ACADEMIA ROMÂNA DIN VIEAŢA POPORULUI ROMÂN CULEGERI ŞI STUDII ___________XIII._____________ BOLI 31 LEACURI LA OAMENI, VITE ŞI PASĂRI DUPĂ DAŢI NI DE ŞI CREDINŢELE POPORULUI ROMÂN ADUNATE DIN COMUNA ŢEPU (TECUCIU) ŞEDINŢA DELA 16 MAI 191.1 BUCUREŞTI j LIBRĂRIILE SOCEC &'Comp., C. SFETEA şi LIBRĂRIA NAŢIONALĂ LEIPZIG VIENA OTTO HARRASSOWITS QEROLO & Comp. PRFTITt. 4 I Fii ACADEMIA ROMÂNA DIN VIEAŢA POPORULUI ROMÂN OT.Er.ERI ŞI STIHII! _________________XIII.______________ BOLI si LEAC U RI LA OAMENI, VITE ŞI PĂSĂRI IUTA DATLXll.E .Şl Cl!EI)! X Ţ E E E'; E O |10 R U E U T HOATÂN ADUNATE DIN COMUNA ŢEPU (TE CUC IU) LÎBRÂRITLE SOCEC & Comp., C. SPETEA şi LtBRĂRTA NAŢIONALĂ LEIPZIG OTTO HARRA530W1TS VIENA GEROLD & Comp. DIN YIEAŢA POPORULUI ROMÂN L Hora din Cartai, de Pompiliu Pârves.cu, 1908 ... L. 3.— II. Cimiliturile /româneşti, de T. Pamfile, 1908......... » 1.— III. Poeţii populare din Maramureş, de--Tit Bud, 1908 . » 1.— IV. Cântece şi urâturi, de Al. Vasiliu, 1909............ » 5. - V. Din literatura populară, de N. Păsculescu, 1909. . . » 6.-- VI. Jocuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . ,............ » 1.—• VII. Sărbătorile poporului, de C. Rădulescu-Codin şi D. Mihalache, 1910............................ . . . » 1.— VIII. Industria casnică la Romani, de T. Pamfile. Premiul «Neuschotz» din 1909, 1910................. » 10. IX. Hore şi chiuituri din Bucovina, de S. FI. Marian, 1911. » 2, - X. Legende, tradiţii şi amintiri istorice, de C. Rădulescu- ~ Codin, 1910........................................» 1,50 XI. Sărbătorile de vară la Români, de T. Pamfile, 1911. » 2,-. XII. Cântece de ţară, adunate de T. Pamfile. — Sub presă. ■ Tipografia «Cooperativă)), str. Belvedere,"*6 INTRODUCERE i.—Ridicarea îngerilor răi împotriva lui Dumnezeu a avut ca urmare, după credinţele poporului nostru, izgonirea acestora din cer ; ea s’a făcut cu ajutorul îngerilor buni, al Arhanghelului Mi-hail, mai ales, sau al S-tului Ilie, care a început să-i bată cu tunul. Diavolii, în rostogolirea lor, au rămas unii în văzduh, în nouri, — urzitorii furtunii şi ai pietrii (grindinii),—alţii prin pomi, alţii pe pământ, alţii prin ape, şi alţii sub pământ, pricinuind toate răutăţile de pe lume. Spre a se răsbunâ împotriva Ziditorului, izbesc în cea mai cura.ţă şi mai dragă făptură a..lui, în om, ~iar unul din neajunsurile ce aduc închinătorilor Celui-de-sus, este vătămarea sănătăţii, boala. Diavolii, cu felurite numiri şi înfăţişări, sunt întâlniţi de oameni adesea; unii au înfăţişări de capre şi cotei; pe alţii îi simte omul sub chip de vânt turbat, într’un ceas râu, într’o întâlnitură, care-1 poceşte şi-l tea; alţii se întrupează şi se năpădesc sub chip de ^ane cu toate soiurile lor; alţii îşi varsă răutatea prin strigoi, coada de topor a oamenilor, şi aşa mai departe. împotriva tuturor, omul cere ajutorul lui Dumnezeu, prin credinţă curată, prin facerea semnului S-tei Cruci şi prin pază. Din apă nu vor gustă în miei de noapte, pentrucă acolo stă diavolul ocrotit'de întuneric ; miezul nopţii nu-1 va apucă pe om pe drum, pentrucă atunci umblă diavolul şi strigoiul, duhul necurat şi tot lucrul râu ; în umbra casei nu va sta, pentrucă în acest jumătate de întuneric străjuesc dracii pe cei din casă. Pildele se pot îmmulţi lâ nesfârşit* Prin urmare, unele din boli, sau bolile câte odată, sunt faptele diavolilor şi ale tuturor duhurilor necurate. Pamfile, Boli şi leacuri, 2 _ 2. —Unii din oameni, fiind ademeniţi de deşertăciunile acestei lumi, tot prin vrăjile şi uneltirile necuratului caută prin toate căile să-şi astâmpere aceste pofte şi astfel vin în faţa semenului său din dreapta şi din stânga spre a-i răpi acele bunuri pe cari ei le doresc şi cari, omeneşti fiind, nu le pot afla decât la oameni. Spre a le răpi, tre-bue luptă, dar lupta aduce izbânda întotdeauna de partea celui mai tare. Neputând sta piept la piept, unelteşte pe furiş, iar calea cea mai bună le-o arată farmecele. Trudindu-se împotriva aşezărilor dumnezeeşti, vrăjitorul este un om lepădat de lege şi închinat diavolului, prin a[ cărui ajutor poate dobândi cele dorite, pentru dânsul şi pentru alţii, fără primejdie. Mâna de mort, funia spânzuratului, ţărână dela mormânt sunt scule bune. Frică de păcat nu are şi suferinţele aproapelui nu-1 înduioşează ; de ac6ea, printre altele, îl loveşte în sănătate. Iată dar cum o altă parte de boli sunt aduse de către cei închinaţi diavolului. Tot în această categorie am putea socoti şi pe acele boli ce urmează blâstâmurilor, cari izvorăsc din belşug, la cea mai mică supărare, din gura Româncelor noastre : «lovi-te-ar, poci-te-ar, găsi-te-ar, îrriâlni-te^arjjv :Pe unele chiar nimic pe lume nu le poate mulţumi. De munceşti; ele te blastămă «să te muncească dracii» ; de vei’ şedea, «şedeâ-ţi-ar stâlpul la cap» ; de vei juca, «jucâ-te-ar Rusaliile» ; de vei dormi, «dormire-ai somnul morţii»; de vei cântă, «cântâ-ţi-ar dracul la ureche»; de vei ceti, «ceti-ţi-ar popa»; de vei mânca, 3 -tot astfel urmăreşte-sate-şi naţii întregi, făcându-le neajunsuri: seceta, cutremurul şi boala. Pretutindeni se crede că holera şi ciuma, ca şi alte boUsniti cu caracter epidemic, sunt trimise de Dumnezeu pe capul celor rătădţi^spre a le;pedepsi neascultarea. Deci un alt soiu de boli sunt trimise de Dumnezeu; ele sunt mai grele şi mai fără leacuri. " 4. — Altele se nasc din neobservarea unor orândueli, asupra cărora în deosebi atragem luarea aminte. Aceste orândueli sunt a-devărate legi ieşite dintr’o praqtteâ îndelungată, sunt nişte credinţe sau superstiţii cu temelie de adevăr. înţelesul lor nimeni şi niciodată n’a căutat să-l pătrundă, sau că, pătruns fiind, acest înţeles s?a pierdut şi ne-a rămas nouă, celor de astăzi, întunecat la prima vedere. Am spus că atragem luarea aminte asupra acestora, pentru ca in lupta împotriva acestor superstiţii să le despărţim în bune şi rele, în folositoare şi primejdioase. Moisi, în cartea V, le-a dat poporului evreu pe .cele folositoare, drept nişte porunci însufleţite de Iehova; pentru noi acestea, fiind de ..neapăi^^ .jaegăsiodurse între, învăţăturile religiunii creştine, au fost aflate, sfinţite de uz şi trecute între poruncile unei religiuni ilicite, naţionale. «Să nu umbli noaptea desculţ pe afară, că ologeşti», zice poporul şi bine e, căci se poate întâmplă şă-ţi intre un spin în picior, vreo ţepuşă, aşchie sau vreun cuiu. «Dacă pui ciurul în cap, faci bube», zic mamele către copiii neastâmpăraţi, cu bună credinţă că aşa este. Aceasta însă nu-i decât o regulă igienică, atât pentru cap, care are praf îndestul adesea, spre a mai adauge .şi mărunta făină rămasă pe la încheiturile citirului, cât şi pentru ciurul cu care se cerne făina pentru mămăligă, fiind lesne să se iea şi pe ciur necurăţeniile de pe .cap şi cari în urmă pot fi .găsite în mămăligă. Tot astfel «să nu mături după sfinţitul soarelui, că nu-i bine» (adevărul: oamenii culcându-se îndată, • vor respiră praful care se ridică) ; «delui ce-ţi cere un ac, să i-1 dai în mână, iar nu să i-1 arunci, xa te ’mbolnăveşti» (adevărul: se pierde, iar mai târziu te poţi înţepă într’insul); «să nu păşeşti pe cinevâ, că nu mai creşte» (adevărul: fl poţi călcă foarte lesne tocmai prin ferirea aceluia de călcare), etc. , •» 5.— Se poate spune că sănătatea este singura ţintă a otnului, nlela care atârnă munca cea aducătoare de mijloace. Pe lângă să- 4 nătate, adesea se mai imploră şi norocul, puterea oarbă care favorizează pe câte unul la întâmplare. S’a constatat însă că această putere e foarte restrânsă, în tot cazul mai restrânsă decât cea a muncii. Auzim: «Dâ-ne, Doamne, noroc şi sănătatea, «Hai noroc şi sănătate, că-s mai bune decât toate !». Sănătatea, care vine întâiu dela Dumnezeu, este averea de căpetenie şi pentru stăpânirea ei deplină, Românul îşi are rugăciunele sale creştineşti şi pe cele ilicite, cari cântăresc deopotrivă. Când se vede primejduit, cere sau ajutorul lui Pumnezeu, sau se roagă spre îndurare, după cum vătămarea vine din partea diavolului şi a omului,, sau e o pedeapsă a lui Dumnezeu. Când se vede însă singur, face şi el ce poate, cu ajutorul cunoştinţelor sale medicale; Lăsând la o parte preceptele preventive şi lalismanele («să nu..j> şi: «să porţi cruce la gât, să pui cap de cal în gard, etc.») aflăm ca mijloace de luptă împotriva boaielor, următoarele: 6. — Legăturile sunt nişte amestecuri de substanţe aparţinând unui regn sau mai multora, cari se pun pe partea de corp bolnavă. Nemuritorul Ion Creangă, vorbind despre-«cinstita holeră dela^&ţv zice că «într’o noapte a şi dat holera peste mine, şi m’a frământat, şi m a sgârcit'cârcel, şLmi ardea sufletul în mine de sete». Aceasta o păţise la Humuleşti, la o stână, unde-1 duseseră părinţii spre pază. Fiind adus în sat, «doftorii satului, Vasile Ţandură şi altul, prăjiau pe foc într’un ceaun mare nişte huştine cu său», pe cari le-au întins «pe pânzătură şi m’au înfăşurat cu ele peste tot... Am dormit mort şi... abia a doua zi pe la toacă mam trezit sănătos ca toţi sănătoşii». 7. —Frecăturile (fricţiunile, masajele) se fac cu unt, untdelemn, grăsime, săpun, oţet, etc. Creangă* cu prilejul pomenitei holeri, arată că acei doftori i-au tras mai întâiu «o frecătură bună cu oţet de leuştean» şi apoi l-au pus în legătură. 8. —Băuturile şi mâncările. 9. —Scâldăturiky feredeie de apă caldă în care s’au fiert felurite buruieni. 10. — Oblojelile sunt feredeie parţiale, spălături ale unor părţi im corp, cu zeamă de buruieni fierte. 11. —Descântecele se zic singure sau întovărăşesc una din prac- ticele medicinei populare. Pentru anumite boli, întovărăşite de anumite practice, de descântătoare de bună credinţă, aceste des- cântece au o înrâurire mântuitoare asupra bolnavului; acest lucru este un îndestul de important capitol de psicologie. Când cineva pleacă să descânte, trebue să fie curat şi priminit, pentru ca să se priminească şi trupul celui bolnav şi să se însănă-toşeze. Umblând după leacuri şi mai ales după descântece, femeile caută dinadins să fie întrebate: — Ce ai acolo? Sau: — Unde te duci? ..Lz cari. vorbe întrebata răspunde *. — Cum ai întrebat de repede, aşa să fie şi leacul de repede : sau : — Dumneata ăi fi cu întrebatul, şi eu cu leacul. Când părinţii descântă unui copil al lor, trebue să aibă o lin-,gurâ în brâu, pentru ca descântecul să aibă leac. Se înţelege, tipele femei îşi fac din descântece un mijloc necinstit de train; -ele însă -sum greu de dovedit, pentrucă descântecele se rostesc încet. Despre acestea se zice că descântă astfel: Văzui pe şosea Un câne cu şea : m Cu patru picioare, Cu coada cinci, Cu urechile şase. * Cui i-am descântat, Leac n'â mai căpătat, Pe iarbă verde n’a mai călcat. Doar cu tine să fie vreun păcat. Sau : Lână albă, Lână neagră, Dă, Doamne, să~i treacă. Trebue babei opinci, Papuci. Ciot urci, Bot ura, Traista mi-i doldora ! 12. — Vrajilc si farmecele. * 13. —Să aibă oare această complexă medicină populară vreun 6 preţ, vreun folos practic? Va răspunde analiza şi ştiinţa. Nouă: ne rămâne numai să constatăm :eă veacurile cuhniei un chip nu», puteau consfinţi* ceva spre paguba omului. Am pomenit ceva mai sus prin arătările lui Ion Creangă şi în vorbele lui nu poate fi decât curatul adevăr. Apoi fiecare dintre-noi, cei a căror vieaţă sau copilărie am petrecut-o la ţară, ne aducem amite multe. Din par-te-ne, nu le arătăm, spre a nu da loc la bănueli, ci le lăsăm altora.. Vor fi apoi şi îndestule rătăciri. Se poate porni o luptă aprigă în potriva medicinei populare,,, dar în acea clipă trebuesc două lucruri: s?o declarăm primejdioasă şi apoi să avem ce-i pune în loc.; Acea clipa ne pare încâ-foarte departe. In creierii munţilor omul nu-şi poate află cu uşurinţă nici doftorul (pus de stat ca să oprească moartea spre a nu scădea birurile prin rărirea oamenilor), nici doftoria trebuincioasă. 14.—Lupta împotriva eresurilor cuprinse în medicina populară trebue purtată cu multă chibzuinţă, căci o greşeală de aceasta — am putea-o numi pedagogică,- — m râureşte - a su pra întregii -dispozi-ţiuni de cultură a poporului. Fac loc unei povestiri. In 1903 aflu o revistă pentru vulgarizarea cunoştinţelor higie-nice în popor, publicândume descântece. Dorind să adunaşi eu câteva, mă rog de o bătrână să-mi spună ce ştie. Femeia, se înţelege,, cu greu îmi spune câteva. Un nepot al ei îmi cere revista şi n’avui cum să nu i-o dau. I-o las. A doua zi, când mi se făgăduise altele^ mă duc, dar în loc de bună voie, întâlnesc supărare. Ce se întâmplase? Nepotul cetise ceva mătuşii şi aceasta auzise: «...vine vreo* ogârjită de babă ca să-i descânte dş isdat cu sare şi cu o cruce... că boacăne-s şi nostime-s babele, bată-le pustia să le bată» Şi mai departe : «Sfinte tale (?)... milueşte toate babele şi ţinile (sic) în vieaţă' până ce le-oiu fură eu toate descântecele şi apoi vecinica lor pomenire». Şi încă mai departe: «Păi nu-i, nu-i mai puţin adevărat, căt vrabia mălaiu viseză şi baba prasnicul». Mai târziu, fireşte, când colecţiunea sa de descântece e primita între publicaţiunile Academiei Române, acelaş domn nu se sfieşte a exclamă, împreună cu M. S. Regina Elisabeta : «Din gura pc-' porului, tragi învăţătură mare şi trainică». E o batjocură care na se poate îndestul osândi. 7 15.—Culegerea medicinei populare nu putea desigur să înceapă odată cu a celorlalte producţii ; aceste din urmă prezentau un interes mai mare, distractiv şi educativ, chiar pentru cei dela cari se culegeau. Cântecele, poveştile, glumele, etc, se întorceau bucuroase în popor şi anumite sacrificii nu se socotiau pierdute. Cu preceptele medicinei populare însă, nu s’ar fi întâmplat la fel, deoarece, spre a fi folosite, trebuiau însoţite de prea multe amănunte şi desluşiri, într’o formă care ar fi fost greu înţeleasă pentru cei meniţi să le aplice. Dar pentru folosul unuia şi al familiei sale, micii cărturari ai vremurilor trecute şi le însemnau cu pană pe cărţile lor religioase şi filozofice tipărite, de cari am întâlnit şi întâlnim destule. Dar culegerea medicinei a întâmpinat şi o mare greutate. In-tradevăr, practicele medicinale, aducând oarecare folos bănesc, a făcut, credem, să prindă temeiu credinţa, că odată spus un leac şi mai ales un descântec, îşi pierde din puterea sa. Trecând peste acestea însă, cum s'a putut, s’au început culegerile şi, dintr’o pricină neînţeleasă, mai toţi culegătorii s’au oprit la descântece, uitând celelalte practici, cari-şi au importanţa lor în studiile etnografiei naţionale. Viitorul trebue să lucreze altfel, cât mai e timp, căci ştiinţa poate descoperi lucruri surprinzătoare. Nădăjduim că această ştiinţă va pune încă o cărămidă la acea temelie care se numeşte geniu românesc şi a cărui icoană curată trebue să o avem odată. Bârlad, 3 Septemvrie 1310. . OAMENI. 1. Adăpare, adăpat, dat, otrăvire. Când cineva îţi . poartă ciudă şi mânie, din traiu rău în casă, din judecăţi, din dragoste, din pizmă ori din punerea altuia la cale, te adapăy îţi dă ori te otrăveşte prin mâncare sau băutură, fără ştiinţă şi bănueală din parte-ţi1. Când eşti,adăpat, simţi dureri grele la inimă, ţi-e greaţă, te-a-pucă intimul şi sudorile reci. 1. Dacă crezi că cineva te-a adăpat, şi acela_ tăgădueşte, îl ieai şi te duci cu dânsul la scocuTTnorii, îl pui să-ţi toarne apă din cap .cu pumnul şi să zică : Dacă-i fi adăpat de mine, Să te lese răul pe tine Şi să mă apuce pe mine. Din apa care-ţi curge din cap, sorbi cu limba şi înghiţi. Dacă ■cu adevărat acela nu te-a adăpat, îţi trece; dacă te-a adăpat, boala se leagă de capul lui şi tu rămâi sănătos. 2. Fierbi cimbru în borş, zeama o îngroşi cu miei de pâne, faci legătură şi o pui la pântece. 3. Ieai de câte trei ori pe zi rachiu, în care ai pus de sa plămădit răsad pisat de varia. 4. Beai untdelemn amestecat cu apă şi lapte dulce (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 1. Ca otrăvuri se dă: şoriceasă, zeamă de şearpe fiert, dop de plută 10 Adăpat. V. Adăpare. 2. Albeaţă. Albeaţa, pron. pop. albaţâ, se face pe ochi, sub chipul unei pete albe; se iscă din vreun gunoiu sau paiu căzut, din peri râix. ori prin vrăjile duşmanilor. 5. Se stoarce în ochiul bolnavului ţâţă de femeie. | 6. Se roade cu banul, adecă c’o pară de argint subţire, de care eră odată. 7. Se unge ochiul cu untură de searpe. Acest leac se foloseşte şi de cei ce pică în orbeală, adică cei? cărora li se slăbesc vederile. 3. Amorţirea capului. Dacă ţe duci la mort mai înainte ori odată cu preotul, să nu stai până ce i se sfârşeşte îmmormân tarea, căci vei pătimi de amorţeala capului şi boala aceasta n’are leac. 4. Amorţeala mânii. Să nu lai calea mortului, adecă să nu treci drumul în curmeziş, când s apropie ducerea unui mort la groapă (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 5. Aplecate. Omul se îmbolnăveşte de aplecate când mănâncă din lăcomier pe foame, pe osteneală, o mâncare ce de obiceiu nu-i place, ori e stricată. Se simte greu la inimă, i-e greaţă, varsă, se ’ngălbeneşte şi asudă. 