[1] CAPITOLUL 1. AŞT��PTAREA SĂRBĂTORILOR. Sărbătorile Crăciunulur 1 sunt aşteptate cu multii bucurie de toată lumea. In Postul Crăciunului hori şi nunţi nu se fac prin sate, mai nicăiri 2 şi si ngurile prilej uri de adunări şi petreceri pe aceste vremuri nu sunt decât şerătorile, [urcărtile sau clăcile de noapte, unde se lucrează de obiceiu puţin şi se petrece în destul, vorbindu-se, mai ales, cântându-se şi câte odată jucându-sc 3. Prin urmare, tine­ retul are binecuvântate pricini să aştepte deschiderea sau deslegarea I. Asupra Crăciunului s'au facut o sumă de cercetări mitologLce comparative, fără însă ca .vr euna să-şi aiba incheierile sigure. 2. Dintr'o îm păr taşi r e a d-Iui Al. Moisei, înv. în Vânatori, jud. Neamţ: «Nu-i vorba, ca şi postul are petrecerile lui. Numai rnâncarea, cam pe sponci , te face sa te saturi «ca de padure ţe acre». Dar dacă-i omul saua­ tos, toate le'ndură şi le trece. Bătrânii , când pe la biaer.ica pe la crâşma, pe la vreo cumetr ie, pe la îrnmorrnântări. .. Mai află câte ceva. Tinerii jo­ curi nu fac. Uneori, pe la claei făcute de cei mai chiabur i pentru tors buci, ori pe la cele făcute de preot pentru strâns ghem ele toarse de femei,­ atunci mai ştiu ce-i jocul. Incolo, nu. Mai degraba se face mai mare chef la priveghiuri: Baietani , fete şi femei stau cu mortul până'n z iua ; nu-l pot lăsa aşa singur in casă; fac felurite iznoave. Buca tăr ese le [cari pregătesc praznicul ingroparii] spun glume şi poveşti, flăcăi i şi fetele «vând peşte», se joaca de-a mişca, de-a cărbunele, de-a dusii, Unii sembracă în tot fe­ lul şi viu în casa fara veste, ca sa vada pe cei «tari de înger». Act], când vând peşte, este cum este: numai cel ce nu ştie să pazeasca bine calul, se rastoarna cu scaun cu tot de cătră cei mai abra şi. Cu mişca iar trebue să bage de sa mă , ca de va avea şi vreo coaja de rriăl.aiu. in ştergar, apoi te-a văzut sfântul! De-a cărbunele «e foc şi pară". Intrun carbune aprins se înfinge un ac cu aţa ; aţa se leagă de coarda casei. Imprejurul carbu­ nelui spânzurat sunt scaune pe cari stau cei ce se bizue ca pot sufla cu putere. Toţi cei de pe scaune sufla odata în cărbune. Cine nu poate, ori uita sa sufle, tot se frige la gura de carbunele Împins ele cei ce sufla cu mare putere". 3. E cunoscuta zicala: «Frunza verde fr unz.'a i fost, - adică. frunza de nimica,-Mai văzut-ai nuntă'n post ?».-Am văzut la un Tigrtll, Cu fasole şi un bostan l», Pamfile, Crăci'Un'Ul. [2] 2 horilor, cari vor atrage după dânsele, după Bobotează, şi nunrile ; copiii tânjesc dupăcolindat, stea, irozi, capră şi altele, iar toată lumea la olaltă aşteaptă Crăciunul sătul, cu mâncarea de carne. «Ale Crăciunului atâtea-s : trei zile: după el [vin] cu duiumul, sărbători şi obiceiuri, cari de cari mai frumoase... Atâtea obiceiuri felurite dau prilej ca plăcerile şi veselia să se simtă în orice suflet, din orice bordeiaş, Copilaşul mânâncă fiti,-lapte, - «căci popa nu mai taie limba», Cei mai mărişori de-abia aşteaptă să mânânce cbiş­ cuiă şi cârnăciori făcuţi cu usturoiu, cigheraş şi costite fripte în bârgău, răcituri, «măi tătucă», din picioarele lui balan! 1 Cei bătrâni aşteaptă şi ei să vină. Crăciunul, să-şi mai ungă gâtui cu vreo câteva jumere din tigău, Cei mai sburătăciii se ţin val vârtej, să le cumpere tatu-so opinci, că doar au să se ducă cu popa ... şi ar s'aducă acasă plăcinte, oărzări, cbiroştc şi turte. După ce-ar găti cu Ajunul, se duc cu steaua. Şi aceste-s gânduri, nu bucluc, pe capul celor de vreo câteva palme. Flăcăii au şi ei de dâlcă : au să se ducă cu capra,-unii cu moşnegii, alţii cu uratul, Dar oricum, tot îi mai bine cu capra, - da să se Îmbrace aşa fel, ca toate fetele cele mai frumoase ale celor bogaţi, să,. nu-şi mai iea ochii dela dânşii. Mulţi anume s'ar îmbrăcă bine, ar glumi mult, s'ar rătăci, ca doar-doar ar pune mâna unde li-i gândul! D'apoi fetele! Fetele şi ele, cari mai de cari ar fi mai gă­ tite şi mai ghilosite, mai dârze, să nu mai treaca şi câşlegile Cră­ ciunului [fără ca sa se mărite] Seara, bătrânele or sta la taifas până într'un târziu, ar lăudă, şi ar huli: ar lăuda băieţii şi flăcăii cu inimă: «băietul cutăruia, bine cântă I, al cutăruia bine mai era imbracat ca fetele il) ; ar huli pe cei J2obletici,--cei fără vlagă, molăi, «pe cei cari n'au nici un Dumnezeu» 2. Acestea însă,-e aproape cu neputinţă de crezut,- nu se În­ tâmplă pretutindeni. Prin unele sate din jud. Vâlcea, precum sunt Voiceştii şi altele, «nu se umblă cu steaua, nu cu pluguşorul, nu se ştie ce-i acela moş-ajun, nu colinde. Ba încă până mai acum câţiva 1. Culegere din com. Boureni, jud. Dolj, împărt. de d-I N. r. Durn i­ tr aşcu : «S'a'utâln it Craciun.ul. cu Paştele şi s'au luat la ceartă. Paştele a zis: - Tu, tu eşti trerrţăros ... unsuros ... friguros ... - Dacă,-' da pân' a veni eu, s'uu petrecut: o putina cu varză, un sac cu fasui, apoi o să se mai treacă un porc gras şi, .. bunătate şi vese­ lie ... Pe când tu, tu traistă goalil., faţă uşoară, numai veselie ... trup fudul şi sărăcăcios». 2. Dat. Hom.· din Câudeşti-Neamţ, îrripăr t de d-I Al. Moisei. [3] 3 .ani, cu steaua veniau prin sat nişte băieţi de prin jud. Argeş şi Olt, depărtare de zeci de kilometri; acum nu mai vine nimeni din nici -o parte)).1. Credem afi o amăgire copilărească credinţa bucovinească care ne spune că, Crăciiuiul este socotit de popor ca un moşneag ce vine pe un cal alb, după al treilea căntat de cocosi [în noaptea de 24-25 Decemvrie] 2. Sărbătorile Crăciunului.c--când oamenii vor merge unii pe la alţii,-nu se cade să găsească gospodăriile neîngrijite. De aceea fe- 111eile, cu tot frigul aspru care poate este pe această vreme, SCOt din case totul afară, ca să văruească, să lipească, să tragă brâie, să spele ferestrele şi uşile, să scuture lucrurile, - toate «bloclucurile», - din casă, şi să le aşeze iarăş frumos la locul lor. Intrând cineva în casă, s'o vadă ca un pahar, «s'arninoase», nu altceva, căci gos­ podinelor mai ales, venind cu pomeni unele la altele, nu le va fi fru­ mos să audă mai târziu una că i s'au zvonit prin sat vorbe urîte. In curăţenie, se Întrec mai ales fetele, ca să-şi aibă casele îngrijite, .căci la Crăciun şi apoi la SE. Vasile le vor veni ibovnicii cu uratul la fereastră, şi Doamne fereşte să zică duşmanul: -- «Văzuşi, vere, la ibovnica ta? Prin crăpăturile ferestrei, se dădeau şoarecii cu sania la vale !». Cu privire la îmbrăcăminte, tineretul mai ales,-- «cei ce joacă în horă)),- caută să se innoească cu câte ceva din vreme, dacă cele avute până atunci sunt ponosite 3. 1. Dintr'un răvaş împart. de d-I 1. N. Popescu, îriv., care adauge: « Am cercetat multă vreme ca să pot găsi pe cineva ca să-mi spună să scriu vreo colinda, moş-ajun, uraţie, cântec de stea, Pluguşor şi alte feluri de obiceiuri din aceste sărbători, şi, te-a ferit sfântul să dau de aşa ceva. Nu se pomeneşte, nu se ştie nimic. Abia anul acesta [I913l, s'a făcut o incer­ care cu sorccua de nişte copilaşi , ca o slabă imitaţie din oraşul Draga­ şan i, care nu-i departe decât de vreo 7 km ... Lucruri triste, dar adevărate". 2. Vor onca, Dat inele şi credinţele poporuhti român, p. 57. 3. Impărt. de d-I 1. Preutescu, corn. Balţăteşt i, jud. Neamţ: «Luni, înaintea Crăciunului, este iarmaroc la noi, la Tg.-Neamţ, Aici oamenii vând vite, porci şi se pregătesc cu cele trebuitoare pentru sărbători, ,cumpărându-şi făină, untdelemn, lumănâri şi altele. A cum cumpără haine şi le scot pe cele tocmite [la croi tor i]». [4] CAPITOLUL II. TURTELE SI COLACn. O grijă de samă a gospodinelor, în preajma Crăciunului, este făcutul Iurtelor şi al colacilor pentru ziua de ajun. Turlele se fac di�1 făină de gdu «cernută cu sâta cea deasa». Făina se cumpăra din târg, ori o are gospodina măcinată din grâul său, la moara satului. Făina se moaie în apa căldutâ şi se sară. Aluatul, -- numit prin părţile jud. Tecuciu mai ales pâne, � nu se dospeşte. Din aluatul bine frământat, se rup bucăţele, una câte una, se fră­ mântă din nou şi apoi se întinde, - se lăţeşte, se turteşte, � cu 514- citorul sau ciucitorul, un băţ rotund şi neted, cu care, apăsând cu încetul peste aluat, întinde şi subtiază prefăcându-l într'o, foaie ro­ tundă, mare cât o farfurie sau mai mare încă. După ce foaia sau turta s'a subţiat în de-ajuns, se iea binişor, ca să nu se rupă şi se pune pe plită, - tuciul sobei de tinichea, pe o tablă, .- tinichea, � aşezată pe iaratec sau pe fierul plugului pus asemenea în foc, ca să se coacă __ turta. De pe turtă încep să se ridice un fel de beşici cari îndată se rumenesc sau se ard, lucru care face ca turtele să aibă un gust plăcut. După ce foaia de turtă s'a ruminit pe o parte, se Întoarce şi pe cealaltă, ca sâ se coacă. In urmă, turtele se pun clit, adică una peste alta, pe sobă sau pe po­ liţă, ca să se usuce pe deplin. Intâia turtă pe care gospodina o face, se numeşte turta-uacli, Ea se coace tocmai la Boboteaaă, când se dă vacii odată cu târâtele ca s'o mânânce, având gospodina, credinţă că în chipul acesta vaca sa va fi lă ptoasă 1. \ Turtele se mai numesc şi scătecele sau peltncele, �pehncuţele, 1. Dat. Rom, din corn. jorăşt i, jud. Covurluiu, impart. de Peor. L C. Beld ie. I I � .1 [5] 5 Domnului, - inchipuind, după credinţa poporului, pe cele ce au slujit la naşterea pruncului Hristos. Colacii se pregătesc fie pentru colindători, numindu-se prin unele părţi şi colindete, fie pentru masa ajunului, fie pentru pome- Fig. 1. nirea morţilor. După ce ţuinea pentru colaci se plămădeşte, - În anii din urmă numai cu plămadă făcută din drojdii de vin, numită şi drojdii, - după ce se frământă şi se lasă ca să răsară, adică să Înceapă a creşte, obişnuit pe cuptor la căldură, învelind covata cu blăni, după ce pânea se fereşte ca nu cumva frigul să o «dea'napoi» din crescut, se frâmântă din nou pe masă, şi cu mânile, rupându-se bucăti-bucăti, se preface în vile groase ca degetul, din cari se Îm­ pletesc covrigii, - cei dintr'o singură viţă,-coIăceii din două vite şi colacii, din două viţe Împletite şi încunjurate cu o altă viţă (fig. 1) 1. Obişnuit covrigii se vor da colindărorilor mărunţi, cu colăceii se vor răsplăti colindătorii cei mai mulţi, iar colacii se vor da flăcăilor, colindătorilor neamuri, vor împodobi masa de ajun şi se vor da de pomană. Gospodinele nevoiaşe, după cum vom vedea, vor înlocui atât turtele cât şi colacii, prin felii sau bucăţi de pâne din târg. Prin Bucovina, se fac colaci «rotunzi ca soarele şi ca luna» 2. De aluatul de Crăciun se ţin o sumă de credinţe şi datine. Aluatul, din care cu nici un chip nu se împrumută, este dos- pit ca să se ouă găinile şi să fie sănătoase peste vară, iar vitele sit se plodească, adică să fete. Unele gospodine se feresc chiar de veci­ nele lor cari vin îutr'adins ca să poată ciuPi câteva fănnăruri de aluat, 1. Vezi şi Ln.dustr ia Ca.snică la. Români, p. J96-7. 2, Voronca, Oi), cit., P: 362. [6] 6 ca să iea sporul şi mana vacilor dela acea casă. Dacă o femeie poate lua aluat dospit dela trei case, dacă dintr'insul face o pâne şi dacă o mânâncă apoi cu toti ai casei sale, fără să piardă o fărmătură măcar din acea pâne, se crede că acea femeie va avea cleşte multe, cari vor cloci bine şi vor scoate pui mulţi, de cari uliul nu se va putea atinge 1. Dacă se păstrează acest aluat pentru mai târziu, el se poate folosi pentru tămăduirea vitelor bolnave de deocbiu 2. Prin unele părţi, gospodinele pun câte un copil de ieau cu gura de nouă ori din aluat, tinând mânile la spate. Din aceste nouă muşcături se face un dodomete care se coace între sobă şi care, sub numele de aluat dela Crăciun, se întrebuinţează pentru diferite boli de stomac la oameni şi la dobitoace. Prin alte părţi, aluatul dela Crăciun se face în seara Crăciu­ nului. Unele băbărese adună şi muguri de prun roşior, măr dulce, alun, viţă, gonm şi cireş, îi descântă şi îi păstrează peste an, pent1 u de mâncături, tot o boală de stomac 3. Prin Bucovina, femeile fac un creciun, un colac în chip de 8, care se păstrează până primăvara, când se afumă şi se tămâie boii şi plugul Înaintea pornitului la arat. Acest creciun se pune atunci în bârsa plugului şi când plugarii ajung la ţarină, îl mânâncă 4. Dupa ce pânea se dă în cuptor, femeile pun un cărbune stins deasupra jaratecului. Dacă acest cărbune se aprinde îndată, se crede că peste vară popuşoii vor fi buni, şi anume vor rodi bine cei să­ mănaţi mai în frunte, adică mai timpuriu; dacă se va aprinde mai târziu, vor fi buni popuşoii sămănaţi mai la urmă; tot astfel se ju­ decă şi pentru cei mijlocii. In sfârşit, alte gospodine, dupăce dau pânea în cuptor, noaptea, până a nu răsări soarele, merg în grădină cu lopata ridicată şi strig:] : -- Cum e cuptorul şi lopata plin,'! de pâne, aşa să fie copacii. - pomii, .- plini de poame 5. 1. Voronca, oj}. cit., p. 47. 2. Dat. şi cred. Rom. din COIr). Zlătăr ei, jud. Vâlcea, împart. de d-I G. Fira, inv. . 3. Şeeatoarea, IV, p. 24. 4. Voronca, op . cit; p. 167. 5. Ibidem; p. 48. [7] CAPITOLUL III. MOŞ-AJUNUL. In seara de 23 spre 24 Decemvrie \ după miezul nopţii ŞI pana la ziuă, se obişnueşte, prin unele părţi din Ardeal şi Ţară­ Românească, să meargă cetele de copii, alcătuite din doi, trei, patru, . şi câte odată şi mai mulţi inşi, din casă în casă, cu colinda, 1110,'­ ajunul, buna-dimineata 2, colindişul, sau buna dimineaţa la moş-ajun. I. Culegere din jud. Romanaţi, impart. de d-l N. 1. Durnitraşeu : In seara de 23 - 24 [Decemvrie), copiii se duc cu colinda sau moş-ajunul. Mergând la fiecare casă urează «Bună dimineaţa ... » şi spre bucuria lor primesc colindete», 2. Albina, 1, p. 386-7: [16] 16 peştera celui neapropiat aduce, îngerii cu păzitorii slavoslovesc ŞI maghii cu steaua călătoresc, că pentru noi s'a născut prunc tânăr, Dumnezeul cel mai înainte de veci» 1. Această datină nu este decât o înfăţişare a «U111 blării cu aju­ nul» al preotului, care, neputând colindă într'o singură zi prin cele mai îndepărtate cătune ale parchiei sale, trimite în locu-i cân­ tăretii dela biserică şi, la nevoie, chiar oameni, - feciori mai ales.e­ străini de biserică 2_ 1. Culegere din Tg.-Ocna.-G. Dern. Teodorescu, 01). cit., p. 10. 2. Prin 1912 mi se pare, lupta politică dintr'un sat tutovean aducea la prefectură o plângere împotriva unui preot: că nu-şi îngrijeşte popo­ rul cum trebue. Ca dovadă se scria că Într'o cătună trimisese dascalu l cu icoana, în loc să «umble» el. Fireşte era lipsa de vreme care-l făcea pe preot Să-şi trimită dascalul cu icoana Ajunului. \ \ [17] CAPITOLUL V. SFINŢIREA MESEI DE AJUN. Când cocoşul vesteşte miezul nopţii, spre Ajun, gospodinele se scoală ca să moaie turtele. Clitul de turte se scoboară dela locul de unde fusese pus ca să se usuce şi să fie ferit de ochii şi mânile copiilor, se ieau câte 3- 4 turte, se rup în două ori în patru bucăţi şi se moaie într'o apa căldută în care s'a topit zahăr şi apoi se aşează pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presară zahăr pisat, amestecat cu miez de nucă, asemenea pisat, sau numai joljă, julflt, jofă sau jufiă 1 de sămânţă de cânepă. Unele gospodine indulcesc apa cu uiiere >. Pe la târg sau chiar şi prin sate, fruntaşii adauga şi apă de [lori, migdale şi alte «bunătăţi» frumos mirositoare. Peste acest strat se pune un alt rând de turte muiate, şi iarăş julfa sau miezul de nucă, şi astfel se urmează până se umple blidul, peste care se presară zaharul sau miezul de nucă; alte ori, turtele se ung cu miere, caci deasupra nu se pune niciodată julfă. Gospodine1e cari, din pricina nevoiii, nu au turte, taie felii de pâne de târg şi le inci ulcesc în a pă cu zahă r, punând 1.1 -1 e apoi pe farfurii în locul turtelor, căci ajun fără turte sau (turte-rupte) n'ar sta frumos pentru cinstea casei. Când lucrul acesta este isprăvit, femeia merge în «casa cea mare» sau în «casa de dincolo)),-odaia care este păstrată curată,-­ aşează pe masa de sub icoană cea mai frumoasă faii'! de masă pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticlă de vin roşu, jmjhir 3, iar la lipsă alb. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar în cea- 1. Culeg-ere din jud. Botoşani, îm păr t. de d-l D. Furtună. - Pentru chipul cum se pregăteşt.e jolfa, vezi Industri« casnica la Români, p. 2'14. 2. Şezâtoarea, VII, p, 35. -- Albina, I, p. 39I. 3. Profir , roşcat, amestec. din alb şi roşu sau colorat din pricina va­ sului care în anul trecut a păstrat vin roşu. Pamflle, Crăci'unul. [18] , i ) 18 laltă parte o farfurie, jumătate cu boli [ăcălit sau [ăcăluii, - sleit, după cum se sllune prin Muntenia, - cu ceapă prăjită pe deasupra, iar cealaltă jumătate este plină cu perie fierte. In cele patru corn uri sau colţuri ale mesei se aşează câte un colac, iar in lipsă, câte un sfert de pâne. Intre colacii din dreapta se pune câte un [uior de cânepă, bine periat, zicând unii că acesta este barba lui Moş-Crăciun : adevărat, e un mic plocon preotului; prin alte părţi, «fuiorul popii» se dă de obiceiu în ajunul Boboterei 1. Prin jud. Neamt, gospodinele pregătesc, pentru masa preotului, bar! cu lilazere, placbie cu rigbi, - bribi, hrighi, - găluşte, salată de masline cu otet şi ceapă, pere fierte, tocmagi cu zahăr, grâu indulcit cu miere, ş. a.2. Prin jud. Suceava, se pun pe masă cele mai bune bucate de sec. «Nimeni n'are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Tot aşi n'are dreptul să guste din masă, căci se crede că unul care ar face acest lucru, ar face bube. Preotul cântă şi apoi stă pe laită după ce blagosloveşte întreaga masă. lea şi gustă din fie­ care fel de mâncare. Bărbatul destupă sticla cu vin şi cinsteşte pe preot. Pretul face urările cuvenite în 1 egătu ră cu venirea sărbătorilor. De-i glumeţ, mai spune câte o gluma; iSustă din masă şi. cei ai casei, şi ceeace le-a ră111 as, dau şi la alti imegieşi, ca Dumnezeu sa primească» B In acest timp, afară arde căţuia cu tămâie. Ca plată preotul iea gologanii pe cari îi giseşte sub faţa de masă, pe cornul mesei din faţă şi din dreapta, cei doi colaci din dreapta precum ŞI o parte din vinul din sti�ă. Dascalii poartă pe umăr dăsagii cu colaci, ajutându-se la aceasta şi de alţi oameni din sat sau ucenici dela strană+. Prin Bucovina se pune pe masă grâu fiert, crezâudu-se că datina a rămas de când 1\1aica Domnului şi cu Isus Hristos au bine­ cuvântat grâul sămănătorului ce le-a arătat drumul spre Egipt", când Jidovii lui Irod căutau prunci: De doi ani şi muiIn jos, Ca s'oruoare pe H\·istos. \ 1. Dat. Horn. din corn. Ţepu, jud\ Tecuciu. 2. Dat. Horn. din corn. Balţăteşti , impart. de d-I I. I. Preutescu. 2. Dat. Rom. din corn, Cân deşt i, împart ele d-l A. Moisei, 4. Dat. Rom. din corn. Ţepu, jud. Tecueiu. 5. Marian, Lege;zdele Maicii Domnului, p. 87. 6. Vororica, 01). cit., p. 56. [19] i I la I 19 Fetele pun repede sub prag câte o spelcă, -- ac de păr, - ca să treacă preotul peste dânsa. După ce va trece, fata va lua-o şi va pune-o în cap, va dormi noaptea cu dânsa şi astfel îşi va visa vii­ torul soţ . . Alte fete pun grâu pe patul unde va sta preotul, ca să se mă­ ri te în câşlegiie viitoare i. Alte fete roagă neapărat, prin mamele lor, pe preot sa stea dl de putin pe laită şi să guste din masă; altfel nu V1l1 peţitorii de grabă. .. După ce Iese preotul şi cârdul de copii din casă, gospodinele mătură numai decât casa, ca să fie ferită de purici peste vară 2. Unele femei pun câteva grăunţe sub aşternutul unui pat, unde va şedea' preotul, ca să-i stea cloştele pe ouă. Preoţii ştiu acest lucru, stau puţin pe pat, căci dacă nu stau, femeile îi pândesc pe furiş şi-i petrec afară cu cociorva pe la spate, aşezâudu-se apoi dânsele pe Jocul unde trebuia să şeadă preoţii 3. Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor Naşterea Domnului, este, de bună samă, foarte veche. Diaconul Paul de Aleppo, notarul şi Însoţitorul pa­ I triarhului Macarie al Antiohiei, călătorind în terile noastre pe aproape I de jumătatea veacului XVII, înseamnă următoarele: ((e de observat II că în' această ţară se obişnueşte În seara despre Naşterea lui Hristos, , ca toţi preoţii din diferite târguri, însoţiţi de sărmani, de cereţi şi: de corişti, să se ducă în cârduri, purtând icoane şi S�l umble prin : norod toată noaptea, vizitând casele boierilor şi urându-le bucurie. Astfel umblă ei toată noaptea, cântând Naşterea lui Hristos». Că nu-i vorba de colindul de seară al tineretului, ci de ve­ stirea Naşterii şi sfinţirea mesei, dovedesc şirele următoare, cari în­ tr'adevăr ne vorbesc despre coliridători : «Tot asemenea făceau lău­ tarii, toboşarii, flautiştii, colindând în cete toată noaptea următoare cu lanterne pe la casele boierilor celor mari» 4. Fiindcă de obiceiu prin cele mai multe părţi poporul, adică parohia unui preot, este foarte mare, foarte răspânditâ, preotul por-- r , C. D. Gheorghiu, Calendarul. femeilor swperetitioase, p. !OS. 2. Dat. şi cred. Rom. din corn, Cândeşti , jud. Suceava, împart. de d-l Al. Moisei. - Voronca, oţ». cit., p. 46. 3. Şesătoarea , III, p. 50. 4. Arh. ist. Rom., 1865, p. 89. [20] 20 neşte cu ajunul încă de cu noapte; poporănii ştiu aceasta ŞI se pregă tese 1. De pe la poarta preotul Începe să cânte «Naşterea ta, Hristoase ... »; intrând, dă tuturor celor din casă să sărute icoana. La Românii de pe lângă Suceava şi prin unele părţi din Mol­ dova, nu se face cina de seară ca în părţile Cernăuţilor, ci atunci se mănâncă, la venirea preotului. După ce a venit şi a blagoslovit masa, cei din casă se aşează la masă 2. Pnn Bucovina, unele femei îşi învaţă copiii să zică atunci I .. când aud pe .preot . cân�fmd .. în. casă, de câ:e ,trei. ori: «găinile se ouă», cu credinta ca asriel găinile se vor oua 111 şir tot anul. (' Prin Ardeal, precum de pildă in Tomnatec, femeile ţipă,-­ aruncă, -file cu cenuşă după preot, ca să nu-i mănânce purecii peste vară 3. Alte gospodine ieau un linguroiu de grâu fiert şi îndulcit cu miere, care se află pe masă, şi aruncă de trei ori în pod, prinzând pe cel ce cade şi păstrâudul până în ziua când se scot albinele. Atunci se iea acel grâu şi se pune sub ştiubeie, zicând albinelor: _. Aşa să fiţi de roditoare şi de cinstite, precum este gr�1UI 4. Cu acest grâu din ajunul Crăciunului şi cu aghiasma dela Boboteară se stropesc gradinile ca să rodească". Indată după plecarea pr-otu lu i, gazda, dând ceva turte celor din casă, pleacă prin vecini eu alte turte şi bucate, spre a le da de pomană, pentru sufletul morţilor, pentru sănătatea celor vii şi pen­ tru rodul cârnpului 6. <; 1. Cu privire la acest fapt: O femeie, care ştia că preotul va veni cu ajunul de cu noapte pe la dânsa, s'a sculat tare (Il: dimineaţă, s'apre­ gătit şi a început să tragă cu urechea prin vecini, sa audă dacă nu cumva s'apropie preotul. Când în sfârşit şi preotul a ajuns la casa ei, femeia, spre a-şi arăta grija cu care l-a aşteptat, i-a zis: Ve n işi părinte? Iată, Câţi câni latră, Toţi credeam că-i sfinţia ta ! 2. V oronea, op. cit., p. 46. 3· Ibidem, p. 1202; v, şi p. 46\ 4. Marian, insectele, p. I52. 5· Gazeta săteanului, VIn, p. r49. 6. Albina, 1, p. 39I. [21] ,� I i�H CAPITOLUL VI. DATINI Si CREDINTE MĂRUNTE LA AJUN. In afară de datinile şi credinţele cari s'au arătat şi cari se vor mal arăta în capitolele următoare, ca legâudu-se de ziua Ajunului, rămân pe din afară o altă mulţime de datini şi credinţe mărunte, pe cari le dăm în cele ce urmează, întocmite Într'un izvod după cum curg de obiceiu: Prin jud. Romanati, în seara de 23-24 Decernvrie, flăcăii se duc pe la familiile cari au fete mari ŞI le\lrează no.fOc şi fericire la II! ărit ii' 1. Spre Ajunul Crăciunului este bine ca muncitorii de câmp să se gândească la ţopuşoi, ca să-i viseze peste noapte. Cum îi vor visa, aşa vor fi popuşoii peste an 2" Pentru Ajunul Crăciunului gospodarii Îşi strâng de prin sat toate lucrurile cari le aveau date cu Împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească şi pe dânsele acasa, căci altfel, se crede că ele vor plânge a. In ziua de Ajun, unele femei, şi în deobşte toti ai casei, când ies afară intâiu de dimineaţă, la Înapoiere caută să iea câteva surcelc în mână şi când intră în casă, Împarte unul câte unul prin casă şi zic, ca şi colindătorii: Bună dimineaţa la Ajun, Că-i mai bună a lui Crăciun ! Pui, vaci, oi, purcel, Ş. H. Sănătate Bogătatc, Că-i mai bună decât toale! Astfel ZIC şi când se duc prin alte case. 1. Im păr t. de d-l N. 1. Durnitraşcu. 2. Cred. Horn. din com. Catanele, jud. Dolj, împart. de d-I �t. St. Tuţescu. 3. Vor onea. op, cii., p. 50. [22] I 22 Aceste surcele se numesc pili. «Când cineva fura pui dc-aldeştea În noaptea asta a Ajunului, atunci zice că-ţi moare toata vara hoarăle» 1. Unele femei se sco.ilă înainte de răsăritul soarelui şi aruncă spre răsărit mâncare paserilor de curte, socotind că făcând astfel, paserile nu le vor strică sămănăturile din grădină, la primăvară 2. Alte femei, tot de dimineaţă, ieau o poală de paie din stratul porcilor, cu ochii închişi, o duc în casă şi se aşează pe ea, ca să le stea peste vară clostile la clocit 3. , . Gospodarii, tot Înainte de răsăritul soarelui, se scoală şi pun mâna pe toate lucrurile din ogradă : car, plug, coasă, sapă şi celelalte, ca să-i Ee drag să se folosească de dânsele la munca ţarinei, când va veni răndul fiecărui lucru 4. Tot astfel fac şi femeile: împung cu acul de câteva ori, răsucesc câteva Ere în furcă, înuoadă câteva ate şi altele, ca să aibă spor peste an. Alte gospodine însă, spun că nu-i bine să se Împungă cu acul în această ZI, căci dac'ar face una ca aceasta, insecta numită ţniuiar sau burgbias ar împunge primele şi cireşele, făcârrdu-le astfel să se ofilească şi să cadă înainte de coacere '. ' De acum incolo până dupa trecerea sărbătorilor, vreme de doua săptămâni, fiecare este dator să se înteleagă si să trâască bine ei ' , cu cei din preajma sa. Cine caută sfadă, va fi ocărît din această pricină în toata curgerea anului G Cel ce va lovi cu pumnul sau cu palma, va face atâtea buboaie câti PUll1rll a dat, şi atârea tinu câte palme a dat 7. In vasul cu apă, din care ciscnii urmează să-şi toarne pentru spălat, se pun nuci, ca si fie oal11e�ii săuătoşi peste au 8. Alţi go­ spodari pun o potcoavă în cofa cu apă şi după această potcoavă beau apă şi adapa vitele, ca să fie cu toţii sănătoşi Şi tari cafieru! 9. l. Dat. şi cred. Rom. din com. Boure ni, jud. Dolj, îm părt, de d-I N. T. Dum itraşcu . 2. Vor onca, op. cii., P: 420. 3. Dat. şi cred. Rom. din corn. Zlătarei , jud. Vâlcea, impait. de d-l G. Fira. 4. Dat. şi cred. Rom. din COliI' Tepu, jud. TecLlcilL 5. Mar ian, Insectele, p. 87. .. 6. Voronca, op. cit., p. 52 şi 693. 7. Şezătoarea, VI; p. 23. . 8. Dat. şi cred. Rom. din Ardeal, împart. de d-I P. Ug liş. 9. Vor ouca , Oi). cit., p- SI. [23] 23 Femeile pun o piatră în cuptor, unde o Iasă să stea până în noaptea de Boboteară, când vor scoate-o pe la miezul nopţii şi vor arunca-o, zicând : - Cum dorm toţi oarnenn ŞI rumeru nu vede, aşa sa nu vadă uliul puii mei, ci să stea împietrit şi încremenit J. Multă băgare de sa mă se eti străinilor cari vor intra Întâiu în ogradă. Daci acel gospodar are vitele la ceair şi dacă-i vine un bărbat intâiu în casă, crede că vaca îi va fata un bou! ; dacă îi va \ �'eni .0 femeie, vaca îi o va 1(\ta o viţce12• Tot astfel se s�coteşte pen;ru . iepe ŞI pentru 013. Daca acel ce vine este un Ţigan, VIţelul sau man- . zul ce-l va dobândi va fi negru.". Găinilor li se dă de mâncare din sită sau din ciur, ca să se ouă mult; în grăunţe se pune câte puţin din bucatele ce se mâ­ nâncâ în ziua de Ajun, crezându-se că după cum grâul curge cu spor din ciur, aşa vor curge şi ouăle dela găini. Alte gospodine dau găinilor mâncare în mijlocul unui cerc de fier, de poloboc, de cadă sau de alt vas, pentru ca pe viitor să i se strângă toate ,'paserile odată la mâncare, să meargă odată la culcare, să se ouă în cuibarul hotărît, iar nu prin bălării şi prin cuibare străine. La mâncare, găi­ nile nu se strigă, căci chernându-]e, se poate întâmplă ca vecina să audă şi să zică şi dânsa: - Găinile ale tale, şi ouăle ale mele 5. Alte gospodine, inainte de a da gdunţe la paseri, le trec prin veriga coasei, şi prin gaura laite: 6 unele toarce gospodina, ca să fie paserile sănătoase 7. Alte gospodine fac aceasta şi peste zi, după plecarea preotului, «ca să rnânânce găinile şi să nu piară» 8. Unele femei hrănesc paserile până fug singure de mâncare, căci a doua 1. Dat. Rom. din Vicovu l de sus, Bucovina, 2. Zanne, Pro uerbele, IX, p. 266. 3. Cred. Rom. din COol. Voi ceşti, jud. V�ilcea, îrn părt. de d-I 1. N_ Popescu. 4. Cred. Hom. din corn. Idrici, jud. Fă lc iu, îrn păr t. de d-I G. Arte n i . . ). Dat şi cred. Rom. din cam. Hânţeşt i, jud. Dorohoiu, împărt. de Păr. N. V. Hodoroaba : In ziua de Ajunul Naşterii (ca şi la Bobotcaza), să nu strigi gam ile, că nu se vou oua peste an şi se vor îrnbo lnavi , căci «le strigi boala» iar cel care te aude strigând, zice: - Găinile ale tale, iar ouăle ale mele! 6. Această gaură slujeşte pentru pus furca. 7- Voronca, op. cit., p. 583. 