CONSTANTIN NEGRUZZI OPERE EDIŢII CRITICE CONSTANTIN NEGRUZZI OPERE 3 TEATRU Ediţie critică de LIVIU LEONTE EDITURA MINERVA BUCUREŞTI - 1986 p INTRODUCERE Teatrul lui Constantin Negruzzi? într-un anume sens şi al lui, cu toata ca e alcătuit din adaptări şi traduceri. Al literaturii şi culturii române cu "siguranţă, fiindcă a contribuit la mlădierea limbii literare şi artistice, la fami- liarizarea publicului cu autori ca Hugo sau Moliăre, la constituirea şi consolă darea repertoriului naţional. Fără a ne mai complica cu terminologii de apa- renţă doctă ale sociologiei literare, se poate vedea că scriitorul care, lâ o vîrstă preadolescentă, traducea în caietele sale din Yoltaire, alege, cînd e Să iasă „pe piaţă" ,• melodrama Triizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi şi, după Maria Tudor sau Angelo, tiranul Padovei, se opreşte la mult gusta- tele vodeviluri. Aproape toţi autorii din epocă au făcut la fel, inclusiv Alec- sandri care, printr-un plus de angajare la cauza teatrului naţional, printr-u» talent al actualizării, a reuşit să transforme procesul adaptării într-unul de creaţie. Chiar comparat cu gloriosul său contemporan şi prieten, Negruzzi are una din contribuţiile peste care nu se poate trece în istoria teatrului românesc. Prezentul volum include piesele rămase de la Negruzzi, mai puţin Ctrlanii şi Muza de la Burdujăni care au intrat în volumul I de Opere, Păca- tele tinereţelor — antologare operată de însuşi autorul — şi Crispin, rival stăptnă-său, în volumul al II-lea, alături de celelalte texte din primul caiet manuscris, Zăbăvile mele din Basarabia tn anii 1821, 1822, 1823, la satul Şărăuţii, in raiana Hotinu. Raţiunile selecţiei le-am explicat la locul potrivit. Titlurile ne erau cunoscute şi pînă acum, dar reunirea pieselor, multe* din ele publicate aici în premieră, ne dă o idee despre dimensiunea activităţii dramatice a scriitorului, altfel parcimonios cu apariţiile în public. Să nu uităm şi că o parte din texte s-au pierdut. Volumul are două mari secţiuni: Piese publicate şi Inedite, ambele cuprinzînd, fără discriminare, prelucrările şi traducerile în ordine cronologică» La Piese publicate, nu am avut dificultăţi în stabilirea ordinii. La Inediter am lămurit de fiecare dată criteriile cronologiei care, presupun, nu are cum fi schimbată. Şi, chiar dacă vor apărea între timp argumente pentru a situa Duelurile după Vicontile de Letorier, spre exemplu, aceasta nu ar aduce nici o modificare de esenţă. V Descifrarea şi interpretarea manuscriselor — cititorul poate singur aprecia numărul de pagini de la Inedite a luat timp mult şi a cerut succe- sive reveniri. La unele, scriitorul a făcut corecturi peste corecturi, uitînd sa se opreaacfl la o variantă finală, la altele, grafia şi neglijenţa copiştilor pun probleme asemănătoare* Editorul, manifestîndu-şi rezervele, a fost obligat totuşi să opteze. El a fost ajutat, la acest volum, de istoricul Iuliu Ciubotaru al cărui concurs s-a dovedit la fel de competent, ca şi in pregătirea celui de al doilea volum. Trebuie menţionat că şi secţiunea Piese publicate are caracterul unei restituiri. Singurele, să le zicem, ediţii în care au apărut grupate Treizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi, Maria Tudor, Anşelo, tiranul Padovei etc. sînt cele de la Socec, din 1873, şi de la Minerva, din 1912. Şi dacă astăzi mai tntUnim ce mai întllnim prin transcrieri de texte, inclusiv ale lui Negruzzi, e de imaginat ce se Intimpla acum peste o sută de ani sau tn al doilea deceniu al secolului nostru ctnd lipseau minime criterii de editare. Abia Demostene Russo a statuat o ştiinţă a editării textelor ale cărei contururi s-au precizat .mai tîrziu, nefiind nici ,pină astăzi definitivate. . Normele de transcriere au rămas cele folosite şi explicate in volumele I şi al II-lea. A intervenit doar o singură derogare care a funcţionat şi In volumul al II-lea. în Notă asupra ediţiei la volumul întîi, arătam câ numele proprii străine au fost transcrise conform indicaţiilor ortografice actuale, care reproduc grafia originală şi că am respectat textul lui Negruzzi numai atunci cind ne propune o altă pronunţie, de tipul: Mascva, Oraţie etc. Pe parcurs s-a ivit insă o situaţie pe care editorul nu o anticipase. La unele tra- duceri nu am avut la dispoziţie originalul. Şi atunci cum să transcriu pe Ţibul Mendau dVwjon, pe Dericurt, pe Fridric şi pe Marii? Bineînţeles, aşa cum am transcris pe Jan-Jac Trivuls şi pe Sfors din Duchesa MHanului (volumul al doilea), adică păstrînd grafia lui Negruzzi. Pentru consecvenţă in această inconsecvenţă faţă de regula iniţial anunţată, am extins procedeul pentru toate numele proprii, aşa cum am văzut că s-a făcut şi la alte ediţii. Deci: Filip Gmbert, Blez şi, mergînd mai departe, Molier şi Volter. Poate că de aici rezultă şi o sugestie de vechime care nu strică textului reconstituit. Greşelile de tipar sau de scriere au fost corectate tacit. Parantezele drepte, aşa-numitele „croşete*, apar numai în următoarele situaţii: 1. Pentru a marca lipsa, din diferite motive (file rupte, pete de cer- neală, neglijenţe ale autorului sau ale copistului), a unor pasaje, a unor ex- presii sau a unor cuvinte: 2. Pentru a completa unele abreviaţii ale autorului care astăzi sînt mai puţin inteligibile sau se pretează la confuzii: M,[ărirea] v.[oastrâ] d-[ta]le eto. 3. Pentru a încadra adverbul sic, atestînd astfel exactitatea transcrierii unor forme sau a unor cuvinte care ar putea părea greşeli ale autorului, ale editorului sau ale tipografului. Vi 4. Pentru a indica titluri care, iarăşi din varii motive, lipsesc: /NanincJ* Rezultă derf că tot ce e cuprins Intre paranteze drepte nu se află &> textul lui Negruzzî. Scriitorul nu prea era sigur in folosirea semnelor exclamării şi al Între- bării. De obicei, apare exclamaţia acolo unde ne-am aştepta să întllnim o Interogaţie, acolo unde şi textul din care a tradus Negruzzi are tot semnul îhtrebârii. Am corectat astfel de ezitări, curente Încă Ia mijlocul secolului «1 XlXdea. In genere, punctuaţia a fost modificată pentru a se conforma normelor actuale. Lfc« Treizeci ani sau viaţa imul jucător de cărţi ZIUA ÎNTÎIA PERSOANELE D.DE JERMANI, bătrîn neputincios; aproape de moarte JORJ DE JERMANI (jucători) fiul său — 25 de ani VARNER, înşălâtori şi birbant; prietin lui JorjJ—.26 de ani DERMONT, negustori bogat; unchiu^Ameliei — [45 ani RODOLF DERIGURT - 22 de ani VALENTIN, slugă d-lui de Jermani — 30 de api AMELIA, bogată orfană, logodnica lui Jorj, crescută în casad-lui de Jermani — 16 ani LUIZA, guvernanta sa — 35 de ani Un magistrat Un ofiţier cu opt slujitori a poliţiei O slugă a casei de joc Un bancher de cărţi Slugi, jucători şi alte persoane Întîmplarea zilei întăi urmează în anul 1790. Scena se petrece la Paţlţ mai întăi într-o casă de joc, şi apoi la d. de Jermani. f fu- f ' • ZIUA I Teatru fofăţoşazâ multe sale înluminate care dau din una în alta; a vede în, cea din fund o masă de joc pe Ungă care se grămădesc o mulţime jucători* Dinaintea scenii este slobodă şi mobilată numai cu scaune. (Este iktoul nopţii.) SCENA I VARNER, RGDOLF, UN BANCHER, tn urmă JORJ DE JERMANI Numeroasă adunare prin sale ; jucătorii toţi umblă din loc tn loc. ^jniMCHERCL — Domnilor, puneţi cărţile... gata... Valet elf- S tigă... zece perde. (Toţi jucătorii deosebit ocupaţi se apropie cu grăbire de masă. Vamer vine dinaintea scenei fiind [un smoc de asingnaţii şi sunînd aur.) rARNER — Douăzâci de mii de franci şi două sute de galbini!... sint clteva oare de clnd n-avem nici o sută de franci... pre lege mea 1 Bă trăiască cărţileI... Degrabă mi-am scos /t banii; avem frumos favor! trebuia să fac paroli... ;; bancherul — Puneţi cărţile, domnilor 1 rodolf (viind dintr-o sală) — Pedepsască-mă ceriul! mi s-a căzut "■> această nenorocire. ■f Htarner (tn parte) — A, prietenul Hodolf a perdut! (Tare) Ei! ce ai, iubite, pare că nu eşti mulţămit de noroc? Rodolf — Iartă-mă, domnule; norocul mă trătează cu chip & mă îndrepta pentru de-a purure... de opt zile de cînd m-a, smomit şi m-ai tras în casa aceasta, am văzut, am urmaţi am cercat toate şansile jocului şi am perdut douăzeci de mii 3 de franci,,. Vai miel aceasta-i a treia parte din averea ce virtuosul meu părinte cîştigasă pe încetul prin o onorabilă muncă.,. Dar nu-mi pare rău după ea, de vreme ce cu acest preţ începui a cunoaşte oamenii de carii trebui să mă feresc, şi locurile ce se cuvine să urase. varner — E! aceasta-i vorba cea obicinuita a tuturor jucătorilor maltrataţi! O zîmbire a hazardului şi Indată-şi schimbă tonul. Aide! mingăi-te, şi să fim filosofi... ţ-oi arăta eu un meşte- şug. .. Dar, tăcere I zăresc pe oarecine cu care vreu ca un prietin să faci cunoştinţă. rodolf — Acesta-i d. Jorj de Jermani. varner (încet) — Noi ne adunăm aici în toate nopţile. O! acestfi-i un jucător straşnic, să te... rodolf - Ba nu!,., mă rog nu mă numi aici. jorj (sosind cu grăbire şi şterglndu-şi fruntea) — Ah, In sfirşit sosii!,.. Bună seara, Varner, cîte oare sîrit? varner — Miezu-nopţii. jorj — Aşa de tlrziu!.,. ce păcat!,.. Speram pe noaptea aceasta; căci soarta de cîteva zile s-a pus să mă prigonească. Tu ştii c-am perdut 30 de mii de franci pe carii tatăl meu mi-i dasă ca să cumpăr diamanturile ce trebui să dau frumoasei mele logodnice ? Aşadar, te poţi pricepe că cu orice preţ îmi tre- buia bani. Am alergat la cămătariul nostru. Blăstâmatu se pornisă din Paris; l-am gonit păn la moşia lui,= şi iată că sosesc. varner— Trebuia să-mi spuie mie... Eu sînt în ciştig, jorj — De unde putem gîci... Căpătasăm nişte juvaieruri care, cu toată nătîngia nemilostivului jidan, s-au prifăcut ca Joe în astă ploaie de aur. (îi arată o pungă,) varner — Te-aşi fi înlesnit eu aice, dar, fie; iată-te cu armele In mină. Atacă norocul ca un brav, ceva curaj! aceşti bani slnt cu noroc. jorj — Oare să joc cum mi-ai aratat tu ieri? am perdut o sută de galbeni. varner — Ba nu. jorj — Dar tu aşa mă sfătuisăşi. varner — Aşa este; dar am mai gîndit: aşteaptă cînd e fără soţ; joaca şi tot îndoieşte cuşurile... trebui să spargi banco la a 14-a dată, jorj — Noroace! dâruieşti-mi numai o giumătate de oară şi slnt deodată cel mai fericit din oameni, din amorezi şi din soţi. varner — Du-te, joacă şi cîştigă! jorj — Aşteaptâ-ma. (întră în o sală.) 4 IjjtoopoLF (tn parte) — Ticălosul! ce desfrlnare! • Varnbb (tnsămntnd pe o hîrtiuţă)— li trebuiesc juvaie'ruri.,, v Qhiar o aşa podoabă afti văzut la dama ştiută care face aice i ■' o negustorioară... (îndoind biletul, câlră o slugă.) Ascultă, 'î. băiete!... Du Îndată biletul acesta la dama Saraben, aici deasupra. K' atu ga — Ştiu, domnule, (lesă.) K> rodolf (tn parte) — Oare ce pregăteşte? '■ varner (strtngtndu-şi portofelul) — Trebuşoara nu-i ră... (Viind spre Rodolf.) Ei, iubite, n-ai vrut să te Înfăţoşez prietinului meu; rău faci.., un tlnăr minunat care In curlnd are să fie : bogat, ii rodolf — Cum? varner — O Însoţire slăvită! o fimeiuşcâ minunată!... trebui a-1 ţv face prietin. ■; rodolf — Ce, cunoşti toată familia sa? •>',.varner — Negreşit; eu 11 formez pe junele acesta; eu I-am aruncat tn lume. Rodolf — Ai inţăleg... Zic Insă ca tatăl său, d. de Jermani este un om cuminte, şi cu principii aspre. varner — Cel mai cirtitor moşneag; dar sa trăiască iscusinţă mea. Bunul om, plin de slăbăciune zace Intr-un jilţ şi ne soco- teşte nişte sfinţişori; şi ca unii ce aşteptăm o moştenire mare, ne Împrumutăm pe speranţa viitorului; eu neguţitoresc, aşteptlnd zăstrea pe care avem să punem mina mini. rodolf — Minunat!... şi fără îndoială că şi tînăra demoazelă a fi ştiind... varner — Ba nicidecum!... Orfană din vrlsta da zece ani, ea a fost crescută în Însuşi casa d. de Jermani. Mai are un unchi pe care 11 aşteaptă sâ vie de nuntă şi de care atîrnă puţin; el vine mi se pare din Indii sau de la Mexic, dar fiindcă a dat voie, puţin ne pasă de el. însoţirea aceasta, iubite, n-a să fie multă vreme liniştită; lui Jorj li este dragă libertatea, nevinovata soţie e gingaşă, simtimentală; s-or Învoi rău. rodolf — Te temi de aceasta ? varner — Din lmprotivă... eşti Încă copil. O să mai avem o femeie de mlngăiet. rodolf• (tn sine) —Ticălosul! varner — Dar eu şăd la vorbă, In vreme ce iubitul acela Jorj se luptă cu toate armele ca să-şi capete diamanturile ce le-a perdut şi care are să le deie frumoasei lui. Cere trebuinţa să ştiu cum 11 tratează norocul... A! uitam... de vei juca In 5 aată-seară, te sfătuieacaă cerci ceea ce ţi-am arătat: 3, 7, â, tot firi soţ... AdioT ne vom mai videa. (întră ţnir-o. sală.) rodolf — 0, ceriule I In ce vizunie m-am viril ? Osinditule Varner! şi- acest Jorj... .Sărmana Amelie... .oir s-o jertfască... aş voi să fug Îndată, şi'acum nu ştiu ce putere, ce interes m& ţine aice... (Un străin tn vrîstă Intră c-un aer sfiit. Acesta~i Dermont; îşi ţine pălăria tn mină.) Un străin! ruşinea mă cuprinde cum zăresc o faţă streină... Dumnezeule I ţl cunosc! acesţâ-i un neguţitor de la Marsilia, l-am văzut într-o călă- torie; are şi relaţii cu familia mea... ce vine aice 1... să mă feresc de întilnirea sa, şi să ieu sama lui Jorj. (Se depărtează.) SCENA II Cei. din urmă (tn osebite sale), DERMONT dermont (vine ţiindu-şi pălăria în mină) — Oare aice să fie? de abia pot călca. Aoeasta-i cea Întâie dată ce Intru In viaţa mea Intr-o aşa casă. o sluga (apropiindu-se) — Mă rog, domnule, pălăria. dermont — Iţi mulţămesc, prietene, de băgarea de samă 1 dar nu trebui. sluga — Aşa-i obiceiu, domnule. DERMONT — Aşa 1 sluga (ie pălăria, şi-i dă un număr) — Clnd veţi vrea să vă duceţi, o veţi găsi, no. 113. (Deodată o gtlceavă se aţtţă la masa de joc. Multe glasuri amestecate.) Aşteptaţi, aşteptaţi domnilor! — Cărtile-s făcute I — Ba nu, nu! — nu-i drept! — taci! minţi! Dă banii! — Acesta-i d-lui 1 — Afară I afară!... (Gonesc pe un jucător.) bancherul (cu răceală) — Puneţi cărţi, domnilor. (Liniştea se restatorniceşle.) dermont (ce a ramas singur pe scenă) — Ce mirşavă locuinţă! ce adunare! s-a putut oare ca Jorj de Jermani, fiiul celui mai bun al meu prietin, s-a putut ca cel ce va să fie soţ nepoatei mele, să vie aice in toată noaptea să-şi peardă 'averea şi onoarea? Trebuie să mă incredinţăz_______ aşa, am ales cel mai bun cbip, n-am vestit Inturnarea mea... Dar oare mai cunoaşte-l-oi în mulţimea aceasta de jucători, de 10—12 ani de cind nu l-am văzut! La cine să m-adresăz? De-abia cutez a-mi lnalţa ochii, şi simt că sudoarea Îmi 6 acopere faţa. (Se vede Vamer viind din fund, şi de ceealaltă lăture 3—4 jucători iau sama lui Depnont, arăttndu-l imul la altul.) Să mă mai răsuflu. (Se pune pe un scaun.) varner (în parte) — Acesta se vede că-i vreun jucător nou, vreunul de la ţară... zău, seamănă a om de treabă... Mări! ia să văd... (Se