ACADEMIA ROMÂNA DIN V1EAŢA POPORULUI ROMÂN CULEGERI ŞI STUDII '•XII. CÂNTECE DE ŢARĂ ADUNATE TUDOR PAMFILE. ŞEDINŢA DELA 19 MAI 1910 BUCUREŞTI 1913 LIBRĂRIILE SOCEC & C'ompTre: SFETEA -şr LIBRĂRIA NAŢIONALĂ LEIPZI6 VIENA OTTO HARRASSOWITS QEROtiO & Comp. www.digibuc.ro DIN YIEAŢĂ POPORDLDI ROMÂN I. Hora din Cartai, de Pompiliu Pârvescu, 1908 ... L. 3.— II. Cimiliturile romaneşti, de T. Pamfile, 1908........ » I.— III. Poeţii populare din Maramureş, de Tit Bud, 1908 . » 1.— IV. . Cântece şi urâturi, de Al. Vasiliu, 1909.......... » 5.— V. Din literatura populară, de N. Păsculescu, 1909. . . » 6.— VI. Jocuri de copii, de T. Pamfile, 1909................ » 1.— VII. Sărbătorile poporului, de C. Rădulescu-Codin şi D. Mihalache, 1910............................... » 1.— VIII. Industria casnică la Români, de T. Pamfile. Premiul «Neuschotz» din 1909, 1910................ » 10.— IX. Hore şi chiuituri din Bucovina, de S. FI. Marian, 1911. » 2.— X. Legende, tradiţii şi amintiri istorice, de C. Rădulescu- Codin, 1910.......................................» 1.50 XI. Sărbătorile de vară la Români, de T. Pamfile, 1911. » 2.— XII. Cântece de ţară, adunate de T. Pamfile, 19I3 ...» 4.— XIII. Boli şi leacuri, la oameni, vite şi păsări, adunate de T. Pamfile, 19îl.................................» 1,— Tipografia «Cooperativa», str. Belvedere, 6 www.digibuc.ro ACADEMIA ROMÂNĂ ŞEDINŢA SECŢIUNII LITERARE dela 19 Maiu 1910. Preşedinţa d-lui I. C. Negrului- Dela d-1 A. Bârseanu se primeşte următorul raport despre culegerea de Cântece de ţară, prezentată spre publicare de d-1 Tudor Pamfile : «Colecţiunea aceasta de cântece poporale cuprinde 48 Cântece bătrâneşti cu diferite variante, 1.217 Doine cu variante şi 500 Strigături; cu totul (împreună cu variantele) 2.033 bucăţi 1). Partea cea mai mare a cântecelor este adunată din comuna Ţepu şi din împrejurime, iar restul din celelalte părţi ale Moldovei, din Muntenia, din Dobrogea şi câteva din Ardeal. «începută la anul 1903, colecţiunea d-lui T. Pamfile ne arată stadiul de faţă din evoluţiunea poeziei noastre poporale, cu conceptele vieţii moderne aplicate chiar şi la povestirile din trecut, cu graiul împestriţat ici-coleâ cu neologisme de multe ori stâlcite, cu acea dislocare a creaţiunilor Muzei poporale dintr’un ţinut într’altul, care a trebuit să se producă în urma comunicaţiei atât de înlesnite în zilele noastre. «In fruntea colecţiunii se află o introducere de XXII pagine, intitulată «Ceva despre cântecele de ţară», în care colectantul vorbeşte despre naşterea şi propagarea poeziei poporale în general şi apoi arată cum s’a făcut culegerea şi împărţirea materialului cuprins în lucrarea sa. «Partea cea mai mare din cele 48 Cânlcce bătrâneţii din colecţiunea de faţă sunt variante ale baladelor poporale cunoscute din alte colecţiuni. Astfel întâlnim piesele : Meşterul Manole (p. 19), Corbea (p. 24) (cu 3 variante), Păun (s’a scos) («Năluca» din col. V. Alecsandri), Voicu (p. 35) («Holera» în col. Alecsandri şi Teodorescu), Stanciu (p. 37), «feciorul Bravului» (seamănă în câtva 1) Numerotaţia cântecelor din manuscris, schimbându-sc la tipărire, colectantul a tăcut trimiterile în textul raportului, între parenteze. Totdeodată a adus în note sublimare şi unele lămuriri trebuincioase. www.digibuc.ro IV cu Voichiţa din col. Tocilescu), Codreanu şi Mocanul (p. 40)» Marcu (p. 42) («Marcu Viteazul», col. Teodorescu), Catincuţa Gendrului (p. 48) (în variantă «Ilincuţa Badiului» ; seamănă cu «Chira» din col. Jarnik-Bârseanu şi cu «Ilincuţa Sandului» din col. Teodorescu), Căpitan Gheorghiţă (p. 52) («Gheorghelaş» din col. Teodorescu), Ştefan Vodă (p. 63) (de acelaş cuprins cu «Ştefăniţă Vodă» din col. Alecsandri), Todiran (p. 66) (seamănă cu «Vălean» din Ardeal), Codreanu (p. 70) (episodul cu Domnul Iliaş şi cu preotul, din «Co-dreanu», col. V. Alecsandri), Şandru (p. 73), («Bălaurul» din col. A-lecsandri), Vulcan (cu varianta «Tănislav» (p. 74); prima esto-identică (s’a scos) cu cea din col. Alecsandri; a doua o variantă a pieselor «Stanislav» şi «Tanislau» din col. Teodorescu şi Tocilescu, Mioriţa (p.79) (fragment), Micu haiducul (p. 79) (seamănă cu «Ştefan Vodă» din col. Teodorescu), Badiu şi Niculcea (p. 81) («Badiu» în col. Teodorescu), Donici (p. 83) (fragment «Doncilă»), Tudor şi Vochiţa (p. 83) («Tudorel» din col. Teodorescu), Costea (p. 85) (seamănă cu «Doica» din col. Alecsandri şi cu «Fulga» şi «Gealip Costea» din col. Teodorescu), Pâunaş (p. 87) («Nevasta fugită» din col. M. Pom-piliu; «Nevasta cu prunc mic», col. S. FI. Marian; «Nevasta rătăcită», col. Teodorescu), Ioviţă (p. 89) (col. Tocilescu), Popovici şi Savina (p. 91) («Păunaşul codrilor» din col. Alecsandri), Doncilă (p. 93), Barbu (p. 96) (începutul e o horă din col. Alecsandri). «Sunt însă şi piese mai puţin cunoscute, ca : Voinicos străin (p. 33) (în Ardeal se cântă ca colind; variantele sunt mai mult doine), Căpitanu (p. 38) (haiduc mai nou; calcă pe Dediţă dela Piatra şi pe un popă. Aici înlâlnim versul: «Faceţi, fraţilor, careu»x), (Vers 46). Nedea Voinicul (p. 39) (fragment; un hoţ, pe care-1 ascunde Dina Constandina), Lina (p. 43) (fragment; bărbatul Linei e dus «Cu sare domnească în Ţara ungurească»), Gheorghiţă Ză-treanu (p. 43) (un voinic, care petrece cu Dobriţa şi scapă pe surata acesteia dela Turci; povestire frumoasă, dar prea pe larg), Căpitanul Caragaţă (s’a scos ; vezi nota de sub p. 48) (jefueşte pe Grecul Ene ; nu pare poporală), Chira (p. 54) (o fată care moare mireasă), Că-lina-Mălina (p. 55) (se face călugăriţă, dar în cele din urmă primeşte pe Vasile Uţă), Busuioc (p. 61) (un haiduc; se luptă cu potera ; aici aflăm versul nu prea poporal: «Bune măsuri (de apărare) îşi luă») (vers 83), Dragoş (p. 67) (un haiduc, cel din urmă din 11 11 Cuvântul s’a păstrat în regulamentele infanteriei noastre până prin 1908. www.digibuc.ro V părţile noastre, cum îl numeşte colectantul), Pribeagul (p. 70) (cântecul unui înstrăinat), Ghiţişor (p. 73) (fragment; feciorul fermecat de o muiere), Bătrâna (p. 74) (e mai mult doină; feciorul dus la marină, «pe corabe»), Ion (p. 77) (se cântă şi ca colind vânătoresc), Sâiu (p. 77) (pârcălabul de Bârlad pedepsit pentru asupriri), Coste (p. 86) (un haiduc; pare cam artificială), Copilul român (p. 90) (se luptă cu Tătarii şi-i învinge), Calul împărătesc (p. 93) (fragment dintr’o poveste), Pârlici (p. 95) (un hoţ, vândut de Strătica crâşmăriţa). «Cum vedem, cele mai multe sunt cântece din vieaţa haiducilor, unele numai fragmente, câteva nu tocmai de origine, sau cel puţin nu tocmai în formă poporală. Aşa d. e. nu pare poporal nici cântecul haiducesc «Voicul» (No. 47), în care întâlnim versurile: Luna-i blândă şi-i răcoare... Că mai am vreo şapte fraţi, Toţi cu dinţii de aramă, Şapte fraţi făcuţi de-o mamă. «Iar la sfârşit: Frunză verde păr mistreţ, Cântă’n luncă Voiculeţ; Hang îi ţine un arţar, Un plop mare ş’un stejar, C’au scăpat de greu ş’amar. (S’a scos.) «Tot astfel nu pare poporală nici bucata Păun (No. 3), in care voinicul se prăpădeşte, sau cel puţin cade în boală grea, fiindcă sărută o floare; pe când în «Năluca» din col. Alecsandri voinicul se prăpădeşte, fiindcă bea din apa descântată de babă, fără să sufle în faţa apei. Dar întreagă expunerea ideilor în această bucată pare meşteşugită. «In ceeace priveşte amestecul conceptelor celor nouă cu lucrurile petrecute în vechime şi împestriţarea graiului bătrânesc cu cuvinte nouă, citez numai următoarele versuri: «1) Din «Corbea» (varianta 1 din Popeşti, jud. R.-Sărat, care, de altfel, e cu mult mai clară ca bucata primă) (p. 26): De o grindă aninată, Ca să-i fie lui amantă*... (Vers. 98—9.) Ştefan Vodă ce făce&J Ordin la oştire da... (Vers. 141—2.) Haine noi îi aduceâ... (Vers. 208.) Dară tu, om delicat... (Vezi nota 3, p. 29.) www.digibuc.ro VI «2) Din «Stanciu» (p. 59) (No. 20), care cuprinde şi câteva expresii triviale : Comandantul nu-1 ierta. Spânzurat îl condamnă... (Urmau după vers, 103; vezi nota de sub p. 61.1 «3) In «Ştefan Vodă» (p, 63), auzită dela Moş Gheorghe Bur-luiu, cum ne spune colectantul: De pe cum eră nuntaşul, Aşâ-mi croiâ paltonaşul... (Vezi nota de sub p, 64.) Danţul cu ele scotcâ... (Vezi acest cuvânt în glosar.) «4) In «Doncilă» (p. 93). (începutul, versurile I—6, dintr’un colind făcut de dieci e de prisos): (Vezi nota de sub p. 93.) La cafeneă *) ajungeâ, Unde harapul trăgeâ... (Vezi nota de sub p. 94.) <5) In «Pârlici» (p. 95): Strătico, amanta mea... (Vers. 12.) Crâşmele le controlă... (Vers. 61, înlocuit cu cercetă.) Arestul, care-1 aveţi, Par’că-s nişte coteneţi... (Vers. 50—1.) Alt amant la mine-am prins... (Vers 79.) deşi este vorba în această bucată de Turci, de poteră şi de ciocoi. «In schimb însă aflăm şi expresii frumoase şi arhaice, ca d. e. în Gheorghiţă Zătreanu (p. 43) : Şi fusem jurate Şi fusem legate, Să lim tot surate, Surate ş’un sânge, Până ce ne-om stânge. (Vers. 183—7.) Şl zicând cuvântul, Lepădă armântul... (Vers 380—1.) în loc de «armele». «Cu un cuvânt, cântecele bătrâneşti din colecţia d-lui T. Pam-file, deşi unele sunt numai variante ale altor cântece cunoscute, iar altele sunt redate numai fragmentar, totuş sunt o contribuire destul de folositoare pentru cunoaşterea chipului, cum poporul nostru îşi aminteşte faptele trecutului şi cum preţueşte pe eroii săi. 1 1) Se ştie cât de cercetată e cafeneaua în satele dobrogene. www.digibuc.ro VII «Partea cea mai de preţ a colecţiei, despre care e vorba, mi se par a fi Doinele şi Strigăturile, cari şi formează aproape 8/4 a manuscrisului d-lui T. Pamfile. Pe acestea colectantul le împarte, după analogia colecţiei Jarnik-Bârseanu, în capitolele : Dragoste, Dor şi jale, Mustrări şi blesteme, Haiduceşti, Ostăşeşti, Felurite ; iară Strigăturile în: Strigături glumeţe şi Strigături muşcătoare: a) în ciuda fetelor şi nevestelor, b) în ciuda feciorilor şi bărbaţilor, c) felurite. «Aceste cântece şi rostiri versificate ne arată sentimentele omului din popor în toate relaţiile vieţii : bune sau rele, vesele sau triste, cu reflexiile lui aci duioase şi gingaşe, aci aspre şi muşcătoare. «Negreşit că aici efectele vieţii moderne se reflectează şi mai viu ca în cântecele bătrâneşti şi cetirea acestor cântece ne face să ne convingem că vieaţa ţăranului nostru şi cu ea modul lui de judecată şi de exprimare trece* printr’o schimbare însemnată, ale • cărei urmări nu le putem prevedea pe deplin. «Aşa, de pildă, flăcăul îndrăgostit cântă : Cât e Tecuciul de lat, Numai la un colţ mi-i drag, La colţul dela şuşă, C’acolo-i dragostea mea l) (pag. 171, No. 2). «Iar fata se întreabă : Cui sa dau patru parale, Să taie părul din vale Şi răchita din cărare, Să-vie badea călare, Cu rachiu, cu demâncarc, Cu basmâ de portocale Ş’o litră de scorţişoare! (pag. 171, No. 5, variantă,) (p. 111, No. 4, variantă.) «Alt flăcău se adresează : — Copilă dela oraş Cu fâstu cu valonaş... (pag. 175, No. 18 *.) 1 2 1) Versurile acestea, cari încheie un cântec scos, urmau după: Cât e Tecuciul de mare, Dragoste c’a mea nu are: Dragoste cu’nvârliluM, Junghiuri pe la ’nchcieturi! 2) Cântecul s’a scos. Cuprindeă şi vorba hazoasA. www.digibuc.ro VIII «Iar într’un dialog se zice : M’a făcut maica frumoasă, Să iubesc notar de plasă. — Mai bine un ofiţir, Că-ţi face rochii de fir; La capătul firului Scrisu-i chipul dumnealui (pag. 178, No. 30). (începutul acestui cântec, în nota 1, p. 115.) «Intr’o altă bucată (pag. i8o, No. 40) se aminteşte întreagă primăria dintr’un sat: Cărăruşă la izvor, Bătută de-un perceptor... Cărăruşă la pârlaz, Bătută de-un primăraş; Frunză verde iarbă mare, Notăruşu-i în cărare. (S’a scos.) «O fată-şi plânge iubitul dus la miliţie astfel: Dar de geaba l-am cătat, Pe neică nu l-am aflat, Căci de mult l-a ’ncocintrat Şi ’n armată l-a luat; L-a luat la melifie Şi eu am rămas pustie... (pag. 191, No. 10.variantă *). «De altfel şi ostaşul depărtat de iubita sa exclamă: Frunză verde lemn de brad, De când m’a încodntrat, Am lăsat puicuţa’n sat Fără grijă, nici bănat... (pag. 419, No. 12) (pag. 261, No. 12.) 1 1) începutul acestui cântec, în nota de sub p. 123; el urmează astfel: Fire-ar Neamţul blăstămat, Că pe neică l-a luat; Nu-1 lăsă în sat cu mine Şi-l porneşte’n ţări streine, Ţări streine şi departe, In neagra streinătate, Căci n’am avut de el parte 1 Parte bună şi noroc. Să stau cu el la un loc, Să-mi potolesc al meu foc! (Jud. R.-Sărat.) www.digibuc.ro IX «In altă bucată ostaşul spune iubitei sale, care-1 roagă s’o ducă cu dânsul: Dac’ai fi o floriceă, Te-aş pune’n piept la mantă, Aş face serviciu cu ea. .. Iar de-ai fi o floricică, Te-aş pune’n piept la tunică... Dac’ai fi un bobocel, Eu te-aş pune la capei, Aş îace-armată cu el! (pag. 260, No. 51, (pag. t65j No. 5.) «Un flăcău depărtat de acasă exclamă, cu totul stăpânit de împrejurările de astăzi: Trenule, n’ai avea parte De şurupurile toate Şi de şina de sub roate, Că m’ai lipsit de amante! (pag. 340, No. 3). (Vezi nota 2, p. 211.) «Iar altul spune drăguţei necredincioase, cu toată proza vieţii moderne: Ş’am să-ţi fac proces verbal, Să mergem la tribunal... (pag. 403, No. 3 *). «Natural că în asemenea împrejurări, într’o doină ostăşească vom întâlni versurile : — Mă rog, domnu’ căpitane, _____________________________ Căpitane, 1) De altfel cântecul nu-i lipsit de frumuseţe: — Lelişoară smedioară, Pe mulţi ai băgat în boală ! Şi m’ai băgat şi pe mine Şi m’ai adus la ruşine Şi-am să-ţi fac proces verbal, Să mergem la tribunal. — Măi bădiţă, măi bădie, Ce-mi tot dai pricină mie, Tu n’ai nici o mărturie I Geaba mergi la prăvălie, Geaba dai bani pe hârtie I Ba am mărturie bună, Că ne-a văzut sfânta lună, Şi ne-au văzut stelele, Că ne iubiam serile ! (Tg.-Ocna.) www.digibuc.ro X Ghinărare, Comandantul de plutoane: Două vaci şi cu viţele, Amândouă fie-a tele, Numai fă voile mele: Dă ordin de liberare! Un grăsun Pentru Crăciun, Numai dă ordinul bun! *) (pag, 468, No. 81). «Noroc că faţă de această năvală a ideilor şi a cuvintelor aduse din toate părţile de vieaţa modernă, aflăm încă în multe piese din colecţia, ce ne stă înainte, «limba veche şi înţeleaptă», care tălmăceşte simţiri nemeşteşugite şi plăsmuiri în adevăr poetice. Cu deosebire între doinele haiduceşti (p. 263), sunt câteva de toată frumuseţea. Aşa d. e. sunt piesele : 2 (p. 263), 14 (p. 266), 50 (p. 273), (în formă de romanţă), 55 (p. 274), 56 (p. 276) şi altele. Dintre celelalte amintesc, de pildă, No. 29 dela pag. 252 (p. 159, No. 28),£deşi aflăm versurile : «Eu cer un pahar de vin,—ea mi’ntinde chilul plin»), No. 21 dela pag. 351 (p. 217) (în care e vorbă de «tren» şi de «şine»), No. 9 dela pag. 376 (p. 233) (din vieaţa păstorilor), No. 15 dela pag. 378 (p. 234), («Cât e omul tinerel,—dorul se primblă cu el.»), No. 22 dela pag. 380 (p. 236), No. 5 dela pag. 394 (p. 245, No. 4) ; iar dintre cele ostăşeşti No. 20 dela pag. 451 (p. 278, No. 16), şi No. 70 (amintiri din luptele dela Plevna). «Ce priveşte cântecele ostăşeşti, observăm că multe din cântecele din Ardeal şi din Bucovina au trecut şi în Regat, deşi împrejurările de aici se deosebesc în multe privinţe de cele de peste munţi. Astfel la pag. 468 (No. 78) întâlnim cunoscutul cântec: Luminate împărate, Stai pe loc şi nu te bate... «La pag. 445 (p. 276) (No. 5, variantă) nu mai puţin cunoscutul: Foaie verde siminoc, Dare-ar Dumnezeu un foc, 1 1) Cântecul s’a scos, Rugămintea e a ibovnicei Iui Ghiţă, care-i dus la bătălie: Şi de-ar şti Leana să ştie, S’ar face W cu solie Şi-ar merge Ia bătălie... ca să se roage ca mai sus. www.digibuc.ro XI Să ardă Braşovul tot, Să rămâic numai parii, Să sc’nţepe ghinărarii, Ghinărarii, Căpitanii Şi cei de ne-au scris pe noi! «In Ardeal sfârşitul acestui cântec este: Ghinărarii şi maiorii, Care cătăncsc feciorii. «Iar în bucata 33 (p. 281, No. 28) şi în variantă, auzite la Târgul-Ocna, se blestemă «Neamţul», întocmai ca şi în Ardeal, zicându-se : Neamţnle, .... credinţa Şi ţi-ar li pierit sămânţă ! Cât îs pruncii mititei, Neamţul nu cată la ei; Dacă pruncii se ridică, Neamţul la măsură-i strigă Şi-i dcscalţă de opinci Şi mi-i duce de pe-aici. «Că în adevăr avem a face cu un cântec importat de peste Munţi, ne putem convinge din versurile cu cari se încheie cealaltă variantă : I-ai descălţat de opinci, I-ai încălţat cu ciupici. Şi mi i-ai dus de pe-aici! *) «Câteva din bucăţile' introduse între doine, având cuprins de balade sau de romanţe, poate că se potriviau mai bine între cântecele bătrâneşti, deşi în poezia poporală de multe ori genurile poetice se confundă unul cu altul. Astfel sunt: piesa 39 dela pag. 209 (p. 133, No. 38), care seamănă cu balada «Cucul şi turturica» din col. V. Alecsandri şi cu «Mierla şi Sturzul» din col. Teodorescu; No. 57 şi variantele dela pag. 214—216 (p. 136, No. 55), identice cu «Bru-mărelul» din aceleaşi colecţiuni; No. 30, pag. 231 (p. 146, No. 28) (Fata care jură că n’are alt drăguţ), No. 19, pag. 249 (p. 138, No. 18) («Mariţâ, Mariţâ, tânără fetiţă»), No. 37, pag. 356 (p. 220, No. 36) («Vino, Chiro, vino...»), No. I, pag. 409 (p. 254) şi varianta, pag. 41® şi 411 (p. 255) (Mândra părăsită). «Pe lângă piesele poporale s’au strecurat şi câteva cari par iscodite anume, ca d. e. No. 41 dela pag. 459 (s’ascos.): «Foaie 1 1) Cuvântul cipici sau ciupici se aude prin jud. Tecuciu. www.digibuc.ro XII verde de-arnăut,—Rusul Prutul l-a trecut» şi No. 69 dela pag. 465 («Ştefane, Măria Ta!...»); iar bucata 17 din «Doinele haiduceşti» (p. 267) este cunoscuta poezie a lui V. Alecsandri, scrisă în formă poporală : In pădurea dela Strungă Simt voinici cu puşca lungă... «De asemenea este natural ca în această mare culegere să se fi introdus şi piese cunoscute din colecţiile anterioare, sau într’o formă identică, Sau cu schimbări de tot neînsemnare. Aşă d. e. doina haiducească 8 (pag. 426) (p. 265) este identică cu doina 41 din colecţia lui Alecsandri; iar No. 31 dela pag. 433 (p. 269) e o variantă a doinei L din aceeaş colecţie. «In rezumat, colecţia «Cântece de ţară», cu toate că are şi unele scăderi, în parte aproape inevitabile, este o lucrare de valoare, care merită să fie ajutată spre a puteâ vedea lumina zilei. «îmi ieau deci libertatea a propune să se tipărească din partea Academiei sau în colecţiunea: «Din vieaţa poporului român», sau, având în vedere mărimea lucrării—ca publicaţie separată, pe lângă următoarele condiţiuni: «1. Colectantul să omită bucăţile identice cuprinse în colecţiile anterioare şi pe acelea a căror origine pare dubie. «2. Să delăture expresiile triviale, înlocuindu-le cu puncte. «7. Să facă la tot cazul glosarul luat în vedere, fără care multe expresiuni ar rămânea neînţelese. «Totodată, pornind dela această colecţiune şi în vederea schimbărilor, la cari este supusă, măi cu seamă astăzi, vieaţa sufletească a poporului nostru, îmi iegu îndrăzneală a supune apreţierii onor. Secţiuni literare întrebarea, dacă n’ar fi timpul să se facă din partea Academiei o cercetare sistematică â manifestărilor acestei vieţi, adu-nându-se după regiuni, din toate ţinuturile locuite de Români, prin folclorişti din partea locului, recunoscuţi ca competenţi, tot ceeace formează patrimoniul sufletesc al poporului nostru şi ce ar putea interesă atât pe omul de ştiinţă, cât şi pe artist. «Numai astfel, adunând ce mai este şi aşemănând cu ce avem adunat până acum, cred că s’ar puteâ mântui de pieire particularităţile caracteristice ale poporului nostru, cari nu au fost nivelate încă de influenţa timpului şi am puteâ ajunge la o cunoaştere deplină a sufletului poporului nostru.» www.digibuc.ro XIII D-l N. Qumttscu este de părere că au ar fi bine să se publice colecţia aşa cum se prezentă, adică plină de cântece duse la ţară dela oraşe, căci asemenea cântece nu reflectează nici adevărata simţire, nici adevărata limbă a ţăranilor. Crede că ar trebui alese şi publicate numai cântecele adevărat poporale şi cari au o valoare prin frumuseţea lor. D-l Al. Ehilippide zice că poeziile poporale pot fi adunate şi publicate din două puncte de vedere: sau numai pentru frumuseţea lor apreţiată în mod subiectiv şi deci arbitrar de cel care le adună şi alege pe cele cari i se par mai frumoase; sau din punct de vedere al stării sufletului şi a limbii poporului la un anume moment. Ştiinţific este numai acest al doilea mod de procedare. Colecţia d-lui Pamfile arată starea actuală a poporului din Ţepu şi a limbii lui, cu năvala din vremea noastră de idei şi de cuvinte nouă duse la sat dela oraş. Ar fi deci bine ca Academia să publice colecţia, aşa cum se prezentă. D-l I. Bianu aminteşte că Academia a publicat o culegere de tot avutul poetic al unui sat, anume culegerea făcută de învăţătorul Al. Vasiliu din satul Tâtăruşi din judeţul Suceava. Acel sat este depărtat de oraşe şi ferit de căile mari de comunicare, şi din această cauză în poeziile culese de Vasiliu nu se simte aproape de loc influenţa contemporană a oraşelor. La Ţepu această influenţă este puternică, cum se vede din culegerea d-lui Pamfile. D-lui Bianu i se pare că ar fi practic a se face şi în poezia poporală distincţia care se face în productele industriei casnice dela sate : a se alege acele producte cari nu sunt transformate de influenţa venită în anii din urmă dela oraşe, să se înlăture ceeace este evident produs sau modificat sub acţiunea acestei influenţe, care schimbă, putem zice — strică, spiritul vechiu al poporului. Crede ca culegerea d-lui Pamfile să se publice cu această restricţiune, precum şi cu înlăturarea poeziilor publicate în alte colecţii şi cu a celor pătrunse la sate din poeziile poeţilor dela oraşe. D-l N. Quintescu, revenind, zice că d-l Philippide are dreptate în principiu, dar nici principiile nu trebuesc întinse până în pânzele albe. Altfel, voind a păstră prin colecţiunea de poezii poporale, întreprinsă de Academie după iniţiativa Secţiunii literare, nu facem decât a consemnă produsele banale şi cu totul prozaice şi uneori indecente ale populaţiunii târgoveţe, care nu poate aveă pretenţiunea www.digibuc.ro XIV să reprezente poezia poporală în adevărata ei fiinţă şi expresiune. Prin urmare să se elimineze din colecţiunea intrată ceeace nu este rostit şi conceput în spiritul poporului, aşa cum reiese el din poezia tradiţională, care datează din vremurile de mai nainte. — Secţiunea decide a se tipări colecţia d-lui Pamfile, după ce va fi supusă la revizuirea indicată de d-1 I. Bianu. www.digibuc.ro Ceva despre cântecele de ţară. I. înrâurirea lumii din afară asupra omului se traduce întotdeauna prin felurite po^iţitini pe cari le iea sistemul nervos. Când e frig, omul se «strânge», se «sgribureşte» sau «tremură» ; când căldura-i prea mare, se «întinde», se «moaie», se «leneveşte», legătura trupului se slăbeşte şi omul nu-şi mai poate avea stăpânire deplină asupra sa. Aceasta e porţiunea, răsunetul sau răspunsul firii omeneşti la pomenitele fenomene atmosferice. O supărare îl «deprimă» pe om, «îl doboară», îl «copleşeşte», şi dacă tiu este îndestul de voinic ca să îndure, izbucneşte: « of! nu mai pot, nu mai pot!», oftează nefericitul de o clipă sau de vreme inai lungă. Şi izbucnirea sa se întâmplă să i-o audă şi alţii ; dar aceleaşi pricini aduc aceleaşi urmări. Deci izbucnirile vor fi la fel. Aceasta nu doar pentrucă oamenii împrumută unii dela alţii exprimarea efectelor, pe care, dealtfel, în clipa fatală, memoria nici nu mai are nevoie şi nici vreme să o cheme, ci pentrucă acele exprimări se fac pe căi comune tuturor oamenilor. Pentru acest cuvânt, «of», care se mai poate scrie şi «offf..», reprezentând o expiraţie lungă, întocmai ca şi «ah», «uf», etc., se găseşte in toate graiurile, la toate popoarele. Un «op», un «ot», cari au pe o, începutul expiraţiei, nu pot există ca atare, deoarece p şi t închid repede acea expiraţie care, întâi de toate, are nevoie de a fi lungă. Un «ha», «fu», sau altele, iarăş nu pot fi ca atare, nu le pot înlocui. / Această izbucnire sau uşurare este un act reflex. I Tot lumea din afară ca panoramă, precum şi diferitele legătutţ dintre elementele ce constituesc lumea, înrâurind asupra simţului omenesc, diu naştere reflexiilor personale, pe cari tfebue să le Pamfllet Cântece âe tarii. 1 www.digibuc.ro 2 socotim tot ea acte reflexe; de obiceiu, acestea au un fond comun pentru toţi oamenii şi numai în formă se pot deosebi mai mult sau mai puţin. Răsăritul soarelui tuturor ne place, nenorocirea altuia pe toţi ne înduioşează, ca pildă. Şi o alta: Cu toţii vedem meşteri lucrând fierul. Acest metal însă, pentru a putea dobândi forma dorită, trebue lucrat cât e fierbinte : «fierarul să-şi bată fierul cât e cald». Cu înţeles figurativ, această observaţie se întrebuinţează când e vorba de oportunitatea unei acţiuni. «Nu lăsă treaba de azi pe mâni», zicem cu toţii, nu fiindcă am auzit aceasta unii dela alţii, ci fiind că aşa simţim cu toţii, fiindcă acelaş nerv răsfrânge la fel lucrurile şi raporturile dintre lucruri. Vom zice la fel şi cu toţii: rrbate fierul pân’e cald», sau «bate fierul cât e cald», în două chipuri apropiate şi exact cu acelaş înţeles, încă odată, nu fiindcă astfel am auzit dela părinţi, sau dela cei ce ne înconjoară, ci fiindcă aşâ ne poruncesc simţurile; şi nu fiindcă Latinul ziceâ: «Oportet ferrum tundere dum rubet», sau francezul: «II faut battre le fer pendant qui’l est chaud». Aceasta este spontaneitatea care explică acele izbitoare asemănări în literatura populară, pe cari, oricât am cercetat-o sub raportul împrumutului sau al migraţiunii, rămânem de prea multe ori fără rezultat. Fondul, ca să poată fi reţinut mai uşor de memorie, trebue să îndeplinească două condiţiuni de seamă : Să corespundă realităţii, care este de obiceiu pretutindeni şi aceeaş, şi: Să aibă în exprimare o intonaţiune ritmică, muzicală, adecă silabele accentuate şi neaccentuate să se urmeze după o rândueală anumită. Referitor la acest punct, cu toţii ştim că mai lesne se poate memora o bucată în versuri decât una în proză. «Bate fierul pân’ e cald» şi «bate fierul pina e cald» repre-zentă aceeaş idee, însă forma cu mai multă putere de vieaţă o are «bate fierul pân’ e cald», care reprezentă ca fond un adevăr, iar ca formă un vers. Când reprezentarea unui adevăr este prea lungă, ea se descompune în două sau mai multe versuri, de acelaş fel sau de feluri deosebite. In Ajunge-o măciucă La un car de oale, sunt două versuri; în www.digibuc.ro 3 Cine poate, Oase roade, Cine nu, nici carne moale, sunt patru versuri, din cari unul: Cine nu, nici n’a putut fi supus rimei, acea înlesnire ce şi-o crează memoria şi .care constă din asonanţa vocalei sau grupului de vocale accentuat din cele din urmă cuvinte ale versurilor. Exemple: Dintr’o lume mare, largă, Mi-am ales o puică dragă. Lungeştc-i, Doamne boala, Până s’a coace poama. De-ar fi lumea de hârtie, Aş aprinde-o la mânie. Intre două Nu te plouă; Dar cu ana, Totdeauna. Am vorbit dară despre acea înrâurire exterioară, despre actele reflexe conduse din creier la Jimbă şi exprimate în forme ritmice, cari nu-s altceva decât nişte cântece reduse lîf câteva versuri. 2. Făţând statistica cântecelor ştiute de mai mulţi Români capabili de a şti, vom găsi intre diferitele feluri de- cântece nişte proporţiuni; făcând aceeaş statistică intr’o colecţie care nu s’a oprit la un anumit soiu de cântece, pentru aceleaşi feluri vom găsi aceleaşi proporţii. Cele mai multe, pentru noi Românii, vor fi acele cântece şcurte de câte două şi, de cele mai multe ori, de câte patru versuri, pe cari ne-am, obişnuit a le numi chiuituri sau strigate în joc, .după prilejul ,în care se aud, sau satirice, pişcatoare, de luare în râs .Sau de veselie, după cuprins. Pretutipdew sunt fete, da; dintre cari unele leneşe, da; deci: Omu ’p lume, multe vede < La o casă şapte fete; .Cânele mpare.de sete; www.digibuc.ro 4 Sau : Omu •’n lume, multe vede > La o casă patru fete Şi fântâna sub perete: Cânele moare de sete! S’ar putea boteza aceste roştiri: %icale, etc., dar ele sunt mat îdes nişte scurte cântece născute din nişte observaţii; şi cum observaţiile se pot face în acelaş timp, în mai multe locuri, concretizarea lor se va putea face în acelaş timp. întreg poporul le creeo^a şi deci autorul lor e întreg poporul. Iată deci pentru ce susţinem că autorul cântecelor noastre populare e întreg poporul, adecă acea sumă de Români trăitori dela Tisa pân’ la Nistru şi din ţărmul Dunării până ’n fundul Maramureşului ; acelor Români li se cere însă să aibă acelaş vocabular şi aceeaş sintaxă. Deci prin cântece populare, sau dacă ni se îngădue, prin cele mai populare dintre cântecele populare, înţeleg acele versificaţii alcătuite deodată de către acei: unul la sută, la mie, la zece mii, din cei cc trăesc cele zece, o sută, o mie de regiuni mai de seamă ale românismului cu acelaş graiu. Mai puţin populare sunt acele cântece izvorîte deodată prin cei : unul la o sută de mii, din pomenitele regiuni; şi aşâ mai departe. Odată aceste cântece cu vieaţă, urmează progresul în calitate, care constă mai ales în desăvârşirea formei, când un cântec popular umblând din gură în gură, se trunchează sau se întregeşte într’o regiune ; paralel se obţin aceleaşi forme şi în alte regiuni. Acestea din urmă sunt tot populare şi autorul lor este iarăş poporul. , Din totalitatea cântecelor, închipuindu-ne că le scoatem pe acestea, ne rămân celelalte, cari vor zugrăvi felurite situaţiuni, împrejurări sau accidente mai rari; acestea sunt mai mult localnice, menite să trăească şi să piară în acele locuri în cari s’au născut. Ele sunt alcătuite de unul, — un fecior, dar mai ales o fată, cu un sânge mai aprins. Acesta sau aceasta închipuindu-şi că trebue să fie cinevâ care a scornit cântecele populare, alcătueşte şi el sau ea câte un cântec, fie din nevoia de a-şi cântă sau plânge situaţia sa proprie pe care în graba inconştientă n’o găseşte zugrăvită în altă parte, fie pentru a se făli, pentru a se putea numi i^voditor, adică «autor», -•-dacă se poate întrebuinţa acest termen. www.digibuc.ro 5 Răposata mea mătuşă, Paraschiva lui Iancu Mareş, din Ne-grileşti, jud. Tecuciu, una din cele două fiicş ale ei, Maria, măritată în Ţepu cu Neculai al lui Ioniţă Rugină, şi unul din feciorii ei,. orbul Mihalache, sunt vestiţi prin părţile noastre pentru aplecarea ce-o aveau şi-o au în a memora şi mai ales în a alcătui din nou cântece. Căci e un suflet, o patimă şi jos în popor şi «sus» la cei culţi, şi ca atare, dacă m’ar întrebă cineva : «de ce unii din popor alcătuesc cântece ?», i-aş răspunde tot cu o întrebare : «dar oare de ce avem aşâ de multe şi mărunte reviste literare şi de ce acestea cuprind un noiap de .literatură şi altul de vorbărie ce sună din coadă?» Acum să vedem cum se alcătuesc cântecele. Să umblăm in taină şi să surprindem. Iată unul : La 5 Mai 1905, flăcăul Alexandru al lui Ion al lui Mihai Popa din satul meu, pleacă la coasă în jud. Covurluiu, în corn. Plăcinta, aproape de Pechea, la un proprietar, Ioan Lascăr. Pe acolo îl apucă dorul ibovpicei lui, Catinca lui Pavăl Ferţu, tot din Ţepu ; şi ca -să şi-l potolească, îi trimite un răvaş alcătuit nutnai din cântece, Din acesta, iată câtevâ jrârţi : Draga mea, Ieri intrând pe o portiţă , întâlni o porumbiţă ; Porumbiţa îmi spuneâ : — Catinca nu te-a uită! Dă, Doamne, să iie-aşâ ! Şi: 1 uică dragă, Nu am stare La mâncare, Nici liodină la culcare, Pentru dorul dumitalel Şi: «Draga mea? sa nu-ţi paie lucru de glumă vorbele cari ţi Jespuiu, ţi tu la inimă să le pui, căci din inima mea au ieşit :> Şi ca sfârşit la scrisoare, Ţi-aş mai da o sărutare. Să-mi trimiţi şi tu scrisoare ; Pe scrisoare, Mândră floare.. www.digibuc.ro 6 Şi pe întreg răvaşul, nici o îndreptare nu se vede. Iată un altul, un ostaş, Căprarul C. Gh. Ciobani din cdm. Silişteânta, jud. Suceava. Despre dânsul, d-1 V. Savel din Bucureşti ne comunică urmăroarele : «Când îmi fâceatta stagiul de plutonier, CăJ prarul Ciobanu îmi dă într’o zi programul de dimineâţă, cum eră o-biceiu, şi pe cealaltă văd începutul acestui răvaş în versuri. Când a sunat ruperea, l-am întrebat de tinde' sunt versurile din dosul programului. Mi-a răspuns c’a îrt’ccpul o scrisoare iubitei, dar n’a avut timp s’d ispraveaScct. Spunându-i s’o urmeze, a doua zi nu mî-a mai dat prb-gramul, deoare ce era acelaş ca în ziuă precedentă, însă mi-a dat* cu sfială răvaşul compui din patru bântece», din cari cel dd-âl doilea urmează u. Foaie verde de mohor, De mine de fi-a A dor, Să te sui în foişor. Să-ţi faci ochişorii roată, Să te uiţi în lumea toată, Că pe mine mă-i vedeă Pe şesul paltinilor, Purtâijd doriţi fetelor { Că de când am mai crescut, Tot cu fete am trăit. Iar peste doi ani de zile, De-6iu veni acas° la tine, S» mă ţii, puicuţă, bine, C’am trăit bine cu tine ! Iată şi pe un al treilea, pe Mihalache I. Mareş, abordând, nu un cântec uşor, nu o doină ori o strigăturâ, ci genul baladei, aproape străin împrejurărilor de a2î. In vara anului 1904, la aria proprietarului I. Giurgea din satul lui, se întâmplă un accident mortal: o fată străină de loc e apucată de valul batozei. Cântecul alcătuit de acel neştiutor de carte urmează: Când soarele răsărită, S’a dus Lina la maşină. Toate locul şi-l găsiră, Numai Lina n’a găsit, Pe batoză s’a suit. Când maşina se porniră, De hrănit se apucară, Nici doi snopi nu deslegară Şi valul o apucară. Maşinistrul o văzură Şi maşina o opriră; Nici un 0111 nu mai lucrară, Toţi la Lina se strânseră. Boierul cum auzi, La vizitiu porunci; — Pune caii la trăsură Şi să mergem la maşină, Că mi s’a ’ntâmpiat o crimă. La maşină că porniră. Drept la Lina c’o trăsură; In trăsură că o puse Şi Ia spital că o duse... — Opreşte caii, cucoane. Să scriu la maica o carte, In neagra străinătate, Să-i spun că m’am logodit ŞL mire-i negrul pământ; Pe mine m’au cununat Vreo două scânduri de brad. Maică-sa cum auziră, www.digibuc.ro 7 Straiele câ le strânseră Şi la Lina că plecară. Şi Lina cum a văzut-o, De trei ori a leşinat Şi-apoi vi a (a că şi-a dat. Boierul dac’ a văzut, Mozica i-a poruncit; La ţintirim o porniâ, Că aşâ i-a fost soartă! „Alei, dragă copilită!“ Aşâ mozica-i cântă, Toată lumea suspină! Şi în chipul acesta, în fiecare colţ al neamului nostru ieri s’au alcătuit, azi se alcătuesc şi mâni se vor alcătui cântece de acestea şi de alt soiu, potrivite stărilor sufleteşti ca fond şi stării graiului ca formă, — un graiu, se înţelege, tot mai necurat şi poate cu un cuprins tot mai prefăcut, după înrâurirea timpurilor nouă. Aceste producţii sunt mai mult sau mai puţin literare, până la zero şi sub zero; dintre ele unele circulă sub întâia lor formă în care au fost turnate, altele cu alte forme. Poetul, sau ca să nu ne bănuească nimeni că avem idei preconcepute, alcătuitorul cântecelor populare le alcătueşte pentru un timp, pentru o împrejurare, în care se află sau şi-o închipue. şi apoi le da drumul. Este o clacă • fete, feciori şi însuraţi aşezaţi ca un zid la prăşit popuşoi. O fată mai deschisă trage cu coada ochilor şi i se pare «lucru necurat» între vecinul şi vecina ei din dreapta şi începe : Frunză verde trei surcele, Frunză trei surcele, Nu-ţi mai strică ochii, lele, Ochii, ochii, Iele, Frunză verde alămioară. Verde alămioară, C’ai să te pomeneşti chioară, Te pomeneşti chioară ! ' Şi dacă >cest cântec place şi altora, el rămâne; dacă nu, «o fată cântă odată» şi atât. Dacă place, vecinul, şi vecina mai ales, îl prinde, ÎL ţine minte, şi-l spune cu alt prilej, la o şezătoare, la un ropot de brâu, la un cules de vie, la o cumetrie, ş. a. Dacă are părţi mai cioturoase, le schimbă şi urma i-o netezeşte. E nimerit, cred, să pomenesc aici şi pe marele nostru Emi-nescu; poetul, ca un iubitor al literaturii populare, culege cântece şi scrie: Alei, neică, alei dragă! Cine vrea să ne ’nteleagă, Vază frunza cea pribeagă www.digibuc.ro 8 ('îl-i ca viaţa noastră ’ntrcngfi! Depărtarea toată strica. De ne-ale^em cu niuică; Viaţa trece, frunza pică. Iar mai jos, ca un om cu un suflet al lui, ca un om ca oricare altul, îşi adauge varianta sa proprie: Alei, Veronică dragă. Uite frunza cea pribeagă, E ca viaţa noastră ’ntreagă! Alei, dulce Veronică, Depărtarea rău ne strică, Nu ne-alegem cu nimica; Viaţa trece, frunza pică 1 Un cântec, cu cât are mai multe variante, cu atât ne arată mai mult că-i ţesut pe un motiv mai general, mai naţional. Aceste cântece, încă odată, sunt cele mai populare şi, în cercetările estetice sau etnice, acestea trebuesc analizate ; celelalte, partea cea mare, deşi sunt lot populare, prin faptul că trăesc pe întinderi mai mici şi au caractere particulare sau izolate, le numim cântece de ţară, după locul lor de vieţuire. 3. Ştim cum se împart de obiceiu producţiile literare: pro^â şi poezie; ştim apoi că avem şi profet poetică şi poezie în pro~a; că poezia e de atâtea şi atâtea feluri şi că fiecare din aceste feluri, unindu-se prin liniuţe câte două, trei sau mai multe, dau naştere altor specii; şi aşa mai departe, când, ne mai pricepându-ne unde să mai aş(ezăm cutare bucată, o trecem ca încheiere la varia ! Clasificările, în orice materie, se fac mai mult dintr’un punct de vedere practic şi nu logic, nţai mult de ochi decât de adevăr. O deosebire se face între animale, plante şi minerale, cu destulă greutate, cu toate că fiecare din aceste regnuri au însuşiri aproape veşnic aceleaşi; cum dară se vor putea stabili deosebirile între feluritele producţii iiterare, originale şi populare, cari întruchipează fiecare un suflet; şi cum s’ar putea clasifică sufletele, adecă sentimentele ? Câte colecţiuni de poezie populară au apărut până acum, fiecare şi-a avut o împărţire proprie a materialului cuprins în ele ; dintre toate însă, cea mai practica mi s’a părut împărţirea din colec-ţiunea d-lor Dr. loan Urban Jarnik fi Andreiu Bărseanu, Doine şi strigaturi din Ardeal, pe care am luat-o şi eu, cu mici deosebiri- www.digibuc.ro 9 •Având în vedere mulţimea lor, am pus cântecele bătrâneşti în frunte, iar unele din subîmpărţiri, cari mi s’au părut mai înrudite, le-am cuprins într’o singură specie. Cu toate acestea, să nu se creadă că fiecare cântec stă în chip desăvârşit la locul lui, căci un cântec poate sta foarte bine şt în mai multe locuri, după subiectul ce se zugrăveşte şi mai ales după interpretarea acestei zugrăviri, în întregime, în parte, şi mergând astfel până chiar la intonarea unui singur cuvânt. 4. Am pomenit mai înainte chipul cum un cântec trece din-tr’o memorie într’alta, dintr’o gură într’alta, ,cu prilejul adunărilor de tineri la muncă (clăci boiereşti şi pe la proprietarii cu mai mult pământ), la clâcile de lucru casnic (ţesători sau fttrcarii), la jocurile mărunte unde se striga sau se chiuie în zilele de horă (sărbători), nunţi, cumetrii şi lăsaturi de sec, în cârciumi la băutură, pe la gospodarii cu crame, pe drumuri :ând mai ales se întorc dela câmp, cu prilejul cărăuşiei, plutăriei, ş. a. Toate acestea petrecându-se în cuprinsul unor anumite regiuni, între indivizii acelei regiuni, pr zădărnici orice amestec străin mai pronunţat, în cântece. Intr’un cerc oricât de larg, aceeaş avere literară rămâne neschimbată; cântecele de munte ar rămânea ca atare, cele de deal asemenea, cele de şes Ia fel, frământările omeneşti însă aduc cu ele frământări în toate şi prin urmare şi în cântece, căci oriunde ar fi omul, el nu se des-bracă niciodată de complexul fiinţei sale, ci caută să fie acelaş. întretăierea sau amestecarea cântecelor se face sub formă de împrumut şi are drept cauze iţiai de seamă pe următoarele : Oastea care cliiamă pe tinerii regiunilor de recrutare din ţinuturi îndepărtate într’altele. Aceşti tineri, sfioşi la început, neorientaţi în părţile unde au ajuns, se privesc mai întâiu ca străini. Cu încetul însă, împrejurările comune precum şi diferitele mărturisiri ce-şi fac, îi apropie pe unii de alţii' şi-i înfrăţesc; atunci (fiecare îşi dă drumul», după cum îi îndeamnă firea şi, în această extensiune sufletească, vedem mai ales prilejurile când se cântă. Mehe-dinţeanul cântă, Putneanul şi Dorohoianul ascultă ; cântă apoi cei din urmă şi ascultă cel dintâip, iar după ce şi «cea din urmă pâne s’a dus, măi, s’a dus!», pleacă fiecare pe la vetrele lor. Acolo, unul între ai lui are pomenitele prilejuri când îşi va aduce aminte şi de zilele petrecute în oaste, cu toate cele grele şi rele, dar mai ales cu toate cele bune ale lor, cu cutare şi cutare, cu «cântecele pe cnr- www.digibuc.ro 10 le spunea unul din cutare sat...; straşnice cântece mai spunea, măi vere, Sâmbăta sara când nu erau teorii, când domnul sergent ne strângea împrejurul lui Trâncan scripcarul şi-al lui Ţrică ce] meşter din cobză !» De-l îndeamnă unii să cânte, el pprneşte şi alţii ascultă, şi dintre toţi unul îi fură cântecul, şi dela acesta altul, — Munca ce împrăştie oamenii; acei «-Bucovineni» ce-şi părăsesc căminurile spre a scoborî vara pe lanurile Moldovei, acei ciobani ardeleni cari ajung până către Dunăre, din cari mulţi stăpânesc statornic Ialomiţa, Brăila şi Dobrogea; acei «veterani» cu toţi ai lor, cari sau împământenit în Tulcea şi Constanţa. Fiecare din aceştia se strămută cu tot ce au, văzute şi nevăzute ; mai târziu îşi arată printre altele şi averea lor sufletească, pe care niciodată n’o pot feri de împrumuturi. — Tiparul cel atât de binefăcător şi cel atât de primejdios-câte odată. Avem colecţii bune şi rele, unele scumpe şi neaccesibile,, altele mai mărunte, mai ieftine, cari se împrăştie pe la iarmaroace şi pe cari ţăranii, feciorii, le cumpără; pe această cale, amestecarea cântecelor se face într’o măsură însemnata. Am avut1 revista de folclor Şezătoarea din Fălticeni şi avem pe Ion Creanga din Bârlad, cari au cules şi culeg din toate părţile şi împrăştie iarăş în toate părţile. O spun fiindcă ştiu : aceste reviste se cetesc de cei ce le primesc, în mare parte învăţători şi preoţi, dar le cetesc mai ales cei ce nu le primesc, cei prin a căror mână trec până să ajungă la adresa lor- Un abonat ne cereâ din 12 numere şapte, pe cari nu le primise, dar peste puţin ne vestiâ că le descoperise prin sat: unul la notar, altul la jandarm, altul scăpat din mână de vătâjelul ce le împărţiă şi altul uitat thiar acasă pe masă, de către însuş factorul poştal. Cântecele ce fiecare număr cuprinde, se cetesc şi se învaţă de cei cari ştiu ceti. Dacă revista nimereşte la cel ce n’o plăteşte, apoi de multe ori aceste cântece se întoarnă din nou la redacţie prin colaboratorul care din nebăgare de seamă mi le trimite spre publicare. Primesc prin urmare cântece din Suceava drepr cântece din Dolj şi pe cari «Ion Creangă» le publicase cu o lună mai înainte. Avem apoi reviste cu rubrici de folclor, potrivit unui program 1. Când se alcătuiau aceste rânduri, Şezătoarea d-lui Artur Gorovei îşi suspendase apariţia; astăzi ea urmează în coli şi volume nelegate de anumite perioade de vreme. www.digibuc.ro 11 sau din lipsa materialului, avem reviste populare enciclopedice, avem chiar gazete de cel mai aprins politicianism, cari, pe timpul secetei de vară şi al secetelor de vacanţe parlamentare, îşi umplu coloanele cu cântece extrasej din alte părţi sau chiar inedite. Toţi aceşti factori ai publicisticei duc şi aduc dintr’o parte într’alta, de peste munţi şi peste munţi, de peste Prut şi peste Prut, de peste ocean chiar şi peste îndepărtatul ocean, spre a le amestecă acestfc cântece mar întâiu şi spre a le da în urmă pradă prefacerilor. Aceste prefaceri, aceste strămutări, aceste înstrăinări constituesc o primejdie pentru caracterul regional al cântecelor, dar ea nu se poate înlătură cu nici un preţ. Astăzi suntem ajunşi pe acea treaptă de scară, de unde prea cu greu putem cunoaşte colţişorul de pământ, patria unui cântec.; de aceea, dacă am fi pe deplin încredinţaţi dfe cinstea celor cari culeg, poate nici nu i-am mai sili sau rugă sa însemne sub cântece numele celui ce i l-a spus şi locul culegerii. In această culegere de cântece, m’am mărginit numai la arătarea locului. 5. Vin la punctul cel mai greu de discutat, căci trebue să facem o cumpănire între greutăţile materiale mai ales ce le întâmpinăm cu culegerea şi publicarea cântecelor de ţară şi între foloasele ce le putem avea dela aceste cântece. Cu acest prilej, trebue să pipăim din nou dictonul lui V. Alecsandri: «Românul este poet sau nu ?» Dar maţ întâiu, ce- înseamnă «a fi poet ?» Răposatul B. P. Hasdeu, scriind despre Eminescu, a dat o minunată definiţie poeziei: «Poezia este o căsătorie a realităţii cu idealul în sufletul pdetului, în acele momente când poetul e poet, — poetul fie el cât de mare, nu e poet întotdeauna, — în acele momente prin urmare, în cari el este mai el, mai însuş, mai individual ca oricând». Prin urmare, pentru a şti dacă cineva este poetîntr’o clipă, trebue să-i cunoaştem idealul şi realitatea care îl stăpânesc sau îl aţâţă. Cercetarea acestor domenii nu se poate face decât de o minte, şi mai ales de către un suflet pătrunzător, de acel care are marea * aptitudine de a se puteâ substitui feluritelor stări sufleteşti prin cari poate n’a trecut niciodată, în mijlocul unei realităţi care nu l-a privit şi adesea nu-l priveşte. In asemenea împrejurări fericite, acel cercetăt-or- îşi poate face www.digibuc.ro 12 cel mult o convingere pe care n’ar puteâ-o împărtăşi decât cu greu altora, cari, şi ei la rândul lor, trebue să aibă acele înclinări de a se putea substitui la citatele împrejurări spre a înţelege. Cu alte cu* vinte, cu greu se va găsi unul care să vorbească din. convingere şi un altul care să asculte şi să fie convins. Până acum, în critica noastră, poezia populara s’a judeţat din-tr’un punct de vedere de cele mai mu-lte ori greşit. S’a luat cuvântul poet, poezie sau arta in înţelesul cel mai strict al lor şi s’a 'întrebat: «Poporul român se poate socoti poet şi cântecele lui se pot socoti poeţii?». Şi prin «poporul român» nu s’a înţeles* ceeace cu alte prilejuri se înţelege; prin aceste vorbe s’a zugrăvit poporul român dela ţara, acea parte care ocupă locul întâiu ca număr şi locul al doilea ca cultură. Dacă şi noi am înţelege prin popor rotnăn pe cealaltă parte, pătura mai cultă, capul care poartă trupul, şi am întrebă: «Este acest popor român poet?» Ce ni s’arrăspunde ? Poporul, acest autor anonim, cântă bine sau rău, dar cânta; culegătorii de cântece culeg bine sau rau, dar culeg şi mai ales publică. Nimeni din popor nu-şi poate reclama acest furt de proprietate ; nimeni nu poate reclamă mai ales momentul furtului. Poeţii noştri chemaţi, când încep să-şi scoată volumele, aleg ce-i bun sau ce li se pare hun, tot ce are o valoare literară, iar restul, încercările, acel material de ucenicie, îl aruncă în foc sau îl închid în sertare. Numai ceeace dau ei zic ca-i al lor şi nimic altceva. Se întâmplă chiar ca mai târziu să-şi scoată din catastivul operelor lor chiar lucrări întinse, cari nu le mai plac. Poporul însă, poate face el acest lucru ? Nu. Tot ce culegătorii culeg, se strânge la un loc şi se dă sub eticheta de «literatură populară». Vine apoi critica şi judecă pe poeţii -adevăraţi; lasă la o parte încercările tinereţei, lăsă la o parte amurgul carierei literare şi păstrează numai bărbăţia; şi în această vârstă, e deajuns să găsească numai câteva bucăţi puternice, spre a consacră autorului lor titlul de glorie. Acelaş critic, şi de cele mai multe ori altul, vine de cercetează şi poezia populară, deschizând cutare colecţie voluminoasă, sau cutare revistă de folclor. Şi ceteşte şi ceteşte până oboseşte, şi când să arunce cartea din mâni, dă de aceste versuri, la cari se opreşte : Şi-şi resfiră penele Ca mândra sprâncenele. www.digibuc.ro 13 Atunci, cu o dulce uşurare, exclamă; «A, iată ceva frumos, prea frumos, dar păcat de acest grăunte de aur aruncat într’o mocirlă din care cu greu îl poţi scoate !» După un alt răstimp mai află câteva versuri: Frunză verde trei alune, Cine n'are dor pe lume, împrumute dela mine, Că eu am şi-mi mai rănpinc ! «A, şi aceste versuri sunt frumoase ; iată o adevărată strofa, care ar face cinste oricărui poet (păcat că alune nu rimează cu lume şi mim cu rămâne, dar oricum, par’că nu se fagi de seamă); dar oricum, păcat de acest grăunte de aur aruncat într’o mocirlă din care cu anevoie îl poţi scoate». Şi tot astfel, înaintând mereu cu cercetarea, află xă şi mocirla-i mare, dar, dacă-i sincer şi poate fi sincer, şi firicelele de aur sunt multe. La sfârşit, se înţelege, e practic lucru să se uite puţinul înne-cat şi să rămână ţintuită in minte numai massa, din care se vor trage concluziunile. Iar dacă şi noi vom face la fel, nu dintr’un spirit recalcitrant, nu ca o râsbunare, ci urmând acelaş sistem, şi dacă am adună toate maculaturile dela introducerea tiparului în ţara noastră, dacă apoi vom confiscă toate manuscrisele răposaţilor, bătrânilor şi mai ales tinerilor noştri, dacă toate acestea le vom pune într’un sac, dacă le ' vom amestecă bine şi dacă Ia urmă vom scoate bucată cu bucată şi le vom cotă, câte mii vom trebui să cetim, până ce vom da de; cine ştie ce variantă a «Luceafărului» ? Aşâ este ! S’a publicat bun şi rău din literatura populară ; s’a publicat pentru a pune în mâna învăţaţilor noştri feluriţi materialul de studiu. Unul caută poezie, artă; altul se interesează de sintaxă ; altul studiază dialectologia; unul urmăreşte dragostea; altul patriotismul, alţii altele. Şi culegătorii au stat cu urechile deschise şi au răspuns tuturor. Dar când a venit artistul, cel ce căută arta, a nimerit tocmai la movila altuia, şi atunci, vai! Aceasta n’ar însemnă că de acum încolo să nu se cuLaga toate cântecele cari cu voie sau fără voie se vor întâlni; dimpotrivă, culegătorii tqebmi să-şi închipue a priori ca tot ce-i cântec popular www.digibuc.ro 14 .prezentă uh interes şi deci să-l copieze şi să-l dea tiparului; să nu se teamă de critica artei, care nu-i decât un capitol din marele studiu care îmbrăţişează acest gen de producţie populară, Ilustraţiunile acestui capitol le vor face numai anumiţi cântece cari sunt şi cari trebuise alese; aceasta să se ştie de cei ce nu vor să-şi piardă munca în zadar; şi cu acest prilej vor scuti literatura populară de o ştirbire adusă prestigiului ei. 6. In popor, aceea ce numim noi poezie, se chiamă cântec, dela verbul a cântă. Din înţelesurile vorbei cântec, două sunt mai de seamă : Cântec înseamnă melodie, arie; un brâu e un cântec, o mă~ runţica e un cântec. Acestea se mai numesc şi cântări. «Ei, lăutare, ia zi-mi un cântec din scripcă, să-mi mai aduc şi eu aminte de o-datâ !...» Sau : «Ia fâ-mi ici o cântare, să te cinstesc c'o ocă, două !» Cântec mai însemnează şi libretul, cuvintele sau versurile cari se cântă într'un fel sau altul. «Frumoase cântece mai ştiâ cutare!» înseamnă că acela ştia să cânte frumos, adecă avea glas, viers *(pron. pop.: ghiers şi yers) şi că vorbele ce alcătuiau cântecele erau frumoase. Mai toate cântecele, dacă nu toate, se cântă, atunci când ele se produc dintr'o necesitate. Când le vom cere cuiva spre a le culege, acela nu ni le cântă; când însă acela cântă spre a-şi potoli un sentiment, le cântă, adecă reciteazâ versurile însoţite de o melodie. Cu care? C'o melodie oarecare, căci dacă se găsesc cântece cu neputinţă de a le numără, melodii se găsesc mai puţine. In popor este vorba a dârlăl, care însemnează atât cât a fredona. Cine nu poate cânta, cine însă ştie cuvintele unui cântec, «când îi vine gust» începe să dârlâeascâ, să cânte după cum îl duce mintea. Dintre toate cântecele, cele bătrâneşti se dârlâesc, de cele mai multe ori, recitându-se unison şi repede câte xo 20 de versuri şi tocmai celui din urmă, care încheie un period, i se dă o întorsătură muzicală oarecare. Aceste dârlâituri,deşi sunt cântece, nu sunt melodii. Un alt gen de cântece sunt chiuiturile sau strigătele în joc, cari se rostesc tot însoţite de o dârlâitură. Pentru restul cântecelor numai, rămân melodiile propriu zişe, cari se încrucişează între ele în toate chipurile şi singurele piedici cari fac să nu se cânte orice cântec pe orice melodie, sunt refrenu-rile şi cele două feluri de construcţie ale cântecelor populare. www.digibuc.ro Idea greşită care a prins rădăcină, că fiecare cântec are o melodie, se datoreşte acelor culegători, cari au prins cutare melodie însoţită de cutări versuri pe cari le-au dat publicităţii ca nedesli-pite. In chipul acesta au trecut prin şcoli, de unde le-am învaţat şi noi. Cine va observă însă la ţară, va vedea că lucrul nu stă tocmai aşâ. Pentru acest cuvânt, această colecţie nu are ca adaos melodii populare, cu toate că întocmitorul ei are un mare număr de acestea. In genere, între frumuseţa cântecelor populare şi între cea a melodiilor, există un raport constant, după regiuni; de altfel aceasta face parte din gustul estetic îndeobşte. La munte, unde munca-i mai puţină, unde energia se consumă într’o măsură mai mică, găsim portul mai frumos, jocul mai frumos, cântecele şi muzica mai alese. Mai puţin la dealuri şi încă mai puţin la şesuri; pnde agricultura absoarbe Cu totul pe Român. 7. Cine nu recunoaşte că vremurile de prefacere se năpustesc cu furie, ca un potop, sapând, dărâmând şi ducând la vale complexul domeniu al celor ce sunt ^i înlocuiudu-I cu cel ce pare că trebue să fie! Industria casnică piere nesprijinită de cei în drept, neajutată de cei nedumeriţi; se duce, ca pildă, năframa cusută cu multă trudă şl ducându-se, iea cu dânsa şi cântecul ei; se duce furca, se duce şi cântecul ei. Codrul s’a dus de mult ^i şi-a lăsat locul brazdelor de arătură; cu el s’au dus frunza şi .umbra ^i paserile cântătoare cu toată taina lor; cu ele s’au dus şi cântecele codrului şi se tot duc. A mai rămas grădina cu pomii şi florile, dar şi acestea se duc, căci le năpădesc paserile de curte, cari nu mai au unde ciuguli colţul de iarbă, le năpădesc caprele sau porcii cari nu mai au unde să râme. S’a dus • omida, s’au dus fluturii, se duc, prin urmare, paserile şi cu ele şi cântecele lor ! * Se duce dragostea curată, acea putere plăsmuitoare de fericire, căci greutăţile vieţii se măresc. Astăzi «oul este mai cuminte decât găina» şi feciorul e om cuminte. El ştie preţul pe falcie, pogon sau hectar precum şi rostul capetelor de vita. Frumuseţea se pleacă înaintea averii. Frumuseţea se duce şi cântecul frumuseţei piere. Răvaşele de dragoste nu se vor mai tritpite de acum înainte Nici pe lună, nici pe soare, Nici pe vânturi călătoare, www.digibuc.ro 16 ci le va duce prozaicul factor poştal, le va scrie cel ce ştie scrie, în schimbul unui rachiuaş; ele vor fi bine închise în plicuri unse cu galbănuş de ou şi timbrate cu banul scump. La destinaţi?, va veni un alt străin adesea ca să-l cetească, să-l tălmăcească şi să-şi iea plata. Intr’o vreme, fata zicea ibovnicului ei: Nu-mi trimete, bade, dor Pe buz.le tuturor; Trimete-mi mai puţintel, Dar vin mălaie cu el!; Azi nu se mai poate ! Şi nu mai poate porni feciorul, pentrucă sara-t prea trudit d£ muncă, prea-s multe streji prin sate şi prea mulţi jandarmi cari păzesc rândueala. Feciorul va sta dar acasă şi va întreba pe tatăl său, iar acesta-i va răspunde: — Mai ai de muncă, băiete, mai stai, să-mt plătesc din datorii, şi apoi Kt-om gândi şi la tine; ţi-om găsi noi o fată bună, din oameni şi cu avere! înainte vreme, omul se socotiâ aşa cum trebuia să fie, cum îi eră scris, şi altfel nu putea să se schimbe. Astăzi, nu. Din opincă, poate orişicine să se faca vlădică, şi trebue să se facă; trebue să trăească mai bine, căci oricine cave nu e ţăran, e mai fericit. Leafa-i dulce, portul târgului e mai frumos; vorba târgoveţului c hiai «fa-meloasă», «padicatru’» şi «valţu’« mai altfel ca hora şi ca sârba. Şi, se ’nţelege, ' Barca pe valuri saltă uşor, Inima-mi bate cuprinsă de-amor sună mai ahfel decât cântecele noastre de ţară. Cine n’a avut prilej să cunoască vieaţa de târg, de mahala adică ? Dar câte nu-s pricinile! In faţa prezentului, trecutul îşi des-goleşte aparentele-i slăbiciuni zicând ca Barbu Lăutarul: Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cântec bătrânesc! Cântecul de ţară slăbeşte şi se apropie de moarte, dar sfârşitul lui se poate amână; boala lui se poate vindecă chiar, dar pentru a-1 puteâ mântui, trebuesc luate măsuri de către toţi şi de o-dată; trebueşte o desmetecire obşrească, iucru peste putinţă ! Stăm la căpătâiul bolnavului şi ceeace mai putem face, e să-l îmmormântăm cu toată cuviiuţa. Pentru a puteâ păstră viitorimii oglinda turburată chiar a www.digibuc.ro 17 trecutului, trebue să ne dăm osteneala să culegem bunul şi răul care îl mai avem, ca să-l putem şti odată. Atunci ne vom bucură poate, că am scăpat de unele juguri tiranice şi vom privi mormanele de graiu şi simţire ale celor ce au fost, măcar cu o curiozitate de om străin. Mai mult însă ne vine a crede că le vom privi ca o rămăşiţă sfântă, pe care vom îmbrăţişâ-o cu toată durerea celui ce se că&şte în ceasul al unsprezecelea i 8. Cântecele ce urmează,1 după Cum se vede, sunt culese aproape toate dintr’o singură comună. Prin urmare, din câte comune avem în ţară şr peste brazdele politice, cam atâtea colecţii am putea avea, culegând numai ceeace ne iese în cale, în câtevâ drumuri şi nu pornind de mai înainte cu scopul de a le scociorî în cele mai tăcute unghere. A face din acele probabile mii de colecţii un corpus, ni se pare a visa un vis măreţ pe care nu ni-1 putem închipui aevea. Vom putea avea un corpus de cele mai răspândite cântece, scoase din colecţiile cu caracter regional sau general, dar un corpus complet nu se poate. ’ Şi într’un caz, şi ’ntr’altul însă, vom trebui sau să avem colecţii, sau să întreprindem culegerea cântecelor. Avem oare destule cântece strânse, ca să ne putem mulţumi cu ele ? Nu! Pentru Maramureş -avem colecţia Ţiplea şi Blid. Pentru Bucovina nu ne-ajungea vechea colecţie Marian, unde versul popular a fost îndreptat; lipsa o şterge acum mănunchiul nou, postum, «Hore şi chiuituri». Pentru Banat, avem colecţia Hodoş şi ne mai trebui; Pentru Ardeal avem colecţiile Jarnik-Bârseanu, Bibicescu, Oniţor şi foarte multe altele mai mici; Pentru Basarabia nu ne putem mulţumi cu micul mănun-chiu Madan; Pentru Moldova de sus avem colecţiile SevasiDs şi Vasiliu (pe Canianu trebue să-l ocolim); Din Muntenia avem pe Rădtilescu-Codin (Muscel) şi altele tuai mirqnte (Malecscu, Tttţescu, Făgcţcl, ş.a.). Dar Moldova de mijloc şi de jos, Dobrogea, răsăritul şi apusul 1. Dacă ar Ii rămas, fireşte, şi cele scoase, după chibzuinţă Onoratei. Academii. Pamflle, Cântece de (ară. 2 www.digibuc.ro 18 Munteniei, Oltenia precum şi întregul ţărm dunărean nn sunt în chip deosebit reprezentate, cu toate că colecţiile G. Dcm. Teodorescu şi Tocilescn au materialuri de prin acele părţi, iar revistele Şeţaloarea şi Ion Creanga culeg şi au cules din toate părţile. Acestea sunt socotinţele cari mă îndreptăţesc sa îndreptez către Onor. Academic Romana aceasta colecţie de cântece de ţara, strânsă în marea ei parte din satul meu Ţepu, jud. Tecuciu, începând din 1903. Către mine mi-am făcut datoria aproape pe deplin ; şi fiindcă nu mi-e cu putinţă să mi-o fac singur şi faţă de ştiinţa românească, mă îndrept către acea parte unde bat vânturi prielnice ^şi curate. Bârlad, I Fevruarie 1910. www.digibuc.ro I. BĂTRÂNEŞTI. JL Meşterul Manole. Negru Vodă -sta, Sta şi se chitia: — De-a da Dumnezeu, Chiaţ pe gândul meu, 5 E\j o să pornesc Şi-p sa poruncesc, Poruncă domnească, Treaba să pornească Şi sa se zidească io Sfântă mănăstire Pent-ru pomenire, Chip de pomenire Pentru ’nchinaciune. Negru Vodă sta, 15 Sta şi se chitii Şi se tot gândii Că tot ce căti, El tot nu afli: Meşter după gând 20 Şi după cuvânt. Şi el şi-a găsit De-un meşter Manole, Meşter de'zidit Şi de plănuit 25 Şi la început Şi la isprăvit; De nu i-a plăcea, Un ban să nu-i dea ; De n’a isprăvi, 30 Capul Tgiurul; , Sari,, taie şi mâni, Să le dea ]a câni. o Şi el'jtnai avea. Dojşpre’ce zidari 35 Şi nouă pieţrati, Nouă meşteri mari Cu Manole, zece, . Care mi-i întrece. Pe Argeş în jos, 40 Pe un mal frumos, Negru Vodă trece Cu tovarăşi zece, Şi cu doisprezece, Şi ei tot mergeau 45 Şi tot piănuiau Şi nu mai -aflau Log de mănăstire Şi de pomenire, Chip de pomenire 50 Pentru închinăciune, lata, cum mergeau Şi <:um tot zoriau Pe cale, cărare, Pe drumul cel mare, 55 Ti mi-ş ajungeau Mândru flacăuaş, La oi sumigjraş. Oile-mi paziâ7 Din fluier doiniâ 60 Şi nu bindisiă. Negrii Vodă sta Şi se tot chitiâ,, Din gură zicea: Mândru flăcauaş, 65 La oi strungăraş J Pe unde-ar Trecut, Nu ai (ost văzut De-un zid învechit www.digibuc.ro 20 Şi nemântuit? 70 De vei fi văzut Şi vei da cuvânt, Eu am juruit Trei sute de oi Şi-o sută de miei 75 Şi doi ciobănei. — Doamne, Negru Vodă! Pe unde-am trecut Cu turma păscând, Spun drept c’am văzut 80 Un zid învechit, Un zid părăsit Şi neisprăvit, Foarte mucezit; Şi că mi-i de turmă, 85 Că nu-i dau de urmă, Că v’aş arătă Şi v’aş îndreptă. Vodă ce-mi ziceâ ? — I-hai! strungăraş, 90 Mândru fiăcăuaş, PuiU de Românaş! De ţi-a pieri una, Ţie ţi-oiu da două; Şi de piere două, 95 Ţi-oiu da la loc nouă! Foaie arţăraş, Mândru fiăcăuaş La oi strungăraş, Turma şi-a lăsat, 100 Turma şi-a uitat Şi mi s’a luat Tot cu Negru Vodă, Cu nouă zidari, Doispre’ce pietrari, 105 Nouă calfe mari Şi Manole zece, Care mi-i întrece. Pe Argeş în jos, Pe un mal frumos 110 Ei au nimerit La loc de ’a zăbovi Şi s’a prileji Alta ca să vie, S’o zidim de vie Chiar în temelie. 325 Domnu-1 ascultă. Intunerec da, Cum nu s’a văzut Pe aist pământ. Şi ea tot veniă 330 Şi veniă, veniă Şi se ’mpiedecâ Şi iar se sculă, La drum purcedeâ, Bucate vărsă, 335 Apoi se ’nturnâ Şi apoi plecă După bou balan Că-i pierduţ dt-un an. Şi dacă află, 340 Măcelar câtă Şi-l măcelăriâ ; Şi dacă-1 gătiâ, Bucate-1 făctâ; Şi dacă gătiâ, 345 Cu ^rabă plecă Şi Ja drum zoriă, Şi veniă, veniă, Iată că sosiâ ! Iar bietul Manole, 330 Meşterul Manole www.digibuc.ro 23 Mi se gdiidură, Mi se ’ncunecâ Şi gu graiu graiâ t — Doispre’ce pietrari, 355 Nouă meşteri mari, Luaţi de-o zidiţ:, Sa nu mi-o trudiţi. S’o zidiţi de vie Chiar in temelie. 360 Meşterii râdeau Şi cu ea glumiau Şi-apoi mi-o luau, Pe zid mi-o puneau, In zid o zidiau. 365 Dar ea, vai de ea, Ea nu mai râdea Ci cu graiu grăia : Doispre’ce pietrari, Nouă meşteri mari ! 370 De a fi cu glumă, Gluma nu vi-i bună ! Manole-auziâ, Din gură oftă, Nimic nu zicea. 375 Zidul se suia Şi se ridică Dela gleznişoare, Pân’ la pulpişoare; Dela pulpişoare, 380 Pân’ la ţâţâşoare; Deja ţâţâşoare, Pân’ la ochişori. Meşterii zoriau Şi mi-o învăliau, 385 Cu lucrul grăbiau. Şi tot s’auziâ, Şi se desluşiâ: —Manole, Manole; Soţiorul meu, 390 Dulcişorul meu, Zidul că mă strânge, Ţiţişoara-mi strânge, Lâptişoru-mi curge, Copilaşu-mi plânge, 395 Trupuşoru-mi frânge! Manole-auziâ, Cu oftat oftă, Cu gura gra'â: Taci, mândruţa mei, 400 Ca Dumnezeu vrea La el sa te iea, Şi noi sa gătim Şi sa isprăvim Ceasta mănăstire 405 Pentru 'închinăciune. Copilaşul meu, Cine l-a Japtâ ? Zânele-or vedea Şi l-or alăpta ! 410 —Cine l-a scălda? Ploaia c’a plouă Şi nji l-a scălda! — Cin’ l-a legănă ? Vântul a suflă 415 Şi l-a legănă, Dulce legănare, Pân’ s’a face mare 1 Meşterii zoriâ, Lucrul le mergeâ ; 420 Iată, isprăviâ, Bine le păreâ. Cu opt telegari, Cu opt harmasari, Trăsură domnească, 425 Ceată ’mpărătească Şi cu Negru Vodă Şi boierii ţării, Trec la mănăstire Ca să se închine. 430 Iată c’ajungeau Şi ei de-mi vedeau, Mult se minunau. Luna ca stătea, . Soarele mergeâ! 