8. Ibide1'n., p. 46- [24] 24 ZI, 111 ziua de Crăciun, nu le vor da nimic, deoarece numai astfel urmând nu vor strică bobul şi [aselea sămănată, Dacă aceasta se face şi seara, găinile, pe lângă că vor fi cuminte, încă se vor oua şi multi, Alte femei, începând dela Ajun şi pană la Bobotează, dau pa­ serilor de mâncare dintr'un vas cu doage, ca să fie găinile îngrădite şi să nu scurrne să mănâturile din grădi nă. Nu se strigă din gură, căci le mănâncă uliul. Numai după ce preotul a sfintit aghiasma, se poate strigă, căci atunci toate dihă­ niile au fugit pe pustiu 2. l' Ca S:l nu aibă În casă, peste vară, purici, gospodarii se feresc • In această zi de a rosti cuvântul iliac, cu toate că femeile îl folo­ sesc acum şi umblă cu mâna pe dansul s Unele femei îşi pun caiere în furcă, dar nu le leagă cu aţă (; aţă nu trebue să se vadă nici pe fus, nici pe râşchitor, căci se face cânepa volburoasă şi se rupe la cules. Alte femei caută şi ascund [usele şi acele elin casă, pentru casă nu vadă şerpi peste vară "�o Unele femei caută să prindă lilieci, pe cari îi îngroapă într'un ( .. furnicar, pentru ca dupa ce vor putrezi, să le iea oasele şi să [acă , - să descânte -- cu ele de urît, de dragoste şi altele G Srăpânii de oi pun un Urii;' mare ele sare, învelit bine, sub pragul casei peste care se umblă, unele îl lasă să stea până în zrua de Ales, - 22 Aprilie, -- când îl vor scoate, îl vor măcină, îl vor amesteca cu tărâte şil \'01' da oilor în mâncare 7. Cu Împrumut nu se da nimic în aceasta zi, căci cel ce caută să ceară sau să împrumute, fac aceasta numai ca pe:>te an să aibă noroc la [urtişaşuri, ca să nu fie prrn şi . Afară de aceasta se crede că cel ce dă, îşi dă din casă tot norocul; « n'ai să ai pâne şi huiet în casă are să fie, iar găinile vor mânca totul În grădină» s. Cine împrumuta foc în această zi, îşi împrumută sieşi supărare U şi pa- 1. Dat. şi cred. Horn. din com. Ţuţcan i , judo Covur lu iu, împart, de d-l I. O. Zugravu. 2. Vor onca, op. cit., p. 52. 3. tua-«; p. 46 şi 560. 4. Ibidem, p. 55· \ 5. Ibidem, p. 54 şi 55· , 6. Culegere din jud. Romanaţ i, în\părt. de d-l N. 1. Dum itraşcu. 7. Marian, Sărbătorile, III, p. 235· 8. Voronea, op. cit., p. 47-50. 9. Cred. Rom. din com. Ţepu, jud: Tecuciu, [25] 25 gubă J. Numai lapte ŞI In deobşte frupt de vite se poate da; cine face astfel, poate să dea şi peste an frupt de vită în zi de sec, căci nu i se va strica nimic la vite. Cu toate acestea unii spun că e bine ca fu să împrumuţi ceva dela altă casă, spre a avea noroc la albine". In sfârşit alţii cred că nici de dat, dar nici de luat nu este bine, pentru sănătate şi pentru 'vite 3. Pe marginea mesei, din dreapta, se pune coasa, tiocul, cutea şi ciocanul, Acolo stan până după Bobotează, când se încheie sărbătorile. J .. tunci gospodinele le ieau, .. le pun în chip de cruce şi mergând S,1 mulgă vacile, le aşează sub doniţă, ca să fie laptele vacilor bun. Chiup se aşează pe alocuri sub masă) pentru noroc, iar sub faţa de masă se pune pleavă de grâu. In cele patru cornuri de masă se pune usturotu şi mac. Usturoiul este bun pentru deochiu, iar cu rnacul se presură vita care a născut, ca să n'o strice farmecele. Pleava de grâu se dă a doua zi la vite". Străinul care intră în bătătura unui om DU trebue să-i închidă poarta, ci gazda singură să şi-o închidă, ca să nu i se închidă no­ rocul, să nu i se taie calea petitorilor, dacă va avea fete mari 6. Coşuri le se mătură şi [uninginea se aruncă prin vie, ca vara să încarce viea cu struguri, după cum a fost încărcat coşul cu fu­ ningine 7. Alţii pun această funingine pe la rădăcina pomilor, ca să se încarce pomii de poame 8; alţii o aruncă pe sub pomi şi pe straturi, ca să nu facă viermi şi mai ales ca puricii să nu mâuânce verdeaţa şi rodul.· Cenuşa se dă afară în această zi) numai după ce se dă de pomană sare şi ceapă; cine face astfel, poate apoi şi peste un an să facă acest lncru în zilele de sec B Unele gospodine păs­ trează această cenuşă, pe care o strâng de pe vatră pe nemâncate şi o amestecă cn gunoiul ce-l strâng din casă, iar primăvara, când în­ tocmesc straturile pentru sămânături , presară cenuşă şi gunoiu peste ele ŞI ZIC: 1. Impărt . de d-l M. Lupeseu, com. Zorleni, jud. Tutova. 2. Culeg. din Rornăneşti, jud. Iaşi. 3. Voronca,ol)· cit., p. 47·-Ibidem, p. 47: De ajun să nu dai nimic dela cash, ca n'au frupt vacile. 4. Voronca, Oi). cit., p. 583. 5. Ibidem, p. 50, 560. ·6. Ibidem, p. 56. 7. Tuţescu şi Dani leseu, Nfonog'rafia cam. Catanele, jud. Dolj, p. 129. 8. Dat. şi cred. Rom. din Zlatare i, jud. Vâlcea, îrnpărt. de d-I G. Fira. 9. Vor onca.. op. cit., p. 48. [26] 26 - Cum n'am mâncat eu dirninetile ajunurile, aşa să nu-rru mânânce nici o lighioană roadele 1. Până ce preotul nu sfinţeşte masa, nimeni nu trebue să mâ­ nânce pentru cinstea Maicii Domnului, care în această zi a fost rnâh­ nită şi lipsită de hrană. Cine poste;,!e, are noroc la pânea câmpului, care-i va rodi din îmbelşugate 2. Copiii cari vor posti până de-a­ mează, vor avea peste vara noroc la pui de paseri ; pentru aceasta vor mai lua cu gura doua paie şi le vor pune în sabii cu ochii închişi 3. Cine va posti cu post negm ŞI se va feri să mâuânce pe afară până la ajunul Boboteiei, nu va avea pagubă în sămănături peste var,'[ 4. Numai femeile Însărcinate pot gusta din orişice". In această zi postesc mai ales pieuarii, cari leagă piatra. Seara îşi pun pe masă din toate bucatele de pe ţarină. «Masa lor e ţarina atunci. Inainte de a se pune la masă, se pun în genunchi şi chiamă să vie piatra,-grindina,--că de nu va veni atunci, când o chiamă ei, la vară n'are dreptul să vie ea. Zic astfel de 3 ori şi înnoadă noduri pe aţă de cânepă uitată pe ogor». Astfel piatra s'a legat. Aceste noduri sunt bune peste vară pentru vrăjit piatra pe ogoare G. L Şezătoarea ; IU, p. 4S\. 2. Vor onea, of>. cit., p. 45. 3. Dat. şi cred. R.om. din Zlăt ăre i , jud. Vâlcea, împart. de d-I G. Fîra. Prin unele părţi însă se spune că nu-i bine să mânânce copiii disdedimineaţă, ca să aibă noroc peste vară, să găseascd paser i şi bani (Albina, I, p. 397) şi altele. <: 4. Dat. şi cred. Rom. din Vatr a-Dor ne i, Bucovina, împart. de d-l T. Bizom. 5. E. Se vast os, Naşterea la Români (lucrare rămasă neterminată). 6.-Voronca, op. cit., ;). 801: «Pentru piatră postesc pietr arii tre i ajunuri, unul după altul: Ajunul Crăciunului, ajunul Sf Vai:"iie şi ajunul Bobotezei; nu mănâncă nimic toată ziua. La ajunul cel î n tâ iu face pietrarul o turtă din cel dintâiu aluat şi pune în ea de toate bucatele ce sunt pe masă; iese cu turta în prag şi zic,e : - Poftim, piatră, la mine la' masă! Cum n11 vezi. tu acu pânile mele, şi n'ai nici o putere, aşa \ă nu ai putere vara în câmpur i, când îi venI!' Aşa chiamă el eu turta ceea piatra în trei ajunuri �.i apoi vara. când merge la alungat piatra, iea turta într'o mână, mâţ işor i dela Florii în alta şi în tot una dă din mâni, o .a lung ă unde vrea el, că ore drept: de ce n'a venit atunci când a ch emat-o >». [27] 27 Cu privire la copii, se crede că este bine ca el să mânânce doulete, ca să fie graşi şi frumoşi peste an 1. Prin unele părţi se fierb cruţe cu foc de surcele adunate În postul Crăciunului câte una în fiecare zi. Aceste crupe se pun pe masă, fără sare, pentru ca ursitorul să vie peste noapte pe cahlă şi să mânânce din ele 2. Prin alte părţi, aceste băşchii se pun pe foc ca să ardă, şi J"zând se sgândăresc ca să sară scântei; în chipul acesta se crede că la acea casă va fi sloată în bucate) dobitoace, bani şi toate bunătăţile 3. După ,.cum am mai pomenit, aceste surcele se numesc pui şi se aduc în casă numai în Ajunul Crăciunului, prin unele părţi ale Olteniei 4. Pe alocurea se spune că în această zi e bine ca fiece om să mânânce peşte, ca să fie ferit de friguri peste an 5; prin alte părţi se spune că şi peştele are sânge "şi că pentru aceasta nu este îngă­ dui t în ziua de Ajun. Sânge nu se cade să se mânânce, pentrucă în această zi Maica Domnului a fost plină de sânge ". Sunt destul de multe roa­ dele pe cari părnântul ni le dă: bobul, buretii, ş. a. 7, şi ori pe unde se pot găsi cele nouă feluri de bucate, pe cari este bine ca fiecare om să le mânânce, ca să nu. râie�e peste an, - ca să nu facă râie 8. Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca să rodească peste an. Bobul se mânâncă pentru saţ, căci după bob, omului îndată îi vine sete şi se simte sătul. Perjele supt bune, căci îndulcesc pe om şi-l potolesc la sfezi şi la rnânii. «Sar­ malele să le laşi mai pe. urmă, căci ele-s neamurile, ele-s sfădăuşe ; cât fierb în oală, tot una clocotesc şi huesc; şi altul nime nu te ocărăşte decât neamul. Străinii sunt ca pânea şi ca zaharul, - sunt dulci, nu te batjocoresc» 9. 1. Albina, r, p. 397. 2. Voronca, op. cit., p. 55. 3. Albina, r, p. 396-7. 4. Calendar ilustrat I}e 1910, Craiova, la zi. 5. Vor onca, op, cit., p. 756. 6. Să nu fie vreo confuzie cu ziua de Crăciun? 7. Voronca , oţ». cit., p. 4'). 8. Şt. St. Tuţescu, corn. Balota, jud. Do lj ; efr. revista Tinerimea ,·omână, VI, fasc. 1-2, p. 96: «Cine o mânca dovlete dela Ajunul Crăciu­ nului înainte, râiază», 9. Voronca , oţ». cit., p. 45. [28] 28 Bobul crud este bun de pus şi sub faţa de masă; a doua ZI să înghită fiecare din casă câte trei fire, ca să nu pătimească de gâlci peste an'. Din aceste rnâncări se pune câte ceva Într'o strachină şi se încunjoară casa de trei ori, ca' să Ee plină şi sătulă de toate; după aceasta se dau ca să le mânânce vitele, ca să fie şi ele sătule. Megleno-Românii cinează Într'un chip cu totul deosebit: «Toată ziua se prepară pentru această seara şi pentru ziua de ' Crăciun care urmează. Fiecare se duce şi aduce un pom din pădure, numit boadnic sau closcă. Boadnicul nu trebue să fie cracă -- ra- , mură-c-ei arbust tăiat din rădăcină. Adus acasă, unde femeia a preparat masa cu tot felul de poame: stafide, portocale, smochine, pere, erc., aşezate frumos pe o tipsie pe care se afli şi alte mândri de post, barbatul, incu n j urat de co pi i, i ea boad ni eul În braţe, iar femeia ti psia pregătită şi ies În curte. Aci încunjoară cu toţii strcjuru, şi după ce se pune în tipsie, tot tinută ca să nu cadă şi o turtă preparată (ca în ziua de Sf. Vasile, plăcinta tradiţională la Români), şi în care se pune o moneră de argint, barbatul face o rugăciune către Dumnezeu, prin care îi cere, Între altele, ca să fie cu bielşug în cursul anului: Doamne, Doamne! Vin să ţinorn ! Cu hirichet, Cu casrnet, Cu sânătati Şi cu tol ţe dideşf ! Doamne, Doamne! Vin să cinăm, Cu bielşug, Cu noroc, Cu sănătate, Şi eu tot ce ai dat! Se zice de trei an. Apoi intră în casă, se pune boadnicul să ardă niţel ŞI apoI se pune mai la o parte În vatră, pentrucă trebue să se arză dintr'insul În fiecare seară niţel, până în ziua de Sf. Bobotează, când se arde totul. 5. Voronca, op. cit., p. 46-7: «De Ajunul Crăciunului se fierbe de toate celea ca să fie pe masă şi preotul se cade să le blagoslovească, sa fie tot anul bielşug».-lbidem : «De 1\junul Craciunului ... să ieai din toate mâncăr i le de deasupra: grâu, găluşte, 'ş. a. Ieai apoi şi două plăcinte: lina o dai întâiu argatului care e la vite, dar trebue să fie mâncăcios, ca apoi mânâncă bine vitele peste an, iar cealalta o rupi in bucăţele şi o dumici In mâncarea vitelor. Când le dai să rnănânce, zici: - Cinaţi sănătoase, că şi noi cinăm [» [29] 29 Se aşează toţi la masă ŞI gustă câte o bucăţică de usturoiu, ca să fie sănătoşi. Se aduce turta şi se fac atâtea bucăţi egale, câte per­ soane sunt în casă , păstrându-se şi porţii pentru acei membri cari ar fi absenţi, o porţie pentru Domnu, - Dumnezeu, - şi diferite porţii pentru vite: boi, vaci, oi, etc. Cine găseşte monera de argint, este considerat ca norocos (casmetliă]. Vitele cari rr-ânâncâ din această turtă sunt prezervate de boli. Vin trebue să bea fietare. Se păstrează din ziua Crăciunului dela boadnic trei smochine can au fost puse sub masă în acea seară, şi se consideră de bune pentru vindecarea copiilor când suferă de anghină. La Hu ma, Birislau , părintele familiei, ie şind cu butucul, căruia aci i se dă numele de cloşca - cfacică -- îl duce la slrij1:lr. Copiii În timpul acela ţin câte o ramură de cloşcă şi .d upă ce se face la strejur obiceiul descris, părintele, imitând glasul closcăi când îşi adună puii, iar copiii pe al puilor, se reîntorc În casă. In prima seară se pune dintre ramurile verzi să ardă, adică pun, pui '. Banul de argint se atârnă cu o aţă de ulciorul care serveşte de băut apă, aceasta pentru ca dracii, în timpul zilelor de sărbători, să nu spurce apa şi din acest ulcior. Cenuşa care se strânge din vatră, unde s'a ars boadnicul, se păstrează şi se aruncă la rădăcina pomilor ca să fie roditori 2.) Dela masă, toţi câti au fost în preajma ei, trebue să se scoale deodată, ca să iasă şi puii din găoace tot odată. Mama, când se scoală, cloncăeşte ca cloşca, iar copiii chiscue ca puiii. Prin unele părţi, mama aruncă pe jos nuci, iar copiii chiscuind ca puii, le adună. Gospodina nu se urneşte dela masă, ca nu cumva să se scoale ş? cloşca de pe ouă în vremea clocitului şi cu chipul acesta ouăle să se răcească ; ea trebue să ţină piciorul pe topor, ca să-i fie puii tari ca fierul şi iuţi, ca să nu-i mânânce uliul. Prin alte locuri se vâră sub masă o fetiţă care cloncăe ca cloşca, iar mama îi dă nuci. Prin altele, copiii trec pe sub masă 3. In această zi, familia prisăcarului trebue să şeadj «după ce s'a dus preotul sau dascălul cu icoana, la masă şi să mânânce şi să n� 1. Surcele le pomenite mai sus, pentru Oltenia. 2. P. Pa pahag i, Megleno-R.umânii, I, p. IlO. 3. Vor onca , op. cit., p. 51. [30] 30 se scoale dela dânsa, până ce nu s'a săturat. Inainte insa de a se pune la masă, se caută ca toate cele necesare să fie dindemână, adică să 11U trebuească a se scula vreo persoană dela masă, ca să meargă, să aducă bunăoară sare, piper, lingură, ş, a. Când s'a sfârşit masa, se scoală Întreaga familie deodată dela masă şi în acelaş timp Îşi face cruce şi mulţumeşte lui Dumnezeu. După aceasta> gospo­ dina de casă, - de sunt mai multe, cea mai bătrână, __ o strânge toate lingurile şi furculiţele şi> de sunt mai multe, le leagă mănunchiu, se duce cu dânsele în mână unde petrec albinele peste vară sau În apropierea locului respectiv şi, cuprinzând un pom de pe care ar fi de îndemână de scuturat un roiu, zice: - Cum prind eu pomul acesta, aşa să-I cuprindă raii mei, şi matcele, vara (de voeşte să-i vină' roii vecinului, respective ai altui sătean, zice : ... roii şi matcele lui N. N.), şi precum nu mă duc eu cu lingurile şi furculiţele mele prin alte grildini şi pomete, aşa să nu meargă nici roii mei şi matcele mele în alte grădini, fără numai la mine! Iar după ce au rostit cuvintele acestea, se întorc cu lingurile şi cu furculiţele în casă» 1. După masă, bărbaţii merg în grădină cu securea ori cu to­ porul, ca să taie copacii cari nu rodesc. Femeile însă,'cu mânile pline de aluat, şi în lipsă, orişicine din casă, aleargă după dânşii cu rugămintea să nu-i taie, că vor rod] în anul ce urmează. Aceasta o fac de trei ori, crezâridu-se că cu chipul acesta pomii se vor în­ spăimânta şi vor rodi la primăvară 2. La cina de seară, gustă intâiu din grâu, şi apoi unul din căseni iea o lingură şi aruncă cu dânsa Î;;- podele, ca să se prindă firele de grâu sus, având nădejde ca făcând astfel, a:;;a li se vor prinde 1. Mar ian, Insectele, p. 160-161. 2. Dat. şi cred. Rom. din Vatra-Dornei, Bucovina, împărt. de d-l T. Bizom. - Şesătoarea, VI, p. 51-52: Seara, înspre Ajunul Crăciunului, femeia când face aluatul pentru turte, aşă cu mâni le ciucu.ră de aluat, se duce în grădină pe la fiecare soiu de pomi, însoţită ele bărbatul său care ţine în mână un topor. Dacă ajl\nge de pildă la un măr, bărbatul zice: - Bre femeie, eu am să taiu "mărul ista , că nu rodeşte de loc. Femeia zice atunci: \ - Nu-I tăia, mă rog durnitale, că cum îs mâne le mele încărcat e ciucură de aluat, aşa şi el - mărul- la anul o să rodească! Aşa se face la fiecare pom, şi se 'zice că vara pomii r odesc 1>răjmaş. [31] l' ! I I i I � I 31 roii de albine uşor ŞI nu se vor rătăci pnn locuri strâiue şi grele de străbătut. Unii socotesc că prin gustarea grâului se iuchipueşte Cina cea de taină, când Hristos a mâncat În mijlocul celor doisprezece A­ postoli, pentru care cuvânt, şi pe masă trebue să fie neapărat două­ sprezece feluri de bucate. La această cină trebue să fie toţi ai casei adunaţi; iar când vreunul dintr'ai u.iei case se află la un asemenea prilej singur, je­ leşte, pe când mama lui «plânge şi nu mănâncă». Unele fete, cari au postit la amează, se aşează acum la masă, Însă nu ieau decât o singură bucătură, pe care Îndată o şi scot din gură şi o pun in brâu. Când se duc la culcat, pun brâul jos, bat trei mătănii pe brâu şi zic: Brău, brâuşorul meu, Arată-mi pe ursitorul meu, Care-i dat de Dumnezeu, In vis să-I visez, Aievea să-I văz, ŞI apoi se culcă, având nădejde că-şi va visa ursitorul i. Unele gospodine lasă în fiece blid câte un fel de bucate, din cari peste noapte vor gusta umbrele celor morţi. Casa se mătură seara, dar gunoiul nu se dă afară, ca să nu aibă gospodarii supărări şi pagube În VIle şi ca să nu le iasă norocul dela case; alte gospodine însă, nu mătură casa seara; cei ce vor face-o şi nu li se vor arăta semne rele, pot mătura şi în alte seri de peste an, căci nu vor păţi nimic. Unele femei, chiar dacă mă­ tură acum, În loc să strângă gunoiul după uşă, ca de obiceiu, îl adună în fundul casei, ca să-i vină binele şi norocul. Alte gospo­ dine ţin gunoiul în casă până la Iordan, căci altfel tot anul vin musafiri la acea casă. Altele mătură casa dela apus spre peretele dela răsărit, spre icoane, ca să se adune peţitorii la casă. Unii socot că dacă vor Încerca în această seară să jure cevă şi nu vor fi prinşi, vor avea noroc la furturi şi peste an 2. Seara se pune râşcbitorul cu câteva fire de aţă pe dânsul sub masă, unde rămâne peste Crăciun. Această aţă se păstrează până 1. Voronca, op. cit., p. 55-56. 2. Ibidem, p. 48--51. [32] 32 Ş6.-�bidem, p. 127: «La ajunuri se pune apă \ de d-l r. Dat. şi cred .. Rom. d-lGr. Vlad. 2. Voronca, op, cit., p. la crescut de noroc». 3. Ibidem, p. 55· 4. Ibidem, p, 50, 583. \ 5. Dat. cred. Rom. din corn. Drag omirna, Bucovll1a, impart. M. Baciu. 6. Z. C. Arbore, Basarabia în sec. XIX, p. 173. 7. Marian, Sărbătorile, r, p. 168. scot găinile pui, cari apoi se' trec peste aţă. Dacă se întâmplă ca una din paseri se pierde, atunci ea vine singură acasă 1. Izbutirea celor menite, - celor puse în gânJ, - se poate cerca în această seară, punând într'un pahar mai mare nouă păhăruţe de apă. A doua zi apa se va �11ăsuri cu acelaş păhărut, şi dacii se va afli spor în' apă, cele puse În gind se vor izbândi 2. Fetele, pentru a-şi vedeă ursitorul, peste noapte pUJ: afară pe prispă sub fereastră câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitotul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea 3. Seara, sub faţa de masă se pune coasa, ca să fie toţi cei din casă sănătoşi, iar sub picioarele mesei se pune toporul, - alţii stau pe topor, - ca să fie peste an tari ca fierul. Sub masă pun cofa cu apă, ca să le meargă bine vitelor. Unii pun şi fân sub faţa de masă, pentrucă Domnul Hristos s'a născut pe fân; făcând astfel, toate roadele câmp ului vor spori. Vacile se adapă cu apă de sub masă, ca nimeni să nu le poată aduce vreo vătămare +. Prin unele părţi se ung şi se astupă toate găurile din casă , pentru ca ulii şi ialbarii cari peste an vor veni la paseri, să nu-şt poată îndeplini socotinţele >, Noaptea nu-i este nimănui îngăduit să doarmă pefân sau pe paie în grajdul vitelor, căci în acea noapte boii vorbesc .intre dânşii despre Domnul Hristos care s'a născut în ele şi pe cari dânşii le-au încălzit cu suflarea lor 6. • Odată cu boii, prin multe părţi se crede că vorbesc şi celelalte vite, destăinuind între altele şi locurile unde se află comorile ascunse în pământ, cari ard în această noapte '. Nu-i bine însă si asculte ...... omul, căci se pot întâmpla multe primejdii. Se povesteşte pretu- tindeni că un gospodar s'a apucat şi a mers sa asculte glasul boi­ lor. Boii însă, între altele, au început să-şi căineze stapânul care se apropii"'de ceasul morţii. Şi l,ntr'adevăr, a- doua zi omul a şi murit. \ de l�\e Valea Bistriţei, Moldova, împart. de [33] 33 Unii ies afară şi ascultă ce glas de animal vor auzi întâiu : dacă s'aude vreun porc tipând, cred că acesta le prevesteşte vreun rău; dacă aud vreun muget de vită, e semn bun i. Inspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea asta n'o pot vedea decât cei buni Ia Dumnezeu: glasuri îngereşti se aud atunci în cer, dar iarăş numai cei fără de păcate le pot auzi 2; i «cei cari vor, stau. toată noaptea trezi şi păzesc clipa când se deschide}1 cerul. Atunci se aude o toacă de sus, iar cocoşii încep să cânte»., � Unii cer sănătate ori bani, �ăci ori şi ce ar cere, cred că vor do­ l5ândi. Sărmana mama, - zice un povestitor, - a văzut: ci-că se făcea ca o cărare şi într'o parte şi într'alta [a cerului]» 3. Credinţa în deschiderea cerului o găsim şi la Megleno-Români. Ea se întâmplă în direp Carciun,-în ajun de Crăciun. Ori şi cine vede cerurile deschise, dacă cere trei lucruri, i se împlinesc. In această noapte, prin aceste părţi, nu se deschide la nimeni, oricât de mult ar suna la uşă. Cui deschide, îi sboară tot norocul din casă. Nu se răspunde la nici o întrebare de afară. Iată în această privinţă o povestire: O femeie, ca să fure norocul din casa unor oameni mai bo-! gătaşi, se desbrăcă în pielea goală, veni apoi la casa acestora şi în- \ cepu să-i cheme pe un ton mai jalnic. Dintre membrii acestei fa-l milii avute, unul care nu ştia de însemnătatea păstrării datinii, a 1 greşit şi a întrebat: 1- - Cine este? - Eu, răspunse femeia, dar nu te vreau pe tine, nu te chem pe tine, ci averea ta din casă! Din momentul acela a sburat norocul avutului în casa femeii sărace 4. Fetele samănă cânepă la trunchiul de tăiat lemne şi o grăpează cu cămaşa ca să facă drum ursitorului întins ca o pânză. Atunci fetele zic: - Eu nu samăn cânepă pentru pânză de cămeşi, că am, dar ti samăn drum ursitorului meu, în vis să-I visez şi aievea să-I văz'. il 1. Z. C. Arbore, op. cit., p. 174. 2. Cred. Hom. din corn. Balinteşti, jud. CovurIuiu, impart. de d-I N. I. Munteanu. 3. Candrea, Densuşeanu, Speranţă, Graiul nostru, I, p. 315. 4. P. Papahagi, Megleno-Româ1iii, I, p. III-Il2. 5. Voronca, op. cit., p. 56. Parnflle, Crîiciumul, 3 [34] 34 Alte fete ieau o sămânţă de cânepă ŞI o Înfig într'un ac şi apoi duc în para unei lumânări; dacă sământa nu pocneşte, este semn ca mai au Încă vreme, până le va veni rindul măritatului. Alte fete se adună la o casă şi taie o prim 'intr'atât de multe bucăţi, câte sunt de toate; bucăţile se pun apoi Ungă păreţi, deopo­ trivă depărtate de mijlocul casei unde fetele stau, ştiind fiecare care este bucata sa de pâne. Ieau apoi o mâtă şi-i dat! drumul prin casă. Dacă mâţa iea o bucată de pâne, fata a cărei bucăţică de pâne a fost luată, crede că se va mărita cea dintâi. Altele, după ce-şi fac lăutoare şi se Iau, işi pun pieptenele şi soponul sub căpătâiu, cu nădejde că peste noapte li se vor arăta viitorii miri în vis. Altele, tot spre acest scop, îşi fac o lumânare lungă şi groasă cât degetul cel mic dela mână, o aprind şi se roagă Maicei Domnului, făcând mereu mătănii, până ce arde toata lumânarea, după care apoi se culcă. Alteori «în noaptea despre Crăciun, iea fata două fire de păr din cele dela coama porcului, şi pe unul îl numeşte a fi ea, iar pe celălalt fir [îl numeşte cu] numele nădăjduitului ei bărbat ; apoi fiind vatra focului fierbinte, o mătură curat, după aceasta pune acele două fire de păr pc acea vatra şi Îndată ce se vor înfierbânta perii, dacă se vor Împreuna unul cu altul, atunci crede că negreşit o va lua acel nădăjduit de dinsa, iar dacă firele se vor depărta unul de altul, atunci îşi pierde nădejdea dela dânsul» 1. Alte fete se feresc de a bea apă toată ziua. Seara işi [ac în­ tocmai ca şi la Andreiu 2 o turtită, jumătate de sare şi jumătate de făină, şi o mânâncă ; fireşte, este CLl putinţă ca viitorii lor miri să li se arăre în vis, spre a le da să bea apă. Altele ieau din fiştocul preotului o crenguţă de busuioc, o leagă în colţul testemelului şi, seara, făcând trei mătănii, fără cruci, Il pun sub cap, ca să li se arate în vis ursiiorii, Altele leagă acele crângute cu arniciu roş, le pun'. în streşina caselor, unde le lasă până a doua zi, când merg de le văd. Dacă crăngutele au promoroacă, ; socot că vor fi norocoase. \ Ca să se mărite mai curânq, rup câte o bucăţică din aluatul pentru uăriare, o întind, o umplu cu mac şi o pun întâiu în cuptor. După ce se coace, o scot \�ntâiu şi o rup în'" două: o jumă­ tate o mănâncă şi o jumatate o strâng În pălărnida lăzii �, 1, Şezatoarea, Vll, p. 100. 2. CI. T. Parnfile, Sărbătorile de toamnă. şi postal Crăciuwului, p. [40- 1. 2. C, D. Gheorghiu, op. cit., p. {03-105. [35] CAPITOLUL VIII. COLINDATUL. " 1. Colindatul1• De îndată ce se lasă iarna şi mai ales de cum se lasă sec de postul Crăciunului, copiii de pe la şapte sau opt ani în sus încep să-şi caute tovarăşi,-să-ji prindă tovarăşi, pentru umblatul cu colindul sau cu colinda, la Crăciun. Dacă sunt mai mărişori, şi au umblat şi în celălalt an, se înţeleg şi pentru anul ce curge. Dacă Însă în anul trecut nu s'au împăcat, fie din pricină că unul n'a putut răsbate gerul cel aspru ori ornărul cel mare, fie că pe unul somnul l-a doborît prea de curând, astfel că tovarăşul său ori tovarăşii săi au trebuit să se ducă şi dânşii la culcare, cu multă, părere de rău că n'au putut umbla tot satul şi prin urmare n'au putut aduna cat dorisera, fie că unul din tovarăşi n'a arătat destoinicie in cântare, fie cii s'a aratat năzuros-mofruros,-fie că la împărţirea foloaselor s'a arătat necinstit,-unul ca acela sau unii ca aceia sunt ocoliţi şi fostul sau foştii săi tovarăşi îşi cauta pe altul sau pe alţii. In afară de aceste pricini binecuvântate, sunt părăsiri fără pricină: - Ce, tu nu te duci cu colindul cu Vasile? - Nu; m'a lăsat l Ori: -- Nu te mai duci cu Gheorghe? - Nu; am să-I las. Pentru colind se întovărăşesc mai ales copiii caselor vecine, ca să se poată întâlni uşor pentru pregătiri, şi după colindare, noaptea, când îşi vor împărţi ce au strâns, să-şi aibă casele pe aproape. Dintre aceştia sunt căutaţi -- doriţi, - mai ales cei ce cântă frumos, cei cari ştiu colinde frumoase şi multe,' cei cari au neamuri cu stare şi cari prin urmare vor da şi gologani colindătorilor ca răsplată. 1. Asupra acestei da tine avem o suma de încercar i folclor istiee ; h. deosebi, multe încercări s'au făcut pentru lămurirea înţelesului ce I-ar avea refrenul eolindelor, far ă însă să se poata ajunge la ceva hotărît. [36] 36 Impăcarea între tovarăşi se face pe parte dreaptă ŞI numai arareori se fac tocmeli Între colindători, aşa ca unul să iea ceva mai mult, - sau când la o pereche sau cârd întocmit mai vine un altul, care este ameninţat să rărnână pe dinafară, dacă n'ar mai lăsă ceva. Numărul copiilor dintr'un cârd sau ceată este de doi inşi; se pot însă, prin unele părţi, să se alcătuească cete şi din trei, patru sau încă şi mai mulţi inşi. Neajunsul unui cârd numeros este partea prea mică care li se va cuveni, împărţind la sfârşit agoniseala. La întocmirea unei tovărăşii, se învoesc şi asupra celui ce va fi căpetenia, uătaiul sau judele 1 cârdului. Acela se va aţi nea la primitul plăţii, şi va apăra pe ceilalţi de câni şi de duşmani. EI va strânge banii, ca să fie sprinten, iar ceilalţi vor purta traistele pentru celelalte lucruri ce vor căpăta. Odată ce toate acestea s'au pus la cale, se hotăreşte locul şi , vremea învăţării adecă a deprinderii colindelor. De obiceiu vremea care se alege este cea către seară, după ieşirea copiilor dela şcoală, sau chiar de-ameaza, înainte de plecarea la şcoală. Locurile cele mai nimerite sunt poieţile unde se adăpostesc vitele, - unde-i linişte şi unde nimeni nu le poate fura colindul, -- fânăriile, pe după şurile de paie sau la un capăt al lor, care de obiceiu are făcut- un fel de colton, de unde se smulg paiele pentru vite, cu cârligul. Acolo se adună cârdul întreg şi încearcă colindele ce vor fi spuse sau zise la Crăciun. Intâiu începe unul şi-l zice, adică îi rosteşte cuvintele, -cuprinsul, - cântându-l în acelaş timp, pe când cei­ lalţi îl ascultă şi caută să-I prindă sau să-I deprindă, atât în ceeace priveşte cuprinsul cât şi uiersul, adică melodia sau cântarea , Când cei ce nu ştiu cutare colind l-au deprins, cârdu! întreg îl cântă odată, de două sau de mai multe ori, şi apoi trece la al doilea coÎind şi astfel mai departe, până când, sătui, copiii se despart, plecând fiecare pe la casa lui, \după ce vătaful le-a hotărît vremea şi locul intâlnirii pe a doua zi., Cu cât se apropie Crăciunul mai mult, cu atât copiii sunt �ai Îngrijora�i: le,. v.a. mer�e bj\re, ori ba? �or aveă tovar�şjiJe făcute cuvenita trauucie on nu?' Aceasta, se inţelege, se bag2 de sarnă mai ales la copiii mărunţi, -\- la plod uri. Băieţii mai mari, cei de 14-18 ani, se pregatesc doar cu 3-4 zile Înainte de Cră- I I. I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transiluania, p. 249. l [37] 37 ciun, caci ei ştiu colindele şi cântările din anii trecuţi; flăcăii şi oamenii însurati se întovărăşesc adesea tocmai în clipele din urmă. Mare grijă au copiii ca să nu le fure cineva colindul ; de aceea vătaful are grijă ca la despărţire să amintească fiecăruia: - Mai, baga ţi de sarnă să nu spuneţi cuiva colindul! Aţi auzit? Dacă am mai putea fura unul nou de pe la altii, n'ar fi rău; vedeţi ... Fig. 2. Ceată de colindători gata de plecare 1. De aici urmează felurite ispititi între copii: - Măi, zice unul către un altul, care este socotit ca mal prost; - ştii tu un colind frumos? - Ştiu, răspunde acela prefăcut. - Pe care-I ştii? Ia zi-l ! Să-I zic: Colindă, Colindă, Bagă iap a'n tindă o leagă de grindă, Ii dă fân să roază Şi-o sărută'n găoază : 2 1. Fotografie împart. de d-l D. 1. Pr ocopie, corn. Ardeoani, jud. Bacău, ea şi toate cele următoare, al căror izvor nu se arată. 