 35 Curvariu la curvărie Şî hoţu la tîlhărie. 1923. Glod — Dunca Pătru, 24. CCXCIX Nu ştiu: Ceaţă-i o n'egiiră, O mîndra-i cu gubă sură? 1923. Glod — Acelaşi. CCC Frundză verd'e t'izaryaie, Să trăjască Ferecyaie! Păntru-o cană de malai Pă multe le măritai: Pă fet'e şî pă n'evest'e, Să nu sie d'e povest'e. 1923. Glod — Acelaşi. CCCI « Fet'e hîd'e ca ’n Budeşti N’aj vădzut d'e cîndu eşti; Fet'ele din Bîrsana Li-i capu ca doniţa Şî guşa ca şî cana. s° Fet'ele d'e pă G'işăy Să ryagă la Dumn'edzău Să sie fîntîna ’n uşă, Să se spele de Cenuşe. Fet'ele d'e pă la noi ss Li-i capu ca şî la boi, Pk'iCipare ca la broscoi. 1923. Glod — Acelaşi. CCCII Fecioraşîi d'e la noi Nu plăt'esc o ceapă doi; Fecioraşîi d'e p’ai’ 60 Nu plăt'esc o ceapă tri. 1923. Glod — Igană Contor, 18. CCCIII Mori, urît'e, ’n postu mare, Să-ţ duc pk'ielea la orgare, Şî d'inti la d'inţălari Şî ok'i la ferestari, 6s Să ţî-i facă mit'it'ei, Să samen'e cu a mn'ei. 1923. Glod — Aceeaşi. CCCIV Haidaţ, fet'ele, cu tăt'e, Să facem fîntînă ’n pk'iatră, www.dacoromanica.ro 62 TACHE PAPAHAGI Să se spele fecjorii, Că-s negri ca ţibolii; Să se spele mîndru mn'eu, Că-i n'egru ca ş’un şagău. 1923. Glod — Aceeaşi. CCCV 5 Ce t'e ţîi, mîndrule, mare? Ştiu că nu răsare sgare D'in vîrvuţu căsîi tale; D'e eşti d'in gunoi mulit, N'imurui n’ai trebuit, 10 Nu ştiu eu cum t'e-am ibgit. 1923. Glod — Aceeaşi. CCCVI Du-t'e, mîndruţ, şî t'e ’nsoară La tîrguţ, la Sîn-NicQară, La Ţigan'i, la vrăgn'icioară. 1923. Glod — Aceeaşi. CCCVII A mn'eu bărbat nu-i bărbat, 15 Fără înger lumn'inat: Cîn mă prind'e a mă bat'e, Dracu-i drac şî nu mă scoat'e. 1920. Strîmtura — Ilgana Dragă, 26. CCCVIII Nu t'e supăra, mn'ireasă, Că bota-j pă grindă ’n casă, s0 Şî-j cioplită ’n patru dungi, Cîtu-i spat'ele d'e lungi; I cioplită Şî belită, P’a tale spat'e croită. 1920. Strîmtura — Aceeaşi. CCCIX *5 Du-t'e, mîndruţ, cu nori Şî zină cîn t'g-oi dori; Du-t'e, mîndruţ, cu luna Şî zină cîn t'e-oi k'ema. Ig20. Rogna-d'e-gios— Măria Olifj, 23. CCCX Gjoacă, l'el'e, o t'e lasă, Că hain'el'e nu t'e-apasă. Nu ştiu-acasă aj, o n’aj, Văd c’aicea nu-ţ fac bai. 1920. Săpînţa — Irina Stan, 25. CCCXI D'e-ar h'i mîndra cum să ţîn'e, N’ar mai h'i frundză pă st'in'e. Aşa-i mîndra cum să poat'e, Pă st'in'e-s frundzăl'e toat'e. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCCXII Mîndra mea s’o sopon'it Cu sopon d'e-un zlot d'e-argînt, Şî tăt n'eagră ş’o rămas Şî pă k'ept şî pă obraz. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCCXIII Mîndru-i bad'e şî să ţîn'e, Sărăcia-1 pun'e bin'e; Că-j mîncat d'e sârăcîe, Şî d'e pk'ită şî d'e sare, Şî d'e cît'e-s d'e sub soare. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. CCCXIV Păcurariu d'e la oi Cere bonda d'e la noi. Noi am dzîs că nu i-om da, El o prins a să cînta. 1920. Săpînţa — Palaga Stan, 40. cccxv Săracu păcurariu, Bună-i vara zîntiţa Şî iama k'isăl'iţa. 1920. Săpînţa — Aceeaşi. 30 35 40 45 50 www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 63 CCCXVI Vai d'e min'e, n’am n'emn'ică, Numa casa ’nt’o urdzîcă; In'e vîntu şî o strică, Şi rămîn fără n'emn'ică. 1920. Săpînţa—Ion. Pop, 18. CCCXVII s Moşul'e cu barba sură, T'e-aş rad'e şî n’am custura; Moşul'e cu barba ’n k'ept, ' T'e-aş rad'e şî stai drept; Moşul'e cu barba ’n k'ept, 10 Ţăpen'ea’ să margă drept. 1920. Săpînţa — TgaderPop, 9. www.dacoromanica.ro ORAŢII DE NUNTĂ CCCXVIII Starost'ea strigă cătă mn'ireasă: — «Să păşîm în pas doi, Să dăm mina amândoi». Druşca cătă starost'e: s — «Noi nu n'e-om da casa sî * n y [masa, Pînă n’oţ aduce voinic frumos lingă tătă fata. Frumoşi ca oastea ngastă, Nu guşaţ ca dumn'iavoastă. Tăt să trăeşti, starost'e mare, IO Că nu n'e-om da casa şî masa Şî pă ’mpărăt'easa, Pînă nu-i aduce cizme maică-sa. Maică-sa cizme o avut Pînă pă ’mpărăt'easa au crescut; ,s Cizmele s’o rupt. Da nu d'e oaie, Că să moaie; N'ici d'e ţap, Că sar în cap; 20 Făr’ d'e cordohan, Să ţîe batăr u an». 1920. Borşa (Rituri) — Igana Leahului, 40. CCCXIX MN'IRgASA CĂTĂ MN'IRE Bărbat'e, sufl'etu mn'eu, Spun'e-ţ’oi 6e-am gînd'it eu: Eu m’aş prind'e d'e lucrat 2S Şî tu să-m faci d'e mîncat; Eu m’aş prind'e d'e urdzît, Amîndoi d'e n'eved'it. Pun k'iara pă urdzoi Şî urdzăsc două-trei sire 30 Şî cu fuga la vecin'e Să vadă urdzît-am bin'e? Eu o iau d'e pă urdzoi Să o ţîp înt’un lădoi, Să mai stee u an o doi; 35 Om mai pun'e-o după şură, Nu m’agiunge ’n bătătură; Om pun'g-o după casă, Cîţ 0/ trece tăţ să ţasă. Ţăs un lat 40 Şî hai în pat; Hai, bărbat'e, La culcat'e, Mai apoi la sărutat'e. 1920. Să£el — Năstaca Petrovai, 60. CCCXX CĂTĂ SQACRĂ Bucură-t'e, soacră mare, 45 Că ţ’aduc k'eptănătoare: Pă un'e t'e-a k'eptăna Şapfe ai nu t'e-a mînca; Că ţ’aducem noră bună: înt’o lună 30 Tgarce-o lînă Şî mănîncă o slăn'ină www.dacoromanica.ro 66 TACHE PAPAHAG1 Şî un k'ibăl d'e făină; Şî ’nt’o vară Ţăsâ-o k'iară. 1920. Să£el_—Aceeaşi. CCCXXI Cin să bagă mn'irele în casă la mn'irgasă, feciorii strigă aşa cin scot felele d'e după masă: Sculaţi-vă, măi cocgan'e, Nu şăd'eţ ca n'iste doamn'e. Sculaţ, fet'e, şî eşîţ 10 Şî nu n'e pontăluiţ. Bosîjoc al'es pă grindă, ScQală-t'e, nănaşă mîndră; Nouă-aşa n'j-o io’ horba Cîn n'i-am băgat aicea, '» Să să scgale nănaşa, După dînsa druşril'e, După druşt'e, fet'il'e, Căt'il'in cu tăt'il'e. FET'EL'E Căt'il'in şî căt'il'in, *■ Ca SQarile pîn sărin, Să nu n'e pontăluim. Căt'il'in şî boereşt'e C’aşa Dumn'edzău voeşt'e. Mn'ie ’m place omen'ia zi Ca la domn'i cănţălăria; Mn'ie ’m pla£e omen'eşt'e Ca la domn'i a şad'e ’n Peşt'e. Apoi fet'el'e strigă la mn'ireasă: Mn'iresucă, struţ gătat, 3“ Vină-ţ vremga d'e plecat La sgacra şî la bărbat. Mn'iresucă, struţ tomn'it, Vină-ţ vremea d'e pom'it La bărbat, că 1-aj ibit. 3S Mn'ireasa apoi să scgală şî strigă la mîn'e-sa: H'i-ţ’a, mămulucă, dor Să-m vedz urma pîn ocol Călcată d'e-a mn'eu pk'icior. 40 H'i-ţ’a, mamă, dor odată Să-m vedz urma pîn ogradă D'e-a mn'eu pk'icioraş călcată. Las*, mamă, că ai feciori Şî ^ aduce nurori; 45 Că feâiorîi t'e-or k'ema, Nurorile t'e-or ţîpa, Tot la min'e t'i-i ruga Să vin să-ţ Iau cămeşa Cu un prăn'icuţ d'e brad 50 Und'e-a h'i mai mîndru vad; Cu un prăn'icuţ d'e k'isă Und'e-a h'i maţ mîndră plisă. Că, mămucă, nora ta A băga odată ’n baltă ss Şî 9-a ’nt'ind'e la poiată, Ş’a ven'i ş’a Cere plată, C’a dzîce că-i prăn'icatâ. Apoi mă-sa să cîntă şî dzîce: Săraca mama cu fet'e, 60 Cum l'e creşt'e cu scumpet'e Şî l'e dă d'e nu l'e ved'e; Cum şî l'e creşt'e d'e bin'e Ş’apoi l'e dă la străin'e, Ş’apoi n’au noroc d'e bin'e. MN'IRŞASA 65 Plînge-mă, mamă, cu dor, Ţ’am fo’ fată şî fecior, Ţ’am scos plugu d'in ocol, Ţ’am arat grîuţ d'e vară; Sui în pod şî du la m9ară, 70 Şî mn'ie o meringioară Să nu mărg cu traista g9ală; Meringioară d'e un ban Să-m h'ie batăr p’u an, Cernută pîn sprîncen'el'e, 7* Frămîntată pîn in'el'e, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 67 Şî dosk'ită pă l'imbuţâ, Şî coaptă la in'imuţă, Să ştiu că-i d'e la măicuţă. Săraca mămuca mea, 5 Cum rămîn'e sîngurea! Cu cin'e s’o mintia? MĂ-SA Mai vină, dragu mamii, Mai vină, nu mă urî; Vină batăr cît'e-odată, 10 C’amu-m laz lucru pă vatră Şî eu-s slabă şî bătrînă Şî n’am fată d'e ’nd'emînă, N'ice noră d'e vecînă, Numa slabă şî bătrînă, 15 N’am pă n'ime d'e ’nd'emînă. Dacă n’oi put'ea lucra, Cin'e, bgiata, m’a căta? MN'IRţASA Taci, mamă, nu t'e cînta, Pă horbă t'e-am cunoscut 20 Că n’aj gînd d'e mă ţînut; Că, cît o fo’ mîndră vara Tăt aşa ţ’o mărs gura, Că nu mn'i-i bună sluzba; Ca frundza d'e mătrăgună, 25 Că sluzbuca mea nu-i bună. Laz’, mămucă, că-i vid'ga Că alta în loc ’ţ rămîn'e Şî ţ’a fa’ sluzba mai bin'e, Nu-i ţîpa-o ca pă min'e 30 Să margă pă căşi străin'e. MĂ-SA Zele mn'i-i, Dragu mamii, Mn'ic’ ai fost şî t'e-am cătat; Cînd ezti mare m’ai lăsat 33 Şî t'e-ai tras cătă bărbat; Mn'ic’ ai fost şî t'e-am doicît, Cînd ezt'i mare m’ai urît Şî t'e-ai tras cătă iubit. MN'IRgASA Văd, mămucă, că m’am tras 40 D'e la bin'e la năcaz Şî mn'i-a h'i musai d'e-1 tras. Eu, mămucă, m’oi topk'i Cît oi prind'e-a n'evest'i, Ca o floare d'in grăd'ină, 45 Cît oi prind'e-a h'i străină Şî cu urîtu pă mînă; Ca o flgare d'in fereastă, Qt oi prind'e-a h'i n'evastă; Ca o flgare d'in pahar, 50 Cît oi prind'e-a tra’ amar. Nu-i bai, mamă, că mă dai, Nu-i avea part'e d'e rai Cu tăt neamu cît îl ai. MĂ-SA Lasă, laz’, dragu mamii, ss Dumn'edzău o poruncit Să t'e văd căsătorit’, Să mănînci muguri d'e-arin Şî să credz la om străin; Să mănînci muguri d'e fag 60 Şî să credz la om pribag; Că tu bin'e m’ai mustrat Cînd am fo’ mai supărat’; N'ici cînd am fo’ doy'il'it’ Şohan nu m’ai gogol'it; 6s N'ici cînd am fo’ supărat’ Şohan cinst'e nu mn'i-ai dat, Părttu-acea t'g-am măritat. Du-t'e, trăi cătă bărbat. MN'IRgASA Laz’, mămucă, că mă duc, 70 Nu ţî-i mai umbla la plug, N'ici plugu nu l-oi pom'i, N'ici laolaltă n’om h'i, Batăr cît d'e dor ţ’a h'i; Batăr d'e-i muri d'e dor, 73 Nu ţ’oi călca pîn ocol. Să h'ii, mamă, vesălgasă, Dacă n’ai fo’ bucurgasă Să mă vedz la voi în casă Şî fcînîn cu voi la masă. www.dacoromanica.ro 68 TACHE PAPAHAGI Fefiiorii, dacă văd că fet'el'e nu să păzăsc să iasă odată d'in casa mniresei, apoi dzîc aşa: Eşîţ, mut'e, d'in burd'ei 5 Să ved'eţ afară ce-i, C’o rămas un rămăsoi Pă del vîrvuţ d'e gunoi Şî v’a lua şî pă voi. FET'EL'E Nu t'e ţîn'e, mîndruţ, mare, Şt'iu că nu ezti rupt d'in sţjare, N'ifie gazd’ aşa d'e mare; N'ice nu eztj[ rupt d'in lună, N'ice gazd’ aşa d'e bună. N’ai, mîndruţ, ie t'e ţîn'ga, ’s Slug’ ai fo’ şî-i rămîn'ea; N’ai, mîndruţ, ce să t'e ţîi, Slug’ ai fo’ şî poţ să h'ii. Nu t'e, bad'e, strohoi, Nu-s a tăi boi popii; 20 Şt'îy că n’ai brişcă cu cai, N'i£e locuri cu mălai, A A' Numa p... — mînca-o-a i; N'iSj aj vacj cu coarn'e largi, Numa k'ipa cu cănaCj. zs Nu t'e ţîn'ea, mîndruţ, mare, N’aJ, numg-o coastă pă vale; Vara o sapi cu hîrleţu, Tgamn§-o cari cu băcueţu — MănînCe-t'e pădureţu. 3° Hăi tu, mîndruluţul'e, Pîngă casă ţ’am trecut, H'ir d'e iarbă n’am vădzut, Num’ un h'iruţ d'e n'eqină Şî o urmă d'e găină; 3S Num’ un h'ir d'e pătrunzăl Şî o urmă d'e-un căţăl. Tu, mîndruţ, t'e-ai lăudat, Cîn la t'in'e m’ai k'emat, Că ai trii berbinţ cu brîndză, 40 Ş’am cătat ş’o fo’ tărîţă, D'e ’mplut n'işte k'isăl'iţă; Tu, mîndruţ, t'e-ai lăudat Că ai trii berbinţ cu lapt'e, Ş’am cătat ş’o fo’ şălat'e, 43 Şî era tăt'e huc spart'e. 1920. Să£el — Călina Dan£, 28. www.dacoromanica.ro BOCETE CCCXXII PĂNTRU fată O siucă, la nunta ta N'ice-s fet'e cu munun'j, Nice-s feciori cu struţuri; Nice-s fet'e cu sugn'iţă, s Nice-s feciori cu voiţă. Mănînce-t'e focu, mQart'e, C’aj zin'it pă ulicioară, Te-ai băgat pă vrăn'icioară Şî ţ’aj quntat mîndră floare; lo Ş’ai zin'it pîngă fîntînă Ş’ai Ciumat o ruză pl'ină; Ş’ai zin'it pîngă gărduţ Şî ţ’si Ciuntat mîndiru struţ. Sansior mîndru ’nflorit, 15 Cum t'e faci lut şî pămînt! 1920. CrăCeşti — Măria Horvat, 36, (de loc din Sîrţj). CCCXXIII VIERS D'E LIT'E împăraţii şî cu craii Fac cetăţile cu aii, Fac cetăţ cu ziduri groasă, Cu şanţuri acufundgasă, 20 Ca mgartea să nu-i găsască. Moartea e ’n lume mai mare, Şa pă n'ime pret'en n’are; D'i pă scaun mn'inunat îl aruncă mort în pat. N'iCi cu gura nu grăia’, N'ici cu ok'n nu clipea’. Ven'iţ, fraţ, ven'iţ, surori, Şî mă ’mpodobiţ cu flori, Şî mă stropk'iţ voi cu zin, 30 Şî mă duceţ căt'ilin; Şî mă stropk'iţ voi cu apă, Mă duceţ pînă la groapă. 1920. Vad — Tudosîe Telept'gan, 20. CCCXXIV PĂNTRU FATĂ Bucură-te, ţînt'irim, Mîndră floare ’t răsădim ? 35 Bucură-te, t'emet'eu, Mîndră flgare ţ’aduc eu; N’o aduc să răsăd'ea’, Da g-aduc să putregea’; N’o aduc să înflorea’, 40 Da o-aduc să putregea’. 1920. Vad — Vasîle Glodîj, 20. CCCXXV CÎNT'EC MORŢĂSC — H'ei tu, mâmuluca m§a, Că ţ’o fo’ gîndu d'e dus, Mămucă, Ce nu mn'i-ai spus, Să-ţ pun merind'e d'e-azuns ? 45 Că dacă ţî s’a Ciuntă Nu-i d'e un'e-a cumpăra, Fără cu cît îi pl'eca. C’acolo-i un oraş mare, N'emn'ic nu-i ce cumpăra, www.dacoromanica.ro 7o TACHE PAPAHAGI Fără cît'e ţî l'i-i da; N'emn'ic nu-i ce tîrgui, Fără cu cît îi porn'i. Scoală-t'e, mămuca mea, s Jan scoală-t'e şî t'e uită La cununa ta cea multă, Cum stau rînd pă lîngă t'in'e Şî tu nu grăeştj cu n'ime; Ian scoală-t'e d'in sălaş, 10 Zină la min'e d'e mas; Io tăt t'e oi aşt'epta Cu trei-patru cet'eraş, Cu băndzîl'e d'in oraş, Mămucă, să nu mă laş. Scoală-t'e şî t'e uita Cum ţ’am făcut merind'ga, Să vedz plăcga-ţ’a o ba. O, Doamn'e, mult ai muncît Şî puţîn'e ţ’am găt'it! 20 O, Dţ>amn'e, mult ai lucrat, Şî puţîn'e ţ’am gătat! 1920. Să6el — Năstaca Petrovaj, 60, (de loc din Vişeul-de-jos). CCCXXVI Mîn£e-t'e focu, moart'e, Mult eşti fără dreptat'e, C’ai zin'it pă ulicioară 28 Şî t'e-ai pus în cornu mesăi; Num’ odată ţ’ai cîntat, T g-ai făcut un cîmp pănat Ş’o fo’ musai d'e pl'ecat. 1920. Rogna-d'e-gjos — Măria Mărina, 17. CCCXXVII CÎNT'EC MORŢĂSC PĂNTRU FECIORI Voin'icel'e şî mn'ire, Noi tăt'e-am gînd'it aşa: Numa noi la nunta ta Tăt'g-om hori ş’om gjuca. Da noi am in'it n'ek'emat'e Şî n'g-om dude supăra t'e. 3S Noj în loc să horim, Treabă să n'e d'espl'et'im, Să plîngem, să t'e zăl'im. Da trgabă să t'e cîntăm, Că tu meri la cunun'ie 40 Fără l'gacă d'e soţîe, Şî gînd'im cum îi giura, Că ţ’o ’nk'is mgart'ga gura Şî şohan nu o-i căsca. Şî t'e duci la cuscri noi, 4S Şohan nu-i in'i napoi; In loc de feciori giucînd, A in'i popa cîntînd. Ce groazn'ic n'i s’o tîmplat, Fecior mare d'e ’nsurat so N'i-a h'i musai d'e ’ngropatl. Şî ce rău n'i s’o tăln'it, Fecior d'e căsătorit N'e-a h'i musai prohod'it, Ş’apoi îngropat în pămînt, ss Şî coîacîi d'e nănaş Să-i pun'em d'e parastas; Şî ban'ii d'e cunun'ie Să-i plat'im d'e liturgîe; Ş’apoi să-i pun'em plîngînd 60 Cît'g-o flgare pă mormînt, C’o fost un voin'ic în sat Şî să nu-1 lăsăm uitat 1 1920. Săpînţa—Irina Stan, 25. CCCXXVIII PĂNTRU MN'IREASĂ Hăi fată şî hăi mn'irgasă, Und'e t'e dudi tu d'g-acasă? 6s Und'e meri tu d'e n'evastă? Spun'e la care soacră? A ta soacră n’are nume, Că t'e duci pă ceea lume; Şî t'e duci la socri noi, Şohan nu-i in'i napoi! Batăr cît t'e-om agod'i, Tu şohan nu-i mai in'i; Batăr cît t'g-om aşt'epta, Tu şohan nu-i înturna l 7S Numa noi t'e-om aşt'epta Cu cînă şî cu lumn'ină, Şî cu dor de la in'imă; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 71 Tăt cu cîna caldă ’n masă Şî cu apa răce ’n vasă. Cîna ’n masă s’a ră£î, Apa ’n vasă s’a ’ncăldzî, 5 Şî tu şohan nu-i in'i! Şî dacă nu-i in'i să cîn'j, Noi t'e-om cota pîn vecîn'i. D'e-am şt'i und'e-i locui, T'e-om k'ema şî tu ai in'i. 10 Da tu und'e-i locui Soarel'e nu t'e-a ’ncăldzî, Luna nu t'g-a străluci, Vîntu nu t'e-a răven'i; Num’ ai sta şî-i putregi 15 în fundu păiruntului, Und'e soare şohan nu-i; N'ice sgare, n'icj răcoare, Numa ’ntun'ecare mare. Cu pref en'i nu t'e tîln'eşt'i, 20 Cu frat nu t'e sfătuest'i, In casă strimtă putregeşt 1. Şî moart'ea t'e-o amăgit, Şî tare t'e-o celuit. O dzîs că t'e-a ’ngădui, as Şî cînd îi vrga-i put'ea in'i. Da vedz că t'e-o amăgit, Şî tare t'e-o celuit. D'e-acolo nu-i înturna, Turna d'e t'e-ar vrea lăsa. 3° D'e-acolo nu poţ in'i, Turna de t'e-ar năpust'i. Care s’o dus ca şî t'in'e, Şohăn'ită nu mai in'el 1920. Săpînţa—Aceeaşi. CCCXXIX PĂNTRU N'EVASTĂ Vai, bată-t'e bgiata, moart'e, 33 Ră eşt'i şî fără dreptat'e, Că tu ’n sat dac’ ai intrat D'e n'ime n’ai întrebat. Ai in'it pă ul'icÎQară Ş’ai intrat pă vrăn'icioară. 40 Rupt-ai vîrvu d'e la pomn'i Şî mama d'e la cucon'i. Rupt-ai vîrvu pomn'ilor Şî mama cucon'ilor Şî pă cucon'i i-ai lăsat 4® D'e zăl'e mare la sat. Şî la sat şî la o ţară, Mamă n’or mai avea iară! 1920. Săpînţa — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro COLINDE eccxxx Din mărirea s’o născut Isus Ristos pă pămînt; Iudei o căzut urît, Iuda iubitor di bani, 5 Şî l-o vîndut la duzmani Cu treizăci şî cinci di bani. Cînd bani ’n mînă i-o pus, Pă Isus Ristos l-o dus; Ş'acolo dac’ o sosît ,0 Şî nainte i-o eşît Şase cîni de Ziz bătrîni, Cruce de brad înt'eind. Da maica lui d’audzît Şî nainte i-o eşît, 15 Poale albe-o sufulcat Şî la el o d'alergat: — O siu maicii cel dulce, Coboară gios de pe cruce! — Ba io nu mn'i-i coborî, 20 Nu mn'i-oi lăsa creştinii Pentru Zîzii poganii. 1920. Budeşti — Ană T'ibil, 24. CCCXXXI D'in mărire s’o născut Fiul cel fără ’nceput. Să vid'em und'e-o născut? 2S Su’ pgalile bradului Şî să roagă soarelui Să nu-i ciunt'e vîrvu lui. El să ppate tăt ruga, Că vîrvu i l-or ciuntă 30 Şî l-or pune ’n curţ pă masă. în ia’ sară d'e ce-afară Trei cocoş negri-ş cîntară? Iuda d'in pat să scula-ră, Pă obraz nu s’o spălat, 35 Pă Hristos îl d’arăta-ră. Iuda iubitor d'e ban'3 Şî l-o vîndut la pogan'i Cu treizăci şî doi d'e ban'i. — «Căţaţ, pdgan'i, eu vi-l" vînd 40 Cu treizăci şî doi d'e-argint; Da nu vi-l vînd d'e trăit, Ce vi-l vînd d'e răst'ign'it; Aesta-i musai să moară, D'ipce-i născut d'e fecipară; 45 Ş’aest’ a muri odată, Că-i născut fără d'e tată; Ş’aesta capu l-o da Să să împle scliptura». Şî maica s’o supărat, so Sus în ^lavă ş’o zburat; Sus, în sus, pă lîngă lună, Cu mîna ’mplet'ind cunună. Cununa nu o gătat, Zidozîi nu o luat. ss Şî maica s’o supărat, Sus în ceri că ş’o zburat; Sus în ceri Pîntre îngeri, Numa ea că s’o tîln'it 60 Cu Ionu, sînt Ion: — Măi Ioane, Sînt-Ioane, Cît ai umblat pă pămînt www.dacoromanica.ro 74 TACHE PAPAHAGI N’ai vădzut pă siul sfînt? — Ba, io, maică, l-am vădzut, Da, bine nu l-am cunoscut. — Pututu-l-ai tu cunoaşte, s Că el pQartă praporile, Praporile cu braţîle La tăte besericele; La cămeşe, la k'etori Scrisă-s sfint'e sărbători; 10 La cămeşe, la mîneci Scrisă-s sfint'e dumin'eci. 1920. Cră&ştj— Mărie Horvat, 36, (de loc din Sîrgj). CCCXXXII Sus în vîrvu munt'elui Este-o masă rot'elată, D'e îngeri încongiurată. ,s îngerii cîn mă vădzură Mare rugă ’n ceri făcură; D'e ruguţa lor cea mare Pomn'i ’n rai se legăna-re. Mîndru-ş cîntă-un cerb în [codru; 80 Aşa-ş cîntă d'e nu-i modru; N'ime ’n lume nu-1 aud'e, Numa Doamna ’mpărăt'easă D'int’o dalbă d'e fereastă. P’împăratu l-o sculat, 85 Puşca ’n mînă o luat; Supt un rozmalin culcat ’Nt'ind'e puşca să-l împuşt'e. — Ho, fărta’, Nu mă ’mpuşca, 30 Că eu nu-s cine gînd'eşti, Că sun’ prunc d'e d'iecel Blastămat d'e tata-mn'eu Să siu seara pă păduri Nouă ai şî nouă luni; 3S Dac’ acele plini-le-oi, Gios la sat scoborî-m’oi, în besereci băga-m’oi, Sluzbe sfint'e face-mn'i-oi, Clopot galbăn trage-mn'i-oi. 1920. G'eşăşti — Parasca Pop, 28. CCXXXIII 40 Mărgu-ş trei păcurărei Cu oile după ei. Cel mai mare-i văr primar. Cel mai mn'ic o rupt ş’o dzîs: — H'ei tu, frăt'iulucu mn'eu, 4S Numa eu cînd oi muri Pă mine că să mă ’ngroape D'in strunguţa oilor, Su’ fundu găleţilor, S’aud zinu ciuruin so Şî mîndrele tropot'in. 1920. G’eşăştj — Parasca Covaâj, 70. CCCXXXIV Dumn'edzău d'e la ’nceput Tătă lumea o făcut; Ş’o făcut Domnu Hristos Pă Adam foart'e frumos, ss pa Eva l-o izdăn'it Laolaltă i-o tomn'it Şî d'e mînă i-o luat Şî ’n paradis i-o băgat, Tăţ pomn'i le-o arătat: 60 — «Numa d'int’ăsta ’nflorit Nu luarăţ, că-i oprit». Numa şerpele ’nşelăcios Tîri-sară ’mblîn pă gios, Ş’o ţîpat două mere 6s Ş’o mîncat Eva d'in ele. — «Scoal’, Adam, mănîncă [mere, C’am mîncat şî eu d'in ele». Tăt Adam că s’o sculat Ş’o luat şî o mîncat; 70 Pă cînd o fo’ la ’nqiţît: — «Ce-a si, Dpamne, c’am . [greşît 1» — «Tu, Adame, du-t'e-afară Şî-i lucra cu pămîntu Şî ţî ţînea sufletu; 7S Şî tu, Evă, gios îi mere Şî lucra ca ş o muiere Şî naşte pruncj cu durere; Sîngele d7in t'ine-a mere www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 75 Tăt în şease săptămîni, Nu-i si muiere d'e plin». — «Doamne, cum aş si iertată, C’am greşit, n'i-s zinovată, 5 D'e dqiavol am fo’ ’nşălată». Adam tăt aşa o strigat: — «Nu poci me’, Doamne, că-s [gol». — «Du-t'e ’n gios în parad'is, Cat’ o frundză d'e măslină 10 Şî o lipk'i la trup la t'ine, Că t'e leapăd d'e la min'e». — «Oi, o Doamne, ’ţ mulţămesc Că încă odată mă ’nveşti». Amin, 15 Ş’o cupă de zin. 1920. G'esăşti — Aceeaşi. CCCXXXV Colo ’n gjos pă şesurele Mîndră turmă de oi mere. După ele cine îmblă? Tăt Ionu, Sînt-Ion, 10 Cu fluer înveregat, Cu cozoc înţînţălat. Cîn cu flueru gicea Tătă turma să strîngga: — Măi, iQane, Sînt-Iyane, 25 Mai iem'eadză-ne o iarnă Şî n'e scoat'e ’n primăvară; Nu n'e da la Cei săraci, Că n'e-or paşt'e pă mocl'ine Ş’om bea apă d'in fîntîn'e; 3° Da n'e dă la cei găzdaci, Că n'e-om paşt'e pă pripoară Ş’om bea apă d'in izvoară. 1920. Hărniceşti — Măria Bozai, 19. CCCXXXVI Coborît, o coborît Domnu sfînt p’ajest pămînt, 35 Pîntre hold'e d'e grîu sfînt. Zîdovii ş’o d’audzît, După el o nătum'it, Cu săcuri şî cu topoară Ca pă Hristos să-l omoară. 40 Şî l-o luat şî l-o dus Pă dealu Gogomn'i ’n sus, Pă cruCe d'e brad l-o pus. Maica sfînt’ o audzît, Gjos la el o coborît, 4S Tăt pă lin Şî pă pelin, Păruţ galbăn d'esplet'in: — O siu maicii cel dulce, Coborăşte d'e pă cruce. 50 — O, cu drag mn'i-aş scoborî, Audzî-or Zîdovii, După min'e-or nătum'i, Cu săcuri şî cu topşară, Că pă Hristos să-l omQară. 1920. HămiCeştj — Aceeaşi. CCCXXXVII ss Colo giosu ca mai gios Este-un rît verde frumos; La mn'izlocu ritului Este-un bot'eiaş d'e oi. Da la oi cine-m şede? 60 Şede Domnul Dumn'edzău, Şede ’n lance rădzămat Cu sumanu ’mbăerat, Cu fluer înverigat. Fluer gice, 6s Turma strînge; Fluer tace, Turma ’ntgarce. — «Lăsa-v’oj[ la focu, oi; Ey d'e cînd îmblu la voj 30 Da-s mai albu d'ecît voi» . — «Mai trud'ga’, Dyamne, [trud'§a’, Trud'ea’ pînă ’n primăvară Ce-a si frundza cît banu Şî iarba pă cît acu; 35 Noi ţîe ţ’om dărui La Crăciun Un purcel bun; La Ispas Un boţ d'e caş; 80 La Sîn-Giorz www.dacoromanica.ro 76 TACHE PAPAHAGI Un mn'el frumos». Plata noastă nu-i nimn'ica Făr’ un litru d'e horincă; Nici aceea nu om cere s Făr’ îndulcită cu mn'ere, îndulcită, K'ipărată, Cît'e cînc pahar’ odată. 1920. Ciuleşti—Igana Pop, 30. CCCXXXVIII Mere, mere maţca sfîntă 10 Pîn ţarina ’ntre-aurită; Şedzu gios să hod'in'ească, Ca siuţu sfînt să nască. Nu să putu hodin'i D'e tropotu iepelor, 15 D'e rînk'edzu mîndzîlor, D'e zbănaiea st'icelor. Boi dacă o simţit, O suflat şi o ’ncăldîăt — Si-aţ, voi caj[, blăstămaţ, 20 Şohăn'it să n’aveţ saţ, Numa vara la Ispas, Ş’atuncea numa un ceas. Si-aţ, voi boj, ’ntre-auriţ, înt’un ceas să vă hrăn'iţ. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. CCCXXXIX 25 Noi îmblăm Şi colindăm Pă la curţ d'e marj boieri; Jar boierii nu-s p’acasă, Ce-s în munţi ros k'etros » » 1 30 Să cerce pă Dumn'edzău. Şî-1 cercară Şî-1 aflară în iezăl d'e boi născîn, D'in pociumbgi făclii ardzîn; 3S D'in nuiele, Lumn'in'ele; D'in tufuţă, Lumn'inuţă. Să sii, gazdă, veselos, 40 C’ai agiuns Crăciun frumos Şi naştirea lui Hristos. 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. CCCXL -— «Hăj Ioane, Sînt-Ioane, Uită-te sus spre mare, 45 In dreptu sîntului soare, Este-o masă rot'elată D'e îngeri încongiurată. îngerii cînd mă vădzură Mîndră rugă ’n cer făcură; 5° D'e ruguţa lor cea mare Pomn'i ’n rai să legăna-re, D'e trupk'in'i să d'epărta-re, D'e vîrvuri să d’aduna-re. Hăi Ioane, 55 Sînt-Ioane, îmi spun'e n'ie giudeţu!» — «Giudeţu a tund a si Cîn soare n’a răsări, Nici lună pă cer n’a si; 60 Cîn vale d'e foc ş’a merge — Ard'e-or cei fără d'e lege; Cîn vale d'e foc ş’a curge —■ Ard'e-or cei fără d'e crude». Colinduţa nu-i maî multă, 6s Să trăia’ cin'e-o ascultă; Colinduţa-j atîta-re, Cin'e-Q-ascultă să trăia’-re; Cei ce-s morţ să hod'in'ea’re, Esce dzî să-i pomin'ea-re. 7» Rămîn'eţ, gazd'e, cu pace Şî cu sănătat'e. 1920. Ciuleşti—Aceeaşi. CCCXLI Ven'iţ, păstori, în Vifleim, Lu Hristos să-i versuim, Care-o vin'it pre pămînt, 75 întrupat d'in duhu sfînt. îngeri n'i-o spus bucurie, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 77 Că fiu-o născut mărire; îngeri laudă cîntîn, Noi rnerem fluerîn, Să-i ducem daruri, meri şî mere, * D'in turme mari t'in'erele. Da Josîf drept să mn'ira, D'e bucurie lăcrăma, N'e’ncetat i să ’nk'ina, Ştiindu-1 că-i Mesia. 10 Luîn pruncu sfînt în braţă, Care dă lumii vieaţă, Şî-1 arată la păstori, Ei cîntă vesele hori. Trii crai d'e la răsărit 15 Cu steaua o călătorit; Trii crai d'e la Pesîda încă i-aduce steaua. 1920. Borşa (Valga Poienei) — Todora Timn'iş, 40. CCCXLII Mere Petru-apostolu Fluerîn şî şuerîn, *° Sufletile îndreptîn. Cele bun'e ’n rai le pun'e, Cele rele ’n iad or mere. Da mers-o sî tată-său: * ^ , — «Petrişor, dragu tatii, 25 Loc în rai făcutu-mn'i-ai ?» — «Loc în rai, tătucă, n’ai, Că bQirău că fostu-ţ’ai, Ş’ai bgirăit nouă ai, Şî legi drepte n’ai făcut, 30 Şî raiu ţî l-ai pk'erdut». Da mers-o că şî mî-sa: — «Petrişor, dragu mamii, Loc în rai făcutu-mn'i-ai?» — «Loc în rai, mămucă, n’ai. 35 Bgirăiţă fostu-ţ’ai, Şî ţ’ai dat cîn'epa ’n sat, Da d'e plată ce ţ’ai dat? {a, tăt hoaspa tărîţîi D'i pă asupra sît'u». 40 Şî mărs-o şî soru-sa: — «Petrişor, frăt'icule, Loc în rai făcutu-mn'i-ai ?» — «Loc în rai, sorucă, n’ai, Că, crîzmăriţă fostu-ţ’ai, 4S Fărtaiu nu l-ai împlut, Crîzmărit-ai şeapt'e ai; Ban'ii d'e plin i-ai cerut, Şî raiu ţî l-ai vîndut». Şî mărs-o şî frat' e-său: 5° — «Petrişor, frăt'iucule, Loc în rai făcutu-mn'i-ai?» — «Loc în rai, frăriuţu, ai, Că, păcurari că fostu-ţ’ai, Ţ’ai păcurărit nouă ai, ss Tăt cu stîna lîngă drum; Ş’o trecut şî rău şî bun, Şî pă tăţ că i-ai hrăn'it, Şî raju l-ai dobînd'it». 1920. Borşa (Rîturi) — Igana Lga-hului, 4°- CCCXLIII Mîndru gioacă Petre ’n rai, 60 Mîndru gioacă şî să roagă, Să roagă lu Dumn'edzău, Doară ved'e-u rob a său. Şî vădzui pă mumă-sa: — «Petre, Petre, făt frumos, 6s Ja pă min'e ’N rai 011 t'in'e!» — «leu t'e-aş lua bucuros, Dar ram nu-i lumn'inos, Că ţ-o lucrat săracel'e, 70 Şî tu numa că l'e-ai dat Ja, frunt'ea homorului Pă d'e-asupra ciurului, Şî frunt'ea tărîţîei Pă d'e-asupra sîtîei 7S Şî codaţi brîndzîei. Tu d'e-acel'ea că l'e-ai dat, Loc în rai nu ţ’ai gătat». Mîndru gioacă Petre ’n rai, Mîndru gioacă şî să roagă, 80 Să roagă iu Dumn'edzău, Doară ved'e-u rob a său. Şî vădzui pă tată-său: — «Petre, Petre, făt frumos, www.dacoromanica.ro 7» TACHE PAPAHAGI Ia pă min'e ’N raj cu t'in'e!» — «Dar raju nu-j lunm'inos, Câ tu ţ’aj fost d’u zurăţăl s Şî dreptil'e l'e-aj strîmbat, Strîmbel'e l'e-aj îndreptat, Loc în raj nu ţ’aj gătat». Mîndru gjgacâ Petre ’n rai, Mîndru gjgacă şî să roagă, 10 Să rgagă lu Dumn'edzău, Doară ved'e-u rob a său. Ş’o vădzut pâ frat'e-său: — «Petre, Petre, făt frumos, Ia pă min'e *s ’N raj cu t'in'e!» *— «leu t'e-oj lua bucuros, Că şî raju-j lumn'inos, Că tu ţ’aj fost păcurărel, Ţ"aj pus stîna lingă drum 20 Ş’o trecut şî rău şî bun; Pă Cel cu frig 1-aj încăldzît, Pă cel flămînd 1-aj hrăn'it Şî loc în raj ţ’aj găsit». 1921. Răpedga— Sa va Steţcu, 70. CCCXLIV Mere-ş Petru *s Cu Sîn-K'etru Pă cununa d'ealuluj, Pă la pomn'ij raiului, La casa bogatuluj. — Gata-j Cina, bogat mare? 30 — Gata-i, gata-i, nu-i d'e voi, Că-j d'e-un bogat ca şî noj. 1920. Să£el — Măria Sîma, 15. CCCXLV Colo ’n susu, maj d'in sus, Colo ’n sus la răsărit *Mîndri pomj ş’o d’înflorit. ,s La umbruţa pomn'ilor Mîndră-j stîna oilor, Da la oj Cin'e mn'i şede? Petra, Petra, bărbat bun. Petra-o prins a trîmbqita 40 Şî oile d’a zqera. Dumn'edzău o d’audzît Şî la ele-o coborît Tăt pă scară D'e ceară, 45 Ş’o slobodzît florj d'e vară. Petrea ’n lance rădzămîn, După oj Petrea strîgîn, Şî Petrea le-o suduit: — «Lăsa-v’oj la bqjata, oj, 30 Că m’am urît îmblîn cu voj». Strigă oaja oak'eşa: — «Petro, Petro, bărbat bun, Maj jem'eadză-n'e o iarnă Şî n'e scgat'e ’n primăvară, ss Şî n'e paşt'e la pripoară, Şî n'e-adapă la izvoară; Cînd a si pă la Sîn-Gjordz T'e-om cînst'i c’un mn'el [frumos; Cînd a si pă la Ispas 60 T' e-om cînst'i c’un bulţ d'e caş». 1920. SăSel — Năstaca Petrovai, 60, (de loc din Vişeul-de-jos). CCCXLVI Pă ul'iţă, pîntre văj Să duc trej păcurărej. Ei o prins a să sfăd'i Şî o prins a vorovi: 6s — «Pă unu l-om omorî». Da el numa ş’o strigat: — «Că voj d'e mă-ţ omorî, Tăt pă min'e m’astupaţ în tărcutu mn'eilor, n staolu oilor; Şî voj numa că d’îm pun'eţ La pk'icjoare Fluer mare Şî la capu trîmbQita-re; 73 Că cîn vîntu ş’a sufla Trîmbgita ş’a trîmbgita, Flueru ş’a fluera, Şî numa ş’or d’audzî Oile cele cu lapt'e — M’or hori mărgîn pă sat'e; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 79 Oile cele cornut'e — M’or hori vara pă munt'e; Cele bgiete mn'iorele M’or zeii vara cu zele. s — H'ei tu, bgiete mn'iorele, Spun'eţ cătă mama me-le: V’a ’ntreba mama d'e min'e, Spun'eţ că m’am dus la bin'e, Că numa m’am însurat, *° Şî eu numa tnn'i-am luat Tăt o fată d'e ’mpărat, Să nu sie cu bănat»1. 1920. Să£el — Aceeaşi. CCCXLVII La dea masă D'e mătasă 15 Sîmtu, sîmt colaS d'e grîu. — Da cu-aceea ce-aşt'eptaţ ? — C’aşt'eptăm pă Domnu sfînt. — Poft'im, Doamn'e, cu noi în [prîndz. — Mulţămn'im, că noi n’om [mere, C’avem, Doamn'e, mult d’îm- [blat; Pe la rîtu lu Pilat Est'e-un pomuţ rămurat, Primăvara d’înfloreşt'e Şî d'e toamnă l'e rod'est'e, Mult'e suflet'e hrăn'eşt'e. 1920. Siliştea — Igana Bărcan, 40 CCCXLVIII Colo ’n sus, la răsărit, Est'e-o dalbă mănăstire Cu păreţîi d'e tămîie. Dar acolo 6ine-ş cîntă? 3° Nouă popi, nouă dieci, Şî p’atîţa pa trierai. 1 Aci s’a oprit «horia», spunîndu-mi ci nu-şi mai aduce aminte restul colindei. Fiul zgiară, stare n’are. -— «Taci, fiule, Taci, dragule, 35 Numa noi t’om rîndui « » Două mere, Două pere, Două mături strelucele, Să mături ceru d'e st'ele, 40 Scaunu giudeţuluj, Păharu botezului Şî t'eile raiului. Cu păharu-i bot'edza, Cu scaonu-i gjud'eca, 45 Cu k'eile ’n rai intra*. 1922. Şieu — Pălaga Rus, 19. CCCXLIX Coborît, o coborît Dumn'edzău p’aiest pămînt, La casa bogatului. La fereastă ş’o strigat: 50 — «Gata-i cina, bogat mare ?* — «Gata, gata, nu-i d'e voj, Că-i d'e bogaţ, ca şî noi». El d'e-acolea s’o luat Tăt scîrgit şî supărat, 55 La casa săracului. La fereastă ş’o strigat: — «Gata-i cina, sărac mare?» — «Gata, gata, pă puţîn, Placă-vă că o ’mpărţîm, 60 Că cîn nu n'e-om sătula, Lu Dumn'edzău n'e-om ruga, Ş’apoi iară ni-a mai da». Domnu ’n casă s’o băgat, La masă s’o aşedzat. 6s D'e un'e Dumn'edzăy bea Păhărele să d’împlea; D'e un'e Domnu mînea Blid'ele să vîrfona. Şî d'e-acolea s’o sculat, 70 Şî frumos le-o mulţămit, Şî d’afară ş’o eşît. Şî Dumn'edzău s’o rugat: — «Cată, Petru, d’înapoi Şî t'e uită 6e-i ved'ea?» www.dacoromanica.ro 8o TACHE PAPAHAGI — «Văd casa bogatului Toma ’n fundu iadului; Şî văd ş’a săracului în mn'izlocu raiului». 1922. Şieu — Irina Ţîplsa> 80. CCCL s înaint'ga astor porţ Simt trei rînduri d'e pomuţ. La umbruţa pomn'ilor Şade Doamna curţilor, Tăt înk'ină 10 Şî susk'ină Cu pahar galbăn în mină; înk'ină la răsărit, Că ved'e pă Domnul sfînt, Mit'it'el şî ’nfăşăţăl, ,s Cu fâşie d'e mătasă D'e la Doamna ’mpărăt'gasă; Cu comînac d'e bumbac, Cu trei st'ice ’n comînac: Unu-i st'icu griului, 20 Unu-i ziţa zinului, Unu-i zelfa lu Hristos, Pînă-j popa la itros. 1920. Rozavlia — Ilgana Rus, 24. CCCLI La sovărşîtu lumn'ii Trîmbgita-vor îngerii 25 în patru cornuri d'e lume La tăt omu p’a lui nume, Să zie la giud'ecată Cei zij cu &i morţ odată, La locuţu d'e vecie 3° Und'g-o fost Adam d’întîie. P’acei zii und'e i-or pun'e ? Lor încuje ca ’nt’un nor La lăcaşu drepţilor. P’acei morţ i-or pun'e ’n pk'iatră 3S Lumn'ina să nu-ş o vadă. Şî vor trîmbgita cu frice, Domn'i şî ’mpăraţ dr plînge. D’apoi noi cg-am put'ga dzîce ? Om răscumpăra cu sînge; 40 Nu cu aur, n'ici cy-ar§int, Făr’ cu sînge drept şî sfînt. 1920. Rozavlia — Aceeaşi. CCCLII Pă cel vîrvuţ d'e muncei Mărgu-ş trei păcurărei Cu oile după eL “•s Doi *nai marţ, unu mai mn'ic. Pă £el mai mn'ic l-o minat Cu gălgata la izvor Pîn’ ei or face sabor; Cu gălgata după apă 5° Pîn’ ei or fa’ giud'ecată. înapoi ş’o dlntumat, Fraţî lui l-° d’întrăbat: — «Ce mort'iţă tu-ţ poft'eşti ? Ori d'in puşcă împuşcat, ss Ori d'in sabgie dimn'icat ?» — «Altă moart'e nu-m poft'esc, Dară d'in puşcă ’mpuşcat Şî d'in sabgie dimn'icat. Pă min'e nu m’astupaţ 60 N'icj în verd'e ţînt'irim, N'ici în dalbu t'emet'eu, Numa und'g-oj dzîce eu: în vîrvuţu munt'elui, Su’ crucga molidului, 6s în strunguţa oilor Şî ’n ţărcuţu mn'eilor, Şî ’n urma găle^lor. Să-m pun'eţ un mn'el la cap, La pk'icigare ’° Fluer mare Şî la cap o trimb^ita-re; Un vînt ţebeş a sufla, Flueru ş’a fluera, Trîmbgita ş’a trîmbqita 75 Şî mn'elucu ş’a zqera, Crucîţa s’a legăna Şî oile m’or cînta; Oile s’or tomn'i rînd Şî mn'i-or paşt'e pă mormînt. 80 Ele numa că ş’or gîce: — «Ian scQală, stăpîn'e, scgală Şî n'e scoat'e la pripoară, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 81 Să bem apă d'in izvgară, Să n'e paşt'em cărbun'ei, Să n'e fătăm mn'eluşăi, Mn'eluşăi cu coam'e ’ntoarsă, s Cum îs oile frumoasă. D'e cin tu ţ’ai adum'it Iarbă verd'e n’am păscut, Apă răce n’am băut». Ei acasă ş’o zin'it, 10 Mama lor i-o întrebat: — «Cel mai mn'ic und'e-o ră- mas? — «Tăt pă văi şî pă vâlcele, Cu oile cele răle; Tăt pă văi şî pă hotrgape, 15 Cu oile cele şk'igape. 1920. Rozavlia—Aceeaşi. CCCLIII Grea iernuţă ş’o pk'icat, Oile tătş-o zgerat. Dumn'edzău le-o audzît, Cu bun dar le-o dăruit, 30 Ş’o făcut scară D'e ceară Ş’o slobodzît flori d'e vară. — Oi, oi, oi, vind'e-v’oiu, La tîrguţ trimet'e-v’oiu, 2S La tîrguţ la Sîm-Mn'ihai, Să nu-m fafceţ mn'ie bai; Că d'e cîn mă trud'esc cu voi Da-s mai albu d'ecît voi. — Stăpîn'e, stăpînu nost, 30 Mai iem'eadză-n'e o iarnă Şî n'e mai ’nvereadză-o vară, Că şî noi t'e-om dărui La Sîn-Giordz c’un mn'el fru- [mos, La Ispas 35 C’un bulţ d'e caş; Cînd a h'i cîmpu frumos Noi n'e-om pun'e lîna gios. Stăpîn'e, stăpînu nost, Dă-n'e des sărun'il'e, 40 Că ţ’om împlea găleţile; Şî n'e dă sărun'ea deasă, Ţ’om pun'ea put'ina rasă. Stăpîn'e, stăpînu nost, Dacă n'i da şî n'i da, 4S Nu n'e da la om sărac, Să n'e ţîe pîngă sat, Să n'e paşt'em rădăcîn'i, Să bem apă d'in fîntîn'i; Da n'e dă la om găzdac, 50 Să n'e scoată la pripoară, Să n'e paşt'em frundzîşgară, Să bem apă d'in izvgară. 1920. Strîmtura — Irina Ard'elgan, 65. www.dacoromanica.ro RUGĂCIUNI CCCLIV RUGĂClUN'E Su’ pră mn'ilostivă maică, Su’ prS ruga ta mă pleacă, Că n’am dar care să-ţ placă; Că n’am dar d'e curăţie s Ca să-ţ h'iu plăcută ţie. O, primn'eşt'e d'e la min'e Dragost'ea d'e su’ pre t'in'e, C’ai născut pă duhu sfînt Cu lumn'ină pă pămînt. 10 Astădz i prea lăudat îngerului mare sfat. CruSe ’n casă, Cruce ’n masă, Cruce ’n tus-patru com'ile d'e [casă; 15 Că nu-i casă, Că-i Setat'e Cu fereşt'il'e îndzuat'e, Cu uşîl'e înferecat'e. Da în dînsa cin'e şed'e? 20 Şed'e sfîntu Mn'iculae Pă scaun d'e aur, Cet'eşt'e sî mărturisea’, Ce-i răy taie, Ce-i bun lasă, 25 Dumn'edzău cu noi în casă, îngeru pă su’ fereastă, Maică prea curată, în preazmea noastă. Rugăciun'il'e după ’mbrăcare 30 Păstă noapt'e m’o păzît, îngerii tăţ m’o h'erit, D'e răy, Dyamn'e, m’ai h'erit. Astădz eu la t'in'e cad, Apără-mă d'e năcaz, 33 D'e năcaz, moart'e sî rău, Ca să siu cu tăt al tăy; Pofta mn'i-j gîndu şî fapta Să-ţ plin'esc cu voia ta. îngeri, sfint'e păzitori, «° Adă-m mina d'e-azutorj. Tu, Hristoasea mn'ea prea dulce, Apără-mă cu sfînta crufie; Bin'e cuvîntă a mn'ey pat Ca să dorm cu somn curat. 1920. Sîliştga — Anuţa K'escu, 40. CCCLV TATĂL NOSTRU ŢIGĂNESC « Blagosloveşt'e! Tăt Ţîganu are peşt'e; Numa Dada hăl mai mare Are peşt'e —măcar c’are. S’au dus pîngă mare ’n gios, 50 Cu foi după cap Ş’apoi cu p... ’n comănac. Ş’acolo au aflat pă harca hărţilor, Pă mama peşt'ilor; Ş’atît'ea i-au dat, T A A A ' *s Şî ’n cap Şî după cap, www.dacoromanica.ro «4 TACHE PAPAHAGI Pîn’fie i-au rupt trei coast'e ’n [pk'iz...; Ş’apoj l-au dus acasă Şî l-au trînt'it d'e masă, Şî l-au fiînăltăluit, 5 Ş’o ad'everit, Ş’o aflat în el o cărt'ifiică roşîe, Cu slove albe. Ay fost scris în ea dar d'e la [Dumn'edzău, C’au să capet'e IO O vale d'e lapt'e, Un furcoi d'e slăn'ină Ş’un ţăpar d'e ouă. Amu s’au grăit că fiîne să margă după ele. Dada hăl maj mare au sărit în sus ş’au dzîs că el a pleca după ele, pînă ’n fieri la Dumn'edzău, ca să-j dee lui daru. Ş’au făcut O scară D'e Ceară cu fuşt'ei d'e bob pînă la Dumn'edzău. Şî cînd ay suit pă scară, au lăsat cu limbă d'e moart'e să-i aştearnă fie~i maţ mşale fjos pă pă-mînt, că, d'g-a pk'ica, să nu să lo-vască tare rău. Şî dada hăl mare Ay suit pă scară, Ş’o curvă d'e cigară au rupt trej fuşt'ei în scară. Şî. Dada hăl mare o pk'icat gjos d'e pămînt, ş’ay rupt o mînă pîn şold ş’un pk'ifijor pîn cot. Ş’amu o lăsat cu limbă d'e mQart'e să nu-1 îngrţjape în ţînt'irim şî ’n t'eme-t'ey; « 3S Să-l îngrgape d'in gios d'in sat, C’acolo-i locu mai curat; în umbra gardului, în mustu căcatului; în gură să-i cafie cîn'ii 40 Şî ’n pumn'j Rumîn'ii- Amu, d'e Dada hăl mare au rămas o Ţigancă şk'iyapă. Ş’au suit înt’un vîrv d'e munt'e, ş’au bu-cinat înt’un cur d'e cîn'e, 4S Să să strîngă mn'ic cu mare La aceea adunare: — «Să pun'em popa d'e-a noa- [stă ziţă, D'e-a noastă familie, D'e capu Ţîgan'ilor să să ţîe». s° Acela popa s’au grăit d'in fie să facă besereca. O dzîs că: D'e lemn a putregi, D'e ser a rugîn'i, D'e pk'Jatră a muşt'i. ss Da o dzîs că om face-o D'e caş în dungă, Să tragă copk'ii la rugă; Şî ’n pod d'e clisă grasă, Să fugă copk'ii la rugă d'e-acasă. 60 Afiela o fo’ maj[ bun ca fieia po-pk'i, că făfiea Paşt'ele mai iut'e ca alţ popk'i şî le făfiea d'e k'iperi şî d'e hrean de leuşt'ean: — Care cum Ţîgan îmbuca, 6î Pkiz.. mîni-sa o lua — Amin. 1920. Rozavlia — Plotonier Vasalte Bledga, 32 (de loc din Sat-Şugătag). CCCLVI RUGĂClUN'E Mă rog la sfînta Lun'i, Cepeln'iţă d'e post, Căd'eln'iţa lu Domnu nost Isus [Hrisfos. Sfînta d'e t'in'e, 70 Eu mă rog ţîe Cu in'ima curată, Cu in'ima dreaptă, Cu mint'e înţăl'eaptă, Cu faţa la pămînt pl'ecată, 75 Cătă majca sfîntă preacurată, Cum să rgagă lumea tQată, D'in lume, d'e păstă lume, D'in toţ patru comurile d'e lume, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 85 La mămuca lu Dumn'edzău [anume. Că eu n’am altă ajutătoare, N'ice altă folositoare, Făr’ pre t'in'e, Doamna ceriului s Şi a pămintuluj cea mare; Agiutătgarea scîrgiţîlor, Bucuria n'ecăzîţîlor; N’am faptă d'e curăţie Ca să-ţ dau să-ţ placă ţie. 10 O, mămuca lu Dumn'edzău , Rgagă pă h'iuţu tău Să-m trimată daru mn'ie, Să t'e laud pînă ’n veiîe; Amint'irea lui să sie 15 Aur, argint şi tămîe. H'ie numele lu Dumn'edzău [bin'e cuvîntat, In veci d'e noi lăudat. Lăudăm pă maica sfîntă, Pă fecioara cea maj blîndă; 20 Lăudată maica Domnului să sie D'e-acuma pînă ’n vecie; Amint'irea ei să sie Aur, argint şi tămîe. 1920. Strîmtura— Irina Ard'elgan, 65. CCCLVII OCÎNAŞĂ ŢÎGĂN'gASCĂ Strînciunat ceresc, 35 Romanu mandros, K'ik'iri, Put'inţa, Tamporu, tamporurga, Prga sfînta Mancova, 3° Hoştoru mogî, Hoştoru mogînca, Pazera cotîrza, Nu n'e duce, Dgamn'e, în cal'e d'e pk'iqorage. 1920. Strîmtura — Aceeaşi. CCCLVIII TATĂL NOSTRU ŢÎGĂN'ESC 3s Tatăl nostru cel ier esc D'e la Roma romîn'esc, D'e la Sinad'eţ, D'e la Mînad'eţ, Tamporurea mare, 40 Mangal'iţa Mancova, Şi mă izbăveşt'e, Dgamn'e, Pă la coada juncului; Giuncalău d'e sară Şi d'e d'imin'eaţă, 4S Agiutorju şoldurilor. Contra, Lontra, Zapuri d'e cotîrza; Ler, 50 Pantaler, Ocînaşîl'e d'e h'er. 1920. Săpînţa — Irina Stan, 25. CCCLIX OÎCNAŞA stkîGelor Sfeti Petri, Pa văl a vu2i, A vuzi, vuzi-t'e-a, ss Cerk'iţa peri-va, Trupu zubui-vi-l-a. Slăvet'ea, cart'ea, Dobristan'i, husam3. 1921. Răpedga — Sava Steţcu, 70. www.dacoromanica.ro BALADE CCCLX A LU GRUIA LU NOVAC D'imin'eaţa s’o sculat Trei voinici, Ca şî trei cuCi, Pă trei cai ca şî trei murgi. s Da cai nu-s ca cai, Fac în gură ca şerk'ii, Bat în pen'e ca corqii. Şî la drum că ş’o plecat, La vîrvuţu dgaluluj, IO La crîzma ’mpăratuluj. Acolo dac’ o sosît Numa ei că ş’o strigat: — «Tu, Anîţă, Crîzmăriţă, 15 Numa tu de t’ai avea y a a Un pătuţ De trei drăguţ, Ş’un grăzduţ De trei murguţ». 30 — «Numa io nu mn'i-oi avga NiCi pătuţ De trei drăguţ, Nifij grăzduţ De trei murguţ, 35 Că-j crîzma ’mpăratuluj, Că iţ ia şî taleru, Mesălu şî galbenu, K'icuru şî griţariu». De trei dzîle ’n crîzm’ o ’ntrat, 30 Nouă buţ o deşertat, CruCe de griţari n’o dat. Taie pk'ită păst'e lată Ş’o înbucă ’n gur’ odată. Crîzmăriţă s’o supărat, 35 Poale albg-o sufulcat Cizme roşî-o d'i’ncălţat, La ’mpărat s’o d’alergat, D'i d'eparti ploconin, Şî dg-aprgape ’ngeruk'in: 40 — «împărat' e D'e’năfţate, Nu ştiu spune-ţ’aş o ba, Că tare rău t'i-i supăra». — «Spune-mi tu, Aniţă, 45 Crîzmăriţă, Spune-mi tu ce ai de spus». — «D'i'nălţat'e, D'i’mpărat'e, Poposit, o poposit 50 Tăt la crîzma dumn'i-tale Trei voinici, Ca şî trei cu£i, Pă trei caj ca şî trei murgi. Da cai nu-s ca cai, 33 Fac în gură ca şerk'ii, Bat în pen'e ca corţii». — «Tu Aniţă, Crîzmăriţă, Spune-mi tu făptura lor». 60 ■— «Că numai la Cel mai mare D'in faţă-i ca dumn'ia-ta-re, Cu mustgaţa ca la rac, D'i le noadă după cap; Face nodu cît pumnu, 65 D'e să mn'iră tăt omu; www.dacoromanica.ro 88 TACHE PAPAHAGI Şî la cel mai mizlocîi, Numa făţuca lui, Ca şî spuma lapt'elui; Şî la cel mai mn'ic, 5 Ok'iţîi lui Ca şî două mure CQapt'e, Care-s cgapt'e la răcşare, N'e-agiunse d'i n'i-o leac’ d'i [soare». — «Tu Aniţă, 10 Crîzmăriţă, întgarCe-te d'i’napoi Şî le dă zin cît or poft'i, Şî d'e bani nu pomen'i, Că-i Gruiţa lu Novac, 15 D'e trei ori ţar’ o prădat; Şî numa d'e s’a mîn'iia, Ţîligradu l-a pustîia». Ea s’o ’ntors înapoi, Le-o dat zin cît o poft'it 20 Şî d'e bani n’o pomen'it. Dat-u Dumn'edzău un vînt, Păru Gruii s’o clătit, TurCi ’n Dunărg-o sărit; Da cîţ fură *s Tăţ trecură; Un cîn'e d'e turc bătrîn Nu să tacă Şî să trgacă, Da numai el că ş’o strîgal: 30 — «Că voi mn'ie de mn'i-ţ da Ţîligradu şî ţara, Eu sîngur vi l-oi lega Cu trei sire de mătasă, Cum i mîna lui de grgasă». 35 Şî pă el cîn l-o legat, Şî l-o dus robuţ legat Pîn ocol la împărat. Şî ’mpăratu ş’o strigat: — «Nu-ţ e, Gruie, ruşine, 40 Un vit'eaz frumos ca t'ine, Că zii rob legat la mn'ine ?» Un corbuţ o prins a croncăi. — «H'ei corbule, H'ei croncule, 45 Nici eşti bun tu d'e ’mpuşcat, Nici eşti bun tu d'e mîncat, Că eşti bun tu d'e zburat. Du-te ’n lume, Păstă lume, 30 Und'’i-afla pă Gruia ’n lume». Şî corbuţu ş’o zburat Pînă ’n ocol la ’mpărat, Şî iar o prins a croncăi. Şî Gruiţă ş’o strigat: 55 — «H'ei corbule, H'ei croncule, Văd eu bugăt d'e b'in'e, Că-i mînca carn'e d'i mn'ine, Şî mn'i-i bea sîngele mn'eu, 60 Şî mn'i-i mînca capu mn'eu». — «Gruiţă, numai Gruiţă, Eu n’am zin'it păntru-acea. M’o mînatu taică-tău Să-t îmblu d'e rîndu tău». i « 65 — «Spun'e taicului aşa: Pă ţnîn'i, pă la prîndzu mare Tăt mn'i-i capu de pk'erdzare*. Şî corbuţu ş’o zburat Pînă ’n fereastă la Novac: 70 — «Novace, Numai Novace, Pă Gruiţă l-am aflat Tăt în ocol la ’mpărat, Şî acolo-i rob legat». 75 Şî Novacu s’o gătat ’N haine călugăreşti, Şî ş’o ’mplut un şărpăoaş, L-o împlut d'e gălbănaş, Pă murguţ o ’ncălecat 80 Ş’acolo s’o d’alergat. — «D'i’nălţat'e D'i’mpărat'e, Numai eu am audzît C’ai un robuţ d'e perit, 8s Mn'ie mn'i-i d'e spoved'it. Nu-i slobod a-1 d’omorî Pînă nu l-oi spoved'i». împăratu ş’o strigat: — «Călugăre, călugăre, 9° Nu-i esta Cine gînd'eşti, Că-i Gruiţa lu Novac, D'i trei ori ţar’ o prădat; Şî numai d'e s’a mîn'ia www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 89 Ţîligradu l-a pustîia». Ş’a doua-Q^ră ş’o strigat: — «D'e ţî-i robu d'e p'erit, Mn'ie mn'i-i d'e spoved'it, s Că nu-i slobod a-1 d’omorî Pînă nu l-oi spoved'i». Şi bagă mina ’n şărpăoaş, Scpssă plin d'e gălbănaş, Gălbănaş 10 Şi tăleraş, Şi, ia, sămănară pă gios, Şi, ia, Turcii îs locomoş, Tăt să plecară pă gios. Şi d'e Gruia s’o propk'iat IS Şi şpărgîle le-o tăjLt, Şi Gruiţa ş’o strigat r — «T. icu mn'eu, tăicu Novac, In’, dă-m o cupă d'e apă, Că d'e cînd aifii am intrat 20 Nici apă n’am căpătat». Şi i-o dat o cupă d'e zin Şi o fost sănătate d'e plin. — «Taicu mn'eu, L.icu Novac, Bat'e tu marginile, *s Oi bat'e eu mn'izlo cile». — «Nu mă bizuiesc, Gruie, ţie, Că eşti mîncat d'e robqie. Da, bat'e tu marginile, C’oi bat'e eu mn'izlo^cile». 