435 Foaie şi-o lalea, Negru Vodă sta, Sta, şi se uită Şi se minună Şi din graiu grăia : 440 — Doispre’ce pietrari, Nouă meşteri mari Şi Manole zece, Care vă întrece, Voi că v’aţi silit www.digibuc.ro 24 445 Şi ni’aţi mulţămit. Eu v’oiu da averi, V’oiu face boieri : Să-mi spuneţi cu drept, Cu mâna la piept, 450 Dacă v’apucaţi Alta să duraţi, Altă mănăstire Pentru ’nchinăciune, Mult mai strălucioasa 455 Şi mult mai frumoasă ? Foaie de măcriş, Sus pe-acoperiş, Manole stătea, Nimic nu zicea. 460 Dar cei meşteri mari, Calfe şi zidari, Ei că se ’ngânfau Şi-aşâ răspundeau: — Doamne Negru Vodă, 465 Noi că ne legăm Şi ne apucăm Alta să durăm, Altă mănăstire Pentru pomenire, 470 Mult mai strălucioasa Şi mai arătoasa Şi mult mai frumoasă ! Foaie şi-o lalea, Negru Vodă sta 475 Sta şi se chitiâ, Apoi porunciâ, Scările luă Şi că mi-i lăsă Sus pe-acoperiş 2. < Foaie verde şi-un măcriş, In temniţa lui Opriş Şede-mi Corbişor închis Cu cincizeci de vinovaţi, 5 Odată cu el băgaţi Pentru ani şi pentru zile 1 480 Vântul să mi-i bată, Ploaia să-i tăsbată, Foamea să-i mănânce, Setea să-i usuce, Să nu mai trăească 485 Şi să pomenească De-altă mănăstire Pentru pomenire Aşâ arătoasă, Mândră şi frumoasă 1 490 Maeştrii cei mari, Calfe şi zidari, Ei dacă vedeau, Aripi îşi făceau, Aripi aripioare 495 Din scânduri uşoare Şi se încercau, Ca şoimii sburau, Dar unde picau, Stâncă se faceau. 500. Dar bietul Manole, Meşterul Manole, Aripi şi-a făcut, Cum s’a priceput, Dar unde-a picat, 505. Dumnezeu a dat ‘De-o mândră fântână, Cu apă puţină, Cu slove săpate, Cu slove din carte 1 510. Să se pomenească, Boieri-dumneavoastră; Dacă nu erâ, N’aveam ce cântă ! Cât Dumnezeu i-amai ţine! Şi-apoi mama lui Corbeâ De trei zile că-mi veniâ 10 Pe cale lungă şi grea Tot cu ouă roşioare Făcute de trei fecioare: 1. Cântecele cari n’au înseninat izvorul culegerii, sunt din eoni. Ţepu, jud. Tecuciu. www.digibuc.ro 25 Unu-1 da portarului, Unu-1 da grosarului, 15 Unul pentru drag Corbeâ. Corbea mult o aştepta ŞUamărît o ascultă: —D’alei, Corbeâ, fătul meu, De eşti viu, să te jelesc, 1 20 Deeşti mort,să prăznuesc1 2 Cu trei dăscăli şi trei popi, Să te văd ieşit din gropi; Cu trei popi şi trei fecioare, Să te văd ieşit la soare! 25 Darădragde-al ei, Corbeâ, Mă-sei ce-i mai răspundea ? — Alei, măiculiţa mea, Babă slabă şi de treabă Şi cu vorba de ispravă ! 30 N’am murit, să mă jeleşti Şi nici să mă pomeneşti Cu trei dăscăli şi trei popi, Sa mă vezi ieşit din gropi; Cu trei popi şi trei fecioare, 35 Să mă vezi ieşit la soare! De-am intrat tânăr copil, Am ajuns mai mult bătrân, Că la pâr s’încărunţit, De picioare îngenunchiat, 40 De spinare ’ngheboşat, Zilele mi s’au scurtat! Baba sta şi ascultă Şi Corbea ’ncă-i mai zicea : — Ş’apoi, măiculiţa mea, 45 Eu te-aş mai rugă ce vă: De mă vrei scăpat cu zile, Află vorbe dela mine: Par'acasă să te duci, Nouă sate să-mi ridici, 50 Grajd de piatră să-mi descui Şi pe Murgu să-mi aduci. Mări. baba ce-mi fâceâ ? Ce-mi făceâ, ce-mi socotiâ? Nouă sate ridică, 5; Grajd de piatră descuia, Pe Murgu că mi-1 luă Şi pe drum că se porniâ, Tot la târg, la iarmaroc, Ca să-i fie de noroc! 60 Şi mergeâ pe drum, mergea, Murgu’n loc se frământă, Murgu-a spaimă necheză, Pământ se cutremură, Văile se tulbură’, 65 Boieri mari din ochi priviâ’, Şi prea mult se minună’, Către bab’ aşâ grâiâ’ : — Babă slabă şi de treabă, Şi cu vorbă de ispravă, 70 Nuţi-iMurgudeschimbare, Să-ţi dau bani, să-ţi dau parale, Să-ţi dau altul pentru el ? —Nu mi-i Murgu de scbim-bala Ci mi-i Murg de dârueală ; 75 Dărui-ţi-l-oiu şi ţie, De mi-i da pe Corbea mie; Dărui-l-oiu, dar 1-oiuface, Cui mi-a da pe Corbea’n coace. Dar boierul cin’eră? So Ştefan Voia că-mi era, Tinerel fer’de mustaţă, Când se ’nvaţ’ a strânge în bra/fl ; Tinerel şi înflorit, De trei zile logodit 85 Cu fata din Carpinct, Adusă din Slatina! . Dară ba bace-mi grăiâ? Tinerel şi înflorit, De trei zile logodit 90 Cu fata din Carpinâ, Adusă din Slatină, Tăiată de doi Mocani, Adusă de dci juncani; 1. De eşti viu, să te jelesc, adică să plâng nenorocirea în care ai căzut. 2. De eşti mort, să prăznuesc, adică să-ti port (fac, ridic) pomenile (praznicele) pentru pomenirea sufletului tău. www.digibuc.ro 26 Şi la coatjâ-i ascuţită 95 Şi la cap li ţintuită Şi la coadă-i -afumată Şi la ţintiri împietriră, Penrr’un Ştefan pregătită! Aldei, Ştefane, măi I iod De ţi-i teamă de Corbeâ, Tu la vorba nu mai sta; Iea-ţi tu calul, da-mi pe-al tău Şi te du cu Dumnezeu. Leagă-ţi bine porţile, 105 Trânteşte-ţi zăvoarele Şi îneuietorile, lntăreşte-ţi uşilef Cu fiarele plugului Că-S spaima pământului, no Ştefan Vodă ’ncălecâ Şi cu Murg-u ca plecă, Dară luna uu trecea, Corbea’n lume că ieşiâ Şi la maicâ-sa veniâ, 115 Pe Murgu că nu-1 gâsiâ, Cal străin că pregătiâ; Pune chinga muiereşte Şi porneşte voiniceşte Cale lungă st-i ajungă, 120 Cât să stai, să nu gâudeşti, Tot la curţile domneşti. Varia Foaie verde şi-nn macriş, La temniţt lui Dpriş, Unde ştde Corbea’nchis Noua ani şi jumătate 5 Şi noua zile «le vară, Alte trei de primăvară 1 Corbea zace la, ’nchisoare De trei ani lipsit de soare. Astăzi fuse Sâmbătă 10 Şi mâne Dumjmcă, învierea Domnului. Maică-sa la el ven/â, Ouă, pască-i aducea, Pe uşă voie n’aveâ, Cine eşti, de unde eşti, Şi-acuma la ndi ce vii ? Ia-s de colo, din câmpii; 125 însurat, m’um însurat, Şi nevastă iUi-am hiat, Pe fata din Carpina Adusa din Slatina; Tăiată de doi Mocani, . , 130 Adusă de doi juncani. Dă-mi tu Straiţete iele, Să ma fudulesc.cu ele! Ştefan Vodă i le da Şi la el ca se uită! 135 —Şi mai dă-mi Şi Murgu tău, Să mă fudulesc şi eu ! Vodâ’n grabă i Id da Şi, mări, la el privîâ. Dară Corbea ce-mi făcea ? 140 îşi puneâsprinceana roată, Să cuprindă lumea toată. Rămâi, Vodă, sănătos Ca un trandafir frumos, Că nJai săgeată să’ntinzi 145 Şt nici cal ca să mă prinzi! Du-te, Corbeo, sănătos, Ca un trandafir frumos, Că n’am săgeată să’ntind Şi nici cal ca să te prind! 15 Că ceauşul n’o lăsă. La fereastra se ducea Şi pe Cprbea mi-1 vedea Şi din gură-1 întrebă: — Aleo, Corbeo, dragul meu, 20 Ce te vaieţi aşâ greu ? Dar Corbea cum mi-o vedea, Fearcle le sguduiâ, L.i fereastra că veniâ. Iar maicâ-,a-l întrebă: 25 —Spune, maica, de eşti viu, In fire ca să te ţiu : www.digibuc.ro 27 De eşti mort, să te jelesc, La morţi să ţe pomenescl. — Maică, măiculiţa mea. 30 Nu~ţi întrista* inilna, Ca nu-s mort, nu sunt nici viu, Numai sufletul mi-l ţiu! Că de n'ar fi o broîcoaica Şi-o pustie de şerpoaica, 35 Când se ’ntmde, mă cuprinde ; Când’ * sgârceste, mă [sfârşeşte. Maica, măiculiţa mea! De-ai făcut vreodată bine, Fă-ţi pomană şi cu mine : 40 La Ştefan Vodă să mergi Şi la el să mi te rogi, Doar, măicuţă, s’o’ndură Şi mie drumul mi-a da. Maică-sa că îmi pleca 45 In ziua Duminicii, Pe drumul bisericii» De departă 'ngenuncheâ, Poala că i-o săruta Şi din gură ii zicea : 50 Ştefane, Măria Ţa, Eu mi te-aş rugă ceva. Să-i dai drumul lui Corbeâ, Căci Corbea-i la închisoare, De trei ani lipsit de soare. 55 Iar Ştefan pe scaun sta Şi din gurij-i cuvântă c — Babă slabă şi uscată Şi de Dumnezeu uitată ! Noi pe Corbea nu ţi—1 dăm, 60 Noi pe Corbea-1 însurăm ; Noi nevastă i-am găsit : Jupâneasa Carpina, Adusă din Slatina, Cu ochii ca strachina. 6 5 Nu-i din barda bard ui ta, Nici din tesla tesluita, Numai din topor cioplită, Pe tulpina varuiia Şi la vârf cam ascuţită, 70 La mijloc pecetluita Cu cinci litre de argint, Cum e .bună de iubit. Iar mai că-sa ce^mi faceâ ? La temniţă se ducea 75 Şi lui Corbea îi spunea. Dara Corbea ce-mi zicea? Maica, măiculiţa mea! Jupâneasa Carpina Nu e logodnica mea 80 Şi e ţeapa, pustia ! Ştefan Vodă, el nu vrea Ca să fiu cu casa mea: Şi el nu vrea să mă crească, El vrea să mă prăpădească! 85 Inc’odată se te duci Şi de el să mi te rogi, Doar’, măicuţă, s’a’ndurâ, Şi mie drumul mi-a da! Maică-sa iar îmi plecă 90 La Ştefan Vodă mergeă, Ca’ntăia oară făceă. Ştefan Vodă ii ziceă : —De nu vrea pe Carpina, Noi îi -dăm pe Cânepa, 95 Adusă din Câmpina, Nu mi-i din topor cioplită Ci din vârtej răsucită, De-o grindină-i aninata Ca să-i fie lui amanta! *. 100 Maică-sa iar că plecă » De bucurie cc-.iveâ, La temniţa se duceâ, Lui Coi bea că îi spuneă ; Dară Corbea ce zicea ? 105 Maică, măiculiţa mea, 1. La morţi, între morţi, pe pomelnicul morţilor. 2. ’ = (se). 3. Prin jud. Tecuciu această vorbă este aproape sinonimă cu vorba iboimcă. Cea din urmă arată mai ales pe fata dragă flăcăului, cu care face dragoste, se ibovniceşte şi pe care nădăjdueşte să şi-o iea de nevastă ; cea dintâi arată pe femeia cu care cmevâ face dragoste spurcată. www.digibuc.ro 28 Nu ştii tu că Cânepă Nu e logodnica mea Şi e spânzurătoareâ ? 1 Vodă nu vrea să mă’nsoare, iio El vrea ca să mă omoare. In Moldova să te duci Şi pe Murgu să-l aduci. Doar’, măicuţă, s’a’ndură Şi mie drumul mi-a da! 115 Căci aici când am intrat, Eram micşorei copil Şi-acum sunt moşneag bă-[trân. Erau şerpi ca fusele, Acum sunt ca grinzile; 120 Broaştele ca nucile Şi-acum sunt ca ploţiile! Iar maică-sa ce-mi faceâ ? In Moldova se ducea, Grajd de piatră descuia 125 Pe Murg afară-1 scotea, Frâul în cap i-1 punea, Prin oraşe se plimbă ; Iar Murgu când necheză, Pământ se cutremură, 130 Toţi boierii s’adunau Şi pe babă o’ntrebau : —Nuţi-i Murgu de vânzare, Să-ţi dau galbeni şi parale ? —Nu mi-i Murgu de vânzare 135 Şi-mi este de dărueală; Cine-a da pe Corbe-afară ! La Ştefan Vodă plecă : ■—Ştefan Vodă, dumneata, Adâ-ţi incoa oştirea 140 Să’nveţe Murgu cu ea*. Ştefan Vodă ce făceâ? Ordin * la oştire da, La călărie-o puneă Pe Murgu o’ncalecâ. 145 Care cum încalecă, Jos la pământ îl trântiă, Fierea din el îi plesniâ. Trânti unul, trânti doi, Trânti patruzeci şi doi. 150 Dară baba ce-i ziceă? -— Ştefane, Măria Ta, Nu-ţi mai pierde oştirea, Că nici unul n’oi găsi Pe Murgu a-1 călări, 155 Decât numai pe Corbeâ Şi pe cine dânsu-a vrea ! Iar Vodă poruncă da Pe Corbea de-1 aduceâ, Frumuşel îl ospătă. 160 Iară Corbea ce-mi ziceă? —Ştefan Vodă, dumneata, Pe Murg aş încalecă, Dar, zău, că nu voiu puteâ Aşă cum sunt de legat, 165 La picioare ferecat Şi la mâni încătuşat. De-ai făcut vreodată bine, Fă-ţi pomană şi cu mine. Deslegaţi-mi mânile, 170 Mânile, picioarele, Să-mi vie puterile. 1. Trebueşte multă băgare de seamă la cetitul ritmic al cântecelor. Ca pildă versurile 107 şi 108 nu se cetesc accentuând astfel: Nu e logodnica mea Şi e spânzurătoareâ ci": 2. înţelesul: Nu e logodnica mea, Şi e spânzurătoareâ. Să se ’nveţe murgul cu ea (Să se deprindă murgul cu ea). 3. )e sigur: poruncă. www.digibuc.ro 29 Vodă, ’mbrăcat ca un [Domn 1, Şi n’aveâ minte de om, El pe dată porunciâ, 175 Drumul lui Corbeacă da. Dară Corbea ce făceâ? De Murgu s’apropiâ, Mâna ’n coamă că-i punea, Pe spinare-1 neteziâ 180 Şi pe el se aruncă, Doi pinteni că îi dădea ; Iară Murgu că pomiâ Şi cu Corbea că fugea, Toată curtea ocoliâ-185 Apoi Corbea se opriâ Şi la Vodă se ducea Şi din gură îi ziceâ : —Ştefane, Măria Ta, Iată-ţi mjjrgul domolit, 190 Cum e bun de călărit, Dar încă nu-i biruit. Mă vede ’mbrăcat hoţeşte, Nu suntîmbrăcatdomneşte. Dă-mi, Doamne, hainele [lele, 195 Sâ’nveţe Murgu cu ele; Mai dă-mi şi armele tele, Să se dea Murgu cu ele i Iar de ai teamă si bănat Că mă gândesc la scăpat, 200 Indoeşte-ţi strejile, Zâvoreşte-ţi porţile Cu fiarele plugului, Puterea pământului. Vodă ’mbrăcat ca un [Domn, 20 ţ Şi n’aveâ parte de om ! îndată poruncă da, Cererea-i îndepliniâ, Haine noi * îi aducea, Armele că i le da. 210 Corbea vesel se ’mbrăcâ Şi pe loc iarăş pomiâ Şi fugea şi iar fugea, Toată curtea ocoliâ, Ba odată, ba de două, 215 Ba de trei şi pin’ la nouă. Dar când fu al noulea, De mă-sa s’apropiâ. Mâna ’n brâu că i-o ’nfigeâ Şi pe cal o aruncă. 220 Iar când fu al zecilea, Pe Murgu mi-1 îndreptă Unde zid mai nalt eră, Dincolo de zid săriă, Peste străji şi peste ziduri, 225 Peste porţi şi peste şanţuri Şi afar’ când se vedeâ, înainte nu-mi mergeâ. înapoi că se ’ntorceâ, Către Vod’ aşâ ziceâ: 230 —Rămâi, Doamne,sănătos! La bună mână ţi-am fost, Vrednic de mine n’ai fost. Iară Vodă că-i siqeâ: —Du-te, Corbeo, sănătos! 235 La bună mână mi-ai fost, Vrednic de tine n’am fost! Dară Vodă tremură Şi din gurâ-aşâ-i ziceâ: —Du-te, Corbişor.cu bine, 240 Ai iertare dela mine; Eu am vrut să-ţi ieau Murgu Şi apoi şi sufletu’. . . s Apoi Corbea că-mi plecă, * Cu maică-sa îmi vorbiâ! 245 Vod’a spus că m’a iertat, Dar eu de loc n’am uitat Cea pustie de broscoaică Şi cea hoaţă de şerpoaică! 1. uKu-i o repeţire în „ Vodă ’mbrăcat ea un Dom»'1, căci Domnul de odinioară pe care unii din bătrânii noştri 1-nn văznt, nu se îmbrăcă altfel ca lumea cealaltă. Numai la anumite ceremonii, îmbrăcămintea sa eră alta, „ca de Domn”. 2. Noi sinonim perfect cu nouă. 3. I Ymează două versuri în graiu stricai: Dară tu, aui delicat, Pe deget că m’ai purtat. www.digibuc.ro 30 Aşi poate-âm'fost ursit. 250 Ce râuj Oare, eu si-i 'fac', Ga sa-i pot veni de bac! Sad for, oare, pe Doamna? El se ’nsoara, iea pe-alta! -Sa îi ard palatele ? 255 El îşi face altelii! Dar d&că-i fuf cotonu’, Cocoftu cu leagănu ; O să-i sece sufletid! Sta, pan’ bine t>e ’noptă 260 Şi la palat tă veniâ, înăuntru îmi intra, Sama bine o ştia; Strajile toâte dormiâ’, Nimenea câ nu4 vedea. 26) El la leagan se ducea, Pruncul frumuşel dormiâ. Iară Corbea mi-1 luâ, Şi'eu el afar’ ieşiâ Şi la poaftă se ducea, 270 Pe poarta mid întindea 1 2 Şi cu cuie-1 piromiâ ; Apoi afară ieşiâ. Când ziuă că se făceâ Şi Vodă se deşteptă, 275 El de obiceiu avfcâ, * Mana ’n leagări că puneâ, Coconaşul mângâiâd , El îndată se sculă, La leagan că se duceâ 280 Şi în leagăn cautâ; Leagănul gol îl găsiâ. Cată ici, cată coleâ, Coconaş nrcăireâ! La fereastră se duceâ, 285 Ochi ’n poartă aruncă. Zidul se cutremură, Palatul sfe ’îftvârtiâ, Coconu ’n poartă vedeâ Şi din gură aşâ ziceâ : 290 —Asta-i fapta'lui Corbea! pin Popeşti, jud. R.-Sărat. Varianta Frunză verde d'c măcriş, Ir temniţa lui. Opriş, Uude şade Corbea /nchis , Cu cincizeci de vinovaţi, 5 Tot -odată sunt băgaţi. Dară maica Lui Corbea, De trei zile cârmii Veniâ Cu trei oua roşioare, Boite de trei fecioare : ies Utiu-1 da portarului Şi u grosarului, Unu ’n mână mi-1 ţinea Şi la Corbea că-1 duceâ. Acolo cum năvăliâ, 15 Din guriţ’ aşâ-i graiâ : Alei,Corbea,dragul meu! De eşti viu, să tfe jelesc, De eşti rrţort, să tepranţesc!1 —Alei, măiculiţa mea, 20 Babă slabă şi de treaba * Cu cuvâţitul de ispravă ! Nu-s nici viu, să au jeleşti, 1 Da’ nici mort, -să mă prânzeşti. Am intrat tânăr copil > 25 Şi-acuma-smai-multbătrânl Mustăţile coatele 2 Şi barba genucbile! Măre-acasa să te duci, ! Şapte sate sa-mi ridici, 30 Grajjd de piatra să-mi desfaci Şi pe^Roşu să-mi aduci. Mări, maica ţe-mi făceâ? Şapţp sate ridică, Grajd de piatră descuiâ, 35 Tot la Roşu se duceâ, Binişor mi-1 deslegâ, , • In oraş eu el plecă, ‘ 1 > - 1. Vezi No. 2. v. 19-20. ' , 2. Adecă: „Mustăţile mi-ajung coatele , www.digibuc.ro 31 Spuma cu ruana-i luă. El, rnarj, când necheză, 40 Munţii se cutremurau, Boieri mari că mi o’ntrebau: 1—Babă slaba şi de treabă Cu cuvântul de ispravă! Nu ţi i Roşu de vânzare, 45 Sa-tt dau galbeni şi parale? , —Nu mi-i Roşu-de vândut, Mi-i Roşu de dăruit; Mi-i Roşu de dăfueală, Să-mi scot pe Corbea afara! 50 —Hai sacliri, babo* de-aici! De câud Corbea mi a hoţit, Negustori au sărăcit, Sărăcii s’a ’mbogaţit! fylari, baba cp faceâ ? 55 La temniţă t’ajungeâ, Ş.efan Vodă mi-Oj zână, Binişor ca mi-o ’ntrebâ: Baba slaba şi de treabă, Cu> cuvântul de isprava! 60 Nu ţi-i Roşul de schimbat, Sn-ţi dau doi cai de ’mpaxat, Unul iute ca focu’, Altul negru ca corbii’? j Nu jium Roşu de schimbare, 65 Mi-i Roşu de dăruire; Tu să mi dai pe Corbea mie. Pe Corbea I am logodit Cu faţa din Cnrpina, ~ Varia Foaie verde de macriş, La ttmniţa lui Opriş, Upde- şede Corbea ’nchis, Şi nu este de demult: 5 De trd ori, mări, câte noua, ’ Şa fii douăzeci şi şepte 1 lp Sâmbăta ouălor, In ziua creştinilor, Maica lui Corbea sc duce 10 Cu trei ouă roşioare, —^------------r Şa ije ele atunci 27 de Adusă din Slatină; Adusa de doi Mocani. 70 Şi trasă de doi juncani. Şi la vârf îi ascuţita Şi la cap C aşa vrea şi Dumnezeu! Când una mi-i dragă mie, Facă lumea orice ştie! Când mie mi-i una dragă, Lumea n’are ce să-mi facă ! 59- Frunză verde mărăcine, Mărule, mă suiu în tine, Din tine mere să fur Şi să mă uit împrejur, Să văd mândra ce-mi mai face, Pe pragul casei că-mi zace. Două mere de i-oiu da, Ea s’a însănătoşâ; Două mere dela tine, Mândra iar s’a face bine! 60. Daca fi, bade, şi-a fi, Şi noi nu ne-om întâlni, Eu la tine c’oiu veni, Pe sub mărul cel rotat, Unde ieri m’ai aşteptat; După piersicul stufos, Unde-i mohorul frumos, Uride-i pălămida-seacă, Dorul din coş să-mi mai treaca ! 1 61. Geaba, lele, te prefaci, Că tu dragoste nu faci; D'apoi dragostea deprinsă, 1. Se suprimă după acesta un cântec. www.digibuc.ro 106 Toată viaţa stă aprinsă ; Zici că dragostea-ai sfârşit Şi noi ieri ne-am îndrăgit! 62. Cine mi-a păcătuit ? Tu, dragă, că m’ai smornit; Tu cu ochişorii tăi, M’ai băgat în năbădai, Iar cu gura şi obrazul, Mi-ai făcut, leleo, necazul! 63. Bat’o focul dragostea, Cum nu se gândeşte ea ! Cum sufletul nu-i mai moare, Că mă dor cele picioare, Că mă face să pornesc, Peste câmpi să-mi întâlnesc Lecuşorul care taie Durerea şi mi-o ostoaie ! 64. Frunză verde poamă rea, Na-ţi, bădiţă, salba mea ; Şi-ţi mai dau şi broboada, Numai lasă-mi inimă. Multe salbe-am să găsesc, Dar ca tine nu ’ntâlnesc ! 63. Bădiţa îi fărmăcat, De-o leliţcana di sat, Că leliţa-i vrăjitoare Şi mare descântătoare ; Bădiţa îi descântat Cu nouă fiare din sat, Cu apă din trei fântâni, Luata iar cu trei mâni, Că bolnioaje multe ştie, Ibovnicul ca să vie ; Cu ţâmă dela mormânt, Că-l face să deie ’n vânt, Nici să creadă că-i pământ! 66. Pustii-te-ai, pustii, Drumule, şi n’ai mai fi, Că drumul mă tot desparte Şi de dragoste n’am parte. Dac’ar fi gard de nuiele, L-aş face de lămurele, Lămurele puţintele, Să trec iute peste ele ! 67. M’am dus pe la vrăjitoare Să-mi gâcească ce mă doare; Toate-mi spun că leacuri n’au, De-asta pe la tine dau ! 68. Floare mândră de cicoare, Sufleţelul rău mă doare; M’a durut, m’am descântat Şi cu apă m’am scăldat, Şi cu apă ne ’ncepută, Şi cu aghiazmă stătută. Foileana trandafir, C’am scăpat, eu mult mă mir ! Ajutat-a Dumnezeu, Să fie norocul meu ; Leacul mi l-am căpătat Dela puicuţa din sat ; Nici în apă, nici în boz, Nici în frunză de rogoz; Numai cu frunză de tei Şi cu descântecul ei ! 69. Frunză verde alămioară, Dragă Mărioară, Nu te mai uită la mine! Dragă Mărioară, Că mi-i fric’ acum de tine, Ochii tăi mă bagâ’n boale, www.digibuc.ro 107 Guriţa mă fierbe’n oale, Iar sprinceana mă doboară, Obrăjorii mă omoară! Doanine, cum nu eşti a mea, Să ştii şi tu durerea ! 7°. Dulce-i vremea din felie, Că are ibovnicie ; Numai cine n’a gustat Niciodat’un sărutat, Se gânde’ la măritat. Frunza ’n codru veste-a jeşte, Nevestica ’mbâtrâneşte ! Doamne, Doamne, ce-ai făcut, Ce-ai făcut, râu ai făcut, Eu drăguţul mi-am crescut, Şi azi îi flăcău voinic Şi-l luăi de ibovnic; Tu, Doamne, de ce-ai lăsat, Să-mi fie tot el bărbat! 7i- Frunzulică alunică, Cum nu sunt o păsărică, Ca să sbor din creangă ’n creangă, Pân’ la puiculiţă dragă, Şi să sbor din nuc în nuc. Ca un puişor de cuc, 10 Ca un puiu de poteraş, Pân’ la draga pe tăraţ, Din tăraş pân’ la fereastră, Ca o pasere măiastră ; Şi-aş mai şti să intru ’n casă, De-aş fi pasere frumoasă! 72. Frunză verde liliac, La cea casă cu cerdac, 1. Refren. Creşte-un trandafir şi-un mac! Să mi-1 pui, soro, la cap, Să vie cine mi-e drag; Să nu vie cel urîr, Că şi-aseară l-am văzut, Şi nu mi-a mai trebuit! 73- Foaie verde alunică, Puiul ţaţei, puiu, Un’ te duci tu, Ionică, Puiul ţaţei, puiu ? 1 —Peste Prut la ibovnica ! Nu te duce, Ionică, Prutu-i lat şi luntrea-i mică! Măcar de m’aş înecă, Să nu-mi văd ibovnică, Pe braţele altuiă! Varianta 1. Foaie verde alunică, Un’ te duci tu Ionica ? Peste Prut la ibovnici ! Nu te duce, Ionică, Prutu-i mare, luntrea-i mică! Măcar, ţaţo, să mă ’nec, La ibovnic’ am să trec. Când îmi văd ibovnică, Pe braţele altuiă, Sărutând-o la guriţă, Muşcând-o de bărbiuţă, Vâjâindu-i rochiţă, Descheindu-i polcuţâ, N’am cuţit, la mâna mea; Pe-amândoi i-aş înjunghiâ! Varianta 2. Foaie verde alunică, Puiul ţaţei, puiu, Un’ te duci tu, Ionică, Puiul ţaţei, puiu, Peste Olt la ibovnică! Nu te duce, Ionică, www.digibuc.ro 108 Oltu-i mare, şeica-i mică ! Şi tu te ’neci, Ionică! —Măcar, ţaţo, să mă ’nec, La ibovnică eu trec; Măcar de m’aş înecă, Să nu-mi văd ibovnică Pe braţele altuiâ, 1 Sârutând-o pe obraz, Să-mi facă mie năcaz ; Sărutând-o sub bărbie, Să-mi facă mie mânie. N’am tesac la mâna mea, Pe-amândoi i-aş înjunghiâ, Să mai afle cinevâ, Că cu dânsul mă ’nşelâ! ţCosmeşti.) 74- Frunză verde fân cosit, Bată-1 focul de urît, Mă mir cum m’a 'nimerit! M’a băgat în sân la piele Şi m’a strâns, m’a strâns cu jele; M’a băgat la supţiori, Şi m’a strâns cu năduşeli. Şi credeam c’a fi atât, Cu pustiul de urît! 75- Mândruliţă dela munte, Spune-mi mie trei cuvinte; Mândruliţă, mândra mea, Dacă nu m’ei cuvântă, Să nu crezi că te-oiu uită! Dau s’aud, dar n’am pe cine, Chipul tăuîngând îmi vine; Toate-aş face, Doamne,-aş face, Tu mă năcăjeşti şi pace! 76. Cu descântec şi bolmoajd, Nu prinde dragoste coarja. Că cine umblă cu rău, Nu-i ajută Dumnezeu; Şi cine-mi umblă cu bine, Dumnezeu mâi tare-1 ţine. Tu, leleo, m’ai bolmojit, Şi noi tot că ne-am iubit! 77- Nu ştiu dacă am noroc, Am noroc, ori n’am de loc, Astfel geaba mai trăesc, Geaba fetele iubesc Şi neveste amărăsc! Fetele se trag la mine, Nevestele dau de bine! 78. Mândro,mândruliţă mea, Nu te mai uită aşâ, Că-ţi văd ochişorii tăi, Ochii tăi poartă scântei, Ca doi diavoli mărunţei! 79- Ochişorii nu ţi-s teferi, Că m’au ars ca doi luceferi; Gura ta mă arde-aşâ, Cum mă arde şi luna ; Sprincenele mă topesc, Obrajii mă potopesc! 80. Cum nu sunt sărac pe lume, C’aş intră argat la tine, Te-aş sluji cum se slujeşte, Te-aş iubi cum se iubeşte. Te-aş iubi ca pe-o stăpână, Pân’ ce-am pune ’n cap cunună! 81. Vara trece, iarna vine, Aş iubi şi n’am pe cine; 1. Se suprimă 2 versuri influenţate. www.digibuc.ro 109 Vara trece nevăzută, Că-s lăsat de-a mea iubită. Frunză verde tiriplic, Frică mi-i să nu mă stric, Din cap şi până’n picioare, Ca şi omul care moare ; Ca mortul ce putrezeşte. Ca omul ce nu iubeşte! 82. De când ni'am îndrăgostit, Nu mai ştiu de-s ostenit, Nici de masă, nici de somn, Dar nu-s nici în oameni om! 83. Frunzuliţă şi-o lalea, Nici o boală nu e grea. Ca dorul şi dragostea! Rele-s, Doamne, frigurile, Mai rele-s dragostile, Frigurile te beşică Dragostile te usucă; De friguri zaci şi te scoli, De dragoste zaci şi mori. Că dragostea-i lucru mare, Te face să mori de foame, Că n’ai poftă de mâncare, Nici odihnă la culcare.* Şi iar verde sainulastră, Dumnezeu să te ferească! Te bagă ’n boală cănească, Te usucă ca pe iască! (Comunic, de d-1 Mihalache, Goleştii-Badei, jud. Muscel. Pentru vers. 16-17, vezi aici no. 2.) 84. Părinte, sfinţita, Nu-mi cet’ mie pravila, Că nu e mare greşea, Dacă îmi sărut dragă. Prolopopu-i protopop Şi ’ncă are şapte-opt; Şi Vlădici că-i vlădică, Şi tot are-o ibovnică, Dară eu să n’am nimica? (Comunic, de d-1 I, E. To-routiu, Poeni, Bucovina.) 85. Frunza verde măr mustos, Drag mi-a fost omul frumos Şi călare şi pe jos! Drag mi-a fostş: drag mi-a 6, Până ’n ceasul ce-oiu muri. Trece dragostea prin apă, Nu i-i frică că se ’neacă ; Trece urîtul prin sec, Şi tot strigă: «mor! mă ’nec!» De urit mă duc de-acasă, Şi urîtul nu mă lasă ; De urit mă duc în lume, Şi urîtul după mine! Fugi, urîtule, din prag, Să vie cine mi-i drag! Da-mi-ar, cine ce mi-.ir da, Ca să mă scap de belea; De mi-ar da un ban de lut, Ca să mă scap de urit! (Comunic, de d-1 L. Mreje-riu, Zoiieni jud. Tutova.) 86. In mijlocul codrului, Şade patul cucului, Dar în pat cine-i culcat ? Badea slab şi supărat. Dar la capu-i cine şede ? Puiculiţa, pană verde, Din ochi negri cuvântând Şi din gură lăcrămând: —Ori mori, bade, ori te scoală, Ori îmi dă şi inie boală, Că tu zaci în pat să mori, Şi mie-mi vin peţitori. —Dacă şi tu te mărită, www.digibuc.ro 110 Nu şedea inimă friptă! —Cum focul m’oiu mărită, Dacă ştiu eu boala ta! (Comunic, de d-11. E.To-rouţiu, Solea, Bucovina.) S7. Lele, nu mă îndemnă, Să pornim iar dragosteâ, Că te-oiu arde şi te-oiu frige, Când în braţe mi te-oiu strânge,* Şi te-oiu face, zău, te-oiu face, Să nu te mai poţi desface, Puiculiţă, puica mea ! (Ţigăneşti.) 88. Bolnav sunt, mândruţo fit, Bolnav sunt de-o boala grea; Nu ştiu care-i pricină, De nu mă pot îndreptă. Fetele din toată ţara Umblă 'ncolo şi încoace; Ele sufletul ţi—1 coace; Cată toate parc’a zice : «Vin încoace, măi voinice!» 89. Dragostea de fată mare, Ca fasolea din căldare, Când îi pui un pumn de sare, De n’aie nici o gustare! Iar dragostea de nevastă, Ca garoafa din fereastră : Când batfr- vântul din jos, Umple casa de- ayros ! (Negrileşti.) 90. Foicică, foi de fag, Măi bădiţă şi-al meu drag, Bolnavă-s şi am să zac, Bolnavă-s şi nu am leac! Bolnavă-s şi n’am crezare, Şi n’am leacuri de ’ndrep-tare; Nu poate să-mi lecuească, Inima să-mi potolească, Doftori din ţara nemţească, Nu-s doftori, leacul să-mi deie, Boala din trup să mi-o iee! (Jud. Mehedinţi.) 91- Frunză verde nucă seacă, Ia vezi mintea mea cea seacă, Peste multe văi aleargă! Ia vezi mintea mea cea proastă, Face capului pedeapsă. Pcdepsi-m’ar Cel-de-sus, Că n’am minte într ajuns. De-ar fi minte şi cap bun, N’aş umblă ca un nebun j De-ar fi minte într’ajuns, N’aş umblă noaptea pc-as-cuns! (Hănţeşti.) 2. Lauda ibovnicului şi a ibovnicei. 1. Când mă vezi, mă vezi călare, De când soarele răsare, Când pe deal şi când pe vale! Şi nu-i vina calului, Cum nu-i vina dealului, Şi mi-i vina cui a pus, Casa mândrei tocmai sus! 1 1. Se suprimă apoi un cântec. www.digibuc.ro 111 2. Şi-am zis verde ismă creaţă. Am o mândră cam isteaţă, Totdeauna-mi dă povată, Să nu-i fac cu ochiu’n faţă, Că e lumea tare hoaţă. Zică lumea tot ce-o vrea, Dragostea e ’n mâna mea ! (Muşetcşti, jud. Argeş.) 3- Floricică, floare albastră, Ce-ai crescut în calea noastră, Aşa naltă, subţirea, Potrivă de seama mea ? Şi la stat şi la purtat, Şi la mers din 2 legănat, La inimă m’ai secat! 4- N’am cui da două parale, Să taie plopul din vale Şi răchita din cărare, Să mă uit în Haimanale, Să văd .pe badea călare, Cu taclitul pus la şale, Cu trei rânduri de pistaolp, Cu calql numai sudoare! Variantă. Cui să dau patru parale, Să taie părul din vale Şi răchita din cărare, Să vie badea călare, Cu rachiu, cu demâncare, Cu basma de portocale Ş’o litră de scorţişoare! 5- Ţine, Doamne, luna ’n ceaţă, Să mă satur de dulceaţă, Să mă dau cu puica’n viaţă. Ţine, Doamne, luna sus, / Să-mi sănit puica cu gust! 6. Alta zis-am de-un bujor, M’a ’ntrebat un domnişor: —Spune, puică blăstămată, De eşti fată ori nevastă, Ori zână din cer lăsată! —Nu sunt fată,nici nevastă, Nici -zână din cer lăsată, Ci-s de maica blăstâmata, Să fiu floare de pe mare, Cine mă sărută, moare ! Spune, dragă domnişor, însurat eşti, ori fecior? (Nu-s fecior, nici însurat, Ci sunt de Domnul lăsat, Că sunt Brumariul cel mare, Mă las noaptea pe răcoare, Mă ridic în prânzul mare, Iau mirosul florilor, Şi dragostea fetelor! 7- Foaie verde burungic, Am un drag de ibovnic, Frumos ia un uşânic Şi ca bradul, om voinic! Foaie verde popalnic, Când îl văd ziua prin crâng, Numai gem şi numai plâng. Foaie verde floare albă, Geaba, puiculiţă dragă, Geaba gemi, geaba oftezi, Geaba plângi şi te ’ntristezi, Că tu badiului nu crezi. Tu oftezi de focul .meu, Iar eu pier de focul tău! S. Cât miţi-i lumea de largă, 2. Poate: Şi la mers lin, legănat. www.digibuc.ro 112 Nu-i ca puica mea cea dragă; Cât e lumea de întoarsă, Nu-i ca puica mai frumoasă. Multe fete-s pe pământ, Da’ ca mândra mea nu sunt. Cum e luna printre stele, Aşâ-i mândra printre ele. Multe stele-s luminoase, Da’ ca luna nu-s frumoase; Multe stele-’s frumuşele, Darea luna nu-i nici una ; Lele, guriţa mătale, Neică după tine moare, Că n’ai pereche sub soare ! (Cosmeşti.) 9- Foileană foaie ’nvoaltă, La budăul cel de piatră, Facdragoste-un/flişi-o fată. Mâi Gheorghe, de-amu-rizat, Ochii tăi m’au fârmăcat; Pentru ochii tăi, băiete, M’aş bate c’un sat de fete; Pentru ochii cari-mi place, Singură samă mi-aş face. Dar flăcău-o mângâia : —Taci, puică, nu zice-aşâ, C’om face cum om putea, Amândoi că ne-om luă : Şi-om face, cum s’a găsi, Şi tot amândoi om h! io. Nu ştiu, soarele răsare, Or mi-i bădiţa călare ; Şi se suie tot mai sus, Bădiţa pe deal s’a dus. Sfântul soare stă’n răscruce, Şi bădiţa tot se duce ; Şfân tu l soare că-mi sfinţeşte, Bădiţă nu se zăreşte! 1. Se suprimă apoi un cântec. 11. Frunzuliţă măcieş, Măi bădiţă Ghporghieş, N’ai văzut pe la Buzău, Bade, pe mândruţul meu ? L-am văzut,nul-am văzut, Poate nu l-am cunoscut! —Măi bădiţă Gheorghieş, Lungu-i drumul pâp’ la Eşi; Mi te jur pe Dumnezeu, N’ai văzut pe bade-al meu? —Ci de mândri, lemea-i plină, Stele’n noaptea cea senină. —Multe-or fi şi-or tot mai fi, Şi multe-or mai izvorî, Dar ca badea n’or mai fi : Chipeş, măre, întrupat, Chipul lui să-l sorbi de-odată Şi să rămâi blăstămatâ: Şi să-l sorbi de două ori Şi să mori de nouă ori ! 1 12. Foaie verde trei alune, Spune, mândruliţo, spune, Spune cine te-a făcut, Să merg să-l plâng în mormânt! Te-a făcut in arginţel, Te iubeşte-un voinicel; Te-a făcut tot în argint, De te iubeşte-un voinic ; Sa-mi dea voie să-l sărut, Sâ-1 sărut odată bine, Să-l trimet pe ceea lume, Să trăesc şi eu cu tine, Măcar vreo doi ani de zile, Că mi-ai fript inima’n mine! 13- Lele, soră 'naltă, Ia mai cânt'o dată, www.digibuc.ro 113 Cum cântai ast’vară, Pe sub sălcioară, Pe din jos de moară! 14. Foaie verde poamă neagră, Dintr’o lume-aşâ de largă, M’am ales c’o puică dragă. De dragă îmi era dragă, C'o purtă cu fastă albă, Şi la cap c’o Idnuă neagră Şi cu hurmuz de cel bun, Să umblu ca un nebun.. 15. Foaie verde trei grănate, Mersei calea jumătate, Potcoavele-au picat toate! Nu-i vina căluţului, Nici a potcovarului, Şi-i vina mândruţei mele, C’a pus casa’n dealuri grele, De nu poţi merge prin ele. Alta zis-a m iarbă moale, Dă-te, puică, mai la vale, Să te sărut de călare! 1 (Negrileşti.) ' 16. Frunza verde puiude nuc, Toate fetele se duc, Pe sub luncă în pădure, Să culeaga fragi şi mure. Mândro, spune, dumneata, Mai fragă ca gura ta, Se mai află undeva ? Mure dulci ca ochii tăi, Ai mai văzut pe la noi ? 17- Zis-am leana şi-un du-dău, Şapte mori îs pe pârău, Eu eram acela, zău ! a Toate macină la grâu, Numai una la secară, Eu eram acel de-aseară ! Acolo, omul urît, La morişcă n’are rând, Iară omul cel frumos. Cum ajunge toarna ’n coş, —Stai, Române, nu turnă, Până nu m’ei sărută, Că din vamă n’oiu luă, Şi ’ncă ţi-oiu mai da ceva. Variantă. Foaie verde şi-un dudău, Câte mori-s pe pârău, La toate-am măcinat eu ; La morişca cea din jos Şi ’nvelită cu rogoz, Mă şuii să torn în coş, Morăriţa mă dă jos! Stăi, bâdică, nu turnă, Până nu m’ei sărută, Şi pe urmă ţi-ăi turnă, Făină bună ţi-oiu da, Şi nici vamă n’oiu luă. Sărmanul omul frumos, Cum ajunge, toarnă’n coş; Vai de omul cel urît, Nici la moară n’are rând ! 18. Dintr’o lume mare, largă, Căpătai şi eu o dragă; Dintr’un sat frumos şi larg, Căpătat-a puica drag. Frunză verde alior, Ea bujor şi eu bujor; Frunză verde aluniţă, Ea porumb, eu porumbiţă, Cari-şi grăesc din guriţă ; Eu porumb, ea porumbeâ, Se ’nţeleg cu inimă 1. Se suprimă apoi.un cântec. 2. Refren. PamOle, Cântece de (ară. www.digibuc.ro 114 19- Puică, sprincenile tale ’S-pene de privighetoare! Când le sui, când le cobori, Din picioare mă omori ; Iară când mi le ridici, Inimioara mea mi-o strici. Puiculiţă, ochi ca tine, Nu mai sunt ochi ca la nime ; Doi ochi ca la dumneata, Zău că nu s'or mai află! 20. Câte fete sunt în sat, Ano, Lugoşano, Pe toate Ic-am sărutat, Ano, Lugoşano, 1 Numai una mi-a scăpat: Copiliţa cea niladie A lui Nastasă Ilie, Care mi-i mai dragă mie; Se poartă cu pălărie, Sufletul să mi-1 răpuie. Copiliţă, dumneata, A da Domnul, mi-ei pică, Din mână nu mi-ei scapâ. De mi te-aş prinde odată, Nu-mi mai scapi nesăru-tată! 21. N’a da Domnul Dumnezeu, Să-mi asculte gândul meu, Să fiu floare dintre flori, Comoară dintre comori! 22. Foaie verde peliniţă, Prăpădi-te-nş neiculiţă, 1 2 Printre flori în grădiniţă. Floricica florilor, Bobocelul nunţilor, Ochii, faţa cerului, Viersul, cântul cucului, Un trup najt şi subţirel, Parcă-i trasprintr’unlnel! *. 23- Mândră-i flarea de cireş, Dar mai mândru-i Gheor-ghieş; Verde-i frunza macului, Mândru-i chipul dragului. Frunză verde peliniţă, Mai bădiţă, măi bădiţă, Nu-ţi găsesc seamăn pe lume, Nici la suflet, nici la nume, Nici la ochi, nici la sprin-cene, Două ape, două pene ; Nici la limbă, viers de frunză, Când vrei, mândra să te-auză Şi din gură să ţi răspunză : —Măi bădiţă Gheorghieş, Mândră floare de cireş! 24. Fa de-o lături, câne râu, Nu cunoşti că-i badea meu? Badea meu cu zurgulăi, Bujorel dintre flăcăi! 25- Foaie verde trei ciuperce, Nu ştiu luna pe cer merge, Ori puica la apă trece ; Când aş şti că-i puicuţă, 1. Refren. 2. Cântecul următor se suprimă. www.digibuc.ro 115 I-aş rupe cobiliţâ, Cobii iţa ca crăiţa, Cofele ca florile ! 1 (Pentru vers. 6-9, vezi No. 15, vers. 11-4.) 26. Cine te-a făcut pe tine, Tudoriţo, nene, Par’că m’a’ntrebat pe mine, Tudoriţo, nene ! 2 Trupul tău cel subţirel, Par’că-i tras printr’un inel, Şi mi-i drag de mititel; Şi obrajii rumeiori, Să-i săruţi până ce mori! 27- Frunză verde iarbă mare, Are mă-sa fată mare ; Când se duce ’n şezătoare Şi se pune pe saltea Chitiră dinaintea mea, Şi când, frate, mă priveşte, Inima în mine creşte. Nu ştiu ce are la ochi, Cum mă uit, mă şi deochi; Nu ştiu ce are la gură, Cum vorbeşte, mintea'-mi fură, Şi de dau ca să vorbesc, Tot la vorbe încâlcesc Şi pe loc mă ameţesc! De-i pun mâna la mijloc, Inima-mi arde cu foci 28. Rămâi, nene, sănătos, Crinişorul meu frumos! —Du-te, mândro, sănătoasă, Scânteioara mea frumoasă! 29. Frunză verde crin aprins, Ce mai ibovnic am prins! Mi l-am prins din întâmplare, Să vedem ce minte are. De-a avea o minte bună, L-a culcă lelea pe mână; De-a avea o minte rea, Să-l despart de mâna mea! * 30. Iartă-mi, Doamne, din păcate, C’am făcut rele de toate Pe ’ntunerec şi pe noapte! Iartă-mi, Doamne, din gre-şele, C’am făcut destule rele Şi pe lună şi pe stele Şi pe ’ntunerfcce rele! 1. Urmează un cântec care începe astfel Foaie verde fir de linte, Ilenuţă dela munte, Nu-ţi mai pune flori pe fruutc, Că ţi-or ieşi vorbe multe. —Las’ să iasă, că nu-mi pasă, M’a făcut maica frumoasă... 9. Refren. 3. Se Suprimă apoi un cântec care începeă astfel: Foaie verde de arţar, Am iubit un pădurar, Ieşiă sara din lăstari Cu ciubote şi iţari_ www.digibuc.ro 116 3i- Cine mi te-a scos naintc, Acela nu-i om cuminte; Când te văd, mă uliţesc Şi spre tine că pornesc. De-s plecat la plug, m’o-presc ; De-s cu sacii pentru moară, Ochii tăi mă şi omoară ; Sărbătoarea ostenesc, Pân’ ce dau şi te ’ntâlnesc ! 32. Am plecat, plecat, călare, Când îi soare şi nu-i soare, Ş-am ajuns târziu in sat, Tocmai când s’a înnoptat! Când luna mi-a răsărit, Ibovnica mi-am găsit, Şi-am plecat când a sfinţit; Bată-1 spuza de iubit, Că rău m’a mai bolnăvit! 33- Frunză verde de trifoiu, Badea vine pe la noi, De două-trei ori pe noapte, Mă mir badea cumu poate ! Dac’ aş fi dintre feciori, Aş veni de nouă ori ; Aş veni şi n’aş pleca, Pâră nu m’aş sătura, Pâră n’ar ieşi luna ; Şi când luna mi-ar ieşi, Dela lună aş fugi. Cu mândra încet mă duc, Colo supt timbra de nuc; Nucul, cu frunzele lui, Ţine parte dorului; Nucul, cu frunzele late, Are suflet de dreptate. De puterea frigului, Pică frunza nucului, Văd cuibarul cucului, Tocmai sus într’o cracanay Şi cucu-i fugit de iarnă. Iar mai jos lângă tulpină, Văd cuibarul din grădina; Văd cuibarul şi nu-1 văd, Cu mândra eu unde şăd ; Unde şezui cu mândră, Nu se cunoaşte urmă ! 1 34- Foileana măcieş, Mai bădiţă Gheorghieş, Dragul lelii, mult eşti, măi, Ca nici unul din flăcăi ! Nici prea nalt, nici prea subţire, Şi-ai băgat dragostea ’n mine ! 35- Frunză verde lemn cânesc, Mulţi în sat mă duşmănesc, Că la mine nenea vine ; Vine că n’are la cine! 36. Alămioară rouratâ, Mândruleana mea-i bogată: N’are boi şi n’are vaci, Că avere poţi s’o faci ; N’are bani, n’are pământ, Are gură şi cuvânt; Doi luceferi şi sprincene, Când îi vezi îţi pică lene; Când te ard, te şi topeşti, Pare-ţi că îmbătrâneşti ; Ş’apoi, place-mi averea, Care-o are mândra mta I 37- Multe, leleo, am văzut, Ca tine n’am pomenit. Nici la fire, nici la viers Şi nici n’am mai aflat mers 1. Un cântec ce urmă, se suprimă. www.digibuc.ro 117 Mândru, moale ca şi-al tău, N’a mai lăsat Dumnezeu ! 3 8. Frunză verde cum am spus, Am fost şi’n ţara de sus; Frunză verde măr mustos, Umblat-am ţara de jos, Şi-am umblat şi-aş mai um-b!â, N’am dat’1 mândră caamea! Câte ţări-s pe pământ, Mândre ca tine nu sunt: Ca ’n ţara moldovenească, Nu-i nici ţara armenească, Şi ferit de Dumnezeu, Nu mai eşti ca satul meu! Satul meu cu mândrele, Câmpul şi cu florile ! 39* Frunză verde de gutuie» Badea dealul că mi-1 suie ; Suie dealul, cântă tare, Seamăn badea nu mai are ; Merge mândru, cântă bine. Că badea-i pornit la mine! Măi bădiţă, bădişor, Suie dealu ’ncetişor 1 40. Foaie verde iarbă rea, Invăţatâ-i mândra mea, Că ceteşte inimă Şi pe nour şi pe noapte Ca şi omul cel cu carte; Şi pe ger ca şi pe soare, Mândra mea ştie scrisoare, De merge pân’ la hotare ! 41. Frunză verde urzicuţă, Puiculiţă, puiculiţă, 1 2 Cine ne-a ’ntâlnit pe noi, I-sărut ochii amândoi; Cine ne-a deschis portiţa, Sărută-i neică guriţa ; Cine mi-a descnis uşă ? Fam numai mândra mea ! 42. Cine 8 ’n vârful dealului ? Bădiţă cu murgul lui. Din harapnic tot pocneşte, Că bădiţa mă vesteşte Să-l aştept pe lângă casă. Cu sflichiiil de ibrişin, Să ’ncepem să ne iubim; C11 coada de salbă-moale, Gând nu-i vine să se scoale! 43* Foaie verde poamă albă, Dintr’atâta lume largă Mi-am ales o puică draga, I-am dat drumul să-şi aleagă, Sau ochi negri, sau căprii, Sau albaştri ca ai mei! 44. Mi-a fost drag’ o porumbiţa Care mă strigă «bădiţă!»; Am iubit o turtureâ, Care mă strigă «bădeâ!» Care-a fi mai frumuşică: Porumbeâ ori turturică ? Porumbiţa te ciupeşte, Turturea’ te ciuguleşte ! 45* Măi băiete, băieţel, Nalt mai eşti şi subţirel, Că săruţi pe nevăzute Şi şopteşti pe ne-auzite ; Frunză verde foi de fag, Şi de asta îmi eşti drag ! 1. N’am dat de-o mândră ca a mea. 2. Cine-» în vârful dealului. www.digibuc.ro 118 46. Draga mea, dragă fetică, Te-am lăsat odată mică. Eu eram mai ca şi tine, Lasă că şi acuma-i bine, Că inima-i tot cu mine ! 47- Frunză verde măr turcesc, La nimica nu gândesc, Că-s flăcău, flăcău traesc! Fetele de crişmariţă, Mă chiamă pe la portiţă, Iar fata de preoteasă, Vine de mă iea de-acasă. Tu te duci că nu te ’nduri, Că la popă sunt prescuri; Mai n’ai vrea, dar n’ai ce-i face, Că fata de popă-ţi place ! 48. Cine te-a văzut odată, Ţine minte viaţa toată ; Că nici eu nu te-oiu uită, In toată vieaţa mea ! Că numele maicâ-mii, Este-aleasa inimii! 49- N’oiu muri eu pân’ la vară, Când frunţeşte codrul iară. Când flăcăii de prin sate, Pleac’ cu fetiţele toate, Pleacă’n crâng pe la răcoare, Unde-i floare lângă floare; Că ’ntre ele-i mândra mea, Mândră, cum se poartă ea! 50. Leliţică de pe punte, Tu din lumeştii cam multe; Câţi flăcăi şi câte fete, Câte cârduri, câte cete, Toate mi le-ai petrecut, Spune neicăi, de-ai văzut Ochi frumoşi şi gură plină, Ca aşeară în grădină ? 5i- Măi bădiţă, bădieş, Dragul lelei Gheorghieş, Frunză verde foi de pur, Te-aş luă dar nu mă’ndur, Că-mi tot zice măicuţă, Dar inima nu-mi prea vrea, Măicuţa tot cicăleşte, Dalgrata-mi bolborăseşte, Dragostea s’o las nu-mi vine, Că-i dragoste dela tine Şi-are ’n mine multe vine; Are-o vână din tulpină Şi alta din rădăcină, Care-mi ţine sufletul, Care-mi ţine inima, Cu lacăte de aramă, Şi-o curea cu cataramă Şi cu clenciul de argint, Că nu-i alta pe pământ! 52. Toţi de dorul fetelor, Bate drumu’n childa lor; Dar la mine, drăguţă, Bate drumu’n childa mea! 53- Flăcăuaşul care-mi place, . Trecu anul de când zace ; Bădiţa care mi-i drag, M’a zărit odată ’n prag. Frurzi verde de vetrice, Rău i-a fost la lingurice; Frunză verde alămioară, Rău i-a fost la inimioară ; Mi-i frică de blăstămat, De astă nu l-am lăsat! www.digibuc.ro 119 54- —Leleo, din Văeşti, Frumaosă mai eşti! Ia spune-mi acu, Cum ai vrea şi tu, Şi să-mi spui curat, Că m’am minunat, Cine ţi-a fost dat Ca să-mi fii frumoasă Şi-aşâ de cliipoasă? —Eu, drăguţul meu, Martor Dumnezeu, Iţi mărturisesc Şi-ţi ispovedesc, Că peliţa mea I-dela maică-mea, Dela bunică, Şi din neam în neam Peliţa o am ! 55- Din tot satul, o grădină îmi pare mai la lumină ; La lumină înflorită, Câ-i grădina îngrădită Unde stă a mea ’ndrăgită ! 56. Frunza verde fragi şi mure, Mă dusei în cea pădure, S’adun fragi, mure- s’adun, Că-s multe, fetele spun. Mai frumoase, prin pădure, Găsii numai două mure ; Le-am cuprins, le-am sărutat, Până ce m’am săturat! 57- Frunză verde, frunza mea, Dacă nu mă vrea badea, Nu mi-i ciudă, grijă rea; Eu ca el găsesc o sută, Că flacaime îi multă ; Unul pleacă, altul vine, Să găsesc eu am pe cine; Unii pleacă, alţii vin, Câţi după mine se ţin! 58. Păsăruicâ călătoare, N’ai văzut tu pe sub soare, Păsăruică, păsărea, N’ai văzui mergând lună, Luna cu inima mea ? Că sub nuc de m’a zărit, Parcă m’a şi istovit Şi puicuţii m’a robit! 59- Eu Ion şi tu Ioană, Tu pe luncă, io ’n poiană ; Eu frumos şi tu frumoasă, C’aşâ-i viaţa drăgostoasă; Tu detreabă, eu detreabâ, De-alta nu se mai întreabă; Nu-i aşâ ? 60. Lelea-i scumpă câto salbă, Floarea badei floare albă; Floarea badei rourată Şi n’o dau pe lumea toată ! 61. Nu ştiu maica ce tot vrea, De mă ’ntreab’-aşâ şi-aşâ, De ce ochii se ’nvârtesc, De ce mă împodobesc Cu pestelca ’n două foi, Cu betele cele noi! 62. Frunzi verde alămioară, Copiliţă bălaioară, De ce eşti tu subţirică ? Că m’a strâns un bădi-ţică! —Şi frumoasă, de ce eşti? —Ca să stai să mă priveşti! www.digibuc.ro 120 63. D’apoi ţaţa cu brăţare Are multe, măi, şi are, Un co; plin cu popuşoi, Gura şi buzile moi! 64. Las’, dragă, descântecul Şi-mi începe cântecul; Decât să mă ţii la tine Cu descântece pe mine, Mai bine m’ai fărmăcâ Cu toată făptura ta 1 65. Cărăruşă lungă ’n jos, Eşti fudul că eşti frumos; Da’ eu nu m’oiu fuduli, C’încăş’mai frumoas’-oiu fi! (Comunic, de d-1 D. Dan, Prichelea, Bucovina.) 66. Pe pădure rară ’n jos, Trece badea cel frumos, Cu căruţa Radului, Cu caii ’m pătatului; Când păşiâ pana-i dalia, Ochi şi gura îi râdea, Şi sprincenele-amândouă, Pe mine mă bagă ’n boală! (Comunic, de d-1 D. Dan, Straja, Bucovina.) 67. Foaie verde de susaiu, Coboară mândra pe plaiu, O cunosc numai pe graiu, Că i-i graiul subţirel, Moare neică după el! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu, Novaci, jud. Gorj.) 68. Cântă cucul şi roteşte Ca mândra când se găteşte Şi-şi resfiră penele Ca mândra sprincenele! (Idem.) 69. Foaie verde de spănac, Doamne, la ce m’ai lăsat, Băiat tânăr şi sărac, Să fiu fetelor pe plac! (Idem.) 7°. Foaie verde de trei boji, Am o amantă la Gorj, Una ’n Gorj, una la Dolj, Una icea, una ’n Cârcea, Şi-unala Râmnicul Vâlcea. A din Cârcea-i crâşmă-reasă, Poartă cârpă de mătasă Şi cu flori de fir aleasă. Şi-a din Vâlcea-i nevesteâ, Cu cămaşa subţirea, Se văd ţiţele prin ea, Ţiţe mici cu boldurile, Muşcar’-ar neică din ele, Ca din doi faguri de miere! (Comunic, de d-1 P. Ştefă-nescu, Dobromir, jud. Constanţa.) 7i- Floricică leuştean, Când eram copil durlan, Bună prubă sămănam. Câte fete ’n sat la noi, Le faceam turma de oi Şi le duceam dinapoi Şi le mânam la zăvoi; Le făceam turmă şi cârd Şi le sărutam pe rând. Elelei, pe când eram Copil tânăr şi durlan, Multă dragoste făceam, Dar de când m’am ridicat, Multă dragoste-am stricat! Lăsai copile de soiu, www.digibuc.ro 121 Luai duma din gunoiu; Lâsăi copile de viţă Şi-am ales o rămăşiţă ! 72. Foaie verde de legume, Trei ibomnice-am pe lume, Una ’n deal ca un pahar, Una ’n vale ca o floare, Una la uliţa mare Cu guriţa de migdale ; Ibovnica cea din deal Cu guriţa de zahar ; Ibovnica cea din vale Cu gura de portocale. Cea din capul satului Mi-i punerea capului. 73- M’a ’ndrăgit nevestele, Că le iubesc fetele ! Şi-am zis leana, arţăraş, Mi-a venitun gând vrăj maş, Ibovnica să mi-o las! Nu ştiu, lesne-i de lăsat, Dar mi-i greu de căpătat! (Pădureni, jud. Putna.) 74- Am iubit şi-am să iubesc, Măcar să mă săvârşesc; Moară lumea de năcaz, De dragoste nu mă las; Moară lumea de mânie, Cam să iubesc pe vecie! 75- Foicică de dudău, Bine mai erâ flăcău, Că umblam unde voiam ; Ce gândiam şi izbândiam, Grijă mare nu duceam! Frunză verde şi-o lalea, Bine erâ şi nici prea, Că umblam tot lătureă Pe la casa altuia! Floricică matostat, Trăesc bine şi ’nsurat: Nu umblu noaptea prin sat Pentr’un fleac de sărutat! (Hânţeşti.) 3. Dragoste nehotărîtă. 1. Foaie verde alămâie, La Es, la Mitropolie, Este-un logofăt de scrie; Şi când scrie, te mângâie; Când ceteşte, te slăveşte ! 1 (Ţigănaşi, jud. Iaşi.) 2. De trei zile mă gândesc, Pe care să mai iubesc! Aş iubi pe ori şi care, Dar mi-i gândul tot la tale! Foaie verde şi-o lalea, N’am, Leano, pe unde da, Să nu-ţi mai văd casa ta, Casa şi bătătura, Cu-alean în inima mea! . Unde-ţi văd căsuţa ta, Plânge inimioara mea, Că te-a iubit neică ’n ea ! Unde-ţi văd păreţii tăi, Lăcrămează ochii mei, Că te-au iubit, neică, ei! (Muşeteşti, jud. Argeş.) 1. Se suprimă apoi două cântece. www.digibuc.ro 122 3- Fa Mariţo, ia mai stai, Să-ţi sărut obrajii tăi, Ca doi crini, ca doi bujori. Fa Mariţo, unde-ai mas, De ai semne pe obraz ? —Ia,am mas într’o grădină, Şi m’a mâncat o albină. —Fa Mariţo, tu mă minţi, Că albina n’are dinţi ; Şi albina are-un cioc, Şi te muşcă de un loc! Fa Mariţo, Mărioară, Ochii tăi mă bagă’u boală, Sprincenile mă omoară, Fa Mariţo, Mărioară! (Hănţeşti.) 4- Foaie verde mărăcine, Dealule, face-te-ai tine(?) Să se fac’un drum prin tine, Pân’ la deal, la mănăstire, Să văd cârduri de copile, Să văd şi amanta mea, Pe braţele altuia, Sărutându-i guriţă, Deschizându-i polcuţâ! (Pentru sfârşit, vezi No. 73 şi variantele, p. 107-8.) 5- Badea ’nalt şi sprincenat, Frumos eşti, cum nu iubeşti ? —Am iubitîntr’a mea viaţă, O drăguţă de nevastă !... 6. Copiliţă far’ de minte, Zi mă-tii să te mărite! însoară te dumneata, Că şi eu m’oiu mărită Tot în sat cu dumneata! Straie albe oiu purtă, Tot în ciuda dumneata ! (Negrileşti.) 7- S’a dus neică la plimbare, S’a ’ntâlnit c’o fată mare t Bună ziua, fată mare! Mulţămesc, flăcău călare! —N’ai guriţă de gustare? Eu guriţă n’am de dat, Am avut-o şi am dat La un nalt şi sprincenat Şi cu semne de vărsat, La inimă m’a secat. O dădui azi dimineaţă, La unul fără mustaţă! 8. Foaie verde şi-o laleâ, De ’nsurat m’aş însurâ, Nici urîtâ n’aş luă ; Nici urîtă, nici frumoasă, Numai ca să ţie casă ; Nici frumoasă, nici urîtă, Numai să fie plăcută ; Nici frumoasă, nici prea bună, Că ţi-o iea .altul din mână ! Nici săracă, nici bogată, Numai mie ca să-mi placă ; Nici bogată nu-mi prea vine, Să poruncească la mine; Mai bine una săracă, Ce i-oiu spune «fa»!,să facă Şi din gură ca să tacă! 9- Foaie verde tiriplic, Ce câţi, leleo, prin colnic Cu papucii lip!, lipi, lipi, Răsucind la burungic ? Cat o vacă şi-un viţel Şi-un drag de ibovnicei; www.digibuc.ro Cat o vacă şi-un mânzat, Şi-un drag de amurizat! 1 10. Şi-aş bea apă din ulcior, Ca din gura lui Ion, Hai! hai! Sărută-mă, Neculai! Şi-aş bea apă din ulcică, Ca din gura lui Costică, Hai! hai 1 Sârută-mă, Neculai! Şi-aş bea apă din cofiţă, Ca din gura lui Gheorghiţâ, Hai! hai! Sărută-mă, Neculai I 11. La grădina cu doi peri, O drăguţă cu doi veri; La grădina cu doi nuci, O cadână cu doi Turci; La grădina cu doi brazi, O drăguţă cu doi fraţi; La grădina cu doi plopi, O drăguţă cu doi popi; La grădina c’un cireş, Cinci fete pe-un flăcăieş ! 12. Şi-am zis verde alunică, Ionică, Ionică, Dă şi badi’-o floricică ! Ba eu, bade, nu ţi-oiu da, Că eu floare n'am de dat, Că-s vădană, n’am bărbat, Castă vară n’a plouat. Cu baui de pe sărutat. Am plătit de le*am udat; Cu banii de pe iubit, Am plătit de le-am plivit! Variantă. Câte flori pe iaz în sus, Toate cu Niţă le-am pus. Foaie verde viorele, Dâ lui Ghiţă floricele! —Ba eu flori nu am de dat, Cam plătit de lc-am udat Cu bani de pe sărutat; Şi-am plătit de răsădit Cu banii de pe iubit! 13- Când eram la mama fată, Ştiam floarea cumsepoartă; Şi-o purtam tot cam pe frunte Şi iubiam flăcăi de munte! (Ţigănaşi, jud. Iaşi.) I4. Trandafir moldovenesc, Te-aş iubi dar nu ’ndrăz-nesc; Trandafir cu floarea *n drum, Te-aş iubi şi nu ştiu cum! 15- Şi-am zis verde şi-un lipan, Uite-al dracului Oltean, Cum îşi trage coasa ’n deal Şi’ coseşte leuştean! Leuştean, cine te-a pus? 1. Se suprimă o variantă care începe astfel: Foaie verde de arţari, Ce câţi, puică, prin lăstari? • —Cat o vacă şi-un viţel Şi-un drag de ibovnicei, Colea: ’nâlt şi frumuşel, Cu mustaţa gălbioară Şi cu faţa rumeoară... www.digibuc.ro 124 Mariţa care s’a dus, N’a lăsat nici un răspuns, Nici guriţă de ajuns, Trupuşor de desmierdat, Ochişori de sărutat! 16. Foaie verde matustat, Drag mi-i omul însurat, Dar mai drag flăcău ’n sat, Că ’nsuratul are casă Şi de mine nu-i prea pasă; Dar flăcăul ne’nsurat, Nu-i prea de femei stricat; N’are casă, n’are masă, Decât eu, ibovnică, Nu mai are pe altă. Când dragostea-1 bagă’n boale, Dă cămeşa din schimbare 2 Şi ciobota din picioare. 17- La umbră de liliac, Şede Ghiţă răzămat Şi-i cată Mariţa ’n cap. Las’ să-i cate, nu-i păcat, Că i-a fost amurizat; Las’ să-i cate, nu-i mânie, C’a lua-o de soţie! Variantă. La părul cel retezat, Şede Ionel culcat Şi-i cată Ileana ’n cap. Las’ să cate, nu-i păcat, Că i-a fost amurizat; Las’ să-i cate, nu-i mânie, C’a luâ-o de soţie ! i8. Foaie verde trei lalele, Câte mândre tinerele, 1 Câtam bani, toate-sa’mele; Eu banii i-am cheltuit Şi mândrele n’am urît Şi n’am unde să ’mprumut! 19- Foaie verde solz de peşte, Noaptea rău mă mai munceşte, Grija la două neveste! Una ’n sat, una acasă; Cea din sat, nu-i cu bănat, Demâncare că mi-a dat, Şi mi-a dat de săturat, Vin din ploscă mi-a turnat. Cea din casă-i inimoasă, Par’că-i o curmă de coasă! 20. Bată-1 focul de iubit! Cine focul, l-a scornit! Am iubit vreo şase fete Şi-alta mă trage de bete! 21. Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica ’n ghioc Şi mi-a spus că mă mărit C’un flăcău nepomenit: Voinic, frumos la statură Şi viclean la catalurs, Cu mustaţa gălbioară, Cu sprinceana desişoară! 22. Murgule,murguţul meu, Da-ţi-ar zile Dumnezeu, Să mă duci ca ’n vânt uşor, C’arde sufletul de dor; Să mă porţi pe cărăruice, Să privesc la cele puice ; Murgule, să nu ai teamă, Când drăguţele mă chiamă! 1. Poate: Dă cămeşa din spinare, www.digibuc.ro 125 23- La ibovnica de mult, Mergeam, dragă, s’o sărut; Mă’n tâl n îi cu ti ne ’n d ru m, Tu frumoasă şi eu bun, Te-'aş lăsă şi nu ma ’ndur; Ne-am iubi şi nu putem, Ne-am luă, nu ne ’ndurăm, Mai mare păcat avem ! (Voineşti, jud. Iaşi.) 24. Mie-mi place o leliţă, Că-i fata de crişmăriţă; Ea se poartă cu scumpete, Nici se uită Talte fete ; Am s’o las, că mai am una, Şi-i frumoasă ca şi luna; Se găteşte tot cu flori, Şi mă bagă în fiori! 25. Mama fot mă ocărăşte, Că cu tine mă zăreşte, Şi-apoi nu-î de ocărit, Când măicuţa mi-a dat gură, Şi eu las pe-alţii de-o fură? Măiculiţa mi-a dat sân, Eu îl dau la care vin, Dar numai tu vii la mine Şi eu te-am sărutat bine. —Bodaproste de-una, de-alta, Să ai pe lumea cealaltă ! 26. Foaie verde foi de nuc, După dascăli mă usuc; După dascăl nu mă duc, Că dascălu-i ticălos, Trage clopot, bate toaca Şi tu paşti pe vale vaca ; 1 Umblă ziua prin pomene, Noaptea umblă prin poiene! Rău ca dascălul nu este, Că petrece cu neveste! 27. M’am dusdoar pentru cei ochi, Să-mi mai caute cei popi Popii somnu-au blăstamat, M’au lăsat de-am totumblat Pe unde s’a întâmplat Şi par’ c’a fost sorocit, La toate am nemerit; Numai la puicuţa mea, Am găsit pe-altul cu ea ! 28. Cine plânge şi jeleşte, Acela se prăpădeşte. Eu 11’am plâns, nici n’am jelit Şi nici nu m’am prăpădit. De plâns îi când dragul pleacă, Altele plâng de se ’neacă Şi durerea să le treacă. Par’c’ar fi unul in sat, Numai care le-a lăsat. ■ Da’-s o spuză de voinici, Unii mari, alţii mai mici. De-i strigă, unul îţi vine, De-i chemă,-s doi lângă tine. Dragu-i drag, că-i viaţa bună, Cine plânge, e-o nebună! 29. Frunză verde măr sălcat, Din flăcăii de prin sat, Mulţi îmi plac şi mulţi nu-i vreu, Cu voia lui Dumnezeu, 1, In pron. pop.: pochi. www.digibuc.ro 126 Fără unul mai ochtş, Câ-i fecior de puiu iiefiş, Ca-i feciorul de ceauş! 30. Tot mă cere, maică, cere, Tot mă cere-un cojocar. După cojocar n’oiu merge: Tot împunge şi străpunge, Ce-i trebui’, nu mai ajunge. Toţmă cere, maică, cere, Tot mă cert-an dăscâlaş. După dăscălaş n’oiu merge: Iea colivi dela calici Şi colaci dela săraci; Vine vremea de culcat. El se duce la tocat. Tot mă cere, maică, cere, Tot mă cere-un plugăraş. După plugăraş oiu merge: Ziua «liăi!» şi noaptea «hăi!», Cu punga plină de lei! (Comunic, de d-1 L. Mre-jeru, Bucovina.) 3 r- Foaie verde păltinel, La umbră de stejărel, Se umbreşte-un voinicel Cu cojoc de berbecel, Cu cuşmă groasă de miel, Dâ-mâ, maică, după el. —Da’ eu, maică, nu te-oiu da, C’acela-i voinic Jian. Câte fete sunt pe Jii, Toate-au rămas cu copii Şi te-.i ’nşelâ şi pe tine Şi-om mai păţi vre-q ruşine. Şi iubeşte câte-uji au, Şi te lasă cu alean 1 Varianta 1. Sub poale de colnicel, S’a ivit un voinicel, Cu poturi, cu cojocel, Cu cuşmă creaţă de miel, Dă-mă, maică, după el! —Draga inaicăi,nu te duce, C’aista-i Iancu Jianul, Iubeşte fete cu anul; Câte fete-au fost pe Jii, Toate-au rămas cu copii, Dar o copilă ca tine Să rămâi ca nime’11 lume ! (Comunic, de d-1 S. Floare, Bârlad.) Varianta 2. Frunză verde alior, Colea ’n vale la izvor, Hodihneşte-un voinicel, Cu cojoc de berbecel, Cu cuşmă creaţă de miel, Dă-mă, maică, după el 1 Eu pe tine nu te-oiu da, Că-i feciorul de mocan Şi iubeşte câte-un an Şi tc-a lăsă şi pe tine Şi nouă ni-i de ruşine! 32. Una 'naltă, bujorată, Dă guriţă peste poartă ; Dă guriţă şi porneşte Şi tot dă la alţi nădejde. 4. îndemnuri la dragoste. 1. Frunză verde foi, trifoi, Puică, cum să facem noi, Să ne iubim amândoi ? -Iea puşca şi doi copoi, Scoboară ’n vale ’n zăvoi, Că viu şi eu cu doi boi. www.digibuc.ro 127 Până boii pasc la iarbă, Noi să ne vedem de treabă; Până boii pasc la fân, Noi să ne strângem la sân ! (Comunic, de d-1 Şt. St. Tu-ţcscu, ('atonele, jud. Dolj.) 2. La vale,_ ţaţo,. la vale, C’a făcut mazerea floare Şi fasolea pastăcicare. Hai, ţaţo, la har agit, Amândoi să hărăgim, Amândoi să ne iubim ; Cu haragii de mărar, Ca să viu şi eu mai rar! (Mcria, jud. Covurluiu.) 3- Mări oară dela moară, De ce ţi-i gura amară, Ca sudoarea cea de vară ? —Mi-i amară că--; vădană ; Şi-s vădană de an iarnă Şi am inimă vicleană. De venin mereu o ’ncarc Şi n’am cui să mă descarc! (Comunic, de Păr. I. C. Beldie, Jorăşti,jud. Covurluiu.) 4- Cât îi vara de frumoasă, Nu pusei mâna pe coasă, Câtu-i umbra numai groasă Şi pivniţa răcoroasă Şi nevăstuica frumoasă. Of, leliţo, doar odată, Să Ieşi uşa mai căscată, Perdeaua mai ridicată, Să viu şi eu câciodata S«i te văd cum eşti culcată! Dar de-i fi culcată bine, Să mă dau pe lângă tine, Să mă joc cu ţiţele, Ca cu gutuiţele ! (Comunic, de d-1 C. Mărgări-tescu, jud. Roman.) 5- Foaie verde de trei fire, Pe când iubiam la copile, Eram copilaş în fire; Dar acuma la neveste, Mi-a dat barba fără veste, Mustăcioara se lungeşte! (Jud. R.-Sărat.) 6. Foaie verde salbă moale, Coboară, Leano, de vale, Ca mi a sosit trenu’n gară Şi nu mi-i mult de aseară, De când stau pe cheltueală? Şi l-am luat cu socoteală. Frunză verde trei lămâi, Spune, Leano, vii, nu vii, Şi de tren să nu rămâi; Şă nu mă faci să te aştept Şi trenul ca să nu-1 pierd! (Jud. Argeş.) 7- Foaie verde şi-o lalea, Când treci pe la poarta mea, Lasă-mi gură ’ntr’o basma. Ca jiu-i lăsă de geaba, Ca ’ţi-oiu cumpără cevâ : O cordea de catifea Cu gălbănaşii în ea! (Idem.; 8. Foaie verde salbă moale, Trecui asară călare, Pe la poarta dumitale. Te zării la lumânare Şi iiâ de burungic ; Şfâixul ţâţei l-am văzut, Ană leşinat şi-am căzut! (Idem.) 9- Foaie verde mărgărint, Priceputo la iubit, www.digibuc.ro 128 M.ii ceartă juratul dor Şi-mi dâ guriţă’ n dator1. Ci dator de-oiu rămânea, Oiu face cum oiu putea, M’oiu căznişi m’oiu trudi, Cu dobândă ţi-oiu plăti, Cu dobândă sută ’n sută, Na-ţi guriţa şi-o sărută ; Sărută-mi-o, n’o mustră, Să nu simţa cineva ! (Idem.) 10. De vrei să ai ibomnică, Să fie mai ocheşică, Să nu fie bălânică. Ibomnică bălănică Ţi-aduce găina friptă Şi cu azmă îuvălită : lea, băiete, şi mănâncă Şi-al doilea bea şi ţuică Şi-al treilea mai sărută ! (Idem.) 11. Măi băiete, măi Vasile, Mută-ţi casa lângă mine, Să ne dăm a trăi bine, Si fac un copil ca tine, Să-l botez la mănăstire, Să-i pun numele Vasile, Să-mi treacă de dor de tine! (Idem.) Varianta 1. Foaie verde baraboi, Măi Marando,' măi *, Cum nu vrea Domnul cu noi. Mâi Mărando, măi, Să ne luăm amândoi Măcar vreo două, trei zile, Să faci un băiet cu mine, Să-i pui numele Vasile, Vasile numele meu, Să ştii că te-am iubit eu. Şi de-i merge’n ceea lume, Să strigi băietul pe nume: —Dragul măicuţii, Vasile! Şi când ăi zice Vasile, Să te-ajungă dor de mine ! (Negri Ieşti.) Varianta 2. Foaie verde trei măsline, Mâi bădiţă, mâi Vasile, Dă-te ’n dragoste cu mine Măcar vreo două, trei zile, Să fac un băiet cu tine, Sâ-I botez la mănăstire, Sâ-i pun numele Vasile. Cînd mi-a fi mai dor de tine: Viu la mama, măi Vasile, Să-mi treacă de dor de tine Măcar vreo două, trei zile! (Comunic.de d-1 Gh. Buhuş, Ghermăneşti, jnd. Fălciu.) 12. Foaie verde samulastră, Mă roagă vecina noastră, Să dau vacile pe coastă, S’o fac nevastă din fată. Eu, de rugămintea ei, Vacile că le detei Şi-i făcui pe pofta ei! 1 2 3 (Comunic, de d-1 Şt. St. Tu-ţescu, Catanele, jud. Dolj.) i3- Foaie verde peliniţă, Ieşi puicuţă la portiţă, Te strigă Ghiţă din frunză. Din frunză de liliac, Ci ţi-i puişorul drag I 1. Datorie. 2. Refren. 3. Se suprimă apoi un cântec influenţat. www.digibuc.ro 129 H- Foaie verde de aclaz, Mai Ioane, măi viteaz, Fa-ţi grădină cu pârlaz ; Grădină cu cotituri, Bună de tâvălituri. In grădină, fâ-ţi fântână, Fântâna cu apă dulce, Cine-a bea:nu se mai duce; Fântâna cu apă rece, Cine bea de dor îi trece! 15- Foaie verde trei lalele, Hai Anico la cişmele, Să culegem floricele, Să le facem mănuchele, Să le legăm cu cordele, Să le dăm mâicuţii tale, Sa te gătească cu ele! Variantă. Foaie verde trei smicele, Hai puicuţa la cişmele, Să culegem floricele ; Floricele frumuşele, Sa le facem mănuchele, Sa mergem la Bucureşti, Unde-s curţile domneşti! Foaie verde floare-aleasă, Să le-asvârlim pe fereastră La Vodă şi la Vodeasă, Din toată ţara aleasă, Floare mândră, ’mpără-tească! Domnul Carol să trăească, Şapte ţări să stăpânească ; Şapte ţări şi-o ’mpărăţie, Că ne-a scăpat de robie ; De robia Turcului, De mâna Muscalului, De darea ’mpăratului, Drumul Ţarigradului! 1 1. Se suprimă apoi un cântec. Pamfll», Cântece âe ţară. WWW.' 16. Foaie verde trei măsline, Hai Mariţo, hai cu mine, Dacă vrei să trăeşti bine ; Dacă nu te ’ncrezi în mine, Nu te las cu viaţa ’n tine! !7- Zis-am şi-o crăiţă, Leliţă, leliţă, Leliţă Brăiţă, Mai ieşi la uliţă! Alta de grădine, Mult mă mir de tine, Că pământ de tine, Că inimă ai, Cu mine ce vrai ? Şi ce stai, ce stai, Vorbă de nu-mi dai ? Vorba ta cea moale O să mă omoare De viu, pe picioare; Vorba ta mieroasă, M’a aprins la oasa Şi nu mă mai lasă, Să-mi caut de casă! 18. Frunzuliţă mure, mure, Şi-mi trec trei fete’n pădure; Frunzuliţă trei smicele, Trec trei băieţi după ele. Băieţii când le-ajungeau, Din gură că le ziceau: —Bun ajuns, voi fetelor! ^Mulţumim, băieţilor! —Fete, brăciri v’am luâ, Dară ni-i că nu ne-ţi da ! —Noi, băieţi, brăciri v’am da, Dar ni-i că nu ne-ţi luâ! —Noi, fetelor, v’am luâ, D’avem câte-o mumă rea, N’aţi puteâ trăi cu ea ! —Frunzuliţă pelini, Ba noi, băieţi, c’om trăi; s .ro 130 Am aflat de-o buruiană, Burueana grânelor Şi-om da-o bătrânelor. Sâmbătă că ne-om gata, Duminică la popă Câte doi ne-om cunună, Luni, buruieni om săpa, Marţia, soacrelor le-om da Şi Miercuri le-om îngropa! [Bumbeşti, jud. Gorj.] I9- Foaie vet de trei măsline, Ascultă, lele, la mine : Fă-mă argăţel la tine; De-i vedea că-ţi merge rău, Să-ţi câţi altu’n locul meu; De-i vedea că-ţi merge bine, Să mă lipeşti lângă tine ! 20. Foaie verde alămâie, D’aulică, ţaţo, Dragă, dragă Nastasie, D’aulică, ţaţo,1 Ce-ai dat casa cu chirie Şi cămeşa ’n visterie, Iar bărbatul slugă mie! Şi iar verde de mălai, Da’ guriţa, cui o dai? —Lui bădiţă Neculai! —Ia, leliţă Nastasie, Dă-mi-o mie cu chirie Până la Sântă-Mărie, Pân’ s’a coace poama ’n vie, Să plătesc la leturghie Şi-apoi tot a mea să fle! 21. Draga mea şi-a cui te ţine, Lasă-mă ’n straie la tine, Că nu mai pot, vai de mine ! Draga mea şi-a cui te are, Lasă-mă ’n stratele tale, Că nu mai pot de picioare. (Novaci, jud. Gorj.) 22. Hai puică să ne luăm Şi să nu ne mai lăsăm ; Codată ne-am mai jurat, Şi tot, puică, ne-am lăsat. Dar acum de ne-om jură, Ştiu că nu ne-om mai lăsă! (Idem) 23. —Fată dela munte, Cu steluţa ’n frunte, Ce nu treci pe punte ? Ce nu treci pârâu La bădiţa tău ? —D’apoi eu aş trece, Dar mi-i apa rece Şi aştept de-a fl, Până s’a ’ncălzi. Dar mi-i cam temica, Că noaptea m’apucă! (Ţigănaşi, jud. Iaşi.) 24. Dela noi dumbrava ’n jos, Este-un locuşor frumos, Numai sălcii şi rogoz; Sălcioare de umbrit, Rogozu-i de aşternut, Să stai, badeo, la iubit. Pe de-o parte te umbreşti, Pe de alta te pârleşti! 25. Mult îi mult de când ne-am pus, Ciobănaşul s’a ascuns; 1. Refren. www.digibuc.ro 131 Cat la lună, luna-i sus, Cat la boi, boii s’au dus. Eu mă grăbesc după boi, Leana mă chiamă ’napoi. —Bădiţă, bădiţă, hâi l Vin la ţaţa înapoi, Din viţei ţi-oiu face boi; Ne dă tata doi viţei, Din viţei s’or face boi! 2 6. Mândro, mândruleana mea, Mă omoară dragostea, Şi eu cred că-i vina ta! Ţie una, eu ţi-aş vinde, Ţi-aş da, mândro, ţi-aş mai da, Ţi-aş da inimioara mea! Ţi-aş da graiul şi făptură, Numai să-mi calci bătătura ! 27. Iancu doarme şi visează, Murgu paşte şi nechează, Puica plânge şi oftează: —Iencuşor, gura mătale, Ia scoboar’ din deal în vale, Să-ţi dau guriţa mătale ! Gura mea îi zăhar dulce, Şi-atuncea nu te-ai mai duce. Iancu dealul scoborâ Şi guriţa-i sărută! 28. —Foaie peliniţă, Leliţă Săftiţă, Ia ieşi la portiţă ! —Ba nu pot, bădiţă, Că-i cam lapoviţă, Şi mi-i de rochiţă! —Ia ieşi pân’ afară, Că-i destul de-aseară De când şed afară; Ploaia că mă plouă, Streşioara-mi curge, Giubeluşa-mi strică ! Nu mi-i de giubeâ, Mi-i de fermeneâ, C’am dat bani pe ea! Şi nu-i de astă, Dar vai, inimă, In min’ se despică, Leliţă Săftică! —Zău, nu pot, bădică, Că mie mi-i frică, Că sunt singurică! —Dar de ce ţi-i frică, Leliţă Săftică ? Tu mă ştii pe mine Ce mi se cuvine, Că am un păcat După sărutat! —De-i aşă, ori nu-i, Uşa ţi-o descuiu, Iar ţie ţi-o spuiu: Să te porţi cuminte Ca şi mai nainte! Variantă. Foaie peliniţă, Leliţă Săftiţă, Ia ieşi la portiţă, Că-i destul de-aseară Şi de-alaltaseară, J De când stau afară! Streşina îmi pica, Giubeluşa-mi strică ; Nu mi-i de giubeâ, Mi-i de fermeneâ, C’am dat bani pe ea ! Nici de fermeneâ, Mi-i de vijiţa mea, Că mă ’mbolnăvesc Şi mă prăpădesc! —Bădiţă, bădiţă, Bade Ioniţă, Du-te ’n grădiniţă, Sub umbră de viţă, Că ţi-am aşternut www.digibuc.ro 132 Frunză de agud, Iar la cap ţi-am pus Frunză de pe sus! (Negrileşti.) 