2. Vezi jocuri de copii, IT, p. 115. [38] 38 In ziua de ajun sau chiar şi mai înainte, cârdul de colindă­ tori se adună în casa unuia dintre ai lor şi mai repetă colindurile odată, ca să se ştie în chip hotărîtor, cari vor fi zise sau spuse şi cari nu. Prin Comit. Hunedoarei, învaţă colindul, -- îl probează, - În­ tr'o casă cu fată mare 1. In afară de pregătirea sau învăţarea colindelor, colindătorii mai au şi alte griji Înainte de a porni cu colindul. Traistele sau toştele pentru adunat colacii, covrigi: şi poamele rrebuesc tnchipurluite din vreme. Dacă se întâmplă şi lipsesc dela o casă, ele se împrumută aiurea; dacă-s rupte, li se pun petece şi li se Întăresc baierile. Golog anii se vor aduna în pungi de pânză sau de piele, încre­ tite la gură, prin ajutorul unei baieri date pe după gât. Basmaua, şi «portofelul» nu sunt bune, căci nu se pot lega sau închide cu mânile îngheţare de frig al unor copii. Dacă nu vor putea avea punga trebuincioasă, gologanilor le vor da drumul în tureatca cio­ botelor, unde îi vor găsi la sfârşit, când uatauul se va descălţa şi - I va face împărţeala. / Pentru colaci şi covrigi se mai poate alcătui şi un băţ lung in formă de 1-, pe care aceştia se vor înşiri. «Dar Doamne fereşte să te împiedici de o rădăcină, cum una ca asta nu se vede din omăt, că praful s'alege de toti covrigii». După toate acestea, sau înaintea lor, trebue să se pregătească beţele cu cari copiii trebue să se apere de câni şi cu cari să se sprijine pe drum. La nevoie, tot cu ele se vor apăra de «blăstămaţii şi netotii cari vor căuta să-şi facă t1Î-S şi batjocură» de dânşii ; - de multe ori nişte cârduri de copii mai mari cari se năpustesc peste cei mai mici, răpindu-le astfel colacii, covrigii şi celelalte «bunătă­ turi» strânse de pe la casele coli ndare , Prin multe părţi de peste munţi, pe unde colindătorii au şi dobe, dobaşii au grijă să-şi caute\ din vreme doba. Dacă aceasta este prea veche şi nu se mai poate intrebuintă, i se pune o altă piele de eâne. Tot acum Îşi fac şi băţul qe fag sau de gorun. Dobaş e de obiceiu flăcăul care îşi are cătănia \Ekută 2. \ Colindele se zic, -- şi prin urmare coiindatul se face în seara \ 1. Familia XXXIX, p, 589- 2. Ibidem, p. 51. [39] 39 de Ajunul Crăciunului, în noaptea Crăciunului, .:'. care este adevă­ rata seară mare a colindelor. Prin unele părţi se umblă cu colindul şi în seara de Sf. Vasile, dar aceasta se pare că o fac mai ales copiii mici şi cei sărmani. Cei mari, flăcăii şi oamenii în vârstă umblă de altfel În această seară cu uratul sau cu pluguşorui ', Fig. 3. O ceată de colindători la fereastră. Prin comit. Hunedoarei, copiii colindă în ziua de Ajun prin satele vecine, iar în a doua zi colindă în satul lor 2. In jud. Constanta, copiii umblă în ziua de Ajun, dimineaţa de pe la miezul nopţii şi până la ziuă, iar flăcăii în cete de câte 7-8, umblă seara 3. Irnbrăcati şi încălţaţi cât se poate de bine, ca să nu le oprească in cale frigul, cetele de colindători pornesc de obiceiu dela o mar- 1. Mar ian, Sărbătorile, 1, p. 9� ro. 2. Familia, XXXIX, 51-2. 3. Albina, VII, p. II3I. - Impărtaşire facuta de d-I A. Moisei, corn. Cândeşti, jud. Suceava: «De colinde, la Craciun, unde sunt provenite 1 Co­ Ii ndă [numai] Ţigani Îşi unii moşnegi; dar [se face] în ajunul lui Sf. Vasile. Şi încă atunci în z iuă, Mai înainte umblau mai mulţi; acu s'au mai lăsat tlintr'înşii» . [40] 40 giae :;,c}e sat, luând casele de-a rândul pe o uliţă, până ce ajung la celălalt capăt de sat. Dacă satul este prea mare, cetele colindează nu­ mai o parte din sat, -- un cot, -- unde de obiceiu sunt cunoscuţi de gospodari şi unde şi copiii cunosc pe gospodari. Când vor să colinde sau să umble tot satul, şi când satul este mare, nu cântă pe la toate casele, ci-şi aleg pe cele ale gospodari lor mai fruntaşi, ocolind pe cei mai sărmani, pe văduvele nevoiaşe şi pe cei ce îi ştiu în supârâri. In orice caz, înainte de a pleca, îşi fac toate chibzuelile despre chipul cum vor lua uliţele satului, aşa că până ce nu-i vor răsbi somnul şi truda, să colinde toate casele sau măcar cele mai de samă, Neamurile, oricum, nu trebuesc uitate. Tot astfel naşii,­ nânaşii, - de botez, cei de «luat în pan), moaşa, cumetrii şi cu­ noscuţii mai de aproape ai părinţilor lor. Prin jud. Tecuciu, de altfel ca mai în toate părţile, cârdurile de colindători găsesc toate porţile caselor deschise; deci pot intra oriunde şi cânta la orice fereastră: Numai pe le târguri, şi prin puţine sate, cum am pomenit, colindătorii trebue să-şi ceară voie dela gazde, Înainte de a-şi începe cântarea. Fiecare gospodar aproape îşi are copiii lui, fiecare a fost copil şi-şi aduce cu plăcere aminte de' tăria şi curăţenia bucuriei copilăreşti în aşteptarea seriide colin- fiare. «Atâta au şi copiii 1)) . Deci fiecare se va îngriji de colacii şi colăceii de casă, pe cari i-arn văzut, de şireagul de covrigi de târg, de mere, nuci, câţiva go­ logani şi altele câteva lucruri pentru a le dă rui colindătorilor. Afară de aceasta, colindărorii în deobşte se primesc cu multă bucurie, pentrucă în unele colinde se vesteşte Naşterea Domnului Hristos, ce va înfrânge puterea Necuratului, slobozind pe toţi urmaşii vii şi morţi ai lui Adam dela robie. Bucovinenii cred că mai, Înainte vreme foarte multe răutăţi făceau oamenii, din pricină că îşi uitaseră de Dumnezeu. Pentru a-i scăpa dela păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun, numele cel sfânt al Domnului să vină neapărat la urechile oamenilor şi astfel să se abată dela calea răutăţilor. Tot prin aceste părţi se m.;i spune că atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, v�r ieşi diavolii şi astfel lumea va Încăpea pe mâna lor i. 1. Voronea, op. cit ; P' 54. [41] 41 Pentru aceste motive, colindătorii se primesc cu dragoste, şi a doua zi) fiecare gospodar va găsi o fală să spună că l-aucolindat atâtea cârduri, - când ele sunt mai numeroase decât la alţii. Colindătorii vin în casă cu numele Domnului, meni t să risi­ pească mâhnirile şi să aducă mierea nădejdii; deci se socoteşte ca un păcat mare faptul că unii nu primesc colindătorii. Toate acestea le-a ştiut măeastra pană de poet care a scris în pragul anului 1908, după grozave nenorociri, aceste versuri: � . .... Şi mai ales În iarna asta, lăsaţi copil să colinde,- Să nu se'nchidă nici o poartă în preajma lor, şi nici un semn Să nu-i oprească din curatul şi sfântul datinii îndemn.- 0, mai ales în iarna asta, lăsaţi copiii să colind e l. .. Când argintiile lor glasuri vor îngână "Florile-dalbe", Gândiţi-vă, că nu e dată închipuirii omeneşti ° mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cereşti, Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta "Florile-dalbe!" 1 In case e lumină; cei mai În vrâstă stau de vorbă pe paturi sau pe lângă foc, ori ascultă la fereastră. In casă, o fată de obiceiu, ori gospodina, este aceea care se va duce «să dea» colindătorilor, Colindătorii, scuturându-şi ciobotele ori opincile încărcate de ornăt, se aşează la fereastră şi încep să cânte. Alteori se aşează de o parte şi de alta a ferestrei luminate şi cântă privind în pământ, ca să nu se uite în casă) căci uitându-se, pot vedea ceva care să le aducă râsul şi astfel să fie siliţi să-şi curme cântarea colindului, ceeace se socoteşte ca o mare necuviinţă făcută acelei case. Obişnuit, prin jud. Tecuciu încep cântarea amândoi colindă­ ten-ii sau întreaga ceată de colindători. Prin alte părţi însă, ceata se desface în două părţi: întâia jumătate spune două versuri din colind şi după ce le sfârşeşte, urmează să cânte cealaltă jumatate alte două versuri, după care urmează astfel, alternând până ce is­ prăvesc tot colindul >. Câte odată, gazda are plăcere să cheme pe colindători în casă 1. E. Farago, în Calendarul Ligei j)e 1908, p. 29. 2. Culegere din com. Popeşti, jud. R.-Sarat. - Albina, m, p. 340- Datină din jud. Ialorniţa : «Indată ce s'a însarat bine, eol indător ii (flăcăii şi oamenii mai tineri) se adună în grupe de 4-5 şi chiar mai mulţi şi pornesc prin sat ca sa colinde. Ei eo linda la fereastră: doi cântă două versuri şi alţi doi alte doua versuri, şi tot astfel, până termină colindul. Acestui colind i se .z ice colindul. de fereastră». [42] 42 şi aici să le asculte colindul. Aceasta � fac gospodarii cari pretuesc mult datinile neamului în deobşte, dar o fac şi alţii pentru copiii lor, ai vecinilor buni şi ai neamurilor. «Să vie bieţii copii în casă, să cânte şi să se mai desgheţe oleacă !) Cu acest prilej le dă să bea şi câte un păhărut de vin fiert 1. In casă, colindătorii cântă ca şi afară, cu toţii de odată sau pe rând. Prin multe părţi de peste munţi, în întâia zi de Crăciun satul hueşte de dobe, fluere şi cânturi. Gazdele ies înaintea colindătorilor şi le deschid porţile curţii. Dobaşul dubăeşte de trei ori, şi la acest semn colindătorii se aşează în grup de câte 4-5, tot 2 cu 2, îm­ brăţişaţi în cercul lor. Dobaşul face un semn şi un grup începe a colindă, apoi pe rând, fiecare grup cântă câte un vers până când intregul cântec se sfârşeşte. La sfârşitul colindului dobarul face sgomot, când gazda iese afară cu plata colindătorilor 2. 1. A. E. Mihăi lescu , Crâmpeie din vieaţa ţăranului român, Bucu­ reşti 1904, p. 85-6: «Dar iata-ne în ajunul Craciunului. Cum a înserat, flăcăii şi băieţii purced cu colindele şi într'un glas cu toţii, co lindă pe la ferestrele oamenilor; şi multe mai ştiu: Oleranâa-lerului-Doamne, Flo­ rile î'l dalbe, De când, de când Dumnezeu/ şi pământul s'a �ăsC'ut, Ce- tine le, Ciutalina, Ostrovelul mărului dalb, ş, a. . Cei din casă stau prin prejurul focului şi-şi mai ineă lzesc sufletul e'o leacă de vin, căci mai adinioarea slăb iră eastronul de turte cu julfă. Mai spun câte o jât ie, mai joc de cărţi, câte o babă mai dă în bobi ; nu­ mai fetişoara cea mai mijlocie are grija colindătcr ilor, să dea câte un go· logan la cei mai răsări ţi şi câte un covrig sau doi la cei mai măruriţei. In casa lui moş Ţuţuianu, stau flacăii roată prin prejurullui Costica, feeioru-so, gata să înceapă colindul, căci aşa vrea unchiaşul: să-i colinde feciorul; iar moş Ţuţuianu, desfacându-şi punga dela brâu, pune un franc in mâna zarafului şi cu oala de vin în mână, cinsteşte flăcăii de-a râu­ dul, să poată 'zice: "Ostrovelul' mărului dalb ", cu glas puternic. După cinste, flăcăii trag mâneca zăbunulu i , se şterg la gură şi În­ cep eu toţii». 2. Familia, XXXIX, p. 51�52. - Frâncu, Caridrea, Moţii, p. 142: «In ziua de ajun, seara, încep col indătorii printre cari «se mal amesteca şi însuraţeii. Aceştia, însoţiţi de \muzică, compusă din dubă, fluieră şi ceteră, merg pe la case şi colind�, r eciteaza versuri şi Spl\n oraţ ii OC/i- zionale, de multe ori comice şi sarcastice. . . Duba, +-t oba, - e din doage �e 'brad, în forma unui ciubaraş. Peste ambele funduri e trasă şi bine încordată o piele argasita de câr.e. Pereţii sunt ca de o palmă de înalţi, şi are i un vuet ascuţit, care ae aude dela o depărtare de o jumătate de oră. Duba se bate de îndată ce ies colin­ dător ii dela o casă, până ajung la alta». 1 �.'.> l: .�. [43] 43 La fiecare casă, plata colindatului, 4proa pe se ştie ce va fi: neamurilor, li se vor da câte un gologan de 5 bani sau mai mult; pentru aceasta, colindătorii trebuesc văzuţi la fereastra luminată cine sunt, ori sunt întrebaţi afară: Mai, da a cui sunteţi voi? Eu's a lui Cutare, răspunde unul. Dar celalt a cui-i ? A lui Cutare. Apoi, na-vă un gologan, da să nu-l prăpădiţi. Care-i uătau ? Eu's! Vătaful pune banul În chimir, ori îi dă drumul în ciobote, dau cu toţii gazdei un «să vă lăsăm sănătoşi», şi pleacă. La poartă, tovarăşul sau tovarăşii îi sar îndată înainte. - Cât ţi-a dat, măi? -- Iacă, un gologan de cinci. Cinci [bani primiţi acum] şi cu douăzeci şi cinci [câţi aveam primiţi mai înainte], fac treizeci de bani J - Treizeci de bani, repetă ceilalţi, ce să ţină bine minte. Socoteala banilor se face Însă şi pe numărul gologanilor de cinci bani. Treizeci de bani au 6 gologani de 5 bani şi prin urmare, ie dânşii se poate ţinea uşor socoteală dacă pe băţ îşi vor face 6 crestături cu briceagul, la întunerec. Crestături le se vor împărţi la numărul colindătorilor din ceată, după ce vor sfârşi casele 'de colindat. Gazda mai poate da colindătorilor şi colaci, covrigi, -- câte unul, doi, trei sau patru, şi câte odată nuci, mere şi alte poame. Toate acestea se pun în traistă. De acasă, copiii sunt învăţaţi de părinţi să fie cuviincioşi : - Mulţumiţi-vă cu ce veţi dobândi. Să nu cârtiti. Omul dă ce poate. Aţi înţeles? Numai la neamurile mai de aproape ori la cunoscuţi, colin­ dătorii îşi pot Îngădui ca după ce au isprăvit colindul, să strige: - Un gologan, moş Vasile! Moş Vasile, fireşte, aflând numele celor ce i-au cântat la fe­ reastră, le dă gologanul şi le zice: -- Na-vă şi duceţi-vă; băgaţi de seamă să trageţi bine poarta după voi, ca să nu-mi iasă viţelul, că vă jupoiu! - Să vă lăsăm sănătoşi, moş Vasile! - Umblaţi sănătoşi, flăcăi! Prin unele părţi, la fereastră rostesc colinde numai COpllI; [44] 44 flăcăii intră în casă, sărută mâna gazdei şi apoi, aşezându-se pe pat începe să zică colindul, la sfârşitul căruia îşi ieauplata i. Copiilor mai mari şi flăcăilor de joc, cari alcătuesc una sau două cete şi colindă în această seară pentru a strânge bani, casă aibă cu ce plăti Zău/arii, rocmiti pentru sărbătorile Crăciunului, ale lui Sf. Vasile şi ale Bobotezei, li se dă 10, 20 sau mai mulţi bani, după starea fiecărui gospodar 2. Prin comit. Hunedoarei, gazda plăteşte pe călindători cu un colac sau o pupăZă, - care prin jud. Tecuciu are forma din fig. 4, Fig. 4. Pupăză. adică: o împletitură scurtă din două viţe, înconjurată de o vlţa,­ cu cârnaii sali. coslite de porc. Cel mai de frunte dintre colindători merge înaintea gazdei, iea darul şi tot învârtindu-l, zice: - 10 mi-s copil mie de şcoală, Cu cămeşa scurtă'n poală, Am trudit de-am învăţat A cett şi-a slooeni 'Şi'nc'o ţâră şi-a scria. Dumnevoastră, de nu mi-ţi crede, Aduceti-mi un cărbune, Să vă scriu mare minune, Că în această zi mare, Chisăliţa cinste n'are: Numai colacul şi cârnaţ Ne ţine nouă de saţ! Dumnezeu sa trăească la mulţi ani gazdele casei! Dacă gazda îi cinsteşte cu bani, muiţărnirea e aceasta: "- - Mulţămim la giupăn şi giupăneasă Pentru un taler, doi, Să ne putem lua uădragi noi, Strânşi bine pe la pulpe, Să putem fugi după vulpe. Vulpea fu tare', vicleană, Noi picarărn feciori la cătană! \ '<, \ 1. Şezătoarea, XIII, p. 1I3. \ 2. Albina, VII, p. 1131: «Gaz�a dă flăcăi lor un colac împletit frumos, iar la gazda unde sunt fete, li se dă tot un colac şi' 50 bani sau 1 leu. Intre colindători nu pot lua parte\ decât flăcăii şi tinerii insuraţi din acel an. După ce sfârşesc de colindat, se întrunesc toate grupele la o casă, anume hotărîtă de mai înainte. Acolo cânta toate colindele şi în. urmă se pun la chef cu vin (Oltina-Constanţa).» [45] 45 Prin alte părţi din Transilvania, după ce colindătorii au is­ prăvit de cântat şi şi-au luat plată, judele zice: - Buna seara, buna seara de Crăciun, jupâne gazdă şi ju­ pâneasa găzdoaie! Să dăm laudă şi mulţămită că ne-a învrednicit Dumnezeu de am ajuns şi Naşterea Domnului Cn pace, cu sănătate, Şi cu iertare de păcate! Fig. 5. Ţigani colindători. Acum luaţi În nume de bine cinstit orşagul nostru că se a­ rată jupânul gazdă cu jupâneasa găzdoaie cu toată casa dumnealor dimpreună [46] 46 C'un stog de grâu frumos 1 ; De frumos. E frumos, Că-i fata Domnului Hristos; c'o bute de vin, c'o mână de galbeni, c'o spată de porc. De unde dumnealor au luat şi au golit, Şi pe noi ne-au dăruit, Dumnezeu să le dăruească Cu mia, cu suta, Cu darul sfinţiei sale, Ca'n veci să nu se sfârşească ! Dumnezeu să-i ţie Întru mulţi ani, ca să mal poată dărui fecioraşi de oameni ca aceştia, şi mai de omenie de vor fi 2. Prin alte părţi, după colindă, unul dintre feciori face urmă­ toarea urare: Cinstită gazdă din loc, Vă poftesc mult bine şi noroc. Fiind În grădina cu florile, Mi-a mirosit, Duhul sfânt m'a pornit Să viu să vă provodesc La tot neamul pământesc, Acest praznic 1 uminat Noi cu drag l-am aşteptat Altul urmează: Nin stăi frate în laturi Să spun şi-a mele sfaturi. Când umblam Ia şcoală, Iuvăţam puţină carte, Dar minciunile toate. Mă prindea dascălul de vine,­ Strigam: vai de mine! Mă prindea de cap, Rămâneam gol ca un nap. De-acolo mă duceam la vecinul, Acolo'n casă Pe masă O cofă de verează, S'auzim îngerii cântând Păsările ciripind, Căci Hristos n'a născut In curţi na lte, miu II nate, Ci jos în iesle dobitocească, Ca pe ! dumnevoastră să vă cin­ stească, Cu mari daruri să vă dăruească ! Purcel fript lângă ele " Şi-un colac de grâu curat. Dar n'avui parte de ele, Că mă bătură cu uşa'n spate, Cu tine de'mpreună, frate. Oriţaraş Poteraş; Groşi la dungă, Spor la pungă: De-a fi pali1Jcă., N'am zice nimică ; \ De-a fi v lnars, Am da şi la ăştialalţi il. 1. Colacul căpătat. . 2. 1. G. Bibicescu, op. cit., p. 249-50. 3. Calendarul. Neamul românesc pe lIill3, p. 28. [47] 47 Prin Ardeal, multumita colindătorilor este următoarea: -- Staţi fraţi Nouă nu ni se pare că-i şold-bold Şi ascultaţi! de porc, S'a sculat domnul gazdă Ci-i porcul cu cap cu tot. De-o lună, Toţi s'aveţi gură de mulţămit! De-o săptămână, - Mulţai mare! Mai vârtos În astă seară bună, - Un dar şi-al treilea dar: Cu un colac mare, Cu vreo doi, trei asprlşori ; Mândru şi frumos, Nouă nu ni se pare că-s doi, trei Nouă ni se pare asprişori, Că-i pelita lui Hristos; Ni se pare că-i comoară îrnpără- Toţi să aveţi gură de mulţămit! tească, [Toţi strigă: Mulţai mare l] Dumnezeu gazdei s'o'mplinească, - Un dar şi-al doilea dar: Toţi să ziceţi: Să trăească ! C'un şold-bold de porc. -- Să trăcască '. Dupa cum am mai spus, colacii ce se strâng se pun pe ruda sau coada unui jurceriu)--furca de fier)-pe care îl poartă doi inşi de capete. Carnea şi cârnatii se poartă în străiii de piele 2. Când ca colindatori pleacă şi oameni în vrâstă, aceştia de obiceiu n'o fac decât pe la neamuri, unde de multe ori se şi opresc ca să cinstească, unul sau mai multe pahare de vin. Sfezile, dupa cum am pomenit şi într'alt loc, nu lipsesc şi au mai multe pricini. Se întâmplă unele neînţelegeri chiar între cetaşi : unii vor S:1 meargă în cutare casă, alţii nu vor; unii spun că la o fereastră să zică un anumit colind, pe câtă vreme de cealaltă parte este o împotrivire; unul se simte ostenit, pe când tovarăşul său încă mai doreşte să umble. Dar ca un rând de colindatori să se desfacă chiar în această noapte, mai rar se poate întâmpla. Mai întotdeauna gâlceava vine din afara cetei. Iată câteva prilejuri: O ceată trece pe lângă alta, şi cum e întunerec şi ornătul e greu, unul, «mai al dracului», dă brânci unui băiet din altă ceată şi acesta cade în ornăt, că de-abia poate se mai vede. Odată cu asta, îi poate pune şi piedecă. De aici sfadă întâiu şi încăierare pe urmă; O ceată zice colindul la fereastră, pe câtă vreme alta aşteaptă la poartă, în bata tură sau chiar şi alături, la fereastra. In acest timp, gazda, ca să scutească 'pe colindatori de tremur, iese ca să le dea, L A. Bărseanu, op. cit., p. 63-4. 2. Familia; XXXIX, p. 590-1. [48] 48 când se poate întâmpla că alţii din celelalte cete cari aşteaptă rândul, să se folosească de întunerec, şi să întindă mâna la plata cuvenită altora. Apoi s'o rupă de fugă, cu păgubaşii după dânşii. Aşteptarea fiind o întârziere, se mai pot naşte neînţelegeri şi din pricina ei. Unii zic să se grăbească sfârşitul cântării, alţii nu vor; unii caută să ingâne chiar pe cei ce cântă, şi de aici, câte o dată, adevărate trânteli. De bună samă că prin toate părţile se întâmplă astfel de neînţelegeri; prin unele părţi de peste munţi cetim că ele nu se curmă decât dacă cetea venită mai pe urmă ştie colindul, «cetea de fecior». Când la o casă sunt doi fraţi, când, fireşte, fiecare îşi caută tovarăşi de potriva sa, cel mai mic se pune la adăpostul celui mai mare: «Ca să nu vă bată cineva, să vă ţineţi de mine: Avem să zicem noi întâiu, şi după noi, veniţi voi casă după casă li). Măruntii, se înţelege, fac întocmai şi urmează cârdul celor mai mari, până când, dintr'o sumă mare de pricini, se rătăcesc. Numai când aceşti colindători sunt prea mici, părinţii, sau cineva dintr'ai casei, se ieau după dânşii la cele câtevâ case unde copilaşii urmează să colinde, «ca să nu-i rupă câniis ; aceasta o fac spre a le împlini cât de cât gustul, căci: «lasă! îi încolţeşte el, frigul îndată, şi s'or ruga ei singuri ca să vină repede acasă. 1)) J Fetele nu umblă cu colindul. Nu se cade! Dar câte odată şi numai prin vecini, pornesc şi ele. Insii e vai de steaua lor când le vor simţi băieţii! De aceea, când aceste fiinţe răsgâiate nu vor putea fi stăpânite pe lângă casă, trebuesc neapărat păzite.] Şi fiindcă uneori nu se învoesc cu aceasta} fetele se îmbracă bâieţeftd şi gustul tot şi-l fac. Le dă însă de gol oiersul, şi nu după multă vreme se grăbesc să închidă uşa pe dinăuntru, la casele lor. Prin unele părţi din Ardeal, cât timp se colindă, fetele de joc urmează pe tineri şi când aceştia ies din casă şi tufăiesc În turecii cismelor, le învârt pe fete şi chiuie : Dragi boie\·j de lumea nouă, Ziua bună ztsei vouă, Că nu mergem fără vin, Ca omul când e bătrân! La o casă, colindătorii nu se pot duce de două ori, folosindu-se de Întunerec şi de faptul că n'au fost cunoscuţi. E păcat, se zice [49] 49 �I apoi, la o adică, ar fi mare ruşine pentru cel ce ar li fost prrns cu acest şoiu de înşelăciune. Când însă gazda lasă să-i cinte colindătorii şi nu Iese cu da­ rul, lucrul se schimbă. Copiii bat în geam, clăntănesc la uşă, ţipă ŞI schimbă versurile din urmă ale colindului: Busuioc verde pe masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă, în: Busuioc pe pirostie, 'srl rămâi, gazdă, pustie! sau: Unde şende putineiul, Să cânte cristeiul ; Unde scade masa, Să tragem la vară cu coasa ! Prin Banat, copiii cântă: Rădăcina socului In vatra focutui. Mâţi bol.dătii Prin bădani, Prin Bucovina se poate auzi Constautiue, du-te'n tindă, colimandros, Constantine, sui pe casă, colimandros, Că boierii stau la masă, colimandros. Lupii sbiară Prin ciubeară , Nu- i nici câtă brânză şi această parodie de colind : Celelate 1 Dă pe spate, Colimandros, Boierii că s'au sculat, colimandros. Noi frumos am colindat, colimandros 2. Vasile Alecsandri ne aduce mărturie că cetele de colindători din Ajunul Crăciunului poartă cu dânsele şi o iconită pe care se află zugrăvită Naşterea lui Hristos 3, Tot în această seară dar începând de obiceiu cu mult mai târziu, colindă şi l ăuiarii, români sau ţigani, cântând din instru- 1. .... dică slăninile. 2. Voronca, op, cit., p. 283. - Este vorba, se vede, despre o ceată de colindător i, cari sub chipul coli ndatului umblă după bojo,!';ă.'l'ii, după fur­ tişaguri. 3. In Poezii populare, ed. "Minerva", p. 283. Pamfile, CTcl,c'iunttl. [50] 50 meute, nu melodii de-ale calindeIor, ci felurite cântece lumeşti: doine, marşuri, ş. a. Lucrul acesta, se Înţelege, ca o curată cerşetorie. Chiar si când cântă colinde obişnuite, colindam] Ţiganilor nu se bucură în' popor de mare cinste. Colindele. pe cari le cântă, după ce it-au Învăţat dela Românii greco-orientali, prin Transilvania, nu mai sunt cântate de aceşti din urmă, iar gazdele cari ar fi colindate cu asemenea colinde, s'ar simţi atinse 1. La o oră sau două după miezul nopţii, cârdurile de colindă­ tori Încep a se rări, şi prin urmare şi ferestrele caselor,' una câte uua , se pot intunecâ. Cetele se îndreaptă spre casa unuia dintre cetaşi, care se află mai la mijloc şi acolo îşi împart ceeace au adunat. Câti mea banilor găsiţi, se ştie după răboş ; colacii, covrigii, poamele şi bucatele ce au adunat, se găsesc În traistă. Se fac părţi drepte sau potrivit invoelilor de mai înainte, îşi iea fiecare colindă­ tor partea sa. Astfel, mulţumit, se Îndreaptă spre casa părintească. unde «cade rupt de oboseală». In deobşte numai, aceasta este orăudueala colindului sau (0- lindei la Crăciun. Sunt însă multe alte părţi, unde pracricele au alte incrucişeri. Iată, de pildă, descrierea acestei datine pentru un sat din jud. Ialorniţa , «Colindul se cântă sau afară din casă, sau în castt. Prin unele sate este obiceiul ca În seara de ajun să se cânte numai unul din colindele: Astă scară e seara mare, sau Doamnele icea în aste curti: la fereastră, LIră a intra În casă sau de a cere plată, ci pleacă la altă casă şi aşit până isprăveşte tot satul de colindat; şi de aceea, aceste două colinde se mai zic şi «colinde de fereastră», în locurile pe unde se obişnueşte astfel. <; In ziua de Crăciun, după ce au mânca, de prânz, se strâng f-lădii roti la un loc, şi dacă satul este mare, se despart în două cete de câte opt sau zece 'şi colindă o ceată satul jumătate şi cea­ laltă ceată iarâş jumătate. De astădată nu mai stau CI seara, să (:0- liude la fereastră, ci acum j'nrră În casă şi coliudă mai intâiu colin­ tlul cel tuare sau colindul casei, Începând chiar de când intra pe uşa casei. Colindului cel mare i se mai zice şi colindul casei, din pri cină că-1 cântă la fiecare casă 'şi În el se pomenesc srăpânii casei,­ bărb�t�ll şi femeia. -:-- Du pă a�eea colindă pe. rând .yi�opiii. casei potrivit cu etatea ŞI sexul. Aceasta o cer chiar pâriuţu, căci cred 1. l. G. Hib icescu, 01). cit., p.' 251. [51] 51 că dacă îi coliudă, sunt tot anul sănătoşi şi llU pat nimic rău în tot timpul acelui an. Când ies din casă, mai cântă unele versuri, ca «Cetaşe,vătaye» ş, a. După cum se vede şi din acest vers, celui mai în vârstă dintre toţi i se dă numele de uăta şnl cetei. El este însărcinat cu buna rândueală, şi de care toti ascultă. Tot el adună banii, colacii şi cârnatii, iar colacii şi cârnatii îi încredinţează unuia din tovarăşii săi, care îi Înşiră pe o nuiâ, E o ruşine pentru fata care n'ar face colac pentru colindători. e- In unele localităţi se colindă numai în seara de Ajun şi numai până se culcă oamenii, cari în această seară se culcă mai târziu ca în alte seri. Ei colindă sau numai la fereastră, ori în casă, dacă stă­ pânul sau stăpâna casei îi pofteşte în lăuntru. Aceasta o fac mai ales cei ce au fete mari. In casă nu-i lasă să colinde în picioare, ci îi pofteşte pe pat. Ei cred că dacă colindătorii stau pe pat, le stau logodltorii» 1. După trecerea Crăciunului, copiilor nu le mai este Îngăduit să mai zid prin casă colindul, cu toate că le vine foarte greu. Mamele, de bună samă că pentru liniştea casei, au grijă să-i a­ meninţe : - Taceri că nu-i bine să se mai zică! Intr'adevăr, poporul crede că cine mai spune colindul după Bobolea:;ă, va suferi de curgere de urechi 2. ' IL Colindul. Urarea versificată ce se cântă in totdeauna la sărbătorile Cră­ ciunului, după datina zugrăvită până aici, se numeşte colina, colindă sau corindă şi numai rareori urare sau urare la fereastră. Cuprinsul colindului este foarte felurit şi, prin urmare, irnpăr­ tirea colindelor În categorii felurite este cu neputinţă de fâcut. Două categorii par mai bine deosebite; una ar cuprinde colindele cu un conţinut religios, iar alta pe cele cu un conţinut lumesc. Aceasta s'ar putea primi numai atunci când vom avea de clasificat un mic număr de colinde. Astfel a urmat d-l A. Bârseanu pentru cele 50 de colinde culese de elevii şcoalelor din Braşov. Pentru un număr 1. Culegere din COlll. Urziceni. îrn pă r t. de d-\ P. Ştefanescu . :LCred. din cam. Ţepu, jud. Tecuciu. [52] 52 mai mare, im pa rtirea col indelor numai în aceste două capitole nu ne-ar aduce un folos vădit. Grupările pe cari şi noi le-am făcut, cu colindele ce ne-au venit din multe părţi, iarăş nu pot folosi pentru nouă culegeri de prin alte părţi, unde este cu putinţă să se găsească bucăţi cari, sau nu-şi vor avea variantele între cele ce urmează, sau vor avea părţi aparţinând la două sau mai multe grupări făcute de noi. Tot ca şi colindele, foarte felurite şi peste putinţă de clasificat sunt acele versuri-rerrene, cari se cântă după fiecare vers sau grupă de versuri. Din refrenurile ce se vor vedea numai în următoarea colec­ tiune de colinde, se va constata cât de unilaterală este cercetarea acelui «Ler», dat ca refren al colindelor în de obşte. Urmează acum grupările colindelor ce le-am dobândit sau cules: 1. Colindătorii vestesc gazdei fi gazda se pregătefte pentru ţmmirea 1/1/ MOI Crăciun. Parăul botezului. PLata colindatului, 1. De, sculaţi, boieri, cuconi, eri vă vin colindători Noaptea pe la cântător-i. Nu Vi:'I aduc nici un rău, Ei v'aduc pe Dumnezeu. Dumnezeu e mititel Milel Şi 'nfăşeţel, Faşă dalbă de bumbac Băt ut ă cu diamant Şi trimisă 'u Ţelegrad, Telegradul jumătate, Rttsalimu-a treia parte. Mai în jos de Rusalim Este-un pat Mândru lucrat Din nouă scânduri de brud ; Din geală u e geluit, Din bărdiţă băr daiit , Din cuţit e cuţitit. Da 'ntrlnsul ce-i aşternut? \ \ Scoriar verde mohorît, Slobozit până 'li pământ. Şi 'ntr'îns' cine-i resttgnit ? Domnul nostr' Isus Hristos Şi la cap, Floare de mac; La picioare, Mintă floare; Şi la hrâ u Un spic de grâu; La părete, Păun verde; La podele Clopotele; [Şi] la uşă Flori de yujă (sic) Şi la feresti Flori domnesti; La icoane, busuioc; In mijloc Pară de foc 1. 