[1]
ZIUA l\lACA V,EII.OR.
Luna lUI .-1l1gllsl 1 începe cu Ziua Macaceilo. �, numită şi Zlu«
Mocoicilo. \ Mncoiei+, Mncaoc: sau Ziua crucii de ('arii ", serbâudu-se
de fapt II/chil/arca sau Scoaterea sfinte: cruci,
Prin Bucovina se crede că acest Mncaocln are )Îilpli' caţctc iscu­
site, dar C8 păganii, cu toată înţelepciunea sa, I-au ars In cuptor,
de viu 'i. In aceasta credinţă găsim de bună sa mă un răsunet al
celor scrise în Vieţil c sfill!ilor cu privire la Cei şapte [raii duţiă trup
rari .1'1111 111/111 il lVIaeolil'i, ucenicii preotului Eleazar din Ierusalim,
feciorii Salomoniei, cari au fost ucişi de către Antioh.
Prin jud. Neamţ se crede pe alocurea că au fost odată numai
citut Mocooei, cari se şi serbează 7.
1. August se ma i numeşte In popor şi .4.g·ust, .i,!50st; Marian , Slw­
britorile, J, P.96: Angustru, Aust ; AJâsetla.rin, Gust ar, Gnsteasau Secerfr,­
luna secerişului. - In Gr. Tocilescu, Mater ialuri fott.iorietice, p. 1198,
gi'lsim aceste şire,-de bun'! sa mă o compoziţie,-date ca populare:
In Augnst este tr eierişul
�i la .e;raiu (= grfilt ':) a liş-ve l işul,
Aleargă pretutindeni gloate,
Unii la vie, alţii la cârşrnur i,
De munca obosiţi. ei, biet, n'au
r ast im pur.i.
Numai leneşii asigură
Sa le pice mură ']1 gura.
Du-te, leneşule, şi strânge
�i la iarnă nu mai plânge,
Ajuta pe alţii, împacă
�i ţie parte să-ţi faca 1
ro Marian , Insectele. p. 168.
3. Culegere din jud. Neamţ.
4. Culegere elin com, Bâlţăteşti, jud. Neamţ, comunic. de d-I L
Prcut escu .
.'). Culegere elin corn. Vânat or i i-Nea m ţu lui , jud. Neamţ; comunic. de
d-l V. ,�tirl)u.
6. Dict. ele Gh. Bi le ţck i, cam. Voloca, comunic. de clona E. N.-Voronca.­
Voro n ca , Dotniile: p. ::,61: « In Voloca , despre Maco vei u se spune .... [ca] a
avut 7 capete; [păgiiniiJ I-au prins şi I-au pus sa-l ardi'l; a venit însă unul
(.�.U un cap şi acela 1<i SCăpat»,
7. Cred. Rom. din BăIţăte�ti, jl1l1. Nemţ, comunic. d.: d-I L PreuV·scll.
[2]
In această zi, prin Bucovina, se Llce agbil!J/lliz În grii.dilli,
pentru insectele şi uicrnni vărărnători pomilor şi legumeloL In co m.
Ropcea se tine la bisericii. snopi de flori, bnruicu} şi spice, ACeste Hori
şi buruieni, după ce se vor sfinţi, vor fi bune de Întrebuinţat în
scăldătorile sau băile oamenilor bolnavi; spicele î m hlăti te, du pi'! ce
s'au sfinţit, dau cea mai bună să mântă de sămănat 1. Momi sfintit
în această zi nu face oicrnn >.
Prin jud. Neamţ aceasta zi se ţine de către gospodine) pentru
ca să le fie copiii feriţi de boli «şi alte năpastc»:l. Prin alte părti,
tot din acest judeţ, se crede că in această zi nu-i este nimănui iu­
găduit să culeagă rampă. «Sunt cazuri când s'au găsit culegători
morţi în c1nepăJJ.'
Prin Ţara-Româueascâ, pe unde această sărbătoare se numeşte
Ziua-CJ'l(eh, preoţii, ca de obiceiu , umblă «CU zj 'ntâi» --, IloÎeil�â�,
iar poporul o păzeşte cu uelucru, ca să fie ferit de Figuri", Acela�
nume îl poartă sărbătoarea şi prin Oltenia; pe aici îllSă o serbează
numai femeile 0) «că e rău de lovituri de moarte».
Tot prin unele piini ale Olteniei, sărbătoarea aceasta se chiamă
şi Macoueiul stu pilor; deci in această zi este datina de a se retezâ ,
de a se tăi,'! fagurii,luâlldu·se mierea �i l.isâ ndu-se albinelor numai
atât cât le-ar trebui pentru hrana lor de peste i;lrll:i. «Uriii oameni,
cari au stupi mulţi, mai opresc miere, păstr,înd-o În borcă naşe de
pământ) mai pun in sricl«!e sau plo�tele de rachiu», c.r să aiba din
ce să bea, dupăce o amestecă bine, pe la zile mari )i prnnice 7.
Vremea ince pâud �;i se răcorească. prin jud. B,ICIU se crede
că nimănui nu-i este Îngăduit peste această zi ca sa se scaldl') de­
oarece scăldându-se rerbnl în ;lp:i acum, apele se r:1CtSC 8.
1. Voronca, Fratini]« şi credinţele poporului român, p. 942.
2. Ibidem, p, S6r. ,
3. Cred. Rom. din Ha lţat eşr i, comunic. de d-I f. Prelltescu.
4, Cred. Rom. dinVânătotii Neamţului, comunic. de doi V. Stirbu.
5. C. Hădulescu-Codin şi D: Miha:ache, Sârbi'ttorile poj)oru1tti,' p. 82.
6. Calendarul tlustrat, Craiova 19tI, la zi,
7. Dat, Ham. din Voiceşti"jud. Vâlcea, comunic. de d-l I. N, Po­
pescu.--Cred Rom. din Balţăteşti,j'ld. Neamţ, cOlTlunic ele el, r. PreutescLl:
«1 August, -- Jl1acoveiu, - e caj) de'. iJOst[lll SântamarieiJ şi ziu::t crucii.
Sunt trei zile ale Crucii pe a:1: zill� de 14 Septemvrie, DUl11inic" a treia
din Postul-mare �i ziua de [ August\,.
8. Cred. Rom. din COI11, Larga, jud. Buzau, comunic. de Cl-l C. Gh,
Vartolomeiu.
[3]
P.O BRJ�JENILE.
Ziua de 6 August, când biserica noastră serbează Schimbarea
)a faţă a DOIllI1!t!/Ii nostru 15115 Hristos, poporul o numeşte Pobre­
[eni, Proba.jiuc, Prolmşeui În Bucovina, Proba]e, Probejeni, ProbnJjeni,
Probajne în Moldova, Bolrwljă}/, Pobreajen, Pobrejrnia, Pobrijsnia 1
Obrejănia 2 sau Obrojhtia În Ţara-Românească şi Oltenia.
Poporul nostru crede că din această zi începe să se ţnobaje­
uească , adecă să se îng;t1benească frunza codrului t. Prin unele părţi
se zice chiar că în această zi se proboieşte câmpul şi codrul 4.
Mai pretutindeni se crede că orişicine are datoria să se poarte
.bine cu ai sai, -- copiii mai ales, - să fie ascultători şi cuminţi,
ca să nu fie prol)o�ifi) - ocărîţi sau mustraţi în această zi, căci altfel
vor il proboziti tot anul". In deobşte oamenii nu trebue să se pro­
bozească, . - «huească », între dânşii G
Prin jud. Neamţ, gospodarii caută să fie apucaţi de această Zi
împăcaţi şi impăciuiţi unii cu alţii, căci alttel această sărbătoare îi
va proboz] şi vor ră mânea vrăşmaşi peste an 7.
Multe gospodine şi câte odată şi unii gospodari se păzesc ca
să nu mânânce tuere, pere sau perje până la această zi; în această zi
însă pot mânca, deoarece cerul este deschis 8. Oricum, la această
r. C. Hadu lescu-Codiu, O seam ă de cuvinte din Muecel, 19°1, p. 10.
2. Com. Voi ceşt i, jud. Vâlcea, comunic. de d-l 1. N. Popescu.
3 . Şez ătoarea I, p. 128. - Cred. Rom. din corn. Larga, jud. Bacău,
comunic. de d-l C. Gh. Vartolomeiu.
4. Şezăt ourea, H, p. 52.
S. Cred. Horn. din com. Scânteia, jud. Vasluiu, comunic. de d-I E.
Vuza.c=Voroncn, Datiuele. p. 693.
6. Şesătoarea, VI, p. 52. - Cred. Horn. din corn. Larg-a, jud. BaCăU,
comunic. de d-I C .. Gh. Vartolome iu.
7. Cred, Rom. din com. Ba lţat eşt i, COI11Lltlic. de d-I r. Pr eut escu.
8. Voro nca , o]». cit" p. 792.
[4]
4
sărbătoare se desleagii, -- se îngădueşte, - mâncare.i poa mei sau str«­
gurilor, când se şi duc la biserică spre a se sfinţi. Prin jud. Tutova
se zice chiar că cel ce mânâncă struguri inainte de această zi, «îşi
aiuriseşte maţele. 1.
Prin Bucovina, Moşii de Scbunbarca la fafii se sfinţesc, - se
zice, - «prin rugăciune asu pra strugurilor duşi la biserică, din cari,
gustând oamenii drept naforă, se socotesc astfel ca pomana 1I105i1or.
Dar şi afară de biserică, dau acasă matroanele această ţ ornană de
struguri; însă la Schimbarea la fald se afLi puţini struguri ţmsţntoi],
copţi) 2.
Prin jud. Fălciu în aceasta zi se duce la biserică must făcut din
poaniă văralecă,. pentru apaos ; alţii fac colivă de struguri 3.
Aromânii din Strumita (om mânâncă struguri până în ziua de
6 August, cum fac şi ceilalţi Aromâni din alte părţi. In ziua aceasta,
fiind sărbătoarea Schimbarea la fată, toţi Aromânii cari au vii, aduc
strugnri la biserică, în străchini ori în coşuri de nuiele, şi după ce
preotul cereşte asupra strugurilor şi-i binecuvânrează, creştinii ieau
în gură câte o boab.i. De aici Încolo este deslegare la mâncare de
struguri». «In Iv1ol�iova e obiceiul ca atunci când se iea în gură o
boabă din strugurul cetit, se zice: «poarnă nouă În gură veche». In
Macedonia, când gustă Întâi u dintr'un fruct nou, zict, «sănătatea a.
no.rstră, hiavra Uvreilof)),' adecă : «nouă sănătatea iar Ovreilor
frigurile)) 4.
Deoarece în această zi din postul Sântă-Măriei nu este ingă­
duită mânca rea de peştc şi /1 11 tdelanu, În cinstea Pobrejenilor, aceste­
mâncăruri sunt deslegate, chiar de ar cădea Într'o Miercuri sau Vineri.
Prin Bucovina se duc faguri de miere sau miere ca colivă la
biserica 5.
Pobrejenile socoti ndu-se ca zi de hora r pen Iru vară, urm ează
că apele, după credinţa poporului, se răcesc în această zi. Cerbii le
spurcă, urinându-se în ele, şi deci dela această zi inainte nimănui
nu-i mai este îngăduit ��'i s� scalde 6.
Berrele se duc, ---- «se xălăroresr », -- iar şerpii, şopdrtelr, ;;111'-
\
r. Cred. Horn. din corn, SC\\lineni, comunic. de d-nii fraţi Ka hu.
2_ Mar iau, Irnrnornuirii area., p. 392•
3· EtY111. mngn. rom. p. 126e.
4· 1. Neniţescu, Dela Româ11ii din Turcia eurOpealLir, p. 24.
5. Voronca, op. cit., p. 1179.
6. C. Gheorghill, Cctlendnrul-fellleielor supprstitionse, :J_ So.
[5]
5
lent ŞI toate jig�llliile intră în pământ. Care vietate nu va fi intrată
până la această zi, se poate omorî; în deobşte şerpii trebuesc neapărat
ucişi. Dacă din întâmplare un voinic vede un şearpe şi nu-l omoară,
acel şearpe se va preface în stueu. Dacă şearpele va fi V3Zut de o fe­
meie şi nu va fi ucis, el va muri până la anul 1.
Prin Oltenia se crede că în această zi este bine ca fiecare să-şi
iea şi să-şi păstreze câte o crecniă cu şapte prunc, şi câteva alune
într'un loc îndosit, unde. nimeni să nu umble ca să le atingă ori
-5;1 le strice, căci ele vor fi bune de friguri şi de alte boale în cursul
anului 2.
Prin jud. Mehedinti femeile se duc la pădure şi despoia te,
·caută alune, pe cări le culeg făcând trei închinăciuni. Aceste alune
sunt bune pentru frigllri S.
Prin jud. Musccl se crede că la această sărbătoare este bine să
se fure flori de tiguă, cari să se plămădească în apă neincepută . Din
această apă să bea orişicine chiar din această zi, ca să fie ferit peste
.an de brâncă şi alte umflături. Oricum, cel care capătă brânca, dacă
bea din această apă, se crede că se tărnădueşte.
Acum se culeg de pe câmp aor ăineasa, intpărăteasa, umşeţel ul,
leuşteanul şi usturoiul de siuuulastră, precum şi alte bălării, cari vor
Il folosire peste an ca leacuri împotriva multor boale.
Fetele nu se laie, - nu se fă, căci dacă ar face astfel, coadele
nu le-ar mai creşte 4, întocmai cum nici iarba nu va mai creşte
peste această zi de început al toamnei.
Prin Bucovina se mai spune că această zi trebue tinută
"pentru guri)) 5.
In sfârşit sărbătoarea aceasta trebue ţinută pentrucă ... «trebue ţi­
nută». «Acum vreo câtiv: ani, -- ni se povesteşte din jud. Vâlcea,
un om s'a dus cu carul sA iea din fânul ce-l aveă peste Git în ză­
voiu. Nici n'a apucat să treacă Oltul dincolo, căci i s'a fărârnat carul,
ducându-se pe apă la vale şi ne mai găsind în urmă decât o roată,
afară de proţap, pe care I-au scos boii înot la mal» t.
l. R.-Codin, Mihalache, Sarbatorile, p. 82.
2. Dat. şi cred. Rom. din com. Catanele. jud. Dolj, comunic. de d-l
\,t. St. Tuţescu.
3. Etym. 1n'Xg,-n. r01Jl., p. 951.
4. l\..-Codin, Mi ha lache, Oi). cit., p. 82-3.
5. Voronca, oi)· cit ., p. 694·
6. Culegere din COI11. Vo iceşt i, comunic. de d-l r. N. Popescu, i nva ţator.
........ 7 .
[6]
care se aude prin jud. Covurluiu, are urmatorul cu_o
SÂNT . .\-lUĂR1ILE.
1. l\faica Domnului.
Răposatul Păr. Silit. FI. A/arian ne-a lăsat o lucrare întreagă
ŞI completă cu privire la persoana Sfintei Fecioare Maria 1, care cu­
prinde următoarele capitole: 1. Naşterea Maicei Domnului, 2. Maica
Domnului în stare binecuuântată, 3. Maica Dontnului .. si Crăciun, 4-
Maica Domnului şi Trif cel nebun, 5. Fuga Maicei Domnului la Egipt,
6. Maica Domnului şi paingănul, 7. Căutarea Domnului IS1Is Hristos)
8. Adormirea Maicei Domnului şi 9. Maica Domnului, scăparea oante­
uilor,
In cele ce urmează, V0111 alipi la aceste capitole.j=- numai În
parte, - materia! inedit, vom adaoge ca al ro-lea capitol : .Minimi ale
Maicei Domnului, lăsând; fireşte, de-o parte interesantul material cu
privire la «Minunile Maicei Domnului», recte: «Călătoria Maicei
Domnului la Iad» şi «Visul Maicei Domnului», de origine cărtu­
rărească.
Adaugeri la Maica Domnului si Crăciun se vor face când va
fi. vorba despre Naşterea DOJl/l1ul'?ti ;lOS/1'1/ Isus Hristos, cu prilejul
descrierii Crăciunului cu toate datinile sale.
La J\!laica Domnului şi Tril se adaug următoarele două po-
vestiri : \
India,
prins:
«Şi la patruzeci de zile după Naşterea Mântuitorului, Maica
Domnului luă doi pui de turturele şi porni spre biserică, că se Îm­
plinise sorocul după lege. M6rgea să-şi închine pruncul la templu.
Cum mergea pe drum, iată că într'o gr,ldină sub un copac,
sta Tri] cu un cutitaş în mână şi curăţia pomii de omizi. Trif,
1. Legendele Mnicei Domnului, Bucureşti 1904.
[7]
7
când vede pe Maica Domnului, Incepe s'o tuşcască 1, crezând ca ar
fi o altă femeie şi nu Ea.
Maica Domnului a întors capul 11 J văzut pe Trif, Supărân-
du-se, s'a intors înapoi zicând :
- Fie azi ziua ta, căci a mea o să fie mâni l
�i s'a Intors acasă spre a se duce a douazi la templu.
Şi de ""eea la 1 Fevruarie cade Triful (ziua sfântului Trifon),
iar la 2 cade Stratenla, adecă Intâinpinarea Domnului �.
A doua povestire o au Macedo-Românii şi sună:
«Maica Precis/a a avut un frate, pe Sfrill III 1 Triţon. Acesta
llU prea dădea crezământ soră-sei, ca a născut pe pruncul 1s1I5 din
binecuvânrarea lui Dumnezeu, şi îi punea la indoeaiă cinstea ei de
fată; din pricina asta nu vorbiă cu dânsa şi nici avea ochi s'o vază .
. Intr'uua din zile, Trifou se aiU cu mai mulţi oameni la tiiiat �
o vie.
Iaca pe o cărare ce trecea pe lângă gardul viei, oamenii văd
o femeie tinerică, frumuşică, cu un prunc în braţe, dar pe care n'o
puteau cunoaşte.
-- Măi, cine 5,1 fie ferneiuşca ceea cu pledul în braţe? întrebă:
unul; şi toţi îşi aruncară ochii Într'acolo.
- Cine să tie, răspunse Trifon, care CU110SCll pe soră-sa.c-s­
la câ teaua �eea a noastră!
Sfânta Fecioară, care se duce,'! să-şi facă iuolijta de 40 de zile,
şi să închine pe prunc în templu, se întoarse din cale Inapoi, când
auzi cuvintele duşmănoase cu cari o cinstia frate-său, tocmai când
se d uceă la sf. al rar.
- Fie ziua ta azi, c'a ti a mea mâui !--şi plecă înapoi.
Ajungând acasă, spuse mamei sale:
-- Mamă, iea o mână de sare şi o cârpă de ll1 ŞI fugi la vie,
că frate-meu şi-a tăiat nasul!
Mamă-sa luă cele ce-i spuse şi Intr'o fugă ajunse la vie, numai
c'o mână de suflet, de teamă şi grijă. Când colo, găseşte pe Trifon
bun sănii tos.
L Când un bărbat vrea să atragă atenţia unei femei ori chiar şi
altui bărbat, cu auum ite scopuri, tuşeşte, se face că tuşeşte: «châ-châ», spre
a nu atrage luarea-aminte a altora, cari poate din întâmplare se află prin
prejur. «Cine vrea să-şi facă de cap, tuşeşte şi lume străină».
2. Culegere din com. j or ăşt i, comunic. de Păr. r. C, Beldie.
3. A UtiCI, viea, primavara ori toamna, a o curăţi de uscături şi de
ramurile nefolositoare.
[8]
8
- Da ce-i, mamă, de veruşi aşa de speriati?
- Ce să fie, dragul mamei! Ia, soră-ta mi-a spus că ţi-ai
tăiat nasul !
- Hin l. .. Cum să-I taiu ! .. Căci asă, ridicând cosorul cu în�
covoetura în sus,-nu l-am putut tăia; doar ia aşâ ...
Şi lăsând cosorul peste nas cu ascuţişul, făcn 1.1i7TŞt 1, Iar nasul
ii pică la pământ.
Atunci mamă-sa îl luă numai decât, trânti mâna de sare peste
tăietură, şi punându-l la loc, îl legă cu cârpa de in.
Triton văzu în aceasta un semn dumnezeesc şi incepu a se
incredinţă de sfinţenia şi binecuvântarea dumnezească a rodului pân­
te celui surorii sale» 1.
La lvlaica [l.nunulni ;lÎ ţWillgăIZ1I! se adaug următoarele două
povestiri:
India se aude prin jud. Tecuciu şi sună astfel:
«Ci-că Mcica Donmulni torcea în furcă fuior de cânepă, când
vine patnjânu! şi-i spune:
Maică Precurată, eu torc mai subţire ca tine!
Dar dacă nu vei toarce, ce să-ţi fac? îi zise Maica Dom-
1 •
l1lLUI.
Dacă n'oiu toarce, să-mi dai tu foc atei mele;.iaI: dacii nu,
să-ţi dau eu foc fuselor tale!
Mai trecu ce mai trecu şi VIile iar painjânul la Maica DOI11-
nului şi-i zice:
Maică Preacurată, eu torc şi re: totdeodată, ŞI nu ca tine!
Dar dacă n'ai ţese, ce silti fac)
S;l mă ucizj !
Şi s'au despărţit. Peste puţintică vreme, vaz!:t Maica Domnului
pânza painjânului cea de tot; subţire şi pe painjân mândru foc. Şi
pentrucă Maica Domnului nu se dădu rămasă că pânza lui era mal
subţire decât tortul Preasfintei , lasă g�lngania să-i dea rac fuselor.
Dar tortul grăi atunci:
-- Maica lui Dumnezeu', de ce mă laşi să ard?
_____ ���ajca�-;ecioara a zis: \
r. Dict. de Coba Munteanu, com., Griviţa, jud, Tutova , care ştie poves­
tirea din Macedonia,-comunic. de d. T. Popovici. Această legenda ar-omă­
neaseă, necunoscută în variante, o găsim aproape întocmai înt! e povesti­
rile bulgăreşti; cfr. L. Seb ischmăuoff, ,Legendes religieuses bulgares, Paris
1899, p. 125.
[9]
9
- Painjânule, pânza ta si fie subţire, dar tot pe unde nu-s
oameni s'o ţeşi şi nimeni s:1 n'o poarte; iar câueţut mea si crească.
pe toate căile şi cu dânsa să se îmbrace tot omul.
Ci-că l-ar mai fi şi blăsrămat . cit cine va ucide un painjân,
să i se ierte «dela Dumnezeu» trei pacate 1.
Din vremea aceea, painjânul era prigonit de oameni, iar cânepa
cu mare cir.ste sămănată.
Văzând un painjân cinstea cea mare la care ajunsese cânepa,
îşi luă chipul sămânţei rit cânepă, şi coloarea şi-o schimbă, şi picioa­
rele şi le subtie, ca doar-doar va scăpa de moarte.
Maica Domnului afli de această prefacere şi-l meni din nou
să fie ucis şi aşa; iar cine îl va ucide, si i se ierte de Dumnezeu
sapte pacate.
De atunci, cine ucide painjâuul roşcat, cu cap 9i cu picioarele
grase, are iertate trei pacate, iar cine ucide pe celalt, «fără cap»,
cu trupul ca sămânţa cânepei şi cu picioarele lungi şi subţiri ca firele
de păr, va avea dela Dumnezeu şapte pacate iertate» 2.
A doua povestire se aude prin Oltenia şi sună astfel:
«Păianjenul s'a pus la Întrecere cu Maica Preasta : care să
roarcă mai subţire.
Se pune Maica Domnului şi toarce subţire ... subţire ...
Un' se pune şi păianjenul ŞI toarce ŞI mai subţire, şi-şi mal
. dă şi drurnu'n jos pe fir. ..
- Fă şi tu dacă poti .1Ş:'t I
Când vede Maica Precista una el asta.i--c'a Întrecut-o un pă­
ianjăn, că-i mai dă şi cu sic 1, - că vezi dumneata, ea nu putea si';,
se lase pe firu-i tors,-!-a blestemat:
-- Unde-i ti. tu, ori în ce colţişor ăi fi băgat, să te omoare;
şi cin' te-o omorî, să i se ierte dintr'o dată şapte păcate !»
1. C. Hogaş în Arhiva, IV, p, 494: «Această credinţă în popor şi e
întemeiată pe faptul că oarecând Maica Domnului s'ar fi întrecut cu pa­
injel1'ul la ţesut şi ca în cele din UI'Jl1ă, tot Maica Domnului ar fi întrecut
pe pai njen, dor ea, su para tă de curajul lui, ar fi lăsat cuvânt în lume ca
se vor ierta câte şapte păcate de fiecare pa injeu ce va ucide cineva», Cfr.
mitul A rachneei, fiica lui Idm on, regele Colofo nului, prefăcută de Minerva
în painjen.
2. Culegere elin corn. Ţepu.
3. Dict. de M. J. Dumi traşcu , corn. Boureni, jud. Dolj, COIllUl11C. de
·d. N. 1. Dumi tra şcu,
[10]
La Căutarea DiJ/ililIIl"Î lsirs HristiJs se adaug următoarele po-­
vestiri :
Intâia se aude pri�.E..�a; ea se poate socoti şi ca o le­
gendă a şoarecelui şi p'/Jallgri71ullii şi are următorul cuprins:
«După ce au răstignit Jidanii pe Domnul Hristos, Maica DOIII­
uul ui umbla plângând şi văicărându-se de jale şi de durere că i-au
răstignit fiul. Pe unde mergea ea pl[lllgând, plângeau de jalea ei
toate vietăţile de pe pământ; iarba câmpului şi florile livezilor se
plecau Înaintea Maicei Dorrn ului În semn de jale.
Un srol de rdndunelc au ieşit Înaintea Maicei Domnului pe un,
câmp frumos şi i-au spus că Fiul ei a treia zi are să învie din
morţi, arărându-i-se ei şi Apostolilor. Atunci s'a mai liniştit Maica
Domnului şi a zis către rândunele:
- Voi rândunelelor, de azi Înainte să fiţi cele mai curate
paseri de pe faţa părnântului ; şi la care casă veţi face voi cuibul;
acea casă să l1e cu noroc. Şi cine va sparge cuibul vostru, să fie
blăstămat !
A mers Maica Domnului mai departe, a trecut printr'o pă­
dure şi s'a întâlnit cu un păiallgăn şi cu un şoarece. Şi văzând păian­
gănul şi şoarecele pe Maica Domnului pl,'\ng<'\nd, i-au zis:
- De geaba plângi, că Fiul tău e moft şi nu mai învie după
cum crezi tu t
Dar Maica Domnului le-a răspuns:
- Fiul meu e jiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu va face ce
voeşte!
Şi s'a dus Maica Domnului mai departe, şi a tot mers până ce
a dat într'o pădure. Ternându-se să'nu rătăcească, s'a î!HOrS înapoi
pe unde a venit. In timpul acesta, văzând păiangănul şi şoarecele
ca Maica Domnului nu le-a dat nici o blagoslovenie, s'au sfătuit ca
atunci când vor mai vedea-o, 's'o suânzure t
A zis soareceJe către păiangăn :
-- PCl;truci n'a vrut Mai\:� Domnului să ne bLlgoslo\'easc5,
tu păiangânule Ci o funie şi când vom vedea-o, s'o spânzurărn !
�5i n'a trecut mult, numai Ice iată Maica Domnului venind
tot pe acel loc, la păiangăn şi la\soarece. Pă iangănul făcuse' o aţă
groasă, o legase de o creangă, iar şoarecele săpase sub creangă o groapă
adâncă. '
Dar Maica Domnului a ştiut gândul păiangănului şi al şoare­
celui şi le-a zis:
[11]
11
-- Tu, pjiangjnule, ai facut ată să mă spânzuri pe mîne; tot
spurcat şi plin de viermi să tii; şi cine te va vedea, să te ucidă 1.
Şi tu, şoarecule, atâta de spurcat să fii de azi înainte, că unde vei
pieri tu, să râmâie locul spurcat; şi cine te va vedea, si te omoare;
şi cine va ucide un şoarece ori un păiangăn, să-i ierte Dumnezeu
trei păca te !
De arunci şoarecele şi păiangănul sunt spurcaţi l» 2.
A doua povestire se aude prin Transilvania şi sună precum
urmează:
"A fost un OlU mare
Şi aplecat într'o păd ure mare
Şi a tăiat 1111 copac mare
)i a făcut o biserică mare,
Cu nouă uşi,
Cu nouă altare.
In altarul al mare, a fost cetiudă Sfdnto-Mcria-a-mare cartea
milostivirii, de Joi pana Sâmbătă.
Sâmbătă şi-a tăcut airpe de fier şi opinci de oţel şi a plecat
la Iordan. Şi s'a Întâlnit cu Ioan. Şi a zis Maica Precista :
- Părinte Ioane, Sfinte Ioane, ai văzut ceva şi ai auzit, că
am avut şi eu un fiu din trupul meu? Şi pe toţi fiii i-am putut
cctl şi adcuăm , numai pre jiul meu nu l-am putut ceti şi adevără.
-- 0, Maică Fecioară, că n'ar fi sâ grăesc Înaintea sfintiei tale,
că I-au prins cânii de Jidovi, şi-l chinuesc şi'n cruce de brad îl
răstignesc!
Şi se luă Maica Precista pe cale, pe cărare, cu cosita aibă de
porumb 3, faţă albă sgâriind şi se întâlni cu meşterul de ICII/Il.
Bună ziua, mestere de lemn 1
Muţumesc dumitale, Maică Precistă 1
De unde vii, meştere de lem n ?
Am fost la Hristos de i-arn făcut crucea! Mi-a ZlS să o
fac mal uşoară, şi am făcut-o mai grea!
Oh, să lucrezi cu anul şi să nu leal banul 1
Mulţumim durnitale, Maică Precistă!
1. Compară această credinţă cu cele ce rezulta din povestirile capl­
tolui Maica Domnului şi pai'llf!Jmul, de mai Înainte.
2. Dict. de d-I Nichita Bizom, com. Vatra-Dorna şi comunic. ele d-I
Teolil Bizom, tot de acolo.
3. Cu părul ca pana hulubului alb?
[12]
12
Şi se- luă Maica Precista pe cale, pe cărare, cu cosita albi de
porumb, faţă aibă sgâriind, şi se întâlni cu meşterul de fier.
De unde vii, urcştere de fier?
Am fost la Hristos de i-am făcut piroane în tălpi si în
pălrni. Mi-::l zis să le fac mai mici, şi le-am făcut mai mari!
- Oh, să lucrezi cu anul şi să nu ieai banul!
Se luă Maica Precesta pe cale, pe cărare, cu coşi ta aibă de po­
rumb, faţa aibă sgâriind şi a ajuns la Itupil at 1. Acolo porţile erau
încuiate. Maica Precesta a strigat, porţile s'au descuiat şi a văzut pe
fiul său chinuindu-se pe cruce; şi a zis:
-� Pentru ce te chinueşti tu, o fiul meu?
- Nici pentru tine, nici pentru rr.ine, ci pentru lumea toată.
Căci n'ai auzit glas de secure În pădure şi cântec de fată mare; şi
n'ai auzit S�l se despartă viţelul de vacă şi vaca de viţel şi copilul
de mamă şi mama de copil!. ..
Şi care va auzi cuvintele mele şi nu le va spune la lume, la
lună, la săptămână, la an, la jumătate de an, va apucă pe mâna
[ceJa stângă, se va duce pe calea a strârnbă, la mese strânse, la pa­
hare goale, la viermii {li neadormiti, În care se va uiclui În veci, amin!
Iar care va auzi cuvintele mele şi le va spune la lume, L1
lună, la săptămână, la an, la jumătate de an, se va duce pe mâna
a dreaptă, pe calea a oablă, la mese puse, la pahare plin'e,' la În­
gerii lui Dumnezeu, unde va viclui în veci, amin 1» 2.
A treia povestire ne vine din părţile de sus ale Moldovei, sub
numele de Povestea lui J)1IIIme:,f". Ea es�e�"Vel;si'ficată, după cum d�
altfel pare a fi fost Ş\ cea de mai sus:
Cruce'n casă,
-Cruce'u masă,
Cruce 'n tuspntrunghiuri de casă;
Da asta nu-i ·de fel casă,
Da-i biserică frumoasă,
Cu pristaritt
De mărgărltari,
Cu Iercştile ne bucăţi de tămâie
[mari.
Şi-i biserică mare.
Din lemn mare,
Cu nouă uşi, cu nouă altare.
Maica Precesto'ii mijlocu' hisericii
[eră,
'N mâna dreapta cruce sfântă,
Carte albă'n mâna stângă;
Şedeă
Şi cctiă
Ş i -adioeria
Pe toţi sfinţii,
\ Pe toţi proorocii,
'. Pe toţi şchiopli,
\
I. De sigur că : Pilat,
2. Dict. de batrânul D. Mă�rilleallu, de loc din cam. Frâna, comu­
OlC. de d-I C. N. Mateescu, profesor in R}-Vâlcea.
[13]
Pe toţi orbii
Şi pc toată lumea.
Şi-a putut celi
Şi- adeveri
Şi'n ce chip eli' fi;
Da de fiul ei Hristos,
1 sus cel prea frumos,
Nu l-a putut retl,
Nul-a putul adiverj,
Nici În ce chip ar Ii.
.'
�i-a pornit cu poalele strânse;
Maica Precista
Pe drum mergea,
Lacrămi din ochi îi curgcă,
Mere de aur se Iăceă,
Pe toţi sfinţii strângeă,
La Raiu ii ducea,
Pe Hristos îl porueniă.
Iar pe la o mijlocire de loc,
S'a 'nlâuit cu Afoisi-Prooruc.
- Nloisi-Prooroc,
N'ai văzut,
N'ui nuzi!
De fiul meu, Hristos cel iubit '!
- N'am văzut,
N'<ml auzit,
Nici cine-i n'am oblicit,
-- Că eu În mij locul bisericii stam,
Pc scaun de aur şedeam,
'N mflll{d;-eapIă cruce sfântă,
Carte ulbăn iuâua stângă,
Şedeam
Si cetiam
Şi - a li e veri a 1lI
Pe toţi sllnti i ,
Pe toţi proorocii,
Pe toţi şcluopii,
Pe toţi orhii
Şi pe toată lu mea.
Şi am putut ceti
Şi-adeveri
Si'n ce chip ar fi.
Da pe nul meu Hristos,
.Isus cel prea frumos,
Nu l-am putut ceti,
Nu l-am putut ndeverl,
Nici În ce chip �tr li.
13
-- Bel, Maicii, I-uru văzut
Că el (> de mult ştiut:
Puşca lui de vară
Fulger de cu seară ;
Dacă-i acela,
En îl ştiu
Şi l-am văzut
Cum l-uu chinuit
�i l-au bătut,
L-au prins doisprezece tâlluu-i,
Jido vi cărturari,
Nu-adevăraţi
Ci 6111 învăţa ţi ;
Pc cruce de chiparos l-uu răstignit
Drcp! în poartă In Pilat,
eLI piroaue-I p ironiă
De sângele-i curgcă,
Din sânge, vin se făce�1.
Cine nnuiă,
Cu vin îl prohodiă
Si'n pământ îl punea,
Pe Hristos îl pomeuiă.
Cu dmeşă de urz.ică-I îmbrăe<'i,
De sudori vărsa,
Din sudoi-i mir se Iăceă ;
Cine se năştcă,
Se boteza,
Cu mir il miruiă,
Creştin îl fă ce:'! ,
Pe Hristos îl pomenlă.
Coroana de spini 'Il cap îi pune ă,
De părul pe jos cădeă ;
Din păr busuioc crestea,
Biserici se Iăccă,
Preoţii le sfinţiii,
ClI busuioc le sJin[i:l,
Pe Hristos îl porneniă.
Şi-a pornit p(> muntele Vafiim ul u.i
Şi a strigat d i Il vârful III untelui ;
- Secaţi voi llliÎriJor,
Secati izvoarelor,
Uscaţi-vă voi, câmpurilm­
Uscaţi-vă yoi Horilor,
Uscaţi-vă voi codrilor,
f:ă fiul meu HI'i.stos îi mort!
:\ifaiea de Illunte s'apro[ll:t
Şi Illllntele se topUi
[14]
-Şi'n aUI' şi-argint se slei«.
Maica Precistn sta
.şi se Jl1 i61 :
Ce să fie asta ':
Şi-atunci a strigat Înger din cer:
- 0, Maică Precistă, ce-ai făcut,
Bine n'ai făcut,
Că Iumeu'n ist ceas ar'să mou ră !
0-- Las'să moară,
Că nu-mi pasă,
Dă fiul meu Hristos îi 11101't :
,- 0, Maică Precistă, srl te duci
Pe cararea lui Adam,
La fântâna tu: Iordan,
Ca colo te-i Întâlni
Cu Maria 1I1ag-dalilla,
Cu Maria lm: Laco-u
Şi cu toate mirouoslţelc.
Dimineata te-i sculă,
Pe fală aibă te-i spăln,
La r-ăsărit te-i UW1,
Pe Hristos că l-ăi vedea,
Nici ÎIl cer, nici pe pământ,
Foarte de cîinii de Jidovi rănit.
Cu Duhul îi suf El,
R.ănile i-i vindecă.
Ea atunccu S"l bucurat
Şi-aşâ n su-ignt :
- Izvorlti voi rnăi-ilor,
Izvot-îţi izvoarelor,
Invcrz.iti voi câmpurilor,
Infloriţi voi norilor,
Faceţi-vă voi pânilor,
lnfrunziţi voi coih-ilor,
Veseliţi-vi:l voi pnserilol',
Că pe fiul meu, I-fristos cel iuhit':
L'wll adi7.1erit,
Şi s'a ti us Maica Preeista
Pe căraren lui Adam,
La f,întflll<l lui Iordan
Şi-acolo s'a 'ntâlnit
Cu Maria M,lgd<tlilUl,
-ClI Maria lni Iacov
Şi ClI toate mil'onosiţcle,
Acolo il dOl'mit,
Cu dânsele-a vorbit. '
De diminenţii s'a s\ u[;lL
14
Pe IArl alhă s'a spălat,
La răsărit s'a uitat.
Pe Hristos când l-a viizut,
Cu duhul a suflat,
Rănile i-n vindecat.
- ° fiul meu Hristos,
Toate putcrilc'n mâna ta ali Iost,
Ce nu i-a i deţunat,
Ce nu i-ui trăsnit,
In fund ul Iad uln i
Să-i li băgat,
Unde stau şerpii
�i srueii
�i balaurii
Şi toate lunhilc cele rele!
- 0, maica mea sl'âută,
Cu cât vorbesti,
Cu-utâta păcătueşti I
Păr nu m'am dat chinului
Şi nacazului
Şi muucilo r,
Cine se uăsteă,
N II se hote7:�I:
Cine se 'mprcun«.
Nu se cunună.
0,1 de-anul,
Cine se nuşl e, se hotcuză,
Creştin se face;
Cine sempreun«
Se rnuună.
Şi se tragil
"Oai" de III ieI,
Mielul de onie :
Iapa d e m ân»,
Măuz ul de i<tpă ;
\' aca de yiţeL
Viţelul de vacă;
Şi 6t1e-s pe ptlll1flllt
Toate una de alt:l '
- 0, fiul !llPll Hristos!
SL:rie'n d\rtieie' aceste cuvinte:
Cine o spuile cuvilltele-aceste
'N-to<lt[l Selll'a,
/):1 nu-aşişi În toată seara,
D;t la o jumătate de nn;
DH 1111 la o jllllliit,lte de ail,
'U'1 m}ICar In 1I1l :1Il,
[15]
15
Aceulu să dea din mâna dreaptă,
.Să se ducă pe cărarea dreaptă,
La mese 'nti nse,
La ['flclii apr-inse,
La pahare plinr-,
La cuvinte huue.
. Da cine-a şti o
Amin, amin,
Şi n'a spune-o,
Să deie el in mâna stflllgă,
S'apuce pe cărureu strflmhi\.
La mese strânse,
La făclii aprinse,
La pahare desnrtc,
La cuvinte rele,
amin! 1
Maicci Prcciste Illl
r se afiâ
Şi n II cctiă,
Nici llU adiveriă,
�i Maica ClI ochii îl eătil.
Purces-a Maieu Dornuului
Pe cale,
Pc cărurc,
PJâng-âIHI,
Văicărând,
Faţă albă zâ r/iirul
Păr galben d ar aţxăn â u d.
La mijloc de calc
Se Întâlni cu Ion
Sân-Ion,
Botcză torul Domnului.
Grăi Maica Domnului:
- Ioane,
A patra povestire, asemenea versificară, Cu mai multe amănunte
însă, se aude prin partea Moldovei de jos şi sună astfel.
Plecat-a un om mare Din cartea cea micii
-Cu un topor mare, Cetiă Sântă-Măria cea niil.ostinniică;
.Pus pe spinurc, La toţi flixorii creştini cetiă,
La pădurea mare, Toţi cetiau
Pe drumul cel mare, Şi-adiveriau,
.Să taie un Ieruu mare, Numai Ilişorul
DintrTnsu] să facă () mânăstlro
[m are,
Lemnul l-a allat,
111 nouă l-a despicat,
Dintrînsul c'a durat
Mânăstirc» cea mare.
Cu nOU{1 a l la rc.
Iar dinlamwra ",i crauca ru a i mică,
:F ăCLI şi o biserică
Mai militicit
La biserica cea mare
-Cetiă Sânt ă- Maria-cea-m are,
La struna cen mare,
Cartea cea mure.
La mâuăstirc.i cea mica
Cetiă Sântâ-Măn:a-cea-micâ,
La strunu cea mică,
1. Comunic, de d-! D. Furtună, corn. Mâ nast ireni, jud. Hot oşa ni, care
adauge: «Această poveste mi-a spus-o mătuşa Marg hioala P, Furtună,
S'o scriu prin Cărţi,
S'o audă toţi;
Cine-a vrea ş'a cet i,
M'a pomeni!
Ea o zice în fiecare dimineaţă �i sară, după rugăciune �i fetelor din
sat cu de-a sila le-o spune [»
2. Mai înainte am vazut:
Fai ă alba sgâ1'iind.
3· Păr galben despletind [pe spate, Cllm obişl1uesc femeile când le
moare cineva din casă ori dintre rudeniile apropiatei.
[16]
Sân- Iualle,
De văzut
N'ai Vi"IZlIt,
De auzit
N'ai auzit,
De Hristos, Ilul meu
Şi fiu! lui Dumnezcu,
Ce-a făcut cu dânsul ne.unul Ji­
[dovilor.
Grăit-a IOl!
8:;11-101l,
130teâitorul Domnului,
Către Maica Domnului
- Maid Prea curată ,
Dc văzut
Nu l-am văzut,
De-auzit
Nu l-am auzit,
Da' am auzit
Ce .Iido vi i cu dâusul au Iacut,
Ci l-uu prins
Şi l-an legat
�i I-au bătut
Şi l-uu .i udeca t
Si osândă i-au dur
Câni],
Uip:âllii
!le .lidovi.
Chiliuitu·l-au,
Horopsitu-l-au,
Cun] llU s'a mai văzut
Si IlU s'a mai auzit
Şi nu S\I mai aflat.
CII crucea'n spinare l-an purtai,
Pe cruce l-n u ţintuit,
Sus I-au ridicat,
Intre doi tâlh.n-i l-au pus,
In coastă l-<lll Îllţ(:P,lt,
Din l'O:lstă i-au curs
Sâllge �i �lpă_
I>in s,îngc �i ,1Jlfl
Viţă. de vie;
Dill viţil de "ic
1'0,1 miJ,
Din poamă
Vin,
Sângele DillllllUlui pcntrLI crc�tilli_
16
"Jaica plllngeil
Şi se văicără,
La pU{ltl Iordanului
Cu broasca sc'utâluiă.
- Bună ziua broască !
- Mulţămim; Maică!
Dar ce eşti aşă de mâhllitiJ'
- Cum să nu fiu Illâhnitii,
(li un Iiu avui
Şi de acela atlai
Ce Jidovii cu dâusul au făcut,
Că l-au prins şi l-a u leg!lt,
Că I-au bătut
.':;'i l-au judecat,
Şi osâudă i-au dat.
Cânii,
Ciipcânii
De Jidovi
Chin uitu-l-au,
Horopsitu- l-an,
Cum nu s'a mai văzut,
Cum nu s'a mai uuzit
Şi nu s'a mai allat.
CLI cruceu'n spinare 1-a\1 purtut
Pe cruce I-au ţintuit,
Sus I-au ridicat,
Intre .Io i tâlh.n-i I-au pus,
In coastă l-au înţepat,
Din coastă i-au cui-s
Sf:lnge şi a pă ;
Din sallge şi apă
Vită tie vie.
'Jli;] viţă de vie
PO<lmii,
Din poumă
Vin.
Sâllge�e Domnnlui pentru creştini.
Broasca grăi:
- .\Iăkllţă, nu te, l1lâhni
Şi nu te ti\ngui,
Că şi eu avui doisprezece feciorci
Ca doisprezece lucelerci,
Mititei,
\ Şi-fI venit o roa t{1
ForfonJatâ
.�i mi·a omorît unsprezece dintr'o
r dată;
[17]
17
.'
Dm' tIe văzut
L-am văzut,
La curţile lui Pilat.
Il chinuiau cânii,
Căpcânii
De Jid ovi.
Cu spini I-au bătut,
Pe faţă sfântă I-au stup it,
Trestii sub unghii i-au vârit,
Pe cruce l-au răstignit,
Cuie'n palme i-au bătut,
Cuie'n palme şi tălpi.
Chiar eu crucea i-am făcut.
De ce ziceau să i-o fac mai mică,
De ce 3 eu i-am făcut-o mai mare,
Ca să-I îutinză mai tare.
- Alei, meştere lemnar !
Blestemat să tii de azi înainte,
Ca să m unceşt! cu anul
Şi cu greu să -ţi (�âştigi banul!
Şi ti purces Maica Domnului
Pe cale,
Pe cărare,
Plângând
Şi vătcărănd,
Faţă dalbă zârâind ,
Păr galben dărăplll1ând.
La mijloc de cale se'ntâlni cu fie­
[rarltl,
Meşterul Iierar :
- Tu, meştere fierar,
De văzut
N'ai văzut,
De auzit
N'ai auzit
De fiul meu,
Fiul lui Dumnezeu,
Tatăl cerului
Şi al pământului?
Răspuns-a meşterul fierar :
Si am rămas cu unul,
Cel mai mititel,
Mai frumusel,
La ochi holbăt el t,
La picioare crăcănăţel.
Zise Maica Domnului către broas­
[cii
văd şi eu:
către nu:
- Chiamă-l să-l
Strigă broasca
-- Siminoae«,
Busuiouco,
Vin lu Maica Dornnulu] Încoace!
Maica îl văzu
Şi-l drăgăJi
�i către broască grai :
- Broască, broscullţă,
Tu'n apă să trăeşti,
Din ea să te 11l'ăneşti,
Puţuri să llU părădueşti 2,
In apă să 111 ori
�i de împuţit să nu te îrnpuţeşti,
Să fii spaimă Jidovilor.
Plecat-a Maica Domnului mai de-
[parte,
Şi se întâlni cu lem.n aru],
Meşterul lemnar :
- Tu meştere lemnar,
De văzut
N'ai văzut,
De auzit
N'ai auzit,
De fiul meu,
Fiul lui Dumnezeu,
Tatăl cerului
Şi al pământului?
ltăspuns-n meşterul lemnar :
- Măicuţă,
Măicuţă,
De auzit
Nu l-am auzit,
·1
1. Holbat, ochios, cu ochii mari şi bulbucaţi ; Eminescu zice: <Bul­
bucaţii ochi de broască !}
2. A se păradui, a se dărăpăna, a se pustii (despre casele părăsite).
'Intelesul viersului este deci: <Pr in fiinţa ta În apa de fântână, aceasta să
nu fie socotită ca spurcată şi din această pricină să se părăduească.
3· De ce, .. de ce, cu cât... cu cât .
. Parn file, S(f1'bătoJ'ile de toamnă, :!
l.rl. 03�
'f! ......... ".�1-@#r:!%!l
[18]
\
\
\
--- J\tHiicuţă,
Măicuţă,
De auzit nu 1-'111l auzit,
Dar de văzut
L-am V8ZlIt
La cur-riie lui Pilat:
fi chinuiau ciinii,
CăpciÎnii
De Jidovi.
Cu spini l-an h�tnt,
Pe raţii sfântă l-au stupit,
Trestii sub unghii i-au vâr it,
Pc cruce l-uu ri:islignit,
Cuie'n palmc i-a u !J8 tu t,
Cuie'n palme şi 'n tălp i.
Cuiele chiar eu le-mn făcut.
Adnsu-mi-uu fier de-ajuns şi de
[răm as,
Eu le-am spus că nu-i de-ajuns
�i dânşii Încă mi-au adus,
Şi din fierul dat,
Eu uouăzcci şi IlOU8 de piirţi
[Ie-am furat;
Spus-au să fac cuiele cât palma.
Eu le-am făcut cât degetul
Şi le-am scurtat, să nu fie 11l�1J'i-
[soare,
Ca să nu-l străpungă tarc.
r-r-: Alei, meştere Uera!",
Blagoslovit stI m de mitle,
Ca să dai odată CL! ciocanul,
Să-ţi iasă lesne buuul !
Plecat-a Maica Domnului
Pe cale,
Pe cărare.
Şi-a ajuns la Dealul-mare.
Pe deal s'a suit
Când la mijloc de deal,
Uşa raiului Închisă.
Strigă Maica:
-- Petre
Sân-Petre,
De văzut
N'ai ��lzut,
De auzit
N'ai auzit,
De fiul ineu,
18
Fiul lui Dumnezeu,
Stăpân cerului
Şi părnâ ntulu! '!
- Măicuţrt,
lVEticuţii,
De ,(m:it
Nu l-am auz.it,
Dur de văzut
Lvam văzut
L8 curtile lui Pilat.
11 cuu.uiau Câllii,
Cii pcăn ii
De .Iid ovi.
Cu spini 1-,1l1 nătu],
F:tţa sfântă i-au stup it,
Trestii sub unghii i-au vâiit,
Pe cruce I-au 1'�lstigllit,
Cuic'n palme i-au bătut,
Cuie'n palme si'n tiilpL
Fiul ţi-a murit
Şi'n Haiu st,1 dc-a dreapta Vom­
[uului.
St!'igii Maica Doru nului
Cu glas tare :
- O fiul meu,
Fiul lUI Dumnezeu,
Stăpftn cerului
Şi păniâutulni !
De văzut
Nl1 te-am văzut,
De auzit
Despre tine am auzit,
Ce Jidovii cu tine ali făcut,
Că te-au prins
Şi te-au legat,
Că te-au bătut
Şi te-au judecat
Şi osândă ti-au dat.
Cânii,
Căpcăunii
De Jidovi
Chinuitu-te-uu,
Horopsitu-te-u li,
Necinstitu -tcc:1U,
Cum nu s'a Illai văzut
Şi nu s'a mai auzit
Şi lIU �'a "rri�;i �lf1M.
I
i'
,
[19]
'ClI crucea'n spinare te-au purtat,
Pe cruce te-au ţintuit,
Sus te-au ridicat,
Intre doi tâlhari te-nu pus,
In coastă te-au înţepat
Din coastă au curs
Sânge şi apă,
Din sânge şi apă
Viţă de vie,
Din viţâ de vie
Poamă,
Din poamă
Vin,
Stângele tă li pentru creştin!
Răspuns-a fiul cu gura către Maica:
- Maică, toate s'au întâmplat,
Cu rostul lot: cel adevărat,
'Că nainte oamenii se luau 1
�i de cununat nu se cununau;
Copiii se năşteau
Şi de botezat nu se botezau ;
Oamenii când rnuriau,
In iadul negru mergeau.
Pe-atunci, ştiuca'n talger nu se
[sbăteă 2
Şi cocosul noaptea nu cânta.
lat, de când toate s'au Întâmplat
Cu rostul lor cel adevărat,
'Oamenii cari se ieau, se curucn ă,
Făcuţii se boteaea,
Iadul s'a sfărămat din temelie
Şi raiul s'a deschis,
Şiiuca se sbate
Şi cocoşul cântă.
19
M,li văzut-ati pa na acum
Urme de secure
In pădure,
Ori copil de fată mare
Şi sbierând oaia după miel
Şi mielul după oaie,
Ori copilul dUpCI mamă
Şi mama după copil?
De-acum toate-ar li!
Povestea asta cine o ştie,
S'o spuie ;
Cine n'o ştie,
Să n'o spuie ;
Cine-a şti-o
Şi a spune-o,
Il va lua Dumnezeu de mâna
[dreaptă
La luna,
La săptă mâna,
Şi-l va purtă pe la rncse'ntinse
Cu făclii aprinse,
Cu pahare pline,
Cu bucate bune;
Iar cine-a şti-o
Şi n'a spune-o,
Il va lua Dumnezeu de mâna
[stângă
La luna,
La săptămâua,
Şi-I va purtă pe la mese goale,
Cu ochii be !iţi,
Cu dinţii rânjiţi,
Amin! 3
1. A se lua = a se casatori.
2. Stând Jidovii la masa şi ospătând rasol de ştiucă, indată după
răst ig n lrea Domnului, se zice că unul d int r'înşi i a zis:
- Cu t oatc văcestea, mă tem ca nu cumva Isus' Nazar ineanul sa nu
învie a treia zi din morţi, după cum s'a lăudat!
Atunci sar ira alţi j ido vi şi str igara :
-- Atunci va invia cel răstignit, când va invia ştiuca aceasta!
Dar şt iuca indata, zice-se că a Început a sări in ta le r şi a stropi
pe Jidovi pe fa ţa.
Şi de atunci neamul jidovesc se crede ca-i pietr uiat, (Culegere din
-com. Ţe pu , jud. Tecuciu).
3, Dict. de Maria N. Rug ina, com. Ţepu, jud. Tecuc iu
[20]
20
A cincea povestire se aude tot pnn aceeaş parte a Moldovei
ŞI are părţi deosebite de cea de mai sus. Ea urmează astfel:
Era un om mare
Şi-avea un topor mare,
S'a dus la o pădure mare
Şi-a tăiat un lemn mare
Şi-a făcut o mănăstire mare,
Cu nouă uşi, nouă altare,
In altarul cel mare,
Sfânta-Maria-mare ;
In celelalte altare,
Maica Precist a.
Domnul nostru Isus Hristos
I-a dat voie
Să se suie la ceruri
Şi el s'a dat jos.
Dacă s'ar li dat
La nişte creştini botezaţi,
Dar el s'a dat
La nişte câni de Jidovi spurcaţi.
�i a ieşit Maica Domnului afară
Şi s'a uitat În sus, în jos,
Să vndă pe fiul ci.
Şi nu l-a văzut.
Şi a intrat înuutru
�i a luat cârja
Cu mâna dreaptă
Şi a plecat pe pârtea I lerusali-
[ mului,
Care pe deasupra se topiă,
Pe dedesubt se sleiă.
Măicuta Domnului <;
Pe dânsa mergea,
Cu glns mare pân' In cer,
Cu lacr lmi pân' Ia pământ,
Cu faţa albă sgârlind,
Cu păr mare decurând 2.
S'a'ntâlnit c'un meşter de le�n1J
Si-a zis:
- 13UU{1 calea, Măicuţă ;
- Multămescu-ti, drăgută !
- Ce umbli, Măicuţă.
Ce cauţi'?
- Ce umblu, ce caut
Sfântaverdeleancă (sic)
Fiul lui Dumnezeu,
Carele-i mai marele cerurilor
Şi al pământului
Şi al tuturor noroadelor.
- De văzut, nu l-am văzn t,
Dar de auzit
L-am auzit,
Când I-au prins câuii de Jidovi
In cârnpul Ierusalimului.
Cu hrâu de rug l-an încins,
Coroană de spini pe cap i-uu pus,
Cu fiere l-au hrănit,
Cu oţet l-au adăpat,
Trestie pe sub unghii i-au băgat,
In sfântul obraz l-an scuipat,
Cu suliţa în coastă l-au Împuns.
Sângele l-au pornit,
In pahar l-au oprit.
Pe cruce I-au răstignit,
Cu piroane l-uu pironit
Şi crucea chiar eu i-am făcut :
De ce zicea s'o fac mai mică,
De ce o făceam mai mare,
Că nu mă tin! it lemnul bani.
._. Să dea Dumnezeu,
Meşter de lemn,
Câte surcele,
A tâ tea cârpele ! S
Şi iar a plecat Maica Domnului
Pe pârtea Ierusalimului,
Care pe deasupra se topiă,
Pe de desupt se sleiti.
Măicuţa Domnului
------:--;�rte, pârtl:e, carare "�cută prin ornăt ; accent pe â (Ţepu-Tecuciu).
2. <Expresie ce se poartă\din gură în gură şi ţine Joc de despletin d»
(nota culegatorului). '
3· Cârpeala. cârpi tura, petec, -" adecă: Sa ai pe ti ne atâtea petece
[din lipsa banilor], câte sUTceJe ai făcut cioplind crucea!
[21]
.'
Pe dânsa rnergeă,
'Cu glas mare pâuă'n cer,
Cu Iacrămi până'n pământ.
Faţă albă sgâriind,
Cu păr galben decurâlld,
S'a lutâluit C'Ul1 meşter de fier.
Şi i-n zis:
- Bună cale, Maicută,
--- Mulţumescu-ţi, dr5guţă
- Ce umbli, Măicuţă,
Ce cauţi?
- Sfânta verdeleancă,
Care-i mai mare-al cerurilor
Si al pământului
Şi al tuturor noroadelor,
- De văzut
Nul-am văzut,
Dar de dânsul am auzit
Când l-an prins cânii de Jidovi
Pe câmpul Ierusalimului:
Cu brâu de rug I-au Încins,
Coroană de spini pe cap i-au pus,
Cu fiere I-au hrănit,
Cu oţet l-a u adăpat,
Trestii sub unghii i-au băgat
In sfântu! obraz I-au scuipat,
Cu suliţa în coastă i-au Împuns,
Sângele s'a pornit,
In pahar l-uu oprit,
Pe cruce l-au răstignit,
In piroane l-au pironit,
Şi cuiele chiar eu le-am tăcut.
�i de ce ziceau să le fac mai mari,
Dc ce le făceam mai mici
Şi mui subţiri,
Să nu treacă prin degeţel,
Să nu-l doară, sărmanul de El!
-Să dea Dumnezeu, meşter de fier,
Când ai da cu ciocanul,
Să se facă banul!
Şi iar a plecat Maica Do muului
Pe pârtca Ierusulimulu i,
Care pc deasupra se topi il,
Pe dedesubt se slei�l.
lVIăicllţa Domnului,
21
Pe dânsa Illerge�l,
Cu glas mare până 'n cer 1,
Cu lacrămi până'n pământ.
Faţă albă sgâriind,
Şi cu părul decurând.
S'a Întâlnit cu o broască.
Bună calea, Măicuţă!
Mulţămescu-ţi, drăguţă!
Ce umbli, Măicuţă, ce cauţi?
Ce umblu, ce caut?
Sfânta verdeIeaneă,
Fiul lui Dumnezeu
Care-i mai mare cerurilor
Şi pământului '
Şi tuturor noroadelor.
- A, Maică, pentru un fecioraş îţi
[faci sarnă ?
Eu am avut
Doisprezece fecioraşi
Ca nişte năsturaşi
Şi a venit Sf Petru
Cu roată
Fulfuroată
Şi mi i-a omorît pe câte doispre­
[zece deodată.
Atunci Măicuţn Domnului
Isi făcu sarnă
Şi-i dădu. cu cârja'n cap
Şi-o omoară.
Şi se duse la un lac
Şi se spălă pe braţă,
Pe faţă,
Pc spate,
Şi avea un ou r oş în buzunar.
Se uită 'n sus,
Se uită 'n jos,
Pe câmpul Ierusalim ului
Şi-a văzut o fată de Jidov
Şi a zis:
- Catelico; ia vino'ncoace!
Na oul aist'roş şi te du
La tată-tău acasă, şi-i spune:
"Tată, a înviat Dumnezeu!"
Copila se duse
Şi spuse
I. lPlângandJ cu glas mare, [cii se auzia] pâna'r; cer.
[22]
Cum a învăţat-o Maica Domnului.
Pe când tată-să u se gătia
Să se pună la masă,
Cu cocoş fri pt,
Ştiucă fiartă'n zeamă,
Pâne de grâu în vatră,
Atunci copila zise:
- Tată, a Înviat Dumnezeu!
- Da, a mai 'nviă
Isus Nazarineanul,
Când a cânta
COC05ul aist fript
Şi a bate stiuca asta fiartă
Din zeamă, din aripi!
Şi a creşte pânea cea de grâu
Din vatră!
Atunci cocoşul cel fript
De grabă a cântat,
ŞtiUC�1 cea fiartă în zeamă
Din aripi a bătut,
Când alergă la pâne,
Dăduse spicele pe băgeac 1_
Un sgomot mare s'a auzit,
Porţi de fier singure S'8U deschis,
Măicuţa Domnului a râs
Pe fiul ei l-a văzut şi a zis:
- Ah, fiul meu,
Eu ţi-am dat voie
Să te sui dela cerul. întâiic
Până la al doilea,
Şi dela al doilea,
Până la al nouălea cer,
Şi tu te-ai dat jos.
Dacă te-ai fi dat
La nişte creştini botezaţi,
Dar te-ai dat la nişte căni lle
[jidovi spurcaţi.
22
.- A, maică, mă icuţa me8,
Mi-a fost drag
S'aud vântul bătând,
Iarba Iâşâind,
Boii m ug ind,
Plugurile scârţiind,
Voinicii şuierând,
Copiii cântând,
Femeile cântând 2.
Cine va spune
Aceste cuvinte
L8 luna,
La săptămâua,
Când i-a da mâna,
De mâna dreaptă l-oiu lU�I,
Şi l-oiu duce
La porţi deschise,
Făclii aprinse,
La mese 'ntiuse,
Pahare pline
Şi bucate bune.
Cine-a şti
Şi nu le-a spune
La luna,
La săptămâna,
Când i-a da mâna,
De mâna stângă
L-oiu lua,
Şi l-oiu duce
La porţi închise,
Păclii stânse,
La mese strânse,
Pahare deşerte
Şi străchini deşerte.
Amin, Amin
Şi cu Dumnezeul nostru laudă! 3»
Î
I
r. BâgeitC, băgea,S!:, bâţieacă, hogeag, horn, horna.
2. Cele 7 versuri de paNă aici se aud şi în jJltig'_.şoar-ele din ajunul
lui Sf Vasile şi descrie me rgerea carălor incărcate de grâu, spre moară
pentru a macină de colaci. "
3. Dict. de lJinea V. Vi nfi la , şi comunic. de d-l T (iruceanu, în vă-
ţător, Ţuţcani, jud. Covur luiu.
[23]
23
A şasea povestire se aude prin jud. Buzău Şl sună precum
urmează:
A fost un om mare
Şi a luat un topor mar-e
Şi a tăiat un copaciu mare
Şi a făcut o biserică mal e,
Cu nouă uşi, cu nouă zăbrele.
In zăbreaua mare
Şade Sântă- Mă·yia-mare;
In zăbreaua mică
Şade Sântă-Măria-111icâ,'
In zăhreaua din mijloc
Şade Maica Domnului.
Maica Domnului şedea,
Carte cetiă,
Lacrămile îi curgea,
(,�U măhrarucle ştergea,
Slove de aur se făcea.
Se uită Maica Domnului pe umărul
[stâng
Şi n'a văzut pe nimeni;
Se uită şi pe umărul drept
Şi văzil pe 1011
Sfântu- Ion,
Pe un cal alb.
Ci nu era ulh de fel,
Ci eră alb de spumă.
Şi îl întrebă Maica Domnului.:
._- IO:lI1e,
Sfinte-Ioane,
N'ai văzut un Ilu al meu,
Domnul Dumnezeu,
Şi un fîn al tău ?
- Nu l-am văzut, Maică.
Dai' de auzit
Am auzit,
Că-I căsuesc câinii dc Jidovi
La poarta lui Pilut,
Pe cruce ele hrnr! 1.
Maica Domnului dacă auziă,
Lepăda haine cereşti
Şi lua haine că lugăreşti
Şi pleca multă cale împărăţie,
Faţa nlhâ sgâiiiud ,
Păr galben smulgâud,
Plângând
Şi tânguind,
Prin spini
�i prin mărăcini.
Dincolo de gâl'lrl eră un cal, lIll
[măgar şi O salcie.
- Vino încoace, calule !
Să trec,
Că mă Înec
Iară calul n'a voit să vie
Şi Maica Domnului l-a blăstămat.
- Să mă nânci şi saţ să nu mai ai.
A chemat pe măgar
Şi măgarul a venit.
Dar Maica Domnului i-a zis:
- Intoarce-te Îndărăt,
Că eşti prea mărunt şi mii Înec.
Apoi i-a zis salciei :
-- Sălcioar ă.
Pe cruce de lemn 1-01" pus,
Cu suliţa l-or străpuns,
Apă şi sânge a curs.
Şi-I luară
Şi-l sb ur ar ă ,
Sus la cer îl ridicară,
Plânge Maica şi se frânge
Şi in irna-i noată 'n sânge,
Luna faţa şi-a schimbat,
Soarele s'a'ntuneca t !
S'-------â 3
1. Cuprinsul câtorva versuri de până aici, îl găsim în acest colind
ardelean, comunic, de d-l Petre Ugliş:
La cea piatra răz i ma tă
Maica sfânta-i supărată.
Vin trei Îngeri şi-o întreabă:
- Ce eşti, Maică, supărată)
- Cum sa nu fiu su părată,
Că cu ochii m'am uitat,
Pe Hristos mi l-or l îiat
Mi 1-01' luat
Şi mi l-or dus
La curţile lui Pilat,
[24]
24
Când în curte,
Era o piatră uscuţită
Şi S'<I pus cu inuua pe ea,
Ca să se taie,
Dar piatra s'a topit ca ceara de foc.
Maica Doinnului s'a sculat
�i Ovreii au văzut-o
0i i-au zis:
� Mario, Mario,
Când s'o face pânea spic de gl'�\lt
Şi paharul de vin Vi(ll de strugure,
�i ouăle albe dela babă rosii,
Şi s'a întâlnit cu un meşter de fier,
!ji-l Întrebă Maica Domnului,
[zicâud :
- Mestere de fier,
Mestere de fier,
N'ai văzut' un fiu al meu,
Domnul Dumnezeu .!
- N'am văzut, Maica Domnului,
Dar au venit la mine să-i fac
[piroane de fler,
De ce au zis să le fac mai subţiri,
De aceea le-am făcut mai groase;
Şi de ce au zis să le fac mai as-
I cuţite,
De aceea le-am făcut mai ne­
[ascuţite.
Maica Domnului a zis:
- Mestere de fier,
Mestere de Iler,
Să dai cu ciocanul
Ca să capeţi banul!
Plecă M:lica Domnului
Multă cale împărăţie.
Faţă albă sgâriind,
PăI' galben smulgând,
Plângfmd'
Şi tânguind,
Prin spini
Şi prin mărăcini,
Până a aj uns la poarta lui Pilat.
Maica Dumnulul
A dat cu piciorul stâng şi nu s'a
[deschis,
A dat CII piciorul drept �;t s'a des­
[chis.
\
\
să-i fac
[crucea.
Şi de ce au zis ca să i-o fac mai
[mică,
D'aceea am făcut-o mai mare;
Şi de ce au zis s'o fac mai uşoară,'
D'aceea am făcut-o mai grea.
Maica Domnului a zis:
-- Mestere de lemn,
Mestere de lemn,
Nici un spor să nu se mai aleagă
[de lucrul tău l
Plccă Maica Domnului
Multii cale Împărăţie,
Faţă albă sgâl'iind,
Păr galbrll1 smulgând,
Plângând
Şi tâuguiud,
Prin spini
Şi prin mărăcini
- Mestere de lemn,
Mestere de lemn,
N'ai văzut un fiu al meu,
Domnul Dumnezeu '!
- Nu l-am văzut,
Dar ali venit la mine
Sălcioară,
Pleacă-ţi vârful şi te fă punte
Să trec,
Că mă înec.
Iară salcia şi-a plecat vârful
Şi s'a făcut punte
Şi a trecut Maica Domnului.
Şi i-a zis:
- Să fii blagoslovită !
In ziua de Florii,
Să te iea toţi oamenii prin maur
[şi biserică!
Plecă Maica Domnului
Multă cale împărăţie,
Faţă aIbă sgâriind,
PăI' galben smulgând,
Plângând
Şi tânguind,
Prin spini
Şi prin mărăcini
Şi s'a întâlnit cu un meşter de
(lemn.
[25]
.Şi cocoşul din strachină o lnviă
Şi din aripi o da,
Atunci fiul tău o învia!
Dar nici vorba nu sfârşiă,
Şi pâne a spic de grâu făcea,
Paharul viţă de strugure se făce it
�i ouăle albe se roşiă
Şi cocoşul învia
Şi pe toţi îi orbiă
Şi Domnul Hristos înviă.
Maica Domnului
Dacă îl vedea,
Ii ziceă :
-- Fiul meu,
Dumnezeu,
Mare putere ţi-am dat eu ţie,
Să nu le dai câinilor de Jidovi,
Să te chinuească
Şi să te omoare.
- Maică, maica,
Nu ru'u m dat pentru unul ori pen-
[Iru doi,
Ci 111 'am dat pentru lumea toată,
Că pâuă nu mă dădusem,
Eu n'auzlam cocoşul cântând,
Bicisor trosuind,
Flneraş zicând,
Nici :1 dori fiica de maică,
Nici maica de fiică,
Nici vaca de viţel,
25
Nici viţelul de vacă,
Nici oaia de miel,
Nici mielul de oaie.
Dar când m'am dat,
Pre toate le-am auzit !
-- Fiul meu, Dumnezeu,
Cine a şti povestea ta şi o povesti-o
[la anul,
La jumătate de an,
La lună,
La săptămână,
Să mâi drepţil să îl iea
De mâna dreaptă
�i să îl ducă pe calea cea dreaptă,
La mese întinse,
La făclii aprinse
�i la pahare pline.
T ară cine o şti-o
�i n'o povesti-o,
Nici la unul,
Nici la jumătate de an,
Nici la lună,
Nici la săptămână,
Să mâi strâmbii tăi,
Să-I iea de mâna stângă,
Să-I ducă pe calea cea strârnbă,
La mese strânse,
La făclii stânse
�i la pahare goale 1
In sfârşit a şaptea povestire ne spune numai partea care pn­
veşte întâlnirea Maicei Domnului cu broasca. Ea se aude prin părţile
de jos ale Olteniei şi glăsueşte astfel:
«Când Jidovii au răstigni: pe Domnul Hristos, Maica Domnului
s'a dus să-I [ălească 2. Tot jăluindu-se ea aşa, haid' că nimereşte o
broască. Mai din una, mai din alta, broasca 'ce � :
-- La ce te mai jeleşti, Maică Precistă , de geaba, că ... s'a dus. __
s'a dus ! ...
Da' Maica Precisia
L Culegere din cam. Săgeata, jud. BUZău, comunic. de d-I C. N.
Mateescu, prof. In IL-Vâlcea.
2_ A jăli un mort, a-l boci Ia stâlp, a-l plânge la stâlp.
3. [Zi]ce.
[26]
26
- Păi de ce să DU mă jălesc, că doar unul am. avut şi şi pe
ăsta mi l-au răstignit Jidovii !
� Las', Maică Precistă, că ŞI eu am avut
Nouă brot ăcei,
Toţi crăcăn ăţ ei "
Cu ochii holboraiei 2,
Ca mine de trumuşci,
ŞI pe toţi i-au călcat carele mocăneşti de pe drum; ŞI dor unul
mi-a mai 1';1111<15, şi şi-acela ca vai de el
Maica Precesta de colo:
� Ia chiarnă-l să ţi-I văd ŞI eu
Broasca-l chiamă:
- Fir de busuioace,
Ia fă-mi-te 'ncoace,
Să mi te vadă Maieu Precista !
Şi brotăcelul odată sare de unde era băgat: creac-creac, tâşti­
iâşti, - cum e el făcut.
