JACHE PAPAHAGI CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI ' EJrtras dia GRAI ŞI SUFLET, revista , institutului de filologie şifojkior*. BucunisŢi TACHE PAPAHAGI CERCETĂRI ÎN MUNŢII APUSENI Extras din GRAI ŞI SUFLET, revista • Institutului de filologie şi folklor". BUCUREŞTI 1925 www.digibuc.ro fostului meu profesor, D'lui /.-/?. Candrea, recunoştinţă www.digibuc.ro CERCETĂRI ÎN MUNŢII APUSENI In spre vestul liniei ferate Alba-Iulia—Teiuş, după o mică întindere de pămînt şes şi mănos, terenul devine din ce în ce mai accidentat. Incepînd dela Ighiu, se ridică şiruri de dealuri şi munţi, pe alocurea stîncoşi şi prăpăstioşi, for-mînd văi în lungul cărora stau adăpostite sate romîneşti: sînt aşa numiţii Munţi Apuseni care se prelungesc spre v.-nv., pentru ca, trecînd peste Dealul-mare (975 m.) lîngă care se înalţă Dealul-fetei (1145 m.), să formeze Ţara Abrudului care face parte tot din Munţii Apuseni. Prin „Munţi Apuseni“ însă nu înţelegem chiar ţara propriu zisă a Moţilor, căci atît sub raportul denumirei geografice cît şi din punct de vedere al altor consideraţiuni etno-lingvistice, ţara Moţilor e redusă ca teritoriu şi ca entitate la un număr restrîns de comune retrase şi împrăştiate prin văile, coastele şi pe umerii acestor munţi. Geografia umană a Munţilor Apuseni ne determină să împărţim populaţia lor în două categorii bine distincte: în Moţi şi Mocani. Primii se pot subdivide în două clase: Moţi propriu zişi, care se ocupă mai mult cu industria lemnului, şi Minerii sau Băieşii din imediatele împrejurimi ale Abrudului. Mocanii în genere se găsesc în regiunea sud-vestică a Abrudului, pe cînd Moţii locuesc răsfiraţi în accidentatul teren al Arieşului, la vest de Cîmpeni. Pentru aceste consideraţiuni voi da mai întîi o sumară descriere asupra Mocanilor, pentru ca apoi să mă oprese asupra Moţilor. www.digibuc.ro o TACBE PAP AU AGI MOCANII Igliiul, centrul plasei cu acelaşi nume, e punctul iniţial al acestei regiuni mocăneşti care formează două mici rami-ficaţiuni, avînd fiecare caracteristicele lor: prima e însăşi valea Ampoiului, şi anume începînd din satele Miceşti-Rard pînă la izvoarele acestui rîuleţ, unde găsim risipite satele Valea-Dosului şi Trîinpoiele; a doua ramificaţiune se prelungeşte mai la nord, şi pe valea ei se văd împrăştiate pe distanţe mari comunele Mogoş şi Intregalda. Din punct de vedere al geografiei fisice, aceste două ramificaţiuni se deosebesc una de alta prin faptul că a doua, cu toate că şi ea e deluroasă, presintă totuşi o înfăţişare lină şi larg deschisă; valea Ampoiului insă e şerpuitoare şi-i închisă între două lanţuri de dealuri, ceea ce contribue ca orizontul ei să fie redus. Pe lingă aceasta, pămintul văiei Ampoiului nu e productiv, fiind mai mult pietros şi întru cîtva păduros, pe cînd în regiunea Mogoşului mai toate dealurile sînt arabile. Aceste două consideraţiuni par a explica in de ajuns diferenţierea ca tipuri de sate pe care o constatăm la aceste două ramificaţiuni mocăneşti, deşi, în general, amindouă ne înfăţişează acelaşi element etnic ca tip fisic. Toate satele de pe valea Ampoiului: Şard, Tăuţi, Găureni, Poieni, Prisaca Galaţi, Feneş, Pătrunjel presintă un singur tip, cu casele concentrate pe o mică porţiune de pămînt. Excepţie dela acest tip face Metieşul din faţa Găurenilor, dar mai ales Valea-Dosului şi Trîmpoiele, a căror răsfirare se explică nu numai prin faptul că sînt sate păstoreşti, ci şi prin acela că dispun de un teritoriu mai întins, mai accidentat şi bogat în păşuni. In adevăr, configuraţia geografică a părţei superioare a Ampoiului, şi anume a regiunei unde sînt aşezate aceste două sate, e cu totul neprielnică formaţiunei de sate concentrate ca tip, întru cît această vale, începînd dela Zlatna în sus, devine din ce în ce mai strimtă, închisă fiind de amîndouă părţile de şiruri de dealuri-munţi. Valea-Dosului, bunăoară, care e mai întortochiată decît Ampoiul, nu ofere nicăeri www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI vre-un loc mai deschis, măcar o poiană care ar li putut permite concentrarea unui număr oarecare «le case; aşa că satul cu acelaşi nume e risipit in lungul şoselei pe o distanţă de 16 km. Rar se văd eîte trei, patru case laolaltă, cele mai multe fiind isolate unele de altele pe o rază de 500-1000 m. Ceva mai mult: cea mai mare parte a caselor sînt căţărate pe umerii rotunzi ai dealurilor, aşezata fiecare în mijlocul „inoşiei“ «le care poate îngriji mai bine fiind lingă ea. Pe de altă parte, dat fiind felul lor de vieaţă, de a fî legaţi, iarna-vara, «le bucata de pămînt pe care o stăpînesc, era firesc ca cele mai multe familii să-şi stabilească locuinţa fiecare pe cite un deal sau vălcea, pentru ca astfel şi înşrijitul vitei sau al celor cîteva oi de care dispun să devie pentru fiecare casă mai uşor, mai eftin şi mai bun. Regiunea izvoarelor Ampoiului e mai mult muntoasă decît deluroasă şi este acoperită cu dese şi întinse păduri de fag. Totuşi dealurile ofer un păşunat abundent, ceea ce con-tribue ca şi păstoritul să fie mai pronunţat decit pe valea Ampoiului. In Yalea-Dosului şi mai ales în ^hotarul“ Trîm-poielelor pasc turme mari «le oi şi tot aci găsim şi adevărate muntâriţe. Şi în satele de pe valea Ampoiului se poate constata păstoritul, «Iar in stare cu totul rudimentară: familiile comunei îşi string toate oile de care dispune fiecare şi formează una ori două turme de oi sau şi de capre — întru cît pădurile acestor sate sînt de stejar şi gorun — care, sub îngrijirea unui cioban, pasc de obicei în împrejurimile satelor anume destinate. In timpul iernei fiecare proprietar îşi hrăneşte oile cu finul sau otava cosită în timpul verei, iar in satele «lin sud-estul Zlatnei le mai hrănesc şi cu frunză uscată de sălcii. Pentru aceasta, locuitorii din valea Ampoiului sădesc anume sălcii, ale căror ramuri le taie pe la sfîrşitul verei pentru ca frunza lor uscată să înlocuească lipsa de fîn. Că păstoritul va fi fost în trecut mai desvoltat şi în această regiune, aceasta pare să reiasă din răspunsul pe care mi l-a dat un bătrin din Găureni, spunîndu-mi că altădată erau turme mari de oi şi că acum „s’o micit“ ca număr. www.digibuc.ro 8 TACEE PAPAEAGI Sub aspectul acesta, Mogoşul, ca şi Intregalda, se pre-sintă mai bine: în afară de săinănăturile deluroase pe care le are, păstoritul se practică relativ pe o scară întinsă. N’am putut cerceta însă mai de aproape nici această comună pentru următoarele motive: Mogoşul este răspîndit în lungul văiei sale pe o distanţă de aproape 25-30 km., formînd la depărtări de 3-4 km. grupuri de case numeroase, cum sînt de exemplu BîrIeştii, Mămăliganii, Micleştii, Negreştii, etc.— centre care, dacă le-am raporta la configuraţia satelor romî-neşti din alte regiuni, ar putea forma fiecare aparte cîte un sătuleţ; pe lîngă această formaţiune, se mai zăresc pe umerii, ca şi pe vîrfurile mai tuturor dealurilor, mici grupuri de case sau chiar case răzleţe, încunjurate de ogoare sau pologuri care formează „moşia“ respectivă. In atari condiţiuni, evident că asemenea regiuni mocăneşti necesită, pentru o aprofundată şi cît mai completă studiere etno-lingvistică şi fol-klorică, chiar din partea unui cercetător experimentat, timp îndelungat şi multă abnegaţie de sine: numai Mogoşul, bunăoară, cere pentru o astfel de monografie cel puţin o vară întreagă, fără a ne mai gîndi la cele ce ne poate oferi vieaţa de iarnă. Aceasta fiind realitatea, încă de acum ne putem face o idee cît devin mai anevoioase atari cercetări în ţara popriu zisă şi cu totul originală a Moţilor. înainte de a trece la aceştia, voi releva cîteva caracteristice ale aspectului etnografic pe care ni-1 presintă vieaţa Mocanilor. Un prim amănunt care frapează înainte de toate pe un cercetător este portul unei opinci, originală dintr’un punct de vedere, care constitue elementul cel mai pitoresc al întregei înfăţişări: e aşa numitul gurgui — vîrful opincei — înalt de cel puţin un lat de mînă şi cu faţa întoarsă puţin spre la-turea interioară a piciorului (cf. planşa vii, î). Acest fel de opinci le poartă deopotrivă bărbaţi şi femei, dar cu o tendinţă mai pronunţată la femei ca gurguiul opincilor lor să fie ceva mai mare şi mai înalt decît la bărbaţi. Gurguiul acesta caracterisează în deosebi pe Prisăcani şi pe cei din www.digibuc.ro Pl. i 1. Vedere din valea mijlocie a Gîrdei: o partea Seărişoarei-de-sus împrăştiată pe versanturile apusene din apropierea Gheţarului. 2. Partea superioară a satului Neagra risipită pe versantul sud-estic al Măgurei. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 9 Găureni care îl poartă cu o deosebită mîndrie, spre deosebire de celelalte sate unde, din causa influenţelor orăşeneşti venite din spre Alba-Iulia, ca şi din spre Zlatna, e pe calea dispariţiei sau, dacă se menţine, e departe de a atinge dimensiunile pline de originalitate ale gurguiului prisăcan ori al celui din Găureni. Gurguiul îl mai constatăm şi la cealaltă ramificaţiune mocănească, şi anume în Mogoş; dar formaţiunea gurguiului mogoşan constitue cel mai bun criteriu de a putea distinge pe un Mocan dacă e din Mogoş sau de pe valea Ampoiului, deşi în tipul fisic al acestor două ramificaţii, care e unul şi acelaşi, domină în general coloarea blondă şi ochii albaştri. Gurguiul opincei mogoşene e bine vîrfuit şi stă aproape drept în sus (cf. pi. vili, 2). O altă notă caracteristică a regiunei e distincţiunea ce se constată între femei şi fete, mai ales în zile de sărbători sau dumineci: fetele umblă cu părul împletit la spate şi cu capul gol, pe cînd femeile măritate, de orice vîrstă, împletesc părul de pe partea superioară a capului într’o cosiţă lăsată pe frunte deasupra ochiului drept şi petrecută după urechea dreaptă ca să formeze la spate un tot întreg cu restul pârului ; pe lingă aceasta, toate umblă acoperite, fără ca năframa de pe cap să le ascundă împletitura de pe frunte. Portul în genere nu presintă nimic deosebit. Bărbaţii umblă îmbrăcaţi în cămaŞe albă de in sau cînepă, cu cioareci de lînă strîmţi, purtînd pe cap cunoscuta pălărie neagră şi cu borduri mici pe care o poartă şi aşa numiţii Ungureni. Femeile poartă cămaşe albă lungă, cîte o păreche de zaghii, iar în loc de ciorapi au cioareci de lînă. Industria casnică e cu totul neînsemnată; ea se reduce la strictul necesar al casei. Din causa lipsei de ape mai mari, cu ajutorul cărora să poată forma căderi trebuincioase pentru vîltori, bunăoară, ţesăturile lor sînt rudimentare. In trăsături generale toate satele de pe valea Ampoiului au, din punct de vedere economico-social, un aspect sărăcăcios: case sau, mai bine zis, adăposturi mici şi cele mai multe acoperite cu stuf — iată satele lor. www.digibuc.ro JO TAC WC PAP AH AGI (Jeea ce m’a frapat şi mai mult e sărăcia folklorică pe care am constatat-o mai la fiece pas, chiar în Prisaca şi Gău-reni, care mi-au părut a fi mai interesante şi unde am luat contact şi cu persoane bătrîne cu părul alb ca fuiorul. Re-levez un singur cas. Ducîndu-ină pe un deal de lingă Prisaca, văd o nevastă care îşi lăsase jos copilaşul de vre-o cîteva luni în arşiţa soarelui, torcînd la o mică distanţă alături de o bătrînă. Notez că în apropiere erau destui arbuşti umbroşi. Intrebînd-o de ce nu-1 culcă la umbră, mi-a răspuns că vin şerpii şi-l sug. — Cum îl sug! Poate îl muşcă, sau îl omoară. — Şerk'i nu muşcă copii mici; lor le place laptele şi vin la copii de ţîţă şi—i sug. încercarea mea de a continua convorbirea în domeniul unor asemenea credinţe n’a avut nici un resultat. IMI'REJUHIMII.E ABHUDUI.UI Pornind din Zlatna, treci prin Valea-Dosului şi urci şoseaua şerpuitoare şi încîntătoare în umbra răcoroasă a unei dese păduri de fagi înalţi şi luminoşi pînă pe Dealul-mare, de unde, în lungul unei văi cu privelişti frumoase, cobori prin Bucium-cerb spre Abrud, centrul Băieşilor. In împrejurimile acestui orăşel, care te frapează prin expresivitatea unui naţionalism pronunţat, sînt aşezate următoarele sate: Oorna, Bucium-cerb, Bucium-sat, Buciuin-izbita, Buciuin-şasa, Bucium-poieni, Buciuin-muntari (toate spre