1. Cules dela Tudosia Păpuşoi din Frătautul vechiu, Bucovina, împart; de d-I M. Boca. [53] r 1 53 2 De, lasă-ne gazdă 'Il casă, Dimineaţa lui Crăciun, Că de-aseara Stăm pe afară, Dimineaţa lui Crăciun " Şi m'o nins şi m'o plouat; Vreme bună înc'o fost, Crucea 'n cer înc' s'o intors, Să eate pe fiul sfânt. L-a cătnt Şi 1-0 aflat In iesle pe flori de Iâu. Unde Dumnezeu năştc]«], Pajiste verde crcştc]u], Sculaţi, sculaţi, boieri m.ul, erI vii vin col.iudători Pe la miez de deş'j)tători! Că sub dealul cel mai mare. Băsare un mândru soare, Cealn nu îi mândru soare, Ci e sfânta mănăstire Cu uşorii de făclie, Cu uşa de alămâie. ])"1' În ea, cine stătea '! Ciucur verde de mătasă, Slobozi-ne, gazdă, 'n casă, C'afară plouă de varsă. Eu sunt Crăciun cel bătrân, Şi d'un an de zile vin. Murgu mi s'a ciumj)ăvit fi' 3· 4· Din ploC'iuni 3 Iăcli i arrlcţă], Din grâdele Luminele, Din păite Luminiţe ! Să Ili, gazdă, sănătoasă, Să plăteşti colinda noastră C'un colac de grâu curat Cât rotita plugului, S'umple straita pruncului. Rupe-un fir de busuioc, Dă, Doamne, gazdei noroc; Rupe-un fir de mintă creaţii. Doamne, dă gazdei vieaţă l " Maica cu copilu'u brate. Il scoală şi îl Întreabă: _. Ce-i mai bun pe astă lume '! Iară pruncul îi răspunde: - Cine-a mers, pân'u stătut U ude-a fost pruncul născut, �i cu toţi s'au bucurat, Pe el dacă l-uu aflat Şi eu aur de s'a'nchiuat, Ca l'un rnarc Impărat "'. Şi-ar trebui potcovit Cu potcoave de colac, �i eu cuie de cârnat, Cu baros De cartlaboş u 1. J�efrenul se repeta dupa fiecare vers. 2. Taraşi, pari scurţi bătuţi în pământ, pentru facerea iesle lor din nuiele. 3. Dict. de d-I G. Moldovennu, com. Aşti leu , Transilvania, î m part. de d-l T. Popovici. 4. Credem că deştept atori, cântatori: S. Cules din Vârfu l-cârnpului i jud. Botoşani, îm part. de d-I D. Urzică: se vede lămurit că provine din contopirea unui colind cu un cântec de stea. 6. Cules din Ardeal, impart. de d-I Petre Ug lis. [54] 54 5, Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Sculaţi voi, Homâni plugari, Din pra I=cea [a ra] lui Traiau! Dar sculaţi şi slugile, Să măture curţile. Popa 'o slujbă a i ntrut, Slugile că s'or SCUU1, Curţile OI' mătru-ă. lei în deal, .. .olea In vale, !crti) soarele răsare Sl. Soare-a răsărit �i pe noi ne-a 'mpodobit Cu podoaba traiului, Cu făclia raiului! .�i la unul să trăiţi, Să vă găsim înfloriţi ' 1 6, Acum 40 de ani, colindul «Sculaţi) sculaţi, boieri mari», avea următoarea melodie prin jud. Suceava: � ���C����=H� Seu-Iuti SC/I- laţi bo - c - eri ma - a- ari Seu-lat! "(11-10(1 bo l' - NI ma - a ri 7, Sculaţi, g,lzde, nu dormiţi, Că vă vin cohudători, Pe 1<1 'uşi, pe la cetori \ Sara pe la cilntători, Nu v'aducem nici un rău, Făr' pe bunul Duruuezeu, Mititel Şi 'nfâşclţel, Dela uşă. pâ n'Ia rnasă Faşă dcl1bă de m ătusă, La Maica Precesta 'n braţă Cine şeade dupfl masă ? Crăciu»t şi CII Cr ăciu-neo.sâ Şi cu Ion ss.« Ion Nă naşu l lui Dumnezeu. Tot cinsteşte " Şi măreşte, Din pahar nil mai găteşte, In fundul paharului, Scrisă-i frunza iudului Şi 'n toarta paharului, Scrisă-i floarea raiului Şi Il gura paharului, Scrisă-l Juna Şi lumina Şi soarele cu căldura. Dac'aveţi v'o fată mare, Ca s'aprind'o o lumânare, 'Ca noi stărnu tie-a mirare. Asteruutu-i de parale, Căpătăiu-i de rublcle, Noi venim dela domnie, Dela domni, dela domnie, Dela dalllă 'mpărătie Şi v'aduce-ncest om bun, I. Cules din corn. Vâr1'u-Câhlj)ului, jud, Dorohoiu îrn păr t. de d-! D, Urzică. \ . � 2. Dict. de d-l M, Lupeseu ş� împart, de d-I D. Petrescu, 3. Cheutoare, cheut ori. \. -J.. Oamenii când se dau la baut rachiu sau vin , nu zic că beu şc: ca cinstesc. "Cinsteşte un pahar de rachiu (ori de vin) cume tre ", zice vor­ nicelul la nuntă că.tre meseni. [55] l Şi v'aduce el o veste ,�i v'a duce o dreptate, Să iea ţanl jumătate, Să facă dulbă cetate, Dar cetatea un' s'o Iacă .! Ia s'o facă 'ntrun picior, srl te steie 'utr'aj utor In mijlocu de cetate, Este-un leagăn de mutasă, Da!' In leagăn cine donrmc '! Cuconaşu, Boicruşu. Ia scu lati, Boieri, sculaţi, Ia sculaţi Şi vă spălaţi Şi sculaţi şi slugile, Să măture curţile, Că vă vin colindători, Noaptea pe la cântători. " Şi nu vă vin nici cun rău Şi vă vin eu Dumnezeu, Să vă mântue de tău. Mititel Şi 'nfă�ă te 1, .' 55 8. Bate vântu ş'nburcştc, Leagăl)u nici se clăteşte, Bate vântu s'abură, El atunci d\ se sculil Şi din gur'Dş�l zicea: - Sculaţi-vă slugile, Să măture curtile Cu poalele sujmiţ(t (:1), C II V ft rv II cosi ţelo r. La mul ţi aui cu srll1ă ta le, cr\-i ruui bună decât toutc I 1 F}lŞrl albă de lllrltasii: Cu scufia de bumbac, Bătută eu diamunt, Iar În vârful sculiţei Este o piatră nest im.ată Ce cupr-inde-o ţnră to ată, Tal'ignl! 1 pc .i urnă tate. Iar, boieri, heţi şi m âuca ti, Pe Dumnezeu, nu-l uitaţi. Beţi, boieri, şi veseliţi Şi la rele nu gâlldiţi. Busuioc verde pe masă, Rămăi, g�lzclă. sănătoasă 2. Această melodie se aude prin jud. Tutova J. 1. Dict. de Vasile Săuducu elin Tătaruşi-Suceava, împart. ele d-l Al. Vasiliu, înv. 2. Dict. de Iordache Mangalag iu, corn. Flor eşt i, jud. Tut ova , impart, de d-ra Virginia Stan. 3. Culegere facuta şi îrupărt. ele d-l D. Petrescu. [56] 56 Ia. Se aude tot prm jud. Tutova.> � ���ţ�r���1 r§� 'J � Seu-laţi scu-lnti DO-ni ma- r/ FI/} -rt - le da ot Dr.: Cli I'Q 1'1// ca - 1111-dă to:- n II. [a sculaţi, sculaţi, boieri, Si vă sculaţi slugile, De măturaţi curtile Şi-aprindeţi făcliile, Că vă vin colindători Noaptea pe la cântători. Şi nu vă Villl�ici c'un rău, Ci v'aduc pe Dumnezeu: Mititel �i 'nfiişclel. fa boieri, lIU mui d orm iti, Că-i vremea să va gătiţi, Casa să mi-o măturaţi, Masa s:'I m i-o Încărcaţi, Că vă vin colindătoi-i Din ziua Ajunului, Până 'ntr'a Crăciuuului. Nu dormiţi în iastă" noapte, Ci şcdeţi Şi privigheţi. Că-i născut un domn prea bun, Cu numele lui Crăciun : r Sculaţi, sculuti, boieri mari, Florile dalbe! De vă sculaţi slugile, Florile dalbe, G 12. I). Fa"i"i dalbă de mătasă, Cu scutle De borang ic, Cu scufie De cutnie. Iar în fundul scufioa rei Este-o piatră 1Ht,stritpatâ, Ce cuprinde lumea toată, Bucureştii jumătate, ŢnrigrndlHllTein parte! 2 Şi-i născut un Domn Iruruos, Cu numele lui Hristos. S'aşleptăm pc Domnul sfânt, Ca să vie pe pământ, Că e nul cerului Şi Domnul pământului. 131' sara ele moş Ajuu , Vin copiii lui Crăciun S�I colinde �i StI câute. Vieaţă lung't că urează Tuturor ce '. stau în casă. 5 S'aprindă făcliile, Să măture curţile, Să descuie porţile, Că vă vin colindăto ri, \ 1. Culegere faCUUI �i impart. 'de d-I D. Petrescu. 2. Culegere din corn. Murg en i, lud. Tutova, îrn părt. de d-I T. Popov ici. 3. Pronunţie populară: gniastâ. 4. Ce=[celor [ce. S. Culegere din com. Tepu , jud Tecuciu. 6. Refren, dupa fiecare vers. [57] Nu vă viu CU ruei 1111 rău �i v'aduc pe Dumnezeu. sr. vă mântue de ră u. Mâna stângă cruce-aduce, Mâna dreaptă busuioc, Si:! vă fie CLi noroc, Scris e 'n cer eu s+elclc Si câmpul cu Ilorile ! Daţi crucea bătrâuilur, Busuioc neveste lor, 11\ seara lui mos Ajun, 1\Ierg copii lui Crăciun, Să. umble, să cotindezc, Vil1ţă lungă să ureze Celor cari stau ÎIl c>lsă Dar, boieri. IlU mai dormiţi, \' rerneu-i Ul S�l vii gătiţi, Casa să v'o măturaţi. ;\lasa să v'o iucarcat.i Că umblăm �i colindăm Şi pe Domnul căutăm, Că azi s'a născut Hristos, Domnu! cel prea lurninos ; la sculaţi, Boieri, scula ţi, Ia sculaţi, Boieri bogaţi, CI "rl vin colindători Noaptea pe la cântători. Nu vă vin cu nici un T:1U: �i v'aduc pe Dumnezeu, 57 1 5 [ 6 Măr de aur fetelor. Intră 'n casă La cea masă, Peste masă Grâu revarsă, Ca să iasă RJlU 1 din casă. Busuioc verde st âl.pos Eu m'oiu duce sănătos. " Şi se veselesc la masă. Hristos să le dea de toate Cu noroc şi sănătate. Busuioc verde pe masă, Rămâi, gaz c\ ii , sănătoasă. 4 S'a născut nu D011111 prea bun, In locaşul lui Crăciun, Nu-i de somn în astă seară: S'aşteptărn în j)rivigheală, S'aşteptăm pe Domnul sfânt, Ca să vie pe pământ, Că-i feciorul cer-ului Şi domnul pământului. o Mititel Şi 'nfăşeţel, Infăşat în flori de măr, Cu chilie de bumbac, Bătută cu diamant, Asta-i seara lui Hristos, Mai fiIi, boieri, sănătoşi Cu trundafiri i frumoşi 1 7 i. Rău=r&l1l. 2. Stâlpos=ră111uros; deci vine dela stâlbă, steblă şi trebuia să fie st âlbos, steb los. 3. Culegere din com. Ţe pu, jud. Tecu ciu. 4·Idem. 5. A încărca masa e- a pune pe dânsa mâ ncari. 6. Culegere din com. Ţepu, jud. Tecuciu. 7. Idem, [58] 58 17 Buna seara lui Ajun, Mâni îi ziua lui Ct-ăci un, Moş CrâC'iunli om bătrân, Moaşă mare-i Crăciun oaie, Că-i născut un domn prea mare. In curtea lui moş Crăciun S'a născut un Domn prea huu ; S'a născut 111l Domn fr urnos, Cu numele lui Hristos, Mititel, fi mititel, Hâde Dumnezeu Ia el, C�i e fiul cerului Şi Domnul pământului, Că-i născut din Duhul sfânt, Ca să vie pe pământ, Să boteze pe Irod, srl Indrepte pe norod. A cui sunt aceste curti, Aşa ualte Sioborate, Cu sto horul pe departe'! Dar departe de stobor 'S nouă meri, Nouă oârueri, Dar în vârful merilor Ardeş nouă lumânări, Pică-ş nouă picături Din aceste picături, S'a pornit pârâu de vin Şi unul de apă rece, S:1-1 scăldăm pe moş Crăciun, Moş Crăciun A cui sunt aceste curţi, Aş�1 nalte, Stoborate, Cu stobor ul pe departe 'l Dar în ele cine-mi şeade '1 10 Mititel Ii mititel, Infăşat în bumbăcel, Invălit În flori de măr. Cu scufie De d.imie . TaI' în cap Cu comrcn ac, Sil-i ţie bine la cap. 181' în fundul scufiourei, Este-o piatră năstră pată, De cuprinde lumea toată, Ţarigrad'Ul jumătate, Bucureştii-a treia parte. La mijloc Cu busuioc, StI zicem ';iÎ noi nuroc! ! Cel mai bătrân, Să-I scăldăm. Să-l îmbăiem, Cu veşmânt să-I prim inim. Faşă dalbă de mătasă, Cu scutic De uşunic, Lungu-l lung până 'n părnâ nt : �:ll chitia de bumhuc. Să-i ţină moale la cap. Dar în fundul chitiuţei Este o piatră năstrapată Ce cuprinde lumea toată, Ţarigradul jumătate " Şeacle dumnealui la masă Cun pahar de vin, pe masă; , Pe to arta paharului, \ Scrisăi floarea soarelui; In fundul paharului, 1. Culegere din corn. 'Ţepu, jud. Tecuciu , dicl. de I. Tu larich i. 2. Culegere din corn. 'Ţepu, jud. Tecuciu. [59] T Scr-isă-i floarea raiulu i. Arde nouă Iumânăi-i, Pică-şi nouă picături. Dintr aceste picături, A purces pârâu de vin, A cui sunt aceste cut-ţi Aşă nante Stobornt«, .' Cu stoborul pe departe 't Dinaintea curţilor Sunt doi tineri brăzisori, Cu tulpiuc-apt-opiate, Cu crăngite-amestccate. Pe sub brazi mai este-un pal, De nouă meşter-i lucrat, Cu prostire de mătasă Şi cu levicere-alea.să :l Şi cu ţurţuri de argint, Ce n'au mai fost pe pământ. Buna vremea l'astă casă, La boieri, la dumneavoastră! Scoală, scoală-te domn bun, Şi fă focul mare, urare, �i aprinde-o lumânare �i·o lipeşte 'utre icoane. 'Ntinde masa 'N toată casa, Peste masă Grâu revarsă, Să iasă răni din casă! Buna vremea la fereastră, La boieri la dumneavostră, Ia sculaţi, Boieri, sculaţi, De vă sculaţi slugile S'a prindă făcliile, 59 20 2I 22 SiJ scăldăm pe moş Crăciun, Mo:;; Crăciun Cel mititel, Mititel Şi 'nfăscţel. 1 Dur pe pat Cine-i culcat 't Moş Ajun Cu moş Crăciun. Moş Crăciun Cel III ititel, Cu scutic de bumbăcel, Cu chilia de bumbac, Să-i ţie moale la cap. Iar În fundul chitiutei Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată, Ţarigra.dul jumătate :1. Ti-au venit colindători, Să-ţi colinde Şi să -ţi cânte Şi ţie şi fetelor. Feţi frumoşi că le-o peţi Şi pe noi ne-or dărui, Cu daruri, cum e lăsat, C'un colac de grâu curat, Că fata colacului: , . Plata colindatulu il Să mă ture curţile, Că vă vin colindători Şi nu v'aduc niee un rău, Şi v'aduc pc Dumnezeu, Dumnezeu cel mititel, Mititel � .... ��----------- J. Culegere din com. Ţepu, jud. Tecuciu, 2. Aleasă=a.lese, cu flori făcute la ales, la ţesut cu j)ăjn't:�ele. 3, Culegere din corn. Ţepu, jud. Tecuciu. 4, ldem, [60] Şi 'nfăşeţel Cu scutle de bumbăcel, Faşă dalbă. de mătasă, De trei copilite-aleasă. Cu chitia de bumbac, . Să-i ţie moale la cap. Şi-aducem turme de oi : In mijlocul turmelor, Este-un berbecel mai mie Lerul.ai Domsiul.ui, Din cele turme de oi, Din cele turme de oi. Lerului Domnului, Am rămas c'un herbecel, Am rămas c'un herbecel ? Sculaţi, sculaţi. boieri mari, Florile dalbe, Sculaţi voi, Români plugari, Florile dalhe s, erI vă vin colindătroi, Noaptea pe la cântători, Şi v'aduc pe Dumnezeu, Să vă mântue de rău, Dumnezeu cel nou născut Cu flori de crin in.oăscut . Dumnezeu adevărat, Soare 'n raze luminat. Sculaţi, sculaţi, boieri luari, Sculaţi voi, Români 'plugari, Că pe cer s'a arătat, Florile dalbe 1e1' ele măr, Scoală, scoală ici domn Imn, Florile dalbe lcr de măr " 60 Cu lâna până 'n pământ, Cu coarnele de argint. In vârful corniţelor Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată, Ţarigraelul jumătate. Busuioc verde stâlpos, Mergi, voinice, sănătos, t Cu lâna până 'Il pământ, Cu coarnele de argint. In vârful corniţclor Este o piatră năstrăpată, De cuprinde lumea toată, Ţarigraelul jumătate '. Un luceafăr de 'mpăr at. Stea cumut ă ; strălucită, Pentru fericiri menită. Iată lumea că 'nfloreşte, Pământul întinereşte, Căută 'n luncă turturele, La fereastră rânduncle Şi-un porumb frumos, leit. Dinspre apus a venit, Floare dalbă a adus Şi la căpătâiu v'a pus. E.! vă zice să trăiţi Intr-u multi ani fericiţi, Şi ca pomii să 'nfloriţi �i ca ei să 'rnbobociţi. " �i Iă focul mare, mare Şi-mi aprinde-o lumânare Şi-o lipeşte 'ntre icoane. , 1. Cules din com. Ţepu, jud. Teeue iu 2. Refrenul e înaintea versului care se repetă odată. 3. Cules din com. Ţepu, jud. Tecaciu. 4. B.efrenu l după fiecare vers. 5. Se pare că e vorba de o stea comată, stea cu coam-ă sau coadă. 6. D.ict. de r. r. Medelean, Capoteştl-Boloteşti, jud. Putna. 7. Refrenul înaintea fiecărui vers. [61] 61 'Ntindc masa 'N-toutii casa, Peste masă Grâu revarsă, Cii ţi-au venit juni d'ăi huni, Ti-au venit coliudătorl Să-ţi colinde Şi să-ti câul c Şi ţie şi fetelor; 26 Melodie din jud. Ialomita 2: Feţi frumoşi s'or pomeni Şi pe noi ne-or dărut Cu daruri dela păriuti, Cu colaci de grâu curat, Cu colacul lui Crăciun. Pe faţa colacului, Plata colindatului. Buna vremea '\1 astă casă, La boieri, la dumnevoustră t t �"-"'10dCratiO try')tJT-o---kjSF$--�ijftţR=iifi�=-�i:fi4 Seu-tati seu - laţi oo - efi ma ri Flo- fi - le dat � Of It' de mOf Cu 1'11 cO!!fI - dd - It) " fi Noap-tea pe la {'(III to - ta n Sus, hoieri, nu mai dormiţi, O leroi Doamne, Vremea c să vă gătiţi, O Ieroi Doamne '\ Casa să vă mălura ţi, Masa să v'o încărcaţi. Cu colindul azi venim Şi pe Domnul viol vestim, Că s'a născu t Domn frumos, Domnul stii, doi erai în ţară, 'I'ările se spăimântnră, Oraşele îl slăvesc, Munţii se topesc şi pică. C'a aflat pe Domnu'n ţară. Fetele de jidovie L-aşteaptă cu bucurie ; Mi-I aşteaptă cu blândeţe Pentru sfintele judeţe. 28. Numele lui e Hristos. Nu dormiţi în astă seară, Ci şede ţi de privigheală Şi-aşteptaţi pe Domnul sfânt, Să vă vie pe pământ. Să vii dea Hristos de toate: Bucurie, sănătate, Pacc'u casă şi în ţară, Şi nici Ull duşman pc-afară', Sus în poarta lui Hristos, Rămâi, om bun, sănătos Cu-ai tăi fraţi, cu-ai tăi părinţi, Ai lui Dumnezeu să fiţi, Să trăiţi. Să jnCwginiţi, Ca stelele cerului, Ca florile mărului 5. 1. Culegere din cam. Popeşti, jud. R.-Sărat. 2_ Culegere din corn. Iazu, îrnpărt. de d-I D. Petrescu, 3. Refren după fiecare vers. 4. Dict. de I. Rădulescu, corn. Largu, jud. Buzău, şi împart. de D, Ionescu prin d-I C. M. Popescu. 5. Impart. de d-I St. St. Tuţescu , com. Catane le, jud. Dolj. Aşezate din punct de vedere regional, aceste colinde au asernănăr i [62] 62 II. 1.1'11'> Hristos Jl sj. ioan. între dânse le, cari cereau altă întocmire. Variante în P. Ciorogariu, Câu­ te ce din j)opor, Bucureşti 1909, p. 9-10 (cu melodie).; Şt. St. Tuţescu, Co­ linde din popor; p. 46; Şezătoarea; lIP. 148; ta-,«, XIII, p. 135; I .G. Bi­ biceseu, op. cit., p. 233, 238-40, 242; 4. Bârseanu, Cincizeci de colinde, p. 5-7, 16; Revista" Tinerimea românii"; III, p. 453; R. Codin, Mihalaehe, op. cit., p. 97 (cu melodie): N. Păscule�'ru, op. cit., p. 9, No. 9; Calendantl "Neamul rom.ânesc" pe 1913, p. 26-7; Albina, XVI, p. 548-9; Un mt'înulI­ chiu de colinde, Vălenii-de-munte, p. 36. I. Culegere din cam. Ţepu, >.rrld. ',[1ecuciu. 2. Idem. 3. Hefrenul Înaintea a câte două versuJ'l. I Bună vremea la fereastă, La boieri, la duuineuvo astră ! Ia sculaţi, Boieri, sculaţi, efi un-i vremea de culcai, Şi-i vremea de ascultat. Dac' aveţi vreo fată mare, Să ne-aprlnd'o lumânare, Să-mi şteargă gllra de rouă. Că de-aseară am plecat Şi gura mi-a rourat. Da Hristos şi cu Ion Au pus murgul în pripon, Cu pripon De alior. Dumnezeu când s'a născut, Sfânt Ion s'a prilejit Cu clondirul ele-a dreaptă, Cu paharul de-a stânga, Pe cine ajungea, ciustlă. Sunt patru colinclători: Alei-gară doi din voi, Doamnele, Icea'n ceste CIII'P, Şi'n coste domnii, Dm1l11J1ele Stau tot mese'ntinse. Jur prej LI r de masă ", Stau scaune dese, 3°· 31. Şi priponul s'a uscat Şi III urgul 61 mi-a scii pat. Şi s'a dus în grajd de piatră. Grajd de piatr'a descuiat, Dumnezeu că l-a întrebat: Unde-i Fiul şi Ion '! I-a i trântit, 1 -ai omorît '1 Zis-a murgul Domnului: - Vii îs, Doamne, pe pământ Şi-i poartă'n alaiu şi'n cânt Col indători i la casă Şi-i cinstesc şi-i pun la masă Si le-aprinde tot făclii, Că la dânşii gâncllll ţi-i', Doi elin voi Şi doi din noi �i săriră'n cea grădină Smulge-un fir . Şi-un traudafir, Şi-o stâ lbă de b usuioc, Rămâ i, gazdă, cu noroc I 2. l1'i:icli: dalbe-aprinse. Sus la cap de masa "Să.lciu de argint 'N sălciu cine şeade ? De-rn i şeade Imi scade, BUBuI Dumnezeu. I f 1 [63] ;'Ilai de-arând ClI el Da'rni şeade Imi şeade Crăciun, sfânt bătrân. Mai de-arând cu el, Da-mi şeade, Imi scade, Ion, Sfânt Ion, Mai dc-arâud Cll ei, Cu ei, Câte trei, Da-mi şeade, Imi şeade, leca, 'Il cest domn bun, Bun, domnule, bun, Jupân N.1, Şeade si-rni leueşte, Din gu 6\ grăeste : .-- Beţi, boieri, mâncaţi Şi voi vă 'ntrebaţi : Din voi câte-şi trei, Care vă-i mai mare Şi mai de demult '] Toţi L110lcULll tăcuse. Rupse-si de-mi grălsc, Dela cap de musă Bunul Dumnezeu: - N., fătul meu, Eu vă sunt mai mare, :;ii mai de demult. Toli molcum tăcuse, Rupse-si ele-mi grăise Buna vremea cestor curţi, Şi-astor curţi Şi-astor domneşti. La mijloc de casă nouă, Mese'ntinse cu bucate, La patru colturi de masă, Patru făclii dalbe-aprinse. Toţi hăură , Toţi mâucară, 63 Crăciun, sfâu bătrân: - Doamne Hriistoaee, Tu ne eşti Ulai mare, Mare De mărire, DAr mai mic ele zile. Tu când ai născut, Eu n'am j)â1'lejit2 P081a mi-am întins, Poala ele veşmânt, Veşmânt Mohorît, 'N poală mi-ai căzut, 'N măni te-am sprij init, S LIS te-am ridicnt, .S.illL 11'1-.lighion, I.:::LSI.&!lJ1.LIon,�. Noi te-am botezat, Noi te-am creştiuat, Numele ţi-am pus, Bunul Dumnezeu, Domnul Cerului �i-al pământului, Noi ţi-am dăruit Cerul şi pă mâutul, Lumea şi norodul Şi pe noi cu totul, Icea'u cest domn bun, Bun, jupân N. Fie-mi sănătos, Cu CUSrl, cu masă, Cu-a lui .i upâueasă 2. Nici Uliul un se'ntrebară Care-o fi mai mare Şi mai de demult Şi mai priceput! Scrisn-i jenturel, Bunul Dumnezeu. Tu, Doamne, dind le-ai născut, Eu m'am j)ârlijit 3 Pe negrul pământ, .. J. Numele gazdei unde se cântă coli ndul. 2. Dintr'un manuscr ipt br ăi lca n aflat la d·1 A. Bud işteanu, tipograf in Bărlad, :). Prilejit; întâmplat faţă. \.. a'IMb���1�!ffi§' -1 - ,,ţM'�M$�j"!::'Atmt#@\i*t*=�, [64] Sus la lih.f!,'ion La Sfântul Ion, Şi te-am sprijinit, Tot pe poale de veşmânt. Şi ţi-am dăruit, 64 Cerul si pământul Cu noi toţi dcarâudul. Ş'asta-i sear» lui Hristos, Mai rărnâncţi, boicri, sănătoşi 1. III. Dumnezeu, SI Ion fi gazda impărătesc raiul. 33· Cine stă, Doamne'n ceste curţi, 'N ceste curţi cu case'nalte, Cu zidurile ridicate, Pe dinuntru poleite, Pe de-afară zugrăvite ? La mijloc de ceste case, Sântu-mi , domn bun, mese 'ntinse, Mese 'ntinse, J eţuri scrise, D'Imprejur făclii aprinse. Dar la masă cine-mi şeade ? Şeade-mi Domnul Dumnezeu Şi d'a dreapta Sânt Ion Şi d'a stânga cest domn bun. Ei îşi beau şi se cinstesc, Raiul şi-I împărăţesc. Voi la raiu dacă veţi merge, Găsi-veţi raiul descuiat Şi poarta Iar" de lacat, Şi-mi grăiară cest domn bun, Către-şi Domnul Dumnezeu: -Doară-mi, Doamne, hraţăle, Tot învăţând la cai buni, Pe la fini, Pe la vecini. Şi-mi graiară cest domn bun Cătră-şi Domnul Dumnezeu: - Doară-mi, Doamne, mâinelc, Impletind păpuşele, Păpuşi mari, dalbe de fir Irnpletind şi dăruind, Pe la fine �i vecine. Sântu-şi, domn bun, mese 'ntinse, Mese 'ntinse, .I cţuri scrise, D'Imprejur făclii aprinse .. Da la masă cine-mi şeade ? Şeade-rni Domnul Dumneze u Şi d'a dreapta Sânt Ion Şi d'a stânga cest domn bun, Cest domn bun cu doamna lui, Ei îşi beau şi se cinstesc, !:!-aiul si-l impărăţcsc 2. IV. Riistignirea, " 34 Când Hristos cina la masă, Sta Evreii după casă; Iară Iuda a intrat, Lui Hristos i s'a 'nchinat. Când Hristos găta cu cina, Merge sub un pom în grădină. Iuda după el s'a dus, Iară Hristos s'a ascuns. • \ 1. Culegere din Novaei-Corj, î�lpărt. de d-l H. N. Ţapu . Variantele acestui grup în '{\. Bârseanu, op. cit., p. II-2; N. Păseulescu, op. cit., p. 6, no. 5 şi p. 13,; Albina, XVI, 'p. 547-8; Tuţe scu, Colinde din popor, no. J9-21. '2. Cules de d-l C. N. Mateescu, profesor în H. Vâlcea, din com. Câ ineni- Vâlcea. i [65] ,1 - Daţi-mi treizeci de arginţi, Să viol dau, să-I răstigniţi! Pe cruce de brad l-an pus, Şi la Golgota I-au dus, Cu suliţa I-au străpuns, Sânge şi apă au curs. Luna 'n sânge s'a 'mbrăcat, La cea piatră răzemată, Maica sfântă-i supărată. ., Vin trei îngeri şi-a întreabă: - Ce eşti, maică, supărată '? - Cum să nu fiu supărată, Că cu ochii m'am uitat, Pe Hristos mi l-or luat, Mi 1-01' 111ăt, �1i 1-01' ci us La curţile lui Pilat, Colo sus, Colo mai sus, Este-o dalbă mănăstire, Slujbă mândră cine face '! Noauă popi ce-s mai cărunţi, Nouă dieci mai micuţi. Slujbă mândră Cine-asculă '? Cine-ascultă, Maica sfântă El îi cel pl'e • lăudat, Ingeri-i dau mari sfat, S'o sfătuit Dumnezăirea Să-şi izbăvească zâdirea. Iuda la Jâdugi merge Şi din gur'aşă zâce : Ce voiu mnie mni-t da 't Daţi-mi triizeci de arginţi Ş1 viol dau sâ-l răstigniţi. 65 35· 36 37 Munţii s'au cutrcmurut, Ingeri 'ucepură-a plânge, Că se vurs' atâta sânge. Pe Iuda I-au blăstămat, Sunetul lui l-a mustrat, El pc loc s'a spânzurat 1. Pe cruce de b ra d 1-01' pus, Cu suliţa l-or străpuns, Apă şi sânge a curs. Şi-l luară Şi sburară, Sus la cer îl ridicarii. Plânge maica şi se frânge Şi inima-i noută 'n sânge, Luna faţa şi-a schimbat, Soarele s'a 'ntunecat 2. Cun tiut micuţ în braţe. Fiul plânge şi scânccştc: - Ce plângi, Iiutu de-al meu ? - Să ştii, maicii, ce ştiu eu ! La curţile lui Pilat. Mulţi Jidovi s'or adunat Şi-mi cioplesc cruce de brad, Şi-o cioplesc şi'n lung, şi'n lat, Măicuţă, pe al meu stat 3. Triidzăci di-arginţu i-o dat, El în pungă i-o bâgat. La Isusu, faţi\. sfântă Tot pământu sî 'nspăirnântâ ; Cu mâna mni-l cuprinde S1 În Iaţâ îl stopce. Cruce pe umăr i-o pus, La 'mpilatu 5 câ 1-0 dus. Strâgă toţi 1. Cules de d-I 1. Boca, cam. Frătauţul-vechiu, Bucovina. 2. Cules din Ardeal, împart. de d-l P. Ug liş, 3. Idem, 4- Tipărit în graiu local. 5. La Pilat. Pamflle, Crăciunul. [66] Din toate părţi Şâ 'uvătătorii din drţi, St râgă glo:lle Şi noroade Răsticneşte Impilute I Pilat dacâ audză, Din divan al său işă �i cu elu când grrtie, EI nimnica DU dzâce. - Ce nu grăieşti, omule 't Câ eu sânt un domnu mari, Şi l'uteri arnu tnri. Puteri am sâ ti răsticnesc, Puteri am sâ ti slobozesc. - Ba, putere-asupra me, N'ai ave, să Du-ţi fie dat de sus. Pilat dacă audză, La Jâdogi câ să 'nturuă �i din gur' aşa dzâce: - Nici o vină nu găsesc Acestui om bun şi drept. Iară strâgă toţi Din toate părţi, Strigă gloate Şi noroade: - Răsticneşte-I Irnp ilate, Că de nu li răstigni Prietini cu Tisariu lIll vei Ii ! In grădina raiului, La pomul Iudeilor, Ce veste s'a îutâmplat ? Cruciută nouă de brad, Pe Hristos să-I răstigneuscă, Pe noi sll ne mftntuească. Atunci P.ilat s'a'ndudat, EI pe mâni s'a Stttlecat, Palme pe obraz i-a dat, Cu suliţn l-a stră puns, 66 -- Eu vi-I dau pi mâna voastră, Fuccţi v oi ce-ţi şti cu el! Jâdugii câ mi-I lua, Cu palmele m i-I băte, Crucea pe umăr i-o pus Şâ'n Gologofto 1-0 dus. Cu cămesa de urzică 1-0 'mbracat Şâ cu brâu de rug 1-0 'ncins, Cortină de spini în cap i-o pus. Când pe cruce 1-0 suit, Tot pământul s'o clătit Apile s'o tulburat, Petrili s'o despicat, Soarele outunecat, Luna 'n sânge să stirbiră, Ingeri 'ncepur a plângi, Isus la iad sâ pogorî, Pi Adam câ mi-I vide Şâ de mână mi-I lua: - Adame, zidirea me, Hai dela 'ntunericul iad ului, La lumina raiului, Că mi-i indu'ntunecos Şi-i rău locul de pojJOS,I, Aur, zmernă şi tămâe, Mila Domnului să fie Cu ual' şi cu bucurie De-ucurnu până'n vecie 2. ...:::\pă şi sânge a <:Ul'S. De ciudă şi de hăuat, Soarele s'a cufundat, Luna s'a'mbracat în sânge, Stele-a'nceput a plânge, -- Răstigniţi-1 pc Hristos! Dncă nu l-ăi răstigni, Nouă'mpărat nu n'ei IL Să trecem la Pnlestina, Unc1c-a stl'iilucit lumina a. I. PojlaS, loc de poposit. ' 2. Diet. de V. Sanducu şi impart de d-I AI. Vasiliu, Tt\tiiruşi, jl;d. Suceava. 3. Cules dela Gr. lorgu Chiscop. �in cam, Ţepu, jud, TeclIcill. [67] 67 39· Şi'utreabă Şi'nh'eabă Sfinţii pe Dumnezcu : - Doamne milostiv, Cât micşor ai fost, Ce rost ai avut '? - Da!' voi sfinţi Mărunţi, MicL ucpriccpntl, Ce tot ispitiţi, Că voi bine stiti, Că micşor am fost, Oi dalbe-am păzit, Pc nor, pe senin, Sus la Rusalim , Prin silişte veche, Prin păduri surzeşte, Surze jidoveşte. Trei crai de Jidovi De veste mi-au prins, Sfori dalbe mi-a'ntins, Pe mine m'au prins, Rău m'au răstignit, Rău, cu faţa'n sus, Cruciş, Curmczis, Cruce De măr dulce, Trupul să-mi mâuânce. Ş'uude-mi trimeseră, Ş'unde-rni aduseră, Piroanc de fier, I fi Ţ'iglc de oţel 'N faţă le bătură, 'N dos le ţintuiră, Sângele-mi curseră, Bun vin se făcură. Şvunde-mi trimeseră, ::;;-ullde-mi aduseră, Cărnăşută verde, Verde de urzică, Rău la trup beşică. �'ullde-mi trimeseră, �'llnde-mi aduseră Brâu de măcieş, Svunde mă'ncinseră, Ş-lInde mă strânseră, Sângele-mi curseră, BUIl grâu că crescură. Noi de-atunci încoace, Noi ne-am d'aruucat, Că la câmp se face Vinul prin podgorii, Grâu pe la noroade Şi la lumea toată. Şi de-atunci se dă Mir la mânăstiri, Pomeni la săruei. Ici în astă casă, Scrisă -mi este-o fală, Faţa lui Hristos, Să-ţi fie folos, Să -ţi fie de bine, Doamne, Milostive 1. 1. Spus de Dumitru Leşu, corn. Mihail! Bra vu , jud. Brăila. Variante i n Şt. St. Tuţescu, Colinde din popor, no. 24-6, 42 şi p. 8-9; N. Pasculescu. op, cit., p. 9-10 şi 15-6; A. Bărseanu, op. cit., p. lO-J 1 şi 21:. Şezăt oarea, I, p. 183 şi Il, p. 21-2; Calendarul «Neamul. românesc» pe 1913. p. 26; Foaia pojJorului, XVII, 110. SI. � [68] 68 IV. Sf. Ioan il porumbul (sau altă vietate). 4°· Seu-tati seu - lati mari ba - it - riu Sw-/a(i seu tati mari ba-ie rin DI -mt- nea - (a lui . CUI - cnmu Sculaţi, sculaţi, mari boieriu, Dimineaţa lui Crăciun, Că vă vin colindătoriu, Dimineata lui Crăciun '. Trei cocoşi negri-au cântatu, Trei voinici s'au deşteptatu. Haideţi, voinici la vânitu, Să vânăm un cerbuşoru, Cerbuşorul l-am vânatu. Plecat-am a colindă , Pe la curţi mari de boieri. Dar boierii nu-s acasă, Ci-s la codru, la vânat. Tot vânară Până'n scară, Dar nimica nu d'aflară, Făr'de-un puiu de strechioară. Strechioara'n graiu grăiă : - Staţi, puşcaşi, nu mă'mpuşcaţi, Că nu sunt ce cugetaţi, Luaseră, Se duseră , Vănători d'ai lui Pilat, Şi văuară Cât vânară Adă acul şi săgeata! -- Nu mă săgeta pe mine, Că şi eu sunt om ca tine, Da-s de maica blestematu Să fiu nară de pădure Nouă luni şi nouă luniu Şi vreo două săptămâni«. Eu aii 2 am împlinitu, Jos la ţararn scoboritu 3. Că sunt Ion Sânt Ion, Nănaşul lui Dumnezeu. Zori, Zori, Dragile surori, Nu grăbiti cu zorile Ca vara cu florile. Nu se poate-apropiă De fumul tămăielor, De raze făcliilor '. Şi vânar'un vultur sur Cu penele daur. Trase arcul să-I săgete, Doar Ioan Sfântul Ioan , 1. 'Refren după fiecare vers. '\ 2. Alti. 3. Melodie şi text, irnpăr t. de d-l Alex. Morar iu, Pătrauţi pe Suceava, Bucovina. 4. Culegere din Ardeal, împart. de d-l P. Ug liş, [69] Mi-şi grăbi Şi mi-şi grăi: Nu grăbiţi pe moartea mea, Că nu-s eu ce gândiţi voi, Că nu-s hoar ă sburătoarc, 69 Ci sunt Ioan Sântu-Ioan , Nănaşul lui Dumnezeu, Umblă ziua botezând Şi'ncă noaptea cununând '. V. M aica Domnului {l Fml. 43· De când Domnul s'a uăscue Şi pă mântui s'a Iăcut, Şi ccr-iul s'a ridicat, Doamne, mândru l-u'mbrăcut Tol cu stele Măruntcle 'Şi-a cunună printre ele, H aze, Doamne, printre stele. Din grădina gălbenioar'--i Colo sus la răsărit, Este-un măr mândru'nflorit, La tulpina măr-ului Este-o masă De mătasă. Dar la'ntâiul colt- de musii Şeade zău Cu DUll1l1 ezeu L'ul doilea colţ de masă Seade Petru şi Sân-Piesru ; L'al treilea colţ de masă Şeadc Ion, Sâni-Ion, L'al patrulea colţ de masă Şendc Maica Preacurută, 4+ Este-o scară Tot de ceară, Dumnezeu mi se scoboară, Tot la rari, La zile mari, Mici dieci cu cărţi în brânci, Doamne, mândru le ce tiau, Pe Dumnezeu pomcninu 2, C'un fiuţ micuţ În braţe, Fiu'ncepe a scânci: - Taci, Hule, nu scânci, CrL maica ţie ţi-a da Doauă mere, Doauă pere, Doauă ţiţe mugurele. Şi maica ţi-a ţie da Mălurită de d'aur , Să mături ceriul de nori, Şi pământul de neguri, Şi cheile raiului Din fundul puharului :'. vin cu Dumnezeu, Dumnezeu Cel mititel :Mititel Şi 'ufăşetel Ci vă Sculaţi, sculaţi, boieri, mari, Că vă vin colindători Pe la miez de cântători, Pe sub patrll'nchiotori. Nu vă vin cu nici un rău, ---f----- r. Cules din Ardeal şi împărt. dcd-l P. Ugliş. Variante în P. Ciorogariu, op, cit., p. J J-2 şi -culescu, op. cit., p. 12, col. XV. 2. Culegere din Ardeal, îrn părt. de d-I P. Ugliş. 