3° Ş'acasă ei că ş’o plecat Şi mî-sa că ş’o strigat: — «Gruiţă, dragu mamii, Dă ciucurii d'ept cioareci, Şi puşca cu oţelele 3S Pă plugut cu serele, Şi te du tu a ara Cu soru-ta Măricuţa». Ş’o dat ciucurii d'ept cioareci, Puşca cu oţelele 40 Pă pluguţ cu serele. Şi s’o dus el ş’o arat Cu soru-sa Măricuţa ’N de lu Hotimului, Pă co sta Mn'istrimului. 4S Cînd o fo’ crucea mn'i dză-dzî: — «N'i, n'i, n'i, frăt'iuluc, n'i Cum zin Turc’ alăturga, Cîtg-o sut’ alăturea, Cîte -o mn'ie-asămin'ea!» so — «H'ei tu, sorulica mea, In g boi d'e tînzea Şi te fă d'e lăturea Şi eu oi lua plugu d'e grind'ei Şi m’oi învîrti pîntre ej. ss Şi odată m’oi d'i’nvîrti Şi pă tăţ oi omorî». $î ea o luat boi d'e tînzea, S’o făcut d'e lăturea, Şi el o luat plugu d'e grind'ei, 60 Ş’odată s’o d'i’nvîrtit Şi pă tăţ i-o omorît, Şi plugu l-o ’ncobqilat, Şi mî-sa l-o d'i’ntrebat: — «Gruiţă, dragu mamii, 65 Nu ştiu boi i-ai şk'iopat, O pluguţu l-ai stricat, Că tare zip ai noptat». — «H'ei tu, mămuluca mea, Boi nu i-am şk'iopat, 70 Nici plugu nu l-am stricat; Am arat Ş’am sămănat, $î s’o copt ş’am săcerat. Mămulucă, d'e nu credz, 7S In du-te batir şi vedz Că numai, mamă, ţî-i păşi D'i pă st'ic, mamă, pă st'ic, Tăt pă faţă d'i voinic; D'i pă znop, mamă, pă znop, 80 Tăt pă t'it'ie de clop». 1920. Budeştj — Mărija Bîrlea, 40, (de loc din Călineştj). CCCLXI ZIDRA Mere Zidru cu Zidra Pă drumuţ alăturea La ospăţ la sgacră-sa. Numai el o rupt ş’o dzîs: 8s — «H'ei tu, Zidră, Dgamnă mîndră, Tragănă-mu ’n trăgănaş». www.dacoromanica.ro 90 TACHE PAPAHAGI — «H'ei Zidruţ, Domnu mîndruţ, Cum oi prind'e-a trăgăna Munţi s’or cutremura, ’ Izvgarăle s’or tîlbura, Şi la mn'ine ş’or zin'i Păcurarii d'e la munt'e — Păunaş cu pen'e scurt'e; Păcurarii d'e la oi — *° Păunaş cu pen'e moi — Şî d'e la t'in'e m’or lua». — «H'ei tu, Zidră, Dpamnă mîndră, Tragănă-mu ’n trăgănaş, Că pună capu ’n sus n'i-a sta Eu pă t'in'e nu t'e-oi da». Şî ei o prins a trăgăna, Munţi a să clăt'ina, Izvgarăle a să tîlbura, ao Şî la mn'ine ş’o zin'it Păcurarii d'e la oi — Păunaş cu pen'e moi; Păcurarii d'e la munt'e — Păunaş cu pen'e scurt'e. — «H'ei Zidrut, Domnu mîndruţ, Dă-n'e nouă pă Zidra!» — «Eu pă Zidra nu oi da Pună capu ’n sus n'i-a sta!» 3° — «Dă-n'i-o d'e bună voe, Nu-ţ da capu la n'evoe». — «Răbdati-mă voi o leacă » A A Să-m bag mina ’n buzunari, Să scot pană şî hîrt'ie, 35 Să-m scriu o hărt'iulie, Să trimăt la maica mea, La maica mea ’n Olodău, Să ştie d'e ce-oi muri eu». Şî tăt în loc de hîrt'iulie, Da o scos dalbă sabcjie, Ş’odată ş’o măhăit Şî pă tăţ i-o omorît; O măhăit a doua oară Ş’o agiuns şî pă Zidra. 45 El s’o aflat pă bănat Şî ’napoi s’o d'i’nturnat Şî mî-sa l-o d'i’ntrebat: — «H'ei Zidrut, Domnu mîndruţ, 50 Und'e-ai lăsat pă Zidra ?» — «Colo ’n coastă, După coastă, Mare hold’ am săcerat, Şî znopk'ii nu i-am legat; 33 Tăt în loc d'e legători îs a Zidrii ’nSingători. Mămulică, d'e nu credz, Ja du-t'e batîr şî vedz; Mămulică, ţî-i păşî 60 D'i pă st'ic, mamă, pă st'ic, Tăt pă faţă d'i voinic; D'i pă znop, mamă, pă znop, Tăt pă t'it'ie d'e clop». 1920. Budeştj — Aceeaşi. CCCLXII TURCII ŞI SIROLINA ' Şade Sirolină ’n prag 65 Cu siruţ băgat în ac; Nu şt'ii coasă, O descoasă, O dor d'e bad'ea o ’ntoarce; Nu st'ii punge, 70 O despunge, O dor d'e bad'ea o-agiunge. Numa ea o rupt ş’o dzîs: — «H'ei tu, mămulică mea, Eşi, mămucă, pun’ în prag 73 Şî t'e uită ’n gios în ţară, Că nu şt'iu, mamă: nori-s groşi, O zinu Turcii d'in gios? Nu şt'iu: pomn'i-s înfloriţ, O zin Turcii ’nvăluiţ»? 80 — «Siroli’, draga mamii, Nice norii nu îs gros, Ce zin Turcii d'in gios; Nice pomn'i nu-s înfloriţ, Ce zin Turci ’nvăluiţ». 85 — «Pă und'e, mamă, m’aş as- [cund'e ?» — «Bagă-t'e în grăd'inuţă Supt un sir d'e tămîiţă www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 91 Şî ’nvîrsteadză-o cunun'iţă». Şî, ia, Turcii ş’o sosit, în casă ş’o d'i’ntrat: — «Bună dzuă, soacră mare, 5 Gata-i prîndzu, o ba ?» — «Nice prîndzu nu-i gata, Treceţ voi şî hod'in'iţ». — «N’am zin'it a hod'in'i, La Sirolin’ a peţî». 10 — «Tărdzău voi v’aţ nădăit, Că Sirolina ş’o murit. D'e nu-m credeţ cuvîntu Să v’arăt eu mormîntu». Ia cîţ fură ,s Tăţ trecură; Un cîn'e d'e turc bătrîn Nu să tacă Şî să treacă: -— «Blemaţ voj pîn grăd'inuţă 20 Să cjuntăm să ducem flori, Dacă nu ducem nurorj». Floricele ş’o ciuntat, Pă Sirolin’ o aflat, Şî d'e mînă o luat, 25 Şî cu dînsa ş’o plecat. Cîn fo’ locu la un loc, La mn'izlocu codrului, La capătu podului, Numa ea ş’o rupt ş’o dzîs: 30 — «Lasă-mă, Turcuţ, d'e mînă, Să-m sufulc eu sugn'iţa, Că-i luată d'e mama, Tu alta nu mn'i-j lua, Tăt alta ca ş’aiasta». 35 D'e mînă că o lăsat Şî ’n apă s’o d’aruncat Şî d'in graiu ş’o cuvîntat: — «D'ecît noră Turcilor, Mai bine mîncarea peşt'ilor 40 Şî coşuţu racilor». igzo. Budeşti — Aceeaşi. CCCLXIII HORJA PINT'EI Sub cea pădurice verd'e Mit'it'el zare se ved'e. Ateja nu-j zare a zări, Tăt e şătruca Pint'ii. 45 Pintea pîn şatră să primbla Şî d'in grai că-ş cuvînta: — «Care voinic s’ar afla-re Să margă la Baja-Mare După zin şî după sare, 50 După prah d'e cel maj mare, După carn'e d'e y'iţăl, După prah mai mănunţăl?» N'ici unu nu s’o aflat, Numa a Pint'ii fărtat. 35 —«Pinteo, Pinteo, viteaz mare, Dă-mn'i calu dumn'i-tale Să mă duc la Baia-Mare După zin şî după sare, După prah d'e cel maj mare, 60 După carn'e d'e y'iţăl, După prah mai mănunţăl». Pintea calu i l-o dat, El pă cal o ’ncălecat Şî la Baia s’o d’alergat. 63 Asa tare că-s merea, Nice cruţe nu-ş făcea, înapoj nu să uita Să arăt eu cu mîna. Cum în Baie ş’o d'i’ntrat, 70 NumaJ el că s’o tîln'it Cu un cîn'e d'e domn mare: — «Bună dzuă, domnule». — «Sănătos, dragu bad'ii. Tu eşti fărtat de-a Pint'ii? 75 Spune-mi tu moartea Pint'ii, Că eu ţîe ţ’oi plăt'i». — «Moartea Pint'ii nu oi spun'e, D'e mn'i-i da cît în lume». Şî ’n crîzmuţă l-o băgat 80 Şî pă el l-o d'i’mbătat, Ş’apoj iară l-o ’ntrebat: — «Spun'e-mi tu moartea Pint'ii, Că eu ţîe ţ’oi plăt'i». — «Pă Pint'ea treabă ’mpuşcat 8s Cu trei cuie d'in potcoavă, Şî cu trei grăunţe d'e grîu roşu, Şî cu trei d'e mădzărită, Şî ’mpuşcat pă susuQară, www.dacoromanica.ro 92 TACHE PAPAHAGI Şî Pingea treabă să moară», în loc lui ca să-j plăt'ea’, în t'emn'iţă că-1 băga. Numai el că ş’o strigat: s — «Năpost'i-m mina stingă, Că dreapta n’oi cutedza». Mina lui i-o năpust'it Şî el ş’o scris cărticele. Şî Pint'ea cin prîndza *° Atunci cărţile sosia; Şî Pint'ea cin gusta Atunci cărţile pk'ica. Lasă Pint'ea d'e-a prîndzî Ş’o prins el a cet'i. 15 Dac’ o vădzut cum îi scris Mare plîns că l-o d'i’nvins: — «Şt'iut-am c’a si aşa, C’asa tare că-s merea, Nice cruce nu-s făcea, 30 înapoi nu să uita Să-i arăt eu cu mina Cum să-i îmbie trebuca. Şî Pint'ea pă cal o ’ncălecat Şî ’n EL ie s’o d’alergat. 35 Cum în Baie ş’o d'i’ntrat Pă dînsu l-o d'i’mpuşcat, D'i pă cal gios o pk'icat. Numai el că ş’o strigat: — «Voi, voi, voi, fărtaţîi mn'ei, 30 Strîngeţî-vă pîngă mn'ine: Cit în lume veţ trăi Nu vă mei dareţ sfatu Cătă tăt blăstămatu; Că eu sfatu mn'i l-am dat 35 Şî capu mn'i l-am mîncat». 1920. Budeştj — Aceeaşi. CCCLXIV BĂRBATUL IRINEI Peste mări, Peste Dunări, Prins-o socru pe gineri; Că-2 l-o prins 40 în lanţ l-o pus, Domn'ii legea i-o răspuns. — «Lasă-mă, socru, d'e mînă Să-m bag mîna ’n minteuţă Să-m scot albă hîrtiuţă 45 Să-m trimăt l-a mea măicuţă, L-a mea mamă ’n Borozău, Să-m trimată copîrşeu, Copîrşeu şî pînză ne gră — N'i-o fo’ moartea ’nt’o d'e grabă». 50 Cînd sosia solii la poartă, Irina-i cu prîndzu ’n masă. — «Lasă, Iri’, prîndzu pus, Că noi rău h'ir ţ’am adus». Cîn poarta o d'escui t, 55 Capu i l-o rătedzat. Irin’ o prins ş’o zgerat. Tată-său ş’o rupt ş’o dzîs: — «Taci, Iri’, dragu tatii, Că noi altu ţ’om găsî. 60 Mai d'e iţă, mai d'e neam, Nu ca esta-u ardelean». — «Poţ, tătuc’, a mn'i-1 găsî, Că tată la copk'ii n’a si. Stau copk'ii pîngă vatră, 65 Ei nu ştiy cine li-i tată, Fă’ tot dzîc că-i lumea toată». 1920.- Budeşti — Ana Costăn'ine, 37, (de loc din Besereca-Albă). CCCLXV JANCU Pă drumu Feleacului Mărg carăle I ncului. Caru mere ’mp'ed'ecut, 70 Iancu mere supărat; Boi-s cu co^rn'e d'e Seară, Om ca Iancu nu-i în ţră; Boi-s cu coarn'e d'e spumă, Om ca Iancu nu-i în lume; 75 Boi-s cu coarnele verdz, Om ca Iancu nu nui vedz. Zin'e Iancu d'e la munt'e Cu opt mn'ii şî patru sut'e. — «lancule, măiirea ta, 80 Lasă Sîrb'i , nu prăda, Ţ’oi da bani cu feldera Şî aoru cu mn'erţa». www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 93 — «Nu-mi trS’ bani cu feldera, Nici aoru cu mn'erţa, C’aşa vrea Romîncele, Ca şî doamnele 3 Să ţîpe mănuşile, Să îee săcerile, C’aşa fac Romîncele». 1920. Breb — Irina Dunca, 9. CCCLXVI VINDEREA NEVESTEI S’o ibţit şî s’o luat Tăt un fecior d'e găzdac 10 Cu o fată d'e sărac. Cin o fo’ săptămîna Soacră-sa o d'i’ntreba: —«Und'e ţî-i, noră, zestrea?» — «D'int’un sat ai fo’ cu noi, IS Ştiutu-m’ai că n’am boi, Numa ok'ii amîndoi». — «G'eorqiţă, draşu mamii, Nevasta d'e nu 01 da Boi ’n grazd oi sp'int'eca; 20 Nevasta d'e nu oi vind'e, Grazdurile le-oi aprind'e». Numa el că s’o luat, Numa el că s’o ’ntîln'it C’un cîn'e-turbă bătrîn. as Nu să tacă Şî să treacă: «D'e vîndutu-i nevasta ?» — «D'e vîndutu-i săraca». — «Cîtu-i preţu pă dînsa ?» 30 — «Cîtu-i put'ea număra D'e-amu pînă ce-a ’nsăra: Talerii cu metîru, Galb'en'ii cu feld'eru». Comora pă murgu-o pus 35 Şî el acasă s’o dus. — «Ce-ai făcut, mamă, d'e cină ?» — «Laşk'ie ’n dzamă d'e găină». — «K'igni-ţ’ar, mamă, d'e cină, Cum mn'i-i mn'ie la inimă». 40 — «G'eorcjiţă, dragu mamii, Dacă-i aşa şî aşa, Ţîp’ comoara pă fereastă Şî te du după nevastă». Pk'ită albă că mînca, 45 Cu băncuk'ii să giuca; Să giuca cu băncuk'ile, Ca coconi cu surcelile. I920Î Breb — Dok'ie Pop, 13. CCCLXVII ILONCA ŞI TURCUL Colo ’n deal, că după deal, La curtea lui Şendorean, 30 Şendoreasa cea frumoasă H'ireşe cocoană ’ş gată. Cocoana bună era, Curţile le mătura, Goz’ afară îl ţîpa, 55 Pă k'etoare să urca; Vădzu st'eagu strălucin, Turcii după ea zin'in. Ea ’n casă ş’o alergat, Cătă mă-sa s’o rugat: 60 — «Ascunde-mă, mamă, bine, D'e voeşti să siu cu t'ine, Că zin Turcii după mn'ine». — «H'ei tu, siuţa nu.mii, Und'e focu t'e-aş ascund'e?» 63 — «O ’n ladă cu talerii, O ’n ladă cu husoşîi; Că husoşîi au capuri mult'e Şî pă mn'ine m’or ascund'e; Talerii or ţurgălui, 70 Şî pă mn'ine m’or găsi». — «Du-te, sie, ’n grăd'inuţă Şî t'e-ascunde supt o frundză». Turcii la poart’ o pk'icat, Cu pk'icioru ’n pşart’ o dat, 73 Pşarta ’n patru s’o crăpat, Numai ei că ş’o strigat: — «Giupăneasă, sşacră mare, ScQate-n'e pă Ilonca-re; Pă Ilonca d'e nu-i scgatg-o, 80 Ţîţele ţî le-om crepa-re Şî le-om presăra cu sare, Focu rău te-or ustura-re». www.dacoromanica.ro 94 TACHE PAPAHAGI —«Da d'g-und'efocuoi scoate-o ? Că, numa una am avut Ş’o băgat-o popa ’n lut. D'e nu-mi credeţ cuvîntu 5 Hai să v’arăt mormîntu, Că-i în grăd'ină su’ fereastă, Supt o floare albastră». Un cîn'e d'e turc bătrîn, Nu să tacă 10 Şî să treacă: — «A, dragilor mn'ei feciori, Haida să n'e ciuntăm flori, Că ne-om ’nstruţa ’n sărbători La fet'e şî la feciori». 15 în grăd'ină s’o băgat Şî frundzuca o ciuntat, Pă Ilonca o aflat, Şî d'e mînă o luat, Şî ’n cocie-o aruncat. 20 Cîn o fost pă şesurele Cătă Turcu s’o rugat: — «Lasă-mă, Turcuţ, d'e mînă Să-m tomn'esc inelele, Că-m curmă gedit'ile». 25 El d'e mînă n’o lăsat; Ea iar i s’o rugat Pă poduţu Dunării: — «Lasă-mă, Turcuţ, d'e mînă, Să-m tomn'esc eu cununa, 30 C’aiasta mn'i-i zestruca, Zestruca d'e la mama, Şî nu mn'j-a mai da alta». El d'e mînă o lăsat, Ea ’n Dunăre s’g-aruncat, 35 Numa ea că ş’o strigat: — «Fă-t'e, Turcuţ, ce t'i-i face, Că şî eu încă m’oi fa£e, M’oi fa’ tătăişă albă Şî m’oi duce pîn cea iarbă». 40 — «Fă-t'e, mîndră, ce t'i-i face, Că sî eu încă m’oi face, M’oi face un cosaş mare Şî atîta mn'i-oi cosî, Şî pă t'ine t'e-oi găsî». 43 — «Fă-t'e, Turcuţ, ce t'e-i face, M’oi face o ruz’ albastră La domnari pă Cea fereastă». — «Fă-t'e, mîndră, ce t'e-i face, Că şî eu încă m’oi face, 50 Că m’oi face-o slugă mare, M’oi băga la Cei domnari, N’oi cere altă simbrie, Ca ruza să mn'i-o dee mn'ie». 1920. Crăceşti — Măria Horvat, 36, (de loc din Sîrgi). CCCLXVIII SOŢUL PLECAT — «Măi G'eorqe, Guta, Guta, ss Mă-ta vin'eri t'e-o făcut, Sîmbătă t'e-o bot'edzat, Luni la oast'e t'e-o luat Şî n'evasta ţ’o rămas». — «Tăt mă rog, măicuţă, ţîe, 60 Să-m ţîn'eţ nevasta bine, Cu pk'ită şî cu măsline Şî cu sîmbure d'e nucă, D'e la noi să nu să ducă. Tu, nevastă, şî m’aşteaptă 6s Nouă ai şî nouă luni Şî p’atîtea săptămîni; Ş’ei ved'ea că nu mai zin, Cu boi t'-i mărita, Cu locu mi comînda; 70 Ş’ei ved'ea că nu mai zin, T'e dă şî t'e mărită, Dacă m’o luat armată». Nevasta s’o măritat Şî el napoi s’o ’ntumat. 7S Cîn în casă s’o băgat, Mesăle că s’o ’ncrestat. — «Staţ, mesă, nu vă ’ncrestaţ, Că asta-i nevasta mea». — «D'e pă £e ţî o cunoşti?» 80 — «Pă bazmaua d'e mătasă, C’aCeia mn'i-o fost de-acasă; Pă unelu cel d'e-argint, C’acela mn'i-o fo’ d'e sk'imb». 1920. G'esăşti — Pălăguţa Drăguş, 19. CCCLXIX SÎRBUŢ ÎŞI VINDE NEVASTA Frundză verd'e rătungişară, 85 H'ireş Sîrbulu să ’nsoară, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 95 Mîndra nevastă-ş lua-ră; Da nu-i mîndră ca mîndrele, Da-i soră cu soarele, Şî grăia’ cu florile, ■s Mustră-să cu zorile Pîn tăte grăd'inile. D'e dragostea lor cea mare Răsărit-o ruşîţa-le Tăt în boldu patului; 10 Şî ’n pătuţ lîngă păret'e, Un siruţ d'e stînăen verd'e, D'e dragostea lor cea mare; Şî ’n pătuţ la căpătîi, Un măruţ verd'e gutîi. ** Soacră-sa d'e curvă mare Nu să şti d’altă ce fa’-re Să le strîce ibostea-re, Să dusă în sat a cere; N’o cerut pk'ită şî sare, O cerut formăcătoare Să le strîce ibostea-re. Da, de-aceea n’o căpătat, înapoi s’o d'i’nturnat: — «Mâi Sîrbuţ, dragu mamii, Audzît-am, Sîrbuţ, eu Că, este tîrguţ la Braşău Tăt d'e boiu şî d'e vaci, Şî d'e oameni care şî-s dragi. Du-t'e şî tu cu nevasta, 30 Doară-i putea neguţa». S’o tîln'it c’un Turc bătrîn; Nu să tacă Şî să treacă, Sîlă pă cap să nu-i facă: 35 — «Măi Sîrbuţ, mărirea ta, D'e vîndut ţî-i nevasta?» — «D'e vîndut mn'i-i seleaca. Nu o vînd că-i curvă mare, Nu o vînd că-i băutoare: — 40 N'i s’o ciuntat k'elsîgu La vremea cu suşîgu». — «Măi Sîrbuţ, mărirea ta, Cît cei dară pă dînsa? Cît cei, atîta t’oi da». 4S — «Cît îi putea număra D'e-amu şî pîn’ ce-a ’nsăra, Numai io oj cumpăni Odată cu talerii Şî d'e trii ori cu galbănii, 50 D'e cinci ori cu bani mânunt. Ca sî-i paie şî ei mulţ». — «O soţuc, soţuc a mn'eu, Cum t'e ’nduri tu binelui Şî t'e dai străinului? 55 Cum t'e ’nduri tu banilor Şî mă dai străinilor?» 1920. G'esăştj — Părasca Covaij, 70. CCCLXX BODIŢA Frundză verd'e tîrburea, N’avea............[?] pă ea; Trei feciori ş’o fată are, 60 H'ireşe-i şî rîdzătoare, Tăt Bod'iţa o k'ema-re, Pă numele mîn'i-sa-le. La Bod'iţa i-o zin'it H'ireşi şî frumoşi feciori, 65 Io zin'it d'e peţitori, Peţitori d'e noauă ţară, D'e pă apă lucioară. Costant'inu, cel mai mn'ic: — «Dă, mamă, pă Bod'iţa, 7° N’o ţînea nemăritată, De-ar si cît d'e d'epărtată; Că sînt'em noi trei feciori, A Bod'iţî frăţiori: Cîn dor d'e ea t'e-o agiunge 75 Mere-om şî ţî om aduce». Pă Bod'iţa că o dat. Costant'inu, cel mai mn'ic, Numai el că ş’o murit, Numa mă-sa ş’o rămas, 80 Numa tare supărată. Numa mă-sa ş’o luat Tăt în cot'e şî ’n gerunk'e, Blăstămînd pă la mormint'e: — «Costant'ine, Costând ine, 85 Si-u-ai blăstămat d'e mine, D'e mine, d'e Dumn'edzău: Pămîntu nu t'e primască, Lu tu-afară t'e izbească, www.dacoromanica.ro 96 TACHE PAPAHAGI Cioarăle t'e ciocănească; Pămîntu nu t'e primn'ea’, Cioarăle t'e ciocănea’, D'ipce-ai dat pă Bod'iţa». 5 — «Mere-aş, mamă, şî u-aş [cere, Nu poc me’, că n’am put'ere; Mere-aş, mamă, să o cat, Nu poc me’, că-s îngropat». Numai el că ş’o făcut, IO D'in pîndza d'e pă obraz Ş’o făcut căpen'egaş, D'in sălăşăl, Murguşăl, D'in lumn'ina trupului 15 Ş’o făcut frîu murgului. Pă murguţ o ’ncălecat, După soru-s’o plecat; Pă soru-sa o aflat D'in mn'izlocu codrului, ao La curţile dorului. Und'e-i locu la un loc O şădzut şî hodin'it. — «Cătă-mi, hăi sorucă ’n cap, Că d'e cîn nu mn'i-ai cătat as Fata mn'i s’o ’nvestădzît, Păruţu mn'i-o mucedzît». — «In audz, frătiuc, audz Cum cîntă păsăreaua, Că mere-un ziu şî c’u mortu 3° D'e-alăturea celui codru». — «Las’o, cînt'e la focu, Tăt aşa e cînt'ecu». Ei d'acolea s’o luat Şî la mă-sa ş’o plecat. 35 D’acolo dac’ o sosît Numai ea că d'e-o strîgat: — «D'est'id'e, mamă, poarta, Că eu tî-s Bod'ita ta». . « > » — «Da, cu £ine focu-ai zin'it?» 40 — «Cu Costant'in, £el mai mn'ic» — «Du-t'e, fiiuma, la focu, Că Costant'inu, £el mai mn'ic, D'e trii ai e în pămînt; Du-t'e, fiiuma, la focu, 4S C’ai zin'it d'e v’o trii ori Şî mn'i-ai dus v’o trii feciori». — «D'est'id'e, mamă, poarta, Că eu, mâmucă, nu-s ciuma, Fără ţî-s Bod'iţa ta. 50 D'e nu t'e credz cu cuvîntu, Haida, vedzî-m on'elu, Tăt on'elu D'e-ardzînţelu Pă ged'etu mit'it'elu, 55 Cari-i d'e la duma-ta, Tăt pă mînă d'g-a dreapta, Tăt cîn m’ai făcut mn'ireasă Şî m’am dus, mamă, d'e-acasă». Mă-sa pQart’ o d'escuiat, 60 Şî ’n ocol cîn s’o băgat Numai ele s’o cuprins, Ş’atîta s’o sărutat, Ş’atîta s’o sfătuit, Pună ele ce-o murit. 6s Pă mă-sa o d'i’ngropat înt’o sfîntă duminecă înt’im prag d'e beserecă. Pă fată o d'i’ngropat înt’o sfîntă sărbătoare, 70 Tăt în dzua d'e Rusalii, Cîn o fo’ sluzba mai mare. Şî d'in fat’ o răsărit Tăt un sir d'e ruguţ sfînt; Şî d'in mă-sa-o răsărit 7S Tăt un sir d'e măieran. Şî ruguţu că s’o ’nt'ins, Măîeranu l-o cuprins. Mărs-o popa duminecă, S’o băgat în beserecă, 80 Tăt pă ele le-o găsît Şî mortuţă, Ca ziuţă. Numa popa-o cuvîntat: — «Că numa ş’aăeea maică 8s Tăt să sie blăstămată, Care are num’ o fată D'e cătă ea o d'epartă; Tăt să sie blăstămată D'ipce-o d'epărtat o fată». 1920. G'esăştj — Pălăguţa Tupk'iţă, 27. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 97 CCCLXXI ileana frîncului Strîgă, strîgă, Cine strigă? Tăt Ileana Frîncului D'in mn'izlocu tîrgului: — «Care voinic s’ar afla s Pă mine-a mă înşăla!» Numa unu s’o aflat, Tm'erel şî frumuşăl. Numa el o rupt ş’o dzîs: — «D'e nu t'e-oi înşăla eu, *° Nu m’agiut'e Dumn'edzău, Că am hain'e la sabăy, Să n’agiung să le port eu». Numa el ş’o rupt ş’o dzîs: — «Nu ştiu, soră, ce să fac 15 Că m’am dat în rămăşag Cu o fată d'e ’mpărat». — «Fă-t'e, frăt'juluc tu, bin'e, Ţîpă portu bărbăt'esc Şî t'e ’mbracă femeiesc, M Şî t'e du la fereastă». — «Năpost'i-mă, soră, ’n casă». — «Ba io nu t'e-oi năpost'i, Că m’am dat în rămăşag Cu un fecior d'e ’mpărat». as Iară strîg’ a doua gară: — «Năpost'i-mă, soră, ’n casă, N'evastă-s d'e la Banat, Fugită-s d'e la bărbat, Că m’o bătut bărbatu 30 în mn'izlocu tîrgului Cu latu băltagului, N’o fo’ mn'ilă n'imărui, Dac’ o şt'iut că-s a lui», în casă l-o năpust'it. 35 Numa el ş’o rupt ş’o dzîs: — «Und'e, soră, m’aş culca ?» — «Ţ’oi aştem'e, soră, ’n vatră». — «Acolo nu m’oi culca, Că bărbaţî-s dohanîş, S’or pleca a lua foc Şî m’or omorî d'e loc». — «Doară t'i-i culca pă laiţă». — «Pă laiţă nu m’oi culca, Că laiţa-i a galelor, 45 Şede coşu bgalelor. Da mă lasă ’n pat cu t'ine, Că m’oi hod'in'i mai bin'e». Cîn o fo’ în dzori d'e dzuă, Fost-o curvă ş’o vădfiă; 50 D'imineaţa s’o sculat Şî pă obraz s’o spălat, Tăt o plîns ş’o blăstămat: — «Cît îi lungu pă sub sgare Nici o fată nu să gigare ss Că nu o putea ’nşăia-re; Şî eu una m’am gmrat, Jată-mă-s că m’o ’nşălat Tăt un fecior d'e ’mpărat». 1920. Ciuleşti—Igana Pop, 30. CCCLXXII MINDRA ŞI PRIBEAGUL Supt creanga d'e păducel 60 Şede mîndru pribegel Cu cuzma neagră d'e mn'el. Mărg mîndrucăle la el Cu cupa plină d'e zin, Cu pîn'e d'e grîu în sîn. 65 — «Să trăeşti, mîndruţ pribag!» —«Mulţămn'im, mîndmca mga, Mulţămn'im, că eu n’oi bea Pînă tu d'e mn'i-ai aduce Mure negre, ’n postu mare, 70 Urdă dulce la Rusalii, Sloi d'e giaţă ’n mn'iadză-vară». — «H'ei tu, mîndruluţule, D'e t'e ’ntrema tu, o ba, D'e-a£ele nu ţ’oi mai da, 75 C’amu-i tîrg la Sînt-Ili Şî nu-i qiaţă n'icări». — «H'ei tu, mîndrulica mga, Tulă eştj, Bolundă eşti, 80 Ori dga’ nu t'e nădăeşti ? Mure n'egre ţî-s ok'ii — T7e t'emi că nu t'g-oi ibqi; Urdă dulce ţî-i gura, Sloj d'e giaţă in'ima — 8s Ţî-i frică că t'e-oj lăsa; D'e de t'e t'emi nu-i scăpa». 1920. Ciuleşti — Mana BaSinsk'i, 40. www.dacoromanica.ro 98 TACHE PAPAHAGI CCCLXXIII NEVASTA ŢÎGANULUJ Celuit, o celuit, Tăt un fecior d'e Ţigan Pă o fată d'e Arman. O celuit pă fereastă 5 Ca să nu să năclăiască. — «Blemj, mîndrucă, blemj cu [min'e, Numa eu, mîndro, t'e-oi duce La curţi mîndre, văruit'e, La cocii cu cai tomn'ite». 10 Und'e-i locu la un loc, în locuţ d'e curţ domn'eşti Fost-o corturi ţîgăn'eşti; în loc d'e curţ văruit'e, Fost-o corturi d'e’nvălit'e. ,5 Numa ea ş’o cuvîntat: — «Ia, ciuma că m’a mînca». — «H'ej tu, mîndrulica mea, N'ici aceea nu-i ciuma, Ce anume soacră-ta». 20 Acolo dac’ o sosit, în mînuca d'e-a stingă Da j-o dat cu şercuţa; Şi ’n mînuca d'e-a dreapta Da i-o dat bot'icuţa 25 Şi i-o arătat uliţa: — D'e n’a mere n’a mînca. Numa ea că s’o luat Cu ok'iţî lăcrămînd, D'in guriţă blăstămînd; 30 S’o uitat în sus pă ceri, Vădzut două rîndun'ele: — «Da voj, două rândun'ele, D'e-aţ trecut pă la Bracşău N’aţ vădzut pă tată mn'eu ?» 33 — «Pă tată-tău l-am vădzut La cocîe ţîgăn'ească Murgu să şî-1 potcozească, Să puie potcoave lat'e Şî pă t'in'e să t'e cat'e». 40 — «N’aţ vădzut pă mămuca?» — «Pă mă-ta că 9-am vădzut Cu cosiţa d'esplet'in, După t'in'e bănuin». — «Tu, puiuţ d'e rîndun'ea, *s Doară eşti d'in ţara mea ?» — «Da eu nu-s d'in tara ta, Ce-s d'in casă d'e la mă-ta». — «D'i’ntparce-t'e înapoi, Tăt îi spun'e tătucii 50 N'ici puie potcoave lat'e, N'ici pă min'e nu mă cat'e; A mele hain'e d'e fet'ie N'ici le ppart'e, n'ici le ţîe, Fă’ le ’ncarce pă trii cară ss Să le ducă ’ntre hotară î le-aprindă tăt cu pară, ă iasă fumu pă ţară, Să să ’nveţe tăt omu Să nu-ş dee pruncuţu 60 După tăt blăstămatu, Cum m’o dat mama pă min'e După tăt rău d'e cîn'e; Numa sugna cea roşîe Să mn'i o trimată mn'ie: 6s în lătuţu d'in naint'e Mn'i-oi purta cîrmoazăle, Tocma ca Ţîgăncîle». 1920. Ciuleşti— Aceeaşi. CCCLXXIV NEVASTA FUGITĂ Strigă Toma la fereastă: — «Acasă eşti, tu, n'evastă?» 7° — «Acasă şî şăd pă vatră; Am zin'it d'e la spovadă». — «Eşi, n'evastă, pîn’ afară Şî n'i-arată drum d'e ţară». — «Afară nu-m pocj[ eşî, ’5 Pruncu ’n cjupă ’m ţîpot'ea’, Focu ’n vatră ’m bobot'ea’, Bărbatu mn'i-i mort d'e bat, Cu puşca plină la cap, Cu pk'iştoale 80 La pk'icio2re; Numa el d'e n'g-a sîmţî P’amîndoi n'g-a omorî». — «Eşi, n'evastă, pînă ’n prag, Nu t'e t'eme d'e celşag, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 99 Eu-s drăguţu tău cel drag». Ea afară ş’o eşît Şî cu Toma ş’o fugit. Und'e-i locu la un loc: 5 —«Stăi, mîndru, să n'e ’ntrebăm: Tu sluzn'ică m’aj băgat, O n'evastă m’aj luat, O mn'int'ea mn'i-o ai cătat?» — «H'ei tu, mîndrulica mea, 10 N'evastă nu t'e-am luat, Sluzn'ică nu t'e-am băgat, Că mn'int'ea tî o-am cătat, Să văd ce mint'jucă ai — Ca pruncu d'e şapt'e ai». 15 Ea napoi ş’o d'i’nturnat, La pruncuţ şî la bărbat, Şî la uş’ o ascultat. — «Liu, liu, liu, puiu tatii, Ţîţă starpă,-adapă-mn'i-t'e, 20 Şî cu ciupa friptu-mn'i-t'e». — «H'ei tu> n'en'iulucu mn'eu, Mama ’n casă ş’ar zin'i, Să t'eme că-i omorî». — «Lju, liu, liu, puiu tatii, 2S Mă-ta ’n casă d'e-ar zin'i Pă t'in'e t'e-ar ciupăi, Eu bin'e m’aş hod'in'i». Cînd în casă ş’o d'i’ntrat, Său şî răşînă-o ’nfocat 30 Şî pă ea o pk'icurat. Numa ea s’o cuvîntat: A | — «Sie ’n lume blăstămat Care ş’a lăsa bărbat, Esă-afară la bărbat; 3S Sie ’n lume-afurisit Cin'e ’ş lasă pruncuţ mn'ic, Es’ afară la voin'ic». Bărbatu ş’o cuvîntat: — «Dragă n'evăstuca mea, 40 Nu t'e ustură răşina, Da t'e ustur’ a ta zină». 1920. Ciuleşti — Aceeaşi. CCCLXXV BQALA MlNDREI Mă luai pă lîngă rîu Cu săCeruica d'e-a brîu, Mă plecaj şî săcerai 4S Şî găsîi un s3r ^ e rai, Şî ’n patru îl desk'icai, Şî cu două mă struţai, Şî cu două ’m k'elincai: — Tăt boarii d'e la boi, 50 Păcurarii d'e la oj Atîta m’o drăgost'it, Pînă sparele-o sfinţit; Ş’atîta m’o sărutat, Pînă luna-o scăpătat. ss Eu acasă mn'i-am plecat, Mămuca m’o întrebat: — «Gătat-ai, sie, holda ?» — «Eu holda nu am gătat, Că pă min'e m’o luat 60 Durerea d'e in'imn'e D'e cîn am fo’ mit'it'ea». — «Du-te, sie, şî t'e culcă în pătuţu tată-tău». — «Eu, mamă, nu m’oi culca, 6s Patu-i aşternut cu flori, M’or lua grele durori». — «Du-te, sie, şî t'e culcă în vîrvuţu munt'elui, Supt umbra molitvului, Pă braţele mîndrului». » A ■— «Hăi tu, mămulica mea, Iarte-ţ Domnu păcatu, C’acela mn'i-i lecutu». A I 1920. Vad — Tudosîe Telept'gan, 20. CCCLXXVI TÎLHĂRELUL PRINS — Cin'e trece pîngă sat ? 73 — Trece-un car înformăcat. — Da ’n car cin'e e culcat ? — Duce p’un robuţ legat. Da ’napoia carului Mere mama robului, 80 D'e suspk'in Abgia grăin, D'e lacrămi abţia vădzîn. — Mînaţ boi lin'işor, Că duceţ p’a mn'eu fecior. *s — Ba, ba, ba, măicuţă, ba, www.dacoromanica.ro IOO TACHE PAPAHAGI Las’ să mîje boi tare, Că nu duc pă cel domn mare, Ce duc un robuţ legat, El o fo’ hoţ blăstămat s D'e majcă-sa învăţat. — Cîn am fost eu mit'it'el Nu mă ’nvăţaj plugărel, Ce mă ’nvăţaj tîlhărel. Cîn eram d'e-o dzî, d'e două, 10 Furam pui şî furam ouă; Cîn eram d'e-o săptămînă Furam ceapă d'in grăd'ină Şî curek'j d'e la vecină; Cîn eram numa d'g-un an 13 Avgam k'ipă şî dohan; Cîn eram d'e-un an, d'e doj Ştiam bin'e-a fura boi; Und'e vedeam şase boi Nu rămînea numa doi; ao Und'e vedeam două vaci Rămînea pruncii săracii; Cîn eram d'e dojsprădzăce Mă ’nvâţam Dunărea-a trece Tăt cu cai cu dojsprădzăCe. 23 Furam calu Turcului D'in funduţu grazduluj; Turcu mă căta pă vale, Eu eram pă deal călare; Turcu mă căta pă luncă, 30 Eu eram cu el d'e fugă. Eu ştiu caii cîn să fură, Cîn îi Ceaţă şî n'egiiră; Eu ştiu caii cîn s’or vind'e, Cîn îi n'egură şî n'inge. 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXVII TÎRGUL DIN BRĂILAT 3S Astădz luni şî mîn'e-j marţ, Şî-j tîrgu la Brăilat, Mînă boj şî mînă vacj. Cin'e n’are Ce mîna, Tăt îş mînă mujerga. 40 Numa ga aşa o dzîs: — «H'ej tu, mîndruluţule, Tăt mă mînă cu zqiCju, Să să mn'ire tăt omu, Să nu-ş dee pruncuţu, 43 Cum m’o dat mama pă min'e, Măi, urît'e, după t'in'e». Cînd în tîrgu ş’o sosît, D'inaint'e lg-o eşît Tăt un cîn'e d'e Turcei: s° — D'e vîndut îi mujerga ? — D'e vîndut îi seleaca. — Da cu cît preţu îj da ? — ŞSpt'e cară D'e odgară, 53 ŞSpt'e buţ D'e ban'j morunţ, Să nu-ţ paje că-m dai mulţ. Ia Turcu, ca cel bănos, ŞSpt'e cară da j-o ’ntors 60 Şî ban'ii j-o pus tăţ gios. Turcu dacă o luat, Tăt o prins ş’o întrebat: — «Haida, mîndră, să ved'em Care d'in cin'e sînt'em». 63 Numa ga o dzîs aşa: — «H'ei tu, mîndnoru mn'eu, Tu eşti crucea tăleriţă, Eu-s crucga gălben'iţă». Ia Turcu aşa dzîcga: 70 — «H'ej tu, mîndrulica mga, Dacă-j aşa şî aşa, Taleru Cu galbenu Frat'e-j unu cu altu. 73 Du-t'e, soră, la bărbat Şî trăja’ cu Ce ţ’am dat. Dacă s’a trăja’ cela, Zină că jară ţ’oj da». 1920. Vad—Igana Codrga (Fundţaaa) 40, (originară din Berbeşti). CCCLXXVIII RAIUL ŞI IADUL Numa eu că m’am sculat, 80 M’am lăut, m’am k'eptănat Şî la raj m’am d’alergat: Raju-j mn'icu şî înk'is, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI IOI Nu putuj întră în dîns. Ey d'e-acolo m’am luat Tăt scîrgit şî supărat, M’am luat pînă la iad: s Iadu-i mare şî-i d'esk'is, Cîn sosîj întraj în dîns. Ce-am vădzut m’am spomîntat : Trii draci cu corbafii d'e foc, Mîndru mn'ey nu-ş află loc. 10 Elu ’z rups’ aşa mn'i dzîsă: — «Haida, mîndră, lîngă min'e, C’aiesta-i şî păntru tin'e». Numa eu am dzîs asa: A * — «Taci, mîndruc, şî suferea’, 15 Ţîe ţ’o plăcut aşa; Tu-ai tusît A A j Şî eu am eşît, Noi d'e rai n'e-am mîntuit». Mai încolo m’am luat 30 Şî pîn iad m’am preumblat. Ce-am vădzut m’am spomîntat: Văd şîreagu curvelor; D’aşa lei le ţînea, Aşa dracii le bătea, 35 Numa mîndra mea dzîcea: —«Haida, mîndruţ, lîngă min'e, C’aiesta-i şî păntru tin'e». — «Minţ, minţ, minţ, curvă d'e [cîn'e! D'e m’am dus cînva la t'in'e, 30 N’am mărs să nu sie n'ime; D'e m’am dus cumva v’odată, Nu m’am dus fără d'e plată». Numa eu că m’am luat, Şî pîn iad m’am preumblat, 35 Mai pă ici, mai pă colea, Numa să văd ce-oj vedea. Numa eu că m’am uitat, Văd u omu spîndzurat. Numa ey l-am întrebat, 40 Că d'ipfie l-o spîndzurat. — «Pă min'e m’o spîndzurat, Mn'J-am lăsat femeia ’n pat Şî m’am dus la alta ’n sat, D'ipt’acga m’o spîndzurat». 1920. Vad— Aceeaşi. CCCLXXIX HORIA JANCULUI 45 Sus la munt'e ninge, plouă, Gps la ţară pk'ică rouă. Pă cununa d'ealului Mere murgu Iancului, Tăt froin 50 Şî rînk'ezîn, D'in potcoave foc mîin. Iâncu ’z rups’ ş’aşa mn'i dzîse: — «Ţu, ţu, ţu, murguţ, mai tare, Să sosîm în sat cu syare; 53 Ţu, ţu, ţu, murguţu mn'ey, Că doară ţîe ţî-i grey Ori d'e oasă Păcătoasă, Ori d'e arme ruginoasă?» 60 — «N'ice mn'ie nu mi-i grey, N'ici d'e arme ruginQasă, N'ici d'e oasă A A Păcătyasă; Fără da mn'ie mi-i zele: 65 Ştii, lancule, und'e-J mere?» — «Colo ’n gios, pă munte- [n'ească». — «Da t'e duci după n'evastă ?» Numa el aşa o dzîs: — «Cînd acolo şî-i sosî, 70 Nu lega murgu d'e gard, Nu me’ ’n casă n'ek'emat, Nu bea pahar n'e’nt'inat, Că curvele muncencele Pyartă otrava la brîu, 75 Otrăzesc omu d'e ziu». Numai el că s’o luat D’alunguţu cu drumu, D’alăturga cu codru. Numa el aşa o dzîs: 80 — «Rămas bun, măicuţa mea, Că nu ştiy noi mai n'e-om vedea; Că numa ey, mapă, mă duc Und'e nu~i fă’ st'ic d'e grîu, încă sînge pînă ’n brîu. 85 D'in ce orăşel îs ey, N'ice lumn'ină d'e său, N'iăi omuţ d'in sa tu mn'ey. www.dacoromanica.ro 102 TACHE PAPAHAGI H'ei tu, mămulica mea, Oare cînva d'e-i vedea Şî ţ’a spun'e că-i pribag, K'eamă-1 şî-i dă d'e mîncat, s Că eu d'int’a mea pruncie Tăt în codru mi-o plăcut. Mare eu m’am apucat, La cătan'e m’o luat Ş’o fo’ musai d'e plecat. IO Şi, rămîn'eţ cu tăţ în pace, Că mă duc, că n’am ce face. Cin acolo s’oi sosi, Cînd oi si în cătun'ie, Frumoasă cart'e oi scrie, *s Cu margin'i d'e busîioc, La mn'izloc Pară d'e foc; Cin'e-a rumpe pecet'ea, Rumpă-i-să in'ima. *° Cîn mare m’am apucat, H'ireşe mîndr’ am aflat, D'ipt’aceea o-am ibgit, Că ’n pădure-o lăcuit». Numa el că ş’o plecat, 15 Mîndra lui i s’o n'ecat. Tăt o cerut săbăşag, D'i’napoi o d'i’nturnat. Cînd întră în orăşel, Să ’ntîln'ea c’un voin'icel. 30 Numa el dzîcea aşa: — «Bună dzuă, voin'icel, Ce h'ir i în orăşel ?» — «H'iriu-i bun, da nu prea tare, Ţi s’o n'ecat drăguţa». 33 — «Hai, voin'ice, şî-m arată Und'e-i mîndra mea n'ecată». S’o dus şî i-o arătat, Da şî el s’o aruncat Şî pă dînsa o aflat. 4° D’atîţa popk'i o cet'it, Pînă tău s’o stîrk'it, Şî pă ei că i-o aflat Supt o dalbă rădăcină, Să ţînga-amîndoi d'e mînă. « Tăt tată-su l-o luat Şî pă el că l-o ’ngropat înt’o sfîntă duminecă Lîngă cel prag d'e beserecă. Pă drăguţă o luat 50 Şî numai o d’îngropat D'int’un fun’ d'e t'emet'eu, Und'e-i locuţu mai rău. Tăt d'in el o răsărit Numa un ruguşăl sfînt, ss Şî d'in ea o răsărit Tăt o ruzn'icică sfîntă. Atîta rugu s’o ’nt'ins, Pă ruzn'icea o cuprins. Mumă-sa aşa o dzîs: 60 — «Cin'g-a fa’ ce-am făcut eu, Da să-i bată Dumn'edzău; Că, cin'e strică iboţ dulci Cară-i corgii cam'ea ’n ciungi, Cigantele pă su’ butucj». 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXX Cei trei păcurărei 65 Mărgu-ş, mămulică, mărg, Mărgu-ş trii păcurărei Pă cărare, pă muncei, Cu oile după ei. Numa unu-aşa dzîcea: 70 — «Staţ, fraţilor, să ved'em Care d'in cin'e sînt'em». Cei mai mari îs veri primari; Cel mai mn'ic, 7S Străin voin'ic. Numa el o dzîs aşa: — «H'ei tu, frăţiorii mn'ei, Numa eu că ş’oi muri, Pă min'e mi-ţ îngropa 80 Dîn vîrvuţu munt'elui, D'e-a umbruţa bradului; D'in locuţ d'e copîrşăy Pun'eţ scoarţă d'e durdzău, Şî d'in locuţ d'e sălaş 8î Pun'eţ scoarţă d'e bohaş; Şî d'e-a mîna d'e-a dreapta Tăt îm pun'eţ trîmbgita, La cap pun'eţ găleata; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 103 Şl d'e-a mina d'e-a stîngu Tăt îm pun'eţ flueru, Că cm vîntu ş’a sufla, Trîmbqita a trîmbqita, s Flueru a fluera, Găleata a susk'ina Că nu mulgeţ în dînsa». 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXI HORIA MÎNDRULUI — Hăi n'evastă, mîndru nume, Haida să merem în lume! 10 Numa eu ţ’oi cumpăra Cizme roşii d'in Braşău Tocma pă pk'icioru tău, Şî sugn'iţă ca la Doamn'e. — H'ei tu, mîndrioru mn'eu, ,s Eu cu t'in'e da aş mere — Tu, mîndrule, ai muiere; Muierea d'e n'e-a sîmtî * A A 1 P amîndoi n'e-a omorî. — Mîndră, n’ai frică n'emn'ic, 20 Noi, mîndrucă, ş’om pleca, Ş’om pleca colea, toamna Cînd îi mai mn'ică dzua. Dzua-i mn'ică, Frundza pk'ică, as Noapt'ea-i mare, Pk'ică tare Şî n'e-a astupa urma. Audz, mîndră, popa toacă, Eş afară şî t'e roagă. 30 — T'e ro«gă, bad'e, şî tu, Doamn'e, a muri urîtu. — D'e mn'i-a muri urîta, Ura mea sî ura ta, Noi, mîndrucă, n'e-om lua. 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXII HORJA N'EVESTE'I 35 Strigă mîndru la fereastă: — «Di'n casă eşti, hăi n'evastă!» — «Di'n casă şî şăd pă vatră, C’amu zin d'e la spovadă. Verd'e popa m’o giurat 40 Să nu-m ţîn drăguţ în sat». — «Mint'e popa ca un cîn'e, Că şî el drăguţă ’ş ţîn'e». Numa el aşa o dzîs: — «Haida, mîndrucă, cu min'e, 45 C’om trăi ales d'e bin'e». — «Eu, mîndrule, nu mă duc, Las bărbatu şî un prunc». Mîndru ei iară gi£ea: — «Haida, mîndrucă, cu min'e, s° N'e-om duce ’n ţară d'epart'e; Tu mn'i-i si soră, eu frat'e. Nu-i h'ia lumea să ştie Că mn'i eşti drăguţă mn'ie*. Numai ei că s’o luat S3 D’alunguţu cu drumu, D'alăturea cu codru. Cîn fu locu la un loc, La mn'izlocu codrului, La capătu podului, 60 Numa el aşa o dzîs: — «Du-t'e, mîndrucă, napoi, Nu lăsa d'iptr’unu doi, Că muiere nu t'e-am luat, Fă’ mint'ea ţî o-am cătat. 65 Ca aceea mint'e ai, Ca pruncu d'e şSpt'e ai». Numa ea cîn sosîia Pruncu ei o sîmţîia, Cu tată-său grăiia: 70 — «H'ei tu, tătulucule, D’apoi d’ar zin'i mama, Tătucă, cu ea ce-ai fa’ ? Frige-u-ai, o serbe-u-ai, Ori cu-aiasta ierta-u-ai?» 75 Tată-său aşa gicea: — «H'ei lule, puiu tatii, Numa mă-ta d'e-ar zin'i, Eu n'emn'ică nu i-aş fa’, Ce cu-aiasta u-aş ierta, 80 Numa alta d'e n’ar fa’». D’atunci mă-sa ’n cas’ o ’ntrat Şî el o sărit d'in pat, I-Q-aprins stanu d'e la pQală Cu cătrană şî cu zmpală, www.dacoromanica.ro 104 TACHE PAPAHAGI Ca cum e mai iut'’ să mgară. Cînd era la mn'iadză-ngapt'e O băt'ea sudori d'e moart'e; Cînd era la cîntătorj 5 Ars-o pînă susuori. Numa ea aşa gicea: — «Cui a si mn'ilă şî zSle, Tgarn'e apă şî mă spgle, C’amu ard ţîţele măle». *° D’atuncga pruncu strîga: — «Potoli, tată, pă mama, C’amu i-ard'e tîtuca, Ce focu mn'i-o oi mînca?» — «Las’ să Q-ardă săraca> 15 Altă mamă t’oi lua». I A Da pruncu iară strîga: — «Ţî-i lua muiere ţîe, Nu mn'i-i lua mamă mn'ie; Ţîe muere ţ’a si 20 Şî pă t'in'e t'e-a gînd'i; Tăt t'e-a la Şî t'e-a sk'imba, D'e mîncare nu mn'i-a da. Da potoli, tată, pă mama, 25 M’oj duce cu ea pă lume Ş’om trăi amîndoi anume. Da nu-i lipsă d'e mama, Da ia-ţ muiere alta, Numa eu cîtu-s d'e mn'ie, 30 Numa eu c’am audzît: ,,D'g-ar si tata cît d'e bun Tăt îş lasă pruncii ’n drum; Mama d'g-ar si cît d'e ra, Strînge-ş pruncii pîngă ga“». 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXIII MÎNDRUL LECUIT 35 Pă cel cîmp cu simin'ic Dzage mîndru d'e murit. Mîndra lui l-o lecuit, Tăt j-o mutat perina, N'i la cap, n'i la pk'icigare, 40 Dgară s’a put'ea ’ntrăma-re. Numa ea o dzîs aşa: — «H'ei tu, mîndrioru mn'eu, Muri-i o scula-t'i-i? Dpa’ pă min'e lua-mi-i?» 4S — «H'ei tu, mîndrulica mea, Pleacă-t' e şî mă sărută Şî t'e du şî t'e mărită, Nu şedea h'ik'etuită». S’o plecat, l-o sărutat, 50 S’o dus şî s’o măritat; D'e la ei a treia casă, Acolo-i mîndra n'evastă. Dacă ea s’o măritat Mîndru ei i s’o ’ntrămat, ss Numa el că ş’o făcut D'in lemnuş Numa arcuş, D'in lemn verd'e ceterele, Tăt o prins a tra’ cu ele. 60 Mumă-sa îl d’întrăba: — «H'ei tu, puiuţu mamii, Ce tragen'i aşa cu zele? Plîng pk'etrile pă vâlcele, Pasările ’n cuiburele». 6s Numa el aşa o dzîs: — «H'ei tu, mămulica mea, Tadi, mamă, nu mă ’ntrăba, Nu ştiu, spun'e-ţ’oi o ba. Cum focu n’oi trăgăna ? 70 Mn'i s’o măritat mîndra! Batăr s’ar si măritat D'e la noi a triia sat, N’aş si aşa supărat; Da aşa s’o măritat 73 D'e la noi a triia casă: Es afară, vădu-o, Mărg în cas’, audu-o....» 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXIV MlNDRA PRIBgAGULUJ Sub cel corc d'e păducel Şed'e-un h'ireş pribegel 80 Cu cuzma ergaţă d'e mn'iel. Numa el aşa gîcga, Că s’a duce und'g-a vrea. Dară mîndra lui gicea: — «Du-mă, mîndruc, şî pă min'e www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI IOS Und'e t'e duci tu, pă t'in'e». — «H'ei tu, mîndrulica mea, Cum focuţu să t'e duc? Numa eu und'e mă duc 5 Nu-j fă’ prund şî pk'eatră sacă, Cum îi trăi tu, seleacă? Numa eu, mîndră, und'e mă duc Nu-i fă’ prund şî apă lină, Cum îi trăi tu, străină ?» 10 —«Du-mă, mîndruc, şî pă min'e, C’oj trăi şî eu ca t'in'e». — «H'ei tu, mîndrulica mga, Eu, mîndrucă, nu t'e duc, D’agod'i-mă, mîndr’, aici, ,s Că, numa eu, mîndră, mă duc Numa tîe să-t aduc Poft'ilat D'e Cel mai lat, Cu cinCdzăci rufu luat, 20 Ş’o părek'e d'e cjurcej Cu cinCdzăci şî opt d'e lei, Şî un scul d'e mătasă albă, Să-ţ coşi o sugn'iţă dragă». D’atîta l-o agod'it, 25 Faţa ej s’o vest'edzît Şî păru j-o cărunţit, Tălk'ile j-o putrezit, Ok'ij j-o păienăen'it. Numa ea că ş’o vădzut 30 D’un pujuţ d'e rîndunea, Tăt o prins şî l-o ’ntrebat, Und'e focu ş’o d’îmblat. — «La tîrguţ, la Marmadzău». — «N’aj vădzut pă mîndru [mn'eu ?» 35 — «L-am vădzut ca vaj d'e el, Cu trij mîndre lîngă el; Una patu j-aştem'ea, Alta pă braţ îl ţîn'ea, Alta zin îi aducea. 40 Numa el ţ’o poronCît Pă un st'icuţ d'e săcară Să t'e duCj, că el să ’nsgară». El jară mn'j-o poroncît Tăt pă o crangă d'e prun 4S Să mă duc să mn'i-1 cunun. Eu napoj am poroncît Pă o crănguţă d'e sk'in: —«D'in drăguţ nu-m treabă sin*. Mămuca aşa o dzîs, 50 Să mă duc să mn'i-1 cunun, Că pîn’ amu mn'j-o fo’ drăguţ Şî d'e-amu mn'j-a si sinuţ, Şî tăt a si a mn'eu omuţ. Da m’am dus şî l-am cununat, 55 C’un păharj j-am înk'inat: Să trăeştj, sinuţ drăguţ! Pîn’ amu mn'j-aj fo’ drăguţ, Şî d'e-amu mn'i-i si sinuţ, Tăt a mn'eu îi si omuţ” 60 Pă cîn s’a plin'i luna, P’atuncj a muri şina, Cu sinu m’oj cununa. Pă cîn s’a pUn'i anu Cununa-m’oi cu sinu. 6s M’am dus şî l-am cununat, D'i’napoj am înturnat, Numa eu j-am poronCît Tăt să-j dee Dumn'edzău O căruţă colduşascâ 70 Pă uliţă armenească, Cin'e-a vrea să-l mn'ilujască. Că şî eu 1-oj mn'ilui Cu ce nu mi-a trebui, C’o coază d'e pk'ită arsă, 75 |a, d'e noyă ai rămasă. N'icj aceea nu oi da Pînă nu 1-oj întreba: „Fostu-j-am dragă cînva?” 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXV SORA ŞI VOINICUL Pă est d'eal şî pă cea luncă 80 Mere-un vojn'ic cu o pruncă. Voin'icu mere călare Şî vojn'ica pă cărare, Culegîndu-ş cît'e-o flgare. Numa ea d'in graj grăja: 85 — «Haj, vojn'ice, şî mă ja Pînă-s pruncă t'in'erea*. — «Eu, mîndră, nu t'g-oj lua Pînă tu nu-j otrăzi www.dacoromanica.ro io6 TACHE PAPAHAGI Pă frat'e-tăy cel mai mare, Ce-i st'egari mîndrului soare». — «H'ei tu, mîndrioru mn'ey, D'e mi-i lua, d'e nu ba, 5 Ey aceia nu oi fa’; N'ide ştiu £e-i otrava, N'ice ştiu cum i o da». — «Ey, mîndră, că t'e-oi mina Und'e cură otrava, 10 La Comu Gutîiului Pă dga verd'e ţălin'ioară, La dea răde fîntîn'ioară, Und'e bga balauru, Şî d'in gură 15 Zin îi cură, D'in coadă verin pk'icură. Numai tu că, dzăy, t'e ia, Cu păharu-1 sprizon'ia’; Cînd în casă şî-i întră 20 Frat'e-tăy îi înk'ina». — «Să trăesti, frătiucu mn'eu, Că-i zm d'e la Marmadzău. D'e cîn mama n'g-o făcut, Pă un scaun n’am şădzut, 25 D'int’un păhar n’am băut». Numa el aşa gicga: — «Mulţămn'im, soruca mea, Că-i otravă d'e cea rea; Mulţămn'im ca cum aş bga, 30 Să crepe in'ima mga». ţa atîta l-o rugat, D'in păhar că ş’o gătat, In'ima ’n el o crăpat. Mîndru ei nu o luat. 3S Numai ga o dzîs aşa: — «Hai, mîndrule, şî mă ia, C’ai dzîs ş’am făcut aşa». — «Ey, mîndră, nu t'g-oi lua, Că tu dacă t'i-i mîn'ia 40 Şî cu min'e-i facg-aşa». Numa ga o dzîs aşa: — «D'e l-ar bat'e Dumn'edzăy Cin'g-a fa’ cg-am făcut ey, Să-ş omoară frăt'iucu 45 Tocma păntru drăguţul Ey una l-am omorît, Mn'i-am făcut mare păcat: Frat'e-mn'eu l-am îngropat Şî mîndru mn'ey nu m’o lyat». 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXVI HORJA LU GRUIA 50 Pă cîmpuţu ’mpk'irilat Bga Gruia şî cu Novac La crîzmuţa dea d'e brad. Numa Novac tăt glcga: — «H'ei, Gruie, dragu tatii, 55 Ce staj, Gruie, supărat, Cu clopu pă ok'i lăsat? Doa’ ţî-i gîndu d'e ’nsurat, O ţî-i dor d'e Ţîligrad». — «H'ei tu, tătulucu mn'ey, 60 Nu mn'i-i doruc d'e ’nsurat, Că cocyan'ele mă bat, Da mn'i-i dor d'e Ţîligrad». Da Novac aşa gicga: — «H'ei, Gruie, dragu tatii, 65 Cînd acolo şî-i sosî Armele nu le făli, Crîzmele nu le păzi, C’acolo my rtga ţ’a si». D'e tată-său n’y-ascultat. 70 Cînd în ŢîUgrad o ’ntrat Tăt în crîzmă s’o băgat, D'e mn'izlocu pk'i dzului, La crîzma ’mpăratului. Numa el aşa o dzîs: 75 — «H'ei d’Ân'iţă, Crî2măriţă, Dă-m tu zin cît oi pofti, D'e ban'i n'idi nu pomen'i, Că eu-s voin'ic ca adela, 80 Că nouă buţ oi d'eşărta, Crude d'e griţ ri n’oi da». Crîzmăriţ’ aşa gidgc.: — H'ei tu, more vom'icele, Ey-s fişare 8s D'e pă mare, Dau vom'idii la prinsoare Care ban'i nu vrgay a da». Crîzmăriţa că s’o dat, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 107 D'emin'eaţa s’o sculat Şî s’o dat şî s’o ’mbrăcat, La ’mpăratu-o alergat. Da ’mpăratu o ’ntrebat: 5 — «H'ei d’An'iţă, Crîzmăriţă, Ce rînduţ îi d'e la t'in'e D'e-ai ven'it amu la min'e? O d’ai ban'i d'e numărat, 10 Dga’ zinu ţî s’a ciuntat?» — «Iofule, Măria Sa, N'ici am ban'i d'e numărat, Da zinu mn'i s’o ciuntat». — «Tu ’n cred'inţă ţî l-ai dat». 13 Da gîcea crîzmăriţă: — «Iofule, Măria Sa, Asară pă scăpătat D'e greu şalău mn'i-o pk'icat: Nouă buţ o d'eşărtat, ao Cruce d'e griţari n’o dat. Nu bea zinu cum să-l bee, Da ia zid'era d'e toartă Ş’o răstorn’ în gur’ odată; Taie pk'ită păstă lată, 25 Şî o ’mbucă tăt’ odată. Musteţîle-s ca la rac, înodate-s după cap, Şî noduţu-i ca pumnu, Să ’ngrozăşte tăt tîrgu; 30 Şî să uită pă sub gene, Singur duma-ta t'e-ai t'eme». D’împăratu o ’ntrebat: — «H'ei d’An'iţă, Crîzmăriţă, 33 Spun'e-m tu făptura lui». — «Făptura lui că-i aşa : D'in fc.