apropie.) dermont — Cu toată neplăcerea trebuie să mă hotărăsc a vorbi cuiva. (Se scoală şi vede pe Vamer care-l salutează; li mulţu- meşte.) varner — Servul d-tale, domnule. dermont — Asemene, domnule. varner — Se pare că vi-i cald ? Aerul circulează rău aice... Băiete! (O slugă vine.) Dă-mi voie... trebui să beţi ceva răcoritor. dermont — Domnule, ce te superi... varner — Lasaţi, vă rog... (Cătră slugă.) Un pahar de orjat la d-lui. dermont — Ba nu vreu nimic... (In parte, cu necrezare.) Acest om e tare politicos! varner (cu dulceaţă) — Domnul se pare străin ? dermont — Aşa, aicea slnt foarte străin... varner — Am Inţăles aceasta; şi aşadar d-ta nu cunoşti pe nime din adunare? deiimont — Păn acum nu. varner — Poate vreţi să cercaţi norocul ? dermont — Ba nu. varner — Aveţi dreptate; trebuie minte, iubitul meu domn, aice parchetu-i lunecos; s-or ispiti să vă tragă, mai vlrtos dacă aveţi vro sumă de riscat. Luaţi sama, avem oameni carii adulmecă galbinii. In o aşa Împrejurare puteţi fi siguri de servirile şi sfaturile mele. dermont — Adevărat! varner — Pe onoare. La cea dintâi videre mi-aţi Insuflat un inte- res... Care joc vă place mai ales? Crepsul sau ruleta? Cit pentru mine, eu găsesc mai bun bancul farao: şansul se Înno- ieşte', şi jucătoriul lulnd sama... dermont (cu tărie) — Domnule, nu viu să ieu acest fel de lecţii şi este de ruşine, nevrednic, mirşav... (Aicea o gîlceavă, un vălmăşag mare s-aude In sala alăturată.) multe glasuri — Opriţi! opriţi! ţineţi pe furiosul acesta! dermont — Dumnezeule! (O mulţime de jucători, intre carii Jorj, se zbuciumă, întră striclnd fi prăvălind tot.) jorj (furios) — Lăsaţi-mă, lăsaţi-ma L .. să sfărm uneltele acest© blestemate! rodolf (apuctndu-l, îl aduce pe scenă) — Nenorocitule! ce furie? varner (apuctndud şi el) — E, ce este!... Jorjl dermont — Jorj L.. (în parte.) O eeriule! el este! 11 cunosc* (Toţi jucătorii s-au sculat de pe la mese, se uitâ} ascultă şi lasă jocul* Uşile sălii din fund se închid.) varner — Dar ce-au fost? Vrun înşălători... cărţile era făcute? jorj — Ba — am perdut tot. varner — Tot. * ♦ Nu-i frumos; dar cu toate acestea nu-i.. * jorj — Am perdut tot iţi zic! Banii ce avem cu mine, cei 20 mii de franci ce mi-ai dat tu, şi 60 de mii Încă pe parolă... Ce! iadul n-a să coboare aceste ziduri pe capul meu!... ce! postavul acesta, cărţile, aceste unelte a diavolului, n-or să se cufunde In prăpastia focului 1 ticălosbl de mine! dermont — Ce grozavă aiurare! rodolf — Vino-ţi in sine. dermont (lulnd sama lui Rodolf) — Tînărul acesta.... rodolf (uitindu-să la Dermont) — M-a văzut. varner (cătră Jorj) — Ia las! te socoteam om pe sine, şi pentru'o sută de mii de franci îţi perzi mintea de desperaţie!... JORJ — Ba, ci de turbăciune asupra sorţii cei indărăpnice! S-a putut de 12 ori de a rlndul să tot perd?,.. măresc cuşul, şi Îmi împărţesc banii; fac douăsprezeci grămăzi. Niciodată, Insămneaza, niciodată pan la 9-le oară n-am perdut cartea; viu la zece, şi perd!. mă mier... dar Încă tot statornic şi liniştit merg înainte... perd iarăşiI... fiori mă cuprind; degitile pe peptu-mi trag dungi de singe; Insă m-arăt netul- burat, şi cu o mină îngheţată, zimbindu-mă ca moartea la cel de pe urmă suspin, întind a douăsprezecea grămadă; ea acopere masa; toţi ochii o sorb; o bodogăniră se rădică... cărţile merg... sîngele mi să opreşte... s-a sfîrşit! sortul a grăit... ochii mi s-acopăr cu un nour, şi aurul meu se duce! Precum luceşte fulgerul, mă deştept ca trăsnetul şi fac puz- derie orice-mi cade subt mină. rodolf — Această straşnică învăţătură este o înştiinţare a ceriului- Ah! crede-mâ, domnule, părăsăşte... jorj — Ce treabă ai d-ta... Eu să mă plec hazardului pentru că mă prigoneşte o dată? Ba nu; l-oi birui, şi dacă eram mai 8 cu luare-aminte la mersul sorţii, şi urmam şansul din îrapro- tivă, acum aş avea un milion. varner — Făr Îndoială, ar fi spart... M Johj — Taci... Am urmat sfatului tău, tu m-ai făcut d-am păgubit, tu m-ai sfătuit. varner — Ce! te-am sfătuit să joci fără bagare de samă? jqrj — Dă-mi banii clţi ai; şi na-ţi iscălitura mea! varner — Negreşit... mini vei fi bogat; eu slnt Încă prietinul : tău. dermont — Mini! jorj — Mini! însoţirea mea se va strica! (In vremea aceasta toţi jucătorii se depărtează şi intri prin sale.) varner — Pentru ce?... pentru nişte juvaieruri?... Ei, dacă acestea Iţi frămintă duhul, eu ţi le pot găsi. JORJ — Tu 1 VARNER — EU. jorj — Clnd? varner — Acum, Îndată. jorj — Unde ? varner — Aice I jorj — Ai putea?... 0, prietinul meu! Scumpul meu Varner! Ţ-oi da de zece ori, de douăzeci de ori pe cit fac; şi tu iar vei fi geniul meu ocrotitor. varner (in sine) — Al meu este. jorj — Unde le pot găsi? rodolf (uittndu-sâ la Dermont) — îmi ia sama. varner — Nu mai departe decit aici deasupra; aşa, în rlndu! de sus, o onorabilă şi tainică damă face oareşcare negusto- rioară de folos jucătorilor nenorocoşi; li cad clte o dată lucruri de mare preţ... Eu li sînt prietin, am credit la dlnsa; şi din tntlmplare chiar astăzi am văzut la ea o podoabă de petre minunate. dermont (tn parte) — Şireţii! jorj — Este cu putinţă!... S-alergăm, s-alergăm, scumpul meu! 0! tu eşti cel mai adevărat, cel mai credincios al meu prie- tin. rodolf — DomnuleI... pentru numele lui D-zeu ascultă 1... jorj — Mări, ia lasă-mă 1 Domnule... vin, iubite Varner. (Ei iese; Rodolf ii urmează.) $ SCENA III DERMONT (singur, mai tn urmă) RODOLF dermont— Am r&mas Încremenit... Ce, acesta-i Jorj de Jer- manii Acesta-i acel tlnăr asupra căruia ae răzăma atltea speranţe? Şi mini acest neruşinat jucător era să fie soţul iubitei mele Amelii 1.., ah! să mulţămesc ceriului, am apucat In vreme... s-alerg îndată... rodolf (înturnindu-să) — Domnule, mă cunoaşteţi?... văd ci staţi tn glndtiri; vă pare cu neputinţă ca fiul unui om de ispravă, unui neguţitor cunoscut să se afle tn un aşa loo; dar nu mă despreţuiţi păn a nu mă asculta; şi mai vlrtos mă rog nu spuneţi tătlni-meu... dermont — D-ta eşti Rodolf Dericurt ? rodolf — Aşa, şi vream să mă ascund de vederea voastră, dar clteva cuvinte ce aţi zis In vremea scirboasei scene ce văzu- răm, şi mai ales tulburarea, sfiala d-tale, toate Îmi dau a cunoaşte că veniţi in casa aceasta pentru cea Intăi dată. dermont — Aşa, domnule. rodolf — Eu mai fără minte, las şi o parte din averea mea, dar Încaltea am cu sine onoarea; şi gata de a ieşi pentru de a purure, socotesc, domnule, că răscumpăr un moment de rătă- cire, dlndu-vă de ştire că aice chiar acum am auzit nişte mtrşave proiecturi care ameninţa averea voastră*... Credi-mă, domnule, de nu eşti jucător, fugi din casa aceasta. dermont — Tinerel Ah, oricare este greşala ce-ai făcut c-aivenit, această Înştiinţare Iţi capătă pentru totdeauna stima mea; lncrezarea voastră meritează pe a mea. Nu, eu nu slnt un jucător; venirea mea aici este o faptă onorabilă. Dar să na grăbim a ieşi; intr-un loc mai curat ţi se cuvine a priimi lncrezarea şi prieteşugul unui om onest. (Pleacă să iasă împreună cu Rodolf.) (Vălmăşag, se văd soldaţi a poliţiei cuprinzând uşile şi tot- odată alţii aduc îmbrtncind pe jucători spre sala din fund. Dermont şi Rodolf se intumează îndărăpt.) dermont — O eeriule! ce văd ? 10 SCENA IV Cei mai de sus. Un oficieri de poliţie cu soldaţi oficeriul — Nu sloboziţi declt pe acei ce se vor spune cine silit. (Oprind pe Dermont şi Rodolf.) Nu-i voie, domnilor. ' rodolf — Cum!... dermont — Vrei Bă mă opreşti... (Se văd jucătorii trecînd unul cîie unul pintre soldaţi, arăttn- du-şi btrtiile.) oficeriul ~ Aşa slnt ordonat. Arataţi-mi pasaporturile. De vor fi In regulă, veţi fi liberi. dermont — Cum! să fiu silit a mă desonora, arătlndu-mi Intr-un aşa loc numele şi.cualitate?... oficeriul — Trebuia sa nu fi venit... Unde ţi*s hîrtiile? dermont — Dumnezeule! Pentru ce această silă? oficeriul — Nişte diamanturi de mare preţ s-au furat tntr-o casă vecină, şi este prepus că s-au adus aice. dermont — Şi poţi ave prepus... rodolf — Stă... orice ruşine este să mă fac cunoscut aice, dar nu mai stau In glnduri. Eu mă numesc Rodolf Dericurt şi slnt chizăş pentru d-lui. dermont — Vrednice tinere, poţi să fii fără grijă. oficeriul — Răspunzi de d-lui deşi se zice străin ? Cum 11 cheamă? dermont — Mă... (Ofiţeriu ti curmă vorba.) rodolf — Te Încredinţez... oficeriul — Cum 11 cheamă? dermont — Mă numesc Dermont; slnt neguţitor şi locuiesc la Marsilia; am sosit In astă sară. Atlta vă ajunge? oficeriul — Aşa, domnule, cînd Insă acestea să vor dovedi; păn atunce slnt nevoit a te duce dinaintea magistratului. dermont —Pe mine ?... O, ceriule!... rodolf — Domnule! (Un poliţai s-apropie şi dă ofiţeriului o htrtie.) oficeriul (cetind) — Patru persoane oprite. (Se văd patru jucă- tori ţinuţi de jandarmi. Cătră Dermont.) Domnule, mă vei Întovărăşi şi d-ta. dermont — Eu!... Nenoroeito Amelie! cine ii va da de .ştire in vreme!... rodolf — Ce zici ? Amelia ?... Ah, Doamne 1 nu cumva eşti ?... dermont — Părintele, epitropul său, şi veneam s-o scapi rodolf —Ah! Cuvîntul acesta discopere tot; Incredinţază-te mie... dă-mi un ordin şi alerg. n dermont (dindii'i o kirtie) — îndată la gazda mea... Generos prietin, grăbeşti-te, ţ-oi rămîne dator mai mult decît ou viaţa. ofiţericl — Să mergem. (lesă cu toţii.) (Teatru se preface. Să arată o sală de vară cu totul deschisă spre gradină. Ea este mobilată cu scaune şi mese, şi să vede şi jilţul domnului de Jermani. Sint 10 ceasuri de dimineaţă.) SCENA V VALENTIN, LVISA, două slujnice, şi mai ttrziu AMELIA (Slujnicile aduc un voal, mănuşi şi flori care sînt pentru mireasă. în aceeaşi vreme Luiza. vine înaintea lor. Valentin Intră pe uşa lăturalnică.) luisa (privind florile) — Bine, minunat! puneţi-le toate acolo, aice... A, iată Valentin! Ge face domnul de Jermani? valentin — Nu face bine: doctorul ieşind, era tare Ingrijăt, vrea să vorba scâ fiiului său; acum de a tria oară i-am spus domnului Jorj, dar în zădar. Mă tem să nu se tulbure bă- trînul. luisa — Ai cuvlnt, şi nu eşti d-ta numai căruia purtările d-lui Jorj li dau grijă, dar nu mai este vreme a mai zice nimică şi a mai lua sama. (Arăttnd podoabele de nuntă.) Uită-te, peste cîteva ceasuri or să se cunune. valentin — Cuml poate ai aflat ceva!... luisa ~ Ştiu că şi ast'ă-noapte n-a mas acasă, şi a venit tocmai în ziuă. valentin — Este cu putinţă? de cumva va afla tatăl său... Şi logodnica lui nu ştie oare ? luisa — O, nu!... Dar am văzut-o plingînd: Îmi vine a crede c-a început a prepune, mai vîrtos pentru acel d. Varner care a stăplnit duhul domnului Jorj. însă nu cutez să zic numile de jucători, valentin — Doamne fereşte, mai ales dinaintea *bătrînului: e • destul atlta ca să-l bagi lu groapă. luisa — Taci! Iată domnişoara, nu zice nimic; poate ne înşălăm. Du-te degrabă unde ţ-a poroncit domnul. (Valentin iesă pe uşa din fund. Amelia intră.) amelia — Ah Luizo!... mă depărtez pentru un minut de adu- nare. Complementurile, vuietul, căldura... de abie mă pot răsufla. 12 luisa — Pricep, domnişoară; şi pe Itngă aceste uimirea.,, .şî frica care aduce minutul acesta- amelia — Frica!... ce vrei să zici ? luisa — Nimic de care să vă Îngrijiţi... Ah! dacă-i drept ceriul, trebui să fii fericită, şi aceasta cine o doreşte ca mine! amelia — Aşa, ştiu că tu mă iubeşti... Pentru aceea nici nu-ţi tâinuiesc nimic. luisa — Dar Insă, domnişoară, văd că verşi lacrămi ? auelia — Pllngi şi tu!... luisa (vrtnd să-şi ascundă lacrimile) — Eu!... amelia — Nu-ţi pare că Însoţirea mea se Impregiură cu grozave meniri? Domnul Dermont, singura rudă ce am, pe care-1 aşteptam cu atita nerăbdare, nu vine, mă părăseşte. Aud spuind că se Îngrijesc şi de zilele d-lui de Jermani: ce mo- ment pentru o serbare! şi pentru cel lntăi m&rtur a unui act atlt de solemn vom ave pe d. Varner!... Nu-ţi pot arăta depărtarea şi frica ce-mi Insuflă acest om; căutătura lui cea obraznică mă tulbură şi mă Înfiorează. luisa — Prietinii voştri vor fi toţi faţă. amelia — Jorj pare că nu se iubeşte declt pe sine; de abia mi-au zis clteva cuvinte azi-dimineaţă. N-ai luat sama Încă cum era de Îngrijit şi tulburat! Ah, Luizo 1 cum se sparie inima me! luisa—Te mâhneşti fără cuvlrit: şi eu... (S-aude zgomot.) Dar* aud? Mi se pare că vin după d-ta. amelia — Aaa degrabă!... luisa — Trebui să-ţi mîntui toaleta. amelia—îngăduie!... îmi pare că-i d. de Jermani. luisa — Aşa... De abie merge. (Cătră modiste.) Intraţi. (Femeile iau podoabile şi iesă. D. de Jermani întră sprijinit de două slugi. Jorj s-arată tn fund, viind prin grădină. Ame- lia şi Luiza aleargă înaintea d-lui de Jermani.) SCENA VI AMELIA, d. DE JERMANI, LV ISA, JORJ, slugi amelia — Părintele meu! (Amelia şi Luiza sprijinesc pe d. de Jermani şi-l pun în. jilţul său. Bătrlnul tmbrâţoşazâ pe tinâra logodnică şi o pri- veşte cu dragoste.) D. de jermam (după ce a şăzut) — Dar unde-i fiiul meu? L-am Întrebat de multe ori dimineaţă şi mai dinioare... 13- amelia — Vine Îndată. (Călri Luisa.) Aleargă. luisa — Iată-1... (Cătră Jorj.) — Vin degrabă. jorj (înpurţe, apropundu-să) — Varner n-a venit Ineă; oare a pus mina pe blăstămatele juvaieruri I (închvntndu-să ni-său.) Domnule, viu la ordinile voastre... Domnişoară, se lngrijeso de lipsa d-[ta]le, te doresc in sală. o. de jerma.ni (oprind pe Amelia)— Lasă-mă să mă bucur o minută de prezenţa fiicei mele; n-o s-o pot întovărăşi la altar, şi aceasta ii o mare măhniciune pentru inima mea... Dar mi se pare, fiul meu, că Amelia nu-i de ispravă lmpo* dobită... uitat-ai ?... jorj — Ba nu, domnule; dar multele trebi... (în sine.) Varner nu mai vine... (Tare.) Nu era incă gata, a trebuit vreme... (Varner s-arată.) A! iată-11 SCENA VII Cei mai de sus, VARNER JORJ (încet lui Varner) — Diamanturile ? varner (încet) — Le am. (înaintindu-să.) Frumoasă Amelie, şi voi domnule, binevoiţi a mă ierta că viu aşa tirziu, şi cind acum toţi prietenii voştri s-au adunat. (Scoate o cutie.) Făgăduisem prietenului meu acest lucru, pe care, nu mă Îndoiesc, că il aştepta cu nerăbdare. (Dă cutia lui Jorj.) jorj — Cunosc îndatorirea ta. n. de jermani — îţi mulţămesc pentru fiul meu. (Varner se trage spre Jorj.) jorj (dbid cutia Ameliei)— Scumpa me Amelie, pleacă-te a adăogi, pe lingă graţiile ce te Împodobesc, strălucirea acestor diamanturi. amelia — Ceriulel Ce, o podoabă aşa de bogată I JORJ — Nu este decit un slab gaj a amorului meu. - varner (în parte) — Scump ne ţine! d. de jermani (în parte) — Frica mea era fără cuvlnt. amelia (arătîndu-i cutia cu diamanturile) — Uită-te, părintele meu! D. de jermani — Jorj a împlinit dorinţa mea. varner (încet lui Jorj) — Am făgăduit să dau In astă-seară 20 mii de franci. jorj (încet) — S-or da. 11 AMkLia. — Mă duc, prietenul meu, să mă Împodobesc Îndată cu. darurile dragostei tale, varner (dindu-i braţul) — Dă-mi voie, domnişoară... Camelia (trăgîndu-sâ) — Domnule... ,;J>. de jermani — Jorj, aş vre să râm li un moment cu mine. jobj — Bucuros, domnule. (Cătră Amelia.) Nu zăbovi. (Cătră Varner.) Aceasta-i dăscălia ce de pe urmă. Lasă-ne. ţ \ (Varner iesă prin fund. Amelia şi Luiza pe altă uşă:) SCENA VIII D. DE JEUMANI, JORJ D. de jermani— Fiul meu, ai să rămii slobod de autoritatea părin- tească; ai să-ţi clrmuieşti In voie averea. Jorj, neatîirnarea pe care o rlvneşti nu-i fără primejdie pentru tine; cea mai Înfricoşată din patimi — jocul cărţilor, din copilăria.