3. Idem, melodie; N. Păs- [70] 70 Cu Iăşuţă de mătasă, Făşuţă de 'mpărăteasă , La doi meri, La doi peri, Cu crăngile până 'neri. Scoală, biia v , nu dormi, IaU\ vin surorile Să-ti culeagă Jlorile. Câte Hori sunt pe pământ, Toate merg la jură mânt, Numai Floare-soarelui Şi cu spicul grâului Stau la uşa raiului Şi judecă Jlorile Unde li-s mirosm-'lc. Le-nu luat madamel e Să facă .parfuruur"Ie. 'Să-şi mirosească hainele Şi soldaţii armele 2. Scoală, hiţă, IIU dormi, J ată că-ţi vin frăţiori, Să-ţi înhame murguşori. - Las' să vie să-i înhame, Că destul i-am înhămat, Pâu' pe tine te-am aflat. Să trăiţi, Să infloriţi Şi la anul s'ajungeti 'Giungeti veseli şi frumoşi Ca lrundafh-ii cei roşi 3. De când, de când Dumnezeu Şi păruântul s'a născut, 111 patru stâlpi de argint, Prea frumos l-a 'rnpodohit Cu podoabe de argint, Verde, verde şi 'nflor it, Şi cu Hori acoperit. Dar In poarta raiului, Şeadc Maica şi cu Hul. Fiul plânge, Maica zice: Taci, fiule, nu mai plânge: Câte flori sunt pe pământ, Toate ti le-mn dăruit, Numai floarea crinului Şi cu-a tran.daţirul ui ; Şed În poarta raiului Şi-mi judecă Ilorile, Ce-au făcut mil'oasele._ Stele, Stele Răvărsatc, La mulţi ani cu sănătatc+. 47· ...... �-agJd�Tt-�ij De când de când DUI7I fU' - se u D« când de când Du.nnc - ��('11 r Şi pământul s'a născut, Pe patru stâlpi de argint. Dumitru Mang iurea, de loc din Br a i la : Şi cu-a calomţir-ului �ed în poarta raiului Şi-mi judecă florile, Florile, Surorile: Ce-au făcut miroasele ? '.1 \� 1\ i 3. Cules din Vârfu-Cârn pului, jud. Dorohoiu, împart. de d-I D. Urzică. 4. Cules din cam. Ţepu, jud. Tecuciu. o- Fiecare vers se repetă. 1. Bita, bade, nene. 2. Un cântec spus de Foaie verde măr domnesc, Pe dealul manast ir esc, Toate florile 'nfloresc, Infloresc Şi pârguesc, Numai floarea crin.ulu.i De când, de când Dumnezeu, De când. de când Dumnezeu" TWFI5 [71] Stele, stele Râvărsele 1 In mijlocul stelelor Şeade Maica şi cu Fiul. Fiul plânge, Maica zice: Taci, fiule, nu mni plânge! Câte flori sunt pe pământ, .. Buna vreme ceastă casă, La cinstiţi ca dumneavoastră, Astă noapte'ntunecousă , Noi umblăm Să co lindă m Ne'ntâlnim CLi Sf, Petre. Sf. Petre Ca un sfânt Dă o ploaie şi cu vânt, Să ne culce la pământ, Dă Ull soare Şi-un n'icoare, Să ne scoale pe picioare. Mai umhlăm Ce mai umblăm, Ne'ntâlnim cu Dumnezeu, Dumnezeu Irnbrăcăţel, Dela cap pân' la picioare, Numai stele 71 Toate ţi le-am dăruit, Numai floarea crinului Şi cu-a tron dafiru lui, Stau În poarta raiului Şi judecă Jlorile Ce-au făcut darurile. Stele, stele răvărsate, La mulţi ani cu sănătate " . Mărunţcle. De-aici, de-aici nu ru'aş duce De glasul paserilor, De mirosul norilor. Câte Ilori sunt pe pământ, Toate merg la jurământ. Numai floarea-soarelui Şi cu spicul grâulm: Şi motul porumbului, Lemn ul- D uncnezeului, Şi cu uit a vinului Şăd în poarta raiului Şi judecă florile Ce-au făcut miroasele ? Ele spun, sărrnanele, Că le-au supt albinele. Alhiniţă, gură dulce, D'aici, d'aici, nu m'aş duce De mirosul florilor De glasul pasărilor '. VI. Fuga Maicii Domnului. �9· In această seară sfântă, Seara mare-a lui Ajun, Dinspre ziua lui Crăciun, S'a născut Dumnezeu mare, Mititel, Desfăşeţei, 'N foi de măr infăşetel ; Şi de bucuria lui, Văi adânci au răsărit, Câmp uscat a înverzit, Copacii ali întlorit. Câni de }idovi ali atlat 1. Ravarsate, împrăştiate. 2. Cules din corn. Ţepu, jud. Tecuciu. 3. Cules din jud. Teleorman, împart. de par. FI. A. Drag hici, corn. Pr inci [lele Ferdinand. Variante in N. Pascu lescu, op. cit., p. 59, 65-6; A. Bârseanu, op. cit., P: 15--6; Calen.darul. "Neamul românesc" pe 1913, 1'. 27· [72] Şi-mi prinseră a cătă Prin toate valurile Şi prin toate grajdllr'le. Mi-l eătară, Mi-I găsiră. Dară Maica Precest a, Ea ele veste că prindea, Fiu'n braţe îşi lua, Sus la munte ea urca. Urcă unul, urcă doi, Când Iu'u muntele de-a trei, Se lăsă să s'odihnească Pruncul să-si mai prlrnenească. Şi stătu Ce mai stătu, Când .de-odată ce-mi văzu 't Pe Ion, Pe Sfânt-Ion Strigând, din ruâni Iluturând : 72 '- Mergi, Maică , mai înainte, Că ştiu, Maică, trei pârăuri. Unu-i de-apă Jimpcgioară, Şi unu-i de vin,' Şi unu-i de mir. . 'N cel de apă să-I scăldăm, 'N cel ele vin să-I botezăru, Şi cu mir să-I rnirulm , Sus în cer să-I ridicăm Şi- acolo să'mpărătească, Pe pământ să tot privească, Să-şi dea dreptii la dreptate �i strâmbii la strâmbătate. Sănătate'n astă casă Şi noroc fetei Irumoasă ; La mulţi ani să trăiţi, Să'mbătrăniţi, Sfânta naştere a lui Isus Cu hine să sărbă torlţi '. VII. Maica Domnului desniuiăţduită. 5°· Dar Maica Sântărnăria, Toarce'n furcă de maslin Cu caierul de mătasă, Cu firul de mârgâ1'int. Toarce firul Cât e firul, Toarce faşă unui Jiu. Fiul cin' l-a hotezat ? Tot Ilie Sânt-Ilie De Maica Sânt aniărie. Dar Maica/Sfinti!ll1ărie, De ciudă. şi de mânie, Dete'n cuţite să taie, S'a dus Lina La Iântână , Să ieu apă 'Ntr'o nastrap«, Dete Lina sit se'nece, Crucea sfântă Cuţitele se'mlădoaic ; Dar Maica Sântămăric De ciudă şi de mânie, Deten apă să se'nece, Crucea sfântă Nu cufundă. Dar Maica Sântămăric �)e ciudă şi de mânie, Dete'n foc ca să s'aprindă, Busuiocul Stâuse focul. Busuioc verde pc masă, Rărnâi, gazdă, sănătousă 2. N'o cufundă. Dete Lina să se taie, Cuţitele se'mlădoaic. '\ Dete Lina să sc'uece , Crucea sfântă N'o cufundă U 1. Cules din jud. Botoşani, i m părt. de d-I C. A tanasiu, corn. Truşeşti. 2. Cules din com. Ţepu, jud. Tecuciu. 3. Ldem, [73] 73 VIII. Vânrarea lui Iosif. 52. Când s'a văz'tlosilleg�,t, Cu amar sa su părut Şi de Iric'a tremurat Şi cu glas mare-a strigat: - Taică-meu ce] cu dor dulce, 'I'iruuii cei nil'�l milă, :\'1ă legară pe cămilă Să mă. ducă'ntra lor ţură, S1\ mii Iacă de ocară. Vino, taie', acum la ruine, Să DU mă duc dela tine, Eu m ii duc cu dorul tău, 0, taică, sufletul meu! Si cu-aurar mare plâugeă : - Vino, maică, de mă scoate, Din mâuile cele proaste, Din gura lor cea amură, Carea spre mine-o căscară. Vezi, maică, cu ochii tăi Ce-mi făcură fraţii mei, Cum mă deteră legat, Ca de ei să mă despart. Şi ducându-l făr-ă milă, Suspina de pe cămilă, Şi în lături se uita, Nimenea nu-l auziă, Fără a lui Iosif mumă, Ce-i zicea Chila pe nume, Fiind moartă şi'ngropată, Din eal ea lui nu departe, Când trecea Iosif pe cale, Mergând în Mesopot amc, Şi-aeolo'ngropfllld pe dânsa, Fiind dela Domnul zisa 1. IX. Sfânta Vineri. 53· Sus pe slava cerului, La poalele rai ului, L<\ scaunul Domnului, La scaun de judecată, Unde vine lumea toată, Genunchiat-a Sfânta Vineri, Genunchiă Şi mi-si plângeă : Stii, Doamne, că m'ai trimis, Pământul să ţi-l botez. Toţi s'au dat botezului, Numai una nu s'a dat: Cetatea Iordanului Nu s'a dat botezului, Nici creştinătătilor, Dar pe mine pr-insu-m'au, Prinsu-m 'au, L�gatll-l11'aU, Cu �it tăiam-m'au, In cazan băgatu-rn'au Si trei zile fiertu-rn'a II Numa'n ceară şi'n răşluă, Apoi str ecurutu-m'au, In gard aruncatu-rn'au, Si-am făcut cum am putut Si la tine c'am venit, Să-ml dai sfinţi de ajutor, Pe hod ca 5[\-1 omor 2. 1. Culegere din Ardeal, impărt. de d-I P. Ugliş. 2. Culegere din C(JID. Ţepu, jud. T'eeuciu. _· •• 'jfpp"ffln,' [74] 74 x. Sj. Nicolae. 54· Sfântul Sţânt-Nicoara Bun gând s'o gândit, D un prânz a făcut, Câţi sfinţi c'a poftit, Toţi că 01' venit. Sfântul Sfânt- Nicoară , Puse raze, a treia zi, Si-l văzură că veni, Pe un cal porumb, Negru de-asudat, Albu de'nspumat. Cun ţipă'n 1 de grâu, Cu clipe de vin. Din ţipău muşca, Din clipă vin bea, Nicoară'ntrehă : Unde-ai zăbovit? - Sfinte-am zăbovit, C'am itulerept at; DOHuă luntrii pline Cu suflete bune; Luntrii încărcate Cu suflete curate, La mese'ntinse, La făclii aprinse; Două luntrii grele, Cu suflete rele, La mese strânse, La lumini stinse. [Apoi se recitează :] Haideţi noi, Maică Marie, Haideţi noi la leturghie, �i te, gazdă, 'uveseleşte, �i pe noi ne dăruşte, Cun colac de grâu frumos Din pelita lui Hristos 2. XI. Dunmeren la sărac Jl la bogat. 55· Coborit-au, coborit, Domnul sfânt p'acest pământ. Dar pe ce s'au coborit? Pe-o scară albă de ceară, In casa bogatului. Grăi bunul Dumnezeu : Gata-i prânz, bogatule? Gata-i-prânzul pentru noi, Pentru noi, Domni mari ca noi. Luară, se duseră , La casa mişelului. (;răl bunul Dumnezeu: - Gata-i prânz, mişelule '! \ -- Gata-i prânzul, carn puţin, Staţi În luntru să-I prânzim. Aduse mişelu-o pâine. "D'unde Dumnezeu tăia, Tot mai mare că creştea, Dar d'unde Pătru tăia Nici că se mai cunoştea; Luară, se duser ă, Duser'se păn' la un loc. ('l'tlÎ bUHUl Dumnezeu: - Ia sui, Petre, ia sui dragă, Pe umărul stâng al meu' Petru'ngrahă c'ascultă Şi în grabă se suia, I. Ung. ezip6, pân işoară. 2. Cules din Ardeal şi îm părt. de d-I P. Ugliş. Variante în A. Bjirseanll, op. 'cit.; p. 18 - 9; cit., p. 14, 110. 17. N. PăSCll�(,SCU, oi'. [75] Ochii roată că-şi făceă. Gră) bunul Dumnezeu: - Spune, Petre, ce-i vedeă ? - Văd patul bogatului In mijlocul iadului. Dar d'în el ce-i aşternut '! - Tot cuţite Ascuţite Si Iurcutc Rumenutc " .. Luară, se duseră , Duscrse pân' la un loc, Grăl bunul Dumnezeu: 75 - Ia sui, Petre, ia sili dnlgr" Pc umărul drept al meu! Petru'ngrubă ascultă, Si pe umăr se suiă , • Ochii roată Că-şi făceu. - Spune, Petre, ce-i vedea' - Văd patul mişelului In mijlocul raiului, ,.� Dar d'111 pat ce-i asternut '1 - Iarba verde de pe rât, Peste iarbă si-o şterghină, Pe şterghină Si-o per ină 2, XII. Sfârşitul lumii 56. Mândru-i Domnu d"ldol'mit, Sub un măr mâud ru'ntlorit. Scoală, Doamne, nu dormi, Că de când ai adormit, Iarba verde te-a'ng rădit, Florile te-al' cotropit Ascultaţi acestea toate, Neamuri multe şi noroade, Şi'uţelegeţi cu cuvântul Omul supre tot pământul Lumea 'il veac vi s'a f'ârşi, Judeţul IIi s'a găti, Tatăl pc fiu va mână, Lumea ni s'a judecă. Adam u va bucin ă, Ingerii ori trâmbiţă, Toţi morţii vi s'ar sculă, La [udetu vi Ş'OI' str-ânge Toţi păcătoşii ar plânge, Văzând iadul cum i-ar strânge. Idolii vi i-ar pârâ, Grele munciu YOI' găti La tâlhari li sunt gătaţi; Viermii cei neadormiţi 57· Şi lumen s'o păgâuit. Suduie fecior pe tată Şi mamele-şi fac piicate. D'atunci I1lI-i rod în bucate. Nici nu-i grâu, nici nu-i săcară, Numai neghinioară goală :l. Curvarilor sunt găti!i Paturi de-aramă 'nfocate Cu cămăi i ne-astâmpărate ; Vai de-aceea ce llU lasă Pe săraci într'a lor casă, C'acelora sunt gătite Geruri mari şi iern i cum pli te. Cum îi iarna cea gerousă, Aceloru-i cuvioasă. Haiulc, grădină dulce, Nu mă 'ndur a mă mai duce, De m irozna florilor, De glasul pascrilor, De dulceaţa poamelor, Aur, smirnă şi tămâie, Mila Domnului să ne, Cu dar şi cu bucurie De-acum şi până 'Il vecie '. 1. Inroşite în foc. 4. Cules din Ardeal; impart. de d-l P. Ug liş. 3. ldem, 4. Spuse de V. Său ducu, corn. Tătaruşi, jud. Suceava ŞI î m păi-t. de d-l AI. Vasiliu. 1_ M.&ifi&iM\Wii1Ik4l" ..... ",G!diYJMiTJ&liAi .. JCE :0.'&2""" [76] Suh aripa cerului, Câmpii Husalimului, Elerui, -Doamne, ler, Născutu şi mi crescut, De-un verde de vişin el, Elerui, Doamne, ler 1, La crangă de vişinel, Leagăn'-se de-un legănel. Dar în leagăn cine-mi şeade ? Imi şeade Domnul Hristos. Mai în jos De Domn Hristos, Şeade N 2 făt-frumos. Şi leagănă pe Hristos. Leagănii şi mi-I întreabă: - D'aoleu, Doamne Hristoase, Ce-o să stau şi-oiu să te 'ntreb : Când e capul oacului; Sfârşitul pământului? 76 D'aoleu N. Iăt-frumos, Ce stătuşi Şi mă 'ntrebaşi, Şi eu dreptul spune-ţi-oiu Când e capul vacului, Sfârşitul pământului. Când o bate fiu pe tată, Fiidl-sa Pe maică-sa, Finu-său Pe naşi-său. Cei mai mici pe cei mai marr. Atunci capul vacului, Sfârşitul pământului. Dar şi N. frate-al nostru, El să-mi fie sănătos, Cu-ai lui fraţi, Cu-ni lui părtnţi l " XIII. Miorita. 59· Colo sus la munte, Neaua-i d'un genunche. Stau trei păcurari Şi trei lot ri mari. Lotrii se vor hi ră Pe străini s'omoară. Străini-auziră, Către ei grăiră : - Daţi, de-omorîţi-ne Şi 'ngropati-ne In uşa străiniler , In pragul vecinilor Şi ne puneţi voi D'o cruciţă mică Şi d'o fiuierică. Vântul când a bate, Prin oi va răsbate, Plueru-a d oinl, Oile-or gl'ăl. Pe min m'or boci, ......- Sărac gazda nost' Ne-a dat adăpost, Şi ne-a h ăr ăn it Cu iarbă frumoasă, Pe la umbră groasă. Şi ne-a adăpat La izvor curat '. 1. Refrenul după câte două ';\ersuri. 2. Numele unu i fecior de-al g�zdei. 3. Dintr'un manuscris brai lean. aflat la d-l A. Bu d işteanu, tipograf in BârJad. \ Variante în G. Dem. Teodorescu, Poezii pojJHlare, p. 93-4 ; N. Pas­ culescu, op, cit., p. 14, 110. 18; Marian'i Immormânt area, p. 483-4. 4. Cules din Ardeal şi î m păr t. de d-l P. Ugliş. Variante în A. Bârseanu, op. cit., p. 26--28. [77] 77 XIV. Feciorii buni al gazdei. 60. Icea domn bun, Icea domn bun, Florile, florile dalbe, Ici domn bun-se veseleşte, Frumos casa 'mpodoheşte , Florile, florile dalbe 2. Tol cu fir de calomfir, Cu ciucuri de barbaiţir, D'or mi-ai fini d'a boteza 't - Ba n'am flni d'u boteza, Nici n'am fini d'a cunună, Ci-mi aştept pe Dumnezeu, Ca să-I cI'uspetez şi cu. Lui Dumnezeu se rugă : -- Facă şi Dornuu' pe 1913, p. 27-8. 2, P. Papahagi, Din lit. pop. rom., P: 715, Deceul referitor la oale şi capră, de acelaş, în Revista Noua, V, p. 462. [121] 121 se bucură şi-I mult decât i-a dete lapte şi încă mai nici vorbă. bunătatea lui cea mare, " pe deasupra a făcut-o încă şi vrăjitoare, s'a supărat foarte tare, dar 'n'a zis nimica fără s'a luat şi s'a dus la un alt vecin) care avea numai o singură vacă, şi dela acela a cerut să-i dea lapte de-o groşiţă, căci îi era oarecum ca dela un om sărac să ceară de pomana. Veci/oul cel sărac îi trebuit, dar de luat bani, Maica Sfântă văzând aldui zicându-i : - Când vei merge în grajdul tău, să te ajungă darul lui Dum­ nezeu, ca să n'ai unde-ţi pune laptele, aşa de mult şi de bun să fie! Şi cum l-a alduit Maica Sfântă, aşa s'a şi întâmplat. Mergând adică vecinul cel sărac În ziua următoare în grajd, tiu se putu destul miri văzându-şi grajdul plin de vaci, cari de cari mai grase şi mai frumoase. Pe vecinul cel bogat, dar din cale afară de sgârcit, Maica Sfântă ,îl blestemă zicând că în ziua următoare pe când va merge să-şi l1lulgă vacile, nimic din ocoalele lui să nu găsească, fără numai pustietăţi şi tot felul de gujulii. Şi cum a zis, chiar aşâ s'a şi întâmplat. Mergând în ziua următoare vecinul cel bogat în ocoalele lui, ca să-şi vadă şi mulgă vacile, n'a aflat nici o singură vacă, fără o mulţime de gujulii roşii şi cu puncte negre pe spate, cari se tăvăliau în tărâna de pe lângă păreţi i ocoalelor. Şi pe aceste găjulii le-a numit apoi Vaca Domnului» 1. In sfârşit a douăsprezecea povestire, care se aude asemeni .prin Transilvania, este legenda insectei cosaş 2 şi care ne spune următoarele: «Când s'a născut Domnul Hristos, toate vitele câte se aflau in staulul unde s'a născut el, erau late de flărnânde, iar ca să vină cineva şi să le arunce în iesle măcar o mână de fân, nici vorbă. Maica Domnului l-a rugat pe stăpânul de casă să le arunce măcar o furcă de fân) căci îi era milă de bietele vite, văzându-le cu părul Întors pe spate de flămânzite şi slăbite ce erau. jupănul gazdă însă îi răspunse dând din urnere, că el nu are I. Marian, Insectele, p. 425. 2. Locusta .vir.idissima L. [122] 122 mCI o mină de fân fiindca totul s'a gătat ŞI de aceea, măcar sir vrea, n'are ce sa le dea. - Apoi de ce n'ai făcut mai mult fân astăvară ? îl Întreabă: Maica Domnului. - De ce? De aceea că mi-a fost lene să cosesc, fu răs­ punsul gazdei. - Noa!, dacă stii treaba aşa, îi ZIse Maica Domnului mal departe, supărată, - în cosaf să te prefaci şi vieata-ti întreagă' nimic n'o să lucri altceva decât ca, din zori dedirnineată şi până în umbra nopţii, necontenit tu să coseşti şi cu toate acestea 111C! un spor să n'ai. Şi cum a rostit Maica Preacurată cuvintele acestea, jupânu] gazdă cel nepăsător de vitele sale s'a prefăcut într'un cosaş, şi cosaş. a rămas şi până în ziua de azi» !. 3. Marian, Insectele, p. 522-3. , \ \ [123] CAPITOLUL IX . .. ZORILE. Prin unele parti din Oltenia) în noaptea Craciunului, când este aproape de a se revarsa zorile) ca sa plece femeile şi fetele la tămâiat mortii, lăutarii pleacă pe la casele gospodari lor chiaburi ŞI le cânta la fereastră un cântec sau mai multe. Aceste cântece se numesc zori, spunându-se că atunci «cântă zorile». Alteori prin zori se Înţeleg colindele ce «se cântă dimi­ neaţa când colindătotii au isprăvit de colindat». Iată două aseme­ nea colinde: Voi, zori de ziuii 1, Ce VlI revărsaţi 't Cocosi n'a cântar, Popă n'a tocat. Voi zori de ziuă! Juni n'au colindat. !1i noi tot umblăm, Sate peste sate, Tara jumătate. Voi, zori de ziuă! Noi că am văzut Pă ăi munti Înalţi Şi varia n ta : Vui, zori de ziuă, Pe cei munţi lualti li, Voi, zori de ziuă, Pe cele văi adânci 3, Voi, zori de ziuă, Doi vultnri surIi : Din aripi se băteau, Voi, zori de ziuă l De ce se băteau '! Pentr'un măr de aur, Voi, zori de ziuă l Noi am mai văzut Doi vulturi surli Că mi se mâncau, De ce se mâncuu ? Pentru BI'e de aur Voi, zori de ziuă ! 2 Cocoş n'a cântat, Popă n'a tocat 3, Voi, zori de ziuă, Noi nu am somnul, Ci-am tot colindat " 1. Refren ca şi în variantă, 2. Cules de d-l C. N. Mateescu, prof. in R.-Vâlcea, din Dăeşt i-Argeş , 3. Se repetă. [124] Voi, zori de ZIua, Sate peste sate, Oraşele toate 1, Voi, zor l de ZiU�1 , Noi că am văzut P'un munte cărunt 1 . Voi, zori de ziuă, 124 Doi vulturi săltând, Dir, aripi bătând \ Voi, zori de ziuă! Şi pe când sbură Şi se depărta, Zorii s'arătă, 1 Voi, zori de ziuă! 2 Gospodinile dau colindătorilor pe fereastă arâti bani câti vor 3. Prin Transilvania, se înţelege sub numele de zorit datina de a se cânta colinde de feciorii şi oameni insurati, fiecare între sine. Un colind ce se cântă la zoritu] a doua Zi de Crăciun este următorul: Dumnezeu l-a urgisit �i din gură aşa-au grăit : - Du-te, Adame, dela mine, Că te-ai li ps.t de cel bi ne, De ce! bine Dela mine. Adam din gură-şi grara : -- Raiu; raiu, raiu, grădină dulce, Nu mă mai Îndur a duce, Dfn ceastă grădină dulce, De mirosul florilor, De dulceaţa pornilor-, De sgornotu-albinclor, De sunetul frunzelor, Dc para Iăcliilor. Sus În poarta lui Hristos, Să-mi fii, domn bun, sănătos, Domn Imn şi-al lui Dumnezeu şi feciorii au primit un dar dela adică cel ales de toţi ca să le După ce coiindul s'a sfârşit cei colindaţi, [udele colindătorilor, fie cap, zice: - Bună seara, bună seara, de Crăciun, jupâne gazdă şi [upâ­ neasă găzdoaie! Să dăm laudă şi mulţumită că ne-a învrednicit Dumnezeu de am ajuns şi naşterea Domnului Multumescu-ţl, mulţumesc, Doamne Isuse Hristoase, Că ne-ai dat zori frumoase Şi raze prea luminoase. Doamne, vestmintele tale .Dau-şi raze ca un soare Şi lumină ca din lună ; Căci din cer te-ai pogorît, Doamne, [osu-ti pe pământ; Din Fecioară te-ai nascut, Cu oameni ţi-ai petrecut. Răbdasi, Doamne, răstiguire Pentru-a noastră mântuir-e. Când fuse la mântuire, Ne veni mare pierire, Din greşeala lui Adam. Rău" Doamne, efi a greşit, -Că cel măr l-a Înghiţit, \ Cu pace, C,u sănătate, Cu iertare he bucate. 1. Se repetă, 4. Cules de d-l C. N. Mateescu, din Câine ni-Vâlcea. 1. Dat. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, împărt. de d-I Şt. St. Tutescu. [125] 125 Acum luaţi în nume de areată jupânul gazdă ŞI jupâneasa preună c'un stog de grâu frumos bine cinstit orşagul. nostru, că �c găzdoaie cu toată casa lor di 111-- 1 _ , De frumos, E frumos, c'o bute de Vin. c'o mână de galbeni, c'o spată de porc; De unde dumnealor au luat �i-au golit Şi pe noi ne-au dăruit, Dumnezeu să le dăruească, Cu mia, Cu suta, Cu darul sfinţiei sale, Ca'n veci să nu se sfârşească ! Dumnezeu să-i ţie întru mulţi ani, ca să mai poată dărui fecioraşi de omenie ca aceştia, şi mai de omenie de vor fi! il 1. Colacul ce-l capătă. 2. 1. G. Bibicescu, op cit., p. 248-50. [126] STEAUA. I. Umblatul cu steaua. Incepând cu întâia zi de Crăciun şi sfârşirid în zrua de Boho­ teară, mai pretutindeni, sau numai până ca SF, Vasile, şi chiar numai cele trei zile ale Crăciunului, pe-alocuri, i - pretutindeni pe unde trăeşte poporul român, copiii umbla cu steaua, în satul lor şi în alte sate 2. Prin Macedonia, obiceiul urnblării cu steaua s'a introdus prin 1890 de catre şcolarii Liceului român din Bitolia şi dela cari datina s'a lăţit şi prin alte sate 3. . Copiii cari umblă cu steaua se numesc sielari, colindari, colin­ dători sau erai. Portul ior I1U se deosebeşte întru nimic de portul zilnic; prin Bucovina Însă srelarii, cel puţin pe-alocuri, poartă nişte fusrane!e albe şi scurte, iar În Cap au coroane de hârtie colo­ rată în felurite chipuri 4. 1. Dat. Rom. din corn. Câudeşti , jud Nearnţ.Trnpărt. de d-l A. Mo isei : «Cu steaua umblă băieţi i din z iua de Crăciun până în ziua de Boboteaza, ­ umblau mai înainte adecatea ; acu nu mai lasă decât trei zile ale Cră­ ciunului. Băieţii cari ştiu cân tec e de ştea, îşi fac o stea cu 3--7 crai sau cornuri şi cu zarsam.uri de hârtie tăiată cu foarfecele; şi du pă ce se însoţesc câte doi, umblă tot satul. Când văd că răguşesc, beau câte un ou crud.' 2. O frumoasă zugrăvire a a�estei datine ne-o dă d-I M. Sadoveanu in La noi în Viişora ... , Bucureşti 196,7, p. 149-58 sub titlul: Vestitorii. 3. Mat. foll<., p. 710. \ 4. Prin unele părţi romănăţene, stelar i i umblau îmbrăcaţi în costume orientale, imitând portul celor trei magi: astăzi, având în vedere câştigul, nu se mai îmbracă în asemenea haine (impart. de d-l N. I. Durn itraşcu). [127] 127 Obişnuit, cu o stea umblă doi stelari (fig. 6); uneori sunt trei, trei crai, - şi numai rareori umblă mai mulţi stelari cu ·0 stea. Fig. o. Două perechi de stelari. Steaua se face dintr'ovcJcă sau uăcălie de coajă de teiu, --- o -sita veche sau altceva, în care se pun nişte beţe, obişnuit 6) 8 sau 12 coarne trunghiulare, cari se Învelesc cu hârtie de felurite colori. Prin jud. Muscel, cornul de deasupra se numeşte turn: el este mai mare ca celelal te şi pe el se zugră veşte icoana care înch pue pe Adam �i pe Eva mâncând din pomul oprit. Pe celelalte coarne se zugrăvesc stele, Îngeri, soarele şi luna ş. a. i Obişnuit, în vârful coarnelor se fac nişte ciucuri de hârtie mărunt tăiată într'o parte şi apoi Încreţită cu mâna. Dela un corn la altul, şi pe la vârfuri, se leagă sfori, pe cari se lipesc hârtii mărunt tăiate pe la o parte. Unele stele au două rânduri de asemenea hârtii. 1 H.·Codin, Mi ha luchc , oi). cit., p. 99. [128] Il j 128 De partea deasupra a văcaliei se leagă un clopoţel, iar ir: partea de jos văcălia se prinde in ca păru 1 unui băţ înalt pană la umărul srelarului. Stelarul apucă băţul de stea, tremură steaua încet, ca să sune şi clopotelul necurmat, cât timp vor' zice steaua (fig 7). Prin Bucovina se pun clopoţei pe la colţuri, iar în lăuntrul stelei se aşează un fănăraş cu lumânare, căci prin această parte copiii umblă cu steaua în timpul nopţii i. Prin judeţul Tecuciu stelarii umblă num.ii ziua. O parte a stelei este acoperiti cu o zugrăveală sau un desemn ce inchipue Naşterea Domnului in iesle, iar partea cealaltă cu o' hârtie aibă sau alt desernn religios. Fig. 7. Alcătuirea unei stele. Steaua de prin unele părţi' oliene nu are picior (fig. 8). Coarnele; 4, 6, 8 sau chiar şi mai multe, sunt făcute din şiţă sau carton. In vârf au ciucuri, iar pe aţele ce\ le,lgă colţurile se atârni de asemern ciucuri de hârtie. In lăuntru se\ prinde clopotelul. In spate are o 1. V. Alecsandr i, Poezii populfre ale Românilor, Ed. «Minerva», P-: 245: Steaua este câte odată luminată pe din lăuntru. [129] 129 coadă de care se apucă cu mâna Şl se tremură cât ţine cântarea de slăvire a Naşterii 1. Prin Bucovina, prin jud. Suceava 2 ca şi prin jud. Tecuciu,­ mărturisesc pentru copilăria mea petrecută aici, de când n'am mai văzut datina,-copiii umblă şi cu luceafărul, care este făcut tot ca o stea. E mai mic însă, şi în loc de coadă sau picior are un fel de scripţi de lemn, cu două mânere (fig. 9). Dacă se caută a se Închide aceste mânere) scripţii se lungesc, şi luceafărul se întinde către icoană, unde se tremură, eli să sune clopotelul, câtă vreme se cântă şt steaua (fig. ro). Fig. 8. Stea fără picior. Lipirea hârtiei, atât pe stea cât şi pe luceafăr, se face cu cocă de făină de grâu, ceeace aduce un mare neajuns, căci pe această I. Lamuriri şi desemn împart. de d-I G. Fira, înv, în Zlatarei, jud. Vâlcea. 2. Dat. Rom. din corn. Cândeşt i, împart. de A. Moisei: i-# *+T�. J Stea -iLO sus ra � sa ·re ca o tai -mi ma - re SteG-UQ [il - mi - nea - za În - 110 - ta .. seară 9· o altă melodie, pentru nişte versun ce se află în 110. 6, ne Vl11e tot din acea parte: �� . ..... , •. Ne-am in-ehi net 'ehi - net lui t-roa im-pii rut LUI t-roa im- pâ rut fie-am in -ctti- noi Pe Isus de l-am aflat, Lui ne-am închinat, Lui Isus Impăr-at, Ne-am Închinat Cu aur l-am onorat (!) Pe Hristos împărat, Pruncului născut, Ne-am închinat H 1. Cules din com. Băeşti,jud. Vâlcea, împărt. de d-I N. I. Dum itr aşcu. 2. Culeasă din corn. Vârfu-Câmpului, împart. de d-l D. Urzică. 3·Idem. Variante în Albina, xr, p. 400, cu melodie; R.-Codin, Miha lache, op. cit., p. 99, numai melodie; Tuţescu, op. cit., p. 16; Pa n, ed, cit., cânt. 2. [140] 140 IV. Doamne Isuse Hristoase ! 10. Doamne Isuse Hristoase, Tu eşti zori prea frumoase Şi rază prea lum inoasă ; Ce din cer te-ai pogorît, Din Fecioară te-ai născut, Şi le-ai dat în chip de rob, Ca să scoli lumea din foc; Şi te-ai dat În chip de-argat, Să scoţi lumea din păcat, Te-am aşteptat, Hristoase, Ca şi fiarele slăitoase, 1 Când coboră la izvoară , Din apă ca se adape Doamne Isuse Hristoase, Tu ne eşti zori prea frumoase Şi rază prea luminoasă, Ce din cer te-ai pogorît, Din Fecioară le-ai născut, Din Fecioară prea curată Şi nouă prea luminată. Şi te-ai dat În chip de slugă, Ca să scapi lumea de muncă; Şi te-ai dat în chip de-argat, Ca să scapi lumea din iad. 0, prea sfântul meu Hristos, Lumii de mare folos! Cum din maică te-ai născut Numai cu trupul făcut, Cu purcedcre din cel'. Dumnezeul nostru bun, Stă 'n iesle la Viflaim Intre multe dobitoace. Alei maică prea curată Şi sfântă nevătămată, Bucurii-te pe pământ, II. 12. Şi lui Dumnezeu să se roage ... De-acum, păn' la vecie, O prea frumoasă pustie! De mulţi ani p uetelnicesc, N'am cui să mă jăluesc ... Mă jăluesc munţilor De dorul părinţilor; Mă jăluesc brazilor De dorul fârtaţilor ; Mă jeluesc florilor De dorul surorilor; Dumneavoastră să vă ne Tuturor cu bucurie 2. Şi te-ai dat în chip de rob, Ca să scoţi lumea din foc. Pe noi ne răscumpăraşi Din strămoşii răsfătaţi. Şi-ai luat şi răstignire, Pentru-a noastră mântuire ! Iar de-acum pân' la vecie, Mila Domnului să fie - . Tuturor cu bucurie Şi cu mare veselie '. -Bucură-te, Duhul sfânt; l\1aghii dela răsărit Cu steaua lor le-a vestit, Spre Hristos 61 s'au pornit, Cu smirnă şi cu tămâie, Să se 'nchine rnaghii 11:.i. Se 'nchiuă lui D\:lllll1ezeu Mântuind norodul său. Să ne închinăm şi noi: Doamne-ajută-ne pe noi l ' 1. Setoase? 2. Culegere din com. Băi eşt i, jud. Vâlcea, i mpărt de d-I N. T. Du- mitraşcu. i 3. Culegere din COl11. Ha lăngeşt i-Zeicoiu, jud. Dolj, de ace laş. 4. Culegere din com. Ţepu, jud. Tecuciu, Variante in Voro nea, op. cit., Jj>. 71-2; Pr. I. C. Be ldie , La Cislă, [141] 141 V. Răstignirea lui Hristos. Astăzi cel prea lăudat, Al îngerilor mare sfat, Intrun loc se adunrră, Prea mărind Duuezeireu, Cui va izbăvi zidirea. Cine a blagoslovit, Atunci pe Iuda vndit? Iuda, vânzător de om Şi iubitor de bani '1 Grăi către ai lui duşmani: - Daţi-mi treizeci de arginţi, Să vi-I dau, să-I răstign iţi l Treizeci de arginţi i-au dat! Pe Hristos mi l-au luat Şi iar Iuda că l-a elat! La Golgota l-au înălţat Şi-acolo I-au judecat; Nici o vină n'au aflat. Sus pe cruce că-I suiau, Cu piroane-I pironiau ; I-au bătut piroane '[1 frunte, De ne-a scos pe noi elin multe; I-au bătut piroane 'n mâni, I-au pus cunună de spini; Luu bătut piroane 'n talpe , Pentru-ale noastre păcate, Cu suliţă l-au împuns, Sânge şi apă i-au curs. Fiere şi oţet i-au dat, Pe el ele l-au adăpat; Soarele 'uvălit În sânge, Ingeri 'nceput a plânge!.. Raiule, grădină dulce, Noi de-aci nu ne-am mai duce De cântul îngerilor, De dulceaţa pomilor, De mersul pasărilor, De mirosul florilor 1 VI. Nunta din Cana Galileii. La nunta ce s'a 'ntârnplat, 'N Cana Galileiei, Fost-a şi [sus chemat 'N Cana Galileiei 2. Stând ei la masă şi bând Şi vinul neajungând, I ar cei dela masă sta In tăcere se'ntrebă, De mai este vin ori ba ! Iară Maieu lui Isus Zise: - Piui-meu iubit, Vinul ni s'a isprăvit, Cănile ni s'au golit! Iară Isus ee-a făcut '1 In picioare se scula, Cu glas m are că striga; Slugile la el chema Şi. de-o dat' le porunciă. Apă 'n şase vase-au pus. Şi le-au umplut până sus. p. 71-2; A. Bârseanu, oţ». cit, p , 19-21; Pan, ed. 1892, cântecul 7. 1. Culegere din corn. Băieşt i, jud. Vâlcea, impart. de d-I N. L Durn itraşcu. Variante în Pr. I. C. Belide, op. cit., p. 72; Pan, op. cit., câritecu l 199. -- Vezi-o şi la colinde, aici, p. 64 şi unu. 2. Refren după fiecare vers. [142] VII. Preamărirea Precestei. 1. Culegere din corn, Ţepu, jud Tecuciu. Variante în Pan, 01). cit., cânt. 8; R.-Codin, Mihalache, op. cit., p. 100, melodie. \ 2. Spuse ele Gh. 1. Gaviloaie, com. Valea-Seacă, jud. Neamţ, şi irn oărt. de d-I I. Pr eutescu, \ Variante în Pan, op. cit., cânt. 16. -Vezi mai sus No. 4· 3. Dela V. Melinte, com. Nemţişor, jud. Neamţ, îrnpărt el.'! d.l Al. Moisei. - Ca şi 110. 