NICOLAE OŢALEA ALESE FABULE
NICOLAE OŢALEA
ALESE FABULE
acum întîiu pre limba rumânească înturnate de
NICOLAE OŢALEA practicanţii crăieştilor de cămară venituri din Denta
NICOLAE OTALEA
ALESE FABULE
Ediţie îngrijită şi prefaţă de MIRCEA POPA
S-au tipărit in Beci la losif de Kurţbek al Răsăritului tipograf de la Curte la anul 17 8 4
EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1985
iilllii
.jiiiniilinilliiiiiHiliiiiiiiniiiiiiiUiiiiiiniiiniiiniiiiiniiliiiiiiiiililiHllllilIiilIiiii:
Coperta de MIRCEA BACIU
UN PRECURSOR AL FABULEI ROMÂNEŞTI: NICOLAE OŢALEA ŞI VOLUMUL SAU DE FABULE DIN 1784
1. FABULA — MIJLOC DE EDUCAŢIE V7 DE RASPINDIRE A IDEILOR ÎNAINTATE
Fabula a jucat în toate timpurile şi la toate popoarele un rol deosebit de important în trezirea conştiinţei lor civice şi naţionale, în procesul de asanare a moravurilor şi de răspîndire a ideilor înaintate. Fără acest tezaur inestimabil de gîndire şi simţire, de înţelepciune şi de virtuţi morale, tezaur constituit într-un adevărat cod al eticii individuale şi colective în epoca de aur a clasicităţii greco-romane, dar trăgîndu-şi sevele dintr-o experienţă de viaţă multiseculară, e greu de conceput evoluţia unor idei şi forme literare ulterioare. Pe de altă parte, învă-ţămîntul clasic umanist al Europei din epoca medievală, şi chiar şi. din cea modernă, a pus mare preţ pe textele vechilor autori greci şi latini, intre care n-a lipsit niciodată Esop cu fabulele lui nemuritoare. Prin spiritul său ascuţit, puterea de a sesiza şi sintetiza probleme general-omeneşti cu directă trimitere la viaţa socială, morală şi politică, prin umorul subţire, aluziv sau satira batjocoritoare, nemiloasă a unor mentalităţi greşite, vicii sau abateri de la etica socială, prin diversitatea unghiurilor şi formulelor la care apelează, fabula eso-
5
..iiitiiiiiiiniimiiimniimiiiuiiiiiiiiiiiiiim
pica a făcut o carieră postumă înfloritoare, puţin egalată de vreo altă operă a antichităţii. Nefiind altceva de cit o chintesenţă de învăţături şi precepte morale, aplicabile în orice loc şi în orice împrejurare (la care se adaugă un nucleu epic interesant, ce poate fi reluat în forme şi structuri noi, stîrnind astfel nesfîrşita plăcere a povestirii), fabula esopic,ă fi-a găsit la toate popoarele şi în tocite epocile numeroşi imitatori: Fedru şi Avian la romani, La Fontaine la francezi, Lessing şi Gellert la germani, Dositei Obra-tiovici la sîrbi, Krîlov la ruşi, Ţichindeal la români ş.a.m.d., ca să-i numim doar pe cei mai importanţi, scriitori care au produs la rîndul lor alţi şi alţi imitatori. Căci migrarea sau colportarea motivelor esopice este un fenomen generalizat şi din ce în ce mai greu de urmărit de la o etapă la alta, după cum greu (sau problematic) de reconstituit a fost însuşi textul fabulelor esopice sau a vieţii (reale sau imaginare) a autorului lor, intrat chiar la puţin timp tie la moartea sa în plină legendă.
De la prima culegere de fabule esopice, realizată de filosoful peripatetic Demetrios din Faleron spre sfîrşitid secolului al IV-lea î.e.n., pînă la cele realizate în Evul Mediu timpuriu de către alţi învăţaţi, restituirea integrală şi fidelă a fabulelor rămase de pe urma marelui om de spirit grec a preocupat mult pe contemporani şi pe urmaşi, căci asupra multora dintre ele plana deja bănuiala de a-i fi fost atribuiţi- ulterior. încă de pe acum se înregistrează numeroase diferenţieri şi discrepanţe de la editor la editor sau de la prelucrător la prelucrător, ceea ce i-a obligat pe editori să-l tipărească în ediţii comune: după textid esopic urmînd şi acela al „versiunilor"
lui Gudanus, Barlandus, Erasmus Rotterdamus, Aulus Gellius, Petrus Policianus, Petrus Crinitus, I. Anto-uiu* Campanus, Plinius Secundus Nonocomesis, Ni-c-.)la<..$ Gerbellius Phorcensis, Laurentius Abstermius, I .aurentius Valla etc. (cum apare de exemplu in ediţia vieneză din 1520 sau în altele). Prin astfel de antologii san florilpgii de fabule, motivele esopice an cunoscut o răspîndire largă, suferind contaminări •>•' prelucrări mxdtiplc, îmbogăţindu-se cu zeci şi zeci de variante, uneori greu de recunoscut chiar la o analiză mai atentă dacă sint într-adevăr „variante" ale fabulelor esopice sau fabule noi, independente. .4 coasta l-a şi determinat pe profesorul Emile Chambry de la Universitatea din Paris să întreprindă iu 1927 o operaţie destul de delicată de reconstituire (şi restaurare) a originalului esopic pe baza studierii atente a vechilor ediţii greceşti. A rezultat " ediţie aşa-zisă „definitivă", publicată in 1927 la l'-aris în „Collection des Universites de France" (ediţie tradusă şi în româneşte in 1972 la ed. Univers de către Traian Diaconescu sub titlul Esop, Fabule) cuprinzlnd doar cele 358 de fabule socotite de el ca sigur esopice. Ediţia lui Chambry nu e scutită, credem, de erori, dar oricum ea poate fi folosită ca un punct de plecare util în studierea altor culegeri de fabule care au apărut şi circulat în diferite părţi ale Europei în decursul Evului Mediu. In bibliotecile din Transilvania se semnalează de pildă prezenţa unor ediţii interesante, ca aceea a lui Gaspar Hel-lai de la Cluj din 1566, sau a altora din alte centre de tipar european, ca: Aesopi Phrygis fabulae Ga-brieie Pannonio Pesthino interprete (Viennae Pan-noniae, 1536), Aesopi Phrygis Fabularum eeleberi-
simi auctoris (Norimbergae, 1539), Aesopi Phrygis et aliorum fabuLae (Gryphium, 1542), la care se adaugă un număr de ediţii îngrijite sau prefaţate de specialişti europeni recunoscuţi ai fabulei esopice, precum I. G. Sam. Schwabe (Paris), Carol Holmi (Leip-zig), Giulio Landi (Veneţia), Isac Nicolai Neveleti (Frankfurt), Frangois Foppens (Bruxelles), David Hovgstratani (Cluj) etc. Cărţile lor pot fi întîlnite în număr destul de ridicat în fondurile vechilor biblioteci ale Colegiului reformat, ale mănăstirilor unitariene, franciscane şi reformate din Cluj sau ale liceului românesc,din Blaj.
Adeseori aceste fabule nu sînt numai în limba latină, ci şi în germană, engleză sau franceză, iar~-uneori chiar în ediţii bd-, tri- sau phiri-lingve, cele mai multe însoţite de prefeţe, note şi adnotaţii savante şi de o iconografie bogată, expresivă şi de bună calitate, încît cunoaşterea amănunţită a acestora ar merita osteneala unui studiu aparte. Noi ne mărginim să semnalăm aici doar prezenţa cîtorva remarcabile flprilegii de fabule, cum ar fi ediţia englezească Select fables of Aesop and others. In three parts, Newcastle edition, 1784, cea bilingvă La vie et Ies fables d'Esope avec des Reflexions mo-rales en francois et en. allemand... d Strassbourg, chez Armând Kâhig Libraire, 1758; cea apărută în două tomuri la Vţena, în editura lui Friedr. MilUer, Die Fabeln des Aesopus, în limbile germană, franceză, italiană şi latină sau acel interesant florilegiu Esope en belle huineur ou derniere traduction et aug-mentation de ses fafcleş eh prose et en vers, apărută lă Bruxelles in 1700. Toate acestea acreditează şi pun tn circulaţie versiuni noi ale fabulelor lui Esop, de
unde ele puteau fi preluate, copiate, difuzate sau pre-luerate de alţi şi alţi pasionaţi de fabule. Unele au intrat în manuale şi culegeri pentru invăţămintul şcolar şi liceal, altele sînt preluate de calendare sau de primele periodice şi almanahuri, dîndu-li-se o circulaţie largă şi adeseori în medii foarte diferite. Se pot depista prelucrări sau inserări de fabule în opera unor iluminişti români ca Ioan Molnar Piuariu, Simian Maghiar, Gergely de Ciocotici, losif Pasca, Vasile Aaron, Ioan Baroc, Grigore Obradovici, Paul Iorgovici, Mihail Roşu Martinovici, Moise Bota, Ioan Tomici, Ioan Teodorovici Nica, iar tipograful şi editorul Ion Gott de la Braşov tipăreşte în 1834 o culegere de istorioare morale cu mare succes la pu-blie, ceea ce dovedeşte vivacitatea şi perenitatea genului în epocă, persistenţa prelungită a interesului pentru el. Istorioara iluministă, din care s-a dezvoltat mai tirziu anecdota, nu este, de altfel, decît o dezvoltare şi o metamorfozare în condiţii noi a vechii fa-bule esopice. Indiferent că aceasta venea direct, prin izvoare pure, nealterate, sau prin intermediul prelucrărilor lui Fedru, Avion, Abstermius, La Fontaine, Dositei Obradovici, Lessing, Gellert sau Krîlov, prelucrători în cea mai mare parte o unor motive esopice, prezenţa marelui fabulist al antichităţii în traduceri româneşti timpurii (mergînd la noi în paralel cu copierea şi tipărirea cărţii populare de tipul Esopiei) indică un grad ridicat de culturalitate al societăţii româneşti din epoca iluministă şi paşoptistă, o remarcabilă conştiinţă de sine. Preocupaţi să-şi ridice mereu nivelul de cunoştinţe, să combată practicarea şi răspîndirea superstiţiilor (aşa se explică prezenţa unei fabule ca Despre vrăjitoriu
8
9
tn cea dinţii culegere de fabule româneşti, cea din 1784), să contribuie la dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului social şi administrativ („Binele obştii trebuie mai tare decît cel osebit a să socoti"; „Aşa oamenii răi să virase în ţări, dacă înţălepciunea îm-părăţitorilor nu priveghează"), la formarea unui om nou din punct de vedere social şi moral („Să scoatem lenea şi să lucrăm, că aceasta este comoara noastră nemincinoasă", „Niceodată acelora vina să să bage, care nu ştiu de zmintealele ce ei fac; ci acelora care pe ei i-au crescut"), învăţaţii români au găsit în fabulă un aliat preţios şi deosebit de eficace. Desigur, acest lucru nu s-a înfăptuit numai la noi, ci pretutindeni în Europa. Un mare editor al lui Esop din Ţările de Jos, Frangois Foppens din Bruxelles, aşeza încă din 1700 în fruntea ediţei sale intitulate Esope en belle humeur, următoarea deviză sugestivă: „Venez ă la legon jeunesse vive et foile, j Esope en belle humeur vous apelle â l'Ecolle. ( Les bettes autrefois parloient mieux que les gens, I Et le siecle n'a point de si doctes regens", ceea ce s-ar traduce româneşte în felul următor: „Vino la lecţie tineret înflăcărat şi zburdalnic, / Esop cu al său nobil humor te cheamă la şcoală. I Animalele vorbeau altădată mai bine decît oamenii, / Căci- secolul nu are dascăli atît de docţi ca-odinioară". Nu altceva scria Ţichindeal în prefaţa Fabulelor sale din 1814: „De aici urmează că nemica alta mai cu spornicie a îndulci pre prunci cătră cetire, a-i îndemna spre luarea de seamă, şi a-i obicinui catră socotinţa gîndirei, şi a prejudecărei, decît fabulei adăogînd cuviincioase iîlcueli, nu iaste: că prin aceasta şi gîndurile cele tinere, singure de sine, puţinei cîte puţinei a se
descurca, dedzvăli, lumina, lăţi şi întinde întru toate cele ce vor auzi şi ceti, şi întru toate minciuna de adevăr a o cunoaşte, şi despre toate înţelepţeşte şi sănătos gîndi şi a judeca obicinuim."
Asemenea îndemnuri au fost puse pe tapet peste tot de către iluminişti. După clasicism şi Renaştere, îmbibate pînă la saturaţie de fabulă (învăţatul german Hamman considera la 1761 fabulă drept cea mai veche formă a poeziei: „Esop şi fabula constituie începutul şi afară de asta, nu este nimic decît odă şi cîntec"), iluminismul a reactualizat, genul, l-a revigorat şi i-a dat o nouă strălucire printr-o nouă redimensionare a sa în conformitate cu criticismul epocii, cu ideile liberalismului filosofic şi social-po-litic, filtrate de iosefinism şi de enciclopedismul francez, de anticlericalismul şi antidogmatismul evident al societăţii moderne.
Liberul schimb de idei, combativitatea învederată a gîndirii sociale, lupta împotriva prejudecăţilor şi a unei mentalităţi feudale, preocuparea constantă jientru formarea unui honnâte homme cu largă influenţă socială au creat cadrul favorabil pentru ca fabula să fie redescoperită de sud-estul european şi pusă în valoare pe liniile de forţă de care el avea in acel moment nevoie, în primul rînd pentru necesitatea trezirii conştiinţei naţionale. Fabula apare astfel în mod firesc ca una dintre, formulele cele mai apte şi cele mai accesibile publicului larg cititor de a exprima noua mentalitate a epocii. în acest sens, recent, o cercetătoare nota: „Ideile luministe occidentale, noile cerinţe ale dezvoltării istorice şi culturale găsesc în fabulă, la începutul secolului al XlX-lea, nu numai modalitatea cea mai accesibilă nivelului general
io
ii
de asimilare. Limbajul esopic al fabulei a constituit deopotrivă, pentru multă vreme, în condiţiile unor dure adversităţi, posibilitatea de a exprima voalat adevăruri periculos de spus în forme directe, a fost un excelent mijloc de a antrena noi atitudini, de a obiectiva situaţional un, fond subiectiv de opoziţie. «Nicăieri mai mult decît la români, — observa în acest sens V. A. Urechia -7- apologul n-a servit pentru exprimarea mai liberă a adevărului, ba pînă şi a sentimentelor patriotice renăscinde, şi devenite altădată, sub unii fanarioţi, ele însele, o adevărată fabulă în patria noastră, unde tot ce era naţional, bine şi adevăr, era apăsat.. .»* (Cf. Georgeta Loghin, La Fontaine în literatura română, ed. Junimea, 1981, P- 15).
Interesul pentru fabulă în sud-estul european a fost slujit şi de împrejurarea că acum, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, noile libertăţi ale tiparului acordate de Iosif al II-lea în imperiul austriac, prin reformele operate asupra cenzurii şi învăţămîntului, au impulsionat puternic şi vechile tipografii din cadrul imperiului, ducînd la crearea altora noi ce-şi propuneau să tipărească nu numai carte latină, germană sau maghiară, ci şi şîrbă, română, greacă sau bulgară, adică avîndu-se în vedere nevoile popoarelor asuprite din sud-estul Europei, ceea ce schimbă sensibil raportul de forţe, marcînd naşterea unui proces de amploare nemaiîntîlnit pînă atunci. In acest context, apariţia la Viena a celui dinţii volum de fabule româneşti la 1784, deci cu 30 de ani mai înainte decît se considera pînă acum, îşi dobîndeşte adevărata ei semnificaţie şi valoare de pionierat.
12
2. CE NE SPUN FABULELE LUI NICOLAE OŢALEA?
O primă problemă care se ridică în faţa aceluia care cercetează astăzi această rarisimă carte de fabule româneşti apărută în 1784 la Viena este aceea a tăcerii care a înconjurat această scriere timp de aproape 200 de ani. Cum a putut trece otita timp neobservată şi nebăgată în seamă de nimeni, nici de contemporani nici de urmaşi, e un adevărat mister şi poate să surprindă pe multă lume. Explicaţia este în fond destul de simplă şi ea este legată de raritatea exemplarelor cărţii vieneze. După datele pe care le deţinem pînă la această oră, tipăriturile româneşti ieşite din tipografia vieneză a lui Kurzbok nu depăşeau în această epocă 1000 de exemplare, deşi tirajul unei cărţi ca aceea de faţă putea fi şi numai de 300 de exemplare. Apoi, avînd în vedere faptid că e vorba de o carte de literatură frumoasă, s-'a epuizat destul de repede, încît credem că în timp de un an-doi tipăritura a fost total înghiţită de masa cititorilor, devenind într-un deceniil aproape de negăsit. A intervenit fără îndoială în cazul de faţă şi mentalitatea epocii, cître punea mai mult preţ pe cărţile religioase, transr&ise din tată în fiu ca moştenire şi ca suvenire Me ''familie. In acest fel ea a ieşit încet din raza de interes a cărturarilor vremii, mai ales că marii reprezentanţi ai Şcolii ardelene, toţi clerici prin formaţie, cu preocupări bine conturate în domeniul filologie, istoric sau religios, s-au putut dezinteresa
13
încă de la început de această nevinovată cărticică de fabule a unui oarecare necunoscut, care nici nu intra, prin formaţie şi legături intelectuale (cerc de preocupări), în atenţia lor, mai ales că el şi declarase In prefaţa care însoţea cartea: „Eu alta întru această carte nu am făcut, numai ce o am înturnat în rumâ-nie şi la fieştecare fabulă din gios o învăţătură scurtă am adăugat", punîndu-se astfel singur, din modestie, într-o situaţie subalternă. Deşi epoca în care trăieşte nu pune încă preţ pe proprietatea literară, căci cei mai mulţi autori nu sînt de fapt decît mari compilatori* mergîndu-se uneori pînă acolo încît se uită cu desăvîrşire numele autorului tradus, cartea apărînd doar cu numele prelucrătorului pe foaia de titlu (e şi cazul lui Ţichindeal cu Fabulele lui Dositei Obradovici), totuşi ni se pare că tratamentul aplicat lui Nicolae Oţălea a fost mult prea sever şi deloc întemeiat. Aceasta cu atît mai mult, cu cit rolul său în „întocmirea" acestei cărţi nu se poate încă determina cu precizie. Noi am presupus; încă de la primul articol consacrat chestiunii, că poate fi vorba doar de o simplă traducere fidelă a unei cărţi de fabule pe care Oţălea ar fi transpus-o pe româneşte d'a capo al fine, fără prea mari adausuri şi complicaţii, cum de. altfel el singur o mărturiseşte. Declaraţia sa din prefaţă nu exclude însă alternativa ca el să fi fost acela care să fi întreprins selecţia fabulelor după o ediţie esopiană mai completă, în latină, sau germană, cum presupuneam atunci, deoarece unele dintre fabule nu intrau deloc în tiparul cunoscut al fabulelor esopice, cum ar fi aceea intitulată De lupii izgoniţi, de factură vizibil modernă. Această opinie, a prezenţei nemijlocite a unui sin-
gur şi unic model, ne-a fost clătinată pe parcurs şi de faptul că acest izvor nu s-a lăsat deloc identificat pîna acum, în ciuda tuturor ostenelilor şi eforturilor noastre. (Aceasta nu înseamnă, pînă la proba contrară, că el nu poate să existe pe undeva, doar că lipseşte din bibliotecile noastre, sau că deocamdată el nu s-a lăsat descoperit). Ceea ce ştim sigur, şi autorul ne-o confirmă de asemenea, e că ne aflăm în faţa unei- cidegeri de fabule alese, despre care aflăm doar că sînt ^un lucru elinesc, precum şi toate aceste fabule de la ei, din timpurile lui Esop să trag"; de asemenea aceste fabule „acum întîiu pre limba rumânească" au fost „înturnate". Plecînd de la ideea că fabulele sale sînt fabule esopice, ceea m       ce ni se pare ciudat, şi'derutant totodată, este faptul că prima ediţie a Esopiei apărută în editura Petru Barth de la Sibiu în 1795 are însemnat pe foaia de titlu „acum întîiaşi dată tipărite" (e drept că titlul real dl lucrării este Vieaţa şi pildele prea înţeleptului Esop), Za fel cum şi Dimitrie Ţichindeal precizează pe foaia de titlu a cărţii sale Filo-soficeşti şi politiceşti prin Fabule moralnice învăţături. Acum întîia oară culese şi întru acest chip pre . limba românească întocmite". Impresionează aici, la fiecare dintre ei, obsesia acestui „întîia oară" sau „întîiaşi dată" cu care se ambiţionează să-şi însoţească opera, amănunt care nu se poate explica, după părerea noastră, decît într-un singur fel: fiecare dintre ei realizau pentru întîiaşi dată lucrul pe care-l-mărturisesc, şi anume unul tipărea prima oară în româneşte Viaţa lui Esop, celălalt tot „întîiaşi dată" publica o serie de moralnice învăţături deduse (sau prilejuite) din Fabulele lui Esop prin filiera Obra-
14
15
dovivi. La rîndul său şi N. Oţălea realiza „acum * tntliu pre limba rumânească" o culegere de fabule, dar nu In exclusivitate din Esop, ci şi din Fedru şi din alţi autori, lucru care l-a determinat să-şi intituleze firesc cartea Fabule alese. E şi firesc, de aceea, să căutăm izvorul său la mai mulţi autori, şi nu la unul singur, în speţă, Esop.
Pentru a stabili cu exactitate cît şi din cine a tradus autorul ttostru, am comparat mai intîi textul lui Oţălea cu textul unor ediţii esopice cît mai complete care au circulat la noi, cum ar fi aceea intitulată Aesopi Phrygis et aliorum fabulae, Bassani, 1764. La comparaţie am descoperit aproape 70 de fabule comune; mai rămîneau totuşi 20 nerezolvate. Or, noi am plecat, cum era şi firesc, în primul rînd de Za ideea că autorul nostru a folosit pentru alcătuirea cărţii sale un singur izvor unde putea să găsească la un loc un număr relativ bogat de fabule, din care să selecteze cu uşurinţă pe acelea care îi plăceau mai mult sau se potriveau mai bine gustului său. După mai multe sondaje, care au constat în verificarea a peste 30 de ediţii latine, germane şi maghiare, am reuşit, credem noi, să identificăm ediţia care ar fi putut sta la baza alcătuirii -ediţiei sale. E vorba de cartea intitulată Fabulae vâri orum auctorum, apărută la Frankfurt în 1660, sub îngrijirea unui cunoscut exeget al textului esopic, Isac Nicolai Neveleti. E o ediţie celebră ce cuprinde în sine o mare bogăţie de opere esopice originale şi prelucrate. Printre autorii incluşi aici se numără Aphtonius, Babrius, Phedrus, Avienus şi Abstermius, alături de o serie de anonimi. Rezultatul comparaţiei noastre este următorul: din cele 90 de fabule cita
conţine cartea lui Oţălea, 72 sînt din Esop, 3 sînt din Fedru (nr. 1, 20 şi 89), 10 sînt din Abstermius (numerele 27, 30, 47, 63, 73, 80, 84, 86, 87, 88) şi 5 sînt de provenienţă necunoscută, sau, mai precis, nu îşi au izvorul în acest volum. E vorba de fabulele cu numerele 18, 28, 37, 60 şi. 68. Primele 85 de fabule, adică acelea selectate din Esop, Fedru şi Abstermius, se găsesc toate în ediţia de faţă, uneori în două şi trei variante, căci, pe Ungă textul esopic grecesc şi latinesc, există alte variante la cei care l-au prelucrat. Dacă fabulele preluate din Abstermius prezintă o identitate de conţinut uşor sesizabilă (cu excepţia fabulei 84, care e numai o variantă), trebuie să mai observăm că la Fedru fabulele sînt în versuri, pe cînd la Oţălea ele sînt transpuse în proză, dar partea anecdotică nu prezintă deosebiri esenţiale.
Şi mai interesantă este situaţia celor cinci fabide al căror izvor nu l-am găsit în ediţia luată de noi drept bază de comparaţie. Căutindu-le mai departe, am reuşit să identificăm prezenţa a trei dintre ele într-o ediţie franceză de mare efect în epocă, şi anume Esop en belle humeur ou derniere traductioh et augmentation de ses fables en prose et en vers, â Brusselle, chez Francois Foppens, M.D.CC (1700). Cele trei fabule în discuţie sînt: cele cu nr. 28, care la Oţălea se intitulează De o măiemucă care ş-au făcut Gupido sau zău iubirei iar în textul francez Le singe Gupidon, cea cu nr. 60 cu titlul De un graure şi de un cuc, care în textul francez se cheamă Le Sansonete et le Coucou, şi ultima, cea cu nr. 68, avînd în textul francez titlul La Tour-terelle et Le Ramier. Această descoperire răstoarnă;
16
2 — Alese fabuli
17
după părerea" noastră, - întreg şirul de argumente care ne trimitea iniţial spre un izvor din germană (provenienţa autorului din Banat, probabilitatea unor studii la Viena etc), spre a lua în considerare posibilitatea frecventării de către autor a unor surse franceze. E o alternativă ce trebuie privită cu toată, seriozitatea, deoarece ea . e slujită şi de alte argumente, în special de limbă. Aşa de exemplu, una din fabulele comune cu Fedru, care la acesta se intitulează Soror ad Fratrem (fabula VIU, Libri IU), la Oţălea poartă titlul De un părinte şi de fiii săi, ceea ce trimite mai degrabă la titlul francez din această ediţie, D'un Pere, et de ses enfans (păstrăm ortografia originalului). Mai surprinzător e că şi alte fabule ale lui Oţălea se pliază mai cu uşurinţă pe textul francez decît pe cel esopian. Aşa este cazul fabulei 44 De un vighitoriu şi de fiii săi, aflată în ediţia esopică sub titlul De viro et agricola (Agricola et fiHi ipsius), iar în cea franceză cu acela de De Vigneron, et ses enfans, avînd numeroase asemănări de conţinut. Tot aşa este fabula 58 De Mercurie — De Mercure în ediţie franceză, cu care seamănă pînă la identitatea expresiei, pe- cînd faţă de versiunea latinească prezintă unele deosebiri. Oferim, spre edificare, mai întîi textid latin, unde fabula se cheamă Mercurius et Statuarius, adică Mercur şi sculptorul.
„Mercurius scire volens quanti pretii apud homines esset, ivit in Statuarii domum, transformatus in ho-minem et vista statua Iovis, rogabat, quanti quis ip-sam aemere posset. Hic autem quum dixisset drach-ma risit et quanti Iunonis ait, quum dixisset plurius. Visa et sua ipsius statua ac opinatus quum nuntius
sit deorum et lucsosus maximam de se apud homines habeti rationem rogavit de se. Statuarius vero ait si hasce emeris et hanc tibi additamentum do". Şi acum textul francez care e revelator sub raportul asemănărilor stilistice şi de conţinut, intitulat, evident, De Mercure:
„Mercure le messager celeste, s'estimoit plus que le reste des autres dieux, et les traitoit tous comme des miserables de ce bas monde. Le Dieu de la querre, quoique son Pere, etoit ă son gre un trom-peur eimun brutal. Saturne avec sa saux un radoteur; Athias un vieux bouquin; Momus Un fou; Minerva avec ses arts une precieuse, et ainsi des autres, lui enfin etoit le Dieu parfait. Un jour il pârtii des cieux, et prit la figure humaine, et vint en la Viile de Thebes, ou s'etant bien promene, il entra dans l'atelier d'un Sculpteur, ou etant il lui dit: mon ami, je voudrois bien acheter les statues des dieux. Mon-sieur, dit le Sculpteur, passez je vous prie de ce cote, vous en pourrez choisir ă votre gout. Apres avoir tout consideri il demanda, combien me ven-drez-vous la figure de Jupiter? Je vous la vendrai six dueats, repondit le Sculpteur. Celle de Junon? autant; et celle de Mercure? Si vous prenez, dit le Sculpteur, les figures de Jupiter et de Junon, Mercure ne vous coutera rien, et ira par dessus. Qui fut bien fot et surpris, ce fut notre messager des dieux, de se voir si peu estime: il trancha court, et dit en colere, adieu mon camarade.
II ne faut pas s'enteter de sa grandeur, ni de son merite."
Comparaţia textelor de mai sus credem că nu lasă dubii asupra modului în. care lucra Oţălea. Deşi
18
19
noi am socotit fabula 58 ca făcînd parte din lotul pieselor „esopice", luate din ediţia de la 1760, stntem obligaţi să afirmăm acum, în faţa unei traduceri atît de evidente după textul francez, că şi această fabulă a fost luată de aici. Argumentele sînt irefutabile: traducerea este atît de fidelă, încît merge nu numai pînă la respectarea punctuaţiei, dar sînt calchiate pînă şi expresiile mai deosebite. Aşa de ex. verbul traitoit, de la vb. trater, a devenit la Oţălea trăctăluia; expresia franceză d son gri a fost tradusă foarte exact cu după mintea Jui; adjectivul trompeur care înseamnă „mincinos", devine aici amăgitoriu; radoteur sau „flecar", devine la Oţălea deşert; bouquin e tradus cu ţap bătrîn, fou cu nebun, monsieur cu boier etc. De relevat este prezenţa unor expresii tipic franceze, ca: il trancha court, devenită la Oţălea el a făcut scurt; adieu,,mon camarade tradusă de autorul nostru rămîi cu Dumnezeu, ortace; si peu estime tradusă^nimica îl socoteşte" şi „par dessus" adică a da pe deasupra, în plus, care este şi sensul expresiei „a da radaş", folosită regional în Banat şi Bihor. • Şi limba altor fabule trimite la un izvor francez cert. De pildă, expresia „fă-mi această graţie" cu sensul „fă-mi acest bine", „ai amabilitatea, ai bunătatea", pe care o întîlnim în fabula 4 (expresie care revine şi sub forma „cu mare graţie" în fabula 62 este în mod vizibil calchierea expresiei franceze „faire une grâce", după cum expresia, „Donner une co-mission" este întâlnită în fabula 65 sub forma „au dat vulpii comisia". Şi substantivele arişte pentru „arest", „închisoare" sau fundament pentru „temei" indică o provenienţă franceză, la fel ca verbele a
răposa cu sensul de „a se odihni", a cure cu sensul de „a fugi", „a veni (ir. courir), chiar dacă întîlnite în latină, dar fixate credem la sensul acesta şi prin prezenţa dubletului francez.
Şi mai elocventă este asemănarea în cazul fabulei De un vighitoriu şi fiii săi, mai aproape de tex^-tul francez din Le vigneron et ses enfans, decît de cel latin din Agricola et filii ipsius, după cum o ilustrează comparaţia celor trei texte. Dacă diferenţele de natură episodică faţă de textul latin sînt vizibile, tot atît de concludente sînt asemănările cu cel francez, unde se merge pînă la similitudini de cuvinte şi expresii. Astfel vigneron este tradus cu vighitoriu, ingrate fortune si trompeuse cu „nemulţumitorului şi înceluitorului noroc"; recompenser cu „răsplăti", consoler cu „mîngîia", signeurs cu „boieri", esperance cu „nădejde", fortement cu „bărbă-teşte", etablissement cu „aşezămînt", radotoit cu „a fi ieşit din minte", ce n'est pas un temps perdu cu expresia regională „n-am trecut vremea de-a fi-tea", sueur cu „sudoare", paresse cu „lene", deşi în unele cazuri el îşi permite şi mici abateri de la text, cum ar fi „alors Us s'ecrirent", tradus cu „au strigat cu viers mare" şi solide tresor tradus cu „comoară nemincinoasă".
In orice caz cele semnalate mai sus conduc, credem, la ideea prezenţei unui izvor francez, pe care Oţălea l-a folosit în mod neîndoios în cazul traducerii unora dintre fabulele sale. Se probează astfel, o dată în plus, că la originile literaturii noastre culte orientarea spre literatura franceză era dătătoare de ton, nu numai în Principate, ci chiar şi în Transilvania, unde influenţa franceză se admite doar mai
20
21
tlrziu. In acest context cartea lui N. Oţălea dobîn-deşte dintr-o dată alte dimensiuni, şi evident, o altă importanţă în spaţiul literar al începuturilor literaturii noastre în genere, şi nu numai în cel strict particular al unei specii.
3. CE NE SPUNE EXAMENUL COMPARATIV
Am arătat mai sus că am comparat fabulele lui ¦Oţălea cu ediţia frankfurteză din 1660. Rezultatul comparaţiei a scos la lumină următoarea distribuţie a fabulelor după autori: 72 sînt din Esop, 3 din Fedru, 10, din Abstermius şi 5 sînt de origine necunoscută.
Fabulele din Esop nu ridică probleme deosebite, în afară de faptul că unele dintre ele au un titlu schimbat (De Muribus et Cato devine la Oţălea De mîţă şi de hîrciogi, De Leporibus et Ranae, De iepuri urîndu-şi viaţa, Astrologus e tradus De un vră-jitoriu, De asino tubicine et Lepore tabellario e tradus De leu, asin şi alte fiare), altele comportă substituiri de persoane (mielul cu iedul ca în fabula 23, capra cu ţapul ca în fabula 2; Hinullus adică Catârul dobîndeşte la Oţălea titlul De un pui de cerb şi de cerb; fabula 15, Leo et Lupus îşi adaugă în titlu şi vulpea etc), în timp ce unele au schimbate paragrafe întregi, comprimîndu-se sau eliminîndu-se a-numite episoade ale textului. E cazul unor fabule ca De un vrăjitoriu (diferită de textul latin Astrologus şi de cel din Chambry), De un peseariu (diferită de Piscator din ediţia de la 1660 şi de Pescarul
22
flautist din Chambry), De un vighitor şi de fiii săi, pe care am analizat-o mai sus, sau de fabula 41 De. un părinte şi de fiii săi (Filius et Pater în ediţia latină şi Copilul şi leul Ia Chambry), ultima fiind mult mai aproape de textul francez din Esope en belle humeur decît de celelalte; o dovadă în plus că aceasta a fost consultată.
Fabulele selectate din Fedru sînt în număr de trei: Poeta (fabula VI, Libri IV) care devine da Oţălea un fel de Cuvînt înainte* sub titlul Fedru cătră aceia ce fabulele urăsc; Soror ad fratrem (fabula VIII, Libri III) avînd la Oţălea titlul De un părinte şi de fiii săi, şi ultima Aqvila, feles et aper {fabula IV, Libri II), prelucrată de Oţălea sub titlul De vulpe, mîţă şi gligan. Spun prelucrată, pentru că la Fedru toate fabulele sînt în versuri, iar Oţălea le transpune în proză.
O discuţie aparte merită fabula Poetul, care la el capătă o semnificaţie deosebită, prin faptul că i se concede rolul de prefaţă. O iniţiativă similară n-am întîlnit în nici una din ediţiile consultate de noi. Dacă gestul îi aparţine cu adevărat, şi nu e o simplă imitaţie după vreun model încă neidentificat, el iese din sfera obişnuitului, căpătînd semnificaţiile unui adevărat act de cultură. Avînd în vedere carac* terul ironic al fabulei, care exprimă însăşi condiţia fabulistului pus faţă în faţă cu publicul său, Oţălea sesiza în acelaşi timp şi aspectul de „ars poetica" al acestei piese, foarte potrivită ca prolog la suita de măşti ce avea să urmeze. Ea include totodată un avertisment subtil, dat în cel mai tipic spirit iluminist, cenzurii şi ocîrmuitorilor ne dibaci, aflaţi în război cu critica, aceea prin care se naşte
23
progresul. De aceea avertizează ca pe „oamenii c°i învăţaţi să-i lăsaţi In pace, că ei vouă nu mai multă supărare, decît voi puteţi, să vă facă*'.
Fabulele din Abstermius, in număr de 10, reproduc In general cu fidelitate textul latin. Excepţie de la această situaţie face fabula 84 numită de Oţălea De un iepure şi de o vulpe. La Abstermius ea poartă titlul De Lepore calliditatem et Vulpe celeritatem a Iove petentibus, şi are o acţiune puţin diferită de aceea a lui Oţălea. In timp ce la acesta fabula îşi întemeiază morala pe disputa între iepure şi vulpe pe tema iuţimii picioarelor care-l scapă de vînător, la Abstermius cele două animale se află în situaţia de petiţionare: una reclamă pentru ea iuţimea picioarelor iepurelui, iar cealaltă isteţimea vulpii.
Intr-o situaţie specială se află cele cinci fabule din volumul lui Oţălea cărora nu le-am putut găsi un corespondent în ediţia franhfurteză din 1660. Am arătat însă la timpul cuvenit că trei dintre acestea au putut fi selecţionate de autor din antologia Esope en belle humeur, care a fost folosită de Oţălea drept izvor şi pentru alte fabule din ediţia să. Acestea sint: De o măiemucă care s-au făcut Cupido sau zău iubirii, avînd în versiunea franceză titlul Le Singe Cupidon, De un graure şi de euc (La Sanson-net et le Coucou) şi De o turturea şi de un golumb sălbatic (La Tourterelle et le Ramier).
Prima dintre ele, Le Singe Cupidon, are în versiunea franceză o acţiune mai vastă şi mai arborescentă., înrudindu-se în linii mari cu fabula Death and Cupid întilnită în colecţia englezească Select fables of Esop and other fabulists, tom. I, London, 1784. Aceasta din urmă ne prezintă Moartea şi Amo-
rul In misiune pe pămint, unde urmează ca prima să săgeteze cu arcul său pe bătrîni şi neputincioşi, In timp ce Iubirea să se ocupe de „înamorareau celor tineri pentru ca astfel continuitatea neamului omenesc să fie asigurată. Se întîmplă însă ca ei să-şi schimbe din nebăgare de seamă uneltele şi să/ încurce indicaţiile date de Jupiter, dar acesta din urmă nu socoate să mai revină asupra lor. Dacă aici fabula are o acoperire filosofică reală, fiind o adevărată meditaţie pe marginea statutului neamului o-menesc, în cazul celei franceze ea e golită de semnificaţia gravă a anecdotei, păstrîndu-se doar în registrul ei ludic.
Foarte interesantă ni se pare şi următoarea fabulă, Turtureaua şi golumbul sălbatic, făeînd elogiul iubirii de-a pururi renăscătoare. Ea ni se pare a avea unele înrudiri cu Văduvioara şi ostaşul a lui Fedru, fabulă care a circulat şi la noi sub numele de Femeia necredincioasă fiind semnalată de Ilarie Chendi într-un studiu din 1898, doar că animalele (respectiv păsările) sînt înlocuite cu fiinţe omeneşti. In varianta ei animalieră, fabula trimite la motivul Amâ-rîtă turturea.
Ultima fabulă care-şi poate avea izvorul in Esope en belle humeur este aceea intitulată De graure şi de cuc (La Sansonnet et le Coucou) prezentînd supărarea bietei păsări aflată în situaţia de a fi scos pui de cuc, în loc de puii proprii. O consolează uliul, care îi spune că nu există pasăre să nu fi păţit ceva asemănător. Studiindu-le în paralel am observat o analogie de context izbitoare, mai ales acolo unde se vorbeşte de supărarea graurului: „Coucous ne disent que Coucou I Le Sansonnet pensa devenir fou. /
24
25
Depuis quand, disoit-il, cette metamorphose? I Corn-ment eufs de Coucou sont-ils sortis de moi"? J etc, ceea ce este exact „Dară ei la toate întrebările alta nu răspundea fără „cucu". Tatăl gîndea ca să creape de ciudă zicînd in sine: de cînd iaste această schimbare? cum au ieşit oauă de cuc din mine?". Finalul este de asemenea perfect tradus: „Hei mon ami ton mal est devenu commun, I Parmi les Animaux, je n'en connois aucun / Oui ne puisse s'attendre ă pa-reille avanture", care la Oţălea devine: „Vai! prietine! Ce te necăjeşti aşa? Răul tău aşa este de obşte întră toate fiarele cît nice una nu ştiu care asemine intîmplare să nu aibă a aştepta".
Fabula De un orb şi de un şearpe are şi ea unele ¦variante la Esop (fabula cu încălzirea şarpelui îngheţat lâ sîn), dar nici una nu se poate compara cu bogăţia elementelor anecdotice furnizate de aceea din culegerea lui Oţălea, din care cauză am şi socotit-o o fabulă independentă. Ei urmează să i se găsească izvorul, la fel ca la aceea intitulată De lupii, izgoniţi, cea mai derutantă fabulă a întregului volum, prin caracterul ei modern, pregnant iluminist. Pla-sîndu-şi acţiunea în Parlamentul englez, vorbind despre modul democratic în care se iau aici hotăririle, prin ascultarea opiniilor tuturor, atrăgînd atenţia la .„învăţătură" despre îndatoririle care revin împăraţilor, fabula are un marcat scop politic şi un sens profund actual, pe care Oţălea a vrut să-l sublinieze cu deosebire. Un asemenea subiect nu poate fi esopic ci mai degrabă preluat dintr-o culegere modernă sau dintr-un magazin de epocă.