‘ta ţ-a fost izvorul tuturor rătăcirilor... Dar mi te-ai jurat ca acest odios viciu au săcat pentru de-a pururea din inima ta; Jorj, sper că nu m-ai Inşălatl jorj—Pentru ce această Îndoială!... Nu, domnule; de trebuie- nouă jurâmlnturi, mă jur... ' , D. de jermani — Ceriul ceteşte In inima ta şi lui ai să dai iseamă de soarta Ameliei. Dar dacă mă vei fi amăgit; sau dacă, tras din nou de o patimă oslndită, te vei însemna cu numile de jucător, Dumnezeu m-ar ierta că, Inşălat fiind de jură- mlnturile tale, am jertfit pe cea mai gingaşă femeie, inso- ţindu-o cu soarta ta. Iar tu, fiul meu, tu vei fi pedepsii cu toate relele ce aduce acest sclrbos viciu: defăimare, deso- noare, ticăloşia, crima... Şi ochii mei s-ar stinge păn a nu fi marturi pedepsei tale. jorj — Părintele meu... In momentul acesta... D. de jermani — Aşa, fiul meu, pentru că momentul acesta are să hotărască de soarta ta. jorj—Vin... Mă rog... d. de jermani — Jorj, lncredinţază pe prietenul tău, Imbrăţo- şlnd pe tatăl tău. (în momentul acesta, Varner şi toată adunarea sosesc prin grădină; totodată, Amelia cu femeile sale iesă din odaia eu Amelia este gătită pentru nuntă.) SCENA IX Cei mai diii urmă, şi toată adunarea valentin (cătră Jorj) — Domnule, trăsurile aşteaptă. d. de jermani — Mergeţi, copiii mei, şi binecuvlntările mele să vă urmeză! (Amelia tngmunche dinaintea d. de Jermani, care o rădică fi o tmbrăţoşază; pe urmă toată adunarea iesd ca să meargă la biserică.) SCENA X D.DE JERMANI, VALENTIN valentin — Nu vrei, domnule, Bă Intre In odaie ? d. de jermani — Nu, voi şede In sala aceasta, voi aştepta aici întronarea lor... inima me-i uimită... ochii mei se umplu de lacrimi. Vede-voi oare lmplinindu-se speranţele ce am Întemeiat pe InBoţirea aceasta?... S-a lasat de joc, mi B-a jurat. Varner, prietenul său, şi el mi s-a jurat... Acum sortul s-a aruncat: ei rostesc vecinica legătură... Cit mi-i de cumplit a nu fi lingă eil... Dar pot să aflu... Aşa. — Valentine! valentin — Domnule ? d.de jermani — Aleargă la biserică; vreu să fiu de aici martur unirei lor. Vei veni să-mi dai de ştire cind va trebui să unesc binecuvlntările mele cu rugăciunile preotului. valentin — Pricep, domnule, alerg. (lesă.) d. de jermani — Nu ştiu ce neliniştire, ce presimţire mă tul- bură... Dar Imi pare că simt o tainică căinţă. (Rodolf se arată viind despre grădină.) SCENA XI D. DE JERMANI, RODOLF, VALENTIN f Di de jermani — Cine-i streinul acesta ?... rodolf — Cu domnul de Jermani am onoare a vorbi ? D. OB jermani —Aşa, domnule. • rodolf —Mă numesc Rodolf • Direcurt. Cunosc pe d. Dermont, prietenul dumitale. 18 foi/ff ' d. de jermani — Dermontl... a sosit? Cum de nu-1 văd? i bodolF (tînztndu-i un răvaş) —- Scrisoarea aceasta vă va tălmăci ; scopul venirei mele. o. db jermani (in parte) — Ce mister? (Deschide şi ceteşte.) t „Prietinei Ieri sosind numai, am descoperit un pre trist şi dureros secret“... (în parte.) Ce vra să zică? „toate trebui schimbate pentru măritarea nepoatei mele“... ceriule! „te rog să nu sflrşeşti nimic pănă la tălmăcirea ce alerg să-ţ I dau 1 Nu am vreme declt a-ţi Insămna cu grabă aceste cu- î vinte. Dermont“. O, Dumnezeule!... Ştii, domnule, ce-i pricina?... Mă cutremur să te Întreb... Dar acum fiul meu li la altar.., Legături vecinice... rodolp — Ah! ce spui, domnule? D. de jermani (vrînd să se scoale) — De mai este vreme, trebuie a opri... Cheamă oamenii... slugile mele... rodolf (sprijinindu-l) — Opreşti-te, domnule... Acest zgomot... valentin (viind cu grăbire) — Domnule! Domnule 1 D. de jermani — Ceriule 1 valentin — S-au cununaţi... Ahl De ai.fi văzut ce duioasă ceremoniei (Dermont să arată.) rodolf — Domnul Dermont 1 (Rodolf aleargă înaintea lui Dermont, Valentin sprijineşte şi pune pe d. de Jermani fn jilţul său.) SCENA XII D. DE JERMANI, DERMONT, RODOLF, VALENTIN rodolf (încet lui Dermont)— E pre tlrziu, s-au cununat... Ascunde adevărul. d. de jermani (tinzînd braţele spre Dermont) — Dermontl dermont (îmbrăţoşîndu-l)—Prietenul meu] D. de jermani — Scrisoarea aceasta ? . dermont — Te jur să uiţi... D,de jermani — Ba nul Trebui să-mi tălmăceşti Îndată. dermont •— De vreme ce cei, află că astă-noapte, Intr-o casă defăimată, jocul cărţilor... d. de jermani— Sflrşeşte... Cum? (Zgomot, vestind înturnarea nuntaşilor.) rodolf — TăcereI Iată să lnturnează de la biserică; cruţă pe nevinovata soţie si onoarea fiului vostru. Un secret nedez- vălit... d. de jermani — Ba! vreu să aflu. (Dermont şi Rodolf de abie sprijinesc pe d.de Jermani care vre să se scoale; toata adanarea soseşte întovărăşind pe tinerii însuraţi.) SCENA XIII Cei mai din urmă, JORJ, AMELIA, LV1ZA, VARNER, ţi toată adunarea amelia (arundndu-să în braţele lui Dermont) — Ah, unchiul meu f Prietenul meu! Părintele meul Ah, cît sint de norocităf (Dermont o strtnge în braţe.) ' jorj (în părte) — Ce văd? varner (asemene) — Acesta-i streinul!... JORJ (încet lui Varner) — Nu era astă*noapte?... varner (asemene) — Da... Taci! jorj — Dar Rodolf ? Varner — Eu nu l-am invitat, jorj — Nu ne descopăr oare ?... amelia (uitîndu-să la Jorj, d. de Jermani şi Dermont) — Dar vă înturnaţi ochii... Nu-mi grăiţi... Jorj, acesta-i unchiul meu! jorj — In adevăr, Îmi aduc aminte de fisionomia d-sale. îmi pare foarte rău c-a sosit aşa de tlrziu, şi n-a auzit jurămîntul ce am cuvîntat. d. de jermani — Poate trebui să mulţămeşti lui Dumnezeu l varner (în parte) — A spus... d. de jermani — Lasă-ne pentru un moment, fata mea. amelia — Eu! dermont, rodolf (d-lui de Jermani) — Ce vrei să faci? d. de jermani (Ameliei) — Du-team să grăiesc fiului meu. amelia — D-ta!... Părintele meu... jorj — Stă Amelie, Iţi ordonez Bă nu te duci, tu nu mai ai aicea alt stăpln, declt pe mine... De prisos este să se Infăşure cu misteruri ca să sflşie vălul cu care ar vre s-acopere defăi- marea ce-mi pregătesc. Pricep de unde vine această mişă- le&scă faptă. Urzitorul ei (arâtind pe Rodolf) este faţă. Da ( D-ta !mi vei da samă de o aşa neruşinată plră. rodolf — Eu ? amelia — Ceriule!... D. de jermani — Sumeţule! 18 JŞsbhmost — Nu insulta pe nime; eu am... Jorj — N-ai fi cutezat; astă-noapte ai fost cu mine, şi trebuia sâ taci. toţi — Astă-noapte!... valentin (alergtnd tnspăimtntat) — Domnule 1 Domnule 1 un ma- gistrat a venit; cere s& Intre îndată. jorj — Un magistrat... £. de jermani — Ce caută?... ODOLp — Ce InsămneazS ?... varner (în parte) — Stntem perduţi; e pentru diamanturi... dermont — Ceriule! Prevăd. (Cătră d. ae Jermani) — Scapă onoarea casei d-tale; zi să se depărteză toţi străinii. (După ordinul dat de Dermont, slugile trec in grădină, şi in vreme ce persoanele nouă intră pe scenă, se vede ieşind toată adunarea.) SCENA XIV Cei mai de sus, un magistrat, doi slujbaşi magistratul (cătră d. de Jermani) — Domnule, cu părere de rău vin să tulbur Înalta ceremonie ce vă adună, dar aşa cere datoria mea. Fă, mă rog, să se dipărteză persoanele străine. d. de jermani — Aice nu este nime străin; tălmăceşte-te, dom- nule. magistratul (cătră Jor}) — D-ta eşti d. Jorj de Jermani? D. de jermani — Fiul meu ? jorj — Eu, domnule. magistratul — Nişte diamanturi s-a furat lingă o casă căria poliţia li ia sama. Mărturiile multor persoane ce s-au oprit, dovedesc că d-ta, domnule Jorj de Jermani, eşti unul din cei obicinuiţi a casei aceea; şi că astă-noapte ai primit în casa aceasta, de la o femeie cu prepus, nişte juvaieruri ce nu pută fi a unei persoane de aşa clasă. amelia (lui Jorj) — Ai... jorj — Taci! d. de jermani — Ce! S-a putut! Ticălosule! lată-te, deci, lnsăm- nat ca un jucător 1 Iată numele meu pătat 1 lndreptează-te, sau nu te mai numi fiul meu! magistratul — D-lui nu poate tăgădui. jorj — Nu; şi pentru ce sa tăgăduiesc? Nu slnt oare stăpin fap- telor mele? Îmi este oprit.de a cumpăra un lucru ce-mi place? Şi dacă acest lucru vine dintr-un izvor necurat, sint dator şi trebuie, s-o ştiu ? varner (încet lui Jorj) — Bine! ţine-te! JORJ — Şi ce vrei, in sflrşit, domnule? magistratul — Poţi lnţălege; mărturisire dumitale Înaintea jude* cătoriei este neaparatăl şi viu să te invit să mă urmezi- jorj —Eu!... amelia — Dumnezeule! d. de ie an ani — Ce batjocură! să te arăţi dinaintea unui tribunal Împreună cu vinovaţii şi criminalistii... Ah, mâ rog! Dpm- nule I amelia (magistratului) — Pentru numele lui Dumnezeu! Cruţă pe soţul meu; priveşte desperarea tătlni-său; ne temem acum de zilele sale. Ah, mă rog, nu-i da lovitura morţii! magistratul — Doamnă, rugăminţile voastre, lacrimile unui bă- trîn, sfinţenia legăturei ce vă uneşte, toate mă invită a mă pleca. Dar soţul d-Ie trebuie să-mi deie îndată... Ce văd? O, Doamnei... Juvaierurile ce slnt pe d-ta... amelia — Ceriule I... jorj (urtnd s-o tragă la o parte) — Amelio... magistratul — Opreşte-te, doamnă, cunosc pe d-ta podoaba ce mi s-a însămnat; aceste diamanturi trebuie să fie acele furate. amelia — Ah!... (Rumpe zgarda şi brâţelile şi le aruncă.) varner (apucind pe Jorj de mină) —- Nu mă numii amelia (spăimintatâ) — Iată-le! O, Dumnezeule! ajută-mă; sca- pă-mă din defăimare 1... dermont (primind-o in braţe) — Copila mea! d. de jermani — Lumină oslndităl... Zi de blăstăml... Ah, simţesc că mori... AMELIA, LUISA şi ROD OLE —■ Ah I ! I (Se răpăd la d. de Jermani care leşină in braţile lor şi indată toate slugile sale-l incungiură.) dermont (magistratului) — Domnule, vezi ce primejdie ameninţă zilele acestui bătrîn; cred că fără Îndoială nu învinovăţeşti pe acest nemintios tînăr de o aşa faptă, de un prădăşug? Te rog să nu cei să te urmeză în momentul acesta. Răspund eu că se va înfăţoşa la cererea judecăţii. magistratul — Aceasta încredinţare dată de un om ca d-ta, sper că va ajunge ca să se îngăduie dovezile ce se cer de la d-lui. (Călră oamenii săi.) Ieşiţi. (Magistratul iesă; in vremea aceasta rădică pe d. de Jermani leşinat. Varner iesă şi el.) 30 SCENA XV DERMONT, JORJ, apoi AMELIA, LU1SA, d. DE JERMANI ţi toţi oamenii casei sale dermont — Pănă aice domnule, durerea şi respectul m-au făcut să tac dinaintea unui părinte oborit subt sarcina ruşinei şi batjocurei unui fiu nevrednic de el. jorj (cu furie) — Domnule 1... dermont — Ascultă-mă; din nenorocire am dritul a ţ-o pretinde. Nu trebuie să mai sperezi că după straşnicul vuiet ce a aţlţat viciurile inimei voastre şi isprava lor cea grozavă, te pot lăsa arbitru soartei nenorocitei mele nepoate. Nu; această Însoţire pe care n-am putut-o preveni; această mir- şavâ unire, de care şi eu voi fi răspunzător, nu pot să fie. Nu, domnule, nu vei face o jertvă din fiica frăţini-meu. Eu am s-o ocrotesc, s-o apăr, b-o scap din prăpastia In care ai s-o Imbrlnceşti; şi o voi Bcâpa, sfârmlndu-ţi Însoţirea. jorj — Să-mi sfarmi Însoţirea! ai fi plătit cu viaţa cuvlntul acesta... Dar nu, nu ţ-aş fi dat timp să-l rosteşti, dacă această Amelie, a căria stnt acum bărbatul şi. stăplnul, nu ţ-ar fi unită c-un nod ce te protecteazâ Încă. Ce! Pentru ca să te faci plrlşul meu, mă prigoneşti? Şi cu ce drit vrei să-mi privighezi purtările, să-mi pui la cale faptele, şi să-mi Inlăn- ţuieşti voile ? Slnt liber acum, fac ce-mi e voia cu averea mea pe care legea mă face stăpln; aice slnt In casa mea, şi bagă samă că am dritul a da afară pe cei ce se ating de onoarea mea. dermont — Nemulţămitorule! clnd eu am oprit... jorj — Clnd ai obrăznicia... dermont — Slnt In casa prietinului meu, şi nepoata mea nu va fi niciodată soţia unui jucător. JORJ — Pre despreţuieşti mlnia mea 1 Ieşi! Ieşi de aice, sau nu mai răspund... amelia (alergtnd tnspăimîntată) — Stă! stă!... dermont (alergtnd la dtnsa) — Amelio 1... amelia (lui Jorj) — Pentru numele lui Dumnezeu, potoleşte-ţi pornirea; lnăduşă aceste groznice răcnite. Părintele d-[ta]le ş-a venit In fire; e acole lingă noi... Ştii cit ne temem de ce mai mică tulburare pentru el; s-a sflrşit [sic] de-ţi va mai auzi glasul. Acum măhuiciunea sa li stinge puterile şi mlnia sa a să-l omoare. 21 dermont — Vezi, ticălosul?,~ai să omori pe tatăl tău. jorj (cu furie) — Omul acesta să iasă de aice... amelia (lui Dermont) — Unchiul meu...! luisa (alergtnd) — Doamnă! Doamnă! Ah! Domnule, tatăl d-tale s-a sculat mai mort; se trage, vine, te ameninţă... amelia (cătră Jorj) — Ah! cazi la picioarele lui. dermont ~ N-a să-i fie milă de tatăl său... jorj (cu turbăciune) — Nu, In cită vreme vei aţlţa tu mînia mea! lasaţi-mă! lâsaţi-mă să dau afară pe omul acesta... (Traşi de strigările lui Jorj, o mulţime de persoane- venite la nuntă aleargă despre grădina. în vreme ce d. de Jermani in ce mai mare nertnduialâ şi zmuncindu-sâ din braţUe slu- gelor sale şi a lui Rodolf, iesă din odaia sa şi se opreşte pe pragul uşei...) d. de jermani (fiului său) — Opreşte-te! jorj (înlemnit) — Ceriule!! amelia şi luisa (la picioarele d-lui de Jermani) — Iertare! ier- tare! d. de jermani — Ba nu! glasul lui Dumnezeu să se audă in cele de pe urmă cuvinte a celui ce moare. Ascultă!... soarta jucătorului este scrisă pe porţile iadului. Fiu nemulţămitor! Fiu, acum şi ucigaş de părinte! tu vei fi soţ vinovat şi părin- tele neomenos. Jocul va deschide pentru tine prapastia relilor; zilele tale se vor număra prin crimele tale, şi viaţa ta se va stinge In ticăloşie, lacrimi şi mustrarea cugetului! jorj — Părintele meu I d. de jermani — Te blastăm! (Cade*) ŢIPET OBŞTESC— Ah! 1! (Amelia şi Luiza rămtn tngenunchete la picioarele d-lui de Jermani, şi toţi cei de faţă pătrunşi de măhniciune şi spaimăJ) ZIUA A DOUA PERSOANELE: JORJ DE JERMANI - în vrîstâ de 40 ani VARNER - tn vrîstâ de 41 ani DERMONT — tn vrfetă de 60 ani RODOLF — în vrtetă de 37 ani VALENTIN - tn vrîstâ de 45 ani AMELIA — în vrîstâ de 31 ani LUISA —. în vrîstâ de 50 ani GARL, mic jochei a lui Varner. Persoane a balului, slugi şi &. Cincisprezece ani au treftit între cea întâi şi a doua zi, lntlmplarea are loc acum tn anul 1803 şi scena se petrece în Paris în casa lui Jorj de Jer- mani. ZIUA II Teatru înfâtoşazâ un cabinet ce face parte din apartamentul Ameliei şi care dâ în camera ei de culcat. Acest cabinet are cîte o uşă de amîndouâ laturile şi una tn fund. SCENA I AMELIA, LUISA şi apoi VALENTIN La râdicarea perdeliit Amelia se vede şăztnd dinaintea unui scriitori; scrie şterge ochii. Două luminări stinsă şi mai trecute vădesc că aşa a petre- cut noaptea. După