Cum l-a văzut aş;'! Maica Precista, a Început să zâmbească
(lângă fin-său răstignit !), unde s i-a zis şi «fir de busuioace ... »
Şi fiindcă a făcut-o să zârnbească, broasca pe Maica Domnului,­
Maica Precista a blestemat-o:
- Tu să mori şi c;l nu te'rnputi ŞI nici l.iODlX�să nu faci,
ca alte legbioane .. ,
Şi zice[-se], e adevărat.
Şi ci-că de-arunci broasca se usucă'n drum, C8Jdl căruţele peste
ea ŞI hoară nu face l. 5
O variantă a acestei povestiri-se aude şi'n părţile de sus ale Olteniei:
«Pe vremea când răstigniseră Jidovii pe Domnul Hristos, Maica­
Domnului plângea la cruce, de uda lemnele şi pietrile. O broască,
trecând din întâmplare p'acolo, şi văzând cum Maica Domnului
plângeă şi se văicăria, prinse a o'ntrebă :
� Da' bine, femeie, '\�e ai de plângi aşa cu foc Şl cu suspin?
,
L Cracănăiel şi cracănicel, cr acanat de picioare.
2, Holbor aiel., cu ochii bl�bucaţi.
3. Unde, fiindcă; ex. unde, n'ai nici o palmă de Ioc, sprijini pe cei,
ce vor irupărţ irea pământuri lor străine ?
4. Hoară ; viermi. '
5, Culegere din corn. Boure n i, jud. Dolj, comunic. de d-l N, J. Du­
mitr aşcu.
[27]
27
--- Iaca ce să am, broasca lui Dumnezeu, e fiul meu răstignit
de Jidovi, îi răspunse Maica Domnului.
- E, şi numai pentru atâta te olicăi şi te văicări dumneata?
- Păi vezi bine că da; ce, e puţin lucru să-ţi omoare cine-
va copilul?
- He, he, dar mre că aveam
Nouă copilaşi,
Nouă crăcănei
� i bor ioşei,
A trefîut unul cu carul peste ei !
ŞI tot nu mi-a părut rău; dar ţie de unul numai!
.- 1, broasca necredincioasă, omul să te omoare, dar tu să nu
te Împuţi: să te usuci ca prigorica la soare l » 1.
Dintre colindele ce pomenesc această căutare a Maicei Domnului,
pomenim următoarea, care se aude în Transilvania:
Zori, dragi zori,
Nu vă revărsaţi,
Nu vă arătaţi,
Cam întârziat,
Umhlând, colindând,
Toate satele,
Toate casele,
Până ce-am ajuns
La această casă
Naltă şi frumoasă,
Cu var văruită,
Cu şic şicuita;
Cu aur boltită.
Umblând, colindând,
Noi c'am întâlnit
Maică su părată,
Faţă lăcrămată ;
Maică obidită,
La hai ne ceruită.
Maica Iăcrămă
Ş-i aşa ne'ntrebă :
- .Juni colindători,
D'umhlând, colinclând,
Nu cumv' aţi văzut
Pe unde-a ţi trecut
Piişorul meu,
Drag sufletul meu .!
- Fiişol"ul, maică,
Noi DU l-am văzut.
�i de l-am văzut,
Nul-am cunoscut.
- Fiişorul meu,
Sufletelul meu,
Lesne-i d'a-l cunoaşte
Perişorul lui,
Pana corbului;
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Ochisorii lui,
Două nmre coapte,
Coapte de sub toi,
Ne-ajunse de ploi;
Coapte la răcoare,
Ne-ajunse cle soare;
Coapte la pământ,
Ne-ajunse de vânt;
Mustăcioura lui,
Spicul grfluilli ! 2
I. Dict. de d-l I. Fîra, corn. Zlatare i, jud. Vâlcea, comunic. de d-I
Ch. Fira. Mai scurt in Şeeatoarea, XIII, p. 176.
2. A. Bâr seanu, Cincizeci de colinde, Hraşov 1903, p. 567.
ş
[28]
28
La capitolele de mal sus, ar mai fi trebuit, după socorinra
-mea, încă alte două. It, întâiul trebuiau aşezate toate Minunile
Maicei Domnului pe cari poporul nostru le cunoaşte, iar în cel de­
-al doilea, tot ce nu se puteâ cuprinde în capitolele premergătoare şi
.anurne : Alte povestiri şi credinţe cu privire la Maica Domnului.
Acestea însă, ca şi minunile, sunt aşa de multe, încât de bună samă
că raposatul academician dinadins le-a lăsat de-o parte, pentru ca să
nu mărească prea mult culegerile celor nouă capitole. Tot din această
pricină nu pot nici eu adăugă, la cele de mai sus, decât următoa­
rele şire, ca exemplu numai:
Intre minuni pomenim legenda plantei Palma Maicei Domnului:
«Se zice că mai înainte vreme, boala grabnică nu avea leac.
Intr'o zi, Lisaieta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, care su-
feriă de această boală, călătoria împreună cu Maica Dotunul ui pe nişte
câmpii; şi din una în alta, s'au luat în vorbă.
Şi a zis Maica lui Sf. Ioan
-- De mulţi ani umblu să mă lecuesc ŞI n'am dat încă peste
o buruiană bună.
Şi Maica Domnului l-a răspuns:
-- Uită-te la iarba asta; iea-o, fierbe-o şi'u scăldătoare scaldă-te
de câte trei ori pe zi, trei zile în şir, că te vei rămădui l
Maica Lisaveta făcll Întocmai după învăţătura Fecioarei şi do­
bândi sănătate.
De atunci rămase acelei buruieni numele de Palma Maieei
Domnului, pentrucă are frunza în chip de palmă ; iar O boală, cea
grabnică, de atunci are leac pe lume» J.
Prin jud. Dorohoiu, se aude următoarea legendă a Niiualnicului.;
«Năvalnic era numele unui tlăcău irumos, căzut din cer de
frumos. Fetele, cum îl vedeau, se prăpădiau după dânsul şişi făceau
samă. Dacă intra undeva în vreun sat, toate cărările se încurcau
pentru fetele cele frumoase şi� toată partea terneiască nu-şi mai ţinea
firea şi umblau femeile buimace, bete, nu altceva.
Băiatul cel năzdră van, -,căci şi năzdrăvan eră găIătuşul cel
frumos, ajunse într'o pădure, şi, acolo ce să se mai afle? Maica
Domnnlui, având a trece prin locurile acelea pline de copaci şi de
buruieni fel de fel, îşi Încurcă şi\ ea drumul din pricina lui, şi ori
încotro s'ar fi întors, tot degeaba x trei zile şi trei nopti a trebuit
\
1. Culegere din corn. Ţepu, jud. Tecuciu.
[29]
29
să rataceasca Prea Sfânta, pana ce Î'ntr'o bună dimineaţă, drept în
zori) se Întâlneşte în întunericul pădurii c'o babă Îmbrăcată în (�l-­
maşă albă, umblând după buruieni de leac. Şi bind pe semne şi ea
tehuită de holteiul cel fermecător, o Întrebă:
- Pe cine cauţi, bătrână a lui Dumnezeu, În zorii dimineţei?
-- Hei, pe Năvalnic, --- voinicul cel ce urseşte fetele, - răs-
punse baba . .<'i am să-i fac de urît, să nu mai încurce cărările oamenilor!
Năvalnic, care pândia într'un tufiş, a şi ieşit la lumină, gata să
iea vieata , şi bâtrânei p.recum şi Maicei Prea-curate. Dar aceasta, cu­
noscând cine-i făcuse mare necaz, a blagoslovit asupră-i, zicând :
- Năvalnic eşti, navalnic să fii;
Intre buruiene de dragoste eşti,
�i buruiană de dragoste să rămâi,-
precum a şi rămas: buruiană de dragoste pentru leac, căci şi acum
el creşte prin păduri pe vetre, anume ştiute de babe făcătoare de
«lumea dragă».
De Sfânta-Maria mare, de obiceiu, se duce vreo babă de acestea
în zori la pădure; şi împreună cu ea merge tineret mult chiuind:
«uiu-iu-iu-iu I», Supărat, nu se cade nimeni să meargă la o aşa is­
codire, care cere veselie şi voie bună. Duc în mână mai cu sarnă
zăhar şi pe lângă altele, zice biata baba cea Îmbrăcată în curată şi
frumoasă cărneşă albă:
--- Cum năvăleşte lumea la zăhar, aşa să năvălească şi dra­
gostea'n casă la mine!
De obiceiu se cbiue mai tare, când se dă cu ochii de buruiana
dragostei, adică a năzdrăvanului şi frumosului Năvalnic» 1.
Ca «povestire diferită», pomenim iarăş numai una În care se
vorbeşte despre blestemarea Apostolilor de către Maica Domnului :
<<In seara vinderii Fiului dumnezeesc, Jidovilor de către Iuda,
văzuse Maica Preasta cum din toată mulţimea Apostolilor, nici Petru,
-- care se jurase că nu se va deslipi de Domnul nici la moarte,-­
nu era lângă Fiul ei. De asta, cu mare jale îşi plânse ea odrasla
l. Culeasă de d-I D. Furtună, deja d-ra. Alexandra Leontescu, corn.
"Vlăaineşt i. - Z. Pan ţu, Plantele cunoscute de puporul român, Bucureşti
I906, p. 185-6: «Năoainic, Limba cerbului, Limba vacii, Limba uecinei,
Scoloţiendriwm 11ulgare Smith. = Scolopendrium officinarum Schwartz ... ­
Această plantă, cu proprietăţi amare şi rezolutive, este purtată de fete în
sân, căci după er edinţa poporului, năval n icul are puterea magică de a
face să navăleasea peţitorii din toate părţile».
[30]
30
dumnezcească ; şi jalea îl era cu atât mai mare, cu cât nici un ucenic
nu-l apărase cu credinţă şi bărbătie.
După îm mormântarea trupului sfânt, venit-au Sâmbătă dimi­
neaţa Apostolii la Maica Domnului, S:1 pL\ng:l împreună cu dânsa
pe srăpânul lor, dar Si. Fecioară 11l1-i primi, ci-] blăstămă să se Îm­
prăştie şi să umple pămânrul, cum s'au im praştiat în seara vinderii ;
iar lui luda, cel care preruise mai presus banul decât pe FIUl lui
Dumnezeu, îi ZIS(�:
- Iar tu, şi neamul tău, s.i vă vindeţi şi pentru bani să vă
ucideţi.
Cei unsprezece apostoli s'au împrăştiat, propăvăduind cuvântul
lui Dumnezeu, că-i usturase mult la suflet blastămul M,licei Dom­
riului, iar Iuda se făcu ncgL1stor, el şi urmaşii lui; acesti.t pentru
bani se mânâncă şi se vând unii pe alţii. Din neamul lui Iuda se
trag Iudeii, adică Ovreii S:lU Jidanii, «că lor, ÎI1 cărţile adevărue le
zic numai Iudei, adecă feciori de-al lui Iuda vânzătorul !» 1.
Cât priveşte credinţele pe cari poporul nostru le are despre
persoana Moicei DO/l11l1l1ui, ele sunt nenumărate. Iarăş numai ca o
pildă însemnăm aici următoarele lucruri:
S'a văzut în povestir i!e cu privire la «Ciuta rea Do 111 I1lJi .ri Isus
Hristos», cum se vorbeşte de Mruca DO/II1Utllli, de Sân/d-.\!1iiria-lIIare
şi de Sâll/ă-1Hăria-lI/.iâi, Întocmai ca de trei persoane - bine deosebite
Între dânsele. Cu pri vi re la aceasta, mărturisesc şi eu el prin cele ma}
multe părţi cele (LuJ Sân/ă-ivfarii sunt privite de poporul neştiutor
de carte ca neavând nici o legătură cu Maica Domnului.
Prin Bucovina, unii spun c:t ivl aica lJOIII JIU/il i e o stea care se
află L1.ngă lună 2. Tot pe aco lo-, se ZH.t el Maica Dornnului este
Luceafărul d : dimineaţă 3.
Cultul Maicei Domnului insă este foarte adânc săpat în sufle­
tul poporului nostru. DaCI uită cu totul aproape pe Dtunucieu şi pe
Sf. Duh, pomenind numai pc Isus Hristos, --- «Doamne Isuse Hris­
toase, Dumnezeul nas/ni», -.- nu uită niciodată !Je Maica Domnului,
Formulele (Doamne, Maica Dornnulu» şi «Dumnezeu şi Maica
Domnului» sunt stereotipe. \
Când cere ploaie, zice: «Doamne, Maica Domuului.i--dă Doamne
\
\
1. Culegere elin com. Ţepu, jud. Tecuciu.
2. Voronca, 01). cit., p. 1 [42.
3. Ibidem, p. 1329.
[31]
31
ploaie l » ; dind hJ:lstămă zice: «S:i dea Dumnezeu şi Maica Domnului,
să nu mai vadă lumina soarelui, erc.». Pentru aceasta şi icoana
Sfintei Fecioare rareori lipseşte din casele ROIll:'l1ilor. Mâriăstirile
posed multe asemenea icoane despre (ari se zice că sunt fiică/oare
de ntin uni �:-:, numite sfinte, - «sfânta dela ... », - scotindu-se în
procesiulii pentru ploaie şi purtânclu-se spre acest scop din sat în
sat 1.
Prin Bucovina, pe vremuri de secetă, se aruncă o icoană de a
Maicei D )IIIIllLUi pe apă 2. «Pentru dragoste», tot prin aceste părţi,
feciorii �i Fetele spală I�oana Maicei Domnului cu busuioc şi apa se
aru ncă peste flori 3.
Pe lâng:i nepreţuitul ajutor pe care M cica Domnului îl dă creş­
tinilor, atât prin rugkiunile ei către Domnul Hristos, GÎt"şl prin
puterea sa insă s, precum ar il scoaterea CLi năvodul, -- (acut din ruiorul
ce se dă preoţilor la Bobotează,---a sutlctelor din iad 4, pe hî.ngă marea
ajutorintă ce o dă bolnavilor ce se «căiriează şi se văicărează », Ea
singură auzrndu-i şi scoborindu-se la ei pe «scări de aur», Maica
Domnului, pe lângă toate acestea, mai porunceşte spre binele no­
rodului şi o sumă de lucruri. Astfel de cîte ori poporul nu ştie
să motiveze o trebuinta, zice câte odată că «aşa e bine», dar mai
ales că «aşa-i pl'ice Maicei Domnului» ; şi de câte ori vrea să dove­
dea scă pricina pentru urc ceva «nu-i l-ine», zice ':ă «nu-i place
Maicei Domnului». C'J cîteva exemple inclieiu acest prea lung capitol:
Prin jud. Vâlcea, după ce se ridică răsboiul din casă, trebue ca
gospodina să-şi măture de îndată casa, ca să nu stea Maica Domnului
în genunchi din această pricină 5 ;
Cu spatele înapoi să nu meargă nimeni, că râde DraCII/ şi plânge
Maica Domnului 6; şi
S:l DU şezi CU11l\i�1 pe o masă, că lăcrămează Maica Domntilui.7
1. Vezi mai pe larg într'a mea Agric�tltttrâ la Români, p. I2-3.
2. Voronca, Oi). cit., p. 931.
3· Ibidem" p. 897·
4· Mariau, Sarbatorile, 1, p. J73--4; Im morm ânt area, p. 350- I.
5. Cred. Horn. din Zlatărei, jud. Vâlcea, comunic. d;! d-l G. Fira.
6. Şeeătoarea ; I, p. 125.
7. Culegere din jud. Tecuciu,
[32]
32
II. Postul Sântă-Măt-iei.
Cu doua săptămâni înainte de ziua Adorniirii Maicci Donmului;
se lasa sec pentru Postul Sân/it-Mariei, care se socoteşte a fi tot aş�l
de «mare», rdică de sarnă, ca şi «Postul mare» de dinaintea Pas­
tilor, din care se zice ca este chiar rupt. Toata lumea trebue sa-l
ţină cu sfinţenie, nefiind ingăduită mâncarea de frupt sau de dulce
decât bolnavilor şi copiilor 1.
Cu privire la jud. Muşcel, despre acest post se scriu următoarele :
«In acest post nu �e mănâncă nici chiar [mândri prăjite cu] unt­
delemn, iar deslegarea de peşte nu-i decit o singură zi, Pobrcjenia, căci
Postul Sân/ă-Măriei este rupt din Pareserni». E credinţă că la început
postul Paşti lor eri de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea
lung şi prea sărăcăcios, aşa că oamenii ieşiau prea slabi în primă­
vara, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s'a micşorat acest
post cu două săptămâni şi s'au pus aceste zile de post Înaintea Sân/Iέ
Mărie: mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi 2.
Prin unele părţi din Bucovina se crede că dacă plouă mult în
acest rOst, aceasta se întâmplă din princină că la sfârşitul Câflegi/or
de carne a nins mult 3. Lucrul acesta este vrednic de);tiut, pentrucă
pe această vreme munca cârnpului este în toiu şi seştie cât de mult
pot strică ploile.
Nu trebue să se confunde postul acesta al Sânră-Măriei ('U
Postul Maicei Domnului, care este altceva. Acest post dacă se păzeşte:',
se crede că aduce implinirea tuturor dorinţelor. Fără a fi mânios pe
cineva sau supărat pentru \"Ieu� lucru, gospodarul, şi mai ales gos­
podinr , .incepe să postească ziua de Luni toată ziua, până a doua zi
dimineaţa. In săptămâua vurmătoare se posreşre ziua de Marţi, şi tot
astfel mai departe, zilele următoare, în curgere de şapte săptămâni.
Candela, În tot timpul acesta, trebue să ardă fiiră curmare. Unii oa­
meni totuş mănâncă puţid,a pâne şi beau apă 4. PrilJ jud. Suceava,
1. "Ion Creanga", 1, p. 23, credinţă din corn. Ţepu, jud. Tecuciu: .Co­
pilul mic se înţar ea de obiceiJ la un an şi ji.matate. El n'are pacat daca
suge ţâţă în zi de post şi chia\ în ţrosturile mari (Postul cel mare şi
Postul Sântă-Măriei care-i rupt, din postul cel mare)". - Cred, Rom. din
ccrn , Voiceşti, jud. Vâlcea, com�nic. de a.r I. N. Popescu, inv.
2. R.-Codin-Mihalache, Of). cit, p. 83.
3. Cred. Rom. din corn. Straja. comunic: de d-I D. Dan.
4. E. N.-Voronca, op. cit., p. 280.
1
-1
[33]
33
postirea aceasta de şapte zile se făcea mai de mult numar In Postul
mare, in chipul arătat mai sus. In săptărnâna patirnilor se postiau
de-a valma, toate zilele, mâncând numai o singură dată pe zi, seara,
după ce răsăriă Steaua ciobanului, «Cine vrea să aibă. noroc şi să <ljungă
zile bune, rosteşte cu drag şi Dumnezeu îl ajută» 1.
Acest post se aseamănă şi el cu un altul, care se chiamă postut
J/I'gm. «Dacă ţi s'a furat o vită sau altceva de sarnă, să faci postul
negru pentru a :d1â pe hot, adică dacă îl începi Joia, de pildă, SJ
nu mănânci nimic şi nici s:l bei, şi desbrăcat de orice haină, să te
închini şi S:1 baţi mătănfi toată ziua, de dimineaţă până seara, şi
nici din casă să nu ieşi. Aceasta, ziua întâia. In săptămâna viitoare,
posteşti ziua care vine la rând, Vineri, şi tot aşă şapte săptămâni,
până ce ai Încheiat săptămâna la ziua În care ai început postul negru.
Dacă ziua de încheiere cade Într'o sărbătoare mare, ca Crăciunul,
Paştele) trebue 5;1 se postească şi aceasta pentru ca postul să fie cu
folos. Dacă postul e făcut cu credinţă, i se va tr;:lge moartea tâlha­
rului, dacă nu se va descoperi. Acest post se face tot aş;] şi stând
în pielea goală la Întunerec, astupat în cuptorul unde coei pânea ,
pentru a fi şi mai negru)) 2.
III. Sântă-Măr ia-mare.
Sărbătoarea dela 15 August, rldornnrea l\1rtie/'i Donnnilui, se cu­
noaşte şi se serbează în popor sub numele de Srill/r!-J\![ăria-ll/aJf,
Sâ///ă-lvJăria-cea-Jl/ore sau Precista-mare,
Ea este aşteptată cu aceeaş bucurie aproape ca şi Paştele sau
Crăciunul, «căci postul ei a fost ţinut mai abitir ca al Crăciunului).
Inspre această zi, ca şi În zilele de primejdie, prin jud. Muscel
rostesc următoarele versuri, cari sunt cunoscute sub numele de V/SIlI
Mocei Do.nnului.
Piatră peste piatră,
Maica Domnului
Jos pe piatră şedea,
Domnul Hristos
P'altă parte veniă.
-- O I Maica noastră ce iuheşti ,
Ori dormi, ori odiueşti ?
- 0, Doamne, fiul meu,
Nici dorm. nici odinesc,
Puţinei SOIllIl ineomruii
Şi mare vis ei:i visai:
Unde te prinsese cănii de Jidovi.
1. Credinţa şi datina comunic. de d-I M. Lu pescu, perit ru corn. Bog­
daneşt i ş i Spătărest i
2. Dat. şi cred. r�om. din com. Hânţeşt i , jud. Dorohoi u, împart. de
.1-1 N. V. Hân ţescu.
[34]
In Ucleiet
Te căsuiă ,
Te chinuia,
Cu oţel �i fiere te-adăpa';
"I'e'mbrăcase
Cu ei\ma:;;iJ de u rz ică.
Te 'nciusesc
Cu brân de mărăcine,
.şi-ţi pusese
COr031l[1 de spini pc cap,
- 0, Doamne, Maieu noastru,
Cum 111U urea bale cu palmele
34
Peste faţa o luaz ului,
Cu biciu de foc din cer,
L-oiu s{lgelil.
- 0, Dnauuie, !iul meu,
Cine va prea zice
Aste cuvinte sllnte,
Ziua de trei ori
Şi noaptea de duuâ ori,
Nici locu nu-l va arde,
Nici Tatarii nu-l va roht,
Nici de ciumă nu va murI ;
lucru care se şi urmează, recitându-se ziua de: Uel uri �l Ilu,lplc<l Je
două ori 1.
Dimineaţa, femeile merg la biserică şi împart j'trllgltri la saraci 2,
pentru sufletul morţilor. Tot astfel se dau şi prun» coapte � ; aseme­
nea prin Bucovina şi părţile Moldovei de sus, gospodinele aduc L1
biserică faguri de miere 4. In de obşte, cu acest prile] merg �j pe la
cimitire si-şi tărnâiază morţii familiilor lor ;'. Prasnice pentru aceşti
răposaţi se tac atât în dim ineata S;lmbetei de dinaintea S;lllta-M�triei (;,
cât şi a doua zi după Sâută-Măne, \11;\i ales cînd aceşti morţi sunt
proveniţi din înecaţi, arşi, mâncati de lupi, şi alte cumpene '.
Peste zi se fac bori în s.rte : tineretul jOCl(j,;ar bătrânii şi
copiii bal nucii pe la vii, cîmpuri �i prin grădini.
Femeile cari au ca nume de botez pe cel de Maria s.iu i'vt\r:a,
îşi serbează «patronul», :,dică ziua numelui ; tot astft·1 fac şi bărbatiî
cari poartă numele de Marill sau Mărill. Totus unele lemei se
feresc de a-si avea acum /)irlill/()s//!, când e vorba de o Ador/llire ŞI
deci de o Moarte, fie chiar şia Maicei Domnului. Hirrimosul îl
vor tinea deci la cealaltă Siinliilvlărie sau la Maria Magdalena s.
«In această zi se povestesc Minunile l\1.aicei Precistei, Iăcute
atunci când i-au prins jidovii feciorul: cum a biuecuvâutat pe broască
când a m:lngiiiat-o, cum .a binecuvântat pe rIIe �;i �uat{l merge ŞI
1. R-Codin-Mihalaehe, al). cit., p. 84.
2. Calelldetrul llustrett, 1=raiova 1910, la zi.
3· Marian, lmmormânta�eet, p. 392.
4· V uronca, 01). cd., p. 1179.
5· Marian, Immormânt(tr�a, p. 3,'jI.
6. Vurol1ca, op. cit., p. 389.
7· Ibidem, p. 887.
8. Culegere din cum. '[epu, jud. Tecllcill
[35]
Fără stăpâni,
Strunguţe
Fără oiţe,
Scaune Iăr' de băciţe,
Izvoare
Fă!" de mioare 7;
35
aş:\ (ri'a'ndăratelea, pentrucă d'a'ndărarelea mersese când furase cuiul
pe care îl bătuse Mântuirorului in inimă), să-i fie de atunci înainte
cleşte apărător piciorul cu care a apucat cuiul; �i carnea lui - a
racului - S;1 se poată mânca în orice zi, chiar in post» 1. Asemenea
povestiri am dat şi eu mai sus.
Prin unele părţi din Transilvania, în această zi unii caută să
prinda insecta numită goallda-de-crilli 2; ea se va tinea ascunsă un an
intreg sub icoana Maicei Domnului, pentru ca să fie Feriţi de 1111'­
bare cânii de pe I:îngi', casa gospodarilor R.
Prin jud. Muscel," deoarece rodul viilor acum Începe să dea
în copt, În această zi se obişnueşte a se tocmi ţuindarii+.
Din :;11'1/15"1'1, în această zi este bine să se mă nânce intâiu 5.
Despre gustoşii şi frumosii strnguri de pe la această sărbătoare, se
pomeneşte în descântece, zicându-se :
.. .Iar N. să rămâie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din câmp,
Ca strugurii în »ie
In eiua de Sânt ă-Mărie ".
Tot pe acum este şi vremea când turmele scoboară dela munte,
după cum ne spune următorul cântec muscelean :
La Sântâ·Măria·mare
T'ulesc oile devale
Şi se duc şi nu mai vin
Pân' la Stântul-Constantin ;
Şi se duc şi nu vin iară
Pân' la dai ba primii vară.
Hărnân stănl
sau acest cântec argeşean, o variantă a celui de mal SUS:
- Săraci brazi încetinaţi,
Voi la ce vă Iegănaţi '!
- elim Srl llU ne Iegănărn,
Când noi singuri rămânem!
IIJl •
1. I�.-Codin-Mihalache, Oi). cit., p. 83-4.
2. Hippobosca eqicin.a ; Latr.
3. Marian, Insectele, p. 398.
4. I:X.-Codin-Mihalache, op. cit., p. 83.
5. Dat. l�om. elin com. Voiceşti, jud. Vâlcea, comunic. de d-I r. N.
Popescu.
6. Dintrun descântec de sp urc; cules din corn. R usca, jud. Falciu.
7. R-Coclin·Mibalache, Oi). cit.. p. 83·
[36]
36
La Sâut a-Mnria-mare
Tulesc oile devalc
Şi rămân stânele goale;
Hămân stâni
Fără stăpâni,
Strunguţe
Fă61 oiţe,
Scaune fără băciţe,
Munte
Fă ră oi mărunte' !
l.
I
Să dea la ciobani să mânce.
Foaie verde mărgărit,
Merge vitele păscând
�i ciobanii Iluierând
Şi mieluşeii vI!;hierând 2
Şi mamele lor plângănd >!
Sau, în sfârşit, acest cântec doljean :
Drăguţă Sântă-Marie,
Nu lăsă toamna să vie,
Că-mi iea baciu'n m eliţlc,
Rărnân stânile pustie,
TârIiţa fără oiţe,
Scăunel fă 61 băciţă,
Care face brânza dulce,
Despre culegerea năualniculni în această zi am pomenit mai sus.
IV, Sântă-ăîăr-ia-mlcă.
Ziua de 8 Septernvrie, când Biserica noastră sărbează Naşterea
Mcicei Domnului, poporul român o numeşte Sântă-Măria-cea-mică,
Sâll/d-Măria-lIlicd sau Precis/a-mică.
Prin unele părţi, poporul o socoteşte ca ziua unei sfinte, în
deosebi de se Fecioară Maria sau Sântă-Măria-rnare 4,.
Ca şi Pintilie-Călătorul, prin unele părţi se socoteşte şi această,
sărbătoare ca zi de hotar pentru varii'. Pălăria nu se mai poate purtă
şi când copiii văd pe alţii cu pălării re cap după această zi, le strigă:
A trecut Sântă-Măria,
De-acum se spurcă cânii În pălărie,
sau incă mal de-a dreptul 6, Prin jud, Vâlcea se striga:
A trecut Sântă-Măria,
S�I lepădăm pălăria 7 !
I. T. Pamfi le, Cântece de t ară; Bucureşti 19[3, p. 233,
2, Vgherând, sbierând.
3, Candrea, Densuşianu, Speranţă, Graiul. nostru f, Bucureşti I906,
�. 83. \
4, C. D. Gheorghiu, Calen�arul feu.eilor superstitioase, p. 89.
5· Mar ia n, Sar'iătorile. 1, p. \94.
6, Culegere din COOl. Ţepu, jud. Tecuciu.
7, Culegere din COOl. Voiceşt i, comunic. de d. L N, Popescu, ca le­
fer indu-se, fără cuvânt după socot inţa 'mea, la Sânt ă-Măriamar e.
[37]
37
«Gerul stă până în POJl111 Sdmpietrnilli pe ape şi dă bri.ina, când
sunt pe-atuncea brurni ; a poi se ridică şi se duce cu totul şi tocmai
Între Sân/ii-Mării vine iar» 1.
Prin unele părţi se crede că dacă dela Săntă-Măria-mare şi
pana la Sântă-Măria-cea-mică nu cade brumă, se impur [idooii. Fi­
indcă în timpul celor trei săptămâni dintre aceste două sărbători se
intârnplâ foarte rar să cadă brumă, poporul român din Banat spune
astfel, ca să-şi bată joc de Jidovii blestemaţi de Maica Domnului.
Prin jud. Muscel s,e fac prasnice pentru răposaţi, iar bărbaţii şi
femeile cari n'au copii merg la biserică şi se închină cu multe mă­
rănii, ca să se îndure Dumnezeu şi să le dea şi lor prunci, cum a
dat odată bătrâni lor Ioachim şi Ana, născătorii Maicei Domnului!.
Prin jud. Vâlcea, «această Sâ71/ămiirie se socoteşte mai mică
decât cealalta, dat: se păzeşte cu nelucru ca şi Sdntămdria cea IJlflJ"l'»3.
V. Stoborul Sfântă-âîăr-iei-micl.
A doua zi după Sântă-Măria-mică, prin jud. Muscel poporul
serbează Stoborul Sţântă-Măriei-mici, În cinstea Sfinţilor Ioachim şi Ana.
Cine lucrează În această zi, va suferi de lovituri 4.
1. Voronca, op. cit., p. 888.
2. R.-Codin-Mihalache, op. cit., p. 84-5.
3. Cred. Rom. din com. Voiceşti, comunic. de d-I L N. Popescu.
4. R.-Codin-Mihalache, oj). cit., p_ 85.
[38]
SFÂNTUL IOAN DE TOAl\INĂ.
Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Boierătornl se nu­
meşte în popor Sjântn! Ioan de toamnă) S]: Ioan taie capul pe varză \
st. Ioan laic capul pe curechiu 2, Sf. Ioan, tăierea capului 3, st. Ioan
tap Mia! 4, Ziua crucii s sau Brumariul+.
De această sărbătoare se leagă următoarea legendă care se aude
prin jud. Muscel :
Sf. Ioan era un tânăr sărac) cuminte şi foarte frumos; şi tocmai
pentru aceasta frumuseţe, o femeie bogată îşi puse ochii pe dânsul.
Intr'o zi se întâlneşte şi-i spune chiar că peste noapte îl va
aştepta la dânsa acasa. Să vină dar, că va fi bine de el, -- S;1 vină,
că de nu va veni, vai şi amar va fi de capul lui.
Se. Ioan, care ştia din ce pricină îl paşte acest greu păcat, se
întristă adânc şi se rugă lui Dumnezeu să-i iea ceeace-ce-i căşunează
atâta scârbă - frumuseţea cea ademenitoare -- şi să-I facă urîe, In
acest chip socotiâ el cii femeia aceea îşi va întoarce fala şi gându­
riIe cele rele dela dânsul.
Dumnezeu se milostivi de fecior şi-l învaţă, se ZIce, ca să
scoată CUţitul şi săşi taie capul. Sf. Ioan făcu întocmai în această
zi de toamnă şi în locul capului său se pomeni cu un cap de oaie.
Astfel a plecat spre casa femeii care îl chemase. Când aceasta
l-a vazut, s'a cutremurat de spaimă şi cu ocări l-a dat afară.
1. Corn. Ţepu, jud. Tecuciu.
2, Corn. Bălţateşti, ju�, Neamţ, comunic. de d-I1. Preutescu. -- Vo-
ronca, 01). cit" p. 944.
3· Voronca, op, cit., p:, 797.
4· Ibidem, p. 754. \
5. Calendarul iluetr at, ',Craiova 1910, la zi. - Corn Voiceşt i, jud.
Vâlcea, comunic. de d-l I. N. Popescu.
6. Corn. Balţateşt i, jud. Neamţ, comunic. de d-I I . Preutescu : «S]:
Ioan de toamnă se mai numeşte şi Bru-m ariu; fiindcă el de multe ori vine
cu brumă».
[39]
39
In acest chip SI. Ioan a fost scutit de păcat.
Frumosul lui cap a fost aflat tocmai mai târziu, la 25 Maiu,
când biserica porunceşte şi poporul nostru serbează chiar Aflarea
capului Sj'ri7111111lÎ ioan Botccătornl t,
Bucovinenii cunosc următoarea povestire:
S], Ioan cap tăiat era un fecior în casă la Irod-Iniţăm: ŞI
femeia lui Irod tare s'a lngriidit cu dânsul, dar el n'a vrut să se
dea în dragoste cu ea.
De ciud.i, împarateasa i-a pus Ull inel scump în buzunar. A
căutat la toţi şi numai"la el s'a găsit inelul; şi de aceea l-a pus la
închisoa re.
Impăratul acesta avea o fată care jud tare frumos şi la o pe­
trecere [ata a jucat aşa că tatăl ei i-a zis să ceară ce va vrea, căci
el îi va da.
Mă-sa a 'nvătat-o să ceară capul lui St. Ioan.
� De ştiam aşa, a zis împăratul, Îţi dam mai bine capul meu.
Dar amu n'avea ce face şi a poruncit de i l-a tăiat,
Atunci [ata a venit cu capul pe tipsie, jucând , şi împăratul
a blestemat-o:
- De-am1l, draga mea, tot să joci!
�i Întru una joacă, căci ea e [rigurile, boala ce cutremură pe oin » 2,
Aceste povestiri, fireşte, sunt Înrudite cu cele ce se ceresc în
biserică, din Mineie, la această sărbătoare.
Tăiarea capulni pe varză sau pc cnrecbiu însemnează Tăierea
capului ca pe var:;/I., adică nu retezarea gâtului, ci liăcuirea capului,
cum se băcuie sau se toacă (tocimca:zâ) varzi (curechiul). Deci în
această zi nu vah îngăduit să se taie nimic cu cuţitul) ci totul să
se rupă cu mâna 3; nu va ti Îngăduit să se mân,î.ncevar:;â 4 căci
«lui Sf. Ioan de şapte ori i-au tăiat capul pe curecbiu şi iar a'nviat» .�.
Tot astfel în această zi nu este bine să se mânânce fructe ro-
1. H.-Codin-M ihalache, oţ: cit; p. 66 şi 04.
2. Voronca, op. cit., p. 754.
3· Dat. şi cred. Rom. din com. Vo iceşti, jud. Vâlcea, comunic de d-I
t N. Popescu, inv. - Cred. Rom. din cam. Cost eşt i , jud. Tutova, îm part,
de d-r a Maria L Mircea: "Să nil se taie nimic în această zi; nici chiar
unghiile".
4. Pretutindeni.
5· Voro nca , vi'· cii, p. 94,t. - Cred. Rom. din Nemţişor, jud. Neamţ,
î m părt. de d-l Al. Maisei.
[40]
40
tunde cari seamănă cu un cap, precum : merele, pere le, nncilc şi nici
căţăţini]« de usttiroiut.. De asemeni nu se mânâncă perjc sau ţnt uie ,
cari, fiind negre, au cerut acelaş post şi pentru POGI7IG sau strugurii
negri. Cine gustă dintr'acest soiu de fructe, face un păcat 2 sau se
pune În primejdie de a căpăta tot soiul de boale a.
Prin alte părţi nu se bea nici uin roşit şi nici fructe sau legume
roşii, - asemuire, credem, cu sângele ce a curs din capul Stântului
Ioan, - şi nici coarne sau curecbiu uunat ! nu trebue să se mânânce,
deoarece «în această zi e Sf. Ioan care taie capul pe xurechiu» '.
Numai femeile însărcinate, cari din pricina poftelor ar putea
pierde, au voie să guste în această Zi de post din orişice ar voi 6.
Postul se ţine pentru tămăduirea de boale şi mai ales de friguri.
In această zi. la Mânăstirea Topolnita din jud Mehedinti) care
are hrarnul acestei zile, «din vechime este obiceiu» să se adune «o
mulţime de lume din satele vecine la petrecere. Această adunare, unii
o numesc goire, alţii rugă. Este credinţă în popor, că oricine ar fi
prins de [riguri, de ar posti în ziua aceasta şi ar merge la mânăs­
tire, este însănătoşit Îndată şi pentru totdeauna scăpat de a-l mai
prinde acea boală» 7.
Prin Jud Neamţ) în această zi de post hora nu este îngăduită.
Vitele scoboară dela munte, în aşteptarea frigului 8.
1. Voronca, op. cit, p. 278, 797 şi 944.
2. Cred. Rom. din cam. j oraşti , comunic de d-l P. Gh. Sa vin.
3. Cred. Rom. din cam, Ţepu , jud. Tecuciu.
4. Nici nu se găseşte pe această vreme, decât foarte rar şi numai
pe la târguri poate, pe la birturi,
5. C. D. Gheorghiu, o]». cit., p. 88.
6. El. Sevast os, Naşterea (câteva coale intreruptej, p. 89.
7. Re», pentru ist. arh, şi fi,lolog. An. I, vol. I, p. 166.
8. Cred. Rom. din corn. Costeşt i, jud. Tutova, impart. de d-ra Maria
L Mircea.
\
\
[41]
I
t
SJM'ION STALPNIC{JL.
Legenda Sţdntului Simeon Stâlţnticul, căruia poporul îi zice mal
"ales Simion Stâlţmicnl, Strilniw/1 sau Suilţmicul », al cărui prasnic se
'serbează în ziua de 1 Septcmurie 3, urmează aşa cum se aude în
Bucovina:
A fost odată un băiat sărac dar frumos, frumos de sta să se
măsoare cu soarele, cu toate că nimic nu-i mai frumos pe lume ca
soarele. Şi într'o zi, flăcăuaşul ac-sta se împăca să aducă apă unui
1. Şesntoarea, vr, p. 63.
2. C'llegere din corn Ştefăneşt i, jud. Vâlcea, comunic. de d-I 1. N.
.Popescu.
3· Septem urie se mai numeşte şi Sâcteniure. Râpciune, RăjJciuni,
Vininteriu sau Vini{el. O zicală din Ţară-Românească zice că :
In luna lui RâPciuni,
Cad copii pe tăciuni,
ar ătând , cred, lăsarea frigului şi deci i ndesarea copiilor la foc (Mar ian ,
.Sarbatorile I, p. 98- 7).
Prin alte părţi se aude:
A venit luna lui l�ăpciuni,
S'a şează Tiganii pe taci uni,
cu ace laş înţeles (Tocilescu, Mat. folk., p. 1206). In jud. Vâlcea, acest fragment
de cântec, învederat nou, sună:
Septeniure (Răpci'une,
Cad copiii pe tăciune).
Septemvre este răcoare,
După brumă dă şi soare
Dar el nu prea încălzeşte,
.Pie lea o cam inursică
Şi rău o înlurnicâ,
Musca dab ia sbârnâeşte,
Ea ca vara nu ciupeşte.
Puricele stă, nu pişca,
Lesne-l prinzi dacă te muşcă !
(Mat. [oll«; p. 1198).
Macedo-Rornânii numesc luna lui Septern vrie Avidem ăciun.le, - cu­
.lesul viilor (P. Papahag i, Basme aromâne, p. 546.)
[42]
42
Jidov. Merge la fântână, dar când si! scoboare cofa, vede UD şearţx
încolăcit În fântână. Cum îl vede, se îuspăimântă şi dă să fugă, dar
searpele îndată îl strigă:
- R'iiete, băiete, nu te'uspâimânra din pricina mea; vino mai
bine şi mă scoate de aici, că mare bine ri-oiu prinde şi cu. La ce
vei glndi, aceea ţi se va izbândi pe dată!
Flăcăul se Întoarse Îndărăt, scoase searpele din fântâna, merse
apoi Într'alt loc, luă apă pentru Jidov şi apoi i-o duse.
Mergând pe drum se gândia câ i-i foame; şi se mai gilndia
că bine ar fi să aibă ceva ţoale nouă. Acasă vede spânzurat într'un
cuiu un surnan şi alături de el o cămaşă. Pe masă apoi, stăteau
fel de fel de bucate şi băuturi, ca să mânânce şi să se indestuleze
cum se cade.
Seara deci, se culcă mulţămit şi a doua zi se sculă plin de
voia cea bună.
- Apoi dacă-i aşi, îşi zise băiatul,-de ce să nu mă folosesc
eu de darul acesta dat de Dumnezeu. Hai de-acum la Împărat!
Şi la împărat porneşte numai decât. Impărarul tocmai atunci
lŞI nuntia fata cu nu ştiu cine. Nunta era mare, minunată, fru­
moasă, dar mireasa eră pare-că şi mai frumoasă.
- Ce bine i-ar sta fetei de împărat lângă mineşi mie ce bine
mi-ar sta lângă dânsa! Colea, alături! Şi să purceadă ingreuiată,
şi să facă un copil, ca să aibă cine sa-mi zid 5i mie «tată» !
Şi pe data lucrurile se intârnplară după gândurile lui. To;te
se implinesc, dar impăratul se întunecă amar de această ruşine ne
mai pomenită. Ia auzi! Iute porunceşte să-i fad un poloboc
mare, să pună în poloboc pe �ele trei suflete şi apoi să le dea dru­
mul pe apă, să se tot ducă, şi de intors să nu se mai întoarcă!
Şi cum porunceşte, aşa se şi face. Feciorul cel frumos cu {ata
de 'mpărat şi cu pruncul lor incep sa pluteasca în poloboc pe apă,
şi ar f1 plutit mult şi bine, dacă voinicul nostru nu s'ar fi gândit
că mai bine ar fi si! tragă vasul la mal, acolo să-i crape cercurile şi
astfe] el şi cu ai săi să se ,[lomenească pe uscat.
Şi intocmai aşi s'a şi, întâmplat.
\
A doua zi a socotit s� se trezească în palatul imparatesc,--
şi-aşa a fost, tocmai atunci când împăratul bătrân se intâuiplase şi
munse. Tânărul nostru s'a î��cununat şi el inceput să-şi stăpânească
norod ul.
[43]
43
Acest Împărat a fost mai târziu, nu se ştie CUll1, .)J. Sinuon 1.
Prin unele părţi se zice că SI'. Simion se numeşte Slit lţmicu 1,.
din pricină că el «toată vieata lui a stat Într'un picior pe un stâlp
Înalt �i cu mânile ţinea pământul să nu cadă; mă-sa niciodată nu
l-a văzut la (aţă, din pricina că nu voia să se scoboare JOS)) 2.
Credinţa că Sf. Simion a stat toată vieata lui într'un stâlp, o
cerim de altfel în mineiul acestei zile, de unde, fireşte) a trecut în
popor :
«Supârâncu-se fericitul [Simion, la care lumea se adunase ca
să-I vadă] de o cinstire ca aceea şi de neodihnă, şia aflat un strain
cbip de scăpare din gâlcevile omeneşti. Pentrucă a gândit să-şi zi­
dească un stâlp şi pe dânsul să stea ca aşa să nu poată cei ce veniau
a se atinge de dânsul. Deci a zidit stdlţntl şi pre dânsul o chiliută
strâmtă de doi coţi şi acolo suindu-se, petrecea în post şi în rugăciune».
Prin jud. Neamţ se crede că acest sfânt şi-a petrecut treizeci
de ani în acest stâlp 3.
Prin Bucovina se spune că se Simion a stat pe stâlp un an
de zile, Într'un picior, rugând pe Dumnezeu numai să nu ploaie în
acest timp. «In ziua aceea, - cred că la 1 Septemvrie, - merg
vrăbiile şi-l ciupesc» \ poaţe pentru a nu îndura lipsa foamei pnCI­
nuită de secetă.
Povestirea cu «stâlpul» o întâlnim �1 prIn Oltenia 5.
se Simon ţine, se zice pe alocuri, cerul şi părnântul, adică
suilpi: pănuÎl1/lIlul ce stau pe peştele din mare. Pentru acest cuvânt,
ziua lui se serbează prin Bucovina ca zi de mare primejdie 6.
Prin Oltenia ziua se lucrează ; prin unele părţi din Ţara-Ro­
mânească nici nu se pomeneşte de acest sfânt 7.
Prin Bucovina se zice că se Simion ţine uântnrile toate la un
loc. Odată, murindu-i un copil, s'a mâniat intr'atâta pe Dumnezeu,
incât s'a pus şi a închis vânturile, astfel că Î!1 curând lumea s'a
1. Vor onca , op. cit. p. 414-'5.
2. C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 88.
3. Cred. Rom. din corn. Ba lţăteşt i, comunic de J-I 1. l'reutescu.
4. Voronca, op. cit., p. 393.
5. Cred. R.om. din corn. Voiceşti, jud. Vâlcea, comunic de d-I 1. N.
Popescu: "Se numeşte astfel (Stâlpe lnicul), fiindca toată v ieaţa lui a şezut
numai Într'un stâlp înalt».
6. Vor ouca , 01). cit.; p. 393.
7. In R.-Codin-Mihalache, 01). cit., nu-l aflam.
[44]
44
umplut de toate răutăti!e neavând cine să le spulbure de pe faţ:l
pământului. Dumnezeu, văzând aceasta, s'a pus cu rugăminte pe
lângă dânsul, dar de geaba; l-a trimis pe ceilalţi sfinţi apoi ca
să-I roage, dar iarăş în zadar. Numai într'un târziu, când a venit
cocoşul şi i-a spus că şi lui i-a luat Dumnezeu o mulţime de copii,
Sf. Simion s'a mai potolit şi a dat drumul vânturilor. Iar pe cocoş
l-a blagoslovit ca să poată avea până la patruzeci de găini de neveste! 1.
In această zi se zice căvrăbiile merg să-şi facă boierescul, luând
din tot soiul de pânc câte ceva În cioc şi ducând aceste roduri nu
.se ştie unde. Plecarea vrăbiilor, - căci în ziua de SL Simion nu
se văd 2, - se mai chiamă şi tnergerea la măsură. «Undeva, într'o
vizuină de munte sau codru, este o babă, Impărăteasa tuturor pase­
rilor» , unde pornesc toate vrăbiile. Baba de măsură [grăunţele] cu
dimerlia ; numai vârful îl rade şi acela sboară înapoi, iar celelalte
[grăunte] îi rărnân să-i fie de hrană babei peste an» 3.
Pe-alocuri) unii socot această zi ca lnceţnu de an, se înţelege,
o rărnăşită din vechea datină bisericească care socotiă la 1 Septeru­
vrie începutul anului. De aici credinţa că St. Simion «ţine anul;
cum e ziua lui, a�,l e tot anul». 4
Prin jud. Neamţ se socoteşte ca inceput de toamnă şi ca zi
de hram 5.
Felul cum va fi vremea peste an, se poate aflăşi după uierinelr
care de obiceiu se află În III ere le sau gogoaşcle de stejar. In acestea,
«cine ştie să caute În ziua de Sf. Simion, e ca şi cum ar căuta în
zodie». Dacă viermele va fi sburat pe această vreme, e semn Că
anul va fi secetos, uscăcios. Dacă viermele va fi cu aripi, anul va
fi potrivit în roade. Dacă aripele nu-i vor iî crescute, Încă anul
viitor va fi bogat în roade 6.
Prin jud. Suceava se crede că dacă va tuna după această zr,
este semn că 10(111711(/ va 0 lungă 7.
L Voronca , 01), cit., p. 'AI3-4,
2. «Nu-i găsi o vrabie, să, dai un galben».
3. Voronca, op. cit., p. :�93.
4. Ibidem: e Daca dimineaţa e ploioasă, va fi pr imavara ploioasa.
Dacă e la arniaz i frumos, va fi\anul bun. Dacă toata ziua e ploaie sau
soare, va ti tot anul ploios sau 'secetos. Dacă este Sf. Simion posomorît,
toamna e rea şi n'au chip oamenii sa-şi strângă grânele',.
5. CreelRom. elin corn. Bă!'ţăteşti, comunic ele d-I I. Preutescu.
6. Vorouca , op. cit., p. 394.
7. Şezatoarea ; VI, p. 63·
[45]
45
Mai pretutindeni, în această zi, atât barbatii, cât şi femeile
lucreazii .
Dacă nu va fi o greşeală, pomenesc şi faptul că prin unele parti,
sub numele de Simion Stâlpnicul, se inţelege �i ziua de 21 Iu!ie 1.
VAVILA.
In ziua de 4- S�ptell1vrie se serbează prin unele părti Vtnula,
ziua Mucenicului Vavila, «pentrud toată vieata lui a petrecut-o numai
în pădure cu dobitoacele», din care pricinii chiar ajunsese să aibă
trupul acoperit cu păr, ca şi dânsele 2.
I. C. D. Gheorghiu, of). cit., p. 87.
2. Ibidem, p. 81)-9.
,"
[46]
CIUDA LUI AHHANGHEL.
Ciuda lui Arl.liIJ/gIHI, numită şi Ciuda Arbanşbeluln! 1, Ciuda
Sfintilvr Arhrlllg/;cli 2, Cii/da :l sau Mi7l1171cI! Sfânlullli Arhanghel Mihail,
se serbează mai ales în Bucovina şi partea de sus a Moldovii, în
ziua de 6 Septemvrie.
Ciuda 4 lui Ar/JI111gtJcl se crede a fl, prin unele părţi din Bu­
covina, numele nevestei lui Arhanghel, pe cuc acesta ar fl lăsat-o
din pricina traiului rău, aici, în aceasta zi, iar el a fugit atâtea săp­
tărnâni, ['[lIlă s'a oprit la 8 Noemvrie.
Prin alte părţi, asemenea bucovinene, se crede că această zi
este lăsată ca să se serbeze în cinstea cituln Sf,întului Arhanghel, care
i-a pricinuit-o diavolul atâta vreme cât Sfântul l-a slujit. Inrr'adevăr,
se povesteşte că hotărind Dumnezeu lui Adam să are numai trei
brazde, acesta, după sfatul diavolului, care i-a prins boii, în schimbul
unui legălmînt, s'a dat necuratului, pe sine şi pe toţi. urmaşii lui.
Dumnezeu, ca să scoată legăl11:întul dela iad, a trimis pe Ar1.liI11ghelll!
Gavriil, spunându-i să slujească un an, până când diavclu l îl va Î�1-
treba la ce a venit.
Arhanghelul sluji un an, diavolul nu-l Întrebi şi Dumnezeu
trimise pe cel mai mare între,jngeri, din nou. După al doilea an,
Arhanghelul trânti cu ciudă uşa iadului, încât diavolul se înspăimântă.
Atunci acesta a fost întrebat:
Cum se poate �lob:îl1di zapisul de închinare al omenirii?
Iar stăpânul iadului îi r.ispunse :
1. Culegere din corn. Bâ,lţ�teşti, jud. Neamţ, comunic. ele d-l L Pr eu-
teseu.
2. C. D. Gheorghiu, op. \cit., p, >\<).
3. J. A. Zanue, ProverbJ,(e Românilor, val. IX, p. 2l:>9. -- D. Dan,
Straja, p. 99· "
4. Ca nume propriu întâl�im un personaj în po veşt i , Ciu d.a-fr at ilor,
numele celui mai mic, dar celui mai isteţ dintre cei trei fraţi, care cu tot
năcaeul sau ciu-da ce-i purtau fraţii, îi scapă dela multe nevoi (I. Pamfile,
Grahtl oremurilor, )1. fi r).
[47]
47
- Cînd se va naşte cineva din Duh sfânt prin Fecioară 1
In aceasta zi nu se cade să lucreze nimeni, căci se poate În­
tâmplă ca pe unul ca acela să-I apuce o cindă din care i se poate
trage chiar moartea.
Ar!JulIg!)('!1/1 Mihail zice chiar :
Nu te teme de mine, dar teme-te de ciuda mea!
In această privinţă se povesteşte cii doi fraţi au pornit în a­
ceastă zi s:\-�i facil ,;rogurile de L\n. Alţi oameni, văzându-i, le-au zis:
-- Nu mergeţi astăzi, că-i zi de mare primejdie; azi e Ciud«
.llli Ar!Jalighel!
Dar fraţii răspunseră :
--- Puteţl s:'1 vă dl/d/ii \'01 cat veti voi, cii 1101 tot ne ducem!
Şi s'au dus.
Acolo la câmp, unul s'a ridica pe stog ca să aseze paiele de
fân, iar celălalt a Început să-i dea de jos fânul cu furca. Şi tot Iu­
crârid astfel, a greşit cel de jos şi ,1 luat pe cel de sus în furcă,
ucigân d u-I în ehi pu 1 acesta.
[ar Dumnezeu, ca siI dea lumii o pildă, luă chipurile acestor
doi fraţi şi le puse În lună 2.
Prin jud. Dorohoiu, in această zi nu se coasă, ca să nu se În­
tâmple ceva râu ".
Prin alte pi\rţi se crede că ÎI1 această ZI fiecare trebue să se
ferească de slc,t ŞI bătăi, C;l S�l nu fie mânios tot a nu l ".
Prin jud. Neamţ, sub numele de Cuida Sfintilor Arhangheli se
înţelege şi ziua de 13 Julit 5.
1. Voronca , 01). cit., p. 37.
2. Ibidem, p. 620-1. - D. Dan, Straja, p. 99: Ciuda Arhanghelilor
se serbează penir n. prinze]dii.
3· Cred. Rom. din corn. Vlasiueşt i, împart. de d-I AI. Leontescu.
4· Zanne, op. cit., IX, p. 289.-- Cred. I�om. din cam. Halţa teşri, jud.
Neamţ, comunic. de d-l 1. Preutescu : «Ciud.a Ar hanghelula; se ţ i ne pentru
a nu fi cuprins [omul lesne] de mânie, sau pentru [a fi ferit] de ciuiia»,
s· Culegere din cam. Nernţ işor-Vânatorii , jud. Neamţ, comunic. de
·d-l Al. Mois"i.
[48]
ZiUA CRUCII.
r. Postul Crucii.
Prin jud. Tecuciu unele femei ţin postul crucu ll1 cinstea S'(intci
Cruci, ne mâncând de dulce o săptamână întreagă înainte de Li
Septemvrie, adică Înainte de �illa Crucii.
Femeile cari ţin acest post «neleş at la carte», adică neporuncit
de biserică, merg În ziua de lnăliarea Sfnnei Cruci la biserică, ieau
'Ilafill'(i şi aghiasmă lIlarc,-aghiasm:'i dela Boboreazâ.i-- iar acasă ur­
mează a nu mânca �i a nu bea nimic până seara, cînd văd c'au
răsărit stelele. Când stelele se ivesc pe cer, ieau din nou natură şi
aghiasmă mare şi apoi ciuează 1.
Se pare că acest post era mai de demult păzit pe o SCaL\ mai
Întinsă. Astâz i, prin unele părţi din Bucovina, se postesc numai trei
zile : ziua de Ziua-crucii )i celelalte doua zile dinaintea acestei săr­
bători. Asemenea se posteşte �i Vineria ce cade Înaintea lui LI Sep­
tel11vrie)--a douăsprezecea din cele dOlllfsprc,ccc Vineri 2, « pentru îu­
tă ri rea ci nstei. 3.
1 J. Ziua Crucii.
' ..
Zilf1! Cl'llcii,--J/ltl/tan�a SfiI/Ici Crnci==esie una din sarbarorile
cele mai mari ale poporului nostru, dacă nu «cea mai mare, că e;t
1. Imi aduc aminte ca-I ţ i ueu o ma tuşă a mea, Par.isch iva lui Ia n cu
Mareş , corn. Negrileşti, jud. Tecuciu.
2. Voronca. oţi. cit.. p, 277: cAfa ra de Vinerile din sa ptavnâua, sunt
peste an Douăsprezece Vineri mori, în cari se cuvine ca o-riul să nu rnâ­
nâ nce nimic până a doua zi. f\.lţii mă nâ nca înspre seară o bucatica de Dane
şi [beai apa, iar toata ziua o p\:trec în post şi rugaciuue. De regula se ))OS­
teste pentru scopuri a nurn it c : fetele postesc ca sa se marite». Aceste Vi­
ne'ri sunt înainte de Sr. Andrei�, Craciun, St ratenic. PCltrnzeci de Sfin ţ i
Blagoviştenie, Duminica mare, Sânz ien i, SI'. Petru, Schimbarea la faţa,
Sf. Maria. T'aiere a Capului Sf. [Clan �i Ziua Crucii.
3 Ibidem, p. 278.
[49]
49
(cruceaj-i arma cea mai puternică a Domnului Hristos şi a omului».
Prin cruce s'a sflnţit,--s'a blagoslovit pământul,- când Diavolul a dus
pe Dumnezeu în cele patru părţi ale noului pământ, cu gând ca
să-I arunce în apa cea Liră sfârşit; prin cruce s'a sfinţit carul ce eră
al diavolului, luându-se acum din stăpânirea lui; prin crucea fe­
restrei,-cerceveaua,--s'a stintit casa, izgonindu-se Diavolul dintr'însa;
prin cruce se sfinţeşte În fiecare zi omul, făcându-şi semnul ei şi tot
crucea ajută ia orice împrejurare) când Necuratul şi duhurile rele stau
să primejduească pe crestin.
Când pe om îl cuprinde o spaimă, scapă numai decât, dacă
lŞJ aduce aminte în ce zi a săpt.imânii a fost în anul acela Ziua­
Crucii 1.
111 această zi se caele ca toată lumea să postească.s=să nu mâ­
nânce frupt; pe alocuri se spune că-i bine să postească omul toată
ziua, nernâncând nimic 2. Numai femeile Însărcinate pot gusul din
ce le va fi poftă în această zi 3. In nici un chip nu se vor mânca
fructe cari au ceva cu înfăţişare de al/ce Într'insele, precum ar fi
usturoinl », nucile, peţxnn, ş. ;L
De muncit nu se munceşte nimic şi fiecare este dator să
meargă la biserică, ducând colive şi poame pentru sufletele celor
ră posa ţi.
Măcar în această zi fiecare creştin trebue sA intre în făgaşul
dreptătilor, spre cinstirca Sfintei Cruci; minciuna nu-i ingăduiră ;
se spune că unul s'ar fi spânzurat, spunârid că ar fi fost la biserică,
lucru ce nu-l făcuse".
Prin unele părţi se obişnueşte ca preoţii să bote;e, adecă să facă
aybiasnră În această zi G.
Prin Bucovina, în această zi se .pun pe pomii cari n'au rodit
peste vară, curpeni de pepeni, pentru ca să rodească la anul viitor.
Tot prin aceste părţi se duc pomi Ia biserică şi se fac prasnice 7.
Aceste pomeniri constau din ulcr!« nouă, pline cu apă curată, miere
1. Vorouca , op. cit., p. 491-
2. Dat şi cred. l\om. din com. Vo iceşt i, jud, Vâlcea, comunic. de d-I
I. N. Popescu.c-sVo+ouca , Of}. cit., p. 27� şi �52.
3. E. Se vast os, Naşterea (foi), p. 1:::<).
-j.- Voronca, oţ». cit; p. 549.
5. Ibidem, p, 854.
6. R.-Codin-Mihalache, oţr. cit, p. 85.
7. Vor onca , oj), cit., p. 389.
[50]
50
sau niied; fiind Împodobite pe la gură cu strămătură roşie, iar pe de.
asupra fiind acoperite cu un colăcel sau covrig şi o lumină de ceară.
Acestea se trimit mai ales la casele cu copii. Pe unde nu sunt copii,
se trimit Ca/le precum şi alte vase mai mari, de cari se ştie că sunt
de nevoie în acea casă. Cei ce duc capătă de asemenea moşi, În­
tocmai ca si la Sâmbăta mosilor 1.
, ,
Poamele cari se duc în această zi la biserică spre a se sfinţi,
se păstrează în parte până în ziua de A lexă , când se vor arde pri Il
grădini, la olaltă cu cuiburile de ornizi ce se vor culege În această
ZI, pentru ca pomii să se afurne ca să fie feriţi pnn chipul acesta
de omi;;;i peste vară 2.
Dacă după Ziua Crucii se întâmplă şi mai tună, acest fapt se
socoteşte ca un semn că toamna va fi lungă 3.
In sfârşit, prin unele locuri din Transilvania, prt'cul11 ŞI prin
Banat, sub numele de Zi1/11 Crucii se Înţelege adesea şi ajunul Bo­
botezei 4.
III. Inchiderea pământului.
Prin Bucovina se aude următoarea povestire cu pnvire la su­
părarea oamenilor de către insecte:
«La Început atât g�ngăniil,�, cât ŞI gujuliile necăjiau aşa de
tare"'pe oameni, cii acestora nu odată le eră lehamite chiar şi de
vieată din pricina lor.
Văzând dela un timp Dumnezeu că gângăniile şi gujuliile ht
[ac de cap, că necontenit îi necăjesc pe oameni, i s'a făcut milă de
aceştia şi voind să-i mântue � aceste vietăţi nesuferite, le-a vârit
în tr' o Iaera.
Nu mult după ce a prins Dumnezeu pe toate gângăniile şi
gujuliile din lume şi le-� băgat în lacră , iată că trece pe acolo din
întâmplare un 0111 cu numele Alexă ,
Dumnezeu, cum îl Vede, îl opreşte �i-l întrebă: unde merge?
- Spre mare, răspunse Alexă.
-'"'Dacă ţi-i calea �prel\l1are, zise mai departe Durnnczeu.i--atunci
fă bine şi du lăcrita aceasta\ până acolo, şi aşa CL1l11 o vezi aruncă-o
------------ ,
r. Maria n, Immonnântwr�a, p. 392-'3.
2. Idem, Sarb ătorite, II, p, 205-6.
3. Cred, ROIll. din corn. Ţepu, jud. Tecuciu.
4. Mar ia n , Sarbatorile. 1, p, 169
[51]
51
În mare; cată Însă nu cumva să o descbizi şi să te uiţi in lăuntru,
c'apoi nu e bine!
Şi cum rosti cuvintele acestea, îi de te lăcrita in care erau toate
gângăniile şi toate gujuliile de pe lume băgare.
Alexă nu se puse de pricină, luă lăcriţa şi porni departe, în­
cotro era Îndreptat. Insi când a ajuns la malul mării, nu s'a putut
răbda ca să nu deschidă Iaera şi să vadă ce-i într'însa, de-i aşa de
grea ... , că Iaera eră foarte grea.
N'a apucat însă bine a deschide Iaera, şi numai ce vede cii o
sumedenie de gângănii şi gujulii prind a sări dintr'insa şi anume:
unele pe mal, altele în apă, şi a se ascunde care unde apuca: unele
prin iarbă, altele prin nisip, unele pe sub pietre şi prin borti, iar
altele prin crăpăturile lemnelor şi ale pomilor şi iarăş altele în
adâncul mării.
A'exă, când V,1zl1 aceasta, se băgă în toate răcorile. Iar mai
după aceea venindu-şi în fire, a început a alergi! în dreapta şi În
stânga, ca să le prindă şi să le bage iarăş În lacră. Dar degeaba
i-a fost toată alergătura şi munca, deoarece nu le-a mai putut
prinde.
Şi de atunci, nu numai pămânrul, ci chiar !;ii apa mării e plină
de tot {elul de jigăniJ, g{ll1gănii şi gujulii. Iar pe Alexă, pentrucă
n'a ascultat, ci a deschis Iaera, Dumnezeu l-a prefăcut în cocosttirr,
ca să le strângă înapoi.
Şi tot de atunci, dela Zina Crucii şi până la Alexii, toate
gângăniile, jigăniile şi gujuliile sunt ascunse ca într'o lacră prin cele
borti, văgăuni şi alte ascunzişuri, ia� când soseşte ziua lui Alexri ,
atunci iarăş încep a ieşi din ascunzişurile lor, a umbla în toate
părţile şi a-i necăji pe oameni, dacă nu se ştiu feri de dânsele, mai
tot asă ca şi la Început» 1.
Crediqa că pământul se Închide pentru unele vietăţi, la Ziua
Crucii, o aflăm în multe părţi din Bucovina �.
Şerpii, înainte de a intra în pământ 3 se adună la fi/uni], ca
acolo să facă piatra scnmţiă, Cine se va inrâmplă prin urmare pe
1. Maria n , Sărbiitorile, I l , p. 20!-3.
2. Cred. 1'<0111. din COI11. Ţepu şi Brahăşeşt i, jud. Tecuciu.
3. Cred. ROI11. din Larga, jud. Blcau, îrn păr t. de d-I C. Gh. Vartolo­
'meiu: «)earpeJe nu se mat arata dela Ziua Crucii până la S/ Gheorghe.
.De-a.ici prinde a ieşi».
[52]
52
acolo, e bine sa lea nuia de alun, Si'! o vâjâie inspre aluniş ŞI să
zică de trei ori:
Şerpi, scrpisori,
De rău făcători,
Intră'n bortă, că iarna vine
�i·i rău pentru tine 1
După rostirea acestor vorbe, sa se dea repede la o parte, căci
şerpii inşirându-se unul după altul, vor porni din aluniş. Vrăjitorul
trebue să ucidă pe cel din frunte, pe cel din mijloc şi pe cel din
coadă; în guşa acestui din urmă să caute, căci va am in ea piatra
cea scumpă, tămăduitoare de foarte multe boli 1.
După o credinţă bucovineană Însă, sunt şerpi cari nu intră În
pământ în această zi. Aceştia sunt cei ce au muşcat oameni; neutru
acest mare păcat, pământul n u-i poate primi în sânul său. Ei sunt
meniţi ca omul să-i ucidă şi cu chipul acesta greşeaia făptuiră să se
şteargă. Cu băţul cu care s'a ucis un asemenea şearpe, să se incun­
jure casa de trei ori pe vremuri de ploaie cu piatră, ca aceasta să se
îrn prăşrie 2.
Prin alte părţi, tot din Bucovina, se spune cu toate acestea CI
după Ziua Crucii nu-i mai este Îngăduit nimănui să mai ucidă şearpe ;
«de acum li-i rândueala să se ascundă sub pământ» 3. Ziua Crucii
e ziua şearpelui ; de aceea, în această zi nu se, taie lemne, ca să nu
vină şearpele în casă.
Pământ «se închide» nu numai pentru vietati, ci şi pentru
ierburi : de Ziua Crucii vorbesc toate florile şi-şi arată părerea lor
de rău el se usucă. Acele plante cari încă îşi mai păstrează vieata,
se socotesc a fi necurate, sau a fr menite altor scopuri decât nevoilor
şi desfă tarilor omeneşti.
Fragi, dacă se vor mai găsi după Ziua Crucii, nu trebue să
se mânânce , căci aceştia sunt saraci ţi morţilor.
Inchizâridu-se pămânţul ŞI pentru gâze, e firesc lucru ca ŞI
paseri 1 e să se că lâ torească 4;�
Prin Bucovina se crede că dacă cineva zace de fi ii/llri şi-I ;1-
--- ------� \
I. Cred. Horn. din corn. �egrileşti, jud. 'I'ecuciu, dic. de T. Mariş.
2. Voronca,op. cit.; p. 801,- Ibidem, p. 853: De Ziua Crucii: toate
d ihani ile intră în pământ, afară \c)e şerjJii ce-au mâncat oameni şi pe cari
pămârrtu l nu-i primeşte.
3. Ibideni.
4· I.ulegere din ccrn. jar iştea, jud. Put na.
[53]
53
pucă această sărbătoare tot bolnav, boala «se va inchide» în trupul
lui şi frigurile nu-l vor slăbi până la anul viitor 1.
Vremea răcindu-se pe la această sărbătoare, prin unele părţi
Ziua Crucii se socoteşte ca zi de soroc, când turmele de oi trebue
să scoboare din munte 2.
I\'. Buruieni şi poame de leac.
De Ziua Crucii, atât în Bucovina, cât şi în Moldova, se duc
la biserică tot soiul de frunze şi fiori de vă:;doage, /10:;, tnicşnuele,
busuioc, ş, a., cari se pun împrejurul sfintei cruci. Preotul după ce
sfârşeşte râudueala slujbei, ridică crucea, o închină în patru părţi şi
odată la mijloc, iea un mănunchiu din frunze şi tlori şi merge în
altar. Atunci norodul caută ca prin toate chipurile să dobândească
măcar cât de puţine fiori sau frunze, cari se crede a fi bune de leac
pentru durerea de cap şi de dinţi 3. Cu crăcuşoare de busuioc aprins
se afumă cei bolnavi de [tigur! 4. Deasemenea busuiocul care se iea
dela crucea preotului e bine să se pună în teica din care beau găinile
apă, spre a le feri de molimă 5.
Florile şi verdeaţa sfinţită în această zi se folosesc de fete in
lăutoarea ce şi-o fac pentru spălatul capului, crezând astfel că DU le
va cadea păru 1.
Deasemenea sunt bune de leac şi buruienile din grădină 6 sau
din câmp 7, cu toate că nu-s sfinţite în biserică. Ele trebue să se
culeagă Însă în această zi.
1. Vor onca , op, cir, p. 853.
2. Dat. Rom. din com. Ba lţăţcşt l, jud. Neamţ, comunic. de d-l 1.
Preute scu.
3. Culegere din jud. Tecuciu.
4· C. D. Gheorghi u, op, cit., p. 89. - Voronca, op. cit., p. 852.
5· Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina pop ulară, Il, p. '5.
6. Culegere din jud. Tecuciu.
7· Dat şi cred. [{om. din com. Boure ni. jud. Dolj, comunic. de d-]
N. J. Dumitraşcu : «Femeile strâng fel de fel de buruieni (mai ales babele,
crezând că acestea au leac mai sigur la vindecarea feluritelor boale».-Şezti­
toarea , IlI, p. 49: In ziua de Ziua Crucii se strâng fel de fel de buruieni
şi poame pentru le acul oricaror boale.t--Dat şi cred. Rom .din corn. Balta­
teşti, jud. Neamţ, comunic. de d-l 1. Preutescu: «In aceasta zi se culeg'
călrue, burueui de leac; pui j)erJe pe o crenguţă de perj şi-s bune de leac ...
Se strânge bahgii dela vite elin aceasta zi, care-i buna ele leac. Se culege
.• tiacul,»
[54]
54
i\1alriiguna, năualnicul şi alte ierburi sunt bune pentru făcut
de dragoste 1.
Năjârnica sau binuienilc de năjit cari se strâng în această zi sunt
bune pentru năjit la vite 2.
Dacă aceste ierburi şi flori se strâng în' această zi şi se pun
sub stresina casei, ele vor apără casa şi vecinătatea de tunet 'Şi trăsnet 3.
Dintre poame, se duc la biserică mai ales perjcle cari vor fi
bune de lecuit durerile de cap, cele de dinţi, umflăturile şi gâlcile.
Prin părţile de jos ale Moldovei, se aduc acasă, se înşiră pe un băţ
şi se pun la streşină sau la o grindă, iar când cineva are buba Cer!
rea sau beşica cea rea. desface o asemenea perjă sau prună şi o întinde
pe bubă sau beşică 4.
Prin Bucovina, unii ieau cu gura nouăperje din copac şi le
pun la păstrat, iar când îl doare pe cineva capul ii, fierbe două
dintr'însele şi le pune la frunte. «Tot astfel şi când ţi se desveleşte
mâna» .
Alţii, tot prin aceste parţI, ieau din pom câte o perjă pe care
o ţin în casă şi când simte că cineva îl vorbeşte de rău, se spală
cu această perjă,-punând-o în apă 6.