8. Se freacă pe mâni, dela gleznă în sus, pe pereţii nasului, pe tâmple şi pt andrelele gâtului cu stupit, cu clăbuci de săpun şi se descântă: Plecate, Aplecate, Blâstămate, Urgisite, Chinuite, Vă dau afară din vână, 11 Din mână, Din picioare, Din gât, Din inimă, Din b,uric,;., j .Şă rămâie N ca o floare! ft. Aprindere din rachiu. Când cineva bea prea mult rachiu din obişnuinţă, din momeală, ori în urma unui rămăşag pus cu cineva, capătă aprindere la maţe, leşin şi pică jos. Ochii i se dau peste cap şi din gură îi iese duhoarea băuturii, care s’ar aprinde.de i-ai da foc cu un chibrit i , 9. In grabă să-i storci pe gât zeamă de baligă de cal. 7. Arşiţă, fierbinţeală. Bolnavul simte călduri lăuntrice la inimă sau în tot trupul. Respiraţia îi este grea, simte că se inăduşă şi asudă. O arşiţă învechită şi necăutată se schimbă în năduf, care n’are leac. 10. Bolnavului i se stâng frigările, nişte fiare -ascuţite de felurite forme : frigări de fript carnea, cuţite, dinţi de furcă ş. a. înroşite în foc, se aruncă în apă neîncepută, în timpul descântecului ; din apă gustă bolnavul şi se spală pe corp. Descântecul: Ieşi din trup, Frigare frigărită, Pârjolită, Opărită, Că te ud cu apă ne’ncepută. Ieşi din trup, Duh necurat. Duh luat. Duh aprins, Duh nestins, Că te bat, Cu frigări te frigăresc, Te împung, Te gâtuesc, In suflet te ajung. Şi cum sfârâie hearăle estea, Aşa să-ţi plesnească inima şi bojogii tăi, Şi N. să-mi fie luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. Amin ! 11. .Un cărbune aprins se asvârle de trei ori pe bornă.; când pentru a treia dată pică pe vatră, se iea, se pisează pe pragul uşii cu muchea toporului. Praful ce rămâne pe muche se scutură într’un pahar cu apă şi tot în acest păhar se spală şi muchea spre a se lua,praful rămas. Apa cu praful de cărbune o bea bolnavul. 12. Se face bolnavului o scăldâtoare, fierbând în apkdârmoţie,» frunte de nuc şi nâjiţă. 13. Tot astfel, scăldâtoare numai cu frunte de nuc. 12 8. Arsură, fripţură, opăreală. Omul se poate frige c’un cărbune, se poate opări cu apă ■fiartă ; pielea se iea şi rămâne carnea vie, rana. 14. Se pune ca legătură mămăligă amestecată cu vin şi sare. 15. Se iea lat din cuibul de rândunică, se moaie mapă şi legătura dobândită se pune pe rană. 16. Tot astfel, lut dela rădăcina plopului (Tecuciu). 17. Tot astfel, lut galbân opărit cu apă; peste rană se pupe mai întâiu o cârpă curată (Id.). 18. Se pun peste rană frunte de teiu de pe rămurelele luate-la Dumineca mare dela biserică; frunzele se moaie în lapte călduţ (Id.). 19. Se amestecă un gâlbânuş de ou cu o bucată de unt, tot atât de mare, se întind pe o pânză şi se pun peste rană (comunic, -de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 20. Se pun la rană frnn~e de varia acri (Id.). 21. Se pune pe rana riâroiu (mocirlă), adecă pământ ud, spre a scoate usturimea (Id.). 9. Baghiţe. Când omul varsă şi treăpădâ, are baghiţă. Boala nu-i grea ; irece singură şi de aceea puţini, ştiu să descânte. Fiind fără primejdie şi născându-se din lăcomie, cei bolnavi sunt luaţi în râs, când umblă după descântec : -- Am venit la dumneata; nu ştii să descânţi de baghiţă? — Ba ştiu şi eu un descântec: Baghiţă, Baghiţă, Să nu te c.ci pe laghită!1 22. Te duci la o fântână şi ieai apă neîncepută şi trei pietricele. Acasă faci cu ulcica cu apă nouă funduri (urme) în cenuşa de pe vatră, pui ulcica să fiarbă la foc, iar cu un cuţit ieai de câte trei ori cenuşă din fiecare urmă şi pui în ulcică. Când începi să ■descânţi, ai în apropiere o mână de păsat, cinci fuse, două linguri, un cuţit, un ac şi nouă noduri de paie de grâu. Dai apoi foc bun ulcelei şi descânţi: 1. Laviţă, 13 Baghiţâ 1 umffâcioasă, Baghiţâ c.câcioasă, Baghiţâ din sete, Baghiţâ din foame, Ieşiţi din trupul lui N., Din inimă, De sub inimă, Din rânză, De sub rânză, Din osânză, Din c.r, De sub c.r, Că cu fusele v’oiu înţepa, Cu lingurile v’oiu sorbi, Cu cuţitul v’oiu tăia, Cu nodurile v’oiu înodâ. Cu acul v’oiu coase, Cu pietrile v’oiu împietri, Cu păsat v’oiu drege, Cu noii 2 v’oiu strânge, Cu moşoaica v’oiu aduna, Cu covata v’oiu usca. Sfârşind se răstoarnă ulcica într’o covată ori un căuş şi dacă cenuşa din fundul ulcelei va trage toată apa din căuş, e semn că baghiţa va trece şi bolnavul se va însănătoşi. In com. Ţepu, jud. Ţecuciu, nu se cunoaşte la muncitori1 2 3; pe aici sub acest nume se înţelege pielea învârtoşiată şi moartă ce se face pe la îneheieturele degetelor, la muncă, de sapă, secere şi coasă, şi care se -trece; singură. • 23. Se scot dela ceapă peliţile subţiri, iar partea cărnoasă se coace în foc, se îmmoaie în oţet şi se pune la piciorul cu bătătura, (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, com. Catanele, jud. Doljj. Se arată prin pete roşii pe mâni, faţă şi picioare, cari mai pe urmă se jupesc, se belesc şi cad. Boala o dobândesc cei ce mănâncă mămăligă goală (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu,. com. Catanele, jud. Dolj). 24. Se pune ca legătură; la pântece rădăcină de steghie pisată şi plămădită cu miere. 25. Părţile ce se jupoaie se ung cu un ir făcut din pudrăy tămâie albă, camfurâ şi chinovar, fierte la un loc. Blânda se iveşte pe trup la unii, cu înfăţişare de beşicuţe late,. 1. Pare plural: baghiţe, după cum cară ~ care, pahară == pahare. 2. Cele nouă urme din vatra cu cenuşă. 3. Afară de înţelesurile celelalte : ogradă (curte) şi bătaie la ţeseturi. 10. Bătătură, 11. Belitură, jupoială. 12. Blândă. 14 mai ales pe vreme de %apuşalây adecă atunci când e cald şi vre-mea-i de ploaie. Blânda produce o mâncărime mai mare ca cea de râie şi cu cât te scarpini, cu atât te mănâncă mai tare, 26. O freci cu taistâ de cal, care de obiceiu este tăcută din păr aspru de capră. 13. Boală. In popor, febra tifoidă se chiamă boală. E uşoară la purtat, «dacă se păzeşte din mâncare. Bolnavul slăbeşte «de par’că zace de boalâyi. Când ai scăpat din boală şi te-a întors, fie din mâncare, fie din osteneală, te-ai dus! Unul la mie dacă scapă. 27. Bea numai apă curată înăcrită cu zeamă de alâmâie. 28. Bea %eamâ de leuştean fiert. 14. Boală cănească. Când copilul mic, din pricina unei racile în lăuntru, e slab, nu creşte, ci veşnic tânjeşte şi boleşte, este bolnav de boală cănească, este z&legit. Rareori îi afli leacul. Orice boală necâutatâ te poate da în boala cănească, din care nu te mai vezi om în fire ; de pildă -dragostea : Dumnezeu să te ferească De dragostea femeiască : Te dă în boală cănească ! 29. Faci bolnavului scăldătoare cu apă neîncepută în care ai fiert pălâfnidâ seacă, ce se mai numeşte şi pălâmidâ grasă. 15. Boală grabnică. 30. Se zice că mai înainte vreme boala grabnică nu avea leac. Intr’o zi, Lisaveta, maica S-tului Ioan Botezătorul, care suferiâ de această fcboală, călătoria împreună cu Maica Domnului pe nişte câmpii, şi, din una în alta, s’au luat în vorbă. Şi a zis Maica lui Sf. Ioan : — De mulţi ani umbl.u să mă lecuesc şi n’am dat încă peste o buruiană bună. Şi Maica Domnului i-a răspuns : — Uitâ-te la iarba asta ; iea-o, fetbe-o şi’n scăldătoare scaldă-te .de câte trei ori pe zi, trei zile ’n şir, că te vei tămădui. 15 Maica Lisaveta făcu întocmai după jnvăţătura Fecioarei şi-şi • dobândi sănătatea. De atunci râmase acelei buruieni numele de Palma-Maicei-Domnului, pentrucă are frunză în chip de palmă, iar boala cea grabnică de atunci are leac prea lesne. 16. Boală grea. Prin boală grea se înţelege orice boală care, cu toate căutările, nu-şi află leacul. 31. Celui ce zace de boală grea, i se dă mătrăgună. Luând mătrăguna, bolnavul întâiu înnebuneşte şi când îşi vine in fire, se trezeşte sănătos* Dacă însă nici mătrăguna nu-i vine de hac la boala lui, bolnavul moare şi scapă de trudă. Rădăcina de mătrăgună se pisează, se fierbe cu apă neîncepută; din zeamă se iea o lingură, se amestecă cu miere şi după ce bolnavul îşi face trei mătănii, o soarbe de duscă. Celor cari nu vor s o iea de voie, li se dă pe ascuns. Mătrăguna se iea ori se dă în trei lumini,—trei luni,—în câte trei zile dela începutul lunii. 32. I' se face masln de către trei, şapte sau nouă preoţi, ca să i se aleagă! 33. 'Se duce bolnavul la biserică, spre a-şi desbrăcâ pe el preotul odâjdiele, la sfârşitul slujbei. 17. Boală lumească. N’am îndrăznit a întreba ce ar fi, căci m’aşteptam să nu mi se spună. 34. Se face feredeu sau scai datoare cu apă în care s'a fiert baligă de cal. 35. Bolnavul mănâncă bucate făcute cu boase de cal, dacă nu-i greţos, adecă dacă nu se ingreţoşcaţă. 18. Boleşniţă, troauă. S? iea dela unul la altul. O capeţi dacă cerni făină în pat. Ţi-i nasul roşu, înfundat şi te doare capul. 16 3 6. Pui cărbuni pe o tablă de . fier şi peste cărbuni presări faină de popuşoi. Făina arzând, tragi pe nas fumul care se face. 19. Boaşe. Copiii se nasc cu boaşele mari din pricină că mamele lor se duc la fântână ca să aducă apă, fără ca mai întâiu să scurgă bine cofele. 37. Cine are boaşele lăsate în jos, din pricina mărimii, ori când are lâsâturâ în boaşe, să mănânce mult păsat fiert. 20. Brâncă. Se îmbolnăvesc de brâncă cei ce fac leşie şi se Iau Marţia şi Joia. Mănâncă brănduşi, ca să fii ferit de brâncă. 38. Se descântă : Brânca porcilor, Mama cânilor Şi-a pâgânilor, Fugi din faţa voinicului, Câ te împung, Câ te străpung, Că te înţep, Câ te ard cu piatra iadului, Câ nu este locul tău (Cules din Curtea-de-Argeş). Unde te-a orânduit Dumnezeu. Aici este locul omului Şi al voinicului. Că eu voiu descânta Şi tu vei seca Şi N. va rămâne curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. 39. Se spală mai întâiu bolnavul cu vin roşu şi apoi se unge cu un amestec de ghilealâ şi spirt. 40. Se spală trupul bolnavului cu zeamă de sâpunul-porcului fiert în apă. 21. Bubă, rană. Sunt de multe feluri şi-i greu să le deosebeşti. Se , nasc din felurite pricini : Din farmece, aruncături, din dat, din sânge ; Dacă la Sf. lon-de-toamnă, care se mai numeşte şi Sf. Ion-taie-capul-ca-pe-varţâ, mănânci poamă neagră ori perje; Cine fură mâlaiu, face atâtea bube câte fire de mălaiu a furat ; Din spălarea pc ochi cu apă caldă (comunic, de d-1 Şt. St. Tu-ţescu, corn. Catanele, jud. DoljJ; 17 Le faci în cap, dacă te lai Duminica (Id.); Tot acolo le face fata care pune chirul î-n cap (Id.). Cine pune ciurul ori sita în cap. Babos e cel ce are bube prea multe şi nu scapă de ele cu nici un leac. Bubele trec, uscându-se şi picându-le coarja sau sgănca. 41. Pricinuind-dureri, atâta vreme cât nu-s coapte, cât nu sparg spre a le stoarce de copturi, bolnavul caută să le grăbească coacerea, punându-le legătură de pane amestecată cu lapte. 42. Le ungi cu funinginâ sau funingănă, cu degetul cel mic şi zici : Nici să naşti, Nici să creşti, Ci aşa să’nţepeneşti ! 43. Le ungi cu untură de ariclu. 44. Pui peste ele piersică uscată. 45. Le ungi cu spumă de bucate. 46. Le ungi cu lapte de lâptugă, vara. 22. A bubă. 47. Descântec: Bubâ de jlălac, Bubă de năjit, Bubă albă', Bubă ghizărie, Bubă turunghie, Buba bubelor, Muma ciumelor, Nu te’nălţâ, fCules din Podari, jud. Dolj). 23. Bube dulci. 48. Se ung cu ghindă degârneaţă arsă, pisată şi amestecată cu apă. 49. Arzi o nucă cu coajă şi miez cu tor, o pisezi, o moi în untdelemn şi cu amestecul ce se dobândeşte se ung bubele. 50. Se descântă cu un paiu de busuioc de câte trei ori: dimineaţa, de-amiaza şi seara, ungându-se bubele dulci cu unt nesărat: Nu te’ngâmfâ, Nu face carne rea, Că cu balegă te-oiu descânta, Leac din mâna mea Şi dela Maica Precista Şi dela Domnul Hristos, Că e mai cu folos. Amin ! Pamfîle. Boli şi leacuri. 2 M'am sculat pe la prânzişor, Şi’ncălecăi pe-un mânzişor, Şi m’am spălat Cu aur şi cu argint Şi m’am închinat La Gioi şi Apilo Şi la lemn Şi la fiarăle pădurilor, La puterile întunericului, La lună şi la soare Şi-am plecat pe cale, Pe deal şi pe vale. Şi pe pământ nu călcam, Nici că sburam. Şi ajuns-am, Popbsit-am Şi bătut-am La porţile de apă Cu lacăte foc, Poate-se ori nu se; poate de loc ? Cum nu se poate Nici una din acestea toate, Tot aşă să nu se mai poată să staţi, Să aşteptaţi, Bube urgisite, Bube vrăjite, Bube stropşite, Bube de nouă feluri, In nouă zeci şi nouă de feluri Descântate Şi blestemate. Şi porniţi Pe unde aţi mai umblat, Şi lăsaţi pe N. Curat, Luminat, Cum mă-sa l-a născut, Cum Dumnezeu l-a făcut. 51. Se descântă dimineaţa până a nu răsări soarele leu balegă de cal pe vatra focului, întingând în funingănă şi ungând bubele dulci: Am tăiat*0 iapă albă, mare Şi am făcut o masă mare. Chemat-am Jidanul, Chemat-am Armeanul, Chemat-am toate, bjubuşoarele, Chemat-am toate sgăncuşoarele, 52. Se ieau nouă bucăţele de baligă de cal, se .încălzesc,.; se descântă cu fiecare şi se ung bubele, dimineaţa, înainte de {răsăritul soarelui: Soarele după deal, Bubele cele dulci In balegă de cal. Le-am chemat, Le-am ospâtât. Numai bubele dulci nule-am chemat, Ele de ciudă s’au uscat. Să rămâie N. curat, Luminat. 53. Descântec : Bubă bubelor, Sora câinilor. Bubă vânătă, Bubă albastră, Bubă roşie, Bubă poroşie, Bubă ţigănească, Bubă jidovească, Bubă latinească, Bubă turcească, * Bubă ungurească, Bubă de .nouăzeci şi nouă de feluri Tu să te muţi'. Eu te mut pe piele, Tu să te muţi sub piele, Cu toate vinele tele. 19 ^Nu te umfla, .Nu te gânfâ, Nu te aprinde, Nu te cuprinde, Nu te săgeta, Nu te înjunghia. Du-te în spumele mărilor, Du-te în coarnele boilor, Du-te în coarnele cerbilor, Pe pustiu, De-acolo să nu mai vii, , Du-te unde popa nu ceteşte, «Unde secure nu pocneşte, (Cules din corn. Novaci, Fată mare nu’mpleteşte 1. Acolo să te duci, Acolo să te usuci, Acolo să te umfli, Acolo să te gânfi, Acolo să te aprinzi, Acolo să te cuprinzi, Acolo să te cuţitezi, Acolo să te săgetezi, Acolo să te înjunghezi, Acolo să te încuibezi, Acolo să piei Şi să respiei. Gorj). jud. 24. Buba inimii. 54. Sc pune la buric legătura făcută din piper negru pisat, a unestecat cu târâte şi făină de grâu. 55. Descântec: — Unde-ai plecat, scroafă râtoasă7! -Cu- râtul să pa ? Cu picioarele scurmătoare, Cu coada măturătoare? — Am plecat la mare, Să o curăţ de piatră .Şi de butuci Şi de nâsip :Şi de toate câte sunt într’însa. — Scroafă râtoasă, Nu te duce la mare, Să o cureţi de pietroi, Butuci, Năsip •Şi de toate câte sunt într’însa; Vin la N. ;Şi-l curăţă de buba inimii Cu voie rea, Dîe buba inimii Din vânt, De buba inimii de pe pământ, De buba inimii . Cu cel pierit. Te du la N. ^ ; Cu râtul o {sau* îl) râmă, Cu unghiile o fărâmă, Cu coada mătură, Afară din coşul lui N. vei da-o, Din maţe, Din rânză, Din osânză, Din matcă. Cu coada ăi măturâ-o, Afară din coşul lui N. vei da-o. De astăzi înainte ea să pe ră mâie grasă, îngreunată, Cum mi-i de Dumnezeu lăsata. (Sau de-i bărbat zici :) Gras, Frumos, Mintos Şi veşnic sănătos. Amin! Scris pe o carte cirilică, comunic.-de 4-TŞt. Manole din Bârlad. 1 2 1. Cu înţeles: «Fată mare coadă (cosiţă) nu ’mpleteşte, 2. Cu râtul săpătoare ? 20 25. Bubă rea. Buba rea se face numai prin dedeochiu. Este roşie şi are 'îh vârf o sămânţă albă. 56. Se pune la bubă burete de bubă rea uscat. 57. Ca s’o faci să spargă mai repede, i se pune o legătură cu mămăligă caldă, pe care s’a presărat Tfihăr. 58. Ca să dea. înapoi, sau să treacă, i se leagă deasupra o-smochină mare şi galbenă, pisată. 59. Tot astfel, usturoiu pisat şi amestecat cu sare. 60. Tot astfel, besicâ de crap uscată şi pisată. 61. Tot astfel, perjă culeasă sub streşina casei (Tecuciu). 62. Se descântă cu o piatră Pleeat-a om nou ! La câmp nou, ■ Cu boi noi, Cu plug nou, ! Să are câmpul nou. j Şi n’a arat la .câmp nou, j Şi-a arat în piatră seacă, 63. Se ,descântă cu o petică buba cu scrumul peticei ; Plecat-a Sf. Petru pe cale, Pe cărare ; La mijloc de cale A făcut o masă mare. Chemat-a buba neagră, Chemat-a buba albă^ Chemat-a buba dulce. din Ziua-cnicii, uscată pe un bat pe buba rea: Buba cea rea să treacăj -Să nii mai nască. Să nu mai crească, Să pieie, Să răspieie, _ Ca spuma de mare, Ca rouă de soare. aprinsă, iar la isprăvit se unge Cliemat-a buba de nouăzeci şi nouă de feluri. Numai pe buba rea n’a chemat-o^ Ea de ciudă a plesnit Şi a crăpat. N. să rămâie curat, Ca argintul strecurat l. 26. Buboiu. Si nu te uiţi câud cineva îţi arată buboaiele sale, că se ieăir de tine. Să nu baţi pe nimeni Ta Ajunul Crăciunului ori al Bobotezei,, că acela face buboaie. Să nu mănânci Vinerea de dulce. Să nu ieai în mână ouă hi Paşti (comunic, de d-TŞt. St. Tu-ţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 1. Vezi No. 51. 21 64- Ţi se sleieste cositorul (Id.). 65. Dacă ajunul, să nu-1 legi. căci pe urmă faci nouă buboaie. 66. Să4 (cu urină de a ta), că sparge şi nu se'maiîm- ui u lţeştev 67. Să le ungi până a nu răsări soarele, cu scuipat închegat ■de pe dinţi. 