sud-est); Abrud-sat, C'ărpiniş, Sohodol, Peleş şi Roşia (toate spre nord-est). Pe cît de interesantă e această regiune din punct de vedere al industriei aurifere, ca şi sub aspectul istoric în legătură cu luptele ce s’au dat in 1848 mai ales în Bucium-cerb intre Moţi şi Unguri, pe atîta-i lipgjtă-de importanţă sub raportul lingvistic şi folkloric. Din causa ocupaţiunei, la care se pot adăuga efectele frămîntărilor politieo-naţio-nale ale cunoscutelor evenimente istorice, toate aceste sate astăzi pot fi socotite ca definitiv şi complet pierdute pen- www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 11 tru evoluţia istorica a dialectologiei romîne, întru cît moder-uisarea a contribuit nu numai la unificarea şi literarisarea graiului lor, ci şi la uitarea a tot ce e tradiţie, credinţă, literatură, etc. In comparaţie cu resultatele cercetărilor mele în alte regiuni dialectale, a trebuit să fac multe sforţări ca sa pot culege acele cîteva sărăcăcioase şi foarte palide specimene pe care le dau la texte; şi aceasta nu din causa firei lor cam puţin deschisă şi oarecum neospitalieră, ci din cruda realitate că vieaţa acestor sate e lipsită de literatură folklo-rică ce ar putea presinta vre-un interes deosebit. Singura ştiinţa dintre cele afirmate care ar putea fi oarecum mulţumită în resultatele cercetărilor sale ar fi arheologia: fâcîn-du-se explorări temeinice cred că s’ar putea descoperi lucruri interesante privitoare, bunăoară, la vieaţa romană în aceste regiuni aurifere. Evident că nu intră în cadrul articolului acesta descrieri referitoare fie la galeriile romane subterane din Eoşia, ori la vieaţa economico-socială a acestei regiuni, etc. Belevez numai că din tot ce 111‘a preocupat sub raportul etno-fîlologic n’am putut da de nimic iuteresant, deşi urmărirea diferitelor puncte a fost făcută pas cu pas: din ce ne dau, de pildă, Frîncu şi Candrea privitor la graiul abrudean1 n’am găsit nici o urmă. mo i li Inchipuiţi-i ă suprafaţa unei ape întinse in aşa fel agitată, incit pe alocurea ai vedea parcă printre rupturi de valuri şi fundul pămîntului: iată aspectul geografic al ţărei Moţilor. Inchipuiţi-vă acum pe pantele şi umerii valurilor oarecum rotunde, ba chiar şi pe creştetele lor, adăposturi omeneşti răsfirate pe întreaga întindere de apă răscolită mai mult sau mai puţin din adîncuri: acestea sînt satele lor. Pentru cine străbate în lung şi in lat acest ţinut urcînd cele mai multe înălţimi dominante, impresia căpătată corespunde unei realităţi existente. 1 Jiominii din Munţii Apuseni-, 81. www.digibuc.ro 12 TACBE PAVAU AGI Puternic şi aproape fără întrerupere încercuită de un lanţ de munţi înalţi, ţara Moţilor pare, în urma unei amănunţite studieri geografice, a fi servit, încă din vremea întunecoaselor frămîntări şi amestecuri etnice, de refugiu elementului pitulat aci. Să se urce cineva rînd pe rînd bunăoară pe muntele Călineasa, pe Măgura, pe dealul Dobreasca şi pe Fericetul şi nu va esita, cred, să-şi formeze convingerea că, avînd în vedere diferitele consideraţiuni de ordin geografic, social şi economic, aceasta regiune cu drept cuvînt poate fi socotită ca un adăpost etnic în faţa atîtor viscoliri barbare din epoca de formaţiune a poporului romîn. In afară de valea Vidrei — şi întru cîtva şi valea Negrei — care e mai deschisă, mai roditoare şi plăcută vederei, celelalte cursuri de ape, mai ales dela Albac în sus, ofer privelişti sălbatice şi fioroase, cum ar fi Iarba-rea, Grîrda(-seacă), etc., în ale căror ascunzişuri şi ramificaţiuni stau aciuate locuinţe răzleţe de Moţi. Exceptînd cursul Arieşului propriu zis în lungul căruia se întinde singura şosea care înlesneşte Moţilor intrarea şi ieşirea cu care sau căruţe din ţara lor, restul căilor de comunicaţie cu ţinuturile încunjurătoare sînt cu totul reduse şi practicabile numai pentru pedeştri şi cai de munte1. Date fiind interesul ca şi importanţa pe care le pre-sintă geografia umană a acestui original şi oarecum enigmatic colţ romînesc, voi da o descriere mai amănunţită a diferitelor aspecte ce ne interesează şi pe care le-am urmărit mai de aproape în cursul celor patru călătorii făcute în această ţară, străbătută în întregime şi în multiple direcţiuni pe jos. Satele. — Incepînd cu orăşelul Cîmpeni, care e centrul propriu zis al ţârei Moţilor, satele care o formează sînt următoarele : Certeja, Cîmpenii-de-sus, Sohodol, Poieni, Vidrele (de sus, de mijloc, de jos), Ponorel, Secătura, Neagra, Păzeşti Albac, Grura-ArăzeijScărişoara-de-jos, Scărişoara-de-sus, Iarba-rea şi Lăpuşul. 1 Pentru tot ce priveşte aspectul geografic, cf. harta aci anexată^ www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 13 Aşezată pe înălţimi rotunde şi roditoare, Certeja ofere privelişti încîntătoare, cele mai multe case fiind situate pe dealuri. E singurul sat care, prin configuraţia extinderei, e cel mai puţin răsfirat, după 'care urmează Cîmpenii-de-sus, Ponorelul, Yidra-de-jos şi Secătura — toate acestea fiind împrăştiate mai mult în lungul apelor. Toate celelalte sînt presărate pe întinderi mari, mai toate casele sau grupurile de case care formează o familie fiind isolate una de alta pe o distanţă, ba chiar pe o rază, variind dela 1-3 km., după configuraţia solului. Urcîndu-te pe muntele Găina, vezi ca într’o panoramă cum Yidra-de-sus stă risipită pe versantul sudic al Bihariei, întinzîndu-se chiar pînă în imediata apropiere a creştetelor sale. Aceeaşi vedere ne-o presintă şi fundul Negrei de pe versantul sudic al Măgurei (cf. pl. i, 2). Iţi face impresia că sînt adăposturi retrase în faţa unui potop, trăind parcă complet isolate de tot ce e vieaţă pămîn-tească. In afară de laturea etno-geografică a unor atari aşezări, trebue relevat şi aspectul poetic pe care ţi-1 desfăşură. Aşa e caşul mai ales cu Lăpuşul, care ofere cele mai frumoase privelişti, fiind situat ca într’o albie, din mijlocul căreia se înalţă un deal rotund şi vîrfuit. Şi mai împrăştiat se presintă Albacul şi Gura-Arăzei, iar aspectul sub care ni se înfăţişează Scărişoarele întrece orice aşteptare. Yalea Yidrei e mai lină şi e acoperită la nord, est şi vest cu păduri de fagi. Ceva mai accidentată e valea Negrei. Dar văile Albacului şi ale Scărişoarelor sînt abrupte şi chiar stîncoase, pămîntul pietros şi acoperit numai cu păduri de brad. In lungul apelor sînt foarte puţine case; cele mai multe domină, ca nişte sentinele, ori stau ascunse pe umerii şi versanturile înălţimilor. Centrele lor însă se găsesc în vale şi sînt formate din următoarele clădiri: biserica, şcoala, casa preotului şi a învăţătorului, circiuma, vre-o moară şi vre-o cîteva case. In Scărişoara-de-sus, bunăoară, centrul satului care se găseşte la confluenţa Lăpuşului şi a Gîrdei se compune din: biserică, locuinţa învăţătorului, circiumă şi încă vre-o patru case; casa preotului, notariatul şi jandarmeria sînt cu vre-o doi km. în josul apei. www.digibuc.ro 14 TACIIE PAP AII AGI Pentru a fi şi mai bine edificaţi în această privinţă, amintesc că pentru prima zi de Paşti, de pildă, Scărişorenii cei mai îndepărtaţi trebue să pornească de acasă dimineaţa, pe la orele 7, pentru ca pe la orele 10-11 să fie la biserică ; aci prînzesc după terminarea serviciului religios şi, ple-cînd pe la orele 1-2, sosesc acasă tocmai seara, mai ales că merg cu copii şi bătrîni. Din causa acestei configuraţiuni geografice, nici şcoala nu poate progresa, întru cît în timpul iernei copiii ar trebui să aibă un internat lîngă şcoală, de unde să poată pleca doar sîinbăta; altfel, şi-ar risca vieaţa dacă ar încerca să se ducă în fiecare zi la şcoală. Casele sînt sărăcăcioase, făcute din bîrne de lemn, cele mai multe cu o singură despărţitură în interior, toate acoperite cu şindilă şi adumbrite de cîte un frasin (cf. pl. n, 2). La sud-estul Vidrişoarei se găsesc alte două sate: Tomnntecul şi Bulzeştii. Intru cît şi aceste sate, mai ales Bulzeştii, sînt considerate ca făcînd parte din „moţime“, le-am cercetat şi pe acestea alăturîndu-le Moţilor, deşi din punct de vedere orografic cel puţin ele fac parte din ţinutul propriu zis al Zărandului. Şi aceste sate au acelaşi caracter ca şi "N idrele de exemplu. Bulzeştii e şi mai împrăştiat decît Tom-natecul, fiind şi un sat mai mare, şi amîndouă formează grupuri mai compacte numite „cringuri£", care poartă numele de familie — ca şi la Moţi. Casele acestora sînt acoperite şi cu stuf. Tipul. — Deşi pentru urmărirea şi elucidarea problemelor biologice antropologia şi, poate, serologia 1 ar fi cele mai indicate momentan în a se pronunţa, totuşi chiar simplele impresii pe care ţi le formează înfăţişarea colectivă a unui element etnic pot fi luate în consideraţiune. In trăsături generale Moţul îţi atrage atenţia prin tipul lui caracteristic într’un fel, care-1 scoate din cadrul general al tipului romî-nesc: e de statură mijlocie, costeliv şi iute, cu o oarecare lipsă de simetrie în regularitatea trăsăturilor feţei, nasul 1 Pentru cercetări serologice în Romînia, cf. revista Cultura, I (i £V24). 224-2?,4. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 15 mai mult neregulat, adică de obicei cam cîrn, ochii de un albastru spălăcit în spre verziu, coloarea de un blond tot spălăcit, bătînd în castaniu. Fireşte că unele din aceste caracteristice sînt explicabile; n’am putea însă să le trecem pe toate cu vederea. Dacă e costeliv 1 şi iute, aceasta se explică şi prin faptul că istovitoarea muncă pe care o depune Moţul pentru miserabila lui existenţă zilnică, urcînd şi coborînd dealuri şi munţi, îl determină, ca şi clima de altă parte, la un atare fisic; dar nu ne-am putea gîndi că celelalte trăsături s’ar putea datori de exemplu unui amestec săsesc ori germanic, etc. Nu s’ar putea iarăşi recurge la o explicare în sensul că neregularitatea tipului său s’ar datori de pildă felului de vieaţă muntenească pe care o duce Moţul: cuci aproape un trai identic ca geografie umană îl duce şi tribul albanes al Gheghilor, ceea ce nu-i împiedecă de a fi cei mai arătoşi. mai impunători şi chiar mai frumoşi dintre toţi locuitorii sud-dunăreni ai diferitelor naţionalităţi. Un exemplu din imediata vecinătate a Moţului: traiul Tomnaticenilor se aseamănă cu cel al Moţilor; totuşi tipul lor, cu trăsături regulate, se distinge radical, ducîndu-ne prin albastrul ochilor şi prin albul-roz al feţei spre o provenienţă slavă (cf. pl. viii, 1). Portul. — In această privinţă nu există nici o deosebire între ei şi Bâieşi. Poţi totuşi cunoaşte din ce sat e fiecare după coloarea şiretului cusut în lungul şi în afara cioarecilor sau cusut înainte şi în dos; se mai pot cunoaşte şi după coloarea sau ţesătura hainei. Bar vezi pe cîte unul îmbrăcat cu gatiile ardeleneşti (cf. pl. iv, 2). Portul lor naţional însă îl formează cioarecii de lînă. Cel femeiesc astăzi nu presintă nici o caracteristică: zaghii nu se mai ţes şi nici nu se mai poartă, deşi arta acestor ţesături nu le-a lipsit. K'eptarele le cumpără tot din bold. Doar cămaşa e singurul element al îmbrăcămintei pe 1 Om gras printre Moţi nu poate fi docît cineva eminamente sedentar: cîrciumarul sau cîrciumăreasa, primarul şi preoteasa (nu şi preotul). www.digibuc.ro 16 TACBE PAPABAGI care o cos acasă. La toate însă constaţi că fundele pieptarelor formează tricolorul romînesc. Y i e a ţ a. — In condiţiunile geografice relevate, traiul Moţului e cu totul rudimentar. Casa lui e aşezată în mijlocul sau lingă moşia sa, care nu-i ofere decît păşunat, material pentru industria lemnului şi anume brad, şi pe alo-curea cîteva sămănături de toamnă *. Rar constaţi situaţii gospodăreşti frumoase. Sărăcia domină. Sînt numeroase casele care n’au nici o vită măcar, nici cal de povară. Vieaţă păstorească nu există de loc. Rar iarăşi vezi pasări de curte: doar pe cîte un cring auzi cîte un cocoş. Singurul sat care face excepţie e Certeja, unde se întreţin găini de dimensiuni mari. Această lipsă se explică şi prin faptul că în singurătatea înălţimilor în care locuesc uliul şi-ar putea oricînd găsi pradă, după cum nici vulpea nu s’ar îndepărta prea mult dela atari gospodării. Pentru aceasta, foarte