puţin, Luiza intră. luisa — Aşa de minecat sculată!,.. Ba nu, luminările-s trecute. (Să uită tn odaia de culcat.) Aşternutul nu-i răscolit, doamna nu s-a culcat; iar a scris toată noaptea,.. (Amelia lasă 23 condeiul şi îşi pune basmaua la ochi) PIînge! Aşa totdeauna cind e singură. Sărmana mea stăpînă! De cincisprezece ani iată viaţa sa I Cincisprezece ani de cînd ş-a măritat, şi nici o zi... nici o minută de fericireI Să vede tare ocupată. (Aşază prin odaie.) amelia — Aşa, trebui să cerc şi această de pe urmă silinţă, nu ca să mă scap pe mine din prăpastie: sunt femeia unui jucă- tor, să cade să mă hărăzesc suferinţii; dar măcar ca să scap pe fiiul meu... (Reluind condeiul•) Să sflrşesc. luisa — Vorbeşte de fiiul său. — Doamnă! amelia — Tu eşti, Luizo? luisa — Iartă-mă; pare c-ai întrebat pe fiiul d-tale? Doarme Încă, dar dacă vrei să-l vezi... amelia — Iţi mulţămesc, buna me Luiză; aşa, numai viderea scumpului meu Albert Îmi poate alina măhniciunile; dar acum de dlnsul, de viitoriul Iui mă ocup. luisa — Şi pentru aceasta privighezil N-ai minte, doamnă, şi trebuie să te mustru... Am dritul, eu prietina voastră cea mai veche, bătrlna voastră guvernantă; destul e cfi toată ziua Iţi înghiţi necazurile, trebuie sa mai pitreci şi nopţile pllngînd ? amelia— Acesta-i singur momentul în care pot gîndi în voie la starea mea. Bună Luiză, iubirea ta cătră mine, tăinuirea, mintea ta, meritează să-ţi deschid inima mea: aceste răvaşe ce mă vezi scriind clnd barbatu-meu lipseşte, le adresez unchiului meu. luisa — Cum I Doamnă, domnului Demoni 1 Rudeniei d-tale pe care d, Jorj l-a gonit după moartea tătlni-său?... (Amelia face semn LuizeL) Aşa, ai dreptate; să nu mai pomenim acea grozavă epohă de cile ori mi-am dojenit că n-am îndrăz- nit să-ţi încredinţez prepusurile mele!... Dar, doamnă, unchiul d-tale va veni să t-ajute? amelia — îl chem şi de mulţi ani îi cei iertare. Acesta-i singur ajutorul pentru fiiul meu... Poţi înţălege că tată-sfiu nu ştie; iată pentru ce scriu noaptea, clnd el joacă cărţile* luisa (cu ofărtre) — JoculI... Tot jocul!... Şi tot cu osînditul acel de Varner! Fiinţa cea mai ră, cea mai vicleană! Cum, de cincisprezece ani, d. Jorj nu vede că omul acest făţarnic îl Inşală, îl ruinează, îl trage la peire, şi merge cu sumeţia şi vicleşugul păn a îndrăzni să rădice ochii asupra soţiei.. * (O mişcare a Ameliei o opreşte.) Eşti pre bună, şi pre răbdă- 24 toare, doamna, ţ-o zic ta toate zilele, ta locul d-tale aşi dis- măsca pe şiretul acela. amelia — Ah I n-oi cuteza niciodată! Tu cunoşti pornirea şi iuţala lui Jorj, mă infior cînd glndesc că pot să-i aţîţ gelo- ,, zia; şi insă văd că mă pui în primejdie... (S-aude vuiet.) • Dar ascultă. Oare-i Jorj?... Vezi... De a perdut, şezi lingă ■-.i mine. luisa — Purure, iubita mea stăplnă. (Se duce să vadă.) Ba nu; e Valentin. (Valentin întră.) Valentin — Doamnă, d. Varner. luisa — Varner! .amelia — Ştii că nu vreu să-l priimesc cînd nu-i barbatu-meu acasă. valentin — Ştiu, doamnă. Dar asta-i a tria oară ce vine de dimi- neaţă, încă pănă a nu se face ziuă. In tot rlndul mi-a părut mai Îngrijit, mai turburat. In sflrşit, neputlnd intîlni pe d. Jorj, mi-a zis că trebuie numaideclt sa-ţi vorbească În- dată, pentru o mare nenorocire. amelia — Geriule!... O mare nenorocire!... Jorj a perdut făr Îndoială, şi poate disperaţia! — Priimesc... luisa — Doamnă!... amelia — Ba nu!... Ne amăgeşte, n-a văzut pe bărbatu-meu; aceasta-i o cursă ce ticălosul acesta vre să-mi tindă. Valen- tine, nu-1 lăsa să Intre, şi pe urmă să duci această scrisoare... ■' S-o Închid. (Merge la scriitor, închide şi pecetluieşte scri- soarea.) luisa (cu jale) — Sărmana femeie 1 Valentin (încet Luizei, arăttnd nişte hlrtii) — N-am Îndrăznit să-i spui... Uită-te, iar protesturi, hlrtii de tribunal! Ori să Împlinească astăzi, dacă... luiba — Ascultaţi. (S-aude vuiet.) amelia — Valentine, cine se aude ? luisa — Domnul vine! amelia — Barbatu-meu I... S-ascund scrisoarea... (Bagă răva- şul în sin.) luisa (întumîndu-şe spâimîntatâ) — Domnul a lăsat pe Varner, vine singur; dar se vede că noaptea a fost viforoasă, căci e tare supărat! amelia — Ah! tremur... (Cătrâ Luiza.) Nu lăsa să vie fiul meu, să nu fie martur acestor înfricoşate scene. Du-te, şezi lingă copilul meu. (Luiza vre să iasă, dar Jorj întră; se opreşte în mijlocul casei şi Valentin îl urmează trist; Amelia.şi Luiza rămîn ca încremenite.) 25 SCENA II Cei din urmă, JORJ jorj — Doamnă, de cînd ţ-ai Însuşit drit a Închide uşa mea prieti- nului meu celui mai bun, lui Varner? amelia — N-am obicei a primi aşa dimineaţă... şi In nefiinţa d-[ta]le. jorj — îndreptarea d-[ta]le e deşartă. Urăşti pe Varner pentru că mi-e prietin. amelia — El ţi-e prietin!... jorj (lui Valentin) — Te-oi da afară dacă de acum Înainte nu-I vei respecta după cuviinţă. valentin — Să ma dai afară, domnule; pe mine, vechea slugă a părintelui d-tale. Pe mine care l-am văzut murind In braţele mele. jorj (cu-n ton înfricoşat) — Taci... . amelia — Valentinei (ti face semn să tacă.) jorj (In parte) — îmi aduce aminte totdeauna... (Luizei.) Ce faci acole? luisa — Stăm spre slujba doamnei. jorj — Nu-i vreme acum... Ieşiţi. valentin (dtnd lui Jorj nişte htrtii) — Domnule, de dimineaţă mi-au adus aceBte hlrtii; mi-au spus a-or să Împlinească astăzi. jorj (boţind htrtiile cu mlnie) — Îmi bat joci Aide, duceţi-vă. (Valentin iesâ prin fund, şi Luiza intra In camara de culcat. Jorj şi Amelia râmtn singuri.) jorj — Soarta m-a tratat In astă-noapte c-o nâtlngie nepilduită... Te rog, nu cuvinte; n-am umor s-ascult dăscălii; răspunsul meu ar fi fără replică; nu era mai greu hazardului a mă Îmbogăţi declt a mă ruina; d-ta însuşi In mai multe rlnduri ai simţit isprava favorurilor sale; şi aceste rămăşiţuride îmbel- şugare a cărora resturi ne împrejură, sînt încă dovezi. îmi va veni rlndul în capriciile soartei... Dar în astă-noapte mai ales! s-a jucat de toate cumpănirile mele. Ce-i dreptul, avem puţine ajutoruri; şi am perdut tot! îmi trebui bani. amelia — Bani! jorj — Aşa astăzi, In astă dimineaţă... sau sunt perdut 1 amelia — Perdut! Prietinul meu, cunoşti starea noastră: ţ-am. dat juvaierurile mele, nu mai am nimică; nu ne-au rămas declt mobilile acestei case. 26 jorj — Sînt zălogite. amelia — O, Dumnezeule! Aşadar nimic nu-i a nostru? jorj — Aicea; nu... Dar, Iţi rezic — şi m-ai asculta fără sfătui- rile ce ţi-a dat unchiul d-[ta]le — Îmi trebui bani sau stnt perdut. (Se pune jos posomorit.) amelia — Mă înfiorezi, prietinul meu... Ah! dacă ceriul s-ar pleca a-ţi deschide ochii I Priveşte cît am fost de nenorociţi pană astăzi! Mai pururea In ticăloşie, uneori pănă şi In mijlocul unei luciri amăgitoare; cuprinşi de griji, de prigoniri, de groji, deseori de ocări şi de defăimări, am petrecut cinci* sprezece ani fără a cunoaşte o singură zi de odihnă, cu cît încă mai puţin de fericire... (Jorj face un semn de nerăb- dare.) Nu tţ descriu acestea ca să-ţi mustru lacrimile mele, dar ca să-ţi cei o soarta mai puţin ticăloasă. 0 parte din zestrea mea, dispărţită de averea ta, ne rămlne pentru că este a mea; venitul ei, şi care trece pe nesimţite In nerln* duiala traiului nostru, ne agiunge să vieţuim în pace, In vreun loc depărtat, lntr-o stare întunecoasă, dar cel puţin ticnită. Ah! prietinul meu, de ai vre, de astăzi am lăsa caBa astă mare; oraşul acest atlt de primejduincios pentru tine; minciunoşii tăi prietini care te viclenesc. Ai afla un dulce repaos; aşi jărtvi toată viaţa mea ca să fac pe a ta norocită prin îngrijirile, dragostea şi munca mea, de va trebui. Copilul nostru ar creşte sub ochii noştri, şi In curlnd ai gusta feri- cirea vieţeil Oh! Prietinul meu! Să fugim de iadul în care slntem; pârăseşti-te de acest blăstămat joc; fericirea ta şi viaţa mea Iţi cei în genunchi. (tngenunche.) jorj (rădidnd pe Amelia fi scullndu-să şi el) — De o mie de ori mi le-ai zis aceBtea; un venit de cîteva mii de franci, un sat de locuit; o viaţă ticăloasă I N-oi pute-o suferi; bogăţia ambiţionez; n-am avut-o odată ? Acum e pre tlrziu — Ame- lio, îmi dai restul zestrei tale, aceasta îţi cei şi eu. amelia — Cum I... jorj — O sută de mii de franci pe care eşti tu stâpînă. Incredin- ţază-mi suma aceasta numai pănă mini; mini ţ-oi da-o În- doită. amelia — O, Dumnezeule! Ce Îndrăzneşti a-mi propune ? Acesta-i singur viitoriul fiului meu. jorj — Mini, îţi zic!... amelia — Astăzi vei juca, şi mini fiiul meu va rămlne muritor de foamei jorj — Amelio, iţi slnt barbat, şi ştii că-ţi pot ordona. 27 amelia — Jorj, slnt fâră aparare, poţi să-mi iei viaţa; dar nu mi-i face niciodată să desmoştenesc pe fiiu] meu. jorj — Aşadar, tu alegi mai bine să mă vezi in minele călăului! amelia — Vai miel Ce zici? O, Dumnezeule! jorj — Află dar, de vreme ce trebuie, află că, Împins de nevoie, ^ turbăciune şi desperaţie, Intr-o zi, zi pentru de-a pururea osindită In care soarta mă apăsa, fiind fără nici o speranţă, am făcut hlrtii minciunoase! amelia — Ah! tatăl tău prezisesă în blăstămul său, că vei sfîrşi prin o crimă. jorj (apuctnd'O de mină) — Ticăloaso!... amelia — Iertare 1 Iertare! (Valentin şi Luiza, traşi de strigări, aleargă.) valentin şi LuiSA — Doamnă! JORJ — Cine vă cheamă ? valentin — Mi s-a părut c-am auzit... luisa — Mi-a părut că doamna chema. jorj — Ba nu, ieşiţi! amelia — Duceţi-vă, prietinii mei... Vi s-a părut. Vrem să fim singuri. (Slugile ieşi.) jorj — Cunoşti acum tot adevărul; aşa, bileturi de poliţi minciu- noase c-o iscălitură făcută de mine... Mini... amelia — Mă Îngheţi — care-i suma ? jorj — Mai pe atita pe cit ai. amelia — Pe atlta!... 0, Dumnezeule! jorj — Dacă aşa şi in astă-sară n-oi scoate aceste hlrtii ce mi-au făgăduit că le-or ţine in depozit, mini... la termin slnt perdut! amelia — Aşa, perdut! jorj (scoţtnd o klrtie din sîn) — Am făcut acest act... Aceasta-i o împuternicire dată de d-ta lui Varner!... amelia — Lui Varner 1 jorj — Ca sa iaie in numele d-ta Ie banii ce ai la bancheri. ,■ amelia — Oh! fiiul meu! jorj — Eu nu pot sa m-arăt. — Amelio, vezi poziţia mea cea disperată; iscăleşte actul acesta, sau aici, in ochi-ţi, mă omor. amelia — Stal... Poţi să te temi că te voi părăsi? jorj — Priimeşti ?... amelia — Adă... Scăpindu-te pe tine de infamie, scap şi pe Albertul meu. (Merge la scriitor şi iscăleşte.) jorj (tn parte) — Iscăleşte ! 28 ; jMtELiA — Ţine, aleargă; sfarmă dovezile crimei,,. Jorj! spre . , răsplătire Iţi cei numai să te laşi de joc. . jfoftj — Pentru de-a pururea, scumpă Amelie, (Cheamă,) Valentine ? Oamenii mei! 1;.! (Valentin, Luiza şi slugile intră,) i ţHELiA — Ce vrei să faci?... ţ'jfoiu Nu te mai teme; soarta noastră se va preface curînd. !&' (Cătră slugi,) Valentine, pune sa gătească sala cea mare, H;; să fie bogat Împodobită. Am adunare In astă-seară; dau |jMrâLiA — Bal!. ♦. In momentul... îţfcpw — Trebuie gă-mi ascund supărarea. Toată lumea-i invitată. Va fi bal şi concert; nu te Îngriji de cheltuială, curind ţ*oi 'î ..'' aduce aur. Adio, iubită Amelie. (V|j|tKiLiA — Pentru Dumnezeul aleargă de scoate... j/jj|Apţf ~ Bine; am timp. (în parte.) Mai Intăi trebuie să Îndoiesc această sumă. Am perdut mult astă-noapte, astăzi trebuie să am favor. Varner m-aşteaptâ; s-alergl Spre revidere, Amelio. Să se Ingrijască de pregătirea balului. (lese, slugele ti urmează.) f II SCENA ni I i ,'fi1 - , [(■■■ AM ELI A, LV ISA, apoi VALENTIN şi la urmă DERMONT vW- l;'-^.tneA — Dumnezeul meu! Draga mea stăpină, ce au urmat ? ^ Tremur Încă! Şi însă domnul Jorj iesâ plin de veselie. •:^iHBUA — Ah! Luizo... De abia văd... Simţesc că nenorocirea mea este mai presus de puterile mele. Am făcut jertva; 'jXi nenorocitul meu copil va trăi în ticăloşie... ^Valintin — Doamnă! Cînd ieşea domnul, un om a căruia chip ". « i pare că mi-e cunoscut, dar de care nu mi-am putut aduce ’ aminte, s-a apropiat de mine, mi-a dat acest răvaş, şi m-a rugat cu oareşcare uimire să ţi-1 dau îndată. J.': iMBLiA — Un răvaş!... Trebui?... jj, ItJiSA — De ce te poţi teme? ( amelia — Nu ştiu ce tremur mă apuca... Poate iar vro neno- i rocire... (Ceteşte.) Ceriule! Ce văd?... Unchiul meu; este U aici!... Dumnezeul meu, iţi mulţămesc; îmi trimiţi In sfîrşit " un protector! (Sărută scrisoarea, Dermont s-arată.) ’ Dermont — Amelio 1 29 amelia (aleargă spre el) — Ah! unchiul meu! (Se aruncă in bra- ţele sale; Dermont o priveşte cu întristare; Amelia pllngt; Valentin şi Luiza iese.) SCENA IV AMELIA, DERMONT, apoi LVI SA amelia (plingtnd) — Nu m-ai numit încă nepoata d-[ta]le! dermont — Nu te-am strins pe inima mea? amelia — Nu-mi răspundeai; socoteam că m-ai fost părăsit. dermont — Din nou lăsasem Europa; toate scrisorile tale le-am primit odată; îndată mi-am lăsat toate trebile; In loc de a-ţi răspunde, am alergat, în loc d-a te cerceta, am venit să te aflu. Ştiu tot. Ei, Amelio, nu ţ-am preziB soarta ta? amelia — Ah! Unchiul meu, sînt foarte nenorocită! De mă vei părăsi, nu-mi rămîne declt moartea! dermont — Să te părăsesc!... Niciodată... Ştiu că acum Jorj nu mai are nimic din averea tătîni-său. amelia — Nimic. dermont — Datorii multe... amelia — Aşa. dermont — Dar zestrea ta? amelia — I-am dat şi rămăşiţa. dermont —Ce! Ai uitat că eşti mamă? amelia — Trebuia... Ah! de ai şti... dermont — Aşa, silnicia lui, tirania luil... Aşadar, a călătorit toată calea jucătorilor! Fiiu năttng, soţ vinovat, părinte nedrept, nu i-a mai rămas decît a se face criminalic, AMELIA — Ah! dermont — Poate şi este... Aşa, înfricoşarea ta mi-o spune... Pe drumul păcatului nu sînt hotare; jucătorul îşi perde averea, şi se face hoţ. amelia — Stă!... Vai mie, cruţă-1; îi tatăl fiului meu. dermont (Imbrăţoşlndu-o) — Jalnică jertvă! Dar să nu mai gîn- dim decît la’soarta ta... Curaj, Amelio, eu voi fi protec- torul tău; însă nu mai este vreme de stat in cumpănă; trebuie să despărţeşti soarta ta d-a lui Jorj; trebuie să sfărmi îndată nişte lanţuri... amelia — Nu mîntui... Ah! Unchiul meu, cit mă judeci de rău! Să las pe barbatu-meu! Aceasta am făgăduit dinaintea altarului ? Ba nu! Slnt a sa; de ar fi făcut zilele mele feri 30 cite, aş binecuvînta ceriul; el le Împle de am&rficiune, slnt datoare să-mi sufăr soarta şi să-l întovărăşesc pănă la mormlnt. |ţp bmont — Apoi dar ce aştepţi de la mine ? ielia — Ah! Unchiul meu, slnt mamă; cunoşti grija mea pen- tru fiiul meu... iermont —- Tălmăceşte-te, ce vrei? HptELiA — Eu nu mai am nimic; viaţa mea este hărăzită lacri- milor şi nu aştept declt ticăloşia... Care mină se va pleca? PErmont —■ Ajunge; pricep. Unde-i fiiul tău să-l sărut. imelia — Ahl aice, dar nu Îndrăzneam... iermont — Se poate 1... Să mi-1 aducă. imelia (chemînd) — Luizo, Luizo! (Luiza vine.) Adă-mi pe fiiul meu. îngăduie! Ce s-aude? (S-aude glasul lui Jorj.) UUISA — Domnul vine; Intră, vine în sală. mie li a — Ceriule! ^ermont — Eu ies Îndată; nu mă pot Intllni c-un om ce m-a gonit din casa sa... Ne vom mai vide Amelio, Îmi vei da de ştire la Rodolf Dericurt. |V»IELIA — Rodolf ?. .. Iermont — Aşa, am pastrat acest prietin; dar Jorj vine. Adio, nepoată. luisa — Opreşte-te, nu te poţi feri; vine la doamna. AMELIA — Stă... dermont — Ba nu pot. , luisa — Dacă ai vre... (Arată odaia de culcat.) dermont — Această odaie... amelia — Este a mea. dermont — Aşa, păn şi cu preţul acestii umiliri, mă voi feri de un om, a căruia videre mi-ar revolta inima. luisa — Iată-1. (Dermont tntră tn camera de culcat şi Luiza tn cabinet. Jorj cu toate slugele tntră vesel.) SCENA V AMELIA, JORJ, VALENTIN şi slugi jorj (dlnd o pungă lui Valentin) — Mergiţi, Împliniţi ordinile mele; vreu saloanele mele să fie strălucite. Nu cruţaţi banii; videţi că am. (Valentin şi slugile iesă.) Bună dimineaţă, iubită Amelie; dar ce ? Nu glndeşti la toaleta d-jtaje ? 