ţa obradzului Ca şî spuma L pt'elui». Da ’mpăratu-i gîciia: 4° — «H'ei d’An'iţă, Crîzmăriţă, Rogu-t'e cu Dumn'edzău Nu spun'e und'e şăd eu, Că-i Gruiţă lu Novac, 45 D'e trii ori ţara-o prădat; Numai d'e s’a mîn'ia Şî pă noi n'-g-a pustîia. Du-t'e tu, d’An'i’, napoj Şî-i dă zin d'e 6el mai tare, 30 Doară li-i putea ’mbăta-re; Turâ’ or me’ şî l-or lega Cu o şpargă d'e mătasă împlet'ită ’n cinci şî şasă». D'înapoi o d'i’nturnat, 35 Zin d'e cel tare i-o dat, Turc’ o mărs şî l-o legat. Pă cînd Gruia s’o trezit Tăt legat că s’o găsît. Şî d'e mină l-o luat, 60 D'i’n t'emn'iţă l-o băgat, în t'emn'iţă cu roşt'ee, C’acolo Gruia să pk'ee. Tăt la Gruia s’o băgat Un corbuţ negru cu pen'e. 6s Numa Gruia-aşa gîfiea: — «Tu, corbuţ, corbuţule, Zin'it-ai să-m beai sîngele, O-ai zin'it să-m vedz dzîlele?» Numa corbu gîcîia: 70 — «N’am zin'it să-ţ beau sîngele, D’am zin'it să-ţ văd dzîlele». Numa Gruia-aşa gîcea: — «Du-t'e tu la bodărie, Ad’ o pană ş’o hîrt'ie, 73 Frumoasă cart'e mn'i-oi scrie, S’o trimăt la tata foart'e, Să ştie şî d'e-a mea moart'e». Corbu ’ndată ş’o zburat, Pană sî hîrt'i’ i-o dat, 80 Frumoasă cart'e ş’o scris Şî la tată-său o trimis. Da cîn corbu sosîia, Atunci Novac prîndzîia, Corbu ’n fereastă-i bătea: 83 — «Hai, Novace, fătu mn'eu, Lasă prîndzu d'e prîndzît, Prind'e cartea d'e cît'it, C’amu Gruia-i d'e murit». Prîndzu ’n masă l-o lăsat, 90 Cartea ’n mina o luat; Cîn cartea o cît'iia, Lacrămile-aşa-i merea, D'înfocat' e ca focu Şî mişcat'e ca bobu. www.dacoromanica.ro io8 TACHE PAPAHAGI Numa el aşa gîdea: — «H'ei muiere, draga mea, D'i’n Ce hain'e să mă gat?» — «D'i’n hain'e călugăreşti, s Cu barbă d'e păr oieşti». Numa el că s’o gătat, La ’mpărat’ o alergat, în tîrguţ, în Ţîligrad. CSnd acolo ş’o sosit, lo Cu ’mpăratu ş’o grăit: — «Iofule, Măria Sa, Numa eu c’am audzît, Ai un robuţ d'e perit, N’ar trebui omorît IS Pînă nu şî spoved'it. Adă-1, eu l-oi spoved'i, Iară ’n mină că ţ’a si; Adă-1, l-oi cumin'eca, Iară ’n mînă ţî l-oi da». 20 Da ’mpăratu gîciia: — «H'ei tu, popă călugăresc, Cu barbă d'e păr oieşti, Cunosc că mă celuesti f « Pă bâsada ce grăeşti». *s D’atunCi Novac s’o luat, La t'emn'iţ’ o alergat, Cu pk'icioru ’n uş’ o dat, Uşa t'emn'iţăi o spart, Drept în două s’o crepat, 30 Pă Gruiţa l-o aflat Cu faţa cătă păret'e, Cu gura arsă d'e set'e. Numa el aşa o dzîs: — «H'ei Gruie, dragu tatii, 3S Amu bat'e margin'ile, Că eu oi bat'e mn'izlgaCele, Ş’om eşî noi d'e-aiCî. D’amu ia crîzmele ’n rînd, Ş’apoi t'e hrăn'ia’ cu zin, 40 Şî fă peCiă D'e vacă laCiă, Tocma cum ţîe ’ţ mai placiă». Pă und'e merea Novac Tăt făcea numai prohab; 4S Pă und'e merea Gruia Numai pustă d’alăsa; Tăţ Turfiîi că i-o tăiat, Numa unu l-o lăsat Fără ok'i şî fără nas, so Ca să ducă vest'e ’n ţară Ce lucruţ Gruia lucra-ră. Ei acasă ş’o sosit, Cu tată-său ş’o grăit: — «H'ei tu, tătulucule, 5S Dumn'edzău n'e-o agiutat Ş’acasă ş’am înturnat; Om fa’ plug cu şase boi Ş’om ara noi amîndoi; Ş’om ara, ş’om sămăna, 60 S’a CQace ş’om săcera, Ş’apoi eu m’oi însura». 1920. Vad — Aceeaşi. CCCLXXXVII TODORA SlRBULUI Zin'it-o h'iriuţ în ţară: Tin'erel voin'ic se ’nsoară. N'evastă pă cin'e-ş ia? 6s Pă Todora Sîrbului D'in ţara mălinului. Da nu-i mîndră cum să sie: Mustră-să cu florile, Samănă cu zările. 70 Numa dacă o luat, Tăt s’o aflat pă bănat, Numa d'ipce o luat. Numa ea o dzîs aşa: — «H'ei tu, mîndriorule, 7S Ce stai, mîndre, supărat? Dţ>ară, d'ipce m’ai luat?» — «Da nu-s, mîndră, d'ipt’acea; O fost tata băutori Ş’au rămas cu mult datori, 80 D'e fel nu mă pot plăti, Fă’ d'e nu t'e-oi prăpădi». Numa ga o dzîs aşa: — «H'ei tu, mîndriorule, Scgat'e-mi hainele d'in ladă 8s Care le-am avut d'e fată. Eu, mîndru, că m’oi găta, Preţu mn'i li-i căpăta». Hainele că i le-o dat, Ea mîndru că s’o gătat, www.dacoromanica.ro GRAIUL $1 FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 109 Tot în tîrgu şi-o plecat. Cînd în tîrgu şi-o sosît, D'i’nainte le-o eşît Tăt un fecior d'e Turcei: s — «D'e vîndut îi n'evasta?» — «D'e vîndut îi seleaca». — «Da, cu cît preţu oi da ?» — «Şapt'e cară D'e odoară, IO Şapt'e buţ D'e ban'i mărunţi. Numa ea o dzîs aşa: — «H'ei, dragă soţîa mea, Da-agiungă-t'e dorn mn'eu IS Und'e-a si locu mai răy, Und'e-a si pădurea deasă Dracu naint'e să-ţ iasă Şî d'e ok'i să fe orbască, D'e mînuri t'e bolnăzească; 20 Să ţîi frîu cu d'inţîi, Să mîi murgu ca muţîi». Numa iei dacă o dat, Tot acasă şi-o ’nturnat. Cînd acasă sosîia 25 Cu mumă-sa grăiia: — «Ce-ai făcut, maică, d'e cînă ?» — «Cureît'i verd'e d'in grăd'ină, Răstăuţă d'e găină». — «T'imn'ească-ţ, maică, d'e [cînă, 30 Cum mn'i-i mn'ie la in'imă, Că m’ai tomn'it duma-ta Tot d'e mn'i-am vîndut mîndra; Nu mă pot d'escăleca D'e doruţ d'e la mîndra». 1921. Vad — Aceeaşi, 41. CCCLXXXVIII PĂCURARUL ŞI FATA PĂDURE! 35 Păcurar la oi am fost Ş’am avut o mîndră dragă. Mîndrulica mea cea dragă Am gîn'it că-i mîndra mea, Da-i Fata Pădurii-ia. 40 Şî vin'e cu băutură Ca să-i dau doruţ şî gură. Uită-t' e că eu i-am dat, C’am gînd'it numa aşa: C’aceea-i mîndruca mea. 45 Eu n'imn'ica nu mai ştij C’aceea-i Fata Pădurii. Eu m’am ibţit u an, Dzău, Şî n'imn'ica n’am ştiut, Că-mi aduce d'e mîncare î0 Fata Pădurii cea mare. Numa eu aşa-am gînd'it: Eu trag năd'ezd'e d'e luat Tot pă mîndra mea cea dragă. Cînd o k'em io la popa 1 55 Cu min'e nu vrea pleca, Că ea dzîce num’ aşa: — «H'ei tu, mîndriorule, La popa noi n’om pleca, Că a si a noastă nuntă 60 Cînd s’a rumpe pădurea; Cînd a si nunta cea mare, S’a rumpe pădurea tare, Vînturi mari că ş’or sufla». Păcurar iu ’n loc da sta, 6s Tot la ga că să uita, Numa iei aşa gînd'ia: — «Dpamn'e, Dumn'edzăy [mn'eu, Ce lucruri am făcut eu? Şî eu cîn'e-am însîmbrat 70 D'e femee d'e luat ? Eu am gînd'it c’am năroc; D’a mn'eu năroc cum a si Tot cu Fata Păduri ? Dyamn'e, scoat'e-mă odăii 75 Să o văd io d'escăţată; Frundză verd'e d'e călin'e, D'escăţat’ d'e cătă min'e. Da-oi sluzba la popa Să mă pot eu d'escăţa, 80 C’ajasta nu-i mîndră curată, Jasta-i a Pădurii Fată». 1922. Vad — Aceeaşi. 1 Pe Fata Pădurei. www.dacoromanica.ro TIO TACHE PAPAHAGI CCCLXXXIX NORA ŞI SQACRA Tod'eran d'e gioi făcut, Pă vin'eri mari ai crescut, Sîmbătă t'e-o "bot'edzat, Dumin'ic’ ai mărs în sat s Şî pă lun'i t'e-ai cununat. Cînd ai fo’ su’ cunun'ie Ţ’o zin'it o cărţulie Tocma d'e la ’mpărăţîe, Să t'e duci în cătun'ie. 10 Şî n'evasta ş’o lăsat, Şî ’n cătan'e ş’o plecat. Soacră-sa ş’o dzîs aşa: — «Hăi norucă, noru-mea, Cînd în casă ţ’ai d'i’ntrat 13 Vasăle nu le-ai spălat, în casă n’ai măturat, în cămară n’ai d'i’ntrat». Ea vasăle şî le-o spălat, Şî ’n casă ş’o măturat, 20 D'i’n cămară c’o d'i’ntrat, Pă cămar’ o pus lăcată, Pă lăcat’ un stan de pk'iatră, To’ pă stan un bolovan, Să nu mai easă şohan. *3 Ea d'e foame şî d'e set'e . S’o făcut painzen verd'e, Şî s’o ’nt'ins pă un păret'e. Lu Dumn'edzău s’o rugat, Tot să plo:ie ploile, 30 Să să rîpk'ia’ rîpk'ile, Să surpe vîrvurile, Să zie cătan'ele. — «Ştiu a drept ş’adevărat C’a zin'i ş’a mn'eu bărbat*. 35 Şî el numa c’o zin'it, Şî el numa c’o ’ntrebat: — «Hăi, mămucă, mama mea, Da un'e mn'i-i n'evasta». Tot mî-sa ş’o dzîs d’aşa: 40 — «Tu d'e cînd ai cătun'it, Ia, n'evasta ţ’o murit». — «Hăi, mămucă, mama mea, Hai arată-mi mormîntu, Să-mi d'esfăt eu sufletu». 43 Mî-sa iar o dzîs aşa: — «Cît'e ploi că ş’o ploat, Mormîntu s’o aşădzat». — «Hai arată-mi crucîţa Să-mi d'esfăt- eu in'ima». 30 — «Măi fecior, ai n'ebun'it ? Cît'e vînturi ş’o suflat, Şî crucea că o luat». El numa rău s’o supărat, La cămar’ o alergat 33 Şî uşa că o fărmat, Pă n'evastă o d’aflat, Şî d'e-acolo o luat Ş’amîndoi s’o d'esfătat. — «Hăi, mămucă, mama mea, 60 Pagubă d'e Dumn'edzău Că ţ’am supt eu k'eptu tău, Capu ţî l-oi mînca eu». 1920. Borşa (Rîturj)— Iţ>ana Lga- hulul, 40. cccxc ILgANA SĂBG'IANA Strîgă-mn'i-ţ, cin'e mn'i-ţ strigă ? Ia, Ileana Săbgiana, 63 D'in vîrvu Sabgiului, D'in mn'izlocu tîrgului: «Cin'e ’n lume s’a afla Pă dînsa s’o celuia’, Pă pk'icioru să o calce, 7° Mîna ’n sîn să i o bage, D'i’n faţă să i se uit'e, Gura să i o sărut'e». Bun copk'il D'e molok'ir, 75 Nu sa tacă Şî să margă, Fără el că ş’o strigat: — «leu d' e nu t' e-0’1 telul, Să nu-mi domn'esc paloşu, 8° Să nu-mi ’ncalec pă murgu Să mărg und'e mn'i-i gîndu\ Mîna stingă Să o frîngă, Cea d'e-a dreapta s’o sclint' ească «5 Murgul să mn'i-1 pot'icn'ească www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI III Să ţîn frîu cu d'inţî, Să nu mărg un'e-oi gînd'i, leu d'e nu t'e-oi celui». Maştehă-sa l-o ’ntrebat: 3 — «Ce eşti, voinic, supărat ? Ori d'in greu oast'g-aj scăpat?» — «D'in greu oast'e n’am scăpat, Da, ia d'e ce-s supărat: 1921. Răpedga — Sava Steţcu, 70. CCCXCI A LU VILI Vili, Vili, d’armaş mare, 10 Nu puşca domnii ’n cărare, T'e du la zăvoiu mare, Că trec Zidozii călare Cu băncut'e ’n buzunare: L'e taje capurile 13 Şî l'e ia băncut'el'e, Şî t'e du pă la bolduri Şî-ţ ia valuri d'e giolgiuri, Năfrămiţă d'e mătasă. Şade Vili după masă 20 Şî uspătă gînscă grasă, Şî bea zin cu iţia Şî-1 cuprind'e beţîa; Şî bţa zin cu paharu Şî-1 cuprinde tăt rău. *s Şî lu Vili o zin'it Tăt grţa cart'e d'e perit, Numa el că ş’o minat La popa d'in Hrozavl'ia Să zie să-l spoved'ea’. 30 Prins-o popa-a-1 spoved'i, Stîlpu-afară-a i-1 ciopli, Ş’o mînat cu dpauă ouă, Să-i cumpere fun'e nouă; O mînat cu doi pătaci, 33 Să i-o cumpere cu laţ. Stîlpu i l-o rîd'icat Şî pă dînsu l-o stricat. Drăguţă-sa ş-audzît, Cizme n'egre-o d’încălţat, 40 Sugnă albă o ’mbrăcat, La Vili s’o d’al'ergat: — «Cin'e-o stricat pă Vil'i Ardă-i casa şî ok'ii, Să-i rămîe cocon'n, 45 Să să usce pă pămînt Cum să uscă Vili ’n vînt; Să să usce pă pk'icioare Cum să uscă Vili-a soare; Să-i rămîe cocon'ii, 30 Să îmbl'e d'in casă ’n casă, Ca cişara d'in plasă ’n plasă; Să îmbl'e d'in sat în sat, Ca cişara d'in gard în gard; Să îmbl'e d'in curt'e ’n curt'e, 33 Ca vînturil'e pă munt'e*. 1921. Răpedga — Aceeaşi. CCCXCII TIDRU ŞI ŢIDRA Mere Ţidru cu Ţidra, Amîndoi alăturşa, Pă ospăţ la SQacră-sa, D'in gură mustrîndu-să, 60 Pă pk'icior călcîndu-să. Ţidruţ rupsă şî mn'i-ş dzîsă: — «H'ei tu, Ţidruluca mga, Jan trage o horicea, Nu prea mare, mitit'şa, 6s Numa să-m t'icnea’ d'e ţa». — «Ţidrule, Voin'icule, Am fo’ fată d'e crîzmari Ş’am avut drăguţ tîlharj; i° Eu d'e-oi prind' ţ-a trăgăna Munţî s’or cutrămura, Rîpk'ile s’or surupa, Văile s’or tîlbura». Ea nu avu capu 2e-ş fa’, 73 Făr’ o prins a trăgăna, Rîpk'ile să surupa, Munţî să cutrămura, Văile să tîlbura. Pă dînsa o d’audzît 80 Păunaşî codrilor, Vătazî tîlharilor. Dzîs-o unu cătă altu: www.dacoromanica.ro 112 TACHE PAPAHAGI — «Ian audz, fărtate, - audz Drăguţa d'in t'in'ereţă Cum trage la bătrîn'eţă! Haj la dînsa s’o luăm, s Pă Ţidru să-l împuşcăm». Ei la ga ş’o coborît Şî numa că ş’o strigat: — «Ţidrule, Voin'icule, ,0 Dă-n'e nouă pă Ţidra !» — «Pă Ţidra nu vi oi da, C’am giurat pă sfînta cruce Să-m sie soţie dulce; Am giurat pă vangelie ,s Să-m sie mn'ie soţie». Ei tare s’o supărat, Capu i l-o răt'edzat Şî ’n dăsagi şî l-o băgat, La sgacră-sa ş’o plecat. 30 Ea numa că ş’o strigat: — «Ţidrule, Voin'icule, Un'e-ai lăsat pă Ţidra ?» — «ŢJ-am lăsat pă un rîtuţ 2î Să culeagă flori d'e struţ; ţJ-am lăsat pă o cost'iţă, Culegîn flori d'e pomn'iţă. Ia cată, sgacră, ’n dăsagi, Ţ’o trimăs Ţidra colaCi». 30 în dăsagi că ş’o cătat, Capu Ţidrei l-o aflat. Ea numa că ş’o strigat: — «Ţidrule, Voin'icule, 3Î Ce rîndu-i aesta rînd, C’asară ţ’ai cred'inţît Şi astădz u-ai omorît?» — «H'ei tu, socruluţa mea, Că eu nu u-am omorît; O fo’ fată d'e crîzmari Ş’o avut drăguţ tîlhari; Şî ea numa ş’o horit, Tîlharii o audzît Şî la ea o coborît «s Şî pă ea o omorît». 1920. SăCel— Năstaca Petrovai, 60, (de loc din Vişeul-de-jos). CCCXCIII PRIBEAGUL BOLNAV Frundză verd'e ruptă ’n cinfijj, Plinu-i codru d'e voin'ici, La tăt fagu cif e cincj. La făguţu d'in cărare 50 Dzace unu d'e lungoare, Cu drăguţa la pk'icioare. Ea mn'i-z rupsă Şî mn'i-z dzîsă: — «H'ei tu, mîndruluţu mn'eu, ss Ori tu mori, ori t'e scoală, Nu dzăcea d'e-atîta boală, Că mn'i-am urît dzîl'el'e Mutîn’ căpătîiel'e Cînd a umbră, cînd a soare, 60 N'i la cap, n'i la pk'icioare». — «Eu, tu mîndră, m’oi scula, Dacă eu t'e-oi întreba: D'e cînd ai plecat d'in sat Cît'e guri t'e-o sărutat?» 6s — «H'ei tu, mîndruluţu mn'eu, Eu, mîndrule, d'e ţ’oi spun'e Şapt'e boal'e ’n trup ţ’oi pun'e, Ş’o părek'e d'e friguri Care nu-2 mai au leacuri, 70 Fără vara la tîrguri. Pă min'e m’o sărutat Qţ o fo’ frumoş în sat; Qţ o fo’ frumoş ca t'in'e Tăţ m’o sărutat pă min'e». 1920. Săcel — Aceeaşi. CCCXCIV VOINICUL ŞI MÎNDRA 75 Pă cel d'eal, pă Cel coln'ic Mere-un t'in'erel voin'ic Cu cuzmă neagră d'e mn'el, Cu murguţ galbăn supt el. Murgu mere poposîn 80 Şî voin'icu şuerîn. Că el numa ş’o strîgat: — «Ţu, ţu, ţu, murguţu mn'eu, O dgară ţîe ţî-i greu D'e galbăn pint'enu tău ?» www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI **3 — «Ba mn'ie că nu mn'i-i greu D'e galbăn pint'enu mn'eu, Da, mn'ie numa mn'i-i zel'e, Că tu beai zin cu mîndrel'e, s Eu rod la gărduţ pel'in; Tu beaj zin cu mîndrel'e, Eu îm rod zăbel'el'e». — «Ţu, ţu, ţu, murguţ mai tare, Să sosim în satrcu soare, io C’am drăguţă ca o flgare». ■— «Un'e meri, vojn'ic gătat ?» — «La mîndruţa d'int’alt sat». — «La mîndruţa n’aj ie mere, Că eu d'e-acolo zin'e-re. is Mîndra ţî-j cu pk'elga goală Pă faţa căsîi să mţ>ară. Vai, săraca majcă-sa, Cum îj ţîn'ea lumn'ina. Şî o soră ce-z d’avea 30 La foc d'e scălduş’ împlea. Vai, săracu tatâ-său, Cum îj| făcea copîrşău!» Cînd în casă ş’o d'i’ntrat, Ea capu l-o rid'icat, js Pă mă-sa că o strigat: — «Stinge, mamă, lumn'ina, Poruncea la soru-mea Să nu-m împle scălduşa; Spun'e şî la tată-mn'eu 30 Să nu-m facă copîrşău, Că eu d'e ce dor murea, Jată-l-aj, c’amu zin'ea». El mn'i-z rupsâ Şî mn'i-z dzîsă: 3î — «H'ej tu, mîndruliţa mea, Spun'e-mj ie ţî-i leacu tău, Că t'e-oi lecui şî eu? D'e ţî-i leacu doftoru, Da-oj murgu d'e su’ min'e -«o Şî t'e-oi lecui pă t'in'e». — «H'ei tu, mîndruluţu mn'eu, Eu atuncea m’oi scula Cîn tu, mîndruţ, mn'i-i d’aduce Mure negre ’n postu mare, ♦s N'e-agiunsă d'e sfîntu soare; Bulţ d'e caş în mn'iadză-iamă, Sloj d'e gjaţă ’n mn'iadză-vară». — «H'ej tu, mîndruliţa mea, D'e-aielea nu ţ’oi aduie, so C’amu-i pă la Sînt-Ili, Şî nu-i Qiaţă n'icări». — «H'ej tu, mîndruluţule, Mutu eştj, Bolundu eşti, 55 Putîn'el f e nădăesti: » / n Mure n'egre tî-s ok'ij, Că mă mîngîi cu dînşi; Bulţ d'e caş ţî-i făţuca, Sloi d'e QÎaţă, in'ima, «o Că t'e t'emj că t'e-oi lăsa». 1920. Să&l — Aceeaţi. CCCXCV FUGA NEVESTEJ Strigă mîndru la fereastă: — «D'in casă eşj, măj n'evastăl» — «Eu afară n’oi eşî, Că siu ’n ciupă ’m iipotea’, 6s Pk'ita ’n covată dost'ea’, Bărbatu să hod'in'ea’». — «Eşj, n'evastă, pînă ’n prag, Nu t'e t'eme d'e celşag». Ea afară ş’o eşît, 70 Cu dînsu ş’o grăit. El numa o dzîs aşa: — «Ia-ţ, mîndră, siu cu t'in'e Şî hai un'e ţ’a si bin'e». Ea numa că ş’o plecat, 75 Siuţu şî l-o luat Şî cu mîndru ş’o plecat. S’o dus cu a ei mîndru Ş’o sosît pîna la k'idru. Numa ea că ş’o strigat: 80 — «K'idrul'e, Mol'idul'e, Ian pleacă-ţ tu vîrvuţu Să-m an'in eu siuţu». K'idru vîrvu l-o plecat, 85 Leagănu l-o an'inat, C’o fugit d'e la bărbat. Cu Prutaş s’o adunat Şî Prutaşîi ş’o strigat: www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI — «Păz, n'evastă, cu Prutu, Că t'p-agiunge bărbatu». — «Agiungă-mă, dracu-1 şt'ie, T'emn'iţa umbră să-i sie s Şî siarele să-l mîngîje». Ei iarăş o strigat: — «Pă2, n'evastă, cu Prutu, Că t'ş-agjunge drăguţu». — «Agiungă-mă, Domnu-1 şt'ie, io Măd'erean umbră să-j ţîe Şî gura mea să-l mîngîie». El cu ea s’o d’adunat Şî pă dînsa d’o ’ntrebat: — «Pruncu un'e l-ai lăsat ?* is Şî el numa o ’nfricat, Şî napoj s’o d’întumat, La k'idru în loc o stat. — «K'idrul'e, Mol'idul'e, *> Ian plpacă-ţ tu vîrvuţu Ca să-m jau eu siuţu». Şî siuţu ş’o strigat: — «Du-t'e d’înapoi, mamă, Că pă min'e m’aj lăsat, »s Cu drăguţu aj plecat, Pipăie caldă m’o scăldat, Vînt călduţ m’o l'egănat, Ţîţă ciut'el'e mn'i-o dat». 1920. Săiel — Aceeaşi. CCCXCVI MAMA ARSĂ DE VIE Sîmn'ion cu n'evasta 30 In vind'ig la sQacră-sa, Un fecior d'e §iurat mare Tăt îi dere n'evasta-re; între lături să ’nvîrtpa, Jară mîna i-a o da; 35 Intre lături o giucat, A mină nu i-o dat. Sîmn'ion s’o supărat, Cătă co£iş o strigat: — «Frumuşăi cocîşîi mn'ei, 40 Prind'eţ cai la h'ink'ei Şî ’mpuşcaţ cu zpiciurile Să merem ca vînturile, Să sosîm ca gîndurile». Şî ei numa ş’o sosît, 4s Sîmn'ion că ş’o strigat: — «D'esk'id'e, mamă, pparta; Gata-i, mamă, otrava? — Mare curvă-i noru-ta!» —■ «Puiu mamii Sîmn'iga’, so D'e trei dzîle-i în dospală Să o dau la nurioară». fa napoj ş’o d’înturnat. Spacră-sa că ş’o strigat: — «H'ei tu, nuripara mea, 55 Or ţî lua paharu, Or ţ’oi răt'edza capu». — H'ei tu, socripara mea, Atîta graţie ’m daţ, Pînă eu numa mrij-oj mere 6o în funduţu grăd'in'ei, La floricea călin'ei, Să-m d’a scriu o cărt'idpa, S’o abat la mama mea, La mama păst'e Braşău 65 Să-m trimată copîrşău, Copîrşău mîndru ’nvărgat — Mă ompar’ a mn'eu bărbat; Copîrşău mîndru cem'it, Că soacra m’o otrăzit». 70 Şî ’n căsucă s’o ’ntumat, Paharu sus l-o luat. Mă-sa încă ş’o zin'it, D'e la ppartă ş’o strigat: — «D'esk'id'e-mi, cuscră, pparta, 75 Că mn'i-i mpartă siuca». Şî coconu ş’o strigat: — «H'ej tu, tătulucule, Pînă-amu o ars mama, Amu arde ţîţuca, 80 Eu, tătucă, âe m’oi fa’ ? Tu femeie ţî afla, Da eu mămulucă ba». Şî el zinu-a apucat Şî pă dînsa o turnat. 85 Da ea numa ş’o strigat: — «Lasă zinu, nu-1 strica, Că zinu-i bun d'e băut, Da eu n’oi trăi maj mult». 1920. Rozavlia—Ilgana Rus, 24. www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 115 CCCXCVII SLUZNICA ŞI SOACRA Pă cea cţiastă, mamă, arsă Mîndră plgajje să răvarsă; Nu-j plpaje, mamă, curată, Că-s lacrămj d'e la o fată, s D'e la-o fată sălidea Ce-i la curt'e sluzn'idea. Cu fecioru să ibţja Şî dţ>amna-i sălăduja. Dpamna numa ş’o strigat: 10 — «Ce-j ajasta d'e-ajasta, D'e-a una li-j vorgava, Şî blidu şî lingura, Şî patu şî perina?» Ea tare s’o supărat, îs Cătă dînsu ş’o strigat: — «Tu bunuc, siu mamii, Ţîe cart'e ţ’o pk'icat La cătan'e d'e plecat». — «Eu, mamă, dacă m’oi du£e, 20 Ţîn'e bin'e sluzn'ica, Cu colac în lapt'e dulfie, Dga’ d'e la noi nu s’a du6e». Şî el numa ş’o strigat: — «H'ei tu, mîndrulica mea, *s Eu, mîndră, ţîe ţ’oj da Un'elu mn'eu Cel d'e-argint D'e pă ged'etu est mn'ic; Cînd îj ved'ea un'elu, Un'elu cu pk'iatra ’n sus, 30 Poţ şti bin'e că eu nu-s; D'e-i ved'ea că-j rugin'it, Poţ şti bin'e c’am murit». ■— «Eu, mîndruţ, jară ţ’oi da Năfrămuca d'e la min'e 35 Să o puj în zeb la t'in'e; D'e-j ved'ea că-i ponosită, Poţ şti bin'e că-s murită; D'e-j ved'ea că-j[ înfocată, Poţ a şti că-s în'ecată». 40 El d'e-acasă ş’o plecat Şî pă dînsa o băgat Int’o k'ihn'iţă ’n pămînt, La masă d'e bolovan, Cu pk'itucă d'e un ban 45 Ca să-i sie pă u an; Şî d'e-acolo o luat, Cofa-a mînă că i-o dat, La Dunăre o mînat, Cofele ’n prund lg-o lăsat 50 Şî ’n Dunăre s’g-aruncat. Şî el numa ş’o vădzut Năfrămuca d'esk'edzîtă Şî la mn'izloc ponosită Şî s’o ştiut că-i murită; 55 Năfrămuca-i înfocată, S’o ştiut că-i în'ecată. Şî el numa ş’o strigat: — «împărat, Qast'e frumgasă, Avea-u-as d'e mărs acasă, 60 Că eu numa mn'i-am uitat Puscuta mea cea suflată I | A A Tăt pă cuiuţ an'inată; Puşcuţa mn'i-a rugîn'i, Mămuca d'e ea n’a şti*. 65 Copk'itanu ş’o strigat: — «C’aCeia nu-i puşcuţa, E drăguţa, seleaca». El acasă ş’o zin'it, D'e la pQartă ş’o strigat: 70 — «Mînă, mamă, sluSn'ica Să-m d'esk'idă port'iţa». — «D'e und'e ţî oj[ mîna ? Căci în cătan'e-aj[ plecat, Ea d'e-ajCea s’o luat 75 Tăt la şurj[ Şî la strînsuri, Pă und'e-o vădzut giocuri». El înapoj[ o ’ntumat Şî el numa ş’o tîln'it, 80 Ş’o tîln'it un purcărel: — «Purcărele, purcărele, N’ai vădzut sluzn'ica me-le ?*■ — «Ba eu numa Q-am vădzut C’o lăsat cofele ’n prund, 85 Pă ţărmurj[ le-o lăsat Şî ’n Dunăre s’g-aruncat». El la Dunăre s’o dus, Şî el numa ş’o vădzut Păr galbăn pă apă îmblîn, 90 Ş’acolo s’o aruncat Şî pă dînsa o aflat. www.dacoromanica.ro ii6 TACHE PAPAHAGI Mă-sa numa ş’o sculat Nouădzădi şî nouă sat'e, Dunărea să o stîrk'ească. Dunărea că o stîrk'it 5 Şî pă dînşii i-o găsît Pă supt un siruţ d'e mac, Cu mîna pă după cap, Supt o sfîntă rădăcină, Tăt ţîindu-să d'e mînă. io Şî pă el l-o astupat înt’o sfîntă sărbătoare Supt Cel prăguţ d'e d’altar-e; Şî pă dînsa-o astupat înt’o sfîntă dumin'ecă îs Supt cel prag d'e beserecă. Şî d'in dînsa ş’o crescut, Ş’o crescut o ruzn'icea; Şî d'in dînsu ş’o crescut, O crescut un ruguţ sfînt. 30 Ruguţu-atîta s’o ’nt'ins, Fă ruzn'ică o cuprins. Mă-sa numa că ş’o dzîs: — «Cin'ţ-a fa’ ce-am făcut eu Bată-1 unu Dumn'edzău: — as Şă strice ibost'e dragă D'e fecior şî cu d'e fată». 1920. Rozavlia — Aceeaşi. CCCXCVIII COPILA BLESTEMATĂ Ş’o fost o măiculiţă Ş’avu două cocon'iţă. Pă 2ţa mn'ic’ o blăstăma 30 Şapt'e ai să nu-ş plin'ţa’ Şî ’n codru să-ş pribegia’. Şapt'e ai nu ş’o plin'it, In codru ş’o pribegit. Mă-sa numa ş’o minat 35 Pă puşcaş Pă Tod'eraş, CăCj în codru a y-afla S’o împuşt'e cu puşca. Şî pă dînsa o aflat 4» In mn'izlocu giocului Cu frat'ele soarelui. ’Nt'ins-o puşca s’o împuşt'e, Da ea numa ş’o strigat: — «Ho, fărta’, nu mă puşca, 45 Mult'e am d'e-a t'e ’ntreba: N’ai vădzut pă măicuţa ?» — «Ba eu numa y-am vădzut Tăt cemîndu-ş fărin'iţară Să-ş facă d'e merind'iyară». 50 — «N’aj vădzut pă soruca?» — «Ba eu numa y-am vădzut Asogîn colac d'e grîy Cu lăcrămn'ile pă brîu». — «Spun'ţ-aşa sorucăi mele: ss Să o bată gîndurile, Ca pă mine vînturile Păst'e tăt'e opcîn'ile; Că orice zină făcea Tăt pă min'e o ’mpingţa. 60 Da n’ai vădzut pă frăt'iuţu ?» — «Ba ey numa l-am vădzut Tăt în şatră urmed'ească Murgu să şî—1 potcozească, După t'in'e să porn'ţască». 65 — «Spun'ţ-aşa frăt'iucului: Să nu plece, Să nu cerce, Că pă min'e nu m’y-afla; Dzua-s brţană la vaduri, 70 Nyaptţa zidră la cîmpuri; Dzua mă cînt păsăreşt'e, Noaptţa-m şuer vom'ifieşt'e, N'ime nu să nădăeşt'e. N8yă ai şî nouă dzîle, 75 Şî p’atît'ea săptămîn'i, Şî d'e-acolo mn'i-oi eşî Şî eu soră nu oi si. Da sâ-m scrie numele Pă tit'ia dopului, 80 Pă coada băltagului, Că nu-i poc d'e doru lui*. 1920. Rozavlia—Aceeaşi. CCCXCIX DORUL LUI ION Şuţră, mamă, şueră Şueră voin'ic Ion www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 117 Cu cât'ele pă oblon. Înt’atîta şuera, N'imen'i nu so d’alina. — «Mă Ion, dragu mamii, s Ce şueri, tu, d’atîta, D'e nu mă poci alina ? Ia, numa d'e zălea ta N'ici Domn'ii nu pot gusta». — «Cum, mamă, n’oi şuera ? 10 Cînd în cătan'e-am plecat, Io, mămucă, mn'i-am lăsat Hold'ele nesăcerat'e, Mîndrele n'emăritat'e, Cîn'ek'ile n'eculesă, 15 Mîndrele tăt'e n'e-alesă. Şî pă cînd am înturnat, Hold'ele s’o săcerat, Mîndrele s’o măritat, Cîn'ek'ile s’o cules, *o Mîndrele tăt'e s’o-ales. Nu mn'i-i zăle ca zălea, Că mă dgare ia'ima: N'i s’o măritat mîndra. Ea d'e s’ar fi măritată « D'e la noi a treia sat, Mamă, nu mn'i-ar si bănat; Da ea tăt s’o măritat D'e la noi a treia casă: — Ies afară, vădu-uă, 30 întru ’n casă, - audu-vă, Mamă, mă topăscu-mă». — «Ionu, dragu mamii, Nu t'e tare supăra; Sîmtu-ţ st'ele mănunţăle 35 Şî cocoan'e frumuşăle: Ca aceia ţ’ai alege». — «Şî lun'iţa-i lumn'inoasă, Nu-i ca mîndra de frumgasă». Şî iei numa s’o luat 40 Pîn răk'iţ făcîn k'ilingi, Şî pîn iederi Făcîn ceteri. La păruţu rărmurat O şădzut ş’o t'ilincat, 45 Cu âetera-o ceterat Şî lui tăt i-o n'egurat, N'eguriţă, Cocon'iţă, Şî tăt cgaţă d'e n'eveste, 50 Că a lui mîndră nu ieste. 1922. Şiey — Irina Ţîplga, 80. CCCC MÎNDRA LECUITĂ. Mere vgin'ic supărat La drăguţa ’n cela sat. Cînd fui locu la un loc, Da el numa s’o tîln'it îs Cu curva pot'iyn'ica, Şî numa l-o d'întrebat: — «Meri, voin'ifie, supărat La drăguţa ’n cela sat? Strînge murgu bin'işor, 60 Mîndra ta mgare d'e dor. Cîn d'e-acolo mn'i-am plecat, Tată-său sălaş făcea, Mă-sa scălduşă-i împlea, Soru-sa o prevedea». 6s Legai murgu d'e fereastă, Dădui «bună sară» ’n casă: — «Bună sară, mîndra mea». — «Sănătat'e, mîndrule». — «D'e ţî-i leacu borqilu, 70 Io dau murgu d'e su’ min'e Şî t'e lecuiesc pă t'in'e». — «Nu mn'i-j leacu borgilu, Ia, mn'ie 2e mn'i-i leacu: Mure coapte ’n postu mare, 75 Sloi d'e ţiaţă ’n mn'jadză-vară, Buldz d'e caş în mn'iadză-iamă». — «Cin'e foc s’o pomen'it? Tu ce leacuri ai poft'it D'g-aş încongiura lumea, 80 D'g-acelea ’n vedi n’oi afla. Văd bin'e că t'e-oi scăpa: Ce focuţu io m’oi fa’ D'e doruţ d'e duma-ta ?» — «Mutu eşti, bolundu eştj, 8s Pîn’âe nu t'e nădăeşti ? Mure coapt'e ţî-s ok'ii, Cu t'in'e m’oi ostui; Sloi d'e QÎaţă ţî-i gura, www.dacoromanica.ro n8 TACHE PAPAHAGI Buldz d'e caş ţî-i faţa ta, Cu t'in'e m’oi stîmpăra. Tată, ţîpă săcurea; Stînge, mamă, lumn'ina; 5 Soră, lasă scălduşa, Că mn'i-o sosît zieaţa. Ţîpă dreapta păst'e min'e, Ş’apoi stînga pă su’ min'e Şî mă strînge cătă t'in'e, •o M’oi lecui tare bin'e». 1922. Şiey — Aceeaşi. CCCCI G'EORG'E ÎNTEMNIŢATUL Şueră, mamă, şueră, Şueră G'eorţiţă-a ei D'in funduţu t'emn'iţîi: — «Cin'e are h'iuţ prins îs Margă tată-so la dîns». Tată-so l-o d’audzît Şî la dînsu ş’o sosît: — «Mă G'eorgi, dragu tatii, Ce şueri tu d’atîta, 20 D'e nu mă pot al'ina, Ia, numa d'e zălea ta?» — «Cum, tată, n’oi şuera ? Eu aici nu poci şedea D'e şueru zern'ilor, 2s D'e t'iotu brgaştelor, D'e răceala siarelor. Bagă mîna ’n sîn la min'e Şî vez tu ie mă mănîncă: Şarpe lau(r) 30 Bălaur, Cu ok'ii ca talerii, Cu solţî ca galben'ii». — «Mîna ’n sîn nu oi băga: Fără mînă nu poci si, 35 Fără siu mai poci trăi». Jel iară o şuerat: — «Cin'e are siuţ prins, Margă mumă-sa la dîns». Mumă-sa l-o audzît 40 Şî la dînsu ş’o sosît: — «Măi G'eorqi, dragu mamii, Ce şueri tu d’atîta, D'e nu mă pot alina ?» — «Cum, mamă, n’oi şuera? 4s Eu aici nu pot şed'ea D'e şueru zern'ilor, D'e răceala sierelor, D'e t'iotu brgaştelor. Bagă mîna ’n sîn la min'e so Şî vez tu ce mă mănîncă: Şarpe lauri Bălauri, Cu ok'ii ca talerii, Cu solţî ca galben'ii», ss — «Mîna ’n sîn nu oi băga: Fără mînă nu pot si, Fără t'in'e poci trăi». El iară o suerat: — «Cin'e are drăguţ prins, 60 Drăguţa margă la dîns». Drăguţa l-o d’audzît Şî la dînsu ş’o sosît: — «Hăi tu, mîndruluţule, Ce şueri tu d’atîta, 65 D'e nu mă pot alina, Ia, numa d'e mn'ila ta?» — «Cum eu nu mn'i-oi şuera ? Eu aici nu poci şedea D'e şueru zern'ilor, io D'e răceala sierelor, D'e t'iotu broaştelor. Bagă mîna ’n sîn la min'e Şî vez tu ce mă mănîncă: Şarpe lauri, 75 Bălauri, Cu ok'ii ca talerii, Cu solţî ca galben'ii». Şî mîna ’n sîn o băgat, Şî taleri şî ban'i o scos, 80 Şî o fo’ tare frumos. 1922. Şîey — Aceeaşi. CCCCII FRATELE ŞI SORA Cin'e foc s’o pomen'it Tăt numa să să iee, Moşîi n'epgat'ele www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 119 Şî nănaşîi sin'ele, Şî fraţii surorile? — «H'ei tu, soruluca m§a, ’Mpleti colaci d'e cununie!» s ■— «Eu, frat'e, n’oj împleti Pînă, frătiuc, că ţî-j fa’ Tăt opk'incuţă d'e sier Şî aţucă d'e oţel, Şî lumea oj[ ’ncungjura, 10 Da ca min'e ţî-i afla». Lumea o d'înconjurat, Ca soru-sa n’o aflat Şî napoi că s’o ’nturnat. — «Hei, sorucă d’Ank'ilie l, 1 s ’Mpleti colafij d'e cununie!» — «Eu, frat'e, n’oj împleti Pînă tu că ţî-i k'ema Nănaş mare Sfîntu soare, 30 Nănăşiţă Lun'iţa, Cuscri LuCefen'ij, Şî druşt'ele *s St'elele». El d’atîta o d’îmblat, Pînă pă tăţ j-o k'emat. Şi-a căsucă ş’o zin'it: — «No, sorucă d’Ant'ilie, 30 ’Mpleti colaci d'e cununie!» — «|o, frat'e, n’oi împleti Pînă tu că tot tî-i fa’ * Pod mare păst'e marea; Pă mar gin'ile podului 35 Numa că ţî-i răsăd'i Tăt felul d'e pomşorei, Să ciripa’ pasări în ei:-— Cînd cu nunta om sosî Păsările-or ciripk'i, 40 Pă min'e m’or sfătui». El d’atîta o îmbiat, Pînă podu l-o gătat Şi-a căsucă o ’ntumat: — «No, sorucă d’Ant'ilie, 1 Intrebînd-o de Ank'ilie, mi-a răspuns că «aşa e horia, bag’samă numele ei». 45 ’Mpleti colacj d'e cununie». Şî cola&i J-o gătat Şî cu nunta ş’o plecat. Cînd pă pod că ş’o sosît, Pasările-o ciripk'it 50 Şî ea numa ş’o strigat: — «H'ei tu, frătiulucule, Năpost'i-mi mîna dreapta Să-mi sucesc cunun'iţa; Năpost'i-mi şî pă stînga 55 Să-mi sucesc on'elele, Că-mi strică ged'etile». D'e mănucă o lăsat Şî d’în mare s’o ţîpat, Şî d'e-acolo ş’o strigat: 60 — «D'ecît doamnă frat'e-mn'eu, Hrană bună peşt'ilor Şî rugină pk'etrilor!» 1922. Şieţj — Aceeaşi. CCCCIII SOŢUL OMORÎT La cel mn'izlocaş d'e sat Mîndru brad s’o răsturnat; 65 Da nu-i bradu ca bradzîi, Fără om ca oamen'ii. Tăt numele lui: Vâsîi. A A * Anume Pătrovaii. «Bună-sară» ’n cus’ o dat, 70 Cu qocanu l-o tocat. El cu zăle ş’o strigat: — «Oi, iubita mea muiere, Nu face cu min'e-asă-le, C’avem cocon'i pit'it'ei 7s Şî s’împlea lumea d'e ei. Oi, iobită d’a mea sQcţă, Nu-mi ciuntă a mea zieaţă, Că pă min'e tăt m’or du£e Tăt popk'ii şî cu fraţ dulci, 80 Tu-i îmbk-re ’ntre haiduci; Pă min'e că m’or petrea’-le Popk'ii şî cu surorele, Tu-i freca-le Grele skră!» 85 — «Nu t'e uita la cel cîn'e, www.dacoromanica.ro 120 TACHE PAPAHAG1 Dă cu ciocanu bin'e, Şî păza’ şî-1 omora’. Pînă tu 1-îj omorî Palinca ţ’oi îndulci; s Pînă ’n fîntînă l-intra Palinca ţ’oi k'ipăra». în fîntînă lîngă curt'e C’o gîn'i că l-or ascund'e. Păru lui Văsîi cel creţ io Mult o fo’ tras fără preţ; Păru lui cel k'eptănat Mult o fo’ el d'epărat Şî ’n fîntînă d’aruncat. Iei cu zăle ş’o strigat: «5 — «Ilişcu, dragu tatii, Ină tu la tătuca, Dar ei mn'i vedea mgart'ga, Că mă omora’ mă-ta!» — «leu, tătuc, cum nu mn'j-aş [mere ? ao Pă uşa d'e cătă d'gal Pusă-i lăcata şî zar; Pă ferest'g-o pus răk'edz, La dumn'ia-ta să nu ies; Pă uşa d'e cătă vale as Pus-o lăcata cga mare, Ca să nu-ţ văd mort'iţa-re». 1922. Şiey — Aceeaşi. Notă — Bătrîna povestitoare a ţinut si releveze şi să mă convingă că cele cuprinse in această baladă s’au petrecut aievea in Ieud. CCCCIV BALADĂ OSTĂŞEASCĂ Frundză verd'e, rău s’aud'e D’und'e sînt tabere mult'e. Colo sus, la Solforin, 30 D’und'e-i locu mai strein, o t o * D'e la Solforin în sus D'i’n mare lagăr n'j-o pus; D'i’n gura războiului Naint'ga Franţuzului, 3* Cu puşt'ile ’n piramid'e, Cu bruţacu fără pk'ită. Da n'idi apă n’am avut, N'ici pahară d'e băut. Stăm în glet cu ngapt'ga ’ntreagă, 40 Să sim gata mai d'e grabă; Stăm în glet ca n'işt'e bradz, Cu curelele ’mbrăcaţ, Cu curelele pă noi, Să sim gata d'e război. 45 Dzori d'e dzuă răvărsară, Folgatăru n'i-1 suflară. Cînd sgarele-z răsar ia, Franţuzu tare-z zin'ia, Tare-z zin'e cătă noi, so Să sun gata d'e război. Da noi încă l-aşteptam, Mai întîi cu puşt'ile, îmbla plumb^ii ca muşt'ile; Dup’ acea cu tunurile, 55 D'e să clăt'ea d'ealurile. Und'e mă uit cu ok'ii, Răsturnaţî-s ca snopk'ii, Ca snopk'iţî Cei d'e grîu, Sîngele-z mere părîu. «o Trecg-un ginărar călare, Calu ’n pint'en'i că-1 strîngea Şî la ’mpărat că fugia. El numa d'in grai grăia: — «D'i’nălţaţe, d'i’mpărat'e, 65 Franţuzu tare n'e bafe; D'e trei laturi n'e-o cuprins Tălian şî cu Franţuz. D'i’nălţate, d'i’mpărat'e, Lasă-n'e să rătărim, 70 Că d'e nu, noi tăţ pk'erim». — «Rătăriţ, nu vă dzîc ba, Numa d'e-ţ put'ga scăpa; Faceţ, gast'e, voi, ce-ţ vrga, Mai ţîn'eţ cît eţ put'ga, 75 Şî vă sie vouă mint'e Ce-a si d'g-acum înaint'e». 1922. Vălenj — Dumn'itru IvănSiuc, 73. CCCCV A PĂCURARULUI Mărgu-ş, mărg oile ’n munt'e, Tăt cu trei păcurărei, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI Î2I Cu oile după ei. Cei mai mari-s veri primari; Celălalt mai mitit'el, Acela-i mai streinei, s Sus la munf e o sosit, Ceia doi s’o vorozit Pă £el mn'ic d'e omorît. Pă jel numa l-o minat După apă, ’ntre izvgară— io S’o vorozit să-l omoară; După apă, ’ntre vâlcele — Lui legea că i-o făce-le: Ori să-l puşte, ori să-l taie, Ori să-l pue ’ntre fărtaie; îs Ori să-l taie, ori să-l puşte, Ori să-l pue ’ntre ţăpuşte. Cînd cu apă o ’ntumat, Oile tătg-o zgerat. — «Oile, oilor mele, 20 Ce zgeraţ aşa cu zele ?» — «Cum focuţu n’om zgera ? Că eşti doi s’o vorozit Pă tin'e d'e omorît». — «Păcurari, fărtaţîi mn'ej, 25 Voj de că m’eţ omorî, Pă min'e mă astupaţ în locuţu strungilor, în locu găleţilor, Şî-n pun'eţ lancea la cap, 30 Flueraşu la pk'icioare, Trîmbţituca d'e-a dreapta: Vîntuţ cald cînd a sufla Lan£ia s’a lengăna, Trîmbţituca-a prind'e-a dzî£e, 35 Oile m’or prind'e-a plinge, Oile cu lînile, Berbedii cu coam'ele; Tăt în loc de surorele M’or 2eli luna şi stele; «o Tăt în loc d'e fraţ d'e-a mn'ej M’or zeli-mă stîzărei. 6ios la munt'e-eţ scoborî, Mama naint'e-a eşî Şî pă voi v’a întreba: 45 «Ş’a nost păcurar a zin'e?» «Ş’a vost păcurar ar zin'e, D’a rămas pă Cele grgape Cu oi şute şî cu şk'ioape; Ş’o rămas pă Cele văi 50 Cu oj şkigape şî cu mn'ei”». 1922. Botiza — Mărie Cupşinar, 20. CCCCVI A BODIŢĂI Avuj maica nouă sii, Nouă sii şî o siucă; Siuca de-a dzăcelea O k'emat-o Bodiţa. 55 De h'ireşe, de frumgasă, De găzdgaie bună ’n casă, H'iriu-j marsă Pînă ’n ţara cea turcască. Zin'itu-i-o peţitori 60 înt’o dzî d'e ngayă ori. înt’o dzî, a noua gară, Peţitori d'e nouă ţară, După apă lucigară l. Tăţ siiţî o strigat: 65 — «Nu da, mamă, Bodiţa, Căci pă Bodiţa u-i da, Ciuma ’n casă n'i-a d’întra Şî pă tăţ huc n'i-a lua». Numa Constantin Cel mn'ic, 70 Cel mai mn'ic şî mai voin'ic: — «Dă, mamă, pă Bodiţa: Cînd t'g-agiunge dor d'e ga, Duce-m’oj Ş’aduâe-oi-u, 75 Tăt vara d'e două orj, Că-s puţin'e sărbători, Şî iama d'e nouă ori, Că-s mai mult'e sărbătorj». Şî mă-sa l-o ascultat 80 Şî pă Bodiţa o dat, Ciuma ’n casă o d’întrat Şî pă tăţ huc i-o luat; Numa pă ea o lăsat Cu o bgiată mîţă ’n vatră, 85 Tăt o arsă şî scurmată. Ea s’o dat ş’o blăstămat: — «Constantin, mîndru mamij, * * D'i pă apă luk'ipară (variantă). www.dacoromanica.ro 122 TACHE PAPAHAGI Nu t'g-ar primn'i pămîntu; TTg-ar scoat'e pămîntu-afară, Te mănînce corgj şî cioară, Cum mn'i-am dat io Bodifiigara». s Pămîntu s’o supărat Ş’afară l-o aruncat. El numa că ş’o făcut D'in sălăşăl Murguşăl, io D'in lumn'ina trupului Făcu frîu murguluj; D'in pîndza d'e pă obraz Ş’o făcut căpen'egaş, Şî d'in fiel'e lumn'in'ele 15 Făcu la murg cin'iele Ş’o ’ncin'jat murgu cu ele. Şî pă murgu-o ’ncălecat, După Bodiţa-o plecat; Tăt calea d'e nouă dzîle 20 O călcat-o ’n două dzîle, Şî calea d'e nouă nopţ O călcat-o ’n două nopţ. Fost-o locu la un loc, La mn'izlocu locului, 25 La fîntîna corbului, S’o pus gios să hodin'ia’ Şî murgu să-l şî hrăn'ia’. Păst'e oraş s’o uitat, Pă Bod'iţa o vădzut 30 în mn'izlocu-oraşului Cu frat'ile soarelui, Şî la ea o alergat: — «Gată-t'e, sorucă, bin'e, Şî-i pleca, soră, cu min'e». 35 Ia numa ş’o dzîs aşa: — «H'ei tu, frăţiorule, Spun'e-mi, frate, cu dreptu: D'e-i lucru d'e zălen'ie Să prind cai roşî ’n cocîe». 40 — «Gată-t'e cum t'e-i găta, Dâ-i, sorucă, ş’om pleca Şî n'g-om duce la mama». Şî pă murgi o ’ncălecat Şî la mă-sa o plecat. 4s Fost-o locu la un loc, La mn'izlocu locului, La fîntîna corbului, S'o pus gios să hod'in'ia’ Şî murgii să şî-i hrăn'ia’. so |el numa ş’o dzîs aşa:. — «Cată-mi, sorulucă, ’n cap, Că d'e cînd t'e-ai măritat N'ime ’n cap nu mn'i-o cătat», {a numa ş’o dzîs aşa: 55 — «H'ei, măi frăţiorule, Ce ţî-i păru mufiedzît ? Gînd'eştJ c’aj fost în pămînt». — «H'eJ tu> sorulucă mea, Tu d'e cînd t'e-ai măritat 60 N'ime ’n cap nu mn'i-o cătat, Şî păru mn'i s’o stricat». Mîndru-s cînt’ o păsărea: — «Ciudă mare, Cmdă pare «s Cîn ’nggaţă tău vara. Da nu ’nggaţă de ger mare, Că ’nggaţă d'e c£udă mare: — îmblă-un ziuţ cu un mort ’N aletuţu estui codru». 70 Ia numa o dzîs aşa: — «|an audz, frătjuc, audz, Cum îş cîntă păsăreaua!» — «Las’ să cînt'e la focu, C’aşa i-o fo’ cîntecu». 75 Şî d'e-acolo o plecat $î la mă-sa o ’nturnat. Cînd în sătuc s’o băgat: — «Du-t'e, soră, pă iasta cărare, Că io mă duc pă Jasta-re, 80 Că mn'i-i ’nvăţat murguţu Cu iarbă dîn ţint'irim, Cu apă d'e pîn fîntîn'i*. Ea la mă-sa ş’o plecat: — «H'ei tu» mămuleana mea, 85 D'eşk'id'e, mamă, poarta, Că ţ’o sosît Bodiţa». — «Du-t'e, fiiumă, d’in pustie, Că tăt aşa ţ’aj zin'it, Şî pă tăţ i-aj celuit, 9° Şî io numa am rămas Tăt o arsă ş’ascrumată, Cu o bgiată mîţă ’n vatră». Şî iarăşi ea o strigat: — «D'eşk'id'e, mamă, pgarta, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 123 Că io ţî-s Bod'iţa ta», î afară o eşît, î pgarta o d'escuiat, Şî ’n gură s’o sărutat s Şî d'e zălg-o şî crăpat. 1922. Botiza — Aceeaşi. CCCCVII A MARCULUI Frundză verd'e d'e stăzar, Est'e-o crîzmă păst'e d'eal. Frundză verd'e d'e durdzău, Tăt bea Marcu cu un zmău; «o Numa Marcu tăt îşi bea Palincuţă d'e cea tare Şî d'e cap s’asumuta-re. — «Marcule, Viteazule, îs Numa zmău tăt îşi bea Palincuţă d'e cea rea Şî d'e cap să mai trezea’». Numa mama Marcului, Cur va Ţăligradului, 20 Numa ea d'in grai grăia: — «Taie capu Marcului, Că nu şti d'e lumea lui». Numa sluga Marcului: — «Lasă-mn'i-1 să mn'i-1 sărut, *5 Că nu l-oi videa mai mult; D'e cu mn'ic mn'i l-am sluzît, D'e cu pruncă mitit'el .Şî mni-i simbria la el». S’o plecat, l-o sărutat, 30 Şî ’n atîta l-o muşcat, Aşa l-o muşcat d'e rău — Mere sîngele părău; Aşa l-o muşcat d'e tare, De cura sîngele-i vale. 3s Numa el că s’o trezit, Numa el d'in grai grăia: — «Nu ştiu care m’aţ muşcat, C’aşa m’aţ muşcat d'e rău, Mere sîngele părău». 40 Numa sluga Marcului: — «Eu să nu te si muşcată, Capu ţi l-ar si tăiată, Numa mama dumn'i-tale, Curvă ’n Ţăligrad că-i mare». 45 Marcu sabţia şi-a scos-o Şî pă zmău l-o fo’ tăiat. 1922. Bîrsana—Vasalîe Varga, 64. CCCCVIII LINCA ŞI TURCII Colo d'ealu, după d'galu, Sînt curţîl'e fiel'e mar iu. Da acolo cin'e şfid'e? 50 Şendorica cu Linca, Să uita la răsărit Şî vid'eai Turcii in'ind Cît'e şase-alăturînd. Turcii la pgart’ o strigat, 55 Linca ’n bumbac s’o băgat. — «Hăi tu, mămul'igara mea, D'e cît nora Turcilor, Mai mîncare peşt'ilor». Numa Turcîi-aşa ş’o dzîs: 60 — «D'esk'id'e, soacră, pgarta, Că nu pot d'escăl'eca D'e doruţ d'e la Linca». — «Mereţ, Turciu, la bgiata, Că n’am feciori d'e ’nsurat, 65 N'ici fefe d'e măritat». Turcii iară ş’o strigat: — «D'esk'id'e, sgacră, pgarta, Că ţîţăl'e ţî l'g-om tăia, Cu sare l'g-om presăra 70 Şî pă foc d'e l'g-om ţîpa, Ş’a h'i musaj-a l'e mînca». Şî pgarta d'e o d'esk'is, Şî Linca d'in bumbac o eşît, Şî Turcii d'e mînă o luat. 75 Doi d'e mînă o trăgea, Doi d'e spat*e o ’mpingga. Numai ga aşa ş’o dzîs: — «Lăsaţi-mă, Turc, d'e mînă Să-mi întorc in'el'el'e, 80 Că-mi curmă d'eget'el'e». — «D'e mînă nu t'e-om lăsa, Că-j minţî ca şî mî-ta». www.dacoromanica.ro 124 TACHE PAPAHAGI — «Lăsaţi-mă, Turc, d'e mînă Să-mi rîd'ic eu sugn'il'e, Că mătgară-ul'iţăl'e». Şî d'e mînă c’o lăsat, s Şî ea ’n mare s’g-aruncat. — «D'e cît nora Turcilor, Mai mîncare peştilor Pă funduţu mărilor». 1920. Săpînţa — Palaga Stan, 40. CCCCIX BLESTEMUL MÎNDREI Pă Cel d'gal, pă cel coln'ic, 10 Mere-o pruncă ş’un voin'ic; Vojn'iCelu şuerînd Şî pă murgu net'edzînd, Da pruncuţa susk'inînd, D'in guriţă dzîcînd: 1 s — «Ia-mă, băd'iţă, călare, Că nu mai pot d'e pk'icioare: Drumu-i greu şî grundzuros, Nu maj pot mere pă gjos». — Puicul'iţă, k'ip frumos, ao Eu t'e-aş lua bucuros, Da mn'i-i murgu sprint'en'el, în pk'icjgare subţîr'el; Murgu-i mn'ic şî drumu-i greu, Abţja duce trupu mn'eu, as Trupu cu păcat7 el'e, Mn'izlocu cu armel'e». — «Măi băd'iţă, blăstămat, D'e la părinţ m’ai luat Şî ’n răj codri m’ai băgat. 33 Da-u-ar Domnu-Dumn'edzăy Să h'ie pă gîndu mn'eu: Tu atîta să t'e duci, Pînă-i pk'ica rob la TurC, Cu pk'icioarel'e ’n butuci, 35 Cu mînuril'e ’n cătuş; Să t'g-agiungă dorn mn'eu Und'g-a h'i drumu mai greu; Să t'g-agiungă zăl'ga mga Und'g-a h'i cal'ga mai gr ga. 40 Să t'e ’nsorj D'e nouă orj Şî să ai nouă feCiori. Să t'e maj însori odată Şî să ai numai o fată. 45 Ej să trgacă şuerînd, Şî tu ’n t'emn'iţă plîngînd; Fata ’n palme tăt să-ţ cară Apă tulbure ş’amară; Tu să beai, să beai mereu, 50 Gînd'ind la blăstămu mn'eu, Că nu-i blăstăm d'e măicuţă Aşa greu ca d'e drăguţă». 1920. Săpînţa — Irina Stan, 25. www.dacoromanica.ro DESCÎNTECE ccccx D'ESCÎNT'EC D'E D'EOT'I D'e d'eot'i serbint'e, Zbiară d'inaint'e, Sus ca vîntu, ’N ok'ii cu care t'e-o ţîpat, 5 Acolo t'e-aj băgat; ........1 să rămîie curat (ă) Şî lumn'inat(ă), Cum Dumn'edzău l-o lăsat. D'escînt'ecu d'e la mn'ine, io Leacu d'e la Dumn'edzău. 1920. Budeştj — Mărija Bîrlga, 40, (de loc din Călineştj). CCCCXI D'E n'e2id de măsele S’o luat pă caler Pă cărare; Cîn o fo’ la mn'jadză-cale, N'ezid pă strigare, 5 N'ezid pîn potca £§a mare, Und'e s’o d'i’nturnat? în faţa obrazului, în k'ejele nasului Şî ’n cupele măselelor, zo Eu să mă bucălesc cu d'inţîi Şî cu măselele; Să pk'iej, 1 Se spune numele celui sau al celei căreia se descîntă. Să răst'ei, Ca spuma pă mare, 25 Ca rouă d'e soare, Ca argintu su’ pk'i£ioare. D'in de deas am cătat Dumn'edzău să-i dee leac. 1920. Crăieşti — Todora Puţ, 70 CCCCXII D'E BUBĂ Bubă albă, 30 Bubă albastră, Bubă galbănă, Bubă roşîe, Bubă mohorâtă, Bubă pîn mn'irare, 35 Bubă pîn strigare, Und'e s’o ’ntîmpk'inat ? în faţa obradzulm. 1920. Crăieşti — Aceeaşi. CCCCXIII D'E MOJMĂ Moimă moimată, Cată d'e ’ndăraptă; 40 Că d'e nu-i îndărăpta, D'in vîrv pînă ’n rădă£ină Tăt t'i fac ţîră şî fărină; Cu ban'i d'e argint încun^mra- [t'5-oj 45 Şî napoi îndărăpta-t'e-oi. 1920. Crăieşti — Aceea www.dacoromanica.ro 126 TACHE PAPAHAGI CCCCXIV LA VACI S’o luat văcuţa Pă cărare lată, Cu ^jurda, cu tătă. înaint'e j-o eşît s Muroj Cu murgtfje, Strîgoj Cu strîgoaje, Luotorj •o Cu luotşare, D'id'iok'itorj Cu d'id'iok'itgare; Lapt'ele i l-o luat, In'ima j-o săgetat, îs Ziţălu n’are cu Ce-1 hrăn'i, La stăpînă n’are cu Ce s’arăstui. Văcuţa o rămas răgin Şî gojdăn'in, Cu lacrămn'ile pînă ’n pămînt, 30 Cu glasu pînă ’n Cerj. Maica sfîntă o ’ntrebat-o: — «Ce zgerj, Ce gojdăn'eştj ?» — «Cum n’oj răgi, 35 Cum n’oj gojdăn'i ? Că lapt'ele mn'i l-o luat, In'ima-m mn'j-o săgetat*. — «Tăci, văcuţă, nu răgi, Nu gojdăn'i, 30 Că lapt'ele ţî l-om lua Şî l-om aduce Batir d'e und'e a si: D'e pă pod, D'e su’ pod; 35 D'e pă punt'e, D'e su’ punt'e; Batir d'e und'e ţî l-om lua Şî l-om aduCe Mîndru şî frumos, 40 Maj mîndru d'e cum o fos’. Pă gura ţî l-om băga, In pulpă l-om aşădza; Pulpa a si ca doniţa, Ţîţăle 45 Ca cărăbqiţăle». în Ceasu Cg-am d'escîntat, La văcuţă-j sie leac. 1920. Crăieşti — Mărie Horvat. 36, (de loc din SîtqO- CCCCXV D'E N'E2ÎD S’o lua’ Mărie pă cale, Pă cărare, 50 N'ezîd păntru supărare, N'ezîd păntru dzămare, N'ezîd păn’ d'e d'eok'i, N'ezîd culege-l-oi, N'ezîd alege-l-oi, 55 D'in p'eliţa nasului, D'in faţa obradzuluj, D'in ved'erea ok'ilor, D'in audzu urek'ilor, D'in rădăcina d'inţîlor, «o D'in cupa măselelor, în marea ţîpa-l-oi, N'ezîdu să s’alie, Cum s’alin tăte pasările în tăte cujburile; 65 Să s’alie în tăte marhăle, în tăte hleaburile, Mărie să rămîe curată, Lumn'inată, Ca argintu curat, 70 Ca ceru ’nseninat, Dumn'edzău să-i dee lgac. 1920, Crăîeşti— Iţjana Paul, 65. CCCCXVI D'E ZERME Tată, ată, Şed'e-o fată împerliţată 75 Pe un stan d'e pk'jatră, Faie pk'ită d'e cenuşă Şî cu lapt'e d'e cătuşă; D’amu <5ela ce l-o da La y'ermele Care l-o muşcat; www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 127 Cum o muşca Şepte a crăpa, D'e-acolea nu s’a mn'işca. 1920. Crăieştj — Aceeaşi. CCCCXVII DE SCLÎNT'IT S’o luat iQana pă cale, s Pă cărare, Podeaua s’o zmint'it, Pk'iCioru s’o sclînt'it, Dumn'edzău cu Pătru o audzît, El iut'e o forăstuit, 10 Pk'iele cu pk'iele, Came cu came, Măduă cu măduă, Os cu os, Să h'ie mai tare d'e cum o fos’, îs Şî d'e buricul lui Hristos. 