68. Buboaiele sparg dacă le pui deasupra o felie de cas proaspăt. Leacul acesta e bun şi pentru umflătura care coace. 27. Cap. Nici nu ştii din ce pricină te doare capul ! Bărbaţii să nu pună pe cap baril de femeie (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj).' 69. Capul de castravete, partea cu care a fost legat de culpă n, se taie şi se pune pe frunte. 70. Când te doare capul prea tare ori mai multă vreme în şir, te cetluesti: legi capul strâns cu un şervet, iar deasupra, în -creştetul capului pui o plină cu apă. Pe măsură ce se strânge -cetlăul, laşi şi cofa mai grea din mână. 71. Te speli pe cap cu apă în care ai' fiert antonică. 72. Se pune la tâmple ismâ pisată. 73. Te afumi cu fum de târâte de grâu, presărate pe un fier înfierbântat. 74. Te legi la cap cu lostopărniţâ pisată. 75. Tot astfel cu buce. 76. Tot astfel cu varia acră. 77. Tot astfel cu cartoafe pisate şi amestecate cu oţet. 78. Tot astfel cu felii de cartofi. 79. Tot astfel cu o cârpă udă. 80. Se toarnă în cap zeamă de sburâtoare fiartă. 81. Te legi la cap cu o legătură de sămânţe de floarea-soarelui. 82. Te ungi pe frunte şi pe tâmple cu oţet în care ai plămădit floare de trandafir (Bogdăneşti, jud. Suceava). 83. Te afumi cu sămânţă de floarea-Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj 28. Cârtiţă* Cârtiţele sunt nişte bube mari, roşii- 22î« Dacă sparg, e rău. ,<84. Se iea din mosinoiul furnicilor şi se împarte în două 'r o parţe ,se, fierbe în apa şi în această scâldătoare se scalda bolnavul ^ cealaltă se leagă într’o petică şi se ţine trei zile atârnată la horn, di]pa care se-şvârle. în răspintenea a patru drumuri, ca să se iea de cel ce va ridică petica de jos. (Jud. Tutova). 85. Tai noua bucăţele de hârtie pe cari le ungi cu coptură de cârtiţă spartă, le .legi într’o basma şi le âsvarli în drum, ca să. se iea de cel ce va ridică batista. 86. Se descântă în trei Dumineci cu o lumânare de ceară curată ; cu un cuţit se iea câte puţin din ceara care se topeşte sub* flacără şi se pune pe bubă., 87. Se descântă Luni dimineaţa, până ţi nu răsări soarele: Luni dimineaţa mă sculăi, Mă mânecăi, -La fertila Cârtiţa Mă dusei, Cu foarfecele - le forfecat, Vârfurile le rătezai, Rădăcina le-o secai, 88. Se descântă Dumineca, cu -tceară câtevă fire de păr dela Plecat-a N. Pe cale, Pe cărare. La mijloc de cale, S’a întâlnit cu cârtiţele: Cârtiţă umflăcioasă, Cârtiţă stacojie,. Cârtiţă naramgie, Cârtiţă de nouăzeci şi nouă de feluri, Apoi se pârleşte părul de ] De venin le-o înăcrii, In Marea neagră le aruncâi N. să rămâie curat. Luminat, Cum mă-sa l-a făcut, Cum Dumnezeu l-a născut. (Se sumuţă). un foarfece,' pe care sunt lipite bolnavi- ">-• Teşi din cap, Din os, Din piele, Din rărunchi, Că cu păr te-oiu pâli}\ Cu foc te-oiu titiri, N. a rămâne curat, Luminat, Gâ rouă de soare Ga spuma de mare. foarfeci. Ceas rău, lipitură. Se capătă dintr’o spaimă care o tragi. Eşti sperios şi tresai sau râsai noaptea prin somn plângând.;; I. I. Poate : pârli. - 23 Câte odată li se zice ceas rău cu lipitură (pron. pop. : lichidară; pl. : lichituri). «Te bag în lichituri» = «te bag în spărieţi.»* 89. Ieai trei alămii, un paliciu de miere, unul de -rachiu* unul de untdelemn, de cinci bani tămâie, de cinci' băni piper 'negru, făină de grâu, sfeclă rasă şi ridiche neagră rasă. Toate acestea le amesteci, le faci turtă, le descânţi cu nouă fuse, le foci din nou turtă şi le pui la inimă. Pe timpul când ai pus legătura, a coua zi tot pe acela o -deslegi: dacă legătura este moale, ceasul rău are leac; dacă nu,-hu. 90. Bea .vin alb în care s’a plămădit Ungur a-ganii pisată. ' 91. Se descântă noaptea spre Luni, Marţi, şi Miercuri, spre ziuă, cu un friciu într’o sticlă cu vin. Cât se rosteşte descântecul de trei ori, se tot vâră şi se scoate sflichiul biciului din sticlă. Biciu trebue să fie de găsit. Apoi iarăş cât se descântă de trei ori, se face semnul crucii cu biciul pe spatele celui bolnav de ceas rău. A auzit-o Şi-a văzut-o. Pe scări de aur s’a pogorît Şi la N. a venit. — Ce plângi, Ce te văicârezi ? — Cum nu m’oiu plânge, Cum nu m’oiu văicărâ; Plecat-am pe cale, Pe cărare, Albă, grasă Şi frumoasă. La miloc de cale, M’am întâlnit eu om ..negru Pe cal negru, Cu şeauă neagră, C11 frâul negru, Cu biciul negru, Cu gura căscată, Cu limba lăsată, Cu ochii beliţi, Cu dinţii rânjiţi. In braţe m’a luat, In pământ m’a aruncat, Mânuşă de cânepă fâcutu-m’a Şi la drum svârlitu-m'a ! I. I. Despre munca, chinul sau truda unei mănuşi de cânepă, vezi a mea Industrie casnică la Români, p. 202—7. Plecat-a N. Pe cale, Pe cărare Grasă Şi frumoasă. A mers până la mijloc de cale ; . S’a întâlnit cu un om negru călare, Cu cal negru, Cu şeaua neagră, Cu frâul negru, Cu pochii negri, Cu biciul negru, Cu ochii beliţi, Cu dinţii rânjiţi, Cu gura căscată, Cu limba lăsată. In braţe a luat-o, In pământ a aruncat-o, Mănuşă de cânepă 1 fâcutu-o, De lăturea drumului aruncatu-o ! Şi N. plecară Şi se văicărară, Nimeni n’o vedea, Nimeni n’o auziâ, Numai Maica Domnului Diţi slava cerului • 24 — Nu ,te mai plânge, Nu te mai văicărâ : Du-te la M. 1 şi te va descânta. Cu biciu te-a descânta, Cu biciu l-a sbiciulă, i Cu mătura l-a mătura, i • 1 \ Cu pară de argint l-a rade, î Din piele, De sub piele, Din unghii, De sub unghii, Din maţej De sub maţe, Din rânză, De sub rânză, Din osânză, Din>maiuri, Din măruntaie, Din creierii capului, Din faţa obrazului, Din sfârcul, nasului, Din albuşul ochilor, Din auzul urechilor. Duce-te-ai pe pustii, înapoi să nu mai vii. Şi N. să rămaie curată, Luminată, Ca argintul strecurat. 30. Cei-răi. Când omul (sau vita) se umflă în cos, are cei-răi. 92. Descântând de trei ori, peste pântece zicând : A aşternut Maica Preacurată, Domnului nostru Isus Hristos piatră. Piatră i-a aşternut,^ Cu piatră l-a învălit, El s’a întors Şi piatra a plesnit. 93. Se descântă într’o oală bolnavului de-1 bea. Plecat-a un om mare, La pădurea mare, Cu toporul mare, Să facă plug mare, Să are cu doisprezece boi, Cu doisprezece pogonici, Să are dealurile, Văile, Lungul Şi curmezişul. Şi-a găsit pe cei-răi : iea» o piatra şi tot dai bolnavului Aşa să plesnească cei-răi Din coşul lui N., Să râmâie N. Curat, Luminat, Cum Maica din cer l-a lăsat, cu borş, cu o trestie. Borşul se dă Cei-răi b.şinoşi, Cei-răi îusuflecăcioşi, Cei-răi din tâlnitură, Cei-răi din pocitură Cei-răi din deochiu, Şi s'au înecat în putina cu borş. Să pieie, Să râspeie, N. să rămâie curat, Luminat. 31. Cel-pierit. 9 [. Se oblojeşte cel-pieritul cu frunze de arin şi cel-pierit, adecă 1. Numele descântătoarei. 25 după ce aceste frunze s’au fiert, se spală încet şi îndelung cel-pieritul cu zeama ce se capătă. 95. Tot astfel cu spâni, spân~, sprenţ sau sprinţar. 32. Chelbe. Bube în cap, din necurăţenie. Se zice: «chelbosului, chitie de mărgăritar îi trebueşte», unuia care umblă tocmai după ceeace 11’are nevoie. La târg, sau dela târg : — Uite, leleo, chelbea'n cap! — Dacă-i moada, ce să-i fac ! Şi : «chelbea şi rapănul s’a ales de el!» 33. Ciumă. 96. Te ungi peste tot .trupul şi mănânci mult uslurout. 34. Colţ de lup. Rana care o face un lup muşcând sau încolţind o vită, se chaimă colt de lup. Cine mănâncă carne de vită încolţită, face un soiu de buboaie cari se numesc tot colţ de lup. t 3 5, Coriu. 97. Sâ-1 păzeşti din răceală, să nu mănânci acru, sărat sau pipărat. 98. Beai rachiu înroşit cu cârmu~ sau cârmă~ ; cu o parte te ungi la buric şi pe frunte. Cotârcă. Vezi Holera,. 36. Crăpătură. Crăpăturile se fac la nările nasului când ţi-i umed, «când îţi curg chicusurile»x la buze,1 pe faţă, — când ieşi neuscat în vânt; pe picioare tot din aceeaş pricină. Crăpături mari au mai ales femeile 26. la călcâie, despre cari unii zic că-s atât de mari, că'n ele «cânta greierii!» 99. Te ungi cu seu de oaie ; a doua zi te speli cu hucc.r 100. Te ungi cu seu de vită crăpată (vită moartă prin cră-pare din pricina gazelor născute după ce a mâncat muştar, luţernă proaspătă, ş. a). 1.01. Te ungi cu smântână, în care ai plămădit strigoaicâ pisată. 102. Tot astfel cu smântână, în care ai plămădit rădăcină de steghie. y o ,. 103. Picioarele crăpate se ţin în apă caldă, în care s’a fiert baligă de cal. 104. Tot astfel se oblogesc şi cu zeamă in care s’au fiert frunze de scumpie. 105. Se ung crăpăturile cu ceară curată, topită. 37. Dalae. 10 5. E bună dălăcita. 38. Dambla, luat, luare, amorţeală. Damblaua se mai Par al ie). 107 Cu o secere numeşte şi luat (luare) din Iele (Pârâtele, sau cu un cuţit loveşti mereu pe partea bolnavă descântând de câte trei ori, dimineaţa, de-amează şi seara, în filele de sec. Spălând secerea sau cuţitul in apă neîncepută, dai bolnavului să guste de câte trei cri. Descântecul : ^ Acuma Ielelor, Crâieselor, Mireselor, Cari stăpâniţi pământul Şi umblaţi ca vântul, Peste nouăzeci şi nouă de ţări, Peste nouăzeci şi nouă de mări, Râu aţi făcut dacă aţi venit, Că la noi e locul pustiit Şi până acuma nimeni n’a venit. Că. la noi Turcul toa că, Baba joacă, Uitcheşn se 'nsoarâ, Sufletul' vostru are să moară. Dacă vreţi să nu vă vedeţi moarte Şi pe năsâlnii de lemn purtate, Plecaţi în cele locuri pustii, Gă’n cei coclauri sâlhui, Nici om n’a tocat, Nici un Turc n’a călcat, C’apoi Dumnezeu acuma -, se sco-boară, . Şi mi-i milă de voi că vă omoară. Iote-1 că vine, şi v’aş ruga frumos, Să ieşiţi din măduvă şi din os, Şi N. să râmâie curat, Luminat. Cum Dumnezeu l-a lăsat. ' 27 39. De-dânsele, ologealâ. 108. Se descântă cu un cuţit de corn, făcut de veri primari, uit biciu de găsit şi câteva fire de dând, de ceeace se foioseşte. la hoit,, când se încearcă coloarea. Se descântă dimineaţa şi seara în aţă ori vin, cu care se spală capul şi se bea puţin, iar de-amează se 'spală pe corp; pe corp dăscântătoarea umblă cu cuţitul'dela cap până lâ picioare. Dacă în timpul descântecului îl apucă pe descântător căscatul, boala are leac. Se descântă trei zile în trei luni, pe vremea când e lună nouă, Marti, Joi şi Sâmbătă. Descântecul : Purces-a N. pe cale, Sănătos Şi voios, Şi când la mijloc de cale, Intâlnitu-l-a Irodia, Doamna zânelor. Şi cum 1-fl întâlnit, In braţe luatu-l-a, In sus ridicatu-l-a, In pământ trântitu-l-a, Picioarele sgârcitu-i-a: Picioarele, Mânile, Toate încheieturile, Toate vinele, Toate oasele, Şi toate mă dictările. El a rămas mişelindu-se Şi văicărându-se, Cu glas Din pămânţ până la cer. Şi nimeni nu l-a auzit, Numai Maica Sântă-Măria L-a auzit, In giulgiu de aur ezut Şi din gură a grăi — Ce te mişeleşti Şi ce te văicârezi ? —* Cum nu m’oiu mişeii Şi n'ii nPoi yâicărâ,' Dacă eu pe cale am purces Sănătos Şi voios, Şi când pe la mijloc de cale-, Intâlnitu-m’a Irodia, Doamna zânelor. Şi cum m’a întâlnit, In braţe luatu-m’a, In faţă căutatu-n^a. In sus ridicatu-m’a. In pământ trântitu-m’a, Picioarele sgârcitu-mi-a, Toate încheieturile, Toate vinele, Toate oasele, • Toate mădulările. — Taci, nu te mai mişeii, Şi nu te mai vâieărâ, Că eu după dânsa m’oiu lua, Şi vârtuted la loc ţî-oiu da. După dânsa luâtu-s’a, Pe rug alb întâlnitu-l-av — Bună ziua, rug alb, — Mulţămesc M^jpă Sântă-Mărieî — N’ai văzut pe Irodia, Doamna zânelor ? ■—- N’am văzut-o ! — Blăstămat să fii, rug alb. A înflori să înfloreşti, Şi a rodi să nu rodeşti. înainte opiinţitu-a, Pe viţa de vie întâlnitu-o-a/ — Bună ziua, viţă de vie ! -^Mulţămesc, Maică Sântă-Mârîa ! -— N’ai văzut pe Irodia, Doamna zânelor ? 28 — Sileşte ’nainte, că nu-i departe ! — Blagoslovită să fii, Viţă de vie ! Să fii mâncarea copiilor Şi cuminicâtura morţilor. In cuţite încuţitatu-o-a, Peste nouăzeci şi nouă de mări Şi ţări Aruncatii-o-a, Acolo să cheie1 Să răscheie, Ca spuma de mare, Ca rouă de sare. (Se sumuţă dc trei ori). Inainţe oprintu-a, Pe Irodia, domna zânelor ajunsu-o-a. Cu- cunună de cercai legatu-o-a, •Cu-,biciu de foc bâtutii-o-a, Dat. Vezi Adăpare. 40. Degerătură. 109. Fierbi ramuri de măcies şi cu zeama oblojeşti degeraturile. Această oblojeală e bună şi împotriva pâduceluhii. 110. Legi degeraturile cu fol ost ine de var^a murata. Când pe cineva îl doare capul şi are fierbinţeli, se zice că este -deochiat.'Câte odată îţi curge şi sânge din nas. Deochi pe cineva atunci când văzând la dânsul ceva deosebit, te miri şi-ţi arăţi această mirare : «Măi, ce frumos copil, ce deştept, ce harnic, ce straie frumoase are, ş. a.» îndată după aceasta insă^trebue să faci «Ptiu!» (prefăcându-te că scuipi jos) şi să adaugi : «Nu fie de deochiu». Dacă nu urmezi astfel, te pomeneşti că ţi se răspunde, cu oarecare supărare: «Ce te miri ? Miră-te mai bine de tine că ţi-i c.rul cu gura în jos şi tot nu se varsă!» Siu altceva. Cu toate acestea nu deoache orişicine. Deoache mai ales cei întorşi dela ţâţă, adecă acei oameni şi femei cari de . mici au , mai supt lapte («ţâţă») şi după ce au fost înţărcaţi; deoache cei pociţi la ochi, pe cari lumea-i cunoaşte şi se fereşte de ei. Mi s’a spus, -şi am uitat de cine, că unul pocit fiind, se. ştia şi nu priviâ pe nimeni în ochi; deoache cei cu ochii negri şi prin urmare şi Ţiganii. Ca să-ţi fereşti copilul de deochiu, îi faci un benchiu în frunte, adecă o pată, ca .ţărână ori funinginâ (comunic, de d-1 Şt. St. Tu-ţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 1. Pron. pop. pentru : pieţe, răspieie. 41. Deochiu. 29 îii. Se stâng în apă neîncepută trei, şapte sau nouă cărbuni. Bolnavul va fi deochiat, dacă cărbunii se vor lăsa la fundul vasului cu apă ; bolnavul zace de altă boală, dacă cărbunii stau deasupra. Apa neîncepută este aceea care se aduce dela fânitână, fără a vorbi. Ea se aduce şi noaptea dela fântână; îngerii păzitori ai oamenilor savldându-se noaptea în fântâni, spre a se curaţi, femeile venind la apă, varsă întâiu jos o găleaţă, căci în apă se află şi lucruri bune, şi-rele, şi apoi ieau pentru leacuri' şi pemru casă (Id.). ' 112. Descântec : Sub o salcie, răsădită ^ Este o fată despletită, Cu uli ochiu de foc Si cu unul de apă. Dădu cel de foc In cel de apă; Nu s’a stâns focul Şi s’a stâns deochiul Dintre ochiurile lui N. Se descântă de trei ori suflând asupra bolnavului de câte trei ori de jos în sus. 113. Se descântă~de trei ori cun beţişor de salcie, făcând cu el cruce îq fruntea deochiatului. Plecat-a N. Pe cale, Pe cărare ; La mijloc de "cale, S'a întâi nit ,.c’o fată mare, C’un ochiu de foc Vezi No. 112. 114. Descântec:; Lăsat-a Dumnezeu trei izvoare : Unul de apă, Unul de vin . Şi unul de pelin,. Cine bea apă, S’adapâ ; Cine bea vin ! Şi cu unul de apă. J Dădu cel de foc | In cel de apă. I Nu s’a stâns focul, ! Ci s’a stâns deochiul i Intre ochii tăi. Se îmbată ; Cine bea pelin,. Crapă dc venin. Aşa să erăpe ochii Cui te-a deochiat; Ochii să-i plesnească Şi N. să se tâmăduească. ilŞ. Se descânta, de trei ori, frecând cu degetele tâmplele celui bolnav : .. Ieşi deochiu Dintre ochi, > +■ Că te-ajunge botezul. Cum te ajunge, • Te face praf şi-pământ r 116. Se descântă de trei Şi te suflă în vânt. N. să rămâie curat, Ca argintul strecurat, Cum Maica din cer l-a lăsat ! ri sumuţdnd după fiecare dată, cu 30 busuioc ori cu un beţişor de salcie în apa nencepiitâ, vin, rachiu miere. Bolnavul gustă dintr’acestea : Mâ sculăi Marţi de dimineaţa. Mă spăl ăi, Mâ îmbrăcăi, Afară ieşii. Mâ uitai la vale, Mâ uitâi la deal, Mâ uitâi sub cel deal mare. Trei ţevii încărcate : Una cu vin, Vezi No. 114. 117. Decan tec: De-o ii deochiat de Sfinte Cu inimile bune, Sfintelor, Bunelor, Line ca apa, Moi ca mătasa, Dulci ca mierea. Pe N. să-l lăsaţi curat, Luminat, Cum Dumnezeu' l-a lăsat. De-o fi deochiat de; neveste, Să le crăpe ţâţele, Să le curgă laptele, ,Sâ le plângă copilele. De-o fi deochiat decopiliţe, .Să le pice coadele, Să fie ca chelele. * De-o fi deochiat de codru, Sâ-i sece rodul.- * De-o fi deochiat de fântână, (Din Podari, jud. Dolj.). 118. Descântec: Plecat-a N. Pe cale, Pe cărare, La mijloc de cale S’a întâlnit eu deQpJiiul. De-o fi deochiat pământul, ;Sâ-i crape lutul. De-o fi deochiat de . soare, Una cu apă, Una eu otravă, Cel ce-a băut apă, s'a săturat, Cel ce-a băut vin, s’a îmbătat. Cel ce-a băut otravă a crăpat. N. să râmâie curat, Luminat. Ca argintul strecurat,. Ca maică-sa ce l-a făcut. Sâ-i sece apa cea lină. De-o fi deochiat de potecă, Lumea pe ea să nu treacă, De-o fi deochiat de vânt, Să nu mai bată pe pământ. De-o fi deochiat de pădure, Şă nu mai dea mugure Şi să pice de secure. De. l-o fi deochiat păsările, Să le cadă penele. De-o fi deochiat de lilnâ, Să nu mai aibă lumină. De-o fi deochiat de soare, Să nu mai ardă tare. Să lase pe N. Curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat, Că nici Domnul Hristos Nu î-a lăsat bolos. Sâ-i piară razele; De-o fi deochiat de lună, Sâ-i piară lumina ; De-o fi deochiat de orn, _ Să-i crăpe boaşele, ^ ’ : Sâ-i curgă p.şatul^ *v.r De-o fi deochiat de femeie, Sâ-i crăpe ţâţele, ^ * sau 31 Sâ-i curgă laptele ; De-a fi de lele, Să se ducâ pe pustie Şi N. să rămâie (Din Hânţeşti, jud. Teeuciuj. 