Nucile din această zi sunt bune de os /1101'1 : se mesteca miezul
În gură şi cu aceasta se unge osul 7.
Prin jud. Suceava, în această zi, Înainte de a. răsări soarele,
femeile aruncă în g<irduri câte o bal1gâ, înfigând întrînsa boance+,
asttel ca la răsări rea soarelui să se găsească în gard. Cu această balig:l,
uscată şi aprinsă, se afurnă, descântându-se beşira cea rea 9. Prin alte
1. C. D. Gheorghiu, op. cit."; p. 89.
2. Şesatoarea, IV, p. 1:::9.
3. Voronca , op. cit .. p. 806, 852.
4. Culegere din jud. T'ecuciu. - Dat Rom. din com. Cost eşt i, jud Tu­
tova , im part. de d-ra Maria Mircea.
5. Vor onca, op, cit., 1;" 855: Ziua Crucii se ţi ue pentru durere
de cap.
6. Ibidem, p. 694.
7. Dat şi cred. R0111. din c om, Vicovul de sus, Bucovina, comunic..
de d-I P. Cârstean, . \
8. Comunic. ele d-I M. Ll\peSCU : Boance; bocliioi; văzdoage.
o. Şeeătoarea ; I, p. 55. .
[55]
pe unde nu s'au
se gAsesc foarte
55
parţI, această baligă este bună şi de udjil \ I!IIM 2, buba cea rea '\
jllnghiu, scrintituri, durere de dinţi �i altele 4.
Tot cu această balegă se poate afu ma şi rolul de albine, ca să
nu fugă; câte odată, şi tot spre acest scop, se pune pe lâng�l balegă
şi busuioc de-al albinelor, care se mai numeşte şi roiniiă 5.
In sfârşit, flăcăii pun în această zi busnioc prin buzunare, ca
să-I joace in horă, crezând ca cu chipul acesta r.iu tăţile vor fugi dela
dâ nşii şi cinstea ii va încunună pretutindeni 6
.' V. CârstovuL
Prin părţile de răsărit ale Olteniei, la şes, precum şi prin unele
parţI pin Ţara-Românească, Ziua Crucii se chiamă şi Cdrstou sau
Cdrstouul viilor, când se crede că este bine să se înceapă culesul viilor.
«In multe părţi, -- prin Muscel, - se fac petreceri mari de bucuria
acestei deslegări. 7.
Tot dela această zt Il1cep să se bată şi micii,
bătut la Sântă-Măria. Se ştie că prin vechile vii
mulţi nuci 8.
SF. MACOVEIU"
Prin Bucovina, când la 1 5 Septemvrie Biserica cinsteşte pe
M ucenicul Nichita, poporul român serbează pe-alocuri pe !JI Ma­
couein, cel ce fereşte paseri le de uli 9.
I. Gr. Grigoriu-l'\it;O, op. cit.; 1. p. 124.-C. D. Gheorg h iu, op. cit.,
p. 89. Dat.-Rom. din com. Coste şti, jud. Tutova, împart. de d-ra Maria r.
Mircea.
2. Gr. Grigoriu-Rigo, op. cit., I, p. 2S.
3. Iln dem, p. 12.
4. Voronca, op, cit., p. 852.
5. Ibidem, p. 1179.
6. Dat. şi cred. Horn. din Vicovul de sus, Bucovina, comunic. de d-I
P. Cârstean.
7· Calendarul Ilustrat pe I9IO, la zi.-R-Codin-.Mihalache, op. cit,
p. 85: «E post şi îl ţin femeile».
8. Dat Horn. din corn. Ţepu, Nicor cşt i ş. a., jud. Tecuciu; ale celor
din corn. Bă lţăteşt i, jud. Neamţ, comunic. de d-I 1. Pr euteseu : «In această
ZI [se] bat nucile şi [se] începe culesul p0lT111ei>.
9· Vor ouca , op . cit., p. 854.
[56]
56
MĂCINiCA FOCA.
In ziua de 22 Septemvrie Biserica noastră prăsn ueşte pe Mu­
eenicul Foca, Iar poporul, prin unele părţi din jud. Muscel, fie din
legătura ce-o fac între numele de Faur şi foc, fie din confuzia acestei
zile cu cealaltă sărbătoare, cu acelaş nume 1, serbează pe Foca ; «mulţi
săteni, -- femeile mai ales, - nu lucrează în ziua aceasta, căci se
tem de foc» 2.
ZĂMISLlREA.
Ziuuisliiea S]. Ioan BJle:;dloml, prăsnuiiă de Biserica la 2-+
Septernvrie, e tinută în popor, după cum aflăm iJentru unele părţi
din jud Muscel, sub numele ele Zămislirea 3.
TECLELE.
Ziua de 24 Septemvrie, când Biserica noastra cinsteşte amui­
tirea Miicenicei Tecl a, este cunoscutii şi serbată prin unele părţi din
Tara-Românească sah numele de Tecle sau an. 'Irclcle.
Prin jud. Muscel, unii săteni socotesc Teclele ca pe nişte
Filipi, -- despre cari se va vorbi mai încolo,- serbându-le prin UI:­
mare în acelaş fel şi pentru aceleasi pricine.
Alţi săteni, tot din acest j u clei, cred cii. Teclele SUI1 t SI refe! i­
ţele, Tresţeutele sau Tiecăraşii 4. "-
Teclele se păzesc cu mare străşnicie, mai ales prin părţile mun­
toase, crezându-se că ar fi rele de foc, dar mai ales de lupi. La casa
celui ce va Îndrăzni să lucreze, lupii vor veni şi vor mânca berbecii
şi oile celui ce va fi cres�ător de turmă ; din această pricină, pe­
acolo această sărbătoare se'. mai numeşte şi Teclele berbecilor 5.
1. T. Parnfi le, Sâ.rbâtori de vară, p. 213-4.
2. R.-Codin-Mihalaehe, op. cit; P: 85.
3. Ibidem. \
4. Trei-Ierarhii. Vorba Treieraşi se aude �i prin Bâr la d ; numele
acesta îl poartă chiar şi o b ise rjcă. De altfel în literatura popu la ră în loc
de Patriarh» se zice Patr iarşi .
5. R.-Codin-M ihalache , ob. cit., p. Sj. - R.-Codin, O »ami: de cu­
vinte elin Muecel; P: 72.
[57]
57
I
Prin alte parţi, Teclele se numesc Berbecrtri şi ţin trei zile:
26, 27 şi 28 Scptemvrie. Ele se serbează «pentrucă-i rău de lupi,
ce fac sbranca printre dobitoace». In aceste zile, nu se mătură prin
casă, nu se râşneşte, nu se macină, nu se roasă, nu se umblă cu [ri­
gări sau tepoaie, topoare şi alte unelte ascuţite 1.
Prin jud. Prahova, Berbecarii se mai numesc şi Filipi, tinâud
trei zile ; În acest timp «nu se împunge În piele», nu se dă nimic
cu Împrumut, foc mai ales) - pe lângă că nu se coasă şi mătură.v-­
crezându-se el F:lcând aceste lucruri, neascultărorul va 11 Încercat de
lupi sau va fi păgubaş în" vite 2.
ADOR�HREA.
Prin unele parţi din jud. Muscel, l!LH de 26 Septemvrie, când
se cinsteşte de Biserică Adormirea S{. Ioan Euanebeiistnl, poporul
serbează Adormirea, cu nelucru, ca nu cumva să dea peste (Unşii
vreo primejdie şi să-i «adorrnă» pentru veşnicie 3
HARIl'ONUL.
Ziua M//CclliC1lllli Hariton, - 28 Seprernvrie, - se serbează
prin unele părţi din jud. Dolj sub numele de Huriton, spre a fi
lumea ferită de boale 4. Prin alte părţi, această zi se numeşte Ha­
riton cel nebun şi se serbează cu mare smerenie de către cei ce se
tem ca această li să nu-i inuebuunească,".
1. C. D. Gheorghiu, o]». cit.; p. 90.
2. Revista ţientru. istorie, a.rheologie şi filoiooi«, An. IL P. If l, pag:.
388. - Culegere din corn. Balţateşt i, jud. Neamţ şi comunic. de d-I 1.
Preutescu: « Teclele cad în Iunie şi-s patroane».
3. R.-Codin-Mihalache, o p, cit., p. 05.
4· Dat. şi Cred. Rom. din cam. Ha.langeşt i-Za icoiu, jud. J)olj. cornu -
nic. de d-I N. I. Dum i tr aşcu.
5· C. D. Gheortrhiu, Oi). cit., P 90.
2&
Iba
[58]
58
1)Jl.OCOA VĂ.
Luna lui Octonnme 1 începe cu sărbătoarea care, prin Buco­
vina şi părţile Moldovei de sus, se numeşte Procoauă, S], Procoaoă
sau Procoauele, când « Biserica prăsnueşre 'Acoţxr ăntântnl » Maicei
Domnu lui 3).
Mai În toate părţile este o sărbătoare cu totul a femeilor.
Sf. Procoavă se crede că este un sfânt sfinţit de Dumnezeu
printre cei dintâi. El acopere părnântul cu stratul de :;apadă; de
aceea fetele se închină lui ca să le acopere şi capul lor cu bielşugul
pămlni, precum şi ca să le ajute spre a se mărita cât mai curând.
Prin jud. Neamţ, Procoavele se serbează pentru vite 4, sau «ca
-------
să ne acoper-: Maica Donmului şi să ne aibă în pază, de toate pri-
mejdiile: de Înec) de foc, de CU II Ipdllă , de năţiastie, de d ucă-sc-pe­
pnsiin sau uciga-l-toaca şi de vrăjmaşul cel rău» 5
Prin unele părţi din Bucovina, în această zi se scot icoanele la
cârn P şi se face ag hi(/ suia 6.
Pe-alocuri e o zi de hram.
In sfârşit, pe-alocuri se povesteşte că în această ZI, pe vremea
lui, S], Andreill a văzut pe Maica Domnului plutind în vazduh, cu
mânile întinse, rugându-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc 7.
1. Octomvr ie ee rm'.Î numeşte şi Bruinarel; e luna când incepe sâ bru­
snueaecă», adecă să cadă intâile bruine. Intr« versificaţi uue căr tu răr ească ,
se par e, cetirn (Mat. folk, p. 1198).
Octomvrie e necajos şi suflă rece,
Pasul leneş nu se trece,
El pe unde merge, pârleşt e
Şi copacii verzi nu-i iubeşte.
Golanii, să-i vadă, nu-i place,
Cu leneşii el n'are pace.
Face pe leneşi să plângă
Şi la p ie ptu-şi să se stângă.
Tr ernura de-a lui frică
Şi pielea i-o i nfurn ică t
,
2. Prin jud. Tecuc.iu , \ căpacu l, pocrişul sau acoperamântu]. sicriului
(cosciugului), se numeşte ţir ocouăt .
3. Culegere elin oraşul Piatra-Neamţ; de fapt în aceasta zi e Sf.
Ap. Anania şi cuv. Roman. ,
4. Dat. şi Cred. Rom. din corn. Bălţăteşti, comunic de J-I 1. Pr eutescu ..
s. Idem celor din Vânători-Nea mţ, comunic. de d-l V. Stirbu.
6. Voronca, oţr. cit.; p. 1\[ şi 278.
7. C. D. Gheoruhiu , of;. 'Cit., p. 90.
" \
[59]
59
VINER .�LELK
1. Vinerea mare.
Sub numele de Vinerea uiare sau Vinerea celor 12 Vineri 1, se
înţelege de către poporul român de pretutindeni sărbătoare Cuoioasei
Parascbiua, prăzmuiră de Biserică În ziua de I4 Oerornvrie, şi care,
prin Bucovina, se mai numeşte şi Nicuuicasa 2.
Moastele acestei Sfinte se află în biserica Trei-Ierarhi din Iaşi,
de unde se scot în procesiurie la acea zi de mare sărbătoare, şi când,
din toată Moldova aproape, din Basarabia şi Bucovina, se adună lângă
sfânta raclă o mare de credincioşi. Astfel înţelegem de ce, prin unele
părţi din Bucovina, sărbătoarea aceasta, după numele sfintelor moaşte,
se mai numeşte şi Sfânta Vineri din Iaşi 3.
Românii basarabeni povestesc, prin Împrejurimile Akkerrna­
riului, legenda unui izvor numit al Sfintei Paraschiva, in următorul
cupnns:
«De mult, de foarte mult, pe când pe aci ruiştuau hordele tă­
tăreşti, o bandă de Tătari a pus mâna pe o fată de o frumuseţă
mare, care se numi,'! Parascbiua. Prizoniera a fost vândută în ha­
remul unui Pasă din Akkerman. Paşa, cum a văzut acea fată, a
căzut fermecat de atâta frumuseţă şi a voit s'o înduplece cu fel de
fel de daruri scumpe, ca să-i fie de nevastă. Dar totul a fost în
zadar: fata n'a voit să se facă cadână. Atunci paşa a turbat de mânie
şi într'o noapte a voit s'o iea cu sila, Însă fata a izbutit să fugă din
harem. Soldaţii trimişi ca s'o prindă au găsit-o pe malul limanului
şi, când erau să puie mâna pe dânsa, ea s'a prefăcut Într'un izvor» 4.
Prin jud. Muscel, «poporul ştie că sfânta aceasta a fost fată
săracă, fără părinţi, care-şi dădea şi bucăţica dela gură săracilor;
d'aia s'a făcut sfântă. Asemeni Ş1 haine, re bruma le-avea, le îm-·
părtiă cu săracii»".
Prin unele părţi se crede că S1. Paraschiva a Jos! clnmiită de
păgâni într'o Vineri, şi de aceea, în orice zi ar cădea această sărbă-
1. C. D. Gheo rghiu, op. cit., p. 90.-Despre Vine'vi, vezi M. Caster ,
Lit, pop. rO'rJ1,., p. 388 şi urm.
2. Voronca, op. CIt., p. 610.
3. Ibidem, p. 278.
4. Z. C. Arbore, Basarabia In secolul XIX, p. 277-8.
5. H.-Codin-M ihalache, Oi). cit., p. 86.
[60]
60
toate, poporul o numeşte Vinerea mare şi o socoteşte ca una din
cele mai mari sărbători 1.
Şi prin jud. Tecuciu găsim credinţa că CU\'. Paraschiva a fost
cbiuuită de către pjgclni, şi anume a fost hartă «in smoală şi'n pu­
cioasă» ca �ă se lepede de credinţa creştină. 'Această socotinţă po­
pulară credem cit porneşte din faptul că Sf. Parascbiva se numeşte
I/inerea mare, iar despre o Sfril1lă Vineri se rostesc colindele cu ade­
vărat, că pentru credinţele sale cele creştine, păgân ii au chinuit-o.
,O variantă a unui astfel de colind sună precum urmează:
Sus pe slava cerului,
La poalele raiului,
La scaunul Domnului,
La scaun de judecată,
Unde vine lumea toată,
Genunchiat-a Sfânta. Vineri,
Genunchiă
Şi mi-şi plânge�1 :
Ştii, Doamne eri m'ai trimis,
Părnântul Srl ţi-l botez.
Toţi s'au dat botezului,
Numai una nu s'n dat:
Cetatea Iordanului
N II s'a dat botezului,
Nici crcştinătătilor.
Dar pe mine prinsu-ru'nu ,
Prinsu-m'au,
Lcgatu-m'au,
Cu cuţit tăiatu-m'au,
In cazan băgatu-m'au
Şi trei zile Ilertu-ru'au,
Numa'n ceară şi'n răşină.
Apoi strecuratu-m'uu,
In gard aruncatu-m'uu ;
�i-am făcut cum am putut
Şi la tine c'am venit,
Să-mi dai sfinţi de aj utor.
Pe Irod ea să-I omor 2 !
In această zi nu se lucrează, fiiind primejdie de boale 3; cu
nici un chip nu se coasă, fiind rău de trăsnet, de grindină şi boli de
ochi. Prin unele părţi din jud, Neamţ, în această zi, ca şi in cele­
lalte « 12 Vineri de peste an», cine va coase sau va toarce, se crede
că va face negh la mână 4. "'-
Unii gospodari postesc această sărbătoare nemâncând frupt 5
chiar dacă ar cădea într'o zi de dulce; alţii o postesc cu desăvârşire,
sau: nu beau vin ro,', 11U mănâncă 1/WI, castraveti şi alte poame
cari au C1"IICC 6.
1. C. D. Gbeorghiu, op, cit., p, <)0.
2, Culegere din corn. 1;epu, jud. Tecuciu. Variantele sunt numeroase.
3, Cred. Rom. din com\ Voiceşt i, jud, Vâlcea, comunic. de d-l I. N.
Popescu. '
4. Cred. Rom. din com.\ Balţăteşt}, jud, Neamţ. comunic. de d-I 1.
Preutescu.
5. Idern.
6. C. D, Gheorgh i LI, 0/). cit, p. 91.
[61]
61
Prin unele părţi în locul lui Sf. Dumitru se socoteşte Vi­
nerea mare ca zi de soroc când îşi încheie slujba păzitorii de vite
şi oi precum şi pândarii ; tot acum se încheie învoelile de inchirieri
ale imaşurilor, pentru oi mai ales, când deci «încep a pled cio­
banii cu oile de vale» 1, spre alte locuri necuprinse inca de iarna
aspră a muntelui.
Oile stră murate nu se mai pot ţinea despărţite de berbeci :;;i
deci În 'Ziua de Sr. Paraschiva sau Vinerea mare se slobod oile la
berbeci pentru prăsi re 2, .p-ezându-se că aceasta se face pentru ca
mieii să fie frumoşi şi pestriţi şi ca să fie născuţi înainte de Paşti
cu două săptămâni. Pentru aceasta, ca ajutor, Vinerea mare trebue
să se păzească din partea l).lullcii.3 Prin jud. Suceava, ciobanii se
feresc În această zi ca să cioplească ceva, căci se tem să nu le iasă
micii tarcaţi 4, ceeace le-ar micşura preţul.
Plecând păxitorii de tarim', acestea, precum ŞI livezile ŞI isl.r­
zurile, rămân slobode pentru păscătoarea vitelor.
Vinerea mare fiind într'o vreme când munca în câmp se
sfârşeste, rând fiece gospodar îşi cunoaşte sporul agonisitei lui de
peste an şi când frigul incepe «a-şi arăta coltii», e firesc cleci ca
pretutindeni oamenii să înceapă a se pregăti pentru iarnă cumpă­
rând LI-şi de pe la t�hguri sau iarmaroace tot ce le lipseşte în pri­
vinţa imbrăcâmintei. «Acum, de Vinerea mare, îşi cumpără ŞI 500-'
lele cajoc. Alţii zic că-şi cumpără ş: Sfântul Dumitru» 5 .'
II. Vinerelele,
Prin Bucovina, ziua de Cuuioasa Parascbiua, Împreună cu o
altă Sf. Paraschivă , care, după spusa poporului, cade a doua zi de �.
se Dumitru, la 27 Octornvrie, alcătueşte Vinerrlele.
In acest timp, 14--27 Octomvrie, nu este bine să se samene
secară, căci e primejdie de moarte pentru acel ce ar să mănâ 6. Vre-
1. Cred. Ham. din cam. Vo iceşt i , jud. Vâlcea, comunic. ele d-I L N.
Popescu. - R-Coelin-M iha lache, op. cit., p. 86.
2. Dat. rom. elin corn. Balţateşti, jud. Neamţ, comunic. de d-I1. Pr eu-
tescu.
3. D. Dan, Straja.
4. Cred. Hom. din jud. Suceava, comunic. de d. M. Lupescu.
5. R.-Codin-M iba Iache, OiJ. cit., p. 86: «Cu 2 -- 3 zile înainte de
Vinerea mare, să ten i i pleacă cu nevestele câr d pe la targuri, ca sa-şi cum-­
pere scoar ţe, velinţe, cojoace, zeghii, şi pentru iarnă».
6. Voronca, o jJ. cit : p. 278.
[62]
62
mea, Între aceste sărbători se. zice că rămâne neschimbată: cum va fi
in ziua de Cuvioasa Paraschiva, va fi necurmat până la Sf. Du­
mitru 1.
LUCINUL
In ziua de 17 Octornvrie, Sf. Osie, prin unele părţi se ser­
benă LlI cin II 1, spre a fi oamenii feriţi de 11Ipi 2.
S . .\lUEDRU.
1. Moşii de Sâmedru.
Una din cele mai mari SdlllZ,e!c a morţilor sau Sâinbet« a moşilor
este şi Sâmbăta ce cade înainte de Sf. Dumitru şi care se numeşte
prin Bucovina Moşii de toamnă, Moşii cei suari 3, una din cele trei
Sâmbete a mortilor 4 iar prin ţară poartă numele de Mafii de Sdlllcdrll
sau Moşii de S]. 1)11711;11'11.
Ca moşi, adecă drept bucate sau pomană, se dă grd1l fiert cu
uni sau untură, cu lapte sau ImÎI7::;â. Colacii şi luuut niirilr obişnuite
nu lipsesc.
Prin părţile Or.ivitei, A'rnasului şi Bozoviciului, când se Îm-
part aceşti moşi, se face următoarea menire:
Voi moşi. strămos!
Să-uri !iţi tol vo iosi,
Să-mi daţi spor În C<1S;I,
eli mult pc [lUIS�I,
Cu, 111 uit a i li tOI'
In câmpul cu ilcri,
Prin Banat se obişnueşte ca moşi ŞI sctobul cu făină de grâu ";
1. Voro nca, Oi). cit ; p. 9�n.
2. C. D. Gheorghiu, 0/). 'cit., p. 91.
3. Marian, Sarb at orile, Il p. 262.
4. Voronca, op. cic., p. 389: C�le trei Sâmbeie ale Morţilor sunt:
-două inainte de Sf. Dumitru şi \:J1a inainte de Arhanghel.
5. Mar ia n , I1nnlOrnu'iHta1�e�" p. 393,
<It
[63]
63
II. Focul lui Sâmedru,
111 ajunul lui S], Dmnitru şi se pare ca şi In seara de Sf.
Dumitru 1, este datina ca prin Oltenia şi partea de apus a Ţării­
Româneşti, s�l se aprindă nişte focuri cari se numesc [ocur, stunedrr,
-dar mai a 1:::5, la sing., Focul lui Sumedru sau Sâinedrn,
Prin jud. Muscel, în partea de către munte, copiii «În alergăt»
se urcă pe coastele plaiurilor, veseli, trezind bolovanii de piatră,
.cărora le da drumul la vale. Sus, «unii taie cetină pe margini de
surpnş, alţii, sus în brazi�' curată ramuri», pe când ceilalţi leagă mal­
durii, îi încarcă şi pleacă la drum, «cu câte şase telegari la ham,
şi-un voinic în car. Godănacii rup câte o cracă mare de brad, gră­
mădesc rătini de-asupra-i şi proptind-o voiniceşte pe umeri, o târăsc
de vale. «P'alocurea se mai (ace şi câte o mică îucăiereală intre cei
cu căruţul şi alţi baidninaci cari vor sâ iea d'a gata munca altora» ...
- Ia mai staţi o târ', voinicilor, ŞI mai dati-ne şi nouă din
.ăi brazi, că doar ne-ar trebui şi nouă.
Iar altul de colo:
-- Ce mai umblaţi cu focul şi voi, nişte (Îllgăi! Ia aprindeţi
ŞI voi cîte o cracă de brad şi mi alergaţi prin vecini după căpătat,
cum fac nevoiasii din or.rş, că d'aia vi-i nasul vostru!
Bradul adus din munte se face Jllonlllw,-grillladă,-pe cîmp.
Dintre voinici, de-oda:ă unul dă o gur;\. S: face mare miş­
care, şi strigiitele de veselie pornesc. Vreo şapte -- Opt flăcăi, fraţi
ori rude de-ale lor, duc pe sus un brad, mare cît o turlă de biserică",
pe care, cu mare greutate o pun Într'o groapă făcută În pământ,
curăţind-o pe-o parte de crăci, cât un stat de om. «Aici pun intâiu
strujele, apoi aschi subţiri şi ţăndări de lăturoi, ca să facă ceva jărarec,
iar dasupra şi printre ră m uri, grămădesc din răsputeri din cetina
adusă.
Şi când clopotele de vecernie pornesc să sune, se aude:
- Hei, gclta? Un copil aruncă o lumânăn că aprinsă în stru­
jele uscate. Puţin fum, şi indată limbi de foc alergă În toate părţile
căutând pradă de rumegat. V âr fu I plâpând al bradului se suceste o­
dată, ca şea rpele prins de cap, an1l1C;1 potop de ghir:1pi roşii siş i
pleacă'n jos că puşorul răpus,
- Hai la Jocul lui S1IlIledJ'1i !
I. LW/I1·ina pentru toţi, In, p, 516.
[64]
,
\
64
Bra.lul se mistue mereu. In acest tim p «se'ndreaptă spre foc,
babe, neveste de toată mâna cu şiruri întregi de covrigi, cu câte °
traistă de nuci, ori de mere, cu felii de pâne caldă, mai cu colăcei
anume făcuţi şi spoiti pe deasupra cu II/icre, în scurt, cu tot felul
de mirodenii de-ale pământului.
Şi pe când femeile împart, pe când copiii cer, în mijlocul
acestui sgomot asurzitor, din când în când se aude strigătul:
-- Hai la focul lui Sut1ledru !
Bradul se mistuie mereu, «dar poporul de lai [[ă/ăcio,l'z 1 nu-i dă
pace cu nici un chip. GlOd şi când aruncă peste el din cetina de
alături şi-l chinueşte aşa, până târziu În noapte».
Vin alte femei cu bunătăţi de impărtir, valurile de stngate se
aud din nou, iar când noaptea se lasă cu totul, băietii pornesc la
cărat apă spre a stinge focul, căci din pricina vântului ar putea
aduce primejdii.
După ce şi aceasta s'a sfârşit, fiecare pleacă spre casa lui, cu
traista plină de pâne şi poame 2.
Tot astfel se urmează prin satele şi dealurile din sesul Muscelului.
Cu o zi sau două înainte de Sf. Dumitru, copii adună sipici,
coceni, găteje, spâldârii de cânepă dela meliţă, ş. a., şi le strâng la
un loc, de fac un m:dd;\r mare. Apoi în seara spre, Sfintului Du­
mitru, când începe il se intunereci, se strâng copiii-ciopor pe lângă
grămada de si pici �i �lprind un foc.
Focuri de acestea sunt câte cinci-şase sau şapte-opt într'un sat,
111 anume puncte ale satului.
Pe foc pun si pici câte un braţ, câte un braţ, nu toate odată,
Când e vulvoarea mai mare, copii sar peste foc, ca să fie să­
nătoşi tot anul. Apoi Încep a striga cu toţii deodată cât le iea gura:
Hai la focul lui Sumendrn 1. .. Hai la focul lui Sumendru ! ...
Iar femeile din sat', cum îi aud, ieau câte un coş cu nuci, ori
cu mere, struguri, covrigi, pruile uscate, ş. a., ori uneori cîte o
vadră CLl ViII, pe cari le Împart copiilor seara la lumina focului.
La sfârşit când femeile au isprăvit de împărţit, copiii mai În­
retesc odată focul sdravăni şi mai sar la Întrecere peste vâlvâtai. Pe
I
urmă, după ce se potoleşt�,' pleacă fiecare la vatra lui, luând cu el
1. Nu: gă !ăgioşi.
2, M. Lllngeal1U, In Să1'bâto1'1:, B,\cl1re�ti /91O, p. 5-- /3; de scr ier ea-
-Ia r i ne i este d i n Rucar.
"
[65]
65
şi un tăciune, doi, pe can îi aruncă în grădinile cu pomi, ca să se
facă poame în vara viitoare »t.
Prin alte părţi, asemeni muscelene, băieţii şi fetele se aşează
pe câte doua rânduri, la puţină depărtare de foc şi încep să sară prin
ualuoarea focului. Cel ce poate sări, socoteşte că în curgerea anului
se va însura, sau de e fată aceea, se va mări ta.
După ce vin femeiile şi împart covrigii, feliile de pâne, nuci le
şi merele, unul dintre băieţi începe să cânte din Rî.ri.ţr, iar toţi cei­
lalţi, tineri şi babe, se Plind şi joacă astfel cu toţii Îl,i,. horă, - «ba-
bele chiar j oacă şi ehi uesc» 2. j
Prin unele părţi olteneşti, fOCIIl lui Sâm-Medr/ se face în seara
de Sf. Dumitru. «Copii fac bâlbiităi prin sat) şi sfrângându-se Îm-
prejurul focului, strigă: .<'
- Hai la focul lui Sâm-Medru !
La Întoarcere acasă) iea fiecare câte un tăciune pe care îl aruncă
în grădinile cu pomi) având credinţă că În vara viitoare se vor face
poame multe. Femeile Împart poame ş. a.. '.
Asemenea focuri, fără însă de a le lega cu sărbătoarea Sf. Du­
mitru, se fac şi prin jud. Neamţ, prin livezile cu perji ca să rodească '1.
III. Sfântul Dumitru.
Cu privire la persoana lui Sf. Dtuuitru, poporul nostru cu­
noaste următoarele povestiri:
Intâia ne spune că Se. Dumitru a fost la început cioban, avându-şi
turma într'un miez de codru, necălcat de picior omenesc. Deci
trăia acolo, neştiind că în lume mai sunt 5i alţi oameni în afară de
dânsul. Seara, când se închina lui Dumnezeu, săriă de trei ori peste
o cioară şi zicea:
I. R.-Codin, D. Mihalache, 01). cit., p. 87.
2. Albina, II, p. 1521-2.-Lu1n·ina pentru toţi, vo l, Hl, p. 516, ştiri
tot despre Muscel : In seara de 26-7 Octomvr ie, când se face focul lui
Sumedru (Sumetr'u), dupa obiceiul ce este spre partea muntelui, de a se
face focuri grupuri-grupuri prin sate, unde femeile se duc de dau copiilor
mere, pere şi alte poame, copii striga tare :
-- 'Ai la focul lui Sumedru.
Când se întorc acasa, ieau câte un tăciune dela acel foc şi-I aruncă
prin grădinile cu pomi, ca sa se faca fructe în vara viitoare.
3· Dat. şi Cred. Rom. din com. Halangeşti-Zaicoiu, jud. Dolj, comu­
nic. de d-I N. L Dum itraşcu ,
4· Idem ale celor din Balţăteşt i, jud. Neamţ, comunic. de d-l J. Preutescu.
Parnfl le, Sti,.uti/o]'ile de toamnă, 5
[66]
66
--- Acestea sunt ale tale, Doamne!
După aceasta săriă şi a patra oară şi adăuga:
- Asta este a mea 1
Dupăce-şi făcea rugăciunea, pleca după turmii.
Intr'o noapte visează Sf. Dumitru că pe lume, în afară de
dânsul, mai sunt încă şi alţi oameni. Deci, dornic să ştie cum stă
treaba, pleacă În lume. Merge şi merge, dă peste râpi şi nu cade
într'insele, dă peste ape şi trece fără ca să se ude măcar, iar după
mult mers, ajunge într'un sat, Într'o zi de Duminică.
In sat vede el o mulţime de oameni intrând Într'o casă, de unde
nu mai ieşiau. Se miră cât se miră, dar mai apoi întrebă pe unul
despre aceasta, iar cel întrebat îi răspunse că acei oameni merg ca
să se închine lui Dumnezeu; cât priveşte despre casa în care in­
trau, ea se chiamă «biserică».
Ce să facă? Hai să intre şi el după dânsii, să vadă şi el cum
este biserica şi cum obişnuesc oamenii să se închine lui Dumnezeu.
Inăuntru stătea lumea, dar cum stătea aşa, Sf. Dumitru vedeă
la fiecare câte un fel de gămllieic 1 în spate. Şi cum văzu aceasta,
nu mai stătu mult pe gânduri, ci ieşi afară, işi umplu şi dânsul un
sac cu paie şi intră din nou în biserică, spre a fi cu chipul acesta
la fel cu toţi oamenii.
Lumea, cum prinse de veste, incepu să-i strige· ca să ieasă
afară, dar ciobanul nu vol ; şi nu se îndupleca, pentrucă vedea .că
nu se deosebia întru nimic de ceilalţi credincioşi.
Cămuietele pe cari SE. Dumitru le vedea la alţii erau sarcinile
cu păcatele omeneşti, pe cari, fireşte, nimeni nu le vedea, fără nu­
mai ciobanul. In chipul acesta- deci, era firesc ca lumea să se mire
uirnindu-se la cioban, să râdă şi să strige la dânsul, pe câtă vreme
el să stea ca un sfânt si să asculte slujba dumuezească ,
Intr'o strană vede' 'SE. Dumitru pe Diavol stârid şi însernnând
pe toţi cei ce râdeau şi vorbiau în biserică şi inciudâudu-se că nu-i
găseşte şi ciobanului pricină, ca să-I Însemneze şi pe dânsul.
După o vreme însă,' Diavolul luă o piele de bivol şi începu
să tragă cu dinţii de xiânsa. Şi trase 5i trase, până când a făcut o
mare necuviintă. Nimeni l\.U vedea şi deci nimeni n'a auzit nimic,
dar ciobanul vedea, şi-a auzjt, şi-a râs. Atunci Dracul l-a Însemnat
la condică şi pe dânsul. \
1. Destiei,
[67]
67
Slujba s'a isprăvit şi ciobanul a ieşit dela biserică; dar acum
la întors, trecând peste ape, se udă până la glezne, iar prin râpi se
. cufundă până la genuchi. Acum s'a încredinţat că fiind la biserică , a
greşit înaintea lui Dumnezeu şi 1-:1 supărat. De aceea s'a hotărît să
răm,'lnă la oi, sus la munte, şi să nu mai aibă nici un amestec cu
lumea cea plină de pacate.
După aceasta mai trece un cârd de ani. Ciobanul moare în
stâna lui şi oamenii îi găsesc trupul neputrezit ; l-au luat, l-au îrn­
mormântat, pe locul stâp ii au ridicat o biserică, iar numele cioba­
nului, care a fost Sf. Dumitru, I-au cinstit de atunci, şi-l cinstim
şi noi şi astăzi 1.
Povestirea aceasta se aude şi prin jud. Muscel. S]. Dumitru «a
fost cioban care traia numai ll1 fapte bune. Odată a păcătuit şi el
în vieata lui, şi anume, ducându-se în biserică, când biserica gemea
de multă lume, nu ştiu ce-a fi văzut în biserică, că l-a pufnit râsul.
Mai pe urmă Însă s'a căit amar de ceeace făcuse. Şi ducându-se
iar la oi ÎI1 munte, şi-a ispăşit păcatul prin post şi rugăciuni.
Târziu de tot s'a aflat trupul P07I1ăit şi neputrezit ca la cei
fără păcate 2».
Şi prin jud. Tecuciu se aude această povestire) Însă numele
lui Sf. Dumitru lipseşte, fiind înlocuit cu al unui bătrân.
Ea sună precum urmează:
Un uncliiaş bătrân nu avea de obiceiu să se ducă la biserică,
dar era curat şi drept înaintea lui Dumnezeu. Intr'un rând Însă,
feciorii l-au luat cu sila şi I-au dus.
In uşa bisericii era un lac mare, că fiecare trebuia să se des­
calţe, ca să poată trece printr'insul. De aceea feciorii moşului şi-au
scos imineii şi au vrut să iea pe tatăl lor în spate, ca să nu-l mai
lase să se ude şi dânsul.
Dar unchiaşul le zise:
- Lăsaţi-mă, că dacă' oru fi drept la Dumnezeu, oiu trece ŞI
pe deasupra.
Unchiaşul 111 CI nu s'a mal suflecat, ci a trecut aşâ pe deasupra
lacului, fără ca macar să se ude. Iar lumea şi feciorii lui s'au mi­
nunat mult.
A intrat moşneagul în biserică şi s'a aşezat În faţa altarului,
ascultând cu mare luare aminte tot ce zicea preotul şi dascalii; dar
1. N. Trofin în Şezătoarea, V, P.I48-9.
2. R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 86.
[68]
68
fiind el tare curat, vedea tot ce alţii nu puteau să vadă. Vedea cum
într'un colţ al bisericii stătea diavolul şi scria în catastivul lui pe
toti cei ce ţineau cu dânsul, pe cei cari râdeau, pe cei cari vorbiau,
pe cei cari erau cu gândurile într'alte părţi. Umpluse toată condica
şi tot Îşi întindea hârtia ca să facă loc şi pentru alţii, şi iar în­
semna. Şi când era aproape-aproape să se isprăvească slujba, bătrânul
văzu pe diavol strâmbânduse şi pocindu-se in tot felul, că incepu
şi dânsul să zâmbească. Atunci diavolul îşi muie condeiul pe limbă'
şi-l insemnă şi pe moşneag tocmai la urmă.
Când a ieşit bătrânul din biserică, n'a mai putut trece pe de-­
asupra lacului, ci a trebuit să se dăscalte şi dânsul. Pentru mersul
lui la biserică, mult s'a căit şi intotdeauna a povestit, ca să inţe­
leagă fiecare, că legea creştinească nu trebue să se împlinească numai
de ochii lumii, ci şi cu deplină credinţă şi curatenie de suflet, de­
oarece Dumnezeu toate le vede şi le ştie! 1.
A doua povestire despre Sf. Dumitru se aude şi prin unele
părţi doljene şi are următorul cuprins:
Sf. Dumitru a fost păzitor de vite,-umbla după oi ori vaci­
cu credinţă nestrămutată în Dumnezeu, bun şi drept cu toată lumea,
şi dar fără pic de păcat. O singură dată, din întâmplare, a ornorît ,
o pasere, pentru care lucru singur s'a pedepsit,. umblând desculţ
trei ani de zile.
A trăit prin munţii Balcani, unde a şi murit, îngheţat- fiind,
de o lapoviţă care se vede că a fost foarte grea. Când lapovita s'a,
topit, trupul sfântului a fost luat de apă, la vale, şi a fost dus în'
râul Lomului, iar de acesta a fost mâuat până aproape de Lam-Pa-
l anca bulgărească. "-
Intr'această vreme, Ruşii, având răsboiu cu Turcii, tăbărîseră
prin părţile de pe acolo. Intrun rând văzură o candelă aprinsă la mar-­
ginea apei, deasupra ei. Şi cum văd aceasta, încep să caute in dreapta
şi în stânga, ca să afle ce este. Dar oricât am scotocit, n'au putut
afla nimic. Tocmai târziu le-a dat în gând ca să iea casmalele şi:
să sape. Săpând pământul, au dat de trupul Sfântului Dumitru
uăsăpit de apă. \
După ce I-au scos \pe mal, au băgat Ruşii de seamă că şi can­
dela s'a tras deasupra lui\; dacă l-au mutat într'alt loc, candela a
fost nedespărţită de trupul sfântului. Atunci au inteles ei că au de 3;
face cu o minune durnnezeească şi că trupul acela e al unui mare sfânt.
1. Culegere din com. Ţepu,
-
[69]
69
Moastele au fost trecute in Tara-Românească, unde s'au strâns
preoţi de au facut sf, slujba; mai departe Însa moaşrel- au aratat
semne că nu voesc să plece. Pentru aceasta au fost aşezate în Mi­
tropolia din Bucureşti, unde se află şi astazi 1.
Aici se face o confuzie Între Sf, Dumitru, marele mucenic dela
Tesalonic (26 Oct.) şi Cuo. Dumitru din Basarabov (27 Oct.). Despre
acest cuvios părinte cetim următoarele: Născut În satul BasarabO\.
pe Lom, a fost pazitor de vite şi apoi s'a călug,'irit trăind Într'o
peşteră. Era facă tor de minuni. Simţindu-şi sfârşitul, a adormit Între
două pietre, cu cari 'mai târziu, dus de apă, a ajuns în apa Lomului,
mare fiind. O copilă epileptică îşi îndemnă părinţii să scoată moaştele
cuviosului, cari i se arătaseră în vis, spre a fi tămăduită. Fiind adus
în sat, acolo au venit preoţi trimişi de Domnul Ţerii-Româneşri, ca să-I
iea, dar moastele s'au oprit la Ruşi. De acolo a fost aşezat Într'un car
tras de doi juncani neînvăţaţi cari au fost lăsaţi slobozi şi cari s'au
oprit În B,:1sarabov. La 1769, generalul rus Salticov a vrut să iea
moaştele Î:1 Rusia, dar fiind rugat, le-a lăsat Terii-Româneşti, ca
răsplată pentru nenorocirile Întâmplate. Moaştele s'au aşezat la Sfânta
Mitropolie, când s'a sfârşit răsboiul şi s'a stins molima ciumii 2.
A treia povestire legată de numele acestui sfân; este un basm,
tipul «Porcului terrnecat», sub forma căruia se ascunde un voinic
şi pe care tânăra lui nevastă îl va căută cu opinci de fier şi cârjă
de oţel, pentrucă, ascultând pe maică-sa, a căutat să-i descopere faţa
pe timpul nopţii 3.
a variantă mai scurtă a acestei povesti este şi următoarea,
care se aude prin satele muscelene.
«Un unchias şi o mă tuşă, neavând copii, au plecat unul într'o
parte şi altul într'altă, să găsească vreun copil, pe care să-I crească
de suflet.
Unchiaşul a gasit ll1 cale un purcel.
Când Împăratul voi să-şi mărite fata, nimeni nu izbuti s'o iea,
fiindcă împăratul dedea peţitorilor de facut nişte treburi peste pute­
rile lor; doar purcelulul făcu Întocmai pe placul împăratului şi
izbuti să iea fata.
Purcelul noaptea lepăda pielea şi ră mâneă un fl;'icău frumos,
care străluciă ca soarele.
1. �t. St. Tuţescu, O parte din sfinţii poporutai, Craiova I906,
pag. 33-4.
2. Dr. Gherasim Timuş, Dicţionar aghiografic, Bucureşti 1898, p. 209.
3· Poveste auz ita din corn Ţepu, jud. Tecuciu.
[70]
70
Dar a cărat-o păcatul pe nevastă-sa, de i-a aruncat Într'o noapte
pielea pe jerăgai.
Atunci voinicul s'a făcut «foc şi pară» de marne ; l-a spus
ci el e Sfâlltul Dumitru şi că are să-şi iea lumea'n cap, iar ea să-I
caute până l-a găsi, căci numai atunci va putea naşte copilul. Bag
sarnă că rămăsese grea... Ci-că l-ar fi găsit tocmai după nouă ani,
şi apoi ar fi trăit amândoi până la moarte» 1.
In legătură cu numele acestui sfânt, trebue să mai pomenim
încă şi următoarea povestire macedo-rornână, care ne arată că nici
SE. Dumitru nu are putere aşa de mare, Încât să abată rostul sortii,
dela cele hotărîte de Dumnezeu sau de cei ce-l ajută şi-i fac voia lui.
La un om odată, vin cele trei ursltoare ca să-i urseasească.
pruncul de curând născut. In casa lor se afla atunci 5f. Gheorghe şi
S], Dunutru, cari au auzit ursirea, prin gura celei mai mici dintre
ursitori :
- Copilul va creşte mare şi când se va Însura, va trece cu
mireasa lui peste un râu, va cădea de pe cal şi va muri Înecat!
Cei doi sfinţi) auzind aceasta, spun omului că atunci când va
ti să-şi Însoare feciorul, să-i poftească şi pe dânşii la nunta.
Ceeace omul nu uită să şi facă.
Nunta trebuia să treacă peste apa botârîtă. Atunci Sf. Dumitru,
ca să împiedice îndeplinirea soartei, Îşi schimbă cal ul său cu al
mirelui. Dar nu se ştie cum se întâmplă, căci calul lui Sf. Dumitru.
poticni, iar cu coada stropi pe mire, aşa că acesta s'a Înecat nu­
mai decât.
Văzând aceasta, sfinţii merseră la Dumnezeu şi se rugară ca
să-I Învieze. Dumnezeu Însă le îăspunse că una ca aceasta s'ar putea
face numai dacă părinţii mortului şi-ar da din zilele lor.
Dar aceştia nici nu voită să audă şi astfel mirele rămase «bun-
mort) 2. '
Prin Bucovina se crede că Si, Dumitru este al patrulea sfânt
făcut de Dumnezeu 3.
Prin jud. Mus cel se zice că după cum S]. Gheorghe are gnJa
ca la ziua lui să fie codrul î�1Verzit, Sf. Dnmitn: are gnjă să-I facă
negru, adică s�1-1 desfrunzească. Aceşti sfinţi şi-au hotarit aceasta
între dânşii şi s'au învoit ca j'fel ce nu va urrna întocmai. să tie
1. R.-Codin, Mihalache, op. cit., pO' 86-7.
2. :L. Şaineanu, Basmele, P- ,144- 5.
3. Voronca, op. cit., p. 1 L I
[71]
71
ucis de celalt. In această privinţă iat� ce ne spune o povestire a
unuia ce se referă la o vreme cunoscută.
«Şi să ştii că aşa e. Mai ca acum, vreo doi ani. Avurăm za­
pa dă până mai la jumătatea lui Prier, şi cu toate astea, codrul tot
eri verde de Sf. Gheorghe. Fu frig, frig, până mai erau 3 zile până'n
Sf. Gheorghe. Atunci se puse pe căldură şi odâtă s'au deschis pomii.
Şi tot în anul ăla, când fu toamna lungă, fu vreme frumoasă
până mai erau vreo două, trei zile până în Sf. Dumitru. Frunza
în codru era neclintită, că era cald si frumos ca vara.
Atunci se puse, nen'�, pe un frig, cu brumă şi îngheţ. Iar
când dete soarele, curgeau frunzele grămadă din pomi, de parc'ar
fi fost opări te cu apă fiartă. Şi'n ajunul Sfântului Dumitru, odată
se goloşiră pomii» 1.
IV. Sâmedru.
Sărbătoarea Sf. Dumitru, 26 Octomvrie, se păzeşte în popor
cu nelucru şi se numeşte Sj. Dumitru (în pron. pop.: Dugnttru ş,
Sfeti Dumiiri ", Sâniedru, Sâm-Medru, Sânmedrn, Sinnetru sau Să­
medru 3, iar în pron. pop.: SâgnCdriu.
Prin Oltenia se crede că celui ce va pazI cu sfinţenie această
sărbătoare, îi vor fi ferite vitele de stricăciunile lupilor ".
Prin jud. M uscel, ciobanii cari vor să afle dacă. iarna va fi
moinoasă sau geroasă, îşi aştern dulama în mijlocul oilor şi se uită
ca să vadă ce fel de oaie se va culca pe dânsa. Dacă se va culcă
oaie neagră, e se m n pen tru ei că iarna va fi bună; dacă se va culca
o oaie albă, după socotinta lor, iarna va fi aspră.
Tot prin aceste părţi oamenii se uită să vadă cum e
luna. Dacă luna va fi plină şi cerul senin, iarna va fi bună; dacă
dimpotrivă, luna va fi plină şi cerul va fi acoperit cu nori, dacă ar
ploua sau ar ninge, aceste semne arată el iarna va fi aspră, că ză­
pezile vor fi grele, iar gerul va fi straşnic ".
Prii} Bucovina, numai până la această zi se mai poate sărnăuă
1I5111roi1l7. Cine va mai pune usturoiu şi după SE. Dumitru, va aveă
J. R.-Codin, Mihalache , op. cit.. p. 62-3.
2. Cred. Rom. din com. Voiceşt i, jud. Vâlcea, comunic. de d-l I. N.
Popescu.
3. Frâncu, Caudrea, op. cit., p. IOS.
4. Cred. Rom. din Catanele, jud. Dolj, comunic. de d-l Şt. St. Tuţescu.
S. Codin, Mihalache, op. cit., p. 87-8.
[72]
n
pagubă în gospodărie sau îi vor muri copiii J. Totuş dacă cineva
are usturoiu sâmânat până la această dată, mai poate pune şi peste
această sărbă toare.
Prin unele părţi din Dobrogea, întâlnim în această zi datina
Saiegiilor: Mai mulţi flăcăi se intrunesc la o casă, de unde pornesc
apoi prin sat cântând din fluiere şi cavale. Intre dânşii se aflil un
flăcău îmbrăcat ca o cadână. Astfel capătă bacşişuri ".
SE. Dumitru este ziua soroacelor pentru slujbe şi felurite închi­
neri. lnvoelile nouă aduc prilejuri de aldămaşuri şi veselie. Impli­
nirea soroacelor vechi aduce câteodată şi supărări 3.
In această privinţă, Macedo-Rornânii au următoarea zicală:
Li-apiri Sumedru la poartă, adică, în ziua de Sf. Dumitru i s'a lu­
minat la poartă [şi n'are cu ce-şi plăti datoriile] 4.
v. se. Dumitru cel nou.
Prin unele părţi din jud. Muscel, ziua de 27 Octom vrie se
serbează de către unii sub numele de Sf. Dmnitru cel 1/011. El se
crede a fi frate cu Sf. Dumitru. Se ţine pentru felurite boale ŞI
lovituri f,
J. Cred. Rom. din Straja, Bucovina, comunic. de d-] D. Dan.
2. C. D. Gheorghiu, Oi). cit., P: 91.
3. Dat. Rom. din corn. Balţăteşti, jud.' Neamţ, comunic. de d-l !.
Pr eutescu : In această zi se aleg vitele dela tomsiai, - Calendar ilustrat
pe 19IO, Craiova, la zi: «Sân-Me dru. ciobanii îşi caută stăpâni».
4. 1. A. Zanne, Proverbele, �, p. 421.
5. R.-Codin, Mihalache, 01). cit., p, 88.--·Vezi la p. 69 despre confuzia
între cei doi Sf. Dumitru.
\
\
[73]
P.S7I) :
De şezi cu mândru cât îţi place
Şi ziuă nu se mai face (Albina III,
CUVIOSUL PAVEL.
Despre Cuviosul părintele Pavel, al cărui hram biserica îl
cinsteşte în ziua de 6 Noernvrie 1, poporul român de prin unele
părţi ştie numai atât că «aveă o barbă albă şi lungă, de-i ajunge'!
la pământ»>.
I. Noemcrie se mai numeşte şi Vinicer,-Inna vi nur.ilor.s-- Yinar,«:
la Macedo-Români, iezmâciune,-Iuna aiasl11ei,-Brumar, Brumoriu; Bru­
marul mare, Promor ar, Luna brurnei , luna promoarei; luna pr omor oace i,
.şi se pare că chiar şi Brum ărel,
Cu privire la această lună se spune că dacă
In luna Ra pciuni
Cad copiii pe tăciuni,
Iar în Brumar
Cad ŞI cei mari (Mat. foll«. p. 97);
sau:
A trecut Noemvrie
Lun.a lui Brumar,
Când cad pe tăciuni şi ă i mari,
Când nopţile sunt mari
sau, după cum zice o chiuitură din Ardeal:
Foaie verde d'alunică,
Primăvara-i noaptea mică,
Nu-i vreme de ibovnică,
Până 'n Linia lui Brumari
C'atuncea-s nopţile mari,
Şezi cu mândra cât îţi place
Şi ziuă nu se mai face! !J\lIarian,
Sărbători, I, p. 97.)
o versifica ţiune din jud. Vâlcea ne aduce aceste şir e :
Noemvrie cu cojocul
Numai ciucuri
Şi cu biciu ri,
Cu cari bate ş; ceartă
Pe !zâl cu pungă deşarta.
Apoi, vai de a lui mumă ,
Că el nu ştie ele glumă (Mat. folle.,
p. 1198)·
2. C. D. Gheorghiu, 01)· cit., p. 92.
[74]
HRANGHELUL.
1. Hranghelul.
Sărbătoarea Sj. Arhangheli Mihail şi Gavril, pe care biserica
o cinsteşte la 8 Noemvrie, se numeşte Hninghel, I-lnillghelttl, prin
Moldova, S], Arnngbei prin Ţara-Românească 1 şi Oltenia 2, sau
numai Arhanghel prin Transilvania 3. Arareori această sărbătoare
se mai numeşte şi Sân-Mihaiu 4.
Sâmbăta de dinaintea Hranghelului se numeşte Hranghel, când
se fac prasnicele prin casă, pentru sufletul celor răposaţi. Pe alocuri,
se mai numeşte şi Mo;,ii de Hrangbel sau Moşii de toamnă " prasnicul
ce se pune sau se ridică în aceasta zi, se numeşte de asemeni
hranşhel. El se obişnueşte prin Moldova 5 şi Bucovina 6.
La biserică, fiecare creştin aprinde în ziua aceasta câte o lu­
mânare, ca sa aibă «lumina ele veci» pe cealaltă lume. Această lu­
mânare va lumina şi calea întunecoasă il celor ce vor muri de moa-rte
năprasnică , sau cari au murit şi n'au avut la că pâtâiu nici o lu­
mânare 7.
Pe alocuri, în ziua de HrangheJ, finii merg cu colăcei pe la
"-
uaşn sau nânaşii lor 8.
Prin Transilvania se obişnueş;e ca în această zi să se facă
1111'10, arieţilor, arieiii fiind numele berbecilor despărţiţi de oi. Acum
arietii se amestecă din nou cu oile, şi cu acest prilej se face o turtă
de făină de cucuruz ori 'de grâu, care, după ce se coace, se aruncă
I. R.-Codin, Mihalache, oţ». cit., p. 88.
2. �alendarul ilustrat� cit., la zi.
3. Etym. Magn. Rom., �1. r625.
4. Idem, p. 1544· "
S. Culegere din com. Te\pu, jud. Tecuciu; datina" ŞI în împrejurimi.
6. Voronca, op. cit., pag. 389 ..
7. Dat. şi cred. Rom. din, cam. Ţepu, jud. Tecuciu.
8. Etym. Magn. Rom, pag. 1625.
[75]
75
Între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, este semn că oilor
le va merge bine când vor fătă ; dacă turta va cădea cu faţa în jos,
se zice că le va merge rău 1.
Ziua aceasta se socoteşte' ca o sărbătoare mare ; deci se serbează
cu desăvârşit nelucru. Prin Bucovina se spune că «Sf. Hranghel e
bine să-I ţii, doi cu îngădueaIă» 2.
II. Arhanghelul Mihai1.
.'
Sj. Mihail este numit în popor mai curând Arhanghelul Ali­
bail, Si. Arhanghel sau numai Arhanghel, «mai marele voivod al
oştilor îngereşti» �; prin Transilvania i se zice şi Sân-Mihaiu 4.
Arhanghelul Mihail se întâlneşte în următoarele povestiri ŞI
credinţe:
Prin Bucovina se spune că este ce! dintâiu sfânt sfinţit de
Dumnezeu, şi care i-a stat de-a dreapta.
La Început era slugă la Diavol. Acolo, văzâudu-l Sj. Para,
l-a îmbiat să meargă la Dumnezeu:
- Cum pot să merg, i-a răspuns Sf. Mihail, când sunt aşa
de păcătos ?
- Haide, căci Dumnezeu te va ierta.
Intr'o zi, SF.Mihail era cu diavolul la scăldat. Ca să scape din
slujba Necuratului, Dumnezeu a făcut să îngheţe apa, aşa că Dia­
volul a rămas dedesubt. Atunci Sf. Mihail a început a se ridica
spre cer, dar nu după multă vreme văzu că Necuratul spărsese
ghiaţa şi se apropia ca să-I prindă.
-- Doamne, mă ajunge Diavolul, strigă Sf. Mihail.
Iar Dumnezeu porunci lui Si. Iti«.
- Ilie, iea tunul şi dă'nrr'insul, - in Diavol!
1. Etym. Magn. Rom., p. 1544-5.
2. Voronca, op. cit., pag. 62I.
3· Ibidem; pag. 5II : Sf. Ar h, Mihail şi Gavril sunt mai mari peste
cetele îngereşti.-Carte de ru.găciuni, Bucureşti 1899, pag. 185; troparul,
zilei: «Mai marilor voivozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieştii
măriri, căpeteniile ingerilor şi spovaduitor i i oamenilor, ceeace este de
folos cereţi nouă şi mare milă, ca nişte mai mari voivozi ai celor fără
ele trupuri».
4· Vor onea, op. cit., pag. II.
[76]
76
Sf. Ilie a început să-I detune pe Necurat; iar după ce i-a tăiat
ŞI aripele, Se. Mihail a putut să ajungă nevătămat în cer 1.
A doua povestire se aseamănă cu cea de până aici numai în
ceeace priveşte sfârşitul ei; ea se aude tot prin Bucovina şi are urmă­
torul cuprins:
Dintre toţi îngerii şi arhangelii lui Dumnezeu, s'a răsvrătit în­
tr'un rând unul numit Lucifer.
Acesta, ne mai voind să asculte de Ziditor, a căutat să se ri­
dice mai presus de dânsul. Dumnezeu însă, ca să dea o pildă şi
celorlalţi îngeri, l-a aruncat din Înaltul cerului, jos pe el şi pe toţi
cei părtaşi cu el în răsvrătire.
S'a întâmplat însă, că în această cădere Lucifer a luat cu sine
şi stima, - haina cea sfântă de arhanghel, care nu putea să rărnână
la (Unsul. De aceea Dumnezeu a trimes pe se Mihail ca s'o duci
din nou în cer.
Sf. Mihail s'a dus la Diavol, s'a prefăcut prieten cu dânsul, şi
într'un rând s'au pornit amândoi ca să S2 scalde.
In apă a intrat intâiu Lucifer, şi s'a dat la fund. Arhangelul
Mihail, cum a V3.Zut aceasta, a luat stima şi a început sa se ridice
spre cer cu dânsa, văzând mai ales că Dumnezeu făcuse ghiaţă pe
deasupra apei.
Pe când se ridici Însă, Lucifer îşi trase seama şi făcu aşă cum
putu, ca sa sparga ghiaţa. O sparse şi, cu toate că îşi rupse aripile,
putu totuş să sboare după Sf. Mihail şi să-I apuce de picior, dar
din această prindere nu rămase decât cu o bucăţică de carne din talpă.
Lucifer se scoborî pe pământ, iar Arhangelul Mihail ajunse cu bine
"-
În cer, ducând lui Dumnezeu stima arhanghelească.
Dela aceasta întâmplare ne-a rămas nouă, oamenilor, scobitura
pe care o avem în talpa, biciorul u! - lipsa cărnii rupte din talpa
Sfântului Mihail de către' Necurat 2.
Fie că de astă dată,.fie cu alt prilej Sf. Mihail a avut sa se
lupte cu Diavolul. Acesta a fost atunci aşa de mânios, încât i-au sarit
scântei din ochi. Din acele scântei s'au nascut insectele numite ii·
':
cutict u. j
Tot cu privire la acesta, poporul nostru crede pe alocuri că
\
1. Vor onca, op. cit., pag. 1294.
2. Ibidem, p. SOI.
3. Marian, Insectele, p. SI'.
[77]
77
Sf. Arhanghel Mihail tună alături cu Sf. Ilie Împotriva Dracilor 1.
Cea mai răspândiră credinţă populară cu privire la Arhangelul
Mihail este următoarea: el, împreună cu Arhanghelul Gavril, ca cei mai
mari între îngeri ce sunt, păzesc pe oamenii în tot timpul vieţii lor,>
iar la sfârşitul vieţii, « în ceasul cel de moarte», tot ei le ieau sufletele 3.
Macedo-Rornâni spun că aproape când este ca să-şi dea bol­
navul cea din urmă suflare, Arhanghelul Mihail şade în dreapta
acestuia, dracul se aşează în stânga, iar ingerul păzitor se pune ia
căpărăiu. Diavolul caută c� prin toate mijloacele să atrag�'i sufletul celui
ce va muri spre sine, Însă Sf. Mihail îl împiedică.Atunci când vede
că trupul este aproape să-şi dea sufletul, sfântul taie capul muritorului
cu sabia. Acum, nevăzut, sângele mortului se risipeşte în toate păr­
ţile, şi de aceea, după 'moarte, în casa omului se vărueşte din nou
şi se spală rufele.
Megleno-Românii adaug apoi că Arhanghelul Mihail duce, după
moartea omului, sufletul acestuia în lumea cealaltă 4.
Cred irita aceasta, că Arha nghelu 1 Mihail stă lângă 0111 di n ceasul
morţii, poate chiar în chip de Moarte,-- cum ne arată următoarea
iconită făcută pe hârtie, înainte de I747, - se află pretutindeni.
Iconita o aflăm în Oltenia şi Ţara-Românească 5. Prin Bucovina
o aflăm în următoarea povestire:
Sf. Mihail a fost trimis de Dumnezeu în două rânduri ca să
iea vieata unei femei sărmane care avea doi copii, dar el s'a Îndu­
ioşat şi s'a Întors la stăpân ni său fără împlinirea poruncii. Atunci
Dumnezeu îl trimise în mare, să-i aducă o piatră în care trăiau doi
viermuşori numai prin grija lui Dumnezeu.
După ce îl mustră pe Arhanghel, Dumnezeu îl trimise a treia
oară la femeiea cea saracă ; după moartea ei fu trimis la mânăstire,
ca S1 stea călugăr cinci ani.
După trecerea acestei vremi, Arhanghelul Mihail se afla într'o
ZI pe drumul târgului, mergând cu alţi călugări. Pe drum întâlneşte
1. Voronea, op. cit., }J. 502.
2. Cred. Rom. din Com.Ţoraşti, jud. Covurluiu, comunic. de d-l P. G_
SavÎn.
3. Ion Creangâ, III, pag. 102. - C. D. Gheorghiu, oţ». cit., p. 92.
4. 1. Neniţescu, Dela Românii din Turcia europeană, p. 445.
5. C. N. Mateescu în Calen darul. revistei «Ion Creangâ» j)e 1913,
p. 104 şi urm.
[78]
78
cu o trăsură în care se aflau .mai mulţi mşi, dintre car: unul în­
cepu să strige :
La o parte, boaitelor 1----
Atunci Arhanghel a râs pentru întâia dată, că a cunoscut între
cel din trăsură pe cei doi feciori de demult ai femeii sărace.
Ajupgând mai târzi u la un boier, Arhanghelul Mihail fură un
taler de argint, poleit cu aur, pe care boierul vrea să··I dăruească bi­
sericii, dar pe urmă, părându.i prea frumos, îl puse la icoane.
In altă noapte Arhanghelul Mihail ucide pe 1111 cooil al unui
bogat unde petrecuse (ţI alţIi tovarăşi ai lui.
Călugării îl întrebară C\1 mânie, iar Arhanghelul Mihail le răs-
\
punse :
- Intâia dată am râs p�ntruc1 am stat cinci ani În mănăs­
ire pentru cei din trăsură: talerul era al bisericii, iar copilul pe care
l-am omorît, era să omoare mai târziu pe părinţii lui.
[79]
&Li
79
Dumnezeu I-a iertat şi l-a ridicat la cer 1.
Din jud. Dolj, mai pe scurt, povestea aceasta se aude în urmă­
torul cuprins:
«Inger ales a fost odată în cer Arhanghelul Mihail. Slujitor
credincios era el la toate poruncile Domnului. De aceea puterea lui
n'o avea orice înger. Sufletele, mai ales ale oamenilor muritori,
Arhanghelul Mihail le ridică totdeauna fără zăbavă şi fără şovăire.
A venit odată Însă ora ispitei, ceasul cel fără noroc, care face
din bun rău şi din tare •. slab. Intr'acel ceas Dumnezeu porunci în­
gerului ca să iea sufletul unei femei. Arhanghelul se coborî pe pă­
mânt şi găsi pe femeie. Dar, Doamne, ce era să facă?! Femeia creştea
doi prunci drăguţi, plini de vieată şi de lumină. Fericiţi erau pruncii,
dar mai fericită era mama lor. Dacă sufletul femeii se ridica, copii
rărnâneau nenorociţi şi se pierdeau În neingrijire, mai curând sau
mai târziu, După porunca lui Dumnezeu, se sfărâmă o fericire pă­
mântească,
Cam astfel a judecat marele şi strălucitul înger; a arnânat
deci lucrul pentru altii dată, şi, lăsând femeia În pace, s'a suit la
cer pentru a primi alte porunci.
Mai târziu, Dumnezeu i-a cerut socoteală, iar Îngerul i-a răspuns:
- Am văzut, Doamne, pe acea femeie, săracă, ce e drept, dar
fericită, pentrucă alăpta doi prunci gemeni. Când m\;111 plecat spre
ei, femeia m'a privit cu frică, iar pruncii au surâs. Din pricina co­
piilor am arnânat lucrul pentru altă dată; n'am putut să-i ieau sufletul!
Nimic nu zise Dumnezeu, şi deocamdată nu-l mustră, dar
fără veste îi dădu altă poruncă. Ii porunci să bage mâna în râul cel
Iimpede şi să scoată afară o piatră.
Arhanghelul îndeplini porunca şi spărgând piatra, g�lsi În lăun­
trul ei doi viermi mici.
Dumnezeu care era de faţă Îi zise:
-- Vezi, Mihaile? Viermii acei din mijlocul pietrii, aşă 1111CI
şi neînsemnaţi cum poate ţi se par, trăiau Îllgrijiţi de mine. Fără
mamă îngrijorată de soarta lor, au trăit şi ei atâta timp; copiii fe­
meii de pe pământ cum erau oare să piară? Copii trăiau bine şi
mult timp chiar şi fără mamă.
Arhanghelul a lăsat capul în jos, amărît de vina ce făptuise.
J. Voronca, op. cit. p. 623-5. - Subiectul mi l-a povestit şi d-l M.
Lupescu, corn. Zor le n i, jud. Tutova, precum şi fratele meu Vasile, din corn.
Ţepu, jud Tecuciu.
[80]
80
Dumnezeu l-a trimis pe pământ, ca prin muncă pământească să-şi
ispăşească păcatele.
Cobont din cer, Arhanghelul Mihail incepu să colinde lumea
însetat şi înfometat, dar pururi cu gândul la Dumnezeul dreptăţii.
_. «Dumnezeu de sus, zicea el,-care a avut grijă de verrnii
de piatră, are grijă şi de mine; prin suferinţă mă voi curăţi; trebue
să sufăr.
Cugetând astfel, iată aude glasul preotului care îl chiamă la
sine şi îl îndemnă să se tocmească slugă. Sf, Mihail nu-i răspunse
nimic, dar rămase acolo; ospătă seara, iar a doua zi pleacă cu prec­
tul la cosit.
In ziua întâia adună fân; a doua zi lucră cu coasa; în alte zile
făcu alte treburi cu dela sine indemn, şi când preotul ori preoteasa
îl întrebau, el răspundea că toate câte le face, le face «aşă, din
vedere», fără ca cineva să-I înveţe. Două lucruri însă puneau pe
preot pe gânduri: Mihail niciodată nu s'a arătat nemulţumit, niciodată
nu a vorbit pe nimeni de rău şi niciodată nu a cerut soroteala
sâmbriei lui.
Intr'un rând merge cu preotul la târg şi acolo se întâlneşte cu
o trăsură în care se aflau doi negustori, cari dau ziua bună preotului.
Sf. Mihail, văzând aceasta, se Întoarce cu faţa spre preot şi surâde.
Preotul, fireşte, rămâne îmmărmurit când îl vede zâmbind.
Merse apoi la un cismar, unde un ţăran îşi tocmise încălţă­
minte, rugându-se de meşter mult ca să facă lucru bun şi tra1111(.
Sf. Mihail iarăş surâse şi peotul iarăş se minună de aceasta.
Când să plece spre casă, văd, preotul şi sluga cea sfântă, pe
un tânăr furând o oală dela uri' negustor sărac. Sf. Mihail râse şi
preotul iarăş se, minună.
Pe drum, aproape de sat, opriră căruta. Vorbită puţin, ur-
mând apei o scurtă t�lcer�.
_ Mihaile, zise preotul, sunt aproape douăzeci de ani de când
Imi serveşti. Nu te-am intrebat şi n'am stăruit ca să te fac să vor­
beşti. Te văd bun şi meşter, dar nu ştiu cine eşti şi de unde eşti,
Nu poţi să-mi spui, -.este\dreptul tău, - dar te ştiu om credincios,
căci nu m'ai minţit niciodată. De aceea acum te rog să-mi răspunzi
l� o î�tr:bare: N:ai r,âs ni�i���tă cât" ai "st:� la �ine," şi astăzi î,n
urg al ras de trei OrI ... Fara indoeală ca lţl aduci arnmte de oala
furată; In urmă, când ai văzut hoţul, ai râs. Aş« este '?
__ Da, aşa este, răspunse Mihail nemişcat. Cum să nu râd de
[81]
81
asemenea slăbiciune? N'ai văzut, părinte, cum furase ţiământul pe pă­
mânt? Omul e o humă vie şi oala nu mai departe, o humă arsă!
Preotului i se păru Înţelepţesc răspunsul vizitiului său. Incrf'zur,
ŞI cu plăcere îl Întrebă iarăş :
- Dar În prăvălia cismarului de ce ai râs?
- Am râs şi acolo, fiindcă săteanul acela, voinic şi foarte mult
Încrezut în priceperea sa, cerei ghete trainice, cari să le poată purta
doi ani, fără sa ştie că e la sfârşitul vieţii. El nu mai are de trăit
nICI două zile rr.ăcar. Peste o zi şi o noapte, el va fi mort.
- Apoi de unde ştii tu aceste lucruri? Întrebă preotul mirat.
- Le ştiu foarte bine şi aşa va fi, răspunse Mihail aproape
încruntat, stăpânit parcă de o vedere năsdravană care îi dădea mal
multă putere.
- foarte bine; nimic nu mai am de zis. Dar fii bun ŞI mal
ascultă: când intrarărn În târg, fără îndoeală ai putut vedea o tră­
sură frumoasă, în care erau doi cunoscuţi ai mei. Ştiu că nu-i cu­
noşteai; deci ce te-a făcut să zârnbeşti acestor negustori bogaţi, când
ei nici nu te-au zărit?
Chipul lui Mihail se făcu alb ca creta, zâmbi şi mai frumos,
uşură glasul şi răspunse parcă sub părerea de rău a unei aduceri
aminte, a unei fericiri pierdute. Vorbiă ca un copil orfan, luminat
de lumina unei priviri bune şi sfinte.
- Apoi, eu sunt Arhanghelul Mihail, pedepsit de Dumnezeu
din cer, pentru neascultare. Când am vrut să ieau sufletul unei femei
am şovăit. Femeia avea doi prunci la sân, doi copii frumoşi şi fe­
riciţi. Mi-a fost milă de ei şi de aceea am cruţat vieaţa mamei lor.
Lam lăsat sufletul şi am greşit, căci Dumnezeu mi-a luat stră­
lucirea şi puterea şi m'a pogorît pe pământ ca om cum mă vezi.
Am zârnbit când ţi-am văzut prietenii, căci ei sunt pruncii de cari
mi-a fost milă odată. Şi mama lor e femeia cărei trebuia să-i ieau
sufletul, după porunca lui Dumnezeu. Am crutat-o şi ea încă trăeşte,
pe când eu, pentru slăbiciune şi păcat, m'am pogorît pe pământ, ca
să trăesc Între oamenii de cari am avut atâta milă.
Preotul, înlemnit, se închină şi se rugă pentru iertarea păca­
telor şi a greşealelor ce făptuise, poate, ca stăpân al îngerului.
Ingerul, de astă dată curat şi luminat la faţă, îl ridică de jos,
îi dă binecuvântarea şi-i spuse iarăş măret :
- Pe pământ mi-am ispăşit păcatele. Dumnezeu mi-a dat str.i-
Pamflle, Sărbătorile ele toamnă.
6
[82]
82
lucirea şi puterea. lea aminte: peste câteva clipe voiu ridică sufletul
săteanului care şi-a poruncit ghete în târg.
Lumină se făcu în juru-i. Hainele de argint foşniră un moment.
Inserul mai zâmbi odată preotului si se pierdu sus în lumină-».
o '
Din credinţa că Sf. Arhanghel Mihail iea sufletele oamenilor
în clipa răposării, a rămas zicala: «îl iea Sf. Arhanghel», care Însem­
nează «moare», se duce 2.
Al doilea rnănunchiu de povestiri are un caracter anecdotic,
dar este în strânsă legătură cu credinţele pomenite până aici.
Un lemnar, ne spune o povestire, dobândind un copil, plecă
în lume ca să-şi găsească un cumătru cum se cade. Pe drum se
întâlni cu un unchiaş foarte bătrân.