15, pildă ele recitare coruptă. Că cei ce fac mese mari, Dau întăiu vinuri mai tari; După ce se 'nveselesc, Şi pe cel rău îl ,primesc. Atunci toţi au cunoscut Cum că Hristos s'a născut. Cucon tânăr Ghedeon, Cu toiagul de migdale, Oreşicare s'a ales. Iar de-acum până'n vecie, Mila ta, Doamne, să fie, Că ne-ai scos dela robie, Şi ne-ai dat la 'mpărăţie, La vesnica veselie, Şi la mulţi ani să vă fie! 2. Tu eşti întâi nesmintită, Decât cerul mai cinstită De înţeleptul Solomon, . Cu rostu de Ghedeon, Cu toiag de migdales, Aron cale (?) s'a ales, Şi'n iesle sălăşluit Şi carte-ai pecetluit. 'şi nu scrie cu dreptăţi, Unde doresc înţelepţi. De acum până'n vecie Mila Domnului să fle Tuturor de bucurie, Intru vecii de vecie J. 16 142 Tu eşti lumina cea sfântă, Precesta blagoslovită, Că ai născut pe Hristos, Noroadelor cu folos. Tu esti cinstea iuzerească , " �i slava apostolească, Biserisa sihăstrească, Nădejdea călugă rească, La toţi sfinţi eşti cunună, Maică, cu Fiu dimpreună. �i se satură cu tine De dnmnczeeusca pâne, Aj utorul dela ti ne, La toţi credincioşii vine. Tu esti lumina cea sfântă, Precista hlagoslovită ; Tu eşti slava Îngerească Şi slava apostolească, Biruinţa sihăstrească, Nădejdea călugărească. La toţi sfinţii eşti cunună, Maică, cu Fiul dimpreună. Inteleptul Solomon, După ce a cuvântat, Apa '11 vin li s'a schimbat. A făcut un semn la nun Să guste vinul de-i bun. Iar nunul dac'a gustat, Cu glas mare a strigat: [143] 143 VIII. Gătirea sufletului. 17· 0, suflete ticaite, Ce-ţi mai muţi vieata înainte. De cele păcate multe, Nu-ţi mai poţi aduce-aminte! 0, de trei ori ticăloase, Vai, suflete păcătoase, Vremea ţi-e să ieşi din oase. Acum Dumnezeu te chiamă, Pentru toate să-ţi dai seamă, Să-ţi dai seama de păcate ° suflete căite 3, Nu muta ziua nainte, Ci stai de te hodineşte, 18. De păcate nu ţi-i greaţă Ca albinei de dulceaţă! Te lăcomeşti la o treabă, Ca şi viaţa la otravă! 1. La sfintele judecate, Mila ta, Doamne, să fie De acum pâuă'n vecie, Cu dar şi cu veselie Şi la noi cu bucurie. Amin, boieri să vă fie! 2. Taclina (?) ţi-o pregăteşte, Şi un mire neauzit, Veşnic ne mai pomenit! 4 IX. Spaima mortii 5 20. Impăraţii şi cu craii Fac cetăţi cu aii G Dar Încă se mai nevoesc De mai tare le 'ntăresc. Nante, nante, minunate Cu lanţuri de fier legate, Ca moartea să nu-l găsească. Amin, Amin, Aşa grăeşte Domnul, Ca să 'nţeleagă omul i 21 Iaca moartea l-a găsit, Prin codru plimhându-se Şi mi l-a Întrebat: Pe unde mi-ai umblat '! Mi l-a luat Şi mi l-a trântit, De iarbă în creştet i-a crescut! 1. Omul cât trăeşte, Bea şi se veseleşte Şi de moarte nu gândeşte. Atunci moartea vine mâuioasă, 1. Spus de Maranda Busuioc, com. Nemţişor, jud. Neamţ, şi împărt. de d-I Al. Moisei. 2. Se aude prin com. Schineui, jud. Tutova, împart. de d-I D. I. Farcaşanu. 3. Poate că: O suflete ticăiie, ca mai sus. 4. Spus de d-I V. Brehueş, de loc din Tg. Ocna. 5· CIr. D. Russo, Elenismul în România, Buc. 1912, nota de sub P.31. 6. Anii. 7. Culegere din Nemţişor-Neamţ, împart. de d-I A. Moisei. [144] Mi-l ie din casă luminoasă Şi-l duce într-un bordeiu săpat [în pământ. Atunci îngerul a strigat: Amin, amin, Aşa ne grăeşte Domnul, Să asculte tot omul, Să asculte fără pricinare, Că moartea 'n lume este mare, Pe nimeni prieten nu are. De bătrân nu i-i ruşine. �i la tânăr încă vine. Impăraţii şi cu craii Fac cetăţile cu aii Şi încă se mai nevoesc De le mai întăresc Cu ziduri groase, Cu tunuri frumoase, Cu porţi ferecate, Cu lanţuri de fier legate, Ca într' însele să vecueaseă Şi la moarte să nu gândcască. Dar omul când bea şi se veseleşte, Atunci moarte mi-I găseşte, In pământ ea mi-I trânteşte, Amin, amin, Aşa grăeste Domnul, Să înţeleagă tot omul. Gândindu-se cu blândeţe Asemenea asemineie. Că nimenea să nu gândească, Că'n lume vrea să trăească, Că'n lume moartea-i mai mare, Tuturor le stă'n spinare. De cel bătrân nu i-i ruşine, La cel tânăr Încă vine! De bogaţi nu se sfieşte, \ La Împăraţi cu sila merge Şi pe toţi de nume-i şterge. 144 22. 23· - Omule, omule, cât ai trăit, De ce nu ţi-ai dat bine pentru tine, Ca să mergi la raiu cu mine! Amin "! Iarbă verde 'Il cap îi creşte. Şi mi-l iea din câmp verde şi [frumos, Şi mi-I pune în sicriu negru şi [întunecos: Şi mi-I iea din curti albe şi vă­ [ruite, Şi mi-l pune'n sicrie negre şi • [cernite. A acestor curţi, boieri d-stră, Ascultaţi lnchinăciunea noastră; Precum scrie şi la carte, Căutaţi numai la dreptate. Să vă lăsaţi toate la pământ, De vă căutaţi de suflet. Sfânta naştere a lui Hristos Să vă fie de folos Şi sfântul mai marele Vasile ce [vine, Să vă fie de mult bine, la mulţi [ani l 2. Că împăraţi şi craii Işi fac cetăţile cu anii Cu ziduri groasr, Cu tunuri irumoasc, Cu porţi ferecate, Cu sbunţuri de fier legate. �i întrînsa vor să trăească, Să şeadă, să vetuească, Şi de moarte să nu gândească ! Dar moartea când vrea să vie, Nu dă de veste ca să [se] ştie! Că ea-i fără ochi şi gloate, Pe toţi de nume-i scoate. Când omul se înveseleşte, 1. Culegere din jud. Neamţ, de ace laş. 2. Culegere din Schineni, jud. Tut ova , îm păr t. de d-I D. 1. Farcaşauu. [145] •. Atunci moartea-l găseşte, Şi-I iea din scaun luminat �i-l trânteşte mort în pat; Grăit-a Domnul S'asculte tot omul: Să ascultaţi fără price, Să ascultaţi ce VOiL zice: Grăindu-vă cu blândeţe, Lasati inimii să'nveţe, Că tot omul de sub soare, Când îi vine vremea, moare. Moartea este'n lume mare, Pe nimeni prieten n'are: De bogat nu se .sâeşte, De bătrân n'are ruşine, La cei tineri încă vine. Numai la împăraţi merge mai cu [silă, Că Împăraţii şi cu craii, Fac cetăţile cu anii Şi'ncă tot mai zăhovesc, Pâll'ce zidurile'ntăresc, Că fac ziduri groase, Cu turnuri frumoase, Cu porţile ferecate, Cu lanţuri de fier legate. 145 �H iea din câmpul verde, frnmos Şi-I trânteşte'n pământ Întunecos Il Când ei bea Şi veselia, Atunci moartea mi-i găsiă. Şi-l lua din colţul luminat Şi-l trânti a fără vieaţă 'n pat; Şi-I luă de sus, dela vânt, Si-I trântiă mort în pământ. Şi el vrea să se mai ridice, Dar nimica nu mai zice; Purcede ca un om străin, Avuţiile-i rămân. Să nu socotiţi că fraţii şi surorile [v'ar trăi, Sărindare v'or plăti, - Că fraţii şi surorile atâta s'ar în- [vrăjbt, Până la groapă te-oi- porni. Unii te-ar scoate din casă, Alţii s'ar sfădi la masă; Şi te-ar duce la mormânt Şi te-astupă cu pământ. Iarbă verde'n creştet [I-cr-eşte Şi nimic nu foloseşte 2. Amin, amin, Ascultaţi acestea toate, Lucru carele se poate. Că'mpăraţii şi cu craii Fac cetăţile cu anii, Se silesc De le'ntăresc, Cu ziduri groase, Cu turnuri frumoase, Ca'ntrînsele să vieţuească, De moarte să nu gândească. Că moartea este numiiare 3, Nu se teme de Domn mare, Măcar să fie Singurul împărat, Il iea din scaun luminat Şi-l trânteşte mort în pat. Când la groapă că-l dusese, Numele i se uitase. Aşă, omnle milostiv, nu te gândi, Că ai feciori şi te-ar pomeni, Că cu cât vei luă cu tine, Cu atâta vei prinde hine, De acum şi până'n vecie, Mila ta, Doamne, să fie, Cu dar şi cu bucurie '. 1. Culegere din Ciureşti, Jud. Tutova, impărt. de d-l Gh. Ciur eseu 2. Culegere din Ţepu, jud. Tecuciu. 3. De sigur că e o corupţie, pentru: 'n lume tare. 4. Spus de T. Tataru, din Vizureşti, jud. Tecuciu, Pamfile, Crdciunul. 10 [146] 146 26. O, pricină min.mată, De'nceput, din lumea toată, De'nceput şi din vecie, Precum la carte ne scrie, Că lumea e'nşelătoare Şi foarte amăgitoare, Căci înşeală şi-amăgeşte Şi pe toţi îi ţiril.osteşte. Ales pe cei bogaţi foarte, Ce nu mai gândesc la moarte, O, trupe ticăloase, Te vezi în casa frumoasă! Dacă ai vrea avuţie, Nu ţi-o ţiue'n semeţie Şi dă ceva pentru mine, Să mergem la noi cu bine, Şi la raiu să vecuim, De moarte să uu'ngr ij im, Că moartea e moarte mare, De tot omul frică n'are! Că moartea când vrea să vie, Nu dă veste ca să se ştie, Ci te iea cum te găseşte, Omul cât trăeşte'n lume, El cu toţi se are bine, Nu ştie când moartea-i vine, De ti-I iea de lângă tine Şi-l duce pe ceea lume, La scaun de j udecată, Unde n'am fost niciodată. Căci vorbesc din bogăţie Şi se ţin din semeţie, Că ei tot o să trăească Şi lumea s'o moştenească. Iar în cele de pe urmă, Vieaţa dacă li se curmă, Mor Întocmai ca şi omul Şi bogatul ca şi robul, Căci moartea nu vrea să ştie, De averi şi bogăţie '. Sufletu-ţi din piept răpeşte. Din scaunul luminat, Te trânteşte moartea'n pat. Din scaunul zugrăvit, Te trânteşte la pământ. Din câmp verde şi frumos, Te trânteşte în 'tunecos ! Lasă mulţi casă frumoasă, Merge'n muncă şi'n pedeapsă Raiule, grădină dulce, Noi de-aici nu ne-om-mai duce De mirosul tlorilor, De viersul paserilor 2. 28. Sau la bine, sau la rău, ..... Unde-i voia lui Dumnezeu! Nu ştii vieaţ- omului I E ca floarea câmpului : Dimineaţa înfloreşte, Peste zi se vestejeşte! 3. 1. Spus de d-l Lt. T. V işineseu, din Ploeşt i, 2. Culegere din Hălăngeşt i-Ză ico i, jud. Do lj, împart. de d-I N. I. Dumitraşcu. . 3. Dupa un manuscris mehedinţean, împart. de acelaş. Variante în Marian, Immor\nântarea, p. 337, 498 -- 9; Pr. 1. C. Beldie, op. cit., p. 73-5 ; Vor onea, op, cit., p. 75-8; Pan, eu. 1892, cânt. 10,' Rev. p. ist., arh, şi filolog. An. Il, VoI. I, fasc. I,. p. 100. [147] 147 X. Rămas bun. o amar, o ticăloase Suflete ce ieşi din oase. Că mi-i lumea mângâioasă. Am mai fost la judecată. Ingerul atuucea-mi zice, Cu lacrămi ferbinţi că-mi plânge: Iată moartea a venit, De pomană nu mi-am dat, Nu mi-am dat, c'arn veselit Şi de moarte n'am gândit. Veniţi fraţi, veniţi surori, De mă'mpodobiţi cu flori; Veniţi fraţi, veniţi curnnaţi, De mă'mpodobiţi cu brazi; Vin şi tu a mea soţie, Ce mi-ai fost la cununie, Ah, amar şi grea durere, Moarte fără mângâiere! Şi o moarte mânioasă, Astăzi mă scoate din casă; Şi cu jale mă desparte, Ah, de neamurile toate! De fraţi, surori şi părinţi Şi de prieteni iubiţi, Şi alta nu-mi dă nimică, Fără numai groază, fr-ică, Alta nu mi-a dăruit: Fără numai un mormânt, Ca să trăesc în vecie Cu lacrămi şi cu urgie, Lacrimi nefolositoare, .. Ca omul după ce moare, .S'ajute nimic nu poate Averile lumii toate. Eu, de-acuma înainte, Nu voi mai vorhl cuvinte, Că mă duce, unde, nu ştiu, 3°· Mâna arnândoi s'o dăm, Amândoi să ne iertăm. Veniţi şi voi copilaşi, Dragii tatii fecior-aşi, Să vă mai sărut odată, Că vieaţa mi-i scurtată : Şi de-acuma pe vecie Merg la casa cea pustie, Fără uşi, fără fereşti, Intri 'ntr'însa, vieţueşti ; Fără uşi, fără obloane, Intri'ntr'însa, plângi cu jale; Şi-amin, boieri, să vă fie, Cu dar şi cu bucurie. Şi-amin, sfânt Botez ce vine, Să-I petreceţi cu mult bine! t. Şi la voi n'am să mai viu. Iată, mă călătoresc, Nu mă mai chem om lumesc, Ci mă chem un lut uscat, Ca mâne voiu fi uitat De rude şi de părinţi, Ca cei din veac adormiţi. Că soarele mi-a apus Şi eu din lume m'am dus. Merg la un loc de suspin Şi, la un lăcaş străin, Printr'un codru 'ntunecat, La un loc prea depărtat, De unde nime nu poate A veni să spne toate. In lumi străine-am intrat, De-acum sunt Înstrăinat. Veniţi, fraţilor, vă strângeţi, Părinţi, surori, de mă plângeţi, Veniţi, vă luaţi iertăciune Cu lacrămi de 'ntristăciune. 1. Culegere din corn. Ciureşti, jud. Tutova, împart. de d-I Gh. Ciurescu. [148] 148 Veniţi şi voi p rietini, Că de-acum suntem străini, Că iată eu am plecat In mormânt întunecat, Şi aici am să petrec Pân' la judeţul cel drept Şi în el m'am aşezat Ca unul ce-s vinovat. Ieri umblam stând şi vorbind, Astăzi văd că sunt pământ. Nestiind ziua, nici ceasul Câl�d mi s'a închide glasul. Şi acest cumplit pahar, Imi păru foarte amar 1 Ah! ce pahar veninos, Cât de curând m'a dat jos. Şi m'a dat la piericiune, La mormânt şi putrejune. Şed cu mânile pe piept Şi pe moarte o aştept. Cu fruntea posomorîtă Şi cu faţa veştejită. Sunt cu mânile legate Şi picioar-le nemişcate. Toată firea cea gândită, De Domnul împodobită, In pământ s'a pogorît Şi lut negru s'a făcut. Spălaţi-mi trupul cu apă, Şi mă petreci la groapă. Stropiţi-mă şi cu vin, Ca pe rin mort şi străin, Şi le lăsaţi toate jos, Că-s străin şi păcătos. De sărăcie doresc Şi ca ceara mă topesc, Ca cerbul spre apă rece, Când în pustie petrece, Departe ele lacul său, Aşa pătimesc şi eu. Unde-i cinste şi mărire, Moarte lasă pustiire: Slava toată şi cuvântul Le-a acoperit pământul. Unde-s fraţii cei iubiţi, Şi aproape cunoscuţi '1. Veniţi rude şi păr-inţi, De vărsaţi lacrimi fierbinţi, Veniţi neamuri şi noroade. De mă scoateţi dela moarte __ Veniţi surorile mele Şi-mi aduceţi mângâiere. Veniţi şi voi, iubiţi fraţi, Şi cu sârguinţă staţi, Rugaţi-vă toţi cu sete, Dumnezeu ca să mă ierte; Rugaţi toţi pe Dumnezeu, Să mă duc în raiu şi. eu .. In raiul cel înflorit, S'aud îngerii cântând. Inaintea lui Hristos, Ingeri cântă prea frumos. Pe cerc scul împărat, '. Il măresc neîncetat. Laudă lui i se cade, Ca UIl puternic în toate 2, 31. la H. Popa, Zorleni , jud. Tu-: Unde n'am fost niciodată ... Că pc mine mă aşteaptă La judecata cea dreaptă ; La mine e scris în frunte Ce dreptate m'o ajunge" Săriţi fraţi, vecini, cu toţii, Să petrecem ceasul mortii, , morţii, ve�i T. Pamfile, Povestea lumii de de- 1. Despre paharul. mult, p. !O8. 2. După un rrranuser ipt vechiu 'aflat tova, împărtăşit de d-I D. 1. Farcaşanu. 0, amar şi grea durere, Jale făr' de mângâire, 0, plângere nencetată, Lacrămi, pâraie vărsate, Că azi moartea mă desparte, Şi mă duce 'ntr'altă parte, Pe o cale depărtată, [149] Că de astăzi înainte Nu voiu mai grăi cuvinte; Că azi în mormânt mă pune Şi soarele că-mi apune! O vai, că mă rog şi ţie, Prea dorita mea soţie: De milă dela părinţi Plângeam cu lacrf mi fierbinţi; De mila de l'a mea maică, 149 32• Plângeam cu 1I1Ima seacă; De mila de l'ai mei fraţi, Vărsam lacrămi necurmaţi; De mila dela surori, Plângeam cu multe sudori ; Dumnevoastră să vă fie Tutulor cu bucurie Şi cu mare veselie, Amin, Doamne, slavă ţie! 1 Pentru unele asernănări, se adaoge «Mustrarea suf/etului ŞI a trupului» : «Zăce Sufletul: Ah trupul meu cel de lut, De ce eşti nepriceput? Nu găndeşti că vei muri Şi în pămănt vei putrezi? Cum iubeşti o desfătare Foarte ră şă trecătoare! Cu măndria te măndreşti, Nu ştii c'ai să putrezeşti " Deci pofteşti în nălţime Sau să nu te faci putoare. Vor mânca viermii din tine, Cum pofteşti tu mâncări bune. N u-ţi vie în gănd de moarte Şi de spurcatele fapte, Ce gândeşti neîncetat Că mai fi mai desfătat, Mă legi cu grijă pe mine, Vrai să mă necinsteşti de bine! Trupul: Ah suflete îrnpotrivitoarc. Tare îmi faci supărare, Vrei acum să mă lipsăşti De desfătările lumeşti. Vrei să mă duci la pustie, Să mă ajungă gre urgie; La mare pustietate Să fiu dat până la moarte; Să las o frumoasă lume Si să umblu prin pădure, ­ Dintr'atătea măncări bune, Acolo să n'am nici păne? Dintr'atătea haine multe, Acolo să n'am nici rupte? Să mă fac singur de răs, Să umblu prin munţi ca un urs ? Să lepăd hainele mele Şi să înbrac altele răle ? Eu să lepăd haine frumoasa Şă să îmbrac o urătă rasă? Să lăpăd haine bune Şă să Îmbrac un sac de lănă ? Să lepăd couduri luciti Şi să încăltu bocănce urăţi ? Ba nu te voiu asculta, Ca să fac pe voia ta, Că dor nu-s nebun ca tine, Ca să mă lepăd de bine. Mai bine oiu măncă şi oiu bc Şi oiu petrece cum oiu vre; Mai bine oiu petrece în lume Desfătându-rnă cu tine, De căt la pustietate Să n'am pace pănă la moarte. 1. Culegere din corn. Ba ieşti, jud. Vâlcea, împart. de d-I N. r. Du­ rnitraşcu. Variante în N. Pasculescu, op. cit.-Pan, ed. 1892, cântecul 22. ­ Voronca, op. cit., p. 76. [150] Tu cum te-ai săturat De a petrece desfătat! De'ntr'atăta nebunie, Acum vrai călugărie ': Ia vezi cu ce mă cercetează Şi cu ce mă înfricoşează: Să nu beau, să nu mănănc, Să slăbesc, să mă usuc! Slifletul : 0, sărace trup osăndit, Cum ai să te faci pământ. Cei ce tu le găndesti, Iată măne vei muri. Şi atuncea vei dori, Vei dori cuvăntul meu, Cănd vei ajunge la mai greu. De nu vei ascultă ele mine, La ce te sfătuesc bine, Vai şi amar de tine! Au, nu ştii tu trup osăudit, Că ai eşit gol din pământ, De când în lume vieţueşti, Tot mortăciune pofteşti. In cinste, în slavă, bogătăi, Pururea dorind să fii. Ah, tăruă, în părnănt, Cum pofteşti să fii slăvit. Tot amar şi înpuţit ! O trup rău şi cu putoare, Cum pofteşti desfătăciune, O trup rău şi înputăciune, Tot desfătăciune pofteşti, 150 Şi de moarte nu găndeşti! Incarci sarcina în spate Făcănd răutăţi spurcate. De nu mă vei asculta pe mine, Cel ce te sfătuesc bine, Cu draci te vei munci, Din bine te vei lipsl. Trupul: Ah, suflete, m'ai îngrozit, Tot spuindu-rni de sfârşit. Iată, dragă, merg cu tine, Povăţueşte-mă bine. Hai dar la pustietate, Să mă spăsesc până la moarte, Ce-mi ajunge aşternut, Un butuc mare cioplit; Ce mi-a ajunge de mâncat, Un posmag mea (sic) şi uscat; Ce mi-a ajunge inbrăcăminte, Neşte haine căt de rupte. Acum nemecă nu voesc, Numai să mă măntuesc. M'au cuprins o frică mare, De-abc mă ţine pe picioare, Căci cu totul m'au cuprins frică, Găndind la strasnica muncă. Acum mă dlCSC bine, Că-s toate deşărtăciune. 01'; căt îmi vei poronci, '- Toate le voiu iupliui, Ca să le sfărşesc bine �i odihnă în veci. Amin 1. XI. Judecata de apoi. 33· Ascultaţi acestea toate Şi le faceţi cum se poate, După vieaţă este şi moarte. Omul după tot pământuJ Să-I ascultăm cu cuvântul. \ \ \ \ \ Cerul în veac se sîârşcşte , La judeţii se vor strânge, Păcătoşii toţi vor plânge. Valea cea cu foc va merge, La toţi cei fără de lege. 1. Dintr'un caiet miscellaneu, împart. de d-I D. Gr. Fur tună , sens pe la 1842 de un N. Bor eilă, poate căi în mănăstirea Seculu i , Variantă în Pr. I. C. Beldie, La cisla, p. 75-6. [151] Acolo-i Vieana 1 cea 'nfocată, La [aueşnici 2 căutată, Cu cămări nestâmpăr ate, Şi cu paturi infocate, Curvarilor sunt cetate. Viermii cei neadormiţi 'I'âlhar ilor sunt gătiţi, Suflete ce ieşi din oase, Vremea mi-i să ieşi din oase, Scoate haina, cea rn.mdră, fru- [moasă S'o îmbrac 151 Să merg la casa cea de vac. - Ba eu haina nu ţi-oiu da-o Tu pe lume c'ai trăit, Pentru ce nu te-ai gătit, Că nu ştii ceasul când vine, Şi moartea cându-i la tine. Moartea când te întâlneşte, Dela trup te despărţeşte, Nu mai este cu putinţă, Ca să faci vreo biruinţă. Şi nici cu îngădueală, Ca să faci vreo socoteală ! 3 XII. Raiul .IZ ladul. , )4. Veniţi fraţi, veniţi surori, De mă 'mpodohiţi cu Hori, Şi-mi luaţi o iertăciune, Că mă dnc pe ceea Lume, La scaun de judecată, Unde merge-o lume toată. Iar în raiu când m'am uitat, Ce-am văzut m'am bucurat. Am văzut pomi încărcaţi, De copii botezaţi; Dar În iad când am intrat, Ce-am văzut m'am spăimântat : Of, amar şi grea durere, Moarte făr' de mângâiere, Si o moarte nemiloasă, Scoate-ţi sunetul din oasă. Nu ştii ceasul când soseşte, Si moartea und' te 'ntâlneste. , . Veniţi fraţi, veniti surori, Să mă 'mpodobiţi cu flori, Că mă duc pe ceea lume, Unde nu cunosc pc nimc, La scaun de judecată, 35· Am văzut pomi încărcaţi De copii nebotczaţi, �i-i purtă din loc în loc, Şi-i bătea cu biciu de foc. Şi-i purta din scară 'n scară, �i-i bătea cu hiciu de pară. Raiule, grădină dulce, Nu-mi mai vine a mă duce, De dulceaţa ta cea dulce; De dulceaţa pomilor, De mirosul florilor, De cântul păsărilor 4. Unde merge lumea toată. Acolo cum ajunsei, Ce văzul, mă 'nspă imântăi : Văzul mesele ne 'ntinse Şi făcliile ne-aprinse. Dar la raiu cum ajunsei, Ce văzul, mă minunăi: Văzui mesele întinse Şi făcliile aprinse, Copilaşii botezaţi Toţi cântau şi cir-ipiau, 1. Pentru Gheiena, 2. Pentru zavistnici. 3. Culegere din corn. Ţepu, jud. Tecuciu. 4. Culegere din Nemţişor, jud. Neamţ, împart de d-I Al. Mo ise i, [152] Pe părinţi îşi veseliau. Copiii nebotezaţi Tot cântau prin pomi uscaţi I, Pe părinţi îi hlăstămau. Scaraoechi cel mai mare Apoi: 152 Şeade pe-un suflet călare Şi strigă În gura mare: -� Daţi cu bici ur'Ie mai tare! Şi sboară din loc în loc Şi tot dă Cll biciu de foc! Amin, Amin, Această proslăvită zi a Naşterii lui Hristos Să vă fie şi duneavoastra de folos! 2 XIII. Veselia cerească. ° Maică prea curată, Venim pe an la dumneavoastră [câte o dată Pentru a vă da bucurie, Să aflaţi, Să vă bucuraţi, Cum s'a bucurat Dumnezeul meu, Când porunci dădu sfinţilor, Sfinţilor, Şi părinţilor La ziua tatălui cea mare, Când s'a pornit în cer horă mare, Când toţi sfinţii Şi părinţii, Ca nişte oameni cumiuti, Jucat-au prin zori, Până la nouă ori. Iar după amează, Nici că se mai curmeaza. Hranghelii şi toţi sfinţii, Cu Vasile, cu Ieremia, Şi cu Trisfetitele, Cu Sfânta Evdochia,. 0, Maică prcacurată l 3 1. Intr 'uu plug uşor cules din com. Ţepu, jud. Tecuciu, c ol indă­ r.or ri spun că : Seara buna ne-am luat Si la raiu că am plecat. Când la raiu, raiu 'ncuiat : Trei mătăn ii c'am facut, Dumnezeu cel milostiv Trei îngeri că ne-a trimis, Doi de spe te ne-a luat, Unul uşa ne-a descuiat Şi în raiu că ne-a bagat. Ce-am văzut, ne-am bucurat: Mese 'n t inse, Faclii aprinse, Pahare pline, Bucate bune! Cine-şi dă pe asta lume! 'Adam bea şi veseleşte, De pacate nu gândeşte ! Seara buna ne-am luat Şi la iad că am plecat. Când la iad, iadul descuiat. Şi înuntru c'arn intrat; Ce-am văzut ne-am speriat: Copii mici, nebotezaţi, Tot în lanţ de fier legaţi, Tot neveste tinerele �ed calari dracii pe ele ; Vornicul satului [E] harrnasarul dracului ! 2. Culegere din Larga, jud. Bacău, impărt. de d-I C. Vartclornei. Variante în Voronca. Oi). cit.,I p. 79-83; Pau, op. cit., cânt. 110. 2C� 3. Cnlegere din corn. Ţepu, jud. 'I'ecuciu, [153] 153 XIV. Păcatul strămosesc 1 , 37· Veniţi toţi cei din Adam, Cu toţi fiii l .. i Avram, Să-i cântăm versul cruce de aluat, pe care o rnânâncă, 2. G. I. Pit iş în Revista nouă, VI, p. 344-6. 3. E vorba, de sigur, de colindul cu fata care stă în leagănul din coarnele cerbului înotător; vezi aici, p. 84 şi urm, [166] 166 şi e privit de toţi ca un fel de mama-pădurii, mâncătoare de copii. Cine însă vrea să n'aibă teamă de dânsa, îi aruncă un ban când deschide ciocul» 1. Urmează acum descrierea acestei dati ne, aşă cum o avem pentru părţile Romanilor din Munţii apuseni ai Transilvaniei: II Turca e cioplită şi sculptată din lemn, întocmai ca un cap de cerb, având printre comite fel de fel de panclici şi bertite de mărgele şi cu clopoţei pe la urechi. De falca de desubt sunt legate pe la grumazi nişte sfori cu cari jucătorul îi pune capul în mişcare, CUI)] îi place. Capul e înţepenit într'o bâtă mică şi groasă.vImpre­ jurul bâtei dela grumazi e croiră, din covoare scumpe, o haină l-argă, întocmai ca o fustă femeiască şi care eîmpodobită cu tot felul de năfrărni de mătase şi curele cu ţinte. Jucătorul intră sub această haină şi răzemat pe bâtă, face figura uneipatrupede. Pentru a juca turca, se cere o mare deprindere. De obiceiu feciorii în postul Crăciunului se adună seara la o casă, unde învaţă a colindă, şi unde fiind şi câte un ceteraş sau ţluieraş, se aleg doi feciori mai îndemânateci în jocuri girnnastice, spre a se deprinde în jocul cu turca. Covoarele, năfrămile, panglicele 2 şi bertitele sunt împrumutate de pe la fetele fruntaşilor, pe cari, după sărbători, le înapoiază în aceeaş stare cum le-au şi primit. I Sunt rari feciorii cari se decid să joace turca, deoarece ei cred că de cel care o joacă, se depărtează pentru 6 săptămâni ingerlll lui bun şi în acel timp ar fi lăsat în voia celui rău. Afară de aceasta, jocul e atât de obositor, încât tot mereu trebue să se schimbe cei doi" jucători. --. Feciorii, având de mai înainte tocmită o ga:/1ă (casă), unde au să se ospăteze, în dimineaţa Ajunului se adună şi-şi aleg un econom sau crâşmar care să poarte grijă de-ale mâncării şi băuturii. un [ude sau birău pentru ţinerea ordinei, un iornic şi doi sau trei feciori mai nătângi, pe cari îi numesc cai, fiindcă duc î11 .. spinare carnea şi colacii primiţi. Cu găti rea bucatelor se însărcinează giiZ­ doaia casei. Fiind toate lucrurile pregătjţe, în ziua de Crăciun, după ieşirea 1. W. Schm;dt, Das Jahr mod �eille op. cii., p, 80. 2. Mai sus cetir ăm : ţranclici, Tage, p: 2-3, ap. Ol lanescu, [167] Ci ne pare că-i o bute de cinci sute, Ca Dumnezo să ne ajute, Şi cu treizeci, p1ttruzeci galbeni de [aur, De pe noi ne-au cinstit, Dumnezo să-I dăruească Cu mila cea cerească, La mulţi ani să trăească ; Noa, feciori, cu toţii să strigărn : [Strigă cu toţii: 1 Mare mulţam! Mare mulţam! 1 Care seamănă cu hârtie, Ca Dumnezo să ne ţie. Mulţămim, multărnirn, Că noi n'am aşteptat, Dumnealui n'a pregetat. Da de unde dumnealui Hămharele, huţile şi punga şi-a [golit, 167 din biserică, feciorii se adună la gazdă de unde pleacă la colindat cu uăsc şi cu iederă în căciulă, cu lăutarul şi cu turca, mai întâiu la fruntaşi, apoi la mijlocaşi şi pe urmă la oameni de rând din sat. La poarta fiecărei curţi se opresc şi doi din fruntea feciorilor intră şi roagă pe srăpânul casei să le permită să colinde. Primind răspuns favorabil, feciorii intră În curte şi se aşează la fereastră unde se împart în două coruri, cântând alternativ câte o strofă din colindă, aşa că un cor nu e gata pe când celalt începe acompaniat de lăutar; iar turca face prin curte comedii. După terminarea co­ lindei, feciorii intră în casă cu turca spre a juca, iar pe masă e pusă cinstea (daruri): un colac mare făcut din grâu curat, carne de râmă tor, un fiorin şi câte o donită de vin. Terminând turca cu jocul, vornicul se apropie de masă, Îm­ prejurul căreia sunt membrii familiei şi începe să vornicească : Noa, feciori ascultaţi t Toţi staţi şi ascultaţi, Că până noi am colindat, Jupânul gazdă bine s'a gătat, C'un colac mândru de grâu curat, Dintre Sânte-Mării sămănat �i'n Postul lui Sân-Petru secerat. Şi C'UD cioloboc mare de porc, Cel mai mare în pod. Da nouă DU ni se pare că-i un [cioloboc mare de porc, Ci ne pare că-i un porc întreg. Da de-ar fi un porc Întreg, Cu urechile ne-ar auzi, Cu ochii ne-ar vedea, Cu Plitul tot în vânt ne-ar a runcă, Numai pe mine şi pejupânul gazdă, [ba. Mai departe C'Ui1 bucium.aş de vin, Ca să ne Ile voia deplin. Da nouă nu ne pare că-i un bu­ [cinmaş de vin, După aceasta joaca pe stăpâna casei, pe fete şi chiar şi pe ser­ vitoare, dacă sunt la casă, şi apoi mai mulţămind odată, se Îndepărtează. In ziua de Anul noi se ţine aşâ numitul ospăţ. Pretutindenea 1. Al. Viciu, Colinde din Ardeal, 1914, p. 192-5: Descântul cola­ cului la t urcă : (Urwre cu turca). [168] 168 pe unde au colindat, invită fetele mari, cerându-le dela părinţi, Şi adunându-se cam pe la prânzuţ la gazda menţionată mai sus, se aşează la masă tot un fecior şi o fata. Fetele la acest ospăţ duc de acasă colaci, plăcinte şi alte prăjituri. Petrecerea e îrn preunată cu joc şi la care parti ci pând mai toţi tinerii, urmează până a doua zi dimineata» 1. După aceste două descrieri, una din Tara Oltului şi alta din Munţii apuseni, în cari vedem multe părţi comune, urmează a treia descriere, cu amănunte ce lipsesc în întâia, cu toate că şi dânsa ne vine tot din Ţara Oltului prin pana lui G. Dern. Teodorescu. «Când începe postul Crăciunului, junii se strâng la un loc şi se constituesc, alegând comitetul care să dirigă lucrările: birău, doi vornici, doi juZiJ doi pristavi şi patru părgari, alegerea şi res­ ponsabilitatea cărora ne indică în miniatură Constituţiunea muni­ cipiului. Aceasta adunare a junilor se numeşte toană, care cuvânt se aplică numai la această adunare 2. Birăul îngrijeşte de buna ordine şi administrează; pedepseşte pe cei ce se îmbată, fac bătăi sau' nu merg la biserică, cu amendă, cu arest până'n douăsprezece ore, sau în cazul cel mai rău, cu ex­ cludere ; pedepseşte pe fetele cari refuză mâna vreunui june când le invită la joc, făcându-le adrnonitiuni sau oprindu-le dela joc pentru o zi sau două sau şi până la cinci săptămâni. i[Vornicii poartă grijă de masă şi de băutură. Juzii arangează locurile unde au să joace în sările Crăciunului Şi învită a treia zi pe fete la joc. " Pristavii ocupă funcţiunea de inspectori şi ţin locul birăului. Pârgarii sunt executorii ordinelor. In satele mai mari se fac' două toane: cei mici dela 17-21 de ani şi cei mari dela 21 de ani în sus, câti sunt neînsuraţi. Astfel constituiti, încep a 'Învăţa colinde şi a prepara turca 3. J. Frâncu, Candrea, op. cit., p. 142-5. 2. Şi apoi scrie: «Mi se pare�ă de aici îşi are originea locuţiunea : acest om are toane, adică 11U poartă 'grijă de nimic, ci umblă dintr'un loc într'altul, pare că ar fi cu feciorif la Craciun», . 3. Cu câteva şire mai sus, scrie: «Dela prima zi a Crăciunului, se vede in satele româneşti jueând un om, învăluit intr'o manta lungă sau intr'o zeghe şi împodobit cu o mulţime' de basmale, panglici şi flori de diferite colori, împietriţat, de unde proverbul: parcă eşti o brezaie, adre- [169] 169 Fiecare june e Îndatorat a aduce panglice şi mahrămi, pe can le împrumută dela fete, sub conditiune ca îndată după desfacerea turcei să le inapoieze». Turca se face astfel: «Două fălci de lemn, Încheiate la partea superioară printr'un cuiu, în jurul căruia se învârteşte falca inferioară cu mare înlesnire, formează capul; pe faica superioară se văd nişte arsuri cari formează ochii şi nările; două beţe înţepenite în craniu, încât fac un unghiu .. ascuţit, se numesc coarnele turcei şi sunt petrecute, dela o parte la cealaltă, de panglice de mai multe colori; mai aninându-se cu bu- Fig. 12. Capra. ---------- sat femeilor gătite cu exagerare şi cu panglici sau flori de diferite nuanţe. Individul poartă un cap de animal cu bot, sau de pasere cu cioc, pe care, printr'o sfoară ce ţine în mână, îl face să se mişte şi să clănţa nească ca barza. In cazul dinrâiu, re prezentă o capră, un ţap, un Lu.