119. Descântec: Vine ciuta dela munte, JJngându-şi puii pe frunte, Ii linge de pistricei, Sâ-i fâcă frumuşei. Eu pe N. îl ling, De deochi Dintre ochi, Cât a sta vântul în gard, Atâta să steie deochiul în cap. Din cap Să fugă în sat, (Din Novaci, jud. Gorjj. 120. Descântec: Pasere albă 'Cudalba, Sus sări şi, Jos plesnişi. Plesnească ochii râvnitorilor, Plesnească ochii deochetorilor. 121. Descântec: Pasere albă Cudalbă, Pică ici, Fică colea, Pică vârf de pietricea. Paserea dacă pica Piatra se despica. Despică ochii strigoiului. Despică ochii moroiului, Despică ochii râvnit or ului, Despică ochii deochietorului, 122. Descântec: Tu strigoiule, TwmoroiuLe, Tu leule, Tu deochitorule, Curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. Ca un câine turbat, Cu coada încârligată; Imbârligată Şi unde-a pica, Acolo s’a frânge, Deochiul a plânge. Acolo a plesni Şi-a muri Şi N. să rămâie curat, Luminat, .Ca argintul strecurat. | Cine-a râvnit, ! A şi plesnit. | Şi-N. a rămas curat, j Luminat, I Ca argintul strecurat, • | Cum Dumnezeu l-a lăsat. (Id.). Despică ochii leului, Pe-ai strigoaicei, Pe-ai moroaicei, Pe-ai râ vuitoarei, Pe-ai deochetoarei, Pe-ai leoaicei. Şi N. a rămas curat, Luminat, Ca din cer picaţi ' r Cum Dumnezeu l-a făcut, : Cum matcă-sa l-a născut. (Id.). Tu strigoaică, Tu moroaică, Tu leoaică, Tu deocheturoaică, 32 Să vă duceţi, Unde fată părul mrmpleteşte. Unde secure nu pocăneşte^ Popa nu ceteşte, In copitele ciutelor, In fundul mărilor. Acolo să vă duceţi, Acolo să vă hodiniţi, Şi să lăsaţi pe N. Curat, ' Luminat, Ca argintul strecurat, Ca din cer picat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. 42. Dropică. Când copilul treapădâ mult, se zice că dă în dropică, adecă se umflă peste tot şi mai ales la picioare. .123. Se ard pe o tăbliţă nouă păduchi culeşi din capul unui singur copil sau din, capul mai multor copii urmaşi (cei din urmă copii din mame mature), se pun în rachiuy şi pe neştiute se dau bolnavului să-i bea. _ 124. Se culeg trei gândaci de hrean, trei de brusture şi trei de bo~, se pisează, se fierb, zeama se îngroaşă cu târâte de grâu şi se face legătură, care se pune la buric. 125. Tot acolo şe pune legătură cu lut muiat în oţet. 126. Se-fierb cartoafe făcâluite în său de oaie, se amestecă m ccapâ fiartă în untură de porc nesărată, şi se fac legătură. Se pun la buric. 43. Ducă-se-pe-pustiu! 127. Dacă unul pică bolnav de ducă-se-pe-pustiu, dapă ce-şi vine în fire, sapă pe locul unde a căzut până cc găseşte un cărbune. II iea şi se duce la cine ştie să descânte. 44. Făîcâriţă. E o umflătură la falcă. 128. Se lecueşte prăjind .(pălind) falca umflată cu o Jalea de cal, găsită pe-răpi sau pe câmp. Falca este încălzită până aproape frige. Cât timp se prăjeşte, zice : Plecat-a N. Pe cale, Pe cărare, La vale. S'a întâlnit cu viermele. Viermele l-a ros. S’a întâlnit cu sula, Sula l-a împuns. S’a întâlnit cu sfredelul, Sfredelul l-a sfredeliU 33 Dalta l-a dăltuit, Focul l-a fript, Usturimea l-a usturat, Frigul l-a îngheţat, Trăsnetul la trăsnit, Fulgerul l-a fulgerat, Săgeata l-a ’nsăgetat Şi toate cuţitele Şi toate săgeţile. Maica curată, Lăudată, Tn cale le-a ieşit Şi le-a grăit: — Duceţi-vâ în foc, să vă ardă, In apă, să vă stângă, In cuptoare, să vă topească, | In cer de unde aţi purces, Şi ieşiţi din falca lui N. Şi-l lăsaţi desumflat Şi curat, Ca unul sfânt ce l-a lăsăt. Fierbinţeală. Vezi Arşiţă. 45. Friguri. Frigurile te apucă sau te prind din te miri ce. 129. Pisezi frunze de oleandru, le storci în apă şi bei. 130. Fierbi rădăcină de mutătoare, şui bei zeama. Mutătoarea e bună ori de unde vei săpâ-o, dar mai de leac e atunci când o muţi din altă parte la loc curat. Sunt anumite zile când se mută, dar cea mai nemerită este Lunea înainte de răsăritul soarelui. In locul ei, de unde o sapi, se pune, ca şi la alte buruieni de leac, o bo-biţă de poamă ori o fărmătură de mămăligă. Săpatul şi mutatul ei se face cu muţenie. 131. Când frigurile sunt prea vechi, bolnavul pune pe o scârnă de om o frunză de brusture, şi-o sărută. , 132. Bea zeamă de balegă de cal, stoarsă în apă. 133. Bea lapte de alior (ţâţa-câţălii) picurat în apă. 134. Pisezi pelin şi iţmă creaţă, zeama le-o storci în rachiu şi pe acesta îl bei. 135. Bei zeamă de rădăcină şi spini verzi de holeră, stoarsă în apă. 136. O femeie fugită dela bărbat toarnă pe neştiute peste bolnav o cofă de apă rece, din cap. (comunic, şi de d-1 Şt. St. Tu-ţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 137. Se sapă o vână de nuc, i se răcneşte coaja cea gălbuie şi cu aceasta se face o legătură care se pune ori la o mână, ori la amândouă, deasupra glesnei. Pamfile, Boli şi Leăcuri. 3 34 138. Bea zeamă de românită pisată, stoarsă în apă. 139. Tot astfel de troscot. Unii îl sapă muţi. 140. Tot astfel de coajă tânără de salcie, fără a o rupe mut. 141. Bea vin fiert cu sare ! 142. Te legi la cap cu mă străbat de mutătoare pisată. 143. Când un copil zace de friguri grele, când e intrat în friguri, mama sa îl duce la mormântul unui cunoscut, înainte de a ieşi cireada din sat şi zice : — Bună dimineaţa M î Dâ-mi o perină şi un levicer, Că mi-a venit un musafer ! Apoi iea o leacă de târnă şi o leagă într’o basma la gâtul băiatului. Legătura aceasta o ţine băiatul atâta vreme cât îl ţin şi frigurile. Dacă frigurile îl lasă, mama se duce cu copilul şi pune ţărna 1 a ioc, Gupa cc cireada a intrai 111 sat, zicând i Bună seara, M ! Şi răspunde tot dânsa : — Mulţumim Dumitale, Apoi: — Na-ţi perina şi levicerul, Că mi-a plecat musaferul! 144. Bea zeamă de sârpdnţâ (seamănă cu iarba grasa; se întinde pe pământ) stoarsă în apă neîncepută, după ce se pisează. 145. Bea zeamă de pelin pisat, stors în apă. 146. Bea zeamă de baligă de cal, stoarsă în apă. 147. Se duce bolnavul dimineaţa în grădină şi scutură cineva peste el, fiind desbrăcat în piele, rouă dc pe pomi. 148. Du-te noaptea cu cel bolnav într’o răspinţene de drum. Fă acolo o groapă, pune într’insa un ou proaspăt şi o mână de sare gronţoasă şi zi : — Când va scoate puiu acest ou, atunci să mai apuce frigurile pe N.; când se va face ocnă de sare aici, atunci să mai apuce frigurile pe N. ! 149. Te afumi cu sămânţă de floarea-soarelui. 150. Iţi tai unghiile, le pui într’un ou şi oul îl pui la o răspântie. 151. Bei zeamă de sânţi ană pisată. 152. Când vezi harţă întâiu, singur întrebi şi singur răspunzi : 35 — Barză, Barză, Ce ai în guşă ? — O căpuşă. — Dar în chept ? — Lapte fhert. — In picioare ? — Două râschitoare ! — In pene ? — Frigurile mele.1 — Să te duci nouăzeci şi nouă [de ani cu ele ! (No. 149-52 comunic, de d-1 Şt. St. Tuţeseu, eom. Catanele, jud. Dolj). Friptură. Vezi Arsură. 46. Focşoare. Seamănă cu bubele dulci. 153. Furi un tăciune dela cineva, îl stângi în apă neîncepută şi apoi îl ştergi de bubele acestea. 154. Se pune la buric legătură de lostoparniţâK pisată. 155. Se unge trupul bolnavului cu floare de lumânărică pisată. Le fac cei ce umblă îmbodoliţi (legaţi) la gât cu basmale. Le fac şi cei ce muncesc la Joia iepelor, numită şi târgul iepelor, Joia de dinaintea lui Sân-Toader (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele* jud. Dolj.). 156. Te speli în gât cu rachiu amestecat cu untdelemn. 157. Când au copt, le spargi cu degetul. 158. Pui ca legătură la gât ceapă pisată cu undelemn. 159. Tot astfel, ceapă coaptă cu săpun. 160. Tot astfel, seminţe şi maţe de tărtâguţâ. 161. Tot astfel, felii de mâmăliguţâ caldă, presărate cu sare. 162. Tot astfel, nalbă fiartă ’n lapte dulce. 163. Tot astfel, rădăcină de curcubeţică fiartă şi pisată, amestecată cu făină de popusoi. După ce se face legătura, se unge pe deasupra cu grăsime de porc ori untdelemn. 164. Freci gâlcile cu clâbuc de săpun şi zici de trei ori : 47. Gălbănare. 48. Gâlci. 1. Poate : tele. 36 Nouă, Trei, Opt, Doi, Şapte, Una, Şase, Nici una, Cinci, Ptiu ! Patru, 165. --- Faci cu făină de popuşoi două chipuri de năpârci. Făina- opărită. Descânţi pe deasupra lor cu 0 trestie de trei ori: Cian datina, S’au dus patru Măndălina Şi-au venit trei; A făcut nouă feciori, S’au dus trei Intr’o zi i-a crescut, Şi-au venit doi; Şi-a doua zi la oaste i-a trimis. S’au dus doi S’au dus nouă Şi-a venit unul. Şi-au venit opt; S’a dus şi-acela S’au dus opt Şi nu s’a mai întors. Şi-au venit şapte ; Cum nu se ştie feciorii Ciandalini S’au dus şapte Măndălinii ce s’au făcut, Şi-au venit şase ; Aşa să nu se ştie S’au dus şase Ce s’au făcut gâleile, Şi-au venit cinei; Motâlcele, S’au dus cinci Năpârcele, Şi-au venit patru ; Lui N. Legătura se leagă la gât astfel ca mijlocul unei năpârci să vină: pe o gâlcă. 49. Gâşter. Când îţi amorţeşte gâtul şi nu mai poţi vorbi, ţi-a picat gâşteruL 166. Legi gâtul cu un ştergar şi pui pe cineva de te ridică cu ştergarul în sus. 50. Greaţă. 167. Prăjeşti mieţ de pâne, fierbi oţet, moi pânea în oţet, o întinzi pe o pânză şi pe deasupra presări frunze de ismă creaţă uscate şi fărâmate. Legătura o pui la buric. 51. Greutate la inimă, leşiere, leşin. 168. Bea zeamă de frunze de urzici fierte. 169. Faci o legătură cu orţ pisat şi o pui la pântece, ca să-ţt vină pofta de mâncare. 37 170. Pentru aceasta e bună şi zeama de porumbele necoapte, dacă se fierb. 171. Ieai trei rădăcini de hrean şi trei de brusture, le pisezi, le fierbi cu borş, zeama o îngroşi cu târâţe de grâu, le faci legătură şi o pai la buric. 172. Când greutatea la inimă e din pricina unei mâncări cu lăcomie, sugi lapte din câteva fire de alior. Acest lapte naşte trea-" pudul, trepâdarea sau trepâdatul, care te uşurează. 52. Guşter. Un soiu de gâlci. 173. Gâlcilor, Motofâlcilor, Apucaţi potecele, Ca să paşteţi gâştele. Şi puserăţi să le păzească Un orb, un surd şi un mut. Şi veniră lupii: Orbul nu-i văzu, Surdul nu-i auzi, Mutul nu-i chiui. Lupii le mâncară I Şi le forfecară, | Gâlcile plecară, ; De vârf se aplecară, î Din rădăcină se uscarâ I Din gâtul lui N. secară. Şi N. a rămas curat, Şi N. a rămas luminat, Ca argintul strecurat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. Descântecul dela mine, Leacul dela Dumnezeu. 53. Holeră, cotârcă. La 1867 când a venit holera, îi zicea cotârcă. Sgârciâ pe oameni de inimă şi cari scăpau până a douazi, aveau nădejde să scape cu zile. 174. Atunci a venit un bărbier din Tecuciu, care punea pelin pisat la inimă şi luă bolnavului sânge dela braţ. 175. Cu Târnă (plantă ce se aseamănă cu cartoafele, numai că frunza aduce cu a urzicii, dar e mai netedă ; face struguri negri cu bobiţe mici) pisată, amestecată cu făină de popuşoi şi cu chişleag, se face legătură bună de pus la buricul bolnavului de holeră. Leacul e bun şi împotriva lingoarei. 176. Bea* rădăcină de holeră plămădită în rachiu. Vezi No. 187. 54. Huială de cap. 177. Bolnavul bea rachiu în care s’a plămădit antonică. r 38 55. Incuiere. Când omul nu poate ieşi afară, «drept dânsul» şi nici cu uduL 178. Se desghioacă căpuşele, li şe scot fasolele, se pisează şi se dau în apă neîncepută celor încuiaţi. 179. Freci două cărămizi una pe alta, praful ieşit îl amesteci cu miere şi dintracestea faci un dop pe care îl pui la segut. Vezi No. 195. 56. Inimă. Prin inimă se înţelege «stomacul» ; toate boalele.. acestuia se chiamă dureri de inimă. Treapădul e tot o durere de inimă, dar bolnavul iese afară subţire. I se mai zice şi pântecâraie, dela vorba pântece, care se mai numeşte şi bârdan, bârtâ. Adesea se mai chiamă şi rast. 180. Pui la pântece legătură făcută cu tărâţe de grâu, hrean pisat, gălbănus de ou şi oţet. 181. Se face acest leac ce se numeşte noii. Dimineaţa faci în cenuşa de pe vatră nouă urme cu fundul unei ulcele. Ieai de nouă ori câte puţină cenuşă cu un . vârf de cuţit din fiecare urmă şi le pui într’o cană cu oţet pe care bolnavul îl bea, după ce-1 amestecă bine. Acest leac este . bun când inima te doare din plecate. 182. Se pun ca legătură la inimă mere pădureţe cojite şi stropşite. 183. Tot astfel, nucă pisată şi amestecată cu miere. 184. Tot astfel, legătură din ceapă pisată, amestecată cu spuţă* 185. Bea vin roşu. 186. Mănâncă mâncări acre. 187. Zeamă de rădăcină de holeră se bea. Vezi No. 176. 188. Se pun la buric două ouă fierte puţin amestecate cu oţet. 189. Tot astfel, legătură făcută cu huce, . pelin pisat şi spu^ă, amestecate bine. 190. Ţot astfel cu vetrice, 'târnă, pelin şi trandafir negru, bine pisate şi amestecate. 191. Tot astfel din buc (coaja păsatului după ce se face în piuă J) şi borş. 1 1. Despre «facerea păsatului», vezi a mea Industria casnică la Români, p. 243-4. 39 192. Tot astfel la copii : usturoiu pisat, două mani de cânepă făcută jolfă şi amestecate cu ceapă pisată. 193. Tot la copii : legătură cu castravete bătrân, copt în spuză, răcit, tocat şi amestecat cu piatră acră şi sămânţă de cânepă. 194. Se înfăşoară împrejurul buricului o legătură tăcută cu zeamă în care s’a fiert floare de trandafir amestecându-se cu câteva ouă crude. 195. Se pune la buric o turtă de cărămidă roşie pisată mărunţel şi amestecată cu miere. Vezi No. 179. 196. Mai ii Ies la copii : legătură făcută cu vetrice, spuţâ şi oţet. 197. Legătură cu târâte de grâu muiate ’n apă şi amestecate cu hrean pisat sau ras. 198. Legătură cu floare de trandafir opărită în oţet fierbinte. 199. Legătură cu buce şi ceapă pisată. 200. Se pune la pântece sfeclă crudă, tăiată felii şi unsă cu rachiu. 201. Hrean pisat sau ras cu oţet. 202. baci o burcă cu făină de grâu. cât o strachină de mare. In mijlocul ei faci o bortă cu degetul, pe care o umpli cu miere. Burca o pui la buric, cu mierea în dreptul acestuia. Dacă după o zi burca va fi moale, mai pune-ţi una ; dacă va fi tare, nu te mai trudi, ci caută-ţi leacul pe altă cale. Simţi o lâncezeală, o sfârsenie, o slăbiciune, o piroteală. 203. Când te duci afară «drept ţine)) ca să te ominesti, te duci mâncând ceva şi descântând : 204. Când dintr’o înţepătură te umfli la o mână ori un picior, ca să dea umflătura înapoi, pui pe dânsa o legătură făcută cu făină de. păpuşoi crudă, amestecată cu cbisleag. (Brăhăşeşti, jud. Te-cuciu). 57. Inimă rea. Nu mănânc c.cat, Ci-mi mănânc c.catul meu, Toată lâncezeala, Toată inima cea rea Şi tot răul dela mine. Şi eu să rămân sănătos Şi frumos, De toată lumea ales. 58. înţepătură 40 205. Dacă-ţi dă un spine în picior, scoate-1 şi locul lui aco-pere-1 cu chiu din ureche, ca să nu mai crească. 206. Când nu poţi scoate spinele şi prin urmare când înţepătura coace, pui deasupra o legătură mică de untură de iepure, ca să grăbească coacerea. Spărgând buba, iese şi copturile şi spinele, ţe-pul sau ţepuşa. 59. Isdat. 207. Descântec : Isdat Cu tămâie te-oiu tămâia, Nebotezat, Cu aghiasmă te-oiu spăla, Ieşi din inima lui N., Cu apă mare te-oiu uda. De unde-ai intrat. Ieşi, drace, Că cu cruce te-oiu boteza, Gâ n’ai ce face ! (Novaci, jud. Gorj). 208. Descântec: La cap, | Să taie necurăţeniile. Cap cu romănac. Să taie blăstămăţeniile. La inimă, Fugi din capul omului, Inimă de vidră, Fugi din capul voinicului, La picioare, Că nu-i aici locul tau, Picioare de râschitoare. Bâtu-mi-te-ar Dumnezeu. Cocoş, Aicea-i locul crucii. Făcuşi ou roş Aicea-i locul tâmâii, Şi învie pe Hristos. Aicea-i locul sfinţilor. Cine n’are cruce, Plesneşte, drace, Să nu vie la cruce, Că n’ai ce face, Cine n’are cruce, Că de n’ai plesni, Să fugă de cruce ; Eu te-oiu biciui, Cine n’are cruce, Cu biciu de mătase, Să nu treacă peste cruce ; Cu funie în şase 1 ; Fugi sabie diavoleassă, Cu crucea te-oiu goni, Că vine sabie îngerească, Cu biciul te-oiu biciui, Cu săbii ascuţite, Cu tămâie te-oiu roşi (Ibid.). 60. Junghiu» Junghiul te apucă din răceală, din vânt rău, din deochiu, din farmec ş. a. Cel mai năprasnic dintre toate soiurile este însă junghiul morţii, de care nu mai este chip de scăpare. Te apucă şi când laşi furca din brâu culcată jos (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 1. Funie împletită în şase viţe. 41 20Ş• Pui Pe locul unde te ţine, legătură făcută din pane muiată în vin oraş. 210. Cauţi o hârtie albastră, o ungi cu miere; pe deasupra presări fire de tutun şi o pui la junghiu. 21 r. Când copiii au junghiu şi nu ştii unde-i, căci nu pot vorbi, ieai binişor gălbânusul unui ou, şi-l porţi pe tot trupul bolnavului, până când se sparge. Acolo este semnul că îl ţine junghiul. Se amestecă apoi gălbenuşul cu tămâie şi punând peste acestea puţini căiţi, se leagă cu ceva. 212. Se bea oţet în care s’a pus piper ros pisat şi sare. 213. Se pune la locul unde ţine junghiul, balegă de boucoaptă în vatră. 214. Se face o legătură cu crăiţă fiartă cu'piper negru, zeama îngroşată cu făină de păpuşoi ori de grâu. Pe deasupra legătura se unge cu grăsime de porc. 215. Se descântă cu un cleşte, făcând cruce pe pământ. Pus-a Vodă masă mare, Poftit-a Ţiganii, Poftit-a armată, Poftit-a boierii, Numai pe junghiu nu l-a poftith El aşa s’a supărat, Şi pe cleşte a încălecat, Şi la mare a alergat, Şi-a sărit şi s'a înecat. 