31 A.MELIA (încet) — Bine, prietinul meu. — Scoă-ai hlrtiile ? jorj — Deseară... Mini... Avem douăzeci şi patru de oare... Să ne ocupăm acum de bal; nimic nu va fi mai frumos. Nu iubesc adunările cele ordinare unde urltul şi cu eticheta prezidează. Dau bal cu mască... Vor fi femei minunate: toată opera costumată. amelia — Grăieşte mai încet. jorj — Vreu ca seara mea să aducă mirare la tot Parisul. Ţ-or aduce îndată podoabe... Varner le-au ales toate. Vreu să eclipseşti pe toate femeile din adunarea mea. amelia — Bine... Nu vorbi aşa tare... jorj — Pentru ce ? — Vor face muzică; Varner mi-a adus aminie că-ţi trebuia o harpă. amelia — Iar Varner! Domnule, n-oi pută... jorj — Doamnă, ai să poţi face ce vreu I amelia — Bine, bine; nu te porni. jorj — Dar de ce această frică? Pentru ce te tot uiţi spre camera aceea ? amelia — Ba nu; te încredinţez... . ; jorj — Te tulburii—Amelio, pesămne este cineva acolo! amelia — Luiza şi fiiul meu. jorj — De ce te îngălbineşti?... Ba nu... îmi tâinuieşti ceva... Incăl... Trebui... amelia (oprindu-l) — Prietinul meu... jorj (furios) — Tremuri! Amelio, dacă clndva un prepus s*ar vîrî în sufletul meu, nu poţi să privezi pană unde furia mea... amelia — O, Dumnezeule!... jorj (ore s& intre In camera, Dermont se arată) — Vreu Bă aflu... SCENA VI. AMELIA, JORJ, DERMONT dermont (lui Jorj) — Opreşti-te! jorj — Ce vad?... dermont — Nu defăima virtutea însăşi. jorj (uitîndu-se la Amelia) — Dermont!... amelia — Pentru numele a orice am făcut pentru d-ta! nu-1 ofensa mai mult. jorj (lai Dermont) — Ce cauză te aduce In casa mea? Ce cauţi aice? 32 dermont — Am vrut să. mai văd pe fiica frăţini-meu. Am vrut să judec prin ochii mei de soarta ce i-am fost prezis. Nu m-am lnşălat, şi ţ-ai ţinut juruinţa. Cit pentru voi, d-nule, speram să nu calc niciodată jurămintul ce făcusem de a nu te mai vide. Prepusul vostru cel nedrept, gata a se priface In pornire, a trebuit să mă facă să-l uit. N-am a-ţi mai zice nimic. (Pleacă să iasă; Jorj să tntumează.) amelia (bărbatu-său) — Nu-1 opreşti? jorj (cu asprime) — Nu! dermont (oprindu-sâ' tn fund şi priimind pe Amelia in braţe) r- Gingaşă şi duioasă jărtvă 1 Păzeşti-te să nu cazi subt sarcina lanţului tău. Adă-ţi aminte că ai un părinte, şi că priveghează asupra ta.. Adio, fata mea! (Dermont iesă; AmeUa pltnge, Jorj vine la dlnsa mînios.) SCENA VII AMELIA, JORJ jorj — E pre mult; am suferit ocara, dar vei şti cu ce preţ, doamnă, Iţi ordon să nu-1 mai vezi niciodată. amelia — Pe dinsul?... Ah, nemulţămirea d-tale Îmi va revolta inima... Ţ-am jărtvit tot: nu mai am declt acest prietin pe pămlnt; fiiul meu dismoştenit n-are declt acest protector In lume, şi vrei să ne lipseşti şi de el 1 jorj — Da; 11 urăsc pentru că mă despreţuieşte, şi pentru că te Învaţă a mă uri. amelia (cu bltndeţă) — El 1... Oh, prietinul meu; niciodată nu vei cunoaşte inima mea. jorj — Taci I Vin; ştergi-ţi lacrămile. (Amelia tşi şterge ochii; Valentin întră urmat de multe modiste care aduc cutii cu podoabe, şi două slugi o harpă tntr-un toc. Vamer Intră c-un aer vesăl.) SCENA VIII Cei mai de sus, VARNER, LUISA, slugi, modiste ţ.a. valentin — Doamna, din porunca d*nului, aduc pentru d-ta podoabe şi o harpă. jorj — Bine, dar unde-i Varner? VALENTIN — Iată-I, varner — Bună dimineaţă, scumpule prietine... Doamnă, dă-mi voie ca respectul meu... (Vre să sărute mina Ametieiy ea să trage. în parte,) Au plins... şi mai bine!... (Lui Jorj ) Prietine, vezi c-am Împlinit cu zelul prieteşugului dorinţile şi voia ta. (Modistelor,) Intraţi la doamna... Duceţi harpa In sală, şi tocul în astă odaie. (Arată odaia de culcat. Slugile fac ceea ce le-au zis,) jorj — Amelio, contez pe complăcerea ta ca să faci onoarele şi podoaba adunării. awelia — Aşa, d-nule, îmi voi şterge lacrimile, şi voi zlmbi prie- tinilor d-tale. (Jorj duce pe Amelia tn cabinetul ei, Valentin ţi slugile ies.) varner — Binel Toate se împlinesc... Proiectul izbuteşte, şi cursa-i bine tinsă... Jocheiul meu este isteţ şi priceput, In iastă-noapte va fi la postul său... Trufaşă Amelie, trebuie să te pleci... Mîni ai să fii a mea... Acum să depărtez pe Jorj* (Jorj se vede intumtndu-să cu grăbire.) SCENA IX JORJ şi VARNER jorj — Ei, iubite Varnere, dinioarea cînd te-am lăsat, urmat-ai şansul meu? Profitat-ai de favorul meu? varner — Am jucat clteva bilete, dar norocul s-a schimbat de- odată. Am perdut zece mii de franci. jorj — O bagatelă; eu am fost cîştigat treizăci de mii* Contam însă In cîştigul ce gîndem că-i face tu, ca să scot o parte din blăstematele cele de poliţi, pe care nu trebuie s-aşteptăm să se ivească mini. varner (c-un aer minciunos) — Nu-i sâ le plăteşti cu banii femeii tale ? jorj — Negreşit, şi suma o am, afară de vro clteva mii de franci ce mă ţine balul acesta... însă, d-oi da banii, nu ne mai rămine nimic, în vreme ce ei in mînile noastre In puţine oare se pot îndoi. Varner — Fără îndoială* In astă-sară la miezul nopţii, toţi jucă- torii noştri s-adună. Are să fie cneazu rus şi dama din Irlanda; lupta o să fie vie; ştiindu-te cu bani, am dat şi parola ta* 34 jorj — Bine ai făcut... Dar, balul meu? varner — Ya fi femeia ta. jw>rj — Da, destul; ne-om duce. — Să las acest aur pănă a nu-1 immulţi norocul 1 De aş şti că m-a şi turti subt roata sa. 'V Vom Împărţi suma aceasta; vom lua fieştecare clte jumătate; şi amîndoi, luători aminte, statornici, liniştiţi ne vom urma cu ochii... Varner — Ba, eu n-oi fi cu tine; dar t-oi ajuta intr-o altă luptă. La ambasadorul persienesc sînt, în astă-noapte, cărţi; am dat ştire prietinilor mei; trebui să povăţuiesc partidile. jorj — Bine. Cunosc iscusinţa ta; na-ţi pe jumătate de bani. Varner (tn parte) — L-am prins 1 jorj (dtndu-i bilete) — Patruzăci şi ctteva mii de franci; Îmi rămln şi mie pe atîţa. Mini la şasă oare ne vom inttlni. varner (Ui parte) — Noaptea este a mea 1 jorj — Şi cu clştigul vom scoate poliţile pe care au făgăduit că nu le vor da, şi vom rumpe pe cele minciunoase. . varner — Taci I (Valentin intră.) SCENA X JORJ, VARNER, VALENTIN, LUISA şi, (a urmă, modistUe ieşind din cabinet In vremea aceasta Cari, jochei lui Varner, si vtră pe furiş tn odaie. valentin — Domnule, au Început a se aduna. luiba — Doamna e gata. jorj —Iată, viu. varner (încet lui Jorj) — Nu uita că te aşteaptă la miezu-nopţii. jorj — N-oi lipsi. varner — Mini. jorj ~ Aşa, mini. (Jorj intră la femeia sa. în vremea aceasta, modistile iesă ţi jocheiul întră pe furiş fără să-i ide sama Valentin. Varner, răjntind singur pe scenă, face sămn jocheiului care se vtră tn odaia de culcat.) varner (singur) — Aidel Toate merg bine. Cît pentru Jorj, va sosi pre tirziu. Hîrtiile plastografe slnt acum In mlnile procurorului crăiesc; din norocire, eu am bani d-ajuns, şi In ia stă noapte... valentin (viind) — Domnule! varner — Iată-mă-s. (Teatru se priface.) 35 SCENA XI Pantomimâ şi bal Scena tnfâţoşază o bogată galerie. în minutul schimbării, şâ vede toi fun- dul teatrului plin de cavaleri şi dame împodobite. Să pun tn rtnd şi balul începe. La sfîrşitul balului, incepind a întuneca, să vede Jorj şi cu Varner căuitndu-să, vorbi ndu* şi in taină, apoi ieşind,.. Amelia îngrijită le ia sama slugile intră* adudnd luminări: toţi cavalerii iau dte o damă; unul ia mtna Amelfei^ fi toată adunarea trece tn sala muzicii. (Teatrul să priface.) Scena înfăţoşază odaia Ameliei care este de formă pentagpnală. în fund este un pat bogat aşterni, t. D-amtndouă laturile, ctte o fereastră. Măi aproape de privitori, şi iarăş de amtndouă părţile cUe o uşă de cabinet ; în stingă, să vede tocul unei harpe. Odaia este mobilată cu o tcaistA şi clîeva jilţuriţ şi'pe toaletă aste un clopoţel> SCENA XII CARL, tn urmă LUISA şi DERMONT Este noapte* S-aude sfîrşitul unui concert de harpe şi alte instrumente într-o sală de alăturea. în vremea aceştii armonii, tocul harpii se deschidf cătinel, micul jochei Cari iasă; să uită in odaie şi ascultă la uşă. Mutica încetează . Luiza deschide uşa cabinetului, şi îndată Cari care ptndeşte, aleargă de ş*ascunde tn toc. Luiza, care a intrat c-o luminare, aprinde două luminări ce stau pe toaletă* luisa — Qare ce s-a mai iatirnplat?... La miezul nopţii vizita d-lui Dermontl Nu ştiu de fac bine, dar p-ascuna mi-4 pot aduce decît aice... Odăile-s pline de oameni. Valentip,a să-l aducă pe scara din dos.., (S-aude băttnd încet.) Iată-1. (Valentin aduce pe Dermont şi se trage.) dermont — Trimete să spuie d-lui Jorj de Jermani că trebuie să-i vorbesc Îndată. luisa—Domnului Jorj!... Ce! cu d-lui vrei să vorbeşti?,.. dermont — Aşa. luisa — Nu se poate. DERMONT — Cum ? luisa —Oh! Nu ştii pesemne câ în toate nopţile nu-i acasă, şi după obicei s-a dus să joace cărţile. dermont — Cărţile! Ticălosul! Dar acest bal? luisa — Numai doamna primeşte, sllindu-să a-şi înghiţi lacrimile. 36 OERMONT — In ce oare! Cheamă dar pe nepoată-mea. iu ISA — Pe doamna!... Mă Ingrozâşti d-nule... Ce este? otRMONT — Vremea trece. Du-te degrabă. v'' luisa — Alerg. (în parte) — S-a mai Intîmplat vro nenorocire. ) (lesă.) ^ERMONf — Este cu neputinţă să-i ascund lovitura ce-a s-o oboa- ?'re. Sărmană Ameliel... Şi ticălosul se lasă la turbăciune jocului, In vreme ce-i gătesc fere, poate şi moartea. (Luiza aduce pe Amelia şi se trage.) K- ^ SCENA XIII AMELIA, DERMONT, LVISA, tn urmă RODOLF, CARI fin toc) r//f W ■: —• Dumnezeule! Unchiul meu!... In minutul acesta! Ce pricină te aduce noaptea ? Ce nenorocire vii să-mi mai ves* P teşti ? y;''9SRMORT — O nenorocire... Aşa, o nenorocire nevindecată. Curaj, ; ‘ Amelia mpş,, nu-ţi mai pot tăgădui soarta .ta. Jorj e perdut de nu va fugi ; a făcut poliţi plastografe. ' ^MiLiA ~ M-aşteptam la această groznică lovitură; ce ? s-a .Slii.. aflat? . Ştiai . li a — De astăzi numai. ;i|şRMORT — Şi de astăzi numai, crimul său s-a descoperit. Un ' ticălos cămătari, In mlnile căruia vinovatul tău soţ dedesă aceste hlrtii s-a Înfăţoşat la bancheriul a cărui nume se vede pe minoiunoasile poliţi; bancheriul vede plastografia, opreşte Mrtiile, dă de ştire; şi curlnd iesfi, din mărturiile cămâta- riului, că aceste criminale hlrtii slnt făcute de Jorj de Jer« mani. '" amelia — Ah 1 Unchiul meu! Ajutâ-1... v; ^feliMONT — Aşa, pentru tine... Pentru fiiul tău... Dar trebui să-l găsesc, să-i dau de ştire. : jAMKUA — Oh! nu ştiu. .Ahl nenorocita de mine! şţfişA (alergtnd) — Doamnă, un străin care zice că are a-ţi spune un mare lucru, cere să-ţi vorbească Îndată; se răspunde de la \ d-nul Dermont. : - )V. ' 1 "•m- i .fci EErmont (câtră nepoată-sa) — Nu te spăimlnta; e prietinul meu, Rodolf Dericurt... Zi să intre îndată... Trebui... Fără aunet. (Luiza iesă) — Eu l-am rugat să vie ca să ne sfă- tuim, Rodolf te va servi cu acelaş zel precum şi eu. 37 luisa (aducindu-l) — Iată*l. rodolf (Ameliei) — Iartă, mă rog... dermont — Nepoată-mea cunoaşte pricina ce te aduce; grăieşte, ce ştii? rodolf (Ameliei) — Numai oara aceasta a mai rămas soţului d-tale ca să scape din mina poliţiei. Ordinul s-au dat ca să-l prindă; se gătesc a-1 pune In lucrare; închisoarea se deschide. Mini soţul d-tale va fi în fere. amelia — Ah, m-au oborît groaza şi spaima! rodolf — Doamnă... amelia — Pentru Dumnezeu, ce trebui a face ? dermont — Să scapi în braţile mele. Albertul tău s-a făcut fiiul meu; ia şi tu o hotărîre ce-o comandă siguranţia ta; dă un sfirşit suferirilor tale; părăseşte... amelia — Niciodată!... (Luiza alergtnd.) SCENA XIV Cei mai de sus, LUISA şi apoi VALENTIN luisa (spărietâ) — Doamnă 1 Doamnă I Dumnezeule! ce-am auzit ? ...In sală este mare vuiet, zic... zic că pe domnul Jorj or să-l Închidă In astă-noapte. amelia — In astă-noapte 1... dermont — S-a aflat tot! luisa — Ascultaţi 1... amelia — Ce zgomot!... rodolf — Trebui să-ţi Închizi casa. dermont — Aşa; insă tu nu te mai poţi arăta, eu voi face să iasă aceşti primejduioşi prietini. valentin fcare tntrasă) — Este de prisos, groznica novita a fost d-ajuns; toţi s-au lmprăştiet. dermont — Mai bine 1 Un scandal mai puţin. Mergi de stinge, Închide uşile; toate să între în tăcere. (Valentin iesă.) Noi, iubite şi vrednice prietine, aide să gătim tot pentru fuga Iui Jorj. O! de ar pută să fugă în ia stă noapte! Tu, nepoată, In momentul acest înfricoşat, nu poţi nimic, lnchidi-te In odaia aceasta. De se va arăta bărbatu-tău, s-alerge Îndată la Rodolf; de l-om pută scăpa, ne vom ispiti apoi să răsoum- părăm onoarea! 36 ff amelia — Oh! Scapă pe goţul meu! t Dermont— Dac-oi pută... Dacă providenţa n-a însemnat oara pedepsii sale... (lesă amtndoi pe seara din dos.) SCENA XV AMELIA, LV ISA, CA BL (tn toc) fj: amelia (cu desperaţie) — Iată deci BOsit groznicul moment a i deşteptării! Ruinat, desonorat, gata a perde şi libertatea!... Şi, In vreme ce-1 aştept In chinurile spaimii, el li Încă In •j: mijlocul tovarăşilor şi a făptuitorilor crimei sale... OI I,;. D-zeul meu I Cind o să văd sflrşitul necazurilor mele I f!, /LCISA — Toate s-au liniştit.; dar ce viitor ne aşteaptă... (Apro~ piindu-să de Amelia.) Iubita mea stăplnă, orice nouă neno- rocire te va ameninţa, făgăduieşte Luizii să nu te lasă. XtfZLiA — Ah! eu te jur! Să-mi rămlie măcar o prietină. Dar fiiul meu unde-i? lvisa — Doarme la mine, doamnă. ■; AIjelia — Aş vrea să-l văd... Ba nu, lasă-1, nu-i tulbura som- nul. Sărmanul copil I... (Merge să se puie jos, să află dina- ,l' intea oglinzii, îşi vede împodobirea şi să trage.) Ah! gătirea aceasta şi ticăloşia! (Cătră Luiza.) Ie-mi podoabile aceste, juvaierurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. Vin, • ; Luizo, vin să nu mă vadă nime In starea aceasta care m-ar oslndi la mai mare defăimare. ; ' (Luiza ia o laminare şi urmează pe Amelia tn cabinet.) SCENA XVI CARL, apoi VARNER îndată ce Amelia ţi Luiza au ieţit, tocul harpii să deschide cătinel, ţi Cari ieşi; mai tntăi ascultă ţi, tncredinftndu-să, să duce ie să uită la uşa ‘Cabinetului; apoi, Imbărbăfindu'Să, deschide încet fereasta şi face sămn c-o basma albă. Cum i să pare că au răspuns sămnului său, să tnturnează la toc, din care scoate o scară de mătasd, o aruncă pe fereastră şi leagă capătul de cer- oeve* Varner Intră cu chipul acesta, ţiind o sabie tn mină. Cum au intrat, li arată eu degitu cabinetul unde să dezbracă Amelia, pe urmă ia clopoţelul de pe toa- letă şi-i rumpe limba ; tn sfîrşit, slujindu-să şi el de scară, iesă pe fereastră. Varner aivlrle scara şi rămine singur In odaie. 