Buna ziua!
Mulţumesc dumitale, omule; da unde mergi dumneata?
Merg să-mi caut un curnătru pentru copilul acesta.
Ţi-I botez eu, dacă vrei, zise unchiaşul.
Bine, răspunse omul ;-- ţi-l dau; dar cine eşti dumneata?
Eu sunt Dumnezeu.
Apoi dacă-i aşa, nu vreau; mie îmi trebue un cumătru
cum se cade, şi dumneata n'ai semne, căci cum poate fi Dumnezeu
un om drept, când pe unii îi ţine săraci, lipiţi pământului, iar pe
alţii îi rabdă să se'mbuibeze cu toate bogăţiile de pe lume; pe unii
îi ţine bolnavi-putrezi, iar pe alţii sănătoşi. Asta nu-i dreptate! Bună
ziua, Doamne!
- Bună ziua, omule.
Se despărţită deci, plecând unul într'o parte şi altul într'alta.
Merge cât mai merge omul şi sentâlneşte cu un tânăr, care
nu era alt cineva decât Sf. Arhanghel, cu care intră numai decât
in vorbă şi cu care se intelese ca să se cumătrească.
� Dumitale îţi dau băietul ca să mi-l botezi, caci eşti om
drept: ieai sufletele tuturora, şi bun şi rău, şi nu cauţi nici boga­
tului, nici săracului, nici', frumosului, nici urîtului, nici celui mare,
nici celui mic!
Astfel inteleşi, botezul se făcu şi Arhanghelul l·a dat omului
ca dar de năşie, darul de 4 .se face uraciu, - doftor de oameni: să
scoale oamenii dela moarte\
1. P. Danilescu, In drumul. păcatelor, Craiova 1908, pag. 5-r6.
2. Zanne, Prouerbele; VIi, pag. l73.
[83]
83
- Eu) cumetre, zise Arhanghelul Mihail, când zace omul,
stau lângă dânsul, fără ca să mă poată vedea cineva. Dumitale Îţi
inlesnesc vederea celor nevăzute. Să strigi prin împărăţie că eşti
meşter de sănătate, să te tocrneşti şi să intri la bolnav. Dacă mă
vei vedea la capul bolnavului) să ştii că se duce; dacă ma vei vedea
la picioarele lui, se scoală; în chipul acesta îi vei da bolnavului o
buruiană, care de altfel «nu-i face nici cald, nici rece» şi treaba Îţi
va merge strună.
In chipul acesta, �llmătrul Arbanghelului în scurtă vreme
făcu o avere foarte mare.
,
Aşa o Iată a fost chemat chiar de Împărat, ca să-i scape fata
dela moarte. Vraciul vine şi vede pe Arhanghel la că pătâiu 1 bol­
navei. Atunci porunceşte să i se întoarcă patul în aşa chip, ca pi­
cioarele fetei să vină acolo unde i-a fost capul. Astfel Arhanghelul
pâcâlit a rămas la picioarele bolnavei, care n'a întârziat să se însă­
nătoşeze. Impăratul, fireşte, l-a răsplătit cu multe de toate.
Dar la ce ţi-i bună averea, dacă odată şi-o dată trebue sa-ti
vină şi ţie ceasul de pe urmă! Trebuia şi lemnarul să moară ca
toţi morţii: mai intâiu să se Îmbolnăvească şi apoi să închidă ochii.
Astfel s'a şi întâmplat: lemnarul s'a îmbolnăvit; şi stând pe
pat, a văzut la căpătâiul său pe Arhanghelul Mihail.
Ce să facă acum? Cu lacrămi în ochi îl rugă pc cumătru-său,
să-I mai ingădue ; Arhanghelul se rugă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu
îi mai prelungi vieaţa cu un an de zile.
Dar, dupăce trecu anul, alt bucluc: dorul de vieată e straşnic
lucru! Deci, «când a fost să fie», cumătrul Arhanghelului se gândi
-să-şi înşele binefăcătorul. Şi ştiind că după toate poate alerga Ar­
hanghelul, numai după cal nu se poate ţine, se îmbrăcă turceşte,
încălecă pe un cal iute ca focul, şi când îl văzu pe Arhanghelul
Mihail că-i intră în casă, o luă la sănătoasa şi începu să fugă de
credeai că mânâncă pământul.
Sf. Arhanghel, văzând că lemnarul o'ntoarce pe altă foaie, îl
lăsă să fugă, dar făcu să-i iasă înainte, după ce se îndepărta îndeajuns,
o comoară. Lemnarul, cum văzu comoara şi cum de felul său se
făcuse foarte lacom de bani, se opri şi descălecă. Lângă bani, simţi
mai întâiu cum pământul incepe să i se scufunde sub picioare, până
.c.tnd mai apoi se pomeni într'o groapă, din care nu mai putu să iasă.
Acolo îl găsi cumătrul său cel drept, Arhanghelul Mihail, şi-i
[84]
84
luă sufletul pentru totdeauna .. Căci în lume toate sunt amăsurate l_
Intâia variantă munteană sună, pe scurt, precum urmează:
Inainte de a fi sfânt, Arhanghelul Mihail era om ca toţi oamenii
şi muncitor de pământ. Se însurase şi îşi luase de nevastă pe una,
Stăncuţa, o ferneiuşcă afurisită şi rea, de sta' să mânânce sufletul
bietului Mihaiu.
Mihaiu a răbdat cât a răbdat, până ce l-a văzut Dumnezeu de
sus, şi când, pentru suferinţele lui, l-a făcut sfânt şi i-a dat darul
de a lua sufletele oamenilor.
Astfel lăsând pe Stăncuta focului, plecă în toată lumea.
Pe drum se întâlneşte cu un om nevoiaş, căruia îi botează un
copil, dându-i ca dar de cumetrie un şipuşor. Şi-i zise:
- Tine sticluţa asta; şi când finul meu Ionică se va face mare,.
să meargă pe unde vor fi oameni bolnavi. De mă va vedea stând
la căpătâiuri, să ştie că nădejde de scăpare nu se mai află; de mă
va vedea stând la picioarele bolnavului, să-i dea din sticluţa asta
trei picături, căci bolnavul se va face îndată sănătos. Cu chipul
acesta, Ionică îşi va dobândi darurile cuvenite.
Ionică, la vremea lui, se făcu om în toată firea şi porni să
scoale oam�nii dela moarte cu meşteşugurile lui. Umbla încoace,
umbla încolo, strângea averi peste averi, cu ajutorul-darului Sfân­
tului Arhanghel, până când îl chema şi Craiu-îrnpăratullocului, să-I
scoată din mâna mortii, căci zăcea de nouă ani încheiaţi.
Pentru aceasta, împăratul ii făgăduise jumătate din împărăţie.
Ionică se învoi, intră în odaie, dar rămase încremenit când îl
văzu pe Sfântul Arhanghel stând greceşte la capul împăratului.
Ce să facă vraciul atunci'j Se plecă la urechea Sfântului şi-i
spuse:
Sfinte naşule, te caută Stăncuta la poartă; e aICI.
Arhanghelul, cum auzi vestea asta, lăsă şi pe împărat ŞI pe
Ionică În plata Domnului şi se tot duse!
A doua variantă, de asemene munteană, s'aude prin jud Muscel
şi sună precum urmează:
\
� ._-�- Comunic de d-l 1. V. N\stor, Praja-Tutova.c-Var iante transilvănerie
şi bucovine în L. Şăineanu, Basme, pag. 895-96; unde se reproduce dupa
D. Stancescu, Basme, povestirea de mai sus cu acelaş cuprins. In unele'
variante nu se pomeneşte numele Arhanghelului.
i
[85]
!
I
85
«Ci-că Sf. Arhanghel s'ar fi pus naş la copilul cel mic al unui
-cm sărac, că zicea omul:
-- Pe Arhanghel vreau să-I prind cumătru, că el e drept: iea
de-a rândul: şi pe bogat) şi pe sărac, şi pe îrnpărăt, şi pe cioban.
- Fiindcă eşti afară din cale de sărac, zise Arhanghelul într'o
ZI cumătrului său,-- am să-ţi dau un dar, să te pricopseşti !
Ce?
Să te fac doftor) să vindeci lumea.
Cum o să mă faţ eu doftor, când nu ştiu nici carte?
Nu e nimic, zise Sfântul.v=Ţiue sticla asta şi mergi cu ea
la bolnavi. La care bolnav m'ăi vedea prin sticlă, la capul lui, să-i
spui că moare. La care nu, să-i dai doctorii, că se indreptează.
Aşa a făcut omul. S'a făcut vestit şi a prăsit bănet şi avere
.de nu-i mai da de seamă.
La vreo trei ani după asta, într'o zi, omul nostru se duce,'! cu
plocon la nasu-său Aranghel. Intr'o vale, văzând nişte lumânări,
cari mai mari, cari mai mICI, arzând îl cuprinse mare mirare. De­
.aceea Întrebă pe naşu-său :
-- Ce-i acolo, naşule?
- Ce să fie! Zilele oamenilor. Cu cât lumânarea e mai mare,
.cu atât vieata acelui om e mai lungă, iar lu mânările cele scurte
.arată pe acei oameni, cărora li s'au cam scurtat zilele.
- AşA? A cui e lumânarea aia mai lungă din toate, de colo,
din mijloc?
A cui să fie? A copilui tău, finul pe care l-am botezat eu.
Dar muculetul acela, care-i pe sfârşi te, că de-abia se mai vede
iicărind ?
-- Acela e al tău, cumetre I Dă fuga de te primineşte, te gri­
jeşte şi te spovedeste, că pe la ziua jumătate, vin să-ţi ieau sufletul.
S'a rugat şi s'a tânguit mult cumâtru-său, să-I mai îngădue
şi să-i mai dea niţel zilişoare, dar n'a fost chip, că Sf. Arhanghel
e ca Turcul: nu vrea să ştie de nimic. Şi i-a luat zilele! ))1
Din Oltenia avem această frumoasă povestire :
«Un om a avut doisprezece copii; i-au murit unsprezece şi i-a
mal rămas unul, şi şi-acela nebotezat. Aşa ăst om ce s'a gândit?
- Hai să plec pe drum şi pe cine-oiu Întâlni întâiu, pe-ala să-I
pulU naş copilului ăsta.
1. R-Codill, Mihala'che, op. cit., pag. 88-9.
[86]
86
Cum el mergând cu băiatul de mână � că era mare, � pe
drum întâlneşte un om -- Sfeti Arangbel -� şi-i zice:
Cine eşti tu?
-� Eu? Eu sânt Sfeti Aranghel ; da ce .vrei?
_ Vreau să botez copilul ăsta şi n'are cin' mi-I boteza, ŞJ. .•
ŞI dacă vrei, botează-mi-I tu ...
-- Ti-I botez, bine .. ,
Şi i I -a boteza t.
După ce i l-a botezat, l-a spus lui finu-său :
_ Tu ai să mai trăeşn, fine, numai optsprezece ani de-acum
înainte ...
� Păi de ce, naşule? Toinuai atunci să mor? In floare?
_ Atunci, c'atunci ţi-e dat ţie să mori ... Ascultă, dacă zici,
iaca un bine: cei optsprezece ani, cum zici, sunt puţini; da o să-ţi
fac o lună, un an, ca să vezi şi tu ce este vieaţa.
Aşa?
Aşa 1. .. Da' stăi... O să te fac doftor ca să vindeci lumea ...
Vrei ? ..
Vreau, naşule ...
Bine; aşa dară, când ăi ajunge în sate, să stngi : «Doftor
bun, doftor bun [» : şi ţine minte: când m'ei vedea 'pe mine la pi­
cioarele ăluia bolnav, - da tu vezi să fii tot la capu-i - să-i spui
că se face sănătos; dacă nu, nu; şi să cei bani cât ăi vrea, că-el
n'are Încotro; trebue; trebue să-ţi dea; iar dacă nu ţi-o da, Să-L
spui că n'are nici un leac Aşa?.,
�,i�aşa a şi făcut. Pe unde s'a dus, a vindecat pe cutare - a
luat bani, -- pân' s'a îmbogăţit de nu mai avea ce să facă banilor.
Dar sfârşitul vieţii i se tot apropia ... i se tot apropia !.,. Pân'
i-a şi venit. ,
Atunci veni naşu-său - Sf. Arangbel -- să-i iea sufletul. El-
tinul --- nu, că să-I mai arnâie, barern zece zile.
Sf. Aranghel i-a dat. voie încă zece zile.
El � finu�său-� ce s'a gândit să facă? S'a manjrt pe ochi cu
scrum, apoi se duse în pă�ure de s'a băgat într'o scorbură de copac:
s'a pitulit ca să nu-l mai �sească Sf. Aranghel. Da Sf. Aranghel
_ î� şti� el � îl lăsă S:l f�c� astfel., A�;l �f. Ar:ngbe: se face c.i-l
cauta pnn padure. Il cauta încolo, II cauta pe dincolo, nu e, nu e !
Se face că strigă: .
,_ Uuuu !. .. mâi fine, 111ăăă 1. .. Vino că-ti mal dau încă zece
ani d'ei buni de trâit l. ..
[87]
87
Cum aude finu-său aşa, ieşi de acolo de unde eri băgat, cu
ochii plini de scrum - că se gândise el, că dac'o da Sf. Aranghel
peste el, n'o să-I cunoască.
Da ce-o mai fi) fine?
Bine) naşule !
Da' nu mergem încoace?
Ba să mergem.
Au luat-o Înainte. Mergând ei aşa, dau de-o fântână. Şi cum
le eri sete, bea 3f. Aranghel, şi când să bea şi finu-său, ii şi luă su-
fletul Sf. Aranghel. .,
Mai merg ce mai merg înainte, şi fiului i-a venit sete, şi-mi
parine 1 îşi uitase şi o batistă la fântână,
Naşule, iar îmi veni sete, şi îmi parme uitai batista la
fântână.
Du-te de-ţi be a apă, fine, şi iea-ţi şi batista.
Când s'a Întors acolo, la fântână, nici n'a putut să se apropie,
că putiă, de ziceai Doamne!
Şi-a luat-o iar fuga după Sf. Aranghel.
-- Ei, ce făcuşi, fine? Băuşi?
- Nu băui, naşule, că nu mai putui să mă apropiu. Eril lângă
fântână un stârv şi puţiâ de ziceai Doamne!
- Păi, fine, stârvul eri chiar trupul tău 2 l »
A treia variantă) care se aude prin Oltenia, are acest cuprins:
«Un om sărac a avut opt copii şi unul nebotezat. Deci nouă
cu toţi. Când a fost să-I boteze, n'a găsit naş - n'a vrut nimeni
să-I boteze,' c'a fost sarac... Aşa el ce-a făcut? A plecat acel om
sarac - că n'avea nici sare'n troacă -- cu copilul după el pe drum.
S'a dus cât s'a dus, şi s'a întâlnit cu un om în cale.
- Bună cale, măi prietene!
1. Imi pare.
2. Spusă de d-I N. D. Gigea, din Bărca , jud. Dolj, şi împart. de d-l
N. 1. Dumitraşcu. - Ion Creangă VI, p. 340, intr'o povestire moldove­
nească se spune despre ° femeie care moare. Dumnezeu ° iea şi-o trece
peste hoitul. ei, după care a dus-o prin Raiu unde i-a arătat vieaţa celor
ce pe lumea noastra îşi caută de suflet. Şi fiindcă femeia aceea nu fusese
huna creştină, s'a rugat lui Dumnezeu ca so mai lase să trăeaseă 7 ani,
ca să-şi îngrijească de suflet.
«Şi după ce-a grăit Dumnezeu aşa, femeia, a ieşit din grădina aceea
(a Raiului) şi s'a petrecut iar peste hoitul ei. Şi numai a deschis ochii
văzându-se pusă in raclă. -
[88]
88
Nu gă­
e] ne-
ZIse unchiaşul :
sesc naş
botezat!
Apoi
-- Mulţumim durnitale !
L-a Întrebat omul cel singur, pe cel cu copil:
- Ce, unde te duci, măi prietene?
- Unde să mă duc! Nu vezi dumneata că eu am opt copii,
- am avut naş la ei, da' cu copilul acesta nu pot gâsi.
Omul singur, de colo:
Ce, nu mă pui pe mine naş?
Cine eşti dumneata? Întrebă el.
Eu sunt Sf. Pătru.
Nu te pun, răspunse el.
Şi s'au despărţit.
S'a dus omul sărac câtva timp, s'a dus înainte, s'a dus, s'a
dus ... [până] s'a întâlnit cu alt om pe drum.
Bună calea, măi prietene!
Mulţămim dumitale !
Unde te duci, măi prietene? întrebă drumeţul.
0, Doamne, frate! Ce, unde mă duc! Nu vezi dumneata>
că Dumnezeu nu ştiu cum face: am avut opt copii şi cu acesta
nouă. Da la acesta nu am găsit naş. Sunt om sarac.
Şi vei să pui naş? în tre bă omul.
Da, răspunse el.
Nu mă pui pe mine?
Cine eşti dumneata!
Eu sunt Dumnezeu.
Nu te pun!
De ce nu mă pui pe mine?
,
De ce'! De ce: că nu vezi drept; unii prea bogaţi şi le
dai prea mult, şi alţii prea saraci ...
Să ne întânim sănătoşi, i-a ZiS Dumnezeu, şi şi-a văzut
de drum.
S'a dus iar câtva timp omul, cu copilul după el, [şi] s'a în-
râlnit cu un unchiaş.
Bună calea, măi omule!
Mulţumim durnitale.
Unde te duci? \
Unde S;1 mă duc: a \11 opt copii şi cu acesta nouă.
să-I botez cu orice chip. E de doisprezece ani, [şi
[89]
89
Nu mă faci pe mine naş?
Cine eşti dumneta ?
Eu sunt Arhanghelul.
- Ba pe dumneta te pun, tiind că vrei drept. Eşti bun, leal
de-a rândul, - nu mai laşi când vii pe pământ.
Si. Arhanghel boteză copilul.
- Naşule, n'am să-ţi dau nici un ban.
- Lasă, fine, zise Arhanghelul,- că viu eu la dumneta acasă.
A plecat ficştecare, �'a dus finul câtvă aşa, un rând de loc,
şi-a găsit şase sfanţi. A strigat după Sf. Arhanghel:
Naşule, naşule, găsii şase sfanti; vino să ţi-i dau.
Lasă fine, că viu eu la dumneta acasă.
Dar când vii, naşule?
Când va da Dumnezeu.
Vii?
Viu.
Aşa a trecut cât va timp şi s'a dus naşul la tinu-său.
Buna seara, fine.
Mulţumim dumitale, naşule I
Iaca am venit după vorba care am vorbit-o amândoi. Fine
ZIse Sf. Arhanghel, - eu mă duc în cutare oraş; dumitale îţi dau
o slujbă.
- Ce slujbă să-mi dai, naşule, că nu ştiu nici carte!
- Te învăţ eu ce să faci. Eu mă duc la un boier mare. Are
un fecior, are parale multe; [pe fecior] îl îmbolnăvesc eu. Dumneta
S�l treci pe acolo şi să zici: (1 Doftor bun, doftor bun»! O să iasă
din casă boierul şi o să zică: «Măi, ce ştii tu ?». Şi tu să răspunzi:
«Mă pricep şi eu ceva lucru. Pe unde am descântat, toţi oamenii
s'au sculat». Fine, dumneta să ieai sama : când voiu ti eu la cap, tu
sa zici că nu poţi să-I scoli; dar când voiu ti la picioare, să ceri un
pahar cu apă, să ceri putiuică cenuşă şi-un paiu de mătură şi să
.descânti acolo şi tu, - să mesteci paharul şi să-i dai să bea.
Aşa a şi făcut. El a intrat în casa boier ului cu feciorul bolnav,
dar ne văzând pe naşu-său, a mers la un colţ al casei şi-a strigat:
�,- Naşule!
Dar nu s'a ivit Arhanghelul.
S'a dus la alt colţ şi iar a strigat; Arhanghelul nu s'a ivit. La
.al treilea colţ când s'a dus, s'a ivit naşu-său la picioarele bolnavului.
Zice:
[90]
90
- Acum, daţi-mi un pahar cu apă, să descânt şi eu cum m'oiu
pricepe.
A descântat şi a dat bolnavului de băut. Arhanghelul. ca un
puternic, i-a dat bolnavului sănătate.
L-a Întrebat tatăl bolnavului pe fiu-său:
- Cum Îţi e, mâi băiete?
- Mi-e mai bine acu, tată!
Tatăl bolnavului a zis doftorului :
- Dumneta să stai trei zile aici.
- Stau.
A şezut trei zile acolo. La trei zile s'a sculat bolnavul în PI-
cioare, - s'a făcut sănătos.
Zice tatăl bolnavului:
-- Măi prietene! Ce ceri dumneta?
- Ce mi-ăti da dumuevoastră ,
- Vino încoa la banii aceştia; iea-ti bani ca ţI vreai,
- Nu pot să ieau bani dela dumneta. Să-mi dai cât vreai cu
mâna dumnetale.
Stăpânul i-a dat o traistă de bani. Zice vizitiului boieresc:
- Mă, pune caii cutare la trăsură şi să duci omul acesta la
locul lui. Tu să te duci la omul acesta, un an de zile servitor, cu
Cal şi cu trăsură.
Arhanghelul Mihail, naşul lui, ce a făcut?
- Fine, să lăsăm banii aici, în drumul acesta, grămadă, ŞI
haide într'un loc cu mine îndărăt, să-ţi mai dau câţiva bani.
[După ce mai merg, zice se Arhanghel:]
- Măi fine! <,
- Ce?
- Vezi tu casa aceea mare? Eu mă duc acolo. Tu să Vll ŞI
să zici «Doftor bun», că boierul acesta are bani cât păr pe el. El
are o fetiţă. Şi-o îmbolnăvesc eu, o fac buiuban,
El s'a dus, - Arhanghelul, -- la fată, şi a luat fata. Finul său
trecând pe lângă casă, pe acolo a strigat:
- Doftor bun, doftor, bun!
-,
Acel boier, tatăl fetitei,\ s'a brodit afară, în pnspa.
Măi prietene, măi ; 'ce fel de doftor eşti tu, măi ?
Descânt şi eu, domn�le) din ce mă pricep.
Ia vino Încoace la mine) cil am O fată bolnavă.
Vin, de ce să nu vin i; pentru aceea am plecat eu.
[91]
91
Când a intrat în casă la boieri, sumă de doftori; nu s'a pri­
ceput nici unul ce are fata. EI, îndată ce a mers, a cerut un pahar
cu apă.
_ Daţi-mi şi un fir de mătură încoace şi niticâ cenuşă.
Indată ce el a început să descânre, doftorii au plecat toti. A
ră'mas numai unul din ei, ca să vadă ce sa fie? O să fie ceva?
A şezut doftorul. Şi descântând cel nou venit, a dat fetiţei apă
să bea din pahar. Indata ce a băut apa din pahar,>,s'a învârtejit fata.
A venit tatal fetiţei şi a intrebat:
- Cum îţi e? .!
- Ce, îmi e mai bine acum.
N'a. trecut mult, şi fara s'a sculat în capul oaselor.
_ Domnilor doftori, a zis ea, către cel ce rămăsese acolo,
nimic nu ştiţi dumnevoastră... N'aţi cunoscut nimic... Iacătă ca
dumnelui descântă şi îmi e bine.
Tatăl fetitii o întreabă:
Ti-e bine?
Mi-e bine.
Să stai trei zile aici, mai prietene.
Stau.
Dupa trei zile, vine tatăl fetei; zise:
- Ce ceri dumneta, mii prietene?
_ Ce să cer eu! Dumneta ce m'ei da. Eu nu cer nimic; fac
o pomană .
. _ Nu se poate. Eu am bani. Ce ceri, îţi dau, zise boierul.
- Nu cer nimic. Ce-mi dai dumneta.
I-a pus o traistă de bani.
Omul a zis:
- Nu pot s'o duc. ..
Arhanghelul i-a spus:
- lea-o, c'o duc eu.
_ O ieau; m'oiu putea duce cu ea până acasă, zise omul
în urmă.
A ieşit din casa boierului cu naşu-său, cu Arhanghelul care
l-a ZIS.
Fine, haide acasă!
Când a ajuns acasă, i-a spus:
__ Fine, îţi dau odihnă trei ani de zile. Să faci la toţi copiii
a
==
222Caeaaa:eaZ8B stJZLW2dsBiUJ&t.Jiam
[92]
92
case, să le cumperi boi, cai, pluguri, ce le trebue lor, că bani
al. La trei ani, să ştii că te ieau şi pe dumneta.
- Ba, naşule, nu!
Când a fost la trei ani să vină să-I iea, a întrebat Arhanghelul:
E· fi 'E' � .
- 1, ne. şti gata.
- Mai lasă -rnă anul acesta.
- Bine, fine, te las; dela anul viitor te ieau, să mă aştepţi.
El a: ţinut minte când are să vie arhanghelul, naşu-său, să-I
iea şi a zis:
Fă, nevastă! Fă-mi o turtă de pâne.
Da unde te duci, măi omule?
Mă duc în pădure.
Se împlinise [ vremea] şi pleacă, să nu-l găsească naşu-său
acasă l» 1
In sfârşit a patra variantă, frumos scrisa, se aude prin Moldova
sub numele de Nevasta morţii, în umătoarea cuprindere:
«Ci-că odată Arhanghelului Mihail, purtătorul de moarte, i-a venit
şi lui poftă, - dă, ca tot omul, - - sa se scoboare pe pământ şi să
se gospodărească.
Da Dumnezeu cel bătrân i-a zis lui:
- Măi Mihaile, bagă-ţi minţile în cap şi şezi la-locul tău, el
cei ce-s În lumea de jos nu ştiu cum să fugă de acolo ; ŞI tu vrei
să te bagi în prăpastie?
Ba că nu vrau, ba că voesc să văd lumea mai de-aproape,
ba că cârc, ba că mârc, Arhanghelul se tot codiă pe lângă Dumnezeu,
până ce l-a făcut să-i fie lehamete de atâta buirnăceală, şi i-a zis
Dumnezeu: '-
- Da du-te, omule, şi mă lasă în pace! Da să ştii dela mine:
la bun capăt n'ai s'o scoţi.
Dacă-i dete voie Dumnezeu, Arhanghelul se coborî într'o clipă
pe pământ. Şi nu trecu nici trei zile la mijloc, şi-şi şi alese o fe­
meiuşcă, caZ de frumoasă. S:a dus cu ea la popa, s'a însurat, şi-a
făcut o nuntă mare-mare, de se auziau cobzarii tocmai la al optu-
lea sat depărtare. 0_ \
Aşa, după ce s'a însurat �l, nu apucă să trăeascâ, dragă-Doamne,
nici o lună cum ţi-i omul, şi 'şi-a şi Început a.se tărăgăl de cbiea
dracului. \
1. Scrisa de d-I �t. St. Tuţesou, corn. Catanele, jud. Dolj,
[93]
93
Muierea ca toate muierile, hărtăgoasă ; sfântul cu mofturile
iui: azi bâr, mâine baţ, -- în toate zilele trebuia să sară starostele
şi cu megieşii să-i despartă, că nu mai era chip: îşi scoteau ochii
de vii. .
Mai azi mai cu bine, mai poimâni cu ştropseala 1, o duseră ei câne­
câneşte vreo patru-cinci ani, - că Într'o zi chiar i-a scos un ochiu
sfântului nevasta lui. Şi de atunci e Moartea chioară şi nu vede bine
pe cine să iea. Daci văzu aşa că nu-i chip, se duse sfântul la de­
casterie şi ceru să se despărtească , Vlădica Însă l-a trântit la butuc
trei zile şi trei nopţi, nu'lnai pe apuşoară şi pe o mână de hrişcă.,;
Da a dat Dumnezeu şi s'a milostivit Vlădica, şi i-a dat drumul,
şi l-a despărţit de talpa iadului.
AdI, după multă vreme şi după multe metanii �i post, Dumnezeu
I-a primit iar în cer pe Arhanghel şi l-a pus iar în slujba lui. Da'
precum lui îi eră dor în lume numai de fecioru-său, care era acu
băiet de vreo optsprezece ani, Dumnezeu i-a îngăduit ca să se arăte
la faţă câte odată feciorului său, sub chip omenesc, -- dar la ni­
meni altul.
Aşa odată Arhanghelul se duse la capul unei fetişoare ca de
cinsprezece anişori, ca să-i ieie sufletul. Cum s'a întâmplat că tocmai
fetişoara aceea era ibovnică băiatului Morţii 2.
Băiatul stătea la picioarele bolnavei şi suspina adânc, când
deodată vede ivindu-se tatăl său, care se gătiă să ieie sufletul fetei.
-- Vai de mine, dar ce vrei să faci, tată? strigă deodată el
cât ce putu,
-- Ce să fac! ian să ieau sufletul fetei ieştia, să-I duc in cer!
- Da nu se poate, tată, că-i drăguţa mea, că tiu la ea ca
la ochii din�cap ...
- Ce să-ţi fac, puiule, dacă slujba mea cere aşa!
-- Da te rog, tată, da nu te îndura !
Da chiu, da vai, degeaba şi pace! Moartea nu se îndură cu
11] CI un chip!
- Trebue si ieau sufletul cu orice preţ, să-I duc lui Dum­
nezeu, şi pace!
1. Poate că str opşeală; fig.: bătaie cruntă, dela a stropşi.
1. Confuzia dintre Arhc�nghel Mihail şi Moarte explică şi aici chipul
de pe pag.78, unde se vede lângă mort, la olaltă cu Ingerul şi Dracul, şi
Moartea cu coasa pe umăr.
[94]
94
- Dacă-i aşa, tătută, dacă nu vrei să asculţi rugăciunile mele,
tătută, să ştii că mă duc să chem pe mama, să vie şi ea să te
roage ...
Când auzi sfântul de mă-sa, odată i se încreţi carnea de pe
oase, j se sburli părul măciucă, îşi deschise aripele, şi - să te duci
duluţă : Cât te-ai şterge la nas, se făCLI nevăzut.
Iar fata rămase vie, nevătămată. Şi s'a măritat cu băiatul ŞI a
făcut o nuntă cu masă ... »l
Prin juci. Covurluiu,-în legătură cu cele de mai sus,-:;e spune
că odata oamenii ştiau când trebuiau să moară şi de aceea, în preajma
sfârşitului lor, nu mai munciau nimic.
Văzând aceasta, Sfinţii Arhanghel Mihail şi Gavril au căutat o
femeie vădană şi au învăţat-o o vrajă ca oamenii să munceasca până
vor muri. Vraja o făcea văduva, descântând într'o sticla.
In vremea aceea, iată ca Într'un sat tocmai statea un om în­
tins pe pat, aşteptându 'şi moartea, pe când alţi oameni îl păziau.
Văduva cea învatată veni la această casa cu sticla ei şi zise oarne­
niloa ce erau strânşi acolo ca pentru priveghiu:
- Lasati-mă, oameni buni, să intru eu singură la mort, iar
dumneavoastră să rărnâneti afară.
Oamenii o ascultată, şi femeia ră mânând singură lângă mort,
incepu să descânte în sticlută .
Pasere cudalbă sburară,
Trei picături de sânge picară
Şi leac să se scoale Român în picioare
Şi să ceară demâncare.
Vrăjitoarea a chemat apoipe oameni să între în casă şi oamenii
s'au foarte minunat când au auzit că omul pe care ei îl aşteptau
să-şi dea sfârşitul, le ceru l demâncare.
Şi de atunci, multărnită sfinţilor Arhangheli can reau zilele
omului, nu la soroc ştiut 'de om, ci atunci când vrea Dumnezeu,
a rămas pe lume obiceiul descântecelor pentru tămăduirea boale lor şi
1. N. A. Bogdan, PO'vesti�i şi anecdote din popor, Iaşi, ed. II, pag.
118-20.-0 variantă a acestei t,egende in D. Furtună. Firicele de iarbă,
Bucureşti, f. a. (I912), p. 70 şi urrn. In loc de Arhanghelul Miua il este
vorba in să de Sf Petre.-O altă tariimtă în Columna lui Traian, 1882, p.
522 şi urm.- Vezi şi Ion Creangă, VI, p. 290-3: Ctcmâtr ul. Arhanghelul
Mihail.
[95]
95
lucrul sfânt ca omul să muncească până la moarte, neştiind când îi
este scris să se săvârşească din vieată 1.
Sfinţilor Arhangheli, când trebue să iea sufletele oamenilor,
li-i milă, şi plâng când fac aceasta. De aceea, ziua lor se cade ca
fiecare creştin s'o petreacă în post şi în smerenie 2. Mai mult chiar:
prin Bucovina se crede că atunci când este trimisă Moartea la om,
Arhanghelul îi zice:
/ --Să-I mai lăsăm un ceas, două; şi numai după aceasta îi taie capul".
In afară de aceste povestiri şi credinţe ale poporului român
OI
despre Arhanghelul Mihail, care, sub numele de Arhanghel, Întru-
chipează adesea şi pe Sf. Gavril, se mai pomenesc şi următoarele :
Prin Bucovina se zice că Sf. Mihail este cel mai puternic
dintre sfinţi, deoarece lui i-a dat Dumnezeu să poarte luna şi soa­
rele. «El face vara, dând drumul soarelui mai pe sus, de e ziua
mare, şi -lunii mai pe jos, de e noaptea mai mică (!),-precum şi
iarna, dând drumul lunii mai pe sus şi soarelui mai pe jos, de e
ziua mică şi noaptea mare. Sub mâna lui sunt toate vietăţile şi
oamenii, atât cei vii cât şi cei morţi. Toamna, când e ziua lui,
atunci se desparte vara şi el dă vietăţile în mâna lui Sf. Neculai,
de le poartă şi le hrăneşte până la Iordan ,. şi atunci când se sfin­
ţeşte cu aghiasmă şi bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă
şi toate vietăţile se împrăştie, -- merg iarăş la mâna Arhanghe­
lului» 4.
Prin alte părţi, tot din Bucovina, se spune că Sf. Mihail ţine
în frâu pe Mamarca, nevasta lui Scaraoschi, stăpâna iadului şi mama
dracilor. El îi arată cât să răsucească la cheie, ca să nu fie gerul
prea cumplit 5. Tot Sf. Mihail taie cu sabia şi pânza nourilor de
grindină sau piatră, cari bat apoi câmpurile cu sămănături 6.
După o credinţă ce o întâlnim prin jud. Brăila, Sf. Mihail ţine
cheile raiului. 7. '
La judecata de apoi, Arhanghelul Mihail împreună cu Gavril
1. Candr ea, Densuşianu, Speranţă, Graiul nostru, I, pag. 328-9.
2. Cred. Rom. din corn. Vânator i, jud. Neamţ, comunic. de d-I Al.
Moisei,
3. Voronca, op. cit., p. 622.
4. Ibidem, p. 621.
5. ibidem.
6. Cred. Horn. din Vicovul de sus, Bucovina, comunic de d-I P. Cârstean.
7. Etym, Magn. Rom., p. 1625.
[96]
96
vor bucină din bucine, ca să se trezească ŞI sa se intrupeze toţi mortii,
pentru ca să se înfăţişeze la' înfricoşatul judeţ al lui Dumnezeu.
Acele bucine şi le vor alcătui din unghiile oamenilor morţi, cari
se taie înainte de îngropare, puuându-li-se în sân 1.
In sfârşit, prin Bucovinea se mai spune' că după cum nici S]:
Ilie, <m'a luat canun», adică n'a suferit moarte de mucenic, tot astfel
şi Sf. Mihail se află în cer cu trupul viu. Prin urmare, Înainte de
a face Dumnezeu judecata de apoi, Sf. Arhanghel va trebui să
scoboare pe pământ, după ce va trâmbiţa judecata. Aici Diaoolnl
îl va lua, îl va pune Într'o piele de dihor şi acolo îl va munci, Acea
piele are răsături şi prin ele va picura sângele Arhanghelului Mihail
pe pământ. Din acest sânge pământul va arde de şapte stânjini,
curătindu-se de toate blăstărnătiile, păcatele şi nelegiuirile câte sunt
şi câte s'au săvârşit pe lume 2.
Afară de acestea însă, trebue să pomenim ceva şi despre rostul
pe care îl are Sf. Mihail, după literatura populară scrisă, care a fost
până dăunăzi şi este chiar şi astăzi pe alocuri foarte cetită, şi care"
prin urmare, a avut şi are o influenţă covârşitoare în formarea şi
răspăndirea legendelor şi credinţelor populare.
Arhanghelul Mihail îşi are insemnatul său rost hagiografic,
credem, numai mulţumită celor două cărţi populare: Călătoria Maicii
Domnului la Iad şi Minuniile Sfântului Sisoe sau. Aoestita, aripa
satanei.,
Arnândouă aceste cărţi sunt în parte studiate de Haşdeu în
Cuuente den bătrăni 3; prin urmare aici mă voiu mărgini să dau nu­
mai următoarele texte-variante cari lipsesc acolo.
Intâiul text alcătueşte sfârşitul unui manuscript moldovenesc,
datat cel mai târziu la r838. EI este numai o fărâmă din Călătoria
Maicii Domnului la Iad.
«Cine sunt aceştia �i să muncesc pănă la brău ? Arhanghelul
Mihail zi�ă: Aceştia sînt părinţii cari au blestemat pe ficiori şi n'au
căzut la ertăciunepănă ce\ au fost pe lume cu zile părinţii lor; drept
să muncesc şi să vor munci în veci. Şi iar întrebă Precista : Dar cei
ci să muncesc pănă în piept în focul nestins? Arhanghelul Mihail
-, \
zise: Carii pre nasii săi nU'\i-au cinstit, i-au blestemat şi i-au urît,
i··au bătut şi curvie au făcut'. şi pentru aceia ard în focul nestins. Şi
1. Marian, ImmormântarJa, p. 52.
2. Voronca, 01). cit., p. 1293. .
3. Val. II, pag. 310-66. - Vez.i. şi Gaster, Lit. pop. rom., p. 362-6.
[97]
97
zise Precista: Dar cei ce sînt până la grumazi cine sînt? Arhanghelul
Mihail zisă: Aceştia sînt care mănăncă carne de om, mănăncă munca
saracilor şi sudoarea altor oameni şi părăşte pe alt om fără de vină
şi nu va fi vinonat şi va lua bucatele lui prădăndu-l, pentru păra
care au făcut; pentru aceia mănâncă carne de om şi arde sufletul
lui în para focului care n'are sfirsit. Prea cinst[iJta zisă: Dar cei ce
sînt până la creştet în viermii neadormiti ? Arhanghelul Mihail zisă:
aceştia sunt care au jurat pe cruce nedrept, împreună cu Îngerii,
încă cu frică să închinau înaintea crucei şi de frică s'au jurat; pentru
aceea se muncesc aşa. Intru alt loc iar văzu Precista oameni spăn­
zurati de picioare şi viermii Îi mânca pre dănşii; şi Întrebă cine sînt
aceştia şi ce le iaste greşeala lor, Arhanghelul Mihail zisă: Aceştia
sînt cari au luat camătă pe banii lor. Şi iar văzu Precista muieri
multe spânzurare şi ieşind şărpi din gurile lor şi le măncă pre dăn­
sele : şi Întrebă Precista cine sunt aceştiia şi ce le iaste greşala lor.
Arhanghelul Mihail zisă: Aceştiia sînt cari au ascultat pe la ferestile
oamenilor şi au purtat minciuni şi vorbe dela unul la altul, de i-au
Învrăjbit. Pentru aceia să muncesc aşa. Lăcrămă Precista zicănd: Mai
bine să nu să fi născut om pe lume. Arhanghelul Mihail zise: Ce-ţi
pare rău, Doamna rne, că n'am văzut munca cea mare pănă acum.
Şi zisă Precista către Mihail: Să mergem să vedem unde să muncesc
creştinii. Şi mearse pănă la munca de jos şi văzu Precesta norod mult
în munca de foc; şi suspină Precista zicănd: Cine sînt aceştia şi
ce sînt păcatele acestora? Arhanghelul Mihail zisă: Aceştia sînt
care nu se scoală Duminica dimineaţa să se ducă la biserică. Acelora
li se cade să să muncească aşa În veci. Iar zisă Precista: Dar care
va ti bolnav şi nu va puteă merge la biserică, ce va face ? Arhan­
ghelul zise: Şi casa de se va aprinde pe dânsul şi nu va putea să
iasă afară, acela va fi ertat, căci D[u]mnezeu au dat şase zile Întru o
săptămână să lucreze omul, iar a şaptea zi au dat-o D[u]mnezeu să
nu lucreze, ci să se roage lui D[u]mnezeu cel milostiv, căci în şase zile
a făcut Djujmnezeu cerul şi părnăntul iar în a şaptea zi s'au odihnit.
Iară ei Duminica dimineaţa şi Întru alte sărbători dorm şi nu se scoală
la biserică. Drept aceia ard în focul nestins. Şi iar văzu Precista în­
tr'un loc scaune de foc şi şedea pe ele barbati mulţi şi muieri multe
şi Întrebă cine sint aceştiia şi care sînt greşealele lor? Arhanghelul
Mihail zisă: Aceştia sănt cari n'au cinstit pe preoţi şi nu s'au sculat
înaintea lor viind dela biserică, când au slujit sf[ă]nta leturgbie, şi
nu s'au sculat Înaintea lor; atunci arde părnântul de şapte coţi sub
Pamfi le, Sărbători fIe toamnă.
[98]
98
dănsul; aceştia şed pe scaune de foc. Şi iară văzu Precista un copac
de fier cu crăngile fără număr şi intr'acele crăngi erau mueri şi
bărbaţi mulţi spănzurati şi copaciul era sădit în mijlocul iadului ; şi
întrebă Precista: cine sînt aceştia? Arhanghelul Mihail zisă: Aceştia
sînt carii au jurat strâmb, cari au hulit, cari au făcut vrajbă şi au
părăt pe alţii şi fac vrajbă între fraţi şi care nu ascultă învăţătura
lui D[u]mnezeu, nici pe preoţi, nici pe dascali, cari spun [=vorbesc]
în biserică, numai fac ci le iaste voia lor. Aceia să muncesc aşa.
Iar văzu Precista un. om spănzurat, şi-i curge săngele din gura lui
şi limba lui era legată de nu pute să suspine măcar; şi dacă VăZLI
Precista 1, zisă: D[oa]rnne, miluiaşte-mă l Şi veniră îngerii de-i des­
legară limba lui şi întrebă Precista: cine este acesta şi ce este gre­
şeala lui? Arhanghelul Mihail zisă: Acesta ce-a fost ispravnic bise­
ricii. Şi au zis: Cine este slujitor bisericii din biserică să mănănce.
Şi zise Precista : Cum ai crezut. Şi iar să legară limba lui. Şi ziseră
Arhanghelul Mihail: vremea îţi este D[ oa ]mna me să mergem să
vedem unde să muncesc preoţii care nu sînt vrednici a fi preoţi.
Şi văzu Precesta în focul nestâns. Şi eşă foc din crestetul lor.
Şi zisă Precista: Cine sînt aceştia şi ce le iaste greşala lor?
Aceştia sînt cari slujesc scaunului D[o]mnului nostru Is. Hs. şi
tăcând sf[a]nta leturghie fără de frică şi poartă trupul lui Hs.
fără de frică şi căzu sfărămături din sf[ă]ntul trup-şi' atunci arde
pămăntul înprejurul lui. Pentru aceasta să se sparie toată mintea, .să
auză şi îngerii şi să să spăimănteze şi să să înfricoşeze, pămăntul să
se cutremure. Pentru aceasta să muncesc. Şi văzu Precistă Într'un
Joc un om unde-I mânca pe el un srnău. Şi zice: Cine este acesta?
Acesta este care nu ceteşte scripturile şi nu le face pre cumui [==.::um
e] Învăţătura lui D[u]mnezeu şi cum grăeşte sf[aJnta evanghelie.
Drept aceia sâ munceasc aşa. Şi iar zisă Precista către Arhanghelul
Mihjil : Să mergem să vedem unde să muncescu sf[iJnţii pre pă­
mânt şi nu să poate intra alt chip ca să-şi măntuiască sufletul de
păcate. Şi merse Precista intru alt loc să vadă călugări şi călugărite
zăcând În smoală şi în foc, nestâns şi În verrnii cei nendorrniti şi
întru întunericul cel nesfărşit; şi-i măncă fără de repaos. Şi întrebă
Precista: Cine sînt aceştia $'\ ce le iaste vina lcr? Arhanghelul Mi­
hail zisă: Aceştia sînt călugării şi călugăriţele cari s'au dat în curvie
şi au făcut farmece şi vrajbe şii să părăsc unul pre altul şi să poartă
I. Cuvântul Precist a e scr isrin locul cuvintelor şterse: Pre cinst[ita].
[99]
99
pe V01a trupului lor şi nu cată ca să-şi măntuiască sufletul de pă­
ca te, numai să călugăreşte ca să să odihnească şi să să poarte măndru
-şi neted; pentru aceea să muncesc aşa. Şi'ntru alt loc iar văzu Pre­
cista muieri multe spănzurate şi pară de foc ieşiâ din gurile lor. Şi
Întrebă Precista şi pentru aceştia cine sânt? Arhanghelul Mihail
zisă: Aceştia sînt preotesele preoţilor, că dacă le moare preotul, de
să mărită după alt bărbat; pentru aceea să muncesc aşa. Deci mearse
Precista şi văzu o boltă fierbine ca marea turburată unde zăce
mulţime multă de oame�i .şi de muieri păcătoase. Intrebă Precista :
-Cine sînt aceştia? Arhanghelul Mihail zice: Aceştia sint curvari,
mincinoşi, nemilostivi, hulitori, iubitori de bani şi rnăreti, cari
iubesc să să închine lor oamenii şi le pare ci lumea nu are sfârşit
şi să va duce, nici ascultă pe mişei, că de să jăluesc la ei, numai
caută făţării şi îngroapă săraci şi-i inpresoară şi le iau bucăţile ne­
putincioşilor şi le pare că lumea sfirsit nu are; iar dacă moare,
această muncă îi este dobândă. Şi ZIsă Precista : Vai de păcătoşii
curvari, nemilostivi, mai bine să nu să fi născut în lume. Şi iar
zise Precista: Mai este muncă fără de aceasta? Arhanghelul Mihail
zise . Şi încă n'ai văzut pănă acum unde să muncesc păcătoşii adecă
Jidovii cari au muncit pe D[o]mnul 15. Hs. Precistâ zisă: Să mer­
gem să vedem şi această muncă mare. Şi să dusă şi văzu în smoală
şezănd cu mare putoare şi turburare, mergănd în focul nestăns şi
în verrnii neadorrniti ; îi ard pre dânşii de limbele lor. Şi după ce
rnearsă Precista acolo, nu să potoli rnâncărimea lor; ca ceară pre
dănşii cumplit pedepsindu-să, vărăndu-i şi scotându-i din foc. Deci
văzu Precista şi lăcrărnă zicănd : cine sînt aceştiia şi ce le iaste pă­
catele lor? Arhanghelul Mihail zisă. Aceştia sânt Jidovii cari n'au
crezut nici s'au botezat, ci au răstignit pe D[o]mnul nostru Is. Hs .
. şi alte limbi cari n'au crezut nict s'au botezat în sf[ăjnta cruce şi
cari s'au lepădat de :c[o]mnul nostru Is. Hs. Şi zisă Precista: Vai
-de păcătoşii în munca nestănsă şi iar să vor munci căci iadul n'are
sfârşit. Deci văz LI Precista şi întru alt loc O boltă de foc şi într'ănsa
.zăceâ mulţime multă de oameni. Unii să vedea şi alţii să auziă .
. Şi întrebă Precista şi pentru aceştia. Iar Arhanghelul Mihail zisă:
Aceştia au ucis oameni la drum; aceea ard în focul nestăns, unde
-esre plângere, scrăşnirea dinţilor în veci.
Au stătut Precesta şi cu Arhanghelul Mihail şi cu toţi îngerii
şi au înălţat molitvele lor la ceriu Înaintea Tatălui şi a Fiului şi a
:sf[â]ntului Duh, şi au zis Precesta : Dţojrmne miluiaşte păcătoşii că
n
[100]
100
am văzut toate muncile unde. să muncesc ei. Ci mă rog să nu să
mai muncească că au greşit ţie numai să le arată (sic) mila ce mare
a sf[i]nţiei tale. Şi să auză glas din ceriu zicând aşa: Cum voiu
milui că ei n'au miluit pre fraţii mei, adecă pe cine au păzit poruncile
meale, nici n'au cinstit învăţătura mea şi n'au ascultat scripturile mele
nici sf[ă]nta evanghelie. Acolo, ş'au agonisit ca să locuească ei. Şi iar
se rugă Precista zicănd: Miluieşte-i, Doamne, pentru rugăciunile
maicei tale şi pentru ruga sf[âJntului Ioann (sic) Botezătoriul şi pentru
ruga Apostolilor tăi, şi pentru ruga lui Moisi Proorocnl şi pentru
ruga îngerilor tăi şi pentru 1 ruga mucenicilor tăi, cari ş'au vărsat
săngele pentru numele tău. Şi veni glas din ceriu, zicănd aşa: Pentru
ruga maicii meale şi pentru ruga celor ce au făcut voia me, dau
răpaos din ziua de Paşti până în ziua de Voscresenie. Şi zisă Precista :
Auzitji], slăviijj] numele D[o]mnului milostivului, că au ascultat
ruga maicii sale. Şi iar veni glas din ceriu zicănd: Luaţi pe mama
me şi o duceţi în ceriu. Şi luo îngerii pe Precista şi o dusă în
raiu. Şi văzu răpaos mare şi bucurie şi lăudă Precisia pe O[o]mnul
milostivul. Şi întrebă pe Arhanghelul Mihail zicănd : Cine sînt a­
ceştia ce se bucură cu atâta bucurie şi cu atătea bunătăţi? Arhan­
ghelul Mihail zisă: Acestora le-au fost urîte vrăjbile toate şi poftele
trupeşti şi toate căre au fost nedrepte le-au urît. Drept aceia să
b "." I 'A' Ia Hs
ucura Şi sa vese esc aşa. rmn Ni Ka»'
AI doilea text este o variantă a Avestiţei, scoasă dintr'un ma­
nuscript oltean din 1809. Intr'insa se vede cum Arhanghelul Mihail
opreşte pe Avestiţa de a supăra lumea, omorînd copiii. Cuprinsul
acestui text este următorul:
«In numele Tatălui şi al 'fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Eu robul lui Dumnezeu Sf. Sisoe, pogorîndu-mă din muntele
Elionului, vazui pe Avestiţa, ari pa- Satanei a căruia părul capului
îi eră până la călcăie şi c� ochii roşii de foc, şi cu mâinile schi­
monosite, şi de her, şi căutătura sălbatecă, şi cu trupul schimonosit,
şi era forte strajnică şi grozavă. Şi trecând mai pe urmă, auzii de
cătră dânsa şi văzui unde o întâmpină Arhanghelul Mihail voivodul
ingeresc şi îi zise: \
- Stăi, Satano, duh dţcuritt, cu frica lui Dumnezeu.
Şi ea. Îndată stătu şi gr6fznic se uită asupra îngerului. Şi îi
zise Arhanghelul Mibail :
r , Cuvintele acestea sunt repetate încă odată.
- ----_._-----
-- ..................... I_,,;O;> .... "" .......... �_)j> • .w:;;;J-
[101]
..
şi în ce chip te faci tu şi intri
copiii?
r
I
\
101
-- Tie Îţi zic, satano, duh necurat, de unde vii şi unde mergi
�I cum îţi este numele tău?
Iară ea căută îndărăt şi groaznic se uită asupra Îngerului ŞI
îi zise:
Eu sunt Avestita, arIpa Satanii, duh necurat ŞI VIU acum
din fundul iadului, fiindcă am auzit propovăduind bune vestiri
Arhanghelul Gavril prin toate cetăţile de o prea curată fecioară Maria,
fata lui Ioachim şi Anii, precum că dintr'acea fecioară va să nască
Isus Hristos Nazarineanul.j impăratul ceresc şi pământesc ; şi merg
cu ale mele mai mari meşteşuguri văzute şi nevăzute.
Iar Mihail Arhanghelul o apucă de părul capului şi-i Înfipse
paloşul În coastele ei, şi o bătu foarte straşnic, cu usturime de foc,
şi o Întrebă îngerul:
- Tu, duh necurat, cum
În casele oamenilor şi le omori
Şi ea zise :
- Când sunt în somn, cu ale mele mari meşteşuguri văzute
ŞI nevăzute.
Iară îngerul se străjnict. Iară ea pe multă durere şi usturime
strigă cu glas mare ca s'o mai Înceteze din bataie şi i le va spune
toate pe rând. Iar îngerul pe loc a încetat-o din bătaie, iară ea
începi'! a i le descoperi toate şi a le spune pe rându.
- Eu mă fac ogar şi pisică eu mă fac; eu mă fac umbră şi
lăcustă; eu mă fac păianjan şi muscă şi toate nălucirile văzute şi
nevăzute eu mă fac. Şi aşa intru prin casele oamenilor de le smin­
tesc maicile lor când sunt îngreuiate şi le iau şi faţa lor când sunt
în somn. Şi mai curând mă apropiu de fata -care este îngreuiată şi
de ruşinea lumii îşi frâmântă trupul său, de-şi omoară copilul
său într'insa, il de vezevenghe 2, i de fermecătoare, i de care caută
cu ceară, sau de care dă cu bobii, şi de care caută cu sita sau cu
peria şi de care nu ţine cu bărbatul său. Şi am nouăsprezece nume:
1. Aoestita, 2. Nădarca, 3. Salomia, 4. Nacara, 5. Avezuha) 6. Na­
darui, 7. Salmona, 8. Paha, 9. Puba, 10. Graţia, II. Zliha, 12. Ner­
vuza, 13· Hamba, 14. Glipina, 15· Humba) 16. Gara, 17- Glapeca,
18. Tisaoia, 19. Pliaştia. Şi supuindu-mă cu mare străjnicie, tu
sfinte Arhanghele Mihaile, voivodule, iată că-ţi arătai toată puterea
1. Şi.
2. De bună seamă că pezevenche, codoşă,
li. &1&&'._&
[102]
102
ţie, îmbolditorule, care mă munceşti cu mari şi strajnice munci
şi-ţi dau acest zapis al meu, la mâna prea puternicii tale, sfinte
Îngere, ca oriunde s'ar afla acest zapis al meu, la orice casă) eu la
acea casă eu nu mă pociu apropia de şapte mile de loc şi nici (5
treabă să nu am la acea casă.
Şi-i zise Arhanghelul Mihail:
- Iată că-ţi poruncesc Întru numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh şi Întru numele prea curatei fecioarei Mariei, care a
născut pe Domnul nostru Isus Hristos. Nici de zidirea mânilor lui
Dumnezeu robilor aceştia: Nicolaie 1, nici de robul lui Dumnezeu
Ştefan, nici de Stand) nici de tot neamul lor, nici de meşteşugul
lor, nici de dobitoacele lor, nici de agoniseala lor, nici de toate ce
se vor numi ale lor, 111C! de casa lor, nici de copiii lor, până în
vecii vecilor, Amin» 2.
III. Arhanghelul Gavril.
Arhanghelul Gavril) Gavriil, Gavrilii, numit şi Gavril Blago­
vecln"iCilI 3, care, împreună cu Sf. Mihail, conduce ceata îngerilor,
după cum am văzut 4-, rămâne umbrit în credinţele poporului nostru,
Întocmai ca şi Sf. Ap, Pavel, faţ,'i de Sf. Petru.'
Pe alocuri se crede că Sf. Gavril ţine Ciuma de păr s Întocmai
ca şi Sf. Haralanibie, că tună alături pe S]. ilie) şi S]. Mihail,
l. Acest nume şi cele următoare aparţin unei gospodării care şi-a
scris această povestire, sub numele şi de «Minunile Sfântului Sisoe». La
altă casă, fireşte, se vor întâlni alte nume.
2. Comunic. de d-I C. N. Mateescu, prof. în R.- Vâlcea.- Vezi asupra
Avestiţei, cap. IV din Marian, Naşterea, p. 26 'şi nrm. - Patru variante
s'au publicat de dI C. N. Matee scu în revista Ion Crean,2:ă an. IV, p.
38 - 40 şi 70 -7I. însoţiridu-Ie de această însemnare "Până acum, pe cât
ştiu, această carte poporana a fost publicată de Haşdeu în Cu», d, bătr­
IT, p. 28o-r, aflată' în scrierile lui popa Grigorie din Măhaci, dar cu multe
lipsuri din cauza stricăciunilor manuscr iptului , şi de d-I Ga ster în Cree­
tomatia, II, p. 171, după un manuscr ipt din 179<). Ca descântec a mai fost
publicată de d-l Tiktin îrl Arh\va din 1889, No, 2, p. 247, după un manuscris
elin I880 şi de S. F1. Marian î� Foaia societăţii Românismu], Toate vari,
antele diferă însă mai mult 8<1\1 mai puţin unele' de altele".
3. Mar ian, Legendele Maicii Domscului; p. 19.
4. Voronca, op, cit.; p. SI l.
5. Cred. Rom. elin jud. Braila, comunic. de fratele meu Vasile.
[103]
103
împotriva Diavolilor 1 şi că adesea el singur poartă piatra, - «o­
rândueşte cu tunul şi piatra» 2.
Ca povestiri, pomenim următoarele două. Intâia se aude prin
Moldova şi sună precum urmează:
După ce Dumnezeu zideşte pe Adam, după ce acesta greşeşte
prin ispitirea Evei de catre Diavol, Dumnezeu hotărăşte intâiulni
dintre oameni, că, de atunci Încolo, spre a avea cu ce să se hră­
nească, să-şi are şi să-şi samene, Însă nu mult, căci Ziditorul va
avea grijă să dea roadă indestulă în ogor puţin.
Adam se apucă îndată şi trase numai trei brazde, dând pe
urmă drum boilor ca să se ducă în voia lor.
Nu mult după aceasta însă, trece pe acolo Diavolul, cu gând
vrăjrnaş ca să afunde pe Adam strămoşul încă mai mult În păcate.
lntâlnindu-l, îi zice chiar:
- Vai, Adarne, moş Adame! Cum Dumnezeu, de ţi-a dat
în gând, să ari dumneata numai trei brazde! Ce-s trei brazde?
Nimica toată! Trebuia să ari mult, mult, că uite, din ceeace vei
culege, nu vei avea nici până la moartea ta; unde mai pui, după
aceasta, că vei avea copii, vei avea nepoţi şi că omul de astazi
Înainte va fi dator să se sârguească nu numai pentru el, dar şi
pentru urmaşii lui. Cum crezi dumneata, moş Adame, că făcând
precum ai făcut, vei avea odată şi odată urmaşi cari să te pome­
nească! După dumneata nu se va afla cine să-ţi dea () bucăţică de
pâne şi o ulcică de apă, ca să ai pentru suflet, 'pe lumea cealaltă.
Adam, auzind toate acestea, pică pe gânduri şi se gândi mult.
Şi cugetând astfel, iată că vine şi Eva, nevasta lui, şi-I Întreabă
şi dânsa :
Ce-i, Adarne, de eşti aşa de cătrănit la inimă?
Ce am, nu-i treaba ta, femeie!
N'a fi, omule, dar ce mare primejdie, de-oiu şti şi eu?
Uite ce-i ...
Şi-i spuse moş Adam ce-i spusese şi lui Neţârtatul.
,- Apoi, zise Eva,--eu una cred că Negrea are multă dreptate.
Ce s'or face urmaşii noştri fără un grăunte la hambar? Cu ce vor
trăi? Ne-or blăstămă, Adame, că nici carnea nu s'o deslipi de pe
oasele noastre!
1. Voronca, op. cit., p. 502.
2. Ibidem, P: 792.
[104]
104
- Ba nu-i aşi, se împotrivi Adam.-M'ai mai învăţat odată
să ascult de Negrea şi-ai văzut, şi vezi tare bine unde am ajuns!
Fugi de-aici şi lasă-rnă'n pace!
- Mă duc, nu zic ba, dar bagă şi dumneata de seamă cum
stă felul. Mie una nu-mi prea vine la borătic 1 întocmirea lui Drzeu
cu cele trei brazde. Nu te stătuesc ce să faci, cu toate că omul
este dator s'asculte şi dintr'ale femeii una la o sută!
Adam se mai sud şi se mai foi, se mat socoti şi apoi, mer­
gând la Diavol, îi zise:
-- Iată, acuma văd că ai dreptate; dar ce să fac? Am dat
atunci drumul boilor şi acum nu-i mai pot prinde.
Iar Diavolul, şiret:
Cum nu-i mai pori prinde? Se poate astfel de vorbă?
- Cum să-i prind dacă-s sălbateci! Prinde-mi-i dumneata, că
eşti mai priceput şi mai sprinten. Mi-ai făcut odată atâta bine, scă­
pându-mă din Raiu, fă-mi şi acuma unul. ..
Bine, tânji Diavolul, - dar după [aptă) şi plată ...
- Se înţelege! Numai să-mi spui anume care ţi-i pofta.
- Mare nu. Dacă nu vei ara, neamul dumitale va pieri de
foame; dacă-ţi voiu cere să-mi dărueşti mie după moarte pe toţi
fiii, nepoţii şi strănepotii dumitale, din neam şi neam, nu-mi pare
mare lucru. Ce ţi-ar mai trebui după moarte trupurile acelea pe
cari nici cânii nu le-ar mistui?
Adam, se gândi puţin şi se învoi, dând zapis în mâna Necu­
tului, pentru vânzarea neamului omenesc, după moarte, celui ce
stăpâneşte întunerecul Iadului. Necuratul strânse frumuşel zapisul,
prinse boii) îi aduse lui Adam.r iar acesta începu să are câmpurile
părăginite.
Arase hăt multişor moş Adam, când numai iată pe bunul
DlIm1�ezeu'că-i iese înainte\ şi-l întreabă:
Ce-i asta, Adame ?
- Ce să fie, Doamne l Treabă!
- Treabă, treabă, dar nu ţi-i treaba bună. Ştiai el ţi-am dat
numai trei brazde, dar-o tu \nu te-ai mulţămit. Te-ai lăcornit ; şi
lăcomia, ştii bine) pierde omenia. Să nu crezi că dacă ari mai mult,
culegi mai multe roade. Nu.\Iată, de asta voiu avea tot eu grijă!
Şi Dumnezeu s'a dus. Şt de atunci nimeni nu ştie taina roa-
1. Nu-mi vine la boratic, niu_mi vine la socoteală, nu-mi place.
[105]
105
delor din câmp. Şi de atunci spicul nu mai este plin de jos şi până
în sus, bătut cu lopata, ci tocmai în vârful pai ului dacă se mai
găsesc câteva grăunţe, de multe ori uscate înainte de vreme şi a­
celea! Şi de atunci pe brazde nu se mai văd spice lângă spice,
ca turnate, ci tocmai unde şi unde!
Dar lui Dumnezeu mai cu seamă alt lucru nu-i plăcuse:
anume acela că tot rodul omenesc este închinat Spurcatului pe lumea
cealaltă. De aceea se gândi cât se gândi, şi chemând la sine pe
Arhanghelul Gavriil, îi zise într'un rând.
- Gavriile, uite cum Necuratul a înşelat seminţia omenească
şi şi-a îngenunchiat-o sieşi pentru vecii vecilor. Astăzi Iadul este
plin de suflete şi se va umplea încă mai mult; acesta nu se poate
deşerta cu nici un chip, căci Tartorul are zapis la mână, iscălit de
Adam, strămoşul oamenilor. Mergi dară la iadul cel negru şi În­
treabă pe Necurat, cu ce se va putea sfărâma acea Întărită scrisoare.
- Dar dacă nu va voi să-mi răspunză ? întrebă Arhanghelul
'Gavriil pe Dumnezeu.
II vei întreba a doua oară!
Dar dacă nici după aceasta nu-mi va da răspunsul?
Mai încearcă o dată.
Şi apoi tot aşa, până când?
Până-ţi va spune.
Dar dacă mă va opri acolo pentru totdeauna? îndrăzni
Arhanghelul să-I întrebe pe Dumnezeu mai departe.
- Asta nu se va putea; eu te-am trimis şi nu tu ai pornit,
după voinţa ta.
- Dar dacă mă va bate ori mă va ucide?
-- Nici o durere nu vei simţi.
Iar după aceasta, Arhanghelul scobori în negrul pământului,
la împărăţia Necuratului. Acolo se infătişă Diavolului, celui mai
mare între diavoli şi-l întrebă:
--- Cum se poate sfărâma zapisul care ţi l-a dat Adam, Sarsailă ?
Iar Diavolul îi răspunse:
-- Nu-i treaba ta !
Şi Arhanghelul Gavriil iar îi întrebă ŞI Necuratul Iar îi răs­
punse :
Nu-i treaba ta să ştii.
Văzând Arhanghelul că nu capătă răspunsul dorit, il îndesi
cu întrebările, până când Necuratul îii sări din căpriori şi-i trase o
4ij
[106]
106
palmă voivodului îngeresc. Dar lovitura asta nu-l duru pe sfânt.
Deci îl mai întrebă odată, de două ori, de noua ori, de nouăzeci
şi nouă de ori, până când Necuratul, sătui şi năucit de atâta stă­
ruinţă de om cârcotaş, îi răspunse răsghios :
- Zapisul lui Adam nu se poate strici de orişicine. Trebue om!
Şi judecând apoi că nici un om din sămânţa lui Adam nu
poate să se ridice împotriva zapisului şi a lui, adaose a zice:
-- Trebue om din Duh ;;i din fecioară prea curată şi prea
nevinovată,-socotind astfel că una ca asta nu se va putea Întâmpla
niciodată ;' cum să iasă om din Duh, şi din fecioară fără bărbat!
Şi de zis, a Zis.
Dar Arhanghelul cum a auzit acest răspuns, s'a făcut pară de
foc ce a luminat iadul. După aceasta s'a suit la cer şi i-a dus veste
lui Dumnezeu. Diavolul, a văzut c'a greşit, dar ce alta putea să
mai facă? Tăcu, mişcându-şi buzele şi aşteptă să vadă ce va să fie.
Iar acolo, sus în j:er, auzind Dumnezeu cele spuse de Arhan­
ghel, i-a grăit:
Gavriile, zapis a dat Necuratul prin cuvântul lui, şi zapis
pe zapis se fărârnă. Mergidară jos pe pământ şi vesteşte pe Maria­
Fecioara, din sămânţa lui Adam, din neamul lui Valbaam, că va
naşte fiu din Duhul Sfânt. Acela va fi om şi va sfărâma porţile
iadului.
Arhanghelul Gavriil, primind această poruncă, merse în ziua
de Blagouiştenie la Maria, Fecioara prea curată, şi o vesti despre
Naşterea Domnului nostru Isus Hristos, care va nimici tăria Întu­
nerecului, în cele trei zile cât va sta în pământ 1 ..
Aproape la fel, povesrireă aceasta se aude şi prin Bucovina.
Pentru aceeaş pricină, Diavolul iea zapis dela Adam, «pământ în
mână, şi l-a dus în beznă». Dumnezeu trimise pe Arhanghelul Ga­
uriil, ca-să slujească la Sarsailă un an, «doar ar află cum poate să
scoată contractul dela dânsul», aşteptând ca Necurarul să-I întrebe
pe înger, pentru ce a venit.
După un an, Arhanghelul merge şi îi spune lUI Dumnezeu
că Diavolul nu l-a întrebat. Ziditorul îl mai trimise un an, sfântul
\
porni şi la sfârşitul celui d\: al doilea an, Scaraoschi îl întrebă, Ar-
hanghelul îi răspunse. şi ap\i zise Necuratul :
1. Dict. de d-l V. D. Năzar e , cat. Talpigi, jud. Tecueiu. - Pentru
începutul acestei povestiri, vez i' şi a mea Agricultură la Româ1�i, p. 4-6.
[107]
107
- Contractul acele nu-i vrednic să-I iea nimene ; numai a­
ceIa care s'ar naşte din Duh sfânt, din fecioară.
Aflând acest răspuns, Arhanghelul a luat-o la fugă, dar Şi
Sarsailă, părându-i rău de ceeace făcuse, s'a luat după sfânt, cu
gând ca să-I prindă. Fugăreala aceasta a ţinut până când sfântul era
aproape să ajungă la cer. Atunci l-a apucat cu putere de talpa pi­
ciorului şi i-a rupt-o; -Ia om se vede şi acuma acea scobitură în
talpa piciorului 1.
Ajungând în cer cu răspunsul, Arhanghelul Gavriil a fost tri­
mis în cer la Maica Do�nnului) la Mănăstire)- unde se afla dăruită
de părinţii ei, deoarece se făgăduiseră cu aceasta înainte de-a o
face.--Acolo a vestit-o că va naşte pe Hristos, cart', «acele trei zile
ce a mers în mormânt, a mers în iad şi a luat contractul şi a dat
drumul la toate sufletele. Iar pe Diavol l-a legat; şi aşa şade până
la a doua inviere» 2.
A doua povestire se aude prin Transilvania ; ea este şi legenda
grieruşilor şi vacii-domnului, două insecte făcute prin minunea Ar­
hanghelului Gavriil. Ea sună În următoarea cuprindere:
«Nu ştiu, zău, dar toruş cred că o fi hăt multă vreme de
atunci, de când Ileana Consângeana cea mândră şi frumoasă umbla
cu Voinic-înflorit) tinâridu-se de după brâu şi doinind hori de sunau
munţii de ţi se făcea inima izvor de lacrămi la auzul doinelor lor.
De mult o fi, că doar nu a fost numai ieri vremea când sfântul
Arhanghel Gavril umbla şi el ca un moşneag răzimat În cârja-i de
Oţel, dând oamenilor veste că Dumnezeu pe capul lor o să trimită
un potop de limbi străine şi nernernice, de nu se vor îngădui cu
pisma şi de nu vor înceta cu sudălmile. Sfântul Gavrilă, umblând
multa lume împărăţie, În un vârf de râpă piezişă, de te imbătai
uitâudu-te din vârful ei în jos, întâlnim-s'a şi cu Ileana Consân­
geana, ce din ochi plângeă şi din gură doiniă, şi cu Voinic-înflorit,
cu care dat-au în 'poveşti, după cum dau toţi drurnarii, când rân­
dueşte Dumnezeu CI să se întâlnească.
- Până unde, moşule? îl agrăi Voinic-înflorit.
- Până mai departe decât tine, voinicel, îi răspunde Arhan-
ghelul Gavrilă.
1. Povestirea aceasta se leagă şi de persoana lui Sj. Ilie. V. Sărbă­
torile de vară la Români.
2. Voronca, op. cit., p. 37-8.
&3&3.A&1! ] L muu:a &W!Il1i&U&CJiJ4!MZSLJJdUi:Z jWU&JJJJ&iA1J 10 iPik!!i&MIi
[108]
108
Pe fecior îl cuprinde roşeata până după urechi de ruşine,
auzindu-i vorbele-, căci cum nu, când un moşneag ca el se laudă,
că «până mai departe decât eh, ca şi când el nu ar fi voinic
ca să umble mai mult şi mai departe decât un, moşneag gârbovit
de bătrân şi alb de cărunt.
- Hei, moşule, că slăbănog mă mai ţii, când îmi zici că
nu-s în stare a drumărt cât d-ta l
- Voinice, glasul tău puternic şi dulce, de azi într'un an nu
se va mai auzi!
Şi de ce?
- Aşa vrea Dumnezeu!
- Aşa ar fi, de ai fi tu frate cu Hristos, îi răspunse feciorul
a batjocură.
- Voinice, de nu oiu fi frate cu Hristos, apoi cu Sân-Petru
a bună seamă; de nu crezi, hai, prindem rămas că de azi în un
an să ne întâlnim iară. Tu însă pe atunci îi fi mai neputincios de­
cât cum ţi se pare că is eu acum.
- Bine, fie cum zici, dar grz/i, că de câştig rămaşul, apoi
val de chica ta! îi răspune voinicul.
- Fie!
Dorindu-şi drum bun, fiecare se duse gândul ca să -şi câştige
ră maşul.
Cine a fost acel moşneag îndrăzneţ? întrebă Ileana Cosân-·
geana,- căci mi se pare că nu e aşa de bătrân, după cum îl arată
părul. Măi, acela a fost un voinic, ori ştie Dumnezeu cine, numai
om bătrân nu a fost.