ţ»; etc.; în cel al doilea un cocor, un cocoş, un pâun, etc. Astfel stravestit, individul paiaţ joacă şi modulează mişcările bo­ tului sau ciocul după cântecul unui bătrân viorariu, care recita o�recari versuri lasci ve şi, amintind imitaţiunea animalelor, repeta adesea: Brezăiţa moşu lui , Pe coada cocoşului ! Mergând din casă În casă, alergând după copii, legându-se de oa­ meni şi de femei, sau spre a le imita gesturile, sau spre a le parodia vocea, râsul şi figura». [170] 170 chete de iederă şi vâsc, aspectul ce-lor de mai sus samănă cu capul cerbului sau al caprei; un baston înţepenit sub barba turcei închi­ pueşte piciorul; dela cerbice se Întinde un covor ţesut anume în mai multe colori şi cusut În formă de bundă ; lungimea acestuia este cât jucătorul; două mahrame numite pinteni atârnă de ambe laturi de un corn şi de altu], trecând pe lângă gâtuI turcei până jos; trei curele cu nasturi de alamă galbenă se întind dela cerbice până In vârful cozii în linie paralelă pe spinare; clopoţei de o parte şi de alta; coloarea predominantă este roşul, Jucătorul intră în turcă, prinde piciorul turcei vintr'o mână, iară sfoara cu care se pune În mişcare falca inferioară, În cealaltă. Pozitiunea lui este astfel că trunchiul corpului formează cu pământul linia paralelă, Încât turca apare tocmai ca un cerb sau căprioară. Jucătorul nu se vede, iar pentru ca dânsul să vadă, e rezer- vată o mică spărtură la capul turcei. . Cu o mână ridică şi lasă piciorul turcei după tactul lăutei ; cu cealaltă trage şi iasă sfoara trasă prin falca inferioară, lovindu-le astfel unul de altul tot după tact. Turca în joc este în mijlocul horei. Sunetul produs prin lovirea fălcilor se numeşte clăniăire, de . ", unde se zice În unele locuri turcei şi clanta, precum s'a numit în altele capra şi căprioara, după aspectul ce prezentă. Cu o săptămână înainte de Crăciun, turca trebue să fie pregătită. In unele locuri, cum de exemplu în Porceşti, lângă Turnu­ Roşu, În loc de turca se face un moş cu secerea în mână, intocmai cum se reprezentă Saturn la cei vechi 1. In ajunul Crăciunului, junii convin spre a fi Împreună ne­ despărţiţi pentru o săptămână; mănâncă, beau, cântă şi joacă împreună ... Junii nu primesc intre dânşii pe cei insurari, decât când ies cu jocul afară În mijlocul satului, şi chiar atunci numai Într'un loc amintit, ceeace probează indestul ci cei însurati sunt mai toleraţi;' apoi chiar când ar lua parte însuraţii, n'ar însemna nimic alta, de­ cât că jocurile au degenerat. r, Se adauge îndată: «Uneori turca a fost oprită de adm inistraţiune , dar nemulţumirea fu generală; sarbător i le fără turcă au fost adevărate zile de doliu. \ Ovăz pentru caii cutăru ia , vânat pentru celălalt, grâu pentru al treilea au fost mediile prin cari poporul şi-a conservat vechile dat ine ; piedicile au fost învinse, dar corupţi unea, deveni ob ice iu ». [171] 171 Seara, în ajunul Crăciunului, încep colindele. Familia preotului are preferinţă. Feciorii, binecuvântati de preot, trec în capul satului şi colindă Ia fiecare familie pe rând, de unde primesc un colac, o peciă sau costiţă de porc. Vornicii îngrijesc pentru a avea toana/1proviziuni În decursul sărbătorilor. Cu turca se Împacă stăpânul de casă, punându-i câteva monezi În gură, pe cari le iea turcaşul cu o mare abilitate prin spărtura cea mică dela capul turcei. Din aceşti bani se plătesc lăutarii şi băutura. Unde sunt În­ surătei şi fete mari, joacă toată toana ŞI 111 urmă sunt ospătari cu colaci şi câte cu un pahar de vin sau cu rachiu. Fig. 13. Capra. Unde sunt două turce, fiecare Începe dela un cap de sat, şi când se întâlnesc, -�ie' Întrec jucătorii; turcaşul învingător primeşte o coroană de iederă, pe care, ca un semn de distinctiune, o poartă în coarne cât ţin sărbătorile. Când se face ziuă, terrninând colindatul, intră în biserică, apoi venind acasă, prânzesc şi se culcă până Ia toacă. Pe seară merg cu toţii la o familie, de unde juzii angajaseră serata: joacă, mănâncă şi beau până la douăsprezece ore; de aici trec la altă familie până dimineaţa, facând toate ca şi în ziua pre­ cedentă. [172] 172 Pe la toacă vin toate fetele din sat, însoţite de mame, surori­ măritate, mătuşi, etc., şi aduc plocon, un colac de griu ornat cu nuci, alune, mere, pere, iederă sau alte flori, cari Însă sunt rare În acest timp. .7�, Crainicul bisericii, cu unul din (Nomici, ') primesc aceste dona­ tiuni, mulţumind la fiecare în parte. "_ .. / Doi colaci mai frumoşi şi mai bine împodobiţi îi duce birăul cu juzii, în numele toanei, Ia popă şi la primar, Femeile sunt invitate la masă; toate fetele şed deoparte, iar feciorii de alta, în faţa fetelor. Masa terminată, se execută un joc şi fetele se duc pe acasă, iar feciorii, ca şi mai înainte,' merg la sera te prin familii A treia zi pe la toacă, scot jocul în mijlocul satului: aci vin toate fetele din sat, dupăce au fost invitate de juzi. Petrecându-se astfel până în ajunul Crăciunu lui cel mic, desfac turca. In alte locuri o desfac a doua zi după Anul nou, Fetele, la cari n'au putut face serate, au rând pe anul viitor» 1. In comitatul Humedoarei, turca se numeşte şi cerb, cerbui sau (urcă. Datina însă slăbeşte. Pe alocuri, prin 1898, alături de .. turcă se intâlniâ şi blajul care astăzi nu se mai întâlneşte. Pe atunci.. «Bloju îşi în negrii faţa cu scrum, iar îmbrăcămintea îi era făcută din cârpe colorate. Pe umeri îi atârna o traistă plină cu cenuşă, în mână avea o puşcă de soc, iar pe spate purta un clopot de oi. In decursul jocului făceă o larmă teribilă, nu numai cu clopotul, ci şi el în­ suş striga, şi umplâudu-şi din când in.când mâna cu cenuşă, aruncă în ochii celor ce stau împrejur. Chemarea blajului era ca, cu cara­ ghiozlâcurile lui, să distragă poporul; afară de aceasta, el intră prima oară în fiecare casă, ca să ceară permisiune pentru turcă. Şi să nu se fi întâmplat să capete undeva răspuns negativ, căci atunci umplea ferestrele cu cenuşă; astfel că nimenea nu cuteza să-I refuze, căci astfel respectivul o pătiă» 2. Turca şi blajul se văd în fig. 14. Iată cum se desfăşoară această datină astăzi: . \ «Cu vreo două săptămâni îna�ltea Crăciunului, se adună junii satului la careva dintre ei, unde se înţeleg că unii dintre cei mai tineri sau mai bătrâni să joace turca;\ Şi deşi putem zice că turca 1. Ap, Arhiva, XX, p. 292-5. 2. Tr ansiloanio, An. XLIl, p. 13i-8. [173] 173 e un joc împreunat cu interes, toruş nu s'a întâmplat ca în co­ mună (Bozeş) să umble două deodată. Ba şi despre aceea se sfătuesc cu feciorii din comuna vecină Mermezeu, că în care zi vin la Bozeş, în ziua aceea să se ducă ei la Mermezeu. Apoi îşi aleg o gazdă, la l casa căruia îmbracă turca, îi ţin ospăţul şi pom;;a�--Se înţeleg ca fiecare fecior, ce bucată s'aducă la îmbrăcămintea tureei, fiindcă po­ porul sărac numai aşa poate acoperi toate cheltuelile. In fine aleg din sânul lor pe !11rwi, un fecior sdravăn şi îndemănatec, fiindcă unul mai slab nu ar pusea 'suporta greutăţile impreunate cu jucatul Fig. 14. Turca şi Blojul în Brad, acum câţiva ani. tureci. In multe cazuri nu se află nici un fecior care să primească să joace turca, fiindcă sunt de credinţă ci pe turcaş îl părăseşte în­ zerul păzitor pe 6 săptămâni i, şi dacă ar muri în timpul acesta, ar trece ca păgân în lumea cealaltă. De aici se explică că turcaşul nu merge la biserică până la sfârşitul carnavalului, fiindcă crede că s'a sălăşluit în el necuratul. In zadar cearcă omul să-i lumineze; ei aşa o ştiu, iar din credinţa lor nu-i poţi scoate! 1. Al. Viciu, Colinde di« Ardeal, 1014, p. 14. [174] 174 In ziua Crăciunului încep a umblă (li turca. Umblă din casă în casă şi colindă, iar turca joacă şi sare nebuneşte, dar după tactul colindei. Dacă au isprăvit cu colindatul, turca începe' să cerşească. Fălcile lungi şi înguste, făcute din lemn, şi le bate de olaltă, fă­ când o larmă teribilă, şi îi face semn stăpânului, arătându-i buzu­ narul, ca să deie ceva. Căsenii îi aruncă apoi de regulă bani pe pământ, fiindcă le place să vadă cum se năcăjeşte turca, ca să adune banii cu clontul prost cioplit. Apaoape în fiecare casă capătă apoi un colac în formă de 0, pregătit-anume pe seama turcei, care-l pune pe clontul ei, şi ea îl predă apoi gazdei. Gazda îi adună apoi pe o rudă lungă şi îi duce acasă '" Cu banii cari îi adună, plăteşte toate cheltuelile, iar restul îl beau cu toţii. Banii însă, daţi feciorului care joacă turca, pe sub hainele turcei, în mână, sunt numai ai lui. Dacă vede că nu mai capătă nimica, mai face câteva sărituri şi pleacă. Gazda Însă şi doi feciori rărnân înapoi, dacă e fată mare la casă, şi roagă părinţii să o lasă să vină la ospăţul tureci. Apoi pleacă şi ei. Astfel colindă satu'lîn primele două zile ale Crăciunului, iar a treia merg Într'unul din satele vecine, unde totul merge în modul descris, numai cât nu invită fetele la ospăţ. După prânz se întorc înapoi şi încep ospăţul tureei. Ospăţul turcei îl ţin la casa gazdei. Mama şi rudeniile gazdei pregătesc zarnă de urez, curechiu şi alte mândri. Afară de acestea se pun pe masă şi colacii primiţi dela unele case cu ocaziunea co­ lindării. Rachiu! îl cumpără gazda şi el suportă toate cheltuelile. După prânz se adună feciorii şi fetele şi se începe ospă tul. Turca mai joacă odată, apoiiij}3i'Ci:tl\ le anunţă' că-i gata prânzul, când se 7 aşează toţi la masă, în frunte cu turca. Lângă turca şed două fete, lângă ele un fecior, apoi iar o' faţă ş, a. Mai târziu iară se aşează la masă, apoi iar se apucă de joc şi aşa ţine asta până seara, când turca mai joacă una pe urmă, apoi trec, cântând cu toţii, îu odaia gazdei, unde turcaşul se desbracă de mască şi o aşează Într'un colt al odăii, cu capul în jos. Aceasta a fost pentru aceea, ca 111/ Clllllva să o îmbrace dracu 1. In ziua Anului 110/1 moare turca', Inainte de prânz se adun i feciorii la gazdă, turcaşul îşi îmbracă !ipasca şi pleacă ia o încruci­ şare a uliţelor. Aci mai joacă odată turca, - dar feciorii DU mai cân tă, clici Il! rea e tristă. Jocul ei nu 1113 i este aşă de vioi u şi n LI mai primeşte dela nimenea nimic, fiil1Lid simte că nu mai tră­ eşte mult. După câtvă timp, se a pro pie de turcă un fecior şi o im" [175] 175 puşcă, fără nici o vorbă, cu o cartusă oarbă. Turca se svârcoleşte de câteva ori, apoi cade la pământ. (Se întâmplă că dacă turcaşu e un hazliu, numai după câtevă împuşcături cade la pământ, şi când feciorii încep a se nelinişti). In momentul când'a sunat împuşcă­ tura, mai vin doi feciori, unul Îmbrăcat ca preot, si celălalt ca preo- Fig. 15. Turdt. teasă, ca şi când s'ar fi abătut pe aici întâmplător. Preotul, când aude că mortul e un păgân, se codeşte să-I îmmormânteze, dar la rugămintea celorlalţi se Învoeşte retuş cu mare greu. Iar preoteasa văzând că nu e nime cine să bocească mortul, îngenunchează şi-I [176] 176 boceşte ea. Apoi îl aşează pe o scară �! după ce l-a sfintit preotul, pleacă convoiul spre casă. AjUl1'Şi la casa gazdei, îl îngroapă, ceeace constă din aceea că masca de care s'a desbrăcat turcaşul în curte, o aşează iarăş în colţul odăii cu capul în jos, până ce se găteşte po­ mana. Şi ·pomana se face la gazdă şi decurge tot aşa ca şi ospăţul, numai cât acum fetele ospătează pe feciori şi fruntea mesei e goală. Fiecare fată pregăteşte acasă ceva de-ale mâncării, care o duce la casa vornicului şi o dă in seama cămărariului, care e dator să servească la o masă mâncările, împreună cu vornicul. Cu sfârşitul pomenii, fetele se duc acasă, iar feciorii rămân, ca să împartă turca) adică strică masca şi fiecare iea bucata aceea pe care a dat-o când a tăcut-o». Acum urmează îmbrăcămintea sau masca turcei (fig. I 5): «Pe o bâta groasă, cam de un metru de lungă) - pe care se sprijineşte feciorul când joacă turca, - fac din cârpe un cap; din care se răniuresc două coarne făcute din lemn împodobite cu găitane. Dela rădăcina coarnelor atârnă în jos o velintă, în formă de togă, cusută din cârpe de colori diferite, sub cari se mai află O învăli­ toare. Velinta aceasta îi acopere spatele turcaşului, partea dinainte numai când joacă, pentrucă se apleacă. In loc de gură are un cioc cam de 30 cm. lung, colorat în roşu ori în verde, iar falca de jos se poate mişca cu o aţă. In partea dinainte a ambelor fălci, sunt bătute câte două cuie, de vreo 5 mm. lungi, cu ajutorul cărora ridică creitarii de pe pământ. Pe falca de sus Întăresc un cap de iepure. (După spusele=bătrânilor totd�auna cap de iepure s'a întărit). Sub cioc e o mică deschizătură, prin care se uită turcaşul afară. Coarnele sunt împodobite cu clopotele, zurgălae, cordelute tricolore, cârpe şi ciucuri. Pe-frânghia �are leagă la olaltă coarnele) sunt o grămadă de inele, iar sub frâdghie este o panglică întinsă, pe care sunt cusute fire de mărgăritare; mărunte. Aceasta e zgărduţa. Astfel e im brăcată turca ... Turca din Gherla, din CO\11. Aradului şi Severinului o înso­ ţeşte şi un dobaş», care în cam', Hurnedoarei lipseşte, şi «după cum se spune) nici n'a fost niciodară , -. \ Turca joacă pe colindele f�ciorilor, şi aşa de dibaciu e în pocnirea fălcilor, - după tact, - îhcât înlocueste pe. deplin pe dobaş. i� Turcaşii dela Bozeş au 9 _�.9lill�� străvechi, pe cari le cântă la diferite case. Alta cântă la preot, alta. Ia primar, ş. a.» 1. 1. Transiloania, 1. cit., P.135-146. Acolo se află �i bibliografia, pre­ cum şi cele nouă colinde.-Al. Viciu, Colinde din. Ardeal, 1914, p. 13-14: ------------ ....... � [177] j f 1 177 Prin unele părţi din Transilvania se aude următoarea povestire cu privire la datina turcei: Se spune că după ce Noe, pe vremea potopului, şi-a urcat în corabie tot soiul de dobitoace, după cum îi poruncise Dumnezeu, a căutat să-şi iea şi o pereche din paserea numită turcă. Acest soiu de pasere însă, s'a semeţit şi a spus că el va putea innotă peste ape cele 40 de zile cât va dăinui potopul. Noe n'a avut ce să-i facă, şi-a lăsat turca În pace. Apele au năboit şi turca a înnorat cât va fi înnorat, dar dela o vreme n'a mai putut. Astfel cii, fie din osteneală, fie din foame, s'a înecat, şi neamul ei a pierit. Spre aducere aminte a rămas Însă de atunci datina arătată mai sus 1. Fig, 16. Capră. Prin părţile bihorene se povesteşte că mai demult, pe vremea Căpcânilor, cari străpungeau ţâţele femeilor cu fiere arse, iar pe copii îi mâncau, bărbaţii îşi ţineau nevestele ascunse. Ca să-i scoată pe pe alocuri, toanele sau cetele se numesc la pl. beri, sing. bere. In Cugir, e în ziua de Anul nou, tur caşi i umblă cu turca prin sat întrebând în glumă, cine s'ar afla s'o ierneze, şi fiindca nu se află n ime, o puşcă în mijlocul drumului. O pun apoi pe o scară şi o târesc în casă, unde o desfac şi o strică s , r , C. D. Gheorghiu, Calendarul femeilor su perstiti oase, p. 108. Pamtlle, Crăciunul. 12 [178] 178 Căpcâni din ţară, oamenii s'au sfătuit, au prins cocoşi, şi în crestele lor au pus luminite de ceară, pe când alţii, îmbrăcaţi în vestminte lungi, roşii ori pestriţe, căutau să-i sperie. Astfel a inceput datina numită turca 1. In părţile de munte ale Muscelului 2, flăcăii caută să-şi alcă­ tuească brezaia,-numele ce-l poartă pe acolo turca,-cu mult înainte de Crăciun, cântând pe la femei basmale frumoase, de mătasă dacă se poate, mai ales pe la casele unde sunt fete mari, cu toate că ma­ mele se împotrivesc şi la împrumut, şi la umblatul brezaiei, fiindcă «brezaia-i chipul Ucigaşului, şi ălui de se blărneşte aşa, 7 ani de-a rândul nu-i este iertat să calce'n sfânta biserică, iar de se'ntâmplă, Doamne fereşte, o boală în răstimpul ăsta, poate muri ca un cal, nespovedit şi negrijit». Adunând mereu la lucruri, flăcăii alcătuesc brezaia. Mosul are o hârcă «făcută dintr'o piele de ţap, de care atârnă o buc�tă de scândură 'in chip de cap omenesc». «Nevastă-sa, o adevărată ciudăţenie: de sus până jos, tot una de basmale, ce nu se potrivesc două la coloare 3, aşezate ca solzii la un peşte, aşa că se zăreşte doar câte un colţ din ele. Apoi o mică deschizătură în dreptul ochiului, pe unde primeşte bani; un cioc de lemn, ce se mişcă dinlăuntru prin ajutorul unei sfori; deasupra capului tuguiat, două urechi de capră şi două comite, între cari saltă un clopoţel legat de o aţă. In jos, două tălpi de picioare omeneşti şi un băţ sprijinit de cap, şi ca pe mână de gros, cu care slutenia seceră copiii cari se ţin de ea, ca muştele de o rană». Cu lăutari, cârdul brezaiei ,pleam prin sat, şi la ferestrele gos­ podarilor începe să strige răspicat: Scoală, scoală, Domnule Ghicuţă, C'au sosit chir igll, Să'ncarce la scânduri, Şi-am auzit bine C'c\ţi luat în tăiere Păduri dela Stat, Şi-am venit şi noi Să ne daţi arvună, Să mergem la lucru. Scoală, scoală, Domnule Ghicuţă 1», J. A. Zanne, Proverbele, IX, p. �03. 2. In R-Codin, Mihalaehe, op. cit., nu aflăm nimic ser is, 3. De aici altă zicală ea re se spune celor ce se gătesc fără gust 'sau se'mpopoţoneaza : «parcă-i brezaie, parca-i capra dela Crăciun». [179] 179 -după care începe cântarea colindului: Ale cui sunt cestor case, O lerol, d'a Ie-Ierol, Doamnele, O leroi, d'a le-le roi, Doamnele, Aşa nalte şi frumoase, O leroi, d'a le-leroi, Doamnele ... După ce se sfârşeşte, nu peste mult, se aude iarăş strigând, potrivit Jmprejurărilor de astăzi, ŞI potrivit nevoilor anumite ale .. gospodarului colindat : Scoală, scoală, 'Domnule învăţător, -Că ţi-a venit hârtie sau: Scoală, scoală, [Domnule Istrate, 'Cam sosit şi noi -Ca nişte călători, Să ne fierbi aici pe loc, Vr'o cinci vedre de rachiu sau: Hai, hăp, hăăăp l Scoală, scoală, Domnule Părinte, -C'am venit în grabă mare, Să vă dăm o leturghie Pentru sfânta zi de mâne, Dela stăpânire, Ca să-ţi crească leafa Şi o să te facă mai mare ... Şi mâncare să ne dai Pe bani ghiaţă, Nu pe datorie; Şi-am aflat că-ţi merge bine, Că-ţi geme pimniţa de buţi, Şi tijgheaua de bănuţi! Şi să cerem dela sfinţia voastră Deslegare de păcate Şi voie de'mpărtăşire ; Scoală, scoală, Doamne Părinte! In acest timp se aude şi câte un sunet de clopoţel şi câte un clepcănii ca de pitpălac, Cineva din casa iese cu o tablă pe care se află turte, covrigi de ou, caşcaval, carne de porc şi bani. Banii îi rea uătauul, iar celelalte lucruri le dă iepei,-cel ce poarta dăsagii In spinare, pentru adunatul plocoanelor. Moşul cu ghioaga, şi bre­ zaia, se apropie ,şi mulţumesc, iar, roata flăcăilor începe să cânte .colmdul : Doamnele t, 'Nprundurile mării, Născut-au, crescut-au Doi, trei păltlnei Nalţi şi suhţirei. I. Refren Înaintea fiecărui vers. Sus frunza măruntă, Jos umbra rotundă, Da sub COama lor, Cine-mi se stumbreşte? Trei oşti ungureşti, [180] Şi trei româneşti. Cele ungureşti, Ele Domn că-şi au ; Cele româneşti Ele Domn că n'au. Aflat-am d'un cocon, Ce-l ciliamă Ion Şi-ar fi bun de Domn. Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Dă-ni-l pe Ion, Să-I ni-l facem Domn. Taică-său că vru, Maieu-sa că nu vru, 180 Că e crudicel , Că e prosticel , Şi că el nu ştie Cisme d'a'ncălţă, Cal d'a'ncălecă, Grele arrne-a'ncinge, Oşti duşmane-a'nfrânge ! Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Dă-ni-l pe Ion, Să ni-l facem Domn! Cisme d'a'ncălţă, Cal d'a'ncălecă, Grele arme-a'ncinge, Oşti duşmane-a'nfrânge! 1 Şi te-aşteaptă ciutele, Să-ţi speli puşca de rugină, După sfârşitul colindului, se aude strigătul: Scoală, scoală, Frate Niculae, C'a dat zăpada mare iar din când în când, câte un Hăi hăp, hăăăăp l Fig. 17. Capra. 1. Vezi aici colindul dela p. 100-101. [181] 181 Acesta este întregul rost al brezaiei în noaptea colindatului, pentru ca să urmeze alte rosturi a doua zi, Ia joc, unde izgoneşte pe cei ce în seara trecută n'au primit-o sau nu i-au arătat toată dragostea. Acolo stropşeşte în lovituri pe cei ce greşesc la jocul ungureştei, precum şi pe cei ce n'o Iasă în pace, căutând s'o ne­ căjească. In deosebi copiii se ţin după dânsa şi-i cântă: Brezăiţa moşului, Pe valea cocoşului, Nu te da, Nu te lăsa, Că mă leg de hârca ta! Brezaia se mai anină şi de oameni străini.s--fireşte, de cei ce-i pot primi glumele,-îi ciupeşte şi le face felurite închinăciuni, ce­ rându·le bani. Moşul, câte odată, loveşte de-al binelea cu băţul său) în vârful căruia se află o cârpă cu cenuşă ce a fost udată, şi apoi lăsa tă să inghete. «Iar când îi vine rândul să-şi facă datoria, s'o vezi cât de mândră mi se răsuceşte, parc'ar ar fi curat ghiogar, în mână de bagatâr 1. Pe unde-i lumea mai deasă, pe-acolo ea croeşte cărare, lăsând în urmă-i numai: -- Aalio ! tiu, blarna iacă cui l » 2. Tot astfel urmează brezaia şi a treia zi de Crăciun) când hora este încă mai frumoasă şi lumea încă mai multă. Moşul În­ calecă pe mârţoage cu faţa înapoi, trage câinii de coadă izbindu-i de capul brezaiei, cu care chiar se şi iea la bătaie. La urmă, moşul moare, şi învie când aude că şi brezaia i-a murit; şi pentru a avea cu ce s'o îngroape, strânge bani pe o tipsie dela privitori 3. Prin unele părţi ale Ţerii-Româneşti de către Dunăre, colin­ dătorii cu brezaia alcătuesc o ceată de 30-40 inşi) şi chiar mai f,1Ulţi încă. Unul dintr'inşii este ales vătav pe 2-3 ani şi se nu­ meşte împărat. Impăratul este dator să dea colindătorilor săi mâncare şi băutură, dela 20 Decemvrie şi până în seara ajunului, când porneşte cu ei la colindat. Inaintea colindătorilor merg trei flăcăi vestitori, l1U miti de ei pisici; aceştia merg la uşă şi strigă unii din ei bul­ găreşte: soli,-sare,-altul luc,-ceapă)-şi al treilea piper,-- ardeiu. I. eBagatâr, erou legendar». 2. dacă cui, (sic) dracului, necuratulu i's. 3. 1\1. Lungeanu, In sărbători, Bucureşti 1910, p. 47-63. [182] r l i I 182 Stăpâna caset iese şi le dă câte puţin din ce are, din cele cerute, şi ei le pun într'o traistă şi fug Înainte. Puţin în urma lor sosesc şi colindătorii cu brezaia. Ei se pun la fereastră şi cântă câte IO-I5 odată, apoi alţii urmează alte versuri, şi tot astfel, până termină de colindat. Colindul este în Iim ba bulgărească şi are ca refren la fiecare vers: Colade, coladele. Indată ce termină colindătorii, începe unul să cânte din fluier, iar altul cântă din gură: Ieşi brezaie Dela odaie, Să-ţi da II paie! Atunci apare brezaia, care până acuma era printre colindători. Brezaia este un flăcău îmbrăcat cu o sarică; sare în patru la be întocmai ca ursul, înaintea stăpânului, când iese să plătească împă­ ratului. In vremea când tot sare, mai clănţăneşte dintr'un cioc de lemn, întocmai ca al berzei. Stăpânul plăteşte şi brezaiei un gologan şi atunci cu toţii pornesc la altă casă. Când în acea comună sunt vii multe, li se dă şi câte o ploscă cu vin, pe care colindătorii îndată o dau din mână În mână, până o golesc. Când satul este mare, împăratul Împarte colindătorii în două părţi, ca să aibă timp în acea noapte, până la ziuă, să colinde pe la toate casele. La o grupă numeşte. un om al său de încredere, care să adune banii, iar la cealaltă grupă este el insuş i. Brezaia, Plin jud. Buzău, umblă dela Ignat şi până la Crăciun, când «flăcăii caută pe un Ţigan sau Ungur şi-l fac brezaie : îi acoperă tot corpul cu un maiac 2 până la glesnă, îi pun o tacă sau un cio� lung ca de barză şi coarne pe cap..;» 3. Brezaia, prin jud. Dâmbovita, mai de demult, se alcătuia din 3 oameni. Unul se numi,'! brezaie, unul Mai Turcu şi unul era lăurarul. Brezaia era îmbrăcată într'un ţol ro?u sau în velintă, iar în cap avea un moţ, două coarne şi un cioc C:f al berzei, cu care ciocănia copiii. Moş Turcu purtă tot îmbrăcăminte de brezaie, Însă în faţ,l 1. Albina, J, p. 405-6, 2. Macat? 3. Dicţionarul limbii române, la brezaie. [183] 183 avea o teacă şi două cepe atârnate. Umbli din casă în casă spunând felurite lucruri, ca să stârnească râsul i. Prin jud. R.-Sărat şi unele părţi buzoiene, brezaia are cap de animal sau de pasere, mai cu samă de vulpe, capră, ori barză, iar pe corp poartă o scoarţă vărgată. Brezaia clăntăneşte tactul jocului din fălci. Jocurile sunt cele obişnuite; cântecele, adică colindele de bre­ zale, sunt adese indecente. Datina aceasta aproap� a pierit 2. Răposatul Ollănescu, în lucrarea sa Teatrul la Români, pome­ neşte breraia, dela care trece la (urcă, tarea, capră sau lup, care se întâlneşte în regiunea muntoasă şi deluroasă a Moldovei: «Dar iată,- scrie el,- s'aude lătrat lung de câne şi ţipete de copii ce aleargă, şi se opresc, şi iar fug, şi iar ţipă. Miraţi, ies cu toţii pe prispă. Un hohot de râs deodată pe toţi îi cuprinde. - Brezaia, brezaia,-răcneşte o fată; şi în casă dă năvală să! intre, gonită de o namilă fioroasă din urmă. Cu cap de lup ori de barză (vulpe, câne, COCO! sau vultur). clăntănind din dinţi, plescăind ciocul, c'o zeghe pe dansa, impes­ triţată cu tot soiul de cârpe, de flori, de cordele, se opreşte brezaia, şi învânindu-se în loc, spune ăstuia o glumă, celuia o pâcălitură, lui moş PQpa, clătinându-se în mersu-i, îi înalţă, pe nas, un agbios ca un dascal, hangiului un cântec îi cântă, de-i vine să turbe Grecului • de ciudă, pe toţi îi face să râdă, şi joacă şi sare după versul ce-i zice Ţiganul din vioară, alături. Şi aşa, din casă în casă, aleargă ca să înveselească pe bătrâni» să dea ghes celor tineri, să înfricoşeze pe copii. . Deşi înfăptuire, la unii locuitori de munte, a ciudatei credinţe că Dumnezeu, pentru a înveşnid naşterea Fiului său în nişte iesle, desleagă deie Crăciun la Bobotează limbile dobitoacelor, nurnindu-le să spună cu gura slobodă fiecăruia adevărul în faţă, brezaia, jumătate om şi jumătate dobitoc, este de sigur o fiinţă răsleţită din străvechile coruri bacchice şi cel dintâiu obraz de teatru ce s'a ivit în datinile noastre poporale. In Moldova, unde se mai numeşte şi capră, arătarea e ŞI mal grozavă. In loc de un singur chip străvestit, sunt două: un unchiaş 1. Dicţionarul limbii române, la brezaie. 2.Idem. [184] 184 cocoşat, cu barba albă, slut şi sgripţuros, şi un cerb cu coarne mari şi cu trupul învelit în făşii de pânză de felurite feţe, care-I poartă în spinare. Ţipând, sărind, cântând, se duc amândoi în 'mijlocul unui alaiu sgomotos prin târguri şi prin sate, să "colinde cu snoave, cu glume, cu cimilituri, adernenind lumea ce bucuroasă îi iese în cale. Alteori, doi flăcăi acoperiţi cu ţoale sau cu sumane, se pun unul îndărătul altuia, închipuind o vită oarecare. Cel dintâiu poartă, ascunsă, o oală în cap, iar cel din urmă o coadă de păr sau de cârpă, legate cu o sfoară de picior, astfel că la cea mai mică miş­ care să se ridice şi să se scoboare. Peste dânşii încalecă un al treilea flăcău, cu un biciu în mână, care, sfichiuindu-i sau dând din călcâie, îi mână prin sat, sărind şi jucând. La cârciumă se opresc, şi cel călare, după ce cântă, - în deobşte lucruri foarte u}'urele,-întreabă dacă nu e nimeni muşteriu să cumpere calul, boul, măgarul de sub dânsul, pe care-I joacă fel de fel, inşirându-i bunurile. Cei de faţă se prind Însă a ponoslui, căinând ori luând pe stăpân în bătaie de joc, pentru aşa rablă de vită; şi spusele lor sunt atât de crunte, încât acesta, desnădăjduit, - şi ca să scape haramul de gura lumii, -. îl loveşte cu bâta în cap, până te spăr­ gându-se oala, cad câte trei grămadă la pământ, in hohotele de râs �11e tuturor. Apoi intră cu toţii în cârciumă, să bea aldămaşul pielii cel putin, şi petrec ca în vremea cea bună» i. Prin alte părţi, acel care se face turcă, se îmbracă cu un vest­ mânt roşu sau v4,rde, lung până În pământ, pe cap îşi pune o multime de pene roşite, cari formează-capul tureci, iar vestrnântul cel roşu formează trupul ei. Clonţul şi-l face din două lemne cioplite în forma unui clont de pasere şi-l Întocmeşte astfel ca prin ajutorul unui fir de sârmă, cu mânile ce-s ascunse în vestmântul cel roşu, să-I poată slăbi cum va voi turca. Cu turca umblă şi un ţluierar, care-i cântă din fluier ca să joace, şi un păzitor îmbrăcat ca un om bătrân, cu o cuşmă foarte mare de oaie în cap, care se numeşte blajin, şi care nu lasă pe nimeni ca să se apropie de turcă, �i merg astfel din casă în casă. Când intră într'o casă, fluiera�'ul îi zice din fluier si ea joacă, după care apoi gospodarul dă un baăşiş, pe care îl iea ' cu clontul r. P. 8- 16. Vezi deplina asemănare cu jocul De-a calul în T. Pamfi le , [ocur i de copii; Bucureşti 1906, p. 6. [185] 185 şi-l dă păzitorului, iar dacă i se pare că gospodarul de casă i-a dat prea puţini bani, sau nu i-a dat de fel, începe a căuta cu clonţul prin buzunar şi a-i da prin aceasta de cunoscut că e vremea să-i plătească. Turca cu umbletul ei, cu jocul el deşantat, provoacă mult râs şi voie bună, pe unde se duce» i. Prin jud. Tutova ceata caprei se alcătueşte din capră, doi moşnegi, Jidan şi o fată sau două fete, toţi mascaţi cu măşti de pânză cât se poate de urîte. Moşnegii au cojoacele întoarse pe dos, ca şi căciulele, cu lungi mustăţi şi barbe de lână sau păr de cozi de cai, cu nasuri roşii şi dinţi făcuţi din fasole. Capra, după cum se vede din figura 18, se alcătueşte dintr'un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se în­ veleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, marunt tăiată şi increţită în forma părului. In loc de aceasta, se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. In dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două fasole mari, albe, cu pete negre, peste cari se lipeşte hârtia neagră cu încretirurile sau pielea cu păr. In loc de urechi, capra are înţepenite în scăfârlie două găvane de lingură. Pe ceafă are patru corniţe, frumos împo­ dobite cu hârtie colorată,pe cari se află înşirate şireaguri de mărgele sau hurmuz. In dosul coarnelor se află asemenea Înţepenită o o­ glindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea. In cele două fălci de sus ale scăfârliei, se pune falca de jos, care se mişcă În jurul unui cuiu care nu se vede. Această falcă este îmbrăcată la fel cu scăfârlia. Sub ceafă, este o gaură în care se înţepeneşte un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinainte a fălcii de jos, se află atârnat un clo­ potel, iar de partea de dinapoi se află legată o sârmă. Dacă această sârmă se lasă slobodă, partea de dinainte a fălcii de jos atârnă în jos şi astfel gura caprei se deschide; dacă s'ar trage scurt de sârmă, gura caprei s'ar închide printr'o clărnpăneală seacă, de lemn; fireşte, clopotelul sună. Atât băţul, cât şi sârrna, sunt acoperite cu un sac de formă tronconică, de pânză groasă «de sac», care, spre a sta umflată şi a acoperi astfel pe cel ce va ţinea capra de băţ, va clămpănl-o şi va r, C. D. Gheorghiu, op, cit., p. 10&-9. [186] 186 juca-o, are legate pe din lăuntru nişte cercuri de sârmă sau de lemn, \ \ Capră 1. Pe deasupra se află lipite făşii de l\ârtie colorată în felurite chipuri. Hârtia este tăiată îh zigzag. 