29. Măi bădiţă, om sucit, Şezi la noi dac’ ai venit, Că ţi-oiu da ce-ai mai avut: Ochii şi sprincenele, Să-ţi ostaoaie grijele ! 30. La stejarul retezat, Vino, dragă, vino, Acolo te-am aşteptat, Vino, draga, vino!1 La stejar la rădăcină, Aştern ui o rogojină Şi la cap de căpătăiu, Aşternui frunză de teiu; La stejarul din cărare, Acolo dragostea moare! 3i- Hai mândro să ne iubim, C’amândoi ne potrivim La vorbă şi la statură Şi la ochi ca şi la gură; Tun’aitată,eun’am mama, Amândoi suntem de-o samă ; Tu n’ai fraţi, eu n’am surori, Noi suntem ca două flori; Două flori dintr’o tulpină, Două raze de-o lumină. Amândoi zăcem de-o boală: Tu boboc şi eu boboc, Amândoi ardem în foc; Tu beldim şi eu beldim, La luat să ne gândim ! 32. . Mândro, adă guriţa! S’o sărute neicuţâ! —Mândrule, adă-ţi faţă ! S’o sărute mândra ta! 35- Foaie verde şi-o sulfină, Lele, lele Constantină, Cum nu dă naiba în tine Şi la uşa cui te ţine, Pân’ nu te-i iubi cu mine, Măcar vreo două, trei zile, Pân’a mişcă pruncu ’n tine. Să rni-1 dai să-l botez eu, Şi să-i pun numele meu, Ca să nu mă uiţi, eu vreu! (Vezi no.ll, p. 128.) 34- Foaie verde alior, Măi puiule, puişor, Să-mi mai dai un gălbior, Să-mi mai fac un Anişor Şi să-i pun numele tău! De te-i duce dela mine, Şi m'ajunge un dor de tine, Sâ-i zic finului pe nume, Să-mi treacă dorul de tine ! (Vezi no. de mai sus.) 35- Foaie verde şi-o lalea, Oi, sărmana mândra mea, Cum îmi ţine cărareâ! Cărarea dela fântână, Ca să dea bădiţii gură; Gura ei îi ca de faguri, Cum o guşti nu te mai saturi. Iese sara la portiţă Şi mă strigă «măi bădiţă, 1. Refren. www.digibuc.ro 133 Vino ca să-ţi dau guriţă!» Foaie vorde şi-o lalea, Oiu face-o nevasta mea, Ca să ţiu casă cu ea! Să ţin casă, s’o iubesc, De ea nu mă despărţesc ! 36. Foaie verde mâr mustos, Ia poftim, Mariţo, jos, Ca să-ţi dau un pol frumos. Pol frumos şi ferecat Şi pe muche şi pe lat. Eu, drag’, am descălecat, Să-mi dai ochi de sărutat Şi mijloc de ’mbrăţişat! 37- Foaie verde iarbă grasă, Anico, frumoasă, Ia vezi Ghiţă cel viclean, Anico, frumoasă,1 Şi-a făcut cerdac în deal Şi I-a văruit cu var Şi-a tras brâie cu catran, Pe dinuntru cu zahar 1 Şi-am zis verde şi-o a-lună, Şi-o fântână ’n bătătură Pentru Ilinca cea bună ! 38. —Copiliţă mică, Haide-mi ibovnică, Că te-oiu sărută Şi eu mult ţi-oiu da, Până ne-om luă! —Bâdişoruleâ, Nu m’ei sărută, Măcar de-i crăpă; Nu m’ei sărută Fără vrerea mea. Pentru Dumneata, Eu n’aş zice ba, Ci de maică-ta, Câ-i femeie rea Şi ea m’a certă Că nu te-oiu spălă; Şi ea m’a cârti, Că n’oiu îngriji. Iar de mai iubi, Eu că m’oiu preface Tot în ce îmi place: Trestie de baltă Să te duci la altă. —Eu în ciuda ta, Tot nu m’oiu lăsa J Cum îţi spun, oiu spune, Ciobănaş m’oiu pune, Ciobănaş la oi Şi-om fi amândoi; Oile le-oiu paşte Şi mi te-oiu cunoaşte ; Trestie-oiu tâiâ, Fluier mi-oiu făceâ, Şi tot n’âi scăpă De cel sărutat! —Măcar de-i crăpă, Nu m’ei sărută, Că eu m’oiu preface Tot în ce îmi place, O icoană mare Pusă la ’nchinare, Sfinţită pe an La zi de Iordan! —Află, dragă, bine, Cum mă uit la tine; Nai de mine pace, Că eu m’oiu preface Chiar în dăscăfaş, In sfântul locaş Şi m’oiu închină Şi te-oiu sărută! 1 2 (Negrileşti.) 3 9- —Foaie verde foaie lata, 1. Refren. 2. Se suprimă apoi un cântec de compoziţie prea nouă. www.digibuc.ro 134 Când am mai plecat odată, Ne suiam încet la deal, Să trecem în cel Ardeal. Dela Foca, câmpu-i gol, Şi-i vremea tinerilor! Ba eu, bade, m'aş gândi, Ş’apoi nici nu m’aş chiti, Ca să las căsuţa mea, Că maica m’ar blăstămâ ! 40. —Frunză verde foi de nuc, Face-m’aş, leliţă, cuc; Cum vine primăvară, Aş începe a cântă Pe lângă căsuţa ta! —Frunză verde şi-o nuiâ, Bade, de-aş fi turtureâ, Aş cântă cântarea mea, Cu tine alăturiâ! Aş lăsă gândurile, Prin toate pădurile; Le-aş lăsă, toate le-aş da, Fără numai inimă, S’o ieau cu mine să stea! 41. Puiculiţă, draga mea, Lasă, nu te supără; In loc să ai bucurie Că eşti fată de jelit, Un odor, scumpete mare, Ca tine cu căutare! Cine n’ar dori să fie Ibovnică numai mie! 42. Rochie cu balbarale, Cine se scoboarâ ’n vale Şi cântă din flueraş ? Mândru-i badea ciobănaş! Badea lasă oile ’N-pădurea cu tlorile; Lasă turma cea de oi In tufărişul de tei Şi le lasă, le tot lasă Şi vine la noi acasă Să-mi aducă lapte dulce, Să-mi aducă urdă, caş, Drăguţul meu ciobănaş! 43- Badeo.’ntoarce-te’napoi, Să ne iubim amândoi, Ca soarele şi cu luna, Cât om trăi totdeauna; Ca soarele cu pământul, Dar să nu-ţi calci jurământul ! 44. Mândro, nu te mai codi, Şi ’n prag nu te mai gândi! Stai în prag că nu ţi-s drag! De ţi-s drag, hai pe murgît’, Să se ridice colbCt’; Pe murguţul pintenog, Care lasă ’n urmă foc; Pintenog de trei picioare, De pe-un deal pe altul sare. Şi-am sări pe dealul meu, De-und’ se vede satul tău, Şi-am trăi în casa mea, Că-i mândră ca şi a ta, Şi cu brâul ca pârâul, Şi ’nvălită şi ’nflorită Tot cu flori şi cu bujori, Cu covor de lăcrămioare, Ţesute de fată mare! 45- La vale de ţintirim, Numai noi locul ni-1 ştim; Dela vii în spre Hănţeşti, Tot să stai şi să priveşti. Şi’n dumbravă şi ’n pădure, Şunt căpşune, suntşi mure, Numai n’are cin’ s’adune; Haide, ţaţo, la căpşune ! 46. Iarba-i mare pe la vii, www.digibuc.ro 135 Badeo, spune ce nu vii ? Vin’ aşa prin cântători, Să mă ieai de subsiori, Să ne punem printre flori, Să şoptim, cum se şopteşte, Cum inima porunceşte ; Să te ’ntreb şi să mă ’ntrebi, Să n’avem grijă de trebi, Că n’ai casă, nici copii, Că iarba-i mare prin vii! 47- Badeo, eu mi te-aş lăsă, Să te duci tu la altă, Dac’aş şti, badeo, că iei, Cercelul dintre cercei, Floricica dintre flori, Cu care să mi te ’nsori. Dar de asta nu mă lasă Inima să-mi pleci din casă, Să te duci la sluta sluţii, La boanch şi muta muţii, Care să te ruşineze Şi să td învenineze! 48. Foaie verde de-alunea, Hăis, Plăvane, hăis şi cea! Bădiţo, nu mai da cea, Şi dă hăis şi vin la mine, Că îmi sunt huzele pline Şi de miere şi de dor, Să le sugi dulceaţa lor. Boulenii nu mi-i bate, Că aşa e cu dreptate : Să te-abaţi pe la drăguţa, Să-i săruţi măcar guriţa ! 49- Frunză verde busuioc, Ce tot zici că n’ai noroc! Eu iţi dau averea mea, Tu dâ-mi bunătatea ta. Pentru dânsa-mi vând doi boi, Că i-om face amândoi! 50. Dacă-i vorba de iubit, Badeo, noi ne-am potrivit: Noi suntem pereche bună, Ca doi porumbei de-o lună, De-o lună şi-o săptămână, Să ne fie voie bună. Mâna unde-oiu pune eu, Mila pune Dumnezeu; Iar unde-i pune tu mâna, Nouă să ne-ajute luna; Să ne-ajute stelele, Să ne ţină zilele ! 51* De mă laşi să vin deseară, Iţi aduc un măr şi-o pară; De mă laşi să stau mai mult, Iţi aduc pâne cu unt; De mă faci drăguţul tău, Iţi dau sufleţelul meu! 52. Mândro, mândruleana mea, Cum nu vrei şi dumneata, Să te ieau la mine-acasă, Ca să fii şi tu mireasă, Cum n’a fost şi nici n’a fi, Cum nici nu s’a pomeni! Şi eu mire şi bărbat, Cum nici nu s’a mai aflat! 53- Bade Ghiţă, bade floare, Vin la noi la şezătoare, Că dragostea de neveste Te apucă fără veste. Nu cred c’am păcătuit, Bade, de te-am îndrăgit! 54- Foaie verde trei surcele, Cată-mă, bade, la piele, www.digibuc.ro 136 La piele, la ţâţişoare, Unde capul nu te doare; Când jeleşti, te mântueşti; Iar când inima te doare, Par’că-ţi vine mai răcoare ! 55- Colea ’n vale peste deal, Trece-o fată şi-un pândar; Pândarul mergea râzând, Fata ’n urma Iui plângând: — Eu nu-s floare de cireşi, Să mă iubeşti, să mă Ieşi; Eu sunt floare de cicoare, Cine mă iubeşte, moare ! (Voineşti, jud. Iaşi.) Varianta 1. Foaie verde peliniţă, Ici în vale ’n grădiniţă, Mi se plimb’ o copiliţă, Cu părul lăsat pe ţâţă, Cam pe-o ţâţă, cam pe spate, Inimioara mi se bate. Şi se bate cu putere De frumoasa ei vedere! —Spune-mi,dragă copiliţă, Eşti tu fată, ori nevastă, Ori eşti fată de ’mpărat, Sau vreun vis ce am visat ? —Nu sunt fată de’mpărat, Nici vreun vis ce ai visat, Ci sunt floare de pe mare, Câţi m’orsărutâ, toţi moare! Varianta 2. Foaie verde peliniţă, Ici ’n vale ’n grădiniţă, Mi se plânge-o copiliţă Cu părul lăsat pe ţâţă. Copiliţă suspină. Şi mi-o ’ntreab’ un domnişor : —Ce suspini aşa cu dor ? Cum focul n’oiu suspină, Că m’a blăstamat maică, Şi mă strânge rochiţă! —Taci, dragă, nu suspină, Că ţi-oiu drege rochiţă; J'i-oiu duce-o la croitor, Să ţi-o faci pe trupuşor. Altă zis-am de-un buj or, Mi-o ’ntrebă cel domnişor: Spune, puică blăstămată, De eşti fată, ori nevastă, Ori zână din cer lăsată: Nu sunt fată, nici nevastă, Nici zână din cer lăsată, Ci-s de maica blăstămată, Să fiu floare de pe mare, Cine mă sărută, moare. Spune, draga domnişor, însurat eşti ori fecior ? Şi răspunde domnişoi : —Nu-s fecior, nici însurat, Ci sunt de Domnul lăsat, Că sunt Brumariul cel mare, Mă las noaptea pe răcoare, Mă ridic în prânzul mare; Ieau mirosul florilor Şi dragostea fetelor! Varianta 3. Foaie verde peliniţă, Ici în vale ’n grădiniţă, Mi se plimb’ o copiliţă, Cu părul lăsat pe ţâţă, Cam pe ţâţă, cam pe spate, Inimioara mi se bate. Ici în colţ la merişor, Mi-o întreab’ un domnişor: Tu eşti fată, ori nevastă, Ori fată de preoteasă ? Nu sunt fată, nici nevastă, Nici fată de preoteasă, Ci sunt floare de pe mare, Cine m’a sărută, moare. Ş’apoi şapte meri domneşti, www.digibuc.ro 137 Dumitale cine-mi eşti ? —Eu sunt brumariul cel mare, Mă lăs noaptea pe răcoare, Ma ridic în prânzul mare, Ieau mirosul florilor Şi dragostea fetelor! 56. Foaie verde avrămeasă, Treci în ţar’ ardelenească, Treci munţii cu codrii toţi, Treci, bădiţa, cât mai poţi! Lasă-ţi casa, câmpul tău, Cu mine n’ai s’o duci rău, Ca am stână, turme multe Şi pe vale şi pe munte Şi trăim fără de jale, Din Oituz şi pân’ la vale Cu turme şi cu parale! 57- Tu străin şi eu străină, Fără casa şi grădină; Tu voinic ca un perete, N’avem boi şi acarete; Eu voinică, frumuşică, N’avem lipsa de nimică, Sa trăim, că-i viaţa mică ! 58. Foaie verde alămâie, Păsărică câmpie, Spune puiului să vie. Şi să vie pe la vie, Nimea ’n lume să nu-1 ştie; Şi să vie prin livadă, Nimea’n lume să nu-1 vadă! Variantă. Păsăruică stânjinie, Spune puiului să vie, Şi să vie tot prin vie, Nimea’n lume să nu-1 ştie; Şi să vie prin livadă, Nimea’n lume să nu-1 vadă; Şi să vie mai de grabă, Cât mi-i inimioara calda, Ca daca mi s’a răci, A veni, nu 1-oiu primi; L’aş primi, n’oiu îndrăzni, De frica bărbatului Şi de răul satului! 59- Frunză verde bob de vară, Ia ieşi, mândro, pân’ afară, Ca să-ţi spun o vorbă dulce, Că de n’ai ieşi, m’oiu duce; Ori te-aştept pân’ mai de-apoi, Când, drăguţă, duce-m’oi, Şi om plânge amândoi. Eu te-oiu plânge tot pe tine, Că tare-am trăit noi bine ; Tu m’ei plânge, plânge-m’ei, C’am fost ca doi porumbei; Eu frumos şi tu frumoasa, Eu chipos şi tu chipoasă; Şi-ai să plângi tu mai cu foc, Că tu eşti fâr’ de noroc, Că bădiţa ţi s’a dus Pe valea apei în sus, Pe malul pârăului, Din pricina răului, Numărând paşii pe cale Şi plângând cu mare jale; Numărând paşii la dus, Că lucrul rău a fost pus, Câ’ntre noi e-amestecată Ş>o femeie blăstămata : Dragostea noastră-i legala! 60. Mă vecine, vin la mine, Câ-ţi dau pâne cu măsline! —Ba eu, lele, n’oi veni, Cât cu viaţ’oiu vieţui, Că străinu-i tot străin, Dă-i şi pâne, dă-i şi vin ! —Măi vecine, măi vecine, www.digibuc.ro 138 Că-s bolnavă şi-am să mor! —Măcar dac’ai şi muri, La tine nu m’oiu pomi, Că strâinu-i toi străin, De-ţi dă inima din sân! 61. Maica meate-adescântat, Că-s flăcău neînvăţat, Să mă înveţi sărutul drept Şi cum să te strâng la piept, Că de asta-mi eşti deprinsă Şi ţi-i inima aprinsă ! 62. Bădiţă cu contoman, Ia să-mi dai un gologan, Ca să-mi cumpăr doftorie, Dragostea iar să ne vie! 63. Ţaţo, eu te iert cu bine, Să mă laşi să viu la tine; Când la tine mă abat, Parcă-s de griji scuturat; Când la tine mă pornesc, Par’că mai întineresc! 64. Ieşi, leliţă, pânâ’n prag, Să mi te privesc cu drag; Ieşi pe prispă la portiţă, Să sărut a ta guriţă; Te lasă pân’ la pârău, Să cunoşti pe Dumnezeu! 65. Măi nicuta, mai subseara, Ne ’ntâlnim pe vale iară, Ca să-ţi spun o tăinicie Şi nimeni să nu mai ştie. Măi nicuţă moldovan, Să n’ai la tine suman Şi nici boandă, nici cojoc, Ca să te ’ncâlzesc cu foc! 66. —Ce tot câţi pe la portiţă, Bădiţă, bădiţă ? 1 —Ia pustia de guriţă, Leliţă, leliţă !2 Ce nu mi te-ai priceput? Ba eu ştiu dela ’nceput, La guriţă nu gândi, Că ’n portiţă n’ăi primi. Că de-aici şi pân’ la tine, Se răceşte mult şi bine ! 67. Crănguliţă crănguleană. Vai, sărmana mândruleană, Lasă-ţi graiul frunzelor, Că-mi mai bagi în suflet dor, Ci te ’ndoaie şi te pleacă, Doru ’n sufleţel să-mi treacă! 68. Cucuie, nu mai umblă, Că mierliţa nu te vrea ; Nu te vrea nici pupăză ! Când nai treabă, vin la mine, Ca să mă iubesc cu tine, Că de-o samă n’am cu cine! 69. Badeo, pune-te pe cale, Şi purcede ’ncoa, la vale, Să-ţi descânt, să-ţi lecuesc, Boala să-ţi tămăduesc, Cu ierburi dela pădure, Cu ţârnă dela mormânt, Cu mătănii la pământ! 70. Foaie verde cimbrişor, 1. 2. Refrennri alternative. www.digibuc.ro 139 Vin la ţaţa, puişor, Să-ţi pun mâna’n sânişor, * Ca să-ţi mai treacă de dor. Luminează-ţi minţile Şi uită-ţi cuvintele ; Luminează-ţi inima, Că fusei duşmanca ta. Să pornim mai inainte Ale noastre dulci cuvinte, Râmase neisprăvite! 7i- Foaie verde poamă albă, Toţi Bucureştii mă ’ntreabă De ce port cămeşa neagră. Las’ s’o port, c’aşâ mi-i dragă, Că mi-i nevasta beteagă. Şi mi-i beteagă de-o mână, N’a spălat cămeşi de-o lună, De-o lună, de-o săptămână Şi umblă pe câmp nebună, Cu tulpanul pus pe-o mână! —Ad’ cămeşa s’o spăl eu, Cu apă dela Buzeu, Cu săpun din sânul meu! 72. Foaie verde romăniţă, Bădiţă, Bădiţă,1 Ce treci seara pe uliţă, Bădiţă, bădiţă, Pe uliţă la portiţă Şi tuşeşti în childa mea ? Că dacă, badeo, m’ai vrea, M’ai cere la maică-mea, Cu staroste, cu peţit, C’aşâ noi am pomenit; Să dai puşti, să dai pistoale, Cotu ’ntreg să mi se scoale. Puştile de-i slobozi, Cotu ’ntreg s’a ’nveseli Şi flăcăii s’or scârbi! 73- Măriucă, de pe prag. Ce te uiţi aşa cu drag ? Par’că nu-ş’ce ’n gând îţi vine, De tot câţi galeş la mine! Măriucă, tu începe, Că bădica s’a pricepe; Dacă cauţi ibovnic, Eu ţi-s omul cel voinic; La sărutul la ureche, Eu mă prind că n’am pereche ! 74- Frunză verde lemn uscat, Argat de m’aş fi băgat, Aş munci cât aş putea, Aş iubi pe cine-aş vrea, Aş trăi cu dumneata! (Vezi pg. 130, no. 19) 75- Frunză verde ghiocel, Flăcăuaş mai mărunţel! Dacă eşti flăcău deştept, Chiamă-ţi mândra lângă piept, Şi-o ’nvaţă sărutul drept. S’a ’ntâmplâ ce s’a’ntâmplâ, De-asta nu mai cuvântă ! Oiu veni, când oiu veni, Şi când oiu mai isprăvi; Oiu veni când oiu putea, Că mai am pe alteleâ! 76. Vin la mine mai de vreme, Să te culc pe puf de pene; Vin la mine mai de grabă, Că îţi ai o mare treabă ; Vin la mine, te grăbeşte, 1. Refren. www.digibuc.ro 140 Că inima te doreşte ; t Vin la mine, te-aş rugă, Dacă stă ’n puterea ta ! 77- Frunzi verde peliniţă, Am văzut o puiculiţă, Puiculiţă pană sură, Mătură prin bătătură; Mătură şi scutură, Că-i pentru venirea mea. Maturat-a şi sub nuc, La ea vrere-aş să mă duc ; Maturat-a şi sub măr, Să nu s’afle-un fir de păr! 78, Leică cu sprinceana lată, De-i fi bună şi ’nţeleaptă, Ca să laşi uşa crapata Şi fereastra ridicată, Ca să văd cum şezi culcată. Dac’ăi fi culcată bine, Oiu să mă culc lângă tine, Cu mâna la ţiţişoară, Să te ’ntreb de gurişoară; Iar de-i fi culcată rău, Să-mi caut de drumul meu! Varianta 1, Foaie verde nucă seacă, Leliţică dragă, De-ai fi bună şi ’nţeleaptă, Leliţică dragă *, Ai lăsă uşa crăpată Şi fereastra ridicată, Să viu şi eu câte-odată! Varianta 2. Nu ţi-am spus, mândro, odată, Să laşi uşa descuiată Şi fereastra destupată, Să mai vin la tine-odată, Să te văd cum eşti culcată ? Dac’ăi fi culcată bine, Să mă trag pe lângă tine; Dăc’ăi fi culcată rău, Să-mi cat drumuleţul meu, Să mă vadă tatăl tău, Să mă ’ntrebe ce cat eu. Şi să-i spuiu, că apă rece, Vezi ruşinea cum se trece! (Comunic, de d-1 P. Dani-lescu, Durabăer, Vidin), 79- Du-te, lele-acasă bine, Lasă fata lângă mine; Când stelele-or răsări, Eu cu fata oiu veni! (Comunic, de d-1 V. Ungurean, Bucovina). 80, Ilinco cu părul creţ, Vin la Biţa să te ’nvaţ, Că eşti fată de judeţ, Să te ’nvăţ a strânge’n braţa Ş’a sărută cu dulceaţă. Foaie verde păpădie, Dragostea, cine mi-o ştie, Plăteşte cât o moşie! 81. Mâi băiete, băieţele, Dacă ai gust şi plăcere, Să mă ai tu de muiere, Vin la părinţi de mă cere. Mama vrea, tata nu vrea, Tu la dânşii nu cătâ, Peste noapte m’âi fură, Să mă duci la casa ta, Să mă ai de nevesteâ Şi mă-i pune pe saltea, Să-mi dai pâne cu cafea! 1. Refren. www.digibuc.ro 141 82. Când treci, bade, pe la noi, Nu te mai uita ’napoi, Să-ţi văd feţişoara ta : Faţa ta trandafirie, Dă-mi-o, bade, numai mie! 83. Frunză verde cimbrişor, Vin la ţaţa, puişor, Vin, pe braţe să te-adorm, Sa-ţi pun mâna ’n sânişor, Ca să-ţi mai treacă de dor. Na la ţaţa mere dulci, Tot aminte să-ţi aduci, De-ale noastre dulci cuvinte Ce-au rămas neisprăvite ! (Comunic, de d-1 I. Nistor, Praja, jud. Tutova.) Variantă. Verde, verde cnnişor, Vin la ţaţa, puişor, Vin, în braţe să te-adorm, Să-ţi puţi mâna’n sânişor, Ca să-ţi mai treacă de dor! Na Ja ţaţa mere dulci, Unde-i sta să le mănânci, Tot aminte să-ţi aduci, De-ale noastre vorbe dulci; Sa-ţi aduci, aduci aminte De-ale noastre dulci cuvinte, Ce-au rămas neisprăvite! 84. Lasă, puică, drumul tău Şi hai unde-oiu zice eu; Lasă-ţi, puică, calea ta Şi-ţi tocmeşte inimă, Că mi-i inima pustie Şi gândul de pribegie! 85. Hai, cumătră, 'n deal la vie, Ca să mă tăinuesc ţie: Două vorbe să-ţi grăesc, Inima să-mi răcoresc; Hai,, întinde cu pasu’, Că ne vede cumnatu’! 86. Leliţă cârciumăreasă, Fă-ţi pomană şi mă lasă, Ca să mân cu tine ’n casă, C’afară plouă de varsă Şi mă udă pe cămaşă. (Buciumeni.) 5. Dragoste cu piedici. 1. Foaie verde ruguleţ, ’Ndeamnă, ’ndeamnă, murguleţ, La mândra cu părul creţ, Că i-am dat un frânculeţ, 1. Că de mândră ce-i, n’are Că de mândră, n’are preţ, 1 Şi mi-o cearcă un judeţ! (Ţigănaşi, jud. Iaşi). 2. Frunză verde şi-un mălai www.digibuc.ro 142 Lasă-mă ’ncet, Neculai! Nu-mi trimite prea mult dor, Prin gura lui Nicuşor; Trimete-mi mai puţintel, Dar vin matale cu el! (Comunic, de Păr. I. C. Beldie, Jorăşti, jud. Covurluiu.) Variantă. Şi-am zis verde şi-un bujor, Lasă, bade, ’ncetişor; Nu-ini trimite-aşâ mult dor, Pe buzele tuturor; Trimete-mi mai puţintel, Dar vin matale cu el! 3- Drag mi-i a trăi pe lume, Frică mi-i că mor ca mâne; Drag mi-i a trăi mai mult, Frică mi-i că mor curând. Pentru tine ard în foc Şi tu zici că n’am noroc. De-ar fi lumea de hârtie, S’ar aprinde ’ntr’o mânie; Dar aşa e ca de piatră, Nu s’aprinde-aşâ îndată ! (Comunic.de d-1 M.Lupescu, Zorleni, jud. Tutova.) Variantă. Drag mi-i a trăi pe lume, Frică mi-i că mor ca mâne Şi rămân toate de mine ! Vine moartea într’o noapte Şi te desparte de toate i te duce ’n cimitire i toarnă lut peste tine. Pământul cu iarbă verde, Trece mândra nu mă vede; Numai cerul mă mai plânge, Cu lacrămi roşii de sânge; Păsările mă mângâie, Şi copacii mă tămâie. 4- —Asear’ am venit la tine, Alexandro, hăi, Tu n’ai vrut să ieşi la mine, Alexandro, hăi! 1 —Badeo, maica m’a simţit, M’a pus maica la cusut, N’ar avea loc în pământ, Nici tămâie la mormânt Şi nici vin de prohodit! 5- —Foaie verde şi-o lalea, Mândră, mândruleana mea, Ce mă tot porţi cu vorbă, De-mi fac calea degeaba? —Toaie verde de lămâi, Neică al meu, drept să-ţi spui, Că asară nu putui, Dar mâne seară să vii, Să-ţi dau stânga căpătâi, Cu dreapta să mă mângâi! (Comunic, ded. H. N. Ţapu, Novaci, jud. Gorj.) 6. Sărman cuculeţ de dos, Cum mai cântă de frumos! Eu cu mândra n’am folos! C’o iubesc o vară bine Şi-acum rămase de mine. De iubit, mândro, iubi, De tot omul ne-om feri, De iubit să mă iubeşti, De lume să nu gândeşti! (Muşetcşti, jud. Argeş.) 7- Foaie verde bob năut, 1. Refren. www.digibuc.ro 143 Mi-a vini ordin să mă duc, Dară eu când oiu plecă, Mândra cui o rămânea ? Ce guriţ’ a sărută, Mai dulce decât a mea? Şi aştept ordin să plec, Acuma când îmi petrec; Eu de plecat aş plecă, Dar mă ’ntreabă inimă: Mândra cui a rămâneâ ? Să rămâe cui a vrea, Numai să vadă de ea, Pân’ o veni neicuţâ. Mă plânge şi părinţii, Mai tare mândruţele Pe toate uliţele Şi blastămă trenur’le: —Trenule, nebunule, Arză-ţi focul roatele Şi toate şurupur’le, C’ai lăsat mândruţele Blăstămându-şi zilele ! Foaie verde trei grănate, Mi-ai luat dragostea din braţe Şi-o-ai înstrăinat departe, In neagra străinătate, Să nu dea trei ani pe-acasă. —Foaie verde solz de peşti, Neică, tu mă părăseşti, Şi mă laşi să 'nebunesc Cu dorul şi dragosteâ, Că nu te văd pe mată ! —Foaie verde şi-o lalea, Mândră, nu mă blăstămâ, Că te-aluă, neică, te-aluâ, Pân’ oiu face armată; Că de-aş şti că nu te-oiu luă, Din armat’-aş dezertâ Şi-aş veni de te-aş fură, Noaptea, dela maica-tă Şi te-aş duce cu neică. Foaie verde bob năut, Ordinul mi s’a ’mplinit, Mândra rămâne plângând, Trenu ’n gară şuerând, Mândruţa a leşinat, A leşinat şi plângeâ Şi de neică se rugă, Şi din guriţă ziceâ: —Fă, neică, cum îi puteă Şi mă iea cu dumneatâ Şi aici nu mă lăsă, C’a fi in paguba ta, Că de-i mai veni vreodată, Mă găseşti, neică,'ngropată! (Muşeteşti, jud. Argeş.) 8. Departe, vere, departe, Două dealuri ne desparte; Două dealuri şi-o pădure, Şi-o grădiniţă cu mure ; Când murele s’a uscâ, Ionel s’a însurâ! (Tălpigi). 9- —Verde trei frunzede nuci, Erai ici şi-acuma fugi, Nici n’ai vacă ca s’o mulgi, Nici n’ai boi ca să-i înjugi, De ce, ţaţo, dar te duci? Că nu-i timpul să te culci, Nici nu-i vremea să mănânci ! Eu mă duc,bade, mă duc, Că mi-i teamă de bucluc! —Dacă, lele, ţi-i pe-aşâ, Plec şi eu în lumea mea; Daţă-s lup şi te mănânc, Te las, leleo, şi mă duc, Că m’aşteaptă puica’n târg, Ci nu-s urs să movilesc, Şi-s voinic ca să iubesc. (Tg. Ocna.) io. —Foaie verde trei măsline, Drăguţa de lângă mine Se iubeşte, dar nu spune ! www.digibuc.ro 144 —Las'o, Gheorghe, să iubească, Ca să nu se prăpădească! 11. Foaie verde păpădie, Mai băiete, măi, Hai cu ţaţa ’n deal la vie, Măi băiete, măi! 1 Nu-mi purtă mie mânie, Că mânia aşa lungă Multa dragoste ne strică; Că mânia ndelungată, Multa dragoste-i stricată. Poaie verde foiceâ, Cine strică dragostea, Să n’aibă parte de ea, De-ar umblă şi-ar mai umblă! Cine strică doi cu doi, Sară-i ochii amândoi; Cine strică drag cu drag, Să zacă cu capu ’n prag, Şi-atunci să-şigăseasca leac, Când ’a face gardul pere, Să guste şi el din ele; Când ’a creşte grâu pe vatră, De i-a bate spicu ’n coardă! 12. Foaie verde ismă creaţă, Puica badei cea iubeaţă, îndată ce înserează, Numai geme şi oftează. Intră ’n casă, o apasă, La portiţă nu cutează ; Afară mânile-şi frânge, Intră ’n casă,—’ncepe-a plânge! r3- Frunzuleană de agud, Cine naib’ a mai văzut, Cine dracu-a cunoscut, Grădină fără pârlaz, Om bătrân fără nacaz ; Fântână ţâră cărări, Voinic fără supărări, Dragoste fără mustrări! 14. Foaie verde-a plopului, Unde-i miez de-al codrului, Ii şi puntea dorului. Unde-i iarba verde, deasă, Ii dragostea mai aleasă ; Unde-s fragi, acolo-s dragi, Dar tu, neică, ce mai faci? —Eu fac bine că-s cu tine, Şi fac rău că nu te ieu ! 15- Lele, nu te mărită, C’a veni vară, vară Şi-a ’nflori tamâioarâ; N’a avea cine-o pună! 16. Foaie verde peliniţă, Ici în vale’n grădiniţă, Tot suspin’ o nevestiţă, C’a bătut-o bârbaţelul Să-i spuie ibovnicelul. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ţi-oiu spune; De mă-i pune ’ntr’o fri-pre, Ibovnicul nume nare ; De mă-i pune la pastrama, Nu ţi-oiu spunp cum îl chiamă! (Viltoteşti, jud. Fălciu.) 1. Refren. www.digibuc.ro 145 Să iubesc Sfat mi-a Să 17- —Tu te-ai dus şi m’ai lăsat, Cine bade ţi-a dat sfat ? Sfat mi-a dat frunza de fag, Să iubesc cine mi-i drag 1; Sfai mi-a dat frunza de prun, şi să nu spun; dat frunza de nuc, iubesc şi să mă duc ! 18. Bate-o, bate-o şi-o mus-trează Şi-o ’n treaba unde ’nse-rează ? Colea ’n vale la fântână, Cu doi voinicei de mână ; Colea ’n vale la cişmea, Invălită ’n chebea mea ! (Comunic, de d-11. Nistor, Praja, jud. Tutova.) 19- Foaie verde liliac, Pasere de pe harag, Iubeşte-mă, de-ţi sunt drag, Nu mă blăstamâ să zâc; Ca m’ai blăstămat odată, Şi-am zăcut o vară toată. Iubeşte-mă, dacă-ţi plac, Ori dă-mi drumul sa-mi desfac! 20. Foaie verde grâu mărunt, Prin pădure-i drum bătut, Ne-am fost dragi şi ne-am urît. Nu ştiu, Dumnezeu a vrut, Ori duşmanii ne-au făcut. Of! cine ne-a despărţit, N’ar avea loc în pământ, Nici femeie de bocit, Nici popă de proliodit, Nici tămâie la mormânt, Să moară nelegiuit! Pentru sfârşit, vezi No. 4, p. 142. 21. Mândro, de dragostea noastra, Mă şuii pe deal, pe coastă, Să mă uit la casa voastră. Toate paiele pe casă, îmi par suluri de matasă. îmi pare casa mahala Şi cararea buşliuhala, Dumneata neagrâcerneală.1 2 3 22. De-ar da Dumnezeu un foc, Si ardă muntele tot, Să ardă pădurile, Să rămâie dealur’le, Să rămâie şesur’le, Să se vadă mândrele; Să se vada doi cu doi Şi noi, mândră, amândoi! 23. Mă băiete, băieţele, * Insoară-te, iea-ţi muiere. Nu fii duşman casei mele! 1. Să iubesc pe cine mi-i drag. 2. Sc suprimă apoi un cântec care începe astfel: Foaie verde de mărar, Hai lele pe sub umbrar, Că ne cată lin păndar, U11 pândar şi un primar Şi-un tâlhăraş de notar... 3. Băieţel, diminutiv masculin dela băiet, ca şi băieţică. Pamflle, Cântece de ţară. 1» www.digibuc.ro 146 24. Floare mândră de bujor, Măi bădiţă, măi fecior, Mi-ai băgat în trup mult dor! Mult dor dar mai multă jele, De tinereţele tele, Că se trec fără de vreme, Fără gust, fără plăcere, Pentru hâda de muiere, Că te fierbe’n vorbe rele, Că vii în braţele mele! Fă, bădiţă, ce-i putea, Lasă-ţi casa, nevastă, Vin în braţe la mândră ! 25- Foaie verde şi-o laleă, De s’ar vinde dragosteă, Aş da calul şi şauă Şi mi-aş luă dragosteă, Odată cu mândra mea ! Mi-aş luă, m’aş cunună, Să nu mă fac fără ea ; Că te iubeşte trei zile Şi te lasă, vai de tine, De mai păţeşti vreo ruşine ! 26. Nu mi-i ciudă pe gândac, C’a mâncat frunza de fag, Dar mi-i ciudă pe omidă, C’a mâncat frunza de crudă, N’a lăsat frunza să crească, Muguri să îmmugurească, Fete mari să se iubească! 1 (Negrileşti.) 27. Foaie verde trei aîace, 1. Se suprimă apoi un cântec. Fă-mă, Doamne, ce rnă-i face, Fâ-mâ pasere de-argint Şi cu penele de vânt, Să mă duc unde mi-i gând. Fâ-mâ, Doamne,-o pâ-săreâ, Să mă duc pe unde-oiu vrea Şi să sbor pe-unde mi-i dor Şi să trag unde mi-i drag! (Comunic, de d-1 C. D. Io-nescu, Polovraci.) 28. La fântâna cea de piatră, Şede un flăcău şi-o fată; Fetişoara-i albişoară, La cosiţe-i gălbioară, La picioare-i mititeâ, La mijlocel subţireâ. Şede voinicelu ’n soare Şi roagă pe fată mare, O tot roagă să se joare: -Jură-mi, subţirică, bine, Cum că n’ai altul pe lume, Să-ţi fie drăguţ ca mine! Aşâ dacă cuvântă, Şi ’ncepeă a se jură; Biserica tremură Şi crucea din vârf pică, Icoanele tot oftă’. Dar icoina Precestei, Din filndul bişericei, Nu se plânge, cum se plânge, Ci vărsă lacrămi de sânge. —Şi, neică, neicuţul meu, M’ai făcut de m’am jurat Şi tu ai mândruţă ’n sat; Să mi-ti sece inimă, Cum mi-ai secat tu. pe-a mea! (Novaci, jud. Gorj.) www.digibuc.ro 147 29. Foaie verde de-arnăut, Teişorul a ’nflorit, Puiculiţa m’a urît! Vai de mine, ce-oiu să fac, C’am rămas amorezat, N’am gazdă unde să trag! Aş trage la gazda mea Şi mă tem de grea belea; Aş trage la vreo vecină Şi mă tem de vreo ruşine ! (Ţigănaşi, jud. Iaşi.) 30. Foaie verde solz de peşte, Lume, lume şi iar lume, Când puicuţa mă iubeşte, Lume, lume şi iar lume,1 Toată lumea mă urăşte; Toată lumea mi-i tirana, ■Că port la căciulă pană. De-ar fi lumea de zahăr, Aş topi-o ’ntr’un pahar Şi n’aş mai avea habar; De-ar fi lumea de hârtie, Aş vinde-o la prăvălie, Duşmancăsă nu-mi mai fie! (Tălpigi.) 3Î- Nantă eşti, frumoasă ^Şti, Ta ce focul nu iubeşti ? —Aş ubi dar n’am pe cine, Aş iubi dar mi-i ruşine, Că sunt cu braţele pline! * 32. Foaie verde trei măsline, "Ţaţa cea de lângă mine Se mărită, dar nu spune; Bine că sfe mai măTrită, Că rafie fni-a foât ttrîtă; 1 2 Las-o, las-o să se ducă, Ca să nu mai am de furcă! 33- Foaie verde lămurea, Tot mă toacă maica-mea, Că mi-i ibovnicul rău; Las’ să fie câ-i al meu! Dacâ-i rău, 1-oiu îmbuna, Că mi-i meşteră limbă. Şi-apoi frunză şi-o lalea, Aşa doar strigă lumea, Să-ţi amărască viaţă! 34- Foaie verde trei agude, Arde focu ’n paie ude, Io-mi strig puica, ea n’aude. —Ba te-aud, puiule, bine, Dar n’am gură de răspuns, Că-i duşmanul lângă mine, Cu două pistoale ’n mână, Când de când să tragă ’n mine: Unu ’n mine, altu ’n tine, Să ne mântue de zile! VarianUl. Foaie verde trei agude, Strig la puica, nu m’aude! —Ba eu, dragă, zău c’aud, Dar n’am gură să-ţi răspund, Că-i duşmanul lângă mine, Cu două fochri în mână. Când dfe când să tragă ’n mine, Unu ’n mine, unu ’h tine! —Copiliţă făr’ de minte, Zi mă-tei să te mărite. Da’ Su dac’am fost găsit, Tu pe altul ce-ai primit*? 1. Refren. 2. Tu pe altul, de ce-ai primit? www.digibuc.ro 148 35- —Foaie verde bob năut, Mai bădiţă, ce-ai făcut, Pe la noi n’ai mai venit? Iote-o lună c’a trecut, O lună şi-o săptămână Şi mi-a fosttotvreme buna! Nu ştiu, bade, m’ai uitat, Ori tu ai pe alta ’n sat! —Ba, mândro, nu te-am uitat, Nici pe alta n’am în sat; Afară de dumneata, Nu mai am pe nimenea: Vreme-a fost destul de bună, Dar ţi-i cărăruica plină Tot de spini, de mărăcini, • Că-mi stă ’n cale tot străini! 36. Şi-am zis verde denăgară, Vai de mine, iar îi sară Şi mă bate maica iară; Că şi-aseară m’a bătut, C'am şezut cu Ghiţâ mult! 37- Of, duşmanii taie lemne, Duşmancelc-adun surcele Şi nu ştiu ce vorbesc ele, De toate mândrele mele! (Negrileşti.) 38. Foaie verde puiu de nuc, Eu mă duc, puică, mă duc, Eu mă duc în meliţie, Tare rău îmi pare mie, Dar mai rău ţi-a fi şi ţie. Vin, puică, să te sărut, Ca să ţii un timp mai lung; Te sărut odată bine, Să-ţi ţie trei ani de zile ; i să te sărut cu foc, 'avem în lume noroc, Că dacă m’oiu liberă, Amândoi ne-om cunună! 39- Frunză verde burungic, Vino, Ileanâ, sub nuc, Că de mâni am să mă duc. Vin să-ţi spun două cuvinte, Să le ţii, Ileano, minte. Eu mă duc în bătălie, Tu să-mi mai trimiţi hârtie; Eu ţie că ţi-oiu răspunde; De-oiu fi mort, nu ţi-a veni, Tu, dragă, mă-i pomeni Şi cu morţii mâ-i numi! - 40- Şi-am zis verde trei măsline, Auzi, mândră, straja vine! Să-mi ieau mantaua cu mine Şi să-mi pui şăpcuţa ’n cap, Ciobotele să le ’ncalţ, Să mai ieau şi cel bâltag, Să ’ntreb strejele ce fac! 41* Cât oiu fi şi-oiu mai trăi, Nevastă n’oiu mai iubi. Când dragostea ţi-i mai dulce, Pe bărbat dracul l-aduce, Ori nevasta mi te ’nşeală Şi te lasă ’fe pielea goală! 42. Răsai lună mai degrabă, Să ’prevada prin livadă,1 Să cosesc pelin şi iarbă, 1. Să se prevadă prin livadă. www.digibuc.ro 149 Să-i dau puicăi să-mi desfacă. —Foaie verde arnăut, Desfă, puică, ce-ai făcut Şi-mi dă drumul să mă duc La mândruţa de demult, Că ţi-oiu da un leu bătut! —înapoi nu-ţi mai desfac, Măcar să-mi dai zece lei, Că nu ţi-am făcut să piei, Şi ţi am făcut sa mă iei; Şi nu ţi-am făcut să-ţi fac, Ţi-am făcut că mi-ai fost a drag, Cu apă dela fântână, Să n’ai în lume hodină ; Cu trei paie dela pat, Să nu ai pe alta ’n sat; Cu lut galben dela prag, Că mi-ai fostîn lume drag! (Comunic, do d-11. Nistor, Praja, jud. Tutova.) Varianta 1. Răsai lună mai de grabă, Să luminezi prin livadă, Să cosesc pelin şi iarbă, Să dau puicei să-mi desfacă. Desfă, puică, ce-ai făcut, Că ţi-oiu da un leu bătut! —Poţi să-mi dai şi zece lei, Că nu ţi-am făcut să piei Şi ţi-am făcut să mă iei: Cu trei lemne dela gard, De-o femeie cu bărbat, Cu lut galben dela prag! Varianta 2. Foaie verde fir de nalbă, Răsai luna mai de grabă, Să se vadă prin livadă, Să cosesc pelin şi iarbă, Să dau puică-i să-mi desfacă. Na-ţi, puicuţ’, un leu bătut Şi-mi desfă ce mi-ai făcut; Şi-mi dă drumul să mă duc, La puicuţa de demult, Că nu-s câne ca s’o uit, Ci-s voinic ca s’o sărut! 43- Tot ţi-am spus, fată, ţi-am spus, La nimeni să nu te uiţi, Când or fi oameni mai mulţi; Când or fi mai puţintei, Să te uiţi în ochii mei! 1 44. Foaie verde foi de fragi, De s’ar luă dragi cu dragi Şi burlacii cu burlaci, N’ar mai fi frunză pe fagi Şi umbră pe sub copaci! (Negrileşti.) 45- Foaie verde măceiş, De s’ar face dealul şes Şi pădurea drum de mers, Să mă duc în lumea ’ntreagă, Ca o pasere pribeagă : Să mă duc, să pribegesc, Cu puica să rătăcesc! 4 6- Foaie verde şi-un dudău, Mare-i dealul la Bacău, Da’-i mai mare dorul meu; De-aş purtă numai pe-al meu, 1. Se suprimă apoi un cântec c’o uşoară nuanţare pornografică. Pentr’o dragoste cu păcate, unul şade „La Eş, la grosul cel marc.“ www.digibuc.ro 150 Nu mi-ar părea aşa greu, Da’ pori şi pe-al dumitale Şţ de-aceea-mi pare mare. Dorul meu şi-al dumitale, Facă-l Dumnezeu o floare, Să mi-1 port la chcotoare, Să-l privească orşicare, Să creadă că-i dorul mare Şi că-i greu pentru purtare! Variantă. Mare-i dealul la Bacău, Da’-i mai mare dorul meu. Dorul meu şi-al dumitale, Face-le-ar Dumnezeu floare, Să-l punem la cheotoare, Tot în zi de sărbătoare, Ca să vadă orişicare Dela mic şi pan’ la mare, Că mi-a fost credinţa tare Şi doru ’n lume prea mare! 47- Frunză verde peliniţă, Mă dusei în grădiniţă, Găsii iarba pătulită Şi puicuţa adormită. Scoal’, puicuţă, de-acoleă, Că ne află maicâ-ta! —Las’ să ştie orişicine, Că te am de drag pe tine! 48. Frunză verde măturice, Câtu-i lumea, toată zice, Că dragostea-a să ne strice. Toată lumea de-a strigă, Dragostea nu ne-a strică. Frunza câtu-i plina n vie, Mândrii mândrele-şi îmbie *, 1 Dela soare la răcoare ; Şi dacă sunt drăgostiţi. Pe mohor stau tolăniţi Ca nişte oameni cuminţit 45. Frunzt’n codru cât răsare, Iese ba^ea ’n drum călare;. Frunza ’n codru de-a rărit, Calul badii-a poticnit! 50. Lumea-i rea şi n’ai ce-i face, Leleo, nu te mai preface, Ci spune-mi mie cu drept Şi ţine mâna la piept : Drag ţi-s ţie, drag ori ba, Ori eşti draga altuia ? Măi bădiţă, dragul meu, Mă jur pe sufletul meu, De mai am pe altul eu L 5i- Câţi mă văd, mă ocolesc, Nu ştiu ei ce socotesc ; D’apoi nici eu n’o doresc; Câte-mi iese mie ’n cale, Le-a fi jind ori le-a fi jale, Eu de mânecă le prind, Să le mai treacă de jind Şi le petrec până ’n vale, Să le mai treacă de jale, Că Românul * cu duşmani, Is Români, nu bolovani! 52. Frunză verde arginţel, Tudor, Tudorel, Tu eşti băiet frumuşel, Tudor, Tudorel! 1. Pronunţie curentă: înghie. 1. Cred că Românii, rumânii, oamenii. www.digibuc.ro 151 Măi băiete, iea aminte, Ca să fii flăcău cuminte, Că tânăru-i tinerel, Tudor, Tudorel; Tânăru-i cu gândul lui Şi-alege ce-i place lui : Fata după chip şi graiu, Ca şi firul de mălaiu; Ca firul de popuşoi, De-om trăi noi amândoi. Dumnezeu că ne-a păzi Nunta că ne-om săvârşi; Trup cu trup noi ne-om legă, Lumea nu ne-a deslegâ, C’aşâ scrie şi cartea. Cartea scrie şi noi ştim Şi ’nainte socotim ! 53- Păcat, leleo, că nu pot, C’aş toarce un fir de tort; Cred c’om putea mai de-apoi Toarce dragoste-amândoi! 54- Bade, nu te-am bolmojit, Cum maică-ta mi-a stârnit, Că bolmoaja mea nu pică; Dacă pică, ea nu strică Bujorelul din grădină, Ori crănguţa din tulpină. Că bolmoaja de-ir pică, Ar pica pe maică-ta, Care strică dragostea! 55- Badea Iorgu, ce ochi are, Vin să-ţi spun o vorbă mare. Iar nevasta de te ’ntreabă, Spune-i că în sat ai treabă Şi nu pici aşa degrabă! 56. Frunză verde trei sulfine, Lung e drumul pân’ la tine! Plin de spini şi bolovani, Dar mai plin e de duşmani. Plec la tine ’n mânecate, Duşmancele ’n drum stau toate; Toate ’n drum se sfătuesc, Când pe-amează mă zăresc. Pe drum le’ntâlnesc eu iara, De pornesc mai în spre seară. O, bătu-le-ar Dumnezeu, Că-mi voesc năcazul meu! 57- Ş’apoi verde de cireş, Măi bădiţă Gheorghieş, Nu ştiu ce să fac cu tine, Sărăcuţa, vai de mine! Nici cu maica n’o duc bine, Nici cu taica n’am cu cine. De mai intru prin grădine, Ci-că umblu după tine. Tot de dânşii n’am răgaz, Nici să stau la cel pârlaz; Nici la horă, nici în sat, Nici pe câmpul câtu-i lat. Vai de scrisul blăstămat! M’am uscat ca porgbiceâ, M’am topit ca cânepa, Şi«-am să pier cum pier’ noaptea, Dacă tu nu mă-i fură! 53. Leleo, cine mi ţi-a spus. In cap gând rău de ţi-ai pu% Să-mi ieai tu drăguţul meu? Să-ţi ajute Dumnezeu, Cum am să-ţi ajut şi eu! www.digibuc.ro 152 59- Florile c’au înflorit, Mândrele sau isprăvit. Pe vândut şi cumpărat, Geaba ’n lume-am tot umblat, Că fetica frumuşică Ţi se vinde singurică, Pentr’un leu, pentr’o pară, Pentru inimioara mea ! 60. Ci-că, mări,-a fi păcat Părinţii de blăstămar, Că părinţii nu te lasă Sara să mai ieşi din casă Măcar câte-o lecuţică, Dup’ un lemn, dup’ o surei că ; Nici la apă să te duci Şi de sete te usuci; Ori să prinzi prin cea grădină Hoţii cari noaptea vine; Ori să vezi pe la portiţă, Cine-ţi mai cere guriţă! 61. Frunză verde alamioară, Dragă, dragă Mărioarâ, Tu să-ţi laşi drăguţul tău. Care să-ţi fie cam greu 1 Soră-sa mi-i dragă mie, Ea mi-i dragă şi tu iui, Asta-i treaba dracului! Eu nu-mi las puica de frică, Tu s’asculţi că eşti mai mică! 62. Mulţi mi-au zis să fac aşi, Şi eu nu ziceam nici ba; Numai una nu prea vrea Şi mereu mă îndemnă, Mă ’ndemnâ, mă sfătuia, Să nu mă mai duc la ea. îmi spuneâ pe la ureche, Să nu viu fără pereche, Că maicâ-sa nu mă vrea Şi-şi face inimă rea! Mă-s’afara vrea s’o prindă, Eu mi-o sărutam în tindă; Mă-sa ’n tindă mi-o câtă, Badea ’n cas’ o sărută! 63. Dragi mi-s doar frunzele toate, Am visat mai astă noapte, Că eram, parică un cuc, Mă suiam cântând în sus Şi sburam pe la drăguţa, La drăguţa ’n faţa căsii Şi cântam în ciuda mă-sii. Ma-sa că s’a supărat, De pe prispă mi-a strigat: —Cucuie, nu mai cântă, Că nu eşti pe voia mea! 64. Frunză verde calapăr, Mândra n’are astâmpăr; Io-i zic mândrei ca să şeadâ, Leleo, lume-a să ne vadă! Dar lelea-i deprinsă ’n nada. Leleo, când te-oiuapucâ, Vai de gunşoara ta! Dacă nu-mi dai pace, măi, Vai de ochişorii tăi! 65. Frunză verde, frunză creşte, Nu ştiu lumea ce voeşte, Că de rău mă tot grăeşte, C’am iubit o fată mare, Fata de peste cărare Şi-am lăsat-o focului Şi pustia locului. Că fata una gândiâ Şi cu gândul rău gândiâ; www.digibuc.ro 153 Gându-i tot, ea piele rea. Ş-am iubit o morăriţă, Morăriţă, porumbiţă ; Câţi la moară vin şi pleacă, Toţi la dânsa se încearcă. Şi-am iubit o crişmăriţă Şi bogată şi frumoasă; . Crişmăriţă mă vindea, Că-şi vindea şi inimă! Şi-am iubit o preoteasă, Preoteasă ’mpărăteasă Şi-o fată de cântăreţ, La toate mi-am fost drumeţ. De dragoste-s săturat, Că ’n dragoste n’am aflat Ce cătam cu sufletul, Ce umblam cu umbletul: Ca fata săracului Din marginea satului! 66. Cocoară lungă’n picioare, Ce te ’nvârţi tu pe sub soare ? Nu cumva eşti tu trimeasă De vreo fărmăcătoreasă ? Cine te-a trimis, puicuţă, Mi se pare că-i prostuţă. Tu ’ntoarce-te înapoi Şi du-i veste dela noi, Că nu-i lucru de temut, Că de când m’am măritat, Ibovnicul i-am lăsat; La nime să nu gândească Şi de ciudă să tânjească ! 67. Ce tot stai şi chibzueşti, Cum s’o dai, s’o nimereşti? Iea-mâ, măi, mă iea de seară, Când ţi-oiu face semn pe-afară Şi mă du, mă du departe, Unde lumea nu desparte. Ce-i din dor, tu să nu-mi Ştergi (?) Acolo, bade, să mergi. Şi sa stăm, să hodinim, In codru să logodim, Tot în codru să nuntim, Cu fiare, cu păsărele, Cu frunza pe rămurele ! 68. N’apucâ a se ’nserâ, Vântu ’ncet că aburiâ, Pământul se clatină, Murgu ’n poartă se opriâ Pe puicuţa mi-o luă Şi-o ducea, ducea departe Şi-o ducea, ducea pe sus, Cum alta nu s’a mai dus ; Şi-o ducea, ducea călare, Cum se duce-o fată mare! 69. Am o fină şi-i a mea, ’Ntâmple-se ce s’a ’ntâmplâ; Una am şi mi-o păzesc, Că duşmanii mi-o ochesc! 70. Leleo, pentru gura ta, Mi-aş vinde şi cămeşă ; Ca să prindem noi bârlog, Ţi-aş da vieaţa mea zălog; Ţi-aş da şi vieaţa mea : Eu pe-a mea şi tu pe-a ta! 7i- Frunză verde alior, Ce vii, bade, târzior, Ori de mine nu ţi-i dor ? —Ba mi-i dor, puicuţă, tare, Nu pot trece-un deal şi-o vale, Că pe vale-s bigajei, Şi pe deal îs cireşei, Şi pe vale-s bicajele www.digibuc.ro 154 Şi ’ntre noi două căţele; Ne-ar mânca şi n’au măsele, Ne-ar pierde şi n’au puteri. Da’ la căţele le-om da, Zahar dulce şi-or crăpă, Doară pe noi ne-ar uită ! (Comunic, de d-1 L. Mre-jeriu, Crucea, jud. Suceava.) 72- Şi-am zis verde şi-un dudău, Tinco, ce-am auzit eu : Te ţine mă-ta de rău, Ca să nu te iubesc eu ? Tinco, spune mâne-ta, Să ’ngrădească grădină, Nici cu pari, nici cu nuiele, Numai cu vorbe de-a’ mele! (Comunic, de d-1 T. Popo-vici, Griviţa, jud. Tutova.) 73- * Foaie verde şi-o lalea, Şuii dealu ’n Stârminâ, Mă uitai în Rogovă Şi-mi văzui amanta mea Pe braţele altuiâ. Ham cuţit, m’aş înjunghia Şi puşcă, m’aş împuşcă Şi pe mine şi pe ea! (Comunic, de d-1 P. Ştclă-nescu, Dobromir, jud. Constanţa.) 74- Badeo, badeo, frunză verde, Mult mi-i frică că te-oiu pierde; Grijă n'am de cele fete, Dar mi-i groază de neveste. Că fetele, dragul meu, Tot se mai tem de flăcău, Dar nevestele-s mai rele ; Ele câtu-s tinerele, Ce le pică, numai strică; Dar mi-i teamă de lăsat, Că te-or lăcă belejat! (Negrileşti.) 75- Spuneai, leleo, că nu-i bine, Altul dacă ’n casă-ţi vine. Eu aseară c’am venit, Altu ’n casă c’am găsit, Sta în casă şi râdeă, Cu inima se umflă. Şi eră ’n casă să viu, Unghia în gât să-i puiu, Că tâlharul ştiâ bine, Pe la tine cine vine! (Comunic, de d-11. Nistor, Praja-Tutova.) 76. Na la lelea două mere, Of, inimă, of! Să te joci seara cu ele, Of, inimă, of! Na la lelea două nuci, Unde-i sta să le mănânci Şi aminte să-ţi aduci, De-ale noastre vorbe dulci,. Câ-ţi gătiam o azimioară Frământată ’n lăcrămioară, Cu of dela inimioară! Variau* A. Şi-a in zis floare de scumpii, Spune maicâi, de mai vii, Când mai vii şi und'te duci, Casă-ţi dau trei mere dulci, Unde-i sta să le mănânci, Tu aminte să-ţi aduci De copii şi de nevastă ! De nevastă nu-mi prea pasă, De copii inima-i arsă! 77- Ieşi, Mariţă, la portiţă, www.digibuc.ro 155 Că mi-s ploi şi lapoviţă Şi mă umplu pe rochiţă Şi-am un prunculeţ de ţâţă, Ufttind câte-o găină, Să nu-ţi bage mă-ta vină, Ori n’ai vrut,ori n’ai putut, Ori de mă-ta te-ai temut! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu.) 78. De s’ar vinde urîtul, Aş da boul şi jugul Şi-aş cumpără iubiiiîl ; De s’ar vinde dragostea, Aş da boul şi şauâ Şi-aş cumpăni dragostea f 79- Frunză verde nucă seacă, Ia vezi mintea mea cea seacă, Peste multe văi aleargă ; Ia vezi mintea mea cea proastă, Face capului pedeapsă. Pedepsi-m’ar Cel-de-sus, Că n’aţn minte într’ajuns, N’aş umblă noaptea ’n ascuns ! 6. Dragoste cu glume. 1. Foaie verde avrămeasă, Bat-o focul de nevastă, S’a apucat să iubească ! —Las’o, Gheorghe, să iubească, Ca să nu se prăpădească. Astă-vară n’a iubit, Toată vara ţi-a zăcut ( N’a iubit o iarnă toata Şi-o zăcut o iarnă, moartă! (Tg. Ocna.) 2. Mihăeş cu gura dulce, Dar UeniL ce-i aduce ? Alămâi şi gură dulce ; Alămâia-i de mâncare, Guriţa de sărutare! 3- Vecină Catrină, Ţine-ţi bărbăţelul bine, Să nu mai vie la mine, Că io-s femeie miloasă, Ii descuiu şi-l bag în casă. ♦Şi mi-1 pun cu capu’ n poală Şi-i descânt de osteneală! 4- Fugi, urîto, de-acoleâ, Nu-mi pică mie beleâ; Fugi, urîto, şi mă lasă,. Să ieau alta mai frumoasă! (Popeşti II.-Sărat.) 5- Frunză verde iarbă neagră, Nu mă vezi că sunt cu barbă Şi-cu mustăcioara neagră? Că rad barba pân’ la os Şi te sărut cu folos! Sărută, neică, sărută Şi pe delături te uită, Să nu scapi cu chica smultă Şi cu gibeluşa ruptă! Că giubeaua-i mai cârpi, Dar cu chică nai mai fi! —Bodaproste ca scăpăi, Numai şaptezeci luai; www.digibuc.ro 156 Numai Muchii de topor, Dâ, neică, ca sâ nu mor, Că eu le fac, nu le fac, Că vâd -bine -că le trag. (MuşeteştiArgcş) 6. Vezi, nevasta e o citiră, Sparge oala, sparge sticlă, Zice că bărbatul strică ; Dar şi omu-al dracului, Iea răsteul plugului, Detă ’n cornul capului, Sparse cuibul dracului. Vezi muierea,căe dracul, Iea cârpa şi leagă capul Şi se ’nvăleşte cu sacul Şi s’alătură cu patul. După ce pleacă bărbatul, Cum mi-o’mboceşte dracul Şi se iubeşte cu altul! (Mem.) 7- Drag mi-i, vere, drag mi-i vere, Drag mi-i, vere, vară-ta : Mi-i mai dragă soră-ta! —De ţi-i dragă soră-mea, Prinde ’n horă lângă ea 1; Dac’ a râde şi-a juca, Să ştii bine că-i a ta ; De n’a râde, n’a juca, Sâ te speli pe bot de ea! (Negrileşli.) 8. Toată noapte-am tremurat, La un colţişor de gard Dup’ un pic de sărutat; Intr’o groapă cu urzici Mi-am făcut pielea beşici! 9- Foaie verde stuf de baltă, Când eram la mama fată, Cât eră noaptea de vară, Mă culcam pe prisp’ afară, Cu bădiţa âe-a-picioare. Dar la colţul prispei mele, Tot lătrau două căţele ; Nu-s căţele lătrătoare, Ci babe fermecătoare, Să mă farmece pe mine, Să trăesc cu badea bine ! 10. Foaie verde de cicoare, Azi îi zi de sărbătoare, S’au strâns fete la strânsoare, Să ne lăsăm la izvoare. Foaie verde lăcrămioare, Făcui cu ele-o prinsoare, Să fugă toate la vale : Pe cari le-oiu căpătă, Pe toate le-oiu sărută. Foaie verde şi-o laleâ, Fug fetele şi nu prea, Se fac a se ’mpiedecâ, Că doar eu le-oiu sărută. Ele fug, iar eu le prind, Eu le prind şi le sărut. Până ’n vale la izvoară, Nici o mândră nu-mi scăpară ! 11. —Foaie verde de cireş, Mai bădiţă Gheorghies, Ce mă ’ntrebi drumul la Eşi ? —Foaie verde mărăcin, Aş plecă şi nu ştiu unde; Aş plecă la puica’n ţară Ş mi-am prins picioru’n scară ! 1. Prinde-ie ’n horă lângă ea. www.digibuc.ro 157 12. Cine vine pe la vie? Ilieş cu pălărie, Cu cordica vişinie, Jumătate stânjinie, Dare-ar la lelea să vie 1! Mândra frige de-o găină, Mi-o frige, mi-o rumeneşte, Pentru-amează mi-o găteşte ! I3- Foaie verde tiriplic, Trece Leana prin colnic Cu papucii lip! lip! lip! Râşchiind la burungic. De trei zile răsuceşte Şi pe fus nu se zăreşte ; Răsuceşte de trei zile Şi pe fus nu sunt trei fire. Alta zis-am tiriplic, Ce să-i fac, să-i zic, să-i zic, Să vină la mine’n crâng? Dădui şi eu pe colea, Şi pe mine mă ’ntâliiiă Scoase vin de sub mantă. Nu ştiu cum dracul făcea, Peste mână mă loviâ, Paharul că mi-l vărsă... Că mi-a fost gura legată, De n’o sărutam odată ! Zis-am leana şi o răsură, O văzui într’o trăsură Şi mă luăi după ea, Că doar gur’ oiu sărută. In fuga mare am dat, De-o piatră m’am’piedecat, Tot aşă mi sa ’ntâmplat Şi-am rămas nesărutat. 1 2 14. Foaie verde bob orez, Haideţi, haideţi, măi băieţi, Colea Jn de^J la Băltăreţ, Ca-s fete cu ochii verzi ; Tot să vezi, să le visezi! Frunză verde de agude, Hai flăcăi, haideţi la munte Şi mai mici şi mai mărunte, Cum le vezi, le scoţi din minte ! Alta zis-am arţăraş, Haideţi, băieţi, la oraş, Că sunt fete de pripas ! a (Cosmeşti.) 15- S’a dus popa la pădure C’un topor şi c’o secure, S’a ’ntâlnit c’o fată mare! Bună ziua, fată mare ! Mulţămesc sfinţiei tale l Dă-mi guriţă de-o gustare ! - Părinte, sfinţia ta, Eu guriţă nu ţi-oiu da, Minţile ţi le-oiu fură Şi-i păcat de dumneata, Dacă te-oiu scoate din minte, Că eşti om în cele sfintei (Negrileşti.) 16. Leliţă din târguşpr, Ai ştiinţă că mă ’nsor? —Am ştiinţă, dragul meuî —Şi nu-ţi pare, leleo, rău? Nu-mi pare, bădiţă, rău; De-i luâ-o ’n satul tău, Ştie lelea ce fac eu; De-i luă-o ’n târg la noi, Noi trăim tot amândoi! 1. Dare-ar Dumnezeu, să vină la lelea! 2. Se suprimă apoi un cântec influenţat. www.digibuc.ro 158 17- Foaie verde avrămeasă, Se mărită mândra noastră. Mândro, nu te mărită, Pân’ s’a coace cânepă, Cânepa-i sglavocul verde1, Pân’ s’a coace, este vreme Şi-atunci te ieau, nu te teme! 18. Mariţâ, Mariţă, Tânără fetită, Eu m’aş îndură De ţi-aş cumpără Cercei şi mărgele Pentru-a ta plăcere ! —Ba, ba, domnuleă, Nu te supără; Cercei am purtat, N’am avut bărbat, Nici amurizat! Mariţă, Mariţă, Tânără fetiţă, Eu m’aş îndură, De ţi-aş cumpără, Mândri pnpucei De cincizeci de lei! —Ba, ba, domnuleă, Nu te supără: Papuci am purtat, N’am avut bărbat Nici amurizat! —Mariţâ, Mariţă, Tânără fetiţă, Eu m’aş îndură De ţi-aş cumpără Rochie de mătasă Dintr’o mie-aleasă! —Da, da, domnuleă, Nu te supără 1 2 Dacă-i dumpârâ; Am avut bărbat Şi amurizat, Aşâ n’am purtat, Nu mi-au cumpărat! 19- Puicuţa cu ochi căprui, Mă tot cheamă prin radui, Să mă scoată din păcate* Nu ştiu, m’a scoate Ori ba, Ori mai tare m’a băgă! (Novaci-Gorj.) 20. Frunză verde mâr mustos, Fâ-te, neică, sănătos, Ca un trandafir frumos; Şi eil să fiu sănătoasă Ca o floare la fereastră! (Idem.) 21. Foaie verde sâlcioară, Aseară, alaltăseară, Mă plimbam pe ulicioară, Zării puica la portiţă, Bună ca o prepeliţă. Eu mă dau lângă portiţă, Ea se dă după portiţă ; Eu ii râd şi ea îmi râde, Inimioara mi s’aprinde! (Ţigănaşi-Iaşi.) 22. Foaie verde şi-un mărar, Mâi bădiţă pădurar, Lasă-mă sud cel umbrar, Sub urtibrar, sub cel arţar, Cu tni-i mândra tinerea, Să fac dragoste cu ea ! 1. Cânepa-i cu sglăvocul verde. 2. Poate: Să mă vâra în păcate. www.digibuc.ro 159 —De ţi-i mândra tinerea, Sub umbrar nu te-oiu lăsa, Că-i face păcat cu ea Şi măscăriţi dragostea! (Buciuincni.) 23. Părinte, sfinţia ta, Mă rog, ce te-aş întrebă: Nevasta care-i frumoasă, Iertatu-i ca să iubească? Nevăstuica cu bărbat, Să iubească e iertat? —Şi cu mine şi cu tine, Numai să nu ştie nime; Şi cu mine şi cu altul, Numai să nu ştie satul Şi să nu afle bărbatul; Şi cu mine şi cu-oricine Şi cu popa din alt sat, Să iubească i-i iertat, Că popa nu-i dă păcat! 24. 'Câte sate am umblat, Ca Mariţa n’am aflat; Câte fete-s şi neveste, Ca Mariţa nu mai este. Mă dusei la şezătoare Şi-am văzut o mândra floare. Şi-am gândit că-i a mătale Şi-a fost a lelei Păunei, Care s’a iubit cu mine. Pusei mâna ca s’o ieu Şi-i jurai pe Dumnezeu, Că pe alta n’o mai ieu; Afară de dumneata, Nu mai am pe nimenea! 25. Foaie verde iasomie, Cine ştie, cine ştie, Câte fete de felie îmi mai trebuesc şi mie! Protopopu-i protopop Şi tot are şapte, opt; Şi vlădica că-i vlădică Şi tot are-o ibovnică. Dar bobocul din flăcăi, Să nu aibă două, trei ? Ia să ţi le ’nşir pe nume: Una-i Chira Trandafira Şi-alta-i Mărioara mea, Care-mi fură inimă! 2 6. Ş’apoi, ş’apoi verde frunză, Ilenuţa ţese pânză ŞiGhiţ’ochiamă din frunză. —Taci, Ghiţă, nu mai strigă, Că te-aude cinevă! Las’ s’audă, nici nu-mi pasă, Mi-i ibovnica frumoasă Şi şede ’n răsboiu şi ţasă! 27. Foaie verde foaie lată, Pentr’o lele blăstămată In cătun cânii mă latră; Pentr’o lele de muiere, Nici o fată nu mă cere! 28. Foaie verde de stejar, Iubesc fată de crişmar. Foaie verde rosmarin, Eu cer un pahar de vin, Ea-mi întinde chilul plin; —Frunză verde măr domnesc, Scot parale să plătesc, Spune că nu-i trebnesc: —Frunză verde peliniţă, Strânge banii, măi bădiţă, Deseară să-mi dai guriţă! 29. Foaie verde, foaie lată, www.digibuc.ro 160 Mânam plugul spre bucata, Scoase dracul o nevastă, Tot din satul dumneavoastră ! Uitându-mă după ea, Rupse boii cârceiâ. Nevasta seamă-mi luă Şi din gur’ aşâ-mi zicea: —Măi băiete, ţin’-te bine, Ochii mei nu-s pentru tine; De te-i uită ’n ochii mei, Ai să-ţi pierzi juncanii tăi! 30. Mândră-i lumea, cui i-i dragă, Mie mi-i cerneala neagră. De-oiu zice odată «dragă», Limba ’n gură mi se leagă Cu fir de mâtasă albă, Vin, puică, de mi-o des-leagă! 31- Cine ştie, cine ştie, Ibovnica să şi-o ţie Cu pâne şi cu măsline, Cu rachiu de discovine; Dimineaţa rachiaş, De ameaz’un pâpănaş, Iar seara un struguraş ! 32. Foaie verde de mătasă, Noaptea-i vremea ’ntune-coasă, Nimerii la altă casă, Cu lumină la fereastră, Cu femeia mai frumoasă Şi bărbatu-i dus de-acasă. Când erâdragostea dulce, Pe bărbat dracul l-aduce! 33- Foaie verde puiu de nuc, Mă dusei Miercuri la târg, Văzui mândrele buluc, Mă dădui şi eu în rând, Şepte oci de vin băui Şi banii că-i isprăvii. Şi dacă banii-i mâncăi, Mă pusei să vând doi cai, De vin că mă săturai. Acum iar mi-arde de sete Şi eu bani nu am, băiete( Vândui moşia din hat Şi maica m’a blăstămat, Să n’am loc de sâmănat, Nici iemaş dc dejugat 1 1 34- Foaie verde peliniţă, In vale la fântâniţă, Rage-un bou şi-o copiliţă(l) Boul rage, fata ’ngână Şi Ion aşâ-i zicea : Taci copilă, nu ’ngânâ, Ca să-mi strig ibovnică ! Variantă. Foaie verde şi-o sulfină, Rage-un bou într’o gradină, Iese-o fată şi-l îngână: —Taci, fetico, nu ’ngânâ, Că nu rag eu de geaba, Ci mă plâng şi-mi spun jelea, Că mi-a murit soţia. Când eram cu soţia, Mâneam iarba munţilor, Beam apa izvoarelor; De când soaţa m’a lasat, Mănânc fânişor uscat! 35- Frunză verde trei pan-glice, 1. Se suprimă un cântec de viciu. www.digibuc.ro 161 Nici o mândră nu-ţi mai zice : —Nu mai bea banii, voinice, Că banii ţi-or trebui, Dacă iarna a veni. Că banii se fac cu greu Şi se cheltuesc mereu ; Că banii se fac ]a ţară Şi se cheltuesc pe-afară; Că banii se fac la câmp Şi se cheltuesc la târg! Variantă. Frunză verde ţipirig, Purcesei Miercuri în târg Cu şapte cai de vândut. Lăsai murgul într’un dos Şi plecai în târg pe jos, Să vad caii cum se vând Şi galbenii cum se schimb Şi văzui mândrele bând. Mă dusei şi eu în rând, Băui azi şi băui mâni, Baui patruzeci de zile, Baui şeaua şi-un taftur Şi pantalonii din ... Nici o mândră nu-mi mai zice : Nu-ţi mai bea banii, voinice, Că banii ţi-or trebui, Pe când te-i căsători! Tot cu oca şi cu lelea, Pân’ ce rămăsei cu pielea;. Să rămân numai cu sbârciul, Să seamăn cu pricoliciul! 36. Dragoste nu prea ’nţeleg, Când mă pun fete s’aleg, Căci alesul rău îmi face, Când toate fetele-mi place! 37- Leliţcană din Nărteşti, Geaba te mai fuduleşti, Că aseară prin noptat, Pe drum mi te-am sărutat! De răcneşti de două ori, Te sărut pe ochişori; De răcneşti a treia oară, Te apuc de subsioară ; De-i mai răcni înc’ odată, Eşti a mea pe viaţa toată! 58. Badea meu nu bate drumul, Tot trimite ca nebunul Pe streini ca sa-mi tot ceară Guriţa pân’ mai deseară. Ieşi, bădiţă, la iveala, Să ne punem la tocmeală; Eu să cer şi tu să laşi, C’altfel suntem păgubaşi. 59- Badeo, eu m’am săturat, Tu să-ţi câţi pe alta’n sat, Te laşi de dragoste vara, Mie-mi place ’n toată seara! 40. Frunză verde de mătasă, Dela noi a treia casă, Este-un deavol de nevastă, Nu mă lasă să ţiu casă, Dă cu spuză pe fereastră, Să .mă frigă, să mă ar^af 41. Frunză verde de cucută, Par’c’ar fi treaba facnla, Că ibovnica nu-mi vrea Nici de bun 1 nici de bătută, Par’c’ar fi treabă făcuta ! 1. Nici de bine, nici cu binele. PamQle, Cântece de ţară. 11 www.digibuc.ro 162 42. Foaie verde busuioc, Am ajuns la tirnioc. Pânzi-i lată, ’n patru iţe, Ca sa-mi fac mie catrinţe. Foaie verde mâcieş, Şi bădiţei siimăies! Măi bădiţă, maică-ta, Nu ştiu, vrere-ar ori n’a vrea, Si-i dau şi ei de ’ngropat, Că de ea m'am săturat. Câte ’n lună, câte ’n soare, Mi-a stârnit în gura mare; Câte ’n lună, câte ’n stele, Dela ea am vorbe rele. Eu i-aş da pânză de ochi i tulpane pe la pochi1 i-o basma de serafim, Numai noi să ne iubim, Că doar mă-ta-i gură rea Şi îmi strică dragostea! 43- Bădiţă, la prohitit, Bine te-ai fi nimerit; Eşti mai bun de cel popit Decât de ibovnicit, Că de dragostea din carte, Niciodată n’are parte! 44- Foaie verde foi şi iarbă, Mult puicuţa mă întreabă, Cum de-o seamă nu mă duc In grădină lângă nuc ! S’o ’ntâlnesc în cea grădină, Câtu-i noaptea mai senină, Ori sub salcia pletoasă, Focul inimii să-i iasă. D’apoi mândruliţa mea, Bine-ar fi de n’ar află, 1 2 1. In pron. pop., popi, preoţi. 2. Refren. Că dacă pornesc la ea, Ma apucă fâr’ de veste, Nu ştiu ce pentru neveste. O nevastă frumuşică, Frumuşică, subţirică, Care noaptea ’n cale-mi pică. Când îi noaptea mai senină, Stau la dânsa în grădină; Când e noaptea ’ntune-coasă, O ’ntâlnesc pe lângă casă; Când îi frig şi cându-i ceaţă Şi bărbatul nu-i acasă. D’apoi, puică, lasă, lasă, Drept la tine-am să pornesc, Ca-i cam mult de când răresc ! 45* La oi, la oi, măi mocane, Mâi măcane, măi, Câ-ţi mor oile de foame, Măi mocane, măi 8! Nu la fete, la părete, Câ ţi mor oile de sete. De cu seară până ’n zori, Tu îmi stai pe pat de flori; Tu îmi dormi pe pragul meu, Oile-mi sbierau mereu! Datoria mocănească, Cine vrea ca s’o cunoască : Tu să stai sâ le păzeşti, La fete să nu gândeşti! —Oile piară de foame, N’oiu uită ce-am învăţat, Ce ştiu fetele din sat. —Oile că s’or rări Şi tu tare-i păgubi! —Rărească-se, măcar toate, Dela fete nu mă scoate! www.digibuc.ro 163 Variantfl. Bună-i brânza din burduf, Buf, mocane, buf! jBună-i şi cea din găleată, Buf, mocane,-odată!1 —La oi, la oi, măi mocane, Că-ţi mor oile de foame; La oi, la oi, mâi băiete, Că-ţi mor oile de sete, Nu te duce ’n sat la fete; Nu la fete, la părete, Că-ţi mor oile de sete! 46. Ce tâlhari îs cei flăcăi, Şi tâlhari şi nătărăi! Când te prinde nu te’n-treabă, De cumva nu ai vreo treabă, Iar când mi te-au prins în mână, Gându-i stă o săptămână, Cum să te mai prind’ odată Şi cu leaca, tu-i faci nada ! 47- Foaie verde fir de in, Leleo, de-acum nu mai vin, Să ştiu că s’ar întâmplă Şi mi-ar crăpă inimă ! 48. Tot strigă vecinele: «Te culci cu găinele!» Prăpâdi-v’ar Dumnezeu, Dacă-mi purtaţi rostul meu! M’oiu culcă când m’oiu culcă, Când bădiţa mi-a plecă; 1. Se scot aceste De-oiu dormi, cum dormiţi voi, Badea n’ar veni la noi! 49. Dacă eu te-oiu înşelă, Tu, dragă, mă-i blăstămâ, Dumnezeu m’a blăstămâ : Să mănânc din gura ta, Să mă ardă ochii tăi, Să mă leg în pătrânjei, Cu lanţuri de taieţei, Ori să mă ’nec pe uscat; Iaca, cum m’am blăstămat! 50. Frunză verde romăniţă, Am iubit o porumbiţă; M’a cătat, m’a lecuit, Când a fost de ’mbolnăvit; Când mă dureâ vreun picior, îmi râdeâ din ochişor. Când mă dureâ vreo măseâ, Pe obraz mă sărută, Durerea mi-o alină! 51- —Leleo, cât cei pe guriţă ? Patru galbeni şi-o ca-trinţă; Şi-o catrinţă mocănească, Să mă mai întinerească, Cu canafi roşii pe poale, Cu băieri de lână moale, Cu. zale şi cu mărgele, La mijloc cu floricele; La mijloc doi bujorei, Cum sunt ochişorii tăi! 52- Sus pe cer ii lună plină, două versuri străine: — Ii bună şi din tcjgheâ, Buf, mocanca mea! www.digibuc.ro 164 Ziua cu noaptea se ’ngdnâ, Dar eu noaptea n’am dor-tniţ, Nici un ochiu n’am aţipit, Ibovnicul mi-a venit; Cânii că mi l-au simţit, Ibovnicul mi-a fugit. Dare-ar moartea în cei câni, Dare-ar moartea în străini! Nu-ţi dă chip să te ’ntâl-neşti, Viaţa să ţi-o drăgosteşti! 53- Dragostea de morăriţă,. Stă ascunsă prin tărâţă, Prin tărâţă pe la moară, Cum te prinde, te omoară! 54- Vrea mândruţa, ori nu vrea, După vrere n’oiu umblă -y Cine’ntreabă nu-i de treabă;. Tu luă 1 şi nu ’ntrebâ! 7. Felurite. 1. Liliac verde crăngos, Şede badea mânios Şi s’arată cu ponos. Las’ să şeadă sănătos, Găsesc altul mai frumos; Mai de soiu şi mai de viţă, Nu ca el o rămăşiţă! 2. Foaie verde sălcioară, La Ploeşti pe-o mărgioară, La casa cu trestioară, Zace-un voinicel de boală Şi-l păzeşte-o fată mare C’o lumânare de ceară! Lumânarea s’a topit, Puişorul n’a murit! Nu ştiu, zace ori se face, Că guriţa nu-i mai tace. —Zaci, puiule, ori te scoală, Ori îmi dă şi mie boală, Să zăcem alatureâ, Ca doi pui de turturea: Unul sboară şi se duce, Unul rămâne şi plânge. Să nu zici, mâne, poi-mâne, Că ţi-i boala dela mine I (Meria-Covurluiu.) ■y Pe la miez de noapte,. Ce frunză se bate ? Frunza teiului Şi cu-a bradului. Hai, teiule, hai, Cum am să te tai, C’un topor tăios, C’un flăcău frumos ; C’o bardă tăioasă, C’o fată frumoasă; Să te feţuesc, Să te zugrăvesc, Să te fac icoana!... (Idem.) 4- I’auzi trenul şuerând, 1. Imperativ des întrebuinţat în loc de ieă! împrumut dela acelaş imperativ negativ : nu luă ! www.digibuc.ro 165 I, hai, hai! Eu mă duc, ţaţo, mă duc, I, hai, hai ! pă-mi gura să ţi-o sărut, I, hai, hai! Eu mă duc, ţaţo, mă duc, I, hai, hai ! Să ţi-o sărut de pe jos, Să-mi pară locul frumos; Să ţi-o sărut de călare, Să nu-mi parădrumul mare! 5- Foaie verde, foaie lată, Eu plec, neică, în armata, Tu rămâi plângând la poartă! Iea-mă, neică, şi pe mine Să fac armata cu tine! —-Bucuros eu te-aş luâ, Dac’ai fi o floricea: Te-aş pune’n piept la mantă, Aş face serviciu cu ea JMpreună cu dumneata ! Iar de-ai fi o floricică, Te-aş pune ’n piept la tunică, ’Ş-face-armată fără fiică. Dac’ai fi un bobocel, Eu te-aş pune la capei, Aş face-armată cu el! (Jud. R.-Sărat) 6. Ce tot câţi, leleo, prin sat ? N’ai copii de legănat, Nici bărbat de sărutat ? Copii n’am de legănat, Bărbatul l-am fărmăcat, Ca să nu-şi mai dea de leac: La cap i-am pus un bostan, Să nu se mai scoale-un an, La picioare iţele, Să-i iea dracul minţile ! 1 1 2 7- Zis-am leana trei măsline, Ce făcui, nu făcui bine, Aveam car cu patru boi Şi-l dădui pe ochii tăi ; Alta zis-am trei măsline, Ce făcui, nu făcui bine: Aveam cal şi c’o trăsură Şi l-am fost dat pentr’o gură. Foaie verde trei aglice, Bat-o focul gură dulce, Sărăcie fără price; Pentr’o gură şi ochi dulci, Rămăsei sa port opinci! 8. Toată ziua trag cu coasa, Seara mă duc la mucoasa Şi ea cată s’o iubesc, Nu ştie că eu muncesc. —Iubeşte-mâ că-ţi plătesc! Mi-ei plăti, mi-ei răsplăti, Pe tine nu te-oiu iubi; Că mi-a plătit tatal tau, M’a legat de capul tau: —Măi băiete, fătul meu, Ţi-oiu da galbeni cu lopata, De te-i logodi cu fata! Cu tine m’am logodit, De trăesc înnacăjit, De ţin traiul cu vătraiul Şi ţin casa cu mucoasa! ţTg.-Ocna.) 9- Foaie verde poamă coarnă, Leliţă Ioană, De-aş ajunge pân’ la toamnă, Leliţă Ioană 3, Să beau vin, să mănânc poamă, 1. Se suprimă apoi un cântec viciat 2. Refren. www.digibuc.ro 166 Să beau vin de poamă coarnă, Să mă plimb din cramă ’n cramă, Să beau vin, să frig păs-tramă 1! 10. Foaie verde şi-o alună, Am un pom în bătătură, L-aş tăia să-l bag în sân, Pe-o lamură are-un spin ; L-aş tăia să-l bag în tindă, Lămurile-i bat în grindă ; L-aş taiâ să-l bag în casă, Lămurile nu mă lasă; L-aş tăia să-l bag în ladă, Lămurile-i bat în coardă; L-aş tăia dar nu mă’ndur, L-aş lăsă, poame nu face Şi de face, nu se coace! 11. Foaie verde lemn uscat, Maică, rău m’ai blăstămat, Să n’am parte de-alinat! Din picior mai legănat, Din gură m’ai blăstămat, Ca să fiu amurizat, Să tremur pe lângă gard! 12. Foaie verde odolean, Cânt’ un cuc, un cuculean Şi-l ascult’ un căpitan Şi c’o fată de Oltean. Căpitanu-i Moldovan Pe deasupra-i cu caftan. Cântă cucul pe pelin, Că ne-aşteaptă trenu ’n drum ! 1 2 3 4 i3- Pusei şaua pe doi cair Trandafirule, Şi plecai la rai, la rai, Trandafirule a, La raiu nu putem intră De mirosul florilor, De dragostea fetelor, De orcătul broaştelor! 14. Foaie verde viorele, Dragă şi iar dragă, La vale, la Fântânele, Dragă şi iar dragă *r Mai la vale, pe Săcele, Cântă-mi două păsărele. Cântă şi se tânguesc, De dragoste-şi pomenesc: Leliţă, dragostea noastră, A rămas ca plugu’n coastă; Vântul bate vâlurele Şi-mi aduce dor şi jele De pe la puicele mele; Le iubiam de mititele Şi le lăsam singurele, Cu mult dor, cu multă jele! * 15- Hai de-a dura,dura,durar Sărutâ-v’ar neică gura, Nu la toate, ci la una, Pe care-o chiamă Păuna! Hai de-a dura,dura,dura, Să dăm dura nu mai una; Şi-a mai zis badea Andrei, Să dăm durei numai treiL Hai de-a dura,dura,durar Sărutâ-v’ar neică gura, Nu la toate, ci la una, 1. Refrenul se aude şi: Cumătră Ioană! 2. Refren. 3. Idem. 4. Se suprimă apoi un cântec. www.digibuc.ro 167 Pe care-o chiama Păuna; Şi-a zis badea Caramici, Să dăm durei numai cinci, Şi-a mai zis badea Năstase, Sa dăm durei numai şase. Hai de-a dura,dura,dura, Sărută-v’ar neică gura, Nu la toate, ci la una, Pe care-o chiamă Păuna! 16. Floricica bobului, Pe malul Şiretului, Paşte calul Iorgului. Murgul paşte şi nechează, Iorgu doarme şi visează ; Ce folos de visul lui, Dacă nu-i şi mândra lui! I7- Foaie verde de aclaz, Cine trece pe la iaz ? Ghiţişor cu calul breaz Şi se spală pe obraz Şi se şterge cu dulamă, Să-şi dea Măriuţa seamă, Că nu i-a cusut năframă! 18. Cântă cucu ’n curainra, Dare-ar Dumnezeu o bură La puicuţa ’n bătătură, Să crească o floare mura 1 Şi una mai stânjinie La Ghiţă pe pălărie! (Ncgrileşti.) l9- Foaie verde foaie lată, Avui maică, avui tată ; Taică-meu mă suduia, Maică-mea mă blăstămâ : Să n’ajung la măritat, 1 2 Să n’am parte de bărbat. Dat-a Dumnezeu şi-adat, Şi-am ajuns la măritat, Mândru om că mi-am luat. Măi bărbate, zile ai, Că tu vorbe bune-mi dai Şi mă ’ntrebi de ce mă doare, Şi mă ţii cum ţine-o floare! (Buciumeni.) 