Google This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct to make the world's books discoverablc onlinc. It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the publisher to a library and fmally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. About Google Book Search Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web at |http: //books. google .com/l GN 44T V6 015 ^(y, ''^'LE PREHlStO^-"^ 44-T 02.5 ^^', FUMURI ARCHEOLOGICE SCORNITE DIN LULLELE PREHISTORIGE FUMURI .AuHOHEOLOGMOE SCORNITE DIN LULLELE PREHISTORIGE kfl. ODOBESCU. > < ■' •> TYPOGRAPHIA CURŢII (LUCRATORII ASSOCIATl) 12, PASSAGIULU ROMANU, 12 1873. Extrasa din Columna lut TraXanu din No. 15 februariu 1873. «a^k Scimâ de-o-cam-data atâtu de puginu assupra ^ vechilortt locuitori aî ţerreî nostre ; amu doben- Q> ditu anco, prin a nostră propria lucrare, aşa de ^ puQine cunnoscinje despre anticul tăjile naţionale , vi ne amu câştigată pSne acumu aşa de pu9ină cre- dinţă în cercurile sciinţifice alle lumii civilisate , tncătu, ^eu, nu s'aru pre cade să ne măncămu de îndată acea brumă de credinţă, cumu ^ice româ- nulu, prin emitterea unoru hypothese de o natură, maî multu seft maî puginu fantastică, care nu potu să provoce decâtu unu zîmbetu ironica pe buzele adeveraţiloru omeni de sciinţă. Ac6stă cugetare a fostu din nou deşteptată în mine maî deunăzi citindu , în Trompetta Garpa- ţiloru din Vie februariu (N<> 1045, annulu alluIX) anco unti articolu, sub rubrica : Archeologia, sub- scrisa de d. Gesar BoUiac. Intr'însulu e vorba de Vsuia fumatului din timpii prehistorici , şi e- 6 ruditulâ preşedinte allu comitetului nostru ar- cheologicu ne spune ca Pomponiu Mela, acellu geografu spaniola ce scriea latinesce cu 60-70 de annî tnaintea concuisteî Daciei de către Traîanu^ «attribuiă 7iumai Thraciloru celloru vechi usulu «fumatului;» apoi adaogă că : «Dacii, alle cărora «obiceiuri urmeză să Ii fostu mai acelleaşi cu alle «vechiloru Thracî, nu mal este indouîalâ că fu- «mau, că fumau din lulea prin vre-unu felia de «{eve subţiri care n*aii pututu să resiste pene la «noi» ; in fine ne arrată că d-lui a găssitu însuşi penă acumu, «printre vase şi cioburi de vase prehistorice, » în trei locali tăji difiTerite, laVoda- stra din Romianaţî , la Hunia de lungă Galafatu , şi li Piscu-Grassani de pe lalomijă, trei lulelle de Iuta negru, care suntu leite poseclite «lulelle ro- mânesci» ! Iată o frumosă descoperire archeologică , şi cându unu omu ca d. BoUiac o întemeiază pe carte letinâscă, passă de nu te minuna ! La noi lumea nu se pre occupă de archeolo- giă , şi prin urmare pote cu înlesnire să cre^ă în erudiţiunea ori-cuî. De ce anse noi, d6ca în a- devâru ne taiă capula şi deca ne interessămu la starea de cultură a compatrioţiloru noştri, — de ce să ne facema o glumă din mi^u-lâcele ce avemu pentru a'i instrui ? De ce să nu trattămâ sciinţa cu seriositatea ce i se cade şi să n'o presintămu, pre câtu ne dă mâna, sub aspectulu ei cella ade- vărata şi respectabila, atâta publicului româna , \ care pote ave o naivă încredere în noî^ câta şi strainiloru cari ne judeca cu mai multă juste^ă^ dar şi cu maî pugină îngoduîelă? Eu creţ^u că aceste idei aru trebui să calăuzescă pe toti aceia cari, cu p6nna seu cu limba, voru să contribuia la lăţirea cunuoscinţeloru de orî-ce na- tură printre poporuluromânu, seu să respândescă prin străinâtate noţiuni sciinţiflce despre patria nostră. Gu acesta învSţătură aşu vr6 dâră să se allegă bine -voi toruW cititoru, din paginele cel stau di- nainte. Restulu e numai fumu ! Să