4. OGLINDĂ A EPOCII
Una dintre fabulele lui Oţălea, cea cu numărul 20, are în centrul anecdotei un tată care îşi îndeamnă fiii să se caute zilnic în oglindă sprea-şi putea păstra frumuseţea trupească şi „curăţenia năravurilor" nealterate. Un asemenea îndemn va fi avut \n vedere Oţălea, cînd s-a gîndit să pună în faţa conaţionalilor săi o carte de învăţături şi de exemple moralnice, în care ei să-şi poată vedea, prin confruntarea cu alţii, în fiecare zi propriul lor chip. Această şcoală a curăţeniei şi educării moravurilor nu poate fi deprinsă şi însuşită mai bine decît din fabule, unde sfaturile şi învăţăturile bunei purtări decurg normal dintr-o suită de întîmplări elocvente, cc nu au în ele nimic fortuit sau gratuit. Alegerea unei asemenea căi, credem că ă fost pentru Oţălea o problemă de conştiinţă, o încercare de a înlesni propriului popor accesul la valorile spirituale de care beneficiau toate marile popoare ale Europei, într-un moment în care educaţia morală şi instrucţia cetăţeanului devenea tot mai mult o problemă de afirmare a propriei voci naţionale. Atît alegerea, cît şi conţinutul fabulelor lui N. Oţălea mărturisesc deschis adeziunea autorului la pulsul ideatic al vremii sale. Deşi ne aflăm într-o epocă în care ideile renaşterii ardelene se manifestă încă destul de timid, nu trebuie să pierdem din vedere că genurile minore, ca fabula şi istorioara, tocmai prin caracterul mascat, voalat, al criticii lor au jucat un rol însemnat la inculcarea noilor idei avansate ale epocii. Fabula De lupii izgoniţi, în care se face elogiul indirect al parlamentarismului englez sau aceea cu ce-
27
tăţeanul căutîndu-şi dreptatea la un avocat a cărui uşă era mereu închisă pentru cet fără plocoane, a-testă faza de început a unui criticism sodal-politic care îşi va ascuţi mereu tăişul pe parcurs. Fabule cu morale ca: „Omu nu trebuie pre oameni după vederea dinafară să judece" (f. 25); „Omul trebuie dinaintea celui mai tare să se ferească" (f. 26); „Oamenii cei de gios vin în pierzare umblînd ca să urmeze pre cei mari" (f. 29); „Dacă cei puternici celor mai slabi voiesc a strica, totdeauna află pricină" (f. 35); „Celor mari se cade să fie milostivi şi făcători de bine că vine vremea cînd şi cei mici pot ajuta" (f. 38); „Stăpinu mai mult vede cu un ochi decît şerbu cu amîndoi" (f. 59); „Mulţi se prefac a fi oameni mari, dară dacă se descopere cine sînt, rămîn de ruşine" (f. 16); „Aşa oamenii cei răi să vîrăsc în ţări dacă înţălepciunea împărăţitorilor nu priveghea-ză" (f. 18); „Celor răi nicicînd le lipsesc pricini ca faptele sale cele fără lege să le facă bune" etc. se referă nemijlocit la probleme sociale curente, sco-ţînd la lumină practici şi moravuri ale unei lumi care începe să fie conştientă de racilele şi nedreptăţile ei. Alegînd premeditat genul, Oţălea poate vorbi in coram populo despre aspecte şi realităţi care altfel i-ar fi fost interzise, dar care sub scutul protector al fabulei pot fi trecute mai uşor cu vederea. Cău-tînd în dosul învăţăturilor sale, descoperim cu uşurinţă cele mai de seamă dintre sloganurile înaintate ale vremii. Astfel este mereu prezent îndemnul iluminist de cultivare, de luminare prin puterile minţii şi ale cărţilor („Celor neînvăţaţi nimica le este după voie, numai ce ei faci"; „Oamenii înţălepţi ştiu de primejdie a scăpa"; „De aceea învaţă ca tu. adese-
ori să te cauţi pre tine şi faptele tale"; „Nimica omu pentru frumuseţea cuiva să laude ceva, nice pentru urtciune să defaime, pînă nu va vedea mai înainte folosu"; „Nu să cade totdeauna vorbele oamenilor a crede, ci mai înainte trebuie bine.a-i cerca": ?„înLă-lepciunea minţii totdeauna întrece iuţimea şi tăria trupului" etc.), îndemnul la împodobirea caracterului cu virtuţi morale d^Fericit este acela care din primejdia altuia să înţălepţeşte"; „Omu totdeauna de cel cu două limbi să fugă, că foarte mare împă-rechere încă adeseori moarte scorneşte"; „Omu nu trebuie fără cu oameni de cinste să umble, că adeseori piere cu cei răi, măcar îi nevinovat"), îndemnul la cumpătare şi seriozitate „Aceia care îşi lasă mai-storia lor şi se apucă de alta cad în primejdie"; „Binele cu strîmbu căpătat nu-i stătătoriu"; „Cei scumpi, toate poftind, toate pierd"), respingerea şi condamnarea metodelor compromiţătoare („Mulţi se îmbogăţesc cu osteneala altora"; „Izdarea [trădarea — n.n.Ţ cade adeseori în capul izdătoriului" etc.
Respingînd şi condamnînd avariţia, ignoranţa, ipocrizia, demagogia, trădarea, falsitatea sentimentelor, cele mai multe din fabule pun preţ pe formarea caracterului moral al omului, pe desăvîrşita concordanţă dintre cuiAnt şi faptă („Mulţi oameni cu gura sînt bărbaţi, dar nu cu fapta"; ,Mulţi oameni sînt care făgăduiesc multe a face, dar apoi nice una, nice alta nu isprăvesc"; „Limbile clevetitoare nimica nu pot strica feţelor cu fapte bune"; „Făcătorii de rău totdeauna sînt urîţi"), pledînd pentru un comportament adecvat şi folositor societăţii („Omu niciodată să se ţină mai bun au mai mare decît alţii"; „Omu niceodată celora care nouă ne fac bine să răsplăteas-
28
29
că cu rău"; „Omu măcar îşi schimbă starea şi treapta, dară riăravu şi obiceiul nu şi-l, lasă"; „Omu de muţte ori gîndeşte stăpîn ,a fi lucrurilor carele a altora sint"). Alte fabule condamnă injustiţia socială, despotismul şi arbitrariul celor puternici, abuzurile şi încălcarea legilor. Prin contrast se inculcă ideea bunei-credinţe a oamenilor de jos, a statorniciei şi destoiniciei lor. Nu lipseşte pledoaria pentru binele comun („Binele obştii trebuie mai tare decît cel osebit a se socoti"), pentru conlucrare şi armonizare socială în vederea progresului general („Lucrurile omeneşti cu împreunarea cugetelor cresc, iară cu neîn-nărăvirea se risipesc").
Asemenea idei, ca şi altele asemănătoare, anticipă în mod fericit dezbaterile ideologice pe care le vor aduce nu peste multă vreme în cărţile lor o întreagă pleiadă de învăţaţi bănăţeni. De aceea, noi nu credem cu totul întîmplătoare păstrarea tradiţiei fabulei în Banat, faptul că această regiune este leagănul fabulei româneşti. Oare e întîmplător că trei din marii fabulişti ai epocii, Oţălea, Obradovici şi Ţi-chindeal, apar din această zonă culturală la o distanţă numai de cîţiva ani? Satul de naştere al lui Obradovici, Ciacova, e la distanţă doar de cîţiva kilometri de Denta, localitatea unde funcţiona pe acea vreme Oţălea, iar Becicherecul Mic al lui Ţichindeal se află în apropierea imediată a Timişoarei. Amîndoi, sau măcar unul dintre ei, trebuie să fi aflat de existenţa lui Oţălea sau să fi citit fabulele lui şi noi nu ne îndoim că, subteran, firele interesului bănăţenilor pentru fabulă de la acest N. Oţălea pornesc, el fiind primul care a adus cu el sămînţa fabulei aici.
MIRCEA POPA
NOTA ASUPRA EDIŢIEI
tn 1976, serviciul de carte rară al Bibliotecii Centrale U n iiversitere din Cluj-Napoca ne-a atras atenţia asupra unei tipărituri greu de identificat, întrucît îi lipsea foaia de titlu. Era o carte de Fabule alese, cum reieşea din Cuvîntul Itvainte al autorului, care semna „Nicolae Oţălea, praeticanin crăieştilor de cămară venituri a derogatoriii Denta", dar una total necunoscută, nesemrialată şi nedesorisă de nimeni pînă atunci, după cum nici autorul ei nu beneficiase de o menţiune cit de mică în istoriografia noastră literară sau culturală. Singurul element cert de datare părea a fi o vig-netă, identică sub raportul mărimii şi a obiectului reprezentat (un urs rnîncînd miere dintr-un ştiubei) cu aceea aflată pe una din paginile cărţii lui Ioan Molnar Piuariu, Kconomia stujMor, tipărită la Viena, în tipografia lui Io-seph de Kurzbock în 1785. Formatul {volumul avea 128 de pagini de format 8°, cu dimensiunea paginii 16,5 10,5 cm, Upărit în negru cu litere chirilice, avînd 23 de rînduri pe pagina completă), paginaţia, litera, hîrtia, indicau ca sursă de provenienţă aceeaşi editură vdeneză, concluzie pe care am împărtăsit-o într-un prim articol de semnalare, publicat in revista Steaua (nr. 6/1976) cu titlul O carte veche necunoscută. Gontinuîndu-ne investigaţiile am reuşit ca în cursul anului 1977, în urma unei vizite la Sibiu, să descoperim un al doilea exemplar (fost odinioară în proprietatea familiei Băilă sau Boilâ din Vale, de lîngă Sibiu şi aflat acum în posesia noastră), exemplar care îşi conservase în mod feri-
30
31
cit şi foaia de titlu, şi care confirma, prin existenţa uaei probe materiale irefutabile, cele mai multe din .afirmaţiile noastre din 1976. Urmarea a fost un al doilea articol, de descriere, apărut în săptăminalul Luceafărul, sub titlul Un scriitor încă necunoscut Nicolae Oţălea, şi cea dinţii carte de fabule in limba română <nr. 11/1978, p. 5), articol inclus cu foarte mici modificări şi în cartea noastră Tectonica genurilor literare (Bucureşti, Cartea Româneasca, 1P80). De atunci încoace, scriitorul nostru s-a bucurat de atenţia autorilor Dicţionarului literaturii române de la origini pînă la 1900 (Bucureşti, 1979, p. 654), care i-au consacrat o mică prezentare în lucrarea lor, cît şi de unele co-, mentarii avizate, în studii de specialitate, cum ar fi acela al Georgetei Loghin, La Fontaine în literatura română (Iaşi, Junimea, 1981) şi cel al Sandei Badian, Măştile fa-bulei (Bucureşti, Minerva, 1983).
Textul de bază al fabulelor a rămas Insă ta continuare necunoscut publicului cititor, cele două exemplare semnalate pînă acum păzind a fi, pînă la ora de faţă, singurele de pe întreg teritoriul dacoromân, cu puţine speranţe de a se mări numărul lor pe viitor. Exemplarel#la care ne-am referit au circulat aniîndouă în Transilvania, după cum ne indică provenienţa: unul în satul Vale de lîngă Sibiu, celălalt într-o localitate neidentificată, dar desigur transilvăneană, deoarece posesorul lui, preotul Gfaeorgfae Marc sau Marcu, se semnează pe una dintre filele cărţii cu o ortografie maghiarizată: „Ez a konyv a lui Marii Gyorgye, ano 1811"). în aceste condiţii, reeditarea cărţii ni s-a impus cu necesitate ca un act cultural de primă urgenţă, cu atît mai mult cu cî| trebuie să vedem în această tipăritură una dintre primele (dacă nu ch|«r prima!) cărţi de literatură frumoasă ale epocii moderne. Da* fiind faptul că lucrarea noastră -a apărut într-o fază de tranziţie a limbii.
că însuşi tiparul vienez în limba română nu avea încă o tradiţie prea bogată (de unde unele ezitări sau greşeli de tipar) şi că lucrarea de faţă prezintă o serie de particularităţi lingvistice în măsură să-i intereseze pe filologi (ne-im ai vorbind că însuşi textul a devenit astăzi rarisim), am optat pentru o tipărire fotografică a cărţii, în paralel cu transcrierea ei interpretativă, adecvată dar nu modernizată. Am încercat să păstrăm astfel aspectul vechi al limbii cît şi formele regionale, predominant bănăţene (dar şi de pro-vwnienţâ crişeană), cu influenţe eterogene, unele de tradiţie literară, altele derivînd din traducere, cum se prezintă în textul lui Oţălea. Astfel, am menţinut peste tot unde am întîlnit forme ca macara, dară, pană, cuvinte şi expresii, precum silă, ţînă, strîgînd, fugind, auzind, simţise, sparta etc, forme verbale de tipul are fi, să fie făcută, s-aii dusu-să, să fie fost, i-au răspunsă şi altele. Cînd unele dintre cuvintele ortografiate de autor au fost considerate ca variante, şi atestate ca atare de către Uriaşul lingvistic român sau Dicţionarul Academiei, ele au fost păstrate şi nu interpretate drept greşeli sau forme corupte (ex. atest, uşea, giuni, amînăta, gios, ştiop, creri, bestie, mortăciună. Ca aspecte de limbă deosebite menţionăm prezenţa în text a unor particularităţi specifice subdialectului bănăţean (păstrarea lui n etimologic latinesc în cuvinte ca vine (vie) şi cuni (cui) şi, prin analogie, prezenţa unor forme ca steniu (stei) şi cimponiu (cimpoi), a verbului o cure pentru „a fugi" sau a expresiei de-a fietea = degeaba), a unor numeroase arhaisme şi a unor cuvinte specific regionale (ortac, dărab, rit, piaţ, cuhariu, golumb (porumbel), gligan (porc sălbatec), cuhapiu, a pitula (a se ascunde) etc., alături de neologisme ca vacaţie (vacanţă), cetăţan, comedie, proţes, parlament, domestic, termin ş.a. Studiul amănunţit al acestora ar merita o tratare specială, pe care,
32
3 — Alese fabule
33
evident, nu ne-o putem permite într-un spaţiu restrîns ca acela de faţă.
Ca norme de transcriere am respectat cu stricteţe următoarele reguli:
— *
— 4
= l, ă •
= i. în, im
— -K = ă
— a — io, ie sau e (în cuvîntul este)
— -fc = ea, e
— ih =       ea, e; precedat de i, e = a (cu unele excepţii,
de exemplu căriia).
— l   la început de cuvînt sau de silabă a fost   notat ie
cînd normele ortografice actuale   o reclamă
— K,     = iu
— H, H final = i, ii, conform normelor ortografice actuale
— b nu a fost transliterat neavind valoare fonetică
— u = ge, gi
— q = ce, ci
— celelalte litere ale alfabetului chirilic a:u fost transcrise conform normelor de transliterare uzuale
— - unele grafii au fost refăcute după ortografia actuală:
cskoti/i\ = socotea, k'iAu,a = viaţa, Hoat. = noaua
— s-au păstrat variaţiile de consoane dure şi moi, aşa cum sînt în text; accentele n-au fost marcate
— compusele au fost scrise conform ortografiei actuale
— greşelile de tipar au fost corectate, cuvintele respective fiind notate cu asterisc
— punctuaţia a fost refăcută; la fel despărţirea în silabe şi capetele de rîind.
Nu putem încheia rândurile de faţă fără a aduce mulţumirile noastre- tuturor acelora care ne-au ajutat cu sfatul hiUJ cu munca lor la realizarea ediţiei de faţă, şi anţ|me: latinistului Carol Engel, lingvistului Felkaa Şerban şi fotografei Ella Kacrsai. Totodată exprimăm gîndul nostru de recunoştinţă conducerii editurii Dacia şi tipografiei clujene, care, înţelegînd necesitatea acestui prinos aniversar, 4iu l'ăcut tot ce le-a stat în putinţă "*%a el să fie transpus In faptă.
Editorul
34
fSM.&HfiOKTi -TrXrHHf»
ALESE FABULE
ACUM INTIIU PRE LIMBA RUMANEASCA ÎTUBNATE
DE
NICOLAE OŢALEA practicanţii crăieştilor de cămară venituri din Denta
S-au tipărit în Beci la Iosif de Kurţbek Al Răsăritului tipograf de la Curte la anul 1784
ft\TA   nVaa.U A-1W.;/l,A ,   <j>Jp?, nV.WAH
^^.WHI'^^l, fiHNlp't K^.\A*UA,   U)M Mll^*
HKMTI IITHTCywAl!  A tliA lî  Al j^USAt-yM,   UJM ll Al n^H.VMIJJH,   KA Nh 6 AkNltKh ,    f)piK0A\b   U)*l   TOATI AllfTt 4>^<>VaI A<AA IM AHNk    "HAA^ţlHAl Aom6" <\>ntl (2 T/Afb, LUMlZ N^ium tfO (i<ANA-»Al.
CUVINT ÎNAINTE
Alta nu am a însămna, fără numai puţinea dojenire a face, ca cuvintele ce întru aceste Fabule alese să află, precum sînt: zăi, dumnezăi, Vinerea cu miţa şi Mier-curie sau Mercurie, solu zăilor, iubite cetitoriule! aşa să le înţălegi şi să le primeşti ca un lucru elinesc, precum şi toate aceste fabule de la ei, din timpurile lui E-sop să trag, şi să nu iai vro scandală.
38
39
6^ A.\T.HftTj:S AjjAtTX KA^Tf Nb?
NATU 'tf oAA/Y»NIL, UlH A A <p'it\'^.\^ $A-
AAAb. AAa^rATh nOfTHNAb ABML^H f7, MÎTOtb ^MrM?.
Eu alta întru această carte nu am făcut, numai ce o am întur-nat în rumânie şi la fieştecare fabulă din gios o învăţătură scurtă am adăugat. Poftind a vieţui sănătos, rămîiu
al tău
AfEMHtBOHTOfW
Hmkoaaî OttiA"};
ITfAKTţmANTt? KpiflJIHAOffc Af KlMAfl  eţNMTVft* *
de bine voitoriu Nicolae Oţălea, practicantu crăieştilor de cămară venituri a derogatoriii Denta.
ALESE FABULE
<X>f*fL    KlTpa    AHA,     W «JjAKo'aIAI A* Ko'a^UTU 4>NAMNT«.
.^Ioh  .f r|Vwni|H.HOfh N*f^f»0nAAM1
AV?M t> , K.vfM Al 4>AE^AMI AA+Af Bl SATIljtl »oKb lU*i *li«HN"k AS'lCftf pltf AlfTH BV UMNfLlM AAlffL|W, ^IJTAUM AUIA ţdţHMXk
AIAtTl  KAfTf A^JTH , >IM ASftţH WNUMNi Jl-
e.vAf»;   itf iVn% ahia KtfujTfAOf BOACTpr
•iuHAVfc  AAtfA   AAIROW  NfSOM UIH  df« ftcojlk
«oiiffjoMi ArtAiî rpir,  uh mam nf imnuri a
.fNSfţKA f.AbR0M ^ASf.
A 3 0-
Fedru cătră aceia ce fabulele urăsc, dimpreună este şi în loc de cuvînt înainte
Voi înţălepţilor cu nas de o palmă lung, cari de fabulele mele vă bateţ joc şi aseminea lucru rău a ceti vă ţineţi măreţi, nu încetaţi aşa curînd această carte a ceti, ci aveţi puţinea* răbdare; eu după aceea cugetelor voastre iuţimea a lua mă voiu nevoi şi pre Esop, o personă mai grea şi mai pricepută a îmbrăca îl voiu face.
6
OifAfh <|>h j.ATTi l^W î KA rilţţfy* Tlt-CAAimCKÎ   NM'lf OAAT1 miNH S'CM ^NAAUM A<!Nb,
'4>lf TlrTb, Ultî KA njH>)K!S'T^ ilfr*/ ,, K.fcNAL
tt'^.Vf T»yi hm ,   uin npn v\f .tiAi'iî o; nViÎ AA&t
aa 0(11*1 tSll^tf   KA>\t flflAin. a <ţ).\M»   L0» , AAAIIiTO^U ,   UJH njKH-tlIfjlt CA   NMMC (r.WnTff
K.'^S AAVH   .^T*^  K.V\t   ilf.Y\A;f  a^ JflKHCh, St  HTiNft A A AlfAA  T.'.Wnii  Hf^.WUAT'i , rjN» «M.V'fh,   UJH  SAfiAjmOfh   AUJA   Nf <|Hj|M-jMTl AV  <ţ>MTb      Ki A^Ul A'iflUkf 6fCT'1.|iî KACA-tW^AUT-M* tÎTAlb  KSYTvHUf,   W'1 .^TfWTA-ff  c.W OfVMU^Tb ,   iui ^H'iJ'iu'U  A\'w (Imi-Alb   -UTOTb   CA1?  CTjîHKATb,    Uiu   M;f A1H 4>AilTC.«.t   slîAC   ffiAf  A   M(.\H-:    lipUfilHl a^ ^/OCTb,  KAff ACA  Nf  AAHAOACl ,  UiH K^-yfTAff nf;-fHb  TOTb  iţ^ak)  Af  AV\T>ynWj!l1 O AKOnfpt,    W1 a (pJATKl^ .VUA^AAJIC ^V\S'<-Tf  AhfAKf  A+.V fVilTh,   KA  lW A4ACTA ACA
<ţ>4r& i-yuio oyuW;*.,-* , ibh d>iA a^>i
îîfAIACh CO A*?  -fif.WHATb ,    Af   aa*nwa( 4>K tANUfAf PlfHNTJA^ US' UIaV? Cn^flCATb.
O, de-ar fi dat zăii! ca săcurea tes-salicească niceodată pinii cei înalţi din vîrvu munţilor a pădurii Peleului să-i fie tăiat, şi ca priceputu Argu, cînd o îndrăzneaţă şi primejdii, unii aievea morţi, supuse calea pre apă a face voia, cu maistoria şi priceperea sa nice o luntre are fi făcută*. Galia aceea, zic eu, care mai întîiu calea pe mare au deschis, ce pană la acela timp neumblată, grecilor şi varvarilor aşa nefericită au fost. Că, după aceşti vestiţi, casa trufaşului Etas cu sînge şi întristare s-au umplut şi împărăţia lui Peli-as de tot s-au stricat şi spre aceea faptele cele rele a Medeii pricină au fost, oare a sa nemiloasă şi rea cugetare prin tot feliu de amăgituri o acoperea şi a frate-său mădulare în multe dărabe le-au rupt, ca cu aceasta a sa fugă să şi-o uşureză, încă şi fiia lui Pelias o au îndemnat, de mînile în sîngele   părintelui   său    ş-au spurcat.
Nl fiO.VS AlTOATf AttcTf WKftffrt (•& • .Vff ? Botl 4)Z$7> 4.AOAAT, BlUtî ^MSf , K1 hV-CANTb *IIA"iK^T» , UIHIf Af I'aAU AMNb ,f T.KKI CA^ AVV'tb ^..VAMHTf, Kt/.Wb, KTt UHT N(.\-AWTifVT».     <PlMHAb  KT, a^Vb TMAAflb 4na-
MN'rh »IprccA^unAOfb, MnHotb mrriffc «i-
fW. tfrtţl.t'i'll OaV AOAAOAtyrs , KANAb lAb KH>-AAAf» (PUT» (x) A\? AKOIKfMTb, Al AAOAfTt ^IMASVl t7>^ Af+nTî, U|K K^AAIlAHTi flt> A+n(l  U> ,W fKIIAITMTb.
AaJ?. KtiAAh O.V\tf (l ţAKl, KA SOAl flBT> IIAAKI, BOAl, <,MKb, KAfH A UI A J^H-UlAflll(H , KA KATO t*UT(r,M? AAKT» BOAl NH-Hi tyAK^Af.tf HfAf AAH'IH AA^H BlOHb , NHSE tKJMiOJMAf S"fcAI AAAf h a nOITMSMAOfb IlAAKb, 81 ((JHT^eKb , KA AAtfylAf ( wfr,1l(lT^fMAf ) UIH lOA.WKH HfM ^Bl^AlJH, II M AICAUW <f UA-¦f , KA IM BOM ntf.V\Alî AMJaTI ctfnif Af I, ifK*Th KOM n^TIU.»,   C7.BI <|»AKl.
Brf BOfKKKk   AMACTA K7>TfT> as(a , KA-(*¦ ¦nfOTHBA   AATOpA OAAiltNM IKfWOfH , «UNTf AIUlAfTf rfîflKb,    UIH KA (1 M ^MKl
<^Bii4Ai|iî, uwi   MHfnb'un,    nki ujh AitfrfA
«llflOAl»»* KAfTHKk.
A 4
Cc voauă de toate aceste lucruri să pare? Voi fără îndoială veţi zice că nu sînt plăcute şi ce de Galia din întîiu s-au adus în minte, cum că sînt neadevărate. Fiindcă lung timp înaintea Argonauţilor, Minos puterea Mării Egheului o au domolit, cînd el cu mare oaste o au acoperit, de moartea fiiului său cu dreaptă şi cumplită pedeapsă o au răspletit.
Dară cum omu să facă, ca voauă să vă placă, voauă, zic, cari aşa în-ţălepţi ca Cato sînteţi? dacă voauă nice fabulele cele mici a lui Esop, nice scrisorile cele mari a poeticilor plac, vă sfătuiesc ca muzăle (învăţăturile) şi oamenii cei învăţaţi să-i lăsaţi în pace, ca ei voauă nu mai multă supărare, decît voi puteţi, să vă facă.
Eu vorbesc aceasta cătră aceia cari împrotiva altora oameni scrisori, cuvinte deşarte grăiesc, şi, ca să-i zică învăţaţi şi pricepuţi, încă şi asupra ceriului cîrtesc.
ffAlOfb Nf ^.SUIAUM NMW1KA M l*n I Ai'ni 60*,   K</.V\AH  Hf.fH (J>AKt.
A< EoArtf , UIH A« MAHti. Os^nc, iun ovNs uAfib Af t+Tf a$ fv
fHTb *Tftf W(|)*.'NT.T,Ul, KAITi Et , ttf* A^fl* Nf  A<? Sf^Tb , A^  M^T^Tb   A$Aj!l   «Ulii ,
*A*rcAjTS, .fTOTb  AAOA^ A^HffKATb ; A-
AT^NHi b$ ^Mtl B^nt Kî.Tfl UJVUb : ÎTj»A-TKHfî <ţ>IH KV&NHAVli K^Nl , \Vlf lO.YWîKAO MH-(f Nf ^AAHNTMT! AAIA^ BfNHTb AAMNTf, HJMNb KAff AHNTf^ AHITb AOKb f&tf fl^Tf.Wh A$Aj!l IUJM. K^nrtSOAffAf AMNAHNTf llff Uiţi-
Ti IAT* f AJ,HAAH , Ui* (V njlf inATfAfTA.W B0K> tffM, AI10H A^AJl KOW fUJM ; Hfi ftf lOfortb BOW (J)H A <J)Af 1, nfET'MNf Tf ROM Tf Aţlf; l(A-«ItM Kff^Tb «fcATiMw S^AIIM , UIM ^
K\^Tb
48
ÎNVĂŢĂTURA
Celor neînvăţaţi nimica le este după     voie,     numai     ce     ei fac.
A 2 FABULĂ
De vulpe şi de ţap
O vulpe şi un ţap de sete au sărit întru o fîntînă, ca să bea, iară după ce au beut, nu au putut afară ieşi, măcară că în tot modu au cercat; a-tuncea* au zisă vulpea cătră ţap: Prietine! fii cu inimă bună, mie o mijlocire nezmintită mi-au venit în minte, prin care dintru acest* loc rău putem afară, ieşi. Tu cu picioarele dinainte pre părete să te razimi, şi eu pre spatele tale voiu seri, apoi afară voiu ieşi; iară eu cum voiu fi afară, şi pre tine te voiu trage. Ţa-pu au crezut sfatului vulpii, şi au fă-
Aleae fabuie
49
QO 9
flpiiţ4v\b   M ^lîtb.      K*NAb  R^AR-fc K<i
Rl^S'rs  CAOROAl,    A^ ^HflI^Tb  A»   Rt?K Vi'f
4n;,»y^ d>T>NTMmî a cipn, îmi a/ksVa, tun
AlUb RATf.Y.OKb Af IjAflb, UIH lltfu^Nb ti jf.rpM*t A A CKOATJ Ad)AjU ; mNT;s' A '!{A IIAU^ f*tf fH(b , KA .fUCO^IIAS'HTOA J>, yUM $7^1 Kp'AHNLTS , (ţlIHNAb , K» >W (7, l)MHf A» B0;R^. Wfo IA liV fTiinsVltH O' UAIlVA» ! U.VIlKAfî AAK1 Tli ATAMJA Kţi-fH .fKAllh, K*Ub IlffH .fiEAfRI, AM ASt , AHi|)M fipHTT, AKOAO, JUNI* AM$t4 jOHO't'ITb ,   lO.'.VMi  BM (UIH AcfcAfl,.
OaA^ nhaamka AAAH ^.HAMNTJ CI <ţ>AK7, MfRâ, IMHl tWfiA tOKOTM C<ţ>*pUIMTtf.
A*  80W,   IUHAI AlOHApAt». fi^Ant     ifonAfA^ fUNTptf <j>p^.\A(iiiiTfi'-
«tffH.IOfb tAAf ^Atfipi NcpTAff of ¦>*' AATţ?
A 5 Atf
cut precum ea au zis. Cînd vulpea s-au văzut slobodă, au început de bucurie împregiuru fîntînii a sări şi a juca şi a-ş bate joc de ţap, şi puţin să îngrijea a-1 scoate afară; pentru *a-ceea ţapu i-au zis că îi o înceluitoa-re şi fără credinţă, fiindcă nu să ţine de vorbă. Iară ea i-au răspuns: O, ţapule, ţapule! dacă tu atîţa cre-ri în cap cîţi peri în barbă ai avea, nu ai fi sărită acolo, pînă nu ai fi socotit cum vei ieşi afară.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu nimica mai înainte să facă ceva, pînă nu va socoti sfîrşitu.
A 3 FABULA
De vulpe şi de leopard
Vulpea cu leopardu pentru frumseţea trupurilor sale în aspră certare unu cu altu
03
# ' >;'-'i«ii, ;   Jl.-vnjvV.' a >\\.\, iţţ.Tb J^WţA •-.* f;;h . vAauuwk ii f.*n snojb, ifc.v» w'?.t-11 <\>k-^.;i. yy;t a's'h m»u tipar» vuiCpţ
i f .^.^'wf ţjilV^i, , &\Vlfc Un HSVfc ATVrfc , (r, V"^» hua'Wa\ iW.WAil IIJW
¦ l'H;t.(\,   un ia\' fMiiv'ucs AUIA ' O: lîrf-
K-vr-,     . aaam tj>pvv\c>a(z, iv', .,«c vrkW,
::*iTOTb <ţ>f. ui .v( <ţil.n« ^'i'flMn-i.
j^B-kl^LTc/f
•t (JlfS'.Vtl.H.R Tf^'I^AS'rî.
Af AfiHt» ( MaPAjIHO ) UJH A,' ASnk.
O^fNb^fHHţj <J)OApTfffA -fTfHCTATb Af 0\fNk, C11MW, ^vilUMOfb «tf (pOCTb   TS'NATb, U)«
Af Wftff Af TOTb CAAKHTb, ^.T*u\NMNA^tl KV>\\tM AS1 î,HCb KVTpi fAb : Oftb W6H Tf npuTHNf, BIAtiKWNf , K% Wjitpi -fAAlî ?l  "S'n!  KAlltf;   A^IVfc AKA .\USOJb AAANIU
KOf-
au agiuns; leopardu lăuda, cît îi era puterea, mulţimea petecelor cea de multe feliuri, care a lui piele preste măsură o înfrumsăţază; vulpea nu putea atîtea de trupu său să zică, ci lăuda numai priceperea sa, şi i-au răspuns aşa: O, cu cît îs mai frumoasă eu, decît tu, că mintea mea şi nu trupu mieu este cu    tot    feliu    de    feţe zugrăviră.
ÎNVĂŢĂTURA
Frumseţea inimii ce frumseţea trupului.
cu    mult între-
A 4 FABULA
De asin (măgariu) şi de lup
Un asin foarte era întristat de un spin, ce în picior i-au fost tunat, şi, de durere de tot slăbit, întîlnindu-să cu lupu, au zis cătră el: Oh, iubite prietine, eu văd bine că durerea îmi va pune capu; după aceea mă vor mînca
«c*;r*ka «o   .vojt? iHffi, avu roh^Î'
fMitil , Tf f O! t. , (pl.V.H A'fACTl tfAUl», um j^vvt [ K JATI AflTb MHUt. A <|>>p, KA, ic.K'IV. AJU Rf « OV\Op* ,   ti H'^   C*AAU6:Kb A-
iu.> .w,jt AS'-f;;f: <is'n^ Kj^Tb, kauJ.vu-»••<• r        tu;i Ay^riTopiî 16t7> raai , ihn-
ipSi' A If* TOTh A^ TfACl K^ahnijh, UIMI A.-*' tKOCb A <ţ>Afi. Hc.'Mltf K^AAb aV A,'AN CAAMMTb A^p I f f , KACTb (KAnf AfAAOAf-Tf , '">|N.\ K^HTiIlfHTf KAMb KVOHIOAfMt ti-m .OTKORHTf AS' AJ.Tb ASW.ltflî , K.KTb *b' . Ki^'iVh TOItH At-mitU, uim K*,Tb AtlWTVTh. A^f rfWyMKb. riT^t aV .^Mtl .\M ^.tl'llf : BlIMf AAIAtf $7.KtfTb, Kl (V, Af AATfOfM AAVTOjIb (blAJf AAI1(AA;k) AAAb $OtTS, h}\ AK^AAb, KA OtfNh N»Kl/ni, AAAAAb ^IK^Th AO$-TOJb.
4 <lfA, K&fÎH ^UJb AAtl MAMCTop'lA AOf b, •MM ti AflVKl A< AATA , KAAb .f flJKAAf *Alf.
A S.
corbii ca o mortăcină; dacă-mi voieşti bine, te rog fă-mi această graţie, şi îmi scoate aiest spin afară, ca, cînd mă vei omorî, să nu sîmţăsc a-şa mare durere. Lupu au vrut ca ome-nitoriu şi agiutătoriu să să vadă, pentru aceea tot au tras- cu dinţii pană l-au scos afară. Asinu cum nu au mai simţit durere, ca să scape de moarte, una bună preste cap cu picioarele cele potcovite au dat lupului, cît i-au căzut toţi dinţii, şi cît au putut au fugit*. Atuncea au zis lupu în sine: Bine mi-au făcut, că eu, de alte ori altor fiare măcelari u am fost, iară acum, ca un nebun m-am făcut doftor.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Aceia carii îş lasă maistoria lor şi să apucă de alta cad în primejdie.
1
&  $ (J^ATi.
A» a^Anr, ujh a» Aitf.
fisV.nt, l'Aff Ai? AAAN BÎ^Tb Aftf, O* \.\T% , ({.«.NAI tA.tf jf T*AHKTb Iţtf Ub , AUM lAtf ciufut* , KAT ?;A Al (J)j mk"& AAAH !VV\3Af* , Af AAT'i AATTb, K.KNAb ÂA^ 4t*AW:Tb , AAfSîJATb CA,tf CtUj'UTb AAj!& tW K.\n AAOApi; ^Tf I*OA;i, K*HAh .uv? Bl-fVVb, NM'if CA^MHfATb, J^NKl, AS' ^.Htfl^Tfc Xt> flb   A GOCBtl, UIH Afi TA^.V\H.
dWKjtfjw.i, ka{f aa 4SiiiS?Tb rţiu N«
«A.»3, K'^Bjii.'Af U CjlAKb OytllOAff..
JLt C^Nh ACHNh ,  UIH A' OyNh KMtu
/1(H NS?, UIH KA.vtf At? KTb AÎTOpMT AHW-. IftVtU , UIH AAAANAOM A^ AB^Tb E^Ml 110-•': RAfl
A 5 FABULA
De vulpe şi de leu
Vulpea, care nu au mai văzut leu, o-dată cînd s-au întîlnit cu el, aşa s-au spăriat, cît era de frică mai să moară; de altă dată, cînd l-au întîlnit, adevărat s-au spăriat, dară nu ca să moară; a triia oară cînd l-au văzut, nice s-au mirat, încă au început cu    el    a    vorbi    şi    a    să glumi.
ÎNVĂŢĂTURA
Lucrurile, care la început grele ne par, cu vreme să fac uşoare.
A 6 FABULA
De un asin şi de un cal
Asinu şi calu au călătorit din-preună  şi amîndoi  au  avut bună po-
56
57
13
; Aimti atfţiîiî.KY.fa K.\\b: LaKt> ^aah
fiOflUH EHNf, UIH Nt? ^Hb lÂtTf BOA , KACl <V>OftO * AljtiV&MM O.'IApTI AHHb iţ/TATE «ftt. AA^'li; KA.W tW AS' E^Tb, |«M HH* •» tttf fîtnţj'NCI, } AS'iiZ A'{(A AtfKl^iYb «AOfTh fijIAIţtf llcw,tf, K'i Aţ? AR&'Tb Ilfţ WAfI CAfMHMt, UIH .fAATI ct"afM,fW /loMMw A^HICaTA rpiV^Tt /fcHNi'.Wtî J|k (CUTIA» KAAb\l^H, ^lîitt 1X11 IIlA.'.i ACH-H&Wh , KAf f M â'Atf CjlOtTh AKHOATb : KaA*?, »"f« njlt 4-rfl'iÂTb |At? KJţtfTb, Atf ţHCl : Htf 4>Zjll npHIHHÎ flATb' A.Wb Bf^Tb NtfMAH (O flA^T* AHNb Tfl^TATt AIM-HlMlî , ti A$?Kb, AK^AAb TOAT» <f (CIATIAI «fttAI TfSK5?l 11 nopTb , UIH NI .f.ub hUT« AAAH rf(t?, ţjis^I u»h n'lAAi AIHN^Wh ^ttlA-TIAI AA*AI « a> A^Kk.
$ÎC4H IMN» U^AMSt AAHAl kV AIAtlfOA4 «"A» tltf , UIH AA HfSQf (ZAb AftfcVf.
4 7.
vară. Asinu au zis cătră cal: Dacă îmi voieşti bine, şi nu îţi este voia ca să moriu, agiută-mi o parte din greutatea mea a duce; calu nu au vrut, încă nice i^au răspuns; după aceea au căzut mort săracu asinu, că au avut prea mare sarcină, şi îndată stăpînu asinului au aruncat greutatea asinului în spatele calului, încă şi pielea asinului, care i-o-ău fost despoiat. Calu, care prea îngreuiat s-au văzut, au zis: Nu fără pricină pat eu, că nu am vrut numai o parte din greutatea asinului să duc, acum toate în spatele mele trăbuie să port, şi, ce îm este mai greu, trăbuie şi pielea asinului în spatele mele să o duc.
ÎNVĂŢĂTURA
Fieştecine să aibă milă cu de-aproa-peîe   său,   şi   la   nevoie   să-1 ajute.
58
59
«4
A' W UfSOAHKÎ, UiH A,l C^Nti A!»
QxffROAHKTJ $tfY<KNAh Af Bft»7iT0fW At? CKV 'lATb .ţ.TţlO ll+.IJIIfl, °,'NA» fllff A ftî AAAH AAAf t N» NOfOWf! A* Ot/Nb AlV A^ AATb, KHţt JtWTh V! Atf Ani?KATb , UIH ItV riAj)'&.U 0.\tf-ftflJTb; Mf* « AAAH^HAHT* AfAAA^flî, Afc* fMCb. OaAMUIAOA AIAAHNf! ftf rANAi.Vtb, fi AI-M+ AAAb IRlMATb -fTftf OVHk AOKb L1 rjHJM <ţ»*/r.*tUb AHNb AAANMAJ OAMfHM-AOft; AAfT) AK^AAb S7>Ab, R"b <ţ>IAfH IfM «Alî NfAAMAOCTMBf  jka$>b AflA.Yb (^TiHVTb.
ţ»A< ttllfM (V.HUAIf, UIM ^Tftf AATA AAAH AAA-|f KAAf
d8.
A 7 FABULA
De o cerboaică şi de un leu
O cerboaică, fugind de vînători, au scăpat într-o peşteră, unde, spre a ei mai * mare nenorocire, de un leu au dat, care îndată o au apucat şi cu ghiarăle o au rupt; iară ea, mai înainte de a muri, au zis: O, mişaoa de mine! eu gîndeam că aicea am scăpat întru un loc fără grije fugind din mînile oamenilor; dară acum văd că fiarii cei mai nemilostive jaf m-ara făcut.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu de multe ori gîndeşte că fuge de o primeşdie şi întru alta mai mare cade.
60
61
C*0 «5 fi 8# 4)AEVA«i.
K^ouiţ?, UIM ACHN*? mi|iK amhiij:(S,,i> , .ui?
lAV* Anţ?KATbAf ACMMb,  lÂfl KOKOUTS <li;i NO-
;oi?t? aSm Al? .f ifnt?Th ak*hta , uw ^aati
Al? ^.¦IlflSVb AH?A<|>tfuM; AUJA (1 flOBKT't" IJIf, KS'*lh AlV Af Elf/C? KOKOUrt?Aţ?M <|>OAf-Tf CI TEA/U : illHN*? Al? r*HAMT(>, Kl Al î» tytiiff, Af Âlf A *Â BAT/ROtîOjt AAfjT/ftNA AV'flt IAhJ (*;?> rtltf 6lţ*NAtf«* AtirONM A» ACNNb, K*HAb Aţ? $OCTb Af KOKOUlb Af(Tl?Ab Alnlf-TAT, RACI Ni? ,fH Atfţ* KANTAT1?, Et?|ţtf-/OCl Al?CTATb UIH (Al? Aflt?KATh Af ACMKb TOTb $lf*AAf pf?AAnAHAÎ?Ab ; A(HN{? AAAH 4.NA-MHT-t' AAOf UM Al? ^H(h : BAH ! «tf <*NTh A» TOTb $lfl AAMNTf, UIM Nf ^ffHHMTb , Kt Ml 4>IMNAb AHNb nifHHTf TAff NlCB^Tb , AAAb KNHTb  Kt? A 1HTK AAAÎ EATf.
M^AlţH OAAMHM K<? rj?/A   IJMtTtf El|« «A4H, AAfb nVkV 4»APTA.
i 9.
A 8 FABULA
De asin, leu şi de cocoş
Cocoşu şi asinu păştea dinpreună, leu s-au apucat de asin, iară cocoşu, spre no-« rocu lui, au început a cînta, şi îndată au început leu a fugi; că aşa să povesteşte, cum leu de viersu cocoşului foarte să teme. Asinu au gîndit că de el fuge, de aceea îl batjocorea, alergînd după el; iară leu văzîndu-să a să goni de asin, cînd au fost de cocoş destul dăpăr-tat, ca să nu îi auză cîntatu, bucuros* au stat .şi s-au apucat de asin, tot fărîme rumpîndu-1; asinu mai înaintea morţii au zis: Vai! eu sînt de tot fără minte şi nefericit, că ne-fiind din părinte tare născut, am venit cu acesta a mă bate.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi   oameni   cu   gura   sînt bărbaţi, dară nu cu fapta.
62
63
• 6
A< O'/Uh K*NI,4,1 Of Nd KOlCOJJIi lii^A'" <A>
Ofili K*Hf, UIH yNb KOKOlUu A5? KTi.UTO-fHTh Oyil'f'Kîs'AAT^,  AUS'k.YvNAV'h NOAflTf", KO-
koius'as' fR^fATi» n;ioyNb Afr^ff, ka ii;h-
Tf HOAIITf CT, aoajaa7»: K.1mh \f ^NKfi (A*? B&ITATh ctfflTh AlMAIllb Afhtfff; a a AAlS'^ nohuh KOIÎOIUt? AVill n7.f ARS* 17,s' a^ K*NTATb : BH.VIjt AAS'A^HTb,UIM *.\at7, KlTflAOKV, AfO^NAf B(N"K rAAttf, At» AAffIV.Tb, 11!» fii ţiY.NAb KOKOLUi' ^.AfK^ff, AS' ^HHIvn, AAb ftfl*A, KACl ijtiOAp VO'l, KT. «A AAfb K^ AfArb ^RflUlUlt, UJH AAfb Hif^TA IHNT^tf RlfftV .Wh MfAb MRMTb. Ktlj'lA' KOKOUlS'tttf JltntftKU : mam ^NAMHTf A< ^ 6010 RIHH ţOtb, EOflKb, KA tl .V.h AfXUM a^.UTl AfArOCTf, (7, AflUtnUH IOUU AA"fc, KAff ytb AAHd Af.WNb AOAfAAf. B^AiTS A^ tTf.Y,IATb, |ţ*NMf   ^AAT-b   Atf^TlNMTb, Afl^KATh t
«VAnt,   UJMWAt? OAAOf*Tb,   KA;» /wtffHHA*
A 9 FABULA
De un cine, de un cocoş şi de o vulpe
Un eîne şi un cocoş au călătorit unu cu altu. Apucîndu-i noaptea, cocoşu au zburat pre un arbure, ca pres-te noapte să doarmă; cinele încă s-^au culcat supt acelaş arbure. La miezu nopţii* cocoşu, după năravu său, au cîntat; vulpea l-au auzit şi îndată cătră locu de unde venea glasu au alergat şi, vă-zînd cocoşu în arbure, au început a-1 ruga ca să zboare gios*, că ea l-ar cu drag îmbrăţăşea şi l-ar săruta pentru viersu lui cel iubit. Căriia* cocoşu i-au răspuns: Mai înainte de ce voiu veni gios, voiesc, ca să-mi arăţi această dragoste, să deştepţi soţia mea, care gios lîngă lemn doarme. Vulpea au strigat, cînele îndată au venit, au apucat vulpea şi  o  au  omorît,  care murind
64
5 — Alese fabule
65
»7
A»? ţMCb: HI AAAb •Aţ/KpATb , Ai W KAHMf, fcAf» Afc'f Afti» | AAAAb AIUHflTATV
Oaaajhh ^.liiAtnmTujî^ xf^mar.m a»
MlfiA»
Ai oyNh oy piu-ţ-UiM A* o\h& aiV.