20. Foaie verde peliniţă, Colea ’n vale ’n grădiniţă, Paşte calul lui Gheorghiţă, Priponit de-o lămuriţă. Lămuriţa s’a uscat, Calu-a tras pân’ a scăpat. Alearga, Gheorghiţ’-a-leargă, Că daca n’ai alergă, Guriţă n’ăi sărută, Că-i mândra’n loc depărtat: Să te duci încălecat *! Varianta 1. Foaie verde alior, A plecat nenea Ion Şi-a lăsat calu ’n pripon, Priponit de-un alior ; Aliorul s’a uscat, Murgu-a tras pân’ a scapat, La Ileana a plecat, Drept în poarta ei a dat, De trei ori a nechezat, Poarta s’a cutremurat, Ileana s’a deşteptat! Ieşi Ueană, pân’ la poartă, De vezi ce jale te-aşteaptă! Şi-am zis verde şi-un dudau, Calul meu, căluţul meu, L-ai trântit, l-ai omorît Şi de asta n’a venit ? 1. Cred că murie; negru muriu e negrul cu lustru ca mura. 2. Să te duci călare. www.digibuc.ro 168 Frunză verde lemn du-ghit> Murgul, ei ca i-a grăit: Două mândre l-a iubit; A fost voinic ostenit Şi de asta n’a venit! Varianta 2. Altă foaie de-alior, Colea ’n vale la izvor, Paşte calul lui Ion, Priponit de-un alior. Aliorul s’a uscat, Murgul mi s’a deslegat, La Marica ’n poart’ a stat, Cu copita ’n poart’ a dat Şi pe murg că l-a ’ntrebat: Murgule, unde i Ion ?... 21. Foaie verde rug de mure, Peste deal în cea pădure, Trec fetiţele la mure Şi se duc, se duc cu ele Şi flăcăii la nuiele ! 22. Oltule, Olteţule, Ce vii tare tulburat, Cu pla%bii şi cu butuci Şi capete de cai murgi ? Of, sac;i-ţi-ar apele Şi toate izvoarele, Sa ramâie pietrele, Sa le bată soarele, Să trec cu ciobotele, Sa-rni sune potcoavele, Sa m’auda mândrele ! Variantă. Bată-te legea de Olt Şi plaiul Craiovii tot; Pe unde trec luntrile, Să bată pulberile, Să rămâie pietrile, Sa le bata soarele, Să trec cu picioarele, Sa-mi văd surioarele ! (Negrileşti.) 23. Cucuruz cu frunza’n sus, Sărut ochii cui te-a pus. Şi te-a pus cu patru boi, Sărut ochii amândoi; Şi te-a pus badia meu Şi te-am prăşit numai eu; El te-a pus, eu te-am prăşit Şi mi te-am îngrijit noi Şi te-om mânca amândoi! 24. Foaie verde anison, La livadă la Ion, Porumbiţa n’are somn. Păsărele cârdişor, Toate vin noaptea de-adorm; Să te-adorm la tnine’n braţfl, Sa te satur de dulceaţă! (Negrileşti.) 25- Foaie \ erde măr mustos, Dela Bucureşti în jos, Creşte-un merişor frumos; Mar frumos cu frunza deasă, La potecuţa aleasa. Dară matul cin’ l-a pus? Ionel care s’a dus. Şi nu l-a pus singurel, C’a fost Ileana cu el. La cazarmă’n meliţie, Ion nu-i dus pe vecie, Ci mi s’a dus ..a să vie! 26. Sărutâ-ţi-aş guriţa! —Şi eu bade pe a ta! Ochii şi sprincenele Codrul cu izvoarele! www.digibuc.ro 169 27. Foaie verde avrămască, La Ileana pe fereastră, Creşte două flori albastre, Iar una-i mai stânjinie, La Ion pe pălărie ! i una-i de calapăr, ede la Ileana ’n păr! iVezi aici No. 18.) 28. Nu sări, fată ’n grădină, Că te ieau Sârbii de mână Şi re poartă prin grădină, Să se facă ceapa buna, Usturoiu ’n căpăţinâ Şi varză în foloştina /1 29. Ici în vale la fântâna, Doua fete spală lână; Una spală, alta ’ndrugâ, Să facă lui Bujor glugă; Una spală şi suspină, C’a scăpat salba ’n fântână; Şi-i salbă de gălbănaşi, Făcută de-un notaraş; Şi-i salbă de icusari, Făcută de doi primari; Şi-mi este de irmilici, Făcuta de doi voinici! Varianta. Colea ’n vale la fântână, Două fete spală lână; Una spală, alta ’ntrugă, Să fa ca lui Pântca glugă, Să le-aducă caş şi urdă ; Caş şi urdă de mâncat, Guriţă de sarutat! (Negrileşti.) 30. Foaie verde şi-un dudău, 1. Sau: Spune, Nico, ce-aud eu; Am aflat că-ţi pare rău Că te ibovnicesc eu. Eu te iubesc, eu te ieu; Când a creşte grâu ’n sat, Ai să pui peteala ’n cap ; Când a creşte grâu’n casă, Atunci ai să fii mireasa! 3i- Cântă cucul, cântă, Dar cine-1 ascultă? Două turturele, Mici şi gingăşele; Cucu-i mulţămit Că-i căsătorit; Da-i mai rau de ele, Că-s pline de jele ; Bărbat c’au avut Şi mi l-au pierdut! 32. Şi-am zis verde trei alune, De-aş mai fi odată june, Aş şti floarea cum se pune; Şi mi-aş pune-o la ureche, Şă fiu drag numai la fete! Vai-iantă. De-aş mai fi odată june, Şti-o-aş floarea cum se pune; Şi-aş pune-o cam pe-o ureche, Duce-m’aş seara la fete ! * 1 i 3 3 • Foaie verde cucuruz, Bate-un vântişor din sus Cu veste şi cu răspuns. Şi ce veste mi-a trimis? Să ma duc ca s’o mai văz, Şi de-acolo ca s’o ieu, Că-i bărbatul nătărău ! Şi varza în gluvăţină. www.digibuc.ro 170 34- Una ’n sat de mă iubeşte, Alta nu-mi mai trebueşte; Una’n satdacă-mi descântă, Alta geaba îmi tot cântă; Dar cântecul de străin Nu răsbate nici în sân; Dară pân’ la sufleţel, Câtă vreme pierde el! 35- Foaie verde puiu de nuc, Astăzi beau, astăzi mănânc, Mâni pun şaua şi mă duc, Toate mândrele îmi plâng. Şi nu-mi plâng de vorbe rele, Ci plâng de faptele mele ! 36. Măi mocane dela oi, Mâi mocane, mâi, Tu n’ai grijă nici nevoi, Măi mocane, măi *, Tu te plimbi cu zilele, Lângă sat cu turmele ; Pe dealul Răzorului, Drumul trecătorului; Ca să-ţi mai uiţi de nevoi, Pui capul pe-un moşiroi; Dragi îţi sunt oiţele, Dar mai dragi fetiţele! 37- Plec din deal, scobor în vale, Mă ’ntâlnesc cu mândra’n cale. —Mândro, mândruleana mea, Unde ti-i pornirea ta ? —Spusu-ţi-am, bade,odată, 1 Că mă duc sara la baltă,. Să prind peşte şi-o svârlugă, Deseară să ne ajunga; Să prind smorlă şi plătici, Dar tu, bade, un’te duci? —Eu mă duc până la moară,. Ca să macen fâinioară, Să faci plăcinte deseară L 38. La umbruţa fagului, Lângă floarea macului, Şade Micu şi jăleşte Şi jăleşte şi ocheşte, Şi ocheşte cam la vale Şi aşteaptă puica ’n cale. Frunză verde şi-un fuior, Sufletul i-i plin de dor După lelea sprintenică, Mândră ca o rândunică ! 39- Fa Mariţo, un’ te duci, Numa’n fâşia şi ’n papuci? • Mă duc, lele, la izvor, S’aduc apă ’ntr’un ulcior, Să mă spăl, să fiu mai-mai Şi drăguţă la flăcăi! —Fa Mariţo, eu gândesc Ca să mi te însoţesc! Ba mai pune-ţi pofta ’n cui, Par’că nici n’aud ce spui f Fa Mariţo, badea tau E un prost şi-un nătărău -r Fa Mariţo, da’-i ţăran Şi se poartă cu suman, Cu opinci şi cu lârsine, Nu-ţi dă nimica când vine. Eu cu şapcă şi surtuc, După tine mă usuc! 40. Foaie verde trandafir, 1. Refren. www.digibuc.ro 171 Aleg floarea fir cu fir Şi-o ’mpletescşi-o răsucesc, Numai cât să-ţi vie bine, Ca să ştii că-i dela mine! 41. Drag mi a fost calul bălan Şi bălan cu şaua neagră, Când i-oiu zice, hi! să meargă; Şaua neagră, frâul verde, Sbori şi nimeni nu te vede! I-ha-hai, dorule, hai, Prea multe valuri îmi dai Şi nu pot să le opresc, Când la puica mă gândesc!1 42. Frunză verde avrămeasă, In casa moldovenească, Nevasta ’nşiră cu drag, Mărgeluşe pe şireag, Cumpărate de bărbat; Cumpărate ca să fie, Odoare pentru soţie, Pentru nevasta din casă, Ca să fie mai frumoasă ! 43- Badeo, tu nu m’ei veni, Dacă nu m’ei îndrăgi; 1 De mine, n’ai avea parte, Bădiţă, de-i fi departe ; Peste poartă si ceva, Nici nu tc-i încumetă! 44. Frunză verde iasomie, Cin* dracul mi-a şoptit mie Gânduri de călugărie! Cine dracul mi-a şoptit, De m’am fost călugărit! Foaie verde mâr molid, Când am fost călugărit, Intrară focul în schit; Şi când mă călugăria, Ardea şi mănăstirea, Călugării îmi zicea: Decât te călugăriai, Mai bine ochii -ţi scoteai! (Negrileşti.) 45- —Foaie verdeşi-un mohor, Un' te duci tu Ghiţişor ? —La Brăila, să mă ’nsor, C’aici fetele nu vor, M’au aflat că sunt dator; Sunt dator la doi voinici C’o sută de irmilici; Sunt dator la doi primari C’o sută de icusari ! Pentru sfârşit, vezi sfârşitul dela no. 29. 1. Se suprimă apoi un cântec. www.digibuc.ro B. — DOR ŞI JALE. i. Puterea şi necazurile dorului. 1. Foaie verde de cicoare, De oftat ce oftai tare, Furca pieptului mâ doare; Omul daca mai oftează, Par’că se mai uşurează ! (Muşeteşti-Argcş.) 2. Foaie verde bob areu, Mândro, dorul meu şi-al tău, De s’ar face ferăstrău, Ferăstrău cu pânza nouă, Ca să taie munţi în două, Ca mi-am prins amantă nouă ; Ferăstrău cu pânza lată, Ca să taie munţi de piatră, Să pot trece la amantă, Ca s’o mai sărut odată ; Ferăstrău cu pânza mică, Sa taie munţii de sticlă Să-mi văd a mea ibovnică. De-arfi soare unde-i luna, Sa dau cu puicuţa mâna; Şi când soarele-a sfinţi, Atunci ne vom despărţi! Idem.) 3- Cine are dor pe vale, Ştie luna când rasare Şi noaptea câtu-i de mare; Cine are dor pe luncă, Ştie luna când se culcă Şi noaptea câtu-i de mică! Idem.) Varianta 1. Foaie verde trei migdale, Cine are dor şi jale, Ştie luna când răsare Şi noaptea câtu-i de mare; Cine are dor pe luncă, Ştie lumea când se culca, Ştie luna când se urcă Şi mândruţa când mănâncă ! Varianta 2. Cine n’are dor pe vale, Nu şti’ luna când răsare Şi noaptea câtu-i de mare; Cine n’are dor pe luncă, Nu şu^una când se culcă, Nicf-moaptea câtu-i de lungă! (Comunic, de d-1 L. Mre-jeriu, Bucovina.) 4' Tot mâ mustră cucuţul, De ce n’am glas ca dânsul ? Cum oiu avea glas de cuc, Dacă plâng pân’ ce mă culc! (Idem.) www.digibuc.ro 173 5- Foaie verdt bob năut, Câte puicuţe-am iubit, La nici una n’am gândit, Dar la asta de-o iubesc, Nu e ceas să nu gândesc; Nu e ceas, nu e minut, Pân’ adorm în aşternut; (M uşeteşti- Argeş.) 6. Foie verde de bujor, La fântână, la izvor, Se ’ntâlneşte dor cu dor, Se sărută ţ ână mor ! Foaie verde trei măsline, Am avut un puiu pe lume Şi n’am ştiut cum se ţine; Dar acu de l-aş avea, Eu aş şti cum l-aş ţinea: Cu pâne şi cu măsline Şi cu mâna ’n sân la mine. Ş -am zis verde bob areu, Dare-ar bunul Dumnezeu, Să fie pe gustul meu, Că ce-oiu iubi să şi ieu. Lasă lumea să vorbească, Amănţelul să-mi trăiască; Tot aşa zice lumea, Că dormim alăturea -Ca doi pui de randuneâ! (Idem.) 7- Foaie verde foi şi-o fragă, la vezi puica mea cea dragă, Trece drumul nu mă ’n-treabâ! Foaie verde fir de nalbă, I-am dat voie să şi aleagă, Să-şi aleagă dintr’o mie, Numai să-mi samene mie Şi la ochi şi la sprincene Şi la dragostele mele ! (Suici-Argeş.) 1 1. Refren. 8. De s’ar face dealul şes Şi pădurea drum de mers, S.r văd de unde-am purces! Zis-am leana alior, Am purces depârtişor, Că m’aşteapt’ un puişor, Ca un crin, ca un bujor, Cu gura fripta de dor; Şi m’aşteapt’ o puiculiţâ, Ca un crin, ca o crăiţă, Cu gura de lămâiţă! 9- Bate vântul dela munte, D’aulică, maică, Şi-mi vine cu doruri multe, D’aulică, maică x, Vântule, mai conteneşte, Că vântul mă pârjoleşte. Vântul mări a auzit, Din bătaie a tincbit, Dorul meu n’a mai pornit. Ziua-i mică, noapte-i mare, Dorul mă prinde ’n frigare; Foileana iarba mare, Mă rog, vinte, dumitale, Ca la un frate mai mare: Intoarce-te de pe cale Şi du dorul meu la vale; La bădiţa să mă duci Şi să-i spui cu vorbe dulci, Că i-am mai scris un răvaş, Că i-i dorul prea vrăşmaş. Şî i-am scris un răvăşel, Trimeata mai puţintel, Să vie şi el cu el; Şi i-am mai scris un răvaş, C’am de-ajuns şi de rămas! io. Foaie verde şi-o lalea, www.digibuc.ro 174 Ascultă-mi plânsoarea mea: Fă-mă, Doamne, o icoană, La biserică, la strană; Câte fete s’o ’nchinâ, Pe mine m’or sărută; Şi-ar da, Doamne, şi-ar mai da, Să vie şi mândra mea, Să mă sărute şi ea, Să-mi aline durerea 1 (Tg.-Ocna.) 11. Vai de mine şi de mine, De când bat drumul la tine! Vai de mine şi de mine, De când te iubesc pe tine, Mi s’a fript inima ’n mine! Inimioara mi s’a ars, Feţişoara mi s’a tras, Mintea la tine-a rămas Şi-apoi tot tu zici: «te las!» (Idem.) 12. Dorule pribeag, Ce mă faci să zac! Dorule nătâng, Ce mă faci să plâng! (Negrileşti.) 13- Pe drumul care merg eu, Nu-i fântână, nici pârău, Nici crişmuliţă să beu. Focul dela inimioară, Nu mi-1 potoleşte-o ţară, Numai mândraîntr’oseară! ţldem.) 14. Inima mea se jurase, De iubit ca să se lase, 1 1. La puica de care mi-i dor. Că iubitul are-un dar : întâi dulce,-apoi amar ! 15- Foaie verde şi-un bujor, La fereastra din obor, Bate murgul din picior. Şi nu bate ca s’adorm Şi bate ca să mă scol, Să pun şaua binişor, Să mă duc depărcior, La puica, cari mi-i dorx, Să-mi dea guriţă s’adorm ! I^. Vai şi-amar, puică-i de mine, Că mi-i gândul tot la tine. Uni merg şi un’ mă ’ntorc, Par’că trec, leleo, prin foc. Picioarele merg pe cale, Gândul mi-i la tine’n vale; Picioarele-mimergprinvăi, Gândul mi-i la ochii tăi! 17- Foaie verde şi-un costor, Somn mi-i, mamă,ochilor, Mult mi-i greu sprince-nelor! —Du-te, fată, de te culcă, In patul lui tată-tău, Unde mă mai culc şi eu! —Ba eu, mamă, nu m’oiu duce, Că nu mi-i hodina dulce. Levicerul cel de lână, Miroase-a babă bătrână! Somn mi-i, mamă, ochilor, Şi mi-i greu sprincenelor! —Mergi, fată, şi te-i culcă, In patul surori-ta! www.digibuc.ro 175 Ba eu, mamă, nu m’oiu duce, Că nu mi-i hodina dulce, Că-i aşternut flori cu flori, Amiroase-a mulţi feciori; Somn mi-i, mamă, ochilor, Greu tare sprincenelor! Mergi, fată, şi te-i culca, In patul lui frate-tău, Mama nu te ’nvaţă rău ! Ba eu, mamă, nu mă duc, Nu mă duc şi nici mă culc, Că-i aşternut tot cu flori, Miroase-a două surori. Somn mi-i, mamă, ochilor, Tare greu sprincenelor. —Du-te, fată, un’ te-ai duce, Und’ ţi-a fi hodina dulce : In podul grăjdiuţului, In patul drăguţului! Deie-ţi Domnul, maică, zile, Acol’ m’oiu hodini bine, Cu mâna la subsioară, Cu mâna la bărbioară, Cu focul la inimioară! 18. Foaie verde mărgărint, De când umblu în iubit, Doar cu dorul mă mângâiu Şi-l pun sara căpătâiu. Şi-altă foaie de năgară, Am intrat în primăvară, Dorul mândrei mă omoară. Când o văd venind la plug, Scot din brazdă şi dejug, Şi nu-mi vine nici c’o treabă Vine numai de mă ’ntreabă: —Bade, spune de ţi-s dragă! I-aş răspunde că mi-i dragă, Limba ’n gură mi se leagă Şi nu pot să-i tăinuesc, Să-i spun câte pătimesc De când dorului slujesc ! 19- Foaie verde samalare, Cât mi ţi-i noaptea de mare, Mă port pe murgul călare Pe la poarta dumitale. Foaie verde de-o laptugă, Cât mi ţi-i noaptea de lungă, Mie-mi pare mititică, Pentru tine,-o copilicâ. Alta zis-am samalare, Drum pe deal şi drum pe vale, Drum pe la poarta mătale! De când ţi-am zis, fată mare, Să-ţi laşi coada pe spinare, Foaie verde şi-o lăptugă, De eşti mare, ori eşti mică, Eu te-am prins de ibovnică! (Cosmeşti.) 20. Foaie verde lemn uşor, Cine are ’n lume dor, Duce-şi viaţa mai uşor; Eu am două dorurele : Dorul meu şi-al puicei mele, Două doruri, două grele! (Idem.) 21. ’Foileana ghiocel, Dragul lelei Ionel, Mulţi s’au dus şi mulţi s’ar duce, Inima li se usuce, Şi-ei porni ca mâni şi tu! Du-te bade’n drumul tău, Dar să-mi laşi tu dorul tău ; Să nu-l laşi, să mi-1 trimeţi, Că w-ţi ştiu dorul drumeţ; www.digibuc.ro 176 Să-l trimeţi, să vii cu el, Dragul lelii bujorel. Şi să vii din lună ’n lună, Să nu mă găseşti nebună; Să vii ţie la sărbători, Pe lună de patru ori, Că-i, bădiţă, drept cuvânt, Că mă găseşti în mormânt; De-oiu muri, să mă des- _ , groP>» . Cu trei dascăli şi trei popi, Să-mi ieai pânza de pe faţă. Minte să mă ţii în viaţă ! 22. Foaie verde lăcrămioare, Hai murgule’n pas mai tare, S’ajungem la sat cu soare, Să-ţi dau fân cu lăcrămioare Şi apă din strecătoare, Că m’aşteaptă puica’n cale, Cu rachiu, cu demâncare, Cu bucatele pe masă, Cu ocaua plină, rasa! Varianta. Hai murgule ’n pas mai tare, Să ajung în sat cu soare, Să-mi văd mândra sănătoasă, Ca o gherghină frumoasă! 23. Zice verde lozioară, Am primit o veste-aseară, Că ibovnicul e ’n ţară. Am să-l cat din gară-’n-gară, C’o dragă de hârtioara, Cu cerneală din dugheană, Cu condeiu de pană neagră, Ca să vie mai de grabă! 24. Foaie verde şi-o alună, Tot te rog, puică, de-o lună, Să m’aştepţi la curătură, Să-mi dai puţintică gură, Că guriţa dela tine, Mă oftică, vai de mine ! 23. Veniţi fraţi,veniţi surori, De mă ’mpodobiţi cu flori; Veniţi surori, veniţi fraţi, De mă ’mpodobiţi cu brazi. Eu mă duc unde mă cere, La casa cea de vecere, Fără uşi, fără fereşti, Mă mir cum să mai trăeştiî Frăţiori, la moartea mea, Să-mi chemaţi şi nevastă; Să-mi chemaţi şi copilaşii, Să mi-i mai sărut odată, Rămas bun de viaţa toată ! 26. Foaie verde vălurele, La podul cu petricele, Trece-un cârd de rându-nele; Şi nu-i cârd de rândunele» Şi-s ibovnicele mele, Cari m’am iubit cu ele! 27. Foaie verde de mătasă, Ies afară, intru ’n casă, Cu inima friptă, arsă; Intru ’n casă, ies afară, Inima-mi sloboade pară; Ies afară să mă stâng, Bate vântul, rău m’aprind; Ies afară, intru ’n casă, Să mă uit la cei din casă, Să mă uit la cei cu milă! Cum nu am cuţit cu mine, Să-mi pun cuţitaşu’n piept, www.digibuc.ro 177 Să curgă sânge ’nchegat, Dela Iana apucat; Să curgă şi mohorît, Dela Iana dobândit! 28. Nicuşor, mustaţă neagră, Vine sara şi mă ’ntreabă: Ce faci puiculiţă dragă? —Eu fac rau că sunt bolnavă ; Şi sunt bolnavă de-o mână, N’am spălat cămeşi de-o lună. Ce eşti neagră, ce eşti slabă ? —Sunt neagră de felul meu Şi slabă de dorul tău, C’am fost iute la iubit Şi ’nţeleaptă la cuvânt! 29. Dorule, mâncâ-te-ar focul, Mai îmbătrânit cu totul; Dorule, mâncâ-te-ar para, M’ai îngălbenit ca ceara ! (Ncgrileşti.) 30 Frunză verde şi-un du-dău, Lele, hai, de dorul meu, Auzii că ţi-i cam rău. Dar nici mie nu mi-i bine, Când nu-i puica lângă mine, Când nu pot să vin la tine. Mă tot doare şi mă arde, Că bat drumuri depărtate; Mă tot vstură, mă frige, Inimioara ’n mine plânge, Când la tine mi se duce! 3i- Lung e drumul plaiului, Dar mai lung dor ’badiului; PamOle, Cântece de (oro. Drumul plaiului se gala, Dorul badii niciodată! (Novaci-Gorj.) Variantă. Frunză verde-a bradului, Nu-i lung drumul Giurgiului, Da’ mi-i lung al dorului! Al Giurgiului se sfârşeşte, Al dorului se lungeşte, Inimioara mi-o topeşte ! (Jud. Argeş.) 32. De-ar fi dorul ca vântul, S’ar aprinde pământul! Şi-i mai rar dorul, mai rar, Că pe-aicea-i loc amar; Să fii, dorule, fii lin, Că pe-aicea-i loc străin. Când oiu fi la maică-mea, Vin, dorule, cât ăi vrea; Când oiu fi la locul meu, Vin, dorule, tot mereu! (Novaci-Gorj.) 33- Du-te, dor, până ce-i nor, Că dacă s’a însera, Mai departe te-oiu mână! (Idem.) 34. Frunzuliţă sămulastră, Du-mi-te, drăguţ’ acasă, Că te-or bate-ai voştri-a-casă. —Să mă bată cât de mult, Eu de-aicea nu mă duc; De pe căpătâiu umplut Şi pat bine aşternut! (Idem.) 12 www.digibuc.ro 178 35- Foaie verde anison, Scoală, Mariţă, din somn, Şi-mi dă guriţă, că mor. M’ai făcut din om ne-om, Că răsar noaptea prinsomn, Nici nu-s treaz şi nici n’a-. dorm! (Tg.-Ocna.) 36. Badeo, badeo, de-i veni, Cărăruşa ţi-oiu plivi; Ţi-oiu aşterne ’n cale nalbă, Sa ne vedem mai degrabă; Ţi-oiu aşterne crinişor, Să calci, badeo, mai uşor! 37- Pentru tine, pentr’un puiu, Tot las uliţa şi suiu ; —Pentru tine, pentr’un drag, Tot aştept sara în prag! 38. Iancu doarme şi visează, Murgul paşte şi necheaza, Puica plânge şi oftează. Iencuşor, gura matale, Ia scoboar’ din deal în vale, Să-ţi dau guriţa matale. Gura mea îi zahar dulce Şi-atuncea nu te-ai mai duce. Iancu dealul scoborâ Şi guriţa-i sărută! Variantă. Frunză verde-a bobului, Pe malul Şiretului, Paşte murgul Iancului, Unul paşte, şapte creşte. Şapte creşte, şapte naşte; Murgul paşte şi nechează, Iancu doarme şi visează ! Ce folos dc visul lui, Dacă nu i-s mândra lui! 39- Badeo, pentru dumneata, Mult îmi arde inimă. Bâdiţo, de focul tău, Nu mănânc şi nici nu beu; Arde focu ’n paie ude Şi bădiţa nu m’aude. Intru ’n casă, nu mă lasă, Inima mi-i friptă, arsă; Ies afară să mă stâng. Bate vântul şi m’aprind ; Intru ’n casă, ies afară Şi focul arde cu pară! 40. Şi-am zis verde trei alune, Câte focuri sunt pe lume, Nu ard ca inima ’n mine, Ca cuptorul roş de pâne. Boala care mi-o zac eu, Nu mi-i dela Dumnezeu Şi-mi este de dorul meu ! 41. Foaie verde tiriplic, Are mă-sa un voinic, Tot ma port şi tot ma duc, După dânsul mă usuc. Ies pe prispă la răcoare Şi mă usuc pe picioare ! (Negrileşti.) 42. Foaie verde grâu mărunt, De-ar fi dor pe cât urît, N’ar încăpea pe pământ; Dar doru-i mai puţintel, S’a umplut lumea de el.1 1. Se suprimă apoi un cântec confus. www.digibuc.ro 179 43- - Foaie verde grâu mărunt, IMaică, de ce m’ai făcut, Să trâesc nepetrecut? De ce nu m’ai strâns de gât? Că, mări, nu poţi să mori, Când îţi dă fetele flori Şi nevestele-ochişori! 44- Foaie verde siminog, La Dumnezeu iar mă rog, Foaie verde şi-o lalea, Să-mi asculte ruga mea: Doamne, lasă luna ’n nor, _Să mă potolesc de dor; Doamne, lasă luna ’n ceaţă, Să mă satur de dulceaţă; Doamne, las-o ’ntre steluţă, -Să mă satur de guriţă ! 45- frunză verde liliac, Mâni îi anul de când zac tŞi n’am pe nimeni cu drag! —Lele,vrut-ai, că n’ai vrut, Drag de ce nu m’ai făcut ? Că-ţt dam leac şi-ţi dam alean, Dacă noi ne ’ndrăgostiam ! Variantă. Frunză verde liliac, Pasere de pe harag, "Nu mă blăstămâ să zac, Că n’am pe nimeni cu drag, Să mă ’ntrebe de ce zac. Pasere de pe ogor, Nu mă blăstămâ să mor, Că n’am pe nimeni cu dor, Să mă ’ntrebe de ce mor; .Şi nu am pe nimenea, -Sa-mi ostoaie inimă! -46. Cum porneşte vântul, măi, Mă gândesc la cei flăcăi ; Cum stă vântul ici ji ici, Ma gândesc la ibovnici! Al- Foaie verde mătustat, La crişmuţă ce-ai cătat ? —Mariţica m’a chemat, De mi-a dat zahar pisat, Cu rachiu amestecau Mi-a dat de m’am sâturar, Până când m am săturat, De-am umblat turbat prin sat, De fetiţă fârmăcat! 48. Câte stele sunt pe cer, Toate dimineaţa pier; Când zorile se mijiâ’, Mi s’u stins şi steaua mea. Stelele pier şi răsar, Io-s cu sufletul amar; Nu ştiu, nu ştiu, ce-oiu să fac, Ca să pic la alta drag. Am să-mi ieau lumea în cap, Să mă duc, să rătăcesc Şi să uit cum să iubesc; Cât m’oiu duce şi-oiu umblă, Cu-atâta oiu mai uită! 49- Pentru ochi ca mura coaptă, înconjur pădurea toată; Pentru ochi ca murele, înconjur pădurele. Pentru ochii cari-mi plac, Trei zile cu carul fac. www.digibuc.ro 180 Lele, ochii dumneata, îmi secară inima! 50. Bate vântul dela deal Şi mi-aduce dor şi-alean, Dela puica peste deal1; Bate vântul, oloreşte, Pe min’ dorul mă munceşte, Mândrele ce mă iubeşte ! 51* Foaie verde trei sfan-foace, De-ar fi noaptea trei so-roace, Pân’ te-i duce, pân’ te’n-toarce *, Ca să vezi mândra ce face! Casă vezi când noaptea-i mică, Nu-i de dus la ibovnică; In loc să te hodineşti, Tot cărarea mi-o păzeşti, Iar ziua când să munceşti, In picioare piroteşti Şi fără spor te trezeşti ! (Negrileşti.) 52. Foaie verde trei măsline, Când gândesc, mândro, la tine, Nu ştiu ce arde în mine; Nu ştiu dorul, nu ştiu para, Că mă doare; inimioara! (Idem.) 53- Foaie verde iasomie, Mare-i dealul* las’ să fie, Că mi-a fost rânduit mie Să-t totsuiu, să-l tot c;obor, 1 2 1. Del» puica &» peste deal. 2. Până ce te duce, până ce te Cu sufletul fript de dor! (Idem.) 54- Bădi(ă, mi te aştept, Că mă arde nu-ş’ce’n piept;. Bădiţă, te-oiu aşteptă, Până ce m’ei vindecă ! 55- Frunză verde de-alămâie,. Puiul dealul văd că-1 suie, Dorul meu mi-1 urmăreşte Până ’n tindă, până ’n casă, Cu dorul să-mi stea la . masă, Iar în pat când s’a culcat Şi din pat când s’a sculat,. I-a fost doru ’n sân băgat. Frunză verde foaie lată, Că de dor nu scapi de-o-dată, Că dragostea-i blăstâmată! 56. Puică, dac’am să mă duc,. Ca şi iarba mă usuc; Ca şi rouă dela soare, Dragoste’-a să mă omoare,. Să mor fără lumânare! Şi-apoi nu-s împărtăşit De câte-ani păcătuit. Sărutu-ţi ochii frumoşi,. Să ne vedem sănătoşi! 57- De când eu ţi-am juruir. Sufleţelul meu iubit, Frunză verde şi-o cicoară,. Sufleţelul tot îmi sboară Ca o pasere uşoară, L —Pasere cu pana mică, Vin la maica, vin în braţe,, vei întoarce-. www.digibuc.ro 181 'Să te leg cu nouă aţe, Ca să stai numai la mine, Unde-i cald şi unde-i bine, Că eu, dragă, te-oiu cătâ, Cu vorbe te-oiu îmbucă, Te-oiu hrăni în sărutări, Te-oiu jucâ în sărbători, Te-oiu sfinţi duminică, Până când ne-om cunună ! 58. Luna-i, nene, după luncă, 'Toţiînsatde-acum se culcă; Eu mă uit la lună, bade, ■Şi nădejdea’n mine scade! Luna-i sus, la prân^işor, Eu aştept un puişor. .Şi când luna-i mai de-amează, Dorul badii mă’ndemnează; Badea pleacă ’n cântători .Şi-mi vine abia în zori! 59- Foaie verde măcieş, Măi uncheşe, măi uncheş, _Adâ-ţi luntrea pân’ la mine, Să mă duc la mal cu bine; Adă-ţi luntrea ’ncetişqr Şi mă iea că mor de dor; Adă-ţi luntrea mai de grabă Şi mă trece că am grabă ; Să trec apa cu cea luntre, Căam, baueo, doruri multe! 60. Pentru tine, dorule, Am să ’nfund prostirile! Grosuri mândre cu zăBrete, Pentru dor de mândricele. Şi-am să ’nfund şi temniţă, Pentru mândruleana mea! 61. Boala dorului te-apucă, Te omoară, te usucă : Ori sâ-1 ai pe care-1 poartă, Ori mai bine să fii moartă! 62. Treabă-i multă, ziua-i mică Şi de dus la ibovnică, Ziua-ţi pare şi mai mică. De-o săruţi, luna răsare, De mai stai, lumină n’are Şi-apoi soarele răsare! 63. Frunză verde şi-o brânduşă, Măiculeaţa mea mătuşă, Ia mai închide cea uşă, Scoate ciurul din covată Şi ’ntinde bobii odata; Amestecă-i binişor, Ca să spuie sositor. 6 4- Frunză verde şi-o răchită, Rău de dragostea pripită, Că doar graba strică treaba. Cine m’a ’mpins la iubit, Rău şi-amarui mi-a dorit! 65- N’apucăi ceva să cos, Dorul mă rodea la os; Am ieşit apoi afară, Dorul mă ardeă cu pară; Dorul tău m’a mântuit, Sufletul mi-a bobotiU Până când te-am întâlnit! 66. Bădiţă, de dorul tău, Somnul să nu-ţi pară greu, Să bu dormi cu nopţile Şi să humeri porţile Şi la gard huielele Şi găinii penele, Şi fainii firele, www.digibuc.ro Sa-ţi lungească zilele : Ziua lună, luna an, Că mi-ai fost băiet sărman. Eu mi te am îmbogăţit, Tu cinstea ţi-ai feştelit! 67. Frunza verde foi de crin, Dorul nu-1 pot sa l alin, Nici în casă, nici afară, Nici în vânt de piimăvară. Primăvar’ o rândunică, Intră ’n casă singurică Şi prin casă că sburâ. Alei mândruleana mea, Păsărică mititică Şi la pene frumuşică! Nu-mi cântă, ci-mi glă-sueşte: Mândra mea cum mai tpă-eşte Şi la mine de gândeşte ? Mândruţa nict bindiscşte Şi la tine nu gândeşte ! Rândunică, rânduneâ, Să te’ntorci la mândra mea. De-i găsi-o, dragă, ’n casă, Sănătoasă şi voioasă, Spune-i să fie voioasă, Iar la mine să nu vie La averi şi bogăţie. Las-o să mănânce burcă Şi să trăească din furcă; Să stea până ce-oiu luâ-o Şi tot eu oiu cununâ-o Pe năsălnia de teiu, In vieaţa cu temeiu, Unde cununie-a ţine Mai lungă decât cu mine! 68. Cine focul te-a umflat, Bârladule blăstămat! Dar tot am să trec înnor, Că nu-mi trebueşte pod. Ori te saiu ca pe-un pârlaz, Că de dor nu am răgaz T 69. Puică, puică, eu mă duc Şi de doru-ţi mă usuc, Mă usuc şi mă topesc Ca săracu ’n boieresc; Mă topesc şi am să mor, Tocma ’n vremea florilor, Când îi vremea de trăit, Vreme de ibovnicit. 70. Albiniţă, musculiţă, Să te duci la ea ’n portiţă Şi să-i spui să mă aştepte, Ori de-o chem, să se deştepte ! 71- Paşte murgul în mohor, De dorul lelei eu mor; Paşte murgul priponit, Către mândră că s pornit! 72. —Mă bădiţă, unrte duci, Nici nu mergi şr nici nu fugi ; De ce nu ţi-i duca ducă, De ce nu ţi-i fuga fugă ? —D’apoi dorul nu mă lasă; Când mă prinde nu mă lasă Şi mă porneşte de-acasă. 73- Frunză verde bobuşor, Bate vântul tărişor Şi-mi aduce dor pe vale. Dor încet şi plin de ja e ;. Şi-mi aduce dor pe şes, Că din casă nu mai ies. Şi nu ies nici până’n tindă,. Făr’dorul să nu mă prindă1}. 1. Fără ca dorul să nu mă prindă. www.digibuc.ro 183 Şi nu ies nici pan’ afară, Dorul să mă bage ’n pară. Hai, hai, dorule, pe văi, Cai să te topeşti pe căi! 74- Păsăruică călătoare, N’ai văzut tu pe sub soare, Păsăruică, păsărea, N’ai văzut pe mândra mea, N’ai văzut mergând lună, Luna cu inima mea ? Că supt nuc de m’a văzut, Par’că m’a şi istovit Şi puicuţei m’a robit! 75- Eu credeam că dorul pleacă, Darelcânddecând mă seacă. Frunză verde salbă moale, Din creştet şi până ’n poale, Cu babe m’am descântat Şi de dor tot n’am scăpat, Că în suflet mi-i săpat! 76. Frunză verde măi'sălciu, Ce mă ’ntrebi de unde viu? Drept din codrul cel pustiu! Frunză verde şi-un arţar, Fata cea de pădurar M'a făcut să dau de-a drept, Că amaru-mi arde ’n piept! 77- Mândră-i frunza cea de nuc, De dorul tău mă usuc; Vino, bade, peste-un ceas, Cât cu viaţ’ am mai rămas. De mai întârzii o noapte, Mă găseşti pe pat de moarte; De ’ntârzii o săptămână, Poţi să dăm mână cu mână: Eu să zac în cel mormânt, Tu să calci cel jurământ. Frunză verde şi-un mărar, Ai să plăteşti sărindar. Dar mai bine să ieai seania, Să nu dai de mine seama! 78. Frunză verde şi-o lalea, Mult îmi cânt’ o turturea ; Nu-mi prea cântă şi-mi tot cere, Plin de suflet şi durere: Sa-i dau ştire de bărbat, Că bărbatul i-a plecat Şi ea moare-acum de dor. Du-te ’n creasta munţilor, Pe de-asupra frunzelor Şi ocheşte prin desime, Găseşte-1 şi vin la mine ; Că cu voi şi Dumnezeu, Poate-1 aflu şi pe-al meu! 79- —Foaie verde odolean, Ghiţişor de peste deal, N’ai venit la noi de-un an. N’am venit, că n’am putut, N’am venit că n’avui cal. Şapte târguri am umblat, Şapte bice-am despletit, • Cal pe plac nu mi-am găsit! Şi la voi dac’am venit. Ce folos c’am mai venit? C’am găsit puica ’n mormânt ! 80. Foaie verde rug de mure, Lungu-i drumul prin pădure, Dar mai lung prin cel oraş: www.digibuc.ro 184 Doi te ’ntreabă, doi te leagă, Doi cu gura te desleagă ! Variantă. Alei Gheorghe Gheo-ghilaş, Ce mai veste la oraş? • —Nu-i prea bună, arde-l-aş! Tot ciocoi şi călăraşi. Mă dusei să cumpăr pită, Şapte, opt mă ţin de chică; Mă dusei să ieau rachiu, Şapte, opt mă ţin de brâu. Doi te leagă, doi te ’ntreabă, Doi trag cu biciuştele, De-ţi usucă crucile. De le spun că sunt străin, Par’că le-aş da tot venin ; De le spun că sunt de-aici, Ei mai tare-mi dau la brânci ! 81. Frunză verde flori de mac, Nu ştiu, Doamne, ce să fac! Mă pornesc la munca ’n zori, Dorul mă fierbe ’n fiori. Iar când mă slăbeşte-o leacă, Plec la lelea să-mi mai treacă! 82. —Badeo, care ţi-i zestrea? —Ba spune-mi-o tu pe-a ta! —Limba ’n gură, ocnii mei Şi doi frumoşi bujorei! 85. Te-aş lăsă, dar nu te las, Că nu-mi dă dorul răgaz, Când te văd pe la pârlaz! 84. Vine anul, vine luna Şi gata-i şi săptămâna. Frunză verde poamă dulce, Cum vine, maică, se duce; Frunză verde poamă acră, Toate-mi vine dela soacră. Dorul cum să mi-l alin ? Aş muri fâr’un vecin ! 85. Răsai, lună, decuseară, Să mă duc la puica iară; Ori răsări, nu-i răsări, Eu la puie’ oiu nimeri; Fie glod şi fie tină, Eu mă duc ca cu lumină ; Fie glodul cât casă, Eu la dânsa oiu îmbla! (Crmunic. de d-1 D. Dan, Mirodana-Bucovina.) 86. Du-te, dor, la cel izvor Şi mi-l adă pe Ion! Du-te dor la fântânică Şi mi-l scoală pe Georgică. —Da’ Georgică nu-i de ţâţă, Să-l scol dela fântâniţă. Şi Ionu nu-i de domn, Ca să-l scol dela izvor! (Idem.) 87. Dorule, arde te-ar focul, Mi-ai făcut faţa ca socul Şi Inima ca duhdtul! Dorule, arde-te-ar para, Mi-ai făcut faţa ca ceara Şi inima ca cicoarea, Limba ’n gură ca cerneala! (Comunic, de d-1 D. Miha-lache, Goleştii-Badil, Muscel.) www.digibuc.ro 185 88. Mai lin, dorule, mai lin, Că sunt pe pământ străin. De-aş fi la bârlogul meu, Te-aş chemă să vii mereu. Cine are dor pe vale, Ştie luna când răsare Şi noaptea câtu-i de mare; Cine are dor pe luncă, "Ştie luna când se culcă Şi noaptea câtu-i de lungă. Eu am două doruri grele: Dorul meu şi-al mândrei mele! Dorul meu îi numai dor, Nu-l pot spune tuturor. Am să-l cat pe oarecine, •Care-l trage ca şi mine. De-ar fi dorul vânzător, Face-m’aş neguţător. Dragostei şatră i-aş face Şi-aş vinde-o la cine-mi place. Iar dorul l-aş mai ţinea, Să văd cine-l va luă ! (Comunic, de Pr. I. C. Beldie, Stroeşt-Bucovina. Pentru vers. 6-llvezi no. 3 p.172.) 89. Am auzit, n’am crezut, Ţaţo şi iar ţaţo, Că Siretu-i apă rece, Ţaţo şi iar ţaţo,1 Cine bea de dor îi trece. Am băut apă din Prut Şi de dor nu mi-a trecut Şi-am să beau şi din Şiret... 90. Foaie verde mărăcine, Să vezi dorul porc-de-câne, Peste mii de dealuri vine Şi se bagă ’n sân la mine ; Mă trânteşte, mă buşeşte, Cu ceasul mă chinueşte ; Cu ceasu’ şi cu sfertîi’, Ca să-mi ieie sufletu’! 2. — Drăguţi depărtaţi unul de altul. 1. Foaie verde trei cireşe, Sloişor de ghiaţă rece, Iarna vine, vara trece Şi n’am cu cine petrece, Căci cu cine-am petrecut, S’a dus şi n’a mai venit! 2. Vine cucul de trei zile, Peste văi peste coline Şi n’are pe ce se puie. Dorul lui ca să mi-1 spuie. Pune-s’ar pe-o lămurea, Chiar la colţ de casa mea. Fugi, cucuie, de-acoleâ, Nu-mi mai face voie rea, De jale nu-mi mai cântă, Dorul nu-l mai îngână, Că-s sătul de viaţa mea! De jale îs prea sătul, Dor cât am, mi-i prea destul. * Fugi, cucuie, de-acoleâ, Fugi, cucuie, nu cântă, Nu-mi mai face voie rea, C’oiu luă puşca şi-oiu da Şi ţi-oiu rupe guriţă, De nai mai puteâ cântă! 3- Frunză verde bob năut, Inimă cu venin mult, 1. Refren. www.digibuc.ro 186 Când să te mai văd râzând, Să pun masa, să mănânc, Cu copilaşii la rând, Cu mândruţa de demult! (Jud. Argeş.) 4- Spune-mi, puiu de rân-duneâ: îngheţată e marea ? Cam un badişor pe ea. Şi marea e apă mare, Mi-e frică să nu-1 omoare; Şi marea e apă rece, Mi-i frică să nu-1 înece! (Comunic, de d-lAt.Cristea, Bucovina.) 5- Arză-te focul de trin, Cum duci pe bădiţa lin Şi pe min’ mă laşi plângân’! Arză-te focul vapor, Cum m’ai lasat de cu dor! (Idem.) 6. Pasere de pe hinteu, Du-te un’ te-oiu mână eu, Du-te pân’ la Americă Şi te pune pe fabrică, Ciocăne cu ciocu ’n ţiglă. Badea când te-a auzi, El afară c’a ieşi Şi când te va întrebă : «De unde vii, păsărea?» Tu, dragă, să-i spui aşâ : «Eu vin dela mândra ta Şi să-i scrii o cărticea, I-o pui sub aripa mea Şi să-i bagi cincizeci de lei, Să-i duc la copiii tăi; La copii şi la nevastă, La drăguţii tăi de-acasă!» (Idem.) 1 7- Arză-te, Mislerîn focr Cu vaporul tău cu tot. Da’ vaporul nare milă, Că şi pe el apa-1 mâna ; Arză-te, Misler, în pară, C’ai scos voinicii din ţara Şi-ai scos şi pe badiul meu, Nu te rabde Dumnezeu; Şi-ai scos şi pe bădiţă, Nu te rabde Precistă! (Idem.) 8. America-i ţară bună, Toţi voinicii ’n ea s’adună; Ţara noastră-i ţara rea, Se duc voinicii din ea Şi lasă sate pustii Şi neveste cu copii. opiii au sărăcit, Nevestele-au văduvit (Idem.) 9- Eoicică flori domneşti, Vai, bade, departe eşti. Eu departe, tu departe, Nouă ţări că ne desparte; Nouă ţări şi-o apă mare, Noi trăim în supărare. Cercând de lângă lună, Spune-i badii voie bună ; Cercânel de lângă soare, Trimete-mi,bade,scrisoare, Scrisă de mânile tale. Şi mi-o trimete pe vânt, Ca să vie mai curând, Că nu mai pot de urît! (Idem.) io. Cracă verde de măr dulcer De-ar fi mândra ’n deal la cruce, 1. Numele unei companii de navigaţie- www.digibuc.ro 187 De trei ori pe zi m’aş duce, Ca să-mi dea guriţa dulce; Dar mi-i mândra mult departe, Nu pot merge fără carte. Şi-aş face de-o hârtioară, S’o trimet la puica’n ţară. Primaru-i în ţcr, nu poate Şi notaru-i mânios, Ne scrie cartea pe dos! Eu de mândră n’am folos! (M uşeteşti-Argeş.) 11. Foaie verde mărăcine, S’a dus puiul dela mine, Tuturor le pare bine! Numai mie-mi pare rău : Eră puişorul meu. Cine-mi zice: «puiul vine!» Are-un galbăn dela mine; Cine-mi zice c’a venit, li dau salba dela gât, Că puiul meu e frumos Şi la vorbă mângâios; Pentru el port busuioc, Ca să-i fie de noroc! (Suici-Argeş.) 12. Foaie verde trei căline, Arde inimioara ’n mine După cel ce nu mai vine. Inimioara ’n mine-i arsă, După cel ce-i dus de-acasă; Inimioara ’n mine-i scrum, După cel ce-i dus la drum! O, săracă inimioară, Mult mai arzi în foc şi pară, După badea dus în ţară; Mult mai arzi ca un tăciune, După badea dus în lume! 1 13- Foaie verde de secară, Puică Mârioară, Ia poftim, puicuţ’, afară, Puică Mârioară ! 1 Că nu te-am văzut de-aseară! Scoal’, puică,din aşternut, Să-mi dai gură s’o sărut; S’o sărut odată bine, Să ţie trei ani de zile. Foaie verde alămioară, Ieşi, puicuţă bălăioarâ, Că nu te-am văzut de-aseară Şi nu te-oi vedea de-o vară, De-o vară, de-o primăvară. Foaie verde de cicoară, Gândurile mă omoară, Că ma duc, puică, din ţară; Mă duc, puică, spre hotăra, Spre hotarul bulgăresc, Trec Dunărea, mă gândesc;. Trec hotarul ţării mele, De m’apuc’ un tutu şi-o jele, De pe la dragile mele, Că le lăsai singurele, Cu mânile pe zăplaz Şi cu lacrămi pe obraz; Cu inimioara de ghiaţă, Cu lacrămi fierbinţi pe faţă! 14. Foaie verde trei măsline, . Eu mă duc, puica rămâne, Să n’o mai drăgeasca nime! Puică, nu te supără, Nu-ţi plângă inimioară, Că ic-mi fac datoriă, Datoria de oştean, Cum îi dat la Moldovan;-Datoria de soldat, C’aşâ omului i-i dat, 1. Refren. www.digibuc.ro 188 Dela cel ce l-a lăsat! Foaie verde şi-o lalea, Puică, nu te supără, Că io-mi fac datoria, Tu rămâi să faci ce-i vrea, Cum ţi-a fost voinţa ta. Puică, să nu-ţi paie rău, Ca mă duc din satul tău ! Puică, n’o duce ’n sus-pine, Că mai sunt voinici ca mine ! Fie, bade, cât iarbă, Dacă nu eşti dumneată; Fie, bade, cât pământul, Dacă nu este iubitul! —Geaba, puică, voie rea, Că cu tine n’oiu mai sta; Geaba, puic’ai sta să plângi, Ca de azi mă duc de-aici; Mai rămâi cu sănătate, Că mă duc, mă duc departe ! —Mergi, puiule, sănătos, Ca un trandafir frumos; Rămâi, puică, sănătoasă Şi s'aud c’ai fost mireasă! IS- Foaie verde de suduc, Cântă cucul pe buluc,1 Să ştii, puică, că mă duc. Cânta cucul pe gunoiu, Mă duc, puică, dela voi; Cântă cucul coalea ’n vale Şi eu mă gătesc de cale; Cântă cucul prin livezi, Puică, n’ai sa mă mai vezi, Că de azi mă ’nstrăinez. Foaie verde bob orez, Da’ tu, puică, nu te pierz’. 1 2 Foaie alta trei bujori, Da’ tu, puică, n’ai să mori, C’a mai dat Domnul feciori Şi ochi negri, negriori! a 16. Frunză verde busuioc, Trece apa peste scoc Şi eu am rămas cu of, Tot cu of şi cu năcaz Şi cu lacrămi pe obraz. Foaie verde alâmioară, Mă arde la inimioară, De amor şi de iubit, Că Ghiţă mi s’a pornit. Altăzis-amde-alămioară, Mi-a plecat la oaste’n ţară! Dare-ar Domnul să nu moară, Să-l mai văd la primăvară! *7- Pădurice verde, Mândra nu mă vede; Pădurice rară, Mândra mea-i fti ţară; Pădurice deasă, Mândra nu-i acasă Şi s’a dat de vale, Să m’a'jtepte ’n cale! 18. Foaie verde foaie lată, Fâ-mă, Doamne, ce mă-i face, Fâ-mă pasere domnească, La cazarmă pe fereastră, Să văd neică cum lucrează, Ori învaţă teorie, Ori îmi scrie pe Mrtie, Şi mi-o trimite legata 1. Cred că trebne: Cânta cucul pe uluc, uluc, gard de scânduri; în jud. Tecuciu, zaplaz. 2. Se suprimă apoi un cântec de cazarmă prea nou. www.digibuc.ro 189 Şi de el tot sărutată ! (Lipia-Buzău.) 19- Cine mă puse pe mine, Să mă duc la mănăstire, Să stau închisă ’n chilie. Nici soarele să mă arză, Nici iubitul să mă vază. Vin, bădiţă, pe din dos, Am o portiţă de os: Când te vede, cade jos ! (Idem.) 20. Pasere cu pana ’n negru, Ai umblat lumea de-a’n-tregu’, Multe ţări ai mai umblat, Multe lumi ai colindat, Pe la badea, n’ai călcat? Foaie verde mărgărint, Păsărică ce-ai venit, Ce-ai venit de pe pământ, Ai fugit, dragă, de rău Şi-ai venit la locul tău. Eu mult bine ţi-am făcut, Ciubuşornl ţi-am păzit Şi nu s’a paradirit. . Foileana trei măsline, Ce m’aş rugă eu de tine: Fă un bine pentru mine, Ca mi-i inimioara ruptă Şl mi-i feţişoara suptă; Că mi-i inimioara arsă Şi mi-i feţişoara trasă, După cel ce-i dus de-acasă ! Foileana, leana ’ntreagă, Nu-ţi paie lucru de şagă; Sbori la Ghiţă la cazarmă, Sbori la Ghiţă şi-l întreabă Şi-l întreabă de i-s dragă. Frunzuliţă frunză ruptă, De-a spune că i-s urită, Să-i spui că sunt logodiră. Duminică mi-i uunlâ Şi că-1 chem la nunta mea.-Foileana foi de nalbă, Iar de-a spune că i-s dragă, Să-i spui că sunt sănătoasă, Sănătoasă şi frumoasă Şi doresc să-i fiu mireasă! Şi-apoi, şi-apoi păsărea, Dacă el s’a bucura, Să-l săruţi din partea mea 1 21. S’a dus puiul şi s’a dus,. Floare’n păr mândra n’a pus;. Şi s’a dus, s’a dus în lume, Mândra floare n’a mai pune; Că de dorul puiului, Pică frunza codrului, Buj orei u-obrazului, Răsare-al năcazuiui; Creşte-mi ierbuliţa deasă Şi mândruţa-i mai frumoasă ! 22. Zis-am leana mărgărint, De ce, Doamne, n’am murit, Când eram copil de-un an Şi nu ştiam de alean ? Acuma nu poţi să mori, Când îţi dau fetele flori, Nevestele ochişori Şi dumbrava trei bujori f (Vezi no. 43, p. 149.) 23- Foaie verde de hurmuz, De când puiul mi s’a dus, Cercel în urechi n’am pus,. Nici mărgele la grumaz, Numai lacrămi pe obraz !- 24. Măiculiţâ, măiculiţă, Tăiculiţă, frăţiori Şi voi scumpe suriori, www.digibuc.ro 190 Eu vă las pe Dumnezeu Şi merg la bărbatul meu. De-oiu trăi, ăţi auzi ; De-oiu muri, mă-ţi pomeni ; De-oiu trăi, rău mă-ţi jeli! 25- Foaie verde foi de fragă, Departe-mi eşti, leică dragă. Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte; Două dealuri şi-o pădure, Pline doară de vegure. Dacă Dumnezeu ’a da >Şi cel deal de s’ar surpă Şi pădurea s’ar usca, Să se facă locul şes Şi pădurea loc frumos; Să se vada sat cu sat, Să văd şi eu ce-am lasat. Departe de locul meu, Unde astazi locu-i rău ! ■ (Vezi începutul No. 9, p. 186.) 2 6. Numai mâne dimineaţă, ’Om mai da cu toţii faţă, Pe-alta lume ’ntunecata, Cu-,iltă inimă stricată! (Ţigănaşi, jud. Iaşi.) 27. Foaie verde de cicoare, Rogu-mă în gura mare, Să-mi faci, Doamne, aripioare, Ca să sbor la mândra ’n ţară Şi să m’ascund subsioară, De groaza păgânului, De moartea stăpânului. (Tg.-Ocna.) 28. Foaie verde rug de mure, Bată-te focul pădure, De s’ar face-un drum prin tine, Să mă duc la mănăstire, Să văd cârduri de copile, Să văd şi amanta mea, Amantă, calugară, Pe braţele altuiă. Dare-ar Domnul şi-ar mai da, Dare-ar Domnul şi-aş aveă Cuţitul la mâna mea; Pe-amândoi i-aş înjunghia, Şi pe dânsul şi pe ea, Amantă, călugără, Să scap lumea de-o belea, Că mi-a mâncat viaţa mea! Pe a mea, pe-a altuia, Că rău, Doamne, mai iubeşte ! Nu iubeşte omeneşte: Iubeşte şi-i părăseşte Şi mi se călugăreşte, Pân’ pe altul îndrăgeşte, Doamne, Doamne, ne fereşte ! (Idem.) 29. Păsărică, pasărea, Poate eşti din ţara mea, Să vii sub mantaua mea, Ca să scriu pe-aripa ta; Şi să scriu o hârtwară, Ca s’o duci la mândra ’n ţară, De l1 ai găsi ’ndrăgostit, Să-i spui că m’am logodit; Iar de l’âi găsi la masă, Să-i spui că eu i-s mireasă, Iar de l’âi găsi şezând Şi de mine pomenind...1 1. Se vede contopit din două cântece; lipsă de concordanţă. www.digibuc.ro 191 30. Frunză verde merisor, Mă şuii încetişor, Mă şuii la munte ’n sus, .“S’ascult glasul păsăruicii, Să-mi treacă de dorul puicii. Frunză verde frunzi uscate, Bate vântu ’n munte, bate, Bate vântul şi hueşte Şi cel codru-aşâ grâeşte : —Alei fecioraş din vale, Mult ţi-i sufletul cu jale! Nu-ţi mai plângă inimă, Că nu ştii de mândra ta, Că şi eu îs tot aşâ. Frunză verde amăute, Şi toate ’n lume-s trecute. Şi-apoi mândră floare-a-leasă, Iarbă 'naltă şi frumoasa, Dusă-i limba călătoare Şi lumina dela soare; Toate-s duse, toţi îs duşi Şi iu-s singurel acuşi! —Codrule, codruţule, Mult mă ’ncliin, drăguţule, Şi te las cu sănătate, Că mă duc din nou la sate Şi-apoi, dragă, ’n primăvară, Oiu sui din nou la tine, Să te văd dacă ţi-i bine ; Eu cu mândra mea aleasă, Tu cu frunzuleana deasă! 3i- Şi cum iese luna, frate, Mândra-i mândră de departe; Şi cum iese stelele, Mă ucid sprincenele. Bate vântul nourei Şi eu mor de dorul ei; Bate vântul streşină, Dragă-i, Doamne, mândra mea, Doamne, fă-mi parte de ea! 32. —-Frunză verde de cireş, Măi bădiţă Gheorghieş, Lungu-i drumul pân’la Est? —Lungu-i, dragă, şi bătut, De trei ori l-am ocolit; Nu-i bătut de car cu boi, Şi-i bătut de ochii mei! 33- Duminică dimineaţă, Plinu-i codrul, plin de ceaţă. Bate vântul taricel, Mă pusei să dorm în el Şi nu putui nici de fel, De şuierul şerpilor, De strigatul broaştelor, De bătaia vântului, De cântarea cucului. Eu zic cucului să tacă, El nu vrea voia să-mi facă. Ia taci, ca să dorm o leacă! Dar el nu vrea să ’nţeleagă! Du-te, cuce, un’ te-ai duce, Du-te, cuce, la răscruce, Cântă mândrii cu glas dulce Şi să-i cânţi cu glas mai gros. Pentru-al nostru traiu frumos ; Şi-i cântă cu glas subţire, Pentru-a noastră despărţire. Şi nu ştiu cc-a fi făcut, Că nu l-am mai auzit! 34- —Mariţică, un’ te duci ? —La fântâna dela cruci, Să dau apă la doi junei Şi gură la doi voinici; Nu li-i lor, juncilor, sete, Cum mi-i mie, măi băiete! www.digibuc.ro 192 3 S ■ Foaie verde pelinaş, Mâ tot rog şi rugâ-m’aş, Dorului să mi-1 pornească, Domnului să mi-1 păzească. 36. Aştept, mări-aştept să vie, Că mi-i inima pustie, Că mă doare inimă, Pentru badea, bădiţă! 37- Foaie verde şi-o cucută, Auzi, lele, cucul cântă, Ieşi afară de-1 ascultă! —Asculte-1 pustia, frate, Mi-a luat minţile toate : Asculte-), frate, pustia, Că el mi-a luat soţia! 38. Trei gutui, trei alămâi, Cuculeţ, de unde vii ? —Dela nişte vii pustii! —De ibovnică ce-mi ştii ? —Eu o ştiu că-i sănătoasă, Şede la gherghef şi coasă. Nu ştiu coasă, ori descoasă, Ori lacrămi pe gherghef varsă, Ori de dorul tău că-i pasă, Ori vreo grijă de pe-acasă! 39- Frunză verde şi-un du-dău, Doamne, mult mi-i traiul greu; Mult mi-i greu şi mult mi-a fi, Prin străini cât oiu trăi. Frunză verde doi pelini, Nu-igreu traiul prin străini, Darii greu când n’ai cu cine, Când nu-i mândra lângă tine. Doamne, cum puseşi la cale, Ape seci, locuri de jale, Munţi şi dealuri la hotar, S’o duc, Doamne, mai amar. De-aş aveă putere ’n mână, I-aş trânti ’ntr’o săptămână Şi-aş croi o cărâruică, Până ’n ţară, pân’ la puica, Să se curme grijele, Să nu-mi treacă zilele! 40. Foaie verde trei măsline, Frică mi-i că mor ca mâne, Mâ duce la mănăstire Şi toarnă pământ pe mine. Pământu-i cu iarba neagră, Trece mândra, nu mă’n-treabă; Pământu-i cu iarba verde, Trece mândra, nu ma vede. Variantă. De câte boli am zăcut, Nici de una n’am murit, Da’ de asta ce-oiu să zac, Nu ştiu, zău, dac’oi să scap! Ori m’a duce ’n mănăstire, Să toarne pământ pe mine, Pământu-i cu iarbă verde, Trece mândra, nu mă vede;. Pământu-i cu iarba neagră, Trece mândra, nu mă ’ntreabă, Nici «ce faci, puiule,dragă! »- 41. Foaie verde trei măsline,. www.digibuc.ro 189 Mă duc, puică, dela tine; Eu mă duc să-mi caut bine, Dar mă gândesc şi la tine; Când mi-a fi moale şi bine, Atunci dorul m’a răpune. Foaie verde treî surguce, Tot am zis «mă duc», «m’oiu duce», De-oiu pleca nu m ai ajunge! 42. Eu mă duc şi m'oiu întoarce, Poama’n vie cânds’a coace; Eu mă duc şi dacă mor, Iar la tine am să sbor! 43- Pentru ibovnica mea, Nu ştiu ziua cum îi ea, Nu ştiu spmnul de noaptea, Dar par’că-i mai bine-aşâ! 44- Hai,Tinco, la Severin, Sa tăiem calea la trin ; Trenul vine şi se duce, Puica rămâne şi plânge ; Trenul pleacă şuierând, Puica rămâne plângând. Taci, puicuţă, nu mai plânge, Că Ia satul tău te-i duce! 45- De când Ghiţişor s’a dus, Trei garoafe ’n poart’ am pus. Garoafele s’au uscat, Ghiţişor nu s’a ’nturnat! Mi-a trimis Ghiţă o carte De trei coţi şi jumătate, Să-i trimit şi eu o floare ; 1. Refren. Pamfile, Cântece de ţară. S’o trimit pe sfântul Soare, Sfântul Soare-i fierbăntos, Merge-o leacă, pică jos; S’o trimet pe sfânta lună, Sfânta lună că-i mai bună, Ş’apo’-i mai îngăduită, Duce floarea neclintita, Ca pentru Ghiţă gătită! Variantă. Prutule, apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală, Să te puiu în călămară Şi să-mi fac o hârtioara, S’o trimet la mândra ’n ţară, Sa-mi dea bani de chel-tueală Şi straie de primeneală. Şi să-i mai trimit şi-o floare; De-o trimit pe sfântul soare, Sfântul soare arde tare Şi strică faţa la floare; De-o trimit pe sfânta lună, Sfânta lun’a fi mai bună, Ca-i la trup mai răcoroasă Şi mi-’a duce-o mai frumoasă ! 46. Să nu-mi mai trimiţi scrisoare, Bădiţă Ioane, Nu fă dorul ca să sboare, Bădiţa Ioane,1 Peste câmpi, peste păduri, Peste văi şi arături, Că scrisoarea-i pătimaşă Şi eu sunt tot păgubaşă. Că dorul din cea scrisoare Pân’ la mine poate moare. Măcar cât de puţintel, Vino la mine cu el. 13 www.digibuc.ro 190 Când cu gura l’ai aduce, Mie mi-a părea mai dulce. Dorul singur se răceşte, Iar cu tine se ’ncălzeşte ; Si nu-mi mai trimiţi răvaş, Că răvaşu-i nărăvaş! 47- Frunză verde lemn de plută, Cântă cucul sus pe luncă, Cântă cucul, se roteşte, Ghiţă calu-şi potcoveşte, Puica din poartă-l priveşte Şi-l ascultă cum grăeşte : Puică, nu te căina, C’ai rămas în casa ta; Satul tău e ca şi-un rai Şi iubeşti pe cine vrai, Da-i mai rău, puică, de mine, Că mă duc în ţări străine, Unde nu mă ştie nime, Fără murgul de sub mine! Varianta 1. Foaie verde şi-un cireş, Măi bădiţi Gheorghieş, Un’ te duci şi cui mă laşi, Pe mână la doi vrăjmaşi ? —Eu mă duc în drumul meu, Tu rămâi în satul tău ; Satul tău îi ca şi-un rai Şi iubeşti pe cine vrai. Iar eu plec în ţări străine, Unde nu cunosc pe nime, Numai puşca, sabia, Şi toata muniţia! Varianta 2. —Albă floare de cireş, Măi bădiţă Gheorghieş, Drag ţi-a fost drumul la Eţ, Şi pe vale şi pe deal, Pe hotarul din Ardeal. Dar pe mine, cum mă laşi, Pe mână la doi vrăjmaşi? —Frunză verde şi-un du-dău, Puică, nu-ţi mai paie rău, Câ*te las în satul tău. Satul tău e mare rai Şi-ai să iei pe cine vrai, Da’-i mai rău, dragă, de mine, Că mă duc în ţări străine, Unde nu cunosc pe nime! 48. Grâu ’nalt, bucata lungă, Badea cântă frunza’n dungă. Lasă coasa şi porneşte, Pe puicuţa mi-o găseşte, Pe valea Bârladului, Cătând calea dragului ! 49- Dragă-ţi trimet sănătate, Ca să ştii câtu-s departe ; Sănătate, puiu de cuc, După tine mă usuc; Sănătate, fir de iarbă, Fără ciudă, fără vrajbă; Şi firul de busuioc, Sănătate cu noroc! 50. Frunză verde şi-un pelin, Primăvara cucii vin. Cucuie, pasere sură, Cum inima nu te ’ndură, C’a mea mult mă mai us- • tură! Ia te du la Neculai, Veste mare tu să-i dai, Că puicuţa lui trăeşte Şi la dânsul se gândeşte. Şi să vină pe de-a drept, Că eu, cucuie, l-aştept; Vie prin cel codru verde, Că sufletul mi se pierde ; www.digibuc.ro 191 Ori 1-adîi tu pe-aripioare Şi-l înalţă pân’ la soare, Pân’ la soare, pân’ la stele, Pân’ la dorurile mele! 1 Si- Leană, Leană şi-o lalea, Leană, mândruleana mea, Dac' o fi şi n’oiu veni La lună, la săptămână, Du-te, dragă, la comuna,* Să ceri dela notar carte. Dela puiul de departe! 52. Cucuie, nu mai cântă, Că şi eu m’oiu supără ; Du-te, puică-i dăi o veste Şi ’ntreab-o ce mai gândeşte. 53* Vântul bate ’ncetişor Şi-mi aduce, aduce-un dor; Bate vânt de primăvară, ■Cu miros de lăcrămioară Şi-un miros de viorea Şi-un dor dela mândra mea! Vântule, tu nu mai bate, Lungă cale mă desparte. Vântu’n vale mi-a tinclnt, Inima mi-a pârâit! Vântule, de ce mi-aistat, Că m’apucă iar oftat! 54- De când plâng tot singurică, Plânge şi o turturică Şi mă ’ndeamnă ca să plâng, 1 2 1. Se suprimă un cântec în c . Foaie verde când şi când, Mult umbli, maică, plângând, Eu plec şi te las oftând, Din ochi negri lăcrămând! (Idem.) www.digibuc.ro 216 11. Foaie verde şi-un pelin, Taicuţa îi om bătrân, £1 a pus satul la bir. Nu l-a pus ca un creştin Şi l-a pus ca un mazil. El de frica birului, Luă drumul Giurgiului. Trecii apa Nistrului (_$ic). L-a luat jândari din spate, Şi îl duce ’ndărăt, frate, lntoarcete-te ’jidărăt, frate, De-ţi iea bilet şi cu carte, Şi treci în străinătate (!) Trpcii Nistrul mai de tot, Mi-1 luă un dor de piept. Frunză verde de aframeasâ, De copii şi de nevastă. De-a fi dor dela copii, Să pun şaua şi să mâi; Iar de-a fi dela nevastă, Să las calul să mă pasă, Şi eu să mă odinesc, Că neveste mai găsesc, De copilaşi mă topesc1! (Jud. Argeş.) 12. Frunză verde foi' late, Bată-te, străinătate, Prea m’ai streinat departe, Că n’am mamă să mă cate, Tăicuţa-i bătrân, nu poate. De străinătate multă, Mi-a căzut lumea urîtă ; De străinătate mare, Mi-a căzut lumea amarei (Idem.) 13- Frunză verde mărăcine, D’auleu, frate peline, Amărită-i frunza ’n tine, Cum e inimioara ’n mine, Ca mă duc prin ţări străine. Nu e tată, nu e mumă, Singur în ţară străină N’am dela nimenea milă; N’am mamă şi n’am copii, Geaba, Doamne, mă mai ţii. Foaie verde şi-o lalea, Amărită-i frunza ta, Cum e inimioara mea. De străinătatea ta, De singurătatea mea ! (Muşeteşti-Argeş.) 14. Foaie verde de sufină, Voinic în ţară străină, Tot se plânge şi suspină, Şi suspină pân’ce moare, Că pe lume noroc n’are, Precum am avut şi eu Parte de norocul meu! (Comunic, de d-1 I. E. To-rouţiu, Bucovina.) 15- Foicică trei smicele, De dorul de nemurâle, M’s’a umplut trupul de jele Şi inima de durere ! De jalea trupului meu, Plâng pietrele în pârâu ; De jalea inimii mele, Plâng păsări în cuiburile, Şi pietrele ’n vadurile ! (Idem. Pentru vers. 5-10, no. 38, vers. 9-13, p. 209-10.) 16. Frunză verde de măr dulce, Ieşi, măicuţă’n deal la cruce, Să te uiţi cum ne mai duce! 1. Evident, compus din mai multe cântece. www.digibuc.ro 217 Ne duce, ne suie ’n tren, Trenul pleacă şuerând, Maica rămâne plângând. Foaie verdfe trei grănate, Trenule, ’n’avere-ai parte De şuruburile toate Şi de şina de sub roate, Ce ne-ai străinat departe, In neagra străinătate. Nu văd mamă, nu văd tată, Par’căsunt făcut din piatră; Nu văd fraţi, nu văd surori, Par’că sunt făcut din flori. Foaie verde sălcioară, Săbioara-i surioară, Căluşelu-i frăţior, Şi puşculiţa-i măicuţa ! Foie verde foaie lată, Maică, inimă de piatră, Cum să te mai văd odată ! (Idem. Pentru vers. 5-6 vezi nota 2 de sub p. 211, vers. 4-6, p. 189 şi 44.) *7- Foaie verde de trei crini, Bine pare la străini, Când îşi vede podul plin Şi pe mine lăcrămând, Dela inimă oftând!. Şi iar verde mătostat, Spune, maic’ adevărat, In ce apă m’ai scăldat ? Ori în apa dela iaz, Ca să fiu tot cu năcaz; Ori în apa de Joisara, Ca să umblu ’n toată ţara, Să umblu în lung şi ’n lat, Pân' la oceanu ’ngheţat, Să calc cu picioarele ! Cât aleargă soarele ! (Idem.) 18. Foaie verde foi de nuc, Veni vremea să mă duc, Să mă duc din satul meu, Şi ziua bună să-mi ieu Dela frunza de pe munţi, Dela iubiţii părinţi, Dela frunza de pe brazi, Dela iubiţii mei fraţi, Dela flori de bisioc, Dela fete dela joc; Dela flori din grădiniţă, Dela mândra din uliţă 1 (Curtea-de-Argeş.) 19- Frunză verde mărăcine, De ţi-idor, maică, de mine, Laşa lucrul patru zile Şi vin, maică, pe la mine; Că nimica nu poftesc, Numai să mă jăluesc, Cu străinul cum trâesc. Cu străinul trăesc bine, Nu taie lemne pe mine Şi taie pe-un tăietor, Rău e, maică, striior. Străin sunt, străin îmi zice, N’am milă pe un’ m’oiu duce; Străin ca un puiu pe cuc, N’am milă pe un’ mă duc; Sunt străin ca paserea, N’am milă la nimenea ! (Idem.) 20. Foaie verde foi de nuc, Se duc oile, se duc, "Ştie-duL ştim iifîTvin, Pân la sfântul Costandim Se4a^şi irtrmal vin izrSŢ Pân la dalba primăvară ! (Idem.) 21. Foaie verde trei grănate, Trenule, n’ai avea parte De şuruburile toate Şi de şina de sub roate. www.digibuc.ro 218 Trenule* n’ai avea parte, Că tare m’ai dus departe, In neagra străinătate ! Nu vad maică, nu văd taică, Numai o stâncă de piatră, Şi din piatră nu fac taică Şi din stâncă nu fac maică ;—■ Nu văd fraţi, nu văd surori, Numai munţiiplinideflori; Nu văd surori, nu văd fraţi, Numai munţii plini de brazi; Şi din flori nu fac surori, Şi din brazi nu mai fac fraţi ! (Tălpigi. Pentru vers 1-7, p. 216, vezi no. 6, vers. 8-20. Pentru sfârşit, sfârşitul a-celuiaş ; vezi şi no. 7, vers. 20-2, p. 143.) 22. Şi-am zis verde trei măsline, Alelei frate peline, Amârîtă-i frunza ’n tine Ca şi inimioara ’n mine. Inimioară ca în mine, Să n’aibă nimene ’n lume. Şi-.im zis verde trei măsline, Cine e străin ca mine ? Numai tufa din pădure Este streioar ca mine, Darnici dânsa nu-i străină, Că-i dă ramuri şi tulpină Ca şapte fraţi di ntr’o mumă! (Idem. Vezi no. 13, p. 216.) 23. Foileana mărăcine, Amârîtu-s, vai de mine, Că n’avui parte pe lume ; Amărît şi supărat, Câ-s voinic înstrăinat, N’am masă ca să mânânc, Nici n’am pat ca să mă culc, Nici hodina nu*i hodină, Dacâ-s în ţară străină ! Nici mâncarea nu-i pe plac, Dacă-s străin şi sarac. Nici paharul nu-i pahar, Ci-i pahar plin cu amar. De beau un pahar cu apă, La inimă pun otravă; De beau un pahar cu vin, La inimă pun venin ! 24. Foaie verde de pe deal, Trecui Prutu ’n celaltmal, Dădui de jele şi-amar. Trecui Prutu ’n ceea parte, Dădui de străinătate. , Trecui în ţară străină, Să cerc pânea de e bună, Fie pânea cât de bună,— Dacă-i în ţară străină, Unde nu-i tată şi mumă, Ţi se face clisă ’n gură. Trecui în ţară străină, Să văd apa dacă-i bună; Băui apă din izvoare, Mă'gândii la surioare, Văzui apa că-i amară ! Fie apa cât de bună, Dacă-i în ţară străină ! Fie pânea cât de rea, Ţie-ţi pare ca mierea, Dacă eşti în ţara ta ! Cu mă-tâ, cu sorâ-tâ, Cu tat’-tâu, cu frate-tâu! 25. Foie verde mătrăgună, Iea-ţi, puiule, ziua bună, Dela cer şi dela lună, Dela măicuţa cea bună ! Foaie verde bob urez, Ieşi, măicuţă, de mă vezi, Ieşi, măicuţă, pân la poartă, www.digibuc.ro 219 Şi vezi dorul cum mă poartă; Şi mă poartă ’ntr’un picior, Ca să fie dulcu dor; Ieşi, măicuţă, de mă vezi, Cât îs grâiele mai verzi, Că dacă s’or seceră, Ai prea vrea şi n’âi putea, Şi-i tot plânge şi-i oftă, De călătoria mea! 2 6. Foaie verde trei măsline, Cărarea pe ceea lume, Cine-o bate, nu mai vine, Că-i de dus şi nu-i de’n-tors, Pentru omul cel frumos. Cine doarme ’n mănăstire, Acela-i al morţii mire, Şi îl bagă ’n mormânt, • II astupă cu pământ: Iarba verde ’n creştet creşte, Carnea pe el putrezeşte! 27. Şi iar verde foaie lată, Iar îmi vine câte odată, Să mă suiu pe munţi de piatră, Să văd mamă, să văd tată, Par’că sunt născut din piatră! Iar îmi vine uneori, Să mă suiu în munţi de flori, Să-mi văd fraţi, să-mi văd surori, Par’că sunt născut din flori! Nu văd fraţi, nu văd surori, Mori de jele, mori şi mori! 28. Foaie verde fir năgară, De-aş ajunge pân’la vară, Să ’nflorească floricele, Să mă caîn câtre ele ; Să ’nfloreasca bujorei, Să mă mă cai'n către ei, Ca la frăţiori de-ai mei ! 29. Foaie verde crin pătat, Râu, maica, m’ai blăs-tămat! Nebăut şi neipâncat, Tare sunt ’nstrăinat ! De bătaia vântului, De pulberea drumului ! (Cosmeşti.) 30. Foaie verde lemn uscat, Rău, maică, m’ai blâs-tâmat, Nebăut şi nemâncat! Rău, maică, m’a ’nstrainat! De când sunt încăzărmat! Foaie verde şi-un dudău, Sărmanul sufletul meu, Cum înoată ’n sânge rău, Ca şarpele prin dudău. Şi-iltă foaie de orez, Vin, măicuţă, de mă vezi, Până-s oarzele mai verzi, Ca dacă s’or face clăi, Să vii, maică, să mă iei! Inc’o floare de tăciune, Unde-s, maică, nu mi-i bine, Aşternutu-i mărăcine, Şi perniţa de ciuline ! (Idem, Pentru vers, 11-2, vezi aici no. 27, vers. 11-2.) 31- Foaie verde şi-un susaiu, La fântâna lui Mihaiu Mă pusei şi ospătai. Ospătat-am, ospătar, Că n’am putut ospăta, www.digibuc.ro 220 Din pricina maica-meâ. Mă ucide-un dor de-acasă, De copii şi de nevastă. De ntvastă nu mă ’ndur, De copii nici nu mai pot, Fript mi-i sufleţelul tot. Hai, murgule, hai aşa, Că mi-i mult de maică-mea! 69. La fântâna din pripor, De trei ori eră să mor De gură friptă de dor. De dorul de ibovnică Şi de soră-mea mai mică, Şi de-un drag de frăţior, Că l-am lăsat micuşor. Foaie verde trei migdale, Taicuţa care ne are, Mi-a trimis mie scrisoare, Că-i mare, merge ’n picioare, Foaie verde puiu de nuc, Şi mână boii la plug ! (Negrileşti.) 33- Frunză verde de cicoare, Prute, Prute, apă mare, Mult vii tulbure şi mare, Fă-ţi apa neagră cerneală Şi stohanu-o hârtioară, Şi cireş un condeieş, Ca să-mi scriu răvaş la Eş, La frate-meu Gheorghieş; Să-mi mai scriu o hârlinţa Şi la draga mea măicuţă; Să mai scriu o hârtioară, La draga mea surioară, 1 2 Dar de badea nu ţi-i dor ? Nu mai spun eu tuturor, C’amărît eu am să mor ! (Ţigănaşi-laşi.) 34- Foaie verde trei grănate, Trenule, a’ tale roate, Tare m’au mai dus departe, Departe ’n străinătate, Undenu-s fraţi, nici surori, Numai munţii cu ninsori. Nu văd surori, nu văd fraţi, Numai codrii mari de brazi! Amară-i ziua de azi ! (Buciumeni. Vezi no. 27, p. 219.) • 35- Doamne, dela mâni străine Nu mai mânând bună pâne! 1 (Tg.-Ocna.) 36. Vino, Chiro*, vino, Vino înapoi, Că tu ţi-ai uitat, Batista pe pat ! —Ba eu n’am uitat, Că vrând am lăsat. De-a fi ţara ’n pace, Batiste mi-oiu face 1 — Vino, Chiro, vino, Vino înapoi, Că tu ţi-ai uitat, Mantaua pe pat! — Ba eu n’am uitat Şi eu am lăsat; De-a fi ţara’n pace, Mantauă mi-oiu face ! — Vino, Chiro, vino, 1. Se suprimă apoi cunoscutul cântec : Ceasurile bate una, Când am zis „mă duc“ mă duc, of !... 2. Poate că Chiru, Chirule. www.digibuc.ro 221 Vino înapoi ;• Oiţile tale Sbiarâ prin ocoale ! — Sbeie, sbeie, sbeie, Dracul sâ le ieie ; De-a fi ţara ’n pace, Altele mi-oiu face! Vino, Chiro, vino, Că bărbatu-ţi (?) zace, Nimic nu ţi-a face ! — Zacă, zacă, zacă, Boala să şi-o facă ; Că el de-a muri, Bărbaţi oiu găsi! Vino, Chiro, vino, Vino, înapoi, Copilaşu-ţi plânge, Domnul ţi l-a strânge! Plângă, plângă, plângă, Domnul să mi-l strângă ; De m’oiu mărita, Copii oiu avea ! (Idem.) 37- Foie verde odolean, Mă trudesc, puică,de-un an, Sâ fac pelinul zahăr, Dar mi-a fost truda ’n zadar, Ci pdinu-i tot amar; Şi uuşmanul frăţior, Sâ mi-l bag în sânişor, Şi duşmanca surioară, S’o lipesc la inimioară. Foaie verde trei grânate, Din duşmani nu mai faci frate, Pân’o da din piatră lapte! Şi duşmanca surioară, S’o lipeşti la inimioară ! 38. Foaie verde şi-un dudău, Amaru-i sufletul meu, Ca otrava de pelin, Varsă foc, varsă venin ; Mi trudesc şi zi şi noapte, Să fac din străin un frate, Dar strâinu-i tot departe ! 39* Foaie verde rug de mure, Ardă-te focul pădure, Netăiata de secure, Dacă mă desparţi de lume! Foaie verde odolean, Bată-te crucea, de deal, Dacă mă desparţi de neam! Şi-am zis verde trei măsline, Jelui m’aş, n’am la cine, Câ-s străină, vai de mine! Jelui-m’aş codrului, Codrul are frunza lui, Şi nu crede nimănui ; jelui-m’aş câmpului, Câmpul are peliniţă Şi la dânsul n am credinţă; Jelui-m’aş la cumnate, Cumnatele-s supărate, Mie nu-mi face dreptate ! Jelui-m’aş la surori, Surorile au soţie1 Şi ele nu-mi crede mie Năcazul din vadănir, Jelui-m’aş la străini, Umplu satul până mâni ; Jelui-m’aş Ja vecină, Dar vecina-i ca ciulina Şi* te ’nţeapâ ca albina; Jelui-m’aş casei mele, Casa mea-i plină de jele. Şi-aştept mândra primăvară Să mă răcoresc pe-afară, Să răsară berbenei, Să mă jăluesc la ei, 1. Mai de mult femeile ziceau: «Soţia mea“ = „Bărbatul meu“. Pamflle. Cântece de fard. ' www.digibuc.ro 222 Ca la frăţiorii mei ; Să răsaie viorele, Să mă jăluesc la ele, Ca la surorile mele ! (Pentru vers. 33-9, vezi no. 28, p. 219.) Variantă. Jelui-m’aş şi n’am cui, Jelui-m’aş codrului, Codrul are crăngi uscate Şi la dânsul n’am dreptate; Codrul are frunză verde Şi pe mine nu mă crede; Jelui-m’aş câmpului, Câmpul are peliniţă, Nici la dânsul n’jim credinţă; Câmpul are iarbă verde Şi pe mine nu mă crede; Jelui-m’aş, jelui, Jelui-m’aş la străini, Da’ strâinu-i tot străin Şi pelinu-i tot pelin; Pelinu-i rădăcinos Şi străinu-i mânios; Şi mila dela străin, Ca şi umbra dela spin : Căci când vrai să te umbreşti, Mai tare te dogoreşti. Şi m’oiu lasă ’n primăvară Şi-oiu ieşi între hotăra, Şi-or răsări ghiocei Şi m’oiu jelui la ei Ca la frăţorii mei; Şi-or răsări viorele Şi m’oiu.jelui la ele Ca la surorile mele. Ies din casă, catla munţi, Intru ’n casă n’am părinţi ; Ies afară, cat la brazi, Intru ’n casă, eu n’am fraţi! (Comunic, de d-1 L. Mre-jeriu, Zorleni-Tutova.) 40. Prutule, apă vioară, De ce ţi-i apa amară ? Cine b,ea apă din tine, Fie străinei ca mine. Cine-i străinei ca mine ? Numai cucul din pădure! Nici el nu-i străin ca mine, Că şi el, doar, tot mai are Pe draga privighetoare, Cântă noaptea pe răcoare Şi tot are desfătare ; Dar străinul, vai de mine, Nu mai ştie de cel bine ; N’ai cu cine u-ajutâ, Sara şi dimineaţă, Peste zi totdeauna ! Mă rog, mparte, ca să vii, Să mă ieai dintre cei vii, Şi să mă duci între morţi, Unde se hodinesc toţi ; Să mă hodinesc şi eu, C’ acolo-i binele meu ! 