- Şi de pe ce l-ai cunoscUt?
- De pe ce? lac' când mi-a dat mâna, m'a strâns cu atâta
foc, cât îmi veniâ să-mi ardă sufletul de căldura mânii lui.
Voinicul, auzind-o, se' mânie de nu mai semăna mai mult a
om, făr'a fiară sălbatecă, şi aşă mânios cum era, . se năpusti asupra
frumoasei copilite, şi luând-o de cap, o asvârli pe râpă în jos, de
sjărmi şi bucăţele se făcu. După aceea o luă la fuga, de g�'Lndiai că
să mânânce pământul şi rnu a[ta.
Aşa a umblat multă lum�, până a sosit vremea ca să se îm­
plinească anul de când s'a rămcyit cu moşneagul.
Când mai era o zi până la an, Voinicului i-a venit în minte
de rărnaşul făcut, şi uitându-se într'o' fântână se văzu mal slab şi
mai petrecut decum era atunci moşneagul. Se supără rău, văzând
[109]
109
că pierde ră maşul, şi în necazul lui se arunca in fântână, dar fân­
tâna nu-l primi, căci aşa a fost voia lui Dumnezeu. Era imbătrănit
rău, bietul Voinic-înflorit, căci gândul şi supărarea îi în vârstă faţa
cu o mulţime de sbârcituri, iar părul din negru ce era, îl prefăcuse
in alb ca ornătul. Gândurile îl puseră bine, căci el în o mânie, ori
poate în un ceas fără de noroc, îşi omorîse pe scumpa lui Ileana,
aruncând-o în jos pe râpă.
Arhanghelul Gavrilă, care le ştia toate cele înrâmplate, inschim­
bându-se în un voinic frumos ca un soare şi voinic ca un craiu şi
viteaz ca un leu, se sui călare pe un armăsar negru ca noaptea şi
iute ca vântul şi se duse la râpa unde s'a fost rămăşit cu moşneagul
drumet.
Mai mare i-a fost spaima, când în locul moşneagului de odi­
nioară întâlni un voinic ca şi care el nu mai văzuse.
- Bună ziua, Voinic-inflorit!
- Mulţam, om de omenie, dar eu nu-s Voinic-înflorit, că-s
un moşneag incărunţit.
- Hei, bei, vezi că ai ajuns aşa după cum ţi-am fost spus,
aşa că tu ai îmbătrănit şi eu am întinerit.
- Aşa-i, că voia lui Dumnezeu cine i-o poate strica. El poate
face cum vrea, noi ceşti oameni slăbănogi trebue să ne lăsăm
vou lui!
- Aşa-i, aşa-i, dar cum stăm cu rămaşul? Unde ţi-i fata cea
frumoasă, la care mai mult credeai decât la Dumnezeu?
A murit atunci.
A murit, că ai omorît-o tu, netrebnicule!
Eu nu, fără din voia lui Dumnezeu a murit.
Ba nu, nemernicule, că tu o ai aruncat pe stâncă în JOs.
Eu ştiu că am văzut urma pe unde a alunecat.
Asta nu-i adevărat, că eu ştiu, că doar eu am îngropat-o
cu popa din satul vecin; de nu crezi, vino să-ţi arăt mormântul.
- Asta e o minciună încoronată, căci tu o ai omorît; hai
să-ţi arăt eu unde-i sângele ei.
Şi ducându-l îi arătă o roşată, care nu era altceva decât o
mulţime de insecte roşii şi mărunte.
- Vezi tu aceste gujulii? Ele sunt făcute din sângele Ilenii
Cosânzene.
Voinic-înflorit auzindu-l, se înspăimântă aşa de tare de, din
[110]
110
om gârbovit ce era, se prefăcu în o insectă mica ŞI neagră, care
şi azi plânge mult după iubita lui Ileana. Oamenii îi ZIC gneruş,
iar la insectele făcute din sângele Ilenii le zic paşti, căci chiar în
ajunul Paşti lor a fost aruncată pe râpă în jos.» .1.
SĂRBĂTOAREA TÂLHARILOR.
Ziua de II Noemvrie, Închinată Sfinţilor Mucenici Mina, Victor
şi Vicbentie, se numeşte în popor Sărbătoarea tâlbarilor 2 sau numai
si. Mina.
Sf. Mina este ajutorul celor păgubaşi pentru prinderea şi do­
vedirea hoţilor şi a tuturor făptaşilor de rele. De aceea, În această
zi, femeile duc la biserică lumânări, pe cari le lipesc pe sfeşnice cu
capătul care de obiceiu se aprinde, ca să se întoarcă spre casa lor
inimile voitorilor de rău, întocmai cum au Întors lumânarea.
Fetele mari duc şi ele astfel de lumânări, le Întorc şi astfel
le aprind, ca si se Întoarcă spre dânsele inimile celor doriţi 3.
Bisericile cu hramurile Sf. Mina,-care prin Moldova obişnuit
se' pronunţă Mil1ah,--în zilele hrarnului se umplu de pelerini de prin
vecinătate, cari vin cu bani, odoare şi ce le mai trebue spre a plăti
cu acea stea sărindarc şi acatiste, «pentru măritiş, pentru blăstăm,
pentru vrăjbire, pentru moarte de om, pentru năpaste», pentru ci
«să se aleagă» într'un fel, în timpul celor patruzeci de zile!
Astfel de biserici sunt în jud. Botoşani la. Turbureni, «unde
lumea năvăleşte cu lumânări, mai tare ca la ori şi ce biserică» \ la
Bârlad, la Focşani, -care a,re şi o icoană făcătoare de minuni.e=şi
al te părţi,'
-c, \
1. T, Bogdan in Revista\{3istriţei,
2. Mar ian, Sărbătorile, 1, 'p, 113.
3. C. D. Gheorghiu," op. ci�, p, 92.
4. Voronca, op. cit., p. 529.
1, p. 22.
[111]
SF. ION MlLOSTIVUL.
Ziua de 13 Noemvrie, când se serbează Sf. Ion Crisostomul,
poporul român o prăznueşre prin unele părţi sub numele de Sf.
Ion Milostiuul, «ca să fie vitele ferite de muşcătură de [arpe şi
de lup» 1.
Cu privire la Sj. Ion Gură-de-aur, iată următoarele două po­
vestiri moldoveneşti.
Intâia se aude prin jud. Dorohoiu şi ne spune cine a hotărît
leturgbia :
«După ce Sf. Ştefan a făcut toate mânăstirile şi bisericile, mai
era nevoie a se, şti ce leturghie trebue să ducă omul, când se duce
de sărbători [la biserică].
-- Să punem leturghia zece lei, zise Sf. Vasile.
- Ba nu, zise Sf. Grigore, - să fie numai cinci lei.
- Nici aşa, părinţilor, zise Sf. Ioan. - E prea grea o asemenea
leturghie. Ci să fie, aş zice, numai zece bani, ca s'o poată aduce
şi văduvele şi oricine, şi câţi mai mulţi. Şi pentru creştini fi-va
mai uşor, şi pentru slujitori mai bine!
- Sfânt să-ţi fie rostul, strigară ceilalţi doi sfinţi.
-- Sfântă şi de aur să-ţi fie gura, strigă şi o văduvă.
De atunci, fiecare om trebue să ducă în ziua de Treisfetite
numai decât leturghia de cel puţin zece hani la Sf. Biserică. Iar
Sf. Ioan şi în cărţi e trecut cu numele de gură de aur» 2.
A doua povestire se aude prin jud. Tecuciu şi se leagă tot de
înţelepciunea Sfântului Ion:
Intr'o zi de mare sărbătoare, - se zice, - trei sfiinti părinţi
slujiau la biserică.
Şi a zis Sf. Vasile între altele:
- Măi fraţilor, când omul gândeşte, e ca şi când ar vorbi,
Iar când vorbeşte, e ca şi când ar face cutare lucru!
Grăi apoi şi Sf. Grigore:
1. C. D. Gheorghiu, op, cit., p. 92,
2. D. 1<'urtună, Firişoare de iarbă, p. 77-8.
[112]
112
Aici ai greşit tu, frate! Gândul cu vorba, tot una sunt i
dar dela gând şi până la faptă, e departe!
_ Dar nici aşa nu-i destul de nimerit, adăugă Sj. Ion Gură-
de-aur.-A gândi e una, a vorbi alta şi iarăş a face, alta este!
Din norod, nimeni nu-şi dădu cu părerea de care parte stă
dreptatea, ci pled fieştecare acasă cu vorbele tustrei Sfinţilor În
minte.
Tocmai târziu, iată pe Sf. IO:1n că face praznic mare şi chiamă
lume multă să se ospăteze; iar la praznic chiamă şi pe ceilalţi doi
sfinţi părinţi să blagoslovească. .
Bucatele stăteau gata pe masa, dar nimeni nu Întinse mâna
să guste Înainte de ridicarea rugăciunilor.
Părinţii aşteptau, pe semne, îndemnul Sfântului Ioan ca să
înceapă slujbă.
Şi au aşteptat mult şi tocmai târziu grăi Sfântul Ioan:
Dar de ce, oameni buni, nu mâncati din praznicul meu?
Că nu-i sfiintit, cinstite părinte!
Atunci, cnvioşi părinţi, de ce nu faceţi rugăciunile? întrebă
Sf. Ion pe Sfinţii Vasile şi Grigore.
Iar aceştia răspu nseră :
_ In casa ta suntem şi numai tu ai cuvânt de poruncă.
_ Ba nu-i aşa, sfârşi Gură-de-aur. După spusa sfintiilor voastre,
a gândi) a vorbi şi a face, toate una sunt. Şi dacă v'aţi gândit, de
ce n'aţi vorbit şi n'aţi Început ospătarea praznicului? '
Cei doi părinţi plecară ochii în pământ şi începură rugăciunile
şi apoi ospăţul.
Târziu, creştinii şi-au adus aminte de chipul cum stătea în-
tâmplarea şi i-au înţeles rostul 1.
1. Culegere din corn. .Ţepu, jud. Tecuciu, comunic. de fratele meu
Vasile.
\
\
\
[113]
FILIPII.
1. Filipii.,
Ziua de 14 Noiernvrie, închinată SI Apostol Filip, nume căruia
prin Moldova i se mai zice şi Hilip sau Cilip, este miezul unei
sărbători populare care se numeşte Filipi, Pilipi, Cilipi, sau Ci lichi,
cunoscută şi păzită cu mare sfinţenie, pretutindeni pe unde locueşte
poporul român.
Filipii,- zice d-l 1. Bianu, într'un studiu 1 asupra lor,- sunt
« nişte zei ai casei, nişte penati; în onoarea cărora numai femeile
măritate sau rămase văduve (capul femeiesc al casei)» ţine sărbă­
toare, nemuncind cu desăvârşi re nimic.
Prin unele părţi se crede că Filipii sunt nişte sfinţi mai mari
peste fiarele sălbatece sau peste lupi 2.
Unele femei au un Filip, «ţin un Filip» 2; altele au doi Filipi,
iar cele mai multe ţin trei Filipi. Cele cu un Filip îl serbează la
J 4 Noernvrie, când începe postul Crăciunului. Pe al doilea Filip,·-­
cele cu doi Filipi -- îl ţin la 15 Noiemvrie; cele cu trei Filipi,
serbează la 14, 1 5 �i 16 Noemvrie 4. Prin unele părţi din Oltenia
însă, Filipii se serbează în zilele de 13, 14 şi 15 Noiemvrie 5. Tot
astfel se îndătinează a se urma şi prin unele părţi din judeţul
Neamţ 6.
1. Publicat în Revista nouă, IV, p. 338-9, folosit şi la alte amănunte
pentru părţile vâlcene.
2. Mar ian, Sărbătorile, I, p. 253, Sunt: unul la 2 Fevruarie, alti doi
la Sântămă ri i, şi unul la lasatul secului de Crăciun.
3. Ibid., p. 253·
4. Candrea, Densuşianu, Speranţă, Graiul nostru, 1, p. 272. Credinţă
din jud. R.-Sărat: Chilichii sunt trei la număr. - Cre d, Rom. din corn.
Goruneşti, jud. Vâlcea, comunic. de d-I C. M. Popescu.
5. Calendar ilustrat pe 1910.
6. Cred. Rom. din corn. Balţateşti, jud. Neamţ, comunic. de d-l I.
Preuteseu.
Pamfile, S",.bătnrile ele toctmnă.
II
[114]
114
Unele gospodine au şase Filipi, pe cari îi serbează la II, 12,
13, 14, 15 şi 16 N oemvrie, după cum aflăm că se obişnueşte prin
Jud. Vâlcea şi Constanta, sau în zilele de 12-'17 Noiemvrie 1.
Prin jud. Muscel se păzesc 5 Filipi, în zilete de 12 - 16
Noemvrie, iar pe al şaselea îl ţin la 21 Noerl1Vrie 2.
Prin alte părţi cei şase Filipi încep la 15 Noemvrie şi ţin până
la 20 Noemvrie 3.
In sfârşit, sunt sate prin jud. Prahova, pe unde se serbează
şapte Filipi: trei sunt în căşlegi şi 4 în postul Craciunului 4, iar
prin alte sate din jud. Muscel şi Neamţ, încep dela 14 Noemvrie.
Femeia Începe sa ţină Filipii de indată ce se mărită. Dacă se
duce în casa barbatului, va ţinea Filipii soacrei sale. Dacă barbatul
va veni în casa ei, tânăra nevastă va ţinea Filipii pe cari îi ţine' şi
mama sa.
Când fata, măritându-se, paraseste casa părintească şi mama ei
rămâne fără altă fată şi moare fără noră, atunci tânăra îşi iea şi
ţine Filipii mamei sale sau ai casei părinteşti, pe Ungă cei ai soacrei.
In chipul acesta, ajung Filipii până un număr de şase.
Când însurăţeii îşi fac casă nouă, nevasta tânără îşi ţine Filipii
soacrei sale sau ai mamei sale, ca şi când chiar ar fi rămas în
casa lor ".
Filipii apără casa de rele, de primejdii: de foc C, de lupi şi
îndeobşte de jigănii, cari strică vitele 7 şi chiar primejduesc vieata
I. Albina, va. p. 1222: «Chichilii cari incep in ziua de 12 Noem­
vrie, adică trei zile inainte de Iasatul secului de Crăciun şi trei zile le
ţin în postul Crăciunului».
2. R.-Codin-Mihalache, op-;- cit.
3. Mar ian, Sărbătorile I, p. 253.
4. Cetirn în Revista p. Ist. Arh. Filolog .. An. II, Partea Il l, p. 388
aceste şire lipsite de legătură: De 10 (sic) \=12] Noemvrie ţin Filipi
şapte: trei Înainte de lasatul secului şi 4 în post. - Gheorghiu, ob. cit.,
p. 95.-1n Conferinte populare, Bucureşti 1903, p, 217, probabil din ne­
ştiinţă, se scrie la p. 117 că prin unele părţi se ţin "4-5 Filipi »,
5. Bianu, loc cit.
6. Ibidem.
7. Cred. Rom. din corn. Halang eşti-Zaicoiu, jud. Dolj, comunic. de
d-l N. 1. Dumitraşcuv--a celdr din corn. Catanele, acelaş jud., comunic. de
d-I Şt. St. Tuţescu.-- a celor'�in jud. Vâlcea, in Bianu, loc ctt., - a celor
din jud. R.-Sărat, in Candrea.' Densuşiauu, Speranţă, op. cit., Jl. 188, :::69,
270-3.-Şezătoarea VI, p. 32; «E rău de ga�'ăd (lup)>>.- Vcronca, op, cit.,
p. 1060, 1083, 1212. - 1. Anton ov ici , Monografia comunei Bogdana, p.
CLXXIV -CLXXV.-Zanne, Prouerbile IX, p. 297.-Albina, VII, p. 1222.
I
i!SbIMIlIl •• "-=.kk1QÎOji6&tmJtt*illMiiM!M4UJ1i&&MtW1&iJJl�&
[115]
115
omului, căci dacă lupul nu găseşte ceva pe lângă o casă, 'va illdrâ�lIi
şi la oameni 1. Filipii apără casa de pagube, pe copii de primejdii,
ŞI alte nenorociri 2.
Strigoii cari umblă în această ZI, nu vor mai avea nici o putere
asupra celor ce vor păzi aceste zile cu nelucru
Şerpii nu se vor arăta acestora 4.
Mai pretutindeni însă, cu toate că se spune că în acestă ZI
(doar mâncare de este îngăduită femeia a-şi face» J, se arată totuş
dinadins ca ;;ospodina n'are voie să măture prin casă, sau să dea
gunoiul afară 5. Prin unele părţi din Oltenia, se mătură noaptea şi
gunoiul se ţine strâns după uşă trei zile, după cari se ardeiază şi
apoi se aruncă afară 6. Gospodina n'are voie să coase, să împungă
în piele sau să iea acul ori un alt lucru ascuţit în mână 7; să nu
coasă' 8 cu TO! mai ales a, să nu macine 10, S,1 nu toarcă 11, şi să nu
dea nimic cu împrumut, mai ales sărături şi foc }2. «Când o da
clneuaşilea cenuşă cu cărbuni În noaptea de Filipi, atunci vine lupul
şi-i mănâncă cevasilea de pe lângă casă; de n'are ce mânca, atunci
T. Graiul nostru ci t., p. I88.-Credinţă din jud. Ilfov: «De n'are ce
mânca, atunci îl mănâncă pe el [pe om]. Aşa s'a întâmplat cu sor a lui
Dinu Ba i lă din Merii Petch i ; dânsa s'a semeţit... şi când a ieşit afara, au
.să r it lupii la ea şi au omorît-o».-Voronca, op. cit., p. 1212, I083.
2. Bianu, loc. cit.
3. Graiul nostr-u, 1 ci t., p. 272.
4. Dat. şi Cred. Rom. din corn. Ţepu, jud. Tecuciu.
5. Dat. şi cred. Rom. din com. Halăngeşti-Zăicoiu. comunic. de d-I
N. 1. Dum itr aşcu.
6. Dat. şi cred. Rom. din Halangeşt.i-Zaicoiu. comunic. de d-I N.
1. Durn it raşcu, etc.
7. Calen âar ul. ilustrat, Craiova 1910, la zi.
8. Dat. şi cred. Rom. din HăIăngeşti-Zaicoiu, comunic. de d-l N. I.
Dumitraşcu.c--Yoronca op. cit., p. 579, 1060.- Zanue, Proverbile IX, p. 296.
-Candrea, Densuşianu, Speranţa, Graiul nostru, 1, p. 271-2.
9. Dat. şi cred. Rom. din Hă1ăngeşti-Zaicoiu, jud. Dolj, comunic. de
d-l N. 1. Dumitraşcu.
IO. Dat. şi cred. Rom, din Catanele-Dolj, comunic. de d-l St. Şt. Tuţescu.
II. Candrea, Dcnsu şianu, Speranţă, Graiul nostru, I, p. 275·
12. Voronca , op. cii., p. 1083: «Numai de Filipi [gospodinele] nu torc,
dtci se torc In pi i la casă; - cum tragi firul din furcă, aşa se trag ei. O
babă a zis că nu se teme, ca doar n'ar veni la ea pe cuptor, - şi a tors.
Lupii au făcut la cuptor bortă şi an mâncat-o. Femeile ce torc, spun că
n'au chip sa iasa iarna afara, căci necontenit le umbla lupii pe lângă case».
13. Candr ea, De nsuş iau u, Speranţă, oţ». cit., p. 271-2.
[116]
116
îl mănâncă pe [orn]» 1, «Şi de-ai vedea pe mă-ta moarta, In drum,
să nu dai din casă în zilele astea: foc, sare, mălaiu, varză acra ... în
sfârşit nimic, căci S(. Petru porunceşte câinilor lui să mânânce vitele
celui care nu va ţinea zilele astea» �. ,
Prin jud. Vâlcea se zice că gunoiul nu trebue dat afară din
casă: el se strânge .la un loc până ce trec zilele Filipilor, căci dacă
s'ar scoate afară, lupii ar scociorî acest gunoiu spre a afla un cărbune
în el ; se ştie că lupii nu leagă)---şi deci nu se pot prăsi, până când
nu mănâncă vreun cărbune din vatră în zilele de Filipi 3.
In aceste zile nu-i voie să se sgarte ceva şi nici să se ţneptene
sau să se d{ghile cânepă 4 sau să se impletească lână, căci altfel se
vor primejdui oile ".
Prin jud. Dolj, în aceste zile nu se coasă, căci întcpând cu
acul, «se înţeapă bubatul (vărsatul)» G; impletitul pomenit aduce
acelaş neajuns 7.
Prin unele părţi, asemeni din jud. DoI], în aceste zile se fierbe
porumb şi se împarte prin vecini turtă coaptă în vatră, în spuză.
Copiii, se zice că n'au voie să mănânce boabe de porumb, ca să nu
se bubeie : «atât se va face bubatul de mare, cât de mari sunt si
boabele de porumb» 8.
J. Ibidem, p. 18&.
2. R.-Codin, Miha lache , op . cit., p. 89, - Albina, Supliment 1, p.
878: «Dar eu ma ci-ucesc tare de Pilipii ăştia! De unde or fi mai ieşit şi
ei, că'ri calendar nu-i nici pomeneală de Filip ori de Pilip. Şi cât sunt de
ţinuţi, Doamne, Pilipii ! �ase z i lişoare în rând femeile nu dau gunoiul
afară, Încât 88 strânge o târ nă de gunoin după uşă. Nu împunge una o­
dată cu acul şi nu pune mâna pe r-irnic, că «e rau de lup» !ţi iea lupul
oiţele din bătătură! Să te păzească Dumnezeu să isprăveşti de moara'n
Pi lipi, sa ţi se stângă focu'n vatră, ori Să-ţi lipsească ceva din casă, ca
1111 te li peşti de vecine, de te-or vedea mort de foame ori îngheţat scut,
Afurisite I1ghioane trebue si. mai fie şi lupii ăştia! Vezi dumneata, de
unde să ştie ei ca i ţinut Pi lipi i, ca sa se uite cu jind la oiţele şi la porcii
dum itale, fără 8:1 le poată mânca 1 iar pe ale mele, care n'am ţinut Pi li pi i,
să mi le rnă nâuce 11. .. Ca dacă .ţi-o fi curtea haişte şi vitele P' bătătur-ă,
lupul atât aşt.ea pt ă.i.»,
3, Cred. Rom. din Coruneşti-Vâlcea, comunic. de d-I C. M. Popescu.
4. Antonovici, Of). cit, p. ţ�LXXIV-CLXXV.
5. Cred, Rom. din corn. Catariele , jud. Doli" comunic. (le d.I::;>t. St.
Tuţescu, \
6. Idern.
7· Sezatoarea, VI, p. 32. i
8. Dat. şi cred. Rom. din corn. Hă lang eşt i-Zăicoiu, comunic. de
d-I N. 1. Durnitraşcu.
[117]
117
Este bine Însă, să se spele rufele cu apă clocotită, căci numai
astfel se poate opări gura gavătului,-lupului 1.
Prin jud. R.-Sarat, în această zi se lipeşte gura sabii, ca să se
lege şi gura lupului, şi prin urmare să nu strice vitele 2 ; tot astfel
se urmează şi prin Bucovina, când femeile «ung vetrile, gura cup­
torului, bortile prin păreri», zicând că după cum toate acestea se
astupă, tot astfel se va astupa şi gura lupului şi se vor unge ochii
lui, ca să nu vadă prada B
Femeile cari trebue să scoată cleştele cu pui afară 4., pun câte
o piatră prin cuptor şi altele pe horn, ca să se împietrească gura
uliului, şi să nu-i mănânce puii 5.
Bărbaţii Însă, pot să lucreze orişice, afară de un singur lucru :
să nu dea găuri cu sfredelul sau burghiul, pentrucă altfel îi fură
lupii vitele 6.
Prin unele părţi din Dolj, în tot timpul celor trei zile, cât
durează pe acolo Filipii, se ţine atârnată de lemnul coşului o secure,
cu scop ca întreaga familie să fie ferită de pagube 7.
Credinţele de până aici, cu privire la Filipii cari apără gospo­
dăriile de lupi, le găsim şi la Macedo-Români, în legătură cu săr­
bătoarea dela Sântii Surgbinat], care cade tot pe vremea Filipilor şi
care, după socotinta mea, este identică cu aceasta:
1. Dat şi cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, comunic de d-l
Şt. St. Tuţescu.-Şezătoarea, VI, p. 32.
2. Candrea, Densuşianu, Speranţă, Graiul nostru, I. p. 270.
3 V oronca, op, cit., p. 1212.
4. Primavara, pe vremea scosului de pui.
5. Voronca, op. cit., p. 428.
6. Dat şi cred. 'Rom. din corn. Goruneşt i, jud. Vâlcea, comunic. de
d-l C. M. Popescu.
7. Dat şi cred. Rom. din com. Hălăng eşt i-Za icoiu , comunic de d-l
N. I. Dum itraşcu. - Revista Tinerimii române, III, p. 448-9, doua cre­
dinţe din jud. Do lj : «Dacă ai pierdut niscaiva vite şi ţi le apuca noaptea
în pădure, ca sa nu ţi le ma nânce lupul, i ea securea cu ochii închişi şi
pune-o pe coş, căci atunci şi lupul va trece cu ochii inchlşi, când se va
întâlni cu vitele şi nu le va vedea ca să le manânce- : «Când ci neva pierde
vitele, atârnă o secure de lemnele coşului, scoate trei cărbuni roşiţi din
foc, şi pune o oală cu gura la vale peste ei; se mai iea Pieptenii dar acului
ş i-i incleştează unii cu alţii zicând : Aşa să stea încleştate gurile fiarelor.
Astfel scapi vitele de primejdie». Şi o altă credinţă: «La lăsa t ul postului
de brânză, sa legi (i nnoz i ) fiarele de pe coş, înainte de a le culca, ca sa
legi gura tiare lor sălbatece, sti nu-ţi manâ nce vrtişoare le.»
[118]
118
«Sântii Surghinati sunt in. număr de 12, cu începere dela 1 r
Noemvrie 'sau din aj�nul sfântului Mina.
Despre aceşti sfinţi se crede următoarea superstiţie: Dela Il
Noernvrie şi până la 23 aleaceleiaş luni, se păstrează, se ţin ur­
mătoarele: Toate [oarfecile se leagă cu o sfoară, crezând că prin
modul acesta se leagă gura lupilor, ca să nu mai poată mânca vite;
Nu încep lucru cu nici un instrument, ca să nu sugrume
lupii oile;
Nu se piaptana pe cap, ca fiind părul încâlcit, lupii să se în­
curce prin păduri, să se piardă într'însele şi să nu poată da de urma
locurilor unde pasc turmele;
In fiecare zi femeile se ocupă cu torsul lânii cu furca, ca să
se sporească turmele lor şi ca lupii să se prindă în curse.
Aceste precautiuni şi altele durează până la finitul acelor 12
sfinti »>,
Prin alte părţi, de asemenea macedeo-rornâne, în zilele dela
II-14 Noernvrie «nu este bine să desfaci deloc [oarţecile, că se
deschide gura lupului», A închide gura lupilor, înseamnă a-i face
să nu poată mânca vitele din turme. Aceasta stă în legătură cu cre­
dinţa superstitioasă următoarea: când lupul se deşteaptă din somn,
din lojarul său cu gura închisă, se zice că nu poate mâncă de loc
vite în acea zi. In cazul acesta poate trece chiar prin turme şi nu
va putea să le facă nici un rău.
Ca să poată să-şi deslege gura) trebue să se culce din nou în
lojarul său, sau să adoarmă şi numai dacă se scoală din somn cu
gura deschisă, aşa va putea gustă, carne în acea Zi»2.
La această sărbătoare a Filipilor, socot cii s'a referat bănăteanul
D. Ţichindeal, când scrie Ia 1802 :
«Romanii ţineau sărbătoarea Leprecalia pentru ca să nu le mânce
lupii oile. 'Aceasta o ţin Românii până în ziua de asr.iz.i, Noernvrie
12, 13, 14, 15, 16; 17, sărbătorile lupilor, şi nu îndrăznesc a taia
nimic cu [oarţecile, ca să DU: le mânce lupii oilei>.
După ce trece sărbătoarea Filipilor, femeile se feresc de a lăsa
\
\
1. P. Pa pahag i, Di« lit-. pop. a Arorn.,(vol. II din Mat. fo lk.), p. 316,
(fi» Ibidem, p. 315. \
3. Dositei Obr adov ic i, Sfaturile .a iuteleajerii cei săn.ăt onee ; Buda
1802.
\
[119]
119
afară limbile de meliţe şi meliioaice cu cari au meliţat cânepa, pentru
ca să nu se bată cu dânsele strigele, până ce părnântul se cutremură.
,Aceasta o observă până la S1. Andreiu cu necurmare 1.
II. Postul Crăciunului.
In ziua de 14 Noemvrie se lasă sec de Dulcele toamnei sau de
Postul Crăciunului, care începe a doua zi.
După credinţa pORorului român din Bucovina, acest post a
fost poruncit de Maica Domnului bătrân ului Crăciun pentrucă a
tăiat mânile bătrânei Crăciunoae, nevasta sa, care moşi se pe Maica
Domnului 2. Tot prin Bucovina se mai spune că acest post se ţine
în cinstea Precuratei care fugii şi se ascundea de ruşine că se simţiă
fără vină grea, cu Mântuitorul Hristos 3.
Ca şi la lăsarul secului de Postul mare, şi acum, dar acum
mai ales, când oamenii au de toate, se fac petreceri «cu puşti,
pistoale, cu mâncare şi băutură, între rubedenii» 4.
Prin Oltenia se obişnueşte ca după masă toate oalele să se
pună cu gura În jos, pentru ca să fie feriţi cei din casă de orice
pagubă 5.
Prin Transilvania, după lăsatul de sec se adună toate oasele
şi celelalte rămăşiţe dela mâncăruri , se pun Într'o faţă de masă şi a
doua zi se aruncă afară spre răsărit, zicându-se .
- Paserile cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu
care să fiţi tndestulate şi dela holdele mele oprite!
Cu acest chip se crede că urăbiile, -mai ales, - nu vor strici
ogoarele 6.
Prin unele părţi, datina Iăsatului de sec se amestecă cu săr­
bătoarea Filipilor; lucru se vede lămurit din aceste şire :
«De lăsatul secului, ţaranul serbează aceste trei zile, adică
ajunul, lăsatul secului şi spolocania. Ei zic că le ţin pentru lupi, ca
să nu le facă frică (?) la vite sau să nu-i intâmpine pe dânşii la
1. Şezatoarea, VI, p. 48.
,., Mar ian , Legendele Maicii Dotnruclui , p. 43.
3. R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 89.
4. Dat şi Cred. Rom. din COIll. Ştefăneşti- Vâlcea, comunic. de d-l
G. Fira.
5. Marian. Ornitologie, I, p. 40I.
6. Voronca, op. cit., p. 43-4.
[120]
120
drum. Aşă-i obiceiul, că fie omul cât de sărac, tot se pregăteşte
pentru o zi ca aceea de lăsarul secu lui şi face demâncare [de] carne,
de brânză, mai niţel plăcincioare, iar a doua zi, de spolocanie, se
duc la crişmă şi beau toată ziua ca să spele gura! Care-i cu uşorul,
n'are habar, dar gospodării cu gloată fac un cuptor de turte, de le
lasă acasă la copii, mai pun câtevâ în traistă, şi după ce au mai
pus şi nişte răcuşori, - cepe,-femeile ieau furca în brâu şi se duc
la crâşmă ... ))1.
In sfârşit pomenim şi de datina pe care fetele de prin unele
părţi ale Bucovinei o urmează, aducând de acum înainte, în fiecare zi
a postului, câte o surcică, cu cari, în ziua de Ajunul Crăciunului,
vor fierbe Grupe fără sare. Aceste crupe le vor pune pe masă, pentru
ca seara, venind umbra ursitorului lor, 'pe cahlă, să aibă ce ospătă 2.
1. C. D. Gheorghiu, op. cit, P: 94·
2. Voronca, op. cit., p. 55·
\
\
\
[121]
f.
.�
1
I
l'
OVIDENIILE.
1. Filipul cel schiop.
OI •
Cel din urmă dintre cei şase sau şapte Filipi se serbează odată
cu Ovideniile, În ziua de 21 Noemvrie, sub numele de Filipul cel
şchiop, Pilipul cel schiop (Pilipu' ăI şchiop) sau Filip şchiopul, în acelaş
fel ca şi ceilalţi Filipi, dacă nu cu o grijă încă mai mare, căci acest
Filip este «cel mai mare dintre toţi Filipii c-.
Deci şi într'această zi, nu pentru că-s Ovideniile, se vor unge,
--lipi cu lut,-cuptoarele şi pereţii, pentru a se unge 2 ochii lupului 3.
Tot în legătură cu această credinţă, se unge pe-alocuri şi uşa sau
gura cuptorului, zicându-se :
Eu nu ung uşa [sau gura] cuptorului,
Da ung ochii duşmanului,
cu credinţă că cel ce va face acest lucru, nu va fi vorbit de lume
de rău, după cum nici jigăniile nu-l vor primejdui 4.
II. Ovideniile.
Ooideniile se mai numesc la sing. şi Ooidenie 5, Ouedenie 6, Obre­
Jeme prin unele părţi din Oltenia /, Obedenie 8 prin jud. Muscel, Vo­
vedenie 9 sau Vouidenie 10.
I. Rev. pentru ar h, iet, şi filog. An. II, vol. III, p. 388. - C. D.
Gheorghiu, op. cit., p. 92. - Albina, V, p. 455. - H.-Codin, Mihalache, op.
cit., p. 89: «Acest Pil ip este «cel mai rău dintre toţi».
2. Zicala: <a unge ochii cuiva cu ceva», Însemnează a-i da te miri
ce pentru a-l face să-ţi îndeplinească o voie; ex.: la dreptate-i greu de
mers, că cel ce are, unge ochii juratului şi dr e ptataa trece la cel protivnic.
3. Voro nea, op. cit., p. I J 12.
4. Ibidem, p. 888.
5. Moldova şi Ţara-Româneasca.
6. Calendarul il ustr at pe I910, la zi, pentru Oltenia.
7· Revista Tinerimea română, III, p. 449.
8. R.-Codin, Mihalache, oţ». cit., p. 89.
9· Mar ian, Immomântarea, p. 33.
10. Comunic. de d-I I. Preutescu, com. Balţăteşt i, jud. Neamţ
of .. .,.�" -� " • '''-'''''�'h'''''�''I�''''''1l�,O,;o;.I''H't� "�.,"�!.1I��\it"'5,,;:"'�,,�i5'·N��HAl-,1 :;-i)� i, I:{i�n"\ I.!\l" .H'q .,""", h" .··.H\"'''''' "," • "
..
[122]
LE
122
In această zi s'a vedit 1 lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o
la Blagouiştenie. De aici urmează credinţa că această sărbătoara se
ţine pentru ochii ce văd, «pentru vederi». In acest scop, unii oameni
sfinţesc în această zi câte un fuior, cu ajutorul. căruia la nevoie se
şterge pe ochi, cu apă.
Tot într'o zi de Ovidenii, cred unii Români din Bucovina că
s'a născut Domnul Hristos. Deci, ca şi la Crăciun, unii ca aceia ce
cred, zic că cerul se deschide 2 şi vitele vorbesc. Noaptea se petrece cu
lumină şi cu foc aprins. Prin împrejurimile Cernăuţilor spre această
zi se pune într'o strachină apă <da privighiar». De strachină se li­
peşte o lumânare aprinsă. De cu seară, oamenii fac o sută de mă­
tănii, la miezul nopţii altă sută şi în zorii zilei alta. Această apă
privighiată este «de mare ajutor», dacă se spală cineva cu dânsa, -­
pentru sănătatea trupului şi pentru adăpost Împotriva răutăţii omeneşti.
Tot în acest timp, prin alte părţi bucovinene, fereştile, uşile
şi locurile de culcare se ung cu usturoiu, ca să nu se lipească de
casă farmecele, căci dela Ovidenii încep şi fermecătoresele să vrăjească.
Prin Oltenia, în această zi «se iea o crecută cu şapte prunc şi
câteva alune şi se păstrează la un loc neumblat, căci sunt bune de
friguri şi de alte boale, în cursul anului 3).
Pretutindeni nu se munceşte nimic. Prin Bucovina ,se spune
că «Vovidenia o ţin şi Turcii».' .
Dela această zi şi până la Sf. Gheorghe, femeilor nu le mai
este îngăduit să bată cămeşile - rufele, la spălat - cu maiul, «pen­
tru cei înecaţi, caci Maica Domnului nu-i poate scoate cu volocul
ce-l face din [uiorul dela Bobotează ; când bat femeile [cu maiu.],
[cei înecaţi] mai în fund cad». "-
Să nu se uite că bătutul cămaşelor se face la apă curgătoare
şi că în pomenitul răstimp' de vreme este indestul de frig, ca să
poată femeia spăla rufele sale afară!
Tot dela Ovidenii.. şi, tot prin unele părti din Bucovina, se
crede că incepe iarna 4.
1. A se verifica în Povestea lumii de demult, p. 19 şi în indice-
glosar: a se vedi. \
2. 1. Oteseu , op. cit., p. 5S : Se deschide cerul «şi atunci se văd fru­
museţile cerului numai de cei pl;�a buni la Dumnezeuv-=c iobani i cari nu
au văzut ochi de femeie».
3. Revista 'Tineri-nea română, ni, p. 449. Jos se însemnea ză : Qbre-/
jenie (20 Noem vrie) !
4. Voronca, op. cit., p. 887-8, şi pentru părţi de mai sus.
[123]
123
Prin Oltenia se zice că dacă nmge în această ZI, acesta este
un semn ca Iarna va fi grea 1.
Prin jnd. Covur\uiu se crede că dacă în această zi va fi senin,
- soare - atunci vara va fi secetoasă; de va fi nor şi linişte, peste
an vor fi bolişti 2. Alţi oameni zic că «in seara de Ovidenii se noro­
ceşte anul ce urmează: dacă pe cer vor fi stele, senin, frumos, anul
vor fi rău, iar dacă va fi ninsoare, vâjgăraie, nu ger sec sau pro­
moroacă, anul va fi bun» 3.
Despre făcutul şi împărtitul cooaşei, vom pomeni cind se va
vorbi despre Andreiu de iarnă.
III. Lumina de veci.
Ziua de Ovidenii este însemnată şi aşteptată de gospodine mai
ales ca să-şi poată da de pomana lumina de veci, lumânarea care nu
se va stănge niciodată pe lumea cealaltă.
,
Prin Bucovina se dau de pomană lumânări aprinse, căci «Ovi-
denia este numai pentru lumini», adăugându-se pe lângă dânsele
colăcei, apă 4) şi cîte odată încă şi alte lucruri «de ale gurii şi îm­
brăcării» 5.
Prin jud. Tecuciu şi Tutova, lumina de veci poate să fie sau
o lumânare albă de ceară sau de sperrnaţetă 6, sau o candelă cu unt­
delemn, şi numai în lipsă de acestea se duc la biserică spre a se
aprinde sau spre a se împărţi 7 lumânări de ceară galbenă.
Mai ales au grijă Rornâncele spre a aprinde lumânări şi a da
de pomană pentru sufletul celor înecaţi, - deci morţi «fără lumâ­
nare) la căpătâiu, - morţi în întunerec, ca să-şi aibă şi dânşii pe
lumea cealaltă calea luminată. Grija aceasta e o grijă creştinească,
şi prin urmare cade nu numai în sarcina mamei) surorii, fiicei sau
nevestei ori rudeniilor mai îndepărtate ale acelui mort fără lurnâ­
nare, ci şi într'a tuturor gospodinelor creştine. Lumânările ce se
T. Calendarul. ilustrat pe I9IO, la zi.
2. Cred. Rom. din com. Ţuţcani, jud. Covurluiu, comunic. de d-I I.
O. Zugravu.
3. Cred. Rom. din com. j or ăşt i, jud. Covurluiu, comunic. de Păr. 1. C.
Beldie.
4. Voronca, op. cit., p, 887 şi 890.
5. C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 95.
6. Pronunţie populară: spirminţătî.
7. A se împărţi, a se da de pomană.
[124]
124
aprind pentru aceşti morţi sunt în formă de toiaguri; ele se fac
cât o statue de om, cât uşa casei sau cât uşa împărătească dela bi­
serică şi apoi se invârtesc ca melcul. Dacă nu se isprăvesc de ars în
ziua de Ovidenii, urmează a se aprinde şi în alte sărbători, în timpul
liturghiei. Alteori se dau de pomană cu o ulcică da apă 1.
Prin unele sate din jud. Tutova, cu 2-3 zile înainte de
această sărbătoare, fiecare gospodină îşi cumpără lumânări de ceară
sau de stearină şi oale de pământ, pe cari le dă de pomană pline
cu apă sau cu bragă, despre al cărui chip de pregătire vom vorbi
mai încolo 2.
Pomenile acestea se mai numesc şi moşii de Ovidenii, când,
prin Ţara-Românească se fac şi prasnice pentru copii, - de bună
samă că numai cu bucate de post.
Prin jud. Muscel, în această zi «toţi acei cărora nu le trăesc
coPiii))3 se roagă la Ovidenie, să le dăruească şi lor Dumnezeu copii
şi să le rrăească.v=poate tocmai spre a ave'! pe cine să lase în urmă,
după răposare, cu grija luminii de veci.
SF. ECATERINA.
Ziua de 25 Noemvrie, Mucenica Ecaterina, se ţine prin jud.
Muscel, şi mai cu seamă de către femei, prin nelucru, sub numele
de SJ. Ecaserina, Caterina sau Catalina 4 iar prin jud. Neamţ sub
(el de Ca frina G.
Prin Bucovina se crede c� această sfântă a fost nebună; de
aceea se posteşte, ca să apere pe cei ai gospodăriei de boli şi nebuneală H.
Prin jud. Neamţ, nu se lucrează în această zi, căci altfel s'ar
primejdui casele prin foc \.
" \
1. Culegere din jud. Tut ova.c=Mar ian, Irnmor mânt area , P.33.--·\'0-
ronca, op. cit., p. 887. '
2. Dat. Rom. din corn. Costeşti, îrnpărt. de d-ra Maria 1. Mircea.
3. R.-Codin, MihaIas:he, 'Yp. cit., p. 89·
4. Ibidem, p. 90.\
5. Comunic de d-l V. St irbu Vânători.
6. Vor onca, op. cit., p. 27G) � de sigur că e greşita da tarea 24 Noernvrie.
7. Cred. Rom. din corn. Vânatori, jud. Neamţ.
[125]
ANDREIU-DE-IARNĂ.
I. Sf. Andreiu.
'"
Cu priVire la persoana Sfantului Andreiu, Sânt-Andreiu, An-
dreiu-de-iarnă 1, Moş-Andreiu 2 sau Sf. Andrea u, aflăm următoarea
povestire prin jud. Suceava:
Sf. Andrei« a fost copilul unei femei, pe care mama sa, din
cine ştie ce pricină, l-a pus într'o albiută şi i-a dat drumul pe apă.
O altă femeie l-a găsit plutind în această albiută, l-a luat, l-a dus
. a casă şi l-a crescu t.
Intr'un rând această mamă vitregă îl pusese să păzească gră­
dina plină cu popuşoi, când tatăl său, sărind în grădină ca să-şi
vadă sămănăturile, a fost ochit de fiul său, cu puşca, şi astfel omorît
pe loc.
Văzându-şi această faptă nelegiuită, Andreiu a plecat la un preot
ca să se spovedească. Preotul, ascultându-i spovada, i-a spus că
pentru o astfel de mare greşeală, nimic nu I-ar putea curăţi de pă­
cat, decât doar focul.
- Eşti bun de aruncat în foc, fiule [
Andreiu, auzind aceasta, a luat un ciomag şi a dat una în
cap preotului, pornind după aceasta să-şi spună păcatele la alt preot,
cu care s'a întâmplat acelaş lucru. .
După aceasta, cel de trei ori ucigaş a mers la un călugăr. Că­
lugărul, cum a auzit de aceste fapte grozave, l-a luat după sine,l-a
dat prin înşelăciune Într'o groapă de fântână, l-a încuiat acolo, iar
cheia a asvârlit-o într'un râmnic, ca nimeni şi niciodată să nu mai
dea peste dânsa.
Trecură după aceasta ani mulţi, -. o sută de ani, - când se
1. Culegere din corn. Ţepu, jud. Tecuciu.-In unele părţi i se zice
şi Andreiu-cap-de-iarnă.
2. Prin unele părţi din Tara-Românească.
3. Mar ian , Sărbătorile, I, p. 113.
[126]
126
întâmplă ca nişte pescari să pescueasca n râmnicul acela. Ei prind
peşte mai mult şi dintrinsul dădură o parte şi călugărului care în­
chisese pe Andreiu în groapă. Călugărul taie peştele pentru mâncare
şi în lăuntru găseşte cheia dela groapă. Işi aduce aminte de acel
ucigaş numit Andreiu şi merge să vadă ce s'a imtâmplat cu dânsul.
In groapă, Andreiu era tot viu.
Călugărul s'a minunat mult de această întâmplare întâiu ; apoi
l-a scos afară, i-a pus pe umeri o pereche de dăsagi plină cu bo­
lovani, i·a dat cinci oi albe şi cinci oi negre şi i-a zis:
�. Mergi şi le paşte. Când cele cinci oi albe se vor face negre
şi cele cinci oi negre se vor înălbi, atunci să ştii că Dumnezeu ţi-a
iertat păcatele tale. Până atunci însă, nu !
Andreiu îşi iea oile şi pleacă să le păzească.
Mergând astfel pe drum, iată vede înaintea sa un om călare.
Cum ajunge în dreptul lui, Andreiu îl opreşte şi-l întreabă unde se
duce. Acela era un hoţ. Şi hotul acesta îi răspunde lui Andreiu:
- Mă duc Înainte; am omorît trei sate şi mai am unul.
Auzind Andreiu aceste cuvinte, nu s'a mai putut stăpâni; a
luat deci ciomagul şi l-a izbit pe hoţ în cap, lăsându-l mort pe loc.
Dar după aceasta, când s'a uitat la oi, a văzut că cele albe se fă­
cuseră negre, iar cele negre se Înălbiseră.
In chipul acesta, vechile lui păcate fuseseră ispăşise ţ iar Andreiu
s'a făcut sfânt 1.
In veacul al XVIII, prin Moldova se auziau şi alte povestiri cu
privire la Sf. Andreiu care, umblând prin părţile noastre, pentru pro·
povăduirea dreptei credinţe, ar fi făcut,- după spusa unui călător
rus,� o bisericută în Şerbeşti sau Troianu din jud. Covurluiu 2.
Il. Noaptea strigoilor.
In credinţele poporului român de pretutindeni, În noaptea de
către Sf. Andreiu, 30 Noernvrie, ies sau umblă strigoii.
Strigoii şi strigoaicele sunt duhuri de barba ţi sau femei moarte,
cari în această noapte se în\ruchipează aievea 5i ies din mormâu­
tUfi. Tot strigoi se mai chiamă şi unii oameni sau femei vii, cari
1. R. Mar in eseu în ŞezMo\wea, Il, p. 163-4.--0 varianta se publica
chiar acum în Calendarul Revistei «Ion Creangă» pe 1914, p. IQI-5.
2. Etym, mag-It. rom. ad. vec.
CLd
[127]
127
au coadă 1 şi cari în această noapte lŞl parasesc culcuşurile lor, fără
ca să aibă vreo ştiinţă despre aceasta, şi ies sau umblă pe afară.
Prin unele părţi se crede că aceşti strigoi ieau masele şi limbile
!
o înfăţişare de meliţă rară. După cea văzută în corn Goleşfii-Badii, juri Mnscel ,
de meliţă pe cari le găsesc pe-afară, prin curţile oamenilor şi se 'duc
pe hotare, unde se bat cu ele. De aceea) în această noapte) femeile
mal ales au grijă ca asemenea lucruri să nu rărnână pe afară 2.
1. Cred. Rom. din com. Bal ta teşti , jud. Neamţ, comunic. de d-I r.
Preutescu : «In noaptea de Sf. Andreiu umblă strigoii : deci e bine ca în
acea seară să întorci vasele de bucătărie cu gura' in jos şi să ungi ţâţâ na
-uşii cu usturoiu. Strigo.i sunt acei ce au coadă .• -A celor din corn. Vâ­
natori, jud. Neamţ, comunic de d-l V. Ştirbu : Seara, spre Sf. Andr eiu, se
fac cruci cu usturoiu pe la fereşti, uşi, şur i, ocoale, hambare, meliţoaie, ca
să nu vie strigile, cari ieau limba dela meliţoaie şi se bat la hotare. S'au
văzut lupte între strigoi de către unii săteni »,
2. Cred. Rom. din jud. Neamţ: Strigoii şi strigoaicele sunt un fel
de oameni cari au coadă şi la Sf. Andreiu se ung cu un fel de unsori, ies
pe hornă şi merg pe la crucile drumurilor unde se bat cu limbile rne­
liţei.-Cred. Rom. din jud. Covurluiu: «In noaptea spre Sf. Andre iu , toţi
strigoii şi strigoaicele ies din morminte, încalecă pe meliţoaiele şi rneli­
tele de bătut cânepă, ieau limba acestor meliţoaie şi meliţe În mân i, drept
sabie şi se duc la hotare, unde se bat. A doua zi. ducându-se cineva la
hotare, găseşte pietrile pline de sânge curs din cei răni ţi.i--Credinţă din
jud. Suceava: «Către ziua de Sf. Andreiu, toţi strigoii, şi cei morţi, şi cei
vii, s'aduna în crucile drumului şi se bat cu limbele me liţcaielor, până la
cântatul cocoşilor, când se duc cei morţi la casele lor, iar cei vii fug cari
Încotro, osteniţi, pal iţi şi sgâriaţi, aşa că-i poate cunoaşte un om Înţelept
ca ei au avut val în noaptea aceea şi că-s strigoi (Etym, magn. rom, ad.
voc.)-Voronca, op . cit., p. 594: Cu limbile dela meliţă se bat str igoaice le
ca cu săbiile la Sf. Andreiu.
[128]
128
Prin unele sate din jud. Botoşani, oamenii strâng în această
noapte meliţoaicele, aruncându-le prin locuri neştiute de altii,-făril
numai ai 'casei pot şti locul, căci se tem ca să nu vină strigoii.
După credinţele locale, strigoii vin în această noapte şi fură limba
melitoaielor, după care se duc şi se bat între ei la hotarul întâiu,
dacă-s mulţi, la hotarul al doilea, dacă-s mai puţini, ori la al treilea,
dacă-s încă mai putini 1.
Prin alte părţi se zice că strigoii fac hori pe la răspântiile
drumurilor, unde joacă cu străşnicie, până la cântatul cocoşilor z.
Lupta această dintre aceste duhuri pare că are ca pricină o
nelămurită neînţelegere între strigoii morţi şi cei vii:
«In Moldova dăinueşte credinţa că strigoii morţi ies .lin mor­
minte la Sf. Andreiu, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adică
cu strigoii oameni şi se bat cu cociorbele, până cântă cocoşii, - cei
din urmă cunoscându-se a doua zi după sgârieturile ce le au pe
{aţă. Babele sau oamenii strigoi, înainte de a ieşi din casă, pe horn,
se ung pe tălpi cu untură 3.
Adeseori strigoii ·trag şi clopotele pe la biserici 4.
Când strigoii morţi nu au cu cine să se răsboească, se duc
pe la casele oamenilor, unde cearcă să suga sângele celor ce au ne­
norocul să le cadă în mâni. Pentru ca să nu se poată apropia de
case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales, - mănâncă usturoiu
în această seară, �.e ung pe corp tot cu usturoiu, sau numai pe
frunte, în piept, in spate şi pe la încheieturile trupului. La casă
ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea să intre sau să
se uite în casă, făcânduse sernnul crucii, şi tot astfel urmează şi
la uşă şi hornă 5, pe unde deasemenea se crede că strigoii pot intra
şi ieşi din casă.
1. Dat. şi cred. Rom. din corn. Vlăsi neşt i , comunic. de d-I D. Gr.
Furtună.
2. Zanne, op. cit., IX, p. 267.-Etym. magn. rom., cred. din jud. Iaşi
[cu toate că prin aceste păr ţi nu se aude vorba Drtigaicăl: Inspre Sf.
Andreiu, strigoii şi strjgoai�ele se strâng cu toţii pe la raspintenea dru­
murilor şi joaca drăga ica. '
• -c, \
3. Gr. Grigoriu-Rigo, �Iedicina I, p. 172.
4. Sezătoarea I, 249. ,
5. Gr. Grigoriu-Rigo, oţ» cit., I, p. 172: Oamenii se feresc de strigoi,
făcând cruci cu usturoiu, pe I� uşi, ferestre şi toate încuietorile.-Voronca,
op. cit., p. 54ti: Spre Sf. Andreiu se ung ferestrele cu usturoia'-'Şezătoarea,
r, p. 126: Spre Sf. Andreiu urnb la strigoii; ca să scăpi de ei, trebue să
•
[129]
129
Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâiu prin [uninglnă.
Unii, tot spre acest scop, astupă băgeag a şi cahla, - hornul.
Aceste credinţe le aflăm în următorul descântec de plămădirea
inimii, boală ce o capătă omul atunci când strigoiul intră pe undeva
în casă; boala constă în sdrobirea oaselor, ş. a.:
A plecat strigoaica
Din casă în casă,
Din coş în coş
Şi-a găsit
Toate casele 'ncuiate,
Toate uşile astupate,
Numai la N.
Casa descuiată ,
Uşa destupată,
Coşul desfundat.
In casă cum intră,
La N. alergă,
Inima-i fură,
Oasele-i sdrobl,
Sângele-i sorbI.
Maica Precesta
După strigoaică se luă.
- Maicelor,
Irnpărăteselor,
Să daţi lui N. (M-ei)inima la loc,
Oasele la loc,
Iar N. să rărnâie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din câmp,
Ca şorţul Maicei Precesta' .
«La noi acasă,-ne scrie d-l M. Lupescu,-în Spătăreşti, ţinutul
Sucevei, se crede că strigoii, cari-s tot oameni, însă cu coadă, nu
pot suferi mirosul de usturoiu. Inspre Sf. Andreiu se strâng ori în
ţin tirim ori în anumite locuri de prin păduri, prin case pustii ori
pe ziduri ruinate şi fac sfat;' pe urmă se împrăştie după rele în
lume. Adeseaori între ei se întâmplă bătălii şi vin pe la case de
ieau limbile dela meliţuici, de se bat. Ca să nu se întâmple în gos­
podârii răutăţi din pricina strigoiJor, mama ungea cu usturoiu clam pa
uşii, scara, stâl pii horn ului, câbneaţa, crucile dela fereşti, boii şi
vacile la coarne, melitoiul şi melituica, cleştele, cociorva, lada şi
toporul, iar noi căsaşii mâncam mujdeiu ... şi ne Ieriă Dumnezeu de
ungi casa pe la uşi şi ferestre cu usturoiu. - Şezătoarea, 1', p. I52: Spre
Sf. Andreiu se fac cruci pe la fereşti cu usturoiu, se ung coarnele vitelor
şi mănâncă [oamenii] cu toţii usturoiu, de care miros fug strigoii.-Zanne,
op. cit. :IX, p. 267.-Voronca, op. cit., p. 548, pentru jud. Botoşani: Ustu­
roiul e al lui Sf , Andreiu. De aceea se mânâ ncă atunci ustur oiu, şi se ung
uşile, ş. a. - Cred. Rom. din com. Larga, jud. Bacau, comunic. de d-I C.
Gh. Bartolomei. - Cred. Rom. din Bucovina, comunic. de dona Elena Vo­
ronca: «Ele (strigoaicele cele vii) strică vacile, fac pe ursită la femei de
le omoara; mai .ales spre Sf: Andreiu pot face multe, ca Sfântul. Anâreiu
le e tare de ajutor. De aceea nu-i bine ca oamenii să ştie când e Sf,
Andreiu; preotul nu spune ziua ceea cu adevarat, căci ele OI' face multe rele s ,
1. Culegere din corn. Ruşca, jud. Fălciu, comunic, de d-l Popescu-Buşi.
Pamflle, Să1�bdtorile de toamnă.
9
[130]
130
strigoi. In seara spre Sf. Andreiu, mi-aduc aminte că şi tata, şi
mama, şi slugile, şi noi cu toţii, băteam metane mai mult ca în
alte sări».
Prin jud. R. Sărat împotriva strigoi lor �i străgilor, cari les de
prin morminte şi vin de pocesc pe oameni cu felurite boale, lu­
crurile pomenite mai sus se ung cu 9 fire de usturoiu, mâncând
în acelaş timp şi fiecare om din casa câte un fir, «că vor scăpa de
pocitura strigoilor, cărora nu le place usturoiul şi cari, pentru a­
ceasta, nu se pot apropia de casa unui om» 1.
Pe unde nu se ştie de strigoii vii sau cei întrupati, cari umblă
În această noapte după răutăţi, lumea se teme de strigoii-duhuri
sau de duhurile rele 2.
Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă,
atunci caută să cheme afară pe cei din lăuntru.
«Strigoiul vine şi strigă la fereastă:
- Ai mâncat usturoiu?
Dacă omul răspunde, îl muţeşte, iar dacă tace, se duce în­
treabă-şi» 3 şi cearcă pe la cei ce n'au mâncat usturoiu.
Dacă nici cu chipul acesta nu izbuteşte, cearcă ajutorul lucru­
rilor din casă, ca să le deschidă uşa: vreun vas (oală, strachină)
sau opaitul de pe horn. Pentru aceasta, toate lucrurile din casă tre­
buesc întoarse în această noapte cu susul în jos. Câte odată opaitul
se strică 4.
1. D. Lupaşcu, Medicina bubelor, Bucureşti 189°, p. 171.
2. Cred. Rom. din corn. Halangeşti-Zaicoiu, jud. Dolj, comunic. de
d-I N. r. Dumitraşcu : In noaptea Sfântului Andre iu ies strigoii. E groaza
mare în sat de frica 10L .. Se ung Uşile şi ferestrele spre a nu se apropia
duhurile rele de casa ...
3. Şezătoarea, 1, p. 245.
4· Dat. şi cred. Rom. din corn. Hălangeşt i-Zaicoiu, jud. Do lj, co­
munic. de d-l N. r. Dum itraşcu : Se sparge opaiţul (ciobul) şi se întorc
vasele cu' fundul in sus, ca nit cumva venind strigoii, să ceară vasele ne­
Întoarse şi sa le deschida uşa,' caci altfel intra strigoinl în casă şi e vai
de aceea ;--a celor din corn. Catanele, jud. Dolj, comunic. de d-I Şt. St.
Tuţescu: se zice din bătrâni că in ajunul lui Moş-Andreiu, ies strigoii şi
ca să fie feriţi de acea boala (?)� sa intoarca toţi vasele cn fundul în sus,
şi atunci nu mai indraznesc în �,asa.-C. D. Gheorghiu, op, cit. «Prin jud.
Iaşi, înainte de a se însera sprţ Sf. Andreiu, strică opa iţul, caci există
credinţa ca odata, oarecare întoncând toate celea din casă cu fundul în
sus, a uitat de cpaiţ şi când colo, venind strigoiul şi cerând dela fiecare
lucru in parte să-i deschida uşa, a .ajuns şi la el şi atunci opaiţul, nefiind
ş i el întors, s'a dus şi a deschis strigoiului».
�
l
I
[131]
131
Tot spre a feri de strigoi, este bine ca'n această seară nimeni
să nu-şi măture casa, să nu lepede gunoiul şi să nu-şi facă lăutaore 1.
Am arătat că în afară de strigoi, în această noapte mai umblă
după rele alte duhuri vătămătoare, printre cari se numără şi dracii
sub felurite înfăţişări, încât cu drept cuvânt Alecsandri, în Noaptea
sfântului Andreiu, zice:
Sgornot trist în câmp răsună,
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a' lor secrii.
Voi crestineior popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea 'ugrozitoare,
Noaptea sfântului Anclriiu!
Iar mal departe:
Iată-l, iată Saian vine,
Răsbătâud prin verzi lurn ine,
Pe-un fulger strălucitor.
Umbre, stăfii despletite,
Cucuoeici; lele sburlite,
Şi Rusalile pocite
Il urmează ca un nor ...
Indernnând apOl:
Voi cu suflete curate,
Cu creclinţi nestrărnutate,
Oameni buni, femei, copii,
Voi creştinelor popoare,
Faceţi crnci mântuitoare,
Căci e noaptea 'ngrozitoare,
Noaptea sfântului And riiu.
Şi cu toate acestea, cei ce-s tari de tire, pot Înfrunta această
lume de duhuri. Mai mult chiar, pot trage unele foloase. Să se
-ducă, ne spune o credinţă din jud. Covurluiu, unul ca-acela într'o
răspântie de drum, să aşeze acolo pe chirostii un ceaun' cu apă,
să-i dea foc şi când va vedea că apa a început să clocoteasca, să
arunce în ceaun sau în cazan o mâiă neagră, în care se întrupează
diavolul. Indată ce mâta va începe să fiarbă, omul cel tare de îngeri
va vedea cum împrejurul lui se vor aduna dracii unul câte unul şi
1. Cred. Rom. din corn. HaIăngeşti-Zaicoiu, jud. Dolj, comunic. de
·<:1-1 N. 1. Dum i traşeu.
[132]
132
vor Începe sa-i roage ca să stingă focul. Acel om să tacă şi să a­
ştepte până ce la urma urmelor va veni insuş Scaraoschi. Acela îl
va ruga mai mult, va făgădui multe de toate, şi în chipul acesta
lui i se poate cere ori şi ce, căci dracul dracilor este silit să dea 1.
Toate aceste credinţe sunt ilustrate În popor prin felurite po­
vestiri,-fireşte, numai simple întâmplări fatale sau viziuni.
Iată, ca pildă, câteva:
Un om se făcea strigoiu după moarte, fiindcă dormise toată
vieata afară în noaptea sfântului Andreiu. EI veniă la nevastă-sa
acasă şi sta până la cântători. Femeia, după sfatul unei babe, răs­
punde Într'o noapte la chemarea strigoiului :
- Mă duc la nunta lui frate-tău, că se Însoară cu soră-ta.
�
- Nu se poate! răspunse strigoiul.
Iar femeia:
- Nu se poate cei morţi la cei vii, dar aceasta se poate.,
Şi pe loc strigoiul a crăpat.
A doua povestire:
Un om veniă cu un tăbultoc,--sac,- de făină dela moară. La
nişte cruci de lemn, vede nişte chipuri jucând:
-- Dumnezeu să vă îmrnultească jocul, zise omul!
- Dumnezeu să-ţi îmmulţească făină din sac, ziseră strigoii.
Şi de atunci făina din sacul acelui nu s'a mai. isprăvit, până
când a spus taina aceasta ŞI altor oameni. Atunci făina şi-a pierdut
vraja.
A treia povestire:
Un om avea ca femeie o strigoaică ce purcese grea. Inspre
Sf. Andreiu, femeia îi spuse bajbatului său, să iea o limbă de me­
Iitoiu şi să se ducă la crucile drumului să dea cu limba de 9 ori
În pământ şi să zică: «dau, dar nu taiu l».
Omul se duse, dar zise: «dau şi taiu».
� Când. s'a Întors acasă, găsi pe nevastă-sa tăiată.
A patra povestire:
O femeie moare în seara de către Sf. Andreiu. Bărbatul său
o iea şi o mută pe laită. Atunci a văzut ieşindu-i o pară pe gură:
para era sl;fle.tul ei destrig.�aică 9. . A •
In sfârşit, tot pentru ilastrarea acestor credinte, dăm 1t1 cele
\
1. Cred. Rom. din com. Vâr lez i, comunic. de d-l J. N. Vâr lezeanu.
2. Şesatoarea, 1, p. 248-9. i
_.sid .. mA .......
[133]
II
133
-----
ce urmează a cincea povestire culeasă şi scnsa 111 Moldova: «Sara
lui Sf. Andreiu», care nu-i altceva decât un vis plin de vedenii:
« ..• Lângă un pod stricat era o casă părăsită. Toader se vârî
îutr'însa, 'spre a se mai oploşi de frigul ce-i intrase în oase, se aşeza
pe nişte paie; dinţii îi începură a clănţăni, genele i se prind' una
de alta şi deabia mai putea răsuflă. Peste puţin adormi greu.
De odată Todirel, înspăimântat, sare din locul unde dorrniă,
drept în picioare, la huietul unor tropote ce le auzi; şi vede o
roată mare de oameni în jurul lui, un huiet grozav şi nişte glasuri
miorlăitoare. Când iea sama mai bine, vede o bătălie mare împre­
jurul lui, în care se scărmănau o mulţime de bărbaţi şi de femei,
cu capul ca de om, cu părul tot roşu, la trupuri goi, picioarele de
cai şi [cu] cozi mari, [cari] se încolăciau împrejurul trupurilor lor.
Fiecare avea în mână câte o coadă de mătură, o cociorbă sau o
frigare, cu cari se băteau unii pe alţii, alungându-se, când afară,
când în casă, când peste casă.
- Pieriţi, dracilor l, strigă Toader speriat şi voind a fugi
de-acolo.
- Stăi! strigară toate dihăriile acelea într'un glas; - eşti în
mana noastră!
Şi de-odată îl apucară de subsiori şi începură a-I purta în
mijlocul bătăilor, şi-l aruncau mereu în sus şi'n jos, când Într'o
part,�, când într'alta.
Apoi se ridicară cu toţii spre cer, purtând şi pe Toader prin
înălţimea nourilor, iar în urma lui se zări o mare arşiţă de foc,
în care se jucau felurite dihăniii, capre, porci, bursuci, lupi şi tot
felul de fiare sălbatece. Apoi iarăş cu toţii se lăsară spre pământ şi
se opriră la o moară părăsită, în care se auziă o hodorogeală grozavă.
O masă mare era întinsă în mijlocul şurii, iar pe ea un săcriu în
care era lungit un mort. Când intrată dihaniile şi cu Toader, mortul
începu a se înroşi şi a se mişca, până ce sări în picioare. Şi se
incepu o bătaie cruntă.
Una câte una cădeau dihănii le celea de pumnii şi buşiturile
ce le dădea mortul, până la �ea din urmă, care se părea a fi că­
pitanul lor şi cu care mortul avea să se lupte mai crunt; dar la
urma urmei căzu şi căpitanul. După asta, mortul se apropiă şi de
Toader şi incepu a-i zice blând:
- Băiete, să nu ai nici O ,teamă, că eu nu sunt strigoiu, ci-s
om ca şi tine.
[134]
134
Toader rămase mal mort decât morţii.
- Nu te teme, adăugi iar mortul; - şi eu sunt unul ca şi tine,
care eram să pic în ghiarele acestor strigoi; sunt om pământean şi
în curând vom merge arnândoi să ne vedem ţara şi casa; am fost
şi eu adus aici ca şi tine, aşezat în cel săcriu în care m'ai văzut, de
patru ani acuma, fără să ştie nimenea de mine. In fiecare seară a
Sfântului Andreiu mă treziam din somn şi eram nevoit să mă bat
cu işti căpcăuni, cari voiau să-mi sugă tot sângele din mine; şi azi,
fiindcă ai fost şi tu aici, vederea ta m'a îmbărbătat şi am înfrânt
pe strigoi. Dar in curând are să vie o babă fărmăcătoare, care de
te-ar afli aici, te-ar face în mii de bucăţi şi ţi-ar fierbe oasele În­
tr'un cazan cu smoală. Inchide dar uşa şi stăi în colţul casei.
Mortul luă o ulcică, o înturnă cu gura în jos şi o vârî în
110rn.
Un ţipăt groaznIc se auzi în afară şi un vălătuc mare" incepu
a se izbi de toţi pereţii şi uşile; şi apoi intră in horn şi începu a
se sbate în fundul ulcelei din vatră.
- Costache, Costache l Dă-mi drumul în casă că nu ti-oiu
face nimica, bolborosi glasul care se înţelegea că vine din ulcica pe
care mortul o întorsese cu fundul în sus.
� Ehe-hei, babă cloantă ! Fugi, fugi, că-ţi frig oasele, strigă
Costache, vârind o frigare în horn.
In vreme cât se munciă cu frigarea, deodată se auzi cântarea
cocosului.
- Am scăpat, am scăpat, strigă Costache mortul, deschizând
uşa şi trăgând pe Toader afară.
Trezindu-se din spaima '1:e-1 cuprinsese, .Toader se văzu în
ograda casei lui, împreună cu cel ce-l scăpase.
- De-acu, cu ce te-aş putea mulţărni, omule, zice Toader
către tovarăşul lui; - că': dela grea primejdie m'ai scăpat.
-- Cu ce să mă mulţămeşti, cu alta, decât doar să-mi dai
inima ta să sug trei picături de sânge, să-mi mai improspătezi vieata ,
care eri cât pe ce să mă părăsească, dacă nu veniai tu să-mi stai
in ajutor. \
-\ �
-- Cum să-ti dau să s�gi inima mea? Atunci eşti şi tu strigoiu.
- Strigoiu, nesrrigoiu; mie-mi trebue' trei picături de sânge
din inima ta, zice Costache, \ şi scoate o custură din brâu şi dă
să se răpeadă la Toader să-i sângere pieptul.
/
1
I
f
[135]
135
- Al sariti, ajutor, strigă cât ce putu Toader, --- ajutor, că
mă sfâşie strigoii 1 ...
Şi sări drept în mijlocul casei, şi deschise ochii mari, şi văzu
lumina zilei.
Nevastă-sa alergă la dânsul, ŞI înspăimântată, îl întrebă:
Da ce este, Toadere, ce tipi, ce ai păţit?
Strigoii îmi sug sângele 1
Ce strigoi? Visezi? Ai înnebunit, ori ce este?
Ce r Unde-i Cpstache?
Care Costache? N'avem pe aici pe nimeni Costache 1
Mortul?
Ce mort?
Mortul care m'a scăpat de strigoii din moară ...
Vino-ţi în fire, omule 1 Ai visat bazaconii. Te-ai culcat
aseară de cu vreme şi se vede, unde am tot vorbit de strigoii ce
umblă în spre Sfântul Andreiu, ţi s'a uălucit ... Dar n'ai grijă: am
uns eu bine toate ferestrele şi uşile cu usturoiu şi am mâncat cu
toţii în casă la mujdei de-ajuns ...
Toader îşi făcu cruce, se frecă iar bine peste ochi, înţelese c'a
visat câte şi mai multe bazaconii, şi zise femeii lui:
- Noroc numai c'arn uns peste tot locul cu usturoiu, c'alt­
mintrelea tot nu scăpam noi teferi din mâna strigoilor» ].
III. Ziua Iupului.
Ziua Sfântului Andreiu se mai chiamă şi Ziua lupului sau Gădi­
neiul schiop, serbându-se pretutideni cu nelucru, ca să nu strice lupii
vitele şi mai ales oile şi caprele 2. Primejdia este însă, nu numai pentru
vite, ci şi pentru oamenii cari ar îndrăzni a pleca pe drumuri în
în această zi, când porneşte şi lupăria 3.
Vitele cari mugesc spre Sf. Andreiu, caii cari nechează şi pase-'
serile cari ţipă, vestesc lupul care se apropie de ograda omului. Deci,
fiecare gospodar trebue să aibă grijă de pază 4.
Pentru ca să se apere ograda de lupi, se obişuueşte prin unele
părţi,--fie aceasta ca o măsură şi împotriva strigoilor, - să se ungă
1. N. A. Bogdan, op. cit, p. 152-5.
2. Etym, magn. rom., ad voc. - Candrea, Densuşianu, Speranţă,
Graiul. nostru, r, p. 271.
3. Zanne, oţ». cit. IX, p. 267.
4. Ibidem, p. 329.
[136]
136
ţăraşii dela poartă, drugii ŞI cercevelele ferestrelor precum şi pragul
usilor cu usiuroiu 1.
,
Prin jud. Botoşani, În această noapte se ung cu usturoiu pe
lângă lucrurile pomenite încă şi [ântânile. Alţi, gospodari fac o, cruce
de ceară şi o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească :
boi, berbeci, şi anume la cornul din dreapta 2.