216. Se descântă cu o cociorvă ori cu cleştele în vatră : Ştefan Vodă La oaste a plecat. Oastea îşi mâna. Toţi ostaşii aveau arme bune Şi cai buni, Numai junghiul n'a avut Nici arme bune, nici ,cai buni. 217. Se descântă : După'cum omul cu noroc Seamănă sămânţa pe loc. Iese sămânţă de vară Peste cea de primăvară, Aşa să iasă junghiul Din toate osişoarele, Din toate măduvele. Din cap, (Din Curtea,-de-Argeş). Pe cociorvă (cleşte) a încălecat, După Ştefan s’a luat, Pământul s’a despicat. Şi junghiul s"a cufundat, N. să rămâie curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat1 2. Din mâini, Din picioare, Din trupul tot, Din sufletul tot, Sa rămâie N. curat, Luminat Cum Dumnezeu l-a lăsat. 1. Vezi No. 51 şi 63. 2. Vezi No. 215. 42 Jupoeală. Vezi Belit ură. 61. Lapte secat. Ca să nu sece laptele unei femei, .după ce «dă ţâţa;; copilului, trebue să i şteargă gura cu gura cămeşii sale. Leş. Vezi Greutate la inimă. Leşiere. Vezi Greutate la mimă. Leşin, leş. Vezi Greutate la inimă. 62. Lespede. 218. Când ai lespede la inimă, faci o legătură cu sfeclă, morcov, ridiche şi pătrunjel, toate rase pe râzătoare. Peste ele strici două ouă cu coajă cu tot, mai torni un pahar de oţet, unul de untdelemn şi altul de borş. Le amesteci bine şi le pui la lingurice. Te uiţi unde-i soarele, şi a doua zi, tot pe vremea aceea, te deslegi. 63. Limbrici. Faci limbrici când.mănânci prea mulţi popuşoi copţ1, ori când mănânci mămăligă goală cu sare. 219. Să beai oţet mult, gol. 220. Ieai limbricâriţâ sau limbricărniţă plămădită cu miere. 221. Bei zeamă de usturoiu fiert. 222. Si înfăşoară bârdanul sau pântecele copiilor bolnavi cu balegă de mâncat presărată cu piatră acră. Lingoare. Vezi Holeră. troscot, 43 64. Ling-urice. 223. Când te doare la lingurice, îţi pui o legătură cu holeră şi .roşcove pisate şi fierte. 65. Lipitură. Vezi Ceas rău. 224. Descântec: Purccs-a pe cale, Pe cărare, Gras, Frumos. Când a fost la mijloc de cale, Intâlnitu-l-a un căscat, Cu gura căscată, Cu limba lăsată, Cu cojoc de lup, Obrazul de arieiu. A întâlni l-a întâlnit, In slavă l-a ridicat, In-pământ l-a trântit, Cu ţărnâ l-a acoperit^ Măselele i-a sdrobit, Carnea i-a măcelărit, Sângele i l-a băut, Ca pe-o mănuşă de cânepă l-a sghi-ţulat, De laturea drumului l-a lepădat. A nume de om pierit l-a lăsat. De aceea a plâns Şi a văieărat. — Nu plânge, Nu te văicărâ, Curând, Mai curând Aicea le-oiu descânta, Cu bicele le-oiu bate, Din toate ciolanele le-oiu Să iasă grasă Ingrozată, Frică înfricoşată, Spaimă înspăimântată, Cu ţehlit, Cu răsărit, Cu spâimat, Cu spăriet, Să iasă din inimă, Din osişoare, Din sute de încheieturile, Din sfârcuşulnasului, | Din faţa obrazului, | Din auzul urechilor, Din 1 ostul dinţilor, ! Din rădăcinile măselelor, i Din tot trupul, i Şi treabă cu el să tiu mai ai, j Că eu cu gura Uam cântat, Cu limba i-am descântat, Cu mătura dela biserică I-am măturat, Din tot trupul lui Afară le-am dat, Peste mic-mare le-am aruncat, Unde vaca nu rage, Unde boul în jug nu trage, Unde fată mare Cosiţă nu 'mpleteşte. Acolo să pieie, Acolo să răspieie, Ca spuma de mare, Ca rouă de soare, Iar el să rămâie curat, Luminat, Cum maică-sa l-a făcut, Cum Dumnezeu l-a lăsat, Ca aurul strecurat Ca soarele pe senin luminat. Amin 1. scoate, (Scris pe o carte cirilică, comunic, de d-1 Şt. Manole, Bârlad). 1. Vezi No. 91. 44 66. Lovitură. Boala se mai numeşte şi duca-se pe pustiu, iar cel bolnav, cu înţeles de batjocură, se numeşte lovituros, pron. pop.: loyituros1. Pentru a fi feriţi de această boală, oamenii sărbează ziua lui Sf. Haralambie şi Joia verde. Tot spre acest scop, părinţii, şi mai ales tatăl, să nu-şi facă obiele din scutecele copilului mic, spre a-şi feri odrasla de lovitură. Se întrebuinţează şi pluralul: lovituri (comunic. de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 67. Luare, luat, luat de vânt, luatui Ielelor. Vezi Dambla. Si nu umbli iarna pe câmp când bat prea tare vânturile, căci sunt vânturi rele, cari, dacă te apucă, cazi la pat, şi Doamne fereşte ! Când pleci la drum, e bine să ai în brâu trei căţei de usturoiu. 22/. Se descântă cu o secure sau un cuţit Luni, Miercuri şi Vineri, de câte trei ori în fiecare dimineaţă, de amează şi seara, lovind mereu*4m partea bolnava. Securea sau cuţitul se spală încapă neîncepută, în care-şi spală bolnavul partea din trup luată. Acuma Ielelor, Craieselor, Mireselor, Cari stăpâniţi pământul Şi umblaţi ca vântul, Peste nouzeci şi nouă de ţări, Peste nouzeci şi nouă de mări, Rău aţi făcut dac’aţi venit, Că doar la noi Turcii toacă, Baba joacă, Uncheşii se ’nsoară. Sufletul vostru are să moară, Dacă nu vreţi să vă vedeţi moarte Şi pe năsâlnii de lemn purtate, Vezi Dambla şi Luare. Luatul Ielelor. Vezi Luare. Plecaţi în cele locuri pustii, Câ’n cei coclauri sâlhuj Nici un om n’a călcat, Nici un Turc n’a tocat, C’apoi Dumnezeu acuma se sco-boară. Şi mi-i milă de voi că vă omoară, Iaca, că vine, iar eu v’aş ruga, Să ieşiţi din măduvă şi din os, Frumos, Şi N. să rămâie curat, Ca’n veleat, Cum Dumnezeu l-a lăsat1 2. 1. Vezi No. 127. 2. Vezi No. 107. 45 Vezi Luare Luat din vânt. 68. Mama pădurii. 226. Descântec : Mama murelor, Mama pâdurelor, Eu te strig, Tu sâ-mi răspunzi; Eu îţi dau, Tu să-mi dai ; Eu îţi dau plânsul copilului m^i, Tu sâ-mi dai hodina copilului tău, Să doarmă ca lemnul, Să tacă ca ulmul, Şi ca fumul. Cum dorm paserile ’n tine, Aşa să doarmă copilul lângă mine. (Curtea-de-Argeş). 69. Mâncărime. 227. Când te mănâncă trupul fără nici o pricină, ori o parte a trupului, oblojeşte-te cu zeamă de stevie fiartă. 70. Mâncărime de inimă, mâncătură de inimă. Mâncărimea sau mâncătură de inimă este o boală a copiilor mici, de ,care,dacă ■ nu-s căutaţi, mor numai decât. Se naşte prin deochiu. 228. La descântec, se iea un păhărel cu miere şi un cuţit. Gu cuţitul se taie bucăţele mici din floarea de bujor şi se descântă, în- cepând a le amestecă în miere cu se dau copilului. Ileana Cosânzeana A făcut un copil Şi l-a mâncat strâga ; A făcut doi copii Şi i-a mâncat strâga ; | A făcut trei copii i Şi i-a mâncat strâga ; j A făcut patru copii j Şi i-a mâncat strâga ; A făcut cinci copii Şi i-a mâncat strâga ; A făcut şase copii Şi i-a mâncat strâga ; A făcut şapte copii cuţitul. Mierea şi floarea de bujor Şi i-a mâncat strâga ; A făcut opt copii Şi i-a mâncat strâga ; Numai cu cel de-al nouălea, Cu N. a rămas. In braţe l-a luat, In munte s’a suit, In temniţă l-a băgat, Şi l-a încuiat Şi l-a alcătuit. Strâga l-a căutat Trei zile şi trei nopţi. Dacă a văzut că nu-1 găseşte Şi nu-1 găseşte. 46 La frate-său a alergat. Frate-său în grajd de piatră a intrat, Şi calul cel bun datu-i-a, In munte suitu-s’a, Şi-a descuiat Şi-a desalcătuit. Şi-a mâncat inima copilului. Mama de dorul şi focul copiilor Suie dealul Garaliilor, Găseşte inima copiilor Delăturea drumului, In floarea bujorului. Cu vârful cuţitului luatu-l-a, In pahar cu miere aruncatu-l-a, Copilului datu-l-a, De l-a mâncat. Să rămâie copilul curat, Luminat, Cum mâ-sa l-a făcut, Cum Dumnezeu l-a născut. Mâncătură de inimă. Vezi Mâncărime de inimă. 71. Mărini. Sunt nişte bube uricioase pe cari le fac la şezută cei ce muncesc în ziua de Mârina (17 Iulie) 1. 72. Măsele. 229. Se fierbe într’o mosoaicâ părăsită sămânţă de măselăriţâ şi se abureşte (inhalaţie) gura deschisă. Acei aburi se zice că au putere de a omorî viermii cei mici cari pricinuesc durerile de măsele. Când această durere are altă pricină, măselariţa nu foloseşte întru nimic. 230. Pui la măsele cleiu de plop. 231. Speli gura cu ud de cal negru. 232. Pui în, timpul nopţii tutun la măselele găunoase. 233. Pe cele stricate le sfărâmi cu totul, ţinând peste noapte în gură şi în găurile lor tămâie. 234. Când ţi se umflă gura din pricina măselelor, pui la falcă o legătură de sâmburi de măsline pisaţi. 73. Mătreaţă. 235. Se spală capul eu zeamă de sămânţă dt floarea-soarelui fiartă. 1. Cfr. ale mele Sărbători de vară, p. 167. 47 74. Mătrice. 236. Descântec : Purces-a pe cale, Pe cărare, Gras şi frumos. L-a întâlnit matricea ; Matricea cu vâtămătură, Matricea [cuj strâns, Matricea din ridicâturâ, Mâtricea din bărbierit, Matricea din multe Şi mărunte Feluri. Nu te lăţi, Nu te ascuţi. Nu fii ducas㪠Nu Iii săpcicioasă, Nu Iii irâncuciuasu, Câ a plecat corbul negru de fier Prin pădurea de fier, Stâns-a curb :de~ fier, Ouat-a ouă de fier, Scos-a pui de fier, Aripi de fier. Bâtut-au din gură de fier Ţipat-au. — De ce ţipaţi, Tui de fier, Din gură de fier. Nu-i a mânca (?) Şi nu s’a aprins cuibul. Nu ţipaţi, Nici vă vâicâraţi, Curând, Mai curând La bot (?) Eu cu gura oiu cânta, Cu limba oiu descânta, Şi toată mâtricea din coş Veţi mânca, Pe cutare li-ţi ustura, Pi-cioarele. se yor despiedecâ, înainte va pleca, Să rămâie mai gros, îngreunat, Cumu-i* de Dumnezeu lăsat. (La bărbat zici :) Mai gras. Mintos, Frumos, Şi în totul sănătos. Amin ! de d-1 Şt. Manole, Bârlad). (Scris pe o carte cirilică, comunic. 75. Miros de gură. 237. Te speli în gură cu ceaiu de tar hon sau sacna calului şi scapi de mi roşu Iscare-1 dobândeşti când te spurcă cucul ori pupă~ay când le auzi dimineaţă <*ântecul şi tu n’ai mâncat nimic, v 76. Miros de picioare. întocmai ca la No. 237, ca leac. Se spală şi cei cărora le a-sudă picioarele prea tare. 77. Muşcătură. 238.. Când te muşcă un cane, pui lj rană o pară, pe care o 1 2 1. Ducăriţă, ducătoare, care se tot duce. 2. Cum este. 48 dai după tămăduire celui care te-a descântat (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 239. Muşcătura de câne se tămădueşte dacă pui pe rană o para de arama de un ban, doi sau cinci, dată de stăpânul cânelui. 240. Tpt pentru aceasta ieai din pârul cânelui câteva fire, le arzi şi scrumul îl pui pe rană. 241. Tot pentru aceasta pui la rană usturoiu pisat, amestecat cu sare. 242. Pentru muşcătură de câne turbat, umpli borş pe numele unuia care este singur în sat şi zici : Umplu borş, Dar nu umplu eu, Ci umple M. Cânele turbat a muşcat pe N. Dar nu l-a muşcat pe N., Ci l-a muşcat pe M. Apoi se spală rana cu borş acru. 243. In corn. Stefâneşti-Vâlcea am văzut venind la preot un om ce credea că-i muşcat de câne turbat spre a-i ceti canon, a-1 mărturisi şi împărtăşi. 244. Tot,- pentru aceasta se leagă muşcaţilor bucăţi de troci Ja gât (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 245. Ca să nu mori de muşcătură de cârcâiag, numit şi pa-truţeci'de-picioare, să te dea în scârci patruzeci de oameni. ^ 246. Cel muşcat de corosgnelniţâ (corochîsniţâ), să numere o baniţă de linte ori de păsat. 247. Cel muşcat de nevâstuicâ să se spele la rană cu apă scursă peste o piele de nevăstuică întinsă şi uscată pe un crăcan de lemn, cu partea cărnoasă în afară. 248. Pentru orice soiu de muşcături otrăvitoare, se freacă locul cu undelemn călduţ (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 249. Tot pentru aceasta se taie o lămâie în două şi se pune pe bubă (Id.). 250. Se unge, tot pentru aceasta, cu untură de iepure. 251. Pentru muşcătură de şarpe, se descântă de trei ori pe nerăsuflate cu o varga de alun, în apă neîncepută. Cu apa se spală rana. Descântecul : Pasere albă Cudalbă Sare iei, Sare colea, Sare buciumaş de vie. Viţă tăiată, Pe gard aruncată, Muşcătură de şârpe vindecată. 49 252. Tot pentru aceasta, se descântă cu o vergică de alun, in ziua când a muşcat şarpele; se descântă în apă ne’ncepiită pe nerăsuflate şi fără greş. Dacă greşeşti ori te răsufli, boala n are leac. Cu apa se spală rana. Descântecul: Hestriţă, Pestriţă, Muşcă de peliţă, Peliţa de carne Şi carnea de os Şi osul de băţ de alun Şi băţul de alun Varsă venin. 253. Muşcăturile de urzică (înţepăturile) ori de omidă prici-nuesc nişte burbonele cari produc un fel de mâncărime. Se vindecă frecându-le cu boţ. 78. Năjit. Te dor şi-ţi curg urechile. Când vii dela biserică în ziua de Florii, te loveşti cu salcie peste urechi, ca să nu te doară peste an ; tot astfel faci şi peste sale. D.upă Bobotează să nu mai zici colindul sau plugul. Mamele să nu iasă cu udul, având copiii în braţe, căci aceştia capătă năjit. 254. Se afumă urechile cu sămânţă de cânepă. 255. înspre noaptea de Mârina, femeile desbrăcate cu totul ieau o baligă de bou din ogradă şi o aruncă într’un gard ca să se usuce. Mâi târziu, aprinzând baligă de aceasta, se afumă urechea celui bolnav de năjit, apoi se stânge cu stupit şi cu scrumul se unge urechea pe dinafară L 256. Se afumă urechea bolnavului cu fum de baligă, apoi o unge cu scrum muiat în stupit. Se descântă oricând : Năjit ule. Sfrijitule, Teşi, că numai este vreme de stat, Că te-diu unge, Te-oiu frige, Te-oiu pârli, Te-oiu fugări, Sufletul ţi-a ieşi. Ieşi din ochi, Din au.zul urechilor, Din sfârcul încheieturilor, Şi du-te în pustia năcazului, Şi ieşi din umerii obrazului. Şi du-te în pustia năcazului Neauzită, Nelocuită. Iar N. să rămâie curat, Spălat, Ca argintul cel curat. Luminat. Ca faţa lui Hristos Seninat. I. V. Sărbătorile de vară, p. 168. Pamfile. Boli şi lâacuri. 4 50 79 Naştere. Ca să nască uşor, unele femei beau apă în care au fiert cui-soare, scorţişoare şi roşcove. Dă gunoiul afară cu poala. Mănâncă cărbuni. Ca să nu lepede, mănâncă lut din fundul cuptorului. Ca să lepede, unele femei beau zeamă de rădăcină de ur7ică. 257. Femeia care a lepădat sau pierdut bea rachiu tăiat cu apă. 80 Nebuneală. înnebunesc cei cărora li se dă, din duşmănie, mătrăgună. înnebunesc şi cei ce mănâncă seminţe de nebuneală sau laur. Şi, Doamne fereşte, sunt tare multe pricini. 81 Nes*, nege!T. Se nasc din pricină că s’au udat broaştele pe mânile ori picioarele cuiva. 258. Se taie şi urma lor se unge cu mămăligă găsită pe drumuri. 259. Se ung cu lapte de ceapă. 260. Te baţi cu coada lingurii, atunci când auzi popa tocând, şi zici de trei ori: Popa toacă, Negeii seacă. 261. Sex usucă, daca se ung cu salamnrâ în care s’a stors zeamă de aîămâie. 262. Ieai o crangă de măcies, o ciopleşti în patru muchi, o înfierbânţi în foc, te //-/' pe negei şi apoi apeşi cu măcieşul pe dânşii. Făcând asta de trei ori, negeii pier. 263. Te ungi cu peliţă de pe rân~a găinii. 264. Ii stropeşti cu pleaftura Ţiganului, muiată în apă din cuTţniţă. 82. Negreaţă trupului. 265. Dacă din felul tău nu eşti «neam de Ţigan», ci negreaţă 1 1. Se întrebuinţează mai ales pluralul : negi, negei. 51 trupului îţi vine dintr’o pricină pe care n’o ştii, scaldă-te în scăl-•dătoare de românită. 83. Neputinţă. Neputincios e cel ce se scapă, într’amândouă felurile, pe dânsul, -fie ziua, fie noaptea în pat. Unul este pişotcâ, pron. pop.: chisotcâ, .altul este c.câcios, câcâce, căcâcea. Neputincios este şi cel ce nu-şi poate.- ţinea b.sinile; acesta este b.sinos şi ca să-l cunoşti, îi spui să .scotă limba. Limba lui este galbenă. 266. Dacă nu cumva o fi vreo batjocură, cel ce se scapă cu udul, şă se afume cu fum de funie dela limba clopotului. -tr~îU>7.—Se afumă singur, cu . buruiâna-smeţdui. 268. Tot astfel cu mama-pădurii. 84. Oase. Când primăvara vezi pentru întâiaş dată cocostârc umblând pe jos, peste vară te vor durea oasele picioarelor. 269. Să bei rachiu în care să plămădeşti rosuri. 85. Obrinteală. Obrinteala sau obrintirea bubelor se întâmplă când omul nu le fereşte de frig, ori când mănâncă acrituri. Se întâmplă şi atunci când leagă bubele cu ceva ros. 270. Se descântă buba obrintită cu un cuţit, de trei ori: Păcurarul în deal flueră, ■O oaie laie în deal sbiară ; Păcurarul tincheşte din fluerat, Şi oaia laie din sbierat. Să tincheasca buba lui N. din o-brintit. 271. Se oblojeşte cu boţ. 272. Se descântă înţr’un suflet (fără a respiră) de trei ori. Cu lână neagră, muiată în vin, se tot întinge în făină. După ce s’a isprăvit descântecul, se leagă buba obrintită cu lâna pe care s’a întins făina. Trece oaia peste mare. Mocanul strigă de moare ; A stat oaia din sbierat, Şi Mocanul din strigăt, Aşa. să steie lui N junghiuri Relele, 7/VS [0 trei seri dearândul. 96. Plâscâviţe. Pron. pop. plăscaghiţe şi plâscoyiţe, bube în cap. Se fac de către cei ce pun ciurul în cap. 55 işo. Scrum de pieptene părăsit, ars şi amestecat cu untură de porc. Se ung. 191. Se pălesc, adecă se apasă cu coada lingurii înfierbântate. Vezi Inimă. Plecate. 96. Plesne. Sunt un fel de bube sau beşici albe întinse, pe cari le fac; copiii mici pe limbă şi pe cerul gurii. Seamănă cu ^abalele. Se fac din pricină că copiii umblă cu pieptenii prin gură. ' 292. Se descântă: Pieptenele la gură, Plesnele la c.r să rămână. 97. Pocitură. Vezi Luare. Te poceşte şi te sfredeleşte mai ales la Rusalii, când e Sfredelul sau Sfredelul Rusaliilor (j£[unul Joii a patra). Ca să te fereşti, pui pelin sub cap. In această zi să nu răţi, căci rămâi cu gura strâmbă. Cine munceşte la Oarbele-schioapele (Lunia de dinaintea Rusaliilor), este pocit. Cine munceşte la Buciumul Rusaliilor (A opta Joi), e pocit. Nu se lucrează la Joia mânioasă, tot pentru aceasta. Ca să nu te pocească, să te culci înspre Rusalii şi în seara de Rusalii cu pelin sub cap, iar a doua zi să-l porţi în brâu 1. 