4i- Foaie verde liliac, Mâni îi anul de când zac Şi n’am pe nimeni cu drag, Să-mi puie mâna la cap, Să mă ’ntrebe de ce zac! Că n’am fraţi şi n’am surori, Să plivească cele flori ; Nu am fraţi ca să cosească, Floricelele să crească, Mai la urmă să ’nflorească. Şi n’am drage surorile, Să culeagă floricele, Să le facă mănunchele, Să le dea ’n rnânile mele! 42. Foaie verde şi-undudău, Aist an nu este-al meu, Că mi-a cântat cucul râu ; Şi mi-a cântat pe pârlaz, Tot a trudă şi-a năcaz Şi-a lacră mi pe cel obraz ; Şi mi-a cântat pe butuc, Cântecu-i c’amsămăduc, www.digibuc.ro 223 Să mă duc de pe-aistloc, Că-i un loc făr’ de noroc. Şi nu-i vina locului Şi-i vina norocului, Că norocul când a vrea, Scoate om dela belea; Că norocul când s’a pune, Scoate om dela ruşine! 43- Foaie verde rug de mure, Ardă-te focul, pădure, De s’ar face-un drum prin tine, ■Să mă suiu la mănăstire, Să văd cârduri de copile, Plişchiindu-şi papucii, Blăstămându-şi părinţii, Să-mi văd şi amanta m^a, Râzămată de-o poprea, Blăstămând pe maică-sa : Of, cine m’a dat la schit, "N’ar avea loc în pământ, Nici pace de odihnit ; N’am fost de călugărit Şi-am fost de căsătorit! 44- Doamne, decât prin străini, Mai bine ’ntr'un pâlc de spini, Ziua tot să mi-i răreşti, Noaptea să te odihneşti. Rău e ’n liftele străine, Nici n’ai apă, nici n’aipâne, Şi nu-ţi este de ispravă, Dar te umpli de otravă ; Iar de-a fi miere şi vin, Tu te umpli pe venin ! 45- Foaie verde iarbă grasă, Trecui podul pe la leasă1, Mă ajunse-un dor de-acasâ, De copii şi de nevastă, Dela dragii mei părinţi, Dela fraţii mei iubiţi. Şi cum stau şi mă gândesc, Nu ştiu unde să pornesc. Şi-aş pornişi-aş tot porni, Dorul oare-.i cui a fi ? De-ar fi dorul dela frate, Să fac murgul numai lapte*; De-ar fi dor dela surori. Să fac murgul numai flori* 2 3; De-a fi dorul dela muma, Să fac murgul numai spumă; De-a fi dorul dela tată, Sa fac murgul numai apă ; Dar de-a fi dela copii, Să pun şaua şi să mâiu ; De-a fi dor dela nevastă, Să las calul să mai pască, Şi eu să mă hodinesc, Că neveste mai găsesc, Dar părinţi, fraţi şi copii, Nu mai găsesc în vecii! Variantă. Foaie verde iarbă grasă, Leano, dragă, Trecui podul pe la leasă, Leano, dragă*, Mâ-ajunseun dor de-acasă, De copii şi de nevastă ; De copii, inima-i arsă, De nevasta, zău, nu-mi pasă. Dau la murgu’ în prfjjon, Neveste mai găsesc eu. Trecui podul peste .tot, M’ajunser’un dor cu foc. Şi de tată, şi de mama Şi de-a’ mele surioare, Şi de ai mei fraţi mai mari, Că îi ştiucă-s într’armaţi. (!) ]. Trecui podul pe la (locurile unde este o) leasă (coşer.) 2. Să fac murgul numai spumă. 3. Relren. www.digibuc.ro 224 Foaie verde fir de linte, Ei îs în roata ’nainte, Unde-i focul mai fierbinte Şi negriţi şi nespălaţi, Nebăuţi şi nemâncaţi ! 46. Of, of, of, frate peline, Amarâ-i frunza de tine 1 Felin beau, pelin mănânc, Pe pelin sara mă culc. De amar şi de pelin, Zău, mi-i sufletul plin. Auzii prin cei bătrâni : Bună-i pânea prin străini; Bunâ-i pânea şi miezoasă Şi la mijloc veninoasă. Auzii şi n’am crezut, Dar acuma am văzut: Bună-i pânea şi mieroasă Şi la mijloc veninoasă ! 47' Ici în vale, la fântână, E-o mândreţă de sulfină Cu trei flori la rădăcină. Eu mă plec şi ea se ’nchinâ, Şi văd bine că-s străină ! 48. Şi-am zis verde rug de mură, Cuculeţ, pasere sură, Ai făcut mult bine ’nlume, Mai fă unul pentru mine: Du-te la maica şi-i spune : De mai are-un fiu ca mine, Să nu-1 blasteme-aşâ bine, Cum m’a blăstămat pe mim, Să fie de chin în lume, Sa umble din sat în sat, Ca corbul din brad în brad, Nebăut şi nemâncat, Nebăut şi nespălat1 Şi să ’nsare1 2 pe la gard l 49- Foaie verde măr măşcar,. Spune, maic’, -adevărat, Cu ce apă m’ai scăldat ? Numai cu apă amară, De m’am vânturat prin ţară* Ori cu apa dela iaz, Să fiu de părinţi rămas; Ori cu apă dela scoc, Să nu am nici un noroc ?" 50 Dunăre, apă vioară, Fact-te-ai neagră cerneală, Să te puiu în călămară, Ca şă scriu o hârtioară, S’o trimit la maica’n ţară, Sa-midea banidecheltueala Şi cămeşi de primeneală, Şi cal bun de călărie, Să mă duc in bătălie ! (Vezi începutul dela 110-45, variantă, p. 189.) Variantă. Foaie verde lozioară, O să-mi cat de-o călimară, Ca să-mi scriu de-o hârtioară, S’o trimet la taica ’n ţară, Să-mi trimeată primeneală, Şi bani pentru cheltueala,. Să-mi ieau cal de cădărie,. Să mă duc in bătălie, Să mai ies şi la câmpie, Tot în fi lintea1 dinainte, Unde-i armata mai iute,. Şi sângele mai fierbinte. Sângele soldatului, Bate pieptul murgului;. 1. Cu Cămeşile (rufele) nespălate. 2. Să ’nsereze, să ’nnopteze. 1. Poate : front, linie. www.digibuc.ro 225 Sângele păgânului, Bate coama murgului ! (Tg.-Ocna.) 5i- Şi-am zis verde alior, •Colea ’n vale la izvor, îmi şuier’ un voinicel. Ce şuieri, bădiţ’,-a jale, "Ţi-i grea puşca în spinare? —De când am pornit de-acasă, Mi-am lăsat carul pe câmp Şi cu boii prinşi la jug Şi nevasta mea oftând Şi copilaşii plângând ! Ca mi-i dorul dela tată, Pentr’o puşcă încărcată, Lăsăi boii înjugaţi, Şi părinţii supăraţi! Variantă Pentr’o puşcă ruşinoasa, Lăsăi casă, lăsăi masă, Lăsăi nevastă frumoasă Cu doi pruncuşori înbraţfl. Unul zice: «mamă, mamă», Altul zice : «tată, tată !» Tatăl tău îi dus să vie, Colo ’n Plevna, ’n bătălie Şi de venit nu se ştie ! 52. Şi-am zis verde şi-o cicoare, Colea’n dealladealul mare, Câte cam, cu poboară, Toate suie şi coboară, Numai carul Iancului, Şede ’n vârful dealului; Nici nu suie, nici se lasă, Că-i plecat Iancu de-acasă; Nici nu suie, nici coboară, Câ-i plecat Iancu din ţaţă! 5 3 • Floricică din poiana, Doru-mi-e de biata mamă, Doru-mi este şi nici prea, Că i-a fost guriţa rea, Totdeauna mă mustră ; Las’, măicuţă, că-i vedea, Că mi ei plânge urma mea, Că-i lucră şi nai puteâ, C’ai mancă şi n’ăi avea! 54- Duşmanii, duşmanii mei, Par’că-s haite de câni răi, Nişte sluţi, nişte dihănii, Parcă-s noaje de jigânii ! "55- Frunză verde măr uscat, Dragostea mi s’a stricat, încurcată, prea ’ncurcata, Dc-o nevastă blăstămată, Cu pelin şi mătrăgună, Doar de m’a vedeâ nebună! 56. Rău de omul cu femeie, Nu poate ’n casă să steie, Dar mai rău i-i fără ea Că tot bate cărareâ. Bate’n deal şi bate ’n vale, Pân’ ce mi-o ’ntâlneşte ’n cale; Rău de holteiul din sat, Rău de omul ne ’nsurat! 57- - Fir de lână şi mătasă, Dacă ţii cu mine casă, Să ştii c’aşâ nu trăeşti, Noaptea să-mi trebalueşti, Şi sa-mi tot imborbocşti ; Fire-ai treaz, ori fire-ai bat, Cum nu dai peste-un bărbat, Să-ţi arăte cum mai este Umbletul după neveste, Să-ţi spuie cu spusa lui, Cum mai câţi nevasta lui! www.digibuc.ro 226 Să-ţi vorbească de iubit Unde pop’ a miruit. Dorul foc să mi te-apuce, Unde omu-şi face cruce ; Ascultâ-te-ar Dumnezeu, Cum asculţi de sfatul meu, Nici mai mult, nici mai puţin De cum noi astăzi trăim ; Nici prea mult, dar nici de loc, Că mă arzi pe mine ’n foc! 58. Foaie verde solz de peşte, Varsă Prutul şi hueşte. Dare-ar Domnul Dumnezeu, Să-i sece izvoarele, Sâ-i rămâie pietrile, Să le spele ploile, Sa lucească soarele, Să trec cu picioarele Pe la fraţi, pe la surori, Că de când nu i-am văzut, Carnea pe mine-a scăzut: Nici o litră, nici un dram1, Nici măduvă la ciolan ! (Vezi no. 22, variantă,p. 168.) 59- Foaie verde şi-o sulfină, Vinc-o pasere străină, Nu cobeşte, nici nu strigă, Mândruliţa, mândrulică. Eu mi te văd străină, Fa-ţi cuibul sub streşina, Ada-ţi tină dela puţ Şi încheagă-ţi un cuibuţ. Dacă vrei, îţi fac eu tină, Că şi eu îs tot străină, Şi-s sătulă de venin, Că stau pe pământ străin. Pasaruică, păsărea, Crede de plânsoarea mea ! 60. Frunză verde, frunză verde, Pe lume cine mă vede ? Străinul vede şi tace, N’ar avea pe lume pace ţ Nu tace şi-ţi face râu, Nu l-ar răbda Dumnezeu ! 61. Rabdă robul în robie, Că ’ntre oameni va să fie ţ Eu cu capul n’aş răbda, Când n’aş fi prin partea mea! 62. Frunzuleana şi-o verdeaţă, Mă sculăi de dimineaţă, Mă şuii în deluşor, Mi-a venit de-acasă dor. Mă lăsai în jos, pe vale, De-acasă m’ apucă jale ; De-am plecat încet spre crâng, îmi veniâ par’ci să plâng, Să plâng şi să mă bocesc, De veîeatul ce trăesc, Prin străini şi prin duşmani, Ca floarea prin bolovani, Unde-o lume te urăşte Şi alta te buchiseşte, Fără popă creştinesc, Că-mi vine să 'nebunesc ! 63. Mult îmi plac frunzele late, Amar şi străinătate! Decât omul prin străini, Mai bine mâncat de câni ţ Că ’n străini nu afli loc, Nici să te ’ncălzeşti la foc. 1. Nu mai am nici o litră, nici un dram. www.digibuc.ro 227 Am crezut, şi vai de mine, Câ ’n străini oiudadebine! Cât amar m’am înşelat, Câte ţări am colindat, Câte lacrimi am aflat, Ca partea mea n’am aflat (!) Şi nici cred c’am să găsesc, Dare-ar Domnul să trăesc ! Să mă ’ntorc în satul meu, Cu mila lui Dumnezeu ! Să-mi văd maică şi pe tată Colo ’n partea ’ndepărtată, Să-mi văd fraţi ca nişte brazi, Şi-ale mele dulci surori, Prea frumoase,mândreflori. Câ străinul prin străini, Nu găseşte decât spini. Jelui-m’aş şi n’am cui, Jelui-m’aş codrului ; Codrul huie a pustiu, Şi eu glasul nu i-I ştiu ! Jelui-m’aş apelor, Apelor, izvoarelor, Dar şi apa-mi pare rece, Eu o ’ntreb şi dânsa trece! Jelui-m’aş norilor, La cei nori, cei călători, Ei mă ’mbracă ’n umbra deasă Şi de mine nu le pasă. Amantă turturică, Ca şi mine singurică, Arată-mi tu calea dreaptă, Şi spre casa mea mă ’n-dreapră ; Să mă ’ndrepţi spre satul meu, Că şi eu lui Dumnezeu M’oiu rugă şi pentru tine, Suferinţa să-ţi aline ! Rău e gustul de pelin, Mai rău traiul de străin ; • Decât pe străin pământ, Mai bine ’n negrul mormânt ! 64. Frunză verde foi de mură, Din deal dela curătură, S’aude-o şuierătură, Şi-i şuierul de străin. Din deal vine legănat, Un sărman ’nstrâmat, Şi dac’ aş şti cum îl chiamă, L’aş chemă de bună seamă! 65. Frunză verde de arţar, Rău de mine, rău şi-amar ; Stau aşi şi mă chitesc, Spre pădure că pornesc, Văd păsărele sburând, Aud pe-altele cântând ; Aud două păsărele, Colo ’n tufa de nuiele. Nu mai pot s’ascult de jele! Pleccapul, văd lăcrămioare, Mă gândesc la surioare ; Dau s’ascult o turturea, Tristă ca inima mea, Limba ’ntoarce, limba ’n-toarce, Cântecul ei lacrimi stoarce; Turturica-i pe arin, Cântă, cânta, că-s străin ; Cântecul i-i dor şi foc, Eu străin fâr’ de noroc ! 66. Rău de omul prin străini, Ca de-un spiculeţ prin spini ; Când soarele-1 dogoreşte, El tânjind se prăpădeşte ! 67. Ş’apoi, ş’apoi frunză verde, Cine colo ’n deal se vede? Merge-un voinic şi tot cântă, www.digibuc.ro 228 C’un chin mare mi-1 frământă; Suie dealul, suie sus, Jos la umbră că s’a pus, Sub umbră de fag uscat, Şi se uită ’ndepărtat Câtu-i zarea câmpului Şi priveşte ’n ţara lui, Să-şi vadă măicuţa vie, Stând la casa ei pustie ! 68 Rău de puiul cucului, Rău de omul prin străini, Rau de floarea ’n mărăcini. Că ciulina, mărăcina, Nu-s date de Dumnnezeu, Ca străinul lucru rău ! 69. foaie verde şi-un dudău, Doamne, poartă-mi gândul meu, Du-1 în ţara mea drăguţă, Du-1 acasă la măicuţă, Unde ’nstrăinat nu merge, Unde gândul se ’nţelege ! 7°. Frunză verde alior, Mult îs plin de chin şi dor; Frunză verde mărăcini, Plin de chin că sunt străin, Ca nevasta cucului, Cucului, abraşului, Ca sărmana turturică, Tot asâ îs singurică ; Ea bărbăţelul şi-l cată, Şi-apoi viaţă ’nstrăinată 1 7i- Frunză verde şi-o gherghină, Geaba eşti când eşti străină, Dimineaţa în grădină Bucurie n’ai de flori, Nu vezi fraţi, nu vezi surori, Bujorelul tot mă chiamă, El mă chiamă să-mi dau seamă ; Crinişorul tot mă strigă, Suferinţa să-mi mai plângă, Şi mă chiamă florile, Florile, surorile, Să-mi mai ostaie din jele Şi din lacrimile mele! 72. Rea ţi-i viaţa, viaţa grea, Când n’o ai în ţara ta. Fie pânea cât de-amară, Bună-ţi pare în cea ţară; Traiu-i chin şi doru-i dor, Pe pământul alluror ! 73- Frunză verde baraboi, Eu cu tine suntem doi, Şi-apoi buni tot amândoi. Colindarăm amândoi, Ţara’n sus şi ţara ’n jos, Şi la urmă, ce folos ! Măicuţa ne-a adunat Şi la şcoală ne-a băgat, Să ’nvăţăm carte ne-a dat, Ba noi carte-om învăţă, Când a creşte grâu ’n casă Şi-a bate cu spicu ’n masă; Când a creşte grâu ’n tindă, Şi-a bate cu spicu ’n grindă! Variantă. Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul Miercuri şi-altul Joi Şi-a umplut lumea cu noi. Dac’ ar n făcut mai mulţi, Am fi fraţi şi peste munţi; A făcut mai puţintei Şi-a umplut lumea cu ei. Foaie verde lozioară, www.digibuc.ro 229 S’a luat maica prin ţară, Cu straiele subţioară, Să ne strângă grămăgioară, Să ne dea la Eşi la şcoală. Noi şcoală om învăţă, Când a creşte grâu ’n tindă, Ca să bată spicu ’n grindă ; Când a creşte nalba ’n casă Şi i-a bate floarea ’n masă, Păpuşoiu mai bun prin lunci, Atuncea şi nici atunci ! 74 Taci, cu cina nu mai da, Nu mai da, nu mai cântă, Că tot aşă mi-ai cântat, Până m’ai înstrăinat! 75- Maică, maică, ce suspini? —Daţă cum n’oiu suspină, Că am avut un fecior, L-am trimis la munţi cu flori ; El s’a dus la munţi cu piatră Şi şi-a ales altă fată, Şi el mie mi-a trimis, Pe trei spice de secară, Să mă duc la dânsul iară ; Eu înăpoi i-am trimăs, Pe trei spice de ovăs, Că n’am putere de mers. El mi-a trimis pe-un păun1, Să ma duc, să mi-1 cunun; Nu ştiu eu l-aş cunună, Ori mai rău l-aş blăstămă ? —Taci, fată, nu fii nebună, Pân’ acum ţi-a fost drăguţ, Da’ de-amii ţi-a fi firuţ! (Comunic, de d-1 V. Ungurean, Suceveni-Bucovina.) 76. Şi m’am trezit în străini, Ca iarba crescută ’n spini : Şi m’am trezit prin duşmani, Ca iarba prin bolovani ! 77- Of, amar şi vai de mine, M’am născutstrăin pe lume, Ca iarba prin mărăcine! Străinei ca mine nu-i Decât puiul cucului, Dar şi cucul bine are, Că i-i sturzul văr primare, Şi i-i mierla surioare, Şi se iea prin codrul mare Şi-i trece de supărare ! S. Jalea orfanului. 1. Trecui punte peste punte, Până la leliţa ’n munte. Trecui podul de aramă, Rău-i, Doamne, tară mamă; Trecui podul cel de piatră, Rău-i, Doamne, fără tată ; Trecui podul cel de spini, 1. Pană de păun. Rău-i, Doamne, prin străini! (Comunic, de d-I M. Lu-pescu, Zorleni-Tutova.) 2. Foicică de bujor, Am un dor şi am să mor, Suind calea pe pripor ; Foicică alţi bujori, Mă şuii la munţi în zori, www.digibuc.ro 230 Mă şuii la munţi cu flori, Să-mi văd fraţi, să-mi văd surori ; Mă şuii la munţi ’n piatră, Să-mi văd mama, să-mi văd tată. Altă foaie de grănată, Făcui ochişorii roată, Cuprinsei o lume toată, Şi văzui pământul roată ; Dar n’am văzut pe al meu tată. Mă uităi şi luăi seama, Dar n’am văzut nici pe mama, S’a fi prăpădit sărmana ! Mă uităi şi printre brazi, Văzui tineri ne’nsuraţi, Ne’nsuraţi, necununaţi, Unde-or fi oare-ai mei fraţi! Mă uitai şi printre flori, Văzui fete şi neveste, Văzui flori, văzui bujori, Văzui şi cele surori, Ma prindeau calde sudori, Mă luau grele fiori. Foaie verde mătustat, Părinţii mi-au raposat, Fraţii ’n lume au plecat, Surori mi s’au depărtat, De ei m’am înstrăinat, Of, Doamne, mare păcat! ţNeg'rileşti.) •y j- Şi-am zis verde foaie lată, Mă şuii pe stâlp de piatră, Să vad mamă, să văd tată; Nu văd mamă, na văd tată, Şi văd şesul plin de iarbă, Par’că m’am născut din piatră. Alta zis-am trei bujori, M’am suit pe stâlp de fior', i Să văd fraţi, să vad surori, j Nu văd fraţi, nu văd surori, Şi văd câmpul plin de flori, De-mi vine năduf să mori! (Vezi începutul dela no. % p. 229.) Variantă. Şi-am zis verde crinişor, Aşâ-mi vine uneori, Să mă suiu pe deal cu flori, Că n’am fraţi şi n’am surori ; Floare albă, rourată, Că n’am mamă şi n’am tată, Că-s pe lume ’nstrăinată ! 4- Struguraş bătut de piatră, Râu e, Doamne, fără tată; Struguraş bătut de brumă, Rău e, Doamne,fără mumă; Foaie verde peliniţă, Dw-aş avea o măiculiţă, I-aş fi hojma la portiţă ! Varianta 1. Frunză verde mărăcini, Rău e, Doamne, prin străini; Struguraş bătut de brumă, Rău e, Doamne, fără mumă; Struguraş bătut de piatră, Rău e, Doamne, fără tată L Bată-te focul noroc, De te-aş prinde la un loc, Să-ţi dau foc cu lemne verzi, Că ce-ţi spun, tu nu mai crezi; Pe de-o parte cu uscate, Că avui pe lume parte Numai de străinătate ! Varianta 2. Strugurei bătuţi de piatră, Râu e, Doamne, fără tată; www.digibuc.ro 231 Strugurei bătuţi de brumă, Rău e, Doamne, fără mumă; Că la toţi le-ai dat noroc, De mine ţi-ai bătut joc, Şi m’ai pedepsit cu foc ! (Comunic, de d-1 C. Rădu-lescu-Codin, Rucăr.) 5- Foaie verde stuh de baltă, Străinul fără de tată, Câ-i dus pe lumea cealaltă, La podeţul de aramă Şi-s străin fără de mamă ; La podeţul cu bujori, Şi-s străin fără feciori ! 6. Foaie verde pădureţ, Oleo-leo, frate râsleţ, De ce nu vii sa mă vezi, Cum ne razăm’ de part ţi ? Cum te plânge maică-ta, Cum te-a crescut cu tara, Şl n’ai milă de dânsa ; Cum te plâng surorile, Pe toate cărările, Se usucă lemnele, Se scutură florile ! Cum te plânge cea 'mai mare, Cu rochiţa lată ’n poale, Curg lacrămi până ’n paftale ! Cum te plânge mijlocia, Cu rochiţa vişinie, Vişinie, stacoşie, Cu lacrămi până ’n bărbie! Cum te plânge cea mai mică, Frunza ’n codru se despică, Cea de vie se usucă ! (Ţigănaşi-Iaşi.) Variantă. Frunză verde pădureţ, Oleo-leo, frate răsleţ, Ce te ţii aşa măreţ, Că de când te-ai răsletit, Pe la noi n’ai mai venit; Vino la noi dumneata ; Nu mi te strigă mă-tâ, Cum te strigă soră-tâ, Că ştiu, bade, cam ce-ar vrea ? 7- Măi bădiţă Gheorghieş, Vino colea sub cireş, Să ne plângem amândoi, Ca doi oacheşi porumbei. Nici eu n’am, nici tu n’ai maică, Amândoi fără de taică ; Eu săracă, tu sărac, Dragă-ţi sunt şi tubmi-eşti drag! 8. Frunză verde leuştean, M’a lăsat maică de-un an, Prin stiaini, prin cârărele, Vai şi de zilele mele Făr’ alean, fără canun, “ Suflet faraonica bun ! 9- A zis luna către soare : —Mergi, băiete ’n pas mai tare, Că vine Dunărea mare ! - Las’ sa vie să mă mâie, Că n’am tata să mă ţie, Nici n’am fraţi să mă mân-gâie, Nici jnamă, să mă bocească, Nici surori, sa mă jelească, Nici n’am mamă, nici n’am tată, Par’că sunt facutdin piatiă! Nici n’am fraţi, nici n’am surori, www.digibuc.ro 232 Par’că sunt picat din nori ! (Comunic, de d-1 L. Mre-rejeriu, Crucea-Suceava.) IO. Ce îi rău pe lumea asta, Dacă îţi moare nevastă, Copilaşii plâng pe vatră Şi strigă «mamă»! şi «tată»! Taci cu tata, nu mai plânge, Că la loc mam’oiu aduce! Mncar să fie cucoană, Da’noi nu i-om zice mamă! Că mama ce ne-a făcut, S a făcut negru pământ. Nici o poamă nu-icu gust, Ca mama ce te-a născut ; Nici o poamă nu-i dtilcic, Ca mămuţa cea dintâie ; Dar nici una nu-i amară, Ca mama de-a doua oară ! 9. Felurite. 1. Foaie verde de mohor, Pasere de pe ogor, Mu mă lăsâ’n drum să mor, Că n’am pe nime cu dor; Nu mă lăsă ’n drum să zac, Că n’am pe nimeni cu drag! (Zorleni-Tutova.) 2. — Foaie verde sloiu de gheaţă, Leapădâ-ţi pruncul din braţâ, Daca vrai să mai ai viaţă, Nu-i păcat de Dumnezeu, Că-i născut din trupul meu, Ba i-oiu face-un legănaş, Intr’un vârf de paltinaş, Ploaia c? mi l-a scălda, Vântul mi l-a legănă, Când a ninge mi 1-a’n-cinge, Vântul iernii mi l-a stânge. (Ţigănaşi-Iaşi. Vezi no. 38 şi variantele, p.^87-8.) VariantA. Foaie vetde şi-o alună, Iese măicuţa la lună, Cu pruncuşorul pe mână: Dragul mamei, copilaş, D -aş avea un toporaş, Ţi-aş face un legănaş, Intr’un vârf de păltinaş. Când a ninge, tu ai suge, De-a plouă, tu te-ai scăldâ, Şi vântul te-a legănă ! 3- Inimioară, inimioară, De-ai fi bolnavă de-o sara, Te-aş scoate, te-aş da afară, Şi te-aş face ciosvârcioara. Inimioară, stăi pe loc, Că-ţi pun lacăt la mijloc ; Inimioară, nu mai bate, Dacă n’ai noroc şi parte ! 4- Şi-am zis verde fir de scaiu, Inimă de putregaiu, Cum n’am cuţit sâte taiu. Sa văd în tine ce ai ? Şi’ncă verde şi-un dudău, Şapte gârle şi-un pârâu, . Nu-mi pot stânge focul meu. Inima mea multe ştie, Dar n’are timp să le spuie! Şi-am să mă duc într’un loc, St pun bordeiului foc, www.digibuc.ro 233 Si ardă cu grinzi cu t(5t, Cu duşmanii la un loc; Cărămida să râmâie Dumşmanilor de tămâie ! (Comunic, de Păr. T. C. Beldie, Jorăşti-Covuluiu. Pentru vers. 1—4, urmează următoarea.) Variantă. Foaie verde şi-un susaiu, Inimă de putregaiu, N’am cuţit ca să te taiu, Si văd în tine ce ai ; bă curgă sânge ’nchegat, Dela amar căpătat! 5- Dealul dela răsărit, Ardel-ar un foc pârlit ; L-am arat, l-am boronit Şi nimica n’a ieşit, L-m sămănat arnăut, Nici un fir n’a mai ieşit. L-am sămănat bisioc, A ieşit pară şi foc ! 6. Foaie verde tipirig. Când eram copil mai mic, Aveam semne de voinic, Dtr de când m’am făcut mare, Trupul meu liodină n’are, Nici la umbră, nici la soare. Mi-i hodină de călare, Şi somnul la cheotoare1 Şi mâncarea de picioare 1 (Jud. R.-Sărat.l 7- Foii iţă bob nâut, Când zisei «mă duc, mă duc» ! Se fac mândrele buluc Şi mă ’ntrebă und’ mă duc? Eu le spun: la Câmpulung, Să-mi cumpăr un cal porumb, Lung în trup şi scurt în gât, Cum e bun de călărit ; Fie şi mai mărişor, Numai iute de picior, Să mă duc cu mândra ’n sbor. Când oiu trece Prahova, Să nu se ude scară ; Nici scară, nici potcoavă-, Nici colţul la ipingeâ, Că mă ceartă mândra meaî (Comunic, de d-1 D. Miha-lache, Goleştii-Badii, Muscel.) 8. Inimă cu venin mult, Când să te mai văd râzând? Inimă, nu mai oftă, Că n’oiu trăi cât lumeâ ! Şi-oiu trăi de-o vară, două, Şi ne-om topi ca o rouă, Ca rouă pământului Şi ca iarba câmpului ! (Curtea-de-Argcş.) 9- Săraci brazi încetinafi, Voi la ce vă legănaţi ! Cum să nu ne legănâm, Când noi singuri rămânem l La Sântă Maria mare, Tulesc oile de vale Şi rămân stânele goale ! Rămân stâni ţâră stăpâni, StWftguie "fol i-oiţe;----- Scaune fără băciţe, "Munte iară or-rfîarunte. (Şuiei-Argeş.) 1. La cheotoare de casă ; în ibovnicie. www.digibuc.ro 234 io. Foaie verde de molid, Doamne, ce mai m’ai tăcut, Face-nj’aş negru pământ! De ce, Doamne m’ai urzit, Să fiu de fete urît, De neveste urgisit, De flăcăi noaptea bătut ? Mamă, de ce m’ai făcut, De ce nu m’ai omorît, De ce nu m’ai strâns de gât. Când eram copil mai mic ? (Tg.-Ocna.) îl. Grea belea şi boală grea, Vai de măiculiţa mea ? Ce muncesc, nu folosesc, Mă mir cum de mai trăesc! (Idem.) | 12. Copiliţă cu părinţi, La ce focul te măriţi, Că mila dela părinţi, Anevoie o mai uiţi, Dar mila dela bărbat, Când vine din crişmă bat, Dă cu pumnul după cap. Unde-i cocul va sta focul, Unde îţi stau spelcele, Au să stea cucuiele. Unde-s cingâtorile, Au să steie ghioantele. Ieri erai cu fetele, Azi eşti cu nevestele, Mâni vei fi cu babele, Pieri-ţi-ar fi numele! (Pentru sfârşit, vezi sfârşitul dela no. 17, p. 213.) 13- Foaie verde solz de peşte, Trage-mi, mândro, şi-mi gâceşte, De ce codru ’ngâlbeneşte Şi voinicu ’mbâtrâneşte ! —Codrul pentru vreme grea, Voinic de inimă rea ! Variantft. Foaie verde solz de peşte, De ce codru ’ngălbeneşte ? Codrul de zăpadă grea Şi puiul de voie rea! (Comunic, de d-1 Gh. Bu-huş, Arsura-Fălciu.) 14. Oi, sărace gânduleţ, Gânduieţ, mult eşti drumeţ, Că te scoli pe mânecate, Şi-abiâ pici la miez de noapte; Că purcezi prin cântători, Şi te’ntorci de-abiâ în zori! 15- Cât e omul tinerel, Dorul se primblă cu el ; Dacă omu ’mbâtrâneşte, Dorul se călătoreşte ! 16. Foaie verde de-alunică, Vara-i noaptea mititică, Valeo, lupul mă mănâncă! Lupule, nu mă mânca, Pân’ ce-a răsări lună, Să dau mâna cu puică, Şi-apoi, lupe, mâ-i mânca, Şi pe mine şi pe ea. Lupule, nu fii nebun, Nu-mi mânca puica din drum; Lupule, nu fii turbat, Nu-mi mâncanuica din sat! (Ţigănaşi-Iaşi.) Variantă. Foaie verde alunicâ, www.digibuc.ro 235 Şapte văi şi-o vale-adâncă, Valeu, lupii mă mănâncă. Lupule, nu mă mânca, Pân’ a răsări lună, Să dau ochii cu puică, Cu puicuţa Catincâ, Să-mi desmierde guriţă ! Lupule, nu fii nebun, Nu mânca oameni la drum; Lupule, nu fii turbat, Nu mânca oameni în sat ! *7- Foai verde trei măsline, Vine cucul de trei zile Şi n’are unde se pune ; S’ar pune pe-o rămureâ, Aproape de casa mea 1 —Fugi, cucuie, de-acoleâ, Că te-oiu luâ c’o nuia ; Măcar să mă ieai c’un drug, Eu de-aicea nu mă duc. \Ţigănaşi-Iaşi.) Varianta 1, Frunză verde trei măsline, "Vine cucul de trei zile, Şi n’are pe ce se pune Şi trage ’n gazdă Ia mine, Că el crede că mi-i bine Şi eu n’am "inimă ’n mine! Se pune pe-o lămurea, Mai dinjos de casa mea. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă, Şi tot cântă ’n gura largă. —Fugi, cucuie, de-acoleâ, Că vine soţia mea Şi-a luâ puşca şi-a da, Şi ţi-a rupe aripă, Şi nu-i mai puteâ sburâ ! Varianta 2‘ Pe sub deal, pe sub pădure, "Vine cucul de trei zile Şi n’are pe ce se pune. S’ar pune ’n pădurea verde, Pădurarul că mi-1 vede ; S’ar pune ’n pădurea deasa, Pădurarul nu mi-1 lasă ; S’ar pune ’n pădurea rară, Pădurarul mi-1 omoară ! —Cucuie, pasere sură, Muşcâ-ţi-aş limba din gură, Ce te piimbli prin bătătură ? Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mânând ? —Mănânc putregaiu de fag Şi zic codrului cu drag ; Mănânc putregaiu de teiu Şi cânt codrului temeiu ; Mănânc putregaiu de soc Şi cânt codrului cu foc ! (Ţigănaşi-Iaşi.) Variantă. —Cucuie, haiducule, Nici de muncă nu te-apuci, Mă mir iarna ce mănânci ? —Mănânc putregaiu de fag Şi beau apă dintr’un lac Şi cânt codrului cu drag; Mai beau apă din fântână Şi cânt codrului cu milă; Şi beau apă dm izvor Şi cânt codrului cu dor ; Mai beau apă dela scoc Şi cânt codrului cu foc. C’-aşâ am fost rânduit, Toată vara să vă cânt, La Sân-Pietru să mă duc ! 19- De-arfi cucul om voinic, Eu l-aş prinde ibovnic, Şi l-aş purtă cum îi place, Tot cămeşi subţiri i-aş face. Dar mi-i cucul păsăreâ, www.digibuc.ro 236 Nu ştie durerea mea ; Dar mi-i cucul sburător, Nu s’aprinde pentru dor, Cucuie, nu mai cântă, Că mi-i secă inimă ! (Ţigănaşi-Iaşi.) 20.. Foaie verde arnăut,-Câte flori sunt pe pământ, Toate merg la jurământ, Numai spicul grâului Şi cu viţa vinului Şi cu lemnul Domnului, Sboară ’n naltul cerului, Stau în poarta raiului, Şi judecă florile, Unde li-s mirosmele ! Le-au luat cucoanele, Să prefacă apele, Sa stropească straiele ! (Idem.) 21. Neagră-mi este inimă, Neagră-mi este ca tină; Ca tina de vară, Călcată de cara Şi de dobitoace Pe la iarmaroace ! 22. Foaie verde trei smicele, Pe de-asupra casei mele, Trece-un cârd de rândunele; Şi nu-i cârd de rândunele ; Şi-s chiar gândurile mele, Şi mi-s tinereţelâ, Cu toate dragostele ! 23. Eu mă rog, măicuţa mea, Domnul multe zile-ţi dea; Să trăeşti, să-ţi vezi odorul, Maică, să-ţi vezi puişorul! 24. De năcazuri şi de ciudă, Obrăjiorii mi se udă ; De amar şi jele grea, Mi se trece peliţă ! 25. Frunză verdefoi de mure, De-ar fi drumul prin pădure, M’aş duce cu puica’n lume; Dar mi-i drumul prin oraş-Şi mă ’ntreabă de ravaş. Prin oraş cum oiu intră, Toţi încep a mă întrebă. Stăpânirea te-a ajuns Şi te vezi pe loc cuprins: Doi te leagă, doi te ’n-’ntreabă, Doi cu beţele te bate Pân’ te scot din sănătate ! Toţi prind a mă cercetă, Şi eu a mă închină, Închină lui Dumnezeu, Pentru sufleţelul meu ! Că nu le sunt vinovat, Nici c’un pâişor din gard; M’aş rugă lui Dumnezeu, Să-mi asculte ce zic eu: Blâstămat să fie ’n lume Cel care-a face ca mine, Să-şi cate fete străine. Să te bată Dumnezeu, Când porneşti din satul tăuî 26. Amar puică, amar frate, Amar sufleţelul meu Şi paharul care-1 beu ! Dimineaţa când mă scol, Cu jele de dor mă spăl, Cu pelin verde mă ştergi 27. Foaie verde iarbă grasă, Pe cea vale ’ntunecoasă www.digibuc.ro 237 Trece moartea fioroasă, C’o suliţă şi c’o coasă, Se pune pe colţ de masă Şi cere sufletul din oasă. Mă rog, moarte, mă mai lasă, Că nu mi-i puiul acasă, Şi îmi este aus la coasă, Să cosească fân şi flori, Să-mi vie' de sărbători; Să cosească fân şi rouă, Să se rupă coasa ’n două, Să cumpere alta nouă, Să meargă s’o oţeleascâ Şi fierar să nu găsească, Că doar să se zăbovească, Zilele să le lungească. Şi iar verde iarbă grasă, Mă rog, moarte fioroasă, Mă rog ţie, mă mai lasă, Măcar să mai intru ’n casă, Să stau cu fraţii la masă, Să-mi las tainele la vii1, La bărbaţi şi la copii! 28. Foaie verde grâu mărunt, De amărîtă ce sunt. Nu văd iarba pe pământ, Nici luna pe cer mergând, Nici stelele sclipuind! 29. Foaie verde şi-o lalea, Sărmana inima mea, Iar a prins a mă durea, Nu mă doare, cum se doare, Mă doare, să mă doboare, Când mi-ar şti-o cineva, Maica-mea ori soră-mea, Mi-ar tăiâ-o şi-ar vedea, 1. Să-mi las tainele la cei vii. Pamfile, Cântece de ţară Că curge sânge din ea ; Şi-ar curge sânge ’nchegat, Că-i din streini apucat ! 30. Sărmanul sufletul meu, Mult înoată ’n sânge rău Ca şarpele prin dudău ; Cu gura paşte otavă, Cu coada varsă otravă ; Cu gura paşte pelin, Cu coada varsă venin, Vai de voinicul străin ! (Vezi no. 1053.) 31- Foaie verde trei sfanţoaice, Dela Galaţi mai încoace, La crâşmuţa din pârloage, Ce mi-o vinde trei turcoaice, Trei turcoaice, trei ar-mence, Trei leliţe craiovence, Este vin de trei soroace, Cine bea, copii nu face! Dară maica a ştiut, A ştiut şi n’a băut, Şi pe mine m’a tăcut, M’a făcut în desmierdări, Şi trăesc în supărări ! 32. De amarul vieţii mele Şflui Dumnezeu i-i jele ; De năcazul meu în casă Şi lui Dumnezeu îi pasă ; După chin, după durere, Vine şi o mângâiere. Foaie verde şi-o lalea, C’am găsit pe mândra mea! 16 www.digibuc.ro 238 33- Cânta cucul primăvara, Bucură lumea şi ţara, Dar să cânte şi mierlă, Eu tot nu m’oiu bucură ! 34- Foaie verde şi-o cucută, Toate păsările cântă, Ies mândrele şi le-ascultă. De-ar ieşi şi mândra mea1, Cum ii cântă patimă, Patima ei de fetie, Şi neică * de Feciorie ! 35- Auzi, puică, popa toacă, Ieşi afară şi te roagă, Şi te roagă la popă, Ca să-ţi ierte greşeală; Şi popa la Dumnezeu, Să-ţi ierte păcatul tău, Care ţi l-am făcut eu ! Părinte, sfinţia ta, Spovedeşte pe puică, Şi nu-i da păcate multe, Că de mine sunt făcute ; Şi nu-i da păcate grele, Câ-s părtaş şi eu la ele ! 36. Merg la cofă să beau apă, Nu beau apă, beau otravă; Merg la cofă să beau vin, Nu beau vin, ci beau venin. Nu-i păcat de Dumnezeu Să nu găsesc un flăcău ? 37- Dacă n’ar fi lacrimă, Omul cum ar suspină, Când îl doare inimă ? Dacă n’ar mai fi oftat, Doam ne, ce s’ar fi ’n tâm plat, Pentr’un suflet blăstămat ! 38. Frunză verde frunze nu-s, Bate vântul cam pe sus ! Ş’apoi, Doamne, Dumnezeu, Rogu-te de chinul meu, Şi trimite-mi foc şi pară, Cum n’a fost, să ard’ o ţară, Să ardă şi casa mea, Şi să scăp de grijă grea ! 39- Lăcrămioare, lăcrămioare, Inima rău mă doare, Şi-mi vine să ’nebunesc. Că de geaba mai trăesc ; Şi-mi vine să mă omor, Pentr’un puiu de soţior! 40. Inimă, inima mea, Ia nu te mai câinâ, Că degeaba mă bocesc Şi rău mă mai tânguesc, Că ce-i scris, scris a să-ţi fie, Cât ţi-i inimioara vie ; Ce ţi-i scris nu se mai şterge, Pân’ce la groapă n’ăi merge! 41. Cine cântă ’n cea grădină, Lină, Lină, Nu ştiu cântă ori suspină, Lină, Lină *, Ori suspină şi boceşte, 1. E sărit de bună seamă un vers, care poate fi: Ar auzi, sărmană. 2. Şi-a neicai. 8. Refren. ' www.digibuc.ro 239 Şi pe cinevâ-mi jăleşte! Las’, leleo, păţania, Şi uită jelania, Ce a fost nu mai sgândărî, Şi dureri nu-ţi mai vărî ! 42. Foaie verde curpănaş, Mai la vale, pe hogăş, Creşte iarba şi nu creşte, Inima mi se topeşte. Burueana-i înflorită, ' Floarea-i floare răsădită Şi de bărbat horopsită ! 43- Frunză verde foi de nuc, Am văzut un puiu de cuc, Sta pe creangă şi cântă, Streinii mi-1 blestemă, Să-şi ducă traiul din greu, Şi-aist puiu din cuc sunteu, Şl trăesc cumu-i mai greu ! 44. Frunză verde iarbă grasă, Grea îi vremea de mireasă, Că nu poţi să ieşi din casă, Să te duci pân’ la fântână, Să te iea vre-unul de mână; Ori să pleci în deal la vie, Să ’ntâlneşti pe cine ştie ! 45- Frunză verde şi-up pelin, Doamne, ţie eu mă ’nchin, Mă ’nchin cu inima toată, • Câ-s ’n Casă blăstămată, Pentr’o fată, pentr’o fată! Doamne, de mă-i judecă, Osânda mi-ai ridica ! 1. 0 lume întreagă. ?. Cui, celui ce. 46. Nu gândi la cel peţit, Că te cred înebunit. De peţeşd una ca mine, Se vede că nu ţi-i bine. Vin’ încoce să-ţi descânt, Să se ducă toate ’n vânt, Ca să ştie un pământ 1; Sa ştie măicuţele, Cui să-şi dea fetiţele! 47- Frunză verde foi de fragă, Cine spune că i-s dragă, Acela s’a săturat De iubit şi de umblat ; Eu iubesc, dar nu aşâ, Cum iubeşte alteleâ. Astăzi vine şi mâni pleacă; Rămâi cu inima seacă. La mine cine-a venit, Dragostea l-a prăpădit; Cine2 mi-a păşit pe prag, Nu-i mai zice alta «drag». 48. Leana, Leana şi-un bujor, Mai la deal de drumuşor, Curge, maică, un izvor, Izvor cu apele reci, De când ochii mei mi-sseci; Isvorul cu apele Şi cu pietricelele, Toate-mi sunt şiroaiele, Şiroaie din ochii mei, • -Din sufletul meu .scântei! 49- Părinte blagoslovit, Noi de-o seamă ne-am iubit, Şi-am venit să te’ntrebam, www.digibuc.ro 240 Poate să 1 ne cununăm ? Ori cumu-i la carte scris, C’am visat ast’ noapte-un vis: Casă nouă, pânză mare, Şi eu mergeam pe-o cărare! 50. Cântă ’n vale o turturică, Păsărică frumuşică! Păsărică, nu cântă, Că mai rău mă-i supără, Că tristă-i inima mea ! 5i- Frunză verde mere creţe, Sărmanele tinereţe, Cum se duc pe rând, pe rând, Şi mă lasă ’mbătrânind, Fără dor, fără putere, Fără nici o mângâiere, Duc şi duc năcazuri grele, Toate gândurile rele! 52. Frunză verde măr domnesc, Geaba ’n lume mai trăesc, Geaba mă mai lanunesc; Când credeam că mi-i mai bine, Văd urîtul lângă mine! 53- • •Doamne, Doamne Dumnezeu, Un lucru fâcut-ai rău, Un lucru n’ai nimerit, Când scrisul mi-ai hotărit: Că mi-ai scris urit descris, Ce nu ţi-a trecut prin Vis! 1 2 54- Frunză verde şi-o alună, Primăvara cum răsună Păsărelele ’n pădure, Hai la fragi şi hai la mure, Să ascult şi-o păsăreâ, Care-mi seacă inimă Şi-mi alină durereă ! 55- Cine-şi blastămă feciorul, Ajungă-1 de dânsul dorul ; Cine-şi blastămă fecioara, Să mi-1 doară inimioara; Cine inima mi-1 doare, Se usucă pe picioare ! 56. Fa, lele, un’ mi te duci, Numa ’n fâstă şi ’n papuci ? —Mă duc pân’ la biserică, Ca să scot o părticică, Să plătesc un sărindar, De jale şi de amar; Să videm de-i rău ori bine, Cele patruzeci de zile, Să s’aleagă pulbereâ, Cum s’a stâns inima mea, De capul tâlharului, Că-i tâlhar cine te face, Să nu ai în lume pace *. 57- Frunză verde poanT a-mară, Tot mă arde-un foc şi-o-pară ; Nici n’am lăcrămi, mult aş plânge, Nici n’am lăcrămi, c’aş boii. Până mi s’ar potoli ! Dar focul mi se puicile, 1. Poate s’să. 2. Se scot două versuri dela sfârşit fără înţeles. . www.digibuc.ro 241 Până mi se dogoreşte, Până bate şi mă prinde, Inimioara mi-o cuprinde! Pentruce, pentr’un flăcău, Pentru bujorelul meu ! Pentru vraja maică-sei, Cu inima satanei ! Pate ’n sătă şi ’n covată Şi blastămă ziua toată, Ziua toată, noaptea toată, Cu descântece pocite, Şi lucruri catolnicite. Pierbe-un cap de cucuvaie Cu tămâie ’ntr’o tigaie, Cu ţârnâ dela mormânt, Cu cărbune din pământ! 58. Turturică, turturea, Vai de vieţişoara ta ! Vai de-a ta şi vai de-a mea! Tu treci codrul, ape reci, Şi prin lume mai petreci; Vai sărmană turturică, Ce mă laşi tu singurică, Inima’n trup mi se strică, Noaptea-i mare,ziua-i mică! 59- Frunză verde şi-un dudău, Cum nu mă iea Dumnezeu, De când zac, trecut e anul, Măsor cu ochii tăpşanul, Tăpşanul şi cărarEă^ Cari merg la puica mea ! 60. Nu vrea dorul să-mi asculte, Când în ochi am lăcrămi multe; Dacă nu m’a ascultă, Ochişorii mi-or secă, Ca să cunoască lumea ! 61. Frunză verde şi-o agudă, Lacrămile mă tot udă ; De mă udă dimineaţa, Lacrâmile-mi pârlesc faţa; De mă udă pe supt seară; Iar mă dogoreşte iară! 62. Mult îmi plac vioarele, Crinul şi cicoarele, Floarea ’n câmp că înfloreşte, Vioreaua miroseşte, Dar inima mea tânjeşte, Şi viaţa se prăpădeşte ! 63. Iară când se înserează, Nourii se ’mbujorează, Luna mândru-a răsărit Cu luceafărul mâhnit; Merge luna printre stele. Printre stele cărârele, Şi finţeşte după pom, Ca şi viaţa unui om ! 64. Babă, flăi cu ghiocu’, Să-mi văd şi eu norocii’ ; Babă, dăi cu bobii bine, Ca să văd cine-i cu mine. —Ba întinde-ţi-oiu cartea, Tico, că ţi-i rea partea ! 65. Dacă râzi, te sbengmşti, Dacă plângi, nebună eşti; Nu ştiu cum să mai trâesc, Traiul să mi-1 potrivesc. Unul cântă cu cobză, Altul trage cu scripcâ ; Altul trage clopotii’, Ca să afle norodu’. www.digibuc.ro 242 66. Cucuie, cuc cântător, Iea zi-mi o leacă cu dor; Zi-mi de dor, şi zi-mi de jele, Pentru tinereţi de-a’ mele ; Zi-mi de jele şi năcaz, Pentr’un suflet şi-un obraz. Cucuie,pribeagule, Iea zi-mi o leacă de dor, Că-mi vine, Doamne, să mor ; Cucuie, pasere sură, Sărutâ-te-ar'neică ’n gură, Zi-mi de dor şi zi-mi de je!e, Cât îmi par zilele grele ! 67. Frunză verde foi de brad, Toate frunzele îmi cad ; Cad pe deal sj cad pe vale, Sufletul mi-i plin de jale. Zilele ca frunzele, Or cădeâ sărmanele1 ! 68. Frunza verde trei smig-dele, înaintea casei mele, Curge un părăuaş de jele, Iese mândra să se spele, Şi-a datlacrămi de a’mele! (Vezi no. 936.) 69. Frunză verde şi-un dudău, Murguleţ căluţul meu, Ce te uiţi la mine rău ? Ori ţi-i greu de trupul meu ? —Nu mi-i greu de trupul tău, Ci mi-i greu năravul tău, Că tu beai cu mândra ’n pat, Şi eu stau neadăpat! Variantă. Frunză verdeşi-un dudă^, Murguleţ căluţul meu, Ce~te^ţBatHlin drumul tău, Ori ţi-i bine, ori ţi-i rău, Ori ţi-i greu de trupul meu ? — Nici mi-i bine, nici mi-i * rău, Nici mi-i greu de trupul tău, Şi mi-i greu naravul tău ; Pe la câte crişme treci, Pe nici una n’o petreci, Cum ajungi tu cârciumă, Mă ltgi colo de-o nueâ, Şi-apoi beai cu mândrele Şi eu rod nuelelfe. Cum ţi-i drag ţie cu vin, Aşâ şi mie cu fân ; Ţi-i drag cu faina ’n sac Şi mie cu lorba ’n cap ! (Bumbcşti-Gorj.) 70. Frunză verde şi unâ, Cine-a zis întâiu doină, Mânce-i casa temniţă, Şi hodina uliţă ! Fie-i casa tot pustie, Şi femeia ’n văduvie ; Copii mici pe lângă vatră, Să nu ştie cin’ li-i tată ; Copii mici în legănuţ, Să nu ştie cin’ Ii i tătuţ! (Comunic, de d-1 L. Mre-jeriu, Crucea-Suceava.) 1. .Sc scot aceste două versuri cărturăreşti: Codrul tremură de vânt Şi românul de mormânt. •2. Nici nu mi-i bine, nici nu mi-i rău. www.digibuc.ro 243 7i- Şi-am zis verde şi-un arţar, La umbra unui stejar, Ş.’de Lina c’un jăndariu, Şi jândai’iul şuiera, Dar Lina face-o ’ntrebare: Ce şuieri, voinice-a jale, Ori ţi-i grea arma ’n spinare ? —Nu mi-i grea arma ’n spinare, M’a ajuns un dor şi-o jale Chiar de dorul dumitale ! Şi-am zis verde nenişor, Ici în deal pe delişor, Trece-o fată şi-un fecior. Dar feciorul şuieră, Iar fata face-o ’ntrebare : —Ce şuieri, voihice,-a jale, Ori ţi-i grea puşca ’n spinare ? Nu mi-i grea puşca ’n spinare, M’a ajuns un dor şi-o jale, Chiar de dorul dumitale! (Comunic, de d-1 I. P. Po-povici, Griviţa-Tutova.) 72. Cite lacrămi am varsat, Făceam o fântână 'a sat: Fântâna cu trei izvoară, Să bea duşmanii să moară, Să bea şi duşmanca mea, Să se stângă" focu Jn ea! (Comunic, de d-1 P. Da-nilescu, Dumbfuer-Vidin.) 73- Frunză verde de priboiu, Mândro,ce numuriamnoi, Când ne primblam prin ză-voiu Şi beam vinul din- butoiu, Mâneam miere de pe roiţi, Şi ne iubiam amândoi ? Cântă cucul lângă noi Şi mierluţa şuieră, Mândra ’n braţe ma strân-geă Şi dulce mă sărută: Ea pe mine, eu pe ea; Ce dulce dragost’ eră, Şi nimenea n’o ştia ! Numai eu cu mândra mea! Foaie verde măr salceu, Mori, mândro, să mor şi eu, Sa nu ne mai pară rau Si ne ’ngroape pe amândoi, La mănăstire ’n zăvoi, Un’ ne iubiam amândoi, Să răsară trandafir, De pe unul rosmalin ; Trandafirul să se ’ntinză, Rosmalinul să-l cuprinzâ ! (Comunic, de d 1 P. Ştcfă-nescu. Dobromir-Constanţa.) Variantă. Foaie verde ca spanacul, La poeniţa cu lacul, Cum cântă cucul, sikacul! Foaie verde de trifoi, Hai, Leano, să murim noi, Să ne ’ngroape pe-amândoi, La mănăstire ’n zăvoi, Să cânte cucul pe noi! La capul tău să rasaie O tufă de trandafir ; La capul meu să răsaie O tufă de rosmalin. Trandafirul să se ’ntinză, Rosmalinul să-l cuprinză! (Comunic, de d-1 C. Rădu-lescu-Codiu, Hărtieşti-Mus-cel.) 74- Domnitor pe şapte sate, Judecă-mă, fă-mi dreptate; N’am avut în lume parte ! www.digibuc.ro 244 Judecă-te-ar Dumnezeu, Că doar nu ţi l-am dat eu! (Comunic, de d-1 Al. Morarii!, Pătrăuţi-Bucovina.) 75- Foaie verde ca salată, Ia vezi piatra că e piatră, Şade 'n apă şi nu crapă, Şade ’n apă jumătate, Şi-o calcă carul şi crapă, Inima mea multe rabdă. — Rabdă inimă şi taci, Ca pământul care-1 calci ; Rabdă inimă şi tu, Că vezi vremea cum e-acu ! Munceşti azi şi munceşti mâine, Să trăeşti cu puica bine ! —Puică, ce pământ ne ţine! Foc la mine, foc la tine, Foc arde inima ’n mine, Arde, arde, nu se stinge, Nici când plouă, nicicând ninge, Nimenea nu-1 poate stinge: Dâmboviţa, Ialomiţa, Numai puica cu guriţa Face limba unghişoară, Şi-o pune la subţioară, C. — MUSTRĂRI i. Neînţelegeri i. Frunză verde grâu frumos, Cine trece vealea ’n jos ? Ionică cel frumos ! Ion trece şuierând, Puica rămâne plângând, Cu lacrămi până ’n pământ; El din gură cântă : —Taci, dragă, numai oftă, Scoate foc din inimioară (Comunic, de d-1 C. Ră-dulescu - Codin, Hărtieşti-Muscel.) 76. Foaie verde adolean, De ce, Doamne, nu mu-riam, Când eram tânăr durlan, De băteam la Lina ’ngeam. Gură cu gură vorbiam, De ieşiâ, de ne iubiam ? Frunză verde usturoi, Să ii murit amândoi, Când ne purtam prin zăvoi, Şi ne iubiam amândoi, Cântă cucul peste noi Şi mierli ţa şuieră, Lina ’n braţe mă strângea, Ea pe mine, eu pe ea, Ce mai dragoste eră ! (Comunic, de d-1 Şt. St. T11-ţcscu, Piersăcea-Mehedinţi. Vezi no. 1192.) 77- Frunză verde de hămei, De azi nu mai sunt holtei. Astăzi nu sunt cu flăcăii, Mâni oiusta cu ’nsurăţeii, Şi poimâni cu uncheşeii ! BLESTEME. tre iubiţi. Că eu de m’oiu liberă, Pe tine nu te-oiu luă, Şi ţi-oiu rupe inimă, Pe-a ta şi pe-a maică-tă ! 2. Foaie verde bob de linte, lleano, fată cuminte, Ce nu eşti ca mai ’nainte? Că te ştie, puică, satul, www.digibuc.ro 245 Că tu umbli cu ’nşelatul, Nu mi-i mie de ’nşelat Dar mai tare-mi de păcat, Că te vede Dumnezeu Şi te-a osândi la rău ! }• Foaie verde arnăut, De când iu că m’ai urît, Pe la noi n’ai mai venit, M’am uscat, m’am prăpădit, Carnea pe mine-a scăzut. Dac’ oiu sta s’o cântăresc, Nici o litră nu găsesc ; Nici o litră, nici un dram, Nici măduvă la ciolan, 1 C’a mâncat-o un duşman! (Pentru vers. 7—9 vezi no. 1077, vers. 10—2.) 4- Fa Ileana, fa Ileanâ, La inimă mi-ai pus rană. Nu mi-i rana de cuţit, Ci mi-i rana de cuvânt! *) 5- Frunză verde lozioară, Sub poale de luncuşoară, Mustră-şi badea de-o fecioară : —Taci, badeo, nu mă mustră, Că nu-mi este vina mea, Şi e vina maică-mea, Că m’a făcut frumuşeâ, De mai plac şi altuia ! (Negrileşti.) 6. Foaie verde mărgărint, Nu-mi mai sta, bădiţ’, urît, 1 2 Că untul nu-i de-o zi, Şi mi-i, neică, cât oiu fi ; Că uritul nu-i de-o noapte. Şi urîtu-i pân’ la moarte i (Ţigănaşi-Iaşi.) 7- Foaie verde iasomie, Tot ţi-am zis, bădiţă, ţie: Măi bădiţă, măi bădie, Mai lasă-te de beţie, Pun’-te pe gospodărie, Că ai târle de moşie. Din bani ce ţi-or prisosi, O rochiţă mi-ei tocmi O rochiţă foc şi pară, Cine m’a vedea să moară; O rochiţă vişinie, Să-ţi fiu dragă numai ţie ! Pe min’ nu m’ai ascultat, Când am zis, n’ai cumpărat, Ci ai luat una verde, De sunt dragă cui mă vede, Şi pestelcuţa cu pui, De sunt dragă ori şi cui, Badea mie şi eu lui! (Buciunieni.) 8. Foaie verde trei măsline, Să ştii, puicuţă, prea bine, Că te las, dragă, pe tine, Te las şi mă duc în lume, Să nu-ţi mai aud de nume; N’am nici o pica pe tine, Dar tu vezi că-i rău de mine, Un rău trece, zece vine, De ţi-a fi, mândro, de mine Sr nu mă mai câţi prin lume ! Ci să ieai aminte bine, Că de-oiu zăbovi un an, 1. Se suprimă npoi un cântec. 2. Vezi T. Pamlile, Firişoare de aur, Povestiri şi legende din popor, www.digibuc.ro 246 Mă găseşti la oi cioban, Iar de-oiu zăbovi mai mult, Mă găseşti mândră ’n pământ, Mort de dor şi de iubit! Ascultă, bădiţa, bine, Ica aminte dela mine, Dac’ ai zăbovi o lună, Mă găseşti pe câmp nebună; Dac’ ăi zăbovi un an, Mă găseşti moartă ’ntr’un lan. De mult dor fără alean, Mă găseşti pe vr’o tarlale a), Moartă de chin mult şi jale, Şi de dorul dumitale ! (Tg.-Ocna.) 9- Foaie verde lozioară, Am primit o veste-aseară, Că ibovnicul se ’nsoară. Insoare-se sănătos, Bată-1 focul mincinos, Bată-1 focul, bată-1 para, Ci m’a iubit ţoată vara, Şi-mi spunea s’jştept la toamnă. Uite toamna c’a venit Şi el că s’a logodit. De-a fi luat-o frumoasă, Dumnezeu să-i ţie casă ; De-a fi luat-o urîtă. Dumnezeu să nu-i ajute. Sadea Dumnezeu să moară, Ca să mă duc la pomană, Să mănânc din colivioară Şi să-i beau din gărăfioarăj Să-i fie ţărna uşoară, Ca o petriceâ de moară ! io. Uite, mamă, mişelul, 1 2 3 Cum îmi poartă inelul; Eu îi zic ca să mi-1 dea, El imi spune că mă iea. Când aş şti că m’ar luâ, Singură m’aş spânzură, De cranga aguaului, Ori de cranga nucului; Decât cu el să ţin casă, Mai bine veste să-mi iasă!8 11. Foaie verde şi-o lalea! Ibovniculea, Tot ai zis că mă-i luâ, Ibovniculea8, Ba la toamnă, ba la vară, Ba ’n mândruţa primăvară. Vorba ta nu-i cu temei, Cum vad eu, tu nu mă iei, Eu, drag’, am sa mă mărit, Ca iar toamna a venit; Că nădejdea dela tine, Ca ghiaţa de Prut subţire, Treci pe ea, te-i cufundă; Aşâ tu ti-i însurâ Şi pe mine mă-i lasă! 12. Foaie verde siminoc, Bată-1 focul de noroc, De-aseară de când te rog Şi te rog cu bunătate, Să te văd că-mi dai dreptate! Eu te rog şi tu mă vezi, Şi năcazul nu mi-1 crezi ! 13- Mai bădiţă, măi bădiţă, Cum nu mai dai pe uliţă ? Nu uită ce-al învăţat, Că ţi-o fi mare păcat! 1. întrebuinţat în neştiinţă pluralul cuvântului rar târlă. 2. Să se vestească de nenorocirea întâmplată. 3. ltefrcn. www.digibuc.ro 247 14- Foaie verde de-alămâie, Te ţinui ca ’n colivie, Ca să-mi dai guriţa mie ; Geaba beau, geaba mânânc, Geaba mă mai duc la târg, Cu cine vreau nu mă culc; Că ce beau nu-mi prieşte, Ce mânânc nu-mi foloseşte, Ci mai rău mă chinueşte! 15- Foaie verde de aclaz, Puică, nu mai face haz, Căci ca mâni am să te las, Cu coastele pe zâplaz, Şi cu lacrămi pe obraz ! 16. Rău faci dacă-mi zici să plec, Şi să ştii că am să mă ’nec, Nici în scoc, nici'în bul-boaca, Unde omul nu se ’neacă ; Dar când dragostea i-i seacă, Cu zile omul se ’neacă! I7- Ş’apoi verde-i frunza ’n tei, Dacă spui că nu mă iei, Nu te-ascult, nu mă gândesc, Cu piciorul te ’ntâlnesc, Cu gura o să-ţi vorbesc. Dacă mi-ai luă piciorul, La greu te ’ntâlnesc cu dorul; Dc-i luâ ce mi-ei luă, Pe tine nu te-oiu uită ! 18. Frunză verde râmurică, Ia ascultă, nevestică, Eu te las, de-acum te las, Şi tot singur’-ai rămas, Când eu vin, când vin la tine, Tu nici nu te uiţi la mine; Dacă-ţi spun vre-o veste dulce, Tu-i dai zor şi ea se duce! 19- Frunză verde lozioară, Spune-mi, lele Mărioară, De mă-i lăsă ca să-ţi puiu, In suflet dragostea cuiu ! 20. Frunză verde /oaie lată, Cată, badeo, geaba cată, N’ai să mai ai tu ca mine, Cât ai căută de bine ! Dar dacă nu mă asculţi, Să trăeşti de-acum ani mulţi, Să-ţi iei fată de ’nsurat, Vre-o nevestică din sat, Nici mai ’naltă, nici mai scurtă, Sa nu aibă viaţă multă. Şi-apoi soţioara ta Să nu aibă viaţă ’n ea, Să zacă, să te bolească, Pururea să tot bocească, Şi să moară la Crăciun, Pentrucâ eşti nu ştiu cum, Şi s’o ’ngropi pe la Florii, Şr pe altele să ţii ; Să jăleşti pân’ la Ispas, Din I>pas în ziua Cruci , Cînd, bădică,-i vremea muncii ; Să boleşti şi tu din greu, Până când te-oiu scula eu : Scoală, badeo, scoală sus, Că fapta ta te-a adus ; Scoal’, badeo, scoală şi-mi spune, www.digibuc.ro 248 Că n’ai ascultat la mine! Scoaf şi scapă de bolit, Vine timpul de iubit. 21. Badeo, nu ştiu ce om eşti, De-aşâ tot mă morcotesti, Că nu-ţi dau tot ce tu-mi cei, Ori pe semne nu mă vrei! 22. Măi bădiţă, ’ndură-te, Inima usture-te, Nu plecă, nu mă lăsă, Că mă află maică-mea ! Şi atunci vai de viaţa mea ! Şi de află satul tot, Te-a face lumea netot, Şi pe mine o netoată, Şi, badeo, nu-s vinovată! 23. Frunză verde buruiană, Ileană, Ileana, De ce-mi eşti aşâ vicleană, Ileană, Ileană x, Eu, drăguţă, nu ştiam, Că nu mă înturlucam Cu o fată, cum eşti tu, Odată cu capul, nu ! 24. Foaie verde foi de nuc, Valeo, leleo, mă usuc ; Frunză verde stejârel, Nu mă lăsă singurel, Bolnav, netămâduit, Că, lelico, te-am iubit; Te-am iubit şi te iubesc, Şi ca tine nu găsesc, efren. Bat-o focul, seară, bată, Bit-o focul, bat-o, lună, Când te-a scos în drum nebună ! Frunză verde meri domneşti, Gând de ai să te porneşti, Să te duci în satul tău, Nu mă lăsă ’n chin şi greu ; Nu mă lăsă ofilit, Şi cu sufletul negrit. Dă-mi vre-un leac, strânge-mi cel dor, Dragostea de frăţior. Dă-mi vre-un leac de inimioară, Dragostea de surioară; Dă-mi vre-un leac, vro doftorie, Dă-mi dragostea de soţie, Că poate mi-a fi mai bine, Dac’or rămânea cu mine! 25. Trag nădejde azi şi mâne, Că m’oiu logodi cu tine, Şi-am trăi, trăire-am bine, Dar eu văd căn’amcu cine, Ea nuntă nu te gândeşti, Că ’ntr’una mi te boceşti. Dela casă până ’n vale, Iţi curg lacrăme de jale ; Curg lacrâmile cu foc, Că n’ai de părinţi noroc! 26. Ia ascultă, lele, ascultă, Geaba ’ntre noi vorbă multă ; Mai bine s’o rătezăm, Şi dragostea s’o curmăm, S’o legăm cu uruioc, S’o bocim cu-busuioc, www.digibuc.ro 249 Cu agheazmâ s’o sfinţim Şi-apoi să ne sfătuim! Dacă ne*om vedea luaţi, Face*om ori nu boi băl-ţaţi1 ? Să ne punem la tocmeală, Să nu ne dăm de sminteală! 27. De mă vrei, ori nu mă vrei, Tu cărarea poţi să-ţi iei ; Cărarea şi drumul tău, Undete-a’ndreptâ’mnezeu! 28. Spune-mi, leleo, ce-ai gândit, Când în faţă mi-ai ieşit; Spune, gândul să *ţi-l ştiu, Ce-ai vorbit seara târziu. Să mă bată Dumnezeu, Dacă mă gândesc la rău; Că tot eu îs vinovat, Tot eu bun de blăstămat! Că aseară n’am venit, Şi altul că m’a pândit, Şi la tine a venit! 29. Leleo, nu te sinchiseşti, Pe mine mă chinueşti; Nu te laşi pe mai târziu, Seara ca să pot să viu Să te-aştept să ieşi din casă, Când în casă staţi la masă, Când mă-vede^toţi vecinii Şi mă vmunja/:u cânii, Când mă^Tădvecinele Şi-mi scornesc pricinele, Ca la hoţul din pădure, Care stă numa ’n secure 1 2! 30. Badeo, spus-ai ce mi-ai spus, Dar nu ştiu ce ’n gând ţi-ai pus. Badeo, spus-ai, spus-ai, vere, Că mă ieai pe la Sâmziene. Şi Sân-Petru c’a plecat Şi la mine n’ai mai dat. Las’ pe altul ca să-mi vie, Că vine Sânta-Mărie! 3i- Badeo, tu vii în pustiu, Că eu nici nu vreau să ştiu, După tine n’am să viu! Dunărea să se deşerte, Şi fetele să te-aştepte ; Şi soarele de-a pieri, Atunci, badeo, te-oiu iubi! 32. Zis-a badea c’a veni, Luna pân’a răsări, Luna că a răsărit, Şi badea nici c’a venit. Badeo, rău m’ai înşelat, Că eu mult te-am aşteptat, Până luna s’a ’nălţat, Bată-ţi focul de plecat! 33- Frunză verde odogaci, Taci, Gheorghiţă, taci, Geaba tu mi te-ai jurat, Taci, Gheorghiţă, taci3, Că pe alta n’ai în sat. Eu dragostea ţi-am aflat, C’ast’noapte mi-ai colindat, Pân’. ce-a răsărit lună. 1. Zicala: „Cu N. nu faci tu boi bălţaţi“, nu te ’mpaci, n’o sfârşeşti bine. 2. Cu securea ’n mână gata pentru păcate mari. 3. Refren. www.digibuc.ro 250 Când Juna a nămeţit, Tu la alta ai pornit, Iară când da în finţit, Tu la mine c’ai pornit, Şi-ţi spun, dragă, dela mine, Că nu faci, că nu faci bine! 34- Frunză verde peliniţă, Nu ştiu cum mai ai drăguţă, Că de vii sara la mine, Tot eu te-aştept mult şi bine ; Ori de vii şi pleci degrabă, Nu ştiu dacă asta-i treabă. Bat cărarea, trec pârău, Doar ţi-a pieri gândul rău. Gândul rău ţie nu-ţi trece, Rău mai ştii a mă petrece. Rău de mine că-s legată, Te-aş lăsă, da’-s fărmâcată! 35- Leleo, ce-ai făgăduit Şi-acum mi-ai păcătuit! Câ-i păcat de neiertat. Dar eu nute-am blăstămat, Şi nici nu te-oiu blăstâmâ, Si te ’nvegbii singurică, Că nu eşti aşa de mică! 36. Frunză verde arţăraş, Te cunoşti, bade, pe paşi, C’ai pus gând ca să mă laşi. Eu de-aş şti că m’ai lăsă, Mai curata m’aş purtă, M’aş purtă ca lebădă, Roşie ca vişină, Că ţi-aş rupe inimă, Şi # ţie şi mâne-ta ! (Comunic- de d-1 V. Ungurean, Mitoc-Bucovina.) 2. Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste. 1. Frunză ’n dungă ’ngăl-benită, Fire-ai, mândr’,-afurisită, Cu cine te-ai tăinuit, Şi cu cin’ te-ai sfătuit, Să-mi pui, mândro, în năcaz, Mărăcine în pârlaz, La pârlazul dinspre râu, Pe unde ştiai că viu. Frunzuliţă lemn uscat, Mândro, ţi-ai făcut păcat, Pârlazul de-ai astupat. Şi păcatul din iubit, Mult îi greu de ispăşit Că mi-i, mândr’, afurisit, Ş; de lume şi de sfinţi, Pncate dela părinţi. Floricică, ’n foi albastre, Pricina dragostei noastre Nu ne-o ştie nimenea, Numai umbra din vălceâ, Mierla şi cu presură. Şi-o mai ştie nişte cuci, Ce-au cântat o vară ’n nuci, Şi-o mai ştiau pe zăvoi, Măldârele de trifoi, Strânse, mândro. de-amân-doi, La cositul fânului, La capul zăgazului, (Muşelcşti-Argeş.) 2. Iubeşte, puică, iubeşte, Şi la mine nu gândeşte, Căci şi eu când am iubit, Şi la tine n’am gândit 1 Iubeşte, puică, iubeşte, www.digibuc.ro 251 Şi nu da Ia toţi nădejde, Căci s’or strânge la un loc, Şi ţi-or pune casei foc1! 3- Nu ţi-a fost, neică, păcat, Nici frică de blăstămat ? Mai iubit şi m’ai lăsat, M’ai iubit ca pe-o copilă, M’ai lăsat ca pe-o străină, Nu ţi-i milă şi blândeţe De-ale mele tinereţe ? 4- Şi-altă foaie mătustat, Trandafir neretezat, Câte fete-am sărutat 1 Şi-altă foaie mărăcine, Dar eu văd, neică, prea bine, C’o să mă ’nşeli şi pe mine, Atunci, neică, mi ’nşelâ, Atunci când ăi numără Coamele la trei cai murgi Şi iarba la nouă lunci; Nici atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci Şi răchita mere dulci; Daruici atunci, băieţele, Când a face plopul pere Şi răchita micşunele.' 5- Nu eşti, rnândro, vrednică, Să intri ’n biserică, Nici la popă să te uiţi, Nici crucea ca s’o săruţi, Că biserica-i sfinţită Şi tu, rnândro, eşti greşită! 6. Cine iubeşte şi lasă, Trage-1, Doamne, la pedeapsă, Trage-1, Doamne, osândeşte, C’acela geaba trăeşte. Foileană şi-o aguda, Acela-i ca o omidă, Strică frunza şi-o păleşte, De păcate nu gândeşte ! (Cosmeşti.) 7* Foileană trei măsline, Auzii, puică, prin lume, De-auziam, nu-mi părea bine, Că-ţi ieai dorul dela mine! Nu ştiu, fire-adevârat, Că s’aude rău prin sat; Dac’a fi şi n’oiu muri, Oiu veni şi te-oiu vedea, Cu cine, te-i mărită ! 8. Foaie verde şi-o alună, Tot mă rog, puică, de-o lună, Să m’aştepţi la curătură, Să-mi dai puţintică gură, Că guriţa dela tine, Mă oftică, vai de mine ! (Negrileşti.) 9- Frunză verde micşuneâ, Numai luna şi o stea Au fost mărturia mea 1 Şi-am zis verde trei măsline, Jură, lună, pentru mine, Că nu m’ai văzut cu nime! —Ba eu nu jur pentru tine! Las’ sa jure stelele, Că-s în toate serile, Eu şi-aseară te-.im văzut, La o umbră de arin, Pe braţele lui Marin. 1. Sc suprimă apoi un cântec prea nou. www.digibuc.ro 252 Şi-am zis verde alior, Pe braţe la Simion, Şi-am zis verde trei crăiţă, Pe braţe la Iordăchiţă ; Iar verde şi-o sâghică, Te sărută Ionică! 10. Cine-şi uită cuvântul, Inghiţi-l-ar pământii! Cine-a uită dragostea, Aibă parte partea mea ! 11. Foaie verde trei surguci, Spune-mi, Niţă, un’te duci, Ca să-ţi dau trei mere dulci, Unde-i sta să le mănânci. Să-ţi aduci aminte, a-duci. Spune-mi, Niţă, când mai vii, Ca eu să mă pregătesc, Şi calea să ţi-o gătesc, Cu năsip de cel mai mare, Să vie bădiţa tare ; Cu năsip mai mărunţel, C’ai fost ibovnicul meu ! (Pentru vers. 1-7, vezi no. 592-3.) 12. Leleo, dacă-ţi pare rău, Mută-ţi casa la pârău, Şi-o ’ngrâdeşte cu urzici, Ca să nu mai dau pe-aici, Iar cumvă de-ţi pare bine, Hai, lelico, după mine ! 13- Zis-am verde-a bobului, Să nu crezi flăcăului, Că flăcău-i mare câne, Peste multe dealuri vine. Face noaptea jumătate, Până umblă pe la toate, Iar când ajunge la tine, ' Se luminează chiar bine l 14. Puică, de-o samă devreme, Nu-ş’ce ai, parcă ţi-i lenet Intr’o vreme mă chemai De pe drum şi mă luai, Acum vin şi plec flămând, Plec şi nu mă vezi tânjind! 15- Măi bădiţă Gheorghieş, Ia te uită ’n măcieş, Cum mai cânt’ o turtureâ,. Tristă ca inima mea! Turturică singurică, Bade, ţie nu ţi-i frică, Că te-a bate Dumnezeu, Cum bate pe orice rău Care draga lui şi-o lasă Şi de dânsa nu-i mai pasă ? Am să plâng ca turturica Toată ziua, ziulica, Pân’ s’a ’ndurâ Dumnezeu, Dumnezeu de plânsul meu ; Vai, sărmanul turturel, Greu şi-amar a fi de el, Noaptea plânge, ziua plânge; Aşâ mi te-aş blăstămâ, Dacă tu nu m’âi lăsă I 16. Pentr’un suflet chinuit,. Păcatu-i orânduit ; Pentr’un suflet care pleacă, Păcatul nu-i dat să treacă, Jumătate, nici o leacă. ^lăi bade, bădiţa meu, Ai s’o duci pe lume greu,. Duce-o-ai în lumea astă, Ori în lumea ceealaltă, www.digibuc.ro 253 In ziua de judecată, Dare-ai seamă de-a ta faptă, Şi-ăi luă de ea răsplată! 17- Haide, ţaţo, eu mă duc, Viaţă cu tine nu ’ncurc; Incurcat-ai inimă, Şi-ai smintit-o şi pe-a mea. Mulţămesc lui Dumnezeu, C’am să plec din ochiul tău ! 18. Zis-ai, lele, că nu-i bine, Altu ’n casă dacă-ţi vine. Eu aseară am venit, Altu ’n casă am zărit, Sta pe pat şi tot râdeă, Inima mi se umflă. Eră ’n casă ca să viu, Unghia în gât să-i puiu, Că tâlharul ştia bine, Cine ’n casa ta îţi vine! 19- Foaie verde şi-o sulfină, Stă la poartă şi suspină, Ca o crănguţă de plop, Când ploile curg potop; Tot tremură, sărmănica, Şi plânge ca turturica, Că-i rămasă, singurica ; Dar omul ce lui îşi face, Nimeni nu-i poate desface! 20. Şi dacă, dragă, pornesc, Ca şi când mă pomenesc, Că de altul te ’ndrâgeşti, La mine nu mai gândeşti. Dac’ aş şti că faci aşâ, Şi eu altami-aş câtă, Că, Doamne, largă-i lumea! Pani file. Cântece de (ară. 21. Dacă, leleo, mă-i uită, Odată oiu strănută, Şi odată de-oiu strigă, Fetele că s’or uită. Odată de-oiu şuieră, Ele m’or încunjurâ. Că tu de te-ai sfandosit, Nici eu nu te-am prăpădit, Primavara nu-i plecată, Pentr’o floare scuturată! 22. Cine trece pârău’, Cine-1 latră dulău’, Cine strigă la portiţă? Aşteapt’ o leacă, bădiţă, Să mestec mămăligă, Să potrivesc fiertură, Să mănânc şi să mă culc, Că trezită, netrezită, Dragostea ni-i veştejită! 23- Dac’ aşâ ţi-i pornirea, Aşâ chibzueala ta, Dac’ ai fi la chibzueală, Cum mi-ai fost şi la tocmeală, Geaba mai eşti flăcăuaş, Dacă ce mi-ai luat, laşi Făr’ un pic de aldâmaş ! De-o vreme mamei mă cei, M’ai cerut ieri cu temei, Şi astăzi te-ai răsgândit, Că eşti om nechibzuit! 24 Puică, de mă-i îngropâ, Cu altul tu te-i luă, Pe mine mâ-i blăstămâ. Nu mă blăstămâ, că-i rău, Ca să blastămi un flăcău, Şi te-a bate Dumnezeu! 17, www.digibuc.ro 254 25- Frunză verde lozioară, Pentru tine, Mărioară, Pentru tine ard în foc, Şi tu strigi că n’ai noroc. Pentru tine, pentr’ o rea, M’am uscat ca o curea; Pentru tine, pentr’o slută, M’am uscat ca o cucută. Sorocirea mi-a fost bună, Dar mintea mi-a fost nebună ! 2 6. Geaba-ţi spuiu, nici vreau să ştiu, Nici la tine n’am să viu, Că ’nvăţatu-i şugubăţ, Şugubăţ, da’-i cu desvăţ, Că se ştie ’n lumea toată, Că eşti fată blăstâmata! 27. Frunză verde păr negruţ, De trei ani mi-ai fost drăguţ, De trei ani şi jumătate, Mi-ai fost drăguţ cu dreptate. Dar amu, de-o săptămână, M’ai lăsat pentr’o minciună ! -Cine-a făcut minciună, Să-l usuce Vinerea, Vinerea din postul-mare, C’aceea usucă tare. M’aş fi dus de-atunci din prag, Nu m’am dus că mi-ai fost drag; M’aş fi dus dela portiţă, N’ m’a lăsat a ta guriţă! . (Comnnic. de d-11. E. Torou-ţiu, dislr. Rădăuţi, Bucovina.) 28. Foaie verde mărgărint, Eu pe câte le-am iubit, Frigurile nu le prind; Numai una mi-a udit, Zace lată ’n aşternut, Tot crăceşte să 111-ă duc ; Las’ să zacă cât de mult, C’am rugat-o şi n’a vrut. Trandafir cu trei boboci, Veni vremea să mă rogi, Acuşi nici eu nu mai poci ! (Comunic, dc d-1 P. Ştefâ-nescu, Dobromir-Constanţa.) 29. De-ai avea credinţă, N’ai avea căinţă, Puică drăguliţă. Mi-ai fost ibovnică De copilă mică : N’ai avut credinţă, N’ai avut căinţa, Şi m’ai înşelat, Cu flăcău din sat, Şi tu m’ai legat, Ca calul la gaid. Mustrări şi blesteme din partea celor părăsiţi în dragoste. 1. Foaie verde puiu de nuc, Pe cel deal, pe cel colnic, Merge-o mândră şi-un voinic, Voinicelul şuieiând Şi puicuţa suspinând. —lea-mă, bădiţă, călare, Că nu mai pot de picioai\ ! —Puiculiţă, te-aş luâ, www.digibuc.ro 255 Dar mi-i murgul mititel Şi ’n picioare subţirel, Abia duce trupul meu, Trupul cu păcatele, Mijlocel cu armele ! —Fire-ai, maică, blăstămatâ, Dacă mai fost făcut fată. Firea-i, bade, blăstamat, Dela maica m’ai luat, In răi codri m’ai băgat. Să te duci, bădiţă, duci, Până-i cădea rob la Turci, Tiu manile în butuci, Tu picioarele'n câtuşi! Murgul să se poticnească Si în gât să te trântească, Mâna dreaptă să-ţi scrintească, Mâna stângă să ţi-o frângă, Să ţii frâul cu dinţii, Să mâi calul ca muţii, Şi să-ţi blastămi părinţii. Unde-a fi drumul mai greu, Să te ajungă dorul meu ; Unde-a fi calea mai grea, Să tc-.ijunga jalea mea ! Să te’nsori de nouă ori, Si să faci nouă feciori : Ei să treacă şuerând, Când te-or auzi gemând, Şi la urmă o domniţă,' Să-ţi care-apă la temniţă! (Vezi sfârşitul dela no. 11 p. 43.) Variantă. Foaie verde avrămască, Pe uliţa armenească, Este-o şatră ţigănească. Ciocăneşte, bocăneşte, Puiul calu-şi potcoveşte, De grea cale se găteşte, Puica-mi stă şi mi-1 priveşte Şi din gur’aşâ-i giăeşte : — Să te duci, puiule, duci, Nouă ţări şi nouă mări; Pe la jumatat’ de cale, Să-te ajunga-o ploaie mare, Murgul tău să poticnească, In pământ să te trântească, Mâna dreapta sa-ţi scrintească, Mâna stângă să ţi-o frângă, Să ţii dârlogii cu dinţii, Pe drum să te duci ca muţii. Să te ’nsori de nouă ori, Si să ieai nouă surori, Şi sa faci nouă feciori Şi la urm’o copiliţă, Să te poarte pe uliţă, Să te-aducâ Dumnezeu jŞi pe la bordeiul meu, Să te miluesc şi eu C’o cojiţă de mălai, Uscată de nouă ani, Sa cunoască fiecare Ce-i blastăm de fată mare; Să cunoască fiecine Ce-i blâstămul dela mine ! 2. Foaie verde de trei nuci, Te duci, puiule, te duci, Dar pe mine cui mă laşi ? —Pietrilor şi lemnelor, Pe mâna duşmanilor. —Fără milă şi păcat, M’ai iubit şi m’ai lăsat; M’ai iubit ca pt-o copilă, M’ai lăsat ca pe-o străină. De te-oiu prinde-a blastămâ, Tu ca frunza te-i usca. Cât ăi fi, cât ai trăi, Fată mare rh’âi iubi. Voinicel, pătâ^tcsai- pai'th^ M’ai îmbătrânit ca ceara! 3- Cântă cucul, se roteşte, Ghiţă calu-şi potcoveşte, De grta cale se găteşte, Iar Şerbana mi-1 priveşte. —Iea-mă, bădiţă, cu tine, Că pone ţi-oiu prinde bine. www.digibuc.ro 256 De ţi-i ruşine cu mine, Fâ-mă brâu pe lângă tine. De ţi-i ruşine şi-aşâ, Sa mă faci oblon1 la şea, Să mă ’nvăleşti în mantă, Ori fă-mă o tabachere, Să mă bagi în sân la piele. Dacă-ţi vine şi-aşâ greu, Fă-mă boţişor de său Şi mă pune ’n sânul tău; De-i vedea că mă topesc, Suflă, să mă răcoresc l 4* Foicică bob năut, Eu mă duc la Câmpulung. Foicică foi mărunte, Rămân mândrele la munte. —Du-te, neică, duce-te-ai, Unde-a sta apa, să stai, Nici acolo să nu stai, Să te mai duci nouă ai, Nouă ai pe nouă cai, Şi mândruţă să nu ai. Căutând să osteneşti, Ca mine să nu găseşti... Să mi-o porţi, neicuţă, ’n roabă, Să vie şi pe la mine, S’o cinstesc tot cu grăunţă, Să ştii că ţi-am fost drăguţă! î- Şi-oiu jăli, mări-oiu jeli, Faţa pân’ mi s’a păli. Până ochii mi-or secă Şi limba n’a cuvântă. Şi-oiu jeli să mă jelească, Şi-oiu trăi ca să trăească Traiul meu să mi-1 cunoască ! 6. Frunză verde sălcioară, Dragă Mărioară, Adu-ţi aminte dc-asear?, Dragă Mărioară 2, Vorba de pe prisp’afară : Că tu mie te jurai, C’altu ’n lume nu mai ai, Şi eu ţie m’am jurat, Că nu am pe alta ’n sat, Şi că noi ne om însoţi, Dacă toamna a veni! Amin, draga mea soţie, Amin, drag’ aşa să fie! 7- 8. Amuraş, amuraş, Vedeâ-tc-aş călugâraş. Peste patruzeci de zile, Vedeâ-te-aş la mănăstire, Cu mâna pe la icoane, Cu ochii pe la cucoane, Punând mâna pe psaltire, Şi cu ochii la copile; Cu ochii pe carte sfântă, Cu gândul la ceea mândră t 9- Haide, nani! puiul mamei, Tu eşti copilaş pe lume, Foaie verde trei alune, De-oiu plecă, drăguţă,’n lume, Cc-ai să faci tu fără mine? Să te-ajungă dorul meu Cu vrerea lui Dumnezeu; Să te-ajungă, să te frigă, C’aşâ-i omul care strică ! 1. De sigur : oblănc. 2. Refren. www.digibuc.ro 257 Si eu mamă cu ruşine; Tu, copile, faci mnrti7 Eu nu mai pot" de năcaz ; Fire-ar tat’to-afurisit, Că m’a lăsat şi-a fugit! io. Drăgosti-te-ar Dumnezeu, Cum mi-eşti drag în gândul meu, Să tot câţi pe cine nu-i, Să slujeşti străinului, Să baţi drumuri, cărări multe, Nime ’n lume să te-asculte; Să n’ai somn, să n’ai alean, Că eşti suflet de duşman ! îl. Bădiţică, lucru rău, Usturâ-te-ar Dumnezeu, Cum mi-ai ars sufletul meu ! Şi să-ţi dea după gândire, Şâ trăeşti, cum eşti din fire, Să tot umbli ’n lung şi ’n lat, Si tot să ai de umblat! 