39 varner — Am izbinditl a mea este. Jorjnuva veni, l-am lncuroat eu bine. Aide, duraj Varner 1 Iată fapta ta cea de căpi* tenie. Tu ai bani, poţi fugi, poţi răpi pe Amelia..; Aşa, această noapte va vide triumful tău. Curlnd a sâ rămlie singură... S-aşteptăm. — Femeie nemulţămitoare 1 Nu-ţi va fi zadarnică despreţuirea amoriului meu... lată-le! Să las pe Luiza să iasă... Pare că toate îmi ajută ca să-mi asigu- reze biruinţa. (Intră în toc şi s-ascunde.) SCENA XVII AMELIA, LUISA, VARNER (In ioc) Amelia este îmbrăcată cil alb şi cu capul gol. amelia — Acum te poţi duce, iubita mea Luiză. luisa — Să te las singură!... Dă-mi voie să pitrec npaptea, d-ta. amelia — Ba nu, buna mea Luiză; cine ştie ce necaţuri ije şţjţ* teaptă mini? Du-te, cruţă-ţi puterile; odihneşti-te. ppei aceasţa. Incredinţază-te numai dacâ-i Închis tot şi ia chem scării din dps. Dacă unchiul meu sau di Rodblf Vor veni la iioapte3 li vei aduce pe acolo; de va veni bhrbăt|-meu, voi deschide dincoace. (Arată cealaltă uşă.) luisa — Bine, doamnă, voi face ce ordonezi. Dar nu soooti oft m-oi pută odihni clnd o mare primejdie te a'meftinţ^; voi aştepta ca şi d-ta, voi privighe lingă riiul d-tale. amelia — O, aşa! Iţi recomlnd pe copilul meu. (Ahteliă $4 pun» pe un scaun. Luiza încuie uşa scării şi ia cheia.) luisa — De vreme ce vrei, mă duc. Adio, dragă stăpînă. (lesă.) SCENA XVIII AMELIA, VARNER îndată ce Amelia a rămas singură, Varner deschide ioculşi ieiă Cătinii. Să furişată pe Ungă părete, pune sabia pe un scaun şi se înaintează Iti vtrfut degitilor spre uşa cabinetului, amelia (socotindu-să singură) — Nu-mi pot Închipui toată lăţi- mea nenorocirei mele. Ticăloşie, defăimarea şi, spre vlrf durerilor, va trebui s& fug, să mă dispărţesc de copilul meu! 40 I" • (Vamer ia cheia de la uşa cabinetului, aceasta pricinuicşte un mic sunet care fa£e pe Amelia să rasaie.) \ AJtBLU (spărietâ) — Dumnezeule!... Tu eşti, Luizo ? (Vamer ! se trage cam îndărăpt.) Nu-mi răspunde nime. (Să scoală.) • i! • Este cineva aice..: Cine-i ?... ; yaRaiH — Eu. **euia ^ Alt! (i^AawBR — Tăcere.... Nu ţipa, nu face zgomot! Amelio, ascul- tă-mă. ( amsliaCe cauţi aice?... Lasă-mă... Oi să chem (aleargă să ' iei clopoţelu şi (>ede că li stricai). Ah! nu pot... Earmer *r Nu ; uitâ-te, am prevăzut tot. (îi araiă cheia.) Amelia. — Vai mie... Slnt perdută. jrERKEE — Ba nu; viu să te scap; cu toată asprimea ce mi-ai- arătat, amoriul meu... (.ŞŞatEttA Ce grozăvie 1 Noapte!... Ah, văd toată adincimea. cursii unde vrei să mă tragi. Dar toată casa mea cunoaşte 1|%'' ura be-mi >lnsufli; niciodată nu-mi vor propune păcatu-i ţ>r. ffctovirifiţă ;• nu, n-am a mă teme de nimic chemlnd Intr-ajutor, şi te vor izgoni ea pe cel mai Înjosit om, şi ca pe* ; cel mai ticălos făcător de răle... Ieşi, ieşi Îndată, fără să te* frVS.,' asounzi, fără taină. Acest fel o femeie ce se respectează ^ ;|i.' trebuie s* a stupe £ura prepusului şi clevetirii... Ieşi! $ARK*R — Şi o gindeşti aceasta ? eu, să mă duc, după toate ctte- I/ ;1:.' am uneltit ca să te pot vide singură! Eu să mă las de feri- . oirea a te sili să m-asculţi ? |V|^*ratxUA — DumnezeuleI Ce? Ai cuteza!... y'^jjwhMER — Nu mă tem de nime acum; bărbatul nu-ţi va veni; slugile vi-s departe; a mele privighează subt fereastra aceasta; şi dacă vrun cutezători... Uită-te, am arme. ^pltttiA - Ah! Mă Înfiorez!... ify.TARWRR — Linişteşti-te, nu te teme nicicum... Un amorezat trebui oare să Insufle atita spaima? Aşa, cumplită Amelie, iu^e*c cu nemărginire, şi cu tot dispreţul ce-mi araţi , : '■ vreu să te scot din cea mai groznică nenorocire. Nu căuta ‘ a te mai amăgi. O prăpastie Iţi stă deschisă subt picioare.. Jorj e desonorat,.. perdut, o ştii; mini, ticăloşia, difai- 1 ;'v; mare... Nu mai are azil declt fundul unei Închisori... Iată, peBte clteva oare, ce soartă o să ai cu Jorj. Sfarmă deci , acest lanţ de fer; priimeşte un protector şi, mai bogată cu • mine de cum ai fost vrodată, vei afla iarăş desfătările, lmbelşugarea, fericirea; şi te-oi da iarăş la lume, unde tre- f buie să împărăţască frumuseţile d-tale. amelia — Ticălosule?... Nu ştiu cum putui să t-ascult fără să mori de ruşine şi de Ingreţoşare... Nu, un suflet ca al tău nu~i de natură ominească. Tu, ce singur eşti pricinuitoriul şi unealta tuturor greşalelor soţului meu şi a nenorocirilor ce ne împilează; tu ai înveninat inima sa cu scîrboasele viţii ce degrădează pe a ta; tu l-ai tras la desonoare, la ruinare, la peirea sa. Şi vrei să-ţi încoronezi crimele răpindu-mi onoarea!... Ba nu, căci te-oi desmăsca însuşi dinaintea soţului meu. varner — Şi ai Îndrăzni?,.. Aşadar iarăşi arunci propunerile mele! De vreme ce este aşa, atita ură trebuie să însoţască răsplătirea cu am or iul. — Nu mă mai tem de soţul tău, şi vei fi a mea, m-am jurat. amelia — Ah! moartea îmi arăţi! varner — Amelio L.. amelia (zărind sabia pe un scaun) — A!... Am scăpat! (Apucă arma.) Mai bine moarte declt desonoarea. varner — Nebuno!... (îi zmunceşte arma, ş-o aruncă jos.) amelia — Mori!... (Cade leşinată; părul său să disleagâ şi să răsfiră pe lingă ea.) varner (sprijinindu-o) — Ah!.,. (în minutul acesta s-aude bâtind la uşa cabinetului.) SCENA XIX Cei mai de suat JORJ jorj (din afară) — Deschide, deschide, Amelio 1 varner — O, blăstăm ! Jorj! amelia (viindu-şi in sine) — Ah! soţul meu!... jorj (cu tărie) — Deschide, deschide îţi zici Amelio!,.. amelia (câtră Varner) — Fugi, fugi! varner — Nu-i cu putinţă... însă... tăcere!... (Stinge lumină- rile.) Cugetă că eşti desonorată de mă vei descoperi! (Se bagă In tocul harpei.) jorj — Iţi ordon să deschizi, sau stric uşa! (O zgilţie.) amelia —Ah! Aceasta-i moartea mea! (Merge să deschidă, dar să povîrneşte şi cade leşinată Ungă toaletă. Jorj, spărgind uşa, întră şi îşi leapădă mantaua.) jorj — Nime!... întuneric, tăcere!... Mi s-a părut însă c-am auzit vorbind; imaginaţia m-a amăgit, Amelia doarme făr Îndoială. Nu ştie Încă peirea, ruinarea, primejdia ce mă 42 împrejură?... Eram prăpădit, dacă din întîmplare nu aflam tot... şi Varner mă părăseşte in momentul acest groznic 1 Şi prin o soartă osîndită, iarăş am perdut! Ursită blăstămată I Aide, trebui sa fug îndată 1 Să fug... Singur ?... Ba nu, Amelia trebui sa mă urmeză; care ar fi mîngiierea mea?... Ah, simt că-mi este pururea scumpă, sînt încredin- ţat că mă iubeşte... Mă va urma pretutindine... Trebuie s-o diştept. (Merge spre pat şi se împiedică de sabia lui Vamer.) Ce lucru... (Să pleacă şi rădică sabia.) O sabie!... Ceriule!... A cui să fie ferul acesta? Nu-i al meu... A intrat cineva la mine! Aşa, imi aduc aminte... Uşa era incuietă pe dinlăuntru, am auzit grăind, au tăcut cind am bătut... Ah! descoperire a iadului! Sînt tradat, tradat de dlnsa In momentul cind şi soarta mă turteşte! Vai şi amar nelegiui- ţilor I în furia ce m-aprinde m-oi răsplăti în singile lor f Amelio I (Deschide perdelele; umblă prin toată odaia, şi o ine la jUţul Ungă care ea stă leşinată.) Iată-o!... Îngheţată... moartă!... (O rădică.) Amelio! amelia — Ah! Soţul meu! iertare! iertare! (Cade în genunchi.) jorj — Iertare zici? Cuvlntul acesta te oslndeşte! eşti vinovatăI amelia — Ba nu, nu... Dar tremur... fugi! (Văknd pe Jorj câuttnd tmpregiur.) Nu-1 căuta, s-a dus. jorj — S-a dus... Ticâloaso!... Priveşte acest fer asupra capului tău, şi răspunde judecătoriului tău. Care-i infamul tău amorez ? amelia — Nu iubesc pe nime. jorj — Oslnditul ce-a fost aice I amelia — Nu îndrăznesc; II vei omor! I jorj — Aşa, 11 voi omorî! Ţi se cuvine să-ţi lauzi virtuţile, să-mi lmputezi greşelile şi rătăcirile! Tu,fărădelege, soţie plngă- rită! care te foloseşti de peirea mea ca să faci cea mai neru- şinată nelegiuire 1 Dar blăstămatul. tău tovarăş va peri subt ochii tăi! Unde s-ascunde ? amelia — Nu ştiu... Am vrut să mori; n-am mai văzut nimic. jorj — Aicea este; nu va ieşi viu! Unde te mistuieşti? (Umblă prin odaie, şi merge de zgîlţie uşa scării din dos.) amelia (ţiindu-să de dînsul) — Soţul meu! Soţul meu! jorj — Unde-i cheia ? amelia — N-o am... Fugii... jorj (îmbrîncind-o) — Lipseşte, de vrei să-ţi cruţi viaţa. (Sparge uşa şi iesă.) 43 SCENA XX ^AMELIA, LUJSA, VARNEH (In toc), RODOLFt apoi JORJ şi mai tn urmă DERMONT, VALENTIN, slugi, soldaţi amelia — Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Opreşte această crimă !... •luisa. (ţiind o luminare) — Doamnă, d. Rodolf vine; trebui să-ţi grăiască. (Se iveşte de ziuă.) amelia (alergtnd înaintea lui) — Ah! Ceriul îmi trimete acest ajutor! rodolf — Doamnă, caut pe soţul d-tale, l-au văzut viind acasă; soldaţii au încungiurat casa, trebui să fugă... (In vreme ce vorbesc, Varner iesă pe furiş din tocul harpii, şi trectnd pe nesimţite pe dindărăptul lui Rodolf iesă după Jorj.) amelia (cătră Rodolf) — Ah! Domnule! Nu mă lăsa; scapă-mă, scapă-mă! o înfricoşată amăgire rătăceşte pe bărbatul meii ; sînge a să se verâă... rodolf — O, Dumnezeule L.. Cum!... tarner (apucind pe Jorj care ţine pistoale in mini şi arătîndu-i pe Rodolf) — Iată Jnşălătoriul Ameliei! AMELIA — Ah!. . . jorj — O să mori osînditule! AMELIA şi LU1SA — Stă! Stă! (Amelia s-aruncă înaintea bărbatului său. Luiza trage pe Rodolf spre cabinet) jorj — Dă-te tn laturi, ticăloaso I să-mi satur turbăciunea. (împinge pe Amelia şi sloboade asupra lui Rodolf amîndouă pistoalele; Rodolf cade mort, şi Amelia leşinată. S-aud strigări din toate părţile, şi Dermont intră cu grăbire pe uşa scării din dos; Valentin il urmează.) dermont (lui Jorj) — Fugi! Nenorocitule! Nu te mai^ împrotivi; trăsură, cai; tot este gata... toţi (afară de Amelia) — Fugi!... (S-aude un zgomot de paşi, de ârme şi de strigări.) jorj — Mă duc... (Ie pe Dermont de mină şi ti arată trupul lui Rodolf.) Dar m-am răzbunat. (Inturnindu-se spre Amelia.) Tu, vânzătoare, vei fi părtaşă soartei mele. (O rădică tn braţe şi fuge cu dtnsa pe scara din dos.) 44 (Dermont şi Luiza rămin încremeniţi. Valentin încuie uşa scării. In momentul acesta, poliţiay care incungiurasă casa, trasă de vuietul armelor, năvăleşte in odaie prin uşa cabinetului, urmată de toate slugile, O parte din soldaţi cuprind uşile; alţii strica uşa scării şi să ieu după fugari; dar Luiza, ce stă la o fereastră, arată prin semn lui Valentin că stăpinii lor aic scăpat) ZIUA A TREIA PERSOANELE JORJ DE JERMANI, de 55 ani. Nenorocit, îmbrăcat caliceşte, tmbă* trînit de ticăloşie, mai mult decît de vrîstă, şi purtînd în faţă disperarea şi dovada crimei VARNER, de 56 ani; ticălos şi cerşitori; trentos şi cu traista în şold; faţa lui zugrăveşte toată degradaţic crimei ALBERT, fiiul lui Jorj şi a Ameliei, de 21 ani, tînâr ofiţeri BIRMAN, tractirgiu B-NA BIRMAN Un călători, 30—40 ani AMELIA, 46 ani, îmbrăcată prost însă curat, perită la faţă dar tot cu tnfâţoşare blîndeţii JORJETA, fiica lui Jorj şi a Ameliei, de 8 ani Slugi, fete, flăcăi, drumeţi, ţarani, soldaţi Cincisprezece ani au trecut între actul acesta şi cel din urmă. Intîm- plarea este In Bavaria pe drumul de la Minih, şi scena se petrece întăi într-un tractir, şi în urmă în coliba lui Jorj, ZIUA III Teatrul înfăţoşază curtea unui tractir care dă în drumul mare; în stingă, casa cu marca „Leului de aur“. De ceea parte, uşa unii pivniti. Dinaintea casii şi prin ogradă, mese cu laviţi şi feliuri de jocuri obicinuite pe lacrîcimile satelor. SCENA I D-rta BIRMAN, slugi şi slujnice a casei, berari o-na birman (ieşind din casă) — Aide, Babeto, mişca-te! Iutei Daţi degrabă! Puneţi masa cea mare in sală d-o sută de tacimuri l Tu ce şăzi? Du-te în pivniţă şi pune bere proas- 46 păta în ulcioare. (Să văd întrtnd deoparte patra berari, ădu- clnd ctte doi, holerci de bere, şi de cealaltă o slujnică vftie c-un paneri mare. Cătră berari.) Bine aţi făcut c-aţi venit, or să beie az, e praznicul satului. Coborîţi tot in pivniţă... (Cătră slujnică,) Vin mai aproape... (Căutând in paneri.) Ia să văd: vlnat, păsări; bine. Să zmulgă puii aceştia, să puie doi In frigare, si sa ducă degrabă unul fript la călătoriul de la n. 4. (Birman soseşte prin fund, slugile aleargă înaintea lui,) SCENA II BIRMAN, femeia lui, slugi birman (tntrînd) — Dislegaţi desagii; duceţi pe sura la grajdi* şi-i daţi un mănunchi de fîn. b^NA birman — Iaca bărbatul meu!... jşiRMAN — Bună ziua, femeiuşcă. (îş dă mantaua, biciu şi un pachet la o slugă care le duce în casă.) Un mănunchi de fîn, auziţii (Cătră femeia lui.) Sărmană iepuşoară, două mile în trei ciferturi. d-na birman — Te-ai Intllnit cu bailifu? Adus-ai voie ca să pu- nem pe marca noastră: Armile Ba variei? birman — Mai râmlne îndoială!... O tablă de 6 palme, şi litere de aur tocmai aşa de mari... Pan într-o lună, vezi tu, nu-i s& mai auzi vorbind decît de ospătăria de Ia „Leul de aur“, şi care să aibă mai mulţi muşterei pe drumul cel mare de la Minih; iaca, uită-te, toate pe formă. (Scoate din buzunari voia şi o dă femeii lui; mai are şi două scrisori pecetluite.) d-na birman (v&zind scrisorile) — Ce mai ai tu acolo? birman — Aste-s două scrisori ce le aducea caruceriul de laVais- bruk; l-am întîlnit în drum. (Dînd una femeii.) Asta-i pentru văru tău Gurt: li trimete-o. d-na birman — Bine... Da ceealaltă? birman — Ceealaltă?... O, ceealaltă... li pentru oarecine cenu-l cunosc şi care nu-i d-aici din ţară. d-na birman — Cum se poate? birman — Pentru un capitan franţez, care călătoreşte, care a să treacă pe drumul aista, ş-a să steie la noi, d-na birman — De mirare! birman — Zău aşa, caută deasupra, ţine, uită-te. 47 »-NA birman {cetind) — Aşa... La d. Birman, ia oşpătărâ „Leu- lui de aur“ pe drumul de la Minih... Strînge-o, şi d-a veni căpitanul francez, îi da-o. birman — Negreşit. (0 pune iar In buzunati.) Ei, ia spune-mi cine ţ-a mai venit cit n-am fost eu acasă? b-na birman — Un neguţători; a mas aice, pleacă In astă dimi- neaţă ; dar tu cum ai umblat ? birman — Eu! Ia aşa cum mă vezi, am săzut la masă Cu domnul bailif. ' 5 ®-na birman — Ce spui! birman — Ce vin! Ce oslropăţ de iepure, şi ce om de ispravă d. bailif 1 Am să-ţi spui o straşnică veste, o veste care a să facă o sărbătoare în tot satul. »-na birman — Ce mă rog? birman — Tu ştii pe omul cel rău ce-a sosit Intr-o dimineaţă, sint doi ani d-atunce, care zicea că Vine din Boemfo, din ţara ungurească, din toate ţările, o-o femeie şi c-o Qdpilă: bare samănă aşa de sărac, streinul cel