293. Când te poceşte şi-ţi iea o mână ori un picior, să pleci spre răsărit pe drum şi să aduni paiele pe cari le vei găsi cruce. Să aduni nouă cruci. Să pleci spre sfinţit, să aduni şapte cruci, spre miazăzi cinci şi spre miazănoapte trei. Să le fierbi pe toate cu apă neîncepută şi în apa aceea să te scalzi. 294. Cine e pocit sau luat de Rusalii, să se afume cu pelin uscat. 98. Prag. Prag se chiamă partea de sub buric, în dreptul şoldurilor Ca să nu te doară în prag, să nu mănânci splină de porc. I. Vezi ale mele Sărbători de vară la Români, p. 3, 34-7. 56 99. Puşchele. Dacă muşti din pânea din care au mâncat şi şoarecii, faci puşchele şi ţabale: Se zice «puşcheâ pe limbă», când zici ceva nepotrivit. 295. Puşchelele se trec dacă le arzi cu piatră acră. 100. Râie. Când cineva are râie şi se duce într’o casă, s’o spună, căci astfel nu se iea de nimeni. 296. Te speli cu leşie de hluji de popuşoi ori ciocani. 297. Te scalzi în apă fiartă cu râie broştească. 298. Se descântă după sfinţitul soarelui, la miezul nopţii şi până a nu răsări soarele. Descântătoarea, fiind cu totul desbrăcată, leagă într’o petică neagră : slănină de scroafă neagră, pucioasă şi piatră vânătă şi apoi, cu mătura, poartă pe jos, din colţul casei către uşă şi deia uşă afară, acea petică. Afară o lasă până răsare soarele, când o strânge pentru leac. Pisează pucioasă şi piatră vânătă, amestecă praful cu făină, şi cu un-soarea dobândită unge pe râios. După câtva timp, bolnavul se spală cu leşie de ciocani. In timpul cât mână petica afară, descântă : Jupâneasă Pucioasă, Jupâneasă Minos Frumos, Scoate râia dela os, Din os In măduvă, Din măduvă In carne, Din carne In piele, Din piele Să pieie, Să răspeie. Eu cu mătura oiu mătura-o. Cu gunoiul afară oi da-o, Porcii a nâsâdi-o, Găinile a râcâi-o, Cioarele a cârâi-o, Soarele a uscâ-o. N. să rămâie curat. Luminat, Ca Dumnezeu ce l-a lăsat, Ca maică-sa ce l-a născut. 101. Rană, tăietură, sgârietură. Vezi Bubă. 299. La tăietură pui mâna în apă rece, până ce stă sângele, apoi te ungi cu nndelemn, te presări cu sare şi legi strâns. 57 300. Tot la tăietură, te speli cu apă rece şi peste rană pui scrum de petică arsă, stânsă cu talpa piciorului. 301. Le acoperi cu frunză de tutun pălită. 302. Le acoperi cu frunze de bobusor. 303. Legătură cu nod de funie ars, pisat şi amestecat cu grăsime, , 304. Corn de vită ars, pisat şi amestecat cu grăsime. 305. Pui pe ele frunte de nuc pisate şi amestecate cu brâileancâ. 306. Pui frunză pălită de calapâr. 307. Praf de be.ina-porcului pui pe ele, ca să stea sângele şi să prindă coajă. 308. Floare de cicoare, plămădită în undelemn. 102. Rapănul porcului. Este o bubuliţâ care pricinueşte mare mâncărime. Se capătă din atingere cu porcii. 309. Te pui în pielea goală, în patru labe şi grobăiesti ca porcii când umblă după mâncare ! Numai de no fi vreo bătaie de joc. 103. Rast. Vezi Inimă. Când are copilul bârdanul prea mare. 310. Se borteleşte, tin pepene verde, se bagă în el piper şi tămâie, se coace bine în foc şi când sa muiat, se unge pe deasupra cu untdelemn şi se pune la pântece. 311. Pui la pântece pochirnic fiert ; bei şi zeamă. 312. Când tai pân^a din răsboiu, pui copiii bolnavi pe sulul de dinapoi şi cât tai uruiocul, zici de trer ori : — Nu taiu pânza, ci tâiu rastul lui N. 104 Răul cel mare, cel rău. Scuticul copilului să nud coşi niciodată. Scuticul copilului să pu-1 faci obială. Răul cel rău. Vezi Râul cel mare. 58 105 Robii. . Robii, rohini sau /spurcăciuni sunt pişte bube pe cari le fac copiii îndată sau până la patruzeci de zile dela naştere. Sunt mai ales pe cap şi. pe faţă. Se întind şi se prefac în răni umede şi greţoase. Durerile lăuntrice ale copilului mic, după naştere, se numesc tot robii. Dacă copilul n’are rohii, le are mama. Se mai nasc şi dacă în timpul cât femeia stă pe paie, intră în casă un om sau p femeie necurată. 313. Cu cţoaia în care s'a spălat cămeşa celui necurat, ce a intrat în casă, de se spălă copilul, se tămădueşţe. 314. Ou ars, pisat şi amestecat cu smântână proaspătă, ca unsoare. Rohini. Vezi Robii. 10t). Roşaţă. Pete roşii pe faţă şi umflătură la cap. 315. Se descântă în curgere de trei săptămâni în zilele de post, înainte de răsăritul soarelui şi anume : Luni odată, Miercuri de două ori, Vineri de trei ori. Lunia următoare de patru ori şi aşa mai departe. Plâ‘nge-se N., se văicăreşte, Se tângueşte, Pe toate drumurile, Pe toate cărările, Pe drum, pe apă, , Ziua şi noaptea. Maica Precesta din cer l-a auzit. Jos s’a scoborît, După ce descântâtoarca a zis descântătoare : Prea curată şi neprihănită Maică fecioară, Pe cale m’am pornit, Când la mijloc de cale Roşaţa m’a întâlnit, M’a suflat, M’a aburit, Din creştetul capului Pe N. l-a întrebat : Şi aşa i-a grăit : Ce. te plângi, Cc vâicârezi ? Ce tângueşti ? Şi te-âi schimbat, Că faţa ţi s’a schimbat. Felul ţi s’a schimbat? până aici, zice bolnavul după In degetele picioarelor, Tn ochi, In nodul gâtului, In oasele trupului, In, unghii, In stinghii, In încheieturi, In toate părţile. 59 Apoi desdâritătoarea urmează singură : Şi te-or spală, Te-or curâţi. Cu apâ sfinţită, Nu te luai plânge, Nu te mai tângui, Că ;Măie& leac ; din cer Tţi va dărui. . Puţgre; ţi-a dat, , îngerilor a poruncit, îngerilor, Sfinţilor, Cu .mir miruită, Şi te-a lăsa, Te-a lumina, Curat, Cum Dumnezeu te-a lăsat. 107. Săgetătiiră. ------E un fel de junghiu. 316. Descântec: Mă sculâi Luni de dimineaţă, Mă spălăi, Mă închinai, Pe fereastră mă uităi, Mă săgetărâ nouă săgeţi In rădăcinele mă sălilor. Prin creierii capului, Prin faţa obrazului, Prin sfârcul nasului, Prin albuşul ochilor, Prin auzul urechilor. Nimenea nu mă vedea, Nimenea nu m’auziâ, Numai Maica Măria Sântă-Măria Din poarta raiului. — Nu te raita, Nu te văicarâ, Du-te la M Că; ţi-a descânta Cu nouă bezi 1 2, Cu nouă lopeţi. Cu nouă săgeţi Ea ţi-a descântă, ,J Săgetăturile te-or lăsa. Amin ! cele picate odată cu trăsnetul iar în lipsă cu dimineaţa, de Se descântă cu o săgeată din (după cred. pop.; probabil o săgeată din vechime), un cuţit de găsit, de câte trei ori în trei prânzuri: amiaza şi sara. O săgeată din trăsnet o are Antohi Dămian. 108. Şale. Vezi Nâjit. Ca să nu te doară şalele la secere, te scoli în ziua de . Paşti până a nu ■ răsări soarele şi ridici căruţa în sus, punând • spatele sub inimă: > - ' 1. Numele descântătoarei. ; 2. De sigur : nouă obezi. 60 317- Te calcă ursul. Cu prilejul venirii Ţiganilor ursari prin sate, te întinzi la pământ cp faţa în jos şi ursul se lasă greu pe spatele tău. 318. Se pisează cucută, se îngroaşă cu făină de grâu, se amestecă cu oţet şi untdelemn şi se pune ca legătură la şale. 319. Se pisează buruienele ce cresc în paiele, rogozul, ciocanii sau şindrila putredă de pe casă, se fac legătură şi se pun pe locul ce te doare. 320. Ori fiert cu câpâţinâ de căţel negru sdrobită, ca legătură. 321. Cu rădăcină de mutătoare furată dela cineva, pisată şi a-mestecată cu ori pisat şi cap de câne sdrobit, se face legătură. 109. Sânge din nas. Sânge din nas curge celor sângeroşi (cari au sânge mult), sau prin deochiu. De-ţi curge sânge din nas în săptămâna mare, vei fi bolnăvicios peste vară, _...... 322. Iţi leagă cineva trei fire de pâr din cap, 323. Faci cu sfredelul trei borte în pragul casei şi apoi le astupi bătând în ele cepuri (cuie) de lemn. 324. Iţi tragi (freci) mânile cu oţet. 325. Iţi uzi fruptea şi tâmplele cu apă rece. 326. Iţi torni apă rece în moalele capului. 327. Tragi oţet pe nas. 110. Şarpe. Se crede că în mulţi oameni intră şarpele, fie mare, câpd te găseşte pe câmp dormind (şi de aceasta adesa te feresc sopărlele, de care lucru e păcat să le omori), sau intră în copil sub chip de şarpe mic sau ouşor, când copiii mănâncă baraboiu. Mărindu-se, şarpele roade în inimă şi la maţe, aducând dureri mari. 328. Cel ce are şarpe, să mănânce bucate făcute cu carne de cocostârc ori bariâ. 329. Se spânzură bolnavul de picioare, cp capul în jos, iar dedesubt, la gură, i se pune un vas cu lapte fierbinte, din care iese aburul mirositor. Şarpele, simţind mirosul laptelui, iese şi cade în vasul cu lapte, unde este prins sau moare opărit. 61 330. Când va intra şarpele într’un om, să prindă o harţă, s’o taie, să-i scoată inima, s’o fiarbă bine şi zeami să i-o bea (comunic. de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 111. Scrintitură. 331. Se pune la încheietura scrintită legătură cu ceapă pisata şi stropită cu gaţ ori cu rachiu. 33Se freacă scrintitură eU săpun ori cu untdelemn. 333. Pui legătură, făcută cu lut dela prag, ori dela rădăcina perjului. 33 4. Legă tufă 'cu târâte de grâu. 335. Legătură cu zeamă de urţicâ moartă îngroşată cu făină de popuşoiu. 336. După frecătură cu cele dela No. 331 sau cu grăsime, se pune legătură cu hoţ şi urţicâ fiartă. 337. Bolnavul îşi pune, de pildă, piciorul scrântit pe pragul casei, iar o femeie care a făcut doi copii gemeni, îl calcă la încheietura scrântită cu piciorul şi' zice de trei ori, la fiecâre din cele trei apăsări: Nici doi copii de gemene, Nici picior scrântit. 112. Sciirtâ- Când ai o bubă la mână ori la picior şi obrinteşte, ori nu se trece curând, faci scurtă, o umflătură subsioara sau la stinghie. 338. Dai pe gura cămeşii drumul unui cărbum^n jos de trei ori şi zidi : Treci scurta : Gtiffi te-ajunge, Cum te frige. 113. Sdrobfcală. Când cineva pică dintr’uti pom ori e bătut rău (.sdrobit) de altul, se fărâmă, se sdtobeŞte ÎU 239. îşi pune lipitori, că sări stigâ sângele cel rău 340. Bea Viii rofr afiresfdcaf cu skte multă. 62 i 14 Sgârietură. Vezi Rană. Nu se râghilă în Sâmbătă ursului (o săptămână; înainte, de Florii) (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jad. Dolj). 115. Slăbăciune. Unii se nasc cu firi slabe, slăbănogi, bicisnici. Alţii, se îniâk^c, se coc, se închircesc, îi apucă îngâlbejeala şi ţâleţirea din pricina bolilor şi a năcazurilor. «Se usucă ca scândura;», par nişte, arătări, nişte onânii. Iţi scade puterea când pentru întâiaş--^dată;. vezi primăvara şarpe mort. Când cineva omoară un şarpe, e bine să dea în el toţi câţi se află de faţă, ca să aibă putere peste an, cum are şarpele de umblă fără picioare. La lăsatul secului, fiecare să mănânce câte un,ou ca. să fie tot anul gras şi Totunjel ca oul. 341. Copii mici cari mr pot umblă: în-pkioare, se-scaldă^în apă în care s‘.au fiert mlădiţe de corn. 342. Pentru putere şi sănătate e bun rachiul în care s'a plămădit vâsc. 343. Scăldătoare cu beţe şi frunte de alun. 344. Scăldătoare cu frunte At plop. 345. Scăldătoare cu paie de secară. 346. Scăldătoare cu bo{. .347. Scăldătoare cu câtusnica, 348. Scăldătoare cu mierea ursului; pe copii îi face- frumoşi. 349. Bei zeamă de plâpână; prinzi putere şi trăeşti mult. . 116. Spaimă, spărietură. 350. Te afumi cu creştineasă. 351. Te afumi cu păr do urs,\ luat. când vin ursarii cu urşii să-i joace prin sate. 352. Te afumi cu pâr. dela cânele ■ -care, repezindu^se . la tine să te muşte, te-a speriat, te-a băgat în • spaimăv 353. Te afumi cn- avrâmascâ^ pe sub ‘poalele cămeşii* 354. Oamenii în. vrâstă beau w până când; li separ în lume toate pe dos ! 63 Spărieturâ. Vezi Spaimă. 117. Splină. Când pe cineva îl doare splina, se zice -că : «i s’a pus splina». Bărbaţii să nu mănânce splină de porc, că îi doare splina la călărie (din pricina hurducâelii calului). Spurcăciuni. Vezi Rohii. 118 Spurcnre. 355. Descântec: Fugi spurcate, i'ugi vcniiiatc, Nu ciupi, Nu ciocni, Nu mişca, Nu veninâ, Inima lui N. nu săgeta. Să ciupi din dealuri şi văi. Din ape şi pârăi, (Din Polovraci). Din copaci lungi, Din văi adânci, De-acolo să ciupi, De-acolo să ciocăneşti, De-acolo să muşti, De-acolo să veninezi. Şi să laşi pe N. curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. 119 Strâns. Când pe copilul. tnie îl. - prea ţuhâiesti, i se ; umflă pieptul şi-l doare tot trupul, se îmbolnăveşte de strâns; iese verde. Tatăl să nu ţie copilul în braţe, cu manile încleştate, că se îmbolnăveşte de strâns (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Ca-tanele, jud. Dolj). - ' 356. Se freacă tot timpul cu săpun ori cu .untdelemn şi se descântă: . Buba neagră, pe fereastră, Cere pâne şi cu lapte. Nu dau pârie şi cu lapte, Ci dau strânsul lui N. 357. Copilului mic i se dă să bea ceăiu de pojârniţă (sunătoare) (Bârlad). 64 Tăietură. Vezi Rană. 358. Sângele se opreşte, punând deasupra cenuşă. 359. Pui pe deasupra puţină sare mărunt pisată, iar peste a-ceasta pojarniţâ, plămădită în untdelemn. 360. Atzi un gâlbânus de oîc şi pui pe tăietură. Treapăd. Vezi Inimă. 120 Trânji. 361. Bei zeamă de sâcarâ fiartă. 121. Troauă. Vezi Bolesnitâ. Iţi vine din răceală dri când treci pe lângă o putoare mare. Te doare capul, tuşeşti, îţi curg mucii. Nasul ţi-i roşu şi arde. 362. Tragi pe nas fum de pâr din coada mâţii. 363. Bei trei ţigări de tutun la şir şi dai fumul pe nas. 122. Tuşă. 364. Bei zeamă de carne de bou. 365. Mănânci grăunţe de popuşoiu, fierte. 366. Ieăi cele-cinci-degete. 367. Ieai cele-nouâ-degete. 368. Bei lapte cu untură de gâscă. 369. Bei lapte dulce în care s’a topit pucioasă. 370. Pui şi fierbi la uri loc vin alb cu câteva înţepate, ca să iasă zeama din ele. Se bea. 371. Ceaiul de târâte de grâu pdtdâle tusa. 372. Ceaiu de floare de teiu. 373. Ceaiu de romăniţâ. 374. Tragi în piept fum de busuioc aprins. 375. Bei zeamă de coajă de nuca fiarta. 65 123. Tuşă măgărească* Vezi Oftică No. 277. 376. Mânând owa de broască ţestoasă. 124. Tuşă neagră. 377. Tai o coţofană, o fierbi şi zeama o bei (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). 378. Prinzi şi fierbi o broască ţestoasă. 379. Bei lapte de măgăriţă. 125. Udmă. Este o umflătură ce se face la gât, subsioară sau la stinghii. Este lungăreaţă. Când nu dă înapoi cu greu. 380. Descântec. Udmă, | Udmă, j încalecă pe-o drugă ; Te du la Dunăre j Şi bea apă tulbure, J şi coace, sparge şi se tămădue Şi bea şi te satură Şi te suie ’n deal Şi te uitâ'n vale, Să crăpi ca o cicoare. 381. Dacă-i coaptă, ca să dea înapoi, legătura se face cu sămânţă de in şi lapte dulce. 382. Daca nu-i coaptă, ca să dea înapoi, legătura se face cu scârnă de câne şi untură de porc. In legătură se împunge cu un fus, răsucind înapoi, adecă altfel ca la tors. 383. Ca să dea înapoi, i se pun ca legătură cartoafe fierte şi făcâlite. 384. Iea păcură dela tuspatru roatele carului cruciş, adecă întâiu dela roata din dreapta de dinainte, apoi dela cea din stânga de dinapoi, dela stânga de dinainte şi dela dreapta de dinapoi, la urmă. Cu păcura aceasta şi cu un ou sau două, faci scrob, pe care îl pui ca legătură la udmă. 126. Ulcior. Sunt buboaie ce se fac la pleoapele ochilor. Pamfile, Boli şi leacuri. 5 66 Să nu te uţi la unul când iesâ drept dânsul. Când faci unul, faci nouă. 385. II păleşti (apeşi) cu găvanul unei linguri încălzit la foc; aceasta o faci de nouă ori. 386. II înţepi cu un fir de luat din traista calului (Bârlad). 387. De nouă ori cu un fir de orţ lu;it din baliga calului (Tecuciu). 388. Cu nouă fire de or\, pe cari apoi le dai peste cap. 389. De câte nouă ori cu nouă fire dc oi\. 390. Te uiţi în dohotniţa cu păcură. 391. Te uiţi cum vei putea cu ochiul umflat prin gâtul u-nui ulcior spart. 127. Umflătură. Vezi BuboiUy 68. 392. Legătură cu crăpusnic. 393. Când o ai la gât, prinzi un guşter, art. guşterele (seamănă cu şarpele, dar are o coloare gălbuie şi capul lat) într’o zi de Marţi din luna lui Marte şi-1 omori între degete. Ii tai capul cu o pară (ban vechiu, mărunt, ascuţit pe margini) bri cu altceva (îi pui de formă un ban după ceafă, ca şi cum l-ai tăia cu dânsul). Acest cap se păstrează şi când cineva se umflă la gât şi nu poate înghiţi, se spală acest cap cu apă proaspătă, pe care o bea bolnavul (comunic, de d-1 Şt. St. Tuţescu, corn. Catanele, jad.Dolj). 394. Rădăcina lungă de gătlan (ce creşte pe locuri gârloase ; seamănă cu o trestie) se pisează şi se pune la umflătură. 395. Scăldători multe şi dese cu pâlămidă seacă. 396. Când se nasc din pricina înţepăturilor şi tăieturilor, li se pune legătură cu lapte fiert şi ceapă, îngroşându-le cu miez de pane. 128 Urît. 397. Descântec: Scârbă din mâncare, Scârbă din culcare, Scârbă din băutură, Din răsăritul soarelui, Din apusul soarelui, Din cântatul cocoşului. Din creierii capului Din sgârciurile nasului, Din vărsatul zoilor, Din măduva oaselor, 67 Din fundul urechilor, Dela prânz, De-amează, Dela chindie. Urîtul, Slutul, Pocitul, Du-te la fetele de ’mpărcit, -Că acolo te aşteaptă, Cu mesele întinse, Cu bucatele puse, Cu fâcliele aprinse, Şi lasă pe N. Curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat, Curat şi frumos, Cum l-a lăsat Hristos. (Din Polovraci). 