O ţ'f itf KlfAI»? Atf flfHtt AMMUf nfol «KlClflO» *pi , A Ap 7. Afc' Aff.VNi» 4<C|)AA1 , AKlfs'A ii ţii; uih ElptilTElUI O./N'j' k^AATV AA^IU* K*NaWiTi, UIM jVll.fcNAtfn», AAAi*.MAOH OCTţ-MH14. IIAHHM Al <<fcNUt A A iTbAAANTb ţllt ; tOf fc^aiii kV NOfOKb lipi AKOAO TflK*HAb, Ulţ Uf» im auia jţ1Kif> NAb ţ UIH KlttfîOAflA ^AAMITl* AOlctf AOf b GlţANAb , $0.>pT» AHNb AKOAO^ AAtflb, UIM AiAtTA AMHAMHfl OKMAOpb AOfh ţfcfAMWtO, k^tb Atf fiMrh Atf <ţ>tf-VHTb; (h Klr^NAb ANAtT*k UIH NHAAHKb AA«
B Ta
au zis: ce am lucrat, de eu cinele care durmea l-am deşteptat.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Oamenii înţălepţi ştiu de primejdii a scăpa.
A 10 FABULA
De un urs şi de un leu
Ursu cu leu au prins* dinpreună o căprioară, dară au ajuns în sfadă, a căruia să fie; şi barbă teste unu cu al tu muş-cîndu-să şi rupîndu-să, amîndoi ostă-niţ, plini de sînge, la pămînt zăcea. O vulpe cu noroc pre acolo trecînd, şi pre ei aşa zăcînd, şi căprioara în mij-locu lor văzînd, foarte lin acolo au mers, şi aceasta dinaintea ochilor lor furîndu-o, cît au putut au fugit;  Ei   văzînd   aceasta,   şi   nimic al-
66
67
18 QO
T* ni/r*«Ab       » Attyib: noh aWat*
WAAAb Nf KOHTb , wh ni AAAb OCTINHTh , a»
rinfibAjA AMb npb, kaji akVau sifont
tUAttNf.
, M«Jau,k n 4kKonuit!ţb    ojti «i»
a a AATOfA.
Aio>j*n(a nV* Altfel, uih ai oyNb ifjiKb. Oawi'oaji oyHh ntfw AwjRb «tf taTtjCiV
«OfrsMHAb Atf V"b ; TATti lll* K&OtKb, KlT< «AH AAAfl, UIH AAAH MTl A« «*vf KfcKIAt tV^H • TlJ AH ROAfN* AAAfH , K\? KAJH nOUH flf I AAUW * OIANAH , UIH Hff TMNI A ABIJA , AK^AA CI tlltfiH nV?UHHfAb, ftjHTfVll TI T».WM A> tAb AUIA TAjf, K^W TATA Ml? fttlIttW: iV fOAjfTt W^M AAt&lfV KBHTI ţÎK)AI.! UIM TI  AlKVATb StMfOlb "V AWA  llfutrifff A
U putînd face, au zis: Noi mult ne-am nevoit şi ne-am ostănit, de căprioara am prins*, care acum vulpea o duce.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi să înbogăţăsc cu ostăneala altora.
A 11 FABULA
De un puiu de cerb* şi un cerb
Odinioară un puiu de cerb cu tată-său vorbind, au zis: Tată! eu cunosc că tu mai mare şi mai iute decît cinele eşti; tu ai coarne mari, cu cari poţi pre alţii a osîndi şi pre tine a apăra, acum să-m spuni puţinei pentru ce te temi de el aşa tare. Cui tată-său i-au răspuns: Tu foarte spui adevăru, iubite fiiule! şi te   ascult  bucuros  cu aşa  precepere a
b^km, iui .wtj KÂpi m>, u* kVmm am (iuta
AUIA *IT«, TOTb KANWb. li?, A7>TpATV «*-W.iVm Afc'Ah, tAHTh (*»AMTh A ţ'/uH, Um UÎI TOTb       fltfU HlV'Hf fl^M'lltNA >   IlfNTftf* tf.
HmsI OyNb ţtAW Af BOjSEl ^UWknT* WAOfk ţfMfţOUIb AMHb <j)Mf«, ITOATI HNHAA1» tîAf $AKţ.
O?"1 UXfAMh, CAţ? AAVWTO;WAfniAA*NTb> Afit .IfVNIH , Ka;v! CywvViAlTJ? ^TAJÎf H(«A* flfirtff Tf7,*. Kf.f.TO.'.Tf ^h.VAf IV Cţl, A+. , UM IAU tl «ţ)îf <J7,K1sTA, HIEAţAtf, MIM Jţ.n'tll, TCTb NS'tî fl^Ti KCMTfNM, KAtl Ntta 1+|T» , UIM i11h1aa CANUf II tî-5 ATI , KAfl AllAb KVNb O.Vh E7>TjAHh $0-*fTI   *A7i    A^t.        OaATI,  KANJh AAAM
vorbi, şi măcară că pe cum* ai spus aşa este, tot cînd eu, lătratu cî-nelui aud, sînt sîlit a fugi şi ţie tot nu poci spune pricina pentru ce.
ÎNVĂŢĂTURA
Nice un feliu de vorbă înţăleaptă celor fricos din fire poate inimă să le facă.
A 12 FABULA
De un ţăran şi de pruncii săi
Un ţăran sau munci toriu de pămînt avea prunci, cari unu cu altu în tare nenă-răvire trăia. Ei în toate zilele* să sfădea, şi el, să fie făcută ce va face a să-i împece, tot nu-i putea conteni, ca să nu să certe, şi pană la sînge să să baită; care acel bun om bătrîn foarte     îl     durea.     Odată,     cînd mai
ao QO
nlM^HItH, AI»*Tb AATJOfM lÂtf RlţfcVb, BfOKATfBA RlfUM A\? AAS?Cb, UlHA^flî, «tf AMHnp«tfH7» Aitf X«rATb 4 AtA^AATb $>*HAOf b UH J^HK*NAb : <j)MlUf KAfl AHNTpiBOH C7i (7, hiboâcki   A1AIT1   AtriT^l  AInVÂ.U AO-
8h OA^ATb oyNî?A^nt. âatL, uni
A'AţmT'S A1? MffKATt» AU) jVflf. jîlIOrt IIT.-JHNTUt AiriT^JA OAtfAI^AtrATb, UIH <ţ»IIUlf-mţ^A AMNTft »H OBAfri Aţ?AATb ţHK*NAb : BUfUH AKţ?Afth , (t^TtBflJH, «IfRA HtfipifiH , KAfl AIJjNI Aţ? $7,Kt?Tb. AmTh ^l^AlllTb HlfHNTf A*? A<N.\Tb npWAfWb AAfţHW : tivi AftllMÎ EOM B«UM <|>N Hf^BMMUIH , ni Nî, K*u-Ab B«UH $M OyNfVtf AATt? ^n^tfHAUH; »f l,AAR . *H«Hip*&Mfl BllJM TflH OyN^Ktf aa'tt? , «a «UNI AKtfAfth, NftlfMTHNHAOJ BOUJfM BIUM <ţ>*
r/AAi.
^«KftfpH* OAAHJJH Kt? Jk.ltpiţ?NApi K>?-V«TMOfb KflIKb, «p, K\? HtNîpiBMpt ri f * lAMIIIKb-
â 13
păciuiţi decît lalteori i-au văzut, vro cîteva vergi au adus, şi după ce dinpreună le^au legat, le-au dat fiilor săi zicînd: Fieştecare dintră voi să să nevoiască această legătură de nuiele a o frînge.
Ei o au luat unu după altu, şi de-a fietea au cercat a o rupe. Apoi părintele legătura o au dezlegat şi fieşte-căruia dintră ei o varga au dat, zicînd: Vedeţi acum, putea-veţi ceva isprăvi, care lezne au făcut. Acest înţălept părinte au luat prilej a 1 le zice: Fiii miei! voi veţi fi neînvinşi, pană cînd veţi fi unu cu altu înpreunaţi; iară, dacă în nenărăvire veţi trăi unu cu altu, ca pană acum, neprietinilor voştri veţi fi pradă.
ÎNVĂŢĂTURA
Lucrurile omeneşti* cu înpreunarea cugetelor cresc, iară cu nenărăvirea să risipesc.
72
73
fi  13- 4)AKoVk.
O^Nh OMb AVj ar^Tb aoh K*KM, AMNTp\ KAfH HfUfVW AA 6*NATh, AAfl f);» «IMA-AAATb KACA AtUţH, *V ţOCTb ^^IqATti ; AAKli K*NfAf IfRA AARANATb A^nf MNCb.CTin,* tW TO.Wb \i ţSNA A A tUH K*N( .Wh Af KACllO IlOfUWAfi; OPTARĂ fWtUNTp^  AHACTA nW CAţj*
ns'r^Tb onpv-î, iKAfR* Aimc Ap^TA, iuk *W
*,MCb : §tf .A.TOATF IJAM AAffrb JA 6*>NATb , IUH r>0*fTt -VI OCTINKKb, AAfi Vi NMAAMKA A^KfH, UIH Tf (ţfTjNIOIH AHNb Aft^NKA V\+, UIH AHHb *f f^njHNAb : 1IAAIAAT «tf fl-(IIS'nIS : Htf\Al ^ţf^NTA; AAKb itf AMNb AA^'nKATA AA*NKţf , N^AITf 5HNA Artt , tMTS tl\*Hyf rUNTftf AHAITA AA CTT,n.Y.Ntf NO-«Tftf, KAff AA A^Kptf iW AAA^ ^RlUATb, lMAAft*HKA, HfA AUH PfHNAb.
A 13 FABULA
De doi cîni
Un om au avut doi cîni, dintră cari pre unu la vînat, dară pre celalalt casa a păzi i-au fost învăţat; dacă cinele ceva la vînat au prins, stăpî-nu totdeauna* da şi cînelui de casă o porţioară; ortacu său pentru aceasta nu s-au putut opri scîrba a ş-o arăta şi i-au zis: Eu în toate zile alerg la vînat şi foarte mă ostănesc, dară tu nimica lucri, şi te hrăneşti din munca mea şi din ce eu prind; celalalt i-au răspuns: Nu mă înfrunta; dacă eu din munca ta mine, nu este vina mea, ci te plînge pentru aceasta la stăpînu nostru, care la lucru nu rrî-au învăţat, ci a mînca ce alţii prind.
BmK O A ATI AWAOfA BHNA CI U 6Aţt, ţrApt nVotîV AC ^AAMHTi.wa», St tH $Aţb* <t» WAOJA^fţ*JM_nj« CM tÂWlCfHK>?Tb.
h UJ^SOAhVi, uwai WBM4I.
0"«f«>AMrA ROMMAk AMHh M*NMA» BANA^ COpHvtOft. ACUMA, UIHAţApi AHHb OpH.VUl*AÎf-AlUb IRinâ BÎAIJA, tAf\ ACrVnc C^OTb WB*UlvUm CTA ArttLlRO>V\b; l*p» TptK*ha ÎM M r*HA"K AţApi ACnpW.VWT.Ail A<ţ>H, HIV» *tf ^tffttfTb ţptfM^7i Al BHUl AMANICA J A!s? AAMAb B*MATOpM ttftW tV , II * $>VI"K , IA^ ¦WpnAT O^rf KlTfl AaW «.MK^HAh 3 otfnTb ţptfoţlAI itAt ACK^Ml cawa «ACT* fP ţÎApA ACkVmCA, UlMBINMNAhAKOAO A^ II X^Th 6*HATV tlARATCRb , IBM >AATl U> A^ «VW>p VTb , KApi AAAM 4.HAMNTC A< AM gllJM ctf-^ACtV AVl* t,Mtb: OJb î   K^AAb »CTI kVa(C(V-
ÎNVĂŢĂTURA
Nieeodată acelora vina să să bage, cari nu ştiu de zmintelele ce ei fac, ci   celora,   cari   pre   ei   i-au crescut.
A 14 FABULĂ
De o cerboaică şi de o viţă
O cerboaică voind din mînile vînă-torilor a scăpa şi afară din primejdie a-ş scăpa viaţa, s-au ascuns supt o viţă şi sta mulcom; iară trecînd ei, ea gîndea afară de primejdie a fi şi au început frunză de viţă a mînca; auzind vînătorii sunetu ce ea făcea, s-au înturnat unu cătră altu zicînd: supt frunzăle celea de bună samă este o fiară ascunsă; şi venind acolo au văzut vînatu sălbatec şi îndată o au omorît; care, mai înainte de a-i ieşi su-fletu, au zis: Oh!  cum este cu drep-
76
77
3)
Ml AROMft,
G5W uniţi oaati, <»mo;a , ka;h m»«
A» At^, a^nb, ujh *i B^Ani.
tţA B«Ttri» a» »9Aprtr um Aii haW utf *rp niqKfi, oymi ţii-k; toati $î-
«*fH«        CIATftf fwiiOAfl AAt? SffNITATk, A-$Af% A« stfAl».    $ÎMMU Kl Al/ntf Aft^Mb a1mta AfMAifllfc    fl<Xţ>T*T!>    *tf   KiniTATh,
nj» »t?Aiw Aio n*|*, «tf^Mth kitji ilftf, «V.vb
hVa*AH W AMNTf » toati ţtfcfVM AftţH , KA-
I» ni/ «Ar* auaav aoaahU AtW, nfHT|tfin
M Attltl  nV Aţ? BfNMTb,    AIA AATOfHHK* VflITAj* AfASI, AIUA KV«k   ANAITA Af»ţ» B 4 eyNk
tu, ce eu iacum pătimesc, eu niceodată aş fi trăbuit, pre acela a osîndi care mă acoperea.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu niciodată celora cari noauă ne fac    bine    să    răsplătească    cu rău.
A 15 FABULA
De leu, lup, şi de vulpe
Leu era beteag de moarte şi avea patu său într-o peşteră, unde zăcea; toate fiarăle cu patru picioare l-au cercetat, a-fară de vulpe. Fiindcă lupu acum cu acesta* prilej poftit au căpătat pre vulpe a o pîrî, au zis cătră leu cum numai ea dintră toate fiarăle are fi care nu bagă în samă domnia lui, pentru că ea încă nu au venit a sa datornică cercetare a face, asa cum aceasta are fi
«4
0<N4 (IWNS NfAAWMWNOCb, Kl I* Nt? <V\tfATb ,f.t!» COKiJTtlUI. .fTfi/AIACTA A</ au</»Kb fcW.tllfc, UI* K1/rmNTI.\I itAI aaaw AHHb OypV7>, « W(W Al/n Al Al/ a^^HTb , RT^ANA^U) aW, «ARVUNI J.Tb . UJU tt>.W <J>OA,'Tf^.(ţ)f^NTATh', i\ţla S^AlTfc NHVMKA (Al/ ^fpO^MTb Al 60fRl-AfAl/lî it.» Atfipi , UIH A^HCb : Kt>V\b <fTfl TOU*» AHU , KApH \X lAb Al/ 8IN 1Tb , AAb 1|?f»«TA,l* CAUrVf?. ttlT«, 11 A^IIS c.WîKRA a*/w 0(,'AA6Al , UlHK</<rtb IA MipHpw (AAI , KM\ Y Ag^Tf , WVVM.T.AO'IMp* MffKATl Al/ KTjl/TATb, W*  Al/ A<jMATb i Altf (10pl/«HMTb, KAC7.
f<Wni ,  *«»  ţ^AX» Al A'fcKb KlTf ASIA , AA KA-
ţt s</vnţ ^aattj ai/ pintfmb : Miptip+TA
ţi, ka OyHb a*/db A» RiV Cili KM+ck7, , IUH
AtiiA nfM"fe a</h ka.ui cioiWm ^tipu^'p^Ti5/,
AfAIAiTA KI/sI/nî, IAAATj TIBIH CTjHlTOtut. At$ JkAATT, $AKl/Tb,    Al  Opi AAtîu»\tf
AţJlW aa*/ SIAvÎTb.
iluiA fi^Ani AAAM AAOfTb ţA^HAt/Ab , Al/ ^M(b KATpTilAb : Nl/rpiRv/t ITinANl/ tnjt pil/, HM(npi KMNf AAb flOpNtf.
*Rl-
un sămn nemincinos că ea nu mult îl socoteşte. întru aceasta au agiuns vulpea şi cuvintele cele mai din urmă a lupului le-au auzit. Văzîndu-o leu s-au măniiat şi o au foarte înfruntat; dară vulpea nimica s-au îngrozit de vorbele lui cele aspre şi au zis: Cum întră toţi aceia cari la el #au venit a-1 cerceta, ea singură este ce după slujba lui umblă şi cum ea Măririi sale, ca să-i agiute o mijlocire cercată au căutat şi au aflat. Leu i-au poruncit ca să spună ce feliu de leac este aceea, la care vulpea îndată au răspuns: Mărirea ta, fă ca un lup de viu să să belească şi aşa pielea lui caldă să o pui înpregiuru tău; de aceasta cu bună samă te vei sănătoşea. Leu îndată au făcut, de pre mişelu lupu l-au belit.
Aşa vulpea mai mort văzîndu-1, au zis cătră el: Nu trăbuie stăpînu spre   rău,   ci   spre   bine   a-1 porni.
80
6
— Ales» fabule
81
^B'kU/kTj'k.
ovum CAIVfc âATOJATfOAni, W KAAb (ANrtfjtî ,f A.
^ 16. (J)arVa^.
q/Hl» AtMMh lîtf (Oli'u.lf -Vf Aftf ARf7,K.\Tb AS' AAtfCb A A Ilfttf.WEAAff , lUH KţfctffU A^h it-AAAM AAAfl IJA, KA TOATf (JJÎAflAf A» Mh ¦ Ti CI CIIAflfi gAI» A»K1 Atf OKÎATb R^Air*,
tA^th KvrjiÂ; AAfb RS\\nt cn;f aaîmno-
fOKb, At? V^MTb WjrAJW ^KIff*MAb, nm-Tftf a1(A  Atf ^Hlb k1t1 fAb:
6^   Aft-ipTtfpMC^tKb ,     Kl    Ttf AAAff ţfMKl AAIAM 4»HKfcrATb AA hnh.YU, AAK1 hV
b S
ARV
I
ÎNVĂŢĂTURA '
Unii sapă altora singuri în ea.
groapă,    şi cad
A 16 FABULA
De asin şi de vulpe
Un asin cu o piele de leu îmbrăcat au mers la preumblare, şi bucuria lui cea mai mare era ca toate fiarăle de el să să sparie; el dacă au ochiat vulpea, s-au dus cătră ea; dar vulpea spre al ei noroc, au auzit măgariu zbierînd, pentru aceea au zis cătră* el;
Eu mărturisăsc că tu mare frică mi-ai fi băgat la inimă, dacă nu te-aş fi auzit strîgînd.
U^um ci npuţm a$h oa**nh
AAfl AAK1 II AHKOMff MKMHAMTb ,' fVWAJtt» A* f^UIMHC
Al O^Nh OAAh, HJMAI 0\fN6 CATMjIb (AAÎfKV
0v«>  <>•«•• Of»* OATMfb OIA^ ^IK^Tk,
RpiTIMtf, IBW, BA M «AH CTIT ?, TO.iff Ci ¦'»,*Tp«. KAI» COAIflfUM , OynV Iţtf AA" TV A^»*HKATb , UIM Atf K»^Tb , AlIHtlTAHAk im rfm AA*MKAff , UIM (Wa^/h tynrh $ImH. Ab , Atf fV$.UTk A «ANH , (ţ* *tf ttf^Api HAI ţimţAIRt; ţ*NAk* ANACTa' «ATI*-
ftf .utf ATfIEATb,  •MAt/ltfl* 0«V ÂV
fltrttfatk : aak tylifb AA AA*WÎ , UIM AK^Mt A«* AKVVţlCKk itfcfAAft ; mVpTk Alto* A1IA tAtf Aitflk AA*MHAft, IUN ţMHNNJkk KAA-Al, Alt* rffAATb RACV* fllACIU fltfljHWIAk,
IA-
ÎNVAŢĂTURA
Mulţi să prefac a fi oameni mari, dară, dacă să descopere cine sînt, rămîn de ruşine.
s
A 17 FABULA
De un om şi de un satir (măscărici)
Un om cu un satir ş-au făcut pretenie, şi, ca ea mai stătătoare să fie, într-o casă de oaspeţi unu cu al-tu au mîncat şi au beut. Aşteptînd ei după mîncare şi omului frig fiind au suflat, în mini,' ca cu suflarea să le încălzască; văzînd aceasta, sati-ru l-<au întrebat ce lucră? Cui omu au răspuns: Mi-i frig la mîni şi acum mă încălzăsc cu suflarea. Scurt după aceea s-au adus mînearea şi, fiind caldă, au suflat ca să să răcească puţinei.
84
85
lATMp^ fldţT-t AUIM , HI AIlMHTÎţ'» AHITA , UIH k\f l AA\? .fTpifîATb, rV AIAtTA NI AV' TAMAHTb A<ţ>A1l J O.VM? Mţ? JlCfltfuit, ţHR/MAk .' AAAHKApt .AM* KAAATj AUIA , K*Tk ltf NH1I AO AAHTIKA, Hiîlf AO ifrHUM |10U , UIH AUIA rV tVţAAft OpiHICRk , RA AnOH AAAH EHMf CAAAH IIAAKi , UiM 17. OAA*NKk; KATp7» RAJI tîfT, A*i JVntfHtb   OATHftf:  4TfV A1KTA AAOAb AAK-
ntf npiTiurtfVb Mtf noţTUKi, rtumn rtfpA-
TA OAAfl MC 7t UIH fiii.  UIH KAAAh.
^B^li/iVrfyTk.
OaaiJ it» ţtfri ai npiTiiutffV AiMopx,
A «ipOpA SÎAUA , UIH $AflTf, Klt ROfKIAI Id? (A AORICKk.
fi l8- (^AtVAT..
tf-
||-'|W At? TpMMHCfc COAH AA ti ApAAAAIwW C *tfA'RATA VSAAAff) AHHk 4hTAÎA,  RAC* A-
Satiru poftea a şti ce însămnează aceasta* şi iară l-au întrebat: cu aceasta ce au gîndit a face. Omu i-au răspuns zicînd: Mîncarea îi caldă, aşa cît eu nice a o mesteca, nice a o înghiţi poci, şi aşa cu suflarea o răcesc, ca apoi mai bine să-mi placă şi să o mînc. Cătră care iară au răspuns satiru: Intru acesta mod al tău preteşug nu poftesc, că din gura ta odată iasă şi rece şi cald.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu să fugă de preteşugu acelora, a căror viaţă şi fapte cu vorbele nu să lovesc.
A 18 FABULA
De lupii izgoniţi
Lupii au trimis soli la • Parlamentu (Judecata cea mare) din Anglia, ca să a-
t8 C«0
f ATI, «V/Wb nfi IM A( AKOAO O^Hk «l^M» Ht-MHAOtTHRb , UIM W AAItAMTh Hstf CKWk AtţlAfk <ţ>l}h AJKUTATI, AAlKAfb K% IM nfflTI TOTt, niAAA-Hftf AAOfb AMţfMNUţ Al OAMNÎI t/i. fitî fttf fKKţTMTh nVaAAM (OAIkVhnMI AAMKl lUMTftf AOMAHHTfI A*NU1M ATftf CC MAtJfi atV-ţMKOAUî UIH MIAlKt/MTl AIAAUM , 4>7>rlW-MHAb Kb WtMI W IIA(Vn ROfb «frAlt, UIH ACI* ^tfjt AOfb ROf b flAAAHi , ANKl "^Hlf BOfh OffAA. OyNH AHHTfl KptTNKIH Afc.ttf ATb AAOflh. «O^TTi ACOtfOTMHiri , UIH rANA*, Kl AOH A{k II^Ti ti, IT, JAfiAI : h\fţ IfHAAAH AUTiAf-HIIM, MW KAJH AAAM AHÎAJTI 6IA.i , A^ (TATh AnjOŢMRA HlAOfb AMH ATAW , UIH A^ AKÎ-ATb , KA Alftw AMNTJH/ AHHTh OtTfOR Wftf-ji » $îf M^rOHMUH , UIH a<j AB^Tb <ţ>^NAA-AAJmW AKHfW AOfb amccta, KT, Kl? KftMf A^HM IMCTI AAlctfîl CIBOfk AAM?Al|H, UIH TOAT*
H*ja «rf a; au* xc,ahh'*       » ¦'i«NAk
Kt? fANAV ASHTb AAAHAMNb OyfAAl TOUH t^iTHH1« nAfAAA/UNTlMw CAţ? AnjftfHATb , A\? TJlfi^MTb tOAH Alfajtf H(lt|lSHTl»
CI l\ A&V ...
rate cum pre ei de acolo un războiu nemilostiv şi cumplit i-au scos afară făr dreptate, măcar că ei preste tot pămîntu a lor lăcuinţă* de omenie au. Ei au poftit numai o lăcuinţă mică pentru doi dintre dînşii întru o pădure întunecoasă şi nelăcuită de alţii, făgăduind că nice o pagubă vor face şi în pădurea lor vor rămînea, încă nice vor urla. Unii dintră sfetnici au luat a lor poftă în socotinţă şi gândea că doi ar putea să să rabde; iară cei mai înţă-lepţi şi cari mai departe vedea au stat înprotiva celor dinîntîiu şi au închi-at ca lupii dintru acest ostrov pururea să fie izgoniţi şi au avut funda-mentu închierii lor acesta: că cu vreme lupii peste măsură se vor înmulţi şi toată ţara nu ar avea hodină de ei. Şi fiindcă cu gîndu acest mai din urmă toţi sfetnicii parlamentului s-au împreunat, au trăbuit solii fără lucru isprăvit să să ducă.
88
89
00 2c,
Aw& OA.wfNiî im jam ca b.*;mka< /Oft» iifHKtriAfit
jj l Q-<J)AKoVik»
A.(  AcHNh,  K^Artl »  Ulî AlV.
J^tHH^ k(j R^Adt A^ AAIfCbOyN^r^AATtf AA 8*HATfc, AAf7» CBf» HI NOfOKtf AOf b A^ AATb AK>yNb Altf. B^Allt, 61^*NAb rtpH.V\f*AÎA, KXţ-k Af «(tf 4MAMHT«,W (UIMTb .f.NAHHT'fc AltfA^H , UIM AA*? fSTATb, ti <ţ)AKA HMHf y <i N*?W AAANHCj K7» flfNTftf AAţ?.\l|A.V\HT?i ^M" KA AA<?HC ACHNţ? +.AA.V.HM- Jt«? CA$? ^MCh Â$H K^AifA ^(ÎAKAT, Atfn7. A'lf A W <t>AKl?T KK\ni, Af AAirÂfW Âtf KlţNTb ^K.*Jll. K*NAh Aii ftlgtfTb Afl? K7. ACMNl? tW.WAM flOATf tKTtflA , «AM ATAM) AtfAAANKATb &1?Alvt, UIM Al?n* A1JA uih A(MhV Atfll AAb tW C\?Hb nf MAI*b.
ÎNVĂŢĂTURA
Aşa oamenii cei răi să vîrăsc în ţări, dacă înţălepciunea împărăţitori-lor nu priveghiază.
A 19 FABULA
De asin, vulpe şi* leu
Asinu cu vulpea au mers unu cu altu la vînat, dară spre nenorocu lor au dat de un leu. Vulpea, văzînd primejdia, care le este înainte, au ieşit înaintea leului şi l-au rugat să facă bine să nu o mînce, că pentru mulţămită îi va aduce asinu în mîni. Leu s-au zis a fi cu aceea împăcat. După aceea au făcut vulpea de măgariu au căzut în cursă. Cînd au văzut leu că asinu nu mai poate scăpa, mai întîiu au mîncat vulpea şi după aceea şi asinu, după al său bun prilej.
*RA-
3» c*o
li^AAft    KAA* AAici OfM AKAlltf Hţ-4 *T0fWAfcH.
j 20- (jM^At.
A« O^Nb flîpHNTf,  WM A' ¦'lH aVm.
0 Y ,,(> IlfMHTI Att 0 $ThK1 (ţlOAf TI OI/fATî, UIM OtfW» (ţ>Vw ŞOAfT* «pftfAAOCbj OAAT1 **HAb A^tll «T>fA6tf llf tflINMAOf h., oyntf
K\/ AAT^ II «S'kA, AtfsiftfTb O OrAHNAl 0(1 IKA.AAHV? AAAHMA f^HAAATţ, ATftf A*H-<A lAt/ Kli^TAT^ gM 4>ÎW A^ASfnV'TB AUlb AWAA AIA <|>lj!l AAMfyl ^f^Mctui, Af KAf* lOftftÂ ţOAJTI I^AHItlifE , UIM Atflll •IfA IAt? AA^MIATb, MHHf flfeVi flKAA, KA Al 4>f ATKltf 11 <ţ)i* EATJKOKOfHTl , AITOA-«Tl AHRlJ-t Krf ffltf ,KA KANAb OAflAfl itflll-fAff ttfh $H ţlK^Tb. [IlHTftf Alt* Ai/ «ftfTb, KA UIH ij" CIM <J>AKl Ajfo O^NA , UIM A\?K*NA^ll AA TATltltf AAt/ (lAf *Tb, «A KAHAb  O «ţAIVri jt   Af<ţ>H  ^IK^Tb j
INVAŢATURA
Izdarea oade adesăori în capu iz-dătoriului.
A 20 FABULA
De un părinlte şi de fiii* lui
Un părinte avea o fiică foarte urîtă şi un fiiu foarte frumos. Odată, cînd ei, după năravu pruncilor unu iou altu să juca, au văzut o oglindă pre scamnu mîni-sa răzimată; întru dîn-sa s-au căutatu ei; fiiu au început a-ş lăuda a sa fără măsură frumseţă, de care soru-sa foarte ciudă îi părea şi după aceea s-au maniat, nice putea răbda, ca de frate-său să fie batjocorită, de toate îi părea cu greu, ca cînd o mare supărare i^ar fi ¦ făcut. Pentru aceea au vrut ca şi ea să-i facă lui una şi, ducîndu-să la tată-său, l-au pîrit, ca   cînd   o   faptă   rea   are  fi făcut,
92
93
C«0 3'
«fcÎMNAb IAU ţMW/bj UIH IA5? Kl^TATb /fOrAMMAl, FAjll   N^VUM AftS'ffHAOfb ix «aa»
acO?*m; At?m aiaita i*!? .fRf iiuuiat iutii**?
tlfi?TATb IlAfMHTIAf flff AAAANAOM, UIH AAA/ftN-A^fOf A Aitf Af ITATb AfOrO(T"B miJIHHUACKA > ^MKHAAb: 6^ ROIf Khj KA ROM AAAAKAOH .f TOA-•H 3HAIAI ^OrAHAl I* R7» KA^TAHbî fi ţÎMAf ! KA ATA 4>f^AdOACT» «J>Al|7>, li Nl? UKO CTf m1h K^Oyf AI^N-t, KAj» .flHNf <ţ>.\IITf jtAl Ajli; UJH TI? ţlHKAAA'R j KA t5? Kt? kV' fllllNIA HTiJSAB^HAOJh, UIH ABIIUH t.Ul , AHflCA ţiljlî TAAI (ÎW AKOllffH.
AfAHS-fe   4.BAM7.,    KA  tV AA^UO^H, iati KAV14H IlflTMNI,  UIH <j>AllTMf TAAI.
0*l*UA A)? AAIfCb *TJ<t> KAtT» OyNA» Nl-»M?U AA&UM jcajsovm  *f A,  A^ni AIIIU'R «TA
fiind el ficior şi s-au căutat în oglindă, care numai muierilor să cade a sluji; după aceasta i-au îmbrăţăşat şi i-au sărutat părintele pre amîndoi şi amîn-durora le-au arătat dragostea părinţască, zicînd: Eu voiesc ca voi amîndoi în toate zilele în oglindă să vă căutat! Tu fiiule! ca a ta frumoasă faţă să nu ţi-o strici cu urîciunea, care în sine fapte rele are; şi tu fiica mea, ca tu cu cu-răţănia năravurilor şi a vieţii tale, lipsa feţii tale să o acoperi.
ÎNVĂŢĂTURA
De aicea învaţă ca tu adesăori să  te  cauţi  pre  tine  şi  faptele tale.
A 21 FABULA
De mîţă şi hîrciogi
O mîţă au mers într-o casă unde nespus mulţi hîrciogi era; după aceştia sta
94
95
3* C*0
Slf6lTl;UI*, UIH $OAfTt aa-tfAUM AMNTfl IH A\? njHtb, tAMlţMHAb XAflOlJH, *^'V\b AAAH HHIf WţH Tpill , ka Bf« tfutf AHNTftlH (1 nV(1 AAAHTf» 4>lK^Tb u> AA^NAft (((J>At)
KA Al AtHTb CT> AftAHt^ÂCKli HoH
TflElfr, At? ^H(b IH , il Ntf Hf (KOfiOfAAAi, yOtb AAAH AM?<\Tb. AAKÎ M? HM ROA, TOqM (7. MflHAAb, AUIA tl JlAflANlAAb (tf(b, OyNA» NI* njUTMHV HOtTjtf H^flOATt BIHH. iWţMNAb AAAt|A AMKTb tiJlAtb , CA^ QtK'irb, KA» KANAb Aff 4>H AAOAfTl« UIH CAtJ AKIUATb HMSOAf IAI AMHb AipiflTb A» O^Hb kVmw , KAft AIIlftTt AAt? 4>OtTb BVrtfTb: Atffll Nf A1ACTA tAt? ATATllAATb, a^ KT^TATb O^NS* AHNTfl X*ÎS0V" WH  ^ Iţtf-
HOtKbVbi Kfc am ArtAIJA, Ulti A^ (TfMrATb rfWHAb : Alţlintî OfTAIf! AA"&KAfb TJtSîAb KA OVNb $OAA(» TtfTb titf SOM BfNH AAŢM-Hf tyOlb)
OmI? 8HNI llUI'i u (AMA, KABfl*AAA» «HAWfb  fiM,   AAOA   OAf*   «IN&f fiKNl
AAftA-
bărbăteşte şi foarte mulţi dintră ei au prins*. Simţind hîrciogii cum mai nice o zi trece, ca vreunu dintră ei să nu să mînce, au făcut o adunare (sfat) ca de acest rău să să mîntuiască. Noi trăbuie, au zis ei, să nu ne scoboram gios mai mult. Dacă nu ni voia toţi să perim, aşa să rămînem sus, unde ne-prietinu nostru nu poate veni. Auzind mîţa acest sfat, s-au făcut ca cînd are fi moartă şi s-au acăţat cu picioarele dindărăpt de un cuniu, care în părete l-au fost bătut. După ce aceasta s-au întâmplat*, au căufat unu dintră hîrciogi în gios şi au cunoscut că îi mîţa, şi au strigat, grăind: Aşteaptă ortace! măcar te văd ca un foaie, tot nu voiu veni la tine gios.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu bine să-ş* ia sama ca vrăjmaşilor  săi  a doua oară  să nu  le vină
96
7 — Alese fabule
97
fWfcNW,    aiHTţ'i A'UA  umi 0   AATl CIA*
A* KZAAHA».
^jf.Mt ^TAK), K.m\b OA.VUIuî k7.MHAA AlL fcS^'Tk, (v\tf ¦nAMfVb, «UM A^ <ţ>tfuHTW A* M SA^ÂHAtf (O AUIA AAAff J A^IU AWA Kli If'HAAf K^HOCK^n \b , K7jH r \*.HAA , CA<? A-flJOIl'iATk AftA*; lApA np:iH(ll.f,NA'u , KA Aff «ÎUltlf, AUIA aW <fSintfTb A f.^O kata^tA.V\A, K*Tk l*V llS'Ch «tyfctf, UIM WAtfA"\Tb (1|VV SMAOJb A 10 ^AfHITA.
^BTklţ'kTfy'k.
HatV 4wT*W (A fitAf rpOA^NMKb» UM ^ţjHKOUIATb , KAff A^flA AWA AfTOTb SAAHAb  CA A<J>AA.
în mîni, pentru aceea niceodată să le creadă.
A 22 FABULA
De cămilă
Mai întîiu, cînd oamenii cămila au văzut, s-au temut şi au fugit de ea văzîndu-o aşa mare; după aceea cu vreme cunoscînd că-i blîndă, s-au a-propiat de ea; iară pricepînd că nu are manie, aşa au început a nu o băga în samă, cît i-au pus frîu şi o au dat pruncilor a o îndrepta.
ÎNVĂŢĂTURA
Altu întîiu să vede groaznic şi înfricoşat, care după aceea de tot blînd să află.
98
99
3+ 00
A.I  WUtAb, UJH A» A^nb.
0îNK *'»Ah, KAftAAk' <ţ)OCTb AICATlAMNt. ITAS'jT, K7,»y*»KAI. , KL AtfW AfflITIi KTiTf U Mb f.HNI KA C7iAh Art.hN'lf UIM IHHTfrf A1( A A< «LfMK7. TJTjAAS'f.fcNAI» AS* ^Mth : OnfC|)fflîlHTt, HOfOKb ! ţlUNAb K7. AIIOH, (U Ai'llV.U-! ATA llfAA7i TflRS'f 17. *'lV, KA ANK7. tvit7,.Vb L7, MOftO, UIM KA A/\OAfT+ I7j N%\v\H <J)'u AIUA TfMtTTi, TtJOfb, AAAH ANAMNTI Af MI.V7, filM «\*>NKA , KA t'hAAH ^HSH KASTKA ATfS? AI'flCTf •IM.VUIOHH . Hs'llb' A^ AHMlsVb A ^HSf , IUM AAl'lA^ A «5/KA. K*NH UfcNAHH.Vh, K7. 11% Ktfy AJW AH NM.VMION'f.f», AS'lîfyb K7,Tf4 f.lfftb, UIM KV*.V\b A*/ 61t,SfTh A<-'llS', (AS' ffllfi,HTb K7jTf 1 (Ah; Mf7i fAb t.\tf ATS'fNATb KîjŢffc AAIfAb, UIH Ab' J,vitb: llllIA AAMfi K.Uf , M, *tf tANTb   K^Af»!   WM Alţtf.Wb AAAAAb <|>l-
A 23 FABULA
De miel şi de lup
Un miel, care l-au fost lăsată din staur, văzînd că lupu drept cătră el vine ca să-1 mînce şi pentru aceea, de frică trămurînd, au zis: O, nefericit noroc! fiindcă apoi, o, lupule! a ta pradă trăbuie să fiu, ca încă vesăl să moriu şi ca moartea să nu-mi fie aşa tristă, te rog, mai înainte de ce mă vei mînca, ca să-mi zici cîtva întru aceste cimponi. Lupu au început a zice şi mielu a juoa. Cînii, gîndind că pă-eurirîu îi cimponeriu, au curs cătră viers, şi, cum au văzut lupu, s-au repezit cătră el; iară el s-au înturnat cătră miel şi au zis: Aşa mi să cade, că eu sînt cuhariu, şi acum m-am făcut cimponeriu.
100
101
OO 35 ^lS'kil'kTo'jl'k.
K.Vff AS'lîfS'fMAf, K.\;i aM ^MMATb, Af AAti, <fTftO HAfTI., IUH (7. AIIS'kT, Af AATf Af, K.\p iW Af Ulii , AA+.C1 OfH KAA» ^iip.Wf^.A'if.
fi 24. (jnKSVk.
Xi AV>Mti,   UlH Af UJiUS'^f fi^Kf.
0^NI' A\'llh K7,^TA IfRA AI.W*NKA;f, UIH Al? TffK<?Tb Hff AfcNI/, WKA17. ,0,'NAf O^Hb h/HWb kVaAAAJS IIAAM'AKNN Vb A<?AS'^HTb , UIM wm^tl-ţi R7.TJ vill7, , KAff ^Hlt : IIHtTjS' 1f IIAAl^m T*?AIU.\, lS' ^Uh (iiS'lll. n'f , k'. , AAK U Hţ? KfM ^.'KTA A IU*NUf , 1^' *\AT/, Tf ROM AA ASWaSM KAC7,Tf AAKN'if , AS.itf AS' KJf^sVb ^AAMHtb, K7. •AASlAff; AWfW.fb KOftA l|lf , A-UIA (A*? AnjOll'lATb Af oyuif, IUM Aţ?nrh Kl? AAAff f 7»R,\Aff A%' AUUdTATb i AAAM <f Oy;.V7, At? AV'ţHTb , EATfANA UftfNlţV\Wlî -t»HA7. tOf-
C   2 hf
ÎNVĂŢĂTURA
Care    lucrurile   "care le-au învăţat
le  lasă  într-o  parte  şi să   apucă de
altele, care nu le ştie, adesăori cade în primejdie.
A 24 FABULA
De lup şi de o muiere veche
Un lup căuta ceva de mîncare şi au trecut pre lingă o casă, unde un . prunc cu amar plîngînd* au auzit şi o muiere bătrînă care zicea: Pentru ce plîngi tu aşa, eu îţ spun ţie că, dacă nu vei înceta a plînge, eu îndată te voiu da lupului ca să te mînce. Lupu au crezut înadins că muierea adevăr vorbeşte, a-şa s-au apropiat de uşe, şi lung, cu mare răbdare, au aşteptat; mai în urmă au auzit că  bătrîna pruncului îi  dă vor-
102
103
3& C;C
ft K*?Hf,   (ak ni ir;M v,inb .v.\n aWats,
A'IAITA AO.VU» OWO,'*. /KllV,', KAff TOATI A UCT"h A7^ A^HTh, Al <ţ)JHK f, , K?, AOft» 0-AAOfA, lA^AItl7>j!TATb Al AROAO AtHHt ^H-KAN.Vb: AKACA ACTA H^l|il't O.vW, AS Ml ti, C7> l|HN7,, K S AlW.VM» ^HKb, t J> <f AK1 OI/NA, All&lî AVKJl AATA.
WWAIfH   WAAAINH    J*NTk ,   KAfU <J>M JirfllKb  aW.\T«  A$Aif,   AAJAAIIOil NH'.f OvfNA , wh1i  AATA MtllfXRHKb.