din Muntile Roşu, ce zice câ-1 cheamă Jorj... ®-NA BIRMAN — Jorj... Ei apoi?... birman — Apoi; a să ne lasă. jj-na birman — Cum! Jorj se duce din ţara noastră? birman — Aşa, slavă lui Dumnezeul N-a plătit pe uh an întreg taxia şi chiria colibii. Ii un bun prilej, vezi tu, ca Să-l gonească; şi cum n-are glnd nime din sat sâ-l primască, mini dez- dimineaţă il alungă, ca pe un om fără căpătâi şi vagabond. »-na birman — Bine I... ziclnd... o, Doamne, dar sărmana femeia lui şi copila! birman — Pe drum cu dînsul! O! S-a hotărit; am văzut poruncă scrisă pe hlrtie ştempluită; aceasta, ştii tu, nu-i pre i*ău pentru casa noastră, pentru că de cînd blăstămatul aist de om a venit şi s-a aşăzat în munte, e mai rău decît ca cind ar fi locuit de o turmă de lupi. Nime nu mai îndrăzneşte s& treacă sara pe drumul de la Klainsfeld. Cum asfinţeşte soa- rele, toţi muştereii noştri să duc fuga ca să nu cumva lntîl- nească pe omul din munte. Asta ne face să păgubim vlnzare de 20 de ulcioare de bere cel puţin; şi apoi, ctnd din nenoro- cire să Intlmplă de trece pe dinaintea casii noastre intr-o zi de sărbătoare ori de duminică şi întră, să vezi cum Îşi ieu toţi paharile şi fug de la masa unde să pune el. Pare că omul acesta poartă blăstămul cu dinsul. B*NA. birman — Of 1 Tot aşa eşti tu! Zici tot ca şioeialaJţi. Poate crezi că el a ucis şi pe drumeţu ce l-a găsit In săptămlna .. trecută In fundul unui ponor? ăi am ah — Zăul Ştiu pe mulţi care 11 prepun. i»-HA birman — O, Doamne! Mă ia groază! Şi eu care am fost In săptămlna trecută la coliba lui 1 virmah — Tu! Şi ai Îndrăznit... ? P-HA birman — 0, Jorj nu era ; am văzut pe sărmana femeia şi copila lui.... Doamne sfinte! Ce ticăloşie! Şi acum mă doare inima; le*am dat un fiorin, birman — Ai făcut tare rău. D-NA hijbman — N-avea nici o bucăţea de pine. bihman — Iţi spui c-ai făcut rău. Nu trebui niciodată să Imbărbă- ţeşti... (Să văd oameni tn fund.) TXh^hi, drumeţi ş.a. — fii, doamnă Birman! De băut I De băuţi... O'Na birman — Ac\im, feţii mei! Aide! Nu-i nime... N-auziţi? {Cheamă.) . amaiLE/cim afară) Iaca venim! (Slugile vin şi slujesc pe oaspeţi.) D-Njji binman (cătri bdrbată-sdu) — laoa vin de la biserică; or •ă tragă la ţintă. Ajută băieţilor; eu mă duc să mai văd la cuhne, f.lqsă.). oaspeţii (pe ţa.mese) — De băut 1 de băut... B lax an — Acum, voinicilor, la toţi. Puţintică răbdare. (Ia ulcioa- rile deşarte şi să coboară tn pivniţă.) SCENA III Cei din urmă, JORJ Oameni 'de toate stărilep ţărani, căriiceri fi alţii şăd pe la mese fi tn fund pe Ungă nişte poloboace deşârte. Unii fumă, alţii să joacă tn cărţi, şi la alte jocuri* Ctnd Birman a tntrat tn pivniţă şi femeia lui tn cuhne, Jorj să arată tn fund ; faţa sa este galbănd, acrul său obosit şi căutătura grozavă* lt tru tnfă~ ţtişarea sa, cei ce joacă continesc, cei ce şed să scoală şi-l arată cit degituL .. Jorj tnirtnd încet şi fără a lua sama la ceea ce urmează, $<î trage până la masa de dinaintea cosii, şi vdztnd un loc slobod, să pune jos... Îndată doi ţărani să scoală de la masă, îşi ieu paharilc şi ulcvoarile şi se pun mai departe. Jorj pare că nu bagă samă; el este cufundat într-o adineiI şi posomorită gindire. In mo- mentul ce ţăranii să dipărtează de Jorj, Birman vine cu bere* birman —* Ei, iată-mă-s, feţii mei; unde vă duceţi ? Pentru ce vă schimbaţi locul ? (Ei îi arată pe Jorj,) A! Văd ce-i pricina.. ♦ BJâstămatul cel din munte! (Doamna Birman vine, Birman 49 ti iesă înainte şi ti arată pe Jorj.) Femeie, ce-ţi zicem dinioarea? Ţine, iaca-tă-1! d-na birman — 0, Doamne! Da ia uită-te cum îi de slab, cum îi de galbăn... Credi-mă, are trebuinţă de ajutori. birman — De ajutori? Aşteaptă, aşteaptă, mai intăi oi să-l pof- tesc să se ducă. d-na birman — Nu-i vorbi cu asprime. birman — Ia las, domnule, ei, omule! Domnule Jorj!... (Acesta rădică capul, să uită în faţa lui Birman, care i să închină cu oareşcare frică.) jorj — Ce mă vrei? birman — Este... Ii că!... Să nu bănuieşti; din împrotivă, eu aş vre să ştiu d-ta ce pofteşti? jorj — Nimic. — Puţină odihnă p-această laviţă. birman — Ştiu că la aceasta nu să zice ba; dar masa era prinsă. jorj — Mai rămăsese un loc; avem dritul să-l ieu. birman — Dritul... Aş vrea să ştiu... (Femeia lui îl trage de haină.) Lasă-mă să-i vorbesc; poate gîndeşti că mi-i frică? Dritul, vezi d-ta poate să-l aibă cineva cind cumpără ceva, dar nu se cade a scula pre oameni, cînd nu cumpără nimic. jorj (sculîndu-să şi uitîndu-să grozav) — Eşti tare nemilostiv! birman — O! Uneori... Cum să întîmplă... d-na birman (cătră bărbată-său) — O să te apuci de sfadă. jorj (cu discuraj) — Nu pot cere nimic; n-am nici un ban. Dar am mers mult; de ai vre să-mi dai numai un pahar de apă, apoi aş put6 să-mi urmez drumul. (Birman şi femeia lui să privesc cu milă.) birman — Auzi tu, i-i săte!... d-na birman — Cere numai apă. birman — Ţine, vezi, mi-i milă: nu-mi mai vine să-l gonesc. d-na birman — Nu, nu-1 goni; şi el îi om; dă-i un pahar de bere ş-o bucată de pîne. birman — Zău, bine zici; mă duc să-i aduc, mai ales că-i cea de pe urmă dată ce facem cu el pomană, pentru că d. bailifu mini a să-l încarce. d-na birman — Aşadar, pune-i şi ceva pe pîne. (Cînd să înturnează Birman, vede pe Jorj gata să iasă.) birman — Ei! sărmane omule, îngăduie puţintel. Mă duc să-ţi aduc ceva. (întră în casă. D-na Birman caută pe la mese dacă nu lipseşte oaspeţilor ceva.) jorj — Cum o să întru acasă fără s-aduc pîne femeii mele, copilii mele? Cum o să sufăr văitările lor, s-ascult suspinările lor, şi să nu le pot potoli foamea ? Cum o să le zic: Mîni nu mai 50 avem adăpost, ne izgonesc dintr-o ticăloasă colibă; mini n-o să avem altă aciuare decît stlncile!... (Aruncă împrejur o căutătură sălbatică.) D-aş fi întîlnit pe cineva... (Face miş- care unui om care să înfiorează de grozăvie.) D-na birman (viind la dinsul) — Sărmane omule, sameni tare trudit! iORj — Aşa. Am umblat toată noaptea. D-jf a birman — Toată noaptea I Pe sămne ai fost undeva departe ? jorj — Ba nu. d-na birman — Cum nu 1 Apoi dar de unde vii ? jorj — Din codru. (D-na Birman face un semn de frică, şi să dipărtează de el. Birman întră şi pune pe masă, dinaintea lui Jorj, o ulcică de bere şi o bucată de pine, pe care este puţintică slănină. în vremea aceasta, călătoriul de care s-a grăit iesă din casă şi, apropiindu-să de Jorj, tl priveşte cu milă.) SCENA IY Cei mai de sus şi cdlâkriul birman (lui Jorj)—Jine, nu mai zice că tractirgiul „Leului de aur“ nu-i milostiv; be, mănîncă şi providenţa să te povă- ţuiască dacă meriţi să-i fie milă de d-ta. (Să dipărtează. ■ — întru auzul numelui de providenţă, Jorj care apucasă paha- rul şi era să beie, să opreşte.) jorj (In parte) — Providenţa I... (Sloboade o adlncă oftare, apoi liniştindu-să, rumpe in două bucata de pine, şi pe jumătate o bagă In sin.) Pentru familia mea. (începe a mlnca cu lăco- mie; călătoriul, care tl privea, vine spre el.) călătoriul — Sărmanul! d-na birman — (bărbată-său) — A! iaca călătoriul care a să plece pentru Minih. Sluga d-tale, domnule; dormit-ai bine? Fost-ai bine slujit? călătoriul (cătră doamna Birman) — Foarte bine, draga mea damă. Spune-mi, domnule, pesămne aveţi mulţi săraci aice In ţiră? birman — Săraci?... Ba nu, slavă lui Dumnezeu! călătoriul — Apoi, cine e nenorocitul acesta ? birman — A! omul acesta li alt lucru. Ii un strein care lăcuieşte In munte. Zic c-ar fi venit din Franţa. 51 călătoriul — Să pare foarte de jălit; face o ticăloasă mîncare, Păn a nu pleca, îmi place să găsesc prilej a face vrun bine! Aceasta aduce noroc la drum. Dă-mi aice la masă o buteică de vin bun; oi să beu păharul de ziua bună; şi cred că acestui biet om nu-i va păre rău să mă intovărăşască. birman — Cum! Vrei să bei cu dînsul ? d-na birman (bărbolă-său) — Lasă-1, ce-ţi pasă; îi o butelcă vîndută. Babeto, în hruba cea mică; pecete verde... de- grabă. călătoriul (cătrâ tractirgiţă) — Fă-mi mă rog socoteala cheltu- ielii; am nevoie s-ajung devreme la Minih. d-na birman — îndată; am numai să adun. (Să pune pe un scaun şi işi ia tabla ce neagră şi creda; Babeta aduce o butelcă şi un pahar pe care călătoriul ii face semn să le puie la masa unde este Jorj. El păn atunce n-a luat sama streinului. Acesta Işi toarnă in pahar; pe urmă ia paharul lui Jorj, varsă berea ce mai era şi tl umple cu vin. Jorj atunci rădică capul şi ll pri~ veşte cu mirare.) călătoriul (zimbindu-să de mirarea lui Jorj) — Gustă vinul acesta, bunule om; cred că-ţi va încălzi mai bine stomahul decît berea. (Tinde paharul ca să ciocnească, Jorj, in mirare, tinde şi el pe al său; toţi cei de faţă fac o mişcare ca ctnd ar vre să oprească pe strein; dar Birman ti opreşte, spuindu-le că este un drumeţ care nu cunoaşte pe Jorj.) călătoriul (ciocnind) — La milostivirea cerească care vino spre ajutoriul celor nenorociţi! (Jorj întoarnă capul şi vre să puie pa- harul pe masă,) Be. prietine. (Jorj, i să uită [sic], beu amtndoi.) jorj — Ah! cum mă însufleţeşte vinul acesta 1 călătoriul (zîmbindu-să) — îmi pare bine că-ţi place. (Turnind iarăş.) Aide, la un mai bun viitor! jorj — Aşa, la un mai bun viitor... (în parte,) Şi mini n-am unde îmi pleca capul! (Beu,) birman. (femeii sale) — Femeie, mă tem să nu se intîmple dintr- asta vro nenorocire streinului. d-na birman — Patru şi doi fac şasă fiorini. Lasă-mă, o să mă faci să greşesc... călătoriul — Spune-mi, bunule om, cunoşti bine locurile? jorj — Foarte bine, domnule. călătoriul — Mi-au spus că este un drum de mers la Minih mult mai scurt decît cel mare. jorj — Adivărat, domnule! Acela ce îi zic a Muntelui Roşu, li în jumătate cît celalalt. 52 r Călătoriul — Ce dracu! deosebire este mare. Poate merge cineva V,. , călare? y JO|U —Pre lesne, numai să-l ştie. (îl priveşte cu luare-aminte.) i r,. —Cum văd, nu eşti de p-aceste locuri? j Călătoriul — Nu, viu din Elveţia, şi mă duc in nord. Î'^^NA birman (viind Ungă masă) — Domnule, iată socoteluţa I d-tale curată şi dreaptă; mîncare, culcare, gustare, d-ta şi V calul d-tale opt fiorini; afară de butelcă. călătoriul — Ii o bagatelă... (Scoate o purtgă plină de aur pe \ care o deşartă pe jumătate pe masă. Jorj face o mişcare şi să uită cu lăcomie la aur.) jorj (in parte) — Aur!! călători ul — N-oi uita tractirul d-voastre, draga mea damă, şi (/ cînd m-oi înturna iar mă veţi ave In gazdă, j j>-na birman — Foarte mulţămim, domnule! ii Călătoriul — Zi mă rog să-mi lege desagii, şi să-mi aduci calul. Î^ti-NA birman — îndată. • jorj (tn parte) — Ce drum a s-apuce?... Aide, să-i ies înainte!... f Să-i ies Înainte?.., El m-a miluit... Ah, niciodată... nu! nu! să fug! (Pleacă să iasă.) f Călătoriul(tn sine) -* Mări! prilejul s-arată... Astăzi-i sărbă- V toare, voi găsi cu greu un călăuz; săracul acesta... (Să întoarnă spre Jorj cînd era gata să iasă.) E, bunule om, nu te duce Încă; eu vreu s-ajung devreme la Minih şi mă hotă- [ţ; răsc a lua drumul cel mai scurt; Insă mă tem să nu rătăcesc j;; prin munte; de vrei să-mi fii călăuz... | ioRj — Eu!... | Călătoriul — Te voi mulţămi. bbirman — Cum să poate! î jorj — Să-ţi fiu călăuz?... Ba nu. \> călătoriul — Pentru ce ?... Cunoşti drumul; vei căpăta doi j\ fiorini; fiindcă eşti sărac, aceasta iţi va fi o bună zi. jorj — Aşa este... Primesc. călătoriul — Aşadar, găteşti-te să mergi, şi mintuie şi butelca. jorj (viind la masă) — Doamne, scapă-mă din ispita această groznică! birman (femeii sale) — Iţi spui că vreu să-i vorbesc; nu vreu să am aceasta în cugetul meu. (Cătră călători.) Iartă-mă, dom- nule. .. d-na birman (bărbată-său) — Nebunit-ai! ori nu ţi-i mult? Vrei Bă opreşti pe săracul acesta ce moare de foame de a clştiga o bucăţea de pine ? Şi de ce te temi, într-o sărbătoare, ziua meaza mare cînd sînt oameni pe toate drumurile? Nu gîn- deşti că mini pe ticălosul cu femeia şi copila lui or să-l izgo- nească din coliba lui, şi că ceea ce-a cîştiga l-a înlesni să se ducă din ţară şi să ne mîntuim de el. birman — Cam ai dreptate, însă... uacă... pentru că... (în vremea aceasta călâtoriul ş-au îmbrăcat mantaua şi stă gata să plece.) o slugă — Calul domnului este gata la poartă. călâtoriul — Bine. Adio, d-nule tractirgiu. Să ne vedem sănătoşi, doamnă. (Cătră Jorj.) Aideţi. d-na birman — Călătorie bună, domnule! birman — Dumnezeu să-ţi ajute I Nu te zăbovi pe drum; sileşti-te s-ajungi devreme. amîndoi — Adio, adio... (Călâtoriul şi Jorj au ieşit, să aude îndată o muzică veselă.) SCENA V BIRMAN şi femeia lui, ţarani şi tot tineritul din vecinătate birman — Auzi, femeie; ţine, iaca tot tineritul locului; or s& tragă la ţintă... (Tot tineritul întră cu veselie.) Eil iute, degrabă! Babetol Gerle! Aduceţi arce. Şi voi, dragii mei, iscusinţă, chitiţi bine. Daţi-mi jos pasărea din cea dint&i dată ş-apoi veniţi de jucaţi păn în noapte. (Cătră ţărani.) Aide, prietini, duceţi-vă! Şi să trăiască dragostile şi veselia l (Toţi ţăranii şi sătenii iese veseli. Birman şi femeia lui Intră In casă. Să vede îndată un tlnăr călători; hainele sale arată că este oştean. Acesta-i Albert de Jermani.) SCENA VI ALBERT, şi mai pe urmă BIRMAN albert (căutînd o htrtie) — Ospătăria „Leului de aur“, pe drumul cel mare de la Minih... Aice, după marşrutul meu, trebui să stau şi să priimesc nouă ştiinţi. Ei, cineva! gerl (alergtnd) — Ce pofteşte domnul? albert — Pe stăplnul casei. gerl — îndată, domnule. (întră in pivniţă.) 54 ▲lbert (aruncîndu-şi mantaua pe un scaun) — Oare sosit-am la sfîrşitul cercetărilor mele ? A!la-voi pe părinţii mei ? Pe maica mea ce atlt de virtuoasă! Şi pe tatăl meu.,. Vai mie! Care au fost foarte vinovat, dar care trebuie să-şi fi răsplătit cu amar greşealele. Cinsprezece ani de clnd îi desţărat, păti- mind, în ticăloşie poate... Ah! aşi fi zburat mai degrabă în ajutoriul lor; dar numai moartea unchiului meu mă pute dislega de ascultare la care mă îndatorea binefacerile sale. Acum sînt liber, şi nu voi gusta o zi de odihnă pănă n-oi afla azilul lor. Ştiu atita că după îndelungate nenorociri şi pătimiri au venit în părţile aceste. (Birman şi Gerl iesă din pivniţă; Gerl poartă un paneri cu butelci.) birman — Aide, Gerl, du paneriul acesta. (Cătrâ călători,) Sluga d-tale, domnule, ce doreşti? albert — D-ta eşti stăpînul ? birman — Eu, d-nule... Aşteaptă!... D-ta sameni strein şi oştean ? albert — Aşa este. Sînt franţez. birman — Vii de la Minih? albert — Aşa. birman — Eram sigur! Şi ai să priimeşti o scrisoare la ospătăria „Leului de aur“. albert — Vrem să te-ntreb... birman — Un minut... Pentru că, vezi d-ta, nu trebuie să mă înşel... Numele d-[ta]le ? albert — Albert de Jermani. birman (căuttnd adresa scrisoarei) — Albert de Jermani, capitan... Aşa este... Ţine, domnule capitan. albert —Ah I dă-mi, îmi este de cea mai mare trebuinţă. (O deschide,) Toată fericirea vieţii mele a să atîrne din ceea ce cuprinde. (Ceteşte cu ochii,) birman (In parte) — Ce grabă!... Un capitan franţez, aşa de tînăr. Cum se vede-i vro treabă de amori, sau poate... albert (tn sine) Aşa!... Aceasta adevireşte... O, Dumne- zeule! Se vede că este aproape d-aice... (Cătră Birman,) — Prietine! birman — Domnule! albert — Trebuie să capăt îndată vro ştiinţă; de mă vei ajuta, nu-mi va părea nimic de ajuns ca să te mulţămesc. birman — Grăieşte, d-le capitan, ţ-oi spune bucuros ce-oi şti* albert — Vei fi cunosclnd pe toţi locuitorii de primpregiur? birman — Fără osebire. 