rar, dacă nu chiar de loc, vezi cîte un cîne la vre-o casă mai răsărită. La aceste lipsuri vin să se adauge în vieaţa Moţului şi altele. Sînt dealuri întregi care sufer din causa lipsei de apă, pe care locuitorii sînt nevoiţi să o transporte în butoaie încărcate pe cai din văi sau dela izvoare relativ îndepărtate. Aceasta am constatat-o şi la Mununeni, care locuesc pe creştetul sudic al muntelui în care se găseşte Gheţarul2 subteran, şi anume pe Munună. Locuitori din împrejurimile Gheţarului mi-au afirmat că în anumite caşuri fac us şi de ghiaţă. Această lipsă însă se resimte şi mai mult în timpul iernei, cînd — din causa omătului abundent — sînt siliţi să-şi adape vitele timp de două, trei zile cu apă din zăpada topită. Dar, în afară de inconvenientele pe care li le aduc îndepărtările lor faţă de centrele administrative bunăoară, unu] dintre cele mai mari neajunsuri pe care le îndură este îmmormîn-tarea în timp de iarnă — mai ales în satele Albac, Scărişoara, larba-rea şi Lăpuş. Din causa marilor zăpezi sau din 1 1 Pe dealul Pariul JSalcestilor, în ziua de 26 august (1921) vişinele înc& nu erau bine coapte. s Cf. descrierea Gheţarului în Frîncu şi Candrea, l. c., 59. www.digibuc.ro www.digibuc.ro Pl. li 1. Spre Lespezeni (Scărişoara-de-jos): drum de care urcînd pe un deal mic şi cu pantă lină. 2. Casă isolată şi aşezată în mijlocul „moşiei" pe valea Gîrdei (Scărişoara-de-sus). CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 17 causa viscolirilor, preotul din Scărişoara (de sus sau de jos) nu poate să se deplaseze pînă în fundul Gîrdei de exemplu, sau să urce dealul trecînd dincolo de Rnncn, în direcţia Că-lineasa, etc. Şi cum Moţul ţine ca să fie îmmorniîntat numai în cimitirul bisericei, atunci vezi petrecîndu-se hotărîri cu adevărat surprinzătoare: dacă cel mort este un copil, bărbaţii crîngului, ba chiar şi femeile, bătătoresc cu lopeţile zăpada făcîndu-şi cărare şi astfel îl duc pe umeri eîte doi inşi pînă la biserică; dacă însă cel mort e un om în vîrstă, şi cum plaiurile ca şi pantele repezi nu permit ducerea mortului în şir de cîte doi inşi, atunci înhamă la o păreche de boi un jug cu două ori chiar trei bîrne lungi şi groase sau late peste care se leagă corpul neînsufleţit şi în modul acesta e transportat pînă în vale, unde se găseşte biserica. Şi ceea ce e şi mai surprinzător e situaţia în care se găsesc dealuri întregi şi chiar case singuratice, care rămîn pe timp de cîteva luni de zile mai mult sau mai puţin complet închise, cu totul isolate, ţinîndu-şi vitele în măieturile din imediata apropiere. Atîta bun au în timp de iarnă că frigul de munte nu poate egala gerul Bărăganului bunăoară, dnpă cum, pe de altă parte, toţi lupii coboară la şesuri, după pradă mai uşor de găsit. Ca ocupaţiune, rolul femeiei se resumă, în afară de gospodăria casnică, la cultivarea redusă a inului şi a cînepei. Industria lemnului e ocupaţiunea de căpetenie a bărbatului. In timp de vară, ca şi iarna, cu o îndemînare remarcabilă, Moţul se îndeletniceşte cu facerea ciubctrălor, a doniţelor şi a cercurilor pe care şi le procură din ramuri de brad mai mlădios, mai moale (cf. planşa iv, 1). Fabricarea şindilelor ca şi a tulnicelor face parte tot din industria lor proprie. Incăr-cîndu-şi căruţele cu ciubere, doniţi şi cercuri, Moţii ies din ţara lor pe la sfîrşitul verei percurgînd distanţe mari pentru desfacerea convenabilă a produselor lor. înainte de războiul european străbăteau pusta Ungariei pînă la Budapesta, prin Croaţia şi până la Fiume. In Ungaria mai ales îşi vindeau ciuberele pe o tocmeală convenabilă celor, don» părţi« Un 56509. www.digibuc.ro 18 TACRE PAPARAGI gurul să dea Moţului atîta grîu cît poate încăpea în ciuberele cumpărate. Cutreerările acestea în regiuni şi ţări îndepărtate, făcute la pasul cailor şi cu popasuri de zi sau noapte la marginea şoselelor, durau cîte două şi chiar trei luni de zile şi drept orientare în chiar ţinuturi necunoscute nu le servia alt ceva decât acel „flair" special entităţei lor de a le scormoni şi a le explora fără ca să rătăcească. Şi astăzi încă aceste colindări se desfăşură înaintea ochilor noştri: pentru statele vecine, ca Ungaria şi mai ales Iugoslavia, pe o scară mai redusă decît în trecut; ceva mai pronunţate însă pentru Romînia din sud-estul Carpaţilor. Formînd grupe de cîte 4-15 căruţe acoperite cu h'ern'ee şi unii luîndu-şi ca ajutor şi cîte un băiat pe care încă din frageda copilărie îl iniţiază în explorările sufleteşti ale unor atari îndeletniciri, aceşti Moţi, în simţul lor de orientare, trec prin toate defîleurile carpatine, cutreerînd în lung şi în lat întreaga Basarabie, întreaga Dobroge precum şi toate judeţele dunărene, unde caută să-şi desfacă munca lor, la care putem adăuga şi vîn-zarea tiocurilor de răşină — ceea ce, de altfel, reiese şi din cîntecul lor: A plecat Moţul la ţară Cu cercuri şi cu ciubară, Si cu tiocuri de răşină In ţară, după fărină. Evident că în tendinţa acestor peregrinări comerciale trebue sa vedem in primul rînd gîndul lor de a realisa un cîştig cu care să poate ieşi din iarnă cu întreaga familie. La basa acestor peregrinări însă cred că trebue să vedem şi anumite impulsiuni sufleteşti de explorări spirituale, de neastîmpăr etnic în dorinţa de a vedea şi a cerceta cît mai mult şi cît mai variat. Graţie inteligenţei sale vioaie şi adînc scrutătoare, Moţul şi-ar putea da totdeauna sama că oricare ar fi cîştigul pe care l-ar realisa, el nu poate egala valoarea celor două sau trei luni de zile de cutreerări şi că pe orice altă cale şi-ar putea agonisi acelaşi cîştig, fără să mai fie supus diferitelor îngrijorări pe care i le pricinuesc simplele speranţe www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI ltl sau chiar riscurilor unor asemenea deplasări. Aşa că şi din acest punct de vedere cred că trebue să admitem o inclinaţiune etnică proprie entităţei sale — inclinaţiune pe care o constatăm şi mai desvoltată în cărvănăritul Aromînilor şi care e perfect acoperită de scopul material al existenţei pămînteşti. De altfel o inclinaţiune aproape identică trebue să vedem şi în peregrinaţiunile păstoreşti, cu singura deosebire că ea e îndreptată exclusiv în explorarea naturei, nu a lumei, fiind şi ca cel puţin tot aşa de acoperită de o grije, aceea a turmelor. Un amănunt privitor la comerţul produselor de brad ce merită să fie relevat ar fi următorul. Cu furnisarea acestor produse se ocupă în special Albâcenii şi Scărişorenii care, apoi, le transportă pe cai vînzîndu-le în deosebi Vidrenilor care le desfac la ţară. Causa e că primii, ca şi Lăpuşenii şi toţi cei ce locuesc căţăraţi prin meleaguri unde nici nu se poate face măcar drum de car, nu pot întreţinea decît cai de munte; rare sînt dealurile din partea superioară a Axueşului ale căror pante să permită drumuri de care cu boi — nu şi de căruţe. Planşa n, i, care represintă relativ un deal lin şi nu tocmai înalt (dealul care urcă spre Lespezeni din Scărişoara-de-jos) dovedeşte cu prisosinţă marile greutăţi de transport pe care Moţii nu le pot învinge decît cu ajutorul cailor şi întru cîtva cu ajutorul boilor. Satele din valea Vidrei însă dispun şi de o şosea bună — singura mai practicabilă —, aşa că numărul căruţelor e mai mare pe această vale. Un alt aspect, caracteristic şi el, al vieţei petrecute pe dealuri sau în munţi ni-1 ofere păşunarea vitelor. Toate vitele cornute şi neîntrebuinţabile de care dispune un sat sînt trimise în timpul verei la păşunat, şi anume în partea muntoasă nordică a ţărei lor. Pentru păscutul lor sînt angajate de obicei fete, muntâriţe. Spre deosebire de ceea ce constatăm în Maramureş bunăoară, aci numai fetele şi nevestele cîntă din tulnice — şi aceasta mai mult în Gura-Arăzei, ca păstoriţe. Pentru vitele sau prea puţinele oi ce pasc în împrejurimile caselor se trimit copii pînă la 15 ani: dealurile răsună de chiotele prelungi în gamă cromatică de- www.digibuc.ro 20 TACEE PAPAH4.QI scendenta pe care le dau aceşti copii dintre tufişuri. Se afirmă privitor la ei că sînt atît de înapoiaţi în vieaţa socială şi că ar fi aşa de sălbăticiţi cu firea, încît un tată — şi faptul s’ar fi petrecut în Albac —, strigînd din vale pe un băiat al lui care stetea cu vitele pe deal ca să vie acasă spre a fi botezat, i-a zis: — Mă, pucă, mă! G'juri acasă, c’o gii-it popa să t'e bot'edze!“ la care fiul i-a răspuns: — Da ce-i acela popa? D'e mărîncatu-i? Caracterul. — Din firea lui Moţul e democrat, ceea ce se poate constata şi din faptul că în vieaţa lui socială nu există absolut nici o deosebire de clasă. Ca şi Ia Aromîni, de pildă, termenii de politeţe (d-ta, d-voastră, etc.) erau necunoscuţi Moţilor, adresarea făcîndu-se direct prin tu1 — lucru pe care l-am putut înregistra şi eu atît pe valea Bulzului din Gura-Arăzei, cît şi pe valea Gîrdei, unde convorbirile pe care le aveam erau întreţinute cu tutuire. — E de o cinste perfectă şi cu o pronunţată independenţă sufletească. In ciuda configuraţiei de geografie umană a acestei ţări — configuraţie ce ar putea tăinui orice hoţii sau chiar crime pe cari oricine le-ar putea comite cu uşurinţă — furtul nu există nici în anii aceştia de corupţie contagioasă. In după amiaza zilei de 1 septembre 1921 am plecat din Lăpuş ca, trecînd prin răsfirarea nordică a Ierbei-rele şi prin punctul Tarniţa, să ajung în Yidra-de-sus. N’am putut obţinea pe nimeni drept călăuză şi însoţitor. N’aveam nici hartă şi nici vre-o cărare nu cunoşteam. După indicaţii şi asigurări liniştitoare, a trebuit să trec — fireşte, singur — printr’una din desele şi puţin umblatele păduri de fagi ce se întind la poalele Biha-riei. In mijlocul pădurei, la o cotitură de cărare, întîlnesc doi Moţi, cu securile lîngă ei. Deşi trecerea mea — om strein pentru ei—în aceste locuri li s’a părut cu totul ciudată pentru firea lor bănuitoare, totuşi „bună ziua“ al meu fu întîmpinat cu „Dumnezei) ţ’azute“ al lor, fără ca să mi se aducă nici 1 Cf. Frîneu şi Candrea, l. e,, 23-24. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 21 cea mai mică neplăcere. — Faptul că atît la Moţi cît şi la Bulzcşteni circulă strigătura (culeasă şi de Frîncu şi Oandrea): Ţine, Moţ, de liastă straiţă, Să mă li'iţ cu hastă Moaţă î — Pînă mă h'iţai cu Mpaţa, Moţul se duse cu straiţa nu poate fi socotită ca o notă contrară corectitudinei lor, pentru că prin această strigătură se reliefează de cătră Moţ, în sens de batjocură, naivitatea de care a dat dovadă Bul-zeşteanul la Tirgul (de fete) de pe muntele Găina. E iute şi violent atunci cînd îi este in joc ceva din patrimoniul lui sufletesc, naţional sau din interesele lui obşteşti. E ultra-xenofob. Aşa se şi explică faptul că în toate satele Moţilor nu există nici un strein. Mi s’a relatat ca înainte de război un Evreu a încercat să deschidă o circiumă la mijlocul drumului dintre Albac şi Secătura, la poalele Dea-lului-frumos. După puţine zile îndrăzneaţă lui hotărîre l-a costat propria-i vieaţă în chiar localul lui. De altfel această tenacitate de caracter au dovedit-o cu prisosinţă atît sub stă-pînirea ungurească chiar faţă de temuţii jandarmi maghiari, cît şi sub cîrmuirea noastră cînd s’a încercat să li se exploateze singurul lor avut, anume pădurile de brad. E foarte bănuitor faţă de oricine care le calcă ţara. In vara anului 1922 urcam spre dealul Pătruşeştilor din faţa Scărişoarei-de-jos. Intr’o poieniţă, o nevastă stetea alături de bărbatul ei care dormia — era pe la amiazi. Cum mă vede, femeia deşteaptă iute pe soţul ei. Acesta, ca muşcat de şarpe, pune mina pe coasă şi sare sus: — îl deranjase de geaba, pentru că Moţul mă cunoştea din călătoria mea precedentă. Evident că această caracteristică sufletească şi-ar putea avea mai mult sau mai puţin şi o explicaţie istorică relativ recentă şi anume: bănuiala Moţului faţă de un strein care-i cutreeră ţara e că în acesta el vede un Ungur — ceea ce îşi poate avea originea în crîncenele lupte pe care întreaga Moţirne, bărbaţi şi femei, le-a dus in contra asupritorilor lor. Dar www.digibuc.ro TACHE PAPAEAGI 22 aceasta nu poate explica totul. Suspiciunea