12. Doamne,— adună tunetele La un loc cu trăsnetele; Casele cu cele fete, Şi le tună, le detună, Cari n’au inimă bună ; Le tună şi le trăsneşte, Cari ’n păcate trăeşte, De iubeşte frunzăreşte, Dragostea şi inimă. La dragoste când purcede, Ca ea alta n’ai mai crede! I3- Negru zace la ’nchisoare, Cu fiarele în picioare Şi tot strigă ’n gura mare, Că tot el dreptate are! Las’ să şadă mult şi bine, Ca să ştie ori şi cine, Că-i blăstămul dela mine Şi l-am blăstămat şi eu, Că nu-i faptă de flăcău, Să n’o mai ţii pe cea veche, Păcat greu, fără pereche ! 14. Dacă maică-ta nu vrea, Eu în casă n’oiu intră Şi mi te-oiu mai blăstămâ : Să ai parte la ’nsurat, Ca mine la măritat. De-i« Iuâ-o mai urîtâ, Facă-ţi Domnul de ea parte; De-i luă-o tnai bogată, Dumnezeu să te despartă, Să baţi pe la casa mea, Să te ştie şi lumeă! Variantă. Foaie verde peliniţă, Copiliţă fără minte, Zi mă-tei să te mărite ! — Insoară-te dumneatâ, Să văd ce mândră-i luă; De-i luă-o mai frumoasă, Dumnezeu să-ţi ţie casă ; De-i luă-o ca şi mine, Dumnezeu să-ţi facă bine; De-i luâ o mai urîtă, Dumnezeu să nu-ţi ajute! 15- Frunzuliţă de doi nuci, Să te duci, bădiţă, duci, Unde-i găsi plug de cuci, Rânduitele sămănând, Pâsăruicele grăpând Şi cioara cu traista ’n spate, ' Cărând la plugari bucate! www.digibuc.ro 258 Să te duci, bade, mai mult, Să te tot duci nouă ţări, Să te ’nsori de nouă ori Şi sa faci nouă feciori. Celui mai mic fecioraş Să-i pui nume Gligoraş, Să te poarte prin oraş In căruţă calicească, Lumea să te miluească ; Să vii la bordeiul meu, Să te miluesc şi eu : C’o cămeşuică albuţă, Să ştii că ţi-am fost drăguţă;; C’o bucată de mălai, Făcută de nouă ai! (Comunic, de d-1 L. Mrejeriu,. Bucovina. Pentru sfârşit, vezi sfârşitul la no. 1, p. 254 urm.} 4. — Mustrări din partea fetei silite Ja măritiş. i. Frunza verde trei măsline, De ţi-i dor, maică, de mine, Lasă-ţi lucrul pe trei zile Şi vino, maică, la mine. Vin’, măicuţă, de mă vezi, Multe eu ce pătimesc, Cu străinii cum luptez, Bine ’n lume nu găsesc. Frunză verde de lemn creţ, Vin’, măicuţă, de mă vezi, Până-3 grâiele mai verzi, Că dacă s’or seceră, Pe mine m’or depărta, Ori mă-i mai află, ori ba, ' Tot de mine-i întrebă : N’aţi văzut o fiica mea ? — Am văzut-o peste Prut, Se bociâ peste-un mormânt, Şi bociâ şi blăstămâ, Şi ochi negri lăcrămâ Şi din gura blăstămâ : — N’ar aveâ loc în pământ, Cel care m’a logodit, Nici tămâie Ia mormânt Nici popă la prohodit! (Pentru vers. 9—13, vezi no. 30, p. 219, vers. li—14.) 2. Frunză verde rug de mure, Cuculeţ dela pădure, Mult m’am mai rugat la tine Să nu mai vii pe la mine. Ci să te ’ndrepţi la maică, Să-i grăeşti din gur’ aşâ : Că-i am spus de multe ori, Să nu-şi uite de feciori, Să nu-i blăstăme prin zori. Da’ să-i blăstăme pe seară Şi pe vânt de primăvară. Blăstămaţi de ea să fie Duhurile din pustie, Iar feciorii să-i rămâie Sfinţi ca fumul de tămâie f 3- Măiculiţă, maica mea, Rogu-mă, m’ăi ascultă : După cine vreu mai da. Şi m ai da în sat la noi, Ca să mă mai vezi de-apoi ‘r Şi m’ăi da pe un’ mi-i drag, Să-mi fie pe lume larg. Că nevasta c’om urît, N’are loc nici în mormânt 4. www.digibuc.ro 259 Câ urîtu-o ’nchide ’n casă, Şi nu-i da drumul să ieasă. Ş:-ipoi, maiculiţa mea, Mult, măicuţă, te-aş rugă, Nu mă da pe după deal, Ca la deal ţi-i pasul rar, Si te bate vânturile Şi te-apucă gândurile; Da’ m’ai da, maică, pe şes, Câ la şes ţi i pasul des, Si ţi-i ziua cu ’nţeles ! 4- Frunză verde rug de mure, Cuculeţ din cea pădure, Ia mai lasa-ţi pădurea Si te du la maica mea, Spune-i că mi-i viaţa grea. Si mi-i grea că stau pe vale, Pe-unde curge val de jale ; Jalea de străinătate, Jalea fetei măritate. Si te du la maică-mea, Grâeşte-i pe limba ta : 7i-i sa cânte, să descânte, Şi pe mine să mă uite, Maicele sa prindă minte ; Să le prindă gri jele, Unde să-şi dea fetele! - 5 5- M’a cerut flăcău din sat, Frumos, tânăr şi galant Şi măicuţa nu m’a dat. Şi-a venit un craiu din lume Şi m’a dat maica pe mine. Nici luna n’am împlinit Şi la maica am venit, In giădină am sărit, Florilor m’am jeluit. Măicuţa când m’a văzut Şi în casă m’a băgat Şi din gură m’a ’ntrebat : —Bine-i, fico, la bărbat ? — Eu zic, mamă, că mi-i bine, Pân’a da venin din mine l 6. Maică, inimă de piatră, Să mai vii la mine-odată ; Câ nimica nu voesc, Numai să mă jeluesc, Să-ţi spun patimile mele : O zi bună, zece rele, Aşa trec zilele mele, Cu amar şi chinuri grele î 7- De ar fi blidul de pământ, El s’ar sparge mai curând ; De-ar fi blid de tinichea. Nu s’ar sparge, maica mea ! Lingura de ursitori, Nu se sparge până mori ! (Ţigănaşi-Iaşi.) 8. Foaie verde trei oglinzi, Am fost una la părinţi, Şi părinţii plini de-avere, Şi-aşteptau cine m’a cere. Şi-a venit şi m’a cerut Unu’n lume nevăzut, Nevăzut, neauzit, Dup’ acela m’au peţit. Foaie verde mintă creaţă, Nu-mi da buna dimineaţă. Plângi, măicuţă, plângi mereu De norocul ce-1 am eu. Numai stau şi mă gândesc, Şi cu lacrimi cât trăesc, Unde pică, lemn despică ! 9- Fiunză verde şi-o lalea, Maică, măiculeana mea, www.digibuc.ro 260 Gândeşte la viaţa mea ! Că eu, maic’am aşteptat, De-a fost zi, de s’a ’noptat. Nu mă mărită departe, Că din sat în altă parte N’oiu să pot să vin mai des, Să-mi las casa şi să ies, Şi cu traista ’n şold să plec, Şi pâraie tot să trec. Că ’n vecini nu poţi petrece, Şi mai bine mă înnec. Şi ’n sat la noi sunt flăcăi, Şi mai buni şi de cei răi. Maic’, alege după plac, Şi ce-ai zice am să fac, Iar la glasul tău eu tac ! 10. Frunză verde de dudâu, Rău faci, maică, maică, rău, Că asculţi pe-un nătărău, Că acela doar nu-mi place, De mă măriţi, rău ai face. Şi-apoi eu de bună seamă Intro noapte am să-mi fac samă, De gârneaţa din grădină, Când a fi noaptea senină. Să mă plângi şi să mă ’ngropi, Cu dascăli şi cu trei popi ; Nici pe deal şi nici pe vale, Pe-o îndepărtată cale ; Mormântul să-l faci pe şes, Unde morţii pot să iasă. Că eu, maică, maica mea, M’oiu preface ’n păsăreâ, Şi-oiu cântă toată noaptea, Şi-oiu cântă, cântare-oiu tare, Ca s’audă mic şi mare, Până la şapte hotare ; S’audă şi mamele, Să nu-şi bată mendrele, Unde nu vor fetele! 11. Zis-am verde floare mare, Ia scoboar’, Ghiţă, mătale, Ia scoboar’ din deal în vale, De-ţi pune puica la cale. Ia scoboar’, Ghiţă, de vezi, Că de azi nu mă mai vezi. Foaie verde trei lămâi, Dacă vii, dacă nu vii, Tu dela mine să ştii, Că cu plâns şi cu oftat, Părinţii m’au măritat, După om bogat m’au dat. Alta zis-am lâmâiţă, De eşti, Ghiţă, cu credinţă, Pune şaua pe murgii’, Şi iea drumul de-alungu’, Tot de-alungul, tot la vale, Şi-ai să dai de-o nuntă mare. Nunta joacă la răcoare, Mireasa plânge de moare; Nunta joacă legănat, Mireasa plânge ’nfundat. ... legea de-om bogat Şi de lege lepădat, Mare dragoste-ai stricat.. Foaie verde şi-o sulfina, Rău-i în lume străină ! 12. Frunză verde lemn de brad, De când m’a mcocintrat, Am lăsat puicuţa ’n sat, Fără grijă, nici bănat. Frunză verde măr molid, Cine n’a ţine cuvânt, Frunză verde şi-o lalea, Of şi-amar de viaţa mea ! Lăsai puica tinerea Şi jurai pe Precestâ Să mi-o fac de nevesteâ. Şi-altă foaie samalare, Mă chitiam la ’nsurătoare. Când întrăi în satul meu, Mă podidi dorul greu. Când acasă la portiţă Zării puica pe uliţă www.digibuc.ro 261 C’un băiet şi c’o fetiţă. Bună ziua, puiculiţă ! Mulţămim ţie, bădiţă ! — Ţinuşi, lele, cuvântu’ ? Nu te rabde pământu’! — Ba nu-1 rabde pe tată, Pe tata şi pe maică, Că mi-au stricat dragostea! 5. Felurite. i. Tot mă mustră măicuţă, Că beau banii cu puică. Las’, mamă, nu mă mustră, Nu mai face voie rea, Că bani-s din punga mea, Să fac cu dânşii ce-oiu vrea, Să beau cu cine-oiu putea, Să-mi mai tocmesc inimă! (Hănţeşti.) Variantă. Tor mă mustră măicuţă, Că beau banii cu puică; Măicuţă, nu mă mustră, Că nu-ţi beau averea ta, Ci eu beau din punga mea. Şi-oiu mai bea cât oiu aveâ, Şi-oiu mai bea cât mi-o plăceâ, De-a vrea punga şi mândră. Că dacă m’oiu însură, Tot oiu vrea, n’oiu mai puteă ; Oiu mai bea şi n’oiu aveâ, Si-a fi greu de capul meu! (Tg.-Ocna.) i. Fata mamei, Unde-ai fost aseară ? 1, Evident orăşenească. Maica mea, maica mea, In grădin’ am fost! — Fiica mamei, Ce-ai făcut acolo! Maica mea, maica mea, Flori am adunat! — Fiica maicăi, Dar cui i le-ai dat ? — Maica mea, maica mea, Amantului meu ! — Fiica maicăi, Focul să ţi-1 ardă ! — Maica mea, maica mea, Ploaia să mi-1 stângă M (Negiileşti.l y Măi bărbate, blăstămate, Dumnezeu cum nu te bate, Cum mă baţi şi tu pe mine, Că nu te iubesc pe tine, Cu două paie de-ovasc, Că cu altul mă iubesc; Cu două pai’ de secară, C’am iubit şi-alaltă seară, Şi-arîi ieşit la el afară ! 4- Deseară se lasă sec, Mă duc, mamă, să mă 'nec, Unde-o fi balta mai lată, www.digibuc.ro 262 Să-ini încapă zestrea toată ; Unde-o fi balta cu tină, C’am ram.is fată bătrână ! 5- Cine face ’ndrăgostirea, Of, Doamne, of! Fie-i sfânta pomenirea, Of, Doamne, of1! Iară cine mi-o doboară, Ardă-1 focu ’n inimioară, Arde-1, Doamne, şi-l omoară ! 6. Foaie verde şi-o lalea, Rândunică păsărea, Poate eşti din ţara mea, N’ai văzut copila mea ? — Foaie verde bob năut, Am văzut-o peste Prut, Se bociâ peste un mormânt, Se bociâ, se despletiâ Şi din gură blestemă: — Mâncâ-te-ar viermii de mamă, De păcat ai să-ţi dai seamă ! (Vezi no. 1, p. 258.) 7- Măi băiete, băieţele, Ascultă-mi vorbele mele, Cu limbă de moarte spuse, De Domnul la cale pusă. Eşti fecior neînsurar, De niminea blăstămat, Nici de mamă, nici de tată, N’am fost, maică, blăstămată, Şi am fost şi măritată Cu cine n’am vrut să fiu, Prin străini şi loc pustiu. Tu nevastă să nu-ţi iei, Dacă nu i-ai plăcea ei, Să nu ieai, maică, de silă, C’ai să-i plângi fetei de milă. 1. Refren. Cum pe mine m’a luat, Zilele mi-am lepădat! 8. Frunză verde foaie lată, Nu m’ai ascultat odată ! Nevăstuică, draga mea, Ascultă-mi povaţa mea : Cu altul nu mai umblă ; Nu mi-i ciudă că-i umbla, Dar mi-i ciudă că-i umplea Satul cu minciunele, Faţa cu tăciunele, Şi cu spurcăciunele ! Las’ apucarea spurcată; C’ai să mergi la judecată ! 9- Foaie verde viorea, Fa nevast’ ascultă ’ncoâ: Când o fi la moartea mea, Să-mi chemi tu ibovnică, Sa-mi ţie lumânareâ, Să mor cu ochii la ea; Iară după moartea mea, Tu să nu te cerţi cu ea, Las’o ’n pace, săracă, Nu-i mai amărî viaţă, C’am trăit bine cu ea. Să mă duci cu şapte popi Şi ştii unde să mă ’ngropi ? In poarta bisericii, Unde trec nevestele Şi aprind tăcliele, Şă le văd luminele, Că mi-au scurtat zilele ! (Comunic, de d-lD. Mihalache, Goleştii-Badei. Muscel.) io. Foaie verde mărăcine, Arză-te focul pădure, Şi toate lemnele ’n tine, Sa-mi fac drum la mănăstire. Pe dealul mănăstirii, www.digibuc.ro 263 Auzii călugării, Blăstămânau-şi părinţii: Cine i-au călugărit, N’ar avea loc ’n pământ, Nici o cruce la mormânt. Că pământu-i arătare, Frică de Dumnezeu n’are. Nici frică şi nici ruşine, Nici nu se teme de nime. Face-m’aş călugăriţă Şi nu mă ’ndur de cosiţe, De cosiţe gălbioare, Lăsate ’n jos pe spinare! (Comunic, de d-1 L. Mrejeriu, Bucovina.) II. Ţine-mă, măicuţă, bine, Până îs încă la tine; După ce mă-i mărită, Multă cale mă-i cătâ, Mă-i cătâ prin lumea deasă, Cu inima friptă, arsă ; Mă-i cătâ prin lumea rară, Mă-i cătâ cu jale-amară ! (Comunic, de d-1 Al. Morariu, Pătrăuţi, Bucovina.) 12. Trandafir mândru ’nflorit"' Ce-am gândit, n’am izbândit; Am gândit să te am frate, Cu credinţă şi dreptate, Si cu dor şi cu durere, Cu dreptate casei mele! Si-am zis leana trei lalele, Tu eşti duşman casei mele, Si gândeşti a-mi face rele. Foicică de dudău, Dare-ar Domnul Dumnezeu Tocmai după gândul meu. Ce gândeşti a-mi face mie, Deit-ţi-le Domnul ţie; Ce gândeşti la casa mea, Să ne la casa ta l Şi-ar da Domnul şi-ar mai da, De gândeşti asupra mea, Cu pismă şi voie rea, Trăsnească-te sânt’-Ilie Cu ciudă şi cu mânie, Cu ciudă şi răsbunare, Că-mi vroeşti răul prea mare. D. HAIDUCEŞTI. 1. Foaie verde castravete, Sub poala de codru verde O zare de foc se vede. Nu ştiu, zare-i, ori foc mare-i, Ori pară de lumânare. Nu-i nici zare, nici foc mare, Nici pară de lumânare, Ci-s haiduci de-ai codrului împrejurul focului, C’o mioară în frigare, Să le fie de-o gustare ! (Comunic, de d-1. S. Manole, Bârlad.) 2. Geme codrul, geme, Geme că i-i rău, Că-I plouă mereu, Şi-l plouă de varsă, Codrului nu-i pasă: Sus i-i frunza deasă, Jos îi umbra groasă, De flăcăi aleasă ! (Meria-Co'urluiu.) Variantă. Geme codrul, geme, Geme că i-i rău, Că-1 plouă mereu; Şi plouă de varsă, Codrului nu-i pasă, Că i-i frunza deasă. Sus e frunza deasă, Jos e umbra groasă ; www.digibuc.ro 264 Sus frunza-i măruntă, Jos umbra-i rotundă. 3- Şi-am zis verde trei smicele, Arde-ar gardul cu proptele Şi tinereţele mele, Că n’avui parte de ele. De-aş trăi să ’mbătrânesc, Să mă pun să povestesc, Şi să spun de pe atunci, Când sburam din lunci în lunci, Unde nu-i frig, nici cald tare, Ci numai bine-i răcoare. Şi-mi cântau păsărele, ’N-toate lozioarele, Şi ’n toate viersurile, De-mi mutau gândurile ! 4- Foaie verde fir de orz, Toată lumea-mi zice hoţ, Că le-am furat boii toţi Şi le-am mai lăsat o gloabă, Să-şi ducă tata la groapă ! (Jud. R.-Sărat.) 5- Hătu-ţi legea, codru des, a mie mi sa ’nţeles, Că din tine n’am să ies. Cam intrat de mic copil Şi-acum sunt mai mult bătrân; Am intrat far’ de mustaţă, Şi-acum sunt cu barba groasă, Nu m’or mai cunoaşte-acasă ! (Acelaş.) Varianta 1. ’Ătu-ţi legea, codru des, Că cu tine-s înţeles, Din tine n’am să mai ies ; C’am intrat de mic copil, Acu-s cu barba la brâu ; Am intrat fără mustaţă, Acuma-s cu barba deasă. Barba braţele îmi bat Ş Mustăţi le leg după cap! Varianta 2. Foaie verde lemn pucios, Bată-1 focul, codru des, Că de mine s’a ’nţeles Că din el n’am să mai ies; C’am intrat de mic copil Şi-acîi-s cu barba la brâu ; Barba-mi bate braţele Şi chica călcăile, Da’ cu ele tot mă ţâiu, Că-s haiduc de pe la Jâiu! 6. Hătu-ţi legea, codru des, Vara eşti verde frumos, Iarna putrezeşti pe jos, Eu ma tăvălesc în gros. Doi mă leagă, doi mă ’n-treabă, De-un căluţ cu coama neagră, Doi îmi ard cu bicele, De-mi usucă crucile, ... .-le-aş mămucele! Şi toate bunicele! Toată var’ am zis: «Jupâne»; Iarna mă faci «-porc-de-câne»! De-ar veni vara ca mâne, Să-ţi fac capul ca bumbacul, Şi spinarea ca căldarea. (Jud. R.-Sărat.) Variantă. . .. .-ţi legea, codru des, Vara eşti mândru, frumos, Iarna putrezeşti pe jos, Iar haiducii stau la gros, Tot la gros cu faţa ’n jos. ... .-ţi legea, de grosar, 1. Bate; ajunge. www.digibuc.ro 265 Cc-ai făcut butucul gros, De mă roade pâ,n’ la os ! Alelei, grosarule, Ia sloboade penele, Că-mi sări măselele, ... .-ţi-aş bunicele ! 7- Apucai pe cea luncuţă Si tăiei o mâcicuţă, Nici prea lungă, nici prea scurtă, După cum mi ’ncape ’n glugă. Apucai pe-un colnicaş, Şi ’ntâinii un boienrş. Eu băgai mâna în glugă, El socotiâ câ-i dau urdă, Şi eu scot biata măciucă, Şa-mi dea galbenii de frică. Fecioraş de grec mai mare, Dâ-te din deal mai de vale, Să-ţi trag vreo două, trei palme, Să te lungeşti pe spinare, Să te scuturi de parale, Să ieau la băieţi pistoale! (Jud. R.-Sarat.) 8. Mult mi-i dor şi mult ‘mi-i sete, Să văd frunza ’n codru verde, Să mai strâng vreo şapte cete. Primăvara, mama noastră, Suflă bruma din feieastră Şi zăpada de pe coastă, Să văd înverzind în cale, Să mă las în ceea vale C’o pereche de pistoale. Frunza ’n codru cât se ţine, Toţi voinicii trâesc bine, Iară frunza dacă-1 lasă, Toţi voinicii merg pe-acasă, Şi Ia para focului, Zac de dorul codrului! Frunză verde de pe plaiu, Dc-a veni luna lui Maiu, Să aud pe cer trăsnind Şi iarba frumoasă dândx, S’aud murgul nechezând, Să mă văd pe deal suind. (Popeşti. —R.-Sărat.) 9- Frunză verde de pe plaiu, De-a veni luna lui Maiu, Să-mi aud cerul tunând, Să văd norii fulgerând Ierbuliţa ’n şesuri dând, Caii ’n câmpuri nechezând Şi voinici pe plaiu sunând î (Acelaş. Vezi sfârşitul dela no. 8, de aici.) IO. Foaie verde măr rotund, Când aud pe cer tunând, Ploaia ’n codru răpăind, Mă fac broască la pământ Şi mă vâr sub halaciitgă, De-mi pun coadTTâ măciucă Şi-apoi ies în şleaul mare, Să iau boieri la ■eă-tareT Să mi-i caut de parale ! Varianta 1. Unde-aud cucul cântând Şi mierliţa şuierând Şi vântul prin brazi bătând, Nu mă simt om pe pământ, Mă fac broască la Dâmânt. Tot trosnind cu foile1 2 Mă ustură palmele, Tot trosnind c’o foaie lată, Mi-a secat inima toată 1 1. Dând colţ, răsărind. 2. E vorba ae pocnirea din frunze de teiu. www.digibuc.ro 266 Varianta 2, Unde-aud cucul cântând Şi mierliţa şuierând, Mă fac broască la pământ, Mă ’ntind ca un puiu de lup, Pe mândra să mi-o apuc, In braţe ca să mi-o strâng, Oasele să i le frâng! • (Comunic, de d-1 P. Ştefă-nescu, Dobromir-Constanţa.) 11. Codrule, cu frunza lată, Nici un vânt să nu te bata! Ce bine mi-ai prins odată, Când de poteră fugiam, Sub umbra ta m ascundeam ! Puneam masa şi mâneam, O ploscuţă destupam, Pe mândra mi-o sărutăm ! (Comunicat de d-I D. Miha-lache. Goleştii-Badei, Muscel.) 12. Frunză verde trei gutui, Trei gutui, trei alămâi, Arde-te-ar focul fagiti, Ţie-ţi dete frunza ’ntâi ! Şi mie nu vruşi să-mi spui ! Să-mi ieau armele din cuiu, Flinta de sub căpătâiu, Să le’ncing pe lângă mine, Să vezi, codre,-mi şade bine ! Cu doispre’ce după mine, ‘ Toţi armaţi şi ’mbrăcaţi bine, Cari ’ndrăznesc la pădure! Mult sunt negri şi pârliţi, Dar fug cu potera’n dinţi ! (Acelaş.) 13' Foaie verde bob năut, Toată lumea m’a urît. De unde ieau nu mai duc, De când eram copil mic, M’a văzut că sunt haiduc. Adevăr că sunt haiduc, Unde duc, nu mai aduc. Pe unde apuc, mănânc, Pe unde ’nsărez, mă culc! (Acelaş.) 14- Frunzuliţă trei granate, Sunt voinicel cu dreptate, Mâncat de străinătate ! Ici’ în codru m’aş abate Să tac din ursii’ de-un frate, Pe vidră de-o verişoara, Pe vulpe de-o surioară, Ursumi ştie văile Şi lupul colnicele Şi vidra vadurile Şi vulpea potecile, Pe unde trec mândrele ! (Acelaş.) 15- Foaie verde trei lalele, Măi Vasile Bolocene, Tot ţi-am zis, bade, ţi-am zis, La trezie, la beţie, Să te laşi dela hoţie; Căci cu bani de pe hoţie, Nu mai ţii gospodărie. Cu banii de pe hoţit, Nu te vezi gospodărit! — Decât să ma duc la muncă, Mai bine să intru’n luncă, Căci cu bani de pe muncit, Nu mă simt eu mulţămit! (Ncgrileşti.) l6. Foaie verde şi-o alună, Când eram copil de-o lună, www.digibuc.ro 267 Sămănam o pruba buna : Alta zis-am de mălai, Când eram de şapte avi, Mă’nvăţam a fura cai, Şi mi-i legam bot la bot, Şi treceam Prutul înnot, Şi-i duceam la Chişineu, Că de-acolo sunt şi eu ! (Acelaş.) 17- In pădurea dela Strungă Sunt voinici cu puşca lungă, Care stau noaptea la pânda : Feciori deJele nebimă^ Cari dau cu puşca’n lună ! 18. Frunză verde de bani mici, Când e frunza’n doi bani mici1, Plin e codrul de voinţei ; Când e fruaza’n doi bani mari, Plin e codrul de tâlhari ; Când e frunza cum se cade, Voinicului bine-i şade ! 19. Foaie verde de sud tic, Când am zis «mă duc», mă duc, Toate mândrele mă plâng, Cu toate s’au strâns buluc Şi mâ’ntreaba un’ mă duc ? La grajdul lui Hosman-turc Şi oiu să mi-1 ieau de-alung, Dela uşi şi pân’ la fund, Si-mi aleg un cal porumb, S:urt în gât şi lung în trup, Cum e bun pentru voinic; Să-mi aleg un cal porumb Cu guşa ca de hulub, Trec Dunărea, nici mă uit! Variantă. Frunză verde, puiu de nuc, Eu mă duc, puica, mă duc, La grajdul lui Handu-turc, Şi oiu sa mi-1 cat de-arând, Si-mi aleg un cal porumb, Scurt în gât şi lung în trup, Si pun şaua, să ma duc! 20. Foaie verde de cicoare, .... -ţi legea de pistoale, Când va văd noaptea în zare, llâiguesc -ca. de lingoare ; Numai unul mi-i de-argint, Zău, mă lasă la pământ! 21. Hătu-ţi legea de răchită, Mult eşti neagră şi pârlită, De te-aş vedeâ înflorită, Să-ţi arunc curea de flinta ! Variantă. Frunză verde şi-o răchită, De te-aş vedeâ ’mbobocită, ’Mbobocită şi’nflorită, Si-mi pun cureaua la flintă, Si-mi păzesc potecile, Să-mi stârpesc omizile ! 22. Iancule, de unde vii ? — Dela târg, de peste Jii ! — Iancule, ce-ai târguit ? — Numai galbeni şi argint, Şi vreo cinci ocâ de plumb, Să duc la băieţi în crâng, Că-s băieţii fără minte, împrăştie gloanţe multe. Şi mai am, vere, inele, Tragi cu sabia prin ele ! 1. Cfmd e frunza mare ca doi bani mici. www.digibuc.ro 268 23- Ce-a mai fi în deal la vii, De gem codrii şi câmpii ? — S'au ivit vreo cinci copii, Câte cinci cu pălării, îmbrăcaţi în straie verzi, Intră’n codru şi nu-i vezi: Cu şalvari portocalii, Cumpăraţi aela Sibii: Is cătane potireşti, Dai cu puşra, nu-i loveşti, Tot de cei cu puşca lungă, Cari dau chiorîş la pungă! (Pentru vers 11—2, vezi aici no. 17, p. 267.) 24. Oltule, Olteţule, S-'himbă-ţi, schimbă-ţi apele, Slăbeştc-ţi vârtejile, Mai opreşte-ţi apele, Să rămâie pietrele, Să trec cu picioarele ! Oltule, Olteţule, Oltule, râu râvărsat, Ce-mi vii aşa turburat, Şi cu sânge închegat ? Tot cu sânge de haiduci Şi căpestre de cai murgi ? Variantă. Apoi, dragă Oltule, Oltule, Olteţule, Oltule, câne spurcat, Ce vii tare tuiburat, Cu sânge amestecat ? Au la coadă te-a plouat ? Şi-apoi vii, şi-apoi aduci, Aduci plăghii^şi butuci, Trupuşoare de voinici Şi căpestre de cai murgi! 25- Oleleo, ciocoiu, ciocoiu, De te-aş prinde la zăvoiu, Cu măciuca să te moiu, De piele să te despoiu ; Cu pielea capului tău, Să’mbrac buzduganul meu ! Oleleo, ciocoiu spurcat, Când eram cu mândra ’n sat, Ceream bani pentru iernat. Să ţi-i fac la secerat1. Eu ceream bani pentru muncă Şi tu mă puneai pe fugă; Eu ceream pentru mprutr.ut, Tu te-ai pus şi m’ai bătut 1 Foaie verde foaie lată, Oleleo, liftă spurcată, De te-aş mai prinde vreodată, Am să-ţi jupoiu pielea toatăî Cu pielea capului tău, Sâ’mbrac buzduganul meu 1 26. Foicicâ solz de peşte, Primăvara când soseşte, Lumea toată ’nveseleşte, Zăpada că se topeşte, Muguraşu ’mboboceşte. Scoală, maică, te găteşte, Cu cotul, cu foarfecă, Să-mi croeşti dulamică, Să-mi croeşti o dulămiţă, Verde ca frunza de viţă, Că la vară-i răsmerifa. Să-mi croeşti un comanac, Verde ca frunza de fag, Ca să-mi fie cu el drag. Foaie verde de alună, Să smulg fagul din tulpină, Să rămâie’n loc fântână, Să spăl arma de rugină! Pentru sfârşit, următoarea : Variantă. Foaie vtrde şi-o alună, Când eram copil de-o lună, 1. Să mă plătesc de ei prin muncă la secerat. www.digibuc.ro 269 Semănăm o prubă bună, Smulgeam bradul din tulpină Şi fagul din rădăcină, Iar în loc făceam fântână, Fântână cu apă lină, Să spăl arme de rugină, Când m’oiu vedea la nevoie, Să mă lupt cu ele’n voie. Când oiu da, să intre bine, Să nu' mă întreacă nime, Nici Turcan, nici Ungurean, Nici Moldovean gălăţean, Nici paşă ţărigrădean ! (Pentru început, vezi începutul cântecului dinaintea acestuia.) 27- Foaie verde bob năut, De când maica m’a făcut, Codrului m’a dăruit, Soare de nu m’a văzut; Nici luna, nici soarele, Numai căprioarele Ca şi surioarele. Eu mă plec să le sărut, Ele dau dosul şi fug; Unde curg din cer tunând, Ploi în codru răpăind, Ape pc făgaş viind! (Viltoţcşti—Fălciu.) 28. Foaie verde şi-un dudău, Murguleţ, căluţul meu, Ce oftezi aşâ de greu ? Ori ţi-i greu de trupul meu? Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, Ori ţi-i dor de codru verde? — Dragul meu stăpân voinic, Nu mi-i jele de nimic: Trupuşorul ţi-i uşor Şi de jele n’am să mor, Nici de foame, nici de sete, Dar mi-i dor de codrul verde. Unde huie puşca plină Şi străinul ţi se’ncmn*, Pamflle, Cântece de (ară Şi se’nchină ’n faţa ta Sărutând alâmura! 29. Foileana bobului, In mijlocul codrului, împrejurul focului, Stau băieţii codrului, Mândră masă pregătesc Cu ospăţ împărătesc, Cu miel fript înnăduşit Şi cu vin de Odobeşti, Tot să bei, să nu plăteşti! 30. Fă, Doamne, zilele mici Şi nopţile rândunici, Să mă văd scăpat de-aici, Că mie mi s’a urît Tot umblând pe supt pământ, Cu fiarele glumind Şi la âare cîoStîTmd-!- 3i- Mă şuii pe deal, pe lunci, Văzui oameni, femei, prunci, Cu plugurile la munci. Atunci mă gândii şi eu : Numai pluguşorul meu L~a înţălinat Dumnezeu! Dare-ar Domnul Dumnezeu Să umble şi plugul meu, Săbioara s’o fac plug, Flinta, iataganul lung, Stramurariul să-i împung, Să trag brazda dracului, La uşa bogatului I < Variantă. Toate plugurile umblă, Numai pluguşorul meu L-a înţelinat Dumnezeu. Dare-ar Domnul Dumnezeu Să-mi pornesc şi plugul meu, Să trag brazda dracului Prin casa spurcatului; îs www.digibuc.ro 270 O brăzduţă dela munte, Să ţie ciocoiul minte Şi s’asvârl un sămănat, Tot cu sânge-amestecat; Şi să samăn poteraşi Şi să samăn Românaşi, Sămânţă de plumb şi fier, Ca să crească pan* la cer. Mi-am vândut o cămeşioară Şi-am luat o sâbioară. Pluguşorul meu cel bun, Cum s’a prefăcut în tun ; Dar şi-aşâ oiu tot aia, Să mă scap de cea belea. Nu mai plânge, Măriuţă, Vezi de băieţi şi căsuţă, De băieţi şi de copile, C’au ajuns în rele zile, Şi să plângeţi moartea mea, Că-i în ţară piază rea. Iacă mergem să arăm, Ţelina s’o despicăm; Voi aveţi să mă urmaţi Şi de sus să seceraţi. Nu plângeţi, sărmani de voi, Domnul Tudor îi cu noi ! 32. Zice leana mărgărim, De când mama m’a făcut, Prin păduri m’am rătăcit, Codrul părinte mi-a fost, Pădurea mamă mi-a fost, Am trăit tot fără rost. Dar acuma ce-am făcut ? La lumină am ieşit, La satul meu am ajuns, Iaca potera m’a prins; Şi de spânzurat mi-a puc. Să strângi, soro, ciolănele, Să Ie pui in sân la piele, Să mergi în codru cu ele, Să le’ngropi lângă stejar, Să se simtâ’n codru rar, a mi-a fost traiul amar! (Tg.-Ocna.) 33- Foaie verde iarbă grasă, Dela noi a treia casă, Stau vânătorii la masă, Nici nu beau, uici nu mâncau, Numai la puşcă gândiau. Iară unul ce zicea ? — O, voi fraţi, voi vânători, Din cei negri codrişori, Hai să bem şi să mâncăm Şi să nu ne întristăm Şi să luăm puştile, Sâ’mpănăm pădurile, Vânând căprioarele; Şi să umblăm şi câmpii, Să’mpuşcăm şi iepurii, Să ochim gardurile Să’mpănăm şi satele, Să le furăm fetele, Cu ele să ne iubim, Atunci să ne veselim ! 34- Codru mare de-a’nfrunzi, La umbră m’oiu hodini, Şi-oiu bea apă din pârău, Să mă scap de-amar şi greu ! 35- Frunză verde şi-un dudau, Astăzi beau şi mâne beau, Mă mir bani de unde ieau; Banii nu-i mai isprăvesc Şi cu coasa nu cosesc, Nici cu sapa nu prăşesc, Numai codru mi-1 păzesc! 36. Ploaia curge, clocoteşte Şi haiducul se găteşte. — Mă rog, codre, dumitale, Ca la un frate mai ‘mare, Mai apleacă-ţi poalele, Să-mi acopăr armele, www.digibuc.ro 271 Puşca şi pistoalele, Buzduganul, iataganul, ■Că de când le-am cumpărat, Nici un ban n’am câştigat. Când aud cucul cântând Si mierluşca şuerând, Ma fac broască la pământ Si mă uit in jos pe câmp, Si mă uit şi mai ascult, Că tare-mi mai este dor Ca să văd vi’un călător. Călătorul îi departe, Adâ-I, Doamne, mai aproape, Să-i râscumpâr din păcate ; Adă-I, Doamne, lângă mine, Sâ-l lovesc odată bine, In moalele capului, In casa sufletulir, Sâ-i sparg cuibul dracului! (Pentru vers 12 4, vezi no. 1320). 37- Frunză verde lemn dubit, Alei, codre îndrăgit, Mult pe lume te-am iubit! Tu-mi eşti frăţiorul meu, Cu tine trăesc şi eu; Tu să mă aperi pe mine, Că eu sunt frate cu tine, ■Când m’a câta potera, Să m’ascunzi sub poala ta, -Şi să mă răsbuni pe mine, ■Când ciocoiul pe-aici vine, Că ’ntine mi-i hrana mea, Când îmi trece cineva! 38. Şi-apoi verde şi-un burete, Mâi băiete, măi băiete, N’ai ce bea, nai ce mânca, Deţi-i inimioara rea ? — Nici mi-i foame, nici mi-i sete, Ci mi»i dor de codrul verde; In cel codru să mă duc, •Să-mi ieau nume de haiduc! 39- Foaie verde şi-o lalea, Maica mea, măicuţa mea, De ce, maică, mai făcut Să fiu de lume urît, Şi de lifte urgisit Şi de codru îndrăgit ? 40. Foaie verde fir şi-o nalbă, Taica, maica tot mâ’ntreabă, Care munca mi-i mai draga ! Munca cea de vitejie, Cu cal bun de călărie Şi cu flori la pălărie ! M’a tiimis taica la coasă, Coasa grea şi iarba rea, Cu mâncarea ’ntârziâ. Izbii coasa ’n pâducel Şi-o rupsei dela căţel Şi-o făcui dt-un baliăgel, Ca să fiu frate cu el. M’a trimis tata la sapă, Dar nici asta nu mi-i dragă, Că-mi mâncă puterea toată. Coada lungă, gura lată, Oiu să te-asvârl în poiată, Mâncâ-te-ar rugina toată! Şi-am să-mi fac o sabioară. Ca s’o am de surioară ; Cu sabie şi baltag, Par’că ţi-i codrul mai drag! 41. Foaie verde bobovnic, De geaba mai sunt voinic, Că n’am arme să mâ’ncitig, Şi cal bun ca să-l înching ! 42. Drag mi-i codrul, drag câ-i verde, Aici nimeni nu mă vede ; Hai cu mine’n codru, puică, www.digibuc.ro 272 Sâ fugim pe cărăruică. Să nu câţi că sunt tâlhar, Sunt tâlhar, ei, şi-apoi dar. Am şi puşti, am şi pistoale, Am şi bun’ ascunzătoare, Colo’n codru cu verdeaţă, Loc ascuns de frtimusafâ, Dar îi rău că n’am cu cine, Si de-aceea hai cu mine ; Colo’n codru sâ domneşti, Să domneşti, să’mpărăţeşti. La nime să nu gândeşti! 43- Foaie verde peliniţă, Găteşte-mă, măiculiţâ, Cu cal bun şi c’o căruţă, Şi de-o dragă puşculiţă, Şi de-o mândră săbioară, S’alung duşmanii din ţară ! 44- Alei Doamne Dumnezeu, Auzi-mi şi glasul meu, Glasul meu, durerea mea, Amarul şi jelea grea. Frunză verde foi uscate, In Moldova nu-i dreparte, Foc şi pară ’n lung şi’n lat, Pentr’un câne blăstămat, Pentru vodă cel hain, Duca Vodă cel fieros, Cu cei mari prietenos, Cu cei mititei cânos; ’S-sărăcit şi prăpădit, Tare mi-s sărac lipit. Fără casă, fără masă, JNici pământ de dobitoace, Mă mir, Doamne, ce m’oiu face! Fără hornă, fără foc, Cu moşoaica goală’n foc. Doamne, du-1 şi-l du departe, S’aibă dracul de el parte; Doamne, du-1 şi-l du mereu, Sâ pot răsuflă şi eu ! 45 Bade, tare-i grea puşcă, Da-i mai grea suveicuţâ; Puşca’ncârcă şi ocheşte, Unde inima-ţi doreşte. Cu suveica nu-i aşâ, Că se’ncurcă ţeviâ! 46. Frunză verde flori de mac, Puişorul meu cel drag, Auzi, maică, a venit Iar vremea de haiducit, Că Turcul vine potop, Ca să bată’n Sevastop. Iar de-a cere Moldoveni, Noi ne-om face dumbrăveni l 47- Frunză verde busuioc, De-acum nu mă tem de loc, Puşculiţa mea c’un foc. Unde-mi pun halicele, Acolo-s puterile. Unde pică hultueala, Acolo i şi mântueala. De n’am prav, tot am conduc r Şi tot nu rămân sărac ! 48. Cine’n codru vieţueşte, Acela iifericefte, Da’ nu singur, cu mândră. In codru, cu mândra lui, Pe sub umbra fagului, In puterea dragului! 49- Rămâi sănătoasă, lele, Nu mai pot de dor şi jele Eu mă duc în codru verde, Unde urma mi se pierde, De-unde por să haiducesc, Lumea să mi-o răscolesc, Sâ vântur şi satele U.ide-s blăstimatele, www.digibuc.ro 273 Unde satele mi-s pline De blăstămate ca tine. Şi-apoi, lele, să pornesc, Eu gâtul ţi-1 răsucesc, Cu-atâta să mă vestesc ! 1 50. Foaie verde foaie lată, Sună valea, sună toată De trâmbiţă şi dobas, •Cx-i ceata de poteraşi, Sa ucidă din secure, Pe tâlharii din pădure. Funză verde şi-o mărgea, Poteră, nu mai cătâ, Poteraşi, nu mai umblaţi, Prin pădure nu cătaţi, Că de urma lor nu daţi ; Hoţul nu-i la locul lui, Xu-i în ghiţunia lui; Cine-1 pune şi-l ascunde, E o fetiţă, şi ea unde ! 51- Foaie verde foi de fag, Codrule, tare-mi eşti drag, Că răsuni când zic de jale, Pâna’n deal şi până’n vale, Până la puicuţa’n cale. Şi tu zici, de zic din fluer, Şuieri tu, dacă eu şuier. Frunza’n codru cât trăeşte, Voinicii se veseleşte. Frunză verde poamă coarnă,’ Am să rpor cu codru ’n toamnă! 52. Frunză verde foaie lată, Petrecui o vară toată, Prin codri plini de verdeaţă, Codri plini de frttinttsafă, Cât avui şi frunza plină, Ziua mi-a fost mai senină, Dar acu-i frunza deşeartă Şi pădurea parcă-i moartă ; Când ciocoiul mai trăeşte, Codrul par’că 'minereşte; Prin codrii de-1 întâlnesc, Simt pe lume că trăesc! 53- La poală de codru verde, O zare de foc se vede, împrejurul focului, Stau acuşa locului, Stau haiducii codrului, Ghimici, Ocnea şi Oituz, Căpitanul lor Modruz. Stau vreo zece, cincisprezece, Şi tot frige un berbece, Şi din ploscă beau vin rece; Berbec mare şi frumos Şi la carne prea gustos. Unul focu-1 descântă, Altul mări că cântă: — Frunză verde frunză rară, De-oiu ieşi în primăvară, Dela codru pân’la Prut, Nimeni nu ne-a cunoscut, Că trăim, ne veselim, La nimica nu gândim, Decât doar pe la ciocoi, Să le luăm din nevoi, De dureri să le dăm leacuri, Pentr’o bună pistolaş(?) Să-l purtăm cu capul gol; Din Focşani la Dorohoiu Ţara-i plină de ciocoi! 54- Dare-ar bunul Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să trăesc măcar un an, Să pun mâna pe duşman, Să-l jupesc, să-mi fac suman. Cu pielea de pe picioare, 1. Să mă fac vestit, cunoscut în lume. www.digibuc.ro 274 Să-mi fac teacă la pistoale, Şi cu pielea de pe dânsul, Să-mi fac sac să duc ovăsul! (Comunic, de d-I I. E.Torouţiu, Solca-Bucovina.) 55- Foaie verde sălcioară, Căprioară, surioară, Salta-te ’n două picioare, Roade mugurul pe poale. Unde-o fi codrul mai mare. Roade poala codrului, Să fac roată ochiului, Să văd lunca Oltului, Gura Topolopului Şi drumul bogatului. Măi bogate, măi bogate, Cum nu treci în ceea parte, Să te scot din sănătate, Să te curăţ din păcate! 56. Jele-i, Doamne, cui îi jele, Jele-i Doamne, codrului De armele hoţului. Ci le plouă şi le ninge Şi ’n’are cine le ’ncinge, Că, mari, cine le-a ’ncins, In temniţă l-a închis. Frunză verde samalare, Ma rog, codre, dumitale, Ca la un frate mai mare, Apleacă-ţi ramurile Şi-mi apăra armele, C’au rămas, sărmanele, Şi le plouă şi le ninge Şi nare cine le ’ncinge ! (Pentru sfârşit, vezi începutul no. 37, p. 271.) 57- Foaie verde măr domnesc, Şi tot stau şi mă chitesc, Să mă las, să nu iubesc Şi să mă călugăresc! Şi iar stau la socoteală, Gându-i tâlhar şi te ’nşeală: Decât la călugărie, Mai bine în haiducie! S8. Foaie verde merişor, Pe drumul dela Târgşor, Se plimbă hoţii pe el. Si ntâlnească vr’un boier, Să-l întrebe ce i-i mersul, Să-l asculte ce i-i versul. (Comunic, de d-1 H. N. Tapu.> 59- Foaie verde şi-o alună, Cât fuse de-o vreme bună, Cu soare şi cu căldură, Tot urcam şi coboram Şi plaiul cutreieram, Tare bine mai trăiam ! Cu banii ciocoiului, Făceam haină trupului, Făceam armă hoţuliii Şi cântam sufletului. Frunză verde samalare, Mă ajunse blăstăm mare De boieri şi de cucoane, De cucoane văduvite, Jupânese sărăcite. Bate vântişor din miazăt Sufletul in mine ’nghiaţăj Bate vântul cu zăpada, Gândurile stau grămadă, Sa las calea codrului, S’apuc valea satului, Cât mi-i greu sufletului. Şi-apoi iar pe primăvară, Să intru’n codru cu pana 1 60. Foicica bobului, De frica ciocoiului, Şi de-a grecoteiului www.digibuc.ro 275 De bani ’m paratul ui Lăsai munca câmpului, Lăsai viaţa satului, Luai calea codrului. Lasaiu casă, lăsaiu masă, Lăsai nevastă frumoasă. Dar mă duc cu Dumnezeu Şi nici ei nu-i pare râu. De-o vrea bunul Dumnezeu, Iar mă ’ntorc în satul meu ! fi Frunză verde şi-o răchită, Văzui pădurea ’nverzită, Foicica ’nmugurită Kl’apucă dorul de ilintă, De Ilintă, de puşculiţă, De cuţite ascuţite Si le pun la cingătoare, Să mă urc în codrul mare î E. OSTĂŞEŞTI. 1. Foaie verde lozioară, Prutule, apă vioară, l:ace-te-ai neagră cerneală, Stuhul tău o penişoară, Ca să scriu o hârtioarâ, b’o trimet la maica’nţarâ, Să-mi dea bani de cheltuealâ Şi straie de priminealâ Şi-un cal bun de călărie, Ca să plec la bătălie, Unde nu cunosc pe nime, Numai murgul de sub mine, Unde-i sânge până ’n scară. Sângele Muscalului, Până Jn coama calului; Iar sângele Turcului, Până Jn glezna murgului, Frunză verde şi-o mătasă, Rămâi, maică, sănătoasă ! (Zorleni-Tutova. Vezi no. 50, p. 224.) 2. Şi-am zis verde şi-o alună, Dragu-mi-i seara pe lună, Venind dela car aula, Cu săbioara pe mână, Cu puşculiţa pe spate, Cu capela la o parte. 1. Din liberat, liberare. In neagra străinătate, Toţi mă ’njură şi mă bate, Nimenea nu-ţi ţine parte, Că tata-i bătrân, nu poate, Fraţii nu ţin la dreptate, Surioara-i măritată, Şi mama-i îmmormântatâ ! (Comunic, de d-1 Şt. St Tu-ţescu, Catanele-Dolj.) Variantă. Foaie verde şi-o alună, Drag mi-a fost seara pe lună, Viind dela caraulă, Cu capela pe-o ureche, Trăgând acasă la fete ! 3- Ah, mare, mare sărată, Lasă-mâ liber1 odată, Să-mi văd mamă să-m i văd tată; Lasă-mâ fără de sorţi, Să-mi văd frăţiorii toţi; Să-mi usuc picioarele, Să-mi văd surioarele! (Comunic, de Păr. I. C. Bel* dei, Jorăşti Covurluiu.) 4* Foaie verde trei castane, Dela Bucureşti la vale, www.digibuc.ro 276 Trece-un tren cu cinci vagoane x, Incărcate-s cu mantale, Cu mantale şi tunici. Acolo-i tunica mea, Care m’am servit cu ea, Din copilăria mea 1 (Comunic, de d-1 M. Lupescu, Zorleni-Tutova.) Variantă. Foaie verde trei migdale, Dela Bucureşti la vale (Dela Mărăşeşti la vale) Trece-un tren cu opt vagoane, încărcate cu mantale,' Cu mantale şi tunici, Pentru flăcăiaşi voinici (Pentru regimentul cinci). In vagonu-al treileâ, Este şi mantaua mea, Cu galoanele pe ea (Care-am soldăţil cu ea). Şi-oiu sa mă îmbrac cu ea, Să încep a comandă, La dreaptă şi la stânga! 5- Foaie verde de susaiu, Mai ast’ toamnă mă ’nsurai, Mândră nevastă luai; Când să stau să mă petrec, Vine ordin ca să plec, Şi să plec la Călăraşi, Vede-l-aş pustiu şi ars. Să rămâiq numai parii, Să se’nţepe ghinărarii, Ghinărarii şi maiorii Cari-au cătănit feciorii; Colonei şi ghinărari, Şi cei de-au scris militari 1 * 1 2 3 Variantă. Foaie verde siminoc, Dare-ar Dumnezeu un foc, Si ardă Braşovul tot, Să rămâie numai parii, Să se ’nţepe ghinărarii, Ghinărarii, căpitanii Şi cei de ne-au scris pe noi! 6. Foaie verde foaie lată, Fire-ai, maică, blestemată, De ce nu m’ai făcut fată, Să nu mă iea în armată. Maică, m’ai făcut fecior, Să dau ţărilor ocol, Si fiu rob al tuturor ! (Jud. R.-Sărat.) 7- Frunză verde nucă seacă, Mâne toţi recruţii pleacă, Cu părinţii să-şi petreacă, Dar cu mine n’are cine, Că eu sunt străin pe lume! Să vii, maică, să mă câţi, Intre Olt şi ’ntre Galaţi, Printre rânduri de soldaţi, Stând în arme râzămaţi, Nebăuţi şi nemâncaţi, Şi de nimeni întrebaţi. Rău, maică, m’ai blestemat, De-acasă când am plecat, Tot oftând şi lăcrămând, Căci pe mine m’a ursit Si trâesc tot a mărit, Ca nimenea pe pământ! * (Acelsş.) S. Foaie verde iasomie, Mi-a venit ordin şi mie, 1. Se zice şi fargoane, dela /argon, forgon furgon, trăsură la regimen tele călări pentru încărcatul paielor ş. a. 2. I-au scris la sorţi. 3. Se scoate apoi un cântec de compunere prea nouă şi nedibace. www.digibuc.ro 277 Să mă duc în meliţie, Să las pe mândra pustie, Să nu ştiu cui să rămâie ! Foaie verde bob piperi, Regiment de artileri, Arde-te-ar focul din cer ; Şi cu foc şi cu pucioasă, Că las mândruţă frumoasa Şi mă depărtez de casă Şi mă duci ca în căruţă, Şi mă laşi fără mândruţă, Şi mândruţa ca a mea Nu e’n sat la nimenea 1 (Muşeteşti-Argeş.) 9- Foaie verde de trei sfanţi, Să vii, mândro, să mă câţi, Intre Prut şi’ntre Galaţi,' C’acolo suntem chemaţi, O sută şi doi soldaţi, Stăm în arme răzemaţi, Nebăuţi şi nemâncaţi. Ţine caii de căpestre, Duce dorul la neveste; Şi eu duc caii la apă, Şi duc dorul dela tată ; Şi eu şterg caii de spumă, Şi duc dorul dela muma; Cai ’mpodobiţi cu flori', Şi duc dor dela surori; Cai ’mpodobiţi cu brazi, Şi duc dorul dela fraţi! (Pentru vers L—7, vezi no. 7, vers 7—9.) io. Frunză verde de bujor, Plânge-mă, maică, cu dor, Că şi eu ţi-am fost fecior, Ţi-am scos boii din obor, Şi plugul de sub şopron Şi-am plecat să fac ogor. Dar o brazdă de-am arat, Potera m’a ’ncunjurat Şi m’a prins şi m’a legat Cu curele ’ncrucişate Şi mi-au pus raniţa ’n spate Şi capela Ja o parte.... Potera şi jumătate 1 — Măi, neamţule, un’ mă duci ? Tocma’n graniţă la Turci, Să fur caii Turcilor, Să duc dorul mândrelor; Să fur caii de căpestre, Să duc dorul la neveste; Să fur caii de frânele, Să duc dorul mândrei mele ! Frunză verde flori de tină, Suspină, maică, suspină, Suspină şi pentru mine, C’am ajuns în ţări străine, Să mănânc de căpătat, Să beau apă de furat. Să gândesc cu milă’n sat, La neveste cu bărbat, La fete de măritat, La flăcău şi de’nsurat! (Rucăr.) 11. Foaie verde foaie ’nvoaltă, Mă rog rugă înfocată, Cu guriţa ’nfierbântată, Cu inima usturată, Cum nu mă mai fac odată, Cu Ruxanda la poiată, Sâ-i spun focul din armată. Am jurat-o la plecare, Să-mi trimită de-o scrisoare, Nu ştiu, juratul s’a prins, Dar scrisoare n’a trimis! (Hănţeşti.) 12. Rau, maică, m’ai blăstămat, De-am ajuns şi eu soldat, Stau în armă răzămat, Nebăut şi nemâncat, Şi de ofiţeri mustrat. Când e soarele ’n chindie, Mă scoate la teorie; www.digibuc.ro 278 Când soarele-a luminat, Eu, maică, am dezertat, Of, Doamne, mare păcat! 13- Şi iar verde de mohor, Plânge-mă, maică, cu dor, Că şi eu ţi«am fost fecior. Cât sunt grânele mai verzi, Vin, măicuţă, de mă vezi, Că dacă s’or secera, Ai veni, nu mă-i află, Şi te-i băgă în pământ, De-i vedea pe unde sunt. La o poartă de’mpărat, In suliţă răzămat, Nebăut şi riemâncat Şi de ofiţeri mustrat ! 14. Foaie verde iarbă neagră, La cişmeaua cea de piatră, S’au strâns fetiţele roată, Se’ntreabă una pe altă : — Ce să facem, noi, surată, S’au dus flăcăi’n armată, Rămânem nemăritate 1 — Foaie verde foi de foi, Să ne rugăm la ciocoi, Să dea drumul la flăcăi, Să ne mărităm şi noi! (Cosmeşti.) I)- Foaie verde avrâmească, La regiment, la fereastră, Şede Ghiţişor la masă. Nu ştiu, scrie, ori ceteşte, Ori la mine se gândeşte! (Acelaş). 16. Jele-i, Doamne, cui i-i jele, Jele-i, Doamne, maicei mele, Că m’a crescut aşa mare, Hasnâ de mine nu are. 1. Refren. Jele-i, Doamne, cui şi cui, Jele-i, Doamne, câmpului, Câmpului şi codrulu', Da’ mai jele-i murgului, Murgului, sircptilui, Că mi-a fost el frăţior Si la bine şi la rău, Şi la greu năcazul meu Jele-i, Doamne, cui i-i jele, Da’-i mai jele, puicei mele, Puicei mele tinerele, C’o ’nvăţăi a strânge ’n braţe Si-acuma mi-o las acasă, Cu lacrămi fierbinţi pe faţă, Cu contele pe zăplaz Si cu lacrămi pe obraz. Tot mă’ntreabâ cu năcaz, De ce-o las şi un’ mă duc ? U11’ mă duc şi când mă ’n-torc ? Eu îi zic ca s’o mângâiu : Puiculiţâ bălâioarâ, Să ştii, puică, că’-s câtană, Eu mă duc la cătănie. — Ba te duci la bătălie Si de-i veni, nu se ştie! Şi când a zis «nu se ştie», Curg lacrămi pânâ’n bărbie ! 17- Foaieleana foi de foi, Săracii de noi, Bată-va crucea, ciocoi, Săracii de noi *, Cum ne strânge de prin văi, Şi ne mână ca pe boi, Si ne tunde ca pe oi Şi ne duce la răsboiu. Alta zis am leana foi, Oleo, lifte de ciocoi, Da’ ne-or trece pe la noi, Si ne-om strânge-odată noi, Din Craiova ’n Dorohoiu, Si ne-om curăţa de voi ! (Cosmeşti.) www.digibuc.ro 279 i8. Maică, inimă de piatră, Fire-ai, maică, blăsiămată, Că nu m’ai făcut o fată, Sâ torc cu tine pe vatră, Să mă vezi ziua prin casă, S’ascult noaptea la fereastră, Cum îi treaba feciorească. Măruntă de pătrânjel1, Şi m’ai făcut feciorel Şi m’ai crescut măricel; Şi mă crescuşi cam de-o palmă, Şi mă dăduşi de pomană, Şi mi-au zis că sunt cătanâ ! F're-ai, maică, blâstămată, Că nu m’ai făcut o fată. Sâ torc cu tine pe vatră ! (Acelaş,) 19- Foaie verde poamă coarnă, Măi Gheorghe dela cazarmă, l auzi goarna cum te chimâ ! Foaie verde şi-o lalea, Gheorghe, goarna n’ascuhâ Şi-ascultă-mi tu vorba mea! Roagă-te lui Dumnezeu, Pentru sufleţelul meu-; Roagă-te la Precistâ, Pentru suferinţa mea ! Să mă fac o păsărea, Păsărea cu pană neagră, Sâ viu la tin’ mai de grabă, Pân’ la tine la cazarmă, Şi să mă pun la fereastră. Si să-ţi cânt cântarea noastră! (Acelaş). 1 2 20. Foaie verde de dughie, Că m’a scris în meliţie, Şi tata mi-i om bătrân, Nu poate cosi la fân, Şi n am nici frate mai mare, Să dea murgului mâncare, Am o soră, joacă ’n horă, Când dă soarele ’n deseară, îşi iea furca subsioară, Şi pleacă la şezătoare; Foaie verde foi de rând, Rămâne murgul flămând ! tViltoteşti-Fălciu.) 21. Trecui podul pe Ia ’mează®, Mă ajunge-un dor de-acasă, Şi o jale păcătoasă ; Nu-i nici dulce, nici amară, Bate vântul, mă doboară: Mă doboară din picioare, Şi mă pune jos pe şale! (Acelaş.) 22. Dragul nenii Simion, Fă-te, nene, mărişor, Scoate boii din ocol Şi plugul de sub şopron. Ară nenii moşia, Că dacă m’oiu libera, O să-ţi ieai tu răsplata ! (Negrileşti.) 23- Foaie verde de stejar, La cazarmă, la hotar, 1. Frunză măruntă de pătrunjel. 2. Se scot aceste patru versuri din fruntea cântecului: Frunză verde amărdle, Mai am vre o două trei zile Şi dau raniţa ’n primire Şi puşca la magazie. www.digibuc.ro 280 M’a dat tata caciular, Am venit la şapte ai, Găsii casa grajd de cai, Bătătura mucegai! 24. — Foaie verde pădureţ, Vinde, taică, boii toţi, Şi mă scoate dela sorţi. Şi vinde vacile toate, Şi ne lasă fără lapte, Taică, ne duce la moarte ! — Taica nu vă poate scoate Dela sorţi şi dela moarte! Variantă. Vinde, maică, boii toţi Şi mă scoate dela sorţi! — Dela sorţi şi dela moarte, Maica nu te poate scoate ! 25. Plânge-mă, maică, cu dor, Că şi eu ţi-am fost fecior, Ţi-am scos boii din ocol, Pe Boian şi pe Bujor. Pân’ nu mă suiam pe gard, Nu puneam fuma în cap, Şi dacă mi-i înjugam, La deal pe ogor plecam, Două brazde că trăgeam; Când mă dam cu brazda ’n vale, Iaca potera în cale. Bună ziua, măi Ioane! — Trăiţi, domnu’ căpitane ! — Măi Ioane-ai fost plugar, Ia mai fii şi militar; Trage plugul mai la vale, Să viu să te ieau călare. Plugul la vale trăgeam, Si călare mă suiam, La cazarmă că plecam. Acolo cum am ajuns, S'au apucat de m’au tuns. La bărbier poruncii, Perişorul mi-1 tăia, Perişor cel gălbior, Cum şede pe jos potmol! Foaie verde trei surguce, Vin, măicuţă, de mi-1 strânge, Şi mi-1 strânge-n trei basmale, Şi-l scoate la zile mari, L-arată la fete mari. Care-a plânge şi-a oftă, Aceea-i amanta mea 1 Varianta 1. Foaie verde de areu, Sărman perişorul meui Părul meu cel gălbior, La căpitan sub picior. Iea-mi-1, maică, şi mi-1 strânge Şi mi-1 strânge mănuchele, Şi mi-1 pune’n sân la piele, Şi-l plânge, maică, cu jele, Şi mi-1 pune’n cingătoare, Şi mi-1 scoate’n sărbătoare, Să mi-1 plângă fetele, Fetele, nevestele ! Varianta 2. Foaie verde alior, M’a făcut taica fecior, Să pasc boii de pripor, Pe Ghilan şi pe Bujor. Foicică de mălai, Decât, maică, mă făceai, Mai bine mă lepădai, Că basna de mine n’ai ! 26. De m’oiu duce’n meliţie, Să nu-mi porţi doruţul mie; De-i dori şi tu şi eu, Tot de mine-a fi mai rău! 27. Foaie lată de grănată, Bată-te focul, armată, www.digibuc.ro 281 Că mult mai eşti blâstămată. Că m’ai scos din lumea toată, M’ai dus cale îndepărtată; M’ai scos afară din ţaţă, Unde am o surioară. Surioară bălăioară, Mi-am lăsat-o bolnăvioară, Doamne sfinte, n’o omoară ; Doamne sfinte şi părinte, Rogu-mă să ieai aminte, S’o’ngrijeşti ca un părinte. De ai gând s’o ieai la tine, Mă rog, iea-mă şi pe mine. (Buciumeni.) 28. Neamţule, hătu-ţi credinţa, Că tu mi-ai mâncat sămânţa ; Tu-mi mâncaşi copiii mei, Că nu-mi căutaşi de ei. Cum din prunci s’au ridicat, Tu la oaste i-ai luat. I-ai făcut mari şi voinici, I-ai descălţat de opinci, I-ai încălţat cu ciupici, Şi mi i-ai dus de pe-aici! (Tg.-Ocna.) Variantă. Neamţule, hătu-ţi credinţa Şi ţi-ar fi pierit sămânţa ! Cât îs pruncii mititei, Neamţul nu cată de ei; Dacă pruncii se ridică, Neamţul la măsură-i strigă, Şi-i descalţă de opinci Si mi-i duce de pe-aici! (Acelaş.) 29. Foaie verde trei granate, De trei ani şi jumătate, De când port raniţa’n spate, Cu curele ’ncrucişate, Şi prin faţă şi prin spate, Cu mâncări, cu băutură, Şi multe de-adunătură! 30. Când te uiţi pe-acest pământ, Fel de fel de traiuri sunt, Dar mai greu şi mai amar Nu-i ca cel de militar. Dimineaţa li se dă Câte-o ceaşca de cafea, Sărmanul s’ar pune jos, Că îl trece os prin os, Dar nu-i singur, cu arma, Şi mai fcste altceva ! 3r- Foaie verde păpădie, Bată-te focul domnie, Şi ccl ce-a zis meliţie, Vine ordin şi mi-l scrie. Când e dragostea mai dulce, Vine ordin şi mi-l duce \ Când e dragostea’n temeiu,. Atuncea, Doamne, mi-l iei l 32. . Foaie verde iarbă grasă, Peste cea pădure deasă, Mare ploaie se mai lasă ! Nu ştiu, ploaie-i ori ninsoare, Ori lacrami de fată mare, Şi-t ordin de liberare. Mai air. vre o donâ-treî zile Şi dau răniţa’n primire Şi puşca la mag'azie, Şi mă’nsor, să-mi ieau soţie. Nici prea scurtă, nici prea ’n-naltă, Să se mire lumea toată ! (Pentru vers. 9—11. vezi nota p. 279.) 33- Foaie verde de mohor, Plânge-mă, maică, cu dor, Că şi eu ţi-am fost fecior, Ţi-am scos boii din obor www.digibuc.ro 282 Şi plugul de sub şopron, Şi-am arat cât am putut Şi vremea m’a’ngăduit. Şi semănăm busuioc Şi-a ieşit pară şi foc ; Şi să mânam trandafir, Şi-a ieşit numai un fir. Maică, măiculiţa mea, Firul tu mi l-ai vedea : Dac’a creşte drept în sus, Să ştii, maică, că m’a tuns; Iar de-o creşte mai plecat, Să ştii, maică, c’am scăpat ! Variantă. Frunză verde de mohor, Plânge-mă, maică, cu dor, Că şi eu ţi-am fost fecior, Ţi-am scos boii din ogor, Şi plugul de sub şopron, Şi trăsei o brazdă, două Şi semănai busuioc, Răsări pară şi foc! Dac’a creşte drept în sus, Si ştir, maică, că m’am dus ; Dac’a creşte mai plecat, Să ştii, maică, c’am scăpat ! (Durăşti.) 54- Frunză verde de scumpie, Mă şuii în deal la vie, Mă uitai la răsărit Şi văzui tot pustiit. Numai una nu-i pustie Şi-aceea-i cănţălărie, Şede-un ofiţer şi scrie ; Şi nu scrie bunătăţi, Ci scrie flăcăi la sorţi ! Bate-i-ar pustiul sorţi, C’au luat flăcăii toţi, Pe toţi flăcăii să-i ieie^ Numai pe Gheorghe nu-1 ieie. Când aş şti că l-ar luă, Singură m’aş spânzură, Delăturea drumului, De aţa paingului ! Variantă. Zis-am verde de gutuie, Mă şuii în deal la vie, Mi uitai spre Slobozie, Văzui casele pustii, Numai una nu-i pustie Şi-aceea-i cănţălărie, Ş*d primari, notari şi scrie, Fiăcăieşi la meliţie. Săracii bieţii flăcăi, Cum mi-i strânge de prin văi, Cu primari, cu vătăşei, Şi mi-i mână dinapoi, Ca pe-un tăbănaş de boi! 1 35- Creşte iarbă şi cu grâu Şi nu-i iarbă şi cujţrâu, Numai sânge pân’la brâu. ’N-sângele soldatului, Bate pieptul calului. Bate vântul papura Şi-mi porneşte tabăra, • Tabăra de soldăţei, Mult îs nalţi şi subţirei, Şi la piept cu năsturei, Să treacă glonţul prin ei! 36- Foaie verde de mătasă, Măiculiţa nu-i acasă, -Eu las treaba şi mă duc, De-a drept în ţară la Turc. Ca si scap puicuţa mea De păgân, inimă rea. Să-i strivesc pe toţi^ colea, Să nu-mi vie să mi-o iea, Mie mi-a dat Dumnezeu, Puicuţă pe placul meu, 1. Se scoate apoi un cântec neînchegat. www.digibuc.ro 283 Dar Turcului rog să-i dea, Tot plumbul din puşca mea, Să meargă pe ceea lume, Să nu-i mai aud de nume ! 17- Şi mă chiamă Busuioc, Soldat mândru cu noroc, Bate toba, goarna sună, Toţi soldaţii mi s’adună, Goarna sună, toţi gândesc, Şi’ntre dânşii ce grăesc ? Ci-că Turcul, liftă rea, "Ne-a secat şi Dunărea, Ci-că Turcul, neamul rău, X’ascultă de Dumnezeu. Sa-1 învăţ s’asculte eu, Cu puşca şi cu halice, Unde-oiu da, Turcul să pice; Cu puşcă de cea domnească, Undt-oiu da, să nimerească. Carole, Măria Ta, Sa ne treci şi Dunărea, Să mă plimb prin cei Balcani, Să’nspăimânt pe cei duşmani, Sâ’ntâlnesc pe Dumnezeu, Şi să-i spun câte ştiu eu, Câte ştie neamul meu !1 38. Las’ să zică, las’ să zică, Lumea toată că mi-i frică, C’am căciulă de curcan, Bainelă pentru duşman. Las’ să zic’ aşâ şi-aşâ, Că io-mi cat de treaba mea ! 39- Badea Gheorghe face-un şanţ’ Ca să-i cadă Turcu’n laţ: Şapte Turci şi c’un Tătar, Ca să scape de amar; 1. Vedcrat, o compoziţie nouă. Şapte Turci şi-un Basbuzuc, Să-şi scape viaţa de Turc ! 40. Mândru, mândru toporaş, Hai, măicuţă la oraş, Să te duci la căpitan, Să-i spui c’ai un bâietan, C’a’nvaţat muţtwlueala, Şi să pice la’nvoeală. Să-mi dea drumul pân’acasă, Pân la mândra mea frumoasă! 41. Că băietu-i chinuit, La iubit şi la sorţit. Şi-a cui doară-s vrerile, De nu vin şi fetele, In ’scadroane pe la noi, Să facă doi paşi ’napoi, Să înă’ntorc şi-.tş săruta, Tocmai pe iubita mea ! 42. Frunză verde leuştean, Uite dracul căpitan, Că mi-a luat ce-.im avut, De nimeni nu m’am temut, Dar şi eu te-oiu blâstămâ, Până când n’âi mai luă ! 43- Und^-i şirul şi mai mic, Bidea nostru-i mai voinic; Unde-i şirul singurel Badea-i şi mai voinicel, Taie Turci şi Turci de-odată Si vadă ţara scăpată ; Şi taie, Muscalul vine, C’aşâ a trăi mai bine, Că Muscalul când se ’ntoarce, Şi de sufleţel te stoarce! www.digibuc.ro 284 44- Fuse badea ’n bătălie, Pe unde mi-a fost să fie, Nu ştiu badea ce-a făcut: S’a bătut nu s’a bătut, La Plevnâ, la Griviţâ, Unde Osman se’ntărtâ, Vai şi vai de pielea lui, De capătul Turcului, Turcului, păgânului ! 45- Foaie verde busuioc, Rău mai e când n’ai noroc. Pleacă badea ’n meliţie, Tot cu râs, cu veselie, Pleacă păsărelele, Cu ele gândurile. Frunza ’n codru vestejeşte, Puica la el se gândeşte. — Foaie verde foi de nucă, Carnea ’n trup mi se usucă, Nici nu ştiu cât am de furcă, Nici cămeşa de cusut, Nici horbota de’mpletit, Nici la horă de gătit. Când la horă, badea nu-i, Şi eu mor de dorul lui, Eu mă uit pe la portiţă Şi el nu-i nici pe uliţă. Sara mă duc în grădină, Pe vremea când dânsul vine : Badea ’ncoace, badea nu-i, Şi eu mor ,de dorul lui 1 46. Nu mai plânge, nu ofta, Maică, măiculiţa mea, Că doar traiul de soldat, II petreci fără oftat. Geaba plângi, te vâicărezi, Că, măicuţă, nu mă pierzi, Şi ca mâni iară mă vezi. Nu-i nici Turc, nici Ros în • ţară Şi-oiu veni la primăvară, Nu-i nici Poleah, nici Tătar, Şi ca mâni în satu-s iar! 47- Răi mai sunt cei căpitani, Tot mai răi, tot mai duşmani, Cine focul i-a adus, Ibovnicul de mi-au dus, Pe drumul Bârladului, Tocma ’n toiul dragului! 48. Foaie verde foi de soc, Tot eu sunt fâr’ de noroc -r Unul am şi l-or luâ, L or luâ, l-or îmbrăca, Cu el Brăila s’o iea, Brăila şi Dunărea, Bătălia-i ţugâ rea 1 49-t Frunză verde baraboi, Ce-am ajuns, ce-am ajuns noi? Noi cei mari în cele sate, Suntem oameni cu păcate. Nu ştiu, Doamne, ce-am lăcut, De-aşâ rău ne-ai fost bătut Nu ştiu, Doamne, ce păcat, Că prea rău ne-ai blăstămat. Să intru în cea armata, Să pierd ziua, noaptea toată. 50. Galbenă frunză uscata, Bat-o focul de armata, Goarna sunâ, goarna sună Şi voinicii se aduna. Când voinicii se pornesc, Stau în drum şi mi-i privesc. Fetele ’n drum se bocesc, Că ibovnicii pornesc Şi neveste tinerele Ii bocesc, bocesc şi ele! Că-s vadane de bărbaţi, www.digibuc.ro 285 Cu copii nebotezaţi. Cine-a fi, cine-a scornit, Cum ochii nu i-au plesnit, Ca miliţia-i o pară, Care-ţi face viaţ’ amara; Arzi în foc fără noroc, Că miliţia-i un foc! 5*- Foaie verde leuştean, Aman, bre Osman, Scoală, Osman, te deşteaptă, Aman, bre Osman1, Că ţi-i Plevna ’ncunjurată, De Români cu spata lată! $2. Dela Plevna până ’n vale, Şapte drumuri şi-o cărare, Şi-un izvor de apă rece, Cine bea, de dor îi trece. Am mers singur şi-am băut Şi de dor nu mi-a trecut! 53- Tot oraşu-i cu noroc, Numai Plevna arde ’n foc. O, săraca Plevna noastră, Cine-a fost s’o stăpânească : Rusul cu ţara rusească! 54- Frunză verde busuioc, Tot oraşu-i cu noroc, Numai Plevna arde ’n foc. Hosman-Paşa-i la mijloc, Sta ’n mijlocşi-misegândiâ. Şi din gur’ aşa grăia: —Săriţi Turci, săriţi ogalii, Că ne-a ’ncunjurat Muscalii, Cu tunuri, cu bombarale, Cu suliţa la picioare, Strălucind ca mândrul soare, Când îi vede Turcul, moare! 1. Refreu. P. imni. Cântece de ţară. 55- Foaie verde puiu de nuc, Am simţit un dor de Turc; Mi-aduc bine-aminte, măi, Unde-a fost bătaia ’ntâi. S’aud tobele bătând, Şi goarnele răsunând Iar dincolo de pârâu, Creşte iarbă şi cu grâu; Nici nu-i iarbă, nici nu-igrâu, Numai sângele la brâu. Sângele soldatului Bate pieptul calului. Şi porneşte tabăra, Tabăra de soldăţei, Mult îs nalţi şi frumuşei, Şi la piept cu năsturei! (Vezi no. 36, p. 282.) 56. Frunză verde şi-un susai; Mai bine nu mă făceai, Maică, măiculiţa mea, Ca să-mi duci tu jelea mea, Grija căpitanului Şi seama arcanului! Cu gândul la bătălie, D’apoi, maică ce o să fie, Ce-o să fie, a să vie ! 57- —Foaie verde romăniţă, Copiliţă, copiliţă, Ce tot plângi, ce tot suspini, Parcă rămâi prin streini! —Frunză verde alior, Măi'bădiţă, bădişor, Măi bădiţă, fără tine, Toate ’n lume mi-s streine : Şi vecina şi maică, Şi vecinul şi taică, Fără numai dumneată! —Mândră, mândruleaua mea, Geabă plângi şi te căinezi, Geaba tot te văicărezi, 19. www.digibuc.ro 286 N’are cine să te-asculte Şi ca tine fete-s multe. Că nici plânsul nostru nu-i, In puterea nimănui, Făr’ a căpitanului. Căpitanul când soseşte, Iarba ’n vale vestejeşte. Când aud goarnă sunând, Văd frunzele ’ngălbenind, Şi pe vale şi pe deal, Pentr’ un rău de căpitan! 58. —Tu, Doamne, Măria Ta, Ascultă şi ruga mea, Pe voinici nufi mai luă! Toţi te roagă, toţi şi eu, C’un flăcăieş am şi eu. —Fa femeie, ia ascultă, Nu mai bate cale multă; Feciorul ţi-1 1-oiu luă, Măcar fără voia ta ! 59- Prutul vine, Prutul trece, Dare-ar Domnul să se ’nnece, Şi umflâ-s’ar Dunărea, Tocmai când s’or inturnâ! 60. Din târgul din răsărit, Veste mare c’a venit, Dar nu-i mare, vestea-i rea, Turcul trece Dunărea, Grecul bate-alătureâ. Cu Turcul ochii nu da Şi tare se fudulia. Grecule, luă-te-ar, dracul, Moartea căpitanului, Şi grija duşmanului, Intr’o bună dimineaţă, Ţi-oiu luă ţie din viaţă ! 61. Puşca şi pistoalele, îmi fac toate boalele; Bie-ar fi şi-o săbioară, Unde-oiu da cu ea, să moali ! 62. —Frunză verde crinişor, Fosta-i, bade, roşior, Frunză verde toporaş, Fosta-i bade călăraş, —Leleo, fost-am căciular, Cu căciula mocănească, Cuglonţu ’n puşcă domnească, Din Brăila ’n Calafat, Lele-o, dragă, m’am plimbat, Cu puşca, cu raniţă, Ca să păzesc graniţă, Şi-am trecut şi Dunărea; Goarna c’auziam că sună, Domnul Carol ne adună, Ne-a sunat cu trâmbiţă Pe câmpul din Griviţâ,. Când trâmbiţa răsună, Osmănel că tremură; Când sunat-a’ doua oară, Osmănel eră să moară. Bate puşca, tunul bate, Bate Plevna de departe, Şi-ţi mai spun, lele-,o poveste, Că Plevna azi nu mai este. 63. Alei, Turcule hain, Apucâ-te-oiu de tain ! Pentru plata lucrului, Trupul bazbuzucului; Pentru osteneala mea, Ai să-mi dai tu pielea ta; Pentru osteneala noastră, Să ne daţi vieaţa voastră; Şi din Dunărea la vale, Să te puiu să-mi cânţi de jale! 64. Unde-i Dunărea mai lată, Acolos voinicii gloată; Unde-i Dunărea din mal, Tot innoat’ un mândru cal, www.digibuc.ro 287 Innoată şi s’opinteşte, Până la uscat răsbeşte ! 65- Frunză verde lemn de tei, Sărmanii, bieţii flăcăi, Cum mi-i strânge ca pe boi, Şi mi-i duce la răsboi. Cel ce-a stârnit «hai la sorţi», Putrezi-i-ar osu’n gros, Şi sângele la ţânţari, Şi carnea la tabăcari, Să facă hamuri la cai Şi curele la Muscali. Pentr’o puşcă ruşinoasă, Lâsâi masa, lasăi casă; Lăsăi nevastă frumoasa, Cu doi copilaşi în braţe. Unul striga «mamă, mamă!» Altul striga «tată, tata!» —Dragul mamei, nu strigă: Tatăl tău e ’n bătălie Şi ne-a trimis o hârtie; Ci-că îi lovit la o mână Şi zace de-o săptămână; Şi-i lovit la un picior, Şi-a umplut lumea de dor 1 66. In armată stai ca ’n 'cuşcă Şi cu gloanţe şi cu puşcă, Puşca-i iar de puşcării, Pe ciocoi de capuit; Puşca-i bună în codru verde, Unde nimeni nu te vede! 67. Cine nu se călnneşle, Nu ştie lumea cât trăeşte, Nici n’are de povestit, Că traeşte chinuit. De plouă ploaie cu foc, Cătana nu stă pe loc; De plouă ploaie cu sânge; Cîtana merge şi plânge! (C01m1nic.de d-11. E.Torouţiu, Pocni-Bucovina.) I 68. Foaie verde de bujor, M’a tăcut maica fecior, Să fiu tatei ajutor. M’a scris Neamţu ’n cătănie, M’a scris cu cerneală albastra, Când eră să-mi ieau nevastă ; M’a scris cu cerneală verde, Când mi-erâ mai drag de fete; M’a scris cu cerneală neagră, Când mi-erâ lumea mai dragă. —Neamţule, unde mă duci ? —Tocma ’n graniţă la Turci. —Să port caii de căpestre, Să duc dor dela neveste, Şi să port caii de frâne, Să duc dor dela copile. Arde-te-ar focul pe tine, Cum arde inima ’n mine! (Comunic, ded-l C. Rădulescu-Codin, Ardeal. Pentru vers 11-16 vezi p. 277, No. 11, vers. 14-25.) 69. Haide, haide, să jucăm, Pe duşmani să-i alungăm ; Măi duşmane, fugi din ţară, Că-ţi dau foc şi-ţi dau şi pară! (Comunic, de d-1 V Ungurean, Bucovina.) 70. Luminate împărate, Stăi pe loc şi nu te bate, Şi judecă, fa dreptate, Că-s cătane ne ’nvaţate, Nu ştie seama la toate; Şi-s cătane tinerele, Şi nu ştiu a face rele! 71* Foaie verde puiu de nuc, S’au strâns mândrele buluc Şi mă ’ntreabă un’ mă duc. www.digibuc.ro 288 Eu le spuiu: «în bătălie», Ele plâng şi mă mângâie Şi mă ’ntreabă când mai vin. Eu le spun: «la primăvară», Ele plâng de se omoară 1 (Negrileşti.) 72. Foaie verde trei granate, Şese ani şi jumătate, Decând port arma pe spate, Cartuşiera la o parte! (Comunic, de d-1 G. Buhuş, Arsura-Fâlciu.) F. FELURITE. 1. Foaie verde de molotru, Veni postul lui Sân-Petru, Părăsi cucul bungetul Şi mierliţa frăsinetul Şi turtureaua vâlceaua, Şi leliţa moloteaua! (Ţigănaşi-Iaşi.) 2. —Cucuie, tu un’ te duci? Vara vii, vara te duci, Mă mir: iarna ce mănânci ? — Mânânc putregaiu de fag Şi beau apă dintr’un lac Şi cânt codrului cu drag! (Meria-Covurluiu.) Varia ntă. —Cuculeţ dela pădure Cu guşa plină de mure, Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mănânci ? — Mânânc putregaiu de fag Şi beau apă dintr’un lac Şi zic codrului de drag! 3- Frunză verde şi-o lalea, Oltule, pe matca ta Dare-ar Maica Precistâ Şi Sfânta Duminică, Pe unde trece puntea, Şi se 'nalţă pulberea, Să ’nverzească richitâ, Să ’mpuieţe ursoaică, •Să dau eu cu flinta ’n ea ; C’a ieşit un port în sus Cu malotele de urs; Şi-a ieşit un port la vale, Cu scurteici de căprioare I tJud. Muscel.) 4- Foaie verde matostat, Dela Jii pân’ la Banat, Codrul mi s’a lăudat, Că-şi ţine codrul frunză Verde ca primăvară. Codre, nu te lăudă, Că ţii frunza şi iarnă, Verde ca primăvară, C’o veni Vinerea mare, Te-i păli, codre, pe poale; Şi-o veni luna Undrea, Crivăţul te-o desbrăcâ, Păcat de hăinuţa ta! (Acclaş.) 5- Foicică trei granate, Frăţioare codre, frate, Ce fecior de lele eşti, Primăvara ’mboboceşti, Iarna te călugăreşti; Primăvara-mi eşti frumos, Iarna-mi eşti tot mânios L (Acelaş.) www.digibuc.ro 289 6. C’altă foaie trei smicele, Codrule, hainele tele, Le-aruncă vântu ’n vâlcele, Zace zăpada pe ele ! ţAcelaş.) 7- —Foaie verde şi-o lalea, Ia mai cântă cuculeâ! — Ba, ba, ba, voiniculeâ, C’am cântat la Severi n Pe-o creangă de rosmarin Şi m'am umplut de venin! — Ia mai cântă, cucuie! — Nu mai pot, voinicule, C’am cântat la Ialomiţă, Pe-o crangă de peliniţă, Şi m’am uscat la limbuţă! — Ia mai cântă, cucuie! — Nu mai pot, voinicule, C’am cântat la Calafat, Pe-o crangă de lemn uscat Şi guriţa mi-a secat! (Hănţeşti.) Variantă. —Ia mai cântă, cucuie! — Nu mai pot, voinicule, C’am cântat la Severin, Pe-o crangă de rosmalin, La boierul Constantin, Numai pe-un pahar de vin Şi nici ăla nu fu plin ! — Cântă, cântă, cucuie, Că ţi-oiu da apă din scoc Şi pâne din iarmaroc. — Ba nu pot, voiniculeâ, Că mi-i seacă guriţă, Mi-i secată limbuţă, C’am cântat la Bucureşti, La curţile ’mpărăteşti ; Boieri la masă cină, Curiţa mea le cântă, Masa plină se găsiâ, Bucate bune eră, Vin de cel bun se află: Fărâmă eu n’am gustat, Cu vin nu m’am adăpat, Vorbă bună n’am aflat, Pe mine m’au alungat: «Httcut, pasăre, de-acoleâ, «Că ţi-oiu rupe aripă!» Şi-am plecat, vere, plecat, Amărît şi supărat; Am plecat în altă lume, Că-s strein ca vai de mine! 8. Lată-i, Lată-i Dunărea, Şi-a trecut neică prin ea, Cu trei cai alăturea. Unul roşu ca focul, Altul negru ca corbul; Pe celalt mai mititel, Neică călărea pe el! 9- Lată-i, Lată-i Dunărea, Şi-a trecut neică prin ea ; Şi-a trecut c’o şeică veche Şi c’o floare la ureche; Şi-a venit c’o şeică nouă, Şi cu flori la amândouă! 10. Foaie verde mărgărim, Doamne, coboai’ pe pământ Şi vezi Cuza ce-a făcut! Că ne-a dat pământ la toţi, Să nu mai flm slugi la hoţi; Şi ne-a scăpat din nevoi, De robie la ciocoi! 11. Frunză verde de pastramă, Să nu bagi săracu ’n seamă ; De l-ai băgă azi şi mâne, El ie pune pe tăciune, Umple satul de minciune, Tot* umblă din casă ’n casă, Cu câte-o minciun’ aleasă! www.digibuc.ro 290 12. Frunză verde de susaiu, Pe cea guriţă de plaiu, Ar’ un pluguşor cu'cai. — Surule şi Ortoman, Buni-âţi fi la căpitan ! Cum trag caii aela roate, Inimioara-mi rupe, frate; Cum trag caii dela hăţ, Buni ar fi de nişte hoţi! Surule şi Ortoman, Buni-ăţi fi de căpitan 1 Ia luaţi flăcăi aminte, Să nu mă daţi de necinşte, Să mi-i daţi în seama mea, Să mă duc la Raiova! 