129. Urzicare. Beşicuţe pe piele, ca cele ce se fac atunci când te pişcă urzicile. 398. Te freci cu boţ. 399. Legătură cu sămânţă de cânepă pisată, ceapă pisată şi câteva ouă. Toate acestea se amestecă şi se pun la pântece. 400. Arzi ţepi sau carne de ariciu, le faci praf, le plămădeşti in rachiu şi bei. 401. Mănânci bucate pregătite cu carne de broască ţestoasă. 402. Prăjeşti într’o moşoaică, fără apă, ceapă. O stângi cu oţet tare, o fierbi bine şi o amesteci cu sămânţă de cânepă pisată, o faci turtă, o bruftuesti cu gâlbânus de ou şi o pui la pântece. 403. Spânţul de munte, pisat şi băut cu rachiu, ostoaie vătă-mătura. 404. Imprăştii pe jos pucioasă, o aprinzi şi te afumi pe sub cămeşă. 405. Arzi broască cu troacă în cuptor, scrumul îl pisezi şi-l plămădeşti în rachiu; apoi îl bei. 406. Legătură de otavă de cucută pisată. 407. Mutătoarea rasă pe râzătoare şi amestecată cu gâlbânuş de ou, se face legătură şi se pune pe locul unde ţine vătămătura, spre a o mută în alt loc, unde se poate suferi mai cu uşurinţă. 130 Vătămătură. 131. Vierme. Bubă ascunsă în lăuntru ; mănâncă pân' la os. 68 408. Se dau bolnavului fumurile. 133, Zăbale. Vezi puschele. Se fac la încheieturile buzelor. Le faci când mănânci cu o lingură nespălată, ori când bei apă din ciutură, de unde mai înainte a băut un cal. 409. Le baţi cu coada lingurii (comunic, de d-1 Şt. St. Tu-ţescu, com. Catanele, jud. ţMj). 410. Le freci cu coada mâţii. (Id.). 411. Le freci cu piatră acră. VITE 1. Albeaţă. 412. Se suflă vitelor în ochi, cu o ţevie de trestie, scoică arsă şi pisată. 2 Boală. 413. Porcilor li se dă să mănânce zeamă de curcubeţică fiartă şi îngroşată cu târâie de păpuşoi. 414. Li se pune futiingănă în teica de unde beau apă. 415. Tot acolo se pune sgurâ dela foaia Ţiganului (turta de clisă, ce-o pune la lemnul foii, când s’apucă de lucru; prin foc se preface în sgură). 3. Brâncă. 416. Li se toarnă porcilor în teică zeamă fiartă de brânduşă. 417. Tot astfel zeamă de brâncă fiartă. 418. Torni în teica porcilor târâte muiate în zeama în care s’a spălat şi curăţit o ştiucâ. 4. Căpiată. Să nu faci seara ghem, căci cum învălui aţa pe ghem, aşa se va învârti oaia şi va câpiă (coriiutiic. de d-1 Şf. St. Tuţescu, corn. Catanele, jud. Dolj). Tot căpiare au şi vitele ducâuşe, cele ce nu trag seafa acasă. 419. Acestora li se dă în mâncare scaiu tocat. 70 Cei răi Vezi Cei răi, la oameni. 5. Colţ de lup. Vezi Colţ de lup la oameni. 420. Se pisează usturoiu, se descântă şi se pune la rană: Petică, Petică, Foi de sus. Desfâ, lupe, ce- ai făcut, Că te-oiu goni Cu cai chilomăneşti, Că te-oiu bate Cu măciuci chilomăneşti. Lupul, de frică şi de groază, înapoi întorsu-s’a, Veninul şi l-a luat, Şi N. să rămâie curat, Luminat, Cum Dumnezeu l-a lăsat. 6. Deochiu. Mânjilor mici li se leagă-la, gât un găvan de lingură ce a slujit la înroşirea oitâlor la Paşti. Cailor li se împleteşte, în coamă ori în* coadă, un tir de lână roşie. Viţeilor, iezilor, , mieilor li se dau găuri la urechi şi li se leagă acolo cahafi roşii,, ca să nu se deoache. Când boii trag din greu la jug, când jugul nu-i bine lustruit,, pe ploaie ori la boi neînvăţaţi, li se strică gâtul, adică se roade şi se face rană. 421. Li se unge rana cu săpun neprefăcut. 422. Se ung cu păcură. Când o vacă cu lapte înţearcă sau laptele i se împuţinează, când laptele se întindp ori are o faţă albastră, se zice că mana îi este luată şi se caută de mană. Aceasta se întâmplă prin farmecele duşmancelor. Prin dedeocMii. Când trecg o mâţă pe sub vacă. 7. Gât. 8. Mană. 71 Se înălbăstreşte când trece o rândunică pe sub vacă. 423. Mutâtoareci uscată şi arsă pe vatră, se dă vacilor cu târâtă. 424. Când crezi că ţi-i luat laptele dela vacă, ducându-te s’o mulgi, zici : Sovârf, I Iar la cine mi-a luat laptele, Sovârf, j Să facă : spârc! Oala cu vârf, i Spârc! 425. Descântec : Maica Domnului s’a sculat, S’a mâncat, Pe câmpuri verzi a alergat, Pe câmpuri de mătasâ, Ca să fie grasă, Şi frumoasă, Cu N *. în cale s’a ’ntâlnit, —N. ce eşti mânioasă, N. ce eşti întunecoasă, —Cum n’oiu fi întunecoasă, Că m’am întâlnit cu fârmăcâtoare, Cu f armă caturele, Cu dătăturele, Pârul mi l-au sburlit, Coarnele mi le-au ciuntit, Ochii mi i-au împainjinit, Coada mi-au scurtat, Laptele mi l-au luat. De asta, Maică curată, Preacurată, Mă vâicărez. —Nu te mai văicărâ, Că eu pârul ţi 1-oiu netezi, Coarnele ţi le-oiu adăogi, Ochii ţi i-oiu limpezi, Coada ţi-oiu lungi, Şi ţi-oiu trimete o zână, Cu Sf. Gheorgbe împreună, Şi ţi-oiu cătâ, Laptele ţi 1-oiu află, Mana ţi-oiu da, Şi-oiu cătâ pe toate cărările, Prin toate casele, Prin toate poieniţele, Prin toate văile, Prin toate ascunzişurile. Şi Sf. Gheorghe a alergat, Şi-o mană a aflat, Intr’un fund de beciu înfundat, Cu nouăzeci şi nouă de cercuri cer- cuită, Cu nouăzeci şi nouă de descântece pecetluită. Şi i-a dat Sfântul cu suliţa, Şi-a slobozit vaca M1 2-ei, Şi s’a făcut N. mai frumoasă, Mai arătoasă, Şi-a grăit Maica Domnului : -- N., N-, Să nu te mai boncâlueşti; Să laşi pe M. să te mulgă, Şi viţelul să te sugă, Că Maica Domnului, Este izvorul laptelui Şi-al tuturor bunătăţilor, Duşmanul răutăţilor. Leacul dela Maica Domnului, Că la ea cine aleargă, 11 întâlneşte Şi-l hodineşte. 426. Se descântă cu grebla într'un vas, în care se pun târâte şi trei picături de ceară \ tărâţele se dau vacii să le mănânce. 1. Numele vacii. 2. Numele stăpânei vacii. 72 Luni dimineaţa, bj. s’a sculat, Ţa pâscuţ a pornit, Cu deochiul s’a întâlnit, Părul i s’a sburlit, Urechile i s’au ciuciulit, Coarnele s’au ciuntit, Ochii i s’au painjinit, Pofta de mâncare i-a pierit, Iarba părea de otravă amară, Ţâţa i s’a sgârciţ, Ungerul i s’a ’mpieţrit, Laptele şi untul irâu pierit, Sbierâ şi se boncăluiâ, Nimeni n’o vedea, Nimeni n’o auziâ, Fără Maica Domnului, Se descântă Marţi, Miercuri în târâte de popusoi. A patra zi, J 9. Vărsare Si nu dai cu nuiaua de sân varsă sânge. Din poarta răsăritului, O vedea Şi-o auziă Şi-o întrebă : —N. ce sbieri, Ce te boncălueşti ? Că de geaba sbieri, Şi te boncălueşti, Şi du^te la M., Că ea cu gura te-a descântă. De coţ-n te-ă apucă, La fântâna lui Iordan te-a duce ; Şi ţi-a da să bei apă dulce, Gustul ţi-a veni, Ungerul s‘o despietroşă, Ţâţa s’a întinde, Lapte şi unţ ăi prinde. şi Joi cu un cuţit ori cu o sulă meri, se dau vacii să le mănânce. de sânge. ■ger' în vită, că se îmbolnăveşte şi 10. Ţâţe. După ăi muls vaca, să nu te speli în grabă, nici să umbli cu manile pe la foc, căci crapă ţâţele vacii. Când dă laptele în foc, pui sare pe locul unde a curs, ca să nu crape ţâţele vacii. 11. Trânji. 427. Cailor li se dă să ţnănânce secara. 12. Umflături. 428. Când boii şi vacile mănâncă muştar, trijoiu, lufernă şi mai ales otavă de acestea, se umflă în pântece şi plesnesc. Pentru a le scăpă, li se dă borş, se ieau apoi de goană, căci astfel maţele vitelor se stocesc şi încep să se cufurească. 73 429. Tot astfel: moare de vai\ă. 430. Li se toarnă păcură pe gât. 431. Li se bagă mâna pe gât, ca să gârâie şi astfel să iasă duhul care le umflă. 432. Li se suflă cu mosorul sub coadă. 433. Li se toarnă pe gât usturo:u pisat cu rachiu. 434. Li se pune căluş în gură, ca să stea cu gura căscată şi să răsufle. 0 435. Se udă mereu. 43 6. Li se pune lut rece pe spinare. 437. La nevoie li se înfige cuţitul între coaste, ca să se de-sumfle, căci altfel vita crapă. Mai sunt şi umflături de picioare, când caii, mai ales, şi boii mănâncă prea multe grăunţe. Atunci se zice că le-au «picat grăunţele în picioare». 13. Viermi 438. Rana cu viermi se oblojeşte cu bo~. 439. Se curăţă rana de viermi şi se descântă de trei ori : Câţi popi în raiu, Atâţia viermi în rană. PASERI 1. Boală. Paserii^ şi , mai ales găinile mor de boală,, numită şi boala, ciuma, holera sau moartea cretinilor. Li se învineţeşte creasta şi lasă aripele în jos. Nu se dă ouă de împrumut din cuibar, că mor găinile ce boală. 440. Mutâtoare fiartă şi zeamă vărsată în teica de unde beau găinile apă, mută pe pustiu boala lor. 441. Spânzuri vreo câteva găini moarte la coteneaţă, ca să se sperie boala şi să se ducă pe pustiu. 442. Pisezi potmol şi curcubeţicâ, torni apă şi faci o zeamă pe care o torni în apa din care beau paserile. 443. Le torni fttninginâ în apa din teică. 2. Cobe. Găinile fac un fel de sfârc la limbă şi scot un sunet neplăcut, cobesc. Când o găină cobeşte, e semn rău pentru acea casă-Găina se taie, ca să se întoarcă cobitul spre pieirea ei. 444. Cine-i meşter, îi scoate cobea. GLOSAR SI INDICE. A. Aburi, v. a-, 46, 58. ac, s. 12. acritură, s. 51. adapă, v. a- (a otrăvi), 9. adăpare, s. 9, 10, 28. adăpat, s. 9, 10. aduce, v. a-, 37. aghiasmă, s. 40. s. -ui Crăciunului, 20; -ul Bobotezei, 20. alămâie, s. 23, 50, 52, 64; zeamă de-, 14. albeaţă, s. 10, 52* 69. alior, s. 33, 37. âZzm, s. 48, 49; băţ de-, 62; frunză de-, 62. amorţeală, amorţire, s. 26; -capului, 10; -mânii, 10. andrea, s. -lele gâtului, 10. antonică, s. 21, 37. *, s. 1, 9, 12, 14, 16, 17, 26, 27, 33, 39, 48, 50, 53, 56, 66; -mare 49; -ne’ncepută, 11, 12, 14, 15, 26, 29, 30,34,35,38, 44, 48,49,55. Apilo ? 18. aplecate, s. pl. 10. aprindere, s. -din rachiu, 11 ; -la maţe, 11. apucă, v. a-, 33. aramă, s. pară de-, 48. arătare, s. 62. arătos, adj. 71.' argint, s. 20, 29, 30, 31,32, 37, 49. ariciu, s. ţep sau carne de-, 67 ; untură de-, 17. arm, s. 24. Armean, s. 18. arşinel, s. plantă. arşiţă, s. 31, 33. arsură, s. 12, 35, 52. aruncătură, s. 16. aar, s. 43. avrămască, 62. B. Babă, s. 26. băghiţe, s. pl. 12. bălegă, s. 52; -de bou, 41, 49; -de cal, 11, 15, 18, 26, 33, 34; fum de- de bou, 49. fom, s. 10. baraboiu, s. 60. bărbier, s. 37. bârdan, s. 38. bariz, s. 21. bârtă, s. 38. barză, s. 34, 60. 6a£, s. -de alun, 62, bătătură, s. 13. băutură, s. 4. v. a- tutun, 64. v. a-, 13. belitură, s. 13, 42. 76 benchiu, s. 28. beşică, s. -de cap, 20. b.şină, s. 51; -porcului (o ciupercă), 57. b.şinos, adj. 51. bicisnic, adj. 6?. biciu, s. 23, 27. blândă, s. 13. blăstăm, blestem, s. 2; a se lipi -ul de cineva, 2. boală, s. 1, 2. 14, 69; -cănească, 14: -găinilor, 74; -grabnică, 14; -grea, 15; -lumească, 15. Bobotează, s. 49; ajunul -ei, 20. bobuşor, s. 57. bojog, s. (plămân) 11. boleşniţă, s. 3. 15, 64. bo/i, a-. 14. boncălui, v. a se-, 71. borş, s. 9, 24, 37, 38, 42, 48, 72. bortă, s. 60. borteli, v. a- 57. boş, s. boaşe de cal, 15, 16; lăsă-tură în-, 16. botura ? 5. bon, s( balegă de-, 41, 49; carne de-, 64; coarnele boilor, 19. bos, s. 32, 49, 51, 52, 61,62, 67, 73. brăileancă, s. 57. brâncă, s. 16, 69. brânduşă, s. 16, 69. broască, s. 50; ţestoasă, 65, 67 = -cu troacă, 67; ou de- ţestoasă, 65. bruftui, v. a- 67; a ocărî. brustur(e), s. 32, 33, 37. bubă, s. 16, 56; a-, 17; -inimii, 19; -rea, 20; -e dulci, 13; burete de- rea, 19. buboiu, s. 20, 66. bubuliţă, s. 57. b«c, s. 38. Bucium, s. -ul Rusaliilor, 55. bujor, s. 45. Bune, s. pl. 30. burbonică, s. (dim. dela burboană), 49. burcă, s. 39. burete, s. -de buba rea, 20. burniţă, s. ceaţă deasă care a-proape cerne. buruiană, s. 60; -smeului. 51. bursuc, s. untură de-, 53, busuioc, 17, 30, 64. C. C.câce, adj. 51. c.câcea, s. 51. c.căcios, adj. 51. căciuli, v. a se- 72. caZ, s. balegă de- 11, 15, 18, 26. 34, 66; boaşe de-, 15; falcă de-32; traistă de-, 14, 66: ud de -negru, 43; sacna -ului, 47. co/Zz. s. pl. 41 căluş, s. 73. cămeşă, s. 58. eamfură, s. 13. ■ canaf. s. 70. cance, s. cange. cane, s. 47; cap de-, 69; scârnă de-, 65; păr de-, 48; -turbat, 48. cânepă, s. 39, 49, 67; mănuşă de-, 23. canon, s. 48. cap, s. 21; amorţire de-, 10 hu-ială de-, 37; -de câne, 60. căpătăiu, s. -de pat, 54. căpăţină, s. -de căţel negru, 60. căpială, s. 69. capră, s. 1 ; păr de-, 14. căpuşă, s. 69. car, s. roată de-, 65. cărămidă, s. 38, 39. cărbune, s. 11, 16, 29, 32, 50, 53. cărcăiag, s. 48. cârmuz, s. 25. carne, s -vie, 12; -de bou, 64; -de ariciu, 67. cârpă, s. 21, 54. cârtiţă, s. 11. cartoafă, s. 21, 32, 65. caş, s. 21. căscat, s. 27. 77 castravete, s. 21, 39. j căZcZ, s. -de usturoiu, 44, 53; că-paţină de- negru, 60. cătuşnică, s. 62. caută, v. a- (a- îngriji de un bolnav), 45. ceapă, s. 13, 32, 35, 38, 39, 61, 66, 67; lapte de-, 50. j ceară, s. 22, 26, 71, lumânare de-, ; 22. | ceas, s. -rău, 1, 22, 43; -rău cu li- j pitură, 23. ; cei-răi, s. pl. 24, 70. | cele-cinci-degete, s. pl. 64. cele-şase-degete, s. pl. 64. | cel-pierit, s. 19, 24, cel-rău, s. 57. j cenuşă, s. 12, 38, 53, 64. j ce/>, *s. 60. I c'6-7^6, coarnele -ului, 19. cercai? 28. 1 cercel, s. 2. j cerne, v. a-, vezi : burniţă. j cetlău, s. 21. | cetlui, v. a-, 21. I chelbe, s. 25. j chelbos, adj. s. 25; chelbosului j chitie de mărgăritar îi trebue î ■ chiar aud, adj. năuc, năucit. j chicuş, s. 25; şi : pleşcuială, mită. j chilomănesc, adj.? 70. chinovar, s. 13: chişleag, s. 37, 39. chişotcă, s. 51. chitie, s. vezi chelbos. Ciandalina, s. ,36. cicoare, s. Hori de-, 57, cimbru, s. 9. ciocan, s. 57. ciotura, ? 5. cireadă, s. 34. ciumă, s. 13, 25 ; -găinilor, 74. wr, s. 17, 52, 54. ciută, s. 32. ciutură, s. 68. clâbuc, s. -de săpun, 10, 35. cZcw, -de ureche, 40; -de plop, 46. cleşte, s. 41. clopot, s. limbă de-, 51. coace, v. a- (despre o boală) 35; (despre o bubă), 52. coadă, s. -de mâţă, 68. coăc, s. 74. co&i, v. a-, 74. cociorvă, s. 41. coclauri„ s. pl. 26, 44 (pustietăţi). cocostârc, s. 51, 60. co/d, s. 21. colind, s/'49. coZZ, s. -de lup, 25, 70. copil, s. 32 ; -de gemene, 61. copt, adj, 17; asta pică de coaptă (ce este î) = asta-i de necrezut! coptură, s. 17, 40. coriiiy s. 25. corochîşnită, s. 48. corosgnelmiă, s, 48. corn, s. 57, 92; coarnele boilor r 19; coarnele cerbilor. 19. coş. s. 21 (toracele). cosiţă, s. 43. cositor, s. 21. cotârcă, s. 25, 37. coteneaţă, s. 54?. coţofană, s. 65.. crăcan, s. 48. Crăciun, s. ajunul -ului, 20. Crăiasă, s. 26. crăiţă, s. 41. crap, s. beşică de-, 20. crăpăr v. a-, 73. crăpătură, Sv 25. crăpuşnic, s. 66. creştinează, a. 62. cruce, s. 1, 40, 55. cucută, s. 60, 67. cudalb, adj:. (eu coada albă), 31, 48.- cufuri, a se-, 72. cuib, s. -de rândunică, 12. cuibar, s. 74. cuptor, s. 50. c.r, s. c.r-de-găina, s. 50. curcubeţică, s. 35, 69, 74. cuţit, s. *12, 22, 38, 44,45.51, 59, 72. 78- cuţită, v. a- (a înjunghia în trup), 19. cuzniţă, s. 50. D. Da. v. a- (a otrăvi) 9; a- înapoi (despre bube) (a se desumtlâ, a pieri) 20; a- ţaţă (a alăpta, a manei), 42; a- peste cap (ceva) (a aruncă), 66. dălac, s. 17, 26. dălăciţă, s. 26. dambla, s. 26, 44. dare, s. 52. dârmdzie, s. 11. da£, s.^9, 28. datat ură, s. 71. de-dânsele, s. 26. dedeochiu, s. (din : de deochiu ; se aude : „l-a pocit prin dedeochiuu şi „prin deochiu“) 20, 70. degerăturâ, s. 28* 52. deget, s. 17, 54, deochetoare, s. 31. deochetor, s. 3r. deocheturoaică, s. 31. deochiu, s. 28, 48, 45, 60, 70. dermeli, v. a-, a îmblânzi. descântec, s. 4. doftor, s. 6. doftor ie, s. 6. doldora, adv. 5, plin pe dinafară (murdar, umplut) şi pe dinăuntru (sătul): „cu straiele doldora de tinău, „cu bârdanul doldora de pepene1*. dohotniţă, s. -cu păcură, 66. dragoste, s. 14. drege, v. a- (bucate), 13, a le da un gust bun prin adăugare de ceva : „dreg borşul cu ou“. dropică, s. 32. ducăreţ, adj. 47. ducas, adj. 47. ducă se-pe-pustiu, s. 32, 44. ducător, adj. 47. ducâuş, adj. 69, duce, v. a se- afară, 39 = a se-drept sine, 39. diigLeş, adj. zâcas, lenos. duh, s, 73 (tărie: duh de hrean duh de ceapă); -necurat, 1.. duhoare, s. 11. dulce, adj. de- = de frupt = de popă, 20. Duminecă, s, 22; -mare, 12. duşcă, s. 15. F. Făcăleţ, s. 65. făcâlui, v. a-, 32. făină, s. 51; -de popuşoi, 16, 36, 37, 89, 41, 61 ; -de grâu, 19, 23 39, 41, 60. falcă, s. -de cal, 32. făl car iţă. s. 32. fărmăcătură, s. 71. farmec, s. 2, 5, 41. fasolă, s. 38. fată, s. 19, 32, 70. femeie, s. 61 ; -fugită dela bărbat, 33. fereastră, s. 54. Fete, s. pl. -\e împăratului, 77. fier, s. 52. * fierbinţeală, s. 11, 37. floare, s. -de cicoara, 57; -soarelui, 21, 34, 46; -de salcâm, 52; -de trandafir, 21, 39 ; -de teiu, 64; zeamă de -i, 53. Florii, s. pl. 35. foarfece, s. 22. foc, s. 72. focşaore, s. pl. 35. foloştină, s. 28, frunză de varză, murată (v. acră); prin asemănare şi: fulg mare de omăt = obială („ninge cu obiele11). forfecă, v. a-, 22, 37 (rupe bucă-ţele-bucăţele) frecătură, s. 4. frig, s. 51. 79 frigare, s. 11. friguri, s. pl. 33; -grele, 34. friptură, s. 12, 35. frunză, s. -de nuc, 11, 57 ; -de teiu, 12 ; -de plop, 62 ; -de a-lun, 62 ; -de -varză acră, 12. fnesul, v. a-: când în capătul linei funii, trebuc să se facă un ochite sau laţ viţele funiei se împletesc cu funia într’un anumit fel; această împletire se numeşte fucsuială. . fum, s. 45, 64, 68 : -de balegă, 49 ; | -de iirzica, 52. funie,. \g. 51 ; nod de-, 57. funingănă,funingină, funingine, funigână, funigine, s. 17, 28. 69, 74. furcă, s.- 41. fur dai u, s. rămăşiţă de tutun care nu sc ponte păpuşi. furnică, s.; moşinoiu de -i 22. /hs, s. 12, 23. 