lui cred că işi are rădăcini adînci şi vechi, proprii unei entităţi care s’a refugiat în labirintul acestor munţi, rădăcini care s’au putut perpetua pînă în zilele noastre graţie configuraţiei şi isolărei lor geografice; aşa că, în urma luptelor din 1848 mai ales, uşor s’a putut face derivarea acestei lăture psihologice în sensul unguresc. In susţinerea acestei explicaţii cred că merită să fie relevată şi următoarea constatare. In ziua de 21 iulie 1924 m’am dus pe dealul Feleştilor, în spre izvoarele Gîrdei. Mă opresc puţin în apropierea unei căscioare. La marginea unei mici sămănături de cînepă stetea singurel un copilaş de vre-o 5-6 ani. îndată ce mă vede încearcă să se ascundă pe după cînepă. Cu privirile ţintite în vag, dar cu faţa în spre el, îl urmăresc cu ochi furişi: ca o pasăre speriată se bagă în cînepă, pitulîndu-se ghem şi urmărindu-mi mişcările în nelinişte. N’a fugit dela început direct în casă, pentru că între cînepă şi casă era loc deschis de vre-o 15 m. Mi-am întors privirile într’altă direcţie, urmărindu-1 cu coada ochiului. Crezînd că a scăpat de sub urmărirea mea, fără să dea nici un ţipăt, fugi cît îl ţinură picioarele în casă. Fireşte că acest copilaş nu putea vedea în mine un Ungur, bunăoară, ci un strein... rău-făcător, care, în sufletul lui de copil şi sperios, va fi fost identificat cu acel Gota sau Goaţa din limbajul copilăresc: mamele, pentru ca să facă pe copiii lor să înceteze de a mai plînge, li se adresează cu cuvintele „tăcj, că vine Go(a)ţaxa — echivalent cu aceeaşi sperietoare a mamelor romane: Hannîbal adportas. Dar numele acesta, care nu poate fi alt ceva decît numele etnic al Goţilor, ne dovedeşte în de ajuns cum caracteristica de suflet bănuitor al Moţului îşi are rădăcini adînci şi vechi, care evocă vremurile turburi din epoca de formaţiune a poporului romîn. 1 1 Frîncu şi Candrea, în 1. c., 100, îl explică prin „dihanie cu care se sperie copiii cînd plîng". www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 21 Ca o consecinţă directă a acestei trăsături psihice, e firesc lucru ca Moţul să nu fie comunicativ, să fie un suflet închis, în deosebi faţă de un necunoscut. Reserva pe care şi-o impune în asemenea împrejurări egalează muţenia. Din causa acestei neîncrederi pe care şi-o manifestă faţă de orice strein, e firesc iarăşi ca Moţul să apară neospitalier, foarte puţin primitor *. Ţinuturi romîneşti sărăcăcioase mai sînt, dar sînt numeroase caşurile care dovedesc că sărăcia nu exclude ospitalitatea. Chiar pe dealul Haiduceşti (pe versantul nordic al Mugurei), la rugămintea mea de a-mi da contra-cost o farfurie cu lapte acru, femeia Parastia Haiduc a lu Dumnitru m’a întîmpinat în 1922 cu cuvintele: „aicea nu pr?a dau pa bani, fără numa aşa, că şti-1 Dumnezău că are o nu omu bani“. In legătură cu această notă, de remarcat că lipsa de ospitalitate priveşte pe Moţ, nu pe Moaţă, care e şi natural să stea în plină reservă. Raportate unde la altele, satele nu presinta între ele caracteristice de diferenţieri pronunţate ca fire. Sufletul lor e unul şi acelaşi. Aşa se şi explică faptul că nu se prea poreclesc unele cu altele. In afară de ce am relevat la pag. 20, despre Albăceni de exemplu se zice că sînt turtele, iar Al-băcenii zic la adresa Scârişorenilor că „tund pita cu foarfeci cînd o scot din cuptor“ — făcînd alusie la orzul păros cu a cărui făină, amestecată cu grîu, aceştia îşi fac pînea. Oricum, geografia lor umană, cel puţin, a contribuit şi ea la lipsa unor asemenea porecliri care, printre altele, sînt în funcţie şi de grupări compacte şi întregi de sate. Trecînd însă peste hotarul sudic al Yidrei-de-sus, în spre Tomnăticeni şi Bulzeşteni, constatăm că poreclirea e mai pronunţată şi mai vioaie. Tomnăticenii, bunăoară, sînt porecliţi greluşi şi batjocura le-o poţi aduce printr’o simplă întrebare sau proposiţiune în care să figureze forma tn{ (trei) 1 1 Mă folosesc de ocasie să aduc aci viile mele mulţumiri familiei răposatului învăţător Eliseu Horeau din Scărişoara-de-sus, ca şi familiei avocatului Furdui din Cîmpeni, a căror ospitalitate a contrastat profund cu cele constatate în general şi în toate satele. www.digibuc.ro 24 TACEE PAPAEAOl întrebuinţată de ei: din cîntecul, din trilul greerului se desprinde trii, trii! — pentru care motiv au fost „ciufuluiţ“ yrcluşi. Bulzeştenii, la rîndul lor, sînt porecliţi capra în biserică: o capră a intrat în dimineaţa unei sărbători în altarul bisericei; în „prostia" lor, Bulzeştenii au crezut că e Maica Precista şi toţi au sărutat-o sub coadă. Hălinăgenii, de altă parte, sînt porecliţi scroafa în biserică: în dimineaţa unei sărbători şi în aşteptarea sătenilor în faţa bisericei, preotul deschide uşa şi înaintează spre altar; o scroafă care se băgase înăuntru fuge repede, trecînd printre picioarele preotului J în trecerea ei, acesta rămîne călare pe scroafă, cu faţa spre coadă; şi astfel dus în fugă, popa zice „poporenilor" săi: „cu sănătate, poporeni, că pă mine mă duce draeu!“ Iată însă că cu aceste relevări tangentăin un alt capitol, şi anume: Folklorul. — Din cele relatate pînă aci uşor se poate forma convingerea de multiplele şi variatele greutăţi — unele aproape insurmontabile — de care se izbesc asemenea cercetări. Adiniţînd că încrederea e cîştigată şi că Moţul îşi deschide sufletul, se ridică dificultăţi fisice pe care numai o abnegaţie de sine non plus ult'ra le-ar putea învinge. In cele patru călătorii făcute în această ţară, în mai toate convorbirile avute cu diferiţi oameni eu nu m’am putut folosi în faţa lor de creion şi carnet pentru a nota ce mi se părea interesant de reţinut, întru cît băuuiala lor i-ar fi amuţit cu desăvîrşire — ceea ce la începutul cercetărilor mi s’a şi întîmplat. Riscam iarăşi, dacă aşi fi întrebat pe oricine şi oriunde asupra nomenclaturei toponimice. Un cas din mai multe: coboram de pe Măgura în spre Neagra la 17 august 1922. Poposesc la un izvor singuratic. Iată că trece un Moţ şi se opreşte lîngă mine. In momentul acela priviam — după o credinţă aromânească — omoplatul prevestitor al unui pui de găină fript. — Bună ziuă, zice Moţul. — Bună ziua. Poftim, stai puţin — Da ce faci aici? www.digibuc.ro Pl iii 1. Casă mai gospodărească din Scărişoara-de-jos, aşezată lingă „drumul de ţară“ în apropierea biserieei. www.digibuc.ro CERCETĂRI IR JIUNŢII APUSENI 25 — Uite, prînzesc. Ce zici, plouă astăzi ori nu! — Ba. Da unde te duci? —- La Neagra. Mai e mult pînă acolo? — Ba. Da de unde vii? — Din Scărişoara. Cum îi ziceţi voi la osul acesta? — Os. Da de unde eşti? — Din Cîmpeni. Ce eşti: Moţ ori Crişan? — Ba. Da ce umbli p’aici? — Ia, să vă cunosc şi eu ţara voastră. Ascultă: nu c vre-o bătrînă pe-aici care să-mi descînte de măsele? — Ba. Da cine eşti dumata? In felul acesta a mai continuat convorbirea, el intero-gîndu-mă amănunţit, fără însă ca eu să pot obţinea vre-o lămurire la tot ce îl întrebam. La aceste constatări vine să se adauge şi o mare sărăcie folklorică. Se poate afirma în mod peremptoriu ca Moţul n’afef literatură folklorică: doină, bocet^ colindă, baladă, basm tradiţie, etc. N’are nici alte genun, ca strigături, ghicitori, etc., întru cît şezători de iarna, bunăoară, în ţara lor nu pot avea loc. Cu toâtă neţărmurita dorinţă pe care au avut-o Frîncu şi Candreaf'de pildă, de a da cît mai mult şi mai variat material folkloric din vieaţa Moţilor, totuşi realitatea de care s’au izbit a fost crudă şi mîhnitoare. Ceva mai mult: asiste cineva la petrecerile Moţilor, sau la horele lor din zile de sărbători şi rar, foarte rar va auzi vre-o strigătură sau vre-un cîntec. Nici în vieaţa lor muntenească de toate zilele nu vei putea auzi vre-o doină din aşa numitele cîntece de coastă, după cum nici mie nu mi-a fost dat să aud vre-odată aria Moţul la drum, armonisată de I. Yidu, deşi am mers deseori şi în căruţele cu liern'ee ale Moţilor. Nici în domeniul credinţelor sau al superstiţiilor n’am fost mai norocos. Doar cele cîteva care urmează le-am putut culege: a. La şură se pune o furcă cu fuior şi fus în contra năvîscăi. b. Pieptenuşii se aşează cu dinţii unul într’altul şi se www.digibuc.ro 26 TAGEE PAPAEAGI ţin aşa dela sf. Mihail pînă la sf. Andrei, pentru ca astfel şi gura lupului să fie încleşcată chiar atunci cînd ar trece printre oi. c. Odată cu asfinţitul soarelui, Moţul nu dă din casa lui afară nimănui şi nimic. d. Ţiganului îi dă în orice zi, deci şi în zilele de luni, miercuri şi vineri, orice de ale mîncărei, pentru că se teme că, refusîndu-1, să nu se prefacă în pricoliâi (= vîrcolaci). e. Lecuirea boalelor de bube sau beşici se face cu spălătură de apă fiartă la foc viu. Focul viu se aprinde astfel: se ia un sul, ale cărui capete se bagă în găurile anume făcute în doi brazi alăturaţi; la capetele lui din găuri sd pune iască şi apoi se învîrteşte repede; învîrtirea sulului însă trebue făcută numai de doi veri dulci.1 f. Afumatul vitelor se face marţi şi sîmbătă seara. g. La o junincă ce fată pentru prima oară i se găureşte cornul drept în care i se pune „tri fire de piper, tri fire de griu mîndru, tămîie neagră şi argint-viu“ (toate culese în Scărişoara-de-sus). lată, deci, cam la ce se reduce recolta folklorică. Am totuşi impresia că nici Moţului nu-i lipseşte cu desăvîrşire elementul folkloric şi că, dacă i l-am cunoaşte amănunţit, ne-ar orienta — alături de alte criterii — pe cărări mai sigure cînd e vorba de lămurirea istorică a entităţei sale. Pentru a încheia şi cu acest capitol, voi releva obiceiul de a ţinea pe vîrfurile munţilor două tîrguri anuale2: unul pe muntele Călineasa în ziua de S. Petru şi Pavel, şi al doilea pe muntele Găina în prima duminecă ce urmează sărbătoarei Sîn-Petru — dacă această sărbătoare cade în zi de luni sau marţi — sau în a doua duminecă, dacă Sîn-Petru cade întruna din celelalte zile. Tîrgul de pe Călineasa e visitat de locuitorii de pe versanturile şi împrejurimile acestui munte, pe cînd la cel de pe Găina participă toate satele Moţilor, ca şi * Cf. T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 76-80. 3 Au mai fost înainte şi altele, cf. Prîncu şi Candrea, l. c., 71. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 27 cele din ţinutul Zârandului. Caracteristica amîndurora e prilejul pe care îl ofer participanţilor de a petrece laolaltă pe înălţimi mari; cu această ocasie se mai expun spre vînzare şi articole mărunte de prăvălie. Niciodată însă nu a existat vre-o tendinţă care să poată motiva denumirea ce li s’a dat, şi anume tirg de fete. Fireşte că la asemenea bîlciuri simplele cunoştinţe dintre băieţi şi fete puteau fî oricînd şi chiar imediat urmate de condiţiunile căsătoriei de pe vremurile acelea; tradiţia însă nu ni le presintă ca avînd drept prim scop ceva după care le-am putea numi tîrguri de fete. Totuşi, obiceiul acesta nu poate fi trecut pur şi simplu cu vederea. Mai întîi, asupra originei lui n'avem nimic solid şi edificator. Ca simple tradiţii, amintesc şi eu o versiune a preotului Ion Draia din Tomnatec care seamănă cu cea relevată de Frîncu şi Candrea (l. c., 56), privitor la târgul de sărutat din Hălmagiu şi care e datată tot de pe vremea năvălirei Turcilor. 