cătâmu deru , pe urmele d-luî Bolliac , a a- duna fumulu din anticuitate, şi să ne întrebămu şi noi d6că cu adeveru ellu a esşitu din lulelle prehistorice. Cu vre o cinci sute de annî mai nainţe de Pom- poniu Mela, părintele istoriei, ellenulu Herodotti aurise că Massageţiî, unu poporu care locuia din - coilo de Marea Gaspică^ pe malurile rîuluî Araxu , — rîu maî mare chîaru decătu Danărea,— că «Mas- «sageţii descoperise unu copaciu alle cărui fructe «eî le arruncau pe jaratecu , stândfl cu grămedă «adunaţi tmprejurulu focului, şi din fumulu ce c(se înalţă^ şi pe care'lu mirosîau, eî se îmbetau, ccprecumu Grecii din vinii ; şi cu cătu maî multa «ammcaă de acelie fnicte pe focă, cu atâta mai «malta se îmbetaă, pene în sfersită se sculau şi «se puneaă pe câatece şi pe jocuri.» *) Altă uode-va. iotă Heroiotu mai dîce ci >Scy- «ţii, intrăodu sub nesce accoperisuri de pislă^ punu «semenţă de cânepă pe petre roşite în focă ; şi «cându acea semenţă începe a arde, ea respănde- «sce ună^fumu mai tare decătu aborulă băiloră din «Grecia; şi Scyţiî, ameţiţi de acea aburelă, se pună «pe urlete. Acesta le servă loră de baia.» ') Aci pote, precumă observă d. G. Rawlinson, traducetorulă englesă allă luî Herodotă *), scrii- torulă ellenă a confundată doue usuri distincte alle Scyţiioră : adecă, pe de o parte, băile de a- bură pe care le întrebuinţez anco şi a^ Rusşii, producendă abur^la prin turnare de apă pe petre 1) Herodot! Ub I, §. 202 : /AXXa 81 aţi Iţ€up^(i6n Ui^ ffXap7tou( Toiot^Se Ttvo^ ţ^povro, toU; Imis 3ty I; tcouto ouvAOwoi ffXata aXoLi xal nup avaxau7(i)VTat x'Jxâci> ffepit^o(jL#vou; iRcPdDLXfiiv 'iiei ffTo icSpf 399paivo(A^vou; $£ xarorf (^oji^ou xou xapTiou xo u IniŞoEXXop.^- «vou (AeOu9*/^96» T^ 3d(AŢJ xaia ntp ^'EXkyiwa^ xia oTvco, nXeuvoţ Ss im- ,PaXXo(A/you tou xapnou p.aXXov (lEOuoxsoOat, 1$ o Iţ opXxjviv te av'v- uTOoOaixo^ Iţ aoi87]vanixv^£oOai". 2) Idem. lib. IV. § 75 : ,ToaJnj« wv oî 2xi50at t^? xavvapio« xb «ai7/p[Aa Ijceav Xd^cuai, ânoSvSvouvt 6}cb xouţ iciXouţ* xai licstTsv Itr- «TatiffiPoXXdjjiev, xal axjJLÎSa «ap^xat xoaatîtrjv fioxe 'EXXtjvix^ ou- „8e[i.{a av [xiv jcuphf) anoxpaxiiaete. 01 81 SxiiOai o^ajULevoi xj icupfyj w- „p;ioVTai* Touxd aţi ovxl Xouxpoiî caxt". 3) History of ?erodotaB. A new engliflhversionbyCfeorge Bawlinsoil* New editlon, voi. IIL p. 55, note 6. V roşite în focii, 6m pe de alta parte^ affumarea cu fructula unei plante^ pe care ve^urămu mai susii că Massage^ii o arruncau pe focu spre a se îmbâta din fumuiuei, cântându şi jucându în betialoru. * Acea plantă arii fl d6ru chîarîi cânepa, x(^vy^ vorbindu de rtulâHebru alluThraciei (Marina de astâ-^iy, arr^ta că «in acellu rtu se nasce o plantă as^emenată cu «şoverfulu ^),opiY&vcţ) waptj^aoioţ. alle căriî căpetiie Thra- «ciî le cullegu spre a le arrunca în focu, dupe ce «suntu sătuî de mâncare, şi absorbindii prin desse «aspiraţiunî fumulu seu mirosulu, care se ridică «dintr'însele, se îmbetă şi pică înlr'unu somnii «adiincu.» ®) . Pliniu cellu bStrănu scbimbă şi soiultt plan- tei şi scopulu fumigaţiuniloru scythice, cândâ ne 6) Strabonis geographicarum lib. VII cap. 3. §in. ^M^zi^l mTou; Muaou; h Qo<7£i$u)Vio; xa\ l{i.^uX,ti)v iTziKzazon xai's'jo^iav, Sta «Sk louTo xa\ 6p£{i.u.aTcov* p,Aiii $1 Xp^jSat xal y^^^^'^^ ^^ Tupco M^cSviaţ xaS'^duXiav, ^la dl touto xaXetaOai Osooe^T^ ts xa\ xanvo^a- «TOţ**. — §. IV. „Tb hi 8^ xol SeooEpstţ vo[jl(|^6iv xol xarevopiioţ Touţ „lpT[{i.ou; "fuvaixwv aţ)68pa gvavTîouxai -catţ xotvat; ^tcoXtJ^s^iv " 7) Doctor A. Fetu în Enumeraţiunea specielorâ de plante cultivate în gprSdina botanică din lasţt pânS laannalii 1870 p. 42 (dstrasii din Bevista Sciinţifică). 