A.< OIJNti   ATinh .   Ujm.X'    0*Jn|> KAnti.
ATfANAb AiM AlSl'ANA O^M (KORM-TOfW Al HlCCM»» , 4^ ><pAA-lh OlfNfc RAIIh A» o.vu. r.mn» ifcl.k'sTi,, .,av' AWfNATh Uj» JfyTţtff
i'AfT», *TfV Avr.x, Aouii .i.W v\V-
T.vr»
be bune, el ne strîgînd mai mult, au zis: Dacă lupu va veni, cu frigarea aceasta l-om omorî. Lupu, care toate a-iestea le-au auzit, de frică că l-or o-morî, s-au depărtat de acolo în sine zi-cînd: în casa asta nu ştie omu de ce să să ţină, că acum zic că fac una. apoi lucră alta.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi oameni sînt cari făgăduiesc multe a face, dară apoi nice una, nice alta isprăvesc.
A 25 FABULĂ
De un lup şi de un cap
Intrînd lupu  în dugana  unui scobi-
toriu  de icoane  au  aflat  un  cap de
om bine făcut, l-au înturnat* şi într-o parte   şi   întru   alta, < apoi   l-au mu-
104
105
TATk AMHTfrf OyNb AOKb .fTjlAATK*', ţv.ffc AIAllMtilIIRA , AKtf.VAt» (VhţAN \h »Ab, K f, K> -Ntf, UIH A<fl<ţ$ .Wh V» AIAţriTt, Af m7-Ht»,    UI 1*1 IW.KAţh tTpflATk f HKANAk:
Oii KAfib 4>/s\vioti»! aa;a -fii iiAib'nA, ki
Ml? aji KJIJH-
O.V\tf   H^TflR^f  Al   OAAAfMH A^nl At)t AMHb a cţlAJT,, CT. îT»^A**lf.
^| 26. <|)ALo;A.,k
A\{  Al?/,    UIH Af  AATI <J)Î!pH.
/ţltf Kl? stAfAAATf ţi'ffH fA^o'fNHTb, RAI* AA'tfri aa R*HATb , UIH ATOM I1JAAA TOU> AtiflAHHt C7jO> 4nAfT7.; fH A^ UJHHtb OyNb IfJSk, AMNk KAff AA^ATf n^UH fttf ţlIţfcVk, ţîfUlf KAff 60A AtA a Aţ?A , niMTftf AlfA Altf 4>0AfTI tAtfwAHlATb ^HHK*HA5*Af: IJAfTt C   3 AMHk)
tat dintru un loc într-altu fără de a să mişca; acum văzînd el că chi-nu şi lucru lui îi de-a fietea, de „manie şi năcaz au strigat, zicînd: O, cc cap frumos! dară îi pagubă că nu are creri. »
ÎNVĂŢĂTURĂ
Omu nu trăbuie de oameni după vederea dinafară să judece.
A 26 FABULA
De leu şi de alte fieri
Leu cu celelalte fieri s-au unit, ca să meargă la vînat, şi apoi prada toţ aseminea să o împartă; ei au prins un cerb, din care multe părţi au făcut. Fieştecare voia a sa a lua, pentru aceea leu foarte   s-au   maniat,   zicîndu-le: Partea
106
107
\nNb AT'vtJ  (Ti K.VU AAlf, K7>       C.T»NTh AAAW
Kft.VSHKl. AU,   Al KVTU  AAf.KAfb   MHNf AMN-
T'«H 1,0'î I  AAiÂA  I7> KS's'IN»  .VI»,   K h -*•(!»
AA.VI   TAff A.f K^TSKOlt;  JlTfU .VSH'A  Jf»»* '
TATf  c7,   MUf  .VUS ,  KTi  fS' AA.V1 TA'IAVXVtb
Cir/..)'T'. w;1. ^î; »1 nou r; f;s'miatja,
1111   TCV'Tf   i/.»/. UlTf,   iii i   A.'lîfc  roii hs' M'lb   hpl:  AVMIAI  .va,   IU1ATI   HflTIUI» NC*
cr;7, ai^iii cr^ (/. fs'n?,. iK'^mb aiacta | ojTA'ri a1» "ivim u r mi vs'^-t iitic O,NI. RS'-
«*UTb i^HKKNTh  .VMJIlS'llb    AAi;iS'l|b AIAKO.IO UX' AS'lb.
O.W<? TfT)h^f AMNAHMT'k IIASH .VAH taj'
il 27. (J)akVal.
A« 0\JNb AtHNb,   ujh A.C 0\{ Nt» PAMPANh.
Ol{"> ACUNk, W.vrA'Tb AA.\;f RS'Wf'l'l A 6AT-H\OI*OfH rAHfAU^, ulMK^HAh fANA^, Kl rAII
dinîntîiu să cade mie, că eu sînt mai vrednic de ea decît măcar cine dintră voi; a doua să cuvine mie, că eu îs mai tare decît voi; a triia, după dreptate, să vine mie, că eu mai tare m-am ostănit dintră voi; apoi* vreau a patra, şi toate celelalte, şi dacă voi nu veţi vrea a mi le da, poate pretenia noastră lezne să să rupă. Auzind aceasta, ortacii lui plini de gînduri nice un cu-vînt zicînd*, mereu-mereuţ de-acolo s-au dus.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu trăbuie dinaintea celui mai tare să să ferească.
A 27 FABULA
De un asin şi de un gligan
Un asin au avut mare bucurie a batjocori  gliganu,  şi  cînd gîndea  că gli-
108
109
39
TAM^M 4h KA 4>M AAAM N7>KA^b, .fnfOTMRTi AMHb JlAtn^Ht^ Ab'w A^ -AljA.UCb , K7> fAb ttţ? ^HCb a^M : fllJM.YVAH Af NHAAHKA ,   1uh (UJH
RjtANMKb, KA MHNfRA CT> Tf RATÎ KHNf, aAp7> Al ACTA N^UW C7i RA ^TA.WTAA Af AA AAHNf; HfHT}^ AlfA TS* IlOllM r.AT/ROKOJN, K^Wb Rffen, KA itf lÂV <A.V\A AA (J>AI1TA TA it AfNOACl CUM ^IttfllHTA AUIA , K*Tb TTiAAh ATilATh AROJKM, IUWAAl?RpA, Ktt\v\b UAţ? tUAR^Tb, AUIA CIOLIH <J)Afl rpMTRI -fKA.\t TA AAVfcfY*'
OAAMNM MfM jfcUlAfllilW BOfRM*  f*Af , KApf rtfillb AfAA OAAAfNH AfNHAAMKA,, M<?AC Al-
kx'ata.
A\l UJAAtIIMo'kI , KApf (A»7 Qivtfrb. K-rf* flHAO, fA?/ ^.WEH^IM.
0-V>lfAMlV& BITf*H7i ( A^Rl^Tb, «Vm* KVciHAO,   ţtff  «BMfH,   CAI? Â AfAf-OlTfAOfb
c 4 ţi-
ganului îi va fi mai năcaz împrotivă, din răspunsu lui au înţăles că el i-au zis lui: Tu eşti mai de nimica şi eşti vrednic ca cineva să te bată bine, dară aceasta nu ţi să va întîmpla* de la mine; pentru aceea tu poţi batjocori cum vrei, că eu nu iau sama la fapta ia cea lenoasă şi împuţită, aşa cît te-am lăsat a vorbi şi a lucra cum ţ-au plăcut, aşa poţi fără grije în calea ta a merge.
ÎNVĂŢĂTURA
Oamenii cei înţălepţi vorbele rele, care vin de la oameni de nimica, nu le ascultă.
A 28 FABULA
De o măiemueă care s-au făcut Cupido sau zău iubirei
O măiemueă bătrînă au văzut cum Cupido,   zău   iubirii sau   a dragostelor,
110
4°
K7,T{7, l'lNItAAMAf HT.At RAJTOACf AJ<»'nKX «l Vfllli; (UUTftf Atf* A*J KOMTh, KAIUM W C7A <ţ>AKA AUtA, fi;»K^.Vll> AHhtTf fJ>iAft A iţ>.VI«-A^'f.'.'.fAKh ,« AHIA Ah' KS'.V\ 17/rATI. fi^AA^i, K Vi" TAivH F. AîtvVV.illTf.U AfcVl KS'llllAO AS\j>S'jATh,UW TVM.A U^fUMAf AAAT7» UJU 0^ AKl» U\Tb, KS' AH'fcTSipv. lilAS' AS'AAHTb KAIlV\ ATpf. A'lfciTf A!;f7,K7i.V\HNT* <ţ>TlÎNYh, CA> I. ;.CTAT''t7, AT,'S* O^Hb f-V^ AM.Vînnf, WW (¦SUfTA AC Uf, K7i M f AHrtffV7i KVlIHAO Af f $H : AS'lIT. AMU C7i ATlVlA^, UIH C7> A7,qi ; AI10M €.\S' Artţs'lUli ATJCi» CIM^fl, Uf* O/HAf Tf7>-KS'A H •¦AtlAf.(«|>*Tf.« /ATffclC- M AUI\ AS* AllIf^.Th A »M AVV'lTOflf, K*Tb O NI1.VMJ>l <ţ)^.MOAC7j TOKWA Awi.W7i A^ NHAAfpHTh. Hw.\A$A A'MKK1,UATA AJAfOITflt ItAHb Ă-"WnMU CO    A^ (|)OCTb CM.VUtWTb ;  MfT, A-
KS'.Wb AV^WAH.Vfe'lO AMACTT, A^jl+jIC , cVcniIlt V ţiOA > UIH NOAMT-fc, NClu'lMNAb A(HC, AAT.F.WS'-KA, KAff MAM EHHC L|tf A , Hf AH H<Tf, Cb UHH* <t>T,AOAfl, AUIA AB7,(tATl A<J»7. iîlţvi.wb A^ (fcCXTb ROA NOfOIrtfotfM , KA .V.*H\ţA AA-AOKtfll C7, Atfol, OfH\f KOnilAO MfAh NCA^f SlfATb     Kt?     ARfllKlAAmiTMI AfArOITM
Aţftf.
cătră inimile cele vîrtoase aruncă săgeţi; pentru aceea au voit ca şi ea să facă aşa, precum aceste fiare a face au nărav. Ea aşa au cumpătat vremea, cît toate văjmintele lui Cupido au furat şi tulba cu săgeţile îndată şi-o au acă-ţat, cu legătura ş-au învălit capu. Intră aceste îmbrăcăminte fiind, s-au căutatu-să întru un rîu limpede şi cugeta în sine că ea singură Cupido are fi. După aceea să întindea şi să lăţea; apoi s-au ascuns într-o pădure, pre unde tră-buia. nimfele (fetele) a trece. Ea aşa au aşezat a ei maistorie, cît o nimfă frumoasă tocma în inimă au nimerit. Nimfa încă săgeata dragostei pîn a-tunci nu o au fost simţit; iară a-cum, agiungîndu-o această durere, suspina zioa şi noaptea, neştiind de ce; măiemu-ca, care mai bine ştia ce îi este, să ţinea făloasă aşa învăţată a fi. Acum au fost voia norocului ca mîndra la iocu să să ducă, unde Cupido* cel neadevărat     cu     îmbrăcămintele dragostii
112
3 — a.™S9 fdblll»
113
^(ţjs'viCAItATb *JA, KA AflAfKATA AATO;i>, KAJf A^V\Wy,.1f 11 (\U CT, K^*\ «Mi, W. t'A4).'.K6.% AAKA KS'llMAO S;OAAFA A*/ <|>OCT.S O.'*>'I.V tTb, AS' 4>OlTl»Af AITMATA, «i^*HAb, KA Uj.VIA-JAAS'lîJ. AAtf «fTffKhVb, Ai ^HhJK^Wb AIAfTl
<j>i'Aj:a iifMHb .wit^AOHMfl; ts'akm, a Aji;v'.itfw,
UIH A All'ATbfH AA^At A A U'AAAMM CAS' Wlh jKWKţkAAlW? .ts''A A'iilCTl 60{Rf 1*V AV\Tb BAX.VMKNTi?, U) A^ Af 7»TATb NHAA<J>H l/OAATfc, AHO» IAS'aUKO KfHTb   (fdll.UA,     UIM IrtV a-
nf»»H(b AAArt ifpV'.WCIb (}>OKh AAfArOlTM.
Hj?AlJlî   Ktfllipfcjlt    AHHbAţAfT, IL
fi   29. (^A&^ATv.
A; rjjoackz ,   ujh Af k00**
fil^ANAb KfOAtKA  -fTf^Nb fATb 0*fHb Sotf
nUKflaub uia^ iitfcb -f.oib .  ka uim » a-« c 5 ujA
114
infrumsăţat era, ca aplecată datorie, care dumnezăirii sale să cuvinea, să o facă. Dacă Cupido vrodată au fost osîndit, au fost de astădată, văzînd că o măiemueă l-au întrecut, au zis: Cum această fiară prin mijlocirea tulbii, a arcului şi a legăturii mele la oameni s-au pus în locu mieu? După aceste vorbe, i-au luat văjmîntu, o au arătat nimfii goală, apoi i-au descoperit greşala, şi i-au a-prins   mai   frumos   foc   a dragdstii.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi cu părerea din afară să inşală.
A 29 FABULA
De broască şi de bou
Văzînd broasca într-un rit un bou păscînd s-au  pus  în cap  că  şi ea a-
115
4- Q»S
IIU ffOACT» , KA Ml», HOATf <ţ>M, AAKTi I1U-A+. lâ ffc (KS»f'IHT7» KHNf (O BA Oy.\A<J>AA; lllUA IA ^AAT 7, rpOAJTf C.\tf MCROHTb , ACTA A w HCIlfT.hll,   1=1-1 lll.W ^TfCKATb COUIHAf.
MS? l.UTC U AUiA lfOAC7j, KA Kotf « MAC •AS' fMUS'MCb, KT» MS*-, AfKAff CAfl (A*? .fAfAA-NATn.-KS" AAAiî AAAff lltfTtff AIA OyAA<J>AA, AS'lIV, KAJf llff «rbcAAATt IAf7i KA AAAM ^.Ţ.WO AC AV' .^Tf CRATb , - Mii Uf* Ai? KÎIU TATb A ct,\AWN'K fACIl^NCb, KA AAAM .ANAHN-TC, KAff AS' <ţ) /ilS^Tb , K*Tb AC AA7jNl'f, IUH AC  RCHHHAT7i Afc' KfUlATb.
OAAAfNH SC H ACUOtb EHNb .AllIf^Af f OyfAA-EA.T»NAb> KA tT» Otff AA'f'ţf flfCMIH AAAJH.
&  3°. 4>A&tfA«k.
°^N!i,   tJZJÂNti UiH Af OycNh MlfAb.
0»JNb U7,JANh, ASt Ol/Nb ITfOUfCb rfftf, UIM r/f,N.yt>, Ktf.VVb 4»A^ 4»AO*.V& A A Klffb
şa groasă ca el poate fi, dacă pielea ei cea stârcită bine o va umfla. Aşa ea îndată foarte s-au nevoit asta a o isprăvi şi ş-au întrebat soţiile, au nu este ea aşa groasă ca bou; ele i-au răspuns că nu. De care, iară s-au îndemnat cu mai mare putere a să umfla, după care pre celelalte iară ca mai întîiu le-au întrebat, şi iară au căpătat aseminea răspuns ca mai înainte; care au făcut cît de mânie şi de veninată au crepat.
ÎNVĂŢĂTURA
Oamenii cei de gios vin în pierzare, um-blînd ca să urmeze pre cei mari.
A 30 FABULĂ
De un ţăran şi de un miel
Un ţăran avea un proţes greu şi  gîndea  cum  fără  îndoială 1-a căpă-
116
117
T»,   ttmfi   Kl   »Ab HfiKV?NI. llJIATHNb A ofa/w* 8KTMTb fî.\60KATb tfA,   KA|f TOTb jrfOfHA ARAKAIlTf   ACj>Api   A A   tJAp AKACA A*tf   RCH*.    *Ia AMCCTA AAttl Opî U"ifAHV\ KA nfNTftf tlfOt4f.1V AtfH ClAb. ATjf.S», CA^-AV'tb,   «01 mtJKM ( CA&IWAt )   NHNf OAATTh tfi Bf^Tb A AU A7.CA , KA KSJ CAb CT> BO|Kf tK7> i KA.TI OAAT7. t,Mlf> , K7, N^ll AKAC1. A'AAT'i \ATT>, Kl Aft A^Kţ^ W KT> OAIIXNf uic 1 Mh-UII.Wa-»M  IţlJAN^ltflî   0{f*NAtft«l  Af AC7> AAMM-fe f7.CMW{!H At^Nf   ijtf BtNMTb AAAMH-Tf, SI flfMMHNT. IIOATI «fii,    K7, N^\l> A' (7» A BOfKH R$ AA80KAT5»,   IKNTfS' K7, ns'js'ff. K^ AAWWAf   rOAAf BtNt,    IUM «ţ)0 \*Ti T ff CI   f7.î,M.\AA    AIHJfTJMÎA   A^H.      O.IAT1 CAV* A&h A A lAb. K^ OifNb AAÎfAb «|)OAfTf (JACb , AT^Kst  N*iA*llAfTf Al   OyilJr tJ»'wNAb, AAAM ANAHNTf. AC-   AGATC,    AS?   flHUIKATb Art'lf.W. K*Tb ACA^J+ff ^ ^KHJATb.    1%KH AAKO-KAtVa^H A^MNAb ' AMAtTA A AATT» Aţ? IsVjCK * a AdUKHHAf o iui IUII HIK^6A.NTA.NAb l("ilAN\/ W SOfSl A^ ^MCi  K7.Tf7i (Ab:   AOAAN*i NO-CTfJ licTt AKAC7j, UIH   flOUW K\? CAb A SOf-fiH, ANK1 aa^ AS'cTi AKACA|OyNAf ABIUA:
tiW-
¦ ta,   pentru   că   el  prea  bun  prietin a
1 unui   vestit   advocat   era,    care tot-
ţ deauna* în vacaţie, afară la ţară, în casa
lui venea. La acesta adesăori ţăranu, ca pentru proţesu lui, să-1. întrebe s-au dus, iară şerbii (slujile) nice odată au vrut a-1 lăsa, ca cu el să vorbească: cîteodată zicea că nu-i acasă; de altă dată, că are lucru au că odihneşte. Mişelului ţăranului urîndu-i-să de ase-minea răspunsuri, lezne i-au venit în minte ce pricină poate fi, că nu-1 lasă a vorbi cu advocatu, pentru că pururea
Icu mînile goale venea şi foarte tare să răzima de pretenia lui. Odată s-au dus la el cu un miel foarte gras; atuncea nu departe de* uşe fiind, mai înainte de a bate, au pişcat mielu, cît de durere au zbierat. Şerbii advocatului, auzind aceasta, îndată au curs a deschide* uşea şi, necuvîntînd ţăranu o vorbă, au zis cătră el: Domnu nos-;. | tr!u   este   acasă   şi   poţi   cu   el  a vor-
; bi; încă l-au dus în casa unde invăţa:
118
119
44 -
en^MN.Vb fAb CTAf* AtffîltfjIHAOfb A<*H, AABO-K.vrtf «tf ACtKHts KA.vfc, KtfAAh (A KArifTf njOUi'.S1 : Wf fc MIJAmV AAAH -fcNAWXT» AtA.w'ty-Uf a» AKOAO Atf KtflSAHTATb KiTJTi AAÎfAb AUIA! i!a»67 ATb «tf T» AAtb, WBMTA ¦OUII,    AAfl flfNTftf ACKtfATAjt Rtfm ,
UIM ^VmÎ.AO{TII87j | 1f AAI AH ' rVTATb , 4>uls AAtfALţA.WfCKb.
AAjtffMAI  TOATf  AtfcftffHAf' r|feAf Al 4>AKb OifUIOAff.
O^Hh XWtpi,   UJH Af IWA2.
OvfNtl Ul+pnt Atf <|»0tTb ^.KHCb ^.AtfrANt OVfNtfn «ţnjKiTopw A« KÎfH, UIH Af NAKA^b AfAf'ifTi MtfuiKAHAb jKNIKOBAA7i, utf Antf-KATb ANIMAI: K^M I1MAA Atf ţHCb : Ttf B*EIUÎC ? ¦W rttf AM lltfltfTb NT»K05AAA fOiAA» »   AAfl HI
spuind el starea lucrurilor lui, advo-catu i-au deschis calea cum să capete pfoţesu; iară ţăranu mai înainte de a merge de acolo, au cuvîntat cătră miel aşa: Adevărat eu te las, iubita mea soţie, dară pentru ascultarea cea bună şi milostivă ce mi-ai gătat, îţi mulţămesc.
ÎNVĂŢĂTURA
Darurile toate lucrurile grele le fac uşoare.
A 31 FABULA
De un şearpe şi de pilă
Un şearpe au fost închis în dugana unui făcătoriu de chiei şi, de năcaz, de-a f ietea muşcînd în năcovală, s-au apucat de pilă. Cui pila au zis: Tu bestie! tu nu ai putut năcovala roade, dară ce vei
120
121
C®3 45
$AHI, Ok/Nb AAANKlTOf W A» fty b , Kl itf UIM N1K0SAAA OCpAKb flV?AEfJf.
<1h.V\RMAI   KAfBITHTOAff NMAAm'kA nOTb
(t;mka <|>*uMo;b kV <|>AnTf k&i.
If CyNti K/T»Nf , IDH Al O^Nl ^h.
OvfHb (jWjb <J)OCTh ^TfATb «fTftO KA(7>, UIH KAMfA*?H, KAff niţ*. ^ AATbW <fl-f*AM amâni, KACZiAb ARAAN^.\CK7v HhaIT* KfJAHHMOAtl ^>IAfl tWtA'J A7j(ATb Afli aâw UM, MM Atf ţMCb t Btf KHNI Tl a^AI< , ks'.v\b Ttf AAIjHIM, Ttf AM rom, ftf 1% iW AATfV, KAT^ KAMM tTinAM^a^H AAÎltf AMM <J>7,p"& rfM«l  IIH  ndllM iţtffA,   AAfl Al AMfA'b a<?-
rptf itf ARi^AAb tirow onpvî; rinoM aaati
AUIA A«TAJI Atf Atf AHin^Tk AAVTf a . k*Tk
toi|m
122
face cu un mîncătoriu de fier, că eu şi năcovala o fac pulbere.
ÎNVĂŢĂTURA
Limbile clevetitoare nimica strica feţelor cu fapte bune.
pot
A 32 FABULA
De un cîne şi de un fur
Un fur au fost intrat într-o casă şi cînelui care păzea au dat o fă-rîmă de pîne, ca să-1 îmblînzască. Această credincioasă fiară nu s-au lăsat a să amăgi, ci au zis: Eu bine te aud cum tu mergi, tu ai voi "eu să nu latru, ca tu banii stăpînului mieu mai fără grije să-i poţi fura, dară de acel lucru eu acum te voiu opri; Apoi îndată aşa  de  tare  au*  început  a lătra, cît
123
46 QO
TOl|:i AO.wtlTMHM utf .UUIIIlTATb , uim AV AATn AH'hi <|>Wpb , Ai Htf «tf RINHTk fWAţk, KMAOt.lAAH ^kTOApNf
^ BTvll'kT^'k.
AAfVjJH.ll   A».«A   Atf*.wanh,    uih A»aa fAH lltfftffli Cili AAMAi.
A 33. 4>A^A»k.
Ai  ^ Hfc  AtMNh,   UJH Al Oy*Nb KOjICh.
QifNb rttHNb IfA BITTiAAATk <ftnHHAfl, UIH Q'lHNAb AA liltlltfNI, tttf J^fitff ATk O^Nb KOfEb ^(lIMNAfl, UIHAb SOKHIA, AAHIUIAtf AIMNtf CB<YiJ-AÎ* , CAflA, UIH ITflirA, KATb (Ufri- CtI-IWvNtfchtf, KAft a A A SAtTl KOAAIAII «JHBt, II B«M;a AIAHfCTb .WKftf. OyNb Atfnk, KA»
fi ntf j;a.viha;ti , uih eia* nji tT7\n*Ntf,
ka KAlKjlim Al f*Cb, Atf t,HCbJ BaH ! k*Tb tANTlMb HOH Hi (ţlflî'IMUH, ABIA HI (AMTk
toţi domesticii s-au deşteptat şi au dat după fur, de nu i-au venit răgaz ca    să    să    mai întoarne.
ÎNVĂŢĂTURA
Darurile de la dujmani şi de la oameni   răi   pururea    să    să lapede.
A 33 FABULA
De un asin şi de un corb
Un asin era vătămat în spinare, şi fiind la păşune, i-au zburat un corb în spinare şi-1 ciocnea; mişelu asinu svîr-lea, sărea, şi striga cît putea. Stă-pînu-său, care la această comedie privea, să bucura de acest lucru. Un lup, care nu era departe, şi vedea pre stăpînu că va să* crepe de rîs, au zis: Vai! cît sîntem noi de   fericiţi,   abia   ne sîmt
00 4"
ppi MOiî Ulii .f-AATl ^CTfW 7. A*'lll IO»!, lUMNiroNHKb, AAJb a1utu CTMUNK, KAfl aimhs' tltf A» tOp.m AIUa kmn^'miASi 6 ^a*BtA« , Jţ»\OK At>H AaiVTA, »Ab hawaii f ka'.
<î>7.iţ7JTo;'i a» pitf TOTb aIs'na {.*,ht.
ii 34. cJm^at*.
Ac O^Nb Al>/ KaTp»NI>.
0*Nb aW, KApi ATlillffT:u7.AI IAAI .wv'-iiiii AVfasMANH uj.W <})Oi.TJ> (ţ>7.lW'f\. , \Sllb A-1IA A A   RlTf.ftut.UTiAI    CAAI  (AS' iii \HltllTb',
toati Aitat.  <j>ia;i ,   KAJI  a» IA!, AS* bO
HTb, (llllh HijfANA+tKl , IIOjT.S' IA IM-rti K$ AKNUM , KA(7.Ab p7.Ht.-Kl, TAV'ptf Kt? KOAfNfAf, Ullî ANAHNTt ¦W'WfOJb I pt dcHNţs' Hl/AAfAf C7>S' NfAb rv-TfANh , k7.h A"tn«UJb, UIH AflViirTb, Cl.lb IJltjri; IJiN-
pre noi şi îndată strigă după noi şi ne gonesc, dar acest stăpîn, care asinu său de corbi aşa chinuindu-să il vede, în loc de-a-i ajuta, el numai rîde.
ÎNVĂŢĂTURA
Făcătorii de rău totdeauna sînt urîţi.
A 34 FABULA
De un leu bătrîn
Un leu, care în tinereţăle sale mulţi dujmani ş-au fost făcut, după a-ceea la bătrîneţăle sale s-au pedepsit; toate acele fiere, cari de el au voit, să-ş izbîndească: porcu să silea cu dinţii, ca să-1 rănească, tauru cu coarnele, şi, înaintea tuturor, vrea asinu numele său cel bătrîn, că-i leneş   şi   împuţit,   să-1   şteargă; pen-
126
127
4*
Tftf AH< A AAb 0K7.f"fc, tulî AA Iţrflll'lMOAflAt, Gl^ANAfc'ci A»tf AUIA AAAlf ATh Afc' i,Hlb Klsf ctfciWllb : jllfA, KA;M AK^AAb AVA NlKfjAUKb: J.V AffUTb,.Jtti itf ANKl A Ti AAb <j)ltîVTb AUIA: AAJ7j AAAI1 NftAf kVaAA Af b , KA Ai A* •ha AA1 BAAb NTiKAAHTb, K7,JOJA fV.lf,Vlb tfAKS'Th RHKi, Uliî KAJlî AAAtf (UJM'lTb, AAOKb Af AAAM AAS?TA. ilKlfVAb KtfrtOCKb itf, KA <t>AJA AAHHTf AAAbAtfKJATb, AIATAIJA ARMÂNII AAIAMb «ţ^K^Tb, UIH AnjîfTHMH AAMN-MHNOU1H AAAAAb AKff^Tb.
J?ANAb TJlHAAb, A<|>ffMlM;f , f7> Nţ? H» ©JKMAAb, KA Af ANfA (7j $HA4b HfBTirTiTO-fM AfCAWA, KAfM HOAl, AAKA EOAAb KAA4 ^.HfHOfOMMJi ,  ti Hf CIOATA CTJMKA.
128
tru aceea îl ocărea, şi da cu picioarele. Văzîndu-să leu aşa amărît, au zis cu suspin: Aceia cari acum mă năcăjesc au drept, că eu încă le-am făcut aşa; dară îmi cade cu amar că de a-ceia mă văd năcăjit, cărora eu le-am făcut bine şi cari m-au părăsit în loc de a-mi ajuta. Acum cunosc eu că fără minte am lucrat, de atîţa duj-mani mi-am făcut şi în prietini mincinoşi m-am încrezut.
ÎNVĂŢĂTURA
Cînd trăim în fericire, să nu ne orbim; că de aceea să fim nebăgători de samă, cari noauă, dacă vom cădea în nenorocire, să ne poată strica.
Alese fabule
129
Xt Oy*Nb A^Tlt» ,   UlH Af  OyNh AAIfAfa.
Oy;Nt> A^Oh E+.  AMNhTftf OV/Nh pAt?, AMNh KApt UIM AMtAl/   ANK1 AUlb   (TA.Nn'&fA Cfe-Tt s AAfl K*T8A AAAM AfflApTf Af fAb. Wf» IlffHfnANAtf.lb A^lltf aV ţHtb K«i BOfBf  Atflff : Ttf ^UIM  Af TOTb f|>ipi OAMNÎf,   Af AMNTftf AHIAAUlb AOKb  E+.M , A» OV/NAf f^Eirf , ANKl UIM AflA AAMOTtfpKtffH.     MlfA^   T^AA^A a* <pţMICA A^M , nfNTftf AlfA AAfcî ftfrATb , KA UAb HJTf,   KA lljf «J AAMUlt $1,01 AAMNTC VAM|t»   Kl Af AATl AATl H^BAAAAM ţAlf UH lAb Atf Ef^Tb AfftApTf Af AOKtf A^H, A» OtfNAf AflA) KApf lAb Atf Eftffb .fUOth, Ulii N*f Attftl»  aV K^tb », «lUA      aV n^T^Th 11 M TVftffyf AHA AS'tî.   jfsfi AifA aV(11 TOA-
Tf a h-itjt ApiT*pn $pţto\OAtf, aMa^h mr*
tA^   C^-M^Th   AAHAlj    UIM   Ntf  AMfTA AAfc ţAAlf* «,MB#HAb: TOAT*» 1* TV? BOjBfOlw, nOTb ClAAl AEAANţACKl*        K*Tk (10-UH, OyAASAH»  tlAAH   '.T|*W. TaTU"»*'-D «H
A 35 FABULA
De un lup şi de un miel
Un lup bea dintru un rîu, din care şi mielu încă îş stînpăra setea, dară cîtva mai departe de el. Iară, precepîndu-1, lupu au zis cu vorbe aspre: Tu eşti de tot fără omenie, de dintru acelaş loc bei, de unde eu beau, încă şi apa mi-o turburi. Mielu trămura de frica lupului, pentru aceea l-au rugat ca să-1 ierte, ca pre o mişea fără minte zidire, că de altă dată nu va mai face; şi el au beut departe de locu lui, de unde apa, care el au beut, în gios, şi nu în sus, au curs; aşa nu au putut să-i turbure apa lui. întru aceea, după toate aceste arătări frumoase, lupului nu s-au făcut milă şi nu înceta a-1 zîdărî, zicînd: Toate, ce tu vorbeşti, nu pot să mă îmblînzască, tu cît poţi     umbli     să-mi     strici. Tată-tău
130
131
/"Vi <v
tUM .Wk'.VCi TA CANTh Al AAl'fH tţOAfTf MAfrtî AtffcAAANM , AUIA Ttf Tf bt>tff , KAll (Ulii CU-AtfltA CKHTftf »M.
AaKI    NIH   lltfT+fH^M    NMCTjb AAAlî CAAKI1 ACHKb AlTfHKA, TOTb AttfHA A$A7»
(IfMIHNl.
A« O^Nb îlAh, tUM A«OYHbA^nfa
KAOfA 6ft 17,(7^*7. a a M.UTsNC, UIM A^ .\7iCATb IfAtf. AA lltf MbMTh fl^tfNKb .frpAJKAb» OyUl-t EMN( AKH^ANAb, UIM AUXUANAtf Ab> KA OyiD-fc HMAATiMtfA CT, AtCKMAA. itflltft KAff A IM AllptJRAAX ACKtftCCb Atf $OtTb, Att* Atf^MTb AMACTA(HNTftf ASIA CAtf Atftb AA OyUtf, UIM EîT*HAb Atf ^KÎffATb KA KAflfA, AHOM Atf tjÂlk KlTfl IjAb, CI AKKMA'S. Ka-fl nft1«n*»MA* 4UllAA^Kt cW A.V BftfTb AANrf
132
şi mumă-ta sînt ai mei foarte mari dujmani, aşa tu trăbuie, ea să păţi pedeapsa pentru ei.
ÎNVĂŢĂTURA
Dacă cei puternici celor mai slabi voiesc a strica, totdeauna află pricină.
A 36 FABULA
De un ied şi de un lup
Capra vrea să să ducă la păşune, şi au lăsat iedu, al său iubit prunc, în grajd, uşea bine închizînd, şi învăţîndu-1 ca uşea nimănuia să deschidă. Lupu, care aci în prejmă ascuns au fost, au auzit aceasta; pentru aceea s-au dus la uşe şi, bătînd, au zbierat ca capra, apoi au zis cătră ied să deschidă. Care, precepînd înşălăciunea* nu au vrut a
133
SI
lţ)î.\f> MM AS* ţMCtM  aa«Bi;.\Tk t*j ^KHfM*ka-
amJ.wa.w.1; > AAfi     R7>.\b n;viNs  KfmiW-
|a 0,/UlH »        MV fUI* AaVaaAAVE.
HlK^ATAffc nf^MSMAOfh   Af   lh,f HN^M t TOThA'ttfHAAf  bUTl A» «fOAOCU.
Al O^Nti OjIEb, UlH a< oyNti iirtfnt*
il KlA'aTOjIMTb AOM OAMfNH OyW titf AATtf,     AMHTfl   KA0M OyNtf  A^ CfOtTk.
ojKb. Oaati Avi^nramaVm moaitH; , a^tji-
B^MTb TOATl HOAtlTi Jc"A W tUTf tvKl 4.Tţ^ OyHb p*Th. K*NAb A^AMinţ/Tb ACI AţfovM* NA A»ţM , ca^ CK^AATb , KACl AKAAfff : Of Ktf ^Ul KltfTA BAfrA , UIH AĂOkV (H A&u» AAlfMTb oyNb Ui+fflf, KAf f Af «fJHrb Al^QTfţ
¦om AAMfyu^Tb)   jţmz irijpt mn
***Ml Af»> Af RACI O, cMf A> r*MAWUH»
deschide, ci au zis: Adevărat tu zbieri ca murna-mea, dară eu văd prin crepătu-ra uşii că nu eşti muma-mea.
ÎNVĂŢĂTURA
Ascultarea pruncilor de părinţi totdeauna le este de folos.
A 37 FABULA
De un orb şi de un şearpe
Au călătorit doi oameni unu cu altu, dintră cari unu au fost orb. Odată, agiungîndu-i noaptea, au tră-buit toată noaptea să o petreacă întru un rît. Cînd au început a să lumina de zi, s-au sculat ca să încalece. Or-bu îş căuta varga, şi în locu ei au nimerit un şearpe, care de frig de tot au fost amurţit, însă părea mai moale a fi, de care să bucura, gîndind
134
135
5*
lU.Âtf KM7.TATI. AtTA.WVi E\*N7.. AhW V AS' AK7.KKA7N flîip'1N\ (OAffAI, IIIMAAAH RiUJOlb <j>iwn\b, \)L A.V.\Tb OfTAKtfibtf (a-AA\ H7.H IIltfHM» AAAftNHAf AS*!-) , UIM aV ITfM i ATb f,mka>NAbi O? OfTAI» Ttf AM AllSKtTb OyNii Uliflll AAOlţtf NS'lAH, AAK7. N^Ult fiO* ir,'TI AAS'lU'll , AAIItiATiAb yo(i>. OfKS' I *n-AMNVh, KA AM MCTI -'^H ROA A Ai'A A1"fc •AAJfi ,     IUM   N^.WAH      A*   ASIA    KOphtt|l( >
kj. wtf   nifh*Tb  op ti|>pb'vu>Ac7> A(ţ>n, ahom
Ah' fţ^f» *>NTATb KlŢf7> Mh NS'i|r> fktf Af AAb Vlttf f.SNb NOfOKb , K't (V lllip *,*NAb A.Y\t 6Api 7, N(Tp7.hh'MT 6 , A.Wb a <J>\ATb AlTA HSi*mvm,KJ. iW AIUAHJiA Tb l*NTb, KA 11 iW HllS -itM lljNhA, IUH 1(m ui'fcpnfA» ; Mf7j inviAATb M*5 L,M(b : OfTA-ii ! A&Ml.WUHil IlfiTllllhl Slh'lî , IUH A o.VW-HMfw, »S C*>n1|> AATOfM (!, T» Aflipi, A» PpMAA»J"AAU if AUb (T7, ANAMNTf ; KpTUfAAA , AAKAUb miTI hOA ATfiH, a AflAA 1 uj-fepflIA* AtAA TMMf ,   Af   Alt(Tf   fiOffif   O fiS Af TOTb
aS «ţocTb aliniata ,   iuii Afcţfic : Af ii <a
AAflTjAb^fS OyNb AhKpţţ, KApi iţffll ASf A IlAb lAMî" CfTAK* lAh, KA(a M CKOATA <AN-
Ah
că au căpătat alta mai bună. După ce au încălecat, răsărind soarele şi mai vederos fiind, au luat ortacu său sama că-i* şearpele în mînile lui, şi au strigat zicînd: O! ortace, tu ai apucat un şearpe în locu nuielii, dacă nu ţ-i voia să te muşce, lapădă-1 gios. Orbu gîn-dind, că îi este lui voia a lua acea varga, şi numai de aceea vorbeşte, că i-au părut prea frumoasă a fi; apoi, au cuvîntat cătră el: Nu-ţ pară rău de al mieu bun noroc, că eu pier-zînd a mea varga netrăbuită, am a-flat asta; nu gîndi că eu aşa prost sînt, ca să nu ştiu ce-i o nuia, şi ce-i şearpele; Iară celalalt i-au zis: Ortace! după legile preteşugului şi a omenirii, eu sînt datoriu să te apăr de primejdia ce îţ stă înainte; Crede-mă, dacă-ţ este voia a trăi, lapadă şearpele de la tine; De aceaste vorbe orbu* de tot au fost maniat şi au zis: De ce să lapăd eu un lucru, care tu după aceea să-1 iei? Ortacu său, ca să-i scoată gîn-
136
137
OO 53
XI AMKTA AMNb RAIlb , AS AHfllSTh, A CS-A*m, UIH ACh*SfA, Kh, (Ah ACTA M^AfH ATAtUb, UIH Ml Mb AVIV-II UHNf , AM Ultp-(\|. A.AfT» TOVTl tit.CT'h , NS* A^ llS'TS'Th , KAC7. A»CKATb COpr.tf rWvil, AX1 AHHlSVb Atp^ fWttHNbACb AKAiA^M, UIM fxy.W COApiA^H CA*i AAAM p».AMKATb, a^ AMHI^Tb lutpiH-Al , AtUb BCIII1 A(ţ»Hpf, UIM Al AAfcNN.U Op-KS'.Wm AC b AKOA7jT«, A^UI AMCA AAtt* ftvVlU-KATb ,    A» A*i Aft^pMTb.
hlcTC kV npM.V\im\IF A^Kf^ , KANAb OWl} N*j ACkVaTTi CCfATtf JIJÎ ATfNţM* stfllb.
Ai oy'nc» a«V, ujh ai uio-Apm
*« OCTlH+iAl A^ $OCTb AA^P«MTk ttftlTb Ot/Hb AfbVff OVAASpOCb,   UIM  ASIA If A
D î
138
du acesta din cap, au început a su-dui, şi a să jura că el asta nu are în gînd, şi ce el în mîni ţine, îi şearpe. Dară, toate acestea, nu au putut ca să desbată orbu. Cum au început aeru puţin a să încălzi, şi razele soarelui s-au mai ridicat, au început şearpe-le a-ş veni în lire şi de mînile* orbului a să încolăci, după aceea l-au muşcat, de au murit.
ÎNVĂŢĂTURA
Este cu primejdie lucru, cînd omu nu ascultă sfatu prietenului bun.
A 38 FABULA
De un leu şi de şoarece
Leu de ostăneală au fost adurmit supt un   arfoure   umbros,   şi abia era
139
54 0L>
Aix'pwirb, v.tf.i(î iuoajihw nţt awa
nb W KciiTo , iuiî ajmi'a n;fcT» Ud, a'K^P*
IA1*' AfUJi'UfATb.   UJM Atf   rtjjMMib Oi/Ntf, KAfl TOATl  w^AAMAHMUA   A Ah   ftfl A ,   KA (IU AZyS'iMIWj i.l,\HAţ   IUH BA  A   IA A"7»!'7iT'tlK4
AA/.pij», (7\ iW ci Mitfv a< io ahtahi» aida
AAMK A , K.\ Uia\;»'l(At. Jftf iWURAb'c i At AMtCTf BOfRC, NC <{>AKAIutfn 6fC0ltfl.7j Aft, AAS'.UCATb jţ.llAHf, ASVh KATA ba Rp"fc.V\f, CAV? ATAsVMUATh , A* Altf Atf K7iţ,tfTb Â «tfjCA (.an;>TopMAOr1s : Anii A\at|,</tf AAAMIATb, 17» IU»  Iţtf JTjKNMTH (as as   AATb Al-
lUMJf , K7> Al HpHCb. UlOAfnfAf , KAftf A AlX fctf (ţ-OCTb AATA SÎAjjA, *AATA AtflcVptk AXflT, flKNUTb,, IUH Bl«,AHAtfAb A'TA'l , ka AHf A % l*tf fţ)OCTb WMl A» »\b. UIM A t*< ITplRiTXTb fUNl aa MN'tWT, A^P + pt,, A fiOH ATÂTA Atf AS'spATb XS AWHU,h, (17^* Atf fOIK AAlţtf, UIM Attf Atf CKAfCATb.
IfAOfb AAA0M ti KAAf t"h «ţ)"l» aaha0ctm6m % wh <t> JKITOJH \ j rh h( ; (ţţ rmn( Bft^t, RAKAb UIH i!M aamhm nOTh Âa>?tÂ.
adurmit, cînd mulţi şoareci pre lăngă el au venit, şi alerga* preste el, de care s-au deştieptat, şi au prins unu, care cu toată umilinţa îl ruga ca să-i dăruiască viaţa şi ca a sa împărătească mărire, să nu să apuce de o jiganie aşa mică ca şoarecele. Leu muindu-să de aceste vorbe, nefădndu-i vreo supărare, l-au lăsat în pace; după ci tava vreme s-au întîmplat de leu au căzut în cursa vînătorilor; deci îndată s-au maniat, să chinuia şi cu răcnitu său au dat de ştire, că îi prins*. Şoarecele, căruia leu i-au fost dată viaţa, îndată au curs după răcnit, şi, văzîndu-1 în stare ca aceea, i-au fost milă de el şi l-au 'străbătut pană la inimă durerea; apoi atîta au lucrat cu dinţii, pană au ros laţu, şi leu au scăpat.