0 a doua, culeasă în Bulzeşti, e că acest tîrg s’ar datori unor muntariţe care doriau să vîndă diferite produse ale lor şi care se îndeletniciau cu păstoritul în jurul acestui munte. In al doilea rînd, ceea ce trebue remarcat e nu atît felul cît locul în care se ţin. Indiferent care anume din aceste două tîrguri e mai vechi sau dacă amîndouă datează din aceeaşi epocă, logica faptelor ca şi a consideraţiunilor etno-geografice ne determină să socotim genesa lor ca fiind anterioară oricăror începuturi de civilisaţie rudimentară sau aşezămînt de stat, ba chiar ca aparţinînd epocei de formaţiune a poporului romîn. Pentru unul care a visitat tîrgul de pe muntele Călineasa (cf. pl. v, 2) ale cărui înălţimi şi aspect ofer privelişti sălbatice şi pline de fiorii unei singurătăţi care îţi face impresia că te găseşti la marginea lumei, gîndul lui se duce spre vremuri îndepărtate a căror taină caută să o pătrundă. Căci, se naşte întrebarea: ce anume va fi contribuit ca pentru un atare tîrg să fie ales creştetul unui munte sălbatic şi în acelaşi ■timp cel mai depărtat de satele Moţilor? O atare petrecere www.digibuc.ro 2S TACUE PAPAEAGI în rîrful unui munte e condiţionată în alte regiuni romîneşti de serbarea patronului sau hramului unei mănăstiri existente pe acel munte. Dar aci nu e nimic de natură religioasă. Un răspuns în sensul că muntele Găina, bunăoară, fiind între Crişeni, ţinutul Zărandului şi între ţara Moţilor, era firesc ea să devie locul de întîlnire pentru un tîrg — nu e satisfăcător, pentru că nu explică elementele constitutive ale acestui tîrg sub raportul istoric, etnic, social şi economic. Prin aceste tîrguri, Moţii — căci ale Moţilor sînt ele, mai ales acel de pe Câlineasa la care nu participă în afară de ei decît păstorii crişeni din împrejurimi (cf. planşa vi, 2) — nu urmăresc aproape nimic din punct de vedere economic, aşa cum se poate constata la tîrgul anual din 15 august ce se ţine în Cîmpeni; şi apoi nu vîrful unui munte, fie el chiar mai puţin înalt’decît Găina, poate fi prielnic unui bîlci. Aşa că, sub orice aspect am analisa acest obicei, totul pare a ne transporta în epoca unui trecut îndepărtat, şi nu vedem de ce nu ne-am opri la epoca de formaţiune a poporului romîn. Iată, deci, şi o caracteristică folklorică ce vine să coroboreze, alături de alte consideraţiuni, la concretisarea unui specific element etnic ce trebue văzut în Moţul din zilele noastre. Asupra causei sau căuşelor ce vor fi determinat un atare obicei şi în atari condiţiuni geografice, fireşte că ipote-sele pot fi diverse; înclin totuşi a crede că ele sînt de natură etno-socială ce s’ar datori diferitelor împrejurări istorice. In asemenea circumstanţe, e posibil, pentru vremurile acelea, să fi existat şi tendinţa înlesnirei de căsătorii, în sensul aşa numitului tîrg de fete. Graiul. — Pe cît de firească ar fi impresia unui cei*-cetător că, în cunoscuta isolare geografică, graiul Moţilor i-ar putea oferi material interesant sub toate aspectele, pe atît de sărace şi chiar infructuoase îi rămîn explorările sale. Unificarea graiului, în sensul modernisărei, care a intervenit relativ repede zădărniceşte orice încercare în direcţia revelărei sau urmărirei vre-unei rămăşiţe lingvistice ce ar putea interesa istoricul limbei romîne. Totuşi, din această pronunţată www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 29 penurie vom releva cîteva constatări mai caracteristice ', însoţind unele din ele cu oarecari consideraţiuni istorice explicative. Particularităţi fonetice Vocale A tonic se pronunţă ca ă accentuat în forma (el se) să-tură dela indic. preş. (Bulzeşti).— A apare ca a în mai multe forme înregistrate numai in satele Albac, Scărişoarele, Iarba^rea şi Lăpuş : barbut, bătut, caluţă, dohan'esc, mutatură, pădure, samanaturi, zabov, etc. (deci şi ă din e aton e rostit la fel). Această particularitate e mai răs-pîndită în Bulzeşti, unde am notat forme ca: amarată, (am) batrîn'it, (se) bătuse, cameşe, cărare, catei, dascariţă, drăguţ, făcuşi, farmacaturi, găină, (să) îndrăcească, (ştie deşănţa de) mărit, (să) mărită, păduri, panii, sacară, samanatură, sărbători, satid, (ni'am) saturat, vaşmînt, (de sau am) văzut, etc. Fonetismul acesta se aude şi în Tomnatic: (am) bătut, căldare, (am) făcut, pastor2, etc.— In ceea ce priveşte cronologia acestei pronunţări, ea ni-i uşurată prin forme ca batrîn, sacară, samanatură, vaşmînt, văzut, etc. — toate dovedind că avem a face cu un a provenit din ă reproducînd un e aton. — Apare ca o în postii (Măgură) şi ca u în suruman. E se menţine constant în formele: crep, crepau, etc. şi in (mă) 'nibet(u). I e păstrat în ţărină — o inscripţie mortuară din cimitirul Scărişoarei-de-sus ne ofere şi ea acest fonetism. — A trecut la u (prin fasa î) în dzuă — Final, în terminaţiunea -a r i u s bunăoară, se aude rar: amnari, holteri, etc. O. Asupra calităţei acestei vocale, interesantă e de relevat următoarea constatare. In Gura-Arăzei, stînd de vorbă 1 Unele pot fi urmărite în glosar sau în texte. 3 In privinţa acestei pronunţări, cf. Ovid Densusianu, Hiat. de la langue roumaine, II, 78, şi mai ales 103-104. Cf. acum în urmă şi N. Drăganu, în Ztacoromaniar III, 480. www.digibuc.ro 30 TACHE PAPAHAGI cu bătrînul Ion Corcăş (88 ani) din Dealul-Moşoi în 7 august 1922, l-am întrebat cum îl cliiamă. După ce mi-a spus numele, l-am repetat şi eu, pronunţînd pe o din Corcăş aşa cum se pronunţă şi o din corn bunăoară. Bătrînul m’a corectat imediat, pronunţînd închis pe o. Repetîndu-1 şi a doua oară cam la fel, mi-a dat să înţeleg că nu e un o ca în corn, ci un o închis. — Aceeaşi vocală se aude ca u în pasulă1 (Măgura). U final îşi mai păstrează pe alocurea o slabă resonanţă: (eu) iestu (Scărişoara-de-sus), (mă) ’mbclu, mn'edu, seninii, ve-rinii, etc. — Nu apare în vb. făgădui: (am) făgădit. Asimilaţie: î — i) i — i: imbli, impli, infli; a — o) o — o: oltoi; ă — u> u — u: munnşe (xiv); ă — o > o — o> locomi (xvn). Protesa lui a în aspar (formă rară; se aude mai mult în Tomnatec). Epentcsa lui e în iesele (Scărişoara-de-sus). Consoane P. De relevat ca palatalisarea labialelor, astăzi rara, e pe calea dispariţiei. Existenţa ei ni-i dovedită prin forme ca hiplti, pk'etri, tălk'i, Ţopkfi, etc. Br abgia, etc. F: (o) Iii. — Pentru această consoană, de remarcat înlocuirea ei prin t în stredel (Albac); prin p în pasulă (Măgura), spai'm, spirtica (Albac). — Foarte rar o constatăm trecută la ş (x) In Tomnatec se aude ca & (să) Sie. V: Vidra, viu. — In Tomnatec şi în Bulzeşti se aude şi ca &, rar şi cu resonanţă de y: Sin, sişin, ziu. — Măduvă apare şi ca măduhă (IX). M: mn'edu, mnercuri, nimn'ică. T. Rar se aude ca i): Una (Albac). In Bulzeşti literarul chi (Ici) se aude şi ca ti: Titila. — In Tomnatec i, ca şi U, a evoluat spre 6: Tomnatec,, (o ’nceput) stropâi (să) pâice. Acest fonetism pentru Bulzeşti l-am înregistrat în forma holceriu. 1 1 Această formă există şi la Pădureni, cf. I- Popovici, Dialectele romine din Istria, I, 116. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN NUNTII APUSENI 31 D: aceleaşi observaţiuni ca şi la t: d' şi $ în Tomnate şi Bulzeşti: (je untfe. N palatalisat în: inimă, Mocani> nevedesc, etc. — Trecut la m în zdramţă cu pl. zdremţe (Scărişoara). — Rotaci-sat, l-am putut înregistra în următoarele forme: arînt'e, bură âire, cîre, cîrepă, dimineaţă, dumirecă, ir, "irimă, lură, luri mire pîră1, pîre,spurem, yiură (toate în Scărişoara-de-sus); dirainte, dirapoi, spure, Galbăra (în Lăpuş); cire, găiră găiri, siurh mire, săptămîri, tire (în Iarba-rea); găinri, săp-tămînri (Scărişoara-de-sus). In legătură cu acest fonetism caracteristic graiului Moţilor, cred că nu sînt lipsite de interes constatările făcute în urmărirea acestei probleme. încă din prima călătorie mi-am întins cercetările în direcţia aceasta, fără să fi putut da de ceva care să dovedească existenţa rotacismului: din contra răspunsurile toate erau negative. Astfel, bătrînul Ion Corcăş (cf. pag. 30), ca şi bătrina Maria Nicula din dealul Nicu-leştilor — ca sa nu dau decît cîteva nume — tăgăduiau existenţa unui atare fonetism, afirmînd că ei nu au apucat o astfel de pronunţare. Îndoiala începu să mă cuprindă. In 8 august 1922 stau de vorbă cu bătrînul Sîmt-Ion Nicula din Capul-Dealului (79 ani), care mă asigură că nu a apucat forme ca bură dimineaţă, etc., adăugînd însă că „unu o uru, d’apoi aceea tăt una e“. Răspuns negativ mi-a dat şi Pâvăn Dumn'itru Trit (88 ani) din După-Pleşea (părăul Balceştilor — Albac), ca şi bătrina Todora Matei a lu Andraşu (86 ani) de pe versantul apusean al Mununei (Scărişoara-de-sus), etc. Afîrmaţiunile acestea îmi păreau cu atît mai surprinzătoare, cu cît în vara anului 1921 (1 septembre), fiind în Lăpuş şi stînd de vorbă cu un copil de vre-o 12 ani care păştea două vaci lingă părăul sting al Lăpuşului, am putut auzi clar cum copilaşul, fără să-şi dea samă de acest fonetism, a pronunţat cuvintele dirainte şi dirapoi — fiind vorba de o vacă ce şchio- 1 1 Forma pîră, e curentă. Am înregistrat-o şi la o bătrînă din satul Cirţa de pe valea Oltului (Jud. Făgăraş). www.digibuc.ro 32 TACIIE PAPAJIAGI păta de un picior. Ceva mai mult: în aceeaşi zi, îndreptîn-du-mă spre Vidra-de-sus, în apropierea părăului Galbăna am întrebat pe un Moţ de numele rîuleţului; mi-a răspuns că se chiamă Galbăra. — „Cum?“ — „Galbăna14 — n’a mai pronunţat Galbăra. Ca o altă dovadă de rigurosul control pe care şi-l fac in vorbirea lor cu un strein sau chiar cu un Moţ dintr’alt sat, relevez şi următorul cas. Pe la orele 5 ale aceleiaşi zile m’am oprit în partea nordică a Ierbei-rele, la un grup de femei; o bătrînă m’a asemănat cu cineva din Lăpuş, rămînînd convinsă de aceasta. Am căutat să mă folosesc de această întîmplare şi, în convorbirea angajată, am început să pronunţ forme cu un rotacism nasalisat uşor perceptibil, ca: mînră, sunră, etc. In loc de a-mi atinge scopul, tocmai aceasta a determinat-o să-şi îngrădească vorba, să devie sceptică, dîndu-mi să înţeleg că eu nu sînt din ţara lor. Curiositatea fiindu-mi răscolită, am căutat să urmăresc acest fonetism cît mai mult, înfruntînd diferite dificultăţi. In 16 august 1922 m’am dus în Iarba-rea. M’am pitulat după gardul unei grădini în care două femei îngrijiau de cînepă. Fără să mă fi observat, am auzit cuvintele: cîrepă, ir, miră, găiră, găiri, bură şi dumirecâ. Intrînd apoi în vorbă cu cea care pronunţase aceste forme — o chema Ilina a lu Gheorghe Negrea, morăriţă în Iarba-rea —, mi-a fost imposibil să mai aud vre-o formă rotacisată. Numai forma arînt'e (xxxii) a fost pronunţată deschis. Nu mai poate însă exista nici o îndoială de fonetismul aeesta. In afară de cele cunoscute din alte lucrări, ca şi de cele relevate pînă aci (cf. şi pag. 31), merită să fie relevată expresiunea — curentă şi astăzi — ţurţ, la irima drumului, ca şi următoarea relatare pe care mi-a făcut-o băiatul Constantin Neacşu (14 ani) din Secătura în 23 iulie 1924 ca o batjocură la adresa Moţilor din părţile superioare ale Arieşului: «cei din sus de Arieş grăiesc şi azi aşa: „ţuri la irima drumului, mărînce-te cîri — nu ne lasă Dumn'edzăy la pagubă44)). E clar, deci, că dispariţia acestei particularităţi s’a efectuat relativ repede şi că, printre alţi factori determinanţi, la aceasta a contribuit mult şi contactul www.digibuc.ro Pl. iv 1. Moţul Mihai Matei Pucea de pe dealul Hoanca Matieştilor (Scărişoara-de-jos) lucrînd în casa lui la cercuri, ciubăre, etc. 2 2, Feciori de Moţi de pe Munună (Scărişoara-de-sus), transportînd şindile pe cai. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 33 Moţilor cu atitea regiuni romîneşti — contact resultat din peregrinaţiunile lor (cf. pag. 17 şi urm.). In 1924 (21 iulie), ain înregistrat în Dealul Feleştilor de pe valea Gîrdei forma găinri. Acest fonetism -nr- l-am auzit şi (lela o bătrînă locuind la nord de Gheţar în ziua de 13 iulie 1923, cînd, cu un grup de studenţi1, ne întorceam dela Tîrgul din Călineasa. Intrebînd-o cît mai e pînă la Sînta-Marie, mi-a răspuns că mai sînt şase săptămînri. — „Dar aici numai cocoşi aveţi, mătuşe?“ — „Ba, avem şi găinriu- Privitor la controversata problema asupra genesei în timp şi spaţiu a acestui fonetism — problemă desbătută de numeroşi lingvişti, ca Densusianu, ; Candrea, Puşcariu, Mever-Liibke, "Weigand, etc. 2—, ne oprim la părerea, admisă în general, că: 1. rotacisarea a fost precedată de nasalisare (bunu > bunru > bur(u)); 2. nasalisarea aceasta, care era fasa intermediară dintre -n- şi -r-, e anterioară aşezărei masei slave în regiunile dunărene; 3. teritoriul pe care a jîncolţit acest fonetism nu poate fi decît Nordul iliric cu filoane nord<-dunărene (deci şi Munţii Apuseni); 4. rotacismul Moţilor poate fi alăturat în timp şi spaţiu celui din graiul Toskilor — locuinţa acestora fiind admisă pentru acele vremuri in Nordul iliric—ca şi nasalisărei din dialectul Gheghilor (cf. şi’pag. 45). L apare ca r în staur (Lăpuş) şi dascăr, dăscăriţă. R apare ea n in zinepinţ (Măgura) sau zineperiţ (Bul-zeşti) şi în mazilie (Măgura). — Pentru r analogic, cf. pag. 34. Z din vb. zice nu se aude: (el) ide. J (z) e înlocuit cu r în părîşte (Tomnatec), probabil prin analogie cu mirişte. TN > mn în îndărămn'ic, şi gn în Zlagna. 