1920. CrăSeşt) — Aceeaşi, CCCCXVIII D'E MĂRIN Hăi mărin'e, Hăj trăgîn'e, Hăj mărin'e, Hăi trăgîn'e; 20 Hăj mărin d'e noyă dzîle, Hăi mărin d'e opt dzîle, Hăi mărin d'e şept'e dzîle, Hăi mărin d'e şese dzîle, Hă| mărin d'e dini dzîle, as Hăi mărin d'e patru dzîle, Hăi mărin d'e trei dzîle, Hăi mărin d'e două dzîle, Hăi mărin ş’ d'i o dzî, Und'e t'e faci nu Pe fa’, 30 Und'e t'g-arunci nu t'e-arunca; Ey d'g-acolga t'e-oi îndărăpta, Cu cum t'e-oi căca. 1920. CriSeştj — Aceeaşi. CCCCXEX D'E D'EOK'J S’o lua’ Ioana pă cale, Pă cărare, 35 S’o tîln'it cu noyă moroi, Cu noyă strigoi. Nu Pe cînta, Nu Pe văeta, Eu d'ed'eok'i l-oi culege, 40 L-oi alege, D'in gene, D'in sprîncene, D'in nodurile tale, D'in pk'iiigarele tale, 45 D'in mădua ta; în marşa ţîpa-lg-oi, Să pk'jee, Să răsteje, Să rămîe curat, 50 însen'inat, Ca ieriu curat, Ca ieriu ’nsen'inat. 1920. CrăSeştj—Aceeaşi. CCCCXX D'E URĂ S’o luat Ilgană D'in casă, 55 D'e după masă, D'in pat mîndru d'e mătasă, La ţărmuri d'e grîy, La pmnd d'e bosîjoc, Dumn'edzău să-i dee după dra-[gost'e năroc, 60 La rîul Iordan. — Bună dimineaţă, apă sfîntă. — Sănătate bună, Ileană mîndră. — Eu am zîn'it la tine Să mă speH d'e ură, 6s D'e spălătură, Că cîP e feP e o fost în sat Tăte pă mn'ine ura o ţîpat. — D'e ţ’o ţîpat cu o nună, Ey t'e-oi spăla cu două; 70 D'e ţ’o ţîpat cu două, Ey Pe-oi spăla cu trei; D'e ţ’o ţîpat cu trei, Ey Pe-01 spăla cu patru; D'e ţ’o ţîpat cu patru, 7s Eu t'e-01 spăla cu cinii; www.dacoromanica.ro 128 TACHE PAPAHAGI D'e ţ’o ţîpat cu CinCi, Eu fg-oi spăla cu şase; D'e ţ’o ţîpat cu şase, Eu t'e-oj spăla cu şapt'e; s D'e ţ’o ţîpat cu şapt'e, Ey t'g-oi spăla cu opt; D'e ţ’o ţipat cu opt, Ey t'e-oi spăla cu nouă; D'e ţ’o ţîpat cu nouă, io T'g-oi spăla cu mînurile cu [amîndouă. 1920. CrăSeşti—Mărie Horvat, 36. CCCCXXI PĂNTRU VACI S’o luat d'e la casa lui, D'e la masa luj, . Cu glas pînă ’n ceri; N'ime ’n lume nu ved'e, n N'ime ’n lume n’aud'e; Numa Doamna d'in poarta ce- [rjuluj, Scară D'e cgară înt'insu-ş’o, 20 Calea cuprinsu-o. — Und'e mereţ voj.nQauă d'etori, Noauă strîgoj? — Noi merem la ....1 Sîngele să i-1 bem, as Carnea să j-o mîncăm, Tare să o săgetăm. — Voi mereţ în lume, Păstă lume, Estg-o Ciută grasă, 30 Frumoasă, Dzî d'e moart'e-i puneţ, Pă............8 o lăsaţ, Curată, Lumn'inată, 35 Ca argîntu străcurat, Ca Dumn'edzău că o lăsat. D'e-i d'eokiat de vînt Crepe calu d'e pămînt, * * 1 Numele vacii la care se duc. * Numele varii pentru care desclntă. D'e-i d'eok'jat d'e pădure, 40 Să£e-j vîrvurile, Usce-i-să rădăcin'ile. Ey d'escînt, Dumn'edzău-i sfînt; Ey cat . . . . [numele vacii], ♦s Dumn'edzău să-j dee lgac. 1920/Giuleşti — Anuţa Moldovan, 33, (de loc din Vad). CCCCXXII D'E ZGAIBĂ Zgajbă t'icăloasă, Mîn'iQasă, Nu t'e mîn'ia, Nu t'e face, so Nu t'e CQace, Nu t'e sparge; Du-t'e ’n Marea Roşîe, Acolo să pk'iei, Acolo să răspk'iei, ss Ca spuma d'e soare, Ca rQaua d'e pă mare, Să rămîie Ion curat Şî lumn'inat, Ca argîntu străcurat, 60 Ca bunu Dumn'edzău Ce l-o dat. 1933. Vad — iQana Codrga, 42. CCCCXXIII D'ESCÎNT'ECU ZERMELUJ — «Şarpe verinos, D'ipCe m’ai muşcat?» — «D'ipCe m’am îndrumat». — «Şarpe, io ţ’oj sparge capul. 65 Şarpe ieu mă duc Leacu să mn'i-1 aduc, D'e la bunu Dumn'edzău Şî n’a si pă gîndu tău». Eu atîta am îmbiat, 70 Leacu mn'i l-am aflat: — Leacu-j d'e la Dumn'edzău Şî d'escînt'ecu-i a mn'eu. ŞSrpe verinos, Io t'e-oj pun'e gios, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 129 Că Dumn'edzău m’o ’nvăţat. D'e cîn tu m’aj muşcat, După leacuri am îmbiat, Tăt'e mn'i le-am aflat, s Aşa mă ţîn'e Dumn'edzău, M’o apărat d'e muşcatu tău. Aşa să crepe capu şfirpii, Cum creapă pk'jatra, în opt şî în cînc: 10 Cum nu mere număru unu după [altu Aşa să nu margă n'ici muşcatu A gîndaculuj, Da să crepe capu lui, Cum o crăpat pk'jatra în opt şî [în cînc. 15 Ptiu, nu-i sie nimn'ic. 1922. Vad — Aceeaşi. CCCCXXIV D'ESCÎNT'EC Mihai dimin'eaţa s’o sculat Şî pă cale s’o luat, Pă calea n'ecălcată, D'e la masă, 20 D'e la casă, Bîn şî mîncîn Şî voje bună făcîn. Cîn o fo’ la mn'edz d'e cale, O ’ntîln'it potca cea mare. D'in vîrvu capului l-o luat, Sus la cer l-o rîd'icat, Crjos la pămînt l-o lăsat. £1 o prins a să cînta Ş’a să văita 30 Cu glas mare pînă ’n cer, Cu lăcrămj pînă ’n pămînt. N'ime ’n lume nu l-o audzît, Numa maica Domnului sfînt O coborît pă scară 3s D'e ceară, Poale albe o ’nt'ins, Şî pă dînsu l-o cuprins, Ş’apoj o dzîs: — Taci, Mihai, nu t'e cînta, 40 Nu t'e văita, Că eu pă tăţ oi striga. Tăt'e ir^asele, Şî vîntoasele, Şî moroi, 4s Şî strîgoij, Şî d'eok'itorij. Cin'e pă Mihai o strigat In'ima j-o crăpat. /920. Borşa (Rîturi) — Lupă Dani, 57. CCCCXXV PĂNTRU VACĂ Florica s’o luat 50 Pă calea n'ecălcată Şî pă mana n'eluată. Calea călcatu-o Şî mana luatî-o. Ea o prins a răgî 55 Şî a mugî Cu glas mare pînă ’n ceri. Cîn o fo’ la mn'edz d'e cale Să ’ntîln'i cu majca Domnului: — «Tu, Florică, ce răgeşti, 60 Ce mugeştj?» — «Cum n’oj răgî, Cum n’oj mugî ? Că m’a luat d'in aştemutu-său Şî d'in ocolu stăpîn'ilor. 6s Am mărs pă la apă, pă la prund, Răgîn şî mugîn». Majca Domnuluj o dzîs: — «Tacj, nu răgî, Nu mugî, 70 Coarn'ele ţî le-oj ascuţî, Păru ţî l-oj n'et'edzî, Pulpa ţ’o împlea Dumn'edzău cu ce-a avea. D'e adz naint'e 7s Să izvora’, cum izvorăsc izvoa- [răle, Să fîntîn'ea’, cum fîntîn'esc.fîn- [tîn'ele, Lapt'ele gros sî unţuros, Galbăn ca ceara, Dulce ca mn'erea, 80 Gros ca untura». 1920. Borşa (Rituri) — Aceeaşi. www.dacoromanica.ro 130 TACHE PAPAHAGI CCCCXXVI D'E D'EOK'Î Fugi, d'ed'eok'i, D'e la Ion d'intre ok'i, D'in cap, D'e su’ cap; s D'in in'imă, D'e su’ in'imă. D'ed'eok'j d'e Zid, Ori d'e Zidaucă. D'in mn'ia d'e noduri, io D'in suta d'e locuri. D'e-i d'e Zid, Crepe-i bparşele; D'e-i d'e Zidaucă, Crepe-i ţîţele, îs Cură-i maţâle. Potcă d'in pădure, C’ai zin'it anume, D'e spate nu-1 ţăpen'i, D'e cap nu-1 ameţi, ao Fu§i, potcă cu mn'irare, Cu strigare, Cu siori, Cu ţăpen'ituri. 1920. Borşa (Răpedţa) — Maria Samuc, 60. CCCCXXVI I LA BETgAGl S’o luat Ion d'e la casă, as D'e la masă, Pă cale, Pa cărare, Pâ drumul Cel mare, Bin'e hrăn'it, 30 Bin'e cîntărit, Bin'e adăpat, Bin'e ospătat. Cînd o fost la mn'edz d'e mn'ia-[dzâ-cale, L-o tîln'it ilioi cu iliQaie, 3* Strîgoj cu strîgQaie, Moroi cu morşaie, Răhn'itori cu răhn'itQare, PoCitori cu pocitpare, D'eok'etori cu d'eok'etoare, 40 Cu frumoasă, Cu vîntoasă, Cu mătricQasă. în faţă i s’o uitat, în grel'e bgal'e l-o băgat. 45 Da d'e astădz înaint'e, Fugi, potcă pocită, Că t'o-a................... V’alegeţ ş! vă cul'egeţ, Şi vă duceţ so în Marea Neagră, Că este un peşte, Rosto-peşte; Cu cuţit'ele-1 tăiaţ, Sîngele i-1 beţ, ss Carnea Uo mîncaţ, Lu Ion pace-i daţ. Fugi, potcă pin strigare, Fugi, potcă pin mn'irare, Fugi, potcă cu Ceas rău, 60 Fugi, potcă cu lucru rău, Fugi, Potcă cu măietură, Fugi potcă cu făcătură Fugi potcă cu spălburătură, Fugi potca vîntului, 65 Fugi, potca codrului, Fugi, potca apiei, Fugi, potca pk'etriei; Potcă d'e noauă neamuri, Potcă d'e noauă k'ipuri, 70 Potcă d'e noauă feluri. T'e-al'ege" Şi t'e cul'Cge D'e la Ion d'in creştetul capului, D'in faţa obrazului, 7s D'in muşk'iul spat'elui, D'in carn'e vîrtoasă, D'in cioant'e măduhoasă, D'in pel'iţă moal'e, D'in mîn'i, d'in pk'iCioare, «o D'in mată, măţîşoară, D'in suta d'e locuri, D'in mn'ia d'e noduri, Şî eşîţ pă vîrful perilor, Pă cununa unqilor, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 131 Şî vă duceţ în codrii cei întu- [n'ecaţ, Acolo vă băgaţ, Acolo poposîţ, Pă Ion d'int’aest ceas înaint'e-1 [părăsiţ. s T'e-al'ege Şî t'e cul'ege, Şî t'e du un'e cocoş n'egru nu [cîntă, Un'e vacă n'eagră nu rage, Popa sluzbă nu face, •o Cîn'e n'egru nu bîhn'ea’, Fata albă cosîţă galbănă nu [’mplăt'ea’; Acolo lăcuia Ş’acolo văcuia, Pă Ion d'int’aest ceas ’l părăsea. 1921. Răpedşa (Borşa) — Sava Steţcu, 70. CCCCXXVIII PĂNTRU BUBEL'E >s S’o luat Ilgană (sau numele persoanei) D'e la casa ei, D'e la masa ei, Sănătoasă, Vesăloasă. *0 Cînd o fost în mn'iadză-cale S’o tîln'it cu fapt d'in vînt, Fapt d'in cîmp, Fapt pus, Fapt adus, *5 Fapt suflat, Fapt ţîpat, Fapt d'e moroi, Fapt d'e morpaie, Fapt d'e strigoi, 30 Fapt d'e strîgoaie; Pk'işolcătură d'e moroi, Pk'işolcătură d'e strigoi, Pk'işolcătură d'e vîntoasă, Pk'işolcătură d'e frumoasă, 35 Pk'işolcătură d'e păsări zbură- [tpare, Şî d'e femei vrăzitpare, Şî d'e cîte-s pă su’ spare. înaint'e i-o eşît Majca Domnului, D'in part'ea cerului; La dînsa o coborît Pă scară D'e Seară, Cu sugna o cuprins 45 Şî calea J-o desk'is. — «Ce t'e cînţ tu, Ileană, Cu glas mare pînă ’n ceri, Cu lacrămi pînă ’n pămînt?» — «Cum nu m’oi cînta, so Cum nu m’oi văiera Cu glas mare pînă ’n ceri, Cu lacrămi pînă ’n pămînt ? M’am luat d'e la casa mea, D'e la masa mea, 55 Sănătoasă, Vesăloasă; Cînd am fost în mn'iedz d'e cal'e M’am tîln'it Cu fapt d'in vînt, 60 Fapt d'in cîmp, Fapt pus, Fapt adus, Fapt suflat, Fapt ţîpat, 65 Fapt d'e moroi, Fapt d'e morpaie, Fapt d'e strigoi, Fapt d'e strîgoaje; Pk'işulcâtură d'e moroi, 7» Pk'işulcătură d'e morpaie; Pk'işulcâtură d'e strigoi, Pk'işulcătură d'e strîgpaie; Pk'işulcâtură d'e păsări zbură- [tpare, D'e femei vrăzîtoare 75 Şî d'e cîte-s pă su’ spare». — «Nu grizî n'emn'ică, Că e fapt pus cu unu, Ţîp cu două; Pus cu două, 8» Ţîp cu trei; Pus cu trei, www.dacoromanica.ro 132 TACHE PAPAHAGI Ţîp cu patru; Pus cu patru, Ţîp cu cinci; Pus cu cinfci, s Ţîp cu şase; Pus cu şase, Ţîp cu şapt'e; Pus cu şapt'e, Ţîp cu opt; «o Pus cu opt, Ţîp cu nouă Şî cu mînurile mele cu amîndouă. Nu grizî n'emn'ică, Că cum t'e-i spăla cu apa asta, 15 S’or duce bubele ca tureacu, A rămîn'ea pk'elea ca bumbacu, Şî-i rămînea curată Şî lumn'inată, Ca argintu curat, *o Ca zinu străcurat, Ca Dumn'edzău ce t'e-o dat». a ^ 1920. Să£el — Năstaca Petrovai, 60, (de loc din Vişeul-de-jos). CCCCXXIX D'ENTRU IELE S’o luat Ion Pă cale, Pă cărare, 25 Pă drumu sfinţeniei sale. Cîndo fostîn mn'iedz d'e mn'iedz [d'e cale, S’o tîln'it cu marel'e, Cu tarei'e, Cu dzîna, 30 Cu presîna, Cu Magdal'ina, Cu Irod împărat, Cu Irodeasa împărăteasa; ss Cu fetel'e sal'e, Cu sin'el'e sal'e, Cu vîntoasăl'e, Cu frumgasăl'e, Cu tătă gloata sa. 40 în faţă i s’o uitat, D'e păr sus l-o rîd'icat, D'e ok'i l-o urgit, D'e urek'i l-o asurdzît, D'e mâţă l-o zgîrcît, 45 D'e mînurj l-o amurţît, D'e pk'icioare l-o ologît, Acolea l-o lăsat, Ca un butuc d'e apă adunat. El o prins a să cînta 50 Ş’a să văita. N'ime nu l-o audzît. Maica Domnului D'in pgarta cerului Coborî pă scară 55 D'e £eară, Cu sugna l-o cuprins, Calea i-o d'esk'is. — «Ce plîngi tu, Ioan'e, Cu glas mare pînă ’n cerj, «o Cu lacrămi pînă ’n pămînt ?» — «Cum nu m’oi cînta, Cum nu m’oi văiera? M’am luat d'e la casa mea, D'e la masa mea, 65 Sănătos Şî voios. Cînd am fost în mn'iedz d'e [mn'iedz d'e cal'e, M’am tîln'it cu marel'e, Cu tarei'e, 70 Cu dzîna, Cu presîna, Cu Magdal'ina, Cu Irod împărat, Cu Irodeasa 75 împărăteasa, Şî cu sin'el'e sal'e, Şî cu n'epgat'el'e sal'e, Cu vîntQasăl'e, Cu frumgasăl'e, 80 Cu tătă glgata sa. în faţă mn'i s’o uitat, D'e păr sus m’o rîd'icat, D'e ok'i m’o urgit, D'e urek'j m’o asurdzît, 85 D'e mâţă m’o zgîrcît, D'e mînuri m’o amurţît, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 133 D'e pk'icigare m’o ologît, Acolga m’o lăsat, Ca un butuc d'e apă adunat; Acolea m’o azvîrl'it, 5 Ca un butuc d'e apă zin'it». — «Nu gînd'i tu, Igan'e, n'im- [n'ică, Că cu bucinu l'e-i bucina, Cu trîmbqita l'e-i trîmbqita, Tăt'e şperlă şî prah l'e-i fa’ 10 D'e nu ţî le aduce tăt'e frumos Carele pă un'e-o fost, Să rămîi sănătos, Mai sănătos d'ecît cum ai fost». Ş’o audzît dzîna, îs Presîna, Ş’o strigat: — «Doamna ngastă, Scumpa ngastă, Cu bucin nu n'e bucina, ao Cu trîmbqita nu n'e trîmbqita, Că tăt'e le-om duce frumos, Carel'e un'e-o fost». — «Tu dzînâ, Presînă, as D'e nu-i iţ duce put'erga la pu- [t'ere, Sănătat'ga la sănătat'e, Ciontu la Ciont, Mădua la măduă, Şî d'e nu-i iţ alea’ tăt'e giun-[giuriţăl'e 30 D'in tăt'e înk'ieturil'e, Să-i ducet sănătat'ea la sănătat'e, Ciontu la ciont, Mădua la măduă; Că d'e nu, 35 Sus în naltu ceriului rîd'ica-v’oi, Plgaja ploua-v’â, Vîntu sufla-v’a». — «Dgamna noastă, Scumpa ngastă, 40 Lasă-n'e gios pă pămînt, Că l'g-om duce tăt'e rînd, L'e-om duce tăt'e frumos, Carel'e pă un'e-o fost; Ş’a rămîn'ea sănătos, 4s Mai sănătos d'ecît cum o fost. I-om duce put'erea la put'ere, Şî sănătat'ea la sănătat'e, Loc pă loc, Cît ard'e-un păr în foc; so L'e-om alea’ Şî l'g-om culga’ Tăt'e giungjuriţăl'e D'in tăt'e înk'eietoriţăl'e, D'in creii capului ss Pînă ’n vîrvu d'eget'elor. L'e-om alea’, Şî l'g-om culga’, Şî l'g-om duce ’n Marga Roşîe; Acolo est'e-o mreană mare, 60 Pă cît Ion d'e mare; Acega lg-a mînca, Ş’acega lg-a purta. Ion d'e astădz înaint'e Rămîn'ea curat, lumn'inat, 65 Ca argîntu curat, Ca zinu străcurat, Ca cum Dumn'edzău l-o dat». 1920. Să£el — Aceeaşi. CCCCTXXX D'E POCÎT S’o luat Vasîl'e D'e la casa lui, 70 D'e la masa lui, Sănătos, Vesălos. Cîn o fost în mn'iadză-cale, S’o tîln'it 7s Cu ngauă pocitori, Cu ngauă pgcitgare; Cu noauă d'eok'itori, Cu ngauă d'eok'itgare, Cu potca albă d'e pădure. 80 Potcă d'in vînt, Potcă d'in cîmp Potcă roşie d'e pădure, Potcă albă d'e pădure, Potcă d'in somn dum'in, 8s Potcă d'in lucru lucrîn, Potcă d'in garduri, www.dacoromanica.ro 134 TACHE PAPAHAGI Potcă d'in prilazurj, Pîn faţă i s’o uitat, în in'imă l-o săgetat, Sănătat'ea j-o luat; 5 O rămas plîngînu-să Cu glas mare pînă ’n ceri, Cu lacrămi pînă ’n pămînt. N'ime ’n lume nu-1 ved'e, Fără majca Domnului io D'in poarta cerbului; Cu sugna l-o cuprins, Calea i-o desk'is: — «Ce t'e cînţ, tu Vasîle ?» , — «Cum nu m’ojj cînta, 15 Cum nu m’oj văera ? Că m’am luat d'e la casa mea, D'e la masa mea, Sănătos, Vesălos; zo Cîn am fost în mn'jadză-cale M’am tîln'it Cu noauă pocitori, Cu nQayă pocitoare, Cu potca 6ea mare. 25 Potcă d'in apă, Potcă d'in pk'iatră, Potcă d'in vînt, Potcă d'in cîmp, Potcă roşie d'e pădure, 30 Potcă albă d'e pădure, Potcă n'eagră d'e pădure, Potcă d'in somn dum'in, Potcă d'in lucru lucrîn, Potcă d'in garduri, 35 Potcă d'in prilazuri, Potcă pîn strigare, Potcă cu măietură, Potcă cu făcătură, Potcă cu £eas rău, 40 Potcă cu lucru rău, Potcă cu noauă fetiuri, în faţă mn'i s’o uitat, Pîn in'imă m’o săgetat, Sănătat'şa mn'i-o luat». 45 — «Nu griăî tu, Vasîle, nim- [n'ică». înaint'e le-o eşît: — «Eu vă sorocesc Cu sorocu lu Dumn'edzău Şî a Maicei Sfînta Mărie şî a [mn'eu: so Al'egeţî-vă, Cul'egeţî-vă D'in cioant'el'e lu Vasîle, D'in mădua lui, D'in carnea lui-55 Frundză lată nu ’nt'ind'eţ, Rădăcină nu cuprind'eţ, Ce v’al'egeţ Şî vă cul'egeţ, Şî vă duceţ pîn pQal'el'e mun- [ţîlor, 60 Pă coam'el'e cerţilor, Pă cununa fet'elor, Pă struţu feâiorilor ; Acolo lăcuiţ, Acolo văcuiţ, 65 Că d'e nu v’iţ alea’ Şî nu v’iţ culea’, Oi abat'e nouă căţei D'in dzua d'e Paşti fătaţ, Cu curăl'e roşie la grumadz, 70 Ş’aceia v’or mînca, Ş’aceia v’or purta, Şî Vasîl'e-a rămîn'ea curat, Ca argintu curat, Ca zinu străcurat, 75 Ca Dumn'edzău ce l-o dat». D'escînt'ecu-i d'e la min'e, Da leacu-i d'e la Dumn'edzău. 1923 — Să£el, Aceeaşi. CCCCXXXI PĂNTRU LAPT'EL'E LA VACI S’o luat Florica D'e la casa ei, 80 D'e la masa ei, Cu lapt'el'e, Cu untu, Cu groscioru. S’o tîln'it: www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI >35 Cu noauă moroj, Cu noauă moroaie; Cq noauă strigoi, Cu nQauă strîgoaie; 5 Cu noauă pocitori, Cu nQauă pocitQare; Cu nQauă d'eok'etori, Cu nQauă d'eok'etQare; Cu noauă mn'irători, io Cu nQauă mn'irătoare, Cu nQauă stricători, Cu nQauă strîcătQare; în faţă i s’o uitat, Pîn pulpă l-o săgetat, îs Lapt'el'e şî untu şî groscioru i [l-o luat; CQarn'el'e-i l'e-o răntudzît, Păru-i l-o burzuluit, Pulpa i o mn'icit Şî ţîţele-j l'e-o veşt'edzît. ao Pă masă d'e pkiatră dusu-l-o, Tăţ o băut, Tăţ o mîncat, Tăţ s’o vesăl'it; Ea a rămas plîngînu-să 85 Şî văerînu-să Cu glas mare pînă ’n ceri, Cu lacrămi pînă ’n pămînt. N'ime ’n lume n’o aude, Fără maica Domnului; 30 D'in pQarta Ceriului La dînsa-o coborît Pă scară D'e ceară, Cu sugna o cuprins: 35 — «Ce t'e cînţ tu, Florico? Ce t'e vaeri?» — «Cum nu m’oi cînta, Cum nu m’oi văera ? M’am luat ♦o D'e la casa mea, D'e la masa mea, Cu lapt'el'e, Cu untu, Cu groscioru; 45 Cînd am fost în mn'jadză-cale, M’am tîln'it: Cu nQauă moroi, Cu noauă morQaie; Cu nQauă strigoi, 50 Cu nQauă strigoaie; Cu nQauă pocitori, Cu nQauă poCitQare; Cu nQauă d'eok'etori, Cu noauă d'eok'etQare; 55 Cu nQauă mn'irători, Cu nQauă mn'irătQare; Cu nQauă stricători, Cu nQauă strîcătQare; în faţă mn'i s’o uitat, 6o Pîn pulpă m’o săgetat, Lapt'el'e şî untu şî groscioru [mn'i l-o luat; CQarn'el'e l'g-o răntudzît, Păru l-o burzuluit, Pulpa mea mn'i-o mn'iCit, 65 Ţîţăle le-o veşt'edzît, Fiţălu mn'i l-am urît. Pă masă d'e pk'iatră dusu-l-o, Tăţ o mîncat, Tăţ o băut, 70 Tăţ s’o vesăl'it». — «Nu grizî tu, Florică, n'i- [mn'ică !* Ea naint'e le-o eşît: — «Un'e-aţ fost: Voi moroi, 75 Voi morQaje; Voi strigoi, Voj strîgQaie; Voi pocitori, Voi pofiitQare; *0 Voi d'eok'itori, Voi d'eok'itQare; Voi mn'irători, Voi mn'irătQare; Voi stricători, *5 Voi strîcătQare ?» — «Am fo’ la Florica; Pîn fată n'e-am uitat, Pîn pulpă Q-am săgetat, Lapt'el'e şî untu şî groscioru i [l-om luat; 90 CQarn'el'e-i le-am răntudzît, www.dacoromanica.ro 136 TACHE PAPAHAG1 Păru l-am burzuluit, Pulpa-i g-am mn'icit, Ţîţăl'e-i l'e-am veştădzît». — «Ey vă sorocesc s Cu sorocu lu Dumn'edzăy şî a [Majcei Sfînta Mărie: Duceţî-i lapt'el'e la lapt'e, Untu la unt, Groscioru la groscior; Coarn'el'e-i i le tomn'iţ, 10 Păru pă ga îl n'et'edzîţ, Pulpa ei o măriţ, Ţîţăl'e-i le bucimn'iţ, r'iţălu i-1 îmblîndzîţ; Că d'e nu i-ţ duce: ts Cîţ îţ mînca, Tăţ îţ crăpa; Cîţ îţ audzî, Tăţ îţ asurdzî; Cîţ îţ sur ţi, *0 Tăţ îţ urţ;i; Numa omu Cît şk'iopu, Cu barba cît cotu A ’ntuma *5 D'in noauă ’n opt, D'in opt în şeapt'e, D'in şeapt'e în şease, D'in şease în &nci, D'in cinci în patru, 30 D'in patru în trei, D'in trei în doi, D'in doi în unu, Aşa să îndărăt'e Şî lapt'el'e, şî untu şî grosfiioru [a i Floricâ: 35 lut” ca vîntu, Tăcîn ca pămîntu, D'e-al doil'ea casă, D'e-a triia casă, D'e-a patra casă, 4» D'e-a cincea casă, D'e-a şeasga casă, D'e-a şeapt'ea casă, D'e-a opta casă, D'e-a noaya casă, 45 D'e-a noaua ţară, D'e-a ny^uă hotară; D'e-i tunsă, D'e-i mulsă, D'e-i d'in urmă luat, 50 D'e-i în pămînt îngropat, D'e-i în berbinţă înfundat, D'e-i pîn trîmbgit'e strigat, D'e-i d'e la oimurj luat, D'e-i în oale-acoperit, 55 Să n’aibă-a stărui, Să n’aibă-a poclui, Pînă la Florica a zin'i lut” ca vîntu, Tăcîn ca pămîntu, 60 D'in zori Pînă ’n cîntători, Pînă ’n dzuă d'e noayădzăci şî [nyayă d'e ori; Altora n’oj lua, A ei n’oi lăsa, 65 N'ice cît un grăunţ d'e mac Înnoauădzăcişî ngauă d'esk'icat». D'escînt'ecu-i d'e la min'e, Daru d'e la Sfinţenia-Sa. 1923. Să£el — Aceeaşi. CCCCXXXII D'ESCÎNT'EC D'E DRAGOST'E LA FET'E S’o luat Doca cea mîndră şî [frumoasă 70 Pă calea n'ecălcată, Pă rouă n'eseu tu rată, Pă dragost'ea n'eluată. — Bună d'imin'eaţa, rîul lui [Iordan. — Sănătat'e bună, Docă ega [frumoasă. 75 Da ce-ai zin'it la min'e ? — Eu am zin'it la t'in'e Să spel'i ura d'e pă min'e. — Nu grizi tu, Docă, n'imn'ică, Că ey d'e brîu luat'e-oi, 80 în zin pînă ’n brîy aruncat'e-oi, în plisă pînă ’n ţîţă, D'in ţîţă pînă ’n cosîţă, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 137 Să ’nfloreşti ca o ru2îţă; Apa pînă ’n barbă, D'e ură spăla-t'g-oi, D'e ură, s D'e pîră, D'e aruncătură, D'e ţîpătură, D'e fată frumoasă, D'e văduvă grasă, «o D'e ură d'e-ai tăi d'in casă. Pă prund d'e-ad'iman scoat'e- [t'e-oi, Cămeşe d'e dragost'e înveşt'e- [t'§-oi, Cunună d'e mn'ir în cap pun'e- [ţ’oj, Tăţ să t'e ibgiască, is Tăţ să t'e cinst'ească, Cu cuvint'e l'in'e, Cu pahară pl'in'e, Cu cuzmel'e a mînă. M’am uitat în sus cată răsărit, 20 Am vădzut trei dzori, Trei surori A sfîntului soare, Cal gătîn, Cal frîngîn, 25 I Doca făcîn Pă cinst'e, pă dragost'e şi pă ibo-[st'e făcîn, T'in'eretul tăt strîgîn: «Cin' e-i aceea, cin'e-i aceea ? Crăiasă-i, 30 împărăt'easă-i O preot'easă ?» N'ice-i crăiasă, N'ice-i ’mpărăt'şasă, N'ice preot'şa să, 35 Ce-i Doca cea cinstită, cea aleasă, Cea mîndră şî frumoasă Şî aleasă, Ca grîul pă masă. — Fudzîţ, mături dezl'egat'e, 4° Ploşt'e căc . . . , Păst'e garduri aruncat'e! Eu-s floarea florilor, Drăguţa feciorilor; Eu-s şişin înflorit, 45 D'e la munt'e coborît, Pă la poală zugrăzit, La mîn'eci între-aurit. Cei t'in'eri să mă ibască, Cei bătrîn'i să mă cinst'şască, 50 Cu cuvint'e l'in'e, * Cu pahară pl'in'e, Cu cuzmel'e a mînă. M’am uitat pă apă în gios Ş’am vădzut pă Ion, 55 Sînt Ion, Cu bucinu bucinîn, Cu sul'iţa sul'iţîn, T'in'eretu tăt ieşîn Şî pă Doca strîgîn: 6o «Cin'e-j aceea, cin'e-i a£eşa ? Crăiasă-i, O împărăt'easă, O preot'easă?» Nu e n'ice crăiasă, 65 N'ice ’mpărăt'şasă, N'ice preot'şasă, Ce-J Doca cea cînst'ită, aleasă, Mîndră şî frumoasă, Ca grîul pă masă. 70 — Fudzîţ, ploşt'e căcat'e, Mături dezl'egat'e, In gunoi arunca t'e! Eu-s floarea florilor, Drăguţa feciorilor; 75 Eu-s qişin înflorit D'e la munt'e coborît, Cu mn'ir mn'iruit, Cu zin stropk'it, D'e in'ima tuturor boierilor [lipk'it, 80 Pă la poală zugrăzit, La mîn'eci între-aurit; Cei t'in'en să mă ibască, CeJ bătrîn'i să mă cinst'ească, Să nu poată fără d'e ea 85 Cu mn'ic, cu mare, Cu tînăr, Cu bătrîn, www.dacoromanica.ro 138 TACHE PAPAHAGI Cum nu pgat'e popa a fa’ sluZbă Fără d'e zin şî fără d'e pîn'e [d'e grîu. 1920. SăCel — Aceeaşi. CCCCXXXIII PĂNTRU VAClL'E Amn'in, amn'in, Suraia [numele vacii] o vin'it, s Da mana-i n’o sosit. D'e luatu-j d'e săiestre, O d'e măiestre, D'i-i cu buiinu bucinat, D'i-i cu trîmbţita trîmbţitat, 10 D'e-i în tocuri astupat, D'e-i în bărbîntă înfundat, D'e-i în oal'e acoperit, D'e-i cu lăcăţ lăcâtuit — Tăt'e să să spargă, 15 Tăt'e să să risipească, Mana i Surae IutM să sosască, lut'1 ca vîntu, Tăcîn ca pămîntu, zo Gros ca aluatu, D^6e ca mn'ierea, Galbăn ca ceara, Să aibă a vin'i, Cu rouă să să rouază, 25 în trup să să răşk'irSză, în pulpă să să aşSză, Pâru-i să n'et'eza’, Ţîţăl'e să să bufiin'ga’, Pă Dumn'itru (proprietrarul [vacii) 3» Bin'e să-l iuba’, Că şî el are masă d'e-a bu- [nă-rga, Şî Cîlegi d'e-a hrăn'ire-a, Şî morţ d'e-a pomen'irg-a. îl strig şî-1 strîng, 35 Şî-1 sorocesc Cu sorocu lu Dumn'edzău Ş’a Maicei sfint'e prea curat'e, Să vie d'in lume, D'e păstă lume, 40 D'in tus-patru cornuri d'e lume; Să vie mîndru şî casoş Şî untos, ' 1 Da nu a altora d'in sat, A ei curat care Dumn'edzău i l-o " A [dat. 45 Bău, bău, Suraje, ii, Că nu t'e strig pă t'in'e, Că strig lapt'el'e tău, Şî untu, so Şî grosdioru, Şî mana, Şî dulceaţa, Să vie d'in lume, D'e păstă lume, ss Să vie la Suraia anume. D'e-i în lume, Să vie pă fun'e; D'e-i în ţară, Să vie pă şfară; 60 D'e-i în vecin'], Să vie pă sk'in'j, Să să pue în cgarn'e, D'in coarn'e ’n cap, D'in cap în urek'j, 65 D'in urek'j în sk'inare, D'in sk'inare în pulpă, D'in pulpă în ţîţă, Ţîţăl'e ca trîmbgita, Lapt'el'e, 70 GrosSioru, Bun'işoru, Gros ca aluatu, Galbăn ca cgara, A altuia nu-ţ treabă, 75 Fără a ei curat, Lumn'inat, Care Dumn'edzău i l-o dat. 1920. Sîliştga — Anuţă K'escu, 40. CCCCXXXIV D'E D'EOK'J D'e-i d'eok'iată Mărie D'e ’Zîd, 80 D'e Zîdaucă, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 139 D'e N'gamţ, D'e N'emtoaie, D'e Ţigan," D'e Ţigancă, s D'e copk'il, D'e copk'ilă, D'e colduş, D'e colduşă, D'e moroi, KO D'e strigoi — Saie-l'e ok'ij Ca stropk'ii In căldarea Cu sarea, îs Să rămîe Mărie Curată Lumn'inată, Ca Dumn'edzău ce-o lăsat-o, so Ca mă-sa cin o făcut-o, Care ’n ce ceas o născut-o, Că d'e-ajast'e n’o ştiut. D'escînt'ecu-j a mn'eu, Leacu-i d'e la Dumn'edzău; 25 D'escînt'ecu-i d'e la min'e, Leacu-i, Dgamn'e, d'e la t'in'e. 1920. Sîliştga — Aceeaşi. CCCCXXXV PĂNTRU VACA, PĂNTRU LAPT'EL'E S’o luat Suraia D'e la casă, D'e la masă, 30 Sănătoasă, Lăptoasă, Mîndră, bucuroasă, Pă cărarea lată, N'ecălcată, as Pă rouă n'escuturată, Pă frundza n'eciuntată, Pă iarba n'ecălcată, Cu cjurda, cu toată, în multu lapt'eluj, •40 în grosu spumii. Cin o fo’ la mn'iedz d'e cal'e S’o tîln'it cu nouădzăâ şi nouă [d'e moroj, Cu nouădzăcS şi nouă d'e mo-„ , [rQaîe, Cu nouădzăc şi nouă d'e vrăz- [maşă, 45 Cu nouădzăcS şi nouă d'e k'iz- [maşă; D'e cgadă o rătundzît-o, D'e pulpă o veştăzît-o, D'e cQam'e o ciungărit-o, D'e păr o bozăluit-o. so Diţălu n’are cu ce-1 hrăn'i, La gazdă n’are cu ce s’arăstui. Ea o şădzut gjos, O răgit Ş’o stuhuit, ss Cu glas mare pînă ’n ceri, Cu lacrămj pînă ’n pămînt. Cin'e o audzît doară a put'ea [folosi ? N'ime ’n lume n’o audzît-o; Numa Maica sfîntă prea curată 60 D'in pgarta (Serjului, D'in scaunu Sîn-K'etruluj, Scară D'e ceară Făcutu-ş’o, 65 înaint'e slobodzîtu-s’o. — «Ce răgeşti, Ce stuhueşti, Suraio? Ca tare, Ca mai tare, 70 Cu glas mare Pînă ’n ceri, Cu lacrămi pînă ’n pămînt?» — «Păcum, Maică, m’ajîntrebat, Că m’am luat d'e la casă, 7s D'e la masă, Sănătoasă, Voioasă, Pă cărare lată, N'ecălcată, 80 Pă rouă n'escuturată, Pă frundza n'ecSjuntată, Cu ciurda, cu toată, în multu lapt'elui, www.dacoromanica.ro 140 TACHE PAPAHAGI în grosu spumii. Cîn am fo’ la mn'iedz di cale, M’am tîln'it Cu nouădzăc şî nouă d'e vrăz- [maş, 5 Cu nouădzăc şî nouă d'e t'iz- [maş; D'e cgadă m’o rătundzît, D'e pulpă m’o veşt'edzît, D'e cgarn'e m’o qungărit; T'iţălu n’am cu ce-1 hrăn'i, 10 La gazdă n’am cu ce m’arăstui». — «Nu grizî, Suraie, n'imn'ică, C’amu t'e-am audzît, Amu t'e-oi folosî; Om strînge vin'e cu vin'e, îs Cum o fo’ mai d'inaint'e; Os cu os, Păcum o fos’; Xapt'e bun şî sănătos, Galbăn ca ceara, 20 Gros ca tocana, lut" ca vîntu, Uşor ca gîndu; lut' ’-iut'işor, Bun şî bun'işor; 25 Groşcioru d'e o palmă, Lapt'el'e să să tomască. D'e nu m’ei asculta, D'e scornut t'e-oi lua, La apa lui Iordan t'e-oi du£e, 30 Acolo ţ’oi căta, Acolo ţ’oi d'escînta. D'e nu m’ei asculta, Lapt'el'e să să porn'ia’, D'e scornuţ t'e-oi lua, 35 T' e-oi duce pă cîmpuţu cel fru- [mos, Pă la măru cel frumos, P’acolo ţ’oi căta, P’acolo ţ’oi d'escînta, D'e unt şî d'e groscior t'e-oi în- [cărca. 40 Una st'ea vlăstoşa, Două st'el'e vlăstoşăle, Trei st'el'e vlăstoşăle, Patru st'el'e vlăstoşăle, Cinci st'el'e vlăstoşăle, 4a Şase st'el'e vlăştoşăle, Şapt'e st'el'e vlăstoşăle, Opt st'el'e vlăstoşăle, Nouă st'el'e vlăstoşăle, Sus pă st'el'e rîd'icaţ, 50 în sărun'ja asta o-aruncaţ, D'e-ajasta a bea Ş’a mînca, Şî s’a încărca D'e unt şî d'e groscior, ss Galbăn ca ceara, Gros ca tocana, lut" ca vîntu, Uşor ca gîndu, Groşcioru d'e-o palmă, 60 Lapt'el'e să i să tomască. St'eaua st'el'elor, Luceafănu lucefen'ilor, Sus sînt'eţ, Bin'e ved'eţ, 65 Mult'e st'iţ, Bin'e vetriţ; Vetriţ mana vacîi mele, A altora nu N'icj cît un grăunt'e d'e mac 70 în şapt'e d'esk'icat, Eu să n’am n'ici un păcat. D'e mn'i l-o luat d'in vecin'i, Să zie pîn sk'in'i; D'e l-o luat mai d'in colo, 75 D'e pîn sat, Să treacă păst'e gard; A ei cît i rînduluit, D'e la Dumn'edzău-i făgăduit. A altora nu-i treabă 80 N'ici cît un grăunţ d'e mac în şapt'e d'esk'icat, Mn'ie să nu-m h'ie păcat. Doară păcurarii d'e l-o trîm- [bcjitat Şî la oi l-o rîd'icaţ; 85 Dgară bosărcăile d'e l-o luat, Dgară est'elalt'e vrăzmaşă d'in [sat. D'e l-o luat, în lăz cu lăcăţ l-o băgat, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 141 în ulcel'e, Cu pk'etricel'e L-o băgat, Şî acolo l-o aşădzat. s Spargă-să ulcel'el'e, Saie pk'etricel'el'e; Spargă-să lădzîl'e, Saie lăcătîl'e, Porn'şască-să la Suraia 10 îutM-iut'işor, Mult şî bun'işor. D'escînt'ecu l-am găt'it, Lapt'el'e înapoi o zin'it, în pulpă l-am băgat îs Ş’acolo l-am aşădzat. 1920. Strîmtura—Irina Ard'elean, 65. CCCCXXXVI DE DURERE Să luară, Bou-gibol n'egru d'e dumbravă, Cu coarn'ele ’ntr’aurit'e, Cu cgama zugră/ită, 3° Cu pk'icioarele potco/ite, Pîn nărj şuerîn, D'in pk'iSigare scăpărîn, Pă gură pară d'e foc ţîpîn. N'imen'i nu l-o vădzut, as N'imen'i nu l-o audzît, Fără maica Domnului D'in scaunu Sîm-Pk'etrului Bin'e audzîtu-l-o, Naint'şa lui coborît-o: 30 — «Und'e meri tu, bou-gibol [n'egru ?» — «O, Maică sfîntă, Bin'e-ai făcut că m’ai întrebat, Că eu mă duc und'e-oi afla pă [soţu mn'eu, Pă protihn'icu mn'eu». 3s — «Hop, acolo tu nu mere, Că mai naint'e decît t'in'e cu trej [dzîle am îmbiat, Tăt'e le-am aşădzat. Da tu la omu aesta y ină, Aici e soţu-tău, 40 Aici e protihn'icu tău, Aici e tovarăşu tău. Alege-1, Culege-1, D'e la tăt'e cjoant'ele omului. 4s Bin'e alege-1, Bin'e culege-1, Cu limba linge-1, Cu coarn'ele ’mpunge-l, Cu pk'icigarele ’mproaşcă-l, 50 Cu coada mătură-1, în măguri n'egre du-1, Und'e focu nu să face, Und'e pk'ita nu să cgafie, Pasărea nu ciripk'ea’; ss Acolo să pk'eje, Ca spuma pă mare, Ca ştopk'itu ’n cărare, Amin. 1922. Strîmtura — Igana Leh&t (Şrăbgaia), 68. CCCCXXXVII DE SĂNĂTATE Să luară 60 Noauădzăci sî noauă d'e strigoi, Noauădzăci şî noauă d'e moroi, Noauădzăci sî noauă d'e d'eok'i- a a a a a 44 [torj, Noauădzăci şî noauă d'e săgetători, D'e la căsîle lor, 6s D'e la măsîle lor, Mărgîn, Mare rahot' e făcîn, Mare vîntoasă suflîn. Cu omu aista s’o ’ntîmpk'inat, 70 Nu ştiu und'e, în drum mărgîn, Un somn somnîn, Un lucru lucrîn, O voie bună făcîn. 7s D'e mînă l-o luat, în g[ocu celor frumoasă l-o băgat, 6ios pă pămînt, în loc d'e mort l-o lăsat. www.dacoromanica.ro 142 TACHE PAPAHAGI El o prins a să cînta Ş’a să vaita, Că cine l-a audzî Nu l-a put'ea folosi; s Cin'e l-a vedea Nu l-a put'ea mîngîj|a. Majca sfîntă bin'e audzîtu-l-o, Bin'e vădzutu-l-o, Naint'ga luj coborîtu-o. io întrebară: — «Omul'e, ce t'e cînţ, Ce t'e vaeţ?» — «O, Mai[că sfîntă, Cum nu m’aş cînta? <5 Că eu am plecat D'e la casa mea, D'e la masa mea, Mîndru şî frumos, Bun şî sănătos. *• M’am tîmpk'inat cu slugî, Cu sluzn'icele A lui Irod şî a Irodesăj. Cu fet'ele şî cu fecjorii, Cu gin'erij şî cu nurorile, *s Nu ştiu und'e cum m’am tîmp- [k'inat, în drum mărgîn. Că bin'e aflatu-m’o, Rău lăsatu-m’o, Că put'erea şî sănătat'ea mn'j-o [luat, 30 Majcă sfîntă*. — «Nu gînd'i nimn'ică; Eu t'e-am audzît. Eu t'g-am audzît, Eu t'e-oi şî folosi. 3S Că eu oj ţipa Păst'e codru Pod, Păst'e drumurj Culmurj, 40 Păst' e prilazun Lanţuri». Slugî, sluzn'icele lui Irod, Fet'ele, nurorile, d'e grabă i-o [prins Şî j-o legat. 45 Irod şî cu Irodeasa d'e grabă o [audzît, Jut'e s’o alergat, Ca vîntul. Tăcîn ca pămîntul, Ş’o ’ntrebat pă Majca sfîntă: so — «O, Ma[că sfîntă, Slugî, sluzn'icele ngast'e, Fet'ele, nurorile noast'e, Mare o stricat, Mare o luat, ss D'e-ai prins şî i-ai legat ?» — «Că mare o stricat, Că mare o luat, Că put'erea şî sănătat'ea d'e la [omu aista o luat. Şî d'e-aici nu i-oi năpust'i 6o Pînă put'erga şî sănătat'ea la [omu aista o y'ini*. Irod şî cu lrodgasa D'e grabă s’o alergat, Jut'e s’o alergat ca vîntul, Tăcîn ca pămîntul, 6s Ş’o cătat put'erea omului în somţa cu sarea, în blidu cu mîncarea; în cîmpu cel frumos, La cordiu cel tufos. 1922. Strîmtura — Aceeaşi. CCCCXXXVIII DURERE D'IN LONTRU 70 S’o luat Ion D'in casa lui, D'e la masa lui, Pă cale, Pă cărare. 7s Cîndofo’înmn'iedzdemniadză- [cale, S’o tîln'it Cu ’nd'esgare Pîn strînsgare, Cu ’nd'esşare pîn scîrbă, 80 Cu ’nd'esgare pîn set'e, Cu ’nd'esgare pîn răceală Cu ’nd'esoare pîn serbinţeală, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 143 Cu ’nd'esgare pîn d'ed'eok'j, Cu ’nd'esgare pîn supărare, Cu nouădzăci sî nouă de ’nd'e- <■> * j [sgare, D'in vînt, 5 D'e supărare, D'in d'ed'eok'j. D'in vînt, D'e su’ pămînt; D'in prag, 10 D'e su’ prag, în faţă i s’o ujtat, In trup i s’o tîlburat Şi i s’o aruncat. El d'e-acolo s’o luat îs Cu glas mare pînă ’n cer, Cu lacrămj pînă ’n pămînt. N'ime ’n lume nu l-o audzît, Numa maica Domnului D'in pgarta cerului. 20 Audzîtu-l-o Şî vădzutu-l-o, Scară de ceară întinsu-o, La dînsu coborîtu-o Şî pă dînsu bin'e întrebatu-l-o: 25 — «Tu, Igan'e, fătu mn'eu, Ce t'e cînţ? Ce t'e vaet ?» — «Bin'e făcuşi, maică sfîntă, că [mă ’ntrebqi, Că eu ţ’oj spun'e: Că m’am luat 30 D'e la casa mea, D'e la masa mea, Voios, Sănătos, Pă cale, 35 Pă cărare. Cînd am fost în mn'iedz de [mn'jadză-cale, Mă ’ntîln'ij Cu ’nd'esgare Pîn strînsgare, 40 Cu ’nd'esgare pîn scîrbă, Cu ’nd'esgare pîn set'e, Cu ’nd'esgare pîn răSeală, Cu ’nd'esgare pîn serbinţeală, Cu ’nd'esgare pîn d'ed'eok'j, 45 Cu ’nd'esgare pîn supărare, Cu nouădzăci şî nouă d'e ’nde-[sgare, D'in vînt, D'e su’ pămînt, D'in prag so D'e su’ prag, în faţă mn'i s’o uitat, în trup mn'i s’o tîlburat Şî mn'i s’o aruncat». — «Nu gînd'i n'imn'ica, ss Că eu sugna mn'j-oj descinge, Calga ţ’oj cuprind'e-o Că la Doca mina da-oj; Da-oj nouă sucitgare, Nouă tocăngauă, 60 Nouă fusă, Nouă lingurj, Cuţît Şî ac. Bin'e alege-oj, 6s Bin'e culege-oj înd'esgarga, D'in rîndză D'e su’ rîndză; D'in mâţă, D'e su’ mâţă; 70 D'in braţă; D'e su’ braţă, D'in creij capuluj, D'in audzu urek'ilor, D'in zgîrcju nasului, 7s D'in faţa obradzului, D'in rădăcinile măselelor, D'in rădăcinile dinţilor, D'in tgate ’nk'eeturiţîle, D'in tgate cjunt'iţăle; 80 Cu tocănău freca-le-oj, Cu sucitorju suci-le-oj, Cu fusăle tgarce-le-oj, Cu acu descgase-le-oj, Cu cuţîtu tăja-lg-oj, 85 Cu ştergura şterge-le-oi, Păstă maria trece-le-oj, Sub lespede d'g-aramă pun'e- [lS-oj. Acolo să pk'eje, Acolo să răst'eje, www.dacoromanica.ro 144 TACHE PAPAHAGI Cum pk'iere spuma d'e pă mare Şî ştopk'itu d'in cărare; Să rămîe curat Şî lumn'inat, 5 Precum Dumn'edzău l-o dat». Maica sfîntă prea curată l-o lă- [sat, D'int’aesta ceas nemn'ica să [nu-i sie, Puterea, sănătatea înapoi să-i zie. Că d'escînt'ecu-i d'e la min'e, «o Leacu-i d'e la Dumn'edzău Şî d'e la Maica prea curată. 1922. Bîrsana — Doca Olari, 76. CCCCXXXIX D'E CgAS RĂU Să luară pă cale, pă cărare Nouă cari, Nouă ogari, 15 Rînk'edzîn şî hohotin, Cu codzîle lat'e, Cu păru ’ntors pă spat'e, Cu ok'ii zgîiţ, Cu dinţii hlizîţ. .20 N'ime nu i-o audzît, N'ime nu i-o vădzut; Numa maica Domnului Din naltul ceriului. Maica Domnului înaint'e le-o [eşît: as — Und'e mereţ, voi, Nouă cari, Nouă ogari, Cu ok'ii zgîiţ, Cu d'intîi hlizît? 1 « » 3o — N'e ducem în lume, Păstă lume, Und'e om afla om anume, Sîngele să i-1 bem, Carnea să i-o mîncăm. 35 — Voi acolo nu mereţ, Ci meret la Ion, Şî luaţ mînătură, Făcătură, Că pă Ion Crîstea l-o mo- Pi/it, 40 Sfîntu Ion l-o botezat, Crucea a mîna dreapta i-o dat, Paloşu ’n mîna stîngă i l-o dat, Să se apere D'e nouă moroi, 45 D'e nouă bosorcoi, D'e nouă spăriaţ, D'e opt spăriaţ, D'e şapte spăriaţ, D'e şase spăriaţ, 50 D'e cinci spăHaţ, D'e patru spăriaţ, D'e trei spăriaţ, D'e doi spăriaţ, D'e unu spăriaţ, 55 Să iasă d'in in'imă, D'e su’ in'imă; D'in plomîn'i, D'e su’ plomîn'i; D'in rîndză, 60 D'e su’ rîndză; D'in tătă zita » Şî măduiţa. Şi eşi Şî t'e du pîn văile răci 65 Şî pîn pk'etrile săci, Că t'e blastăm eu Cu ruga lu Dumn'edzău, Cum o blăstămat Maica sfîntă prea curată pk'etrile. 1921. Săpînţa — Pălaga Pătcaş Baltă, 68 (originară din Sat-Şugătag; de 24 ani în Săpînţa). www.dacoromanica.ro CIMILITURI CCCCXL Ciumn'il, ciumn'il, m bat'e lăturil'e ? — • [ Oii e, păcurarul şi driel'e. 1920. Să£el — Auzite toate de la Nă-staca Petrovai, 60. CCCCLXXII Ustură-mă şî mă doare, Dac’ o bagă bin'e ’m pare? [Ciurcelu. CCCCLXXIII Lunga tat'ii ’N larga mamii? — Fîntîna şî [virgina d'e la cumpănă. CCCCLXXIV 30 O bag zie Ş’o scot mgartă, Şî pk'icură d'in vîrv ? — Cîn'epa. 1920. Rozavlia — Ilgana Rus, 24. CCCCLXXV Ciumn'il, ciumn'il, ce-i aceea: Şî ’n casă 31 Şî afară ? — Fereasta. CCCCLXXVI Ce stă ’n cui Şî n’are toartă? Ou. 1920. Rogna-d'e-gios — Măria Mălina, 17. CCCCLXXVI I Ciumă, ciumă, ce-i aceea: Mă dusei în pădurice, 40 Aflai ouă d'e babice; Aflai nouă, Luai două, Ca babicea să să ouă ? — Co-[ rompei. CCCCLXXVIII D'e aici pînă la Hust, 45 Tăt căldări cu fundu ’n sus.— [ Muşuroaie. CCCCLXX IX Am o vacă: Cînd o bag în poiată e fără pk'el'e, Cîndo scote cu pk'el'e ?—Pk'ita. www.dacoromanica.ro 148 TACHE PAPAHAGI CCCCLXXX Am un cuptoraş Pl'in d'e iepuraş. — Gura cu [ d'inţîi. CCCCLXXXI Am o vacă n'eagră, Tăt cîmpu al'eargă. — Grebla. CCCCLXXXII s Am o grebluţă cu cînc d'inţîşori, ’Nt’o dzî ’mi treabă d'e o mn'ie [d'e ori. — Mina. CCCCLXXXIII Trupu, capu, mn'i-j tăt una, P’on pk'icior stau totd'eauna. Cămeş am n'enumărat'e 10 Şî l'e port tăt'e ’mbrăcat'e, Tăt cîrpală pă cîrpală, Fără l'eacă d'e cosală. — Curek'iu. 1920. Săpînţa — Auzite toate de la Ilgana Stan, 20. CCCCLXXXIV Tată verd'e, mamă-uscat’, Face pruncii, cresc la cap. — Strugurii. CCCCLXXXV 1 s Ciumn'il, ciumn'il, ce-i aceea: Bag mina pîn frundză Ş'apucai pă moş d'e puţă? — [ Peperin. CCCCLXXXVI Mă duceai la ’mpărăteasă Să-mi înceapă cepătoare 20 Fără leac de k'izitoare.—Cununa. CCCCLXXXVII Ciumn'iliga, liga, Ciumn'ilească-ţ dracu limba. — K'ipa. 1921. Vad — Ipana Codrga, 41. CCCCLXXXVIII Ciumn'il, cjumn'il, £e-i: Nalt ca casa, 25 Verd'e ca mătasa, Amar ca sera, Dulce ca mn'jerea? — Nuca. CCCCLXXXIX Ciumn'il, ciumn'il, ce-i: Rostogol, 30 înt’u ocol, Curtea albă ’nt’u pk'icior? — [Buretele. XD Ce-i: Turta mea pe turta ta, Fusu mn'eu în curu tău? — [Moara. XDI 35 Ce-i: Am o căţea, Tăt cîmpul aleargă ? — C$asa. XDI1 Ce-i: Am un bou alb, 40 Şî nu-i încap coarnele ’n grazd ? — Sflederu. 1923. Glod — Dunca Pătru, 24. www.dacoromanica.ro JOCURI DE COPII XDIII D'ţ-A SCRQAFA PÎN ORAŞ Să strîng mai mulţ copk'ii laolaltă, pînă ’n şese, pînă ’n şept'e, apoi tăţ îş fac gaură în pămînt şî tăţ au cît'e o bîtă. Numai unu s n’are gaură, c’apoi acela treabă să sie purcari şî să mîn'e scroafa d'e-afară în oraş. Ceialalţ o scot, day cu bota după ea şî n’o lasă acolo. Apoi ceia-io lalţ, care nu poat'e băga bota ’n gaură cînd porcaru vrea să bage scroafa în oraş, apoi acela mere d'e porcari. Dacă porcariu nu poat'e băga scroafa o bota în »s gaura ori înt’a căruia, apoi acel tăt porcari rămîne. 1930. Ciuleşti—Lupu Rădnic, 40. XDIV GjOCU D'ţ-A UNTU Aşa să strîng patru ori cinci laolaltă în linie — aşa să spun'e la noi. Apoi îş fac oricare cîte o 20 gaură în pămînt şî tăt dînsu are cîte o botă în mînă. Apoi aruncă cîte unu pă rînd cu bota la un corci de lemn, la ţăl. Corciu e formă ca d'e şese pînă la dzăce 25 meterj departe. Apoi care nu n'e-mereşte la ţăl, cejalalţ sapă tăţ la gaura lui, că cela s’o dus după botă, că pînă cg-o zin'i cu bota, ceialalţ sapă tăţ la gaura lui. 30 Apoi dacă s’o gătat giocu, iară tăt dînsu îş umple gaura lui cu pămîntu acela săpat de la alţîi, care să k'iamă «unt». Apoi care n’au avut d'e-agiuns unt ca să 35 împle gaura, ca şî a lui să sie plină ca la ceialalţ, apoi îl apucă pă el şî dau cu el d'e trei ori pă pămînt, acolo în gaură; da dau cu el cu curu pă bot'e, că pun 40 păstă gayră în crucîş doauă bot'e ş’apoi pă bot'e dau cu el cu curu. 1920. Ciuleşti — Acelaşi. XDV Giocu cu cutitu «D'ţ-A LIŢU» Întîiaş dată aruncă cuţîtu de trei ori cu mîna la pămînt să să 45 împlînt'e. Apoi tăţ îl aruncă roată,tăţ cîţ gioacă.Dacă-1 aruncă şî nu n'emerea’ unu, apoi face roată tăt aşa. Întîiaş dată drept cu mîna în gios; apoj îl aruncă so cu vîrvu în palmă, apoi îl aruncă cu pumnu înk'is, apoi cu cuţîtu păstă mînă, apoi îl aruncă cu d'inţîi, apoi d'e pă cap, — tăt aşa d'e trei ori la unu. Apoi care 55 să iesă întîiaş dată, apoi face un cui de lemn — un liţ —, ş’apoi www.dacoromanica.ro ISO TACHE PAPAHAGI dă d'e trei ori cu cuţîtu pă liţu aiela să să bage în pămînt. Ş’apoj cel rămas dacă nu poat'e să scgată cuiu cu d'inţîi, apoi treabă să-j 5 facă gayră în pămînt păntru vîrvu nasului ca să-l poată prin-d'e cu d'inţîi. Apoi dacă nu poat'e nici aşa, face gaură şî la barbă aşa cu cuţîtu în pămînt, ca şî io nasu şî barba să între în pămînt ca să pgată prind'e cu d'inţîj| liţu şî să-l tragă. Apoi nu-i slobod să-l tragă fă’ numa cu d'inţîi şî să-l ţîpe afară numai cu îs gura. 1920. Ciuleşti — Ştefan Berind'sa, 17. www.dacoromanica.ro BASME XDVI Un popă o avut doi feciori şî o fo’ b'etăngi amîndoi, n’o vrut a lucra. Da a dzîs unu cată altu: — Să merem a sluzî în lume. s No, s’o luat şî s’o dus pînt’o pădure şî s’o despărţit d'e cîte-olaltă. Şî unu o strîns un sac d'e musti şî unu o strîns un sac d'e guşi. No, amu, ei cînd s’o adunat ro iară laolaltă: — Da, măi, dzîce unu, da ce ai tu în sac? — Eu am un sac d'e lînă, da tu ? îs — Eu am un sac d'e nu£i. — No, să sk'imbăm. Eu ’ţ dau lîna, tu ’m dai nuâile. O sk'imbat. No, ei o fugit unu d'e cătă 20 altu, s’o gînd'it că s’o fieluitunu pă altu. Amu o fugit £elant o lăture, celant altă lăture. Dar, dacă s’o ’nd'epărtat, au cătat în sac. *î — Ai, că bine l-am Geluit. — Ai, bătutu lu Dumn'edzău, că-s muşti, nu-i lînă. No, amuiarăs’oadunat laolaltă. — Rău m’aj Celuit tu pă mine, 3« o dzîs 6ela, c’o fo’ musti, n’o fo’ lînă. — D’apoi tu cum m’ai fieluit d'e râu pă mine, c’o fo’ guşi, n’o fo’ nu£i. 35 — No, amu blăm în satu ăsta. Eu mă duc, da tu rămîi aici. No, el, dacă s’o dus în satu £ela, o dzîs ca să-l primască d'e masă. No, el vădzîn că găzdgaia 40 lua groscioru d'e pă lapt'e, da o dzîs el: — La noi nu aşa iau grosfiioru d'e pă oală. — Da cum? 45 —La noi suie cu tionicu pă oală şî ia grosîioru cu şuqeşca şî ţîpă în cionic. Apoi, ea mint'en o mărs la birău ş’o ’nştiinţat că ce-o grăit 50 omu. Apoi o y'in'it birău şî l-o legat şi l-o dus la casa străSîi. D'imineaţă o y'in'it frat'e-săy d'in cela sat. D’apoi o dzîs: — Bună d'imineaţă. Da ceh'iri 55 în sat ? — Că o bqitangă d'e om o y'in'it în sat ş’o dzîs că la ei să ia groscioru d'e pă oală, că suie cu cionicu pă oală ş’apoi cu şuţeşca 6o ia şî ţîpă ’n cionic. Apoi el o dzîs: — Nu ştiu, că io n’am vădzut aceia. Da, asară am vădzut o vacă că să scărk'ina cu cyarn'ele 65 d'e st'ele şî pk'ica st'elele. Şî acea am vădzut. — No, dzî£e birău, d'e bună samă d'e la ceea vacă o fo’ lap-t'ele cg-o vădzut el, frat'ele lui, www.dacoromanica.ro 152 TACHE PAPAHAGI că nurna £eea vacă o putut să dea atît lapt'e ca să ia cu cionicu. Atunci frat'e-s’o dzîs: — No, dipce 1-aţ ruşinat şî s 1-aţ legat pă frat'e-mn'eu ? D'ept aceea să-m daţ trei sute d'e zloţ. Apoia, dac’ o eşît, iar o dzîs frat'e-so care o fo’ legat: — No, du-te tu în cela sat şî-i io minţi o minciună. No, apoi dacă s’o dus în cela sat, o vădzut pă o fămeie că desface curek'i d'e pă căpăţînă. — D’apoi la dumavoastă aşa-i îs curek'iu d'e mit'it'el? La noi aşa-i curek'iu că, dacă taie căpă-ţîna, d’apoi pă cocean lucră dQauădzăc-şî-patru de coaci şî nu să văd unu pă altu. ao —Ai, măi, dzîce fămeia, mă duc şî—1 ponosluiesc la bgirău. Şî l-o ponosluit la bgirău, că ia ce o grăit omu cela. No, o mărs şî l-o legat şî l-o as dus la arişte. Şî, no, o dum'it acolo, în arişte. A doua dzî iar o y'in'it frate-său ş’o dat «bună d'imineaţă» ş’o dzîs că ce h'ir easte ’n sat. 30 — Da, ia, o bgiteangă d'e om o dzîs că la ei în sat pă co£eanu curek'iului lucră dpauădzăc-şî patru d'e Qameni şî nu să văd unu pă altu. 35 Da el o dzîs: — Aceea să pQat'e, că io asară am y'in'it d'in tîrg şî în tîrg o stat tăt tîrgu de ploaie supt o frundză d'e curek'i. «o Şî păntu aceea i-o dat şî lui d'e glgabă tril sute d'e zloţ. ..................................î 1920. Budeşti — Ion Ţîplga, 77, (de loc din Besereca-Albă). 