ÎNVĂŢĂTURA
Celor mari să cade să fie milostivi şi făcători de bine, că vine vremea cînd şi cei mici pot ajuta.
i
C«0 55
A<  iOAjIl,  LUH Al OAf,
O^OAjll Afc ţfittpATb OAATTi (l-f» U1*AM* Olf-nmu3m, AdOH CCMOKN'fc, AH ţAAtfAul; aaha, UlH f 6HfA , KATfa ntfrfc; OaA A* ^MITi BITpi AANtA Af A^ptff : O ! aakt, Ttf FANf AM AM <j>am( ,  m» AAIf tf>AHM,   ram U'f Af» $m. 10a-
ja wîx f&cnKNCb j*L;ama(>   Hs taham, ki
ACb ffJ AIUA   <J>7jfî.«AMMT* ,   (S IMtffţpV ;
BS MSKKb 1im ffOA^NMMM , IUM OiffllRb ti» 6AAN^M.
IfM 6&M, UIM 6AANLM OAAAfNM AAttV OfM AAAM piV A«|>Al, AfRAT IfH ş%h , UIM NlArtMAOlTMfiM.
D4
i
A 39 FABULA
De cioară şi de oaie
O cioară au zburat odată pre şealele u-nii oi, apoi o ciocnea, îi zmulgea lîna, şi zbiera cît putea. Oaia au zisă cătră dînsa de durere: O! dacă tu cînelui ai face, ce mie faci, vai ţie are fi. Cioara i-au răspuns rîzînd: Nu gîndi că îs eu aşa fără minte, eu ştiu ce lucru; eu iubesc cei groaznici, şi urăsc cei blînzi.
ÎNVĂŢĂTURA
Cei buni şi blînzi oameni adeeă-ori mai rău află, decît cei răi şi nemilostivi.
142
143
56 C«0 ,
O **»   **NI 0^>>   AlfAHRb   f>VNb Af
Alt/fb, UIM Tfflţ IlffAAMI l OlfNb A»i, ^'jN\t A«A, IUI AKIJMM CAAt Ol/WS; fc A^ M-K^Tt, t\M,»i? rMUHTb, Kb AM A.tTb KANC OJUk A1.JAK!» \» l,\.fH» AtS'fU. , MIM <|>l-MN»h Ki w(Tb (J>f;AK) \« <ţ>,A,'« , <ţ>0*fT* A>*.NKblO\(» C KNTb , aV AS'ATb (})7jf.T.,\a \ 'A .U KAf"Nf, VI OlIMNt AAMNUM, IJOIh AHT,).*, UJI1 A^ JT>( MŢb AAIITj a^IU 01/" <VU;î> ANOTANA ,   A^II7j   ASIA   A!KS"fTb a^
np'i-ifn^Tb,  ic* Ntf.vu"î  av?i17)   oJ.vRfi t\tf
.aV-ts, AffOTb AT("utT*.Tb <J)IMUAI. (ţ>i;i NMt*Af \l AKlfUTA AAT1 KAfNI AS j^ii(t, ; O!     TSJ  .vinUMS.u ! ata   nO(ţ)T7 cflff
«AVlKXff, Ajb tţ>rt TpiKVMTb 110 AO.WPAH||lî; Kl VAKb (A; AH <ţ)H <J)OtTb flffc AAKOAAb, UV» <ţ>w ff.WAU HfRA ATJ7, AMI|m , AAf7> rflKOWATA Tf AS* (JmVTb , \f NltAAMKA AM, UlH   akv/Wb Tpi&Vl   17> AJrVnM.
ABl-
A 40 FABULA
De cîne şi de umbra lui
Un cîne avea un dăraib* bun de carne în gură, şi trecea pre lîngă un rîu* unde a sa şi a cărnii sale umbră au văzut. El au gîndit că îi alt cîne cu un dărab de carne în gură, şi, fiindcă acest feliu de fiare foarte mîncăcioase sînt, au lăsat fărîma sa de carne, ce o ţinea în dinţi, gios a cădea, şi au sărit în apă după umbră înotînd; după aceea în scurt au priceput că numai după umbră s-au luat. De tot întristat fiind, fără nădejde de a căpăta altă carne, au zis: O! tu, mişelule! tu, a ta poftă spre mîncare ar fi trăbuit să o domoleşti, că dacă nu ai fi fost prea lacom ţ-are fi rămasă ceva întră dinţi, dară lăcomia ta te-au făcut de nimica ai şi acum trăbuie să ajuni.
144
10
Alese fabule
145
57
^BTJlT>Tty'k.
ff A&fAAb , C7> UHNfAAb tMNt , UJMCl ntf AKAAAb   AMNb Art.*NH
fi 41. (JWK&A'k.
A» 0\j*Nh   Illf HNT( ,   IUH A< 4>IM CAH.
O
^ ,/Nh OVlk RATfANh , UIH fih'Nb A^/ KMIATb ATj-v'?' NOAIlTf , Kh OV|Nb'.ib N7,tKV?Tb <ţ>lK> lW*lf, (ţlOAJlTf RS'nI. (S'cjMlTh Abt, UIH A* fj »>N \Th rtRMTOptO »fA , (AV OV\o;T.Tb, UIH Al OjNb Altf  JAVAAANKATb O.Wb R7>-
TfAtlb <J)VMNAb, K7> AtUb MRTi <J>l"w , C7> Tl-AA t, , KACl iWmCA H^RANA^IK b RPftf , A^(j>A K^Th OKU7>,Ot/NAf UtcfpHO (W A^ AVCb , UIH AH* ;Y>N\VMTb 1W117, i1A«,6 Af OAAAINM , KA-flt mus» |(vrb A«AA Mb U> AfH'bfTA UIH Af A> rVtlf. CHAAfiftf , KA Rtf l^b <b 4>H AMO-UU , unt t?, NS'.lb AACi A <p:*Z A »uin, ujh KA  fAb  UJH 41EA KSi'KVflf IA am6a, A^ nophV
ÎNVĂŢĂTURA
Ce avem să ţinem bine, şi nu lăsăm din mini.
sa
A 41 FABULA
De un părinte şi de fii săi
Un om bătrîn şi bun au visat întru o noapte că unul născut fiiu-său, ce foarte bun suflet avea şi de vînat iubitoriu era, s-au ornorît şi de un leu s-au mîncat. Acel om bătrîn, fiindcă îş iubea fiiu, să temea, ca să nu i să izbîndească visu, au făcut o casă, unde pe fiiu-său au dus şi au rînduit bună pază de oameni, cari nicecît de la el să depărta; şi le da bună simbrie ca cu el să fie de soţie, şi să nu-1 lasă afară a ieşi; şi ca el şi ceva bucurie să aibă, au porun-
146
147
58
IHTh ATJ^ «> flOAATl NMUlf $IAff , l»M A.WIAAPKh Ol|Mb Altf A ţSjYpTi&M. RaHA& O.YATl A"UTb <ţ)lM TOAT» <J>Upf.U , UlH AAAM KX' \t.ahn(V AfV' r (iWta ţ A.IOKb a» AH 6bVs,A , V» AMICTb AlV NV/wAHM* «lATfMf. TA, ANKb UIM (VlIlMNA, K.*Tb MIA, MM s AX^ia, AM*7j f^ VITi^N*- 0\AT7>A.X AMAITI *,X'l f7,KMTSf Ml AlV ARH U% A , [TAH\h AS* ŞM(b : O TbVfOAJNHKTi <ţ)Uf? • TX' »OiH n;n-VNA AKlUOfH rtrtt.Af AMlt. , niIlTfV Ov/Nb Mlh , -it T\T7> AMlW AS1 b .CţVfh , KAft Atî-M + AT^S* At.WTTi KAI1, KA ATf»' (U llfmjj», AV1 i.OfS'llii'Tb A Vil» U7 3|M /til\lTI BOpFU 3hkY»ii\i. W aaj.mi, iun »W WUH.VU , SI-TXTh KS' AAMIA ţklILjt.T», IV.UMVIAt., (?,« IJlifl l   KA.lX',      *lf7>«Nf»   HI   flPfOMMf-fc AS'kf
a*» NinxtfMri. at;V oi/ns ks'nw a» <ţ)i;'b ac-
kW||HTI. , t.Afl AAAM llS'lft IlfHMini, UIM W <«-ilA   lli-x'   h7,TlT\T4 AMNb KAţ!»
Mx'iTr, I.Miyi kV**>MaS -iW flpult <j>pMf^-JMAI, IUM A.IVJWT. aV .Vs'fMTl,.; /1,UA T0. ATI rjH*A fHjKTMx'M Cltf A*i (j)0(TS A3?>^ iA,h,  UIM M^a.WOJAfb <j>1M.
cit întru o poiată nişte fiare, şi în mijloc un leu a zugrăvi. Cînd odată acest fiiu toate fiarele, şi mai cu de-adinsu leu căuta, în loc de a să bucura de acest leu numai ce să întrista, încă şi suspina, cît ceia ce-1 auzea, încă să mâhnea. Odată la această zugrăvitură, ce leu închipuia, stînd au zis: O, tu groaznică fiară! tu eşti pricina închisorii mele aicea, pentru un vis, ce tată-mieu au văzut, care aicea întru această casă, ca întru o arişte, au poruncit a mă păzi. Aceste vorbe zicînd, cu manie, şi cu iuţime, au bătut cu mîna în părete, gândind să-i şteargă capu, dară, spre nenorocirea lui, au nimerit întru un cuniu de fier ascuţit, care mai nu să pricepea, şi cu aceia ş-au vătămat mîna, din care mult sînge curînd, l-au prins* frigurile şi în urmă au murit: Aşa toată grija părintelui său au fost în zădar şi leu i-au omorît fiiu.
ABV
$9
O-WS" Htf 00 ATI  Â*   Nf  NOfOKtf   ntf A
fi 42. (J^ai*
\t   Ifjjfck ,    UIM A,t QAI
^f^RS* Aţ/ KMAAATb OA* AA *s'a(KAT>. .^N\^NTt    AbWlS'" ,     ka    UH nAlT-fetKt
oviMi/fA a» rpA1/,   -u tr.s'u»: A* «f»W AA-
TOAfl. 0»A 'Wîj KApTA Nţ? .w tf-OlTN AATOA-(i, KAgANAh asw, TOTb kv* AH1 «iVlV^Tb. ATArAA\/lî VATOptA, Nfe> ,vam aV IffSVb TlfAAHNS Wj)7> TJIK.fcH Vh TffV.MfW, "Hfl.1* AS? ItpsVb AATOflA ; a>,'i OA* NiSţ^AM-iN AAAH A\S?ATb asw, asV ii AaV'mTI. a <P» AATOAft gHKANAh , AAlKAfA, IU I >S' AH *-fVHfh, AH flATjTH > «TA nS'\A\h W <J>f"K-* Afcll1$a*Siî   aS     cI)lKSTbTl.v\.<ANAN*7. ,
ÎNVĂŢĂTURA
Omu nu poate de nenorocu său a scăpa.
A 42 FABULA
De cerb şi de oaie
Cerbu au chiemat oaia la judecată înaintea lupului, ca să-i plătească o măsură de grîu, ce spunea a-i fi datoare. Oaia, măcară nu au fost datoare, văzînd lupu, tot nu au putut a tăgădui datoria, numai au cerut termin. Iară trecînd terminu, cerbu au cerut datoria; dară oaia nevăzînd mai mult lupu, au tăgăduit a fi datoare, zicînd: măcară că s-au legă-tuit a-i plăti, asta numai de frica lupului au făcut,  temîndu-să  că  o va
150
151
6 o oo
a-.*:ii;a , k7« n.wS H*H .UTOfW <|>7>r T.A*titM-•iv AitAr»';, i?A{f A* Cava CAV c^iK^Tii.
RHI AflIlVVli OVAV TJAKVf HJ7i ItVRH-HUtlMl. 1/, 1411 f Atl'WillA, KA'f iljf A.\TS' AHf-A*f i AAi:7. H \{ţ>M IUH CAb A'KASMTIi Af A A» Ud , CA IIS Cfi IIA.Wi» A.
jj. 43. <j)AEoVk,
At Oy Hb ICfcNl KVTjWlh, UJH CTI-
Oîilb OWb AR-fe OVfMb KANf fiATf*Nb, BAfl *3AAAf b AAh CVAAHijA A A RANATh AVflTi <t»'u;.« CA A.vfyyt, K% AIUA tb ţOtTh Af Kl-Tf Alia , KATb Ift .V\Alî fiHTt TOHH «flAfA-Af, IlflKVAAb CTin.Mrt ClVApi $H ROHTb, KANAb «fA A A RAHATb. ATfX A MCA CA* AT^.V.fl.lATl, j,   AC ÎAb OyNA AIUA Af AAOAAf
oa*
mînca; că omu nu-i datoriu făgăduinţa a ţinea, care de silă s--au făcut.
ÎNVĂŢĂTURA
De vicleşug* omu trăbuie iară cu vicleşug să ştie a scăpa, care pre altu înce-luie, dacă va fi şi el înceluit de alţii, -să nu să plîngă.
A 43 FABULA
De un cîne bătrîn şi de stăpînu său
Un om avea un cîne bătrîn, care în zadar îl sumuţa la vînat după fiare să alerge, că aşa au fost de bătrîn, cît nu mai putea goni fiară-le, precum stăpînu său are fi voit, cînd era la vînat. Intru aceea s-au întîmplat,   de   el   una   aşa de moale
152
153
OaX .MlVKATb, KATh lAfl AAAT7, AMNb Ai'HllU I.W (KTAIATb tHNTfSJ as(a tT 7>tl*>N^ 17^ as* ANfll^Tb iW BATA AM a.VWNHHiia. K?,Tf7. KAff KANfAf AX KXKAsNTATb : IHH"| pv? bfcTfANtlITjAf   AATJAf   IlOUH   Cl.WJ,   fflttl . UJll
i\w~i   aaSmm   aaauht< ,   kS\vk  cu.ni a,v\b
Cj)0(Tb THNTif b, MTI, UJM K,Y>N( RVns Af tAHAT ffAAAb, AIIKTj Af AAfeATf Ofk) iui* A-fAAf Ti.Vb «JlilOSTb", Uf 7, AKSAAb, l|;lMUAb «AAbb, UlH <ţ)7>f 7> UţîTtff , NMAAHKA AUb IMAMf , Mf f* Cj>AKh, AAAH AAfth, K.WUI, IIH-•v.HKb AUM AiXKb. K*NA A.Vh 4>0('l"b THN7,fb, UA'Vb CpOCT Af.Uh, Uf7. AKS.Vb 6 b* TjANb (jjIMNAb ,   NX.YITj   IIOUH fbkAA.
Oi/NM NVCOKOTftKb P.FA.1I1M OAAMHM AAAvî AAVATh, <}>lf7> NK.VAH 117,117, POTb l}iH Af <JiOAOtb; (Âfi Hf fl!5TANAb .v\am ,V\S.(Tb i A>< rCbfllltKb, AAOKb PfNTfS- (AST.KA AOfbit AAAM AMNAMNTf AAC  4>A1f EHHf.
o au apucat, cît iară îndată din dinţ i-au scăpat; pentru aceea stăpînu său au început cu bîta a-i ameninţa. Cătră care cinele au cuvîntat: Pentru bătrîneţăle mele poţi să mă ierţi şi să-ţi aduci aminte cum pană am fost tinăr, iute şi cîne bun de vînat eram, încă de multe ori şi a rîde te-am făcut; iară acum fiind slab, şi fără putere, nimica îţ place, ce eu fac, mai ales cînd nimic îţi aduc. Cînd am fost tinăr, ţ-am fost drag, iară acum bătrîn fiind, nu mă poţi răbda.
ÎNVĂŢĂTURA
Unii nu socotesc pe alţi oameni mai mult, fără numai pană pot fi de folos, iară neputînd mai mult, îi părăsesc, în loc pentru slujba lor cea mai dinainte a le face bine.
154
A 44-
155
• A 44
0yNb &h7mT0j)Ă,   Uil  Al 4>'«M tlM.
Ofit> snniTO/w A6+ aom cţusopi! MAfi!, ka-
(11 i;S TOATl IIHMAAA AMWfit, , CAAAIlAilIAX-lU.i I li, t^AJill^TiJ h'l'ni"» ia.u AllJOAlll A «J5.1   lix «îfAAATb   A A   I1ATS (7,X   EOf f.MlAX.w :
rtB.utî t|*i;î amu! noATt <j'" kt> asacta iuti
SiOA st .VA'! A'INli Oyf.VA ¦> KAfl .VAU AAAh ABituXi!-, AAKJj AT^S A'I.\CT7. tft ITAff A-fWK A VW KAA« K"1 fţ»^ *RT> ATACA, N^IACTI ilfNTjS A ATA Ilfi'TîHA, «4>i;>« niNTfX KT, AU-llff A1II>37,.\AM<TV flOCTfX NUVHKh A.VIi llX-T^Tli I'JHA.I. CoKOTHUM AIACTTi RMNTi ANf-VXAH7Y.."TDfl-:.'.Vli , IUH ASfAXi.TOJKjAStl HOJOKi. A$â , HAff UOihTA HX AAIAX AeKXA-TATh, «mii CX.iSAjt. » iuh AXlţyS RÎmil AA*fc-AI.SU1 tXNU;! , AXEflTb AJltlIACTH. i,Ap7. ANRTj BOAl TOT b BA A AI b S NiTf , KAft ATf*Hl TOTl. bMlUAI NOJOKXaXm , UIH O Mut»,   HAJ» 6.0V1  S«N« 17» O ATjRf AUM . O
K0-
A 44 FABULA
De un vighitoriu şi de fiii săi
Un vighitoriu avea doi feciori mari, cari cu toată inima îi iubea. Sîmţîndu-şi şi el sfîrşitu vieţii sale aproape a fi, i-au chiemat la patu său vorbindu-le: Iubiţi fiii miei, poate fi ca aceasta este zioa cea mai din urmă, care mai am a vieţui. Dacă întru această grea stare a mea îmi cade cu greu a vă lăsa, nu este pentru altă pricină, fără pentru că despre aşezămîntu vostru nimic am putut griji. Socotiţi această vină a ne-mulţămitoriului şi înceluitoriului noroc a fi, care pofta nu mi-au ascultat, nice sudoarea, şi lucru vieţii mele cei lungi au vrut a răspleti. Dară încă voauă tot vă las cinste, care întrece tot binele norocului, şi o vineie, care voi bine   să   o   lucraţi, o
156
157
IţO.WOAfl, KAjIj ROM Al* (/, 10 K <,SŢAl)*», ASOl Aft.CTf hOpfif AAAIt ahni. oyf.V\7j .US fx-HUTb AAOAfTT. AHHTfW AMACŢ4 aS.VM. <j)|| MOflî niNTfS aaoajt+. IlaflillTlASfl ACfh Cî, A\*nriA H7jA+<!KA+i 5     1.1 COfl. A(J)AA
KOAAOAfA,'  IU!1   lOSA'IACTA   r Mut,,    K 7. a-nOH .V\AfH   EOAfH C.'.  60fl>  cJ)A'lf.      iillIA as .\S\\Tb   CAIIf.U,      UIH    AT0AT7.   SliuT-a   ii b iWANTţJ   njIAAHri   TOATt   Rii|,l,AI fi7.fl.lTt-IUC   AAS 17, IIATb  K$ UMt>.T.J.f , KA  CI A<ţ)Af KOAAOAfA ,    A'aia  KATb  NUM»   KAHAh CAS KT. ^ISTb  Bft U> BHIltf,   KAfl AAAlî   GMtlf|c7. tf>Vt iţlOCTU  A^$Kf ATT." A*fl7» AiSIUTi j   UIH .\\SAT7j 0CT7.Nt.A7. AS" 3HC0 OlfMS KlTfl AATb' : TA" T7,AtlOCTfS"   K.RNAb A A AAOAfTt. CA tltVCIlSCh Allb GtIMfA  CA «7 KO.VIOAfT,  a(f>H , Af KSNTjCA-as (jXXTb (UIHT2. AHNb  AAHNTf. fifNUNjb TOA.WIA   KMNfA   Al   IIIAC7.   OfH   .WAII.WS ATU fOAb, AHî.^Tb AATfOftl >   AS aa*SCb. /IrSN-it AS CTflîrATb KS 6l'ffCl,.AV\ff :
OiOAAMIf CCJWNTf!  OKWTb KHNbî.WAH AAfoATb XI KATb  HOlî   A.Wb Cţ)H  llţsT^Tb  N' -
a7.it.aVh , aş1 no<j)th.   Ho;î nS aau t;«-
K*Tb 6pt.V\t a« a (JjiCTt ,    KT. BHNSA HOAl-
Tf 7»
comoară,  care  voi  în  ea  să o căutaţi. După aceste vorbe mai din urmă l-au răpit moartea   dintru   această   lume. Ficiorii pentru moartea părintelui lor să mîngăia   cu   nădejdea    că    vor afla comoara  şi  cu   aceasta  gîndea  că a-poi mari   boieri   să  vor   face.   Aşa au luat   sapele,   şi   în   toată   vineia pă-mîntu pre lingă toate viţăle bărbăteşte l-au   săpat   cu   nădejde   ca    să afle comoara,   aşa   cît   nicecînd   s-au văzut vreo vineie, care mai bine să fie fost   lucrată.    După    lungă   şi multă ostăneală, au zis unu   cătră altu: Tatăl nostru, cînd la moartea sa ne-au spus în vineia sa o comoară a fi, de bună samă au   fost ieşit   din   minte. Venind toamna,  vineia de şasă  ori mai mult rod,     decît   alteori   au   adus. Atun-cea au strigat cu viers mare:
O, Doamne sfinte! O, cit vin! mai mult decît noi am fi putut nădăjdui au pofti. Noi nu am trecut vremea de-a fietea, că vineia noas-
158
159
64
<TJl AUIA PAWK *A7/KfATb , NOW A» AHlt ANA-I1NTI TfirX» ATOUM ANNtî AUIA (A <J>ANt.Y\b. rtlrt.Wb, «V 3*(b ¦.! , A AAb A(ţ>AATfc KO.WOA-ţA NOA(T,6
GTj tKCA TJAAb A^llt > UIH CI A&KfAAÂ, KA AHACTA U(T( KOAAOAfA NOAITJA «(AA+IH-SMHOAtA.
A.f  OAAîÎAA^K _,   ujh A.I A M AOH uVh.
O.VUfAAVKT» AX ARftTh AOH fl(?H utAAfNH , AHNTf 7i KAJH OvJnX, A«f>A{!A A'AATiCSf A AAb M-*i âţl AflfAAAAATb AH iţ\ OyjATb , A^IIA ANACTA tAX ATAflAATb , Af Al IA A , KAff AAAW, RAfTOtb AAb Wb"t , tAfMNAU AHMTfSNb AfAANb ATfAA f75 , OAAANl UlAtj fSllTb. MTj,-AAfcKA 6fHHAAb AA fAb CTflHrA, UIH  CA TAK-
tră aşa o am lucrat; noi de aicea înainte trăbuie în toţi anii aşa să facem. Acum, aU zis ei, am aflat comoara noastră.
ÎNVĂŢĂTURA
Să scoatem lenea şi să lucrăm, că aceasta este comoara noastră nemin-cinoasă.
A 45 FABULA
De o măiemueă şi de a ei doi pui
O măiemueă au avut doi pui gemeni, dintră cari unu afară de măsură îl iubea, iară de celalalt îi era urît. După aceasta s-au întîmplat*, de acela, care mai vîrtos îl iubea, sărind dintr-un lemn într-altu, o mînă ş-au rupt. Mă-muca, venind   la el, striga   şi   să tîn-
\ \ — Alese fabule
C®3 65
r&Â A* AHAtTTj KXA+>ff , K*Tb Af *OAfT€ .VUff ApArOfTf , »tf ABt, CT/)*NrAt.ltfAk ,|L6;AUf AA^ OAAOf ATb-
4^6'kU/kTo'frk.
ÂfUrOCT'K A4>Ap^ AfJANAb A IlxpMNItM-
Aofb   AAiciopH npMwhffV mÎljj; $'wA0fb niifl-
Â 46. ^At^Al*
Ăt oy Nh Aj/nb iun A' uu A fonfr.
0*Hb A^flb  AAAXKAHAb   b  OAf,    AM CAtf
$OCTb AKTjUATh ArfV.WA^h OyNb 0(b, UIH-AAAJf AVp+pf A11 npHIMN^*; nthTptf AHCA A-Tfl. NTJAfAAAŢf AÎAjIf KX^TA flff^NA , KA ClM tKOATTj AHfAh Otb ; AApTi NMHf OyNA BCA j KA AtKfeATf ,  AKK1 TAff HOfT+,
** «1Ah BA^Tb AfOpb. MAP ACypAJT» Klf^ *ţSAT« ¦•UiAVMNUf. Aii ţlrtl»,   A' AJOŞ
L ni*
guia de această cădere, cît de foarte mare dragoste ce avea strîngîndu-1 în braţe, l-au omorît.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Dragostea afară de rînd a părinţilor adesăori pricinuieşte fiilor pierzare.
A 46 FABULA
De un lup şi de o dropie
Un lup mîncînd o oaie, îi s-au fost acăţat în grumaz un os, şi mare durere îi pricinuia; pentru aceea întră celelalte fiare căuta pre una, ca să-i scoată acel os; dară niceuna voia ca să-1 asculte, încă mai tare poftea ca să-1 vază mort.* Mai în urmă, cu multe făgăduinţe   au   făcut,   de dro-
162
163
66 OO
nu W ţoiri m sub .\tfnrb wtf ciţoti octf
AMHb «frHUMTOAIf , vx'ni KAţt U TOATf «|)a riA^MMUT»» Af aa AS?Hb A*/ Wp^Tb-, A Ap a lAb ttV pltfl^Hlb ,   IUM   pAAt  iW.YUH AfÂ.
O nAtApf! A Ap a NtAjM MCTf AffT^AA fl.uta, ka LţAAAb AT>fH,HTb RIAUA ; rj f-UIH AAIf ANKA AAAM AA^ATh AATOAff , Af-KATb ftf M!f; Ka ftf, A^nA Sf Ml AM IKOCh OCV, Af^Nf Tf AlUb <J)M n^T^Tb ttfrptf.vu.
^ ÎOATf, 1f O.Vv\' OVH^M HfAAtfAI|A.V\>î TOf»   ţ)AHf ,  AAffrb AflANTb.
A» O^NfA OAAk, KAjH npiATHNH «H LUA^I WjlKATh.
Qv/Mli OAflfc $OAfTf EOrATb, UIM AaVaTII AAJMMKk, l* OSMh.hVa,   AM   tAM bVhM nfÎA-
TM-
pia cu rostu ei cel lung i-au scos* osu din înghiţitoare, după care ea toate fă-găduinţăle de la lup au cerut, dară el i-au răspuns şi rîdea numai de ea: O, pasăre! dară nu-ţi este destulă plată că ţ-am dăruit viaţa; tu eşti mie încă mai mult datoare, decît eu ţie; că eu, după ce mi-ai scos osu, lezne te-aş fi putut sugruma.
ÎNVĂŢĂTURA .
Toate ce omu unui nemulţămi-toriu face merg în vînt.
A 47 FABULA
De un om care prietinii săi ş-au cercat
Un om foarte bogat şi mult darnic   să obicinuia   ai săi   buni prie-
164
165
00 67
ThNH » AKt>Mb .IA tlf AlUJb , AKtf.Wb A A 1MIJ7., AM Klf.MA, UIM KATf OAAT1 lllll a A OU-fHTh OlIlTiUbţ fM A'lKl AAb ATJIRA 4( [J> NITATf KATb .fA Afd'ff HAfTt. AOfb, Ulii Iţtf AAANK'bUA(K'b,i^H( AHC7> AKHHA, UIM .VIRAN Th TOIJ.1î OAAMNM AAAM TAff AAb AtW-IA;   0.\AT7j a*?  Ef^Tb AH *!ifKA, AA*ff,AAf
AMtimv, nsVi (7.RA npc njiTiNiA \ofb at,ca;
'flINTfS' J'1'4 C*tf Cţ>2>K^Tb iW «fAUA TfHCTX, :IIJI '.l.UiNT. Af Cj»fHK7>, ka KÂnAH Af f <ţ)M KX-KITAT1 R+,(Tf, Kt?AAb a^.WANU AS'm BOfl» IbBMNTj Jirpj ACK^Nlb, KAClAS OAAOAff, AlilA a^ ftfrATb TOIJII n/lATI-HM C7.l\ l'AU M BHNTi *TfS' A^S'TOfO, KA CTj BAA7> A a AHICTl, dJH-rtlJKb, KS'.Wh fM AA:r.7ifAlţM fl( •aTMNM C*NTb. AMHTfî ATATt IlfffOANI , K.lfM AAK'm II jU-TMNM tX tW.Y\i, NS'.WAM AO:i a^ A<J>AATb , KAfM AC A k'AUl niNTvV ias A Onx'llf BOA; TOIţM IIa AAA'lM AaW.VTi .VoWfM CI CKOTt J^mkak Ab ! Kl. Af nAfl f7W, KS'.Vb a a AHICTb HfH.M*b  ac  . f AAf   n-NT S'  a  .Wm AAANT^Mf*
m^ct, noTb aiVka; aa;* «ţ^riAS'A, kx .u-
AAT1 AATT, NSVt'.WAl' AfAAlAI rifUTps' IAh BOffc Ai'A, IHAMrŞl UIM  BIAUA AUlh  EOfb liVNf.
E a aItVn-
tini, acum la prînz, acum la cină a-i chiema şi cîteodată şi la osă-bit ospăţ; ei încă îl întreba de sănătate, cît era despre partea lor, şi cu adîncă plecăciune îi să închina, şi decît* toţi oamenii mai tare îl lăuda. Odată au vrut a-i cerca, la vreme de lipsă putea-să-va pre pretenia lor lăsa; pentru aceea s-au făcut cu faţa tristă şi plină de frică, ca cînd are fi căpătată veste cum dujmanii lui vor să vină întru ascuns ca să-1 omoare; aşa au rugat toţi prietinii săi ca să-i vină întru ajutoriu, ca să vadă la acest prilej cum ei adevăraţi prietini sînt. Dintră atîtea persoane, cari a lui prietini să numea, numai doi au aflat cari a sa viaţă pentru el a o pune voia; toţi ceialalţi în multe moduri să scotea, zicînd: Că le pare rău cum la acest prilej de arme pentru a lui mîntuire nu să pot apuca; dară făgăduia că de altă dată nu numai armele pentru el vor lua, ci încă şi viaţa îş vor pune.
166
j!is,.i 'v r, .* \vr. i.'.i, nv'-i^iiii u,'i-niiMV >; y 'f.'nii .'. m|i"i < lAViHiu iwr / ui, a ,m.v't'. > a<kvi <aS .v»(«|>n;vVh   \«- t'Tţ6
in COIt.  UIH as*  n tnSTli i.tf.VVMi im a^uka-f»   mirli'tf  i.M.   I.;t (THIb hS'n/, MAl(A , A' AANMIAu,    li*.    »i1   l.hNTb   AAI&Tjf-VuH i'fi*-
J^bt.li/k'rVj.'l..
flfUTMNH  HUI  A.MSTiJAIIii  iu ICVNOUÎt. nwVam  k-Y.h.\l> OAA\*   HAAf /SiyiAAMU''»
$ 48. «JwkVav
Ai o/nc» nztzpA^,  ujh a< o.VAiipAV
Ov^b nitXCAfK) ATMNAt AAutf , KA (1 llj>in\7> flAtlJM , Bl^ANAb AIAITa OAAIIfAl A\s ^.TjISATb . itAtfKfTj AKOAO ? riAClf Af» tttf fllU^Nlh : B.\b t;t AKOAO OlITAŢI Atţ>a-1«,  Anovi   TOATt   6HH<   AUJI^<fcNAk   «AV A^fb,
Al
Atunci au văzut el puţin pre-teşugu care toţi aceşti oameni cătră el au avut, apoi s-au desfăcut de cătră* ei toţi şi au ,ţinut numai cei doi care pentru el vrea să-ş pună viaţa, însăm-nînd că ei sînt adevăraţi prietini.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Prietinii -cei adevăraţi să cunosc numai cînd omu cade în primejdie.
A 48 FABULA
De un păsărariu şi de o mierlă
Un păsărariu întindea laţu ca să prindă pasări. Văzînd aceasta o mierlă au întrebat: ce lucră acolo? Păsărariu i-au răspuns: el vrea acolo o cetate a face; apoi toate bine* aşezînd, s-au dus
168
169
C«0 69
H C.\S' AtViW ' UH AWTA .Vl';<p.tV 4«HT.-AONS' AAprf.T.î .W ^KS'jlAT,, , UIM aVa.UIVV.. AMNK AA fcHKAff A.K,S'KA , ATfS1 AlfA HWi;\-(w AS' tj!.\! . \f KOAfA't, UlH fipntli AAIip-". \ K.xpi AS1 «,1'C I. K/.Tpi l.lh, KKH\h As' Rf^TK
o j ia ai^a;,-.    0<oaas'u! aaiw.ts' aida hi-
TATf RUt «JîA'lf , US'ljHHH All.tfHTOfM RIM Kt-avTA
O.WS1 NS1 Tp7,fîVf TOTS  A"WnA, CiRfi-,47. BOfKfAf A.lTOpA.
A 49 $aeVa%.
QyNb KOfKb Ulf^ANAb ATftf O^Nb AfG^f», O <ţ7.pA.V\î, Af KAUJb, 11 ApOtW tltf ASt-AV'H1> A.'b (T.tf K^Nb npHAf.'Kb AJ\*,NKA O eVaM AAtf BTj^Tb,  UIH A^ Kt/fCb lUT/ITi 'Ab>
de s-au ascuns. Şi îndată mierla în mij-locu mrejii au zburat şi au început din mîncare a îmbuca; întru aceea păsăra-riu au tras de coardă şi au prins* mierla, care au zis cătră el, cînd au vrut să o ia afară: O, omule! Dacă tu aşa cetate vei face, puţini lăcuitori vei căpăta.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu nu trăbuie totdeauna să creadă vorbele altora.
A 49 FABULA
De un corb şi de o vulpe
Un corb şezînd întru un arbure, o fărîmă de caş, ce în rostu său avea, după al său bun prilej mînca. O vulpe l-au văzut   şi au curs   cătră el,
170
171
>in AilJ\ T.\;f " NT^'tf fAb, KA WMT'tf l.'AIUh, KAJ! AAS <ţ>OCTb AAAHpOirtTb, UJH ,\.\tf f,A-Z,tfrta, APOI .\tf ^Hlb KATf'A (Ab: AvVlf^A M l?>Tt U*>Ma (ANATOCb WRHTf lipiATHH» ! 8tf A'iltl OP'1 AV\b Aîi^HTb ROp^HiUb, KA BOf'.fA* A» IORUI! Af AAV?ATf Opi NS? CArtTb AAfRAfATf, IUH NV.U KpfA^AAb AAIK.AfATf, lifl AKV.'vib, A 'Kl HOfOKS? AAl'ftf A Mit AA.'.S A-A^fb, iW.IOtlţa, KA TOVTf AMÎAf , Sf AAH-i.\tf US'Ch, AAf.AMTf C.fSWTb. B-tUT-fe Mt-T* . KATs* Art\1 NfTJ-? , \Uţ*Th fAIUHNA fUIM, AK^AAh BMb .fTAATb KHIIb, KA îtf IIJJlî AAAH AARb AfK^Tb IHAIWAHS', UJH AABIAUA A^H rtf ATA lltf t7> (1;>\T( ACAV\ANA, AAKA UIH Blff-itf, AUIA Af <ţ)pV'v\Otb AU'^A <ţ>li , l.\ ninf AS', AUJA (JtAfl AVOAAA Ţ-tf AMOJM ^FlAfATf HACA;nAO;b. KofRtf AU,*l|ATh Af AIA (ÎA-«TMV\A AS* r*KAHTS, KA B^Ant ATf\AHN(fc AU1X fttf «,Htb, Atf EptfTb AKANTA, 11)11 Ktfvib, #tf KAtKAŢb lowtf , AAATA tttf KAf^Tb KA-lUtf', AfCH BtfAll-k KtfpTxNAbAlltfi;<BNAtfAh AIUH BATt^OKb Af (Ab. KofRt? ATjtf Alt KAH-f*Ai Af OKK)   Atf KtfHOtKtfTţ,   fU Btf An"*i
aa**
nu aşa tare pentru el ca pentru caş, care l-au fost amirosit şi l-au văzut, apoi au zis cătră el: Dumnezăii să te ţină sănătos iubite prietine! Eu adesăori am auzit vorbind că vorbele de obşte de multe ori nu sînt adevărate, şi nu le credeam adevărate, iară acum, dacă noroou mieu aicea m-au adus, cunosc că toate acele ce mi s-au spus adevărate sînt. Vestea este că tu mai negru deoît răşina eşti; acum văd în talt chip: că tu eşti mai alb decît pelicanu şi albiaţa lui cu a ta nu să poate asămăna; dacă şi vier-su aşa de frumos îţi va fi ca pene-lu, aşa fără îndoială tu ai fi împărate pasărilor. Corbu, aţîţat de a sa patimă, au gîndit că vulpea într-adins aşa au zis, au vrut a cînta şi cum au căscat ciocu, îndată i-au căzut ca-şu; apoi vulpea curînd apucîndu-1, îşi bătea joc de el. Corbu întru aceea clipeală de ochiu au   cunoscut   că vulpea
172
173
00 71
i.W A.V\*UMTt>, UIM AM iţ\ ftflUHW , R7j 4-UIA UIA^ ni'ffA^Tb KAUlV.'.
Mrf.vHM wr.KKb amVi^mW;*, AAp *V
AAOJb ftTff^Aff.
j[ ţ.0# 4>AKo^.
Li    UU    K3A,^SÎ,    lHHA,t Oa^NH^VI CAAI.
O RlA^Bî, AKiptfA rfMrtf N^VUM NI fpA , KOAAOfH npfCTf KOAAOjJlî tî f TpHNrî, KA A4ACTA  AAAM   Kn'fT.IUIi   CTjUJh KAnfTf
RTifRATb , ATOATI MOITUAAf , KANAb lOOKO-UIS' KANTA A A A^KfV tK^AA ia\?ANMSMAf A-lUA NUf Af AAAHfKATA tK^AApf, UIM Af AA^AT A^Kf^ OtTTiHHTf Cţ'lKNAb CAtf EOANTjRHTfi. OaaTI AAAH TOATI SOANARf $ IMN Ah A^ $h<b O/HA K1TJ1 AATA: M< fiO.Wb $A1« ? AAK 6 E 4 HOM
l-au amăgit, şi îi era ruşine că a-şa ş-au pierdut caşu.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi iubesc lingăritura, dară cu a lor pierzare.
A 50 FABULA
De o văduvă şi de slujnicele sale
O văduvă, a căruia grije, numai ce era comori preste comori să strîngă, ca cu aceasta mai curînd să-ş capete bărbat, în toate nopţîle cînd cocoşii cînta, la lucru scula slujnicile. A-şa ele, de mînecata sculare şi de mult lucru ostănite fiind, s-au bolnăvit. Odată mai toate bolnave fiind, au zis una cătră alta:   Ce   vom   face? dacă
174
175
ti ATOATf N-ilHiMAI ¦ AlliA NfBOTb (K^AA , <P>;i. .JU.^U TOATJ Nf BOAAb EOANAKH , AN*l KJVIb IUH MS';H, Atfll7i KAff CCj)T.TS'-MN\v'(;, .W A«i*Th, KAKOKOllWllAb O.VOAJTi, KA," (TWIMIA AUIA Al.\H.V\MNi:tl.7j OAfl|lf»TA. dus'.Wh KOKOuW ,V\Or'Tb (jJIMNAb, CTAflANA t.Virfyi CY, CKh'aA A<AM.V\HN+>ll7i , UIH (AVfR-NH'IH.lf AHI.'UITA, KA (I.WkJI, AIHÎ7. AAAH AfAH.WHHillTj , AfKATb KANAb KOiîOlUS' Af AHIHIITA. lîlACŢA RlL,1^Ak (AV?iKNM1HAf Aii ţWCb : Af ofna fltf AAAb (KlFIATb , UIH AAAfc. AATb  Af AATtf AAAH AAAff.
H*NAb O.wtf O^AAA, ($ATlfW AJ^t d OfH AA Af fii
Af O^Nh BjlZ^HTOjIW,
0>?Mb WHTOfW. Af trfc.U, KAjIJ A^ţAC* V«*. IJA ÂUU.ATW AHHb RTi^TA-nl AJWW«5
AOfb
noi în toate nopţile aşa ne vom* scula, fără îndoială toate ne vom bolnăvi, încă vom şi muri. După care sfătu-indus-să, au închiat ca coooşu să-1 omoară, care stăpîna aşa de dimineaţă o deştepta. Acum cocoşu mort fiind, stăpîna singură să scula de dimineaţă şi sluj-nicile deştepta ca să lucre, încă mai de dimineaţă decît cînd cocoşu le deştepta. Aceasta văzînd, slujnicile au zis: De un rău am scăpat, şi am dat de altu mai mare.
ÎNVĂŢĂTURA
Cînd omu urmă sfatu său, ade-săori dă de rău.
A 51 FABULA
De un vrăjitoriu
Un cetitoriu de stele, care, după a sa zisă,   era   învăţat   din   căutatu mîni-
176
12 — Alese fabule
177
AOfb AnfOfOW , IlAOfb-Nf lipi Â MH TffJ-fc, AHNb Kl^TATţ? AAANHAOf b, >if Ab' EWCATb, Af TAAK^ă , UlH AHNb IKApHT^fHAf «f-EUM Af tll^H k EHHfAf, UIM fltf, 1f BOfb CT> riATl > Ki? Mliuif BOfftf AATf AKO-flffl' R7jf KALţ'"! , A« KAff MS'ipH.U CB AATjNÎA , ANK7, C7j HlJ+, KA KANAh aWnMAO( h, UIH A$+.TfAOfb   Af^rOvŢf Af AKKOnifM,
îiŞxKAp, ktj njOfO'in.u,  uni EOfKf.i?