1 2 1 Astăzi mai toţi profesori şi anume: Caraman Petre, Cardas Gh. Ciobanu M., Constantinescu Emil, Dicu D., Gregorian M., Teodorescn D. si Vişoiu Gh. 2 Cf. în această privinţă istoricul concis ca şi conclusiunea la care s’a oprit Al. Rosetti în al său Etitde sur le rhotaeisme en romiutin. 56508 3 www.digibuc.ro 34 TACHE PAPABAGI ŞT>şc în indic. preş. (îşi) înclşaşcă (gura); la subj. însă se pronunţă (să-şi) încleşte (Scărişoara). Dîsimilaţia lui n — w > r—n în rerinu; --------r > ? — r: clieri, greluş, olîntari, etc. Protesa lui s apare în (mă) strezesc. Epentesa lui r în : arvocat sau arvocatâr (şi avrocatăr), cotreţ (Albac), holteriu (Bulzeşti), istreţ (Bulzeşti), sorpon, trafrică (şi tafrică) prin propaginare, etc. Metatesă în milzoc. Particularităţi morfologice Vb. a fi: la pers. 1-îi sing. şi la a 3-a pl. dela indic. preş. circulă şi formele (etf) iest(u) 1 (Scărişoara-de-sus) şi (ei) iestu (Munună). In Bulzeşti :„ Pin volbure mari iest peşti mulţ; acolo, pala dumnia-voastă, jestumunţcu păduri?.. Da moacre de-ajastea jestix?. Iestu prun'e pă la dumn'ia-voastă?“ (Avram Dan din dealul Dăneştilor, 1924).—Participiul trecut: h'iut (Lăzeşii): „de h'iut, sînt peşti^. Vb. a avea: la pers. a 3-a pl. dela indic. preş. se aude forma (ei) arii (xxvi). Forma aceasta am auzit-o şi în Neagra, Seărişoara-de-sus, Iarba-rea, Lăpuş. Am înregistrat-o şi în graiul Săliştei (jud. Sibiu): „şiSăceleni aru oi“. Forma există şi în graiul Fărşeroţilor din Albania 1 2.—In legătură cu acest r analogic, de relevat că el apare şi în următoarele forme verbale: (ei) taru = „ei taie“ (Tomnatec), (nu-ţ) treburii (neveste)f (Bulzeşti). Analogic vb. a gurij vb. a sui şi-a însuşit pe r în toate formele: (eu) sur, surim, (să) sură, (a) suri, suriş, surit, etc. O influenţă inversă dar mai restrînsă se constată în a guri care, analogic lui a sui, se zice guim, guiş, etc. In graiul copilăresc am înregistrat forma am dzîcat = „am zis“ (Bulzeşti). 1 Forma aceasta am auzit-o şi în Poiana-Ţapului (jud. Prahova): „mine, la opt, ey iest aici". 2 Aceeaşi formă o găsim o singură dată în literatura scrisă a Aro-minilor (Cf. Lumina, II (1904), 272, rindul al 11-lea). www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 35 E curent imperativul vă = „mergi, du-te“ : vă (tât feiga). Rar se aude la timpurile compuse participiul în -ă: (l-am) tomnită; (să h'i) venită (tăi) era bine. Particularităţi sintactice Diferitele documente publicate l, ca şi unele regiuni dialectale de astăzi ne ofer numeroase exemple de prepunerea articolului de genitiv (masculin sau feminin) înaintea substantivelor proprii, arătînd posesiunea; în mai toate însă chiar genitivul aton feminin illaei a devenit i ( ! Dacă ar fi să corespundă unei curente realităţi lingvistice, inte- resantă ar fi construcţia din Catehismul luteran (cf. Al. Rosetti în Qrai şi suflet, I, 256, rîndul al 28-lea): „por*ncitele ale luai dumnedzeu“ [=... a le lu a i dumnedzeu]. Atunci vom urmări dacă şi în ce măsură se vor fi alăturat nominativele şi acusativele lui iile şi illa în astfel de construcţii. www.digibuc.ro 36 TACHE PAPAHAGI Lexicul O amănunţită urmărire sau studiere ştiinţifică a vieţei casnice a Moţului ne-ar putea desvălui cu siguranţă elemente lexicale ce ar uşura mai mult sau mai puţin orientările cercetărilor în privinţa entităţei sale, ca origine şi evoluţie. Pentru multiplele motive expuse mai sus, nici această lăture lingvistică n’am putut-o urmări de aproape — ceea ce con-tribne ca acelor cîteva forme pe care le voi releva mai jos să nu li se poată da o soluţie satisfăcătoare. Trei sînt elementele lexicale cunoscute azi ca fiind caracteristice acestui ţinut: mă dec (mai rar mă deic(u)), feiga şi vb. a văi — toate trei cu o circulaţie redusă mult faţă de formele mă duc, fuga şi a vedea. Prima formă, ca şi celelalte două, se aud numai în partea superioară a Vidrei, în Bul-zeşti şi în spre Bucium-sat \ feiga se întrebuinţează în expre-siunile fugi feiga şi vă (tătj feiga. Din urmărirea acestor elemente şi cu mijloacele de control întrebuinţate, pentru primele două nu ne-am putea opri la explicaţia că, sub o influenţă streină oarecare, am avea a face cu diftongarea lui u în ei1. Nume de provenienţă germană găsim printre Moţi, cum ar fi de exemplu numele Heller2 (Bah'ila Heller, 78 ani) din Vidra-de-mijloc; dar o explicaţie în direcţia aceasta privitor la vocala u nu o putem socoti plausibilă. Nici coincidenţa dintre o văi cu tema iranică vai-, vae-3 nu ne poate presenta elemente de convingere în sensul unei origini alane a acestei forme. Dacă am admite însă — făcînd abstracţie de explicaţia dată lui z < d * * — că în acest văi trebue să vedem un et> ăi (cf. înrăi, lăfăi, zăhâi, etc.), atunci ne-am găsi 1 N. Driganu, în Manuscrisul năsăvdean şi săsisme vechi din Eaco-romanta, III, 507, îi atribue o origine săsească — ceea ce e greu de admis; cel mult am avea ui: 'duţc, *fuig. Cf. şi Weigand, Jahresb., IV, 296. 1 Cf. şi Weigand, I. c., IV, 288. * Ovid Densusianu, Originea Moţilor (în Vieaţa nouă. XVII (1921), 167-168). * G. Weigand, Jdkresb., VI, 299. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 37 în faţa a trei elemente avînd pe ei1. Această ipotesă, alăturată 1% dubletul fonetic privitor la vocala u sau i care există între limba latină şi cea elenă de pildă (cf. fugo — tpeuYu», dtico — *deuqă, etc.), ne-ar îndreptăţi întru cîtva să emitem părerea că în aceste trei forme putem întrevedea o veche imixtiune fonetică, streină sau mai de grabă autohtonă, sau chiar o continuare directă a unui atare fonetism alături de cel latin. De relevat însă că nu s’a înregistrat vre-o formă verbală ca *fe(i)g sau vre-una substantivală ca *deica, paralele cu (mă) de(Qc şi feiga. Citeva apropieri lexicale. —Se ştie— şi faptul s’a relevat ca o simplă constatare fugitivă 1 2 3 — că pe versantul sudic al Pindului trăeşte o frîntură de neam aromînesc numită de ceilalţi Aromîni Moţan'i (şi Mocgan'i?). Sub acest nume e designată şi o altă frîntură aromînească ce locueşte în nordul Macedoniei, şi anume Hitca (nord de Coceani) *. Coincidenţa, cel puţin, a acestor denumiri m’a determinat să relevez cîteva apropieri de natură lexicală între Moţi şi dialectul aromîn, fără ca, totuşi, să pot proiecta o cît de slabă lumină asupra acestei probleme; căci, din cercetările mele personale făcute printre Aromînii aflători aici, în Ţară, şi care sînt originari din împrejurimile acestui versant al Pindului n’am putut da de elemente sigur îndrumătoare într’o direcţie oarecare. Le relevez totuşi pentru a putea servi unei ulterioare reveniri şi asupra acestei laturi, cînd împrejurările vor îngădui studierea amănunţită şi Ia faţa locului şi a acestor Aromîni porecliţi Moţan'i. Fireşte, unele din ele nu sînt cu totul necunoscute şi altor regiuni dialectale romîneşti. altăgară = arom. altăoarâ '„altădată". 1 I» privinţa fonetismului diftongilor, ef. luliu Vaiaori, Elemente de linyuistică indo-europeonă, 217 si 220. 2 G. Weigand, IHe Aromunen, I, 27ti. 3 Numele Moţan'i ne întîmpină şi în diferite alte localităţi aromâneşti. In comuna Samarina de exemplu există numele de familie Mutună. In lămuririle unora, această formă e considerată ca fiind un plural al lui Mocan; de aceea se şi aude, cam var, şi Mocţ.an'i. www.digibuc.ro 38 TACHE PAPAUAGI apără (Dumnedzău) = arom. (se-)apără (Dumnidzău). aţ/â (şi auace) = arom. auă (şi auaţe). bai'îde = arom. bară „apă stătătoare". In toponimia Moţilor e şi forma Bara. bucium, = arom. bucium „trunchi". căli = arom. călire (eu sensul de „a şterpeli"). cşiii! cşsş... = arom. csiii! cşşş... „strigăt de speriat găinile". âiucuti = arom. ciucutescu „a mînca, a înghiţi" (în afară, de sensurile de ,.a suna, a bate, a lovi; a bea, etc.“). La Moţi există şi porecla Ciucutilă. âiup = arom. ciupu „cîlţi, fire de cînepă". Forma aromînă poate reproduce şi pe turc. tchup „petit morceau de broussaille"; cf. sl. 6ubi> (âup'b). ncărcare — arom. ncărcare „a (se) murdări" (în afară de celelalte sensuri). pătură = arom. peturu „foaie de plăcintă". sucitQare — ş(u)ţală „băţul pe care se invîrteşte foaia de plăcintă spre a fi subţiată". Ş(u)ţală e un derivat din vb. şuţii = sucesc. vuzi = arom. văzire „a roi" (in afară de sensurile „a vîjii, a fi mulţime mare ca un furnicar)". Aci e locul să relevăm şi apropierea dintre adeca (cf. Glosarul) şi arom. âbica = „de geaba, în zadar". Deşi forma aromînă e grecescul dbiKOt, totuşi identitatea de sens şi formă e surprinzătoare. In afară de aceste forme, între care unele presintă asemănări caracteristice, mai relevăm eîteva din onomastica Moţilor. Ca şi la Aromîni, mai toate familiile Moţilor sînt cunoscute prin eîte o poreclă. Beni = arom. Beni (nume de familie în comuna Avdela). Cacaraza = arom. Cacaradza şi Gagaraţa (poreclă in aceeaşi comună). In aromînă căcărctd%ă sau găgărâţă însemnează „băligar de oaie", dar mai ales „de capră". Clempuş = arom. clembă1 şi c(ă)limbo6iu sau c(ă)lim- 1 1 „Unlu di nîşi avţa truplu oîfc olemba“ (= unul dintre dinţii avea trupul «ît prăjina), In revista Graiu bun, I (1906), n-rul 2, pag. 28. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 39 budi# 1 „lemn lung, prăjină14. Frîncu şi Candrea ne dau forma cleoambe1 2 3 cu sensul de „ramuri" după context. Forma reproduce sl. k 1 § p i> (cf. Berneker). Cf. şi Dacoromania, III, 1089. Gaiu = arom. Gal'iu (nume de familie în orăşelul Cruşoya). Galea = arom. Gale (nume de familie în acelaşi orăşel). In regiunea Zagorului gale e o interjecţie însemnînd „dorit şi nefericit ; bade" : lai gale! = „măi bade!“. Mandraliâiu — arom. Mandralidiu (poreclă in comuna Avdela). Murga = arom. Murga (poreclă). Păgîţă = arom. Pă'fîţă (amîndouă cu accentul pe î; nume de familie în comuna Avdela). Zgaţbă = arom. Zgaibă (poreclă). In afară de aceste numiri, vom releva încă citeva. In graiul Moaţelor am văzut (pag. 22) că există forma Go(a)ţa. In aromînă forma aceasta se aude ea Goţi şi se dă ca poreclă — in comuna Avdela (Pind) cel care poartă porecla de Goţi e un om înalt şi roşcat. Conform fonetismului aromîn, ar trebui să ne aşteptăm la forma Goţ------------ţ final reproducînd un -ti sau -ciu latin, iar -ţi final reproducînd un -cl latin. Cred, totuşi, că şi pentru arom. Goţi avem a face cu acelaşi etimon care stă şi la basa moţ. Go(a)ţa. 0 altă formă care vine să se întîlnească cu una identică din aromînă e însuşi numele de Moţ ce li se dă şi sub care sînt cunoscuţi aceşti munteni; accepţiunea însă cu care ne apare forma aromînească e cu totul alta, şi anume: în timpul mersului caravanei, dacă se întîmplă ca unii catîri să se înghesuească încercînd ca fiecare să treacă înaintea altuia şi ameninţînd astfel cu răsturnarea poverilor, atunci cărvănarul caută să-i pună în ordine, adresîndu-le interjecţia moţ! moţ! moţ! — însemnînd „linişteşte-te, stai". Tot aşa se adresează un cărvănar unui catîr nărăvaş de care 1 „Bălţă nişte climbuSe ’n foc“ (= puse nişte rămurele in foc), în revista Flombura, I (1912), ii-rul 1, pag. 13. C(S)limbuei{ţ înseamnă si un „arbust semăn în d cu cornul şi care creşte în locuri mai calde". 