1 1 Povestitorul, trebuind să se ducă, n’a terminat basmul. www.dacoromanica.ro TRADIŢII ŞI LEGENDE XDVII PINTgA PRIBAGU Pintea pribagu l-o omorît la poarta de la Baja-Mare. L-o omorît cu trej grăunţe de k'iper, şî trej grăunţe de grîu de primă-s vară, şî trej cujuţă de potcoava caluluj di ser şî trei grăunţe de tămîe. Cînd o ridicat el mina ’n sus ca să spargă poarta cu băl-tagu — că poarta şî tăt oraşu o io fost înk'is — atunci l-o împuşcat subsuoară. L-o împuşcat aşa dipce glontele nu prindea în el. El singur o dus o pk'jatră de moară din Baja-Sprîje pînă la 15 Tăuţ, şî acolo o pus-o gjos, ş’apoj acolo e împărţitura hotaru-luj dintre Tăut sî dintre Baia-Sprîia. El merea în Ţara Leşească ş’a-20 poi zăfuja acolo, ş’apoj punea pă caj desagij de piele şî aducea aur, argint, şî-1 lăsa aici, în dealu ăsta; o avut pihniţă în dgalu ăsta, la Gutuj. Acolo o făcut bortă ’n pă-2s mînt, gaură în pk'iatră făcută de ei, de pribegii ceia. Că Pintea o avut feciorj doisprădzăce, cu el treisprădzăâe. Unu o fost Dron-goş, şî unu o fost Barbă-rasă, 30 şî unu o fost Dăzuc, şî Golu, şî Vili. Apoi Dăzuc acela numai doi dint o avut în gură şî d'in sus şî cf'in gjos. Apoi ăst Pintea o făcut bu-35 găte. După fie l-o omorît pă Pintea, apoi âeialalţ au vătăZît sîngurj tăt p’aicj, pă hotarăle astea. Au avut gazdă ’n Berbeştj şî le fă-40 cea halube de iarnă, £ioare£i, gubă, lecric şî cuşmă. D’apoj Pintea cesta zăfuja numa ’n Ţara Leşească, că ai£j fă-cga numa bine. D’apoj auru şî 45 argintu acolo stă şî astădzj, în pămînt, la Gutîj. Acolo ’n pihniţă nu poate întră nimenj, nu lasă 2upînu-drac. 19ZO. Budeşti — Ion Ţîplga, 77, (de loc din Besereca-Albă). XDVIII SIDA PAUL O fost un pribag care s’o k'e-50 mat Sida Paul. El o fo’ Rus şî l-o băgat în t'emniţă şî o şădzut el acolo hăt multă vreme. Apoj după ce n’o ştiut cum eşî din temniţă, s’o desculţat de la op-55 k'incj şî apoj o suit pă scară din ocol în vîrvu căsîj a Oarmidij, o legat aţele de la opk'incj ş’apoi s’o slobodzît gjos în şanţ, afară d'in ocol. Ş’apoj s’o dus în Ap- www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI *54 şa-de-gios şî ş’o luat halube şî s’o dus la un păcurari unde o fo’ cu oile ş’o dzîs câtă păcurariu oilor: s —Amu te-oi omorî. Da o dzîs păcurariu: — Dipce să mă omori pă mine. Da de-ţ place, aici-s vitele şî ia cîte vrei. 19 Da el o dzîs: — Nu-m treabă vite, numa una s’o beleşti şî să o h'erbi. Ş’apoi dzîce: — T7 e-oi giura ca să mă duci 15 la o muiere care s'aşteaptă de avut prunc. Apoi el o giurat că 1-a aduce, da să aştepte pă gazda lui că /ini la el şî a duce merinde: zo — Ş’apoi te-oi duce tocma la găzdoaia mea astară. Apoi o / init stăpînu-său ş’o poruncit cătă gazda ca să nu să teamă găzdoaia nimn'ic dacă oi 25 mere. Apoi el, gazda, iar o /inie na-poi ş’o rămas el la oi în locu pă-curariului. Ş’apoi s’o dus unde o porun-30 £it păcurariul cătă pribag să-l aştepte şî şi-a luat băltagu cu el şî l-o găsît acolo unde o dzîs, şî s’o luat şî s’o dus. Dacă s’o dus, o strîgat la uşă 35 pă găzdoaie ş’o dzîs ca să descue uşa să margă în lontru, c’o fo’ noaptea. Ea o desk'is uşa şî o aprins lumn'ină, şî el, pribagu, o mărs 40 cătă dînsa ş’o dzîs cătă ea ca să-ş facă ocinaş’, c’a muri. Da păcurariu o stat înapoia lui, ş’o luat toporu aşa pă umăr şî cînd s’o apropiat pribagu de 45 găzdoaie cu paloş s’o spintece, atunce păcurariu s’o tocmit d'i-napoia lui şî apoi o dat tocma aici, în ceafă, cît o mărs pînă ’n muk'e. Atuncen'e el s’o ’ntors 50 napoi cătă păcurariu ca să-l prindă. Da păcurariu ş’o scos băltagu din Ceafă ş’o dat tăt cu ascuţîtu în frunte. Pribagu o vrut a spinteca pe ss femeie să segată pruncu /iu din dînsa. Apoi o vrut el a lua mîna dreaptă de la prunc, a o tăia ş’a o iua cu el, că cu aceea — dacă o putut — s’apropk'ia de casa de 6° unde vrea mere a fura; apoia nu l-a vedea nime, că tăţ or durn'i acolo unde a vrea el a se duce în casă. Că pribagu o vrut fa’ oarece meşterşuguri cu acea mînă, 65 păntrufie c’apoi s’aprind lum-n'ini din d.ietetele cele de la prunc. Apoia pă el, pă pribag, l-o prins zăndarii ş’apoi l-o pus în car, 70 că la Slatina n’o umblat h'idoşu, c’o fo’ mare apă, da la noi o umblat şaica. Apoi l-o pus în şaică şî l-au trecut pă de ceea lăture şî l-o dus la casa Oarmedii, ş’o 75 trăit încă trei dzîle ş’o murit. Pă Sida Paul l-am vădzut eu, cu ok'ii mei. D’apoi el era aşa de tare, că cinci oamini nu i-o putut strîmba un pk'icior din 80 gerunk'e. El o vrut a fa’ o k'emeşe d'in cînepă verde, apoi s’o facă într’o noapte, s’o h'earbă, s’o ţese, tătă să h'ie gata pînă d'imineaţa; s’o 85 facă nouă fete şî nouă babe. O făcut-o, da dimineaţa Zăndarii le-o prins şî le-o luat şî k'emeşea. 1920. Budeşrj — Acelaşi. XDIX K'gATRA GUTĂIULUI Pinfea cu pribegii o adus în k'eatra Gutăiului aor şî argint, www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 155 la Scaun'e, su’ Gutăi. Acolo o fo’ k'iyn'iţa. O luat ban'i d'e la groşi şî d'e la Ziz şî o băgat în k'eatra Gutăiului ş’o ’nk'is apoi. s Ş’o fo’ bradz acolo, ş’o aprins bradzîi apoi, ca să nu suie n'ime ca să Ja ban'ii d'in k'iyn'iţă. Apoi cîn o pus aoru în k'iyn'iţă, o pus să'rcineri pă bradz şî s’o băgat în >» k'iyn'iţă; d'ipceea o ars bradzîi. 1920. CrăSeştj— Costin Mn'ihai a luj G'eorqe a Vărăriţa, 85. D cozaCij Amu or si cinci aî> aŞa formă, d'e cîn o fo’ cozacii p’aici. Oa-men'ii d'intîi o fugit tăţ la pădure, ş’apoi s’o ’ntors înapoi, is Apoi odată o zin'it călăreţi ceia cozaci în sat. Doamne, tare greţos zib păntu halubele cele, cu bond'e negre. Apoi avea n'işte bond'e, că şî pă cal av§a şî agiun-aq gSa pînă pă coadă. Tăţ o fo’ beţ, o băut d'e la Zizii ăştia; că dacă n’ar si fo’ beţ, n’ar si făcut d'in cele nelăute. O fo’ bet, cum îs porcii d'e beţ. 1920. Berbeştj—Patru Cupîga, 66. DI ŢÎGANU ŞÎ POPA »s 6ice popa cătă un Ţigan: —Cîndte spovedeşti,Ţîgan'e ? — Cînd or avea iepurii coarne. —D’apoi tu posteşriŢîgan'e ? ■—Postesc trii dzîle ’n săptă- [mînă, 3* Cu pk'ită şî cu slăn'ină. —Da,măi Ţîgan'e, nusii prost. — Dacă ş’asară eu am fost La un sumsîd a nost. O perit un cal, cum îi un urs, 3s şî d'e-acolo am adus tăte: bri-hanu l-am dus acasă şî l-am pus şî l-am mîncat cu copk'ii mn'ei. — Măi Ţîgan'e, apoi nu grăi cu min'e aşa, că eu nu-s popă 4» prost. Da, măi Ţîgan'e, t'e-aicu-min'ecat ? — D’apoi asară m’am cumi-n'ecat cu lapt'e acru d'in băr-bînţă. ■45 — Măi Ţîgan'e, sara nu cu- min'ecă n'ime. — Dacă eu asară am fost La popa nostl Că popa nost îi îmbrăcat, că-i 50 încins cu aţă d'e lînă. Da şî el gedera d'e frig. — D’apoi lăsarea aj lăsat-o? — Eu asară lăsarea o-am lăsat. Da ce-o rămas pîntre dinţ 55 nu-i păcat. D’apoj i-a mîna şî pă ceia pruncj ca să aducă came. — Da d'ipce o aduci? —Nu-i păcat, că-i dintre cruci. — Du-t'e, Ţîgan'e, în n'evoi. 60 — Nu-i păcat, că-i d'e la noi. Dacă atîta, părinte, m’ai blă-[stămat, M’oi duce la popa Celalalt; M’oi duce la popa nost, că-i îmbrăcat, că-j gol ca un nap, 65 c’o aţă d'e lînă e ’ncins. Da o dzîs ş’asară cătă min'e: — Haida, dado, pîngă min'e, T'e-oi încăldzî tare bin'e. |acă eu-s îmbrăcat, cu-o aţă 70 d'e lînă-s înfins. Dada nost îi în cort? D’apoi cîn m’am dus o fo’ [mai mort. — Spusu-ţ’am, Ţîgan'e. Am dzîs: spoved'eşte-te, Ţîgan'e, 75 C’a zin'i luna lui făurari Ş’or muri Ţigan'ii cei mari. Amu Ţîganu d’abgia bîrăia, da tăt strigă cu gură mare, că el nu s’a lăsa la mgart'e. 1920. Vad — Igana Codrga (Fun-dgasa), 40. www.dacoromanica.ro *56 TACHE PAPAHAGI DII FATA TÎGANULUI O fost un Ţîgan şî j-o murit fata. S’o dus apoi la popa să o ’ngroape şî l-o ’mbgiat cu cînci lei. " s C-o dzîs popa: — «Du-t'e şî dă-j la un orb». Ţiganul s’o dus şî j-o dat la un orb. Apoi s’o dus d'e-acasă şî o mălătuit tăţ Ţîgan'ii. io Noapt'eas’odatşîodusmortu la popa şî l-o pus pă gang şî o fugît Ţîgan'ii. D'imin'eaţa, cîn s’o sculat sluzn'ica popii, o dzîs: — «Ui d'e min'e, părint'e; est'e 15 un copîrşău pă gang». I-o dzîs popa: «nu-j drept». Şî s’o dus popa afară şî o vă-dzut copîrşău.O dzîs atunci popa: — «Cătaţ în el ce-j 1» 20 • O cătat slugîj popii şî o vă-dzut că-i fata Ţiganului. O dzîs popa atunci: — «Mereţ după Ţîgan'i, iut'e să zie, d'ipce au adus fata aici». 25 O mărs Ţîganul la popa. — «Da, măi Ţîgan'e, d'ipce ai adus pă mortu ăsta aici?» O dzîs Ţîganu: «Iui, dragu tat'ii Mărioara! Da aici eşti? 30 Iui, părint'e, io am dus-o la groapă şî ea o zin'it aiciuca; c’o dzîs că fără d'e duma-ta n’a mere». Apoi s’o dat popa, ş’o luat-o, 35 ş’o dus-o la groapă, ş’o ’ngro-pat-o. 1921. Vad — Igana Codrga, 41. DIII FATA PĂDUREI Tată-mn'eu o fo’ pribag mare, şî ven'ia la el fata pădurii, şî trecea şî să ducea. După ceea o zi-40 n'it omu nopţîi. Da o ’ntrebat: — «N’ai vădzut pă Ileana Sîn-Ziana ?» Da gice pribagu că n’o vă-dzut-o. 45 Omu nopţi gicea că «eu mă duc după ea că o găsăsc». Dară, să ducea după ea Şî o găsa, Ţîţăle i le tăia, 50 Pădurea după ea zqera Şî tătă că să rumpea. Iară vin'ia napoi la pribag şî să dă şî le pun'e pă foc şî le frige, şî le mănîncă. 55 Jel d'e-acolea s’o luat, Numa el aşa gîcea: — «Pă cîn mn'i-a si a cîna, O Ileană mn'i-oi afla, Jară eu oi cina». 60 După ea s’o luat, Ţîţăle i le-o tăiat Şî iar o prins şî le-o mîncat. 1922. Vad — Aceeaşi. DIV A FETEI PĂDURII O fost o fîntînă la u om şî o prins omu pă fata pădurii la fîn-63 tînă, ş’o legat-o cu brîu d'e t'ei. Dac’ o legat-o,o prins a o ’ntreba, că să-i spuie tăt feliu d'e buruiană, de ce fel de leac îi bun tăt feliu de buruiană. Şî ia o dzîs: 70 «Săracu t'in'eretu, D'e-ar şti el ce-i leacul Săracu dumramn'icu, Adela i leacu. La marhă-i limbariţa, 75 Că aceea li-i vieaţa. Cîtu-i lungu d’alungu, Nu-„i marhă ca şî porcu-, Buruiană ca curek'iu». — «Tăte t'e-am întrebat. Ioi, 80 ard munţi Galareului. D’apoi pruncu mn'eu de-a fa’?» www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 157 — «Cît'e m’ai întrebat, tăt'e [ţî le-am spus; Acum mn'i-i vreamea d'e dus». Atuncj omu o slobodzît-o. Da după acea omu o uitat şî o 5 dzîs aşa: — «Spun'e-mi, dzîce, la oi ce-i leacu ?» — «Cuţîtu». 1922. Vad — Aceeaşi. DV DIN RĂZBOIUL AUSTRO-ITALIAN în cindzăq-şî-nouă m’o luat 10 împărătoriu nost Ferd'inand şî m’o dus în Italia şî m’am bătut în Virona şî în Mantova şî la Sorfărina; acolo o fo’ bătaia mai ţapână. Pînâ în şasădzăci-şî-şasă 15 am şădzut tăt în Italia, pînă ce o fo’ cea bătae, al doilea. Apoi Qinăraru nost Grof Radeţk'i o mn'iruit Italia pînă amu, în şasădzăci-şî-şasă. în şasădzăci-şî-20 şasă eu n’am fo’ în bătaie, cîn s’o bătut împărătoriu nost cu Praizu. La Praizu ista îi dzîc şî Zerman. 1920. Siliştea — Dumn'itru Vlad, 82. DVI DATE Famelia noastă a Vladului îi =5 vek'e de cîn Sîl'işt'ea. Cînd s’o făcut Sîl'işt'ea, atunci s’o puit şî Vladu, şî fuga, şî K'işu. C’a-poi în Sîl'işt'ea numa Rumăn'i o fost; Zidz n’o fo’ d'e fel, făr’ 30 numa unu ştiu că o fost în cindzăci-şî-nouă, unu Majer. Ş’a-poi d'e-atuncea s’o împlut satu cu Zidz, şî amu dzîc că ei-s mo-şten'i. 1920. Siliştea —Acelaşi. DVII DIN VREMŞA TĂTARILOR 35 Bătrîn'ii povest'esc că p’aiCJ o trecut TătariJ. Apoi p’atunfiea să ved'e că împăraţii o fost slabq şî Tătarii pă semn'e că erau mai tari, armoşi- O fost cărţ d’atun-40 cea scrise, dar cin'e ştie und'e stau. Apoi Tătarii o făcut rău bu-găt, o tăiat ţîţăle la femei, băeţîi mn'ici i-o pus în par ascuţit cu 45 pîncet'el'e acolo, ca şî cum ai pun'e în bâhn'it. Clopot'el'e d'e la biserică le-o luat. Apoi, aicea, la Strîmtura, la G'işeuţ le-o fo’ capătu. O fo’ pădure mare şi-o 50 fo’ mulţime d'e oamen'i în pădure şî o slăbqt-o, ca, cînd s’or băga acolo Tătarii, să-i poată bat'e pâ ei, cum J-o bătut. Apoi, cînd s’o băgat în pădure, 55 unu o fişcăit d'in cela vîrv şî o pl'ecat pădurea pă ei; s’o rupt d'in coadă apoi aşa, ca un pata-lion, s’o dus pă munt'e şî o dat Dumn'edzău o vreme tare, ş’a-60 poi s’o surupat un darab d'e munt'e d'e pă munt'ele Şt'iol cu ei şî o perit şî aceia, n’o rămas n'iq unu. Pă Hainăsu cela a lor l-o puşcat aşa: o fo’ cu o 65 femeie rumîncă şî apoi — să ierţ — o fo’ pă femeie. Ş’apoJ o fo’ doi vitezi Rumîni înt’o gaură de pk'iatră, într’o stîncă, şî ei o vă-dzut ce lucră cu femeia acolo, şî 7° l-o puşcat pă el acolo, d’asupra. ĂI D’atuncea-s mulţ ajI Trei ai d'e dzîl'e n’o băut n'imen'i apă, că tăt sînge o curs. Astădz, d'e-i săpa cît d'e cît acolea, gă-75 seşti qoant'e d'e cai, d'e om; am găsît bugăt'e. Arme s’o găsît, sabţii, Qarece puşti, da o fo* stricat' e d'e rugină. www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 158 Rumîn'ij o avut pă popa Ştefan cîn s’o bătut cu Tătarii. După bătaie, aprQape d'e Cîr-libab, o rămas o Tătarcă şî o şă-5 dzut doi ai şî o mîncat cam'e crudă d'e la cei oamen'j puşcaţ, ş’apoi o murit. Apoi munt'el'e cela să k' iarnă pînă astădz Bîtca Tătărcii. 10 Tătarij, cîn o trecut p’aicea, pîn Borşa, o zin'it d'in gios d'in ţară, d'in Ţara Ungurească, şî vrea să treacă la Bocovina. Capăt ei n’o avut n'icări, pînă o 15 zin'it ei aicea. Apoi fără aicea o perit vara. 1921. Poiana (Borşa) — Ionâ Timiş a Hăului, 75. DVIII TRADIŢIA BISERICEI DIN DEAL DIN IEUD Cînd o zin'it Balcu şî cu Gorzu d'e s’o aşădzat în pădurile (Selea, la Păcură—aşa-i dzîc acolo — 20 ori la Răcea şi-o făcut colibă în pădure ş’apoj s’o dată-să şi-o făcut o casă d'e rugăciun'i. Apoi s’o dată-să ş’o vrut să zidească acolo beserecă ej, ş’apoi o pus 25 acolo cruce şî o făcut beserecă. Că o fost acolo lemne bugăte, c’o fo’ pădure mare şî bătrînă. Crucea s’o zmuls d'in pămînt noapt'ea ş’o mărs acolo und'e e 30 Beserecă d'in jyeal. Apoj ei o zin'it pă urma crucîi ş’o aflat că crucea s’o tras în pădure, pă dealu und'e-i amu beserecă. Apoi ei o luatu-yă ş’o dusu-yă iară 35 napojL în ceea noapte, crucea iar o fugît. Dacă o vădzut că ş’al doilea o fugît, apoj ei s’o datu-să ş’o străăuit să vadă cîn'e o j[a. Dac’o vădzut că să scoală cru-40 cea d'in pămînt sîngură şî să ia şî să duce iară acolo d'e und'e o adusu-yă ei înapoi, o dzîs că «aicea nu-i d'e făcut beserecă, ce să facem acolo und'e să duce ea». 45 Ş’apoi s’o datu-să ş’o zidit beserecă acolo în deal, und'e-J az. Apoi la vek'ea Mănăstire s’o adu-su-să călugări. Amu nu sînt călugări, că Mihali Ion o fo’ preot 50 aici, şî el o bontozuit călugării de-acolo, păntru ceea că n’avea zin'it popa ’n sat cît avea călugării în Mănăstire. Apoj Mănăstirea o adusu-yă d'e casă că-55 plenească aici în sat ş’o şădzut căplan în ea. Balcu şî Gorzu o fo’ fonda-mentu satu aista. Şî bătrîn'ii gi-ceau că ei o zin'it d'in ţara 6» Tălianului, că d'e-acolo sîm-t'em noi. 1922. Jeud — Ion Duncă (crîstnic), 73. DIX ■RETRAGEREA TĂTARILOR Pruncu Hanului o zin'it d'in Ţara (H)ăţâgului, şî o fo’ st'egar. Apoi o zin'it în Bârsana şî acolo 65 o făcut o n'evastă un cocon şî o întrat la ea şî o vădzut-o. Apoj lor le-o părut bin'e că: «no, ce pruncu ăsta l-om mînca noi». Da s’o rugat n'evasta: «Faceţ 7» bin'e şî nu mîncaţ pruncu, că ieu v’oi arăta un meşt'eşug că put'eţ mere în tătă lumea. Me-reţ şî-mi aduceţ o oală d'e zin, d'e patru can'e, ş’apoi eu l-oi 75 sierbe, şî cînd a sierbe maj tare, apoj iey tăt l-oi bea odată*. O pus oala şi-o sert la foc, şî cînd o clocot'it mai tare, ea o luat oala d'e tort ş’apoi s’o tom-80 n'it în mn'izlocu căsîi: — «In'iţ tăt pîngă min'e!» www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 159 Ş’o mărs tăţ lîngă ea, şî odată i-o opărit cu zinu serbint'e. Ş’apoi d'e-acolo ei o zin'it la Pk'iatra Ţiganului, la Strîm-s tura. O fo’ zin'it acolo şase păcurari cu şase oi. Păcurarii o fugit d'e ei şî s’o suit d'e-asupra Pk'etrii. Apoi Tătarii o trecut apa. Cînd s’o băgat în apă, unu io o ţălit cu băltagu ş’o tăiat mina pruncu Hanului d'in Ţara (H)ă-ţagului, c’o fo’ st'egar. Apoi o fugit ei pînă la Cuhn'ea şî o făcut Cuhn'ea acolo şî o rămas 15 satu acolo. Şî d'e-acolo o mărs Tătarii în Sălişt'e, ş’apoi, ş’a-colo o n'evastă încă o avut un cocon. Apoi iară o dat să mă-nînce coconu n'evestîi. Acolo 20 ’n t'indă o fo’ o but'e ’naltă d'e curek'i o d'e zin, ş’o împlut-o d'e apă, şî tare o ’mpodobgit-o cu ţoluri şî cu făţoi. Ei o alergat la but'e să vază, că ea le-o dzîs 25 că-i aur acolo. Şase Tătari o fo’. Odată o alergat acolo să vază care o întră în but'e, că but'ea o fo’ mare. Cîn o pus k'eptu pă but'e să să uit'e în lontru, ea 30 odată i-o luat de pk'icioare şî i-o ciuflicat în but'e. Apoi Tătarii o prădat tăt şî o făcut «Sălişt'e» — pradă. D’acolo o mărs Tătarii pînă 35 în Borşa. La Borşa o audzît moşu lu Bud şî o slăbqit pădurea d'e tăt'e laturile. Cînd o ’ntrat tăţ în pădure, apoi o făcut aruncătură şî i-o pustiit pă tăţ, că numa 40 şase o rămas şî i-o prins. 1922. Şîey — Vasile Popan Mn'elu, 78. DX TODOR TINCU Apoi, acolo la hotarul Giu-leştilor sade lîngă marhă Todor Tincu. Că harnic o fost omu acela şi tare blăstămat. O omo-4s rit oamen'i şî tare mult o şădzut pîn t'emn'iţă. Da amu-i bătrîn; Doamne, feri şi apără, că el o fost mult pribag şî cînd să băga în sat, să ducea la Zidz şî scotea 50 tonuri şî bea zin. 1921. Săpînţa —Pălaga Pătcaş Bălti, 68. www.dacoromanica.ro DATINI, CREDINŢE, SUPERSTIŢII DXI Astăzi [sîmbăta Floriilor], fo-meia din casă face la tăt omu d'in casă cît'e o floare de grîţf, c’aşa-i obiciaju; şi-apoi tăt natu are 5 cîte una şî mîncă care cu floarea lui, c’apoi se văd tăţ în ceea lume laltă. Alt obiciai e că în zîua de Bla-goveşt'enij tăte zigăniile şî tăţ io zermii es din pămînt; d’apoj păntu asta tăt omu treabă a ’m-puţî cu ai pă la grazdurj, la staul, la căsj[, la Tăte, şî afuma cu tă-mîe. 1923. Budeşti—Todor Ci£io, 74. DXII îs în zîua de Sîn-Gjorz, păntru strîgoile celea, păntru ursitorile celea ce ia laptele de la marhăj, apoj e bin'e a afuma vit'ele cu tămîe şî unge cu a j colo la strungi, 20 p’unde merg oile. Dimin'eaţa le stropk'esc cu apă tăte oile şî oamenii tăţ să udă, c’apoi în noaptea de Sîn-Giorz îmblă şî bo-sărcăi, că moşu mn'eu le-o vă-25 dzut înt’o noapte, cînd o zin'it în grazd bosărcăile; el o audzît d'in pod cînd bosărcăile gicea: «şî d'e la asta [vacă] un pk'ic [de lapte], şî d'e la asta un pk'ic». Da moşu 30 o dzîs: «şî d'in p.......mea!» Da, apoi aşa o fo’, că i-o mărs pk'işatu întuna, pînă nu s’o d'e-sfăcut. 1923. Budeştj — Acelaşi. DXIII Iarna este sfîntu Hararambiu. 35 Atuncea nu ţăsem nimn'ica, că-i un sfînt cu prilez păntru mar-hăle, să nu să vîzea’ ceva, să nu păgubea’. Aicea e tare bine a agiuna în aceea dzî. 40 Este [ară sfîntu Antonie; şî aceea o ţîn tot păntru marhăle şî ag]ună. 1920. Budeştj — Ilgană Ciieu, 34. DXIV Dzua di Sîn-Nicoară, atunde femeile leagă foarfecile păntru 45 ca să nu mănînce lupk'ii oile. Le leagă şî în dzua de ’Ndrei. Şî cu ac nu cos, şî cu fusu nu toarcem. Nu lucrăm nimn'ic, ftră numai văruim. 1920. Budeşti — Ilgană Ardilgan, 23. DXV so în tătă sîmbăta de Postu-mare femeile bătrîne şî' văduite duc la beserecă prescuri de grîu păntru sluzbă. Apoi aceste femei să k'eamâ păr şase. 2920. Budeşti — Ion Ţîplga, 77. www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 162 DXVI Amu atunci cîn fac stînile, atunce să k'eamă la mulsu măsurii. Atunci să măsoară lapt'ele, care cît are, sau cu litra, sau cu 5 găleata. Atunci mere şî popa şî apoi face sluzbă pă ele şî le stropii'ea* cu apă sfîntă. 1920. Budeşti— Acelaşi. DXVII Di Sîn-Zîen'e punem ad'izmă d'e la beserecă ş’apoi dăm pă 10 obraz. Ad'izma o ţînem înt’un giubăr mare şî ’n lontru punem busîioc. Apoi sfinţea’-l popa şî-1 ducem acasă şî merem şî strop-k'im mălaiu şî hold'ele. 1920. Budeşti — Ană Tibil, 24. DXVIII îs Amu nu să fac nunţ, că nu-i •n'ici ceţeraş bun, n'ici horincă, n'ici n'imn'ică. Apoi atunci era de toate celea sî o nuntă tînea trei dzîle. C’apoi lua şî fată şî 20 d'e-airea, c’o fo’ biuşug mai bugăt, horincă estină şî mălai mai estin. Apoi cuscrii să ducea tăţ cu caru şî călare, că-i mai mîndru călare, şî lua mn'ireasa 25 şî o ducea tăt călare. 1920. Breb — Indrei Sima, 90. DXIX Asta-i armorari şî-i bun păn-tru marhăle bet'ege. Treabă să sie h'ert şî apa cum şerb'e bu-ren'ile £elea să dă la marhă să 30 bea. 1920. Breb — Anuţă Slăk'ian, 20. DXX La Gurii o turbat amu doi boi şî i-o băgat apoi în pămînt; c’a- poi d'e-a sufla cătă aceia care-a d'int’o lună cu ei, apoi turbă şî 35 aceia. 1920. Crăceşti—Igana Hot'ea, 50. DXXI în dzua d'e H'ilipk'i apoi i b'ine a ţînea păntru marhăle, a nu lucra nimn'ic; nu-i bine a să k'eptăna pă cap, nu-i slobod; 40 nu-i qini a descîlţî. 1920. Crăăeşti — Aceeaşi. DXXII în dzua de îndreluşă apoi fac turtucă d'e fărină d'e grîu cu mn'iere, o frămîntă, a coc în vatră şî o mîncă sara cîn să culcă ♦s fet'ele, că dzua d'e îndreluşă nu mîncă nimn'ică, agiună, ca să vadă cine i-a h'i bărbatu. 1920. Cră&ştj—Aceeaşi. DXXIII La noi tăte satele au cîte o polecră. 50 Breben'ii îs guşaţ, d'ipce nu pot grăi oarecum cum să cade, limpede. Bud'eşten'ii îs răşinari, d'ipce i multă răşină, acolo-s mulţ braz. 55 Sîrbqen'ii îs prunari, păntruce ’s mulţ pomi acolo, multă po-mărie. Călineşten'ii îs coaie lungi, d'ipce-s curvari, c’apoi păntru 60 ei ştie-se nu bine. Crîceşten'ii îs mîţ, d'ipce-s mulţ oamin'i cu ok'i alb'i. G'esăşten'ii îs ţigării, d'ipce-s negri, ş încă-s fără pricepere, 65 nu-s asa rusînos. * > Hămiceşten'ii le dzîc cai, păn-truce-s mari ca cai. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 163 Şugătan'ii-s hpk'i, păntruce-s cam apucători, mai pribegi. (jiuleşten'ii-s ■pupedză, d'ipce apoi nu ştiu. 5 Berbeşt'en'ii-s capre. Fereşt'en'ii-s br&rii, d'ipce că-s lingă apă. Comăşt'en'ii, apoi la acej[a le dzîc gad'irie. 10 La Vălen'i le dzîc iconari. La Văden'i le dzîc căcat d'e A / cin e. Hot'en'ii-s cuii. 1920. Crăăeştj — Mărie Horvat, 36. DXXIV în sara d'e Crăciun fac ţîpoi 15 acela, stolnic, ş’apoi îl pun pă masă şî sara leagă masa cu lanţ; apoi pun stolnicu pă masă şî pun goz, ş apoi pun stolnicu pă goz, ş’ apoj pă stolnic pun măsoaje. 20 Apoi în dzua d'e Sîn-Văsîi /in prunci ş’apoi taie cît'e o scrizea şî day la prunci. Şî după aceea taie şî dau la marhă; apoi după aieea mîncă oamen'ii dacă ră-25 mîn'e. Apoi după aceea duc lanţu la grazdşîscot /it'ele d'in grazd, da d'imineaţa, în dzua d'e Sîn-Văsîi, să treacă păstă lanţ /it'ele. Apoi masa o leagă, d'ipce să h'ie 30 legate h'erile d'in pădure, să n’aibă put'ere să mănînde mar-hăle şî oile. Şî /it'ele trec păstă lanţ, d'ipie să nu le mănînce h'iar ele. 1920. Crăceşti — Mărie Mununarj, 76. DXXV 35 La Boboteadză afumăm graz-durile cu tămîe, pîn’ce să dee Dumn'edzău roade în bucat'e. Apoi la Boboteadză,sara în agiun, cîn a|;iună oamenii, apoi doi co- 40 eoni a căsîi, o bărbatu căsîi dacă nu-s coconi, apoi au colacu în mînă şî cu lumn'ină aprinsă în-cungiură casa d'e trei ori ş’apoi strigă: 45 K'ir’ Alexa, Dgamn'e, Grîu d'e primăvară Şî ’n pod şî ’n cămară. 1920. Crăieşti — Aceeaşi. DXXVI La Sîn-Giordz apoi gazda câ-sîj şî păcurarii fac cruce în strun-50 gă şî la cdlibă pă §_ios cu leo-ştean şî cu aiu şî cu căcat d'e porc. Apoi trec oile păstă crucga ceea să nu iee ciut'ele d'e pădure lapt'ele şî necurăţăn'iile şî 55 acele care mărg în pădure după mătrăgun'e. 1920. Crăieşti — Aceeaşi. DXXVI I Cîn să mută oile, apoi păcu-rariu ia d'in strunga oilor şî d'in vatra focului cenuşă sî lut sî duc 60 cu ei şî pun acolo und'e stau iară, pîn’ce să nu le rămîe lapt'ele acolea. Ş’apoi cîn să mută şî trăc păstă văi, apoi ia apă d'in vale şî aruncă după oj ca să nu ră-65 mîe lapt'ele în vale. Crăieşti — Aceeaşi. DXXVIII Păntru lapt'ele d'e la /ite nu-i slobod să scoţ foc d'in casă. 1920. — CrăieştJ — Aceeaşi. DXXIX Dacă dau lapt'e în sat, apoi pun sare în el şî-1 dau, pîn’ce să 70 nu margă lapt'ele acolo în sat, să rămîe lapt'ele la vacă. 1920. Crăieşti— Aceeaşi. www.dacoromanica.ro 164 TACHE PAPAHAGI DXXX Primăvara, cînd rump sterpele, atuncea să strîng laolaltă tăte gazdele şî fac stîna. Ş’apoj cîn gată d'e făcut, apoj să dau şî iau 5 tămîe, apoj un om ja clopu d'in cap şî încungiură stîna cu tăte oi şî dzîce: «Doamn'e, agiută-n'e». Apoi cîn mulg întîjaş dată, 10 pun crucea şî ’mplîntă cuţîtu în pămînt sîmbraşu cel mare şî-1 lasă aşa gjos în pămînt pînă ce ’ncongiură tîrla. 1920. Crăceşti— Aceeaşi. DXXXI Capra-j zidă, d'ipce aşa o bla-15 goslovit-o cîn o făcut. Apoi aşa o strigă şî păcurarij: «Crea, zidă, crea!» C’apoi e blăstămată şî n’are soaţă. Oaja e sfîntă, pîn’qe are lînă, zo şî cîn o daj pomană, apoj oaja să scutură în ceea lume d'e roauă ş’apoj potolea’ focu d'e pă suflet la acela care dă oaja pomană. 1920. Crăceşti — Aceeaşi. DXXXI I Cînd cîntă găina cocoşăşte zs atuncj e d'e meresîn, e sămn rău. 1920. Crăceşti — Aceeaşi. DXXXIII Pălia şî Foca o ţînem păntu ce să nu trăznească, să nu /ie foc şî qjaţă pă bucat'e. Atuncj nu treabă a lucra nimn'ica ’n dzua 30 ceea. 1920. CrăcSeşti — Aceeaşi. DXXXIV Mn'ercurea nu-j dată să dăm lapt'e şî brindză, d'e dulce, d'ipce h'jerile a mînca marha. 1920. Cră&şti—Aceeaşi. DXXXV La noj cred'inţîja înaint'e nu 3s să făcea aşa. Cîn să cred'inţa oarece fecjor cu oarece fată, apoj dădea împuşcături şî d'e la unu şî d'e la al tu. Amu numa la nuntă să face aşa. 40 Apoj la nuntă treabă să h'ie un st'eag. St'eagu-j făcut d'in pîndzătură roşîe şî cu mn'educ alb. Ş’apoj d'e-acole, cu fitău, ş’apoj în vîrvu st'eaguluj cu ţur-4s gălăj, cît'e trej, şî cu struţ. Apoj d'e-acole ’ncolo, coasă st'eagu druşt'ele sara în care mărg la cunun'ie. Apoj îl jau în mînă şî mărg la beserecă şî-1 so ţîn'e stegarju. în vîrvu st'eaguluj pun ţurgalăj şî struţ, ş’apoj cipca o pun pă pîndzătură roşîe şî cipcele păstă cjucă. Apoj st'eagu d'e nuntă îl fa’ la fecjor care 55 n’o maj fo’ însurat. Fata fa’ munună atuncj cîn să margă la beserecă, în sară. Mununa o cos druşt'ele şî dru-şt'ele-s doauă. Apoj tăte astea 60 să fa’ cu ceteră, cu cîntărj, să mulătujesc. Druşt'ele fa’ şî culacu tăt 1-* mn'ireasă d'in fărină d'e grîu. Colacu îl dau la st'egarj cîn es 65 la beserecă. Dac’o eşît d'e la beserecă, apoj st'egarju pun'e co-lacu în grindă sus. Cîn mn'irele şî mn'ireasa să duc la casa mn'iresej, ş’acolo îj 70 aşt'eaptă mă-sa şî tată-su în pragu uşîj cu colac, cu ţîpou d'e pă masă şî cu horincă. St'egaru mere la uşă şî fa’ cruce cu cuţîtu pă prag şî pă margin' j. Apoj d'in-75 tîj întră st'eagu în casă şî încun-gjură aşa cu st'eagu în casă. Apoj ese afară şî întră cu mn'irele şî mn'ireasa în casă. Apoj pă masă sînt mîncărj, ţîpoi d'e grîu. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 165 Apoi druşt'ele dă colacu st'e-garului după ce să tomn'esc şî după ce stă pă laiţă. Apoi st'egariu pun'e colacu în cuţît ş’apoi s îl dă pă grindă cu cuţîtu şî-1 lasă acolo pînă să duce cu mn'ireasa la mn'ire. Tăţ nuntaşii stau cu clopu ’n cap, n'ime nu-1 ţîpă gios, c’apoi nu-i petrecan'ie. 10 Ş’apoi şî mn'irele şî mn'ireasa au halub'e groase; mn'ireasa are doauă rînduri d'e sumnă, doauă rînduri d'e poale şî zad'ii şî şurţ. Ş’apoi să duc la mn'ire. St'e-is garu ia st'eagu să să ducă Ia mn'ire. Apoi la mn'ire iar aşteaptă aşa, ca la mn'ire, cu ţî-pou, cu horincă. Sfegaru face iar cruce şî încongiură casa. ao După ce o mîncat, după ce o băut, apoi sara îmbălţuesc pă mn'ireasă. Apoi cînd zin'e mn'irele şî mn'ireasa la casa mn'irelui, apoi as nănaşa dă pîndzătura d'in straiţă la mn'ireasă şî o îmbălţuia’ cu pîndzătura, Întîiaş dată st'ega-riu fa’ cruce cu st'eagu aşa la mn'ireasă, ş’apoi ia nănaşa pîn-30 dzătura d'in straiţă, o pun'e pă vîrvu st'gagului, ş’apoi o pun'e st'egariu d'e trei ori pă cap mn'i-resei, ş’apoi o ia nănaşa ş’o îmbălţuia’, d'ipce să-ş ia rămas bun 35 d'e la fet'ie. Apoi st'egariu pun'e st'eagu pă rudă şî colacii îi pun pă păret'e, în cuiu. Pă rudă-i sî lip id eu. Cîn ies d'in beserecă, apoi ia 40 nănaşa colacu şî mn'irele şî mni-reasa să uită pîn el, colea în uşa beserecei, să uită la soare, d'ipce să h'ie frumoşi cocon'ii. Apoi a doaua dzî cuscrii şî cu 45 mn'irele şî cu mn'ireasa mărg la casa mn'iresei. Şî atunci cîntă iar: Mn'ireasa e a mn'irelui, Druşt'ile-s a st'egarului, so Boii-s a nănaşului. 1920. Crăceşti—Aceeaşi. DXXXVI Apoi la noi lumea dzîce că dacă iei brăcinariul d'e la şare-cine şî-i lega un mort cu brăcinariul, apoi acela e legat şî nu 55 să însoară cît lumea. Apoi şî fata să leagă, nu numai holteiu. Apoi să d'ezleagă holteiu o fata cu pet'eica. Treabă ca să h'ie o 60 fămee părăsită, bătrină, înt’o marţ sară, să margă în vale, în rîu. Apoi acela care e legat să sie acolo în vale în pk'ielea goală. Apoi cu pet'eica ceea s’o strice, 65 s’o spargă tată huc pă capu aceluia ce-i legat, c’apoi îj tre£e şî s’a putea însura, o s’o mărita, dacă-i fată; atunci să dzîce că-j dezlegat. D'e n’o poat'e sparge 70 tătă în marţa £eea, apoi în cea marţ sară, în întunerec şî tăt în lună vek'e. 1920. Crăceşti— Ioana Paul, 65. DXXXVI I Sacu d'e la fărină să h'ie legat, păntucesă nu sară h'iara în-75 tre marhă; să-l ţîi legat tătdea-una, c’apoi şî gura lupului o h'i legată totdeauna. 1920. Crăieşti — Aceeaşi. DXXXVIII înaint'e în sat noi dzîceam «năroc bun, bună dzuă». Apoi, So or si cam dzăce ai, aşa formă, d'e cîn s’o început a să dzîce «laudă-se Isus Hristos» cîn să tîln'esc doi oamen'i; ş’apoi ce- www.dacoromanica.ro i66 TACHE PAPAHAGI lalt dzîCe: «tătdeaună; ’n veci, amin». S’o ’nCeput a să dzîCe aşa, d'ipCe s’o urţi'it und'eva oare-cît pămînt, s’o surupk'it Qarece, s ş’apoi o zin'it poroncă d'e la Vlădică la popk'i ca să dzîcă oa-men'ii «laudă-se Isus Hristos». Domn'ii nu dzîc aşa unu cătă altu, numai ăşt'ia, prost'imea o dzîce aşa. 1920. Ciuleşti—Igan... DXXXIX Eu am fost acolo, pă Prelucă, şi o y'in'it un om din pădure. Şî dac’ o y'in'it din pădure cu un car d'e lemn'e şî apoi o stat în is cărare und'e am fo’ eu şî o strigat: —• Mosu! — Ce-i! — 'ină aici, pînă ’ncoa! 20 Mă duc la el în cărare. Da zîc: —■ Ce-i! El dzîCe: «Am aflat o părek'e de păpuci şî o părek'e de ştrim-fli». 25 — Unde-s! — Nu i-am luat, că-s a Fetei Pădurii, că ea o horit pîn pădure; şî m’am temut a-i lua, că m'ar h'i omorît. 30 — Eu m’aş duce după ei, da nu oi n'imeri — am dzîs eu. — Du-t'e după ei cum ţ’oi spun'e eu, că er n'imeri: dacă i trece izvoru, apoi mai treci unu 35 şî acolo-s mult'e lomuri dobo-rîţ de vînt. M’am dus şî am aflat papucii, şî am aflat şî ştrimfli, şî i-am luat, şî am plecat cu ei. Apoi o 40 y'in'it un vînt d'e-o oborît pădurea tătă zos. Eu am y'in'it cu ştrimfli pînă în Prelucă, la că-sucă, und'e am fo’ eu. Apoi o y'in'it ea, Fata Pădurii, după 45 ştrimfli şî după papuci, să-i dau. Apoi o dzîs că să-i dau papucii. [Aci a urmat o mică conversaţie]. -Ce-i cere tu, aceea t’oi a-duce. so —N’ai n'emn'ica la mine. — De i-ai dat la oarecine, apoi spune numele că n’oi y'in'i la tine. — Nu i-am dat la n'ime, dar ss la mine n’ai n'emn'ică. Omu acela Ce mi-o spus, apoi el o mărs la oj cu merinde ş’apoi o mărs pînă ’n K'eie, o pus desagii zos, ş’o pus capu pă de-60 sagi ş’o murit, că o făcut Fata Pădurii oarece. Apoi Fata Pădurii e femeie ca şî femeile, numa au obrazu stîng flocos, că Celalalt e h'ireş. 65 Eu am meşteşugu mn'eu, că ea n’are putere pă min'e. Und'e tună d'in Cer înt’oareCe claie de orz, o d'e grîu, apoi claia arde; apoi Ce rămîne, apoi ia nouă-70 dzăCi d'e grăunţe şî l'e pyartă la t'in'e şî tămîe care e sluzîtă d'e nouă ori în beserecă. Apoi aCele le poartă în zeb la tine şî şohan n’are put'ere Fata Pădurii 75 pa tin'e. 1923. Şugătag-Sat —Todor Tincu, 93. DXL Asta pasăre care cîntă aşa în pădure strigă ploaie şî să k'iamă caie. Strigă pipăie păntuCe cîn Dumn'edzău o făcut lumea, păi 80 ga n’o vrut a lucra la apă, că atunCi tăte păsările ay lucrat la apă. Ş’apoi strigă aşa că-i e sete şî nu-i slobod a bea d'in părîu, ci numai cîn plouă, atunCin'ea 85 bea apă d'e ploaie d'e pă Cetina d'e molid. 1920. Borşa (Răpedga) — Igan Stescu Gagga, 18. www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI A. 167 DXLI Dzua lupk'ilor cad'e ’n dzua de Cozn'ian, iarna. Apoj leagă mei'iţa, foarfecile, k'iaptănu; leagă o şt'ergătoare şî o ţipă s păstă uşa căsîi pâ două noduri, păntu lupk'i, ca soarele să nu mănînce marhăile. 1920 SăCel — Năstaca Petrovai, 60. DXLII Cin vrea a fa’ casă, tocma cin vrea a înk'eia stratu, apoi atuncea 10 taje o dutcuţă d'e dzăce creiţari în patru şî o pun'e cînd înk'ioa-tără stratu. Acolea pun'e întîi cît'e un darab la tuspatru înk'ee-turile şî apoi n'ime nu poat'e fa’ is n'icSj o vrază, n'imn'ic. Cîn rîd'ică apoi corn'ii d'e o l'eţuesc, apoj[ atunci rîd'ică st'eag d'e năframă gazda cin'e fa’ casa şî o dă d'e prezent la maîstăr ao cînd prind'e a drăn'iţî. Cîn maj-stăru ja năframa, apoi el dzîce gazdej: «noroc» şî dă cu Ciocanu pă dran'iţă. • 1920. SăCel — Aceeaşi. DXLIII în G'işău-d'e gios apoj fac as fet'el'e pă la Sîn-Văsîj, bat găleata oilor cu nouă zmicele d'e măr dulce; apoj o bat'e fata aceea ce-j ’nt’acolo und'e-i găleata şî dzîce aşa: 30 Hăj, voj mare găl'etari, Da la oi îmblatu-v’aţ ? Caz dulce mîncatu-v’aţ ? Apoj fata ceea dur ăia’ găleata Ia ceealaltă fată care stă în cefea 35 lăture, apoi ceea dzîce: N'ici la oj nu n'e-am îmbiat, Caz dulce nu mn'i-am mîncat. Merişor în codrişor 40 Face mere roşîoare; Face, face, Nu le coace, Pleacă vîrvurile ’ncoace, Şî iau două-trei zmicSel'e 45 Să bat ursît'el'e mel'e. Găleata o durăesc fet'el'e în casă, în şezători, şî feciorii stau pă d'e lături- 1920. Săcel— Aceeaşi. DXLIV Su’ pre-sara d'e Sîn-Zien'i 50 apoi feciorii fac făt'ieri d'e dran'iţă şî pk'icoară cu răşînă şî l'e aprind. Fac făt'ieri pă d'ealun, pă imaşuri păntru marhă, le ţîn în mînă şî l'e învîrt'ea’ ca şî 55 cum învîrt'esc st'eagu, ş’apoi pk'ică făt'ii. Apoi pă d'imin'eaţa mărg babei'e acolo şî strîng fă-t'ii d'e-acele şî le pun în straturi d'e cepe şî d'e ai, 60 Să n’avem d'e n'ime bai, Să nu cumpărăm mălai. 1920. Să£el — Aceeaşi. DXLV «Placă, domn'işorule, d'e mai scrie alta: — Da ce-ai lucrat tu astădz, 65 surată ? — Da ce să lucru? Ia, am fost pă ici, pă colea, ş’apoi vedz că astădz e lun'i şî Lun'i e Lun'ei, 70 Marţ e Macovei, Mn'ercurile l'e ţîn l'egat'e, Gjoile nu mn'i să cad'e, Vin'erea păntru bărbatu, Sîmbăta-i a morţilor, 75 Dumin'eca-i a toţîlor». 1920. SăCel — Căl'ina Dani, 28. www.dacoromanica.ro POVESTIRI CU PRIVIRE LA VIEAŢADEASTĂZI DXLVI Eu am născut în (18)30. în (18)48 am mărs în bătaje cu Un-guru. Apoi o y'in'it Rusu de la Dorna şî m’o luat cătan' e în 52. s Apoj am sluzît 12 ai, apoi am /in'it acasă, am şădzut 6 săptă-mîn'î şî m’o cerut să mă duc la honvezi. Dacă m’o cerut la honvezi, apoi eu m’am dus în pădure 10 şî am îmbiat 6 ai, dar n’am făcut nemn'ică, da numa am îmbiat pă la păcurarj şî mn'i-o dat d'e mîncari, că eu le tăia lemne şî făcea laptele brînză, şî le făcga 15 foc. Eu am avut casă în Ph'etriîe Luci, acolo, de cătră Blidari, şî acolo sădea iarna; acolo est'e casă în pămînt. Apoi acolo am şă-20 dzut sase iem'i cu sotîia mn'eu 1 a X i a rt ş’apoj zandarij nu putea y'in'i acolo, că omătu era mare, pînă aicea. Pă soţîja mn'eu, Puţ Pătru, l-o puşcat în pîncete pandorii, as aiCga, în Crăceşti, toamna. Apoi eli am fugît în pădure şî o sculat comn'işerii Qamin'ii din trii sate şi 18 plăieşi > eU am mărs în pădure cu caru cu doi boi a unuia 30 frat'e a mn'eu şî apoi 0 /in'it acolo comn'işerii şî plăeşh şî s’o dat pă min'e. Eu am fugît şî m’am dus pînă ’n N'eyra, acolo în hotăra nost şî m’am băgat în 35 grădinuţa Fet'elor Pădurii, în flori, ş’apoi ele o y in'it acolo trii ŞÎ ° dzîs cătă min'e: — «Măi, da ce t'e-ai băgat în grădinuţa ntoastă ? Că t'e-om 40 omorî, şî t'e-om h'erbe şî t'e-om mînca!» Eu am dzîs că nu mă tem. Şî am /in'it d'in N'eyra în sat şî mi-am luat merinde să mă 45 duc la honvezi. M’am dus şî am şădzut patra ai, ş’am y'in'it acasă, apoi, în sat, şî am purtat l'emne d'e brad d'in Săpinqoare. Apoi ana făcut 6 cară, graz-5° duri, şuri aicea în sat, şî m’am dus apoi Ş>am Şădzut la oi. In Călineşti am fost cînc ai la oi; după acea am fo’ şî boar în trii ai, ş’amu 13 ai am şădzut în 55 Preluca Iurî. Amu îs pă dram d'e un an, m’o luat înaint'e pk'i-cjgarele şî nu-s bun d'e n'imn'ic. După ce am întors d'in bă-tae, din Bosna,apoi am y'in'it 60 în sat şî am băut băutură la fo-gădău, şî o y'in'it unu, Mn'icu-lae, la min'e şî o dat cu o pk'ia-tră în min'e. Apoi eV am luat www.dacoromanica.ro 17° TACHE PAPAHAGI pk'iatra şî am dat în el, şî el o murit, că l-am loy'it în cap. Apoi m’am dus d'e bună voie la Qar- megi în Siţet, şî am spus ce am s pătimat, şî acolo am capatat trii ai şî am şădzut în Segedin, în t'emn'iţă. Acolo, în t'emn'iţă, o fo’ o mn'ie şî nouă sut'e d'e robi. Acolo era şî popa Lucaci d'in io Şîşeşt'i. Apoi eu i-am purtat mîncarea şî băutura de la poartă, care o adus doamna preuteasă, că el n’o fo’ slobod să se vadă, că el o fo’ însăcurat d'in patru îs ţări. » * Eu am eşît mai iut'i cu opt dzîle. Apoi mn'ie mn'i-o tri-măs cart'e să mă duc în Şîşeşti şî să h'iu acolo cu el, că-i plă-zo cea să h'ie cu min'e. în t'emn'iţă în tătă dzua vorbeam cu popa Luca£i. 1923. Şugătag-Sat — TincuTodor, 93. DXLVII Cît a lucra omu nu-i păcat. Numa să nu fure, să nu omoare, 25 să nu curzea’, că acela e păcat. Numa 2idu crede că nu e păcat ca să omorăşti un om; că el cînd t'e vede pe punt'e, el te vrea ţîpa în apă. Zidu-i sfredrele dracului. 1920. Budeşti— Ilgană Tâmaş, 33. DXLVIII 30 Nu-i bou aşa d'e cornuş să nu să ciungăra’, şî calu atîta d'e buiac să nu-ş calce ’n căpăstru. Apoi şî Zizîi îs aşa: batăr cît de gazdă mare a si, la vremea poate 35 să sie sărac. Că2idu e ca calu: că calu odată-i gras, odată-i calic. 1920. Budeşti — G'eorqe Berindga, 51. DXLIX Placă, domn'işorule, a sta cu noi aiciuca la cosalău. Ia, noi cosîm pănt’u darab d'e pk'ită. 40 D’apoi cînd o călcat ’mpăratu ţara, apoi tăt n'emn'eşigu o pk'i-cat şî o fo’ una cu tăţii; ş’apoi o y'in'it ingineri d'e-au măsura’ pămîntu şî d'e-atuncea s’o făcut 45 tăbulăţiile. Apoi o fo’ bţine, că n’o fo’ foame, ş’o fo’ fărină d'e-aceea de grîu, d'e pk'iclu. Amu-i tare greu d'e trăit. Apoi eu am fo’ mărişor, d'e 50 doisprădzăce ai, ' cîn o trecut împăratu pă la Ocnă şî n'i-o dat creiţari cu mîna. El o fo’ d'e optsprădzăce ai. Apoj| atunci o călcat ţara asta împăratu cela 55 care o murit amu. AtunCea bţi-rău avea o botă; d’apoi era ’ncri-stată oamn'inii pă botă. Apoi da cindzăci d'e creiţari porţie, dai un zlot, apoi cu custura luai «o cristătura d'e pă botă. 1920. Sirgi — Mitra Dunca, 100. DL Nu este mălai, poţ muri gios, poţ peri, că nu t'e ’ntr§abă n'i-meni d'ipce stai acolo gios. 1920. Breb — îndrei Sima, 90. DLI Amfo’ ’n G'esăşti ca să cum-65 păr dohan şî mn' i-o dat o babă şî o dzîs că-i dohan, şî ea mn'i-o dat floarea soarelui —f . . . -i mormîntu mamei mîne-sa. C’a-poi, vedz că fără tabac odată’m 70 pare că mă şî b'eteşesc. 1920. Breb — Acelaşi. DLII înt’a’ rînd puneam pui şî cloşcă ş’aveam pui bugăţ; d’amu www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 171 nu-i n'imn'ica. Cel sărac bgetu astădz poat'e peri: n’ai avea ce vind'e, n'ai ce mînca. 1920. Breb — Frăsîna Moraru, 30. DLIII Pk'ică o greutate fără samă s păstă noi cu 2izii. Sînt om de şasedzăci de ai şî am trăit numai cu gloabă şî cu năcazuri. Fă b'ine şî du la Mărirea ţărei noastre plîngerea noastă, ca să scăpăm 10 odată d'e 2,izii ăştia, că tare greu n'e sug. T'e rog cu lacrimi în ok'i, ca şî tăţ de cicea, ca să faci lacrămă pă la cei mari ca sa ne scape de Zizii ceştia. 1920. Breb — G'eorqe Codrga, 60. DLIV ts Amu doauădzăci-şî-şapte, doauădzăci-şî-optu ai pămîntu o fo’ laolaltă, n’o fo’ împărţit n'icăriri. Tăt cosalău o fo’ a satului: Crizin'ile, Măgura-Ou, ao Pogoru, Sălaşu, Bandrea, Şesu-rile, Gutîiu o fo’ d'e păscălău şî el o fo’ a nostru oaricînd. Da amu e tăt crăiesc. Sub K'gatra-Gutîiului am tînut boirne. " " t 1920. CrăCeştj — Vasîle Hot'ga, 50. DLV *s Apoi, domn'işorule, vedz că dacă aşa o fost: eu-s bătrîn sî ea-i tânără. C’apoi aşa o rînduluit Dumn'edzău, ca să sim laolaltă. D'e n’ar si vrut Dumn'edzău, 30 n’ar si adus-o acasă la mn'ine. V’o douăsprădzăce săptămîn'i am stat cu ea n'ecununaţ, ş’apoi după aceale săptămîn'i n'e-am cununat. Că ea-iamuia d'e două-35 dzăci d'e ai şî eu-s trecut d'e şasedzăci. Pînă amu prunci n’am avut; d'e-amu, d'e-a rîndului Dumn'edzău, nu ştiu. 1920. Hămiâeşti — Ştefan Bozai. DLVI Eu m’am bătut la Italia; atunci 40 mi-o vin'it dum-dum şî m’o luat aşa. Italienii sînt tare aspri, cum e piparca. Apoi cum îs Italienii numa noi, Ardelenii, sîn-tem aşa. 45 Eu pînă amu am muncit la mine. Tăt acolo erau şî oamini din Arsuri, din Plopk'eşti şî era şî unu din Moldua. 1920. Breb — Guga Alexa, 23. DLVII Să ne ’ntîlnea domnu ’n şedză-50 tori iarna, c’apoi audzea mult'e hori. Amu-i greu, c’apoi şî 9a-men'ii să spar, ş’apoi care-s la fîn, la cosît, care-s airea. 1920. Ciuleşti—Ioana Pop, 30. DLVIII Frat'e mn'eu, tăt'e bun'e şî ss frumgasă ar h'i, numai d'e n'e-ar tign'i d'e lumea asta. Că noi aiciuca trăim atît d'e rău, că tăt e năcazurile cad pă noi, şî apoi numai domn'ii cei mari n'e 65 fac tăt'e ast'ea, n'e trag cu ok'ii înk'işi. Mare durel'e avem, fătu mn'eu, că nu putem n'ici face cruce lu Dumnădzău: «Dyamn'e, dăruia-nă!» D'e bună samă am 6s agod'it ca cum să n'e aducăDum-n'edzău Rumînii să n'e scoată d'in tăt'e năcazurile şî durel'ile; dară că tăt'e tăt aşa rămîn: în plisă am fo’, în plisă rămîn'em, 70 nu n'i-o adus mare bin'e. Amu, cînd mă duc Ia bold în Siget, www.dacoromanica.ro 17* TACHE PAPAHAGI numa atîta văd că amu mă pişcă, aiciuca mă pişcă, acolo mă pişcă, tăt mă pişcă care cum mă gă-săşt'e. Pînă în Rumăn'ia-mare s m’az duce, numa săştiu căacolo-i bin'e d'e trăit, cîtu-s eu d'e du-cucită. Poat'e pă airil'ea o h'i bin'e, da aiciuca nu-i d'e fel bin'e. Poat'e pă ceea lume numa. Apoi, io mălaiu să uscă tăt, d'ipce nu tăţ Rumăn'ii să iubăsc; ş’apoi Dum-n'edzău n'e trimăt'e oarece pe-d'eacsă. 1921. Ciuleşti — Ioana Pintea, 80. DLIX D'e-ar si o leac’ d'e dohan, 15 domn'işorule, ca să dohan'esc, că d'e trii săptămîn'i n’am do-hăn'it nimn'ica. C’apoi vedz, ta-re-i rău a dohăn'i frundză d'e urdzîcă şî d'e floarea soarelui, 20 şî nu put'em fără tabacă, că-s cunt'it cu k'ipa. Apoi cîn am dohan nu bag bagău în gură. Dar să ştii duma-ta că-i mai bună o gură d'e bagău d'ecît o k'ipă d'e 25 dohan, dipce apoi ceea tare o sîmţesc acră, ş’apoi nu mă ză-hăia’ şî poci lucra. Că cu k'ipa mă mai zăhăia’ la lucru, o lozesc d'e greblă şî d'e coasă, o tui. 1920. Berbeştj— Pătru Cupfga, 66. DLX 30 Este un bot'ei d'e oi şî sîmt capre douădzăci între oi. Şî caprele cele să aleg d'intre oi d'e t'ilin, nu vreau a umbla cu oile. Că oile ar sădea pă cîmp, ele să 3S duc în huci. Nu să văzăsc laolaltă, fără d'e t'ilin. Apoi tocma aşa şî noi, Ru-mînii, cu Ungurii; ei să ţîn domn'i, mai domn'eţ, şî noi săm 40 proşti. Săm Rumîn'i, şî noi dară că cu Rumîn'i n'e-am trage. O fost un Ungur ş’o dzîs că clopotu nost d'e la beserecă strigă «pk'ită d'e mălai, pk'ită d'e mă-4s lai» şî că a lor strigă: «buza k'e-neret» (pk'ită d'e grîu). 1920. Berbeştj — Acelaşi. DLXI La domnari pare-le rău că s’o dus Ungurii d'e-aici, că amu nu-i barţă, nu-i n'imn'ica. D'e 50 cîn o zin'it Rumăn'ii o pk'icat aeste d'e-atunci. 1920. Berbeştj — Acelaşi. DLXII Apoi ciumn'iliturile astea noi le spun'em atunci cînd desfă-căm cucurudz toamna, atunci ss cînd îl desfacem d'e p'iţîien'e. 1920. Vad — Todosîe Telept'gan, 20. D LXIII Ceia care o dzîs că Văd'en'ii îs căcat d'e cîn'e [cfr. XDIX3, apoi treabă să sie vr’o femeie, d'ipce-s mîn'ioase că feciorii d'e 60 pe la ei grăiesc cu fet'ele d'e-aici, d'e la noi şî tăţ au drăguţă aici, d'ipce aici fet'ele-s mai mîndre, mai la rînd cu tăt'e. La noi sa-t'ele n'e dzîc fiotormerii. 1920. Vad — Aceeaşi. DLXIV 65 Amu nu horesc aşa: oarece hori mîndre să sie, ca d'in bă-trîn'i hori. Amu nu-s d'e-acelea. Amu sînt d'e-aiestea d'e-a mîn-drioruluj numa. Apoiaiestea d'e-70 amu mn'ie nu-mi plac şî n'ici că vreau să le ştiu; c’apoi, ce mn'i-s bun'e ? 1921. Vad — Ioana Codrga, 41. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 173 DLXV în tată dzua păcurarii călea’ cu izvarn'iţă caldă un darab d'e caş în căldare und'e serbe urda, apoi îl ţîpă înt’o bărbînţă cu iz-svarn'iţă; da izvarn'iţa e acră şî stă acolo pînă astară, pînă să ciuntă. Apoi d'e-acolo, cîn zin cioban'ii d'e la oi, scot d'e-acolo cît'e o darabă, apoi o pun'e înt’o 10 găleată şî ţîpă acolo un găvan mare, aşa, d'e urdă caldă. Ş’apoi acela să k'eamă boron'eţ. D'e să văzea’ pîn'e, apoi mănîncă pîn'e; d'e nu să văzea’ pîn'e, îs apoi mîncă boron'eţ gol şî să fac la obradz aşa cum îi dracu d'e roşu. 1920. Vişeul-de-jos — Dumn'itru Pop Cîriei, 71. DLXVI Dumn'ia-voastă d'in lontru nu ştiţ cum să lucră aciciuca. Noi 20 creşt'in'ii ducem în sîlă, d'ipce nu-i cu ce a trăi, că munţi-s pă mîna Zidzîlor. Pînă amu nu n'e-o dat n'ici pămînt, n'imn'ica. C’a-poi n'ici cei care au cîrma satu-25 lui nu ţin cu noi, că vedz, Ru-mîn'ii n’au d'e und'e da ban'i; nu-i mai întreabă n'imen'i, nu-i controlea’ n'imen'i ce lucră cu noi. 1920. Borşa (Pk'etroasa) — Gavrilă K'ifiiu, so. DLXVI I Eu, domn'işorule, să nu h'i băută o leacă d'e horincă, n’aş h'i trăită până amu. Apoi cu horinca asta nu mn'i era- aşa bai să h'i mîncată pk'ită. 1920. SăCel — Gahe Mecleş Dani, 64. DLXVI II Aicea, pîn darabu esta de ţară, nu să face n'emn'ica, tare-i săracă, că-s numa munţ. Numa mălaiu să face şî acela numa atuncea cîn nu pk'ică bruma, c’apoi îl ged'eră dacă pk'ică. 1920. Cuhşa — Vasîle. DLXIX O femeie o băgat d'e slugă pă un pocăit care o zin'it d'in că-tan'e şî o găzdăluit cu el vreme d'e trei ai. Şî înt’aceia trei ai o avut un cocon. Şî ea tăgăduia, că nu-i cu el. Ş’amu o zin'it băr-batu-său d'in Rusîia, und'e o stat cinci ai şî o găsît coconu acasă. El n’o făcut n'emn'ica la fe-meia-sa; numa să află ruşînat, nu mere n'icări şî o dzîs că tăt'e să si arsă, numa acela lucru să nu si foastă. 1920. Rosavlia — llgana Rus, 24. 30 35 40 45 50 www.dacoromanica.ro MUZICĂ POPULARĂ www.dacoromanica.ro Referindu-mă la afirmaţiunea făcută altundeva (cf. revista Vieaţa nouă, XVI (igzo), 171) privitor la folklorul muzical al Maramureşului, relevez şi aci, că, în această privinţă, acest ţinut nordic e slab reprezentat: îi lipseşte mai mult sau mai puţin acea expresivitate puternică şi caracteristică a doinei româneşti, a aşa numitelor cântece de coastă bunăoară, în care curge duioşia subtilă şi pătrunzătoare a sufletului românesc. Dâr-laiurile maramureşene se caracterizează prin monotonia lor şi multe din ele — vorbim de muzica vocală — prezintă aceeaşi modulaţie ca şi cele morţăşti (cf. de exemplu n-rul 8). Aceste constatări le-am putut face atât în vieaţa casnică din interiorul sa teloi, cât şi în cea dusă pe plaiurile ca şi în munţii Maramureşului: la cosalău ca şi la păcurari. Din vieaţa satelor de relevat aria n-rul 10 SĂ BEM, care e dat ci un cântec bătrânesc şi care azi se aude din ce în c; mai rar: doar lăutari bătrâni îl mai cântă din viori surdinate şi aproape numai pe coarda lui sol, răscolind evocări melancolice ale unor vremuri patriarhale. Cântecul cred că l-am notat bine, după ce I-am învăţat să-l cânt din flaut alături de un lăutar bătrân; partea a doua — Allegro — e redată şi de Isidor Man în al său Apşenescut, cu accompagnament de piano. Cuvintele acestui SĂ BEM nu le-am putut culege, întru cât cei care îl cunoşteau îl fredonau numai, fără cuvinte. O carafteristică însă proprie muzicei maramureşene cred că o prezintă trămb-iti păcurarilor. Lungă de 2.90 metri până la 3.10 şi făcută din lemn uşor învelit cu tinichea, ea e un instrument eminamente păstoresc, din care se cântă ţinând-o cu mâna rezemată cu cotul în coapsă. Singurul cântec ce se aude cântat din trâmbţită este Ind, tată, ină — despre care vezi explicaţia în Introducere — sau aşa numitul A OILOR, cu variantele sale (cf. n-rul 1). După cum am spus şi în Grai şi suflet I, 156, horia oilor „e un cântec bătrânesc a cărui modulaţiune îl scoate din rândul cunoscutei doine româneşti şi în al cărui spirit se mai aud în Maramureş — azi din -ce în ce mai rar — şi altele: horja pribaguluj, a caprelor, a primăverej, etc.“. Această hore o au şi Huţulii, după cum se poate vedea din n-rul z NA TREMBITE, pe care am reprodus-o din valoroasa lucrare a lui Viodzimierz Szuchiewicz, Huculs-zczyzna, tom drugi, pag. 118 (Krakdw 1902). Pentru a înlesni cititorului cunoaştere, nuanţei reale a trâm iţei precum şi pentru a controla redarea acestui cântec pe care eu am făcut-o cu ajutorul flautului, reproduc sub n-rele 3 şi 4 acelaşi cântec din importanta culegere a Iui B£la Bartdk, Volksmusik der Rumănen von Maramureş, 117, unde, cu un lux ştiinţific, sunetele trâmbiţei ni se înfăţişează până în cele mai mici detalii. Cât priveşte muzica instrumentală — de vioară — cf. B. Bartok, l. c. www.dacoromanica.ro N-rul i. A OILOR Cântată din caval Auzită de la Gavrilă Pătrăuş, 27 ani, în Şieu, 1922 tei a rx J) tortă yriJnatu , ~Ja HUW fe^atu ■ SfrŢj-t 1 sUfl' 11 l. OM Ij (J ii-Cj- Qd CMfi [/ {j irr^tfi-fr r) <1/1, fi i " f‘-a şjvtoih- ’j Lr ^ ^ L£tf==U4f-J—C^J u. tW-{j]j[ I f r-|-^ r l -ly iŞj JJ r www.dacoromanica.ro 178 -TAmk -"4PAHAGI N-rul 2. NA TREMBITţ Jak owce przyda w poloninş. Din Szuchiewicz, l. c. N-rul 3. CÂND MERG OILE LA MUNTE Din B6la Bartdk, /. c., n-rul 198. (Uf N-rul 4. HORA PĂCURARULUI CÂND A PIERDUT OILE Din B6la Bartdk, l. c., n-rul 199. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 179 N-rul 5. CÂNTEC Auzit de la Arba Iul2ga, 27 ani, în G'esăştj, 1920. N-rul 6 Auzit în Sat-Şugătag, 1921. N-rul 7 Auzit în Breb, 1920. fe <> N-rul 3 Auzît în Săpînţa, 1920. www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 180 N-rul g Auzit în Petrova, 1920 rrd- \§ % v ^ l^iU ^ t y i- , , , =* * £ l c t i-ffl-H ^ ^ t- u . , , Ş =l~if-L -L> Hi lT i-l 6 fr N-rul 10. SĂ BEM Auzit dela lăutari în Rozavlia, 1922 f?\--ţL m Ujj- J‘ II www.dacoromanica.ro APENDICE PIESA TEATRALĂ A NAŞTEREJ LUI ISUS HRISTOS www.dacoromanica.ro «Piesa teatrală* pe care o reproduc aci, în apendice, mi-a dat-o In manuscris săteanul Gavrilă Pleş (49 ani), din Ieud, in ziua de 10 ianuar (marţi) 1922 chiar in comuna Ieud unde mă dusesem anume să văd jucarea acestui «Viflaim*. Acest fel de teatru era mai desvoltat înainte de războiul european (1914) şi se juca nu numai pe valea Izei, ci şi pe Vişeu ca şi pe Mara. Actualmente obiceiul acesta, pe care il găsim şi la alte popoare (Slavi, Germani, Neolatini) e pe calea dispariţiei, păstrându-se doar in câteva comune, în fruntea cărora stă Ieud. Manuscrisul — un caiet de 33 file, astăzi în posesia mea — se datoreşte învăţătorului Petru Bilţ (j-1904) din Ieud. Sătenii din Ieud jucau această piesă pregătind-o singuri şi din propria lor iniţiativă, oferind publicului în zilele de Crăciun o plăcută şi instructivă distracţie desfăşurată absolut fără nici o pretenţie şi în simplitatea cea mai patriarhală posibilă într’una din sălile de clasă ale şcoalei (vezi cele şase scene din această piesă reproduse în planşele XX, XXI şi XXII. In ceea ce priveşte transcrierea manuscrisului, cf. Introducerea; www.dacoromanica.ro VESTITORUL Prea onorat domn de casă, Din oameni persoană-aleasă, Eu-s trimes ca vestitor De al meu poruncitor: s Vă vestesc că-a noastră ceată, Ce din Ieud e sculată, Nu-i departe aşezată. De cumva binevoiţi Ceata noastră s’o primiţi, io Ea va face pomenire Despre-a lui Hristos venire, Şi va face cheful bun, Cum să cade la Crăciun. ACTUL I-i VESTIREA NAŞTEREI LUI HRISTOS ÎNGERUL GAVRIL Bucură-te, Prea-curată, 15 De păcate nepătată, Mărie plină de dar, Că la Domnul ai mult har. MARI A Cine te numeşti a fi, Şi cum ai venit aci? 20 De la care regiune îmi aduci închinăciune? Mă tem că te linguşeşti Cînd mie aşa-mi vorbeşti. Deci spune-mi adevărat: 25 De ce Domn ai cuvîntat ? GAVRIL Eu sînt înger Serafim, Dumnezeu mi-a zis să vin, Să-ţi aduc o mare ştire Despre-a lumei mîntuire. 30 Tu vei naşte pre Cumulul Carele-a făcut pămîntul, Cel de îngeri lăudat, De oameni Isus chemat. Fiul lui David se va zice 35 Şi pre om va să-l ridice Din moartea păcatului Din adîncul iadului. Deci, tu, cea plină de dar, Nu te ’nspăimînta ’n zadar, 4» Că spirit sfînt te-a umbri, Mamă Domnului vei fi. MARIA Această făgăduinţă Mie mi-e cu neputinţă, Că vreau să rămîn tot fată, 45 Cu nuntă ne’npreunată, Precum Domnul mă cunoaşte, Şi aşa, prunc cum voi naşte? GAVRIL Acest lucru minunat Dumnezeu sfînt l-a lăsat, www.dacoromanica.ro i84 TACHE PAPAHAGI Şi vei naşte ne’ntinată Fiul ce-a făcut lumea toată. Mare taină, negîndită, Va fi prin tine ’mplinită, 5 Căci se va naşte din tine Unul din sfînta Treime; Tu vei naşte şi vei creşte Pre Cel ce lumea hrăneşte, Şi-a făcut toate ce sînt io Sus în cer, jos pre pămînt. Iţi spun, Mărie,- adevărat Că îngerii s’au mirat Cum o vergură lumească Va pe Dumnezeu să-l nască. MARIA umilită «5 Iată serva Domnului, Fie după voia lui. ACTUL al II-lea Iosif încredinţează cu Mana Mărie sfîntă, curată, Ştiu că eşti din viţă ’ www.dacoromanica.ro O RAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 193 Şi ţara ne o goleşte, De oameni ne mîntueşte. Dracii rîd. INSPECTORUL Slugile mele iubite, A merge în iad nu-i cinste, s Că Belzebuc cel cu minte Mă tem că ne-a da plăcinte, Că folos nu i-am făcut Cît pe-aici am petrecut; Ci veniţi cu osîrdie, io Amîndoi să-mi urmaţi mie, Că vin craii de la ost Să mergem la Irod cel prost Care şi-asa-i puiul nost. CEILALŢI DOI DRACI Al nostru! INSPECTORUL Dumnezeul hăl din cer ■15 Nu dă la săraci averi, Ca toţi lui să i se roage, Noi puţine putem face. Dar un om avut şi prost Face tot pe placul nost, 20 Ascultă cum îi şoptim Şi cum îl povăţuim. Haideţi dar toţi într’un pas, Ca să sosim mintenaşi, Să ducem în iad izbîndă, 25 Cît de ea toti dracii să rîdă. » Aici prind a rîde şi a face bcM, bchi. înainte de a-şi găta ei sfatul, vine un sol din iad şi-i sfădeşte aspru. SÎRSĂILĂ Măi cîni răi şi blestemaţi, Voi nemica nu lucraţi! Generalul Luţifer Mînios va pune fier 30 Şi v’a coase rău cojocul, Pîn’ce i-aţi mîncat norocul. INSPECTORUL Ţine-ţi gura, Sîrsăilă, Şi de spate-ţi fie milă. SÎRSĂILĂ Prostule măria ta, 3s Tu mai multe-i căpăta, Că cutezi a cuvînta. INSPECTORUL Măi golan, măi sfîrticat, Tu mă ’nfrici aşa ’nfocat? Vină, ispravnice, iute 40 Şi-l pocneşte peste frunte Să nu poată grăi multe. Măi voinice ’nşelător, Pocneşte-1 de vr’o trei ori, Şi eu de la voi l-oi scoate 45 Să-i rumpem coastele toate. Aici se prind dracii cu toţii la bătaie. ÎNGERUL îi dudăeşte Voi, coconii iadului, îngerii păcatului, Cu toti veţi fi demnicati, Pe oameni să nu nselati. » » Aici diavolii fug unul peste altul şi răcnind. UN DRAC so Vai şi-amar de-a noastră stea! Aşa văd, că n’om ţinea. Aici îngerii ne strică, In iad ne-aşteaptă palincă, Iar Isus viu de rămîne, 55 Nici aşa nu ne-a fi bine. Vai de mine şi de mine! bih, hi, hi, hi! INSPECTORUL cătră draci: Hai să mergem la Irod Şi eu m’oi sui sub pod .3 T. Papahagî, Coiul p folklorul Mara^^i^aC0r0maniCa.r0 194 TACHE PAPAHAGI Să pot bine scrie tot Ce-a grăi omul cel prost; Şi $oi tot să-l înşelaţi Şi mie să-mi ajutaţi, s Doar îl putem prinde ’n laţ Şi să-l legăm de grumaz, Şi să-l facem un cămaţ, Ca şi cînii cei turbaţi. Aici rid dracii cu hohot: bî-kî, M, M, hi, ht, Mm hom! ACTUL al VUI-lea Regele Irod umblă prin casă neodihnit, ispitit de draci. IROD Nu ştiu ce lucru-i cumplit! io Că-s aşa neodihnit, Nu [-mi] tigneşte de mîncare, Nici în somn n’am alinare; Inima îmi bate tare, Orice dulceţi mi-s amare; 15 Prietenii nu-mi par prea dragi, îmi pare că văd tot draci. Se mai gindeşte şi apoi zice: Vai de mine şi de mine! Prea simţesc că va fi bine, Şi nu-i lucru bun cu mine, 20 C’oi păţi ceva ruşine. Greu năcaz mă împresoară, Spaima sta să mă omoară: — Doar Romanii vor veni Tronul spre a mi-1 răpi; as Au doar August să vie Sceptrul din mînă să-mi iee? Simţesc că bine n’a fi, Mare rău am de-a păţi. Dar, orice necaz m’ar afla, 3° Ostaşii m’or apăra, Că mă duc acum îndată Şi le dau cinste ’nsemnată, Ca cu toţi să mă iubească, De năcaz să mă ferească; 3j Voi lăsa la logofeţi Ca să facă un ospăţ Şi-oi chema pe toţi ostaşii, Toţi boierii şi fruntaşii, Eu cu ei m’oi desfăta, 40 Ei credinţă mi-or jura. Aici vin craii şi întreabă despre Isus Hristos. VALTEZAR (crai verde) Oameni buni de viţă mare, Facem la voi întrebare: Unde este-asezat Cel mai mare împărat, 45 Care din cer a venit Să se nască pe pămînt ? Că noi la dînsul venim, Aici în Ierusalim, Lui să i ne închinăm 50 Şi ceva daruri să-i dăm. UN FRUNTAŞ Noi atîta ştim de tot Că crai ne este Irod; împărat, August Cesare Care ’n lume-i cel mai tare. 55 Noi de împărat nu ştim Să fie ’n Ierusalim; Poate doar Irod de ştie, De-acea face veselie, Că aseară, la ’nserat; 6o El ostaşii i-a chemat Şi-s în mare veselie, Nu ştiu de ce bucurie. VALTEZAR Fraţi, să nu ne ’ntîrziem, Ci veniţi să întrebăm 6s Pe vestitul crai Irod, Că el va şti despre tot. MELCHIOR (crai roşu) Poate el sărbătoreşte Şi cu toţi se veseleşte Pentru noul împărat 70 Care ’n lume a intrat. www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 195 GASPAR (crai negru) Nu ştiu, poate, nu zic ba, Vom vedea dac’ om intra Şi dacă-1 vom întreba. Irod e un Idumeu, s Am auzit că-i om rău, Are puţină-ominie Şi a da cinste nu ştie. VALTEZAR Să mergem să-l întrebăm Şi-aşa grije nu-i purtăm. Craii pleacă la Irod. VALTEZAR io Oh, Irode, crai vestit, Noi la tine am venit Ca să ne recomîndăm Că noi încă crai sîntem. Noi cu respect ne plecăm is Şi cu dor te întrebăm De un tînăr pruncuşor Care-i Domn îngerilor Şi ’mpărat Iudeilor. Că steaua lui s’a ivit 20 Colo, de la răsărit; Steaua ne-a povăţuit, Pînă aici am venit. Aici dacă am ajuns, Steaua noastră s’a ascuns, Noi tare ne-am supărat, De popor am întrebat Şi ne-a spus adevărat Că-ai făcut o veselie Despre ceva bucurie. 30 Deci, de-ţi este cunoscut Unde ’mpărat s’a născut Aici, în al tău ţinut, Căci de dînsul te ’ntrebăm: Unde-i, să i ne ’nchinăm, 35 Daruri de-a noastre să-i dăm Noi, în semn de mulţămită ? Ţi-om mai face o vizită. IROD Fraţilor, vă mulţumesc Şi bucuros vă primesc, 40 Că veniţi din depărtare Şi sînteţi osteniţi tare. Dar vă spun adevărat Că eu nimic n’am aflat Despre-acel mare ’mpărat, 45 Despre care-aţi cuvîntat. Pe aici este ’mpărat August cel prea luminat; Iudeii n’au împărat, Că Romanii i-au prădat. 50 Ţara-i a Romanilor Şi nu-i a Iudeilor. Deci, fraţilor, vă dau cinste, Vă rog cu frăţeşti cuvinte Să nu-mi pomeniţi mai mult 55 De ’mpăratul nou născut, Care nici a fost, nici este, Fără poate în poveste. De-ar fi una ca aceea, Decît tronul să mi-1 iee, 6o Mai bine micuţ să piee: — Voi tăia pe nou-născuţi De la doi ani mai micuţi, Şi ’ntre-aceia va pieri, Tronul mi l-oi mîntui. GASPAR 65 Irode, tu 'nebuneşti, Când aşa hodorogeşti! MELCHIOR Irode, doară glumeşti, O ce nebunii grăeşti! Vorbeşte cum vei vorbi, 70 Că eu nu te-oi suferi Să huleşti pe cel mai sfînt Din cer şi de pe pămînt. Cu noi nu vorbi asa, t 7 Macar eşti în casa ta, 75 Ci vorbeşte lucruri bune, Nu neşte prostii şi glume. IROD O, voi oameni fără minte, Pînă-acuma v’am da cinste; Voi, în loc să-mi mulţumiţi» 13* www.dacoromanica.ro 196 'l'ACHE PAP AH AGI Da încă mă ocăriţi. Vai şi-amar de-a voastră stea, Că de iau sabia mea, Pe-amîndoi vă taiu cu ea. 5 Voi grăiţi aşa cu mine Ca şi cînd ar fi oricine. VALTEZAR Iroade, nu se cuvine Ca să ne sfădim cu tine; Stăi pe loc, fii mai domol, «o Eu să spun în locul lor. IROD Tu vrei să grăeşti cuvinte Pentru-aeşti crai fără minte! D’ei ţinea şi tu cu ei, Eu vă demnic pe tustrei. VALTEZAR is Iroade, poţi bine şti Că unde-i unul nu-s trii, Şi unul ce-a isprăvi In potriva alor trii? Ci mai bine fii mai blînd 20 Să nu te facem pămînt, Că-avem săbii de oţel, Te-om tăia tot mănunţel; Ci mai bine fii cu minte Şi-ascultă a mele cuvinte, 25 Să ne despărţim cu cinste. IROD Te rog, dară, împărate, Numai să vorbeşti dreptate. Iroade, îţi spun frumos Că tu eşti un om spăimos 30 Şi ’nţelegi lucrul întors Cînd întrebăm de Hristos; Că-acela nu va veni Ţara ta a o răpi; Tronul tău nu-i trebueşte, as Câ-acela ’n cer locueşte. Şi El ca om a venit Din iubirea ce-a avut Catră ’ntreaga omenime Să o scoată din suspine. 40 El lumea o-a birui Şi în veci o-a cîrmui, Nu cu sabie de fier, Ci cu sfîntul adevăr. Petru-aceea, orişicare 45 Trebue să-i dea închinare, Şi din cer şi de sub soare, Tot genunchiul să se ’nchine Celuia ce ’n lume vine Să o scape de suspine. sb Duşmanii lui vor să piară, Ca şi lumina de ceară; Şi-or peri de pe pămînt, Ca şi colbul dus de vînt. El îndreaptă sceptrurile, 55 Face hîrburi tronurile, Pre umiliţi îi înalţă, Pre înălţaţi îi aşează. * » » Deci de El rău nu vorbi Pînă sîntem noi aci, 60 Că s’a despica pămîntul Şi-aci îţi va fi mormîntul; Ci te roagă de iertare, Că-Acela-i îndurat tare, Şi-i căpăta deslegare 65 Pentru a ta cuvîntare. IROD Fraţilor, eu am greşit Cînd aşa rău am vorbit; Ci, vă rog să vă grăbiţi Şi pe-acel prunc să-l găsiţi. 7° Dacă i vă veţi închina, Să veniţi ştire a-mi da, Să merg să-l rog să mă ierte De-a mele vorbe deşerte. GASPAR De n’a fi tare departe, 75 Noi ţi-om da de ştire, frate, De cumva ai gînd curat Spre marele împărat. www.dacoromanica.ro GRAIUL SI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 197 IROD Fraţilor, ca să-a veţi spor Eu vă dau de ajutor Doi ostaşi prea iscusiţi, Numai să nu rătăciţi. i Apoi pleacă şi dacă mai merg puţin: MELCHIOR zice cătră soldaţi: 5 Fiilor, să fiţi în pace, Acum vă puteţi întoarce Şi să spuneţi la ’mpărat Că noi acasă v’am mînat. Apoi craii merg singuri, şi dacă află Isus, îşi închină darurile îngenuchind. VALTEZAR Eu sînt Crai-verde numit io Şi viu de la răsărit. Numele mi-i Valtezar, Aur îţi aduc de dar. Eu ştiu, Doamne, foarte bine Că-s nimica pîngă Tine. a Soarele este frumos, Dar Tu eşti mai luminos; Aurul este curat, Dar Tu eşti mai luminat. Acest dar care-1 aduc, 20 Doamne, cînd te-ai născut prunc, Este-un semn învederat Că eşti veşnic împărat, Vistier scumpeţilor," învierea morţilor, 25 Comoara darurilor. Puterea Tu mi-o ai dat, Tu laşi să fiu împărat, Oamenii să-i cîrmuesc Şi dreptate să-ţi slujesc. 30 Deci, ajută-mi ca să fac In veci după al tău plac, Că mare-i iubirea ta Şi acum şi pururea. GASPAR Eu Crai-negru mă numesc, 35 Cu smirnă te dăruesc, Ca să ’nsemnez moartea ta Cu care moarte-ai călca. Tu eşti Domnul Domnilor, învierea morţilor; 40 Tu eşti vieaţa şi-adevărul, Calea prin care-aflăm cerul; Tu la ai tăi ai venit Dar ai tăi nu te-au primit. Tu, cereasca visterie, 45 Te-ai născut în sărăcie, Ca de-acum să suferesti # # > Pentru oameni, că-i iubeşti, Şi mîngîi pe necăjiţi $i deştepţi pe cei orbiţi. 50 De-acum pînă în vecie Mila ta spre noi să fie. MELCHIOR Eu mă numesc Melchior, Te-am cercat, Doamne, cu dor Să te cinstesc cu tămîe 55 Care ţi-e plăcută ţie. Lucrul mînurilor tale Este universul mare; Tu eşti raza Tatălui, Icoana Părintelui; to Singur unul te-ai născut Şi nime nu te-a făcut. Tu cu Tatăl din iubire Vii să ne scoţi din perire, Voia noastră e spiritul, 65 începutul şi sfîrşitul. Voi trei, şi numai o fire, Faceţi cerul să se mire De taina mare-a ’ntrupărei, De opul răscumpărărei. 70 Mintea din întreaga lume Nice cînd n’a putea spune Mărirea tainelor firei, Că-i lucrul Dumnezeirei. Cei de jos şi cei de sus 75 Să se plece lui Isus, Tăt genunchiul să se ’nchine Celuia ce ’n lume vine Să o scape de suspine. De la-al Soarelui sfinţit www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 198 Şi pînă la răsărit, De toţi prea-mărit să fie, Ca şi fumul de tămîe. Toţi să strige ne’ncetat: 5 «Bine este cuvîntat Cel ce ’n lume a intrat, Ca sie-şi să se jertfească Şi pe om să-l mîntuiască De-al dracului vicleşug 10 Şi de-al iadului greu jug». O, înaltă Dumnezeire, Fie ’n veci a ta mărire! ÎNGERUL cătră crai: Vă vestesc, prea iubiţi fraţi, La Irod să nu ’ntumati, » ' 15 Că Irod afurisitul Vrea să taie pre Cuvîntul Carele-a făcut pămîntul. Voi vă duceţi pe alt drum, Care 1-eţi afla mai bun. 20 Mulţumiţi lui Dumnezeu Că-aţi văzut pe fiul său Care v’a scăpa de rău. cătrâ Iosif: Tu, Iosife, să grăbeşti, Pe Hristos să-l mîntueşti: 25 Pune-1 la mumă-sa ’n braţe Şi pe amîndoi i-aşează Pe acel mînz de asin Care merge foarte lin. Aşa veţi călători, 30 Din Canaan veţi eşi, In Egipt veţi locui, Pînă Irod va pieri. Atunci eu vă voi chema Iara în Galileia, 35 Ca să fie împlinită Vorba de Profeţi vestită: «Iată, am chemat din Egipt Pe fiul meu cel iubit» Irod vede că craii nu vin pe la el şi se gîndeşte ce să facă. Atunci vine un diavol şi-l ispiteşte şi-I înşeală. Apoi strînge arhierei şi cărturari şi îi întreabă. IROD Voi, arhierei luminaţi, 40 Cărturari prea învăţaţi, Voi, fruntea Iudeilor Şi fiii Profeţilor, Cu toţii sînteţi rugaţi In cărţi bine să cercaţi: * » 45 Afla-veţi vre-o prorocie De care mi-i lipsă mie ? UN ARHIEREU Noi cărţile le citim, Prorociile le ştim: Ori de ce n’ei întreba 50 Bun răspuns vei căpăta. IROD zîmbind Auzit-aţi voi să fie Undeva vre-o prorocie Care să făgăduiască Ca aici va să se nască 55 Un crai din viţă cerească Care va să stăpînească Ţara voastră jidovească ? MAI MARELE SINAGOGEI Oh, Iroade luminat, Iţi spun drept şi-adevărat 60 Că toţi Profeţii-au vorbit De-acel împărat vestit. Da şi aceea o ştim, Ca s’a naşte ’n Viflaim Acel pe care-1 dorim. 65 Părinţii noştri ne-au dat semne Cum va fi pe-aceea vreme; Chiar Izrail cel vestit Lui Iuda i-o profeţit, Că el va să stăpînească 70 Ţara noastră jidovească Pînă ’n vremea cînd s’a naşte Cel ce turma o va paşte. El zice cînd va lipsi Domn din Iuda şi n’a fi, 7s Atuncea va să se nască www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 199 Bucuria cea lumească: Pierderea diavolilor, Aşteptarea oamenilor. Deci, Iroade mult cinstit, 5 Acel timp poate-a sosit, Cum lacob a profeţit; Că ne domnesc Idumeii Şi nu stăpînesc Iudeii — Aşa zic şi arhiereii. IROD 10 Dar, voi fruntaşi onoraţi, ' > » * Tot aşa răspuns îmi daţi? FRUNTAŞII Noi încă toţi aşa ştim, Cîţi cărţile le cetim, Ca s’a naşte ’n Viflaim îs Acel pe care-1 dorim. IROD De răspuns vă mulţumesc, Dară am să mă gîndesc Cîte voi să isprăvesc Pentru-al vostru crai ceresc. către căpitani: 20 Iubiţilor căpitani, Bravilor ostaşi romani, Inima mea saltă ’n piept Cînd pe toţi veseli vă văd; Dar mă doare a vă spune 2s Un cuvînt de ’ntristăciune: Tronul meu i-ameninţat De un tînăr împărat Care-acuma s’a născut Aici, în al meu ţinut. 30 Acum, nu de mult, au fost Pe-aici trei crai de la ost; Eu cu ei vorbe-am schimbat Şi în urmă i-am rugat Că dacă îl vor afla 35 Şi i se vor închina Să vină pe-aici să-mi spună Unde-i poama acea bună. De-atunci mult timp a trecut, Eu pe crai nu i-am văzut. 40 După-aceea am chemat Jidovii şi-am ţinut sfat: Ei mi-au spus din a lor cărţi Că-aici, în aestea părţi, Se va naşte-un împărat, 45 Cel de dînşii aşteptat: — Pe Izrail va să-l pască, Pe Jidovi să-i fericească. Deci, vă dau poruncă nouă, îndoită ’n trii şi ’n două, 50 Să grăbiţi care de care Să tăieţi fără cruţare Prunci de la doi ani mai mici, Cîţi se vor afla pe-aici. Nici unul să nu rămîie 55 Să-mi ia a mea ’mpărăţie. Arătaţi Iudeilor Cine-i împăratul lor. UN CĂPITAN Eu pe-al meu călcîi mă jor Că mulţi prunci voi să omor. ALTUL 60 Sabia mea e ascuţită, Dar pe mîni va fi tîmpită:— Atîţia prunci voi tăia, Cîţi prin Roma voi afla. Ostaşii se duc şi taie prunci, iar Irod culcă; dar cît adoarme, iar vin diavolii spar. El vorbeşte în vis. IROD Lăsaţi-mă! Iertaţi-mă! 65 Decît că mă chinuiţi, Mai bine mă omoriţi! Ostaşii vin şi-şi aduc raporturile. UN CĂPITAN Oh, Iroade luminat, Iţi spun drept şi-adevărat, Şeapte mii de sugători 70 Au tăiat ai mei feciori. www.dacoromanica.ro 200 TACHE PAPAHAGI Ţara-i plină de fior Pentru-acest crîncen omor; Plînsu-i mare, de minune, Cît mă tem mai mult a spune. ALTUL 5 Eu înştiinţez umilit Că porunca ţi-am plinit: Şfeapte mii prunci tinerei Au tăiat ostaşii mei; Mamele plîng şi suspină, io Că le doare la inimă; Că ori încotro priveai, Tot pruncuţi tăiaţi găsiai. Toată ţara s’a udat Cu sînge nevinovat; 15 Eu încă m’am îngrozit De plînsul ce-am auzit. IROD Fiilor, vă mulţumesc, Cu aur vă răsplătesc, Că porunca mi-aţi plinit, 20 Tronul mi l-aţi mîntuit. ÎNGERUL către mame: Vouă, mame, cu durere Eu vă aduc mîngîiere: Pruncii voştri cei tăiaţi Cu îngerii sînt buni fraţi, as Că-au murit pentru Hristos, Umplînd cerul de miros, Şi la ’nmormîntarea lor Cîntă-al îngerilor cor. Aici se cîntă: «Cîţi în Hristos v’aţi botezat, In Hristos v’aţi şi ’mbrăcat, Aliluia I» ÎNGERUL mai încolo Iar tiranul acest rău, 30 Ce-i duşman lui Dumnezeu, De viu îl va duce dracul, Să nu vă ’ngrozească altul. Aici prind dracii pe Irod şi-l duc în iad. INSPECTORUL către Irod: Cînd mor pruncii mititei Noi n’avem folos de ei; 35 Tu mulţi prunci mici ai tăiat Şi pe noi ne-ai înşelat. Pentru-această a ta faptă Te vom duce ’n iad, la plată. Acum mai mult n’ai iertare, 40 Că eşti om blestemat tare; Nici eşti un om cuvios, Nici faci dracilor folos. Haidaţi să-l legăm frumos, Să-l stringem pînă la os. Aici îl prind şi-l leagă şi-l iau pe sus şi-l duc către iad. MOARTEA 45 Măi, diavoli afurisiţi, Voi de viu îl chinuiţi; Lăsaţi eu să-l spovedesc, Datorinţa să-mi plinesc. ISPRAVNICUL Mai aşteaptă, domnişoară, 50 Că noi nu voim să moară; Noi încă îl ştim juca Mai altfel ca duma-ta. Ar fi pagubă de tine Să-ţi ungi dinţii cu-acest cîne. 55 Ţi-s destuii aceşti copii, Vre-o patrusprezece mii, Care ţi i-ai cules eri Prin crîncenile tăieri. Cu-această pasăre vie 6o Noi ne-om face veselie, Căci ca el de blestemat Noi n’avem pe altu ’n iad. MOARTEA Voi, draci, n'aveţi ce gîndi, Că Irod tot al meu a fi, 65 Că voi atît 1-eţi căzni, Pînă ’n mînă mi-a veni. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 201 IROD Eu cu-a mele desfătări Mi-am făcut pe veci dureri. Cît vor fi oameni pe lume Vor blestema al meu nume. 5 Nici dracilor nu le plac, Vai şi-amar de al meu cap. Acum v’aşi da sfatul meu: Să nu calci în drumul rău, După cum am călcat eu; io Să nu păţească ca mine Din întreaga lume nime. Ce folos de-a mea domnie, Că-s cu dracii de-o soţie. Ostaşii nu mă pot scoate, 15 Nici a mele averi toate! Unde eşti, iubită moarte? Dracii îl duc pe Irod pînă în iad. ÎNGERUL către ascultători: Prea iubiţi ascultători, Eu-s înger apărător, Vă rog să ţineţi în minte 20 Cele aici auzite: Pe săraci să-i miluiţi Şi de rău să vă feriţi, Ca Irod să nu păţiţi; La suflet să fiţi curaţi, 25 Cu Dumnezeu împăcaţi, Oara morţei să-o-aşteptaţi,' Ca şi pruncii cei tăiaţi. Sus în cer veţi locui, Intr’un loc cu îngerii, 30 Unde ca să ne ’ntîlnim Noi cu totii să dorim. Ziua de Crăciun ne fie La toţi spre bucurie; A Fiului întrupare 35 Să ne dea îndestulare Şi păcatelor iertare, Ce din inimă doresc La tot neamul romînesc! Amin 40 In oraş, în Viflaim. www.dacoromanica.ro Toponimia, ca şi onomastica, devin adesea în studiile etno-linguistice criterii de o reală însemnătate, întru cât deschid cercetătorului cărări nouă pentru o urmărire mai temeinică a problemelor ce-1 interesează. Pentru această consideraţiune, am dat atenţia cuvenită şi nomenclaturei respective, culegând-o aşa cum circulă în graiul viu. Ca şi la culegerea textelor, n’am neglijat, bunăoară, terminaţiunea de genitiv singular, şi anume pe -j: l-am reprodus acolo unde pronunţarea lui era perceptibilă, fără însă a-1 reda şi în forme în cari nu avea nici o rezonanţă, cum ar fi de exemplu: D'ţalu-Izî, D'ţalu i Beresî (pentru această formă, cf. Introducerea), D'şalu-Pleşî, D'galu-Rădiesî, Gruju-Gîrbovi, Podereiu-dund/răziţî, Rîtu-Tămdşoi, Valea-h'igişî, Valga-săraci, etc. De notat că, alături de atari genitive, apar şi forme cu Gruiu-sâralî}, Gura-Săpînţt(, Valea-Cotozîj, Valţa-lun&i, Valea-Măt'iesăj, etc. Pe de altă parte, am redat exact accentul ca şi fonetismul propriu al diferitelor forme (cf. Colibgd'e, Gruju-cu-brâdet, etc.). Am evitat formele toponimice relevate în harta ridicată de marele Stat major austriac pe scara 1/75.000, întrucât acolo sunt şi numiri greşit redate (cf., bunăoară, forma Sa-netâre din hotarul satului Breb, în loc de Sundtgarga, etc.). Din punct de vedere morfologic şi sintactic, interesant de relevat şi următorul dublet toponimic: în hotarul Vi-şeului-de-sus, la est de această comună am redat în harta aci anexată numirea Lunca-Scradiei; acelaşi nume «Scradă» — cf. Glosarul — apare cu articolul de genitiv prepus în Valga i Scrad'i — nume care mi-a fost dat ca făcând parte din toponimia Săcelului. Cât priveşte onomastica, ca nume de botez ea e relativ cu totul redusă, întru cât sunt foarte puţine numele întrebuinţate: astfel se aud oriunde G'eorge sau, mai bine zis, G'io*, Gligo*, Ipa’, Pă’[tru], etc. Ar fi fost interesant de urmărit aceste nume în vechile condici ale parohiilor săteşti — ceea ce eu n’am putut face decât pentru Sat-Şugătag şi Hărniceşti. www.dacoromanica.ro TOPONIMIE Afin'et (Crăceşti). Algiorj, deal fleud). Apa-Sasului (Botiza). Arâeriu, pădure (Dragomireşti). Arsurile, şes (Săpînţa). Arşicşgara, deal (Borşa). Arşiţa, deal (Borşa, Săcel). Arşiţa, deal (Săpînţa). Baba-laz, vale (Vad). Balt'il’e, deal (Cuhea). Băiţa, pădure şi vale (Botiza). Bărbăngacea, pădure şi şes (Săpînţa). Bătrîna, deal (Săcel). Belegadea (Giuleşti). Berşabâ1, munte (Borşa). Besarabâ1 2, munte (Săcel). Besereca-Vucsî (Giuleşti). Bgistrîţa, vale (Săcel). Birţul, vale (Borşa). Bîrlaia, vale (Şieu). Bir lan, vale (Vad). Bîrzaba, munte (Borşa). Bîşca, deal (Săcel). Bodruna, deal (Cuhea). Boia, vale (Strîmtura). Borşeneşti (Borşa). Bot'ianu, deal (Botiza). Bradz, pascalău (Giuleşti). Brâdet, cu accentul pe ă (Crăceşti). Brâtilâ3, munte (Borşa). Brebgaia, vale (Breb). Bruştân'i, pădure (Săpînţa). Budzârile-dealului-popii, cosalău (Dragomireşti). Buhâiesăle, munte (Borşa). Buldzu, cosalău (Giuleşti). Burnăreasca, vale (Săcel). But'ian, deal (Ieud), vîrf (Botiza). Buza-dealului (Borşa). Caliman, pădure (Dragomireşti). Capu-Dealului, deal (Şieu). Capu-Dutnbrâzii (Ieud). Căi'iman, deal (Cuhea). Câotari, pădure (Vad). Câpâţîna, deal (Săcel). Cârbun'işti, imaş (Săpînţa). Câţîna, munte (Moisei). Ctcîcga, vîrf (Săcel). Cimpu-mare (Giuleşti. Iapa). Cîmpu-sk'inului (Ieud). Cîrligătura, deal-vîrf (Ieud). Clifele, deal (Budeşti). Coasta-Băgului, deal (Săcel). Cgasta-cea-mare (Şieu). Cgasta-Plaiuluj (Borşa). Codravă4 (Borşa). 1 După Ioan Mihâlyi, Diplome maramureşene din secolul al XlV-lea şi al XV-tea, 59. 2 Ibidem, 67. V. Bîrzabă. 3 Ibidem, 59. * Ibidem, 59. www.dacoromanica.ro 204 TACHE PAPAHAGI Colibgil'e, şes (Săpînţa). Cork'ile-Pietrosului (Borşa). Cometu, părîu (Coştiui). Cornu-Dealului (Vad). Coroastele, deal (Şieu). Cosdu, rîu. Se numeşte astfel de la Sîrţi în jos. Costîşu, deal (Săpînţa). Covâţu, deal (Ieud). Cremenea, munte (Borşa). Crîzmăriţa, munte (Botiza). Crucişgarele, munte (Borşa). Crucîşgara (Săpînţa). Cearcănu, munte 1849111., (Borşa). Cerăruţu, munte-vîrf (Borşa). Cetăţaua, vîrf (Şieu). Cetăţelu, deal (Săliştea). Ciăirlău (Giuleşti). Cireş a, deal-vîrf (Strîmtura). Cioncaşu (Giuleşti). Qţuncaşuri (Iapa). Ciuncăşăl'e (Săpînţa). Ciungii (Săpînţa). Ciuroi, cosalău (Crăceşti). Davideasca, măgură (Crăceşti). Dobra, arătură (Giuleşti). Dosu-lui-Călimax (Ieud). Dosu-morii (Strîmtura). Dosu-popii (Strîmtura). Dosu-pribegîi, vîrf (Cuhea). Dosu-Soriţî, deal (Botiza). Dosu-Şesurilor (Ieud). Dosu-vîrvului, deal (Botiza). Doşt'ior, deal (Săcel). Drâguşgaie (Giuleşti). Dric, şes (Săpînţa). . Dumbrava (Dragomireşti, Giuleşti) Dumbrăviţa (Strîmtura). După-deal (Giuleşti). După-k'iceră, deal (Budeşti). D'ealu (Cuhea, Dragomireşti). D'ealu-aşk'ii (Vad). D'ealu-bucăţii (Borşa). D'ealu-călugărtilui (Strîmtura). D'ealu-d'in-mn'izloc (Moisei). D'ealu-dzîmbrului (Săcel). D'ealu-frasinului (Săcel). D'ealu-frumos (Borşa). D'ealu-Gogot'ii (Vişeul-de-jos). D'ealu i Bered (Săcel). D'galu-Izî (Dragomireşti). D'ealu-K'icerii (Borşa). D'ealu-mare (Moisei). D'ealu-Mocirii (Vişeul-de-jos). D'ealu-Moiseiului (Săcel). D'ealulnegru (Borşa). D'ealu-Opăn'ii (Vişeul-de-jos). D'ealu-Pleşî (Vişeul’-de-jos). D’ealu-Pleşk'u (Cuhea). D'ealu-popâsc (Vişeul-de-jos). D'ealu-popii (Dragomireşti). D'ealu-preutesei (Cuhea). D'ealu-Răd'tesî (Moisei). D'ealu-rogozului (Moisei). D'ealu-Sdcelului (Moisei). D'ealu-Sîh'ei (fapa). D 'ealu-Strimturilor (Vişeul-de-jos). D'ealu-Trevâile (Moisei). D'ealu-tunsului (Moisei). D'ealu-zinului (Borşa). D'ealu-zepii (Vişeul-de-jos). D'eluţu (Budeşti, Moisei). Faţa, deal şi şes (Moisei, Săpînţa), munte (Borşa). Faţa-Bîşt'ii (Săcel). Faţa-Cdşiţî, munte (Botiza). Faţa-D'galului, deal (Cuhea, Ieud). Faţa-Izî (Săcel). Faţa-MdgUrii (Ieud). Faţa-Meselor, munte (Borşa). Faţa-Munăeilor (Borşa). Faţa-Ursoii (Ieud). Făget (Crăceşti). Făgetu, deal-hotar (Săcel). Feh'in'i, pod (Săpînţa). Fel-pop, arătară (Giuleşti). Feregeu, pădure (Vad). Fînaţ (Dragomireşti). Fîntîna-lu-Hoştrubâ (Giuleşti). Fîntîna-sclipţîi (Crăceşti). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 305 Frasin, deal (Cuhea). Frasin’ii, arătură (Dragomireşti), deal (Ieud). Frăsinel, vîrf (Borşa). Frâsîn’iţu, deal (Breb, Cuhea). Fundu-Izî (Săcel). Fundu-Măgurii, munte (Botiza). Furiiturile, munte (Dragomireşti). Garai du, pădure şi şes (Săpînţa). Gârdina, munte-vîrf (Borşa). Gargaldu, munte 2160 m, (Borşa). Gîrbova (Ieud). God’eu, vîrf (Cuhea). Gogoşa, deal (Cuhea). Grîu-cu-văscu, deal (Budeşti). Grîu-poralor (Ieud). Grîu-roat'i (Ieud). Groapa-Işomoneasa (Şieu). Grâhotu, munte (Borşa). Gropk’ile (Dragomireşti). Gropşoarele, munte (Borşa). Gruiu (Giuleşti). Gruiu-cu-brod'et (Ieud). Gruiu-Cuh’ii (Vişeul-de-jos). Gruiu-Gîrbovi (Ieud). Gruiu-lupului (Ieud). Gruju-săracîi, deal (Cuhea). Gruiu-Sorbului, deal (Cuhea). Gruiu-varului, vîrf (Cuhea). GujŞile, munte (Cuhea). Gura-Săpînţîi (Săpînţa). Gurgoietu şi Gurguiatu, munte (Botiza). GuUiu, munte 1447 m„ (Budeşti). G'eţu, vîrf (Vad). Hain’easa (Iapa). Halastru, şes (Săpînţa). Habgiac, hotar (Săpînţa). Hălaşca, deal (Moisei). Hânţoaia, coastă şi vîrf (Crăceşti). Hărn’eci (Săpînţa). Hăzmariu, munte (Borşa). Holduş (Giuleşti). Hor za (Giuleşti). Hotaru-Grui (Iapa). Hrapă, deal (Borşa). Huglistea, deal (ŞieU). Iedzâri (Săpînţa). Jedzun’ii, hotar (Săpînţa). Iştoara, vale (Săcel). Izvoru (Giuleşti). Izvoru-Bateului, vale (Dragomireşti) Izvoru-cailor, munte (Borşa). • Izvoru-Cîrligătura (Ieud). Izvoru-lu-Dragoş (Moisei). Izvoru-Muncelului (Ieud). Izvoru-negru (Moisei), deal (Budeşti). Izvoru-Prislopului (Ieud). Izvoru-roşu, deal (Budeşti). Izvoru-Şesurilor (Crăceşti). Izvoru-Vili, deal (Budeşti). Izvoru-zinului, pădure (Botiza). în Crucişoare, şes (Ieud). îndrşan, deal (Şieu). în Hrean, dîmbău (Ieud). în Poduri (Ieud). în Sâci (Săpînţa). în Stân’iţor, deal (Ieud). în Şesuri (Ieud). între Măguri (Giuleşti). între Răpedz (Săcel). între Vâlcele (Săpînţa). în Trunk'i, deal (Ieud). K'eglârii (Săpînţa). K’icuiu (Budeşti). K’iâera, deal (Botiza). K'iciparele-Gradulţii, munte (Borşa) K'irl’eara, codru (Săpînţa). K'isî, vîrf (Borşa). La Bortă, deal (Ieud). La Coveţ, munte (Botiza). La Glod, şes (Ieud). La K’iceră (Săcel). La Mal, şes (Ieud). La Măgură (Săcel). La Măgurice (Ieud). www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 206 La Pk'etre, deal (Ielid). La Prisăci (Ielid). La Răk'it'iş (Ieud). La Roată (Ieud). La Soc (Săpînţs). Laz, deal (Vad). La Zănogi (Săo. ). Lazu-lu-Boilă (Şieu). Lazu-lu-Pozar (Ieud). Lazu-lu-T'ent'iş (Săcel). Lazu-mare, vale (Vad). Lazu-verdelui, deal (Săcei). Liasa, vale (Strîmtura). Lih'eteasa, vale (Strîmtura). Luvăţu, vale (Şieu). L'espedz (Săpînţa). Malu, deal şi pădure (Botiza, Ieud). Matalan, cosalău (Giuleşti). Mâdzăriştea, arătură (Giuleşti). Măgura, munte (Breb, Crăceşti), deal (Cuhea, Ieud, Săcel, Strîmtura), cosalău (Drago-mireşti). Măgura-aăncească (Borşa). Măgura-mare, munte (Budeşti). Mâgura-mică, deal (Budeşti). Măgura-oii (Crăceşti). Mălcuasa, deal (Budeşti). Mălin, cosalău (Giuleşti). Mărească, vale (Breb). Măt'iesal deal (Botiza). Merişoru, deal (Cuhea), cosalău (Dragomireşti). Mert'iu, cosalău (Budeşti). Mestecăn'işu (Borş"). Mihaileţ, şes (Ieud). Mlaca (Giuleşti). Mlă£i, deal (Budeşti). Mlăcîl'e, şes (Săpînţa). Mn'iclazu, deal (Vad). Mn'ireşu, şes (Săpînţa). Mn'isârhatu, pădure (Săpînţa). Mocira-râzin'i (Giuleşti). Muticei, munte (Botiza). Muncelu, deal (Breb), munte (Săcel). Muncelu-mare (Ieud). Muncelu-mn'ic (Ieud). Muşt'eata, deal (Săcel). Nddăţa, codru (Săpînţa). N'edveş, şes (Săpînţi). N'egoiesâle, munte (Borşa). N'egru (Giuleşti). N'eteda, munte (Budeşti). Oanţa, deal (Budeşti). Obîrşia-Boii (Strîmtura). Obîrşii (Giuleşti). Obîrşiile-Ţîzlej (Borşa). Obreza, deal (Ieud). Onu, deal (Giuleşti). Opcina, deal (Săcel). Opâipara, deal (Săce ). Osoiu, vîrf (Ieud, Naneşti). Pdd'eşu (Ieud). Pascalău (Giuleşti). Pascan'eţ, munte (Dragomireşti). Pădurea-moinej (Vad). Pâdurea-ungureascâ (Săpînţr). Pâ Lazuri (Săcel). Pălt'in'işu, munte (Borşa, Săcel). Pă Părţi (Săpînţa). Pâ Plai (Săcel). Pă Poiană (Săcel). Pă Prelucâ (Săcel). Păretele, munte (Borşa). Păroşi, deal (Moisei). Pă Scâricea (Săcel). Pă Vălceîe (Ieud). Pelingaria, munte (Botiza). Piatra-lu-Totoş, deal (Budeşti). Picuiu, vîrf (Oneşti). Piciorul-calului (Crăceşti). Piciorul-capret (Borşa). Piciorul-micului (Borşa). Pietroasa, vale (Borşa). Pietrosul, munte 2305 m., (Borşa). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 207 Pint'enu, deal (Clihea, Drago-mireşti). Pîntre cărări (Săcel). Pk'etrile-şoimului (Săpînte). Pk'etrişu, deal (Săcel). Pk'iatra, deal (Vad), munte (Ieud). Pk'iatra-gliganuluj (Giuleşti). Pk'iatra-N'egrului (Giuleşti). Pk'iatra-rea, munte (Borşa). Pk'iatra-Săpînţăi, munte (Sapînţf). Pk'iatra-T'isej (Crăceşti). Pk'iatra-Ţîganului (Botiza, Iapa). Pk'iatra-ţîncului, deal (Botiza). Pk'iatra-zmăului (Giuleşti). Pk'iclauă (Giuleşti). Pk'icioarele-Gradului (Borşa). Pk'icioarele-scurt'ii, deal (Cuhea). Pk'icioru-calului (Cuhea). Pk'icioru-Gagii (Crăceşti). Pk'icioru-îu-Fiscuţ (Cuhei). Pk'icioru-Măgurici (Ieud). Pk'icioru-mest'eacăitului (Cuhea). Pk'icioru-moşului, munte (Borşi). Pk'ietrile-corbului (Crăceşti). Plăiuţ, pădure (Botiza, Ieud). Pleşca, munte (Budeşti). Pleşcuţa (Ieud). Pleţcuţu, deal (Cuhea, Şieu). Pl'ecica (Săpînţa). Podu-Cearcanului (Borşa). Pod'ereju, deal (Ieud, Giuleşti). Pod'ereiu-dumbrăziţî (Ieud). Poiana, deal (Cuhea, Săpînţa, Vad). Poiana-mare (Ieud, Giuleşti). Poien'iţa (Dragomireşti, Ieud). Ponoarâle, cosalău (Giuleşti). Porcăreţu, pădure (Borşa). Pot'icu, cosalău (Giuleşti). Pozorîşt'ii (Săpînţa). Pravăţu, deal (Ieud). Preluca-Cok'ii, pădure (Borşa). Preluca-Mert'iului, deal (Budeşti). Preluca-Părîu (Ieud). Preluca-sâlh'it (Săcel). Prelucile (Borşa, Iapa, Săpînţa). Prelucile-cerbului, munte (Borşa). Prihodiştea,cosalău (Dragomireşti). Priloagele, deal (Vad). Pripor, deal (Budeşti, Giuleşti). Prisaca, munte (Budeşti, Crăceşti). Prisloapele (Săcel). Prislopaşu, deal (Borşa, Săcel). Prislopu, munte (Borşa), deal (Cuhea, Ieud). Prizlopu, munte (Budeşti). Purcăreţu, deal (Moisei, Strîmturs). Puzdrile, munte (Borşa). Răgău, deal (Breb). Răk'it'işu, şes şi izlaz (Ieud). Răk'iţălele, deal (Budeşti). Râk'iţele (Crăceşti). Rdpedea-mare, izlaz (Ieud). Râpedea-mn'ică (Ieud). Răstoaca (Săpînţa). Rătunda, şes (Săpînţa). Rîgău (Crăceşti). Rîtu-păcurn (Dragomireşti). Rîtu~Tămăşoi (Ieud). Rîu (Ieud). Rîu-mare (Budeşti, Crăceşti). Rîuşoru (Crăceşti). Roasa, şes (Săpînţa). Rugînoasa, vale (Săpînţa). Runcşor, munte (Botiza). Runcu, munte (Borşa). Rupturile (Săcel, Săpînţa). Rusca, deal (Cuhea). Răk'ita, cosalău (Giuleşti). Răpedea (Borşa, Săcel). Sasu, vale (Botiza). Săcâreaua, vîrf (Botiza). Săcătura, deal (Vad). Săcăturile, şes (Crăceşti, Ieud). Sâcuiasca (Giuleşti). Săpincioare (Săpînţa). Săpînţa, vale (Săpînţa). Săpînţa-şîpotului (Săpînţa). Sărmetez (Botiza). Scăiasa, vale (Strîmtura). Scăiuş, deal (Budeşti). www.dacoromanica.ro TACHE PAPAHAGI 2oS Scoruş, deal (Budeşti). Scurta (Dragomireşti). Sermet'eşu (Budeşti). Sfundâu, munte (Cuhea). Sîngeriş, deal (Ieud). Soloanu, deal (Vad). Solotruc, deal (Ieud). Soriţa (Ieud). Stân'işoara, deal (Botiza, Budeşti). Stâzerei, deal (Budeşti). Stîna-lu-Vîrtic, munte (Borşa). Stîna-Sasului, munte (Borşa). Stîn'işoare, deal (Ieud). Stîrci (Iapa). Stupk'inâ (Giuleşti). St'edzea şi St'eza, munte (Borşa). Sub Lazuri (Ieud). Sub Pk'iatră (Giuleşti). Sub Soare (Săpînţa). Sunătoarea, vale (Breb, Strîm-tura). Supt Turtele, arătură (Giuleşti). Surupoasa, deal (Ieud). Şarampău (Iapa). Şaroşa, codru (Săpînţa). Şasu, deal (Budeşti, Giuleşti). Şesu-Cuh'i (Dragomireşti). Şesu-sacărilor (Dragomireşti). Şesul-Ţărinca (Botiza). Şesurek, deal (Budeşti). Şitrevu, hotar (Săcel). Şieuţu, vale (Şieu). Şîgâul, vâlcea (Budeşti). Şîpot (Giuleşti). Şîva, deal (Budeşti). St'edzea şi Şt'eza, munte (Borşa). Şt'iolu, munte (Borşa). Şura-lu-Bilds (Giuleşti). Tdmiţa, dîmb (Crăceşti). Tătaru (Crăceşti). Tâul-Gutîiului (Crăceşti). Tiurtiuliş, vale (Vad). Tomnat'ecu, munte (Cuhea, Dragomireşti). Toplvcioara, deal (Săcel). TopUţa, deal (Săcel). Toroiaga, munte 1939 m., (Borşa). Trei-Sâpinţîle, şes (Săpînţa). Troianu, munte (Moisei). Tufile (Săpînţa). Ţîbleşu, munte (Cuhea, Dragomireşti). Ţîfa, munte (Borşa). Ţîzla, vale (Borşa). Ulmu, deal (Budeşti). Ursoata, izlaz (Ieud). Ursoiu, deal (Vad). Urzic arii (Budeşti) „ Vadu-Plopului (Săpînţa). Vadu-Poienii (Săpînţa). Valea-Agrişului (Vad). Valea-aTbă (Crăceşti). Valea-Arinişului (Văleni). Valea-arin'ilor (Săpînţa). Valea-Bartâşului (Giuleşti). Valea-Belmedzăului (Săpînţa). Valea-Bpistriţî (Săcel). Valea-btmii (Ieud). Valea-Boqiului (Cuhea). Vaîea-botîrl'ei (Cuhea). Valea-boului (Botiza). Vaîea-carăîar (Săcel). Valea-caselor (Breb). Valea-Cdşiţî (Botiza). Vaîea-cârălor (Săcel). Valea-ărslii (Şieu). Valea-comamicelor (Cuhea). Vaîea-cotozîi (Ieud). Valea-cerbului (Giuleşti). Valşa-cetâţeli (Ieud). Vaiea-cioncaşului (Vad). Valea-dolinii (Şieu). Valea-Drăguiesăi (Vişeul-de-jos). Valea-Droboi'evei (Săcel). Valea-fagului (Botiza). Valea-fîntînei (Borşa). Vale a-Flore anului (Şieu). Valea-furului (Borşa, Cuhea, Dragomireşti). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 209 Valea-gropk'ihr (Şieu). Valea-gişî (Ieud). Valga-Hopşa (Crăceşti). Valea-hotarului (Borşa, Botiza, Crăceşti, Moisei, Săcel, Săpînţa). Valea-h'igişî (Săcel). Valga-h'in'et'en (Cuhea). Valea-iepei (Iapa, Vişeul-de-jos). Valea-tepurgaiei (Şieu). Valea-iezărului (Ieud). Valea t Scrad'i (Săcel). Valea-k’eilor (=teilor) (Săcel). Valea-k'icerii (Botiza). Valea-largă (Săcel). Valga-lazulid (Cuhea). Vdlea-lâudatului (Ieud). Valga-lăzucuhi (Şieu). Valea-h-FKţ (Ieud). Valea-lui-Ciuclă (Ieud). Valea-ltu-Hot'tco (Ieud). Valea-lui-Lazăr (Ieud). Valea-lui-Matalău (Cuhea). Vaiea-luncîi (Strîmtura). Valea-lu-Negoescu (Borşa). Valea-lu-Peter (Cuhea). Valea-lu-Ştef (Cuhea). Valea-lu-Tpasî (Cuhea). Valea-L'iordzî (Cuhea). Valea-Manâtului (Ieud). Valea-mandrului (Giuleşti). Valea-măâieşu (Giuleşti). Valea-Mâgurii (Cuhea). Valea-Măt'iesăi (Botiza). Valea-Melianulut (Cuhea). Valea-Mihaileţuluj (Ieud). Valea-Mlăcii (Şieu). Valea-Mn'ihalcozilor (Şieu). Valea-Mn’ihna (Şieu). Valea-Mn’ireşidui (Botiza). Valea-Mn'isărhatului (Săpînţa). Valea-mold'işului (Săcel). Valea-morii (Vişeul-de-jos). Vaîea-Nădâşîj (Săpînţa). Valea-neagră (Crăceşti). Valea-N'eamţului (Cuhea). Valea-Păroşî (Moisei). Valea-peciznîi (Moisei). Valea-Pint'enului (Cuhea). Valea-Plăjuţului (Botiza). Valga-Pleşk'ii (Cuhea). Valga-Podişgarelor (Şieu). Valea-Poienii (Borşa). Valga-pomn'ilor (Cuhea). Valga-Popenilor (Şieu). Valga-porcului (Vişeul-de-jos). Valga-prelucîlor (Cuhea). Valga-preut'esăi (Cuhea, Drago-mireşti). Valgd-Prihod'işt'ii (Cuhea). Vaîea-Râd'ieşi (Moisei). Valea-rea (Borşa). Valga-ruginoşî (Cuhea). Valga-sacă (Giuleşti). Valea-Sarasăului (Iapa). Valea-satului (Cuhea). Valga-săcăturii (Botiza, Vişeul-de-jos). Valga-săracî (Cuhea). Valga-scurt'ii (DragomireŞti). Valea-scurţî (Cuhea). Valea-Selesk'ii (Şieu). Valea-Sîngerişului (Ieud). Vale a-sk'inului (Botiza). Valga-slat'in'ei (Cuhea, Ieud). Valea-sorei (Vişeul-de-jos). Valga-Soriţî (Botiza, Ieud). Valga-strîmturii (Săcel). Valga-Surducului (Strîmtura). Valga-Tâmâţoi (Ieud). Valea-Tisei (Borşa). Valga-Uncoaiej. (Moisei). Valga-Ungurului (Săcel). Valga-Ursgaiet (Săcel;. Valga-Ursoit (Cuhea, Dragomi-reşti). Valga-Ursoiulut (Botiza). Valga-Văşcgaiei (Moisei). Valga-Vătaşk'in'ii (Săpînţa). Valga-Vişeului (Borşa). Valea-zinului (Botiza). Văile-Bdrsului (Ieud). Vâlcele (Giuleşti). Vâraticu, munte (Botiza). Văratici, deal (Vad). 14 T. Papahagi. Graiul fifolklorul M g, h (h!), i, î, k', l, l', m (m), n, n’, o, p (p‘), r (r), s, ş, t, t', ţ, u, v, z, S. Abreviaţiunile întrebuinţate: adj.=adjectiv; adv. = adverb; dat. = da tiv; der.=der\-vat; dim. — diminutiv; /m.=feminin;/ig.=figurat; germ. = german; grec.= grecesc; i nterj. = interjecţie; invar.= invariabil; part. = participiu; pî.=plural; prep. =prepo-z iţie; rut. =rutean; r6.=substantiv; rg.=singular; r/.=slav; ung. = unguresc; «.= vtzi; r6. = veib; voc. =vocativ. www.dacoromanica.ro 214 TACHE PAPAHA GI aret'e, berbece (Borşa). arişte, închisoare, I5226. arm, coapsa de la căprioare (Ieud). armaş, haiduc, viteaz, iii9; păzitor înarmat, 38’®. armorarj, mărăcine cu frunza lată (carduus marianus), 16228. armos, înarmat, 15739. armur, but, coapsă: armuru pk'i£j[oruluj d'e d'inapoj (Vad). aruncătură, azvîrlire, răsturnare, 1376, iS938- ascrumat,-ă, prefăcut în scrum, 12291. ascuţit, ascuţiş, 15462. asoga, a face, a prepara, a pregăti, 11682. V. Hasdeu, Etymologicum. asorit, leşin provenit din cauza arşiţei de soare (Ieud). asprgală, scrobeală, 2913. astară, de seară, astdseară, 3541, 1736. astupa, a îngropa, 7 868, xi610,13, 12126; a acoperi, 10327. asumuta (a să), a seîngreuna, a ameţi, 12312. aşă, aşa, 11973. aşădza (a să), a (se) lăsa în jos, a se nivela, iio47. aşădzămînt, locuinţă stabilă, 4321. aşternut,-ă, pus: masă aşternută, atunfien'e, atunci, 15449. atun£in'ea, 16684; v. atunCen'e. aţucă, 1198, dim. aţă. avam,-ă, mare, cumplit-, lucru avam (Săcel, Năsăud); adv.,prea mult,grozav, 18121; avan. avămn'it,-ă, rău, ticălos (Săcel, Năsăud). babi£e, raţă, 14780. badoc, tinichea, 873. baer, «cureaua d'e la taşcă»; legătură de desagi, etc. (Ieud). bagăy, «şanţ d'e dohan», restul de tutun scrumat ce rămîne în lulea şi pe care Maramureşeanul îl înfundă în gură, înlocuind astfel pentru ore întregi tutunul, 17222. bagn'etă, baionetă (Vad), baj, supărare, părere de rău, nevoie, 27“, 67“, 8i2«. baier, sfoara de la gura desagilor (Şieu); v. baer. Balcu, numele unei vechi familii din Ieud, rs817. balţ, «năframa la mn'irgasă» (Ieud). banat, pl. -urj, supărare, 32**; v. bănat, bandă, pl. băndz, muzică (militară), 7013. bandiş, bandit (Giuleşti). Bandrga, nume toponimic, 17123. Barbă-rasă, numele unui haiduc, IS32*. bârnă, adj. substantivizat, (vacă) oa- cheşe, negricioasă; tunul, i463*. (Ung. barna). barţă, impozit, dijmă; «ţidulă», 17249. bate (a să): oile să bat, «oile să mîrlesc* (Borşa); a lătra: cîn'ij bat (Şieu). ’ batăr (£in'e), orişicare, 338, 2il°; măcar (Budeşti); v. batir. băcu(j)eţ, sac mic, 6828; fig.: un băcujeţ d'e fată, «o fată pit'it'jgacă», 5 822. băhn'it, baionetă, 15748. V. bagn'etă. băltag, secure servind drept armă, 1538. bănat, mîhnire, îs30; v. banat, băncuk'j, 93“ şi băncut'e, bani mărunţi, iii13. bănui, a duce dor, a se întrista, a se necăji, (Breb), S379* bărbinoc, plantă mică, verde şi căţărătoare (vinca minor) (Ieud). bărbinţă, putinică pentru lăptari sau brînzeturi, 13811, 1734. bărdaş, tîmplar, 18828. băma£e, negricioasă (Borşa): gaie bărna£e; v. bârnă. băsadă, vorbă, 10884. băsădui, a vorbi. bătă£i, a bate, a bătători (Ieud). băii ! interjecţie imitînd mugetul vacei, 138“. bed'garcă, un fel de covăţea de lemn, găurită deasupra, în care se pune chiagul de strecurat (Săcel, Năsăud).Et. rut. breda. beli, a jupui de piele, 15413. belit,-ă, jupuit(ă) de scoarţă: botă belită, 6228. Belzebuc, nume dat diavolului, 1938. b'etăng,-ă, 1512; v. bgitangă. bet'gag,-ă, bolnav, 43*’. b'eteşi (a să), a se îmbolnăvi, 17070. băzd'ilă, adv.: nu îmbla in bezd'ilă, nu umbla în zadar (Mara). Et. rut. bez-d 11 e. bgiată, fem. de la bgţet, 20"; nefericire, 7*7; supărare, 1426. bgibol (Crăceşti), v. gibol. bţjet, nefericit, sărman, 793. bţilit,-ă, alb: berbe£e bţilit (Crăceşti); v.: bgiliţă, albă: oaje bgiliţă (Vişeul-de-jos). bgirăi, a fi primar, a primări, 7723-bgirăiţă, primăriţă, 7735. bgirăy, primar, ii64. bgitangă, vagabond şi prost, isi63. bgitgangă, 15230; v. b'etăng. bică, taur (Vad). bidă, supărare, necaz, 19269; sărăcie (Ieud). birăg, isi49; v. bgirău. bistoş,-ă, trist, 1438. bjuşug, belşug, 16220. bîhn'i, «a bate», a lătra, 13119. bîndură, cîrpă (Ieud). bîrăi, a mormăi, iSS77- www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 21S bîrcă: oaie bîrcă, oaie cu lină ţigaie (Rona-de-sus); «mîndră şi crgaţă» (leud). bîrce: oaie bîrâe (Săpînţa). Bîtca Tătărcij, nume toponimic, 1588. bît, chibrit: «p’airilea să dzîge (ibric» (Ieud). blăm, să mergem, ist38, blem, 15*°; blemj, 1560; blemaţ, 911*. bluz, bluză (Vad), boar, care paşte boii, 99°, 16963. bobgan'e, «meşterşugurţ», vrăji, S7,s. bobon'i (a să), «a folosi meşterşuguri», 5716- boboslov: Ion boboslovul, loan gură-de-aur (Borşa). bobot'i, apîlpdi, a arde cu flăcări trosnind, 98’». bodărie, «bold», 107’3. Bodicjpara, 1224, dim. Bodiţa. bogăreă (oaie): oi bogărele — aşa dzî£em noi la 6ele mănînţele (Ieud). bohaş, brad inferior calitativ, 102“ (Săcel); buhaş; v. păstriţ. boime, strînsură de boi; toţi boii unui sat, i7i34. boiu, boi, 95” (u final e cerut de rimă). bold, prăvălie, iii1*. bol'i, a fi bolnav, a suferi de boală, 47*. bolîndzîe, nebună, 3i3s; v. bolund. boltăş, «carîmb» (v. forma); în Crăceşti mi s’a spus că înseamnă sbrighidău». bolund,-ă, nebun, prost, 3tat, 97’“. bolundatec,-ă nebunatec (Ieud). bondă, «căpengagă», bundă, 62", 15518. bontozui, a împrăştia (Ieud); a deranja (Sat-Şugătag), is8S3 Et. ung. bont. borgasă, nevastă; stăpînă, 2Ssa. bortii, medic. 11769. boron'eţ, 17312; pentru sens, v. textul. Borozăy, 9 246. Ca sb. comun înseamnă pivniţă cu vinuri (ung. boroz). bosărcaje, 14086, 16123 şi: bosorcoi, vrăjitori, 144“. Et. rut. b o-S o r k a. botă, bîtă (de cioban), 5814. bot'ei, turmă, 31’*, i72ao. bot'eiaş, 75'®, dim. bot'ei-bot'icuţă, 9834, dim. botă. boţ, bucată, 7519; v. bulţ. bourel (Borşa-Răpedea), dim. bour: s’o tîln'it c’un bourel. bouriţă, «ca bou», I4S38. bozălui,«cînd fug marhăle d'e înfocâciun'e, d'e căldură, apoi a£ega îj că bozălsa’», 13949; a zbirii. Et. ung. borzol. Boznga, Bosnia (Vad). Bracşăy, 9833 şi: Braşăy, Braşov, 864; şi Braşeu, 1249. brăâinar, legătura (de obicei o sfoară) *gat'iilon, 6011, i6s6a. Brăilăt, Brăila, ioo38. brgană, mreană, 116", Î63*. brez: berbe£e brez, berbece negru cu capul alb (Crăceşti). briboi, floare roşie-albuie, cu miros de mentă; e primăvăra tică (geranium al-pestre) (Crăceşti). brihan, «pînâete», burtă (de vite), 15535. brîglă, vdtald (Giuleşti). brudiu, naiv, prost, 1901. brustan, «buruiană», brustur, 5538. bruţac, sac de merinde, 1203*. bubă: mor d'e bubă, «durere d'in lontru» ; mi-a dat să înţeleg că ar fi vorba de «cancer» (Crăceşti), I25 39. bucat’e, cereale, provizii, i6438. bucă, partea cărnoasă a piciorului (dindărăt), s818. bucăli (a să), a mesteca în gură, 125*°. bu£imn'i, a umple bine, 13613. buâin, bucium (instrument muzical, de obicei un corn de bou), 133’. buâina, a sufla, a anta din bucium, 8443, I337- bu£in'i, i3838; v. bucimn'i. bu£iir,-e: paie bu£ie, oaie vărgată în galben în jurul şi dedesuptul ochilor (Vişeul-de-jos). budacă, găleată mare în formă de putini (Borşa). budărcă, femeie grasă (Ieud). buduşlancă, femeie fugită de la bărbat (Borşa, Ieud). bugăt,-ă, adj. şi adv., mult, destul, 933, 2663, IS742. buhai, berbece bătut (Borşa). buiac,-ă, «măreţ», îngîmfat, 17033. bulbuc, plantă ierboasă; floare primăvă-raticd, I4S28. buldz, bucată, cocoloş; caşul întreg, H77*; v. boţ. bulţ, 7880, 8i3S; v. buldz. bunuc,-ă, iis18, dim. bun. burac, pi. buraşi, sfeclă, 146“. burd'ei, bordei, 684. burgană, buruiană, i6239. buruian (Ieud); v. bureană. burzului, a sbîrli, I3S1’-but, «£judă», necaz, contrarietate: o făcut în butu lui (Strîmtura). bute, butoi de vin, 10910; şi but'e, IS9,#. butur, bagaj; resturi: numa buturile i-s ai£i (Apşa-de-sus). Et. ung. b ii t o r. butuţ, partea cărnoasă superioară a piciorului, 4643; dim. but. but'in, lemn mare, grindă (Borşa - Ră-pedea). ca: în expresiunea ca vai d'e ei, 16". www.dacoromanica.ro 2l6 TACHE PAPAHAGI caje, pasăre răpitoare care scoate ţipete stridente în păduri fi «strigă a plgaje», i66 78. cajer, fuior alb, 11*°. calic,-ă, i/afi, 1703*. canfey, cană mare, I2*s, 2521. cântă, sinonim cu canfey, 2519; vas (Crăceşti). cănură, «lina care rămîn'e în hrebăn» (Borşa). capăr, capăt (Budeşti); v. In tr o ducerea (Graiul), capăy, copoiu, (Crăceşti), cararabă, conopidă. Et. ung. karalăbi. cari, «dy'iavoli», 14413; v. bosorcoi. carîmb, lemn sau băţ rotund pe care se încrestează măsuratul laptelui primăvara (Budeşti, Borşa). V. pentru etimologie Dacoromania, II, 596. casă, pl. căşi fi căsi, însemnează ţi cameră (Budeşti). cartie, scrisoare, 2370. caşos,-gasă, «cum e caşu», 138*1. căcădări, fructe mici roşii şi lungueţe de arbust spinos, asemănătoare cu măceşile, 1473. căcăradză, băligar de capră (Ieud). Circulă şi vb. căcărădza. călăreşte, adv., călare, 27,e. călca, a percurge, 12222. căldare, cazan (Borşa). călşasă (Crăceşti), v.: călgaşcă, trăsură (Sat-Şugătag). căli, a încălzi, a fierbe, 1731. cănac, ciucurii de la lulea, 682*; canaf. cănţălăriă, cancelarie, i937. căn'i, a încerca, a proba; a dibui, a se împiedeca: feteşte, da căn'eşte (Ieud). căpengagă, nîmbariu• (Berbeşti), manta, chepeneg; v. bondă. căpen'egaş, manta, 9611, 12213; dim. căpengagă. căplan, capelan, is863. Et. ung. k a p 1 a n. căplari, (soldat) caporal (Coştiui). căplenesc,-gaşcă, care ţine de capelan, 15864. cărăbgiţă, «mari şî groasă», 12648. cărărăy, derbedeu, «pierde-vară» (Ieud). Der. din cărare. cărbunel, «iarbă fe creşte pă munt'e», 812. cărstnic, cantor (Budeşti). cărtureţ, cărturar (Glod), căsar, cel ce rămîne acasă (Budeşti, Crăceşti). căsărn'ie, cazarmă (Crăceşti), căsucă, s89, 114’°, dim. casă. căşi, 16119, pl. de la casă. căşuţ, 18532, dim. caş. că ta, a căuta (cu sensul de tdespăduchiere»), 12261. cătană, soldat, militar, 1413. cătan'e, militărie, 2146, 226; v. cotun'ie. cătrană, catran, zmoală, 1038*. cătun'ie, militărie, 2169, 4720; v. cătan'e. cătiirj, «hu£j mănunţăi d'e fagi» (Crăceşti), cătuş, lanţ, 12488. cătuşă, «bag’samă garefe prife d'e pădure» — aceasta este explicaţia pe care mi-a dat-o o bătrînă din Borşa-Repedea. Intrebînd insă şi pe alte bătrîne, printre cari şi pe Sava Steţcu, mi s’a explicat cu sensul de tjug de boit, «proţapul boilor», 126”. V. acum în urmă şi Dacoromania, III, 666. căt'ilin, încetişor, 10*. căt'ilinaş (Borşa), v. căt'ilin. căţîn, pl. căţîni, stînci nutri (Moisei). căţînos: munt'e căţînos, pietros, stîncos (Moisei). cînta (a să), aplînge, a jeli, 6718. cîn'esc: d'inţî cîn'eşt'i, dinţii canini (Vad). Cîrlibab (cu accentul cînd pe i cind pe a), nume toponimic, 1583. cîrliga, a da forma cârligului, 2921. cîrmgază, coaje de pîne uscată, 98**. V. Dacoromania, III, 701. clăt'i (a să), a (se) mişca, 22”. clisă, slănină, 8488. cloacăză, coacăză (Crăceşti), docot'iş, adv., în clocote, în fierbere, cu vuet, 58. clofuşniţă, femeie dezordonată, stricată (Săcel, Năsăud). clop, pălărie, 1766. clopot'i (Giuleşti) şi clopoţî, a trage clopotele, 3S58. cdafi, potcovar, iS218. Et. ung. k o v â c s. coarbă, 208, adj., v. corbă. Ca subst. înseamnă şi tcioară, corb», 3024. cgardă, sabie, 3436. cdbgilă, cobită (Călineşti). coc (d'e pk'ită), pînişoară (Ieud). cocător, despărţitura cuptorului de casă în care se coace pînea (Ciăceşti). cocon,-gană, băiat, fată, i464, 66’. cocoran, înseamnă, probabil, ecocoş», 14711. cofgan, tulpina varzei, XS212’81. cdfie şi cofîe (cu accentul pe î), trăsură (mied 1223*. cdfîş, vizitiu, ii438»39. codaţ, vierme din brînzeturi, strepede, 7728. codrior,-gară, de codru (Budeşti). codrişor, 16739, dim. codru, coh, vatra de la gura foalelui în care se înroşeşte fierul (Ieud, Glod), Et. rut. ko h. cok'eli, a fierbe, a găti mîncări (Săcel. Năsăud). Et. sl. k o 11 1 O. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 217 coldui, a cerşi,4.5* . Et. ung. k o 1 d u 1. colduş,-ă, sărac, orfan; cerşitor, 20", 1397. colduşăsc,-ă, cerşitoresc, 105®*. coleaşă, mămăligă (Borşa). coleşăr, «tocănăy» cu care se mestecă mămăliga (Borşa). colinduţă, 76®*, dim. colindă, comisaş, agent poliţienesc, 38’®. cominda, «tendre Ies derniers devoirsn, a însoţi un mort, 7**, 94®®; «a prohod'» (Sat-Şugătag). comîndare, masa de după înmomiîntare (Sat-Şugătag). comn'işer, comisar, agent de poliţie, 169”. copîrşăy, cosciug, 46®*. cdpk'il, copil din flori. corbadj, gîrbaci, biciu, 1018. corbă, fem. lui corb, neagră: capră corbă (Crăceşti); «bărnadet, negricioasă (Să-cel); corbă bătrînă, «biată bdtrînd» (Vad); v. cgarbă. corbuţ, 88*®, dim. corb. cord, tufă, arbust, 1047®. cordohan, piele de cordovan, 6520. Et. ung. kordovâny. corfă, vărgile îndoite de la acoperişul comarnicului pe cari se întinde pînza (Budeşti); acoperişul pătatului de fîn (Ieud). Cf. ung. k o r b a. corhâz, spital, 41*. Et. ung. kdrhâz. corhă, versant repede de munte (Borşa-Răpedga). Et. rut. korh. corindă, colindă (Crăceşti). cornuş,-ă, cu coarne, 17030. corn'i, colţuri, 1681®; pl. de la corn. corn'işor, 2516, dim. corn. corn'iţă, coarne (de animal), 1453®; pl. dim. de la corn. corompej, cartofi, 1474®. cdrtil, adăpost, locuinţă, 1865®. cort'i : mă cort'ga’, «îm zin'e k'etve, am plăcere» (Vad). Et. ung. korty(an). cosală, cusătură, 1481®. cosalăy, locul destinat cositului, 170®*. cosîntgană: «placă şî stai la noi, că şi aidjuca, în Maramurăş, simt Ilene co-sînten'e» (Bîrsana). costiţă (d'e munt'e), 112®6, dim. coastă, costds: hotar costos, ţinut sau loc accidentat; derivat din CQastă. coşar, ţarc mic în care se ţin oile şchioape (Budeşti). coşuţ, 9140, dim. coş. cot, pl. cot'e, cot, 95®*. cota, a îngriji. cotare, îngrijire, 7®*. cotun'i, a face serviciul militar, 4717. cotun'ie, serviciul militar (Corneşti); v. cătun'ie. Cozac, Cazac, ISS1*. Cozn'ian, Cozma (sărbătoare), 167*. crancă, creangă, 42®*, 464>®, 48**, 5071, S254. crangă, 22®, v. crancă. crăcăna (a să), a se ramifica (vorbind d arbori) (Borşa). crăncuşgară, 5170, dim. crancă. crăncuţă, 49®1, dim. crancă. crănguţă, 10547, v. crăncuţă, crga! strigăt adresat caprelor, 16417. crgaţă: apă creaţă, «apă mest'ecată cu sînge*, 35®®. credinţa, v• cred'inţî. cred'inţă, logodnă, 10714. cred'inţî, a logodi, 174*, 1123®. cred'inţîie, 164®4; v. cred'inţă. crdstură, -uri, crestătură de la vîrtez (Budeşti). Crizin'ile, nume toponimic, 1711*. Crîstga, «oareie sfînt», 1443®. crîămar(j), cîrciumar, 25®'1®. crîămă, circiumă, 2i17. crîzmări, a ţinea Circiumă, 77®*. crîzmăriţă, 251®, dim. crîzmuţă, 917®, dim. crîzmă. croncăi, a croncăni, 884*. croncule, voc. din rădăcina cronc, 8844. crude, în expresiunea: cînd o fo’ cruiea mn 'jadză-dzî, 89®®; pl. crudi, picioare, ISS58- crudiţă, 32®0, dim. crude, cucon, 7141, v. cocon, cuculuţ, 25*®, dim. cuc. cucdrbătă, căpăţînă (Sat-Şugătag): cucur-băta capului. cucurbdldj, melci (Budeşti). cucurudz, fructul conic de brad sau de pin (Borşa): cucurudz d'e durdzăy (Giu-leşti). Cuhn'ga, satul Cuhea, 15918; v. cunh'e. cui: un cui de horilcă, un păhărel de ţuică (Apşa). cuiburel, 47*®, 104®4, dim. cuib. cuiuţ, ii5®3, 1535. dim. cui-culmurj, pl., mi s’a explicat în sensul de *val-vîrtej», 142®®. cumk'it,-ă, învăţat, obicinuit, 506®. cumpănă, balanţă formată din două mari cazane cu care «se măsoară laptele, brînza», v. planşa XIV, I. cumt'i (a să), a se obicinui: t'g-ai cumt'it, sîntem cumt'iţ (Şieu). cunh'e, bucătărie; mîncare (Crăceşti). Et. rut. kăhna. cunt'it,-ă, 172*’; v. cumk'it. cunună, în expresiunile: cununa d'galului, 78®®, 10147; cununa unţilor, 130®4. cunun'iţă, 1196®, dim. cunună. www.dacoromanica.ro 2l8 TACHE PAPAHAGI cupă, concavitate, 125**; «cai să cunosc d'e aj după cupe» (Ieud). cuprinde, a prinde, 13468. cura, a curge, 2298, i3°:5; cură, curge (Giuleşti). curătoare, curgătoare, 4311. curek'j, varză, ioo13, 148**. cursură, curgere: toţ munţii cur cu cursurile în Răpedga (Borşa-Răpedea). curtelare, cuartiruire, 187 (sus). curvoi,-gaie, depravat, 57 38. curzi, a curvăsări, 17026. custură, briceag, 63®, 17063. cdsturi, pl., rîpi prăpăstioase de munţi (Ieud). cuş 1 interj., «marş dg-aiCi» (Ieud). Et. rut. kuş. cut'e, piatră cu care se ascute coasa (Ieud). cuzelcă, furcă de tors (Budeşti). cuzmă, cuşmă, 112”. ie, ci, dar, 15887. Celşag, furt; înşelare, răpire, 98®*, 11388. Celui, a înşela, S94. Cepătgare, începătoare, i4813. Cepeln'iţă, sb., început, 8487. cerca, a căuta, 7630, 11667. Cern'gală, întristare, doliu, 4S88. Cern'i, a înegri, a îndolia, 437*. Cetera, a cînta cu Cetera, 11746. Ceterele, 10488, dim. Ceteră. CiCga, aici, 17112. Cili oaie, «pasăre pCstriţă cît o sarcă» (Ieud). Cin'iele, i2218, dim. Cin'ii: însemnează eharnaşament». (Rut. Cin). Cigată, lemn putred (Vad). Ciocan (de horincă), păhărel (Mara). Ciocnă, ciocnire: se day cu oule în Ciocnă (Borşa). Ciocoi, ciocârlie (Giuleşti). Ciole, minciuni (Crăceşti). Ciolhă, trunchi găunos (Ieud). Cionic, luntre, «şaică», isi48. Et. ung. c s 6 n a k. Ciont, cadavru, schelet, os, 44’*, 10264. Ciornă: capră Ciornă, capră neagră la cap (Crăceşti). Ciotormgan, guşat, 172*4. Cipcă, panglică, fundă, 35”, i6483. Cipoti, «a zgera», 11364. Cir, «fărină d’e ovăz siaită Ce o dăm la cîn'j să nu-i taie zigust (Ieud). Et. rut. Cir. Ciubă, nume de cine, 14726. Ciubuc, lulea:nudohăn'eştiCiubuc (Breb ?) Ciucă, «botă», 16483. Ciudă, buclă de păr, moţ (Giuleşti); creştetul găinei sau al cocoşului (Ieud). Ciucur, fundă, 8933. Ciudă, necaz, 2218. Ciud'i (a să), a se mira, 1666. Ciuflica, a azvârli, 15981. Ciugurel’e, 147** şi Cjuguri, 14728. Neexplicat. Probabil, «Ciucur*. Ciuic, formă onomatopeică, 14510. Ciuleciu, copil (Borşa). (Ung. c s e 1 C d). Ciumă, 14738, v. textul. Ciumn'il, cimil(itură), 145*. Ciumn'ili, 14823 (cu sens de ndrăcuiret), v. textul. Ciumn'iliga, 14821 (formaţiune copilărescă). Ciumn'ilitură, ghicitoare, 17262; v.: Cjumurluitură, cimilitură (Borşa-Răpedea). Ciung, scorbură, 10263; cracă, 4341; «lemn uscat d'e pădure» (Sat-Şugătag). Ciungări (a să), a (se) ciunti (de coame), 13948, 17031. Ciunguţ, ramură, 43*’; dim. Ciung. Ciuntă (a să), a (se) rupe, 1747, 2187; a (se) împuţina, 6948. Ciuntat, sb., rupt, 1743. Cjunt'iţă, pl., oase, 1437*; dim. Ciont. Ciupă, «scăldătgare la copil», 533, 9920 11264. Cjupăi, a scălda, 9928. CiurCel, cercel, 14727. Ciurdă, cireadă, 3178, 13988. cjurdăcă, 3188; v. Ciurdă. Ciurui, a curge, 2S17. Ciută, «siară d'e pădure», fiară sălbatică, 11428’ 16383. Cîlegi, familie, copii, 13832; sg. Cîlegi v. Cjulegig. Cînăltălui, a curăţi tăind 84*. Et. rut. (po) Cina ti. Cîres, cireş, 438. dada, tată; şef, 84**, ISS67. darab(ă), bucată, IS740, 173*. Dăzuc, nume de persoană, IS330. de, prep., IS418, v. textul. ddănţui (a să), a anunţa, a se prezenta (Crăceşti). Et. ung. j e 1 e n 16 s. demnica, a dimica, 19614. demni cat ,-ă, tăiat în bucăţi, 19348. descîlţî, a desface cîlţii, 16240. desfaCe, a curăţa, 17283. desît, sb., desiş, 9®. desk'ilina, a separa; v. t'il'in. despunge, a întoarce acul de cusut pe unde e introdus, 9070. dezgina (a să), a (se) rupe; a sparge: dezgină un lemn (Vad). dimn'icat,-ă, 8068, v. demnicat. distălui, a ferchezui (Ieud). Et. ung. dlsztelen. dîmbăy, «dîmb mare» (Ieud). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI aig dîmburos.-gasă, cu dîmburi (Ieud). dîngă, de (pe) lîngă, 6o“. dînsu, ins, om, i49î0>31. dobă, tobă, nn. Doca, nume femeiesc, I366*. doy'ili, a dojeni, a mustra, 67**. doy'il'it.-ă, supărat, 6783. dohan, tutun, ioo16. dohanîş, fumător, 9733. dohăn'i, afuma, 58’; v. Ciubuc, dojdî, a alăpta, 673*. domnar, boier, 17247. domnuţ, 2013, dim. domn. domn'esc,-gaşcă, boieresc, de domn, 3481. domn'eţ, boieros, 17a33. domn'i, a stăpîni, a poseda, no'9, doniţă, putină mică fără toartă, avînd la buză o ureche găurită (Borşa). dori (a să), a (se) iubi, io10; a suferi, 402. dorovăi, a face curăţenie în casă în ajun de sărbători (Ieud). doruc, 10680, dim. dor. dorurel, 3S28, dim. dor. doruţ, 3378, 3530, 4120, dim. dor. dospală, dospit, 11460. dost'i, a dospi, 11386. drăgu£ior,-oară, 2310, S710, dim. drag. drăguşor, 4478, v. drăguCjor. drăguliţă, 2S11, dim. dragă. drăn'iCjgară, 1848, dim. draniţă. drăn'iţî, a pune draniţe pe acoperiş, i848, 16728. drob, plantă care se întrebuinţează la coloritul în galben al covoarelor, 14622. drobşor (Borşa), dim. drob; îl pasc şi vitele (Sat-Şugătag). drod, telegraf (Giuleşti). Et. ung. d r <5 t. Drongoş, nume de persoană, 1S328. drumar, călător, drumeţ (Săpînţa). drumuţ, 4210, 89“, dim. drum. druşcă, domnişoară de onoare la o nuntă, 65*, 661*. dubălar, tăbăcar (Glod). ducu£it,-ă, «năcăăît, sărăman», 17.8. ■dulCeaţă, iubire, dor, 1853; fericire, 2273. dumramn'ic, «buruiană albă d'e păcîmp», dumbravnic, is672. Dunăriţă, ii38, dim. Dunăre, durăi, a rostogoli făcînd zgomot, a durui, 16738. durdzăy, pin, 2361. Se confundă cu bradul. însemnează şi «jneapăn». durel'e, durere, i7i81»87. ■dum'i, a dormi, so82. durgare, durere, 41*. tiunederesc. Formă necunoscută. Intr'o variantă s'a interpretat ca dumnezeesc. ■dutcuţă, ban, monedă de 5 şi 10 bani, 16718. duzmen'e, «aşa dzic la gat'ij în Capnic» (Budeşti). d'e, prep., pentru, de, 6712’16. d'ecung, tranşee, 24“. d'epărat, zmuls, 12012. d'epărta, a îndepărta, g687. d'ept, drept, 152'. d'escăleca (a să), pare a avea şi sensul de ♦a uita de» (v. textul), 10933, 12381. d'escăţa (a să), a (se) despărţi, a (se) desface, rog73. d'escăţat,-ă, dus, fugit, despărţit, 10978. d'esfaâe (a să), a (se) dezlega de vrăji, 16132. d'esfăta, a satisface, no**’88, d'esgădui (a să), «a d'esfaâe», 4S37. d'esk'edzît,-ă, destrămat, ns82. d'espreuna, a despărţi, îs48, d'estul'i (a să), a (se) îndestula, 42®*, ,45». d'etorj, dator, 12821. d'id'iok'itorj, deochetor, 12611; v. carj. d'iem, ghem (Valea-Porcului). d'ilişî (a să), a (se) strînge, 1941. Et. ung. gyuUsez. d'i’n, în, ii81, i0338'37. d'ingă, de (pe) lingă, 2314. d'inţălarj, dentist, 6i83. Der. dinte. d'ip£e, de ce, pentru ce; pentrucă, 10878. d'ipt, pentru, so32. dzăCga, a sta, a mocni, 773. dzămare, «puroi», 12681. dzărî (a se), «a să strica; cin oile nu day lapt'e, fără dzăr, dzîcem că s’o dzărît (Ieud). dzărită (oaie). Pentru a le reveni laptele, oile dzărîte se mulg peste lemnele carbonizate provenite din aprinderea fo-cului-viu (Ieud). dzîmbru: tdzîmbru giCem noi şî cimbru care pun'em în dzamă; o dgară k'e-matu-s’o gareCineva d'in moşii noştri aşa...» (Săcel—Ion Burnar a i Mări). Nu ştie nimic de animalul tzimbrun. dzîucă (Giuleşti), dim. dzîyă. dzori, probabil «zon (de zi)», 13728. dzuâ: und'g-oi dzua să nu mîi, unde mă va apuca ziua să nu rămîn, 4318. estin,-ă, eftin, i6asl. est'elalt,-ă, celalt, 14088. fa£e (a să): fă-te ’ncolo, 4418. familie,familie, IS724. fapt, întrebuinţat în descântece cu sensul de «charmet, 13122. farbă, văpsea (Borşa). www.dacoromanica.ro 22 0 TACHE PAPAHAGI fat'e, explicat cu sensul de «aşchii de lemn răşinos (brad, pin), cu ajutorul cărora se face focul*, 301. Corespunde ca sens formei aromîne «dzadă». fat'ie, pl. făt'ij, picături de răşină sau bucăţi răşinoase arzînde şi luminoase, 16768. făcătură (în descîntece), fermecătorie, I3°“2. I3488-făguţ, 112**, dim. fag. făget, pădure de fagi; loc acoperit cu fagi, 188*. făloşîe, lăudăroşie, fudulie, 6’°. făptură, natură, chip, felul de a se prezenta, io786. fără, afară de, numai, 340, 1352. fărbui, a văpsi (Borşa). fărin'ioară, 11648, dim. fărină. fărtaiy, sfert, litră, 77“, 12114. fătăâiune (d'e poarcă), partea genitală (Petrova). fătuţă, 8H, dim. fată. făt'ierj, tortă, 16760; «care poartă făt'ij d'e săy o d e iigară». făt'ij, v. fat'ie. făţgaje, faţă de masă (Budeşti). făţoj, IS928, v. făţgaie. făţucă, 882, 113", dim. faţă. făurari, februar, iss76. feîioraş, 33’, dim. fefior. fetioriţă, 3318, dim. pl. fefjgară. felderă, găleată, baniţă, 9281. felder, 938a, o. felderă. Ferecgaje, numele unei tenutnite descântătoare care locuia pe dealul dintre Glod şi Poieni, 6i40. ferestarj, geamgiu, care pune geamuri la ferestre, 61*4. feri, în expresiunea: ferj şi apără, 15947; a evita, 43”. fet'ie, virginitate, 44*8; epoca de fată-mare, feciorie, 16586. firez, ferestrău, 186*7. fişcăi, a şuera, 157“. fităy, legătură (de obicei la zagnii) împletită din trei ziţe făcute guşj, 16448. fîntîn'i, a curge ca dintr’o fîntînă, J2974. fintin'igară, 21“, 10618, dim. fîntînă. finuc (Budeşti), dim. fin. fîrfăit,-ă, urît, 4418. fîşcîi, 6048, v. fişcăi. flgaură, vorbăreţ, vorbăreaţă (Săcel, Năsăud). flgare (de grîy), pînea ce se face în sîmbăta Floriilor, 1618. Cf. forma aromînă «fiu-riţăt. floc, (puf de) pene, 3 8 74. flocos,-oasă, acoperit cu păr, 16644. flori£ga, 2617, dim. flgare. fgandi, «Eel care prind'e cin'ijt, hingher» 614. foart'e, iute, repede, 10778. Foca, ziua de 22 iulie, 1648*. focări, a face foc, a încălzi camera (Giu-leşti). focuţ, 2i84, 43*°, dim. foc. fogădăy, circiumă, 1264, 16960. folgatăr, strîngere, adunare, 1204*. Et, germ. vergattern. folosi, a ajuta, 14018, 1424. folositoare, care aduce folos, 85*. fondament, temelie, is857. forăstui, a aranja, a întocmi ceva stricat» 127*. formă (curent întrebuinţat), fel, 16580. formăca, a vrăji, 3S24. formăcătgare, vrăjitoare, 9Ss0. formăcătură, fermecătorie, vraje, 3S88. fragă: fgaje fragă, 481. franţă, sifilis (Ieud, Moisei). Et. ung. franc. frăgăt, fraged, Ş2zt. frăt'ic, 7741, dim. frate. frăt'iluc, 68, v. frăt'ic. frăt'juţ, II660, v. frăt'iluc. freală, tăietură în butoi (Săcel, Năsăud). friEe, pl. de la frică, 8088. fringe (a să), a (se) rupe, 46“. froi, a sforăi, ioi48. frumgasă, fiinţe rău-făcătoare din superstiţiile poporului, 13040; v. d'id'iok'itorj. frundzişgară, 8161, v.: frundzucă, 281, 3388, 3787, 9418, t>.: frundzulga, 3984, dim. frundză. frundzulică, 5227, v.: frtmdzuţă, 2780, v. frundzişgară. funduţ, ioo88, dim. fund. furcoi, furcă mare, 8411; copil din flori (Săcel, Năsăud). fuşt'ej, treaptă, 8480*88. gad'ină, jivină, 163*. Galareu, deformat din «Galileu*, 1568.0. galascan, «k'jatră vinătă de £ern 'it» (Vad Borşa). galask'iu, piatră neagră-vînătă întrebuinţată la văpsit (Borşa). Galiţia, Galiţia, 1948. gazdă, stăpîn, proprietar, 76*. găigară (Ieud), dimy gaie. gălbănaş, monedă de aur, 8878. gălben'iţă, aurită, ioo*8, dim. galben, găl'etar, care mulge în găleată, i678,„ Corespunde formei aromîne «mătrican. găn'i, a gîndi, 2388. gărduţ, 6912, dim. gard. găta, a pregăti, a termina, 1844, 218*. gătat,-ă, împodobit, 2420. www.dacoromanica.ro •GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 221 ■găvan, lingură mare de stînă (Budeşti), i73,#- găzdac,-ă, gazdă mare, 31**, 7530. găzdălui, a sta sau a ţinea în gazdă, 31“; a trăi, 173*’. găzdoL-gaţe, ii21, 12166, v. găzdac. gîlcoi, care are gUci: «Moisenii sint gîlcoj — aşa li-i policra» (Moisei). gîndac, şarpe, i29,a. gînscă, pl. gînşte, gîscă (Giuleşti), iii20. gînz, cerculeţ, făcut din împletitură de nuiele, care serveşte pentru fixarea vîr-tezului alături de guăbă la stîni (Ieud). gîn’i, 24”, v. găn'i. gîţurj: «la noi nu-s mult'e oi; e, aşa, cît'e v’o trei gîţuri* (Vad — Ioana Codrea). glăsuţ, 49“®, dim. glas. glet, front, şir militar, i2o3*. (Germ. g 1 i e d. gligan, mistreţ (Petrova). glşabă, despăgubire, 152“. g<5din, porc, rîmător, godac (Valea-Por-cului). Gogdfta, «besereca 2idzîlor»: pă d'galu Gogofk'i ’n sus (Vad — Ioana Codrea). In Ieud, în seara de colinde, am înregistrat-o şi ca: Gogrofk'i, Golgosti şi Gogoşti. gogol'i, «a mn'ilui», 67“; a desmierda, a mingîia (Ieud). Gogomna, deformare din tGolgota», 7541; v. Gogofta. goidăn'i, a rage, «a fa£e larmă», 12618. Golu, nume de persoană, 15330. gongoj, Ţigan, S910. gorgan,-ă, tare: mămăligă gorgană (Ieud). Gorzu, tmme de familie, I5817. goz, gunoi de vite, 93®®, i6318. graiţă, pl., creiţar, 59**. graţie, răgaz, 114®8. grăd'in'ga, 4130, dim. grădină, grăzduţ, 8718, dim. grazd. greluş (Ieud), dim. greer. grepaie, însărcinată, în pozi ţie (Săpînţa); v. groasă. greşi (a să), a uita: amu greşesc (Borşa-Pk'et roasa); stai că mă greşesc (Glod); m’am greşit (Strimtura). In timp ce eu scriam în caet, persoan ele care îmi relatau îşi întrerupeau povestirea sau poezia, spunîndu-mi c ă nu-şi mai aduc aminte: amu greşesc. înţelesul de ta greşit nu le lipseşte. grind'gauă, «peşt'e mn'ic» (Giuleşti). grizî, a îngriji, 44“. grîuţ, 6668, dim. grîy. groasă: fomeje groasă, însărcinată (Vad); v. Îngreunată. gros, sb.: in grosu spumij, 1394*. gros^ior, smîntînă, 13483. groşi, pl- de la grof, magnat ungur, 155*- groşiţă, monedă mică, 11®. gruieţ, grui mic, deluţ (Ieud). Gruiţă, 10744, dim. Gruja. grundzuros (drum), 124”. gubă, haină de iarnă ţesută, cu flocul în afară (v. planşa a Il-a, n-rul i), 5940. gubuţă, 214, dim. gubă. gurişoară, 6o18, dim. gură. gusta, a prinzi, H73. guşe, mai multe fire de tort strînse pe degetele minei în formă de cerc, spre a servi la împletit(ul unui brîu); ju-rubiţă (Ieud); umflăturile de pe trunchiul arborilor din cari se extrage şi iasca, 151*. gutin'ie, gutîie (Crăceşti) — auzit o singură dată. gu2, guzgan (Ieud). guzbă, lemn bătut în pdmînt, care, alăturat cu ajutorul gînzului, serveşte la fixarea vîrtezului la stînă. (Budeşti). qeţzăş, tren, 1945. Et. ung. gSzds. G'erasîm, nume de persoană, s843. G'eşayă, pl., cele trei sate: Vişeele, 1846. qezeş, 23*“, v. Qejzăş. qil, strigăt adresat calului îndemnîndu-l la mers (Giuleşti). qibol, bivol, 14111; v. bc;ibol. ginărar, general, 12080. qinularj, I412, v. qinărar. G'işayă, 32“, v. G'eşayă. gişin, vişin, 13744. <3jug, puturos (Ieud). Et. ung. d d g. y’gaţă, viaţă, s“. y'isuc, I318, dim. vis. gedit, 9424, v. ged'et. ged'era, a degera, tss61. ged'et, deget, 96'*. genui (a să), «a bănui» (Ieud, Vad), genun'e, apă adîncd, 145“. gerunk'i, 154*°-gjolgiy, giulgiu, iii17. giosanj, jumătatea din jos a satului, spre deosebire de cea din sus (din deal) care se chiamă susani. gjosănar, om din giosani. giubăr, ciubăr, i62u. gjudeţ, judecată, 76®*. gjulişi (a să), a (se) strînge, a se aduna, 36®°; v. d'ilişi. gjungiuriţă, pl., «durere, zunqi», 133=». gjura, vb. activ, a pune să jure, i747. www.dacoromanica.ro 222 TACHE PAPAHAGI giurat,-ă, care a jurat, 38**. Se deosebeşte de zurat, care înseamnă tom de serviciu al autoritdţei administrative, curier public». gjuvală, jivină: o gjuvală de cîn'e (Borşa-Pietroasa). haţey, tun (Breb), v, ad'ey. Hajnăs, 15748. halăy, jghiab făcut într’un trunchi de arbore şi în care se pune sare pentru oi (Bu-deşti). halubă, haină, straiu, 84t, 153*°. haluşcă, sarma (Ieud). hamn'eş,-ă, şiret, perfid, «lgatră», 28“. (Ung. h a m i s). Hararambiy, Haralamb, 16184. hârcă, htrcd, 836a; «tata peştilor» (Ieud). hatra: îmblă d'g-a hatra, «îmblă d'g-a ’ndăratelga» (Şieu). Et. ung. h ă t r a. haznă, folos. hărămn'i (a să), a (se) distruge (Borşa). hărt'iulie, scrisoare, 9086. hăt, adv., pentru sensuri vezi textul: 476*, Sa8. I5362. etc. (H)ăţag, 15883. hăznui, a folosi, 1637. h'etică, tuberculosd (Budeşti, Crăceşti). Et. germ. h e k t i k. Cf. grec. Ixtinog. h'eticos,-oasă, tuberculos (Budeşti). h'iboş, defectuos (v. hlizîţ). Et. rut. hiba. h'idoş, pod umblător, ponton, 154’°, Et. ung. h i d a s. h'ie, lipsă, nevoie, 103“. h'ik'etău, înşelător, amăgitor, 32**, Et. ung. h i t e 18. h'ik'etuit,-ă, amăgit, 10448. H'ilipk'i, Filip, 1623*. h'ink'ei, car, 11440. h'ir(j), veste, 27”, 9283. h'ireş,-ă(e), frumos, i8u. h'irjuţ, 10882, dim. h'ir. h'iriz (Vişeul-de-sus), v. firez. h'iuţ, ii814, dim. fiy. hîd,-ă, urît, ii”. hîdzî, a deveni urii (Ieud). hîlbă, rămăşiţe de la masă, 4511. hîrîi, a ajîfa, a face să mîrîe (Sat-Şu-gătag). hîrzob, tierc păntu străcurat pă budacă» (Borşa-Repedea). hlgab, 12644. V. D i c ţ. Acad. rom. hlizîţ, «h'iboş, care să clătga’», 14411. hgaspă, coaja cerealelor, pleavă, 7738. hod'in'i, a (se) odihni, 1688, 3144. hognogi, (sub) locotenent, 57’. Et. ung. h a d n a g y. hoj, interj., 28“. holircă (Şieu), v. horincă. homor, pleava griului ciuruit, 77?1. Pi. homoară. homoti (a să), a (se) înşela (Ieud), Et rut. homăt. hondrăn'i, a face zgomot (Ieud). honved, soldat din miliţia ungurească, 1693. horbă, vorbă, 3188, 6613, 6718. horbi, a vorbi, 3i22. horcoti, a horcăi, i8932. hore, cîntec, 2t33. horholină, nume batjocoritor adresat unei fete tomnatice, 6ol. hori, a cînta, 7880. horiiga, iii43, dim. hore. horilcă, rachiu, ţuică, 3214. horilcuţă, 3212, dim. horilcă. horincă, 76*, 16213, v. horilcă. hotar, limită, graniţă; teritoriu, 15314. Hoţim, Hotin, 8943. hotroapă, văgăună, 8114. hrăn'i, a sătura, 7”, 10838. hrebăn, pieptene de tras lîna (Borşa). hrebţincă, seîndură prevăzută la un capăt cu un fel de dulăpior peste care se pun pieptenuşii de tras lină (Budeşti). Hristgasga, fem. de la Hristos, pentru Mărie, 8341. Hrozavlia, Rozavlia, iii23. hue, sb., arbust, tufă, 3063, 17236. hue, invar., în compunere cu adj. ftoU: tată hue, I2i48, însemnînd «absolut toată»; 158, 165“. hunsfut, «blăstămat» (Ieud); De ie merj pă Iza ’n sus, De ce oamen'i^s hunsfuţ; De ie meri pă Iza ’n zos, De ie oamen'i-s frumoşi. Et. ung. huncut. husoş, monedă ungurească de 20 bani, 93"1. Et. ung. h u s z a s. huzdup, I463’. Formă neexplicată. ibqi, a iubi, io28, 13714. ibi, 13782, v. ibqi. iboste, iubire, dragoste, 9581, ii62*, 1372*. ibot, îndrăgostit, 10282. iepure, stratul de came de pe coastele porcului (Ieud). iernuţă, 8114, dim. iarnă, iezăl, iesle, 7633. iţi, 5”, v. ibţi. ilioi, iliQaie, fiinţe supranaturale, 13084; v. frumgasă. Ilişcu, nume de persoană, i2018 (formă ungurească). Ilonca, Elena, 93’* (ung. Ilonka). imaş, islaz, 16768. in, interj., ian, 8961. Poate fi interpretată şi ca un imperativ de la vb. veni. www.dacoromanica.ro GRAIUL $1 FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 223 ineluţ, 6054, dim. inel. intra, vb. activ, a băga, 1205. in'imuţă, 67®, dim. inimă. Iofule, «bag’samă numele împăratului, afeea-} ca şî un grof», 10711, 10811. irgase, 12942, sinonim cu ilioj. ismolenăj, izmene, pantaloni (la păcurari) (Crăceşti). Iş, «oare£e rîy», 43 38. itros, rugăciune, 8022. iţie, măsură de 750grame lichid, 4117, iii21. juj, interj., 15630. iut'işor, adv., 14025, dim. iute. izvamiţă, zăr, 1732. De lari. zavariti? iădăn'i, a zidi, a crea, 74ss. îmbălţui, a lega baltul pe capul miresei, 16S21. împăratoriy, 15710. împărţaştină: ng-o făcut împărţaştină la loc (Sat-Şugătag). împerliţat,-ă, «măreţ, care se ţîn'e, se sco-tgară*, 12674. împk'estritoare, femeie pricepută în ale ţesetoriei (Budeşti). împleti, «a imburda», a trînti, 6o18. Aci forma stă pentru ămbldti». împulăi, a alunga cu urlete (Ieud). E un derivat verbal. incrăngat,-ă, cu ramuri f Ieud). în£etinat,-ă, cu cetină, 1841. îndărată, adv., îndărăt (Săpînţa). îndărăpta (a să), a (se) înapoia, a (se) întoarce, 12540. îndărăta, 13688, v. îndărăpta. Indreluşă, sf. Andrei, 16241. înd'emnat,-ă, început, pornit, S452. îndzuat,-ă, expus la lumina zilei, 8317. înferecat,-ă, încuiat, 8318. înflorit,-ă, împodobit cu flori, 758-înfocat,-ă, roşiu ca focul, io788, us88. înformăcat.-ă, vrăjit, 9978. înfricat,-ă, înspăindntat, 748. îngreca, a îngreuna, a apăsa, a împovăra (Giuleşti). îngreunată (fomeje), însărcinată (Slă-tioara); v. greoaie, înk'eetoriţă, pl., încheietură, 13358. înk'iotăra, a încheia, 16711. însăcurat,-ă, asigurat, 17014. însîmbra, a angaja cu simbrie, 10948. înstruţat,-ă, împodobit cu struţ, 788, 5S42. înturna, a întoarce, 2588. înt'eja, a încheia, 7312. înţînţălat.-ă, brodat, 7521; poartă măreşt'e» (Ieud). învăra, a (pe) trece vara. învăerat,-ă, amărît (Vad), învăţat,-ă, obicinuit, 3451. înveregat,-ă, cu verigi crestate, 7528*88. înzitat,-ă, învitat, 35“. k'eglărie, fabrică de cărămizi (Glod). Et. ung. t 6 g 1 a. k'elinca, a cînta din k'ilingă, 9948. k'elsîg, merinde de drum, 9540. Et. ung. k 8 11 s e g. k'emeşe, cămaşe, 15481. k'epengag, manta, i925; v. căpengagă. k'erţăy, berbece nebătut (Borşa-Repedea); mior de doi ani (Ieud). Der. lat. tlr-tius. k'etgare, încuietoare, 6i14, 9355; incheie-toare, 74®. k'etve, plăcere (Vad). Et. ung. kedv. k'jară, război de ţesut, 2741, 65®®; ce se poate ţese într’un singur rînd, 663. k'ibăl, «patru felderi», 661. k'icăzui, a deretica, a curăţi prin casă (Budeşti). k'icur, picătură, 8728. k'idru, cedru, 281, 11278. k'idruţ, 318, dim. k'idru. k'igni, 93 38, v. tign'i. k'yn'iţă, 15S2, v. k'ihn'iţă. k'ihn'iţă, pivniţă, 11542. k'ilingă, fluer, 11748. (Ung. tilinkd). k'inzui, a chinui, 3911. Et. ung. k i n o z. k'jotoare, încheietură de haină, 41“. k'ipă, pipă, 14828. k'irarecsa: îmblă cu k'irarecsa (Strîm-tura), procesiune religioasă1. k'iraresa (Săpînţa), v. 163“. k'isâri, pin mare (Borşa-Repedea). k'isă, pin (Borşa), confundat adesea cu tbrad», 6681. k'lsăl'iţă, borş de tărîţe, 6282, 6841. Et. rut. kiseliţa. K'işu, nume de familie, 15727. k'iţără, pestriţă: capră k'iţără (Crăceşti), k'izaroţ, «iarbă verd'e frumgasă», 4218; v. t'izargaje. k'izitgare, care tiveşte; ceea ce se tiveşte, chenar, 14820. la, a la, a spăla, 6648, 10421. lacrămă, plîngere, reclamaţie, 17113. Ia£iă, grasă, 10841. lanăe, «bota cu care îmblă păcurariu», 75“, 78*', I2I28. laşk'ie, tdieţei de grîu, 9337. Et. ung. 1 a s k a. lată, lăţime, 10724. latu: cîtu-i latu şî ’mpăratu, 45**. «h'ireş; «are să Cf. Tache Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 6-8. www.dacoromanica.ro 224 TACHE PAPAHAGI lât'ină, om (râu): lat'ină rga (Ieud). laz, loc ierbos, 2227. lăcătă, lacăt, 2g61. lăcătuit,-ă, încuiat cu lăcată, I3813. lăcrămaţîe (Breb), v. lacrămă. lăcrămn'ele, 4S*s, 48’*, dim. lacrimă, lăcui, a locui, 3g2, 13112. lădoi, ladă mare, 6saa. lăsare, post, lăsatul secului, 15552. lătădş,-ă, lătăreţ (Ieud). lăturga, alături, 8g5a. Versul poate fi transcris şi astfel: Şi te fă delăturea. lătuţ, g886, dim. sb. lat. lăureasă (Strîmtura). Intr’o variantă a unui desctntec cules, bătrîna Ioana Lehăt (Şrăboaia) îmi spunea în 1922: Că asta nu e lăurgasă, N'iîe ’mpărătgasă, Da-j femeie mîndră şî frumoasă, D'intre tăt'e maj algasă, Ca grîu pă masă. lăut,-ă, lat, spălat, ioo80. lăzuţ, io66, dim. laz. lgancă, gubă zdrenţoasă (Şieu). lgasă, scîndura aşezată pe furci sub comarnic şi pe care se aranjează brînza (Budeşti). lecric, suman, 15341. lecuţ, gg,a, dim. leacă. lemnuş, io488, dim. lemn. lengăna, a legăna, i2iaa. lenoi!, formează refren la colinde. Se mai aude şi: (oi) lelui, leroi, lerui (Ieud). leoştgan, 16360 şi leuştgan, 84“. leţurj, lemne subţiri şi lungi ce se întrebuinţează la stînă pentru atîmat diferite lucruri (Borşa-Repedea). Et. ung. 1 e c. lezin, flăcău, hoinar (Borşa). Et. ung. 1 & z e n g 6. lihăi (după lupk'i), «a face larmă mare păntru lupk'i» (Crăceşti, Ieud). limbâriţă, «frundză mare, creşte laolaltă grămadă şî o mancă tăt felul de marhă* (Sat-Şugătag), 156’*. lin, 51*. E un joc de cuvinte, rimînd cu pelin. Linca, Elena, 12360. lin'işor, adv., gg8a, dim. lin. lip'id'eu, cearceaf de dnepă, 165“. lit'e, moarte, 6g. liţ, «cui de lemn», i4g6S. lju, interj., gg18. loatră, 828, 4834, v. lotru. lobodos,-gasă, tuf os, 3712. loc, părmnt, 6821; d'e loc, la moment, îndată, 32’*. locomos,-gasă, lacom, 8g12. locuţ, 8o2a, dim. loc. loit,-ă, lovit, 5328. lompă, lampă (Slătioara). lomuri, pl., «arbori», crăci uscate şi rupte, i66a6. Et. rut. 1 o m. lontru, înăuntru, iS4aa. ld(u)ză, un fel de salcie pe ale cărei rămurele prevăzute cu tmîţişori» Maramureşenii le sfinţesc la biserică in dumineca Floriilor. V. mîţă. (Rut. lozâ). lozi, a lovi, 2160. lucruţ, 10851, dim. lucru, luîgafăn, luceafăr, iig28, 14083. lu£ior,-gară, gs47, 12188, dim. luciu, luft: vara aixSga-j luft, vara aici e răcoare şi frumos (deschis şi curat) (Borşa-Pietroasa); aer, curent (Crăceşti) Et. germ. luft. lule, interj., 10378. luminos,-gasă, luminat, 18640. lumn'inuţă, 7688, dim. lumină. Lun'ei, sfînt de zi de tluni» inexistent, i6762. lun'iţă, ii787, dim. lună. luotori,-gare, demoni, 1269; v. irgase. lust'i (cucurudz), a desprinde bobul, grăuntele de cocean (Strîmtura). Et. rut. 1 us ka. luţifer, luceafăr, ig222. l'eţui, fixarea şindildor pe aranjamentul căpriorilor, 16717. l'eţuri, (Săcel): V- leţurj. l'imbuţă, 671, dim. limbă. macăy, 4060, v. mâcăy. mai, ficat (Crăceşti), majştăr, meşter-lucrător, 1848. mal, pămînt lutos, ca moina (Ieud). mălin, liliac (syringa vulgaris), 27’. mană, «lapt'ele, mana lapt'elui», I2gal, 1386. marhă, pl. marhă şi marhăj, vită, 157”, 16117*41. Marmadzău, mi s’a explicat prin *Sighetul-Marmaţieit şi prin tMarmaţiat, 10538, 10622. Pentru etimologie, v. Introducerea. 1. mas, locul unde dorm oile (Borşa). 