Prin Bucovina, cu o săptămână înainte de Sf. Andreiu, femeile'
se feresc de a toarce, «ca să nu toarcă lupii la casă» 3. Tot pentru
ca lupii să nu vină, aproape pretutindeni În această zi nu se mătură,
nu se dă gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, ElU se piaptănă, nu
fac sgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut 4.
Lupul, al cărui gât este ţeapăn 5, în această zi capătă darul de
a şi-l îndoi. Este sprinten, ŞI prin urmare nimic nu i-ar scăpa
dinaintea lui. De aici credinţa haţegană că în ziua de Sânt-Andreiu
«îşi vede lupul coada».
De casa al cărui stăpân şi stăpână nu munceşte în această zi,
lupul nu se poate apropia ;de aici: «poţi să muncesc in orice zi,
,cât de mare, numai în această zi să sârbezi» 6. Totuş, când soarta
scrie altfel, primejdia nu se poate Îndepărtă, căci peste cele hotărîte
de Sf. Andreiu, nimerii nu poate trece.
In aceasta privinţa iată ce ne spune o povestire:
Un vrăjitor sfătueşte pe un boier ca să nu iasă din casă în
seara despre Sf. Andreiu, căci va fi mâncat de lupi, - şi ar fi păcat
ca nici oasele să nu-i rămâie, ca să fie măcar ele immorrnântate
după toată rândueala creştinească.
Boierul se înspăimântă când auzi această proorocire. De aceea
îşi făcu o ladă de fier, se încuia- intrînsa şi acolo petrecu noaptea.
A doua zi, intrând în odaia aceea o slugă, spre a vedea ce
s'a întâmplat, a ridicat capacul lăzii. Atunci a văzut tişnind din lăuntru
un lu·p. In ladă nu rămaseră decât oasele boierului 7.
1. Cred. Rom. din corn. "Tepu, jud. Tecuciu.- Caridrea, Densuşianu,
Speranţa, op. cit., p. 315, credinţa din jud. Covurluiu.
2. Cred. Rom. din corn. ';7lasineşti, comunic. de d-l D. Furtună; ­
a celor din corn. Larga, jud. B�pau, comunic. de d-I C. Gh. Vartolomei.
3. Voronca, op. cit., p. IOela.
4. Cred. Rom. din corn. Ţepu, jud. Tecuciu.-Şezătol1rect, Hl, p. 150.­
Candrea, Densuşianu, Speranţa, dp. cit. I, p. 315.
5. Pricina, vezi-o în T. Pamfile, Un tăciune şi un cărbune, povestea
«Vodă 'mpărat». i
6. Cred. Rom. dincom.Vânator i.jud. Neamţ, comunic. de d-I V. Ştirbu.
7. Cred. Rom. din corn. Ţepu, jud. Tecuciu .
..
"
[137]
137
Prin jud. Neamţ se povesteşte că «un om s'a dus la moară în
seara de Andreiu şi n'a venit când trebuia. Plecând neamurile a
treia zi ca să-I caute, I-au găsit mâncat de lupi. Din tot trupul lui
nu rămăseseră decât picioarele dela genunchi în JOS)) 1.
După acestea toate, credem nimerit să punem aici şi încheierile
lui Haşdeu asupra acestei zile:
In basm uri, după cum gresia simbolizează muntele, tot astfel
şi pieptenele, care prin însăş forma sa, care ar închipui un şir de
arbori, este un simbol al.,pădurii. De aci, femeile zic că nu-i bine
să se pieptene în această zi; tot astfel se feresc de a umbla cu
pieptenele chiar, ca nu cumva fiara de pădure, - lupul, să-i aducă
vreun neajuns 2.
IV. Vrăji şi farmece.
In seara de către Sj. Andreiu fetele şi văduvele îşi fac «pe
ursită », vrăjind de peţire, de dragoste, câutându-şi de noroc, - sau
făcând farmece de răutate, care trebue să se lipească de duşmani şi
de casele lor.
Ca vrăji de dragoste, pomenim următoarele:
Prin Transilvania, C0111. Râpa-de-jos, se rostesc de nouă .ori
În şir următoarele şire :
Descântecul dela mine,
Lcacul dela Dumnezeu.
A .plecat Inceţnitul.
Dela casa lui,
Dela masa lui,
Sănătos,
Voios,
Şi-a luat-o pe o calc,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de
[cale,
L·a întâlnit,
L-a întâmpinat
Nouă ur coi ; nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă Ieoaie,
Nouă pocltori, nouă pocitoare,
Nouă ursitort, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă mâratori ; nouă mârătoare
[(sic) :1,
Nouă mâncători, nouă mâncătoarc,
Nouă zâni,
Dela nouă stâni ,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Toate s'au strâns ;;i s'au ati unat,
Grozav I-au Încurcat
�i În pat de moarte l-au lăsat.
S'a stăruit Inceputul cu glas mare
[până'n cer,
Cu lacrimi lungi până'n pământ;
1. Etym, magn. Rom.. p, 1179 şi urrn,
2. Idem,
3. Poate: mir ător i, cei ce se miră şi prin aceasta deoache, cum de
altfel se întâlneşte şi mai jos.
[138]
138
-Nu gândi nimica, Inceput!
Pe scară de aur m'oiu scobor-i,
Poale albe oiu întinde,
Pe tine te- oiu cuprinde,
Cuţit de zână,
Din teacă de zână,
Cumpănă dreaptă oiu apuca,
Şi bine ţi-oiu alege,
Bine ţi-oiu culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s 1110roi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoale,
De-s draci, de-s drăcoaice,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaie,
De-s smei, de-s smeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s făcători, de-s făcătoare,
De-s mirători, de-s mirătoare,
De-s mâncători , de-s măncătoarc,
De-s nouă zâni
Dela nouă stâni,
De-s nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Crăpe-Ie inima'n . patru,
Cum crapă păsatul.
Pice-le cosiţele,
Curgă-le ţâţele,
Să piară,
Să răspiară,
Ca scuipatu'n cale,
Ca roua de soar�
Inceputul să rămâie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
Şi Maica sfântă l-a lăsat.
Sănătos,
Voios
Şi veselos 1.
M'au întâlnit,
M'a u întâm pinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigouie,
Nouă draci, nouă drăcoaic,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaie, .
Nouă smei, nouă smeoaie,
Nouă pocitortvnouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă miratori, nouă mirătoare, ....
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni
Dela nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Toate s'au strâns
Şi s'au adunat,
Grozav s'au încurcat
Şi în pat de moarte m'au lăsat.
\
Prin unele părţi, în ac\astă seară se adună la o casă mai mulţi
flăcăi şi fete. Pe o masă pun\ mai multe cdciitlii de usturoiu, îm prej­
muite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări dela Paşti aprinse, Pun
Cu lacrămi lungi
Am plecat
Dela casa mea,
Dela masa mea,
Sănătos,
Voios,
Când am fost la miez de miez de
[cale,
Nimeni în lume nu-I aude,
Fără Maica Domnului
Din poarta cerului,
Ea din graiu aşa a grăit:
- Inceputule, ce plângi cu glas
[mare până'n cer,
Cu lacrimi lungi până'n pământ?
- O Maica Domnului
Din partea cerului,
Cum n'aş plânge cu glas mare
[până'n cer,
până'n pământ!
1. C. D. Gheorghiu, oţ». citi., p. 96-8.
[139]
139
apoi pe masă felurite mâncări cu plachie, meşniţă, ghitimani, mălaiu
si pâne. Apoi se aşează cu toţii roată în jurul mesei, mânâncă, vor­
besc şi râd în toată voia bună, până către zorii zilei, când se despart.
Fetele îşi împart între dânsele usturoiul; pe care îl duc a doua zi
la biserică, spre a-l sfinţi preotul. Astfel rsfintit.vusruroiul se pune
pe policioară la icoane, fiind bun de făcut «de dragoste» 1.
Prin alte părţi la această adunare flăcăii aduc lăutari şi bău­
tură. Pe strachina fiecăruia se pune câte o căpătină de usturoiu, care
este păzit spre a nu fi f'yrat de strigoiu, - o babă anume orânduită
pentru aceasta. Cu o parte din acest usturoiu păzit, se ung lucrurile
pe cari le-am pomenit la capitolele precedente, iar o altă parte se
păstrează peste an, fiind bună de leac.
Dela această pază a usturoiului s'a născut zicala: «parcă a
păzit usturoiul», ce se dă celui ce se cunoaşte că a petrecut o noapte
fără somn 2.
Prin unele părţi din jud. Tutova, paza usturoiului sa face in
chipul următor:
. «Inspre Sf. Andreiu, într'o casă de gospodar se strâng 10--12
[('te, având fiecare fată câte o jel1mă,-o pâne.i--trei căciulii.e=că­
pătini-v-de usturoiu, un fir de busuioc, legate cu un găitan roşu şi o
sticlă cu rachiu. Lucrurile acestea se pun pe o masă într'un colţ al
casei şi se acoperă cu o broboadă roşie. Mai de mult) broboada
aceasta se făcea în casă. Astăzi se cumpără din târg. Lângă lucruri,
pe masă, stă un sfeşnic c'o lumânare aprinsă, care arde de cu seară
şi până în ziuă. Lângă masă,- una în dreapta şi una în stânga,­
stau de strajă două babe, cari bagă bine de seamă ca să nu se fure
din lucruri, ori să nu pună cineva mâna' pe ele. Ele stau acolo ne­
clintite până dimineaţa.
La datina aceasta, pe lângă fete, se strâng şi flăcăi, mai ales
cei ce trăesc bine cu fetele adunate. Ei tocmesc lăutari, cântă �i
joacă cu totii.
La miezul nopţii, fetele pun masă flăcăilor. Lăutari cântă, glu­
mele curg) ochii scânteiază între «cei ce trăesc bine», şi apoi jocul
iar începe. In ziuă iar se pune masă flăcailor, lăutarii cântă şi pe­
I recerea îşi urm ează fi rul.
Când s'a făcut ziua bine, un flăcău iea într'o covată ori pe o
I. C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 98.
2. Zanne, op. cit., IV, p. 167.
[140]
i40
tablă mare toate lucrurile fetelor de pe masă (usturoiul, pânile ŞI
sticla cu rachiu), lăutarii ies 'afară, hora începe, flăcăii chiuie, iar
flăcăul cu iucrurile din covată, coperită cu broboada roşie, joacă usiu­
raiul în mijlocul borii. Isprăvindu-se hora, flăcăii şi fetele intră în
casă, fetele ieau lucrurile lor şi le împart la flăcăi. Pânea se mâ­
nâncă, rachiul se bea) iarusturoiul se strânge de leac.
Usturoiul acesta e tare bun la casă. Când vitele-s bolnave, li
se dă mujdeiu în borş ori vin şi le trece.
Dacă se fură dih usturoiu, nu-i a bine; la casa acea nu-i
«Doamne-ajută» şi fetei, din partea Căreia i se pişcă (pron. pop.:
chiscăş, -- i se fură, � usturoiu, nu-i merge bine.
Usturoiul păzit, primăvara se pune în pământ şi-i bun de leac.
Fura tu 1 usturoiului se face de unii din flăcăii ghid uşi, ca să
râdă ori să facă în ciuda vreunei fete.
Adesea, la petreceri de acestea, se în tâm plă bătălii. Pricini le
sunt beţiile şi gelozia între fete şi flăcăi.
Intr'un sat se pot face asemenea petreceri în 7, 9 ori 13 locuri 1;
Tot prin jud. Tutova, pe alocuri se sfătuesc câţiva flăcăi ce
pun la cale petrecerea cu lăutari, şi hotărăsc partea de cheltueală ce
trebue s'o aducă fiecare. Ei mai poftesc şi câteva fete. Fetele, În­
ştiinţate din vreme, gătesc de-ale mâncării. Ele aşează' o masă pe
care pun bucatele gătite, iar de fiecare fată pun trei căpătini de us­
turoiu,. un colac sau o felie de pâne, un pahar de vin şi o lumânare:
O femeie mai bătrână păzeşte usruroiul spre a nu fura din el vreun
flăcău. In vremea aceasta, fetele şi flăcăii joacă. Petrecerea ţine până
în ziuă, când fiecare se împrăştie, fetele luând cu ele usturoiul pe
c.rre-l samănă. "'-
Din usturoiul sămănat, păstrează şi pentrn anul viitor la Andreiu.
Ele au credinţa că usturoiul păzit în spre Sf. Andreiu e bun de
purtat- când omul pleacă la'i drum lung sau la negustorie 2.
Prin jud. Covurluiu, fetele mario-=astăzi şi cele mici,�carise
adună la casa uneia' pentru \facerea turtei de Andreiu, aduc apă cu
gura. Pentru colacul de Andreiu aduc apă neincepută. La tuna se pun
în aceeaş măsură apa, sarea şi făina) măsurându-se acestea cu o
coajă de nucă. Fiecare fata îş�, coace turta sa pe vatră şi apoi o mâ­
nând, aşteptând peste noapte 'rinicul care va' veni s,ă,j clea apă
1. Dat. şi Cred. Horn. din corn. Zorleni, comunic de d-I M. Lupescu ,
2. Culegere de d-r a Maria 1. I Mircea, corn. Costeşti.
[141]
141
pentru astâmpărarea setei ce-i pricinueşte turta,-În VIS. Şi acela îi
este ursi toru 11.
Colacul îl face din pâne dospită, punând în mijlocul lui câte
un căţel de usturoiu: Dus acasă, colacul este aşezat într'un loc căl­
duros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dăcă răsare usturoiul
din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu
răsare, fata se Întristează şi spune că va fi lipsită de noroc 2.
Prin alte părţi, fetele merg În această noapte la fântână, aprind
acolo o lumânare dela Paşti şio afundă prin ajutorul ciuturei sau
lumânăricii până când se"luminează bine faţa apei. Când a ajuns
[umânarea acolo, fata zice:
Sfinte Andreiu,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-I visez,
Ca aievea să-I văz!
Atunci apa din fântână se turbură şi fata îşi vede,-se spune,
chipul ursitului ei.
Alte fete merg afară la gard şi pun mâna pe par. Dela acesta
începe a număra nouă pari şi pe al nouălea îl leagă cu o strămă­
tură roşie. A doua zi dimineaţa, se duc şi văd cum este parul. Dacă
este drept şi neted, cred că ursitorul, - viitorul bărbat, - le va fi
tânăr, însă sarac. Dacă parul legat va avea coaja groasă, ursitorul
va fi bogat. Dacă parul va fi scurt şi noduros, viitorul bărbat va fi
bătrân şi sarac. Dacă parul va avea mai multe crăci, ursitorul va fi
văduv, având şi copii.
Alte fete se duc în această noapte la cotetul porcilor şi strigă rar:
- Huideo arnu, huideo la anul, huideo la alt an!
Dacă porcii răspund printr'un grohăit la una din aceste trei
strigări, fetele vor şti când se vor mărită, adică: în grabă, peste un
an sau mai târziu, Dacă porcii nu le răspund de loc, este semn că
fetele mal au încă multă vreme «până le va veni ceasul ))3.
Alte fete vrăjesc cu oglinzile. Se pune o fată pe un scaun,
având' înaintea ei o oglindă, în spate altă, iar la dreapta şi la stânga,
câte două sau patru lumânări. Dacă fetei i se arată ceva în oglindă,
ea îşi va face unele socotinte cu privire la viitorul ei. Astfel, de
1. In multe părţi. Vezi şi Voronca, op. cit., p. 187.
2. Dat. şi cred. Rom. din com. Vârlez i , comunic. de d-I r. N. Vârlezeanu.
3. Dat. şi cred. Rom. din corn. Vlăsi neşt i, jud. Dorohoiu, comunic.
de d·) AI. AI. Le ontescu.
[142]
142
pildă, dacă i se va părea că vede un mort, va zice că bărbatul pe
care-l va lua, va muri peste puţin timp dela căsătorie 1.
Alte fete fac în această noapte masă pe care pun bucate fă­
cute cu usturoiu pă:;.it. Când fata se pune la masă, spre miezul
nopţii, bate în uşă şi zrce :
Urs, ursitul meu,
Care-i dat de Dumnezeu,
Vin de stă cu noi la masă!
Atunci ursitorul vine, răsărind ca din pământ şi se pune la
masă lângă fată de mânâncă şi bea ca oricare, şi care ades.ea, ple­
când, lasă câte un semn!
Alte fete, voind să ştie cari dintre dânsele se vor mărita mai
întâiu, merg la fântână şi acolo, fiecare dintre ele iea apă cu gura,
.şi astfel cu apa În gură se întoarnă la o casă. Pe drum se feresc de
a râde sau de a vorbi, căci astfel apa aceea nu va fi bună pentru
ceeace şi-au pus în gând să fad. Acasă, fiecare fată Îşi moaie câte
o turtă cu acea apă, în care pun şi usturoiu păzit Înspre Sf. Andreiu,
fireşte, păstrat din anul trecut. După ce le fac, turtele sunt aşezate
în faţa unui câne. Fata a cărei turtă va fi mâncată întâiu de câne, se
crede că se va mărită înaintea tuturora.
Alte fete, cari doresc să se ibovnicească cu anumiţi flăcăi,
caută în această seară câte o sârmă de scripcă,-instrumentul ce se
socoteşte că are puterea minunată de a immuiâ sau potoli 1111111a
omului, --� pe care o pun la g�1t, zicând de trei ori:
- Cum îi învârtită sârrnuşoara asta, aşa să se invârtească
inima lui N. după mine!
"-
Alte fete vrăjesc în foc cu câte 1111 rasteu furat dela casele unde
bărbatul este însurat a doua oară, dar nu este cununat.
Pentru a şti din ce parte vor veni peţitorii, alte fete ieau din
casă câte nouă linguri, şi ieşind afară înainte de cantatul cocoşilor,
se suie pe poarta ogrăzii unde ascultă: încotro vor cântă cocoşii in­
tâiu, din partea aceea cred că le vor veni peţitorii 2, şi se Înţelege,
se pot gândi la cei ce sunt cu casele Într'acea parte.
Prin Bucovina, în Jrele părţi, fetele, ca să-şi vadă ursi-
\
1. Dat. şi cred. Rom. din "fom, Vlăsineşt i, jud. Dorohoiu, comunic.
de d-I Al. Al. Leontescu.
2. C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 99-100.
[143]
143
torul, pun sub căpătâiu înspre Sf. Andreiu, 4I de fire de grâu
menindu-le în chipul următor:
- Voi, 41 de fire de grâu,
Eu voiu adormi
Si voiu hodint,
Dar eu mă rog lui Dumnezeu,
Să-mi trimită îngerul meu,
Să-mi arăte pe ursitoru! meu,
Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!
Peste noapte, cred fetele că-şi vor vedea ursitorul în VIS ară­
tându-li-se 1.
Alte fete, ŞI tot pnn aceste părţi, samănă în această noapte, la
trunchiul unde taie lemnele, cânepă pe care o grapă cu cămaşa, ca
să le vie ursitorul s.
Prin alte părţi se face de ursită în această seară cu 9 potcoaoe,
9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbânta te în foc. După ce
s'au înroşit, se scot afară,. se sting în apă şi apoi se descântă 3.
« Ursi/ele, pe la Sf. Andreiu umblă şi vin de cearcă fetele şi le
întreabă prin somn:
Dormi?
- Dorm şi nici prea, îi ZICI.
- Vrai să te măriţi, că eu îţi trimit pe cutare şi pe cutare;
dacă vrai, să-ţi alegi ... Cap am, dar bani n'am, - răspunde ursita.
Atunci să răspunzi:
- Na-ti brâul meu, să-I pui în capul tău.
Dar dacă vrai pe cineva, îi spui anume în capul cui să pună» 4.
Tot pri n Bucovina, fetele fac în această seară hapucele de câl-
tişori, pe cari apoi le aprind. Dacă cenuşa unui astfel de hapucel se
suie în sus, atunci se crede că fata care l-a făcut şi l-a aprins, se
va mărita în acel an. Dacă Însă cenuşa rămâne jos, se zice că acea
fată mai are de aşteptat r,.
Prin Basarabia, unele fete umblă cu picioarele goale. Aceea
care se va înţepa, se va mărita mai curând; aceea care va călca peste
o surceă uscată, va avea un bărbat bătrân 6.
1. Voronca, op. cit., p. 133.
2. Ibidem, p. 575.
3. Ibidem, p. 580.
4. Ibidem, p. 780.
5· Dat. şi cred. Rom. din com. Straja, comunic. de d-I D. Dan.
6. Z. Arbore, Basarabia în secolul XIX, p. 174.
[144]
144
Prin unele părţi din jud. Botoşani, unele fete fură cruţe, �
urlueală, - deja o vecină, Îe fierbe şi seara iese afară cu strachina
de urlueală şi apoi bate de trei ori cu lingura în drugul porţii.
După ce mănâncă trei linguri şi bate astfel de nouă ori, ascultă.
Dincotro va auzi întâiu lătrat de câne, dintr'acolo îi vor veni peţirorii'.
Unele din aceste datine le întâlnim infăptuindu-se şi în seara
de către st. Vasile.
In afară de aceste vrăji de dragoste sau în legătură cu dra­
gostea, se mai fac şi vrăji pentru a afla partea, norocul sau norocirea,
Astfel, prin unele locuri, se măsoară bine nouă ceşcute de apă,
după care se toarnă toate într'o strachină aşezată sub icoană. Acolo se
lasă strachina toată noaptea, şi a doua zi se măsoară din nou apa
din strachină. De va fi ,�ai multă cât s'a pus, «măcar cu o pică­
tură», acest fapt arată că respectivul om are noroc. Dacă va fi mai
puţină, lucrul acela arată nenoroc 2.
Prin unele părţi din jud. MusceJ, «in seara Sfântului Andreiu,
toţi ai casei, şi în deosebi fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în
câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai
bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai
bine şi o creşte mai frumos» 3.
Prin jud. Olt grâul se pune în apă curată şi dacă răsare, se
zice că acel ce l-a pus va avea noroc. Tot în acest- scop se pun în
apă şi rărnuri cu muguri, cari se aşteaptă ca să dea frunze şi flori s.
Toate aceste datini înşirate pană aici nu aduc prin practicarea
lor, şi nici nu tintesc să aducă vreun du cuiva. Vrăjile nu caută
să pricinuească vătămare, cum doresc [ărmăcătoresele prin farmecele
lor, prin cari unele fac iar altele desfac, adică fac răul ori desfac
binele altora.
Cele dintăi, după ce descântă apa,o aruncă în calea duşmanei,
ca şi! calce într'însa şi să\ se îmbolnăvească. Cea ce desface, iea cele
9 fuse, 9 ace, 9 potcoave, 3 cuţite şi o coasă, pe cari le-am po­
menit şi la vrăji, le înfier'bântă în foc şi le stâng în apă. Din apă
bea de trei ori şi apoi se scaldă cu dânsa. Acul şi-I înfige, � de
"_o \
1. Dat. şi cred. Rom. di� corn. Hânţeşti, jud. Dorohoiu, comunic. de
d-I N_ V. Hânţescu. '
2. Şez�toarea, �, p. 128. \ . .
3. R.-Codtn, Miha lache, oţ: cit., p. 9°. •
4. Cred. Rom din _ Slatina şi vecinătate, comunic. de d-I C. Georgescu-
Munteanu, stud. i
[145]
145
sigur că foarte puţin,- în piept, cu vârful în sus, iară pe celelalte
lucruri doarme trei zile 1.
Un6le duşman ce şi vrăjitoare ieau mana vacilor în această
noapte. Sunt chiar şi strigoaice cari fac acest lucru. Pentru a-şi feri
vacile de aceste neajunsuri, gospodinele, tot în această noapte, în­
cunjură vacile cum încunjură soarele pământul, presărând sămânţă de
mac împrejurul lor.
Prin alte părţi şi tot în acest scop, femeile descântă sare şi o
îngroapă sub pragul «stânilor de vite»; apoi a douaj zi o scot şi o
dau vitelor ca s'o lingă, ca să fie scutite de farmecele vrăjitoare lor 2.
V. Ump1utul covaşel,
In ZIUa de Ovidenii, precum am pomenit, dar mai ales la
Andreiu de iarnă, femeile umplu, adică fac covaia, în chipul ur­
mător:
Se ieau două câtimi deopotrivă, una de făină de popuşciu
cernută prin sâta cea deasă şi alta de făină de grâu, se pun Într'un
vas, se amestecă bine şi amestecul acesta se opăreşte cu apă clo­
cotită. După ce se face subţire, ca să curgă dintr'o sticlă, punând-o
acolo, se mestecă iarăş bine, se acopere şi se lasă astfel cam două
ceasuri. In acest timp se pune apă pe foc ca să se încălzească putin
şi se toarnă peste aluatul subţire care se pune într'o putină mes­
tecâridu-se iarăş până ce se face subţire ca terciul sau cirul de
mămăligă. Putinica nu se umple până sus, ci se lasă cam şase
palme deşeartă, căci amestecul acesta fierbând, - fermentând, - «ar
da afară». Putina se aşează la un loc călduţ unde stă până a doua zi.
Amestecul acesta, - couaşa, -- se iea a doua zi din putină şi
se pune Într'un ceaun mare care se aşează pe un foc potrivit, ca
să mai fiarbă şi să se mai îngroaşe. In timpul fierberii, să se mestece
neîncetat, căci ceaunul se arde repede pe fund şi astfel covaşa se
afumă.
Gustul acestei covaşe este dulce-acriu, sărnănând puţin cu cel
al bragei.
Covaşa se împarte prin vecini, cu strachina sau oala, care se
I. Vor oricn, op. cit., p. 580.
2. Zanne, op. cit. IX, p. 267.
Parnfile, Săruătcrile de toamnă.
10
[146]
146
aduce acasă. Pomana aceasta, se face pen tru ca vacile să fie lăptoase,
iar laptele să fie smântânos 1,
Prin unele părţi din jud. Tutova, covaşa se chiamă bragă ŞI
se pregăteşte în chipul următor: se iea făină. de popuşoiu, se opă­
reşte ca pentru mălaiu, se coc două mălaie, iar alte două se lasă
necoapte. Mălaiele coapte se lasă să se răcească şi apoi se frământă
într'o putinâ, unde se toarnă şi cele crude, mestecându-se bine.
Amestecul acesta se opăreşte cu apă clocotită, se mesteca din nou
şi se pune la un loc cald, având grija de a pune şi câteva felii de
lămâie. A doua zi e bună de băut 2.
Prin unele părţi din jud. Covurluiu, se crede că fiecare om
este dator să mânânce couaşă, în această zi, pentru ca să fie ferit de
strigoi �.
YI. Datine şi credinţe mărunte.
In afară de credinţele poporului român legate de sărbătoarea
aceasta, arătate până aici, trebue să mai pomenim următoarele
datine şi credinţe mai mărunte.
Sf. Andreiu se serbează prin unele părţi din Oltenia şi pentru
a fi lumea ferită de unele boli, printre cari cea mai grozavă este
ciuma.
Cine lucrează în această zi şi în ajunul ei, înţepând mai ales
cu acul sau cu sula, se Îmbolnăveşte Îndată 4.
Cine toarce, capătă o hueală de cap, un sfârâit ca acel al
fusului 5.
"-
1. Culegere din com. Bârlad, suburb ia Munteni. .- r. A. Zanne, oţ».
cit. IX, p. 267.
2. Dat. Rom. din Costeşti, împart. de d-ra Maria 1. Mircea.
� 3. Dat. şi cred. Rom.' din corn. Vâr lez i, comunic. de d-l 1. N. Var-
lezeanu. ,
4. Cred. Rom, din corn. Boureni, jud. Dolj, comunic. de d-I N. I.
Dum itr aşcu.
5. Voronca, ()p. cit., p.' 578: In ziua de Sf. Andreiu , <s'a ascuns
\
şi a cusut pe picior unwolţuh. Dar l-a cusut bine (în zilelele de Dumi-
n ică şi s�rb�tori, dacă coşi ceVa, coşi uşor, ca sa .nu ţie pe mai mult,
sa ai numai pe atunci) şi a căpătat un junghiu În picior. A trebuit să se
pu ie în pat, şi a stat trei luni; \i se facuse la talpă un buboiu •. Altcineva
«a lucrat la gherghef spre Sf. Andreiu. şi tot anul i-a hu it capul».-lbidem,
p. 1060: Spre Sf. Andreiu, sara, .nu se toarce, caci stă Sf. Andreiu în colţ
şi face sfr! sfr! cu fusul. Şi tot 'anul n'ai spor la tors.
-,
".-:
âEââ&&G& â
[147]
147
Sf. Andreiu se mai serbează şi pentru faptul că el este înce­
putul celor 12 Vineri, în cari nu trebue să se muncească nimic
până a doua zi. Unii mânâncă înspre seară o bucăţică de pâne şi
beau puţină apă, ia rămăşiţa zilei o păzesc în post şi în rugăciune.
De obiceiu aceasta se urmează în nădejdea împlinirii unei dorinţe,
pe care omul şi-o pune în gând, cum ar fi însuratul, măritişul,
scăparea de boală, ş. a. 1
In această zi, de teama feluritelor pagube, nimeni nu dă în
-dar ori în împrumut cu jiesăvârşire nimic din casă ori din gospo-
-dărie. Numai prin jud. Muscel aflăm că Sf. Andreiu este «sărbătoare
cu prasnic» 2 şi, prin urmare, o zi când se pot da bucate de pomană.
Prin unele părţi din Oltenia, în ziua de Sf. Andreiu copiii
�!aie vergelele din pomii roditori, precum sunt merii, perii, cireşii,
V prunii, ş. a., le pun într'un borcan de apă, aproape de căldură, ca
să îmrnugurească şi să înflorească până la Sf. Vasile, când, cu ele,
ca sorcoue, îşi vor sorcoui părinţii şi neamurile 3.
Prin jud. Muscel se crede că «la Sf. Andreiu, creşte ziua cât
bobul de meiu» 4.
Tot pe acolo, în noaptea Sfântului Andreiu se observă luna, ca
.şi la S]. Dumitru. Dacă luna va fi plină şi cerul senin, se zice că
iarna va fi moinoasă , Dacă luna va fi plină şi dacă cerul va fi Întu­
necat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari
.şi grele 5.
Dela această zi Înainte şi până la Crăciun, prin unele părţi din
Basarabia, gospodinele nu lucrează cu nici un chip la răsboiu, ţe­
sând pânză; de asemeni nu torc) de frică să nu se supere Maica
Domnului pe dânsele 6.
In sfârşit) prin unele părţi, Sf. Andreiu se socoteşte ca început
de iarnă, pentru care lucru i se şi zice Andreiu-de-iarnă 7.
�. 1. Cele 12 Vineri sunt: I-a înaintea lui Sf. Andre iu ; z-a înainte de
Crăciun; 3a la Stratenii; 4-a la 40 de sfinţi; S-a de Blag oviştenie ; o-a la
Duminica mare; 7-a la Sâmzanii ; 8·a la Sf. Petru; 9-a la Schimbarea la
fuţa ; ro-a la Sâ.nta �ări� II-a la �ăierea capului şi 12-a la Ziua Crucii.
2. H .. -Codin, Mihalache, op. cit., p. 90.
3. Etym. magn. rom.
4. R.-Codin, Miha lache , op. cit., p. 90.
5. Ibidem.
6. Z. C. Arbore, Basarabia în secolul XIX, p. 173.
7. Cred. Rom. din corn, Ţepu, jud. Tecucuciu.
[148]
SF. NAUM.
La I Decemurie 1, poporul român de prin unele părţi serbează
pe «Sf, Naum cel învăţat». In această zi părinţii cari ştiu puţină
carte îşi pun copii la învăţătură pentru ca să se facă destepţi 2.
1. Luna lui Decemorie se mai numeşte şi Dechemvre, Andrea, In­
drea, Undrea; Lnoia lai Sf. Andreiu. Ningâu sau Neios, luna când cade
neaua sau zăpada. Aromânii îl numesc,' Ndreilu (Mar ian , Sârbătorile, I, p. 98.1.
O zicala arată că:
In Undrea
Iarna-i grea,
N'are
Demâneare,
Că n'a strâns în vară.
Numai a ţa mămăligii
O are în fundul pu ng ii.
t Allnn a, TU, p. 87l).
Ziua-i mică. şi rece,
N'o simţi de curând ce trece.
Dar in pLlngă, cui n'aj1�ngă
r se pare foarte lungă,
Umblă cu inima seacă,
Cântă, de urît să-i treacă;
Că nu e mai grea boală
Decât când e punga goală.
(Mat. folk., p. 119b).
şi ca rr
Go le ştii-
\
\
\
Verde ca primăvara,
C'o veni Vinerea mare,
Te-i păH,-cod;e�-pe poal ,
Şi-o veni luna Un drea,
Toată frunza ţi-o cădea,
Cr ivaţul te-o desbrăca,
Păcat de hăinuţa ta !
următoarele şiruri date ca populare
Sau acestea:
Dechembrie
Sau Undrea
Care'nţeapa şi jileşte.
De sărac nu se'ngrijeşle,
Vai de biet Român,. săr acu,
Tremură până-l iea dracu!
iar un cântec muscelean, împărtăşit de d-I D. Mihalache , corn.
Badii, ne spune:
Frunză verde matostat,
Dela Jii până 'n Banat,
Codrul mi s'a lăudat
Ca-şi ţi ne frunza iarna
Verde ca primăvara.
Codre, nu te lăuda
Că ţii frunza şi iarna
La accstea se adaug şi
se aud prin jud, Vâlcea:
Dechemvr ie cel cu barbă sbârlita ,
Lată şi albă,
C'o fire cruntă, sper ioasă ,
,,:'0 cătare nemiloasă,
EI ziua de sus cerne,
Ninge şi pământu l aşterne,
Face pe leneş să plângă
Şi la pie ptu-i sa se strângă.
[149]
ZILELE BUBATULUI.
1. Imbărburatul.
Prin Bubat, Zilele Bubatului, Sărbătoarea vărsatului 1, Bbrbura,
Băruura, Borboasele 2, Sărbătoarea bubelor 3 sau Savele Bubatului 4, po­
porul român din Oltenia, Muntenia şi se pare că şi din unele părţi
ale Moldovei 5, înţelege zilele de 4 şi 5 Decemvrie; prin alte părţi
Bubatul ţine trei zile: 3, 4 şi 5 Decemvrie 6, iar prin altele numai
în zilele de 4, 5 şi 6 Decemvrie 7. Bubatul se serbează de către
femei mai ales spre a-şi feri copiii de bubat sau vărsat 8. Se mai
crede că bubatul loveşte şi pe oamenii mari cari ar îndrăzni să lu­
creze în aceste două sau trei zile 9.
Prin unele părţi se spune anumit că în aceste zile nu trebue
să se ţese, să se năuădească sau să se coase, ca să nu iasă omului
vărsatul «năvâdit, ţepos ori des ca iţele». De asemeni femeile se fe­
resc ca să opărească rufele, pentru «ca să nu li se opărească văr­
satul» pe ele şi să rămână astfel ciuţnte sau «mâncare de vârsat» 10.
Femeile cari coasă, se prirnejduesc ca să le ieasă vărsatul veninat 11.
1. Albina, V, p. 455.
2. Etym. niasrn, roni., p, 2517.
3. Dicţionarul Limbii române, Tom. I, partea 1, p. 661.
4. Culegere din jud. Vâlcea, i m păr t , de d-l G. Fira.
5. Culegere din jud. Tecuciu ; denumirea însă de Bubat n'am aflat-o,
.- cele două zile numindu-se deosebit: Sf. Vârvara şi Sf. Sava.
6. Cred. Rom. din cam. Goruneşti, jud. Vâlcea, îrnpăr t. de d-l C. M.
Popescu.
7. Cred. ·Rom. din com. Voi ce şt i, jud. Vâlcea, împart. de d-l G. Fira.
-- Etym. 111.ap;n. rom., p. 2517,' Sf. Varvara se serbează la 4 Decernvrie ,
urmată de Sf. Sava ...
8. G. Grigoriu-Rigo, op, cit. I, p. 181.
9. Tuţescu şi Dani lescu , Monogr, corn, Cata nele, p. 128. «Bubatu l
sau Varsatu l este o boală ce vine dela Dumnezeu. In zilele Bubatului nu
se lucrează, căci astfel bubatul umple pe cel ce începe un lucru».
la. Patr ici u, Sta viu, Braşoa oe, p. 190.
11. Albina, V, p. 455 ..
[150]
150
In afară de această sărbare, părinţii au griJa sa-şt apere copiii
ca să nu mânânce în aceste zile porumb copt, căci intâmplându-li­
se să le iasă bubatul, acesta va fi mare cât boabele de porumb. Tot
astfel se feresc să-i lase să mânânce fasole ori seminţe de dovleac;
despre aceste din urmă se crede că vărsatul ce-ar lovi pe cei ce
le-ar mânca, va fi lat ca semânta dovleacului 1.
Prin aceste părţi, mamele obişnuesc să-fi imbărbureie copiii,
mânjindu-i sau ungându-i pe faţă cu miere 2, cu apă în care s'a topit
zahăr, cu zeamă de dulceaţă, sau în lipsă cu dovleac copt, ca să fie
feriţi copiii cu totul de bubat, ori dacă s'ar întâmpla să se îmbol­
năvească, bubatul să fie dulce ca mierea, zaharul ori dovleacul s.
Prin jud. Olt, inainte de a se unge faţa copiilor cu dulceaţă
sau miere, se spală cu apă în care s'a spălat o icoană, cu credinţă
ca faţa copiilor se va face curată ca icoana şi vor fi feriţi copiii de
orice urîţenie a feţei 4.
Prin jud. Buzău îrnbărburatul, «barbura sau borboasele», se fac
În ziua de 4 Decemvrie în chipul următor: «fiecare femeie însem­
nează pe faţa copiilor chipul crucii cu degetul arătător muiat în
miere sau zahăr disolvat..; Pe de altă parte, nu se dă copiilor de
mâncare mere, pere, prune, nuci, cartofi,' gulii sau bob, pentru ca
S,1 nu iasă vărsatu] mare ca aceste poame)) 5.
Dovleacul care se coace pentru a sluji la îrnbărburare, nu se
coace în spuaă, ca 3;1 nu iasă vărsarul des ca SpUZJ".
1. Ţ'uţescu, Danielescu, oţ: cit., p. l28.-Patricin, SIa viu, op. cit., p.
I90: «Iri aceste zile poporul seJereşte"ca de foc şi nu lasă copiii să rnâ­
nânce boabe de fasole. porumb fi'<[t ori alte feluri de boabe, având cre­
dinţa că de vor mânca orice soiu de boabe, o să le iasa pe corp vărsa­
tul ca boabele.-R.-Codin, Mihalache , op . cit., p. 9°: «In aceste zile nu se
mănâncă fasole, că se f'asuleşte varsatu l ; nu se mănâncă boabe coapte, că
se coace �ărsatul)).- Pe a locuri totuş pare îngadu ita mânca rea boabelor
fier te, căci numai astfel bubatul ce va ieşi, va fi moale (Şezâtoarea, II, p. 23).
2. Dat şi cred. Rom. din com. Tr uşeşt i, jud. Botoşani, împărt. Je
<1-1 C. Atanasiu : In ziua de Varv;ra se îmbărburea ză copiii, ca să fie fe­
riţi de friguri,
3· Dat. şi cred. Rom, di� corn. Boureni, jud. Dolj, comunic. de d-l
�, r. Dumitraşcu. \
4. Dat. şi cred. Rom. din 'oraşul Slatina, lmpă;t. de d-I C. Ce orgescu-
Munteanu. \
5· Eiym, lJ1agn. Pom., p, 2517. -- Vezi şi Conferinţe popnla're, Buc.
1913, p, 9°·
6. R-Codin, Mihalache, oj}. 'cit., p. 90.
'1111 U
[151]
'F557
151
Unele femei nu ung toată faţa copiilor, ci numai îi imbreieară
în frunte, în obraz şi în bărbie; alte femei îrnbărburează în frunte,
în obraz, în barbă, pe piept, pe dosul şi pe faţa palmelor şi în alte
părţi, rostind cuvintele:
- Cruce prin cruce să iasă 11.
Prin jud. Rv-Sărat, împotriva vărsatului se descântă chiar, cu
căline 2. Prin jud. Prahova, cu călinele se imbărburează 3.
Imbărburatul apără împotriva frigurilor de Barbură, după cum
se crede prin jud. Vlaşca .. 4, sau împotriva [rig urilor, după cum am
pomenit cu privire la jud. Botoşani.
Tot pentru paza copiilor, prin unele părţi se fac turte cu nucă
pisată, unsă pe deasupra cu miere sar 5 cu apă zaharită. Ele se
chiamă turtele Barburii 6. Uneori se fac numai două turte, dintre
cari una, unsă cu miere sau cu dulceaţă) se dă de pomană la copii,
iar cealaltă se pune în streşina casei. Lângă casă se mai pune şi o
cofă- cu apă, cu credinţă că atunci când va trece vărsatul pe lângă
acea casă şi se va abate pe la dânsa, să mânânce din turta pusă la
streşină, să bea apă din cofă şi să plece mai departe, la altă casă 7.
Turta sau azima care se dă de pomană, trebue să fie caldă)
ca şi vărsatul să fie cald, moale şi dulce 8.
Prin unele părţi din Oltenia se dau trei turte de pomană.
Ele trebue să fie crude 9. In jud. Vâlcea, în fiecare zi de Bubat, -
4, ), 6 Decemvrie,-se fac câte trei turte de pâne, se ung cu miere
"
sau, în lipsă, cu zahăr topit şi se dau la copii de pomană împreună
cu [ăsui, -- boabe nefierte puse pe o farfurie, - şi câte un fuior de
cânepă.
Când se dă întâia turtrta, se zice:
- Să fie bubatului ălui mare: să fie bun ca pânea ŞI dulce
ca mierea 1
La a doua. turtită se zice:
1. R. Codin, Mihalache, op. cit. p. 90.
2. Candr ea, Densuşianu, Speranţă, op, cit. I, p. 272. - C. Rădulescu.
Cod in, O samă de cuvinte, p. 4J.
3. Etym, Magn. Rom., p. 2517.
4. Candrea, Densuşiauu , Speranţa, op. cit, I, p. 158.
5. Sor, sau.
6. Candr ea, De nsuşianu , Speranţă, op. cit. 1, p. 158.
7. G. Crigoriu·Rigo, op, cit. I, p. 181.
8. Albina, V, p. 455.
9. Calendar ilustrat pe 19IO, la zi.
[152]
152
- Să fie bubatului ălui mijlociu: să fie bun ca pânea şi dulce
ca mierea!
Iar la a treia, se încheie:
- Să fie, bubatului ălui mic: să fie bun ca pânea şi dulce
ca mierea! 1
In sfârşit, prin jud. Botoşani, mamele can au copii ce n'au
z.icut de vărsat, îi feresc în aceestă zi de a mânca fructe uscate 2.
Povestirea despre nenorocirea întăm plată unei femei, care a
făcut altfel decum se arată mai sus, nu lipseşte:
«Era o femeie, Rada, - se spune prin unele sate din jud.
Muscel,-pe care a cărat-o păcatul de a lucrat în aceste două zile.
Şi odată a pus-o boala jos, că Sfântuleţul nu doarme. In vipia boalei
ea aiura şi i se părea că Sf. Sava şi cu Barbura şed la fereastră şi-i
cer sufletul. Şi, ci-că, pân' a închis ochii de veci, ea tot a aiurat
vorbind într'una:
Sfâutu Sava, Barbură,
Eu sunt Racla bărbată l 3.
II. Sărbătoarea grâului.
Bună di rn ineaţa, apă rece,
V'am adus putin grâu,
Pentru paserca care roagă pe
[Dumnezeu,
Care roagă pe Dumnezeu, să 1'0-
[dească grâu],
Să fie spicul ca brâul preotului
Şi snopul ca preotul 4.
\
\
1. Dat. şi cr ed. Rom. din corn. Truşeşti , Împart. ele, d-I C. Aranasiu.
2. Dat. Rom elin com. Truşeşti , Împart. ele ace laş.
3· R.-Coelin, Mihalache, op. cit., p .. 91. '
4· Coloniile române a-in Boslzia, Bucureşti 1906, p. 135-6.
Aici pomenim, după d-l T. Filipescu, următoarea datină prac­
ticată prin unele sate de colonişti români din Bosnia-:
«La Sf. Barbara se fierbe de dimineată grâu, porumb şi fasole
Într'o oală şi se duc la râu ca acolo să le arunce babele în apă.
Fetele şi feciorii se spală, când ajung la pârâu, cu apă şi încing acolo
hora, până când babele varsă grâul fiert (sârb. variţa sau svareno
%ito) în apă şi căntă: "-
Dobro jutro vodice studenice.
Doujela sam vam malo senice ;
Za onu ptlcu Bogomolicu,
Koja Boga moli, da n arn �ito rotl i,
Da hude klas ko popov pas,
A snop kolik pop.
- --------
m
[153]
153
III. Vârvara.
Sărbătoarea dela 4 Decemvrie, închinată Sfintei' mucenice
Barbara, se numeşte în popor V âruara, Varuara, Bărbara 1, Bar­
bura 2, şi numai pe la oraşe S]. Barbara, sau Săn-Văruara, cum îi
zic Românii din Munţii apuseni ai Transilvaniei 3.
Această sărbătoare este foarte mult păzită de femei, mai ales
în Bucovina şi Moldova; «ea este mai mare peste bube» 4.
Despre Sf. Varvara pomenim următoarele povestiri:
Prin Bucovina se spune că era odata un împărat, care se se­
meţia aşa de mult, încât se socoria alături cu Dumnezeu. Avea nişte
ochi împăratul acesta aşa de pociti, că numai dacă îi ridica asupra
oştirilor duşmane, eri deajuns ca să le nimicească cu totul.
Acest împărat avea o fată pe care o chema Varoara, De fru­
moasă ce eri, împăratul o ţinea pururi închisă într'o odaie, în care
lumina zilei nu veniă decât pe o ferestruică. Pe acolo a pătruns
un ostaş la dânsa şi a învăţat-o rugăciunile legii creştine, nouă pe
arunci.
Intr'o zi, tatăl ei o aude inchinându-se lui Dumnezeu Şl-1
. .
zise cu aspnme :
- Cum de îndrăzneşti a te închina lui Dumnezeu, când ştii
prea bine că eu sunt Dumnezeul mare?
Şi fata îi răspunse:
-- Aceasta nu este adevărat. Dumneata nu eşti decât un rob
neînsemnat a lui Dumnezeu care te ţine întocmai cum ţine pe
toată lumea.
Auzind-o grăind astfel, împăratul cel crud a închis-o şi a
inceput s'o muncească; dar oricât de greu i-ar fi fost întunericul şi
chinul unde tatăl său o aruncase, razele soarelui tot pătrundeau
până la dansa şi o mângâiau.
Intr'un rând, Varvara a scăpat şi a luat-o la fugă, văzând că
oştirea tatălui său o urmăreşte ; ajungând la poalele unui deal şi
ternându-se de păgâni, s'a rugat lui Dumnezeu ca să-i desfacă dealul
sânul său şi în chipul acesta să fie scutită de chinurile la cari urma
să fie osândită de părintele ei.
1. Im păr t. de d-I 1. Preutescu, com. Bă lţăt.eşti , jud. Neamţ.
2. R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 90.
3. Frâncu, Ca ndrea, oţr. cit., p. 105.
4. Culegere din jud. Tutova şi Tecuciu.
[154]
154
Dumnezeu i-a ascultat rugacnmea, dealul s'a despicat pentru
ca să-i facă loc, dar un cioban a văzut minunea aceasta şi a spus
catanelor.Catanele au săpat dealul cu hârleţele şi au dat peste fe­
cioară. Dumnezeu însă, când a fost aproape, de-a pune duşmanii
mâna pe dânsa, a tras-o la cer prin curcubeu.
In cer, SI'. Varvara se află şi acum cu trupul, zic unii, ca
mireasă a lui Isus Hristos, iar alţii spun că e mireasă soarelui. Pe
părinţii săi Dumnezeu i-a izărit În fundul pământului, aşa cum
erau îmbrăcaţi 1.
Alţii spun că chipul Sfintei Varvara este steaua care se vede
lângă lunâ P.
A doua povestire care se aude, ca şi cea de mai sus, tot prin
Bucovina) sună precum urmează:
« Un om îşi făcea mămăliga dintr'o dimerlie de făină şi de-abia
se sătura cu ea. Dumnezeu a văzut asta şi a trimis pe Sf. Varvara
să-i deie saţ. Ea a mers şi l-a găsit făcând mămăligă.
Dă-mi şi mie o bucăţică să mânânc, a zis Sf. Varvara.
Dacă n'am de unde, zise omul.
Da acolo în sac ce-i?
Acolo-i numai o demerlie de făină şi-mi trebue rme.
Dă-mi măcar un pumnişor.
După ce i-a dat, ea s'a dus deoparte să-şi facă" mămăliguţă.
A răstumar-o, şi-l îmbie şi pe dânsul să mânânce, dar omul nu
voiă. Cu mare greu s'a pus la masă şi atunci s'a trezit sătul.
Da oare ce să fie asta, că m'am săturat numai cu o fără
mitură? Altădată mâncam o mămăligă de o demerlie şi tot nu-mi
ajungea.
Pentrucă n'aveai saţ, zice Sf. Varvara, - şi de aceea m'a
trimes Dumnezeu pe mine ca sa-u dau saţ.
Ea a dat la om saţ, că până atunci I�U avea; ŞI de atunci se
dă de romană» 3.,
. I
Sf. Varvara este «ajutorul femeii», care pune mâna de sprijin
la naşterile grele, la boli şi ];1 orice primejdii. De aceea, unele femei
şi fete, cari sunt grăbite,dup� măritat, dau la această sărbătoare r­
turghie la biserică, postesc şi\dau de pomană 4.
I. Voro nea, oi). cit" p. 1244.\
2. Ibidem, p, I I42.
3. Ibidem, p. 216.
4. Ibidem, p. 278-9.
7R
1
.
[155]
155
«Pretutindeni Românca, de îndată ce se simte groasă, duce la
biserică liturghie şi lumânări, se pune sub patronajul vreunui sfânt,
-mai cu seamă Sf. Varuara sau Maica Domnului, îi arde candela,
şi în fiecare seară se închină mai cu credinţă şi mai cu inimă sme­
rită, rugând uşurare. Cele mai multe, de cum se sirntesc însărcinate,
se măsoară pe pântece de jur împrejur; pe măsura aceea potrivesc
feştila şi fac lumânare groasă ca de două degete, punând-o să ardă
la Maica Domnului sau la Sf. Varvara, Şi aşa în fiecare lună fac
câte o lumânare pe măsuţă, pe care o duc la biserică; unele fac
lumânăre pe măsură, la trei, la şase şi la nouă luni, iar de n'are
putere J, atunci bine e să dea măcar în luna a noua, ca Dumnezeu
să ştie cugetu-l bun, s'o ierte, să-i primească darul şi să-i trimită
uşurare» 2.
Prin unele părţi se crede că Sf. Varvaracur mă chinurile grele
ale mortii 3.
,
Prin Bucovina, ea se ţine şi pentru furturi 4.
Una din acele trei stele cari stau lângă lună deapururi, se zice
că-i S]. Varuară. Cu tovarăşele sale, Sf. Varvara păzeşte luna de
Antihâri care caută s'o mânânce, pricinuind astfel intunecimile.
Aceste stele, pe lângă această slujbă, ajutoră lunii să meargă pe cer".
Pe alocuri, se pune În această zi apă în oale şi în acestea se
aşează rămuri de măr, vişin şi alţi pomi, unde se lasă până la
Florii. Dacă aceste rărnurele Înfloresc până atunci, este semn că anul
va fi mănos; dacă nu vor înflori, este semn că anul va fi secetos 6.
Prin Bucovina se spune că dacă Sf. Varvara cade Într'o Marţi,
atunci Crăciunul şi SE. Gheorghe vor cădea tot Martia 7.
«La Macedo-Români,-zice Hasdeu,-nu există forma Barbura,
ci numai cea grecească. Prin etimologia poporană dela uaruar, această
a căpătat acolo un caracter de răutate, pe care nu-l are de loc la
l. Adică n'are înlesnire, mijloace, cu ce să-şi facă lumânarea.
2. E. Sevastos, Naşterea (lucrare ne ispră vi tă), p. 101.
3. C. D. Gheorghiu, oţ»: cit., p. 100-1: Sf. Va rvar a e sărbătoare cu
primejdii pentru femeile Îngreunate ori pentru moarte nă.pr asn i că ; asemeni
cui trage mult a moarte şi nu poate muri, să-i cereasca acaft istul sfintei
şi se V8 uşura.
4. Voronca, oj). cit., p. 74I.
S. Ibid., p. 1142.
6. 1. A. Zanne, op. cit., IX, p. 307.
7. Ceeace numai pentru Crăciun e adevărat: această sărbătoare
cade în ac ee aş zi ca şi Sf. Var var a.
[156]
156
Daco-Romani: ea omoară femeile cari lucrează în ziua ei şi pe cari
apoi Sj. Sava,- printr'o altă etimologie poporană,- le insăuooeară,
iar S]. Neculai le'ngroapă. De a-ei locutiunea : «Varvara u'nvărvără,
Sava u'nvsăvănă, ş'ai Nicola u'ngrupă» 1.
IV. Sava,
Sj. Saua, care se prăznueşte la 5 Decemvrie, se numeşte a­
proape pretutindeni Sava.
Prin Muscel se crede că Sava e o femeie sfântă care a zăcut
de vărsat şi care, din pricina vărsatului care i-a ieşit într'un ochiu,
e chioară. Această credinţă -- fireşte -- e în legătură cu bubatul.
Prin jud. Prahvoa, pentru vindecarea lingoarei sau ti/osului, se
ieau în această zi 2 trei lumănări de ceară curată şi «se pun în cre­
dinţă» la o icoană a Sfântului Sava ori a altui sfânt, unde se Iasă
cât ţine slujba, «Pe urma se opresc şi se leaga în casa şi unde e
cineva bolnav de strigă aiurea, innebuneşte, strigă a lingoare, se
duce şi cere apă şi- aprinde o lumânare intâiu, şi pe urmă, dela
această lumânare se aprind şi celelalte două lumânări. Şi din fiecare
să se pice trei picături, de se fac cu totul nouă picături. Pe urmă
se dă bolnavului să înghiţă de trei ori apă şi apoi să·· se spele, Iar
picăturile de ceară din apă se pun sub perina de culcare» 3.
1. Etym. magn. rom., p. 25[7-8.
2. Material.ur i folkloristice, P: 7°0: «Se iea trei l umân ăr i şi'n z iu a
de Sf. Sa va, ţ dela care mai sunt] trei zile păna'n Sf. Neculai » (sic).
3. Vor onca, oj). cit., p. 1142.
\
\
\
--��----�I------.-------�------------------
[157]
SF. NECULA1U.
1. Sf. Neculaiu.
Sfântul Neculaiu (Nicolai, Nicolae, şi cărturereşte : Nicolae) se
mai numeşte prin unele părţi din Transilvania şi Sân-Nicoară S,IU
Sâ-Micoară 1.
Prin Bucovina se crede că Sf. Nicolai este al doilea sfânt
Îăcut de Dumnezeu 2, că stă alături de Părintele ceresc 3 în stânga
Lui, şi că în noaptea de către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Ne­
culaiu stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când
cerurile se deschid de trei ori 4.
Sf. Neculaiu orândueşte soarele; cu privire la acest rost În­
semnat, iată ce scrie d-l G. Coşbuc, spijini ndu-se pe credinţele po­
porului nostru:
«Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el, În­
grozit de răutătile câte le vede pe pământ şi sătul de acelaş drum
veşnic, Într'una vrea să fugă şi să scape de vederea pământului. Aşa
cum umblă el de-a curmezişul peste pământ, dela răsărit spre sfinţit,
tot îşi schimbă 'drumul şi fuge cu răsărirea, când spre miază-zi,
când spre miază-noapte, că, doară-doară va putea ajunge odată să
facă sfârşit pământului şi el să stea să se odihnească pe cer şi să
nu mai aibă de incunjurat pământul. Iar sfârşitul pământului va fi
atunci când soarele va ajunge să răsară dela sfinţit şi să sfinţească
la răsărit, adică tocmai Întors de cum e astăzi.
Dar Dumnezeu nu voeşte lucrul acesta şi de aceea a pus străjer
la miază-noapte pe Sân-Nicoară şi la miază-zi pe Sân-Toader, ca să
ţie calea soarelui şi să-I a bată din cale.
Şi ci-că primăvara ajunge soarele în fuga lui pe la Sân-Toader
1. Albina,!, p. 419. - Mar ia n, Sărbătorile, I, P: 117.
2, V or o nca , Of), cit., p. 1 I.
3, Ibidem, p. 1238.
4. Ibidem, [l, 128.
[158]
158
şi atunci lea cu el nouă babe rele şi aduce ploi şi ninsori şi prapa­
denii de vreme rea, că doară-doară va scăpa nevăzut de Sân-Toader
pe o vreme ca aceea. Şi mai-mai să-I scape Sân-Toader, căci soarele
apucă să fug;'i Înainte; dar atunci Sân-Toader, cu nouă cai are să
se iea după soare şi-I fugăreşte, îl aleargă să-I prindă. Şi fuge după
soare treisprezece săptămâni, şi abia îl ajunge colo departe-departe
spre miază-zi. Şi cum îl aj unge, îl şi Întoarce dela miază-zi spre
răsări t.
Şi se întoarce soarele şi merge, merge spre răsărit, dar când
ajunge la locul lui cel orânduit de Dumnezeu, nu se astâmpără ci
fuge Înainte spre miază-noapte, că doară va putea fugi pe de cea­
laltă parte. Şi atunci îi iese în cale Sân-Nicoară şi-I prinde, şi-l
trimite îndărăt. Şi soarele iarăş face ce a făcut, şi tot aş� o pate
Într'una cu Sân-Toader şi cu Sân-Nicoară.
Dar odată şi odată tot o să scape el de păzitorii lui; dacă nu
de Sân-Toader, dar de Sân-Nicoară tot o să scape, că Sân-Toader e
tânăr şi are cai, dar Sân-Nicoară n'are cai şi e bătrân» l.
Ziua dată de Dumnezeu În stăpânire este Joia 2.
Cu privire la acest sfânt, poporul nostru cunoaşte următoarele
povestiri:
India se aude prin Bucovina şi se apropie de cea a Arhan­
ghelului Mihail, cel ce a scos zapisul din mânile Necuratului, şi
sună precum urmează:
«Dumnezeu a făcut contract cu Niţărtacbe, ca cei vii să fie ai
lui Dumnezeu şi cei morţi ai lui Nifărtache. Dar văzând Dumnezeu
că e rău, a trimis pe Sj. Neculai sit întrebe cine poate lua con­
tractul acela dela el. SE. Neculai a stat treizeci de ani la poarta ia­
dului. Il vede Nifărtache şi trimite pe un drăcuşor la dânsul, să-I
Întrebe ce vrea. Când a ajuns drăcuşorul departe, Sf. Neculai I-a
făcut praf.
- Ei, da mânios e, zice Nifărtache ; - lan du-te tu, dară să
nu te apropii de el, a zis altui drac.
1. De bună searnă jcă e \ o greşeală în redactare. Nu Sf. Necula iu
aţ�ne c�lea soarelui la miază-�oapte,. ci sr. Toader. Sf. Neculaiu. stă la
1111eză-zI, deoarece pe la 6 Decemvrie, soarele răsare de catre rntază-zr ,
iar dela această zi, dupa creelinra poporului, soarele, alungat ele Sfântul
Necula i, înce pe să răsară tot mai gpre miază-noapte, până pe la Sf. Toade r.
care îl opreşte şi-I alungă spre miază-zi.
2. Voronca, op. cit; p. 26I!
[159]
[
I
I
159
Acesta l-a întrebat de departe şi Sf. Neculai i-a spus. Atunci
N ifa rtache i-a răspuns:
-- Numai acel ce se va naşte din Duh sfânt va putea să-I iea.
Dumnezeu a trimis duhul său de s'a născut Domnul Hristos.
Când a fost Domnul Hristos de treizeci de ani, a mers şi l-a
luat şi de atunci au rămas oamenii să fie judecaţi după păcatele lor» 1.
A dous povestire se aude în jud. Suceava şi are următorul
cuprins:
«A fost odată ca nici o dată, că dacă n'ar fi fost, nu s'ar
povesti.
Ci-că eră odată un om sărac, lipit pământului. In bordeiul lui
făcut în pământ şi rău coperit, nu era decât o Iaită goală şi îngustă,
un cuptor spart, în care când şi când ardea câte un tăciune de
foc, prin fundul căruia şoarecii jucau tananica, şi Într'un cuiu de
lemn deasupra unei fereşti mici şi cârpire cu hârtie în loc de gea­
muri, în perete, era acătată o icoană veche mâncată de cari, afurnată
şi cu boielile şterse, la care se închina creştinul dimineaţa şi seara:
iconiţa aceasta puna chipul lui Sf. Nicolae.
Nevoieş ca vai de capul lui, singur pe lume, căci femeia şi
cei doi copii îi muriseră de holeră, omănaşul nostru ajunsese la
am an ; n'avea măcar nici cu ce să-şi ţie zilele, ba n'avea chiar nici
ce să rnânâuce. Lihnit de foame, cu marele chiorăind, bolnav de vă­
tămătură şi de care adesea suferia, ghebos şi cu rnânile băga te în
brâu, se trase până la crâşrnă, ca să roage pe crâşmar să-i împru­
mute câtevă parale, făgăduindu-i că-i va lucra pentru ele, sau când
se va închipui, le va da cinstit înapoi. Crâşmarul însă nu-i dete
nici un ban; ba chiar nici de-ale gurii nu-i dete nimic, măcar că
vedea că pentru ea voia creşti nul să se îndatoreze; el, nici una, nici
două, îl înteţi la muncă, căci bogatul nu crede celui sărac. Bietul
om ar fi muncit el, că doar nu era crescut în divan de puf, şi cu
munca trăise şi pân' atunci, însă nu găsiă la nimeni de lucru, ştii,
ca iarna, când omul risipeşte ce-a strâns toată vara.
Amărît până în suflet, mai flărnând decum era, se Întoarse
înapoi la bordieşul lui, blăstărnându-şi zilele şi ceasul în care l-a făcut
maică-sa.
Da el să se culce, - 2Ş! Haina de foame nu-l lăsa de loc în
pace; trebuia - vorba celuia -- «să dea deadreptul, nu ca cu să­
răcia, să poţi încunjură satul». Fel şi formă se gândeşte el ce-i de
I. Voronca, oi>, cit., p. 37.
[160]
160
făcut. Incotro se întorcea, încotro se abătea cu gindul, tot de să­
răcie şi de goliciune dădea ;să moară de foame, ca piţigoiul de
ciudă, îi mai rămăsese sărmanului om!
Cum pe g,'tnduri eri dus, ce să fad şi ce să dreagă ca să se
puie la cale cu duşmanul ce-I scotea din casă', vede în cuiu icoana
la care se închina. Fărâ multă chibzueală, pune mâna pe CJ, o şterge
de colb, face câteva cruci, o sărută, îşi iea sumanul în spate şi su­
flând din pumni - căci uitasem să vă spun că eri iarnă, - iese pe
uşă cu gândul ca să se ducă la crâşmar şi să puie icoană zălog
pentru ceva de-ale gurii.
Crâşrnarul, de odată se mai codia, dar văzând că bietul om e
la arnan, scoase din tejghea o pâne uscată ca lemnul, şi o dete
omului pentru icoană cu Învoeală cu peste vreo săptămână să-şi
scoa tă zălogu 1.
Omul, luând pânea, o înghiţi '11 câteva înghiţituri, trase duşcă
apoi o ulcică de apă spre a o îndesa pe gât, şi după ce făcu câteva
cruci mulţămită Cerului că-şi mai asrâmpărase puţin sicreata de
foame, ieşi şi se duse acasă, căci amurgise bine. A doua zi disde­
dimineaţă apucă în lume ca să se vâre la sârnbrie unde va găsi, Iă­
sând bordeiul în ştirea Domnului.
Crâşmarul din sat aveâ o sumedenie de băieţi răi şi obraznici,
de ocărau pe om. Intr'o zi, satanele, fără ştirea crâşrnarulu i, se d­
rid în tejghea, unde obicinuit el ţinea zăloagele de prin sat, lăsate
pentru băutură, şi văzând icoana Sfântului Neculai,- o scândurice
netedă şi bună de jucat, o luară de unde eri pusă, îi acătară un
proţap de aţă şi o târâiau prin casă, puind pe ea jucăriile lor şi
rrăgându-le cu sania. "-
Tocmai atunci intră şi crâşmarul cu un drumet ce se abătuse
pe acolo ca să bea un pahar de rachiu, căci era ostenit de caie şi
lihnit de foame.
Pe când drurnetul imbucă din merindele ce avea cu el, tdgea
cu coada ochiului şi la copii cum se jucau, şi văzând că săniuta
lor e o icoană, nu-l răbda inima şi zise crâşmarului:
- Bine, măi creştine,.de ce laşi băieţii să-şi facă râs de o
\
icoană? Deşi-i afurnată, ve�h� �i r��să de cari,' d�! tot i�oană este,
că doar nu degeaba a stat 111 biserică 40 de zile ŞI a sfinţit-o popa!
-- Mă, dracilor, de ce v�ţiapucat? răcni crâşmarul la copii.
Fa Palagbie ! de ce pustia nu bagi. de sa 111;'[ de ce s'au apucat
satanele?
I
I
I
- --
. l' , /1' �ţ\., '-< ll""'Y;;p ;,<!l' t:,,;,r:k.h, .,��iIt\l1.��kd����'h���lOl��t,�1.hC,� JA
[161]
treabă, că n'a luat
că se joacă ei în de
o şterse bine de glod,
pe JOS ŞI după ce plăti
161
Femeia răspunse că fusese Învăluită cu
sama cu ce se jucau ei şi că a fost bucuroasă
ei, fără să-i mai huească în cap.
- De unde o ai?, zise drumetul, care-şi puse'n gând s'o
cumpere dela crâşmar şi să scoată din locul batjocoritor un lucru
sfânt,--că de ar fi a dumitale, ai pune-o În rând cu celelalte.
- Dela un rău de câne de-aici din sat. A pus-o acum vreo
patru săptămâni zălog pentr'o pâne, că-I lua naiba de foame, şi s'a
dus dracului .şi n'a mai venit să-şi scoată odoru1.
-- Şi cât ceri pe ea, să mi-o dai mie; că dacă şi-a pus el
icoana zălog pentr'o pâne, nu purta grijă, că nu mai vine să şi-o scoată.
--- Dă-mi UD puişor 1 şi nati-o !
Drumeţul plăti puişorul, luă icoana,
caci era toată plină, cum o târâiseră băieţii
şi băutura, ieşi şi se duse.
El era tânăr şi frumos, V01l11C şi dârz. Munciă ca slugă la un
negustor dintr'un sat şi era om cinstit şi slugă credincioasă, cum
nu prea găseşti azi.
Cum ajunse acasa la stăpân, puse icoana într'un cuiu, dea­
supra patului unde dorrniă el, fără a mai povesti ceva despre ea,
şi-şi căută de lucru.
Trecuseră săptămâni dela cele povestite, şi'ntro zi vine la l1C­
gustorul unde şedea băieţanul un moşneag ogârjit şi bătrân ca
lumea. El se rugă de negustor să-I primească şi pe dânsul la casa
lui, că-i iarnă, şi n'are unde să se oploşească ; pentru binele ista, se
îndatoreşte să-i facă orice treabă, după puterile lui; de sâmbrie, nici
vorbă nu fu.
Negustorul, se vede, era om milos, căci primi pe moşneag
printre casnicii lui. Mâncarea tot avea să i-o plătească moşneagul cu
munca, că deşi era alb ca varul, dar era roş şi voinic, - voinicie,
se înţelege, ca la oameni bătrâni.
Dela venirea moşneagului, dugheana negustorului gemea de
lume. Cu moşneagul parcă venise şi norocul negustorului. Muşteriii
nu-şi dădeau rând. Unul ieşiă, trei-patru intrau.
Vindea şi negustorul, şi femeia, şi băietanul şi tot nu mat
puteau dovedi; ba câte odată şi moşneagul le veniă În ajutor, căci
muşteriii curgeau.
1. 15 parale.
Pamfile, Sărob<Uorile ele toatnnc'.
11
[162]
162
Intr'o săptămână, negustorul rămase fără marfă. Piperul, lulelele,
ciubucele, mărgelele, covrigii, roşcovele... şi tot ce avea mai de
samă negustorul, nu mai rărnaseră , dugheana era mai goală d,
marfă. Trebuia numai decât să plece cineva după alta. Cum muş­
teriii curgeau la dugheana lui) îi trebuia lucru mai bun, marfă mai
scum pă, mai de preţ.
Pe cine să trimită? Băietanul era el vrednic) nu-i vorbă, dar
tot nu se făcea lucrul ca atunci când e stăpânul.
Să se ducă el, nu putea, că mai făcea şi alte negustorii de
unde nu putea lipsi. Ce era de făcut? Marfă trebuia să aibă) că
altfel pierdea muşteriii.
Sfătuindu-se într'o seară cu femeia, Îşi luară de sarnă să tri­
mita tot pe băieran ; cu el Însă să meargă şi moşneagul, fiind om
bătrân şi cu glagori 'n cap.
Pregătiţi de drum cu cară şi cu bani de-ajuns, moşneagul şi
flăcăul porniră după marfă. Peste trei zile ajunseră Într'un târg de·
părtat. Aici se răpăd după marfă, dar negăsind pe gustul 101', fiind
rea şi scumpă, pornesc Înainte. După vreo câteva zile, - că atunci
nu mergeai iute ca azi cu carul de foc, ajung în alt oraş. Nici aici
nu dau de marfă cum căutau ei.
Se hotărăsc atunci să treacă'n altă ţară. De bilet de drum nu
te Întreba atunci ca azi � deci n'aveau nevoie de el. ln ţara străină
ajung Într'un oraş bogat şi frumos; şi cum trag la gazdă, băietanul
Iasă pe moşneag să caute de boi şi de cară, iar el fuge să tragă o
roată prin târg. Dă) pe semne era şi el negustor, ahornic de-a şti
şi a afla cum stau şi cum merg toate.
Umblând el ochind pt:i.,n târg, vede Într'un loc o Îmbulzeală
de oameni: un huiet şi nişte soldaţi trârnbiţau şi băteau darabana.
După ce se potoli huietul şi incetară rrâmbitele, un crainic împărătesc
strigă cât îi lua gura:
- Cine la noapte va străjut în biserica împărătească, va primi
răsplată dela împăratul un sac cu galbeni.
Bă ietanul, fără să mai Întrebe ceva pe crainic, când auzi că e
vorba de un sac cu galbn1, zimtişori rotunzi, buni de făcut negus­
torie cu ei, se duce 'de i�toriseşte moşneagului tot ce auzise.
-- Ei, drăgutul mosului, nimeni n'are să se ducă să strajuească
În biserică, căci acolo se p\ţtrec de multă vreme lucruri ascunse.
De vei asculta de mine, numai dumneata vei putea sta la noapte
de strajă.
l
[163]
163
Apoi moşneagul dăscăli pe băietan ce trebue să facă. El se
duce mai intâiu la împărăţie, căci se vede că ei nemeriseră după
marfă tocmai în oraşul unde şedeă împăratul, şi spusese crainicului
împărătesc că vrea să-şi cerce norocul şi că la noapte va sta'n biserică
de strajă; vestea aceasta fu primită cu mare bucurie de împărat,
care-i dete blagoslovenie să-şi cerce norocul.
Iute apoi fuge'n medean şi cumpără un sac de pâne uscată ce-i
ieşise înainte, căci se făcea seară. Se duce la biserică, o durnică
mărunt cu cuţitul şi o presură prin prejurul bisericii, prin pridvor,
prin clopotniţă, prin biserică, până la uşile împărăteşti, iar el se
puse la cetit psaltirea, evanghelia şi vieţile sfinţilor celor mari. Aşi
îl învăţase moşneagul să facă, dacă vrea să scape teafăr. El îi mai
spunea să fie voinic şi cu îndrăzneală; şi dacă e puiu de lele, să se
ducă, iar de nu, să nu-şi mai cerce norocul, că 1-01" găsi [pe el altii]
ţeapăn în biserică.