Ai'rl AAHN^NOACf , Ulii Nc AAfRIfATI ffA , TOTb fh AtţlAA Af^NfKff^TCfM OAAMNH, KAfH AAfR7jf AŢb, IlftPfpKb AAb LţAHljiAAfT, KS'Mb AHCA^ AŢAAAn.UTb? OaATT. ATf'aKb PiAllb A A AfVTAfi <JIMNAb, UIH AC A *r/l-.17,T*5fh MlfT^flUMNAb, A<? 6fNl'lTh OM/.ik ",tTW.Nh , UIM AAAH f$ MM h^TlV pT>trf-$AA ^HKANAb : TV, KAff AB7jiriWf A^fT^-AMOfb AU) AUTiA^UI, Ulii A AATOfb COAAftţ-KM KS' ATA AAAHKT» AK*irZ.Tfc'f7, KfHOfO^-ff AAf AlţlIMHUA TC Cntflî, IjlÎM Tţ?, KIÂAKÎ, ANK7j OKAMIl+AÎ Af OKK> aht^EM jl-flAAKt : TOAT7» a TA AS^UÎf OBfH rtîffAf, A« l^OKb, Af^AHAb , KTa KACA TA Af,U,ii« KIWHNH  TTiH ,    KAKANA h ¦ Af Af b   CKOATf   AM'A
ţcKb, ac A&b aa-'t^m '? Aakî. np^poslfc.
lor a proroci, celor ce pre aci trecea; din căutatu mînilor ce au visat le tîlcuia şi din sbîrciturile feţii le spunea binele şi rău ce vor să pată; cu nişte vorbe late acoperea bărbaţii, de care muierile să mania, încă să părea ca cînd a junilor şi a fetelor dragoste ar descoperi.
Măcară că prorociile şi vorbele lui mincinoase şi neadevărate era, tot să afla lezne crezători oameni, cari adevărat proroc îl ţînea. Dară cum îi s-au întîmplat? Odată într-un piaţ la arătare fiind şi a sa învăţătură mărturisind, au venit un cetăţean şi mai nu mai putea răsufla zicînd: Tu, care învăţătura stelelor a o ' înţălege şi a altor oameni cu a ta adîncă învăţătură nenorocire a le înştiinţa te spui, ştii tu că dacă încă o clipeală de ochiu aicea vei rămânea, toată a ta avuţie o vei pierde de foc arzînd, că casa ta arde şi vecinii tăi, ca cînd le-ar scoate din foc, le duc   în   laturi?   Dacă prorocii-
173
179
74 OO
Al TAAI AA'STifATI Aph <J)tî, T(> AM <ţ>M tK* TATh Af ACTA NUjHfHIHjSf. /Ir^Nit SJA» JKHTOfW Af TOTh <J>ÎHNAb ftfuiHHATh Af ^cfyl.VriTS'f A ASAITA, AMHb AA^NAJf IA$ A^Ch.
17, (A KAUlMUf , Af AtA Nf NOfO* nhjii A CA «|>fJ1H , uim 1W Af awa, h« AA-TO;A tA ATAAAI1AA.
fi 52- <J>M-oVl-*
Af A?/nh, ujh a,' a&Ant.
O^Nb Ahil. (Atf $OCTb KAUJMrATbKMNf Af AA*NKAff, UIM AKSj.Wb ^Vii .frpOAillUIN fAtUOt*HAb. Bfe\\at AAfc? A}»AATb AKOAO, UH  AA<? ATffKATb:    nfMTfs'   Sf   ttCTf AUJA
+\o\nm>?       tÂtf jn,tntfn:',: Htf am npt-
«HNf, Ul« OA>i ftfrATb, KA'.AfOAUf A^AANf-ţAM    niHTpV?     tAHATATt (A.      b%>AnH lÂtf
<J>0(TI,
le tale adevărate ar fi, tu ai fi scăpat de astă nefericire. Atuncea vră-jitoriu de tot fiind ruşinat de înfruntătura aceasta, din adunare s-au dus.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Omu să să câştige de a sa nenorocire a să feri, şi nu de aceea ce altora să întîmplă.
A 52 FABULA
De lup şi de vulpe
Un lup s-au fost câştigat bine de mîncare şi acum zăcea în groapă-şi răpăosînd. Vulpea l-au aflat acolo şi l-au întrebat: pentru ce este aşa în hodină? Lupu i-au răspuns: nu îi prea bine şi o au rugat ca să roage Dumne-zăii  pentru   sănătatea  sa.   Vulpii i-au
180
181
«JlOCTb iVVn, f« AfAi A^Ilb MM.wilţT. AS1 tlV* TţsTb iţ-b'fA, Af AMU CA^ A^tb A A O^HblI» tcWpAJÎW , Ulii A^ 3H(b ICITfl fAb : rttfnV AH AKtfTAff AOKb, UIM \.\K~k BA Bpt , Af^-Hf AAb nOATf OyMMAf. [llIs^'fAf MAS'm Ab' «fOCTb acta AfCT^A, UIM AT(^A1(A KAMn'lAAl A( OKW CaV A^Cb AA AOKtf, Sf BOAITE lîV CnSCb, UIM A<J)AANAS'Ab, AA^ OAAOfATb , B^dllt , TOAT7j llfAAA wc Ar(O.UlA A^uVaVm TitMTb, OA^ A^ATb; KAl'Ab tt AK^AAh I'ANi-f: CXUlb tţAKl EOf CVNb, lUlîtffAp I1JH   flff A*NCA  OaV OljlHCb.
EiNfAf CTpANCi^   KlIllTATb h4»
ITITXTOJW.
h O^Hb OAAh KZTjl,fcNh,   KAjU A^ Klf* AAATh MOAjJTi-
OyNb AAÎfUJMh O AAb H^TJA'lb ATMWÎ Af *|N1 ţA^ A^s, ATftf    ^   ni.V^;«   AfAANC Â
fost ciudă că de la lup nimica au putut fura, de aceea s-au dus la un pă-curariu şi au zis cătră el: Lupu îi în cutare loc şi dacă va vrea, lez-ne îl poate ucide. Păcurariului au fost asta destup şi întru acea clipeală de ochiu s-au dus la locu ce vulpea i-au spus şi, aflîndu-1, l-au omorît. Vulpea toată prada ce în groapa lupului au găsit o au luat; cînd ea acum gîndea să-ş facă voie bună, păcurariu şi pre.dînsa o au ucis.
ÎNVĂŢĂTURA
Binele cu strîmbu căpătat nu-i stătătoriu.
A 53 FABULA
De un om bătrîn care au chiemat moartea
Un mieşel om bătrîn în timp de iarnă s-au dus întru o pădure lemne a
182
183
76 co
fTf.*NUf, K.\n CA AIWA^ACKA AHTACA ) IA* JkS'llA SI OCAfSMNA KVMA Af A FAANf Atf Af-TATh , CC'A^WATh AtlIATf, UIM AAffU'K K7.-«TfA KAll, Mj!A ţl.ÎMAK KA KAA-R lltfuMNMl. AH'\;T« UIM Af r.ATf^Ntllf ArffS'lATk ff A . Atf ATiCaTo CAfSHMA UOCh^UM .\tf lUl^tfTb RfiTKA A.Miri IA AfAMAOCA. JLs'llA Nf AS' XOA>"'.liT|j , IUH nS'Ttff «tf AV\M r.CHMTb, t.\tf tKtfAATb, UIM RC + tApslIHA l.îj'A AU» AICAf-KA , ka CA CC AtflîA AKW7, ; .\A;a Cll'f A-ASCI Mf$c;HlHff , .VM:KA;a ACCftfAh CAtf Nf ROMTb , Ntf w Atf litfTtfr .f CltiiuAfţ A CP ntftlf, IfA'f lljf fAh Af TOTb .fAf^na.VJ-KAtfHjlf A>tf AAS'cb Ulii TAHAMMAb A A TMNIj! i,l\f , KAfAf TAJH UIM B*;TOAl{ Âtf Âtf «J)C-CT, Atf Klf-AAATb AAOAjri CTjW.VI.U : 0 AAOAfTf! Af 1f.V\AAA!Ut ATÂTA ATftf AHAtTA BIAUA?  0x'« ? !  RMMo!    KtffTvNAb, iun
AAA AS' J ftf KtfHOCKb RHNf, KA Al HH'K OţfNS fllf-AOfb    .VIAH  CAUT*. :    OaAOAJT    ,    AHC lltf
bih aaah KV'fAN\b? Atf^HtiA voa»t1î ta rat;*-
HtfTAf» 0 KIAAAA , Atf AAffIATh akoao, uim Atf fMCb KA TfA f Ab : Am± CANTb ctf, mi iftu Ktf «MMI ?  Bf^H ,  Ktf.V\b CANTb AC rjABHMKA AUH
Afttf-
strînge ca să să încălzască acasă. El, după ce o sarcină bună de lemne au legat, o au luat în spate şi mergea cătră casă. Iară fiindcă calea puţinei departe şi de bătrîneţe îngreuiat era, au lăsat sarcina gios şi au şezut cîtva lingă ea a răpăosa. După ce au hodinit şi putere i-au mai venit, s-au sculat şi vrea sarcina iară a o încărca ca să o ducă acasă. Dară spre a lui nefericire, măcară destul s-au nevoit, nu o au putut în spinare a o pune, care pre el de tot în deznădăjduire l-au adus şi, gîndind la tinereţe carele* tari şi vîrtoase au* fost, au chie-mat moartea strîgînd: O, moarte! De ce mă laşi atîta întru această viaţă? Oh! vino, vino, curînd şi mă du! Eu cunosc bine că de nice un folos mai sînt. O, moarte, de ce nu vii mai curînd? Auzind moartea că bătrî-nu tare o cheamă, au alergat acolo şi au zis cătră el: Aicea sînt eu, ce vrei cu mine? Vezi cum sînt de grabnică a-ţi
77
a/KHTA : AAMUIM^ flftOMA' Rbg.fcHAb <ţ.*;r.v\a AAOflJH,  AAATTj  UJA^ CKH.wkati. jvwi.W, uim
ftcn^iics: 8tf tt..v>j. r.iiw.vri., c..v\h
a^UM , ANACTT, CApHNI tip Ov.Wff M a «"•*-AHKA , KAC7.0 AVVb AKACA, UIH C7j.WH (pAlţb CUNb <ţ>OKb    R^Nb-j  Ci Nb' ATl/tfb Af <J;fMfb.
Mtf MtTf AAAM A^AHf Af KATb EWUA UIM AA AH nOCfTillIf OaW «itAAAH AAMUlt siaiu,  AIKATb   St ArtAM  OYJUIOAfT, AAOAfTf.
Xt  A\UAfc> ,    IAJH Af Afcflfa.
f lAAANANAb AA'lfA^ A«CACÎ A^ KXţ?TATb fl|* W ¦jP'fccTl A(J)Ap , IUM RTi^ANAb AfcW f\ft OyAHUl a<J AHfniVb AAb EATttOKOfH, uih AAb OK7jj:m , KATb (ţ>IIHMNf , KAff AU1A B0}~ «MNAh AAJ   L>H A^MTb ,   (Ap    $H AAMJ'ATb i
ii'-
ajuta. Mişelu moşu, văzînd forma morţii, îndată şi-au schimbat gîndu şi i-au răspuns: Eu te-am chiemat să-mi ajuţi această sarcină pre umeri a o ridica, ca să o duc acasă şi să-mi fac un   foc   bun,   să   nu   deger   de frig.
ÎNVĂŢĂTURA
Nu este mai dulce decît viaţa şi mai pofteşte omu cea mai mişea viată,   decît   cea   mai   uşoară moarte.
A 54 FABULA
De miel şi de lup
Rămînînd mielu acasă au căutat pre o fereastă afară şi, văzînd lupu pre uliţă, au început a-1 batjocori şi a-1 ocări, cît fie cine, care aşa vorbind   l-ar   fi   auzit,   s-ar   fi mirat.
186
187
7*
«W,'< .\tf  ^Mth K7.Tf7if.Ui K# WVff AJkff : ftf VW. lţ)AKb AMS AS'i,^ ,   V 1 S* fV;'.''[l'1 AAH ,   UIH  Hll'll av.H    IIAff   KV.'  : f{V ; llS.VU.Î atâta .va AOAff,    KA AIUA  RHNf   ^>Ki'ATr» Tf filAb, UiM a» ANAC.ta fUIM        AUIA K* KO-
jAyîf.
fifi.Vvt,    IUH   AOKtf    AA^flOlit UJi Op 1IH <ţ>fHKOUIH AH ţ>A1f Ktf KOJAUÎf , U)H
fierţi aV ptfrATb «ta^kV, ka tu no$-
ftlKTj a A m aa MHH1 a BfNH , UIM Aţ> aav" âAAHKAffc , KAff KVpriTOAff l«A , ATfV oî#> SAHAb AATb. Ct*;K%' t7» HfBOA fftA k* aa* iVi fOlTb AtKOATf , AAjA HfBOMHUA *W
ţOfTfc
Lupu au zis cătră el* cu mare răbdare: eu mă fac a nu auzi ce tu vorbeşti mie şi nice îmi pare cu greu. Numai atîta mă doare că aşa bine încuiat te văd şi de aceasta eşti tu aşa cu co-ragie.
ÎNVĂŢĂTURA
Vremea şi locu adesăori şi pre cei fricoşi îi face cu coragie şi îndrăzneţi.
A 55 FABULA
De vulpe şi de stîrc
Vulpea au rugat stîrcu ca să poftească la ea la cină a veni şi au adus mîncarea, care curgătoare era, întru un blid lat. Stîrcu să nevoia ceva cu al său rost a scoate, dară nevoinţa i-au
188
189
79
jţjlTo Aij.Vi.Vfb.' Bs\\ll*K RhKA flNl TOTb Ks'-JATb Ab' AMHtb, AAfT. iTAJK*/ t'bfAKS IaV ASts, Kb.Vb AS" Rfl:MTb , U!M (ţ>i>HI.\ b K b A-1a(T^ EAT.T.OKOf* K^ Tptf lis' K h^sVb , At-PAfTf AS'nx M KXSTANAb A^ ^Mtb : UAH SITSTb T^ Af .V\MNf «OKb, ftf ANIU IloW Af TMHf EATf. /lflOM A^llî KATIRA CC a^ KW.YAATb CTAJKtf AA IlfANţh J UIM IAN-AMNAb », K7> 17>KA OCflXTA EMNf, O Z,H , UIM OTRtfiV\ÎTATf ntf A^ ArtANKATb j Kt)\\b A4 lOtMTb ătfAdi , (TAfKtf A A ATI A^ TSfHATb MAKKA^t ATftf W nAOfKTi Kţ? rp^AAA^M A5sV YM, UlH AlVuiM UIM KţfNoKtf A^M NfAb A%Vfc TOTb A^ ttfriTb, Nf AA7itfNTfV A^ tţOCTb. B^.Ult .VV'ffc Afl^ATi RX^ANAU <J)'l({TtfflA , UIM Hf O^TANAb AAANKA; Anoiî lAtMfh AAAM ţiAlAAANAl, AfKATb , KANAh A?>' KfNMTb »fl b\ AţsVANAS'cX ANAnOM A^ ^HCh . 8tf AAAh $0(Tb NTifOAATi , 'AlNxlvuAMb AA^Cb ¦AAHHTf, KX {TAflţ^ .f.V.HBA <ţ>7,Hf Bf fO RAT-JfcOKOfl , AUIM fXCnAITM , IKNTftf AAiUUMtV-|*. U  itf *M 4»lKVTb.
aii'
fost în zadar. Vulpea vicleană tot curat au lins, dară stîrcu săracu s-au dus cum au venit; şi fiindcă a-• vuslu batjocoră cu greu i-au căzut, departe după ea căutînd au zis: Ţ-ai bătut tu de mine joc, eu încă pociu de tine bate. Apoi după cîteva zile o au chiemat stîrcu la prînz; şi gîn-klind ea că să va ospăta bine, o zi si o jumătate nu au mîncat; cum au .sosit vulpea, stîrcu îndată au turnat mînearea întru o ploscă cu grumazi lungi şi înguşti şi cu ciocu lui cel lung tot au supt ce înlăuntru au fost. Vulpea murea de ciudă văzînd fiertura şi neputînd mînca; apoi s-au dus mai flămîndă decît cînd au venit. Iară ea dueîndu-să înapoi au zis: Eu am fost năroadă de nu mi-am adus în minte că stîrcu îmi va face* vreo batjocoră, a-şi răspleti pentru amăgitu-ra ce eu i-am făcut.
190
191
î       » -
JJATAOK^HTOfH' A tT> RATWOK^II i ijtK AAAlUrlTOfW  AH AAVtUH **CTf RffiAW'Kb " '
lt 56 cjUfcc/A'k.
0<
J-pA.VVtf ABi.V\Aff A^f+ff A' OKHj IlIHffA AUJM.V.fRAÎf AU1W UUJAC R'A+yk i AlUA CAV.' TOKAAMTb tîtf OifNb AC(J)T0:b. Cam A"fr tîlSVl   AC   TA.MfH,    AAKA   OGA   RHNA'IÎA,
âfi HcntfTANASVi :y'h&4 nviaahkau.'Î A"k-
Ao<ţ>TOftf A5» •ffintfrb ACU AIKS'M, IUH A*t< ¦*>' TCOfH .\ACfyflA \ IA* , TOTbA^^NA AS'a KŞ iAb HtlA AHNi KACZ, Nf llfUNCII V»NAb SHHCf.A 1» HA. MAH AO^f.'AA AVnA m^ATI A+lţV?^ , CA^' |7>H7»TOUIATb CjpAAA't; fiT^AMAh AO^-TO-ftf,   K*   Ai(ţtffHAi Atftî W   Atf SHIUfKATb,
ÎNVĂŢĂTURA
Batjoooritoriu a să batjocori şi amăgitoriu a să amăgi este vrednic.
A 56 FABULA
De o fămeie şi de un doftor
O fămeie avea mare durere de ochi şi era în primejdie a-şi pierde vederea; aşa s-au tocmit cu un doftor: să-i dea o sută de taleri, dacă o va vindeca; iară neputîndu-i agiuta, nimica să-i dea. Doftoru au început a o lecui şi de cî-te ori mergea la ea, totdeauna lua cu el ceva din casă, nepricepînd cineva ceva. Mai în urmă, după multe leacuri, s-au sănătoşat fămeia. Văzînd doftoru   că   leacurile   lui   o   au vindecat,
192
13 — Alese fabule
193
*V H;;vri» (Sta s+. Af taai;h , ka; t »î\' cj>i-'¦lAs'MTfc.   Oi-wt* tts'^.tn^Mth: Mhmhka
A,^ 4>M AATOAff, IIM Tin.AS'* AATCflA. AOcţl-TOfVtt'AS' IWAftATb AA JRS'aJKATIij VUW Atţ)AAN-AS(7j tt AKCAO , NS' A<? T7,1XA^MTb tt K.tf (AL, AilU^ATl TOKAVb , ahk7\ AftAliî BAfTOlb MlfTS'fHlt, ah1 AHNb A $H BHNAfKATl, AAJH hS' AAAM JiniSVu't yÎKÂHAb: Btf KANAb HS1  Bf A+AAb , If A KAtA .Vii AfTOATt flAMftt ;
AKfcAAb AEAHAb KS'nI Ef Aif f , BlAb , Bl KAlAAAt Af TOATf IkVa(A( .Atî AfUlff-TATTi; jI-fACTl b0j61 AijcJiXK^Tb, A« a-AAAHAOM AHNb JR^AfKATTi tttf tKOtb AtţAfl, UIM IIAJA tAtf {fîVfTATb.
^B'kll'kTV'fTb.
^fW CKkVftriM TOAT!  (10cJ)TMNAb, fOA*
t» ni'ffAb.
i 57-
au cerut suta cea de taleri, care i-au făgăduit. Fămeia i-au răspuns: nimica a-i fi datoare, şi tăgăduia datoria. Dof-toru o au chiemat la judecată şi aflîn-du-să ea acolo, nu au tăgăduit cea cu el aşezată tocmă, încă mai vîrtos mărturisea deplin a fi vindecată, dară numai răspundea zicînd: Eu cînd nu vedeam, era casa mea de toate plină; iară acum avînd bună vedere văd că casa mea de toate sculele îi deşertată. Această vorbă au făcut de a-mîndoi din judecată i-au scos afară şi pîra s-au scurtat.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Cei scumpi toate poftind, toate pierd.
194
195
8*
00
Xl KMb , UJH ^( A(HNh
0^Mb «AfMflh  EH NI A<J>ftf.V\CAL(ATb (SftHKf^A, UI 1    AAItYA   (lff    Oi/AHUTj   Af^AAHpVM'utfcA ; .fTftf ANfA Atf ATAAHHTb OyNb ACMllb All0S7j-fATb,   KAff Atflll NACAStf Cfctf  A'IfTb AVfyt,. B.'Atf Atf ^M(b KTjT'Tj  fAb   KS? .VlAr'f Tftfiîplf Ttf,  KAff KA U)  r.JOACKTj    UuCTOACi OV'.V «Alî,   HI IŢAM AMIlAHNTt. Mi,  AVff Ktfffw'l»» AtiM    AAATtffM,    AAffJM,    IA  ntf   TI 'AA* BAAb 11 AH 7» Nf ROM  <ţ>M ;  K7,  ATf AATb AAO.O» Ktf   MHNOAfMf TOTb   Tf liOW  liUV., Mn-UJfAtf ACHtltf lltf A<« l-vriy.Th *  A  f/.tl'.SlIAf, «ilî  «tf.VVb  Atf lltf'rSTs,    Atfffi.VAANtfAtf'i (7,tf, Atf <|>AKtfTh KAAf ,  ATftf  .VIU Af AU.'ATtf, IUH (AfHTtf "lf.lt» AAtfATb ,  Atf l|IIOilATi. KA.W MfA  {TAII.KNVJ tltf K7, tj^UAb, K7, NSAU .V\A'* flOATf   CAS'KM,  «tf  AVATh TOATf AfllM'IHT-. fW.Vf,   UIH AAtf   BAMvtfTh   OiJtltfH rUf/.tfui!. A.tflH   A NI A > KAUAb  AtHIltf AAtf  6li,tfTh AA
A 57 FABULA
De cal şi de asin
Un parip bine înfrumsăţat rîncheza şi alerga pre uliţă dezmirdîndu-să; întru aceea au întîlnit un asin împovărat, care după năravu său încet mergea. Calu au zis cătră el cu mare trufie: Tu, care ca o broască ţăstoasă umbli, ce stai dinaintea mea, du-te curînd de-aci înlături, mergi, să nu te mai văd pană ce voiu fi; că într-alt mod cu picioarele tot te voiu călca. Mi-şelu asinu nu au cutezat a răspunde, ci cum au putut dujmanului său au tăcut cale. Intru aceea, de alergatu şi i?iritu cel mult, au ştiopat calu. Iară stăpînu său, văzînd că nu-1 mai poate sluji, i-au luat toate arnicitu-rile şi l-au vîndut unui cărăuş. După  aceea,  cînd  asinu  l-au văzut la
196
197
83
V'Chl l.fAfl-Hfî  if  <j)l.u5 AfjKV'j! Ah
'lV    AKVVi î"    Ov,NAIM  tUAOA it 0,'NAf    (*JTb 'K0t.0Ay7.Af    «i+.AJ {JfV.UOAU? I^M   AhS'.Vh,     Ki'.V\b UCTf,   KAHAU ^NfBA 11 .YUjst^f.
JfAb Wf t7i BA AHXAUA, U EA O^AAMAM. Al M'îffKfcjfl.
i'flţtfpf, r0A^3^HA0fb, AlPb AKITVU, K7>  UlTf  AA AM r.fc'Nb      AflîATh    AA:'.t    ^IH ,
AM T f 7 TT7 A%'a , KA tlf t.l \\t GJ.VtNrt A «MIUjIM ,\s.VM. f î.'J'lhCTx' OljlHAO,., , A'7KA!"h llfMHTf (J-li-NA^. A^'l'i. AAHNT I Ai" '..» OV>b >* A/ 7 yf TCff", IIJ^ f v H Ar,»«N iTC Jl* C -•iWfNb KS1 rOAtA (A ffA..»'»»b ••l,'*.TI,; i'T'Atb «><(Nb UAIIb  ETiTfAnI'   ;   f-'-CA/iV   «CA 'H-
F i
b»Nb ,
car trăgînd, s-au bucurat şi au zis: Vai! prietine! ce feliu de scule ai tu acum? Unde-i şaoa cea aurită? Unde sînt covoarăle cele frumoase? Vezi acum cum este cînd cineva să măreşte.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Cel   ce   să   va  înălţa   să   va umili.
A 58 FABULA
De Miercure
Miercure, solu zăilor, îş închipuia că este mai bun decît alţi zăi şi îi trăctăluia ca pe nişte oameni a aceştii lumi. Marţ, zău oştilor, măcar părinte fiindu-i, după mintea lui era un amăgitoriu şi un îngînătoriu. Saturn, cu coasa sa, era un deşert; Atlas un   ţap   bătrîn;   Momu   era   un ne-
S4
VW
RVVlh   iu MMH'fcfSA Si Kt? AR7\I1> TS'fM.tf i+At ţ'ttAAOAM Kft tlO ATJltKl, uh alua imr usu-AAAUH, IAh lANrtffb l'a AHUHNb ^TiS'. 0aat7. t.W CKOKOpVrh AMHh  HfJKji  Pjîf   n7jAflANTta Kt? ^Of.yu O.WNttKTj, UIH AS5 KtNHTb AIITATt 4>»SM ,  A^nX  1f AAANCA Af ATfi^NCb (AS1 Itff-VwfiAATb ,   A^.Vfffb   AJKACA  OyN^lî (KORHTO flî   \f   HKOANf,   UlH   as?   ^Mtb ' KTjTJT»   fAb ¦ 8tf AtUb   Kt/.V\(UfA   HKANIAf  y>MAO;h. KoA-fH.lb AAlW,   aV ^HCb  CKORHTOfH) Af HKOANf, KHNO  AKOAMf   AMlt   liOUM   AA + yf  At/(17, 11.17, l+ff.      A^ni   Sf RMNf     A+,S' (OKOTMTh , A>%' ATpRATb :     1f    NfîM   nt    HKOANA     ».((•!'•> , ll'lO     ROK>      RMNAf      KS?     UJAlTi     IWAbMM" , Afc' ;i{HV1N(b (KOnMTOfM Af    HKOAIlf. Ilf;-
t;^ a aSnonh ? tA'jT, atâta: aa;. nfNT;tf aas'h .VMf;Kb'f"f V Aaki buî a^a, aS
3m(b {RORHTOfH Af HKOANf , a JKOim , II!»-« iWnONH HKOANf , Aljb A.W JAAAlHb a -<Wm Idf/KV'fK- MMNf At? «ţlDCTb A/.AH ArîO-3AT, AfKATb (OAV gTjÎAOfU, R/^ANAb Kb nh.VVMKA AAb CCKOTtlUI î fAb .W (tjTjW-^b IRSJTa , UlH HX' «AH Nf aV ^Htb f 7.-*>*h  Iţtf   WvilfOI^, 0,'TAMI
ar»
bun; pe Minerva cea cu învăţăturile cele frumoase vrea să o întreacă şi aşa şi de ceialalţi, el singur era deplin zău. Odată s-au scoborît din ceriu pe pămînt cu formă omenească şi au venit în cetatea Thebii; după ce în dînsa de ajuns s-au preumblat, au mers în casa unui scobito-riu de icoane şi au zis cătră el: Eu aş cumpăra icoanele* zăilor. „Boie-riul mieu, au zis, scobitoriu de icoane, vino încoace, aieea poţi alege după plăcere". După ce bine le-au socotit, l-au întrebat: Ce ceri pe icoana Joii? Ţi-o voiu vinde cu şasă galbini, au răspuns scobitoriu* de icoane. Pentru a Junonii? Iară atîta, Dară pentru a lui Miercure? Dacă vei lua, au zis scobitoriu de icoane, a Joii şi a Junonii icoane, îţ dau radăş a lui Mercurie. Cine au fost mai îngrozit decît solu zăilor, văzînd că nimica îl socoteşte?! El au făcut, scurt şi numai ce , au zis: „Ră-mîi cu Dumnezău, ortace".
200
201
1
ÎNVĂŢĂTURA
O.Vltf NHHf 0\AT&ih'.U lim.A AAAHfitfN,. ttf AAAH  AAAff,  Af  KAŢb  A Alţii.
^ 59. <J)A&^.
O»/"'» l"?KI> Br"fc AfRANATOfH CA CKAflf, PfM-Tftf A'lf A A<%' tptfijHTb AT^ Oţ'Hb CTAtfp , CyHAI f>OH Cf A , UJH CAS' fS'l'ATh «tf Ol/AAH-AHNUA,   KACAAh  AACA  AKOAO   AH. ACKS'nAC
Eon «tf fAcns-ucb: b.ib noATc ai:oao cpA'ic,
"•f AHIHAHf, CM AMNbfAfT*fc ' \'n , Ni/ >'.0(*l» CTfAKA; »Âf7, fM A.\tf AOUUI..1T', ^¦•lîKMAh, KA AKOAO fltf MCTf >.fTOTh <ţ>A.7i rţWT.i , <|>ÎMMAb KT, CTAn*ntf, IUH t.ltfîKli.lf T>T.,-AitfHA Ktf A.V\A;tfNTS' K.\VTA CT.W,V, "l'^tf W JlC'ltfnCL: HS'aAAH f-Olî CA NV?AA7> AfATMI", if     A ATA      ntf    AAV.rfAAfi. CKtlb    • f/Rb
»tf   f(N*Tb *iT*tf; .   tini   »:tf aS' r.-^tfTh
F 3
-S'
202
Omu niceodată să să ţină mai bun au mai mare decît alţii.
A 59 FABULĂ
De cerb şi de boi
Un cerb vrea de vînători să scape, pentru aceea au fugit întru un staur unde boi era şi s-au rugat cu umilinţă ca să-1 lasă acolo a să ascunde. Boii i-au răspuns: El poate acolo face ce îi place, ei din partea lor nu vor strica. Iară ei l-au dojenit* zicînd că acolo nu este de tot fără grije, fiindcă stăpînu şi slujile totdeauna cu amăruntu caută stauru. Cerbu au răspuns: Numai voi să nu mă arătaţi, de alta nu mă tem. Un şerb au   venit   în   staur   şi   nu   au văzut
203
O.ws' NHHf OXAT&Ci'ilim.A .vum k^h,. ^ .V.\M   v\Af« ,   At   KATb   AAUH.
A' WfRb,  UJH A* KOH..
Ov'Nl> l'/Rb Bf"fc AfRANATOfW CA CKADfj flIN-Tftf A'lf A as' <J)S'ijMTh ATftf OtfUb CTAV?p , C^HAI F,OMf;.\, uim CAS' (V?l"ATh «tf Oy'AAH-AHNUA,   KACAAb   AAC7,  akoao   AC 7. ACKS'nAC
Rom as? fiinS-ncb: Sau hoatc akoao cJ>.m»,
Nf AHlMAWf, CM AMNbflAft"b ' \'n , NVj '.0(*b CTJAKA-, Mp, IM a.W AOUI'1..1t-, ^i'Kf.HAh, Kl AKOAO HV? HCTC '.fTOTh (|)A.A Tfl'^.; , <|>ÎMMAb ITAIVKtlS',   IUîÎ  I.WiKH.U TiT,-
AttfiA ks'a.v\a;svnts' kaSta ct.W;V, ni;rSvW JIC'is'mcl: ¦is'aa.wÎ «"om ca nVj'aa^ AflT'it'',
a'     aata      nS'    aa7.ri.vw>. Ouib    i t/fib
«cn'ti. aitW; .    mii   i:s'   as' f.-.c.s'Tb
F 3
ÎNVĂŢĂTURA
Omu niceodată să să ţină mai bun au mai mare decît alţii.
A 59 FABULA
De cerb şi de boi
Un cerb vrea de vînători să scape, pentru aceea au fugit întru un staur unde boi era şi s-au rugat cu umilinţă ca să-1 lasă acolo a să ascunde. Boii i-au răspuns: El poate acolo face ce îi place, ei din partea lor nu vor strica. Iară ei l-au dojenit* zicînd că acolo nu este de tot fără grije, fiindcă stăpînu şi slujile totdeauna cu amăruntu caută stauru. Cerbu au răspuns: Numai voi să nu mă arătaţi, de alta nu mă tem. Un şerb au   venit   în   staur   şi   nu   au văzut
202
203
86
VfMj, K*j!l • iţlf.NbcW (J>OCTb Atiţs'ncb.'J»;-» stf r^iut AKV*v\b A(jw a(j».\;i a» ii;umt-
AÎf, KWU'» O'ffb 60^ AS' rvitli KbT'AUb: b\ITf l'-,M OIH l \*i-b \\i>.f* fTASp A A'lM < I , AAf* -iV ( T i H V\ ^ ţ KAff TOATf Af Lifcu. CuS^Tr. VS'.U AC» A^ RIU/ITb (TM!*»-»-? *l("A*A->, VJKS'Ui HfffTflO.j AOS^, .<i JVVUjlTb, K6 Ui A (7> AA.1U1K7., ¦ ¦) ' A»'îit-AV.T.  lll f     .   K»ff  K-'fSU\l. '.•>' 5f"lTb,UH
.» \>W .m1 iifuts i'pi>^; k ;t r7> A,m\S' fb i ; 11: i A-.'        :   AAK4 AiUb <^>t
A.W.fcMHAf lOAtTf»
•k.
CTinVltf AAAH AAiATb   R+\f Kifl Oi/Nb •   «- ,     , - 1
«W,   AfK*>Tb Ulfpn'rf K* AAAAHAOit
Ac r^f, ujh a« kSW.
O/'»'»    rfA^f lUAS1  <ţ>3tTb Cţ>7.K-?rS KsVisH* GifysW,   ft^R^ aV   BfNMTb,   ILM l*S*
AA*H-
cerbu care în fîn s-au fost ascuns. Cer-bu gîndea acum a fi afară de primejdie, cînd un bou au zis cătră el: Este lezne un slugă din staur a încelui, dară nu stăpînu care toate le vede. Scurt după aceea au venit stăpînu în grajd; cercînd preste tot locu au simţit că ceva să mişcă şi au chie-mat şerbu care curînd au venit şi unu cu al tu au prins cerbu. Care vă-zîndu-să prins au zis: Dacă aş fi crezut ce mi-au spus boii, nu aş fi în mînile voastre. -
ÎNVĂŢĂTURA
Stăpînu mai mult vede cu un ochiu, decît şerbu cu amîndoi.
A 60 FABULA
De graure şi de cuc
Un graure ş-au fost făcut cuibu în nişte buruieni.  Cucu au venit si i-au
204
205
«7
AAfvSItxTb icimi, AII»»H \tf fts'tS MTM» r;Av'r-|.M    KsV\f»    IUKv.V.1,,,'.     MS* r,»v,uTs
cowu, iuti Wni k*t:. r< np<f;.v\« as'wwti,
llsYi   A-ţ)\fA.     l'f.WflAI <1)3a; rMAtf JAMpTti
e.^m.v. , k 'i .W iiI.n» >i «s'ks; \a;v. (ţ)k mn>, ic/, ii.\j,i:iiifi .wi.ii, io;iî u .vjifotTf c. u';r.KKr>, .W^ict»: \\k/> sopi, {kmmka i'r.,-ii, RO»h k--fci|tf Avrs iţjt.vrt ; at;s'a-
t'J» ATOTh KMiS'.U KWir.v 1«T.\C«. AK+UT, UIH llî, \tflU K*l|SA AIIIIH AS' ^H(h Kf,Tfl m : Bofr.HlIlî SIRA , lllă K.anta11h , Ht u ATA-TT. (OfM   ba.Wb  tllStt»;   AAfTi   ii» A A TOATf
ATffKT,;MA' aata nS? fMiisVit:, <ţ>7,p?, kşW; tatia, rAiiAt> KTiiTi k;tw aiss'at,, 1^1-
K.Y»N\b -ţ.CI1M* A'k*>n\s HITI MUT7, tM\A-KAf»'' iW.VIh .W flUMTK tOATi V' Ks'l's AHNt, AftHtlf? {ţjlHJH Hf IIA<7>fl IIT.Nl AKS"V\i AS* CKO(7.ntfH, KA M, niîlTftf -lf, |s' I pAS'pi (ţ>l-MNAb, 0V.'m a( KS^Kb C7j tKOTli, MIM { /, KJUKS? ntHTţ'i hi U>A7i , KApi NS1 lANT.b WAh.U.f?,-AfKAOHMKb ? n(NTps''lf AM' AAAlî AAVj.VTb Aff 4>M »-0 \AL 6MT0, \ Ol/'"H V>f» li;»AKO.»0 ^KV?pA , ><tf fÂpf <J)i t,K7, (sAh! OfîiTMMf'î  MfTI NlKi«f4M  ADJ A 3 fbS't'TbV,'
F 4 *iuA
mîncat oauăle, apoi au pus altele. Graurele cu mare nevoinţă i-au clocit oauăle şi după cîtăva vreme au ieşit pui afară. Graurele foarte s-au mirat văzînd că au pene de cuc; dară fiindcă părinţii adesăori de dragoste să orbesc, au zis: Dacă vor schimba penele, vor creşte altfeliu; Intru a-ceea în tot chipu le cînta ca să înveţă şi ei. După cîţva ani* au zis cătră ei: Vorbiţi ceva şi cîntaţi ce de atî-tea ori v-am spus. Dară ei la toate întrebările alta nu răspundea fără „cucu". Tatăl gîndea că să crepe de ciudă zicînd în sine: De cînd este această schimbare? Cum au ieşit oauă de cuc din mine? Fieştece pasăre pană acum au scos pui ca ea, pentru ce eu graure fiind, pui de cuc să scot şi să cresc? Pentru ce oauă care nu sînt a mele să le clocesc? Pentru ce... El încă mai mult are fi bombăit, dacă uliu, care pre acolo zbura, nu i-are fi zisă: Vai! prietine! Ce te năcăjeşti aşa? Răul tău
206
207
AIUA IIlTl Al WKlfi* atj%TO.\t* {^ÎAfl.W , RATb NMIf OyNA Ulîtf, KAff AfKWMNf ata.w-«AAJI, 11 Htt* AM61 A AlUflITA
Owtf Af .wVATfOJH r*HA"Kqit CTlIlANb A*M AlfcfVAMAOjb,   KAftAf A   AATOjlA CANTb.
O/'*'» AV'.Wffb aa  «î <ţ>ANTT.N7> a*"fc,
AfU'U Afli <j>OAfTf iMAWHAf IJIA , A^ni 1* aV Kfl/Tb, CAţJ K"WtATh ^A, lUkt nff-IT» Mlltfjl   AH fl.Wfc, AA.7,fH.wfc, UIH
ţjVlACKlll.u KAnV.Wlî CT.tf BfAf, UIM av? ţMlk AtSIN»: Ktf AAJBIJATb HATS'fA aaah* TAJf AtJ ROMTb Aftît KMNf, AfKAlV A.ITOfb ¦•Ap» Af AIUA KMHl aa'l'Atf <|>t>KVTh' AlţAIlh: ^Afl stfKVfţ*,  1f (MAAllÎA  flfNTfţ/ KOAJMf,
iaV
aşa este de obşte întră toate fiarăle, cît nice una ştiu care asemine întâmplare  să  nu  aibă  a aştepta.
ÎNVĂŢĂTURA
Omul de multe ori gîndeşte stăpîn a  fi   lucrurilor,   carele   a   altora sînt.
A 61 FABULA
De un cerb
Un cerb au mers la o fîntînă a bea*, a căriia apă foarte limpede era; după ce au beut s-au căutat în ea şi pres-te măsură îi plăcea că mărimea şi frumsăţăle capului său vede şi au zis în sine: Cu adevărat natura mai tare au voit mie bine decît altor fiare, de aşa cunună mi-au făcut în cap. Dară bucuria ce simţea pentru coarne
208
14
— Alese fabule
209
t.\S' *OA(TI AAAMKWO, ATb Al A«J;t{i ^„b Al.bVrjS', HUb JOAiAA HHMAftl, Rlu^n* AUIA tS'ini.HJM , IUHAA BfA+.fl, HfimiWilH IfA. /TlTUTf TOAT» (OKOTMN.W.U , AS' KfNMTb oţnb RANTiTOJKI KS'kANH: duiA IlfRS' C.W AATb lli;i «ţ>^l * , UIM Ktff+, KA RAMTS\ kanm AAb [ONtM UIM A.W llfWMCb ATf'tf OUlA^f» , O^NAf KOAfHIAI AM CAS1 AK7il|ATb ATfTj JA-AASfM. lllîV.Wh RICANA»?.'6 HlfE^ Al KAN>4 IlfMNtb, IU.W CKI'AARATb r Mutf , UIM aS'aii-IlfcVb flMMOAJ(Al Atllh ATA.» , UIM KAllS' AAb AftţllM.WA,  BA;i AS* tJ)OCTb A« BMHl  Al C.W
JlfMHCb.
HhAAHKA   W.V\s' ntNT;^ <J>;S'.WC-fcu-f; Kt,'-
KRA   tlAAfcAf  MIRA , NMHf   MNTftf OyfAlSlIf
Ci ACLAMAM , niN7) Hs' 6A BfAt ARAM ANA-MMTI <|>OAOftf.
n 6z.
s-au foarte înmicşorat de durere[a] dinlăuntru ce-1 rodea la inimă că ţînpii aşa supţiri şi la vedere neplăcuţi era. Aceste toate socotindu-le, au venit un vînătoriu cu câni; aşa eerbu s-au dat spre fugă şi curea ca vintu. Cînii îl gonea şi l-au prins* întru o pădure, unde coarnele îi s-au acăţat întră ramuri. Acum văzîndu-să cerbu de cîni prins, şi-au schimbat gîndu şi au început picioarele a-ş lăuda şi capu a-1 defăima, care au fost de vină de s-au prins.
ÎNVĂŢĂTURA
Nimica omu pentru frumseţea cuiva să laude ceva, nice pentru urâciune să defaime, pană nu va vedea mai înainte
toiuau.
21S
211
fi 62. (^arVat*.
Af Aftf, uih Af Bo;Ant.