3 L. c., 49. Cf. şi Tiktin, Dicţionar romîn-german, sub cleimbS,. www.digibuc.ro 40 TACEE PAPAHAOI vrea să se apropie. După cum se vede, aşa dar, deosebirea de sens e pe atît de deosebită pe cît de identice ca formă se presintă aceste două cuvinte. Care ar putea fi originea acestei interjecţii moţ! din aromînă nu putem precisa *. Pentru porecla Muţan'i (cf. pag. 37), Aromînul din popor o explică în sensul unei batjocuri: după relatările obişnuite, în graiul acestei frînturi aromîneşti circulă şi forma adverbială acmoţi, după care i s’a dat şi porecla de Motani — explicaţie ce s’ar putea susţinea dacă ne-am gîndi la porecla de Dotearii care se dă unui trib fărşerotesc din sudul Albaniei după negaţiunea albanesă dat din graiul lor 1 2 *. In caşul acesta, şi mai ales dacă ar fi ca să ne gîndim la vre-o corelaţiune între Moţi şi Moţan'i, originea denumirei etnice de Moţ se complică. Relevări semantice. — Trecînd peste locuţiunea de loc, cu sensul de „imediat, îndată“, care se găseşte şi în alte regiuni dialectale dacoromîne, o primă formă mai caracteristică ce merită să fie relevată din acest punct de vedere este vb. urla. In graiul Moţilor acest verb şi-a pierdut semnificaţia originară de „a striga tare, a urla“; astăzi însemnează „a coborî (la vale)“ : „urlă d'ş-a munte; urlă la vale Prin extensiune, forma a început să însemneze şi „a urca (la munte)4"; cu acest sens am auzit-o numai de doua ori. Filiera semantică prin care a trecut accepţiunea originară la cea de astăzi cred că e următoarea. Prin a urla înţelegem la origine un „strigăt, zgomot44 produs de o mişcare oarecare. S’a putut zice, deci, alături de „lupul urlă“ bunăoară şi „apa urlă ’n vale“. Prin această extensiune însă uşor s'a putut trece dela sensul de „Iiurler4, la cel de „a se mişca mergînd la vale, a coborî curgînd, a coborî14 Acesta e, prin urmare, procesul urmat de actualul urla al Moţilor, 1 Totuşi am putea presupune cel puţin că în ea se oglindeşte negaţiunea albanesă mo s „nu“ urmînd ca prin acest moţ! moţ! al cărvă-narului aromîn să înţelegem : „nu [vă înghesuiţi aşa]! nu [vă împingeţi]!“ deci: „mergi liniştit, fii liniştit, nu [mişca]!“. 2 Cf. T. Papaliagi, La Bomînii din Albania, 34, sau G. Weigand^ Die Aromuncn, I, 276. www.digibuc.ro Pi,. V 1. Mocani din Trîmpoiele. 2. Tîrgul de pe muntele Călineasa care se ţine anual în ziua de S. Petru. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 41 uiai ales că orice „coborîre" dela munte spre vale e o mişcare însoţită şi de uu sunet, un zgomot. Un paralelism aproape perfect ni-1 ofere dialectul aro-mîn. In afară de înţelesul de „hurler", aurlari mai are şi următoarele accepţiuni: l. „a certa" *: aurlu-l; 2. „a trage o palmă“ : aurlă-l'i ună; 3. „a da drumul, a slobozi“ : iu lir aurlaşi caii? ( = „unde i-ai mînat caii [să pască]?); 4. „a (se) introduce, a (se) băga, a (se) vîrî" : furil'i se-aurlară tu munţî ( = „lioţii au pătruns în munţi"), mi-aurlai nuntrv ( = „m’am băgat înăuntru“). După cum vedem, deci, sensul originar de „strigăt, zgomot" a trecut la cel de „mişcare" în general. Evoluţia aceasta o constatăm, de altfel, şi în vb. tuna şi ţipa: în afară de semnificaţiile literare de „a bubui" şi „a scoate strigăte stridente", în întregul Ardeal, ca şi la Romînii din Serbia, primul însemnează „a intra (în casă)“, iar al doilea „a arunca, a azvîrli, a trînti" : „tună ’n pădure" însemnează că tunetul intră în pădure cu zgomotul obişnuit, etc. (cf. tuna la Glosar). O a doua formă care, din punct de vedere al sensului, se găseşte isolată în dacoromînă dar care se întîlneşte cu acelaşi cuvînt din aromînă este ’ncărca (a se). Ca înţeles figurat, înseninează „a se murdări peste măsură" : „mă ’ncărc d e t'ină“ = mă umplu (mă murdăresc) de noroi. In aromînă, pe lîngă celelalte sensuri, mai însemnează şi „a (se) murdări peste măsură” : nu ncărcai (di lăsk'i, di furină, etc.) ( = „mă murdării (de noroaie, de făină"), etc.), sau: ni ncărcai sutlitiu ( = „îmi împovărai [cu murdării, nelegiuiri] sufletul"), etc. Avem, prin urmare, şi la nord şi la sud, trecerea semantică, explicabilă de altfel, dela „cbarger" la „a (se) murdări". Originea Moţilor. — Infăţişîndu-ne ca într’un tablou toate cele expuse pîiiă aci în legătură cu entitatea Moţilor, ultima şi cea mai grea problemă care se pune este *■ In taeoureaca populari onomatopeicul xouiduu înseamnă „urlu* şi „cert; aluii"“. www.digibuc.ro 42 TACBE PAPABAG1 originea lor. Pentru a o limpezi însă şi mai bine, va trebui mai întîi să ne oprim asupra cîtorva consideraţiuni preliminare. Raportând această frîntură etnică dacoromînă la întregul romînism, prima şi cea mai importantă constatare pe care o putem face e că, atît psihologiceşte, dar mai ales din punct de vedere al fisicnlni şi al geografiei umane în general, Moţul represintă o entitate aparte, caracteristică şi care nu pre-sintă asemănare frapantă cu nici o altă ramură romîneasca decît numai ca Istro-romînii. Chiar din prima călătorie făcută în Munţii Apuseni tipul Moţului mi-a reamintit pe cel al Tstro-romînilor pe care i-am visitat în 1919. La această asemănare vine să coroboreze şi laturea lingvistică, şi anume rotacismul* 1. In caşul acesta se naşte întrebarea: admiţînd că Istro-romînii sînt o frîntură a Moţilor 2, care poate fi regiunea originară a lor? Trebue oare să vedem in Moţi nişte continuatori direcţi în timp şi spaţiu ai unei entităţi locale, anterioară aşezărei Slavilor? Şi care putea fi acea entitate? Pentru o regiune cum este a Moţilor, e surprinzător pînă la un punct că chiar în nomenclatura toponimică curentă (sate şi văi) a lor găsim elemente de origine slavă, ca: Certeza < sl. ce rtâz3, Gîrda < sl. girdi (cu sensul de „urît, qppiKTOq, horrendus“), Poieni < sl. p o 1 i j a n a, Ponor(el) < sl. ponoi"B, Sohodol < sl. s u h t -j- d o 1 (1), Vidra < sl. vidra, etc. Oare asemenea numiri să fi fost date direct de un element slav, încă neromînisat, care va fi pătruns în labirintul acestor munţi, ori ele sînt datorite unui element romînesc provenit şi dintr’un amestec cu element slav asimilat4 ? 1 E caracteristică şi întîlnirea fonetismului dintre istr. bVera (uf. J. Popovici, Dialectele romîne din Istria, I, 1171 şi biera al Moţilor. Cf. şi forma vgiera din Candrea-Densusianu-Speranţa, Graiul nostru, II, 212. 1 Relevez sub toată reserva că, după Moţu, Politica noastrăfutură, 1924, pag. 17, Istro-romînii s’ar denumi ei înşişi Moţi. 8 Cf. E. Berneker, Slav. etym. Worterb., sub c t r 19. Etimologia aceasta mi-o dase într’o convorbire I. A. Candrea înainte ca eu să mă apuc a o căuta. * De reţinut în această privinţă că bună parte din toponimia slavă se datoreşte unui atare element. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 43 Din restul nomenclaturei toponimice nu putem deduce nimic care să ne îndrepte sigur spre una din aceste două ipotese, căci nici un nume nu ne îndritueşte să-i atribuim în mod indiscutabil o vechime datînd din epoca anterioară venirei Slavilor: Albac-xi\, care e o numire dată după aspectul aibicios pe care îl ofere ţinutul său pietros mai mult, poate fi şi post-slav, la fel ca şi Neagra — după coloarea neagră pe care valea Negrei o presintă prin pietrele sale. Aceeaşi con-clusie şi pentru Lupus ca şi pentru Iarba-rea, Secătura ori Scărişoara1 2. Cît priveşte Lăzestii şi Cîmpenii, acestea sînt înjghebări ulterioare, primul fiind după numele unui Lază, iar al doilea fiind dat în oposiţie cu locuitorii dela munte 3. Oricare ar fi ipotesa la care ne-am opri, fapt e că nu ne putem închipui ca la venirea Slavilor să nu fi locuit în această regiune o populaţiune oarecare. Toponimia slavă, sau chiar cîte o urmă de vechi fonetism slav ca -#c- 4 din încleşca, 1 Etimologia la care trebue să ne oprim cred că e cea dată de Per. Papahagi, Notiic etimologice, 28 (in Anal. Acad. rom , XXIX, 228), fără a ne mai gîndi la forme slave ca lap(p)a, lopuh, etc. a De remarcat că Scărişoarele se găsesc în concurenţă cu numirile Gîrda-de-sus şi Girda-de-jos, care par a fi mai vechi. Xumele de Scărişoara se crede în popor că vine dela o stîncă ce se ridica în mijlocul drumului spre aceste sate şi în care locuitorii au săpat de o parte şi de cealaltă mai multe trepte, făcînd astfel două scărişoare, care le serviau să treacă obstacolul. — Pentru Gnra-Arăzei sau Arada — cum se mai aude —, etimologia cred că trebue căutată in forma slavă feminină rada ..vese'a“ sau „deschisa, zîmbitoarea". In caşul acesta, denumirea ei s’a dat în oposiţie cu gri da: Girda e, într’adevăr, o vale urîtă şi înfricoşătoare, faţă de Arada care are un orizont mai vesel. In ceea ce priveşte fonetismul cu a dinaintea Ini r, el trebue explicat din dedublarea lui a din Gura: Gura-Răzei"^> Gura-Arăzei. Se aude şi Gura-Răzei. 8 In legătură cu nomenclatura toponimică, interesantă e de relevat şi următoarea tradiţie privitoare la numele muntelui Găina: Pe vremuri, o găină cu aripele de aur s’a oprit în sborul ei pe acest munte; un vi-nător „jidan" însă, căutînd s’o împuşte, a silit-o să sboare si astfel ea s’a oprit tocmai Ia Ro^ia de lingă Abrud, unde sînt minele de aur (auzită în Bulzesti). Cf. ţi Frîncu-Candrea, l. c., 67. — „Jidanul" apare şi in textul al vn-lea 4 Acest -şc- poate fi şi analogic, după forme ca împroşca, muşca, etc... www.digibuc.ro 44 TACUE PAPAHAGl nu exclude o atare presupunere basată cel puţin pe logica faptelor. Dar care putea fi acea populaţiune? O vid Densusianu, în articolul amintit, a opinat că Moţii sînt de origine alană, relevînd întru susţinerea acestei păreri pe lîngă elementul lexical văi şi constatări privitoare la fisicul lor, ca şi la obiceiul de a purta părul lung, împletit în chică lăsată pe umăr1. E drept că chica a existat: textul al xxv-lea şi al xxvi-lea ne dau chiar oarecari detalii în această privinţă. Dar aceasta nu poate constitui un element sigur pentru conclusiunea dată, mai ales că relatarea din textul al xxvi-lea ne relevează acest obicei ca existînd şi la Ruşi1 2. Asemănările fisice pot fi luate în consideraţiune fără ca totuşi să ne putem opri la originea alanică a Moţilor. In adevăr, pe lîngă alte considerente, logica faptelor, ca şi realitatea etno-istorico-lingvistică şi psihico-socială nu poate fi de acord cu această părere. Ca orice popor barbar, şi Alanii trebuiau să urmeze în năvălirea lor drumurile mari de şesuri sau cîinpii ori, cel mult, lungul apelor mari cu albii sau văi larg deschise. Era firesc să evite şerpuirile înguste în susul apelor muntoase, pentru că înaintea lor se ivia mai la fiece pas fantoma necunoscutului, a surpriselor, a groazei. Şi nimic mai natural ca în astfel de circumstanţe sufletul barbar să încerce fiorii groazei. Şi tocmai prin faptul că în năvălirea lor erau nevoite să se scurgă spre locuri deschise, atari frînturi etnice erau condamnate unor asimilări relativ repezi şi aproape fără urmă. Dar, să admitem pentru moment că, în scurgerea lor, Alanii s’au pripăşit sau că s’au refugiat de frica altor năvăliri barbare în labirintul Munţilor Apuseni. Configuraţia geografică a acestei regiuni nu ne permite să admitem că în 1 Cf. planşa reproducînd pe Horia, din Rubin Patiţia, Ţara 'Popilor, 168. 