1. După capra din Zorleni, a fiacăilor dela Orfelinatul agr ieol «Ferdinand». [187] I J I 1" 187 Jidanul este îmbrăcat în haine de târg, cât se poate de petecite ; , în cap are o pălărie spartă, mască şi perciuni bine incretiti ; poartă un cort el rupt şi o pereche de ciori moarte, o găină moartă sau o cucuvea. Fetele sunt tot tineri, îmbrăcaţi femeieşte, mascaţi Însă, spre a-şi acoperi musteata. Lăutarii sunt: vioristul, cobzarul, trâmbitaşul, ş. a. Câte odată' se vede ca vjtav\ al cetei un soldat sau un ofiţer. Apropiindu-se de c�sa goş�odarului, capra se vesteşte prin cântarea lăutari lor. Dacă gospodarul o primeşte" ceata intră în casă, lăutarii încep să cânte şi moşnegii amândoi, sau fiecare cu câte o fată, încep să joace de brâu, cu mişcări la dreapta, la stânga şi rotiri Într'o parte şi alta. In acest timp, Jidanul face tot soiul de năsbâtii, spre a în­ veseli pe cei de faţă, Capra stă pe loc şi clărnpăneşte în tactul jo­ cului, plecându-şi grumajii la dreapta şi la stânga, făcând ca şi cum ar ciuguli din pestelca unei fete. Jidanul joacă şi el la urmă. Cântarea obişnuită a lăutari lor este aceasta i : ij:Y li !ffirtllu Q CD�U u U�� ��#l�$g#ft! r:t U © (1 � �-- Plata o iea vătavul ; un bacşiş, - o cinste, - se dă şi celui cu capra în deosebi, pentru osteneala ce şi-o dă la jucatul caprei 2. Prin preajma Hârlăului, se face capră un flăcău ce ştie s'o joace în patru labe. Pe spate i se aşează corpul caprei învelit cu lăicere frumoase, iar la capul im podobit are o oglindă cu mărgele şi flori. Botul caprei este alcătuit din două scândurele, ce-s În­ velite pe din lăuntru cu postav roşu. Pe lângă Botoşani, mai demult, capra se îmbrăca cu pielea 1. Culeasă de d-I D. Petrescu. 2. Culegere din corn. Zorleni. [188] 188 ei şi veniă intovărăşită de o ceată întreagă de Turci şi jidani, cari povestiau şi făceau felurite comedii 1. In ilustratiunile de până aici, am văzut alcătuirea ŞI portul cetei ce alcătueşte capra în com. Ardeoani, jud. Bacău. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, înseamnă că « Turca este o joacă iscodită încă din vremurile bârrâne, din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau Moldovenii împotriva Turcilor. In ziua de Crăciun, unul se îmbracă pe deasupra cu un sac de pânză, la care leagă un cap de bou; peste aceasta încalecă un altul, gheboşat şi astfel colindă uliţele şi casele». Prin Bucovina se umblă cu capra pe alocuri, până la ajunul Bobotezei 2, făcându-se capră un copil mic, ce îmbracă un cojoc în­ tors pe dos; capul caprei îl ţine într'o mânecă, pe care şi behăeşte 3. Capra, alcătuită dintr'un flăcău îmbrăcat ca moşneag şi un flăcău care poartă un cap de capră, o întâlnim şi la Ruteni. Ea umblă pe la case cântând cântece religioase cu refrenul: O dai Boje !,--Dă doamne! 4. Formele caprei Însă, nu se opresc aier. Am pomenit, când a fost vorba de Vicleem, ce sunt Iroiii de seară, pe cari i-arn Întâlnit în j,lld. Tutova. Ei sunt o înfăţişare a caprei. Şi tot o înfăţişare a caprei sunt şi MOfnegii pe cari-i găsim tot pe aici. Iată o descriere a acestora, din târgui Murgeni 5 : (( Incă de pe la Andrii, tlăcăii cei mărişori şi mai ehi poşi în­ cep a se aduna, câte doi-trei, pe la câte unul din dânşii şi a se sfă- 1. Voronca, op. cit., p. 103. "- 2:. Ibidem, p. 939. 3. Ibidem, p. 103· 4. D. Dan, Rutenii din Bucovina, Bucureşti 1913, p. 13. 5. Comunic. de d-I T. Popovici, care scrie: «Bucuria copiilor' din corn. Murgeni, ţinutul Tutovei, bucurie din care m'am împărtăşit şi eu în copilăria mea, - cu prilejul venirii Crăciunului şi Anului nou sau Sfân­ tului Vasile, - cum se obişnueşte a se zice mai mult "acestei sarbăţ tojr i în această parte, - e fără îndoeală izvorîtă din plăcerea veseliei, cu care sunt însoţite deosebitele obiceiur-i ce \se mai păstrează din strămoşi în această zi. \ Murg en ii ar fi pustii şi Anul nou n'ar aduce nici O bucurie, nici o veselie pentru Murgeni, dacă va trece \un an fără ca flăcăii să nu se facă moşnegi. Iar dacă s'ar întâmpla una ca asta, ar fi o jale în Murgeni; ori unde te-ai duce, auzi pomenindu-se anul când cutare.... şi cutare s'au făcut moşneg i, şi lumea s'a veselit şi a 'petrecut la gh iduşi ile cu Gari îşi însoţesc ei jocul». [189] 189 tui cam cu cine s'ar mai putea întovărăşi ei, pentru a se face la Sf. Vasile moşnegi. De obiceiu se hotărăsc ei pentru cei mai liniş­ tîţi şi cari, până la adunarea folosului, să poată pune şi doi-trei lei pentru cheltueală, căci, oricât, trebuşoara asta le aduce lor oarecare folos, deoarece, dela orice casă, unde joacă moşnegii, nu ies cu mâna goală şi nici aşa cu te miri ce. In nădejdea folosului ce-l vor scoate, pune fiecare câte doi-trei lei, cât îi ajunge .partea, şi tot postul Craciunului, cu nopţil� lui lungi şi zilele-i scurte şi moho­ rite, trăesc bine pe la cele clăci (şezători), cu pâne, smochine, stra­ fide şi alte bunătăţuri, pe cari le udă cu câte o leacă de vin, să nu li se închege stomacurile cu atâtea dulceturi ! Zilele Crăciunului fac horă: dacă-i vremea bună, afară, sub acoperişul cerului, iar dacă-i vremea rea, în casa unui gospodar. Din ziua a doua a Crăciunului, după ieşirea din biserică, În­ cep a se îmbrăca câte doi flăcăi pe rând, pentru a se da oarecum de ştire ca vor fi mosnegi anul acesta. In ziua Întâi a Crăciunului, toată ziua băieţii stau pe lângă horă cu ghiaţa în sân, întrebând pe flăcăi dacă se fac moşnegi ori nu, - iar a doua zi inima le creşte cât un bostan, când văd pe Bercu, - un flăcău îmbrăcat ca Jidan, şi pe mos Lupu, - flăcău îmbrăcat ca moşneag. ACLI îs prea încredinţaţi şi Murgenii că SF. Vasile va ti vesel. [idanul Bercu îi îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Îşi vâră niscaiva bulendre ca să-şi facă un gheb (cocoaşă) în spate şi se leagă c'un baidir (fişâu) pe după gât, adus pe dinainte cruciş şi innodat sub gheb. In cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe, iar de fundul ei îi atârnă slobod tot o coadă de vulpe. Pe faţă poartă U11 obră iar făcut din meşină, - piele sub­ tire, - punându-i de o parte şi alta doi perciuni cum au Jidanii, sprincene, mustăţi şi barbă din păr de coadă de cal. Gura obrăza­ rului e încunjurată cu câteva ştifte, -- cuie de lemn pentru cisme,-­ închipuind dinţii. In mână poartă nişte mătănii făcute din retezături de lemn înşirate pe o sfoară. Mor Luţni, - moşneagul, - e îmbrăcat cu poturi, - pantaloni de piele de oaie, - şi cojoc întors pe dos. In cap are un fel de căciulă lungă, ţuguiată, de piele de oaie, iar pe faţă poartă un 0- brăzar făcut din piele de oaie cu faţa cea păroasă, având un nas [190] 190 ascuţit făcut din meşina roşie, iar de gură sunt prinse câteva fasole, drept dinţi. In mână poartă un ciomag. Zilele Crăciunului aleargă pe uliţi, strigă, se trântesc prin omăt, iar copiii se ţin droaie după dînşii. Când ceata baieţilor e destul de mare, Bercu îi aşează în rând ca pe soldaţi, punând pe moş Lupu în frunte. Acesta cu ciomagul pe umăr, ca puşca, merge în pas cu băieţii zicând din gură: - Un ... doi ... un ... doi! Bercu, cu mătăniile atârnate de mâna întinsă înainte, dă ca­ denta comandând din când in când «iura l», după care băieţii, cu feţele aprinse de căldura înnotării prin ornăt, strigă cât ce pot «iuraaa .. !» de clocoteşte văzduhul. Mşi întorcându-se Bercu cu faţa înainte, ghiduşul de moş Lupu face ce face şi-i pune o piedică, de-l îngroapă mai tot în omăt. Băieţii se ţin cu mânile de pântece de râs, iar el o rupe de fugă sărind într'un picior. Se scoală bietul Bercu, se mai scutură de omăt, şi tiva! băiete, după moş Lupu, svârlind cu mătăniile după el. Băieţii fug prin omăt, cari căzând jos, dar sculându-se numai decât, şi goană! să nu tămâie din cârd. TOţi râd, toţi fac haz, ce mai încolo, încoace, -- când şi oa­ menii mari nu pot să nu. caşte gura şi să nu facă haz de ghidu­ şiile lor. Şi aceasta îi petrecerea mai de sarnă, care cu celelalte obi­ ceiuri ale Crăciunului fac veselia creştiuilor în aceste zile. Dacă în zilele Crăciunului au -făcut veselia Murgenilor pe gratis, numai Bercu şi cu moş Lupu, de S]. Vasile îşi schimbă socoteala. , Pe lângă aceşti doi, alaiul moşnegilor se mai alcătueşte încă din doi mosnegi, cărora li se mai zice şi Ardeleni, făcând trei, apoi un doctor, un Neamţ, un cal numit barcă, o babă, trei fete şi un Arnăut ; alteori, în loc de bască, un drac. Doctorul e Îmbrăcat în haine, nemţeşti, cu pălărie, fie cât de ger, şi având faţa ascunsă cu o 111�scă de hârtie. Neamţul e îmbrăcat în haine ',de dac albe, în ,cap cu cilindru, - pălărie înaltă de carton, - de �ub care i se -revarsă pe umeri câteva plete din păr de coadă de cal. . Basca îi făcută dintr'o ca vată găurită la mijloc, ca să încapă trupul unui om. La unul din capetele ei, i se pune un cap de cal. [191] 191 Flăcăul îşi trece covata aşa gătită pe mijloc, fiind susţinută de două frânghioare pe umeri. Trupul flăcăului dela mijloc în jos e acope­ rit de o pânzetură ce cade în jos dela marginile covetii, de jur îm­ prejur) iar partea de sus pare a unui călăreţ călare pe cal. Fetele sunt flăcăi din cei mai chipoşi, în straie femeieşti. Baba e un flăcău îmbrăcat în nişte haine de femeie, vechi, la cap e legat cu fes, turceşte, iar la brâu are înfiptă o furcă de tors. Tot alaiul acesta e sub comanda unui flăcău îmbrăcat arnău- !/' teste, cu fustanelă, fes, iatagan, pistol la brâu şi ciubuc. In ajunul lui Sf. Vasile, merg dela casă la casă, toţi strigând, toţi sărind în joc, după cânrecul ieşit din scripca lui Băbănută ce e ingânată de sbârnâitul cobzei lui Lişcă Cobzarul. Arnăutul, însoţit de doctor, merg în frunte, pentru a întreba la fiecare casă, de primeşte moşnegii. Dacă-s primiţi, - şi rar dacă sunt din cei afurisiti ca să nu-i primească, - joacă pe rând hora, în chipul următor: Toţi moşnegii : fete, doctor, Arnăut, alde moş Lupu, afară de Bercu, Neamţ, Bască şi Babă, cari fac fel de fel de giumbuşlucuri prin prejurimi, ori curăţă pe băieţii ce umblă cu uratul de pităcei, se prind în h'Oră. Unul din Ardeleni se prinde lângă fata ce e în faţa Arnăutului. Acesta deodată se supără şi strigă la el : Lupule! Ce-i? întreabă acesta. Ce te-ai prins lângă dama miCII? Ba a mieu, - răspunde Lupu. Ba a mieu, - mai zice Arnăutul. Şi scoate pistolul dela brâu, - neîncărcat, bine înţeles, ­ ��H sloboade cocoşul. Atunci bietul moş Lupu cade jos mort, pe spate. Lăutarii încep să cânte de jale; fetele, aplecate pe el, îl bocesc. Doctorul Îi saltă când un picior, când o mână, cari cad jos neînsu­ fleţite, şi caută mustrător la Arnăut. Iar acesta îi porunceşte: - Doftoreşte ! Eu plătesc bani dela hotarul Neamţului! Neamţul, când aude, Începe a-I măsura pe moş Lupu cu o cârjă. Şi atunci Doctorul îi dă o sticlută pe la nas, mai sare peste el în partea cealaltă şi-i face tot astfel, până ce moş Lupu începe a ridică capul la apropierea sticluţei. - Bercule, strigă de o dată doctorul. Iar acesta vine, ori de unde ar fi. [192] 192 l-auzi, ce spune moş Lupu ! Ce zice? întreabă! Bercu. Zice ca să-i sufli puţin în tuhăs. Şi Bercu, când aude aşa, îi croeşte una cu mătăniile, de sare moş Lupu arsa în picioare, sărind de bucurie. După care doftorul, primind plata dela gospodar, pleacă cu toţii mai departe. La altă casă joacă fetele şi cu Ardelenii mocăncuta . , La altele joacă Neamţul nemţeşte după aria «Hai-di-ri-di, Nearntule». Mai joacă şi Arnăutu l învârtindu-şi trupul în jurul săbiii, înfipte în coarda casei sau avântându-se cu iataganul în spinteca­ rea aerului. Alţii poftesc să Joace Bercu. Lui se cânta jidoveşte de lău- tari, iar el cântă din gură: - Oi, săracii Jidanii nostriiii! Cum se bat negustoreştii. .. Cu gura plină de usturoiiii, De strigă: doi ! ... doi 1. .. doi ! ... Taci, moi chim" moi !.. se răsteşteşte la lăutari, după care aceştia îi zic o ţidooească pe loc, de se topeşte omătul sub pisoleala lui Bercu. Şi dela casă la casa, umblă atât în ziua de Ajun, cât şi în ziua de Sf. Vasile, făcând petrecere copiilor şi gospodarilor, cari numai în săvârşirea obiceiurilor rămase dela strămoşi găsesc veselia acestor zile creştineşti». � Măscăricii aceştia se întâlnesc şi prin alte sate. Astfel pe alo' curi, prin jud. Tecuciu, se numesc obriiiari, adică «mascaţi, măşti) şi fac o samă de ghiduşii, numai în ziua de Sf. Vasile i. Prin jud. Suceava înfăţişările caprei sunt încă mai numeroase. Astfel numai în Cândeşti, flăcăii şi unii din insurăteii mai tineri, cari pornesc cu capra în ziua ajunului de Sf. Vasile, în noaptea de către această zi şi ziua toată a Anului nou, sunt îmbră­ caţi' în fel de fel de chipuri: Ul�ji ca flăcăi, alţii ca fete) mosnegi, bab:, Jidani,./idauee. Cel �are c�rrri\ueşte cea:a se. d:iamă, Tt�re;' �l strange banii, Turcul se îmbracă cu a palea roşie Şl se mcinge pe i J. V. încercăr. l : mitologice-comparative asupra acestei datine în Ollanescu, oţ». cit., p. 10,12, şi Familia, XXXIX, P.613. [193] 193 deasupra cu o curea cu nasturi, având în cap fes. Pe lângă aceştia mai este şi o capră care se face în mai multe feluri. Un cal de lemn purtat de doi oameni, având călare o fată fă­ cută din peteci şi umplută cu paie, ori un băiat. Calul îl poartă o babă ori un moşneag de căpăstru. Peste scheletul calului sunt puse lăicere. Alţii fac capra din lemn, având forma unei mese. Ea se îm­ podobeşte cu casânci, şaluri, pe din dos, iar în faţă cu hârtie, măr­ gele, burmor, salbe de bani"şi cordele, cari toate se strâng de pe la fete. In mijloc are un cap de lemn cu limbă şi clopoţel. Ea se poartă de un om, tinănd-o de coadă. Alţii îmbracă un flăcău cu un cojoc pe dos. In cap i se pune un cap de lemn asămănător cu al caprei, având coarne. Capul caprei e împodobit cu hârtie tăiată în colţuri. La coarne are hur­ moz, iar dedesubt un clopoţel. Alţii o fac ca mai sus, dar nu se îmbracă cu cojoc, ci întocmai cum am văzut-o prin jud. Tutova, adică îmbrăcată cu hârtie. Oricum ar fi făcută capra, ceata umblă din sat în sat şi din casă în casă, afară de cazul când e un cal, când joacă pe afară. Ceata are lăutari. Când ajung într'o ogradă a unui gospodar, lăuta­ rii încep să cânte, iar ceata joacă: un joc de brâu şi unul de horă. După aceasta i se cântă şi caprei, când joacă numai ea. In acest timp, baba, moşneagul sau Jidanul o descântă pe la cap cu un fi­ multoc de busuioc, căci zice că «s'a deochiat». In acest timp şi ea se face ofelită şi bolnavă. După descântec, îi trece, şi mai joacă putin. După capră încep să joace Jidanii, eântându-le lăutarii un anumit cântec: [idăncuţa. Apoi joacă Ţiganii şi după ei baba şi moşneagul. La urmă, toţi capătă bacşiş în parte, colaci şi bani, ori numai parte din acestea. Uneori caprele sunt însoţite şi de iezi. Iedul este făcut din mai multe lemne ce se'ncrucişează la mijloc şi se prind Ia capete unele cu altele prin cuie. E făcut aşa fel, că se întinde şi se strânge. La capătul dinainte are făcut un cap, în care e aşezat un zurgalău. In timpul când cântă lăutarii, se întinde şi se strânge i. De o bucată de vreme, pe lângă Turc, fete şi flăcăi, se mai fac şi ofiţeri: căpitani, locotenenti, maiori, precum şi cocoane îm­ brăcate cu rochii şi cu pălării. Când ajung pe la învăţători, preoţi, 1. Cf. p. 129. Pamflle, C,'ăciunul- -�----�---- 13 [194] 194 primari, Înainte de a intra ceata'n ogradă, trag câte un foc de puşcă. Pe la casele darnice, primesc de mâncat şi de băut. MOJnegii sunt o capră, fără lăutari şi fără capră, având flăcăi făcuţi babe, mosnegi, fete, flăcăi, Jidani, Jidauce, ş. a. Lor li se cântă din fluier, tot aceleaşi cântece ca şi la capră. Aceştia umblă numai în noaptea de Sf. Vasile, pe când cei cu capra umblă două zile şi o noapte. Unii moşnegi au şi ied, iar alţii-în loc de ied-au urs. Alţii au şi ied şi urs. Ca urs se face un flăcău «mai giambaş» , Se îmbracă Într'o piele de urs sau cu una de oaie, având numai capul de urs. 1 se pune botniţă În cap; unul îl poartă de lant. Ursul face felurite «marafeturi», ca ursul. 1 se cântă şi lui, şi deci joacă. La urmă i se dă bacşiş în toba pe care o ţine Între labe. Prin unele parţi ursul merge singur cu stăpânul, fără a se ţinea de moşnegi. Mai mult haz are Însă când merge cu ceata !. Tot la aceste Înfăţişări de capră se reduce şi ştirea ce o avem cu privire la jud. Botoşani: Pe aici «nu se umblă cu capra, iar petrecerea ce o produc persoanele deghizate e slabă; singură Îm­ brăcămintea produce ilaritate. Aceştia fac deosebire de ceice nu umblă cu uratul; ei vin cu muzică tot în perechi, ca să joace. Mai întâiu intră un general, un căpitan, soldaţi, un mire, o mireasă, un rnofneag, o babă, un Turc, un Jidan şi apoi Ţiganul cu ursul, de lanţ, - un flăcău îmbrăcat cu cojocul Întors pe dos. Toţi joacă şi fac nebunii. După ce-i pune la m�să, joacă iar şi apoi se duo) 2. Tot ca un soiu de capră trebue să socotim şi datina malancei bucovinene, acea pereche de bătrâni, - un unchiaş ghebos, cu barba de fuior, cu mască de pânză mânjită 'cu cărbuni, cu dinţii de sâmburi de bostan.v=şi-o babă bine gătită, ce stă cu batista la gură, ca să nu i se vadă fllăcăului mustata infirată. Inainte de a intra malanca în casă, un flăcău cântă, Însoţit de un fluierar, un colind la fereastră, in care e vorba de sămănatul busuiocului sau alte lucruri. Malanca este primită cu drapprincasele gospodariJor, cari se curăţă in această zi cât se poate. de bine.vcăci. moşneagul murdăreşte cu cărbuni pe .cele necurate. Mal�\1ca' nu . se sfieşte de asemenea 1. Irnpărt. de d-l Al. Moisei, inv. .in Vanaţori, Jud. Neamţ. 2. Vor onca , op, cit., p. 104. [195] 195 gospodari şi spune pe faţă tot ce socot ei că nu-i la locul cuvenit. Apoi fac felurite ghidusii. Prin alte sate umblă cu malanca, şi capra, pe care o cunoaştem, făcând pe gospodari să râdă de năsbâtiile lor. Prin altele cu malanca merge şi un urs, - copilul malancei ! Se face un flăcău înfăşurat tot Într'un odgon de paie. Acestuia adesea i se dă foc, şi ca să se stângă, trebue să se tăvălească prin zăpadă. Prin alte parţi nu se"'mai spune colindul pe afară; în casă intră intâiu ursul, cel Îmbrăcat cu cojac, apoi ursarul, [eşterul şi jeşteriţa,-moşneagul, baba, Turcul, o nevastă, Ţiganii şi apoi Ţigancele, TOţi joacă perechi-perechi. Prin altele, cornbinaţiunile sunt încă mai felurite: intervine revizorul de graniţă, canonierii ş. a. Iată două cântece de malancă : Gospodarilor din casă, Sloboziti malanca 'n casă, C'afară plouă de varsă Şi straiele ne-a strica, Straie mânore 'mpărăteşti, Nu eşti vrednic să le plăteşti. Că rnalanca chef v'a face, Şi malanca v'a juca. Focu'n vatră v'atâţare AI doilea: Mâne anul se'noeşte Şi malanca se porneşte. Malanca noastră frumoasă, Dati-i drumul s'între'n casă, C'afară plouă de varsă, Baba cas' a mătura Moşul gunoiul l-a da. Fericit această casă, Mult cinstită, mult aleasă, Că este-o fată frumoasă, Cuconiţa Odochita, Şede la gherghef şi coasă Naframă frătâne-său, Guleraş tătâne-său, Şi pe maică-sa 'ntrebă : - De ce bate vântul lin, Când e cerul mai senin '1 Şi casa va măturare �i hlidele va spălare. Prin pomătul lui Ion Toate păsările dorm, Numai una n'are somn, Şi sboară din pom în pom; Şi sboară din creangă 'n creangă Şi strigă �. La o casă Cu fată mare, se va potrivi povestea fetei peţi te ; la o casă cu flăcău, va fi bine primită povestirea tână­ rului care prinde leul împărătesc, care ucide dulful, ori care îşi fură singur ibovnica ; la casa unui iconom de vite se va descrie scoborirea turmelor şi cirezelor pe coaste; iar preotului, cel mai cărturar om din lume, îi vor veni corăbiile cu cărţi. Aş;'t se va fi cântar odată celor ce puteau întinde mesele, destupau vasele şidesfăceau pungile, toţi «boieri bogati», «boieri mari» şi «domni», cu adevărat boieri, domni şi ga�de. Când datina a degenerat În colindarea de astăzi a copiilor, cari ieau casele dearândul pentru un colăcel ori un golagan cât de mic, nu s'a mai putut z.ce fiecărei case «colindul caseÎ),-cel bine potrivit cu Împrejurarea unei gospodării,--ci s'au alcătuit de cărturari colide cari puteau fi cânrate ţnetutindeni ; atunci au venit colindele cari povestesc cum Dumnezeu a făcut cerul, cum s'a născut Isus Hristos, cum Sfânta Vineri a fost chinuită de pă­ gâni, cum Iuda a prădat raiul. Să nu uităm Însă, că şi acestea se termină,--ca şi minunata povestire a plugăriei lui Bâdica Troian, __ o tot cu o urare de sănătate şi bună sporire. Deci, a căuta să se toarne toate colindele într'un singur cala pod, cheme-se el imn rritric, odă saturniană ori elegie aureliană, e o greşeală. Ici şi colo, din toate acestea, va fi câte ceva, căci cultu'� mitric a fost, a făcut parte din manifestatiuuile vietii popoarelor pe cari le-am moştenit, dar numai uicaia {ca complexă cu f;nllele ei cele intC11s�1} numai �cestea Iasă urme C�l­ racteristice, cari sunt, Înainte de toate, foarte felurite. 1. N. Iorga, Balada jJOpuZarâ r01�âlleaSCli în Cursurile ae vari) din Vălcuii de munte. An. II, p. 132-7. [221] 221 Datinile supravietuesc împrejurărilor: «lupul mai vine pe unde a mâncat oaia». Colindele încă trăesc, dar multe din ele nu mai corespund situaţiilor prezente; pemru aceasta întâlnim întrînsele şiruri de versuri fără de înţeles, cari se tot imrnultesc, mulţumită si graiului copilăresc, spre cea mai mare trudă e unor cercetători, can şi-au uitat anii copilăriei lor şi n'au cunoscut pe ai altora. Lăturenia. D-I Viciu face din lăturcnie 10 datină de Crăciun, pe care o şi descrie după împărtăşirea unui şcolar: Feciorii dintr'un sat merg de joacă Într'alt sat,- lăturaş, - ziua a doua, a treia şi a patra de Crăciun, după ce îIl°'satul 10r,i�)părţiţi în două beri,-­ tabere,-au colindat, strângând colacii şi celelalte daruri. Am arătat în cap. Aşteptarea sărbătorilor cu cât neastâm păr se gândesc flăcăii la zilele Crăciunului, când încep jocurile la lăutari) când,-Iucru de căpetenie.s+fiecare va putea să-şi joace ibovnica. Dacă aceasta este adevărat, ce poate fi mai nefiresc decât ca aceşti flăcăi să-şi Iese Pădurea cu floricele, Satul cu mândrele mele, şi să se ducă Într'alt sat! D-l Viciu nu desluşeşte pricina pentru care feciorii merg «lătureni, oaspeţi la joc în satele învecinate» şi «cu junii de-acolo încheie un fel de bospitium, legătură de ospitalitate, pe timpul GÎt ţin sărbătorile Crăciunului vesel». Cu adevărat, datina de a merge oaspeţi la joc o aflăm şi în ţară; prin Moldova, flăcăii merg oaspeţi la joc în satele vecine, dar aceasta n'o fac, n'o pot face la Crăciun şi la Paşti, când încep cele două perioade de petreceri ale lor, ci mai târziu, când, săturaţi oare­ cum de satul lor, vor sări gardul să vadă dacă nu cumva ((găina ve­ cinului e mai grasă l ». Se duc oaspeţi apoi, GÎnd, din mai multe pricini, nu pot găsi, «DU pot împăca» lăutari în satul lor. Se duc oaspeti la joc puţini flăcăi din cătunele mici, cari n'au cum înjgheba o horă,-dar atunci, şi cu ei, pleacă şi fetele, cu părinţii lor) şi în acest caz, ducerea la joc în alt sat nu mai poate fi socotită ca o 1 Li I ureu ie. Cred că împărtăşirea pe care d-I Viciu şi-a întemeiat datina, trebueste controlată ; ea trebue să aibă una din înfăţişările pomenite pentru Moldova, şi deci, nu poate fi pusă în legătură cu Crăciunul , 1. P. 10-13. [222] 222 Să nu UItam apoi, că lutărenia are mal întotdeauna urmări neplăcute, cum bine spune Ull cântec: - Foaie verde baraboi, Ce caţi, Barbule, la noi? Ori nu-s fetele 'n sat la voi '1 - Fete-s multe, Da's mărunte. Nu-s fete de sama mea, Ca să-mi petrec eu lumeă ! -Barbule Bărbuţule, . Să-ţi iei drumul de-acoleă : Nu-s fete de sama ta. Şi Barbu se supără, Şi-acasă că se ducea, La grea boală că pica ... 1 Petrecerea bătrânilor. D-I Viciu scrie: «In ziua II de Cră­ ciun pornesc doi bătrâni din comitet (reprezentantă) şi umblă pe la toată casa. Dela fiecare gazdă capătă colac şi carne de porc (muşchi). Toate darurile adunate la un loc le vând şi banii îi varsă în lada (cassa) bisericii. Seara fac o cind comună din colacii căpătaţi şi din carnea de porc ce au rezervat. Adună comitetul şi se oaspătă. Aşa se începeau şi saturnalele cu cină comună, dată În faţa templului lui Saturnus, In legătură cu acest obiceiu de a ospătă, însernn că şi Săcui: serbează tot cu mese Întinse şi mâncări trei zile, începând din seara Ajunului. Sârbii din Timis Îşi caută eate un oaspe bărbat, care două zile să petreacă la ei, mâncând şi bând cât poate. A treia zi îl duc acasă, însotindu-l cu muzică şi cu multă veselie» 2. Fireşte, nici aici nu avem de a face cu o datină a Crăciunului. E un simplu prilej de pantahuză, care se poate face şi în altă zi de sărbătoare, când vor fi oamenii acasă. Eu Îmi amintesc, cum la noi în sat, acum 25 de ani, bătrânul popă Vasile, cu oameni de ajutor, strângea toamna, într'o zi de sărbătoare, l.anitele de pâne, ploconul «poporului) «pentru popă». Seara, se inţelege, cei ce aju­ tau, erau cinstiţi cum se cade. Tot astfel şi acum se strâng ofran­ dele pentru facerea [ântânilor, ridicarea bisericilor, podurilor, ş. a. Butucul Crăciunului. Despre acesta, d-l Viciu scrie : «După miază-noapte umblă feciorii acolindă. Astfel oamenii adulţi, nici nu se mai culcă, ci pun de cu. seara un butuc mare pe foc (unde mai sunt cuptoare vechi). Lângă acele stau povestind şi ascultând colindele. Bătrân ii se îngrijesc c� în seara de Crăciun să nu se gale [dnul din ieslea vitelor, nici să nu. se stingă focul .ÎI1 vatră. Obiceiul de a arde butucul' Crăciunului se\ află doară şila Francezi, sub de- 1. T. Parnfile, Câniece de ţara, .p, 96. 2. P. 15. [223] 223 numirea ca lendcau , chalendal ... Dintre popoarele din patrie, îl aflăm la Sârbii din Bâcska, cari ard butucul (budnjaL) în timpul cinii şi al prânzului În trei zile după olaltă. A treia zi apoi, copilul cel mai tânăr din familie îl trânteşte de uştior. Câte scântei sar din ră­ măsi ţade butuc, atâti pui vor scoate ga liţele În anul VI i ton) 1. Nici aici nu văd o datină. Este iarnă şi focul trebue să ardă, ca şi la clăcilc sau şezătorile ce se fac pe atunci, pentru a încălzi pe cel ce trebue să stea treaz. E un amănunt ŞI nu o datină. Bu­ tucul ţine foc ... Bucuria slugilor. D·l Viciu, doritor de'" a vedea în cât mai multe amănunte ale colindatului rărnăşiti din cultul roman, scrie: «In timpul Saturnalelor la Romani înceta deosebirea de clase. Sclavii înşişi se bucurau de libertate, stăpânii le serviau la masă. Amintiri simbolice din etatea de aur din timpul domniei lui Saturn. Urmă de acest obiceiu aflăm în colindele dela Crăciun: Acum voi, ortacllor , Voi diecii bunilor, Cântaţi, lăudaţi şi vă bucuraţi, Cu gazdele dimpreună Srl ne facem voia bunii, Că ni s'a născut Hristos ... Daţi cu toţii de-om cântă, Doar gazda colac ne-a (]:J ..• Sluga şi cu slujnica Ej acum s'or bucură, C'au ajuns şi Naşterea! 2. D-ILli Viciu îi opun acest început de colind, unde dimpo­ trivă, colindătorii Îndeamnă- pe «boieri» să deştepte şi să {JUnă slugile la treabă: Sculaţi, sculaţi, ho icrl mari, De vă sculaţi slugile, Să desch idă porţile, srl măture curţile, S'apriudă făcliile ... 1. P. 15-6. 2. P. 17. [224] INCHEIERE 11. Cu privire la «Sărbătorile păgâneştl» şi «credinţele deşerte», Cu lucrarea de fată se încheie descrierea sărbătorilor pazite de poporul român în curgerea unui an întreg 1. Aici vom găsi toate tradiţiunile,legendele şi credinţele ce se leagă de Sfinţii şi sărbă­ torile pomenite în literatura bisericească, iar pe lângă dânsele, vom afla ind şi toate traditiunile, legendele şi credinţele vechilor cul­ turi antobtone sau împrumutate de părinţii neamului nostru. Tonic, --relativ,--fiindcă atâtea câte s'au înşirat sunt îudeaju.is ca număr, spre a ne putea face, dup.i sintetizarea lor, o idee limpede cu pri­ vire la caracterul religiunii ce stăpâneşte poporul român. De bună sarnă, tot cu privire la sărbători, vor mai fi multe de cules; ma­ terialul acela însă nu va face altceva decât să întărească pe ici-colea amănuntele, colorile: icoana o avem întreag'l. Bate la ochi, întâiu de toate, stearsa fala creştinească ce o au toate sărbătorile noastre, chiar şi acele al căror nume ni l-a dat bi serica ; însă ca datină şi ca literatură orală, poporul a împrumutat dela biserică foarte puţin. Ce putem afla în popor din bogata literatura narativă bisericească? Povestirile Evangheliştilor se cunosc întru du se aud des şi în forme neschimbate, lucru care nu îngădue irnagi­ naţiunii populare să le transforme, amplificându-le sau reducându-le, In afară de aceasta, însus CUp�;ll1sul lor, cu totul străin de irnpre- 1. Ale răposatului S. Fi. Mar ian : Cârnelegne (189'0), Piir esimile (r899) şi Cincizecimea (1901); ale mele: Sărbatorile de vani (I91I), Srirbâtorile de toamnă şi Postul Crăciuauilu.i (19J4) �i prezenta, - toate apărute în ediţia Academiei Române. 1 .' ..