/f:S' OAATA C.W (pAKS'Tb , ka KMUb Aff 4>H KOANASb, Af ANfA TOATf <j>t*f7.Af avj «ţjOtTS   WROMTf,   AAb «IffMfTA ,  <ţ>?,fA RS'.lirfc,
ka;s'a us' iÂV,V;n\\Mtb r.ojiK/., K.\rb rmna aa
f.lb, Ki fAb .AJI Af am <pAN» «1 IIA l.'ll ff , UIM IIKVHKV  (ACATivU,   <ţ>îmnu>  K7i A   fM l'.V?Nli
n;uTMHi» tACTf, iiim aj so;:; 1  K"*KS'fo«b nf
6A KSÎ  tî ; KV? kTiTS  AA.M1 A\*NKA Olf-
AAMAMMU1 aV? nS'TtfTb, l\r rfUAAWi ANAIIOW JACflS'NCb ^MKfvNAb, KA AAAff PfAuif AM <ţ)A-1f, k-j1 KAff Cţ>AfA AAAtS'fA OAfl"ATS?At|lf, KOAAA AS^M AM nfMinN''AJ|I( 10 ATfHCTAff Nf 'fltftA , UIM tfcANf , Af fit J^AII Nf A'KTATb AM fOArA , KA lANATATTi N'fîAAAM AMUAMNff MfA CA A'ÎOAi» ttJT. IlfNTfS' HffSfTAff, (A (ţ>AK7j BHHf AO IfTA; <ţ>iHHAb ka O/fAMAf TtfWfOfb Mffrb AfirfOARAM, AAfa ii IHf OyNA IACA A f»Afl, UIM A1ACTA l*(Tf A'KAff CAT+AAf, <ţ>l-
MHAb
A 62 FABULA
De leu şi de vulpe
Leu odată s-au făcut ca cînd are fi bolnav. De aceea toate fiarăle au fost nevoite a-1 cerceta, fără vulpea, căruia leu i-a trimis vorbă ca să vină la el, că el are* de a-i face o plăcere şi nimica să să teamă, fiindcă a ei bun prietin este şi ar vorbi bucuros ceva cu ea. Vulpea, cu cît mai adîncă u-milinţă au putut, i-au trimis înapoi răspuns, zicînd că mare graţie îi face, cu care fără măsură o legătuieşte, boala lui îi pricinuieşte o întristare nespusă, şî face de pe zăi neîncetat îi roagă ca sănătatea cea mai dinainte iară să îi o dea; Iară pentru cercetare, să facă bine a o ierta; fiindcă urmele tuturor merg în groapă-i, dară nice una iasă a-fară si aceasta este de care să teme fi-
212
213
91
MN\b KT, .HAtT.V NfMHUH^IIOÎh «'iVo. uen, «V\Ab TOATl AtS' O.VUfATo , lUH.ltb ,V\AI|» KATb.
^B'klţ'kTo'f'k.
Hs' c?. KAAf tct.'.a^ v'na r.ofţtAO;b io«
AAftlNMAO'b .'Kf "ţAI , V.'AA.l AI«..t'tiTt T,"tKV SMHf AHWIfKA.
fi 63 <J).k/av
fl AAb ttfit, Af TOTb Atf* «pOCTb ATfMC-<TAT1, IHNTC^ 10 BOAAl, Hf AAtf KVlTJMNCh UIM  AnjM.W»«AIA   M*.V\AM AMMb   Oyp.VM AAV?
ţOCTb AAtfo» AUI* K*''Th• N^ 'f* A' *fl «MUtnÂ, UIM ATfHCTAf* AUIA AM tţA AWA-
«iMfOAtt AUib «Styî        AIKATb AAb
indcă aceasta nemincinos sămn es? cum toate le-au omorît* si le-au mîncav
ÎNVĂŢĂTURA
Nu să cade totdeauna vorbelor oamenilor a crede, ci mai înainte trăbuie* bine a-i cerca.
A 63 FABULA
De bărbat şi de muiere
O muiere, care bărbatu-său preste măsură îl iubea, de tot au fost întristată pentru o boală ce l-au cuprins şi în primejdia cea mai din urmă l-au fost adus. Aşa cît nu era de a să mîngăia şi întristarea aşa îi era de mare, cît cu viers mare striga: Oh! mai bucuroasă aş muri   eu,   decît   al mieu
214
215
9»
WSHTb BipKATb AAV?j!MNAb ABfA/fc; AAAH ^>\ff-AAl *NK7i AAAH TAff CAVJ AA7j)CiNHTb , KÎfAAA AAAOJT* ATfltf A.'KS'TOfK) JjMKANAb : Ol AAC7» * IH WKHTb KîfftATh BiV, UIM AAOKV? Alta CA tt l!fU*H(A, AflOH Af A.1"5?Mtb AAANTAAT?» BA <ţ>M. MoAfTIJ NV? aV AAAANATATb AH C7» Af 1TA ; lAfTA ArfOţANAticA Af AUIA BfA*,"f 3tîtb KliTfl AAOAfTf: 8tf N^Bp+tf AAA^fM , «v?aaah KAfKATtf AAtW , KAff AKOAO 3ASI, UIH Af AAVjATb Tf AluimTA.
HHAAfHf ti A<ţAl,   KAff OfNTftf AATtf? CA BOÂfKA A.wtfjJH-
ii oa^Ant fitil koaa,!, O ««foni tuAV? 4>otTb riitţ\.tirK koaaa +rfl-
WKVji»   flfHH3*HAtfc»; B7i3*HAb.   I», K*
ATO-
iubit bărbat murind a vedea. Mai în urmă încă mai tare s-au mâhnit, chiema moartea* întru ajutoriu, zisînd: Să lasă a ei iubit bărbat viu şi în locu lui să ia pre dînsa, apoi de ajuns mîngăiată va fi. Moartea nu au amînătat a i să arăta. Iară, îngrozîndu-să de aşa vedere, au zis cătră moarte: Eu nu vreau a muri, numai bărbatu mieu, care acolo zace, şi de mult te aşteaptă.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Nimene să află care pentru altu să voiască a muri.
A 64 FABULA
De o vulpe fără coadă
O vulpe ş-au fost pierdută coada întru o   cursă   prinzîndu-să.   Văzînd   ea că
216
217
OO 93
ATOATl SUIJA JH $lpT, KOAAi BAcţ)H , «ţ)7j-p AVM^Ja CT. ATfHCTA,    UIM Af Af^NVU-<l JT.AS'Kpf CANINI AAAM C.\^ W.WOfATh, A.VfV
AAAM ANAHNTf AfA CţlAlf ACTA, rANA^, KA kV AAATjUNTtffl CI <J>AK7a , KAUIH «CEAfAA ATI eV.WIM ClUlMAf ŢAf. «ItflUNS TOATt AA Oyi h AOKb Af At? CTfANlb, A^ ţMCb KlTpl *Uf. lOfiHTfAf AA-tAf C^fOjH ! A.AKI 51 «UTf BOA ABIfU^m $lfl rpMKf, UIH AAAM O^UIO/h CT» r^TflJH 4>tfyH, TlAUMBl KOţMAf. Kl M HtffWAAAM nOATf tl Bl CTf Mlf, 1f ANKl UW CîfJATb A&fV tttTf, KAHAb SMKtSA <ff-EA NfcpOAOCMTOJKI, UIH Af AnîlAfKAff nffCH-Nf Aff. Al ACTA OyNA AM NT fi IOUIH «V
flCflS'NCb • Ttf ACTA        MfCCflT^fUIM mNTpfc' AATl nfHIHNl, $1/11, N5?AAAH (IfNTftf Blft** AM KOAA1.
MfcAllH C^lTSWb Pff AAIIH ctfflTb km" «V AfAl~OCMÎ, 1f AOpb AfrWCTf Af «JlOAOtb.
A 65.
în toată viaţa ei fără coadă va fi, fără măsură să întrista şi de deznădăj-duire singură mai s-au omorît, dară mai înainte de a face asta, gîndea ca cu amăgitură* să facă ca şi celelalte vulpi să şi le taie. După ce toate la un loc le-au strîns, au zis cătră ele: Iubitele mele surori! Dacă vă este voia a vieţui fără grije şi mai uşor să puteţi fugi, tăiaţi-vă cozile, că ea nu numai poate să vă strice, ce încă şi urît lucru este cînd cineva ceva nefolositoriu şi de împiedecare pre sine are. La aceasta una dintră soţii i-au răspuns: Tu asta nu ne sfătuieşti pentru altă pricină, fără numai pentru că tu nu ai coadă.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi sfătuiesc pre alţii, supt chi-pu dragostii*, ce lor le este de folos.
218
219
94
A 65, <j)ak$>'a'k.
A aîV, AtHNh, ujh &o;Anr.
/Iftf, ACIINs', UIH KS'Anfc (Atf AtfctflT. AHM-UfltflIA A A BANATb, UIH Attf Of'ARAATb KW-hi. AvinAMf llt MVJATb BKJtATh S'i tifMîUb, Atf flOjtfHNHTb /Iftf A(HHtf.\VM, tAAb AHAfTA. 1Î.;M* Atf <J)AKtfTb TfEH IITjfM.H Ati'AAHHC * AfKAJf Aftf AUIA tAtf AAAWATb, K.fcTb Atf A-tlVKATb AWHtf, IUH .utfoflltb; AOOJ Atf-AATh K$Att» KO.'A iiilA , C7i AHAfTl BAANTtf. fiHKAtHA RtfAtlt, KAff Af IIHAAA AATtf.* CA*? ^kHA.>flimiTb , Atf (pAUSTr. AO.VC:' «IflUI. A,Af 7, flAfTt AltfAtflt Atf 4>0'Th <|.C> \{Tf AAAff , IUH A iii AfTOTu AAHKA. fiA^AUAb A'IAiTA Aftf Kltflltf-UHHb lAtf AAHf ATh, IUH 10 AV ATfCGATb : "|h-W Va Atf AKAllATb AUIA SHHf A AilTiflJI * ¦tf.Ult AfAT^HAtflî AtHNtf NlAh AACf Tb , a< fU C«tf«b: iii ACT A Atf $AKtfTb OifMft ACHnV-AVlî.
AU-
A 65 FABULA
De leu, asin şi vulpe
Leu, asinu şi vulpea s-au dusu-să din-preună la vînat şi le-au umblat bine. După ce ei mult vînat au prins, au poruncit leu asinului să-1 împartă. Asinu au făcut trei părţi asemine, de care leu aşa s-au maniat cît au a-pucat asinu şi l-au ucis. Apoi au dat vulpii* comisia să împartă vînatu. Vicleana vulpe, care de pilda altuia s-au înţălepţit, au făcut doao părţi. Dară partea leului au fost foarte mare şi a ei de tot mică. Văzînd aceasta, leu nu puţin s-au mirat şi o au întrebat: Cine o au învăţat aşa bine a împărţi? Vulpea, arătîndu-i asinu cel mort, i-au răspuns: Aceasta au făcut perirea asinului.
220
221
00
*5
^ffHSMTb WCTf AHfAA KAff   AHNb HfH-AAIlf A'A AAtVa  CI AUlAflluiuif.
&t MifAb ,    UJM Ai A^nh.
iibW KîţANAb, K1 AAIfA<J *tf UAlltf ofw* EAA, AS5 ^Htb KlTJil fAb : KlSi AH A7>CATb W flff .v.VAAITA , UlH Tf AH A^ATb A^HTi UA-ntf AMItTb r.^T^fOib : ATOAfNI, ATOAfHT. 4NAII0M , AfAfţ? AAlW) A A AAS'aaITA , K7i AM «AMTb UAllAAI (1AMHI Af AAflTI > UlH tS;uf. UAb .W ^Hlb A1ACTA rÂNAMNAb , KT. AMf a^ «l 6A AKM.psH Af U.vnb, IHM AMHh Mb Cl-UIH (ţJAKT, jflOH OVHb nfANi.b R^Kb , AMfA^   UV   fl.tilSW:   aW-WA"?; m&4 AATb
uah^ash , cx.wtj n-i^ACK-b, iunt;V aiia fiL
W 6OK At*V.VTA ,   «T. GMMf, «Ti ti A.Vrf
60^|îî $ms*   AAf'b PffTKKf, UJH TOATf, 1#
ÎNVĂŢĂTURĂ
Fericit este acela care din primejdia altuia să înţălepţeşte.
A 66 FABULA
De miel şi de lup
Lupu văzînd că mielu cu ţapu umbla, au zis cătră el: că ce ai lăsat tu pre mumă-ta şi te-ai luat după ţapu acest puturos; întoarnă, întoarnă înapoi, dragu mieu, la mumă-ta că îi sînt ţîţăle pline de lapte, şi suge. El au zis aceastea gîndind că mielu să ya despărţi de ţap şi din el saşi facă apoi un prînz bun. Dară mielu i-au răspuns: Mumă-mea m-au dat ţapului să mă păzască, pentru aceea eu o voiu asculta, că ştiu bine că ea îmi voieşte bine; dară pre tine şi toate ce
222
223
y6
Q»3
TS' (.iS't-ii, .4SI10IO ACIUATA, itf'llfHfltb, K/ TS  «tf ROj'Kl.U  A-litTf Xr:-m  BS'lţs'fOCU Art\.;
MAi, i*.VW> A* ClOUltK!. AHÎIT-A II tyrfO;*
AAI'tf,   KAl'A AAl flOlţH AAANKA.
O^H^ Kf'ijH TOTb A+S'HA KOJRf.JOfb HfAOfb AS-ANH A AATOfA , Kl AfAfttf.iTf OfM tANTb AAAAUMTOAff ,   UIH   A^Kb AAAUb.
67. 4)aeVa«k.
JL,l C^Hbf  RjlbW  UJH Af O^Nh 4>7Aj!h.
Oh>"> nftfNKb, Rl^fcNAb OlfNb ţţitffb Kl-Tf 1 CHHI A RfNW, Atf AIHlSVb Iţtf AAAAf b A tlAAHUf. «ttfjltf AAtf jKTfIKATb , A'1( AIUA HA*N|J' , Ktfn Mb «tf IMANCb, «tf itfcilMU j', IUH itfrHIJAf I tttf fltlltfHtb : Btf A AAb KINMTb AH1I l?tf O^Hb RACb (ţftfvOCb Al Atffb AUT. AIKOATi; AAfA (nff AAb AAi'«tf{A\bb NOfOKb
Tffc-
224
15
tu spuni, nu voiu asculta. Eu precep că tu cu vorbele aceste a tale bucuros m-ai vedea să mă desoţăse de cătră păzitoriu mieu, ca să mă poţi mînca.
ÎNVĂŢĂTURA
Să nu crezi totdeauna vorbelor celor dulci a altora, că de multe ori sînt amăgitoare şi duc în laţ.
A 67 FABULĂ
De un prunc şi de un fur
Un prunc, văzînd un fur cătră sine a veni, au început cu amar a plînge. Furu l-au întrebat, de ce aşa plînge. Cui, el cu plîns, cu suspinare, şi sughiţare i-au răspuns: Eu am venit aice cu un vas frumos de aur apă a scoate. Dară spre al mieu slab noroc,
¦ Alese fabule
225
o?
fVilTk &Kht Ui* A\/ KbţHVb Ac^tInT^NI, Ih'H AHACTA tttT» , HIMTptf Ht ttf IIAAUrb , Ujlî AT0AT1 &IAUA BOW IMAMUf. * iW^MNAb ftf OfNb A&ptf , KAJf Apt (J)M nojjTHTi., KAtfc «J>ll AAbfUJATb, AAAT1 IA$ A^KfiKATb , uim CA*^ {KOSOpATb A^ANTAHl.
Dao AViaVr-Tb aa^ATh akoao , Ulit RACLAI AS;b, «<>a^ A^AATb, NM ANb AOKtf AţfH, OyHfc' A» A^Tb*, A» KAJf TAfS IaW AAlHUTh, UlH A$ «^b ArANAb a<t>Afî>
luitiiUb,  npsW SHNf rtAb eat7j. . Aa;*
AVlII Ht A<J)Ap7j A&UJHTb, $OAfTt JA1? Crtâ-fV*Tb HHHf IJfVWJ, NH<K X'™1"'" UAt A-tfl.lAHA^Af.
4«XjMTOfM   AAAMKt?AtAHHltf CANtfjK *t AAl)M   (A AAA-»VitRk-
4 8$.
trăgîndu-1 afară plin de apă s-au rupt funea şi au căzut în fîntînă şi aceasta este pentru ce eu plîng, şi în toată viaţa voiu plînge. Auzind fu-ru un lucru care are fi poftit ca să fie adevărat, îndată s-au dezbrăcat şi s-au scoborît în fîntînă.
El au căutat mult acolo, şi vasu de aur nu l-au aflat, ci în locu lui unu de lut. De care tare s-au maniat şi au pus în gînd afară ieşind pruncu bine să-1 bată. Dară după ce afară au ieşit, foarte s-au spă-riat nice pruncu, nice hainele sale aflîn-du-Je.
ÎNVĂŢĂTURA
Amăgitorii mai cu de alţii să amăgesc.
deadinsu singuri
226
227
98 QO
OTo^T^t,   UiM Af 0\jNh rOA^Kk ClASATIKb.
On-rs'p-fe, KAffe iHArf nTfp,tf»Vb toui'*, a#
«,HCh: Ol H&Wt AAAW EOfBtlKl 1mwba AC AţArOtTf, UIH Af fifHAÎf, Kl ftf aa0{K> Af A^ptff, nfNTpJ? AHtA M UIAîJ AAftb OlfNb CTfW Af nÎATfl, OlfNAf âtlf&A, UIH hHAAMKb AAAN-lf*MAb AlUfflTA AftOAfT*fc. ATfl AMfA OAfTf UJfAt UIH Otytlb rOAţf\wRb CMfîATfKb THWlţb, *ti AAOUb 4>p^aao(b, IUH K^nHiOAffAf $AOKOA(f, UIH AAlKA^l «JA THMTiJh, TOTb ..W UllVrt* Xtifkfk OyNÎM 67..Wm THNfff ACI) A AM HA , flfM-TfS? AlfA ATfV icj^lî Kt? $OAfTf (TflB^-TlTOAff KOfCf 10 'AS* ÂlWlCATb, CXpAKA TVfTVjiOA ; ATAH H&ft AM AURITA 60f-KI.U, 1H AAAM TAff CI AlK^NAi; lîfl TO-A*i*iti} MfAb t&AGATfKb TOTb EHNf BOfKHHAb Af SlAb AAOfTb AUIA Af nAfTf *\VaAA.NAT|, A»V|tf,   KATb KlA&A AH   AiK5?ATA ROjKH
Al,
228
A 68* FABULA
De o turturea şi de un golumb sălbatec
O turturea care ş-au pierdut soţia au zis: Să nu-mi mai vorbească cineva de dragoste şi de veselie, că eu moriu de durere! Pentru aceea ea ş-au ales un steiu de piatră unde vieţuia şi nimic mîn-cînd aştepta moartea. Intră aceea parte şedea şi un golumb sălbatec, tinăr, cu moţ frumos şi cu picioarele flocoase şi măcară era tinăr, tot au ştiut durerea unii văduve tinere a o alina. Pentru aceea întru o zi cu foarte străbătătoare vorbe o au apucat. Săraca turtureaoa! Intîi nu vrea a-i asculta vorbele, ci mai tare să ascundea. Iară go-lumbu cel sălbatec tot bine vorbind de cel mort, aşa departe au mînat lucru,   cît   văduva   îi   asculta vorbe-
229
99
Al , N<T;UM!t!.\b IfKA KS* Kf^Hb K&ANTb a(tf«
ii;a i>i.   jjNacta ah* i|)0(ti» ka.vI;, .ţtţ.\fe
ATf CTATA B?iAV*BA AM IlfHAA-f; KVrA'Hit.U AA&ANAb .f-NAHHTl AfArCCTiAf, UIM <ţ>;ilT(-Al RtfNI A Mr,MTV?AS'H IM, UIM TAtut KV? A" H-fctTI IIOSJUilî , nS'aAAH ASf'fiffe AM 10 AAHHA. KVJ ANIjCTI « ASJ ARlUATb rOAV?aas1> , Kg TAHAMNAh HIBA AATA, KVMb tA A(ţ)Af KAA'fe AA HHMAAA CA, KAjfl ANKA <J>0AfT« GMNf AVj lUI^Tb, KA lAb, AAKA AM BOA CAM (1AAKA , Tf A-B^l CTi $AK7i, KA IIAh AAOfTb ; AtlOM fAh AS"fc-CTI TOATI AUIA Attf «JpAf UIHTb , KATb T^J-T^'ftOA AtKS'fT7a Bfl.Vvf rAHAl, k*b II A^ nî'fAfcJTb, ttf& AVi A<J>A.*Tb.
fllUA KV?f*HAb COUIA KftAHHMOAll flfKW
le, negreşind ceva cu vrun cuvînt asupra ei. Aceasta au fost calea în care întristata văduva îi primea cuvintele, aducînd înainte dragostele şi faptele bune a iubitului ei, şi gîndea cu a-ceste poveşti numai durerea a i-o alina. Cu aceste, ea au învăţat golumbu ne-gîndind ceva alta cum să afle calea la inima sa care încă foarte bine au ştiut că el dacă îi voia să-i placă, trăbuie să facă ca cel mort. Apoi el aceste toate aşa le-au sfîrşit, cît tur-tureaoa în scurtă vreme gîndea că ce au pierdut iară au aflat.
ÎNVĂŢĂTURA
Aşa curînd altul să uită.
soţia'   credincioasă prin
Ca        4 «9-
i
fi 69/ CpAR^ATv.
A.I   0\jNh IKSAAni».
Ol'"'» CKVjAAIIb TOATC ASffHAf CA.U i1im K^Nb'-JHAI, Nf AS1 AF>tfTb , A« AV>' S*NAV?Tb, UIM rttf EANM , Hf \tf ITfANCb , AŞ? (pTjIţtfTb OBAflA-a' AVfb, KAff I.U> AtJ>OAfTf ACfţtfrtCb AOKb U) Atf IIHTtf<lATb; AKOAO TOATf TASHvtffH-A<, ^ UIM nOf|)TfAf ASt, AUIA, IţAATl, NUN* W^M Tfllt, KA OKOAO ClHtf.VN-fepr A , Oyntf A'-l-Tfi (IfUTMHM Atfvî, KAff Af Tf+RA , uf! IAC-| «IMNtTf  OAAb A.tf tyOCTI. ,  CAS5  Atftb  llff AC-
' KtfNfb ,   O^NAf  BAfl'A Atf (pOCTb ,   iuh w AŞ,'
i AtfATb Af AKOAO.   if'lOlî  Clţtf.V\ntf AtflIT, OfiH-
1AW tAtf AtfK.*N.\tfu ,   KACA KAV?Tf Al BAfrA, ' UIM  CA   (a fitfl'tfff   AC A KA  ATOATf   ^HAf ,
1 Atf AlintfTb  AllAANIJf ,  UIM flfflM AMHb KAnb,
I UIM   AMHb  KAfKA AM   f.VltfAUf ,  fltNTftf KA , tf
aaam AjAri» Atf Ai-tfrb, AtfiiiifAtfTb. iI-iacta
itflIAfAfl  A.Wm  Otjlltf   WAflKAff  CU .\tf llfHIl-i ntfTb, IUH  IIAjtf As'h  -HAU C.y\tfATb,  A.\tf (..„-
A 69 FABULA
De un scump
Un scump toate averile sale şi bunurile ce au avut le-au vîndut şi cu banii ce au strîns au făcut o varga de aur, care el în foarte ascuns loc o au pitulat. Acolo toate gînduri-le şi poftele avea, aşa cît nice o zi trecea ca acolo* să nu meargă. Unu dintră prietinii lui, care de treabă şi de cinste om au fost, s-au dus pre ascuns unde varga au fost şi o au luat de acolo. Apoi scumpu, după obi-ceiu său ducîndu-să ca să caute de varga şi să se bucure de ea ca în toate zile, au început a plînge şi perii din cap şi din barbă a-i smulge, pentru că ce mai drag au avut, au pierdut. Această supărare a lui un oarecare o au priceput  şi  păru   lui   cel   smult  l-au vă-
232
233
lor
ţSVb,   HIMTfV?  Aii* ATpifJATh,   W ||>
S"Nb IIOATI ţj>M, AfAtJIA O, ATJMITJ,, ,,m lVt-JHM-6, AWTS'a WV' IIOMiTtÎTb at*\a-«>AA;t   «Ai   KlftfA  ia*? f/itllSNCb, K7j lW^,A.
i.M.H» , Al AIIIA ti tS'lIT.fb, IÎ1ARANU. ¦AS AASATb AS'jb, TOTb ATÂTA ms* C.W-t itTb , lîAICANAb ajn <J)M ARSVb , (J)i:iNAb K6  ks'   IAS a*? TpiMTb ,   A^  Cl';t mira
t7,\b (ţ)IC IţffATS'MTh, lUvi ak^.Wb A\OKSV'.p-vh Af as';s CI (WnTj OlilATfl ,   AI10H TOTb
oi/na r> \ <j>M; niNTpv' kt. njiKŞ'flAb ks1 ovna, aiua kv' aata ii ca</ripf;i|if.
cilNOACTf7. AR5f\|ll AA+flO/IM Nf Ca"***-U!f , >WaAAH Ct/nif Aff BlCU.'i HOACTfC A tlfH-lUNSVî.
O^Nb  ACHNb  aum   Cj)OAfTI CAţJ koaŢi^Tb,
**Tb ip* an;M.v\c* v'if a aWjih.   KV.vm. ax? G 9
zut, pentru aceea l-au întrebat: Ce pricină poate fi, de aşa să întrista şi suspină. Acestuia i-au povestit întîm-plarea sa. Căruia i-au răspuns că nu face bine de aşa să supără, că avînd el mult aur, tot atîta i-au slujit, ca cînd nu ar fi avut, fiindcă cu el nu au trăit au spre ceva să-1 fie cheltuit şi acum în locu văr-gii de aur să pună o piatră, apoi tot una va fi. Pentru că precum cu una, aşa cu alta să slugăreşte.
ÎNVĂŢĂTURA
A noastră avuţie adesăori ne slujeşte numai supărare vieţii noastre a pri-cinui.
A 70 FABULĂ
De mînzu asinului şi de lupi
Un asin aşa foarte s-au bolnăvit cît era în   primejdie a  muri.   Cum au
Î02
JfcitAAK»!  AMAtTA    Atflllî,   <ţ>OAfTf { \«J Kl,'|ţ«<-
AS'(U A A KU\\   AS?ii, A
iio-1
f ATt , IUH
Ks\v\h AS* AUsVtlh fii AKOAO, A*» K6T\'Thof-iW A A Oi/Ull. »ItHntf AS? Kţfyfb A A <ţ>'f+CT?,, KA RAAl, IHNf MUTf, Ulii BA^MUb A-UIA .\AV?A'lH.V\f Af A^flM, A\? ATffKATb KSJ AAANl'f Hf K.WtA A A KA(A AS?i1 ? fcîH IAS? fA-inSJlUb : HoH AV\b v*.tlAA!Cb, KA TATAT7.V? AH ROAHAfb, UJH <J>liliUb KA NOAA Nf l)A-Jf p',tf AAA» RfNWTii AMH-fe, KAtA BfAfArtb , utf<AS (A A(J)AA, UIMI AHMIipfS'NA , KAtA'î A-ÎRS'TbMb, A A TOATf, llf BA flO<j)TH. MfA AAK.I^S- AtH.^SJAţj'H AA.'TA Attf fAtflSfotb : D»b K^Ws'-Tb AAAH KH'lf (A A(J>AA , AfKATb ftO-î  AUH  BOU , KA CltA A<ţ>\f.
*Tftf AsttTf fiffVVH (fvNTb AAtfAllH ^vtfvtf, K.ţfjî A A A/JATAff nflTfS' JIIAfAIft Ppi'xT-» MAOfb (A Af ATi TfHUJH , AAJ6 AH-MHAA1 :A B<>WfA.
4 7'.
înţăles aceasta lupii foarte s-au bucurat şi s-au dus la casa lui; apoi, cum au agiuns ei acolo, au bătut u-nu la uşe. Asinu au curs la fereastă ca să vadă cine este şi văzînd a-şa mulţime de lupi au întrebat cu manie ce caută la casa lui? Ei i-au răspuns: Noi am înţăles că tată-tău îi bolnav şi, fiindcă noauă ne pare rău am venit aicea ca să vedem cum să află şi, dinpreună, ca să-i a-jutăm la toate ce va pofti. Iară mînzu asinului îndată le-au răspuns: El cu mult mai bine să află, decît voi ati voi ca să se afle.
ÎNVĂŢĂTURA
Intru aceste vremi sînt mulţi în lume, cari la arătare pentru pierderea prietinilor să arată trişti, dară în i-nimă să bucură.
236
237
«o)
Af O^Nh ITfcKAjIW.
Q nk UfCKAffO Aţ? A;vW\Tb MpiM* (AAA4A-Jf, IJM AtJ IlfHHfb tt» HMAMlOANf; Mh CAţf AAHJATb A« AH ACTA, Kl fAb A\? rANAMTb,-flfUJH AJIfNNAf ; ATftf ANfA , <j>ÎMNAh KT» fAb UIA* AKMftL:Tb, Kl, KANAh OaW AHNb ATOO AA IHllCtfVTb AA+pyi, NS'aAAH o HMAA-flOANf nfMNAf , (A^ A&b A.WM^AOK^ AATijlH fljîf O^Hb CTCNtO AHt'ATfT,, IUH A'i Tlf-n^Tb ASWAAIIOANf A ^MSf , PANAMNAh , n;MMb ASACTl AAHT.AOHHff AAAlî OyUJO/b nfUIlî AtljIHN-A« ,  KX*  KAff H7.A7jKA^A f.lb » fH  A» fi'l'fp-
MH.W'OHH K%'.V\S)AMMVSt AKOAO BOpbBfNM. As'ni KATMA   Kp*.Vlf,   AvWtlOCl^Tb , KT»
inu'k*A'fc as'm ah ahua/ta, iun aihiaana
$A<ft;A A»? A,'VMKATb Ayfî*-k*jiţ1> AArt.';», UIM CO AS* CKOCb IUHNÎ AfHfUIH. ŞlţANl^H niCKAffî ttfHHAh A* ţHCl KlTfA fH : K*NAb JEjHp'KAAb, fV AHHAAflOANf  Af   AAhW OfCKATb
G 4 *-
238
A 71 FABULĂ
De un pescariu
Un* pescariu au aruncat mreajea sa în mare şi au prins o cimpoane; el s-au mirat de aceasta, că el au gîndit peşti a prinde. Intru aceea, fiindcă el ş-au închipuit că cînd omu din întîiu la pescuit merge numai o cimpoane prinde, s-au dus în mijlocu mării pre un steniu de piatră şi au început* în cimpoane a* zice, gîndind, prin această mijlocire, mai uşor peşti a prinde; cu care nădăjduia el că ei de vier-su cimponii cu mulţimea acolo vor veni. După cîtăva vreme au cunoscut că nădejdea lui îi deşartă şi, lăpădînd fluiera au aruncat mreajea iară în mare şi o au scos plină de peşti. Văzîndu-i, pescariu sărind* au zisă cătră ei: Cînd ziceam* eu în cimpoane de mi s-au uscat
239
CflAMNA,   nh1i ofltfBOH ff^KANAb» UJH   CA^HNAb   aV    BffHTb ,     Mfî>    AKV?AAb , IWWUt. NS? AAAH   ^HKb    AHH.VMlOANf, K.Wt-M lANTfUS   T0'l^   WÎ'"î'JH»   AAfl AKVi.VM» tÂtTr AAAH .WS'ATb Bpi.V\*.
ToATf   Atflţ/^MAf    ASptAAt (A, UJH ^AOrV utf, ia ti (ţJAKA.
O^bVaII a^Nb. TOATTi ntMpf Af b*fU«. *OjH <ţ>vV*N\h, AtfAATb^AI OjIHS iiTifAMb , *AP« TAA AtwNf. UIH «iW ATflGATH : Nf *«Tf •    II AIUA âlVn-ipA ,    lll'î a   (ţ>tfVH u>
*aii? ka^Â B<fAn* ift pitica: Btfţtfn,
Af BAMATOpn, ic'fw <vr* rONftKk, RĂCIM* O^:?;, ""f^ aii A itf ti pOTb, KACAM* AfV» i OţH aoko/hjm u Wl nOSb AC^MAIîmilA-nftlV aj*TATk « TJOAni, *RAf i BţfAflif aaat*
splina, nice unu dintră voi jucînd şi sărind au venit; iară acum, cînd nu mai zic în cimpoane, cîţi sînteţi, toţi săriţi, dară acum nu este mai mult vreme.
ÎNVĂŢĂTURA
Toate lucrurile în vremea sa şi în locu său să să facă.
A 72 FABULA
De vulpe şi de ţăran
O vulpe din toată putere[a] de vînă-tori fugind au dat de un ţăran care tăia lemne. Şi o au întrebat: Ce este, ce aşa o supără şi a fugi o face? Căruia vulpea i-au răspuns: Eu fug de vînătorii cari mă gonesc ca să mă omoare; pentru aceea eu te rog ca să-mi arăţi un loc unde să mă poci ascunde. Ţăra-nu i-au arătat o groapă în care vulpea îndată
240
16 — Alese idbule
241
C«$      ._ -ies
A* A-TfATb. ttpl TffK*MAt».«*»n.T4-jii (iji AKOAO, Atf ATflBATh. Iluj'ANţ?: »W ,\s av ţfcTk KK'ArtRA BJJO B^AIM nfl MH' TfCKANAb? UlfANfc Atf fltfitfiUb: Btf «tf A.Vb BlţtiTb; A*f1 k5? AAANA AJUTA BANITOfMAOfb, OyV A» R^Allt tÂV A(K%'Ntb. fi*NT,VO'H KApt A-IKTb ttffiMk N& A^fl/MWltfTb, CAt? At?Cb Af AKOAO ; BI^ANAh B<?Allt , Ki AJ? (KlilATb Al nfMAAORAII j UIH Hb'tlAAAH TIArtt < Kl CtV BOfb ItyWNAf,   Al? fLUHTh AHNb  f/fOAUl, U1K
ÂV  n^jiiub ^KAAi ca;   szţANAb aw.-
TA UljtANfc Al? AMflI^Tb A KAfTHj Kl BSA-flt AIUA Hf AA{?AlllAAHTOApf At? CfOCTb, KATb CA1? A^tb NC.V\5?AI41AAMHAHH. ' RtfAfvt, KAfl   SHN.I At? SlţVTb)   Kl  BAHITOfKAOfb
aV 4>iirt?Tb (lAANb,  a* pcniNci;' Btf
llAUh tJ>H AAt^7*VlMTb j ANKl AftAH AaVaU AUlb ţ>M <J>7JţSTl, AAKT» AAAWAf TAAf. Af $H 4^tM?T KA rtf|A.
W*W EOjSKKk AT|»Hb 4»*Af5, «fol* ATtAATtf.
<?5
242
au întrat. Iară trecînd vânătorii pre acolo, au intrebat ţăranu: nu au văzut cumva vreo vulpe pre ci trecând? Ţăranu au răspuns: Eu nu am văzut. Dară cu mâna arăta vânătorilor unde vulpea s-au ascuns. Vânătorii, cari a-cest sămn nu au priceput, s-au dus de acolo. Văzînd vulpea că au scăpat de primejdie şi nu să mai temea că o vor prinde, au ieşit din groapă şi au purces în calea sa; văzînd aceasta, ţăranu au început a cârti că vulpea aşa nemulţămitoare au fost, cît s-au dus nemulţămindu-i. Vulpea care bine au văzut că vânătorilor au făcut sămn, i-au răspunsă: Eu ţ-aş fi mulţămit, incă mai mult aş fi făcută, dacă mînile tale ar fi făcut ca gura.
ÎNVĂŢĂTURA
Mulţi vorbesc intr-un feliu şi lucră într-altu.
243
io6
A 73» 4>ÂK^Alk*
h OyNh Aofllx, UJH AOH K*NH
Of"l> Atfflb tTA .AB.KjIBtf oyuSvt \î*Ah, flJH KA&TA Hff UJKb, OifHAl AOH K*NH Af cum oy-ntf AATtf 11 aaVuika.  iltffttf AtfAVJATh a-
NKTb flfMAIJKb B^Nb, UJH*KATb Âtf ntfTtfTb, A# IţtffCb ** Ttff AAA, AnOH AfltfTAMUb CUAi, KAff Atf fţOCTb AAAH rţAtA , Atf cftfuMTb A? akoao: Ks'Artb Atf Bl^tfTb KANM ANACTA > lAtfAltAti Al «frAATi, UJH aV AAffrATb A^HT»
atfnb, ai iÂV ikoih nfaaa AMHb rtffAvî. iî-
nOH AUJA AaV A/ttfuJKATb, UJH AaV ptfflTb , K*Tb AKÎA aV (KADATb BlV. iÎATb A^llb , KAfl ATftf AIACTA tTAff AAtf BlţtfTb, AAtf A<J»ftfHTATb ^HKANAtfli: T# AH (pOCTb «flA— fAAAHHTI, ka a«0 TtfpVtATf AH AntflUTb , KAff AUIA AOH KAHM GAfBAI(H Atf ABtfTb. fclf.7. Mb lÂtf fAtn^HCb: Btf AAAAAb ^HfAtfnTb Kî KMb Bî^tfTb OfHtf Ktf AATtf AUIA Mtfu)K*H-Atfc*.   *îlAAAAAATk Atf BOJ8HTA AAAH AMAj-
ti:
A 73 FABULA
De un lup şi doi cîni
Un ^lup sta în vîrvu unui dial şi căuta pre şes, unde doi cîni de oi u-nu cu altu să muşca. Lupu au luat a-cest prilej bun şi cît au putut au curs la turmă apoi, apucînd* oaia care au fost mai grasă, au fugit de acolo. Cum au văzut cînii aceasta s-au lăsat de sfadă şi au alergat după lup, de i-au scos prada din gură-i. A-poi aşa l-au muşcat şi l-au rupt, cît abia au scăpat viu. Alt lup, care întru această stare l-au văzut, l-au înfruntat zicîndu-i: Tu ai fost fără minte că de-o turmă te-ai apucat care aşa doi cîni bărbaţi au avut. Iară el i-au răspuns: Eu m-am înceluit că i-am văzut unu cu altu aşa muşcîn-du-să.  Celalalt*  au  vorbit mai depar-
244
245
os
VI! ^ftAUlAUA AAHNt, KANAb AOM O a Mir HM A$&}BAnTAUN $MNAb oJlW KS' a.ItW CI KATb, AAKl BftfW. |WfI A.\A*NAt>'fOfA l*«-tTI HinpiATHHb KHKI, AAA.Tl 17, AI1AKI oţ-Ntt* Kt AAlVj IflM 11 tAOGOAb AAAANAOH AA Mb.
E WA«   OElţH   TpTjS^I AAAM TAflf A«" RATb MAb   OCEHTb ACI (OIÎOTM.
A.» o^Nb, nat2jMj)k>, ujh aho noT*f-nhw, caV njNnirift'iţz-
OfHI flVIfAJM 8ft OltjWMHUţ, IlA?? cţOtTb «JMHCb ,   AO WAAOf A » tyifffAHUA Ki? AMJ*-
•w, un) kV t^nMH^w AAbjK'rA, ba iio
AAl* ,, b*h 17, HS* » WAflOApi ^iriA^HH-<*Vh,       'BA $AW>   Al AATIAI
AAOAO,
246
te: învaţă de la mine: cînd doi oameni înfierbântaţi fiind unu cu altu să bat, dacă vrunu, care amîndurora este neprietin vine, îndată să împacă u-nu cu altu şi să slobod amîndoi la el.
ÎNVĂŢĂTURA
Binele obştii trăbuie mai cît cel osebit* a să socoti.
tare de-
A 74 FABULA
De un păsărariu şi de o potîrnice sau prepeliţă
' Un păsărariu vrea o prepeliţă ce au fost prins a o omorî. Prepeliţa cu lacră-mi şi cu suspinuri îl ruga ca să o lasă şi să nu o omoare, făgăduin-du-i că   va   face   de altele    mai fru-
247
I
«jtAOAtt) UIH AAAH rfAtf BAnpiN.Vf. ITvi-JAfK» lÂV fîtntfNCh : J,AKb MS'aa'iAM 4>H ţHC7» TV? AMTUTf , TfAUJh^H fjITATb , AAf A A Kt? AAb NS'.WAIt rmiTftf Alf A Tf BOW OArtOpA, ftfH-Tftf KA (ţ>irAAVillUH, (tOlţÎMAf,. lUHflJÎA* THîiH T1H  if« KV/nH AH KAtT» CA Okjf-
NMA1,
J^BTbiyM'Vj'i*
HVU|INh\h   Af t0i4»?  CANTb OMpAUH.
. jj 7S« ^asVatv.
4,1 O^NfAl^ljlANh, UIH Af <?y"ni* Ot*]1KK.
OvNb UîjJANh Atf fljIHHh AdApi** CA W-AAT7» AAtfATf AfOniH , UIH TAlUf, KAff t% •tBAUACA AH AAANKA Tf *tf» ATpi AsitTC-«Atf A$AATb UIH Oi/Hb CTAjKb , KAff QOXţXt *Ak jtfrA, KA CAHAljtfÂffîl; ftÎAUA Wlll , UJH CTi MttAb COAAOAf A ,   <ţ>IHNAb K7i $7jttt A'
IfA
moaşe şi mai grase va prinde. Păsărariu i-au răspuns: dacă nu mi-ai fi zisa tu aceste, te-aş fi iertat, dară* acum numai pentru aceea te voiu omorî pentru că făgăduieşti soţiile şi prietinii tăi cei buni a-i da ca să să u-cidă.
# ÎNVĂŢĂTURĂ
Izdarnicii de toţi sînt urîţi*.
A 75 FABULĂ
De un ţăran şi de un stîrc
Un ţăran au prins în mreaja sa 0-dată multe dropii şi gîşte care să învăţasă a-i mînca grîu. Intră aceste s-au aflat şi un stîrc, care foarte îl ruga ca să-i dăruiască viaţa iară şi   să   nu-1   omoară   fiindcă   fără a-
248
249
C*0 109
*a «Ab NMtf AfOnîl, NHHI I7MK7. «ITI, HH nVaAAH uÎaamUJA NIRMNOEATl MAClfl, ANK7» AflA 14 SAANA* AIKATb TOATI, AANTl AMAC-TA > AV* ţMCb lAb} ArtAh (ţlOAjlTf AAAfl TjIH-*f , jrifHMMH  AAÎlIt AA K^TfANT^f   AH )$\~
hm; uiţAtri? bv^fitr^Ntb: 1* aaam luciAHii
Al AIAtTA? [HNTjîtf K7i itf Iţtf AATI nAJT>fH» KAflAf AAÎA^ {J)lK^Tb nArtfsi> Ti.V\b nfHHCbj AUIA Tflfitft AMHbnjJlVMl Jţtf UAI  U MOf H«
<W Nt? TjIlB&f ^>-&pk OAAAINH Al 1HHCTI 11 O^AABAI, Bl AAitlOfH niAf» bV 1IH flM AAAKAf* «fH NfBHNOBATb.
$  76. 4>AEo'A»k.
d»V A1? Bl^Th tOKArtfl AT?tf Of*(ll »TiCIC*MAb, UIH «JlOAfTI 4>Al.VW»HAb fţlMMA (• Atf ţM» kV HMUlf »Of6IA*AlM, (1 HSHAIB'4
ceea el nice dropie, nice gâscă este, ci numai o misa nevinovată pasăre, încă mai blândă decât toate. Lângă aceasta, au zis el, am foarte mare gri-je: părinţii miei la bătrâneţe a-i hrăni. Ţăranu i-au răspuns: Ce îmi pasă mie de aceasta? Pentru că eu cu alte pasări carele mi-au făcut pagubă te-am prins, aşa trăbuie dinpreună cu ele să mori.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu nu trăbuie fără cu oameni de cinste să umble, că adesăori piere cu cei răi măcară îi nevinovat.