2 Un obicei asemănător îl constatăm bunăoară şi în nordul Africei, în Maroc (cf. E, Laoust, Mots et ehoses berberes, 142-143). www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 45 vechime va li putut trai aci o populaţie numeroasă 1; aşa că, în atari împrejurări, şi ducînd o vieaţă barbară, nimic nu le-ar li putut grăbi asimilarea; din contra, fiinţa lor etnică s ar fi putut menţinea pe o perioadă mai lungă mai ales că, la aşezarea lor, populaţiunea ce va fi locuit în aceste părţi s’ar fi retras în faţa lor — ceea ce cu siguranţă că ar fi lăsat urme numeroase şi evidente în continuatorii lor de astăzi. Aşa ceva însă cercetările făcute pînă in ziua de astăzi nu au constatat Şi apoi, în cas că etimologia propusă pentru Go(a)ţă (cf. pag. 22) e cea adevărată, ar fi încă un motiv ca în Moţi să nu vedem descendenţii Alanilor, întru cit aceştia năvălesc în secolul al v-lea, pe cînd Goţii apar pe la sfîrşitul secolului al m-lea. Atunci, care ar putea fi originea lor? In faţa penuriei documentare privitoare la popoarele autohtone, evident că tot ce se poate afirma nu poate fi decît simplă suposiţie. Să avem a face oare cu resturi dacice ro-manisate — mai ales că acest ţinut poate fi considerat istoriceşte ca un centru geografic al Dacilor, fiind în imediata apropiere a Sarmisegetuzei (Grădiştea de astăzi)? Ori ar trebui să admitem că la asemenea resturi se vor fi adăugat şi elemente nord-ilirice, din spre coasta adriatică, ce vor fi venit aci fie în calitate de coloni, fie pentru lucrarea minelor de aur, etc.? Această din urmă presupunere ar mai avea şi avantajul că, raportîndu-ne la nasalisarea lui -n- intervocalic în spre rotacisare, am vedea astfel regiunea Moţilor de astăzi în legături etnice cu Nordul iliric (cf. pag. 33). Această ipotesă ne-ar duce şi la apropierea pe care trebue să o fa- 1 După o statistică ungurească din 1913 apărută in A Magyar Szent Korona Orszâgainăk Jfelysegnevtâra, numărul Moţilor propriu zişi se ridică la 34961, repartisat astfel: Clmpeni, 2967; Certeja, 1289; Secătura, 1987; Sobodol şl Poieni, 4713; Ponorel, 1872; Vidra-de-jos, 2674; Vidra-de-sus, 3612; Neagra şi Iarba-rea, 3056; Albac şi Gura-Arăzei, 6519; Scărişoara-de-sus, Scărişoara-de-jos, Lăpuş şi Lăzeşti, 6272. Statistica e făcută conform repartisărei administrative a satelor — repartisare care aşa cum apare, e foarte incomodă pentru populaţie. www.digibuc.ro 46 TACUE PAPAHAG1 cern între tipul de sate al Moţilor cu cel al acestui Nord iliric: Gheghii de astăzi trăese în sate cam tot aşa de răsfirate pe terenuri accidentate, ca şi primii. E aşa numitul tip Stari-vlah pe care îl găsim în întreaga Dalmaţie şi pe care şi etnografia sîrbească îl consideră a fi „le type fonda-mental et primitif'1 Ca o completare a tuturor acestor consideraţiuni etnice, ar fi de i’elevat şi numele sub care sînt cunoscuţi aceşti munteni, şi anume acela de Moţi şi Ţopi. S’a emis părerea că Moţ ar veni din cliica de păr pe care o purtau aceşti locuitori, sau din tufa de păr mai lung pe care obişnuiau să o lase deasupra frunţei — aşa cum am constatat la cîţiva din Gura-Arăzei şi după cum se poate vedea în planşa V, l care reproduce trei Mocani din Trîinpoiele; pentru Ţop se crede a fi o formă slavă sau ungurească 1 2 3 *, nu germană, sau că — după interpretări populare — ar fi o formă onomatopeică provenită din faptul că Moţul, neştiind să danseze, ţopăe „ca un urs“. Denumirea Ţop a fost pusă în directă legătură şi cu forma TZottov ®, pe care o găsim atestată de două ori în capitolul TTepi rou £&vouţ tiîiv TTot-xZxvaiaxiuv dela Constantin Porpliirogenet *. înainte de toate trebue să se ştie că aceşti munteni nu se denumesc ei singuri Moţi5 — nume pe care îl ignorează ostentativ, după cum am avut ocasia să constat chiar în prima mea călătorie cînd, mergînd spre Gura-Arăzei, „Moţul" cu care mergeam alături a protestat cu enervare în contra acestei numiri; „noi sîntern Romîni, nu Moţi!'*. Pentru ei „Moţ“ e o batjocură; şi dacă astăzi se observă o generalisare în însuşirea din partea lor a acestui nume, causa trebue căutata în influenţa culturală etno-istorică, convingîndu-se şi ei că 1 JoTan Cvijic, La peninsule balkanique, 217-218. 2 O vid Densusianu, Originea Hoţilor (in Vieafa nouă, XVII, 170). 3 Rubin Patiţia, Ţara Ţopilor, 3. * De administrando imperio, II, 16b (ed. Bonn, 1840). 5 De relevat că în Sebeşul de pe Olt moţ însemnează „gurguiul** opincei. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 47 numele de „Moţ“ e o pagină glorioasă în istoria noastră naţională. Şi cred că aceasta e realitatea. Un paralelism identic de altfel ni-1 ofere şi denumirea de Fărşeroţi sub care sunt cunoscuţi în general Eomînii din Albania şi pe care le-o dau ceilalţi Aroinîni. De fapt, ei nu se numesc niciodată Fărşeroţi, ci El sing. (Bulzeşti, Tomnatec). desfătat, deschis şi încîntător: «loc desfătat» (Bucium-mun-tari). www.digibuc.ro 68 TACHE PAPAHAGI desgimfa xxvm, a desumfla. destîmfla xxvui, a desumfla. dole, versant de munte în formă de vale (Tomnatec). El. sl. dolb. doscă, scîndură (Abrud), dovlete, pl. dovleţi, dovleac (Bul-zeşti); am auzit-o şi în Bretea-Streiului. dric, mijloc, toi: „în dricu zilei” (Abrud-sat). druley, lemn întortochiat şi noduros (Scărişoara). face, a zice (Vidra-de-mijloc). făcătură xvi, diavol. fejga, fuga: „vă tăt feiga” (Bu-cium-sat, Vidra-de-sus). floiră şi flueră, fluer (Bulzeşti, Tomnatec). gavozil, cuiul de potcoavă sau coroana lui (Albac). gădiş, mulţime de fiare sălbatice (Scărişoara). gălbiniSiu (la faţă), gălbui (Secătura), golomoz, ceva care e înfăşurat, strîns; mototol (Scărişoara). Go(a)ţa, nume cu care mamele sperie pe copii ca să înceteze de a mai plînge: „taâj că y'ire Go(a)ţa“ (Scărişoara). greluş(y), greeruş (Bulzeşti). guri, a sui, a urca. guriş, urcuş. gebe. cal slab, mîrţoagă (Scărişoara). Et. ung. gebe. haiduc, poliţist (Scărişoara^, haisăy I, puşcaş. h'erney, învelişul căruţei făcut din „lipideu“ de cîtiepă. h'ink'ey, xiv, trăsură. Et. ung. hinto. (h)oară, găină: «noi nu umblăm cu hori» (Bulzeşti); „cumpăr cucuruz pentru hoară” (Zlatna> hudă, gaură: numai în expre-siunea „hudă d'e nuntă o hudă la mnireasă" (Bulzeşti). jerar xxii, Stat. ind'e şi ine, unde (Bulzeşti). irez xxm, descendent, urmaş. izvuc, izvoraş (Neagra). îndălui, a porni (Trîmpoiele, Sohodol). îndărămnic, rău, încăpăţînat: «cîne îndărămnic» (Iarba-rea). înlesni, a iefleni: „marhăle s’o înlesnit”. învălit, sb., adunat, strîns (în legătură cu slrîngerea urzelei pe sul) (Bucium-sat). lpagără, revoluţie (cea din 1848) (Scărişoara). loc: «de loc», imediat, îndată. lume, pămînt, ţarine, holde: «lu-mea-i gQală, nu s’o făcut nim-nic»; „Un Moţ o spus că la Sîrgia o ploiat, că lumea tătă e bună”; văzduh, atmosferă, vreme: „Ai gînd'i că ploaie Ia noapte, ca, uit'e, lumea e blîndă şi-s nori”; „...vezi, lu-mea-i blîndă, nu âbură niâj un vînt, îi cald Sara şi-s nori” (Bulzeşti, Dealul Dăneş-tilor). mazăre albă, fasole (Tomnatec) Bulzeşti). www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 69 măzine, mazăre (Măgura), măgură, măgură (Scărişoara), măietţjai e, pl. măjetori, şură pentru vite (Scărişoara), măietură, şură de paie (Bulzeşti, Tomnatec). mărşină, tren (Măgura), mereu, încet: umblă mereu (Scărişoara). mieuna viii, a miorlăi. mîrli (a să), termenul obişnuit pentru împreunarea oilor. mîţ viii, pisică. mnedu, idromel, un fel de limonada (Bulzeşti, Vidre), moaşe xxn, bătrînă şi bunică. (Bulzeşti). moniţie, decoraţie (Albac). moşu, bătrîn şi bunic (Bulzeşti). mulăşâ, moale: „lină mulCşa“ (Al baci), mulcela (a să), a (se) coace: ,.me-reşoarele se mulâelşază" (Măgura). muraă, apă îndulcită cu zahăr (Bulzeşti). mutătură, şură de vară la munte (Scărişoara), muziic xiv, brădet. nâvKcă, nevăstuică (Scărişoara), ncărca (a să), a (se) murdări: „mă ncărc d'e t'ină“ (Albac). ncolşa iii, încolo. ncorda (a sa) xvn, a (se) îndoi, a (se) ghemui. noatră, urzeală neţesută dar aranjată în război (Bucium-sat). nevedit, năvădit (Bucium-sat). oară : „de allă-oară‘-, de altă dată (Albac). ok'j de găină, bătături la degetele picioarelor (Scărişoara). olîntari, orientali (ortodoxi) (Bulzeşti). ojmă vin, bubă, abces. palască xxn, ploscă. Et. ung. pa-laszk. pârişte, pajişte (Tomnatec). pasulă, fasole (Măgura), paşaşir, pasager (Ampoiul). pazitură, „mincare de mazine* (Măgura). păntru, din causa: „păntru se£etă“ (Tomnatec). părădei, pătlăgele roşii (Tomnatec, Bulzeşti). păstoare xvn, servitoare. pătură, pl. paturi, foaie de plăcintă (Bulzeşti). pepingine, pecingine, spuzitură. pîrci(a să), împreunarea caprelor pirţilig, om găgăuţ (Albac). poarcă, scroafă (Albac). pogăâe, colac de nuntă, cu dese-nuri deasupra şi uns cu ouă (Cărpiniş). pogan xvi,mare şi puternic;„Cepo-gană eşti, doamnă!“ (Munună). policră, poreclă (Vidra-de-jos). pomnol xvii, „darab“, bucată. porumb,-ă xxvii, rsuriy“. postii, păstăi (Măgura), predanie, tradiţie (Tomnatec). primă v, „plank'ică" (panglică). răguliţă, răscoală (Gura-A răzii). răpălit, reparat: «biserică răpă-lită» (Tomnatec). râtăli, a fugări (Bucium-poieni). rod'e, negură care strică semănăturile şi fructele (Scărişoara). sărăntoc xxm, sărac prăpădit. scoruş, arbore semănînd cu călinul (Gura-Arăzei). www.digibuc.ro 70 TACEE PAPAEAGI socală, un fel de cicric (Bucium-sat). sor, şoric (Scărişoara), spărma xiv, a sfărlma, staur, staul (Scărişoara), strezi, a trezi; a apuca: „aşa ng-am strezit din bătrîni“ (A-brud, Scărişoara). suCitgare, băţul cu care se subţiază foile ele plăcintă (Bulzeşti). suri, a sui, a urca: „e dedat a suri şi a coborî; suri pe cal; nu surim“ (Bulzeşti). suriş, urcuş (Bulzeşti). şcirtaveţ, castravete (Scărişoara), şpaţir, plimbare, călătorie (Vidre). tafrică, „trafică“, debit (Albac). tărcat xvn, pestriţ. tîrsă, loc acoperit cu arbuşti mici; încilcitură de arbuşti mărunţi (Tomnatec). Et. sl. tr-bca. torţiel, buruiană (Gura-Arăzii). troacă, jgheab în care se dă porcilor de mîncare (Tomnatec). trocu, căpistere mică (Tomnatec). tucă, strigătul cu care sînt chemate găinile: tucă! tucă! — „Bui la vale, Pascule, c’o tunat o «nevoe vînată» 1 ’n sat la noi Şi nu mîncă numa tucă de găină friptă şi vîrvu laptelui !‘ (Vidra-de-mijloc, 1924. — Rah'ila Heler). Et. ung. tyuk. tulnic, trîmbiţă făcută din lemn de cireş, lungă de 2,80 pînă la 3,10 m. tuna, a veni, a sosi (cf. tucă). tuturez, un fel de tulnic, bucium (Scărişoara). ţâţe, depănătură cu ajutorul ci-cricului. ţăreni, oameni dela şes, dela ţară (Ampoiul, Abrud) ţîpoy, v, colac, pine de nuntă. ţîngăy, copil zburdalnic de 16-17 ani (Ighiu). ţuputel, derivat din vb. a ţopăi (Scărişoara). imă, cf. ojmă. urla, a coborî. Cf. pag. 40. urmă: „urma caprei" = „fătă-tgarga caprei" (Bulzeşti). vatră, loc gol nesemănat într'o grădină (Tomnatec). vâi, a vedea (Bulzeşti). vărme2e: «vărmezga Cluăului» comitatul Clujului (Certeja). vătrit, „loc unde nu e părişte ca in curte"; întins, lăţit pe vatră (Tomnatec). vifel v, colăcer de nuntă. vindroc: „Moţi merg vîndroci la ţară", Moţii merg încărcaţi pe spate [cu cercuri, ciubere, etc..] la ţară (Scărişoara). Et. ung. văndor. vorovi, a vorbi (Bulzeşti). vuzi, a furnica, a roi: «oameni vuzesc pe dgaluri» (Bulzeşti). yigară: «apă limpede ca yigara» (Vuitori). Intrebînd ce însemnează .ca yigara", bătrina de la care am auzit cuvîntul n’a ştiut să-mi dea nici o lămurire. Fără a putea fi. explicată de cei ce o întrebuinţează, forma circulă şi în aromînă în expre-siunea „apă yigară". 1 Prin „nevoe vînătă" se înţelege Bulzeşteanul, care umblă îmbrăcat în haine negre. E o strigătură a Moţilor ia adresa Bulzeştenilor. www.digibuc.ro CERCETĂRI IN MUNŢII APUSENI 71 zadă, pin (pinus picea). zară, lapte bătut (Bulzeşti). Forma am inregistrat-o şi în Bretea-Streiului zdramţă, zdreanţă (Scărişoara), zdravrii, a strănuta (Abrud). zgruntari (de piatră), piatră măruntă (Neagra). 2eb, buzunar (Albac). zingăr, gingaş (Bulzeşti). MUSICĂ. POPULARĂ. Ţarinele ce urmează sînt generale în Ţara Moţilor. Ele con-stitue aproape unicele arii instrumentale la petrecerile ca şi la dansurile lor. Sînt cîntate de obicei din clarinete însoţite de viori sau de contrabas. Toate aceste patru arii le-am cules dela Traian Mariţa (18 ani) din Poiana-Sohodolului în 1922, cîntate din fluer. Ţarina Băeşilor Ţarina Moţilor www.digibuc.ro 72 TACHE PAPABAGl Ţarina Abrudeailor Tache Papahagi www.digibuc.ro Capul'Şanţului^ D.Codi -------A. .'4 AH l«7n' O.Frinlurilof Urf.UIrfulul ŢARA MOŢILOR Scara: 1/150.000 . Vîrtopul “■feT cp &' ....... \ 1110 I6jW Va \ A v" \ 1370 V s ^ B59 rE ) /Tipa t t 1 « \ I a na /1040 1595 V '«^Bolamireasa ' A / PQ Piatra-Arodulul www.digibuc.ro 1 •**. 1' > ’ ' t a • -v vfuj-£«#c (>;‘ » :y^> j ’Y'P ^ . ' ''xlhZw-ţW%& ' 'r ■ w- vv> fl, , ... 11 *., T*' ♦’tf ti1 c ,c , “l? 'i l< w*,if4 r* «JtfW* si 4 ,, ,\ • r ni . , * 1 l r’i A <\■/•.*?' SY1 -v /^YYVBf vv ->• • • W1-. pr■• ■-> - v - ;; . ','■’/>■ ' '. i t - •- y.^'n \if > • • . 'f \ ' • ■ ‘ ' • ' 1 ’ I', i U'O- -' ■ ‘ 1 ”•' ’ ’ -•i <■, »' - / ,-tv : -/ ■ r ', .»• « ,V"v'. /'* • '; J -,;, ' Sf^Vri'-. ■' ■ r 1 - “tf'/h V ' ■ •' 'V' A Vv&v • 1 \ i'U ~ ;, ., f Vi I ’ Y-W1^ > Yi,1.X"-Ş1.- 'j's.Î t'r■‘4.4..C t, h -f.-i '‘ - V-' ’ll’î.,-/': Ppj-vXP Sli -Y ,y i, t - i/ '±' »' *> 'Vv - - 1 ^ '. '«'J ;Y ţy r ,‘r . / ‘ ‘••Si .(* ' V:.t ; 4 ■ -L-- ' ' * > ' , :A; V i t>,r - r ^ll VVv . ' ' : 1 . ;> V^-44^4 i' '■- ‘ * *1 i.S'4 ) . t' 1*>\> T % , Ît n ^ X i , ; ^ V '.'!,/ r. Z- i • 1 (■' ^ j;S. i )• „.) ■ iv., , , L ~ n ,î*'■'}•*'. . ■ • ...ivr.". • ■.•^•.•>.1. Ji, ■}' ’ „ k i - •.•*'•»/ -■•- . '.I ■: • / ' , f , - j YP'1'' ‘‘J '■■.'• r. ■ vY^'4-' •'•''r' . r , t 1 V .>î,i '• ,V *, l< ;>'■«• y y‘ ." 'wM* '-m&' , ■ ', i V» , . i/r-ud1 n?V x biV& »l' - . - ,i'M-liw' .. -v> / 1 ^ " v, 1 tî1- ^ 4 ^ ^ i i ic r *' \ 1 >. , i*. JA ?* ,< ’/«î‘