Când pe-amurg. numai ce aude împrejurul bisericii o ronţăeală,
un bodorogit şi o miorlăeală, ca cum ar fi fost o potaie de urşi. Cu
cât huietul se apropii, cu atât băietanul ce tii mai cu foc, că deşi
era slugă, ştia şi carte; învăţase psaltirea şi ceaslovul să se facă
popă, dar nu-i cântase cocoşul să mănânce colaci. Din pridvor şi
clopotniţă, ajunse în biserică. Băietanul cetiă într'una la psalmi şi
evanghelii cât un mitropolit, şi matahala ce se ospătâ cu pânea
dumicată, înainta spre el. C1l1d să puie laba pe dânsul, numai ce se
aude cintecul unui cocoş şi pace! nu se mai aude nimic; matahal�
pieri şi biserica rămase curată.
Să nu mă întrebaţi cineva ce era acea mătăhală, că nu vă spun,
până ce nu veţi auzi sfârşitul din poveste, că de aici tot mai este.
Cum se crăpă de ziuă, oamenii împărăteşti veniră să vadă ce s'a
făcut cu băietanul. şi când l-au g.isit viu, nevătămat, în braţe I-au
dus la împărat. Imparatul, după ce I-·a dăruit cu sacul cu galbeni,
şi dupa ce l-a Întrebat cine-i şi de unde, l-a rugat cu lacrămi în
ochi ca să străjuească şi a doua noapte'n biserică.
Băietanul, cam pe gânduri, fagădui împăratului, tot pe aceeaş
plată, să rărnâie în biserică şi noaptea a doua. Să temei însă să nu-l
probozească 1 moşneagul care, pentru greşeli, se făcea pară de foc
şi într'una-l rnorocăniă,
Moşneagul Însă se bucură când îl văzu pe băietan. II invăţă
1. Dojenească.
[164]
164
ce-i de făcut şi'n noaptea a doua. Şi cu sfatul lui, o scoase băie­
tanul la bun capăt şi pe aceasta.
Impăratul se ţintI şi el de cuvânt dând băieranului plata cinstit,
dar rugămintele lui ajungeau la cerin către băietanvca să străjuească
şi noaptea a treia. Povesti băietanului pătăraniile ce avusese cu ma­
tahala, zicându-i că dacă l-a învrednicit Cel-de-sus să scape viu ne­
vătămat în doua nopţi, îl va ajuta şi'n noaptea a treia, căci trebue
acum să se aleaga într'o parte.
Băietanul nu se prinse de-odată; el nu vru să făgăduească până
mai către seară, căci voia să întrebe pe moşneag ce-i de făcut. Luă
sacul cu bani şi se duse la el, povesrindu-i şi întâmplările nopţii ,1
doua precum şi rugămintele împăratului care-i făg,'\duise una din
cele două fete şi împărăţia toată, de-l va scăpa din primejdia nopţii
a treia.
Moşneagul, bun la inimă şi cu dragoste fiiască către băietan ,
îl sfătui ce trebue să facă pentru a scăpa şi din prirnejd iile nopţii
a treia şi se duse după trebi, iar băietanul se duse în medean, şi
cum îi ieşise înainte un sac cu păsat, îl şi cumpără îndată, îl duce
la biserică, şi fiindca mai era vreme, dete o fugă şi înştiinţa pe îm­
păratul că e hotărît să rărnâie în biserică şi'n noaptea a treia.
Când auzi împăratul asta veste, nu mai putea de bucurie, căci
ce-i mai dulce în lume-a asta decât a trăi imbelşugat.în toate! Baie­
tanul iute se întoarse la biserică şi se puse pe treabă.,
Presără păsatul, -- meiul, - cum presărase pânea în noaptea
întâia şi bucii durnicati în noaptea a doua, iar el se puse la cetit,
de astă dată nu mai cetia în strana mare, ci pe sfânta masă în altar.
Cetiă băietauul cu aşa duh R!ecat şi. cu atâta smerenie, de părea
că -i un pălimar.
Cum amurgi bine, incepu să se audă pe cărarea ce duce la
biserică, prin pridvor, prin clopotniţă, în biserică şi În toate părţile
acel aş sgornot, aceeaş rontăeală ca şi În serile trecute. De astădată
dihania, pe careibăietanal n'o văzuse la chip, era mai silitoare ŞI
mai mâncăcioasă.
Cătind de lucru prin biserică, numai se trezeşte băietanul că
ea deschide uşa altarului.\Când îl vede, sare la el să-I prăpădească.
Băietanul, galben de fricâ \.şi rece ca ghiaţa de spaimă, stăteă cu
ochii bolditi şi se uita CU1� ea deschide uşa. Odată cocoşul cântă
şi matahala, mai înainte ca el sa, Înceapă, pune laba pe Hăcău. FLl-
.. .
" ,- �, ,..d;' " '"1.. ",:: J." :.,,:,";Qtl:J,,;ţt\J' , �t�: :�,;-,i;:,'�Cl'," ?t�}' _��
[165]
165
căul o loveşte c'un băţ ce-i dăduse moşneagul, ea rămase încre­
menită locului, ca o stâncă, fără să se poată mişca din loc.
Răcniă slutenia de se cutremurau ferestrele; din lo� Însă nu
se putea urni.
Matahala avea forma unei femei Înalte şi păroase, părul până'n
picioare de lung, cu ochii ca de foc, din cari ieşiau scântei, şi din
gură pară de foc. Era neagră şi atât de urîtă, de nu-ţi mai veniâ
să te uiţi la ea.
Băietanul stătu cu eă'n biserică, fără să se clintească din loc,
până dimineaţă.
Când venită oamenii Împăratului şi-l găsiră iarăş teafăr, ba
încă păzind acea dihanie spurcată, îşi făcuseră cruce şi alergară de
spuseră împăratului cele ce văzură. .
Fuga împăratul şi împărăteasa la biserică. Matahala când i-a
văzut, se smuciă, râcniă şi se svârcoliă ca broasca'n gura şarpe lui ;
de. geaba se chinuia spurcata, că din loc nu se putea urni.
Când şi-au văzut împăratul şi împărăteasa fata în aşa stare,­
căci ea era blăstărnată de o zină. a se face aşa şi a-i mânca şi pe ei,
-- începură a plânge, de curgeau lacrămile lor pârău.
Se dădu veste'n toată împărăţia, şi adunându-se preoţii, mi­
tropolitii işi patriarhii, începură o slujbă frumoasă şi un sobor cum
nu mai fusese.
Când era în toiul slujbei, iacă şi moşneagul vine la biserică.
Cum îl simţeşte slutenia, tot spre el da ca să-I prăpădească; se
vede că pocita îi cunoştea puterea. In tot timpul slujbei băietanul
stătea lângă matahala, care se mai muiase, şi pe care o cârpia cu
bă tul când se obrăzniciă. •
După ce sfârşi slujba, după ce-i cetiră molifrele de deslegare,
moşneagul se vâră prin fetele cele mari, împărăteşti, se duce la băie­
ran, îi iea băţul din mâna şi trage dihaniei de femei un băţ cât
putu el. Ce să vezi! De odată ieşi din matahala pară roşie ca focul
şi părul cel lung de pe trup îi căzu. Din urîtă şi pogoană ce era,
se făcu aşa de frumoasă, de nu mai era alta ca ea în lume şi'n soare.
Fata Împăratului rămase curată, povesti celor de faţă câte pă­
rimise dela blăstămul zinei până atunci.
Impăratul dărui băietanului fata şi împărăţia şi făcură o nuntă
cum nu se mai văzuse niciodată. La ea fură poftiţi şi negustorul
ŞI nevasta unde slujise băietanul.
Veselia fu mare în toate părţile.
[166]
166
Moşneagul dupa ce se sfârşi nunta, la care jucase şi el ca un
holteiu, chernă la el pe flăcău, pe fată, pe împărat şi pe îrnpără.
teasa şi cu tot sfatul lor şi după ce le spuse că el e Sfântul Neculaiu
şi că făcuse aşa cu băietanul pentru inima' sa blajină, fără răutate,
se apropie de fata împăratului şi-i trase trei palme.
Moşneagul se făcu nevăzut, iar din fată ieşită trei draci negri
şi urîţi de se duseră în pustiiu, departe de noi să fie» 1.
O variantă a acestei povestiri o întâlnim şi în Oltenia, în ur­
mătoarea cuprindere:
«Ci-că a fost un om sărac lipit pământului. De sărac ce era,
n'avea nici mâtă la bătătură, nici căţel, nici purcel, nimic odată,
nimic pe sufletul lui, decât o cergă ruptă de care se ţineau ţartoanclc
şir, o treanţă de rogojină şi Icoana Sfantului Nirulae.
Ăst om, după ce era sărac, avea şi un cârd de copii mărunti :
tOt ulcele de fete.
-- Copiii sunt sărăcie la casa omului, îşi zicea Românul nostru:
totuş în fiece an nevasta îi trântiă câte-un dolofan de copil, de cre­
deai că e scris, mi altceva.
Se luase de gânduri bietul Român, care ajunsese de pomină
peste ţeri şi mări.
Intr'una din zile, văzând că o să-i moară de foame [copiii].
s'a dus la un cârciumar şi a pus icoana zălog pentru două ocă de
mâlaiu, că alt ce era să facă? Haina o derese, cum o căpătase; pe
rachiu.
Cârciumarul aruncă icoana sub tejghea de unde o ieau copiii
şi legând-o, au început a o t1ce căruţ.
Un om al lui Dumnezeu, oprindu-se la cârciurnă, sa lea un
rachiu, aşa din picioare, vede copiii târind icoana prin praf,-icoană
sfântă,-- pe care o cumpără dela cârciumar, plătind datoria pentru
care fusese zălogită. Se' duse acasă şi atârnă icoana în cuiu.
In toate zilele se �nchina baba acelui om la ea şi se ruga să-i
ajute ca să vadă negustor pe singurul fecior, după sufletul ei,
La ăst om nernereşte un moşneag, care îndemna pe dănacul
babei să se facă negustor\ să puie prăvălie.
Se cluc amândoi după marfă. Umblând el pnn bâlciu după
marfă, aud toba şi [pe] U1�\ldcare striga:
1 Culeasă din jud. Suce�va şi scrisă de d-I M. Lupescu.
[167]
167
- Cine se găseşte să doarmă noaptea în mănăstirea de lângă
curtea împărătească, va lua un sac de galbeni.
Dănacul nostru, invatat de unchiaş, îşi iea 1D1D1a în dinţi Şi
se duce în altar apucându-se de cetit vanghelia.
Peste noapte vine o matahală să-I mănânce, dar când să ajungă
să pună laba pe el, cocoşul: «cucurigu !» Şi de odată piere) parc'a
intrat în pămâur.
Mare-i fu mirarea împăratului când află dimineaţă că dănacul
e viu nevătămat. Im păratul i-a plătit, dar i-a spus că dacă va sta Şi
a doua noapte acolo, va primi dimineaţă cinci saci de galbeni.
A luat voinicul şi cei cinci saci.
Pentru a treia noapte împăratul i-a făgăduit împărăţia şi pe
fie-sa de nevastă. Băiatul s'a dus şi şi-a luat un băţ dela moşneag;
apoi a intrat în altar. Când a venit matahala, a lovit-o odată de
i-au sărit ochii, [de] a rămas oarbă buştean,
Dimineaţa) a treia zi, când a venit cu împărăteasa şi fie-sa şi
au văzut pe voinic sdravăn, au încremenit şi au lăudat pe voinic.
Pe când stau ei în biserică, vine şi moşneagul, se strecoară
prin lume pân' la matahala şi-i trage trei ciomege. Din ea ies trei
draci ...
Matahala fusese fata unui craiu vestit pe pământ, şi fiindcă
Întorsese vorba părinţilor, a fost blăstărnată să se facă stafie.
Pe fata Împăratului, când o vede flăcăul aşa de frumoasă, de
pici, o indrăgeşte şi o iea de nevastă, şi fac o nuntă de se duce
pomina. Naş la nuntă, mare minune de n'o fi fost moşneagul care
tocmai în urmă a spus că este Sj. Nicolae .. .l)).
O variantă a acestei povestiri o găsim în jud. Muscel, în ur­
mătoarea cuprindere:
«Era odată un biet creştin) care sărăcise nevoie mare. Nu avea
nici după ce să bea apă. Ce să facă şi încotro să apuce? Mai avea
un singur odor în casă. Ştiţi ce? Icoana lui Sf. Nicolae.
-- Ia să vânz icoana asta; poate-mi mai împac nevoile.
Şi plecă la târg. Pe drum se întâlneşte c'un Turc.
Ce faci cu ala, be ?
Mi-e de vânzare) boierule !
Păi, ce e aia?
Sfântul Nicolae, boierule.
1. Culegere din com. Catanele , de d-I �t. St. Tuţescu.
[168]
168
Şi ce trebue la voi ?
Păzeşte casa şi toată averea.
Mare minune! Apoi trebue la mine, bre, un slugă ca ala.
Dacă-ţi trebue, cumpără, jupâne! îi zice creşti nul.
Şi ce mânâncă el? mai întrebă Turcul.
Untdelemn, boierule.
Păi cum îl mânâncă?
Il pui într'o candelă şi o apnnzl; îl pUl apoi în perete şi
pui candela lângă el. Şi vezi? Asta e mâncarea şi băutura lui.
Turcul se miră ce se miră; pe urmă se tocmeşte, dă parale
şi cumpără icoana dela Român, care-şi vede de cale îndărăt spre
casă, unde-o fi fost.
Acu, Turcu n'avea nevastă, n'avea copii, n'avea slugă. Mânca
la o cârciumă. Cum ajunge acasă, pune icoana în perete, după po­
vaţa creştinului şi aprinde candela. Apoi pleacă să mânânce şi lasă
uşile descuiate.
- Bre, Nicolae, zice el icoanei, - eu mă duc; tu îngri­
jeşte de casă, să nu mă fure cineva.
Icoana ascultă şi tace, iar Turcul IŞI vede de drum.
Când vine acasă, ce să-i vază ochii? Minune, nepoate! Nicolae
păzise bine casa şi nu se furase nimic.
A doua oară tot aşa, şi tot aşa şi a treia oară, când n'a 111-
merit la casa Turcului nici un om cu mâna lungă.
Intr'o zi Însă, cum sta Turcul şi mânca la cârciurna de care
vorbirăm, iată se apropie de el nişte tâlhari şi tocmai atunci îl în­
întrebă unul din prieteni;
- Bine mă, vedem că te zăboveşti mult la cârciumă ; pe cine
laşi acasă de nu duci nici o grijă?
- Pe cine? Ascultă, bre! Am cumpărat o slugă; îl chiamă
Nicolae. L-am pus acolo şi am lăsat deschis pe dearândul, că Ni­
colae păzeşte bine toată averea.
--- Ia să vedem, mă, ce slugă o fi aia, zic tâlharii între ei,
când aud. De-o f mai mic, ori mai prost, să luăm şi noi câte ceva.
Ştii, Turcu� e pu:red �e J)pgat.
- ŞtIU. Hal mal repede.
Şi se duc la casa Tur6ului- Acolo, uşile decuiate ŞI în casă
DICJ o slugă. Dar icoana şi �andela aprinsă dinaintea ei.
Ii jefuesc casa, se incotoşmează cu tot ce pot duce, ŞI p'aici
le e drumul. i
[169]
169
Când vine Turcul şi vede jafnl, Doamne, Doamne! Se iea cu
mânile de păr. Se vaită, caută'n sus, caută'n jos şi tot cercetează el
v
mereu, dar pe icoană tot nu se supără.
- Be, Nicolae, zice el,-tu ai adormit. Te-a f�rat somnul, pe
semne, şi vezi? Mi-au jefuit tâlharii casa. Aşă o păzeşti tu?
Neculae Însă ascultă şi tace.
- Nu răspunzi? Uite, be Nicolae, zice,-- eu te iert; tot iţt
dau de mâncare şi nu-ţi împuţinez tainul. Dar bagă de samă să nu
mal dormi altă dată şi să fii tot cu ochii în patru.
Zice astea, pune undelemn în candelă şi o aprinde, lasă iar
uşile deschise şi pleacă. La cârciumă, unde erau şi tâlharii, spune
ce i s'a întâmplat şi că, de rândul ăsta, a SPl�S lui Nicolae să nu
mai doarmă. Tâlharii însă, cum aud, şi pricep cine-i Nicolae. Incep
să facă haz şi să se tăinuească.
- Hai, măi fraţilor, iar la jaf. Să-i luăm ce a mai rămas;
ba să-i luăm şi pe Niculae !
Dau ei fuga, dar urciorul nu merge de multe ori la apă. Uita­
taseră oamenii că
Cine are mâna lungă,
Pierde şi ce are'n pungă.
Când au sosit la casa Turcului, au cotrobăit încoa şi încolo,
cum le era obiceiul şi au strâns în mijlocul casei tot ce au gasit,
tăcând vreo trei malai/fee. Apoi s'au repezit cu toţii şi au pus mâna
pe icoană. Dar atunci ce să vezi dumneata, nepoate?
Intind ei în sus, în jos, la dreapta, la stânga ... Aşi! De surda
se trudiau. Să mai poată ei lua mânile de pe icoană? Ori să se
mai cârnească din loc? Nici vorbă. Ii încremenise acolo Sf. Nicolae.
Se plâng tâlbarii, sbiară, ţipă, se tOt svârcolesc şi ţin aşă până
scară, hăt târziu.
Atunci iata că soseşte şi Turcul.
- Ha, ha, ha! Voi mi-aţi jefuit casa? răcneşte el cât poate
ŞI tot blodogoreşte pe tâlhari, de intraseră ăia în frigurile morţii.
Şi începe să se uite urît şi să puie mâna pe o pătăchie.
__ o Bine, be, Nicolaie l Bine că i-ai prins! Am sări măresc
tainul.
Tâlharii Însă plângeau, de săriă cămaşa de pe el.
-- Iartă-ne, jupâne, se roagă ei, - iartă-ne, că nu mal facem
[170]
170
şi Îţi aducem tot ce am luat, ba şi tot ce mai avem LU noi. N'am
ştiut că Nicolae al dumitale ne-o pune la ciochină 1.
Se roagă ei, se roagă mult şi bine, până ce i se face milă şi
Turcului, şi se roagă şi el de icoană:
- Iartă-i, be, Nicolaie, că-mi aduc tot ce au furat) ba Încă:
mai dau şi pe deasupra!
Şi atunci, ce să vezi dumneata! O lacrimă pică din ochii
sfântului şi ... minune! Tâlharii pot să ridice mânile şi să se deşte­
lenească. S'au dus Într'un suflet acasă şi au adus tot ce luaseră şi
nu luaseră. Apoi au căzut În genunchi înaintea icoanei, mulţumind
cu lacrimi Sfântului Nicolae că i-a iertat şi i-a izbăvit din amor­
ţirea şi pedeapsa în care căzuseră.
Iar de-aici Înainte n'au mai furat şi s'au făcut şi ei creştini
în rândul oamenilor cum se cade 2.
In sfârşit, a treia povestire, care ne arat,'! deaserneni dragostea
lui Sf. Neculaiu pentru oameni şi grija ce le-a poartă sfântul, înainte
de a face vreun păcat, se aude prin jud. Tecuciu şi are următorul
cuprins:
Era un creştin odată, care avea trei fete mari. Şi trei fete
mari, ştim astăzi ce Însemnează: trei pietre de moară, cari nu se
pot urni din casă cu una, cu două.
Şi omul acela era fără seamăn de sărac, însă pe lângă sărăcie,
îi mai punea şi dracul bete'n roate la toate treburile câte le începea;
--aşa ca mai în fiecare zi se porneniâ că n'are cu ce potoli foamea
celor din casa lui.
Văzându-se sărmanul intr'atât de strâmtorat, se gândi în toate
chipurile şi nimic nu-i trecu altceva de făcut prin minte, decât că
trebue să-şi trimită fetele după câştig.
- Cum o şti!
Şi lesne se'ntelege cd: vrea să zică treaba asta pentru o fată:
să câştige banul cum va şti!
Dar Sf. Neculaiu aflase despre aceasta, aşa că în ajunul zilei
1. Zicăt oar e prin care seţarata că cineva e strâns ca în cleşte în­
tr'o afacere, aşa că nu mai poaje face nimic in altă parte. Iz vor ăşte din
obiceiul de a lega plosca la cochina calului.
2. SpUSă de păr. Dumitru Ion 'din Fiereşti-Dobr eşti, jud. Argeş şi
îrnpăr t. de d-I C. Rădulescu-Codin; publicată apoi şi în Prietenul nostru,
III, p. 115 şi urrn.
ii
[171]
171
dintâi, când fata cea mai mare trebiă sa-şi pângărească cinstea, a­
runcă în casa omului sărac o pungă plină cu 150 de galbeni.
Găsind bănetul acesta, omul nostru s'a minunat şi a zis:
- Acestai norocul fetei mai mari; e-al ei câştigul acesta!
A luat-o, i-a gi\sit un bărbat bun,- că-i era lesne treaba asta
acum,-a măritat-o şi fata s'a dus la casa ei.
După aceasta mai trece ce mai trece şi zilele negri vin din
nou. Ce să facă bietul om? Nimic alta, decât să facă vânt fetei
de-a doua, după câştig.
- Să câştige ea, cum va şti!
Dar Sf. Neculaiu i-a trimis şi acesteia tot 150 de galbeni.
Se face şi nunta a doua, şi când urma să plece în calea pă­
catelor a treia fară, cea mai mică, omul se pune pândar şi când Sf.
Neculaiu veni la fereastră ca să svârle În lăuntru cea sută şi jumătate
de galbeni, omul îl apucă de poala hainei şi-i sărută picioarele. Da
Sf. Neculaiu îl îndepărtă şi-i zise:
-- Nu-mi multărni mie, ci lui Dumnezeu, că numai Dumnezeu
este purtătorul gândurilor bune.
Şi de atunci omul cel sărac, cu cele trei fete măritate, se că­
lugări şi siuji până la sfârşenie Sfăntului Neculaiu 1.
In afara de acestea, se crede că Sf. Neculaiu este brodariu--podar
--mare 2 şi călăuză şi sprijin celor ce umblă pe ape.
Prin jud. Tecuciu se aude următoarea povestire:
Sf. Nicolae se spune că a fost corăbier, indeletnicindu-se cu
negoţul pe apă şi cu prinsul peştelui. Intr'un rând, stâruindu-se o
furtună mare, corabia lui s'a prăvălit în apă şi o mulţime de oameni
s'au înecat, scăpând. dintre toţi numai dânsul. Atunci Sf. Nicolae a
început să. se roage fierbinte lui Dumnezeu şi Dumnezeu s'a milos­
tivit şi toţi cei înecaţi au înviat.
Aceştia, în urmă, au început sa se închine lui Sf. Nicolae, l-au
făcut sfânt şi astfel l-a primit şi Dumnezeu în ceata aleşilor lui 3.
1. Culeasă dela d-l .':;>erban Chiscop din corn. Ţepu. Povestitorul are
ca rudă pe C. Cotoranu, frânghier în BârIad. Deci adaugă: «Cot oranu
rămăsese într'o' vreme numai c'un capăstru cu care vrea să-şi faca singur
samă .. Şi atunci a găsit în uşă 1220 de lei».-Cred. Rom. din com. Balţa­
teşt i, jud. Neamţ, împart. de d-l 1. Preutescu : «Sf. Neeulaiu este bun,
milostiv, mărită fetele».
2. Vor onea , op. cit., p. 8&6.
3. Culegere din com. Ţepu.
[172]
172
In Ghizdăreştii Dobrogei, precum şi prin alte sate dunărene
am auzit pescari rostindu-i numele în clipe de primejdie sau che­
mându-l într'ajutor pentru mai târziu 1.
Prin Bucovina se zice că Sf. Neculaiu a .oprit apele potopului
chiar, cari căutau, după invăluirea pământului şi prăpădirea lumii,
să innece şi corabia lui Noe 2.
Au înţeles, prin urmare, praznicele şi petrecerile pe cari le fac
În această zi cei ce-şi petrec vieaţa pe ape, - pescari şi vâslaşi, ­
precum şi faptul că Sf. Neculaiu este ales ca patron al marinei.
Macedo-Românii au şi dânşii această credinţă, care rezultă din
următoarea povestire:
Odată S]. Casian, - cel ce-şi are hrarnul la 29 Fevruarie în
anii bisecţi,- ;'a dus la Dumnezeu şi a început să se plângă Zidi­
torului că oamenii nu-l cinstesc şi pe dânsul, cum cinstesc pe cei­
lalţi sfinţi.
Dumnezeu îl Întrebă însă:
- Ai făcut vreo faptă bună în lumea .iceasta P Ceilalţi sfinţi
au făcut multe fapte bune şi de aceea au câte o zi de ţinere.
Nesfârşindu-şi încă vorba, iată că vine acolo Auul-Nicolo,
Sf. Nicolae, ud, leoarcă.
--- Sfinte Neculai, îl Întrebă Dumnezeuc-=de ce eşti ud?
- Uite de ce, răspunse sfântul.-Din pricina vântului mare,
eri gata-gata să se înece o corabie; cum am văzut-o, m'am aruncai:'
în apă şi am scăpat-o de primejdie, iar pe oamenii ei dela moarte.
Atunci Dumnezeu se întoarse către Sf. Casian şi îi zise:
- Auzi cum fac fapte bune cei ce au ţinere? Fugi de-aici şi
la fiecare patru ani, să vii şi tu 'odată.
Şi de atunci luna Feoruarie are câte 29 zile la fiecare patru
ani odată 3.
Următorul colind ardelean ne spune de-asemeni despre rosturile
lui Sf. Neculaiu pe ape:
1. Şezătoarea; III, p. 102: ţ;ând ai să treei vreo apă mare, fă .. ţi cruce
în margine, şi r oagă-te lui Sfete\rvecltlai, că el este mai mare peste ape.
-Voronca, op, cit., p. 886: Lui SI. Necu1ai să te rogi, câud tr eci pe lângă
o apă, ca să scapi de primejdie, nili Maioei Domnului.
2. Comunic. de d-I P. Cârstean, com. Vicovul de sus.
3. P. Pa pahag i, Basme arom âne, p. 20.
[173]
Calinda s[dniu lui Nirco / li
Sfântul Sfânt Nicoară
Bun gând şi-a gândit,
D'un prâuz a făcut,
Câţi sfinti c'a poftit
Toţi că 01' venit.
Sfântul Sfânt Nicoară
Puse raze-a treia zi
Şi-I văzură ca veni
Pe un cal porumb,
Negru de-asudat, "
Albu de'nspumat,
C'uu ţifJău 1 de grâu,
C'o cupă de vin.
Din ţipău mişca,
Din cu pă vin bea.
173
Nicoară'ntrehă :
- Unde-ai zăbovit?
- Sfinte am zăbovit,
C'am indireptat
Două luntrii pline
ClI suflete bune;
LuntriiIncărcatc
Cu suflete curate.
La mese întinse
Cu făclii aprinse.
DOUrl luntrii grele
Cu suflete rele
La mese strânse
Şi la lumini stânse 2.
Tot ardeleană este ŞI urmă taarea varian tă :
Sfânt a! Nicolae
Praznic şi-a făcut.
Pe cine-a chemat '?
Tot oameni bătrâni,
Tot de suma lui.
Şi şi-a mai chemat
Pe Sfântul Ion,
Naş lui Dumnezeu,
Şi a mai chemat
Pe bun Dumnezeu.
Da el n'a voit,
Că el a Iost dus,
Jos pc ruare'n jos,
La mijloc de mare,
Nouă corăbioare,
Cinci sunt de creştini,
Patru de păgâni.
Cele de creştini
Tare se j'uga,
Tare sc'nchină,
Şi-apoi porneniă
Pc bun Dumnezeu.
Cele de pugan,
Nici nu se rugu,
Nici nu pomeuiă
Pe bun Dumnezeu.
Domnul că vodcă,
Şi se măniă,
Şi mi le 'necă ! 3.
I. Dela ungurescul cziP6, pâne mică, pân işoar ă.
2. Irnpartaşit de d-I P. Ugliş. Colinda se incheie cu recitarea urmă­
toarelor cuvinte:
Haideţi noi, Ma ică Marie,
Haideţi noi la liturghie!
�i te, gazdă, 'nveseleşte,
�i pe noi ne darueşte
C'un colac de grâu frumos,
Din pe l i ţ a lui Hristos!
3. A, Bârseanu, Cincizeci de colinde, Braşov 1903, p. 18-9.
[174]
Pe cele creştineşti
El le-a vămuit
Şi le-a slobozit
Celea păgâncşti,
Vamă le-a luat,
Vamă fără sarnă.
Prunduiaş de mare,
De azi înainte
Care 01' mai trece,
V arnă să le iei,
Vamă fără sarnă.
Gazda lui Hristos,
Să fiţi sănătoşi
Şi mult bucuroşi
Cu reţi
Logofeţi,
Cu-a ta .i upâneasă,
Sănătatc'u casă 3.
174
Prin jud. Tulcea, varianta acestui colind, punând numele de
Colindul sfântului Nicolae, sună astfel :
Icea în cestor curţi,
Bunul Dumnezeu 1
Şi'n cestor domnii,
D'un prânz s'a gătit,
Toţi sfinţi mi-au chemat,
Toţi sfinţi şi părinţi.
Toţi sfinţi mi-au venit,
Toţi sfinţi mi-au sosit,
Sfinţi d'ai cerului
Şi d'ai raiului,
Sfântul Nicolae
Treabă şi-a fi avut
�i el n'a venit.
Treaba lui cea mare
Pe bogaz de mare ".
Nouă corăbioare,
Nouă ş'alte nouă:
Nouă creştineşti,
Nouă păgâneşti.
Prin Bucovina se mal spune că Sf. Neculai [înainte de a fi
sfânt) de sigur,] «era beţiv mare», dar avea multă putere; «la Sf.
Neculaiu se roagă oastea când merge la bătălie, că Sf. Neculaiu
şade calare pe un tun.i--uşâ se vede scris. Pe Sf. Neculaiu şi Turcii
îl ţin şi s'a luat obiceiul în armată ca să se roage la sfântul ce-I
ţin Turcii» 4.
Un bocet ne arată pe Sf. Neculaiu cu unele rosturi în soarta
sufletelor pe lumea cealaltă.
"-
Draga noastră măiculiţă,
Jubita noastră miluţă l
Eu ţi-aş mai spune cevă :
Roagă-I pe. cine-i rugă,
Hoagă-l pe Sân-Neculaiu,
Să-ţi facă parte de raiu l 5.
1. Refreuul Bunul Dumnezeu se repetă după fiecare vers.
2: N. Pasculescu, Lit, pojJ. r�m. p. 334: bogaz, gârla formată dintr'o
apă mal mare. .
3. Ibidem. . . \
4. Vor onca, op. cit.. p. 717-8.
5. Marian, Lm mor m ânt area, p. 582.
[175]
175
Prin munţii Sucevei şi prin unele părţi din Bucovina se crede
că hoţii se roagă acestui sfânt, ca să le ajute în isprăvile lor 1; de aici
poate a ieşit şi numele de S'[ântu-Niculac din cuiu sau Sf. Niculac
de pe coardă, ce se dă biciului sau vărguţei, - nânaşei, -- cu care
părinţii ameninţă pe copiii prea obraznici, arătâud biciul sau nuiaua
numai cu degetul.
Gospodinele se roagă lui Sf. Neculaiu pentru ajutor, Iar fetele
pentru noroc. G rugăciune care se aude şi prin jud. Dalj e aceasta:
Sfinte Nicolae, chiabur mare,
Pune muntilor hotare
Şi dă. ruble ferecate
Fetelor nemăritatc ! 2.
Barbatii duc luminări la biserică şi dau liturghii 3.
Prin unele părţi din Oltenia, Sf. Neculaiu se serbează pentru
ajutor la boale, dar mai ales la lovituri 4.
Prin jud. Muscel se fac praznice".
Iarna, după spusa multora, incepe la Sf. Neculaiu 6. Sf. Ne­
culaiu «e un moş bătrân cu barbă albă. Atunci trebue să-şi scuture
negreşit SE. Neculaiu barba lui cea albă, adică trebue să nmga nea­
parat. Iar când se întâmplă câte odată ca la SE. Neculaiu să fie locul
negru, atunci se zice :
__ Hei, a'ntiuerit Sf. Neculaiu» 7
1. Credinţă împart. de d-l Teofil Bizom, corn. Vatra Dornei.
2. Culegere din corn. Halangeşti-Zaicoiu, impart. de d-l N. I. Du­
mitraşcu.s+L A. Zanne, op. cit., VII, p. 179·
3. Unele femei duc şi colivă la biserică. Intr'o cărticica din r847,
cetim aceste ş ire : «Fata opreşte co li vă din ziua de SI Nicolae, adică
dela 6 Decemvrie, pe care o pune la icoane, apoi în seara despre SI Vasile,
i ea acea colivă şi o pune pe o masă înaintea unei oglinzi având pe masă
două lumânări şi o sticlă cu vin sau cu apă; după aceasta, fata se închină
rugându-se Maicii Domnului să-i arate pe cel ce are sa-i fie ei barbat, şi
aşa se culcă şi doarme fara să mai vorbească cu ci nevaş. Şi de nu va
putea ea să se deştepte, o deşteaptă altul; este insa datoare, îndată ce se
va deştepta, să nu vorbească cu nimeni şi sa meargă drept la oglinda şi
tăcând să se uite şi la o parte şi la alta a oglinzii, in care crede că vede
pe acela ce are să-i fie barbat, plimbându-se» (Cfr. Şezâtoarea, XIII, p. JOI).
4. Dat. şi. cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, comunic. de d-I
Şt. St. Tuţescu.
5. R.-Codin, Mihalachc, op. cit., p. 9I.
6. Mar ia n , Sărbătorile, I, P·94·
7. R.-Codin, Miha lache, op. cit., p. 9I.-Cred. Rom. din com. Bălţă-
t eşt i, jud. Neamţ, împart. de �l-l 1. Preutescu: Dacă ninge [în ziua lui], se
zice ca Sf Neculai îşi scutură barba.
[176]
176
«La Sân-Ion se duce neaua (se infrânge iarna) dacă a adus-o
Sân-Nicoară cu cal alb, sau cu alte cuvinte, dacă a venit Sân-Ni­
coară pe cal alb, Sân-Ion va merge pe cal negru, adică va duce
iarna» 1.
Prin jud. Suceava se zice că atunci când Sf. Neculaiu găseşte
Bistriţa neîngheţată, pune pod 2 peste ea 3.
Ziua începe să se mărească puţin: «La Sf. Neculaiu se intoarce
noaptea la ziuă cu cat se suceşte puiu'n găoace»,- zice poporul 4.
II. Mugiri.
La coloniştii români din Bosnia, aflăm că la Sf. Neculaiu
se practică următoarea datină care se numeşte Mugiri sau Blehauiţe :
«Seara, feciorii merg cu tarnbure > şi clopote pe la case, şi cântă
şi sbiară, cerând [şi neîncetândJ până ce nu li se dă fasole, cartofi,
etc. După ce au primit aceste daruri, ei mulţămesc şi poftesc săuă­
tate stăpânilor casei».
Nu ni se descrie în amănuntele sale această datină, Însă se
spune că «un asemenea obiceiu se află şi la populatiunea ortodoxă
rurală din ţinutul Novi în Bosnia», care ne este cunoscută. Descrierea
acestei dati ne, numită la acea populatiune ciaroice, vom reprodu­
ce-o, pentru a stabili, după părerea noastră, identitatea dintre Mugiri,
- datină la Sf. Neculaiu, -� şi Capră sau Breraie, - datină la Cră-
ciun, la Românii din amândouă părţile ale Carpaţilor. .
«In ciaroite ... - şi deci la Mugiri sau Blekavite, -- merg 5,
7 sau 9 oameni. După rol, persoar.ele poartă diferite nume: Prika­
zivalo (actorul), jarac (ţapul), care poartă clopotul, motanul care
cere slănină, fata (fecior îmbră2at ca fată) care cere caier ; ceilalţi
sunt cântăreti. Câ�d ajung la o casă, îndată se închide uşa Înaintea
lor, iar ei cântă:
-- Otvor dvore dobar dornacine, etc. (Deschide uşa, bun
stăpân). După ce au sfârşit cântecul, stă pânul casei deschide 1.15<1 şi
ciaroitele intră în casă. Acuma. începe hazul adevărat: Tapul sună
r. Mariaj), Sărbătorile, 1,\ p. 224.
2. Pod de ghiaţă; o ingh�aţă.
4. Şezatoarea; VI, p. 35· '
4. R-Codin, Millalache, op.\ cit., p. 91.
5. T. Fi Iipescu, op, cit., p. 136.- Tanibura e un inst rui.ient de mu­
zică la Sârbi (Croaţi), pe care se cântă cânteceJe poporale.
��.�-�._ ....... ------� ----
[177]
177
cu clopotul, mugeşte şt cere sare; motanul face nuau şi cere slă­
nină, fata se arată ca şi cînd ar toarce şi cere caier, toţi cer câte
un fuior dţ lână, pe care-I leaga de cureaua dela straită. Ciaroitele
capătă şi câte un blid de fasole, grâu, etc.
Când actorul primeşte darurile, el zice:
- Să vâ ajute Dumnezeu şi să vă Înveselească norocul bun.
A cui e casa, Dumnezeu să-i ajute şi În casă să fie o bună stăpână.
Câte grăunţe de sare, atâtia tovari (poveri pe cai) să aibă stăpânul !
Ceilalţi strigă în cor:
Amin, etc.
Pe urmă îşi ieau rămas bun cu cântecul :
Zbogom ostaj dobar domacine (Rărnâi cu Dumnezeu bun
stăpân ).
Poporul se teme să nu-i belsteme ciaroitele Şl pentru aceea
toţi îi primesc în casă şi-i dăruesc.
Ei se adună la Sf. Nicolae (6 Dec.) şi umblă în ţinutul acela
8 zile, pânăla Sţ, Nicolae mic. Toţi sunt Îmbrăcaţi în haine de toate
zilele, - afară de fată, --- pe cap pun busuioc şi câte un măr, care
e împodobit cu cocoşi, - ftoricele de porumb. După opt zile îm­
part darurile şi se împrăştie. Pe actor îl numesc ciaroitele staraţ ,
moş. Poporul zice că ciaroitele sunt Iude, Jidanii cari au căutat
pe Hristos ca să-I omoare» 1.
Datina Caprei sau Brezaiei vom cunoaşte-o când vom descrie
sărbătoarea Crăciunului. Atunci vom vedea deplina asemănare Între
aceasta şi Mugiri sau ciaroiţe ,
III. Praznicul morţilor năpraznici.
Prin unele părţi din Bucovina este datină ca a doua zi de Sf.
Neculaiu să se facă praznice pentru cei morţi cle moarte năpraznică,
cum ar fi inecatii, mâncaţii de lupi, ş. a., precum şi pentru cei
pierduti fără urmă prin lume. Pe alocuri se fac şi slujbe bisericeşti
pentru aceştia 2.
1. T. F'i l ipescu, op, cit., p. 136-7.
2. Voronca, of}. cit., p. 389 şi 887.
Pamflle, Sărbăto1'ile de toamnă.
12
[178]
178
IV. Simicoară.
Siniicoară sau Sim-Nicoară, după credinţa Românilor din unele
părţi muscelene, este fratele lui S]. Niculae, serbându-se a treia zi
după acesta prin unele părţi, iar prin altele la o săptămână,-a doua
zi de Sf. Spiridon. E deci Sf. Nicolae mic, pomenit mai sus. El
se serbează pen tru friguri J.
Prin Oltenia se ţine o sărbătoare : Sora lui Sf. Nicolae «pentru
lovituri». N'am putut afla însă ziua sărbării 2.
----"---
1. R.-Codin, Mihalache, op, cit., p. 92.
2. Culegere din corn. Catanele, jud. Dolj, comunic. de d-l Şt. St. Tuţescu,
[179]
SF. FILOFTEA.
Sărbătoarea Sfintei Filoftea, ale cărei moaşte se află la Curtea
de Argeş, se ţine numai prin partea de mijloc şi apus a Munteniei
şi, după cât se pare, şi prin Oltenia.
Legenda ei, care se aude în popor, va fi, fireşte, înrâurită de
povestirea Vieţilor sfinţilor. Pentru Oltenia, are acest cuprins:
«S'a auzit din bătrâni că S]. Filoftea a fost o fată milostivă
dela Dumnezeu. Nu era călător să treacă pe drum şi să nu-l întrebe
de a mâncat sau nu. Şi de nu mâncase, îi da să mănânce.
Intr'o dimineaţă, tatăl său plecând la arat cu mai multe pluguri,
a lăsat vorbă acasă ca fie-sa să se ducă cu demâncare la oameni,
la pluguri. Cum a gătit, Filoftea a plecat cu demâncarea. Pe drum
s'a Întâlnit cu nişte oameni flămânzi şi le-a dat să mânânce ; apoi
.a luat-o îndărăt acasă, că ştia ea bine ce o aştepta, dacă s'o duce
la pluguri cu mâna goală. A făcut altă demâncare şi fuga la pluguri,
c'o fi leşinat oamenii de foame. Tată-său, când a văzut-o tocmai
pe la chindie cu prânzul, s'a făcut foc de mânie, că de ce a venit
aşă de târziu? Şi dând cu barda, de unde era de la plug,-ca de-o
asvârlită,-i-a tăiat piciorul. Şi a căzut de-odată moartă la pământ
fecioara.
Indată s'a coborît o candelă la capul ei, de sus, dela Tatăl
ceresc. S'au căsnit ei toţi oamenii s'o mute de pe loc, s'o ducă acasă,
dar nu s'a putut, fără puterea lui Dumnezeu, s'o ridice din loc. Dacă
au văzut ei şi au văzut, le-a venit în gând şi au rânduit-o la toate
mânăstirile.
Preotii s'au rugat în sobor, dar degeaba.
An pomenit toate mânăstirile din ţara lor, şi ea nu făcea nici
un semn. In cele din urmă, preotii au rând uit-o la mănăstirea fru­
moasă a Argeşului. Punând acum mâna pe trupul ei, au văzut că
Sfânta s'a deslipit de pământ.
[180]
180
Şi aşa au luat-o de acolo şi au dus-o la Argeş, în mânăstire ,.
unde stă şi azi» 1.
Prin jud. Olt, se aude următoarea variantâ :
«Filojtea a fost fiica unui om sărac, dintr'un sat din jud. Argeş.
Fata asta era foarte cuminte, darnică şi milostivă. De câte ori
se ducea cu mâncare la tatăl său, cu cine se înrâlniă, aceluia îi
da de ale mâncării, aşa că ajungea la muncă numai cu mâncarea
pe jumatate.
Odată tată-său s'a luat aşieamătu după ea, să vadă cui dă În­
totdeana atâta mâncare.
Mare i-a fost mirarea însă când a vazut-O că impărtiă mâncare
la toţi săracii, la toţi copiii cari spuneau că le este foame.
Atunci tatăl său, de necaz, cum mergea după ea, a dat cu.
barda de-a svârlita şi a ajuns-o cu colţul la un căkâiu,-unde i se
vede şi astăzi semnul.
Prin bunătate, prin cuminţenia ei, prin faptele ei bune ŞI
milostive, s'a făcut sfântă.
Moaştele ei sunt la Mânăsrirea Curtea de Argeş» 2.
Tot cam în acest fel se povesteşte şi prin jud. Muscel:
Sf. Filoftea. fiind fată milostivă, tatăl ei, om câinos la inimă,
a aruncat cu bardă într'insa şi a ucis-o. Inainte de a muri, a venit
un vârtej care a ridicat-o până la uântul turbat, de unde a căzut
jos moartă.
«Pe sfânta n'au putut-o urni din loc, nici cu cai, nici cu boi ;
că nu vrea să intre în nici un oraş mare, că oraşele, mai ales ăle
mari, ci-că sunt păcătoase rău.
Când i s'a pomenit Însă de- Curtea de Argeş, s'a făcut uşoară
cum e pleava.
Aci a adus-o şi aci se păstrează moastele până'n ziua de azi.
O scot numai vara de-o plimbă prin sate şi fac slujbe şi sfeştanii
pentru a ploua, atunci când e seceta mare.
In ziua de Sf.· Filoftea, femeile şi fetele nu lucrează nimic în
casă, că e rău de a baalii, ...:, boala copiilor» 3.
, \
1. Culegere din �om. Cata��le, jud. J?olj, de d-I,Şt. Şt. Tuţescu,
2. Spusa de Mann Mogos tim Barăşt ii-de- Vede, Impart. de d-I N. L
Dum it rascu. \
3· R.-Codln, Miha lache, op. cit.. p. 9["
[181]
ANA ZACETENIA.
Sub numele de Ana Zacetenja sau Ana Zaştenia 1 poporul ro­
-mân din Bucovina înţelege sărbătoarea Zămislirii Sfintei Ana, care
-se prăznueşte la 9 Decemvrie.
In această zi, «e bine de început tot lucrul, că merge cu
'spor. In ziua aceasta se deapănă tort pe sită şi se face un călepaş,
se spală bine şi se sfinţeşte şi apoi se (ace din el o biciuşcă. Aceasta
e bună când încep fetele la statice, s'o lege la mână, că lucrează cu
plăcere şi spor; apoi e bună să mâie vaca cu ea) când merge la
junc, să nu meargă de multe ori» 2.
Prin com. Straja, fetele şi femeile se scoală disdedimineată şi
încep o mulţime de lucruri) înainte de a răsări soarele, ca să le
crească fiecare lucru ce-l vor incepe peste an, precum creşte ziua de
la această sărbătoare încolo 3) căci dela această zi, «soarele se dă
.înapoi spre vară», mărindu-se ziua atât de mult, «cât sare cocoşul
din prag)) 4. Prin alte părţi se spune că dela Aua Zacetenia şi până
la Sf. Spiridon, ziua şi noaptea stau pe loc şi că numai dela această
dată înainte, incepe ziua să se mărească cu câte puţin 5.
1. C. D. Gheorghiu, op. cit ; P: ror ,
2. Vor onca , Of}. cit., p. 1078.
3. D. Dan, Straja, p. 93-94·
4. Vorenea, op. cit., p. 420, 6r6.-C. D. Gheorghiu, oţ». cit., p. 101.
5. Vor onca, oţ». cit., p. 763.
[182]
SPRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI.
Intâia povestire a Sfântului Spiridon, pe care poporul îl numeşte
Sţmdon, [âcătorul de minuni, sau numai Spridon 1 prin Bucovina şi
Moldova, sau Spiridon prin alte părţi, se aude prin jud. Putna şi
suna precum urmează. :
«Era odată O vreme când faraon ţinea fierul cu mâna în foc
şi nu se frigea. Atunci, la faraon, ducându-se un călugăr, el îl puse
să ţină fierul în foc cu mâna. Insă călugărul frigându-se, nu putu.
Faraon se culca Între două surori ale lui. EI puse şi pe călugăr
să doarmă Între dânsele.
După asta călugărul făcu cu una din ele un băiet. Atunci
Dumnezeu trimise un glas din cer şi spuse să i se puie numele
copilului Spridon, făcătorul de minuni.
Copilul reala făcându-se mare, porni prin lume să se sfinţească
cu mai mulţi oameni: Jidani, Sârbi şi alţii. El porni la drum, căla-re
pe un măgar şi mai luă Cu dânsul şi un cal. Şi băietul ceala avea
straie rele, tare rupte, opincile sparte, căciula tot aşa, şi tovarăşilor
lui de drum tare le era ruşine cu dansul aşa cum era.
Merseră ei pe drum cât'(') fi mers, şi numai se făcu noapte.
Dacii. au Înnoptat, au mers acolo pe drum. Ei mergând cu
toţii după sfinţenie la un Împărat şi căindu-se că luaseră cu dânşii
pe băietanul ceala, ca să 'se scape de dânsul, noaptea, se sculară,
tăieră capul măgarului şi al calului, le lăsară aşa şi fugiră. Sculându­
se băietul dimineaţa şi văzându-se singur, şi capul calului tăiat, cum
şi al magarului, din fugă, ·fără să bage de samă, luă Cipul calului
şi-l puse magarului şi pe al magarului îl puse calului. După asta
încălecă şi se luă după cl�U1�i şi-i ajunse.
Pentru asta, se vede şi" azi la măgar o dungă la gâ.t.
Dacă i-a ajuns, a trecuf, înaintea lor.
Pe urmă, merse el, merse, şi iar s'a făcut seara. Dacă s'a făcut
seară, s'a culcat iar cu tovarăşii lui de drum. Atunci ei, iarăş noaptea,
l. De �ici Sţrridoiiia, Eforia spitalului Sf. Spiridon din Iaşi.
[183]
Jidanii.
183
ca să-i facă rău, ca să nu se mai ducă la împărat, să se sfinţească,
ci numai ei, s'au apucat şi au jupoiat caii de piele dela genunchi
în jos până la glesne şi pe urmă au fugit înainte.
Când se sculă băiatul, adică Sf. Spridon, porni iar după dânşii
şi-i ajunse la împărat, unde trebuia să se facă sfinţi. Impăratul, cum
îl vâzu, îl întrebă:
__ Unde f os, mai, pieile dela picioarele cailor?
___ Am trecut, răspunse el, prin nişte tină şi le-am suflecat
ismenele.
Ai, Doamne, ne-ai înşelat şi am venit până aici, răspunseră
Până nu-ti înşela, să nu trăiţi!
După asta întrebă pe Sârbi.
- Da' voi ce căutaţi?
_ Alelei, Doamne, n'am mâncat nimic acasă!
Impăratul ridică atunci în sus o cărămidă mare, care n'o
putea ridica nimene. Spridon băietul, care până atunci se facuse
mai prost şi umbla laturile, acum se apropie de împărat.
Impăratul îl Întrebă:
__ Da tu, măi prostule, ce cauţi aici la mine?
__ M'am luat şi eu după oamenii aceştia.
După aceasta, împăratul îi întrebă pe toţi oamenii ce se du­
seseră la dânsul ca să se sfinţească, din câte lucruri îi făcută acea
cărămidă. Acel care va şti să răspundă, se va face sfânt, făcător de
m111Un1.
Ii făcută din două părţi, răspunseră oamenii aceia.
Ba-i din trei părti alcătuită, răspunse prostul.
Bine, daca-i făcută din trei părţi, zise împăratul, - să-mi
arăţi cari-s.
El atunci o luă în mână, o strânse, şi [ocu! se ridică in sus,
apa cazu 111 jos Ş1 111 mână rămase cu lutul.
Atunci împăratul, văzând aşa, îi dete numele de Sfântul Spri-
don, făcătorul de minuni.
Şi aşa a fost povestea acestui sfânt» 1.
a variantă a acestei povestiri se aude ŞJ prin jud. Muscel, în
următoarea cuprindere:
«Ci-că au plecat odată la drum Sf. Spiridon cu Sf· Petru şi cu
I. ImpărUişită de d-l N. Mateescu, înv. în Moviliţa.
[184]
184
Sunnicoară. Apucându-i noaptea pe drum, ei au tras la un han, să
mâie noaptea acolo.
Au băgat la grajd cau şi măgarul,--că SE. Spiridon eri călare
pe măgar.
Fiindcă Sf. Spiridon însă eri om sec, ceilalţi din tovarăşi se
hotărîtă să plece peste noapte singuri, iar pe Spiridon să-I lase la
han. Şi ca să nu-i mai poată prinde de pe urmă, să-i taie măgarul
şi să-I lase pe jos.
Aşă făcură. Dar noaptea, când intrară pe întuneric în grajd,
în loc să taie capul măgarului, înnimeri la unul din caii lor şi-i
taie gâtul.
Când văzură greşeala, tăiară şi măgarul, lăsându-i morţi, cu
capetele alături, iar ei incălecară arnândoi pe acelaş cal, cel care ră­
măsese sdravăn şi ... să te păzeşti.
Când se deşteptă Spiridon şi văzu şiretenia tovarăşilor lui ... ,
fuga la grajd, să-şi încalece măgarul şi să-i prindă din urmă.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Când intră în grajd şi vâzu
vitele omorîte, se luă cu mâinile de păr. Cum însă el era sfânt,
luă capetele de alături şi le puse la gâturi, şi minune, se şi ·lipiră
şi înviară dobitoacele pe cum fuseseră. Atât numai că mai de în­
tuneric, mai de rătuneală, sfântul puse capul calului la măgar, şi p'al
măgarului la cal. Incălecă pe cal, luă şi măgarul alături, şi ...
sbughe-o după tovarăşi.
Cl11d îi ajunse, ăia se mirară ca de altă baia.
- Ce, mă păcătoşilor, voi credeaţi că eu o să mă prăpădesc
fără voi? Uite că eu tot ăla sunt, iar voi tot nişte prăpădiţi ră­
mâneti şi niciodată n'aveţi să că-lcaţi în urmele mele şi să faceţi ce
oiu face eu.
- Şi ce brânză mare poti face tu, iar noi nu putem?
-. puteţi face voi dinrr'un lucru trei lucruri deosebite, dintr'o-
da tit ?
Asta nu se poate.'
Ba se poate, prea se poate.
Cum? \
I
Uite cum; şi zicând aceasta, luă o cărămidă şi când o
strânse puternic în mână, fumul şi vâlvoarea se ridicară în sus, apa
giuru! în jos, iar hurna îi răm\ase în mână.
Dela întâmplarea cu capetele cailor şi cu cărămida, îi zice
Făcă iorul de iuinnni .
. �--_.� - __ � __ I --��--------
[185]
185
Şi aşa calul d'atunci a rămas cu capul mic,-faţă cu manmea
lui, fiindcă e capul măgarului, pe când măgarul, dimpotrivă, are
capul foarte mare şi urechile foarte lungi, pentrucă n'a fost dela
început ale lui, ci ale calului» 1
A doua variantă a acestei legende se aude şi prIn Bucovina,
în următoarea cuprindere:
Odată S]. Sţmdon a trebuit să plece la sesie de călugări cu
alţii, căci şi el era călugăr. Ceilalţi călugări Însă, cari aveau ură pe
dânsul şi cari-i ziceau că-i nebun) s'au apucat şi au tăiat capetele
la cei doi cai ai lui, socotind astfel că sfântul nu va avea cu ce
merge şi fi silit să rărnână la mânăstire.
Sf. Spiridon însă, cum a văzut aceasta, s'a apucat repede şi a
pus capetele cailor la loc, i-a inhămat la trăsură şi a plecat spre
sesie, băgând de seamă tocmai pe drum că lucrurile s'au întâmplat
altfel decum a voit el, şi anume capul calului alb era pus la cel
negru şi capul celui negru la cel alb.
Fireşte, când călugării au văzut lucrul acesta, s'au minunat
foarte, dar au tăcut.
La sesie, Sf. Spiridon a luat o cărămidă şi a strâns-o în mână.
'Din cărămidă, focul s'a ridicat în sus, apa a căzut jos şi lutul a
rămas în mâna sfântului.
Dela această minune a Sfântului Spiridon a rămas crucea,
- Aceasta-i crucea 1 Nu-i aşa cum ziceţi voi, numai «in numele
Tatălui, al Fiului», ci aşa: în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
duh, amin!
Şi rostind aceste cuvinte, sfântul şi-a unit cele trei degete ŞI
şi-a făcut semnul crucii 2.
A treia variantă a acestei povestiri se aude prin Oltenia; ea
ne povesteşte minunea capetelor tăiate şi apoi a nrdei, în loc de a
.cărărnizii :
«Ci-că [atunci] când a fost chemat la sobor, Sf. Spiridon a
plecat la drum, a mers, a mers până ce l-a apucat noaptea şi s'a
oprit să se odihnească la un conac. Alţi sfinţi l-au ajuns de pe urmă
la acel han, unde au rămas până dimineaţă.
Culcându-se toti, peste noapte, când a fost să se revarse zorile,
cei cari veniseră în urmă, s'au sculat pe furiş, ca să nu simtă sfân­
tul. Sf. Spiridon a rămas culcat.
1. R.-Codin, Mihalache, oţ». cit ; P.92-3.
2. Voronca, op. cit., p. 763.
-----·-· __ ��'�.u_._ ..... ._...... ..... ,.,.,..,_
[186]
186
Merg ei, ce merg, şi unul, ca sa nu mearga şi Sf. Spiridon
deopotriva cu ei la sobor, s'a dus Îndărăt la han, de-a tăiat capul
calului şi pe al măgarului, că Sf. Spiridon umbla călare pe cal, iar sluga
pe măgar.
Oameni răi, -- ce să le faci!
Când s'a deşteptat Sf. Spiridon, 'a văzut că ăilalti plecaseră fără
a-l vesti şi pe el. Până sa se desbrace, a trimis sluga să puie şeile
pe cai. Care nu-i fu mirarea, când sluga ducându-se, găsi dobitoacele
cu capetele tăiate şi moarte mortăciune.
S'a Întors o sluga îndărăt şi i-a spus tărăşenia :
Ne-a tăiat caii, le-a tăiat capetele.
Sf. Spiridon a spus:
Dă fuga de le pune capetele la loc şi pune şeile, c'am
zăbovit!
Din grabă, sluga a pus capul calului la magar şi pe al măga­
rului la cal, a pus şeile şi au plecat Înainte.
Când a ajuns la sobor, unde erau chemaţi sfinţii, Sf. Spiridon
şi-a aratat minunile.
A luat urda şi când a strâns-o în maru, JOs a curs apa, sus
focul, iar în mână a rămas noroiul, - gunoiul. .. » 1.
Minunea schimbării capetelor se aude şi prin jud. R.-Sărat 2.
A doua povestire se aude prin jud. Tecuciu şi sună, pe scurt,'
astfel :
«Pe Sf. Spiridon cu vine-se să-l serbă m , pentrucă e o ZI În-
tr'un an, şi e mare făcător de minuni.
El a luat capul boului şi l=â pus la ca! şi pe al calului la bou.
Odată a fost strâmtorat de ceilalţi sfinţi, că de ce e sfânt?
- Sunt sfânt, a răspuns Spiridon.c=pentrucă aşa vrea Domnul:
sunt mare făcător de minuni.
- Una de probă, strigară ceata sfinţilor.
Şi Se. Spiridon luâ o piatră şi-a strânse până când piatra slo­
bozi jos apă.
Ceilalţi sfinţi se minunară şi.l primiră Între dânşii 3.
A treia povestire ne aratYt pe scurt că sr. Spiridon fiind pot-
--- \ .
1. Culegere din corn. Catanele, jud. Dolj, de d-I Şt. St. TL;ţescu.
2. Candrea, Densuşianu, Speranţă, Graiul nostru, I, p. 625: se Spi­
ridon «a luat capul dela cal şi l-a pus la măgar».
3. Culegere din com. Ţepu, îrn părt. de fratele meu Vasile.
-
[187]
187
covar, din greşeală a tăiat odată picioarele unui cal pe când îl pot­
coviă, dar îndată i-a pus piciorul la loc 1.
A patra povestire, în legatură cu schimbarea capetelor, se aude
prin jud. Vâlcea. Ea ne arata cum se Spiridon a tăiat capul dra­
cului şi al unei femei, schimbându-le apoi unul cu altul,--lucru care
de altfel îl face 'ii S], Petru dupa alte povestiri:
«Sferele Spiridon, făcător de minuni, ci-că umbla cu Sfetele Petre
p'o cale. Da Sfete Spiridon se abătu într'o leasă de mărăcini şi dete
peste dracul călare pe muiere. Sfete Spiridon, de mare ciudă, scoase
sabia şi le reteza capul la amândoi, şi plecă lâsându-i cărăbăniii. Se
duce Sfere Spiridon, ajunse la Sfere Petre şi-i spuse tărăşenia.
Da Sfete Petre îi fu milă şi zise:
-- Rau făcusi, Sfere Spiridoane, şi poate să se mânie cumva
Dumnezeu pe noi; ar fi bine să te'ntorci, să le pui capetele la loc;
roagă-te la Dumnezeu, şi cum eşti făcător de minuni, o sa învieze.
Sfete Spiridon s'a întors iute îndărăt, şi, de grabA, a greşit ca­
petele: a pus capul dracului la muiere şi pe al muierii la trupul
dracului şi i-a înviat aşa. Şi de atunci, toate muierile câte se trag
din blăsrămata aia de muiere, sunt cu cap de drac, da nu se cu­
nosc din celelalte. Şi ce crezi că muierile ălea lepădate de suflet,
cari scot pe dracul, cari fac vrăji şi învrăjbesc oamenii, fac de sparg
casele Românilor, îşi omoară copiii, beau buruieni să. nu mai facă
copii şi câte Feluri de lucruri nelegiuire.s--ce, crezi ca alea sunt curate?
Nu te mai gândi, ca alea au ceva din partea diavolească» 2.
A cincea povestire, care se aude prin jud. Tutova, cuprinde
unele parţi comune povestirilor de mai sus; are Însă şi parţi nouă
precum' şi aite amănunte, inrâuriri ale îm prejurărilor de astazi. Cu­
prinsul acestei povestiri este următorul:
«Aşa, se zice că Sfâutul Spiridon e născut numai din tată; ce
fel, vom vedea noi iaca acuş.
Pe vremea aceea ci-ca era un oarecare Arie, păgân, care cu­
teza, Doamne păzeşte, să zică că Hristos nu-i Dumnezeu. Or mai
fi ei şi-acu, nu-i vorbă, da eu zic sa ne ferească Dumnezeu de aşa
oameni, că, credeţi: secetele acestea nu-şi au rostul lor? Ehehe, ştie
Dumnezeu ce face şi lighioanele acelea de oameni, -- că mai bine
nu le-aş zice, nu rămân nepedepsite de mâna lui Dumnezeu.
1. Candrea, Densuşia nu , Speranţă, oi), cit., p. 271; jud. R.-Sărat.
2. Şezaioarea, rn, p. 33-
[188]
188
Şi cum spuneam, Arie acesta, decât: tare şi mare că Hristos
nu-: Dumnezeu şi că el a fost ca orişicare om, a trăit, a murit
şi că de-atunci s'a isprăvit cu el. Da vezi c'au mai fost şi oameni
de-ai lui Dumnezeu şi n'au lăsat ei cu una, cu două, să li se spurce
credinţa cu asemenea ţolune. Eliehe, ştie el Dumnezeu cum va În­
vârti lucrurile.
Şi erau nişte călngări prin părţile acelea. Călugării aceştia erau
tare evlavioşi şi cu [rica lui Dumnezeu. Auziseră ei de aşa Îndrăz­
neală a lui Arie, cel cu inima neagră de răutate, şi au plecat câr­
duri-cârduri să bată pe Arie cu cuvântul. Că poate păgânul să
scoată din gură asemenea vorbe, fără teamă de mânia lui Dumnezeu?
Multi se minunau chiar că-I mai rabdă Ziditorul pe faţa pământului.
Se duceau călugării pusderie, pe jos, încât mergeau zile în­
tregi pân'ajungeau să-i vină minţile la loc şi să-I ierte Dumnezeu,
că nu-şi dă seama de ce face. Apoi fiecare Îşi dădea părerile, şi ni­
meni nu eri care să mai ţină de partea lui Arie, dar el tot nu
se lăsâ.
Printre călugării cari mergeau la Arie, iată erau doi, din lo­
curi tare cu îndepărtare, şi aveau de trecut munţi şi văi adânci şi
codri prin cari n'ar fi Îndrăznit să plece orişicine. Şi treceau că­
lug�nii aceştia printr'o pădure, iar în pădurea asta era un crâşmar la
o răspântie de drum, unde poposită şi cei doi drumeti ai noştri,
rupţi de oboseală.
La crişma asta erau o mulţime de fete. Da dă! Călugării
noştri lS călugări, da şi călugării Ts oameni; şi apoi ornu-i supus
păcatelor. Aşa că, iute, călugării se carn temea-i de ispită.
Unul 'ce: "-
M,ii frate, ştii tu una?
Oiu şti, dacă mi-i spune, răspunse celalt.
Pili, uite ce,mfti frate, zise el din nou; eu, când m Olu
culca la crâşmar, am să-mi leg deasupra la coardă li basma cu apă
rece, aşa că dacă m'a duce ispita să păcătuesc, Dumnezeu o să
slobozească apa, şi eu o să mă trezesc; şi atunci scap c:e păcat.
- Că bine te gândişi, frate, adaose celalt ;-�u mă tem şi mai
mult, ca să scap, a111 să pU\l deasupra mea, pe coardă, un hârb cu
cărbuni aprinşi, că, de se v�' întâmpla să păcătuesc, Dumnezeu va
V{LrSa hârbul cu cărbuni pest� mine, eu m'oiu trezi şi oiu scăpa
de păcate!
Ajung călugării la crâşmar. Era noapte, şi cum erau ei oste-
[189]
189
niti, n'au aşteptat mai mult: a făcut fiecare după cum îşi zise mal
înainte şi se culcarâ fără nici o grijă.
AC1i, nici mai rămâne vorbă că fetele dela crâşmă i-au mai
râs, i-au mai năcăjit, ca să-i adulmece, dar în zadar: călugării îşi
ţineau firea şi nu se dădeau ei aşa de lesne. In sfârşit, adorm. Da
fetele tot pe capul lor.
Cam pe-aproape de miezul nopţii, sări unul arsa din aşternut:
căzuse hârbul de carbuni peste el, şi nu degeaba doar, că un diavol
de fată eri pricină.
Se desmeticeşte bietul călugăr, irnbrănceşte diavolul de lângă
el, se scoală şi fuge afară cu antereul pe umăr. Se îngrozise bietul
călugăr de păcatul care n;l cât pe ce s,'1-1 facă, dar scăpase. Smulge
din antereu nişte bumbac, se şterge, şi făcându-l şumuiog, îl �u­
pune în streşina casei crâsmarului. Apoi se duse şi trezindu-şi to- •
varăşul, îi spuse din fir-a-păr toată păţania, că se îngrijiră arnândoi,
Apoi se hotărîră să pună şeile pe cai numai decât şi să plece, c'a­
ceea-i casa şi sălaşul diavolului.
Aşă şi făcură. Au încălecat amâudoi şi au plecat.
Da dac'or fi ajuns, nu ştiu. Da bumbacul din stresina crâş­
marului a făcut o minune mare. Vezi dumneta, aşa a vrut Dum­
nezeu. iVbi înrâiu, şurnuiogul a început a se rotunji şi a se rotunji,
de se fflCU întocmai ca o gogojlie de mătasă, şi într'insa un băieţel
mititel-mititel, cât şi gândacul de mătasă. Şi vezi că gogojlia ceea
creştea şi se neteziă pe fiecare zi, iar băiatului nu-i era mai bine ca
în pântece de femeie. Azi oleacă, mâni oleacă, poimâni o Ieacă,
pănă ce la nouă luni, băietul era gata să iasă.
Iaca aşa a vrut Dumnezeu! Doamne, şi să mai îndrăznească
cineva să zică ce zicea şi Arie! Bateţi-vă cu mâna peste gură mai
bine şi minunaţi-vă de toate câte nici prin creştet nu-ţi vine si le
crezi, şi totuş aşA s'au întâmplat.
Aşâ, peste nouă luni, băietul sta gata si nască. Incepu a răcni
C010'11 srrcşină. Femeia crâşmarului pe semne că mătura prispele, că
aude scâncitul. S'a spăriet de-odată şi a fugit de a spus crâsmarului.
- Ia du -te, Române, că nu-ş' ce se tot an de scâncind în streşină ,
Lasă crăşmarul pe mâna femeii tejgheaua şi alergă fuga. Puse
scara, se sui şi când colo, ce să vada? Băietul spărsese gogoşI ia şi
acu se tot svârcoliâ prin paie. Da crâşrnarului de-odata, parcă nu-i
veuiă a crede ochilor şi urechilor.
- Ehehe ? .. Mătălucă erai ? .. Ce gâgâlice !. ..
[190]
190
Il luă crâşrnarul pe sus şi-l aduse neveste-sei.
Iacă, nevastă, cu ce ne mai dărui Dumnezeu!
Aista era, zise bucuroasă femeia.
Asta!
Să-I creştem, Române, făcu femeia,� că, cum creştem pe
Ionică, nu ne-o prăpădi Dumnezeu de l-orn creşte şi pe-aista! Cine
ştie ce netoată netrebnică de fat,"[ I-o fi ascuns aici!
A doua zi disdedimineaţă, crâşrnarul luă băietul în braţe şi
se duse de-l boteză, punându-i numele Spiridon.
Iacă, aveau o bucurie. Făcuseră doar o faptă bună şi le râdeau
inimile când îi priviau pe amăndoi, pe Ionică şi pe Spiridon ju­
cându-se.
De-atunci vremea trecu încet-încet, hai-hai, şi Ionică ŞI cu
Spiridon se făcură flăcăi. Veni vremea să-i scrie la militie. Şi Ionică
al crâşmarului, cum era el cu câteva luni mai mare decât Spiridon,
era gata să plece 'ntăi, la poruncă. Năcaz pe bietul crâşmar şi pe
crâşmărită, - ca părinţii.
Da Spiridon, 'ci:
- Tată, Iasă-mă să mă duc eu în locul lui Ionică, şi nu mai
purtaţi nici o grijă.
- Du-te, puiul tatii) făcu bucuros crâşmarul.
Aşa dar Spiridon îşi luă ziua bună dela toţi şi într'o bună
dimineaţă pled la militie.
Da bietul Spiridon ci-ca era tare uncios ; şi ofiţerilor le eri
silă să-I mai bage'n rând cu alţii; de aceea îl dăduseră ajutor bu­
că tarilor.
Intr'o zi, pe când Spiridon îşi spăla blidele, ci-că de unde şi
pana unde, un soldat fruntaş, chipurile, găsise cu cale să-şi bată joc
de dânsul.
Spridon :
- Măi, cară-ţi de treabă!
Şi) «rnăi aşa, .măi înicolo», dar pace, -- cum e scaiul cela,
se ţinea de el.
Venise un ofiţer să vadă ce-i pe acolo şi-şi lăsase calul în
seama lui Spiridon; şi Spid?on, văzând că fruntaşului nu i-i de
dată, ci i-i de nadă, unde nuvmi înfâşcă piciorul calului şi când
mi-l pocni pe fruntaş odată, cela căzu lat. Apoi Spiridon se duse
repede şi puse piciorul calului lJ loc, de nici nu se cunoştea măcar.
Da ofiţerul îl văzuse.
[191]
191
Implinise câteva luni de miii ţie Spiridon, ŞI acu-i veni şi lui
dor de părinţi. Şi dor, şi dor, de nu mai avea nici un spor pe ce
punea mâna.
Hai că într'o bună dimineaţă se înfăţişează înaintea ofiţerului.
Să trăiţi, domnule ofiţer, mi s'a făcut dor de părinţi 1
- Ei, şi ce vrei, Spiridoane?
- Sa-mi daţi drumul pe-acasă, oleacă?
Da ofiţerul, care ştia puterea lui Spiridon, 'ci:
- Ascultă, mai Spiridoane: Tu ai fost bâiet vrednic, şi pentru
asta, iată eşti slobod de-acu pentru totdeauna 1
Şi Spiridon s'a răsucit într'un picior şi dus a fost.
Crâşrnarul, crâşmărita şi Ionică, nu mai puteau de bucurie.
Spiridon, cât în copilărie, cât prin armată) deprinsese binişor
aobotăria 1; de aceea cum pără cuie şi piele şi se aşeză frumos la
banc, lângă geam, la lucru. Şi cânta şi lucra.
Şi de atunci a rămas obiceiul ca ciobotarii să lucreze la geam.
Ei au chiar obiceiul de a sărbători cu mare evlavie pe Sf. Spiridon,
unindu-se mai mulţi şi petrecând.
Da să vedem acum ce se petrecea cu cei doi călugări, cari
încă nu încetau de a se duce la Arie. In tot anul trebuia neapărat
să treacă pe acolo.
Intr'o zi, pe când Spiridon lucra cântând la geam, iată că ză­
reşte că lugării ceia trecând drept pe lângă geamul lui. Spiridon le
[ăcî. chip să steie.