8) Plntarchi fragmenta etspuria, edid. Fr. Duebner. Paris 1855. p. 82 : IIspl TCotapicov xol 3p(uv Intovu^jiiaţ xa\ t(5v Iv auTol; £upi9x6[xevo>v. §. III. 3: „FevvaTai Sk Iv aOrco (tâ TcpoeipTjpi^vti) no- nTi{iţ *^E^p(a) ^OT^VT) noip6[LOioi opivavco, ^$ ta axpa Sp6^^[xsvoi nBpaxsţ iKizSiaoi 3cup\ {jieta tov x^pov ttj; 87](i.7)Tptax^ţ Tpoţ^ţ, xat «TTjV ayaqpepo(JL^T)v avaOufJiiaaiv SeXduevoi Totţ avaTCvOiotţ , xapouvtoi axa\ E^ţ ^uv Otcvov xaxaţ^povTat". 11 spune, urmăndu tntru acesta unui medica grecu numiţii Apollodoni, că barbarii, spre a'şi scade volumulâ splinei şi a se face astii-feliii din ^i tn (jii mai sprinteni şi mai vertoşi, aspiră pe gură fumu de săbiuţă ') (cypirus est gladiolus, ut dixi- mus, rădice bulbosa...) şi nu essu pene a nu Q fă- cuta tn fiă-care ^i o assemenâ aburelă ^®). Deca barbarii lui ApoUodorii sun tu tottt aceia cu Massageţii şi Scyjiî luî Herodotu , cu Gapnobajiî moesî ai luî Strabone, cu Thraciî Iui Pomponiu Mela şi aî falsului Plutarchu, apoi trebuia să recun- noscemu că Iote poporele Scythieî au practicata fu- migatiuni de differite specii, cu scopulu, unele d'a se tuvesseli^^dupe mesă, spre a cântaşi a juca; altele, spre a se addormi; altele, sprea'şi întreţine sănâtatea. In primulu casu^ ei sorbiau fumu de cânepă, în allu douilea, aburii de şovSrfii, în ulti- mulu în fine se affumaii cu perlâlă de săbiuţă. Darii toţi scriitorii vechi cari ne au păstraţii tra- diţiunea acestui usa, ne afflrmă totu-d'o-dată că barbarii arruncaii d'a dreptulâ pe foca plantele aSumătore şi le absorbiau mirosuld stândii în pr6jma focului. Nicăieri d6rii nu e vorbă de pipe şi de lulelle. 9) Doetorfi A. FSto, loo. citat pa^. 51. 10) C. Plinii SeCQiidi nataralis hiatoriae lib. XXI S LXiX aQuod ad cypiroa attinet, Apollodoram quidem sequar „qui ne^abat bibendam : miramque tradit, barba- „ros Buffitum hujus herbae excipientes ore^ li e nes consum ere .et non egredi die omni, nisi ab hoc suffîta : vegetiores ncnim firmioresque sic etiam in dies fieri. ^ 13 Prin urmare chîaru d'amu vr6, spre a face plă- cere d-luî BoUiac, să recunnoscemu că şi Dacii fumau ca Thraciî luî Pomponiu Mela, apoi totu n'amu av6 de unde scote, că «eî fumau din lu- cclea». Abî6 d6că resfoindu prin reg^ele medicale alle betrânuluî Pliniu , găssimu că : «fumulu rădâ- «cineî uscate de podbelă seu de limba- vecinei ^^) «(bechion quae et tussilago dicitur), fiindu aspi- «ratu printr'o trestia şi înghiţiţii, vindecă, dupe «cumu se crede, tussea învechită ^*).» N'aru fl ore, v6 întrebă, ca mu multă cute^are de a preface trestia, ar undo , răpcigoşiloru luî Pliniu, într'o «lulea cu ţâva subţire», la care, în puterea unei imaginaţiunî archeologico-îatricalo- poetice, amu închipui că Traîanâ ossândisse pe ser manii Daci , ofticaţi de nempăcatele luî prigo- nin? Numai astu-feliu s'aru pute ânsS esplica pentru care cuventu Daciî, despre cari,— cumu ne încre- dinţeză d. BoUiac — «nu maîeste îndouî^lă că fu- «mau, că fumau din lulea prin vre unu feliu de «ţeve subţirî care n'au pututu să resiste pene la 11) Doctorii A. Fetn. loc. citat. p. 30. 12) G. Plinii Secundl Ub. XXVI § lei-nHujus (bechion et nalio nomine chamaeleuoen; aridaecam rădice fumusper amn- «dinem Mastus et deyoratas, yeterem sanare dicitur tassim.** La cartea XXIV § 85, totil Plinii! spune despre acostă planti că i se arde r&dScina pe oărbnni de ciparostt şi la casnrl de tusse învecită, se aspiră famalâ printr'o pîlnie (per infurni- bulom). 13