A 76 FABULA
De un leu şi de o capră
Leu au văzut o capră întru o rîpă păscînd şi, foarte flămînd fiind, au zis cu nişte vorbe dulci să nu pască
250
251
WKOAO Af*fU AMU, K7, NSM AAX' »T7> Uf l, Z <W AAXHl.M.I ATJ*/ WAHiiAAI .VUff, KA-nflA RS' OfWHAMT» KS'fiH.lT» iÂV ^m.x'hc:, : M Apt, ipAll AtAlTA, AAK1 »ai» HSUp <J> H AKOAO, UiM AIAtTA AAAM RApTOlb 1» t, K • (Ab lUMTftf 4>OAO(rf A^H, A">*Tb iW..T^tf A «M.
O.Yltf NMMi O A ATI NinpiATMMtfAS-M tT.tf tl KftATj, AATiKAfTi Hi K^&MNTJ S^Nf SA ROffiH.
A 77- 4>AK^A,k*
A.» SHNfjJI,  IUH Af OM*qî.
OţHfc MX** AIUA WBt OAAAItl, KATb A^ fVrATk SlUMjl, KACA WA^TI AT;tf 0>
acolo*, în rîpa aceea, că nu-i multă iarbă, ci mai bine întru o livade mare. Capra, cu umilite cuvinte, i-au răspuns: ea ar face aceasta dacă el nu ar fi acolo, şi aceasta mai vîrtos o zice el pentru folosu lui, decît pentru a ei.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu niceodată neprietinulul său să creadă, măcară ce cuvinte bune va vorbi.
A 77 FABULA
De Vinere şi de o mîţă
Un june aşa iubea o mîţă, cît au rugat Vinerea ca să o mute întru o fămeie.
252
253
OO ii'
JLtf AMtlţlOA â& ACKKATATb fitl^ui , IUN WA* (KMAABATb 4rfi (O 4>ATl ţOAfTI ţftfAftOAro. illKTb IlitfHI RT>^*NAVCO AIUA ţ>fVAAOAC%, ţOAfTf QA* AAC;7»UHTb AU)A, K*Th U» AV 6ftfTb AO AtfA IUI! (JIÎAA'fcf , IWHTjtf AII A (O AVj A&b AA A(A KACl ; AK^AAb $ÎHNAb AAAA.NAOH AMIip/ftfNA , WFHTtf A A KJ-SHTfH BOfBf AtfAIH, AAfA fiHNIf/fc Atf BftfTb AlffffA, AHAlTi AATiTAff A (ţiMJH tt(Tf AAIBA-JATl, A IHA A^AKATb jfKACA OyNb UlOAffMt AR^fi; AAJ11 $ATA HMHI Al WGMTtf IM, UHU Af EOfEfAf A^H Afc .f TCjIGATb , 1H A^ Ittfjfb   AtftlA UIOAflfMf,   AMACTA Atf   <J>ARc"rb ,
K.T,Tb fAtf AAlNÎATb,    UIH lîtf AATb
Mp tţOfAAA it AAAH AHHAHHTf.
Jj>«a,vrffv
o.ViV AAAKAfTJ *U»Î (RHAAR'a <TAj!'fr> MM Tf+flTA, AAf7j NAfAbtf, UIM OGH1AK» trtUBMÂ AAtt.
J7t
Dumnezăoaia i-au ascultat rugăciunea şi o au schimbat întru -o fată foarte frumoasă. Acest june văzîndu-o aşa frumoasă, foarte o au îndrăgit, aşa cît o au vrut a o lua sie fămeie; pentru aceea o au dus la a sa casă. Acum fiind amîndoi di[n]preună, iubitu da iubitei vorbe dulci, dară Vinerea au vrut a cerca această mutare a firii este adevărată, aşa au lăsat în casă un şoarece a cure. Dară fata nice de iubitu ei, nice de vorbele lui au întrebat, ci au curs după şoarece. Aceasta au făcut cît zăoaia s-au maniat şi i-au dat iară forma cea mai dinainte.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu, măcară îşi schimbă starea şi treapta, dară năravu şi obiceiu nu si-1 lasă.
î
Al Ovj'Nk.  Alo7, UIH *f °Y Nh <rA^lt>»
QyHb       B;"fe oy*n!» r*tf;b a.Î ujaao;*,
flINT,^ AHfA A.\tf KIIAAATb A A 'IHNl , KYC7, AAAM'» *tf fAb ; UIM A^ ^«b : MKMTf njlATM-
Nf, iV a.wb oyiHCb 0 OAf <^oaLt« rpui,
BHNTj, UIM rfc'(T7> lUM Tt? AHNb M ; TA^ptf <A^ AS'lb AKOAO, UlH ATfVt'Ub AK^HNiN^ AVSl^Vb (TAA, UIH Nf SOpBHNAb Bptfob K^-tW&ANTb Atf CflVuHTh AHAnOM. a.Afl Al^ 81 ţANAţfAb *5?UMHAb a)} ţMlb KTiTpi «Ab.* Kllf 4>V"ui1 AUIA ,TAfl?
Ki;^a TaV;^,   NfCTANAb .a.aoku b»V
ptnVwcb: iltTA <*aa"H , Af auia k>'ti «psVb,
Kl AkVmwt, TOATI BACIAI fATA fTANAb, AfAAAb Bl^TbJ OfNb TAb'fb, *}\ MV* VAI A OyiHAf.
A 78 FABULA
De un leu şi de un taur
Un leu vrea un taur a-1 omorî. Pentru aceea l-au chiemat la cină, ca.să mînce cu el. Şi au zis: Iubite prietine, eu am ucis o oaie foarte grasă, vină şi gustă şi tu din ea. Tauru s-au dus acolo şi, întrînd în cuină, nu au văzut oaia. Şi, nevorbind vrun cuvînt*, au fugit înapoi. Dară, leu, văzîndu-1 fugind, au zis cătră el: Că ce fugi aşa tare?
Căruia tauru, nestînd în loc, i-au răspuns: Asta face de aşa iute fug, că în cuină toate vasale gata stînd le-am văzut, un taur, iară nu oaie a ucide.
AAV
256
17 — Alsie fabula
257
Oaaaimm Au/MinuM a«;ni njwunu r*n-
llV AHinfÎATHNMAOfb CAM.
ÎNVĂŢĂTURA
Oamenii înţălepţi lezne pricep du rău a neprietinilor săi.
gm-
79. iJarVa^
0<YkVf*    Afit OyNh   ElfFATb ţ KAff WAlî TAlTI AlfAVTb Ei'aUA (A f*I.T* ,   UiM Hvi# CO Tfllt ,    K A IIH^ (T>  4P1TI. .VvAft
A^M (nifII HAVtA Al AlllTb N7;'.»6t> OyfATb , KA^TA AAI-ffiAOlHfl , KA (AA h AlţtVlllI V* •Ah ; liuA -ATflD CA;7j, KASNAb A.V\v'fUMTb Al SfATb aV AAV'f.VHNTb, AAS' AVifb AlfSNb AACfAIJMTb, UIM TOATl HOAIH i AA»? AHA1? AKCAO. JlAOAAţH, KANJb /V.' TANA'Tb, A <J M fţi AAI AIA!A CKS'AAţ tA^ Ar'tb AA TfOAni , IIM AV? AHinV?Tb ARAŢI A A nÎATfl, KAfl WKOtltffc, i^MlAb ClfEATtf 4rfOAir&, H AIA"
A 79 FABULA
De un beat şi de muierea sa
O muiere avea un bărbat care vinu mai tare decît viaţa sa iubea şi nice o zi trecea ca să nu să înbete. Muierea lui spăriindu-să de acest nărav urît, căuta mijlocire, ca să-1 dezveţe de el. Aşa într-o sară cînd amurţit de beat au adurmit, l-au dus într-un mormînt şi toată noaptea l-au lăsat acolo. A doauă zi, cînd au gîndit a fi vreme[a] de-a să scula, s-au dus la groapă şi au început a bate la piatră care o coperea. Auzind bărbatu în groapă
258
239
tu
ASATI» t$ ATffGATb HMNf'î ? M&ft A^H fi AM NI kK$*ifa Al? ţMtb A(HNJ.' FMNf, EHMf> AU1A AJlEHNf , UIM lîtf JUCfltfNCb .' 8i? tANTb , KAff AAOfT^M AA^f A* AAAHIÎAff.
JUf& gijsat& aV ^H(b: n^aam aa^hj a**
AAANKAJf, HM Al fif^Tb } tV H^l|M flOUH AKM-Mf tVECTf fi AAAM AA^W, JM4NA4 ţM« MH , Kl ^AAH AAVHH Af AAANKAfif , UIM h$ Af Sf^Tb. kt ATVhHM A# ^.HintfTb A^Api Â UAANyf, ÂttflnHHAţ UIM ACI BltTA: 0 ftf M . 0fJMHMTA î ANUTiAfllM^Ni AA* NHAAMKb AUA* AfttfrATb > fV r*HA*AAb, Kî W AHACTT. AAMKAOHMff TI SfM ATtfjNAj AAjfS »tf BlAb Kfc AHfA ANK1 AAAM EfUMEb Tf AM tlfftTb.
jj^B'kll'kTVfTb,
IlfiS* A61Tf*HHTb   KtTf AW&Ol
AAb Alt A.
i $0,
260
a bate, au întrebat: cine-i? Muierea lui plină de bucurie au zis în sine: bine, bine, aşa îi bine, şi i-au răspuns: Eu sînt, care mortului aduce de mîn-care. Dară bărbatu au zis: Nu-mi aduce de mîcare, ci de beut. Tu nu-ţi poţi închipui ce veste rea îmi aduci cînd zici că îmi aduci de mîncare şi nu de beut. De atunci au început muierea a plînge, a suspina şi a să văieta: O, eu nefericita! Inţălepciunea mea nimic mi-au ajutat! Eu gîndeam că tu cu această mijlocire te vei înturna, dară eu văd cu aceea încă mai beţiv te-ai făcut.
ÎNVĂŢĂTURA
Năravu îmbătrînit este anevoie a-1 lăsa.
261
X15
A 80 (I)âeVai.
A 80 FABULA
Aid itfftrt» iiih Af o^NAti u/ijJAHk»
OfNb UAjIANb aV OfMHtb O 6*Aflf Kfr AA-, KAff AAfcATf r&HNH lÂV <J.O(Tb ifcrfTJAAA'rb. JflKVAAb KA^ANAh, Kl NfcArtAM [lOATf (KAHA, KTf 0\(AAMAhHm AATf ffcf ATb, KA IA NfclO OyiHn, UIH PfHTfVJ Aft&AU7jMMTl > <ţ>7j TAA^A, KA H*H SA AAAH <J>A1f nArtjBA. U,Af.\)liî N&MAM t?A-ţAMAb Af AfECT* fâîf, JllirsHtb: AAKI Ttt* 0<ţ>ÎAfA Kf'AHNIOAfÂ AH Kţ>H > UAU1H ATif^H KlAUA , WfA (J>WNAb KAT& fU)H AUlfAATOAff» M^UM AAAH KJfAb, UIM TTf AMNflflÎJHA KY 4>* riAtfMHlJlAf TAAf Tflbtff   CA AAOfM.
o.wVj AUHAATOfMAOfb HMH* RANAb t% *ftxi>, UIH AAKA nOATI AA flIAiniM > n/KAI* »** ti HTJAb TflKT..
Hl A 8f.
262
De o vulpe şi de un* ţăran
Un ţăran au prins o vulpe cu la-ţu, care multe găini i-au fost sugrumat. Acum, văzînd că nu mai poate scăpa, cu umilinţă l-au rugat ca să nu o ucigă şi pentru mulţămită făgăduia că nu-i va mai face pagubă. Ţăranu numai rî-zînd de acestea i-au răspuns: Dacă tu o fiară credincioasă ai fi, ţ-aş dărui viaţa, iară fiindcă tu eşti înşelătoare, nu-ţi mai cred, şi tu, dimpreună cu fă-găduinţăle tale, trăbuie să mori.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu înşelătorilor nicecînd să creadă şi, dacă poate a-1 pedepsi, prileju să nu-1 treacă.
263
1*6 OO
$ 39*
Al AOM HjlÎA TMNM ţ UIM a» 0\[*Nb 0\fych.
J^OH nfÎATHHM G*NM MNTftf AAOJb AtJKptf-fM a<2 KlAlTfcJMTb AMNbnfrtNTi, UIM IUJHN-OVNU Oyfto AKAAf AU1A CAîJ CinjÎATb» KATb TpiArtb'pA Al cţlpMKl ; OyHtf TOTb CAt? ctf-WTb ATjftNb ÂjIBfc'f'l, AAJl IIAAAAATb Ntl'fiti HlfVtfTb, UIM bi^ANAb IAh , Iţi MCT» Jk,tTAJI KAAHfV, IUI* CI (IOAT1 AflIJAţ a\? ITSJ$Tb AA fllMAHTb , UIH CA» 4>-fcK$Tb, BAKANAbAp <ţ)M AAOf Tb. A.V(11 M( O^fCV A^ Bl-A^Tb OAftîf AA flAAAANAb ^IKANA, ASKtffUbAA fAb , AOOH AA AMANAOAU) Oljff(KMAf , IUrt AA *Atb AA& AAAHpOCMTb «f l <J)IMHAb Kb OAfttf A^ LţMNSTb pltfct|>AACttj 0<ţfCtJ AIE^Nl CAMA A1? TAMAMTb A<ţ)KAAOfTb, AUIA HMHJ OttflITiJA-fl Mfe $!KfeTb , (KlCl nOBfCTiuH, OypuiH Tjfcn&JM.W AAOAJTI AN&At ATHHUf ) (XW, lupt AtyţfMţ'bAf AfESflA^H CAV CţlOCTbAC Kt/NCb, AtfrVM   (aV «OEOJATb, Al? ATfl-
KATb
A 81* FABULĂ
De doi prietini şi de un urs
Doi prietini buni pentru a lor lucruri au călătorit dinpreună şi, ieşin-du-le un urs în cale, aşa s-au spăriat, cit trămura de frică. Unu tot s-au suit într-un arbure, dară celălalt nu au putut, şi văzînd el. că nu este în stare ca aceea, ca să să poată apăra, au căzut la pămînt şi s-au făcut ca cînd ar fi mort. După ce ursu au văzut omu la pămînt* zăcînd, au curs la el, apoi la amîridoao urechile şi la nas l-au amirosit. Iară, fiindcă omu au ţinut răsuflarea, ursu de bună samă* au gîndit a fi mort. Aşa nice o supărare i-au făcut (că, să povesteşte, urşii trupurile moarte a nu le atinge). Omu care în frunzăle arburelui s-au fost ascuns, după ce s-au sooborît, au între-
«m n;uTiînV ty*: Hi a* tiW(h ovptfr .u OYptw. jiiiWiub: opyttf, ka
flfÎATHNb R%Nb, AAAtf AOUfNiÎTb, KA ivj Af-AMii 4NAMHTI «tf nflÎATMNH, KtfwbfUJiî H, 4RAAI (7i  tftMAH flOjMfCKt,.
lIjÎATHHH, KAjlM AA NIKOf Nfnipîf.ACK'h» «*NTb B^iAHHSH > KAU1H NOH (AH IIApACHAAb.
&( rAHNrANfj 1  UJH AtHNh.
1^^*, KAff cj>lj>7i AHf A ^AATl ¦HTA'M, A» «JCUHTb, AS BjTfTb, t*(7j EAT"b k^ A-CMN7JT; Mb tlN7iA'i*AVA -fAf.WAf (AAf, KAff AAAH tajih, UJH AAAH A&NUH IJA, AIKATb A AtHN&VH. k*HAb Atf COCMTb aa ET-TAf AIHHtf Mfr AATb OyHA BÎfHl fipKTf KiniUMHl K* IWlOAMAf itu nOTKOWTI AHNAflOH , h 3 K*™
bat prietinu său: Ce i-au spus ursu la ureche. El i-au răspuns: ursu, ca un prietin bun, m-au dojenit ca eu de aicea înainte cu prietini cum eşti tu în cale să nu mai pornesc.
ÎNVĂŢĂTURA
Prietinii cari la nevoie ne părăsesc sînt vrednici ca şi noi să-i părăsim.
A 82 FABULA
De gligan şi asin
Gliganu, care fără aceea îndată îi gata de sfădit, au vrut să să bată cu a-sinu. El să nădăjduia în armele sale care mai tari şi mai lungi era decît a asinului. Cînd au sosit la bătaie, asinu i-au dat una bună preste căpăţînă cu   picioarele   cele   potcovite dinapoi,
ii8      ~  Q®Z> -
K*Tb, AAAM MOfTbA* Kl^Tb, AAflîiVţ.lVNTb, MnUtfA$ nopKi ClARATIKb 0\fMT*H.iH;7> AA «Ab Atf ţHtb.: H* Atllb 4>M AAAM KfKţSTb, K> rtM1pA;Mf ŢAAf AU1A fi* 60j)b Atyti •
OM» A.iUA«nXh « COROTiciţl, OtfHAt WXlî TAff nOATt njMHM'rftjJi Hţ npUTM,M&A$î
ţi» Afcfiff. v
0**U% AfTOTlv $AIV\*MAI A%f Ân^KATi, O^Mb KOKOUlb , UIM A,Ab UMM-t BAfTOlb, Iţtf l^HAH, KA IţAb. AA^MH, «Jl <ţ>IHMAb Kl tt <^AflTA (A E»KijpOArt OAfb. <|>I1 $1-KkTb. AftnTţ , A* ^Htb KITJ7, (Ab. TVflJ»M QTIMljlf ,  KAfl (îptAMjATl AAJAA1 $AHf, Ui»
cit mai mort au căzut la pămînt. Mişelu porcu sălbatec uitîndu-să la el, au zis: Nu aş fi mai . crezut că picioarele tale aşa rău vor durea.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu înţălept să socotească unde mai tare poate pricinui neprietinului său durere.
A 83 FABULA
De un cocoş şi de mîţă
O mîţă de tot flămîndă au apucat un cocoş şi îl ţinea vârtos cu gînd ca să-1 mînce. Iară fiindcă ea fapta sa bucuroasă o ar fi făcut dreaptă, au zis cătră el: Tu eşti o pasăre care prea multă larmă face şi fieştecăruia eşti spre   greutate,   tu cîn-
268
269
L19
i4H ^TOATI HOflUHAf UIM tiAJÎH (OMMtf OA-AWHMAOph. HOROlM, KAtT» (7ţ AAANTVÂtKA, W ţMCb: ANAITA WtTf AAIBAf ATb , K^AAb ^.TOAT* HOniJMA» KANTb, UIH Hţ( TOLJM AM AHUIilTb ; AAJIl fţj (ţ>AKh ANAtTA AfBHNfAF AOJb , KACl CI IKOAAf A A AfcKfV, UIM (l UÎM KAlHTf nAHi AOfb. i,tfn7j ANAtTA AVj Z^Mib AAAUA : TVjflUH A«TOTb 4>t>fl ^Vf > KTiNViLlH} AfCTV/Ab OArtVjAjIf, IM 14ÎM AAAH AAV?ATf. Ko-KOUlVj Bffc AH fAtfl^MAf, UIM AUIH CD^Vl tipM-*)MNHAf, AAJIl rtHCMKA NÎf1 l*V AACATb BfTÎAAf, IM 4AAT1. AAVJ OAAOfATb , UIM A^tf AAAM-KATb.
ţi în toate nopţile şi sparii somnu oamenilor. Cocoşu, ca să să mîntuiască, au zis: Aceasta este adevărat, cum în toate nopţile cînt şi pre toţi îi deştept, dară eu fac aceasta de binele lor, ca să să scoale la lucru şi să-şi capete pînea lor. După aceasta au zis mâţa: Tu eşti de tot fără lege, că nu ţi-i destul o muiere, ci ţii mai multe. Cocoşu vrea a-i răspunde şi a-şi spune pricinile, dară pisica nu i-au lăsat vreme, ci îndată l-au omorît si l-au mîncat.
, IlAOfb flM HhS» K*Ma*' M AHlUlCKb «fWMMM, KA <J>AI1TfAf (AAf ftAf $7ijl<viuf tlAf ţAKl B^NI.
ÎNVĂŢĂTURA
Celor răi nicicînd le lipsăsc pricini ca faptele sale cele fără lege să le facă bune.
270
271
119
H 84. (^At^A-k.
3.1 oJNii fflVjjII UIH Af'osbţtntt
l'ltfll KlT'fc.'KOKb Al OS&ftf,
UI t AH ^Hst ATfl S'fe.lf AAATI, fîi lAb. «AH f Afl ftOATI «J^UM, A*K VTb M , UIM K% M>A1«A^Âipf, Al RAMVrop'î HfH AAAH Kţ^KW
AtKitiA.   RV.tnfc iÂV ficaVKCk: ^( esh ci
^ĂIH K? ^^TATA? AACIAAI, ti BOfKiCK UW W, UIMI* lUÎlî, ttf Kl? AAHNT'fc AAT-î TOT A+^H* A<|>\tf KAAf,KAtl ClţAIIb AIRrtNlTOpH, UW Al R*MH, 1» ţHHH Ti? AA AMACTA ?
^ 4lJl.Vfcuffi MHNip TOTAil?HA ATffeH* l»l|MflAt, UMTlfÎA TfVflMH.
A 84 FABULA
De un iepure şi de o vulpe
Un iepure îşi bătea joc de o vulpe şi îi zicea, întră celelalte, că el mai tare poate fugi decît ea şi că nădăjduieşte de vînătorii cei mai buni a scăpa. Vulpea i-au răspuns: Ce vei să faci cu fuga ta? Lasă-mă să vorbesc şi eu şi să ştii că eu cu mintea mea totdeauna aflu cale ca să scap de vînători şi de cîni, ce zici tu la aceasta?
ÎNVĂŢĂTURA
înţălepciunea minţii totdeauna întrece iuţimea şi tăria trupului.
272
|8 — Alese fabule
273
in
fi 85 4>At^A,k-
J^OH y^NH AfAAtfAT NI? CA Vi <J>OlTb Sl^Vb, AUIA OAAT1   J^TAANHNAtf:'!,     utf AEfl». ITAUlATbj   UIH «Atf* ^TJfBATb AfUNITATf.
AtfuTi AfAtTA «Atf Atf«b AA OKf&IRAAA AAAN-KANAb, UIH EMNAb, tAIJJH Cj>AK7» HNM.V\Î B^HI OyNAf K^X*?W CAtf KV?K7iTÂfH) AAtftTb AVjRftf A-«i. OyMtf AHNTfb fH Atf Atf\Tb O (J^fAM* Af-ItAfHf, UIM C\tf AATb (Oll'lH tAAf. EtfKVTA-JW tAV? ^WfNATb UJH Atf npns'intfTb, Kl 4>T>f*WAli AAAH T$Wl Af KAfNf , KAff Bft CAOTfWAAAT7i   AA   AflACA,   AH   OAV? A^ATh, DfNTjltf AHfA l*tf  .ATffIÎATb,   Hf O Atf «tfTb ? KAff O AtfAV?ATb,  (1 JKtffA , KTl Mtfn AA f.1b> tfAA,   AA KAff Atf $OCTb , CA «tf-fA,   Rl Htf OAtfAtfm»    EtfKTiTAfW Atfnfl-1f;tfTb  AAOfb RHKAfUjtfrb,    IlfNTftf AlfA Al?
^H(b: MiKAjiA'ftf Ntfno,»b ritiî, uiiî «oiî
A(fltfHAfl}M Af.WMHfj   AApTi  AHfA A,   ntflî BOf» -    .    . H 5 Alifî
A 85 FABULA
De doi giuni şi de un cuhariu
Doi giuni de mult nu s-au fost văzut. Aşa odată întîlnindu-să, s-au îmbră-ţăşat şi s-au întrebat de sănătate.
După aceasta s-au dus la o crăjmă mîn-cînd şi bînd* să-şi facă inimă bună, unde cuhariu sau bucătariu mult lucru a-vea. Unu dintră ei au luat o fărîmă de carne şi o au dat soţiii sale. Bucătariu s-au înturnat şi au priceput că fărîma cea mai bună de carne, care vrea să o trimată la masă îi o au luat, pentru aceea i-au întrebat ce o au făcut? Care o au luat să jura că nu-i la el, cela la care au fost să jura că nu o au luat. Bucătariu au priceput a lor vicleşug, pentru aceea au zis: Măcară eu nu poci găsi şi voi ascundeţi de mine, dară acela cui voi
274
275
ist
AUM'lKtfjATb, AlţNI BA AfMOMfttt NAMHTt AVM      n^TIUM MltVNAf.
Oa«MNM AHAm'nT* OAAAINWAPJtb Af^NI OOTI, *AnTfA( CA ac H-b-AA ft,Af A Al ACK^NAi: AAfl A^WK^ Al AlCKOm/lf, UJM Al A*AA HA**/!.
A 86. <|)AKtf
Af aom OopiH.
o
_ ^Hh OAAfc ABi AOM nOf-lM , KAJMAI AM*M« HTUA, niNl CAflA ClElTi, UIM (1 AA^UIKA oJh5? ntf AAtV, AU1A K*Tb AAMmfAţ? OAAţ? A» IM ARt ^OAMHl. Al AHACTA AAINW M*A&'& , Atf OyiHCb OyHlf1, iÎK^Mh A^«AAA-> A^H BlţJMU&h» AAOpTb» CAlJ R^JAT, UW AV ţMtb : Atfitok rtONb $A>5C j NI AAAM nott,   AAAHRA, <UMH BOA,  UIM m^A-
aţi jurat lezne va descoperi, că dinaintea lui nu puteţi ascunde.
ÎNVĂŢĂTURA
Oamenii înaintea oamenilor lezne pot faptele sale cele rele a le ascunde; dară Dumnezău le descoperă şi le dă la vedere.
A 86 FABULA
De doi porci
Un om avea doi porci, cari de dimineaţa pană sara să bătea şi să muşca unu cu altu, aşa cît mişelu omu de ei nu avea hodină. De aceasta măni-indu-să, au ucis unu. Acum dujma-nu lui văzîndu-1 mort, s-au bucurat şi au zis: acum poci face ce îmi place, poci mînca  ce mi-i  voia şi nu a-
276
277
U3
278
ft MMW AAA* OnjH.    JltlOM STjţţvNAb (TI»
fut»W, in noptîtf     MApiî ctvyNf Af gvW-
,|W Afl,   fHNTptf MOApTt tOllIM  lAAf . AA^ WAŢI» , UIH AA%* A&b AA.WÎIfAAJW. iÎT&HHK rfWHUIMS nO'KS UIA&  CKMh\\Tb   T*HAV * UlH tyHKb .AtMNf : FlfNTfV 'lf AAAAAb fSifKţîJIATb Af MOApTt Hf ip'lATHN^H AAIfk Kl AIS^AAb
limni AAMNi t/a a^if m nifp^Aff.
o.Vrt* C7i NfctTi K%KVpf Af AAOAfTi Nf-flpÎATMNlJASM tltf , Kb UIM NOACO ANKTj ACT V J^W nOATf AHfA UIH CÂNII (Ti A.T*AAn,U.
, A« Oai, u)h Af naKfcjJAp,
OaATI CA n.1*nu,k oaa (UTpi nilţtyAp» •TI CbOApTI   p* OUHNf,    UIM  «V A.1AT1I
apHwWt; A^wÎM/tyA, iun opA om^au,
OtiH
re cine a mă opri. Apoi văzînd stăpînu că porcu lui mari semne de bucurie are pentru moartea soţiii sale, l-au luat şi l-au dus la măcelariu. Atunci mişelu porcu ş-au schimbat gîndu şi au zis în sine: Pentru ce m-am bucurat de moartea neprietinului mieu, că acum şi pe mine mă duce la pierzare.
ÎNVĂŢĂTURA
Omu să nu să bucure de moartea neprietinului său, că şi noao încă astăzi poate aceea şi să ni să întîmple.
A 87 FABULA
De oaie şi de păcurariu
Odată să plîngea oaia cătră păcurariu că foarte rău o ţine şi nu înceată a o  năcăji:  dimineaţa  şi  sara  o mulge,
279
184 OO
OTtfHA<» KAt\ I» ^O'b^MHb AftHţ, UkH TOTb MlJH 4a«TtfAATb , W *NKl A.M OAAO-Afl UJH AMIM. ITltTOpH) lÂV pCH^NCh : fttf AAftb ntfrty* HtfHtfAAAH A*NA , UJH AARŢCAf Al|H Atf A UJH AUH OySMAI AAÎfM, NH A.NKI , AAKl am KIH AtoNIA TIEOM TJMAAHTl AA AAIIMipf, UIH aak7» ttf BOMEfi, AAAH AAtf.iTb Jltf A-MH nOttf «^Alf, nOltf AtfflMAOjIh , UIH tCAHMAOf-b nfAAl AT* AA; Atflll AIAtTA W-«If CC RO|Sl  Atf AAAH ţHCb (OAA. .
J^B^lLIbTcV^.
XaKI HOM, m( ABfAAb , A.NKI IUH fljltfNHH aaa-Hiytf HON CTiNtf IC*(!THAA,MM Ktf
AtfHMUl C7> flBAlAM.,   Kl CTT^ntfrt/jiAkH.
jj 88- (J)akVa%.
JU J&MNfj,  UJH A'AATl #Ajt«.
iJfV, 4til4ATtf ^IAf(AO;b Iţtf flATfltf JIHHOA-* fi, Atf Altfn OJUTl^SOKJ R? nAOfH-
Al.
280
o tunde ca să ia folos din lină şi tot nu-i îndestulat, ci încă îi omoară şi mieii. Păstoriu i-au răspuns: Eu am putere nu numai lîna şi laptele a-ţi lua şi a-ţi ucide mieii, ci încă, dacă mă vei mania, te voiu trimite la măcelărie şi, dacă eu voiu vrea mai mult rău îţi pociu face, pociu a lupilor şi cînilor pradă a te da. După aceasta nice o vorbă au mai zis oaia.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Dacă noi ce avem, încă şi pruncii, D[u]m-nezeu îi ia, noi să nu cîrtim, ci cu îngăduinţă să răbdăm, că stă în puterea lui.
A 88 FABULA
De leu asin şi de alte fiare
Leu, împăraţii fiarelor cu patru picioare, au avut odată războiu cu oasările.
281
Al. BiNHMAk ţTOA » AJţAfl (ICI EATTb , a4 H^(t> TOATI ^lAJIAI KAJM cqaaauh AK* ţO(Tb, AjANAb Al OACTt; bîfl MAI ttt-A/bNAb ATfk tHHf AimW , UlH Intff IAI, aV 4t«IEATb AfV, NI >H *CTt BOA A <|>AHf Kl? »M, KT. tAHTbB^NH , Al OACTI, HH— Hf AC1BATI Kt? nACJjIMAf. jjfî?, KA CţA» pCfl^NAl AA ATJISAjt AOfb, Aţ?ţMCb: Â-CHnW k&lTfHFATJ? Aţ/H BA CA{?*m AAOKt?OV(-Hfe'H TJAAAEHUAUlb, KA C1H AILpinTI aa CITAI 3 A*fT> lil1?JI(AE, $>ÎMNAb M flOATIEli-Ni $%um ,   AAOKb Ai AOlUI,
HhMI WCTf a'iUA   AAHUlfAb , KA hiba 1% H»? n©A17j Afli^TA,
A- 89- <Î)akVa'u
*   Â.I e^ATb'jIf,  AA/Mţî,  UIH TAFTAHi».
fitfATVfY, ABAfB*? OyNl?m ctijkt;» K<?HrL WA^OCTli flKVTk,   AAAUA A^tAlttt O-
Venind zioa în care să să bată, au pus toate fiarăle, cari soldaţii lui au ifost, în rînd de oaste. Iară ele, văzînd întră sine asinu şi iepurele, au întrebat leu ce îi este voia a face cu ei, că nu sânt buni de oaste, nice a să bate cu pasările. Leu ca să le răspundă la întrebarea lor, au zis: A-sinu cu strigatu lui va sluji în locu u-nui trîmbiţaş, ca să-i deştepte la bătaie, dară iepurele, fiindcă poate bine fugi, în loc de poştă*.
ÎNVĂŢĂTURA
Nime este aşa mişel ca ceva să nu poată ajuta.
A 89 FABULĂ
De vulture, mîţă şi gligan
Vulturu în vîrvu unui stăjeriu cuibu ş-au    fost    făcut;1    mîţa,    aflînd o
ia* CO
nfiţt AA AAHJKAOKt» , .f Nlll Atf (ţlTATb» AAf» TAHrAHtf AA flAl-iMNl UIAtf fltf(b fltff-1(H. ATftf ANIA AAAUA Ktf TjlO^AR^ AAjII AUIA Atf ttfffUTb BMMNri tlH A«-TOTfc. AT*W (Atf ctfwVb AA tftfll gtf trtf ATtf ftf Atf H , IUH Atf ţ'î(b: Ilu^Aff «7i TATl UÎf, UJH flOATI <J>H ANKA UJH AAIt AAHUliAH; Kl, dffKtfAAb Ttf KHNf 8<^H, r«1MÎ TAHtf ATOAT» ^'AIAtj tAITA AA fTiATiNHNA CTAIKi JWAtflî% UIM AH KOA ; CAAb JTjtTOAfl-Mi KA ATftf AlftTA AAOAb n^HH» HCgifH AAAH AtţH» tlH UOATl OAAOf A. Atf«l A-«MA l.W Atf(b AA rAVITANb, UW Atf ^i'tb : AAAAff f)f HAAIAAÎf (AMTb (J IM Tllt ; KA CttfAAb BfH «Ulii A<|>AJ7j KS fltfpifH 7 7jH <v« (lACutfTb , fitfATtfttf ITl t\\TA Ât"i CllIM SI UJI ti;i AHICTA AAtf OfWUVTb A* «îfUlţTi SHKaIha AAAlţA (Atf AClltflIh ArAtfjTilIlb • UIH
ntf.v\AH liOAiiTt, (7> (Kor.o;+, »;«nn«, iuti
AAAUAIilOpW (IH AXJIHH, AIIOH TOATA tyOA ApTANAtflT. AH <ţ)M (pJMKTj, KlSTA lUlî jt*rf(t> flAf TI ATftfA.>'J A , AACT> A<J>A;7j NS «l).i. EtfATtfjtf TIAAAh*tfci A« fltTtffMATb, U\tX"t
n« «aam/cmai acrvi \%'h i wei rAHfAHtf ri«
gaură la mijloc, încă au fătat, dară gliganu la rădăcină ş-au pus purceii. Intru aceea, miţa, cu grozavă înşelare, aşa au surpat vecinii săi de tot. Întîiu s-au suit la cuibu vulturului şi au zis: Pierzare să gată ţie şi poate fi încă şi mie, mişelii, că precum tu bine vezi, gliganu în toate zilele sapă la rădăcina stăjeriului şi îi voia să-1 răstoarne, ca întru acesta mod pruncii noştri mai lezne să-i poată omorî. După a-ceea s-au dus la gligan şi au zis: In mare primejdie sînt fiii tăi; că cum vei ieşi afară cu purceii tăi la păscut, vulturu stă gata a-i răpi. După ce şi pre acesta l-au umplut de frică, vicleana mîţa s-au ascuns* în gaură-şi şi numai noaptea să scoborea pre sine şi mîţîşorii săi a hrăni; apoi toată zioa arătîndu-să a-i fi frică, căuta şi într-o parte întru alta, dară afară nu ieşea. Vulturu temîndu^să de răsturnat, şedea pre   ramurile   arburelui,   iară gliganu
284
285
lUMTANAfatl, HAU NSHfinitKI ăVATtyt? nfefNtH, H*»UrtA$Afl: f» IT. AUHJhArttfA-Tf ?A« ¦OAW» AfctWfMTb AAA*NAOH, UJH (A** fIK^Tb MAUM 4>'lVl.\Op AAANKAff.
0«fc TOTbAl&NA A« HfAb ffV 10Al AHA4EM (l gferit, 4>OAţTf AflAJI Alll'f-Ktff «fMftfc AAicVfH'U^ JMftAţjTf IKOfNT.UII,
j|  QO. <{).\L&(k.
A« ' «nVjJM Oy'f ANaViIIH SIAlţA.
O AATţ AniA^p» AMNnft^Nt K*< AAAff Nf^ 60HNUT> iTfHTA tîllîf W, Kl AAAlî f.HNf A(SA , <|»H , <7, UIM t<ţ>AfUIAIKl EÎillA A'K*T TOT AtVHA KV 4>JMK1 tlTf*Â<KX. ^•U)A A* AAIfib A A OyHb AAKb , OyNAf B/t t%ll Artli. A« AKTjfOfA EfHMff r.fCAlUf.1» t iflipNAVC»,   ^Ut A<J»Afl AÂ;BJ, AtlAt-
găştigîndu-să ca să nu-i răpească vulturu purceii, nu ieşea afară. Ce să înşir multe? De foame au pierit amîndoi şi s-au făcut mîţii fiilor mîncare.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Omu totdeauna de cel cu doauă limbi să fugă, că foarte mare împăre-chere încă adesăori moarte scorneşte.
A 90 FABULA
De iepuri urîndu-şi viaţa
Odată în pădure dinpreună cu mare nevoinţă striga iepurii că mai bine le va fi să-şi sfîrşească viaţa, decît totdeauna cu frică să trăiască. Aşa au mejrs la un lac, unde vrea să să înece. De a cărora venire broaştele spăriindu-să fugea afară în iarbă a să as-
286
287
mxi. i1tVhh4 a& tfih oyn*j foţm
I TAl|H | MV AHMCAUM ,** -^ah C*NJb Oii AAUH ka(m «TIM. Af fi*. ^J*#^!« 1*A AAAUM»
KAff m» noATf f+AtAf, * AaV *npf
CtffATb AtViţ)(j!M, (IKA^TI AA MUH, UJH CI Asţul, A flfiAA, Ut rt'AţAI tÎTt*M, RAfK niTHMflKli»
cunde. Atuncea au zis unu: Auziţi! Staţi, nu vă înecaţi: mai sînt şi alţii cari să tem de răti. Trăiţi ca ceialalţi.
ÎNVĂŢĂTURA
Care nu poate relele ce l-au împresurat a suferi să caute la alţii şi să înveţe a răbda, că să află destui carii pătimesc.
Sfîrşit
288
19 — Alese fabul»
289
CUPRINS
t
Prefaţă Un  precursor al fabulei româneşti:
Nicolae Oţălea....... 5
Notă asupra ediţiei....... 31
Cuvint înainte......... 39
1. Fedru cătră aceia ce fabulele urăsc, dimpreună este şi în loc de cuvînt înainte .     . 43
2. De vulpe şi de ţap...... 49
3. De vulpe şi de leopard...... 51
4. De asin (măgariu) şi de lup .... 53
5. De vulpe şi de leu....... 57
6. De un asin şi de un cal..... 57
291
" 7. De o cerboaică şi de un leu .... 61
8. De asin, leu şi de cocoş..... 63
9. De un cîne, de un cocoş şi de o vulpe . 65
10. De un urs şi de un leu..... 67
11. De un puiu de cerb şi ele un cerb ... 69
12. De un ţăran şi de pruncii săi .     .     . 71
13. De doi cîni........ 75
14. De o cerboaică şi de o viţă   .... 77
15. De leu, lup şi de vulpe..... 79
16. De asin şi de vulpe...... 83
17. De un om şi de un satir (măscărici)  .    . 85
18. De lupii izgoniţi....... 87
19. De asin, vulpe şi* leu..... 91
20. De un părinte şi de fiii lui   .     .     .     . 93.
21. De mîţă şi hîrciogi...... 95
22. De cămilă........                                            • 99
23. De miel şi de lup...... 101
24. De lup şi de o muiere veche ...    .    . 103
25. De un lup şi de un cap..... 105
26. De leu şi de alte fieri...... 107
27. De un asin şi de un gligan   .    .    .    . 109
28. De o măiemueă care s-au făcut Cupido sau
zău iubirei......... 111
29. De broască şi de bou...... 115
292
30. De un ţăran şi de un miel       .    .    . 117
31. De un şearpe şi de pilă..... 121
32. De un cîne şi de un fur..... 123
33. De un asin şi de un corb..... 125
34. De un leu bătrîn....... 127
35. De un lup şi de un miel..... 131
36. De un ied şi de un lup..... 133
37. De un orb şi de un şearpe   .... 135
38. De un leu şi de şoarece..... 139
39. De cioară şi de oaie...... 143
40. De cîne şi de umbra lui..... 145
41. De un părinte şi de fiii săi  . .    . 147
42. De cerb şi de oaie...... 151
43. De un cîne bătrîn şi de stăpînu său  .    . 153
44. De un vighitoriu şi de fiii săi   .    .    . 157
45. De o măiemueă şi de a ei doi pui        . 161
46. De un lup şi de o dropie..... 163
47. De un om care prietinii săi ş-au cercat  . 165
48. De un păsărariu şi de o mierlă   .    .    . 169
49. De un corb şi de o vulpe   .... 171
50. De o văduvă şi de slujnicele sale   .    . 175
51. De un vrăjitoriu....... 177
52. De lup şi de vulpe...... 181
53. De un om bătrîn care au chiemat moartea 183
293
54. De miel şi de lup    ...... 187 M 77. De Vinere şi de o mîţă ^.    .               . 253
55. De vulpe şi de stîrc  ,    .    . *  .    .    . 189 M      78. De un leu şi de un taur..... 257
56. De o fămeie şi de un doftor  .    .    .    . 193 M 79. De un beat şi de muierea sa  .    .    .    . 259
57. De cal şi de asin    ...... 197 ¦ 80. De o vulpe şi de un* ţăran   .... 263
58. De Miercure                   .... 199 fl 81. De doi prietini şi de un urs   .    . 265
59. De cerb şi de boi...... 203 9      82. De gligan şi asin....... 267
60. De graure şi de cuc...... 205 S      83. De un cocoş şi de mîţă..... 269
61. De un cerb........ 209 fl 84. De un iepure şi de o vulpe   .... 273
62. De leu şi de vulpe ...... 213 fl 85. De doi giuni şi de un cuhariu!   ... 275
63. De bărbat şi de muiere   .    .    .    . 215 H      86. De doi porci........ 277
64. De o vulpe fără coadă   . 217 -S      87. De oaie şi de păcurariu..... 279
65. De leu, asin şi vulpe ...... 221 9 88. De leu, asin şi de alte fiare  .          . 281
66. De miel şi de lup....... 223 8 89. De vulture, mîţă şi gligan   .... 283
67. De un prunc şi de un fur . 225 9      90. De iepuri urîndu-şi viaţa..... 287
68. De o turturea şi de un golumb sălbatec  . 229 ¦
69. De un scump...... 233 ¦
70. De mînzu asinului şi de lupi .... 235 S
74. De un păsărariu şi de o potîrnice sau prepeliţă .......... 247
75. De un ţăran şi de un stîrc   .... 249
76. De un leu şi de o capră..... 251
294
Lector: VIORICA MARII Tehnoredactor: A. MOLNAR
Apărut; 1915. Bun de tipar: 13.02.ISSS.Comaada nr.: 2534. Coli de tipar: 8,25. HIrUa: velina da 70 fl/m*. Format: 32/70X100.
Tiparul executat sub comanda nr. 541/1984, la ÎNTREPRINDEREA. POLIGRAFICA CLUJ , Municipiul Clu]-Napoca B-dul Lenln nr. 146. Republica Soci aii ita România