13- —Frunză verde de cicoare, Mă rog, codre, dumitale, Lasă-mă la umbra ta, Să mă iubesc cu mândră, Că mi-i mândra ostenită, De şapte poţeri gonită! — Voinice, voiniculeâ, Supt umbră nu te-oiu lăsă, Că ţi i mândra tinerea, Şi-i face păcat cu ea, Şi mi-ai veşteji frunză ! 14. —Ce te legini, plopule, Fără ploaie, fără vânt, Cu vârful tot la pământ ? —Da’ cum nu m’oiu legănă, Dacă mi-a trecut vremeă Şi-a venit iarna cea grea! Vântul bate vălurile Şi-mi aduce dor şi jele, De pe unde-s păsărele. Vântu-mi bate ’nnăduşit, Frunza-mi pică la pământ Şi mă lasă amărît; Vântu-mi bate cam domol, Păsările se duc stol Şi mă lasă amărît, De mă clătin la pământ, Făr’ de ploaie, făr’ de vântE Variantă. —Ce te legini, codrule, Codrule, codruţule, Ce te legini, puiule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crângile la pământ ? — Mult mă legănez în vânt Şi mă plec către pământ, Că toţi pleac’ şi toţi mă lasă, Fug toţi de iarna geroasă! 15- Foileană şi-o răsură, Cuculeţ cu pană sură, N’am grăit gură la gură, Să nu-mi cânţi în curătură, Să cănţi )a lelea pe şură ? Cuculeţ cu mintea ’ntreagâ, Ce tot cânţi la noi pe creangă: Nu-mi vezi inima pribeagă: 16. Foaie verde trei sărbuci, S’a dus cucul de pe-aici, Şi şi-a lăsat puii mici, Puii mici, lâng’o tulpină, Să-i crească mamă streină. Vine cucul într’o vreme, Găseşte puii cu pene ; Cucul de părere bună, Cântă ’n codru de răsună I Varianta 1. Frunză verde toporaş, S’a dus cucul la oraş, Ş;-a lăsat puii golaşi, Şi-a venit mamă streină Şi creşte puii cu milă. Pitulicea, bat’o crucea, Tot se duce ’n curătură» Să le-aducă ’mbucătură, Şi să crească puii mari Şi să cânte prin frunzări! www.digibuc.ro 291 Varianta 2. Frunză verde de pelin, S’a dus cucul cel bătrân Pe opt ani la Rusalim Şi-au rămas puii flămânzi. Dar măicuţa cea bătrână A luat puii de mână Şi-a sburat pe rădăcină, Şi-a sburat între ogoară, Şi-a cules giăunţi din ţară Şi-a dat la pui să nu piară! Dup’ un an cucu-a venit, Puii lui că şi-a găsit; Şi-a găsit puii în pene, Şi n’au vrut să i zică «nene»! Cucul rău s’a supărat Şi la cer că a sburat Şi de-acol’ a cuvântat Şi cerul s’a bucurat Şi puii s’au supărat; Şi începură tare-a plânge : Din inima curgea sânge ! (Comunic, de d-1 I. E. To-routiu, Volovăţ-Bucovina.) *7- Şi-apoi verde alior, Colea ’n vale la izvor, La izvor cu apă rece, Două glasuri mi se ’ntrece, Cântă două păsărele, Că-s suflete tinerele; Şi tot cântă, cânt’ aşa, Că vine primăvară! 18. Gâci pe gâci şi mulţi fluturi Şi în codri mulţi muguri, Mă lovesc grele gândiri, ■ Să pun piciorul în scară Şi să trec în altă ţară, Dorul Savinei m’ omoară! Că-i frumoasă, lată ’n şele, Si se poartă cu pttile, Sufletul inimii mele! 1. Pier. I9* Foaie verde de-alunică, Am o dragă ibovnică, Intr’un codru, frunza pică, Se mlădie, se usucă ! 20. Frunză verde liliac, Sărmana frunza de fag, Mult îmi spune c’am sa zac; Sărmana frunza de teiu, Mult îmi spune c’am se pieiu1; Sărman cuculeţ de şes, Mult îmi cântă de purces ! 21. . . . .-ţi legea ta de Lină, Mi-ai mâncat o pungă plină, Mi-ai mâncat şi m’ai lasat, M’ai lasat fără pacat! 22. . . . .-ţi legea iarnă mare, Mi-ai mâncat multe parale; , . . .-ţi legea iarnă lungă, N’am lasat un ban în pungă ; ’Tu-ţi legea, iarnă geroasă, Că n’am cap să ies din casă ; Ies afară să taiu lemne, Pun toporul pe surcele, Bag mânile ’n sân la piele, Mă uit la vite cu jele. Sar în ţarc, nu-i fân de leac, Mă uit la vite cum vag. Cine-a fost Român de treabă, A scos vitele la iarbă ; Cine-a fi Român de soiu, Scoate ’n primăvară boi, Dar cine-a fi blăstămat, N’a scoate nici un mânzat! (Negrileşti.) Variantă. Of, pustie iarnă mare, Mi-ai mâncat multe parale! www.digibuc.ro 292 Toate vitele îmi rag, Că nu este fân de leac. Plec la boierii din sat, Să-mi dea fân pe secerat, Să-mi mai dea cum mi*au mai dat, Pe-o falcie de prăşit, Că nu-i vreme de gândit! 23. Foiliţa baraboiu, La moară la Dorohoiu Merge-un car cu şase boi, Incarcat cu păpuşoi. Dar în urma carului, Ciocoiaşul satului. — Buna ziua, mai ţărane ! — Nu-ţi mulţămesc, mai cucoane! — Mai ţărane, tu eşti beat! — Stai, tu ciocoiu blestemat: De trei zile n’am mâncat Şi tu îmi zici că sânt beat! Dar ciocoiul ca dracu’, Să nu-şi uite naravu, Puse mâna pe oblânc Şi scoase un beţişor, Şi da una, şi da două, Pân’ la patruzeci şi nouă! —Valeu, văleu, măi cucoane, Văleu, văleu, rău mă doare! Dar ţaranul ca dracu’, Să-fi deprindă naravu’, Pune mâna sub scorţuţă Şi scoate o măcicuţă, Nici prea lungă; Bici prea groasă, Numai cam căpăţinoasă. Ii da una, îi da două, Pân’la patruzeci şi nouă. —Valeo, valeo, măi ţărane, Valeo, valeo, rău mă doare ! Şi porni pe drum la vale. Ajunge la crîşmuşoară: —Măi Ioane, Balabane, Scoal’ şi-aprinde-o lumânare, Dă-mi rachiu de trei parale Şi mă fieacă pe spinare; Valeo, valeo, rău mă doare! (ŢigănaşUIaşi.) Vai’iautft. Foaie verde baraboiu, La moară spre Dorohoiu Merge-un car cu patru boi, încărcat cu popuşoi. Dinapoia carului, Vine Grecul satului. — Bună ziua, om din sat! — Latri, ciocoiu gulerat! — Mâi ţărane, tu eşti beat! —De trei zile n’am mâncat, Nici pe ochi nu m’am spălat! Şi-apoi Grecul satului, Cu năravul neamului, Puse mâna’n turetcuţă Şi scoate o bicişcuţă ; Cum mi-o scoate, cum porneşte, Pe Român de mi-1 croeşte: Trage-i una, trage-i două, Trage-i opt şi trage-i nouă. Iar ţăranul satului, Cu năravul dracului: — Elei, Grecuşor bălţat, Da’ aici nu-mi eşti în sat, Ci’n puterea câmpului, In mâna Românului, Şi grăia şi tot grăia, Şi din drug că îmi scotea O pretcuţă cioturoasă, C oturoisă, noduroasă, Ca să-l usture la oasă, Cu dreaptă c’o aducea, Pe spinare că-1 croia. I-a tras una, i-a tras două, I-a tras nouă zeci şi nouă. Şi i-a tras, mări, i-a tras, De ajuns şi de rămas, Ca să prindă Grecul minte, Să nu fie ca’nainte ! www.digibuc.ro 24. 293 Foaie verde brădăţel, Ţânţăraşule! La umbră de stejărel, Ţânţăraşule x! Hodineşte-un voinicel, Ce mi-1 chiamă Costăchel. — Cine cântă, fată’n luncă ? —Costăchel, mămucă ! Cânt’a jele, să se ducă, Costăchel, mămucă *! (Tg.-Ocna.) 25. Şi-am zis verde şi-un bujor, Cărăruşa la izvor, Merge-un frate şi c’un sor, Tot vorbind şi sfătuind, Pe maică-sa căinând: —Şi-am zis verde avrămască, Sărmana măicuţa noastră, Când s’ar face la fereastră, Să ne-asculte taina noastră, Taina noastră cea frăţească, Dumnezeu să ne-o păzească! 26. Şi-am zis verde de năgară, Este-un nuc cu frunza rară, Cântă cucul de s’omoară! Sus în vârful nucului, Cântă puiul cucului, Iară jos pe-o rădăcină, Cântă maica cea bătrână. Şi-aşâ cântă de cu foc, De stă călătoru’n loc; De ce stă, tot ar mai sta Şi tot ar mai ascultă. Spune cucului să tacă, El se sue sus pe cracă Şi tot cântă de te seacă, Ca la inimă pribeagă. 1 2 Las’ să cânte, c’aşâ ştie, C’aşâ-i bine’n pribegie ! 27. Florilor, voi zorilor, Mai încet din revărsat, Că m’apucă ziua’n pat, Şi mi-i murgul de furat. Să-mi aduc murgul din câmp, Să-i pun şeaua, să mă duc, Să mă duc ca să-l petrec,* Prutul dincolo să-l trec ; Să-l prefac în câţiva lei, Să mă duc la fraţii mei! 28. Frunză verde lozioară, Mândrişoară bălăioară, La nucul cu frunza rară, Cântă cucii de s’omoară. La rădăcină de nuc, Cântă un duşman de cuc, Şi spune c’am să mă duc. Iar în sus, pe-o rămur-eâ, Cântă şi o turturea, Tristă ca inima mea, Ciugulindu-şi penele, Ca tine sprincenele ! 29. Foaie trei granate, Ce frunză se bate Pe la miez de noapte Cu fiori de moarte ! Frunza teiului, Şi cu-a plopului! Vorba lor începe, Dar cine-o pricepe ! 30. Foaie verde şi-un bujor, Mă rog, domnu’ perceptor, 1. Refren. 2. Refren. www.digibuc.ro 294 C am sâ trăesc, n’am să mor; Lţ anul dacă trăesc, Banii birului plătesc. Ba-mi pare că i-am şi dar, Pentr’o zi de secerat, Primâraşului din sar, Cîte una de-adunat Şi una de căiatura, La domnul din prefectură! 31- Foaie verde trei lămâi, Vămi fete peste Jii, Cu rochiţe cafenii, Cu brâie portocalii, Cu bluzele naramgii, Cu ţâţele durdulii. Tu, murgule, ici lămâi, Ici te beau, ici te mănânc, Nu te mai duc eu acară! — Iancule, n’o fi j ăcat ? Multe-oraşe ti-am purtat; Te-am trecut Oltul cărsat1, Fă^de luntre, făr’de pod, Şi nimic nu ţi-am udar, Nici colţul dela nunta, Când te-am trecut cu mândra, Li. mândruţa dela Jii, Care-ai tărutat-o’ntâi. Nu-i de-al meu suflet păcat, Sa mă dai pe-un sărutat ? 32. Foaie verde grâu t ăur, Toată vara strâns-am unt: Când a fost la cântărit, Şapte sute n’au ieşit, Stăpânul m’a suduit. Ce făcuşi banii, măi câne ? I-am cheltuit, măi jupâne ! N’am putut trăi pe lume, Făiă cal nebun sub mine, Fără disagă sub mine, Fără puiu fript de găină, Fără ploscă la ciochină, Cu vin de Drăgăşani plină ! (Comunic, de d-1 FI. Cri-stescu, Şe.arcea-deal, Teleorman.) 33- Toaiă vara adăstai, Să-mi vie ziua lui Mai, Să-mi văd câmpul ca un rai Şi Boranul plin de cai, Să îmi \ăd de galbina, Cu toţi mânjii după ea, Coborând după cepneh. (Acelaş.) 34- I-auzi, ţaţo, cucul cântă, Ieşi afară de-1 ascultă, Că mi-i inimioara ruptă! Foicică lozioară, Vine Sâm-Pietiul de vară, Şi plec cu cucii din ţaiă, Şi mi-i inima pustie, Că mă duc în pribegie, Şi te las în satul tău, In seama lui Dumnezeu! 35- Foaie verde de-alunică; Peste deal, în cea tălcică, Sunt doi pui de rândunică. Unul sboaiă şi se duce, Altul rămâne şi plânge. — Stăi, măi frate, nu te duce, Pân’ mi-or creşte-aripele, Să luăm câmpiile ! 1. Revărsat, vărsat peste maluri. www.digibuc.ro 295 III. STRIGATURI. A. Strigături 1. Câtu-i vara de frumoasă, Nu pusei mâna pe coasă; Câtu-i numai umbra groasă Şi pivniţa răcoroasă Şi nevăstuica frumoasă! Of, leliţă, doar’odaiă, Să Ieşi uşa mai crăpată, Perdeaua mai ridicată Să viu şi eu câte-odată, Să te văd cum eşti culcată 1 Dar de-i fi culcată bine, Să mă dau pe lângă tine, Să mă joc cu ţâţele, Ca cu gutuiţele ! (Comunic, de d-1 C. Mărgâ-ritescu, jud. Roman.) 2. Sună, sună şi răsună. Sună, sună, că nu-i bună, Sună, cioboţica, sună! 3- Iaca una, măi băieţi, Leliţa cu părul creţ; Iaca una, iaca două, Lelea cu rochiţa nouă; Iaca două, iaca trei, Lelea cu ochii căprii; I-auzi trei şi i-auzi patru, Lelea a’ndrăgit pe altul; I-auzi patru, i-auzi cinci, S’a dus lelea de pe-aici; I-auzi cinci şi i-auzi şasă, Şi de mine nu-i mai pasă; l-auzi şase, i-auzi şapte, glumeţe. Dragostea de astă noapte ; I-auzi şapte, i-auzi opt, Şi de doru-ţi nu mai pot! l-auzi opt şi i-auzi nouă, Mi s’a rupt inima’n două! I-auzi nouă, i-auzi zece, Şi de doru-ţi nu-mi mai trece. Şi’ncă una peste zece, Inimioara’n mine-i rece! Şi iar una douăspre’ce, Jlai, puică, şi mai petrece ! Variantă. Iaca una, iaca două, Lelea cu rochia nouă Şi cu barizelul verde. Să fii dragă cui te vede; Cu pestelca vişinie, Să-mi fii dragă numai mie ! 4- Vai de mine, n’am opinci Şi mândruţe am vreo cinci; Vai de mine, n’am ciobote, Şi mândruţe am vreo şapte ; Vai de mine, n’am bordei, Dar- mândruţe câte vrei ; Şapte sunt copile mici Şi mai am mai mari vreo cinci; Mai am şi bătrâne fete, Alea mă tot trag de bete. 5. Frunză verde şi-un spanac, Nevăstuicâ cu bărbat, Fă-mi şi mie loc în pat, www.digibuc.ro 296 Să văd cum e însurat. De-o fi bine, să mă’nsor, Dacă nu, să stau fecior! (Negrileşti.) 6. Foaie verde mărgărint, O să mă las de iubit, Şi să m’apuc de furat, Să fur nevastă din pat, Să las patul leşinat, Şi bărbatul ofticat, Bătându-şi cu pumni ’n cap ! (Acelaş.) 7- Bate brâul1 tot pe loc, Că-i dracul sub oboroc; Bate brâul pe hodină, Că-i dracul sub rădăcină ; Bite brâul voiniceşte, Că dracul se prăpădeşte Şi n’are nici o nădejde ! (Hănţeşli.) 8. Cine joacă legănat, Să nu credeţi c’a mâncat ! (Negrileşti.) 9- Cine joacă scuturat, Pe-acela l-a apucat; Iartă-i, Doamne, greşeală, Că s’a ’nfruptat Vinerea, C’a tăiat mă-sa mâţă, Şi i-a mâncat codiţă ! (Acelaş.) io. Spovedeşte-mă, părinte, Dar nu-mi da păcate multe, Că-s cu leliţa făcute; Şi nu-mi da păcate grele, 1. Jocul brâului. Şi mai dă şi mândrei mele, Că-i şi ea părtaş’ la ele ! (Acelaş.) 11. Iu-iu-iu ! podeâ uscată, Bea Gheorghe, gura-căscată! Săptămâna ce-a trecut, De cap ţi-ai făcut, Dar asta care vine, Poate-i bea şi tu mai bine! (Acelaş.) 12. Treaz, beat, Cum s’a întâmplat; Dar rachiu nici n’am gustat, Iha! dă-i căţeaua, Cu ghiontul scoate-i măseaua! 13- Una măi! două măi ! Hai la trei şi bate-acum ! Câte una ce-a rămas, Dup’ aceasta nu mă las! 14. Bate stângul, ţine dreptul, C’a făcut lelea băietul! I5- Copiliţă far’ de minte, Zi mă-tii să te mărite ! — Insoară-te dumneta, Că şi eu m’oiu mărită, Tot în sat cu dumnetâ, Straie albe oiu purtă, Tot în ciuda dumnetă! (Negrileşti.) 16. Sus, sus, Puiu de urs ! www.digibuc.ro 297 17. Mâ dusei la horă Cu ţarolâ nouă, arola cu clopoţei, arag mi-a fost întâi şi ’ntâi! Cu ţarola ţurnai, zurnai ! Cu căciula numai, numai ! 18. Foaie verde de pelin, M’am jurat să nu beau vin, Pân’ n’a fi paharul plin ! M’am jurat să nu beau ţuică, Pân’ n’oiu mânca fripturică, Să-mi meargă mâncarea ’n tihnă ! 19. De pişcat şi de muşcat, Nici popa nu dă păcat 1 De-ai băgat mâna în sân, Hai la popa Constantin; Părinte, blagosloveşte, Că şi tu iubeşti neveste ! 20. O plăcintă Şi-o ’nvârtită, Când s’a coace, Svârle-o ’n coace ! 21. —Ce ai, Leleo, în cofiţă ? — Lapte gras de bivoliţă, Să mănânce Ioniţă 1 — Cât dai, Leleo, laptele ? — Cinci lei oca, domnule 1 22. Foaie verde bob năut, Taica mă mână la târg : Nu ştiu boii să-i înjug. Eu i ’njug cu coadele, Ei mă ’mpune: cu coarnele 1 1. De s’a face [recolta, ori] nu s’a Plugul este-o goangă rea: Nişte vite omorîte, Nişte brazde ’nşiruite! De s’a facenu s’a face, Mai mare foametc-om trage l 23. Leleo, ţi-am dat o basma Şi azi te văd ţâră ea; Cine ţi-a mai da basma, Să se destrame ca ea ! Hop aşa, hop aşa, Tu-mi erai a mea! Aseară ţi-am dat inel, Şi azi te văd fără el; Cine ţi-a mai da inel, Să-i treacă trupul prin el! Hop aşa, hop aşa, Vino ’ncoace, fa 1 Aseară ţi-am dat mărgele Şi azi te văd fără ele ; Cine ţi-a mai da mărgele, Să se ’nşirue ca ele ! Hop aşă, iar aşa, Durduleana fa ! Aseară ţi-am dat cercei, Şi azi te văd fără ei, Hop aşă, iar aşă, Cum te-aş sărută 1 24. Mocăncuţă dela oi, Cu catrinţa din trei foi, Hop, hop, hop 1 25- Iaca una, iaca două, La dumbravă pică rouă; Iaca rouă s’a luat, Ibovnica m’a lăsat 1 26. Bate-o, bate-o la pingică, Să moară dracii de frică ; Bate-o bate-o şi mi-o saltă, face. www.digibuc.ro 298 Şi mi-o saltă ’ntr’un picior, Că mai este-un drăcuşor ! 27. Las’ o ’ncet, C’o doare ’n piept, C’a iubit un suprefect. Dar prknaru-i ţine parte, C’a iubit-o astă noapte ! 28. Foaie verde de cucută, Dac’ ai fi vreo pricepută, N’ai da gura necerută ! (Dobrogea.) 29. Cine are ibovnică, Tare-i pare noaptea mică, Plăpumioara uşurică, Pernioara micşurică; Cine ibovnică n’are, Tare-i pare noaptea mare, Plăpumioara grea ’n spinare, Pernioara drob de sare ! (Acelaş.) 30. Cine joacă şi nu strigă, Face-i-s’ar gura strâmbă, C’aşâ-i jocul românesc, Obiceiul bătrânesc, Să strigăm de veselie, Chiuind de bucurie ! (Acelaş.) 3*- Tot din uşor, măi voinici, Că mi-s fetele cam mici, Şi de mână, nu le strângeţi, Că mânuţele le frângeţi. — Ba le-oiu strânge, de-oiu juca, Să-mi răcoresc inimă. Că-s micuţe dar drăguţe, Şi cu degete subţiri, Cu obraji de trandafiri, Şi cu ochi de desmierdat, Guriţa de sărutat! (Acelaş.) . 32- Tot pe loc, pe loc, pe loc, Să răsaie busuioc, Busuioc dela fetiţă, Să le sărut în guriţă ! (Viltoteşti-Fălciu.) 33- Tot pe roate, pe schimbate, Şi cu stângul mai departe ; Cu dreptul mai înapoi, C’aşâ-i chipul pe la noi! (Acelaş.) 34- Uşurel şi legănat, Cum leliţa m’a ’nvăţat; Legănat şi uşurel, Mor fetele după el ! Uşurel cumu-i mai bine, Mor fetele după mine, Dar să-mi spuie, li-i ruşine! (Acelaş.) Variantă. Uşurel şi legănat, Cum leliţă m’a învăţat; Uşurel şi mărunţel, Ca frunza de pătrunjel! 35- Şi-i dă drumul să se ducă, C’a mâncat un miez de nucă, Şi-i dă drumul să purceadă; Lumea nu cumva să creadă Că mă am cu ea de bine, Şi mi-o ţin pe lângă mine ! (Viltoteşti-Fălciu.) www.digibuc.ro 299 36. Şede draga la portiţă Şi mă strigă din guriţă Şi cu mâna semne-mi face, Să mă duc să nu-i dau pace! (Acelaşi 37- Unde-s ochi ca murele, Se opresc trăsurele, Şi sorbesc păhărele! 38. La pământ cu piciorit’, Să resarâ mohoru’, Să resară câte-un fir, Să se facă trandafir, Trandafir de mănăstire, Dragile badei copile, Copiliţe tinerele, Fără dinţi şi far’ măsele 1 (Comunic, de d-1 V. Ungurean, Bucovina.) 5‘ • —Ce ai, Leleo, pe la poale? Zurgălăi, bade Ioane ! Dă-mi şi mie-un zurgălău, Ca să-l pun la antereu ! 40. Fie-opinca cât de bună, Ca ciobota nu mai sună ! 41. —Cum te chiamă, băieţele ? — «Sărut ochii» mă chiamă, lele J — N’aţi un gologan de cinci, Vin şi mă Sărut’ aici 1 42. Tot pe loc şi iar pe loc, Să dea Dumnezeu noroc ! 43- Hai cu una, câtu-I bruma; Hai cu două, câtui roflă; Hai cu trii, uite-o nu-i! 44. Intre două, nu te plouă, Dar cu una totdeauna ! 43- Vine Lelea dela moară, C’o găină neagră 'n poală! 46. Suscumetriţă, jos cumetriţă, Mai încet cu dragostea, Că s’aprinde pajiştea ! 47- Na, na, na, şi nu ţi-oiu da, Numai că ţi-oiu arată, Inima că ţi-oiu strică ! 48. Las’o măi pe Măriuţa, Şi haidem pe la Aniţa, La Aniţa crişmariţa, Că ne dă vin cu cofiţa ! 49. Hopai, ţupai, ţupa, ţa, Las’o_ la păraahiică, Nu-nii mai strică dragosteâ; 'N ezi-ţi mai bine de-a ta, C’o să moară, săracă ! 50. Frunză verde alamâie, S’a suit Ion la vie, Cu trei flori la pălărie Şi-a zis Ilenii să vie, Că nu-i mai poartă mânie ! www.digibuc.ro 300 51- Foaie verde lozioară, De-o vară, de-o primăvară, Se culc’ nevestele-afară ; Bărbaţii se duc la plug, Eu rămân să le sărut! 52- Câţi flăcăi cu pălărie, Toţi ai dracului să fie ; Numai ibovnicul meu, Să fie-al lui Dumnezeu ! (Negrileşti.) 53- Foaie verde de cicoare, La ccrşmuţa cea din vale, Vinu-i bun şi oca-i mare, Crişmăriţa-i hâdă tare, Beau voinicii de-a călare. Foaie verde de-alunică, Crişmăriţa-i frumuşică, Numărând la bani din punga, Beau la vin cu vedrele, Şi-şi deşeartă pungile ! 54- Trandafir cu doi boboci, Tu te mânii, tu te ’ntorci, La urmă vii şi mă rogi! 55- Pentru tine,-o desmierdată, Mâncăi Vinerea odata, Sâmbătă o ajunai, Până ce te sărutai ! Variantă. Pentru tine-un desmierdat, Vineri de dulce-am mâncat Şi Sâmbăt’ am ajunat! 56. Tot atunci, atunci, Vulpea cu papuci, Ursul cu nadragi, Şi tu cu mulţi dragi ! 57- Nu pot schimbă iţele, Cum joacă fetiţele ! 58. Sai, puicuţo, sai pe luntre, Ne-.ipucă tat’tău pe punte; Sai, puicuţă, sai oboru’, Ca ne ’mpuşcă vânătorul ! (Negrileşti.) 59- Decât o chită de in, Mai bine-o vadră de vin ! 60. Ţine-o, ţine-o, n’o ţinea, Şi-i dă drumul, hai pe ea ; Hai cu neică pe şosea, Cu papuci de catifea ! 61. Bun-i vinul, bine-mi place, Nu ştiu viei ce i-oiu face; Ia oiu bea cât oiu putea, Şi-oiu plăti când oiu avea ! Varianta 1. Bun-i vinul, bine-mi place, De parale nu-ş’ ce-oiu face; Eu oiu bea cât oiu putea, Şi-oiu plaţi când oiu avei ! (Comunic, de d-1 M. Lupescu, Zorleni-Tutova.) Varianta 2. Bunu-i vinul, nu-i ca apa, Nici friptura nu-i ca ceapa ; Eu oiu bea cât oiu putea, Şi oiu plăti când oiu aveâ! (Acelaş.) www.digibuc.ro 301 62. Bine-i omul sănătos Şt calare şi pe jos! 63. De când n’am pus briciu în barbă, Barba că mi-a cărunţit, Păru ’n cap mi s’a albit, Fetele mari m’au urît, Nevestele m’au ’ndrăgit ! (Buciumeni.) 64. Coalea ’n vale pe hăţaş, Prinde mâţa iepuraş. Nu ştiu, prinde ori se face, Gândace, gândace ! Negrileşti.) 65. Zur! zur! zur! mărgelele, Prăpădii inelele Prin toate poienele, Da’-mi găsii ursitele ! (Acelaş.) 66. Ce-ar mai fi, să fie, Mortul să învie, Uncheşii să crească, Boii să vorbească, Om şji nu iubească! 67. Să trăească cine bea Şi gineriu’ soacră-mea! 68. Noroc şi bine, In pântece la mine! 69. Tot pe loc şi pe odihnă, Ca dracul pe rădăcină ! (Buciumeni.) Pamfile. Cântece de ţară. 70. Frunză verde nalbă neagră, Puiculiţa mea cea dragă Invălită ’n basma neagră! Ce să fac s’o desvelesc, Inima să-mi potolesc. (Comunic, de d-1 G. Alv. Sa-doveanul, Bucovina.) 7r- Foaie verde fir mătasă, Geaba mai mă duc acasă, Că n’am nevastă frumoasă ! Nici nevastă, nici copii, Voinic fără căpătâi! (Buciumeni.) 72 Cât oiu fi şi-om mai trăi, Mocănaş n’oiu mai iubi. Cându-i dragostea mai dulce, Te lasă şi la oi fuge, Iea găleata şi le mulge, Pleacă cu ele, se duce ! (Tg.-Ocna.) 73- Foaie verde busuioc, Ţineţi hora c’am să joc ! (Acelaş.) 74- Foaie verde şi-o cicoare, Hai cu coada, măi putoare ! (Acelaş.) 75- Foaie verde solz de peşte, Hai la dreapta soldăţeşte ! (Acelaş.) 76. Dragul tatei Ionel, N’ai murit de mititel; 20. www.digibuc.ro 302 Şi-ai murit acuma, mare, Când n’are tata parale! (Acelaş.1 77- Asta-i jocul de jucat Nu-i plăcintă de mâncat; Asta-i jocul să-l jucăm, Nu-i plăcintă s’o mâncăm ! (Comunic, de d-1 V. Ungurean, Bucovina.) 78. Zi-i, zi-i, cioară1 din vioară, C’am un foc la inimioară! 79- Buduiu, buduiu, Lapte’n cuiu, Mămăligă nu-i! 80. S’a dus racu să se’nsoare, S’a ’ntâlnit c’o broască’n cale. —Un’ te duci tu, răcuşor? —Mă duc, broască, sămă’nsor, Că-mi trebue ajutor Şi-aici fetele nu vor! —Iea-mă, răcuşor, pa mine, Că ţie ţi-oiu prinde bine, Că am moară după casă, Cu chiscoaia pe fereastă. —Pe tine nu te-oiu luă, Ci eu alta mi-oiu câtă, Că n’ai cap de comanac Şi picioare de ciorap! — Stăi, răculeţ, nu te duce, Că te-oiu ţine’n cântec dulce. Dimineaţa oac ! oac ! oac ! Şi pe seară miorc! miorc! miord Cum îţi este ţie drag Şi broştimii mai pe plac! — Broască, de cântecul tău Mi-am lăsat cotlonul meu. Eu pe tine nu te vreu, Că n’ai cap de comănac, Nici picioare de ciorap, Mijloc n’ai de cingătoare, Capul nu-i de legătoare, La gât tu nu porţi mărgele, In degete n’ai inele, Nici nu eşti făcută bine, Pentr’un voinicel ca mine ! 81. Nu mă calcă pc opinci, Că eu ştiu ce vrei să zici; Nu mă călca pe opincă, Că ştiu eu ce te mănâncă; Nu mă călca pe ciobotă, Că ştiu eu de ce ţi-i poftă; Nu-mi tot face din picior, Că ştiu eu de ce ţi-i dor! Varianta 1. Nu mă călca pe picior, Că ţi-oiu pică pe cuptor! Varianta 2. Nu mă călca pe opinci. Că te fac de le mânând! (Viltoteşti-Fălciu.) 82. Hai noroc şi sănătate, Câ-i mai bună decât toate; Hai noroc şi bucurie, In deal la bostanăriel 83. Cine are azi ruşine, Nu ştie gustul la pâine; Cine strig’ «amar şi chin», Nu ştie gustul la vin ! 84. Cine strigă căzăceşte, Pânză vara nu ghileşte Şi-o ghileşte la Crăciun, Când îi gerul numai bun ! 1. Lăutare, www.digibuc.ro 303 85. 89. Trei gutui, trei alămii, De când s’a dus dumnealui, N’am dat gură nimănui. Dar aseară pe ’nnoptat, Of, am dat la un băiat. Dar băiatul dracului, Mă spuse bărbatului, Şi bărbatul blăstămat, Nici o palmă nu mi-a dat, Dar grija nu mi-am luat1! 86. Hopai, hopai, hopa sus, Că leliţa mi s’a dus. Nu mi-i ciudă că s’a dus, Dar nu-i ciudă că n’a spus, N’a lăsat nici un răspuns, Nici guriţă de ajuns, Mijlocel de desmierdat, Ochişori de sărutat, Şi pe urmă m’a lăsat Ca un cal împiedicat*, Mai depărtişor de sat! 87. Arde-i două la pământ, ■Că acolea-i locul sfânt! 88. Foaie verde lemn de fag, Valeo, valeo, ce-oiu să fac, Mi-a picat bădiţa drag Şi n’am cu ce să-l îmbrac. Am o leacă de fuior, Incălcitu-i> pe mosor. Am o leacă de bumbac, Şi nu ştiu cam ce să-i fac ; Şi mai am pe urm’ un sac, Dar şi sacu-i boieresc Şi m’apucă să-l plătesc ! 1 2 Când eram cu şapte dragi, Mi-erau uliţile largi; Iar de când stau singurică, Şi’n ogradă mi-i tot frică! 90. Foaie verde porumbei, Ce făcui şi ce dresei, Primar şi notar fusei, Socoteală nu-mi dedei. Oiu da-o la primăvara, Cu capul la mândra’n poală; Ori oiu da-o mai la vară, Cu capul la inimioară! 91- Am un leu şi am să-l beu, Şi-am să-l beu cu gustul meu, Dar nici leul nu-i al meu! Ba-i al meu dela bunica Şi-am să-l beu cu ibovnica! 92. Azi e-Ajunul, mâni Crăciunul, Să taie tica grăsunul. Mi-a da şoldul, mi-a da spata, Şi la urmă mi-a da fata! 93- Ilenuţo, spune-mi mie, îmi dai gura cu chirie. Până la Sântă-Mărie, Când s’a coace poama ’n vie? 94- Bunu-i, bunu-i vinişorul, Dar mi-a băut sumâiorul. Dac’o fi tot bun aşâ, Am să-mi beau şi cămeşă, Şi-am s’o beau cu mândra mea! 1. Nu mă socotesc cu totul scăpată. 2. împiedecat, la păscut. www.digibuc.ro 304 95- Bate-o, bate-o din călcâie, Şi n’o lăsă ca să steie, Cum nu-ţi laşi ibovnică, Pe braţele altuia! 96. —Cine trece pe la vie? —Ilieş cu pălărie ! —Şi un’ se duce Ilie ? Tocmai la călugărie, Şi n’au fetele de muncă, De mi-1 lasă să se ducă! 97- Foaie verde trei alune, Mânile pe piept oiu pune, Şi din gură oiu tot spune C’am iubit şi-am fost iubit Şi-am fost tare fericit, Tot cu mândra după gât! 98. Frunzuleană şi-o alună, Decât cu căciula bună Şi cu amanta bătrână, Mai bine căciula rea Şi amanta tinerea! 99- Ia te uită la genunchi, Că-s făcuţi în patru muchi; Ia te uită la picioare, Câ-s fofezi de răşchitoare! 100. Hai pe loc, pe loc, pe loc, Să răsaie busuioc, Bucuioc dela Viana Sămănat de baba Ana; Busuioc cu floricele, Fugi la dreapta, baiţele! lor. Foaie verde iarbă grasă, Vremea mi-i de dus acasă, La copii şi la nevastă 1 Da’-i cam vânt şi cam furtună, In crişmă mi-i vremea bună, Cât oiu fi cu oca plină! 102. Foaie verde mărăcini, Am un an şi patru luni, De când mă porţi cu minciuni; Am să-ţi dau vro câţiva pumni, Să te saturi de minciuni! 103. Fetelor nu vă uitaţi, C’aveţi să ne dăochiaţi, Şi la noapte, de venin, Avem să ne ’mbolnăvim ! 104. Uiuiu şi tralala, Mă cunoaşte mândra mea, Nici n’o chem şi ea-i afară, Nici nu-i cer şi ea-mi dă pară. Cum mi-arată ţâţele, Mi se’ncurcă iţele. Când mi-arată sânişorul, Mă pârleşte ’n suflet dorul I 105. —Frunză verde pălămidă, Badea meu parcă-i obidă; îmi cere câte puţin, Şi eu de-abiâ mă mai ţin I 106. Leleo, flăcăul bogat, Nu-i Român de lepădat, El cu boi şi el cu vacă, Te iea pe tine săracă ; Tu cu ochi şi cu guriţă, Ţineţi amândoi căsuţă! www.digibuc.ro 305 107. Hai Ileano la Galaţi, Să trăim necununaţi, Să spunem că suntem fraţi! 108. Cine strică casa-i rău, Şi îl bate Dumnezeu; Cine strică dragostea, De mult i-a picat steaua! 109. Frunză verde frunze late, Ceşti, badeo, masaratalel Badea îmi tot cere gură, Una-i dau şi alta-mi fură, Dar asta nu mă ustură ! 110. Drag mi-a fost în viaţa mea, Drag ţiganul cu scripcâ, Dar acu, bătrân aşa, Dragă mi-ar fi şi cobză 1 IU. Măi mocane dela oi, Ce tot vii vara la noi, Cum în sat toţi s’au culcat ? Io-ţi dau lapte, tu ce-mi dai, Cl-ţi pasc oile prin scai ? 112. Frunză verde busuioc, M’am fost dus la iarmaroc, Unde-s de vânzare toate Şi-am umblat cu rrdoar’ şi poate». Puică vream de cumpărat Şi ’ncă alta de lăsat. —Măi Române, ia să-mi spui: Mândre, de vânzare, ştii ? —Măi voinice, n’ai noroc, Mândrelele se vând pe loc, Şi se dă-arvuna ’nainte, Dacă vrei să fii cuminte ! “3- —Frunză verde şi-un dudău, Ileano, de dorul tău, Mă duc în crişmă să beau, — Poi, nu-ţi bei binele tău, Şi-mi bei arginţelul meu! 114. Frunză verde iasomie, Zis-a badea c’a să vie; Badea nu-i, că eu m’am dus, Şi la mine l-am adus ! 115. Leliţo, tare mi-i foame, Dă-mi să mănânc două poame ! Două poame, două ţâţă, Di-mi şi limba din guriţă ! 116. Cine ştie slovă veche, * Mă sărută la ureche; Slova veche azi se uită, Şi se uită sărutatul, Făr’ de unul în tot satul! ii7- Cine trece ’n iminei, Tu bădiţă, ce mai vrei ? C’ai cerut şi-aseară gură, Când eram în bătătură, Şi ţi-am dat de-o sărutare, La popasul din cărare! 118. Cum nu sunt o floricică La o fată frumuşică, Floricică, călătoare, In zile de sărbătoare! 119. Frunză verde trandafir, Na-ţi, leleo, din ist chimir Şapte galbeni sa-ţi ieai salba, Şi în cap batista albă! www.digibuc.ro 306 120. Mândruleana mea cu dor, Nu mai trage din fuior; Fă fuiorul canura, Nu mai trage cânepa; Fă cămăşi de burangic, Fă-mi şi mie un ilic! 12 I. Fata azi nu se mai cată, De păcate şi bogată, Toţi se uită ’n ochii ei Ca Ia cei doi bujorei, La mărgele şi cercei! 122. —Mamă, lasă-mă în sat, Ca vecina m’a strigat, —Bate-o focul de vecină, Nu se cată prin grădină! 123. Frunză verde arţăraş, Mă urcai în zărzaraş ; Zărzăraşul s’a uscat, Românaşul m’a lasat! 124. Frunză verde teiu dubit, Cu tine cât am trăit, Ai fost, lele, cu dreptate, Cum e pe la noi în sate ! 125. Vântul bate cu furtună, Mândra mea par’că-i nebună; Eu o ştiu, mi-o strâng în braţe, Şi mi-o leg în patru aţe, Ea nu vrea, nu vrea de loc, Şi eu văd că n’am noroc! 126. Unde-s tinereţele, Ele, sărăcuţele, Mă purtau şi le purtam, Cu ele mă fuduliam! 127. Frunză verde liliac, Sărmanul omul sărac ! Pluguşorul dacă-şi pune, Samănă grâiele bune, Grâul bun, bună secară, Şi-i răsare-un foc şi-o parai 128. Când e omul singurel, Nu-i mai rău nimeni ca el; Când trăeşte omu’n în gloată, Rau o duce viaţa toată! 129. Maiculiţa vitrigă, Te pune la indrică, S’o dascânţi sara c’un băţ Şi noaptea c’un făcâleţ, Iar ziua s’o pui la hăţ! 130. —Frunză verde grâuşor, Mi-ai ven't cam târzior ! —Târziu, că venii pe deal Şi valea-i din mal în mal 1 131. —Cum nu te mai văd olog, Să stai noaptea în bârlog! —Ia, mai umblu ca să scap Şi-o să-mi ieau lumea în capi 132. Fetiţo, fapta ţi-i grea Şi-am să-ţi dau osânda mea; De-ai lăcut, să-mi dai pe mână, Gura ta pe-o săptămână! *33- Bine, Doamne, c’ai lăsat, www.digibuc.ro 307 Să trăească omu ’n sat, C’altfel s’ar sălbătici Şi’n puţin s’ar iroţi1! i34. Leliţicd dela Eşi, Nu pune bumbi la cămăşi, Că bumbii ascunse ţin Bogăţiile din sân ! 135- Nu ştiu-a fi ori nu păcat, Când tt-apuci de sărutat Şi pe vară şi pe fină, Ori a fi numai o vină! 13 6. Joacă, leleo, joacă bine, Văd că tragi mereu la mine; Joacă că ţi-oiu prinde bine, Când m’oiu prinde lângă tine! 137- Crişmă’n deal şi în crişmă’n , vale, Nu-i lucru de cautare; Crişmă’n margene de sat, Nu-i lucru de lăudat! 138. N’am nici vin şi nici rachiu, Zilele să mi le ţiu. Am o mândiă, mândra mea, Care-mi mai ţine viaţă. Când mi-i sete, o ’ntâlnesc Şi setea mi-o potolesc, Din sufletul fecioresc! 139. Ia grăeşte către mine, Mândro, că tu ştii mai bine: Ce ’nsemnează dragostea, De mă ţuhăeşti aşâ, De cu seară până’n zori, Mai ales prin cântători! 1. Şi ’n puţin[ă vreme] s’ar (pierde). 140. Dac’aş face tot puţuri Şi-acarete cu ţurţuri, Păcatul nu mi-i iertat, C’o fetiţ’am sărutat Şi fetiţa cu bărbat! 141. Toate-s bune, bune fie, Cu flori şi cu veselie, Toate-s mândre, toate, toate. Când în toate-i sănătate 1 142. Vorba mea se duce’n vânt, Şi voi trageţi la pământ; Vorba mea doar nu vă doare, Trageţi câtu-i sărbătoare! 143. Ia te’ndură şi mă lasă, Că-mi-i inima acasa; Ia te’ndură şi mi-o pică, Şi mi-o lasă fără frica 1 144. Dac’ar fi să mă prefac Şi ce-ar fi să mă prefac: Face-m’aş un merişor, Să mă puie'n sânişor. Şi dac’aş fi mândră floare, M’ar pune la ţâţişoare ! 145. frunză verde şi-o peteala, Mândra m’a dat de sumiteală ; Eu o chem în deal la mine, Ea-mi răspunde că nu vine, Dorul meu eu să i-1 duc, Până când nu mă usuc! 146. De avere nu mă plâng, La copii averi să strâng; www.digibuc.ro 308 Am nevastă şi căsuţă, Şi vin pentr’o plosculiţă! H7- Peste mine ce-a venit Nevasta s’a îndrăgit De-un ţigan cu cobza mare, Care-o ţine în cântare! 148. Pentr’o (sleâmăyie rachiu, La crişmuţa*mieal mai viu, La rachiu aş da mai rar, Viu la fata de crişmar! 149. Geaba câţi la udatură, Când n’ai vin în bătătură, Şi crişmaru! te despoaie, Dacă n’ai vin în casoaie! 150. Mă-sa n’o lasă la poartă, Că se poartă cum se poartă Că se dă după portiţă Ca să-mi poată da guriţă ; Fată vrednică ca ea, Pe lume nu s’a află ! 151. Lasă grija banului, Banu-i ochiul dracului! Puişorii nu-i mai prinde Şi la boieri nu-i mai vinde, Ci mai bine-i jumuleşte, Să mâncăm şi să bem vin, C’aşâ pus-atn să trăim ! IJ2. Mândro, iar la ’mprumutat, Am venit la sarutat! Că la toacă înapoi, Ţi-1 aduc iar înapoi! 15 3 ■ Ziceţi câtu-i hora largă, Că-mi joacă puicuţa dragă ; Ziceţi iute, zicere-aş! Cât are draga coraş! 154. Leleo, leleo, mă usuc, La vlădic’ am să mă duc, Ori trimit un puiu de cuc, Ca să ceară voie bună, Ca să te sărut o lună ; Să mai ceară şi perman, Ca să te sărut un an! x55- Dacă-ţi place fata mare, Să te-aştepţi la supărare; Dragostea de nevestică Iţi aduce mare frică, Iar dragostea de vădana, Nu te lasă nici c’o rană! 156. Că leliţa-i lucru rău, Se juiă pe Dumnezeu Că pe altul n’a iubi, Cu altul nu s’a ’ntâlni! Ochii ştiu şi gura gură, Gura spune, ochii fură, Când te fură şi pe tine, Fură şi pe alţii bine ! J57- Mâna-i rea, că-i lucru rau, Glasu-i dat de Dumnezeu, I-âuzi, ia ! 158. Hai cu toţi, flă:ăi şi fete, Să ’nvârtim hora cu sete ; Azi cu toţii, pân’ de-apoi, Iar de seară câte doi! 159- Placu-mi banii, bogăţia, Dar ia lasă-i la pustia ; www.digibuc.ro 309 Cu avere n’ai ce face, Când fetele nu-ţi dau pace! 160. Grădinele-s plini de flori, Fetele roesc la hori, Şr-apoi zici că nu trăesc, Fetele te învârtesc, Fetele te 'mineresc! 161. Vinul rău te otrăveşte, Dar tu vezi de potriveşte, Nici prea-prea, dar nici de loc, Dacă vrei să ai noroc ! 162. Doamne, Doamne'n Nico-reşti, Tot să stai şi să trăeşti, Cum trăeşti în Odobeşti; La vecin, deja cu vin, La vecină, plosca-i plină. La cumătră de-ai intrat, Nu mai ştii când ai plecat Şi mai ai şi de umblat ! 163 Hai să dăm cât mai putem. Să ’nvârtim cât mai vedem, Că dacă s’a însera, —S’a însera şi s’a ’nnoptâ, S’o tulim încetinel, Dar acasă nici de fel: Pe la casele cu fete, Sprintene şi ’ncinse ’n bete ! 164. Când lelea te părăseşte, Vinul că se oţăţeşte; Am să-l beau acum mai bine, Câtu-i lelea lângă mine! 165. Valeu, valeu, fa leliţă, Ia vino pân’ la portiţă, In pestelcă şi ’n catrintă, Să fii fată de credinţă! 166. —Să mă laşi să te sărut! —D’apoi prea mul t mi-ai cerut! — Da4au vrei, de ce nu poţi? — Pentrucă nu las pe toţi! 167. Fa leliţă ocheşancâ, Păcat că eşti Moldovancă, Şi păcat că-s Moldovan, Că n’ai să peţeşti un an ! 168. Să mă bată Dumnezeu, Că nu sunt vrednic şi eu ! Unii joacă câte-o fată, Eu joc doua dintr’odată! 169. Tot le joc pe rând pe toate, Pe fine şi pe nepoate ; Dar să văd la isprăvite, Că doar jocu-i pe plătite ! 170. Ochii şi sprincenele, Aistea-s belelele ! Pentru ochi, pentru obraz, Ţi-i mai greu şi mai năcaz ! 171. Decât să şezi c’o urîtă, Să te căeşti vreme multă, Duce-ai bine c’o fetiţă, De ţi-ar da ori nu guriţă ! 172. Mereu lumea mă întreabă Şi-i răspund că n’are treabă, www.digibuc.ro 310 Ci-s voinic şi joc nătângă Şi la dreapta şi la stânga 1 173- Hai la joc, la joc, fetiţă, Că mi-i sete de-o guriţă, Jocul eu că 1-oiu purtă, Şi guraţi-oiu sărută, Şi pe-o parte şi pe-altă, Şi pe-a ta şi pe-a’lteiă 1 174. —Spune, fiico, un’te duci Şi seara târziu te culci ? — Maică, ce fel de’ntrebat, Nu ştii că mă duc în sat ? Maică, măiculiţa mea, De-ai şti, nu m’ai întrebă! 175- Flăcăul pentr’o guriţă, Cară geaba la portiţă. Lucru-i greu până ţi-o şterge, Că pe urmă treaba merge! 176. Păcat că nu-s cununat, Că de mult te-aş fi lăsat. N’am mai face logodnă, Bună seara, draga mea! I I77* Numai lin şi lin şi lin Ca soarele pe senin, Ca luna prin murele, Ca dorul mândruţei mele! 178. Cine tace, Rău mai face Ş'.-acela de om nu face ; Să cântăm Şi să jucăm, Să cântăm, SI chiuim, Astăzi să ne veselim 1 179. Haideţi fete şi neveste, Ziua de-astăzi nu mai este, Joc ca astăzi n’o să fie, Nici chiar la Sântămărie ; Brâu de-acesta, cu noroc, Nu găseşti în iarmaroc 1 180. Mult îmi place brâuleţul, Să-l învârt cât sătuleţul, Şi să baţi coleâ cu sete, Cum ai fi legat cu bete ! D’apoi cum ! 181. Frunză verde alior, Mult aş da să fiu doftor, Nun spitale urgisite, Ci la fete îndrăgite; Meserie-am învăţat Cu nevestele din sat! 182. Unde-i vinul mai gustos Şi traiul mai drăgostos, Unde-i locul nimerit Pe pământul înverzit, Subt copaci, pe la răcoare, Acolo grija că moare ! 183. Mă grăesc vecinele Cam băut găinele ; Dară când m’oiu mâniâ Şi cocoşul mi 1-oiu bea 1 184. Frunză verde trei alune, Dragă mi-i crişma ’n pădure, Făcută numai din bârne ; www.digibuc.ro 311 Vinu-i bun şi pipărat, Nu-l pot bea de supărat; Vinu-i bun şi oca-i mare, Bea voinicii de călare; Vinu-i bun şi oca-i mică, Beau voinicii de se strică ! (Pentru sfârşit, vezi no. 53, p. 300.> 185. Foaie verde tir de crin, La crişma lui moş Marin, Beau călăraşii la vin. Călăraşii ne ’nvăţaţi Beau cu caii deslegaţi. Dar Mariţa crişmăriţa, Scoate vinul cu cofiţa Şi mi-1 toarnă prin pahară, La vin, măre, se omoară. 186. Badea ci-că-mi are treabă Şi de asta nu mă ’ntreabă Ce mai fac, ce robotesc, Cu cine ibovnicesc. 187. Frunză verde bujorel, Rea ţi-i viaţa singurel; Cum nu dat-a Dumnezeu, Şapte fete pe-un flăcău! 188. Ochii văd, inima cere, Ce folos când n’ai putere; Intre mine şi ’ntre ea, Şade dârză maică-sa ! 189. Să beţi, să mă pomeniţi, Cât în lume*o să trăiţi; Zile mari eu le fac hram, Că altă pomană n’am, 190- Ineluş, învărteguş Gâci pe cine ochi-am pus ? Şi băteâ şi dârdâiâ ; Am pus ochi pe dumneata! 191. —Placu-ţi fete, ori nu-ţi plac, întrebare eu nu-ţi fac. — Placu-mi fete mi-ar plăceâ, Că doar asta-i treaba mea! Isa, isa-sa ! 192. Măi voinice, dumneata, Ascuhă-mi şi ruga mea, Acasă ţi-i nevasta ? Spunc-i ca o chiam’ a mea. Nevasta mea nu-i acasă, D’apoi că şi-a ta-i frumoasă! 193. Ia dă ’ncoace plosca ta, Că doar seamănă cu-a mea! 194. Cine bea şi nu se Iasă, Rău-i pentr’o crişmăreasă. Cine nu-mi bea un pahar, Bun ar fi de-ar fi crişmar! 195- Fetei dela târguşor, Nu-i plăcui că-s răutor ; Şi fata din satul meu, Tot îmi strigă că nu beu, D’apoi da! 196. Leleo, dă-mi cofiţa ’ncoace, Dă-mi şi nu te mai preface, Ca să sorb din sorbitură, Iar de seară ’n bătătură, Am să ţi-o pun eu la gură! 197. Foaie verde lăuruscă, www.digibuc.ro 312 Zice cuscrul către cuscră: —Am un leu, pe-acela-1 beu, De placul lui socru-meu, lea şi tu vin de-o pară, Pentru biata cuscră-ta! 198. Frunză verde şi-o răchită, Am mâncat aseară pită, Pită dela fată mare Cu piper şi scorţişoare! Frunză verde merişor, Am băut şi vinişor, Dela puica din ulcior, De credeam c’am să şi mor I 199. Cine bea şi veseleşte, De pacate nu gândeşte. Dumnezeu s’a veselit, Când pământul l-a zidit, Dar n’aveâ cine să fie Cu dânsul la veselie ! 200. Câte-au fost, câte s’au dus, Nu sunt stele pe cer sus ; Câte-or fi, câte-or veni, Până când s’o isprăvi ! 201. Fetele m’a ’ncărunţit, Nevestele m’au albit, Dar cine m’a ’mbătrânit ? Fără mândra de pe vale, Fără nevasta din cale ! 202. Leliţico, cap uşor, Ce, nu crezi că-ţi mor de dor? Leleo, pasere uşoară, Nu-mi veni la inimioara. Floare, floare de pe plaiu, Nici cât firul de malaiu ! 203. Frunză verde poamă neagra, Zi ţigane, zi să meargă, Zi mai tare, zi aşa, Sa ne vadă şi lumea; Numără bătăile, Să răsune văile ! 204. Cine, maică, mi-a fost tată Si-1 cinstesc o viaţă toată ? Cine-a fost, maică, părinte, Gândurile i-au fost sfinte, Zău aşa! 205. Eu Român cu cinci copii, O’ntâlnii, aseară ’n vii. Eu Român cu fată mare, O ’ntâlnii pe la carare ; Ce ’nvăţai la tinereţe, Mi-a slujit la bătrâneţe ! 206. Frunză verde merişor, Toate mi-s cu preţul lor, Dar guriţa n’are târg, Că fetele nu se plâng, Nici de fel! 207. De’nsurat m’oiu însura, Şi nevastă mi-oiu luâ, După cum mi-i voia mea ! — Da’ bădiţă, ia mai stai, Că ţi-s vecinii cam răi ! 208. Ia nu fii aşa de rău, Ca te vede Dumnezeu. Şi mă tem, s’o supără, De nu te-i astâmpără. www.digibuc.ro 313 Lasâ şaga mai de-apoi, Când om fi noi amândoi! 209. Frunză verde ismă creaţă, Nevestica cea isteaţă, Cum de n’am şi eu mustaţă, Că şi dânsa mult te ’nvaţă! Drumul! 210. Leleo, rogu-te frumos, Ca să-mi vii la firlitnos; Leleo, bine te-am rugat, Dar să-mi vii pe la ’nnoptat! . 211. Frază verde busuioc, Tot eu omul cu noroc : Una las, alta ’ntâlnesc, Altele mă zăpăcesc! 212. Iu-iu-iu! —Nevestică subţirică, Nu ţi-i frică de nimica ? —Ba mi-i teamă, teamă mi-i, Când de când să nu mai. vii! 213. Omul când nu judecă, Tioaga i se ’ntunecâ ; Când a dat de ce i-i dulce, Nici cu popă nu 1-ăi duce, Ia aşa, aşâ ! 214. Ş’apoi doar ce mai poftesc? Aş vrea iar să 'mineresc! I-auzi mă, ruşine mă ! 215. S’a dus iarna cu omăt, De-acu nu mă mai îmbăt. Vine vara, săraca, Şi-oiu să beau cât oiu putea ! 216. Neiculiţa mea vecină, Crede-mă că n’am eu vină, Şi nici că m’am săturat, Dar mi-i frică de bărbat, Că bărbatul ţi-i cam rău i mă prinde la dudău i-a fi vai de capul meu! 217. Cine are viers şi cântă, Ii pare ziua mai scurtă; Cine are vărs duios, Pare-i traiul mai frumos ! 218. Cât am suflet, cât am gură, Ţi-oiu veni în bătătură. 219. Scumpa nenii Mărioară, De te-oiu prinde 'n ulcioară, Tu cu zile n’ăi scăpă, Zilele nu ţi-oiu luâ; i-oiu fură eu altceva, e se fură de flăcăi, Dar nu de flăcăii răi, Auzi, leleo, măi! 220. Trăsnească-te Dumnezeu, Că nu-mi faci pe placul meu; Trăsnească-te mai de-apoi, Să ne luăm amândoi. Acum dacă te-a trăsni, N’am pe cine mai iubi! 221. Dragostea prin cele tinde, Niciodată nu se prinde; Numai dragostea de-afară, Nu-ţi pare de loc amară! www.digibuc.ro 314 222. Fata mea-i fată de treabă, Numai de gură mă ’ntreabă. Ştiu că-i place, tare-i place, Şi i-oiu da că n’am ce face! 223. De omul sărac e bine, Că pleacă pe la vecine, Tot cătând să se ’mprumute, Pe vecină s’o sărute! 224. Fetele de pe la sate, Se las’ a fi sărutate; Iar cele dela oraşe, Poartă dragostea ’n răvaşe Şi de mine-s păgubaşe! 225. Frunză verde ghiocei, Vina nu-i a bădicăi, Că bădica s’a lăsat, Vecina l-a fârmăcat. Cartea semne că-i nebună, Omql care se răsbună, D’apoi nu-i de răsbunat, Când dragostea mi-ai stricat? 226. Ce te uiţi aşa, Ifrime? Lasă-ţi puica lângă mine, C’o să ţi-o joc şi eu bine, Cum a fi şi lângă tine, Uite-aşâ ! 227. Dacă ai vreo bogăţie, Grijă trebuie să-ţi fie ; -Grijă, mândră, nu avea, Că ea-ţi poartă grija ta! 228. Bat fetele mărunţele, Gă ci-că-s fete şi ele; Flori la cap şi flori la sân, Nu le chem' şi ele-ţi vin! Lume, lume! 229. Frunză verde peliniţă, Dragă mi-i o copiliţă, Cu obraji ca doi bujori, Cu doi hoţi de ochişori, Nu-i aşa ? Aşa e mă ! 230. Lelea noastră cea frumoasă, Şede ziua mânioasă, Şede şi se tângueşte, Iar seara ibovniceşte ! 231. De când lelea-i măritată, De jurământ îi lăsată; Cu ibovnicul dintâi, Duce viaţa cu temei; Cu bărbatul s’a ’nvechit Şi dragostea a ’nceput! 232. Hai cu toţi să dăm la peşte Şi să tragem voiniceşte, Şi-apoi, ca să avem noroc, Bate, măi, numa ’ntr’un loc ! 233. Batâ-1 focul de bărbat, Că de când m’am măritat, Seara nu m’a sărutat; Dar îi bun şi m’a ’ntrebat: Mândruleţul cui l-am dat ? 234. Nu mai plângă, zău aşa, Că şi tu te-i mărită, Şi-ăi găsi şi tu bărbat, După chipul tău aflat! www.digibuc.ro 315 23S- Ce folos că eşti frumoasă Şi frumoasă, voinicoasă, Cu ochi negri, două mure, Veveriţă din pădure. Că-mi eşti <^GtpE'cam şireată, Care ’nşealaltniTea toată, Câte unul rând pe rând, Şi nu-i poartă nici un gând, Că-i păcat pentru ’nşelat Şi chin mare ci-că ’n iad ! 236. După fete nu umblă, Că le poartă Sâmbăta; Eu păţitu-s, eu şi zece Şi m’am fript în apă rece Şi durerea nu-mi mai trece! 237. Cându-i vremea de bătute, Fetele nu-s fudulite; Când le cei şi nu ’ndrăznesc, Şi pe urmă intră iară, Par că se feresc de pară ! 238. Mândra mamei de fetiţă, Să ieşi până la portiţă, Să goneşti hoţul din poarta, Să-l goneşti până ’n pădure, Dar să vezi să nu te fure ! 239. Fată mică, mititică, N’are frică de bădică; De-i înalt şi mlădios, Pentru lelea-i tot frumos ! 240. Când eşti cu’n urît la muncă, Inima ţi se usucă, Puterile se sleiesc Şi perii ţi 'năpârlesc! 1. Obişnuit: spărieţi. 241. Frunzuliţă alunea, Drăguliţă araga mea, Te-aş lăsă, dar nu mă ’ndur, Nu mă ’ndur ca să te fur! 242. Un’ te duci tu, fa fetică ? Pân’ la moară, măi bădică, Să mai macen dragostea, S’o mai dau şi altuia! 243. Măi Jidane, dă cu noi, Că miroşi a usturoi, Dar să nu te uiţi la fete, Că le bagi în spariete1 244. Nu mai plânge, măi bădiţă, Că de-abiâ-s o copiliţă; Nu-ţi ascult nevoile, Dacâ-ţi curg lacrămilfe, Nu-mi place nici un flăcău Şi mă crede Dumnezeu ! 245. Frunză verde frunzulică, M’am trezit, la ibovnică, Când plecasem înspre moară, Cu sacul pe subsioară! 246. Mândruleană, mândra mea, Dă ’ncoace supărarea, Şi eu ţi-oiu lăsă pe mână, Cântecul şi voia bună ! 247. Dac’ a fi şi ’n iad aşa, Cum se află ’n casa mta, Când a fi să mă sfârşesc, In cer am să mă trezesc, In locaş dumnezeesc ! www.digibuc.ro 316 248. Dacă-i spui că nu-ţi mai place, Eg. nu-ţi mai dă de loc pace, Orice-ai spune, orice-ai iace! 249. —Măi bărbate, lucru rău, Par’c’ai fi şi-acum flăcău, Până azi nu s’a ’ntâmplat Acasă să fi ’noptat. Şi nu ştiu când s’o curmă Cu ticăloşia ta! Şi-apoi dac’aş vrea şi eu, Aş aduce ’n locul tău! — Ba la asta n’ai gândi, Că bine n’ai nimeri! 250. Crişmăriţă blestămată, Ia să-mi dai o limonată, Dar s’o ieai dela răcoare, Că ţi-oiu da o sărutare! 251. Drăguţa nesărutată Ca vita neţeselată; De nu-i ceri guriţă azi, Mâni îţi face vreun năcaz! 252. Am o boală şi-am să mor, Că-i boală de bădişor, Şi-am să mor, că vreau ceva, Care-mi are bădiţă! 253- Fata mamei, nu te duce, După cel cu buza dulce, Ori după omul frumos, Că frumosu-i puturos Şi tu n’ai nici un folos ! 254. Pentr’o fată de oraş, N’aş strică un bujoraş. Pentr’o fată dela târg, N’aş jură că n’am s’o plâng ! 255. Seara bună mi-aş luă, Nu mă ’ndur de dumneatâ, Că ţi-i dulce guriţă 1 (Comunic, de d-1 D. Dan, Bucovina.) 356. Frunză verde de omag, A dracului foame trag, Pentr’un om care mi-i drag! (Acelaş.) 257. Bate vântul, mări, bate, Bâte vântul peste munte Şi-aminoasa-z doruri multe. Bate vântul vălurdle, Şi-amiroasă-a dor şi-a jele, Dela locurile mele! (Comunic, de d-1 L. Mrejeriu, Crucea-Suceava.) 25S. Arde-mi-te-ar focul Jii, De trei ori te ocolii, Ce cătai, nu mai găsii. Cătai şiruri de mărgele, Şi papuci cu găurele, Cum îi plac puicuţei mele (Acelaş.) 259. Frunzuliţă trei măsline, Niciodată nu e bine, Să-ţi ieai nevasta cu tine. Foaie verde şi-o lalea, Când te-i duce undevâ, Şi-o fi şi ibovnică, i-i vorbi cevă cu ea, i te-a vedeă nevastă, Şi pricina că-i gatâ! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu Novaci-Gorj ) www.digibuc.ro 317 260. Daţi copii cu gurile, C’am gătat minciunile; Bagă mâna după ladă, Scoate la minciuni grămadă ; Bagă mâna’n şecătau, Scoate la minciuni mereu; Bagă mâna pe sub pat, Că mai e un sac legat. (Acelaş,) 261. Auzit-am, auzit, Neică, neiculiţâ, Auzit-am o minciună, Neică neiculiţâ 1, Că Mureşu-i apa bună, Cine bea se şi cunună. Hai să bem, mândro, şi noi, Sa ne luăm amândoi! (Comunic, de Păr. I. C. Beldie, Stoeneşti-Bucovina.) 261. Sub stejarul rătezat, Şade Ghiţă jos culcat Şi-i cală Raruca'n cap. Las’ să-i cate, nu-i păcat, Că i-a fost amurizat! (Comunic, de d-1 T. Popovici, Griviţa-Tutova.) 263. De-aş fi gras cât un buriu Şi cu barba pân’ la brâu, De dragoste tot mă ţiu. (Comunic, de d-1 L. Mrejeriu, Crucea-Suceava.) 264. Cum n’aş fi şi eu catană, De-ar fi puşca de tocană, Patrontaşul plin de zamă; Cum n’aş fi şi eu răguta, De-ar fi puşca de cucută, Patrontaşul plin de urdă! (Acelaş.) 265. Pentr’un puiu care mi-i drag, Trei zile ae vară fac; Pentru care mi-i urît, Fac un ceas şi-mi pare mult! (Acelaş.) 2 66. —Floricică naramgie, Mult îmi zice lumea mie, Că tu-mi eşti drăguţă mie! — Lasă lumea să vorbească, Numai puiul să-mi trăească! — Şi viţelul de sub vacă Şi puica care mi-i dragă! (Acelaş.) 267. Foaie verde de nâut, Toate vin, toate se duc, Ce-am iubit nu pot să uit, Până m’o băgă ’n pământ. Iea-mă, Doamne, şi mă pune, Unde-s nevestele bune, Şi bărbaţii duşi în lume, Să fie ţuică de prune! Iea-mă, Doamne, şi mă lasă, Unde-s neveste frumoasă Şi bărbaţii duşi la coasă! (Comunic, de d-1 I. Niculau, Coropceni-V asluiu.) 268. Foaie verde murele, Frumoase sunt unele, 1. Refren. Pamfile, Cântece de ţară. www.digibuc.ro 21 318 Şi nu le ştiu vorbele, Când se duc cu pânzele, Să mă duc după nuiele, Să-mi petrec ziua cu ele ! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu, Novaci-Gorj.) 269. Cine joacă şi nu strigă, Face-i-s’ar gura strâmbă, N’ar mai avea mămăligă, N’ar mai avea bani în pungă! (Acelaş.) 270. Ia mai zi mâi scripcăraş, Că ţi-oiu da un creiţăraş; Iar de-i zice binişor, Eu ţi-oiu da un puişor; Şi de-ai zice cu alean, Ţi-oiu svârli şi-un gologan. (Acelaş.) 271. Zi, badeo, cu fluierul, Că ţi-oiu coase guleriil; Astăzi, mâne, coase-l-oiu, Cu telega cu doi boi! (Acelaş.) 272. Foaie verde trei măsline, Fata care joacă bine, Strânge-o, neică, lângă tine, Strânge-o bine de mijloc, Cai prea subţire cu foc! (Comunic, de d-1 D. Mihala-che, jud. Muscel.) 273. Vecina de lângă casă, Niciodată nu te lasă! 274. —Un’te duci tu, măi Gheor-ghiţă ? — La Craiova, Niculiţă! — Gheorghiţă, dacă te duci, Puiculiţei ce-i aduci ? —Am să-ţi ieau, puică, cercei Să te ’mpodobesc cu ei; Şi-amsă-ţi ieau, puică, mărgele, Să te ’mpodobesc cu ele! 273. —Frunză verde apârici, Ce lucrezi Catinc’ aici ? — Lucrez la cămeşa ta, Cu aţică de-o pară, Cu fluturi câţi a'ncăpeâ! 27 6. Frunză verde teiu dubit, Dumnezeu m’a potrivit Intr’o groapă cu urzici, Ce-mi făcu pielea beşici. Mă dusei la sărutat, Nu puteam de scărpinat, Şi-am stat numai pe la gard! 277. Frunză verde paiu secară, Mărioară dela gară, Cum ai rămas tu vădană ? —Da’s vădană şi frumoasă, Cu trei copilaşi în braţe. Unu-1 chiamă Constantin, El ştie drumul la trin; Unu-1 chiamă Neculai, El ştie drumul la rai; Unu-1 chiamă Ghiorghieş, El ştie drumul la Eş ! www.digibuc.ro 319 278. Viorica, viorea, Ce-ai crescut in calea mea, Aşă Jnaltă subţirea, Potrivă de seama mea! 279. Tot uşor, că-i binişor; In fundul paharului, Sănătatea omului! B. STRIGĂTURI MUŞCĂTOARE i- In ciuda fetelor şi nevestelor. 1. Ce mă râzi, leliţo, hăi, Că mi-s pantalonii răi ? Am acasă două oi, Şi mi-oiu face alţii noi! (Viltoteşti-Fălciu.) 2. Săraca nevastă-mea, Când îi^ard câte una, Cum zic5tf, zice şi ea ! (Comunicată de d-1 M. Lu-pescu, Bogdăneşti-Suceava.) 3- Frunză verde trei aluni, In grădina cea cu pruni, Fac fetele rugăciuni, Sâmbătă, Duminică, Să se poată mărită! 4- Mărită-te horhotină, Nu şedeâ fată bătrână, Că şi dracul s’a ’nsurat, Şi tu nu te-ai măritat! 1 5- Cât am vint prin nouă sate, N’am văzut c’aici căscate; Cât am umblat pe la munte, N’am văzut c’aici urite! 6. Săracii boii cornuţi, Cum însoară nişte muţi! Săracele sutele, Cum mărită slutele! 7- Iu-iu-iu pe Dealul gol *, Că mireasa n’are ţol, Da’ i-a face mirele, Când a tunde cânele ; Şi l-a tunde după cap, Ca să-i pară ţolul lat; Şi l-a tunde la spinare, Ca să-i facă ţoţul mare ! 8. Fetele dela Galaţi, Cu papucii cărăraţi, Cu doi buni de plugârie, Ară fălcii de moşie. Şoldarana, 1. Dealul gol e colţul de răsărit-miazăzi al moşiei Ţapului, o parte nisipoasă. www.digibuc.ro 320 Solda rana, Ghioldarana Na la ţuca, ţucărele, Na! Fetele din Buciumeni, Cu nasul de buruieni! Şoldarana Solda rana Ghioldarana Na la ţuca, ţucărele, Na! », Fetele din Cernicari, Cu nasul mâncat de cari. Fetele dela Odaie, Cu buricul ca de oaie. Fetele din Bivolari, Par’că-s fete de ciurari. Fetele din Negrileşti, Svârle cu craci’n fereşti! Fetele dela Nărteşti, Dă guriţa pe fereşti ! 9- Şezi cu mine, nu cu altul, Măi Mărando, măi, Ţi-a mâncat lupul mânzatul, Măi Mărando, măi! 1 2 3 Şi vaca din bătătură Şi-ai rămas cu limba-n gură! io. Du-te-acasă şi te la, Ilenuţă, fa, Că poate te-i mărită, Ilenuţo, fa !8, C’un flăcău de seama ta. Să faci gardul de mărar, Cu parii de leuştean, Să viu la voi tot mai rar; La urmă de pătrunjel, Să nu mai viu nici de fel!4 ii. Ici îi tină, ici li glod, Ici mi-i bărbăţelul mort. Ce să fac ca să-l desgrop ? Ia să ’ntreb pe protopop! Protopopul ce mi-a spus ? Cine moare putrezeşte, Care-i viu se veseleşte! Şi să beu şi să mănânc Şi pe pământ să mă spurc ! Varianta 1. Ici ii tină, ici îi glod, Ici mi-i bărbăţelul mort, Cum să fac ca să-l desgrop ? C’o sâ-i vând izmenile, Şi să-i port pomenile; Şi să-i vând şi pălăria, Sâ-i ridic şi panaghia! Varianta 2. Ici îi tină, ici îi glod, Ici mi-i bărbăţelul mort, Ce-oiu să fac ca să-l desgrop ? I-oiu vinde izmenile, Să-i ridic pomenile; Şi-oiu să-i vând şi-o pălărie, Ca să-i dau o leturghie. Dar decât 1-oiu desgropâ, Mai bine-oiu bea şi-oiu mânca! (Viltoteşti-Fălciu.) 12. Zis-am Ieana trei lalele, Am o cârnă de muiere, Vai de păcatele mele, M’a ’mbătrânit fără vreme! Alta zis-am iarbă grasă, Când ai nevastă frumoasă, Tot binele ţi-i în casă, 1. Refren. 2. Refren. 3. Refren. 4. Se suprimă o variantă ce cuprinde vorba fizurii, corupţie din frizură. www.digibuc.ro 321 Lumea-ţi pare mai frumoasă, De sărăcie nu-ţi pasă. Iară eu cil cea ţăluda, Nici Dumnezeu nu-mi ajută ! Nici mâncarea nu-i mâncare, Nici purtaiea nu-i purtare, Umblă ca o aratare, Nici un Dumnezeu nu are! (Negrileşti.) 13- Femeia care iubeşte, Spală noaptea şi cârpeşte, Dimineaţa leagă capul, Să n’o priceapă bărbatul! Dar bărbatul dracului, Dă în cornul capului, Sparge cuibul dracului! 14. De când bărbatul s’a dus, Nici un fir n'am pus pe fus, Cinci oca pe gât s’au dus. La un fund de poloboc, Am lăsat furca zălog. Mai dă, domnule, o cană, Am scăpat fusul pe vrană ! 15- Bată-1 focul de bărbat, Că n’a făcut patul lat. Să ’ncapă şi celalalt, Celalalt care mi-i drag. Şi l-a făcut dintr’o blană, Să n’aibă nici o pomană. 16. Scurta, berea dela Eşi, N’are poale la cămeşi; Iară cea din Dorohoi, N’are poale dinapoi! (Negrileşti.) 17- Hora-i mare, fete n’are, C’au murit de gălbinare; Câte una ce-a rămas, A pus tulpanul pe nas! 18- Mă dusei la soacrâ-mea, Să văd zestre ce mi-a da : Soacră-mea cum mă vedea, Ea la masă mă punea, Dar mâncare ea ce-mi da ? Mămăligă pe-o surcea, Lapte acru ’ntr’o lulea! 19- Ieşi, nevasta, de sub pat, Că de-acum nu te mai Dat, C’am pus gârbaciul pe moiu, Şi te-oiu bate mai de-apoi! 20. Sărmanul, bărbatul meu, El munceşte şi eu beu ; El munceşte la Galaţi Şi eu beau c’un dorobanţ; El munceşte la Brăila Şi eu beau cu sahamila1; El munceşte cu sudori Şi eu beau cu roşiori; Câte păhăruţe beau, Atâtea ciomege ieau ; Eu le beau şi neplătite, El le dă nesocotite! 21. Merge nora la fântână Cu cămaşa soacri’n mână 1. Se pronunţă sahagnila. www.digibuc.ro 322 Şi-o afund’odată ’n baltă Şi-o aruncă peste poartă : —Ţine-o, soacro, că-i spălatăl 22. Harnică-i nevasta mea, Harnică-i, dracul s’o iea, Că ’ntr’o lună ţese-o lână Şi ’ntr’un an ţese-un suman. 1 23. Ca nevasta cu bărbat, Când mai are şapte ’n sat, Pe sub pat nu mai încap, Prin tindă se trag de cap. In cel colţişor de vie, Acolo nu se mai ştie. Şapte stau la cheotoare, Cinci îşi dau palme pe-afară ! 24. —Teleleu pe la Hârlău, Dar la Huda, sburdă urda! 25- Lionică, puiu de curcă, Vin la ţaţa de te culcă! (Vizureşti.) 2 6. Taci mireasă, nu mai plânge, Că la maicâ-ta te-oiu duce, Când a face plopul mere Şi răchita vişinele, Iar răsteul micşunele Şi proţapul mere dulci, Atuncea şi nici atunci! 27. —Cuconiţă, dumneata, Borş cu crupe ai mânca? —Aş mâncâ şi cu tărâţă, Numai să-mi zici cuconiţă! (Jud. Tecuciu.) 28. Câte fete ’n sat la noi; Toate-s bune de cimpoi; Numai una-i mai frumoasă, Şi aceea-i câpăţinoasă ! Variantă. Câte fete ’n sat la noi, Toate-s bune de cimpoi; Mai este una de popă, Aceea-i bună de tobă ! 29. Fetele dela Galaţi Poartă coc şi păduchi laţi, Dar fetele din Brăila Iţi tot cer încod căciula, Pân’ ţi-o vând în trei parale, De-şi cumpără portocale !• 30. Oi, săraca fata mea, Cu mătura nu şti’ da, Bucate nu şti’ gala! Dar la joc se şti’ ndesă ! 31- Săraca nevasta mea, De e bună, de e rea, Eu îmi ţiu casa cu ea. Toată ziua la oglindă Şi gunoiul după tindă. Pune boii la tânjală, îmi scoate gunoiu afară f 32. Foaie verde foicicâ, Are maica de-o fetică; 1. Se suprimă apoi o strigătură. www.digibuc.ro 323 Când îi poruncesc de muncă, îşi iea perna şi se culcă, Ori gândeşte tot la ducă. Foiceâ de lepădat, Eu o ’ntreb de măritat, Ea-mi strigă că n’a mâncat: Se tepştşlt lată ’n pat Tot gândind la măritat Şi tot dorind de bărbat. Mândruliţa mea, mândruţă, Drăguliţa mea drăguţă, Toată ziua se oglindă Şi gunoiul pânâ’n tindă; Hai să prindem şase boi, Să mai scoatem din gunoi! (Vezi aici No. 31.) 33- Frunzuliţă dintre vii, Are mândra nişte ii; Trei sunt rupte, patru sparte, Două nu se ţin pe spate! 34- Omu’n lume multe vede: La o casă şapte fete, Şi fântâna sub părete, Apă ’n cofă nu se vede, Cânele moare de sete! 35- Are baba, ce să zic, Are baba un bursuc, După dânsul mă usuc! 36. Joacă, puică, nu te da, Că te-a istovit muncă, Toată ziua torci pe nas, Ca pisica n’ai popas. Noaptea săpi prin bătătură, Cu iubitul gură ’n gură 1 37- Aseară mersei la baltă, Să trec în partea cealaltă. Când să trec, mă ’mpiedicai: Ce găsii când mă plecai ? O furcă c’un fus în ea Şi-o urzeai’ alăturea, Festelită şi încâlcită, De ţesut neisprăvită ! 38. Noră ’n casă de-oiu luă, A avea cine mă la Şi cine mă pieptena 1 39- —Hai, lele, să ne iubim ! —Unde să ne întâlnim ? —La părul cel retezat, Unde asear’ am aşteptat! —Hai, neică, să ne luăm, —Ba mai bine-aşâ să stăm, Că mai am vreo două fete, Cari nu-şi încap în bete! 40. —Leliţcano, din Ploeşti, Cu bărbatul cum trăeşti ? —Trăesc bine, ca cu dracul Că şi-aseară mi-a spart capul; Şi mi l-a spart c’un băltag, Că am gură şi nu tac! 4t. —Du-te, fată la viţei! —Ia lasă-mă, mamă-hăi, Mâncâ-i-ar lupul viţei! —Du-te, fată, la flăcăi ! —Tot o fugă, mamă-hăi, Să-i ajung, că-s nătărăi 1 42. Iu*iu-iu la Călmăţuiu, www.digibuc.ro 324 Luai fata lui Ţuguiu ; Şi-o luai şi-o pieptănai, Dar la gură n’o cătai ! 43- Nu-mi da, lele, cu piciorul, Că, ca mâne-ai să-mi duci dorul! 44- Când eram la mama fată, Mâneam turtă coaptă ’n vatră. Iar de când m’am măritat, Numai bătăi am mâncat! 45- Sus e cerul, jos pământul Şi tu, proasto, n’ai ştiut-o ! 4 6. Ia vezi, bat’o Dumnezeu, Cum cată la mine rău! Eu îi spun că-i şade bine, Ea svârle cu cârpa în mine; Eu îi spun că-i şade rău, Ea svârle cârpa’n pârău! 47- —Hai, nevastă, la prăşit! — Valeo, rău m’am bolnăvit! —Hai, nevastă, la băut! —Bodaproste, mi-a trecut! Fă ’nainte că te-ajung ! Hai, nevastă, la cules! —Valeu, boala m’a întors ! Variantă. —Hai, nevastă, la prăşit! —Baiu ! rău m’am bolnăvit! —Nevastă, la secerat! Nu-mi pune şi tu oftat! —La coasă nu mă mai duc, Pentru tine mă usuc; Mă’ in 1 crişmă ca să beu! —Iaca mă gătesc şi eu, Să beau de necazul meu ! 4«. Foaie verde foaie lată, Omule, eu sunt mai moartă, Cânepa pică de coaptă ! Iea-ţi coasa şi gresia Şi-mi coseşte cânepă, Şi mi-o vinde fără preţ, Că eu Lunea nu lucrez. Marţi e zi de sărbătoare, Miercurea-i de fată mare, Joia-i rău de dobitoace, Vineri nici dracul nu toarce, Sâmbăta ne ghilosim, Duminica ne gătim ! . Varianta 1. Mâi bărbate, fii cuminte, Iea cânepa şi mi-o vinde, Şi mi-o vinde fâr’ de preţ, Că eu Lunea nu lucrez, Marţi îi zi de sărbătoare, Miercurea-i de fată mare, Joia-i pentru dobitoace, Vinerea iar nu se toarce, Sâmbăta la periat, De chite m’am speriat, In pivniţă tot m’am dus, Pe fus nici un fir n’am pus! Bat-o focul, bat-o, cană, C’am scăpat fusul pe vrană, Când în dosul pivniţii, Iaca sacul cu câlţii, Luaţi sacul de-acoleâ, Că-i dau foc, pe legea mea ! 1. MS duc în. www.digibuc.ro 325 Varianta 2. Bat’o focul cânepa, Că mi-a scurtat cirţa mea! Iea-ţi, bărbate, coasa ta Şi te du la valea rea, Şi coseşte cânepa ; Şi-o coseşte mai de sus, Şă n’am ce pune pe fus. Iea-ţi, bărbate, calul tău, Şi-ţi du cânepa la ghiol, Poate c’o da Dumnezeu Şi-o veni apa pe mal, Şi-o trage cânepa ’n ghiol, Şi n’oiu face nici un ţol! 49- Nu pot ţese, nici să cos, La horă mă ’ndes, mă ’ndes, Iar la furcă dorm şi b.. 50. Soacră, soacră, poartă acră, De te-i coace cât te-ai coace, Poamă dulce nu te-i face! De te-ai coace-un an şi-o vară, Tot eşti acră şi amară! 5i- ...S’a ’ntâlnit c’un Turc călare ; —Bună ziua, Turc călare ! —Nu ţi-i toanta de vânzare ? —De vânzare-i sărmană ! —Dar cât mi-ei cere pe ea —O sută de lei bătuţi, Celelalte mărunţele, Că am nevoie de ele. Turcul sta, tot socotiâ, Toanta plângea şi oftă. 1 2 —Taci, toanto, şi nu mai plânge, Că-i fi doamna curţilor Şi stăpâna slugilor! 52- Măriucă, pânţâ ’ncuxca 1 Plânge în palme şi-o descurcă ! 53- Fata mare, joacă ’n joc Şi nu poate face-un foc. Variantă. Fata mea-i bună de joc, Şi nu ştie face foc, Ştie numai ce-a ’nvăţat: Cum să stea la sărutat! 54- ’Avut mama o copilă, Gura mamei, gură, Şi-a dat-o la ’nvăţătură, Gura mamei, gură1! Casa nu mai mătură, Străchinile nu spală. Puse oala să se lea, Şi-o puse de Vinerea, Şă se lea Duminică 1 55- Când s’ar ţese pânza ’n baltă, Fără iţe, fără spată, Ar ţese şi-a mea netoată ! 56. Pusei pânza după casă, Câţi or trece, toţi s’o ţeasă! 1. Poreclă. 2. Refren. www.digibuc.ro 326 Ţes o natră, rup o spată; Ţes un cot, îl svârl în pod, Cine mi-o ’nodâ un fir, Ii dau un pahar de vin; Printre iţe, printre spată, Paşte-o iapă deşelată ; Printre iţe, printre sul, Paşte-o iapă şi-un cal sur! 59- Iarna grea, femeia rea, Mi-au mâncat puterea mea! 60. Câte sunt, leleo, pe tine, Toate-s făcute de mine; Numai tulpănaşul tău Acela-i de bârbat-tău L De-i cătâ, leliţo, bine, Şi-acela-i făcut de mine! (I. Oi, săracă coadă lată, Ce spurcat mare te poartă ! 62. Sărmana nevasta mea, Puse oala să se lea, Şi-o puse de Vinerea, Să se lea Duminica, Dar o brâncă de purcea, De oală se scărpinâ, Oala că mi-o răsturnă, Nevastă-mea lăcrămă 1 Taci, nevastă, nu mai plânge, Că te-i unge când a ninge, Şi te-i la, când a plouă 1 (Pentru sfârşit, vezi sfârşitul dela no. 1872.) Varianta 1. Frunză verde de laleâ, Săraca nevasta mea, 1 2 Puse oala să se lea ; Au crescut bureţi sub ea. O lupchilă 1 de purcea, Dete oala peste ea, Şi-o opări bine—ha ! (Comunic, de d-1 D. Miha-lache, Goleştii-Badii, Muscel). Varianta 2. A dracu’, nevasta mea, Puse oala să se lea Şi iarba crescu sub ea. Puse oala şi-un cazan, Că nu s’a lăut de-un an ! Şi veni un porc râpat, Dete oala peste cap! —Fire-al dracului de porc, Eu credeam că suflă ’n foc! (Comunic, de d-1 N. I. Dumi-traşcu, Boureni-Dolj.) 63. Oi, săraca nevastă, A pus furca pe tejgheă Şi s’a pus la refeneâ. —De când bărbatul s’a dus, Nici un fir n’am pus pe fus, Trei ocâ de vin s’au dus ! Dar tâlhăraşul de fus, La bărbat s’a' dus şi-a spus : — Bărbate, nevasta ta, A pus furca pe tejgheă Şi s’a pus la refeneă. Un fir pe mine n’a pus, Trei ocă pe gât s’au dus ! Bărbatul cum auziâ, Drept la crişmă că trâgeă. — Nevastă, nevasta mea, Las’o la pârdalnică! — Na bârbate-ocâ şi bea ! Arz’o focul cânepă, Mai bună-i americă 1 1. Acela-i făcut de bărbatul tau. 2. Iu pron. pop. în Ţepu. www.digibuc.ro 327 64- Oi săraca baba mea, Cum îi place mazereâ, Iar la bob face potop ! 65. Batâ-re focul, lăcustă, Că m’ai făcut fără fastă; Fără fâstă, fără polcă, Fără popusoiu ae poftă ! 66. —Joacă, fată, ce-i juca, Du-te-acasă şi-i mânca, Că ţi-a fript mă-ta mâţă ! - Lasă-mă, bade să joc, C’am râşnit în tăbâltoc Şi-am pus mâncarea pe foc, Să-mi fie pe Joi de joc ! 67. Asta-i, asta-i leliţă, C’o cunoaşte bădiţă. Şi ’ncâ şi cu ochii-i face; «Ia vin, vin, bădiţă ’n coace!» Şi-i arată grădină, Grădina cu cotituri, Bună de tăvălituri ! 68. Pe dealul la Dărmăneasa Mi-a mâncat lupul nevasta, Şi-o cătai cu lumânarea Şi-i găsii numai spinarea! 69. — Tranda, manda, unde-i Sanda? — Ia taci, tată, binişor, Câ-i la Niţă pe cuptor ! 70. Foaie verde popuşoiu, La târgul din Moviloiu, 1. Refren. S’a dus tata cu opt boi Şi din opt a vândut doi, Mi-a luat rochie de mătasă, Că poate ară şi ’n şasă! Are tata şase boi Şi din şase-a vândut doi, In târgul din Moviloiu, Să-mi iea mie papuci noi, Că şi’n patru faci aratul! Are tata patru boi Şi din patru-a vândut doi, La târgul din Moviloiu, Să-mi iea salbă şi cercei; Aratul de popuşoi, II poate face cu doi, A rămas tata cu doi Şi s’a dus la Moviloiu Să iea pălării de soiu. Acum are iapă sură Şi fetiţă ’n bătătură. Iapa, bade, ţi-o dau ţie, Şi fetiţa, leleo, mie ! Lelişoarele pudrate Parcă-s căţele cu lapte. 71- Leliţo din Valea-rea, Leliţo, leliţo fa, Când erai şi nu te dai, Leliţo, leliţo fa, 1 Nici o ceapă nu plătiai; Acuşa te rumineşti, Mai şi două le plăteşti. Eşti dragă flăcăilor, Ca uliul găinilor! 