- Unde mergeţi, voi, le zise el.
- La sfatul lui Arie, zise ei.
Auzind Spiridon de Arie acela, mai nu-i veniă a crede că se
poate afla un astfel de om nebun. Crezu vreme bună să se ducă şi
el pân'acolo ca să-I vadă.
- Mai staţi că merg şi eu, le zise Spiridon.
1. Culegere din corn. Ţepu, jud. 'I'ecuciu, comunic. de fratele meu
Vasile: «SI' Spr idon. a fost de meserie ciobotar şi de' aceea e patronul
ciobotarilor»: - Şi prin Bâr la d, Sf. Sipridon e în mare cinste la cismar i.
Chiar în anul acesta am auzit recitându-se la această zi câteva versuri
dintr'un cântec mai mare:
Taică, sfinte Spir idoane,
Fă-ţi pomană şi cu noi:
Rupe ghete la cucoane,
La boieri şi la ciocoi t...
[192]
192
Da călugării, ci-că, văzându-I aşi de urît, o şi luară la fugii,
că le eri L ruşine să meargă alaturi cle el. Nu-i vorbă, tovărăşia că­
lugărilor nu-i prea aduce,'! mari foloase lui Spiridon, dar oricum,
tot e mai bine cu tovarăşi decât singur la drumul cel lung.
Aşa se sculă Spiridcn repede, îşi luă ziua bună dela părinţi,
încălecă pe o drâglă de iapă şi porni după călugări.
Călugării aceia au mers ei, au mers, da dela un timp au
ostenit şi s'au aşezat la un eleşteu, pe mal, ca sâ se odihnească.
După ce au deşănăt caii, se tolăniră pe iarbă, ca să mai aţipească
câte oleacă.
Iaca şi Spiridon. Descalecă şi ei, dă iepii un capăstru în cap,
CI să se mai îndepărteze şi se apropie de cei călugări. l-a văzut că
dorm, a tăcut şi s'a culcat şi el Lîngă dânşii.
Nu trecu mult şi călugării se treziră. Cînd au văzut pe Spi­
ridon lângă ei, au rămas trăsniti.
- Măi frate, zise unul, - să-i inglodăm iapa, că de-o merge
urăciunea asta cu noi, ne face cle ruşine.
- Păi, la asta mă chitiarn şi eu, răspunse celalt călugăr.
Da Spiridon îi auzia.
Călugării se scoală, şi, mal cu trudi], mai cu năcaz, Înglodează
Iapa lui Spiridon. Bucuroşi acu, vin ei fuga şi se culcă fără nici
o grijă.
Spiridon, cum a simţit c'au adormit, s'a sculat binişor, şi pă­
şind Încet, s'a dus la cai, scoase cuţitul din brâu, şi cu mare di­
băcie se apucă de belit caii dela copite În sus, până peste genunchi,
răsfrângându-Ie pielea, ca şi cum ar fi fost suflecaţi. Dar nu se
multârni numai cu atâta: le ben şi botul până peste urechi, de ră­
maseră caii cu dinţii rânjiti, de să te sperie şi nu altă ceva! După
asta, veni la călugări, le mâncă brânza de prin racle, le descărcă
puştile şi le asvârli pe foc şi apoi se culcă şi el.
In zori, tot Spridon se trezi întăiu şi incepu ;ţ scormoni prin
cenuşă:
- 1 !. .. sculaţi măi, că uite mi s'a înglodat iapa; şi caii voştri:
uite cum s'au suflecat ca s'o\ scoată ... şi râd de iapa mea ... la te
uită cum îşi află joc ... 1, măi, alergaţi ...
Apoi Spridon luă un ci�mag şi incepu a scorm?ni prin cenuşă !
- Bă ... ia uite, mă, ce \mai de ciolane prin focul nostru !
Pe semne erau ţevile puştilor.
Căutară călugării prin rade, ca să găsească brânză ca să mă-
[193]
193
nânce, dar le atlară deşerte. Ciuda lor nu era proastă! Unul altuia
îşi făceau din cap ca şi când şi-ar fi zis: «Mai, d'apoi ştii că cu
ştrengarul ista de Spridon nu-i de şagă !».
'Dacă văd ei şi văd că n'au încotro cârni, o luară pe JOc; ŞI
s'au dus.
Spridon, în urma lor, se duce la iapă, răcneşte de vreo două
ori la ea, o scoate, încalecă, mai iea şi o cărămidă şi o puse În traistă.
După multă vreme, ajunge şi el acolo, unde eră o mulţime
de călugări. In fruntea !,or, Arie, pe un jălţ de aur, stătea şi dur;'!
să le dovedească lucrul pe care l-am auzit: că nu-i sfântă Treime,
că Isus nu-i Dumnezeu.
Cei mai mulţi, măcar că nu se durneriau ce spunea Arie, erau
de partea lui. Puţini de tot erau cei cari mai rămăseseră ne adul­
micaţi de Arie, dar şi aceştia, ce folos, dacă nu puteau ca să-i do­
vedească rătăcirile lui Arie.
Iacă numai se înfăţişează şi Spridon colo, scoate cărămida
ceea din traistă şi se iea rămăşag cu Arie. El spunea că este SLlnta
Treime, Arie zicea că nu-i.
Arie) ci:
� Măi Spridoane !; iaca, dacă-mi dovedeşti ci este Sf. Treime,
să ştii c'ai câştigat rărnăşagul şi eu mă lepăd de credinţa mea!
Atunci Spridon Îşi făcu cruce, luă cărămida ceea În mână şi
când o strânse, focul se ridică în sus, apa se scurse in jos, iar lutul
rămase in mână.
Când a văzut Arie aşa minune,-ci-că s'a dus şi de ciudă s'a
înecat, că nimeni nu-l putuse răpune până la Spridon.
Şi de atunci s'a dovedit că este Sf. Treime, Iar Spridon s'a
făcut Sfânt» 1.
A şasea povestire se aude prin jud. Dolj, în următoarea cu­
prindere:
«In tâiu SE. Spiridon n'a fost sfân t ; era om ca toţi oameni i.
Da-i plăcea lui Dumnezeu să umble cu el câte odată pe pământ.
Aşă umblând ei odată pe un drum, au dat peste un câue
mort.i--ee şi umflase. Văzându-l Spiridon, zise către Dumnezeu:
Vezi, Doamne, ăst câne imputit ?
- Il văd.
1. Spusă de bătrâ nul Constantin Negru din com. Citlreşti, împart.
de d-I Gh. V. Şuşnea.
Pamflle, Sări.ătoritc ele toamnă.
13
[194]
194
_ Ei, pielea ăstuia o să fie odată faţă de masă, ca să mâ­
nânci ?e ea.
Ce spui, Spiridoane!
-- Aşa, Doamne!
__ Atunci să ştii, Spiridoane, c� dacă o fi aşa, am să te fac
sfân t mare!. ..
Şi s'au tot dus, cât s'or fi dus, şi apoi s'au desparţit.
Au umblat aşa, cât or fi umblat, nu se ştie, şi iar s'au mtâln it
şi au mers arnândoi cât or fi mers prin lume, şi înnoptand, au tras
la un creştin de om. Omul le-a pus ca să mâ nânce cu toţii şi pe
masă a pus un fel de muşarnă.
Când mâncau, Spiridon a zis:
Doamne, să-ţi spun o istorie?
Ce istorie, Spiridoane ?
O istorie.
Spune-o!
Vezi musarnaua asta de pe care mâncârn ?
O văd ...
Ei, asta e făcută din pielea cânelui pe care l-ai văzut odată,
de mult, de mult, într'un drum; ţi-lduci aminte?
_ Mi-aduc! Asta e pielea lni?
- A lui, Doamne!
Şi atunci Dumnezeu a zis:
_ Ziua de astăzi să fie a ta, Spiridoane, să6e sfântă, şi cine
o lucra în ziua asta, fie el cismar, ori tăbăcar, sau cojocar, să nu
se mai scoale! Aşa, Spirjdoan� dac'a! spus adevărul.. ..
Şi de-atunci se zice că Spiridon a rămas sfânt,« Sfântul Spiridon» 1.
ln sfârşit iată şi cea din urmă povestire, SJ. Sţnridon orb, care
se aude prin jud. Dolj: , .
«Sf. Spiridon, spun' bătrânii, când era cismar avea după uşă
o cutie cu cenuşă.
Când se ducea omul să-i iea măsură, să-i facă ghete, călcă cu
piciorul în cenuşă.
Aşa oricine veniă să poruncească ceva, s'ajungea din preţ şi-l
trimetea după uşă unde era\ cutia pusă cu cenuşă şi călcă cu pi­
ciorul, iar arvuna i-o lăsa �e masă. El se' uita la om. După ce
1. Spusă de d-l �t. St. Badea, Catanele, jud. Dolj , impărt. de d-l N.
I. Dumitraşcu.
[195]
HI5
pleca omul, luă măsura urmei din cenuşă şi-i lucra încălţămintea.
Odată a venit o femeie şi a poruncit o pereche de ghete.
După ce i-a dat arvuna, şi-a ridicat rochia, să-i facă ghetele până la
genunche. El n'a băgat de samă : a crezut că ea a ŞI plecat, şi GÎnd'
a ridicat coada ochiului şi a văzut-o, din greşeală s'a înţepat la
ochiu, Şi de aia a rămas orb de un ochiu» i.
Prin ;ud. Tecuciu se spune că Sf. Spiridon a fost ciobotar în
sat. Intr'o zi, veni la dinsul o femeie cu o ciobotică, pentru dres.
Spiridon ciobotarul, cum o văzu, îi luă ciobotica din mână, si când
i-a dat una, i-a retezat gâtul. Şi de ce? Pentrucă Spiridon, ' ca ori
şi care ciobotar de astăzi, nu primiâ pe nimeni să-i vină cu încăl­
ţămintea desperechiată, de teamă ca să nu-i moară nevasta.
In urmă, văzând Spiridon ce a săvârşit, a luat nişte doftorii
de ale lui şi ungând g:1tul femeii, i l-a pus la loc; apoi suflând
asupra ei, i-a dat duh şi femeia a început să sufle.
Asta-i întâia minune a lui SE. Spiridon, patronul ciobotarilor,
cari, de ziua lui, ferit-a sfântul să lucreze, ci duc această zi mai
mult în petrecere şi veselie 2.
Ziua de SE. Spiridon, 12 Decernvrie, se serbează pretutindeni.
Prin Oltenia se ţine mai ales de femei, crezând că-i «greu de lovituri» 3.
Prin jud. Neamţ se povesteşte că doi stoleri n'au ţinut soco­
teală de această sărbătoare şi au muncit în această zi. «Seara ca de
obiceiu, după lucru, s'au dus la crâşmă, dar aceasta fiind dintr'alt
sat, au purces călări: unul pe un cal alb, celalt pe un cal negru.
Lăsară caii afară şi intrară în lăuntru. Beau ce beau, dar când să iasă
afară, ce să vadă? Capul calului negru, la calul alb, şi capul celui
.alb, la cel negru. Mult se minunară ei de această minune, până ce
într'un târziu îşi aduseră aminte că munciseră în ziua de Sf. Spi­
ridon, făcătorul de minuni» 4.
Prin jud, Muscel, se zice ca in această zi creşte ziua cât sare
cocoşul peste gard".
1. Şt, St. Tuţescu, O parte din Sfinţii poporului, p. 30 .
2. Culegere din com. Ţepu.
3. Calendarul ilustrat pe 19IO.
4. Culegere din corn. Balţateşti , împart. de d-l I. Preutescu,
5. R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 93.
[196]
SF. MODEST.
Cu privire la Sf. Modest, pe care nici calendarul nu ni-l dă
măcar, cetim această relaţiune, fără a cunoaşte regiunea din care a
fost culeasa:
«S], Modest, ce se serbează în ziua de r8 Decemvrie, - de
altfel în această zi se cinstesc Sf. Sebastian şi Zoie, - e prăznuit
pentru boale la vite şi paza lor; pentru aceasta, oamenii aduc pe
popă acasă, se roaga lui Dumnezeu în genunchi şi fac aghiasma;
pe urma preotul iese şi stropeşte cu aghiasma ograda, ocolul şi
toate vitele) rugâridu-se lui Dumnezeu ca să le ferească, de boale;
după aceea strâng aghiasma rămasă ŞI din când în când stropesc,
vitele ori le-o dau în tărâte. 1.
1. C. D. Gheorghiu, op. cit., p. 101.
-....
-------
\
\
\
[197]
IGNATUL.
1. Ignatul.
Sărbătoarea zilei de 20 Decemvrie se numeşte În popor Ig­
natul sau lbnatul ) , Ignatul porcilor 2 sau Inătoarea».
Cu privire la patronul zilei, iată legendele pe cari le-am putut
afla :
Intâia se aude prin jud. Dolj şi sună precum urmează:
«Mai de mult, oamenii tăiau porcii în ziua de Ignat, - le
da cu securea în cap. Aşa Ignat, cu ta'-său, s'au apucat să taie şi
ei porcul.. Când a vrut să dea Ignat cu securea în capul porcului,
nemereşte în cap pe ta'-său şi-I omoară!.
El, ce să facă? L-a omorît, l-a omorît ! ... Incepu a se văita:
că ce-a greşit de-a omorît pe ta'-său?!
Il Îngroapă, Îi face pomană şi pleacă În lume.
Spuse şi la mic, şi la mare, şi la tânăr, şi la bătrân, că ce să
facă, ca să scape de păcat?
Şi pe drum s'a Întâlnit cu un popă bătrân. I-a spus tărăşenia :
iată aşa, aşa, aşa,-cum făcuse. l-a sp�s popa ca să facă un cinuleţ 4
ia o apă curgătoare şi să treacă pe toţi călătorii Liră nici o plată.
Şi la marginea apei să-şi facă un cămin ca să şeadă acolo. Şi a
mai- spus:
- lea un tăciune de tufă şi-l Înfige în pământ. Dacă s'o prinde
până la trei ani, bine; Îţi iartă Dumnezeu păcatele; dacă nu s'o
prinde, să ştii că nu ţi le iartă.
Aşă a şi făcut: şi-a făcut cinul şi căminul, şi-aduse nevasta,
copiii, se aşează la o apă,- ii trecea şi ziua şi noaptea pe cine veniâ.
Trecu azi, trecu mâine, aproape trei ani, şi când se pomeni
1. Aproape pretutindeni.
2. Jud. Vâlcea.
3. H..-Codin, Mihalache , op, cit., p. 94: Ignatului i se mai zice şi
Liiatoarea. Inăt oarea e o femeie lacomă ŞI urit ă, care mânâ ncă lumea».
4. Cin; luntre.
[198]
198
într'o noapte, viscoliă şi băteă un vânt, şi ei, mâncare, na ... nimic. ..
Se pomeneşte strigând de dincolo de apă:
- Măi Ignat!
El răspunde:
-- Aud, frate.
- Vino, frate, de ne trece, că pe astfel de vreme ne 'necărn.
Se sui în cin şi trecu. Cl11d dincolo, nu găsi pe nimeni şi
trecu iar îndărăt, văietându-se cum că se îneacă oamenii până a
ajunge el. .. Şi când să intre în casă, aude iar strigând:
Mă Ignat, mă!
-- Aud, frate, aud!
-- Vino, frate, de ne trece, că ne 'necăm, vai de capul nostru !
Şi iar trece dincolo, şi când dincolo, nu -găsi pe nimeni. Şi
incepu iar a se văietă şi olicăi, că ce se făcură ?
- Eu m'am pus să ispăşesc păcatele lui tata, şi eu mai multe
am făcut!
Şi când să între în casă, iar aude strigând :
Uu-u-u, mă Ignat, mă!
----- Aud, frate, aud!
- Vino, frate, de ne trece, că ne 'necam şi alta nimic!
Şi iar trecu cinul. Când ajunse dincolo, găsi doi moşnegi
bătrâni. Ii luă în brate, îi sărută, -- că unde scăpaseYădeînec, ­
îi puse în cin şi ii irccu dincolo, acasă la el. Acolo începu să le
spuie cum că el s'a apucat să ispăsească păcatele lui ta-său şi acum
mai mari păcate a făcut; că de aseară pân' acum două rânduri de
oameni se 'necară. Şi moşnegii i-au răspuns.
- Lasă, mă Ignate, c'o 'Vedei Dumnezeu!
Şi acei moşnegi nu erau decât Dumneieu şi cu Sf. Petre.
Intrată în casă. Ignat se uită încolo, se uită pe dincolo, 111 CI
un scaun. N'a avut ce si le puie ca să şeadă, că erau săraci; şi i-a
dat lui SE. Petre vigul de cioareci şi lui Dumnezeu trâmba de pânză.
Copiii plângeau de foame ... , plângeau, de ziceai ... aaaş 1. ..
Da uncheşii :
--. Mă Ignate, ia împacă, mă, ăi copilaşi; ce au de tot plâng aşa?
-- Păi, ştiţi ce? plân� de foame; văzură pe mumă-sa arzând
ţăstul; şi nouă ne e ruşine \să spunem ce avem de gând să băgăm
în el, le-a răspuns Ignat. '
- Ori ce-aţi avea, nu ne împăcaţi până nu ne-ţi spune.
Nevasta a făcut ce-a mai făcut prin casă şi când s'a uitat
[199]
199
Dumnezeu şi cu Sf. Petre într'altă parte, a lăsat tăstul JOs, gol.
Când îl văd copiii lăsat, încep şi mai tare si plângă.
Mamă-sa le zise încetişor:
- Las' cu maica, că vă scoate ea acum pâinea din ţăst, ŞI o
să mâncati, şi o să vă culcaţi.
Şi de unde, că era tăstul gol.
O 'ntrebă Dumnezeu că ce au în tăst? Ea îi răspunde:
- N u e nimic, l-am lăsat aşa ca să zică copiii că e pâine,
pân' or adormi.
Şi Dumnezeu:
- Ia împacă copiii, că prea plâng; caută în tăstul ăla, că trebue
să aveţi ceva subt el; nu se poate ...
I-a răspuns Ignat că :
Nu, că nu avem nimic subt tăst...
- Ia lasă; caută sub ţăst de îm pacă COplll; nu vezi cum
plâng?
Şi când se duce nevasta lui Ignat de ridică tăstul, o pâine de
de cele dospite, mare-mare ce de-abia avea loc subt ţăst de mare
ce era. După ce-o scoate, o frânge şi o împarte la copii. Se pun
copilaşii şi mânâncă şi se mai pun şi ei, cei bătrâni.
In timpul acesta, odată s'au aprins nişte lumânări înaintea lui
Dumnezeu. Cum a văzut aşa, Ignat repede s'a priceput că este
Dumnezeu. Şi a Început să le sărute tălpile picioarelor, şi poalele
toalelor, şi mâinile .
... - Că, [uite] cum a venit Dumnezeu în casa mea şi n'am
avut ce să-i dau să mănânce şi pe ce să şeadă , sărăcutul de mine,
Doamne!
Şi Dumnezeu:
Lasă, mă Ignate, că ai Împlinit toate,-şi să mergi cu noi.
-- Să merg, Doamne, dar copiilor ce le fac?
_. Lasă-i, am eu grijă de ei} răspunde Dumnezeu.
Şi au plecat: Ignat cu Dumnezeu şi cu Sf. Petru.
Mergând ei aşa, au dat pe la cărbune şi acu era prins. Făcuse
nişte rădăcini în pământ şi nişte lăstari până la brâu. Şi au luat-o
inainte. Pe drum Dumnezeu îi zise:
--- Astăzi sunt trei ani de când ai omorît pe ta'-tău. Să ştii
că ţi-ai ispăşit păcatele. De-acum Înainte să fii harnic să nu mai faci.
Şi au mers tot înainte,- câti ani or fi mers, nu se ştie}- că
s'au întâlnit c'o trăsură, cu nişte telegari de cai, de credeai că
[200]
200
sboară, nu altceva; şi'n trăsură, unde se Iefăiau nişte boieri: In
urmă le veniau samare Încărcate cu marfă scumpă ...
Negustori mari!
Şi a zis atunci Dumnezeu:
M{I Ignate, cunoşti tu pe cineva din negustorii ăia? A?
Nu cunoscui pe nimenea, Doamne!
Vezi, mă? Aia fură feciorii tăi 1. ..
Taci, Doamne!
Ai tăi fură, măi Ignate!
Auzind aşa, Ignat vru să le sărute picioarele şi mâinile. Şi ce
să le sărute, că şi pieriseră!
Luând-o Ignat îndărăt, se întâlneşte Iar cu trăsura. Işi luă
inima în dinţi de-a opri şi-i întrebară :
- Eu pe dumneavoastră parcă v'aş cunoaşte; da, de! Nu
ştiu de unde să vă ieau ; v'asernuiu cu nişte copii.
Ce copii, omule?
Cu nişte copii ai miei cari i-arn părăsit la apa cutare.
Păi noi suntem copiii ăia de cari spui dumneata; nOI
suntem copiii lui Ignat.
Mânca-v'ar taica, voi sunteţi COplll mei!
Şi au plecat cu toţii Înainte !» 1.
'In ziua de Ignat, nu este Îngăduită, mai ales pentru femei,
111 CI o muncă, şi mai cu samă În casă, fiindcă se crede a fi pri­
mejdie pentru boale şi alte supărări, printre cari ar fi şi aceea că
porcii ar rupe cămăşile Întinse pe gard, la uscare 2.
In această privinţă, iată o povestire musceleană referitoare la
o femeie nesocotitoare: <,
«Ci că o creştină, în loc să ţie ziua asta, s'a apucat să toarcă ,
Inătoarea, - fiindcă erau uşile încuiate, s'a lăsat pe coş şi a intrat
la femeie în casă zicându-i :
- Hai, suratâ, să-ţi ajut ŞI eu.
I. Culeasă. din com. Ca tanele , jud. Dolj, de d-I N. 1. Duru itraşcu.
2. Cred. Rom. din com. Catanele, jud. Dolj, împart. de d-I Şt. St.
'I'uţescu.i--Dandrea, Densusianu, �peranţă, Graiul nostru, 1, p. 272, cred. din
jud. R,-Sarat: Dela Ignat şi până la Crăciu-n nu-i bine să t orcă. - R­
Codin, Mihalache, op; cit., p. 94.-tCalendanll ilustrat pe 1910: Ignatul e
rău de lovit·ul'i.- Voronca, oj). cit; p. 55.: In Moldova de sus llU se toarce
dela Ignat până după Bobotează, ca să meargă bine vitelor ŞI să vina pe­
ţitori fetelor.- Cred. Rom. din corn', ŢE'PU, jud. Tecuciu.
[201]
201
Femeia a crezut-o. Au tors amândouă până au isprăvit. Pe la
111 iezul nopţii, Ină toarea zice surata-sn :
--- Fuga de caută un hârdău, că până la ziuă să şi coacem
tortul. .
Femeia se duse să caute prIn VeCIl1I, spunând cu cine a is­
pră vi t tortul.
-- Fuci, [ă, că aia e Inătoare şi vrea să te opărească pe tine
în hârdău şi să te mânânce.
Ea nu Se incredinjă, până nu-i spuseră toate vecinele în a-
celaş chip. e-
Păi dar, zise femeia, _.- cum să scap?
- Pune scara la capul casei, suie-te pe coş ŞI cântă cocoşeşte
de trei ori pe coş: «Cucurigu-gagu !», el ea cum o auzi cocoşul, o
şi şterge la sănătoasa. Pe urmă intră'n casă şi stinge focul să nu
mai vază lumină, că dacă o vedea, vine iar la tine!
A făcut femeia cum au învăţat-o vecinele ŞI a scăpat de 1-
nătoarea» 1.
Prin multe părţi se taie porcii în această zi. «Chiar de n'ai
tăia un porc, taie cel puţin o pasere, - îndeamnă o credinţă mus­
celană, _. găină, raţă, gâscă; ori la vreme, de-ai înţepa creasta la o
găină neagră ca să dea sângele, că aşa e bine: să vezi sânge În ziua
de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boale» 2.
Prin unele părţi, lucrul, adică munca este îngăduită, insă
numai după ce femeia a văzut sânge 3 de orice soiu de vietate, ori
sânge de porc negru. Dacă nu văd gospodinele sânge, prind o
găină neagră, îi împung creasta cu un ac, ca să-i dea sângele, să-I
vadă şi apoi se apucă de lucrul de care au nevoie.
In această privinţă, iată următoarele povestiri muscelene :
«Ci-că era o femeie, pe care o chema Rada. In seara spre
Ignat, ea s'a apucat să toarcă nişte cai ere de cânepă. Pe-aproape de
miezul nopţii, pe când Rada încă lucra, s'a pomenit cu Sf. Ignat la
fereastră, că a 'nceput să se râstească la ea zicându-i :
Rad', Rad',
Sn ie-te 'n pat,
Că cu sunt Ignat !
1. R-Cadin, Mihalache, oi). cit., p. 94-5.
2. Ibidem, p, 93.
3. Cred. Rom. din cam. Truseşt.i, jud. Botoşani, împart. de d-I C.
.-\tanasiu.-Albina, V, p. 4SS.-R.-Cadin, Miha.lache , op. cit., p. 95.-Albina,
V, p, 1302.
[202]
202
Adică: Radă, Radă, culcă-te! Nu mai toarce!
Ea Însă) n'a ascultat, -. a lucrat înainte.
A doua zi a şi pus-o boala jos. Şi ci-că) pân'a 'nţepenit-o
Dumnezeu, ea a aiurat într'una:
Ignat, Ignar,
Ce-am avut,
Am depănat!
Adică: ce-am tors, am depănat pe râşchitor.
Mai era una care periase la câlti în ziua de Ignat. D'atunci
însă a lovit-o boala şi în curând s'a dus de pe lumea asta. Până a
a murit, a aiurat zicând :
Ignat, lgna t,
Zi bună de periat! 1
A treia povestire se aude prin jud. Ialomita şi ne spune că o
femeie, care nu ştia că în această zi nu trebue să toarcă şi să coasă,
ca să n'o găsească pe ea) sau pe cineva dintr'ai ei, să se'mbolnă­
vească sau să 'nebunească, a depănat de pe fuse pe râşchitor şi de
aceea a 'nebunit. Ea zicea 'n truna :
Ignat, Ignat,
Dela uşă, pân' la pat,
Şapte fuse-am depănat! 2
Ignatul il ţin şi femeile însărcinate, ca să nască pruncll întregi.
la trup şi la minte �.
Prin jud. Teleorrnan, în această zi nu se lucrează lucruri fe­
meieşti, ca să nu icnească, -- să nu geamă, - ca porcul 4.
In sfârşit) se mai spune că-..Jgnatul îşi are rânduit să moara
negreşit un om la ziua lui ".
II. Tăiatul porcilor.
Prin unele părţi, porcul se taie În ziua de Ignat r., căci în
l. R.-Codin, Miha lache , op. cit., p. 94.
2. Cred. Ham. din corn. Urz.iceni, împărtăşite de d-l Dobr e Ştefănescu.
3. R.-Codin, Mihalache , op. cit., p. 94.
4. Cred. Rom. din corn. P�incipele Fer dinand, împart. de Păr. FI.
A. Drnghici , "
5. R.-Codin, Mihalache, op . \cit., p. 93.
6. 1)-1 N. 1. Dumitraşcu scrie, pentru jud. Romanaţi : «Fiecare Român
rşt taie porcul său, hrănit cu îngrijire din vară. In zorii zilei se aud sute
de guiuciri. Fumuri groase se văd 'înalţându-se aproape din fiecare curte
dela ţară>.
[203]
203
această zi, după cum am arătat, fiecare om trebue să vadă sânge
ŞI să zică:
Ignat,
Ignat,
Porc umflat l 1
Porcii sunt îngrăşaţi cu grăunţe, făină, tărâte, bostani, ş. 3.,
până'n această zi 2, iar noaptea ei vor visa dacă vor fi tăiaţi ori ba 3.
Prin unele locuri se zice că în noaptea despre Ignat, porcii visează
mărgele roşii la gât 4. "
Prin jud. Dolj, pe unde porcii se taie în ajunul Crăciunului,
se zice că Ignatul prevesteşte porcii că vor fi tăiaţi la Crăciun, cu
vorbele:
Porc gras, o măciucă'n cap
!?i te culcă 'n pat!
De aceea, din ziua de Ignat şi până la Crăciun, porcii stau toţi tnşti ".
«Porcul care n'a fost tăiat în ziua de Ignat, d'aci Încolo nu
se mai îngraşă, nu mai pune carne pe el şi nu mai mănâncă, căci
în ziua de Ignat şi-a visat cuţitul.
Cei mai bătrâni, tinănd cu sfinţenie Ia obiceiurile cele vechi)'
dacă taie porcii în ziua de Ignat, şi atunci când se întâmplă ca
porcul să fie negru, după ce I-au injunghiat, când curge sângele
gârlă, au grijă să pună o strachină cu 1I7eiU dedesubt, ca să scurgă
sângele în el. Iar după ce se usucă meiul acela, îl macină şi afumă
1. R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 93.
2. O z icală: «Nu sengraşă porcul la Ignat» se referă la cel ce vrea
să isprăvească cevă in grabă, fără să se fi pregătit din vreme. - D-I D,
Ştefănescu, Ur ziceni-Ialomiţa, scrie: «Săteanul român, adevărat creştin, în
tot postul Crăciunului nu mănâncă carne, ori, cum zice, de dulce, ci nu­
mai de post, adică fasole, varză, murături, peşte, ceapă, praz, cum şi alte
rnâncăr i de post. Cr aciunul îl aşteaptă cu multă bucurie şi fiecare in post
îngraşă câte un porc, ca să aibă in ziua de Crăciun caltaboşi şi cârnaţi
proaspeţi. In ziua de Ignat ei taie porcii; unii însă nu voesc a-i tăia în
post, z icârid că' se sţrurcă, adică se ung toate vasele, şi e păcat a se
spurca în post».
3. Cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, împart. de d-l Şt. St.
Tuţescu.
4. Cred. Rom. din cam. Idrici , jud. Faleiu , împart. de d-I G .. Arteni.
5. Albin«; 1, p. 396.
[204]
204
cu el, peste au, COplll) ca să le .treacă de guturaiu, de spaimă, de
nălucă şi de alte alea» 1.
Prin jud. Teleorman, pe unde porcii se taie în această zi, după
ce s'au injunghiar, se aşterne câte un sac peste ei? iar deasupra în­
calecă un copil, ca să nu se strice carnea până la Crăciun 2.
Untura care se scoate dela un porc negru tăiat În această zi
este bună de folosit la multe vrăji, mai ales în ceeace priveşte bunul
mers al oilor 3. Prin jud. Vâlcea se păstrează o bucată de carne de
porc negru tăiat În această zi şi la Boboteaaă este dusă la biserică
spre a fi botezată de preot; cu această carne se ung cei ce au du­
rere de picioare, pe locurile pe unde simt junghiuri 4.
Prin jud. Neamţ untura de pe chişcă şi ma/ele de porc tăiat
în această zi se foloseşte când se ivesc bolişti în porci 5.
Prin Banat, mai de mult, se ungea cu grăsime de porc tăiat
în ziua de Ignat, trupul unui mort bănuit a fi strigoiu; după ce 1
se mai străpungeă scăfârlia cu un ac, punându-i-se apoi în sicriu şi
un băţ de trandafir sălbatec, -- măcieş, - ca să se încurce cu haniele
întrinsul, şi astfel să nu mai poată ieşi afară 6.
Falca porcilor tăieti în această zi se va strânge, la vremea
cuvenită, spre a se folosi la nevoie pentru vindecarea bolii numită
[ălcar, - un soiu de umflătură a fălcilor, - încălzind-o cu încetul
la foc şi apăsând cu dânsa peste umflătură 7.
Deoarece prin cele mai multe părţi, datina tăiatului porcilor
o găsim la Crăciun-Crăciunu/ sâtul,--în arnănuntime vom descrie-o
şi noi când va fi vorba de această mare şi bogată sărbătoare
creştinească .
1. R.-Codin, Miha lache, op. cit., p. 93.- Cred. Rom. din corn. Urzi­
ce ni, jud. Ia lom iţa, comunic. de do! Dobre �tefăneScH; «Se zice că porci i
puşi la îngrăşat şi pe cari oarneni i nu i-au tăiat pânăn ziua de Ignat, DU
mai mănâncă, din pricină că văd sânge în mâncare».
2. Dat. şi cred. Rom. din com. Balaci, irnpăr t. de d-I A. M. Nour.
3. Marian, Sarbatorile, ur,'p. 23 I.
4. Dat. şi cred. Horn. din corn, Goruneşti, jud. Vâlcea, comunic. de
d-I C. M. Popescu.
:;. Dat. şi cred. Rom. din corn. Vânătorii Neamţului, jud. Neamţ,
îrnpăr t. de d-I V. Şt irbu. \
6. Mar iau, Inimormântarea, p'. 84.
7. C. D. Gheorghiu, op. cit., pI 102.
[205]
INDICE SI GLOSJîR.
,
A
Ac, S., 115, llG, 143 (credinţă).
acatist ; s., 110.
Adam, s., cârarea lui -, 14; p.
4G, 103.
adeoără. v. a. =:» 11.
adiveri, v. a -, 15.
Adormi-vea, s. 57,
G/!;hiazmâ, s. - pentru grădini,
3; când se face - 58; - mare,
"18.
Agost, Agust, s., L
a/:;răi, v. a -, p. 107.
ajunge, v. a se + , a se îrnpăcă,
se alcătui (mai mult în taină),
194.
albină, s. busuioc de-nZ albinelor,
55.
Alexă, s. 50.
A lexii, s. pl., 5!.
al uriă; s. - bună de friguri, 5;
-- de leac, 122.
aluniş, S., 5l.
aniăsur at; adv., 84.
an, s., când începe anul, 44.
Ann, S., 81'. --, 37; Zacete-
u ia, 181.
Andrea, s. Si'. -, 125; luna lui-,
148.
An.dreiu, s. Sf. -, 58, 125 şi
urrn., 1.35; moş -, 1:m; turta,
colncul lui -, 140; luna lui
SI'. '-, 148.
Asitihâri , s, 155
ap a, S., când se răcesc apele, 4 ;
- ca moşi, '19; - j)rivighiata,
p. 12'2; 351, 155.
apa os, S., 4.
apostol, s., când a blăstămut Maica
Domnului pe apostoli,2\J.
Aranghel . s., 85, 8G.
Arhonghel; Si'. -, 4G, 74 ; - Mi-
hail, 74; -- Gaoriil; 74.
Arie, s., 187.
arieii, s., pl. turta arieiilor, 74.
arsa, adv., 189.
aşişi, adv., 14.
a şiearn ă.tu; adv., 180.
Aust, S., luna lui - , p. 1.
A'ugust, s., 1.
Augustru, S., 1.
Aoestit a , s. - aripa Satanei,
!)G, 100.
Auezuha, s., 101.
avrâmeasă, S., când se culege - ,
5.
aeima, s. 151.
B
Babtî, s., cele 9 babe ale lui Si'.
Nicolaie, 159.
băcita, S., 35.
btîgeag, S., 22; băgeaga , s, 12\1.
bâlbăt aie. S., 65.
Balcani, S., pl., G8.
balil2.·ă, S., - de leac 53, 5"1-
Barbara, s., !fi2 banc, s., 191.
banc, s.,191.
Barboase, s. pl., 14.9.
Barbura, s. pl., 149, 153; friguri
din-, 151; turtele Barburii 151.
[206]
116.
115, 149; Sm'ele
barză, s., când pleacă b et-zele.T.
Barbura, s., 149.
Bccsar aboo; S., Sf. Dumitru clin-,
69.
bataie, s., ca să nu fie - , 47.
be, interj. bre. 169.
berbec, s. Teclele berbecilor, 56;
61 ; turta berbecilor, 47.
Berbecarii, s, pl., 57.
beşică. S" leac de heşica cea rea,
54, 55.
Bl asio-uecinicul; Sf. Gavril
102.
Blagoviştenie, S., 106, 122.
bl.astătn: S .. 110; boală, s., 94;
leac pentru-122; zi rea de-, 60,
12.1. 154; a (boala coţiiilorv. 180 ;
- grabnică, 28.
boan.că; s., '54.
bob, s., datul in bobi, l Gl ,
Boboteasă, S., 122, 200, 204.
Bobreajen, S., 3.
bochioi, s., pl. 54.
bO,gaz, s., 154.
boieresc, s., boierescul. vrăbiilor,44.
bolişte, S., semn de -, 123; 204.
bor ătic, adv., 104.
bortoşel , adj., 27.
boteză; v., a umblă (despre preoţi)
cu aghiazmă, 2, 49, 204 , de când
se botează oamenii, 19.
boz, s .. - de leac, 5:1
bragă, s', când se face--, J24, 14fi.
brânză, s., dusă ca moşi, 62.
Bresaie, S., 17fi, 177.
brodar , s., 171.
brumă, s. 37; luna brumei, 73.
Bnmzar, Brumariu, s., 38, 73;'.-
cel mare; 73.
Brumărel, s., 58, 73.
brumiu, v. a. - , 58.
bubă, s., leac de o'uba cea 1'ea, 54�
leac de - , 55; sărbătoarea b!�:'
belor, 149.
buba, v. a se -,
bubat, Bubat, S.,
bubatului, 149.
206
bucin.ă, v., a - , 9G.
burghiu, s., când se dă găuri cu--,
117.
buruean ă ; s. - de năjit, 54.
buştean, s., 01'b, - , 167.
busuioc, S" de când este -, 13;­
de-al albinelor, 55; 55, 139.
c
Cahlă, s., 129.
câhneaţă, s., 1'29.
cal, s, de când este calul hlăstă­
mat, 23.
calină, s., 151.
cămaşă, s., când nu se spală că­
meşi, 200.
cană, s, - , dată ca moşi, 50.
candelă, s., când stă aprinsă, 32;
dată de pomană, 123.
câne, S., 144.
câne-câneşte, adv., p. 93.
cânepă, s. 143; când nu se culege,
2; de când e binecu vântată, 9;
Iuior de -, 1:)1. .
caj), S" - de post, inceput de
post, 2.
capră, s. 135. 176, J 77.
căprior , s. "a-şi sări din căpr lori",
105.
car, s .. _- de foc, tren, 162.
cărăbănl; V. a - , a ucide, 187.
cărămidă, s., minunea cu ._- , 183
şi urm.
cărbune, s., 117.
cârpă, s., broboadă, 11.
cârpealâ, s.,20.
Cârstov, s. şi Cârstovul viilor, 55,
Casian, S., Sf. -, 172
câşlegi, s. pl., 32.
castravete, s., când nu se m1\-
nâncă, 60.
Catalina, s. Sf. - , 124.
cMelică, s., 21.
câţe/i, v. a se -, (despre câni), a
se pul; despre ierburi, a se În-
[207]
207
ţelenl, a se întinde.
Caterin a, S., sr. - , 124.
Catrina, s., Sf. -- , 124.
ceară, S., a' căută cu -, 101.
cer, S., când se deschide, 3, 122,
159; câte ceruri sunt, 22.
cerb, S., când se spurcă în apă.
2, 4.
Ch.il ich i, S. IJi. 1l�\.
cliiţi, s., a face=-, a face semn, 191.
ch.ipu.rite, ad V., 120.
chişcă, s., 2)4.
Cilichi, S., pl. 113.
cau«, s., pl. 113.
cin, S., luntre. 197.
cinev.aşile, pron., 115.
ciobotar , s., 191.
ciobotărie. s, HJl.
ciudă, s. 47.
Ciuda fraţilor, personaj din po-
veşti, 46.
Ciuda-lui-Arhanghel, S., 46.
ciumei, S., 102, 146.
ciu.pit; adj., 149.
clopot, s., 128.
cloşcă, s., 117.
coasă, s., 127, 143.
coase, v. a - , când nu se -, 47,
57, 60, 115, 11 6, 149.
cociorbă, S., 128.
cocos, s., 195, 201; de când cântă,
1.9,22.
co coşeşte, adv., 201..
cocostârc, s, de când este, 51.
colac, s., 140; colacul lui Andrei,
140,
colăcel., s., dat ca moşi, 50, 62.
comoară, S., 83.
copil; s., 124; ca să fie ferit, 125.
coş, s., 117.
covaşă, S., 123, 145.
covrig, s. - dat ca moşi, 50, 64.
caz, "frumoasă -", 92.
crăcănâcel, adj. 26.
crăcânătel, adj. 2G.
Crăciun, s., 119, 147, 204; postul
l·ui -,118.
Crăciu.noaie, S., 119
cr eac-creac, iuterj., 26.
crecuţ ă, S., crănguţă, 5.
cruce, s., 1, 39, 60; Ziua Crucii,
'18 şi urm.; Ziua Crucii de vară,
1 ; Inch inarea sau scoaterea Sf.
Cruci, 1 ; Post ul. Crucii; 48 : de
când e - , 185.
crupe , S., p!. 120, 1H.
cucuoeică, s., Bl.
cum.ţiâ.nă, s., primejdie, 58.
cu nicn a, v. a se +: , de când se
cunună oamenii, 19.
curcubeu, s., 154.
curechi u; s., 38 şi urm.
cuţit, s., 143.
u
Darac, s., pieptcnele dracului, 117.
dărăţran ă. v. a - păr, 15.
Dealul-rn ar e, s. 1-
de ce ... de ce, adv., 17.
Dechemorie, s., 148.
descânt ec, de când este descânte­
cui, 94.
deslega, v. a se - (cu privire la
post), 4.
desveli, v. a se - mâna, 54.
diavol, S., GG, 9G.
dihor. s., pielea de - la sfârşitul
lumii, 9G.
doftor, S., 82.
dovleac, s., 14�), 150.
drac, S., 31, 7Ci, 1G7,187.
Ilrăgaică, S., 128,
drâglâ, S., 1H2.
dragoste, s., vrajă de - , 137.
drum, s., credinţă desprea crucea
domnului, 127.
dr umari, a v. -, 108.
ducă-se-pe-fyustitc, S., 58.
duce, a. se _. , a muri, 82.
duh, s., dl1huri rele, 130, 13L.
detlce, S., d'ulcele toamnei, 118,
dulceaţă, s., 150.
Dumitnc, s.,-sr. G1, Ci;) şi unu.,
147; Sf. cel nou, 72.
[208]
duluiă, S., gel.
Dumnezeu, s., 82,88, 10,1,122,158,
1(.)8; povestea lui - , 12.
Ecaterin a, s., Sf. -, 124.
208
fuior ; S.,-- dela Bobotează, 122 ; -
de cânepă, 151.
• fulfuroaUt, adj., 21.
j�tningine, S., 129.
furt, S., zi rea de -, 155.
fus, S" 1'13.
G
Facator, s. - [ele farmece], 137.
fălea?', s., :::'04.
fântână, s., când se unge cu ustu-
roiu, 136; vrajă la -, 141.
f araon, s., 182.
f asol ă, s., 150.
făsuiu, S., 150.
fo.euli, v., a se-(despre hubat), 1:")0.
Fecioara, s. Sf. - , ti şi urrn,
fel, S., vorbă, treabă, 104.
femeie, s., - insă ruinată, 202.
Februarie; s., de ce - are :;:9 zile
la 4 ani, 172.
fereastă, s., când se unge cu ustu­
roiu, 136.
fermec{doare, s., 101.
fierar, s., de când este blagoslovit,
17,21, 24.
fierbe, v. a. - (despre covaşă), 145.
FiliP, s. se Apostol --, 1 L3; Fili­
pul cel schiop, 121.
FiliPi, s. pl., 56, 57, 114.
Filofteia, s. Sf. -, 179.
ţioare, s., nori la biserică, 2.
Florii, s. pl., 24, 155.
foarfece, s., 118.
foc S., când e rău de 56,' 58,
113, 116; când nu se impru­
munţă 57, 115; focul lui Su­
medru, 63.
Foca, s, Măcinica - , 56.
forforoată, adj., 16.
frag, s., 52. \
friguri, s. pl., ca să fie cineva re-'.
rit de -, 2, 40; alună şi prună \
bună de -, 5; de când sunt -, '
39; leacuri, 53; 52, 151, 178; -
din Barbllră, 151.
Gădineţ . S., _. schiop, 135.
gâlgâlice, S., 189.
găină, s., - ca să fie ferită de
boală, 53; 201.
găitan, s. - roş, 139.
gctlăcios, adj., 64.
gMnuieţe, s, pl., 66.
Gara, s .. 101.
găsi, v. a-I.- pe cineva [boala],
202.
g'a'vtid, s., 114, 117.
Ga.vriiZ, Gavril, s. SI'. '16, 77,
101, 102.
ger, s., 37 ; 95.
Gheorghe, s., Sf. - 51, 70, 122.
giurit't, v a. - , li şe scurge, lK4.
ga.lagori, S., minte, 162.
Glapeca, s., tOl.
Glipiwa, s., 101.
goandâ-de-câni, s., 35.
godănac, S., 63.
gog::laşâ, S" vierme din - de ste-
jar, 44·.
gogoşlt:e., s, �-- de mătasă, 18!J.
goire, s., "10.
goloşi, v. a. se - ) a se goli (de
frunză, despre păduri), 71.
Graţia, s., 10l.
grâu, s. - ca moşi, 62; 143, 141:
sărbătoarea grâu lui, 15L
Grigore, S., Sf. - ) 11L
gutucire, S., 202.
gunoiu, s" 115, 116, 131, 136.
Gustar, s., Itma lUl: - J 1.
Gustea, s, luna August, 1.
guşter, s., când întră îu pământ, 4.
i2,�uturcti u, S., 204.
[209]
H
Il(;, s., (B,
" yflişt", Vl'[\i0te, l1.G.
s, 101.
S., 143.
t, »rlv., 4:;,
nbie, S., SI'. --, 1.02.
, s., 57; ._- cel Imn, ;>7.
rterj., Il.
0, s., ��4,
" 26.
-:'de mo rt, 1\7.
, arlj., 17.
el, adj., 26.
, când DU se Iace - În
1.
I75,
, 127.
el, S" 74 0i lll'lll,; m()�ii de
S., 122.
S., 101.
1, t
" credinţe despre ierburi,
" când se Începe, 127, 17:');
�'i'u-ca1) de iarnă, l2f).
a --, 202.
S., 150,
pl., lm.
:" 1.97; -- porcilor, 197.
") 197.
Consângeana, S., 107.
S!'. -, 7:), 96, 102.
WIJ" v. li -, 150.
v. n se --, 107.
v. II - , 1:>1..
�easă, S'" când se culege
UD:J -, :) ; - tutllf'or pase­
:;44.
, v. a -- [pomllIlă, moşi],
, S., Pilat 12.
\'. li -, dind nu se împle-
teste, 110.
Ln.ătoarca, S., 197.
Inceput ('il 1.:\7.
inchipui., v: H se - . a face rost
de -, 15!J.
indrâzwi, v: li - (despre Ilnrc). l l Ii.
Indrea, x., 141\.
î-nec; s., primejdie de-, ;)1\.
infiwnic{{., v., a - , 41.
Înger, s., păzitor, --77
îngrădi, v: D se - (despre Îndril·
gostiţi),3!1.
im:mâ, s., descântec de plămădire;1
inimii, 129.
insornn ă, »., a -, 33.
inschimbii, V., a se -) 109.
intunereci, v .. D se '-, f\4.
inureic«, v., CI - • 41.
îwoârtej«, V., H se -, a se ÎlIsd61-
veni, 91.
Ioachim, s., SI'. - , :\7.
Ioan, Ion, S., Si'. -, 11., 15, 4:\;
- de t oam-n.ă: !;'. :1., :18 ; - Mi­
Lostiuul, 111 ;-_'.i.;' ură de aur, 11:2.
lordan; s., 11, g[/; fântâna lu-i-,
14; jmţul lui, -- 16.
Irod, s., :\9.
Ieus Hristos, S., lb4.
Luda s., Apostolul, -, elim (1 fost
blăstămat, 30.
Iudeu, s., de unde sun!' Iudeii, :;0.
izăr», V., ,1'- • 1;')4.
.1
f al», V., a - , 25.
jel1'I.J1.i!, s'O 13H.
jera'<!.5-ai, s., 70.
Jidwn, s., de dud sunt Jidanii, 183.
/idov, S., de când sunt Jidovii, :\u.
de dnd se ÎI1lPlll. 37.
fiii, V., C\- . 15'1.
L
La, V., a se·- ,cflnd nil trebue;]
se-, fi,
I ă.sat, s., -- de sec:, 11 H.
14
[210]
210
Lăturoiu, S., 63.
l ăutoar«, s .. -- fetelor. 5:3; câud lJU
trebue să se facă. 13I.
leasfi., S" pftlc de a rhuş l], 187.
ll',f{it, V., CI -- , <1 concepe (despre
lupi). ne.
lcm.n ar, S" de dînd c blăstămat,
17. 20, 2"1.
lingoanc, S .• 1:)(i.
linglwâ, s., 142.
Lisauet a, S" mama SI. Io an , 28.
lojar, S., 118.
Lam, S., 68.
Lom-Pal.anca. S., 68.
lovit-ură, S., 37, 72, 200.
luă, v .. ,) se·-, se căsătort, 19; el
face <I;;il, ca să i se pară cii vre­
meu trece uşor: rdacii ai lIll
copil, e bine, di te mai icai cu
.Iânsu l'"; a se iuhăită.
1 uceafiir; S., cine-i luccnfărul de
dimineaţă,30.
LUCifer, S., 7(i.
Duc/nul, s. ei2.
lumânare, 5.,140, 15G ; - ca moşi.
(i2; dusul lumânărllor la bise­
rică, 110, 122; - de veci, 123;
- deln Paşti, 1. :38, 141.
lu.1'1ină, S., lumâmn'c, [)O; -- de
veci. 123.
lunâ, s., 71, 144, Fi5.
lu,/), S" când e riiu de - [)(), 62,
J 11. 113. 116, 117 şi Ul'l1l., ElI.'
13G şi. Ul'lTl,; Z1;ua lnjlUlui, 1 :-)5.
luil/'ri!'. S., 13;).
iVI
Jl1'ac. s., sfinţirea maell!ui', 2 : _.­
de leac, 5:).
Mrtca1Jeiu. S'o .1 ; Z'I:Urt Mac;a1JeiÎor,
1 ; J1![a.ca7Jciul stuj)ilor, 2. \
mdcieş, s" 204.
'IIULC1:1tli" v., a- , cilnd DU se rnt
cin1i, 115.
l11aco7Jâu, S., 1: Sr. - , [)5.
'lIujgn.r, s" În lrgclldcle sr'ilnlullll'
Sp iridon, 182 şi urtu. : de când
este luat În râs, 22.
Maico Dcnnnului (-- I'rccest av; S.,
() �i \11'ln.; :JO,22, 2;), ss, 2\), :)/).
11)0, ll�), 147, 155.172; Călător-in
Maicei 11oll11luilii 1<1 Ind, \lei;
Maica Domnului �i Trif, li; Maica
Domnului �i paingăuul, Il.
mnl aiu s., H(): când 1111 se impr-n­
mută, lUi.
Mo.rm.area, S., nevasta lui Seara-
osebi, Hfi.
mană, s., - vacilor, 145.
mâncare, s. 139.)
măr, s., când nu se mâuâncă, 3.
40; ea moşi, (';4·.
Maria, s., - Magda lina, 14, 34: -
lui Iacov, 14 ; patrouul femeilor
cu numele -, ;34.
Mariu; S., patronul bărbaţilor eli
numele - , 34.
măritiş, s, "pentru -", 110.
Masalariu; s., luna lui August, 1.
mât ă, s., -- neagră. 1 :n.
mat ălucă, pron., mătăluţă. mată.
189,
niăt anie, S., 122.
mătrăg·ună, S., - de leac, 54·.
măturd" v., a - , când IlU se mii-
Iuru. ;37, 115, 1:"\1, 136.
1Jledean, S., maidan, I fi;).
1I1p-li{â, S., 119. 127.
meliţoiu, S., 172.
meliţucâ. S., l:.m.
'meşter, S" .- de fier (fierm'), 12 ; -
de lemll (lemna r), 1 L
micşu1'l'icâ, s" - de leac, [):;.
mieiu, S., :JO:L
miel, S., fi1.
'm'iere, S., faguri de --, CI [Jolll:Jllii.
34, "W, 6j. 1;')0.
M'iha.il,s .. Sf. (Arhan�(he!lIl)-. 4(i,
74 şi urlll., 102.
mijlocire, s., lllij loc, I:L
m-ilă, S., - de loc:, 10:2.
m-ilosf'l:vnic, S., 15.
,�'hlosf;iv'/.tl, S" SI'. IUIIl Ill .
•••• III ••• 211Iiill!i!&IilIIIIIB.IlI'Elulll.2!1!lII111EIIII •• IlII •• IiI!.IIIIIIilIlIiIIllMiilII!.I!!li�·�m _ .. ,. .�'\îiiiiliS&i!&g;;;
[211]
Min«; S., SI. -, 1.1'1).
Minoh, S., Sf. - , 11 (J.
1I1ir. s .. de când e - , Ll.
mir ător; S., 1 :-37, 13t).
niiroderiic. S., bunătate, lucru bun
de mâncat, 64.
m';ijiit v .. n -, mişuuă, 5H.
lIf oa.rte; S., 77. ss, ss.
Modest, S., �L -, ! 9(i.
Moisi, S., - Proorocul. L'l.
ma Liftă , S., 7.
mormccn.; S., 63.
mort, S., prasnlcul morţilor nă­
prasuici.
muşi, S., pl. pomană dusă pentru
sufletul morţilor, '1, 50, 62; - de
Sâmedru, G2 ;-<11" toamnă, 62, 74;
-- de Sl, Dumitru, (;2 ; .- de Ovi­
.lcnie, 124.
muică, S., muruă , 199.
tnusici; v., a -- ,el nun-tirtzn, HG, l5,L
mu,�deiu, S., - de usturoiu, 12H.
m.u.şetel . S., când să se culeagă, 5.
must, S., ele când se lucc, 4.
N
Nacara, S., 101.
Nadara, S., 1.01.
Nada.ria, S., 10 1 .
1ulfu·râ, S., 48.
nâjit, S., buruielli de - , 51, f)5.
nâjitnică, S., ;-)4.
nâlucă. S., 204.
nârwş, S., mersul Iillilul' la --o 7,1.
nân(ti;/t,<;., 1.75.
nâjw.stie, S., niipilstc, 50.
naş. s., yezi, ni\uas.
nâ.sâpi, v., fi - , p. (iS.
wişic, S., 82.
1'ta.ştcre, S., Il<lZH pentru - , Hiel.
nâvâdl. v., ll--, Gînd llU se·-, 1 il\).
NawlI/., S., SI'. -, 1'18.
nâvalnic, S., Jeg:cnda lui, 28
dc leae, 30, 54.
nea., S., când vine ::;i ci\ml pleilcii,
176.
211
u.clruau-ctl ă •• s., zi IT:I dl; ---, 12"1.
nâcajus, adj., 5b.
'neclintit, adj., 7 L
Neculni; :;;. a. S., :t SI'. - \);; �i 1I1'1ll.,
J 5G, 157; Sf.·- mic. 177 . .l7tl
Sora lui -, 178.
iiefârtat, s.,1 02.
negel, s.. câ nd se J'm:C'. 60.
Negrea, S., 102.
Neios, S., 148.
Ner ouea, S., 101.
Nicu-moasa, S., :îH.
nJjârta.clw, 5.,158.
Ningâu, S., 148.
ni'l1F§!,'e� v., el --- � 12H.
nineoare, S., c:â lH 1 c� 1[)t).
Noembrie, S., 73.
nOT", S., 12;),
noroc, S., 144·.
noroci, v .. H se J 2:j.
nor ocire, s., 144.
nuc, S., când se bal - , ;1·1, 5:').
nuca, când IlU se !Ilflll:îllC�1 lHIeL
40, 49, 6ll; -- buu ă de IcHC, 54;
- ca moşi, 64.
Oaie, S., tl 6.. 1 3:�), 201.
oal.ă, S .• L17, 119.
Oueclem:e, S., 121.
oblici, v., :1 - • 1'i.
Ou rejimie , S., 3, L21.
Obl'ejcllie, S., s.
udin;, v., a - , ;rL
uglindâ, S., vl':ljă la i·�.I.
omânaş. s .. 15U.
uJnitlâ. S., CI SH JIU lie, :ie.
os, S., - mort (bo<ll:l), "CI Sl:l În
În capul o:lselor", H1.
Ovedenie, S'O 121.
01Jidenie, S., 121.
Ovreu., S., de dind este, :;0.
Pădu.re, s., 1:)7.
jxtg'Mbă, S., când e ră Il de -, 115,
[212]
212
Palia, S., 101.
j)aingă1L, s., Maieu Do muului si -,
8, 10.
painjâll, jyainjen, s., \).
Palaghia, S., nume de femeie, 160.
palma-Maicii-Domnului, S., legen-
da ci, 28.
pămâllt, s. S1; stălpii păruâutu-
lui, ,18,
pân», s., 14J.
pândar, S" când S(' tocmeşte - la
vii, 35.
pânză, S., câud nu se iese - , 147.
bă«, S., 118.
parii, s., când nu se mănâncă, 8, 40.
jHr.riîdui, V., a se -, 17.
Paraschi-ua, s., Sf. (Cuvioasa)-, fiH.
ţuxrte, s.. llOI'OC, uorocire, 144.
j)ârte, s., pârtie, 20.
paeere, s., ca s{\ nu mâuâuce pa­
serile holdele, 1 is.
Paşti, S., lumânare dela -'-, 128,
191.
Pavel, s. Cuviosul- , 78.
pază, S'J paza usturoiului, 139-1·10.
f,epene, s., când nu se mănâncă,
49; curpăn de - , 'W.
pe·riâ, s., a -, dind nu se perie:.
202.
jJe1hie, S'l 'lcaută cu - ", 10l.
per.iă: S., cftnd LlU se rnân[tnC3, 3,
JO; - de Icae, :');)-54. "-
j)eşte, s., dind se desleag�\ mâl!­
carea de - , 4; ._- din mare pe
t.:.\re stă p8mântul, 43.
j)eţitol', S., e:l să vină, :WO.
Pell'u, S1'. - (�i alte forme), 18,21,
75, 88. 10H, lU8, Ufi, 187, 1\)8.
jJiCltrâ, S., grindin{j, 95, 10:1;,--
seump1\, mentă de ş(,rpi, ;,1.
f)icior, S., hoa18 dc - , �04. \
P· l � 1 - 1-
. ze e, S., GIIH fiti SC1111pl.lllge l,1l
-.57. 1
Pieptă-nit, \'., li '--, dnd JIU s6
pia pt8 n�\, 1 !fi, 1 �jG.
(Jieptene, s., 187; pieptt'IH�le (\}\­
r;ll'lIlqi, 117.
Piliţ», s., Pilipul cel schiop, 121.
Pilipi, s., pl. 113.
Pintilie Calătorul ; S., 36.
j)istrwiu, S., de când sunt .lid anii
cu p istru i, 19.
j)lâmâdire, S., - inimii (descântec
de-), 129.
Pliastia, s., 101.
ploaie, s., .-- eu piatră; când DU
este -- , 1.58.
j)oarnă, S., dud se desleagă mân­
carea de - , "1; - văratecă, -1;
când ou se mănâncă, '10; când
Începe culesul de -, 57.
Pobreajen, S., 8.
Pobrejeni, s., p1. 3.
Pobrejenie, s. 3, ;32.
Pobrijenie, S., 3.
pogan, ndj., urît, 164.
polimiî, s., eres, 188; de obiceiu
însă: soiu, Iel ; ex.: ul'Îtă 1'0-
lună de om!
j)om, s., 147; când se sădeşte un
-,49.
pornăi, v . a -- , 67.
porc, s., 141; {;{,'natul porcilor,
197; efllld se tHie, 201-202. .
jJorumb, s., 150; când nu se mi'i:
nâud\ -, 116.
!)ost, s., postul cl·rteiullullli, 11�;
postul mar", LH1.
j)otcoa'vG, s., 1"13.
jlotOP, S., cine ;1 st8p;lnit potopul,
112.
jJOveste, s., Povestea lui Dumnezeu,
12.
jJritz'Ilic, s., e:Înd se l'aee,13: --­
jJeutru morţii 11�\prazniei, 177.
Precesta, s., Maiea --, l}; - - luare,
:\;\; -- mieă, 311
jJrigoriciî, s., "li se llsci\ de sete
CI jJl'igorka", 27 .
jJrimejclie, s., ea să !lU li,:, /17, 15"1.
!J1"istClriu, S., 12.
jJrisjJitor, ad.i., 4.
.Probitje, S., ::l.
Pl'olJajene, S'l ;L
AS
!
ii
[213]
Probajeul, v.' ,.1 sc - , ;;.
Probajine, S., 3.
Probajne, S., 3.
Probejeni; S., pl. 3.
j)1'obozi, v. a se - , 3.
P.rob-rejeni, s., pl. 3.
P1'ocoavă, s., şi Sf.->, 51\.
Procoave, S., pl. 58.
procovăţ, S., Si').
/)romoară, s., luna pi-oruourcl, 73.
po·moroacâ, s., luna promoroacei,
73.
pr'unâ, s.,- bună de leac, 122 ; -
de friguri, 5; =-când nu se mâ­
nâncă, 40; când se dii de po­
mană, ;;4, 64.
Puho., S., 101.
puişor, s., bănuţ, I (ll.
purcel, S., Sf. Dumitru în chip de
--, (:î!).
puţinel, adv. puţ'iI,ner, putintel, :33.
It
RIie, S., rucul şi Maica Doiuuului.
�;4
racuşor, s., ceapă, 1:20.
râgh-ila, v., a "-', când nu se l'a-
ghilă, 116.
r aiu, s., cine ţine cheile l'a iulul, \)5.
r amaş, s., 101\.
ramâş-/', v., li se - , \01\.
rândunică, s., de cftnd este blu-
goslovită, lU.
râni, V., a -, când IlU se J'ftlle�;;\:e,
t:-�6.
Râpci'Ul1e, S., .J 1
RăPâun-i, s. pl., ,11.
·râsăhwti, s., �}(;.
râsghios, adv., 106.
râşni, V., ti când nu se rfl:;;-
ne:;;te, 57.
râstetl, s., 142.
-rât-ini, S., pl. 6;,.
-rrf.t·unealii, S., J1\4.
ritzâmiş, S., vorbfl cu -, Cll le­
meiu, cu socoteală.
roiu, S" --- de albine, fii.
roiniiă, S., 55.
ruf ă S., când nu se spală rufe, 11.7.
rup;ti, S., 40.
Rusale, s, pl. 131..
S,ş
Sâcteuwre, s., 41.
Saiegii ; S., pl. datină, 72.
salcie, S., de când c blagoslovită,
2;;.
Salmona, S., 101.
Salomia, s., 101.
Să( âşmedru; s.. f;3, 71.
Sâm-lYled'l'u, s., 71.
sânge, s. 201.
Sall-Medru, S.) 71.
Sân-Mihlli'u, S., 74, 75.
Sâ-N-icoa1'ti, s., 157.
Sânta-Mă.·rill-mare, S., 2:1, �\O, :\6;
Soborul -- , 37.
Sân- Toader . S., 1:'i7.
Sân- Vă.rvara, s.,153.
să.1'ă,turiî., S., când nil se împru-
mută - sau sare, 115-1Hi.
so.rbatoare, s., .-. văr-satului, 149.
sarirular; s., 110.
'1lwj)e, S., 31·-52, 111, 115; când
i ntră în pământ, il; prefăcu t î Il
smen, 5; într'o poveste, ·12.
sata'nii, s., Avertiţn, aripa satanei,
\m.
Snva, S., SI. - , 15G.
StiVe, S., pl. Sllvele blliJatului, 14D.
sU'rancn, wlv., 57.
Sch-imbareu la faţiî., S., 3 şi Ul'IU.
serijxCl., S., lil2.
"erob, S., ca mo�i, G2.
sculri, V., a se .-. dela bonH'!, 1\;3.
"cut, aclv., .1 U;.
secarâ, S., cfllld IlU se salu[mă, ti 1.
Sece'va:r, S., luna lui August, 1.
"ecetâ" S'l 187.
secu-re, S., 117.
Sejlle'rn.brie, s., 'Il.
sfa,d ii. , s., ca s(\ uu lie, 47.
[214]
s(ântii, S., :31.
Sfăntă (Sănt ă, Mărialna-re, s.,
11, 15, 20, 23, :30, 33,
sfarnuI, s., 10S.
sfredel, S., când nu se dă grnlri
cu - , 117.
sic, interj., ,,<1 da cu -" !J.
şic, s. 27.
şicui, V., a - , '27.
Simicoar a, S., 171).
Simion; s., Si". .- , 41.
Sim-Nicoară, s., 178.
sijJică, S., ()4.
Sisoie, s., minunile S1'. Sisoie, 96,
100.
sită, s., "lI da cu sita", 10l.
slei, V., ,1 se -, fi se solidiflcă
(priu .i. Tecuciu, numai despre
grăsimi), 14, 20.
snuîntânus, adj., 14G.
smeu, S., -- răcut din şaq)e, :").
sfnirnâ, S., 138.
soare, s., ltlfi, 157, 181; mireasa
soarelui, 154; când î�i cum pă ră
cojoc, 61.
şoarece, S., de când e blăstămat, 1.0.
şupârlă, s., când intră În pămân t, 'l.
soră, S., sora lui Si". Neculae, 178.
sorcuvă, s., 147.
stlaimii, s., 204.
spâldMie, s .. (i4.
spic, s .. dus 1<1 biserică, '2.
Spiridon, s" Si". .-- , t81 !;li unll,
spolocanie, s .. 119.
Spridon, s., 182.
SjJU1'C, s .. ;35.
spwycat, s., dracul, 105.
slntză, s., 150.
stafie, S., 131, Hi7.
Stâlnic, S., 4 L
stâlP, S., stâlpuJ pămfmlllllli, 4;)"
StâZpelnic, s.� 4-1. \
Stâlpnic, s., ,.j 1.
stative, s., pl. 1.81.
Ştefan, S., SI. - , 112.
stejar, S., vierme din gogoa�ă de
- , '1'1.
stimo; s .. haina îngerească, 7G.
ştiuca, S., - din străchinile .J ido­
vilor, 19, 20.
stobor. S., stohorul Sâutărnăi-ici
mici. 37.
stragă, S., strigoaică, 1 �\O.
sirajnic, adj., 100.
strajnici, V., a se -, lUI.
Struteuie, S., (i.
streşină, S., tGI.
strigâ, S., Iern. 119. 1'27.
sl·vigoaică, s., llfi, 145.
strigui�t, S., 115, 12G,204.
stropşeala, S., 93.
stntge1'e, s .. când se desleagă pcn­
tru - , 1; :\5; pomană de --:H.
()4; când nil se mănâncă, :10.
stup, S., Macoveiul stupilor,2.
sul.a; S., 14G.
Su.medru ; S., li3.
surnedru , adj., 63.
Sumeiru, S., 67, 71.
surceă; S., 1'20.
Suri;1Iinaţi, Sfinţii - , 11.7.
su.rţruş; s., (j3.
T, T
Tâbttltoc, S., 1;�2.
:�âi(l.: V", el -- la vie� 1.
tâlJwr, s., Sărbătoarea t:1Jharilur.
tI.\l.
talpii, S., de când e - piciol'ului
scobită.7G.
tâmâie, S., J:3l'l.
UWă,!!,'ăi, V., a se -- de pru·. \)2.
ţa1'ţoanc, S., p!. ţ'Jl'\>Illluri, Uiii.
Tatlw, S., 34.
Tadar, s., LG5.
Tecle, S., pl. 5G ; Teclele bel'l)eci-
101". 56.
ţe"e, v., :1 '-, cfllJ(.1 nu se --, l·HJ.
tigl'ii, s, b LI net de l.)I'f: 11 că, 5.
tifos, S., 15G.
tingâu, s., li3.
Tisa�J1:a .• s. 101..
toam'nâ, s, efUjd lilcepe, ·14; semJ\
[215]
împotriva
gOg0l1Ş[1 de
215
de - lungă, 44; moşi: de-, 74;
dulcele to.uunei, 1HJ.
toarce, V'o a ._- , când nu se --, 60,
11;), l;Hi, 146, e17, :WO; lup: ce
se torc, 115.
toca, V., a - , a tocăn». 3\).
toiu; S., crede 61 dela jJuţoi'u, (i4.
tonin ai, adv., tocmai, 1)6.
tort, s., - ce \ orbeşte, 8; 11)1.
trăsnet, S., elim se <Iprl61 de - ,
;54; când e rău de -- , 7·1-
Treime, s., 81'. - , 193. ,.
Tresfetitele, S., pl. 56. Treislcti-
tele, 11l.
Trieraşii, s., pl. 56.
Trif', S., Maica Domuulu i, şi-- ,6.
troacă, S., "n'are sarc'n - ", 87.
tuli, V., a - , a pleca, porni, 35.
tun, s., tunet, 75.
tunet, S., cum se apădl de _.- , il4.
turbare, S., - la căni, �15.
Turc, S., "ca - ", 85; 174.
turtă, s., - lui Audreui, 140; tur­
tele Barburti, 14l.
turturică, S., 6.
tuş«, V" a -- pe cineva, 7.
u
Ucigti-l toaca, S., 58.
Udeia, S., Iudeia, 34.
ulcică, s., dată ca moşi, 49; "ca
ulcelele", multe şi mici (despre
[ele), l6(i.
uliu, S., prirnejdie de - eli.
u.mbră" S., 131.
u.mflM-ură, s., le,lc pentru --, 5.
unde, aelv., fiindcă, 2(;.
Und'reit., s., 148.
u.nghie, S., ce se r,lce din -- mor­
iului. 6G.
'nni, S., en moşi, fi2.
·.mtdel.enm, dind se desleagfl pen-
tru --, el.
untură, s., -, ca moşi, G2, 204.
I.wcoiu., S., fem. U1'C0a1:e, 137.
unlli, s., minunea Cli - , 185.
ur sită., s., 143.
ursitoarc, S., cele trei uraitori ce
ursesc noii născuţi, 70.
nrsitor , S., 120.
uljâ, S" când se linge Cll usturoiu ,
136.
uet uroiu; s., de sămulastră, când
se culege, 5 când nu se mănâncă,
cHJ., 7\; când se unge cu -,122,
127 şi urm., l3S; paza lui, 13!J
-140.
v
Vacă, s., 81.
Vajlim, Vitlaim, Betleem'! 13.
vâjgăraie, S., 12:\.
Valhaa·I'/1., S., lOG.
vanghelie, s., 167.
'vânt. s., cîne orândueşte vântu-
riie, 43 ;- turhat, 180.
oar ă; S., când se încheie vara. 36.
oareat ; S., 15G.
varză, s., 38,. când nu se împru­
mută - acră, 11:'>.
Vârvara, s., 153.
Vasile, S., Sr., -''', 1U, H4, 157,
175.
vatră, S., petec de pământ cu HOI'i,
iarbă, ş. a., 29.
Vavila, S., 45.
vâzdoagti, S., de leac, 53, 54.
ued.i, v., a se -, 122.
7)ezevenghe, adj. fem., 101.
vg'herc�, v. a -- , '}(j.
viclu.i, v. a .- , 12.
viey.}ne, S., aghi.asln ă
viermilor, J; .- din
stej a 1', -14.
vin, S., eâllcl nu se hea - roş, 60;
ele când e vinul, VI, 16; 140.
Vi-n e-ri"ze le, s., pl. G J •
Vineri, s. Cele J 2 Vineri mari,
48, 147 ;-mare,58, 148; S[--, (iO.
Vinicer, s., n ..
Vinime1'iu, s., 41.
Viniţel, s., 44.
[216]
.8,135 ;
200.
de jln·
2\b
Zămislire, s., 5fL
zii.j)Oclă, .� .. cine o <Ii! InUtili. ;")8.
zârlÎl� v. a -- , 1 ;).
zi, s. I'.ill<l Macavcilor, 1; Zilla
Maco.veilo r. 1 i Ziu» Crucii de
va ră , l;Ziu:t Crucii, 1, :�k,84�i
urm. ; cum su nl zilele omului,
85; ziua lu pu lui, 13:1; zilele hu­
batului, UD; creşterea z.ilci, 147.
Z11:ho, S., 101.