2. mas, part. de la mîn: d'e mas, io82, masalăy, locul unde dorm oile (Apşa); cf. 1. mas. măştehă, mamă vitregă, iii4. măcăy, toiag, «botă», 38®. măduă (cu accentul pe primul ă) şi mădiiă, măduvă (Fereşti). măduhos,-gasă, care conţine măduvă, 13077. măduiţă, i44ea, dim. măduă. măd'eran, toriganum majoranna», 2313. măd'ergan, 11410; v. măd'eran. www.dacoromanica.ro 225 GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI mădzărat,-ă, lemn netăiat, cu coaja crestată in felurite desemnuri, care serveşte drept bas tort; după un timp oarecare, desemnările crestate pe coaje se reliefează distinct atunci ctnd lemnul e tăiat fi cojit, 1461*. mădzărită, «grăunţă mai mişcate ca grîu, aşa ca madzărga, le creşte pă holde» (Ieud), 9187. măgtiră, măgură, 356*. (Accentuat după n'egtiră). Măgura-Ou, nume toponimic, măhăi, a învirti; a aplica, a lovi, 9041. măjastră, (babă) vrăjitoare, 138’; v. strigă, măjeran, «fişare mindrăt, 1233; v. mă-d'ergan. măietură, «făcătură» i3o81. măiran, 542; v. măieran. mălăfgag, joc, petrecere (Rozavlia). Et. ung. malacsâg. mălătui (a să), a petrece, a chefui, 1569; v. molătui. mălin, 108“; v. mălin, mămucă, 17“, 2 3 38, 27", dim. mamă. mămulgană, 12284, dim. mamă. mămulică, 2188, 1021, dim. mamă. mămulucă, 282S, 6637, dim. mamă. mămul'ioară, i2363, dim. mamă. măninţoc,-oacă, mărunt (Săpinţa). mănucă, 119”, dim. mină. mănunţa: o mănunţat «a ameninţat» (Vad). Der. din mină. mărădic, «h'eredz», descendent, moştenitor (Ieud). mărăndăy, copil din flori (Săcel, Năsăud). Măricuţa, 89”, dim. Mărie, mărin, «bubă la coastă», 127“. mărire, mărie, majestate, ga73, 9536’42. mărturie, zi de tîrg. mărţină, «cal bun* (Vad), măruţ, 9514, dim. mare (sau măr ?). măsălăy, locul unde dorm oile noaptea (Ieud). Der. din mas. V. masalău. măsţjaje, faţă de masă, 16310. muşcătură, îmbucătură (Borşa); v. muşcătură. mătălăy, pl. mătălej (cerut de rimă), organ genital bărbătesc (fig.), 6i31. mătricşasă, fiinţe supranaturale, 13042; sinonim cu irşase; v. luotori. mătrife, pl. mătri£i, reumatism, dureri reumatice (Săcel, Vad), măţişşară, 13080, pl. de la maţ. ’mbăerat,-ă, «pestriţi; «cu baeri, 7 5 82. ’mbuldzit,-ă, cocoşat de iele (Săcel). Derivat din buldz. ’mburda (a să), a (se).răsturna (Săpinţa, Giuleşti). meresin, prevestire rea, i6426. merind'igară, ii64,j v.: meringjoară, 6670, dim. merinde, măriză, tocul de odihnă tn amiaza de vară pentru oi sau vite (Mara). mern'e, «corhe pustii* (Borşa). mesăl, pahar, 8733. Et. ung. m e s z e 1 y. meşteritgare, (babă) descîntătoare, vrăjitoare (Săpinţa). meşterşug, vrăjitorie, magie, 154*4. meştire: auzit în versurile: Io d'g-aş şti meştire mare, Meştiri-y-aş căpk'itan Şi maior di £ii mai mare (Budeşti). înseamnă, probabil, meşteşug, ştiinţă». meştiri, a meşteşugi; a deveni (Budeşti); v. meştire. Derivat din meştire (< meşter). meter şi metîr, metru; măsură de cereale, 93”- mezin, copilul cel mai mic (Mara). (Rut. m e z I n e ţ). mezda, hotar (Vişeul-de-jos). Et. sl. mezda. mezerfi, delicatese (Crăceşti), mintenaşi, acum, imediat, I93 88. minteuţă, 9248, dim. manta, mint'en, 15148 şi mint'en'i, 48**, îndată. mint'iucă, 9913, dim. minte, mistuială, odihnă, linişte (Ieud). mit'it'ioc,-oacă, 38’*, dim. mititel, minătură, «făcătură*, 14437. mindrgaţă, splendoare, 3321. mîndrior, 2088, 4144, I7288, dim. mîndru. mîndruc,-ă, 1528, 4438, dim. mîndru. mindrulgan,-ă, 2348, 3638, dim.; v.: mindruluc,-ă, 2540; v.: mîndrul'ior, 44**; vr. mindruţ,-ă, 15“; v.: mindruluţ,-ă, 1917, 2 3 28, dim. mindru. mindzară (Apşa) şi mindzare, pl. mindzări, oaie sau capră mulgătoare (Vişeul-de-jos). minucă, 9821; v. mănucă. minuri, 19“, pl. de la mină. mirii, v. pir£i. mişcat,-ă, mare, arătos, 107*4. 1. miţă, o specie de salcie mică (Budeşti, etc.): «mine [1 april 1923] e Staulu-cu-florile şi or sfinţi miţa»; ramură cu boboci mătăsoşi pe care Maramureşenii e întrebuinţează în dumineca Floriilor (v. louză). 2. miţă, pisică, 12184. miţiţga, mititică, «711. mizdă, camătă, dobîiuld (Vad), mizgari, scîndurile lăturalnice ale unui trunchiu (Săcel). Et. rut. mezgă. mladă, pl. mlădz, nuia subţire şi mică (Ieud). mn'educ, 164“. Formă neexplicată. www.dacoromanica.ro 226 TACHE PAPAHAGI mn'eluc, 8o76, dim. miel. mn'enuna, a minuna (Comeşti). mn'enun'ga (Corneşti), dim. minune, mn'erluţă, 43”, dim. mierlă, mn'erţă, măsurătoare de cereale, baniţă, 92“. mn'ezdăl'i (a să), a (se) hotărnici, a fi graniţă: «La CruCîşgara, — acolo să mn'ezdăl'ga’ hotăra nost* (Săpînţa). V. mezda. Mn'iculaj, Nicolae, 52“. mn'i£i, a micşora, 13518. mn'iere, zahăr (Mara). mn'inoa, miros, parfum, 33“. mn'inosi, a mirosi: «nu mn'inoasă» (Ber-beşti). mn'ir, 13718. Probabil că aci e vorba de «mirt*. mn'ira (a să), a fi distrat (Borşa-Pietroasa). mn'irătgare, 13510 ţi mn'irătorj, fiinţe din credinţele poporului care «mn'iră» lumea, 135*; v. mătricoasă. mn'iresucă, 6628, dim. mireasă. mn'iriO,-e albăstrui, albiu: ok'i mn'irii (Crăceşt). Der. din mn'ere. mn'irui, a pacifica, 15718. Mn'istrim, Nistrul, 89**. mn'işel,-gală, nenorocit, nefericit (Borşa-Pietroasa). mn'iţă, miţe (de miel) (Budeşti). mnCizlocaş.-ă, mijlociu; ca sb.: mijloc, centru, ii988. mgaşă, bunică (Giuleşti). mocăş, nevăstuică(Ieud). Et. ung. mdkus. mocl'ină, «loc moiiros*, 75**; «acolo un'e e m6£iră şî iasă apă şî să fa’ iarbă» Et. rut. moklfna. mri&ră, mocirlă, ţi MoCiră, o haltă a trenului mic dintre Sighet ţi Coţtiui. mo£iros,-oasă, mocirlos (Ieud). mod, chip, mod, 365#, 3941. modru, mod, 2241; v. textul io40, 20“, 7420; mi s’a explicat ţi cu sensul «mai căt'ilin». moi (a).* «o pus clopotu besere£ei a moi», in apă (Borşa). moimă, «dureri susugară», 12588. moimat,-ă, 12538; v. moimă. mol, nămol, 33”. mnlătui (Vad), v. mălătui. Moldua, Moldova, 17148. molid, molift, 24“, 8o84; v. molitv. molidăş, 5988, dim. molid. moliy'i,, i44s*. molitv, molift, 99". molok'ir, «om bogat ţi cam măreţ*, no74, mol'id, 11381, v. molid, more, interj., 10683: «apoi gî£em more la un om tare lrumos* (Vad — Ioana Codrea). Moreşan,-ă, Maramureţean, 5940. Morlş, 4339: nu mi s’a putut preciza care rîu anume poate fi acest Moriş. morgaje ţi moroi, 13038; v. muroi. morsă, apă îndulcită cu miere, 4038. mortică, ii26, dim. moarte. mortuţ,-ă, 9681, dim. mort. mort'iţă, 2144, dim. moarte, morţăşte, adv., ca la un mort, 2718. morunt,-ă, mărunt, ioo68. morzol'it,-ă, zbîrcit, 441*. moş, unchiu (Şieu); bunic (Giuleşti), 11883. moşinoi, muşuroiu, 608. moşt§an,-ă, moştenitor, băştinaş, autohton, IS733- moşunoi, 638, v. moşinoi. moşuţ, I4516, dim. moş. motor, automobil, maşină, 1618. ’mpăturat,-ă, făţuit, «făcut în patru», 4010, 58”. ’mpk'irilat,-ă, «frumos», înverzit, înflorit (Ieud), io68“. ’mpleti, a face, 1191. ’mprohod'it,-ă, «acoperit cu năframă» (Borşa). ’mpuşca, a pocni, 11441. muk'e, buza cuptorului de casă (Crăceşti), mul, «t'ină» (Săpînţa); v. mol. mulătui (a să), 164*1; v. molătui. mulCeă, moale (Ieud). muli (a să), a se face (ca) nămol, «a se face lut», 9“. mulit,-ă, făcut de lut, 62*. multar, (numărul) plural (Şieu). multu, sb., abundenţă, i393,>88. mun£gancă, munteancă, 10173. munîţiurj, muniţiuni (Coştiui). muntenească, 10144: probabil cu sensul de «.Ţara Munteniei». munună, coroană de mireasă, 69*, 1645*. murguşăl, cal de călărie, 9613; dim. murg. murgaie, 126* şi muroi, «strigoi care iau laptele», 1265; copiii îngrop .ţi în apropierea cimitirului; cei nebotezaţi sug sângele vitelor. V. mătricgasă. mdrsă (Hoteni), v. morsă, muruţă, pl., 47“, dim. mură. musai, negreşit, neapărat, 212*, 6741. Muşc, Rus, 744, 1475. Muscan, 742; v. Muşc. muscur,-&, berbece (oaie, capră, etc.) negru cu alb la urechi şi la bot (Crăceşti), mustra (a să), a se lua la întrecere, 954. muşcat, sb., înţepătură, 129*. muşcătură, bucata de pîne destinată unei singure îmbucături (Borşa); «e bună cu muşcătura», e miloasă (Săcel, Săliştea, Dragomireşti). www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 227 muşt'i, a prinde muşchiu, 84“. mutare sau mutărpâ: «mutare d'e munt'e o mutărga e stîna d'e munt'e» (Săcel). mutos.-pasă, mut: femee mutpasă (Şieu). nad(â), trestie, 5167. nap, •brassica napust, 15544. nat, sb., individ, om, 1614. năclad, scorbură de foc: «e uşor la năclad să fa£i foc» (Săcel, Năsăud). nădăi (a să), a (se) trezi, a simţi, 9110, a pricepe, 14644. năfrămucă, 11534, dim. năframă, nănăşiţă, 11928, dim. nănaşe. năpîrli, «a pk'ica pen'ele», 71*. năposti, a libera, a da drumul, 2938. năpusti, 1633; o. năposti. nărăy'i, «a aştepta», i333. năstîmb, 547. Neexplicat. nătîntoc,-pacă, (om) prost (Săcel, Năsăud). nătum'i, «s’o luat după el», 75”. năzdrăvăn,-ă, năzdrăvan (Şieu). ’ncărcăţga, 14S13, dim. încărcat. ’ncQa, încoace, i66‘*. ’ncobgila, «a pun'e în cobgilă d'e întors acasă», 8 982. ’ncordatj-ă, încins, ii30. ’ncordătură, cotitură, şerpuire de drum, 30”- ’ncordăţăl'e, pl. de la ’ncordăţa, arcuit, 44u- ’ncristat.-ă, însemnat printr'o încrestătură, iyoia. ’n£in'ia, apune hamaşamentul pe cal, 12210. ’ndălui (a să), a pomi, a pleca (Moisei, Borşa). ’ndărăpta (a să), a (se) înapoia, a întoarce, 12546. ’nd'emînă, ajutor, sprijin, 6712. ’nd'emna (a sâ), a (se) începe, 55311. ’nd'esQare, «cînd omu nu pgate mînca», 14277; constipaţie. neguţa, a tîrgui, a negocia, 9530. nelăut.-ă, faptă murdară, 15523. nevlscă, nevăstuică (Sat-Sugătag). ’nfoca, a încălzi la foc, 9928. ’nfocat, adv., călduros, 18478; arzător, dureros, 19338. ’nfocat,-ă, aprins, 2964. ’nfrica, a speria, 11416, 19338. ’nk'eeturiţă, 14378, dim. înk'eetură, articu-laţiune. no, interj., isi8 (ung. n a), npază, haită numeroasă de lupi (Ieud). noduţ, 107“, dim. nod. noj (Săcel). Pentru semnificaţia ţi etimologia acestei forme, v.In tr o du c er e a. nopt'iţă, 4015, dim. ngapte. noră t pare. Intr'o variantă a baladei Gruia culeasă în Vad, Aniţa ertjmă-riţa întîmpinăpe Gruia cu aceste cuvinte: E\ţ am limbă norătpare, Day feciorii la prinspare (e. 10688). (Mărie Pasăre Pătrăuş, 50 ani în 1923). norişor, 27“, dim. nor. norucă, no13, dim. noră. noruţă, 453, dim. noră. ’nspăima, a înspăimînta (Hărniceşti), ’nstruţa, a împodobi cu struţ, 5033. ’nşelă£jos,-pasă, înşelător, 74*2. ’ntrg-aurit.-ă, auriu, 7618’23. ’ntun'ecare, întunerec, 7i18. ’nturna, a (se) întoarce, 81*. nuripară, 11461, dim. noră. ’nvălui, a se amesteca; a suferi (Vad). ’nvărgat,-ă, 61, poate însemna şi «om». pare£e, ceva, 154e3; cîteva, 157"; vre-un, 16438. pare£ine, cineva, 16553. Qarmegi, autoritatea regiunei, prefectură, 1566» I7°3- (Ung. vârmegye). Qarmide, i536“; *»• Oarmegi. oblu, drept (Giuleşti). oborî, a doborî, i66*“. www.dacoromanica.ro 228 TACHE PAPAHA GI obşît, eliberare din armată, 2017; mi s’a explicat şi cu sensul de tpermist. Et. ung. o b s i t. oi, interj., tn refrenul: oi lerui. oiesc, adj., de oaie, io8s,a*. oime, pl. oimuri, (locul unde pasc) turme de oi, I366S. ok'erj, ochelari (Dragomireşti). Der. din ok'i. ok'iţ, pl. dim. de la ochiu, 98“. ok'fy: vfitui ok'iy, vătuiu alb cu ochiu negru (Crăceşti). Olodăy, 90”. Localitate necunoscută. In Bihor există un sat Holod. olojet.-iată, fiert cu ulei (Ieud). olton'i, a altoi (Crăceşti), oly, «cântă d'e apă* (Crăceşti). om, bărbat, soţ, 1488*88. omenime, omenire, 18448. omet'i, a ninge (Glod, Ieud): omătu să omet'ga’, vremn'i grele să vă vremn'ga’. omuţ, 37“, dim. om. on, un, 1488; v. o. on'el, inel, 9651. opiină, 3227, v.: opiînă, (înălţime acoperită cu) pădure, 2618, 1 1667 ; tdrnmpe vtrful unui munte»1. opk'incuţă, 1197, dim. opincă, opsă, doar(ă): opsă l-am vădzut alaltăeri (Săcel, Sat-Şugătag etc.). organ, numai în expresiunea organ d'e zăle, 3818, 4583. orgare, «dubălar», tăbăcar, 6i,s. Et. ung. varga. oriie, ceva, 6l17. orjiine, cineva, 57”. Orîntar, (Romîn) greco-oriental (Dragomireşti, Săcel). ostmbri, a sluji cu simbrie, 4938. ostui (a să), a petrece, a se desfăta, 11787; a se astîmpăra. oveşer, der. din ovăz: Jeuden'i-s oveşeri. pa’, 2618, imperativul de la vb. păşi. paioşă, ceea ce rcţmtne din a doua tragere sau scărmănătură mai deasă a fuiorului de cînepă din care se face tort de o calitate inferioară (Ieud). Et. rut. p a i o s i. pagalăy, roşiu la lină, roşcat: berbeie pa-galăy (Crăceşti). Derivat din pag. painăen, păiajen, no8*, palant, «gard d'e l'eţuri», 284#; «îngrăd'i-turft de scînduri». palincă, rachiu, 21“, 1204. palincuţă, 12311, dim. palincă. 1 I. Btrlea, în Şezătoarea, 1923, 106. pandor, pandur, 16924. pascalăy (Sîrţi), v. păscălăy. paş, pas, drum, 38“. patalion, batalion, 15767. patriarc, pl. patrierii, patriarh, 79*1 paust, 2S10. paos. păcuină, oaie cu lapte (Mara). Păcura, nume toponimic (Ieud), 1581». păcurar, păstor, 6012. păcurăraş, 2 868, dim. păcurar, păcurărel, 7818, dim. păcurar, păcurări, a păstori, 77**. păcurăroi, 285*, v. păcurar, pădăi (a să), a (se) grăbi (Ieud). păduiel, arbust, tufă, 3442, 10478. pădureţ, «bgală care surpă nasu*, 6828. Pălia, ziua de 19 iulie, 16428. pănat,-ă, «larg, deschis», 7027; înflorit: codru împănat (Ieud). pănt(r)u, din cauza (că): «boi sar păntu frig» (Ieud). pănură, dimie, postav (Borşa); pinsd ţesută (Giuleşti). părăyaş, 29’, dim. părăy. părgasă, 16184; v. explicaţia în text. părlog, «opk'incă sfîrticată», (Ghesăşti); v. porlog. păruţ, 1174*, dim. păr (pomul); 9b2*,dim. păr (de cap). păsărgayă, 9628, I2272, dim. pasăre, păsărujcă, 30*4, 4241, dim. pasăre, păscilătiţă, ciocîrlie (Ieud). păscălăy, loc de păşunat, 17121. păstări, a păstori: oile iin'el'e păstărga? (Săpînţa). păstran,-ă, pestriţ (Ieud). păsâlă, fasole (Ieud). pătac, ban, gologan, ui34, pătima, a păţi, a suferi, 1708. pătul, baza unei clăi de fin; culcuş în claie de fin: — Ce lucră moşu ’n pătul ? — Dohăn'ia’şî dă d'in cur (Ghesăşti). pătuţ, 8718, dim. pat. păţală, păţanie, ss7S. păun'iţă, femela păunului, 2918, 39*. păureţ, cîlţi: cu barba d'e păureţ (Bîr-sana). păzi (a să), a (se) grăbi, io54, i888, 45*’, 68*. păzî, a frecventa (?), io6*7. pgană, pană, condei, S2*7. peiă, came, 42*; v. peiîn'e. peâe, I34*; v. peiă. peâetui, a pecetlui, 2848. pe£iă, io84#; v. peie. peiîn'e, carne, 48". www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 229 pedestru: «Dumn’edzăy t'e trăia’, că ţ’aj făcut mare pomană pănt’un n'enoroiit şî pedestru» (Şieu). pelin, «buruiană cu care să fa& mătură d'e casă», 75“. pcl'in, 1136; v. pelin, peminijor, dim. pămint (Slătioara). peminte, pămînt (Moisei). pepen'c, castravete, 148”. perinuţă, 1988; perin'igară, 19**, dim. perină, permcii (a să), «a să sk'imba, a să strica», 53*1- Pcsida, probabil, o corupere a numelui •Pesta», 7718. păstriţ: «bradu e mai bun, mai pestriţ ca bohaşu» (Săcel); v. tare. Peşte, Pesta, 66”; v. ţi i218. petrecanie, inmormîntare, 165*. pet'eică, legătură (laţ) de sfoară în care se duce la cîmp oala eu mîncare, ifis6’. Et. rut. p e 1611 k a. peţilă, monedă măruntă, ban, ii2. picluit, «fărină de 2ga bună, de piclu» (Săcel); v. pk'iclu. pihniţă, 153”; v. k'iyn'iţă. pindzie (cu accentul pe î), pensie (Ciuleşti). Pintga, numele unui viteaz, 1531. piparcă, ardei; piper roşiu, 17148. pit'it'ioc, 24”, dim. pitic. p'iţîien*e,/oi7c învelitoare ale porumbului, 172“. piţirig, «grăunte care să fa& pă holde» ( ?) 14638. pîniete, pîntece, 14621. pîngă, (pe) lingă, 23“, is8sl. pîrii: «capra ţine egada ’n sus d'ipie s’a pîr£i* (Crăceşti); «caprele să pir£esc, oile să mirlesct (Borşa). pk'estrîe, pestriţă, 2 662. pk'iadz, piaţă, io6,a. pk'ica, a cădea, a muri, i81T. pk'iclu, griu: fărină de pk'iclu, 17047. Cf. ung. pitlălt liszt. pk'icuriş, stropi, 47“. pk'iţţoraş, 6642, dim. picior, pk'isoc, «t'ină», 32"; nămol cu pietricele. Et. ung. p i s z o k. pk'işolcătură, 13121, v.: pk'işulcătură, «care pk'işcă pă pk'icigare», I3i42. pk'ită, pine, I4748. pk'itucă, iis44, dim. pk'ită. pk'iuă, piuă, (Vişeul-de-sus). plasă, gard, 35*, iii61. pleit, plivit, 1741. plisă, wpă afundă», aşa cum se vede de obicei sub poduri, 6682, 13621. plînge, a boci (Giuleşti). plod, pl. ploduri (de femei), organul genital (Vad, Apşa). ploiţă, 20”, dim. ploaie, plugărel, ioo7, dim. plugar, pluguţ, 892S, dim. plug. pl'eca, a împinge, a răsturna, iS7s‘. pgame d'e runc, zmeură (Icud). pocăinţă, om de nimica, 37’. pocăit,-ă, membru al sectei rfligioase care înlătură preoţimea, 17342. poclui, «a sta, a să oprit, 1362*. po&tgare, v.: pocitori, fiinţe supranaturale care pocesc, 13038; v. muroi-poCiumb, «ţăruş», 7684. poeţga, 14S14, dim. poiată, poft'ilat, «pănură la fet'e», pinzătură fină, I05,J. Et. ung. patyolat. pogaCe, turlă coaptă în spuză şi făcută din mămăligă în care se pune şi ain (Icud). pogan,-ă, păgîn, 7321’28. pogăn'i (a să), a deveni păgîn (Vişcul-de-jos). Pogoru, nume toponimic (Crăceşti), 17120. poiată, grajd, 6688, 147". poivă, pînza care acopere comarnicul de la stînă (Budeşti). polecră, poreclă, 16248 şi policră (t>. gîlcoi). pomărie, mulţime de pomi, i626#. pomn'inoc, darul pe care-l aduce orice nuntaş pentru mire sau mireasă (Ieud). pomn'iţă, fragi, 112”. pomşorel, 11988, dim. pom. pomuţ, 7928, dim. pom. ponosit,-ă, «vek'i, nemn'i£it», 11538. ponoslui, a pîrî şi a calomnia, i5221. ponozi, călcători la războiul de ţesut (Budeşti). pontălui, a plictisi, 6610'21. poporanu, 147ls. Formă neexplicată. poprga, proptea, S931. porlog, «cîrpală la talpa opk'iniii», ii48; v. părlog. porngală, pornire, pe drum, 25*; însemnează şi loc rezervat oilor pentru pă-şunatul de noapte. poromb,-ă, sur, 1248. poron£i, a trimite vorbă, io4; a dori (Săpinţa). poroncî, ios4#, v. poron^i. portuţ, 29*, dim. port. porumbaş, porumbel, i887. porumboij, fructele arbustului •prtmus spi-nosa» (Giuleşti). porumbrei, porumbar, 3344. porZol'it,-ă, pirjolit, 4438. potcă, puterea de a deochia, 13048; «duh n'ecurat»; v. pocitori. www.dacoromanica.ro 830 TACHE PAPAHACI pol oii, a stinge, 10431. pot'ică, farmacie, 2450. pot'iyn'ic.-ă, 117“; v. protihn'ic. povirngală, panta acoperişului de. casă (Dragomircşti). prâftoriţă, foalele de fierărie (Săcel, Nă-săud). prah, praf, 133*. Praiz, German, Prusac, 15722. prapori, steaguri bisericeşti sau mortuare, 745- praştie, lemn despicat la un capăt cu care se azvârlă pietre (Ieud). prăbălăy, care încearcă, şmecher, 34®*. Et. ung. p r 6 b & 1. prăguţ, 11612, dim. prag. prăn'icat,-ă, spălat şi bătut cu tnaiul, 66®7. prăn'icuţ, maiu, 66**, dini. pran'ic. prăvăl'i (a să), a pieri, a (se) nimici, 31“ predat: aşa-i predat, aşa e dat, aşa e obiceiul (Giuleşti), I4n. prepl'i6i, laviţă de dormit pusă înaintea cuptorului, 58*. presîna, 13230. Formă neexplicată. pret'it,paralisie (Ieud). Et. rut. p r e 111 i. preuş: paie preuş, oaie cu roşiu la pîntece (Crăceşti). prevcd'ea, «aţin'e lumn'inaînaint'e*,ii761. pribag, haiduc, 15913. pribegel, 10478, dim. pribag. price, jivină de pădure', v. cătuşă, prici (a să), a se certa (Săcel). prilaz, pîrleaz, i2 37, 1341. prilez, pricină, 16133. primare: văr-primare, I203, 39**. prinsoare, temniţă, 10686. pripgară, 7531, pl. de la: pripor, deal repede, 7531. pristui, «a sta», a se linişti a se aşeza, a înceta: nu vreay a pristui (Berbeşti); a pristoi. prindz, gustarea de dimineaţă, 83B. prîndzî, a rnînca gustarea de dimineaţă, 23**. prohab, prăpăd, 108**. V. sensurile din Tiktin, Dtcţ. rom.-german. prost,-gastă, simplu, de jos, 172**. prostalăy, prostănac, 18717. prost ime, oamenii din clasa de jos, plebe, 166*. prot'i (a să). Mi s’a explicat cu sensul de ea se pleca, a se închina». Probabil, are acelaşi înţeles ca şi propti, 48**. protihn'ic,-ă, protivnic, 14134. prunar, care cultivă pruni, 162**. pruncă, fată, 10580. pruncul'iţă, 5315, dim. pruncă, pruncuţ,-ă, 98-*, dim. prunc. prunişor, 53**, dim. prun. Prutaş, de la Prut, 11337. puit, part. de la vb. pune, I573*. puiuluc, 13*3, dim. puiu. puiuluţ, 361®, dim. puiu. pujuţ, 217*, v. puiuluc. pună, pînă, 9**, 9015. pupeger, derivat din pupădză: «Vişăganij-de-sus sînt pupegerj» (Moisei); p. textul DXXIII. purcărel, 115", dim. porcar, pustă, pustiu, prăpăd, 108*®. pustii, a pustii, 891. puşcaş, siînător, 11636. puşcuţă, 40“, iis61, dim. puşcă, puşleac, cuţit (Glod), putredi, a putrezi, ii11. putregi, 3331, v. putredi. puţin'ea, 3822, dim. fem. puţin. râdaş,-ă, «frumos», 28**. Et. sl. rada. râhot'c, vuet, val-vîrtej, i4t*7. Et. rut. râh 61 e. rapandvilă, femeie stricată (Săcel, Năsaud). râpor, bube roşii pe corp (Moisei). V. Dacoromâni a, III, 603. ras,-ă, «plin(ă)>, 8143. răbda, a aştepta, 9032. răcn'itură, răcnet (Ieud). Răiea, nume toponimic, 158-*. răigală, rece, 11826. rădzăinat,-ă, răzimat, 75*1. răgut(ă), pl. răguţ şi răgute, 9®, 7®7, 5212’14. răgi, a rage, 13963. rahn itgare ft rahn'itorj, 13037. Der. răcni. V. poCitori. răk'edz, belciuge, 12033. rămas,-ă, văduv, 1371. rămăsojg, 1362, 68®; v. rămas. rămurat,-ă, cu ramuri, 7922. răntudzî, a rotunzi, 135*®. răpăysa, a muri, S330. rărmurat,-ă, 117*3; v. rămurat. răruţ, adv.: vara cînd ployă raruţ (Crăceşti) . răsk'ira (a să), a (se) împrăştia, 1382®. răspk'jei, 1286*; v. rfetej. răstăzi, b®3. A aşeza la uscat cînepa verde. răstăuţă, mâncare făcută cu macaroane subţiri în supă de găină, 10928. răstej, a pieri, 127*8; să răst'eie, 143**, 12523. Vre-o formă verbală a răst'i n’am putut înregistra. raşinar, care vinde răşină, 16263. ratări, a se întoarce, a pleca, a 'dezerla, i2o63. Et. ung. r â t 6 r i t. Cf. şi Tiktin, Dicţ. rom.-germ. răven'i, a răcori, 7113. răzărvist, rezervist, S23®. www.dacoromanica.ro GRAIUL ŞI FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 231 războl'i (a să), a boli, a zăcea tu pat, 4371- răzbun,-a, frumos, senin, 54“; vreme răzbună, «vreme mîndră». recomînda (a se), a se prezenta, 1951’2. Întrebuinţat de intelectuali. rinzjar, «rînzar*, miel de rînză, 19153. Ristos, Hrislos, 73®. rîdzător,-gare, zîmbitor, radios, 95*0. rîncalăy, ernuxfrodit (Şieu); rîncacitt. rîncău, taurul care nu e complet jugănit (Ieud). rîndului, a sorti, a destina, 4531, 140”. rînduţ, 4140, dim. rînd, cu sensul de «aranjament, înţelegere, faptă»; gînd, 107’. rînk'edza, a necheza, 14415. rînk'edu, nechezat, 7615. rînsă, floare tomnatică de tufă (Crăceşti), rînt'eza, a reteza: rînt'ezesc părul (Giu-leşti). rîpk'i (a să), a (se) surpi, a (se) prăvăli, noau. rît, livadă, 1443. rîturel, 3861, dim. rît. rîtuţ, 11224, v. rîturel. rgata, de seninul (floare, cerc etc.) făcut pe pînza de rochie, 187. robuţ, 8838, 10813, dim. rob. rosto-peşte, 13062. Joc de cuvinte (?) roşîuţ,-ă, 2843, dim. roşiu. roşt'ee, gratii de fier la fereastră, zăbrele, 10731. (Ung. rostdly). rotiluşă, dans, horă, i8563, dim. roată. rot'elat,-ă, rotund, 7413, 76“. rouă, a roura, 13824. rozmalin, 3673, v. ruzmalin. rudă, prăjină; lemn lung ţi subţire pe care se aşează ţoalele, 14615; oişte, 2232. ruf, «un meter are un ruf şi giumătate», 1051®. Are 75 cm. lungime. Et. ung. r 6 f. ruguşăl, «trandasir», 1025*. ruguţ, 4513, dim. rug. ruguţâ, 7417, dim. rugă. Runc, nume toponimic, 35*0; arbust de zmeură (Ieud). Circulă şi forma runcan. rupe, a începe, a renunţa la tăcere, i315, 8934. ruşîţă, 95*, pentru ruziţă. ruze, Urandafin, 29*, (sedum rodiola). ruzmalin, mtalva arborea», 27®. ruzn'iCga, 62î, dim. ruze. ruzn'iCică, io23*, v. ruzn'i£ga. sabăy, croitor, 9711. Sabgiy, Sibiu, I io*5. sabor, adunare, convorbire, înţelegere, 8043. salaş, cosciug, 1717. sansior, 6914, dim.: sansiy, «floare», garoafa, 4’“, (dianthus). Et. ung. s z e g f ii. sarea, coţofană (Ieud). sarfină, fiinţa concepută (Slătioara). săbă£gag, 2014, şi: săbăşag, concediu, 2623, ioa-3. El. ung. szabadsâg. Săbgian.-ă, din Sibiu, no64. săcret,-ă, pustiii, deşert, 2o33. săceruică, 9943, dim. saceră. săgetători, care săgetează, 14133; V. ulm'i-tori. săgetoare, pl. săgetorj, şezătoare, 4551. săhălbari, cel care arde cărbuni de lemn (Crăceşti). săjastră, «dzînă», 13S3; v. măiastră, sălaş, 3S68; v. salaş; adăpost, l8813. Sălaşu, nume toponimic, I7I23. sălădui, a simţi, a pricepe, 1153. sălăşăl, 9612, dim. sălaş, sălcineri, par sau brad de ale cărui crengi tăiate se atîmă obiecte (Ieud). săli£ea, 1153, dim. sărăc; v. săl'gac. «Sălişt'e», sau sălişt'e, pustiire, 15933. săl'gac,-ă, sărac, sărman, 5231. sănătăţ, pl., sanitar (Vad); 1;. sînatec. sarăman,-ă, sărman (Vad). Sărbfe, Serbia, 14“’, 2628. sărcineri, 155*. V. sălcineri. sărdn'e, «sare cu tărîţă», 8i“>41, 14050. sătuc, I2277, dim. sat. sătula (a să), a (se) sătura, 79*°. scaon, scaun, 7944. scălduşă, baie, II320’28. scăpătat, apusul soarelui, ii31. scînt'eiuţă, 45**, dim. seînteie? o.: scînt'euţă, floare albă şi galbenă (gagei arvensis), 2840. scîrbă, supărare, io52, scîrgit.-ă, supărat, rnîhnit, io30, 79a‘. scornuţ, 140*5, dim. corn. scorţîţă, 3032, dim. scoarţă, coaje. scoruş, «arbore ca şî frasînu, ca şi aiiuu, ca şî paltinu» (Sat-Şugătag), cu fructe roşii, (sorbus domestica). scoverdzâ, clătite de masă (desert) (Giu-leşti). scrabe, cizme stricate; lopata cu care se dă jos omătul de pe acoperişul caselor, (Ieud). scradă, iarbă care creşte tn munţi şi pe care oile o pasc iarna, nu şi vara (Ijud); scriadă, plantă verde şi tîrătoare ce rămîne tot aşa şi iama (Crăceşti), scrizea, felie de pîne, 16321. scul, «spăgmă», 10522; tortul ce se aşează pe o vîrtelniţă mică spre a fi depănat (Ieud). scumpete, iubire, drag, 66*°, www.dacoromanica.ro 332 TACHE PAPAHAGI scurma, a scormoni (Icud). scut'it: un scut'it de colibuţă, adăpost (Crăceşti). sel'ţac.-ă, 42*°, 46’; v. săl'eac. seră, fiere, I482*. serbe, a fierbe, 1037*. serbint'e, fierbinte, 125*. serbinţgală, fierbinţeală, 142"*. serin, senin (formă generală). serinat, sb., senin: Cin'e cred'e ’nt’un bărbat Tuje-o d'in serinat (Crăceşti), sfîrlă, «opincă ruptă»; «(femeie) rga» (Săcel). sfîrticat,-ă, jerpelit, 193”. sfleder, sfredel, 148*°. sfredre, sfredel, 1702*. si, a fi, 881, 12682. Sida, nume de om, iS3su. sie-cui, fie-cui, 27*. «ier, pl. sjară, fier, 1145. sjere, fiere, 145*; v. seră. sin,-ă, fin (f i 1 i a n u s), 105*'. sinuţ,-ă, ios6>, dim. sin. sior, fior, 13022. sir, fir, 410, 2741. sire, fire, caracter, 6124. şiret ic,-ă, rău: femeile-s mai siretice (Hărniceşti), sirigară, surioară, 174. sirisăy, ferestrăn, 184*. Sirolina, nume de persoană, go*‘. siruţ, 116', dim. fir. siuc,-ă, 691, 11476, dim. siy, fiu, fiică. siuţ,-ă, 7612; v. siuc. Sîbeiu, 870; v. Sabgiy. silă, necaz; mizerie, I732*. silhă, pădure tăiată (Săcel). simbraş, «stinaşu», cel mai mare asociat al unei stini, 16411. simbrie, simbrie, leafă, 123“. Simn'ion, Simian, 11422. sînatec, pl. sînateţ, brancardier, i6a. sîngurga, 162*, dim. singură. Sîn-Gjordz, Sf.-George (23 april), 78”. Sîn-Medru, Sf.-Dumitru (26 octonibre) (Vad). sîntaţ: «la 1871 m’ay luat la sîntaţ», easentaţie», recrutare (Vişeul-de-jos). Sîrbga, Serbia, S46. Sîrsailă, numele diavolului," I93a2. slab,-ă, urît, trist, li42; pămint slab, părnînt rău de arătură (Borşa-Pietroasa). slăbănyaţă, «dzină ra, strigă» (Borşa-Repedea); v. săiastră. slăbgie: vreme de slăbqic, vremuri grele (Vad). slobod, liber, permis, i62a*. slugoi,-gaje, slugă ordinară, 57*. sluzbucă, 672S, dim. slujbă, snopk'iţ, i2oS(, dim. snop. sgaţă, tovarăşe, 16418. socrigară, ii457, v.: socruluţă, 11218, dim. soacră, sodomi, 192*7, v.: sodomn'i, a arde, a nimici: sodomn'itţ-ar Dumn'edzăy (Săcel). sol, (neologism), 9250. Solforin, Solferino (sat în Italia), 120"; v. Sorfărina. solgaj-bgirău, (prim)pretor, sub-prefect, 38**. Et. ung. szolgabird. solţ, solz, ii822. somna, a dormi, a trage un somn, 1317, 14172. somţă, solniţă, 14288. sopon, săpun, 62’*. sopon'i (a să), a (se) spăla cu săpun, 62*7. sorbancă, găleată cu un singur mîner (Borşa); v. surbancă. Sorfărina, Solferino, i57Ia; v. Solforin. sorucă, I7SI, 10627; v.: sorulică, 89ao, dim. soră. soţiă, soţ, tovarăş, io9,a. Cf. şi 20il*. soţie, 51“, v. soţiă. soţije, camarad, i692a. soţuc, 9S52, dim. soţ. sovărşit, sfîrşit, 8oaa. sovirv, plantă din fierberea căreia se extrage coloare roşie întrebuinţată la coloritul ţăsăturilor (Borşa). Circulă şi ca soio-vîrv. spaimă, teamă: n’ai spaimă (Săpînţa). spart,-ă, omorît, străpuns: spart de bagn'ete (Vad). spată, omoplat (Giuleşti). spăgmă, tort de cînepă sau in îndoit depănat (Ieud). spăimo8,-gasă, sperios: cal spăimos (Şieu), 1962». spălătură, i27*a. Der. din spăla. V. ţipă-tură. spălburătură, I308*. Der. din spulbera. V. spălătură. spărga (a să), a (se) speria, 17162. spărgat.-ă, speriat, 5074. spăriat, «garece dcjavol», 1444*. V. săgetător. spîn.-ă, fără mustaţă, 47". spomînta (a să), a (se) înspăimînta, 1017. spovadă, spovedanie, 9871. sprizon'i, mi s’a explicat prin «a cura verin în pahari»; «a avga griză să strîngi, să cură în pahari», io618. sprinten’el'c, 6674, dim. pl. de la sprinceană sprundgană, sprinceană, 4411. stâncă, stan de piatră, stîncă (Dragomi-reşti, Giuleşti). www.dacoromanica.ro GRAIUL Şl FOLKLORUL MARAMUREŞULUI 233 stânişte, «meriză» (Ieud). V. forma. stâng, partea cămăşei care acopere bustul (Ieud); partea inferioară a cămăşei (Crăceşti), staol, staul, 78’®. stare, stat, oprire, 43®. starost'e, «mai marele», 651. stat, situaţie, avere, ii17. staul, ţarc (Apşa). Staurile-Florilor, Dumineca-Floriilor (Bu-dcşti). stănişti, a sta m stanişte (Ieud). stărui, «să nu prindă stare, să nu stga», 136“. stătut,-ă, vechiu; apă stătută, apă de mai multe zile, apă care nu e bună de băut (Bîrsana). stătut, locuinţă: «o şădzut in stătutu lori (Săpînţa). stînă, colibă (Borşa). stinzen, floare galbenă ţi albastră, (iris pumila), 9511. slirk'i (a să), a seca, ioztl, 116*. stîăărcl, 121*1, dim. stejar, stolnic, «pk'ită d'e grîy £e să du£e la bescrecă», 1631*; ptne mare ţi frumoasă pe care sătenii o mănîncă in ziua de anul nou. straiţă, traistă, săculeţ, i6s28. strajă, jandarm, 151®1. străcurătoare, ţăsătură de lină care serveţte la stîni pentru strecurarea laptelui, a zărului etc. 8trăinat,-ă, înstreinat, si57, strămuta (a să), a (se) schimba, a deveni palid, 53®‘. strelu£ea, strălucitoare, 79*®. streşina, a strănuta (Ieud). strica, a omorî, a tăia in bucăţi, 11 i*i. strîcătgare, 1351® şi trîcătorj, fiinţe rele care strică, 13511; v. spăriat. strigă, «dzină, slăbăngaţă», 85; v. slăbă-ngaţă. strinsgare, mi s’a explicat cu sensul de •contracţium convulsive*, 14278; colici; v. ’nd'esgare. strinsură, adunare, grup de oameni, 1157*. stroh, tot ce se scutură din finul uscat (Ieud). strohoi (a să), a (se) ingîmfa, «cindsăsco-toară cin'eva, să ţîn'e măreţ», 6818. strolibătură, horă, strigături (Hărniceşti), strungă, locul unde se mulg oile (Borşa); locul pe unde se introduc oile in staol spre a fi mulse (Budeşti). strunguţă, 74**, 80“, dim. strungă, struţ, buchet de flori sau o podoabă de flori artificiale ce se pune la pălăria flăcăului, 2420. struţa (a să) a (se) împodobi cu struţ, gg®7. struţuc, 36*. 591S, dim. struţ, stuhui, I39M>®7. Formă neexplicată. stupk'in, stup de albine (Glod), stupk'iniţă, 13“, dim. stupk'ină. stupo8,-gasă, stufos (Crăceşti), st'ic, spic, 23®*, go*®. st'icuţ, 41*®, 105“, dim. st'ic. st'in, spin (Vad). st'inişel, spin mic ce creşte pc ctmp, cu floare albă (Vad); dim. st'in. sucală, cicric (Giuleşti). suâitor, băţ cu ajutorul căruia se subţiază foile de plăcintă, 14368. sudui, a înjura, 16®*. sufla, a anunţa sufltnd din trompetă, 120®®. suflat,-ă, poleit, 115*1. sugător,-gare, copil de ţiţă, 199". sugnă, rochie, 26®°. Et. ung. s z o k n y a. sugn'iţă, 69®, dim. sugnă. suhastru, solitar: om suhastru (Sal-Şugătag). suitgare, ciodrlie (Giuleşti). sulă, unealtă de cizmar care ajută la cusut (Budeşti). sul'iţa, a trimite, a lovi cu suliţa, 137®7. sumnă, «haină d'e mătasă cumpărată», 187; v. sugnă. sumsid,-ă, vecin, 155®®. Et. ung. s z o ni-s z 6 d. Suraie, nume de vacă, 13947. surbancă, găleată mică (Budeşti). surii,-e, sur, 157®, 53*®. surolgană (Vad), v.: surorşa, 121®®, dim. soră. surupa (a să), a (se) surpa, 1511, 111,J. surupk'i (a să), a(se) nărui, 16**’*7. susk'in, pl. susk'in'i, suspin, 17*®. sust'in, 23®, v. susk'in. suşîg, «cin n’aj criţari c suşig» (Ieud), 95*1. Et. ung- szuszf k. suveicuţă, 58®®, dim. suveică. şagăy, care lucrează sau taie la şart, 62® Et. ung. s 6 v â g 6. şaică, plută făcută din rude, 1547®; luntre. Et. ung. s a j k a. şădga: să şăd'e, se cade, 277i. şălată, salată, 17®®, 68**. şărpăoaş, «şerpari», chimir de curea, 8877. şătrucă, 91**, dim. şatră, şclgampă, bucată de pine (Sat-Şugătag). şcloforniţă, femeie negligentă (Ieud). şcoardă, funie (Vad), şcomiilă, mirosul provenit dintr’nn incendiu (Borşa). şcorţ, coaje de molid (Borşa). Şendorean, nume de om (Alexandru), 93*'. Şendorgasa, soţia lui Şendorgan, 93*°. www.dacoromanica.ro 234 TACHE PAPAHAGI Şendorică, I23 68, o. Şendorgan. şer, fier, 153*. şercuţă, «coş făcut d'e zmicelc», 98”. Şesurile, nume toponimic, 171-0. şfagăy (Ieud); v. şagău. şfară, sfoară, 13868. şir, viers, sse3, şirlui, a spăla, a face cură[cnie (Budcşti). şîrgag, şir, front militar, 291. şîrgăn'i, a telegrafia, ig18; v.: şîrţen, telegramă, 14’^ Et. ung. siir-gony. şk'jopa, vb. activ, a face să şchiopăteze, 8986. şdhan, niciodată, s43. şohăn'it, 931, v. şohan. şohăn'ită, niciodată, 713a. şopîrcă, şopîrlă (Săpînţa). şpargă, funie, frînghie, 8918, I076J. Et. ung. s p ă r g a. şperlă, pulbere, «cenuşa» (Ieud), 133*. şpitar, spital (Sighet). şpihe, plete, păr lutig (Săcel). şpuri, copil din flori (Săcel, Năsăud). ştereggaie, ştergoaie (Giuleşti). ştergură, cîrpă, prosop, 143“. şterţ, băţ, crăpat la un capăt, cu care se mestecă laptele ca să nu se afume (Ieud). Et. germ. S t e r z. ştiut,-ă, învăţat, cidt (Hărniceşti), ştopk'it, scuipat, 14167, 1443. ştrimfli şi ştrinfli, ciorapi, 16628. Et. germ. S t r u m p f (prin jargonul evreesc). ştringi (Ieud), v. ştrimfli. şt'imp, parul pe care se sprijină vîrtezul (Budeşti). Şt'jol, nume toponimic, 157“; gaura prin• care te bagi în mine. Et. germ. S t o 11 e. şuer, fluerat, şuer, 46*°. şugeşcă, «oarece de lemn cu care vîntură grăunţăle cînd îmblătesc», 151“. şuharcă, crema laptelui fiert din care se face unt (Budeşti). şurgului, a spăla, «a k'icăzui», 3i48. şurţ, şorţ, i6s18. şut,-ă, care n’are coame, izi48: capră şută (Vişeul-de-jos). şuvar, «jarbă fa, iarbă ca şî ovăzu» (Ieud), 462S. taburj, pl., oaste, armată, 62*. Et. ung. tâbor. taler, «ban d'g-argint», monedă, iz72, ioo72. Et. ung. t a 11 6 r. tare: «bohăş o brad, tăt una vorbă e a£eja: tare-i brad, tarc-j bohaş, tăt una e, fără numa că bradu e mai bun, mai pâstriţ» 1 Cf. lămuririle tăbulaţie, tabelă, recensămînt, 1704S. tăleraş, 8910, dini. taler, taleriţă, . 2erman,-ă, German, 157”. iib, în expresiunea tare 2ib, mult, rău, ISS17. Et. rut. z i b o. 2id,-aycă, Evreu, i3o7'*. 2id,-ă, «ca un 2id«, i64u. zig, amdreală de stomac (Ieud). zintalăy, băţul ca care se bate laptele în putină, brighidău (Borşa, Budeşti). ăip, 89”; v. ăib. 2îd,-aycă, i387,’*°; v. 2id. zmet'elină, porumb (Rogna-de-jos); rădăcina de porumb care rămîne în cîmp după ce a fost cules ţi tăiat. ăolăurj, pînză fină, giulgiu, "f. ăubui, a jupui, 8s5*. iupînu-drac, nume dat diavolului, 15389. zurat, v. giurat. ăur&ţ&l, 78*; v. ăurat. ăurincă, junincă (formă generală). www.dacoromanica.ro 238 TACHE PAP AH AGI ADAUS In ultima mea călătorie fn (cf. pag. 176 şi 180): — «Măi Ioane, nu tot bga, Că sărac îi rămînea». — «Bşa-oj astăzi, bea-oi mîni, Bga-oi patru săptămîni; Bşa-oi astăzi, bea-i ăi°i> Bţa-oi preţ de patru boi, putut culege cuvintele ariei S BEM C’aşa-i treaba pă Ia noi. N’aibă n'ime griza mga, C’oi trăi cum oi putea: Cu doi boi m’oi însura Şî cu doi m’or îngropa». Auzită de la Marioara Dunca, 23 ani, în Ieud, 24 ianuar 1924. Maramureş am ÎNDREPTĂRI A se citi: In loc de: frăt'itc frăt'iuc 618 feciori feâipri 94 t'e t’e io40 «mîndră,-i mîndră-i i262 Năpust'ia’-mi Năpust'ia-mi i633 moart'e moart'e 2i21 mamii mam ii 2174 bătrîn'eşt'i bătrîn'eşti 503 Păsăruică Păsăruică 5038 uitat ui at 5ifi2 nişte nişte 668 hod'in'ga-re hod'in'ea’re 76“ pomin'ea’-re pomin'ea-re 7609 mînca mînea 7967 io io 8720 Că-i Că-i 88®1 Tăţ Tăt 8913 Tragănă-m un Tragănă-mu’n 8987 taicu tăicu 8917 Cată-mi Cătă-mi 9b23 hain'e hain'e 9711 Otrăzesc Otrăzesc ioi76 D'i’nt’un D'int’un I0251 www.dacoromanica.ro GRAIUL !=1 FOLKLORUI, MARAMUREŞULUI 239 A se citi: In loc de: D’în ce-ai cu-aţasta Sâ Cin'e-a sprizon'ia’ voin'ici Poruncea’ între voin'ic uita care d'eok'iat D'e-i lua-t'e-oi arunca-t'e-oi şt'iţ cigareci săi (Sineri nu-i mn'ireasa rină" Pk'etrile dăruia’-nă DXXIII ban'i D'ealu i d'i’n Se poate citi: n’ii în loc de n-ij 1 In unele variante am auzit Măria şi N Dîn I0280 ce-ai 10372 cu-aiasta iot74 Sâ 10556 Cin'e-a ios71 sprizon'ia’ io618 voin'iSi H247 Poruncea 11327 Intre 11435 vpin'ic 11751 uita 12351 care 126'® d'eokiat 837 D'e-i 130*® luat'e-oi 13679 aruncat'e-oi 13680 st'iţ 14095 Cioareci 15310 să'rcSineri 155® nu-i i6239 mniieasa 16540 'ină 16619 Pk'etrile 16916 dăruia-nă 17169 XD1X i72cl ban'i 17326 Dealu î 2027 d'in S827, 7447, 78®®» 8701, 9619, 10282,84, 1033*,37, 107 ■ Trag în rău în loc de: Trăgă ’n rău 17». ărie în loc de: mărirga 731 şi mărire 7322. Pentru completarea ideei de la pagina XIII (Introducere), rândul al 38-lea, a se adaugi în continuare următoarele rânduri sărite: Dar acestea erau cazuri răzleţe şi fâra însemnătate deosebită, aşa că reconfortantul sufletesc naţional ce va fi putut străbate pe aceasta cale din Moldova în Mar mureş era ca nişte stropi de apă înti ’un rîuleţ. www.dacoromanica.ro 240 TACHE PAPAHAGI INDICE DE SATE Pentru a se putea urmări cu ce fi cât au contribuit satele Maramureşului la această culegere de texte, le tnfir (n ordine alfabetică dând tu dreptul fiecăruia pagina la care se găseşte înregistrat. Berbeşti 20, 100, 155, 172 Biserica-albă 4, 92, 152, 153 Bîrsana 123, 144 Borşa 24, 59, 65, 77, 85, 110, 129, 145, 158, 166 Botiza 35, 59, 121 Breb 4, 57, 93, 162, 170 Budeşti 3, 57, 73, 89, 125, 152, 153, 161, 170 Călineşti 89, 125 Crăceşti 7, 69, 74, 94, 125, 155, 162, 171 Cuhea 173 Ghesăşti 9, 58, 74, 94 Giuleşti 13, 58, 76, 97, 128, 149, 166, 171 Glod 36, 40, 60, 61, 148 Hărniceşti 11, 58, 75, 171 leud 59, 158 Petrova 59 Poienile-Borşei, cf. Borşa Repedea, cf. Borşa Rona-de-jos 41, 62, 70 Rozavlia 39, 80, 84, 114, 173 Săcel 27, 59, 65, 70, 78, 112, 132, 146, 167 Săliştea 33, 83, 138, 157 Săpînţi 42, 62, 70, 85, 124, 144, 148, 159 Sat-Şugâtug 12, 84, 144, 170 Sîrghi 8, 126, 170 Strîmturj 40, 62, 81, 85, 141 Şieu 36, 60, 79, 117, 159 Vad 15, 16, 58, 69, 99, 128, 145, 148, 155, 172 Văleni 38, 61, 120 Vişsul-de-jos 22, 112, 132, 173 www.dacoromanica.ro A Y ^ 1716 Sloa^-/ ^ 1820*K., .Jfâni X MARAMUREŞ Scara: 1/400.000 .^6 v„ aia''--, . UJ.'^ -UrURepedea -*2059 2077 ‘ ” ,219Î'-v^ -''"Gargaîeu “ \/si 2160 bistriţ a-nâsăud www.dacoromanica.ro BUCOVINA T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. I www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. II i. Femeie din Şieu în port de iarnă (1922) 2. Tip şi port din Borşa, cu copilul în leagănul atârnat de umăr (1921) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklornl Maramureşului PI. III i. Evreu din Ocna-Şugătag mergând la sinagogă (1920) 2. Evreu dip Sighet reflectând în zi 3. Evreu din Sighet vânzând mârun- de târg (1924) ţişuri în zi de târg (1924) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul fi folklorul Maramureşului PI. IV www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folktorul Maramureşului PI. V i. Ioana Codrea (Fundeasa) din Vad (1921) 2. Grup din Crăceşti, fetele purtând mvnună de mireasă pe cap (1920) 3. Tip şi port din Borşa-Repedea (1921) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. VI i. Grup de lăieţi şi fete din Borşa (1924) 2. Fată din Sarasău în zi de iarnă 3. Budeştean îmbrăcat în cămaşa (jp22) ae sârrră (za) a lui Pintea (1920) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul fi fo/klorul Maramureşului PI. VII www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. VIII www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. IX i. Sfinţirea pascâi de către protopopul Salca Pătru în dimineaţa primei zii' de Paşti în Giuleşti (1924) 2. 2idz din Borşa, cu ştrama în jurul pălăriilor, mergând în zi de Paşti la sinagogă (1924, 20 aprilie) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. X i. K'ţară (război de ţesut) din Giuleşti (1921) 2. Covor din casa d-nei Mihălvi Covor din Budeşti (1920) din Sighet (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XI i. Covor vechiu păstrat în altarul Bisericei-din-Deal din Ieud (1922) 2. Tipuri din Borşa-Poieni (1921) 3. Covor vechiu păstrat în altarul Bisericei-din-Deal din Ieud (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XII 2 «Vârtelniţă» schiţată în Ieud (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XIII i. Poienile Borşei (1921) 2. Satul Sieu sub Zăpada (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XIV www.dacoromanica.ro T Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XV www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folk/orul Maramureşului PI. XVI i. Zi de târg (vinerea) în Sighet (1921) 2. Rasă de boi din Maramureş (1921) www.dacoromanica.ro Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XVII z. Zugrăveală din interiorul Bisericei-din-Deal din Ieud (1923) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XVIII i. Zugrăveală din interiorul Bisericei-dtn-Deal din Ieud (1923) 2. Biserica (din şes) din Ieud în zi de iarnă (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XIX lui Pintea (1923) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XX i. Moartea, din piesa teatrală Vijlaimul, z. Iosif şi Maria plecând în Egipt (1922) cf. pag. 182 (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului PI. XXI i. Irozii (1922) 2. Cei trei judecători (1922) www.dacoromanica.ro T. Papahagi, Graiul şi folkhmi! Maramureşului PI. XXII i. îngerii şi păstorii (1922) 2. Cei patru draci din aceeaşi piesă (1922) www.dacoromanica.ro CUPRINSUL PREFAŢĂ............................................... v INTRODUCERE: Consideraţiuni generale:........................... vii Satele..........................................viii Starea economică şi socială a Maramureşului....... x Situaţia politică şi etnografică a satelor........xm Biserica........................................ xvi Ocupaţiunea ţăranului şi avuţia Maiannureşului...xix Portul şi tipul.........’......................xxm Viaţa şi caracterul..............................xxv Folklorul :.........................................xxx Balada.........................................xxxiv Descântecele...................................xxxix Credinţe, tradiţii şi datini.....................xuv Pâstoritul......................................xlvi Creaţiunea populară............................... l Graiul:...........................................liii Fonetica......................................... lv Morfologia.......................................lxv Sintaxa.........................................lxxi Lexicul.......................................lxxiii Câteva aspecte caracteristice..................lxxiv Consideraţiuni asupra textelor..................lxxv Etnografia istorică a Maramureşului...............lxxvi TEXTE: Doine ............................................ Strigături.......................................... 57 Oraţiidenuntă....................................... 6j Bocete.............................................. 69 Colinde............................................. 73 Rugăciuni........................................... 83 Balade.............................................. 87 Descântece......................................... »*s Cimilituri.................•...................... »« Jocuridecopii..................................... 149. www.dacoromanica.ro Basme......................................... isi Tradiţiişilegende............................. 153 Datini, credinţe şi superstiţii............... .6. Povestiri cu privire la vieaţa de astăzi . . . 169 MUZICĂ POPULARĂ................................. .7s APENDICE (teatru popular)....................... 181 TOPONIMIE....................................... aoa ONOMASTICĂ................................ GLOSAR.......................................... *13 ADAUS........................................... *38 ÎNDREPTĂRI...................................... *38 INDICE DE SATE.................................. «39 HARTĂ: MARAMUREŞUL, scara 1/400.000 XXII PLANŞE (49 vederi). www.dacoromanica.ro