72. Frunză verde talpa cioarei, Se mărită fata Chioarei, Şi-o cunună moşul Strună ! 73- Fata popii din cel sat, Şi mai ieri s’a lăudat, C’are zestre şase boi ; www.digibuc.ro 328 Doi nainte, doi la roate. Doi la mijloc nu mai poate; Dinainte-ai ursului, Dinapoi ai lupului, Cei din mijloc dragului, La mijloc nu sunt de loc! Fetele din Cotul-morii Sunt sărace şi fudule, Se iubesc pe-un sfert de pâne Şi de zece bani măsline. Sultan, Suliman, Păscar, năvodar, Mărăndică, dragul meu. 74- Strigă, strigă, să s’aducâ, Fetele din Valea-lungă; Ca oiţele la strungă! 75- Asta-i lelea ori nu-i lelea, Ori îi mama ciumelor Şi boala flăcăilor! 76. De-ar mai veni Sâmbătă, Să-mi mai văd ibovnică, Supărată, vai de ea, Culegându-şi cânepă! Culegând-o mai de sus, Să rămâie jos de-un fus; Culegând-o blăstămând Şi de mine pomenind ! 77- Foaie verde şi-o laleâ, Măritâ-m’aş, mărită, Dar n’are cin’ mă luă ! Mărită-m’aş, vai de mine, Dar nu mă iea nici un câne, Măcar unul gulerat, Să se cheme că-i bărbat! 78- Hai, leliţo, ’n Bucureşti, Să-ţi fac salbă de ciuperci Şi papuci de castraveţi, Să-ţi dau vin din oale goale, Şi ciomege pe spinare ! 79- Tata zice să mă ’nsor, Să-i aduc de ajutor, Iar măicuţa nu mă lasă, Să-i aduc pe naiba ’n casă! 1 80. După lelea mă omor! De-o văd vacile ’n obor, Fug, de par’că le omor, Şi gândesc că-i boala lor. Iar un viţeluş tărcat, C’un curmeiu de gât legat, Mi l-a rupt de mi-a scăpat, Şi-a fugit pân’ a crăpat! 81. Insoară-te, bade, ’nsoară, Că barba mi te ’mpresoară, Şi să ieai dragă frumoasă. Ca să ţii cu dânsa casă, Dar să nu-ţi ieai vreo urîtă, Ori de-o ieai, dă-o de râpă, Că-ţi dă mămăligă crudă Şi nu-ţi trebue nici urdă. Chiamă mâţa s’o mânânce! Mâţa zice «miau» şi fuge, Şi-atunci să te vjid ce-ai zice! 82. Foaie verde şi-o sâghică, Am o ibovnică mică, Nu mănâncă mai nimică, Decât borş cu mămăligă! 1. Se scoate apoi un cântec. www.digibuc.ro 329 83- Fetiţico, fată mare, Să nu-mi mai umbli ’n cărare; Poţi să-mi baţi cărările Şi să-mi treci pâra iele, Să mă farmeci, sa-mi descânţi, Ori de dragul meu să-mi cânţi, Pân’ a fi să te peţesc. Te-oiu peţi când te-oiu peţi, Când coada ţi-a înalbi, Ca toţi ştim, cum şi ta ştii, Ce fel de poam’ ai să fii! 84. Foaie verde sul cur eh, Harnica-i nevasta mea, Harnică-i, dracul s’o iea ! Până ţese-un cot de pânză, Mauânc’o vadră de brânză, Şi-o putinică de lapte, Cât ar duce-o zece ’n spate, Trei cununi de usturoiu Si-o mierţă Je popuşoiu! 83. Pusei pânza când da frunza, Şi-o gătii la Sân-Văsâi, Şi-mi pârii că mă grăbii. Din Paşte până la Şâmzene, Ţesui un crac de izmene; Dar când a fost de croit, O palm’ a mai trebuit ! 86. Frunză verde foaie lată, N’am tindeche, n’am nicispată, Şi pânza-i gătită toată! Cu vâtalele nu dau, La ţesut ziua nu stau, Că cânepa te omoară Şi ţesutul te doboară! 87. Lelito, cu dinte pus, Ce tot câţi cu nasu ’n sus? Ştii, că-i lucru necurat, Dinte de ţi-âi cumpărat! 91. Tânără-i la băutură ! Numai n’are dinţi în gură ! 92. Leliţo, un’ te trezeşti, Şi mi te tot tângueşti, N’ai pestelcă, n’ai flaneâ, Crezi că asta-i vina mea ? Şi leliţo, tot îmi zici: Eu de ce am bernevigi; Berverigii mi-s Je-acasă Şi nu umblu cu mătasă ! 93- Dacă vrei, neVastâ hâi, Să mai placi la cei flăcăi, Vrei să placi, atunci să faci, Ruminele subţirele, Şi-apoi să te dai cu ele, Că şi eu m’am ruminit Şi mai tare m’am sluţit! 94. Eu te joc şi te-a juca Mai pe urmă soacră-ta ! —D’apoi soacra-i gură rea, Şi-mi-o joc şi eu pe ea ! 95- Aoleu şi vai de mine, C’aş juca şi n’am cu cine; Toţi flăcăii s’a ’nsurat! Şi eu nu m’am maritat! 96- Mândră noră la fecior, S’a uitat mândra ’n cuptor. Două săptămâni nu sunt, Soacra-i moartă şi ’n pământ1! 1. Se crede că dacă nora, când intră întâiu în casa soacre-sei, se uită în cuptor, soacra va muri curând; de aceea soacrele au grijă să le-astupe gurile cu câte cevă 1 www.digibuc.ro 330 97- Au fost vremile de mult, Dar acuma nu mai sunt: Nevestica niciodată N’o vedeai la crişmă bată; Nevasta nu bea un dram, Acum bea un chilogram; Sângeaca mi-o dă de duşcă, Ca o cremene de puşcă ! 98- , Bărbate, bărbatul meu, Milui-te-ar Dumnezeu, De luat, mi te-am luat, Dar al tu ’n loc nu mi-ai dat. Numai unul, numai doi Şi-apoi altul mai de-apoi; Bato focul năpasteâ, Că-mi vine şi-al patrulea; Bat’o focul văduvie. Câţi mai sunt de-acum să vie! 99- Jauzi, mamă, cânii latră, Dighi, dighi, da! Peţitori intră ’n sat, Dighi, dighi da 11 Fă, mamă, plăcinte moi, Ca să intre şi la noi, Să le dăm de băutură, Ca să nu mă cate ’ngură, Să se ducă vestea ’n sat, Că şi eu m’am măritat! 100. Floarea-i mândră, fa fetiţă, Dar urîtă la peliţă, Că doar floarea mi-a înflorit, Şi peliţa s’a sbârcit! 101, Frunză verde foi de mură, Căutai pe draga ’n gură, 1 2 Nici tu dinte, nici măseâ Nu afli’n gură la ea 1 ' Frumoasă-i si rumenea Obrăjor cu roşior, Şi sprincene din dughene ! 102. Ce tot strigi în gura mare, Că-i lucru de fărmăcare ? Ba, leleo, nu-i fărmăcat, Dacă tu te-ai apucat, Să te dregi cu rumineâ, Cum nu face nimenea! Dresurile strică rău C’aşâ vrea şi Dumnezeu. Să trăească cum i-i dat, Cum Cel-de-sus l-a lăsat ! Să nu-i strice chipul sfânt, Fetele jos pe pământ1! 103. Trece toamna, trece toată Şi tu tot nemâritată! Vremi de iarnă câ-s venite, Ia, să-ţi faci şi pe ursite: De-i visă cu pălărie, N’aşteptâ că n’o să-ţi vie; Dac’a fi c’un căciuloiu, Să ştii că iai vâduoiti ! 104. Fetele se ’ndrăgostesc De cine înnimeresc. Nevestica tot alege Şi nimica nu ’nţelege! Iar bărbatul de-o simţeşte, Vai de dânsa ce păţeşte, Că, ferit-a Dumnezeu, Ea nu s’a gândit la râu ! 105. Hai drăguţă, hai de mână Şi te spală la fântână, Că de când te rumineşti, 1. Refren. 2. \ ederat o compoziţie nouă. www.digibuc.ro 331 Nu ştiu cum la faţă eşti! 106. De când mi te-ai boierit. Faţa ţi s’a geluit, La cămeşi nu prea ai poale, Şi fierbi apă rece ’n oale! 107. Foaie verde fir de linte, Văd c’ai prins un pic de minte, Că te-ai făcut om cuminte ! Cânepă să nu mai pui, De belendre să nu-mi spui! 108. Frunză verde alămâie, Lelea-i 'naltă şi lălăie, Nu se spală cu leşie ; Frunză verde portocală, Dimineaţa când se scoală, Niciodată nu se spală. Când se spală, apă n’are, Că doar lelea-i fată mare, Nu se spală, cum vă spun, Decât numai cu săpun. Bat’o focul dragoste, Cum îţi iea şi minţel6 !‘ Lelea mea nu-i puturoasă, Dar dragostea nu mi-o lasă, Nici afară, nici în casă! 109. La leliţa pe tulpan, Un păduche-i căpitan ; La leliţa printre coade, Un păduche-i la iscoade ! 110. Are mama două fete, Apă ’n cofă nu se vede ! (Vezi No. 34, p. 323.) . ni. Fata de cum iese ’n joc, Par’că-i ruşinoasă foc1, O ’ntâlneşti pe vreo iuliţă : Nici nu-i vorbă de guriţă. Lasă ochii in pământ Şi pleacă ca dusă ’n vânt, Iar apoi la ea acasă, Ai pleacă dar nu te lasă! 112. Când îi vremea mohorîtă. Umblă stelele-o (?) urîtâ Şi ’ntrebâ de casa mea, Eu dau fuga c’o nuia, Vai şi vai de urîtâ ! 13- Frunză verde trei mărgele, N’are lelea cioboţele ! Cum să aibă, când le-a dat Pe vin roş şi pipărat! 114. Frunză verde toporaş, Lelea are-un băieţaş, Băieţaş făcut din flori, Cu unul dintre feciori; Băieţaşul îi voios, Că şi taică-so-i frumos ! 115. Mândră, mândră, mândră eşti, Şi cam mi te fuduleşti ! Mândră, mândră, ce-o să fie, Când umbli cu fudulie, Când te ’nbraci tot cu^J mă-tasă, Şi nu ai făina ’n casă; 1. Expresie : E foc de... www.digibuc.ro 332 Când te ’mbraci tot cu scumpete, Şi nai nimica în părete ii 6. — Măi băiete, băieţele, Vin de vezi fetele mele! —Moşule, nu-i de venite, Că le ştiu din auzite, Că ţi-s fetele ’mpuţite ! "7* Leleo, iea-ţi polatiă Şi mi te du la badea; Leleo dacă nu te duci, Iar de rău ai să te-apuci, Ca tot umbli trenchea-flenchea Şi nu-ţi câţi şi tu perechea; Ce tot umbli troncânind, Că te văd îmbătrânind ! 118. Frunză verde leuştean, Nevastă, să-mi faci mintean, Oblu şi nerascroit, Cum şi mă-ta a făcut ! —Eu de-oi toarce, zău şi piei, Mai bine din târg să-ţi iei ! 119. Lelica ca o păpuşă, Cu gunoiul după uşă, Movicele, otilele, Azi le spală mâţele Şi le spală cam avan, Ba le-ajută şi-un motan, Că nu-s spălate de-un an ! 120. Fetele dela Vaslui, Fac dragoste cât îs pui, Iară cele de la Eşi, De dragoste n’au cămeşi ! 1. Găteli pe pereţii casei. 121. Ciudă mi-i pe fetele, Că-şi piaptănă coadele, Piaptănă, le răghilează, Şi pe ceafă mi le-aşează, 122. Măi bărbate, ia dă-mi pace, Că eu burcă nu pot face; Frunză verde şi-un susaiu, Nu pot plămădi malaiu, Nu pot face murueală, Fără numai ulueală! 123. Decât cu urîta ’n casă, Mai bine cu cea frumoasă; Decât apă pe laviţă, Mai bine vin în cofiţă ! 124. Măi băiete, băieţele, Vin şi la fetele mele! Am o fată ’nchiorchioşatâ, Nu-i nimica, că-i bogată, Şi-a mai fost şi măritată ! Măi băiete, vin la mine, Dacă vrei să trăeşti bine, Că fetele mi-s frumoase, Numai doar că-s puturoase ! 125. Mândruţo, odorul meu, Trăsni-te-mi-ar Dumnezeu, Că te dai cu suliman, Când mă vezi că port suman ! 126. Mândra mea-i ca nimenea, Că se dă cu rumineâ; Dc-o săruţi, îţi faci beleaua, Ca ea-ţi dă şi rumineaua ! www.digibuc.ro 333 I2J. Buna-i cânepa din baltă, C’o văd putrezită toată, Bat’o focul, să mi-o bată ! 128. Frunză verde şi-o urzică, Cu cămeşi de america, Lasă naibei cânepă, Fă-ţi cămaşa de naşă, Tot aşa ! 129. Cum nu se fac iarmaroace Pentru cari n’au noroace, Din Pobrejini pân’ la Cruce, Că şi fata mea s’ar duce! 130. Ba la plug eu nu m’oiu duce> Mâna să mi se usuce, Că, bade,-un obraz subţire, La arat nu se prea ţine, Cum se ţine coalea’n casă, Unde cânţi şi stai la masă 1 131. Fa nevastă, eu mă ’nec, Unde-o fi pârâul sec, Iar tu de ciudă te ’neacă, Unde-a fi şi^ fi bulboacă! /32. Bărbăţele, bărbăţele, Ce duci tu grijile mele! Dacă eşti băiet sărac, Ce-ţi trebue baibarac; Dacă eşti Român calic, Ce-ţi mai trebue ilic ? J33- Frunză verde de mălaiu, De tinerel mă ’nsurai, Tiqerică mi-o luai, De-o sută cincizeci de ai, Nu poate roade mălaiu, Numai ghiaţă dacă-i dai, Şi aceea de-o mestecai! Iar când iese în ocol, Vitele se strâng posmol, Socotesc că-i boala lor. Numai un viţel bălţat Cu curmeiu de gât legat, Tot s’a tras pân’ ce-a scăpat Şi a fugit pân’ ce-a crăpat! (Comunicat de d-1 Mrejeriu, Bucovina.) 134. Frunză verde matostat, Tinerel m’am însurat, Am luat fată de bogat, Cu vacă şi cu mânzat. Am dat vaca pe ţesut Şi mânzatul pe cusut, Bravai gaţdă m’am făcut! 135- Verde frunză peliniţă, Draga neichii copiliţă, D’astâ vară sugeai ţâţă, D’acum dai neichii guriţă. Zice maică-ta ceva, De ce-mi dai mie gură ? Maică-ta nimic nu zice, Că ştie că-i gura dulce! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu, Novaci-Gorj.) 136. Mândra mea de peste vale, Mi-a părut frumoasă tare; Când o văd în gura şurii, Mi-a părut mama-pădurii, Aş luă muchia securii, S’o pălesc în fundul gurii. Când o văd sara pe pat, Par ca văd un drac plouat; Când o văd la foc şezând, Par’că văd un urs jucând. Vinde, tată, şapte boi, Şi du pe toanta ’napoi! —De-ai vinde şi doisprezece, Pamflle, Cântece Ue (ari. www digibuc.r0 334 Toanta ’napoi nu mai merge! (Comunică d-1 L. Mrcjeriu, Crucen-Suceava.) 137- Lelea-j mică şi-o furnică, Şi iubeşte de pârleşte, De-aceea nu poate creşte ! (Acelflş.) 138. Nu juca, fată, urseşte, Că afară viscoleşte Şi făina se găteşte, Şi afară viscoleşte ! (Comunic, de d-1 I. Neculau, Coropcciii-Viisluiu.) i 39- La pârău cu tufele, Spală lelea rufele, Şi le’ntinde pe surcele, Cănii hârâie la ele. Strânge-ţi, lele, rufele, Că-mi turbează cânele Şi apucă văile Şi-mi prăpădesc oile ! (A cel aş.) 140. Ui, leliţă, cu bariz, La ce focul te măriţi ? Că mila dela bărbat, Ca frunza de păr uscat: Când te pui să te umbreşti, Mai tare te dogoreşti ! Dogori-te-ar pupăza, Sâmbătă Duminică, Ca să te po{i mărită! (Acclaş.) 141. Ş’altă .foaie de dudău, Fata care joacă rău, Nu-i păcat de Dumnezeu S’o pui punte la pârău, S’o treacă şi bun şi rău ! (Comunic, de d-1 D. Mihalâ che, Goleştii-IJadii, Muscel.)), 142. Nu ştiu, boii să-i înjug, Ori la poDâ să mă duc: Părinte, sfinţia ta, Hai la mine cu goană, Că îmi piere soţiâ ! Dară popa ce-mi zicea ? Omule, nu fii un prost: Nevasta Ia crişm’a fost, A băut şi s’a ’mbâtăt, Şi-a picat moartă la pat! 143. Du-te-.icasă, fa mucoasă, Şi te la, te fă frumoasă. Dă te-i la, când a plouă, Că ţi-i chipul tiu de-aşâ ! 144. Leliţică dela Piatră, Cu fes, cu tulpan legată, Nu te ţinc-aşă măreaţă, Că ţi-i pielicica creaţa; Feţişoara ţi-i sbârcită, Cătătura cătrănită; Nu te ţine-aşâ fudulă, C’ai ră mas fată bătrâna ! 145. Mi se duc vederile, Că mă dor măselele, Şi-mi pică măselele, Că mă râde fetele. Şi dinţii mi s'au lărit Şi llăcâi nu m’au iubit ; Şi măselele-au să cadă, Şi eu tot nemăritată! 146. —Ia vezi gură păcătoasă ! —La feţişoara frumoasă;! —Ia vezi -ce a/ere multă! www.digibuc.ro 335 —La o toantă şi-o ţăludă! —'Ia vezi fată pricepută ! —Las’ la dracul, că-i urîtă ! 147. Şi de-ai şti şi de-ai pricepe, Minciuna de un’ se ’ncepe! Dela baba cea urîtă, Dela fata cea slătutăl Oleo, baba satului, Cum mi te-aş da dracului, De fuiorul capului a! Şi umblă din casă ’n casă, Tot câte-o minciună lasă ; Şi umblă printre vecini, Cu capul plin de minciuni! 148. Pleacă omul la prăşit Şi nevasta la băut! —Stai, Române, fără minte, Ia sapa şi fă ’nainte, Şi zoreşte de prăşeşte, Ci nevasta te soseste 2! 2 In ciuda feciorilor 1. Uiuiu pe Dealul gol, Şi mireasa n’are ţol, Da i-a face mirele, Dac’a tunde cânele ! Uiuiu, pe valea goală, C.i mireasa n’are oală; Nu-i nimica dacă n’are, Ci i-a face din spinare ! (.Vezi no. 7, p. 319.) • 2. Şi se miră neamul meu. Ce flăcău m’am făcut eu, Cu turul nădragilor, Fac pârtie vacilor, Şi când merg pe cositură, Îmi dau paişele ’n gură ! 3- Frunză verde mărgărint, O să mă las de iubit, Şi să m’apuc de furat, Să fur nevastă din pat, şi bărbaţilor. Să las patul leşinat, Şi bărbatul ofticat, Bătându-şi cu pumnu ’n cap! 4- Popa jură că nu fura, C’un picior de gâscă ’n gură! Variantă. Cârciumar cu dinţii rari, Noaptea fură, ziua jură, C’un picior de gâscă ’n gură ! 5- Hora-i mare, flăcăi n’are, C’au murit de gălbinare. Câte unal cc-a rămas, A pus căciula pe nas ! 6. Măi bărbate biăstămate, Vin pe vatră să-ţi dau lapte! Şi în mân’ o lămuriţă, Ca să te aperi de mâţă 3 ! 1. Par. 2. Te ajunge din urmă. 3. Se suprimă apoi un cântec orăşenesc. www.digibuc.ro 336 7- Flăcăul ce nu iubeşte, La părinţi îmbătrâneşte, Iară cel care iubeşte, Iute se căsătoreşte! 8. Săracii iţarii mei, Cunl se uită la femei Şi femeile la ei ! 9- S’a dus Chiriac la luncă, Să taie Mariţei furcă, Ş'-a tăiat o săptămână, Şi-a tăiat o strâmbătură; Mai bine şedea oîufîâ Şi tăia o furcă bună, b’o dea Mariţei în mână, Să toarcă seara pe lună ! 10. Hai la mere, hai la pere, Nu te mai însura, vere, Că şi eu m'am însurat Şi-am găsit ce n’am cătat! 11. Nu mai râde, lele, hăi, Că mi-s pantalonii răi; Am acasă două oi, Şi le-oi tunde până Joi, Şi mi-oiu face alţii noi! 12. Ţine fruntea, surdule! —Hai cu coada, blegule! I3- Oi săracul omul prost, Bun odor la cas’ a fost! Io-i pun borşul nesărat, El zice că-i pipărat; Eu mă rog: naram uitat1», El: «piper la ci-am turnat!» 14. Cine’n horă nu se prinde Şi la fete nu se ’ntinde, Âcela-i un nătărău, Doarme noaptea ’n bălegăn^ Şi djn flăcău cum a fost Rămâne un rău şi-un prost, Rămâne un blăstâmar, Pân’ şi tetele îl bat, Şi mi-1 lasă ne’nsurat Şi cum ii mai rău în sat! 15- Cea-i pus, Mariţo, la foc? —Varză verde cu bojog, Fac bărbatului mâncare, Zarzavat cu seu de oaie ; Destulă mâncare fac Pentr’un bărbat blăstămat, Iar pentru ibovnice', Coaste fripte de purce', Şi gură cât o vrea el! 16. —Hai la joc, genunche goale! —Fugi de-aicea că mi-1 foamt! Iar dacă ni’oiu satură, Jocul eu ţi-oiu arătă ! î7- Bea bea bea, dt-ţi fă giubcâ, Ci şi tat’tău a băut, Giubeâ nu şi-.i mai făcut! 18. Sărmanul Românul prost. Bun odor la cas’ a fost ! Vine dela crişmă bal, I. Săraca [de mine], am uitat. www.digibuc.ro 337 îşi pune sumanu ’n cap Şi se culcă pe sub pat, Nebăut şi nemâncat, Nemâncat, neînchinat, Par că-i un Român stricat Şi de nimeni fărmăcat. Sărută peretele, Gândeşte că-s buzele ; Sărută picioarele, Gândeşte că-s ţiţele ! Variantă. Oi săracul omul prost, Bun odor la cas’ a fost! Vine dela crişmă bat Şi se culcă noaptea ’n pat, Şi aprinde-o lumânare, Dete de patru picioare! —Măi bărbate, fii cuminte, Cum ai fost şi mai nainte, Că femeia multe face, Bărbatul vede şi tace! 19- Iuiuiu fecior de popă, Ai ajuns să baţi din tobă: Bate-o, bate-o, măi cumnate, Bate-o, bate-o pe săltate! 20. Ce mi-a dat în gând să fac, Bărbatul să mi-1 îmbrac, Cu două cojiţi de rac! 21. Joacă, joacă, pân’ la toacă, Joacă joacă Ardeleanul, Care şi-a băut sumanul Şi-a rămas numa ’n ilic, De-o să-l iea dracul de frig! 22. Frunză verde de costor, Mi-i bărbatul băutor, Mi-a băut cincizeci de poli, Şi-o sută de gcnitori! 2V Maica mea m’a măritat. Ca să am şi eu bărbat, Dară lucrul dracului, Că-s bărbat bărbatului, Şi stăpân pe capul lui ! 24. Badea-i cât un moşinoiu, Ştiulete de popusoiu, Şi tot vine pe la noi! 25. Frunză verde şi-un mărar, Cântă popa în altar, Rugăciunea i-i cam rară, Că popa-i căuiu de-aseară ! 26. Frunză verde liliac, Mi-a rămas badea sărac, N’are-opinci, n’are suman, Şi-apoi ci-că-i Moldovan; Nici târsâne la opinci, De altelea ce mai zici! Noi avem, noi avem ! 27. Părinţele, nu veni, Nu mă mai blagoslovi, Nu-ţi luâ ochii pe carte Şi ceteşte mai departe. Părinte, să fii cuminte, Când umbli cu cele sfinte ! 28. Nu găsesc nici o pădure, Coadă să-mi fac de secure. Bună-i coada de mohor, S’o potriveşti la topor, La casmâ, de păpădie, Bărbăţelul vrea să-i puie ! 29. Bate-o ’n sus şi bate-o ’n jos, www.digibuc.ro 338 Flăcăuaşul meu frumos. Are mama un flăcău, Să-l păzească Dumnezeu, Flăcauaş fără păreche, Cu rapăn după ureche. Face trebile din gură Şi-i voinic la băutură. Din pat nu-i vin’ să se scoale, Pe la fete dă târcoale; Şi-i voinic la cea mâncare, Şi-ar mai vrea să se însoare! 30. Bate popă, bate, bate, Cu neveste măritate; Părinte, nu te uita, C’aceea-i nevasta mea; Şi nu-mi este de altă, Dar mi-i frică de belea, Aşa, măi! 31- In biserică la el, Toţi ascultă frumuşel. Cântă ’n strană, dă la joc, Par’că nu-i dascăl de loc! 32. Bea căciulă, capu i gol, încolo ’mbrăcat pistol; Antereul fără coate, Umbla Românul cum poate ! 33- Domnişorul din Galaţi Mi-a picat aseară ’n laţ; Tânguiâ că-i noaptea lungă Şi n’aveâ leţcaie ’n pungă. Tânguire-aş tângui, Că şi el s’a ’ndrăgosti C’o fetiţă dela sat, -Că cu-acestea-i învăţat, Ci cu el m’am apucat, Şi cu vorba l-am adus Şi pe fugă mi l-am pus, Pe drumul Gălaţului, Pe valea hătasului Şi l-am gonit c’un dulău, Să-l învăţ dragoste eu ! 34- Cui le plac fetiţele, Le plac şi catrinţele, Dă catrinţa-i mai întâi, Că flăcăii-s nătărăi! 35- —Mai Ioane, măi Ioane, Ce mai fac oile tale? —Ia mai pier şi mai rămân. Şi sămânţa le-o mai ţin ! (Comunic, de d-1 D. Dan, Prichelc a-Bucovina.) 36. —Foaie verde şi-o lalea, Joacă şi nu prea juca, Că cămeşa nu-i a ta! Când oi merge-acas’ ţi-o ie.\ Şi rămâi cu treanţa ta! —Mai am una de bumbac, Ruptă ’n c.r şi după cap ; Mă dusei la soacră-mea Şi-o găsii c’o treanţă rea; Cea mai bună şi-o cârpiâ, Şapte gheme şi-o andrea Şi-alta nu-i mai trebuia ! (Comunic, de d-1 H. N. Ţapu* Novaci-Gorj.) 37- Ilie, gură căscată, Ce tot umblă, ce tot cată, La moş Gheorghe sub poiată?" MoşGheorghe-1 prinde şi-l bate, Lina sare şi-l desparte: —Lasă, tată, nu-1 mai bate, Ţi-o fi ginere ’n dreptate! 38. Olele, ce-am fost ajuns, Să flu la lume de râs! www.digibuc.ro 339 O lele, ce om am fost, Şi-am ajuns un lucru prost! 39- —Omule, bărbatule, Nu umblă cu zăbovite, Că făina-i pe gătite ! Fa femeie fâr’ de minte, Iea pestelca şi ’nainte, Du-te la târg şi mi-o vinde, Că alta n’avem ce vinde; Iea pestelca şi tulpanul Şi le dă cu gologanul ! 3. Felurite. 1. Şi-am zis verde solz de peşte, Apa ’n vale nu cotleşte, Omul prost nu ’mbătrâneşte, Inălbeşte cel cu fire, Bunăoară ca şi mitie ! 2. Are popa şapte gâşte, Gâşte are, gânsaci n’are, Tralala. Are popa şapte vaci, Vaci el are, buhai n’are, Tralala.1 Are popa şapte iepe,’ Iepe are şi cai n’are. Are popa şapte curci, • Curci fel are, curcani n’are. Are popa şapte fete, Fete are, flăcăi n’are. Are popa gălbănaşi, Galbeni are, cinste n’are ! 3- Fa femeie, tu eşti bată Şi casa-i nemăturată ! Pune-oiu mâna pe baltag Şi ţi-oiu da vreo două ’n cap! —Măi omule, nu fi prost, Fii în minte cum ai fost ; Măi bărbate blâstămate, Stăi pe loc şi nu mă bate, Că dacă m’oiu dcsbătâ, Eu casa ţi-oiu mătură. Să pui boii la odgon Si calul de ajutor; Să pui boii la tanjală, Şi să dai gunoiu afară! 4- Mocăncută dela oi, Cu catrinţa din trei foi, Hop ! hop! hop! 5- Staţi boieri şi ascultaţi Şi dreptatea mea să-mi daţi, Ci io-s fecior de boier, M’a bătut un bărbier Cu cureaua briciului, Tot pe lungul trupului. Judecaţi cinstiţi boieri, Să scăpăm de bărbier. 6. Foaie verde poamă coarnă, Fă Ileana din poeană, Zăboveşte pân’ la toamnă, Că mă ’nsor să te fac doamnă, Te fac doamna curţilor, Stăpâna argaţilor, Bancheriţa banilor Şi ga^da bătăilor \ 1. Refren www.digibuc.ro 340 7- Băui una, plătii două, Niţa face cămăşi nouă ! Baui două, plătii trei, Niţa cată de copii ; Băui trei şi plătii patru, Niţa-şi farmecă bărbatul, Cu apă dela Bârlad, Şi cu mărăcini din gard. Băui patru, plătii cinci, Eu, Niţo, mă duc de aici. Băui cinci şi plătii şase, Plătii şapte, Cine, mândro, să te-aştepte! Băui şapte, plătii opt, Niţo dragă, nu mai pot! Băui opt şi plătii nouă, Mi-ai rupt inima în două ! Băui nouă, plătii zece, Mie, mândro, nu-mi mai trece, Că nu ştiu cum oiu petrece. 8. Mândro, de dragostea noastră, Mă şuii pe deal, pe coastă, Să înă uit la casa noastă! Toate paiele pe casă îmi par suluri de mătasă, îmi pare casa măhală, Şi cărarea bnstiuhală, Dumneata, neagră cerneală! 9- Când aud câ-i sărbătoare, Mi-i uşor pe la picioare; Când aud că-i zi de lucru, Mi se îngreunează trupul. io. Foaie verde şi-un dudău, Ileano, de dorul tău, In crişmă nu pot să beau. De-i veni c’o vorbă rea, M’oiu descinge de-o curea, Şi ţi-oi da vreo câteva; De-i veni c’o vorbă bună, Ţi-oiu da paharul din mână ! 11. Foaie verde arţăraş, Mi-a fost drag un ciobănaş, El seara mi-aduce caş, Dimineaţa urdă dulce, Mă sărută şi se duce, 12. Foaie verde trei lalele, Despăgubeşte-mă, lele, De părăluţele mele, C’am slujit un an pe ele, Desculţ şi fără obiele ! Nici suman şi nici căciulă, Numai cu luleaua ’n gură; Cine mă vedea pe drum, Toţi ziceau că-s un nebun ! 13- Şi-al nucului verde puiu, Vândui vii, vândui moşii, Tot cu tine le băui; Vândui boi şi vândui cai, Tot cu tine le mâneai. 14. Lasă-1, fa, ca să se ducă, Că sufletu-i se usucă ; Că şi eu am fost ca el Şi fugiatn încetinel Şi veniam încet la tine, Maică-mii îi părea bine; Şi tu suflet îndrăcit, Cum dracul te-ai fost gândit, Să nu-1 laşi să iasă ’n sat, Dimone, împieliţat! 15- Altă foaie de mătase, Io-s fată de preoteasă, Mulţi mă cer şi nu mă lasă, Maica-mi spune că-s prea mică, Nu-s bună de ibovnică ! www.digibuc.ro 341 16. Cum nu ţin oamenii oare Numai zi de sărbătoare, Sâmbătă şi Vinerea, De Joi până Miercurea, Sărbătoare Marţi şi Luni, Vai de oamenii nebuni ! 17- Foaie verde şi-un părâng, M’am fost dus Lunea la târg, Marţi îi rău de dobitoace, Miercuri nici maica nu coase, Joile-s cu cruce ’n carte, Cine coase n’are parte; Vinerea-i îngreueată, Câ-i de Dumnezeu lăsată. Cine toarce Vinerea, Nu-i ajută Precestâ, Şi Sâmbăta când n’o ţii, Râu-i, Doamue, de copii, De bube şi obrinteli, Şi grozavă ’n daraveli. Duminică aş lucră, Dar nu mă lasă popă, Pe muncă am să puiu mâna, Când a trece săptămâna! 18- . Vrea măicuţa, ori nu vrea, Pe tine mi te-oiu luă, Te-oiu luă, ori te-oiu fură, După cum ţi-i vrerea ta! C’apoi la omul sărac, Doar nici vitele nu trag; înjugă fără resteie, Şi jugu-i fără bulfeie ! Aşa zice popa nost’, Să nu mergi la fete ’n post! Dar preoteasa zice-aşâ, Să veniţi la fata mea! (Comunic, de d-1 V. Ungurean, Bucovina.) 20. Frunză verde-un toporaş, Mă iubeşte-un notăraş, Notăraş că-i fecioraş, L-aş luă, nu-mi găsesc naş! 21. D’apoi dacă nu ştiu bine, Cine s’a îndrăgit de tine: Tu bogat c’un bou şi-o iapă, Cu fata popii de*o teapă 1 22. Bun a fost cine-a scornit, Banul pentru târguit! Ce să coşi şi să munceşti, Mai bine să târgueşti, Decât să te chinueşti 1 23. Hai, Joeană, valea ’n sus, Să te vând, să-mi ieau burnuţ; Decât oalele cu lapte, Mai bine burunzu ’n spate ; Decât oale cu smântână, Mai bine mănuşi în mână ! (Comunic, de d-1 T. Popovici. Griviţa-Tutova.) 24. Fata moşului să placă, Ori îs vorbe, ori îi şagă, C’am văzut aseară ’n vie, Un uncheş c’o băbătie! www.digibuc.ro INDICE Şl GLOSAR A Abdulah—paşa, s. p. 83. află, v. a— ; nu s’a aflata nu s’a pomenit una ca asta, p. 104. afrămeasă, s. planta Gratiola of-ficinalis L., numită şi avră• measă sau avrămască, p. 33 şi 216. alămură, s. poate chimirul, curelele ş. a. podoabe bătute în nasturi de alamă, p. 2. şi 269. alace, s. pi. planta Triticum Spelta L., p. 146. alică, s. aglicâ, planta Spiral Fi~ lipendula L.=Filipeitdula hexa-petala Gilib., p. 45. amant, s. şi adj. p. 27. amare, adj. fem. sing. p. 216. amari, ? a robi—, p. 38. Americă, s. America, p. 186. americă, un fel de pânză albă proastă, p. 326 şi 333. aminoşp, v. a—, a mirosi, p. 316. amirosi, v. a—, a mirosi p. 175; florile aminoasă (amiroasă) şi eu le amin&s (amirbs); pron. pop. mai ales : agnlros. amor, s. p. 100. Şi sub formele corupte: hamor, amoriu, ha mâr, amuraş, ş. a.; mai mult pentru ibovnic decât pentru dragoste. apărici, s. pi. ? p. 318. apucă, v. a—(boala) pe cinevâ ; ' apucat (de boală), p. 296. arătare, s, nălucă, slăbătură, unul care numai înfăţoşarea o are do om, p. 321. arătos, adj. chipos, măreţ, p. 24. Ardeal, s. 134 şl 190. areu, s. probabil numele unei flori, p. 172. Argeş, s. p. 91. armânt. s, arme, totalitatea lor ia un om înarmat, p. 47. aşcltiţă, aşchiuţă, dim. dela aşchie, p. 211. aşternut, s. plapomă, ogheal, dar mai ales pat sau culcuş făcut gata pentru culcare, având jos cevâ de aşternut şi sus cevă de învălit, p. 57. avan, adj. om—„al dracului" p. 40. ■ avrămească, s.-=avrămeasă, p. 97. . aztnă, s. azimâ, p. 128. B Bacău, s. p. 55, 149 şi 150. Badiu, s. p. 81. Băduleasa, s. p. 83. băieţică, s. sing. mase. vocativ: la-a ia, băieţică (măi băiete), uite ce am eu! p. 145. bainetă, s. baionetă, p. 283. Balcani, s. pl. p. 288. bălegău, s. bălegar, gunoiu, p. 336. băltag, s. Vezi Industria, p. 86. www.digibuc.ro 343 băltăgi, v. a—, a bate cu baltagul, p. 86 Băltăreţ, s. p. 157. Bănat, s. p. 215 şi 288. bâr! interj, cu care se rpână oile, p. 100. Barbu, s. p. 96. Bârlad, s. 77,182,190 b, 204 şi 284. bârlog, s. de obiceiu, ascunzătoarea ursului, dar şi casă, aşezare omenească, in. termen modest: îmi am şi eu bârlogul meu 1 p. 153, 185 şi 306. bârneţ, s. P- 02. Basbuzuc, s. p. £83. bat, adj. în pron. pop. pentru beat; fem.: bot<î=beată, p. 234. bât, s. băţ, p. 215. bate, v. a— ,• a ajunge până «în... p. 166 ; despre câni: bat (latră), p. 206 ; ajucă : a bate (cu piciorul la pământ), p. 3t4,315 şi 338. Bătrâna, s. p. 74. bătut, adj. ban—, neschimbat, întreg, p. 149. beldim,'! p. 132. bernevigi, s. pl. vezi Industria, p. 91. beşică, v. a—, a face beşici. bur-boncle, a se spuzi; urzicile mi-au beşicat mâna ; durerea mi-a be-şicat sufletul; p. 98. beteji, a—, a se—; a căpătă un beteşug (rană fizică sau morală, mai ales), p. 154 şi 213. bicăjei. s. pl. şi bicăjâle, s. pl. p. 153. bindisi, v. a nu = a nu-i păsă; nici nu bindisesc = nici nu-mi pasă, p. 182. bisioc, s. busuioc, p. 217, 233. blagoslovi, v. a=a bate, p. 90. blăndefe, pl. r.-ili cuivă cu—; a-i li—de cinevâ, p. 251. boală, s.—cănească, porecla dragostei. vezi Boli şi leacuri, p. 97. boancă, s. poreclă Ţiganilor şi de aici şi fetelor urîte, p. 135. bobitor, adj. mai ales bobitoare, bătrână ce dă cu bobii pe ciur, p. 211. bobovnic, s. planta Veronica Bec- cabunga L., n. 271. boboti, v. acelaş ca şi. a beşică, p. 181. boieresc, s. muncă pe pământ boieresc ; pl. boierescuri, p. 182. bold, s. ţep de spin, p. 69. boldurile, s. pl. ţâţe—, cu gurguie mici ca gămălia noldului (acului cu gămălie), p. 120. boli, v. a zăceă (uşor şi pe picioare mai ales), p. 66, 104 şi 247 ; subst. bolit=tânjit, p. 101. bolmoajă, s. farmec, făcătură, p. 151 şi 106. bolmoji v. a face bolmoaje, p. 108. bombară, s. p. 285. Boran, s. p. 294. bostănărie, s. pepenărie, harbu-zărie, p. 302. bou, s. a face (dar mai ales a nu face) boi bâlţaţi cu cinevâ = a (a n’o) duce la bun sfârşit, p. 249. brahat, adj. ? p. 52. Brăila, s. p. 181, 284, 286, 321 şi 322. Prin jud. Brăila am auzit zicându-se în mod constant târgului : lbrăilă; mă duc la I-brăilă. brâncă, s. denumire porcului: o —de porc mă tot grohăie, p. 326. bravai, interj, p. 333. Braşovr s. p. 276. brea, înterj bre ! p. 67. Breb, s. p. 43. broscoaică, s. lacătul, p. 27. broşiime, s. p. 302. bucată, s. — de pământ, p. loO. buchisi, v. a—, stropşi, tescul, a ucide, p. 226. Bucureşti, s. p. 168, 196, 276. 289 şi 328. budău, s. budăiu. p. 111. www.digibuc.ro 344 bugean, adj. cal—, p. 43. Bujor, s. p. 169. buluc, s. p. 188. bun, adj. gras, p. 58. bună, adv. a nu-i fi a—, p. 64. bunget, s. p. 288. burcă, s. p. 182. bumuz, s. p. 341. buşi, v. a (se)—, a (se) izbi, p. 75 şi 185. buştiuhală, s. namilă, p. 145 şi 340. Busuioc s. p. 61. C Cădodată, adv. câteodată, p. 126. cădular, s. dorobanţ, infanterist, p. 278. căciuli, v. a se—, a-şi luă căciula din cap spre rugăminte; fig. a se plecă, ploconi, închină. cadână, s. p. 123. cadriu, adj. p. 89. caic, s. p. 75. Calafat, s. p. 286 şi 289. Călăraşi, s. p. 276; e cu putinţă şi călăraşi, garnizoană cu călăraşi. Călina-Mălina, s. p. 55. Călmăţuiu, s. p. 323. C&lugără, s. fem. p. 190, ncuzitat de altfel. Calul împărătesc, p. 93. Câmpulung, s. p. 233. cânepiu, adj. de coloarea sămân-ţei de cânepă, cenuşiu-închis, p. 137. cânos, adj. rău la inimă, p. 272. cântă, v. a—, p. 9. cantaragiu, s. p. 98. cântători, adv. în—, pe vremea cântatului de cocoşi pentru ziuă, în zori, p. 135. cântec, s. p. 3,4 şi 14;— bătrânesc, p. 9 şi 19. canun, s. soartă, scris, p. 231; fără nici un canun [bun], p. 208. cununi, v. ase—, a se chinul, p. 241. cap, s. a pune—ul cuivă, a-i prilej! moartea,' a-1 ucide, p. 61. capei, s. 165. capelă, s. 275. Căpitanu, s. p. 88. căpui, v. a—, a prinde pe cinevă prin surprindere, după multă trudă; a găbăşi, a găbji, a găbui, p. 200. caraulă, s. pază de noapte în sate, strajă, p. 175. carboavă, s. p. 36, 37; astăzi are acelaş înţeles cu rubla sau pa-taca~5 lei. Cârcea, s. p. 129. cârcde, s. vezi Industria ad. voc. careu, s. o figură, o formaţiune defensivă a infanteriei împotriva cavaleriei, care a rămas în regulamentele noastre până prin 1908. Trupa formă un pătrat, pe două rânduri, cu faţa în afară, p. 38. Carol, s —Vodă, Domnul—, p. 129, 283 şi 286. cărticea «s. dim. dela carte, scrisoare, p. 186. câşligă, v. a—, p. 68. cătătură, s. cătat, căutătură [cu ochii], fel de a privi, dar şi fel de a se înfăţişă, expresie, mină, p. 81, 124 şi 205. cât-coleă, adv. aproape (în urmărire): fugiă el, dar şi eu: cât-coleă în urmă-i, p. 39. căţel, s.—de coasă, p. 271. Vezi Industria ad. voc. Catincuţa Gendrulesei, p. 48. cotolnici, v. a se—,a cădeă în păcate grele, mai ales în ceeacc priveşte posturile, cununiile, botezurile ; dela catolnic, cor. din catolic, p. 241. căfuie, s. tălgerel de tinicheă, dar şi un hârb cu jeratec cu care se afumă cu tămâie (se tămâie,— -cază), p. 197. www.digibuc.ro 345 cătun, s. sat mic, cotun, dar şi parte din sat, cot, p. 159. cătuni, y. a se—, a se cătănl, a se face ostas, cătană, p. 287. cealmă, s. p. 77. cea-luine, s. lumea cealaltă, lumea de apoi, p. 98. ceauş, s. p. 26 şi 126. cercănăl, s. dini. dela cearcăn, geană, cerc, p. 186. cetlui, v. a—, legă strângând succesiv. Vezi Boli şi leacuri ad. voc., p. 75. ceunar, s. cel ce are sama (grija) ccaunilor cu lapte la fiert ori prins, p. 86. chiară, adv. chiar, p. 115. CheaşcUj s. p. 75. cheotoare, s. „butonieră", p. 150. chepeneă, s. probabil chepeneag, 1). 62. chil, s. chilogram, litru, p. 159. chilimbar, s. Munţii chilimbarului. p. 89. childă, s. In—, în pildă, în ciudă. Mă plimb [îmbrăcat frumos] în childa ei [care ziceâ ca n’am haine], p. 118 şi 189. chipos, adj. măreţ, p. 20. Chira, s. are Chira socoteală; p. 63. vezi Gh. Ghibăncscu, Traista cu vorbe, Iaşi 1906, p. 379—82. chiscoaie, s. p. 302; vezi Industria ad. voc. Chişinău, s. p. 267. chirdosi, v. a—, a pierde cu încetul, p. 75. chituci, s. pl. p. 49. chiui, v. a--, p. 9. chiuitură, s. p. 3. chivnită, s. p. 49. cină, ? p. 229; poate cină, prân-, zul de seară. cine, pron. orişicine, p. 109. ciobănaş, s. constelaţia, p. 130. ciocărti, v. a—, a tăia în bucăţi, p. /6. ciochină, s. cureă la harnaşament 7 în oştire este ciochinarea, curcă de legat dăsagii şi „pachetajul1*,. p. 294. ciohodar, s. p. 21. ciolpan, s. p. 60. ciopăţi. v. a—, a tăiă în bucăţi, p. 43. ciorogărlă, s. p. 75. ciosvârcioară, s. dim. din cios-vârtă, p. 232. cium, s. mas. dela ciuntă, p. 37. clăti, v. a—, p. 120 clenciu, s. ţâmburuşul dela cataramă, p. 118. coadă, s. păr împletit, viţă, p. 92. coarjă, s. coajă, p. 108. coc, s.— de păr, p. 234. codi, v. a se—, a atârnă, a zăbovi-din lene sau din nehotărîrc, p. 134. Codreanu, s. 70 ;—şi Mocanu p. 40. contână, s. din comună primărie,. unde vine poşta, p. 212. comănac, s. p. 59, 61, 268 şi 302 comandă, v. a—. a griji de sufletul unui răposat, punându-i prânzurile, pomenile; a-i purtă co-mândul; dela contând, ceea ce bătrânul îşi păstrează pentru a face faţă prin moştenitori a-cestor nevoi; p. 39 şi 61» comună, s. p. 191 b; vezi comână_ condac, s. p. 272. conocaş, s. p. 55. Constantin-paşa, p. 81. conteni, v. a—, a încetă, p. 173. copilică, s. dim. p. 175. Copilul român, s. p. 90. corabe, s. corabie, p. 74. coraj, s. curaj, voie bună, p. 45. coraşi, s. pl. vezi coraj; p. 45. Corbea, s. p. 24. corhană, s. coastă spinoasă, prăpăstioase, p. 79. corlată, s. iesle, p. 90. coronat, adj. cornorat, p. 72. coş, s. p. 105. www.digibuc.ro 346 cosicioară, s. dim. &ela cosiţă, p. 60. Coste, s. p. 86. Costea, s. p. 83. Costin, s. p. 60. cot, s. cot de sat, parte de sat, p. 139. cotlon, s. bortă în malul apei, sub pânza apei unde se aciuează racii, p. 51. cotoc, s. motan; druc sau drug de năsălnic. crăcană, s. bifurcaţie la copaci ; p. 116. crăci, v. a—, a strigă urît, p. 254. Craiova, s. p. 168, 278 şi 318. creminar, s. dela cremine ; altfel gros, penitenciar ; p 44. crin, s. Munţii crinului, p. 80. crintă, s. p. 54. crivat, s. pat portativ, cu tăblii la capele, p. 67. croncan, s. p. 58. crupe, s. pl. urlueală, p. 322. cruntă, v. a—, a muiă cevâ în sânge, p. 76. cucă, s. p. 194. cuibar, s. cuib. culcat, adj. umbră — ă, aplecată, lungită, din pricina soarelui gata să apună, p. 192. cumu, adv. cum, p. 116. cuptor, s. a pică pe — cuivă, a merge la casa lui în urma unor rclaţiuni prea apropiate şi a-1 sili să te iea de femeie, de nevastă, p. 302 şi 329. curatură, s. p. 167. curmă ? p. 124. cutră, s. p. 156. Cuza, s. p. 289. I) Da, v. a [frunză], p. 267. dacă, prep. p. 109. ■dalair, s. p. 74. dalgrăta, ‘} p. 118. dârlâi, v. a-r—, p. 14. dani s. întâiul joc ce se face la nuntă, alcătuit diq nuntaşii cari scot mireasa din casă ; ei ies prinşi de mână, p. 65. de, prep. în unire cu un ; de-itn d’un, un, p. 19, 20, s. a. decusearu, adv. începutul nopţii, p. 92. degiughean, adj. p. 43. dejă. s. vezi Industria, ad. Vor\, p. 3 19. depărcior, adv. dela depărtişor, p. 174. descovine, s. rar ; des : descovină, p. 160. descris, s. scris, soartă, p. 240. descăleca, v. a , a ajunge într’un loc şi a rămâneâ acolo, p.55 şi 57. dighi, interj, p. 330. dimon, s. dela demon, p. 340. Din, s. p. 9). disagă, s. (lăsagă, p. 294. divan. s. p. 41. Dobrogea, s. p. 65. Doica, s. p. 8b Dolj. s. p. 120. domnie, s. Domn, scaun domnesc, p. 94. Doncilă, s. p. 93. Donici, s. p. 83. Dorohoiu, s. p. 273, 278,292 şi 321: Dragomir, s. p. 75. Drăg.tşani, s. p. 294. Dragoş, s. p. 67. drăgi, a—, v. a îu , p. 187. drege, v. a—, a pretace băuturile, punându-lc apă, p. 62 ; a drege glasul, a se pregăll pentru vorbire, dar mai ales pentru cântare, tuşind întâiu, p. 92. dresuri, s. pl substanţe pentru dat pe faţă, pentru a drege sbârci-turilej petele şi alte urme ale vremii, p. 330. drob, s.—de sare; adv. tare (ca un drob], p. 298. www.digibuc.ro 347 .dubas, p. 93. Duca- Vodă, p. 272. ducă, s. dus, dusă : am prăpădit o mulţime de vreme : mă rog, o ducă (dusă) şi-o venită pân’ la Bârlad, nu-i lucru de şagă, p. 181 dughie, s. p. 279. * ■duhoare, s. dogoare, p. 81. duhot, s. dohot, p. 184. dulatnă, s. p. 167. dulc, adj. dulce (fig.), p. TOI şi 209. dulciu, adj. fem. dulcie, p. 44 şi 2o2. dulmăcă, a se—, p. 104. Dunăre, s. p. 74, 81, 187, 193, 224, 231, 249, 267,283, 284, 286 şi 289. durdă, s. p. 63. durdulean, adj. numai ca vocativ unui durduliu, gras, rotofeiu, p. 297. durlan, adj. p. 120, 244. durn, adj- uclnin, într’o ureche, p. 121. E Eş, Eşi, s. Iaşi, p. 64, 7L, 77, 80, 112, 121, 149, 157, 191, 190)1, 229, 307, 321. F Face, v. a—, a se pomeni, a se găsi, p. 36 ; p. 114 ; a—[farmece], p. 148; a se duce, p. 335. Jăcut, s. fărmăc-ire, în expresia; „par’eă i un—“. făgaş, s. loc de scursoare pentru vite, oameni, lemne, p. 269. faideş, p. 65. Fântânele, s. pl. p. 166. Jargon, s. p. 276. fâstă, s. fustă, p. llâ şî 170. făt, s. p. 112. Fătu, s. p. 74. • - 1 Jetie, s; vremea' de fată mare, p. 107, 159, 134,*159, 209, 238. feri, v. a—, a face scăpat pe cineva, a-1 lăsă nesupărat, p. 86. fierbântos, adj. fierbinte, p. 181. fiertură, s. bucate fierte pentru a însoţi pfuiea, mămăliga : orice fiertură c udătură, dar nu orice udătură (ca : ceapa, măslinele, brânza) este fiertură ; p. 253. firtitnos, s. ziua numelui, patron, p. 3'3. fiăcăime, s. p. 119. florit, adj. înflorit, p. 202. Foca, s. p. 134. Focşani, s. p. 273. foloştina, s. frunză, mai ales de varză murată, p. 169. frăsinet, s. pădurile de frasini, p. 288. frunte; s. p. 224. frumusaia, s. p. 272 şi 273. frunzări, v. a—, ciupi de ici şi de coleâ câte puţin. p. 257. frunzi, v. a—, a înfrunzi, p. 118. fuguliţa, s. fuguţa ; a da—, a veni repede, p. 76. Fulga, s. p. 86. furcărie, s. p. 9. G Găbui, v. a—, a prinde la strâmtoare, pe nevestite, p. 47. galant, adj. p. 259. Galaţi) s. p. 85, 276,277, 305, 32', 3-22. şi 338. • Gângurele, s. pl. p. 192 b. gândură, v. a se—, g se îngândura, a cădcâ pe gânduri, p. 23. ^gârbaciu, s. băţ de bătaie, de o-biceiu nu aşă strujit, p. 81 şi 321. gasdu, s. p. 333. gătă, v. a—, a găti, pregăti, p.3'i, 47, 130, 177. gătej, s. p. 6j. geaba, adv. p. 102. Gendruleasâ, s. Gatincuţa Gendm- www.digibuc.ro 348 lesei, p. 48. gelui, v. a fură, p. 85. Ghenghelinii, adj. pl. codri—, p. 57. Gheorghiţă, s. Căpitan—, p. 52 ; —Zătrean, p. 43. ghileală, s. alifie albă de dat pe faţă ; un fel de vopseă pentru înălbit oalele crude, p. 89. ghilosi, v. a se—, a se spălă, curaţi, griji, face frumos, p. 324. Ghimici, s. p. 273. Ghinghii, adj. pl. codri—, p, 55,57. ghiol, s. lac, p. 325. ghioldarana ? p. 320. ghiont, s. p. 213 şi 234. Ghiiişor, s. p. 67, 73 şi 204. ghizunie, s. vizunie, din vizuină, p. 273. Giurgiu, s, p. 177 şi 216. giurui, v. a—, a jurul, a făgădui, a pune chezăşie, p. 19. glas, s. viers. p. 14. glăvăţină, s. dela glavă, după cum căpăţină dela cap, p. 169. goangă, s. p. 297. gonitor, s. mâuznt de doi ani, p. 205, 337. grănată, s. p. 230. Gorj, s. p. 120. greşeă, s. greşeală, p. 109. greu, s. greutate, p. 175. grijit, adj. purcel—, făcut gata de pus în frigare, p. 44 ; om mărturisit şi împărtăşit, dar mai a-les împărtăşit ; grijanie, p. 72 ; cel ce şi-a făcut grija, cel ce şi-a dat de pomană tot ce are nevoie pe lumea cealaltă. grindiş, s. dela grind, piept de deal, p. 20. Griviţa, s. p. 284 şi 286. gros, s. ocnă, penitenciar, temniţă. p. 149, 181, şi 264. grebănat, adj. adus d&gre[a]băn, p. 89. grosar, s. slujbaş la gros, p. 25. gustare, s. gust, p. 110 H Hac, s. a veni cuiva de—, p. 30 ,-leafă, p. 42. hâd, adj. urît, slut, p. 300. hăi, interj, p. 131 ; măi, p. 177. hălbărâ, s. volan, dantelă, o fâşie-de pânză cusută pe poalele rochiei numai pe o margine, p. 134-hălăciugă, s. p. 265. Haimanale, s. pl. p. 111. Handu-turc, p. 267. hanger, s, harnger, p. 37. hapcă, s. cu—, cu nemiluita, fără număr, p. 71. hapsân, adj. rău la suflet, p. 208. haraciu, s. p. 83. hărăgi, v. a pune haragi la vie,, fasole, p. 126. hărăni, v. a—, a hrăni, p. 75. Hârlău, s. p. 322. hârtie, s. hărtioară, hărtiuţă, scrisoare, scrisorică, p. 48, J48,188,220. hasnă, s. noroc, parte, ajutorinţă, mulţămită, p. 278 şi 280. hat, s. moşia din—, moşia vecină, p. 160; p. 60; a umblă haturile (hăturăle, lăturile, lăturăle), a umblă (despre femei) în curvic, p. 67, 204. hăţaş, s. drum pentru venitul şi dusul cirezii la păscut; el este mai lat decât un drum obişnuit, p. 338. hiclean, adj. viclean, p. 48. hodină, s. odihnă, p. 56. hogaş, s. hătaş, dar cevă mai micr p. 104, 239. horhotină, s. femeie groasă, urîtău greoaie ; în batjocură se spune şi fetelor urîtc şi bătrâne, celor lenoase, p. 319. hojma, adv. totdeauna, p. 230. Hosman,— s. Turc, p. 267 ;— Paşa p. 285. hrăni, v. a—batoza, a-i rândui snopii la val atât cât trebue. www.digibuc.ro 349 hrăchi v. a—, hrăpi, răpi. huciii 1 huş ! uş ! interj, de alungat găinile, p. 289. Huda, sT p. 322. hultan, s. ]). 66. hultueală, s. ceeace se puue la o încărcătură de pulbere de vânat, (cârpe, hârtie), ca să nu ■ lase praful să curgă, p. 272. hurmuz, s. p. 113. I, î lana, s. p. 177. Iancu, s. p. 131, 178, 225 şi 294; —Jieanu, p. 59, 126. ibomnic, s. ibovnic, p. 121. ibovnică, s. p. 27. ibovnici,rv. a se—, p. 27. ici "şi ici, adv. din când în când, cât de cât. iertat, adj. persoană, care din pricina vrâstei, sau dintr’un legă-"* mânt nu mai are legături trupeşti, p. 55. Ilieş- Vodă s. p. 71. îmborboi v. a se—, bosumflă p. 225. împăgânat, adj. p. 71. împană, v. a—, a umplea un loc cu—; ca să prind hoţul am împănat pădurea cu poteraşi, p. 41. împuiă, v. a—, p. 288. împuţit, adj, fig. leneş, puturos peste măsură, p. 332. încazarmă, v. a , p. 219. încetinat, adj. cu cetină (despre brazi), p. 233. încocintră, v. a—, a concentrâ, p. 260. îndopă, v. a , a îmbuibă, aghif-tui cu (mâncare, cinste), p. 88. indrica, s. a pune pe cinevâ la in-drică, a-1 aduce în stare să— : în—mea, în ciuda mea, p. 306. îndrugă, v. a—, a răsuci cu druga; vezi Industria ad. voc. îngână, v. a se ziua cu noaptea, a fi în zorii zilei, p. 164. înlesni, v. a—, a ajuta, p. 206. innemeri, v. a—, p. 330. înşelă, v. a—, a pune şeaua, a în-jeua, p. 89. înstrâmtorat, adj. prins, surprins, p. 39. înrăi, v. a—, p. 210. într'ajuns, adv. deajuns, p. 110-întrulucă, v. a—, p. 248. înveghiă, v. a se—, p. 250. învârteguş, 7 cuvânt de joc copilăresc, p. 311. Ion, s. p. 77. Iordan, s. p. 133. Iorgu, s. p. 167. Iovan, s. p. 89. loviţă, s. p. 89. ispovedi, v. a se , p. 119. itean, dela Itu7, p. 44. iubeţ, adj. pătimaş în dragoste, p. 100. J Jâiu, s._Jiu, p. 264. jarcă, s. piele, în înţeles de batjocură, p. 54. jândar, s. jandarm, p. 207, 216 şi 243. Ţianu, s. Iancu—, p. 59, 126. Jii, s. Jiu, p. 126, 267, 288, 294. judeţ, s. judecător sau termen din administraţia veche a satelor, p. 140, 141. jurui, v._a—, a făgădui, p. 20 ; a (se) jura, p. 89. L Lăcomaş, adj. lacom, p. 48. laiţă, adj. fem. dela lău, lăiu, p. 79. lălâu, adj. lălăiu, înalt şi dăbălă-zat, bleg, p. 331. lamură, s. ramură, p. 166. lăptă, v. a—, a alăpta, a da ţâţă, p. 23. 23 PamMe, Cântece de ţ tră WWW.digibllC.rO 350 lăsă, v. a—, a scoborî, p. 178. lăstar, s. p, 115. lătureă, s. p- 121. leana, dela foileana, p. 97. leacă, s. puţin, p. 163. leasă, streşină, p. 223 ; a turnă leasă, a face să cadă mulţi, ca un zid, p. 60. legat, adj.—în farmece, p. 137; scri-soare—ă (închisă), p. 188. legătură, s. cataplasmă, p. 201. leliţă, s. puiu de—, p. 44. leliţcană, s. p. 106. lepădat, adj. popă—, răspopit din pricina unor lucruri îngăduite pană la un loc de lume (pa-time), dar neîngăduite de lege, p. 97. leriu, s. vreme, p. 103. lespede, s. — la inimă, greutate, p. 104. Letin, s. p, 63. Astfel se numeşte în popor şi satul Latinu de pe râul Buzău, din jud. Brăila. libovi, v. a—, p. 54. lihemeti, v. a se—, a se lăsă sătul (fig.) de cevă ; mi-i lihamete, p. 204. Lina, s. p. 43. lingurice, s. — a pieptului, p. 95 şi 118. limonată, s. p. 316. lovitură, s. p. 316. lobodana, s. p. 205. lungare, s. p. 102. lupit, adj. p. 326. M Macare, s. p. 72. Măgdăhnii, adj. pl. codrii—, p. 55. maloteă, s. p. 288. măiculeaţă, s. dela maică, p. 181. măi-măi, adv. frumos, mai ales în limbajul copiilor, p. 170. mahală, s. cevă mare şi diform, p. 145. Mălina, s. Călina—, p. 55. tnalotiţă, s. dim. dela maloteă, p. 65. mancă, v. a—, p. 92. măncătură, s. mâncare, demân-care, p. 41. Manole, s. Meşterul—, p. 19. mânzare, s. oaie—, p. 83. maramă, s. p, 45 ; se aude şi mă-hramă. Mărăşeşti, s. p. 196 şi 276. măraz, s. mai ales la pl. măra-zuri, mofturi, marafeturi, p. 257. Marcu, s. p. 42. mări, interj, p. 21. marmagiu, adj. vin—, p. 39. Mârzac, s. căpetenie tătărască,p.90. măsărătate, s. un nesătul, dar mai ales un nesăţios, un nesuferit, p. 305. măscări, v. a—, a ocărî cu măscări (porcării), dar şi a ocărî u-rît; a necinsti o idee, o femeie, p. 42 şi 159. matale, pron. p. 145. melodie, s. p. 14. mendre, s. pl. a-şi face—le, a-şi face gusturile. mereană, ? p. 65. merticar, s. cel ce iea vama sau uiumul la moară cu merticul (a zecea parte din vechea baniţă). Meşterul-Manole, s. p. 19. miază, s. miazăzi, p. 274. micşorei, adj. p. 28. mieros, adj. p. 239. Micu haiducul, s, p. 79. miezos, adj. p. 224. miorc ! interj, strigătul broaştelor p. 302. Mioriţa, s. p. 79. miroasnă, s. şi miroasmă, p. 236. mi~s, mi-ş. Se zice : şi cum veniam, unde îmi şi (mi-ş) începe o ploaie de credem că s’au dărâmat cerurile ! In multe locuri. Mister, s. p. 186. www.digibuc.ro 351 mistui, v. a ceva, a ascunde, p. 49. miţui, v. a —, a tunde miţele la cârlani, p. 53 ; a trage de păr (mi'e!). Mocanu, s. Codreanu şi , p. 40. Modruz, s. p. 802. moiu, s. muiare, îminoiu, îmmuiat, p. 321. Moldova, s. p. 80. molotru, s. p. 288. morcoti, v. a—, a pisă pe ci-nevă cu vorbele, a-1 bliotocărl, a-i da cu gura, p. 248. motâlcă, s. umflătură, p 213. movicele,'! p. 272. movili, v. a—, p. 143. Moviloiu, s. p. 327. muguri, v. a—, a îmmugurl, p. 66. mură, s. p. 167. Mureş, s. p. 317. Muscal, s. ]). 129 şi 283. muştrulueală, s. şi muştru, instrucţie, teorie, exerciţiu, p. 283. N Nabădăi, s. pl. a băgă în—, a băgă în draci, în spcrieţi, a înspăimântă, p. 106. nadă, s. înnădire, deprindere, p. 152 şi 163. năduf, s. obişnuit, : căldură în văzduh, dar şi supărare în respiraţie, înnecăciune şi supărare morală, greutate în vieaţă, p. 20. nădejde, s. sprijin, sprijoană, p. 36. năfurar, s. p. 196. namezi, v. a—, a face nămeaza, p. 250. nant, adj. înalt, p. 146. nătânga, s. un joc, p. 310. năzări, v. a i se—, a i se păreă, p. 46. nechez, s. nechezat, p. 46. Neculcea, s. Badiu şi , p. 81. Nedea-Voinicul, s. p. 39. nestricat, adj. nevătămat, p. 60. ni, adv. ni... ni, când... când, p. 94. nicuţă, s. denumire copiilor: vin la mama, nicuţă, p. 138. noajă, s. cârd de lupi, p. 225. nuntă, s. gloată de nuntaşi, p. 64. O Oblici, v. a—, a se abate, a veni, p. 193. oblon, s. p. 256. oborî, v. a—, a doborî, p. 63. ocean, s. p. 217. ochean, s. p. 76. ochiş, adj. oacheş, p. 126. Ocnea, s. p. 273. odini, v. a—, a hodini p. 216. oft, s. oftare, supărare, durere, p. 35. Oituz, s. p. 273. ogărjit, adj, prăpădit, slab, slăbit, p. 206. olori, v. a— a bate vântul încet şi neregulat, p. 180. | Olt, s. p. 59, 62, 268, 274. Opriş, s. p. 31. orcât, s. orăcăit, p. 166. ordin, s. p. 29. ortoman, nume de cal, p. 44 şi 290. ostoi, v. a , a se potoli, p. 132. ovăsc, s. ovăz, p. 261. P Paceavură, s. femeie cu obiceiuri rele, jj. 209. paceaură, s. paceavură, p. 209. păciui, a se—, a fi pe pace cu cinevâ, adj. păciuit, în pace, p. 83. pacurar, s. cioban, p. 100. paing, s. paingăn, p. 282. păişe, s. pl. planta Stipa pennata L., p. 335. pală, s. val de—, p. 68. palat, s. poate polat,polatie, case de slugi (culegere din Nnzâru- www.digibuc.ro 352 Brăila). pământurile, s. pl. p. /4. Pântea, s. p. 169. pânză, s. p. de ochi, cea care se pune mortului pe ochi, p. 162. pără, prep. păr’, până, p. 25. părădul, v. a se—, p. 189. pârdalntc, s. expresii : las’o dă-o) la pârdalnicu’ ipârdalnica), încolo, p. 103, şi 326. Pârlici, s. p. 95. părticică, s. anaforă slujită pentru duşmani, ş. a. păs, s. unde-i păs, unde-i pasă, p. 33 ?i 95. pcitrontaş, s. cartuşieră, p. 317. păstăcioară, s. dim. dela păstare, păstaie, p. 127. Păun, s. p. 92. Păunaş, s. p. 87. pică, v. a—, a sosi, p. 44, 151,194, şi 234 ; picură ploaia, streşina), p. 56 şi 131. pică, s. ciuda, p. 245. picior, s. pop de horn, p. 81 ; a dormi de-a-picioarele, a dormi doi inşi pe un pat : unul cu căpătâiul la un capăt şi celalalt la celalalt capăt, p. 59. pieliceă, s. pielcicâ, p. 52. peliţă, s. a fi peliţă de—, neam de—, p. 80, şi 100. peteală, s. p. 165. perdea, s. p. 52. pimniţă, s. p. 85. pintenat, adj. p. 79. plăghie, s. p. 168 şi 269. plasă, s. streşină, p. 33. plaviţ, adj. fem. plăviţă, p. 79. plecăfel, adj. aplecat puţin, plecat într’o parte, p. 102. plecătoare, s. oaie —, cea care nu are miel şi este nevoie să fie dată la un alt miel spre a o suge, sau oaia care este dată de supt unui miel a cărui mamă a murit. Se mai chiamă şi apiecatoare ; ea se prinde cu caţa, un băţ lung, care are la capăt un cârlig; p. 85. Plevna, s. p. 284 6. plin, adj. p. 150. Ploeşti, s. p. 164, 323. pocladă, s. p. 59. podidi, v. a—, p. 58. pognet, s. pocnet, p. pogni, v. a—, a pocni. pohoară, s. povoară, p. 225. poluţie, s. p. 332. Poleah, s. p. 284. pomană, s. a purtă pomenile, a le face, pentru un mort, după rân-dueala lor, p. 25. ponos, s. p. 164. ponosi, v. a— haine, a strică haine prin purtare, p. 80 şi 195-popalnic,s. p. 1 LI. I Popovici, s. p. 91. I poprea, s. p. 223. porghice, s. vezi Industria ; p. 151. pornire, s. înclinaţie, aplecare, p. 253. porunci, v. a—, a comandă, a tocmi haine din nou şi pe măsură. posmol, s. credem că potmol, p. 333. poteraş, s. dela poteră, p. 107. potitesc, adj. p. 268. potmol, s, şade—, unul lângă altul, p. 280. potopi, v. a , a mâncă până la sfârşit, a sfârşi mâncând, a bea până la uscat; au potopit lăcustele câmpurile, p. 82, şi 108. potricaraş, s. farmacist, p. 206. potrivi, v. a se—cuivă, a face după spusa aceluia crezând că aşă e bine, p. 208. potrografie, s. corupţie din fotografie, p. 66. poturi, s. pl. p. 126. Prahova, s. p. 223. prănzişor, s. vremea pe la 10 ore a. m., p. 181. prânzi v. a—un mort, a-i pune www.digibuc.ro 353 pomenile, prânzurile. prav, s. praf [de puşcă], p. 63. prepeleac, s. p. 54, vezi Industria. Prevedea, v. a se—, p. 148. Price, s. pricină, p. 165. Pricoliciu, s. p. 161, poghibală, o arătare de om. prileji, v. a se—, a se întâmplă, p. 22. primare, adj. primar, întâiu ; văr —, văr bun, p. 229. prindere, f. stare, om cu—, om cu avere, p. 1. pripor, s. p. 225. Privinţă, s. corupţie din prevenţie, p. 68. prohiti, v. a—, ceti (încet, în gând), p. 162. prosădi, v. a—, p. 33. Prut, s. p. 89, 107, 185, 189 b, 218. 220, 226, 262, 246, 273, 277, şi 286. prubă, s. probă, fel, p. 267, 269. pui, v. a se—, a se întinde (despre foc), p. 240 ; a se împreună (despre lupi şi câni). puhoiu, s. şivoiu de ape, p. 22. puişor, s. un ban, p. 318. pune, v. a—capul, p. 61. punere, s. p. 121. punoiu, s. puhoiu, p. 66; altfel puroiu. pupăză, s. un fel de colac, p. 91. purtă, v. a—pomenile, a le face după rostul lor, p. 25. purtat, s. port, p. 65. puşcă, s. a da din—, a da foc cu—, p. 139. puşcăH, v. a—, p. 287. pusnic, s. p. 56. pustii, v. a se—, p. 269. K Radu, s.— lui Anghel din Greci, p. 32. racoreală, s. p. 75. rădui, ? p. 158. rână, s. într’o , într’o râlă, pe un şold şi într’un cot, p. 86. rând, s. rândueală, rost, p. 100. rări, v. a (o) rari, a veni tot mai rar, p. 162. ras, adj, plin-ochiu despre un vas), până sus, ca şi cum ar 6 ras, p. 176. răsmeriţă, s. p. 268. răvăci, v- a—vin, p. 94. resmă, v. a se—, p. 2)9. roată, o unitate de oştire veche, p. 224. roboti, v. a—, în expresia : „ce mai faceţi, ce mai robotiţi ? (întrebare celor ce mai mult şed, sărbătoarea). roiu, s. p. 243. Rogova, s. p. 154. ruginos, adj. p. 225 şi 287. S, Ş Săcele, s. pl. p. 166. săghică, s.planta Cephalaria trans-silvanica Schrad., p. 252 şi 328. Sahastru, s. p. 90. Sâiu, s. -pârcălab de Bârlad, p. 77. sălcat, adj. p. 125, şi 192 b. sălceu, adj. p. 243. salamanlăc, (vorbă turcească), p. 76. samalare, s. p. 60, 175. sămălui, v. a—, a asemănă pe linul (de departe) cu altul: U, bată-te norocul! Tu eşti ? Te-am sămăluit cu Gheorghe ; p. 85. samasalâc, (vorbă turcească), p. 47. sândâc, s. ladă, p. 49. Şandru, s. p. 73. Sârb, s. p. 169; zarzavagiu. sârbuci, s. pl. p. 290. sâti, v. a—, a cerne cu sâta, p. 93. savai, interj săvai, sâvai, săvâi, săvăi, p. 52, 60, 63, 64. săvârşi, y. a se—, a muri, p. 54. Savina, s. p. 91. www.digibuc.ro 354 sbârciu, s. sbârcitură, p. 161. sbengui, s. a se—, a face nebunii, a se jucă, p. 24. sburatăci, y. a—, a aruncă cu pietre (bolovani, bulgări) într’un pom spre a-i da fructele jos, p. 33. sburătări, y. a—paserile prin ogradă, ca să le prindă, a le alungă chiar svârlind in ele spre a le cotonogi, p. 3. sburatec, adj. fugaciu, p. 90. schimbălă, s. schimb, schimbare, p. 25. sclipiţi, v. a—, p. 237 ; adevărat, a face treabă printre picături : n’am început să torc,' aşă doar câte cevâ de-am putut sclipul vreo două caiere. scripică, s. p. 48. scumpete, s. p. 125. sec, adj. uscat, p. 109. secătău, s. p. 317. secetl, y. a—, a potopi, p. 94. şeică, s. p. 108. serafim, s. prapor de lemn obişnuit cu 7 chipuri de îngeri, ce se scoate la morţi, p. 162. Sevasto\pol], s. p. 272. Severin, s. p. 289. şezătoare, s. p. 9. Sibii, s. p. 268. sfandosi, y, a se—, a se alintă, a se arătă ceeace nu este, p. 253. sfănţoaică, s. p. 180 şi 237. sflichiu, s. p. 117. gfără, s- p- 20. sgâlţâitură, s. tremur, cutremur, p. *97. sglăvoc, s. p. 158-şicul, v. a , a căptuşi cu şieac ? p. 49. sirecan, adj. unul de care e halal. A mâncat, sireacul, (sirecanul , de credem că nu se mai satura. sileac, adj. p. 243. sirep, adj. p. 278,' fem. sireapă şi suru-iapă (iapă-sură 9) Şiret, s. p. 73, 167, 178, 185. sleama, s. o câtime foarte mica, o „bucăţică", o fărâmiţa, p. 308. şleau, s. drum vechili, bătut, umblat, p. 265. Slobozie, s. p. 282. smigdeă, s. smiccă, p. 242. sminceă, s. smiceă, p. 67. smomi, y. a—, a momi, a atrage, a înduplecă, p. 106. smorlă, s. un fel de peşte mărunt, p. 170. soaţă, s. p. 160-socrie, s. p. 91. şoldarana, 9 p. 319. soldăţi, v. a—, a face serviciu militar, p. 276. sor, s. soră, p. 290. soroc, s. an, recoltă 9, p. 237. sosi, v. a—, a ajunge din urmă, p. 335. sositor, adj. bob , p. 181. şoşoti, v. a—, foşni (despre frunze), p. 45- soţie, s. soţ, p. 221 şi 235. şovirgii, 9 codrii—, p. 55. şoverjâi, 9 p. 57. Spahiu, s. p- 75. spelcuţă, s. dim. dela spclcă, spilcă. t.c de cap, p. 213. sprijini, v. a—, a se—, p. 94. Stanciu, s. p. 37 şi 59. Stârmina, s. p. 154. staroste, s. p. 139. starpă, adj. oaie—, p. 85. stat, s. statură, p. 65. ştat, s. stat, p. 39. stătut, adj. vită —ă, vită istovită, care a căzut sleită de puteri în toiul muncii, p. 89; om —, om bătrân ; mai ales despre flăcăi şi fete, p. 335. steajăr, s. parul ariei, p. 42. Ştefan, s.—Vodă, p. 63, 80 şi 84. stohan, s. stuliăriş, p. 220. străinime, s. p. 214. www.digibuc.ro 355 strălucios, adj. p. 24 şi 93. strămurariu, s. p. 269. strate, s. pL straturi, p. 130, strică, v. a vătămâ, răni, p. 68. streină, V. a—, a înstreinâ, p. 216, şi 217. striior, adj. iem. striioară, p. 217 şi 218. strigă, v. a— în joc, p. 19. strigăt, s.—în joc, p. 3. Strunga, s. p. 267. stufos, adj. p. 105. subseară, adv. p. 105, 138. Suceava, s. p. 84. suduc, 7 p. 188 şi 267. suflet, s. plin de—, gâfâind; a venit plin de—(repede), p. 183 ; a venit într’un suflet, repede. şugă, s. nesăţios ; mai ales în zicala „şugă rea“, p. 284. sularea, ? p. 329. sulimana,'! p. 205. sultan, s. p. 328. sultant, ’1 p. 205. sumăieş, dimiu. dela suman, p. 162. supţiori, s. pl. p. 108. surguce, s. pl. planta Delphinium Ajacis L., p. 205. şuşă, s. şoseâ, p. 35. T Tăbălioc, s. săculeţ, p. 327. tăbănaş, s. dela tabon, cireada, cârd, p. 282. taclit, s. p. 111. Tăhan, s. p. 64. tăieţei, s. pl. p. 170. tain, s. p. 206. tăinicie, s. taină, p. 138. Jaligrad, s. Ţarigrad, p. 78. Tănislav, s. p. 74. tânji, v. a—, p. 153. ţâr. interj, se chiamă găinile. tăraş. s.—ul porţii, p. 107. tare, adv. repede: vin mai tare, p. 253. Târgşor, s. p. 274. Ţarigrad, s. p. 64, 85, 129. târle, s. pl tarlale, dela târlă, p. 245. tănnă, s. probabil durmeă, broboadă albă, de formă isoscelică cu horboţică în faţă, p. 132. ţămă, s. praf, pulbere, p. 50 şi 138. ţarolă, s. opincă? Tatar, s. p. 77, 91, 283, 284. târsână, s. p. 170. teleleu, s. fără căpăta iu, p. 822. teme, v. a—, a fi gelos; femeia îşi teme bărbatul, p. 205. temică, s. dim. dela teamă, p. 130. tepşean, s. tcpşan, platou mic, p. 66. tepşi, v. a se—, a se lcpşl, a se trânti cu lenevie în pat, p. 323. tesac, s. p. 108. teşchereă, s. pungă, p. 70. teslui, v. a ciopli din teslă, p.~27. tiferici, v. a—, a ferici, a nu-i păsâ, p. 272. ţine, v. a— calea, a aţineă calea, a sta în calea cuivă, p. 132. tinchi, v. a—, a conteni, încetă. tinerime, s. tinereţe, p. 199. ţinteş, adj. ţintat, cu ţintă în frunte. tiran, adj. p. 147, tiv, s. tivitură. ţoale, s. pl. haine, p. 215. tocă, v. a—, a cicăli, p. 147. tocmi, v. a—, împăca, a împăciul, p. 141, 261. Todiran, s. p. 66. Topolog, s. p. 274. top, s.’top de postav, val, p. 64. toropi, v. a—, a copleşi, p. 193. torbă, s, tolbă, geantă, p. 242. trage, v. a—coasa, a o ascute, p. 199 ; a se—, a slăbi, p. 174. tranda, ? p. 327. tras, adj. slab, p. 189. trebălul, v. a—, a face treburi mici şi mărunte pe lângă casă, p. 225. trece, v. a se—, ofili (la faţă, la www.digibuc.ro 356 peliţă), p. 236. trenchea-flenchea, adv. p. 332. tretină, adj. fcm. p. 44. trin, s. tren, p. 189 b. tropeie, 1 p. 41. tu, pron... nici tu.... nici tu..., p. 194 şi 330. ţuca, '! p. 320. Tudor, s. p. 83 ; Domnul—, p. 270. ţuhăi, v. a—chinui, frământa în zadar, 307. tuiu, s. p, 187. tuli, v. a o—, p. 233. ţuluc, s. viţă de păr, p. 54; verbul a ţuluci, a trage de ţuluc. turna, adv. tocmai, p. 40. tur, s. şi turi, fund la pantaloni, p. 91 şi 335. Turc, s. p. 81, 129, 283 şi 284. turcan, adj. p. 269. Turcia, s. p. 81. turcoman, s. p. 39. ţurloiu, s. şi ca poreclă pentru picior, p. 87. U Udătura, s. tot ce se mănâncă cu mămăligă, chiar când nu e fiertură (lapte, ciorbă), d. e. brânză, nuci, p. 308. udi, v. a—, a scăpă, p. 254. ului, a se—, a se zăpăci, p. 116. umbră, s. locul de sub un copac care obişnuit este umbrit, p. 116. Undrea, s. Decemvrie, p. 288. uruioc, s. a ajunge la—, a ajunge la sfârşit; uruiocul sunt cele din urmă fire din urzeală, cari fiind prea apropiate de sul, nu se mai ţese, p. 162. uşănic, s. p. 60 şi 111. uşui, v. a—, a hucii, a alungă paserile cu uş! Uţa, s. Vasile—, p. 56- V Văcui, v. a—, a trăi bine ; văcuit, trăit în mulţămire, p. 209. vădanie, s. văduvie, p. 221. vaşmocan, s. poate baş-mocan, p. 52. vatraiu, s. p. 165. veleat, s. vieaţă, traiu, p. 226 ; verb: veletui, şi adj. velctuit, trăit [bine]. verigă, s— la uşă pentru a închide, p. 42. Viana, s. Vicna, p. 304. viforat, adj. p. 77. viţă, s. soiu, neam bun; om de viţă [aleasă], p. 43. Vlad, s. popa—dela Bârlad, p. 55. Z Zălud, adj. prostit, tâmpit. Zătreanu, s. Glieorghiţă—p. 43. zuzăni, v. a—, p. 269. zurbavă, s. gâlccavă, p. 70. zurnai ! interj, p. 297. www.digibuc.ro CUPRINSUL Cevâ despre cântecele de ţară . . . Pag. I I. Bătrâneşti. Pag. Pag- i. Meşterul Manole * • • 19 24. Codreanu...... 70 2. Corbea....... 24 25. Şandfu...... 73 3. Radu lui Anghel dib Greci 32 26. Ghiţişor....... î» 4. Voinicos străin .... 33 27. Bătrâna....... 74 5. Voicu........ 35 28. Tanislav...... • a 6, Stanei u........ 37 29* Ion ♦ ♦ ♦ « • ♦ • 77 ?. Căpiianu....... 38 30. Şâiu, pârcălabulds Bâr- Ş. Nedea Voinicul .... 39 iad....... n 9. Codreanu şi Mocanul . 40 31. Mioriţa....... 79 10. Marcu........ 42 32. Micu Haiducul. . . . ♦ fl lţ. Lina......... 43 33. Badiu Niculcea . . • 81 12. Gheorghiţă Zătreanu . fl 34. Donici...... • 83 13. Catincuţa Gendrulesei. 48 35. Tudor şi Vochiţa . . . II ÎL Căpitan Gheorghiţă . . * 52 36. £ţ$tea....... * 85 15. Chira....... 54 37, Coste ♦ ♦ * - 86 16. Călina-Măliua..... 55 38. Păunaş....... 87 17. Iancu Jianu . . . . , 59 39» Ioyijă........ 89 18. Stanciu........ 1» 40. Copilul român. . . . 90 19. Busuioc........ 61 4L Popovici şi Savina . 91 20. Ştefan Vodă..... 63 42. Calul împărătesc . 93 21. Todiran........ 66 43. Doncilă....... II 22. Dragoş ...... 67 44. Pârlici....... 95 23. Pribeagul...... 70 45. Barbu....... 96 II. Doine. A. Dragoste. Pag. Pag. 1. Puterea dragostei. . . 97 4. îndemnuri la dragoste 126 2. Lauda ibovnicului şi a 5. Dragoste cu piedici • 141 ibovnicei..... 110 6. Dragoste cu glume . • 155 3. Dragoste nehotărîtă . 121 7. Felurite ..... 164 www.digibuc.ro 358 B. Dor şi jale. Pag- 1. Puterea şi necazurile dorului... • . . 172 2. Drăguţi depărtaţi unul de altul............. 185 3. Moartea unuia dintre iubiţi. . , • . . . . 194 4. Dragoste stricată . . . 198 5. Jalea celui ce n’a nime- Pag- rit bine cu căsătoria 203 6. Jalea celui mustrat şi pismuit............... 211 7. Jalea celui îndepărtat de ai Săi............. 214 8. Jalea orfanului. . . 229 9. Felurite............... 239 G. Mustări şi blesteme. Pag- Pag. 1. Neînţelegeri dintre iu- biţi................ 244 2. Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste .............. 250 D. Haiduceşti .... E. Ostăşeşti............. F. Felurite.............. 3. Mustrări şi blesteme din partea celor părăsiţi în dragoste . . - 254 4. Mustrări din partea fe- tei silite la măritiş . 258 5. Felurite........ 261 .........................263 .........................275 .......................288 III Strigături. A. Strigături glumeţe............................* . . 295 B. Strigături muşcătoare. 1. In ciuda fetelor şi nevestelor........................319 • 2. In ciuda feciorilor şi bărbaţilor.....................335 Indice şi glosar...................342 ■ www.digibuc.ro Pag. 2 2 25 28 28 28 28 30 32 49 53 63 64 66 71 77 83 85 86 87 101 102 109 132 139 149 156 180 217 218 229 241 242 244 245 249 250 252 269 271 273 GREŞELI Coloana Rând In loc de --- 17 qui’l --- 19 cercetat-o 2 37 ba bace-mi 1 11 micşorei --- 38 spânzurătoarea --- 39 logodnica --- 40 spânzurătoarea 1 34 Şi u » 26 Băbuscă X 21-22 sandâc 2 12 mituie 1 9 îundrăzniâ n 15 Tăhanului 2 15 uşânici r» 16 busducănit 1 21 si 2 9 tot » 7 pimnită 1 15 Nu-s’ » 1 ţurloaie 25 ma 2 21 tulpiţică » 37-38 Din ochi negrii cuvân¬ tând Şi din gură lă- [crămând 1 10 ostaoaie n 37 pjsti 2 25 măceiş 1 i9 ’mboceşte » 13 ţoace r rândul 23 să se şteargă n 20 216, vezi No. 6 , 2 9 firuţ n 23 finţeşte î 32 936 2 24 no. 1192 1 18 1077 » 36 am unţă » 3 finţit n 28 592-3 p 16 dinaintea acestuia n 21 1320 n 9 dobas www.digibuc.ro Să se cetească qu’il cercetâ-o baba ce-mi micşorei spânzurătoarea logodnica spânzurătoare» Şi unu Răbuşcă sândâc miţuie îndrăzniâ Tăhanului uşânici busdugănit ci totul pimniţa Nu-ş’ ţurloaie Inima tupiţică Din ochi negri lăcrămând şi din gură cuvântând, ostoaie puşti măcieş ’mboboceşte ţoaice vezi No. 16, p. 216 finuţ sfinţeşte 23 p. 202 aici no. 73 58 p. 226 amuţă sfinţit 76 p. 154 No. 16 p. 266 10 p. 265 dobaşi www.digibuc.ro