65. G. Găină, s. 52,74; cur-de-gaină, 53 boala, ciuma, holera, moartea’ găinilor, 74. gălbănare, gălbenare, s. 35. gălbănuş, s. -de ou, 12, 38, 41, 64, 67. gâlcă, s. 35. gândac, s. -de hrean, 32. Garaiii, s. pl. 46. gârneaiă, s. 17. gaşcă, s. untură de-, 64. gâşter, s. 86. ga£, s. 70, andrele -ului, 10. gâtlan, s. 66. gavan, s. 66, 70.' gaz, s. 61. ghem, s. 69. ghilealăy s. 16. ghindă, s. 17. ghizăriu, adp 17. G*’o*, s.? 17. giulgiu, s. 27. I grăsime, s. 57, 61; -de porc, 41. grâu, s. nod de paie de-. 12; tă-; raţe de- 19, 21, 32,38,39,61,64; | făină de-, 19, 23, 39, 41, 60. j grăunte, grăunţ, s. -ţi de popu- ! şoi, 64; ă pică grăunţe în pi-| cioare (la animale), 73. ! greaţă, s. 36. greblă, s. 71. greş, s. 49. greţos, adj. cel care se’ngreţoşeaza (cel căruia i se îngreţoşează) de îndată ce vede un lucru greţos, 15; unul care se arată altfel de cum este: „un greţos, un sclifosit !u greutate, s. -la inimă, 86, 42. grohâi, v. a-, 57. gronzos, adj. 34. gunoiu, s. 50. | gură, s. miros de-, 47. guşter, s. 37. H. i Hac^ s. a veni de-, 15. hârtie, s. -albastră, 41. heară, s. pl. formă pop. dela fiaref 11. hestriţă, ? 49. hluj, s. 56. holeră, s. 3, 25, 33, 38, 42, 43,-găinilor, 74. hornăy s. 11. hrean, s. 37,38,39; gândac de-, 32. Hristosy s. 49. /zwce, s. pl. 21, 26, 38. huială, s. -de. cap, 37. hiiib, s. (monosilab), năuc,cliiarand. I, t Iapă, s. Joia iepelor, 35; târgul iepelor, 35. iarbă, s. -grasă, 34. ie/e, s, ph 31, 44; luat din-, 26; luatul -lor 44. 80 ienăci, v. a se-, a se sminti, ului, zăpăci, pierde. iepure, s. untură de-, 40, 48. -ieşi, v. a- afară, 63; a- drept sine, 66. Ileana, s. -Cosânzeaila, 45. îmbodoli, a (se)-. 35. împărtăşi, v. a-, 48. împietri, v. a-, 72. in, s. 65. închirci, v. a-, 62. încolţi, v. a- (despre fiare), 25; şi deci l-au încolţit nevoile î încuiere, s. 38. inel, s. 2. îngălbejeală, s. 62. înger, s. 29. îngrozat, adj. 43. inimă, s. şi: stomac, 9, 10, 23, 38, 55. 57, 59. 64; buba -ii. 19. greutate la- 36, 42; -rea, 39; mân-cărime (mâncătură) la-, 45, 46; plămădeala (plămădirea) inimii, 53, 54. însuflecâcios, adj. 24. întâlnitură, s. 1. înţărcat, adj. 28. înţepătură, s. 39. întins, s. 9. întoarce, v, a- (despre o boală) = a veni din nou, 14. întors, adj. -dela ţâţă, 28. intră, v. a- în friguri, 34. întunerec, s. 1. înzâli, v. a-, 62. 7oZe, adv. uite, 26. j>, s. alifie, 13. Iradia, s. 27. isdat, s. 40. s. 21, 33, 36. .1. Jidan, s. 18. Joi, s. 16, 27, 72; -a iepelor, 35: -a verde, 44; -a a patra, 55 : -a mânioasă, 55. yo//ă, s. 39. junghiu, s. 40; -ul morţii, 4L jupi, v. a-, 13. jupoială, s. 13, 42. L. La, v. a se-, 16. laghiţă, s. 12. Zam, adj. 51. lămâie, s. 48; vezi alămâie. lână, s. 21, 70; -neagră, 51. Za^e, s. 9, 12, 17, 33, 35, 37, 64, 65, 66, 70, 72; -de lăptugă, 17; -de ceapă, 50; -de măgăriţă, 65 ~ -secat, 42. lăptugă, s. lapte de-, 17. lăsat, s. -de sec, 62. ZaZ, s. vezi a fucsui. laur, s. 50. legătură, s. 4. lemn, s. 45. leoaică, s. 31. ! lepădă, v. a- 50. ! Zeş, s. 42. | Zeş^e, s. 16, 56. leşiere, s. 36, 42. Zeşm, s. 36, 42. lespede, s. 42. Zew, s. 31. leuştean, s. zeamă de-, 14. limbă, s. -de clopot, 50. limbric, s. 42. limbricariţă, s. 42. limbric ar niţă, s. 42. lingoare, s. 37, 42. lingură, s. 12, 50, 55, 66, 68,70; -zânei, 23. lingurice, lingnrică, s. 42, 43. linte, s. 48. lipi, v. a se- (despre blăstăm), 2. lipcăi s. a se lipi-? a sta-: „s’a o-ploşit din toată lumea pe lângă casa mea şi-acum stă- (nu pot scăpă de el). < lipitoare, s. 61. lipitură, s. 43 ; ceas rau cu-, 22. 8l Lisavetas. Sf.- (maica lui Sf. Ioan), 14. lostopărniţă, s. 21, 35. lovitură, s. 44. Lovituros, adj. 44. Z-wa, v. a-, 1; a- sânge. 37. luare, s. 26, 44, 45. ZzmZ, s. 26, 44; -de vânt, 44; -de Iele, 44; -din vânt, 45. lucru, s. -rău, 1. lumânare, s. -de ceară, 22. lumânărică, s. 35. lumină, s. lună, 15; 54. tai, s' 22, 23, 33, 44. Zm/>, s. colţ de-, 25, 70. lut, s. 12, 32, 50, 61, 73 ; -dela rădăcina plopului, 12; -galben, 12 Internă, s. 72. M. Măcriş, s\ 28, 50. mădular, s. 27. măgar, s. 52. măgăriţă, s. lapte de-, 65. Maica Domnului (Precesta, Preacurata, ş. a.) 14, 23, 24, 27, 29, 33, 59, 71. mălaiu, s. 16, 52. mamă, s. -pădurii, 45, 51. mămăligă, s. 12, 13, 20, 33, 35, 42, 50. mână, s. 70. mână, s. -stânga, 54; amorţeala (amorţirea)-ei, 10. mâncare, s. 4, 38. mâncărime, 46; -la inimă, 45, 46. mâncat ură, s. -la inimă, 45, 46. Măndălina, s. p. 36. mânzat, s. baljgă de-, 42. wrtf, s. 38. mare, s. 32 ; spuma -ilor, 19 ; -a Neagră, 22. Mărina, s. 46, 49. marini, s. pl. 46. JlfarZ*, s. 16, 23, 27, 66, 72. Martie, s. 66. mărturisi, v. a-, 48. Pamfile, Boli si leaouri. ni âse'ă, s. 6. măselariiă, s. 46. măslină, s. sâmbure de-, 46. maslu, s. 15. măstrăhăt, s. 34. waZ, s. 35; aprindere la -e, 11. mâţă, s. 64, 68, 70. mătanie, metanie, s. 15. mătrăgună, s. 15, 50. mătreaţă, s. 46. matrice, s. 47. mătură, s. 56. mic-mare ? 43. Miercuri, s. 23, 44, 72. * miere, s. 13, 15, 23, 30, 38, 39, 41, 42, 45, 54; -a ursului, 46. î«îw, s. -de pane, 36, 66. minos, s. prin localitate se aude gninos — miros, 56. Mirese, s. pl. 44. miros, s. -de gura, 47; -de picioare, 47. mişeii, v. a se- 26. moadă, s. pop. dela modă, 25. moale, s. moalele capului (tâmple), 60. moară, s. scoc de-, 9. moare, s. -(zeamă) de varză acră, 73. moarte, s. junghiul morţii, 41; expresie : cutare na mă slăbeşte cu cerutul, cum nu-1 slăbeşte pe om junghiul morţii! ; -a găinilor, 74, nume ce se dă şi celor firavi. mocirlă, s. 12. morcov, s. 42. mormânt, s. 34. moroaică, s. 31. moroiu, s. 31. morZ, s. a tăia calea unui-, 10. moşinoiu, s. -de furnici, 22. moşoaică, 12, 46; oală mijlocie. între oală şi ulcică. mosor, s. 73. mo£orfân. adj. postălău, „dela ţară". motofâlcă, s. 37. 82 muche, s. -(ic topor, jl. mugur•, s. 54. muşcătură, s. 47. muştar, s. 72. *nw£, adj. 34. mutătoare, 33,34, 00, 00, 71, 74. X. Năduf, s. 11. năjit, s. 17, 40, 59. năjiţă, s. 11. nalbă, s. 35. năpârcă, s. 30. năroiu, s, 12. nas, s. 00. nâsădi, v. a- 50. naştere, s. 50. nebuneală, s. 50. necurat. adj. 58. neg, s. 50. negel, s. 50. negreaţă, s. -trupului, 50. nepristan, ad\. neapărat: „vine-o sărbătorică, fie ea cât dc mica, el nepristan trebue sa se aile la biserica !“ neputincios, adj. 51. neputinţă, s. 51. nerăsuflate, adv. pe-, 48, 49. nevăstuică, s. 48. noapte, s. miez de-, 1. nod, s. -de paie de grâu, 12 ; -de funie, 57. noi, num. nowd, 13, 38. noroc, s. 4. nnc, s. frunze de-, 11, 57; vâna de-, 33. nucă, s. 17, 38, 04. O. Oaie, s. 69; seu de-, 20, 32. Oarbele şchioapele, s. pl. 55. obială, s. 44, 57. oblojală, s. 4. obloji, v. a-, 24, 28. ..obrinteală, s. 51. obrintire, s. 51. o chiu, s. 52; ochi negri, 28 ; o-chiuri, 29 ; vezi a fucsui. oftică, s. 52. oftigăy s. 52-oleandru, s. 33. ologeală, s. 27, 52, 53. om, s. scârna de-, 33. omidă, s. 49. omini, s. a se-, 39. onănie, s. 62. opăreaiă, s, 12, 52. opinti, s. a-, cu înţeles de a porni cu sila, a se opinti, 27. . orbeală, s. 10, 52. orz, s. 30, 00, 60. os, s. -de şarpe, 52. osânză, s. grăsime lăuntrică la a-nimale; despre omeni, în glumă, 13 : are- = e cu- = e cu său =* e bogat. otavă, s. 72. oţet, s. 13, 21, 32, 30, 3)8, 39, 41, 42, 6>, 67. otravă, s. 67. otrăvi, v. a-, 9; a se- = a ieşi cu scaunul (în batjocură). otrăvire, s. 9, 52. ou, s. 34, 42, 58, 05, 70, 79; • găl-bănuş de- 12, 38, 41, 01, 07; -de broasca ţestoasă, 05. P. Păcură, s. 05, 00. 70, 73. păcurar, s. 51. păducel, s. 28, 52 păduche, s. 32. pădure, s. Mama-pădurii, 45, 51. painjini, a- (ochii), v. 72. paiu, s. 55, 58; -de secară, 02; nod de paie de grâu, 12. pălămidă, s. -seacă, 14, 02, 00. păli, v. a-, 22, 82, 55, 57, 60. paliciu, s. păhăruţ, 23. palmă, s. -Maicii-Domnului, 15. pământ, s. 12. pane, s. 41, 50; miez de-, 9,17,30. pântece, s. 38. 83 pânticăraie, s. 38, 53. pânză, s. a tăia-, 57. păpuşi, v. a-, vezi furdaiu. păr, s. 22, 60, 64; peri-răi 10; -de capră, 14 ; -de cane, 48, 62 ; -de urs, 62. pară, s. 10, 24, 47, 66; -de ari-ciu, 48. Paralele, s. pl. para-Iele, 26. Paralele, s. pl. = Para iele, după paraleu, 26. paroş, adj. 18. păsat, s. 12, 16, 48. Paşti, s. pl. 59. paf, s. căpătâiu de-, 54. j pată, s. 53. pătrunjel, s. 42. patruzeci-de-picioare. s. 54. pecingene, s. 53. ; pelin, s. 33. 31. 37. 38. 55. perj, s. rădăcina de-, 61. | perjă, s. 16, 20. | petică, s. 20, 56, 57. i piatră, s. grindină, 1, 20, 24 ; -acră, j 39, 42, 56, 68; -vânătă, 56. ! picior, s. 52, 53, 54; miros de picioare, 47 ; a pică grăunţele în picioare (unei vite), 73. piele, s. 48. pieptene, s. scrum de- părăsit, 55. pierde, v. a-, (« lepăda), pierit, adj. schimbat la faţă, 43: „l-am văzut tocmai azi, dar eră j aşă de pierit, încât mai sa nu-1 cunosc". piersică, s. 17. pietricică , s. 12. piper, s. 19, 23, 57; -roş, 41; -ne-gru, 41. pişotcă, s. 51. pistricei, s. pl. poate dela pis-truiu. plămădeală, s. -inimii, 53. plămădi, v. a-, a pune un corp în-tr’un lichid (rachiu, untdelemn, oţet) spre a i se disolvă substanţe de ale sale în acel li-chidj 13. plămădire, s. -a inimii, 53. plâns, s. 54. plăpână, s. 62. plăscăghit ă, *s. 54. plăscăviţă, s. 54. pleaftură, s. 50. plecate, s. pl. 38, 55. plesne, s. pl. 55. plop, s. lut dela rădăcina -ului 12 ; cleiu de-, 46. plug, s. 49. poală, s. 50. poamă, s. 50; -neagră, 16. pocăni, s. a-, 24. pochi, s. pl. curelele legate de şea, ce trec pe sub coada calului, şi ţin şeaua să nu fuga pe gâtul calului. ’ pojarnită, s. 63, 64. popă, s. 19, 32, 50, 73. popusoi, s. 42; făină de-, 16, 35. 39, 41, 61; grăunţe de-, 64; tă-râţe de- 69, 72. porc, s. 57; rapănul porcului, 16, 57; untură (grăsime) de-, 32, 41, 55, 65; b.şina-porcului, 57. porumbele, s. pl. 36. pot log, s. 54. potmol, s- 74. prag, s. 11, 55, 61. prăjii v. a-, 32. prânz, s. 59. prânzişor, s. 18. presără, v. a-, 16, 20, 36, 41. prinde, v. a-, 33. pucioasă, s. 57, 64, 67. pudră, s. 13. puşcheă, 56, 68 ; când cinevă spune altuia un lucru pe care întâiul irar dori să-l vadă înfăptuit, îi răspunde: „puşcheă pe limbă-ţi!“ pustiu, s. ducă-se-pe-pustiu, 44. K. Răceală, s. 40. Rachiu, s. 9, 23, 25, 30, 32, 33, 35, 37, 39, 50, 51, 61, 62, 67, 73 ; a-prindere din-, 11. racilă, s. meteahna, urma de boală veche. râde, v. a-, 55. rădăcină, s. -de perj, 61. râie, s. -broştească, 56. rămăşag, s. 11. rană, s. 16, 62, 64. rândunică, s. 71; cuib de-, 11. rânză, s. stomac la pasări şi numai în glumă se zice şl la cel de om, 13, 50. rapăn, s. -ul-porctllui, 16 S 57, răsad. s. -(sămânţa) de varză, 9. răsări, v. a- din somn (a tresări), 22, 43; un copil mai răsărit, mai spălăţel, curat şi deştept. răspintene. s. 22. 31. ras£, s. 57. răsuflă, v. a se-, 49. râtos, adj; l&;—fig.: obraznic, Za/-?ios, îndrăzneţ. s. -1-cel-mare, 57. râvnitoare, s. 31. râvnit or, s. 31. răzui, v. a-, 33. ridiche, s. 23, 42. roată. s. -de car, 65. ro/m, s. pl. 58, 63. rohini, s. 58. românită, s. 34, 51, 64. ros, adj. 51. rosaţă, s. 58. roşcovă., s. 43, 50. rosură, s. 51. ro«£, s. 20, 22, 34, 56. rug, s. -alb, 27. Rusalii, s. pl. 55 ; Sfredelul -lor, 55 ; Buciumul -lor, 55. s,-Ş. Sacnă, s. -calului, 47. săgeată, s. 59. săgetătură, s. 59. salamură,js. 50. salcâm, s. floare de-, 52. salcie,Is. 29, 30, 34, 49. şaZe. s. pl. 49, 59. sâlhuiu, adj. 44-Sâmbătă," s. 27 ; -ursului, 62. sâmbure, s. -de măslină, 46. sănătate, s. 3. sânge, s. 60. 61; vărsare de-, 72. sângeros. 72. sângeros, adj. 60. Sâm-Toader, s. 35. sânziana. s. 34. săpăcios, adj. 47. săptămâna, s. -mare, 60, săpun, s. 35, 61, 63, 70; clăbuci de-, 10. 30. so/r. s. 72. 20. 34. 41. 42, 56. 61. 62, 64, 72. şărpânţây s.’ ,34. şar£c, s. 48, 49, 60,62 ; untură de-, 10; os de-, 52. sbiciulă, v. a-, sghihui, scutură cu putere, 24. sburătoare, s. 21. scaiu, s. 69. scăldătoare, s. il. scăldătură, s. 11. scăpă, v. a se-, 51. scârci, s. 48. scârnă, s. -de câne, 65 ; -de om, 33. scoc, s. 9. scoică, s. 69. scorţişoară, s. 50. scrântitură, s. 61. scrob, s. 65. scroafă, s. slănină de- neagră, 56, scrum, s. 20, 48, 49, 57; -de pieptene părăsit, 55. scuipat, scuipit, s. 21. scumpie, s. 26. scurtă, s. 61. scutic, scutec, s. 44, 57. 1. La p. 16 în rândul 11 de jos, să se cetească rapănul-porcuhu în loc de săpunul-porcului, 85 sdrobealăy s. 61. secară, s. 64, 72; paie de-, 62. secere, s. 26. secure, s. 19, 32, 44. seninat, adj. 49. seu, s. seu (său) de oaie, 26, 32 ; -de vita crăpată, 26. şezut, şezută, s. 38, 46. Sfânt, s. -Haralambie, 44 ; -Ioan-de-toamnă, 16; -Ioan-taic-capul-ca-pe-varză, 16; -Petru, 20. sfarcuş, 43 (sfârc). sfârşenie, s. 39. sf eclă.s. 23, 38> 3$. Sfinte, s. pl. 20. sfii chiu, s. 23. sfrăntos, adj. măreţ, fudul. sfredel, s. -ul Rusaliilor, 5o. sfredeli, v. a-, 55. sgancă, dimin.: sgăncuşoaia, s. 17, 18. sgârietură, s. 56, 62. sghitulă, v. a-, 43 ; vezi sbiciulă. sgură, s. 69. S2#«, s. 17. slăbăciune, s. 62. slăbănog, adj. 62. sZei, v. a- cositor, 21. slănină, s. -de scroafă neagră, 56. slavă, s. înălţime, văzduh, 23. smântână, s. 26, 58, smew, s. buruiana -lui, 51. smochină, s. 20. soare, s. 18, 21, 22, 33, 43, 54, 56, 58; floarea -lui, 46. şoarec(e), s. 56. şopârlă, s. 60. spaimă, s. 62, 63. spăimat, adj. înspăimântat, 43. spânţ, s. 25; -de munte, 67. spânz, s. 25. s^>drc / interj. 71. spărietură, s. 62, 63. s_£m, s. 33, 40. spirt, s. 16. splină, s. 55, 63; ^de porc, 63. sprent, 25; acest nume II arc şi haina numită spenţer. spienţur, s. 25; idem. spumă, s. 20, 22, 43; -de bucate, 17; spumele mărilor, 19. spurcă, v. a-, 21. spurcăciune, s. 58, 63. spurcare, s. 63. spuză, s. 38, 49. stânge, v. a-, 67. ş£a£, s. stat, 6. Ştefan, ^ -Vodă, 41. steghie, ştevie, s. 13, 26. stinghie, s. 61, 65. şiiucă, s. 69, strâgă, s. 45. strâns, s. 63. streomtă, s. 54. streşină, s. 20. stociy v. a se-, 72. strică, v. a-, 70. strigoaică, s. 26, 31. strigoiu, s. 1, 31. stropşi. v. a- (sdrobî, stâlcî) 18, 38. stupit, s. 10, 49. suflet, s. 51. sz*Ză, s. 72. sumută, v. 28, 29. sunătoare, 63. T. Ţ. Tăciune, s. 35. Mia, v. a- calea, '0 ; (a dilua) 50 ; a- pânza, 57. tăietură, s. 56, 64. MZas. s. totalitatea sculelor de cari are nevoie un cismar, un lemnar, ş. a.: „un talaş de cio-botărie? apoi, ţi-1 închipurlueşti şî cu o sută, şl c’o mie de Ze-uşcani /“. tâlnitură, s. în-, 24. tămâie, s. 13, 23, 40, 41, 46, 57. Mn/i, v. a-, 14. târâtă, s. 69, 71 ; -e de grâu, 19, 21, 32, 38, 39, 61, 64; -e de po-puşoi, 69, 72. 86 tarhon, s. 46. ţărnă: s. ţarină, ţer-ină, s. 22, 28, 34. tărnăuc, adj. năuc, kuib. tărtăcuţă, tărtăguţă, s. 35. Za£ă, s. 72; lapte de femeie, 10; întors dela- 28 ; ţâţa-căţelei, 33; a da- ia alăpta), 42. ţehlity adj. ? 43. teiu, s. floare de-, 61. tele, pr. pentru ZaZe. ţep, s. 40; -de ariciu,- 67. ţepuşă, s. 40. tertiţa, ? 22. Ţigan, s. 28. ţigară, s. 64. titiri, v. a- ?, 22. topor, s. 11. tragey v. a- (a se umezi), 13 ; a -tum, 10, 69. traistă, s. -de cal, 14, 66. trandafir, s. -negru, 38 ; floare de-, 21, 39. ' trânji, s. pl. 64, 72. trăsnet, s. 59. treapăd, s. 37, 38, 64. Zrece, v. a- (despre bube), 17. trepădă, v. a-, 12, 32. trepădare, s. 38. trepădat, s. 38. tresări, v. a- din somn, 22. trestie, s. 24. trifoiu, s. 72. troacă, s. broască cu-, 67. ZrocZ, s. pl. 48. troană, s. 15, 64. troscot, s. 34, 43. s. negreaţă -ului, s. 50. ţuhâi, v. a- (purtă, chinui, trudi), 63. Znn, tunet, s. 1. 7Wc, s. 26, 44. turungiu, adj. 17. *asă, s. 64; -măgărească, 65; -neagră, 65. tutun, s. 41, 46, 57, 64. U. £/d, s. 49; -de cal negru, 46. nc/a, v. a se-, 50. udmăy s. 65. ulcior, s. 65, 66. nZm, s. 45. umbră, s. 1. umflătură, s. 66. unchiaş, uncheş, 26. unghie, s. 34. wwZ, s. 12, 17. untdelemn, s. 9, 17, 23, 35, 42, 48, 56, 57, 60, 61, 63, 64. untură, s. -de şarpe, 10; -de ariciu, 17; -de porc, 32, 55; de iepure, 40, 48, 65 ; -de bursuc, -de găină, 64. ureche. s. cleiu de-. -tO. urină, s. ud, 21. s. 66. urmă, s. 12, 38. urmaş, adj. cel din urmă, 82. wrs, s. 60; Sâmbăta -ului, 62muierea-, 62 ; păr de-, 62. iiruioc, s. 57. urzică, s. 36, 49, 61 ; fum de-, 52 ; -moartă, 61. urzi care, s. 67. r<şa, s. prag de-, 11. usturoiu, s. 20, 25, 42, 48, 70, 73; căţel de-, 44, 53. V. Vână, s. -de nuc, 33. van*, s. 44 ; -turbat, 1 ; -rău, 40, 44; luat din- 44, 45. var, s. -primar, 27. vărsare, s. -de sânge, 72. vârtute, s. 27. varză, s. 21,28 ; răsad de-, 9 ; -acră 12. vase, s. 62. vătămătură, s. 67. vetrice, s. 38, £9. vierme, s. 40, 67, 73. 87 vin, s. 12, 10, 23, 27, 30, 34, 38, 41 \ 51, 61, 62, 64. Vineri, s. 20, 44,. 72. vită, s. seu de- crăpată, 26. viţă, s. -de vie, 27. Vodă, 41 ; Ştefan-, 41. vrajă, s. 5. vrăjitor, s. 2. Z. Zahale, s. pl. 55, 56, 68. zăhar, s. 20. zălezire, s. 62. zălezit, adj. 14. s. 1, 27. zăpuşală, s. 14. zârnă, s. 38. zeamă, s. -de alămăie, 14; -de le-uştean, 14 ; -de flori, 53. s. ziua-Crucii, 20, -de sec, 26. sortî'g, s. 58. Notă. — Deoarece toate boalele sunt trecute în aceste indice, de o tablă a cuprinsului, nu mai este nevoie. f VKRIFSOÂT ! 1987 1. La pag'. 41, rândul 2, sa se cetească vin ros, în loc de vin oraş.