55 albert — Nu este vrun Strein ca de 55 ani, sărac (cred) şi cătitîM singurătate ? birman — Nu! nu cunosc. albert — Nu cunoşti?... Insă mă încredinţară... îmi scriu că sînt doi ani de cînd persoana de care-ţi grăiesc s-a statornicit pe aceste locuri. birman — Doi ani! albert — Aşa; şi cred că este tăietor de lemne. birman — De lemne. Oare să fie? Ba nu, nu se poate. Cum 11 cheamă, mă rog? albert — De păstrează tot numele său, trebuie să-l cheme..* Jorj. birman — Jorj ? Tocmai! Un om vînjos, tare; cum să nu-1 cunosc. albert — II cunoşti? birman — O! nu doar că mă laud; şi vezi d-ta nu ţi-1 recomenduieso de prietinul meu. albert — Să nu zici nimic rău. Era însurat... Cunoşti şi pe femeia sa ? birman — Fără îndoială. O! Cît pentru dînsa-i mare osebire; o bună fiinţă, şi... albert (ştergîndu-şi ochii) — Sărmană mamă! 0 să te mai vădi birman (în parte) — Cît e de uimit! albert — Sfîrşeşte a mă lămuri. Unde lăcuiesc ei acum? birman — O milă departe de sat, la jumătatea drumului de la sehăstria Muntelui Roşu, într-o ticăloasă colibă părăsită făcută pe năruirile unei biserici vechi, pe malul ripei cei mari. albert — O, ceriule! Pesemne soarta lor este foarte jalnică! birman — Cea mai desăvîrşită ticăloşie... Ţine, dinioarea, n-or fi zece minute de cînd Jorj şidea pe astă laviţă. albert — Aici? birman — La colţul ieştii mese; l-am miluit c-o bucată de pîne. A ieşit chiar cum întrai d-ta; şi acum slujeşte de călăuz unui drumeţ strein. Să deie Dumnezeu să-l ducă! (Albert s-apropie d-un scaun şi cade pe el.) E! Ce ai domnule?... O, Doamne! îngălbineşte! Nu cumva ai ?... albert (sculindu-se şi stlindu-se a-şi tăinui uimirea) — Aşa.. . Aşa prietine... Am umblat mult, căldura... birman — Doamnă Birman! Babeto! Gerle! 56 SCENA VII dţi din urmă, d-na B1RMAN, GERL, BABETA, GOT şi apoi săteni, ţărani şi ţărance d-na birman,— Ce este ? Ce s-a întlmplat! bikuan — Degrabă, iute, aduceţi vin; daţi ceva istui tînăr ofiţeri. adbert (scultndu-să) — Nu trebui; vă mulţumesc, prietinilor; n-am clnd zăbovi; trebui să plec Îndată. In astă-sară oamenii şi trăsurile mele or să sosască de la Vaisbruk; să ţineţi gata rl; pe mini cele mai bune odăi ce aveţi pentru familia mea. V; brNA birman — Familia d-tale! birman — Ce! vrei să pleci acum ? (Vremea să întunecă şi un vifor, V , să vesteşte.) ,!. ţ albert — Aşa; iată, mai înainte pentru mulţămita îngrijirilor , d-voastre. (Dă clţva galbini.) Arătaţi-mi drumul Muntelui :ţ| Roşu şi a colibii lui Jorj. (Toţi să privesc cu mirare.) I KiBiRMAN — A colibii? I,' b-NA birman — Ce zici, domnule capitan? E, pentru Dumnezeu, iij 'ce o să faci acolo ? it* albert — Grăbiţi-vă a-mi spune, prietinilor; fieştecare moment • de Intirziere este un chin pentru inima mea. (Fulgeră.) birman — Vrei să te duci fără să mănînci ceva ? I: D-na birman — Vremea să Întunecă, iată că şi fulgeră; a să fie vifor. albert — Nimic pe lume nu mă poate opri. Mă rog grăbiţi a-mi arăta drumul. d-na birman — Ţine, iaca tot tineritul locului aleargă de vin din pricina vremii. (S-aude muzică.) Uite, tună, plouă 1 birman-r Alergaţi fuga; veniţi jiute, băieţi! ' (Toţi sătenii şi fetele Intră cu veselie şi să cunoaşte Intre flăcăi l şi fete împăratul şi împărăteasa sărbătorii. Albert ş-a luat mantaua; slugile duc smunile şi mesile în casă.) « albert — Nu mă mai zăboviţi. Care-i drumul la colibă ? | birman — Dacă vrei numaideclt, ţine, domnule ofiţeri, să treci \ prin sat; să laşi codru în stingă, şi apoi ţine tot drumul ce) S bătut, şi te tot suie., \ d-na birman. — Şi nu te apropia de prăpăşti. ; birman — Şi nu te Intîrzia pe drum. (Tunetul să măreşte.) Adio, î adio. (Albert iesă.) | d-na birman — Intraţi, Intraţi, feţii mei. ; (întră cu toţii în casă.) 57 Teatru sâ priface şi înfăţoşază coliba lui Jorj pe costişa unui munte petros, sălbatic şi ocolit de prăpăstii. Din stînga privitor iului sâ vede un cup- tori deşert; puţin mai încolo, o bucată de perde de pînză spartă, şi mai cu totul ascunsă sub perde, marginea unui pat. In stînga este o a doua odaie a căria uşă este deschisă. In fundul aceştii ticăloase locuinţi să văd două ferestre mari, făr obloane, pintre care să zăreşte privirea ce tristă şi sălbatică ce înfăţoşază munţii, şi între amîndouă ferestrile o uşă, a căria scînduri sînt rău încheiete. Multe drumuri să încrucişesc prin munte care alcătuiesc un mare amfiteatru de stînci şi de prăpăstii — şi chiar în fund, în depărtare, să zăreşte schitul pe culmea muntelui celui mai nalt. Tot înlăuntrul colibii înfăţoşază lipsa şi ticăloşia cea mai desâvîrşită; este numai o masă făcută dintr-o bucată de scîndură, pe care sînt două gherghefuri de făcut blondă, şi patru scaune râie, o cofă şi nişte oale sînt pe cuptori. într-un colţ să vede un topor. SCENA VIII AMELIA şi mai apoi JORJ Timpul este posomorit, fulgeră fi vintul şuieră cu pornire. Amelia, viind din închisul ce este în dosul perdelii de pînză, întră arătînd puţină frică, dăr mai multă întristare. âmelia — Viforul se măreşte, s-apropie de munte. Vintul zgll- ţie coliba această ticăloasă; şi Jorj încă n-a venit de ieril... Nu va fi găsit de lucru; nu va fi căpătat ajutori! Ce mă voi face de n-a veni acasă In iastă noapte... Sau de va veni fără să aducă o bucăţea de pine pentru fata mea ?... (Tună mai tare.) Ceriule! Furtuna a s-o deştepte... (Se apropie şi să uită In odaia dinlăuntru.) Doarme! Sărmană copilă, Dumnezeu să-ţi lungească somnul şi să cruţe pe maica ta de durerea a te auzi zicînd: Mamă, mi-i foame!... (Pltnge tn tăcere. Tunetul vuieşte şi vintul suflă cu pornire.) Dar natura nu îmi cere lacrămi pentru fata mea, să mă silesc a găti degrabă acest lucru; dacă Jorj n-a aduce nimic, m-oi duce de l-oi vinde în sat cum l-oi isprăvi. (Ia un gherghef şi tncepe a coasă.) Dacă ceriul a otărît ca viaţa mea să se pe- treacă în această groznică ticăloşie, oare trebuia să lasă să fiu de două ori mamă?... Ah! încalţe Albertul meu va fi mai fericit! Ce va fi de dînsul ? Era un copil cînd l-am lăsat; acum este om... Vai mie! eu însuşi nu l-aş cunoaşte. Oare sînt osîndită să nu-1 mai văd? (îşi şterge ochii. în momentul 58 acesta viforniţa să porneşte; vtntul creşte şi uşa din fund zmultă din ţtţtni cade în colibă. Amelia tnspăimtnUUă să scoală; sloboade un ţipet la care alt ţipet răspunde: aceasta îi Jorjeta care iesă din odaie spărietă şi s-aruncă în braţile mumă-sa.) amîndouA — Mamă I Draga mea! (Amelia o ţine îmbrăţoşată.) amelia — Nu-i nimică, Jorjeta mea; furtuna a dat uşa jos. jorjeta — Oh, mamă, mi-a fost tare frică I amelia (căutînd împrejur cu frică) — Vai mie! dacă vîntul s-a mai porni. Tată-tău va lega uşa cum ştii c-a mai legat-o. jorjeta — Tata venit-a mamă ? amelia — Ba Încă nu. O, Dumnezeule! jorjeta — Nu pllnge, mamă; oi aştepta şi eu ca tine. amelia (tulburată) — Sărmană copilă! jorjeta — Mi-a trecut somnul; vin să lucrăm amlndouă! amelia — Aşa; aide să ne silim, fata mea. (îşi ia gherghef’ul; copila să pune pe un scăuieş Ungă ea.) Lucrează şi tu... Curaj. jorjeta — Aşa! mamă, curaj! Dar... nu pot lucra. amelia — Pentru ce, fata mea ? jorjeta — Mi-i frig! amelia (lăsîndu-şi degrabă lucrul) — O, Dumnezeule! Cum s-o apir? — Vin Ungă mine; t-oi Încălzi In sinul meu. (Să aude vuiet.) Ceriule! Poate vine cineva In ajutoriul nostru. jorjeta (alergînd spre fund) — Mamă, li tata! amelia (alergînd înainte) — Ah! SCENA IX AMELIA, JORJ, JORJETA Jorj tntră cu privire ca ctnd s-ar teme, fiind un paneri plin de merinde, faţa sa este schimbată şi căutătura posomorită ; a pus jos pancriul acoperit c-un şervet. amelia — Ah, prietinul meu! cit Îmi pare de bine că iar te văd l jorjeta — Tată, ne-au fost tare frică. jorj — Frică! de ce? amelia — De furtună... dar ţie nu ţi s-a Intlmplat ceva ? jorj — Cum! Ce vrei să zici? amelia — Ai pitrecut noaptea afară... jorj — A! Aşa este... Nu, nu mi s-a Intlmplat nimic. (îşi dă băţul şi pălăria la Jorjeta care le pune într-un colţ.) 59 amelia — Mă bucur, prietinul meu; dar noi cu ce nerăbdare te aşteptam!.*. Primit-ai vrun ajutori? jorj (arătind paneriul) — Nu vezi ce aduc? amelia (lulrid paneriul şi descoperindu-l) — 0, ceriule! Cine este acel ce ne-a miluit cu atîta dărnicie?... Muncii tale, rugă- ciunelor tale poate Încă mai sîntem datoare... Vin, Jorjeto, vin degrabă; binecuvintează mina cea darnică... Dar du-te mai întăi de Imbrăţoşază pe tatăl tău... (Jorjeta aleargă la Jorj, care o împinge Infiorlndu-să.) jorj — Nu mulţămi nimărui! (Amelia îşi ia fata de mină, şi amin- două gătesc masa.) jorj (urmează după puţină tăcere) — Grăbeşti-te, sînt obosit de ostineală... 0 săte arzătoare mă usucă... Slngile clocoteşte în vinele mele... Dă măi iute... (Şede la masă.) amelia — îi gata... Aşa, eşti obosit, schimbat... Ai suferit. jorJ —1 Suferit!... Ce-mi pasă?... Aide, nu vă va lipsi nimic astăzi... sa fim fericiţi... Varsă-mi de acest vin; cred că mă va întări. (Amelia ti varsă vin Intr-un pahar; el îl apropie de buze, şi îndată ll dă în laturi fără să guste.) Ba nu, ţineţi pentru voi; eu nu vreu nimic! (Merge de să pune In iela unghi a colibii.) amelia (scullnău-să) — Nu vrei să iei nimic, prietinul meu, şi însă zicei... jorj —* Mi-i săte... Jorjeto, dă-mi un pahar de apă. amelia (turnlnd) — Ţine, du la tată-tău. jorjeta —Ţine tată... (Jorj ia paharul, be şi ll dă apoi copilii care strigă.) Tată! eşti rînit... Ţi-s mlnile pline de slnge. jorj — Slnge! 1 amelia — Slnge! Eşti rînit! jorj (scultndu-să) — Ba nu! Căţărîndu-mă pe stlnci, m-am zgl- riet... Nu-i nimic... Mi-i frig; fă foc. amelia — Foc... Şi cu ce ? jorj — Aşa este... Nu mai avem lemne. (Rtzlnd cu silă.) Ei bine! Bucură-te; soarta noastră a să se prifacă; o să lăsăm această ticăloasă colibă. amelia — Cum! jorj — Aşa, trebui să plecăm mini la răsăritul soarelui... Ieri bailifu de la Klainfeld mi-a dat ordin cînd 11 rugam In ge- nunchi să mă mai aştepte o lună pentru plata taxiilor... Ceteşte. amelia (cetind) — Dumnezeule!... Izgoniţi... Nu mai avem nici un adăpost! (Pltnge.) 60 joiu (boţind hirtia) — De ce plîngi? Iţi poate părea rău după aceste scinduri putrede ce nu te pot apăra de vint şi de ploaie ? E, bine! De acum nu vei mai dormi pe paile aste udate de lacrămile tale. O să părăsim pentru de-a pururea acest loc a durerii şi a ticăloşiei... (Cu nerăbdare, văzindu-o că tot pltnge.) Nu ţ-am spus că soarta noastră să priface? Mini, vom plepa pentru vrun oraş mare, Viena, Hamburgul, Ber- i v linul... /Amelia — Încă şi mai departe de Franţa, mai departe de fiiul - meu I 1 *orj — Nu trebui să-ţi mai,aduci aminte; fiiul acesta este perdut [' pentru noi. Făr îndoială, unchiul tău l-a învăţat a ne blăs- k tăma. I' amelia (tot pltngtnd) — Şi cum o să ne ducem aşa departe fără | de nici o înlesnire ? | jţQUJ, — N-am purtat,de grijă pe astăzi? (Scpate o mină de aur din || J buzuhari.) PriveşteI Iaca, am aur! I?'am eli a (cu bucurie) — Dumnezeule 1 Cine ţ-a dat această avere? JOrj (după o lungă tăcere) — Am găsit-ov l’jAMELiA (cu spaimă) — Ai găsit-o!... O, Dumnezeul meuf Ijorj — Jumătate din suma aceasta ne va ajunge ca să ne ducem fi la vrun oraş mare, şi ceealaltfi jumătate... Norocul nu-i | totdeauna împrotivnic, are şi el înturnSrile sale de favor. ■ Mi-i destul să găsesc locuri unde aurul circulează, şi curind iar voi apuca norocul şi bogăţia. \ amelia — Ah! Iar o să joci! jorj — Taci 1... Oarecine s-apropie. Ascunde merindile acele... Nu spune că am bani. I' (Amelia spărietă vre s-alerge ca s-ascundă cele de pe masă, | dar in momentul acesta, un cerşitori trenţos şi cu traista in şold, | să apropie la uşa colibii. Acesta-i Varner.) f SCENA X tr r jp Cei mai de sus, VARNER varner (la uşă) — Bunul meu domn, buna mea doamnă, fie-vă milă de un biet cerşitori! Miluiţi-mă pentru dragostea Iui Dumnezeu! (Tinde mina încetişor în colibă.) amelia — îi un nenorocit. «Tjorjeta — Tată îi tare sărac! joiti — Alungaţi pe ticălosul acesta, nu lăsaţi să Intre nime; daţi-1 afară! amelia — Să-l miluim, prietinul meu; nici noi nu sîntem mai norociţi, şi poate că nu merită de a fi Intr-atita. jorjeta — Să-i dau numai o bucăţică de pine; tare e rău foamea! (Jorj tresare; e uimit, dar frica covlrşeşte mila.) jorj — Ba, să nu-i daţi nimic! varner (care au Intrai) — Eşti tare aspru! Din norocire că această bună damă este mai miloasă declt d-ta; aşadar şi Dumnezeu ii va răsplăti... (Să uită cu luare-aminte şi cunoaşte pe Amelia şi pe Jorj.) Ce văd?... El este! jorj şi amelia (cunosdndu-l) — Varner! varner — Jorj! sori (apudnd toporul) — Ticălosule! Iadul te trimite aici ca să te deie răzbunării mele; vei muri de mina mea! (Vre să-l lovască, Varner rădică ciomagul; dar Amelia şi Jorjeta să răpăd înaintea lui Jorj.) amelia şi jorieta — Stă! Stă! Tată! (Amtndouă opresc pe Jorj, a căruia braţ înarmat rămîne rădicai.) amelia — Ah I Prietinul meu, te jur, nu mai vărsa slnge. Tu ştii, ah! ştii ce nenorocire aduce! Priveşte pe ticălosul acesta, ceriul nu l-a pedepsit mai puţin declt pe noi; uită-te cum să răsplăteşte uciderea. jorj (cu spaimă) — Uciderea! (Lasă să cadă toporul şi tşi tntur- nează faţa abătut. Jorjeta tl ia şi tl ascunde.) varner (cu linişte) — Tot pornit eşti. Dacă femeia ta n-ar fi fost mai cu minte declt tine, Dumnezeu ştie ce s-ar fi lntlm- plat... Şi ce-ai fi clştigat a mă vide Întins acole ?... Mărtu- risesc că m-am purtat rău cătră tine... (Amelia ti face sămn să tacă.) Dar tu vei fi ştiind acum tot adivărul şi timpul spală multe lucruri. Afară de aceasta, precum doamna zicea, dacă ai a mă mustra, norocul s-a însărcinat a te răzbuna. După cincisprezeci ani de nenorocire şi de ticăloşie, hazardul ne Intîlneşte mai tot p-atîta de ticăloşi. De aşi fi ca tine, aşi urma pildii ce-ţi dau; aşi uita cele trecute, aşi tinde mina vechiului meu tovarăş; şi am mai căuta împreună chipuri a conjura steaua noastră cea ră. (Jorj şade, femeia lui este Ungă dtnsul; el tşi ţine copila tn braţe şi din vreme In vreme tşi pleacă capul pe dtnsa, ca cind nu ar vre s-audă pe Varner.) jorj — Ba, ba, nici o alianţie d-acum între noi. Tu m-ai Imbrîncit In rîpa peirei, făcîndu-mă să fac o grozavă moarte. 62: varner — In oarba ta pornire îţi trebuia o jertvă; nu era firesc oare să caut a-mi cruţa viaţa? Cu toate că tot am împărţit pedeapsa crimei tale; învinovăţit ca tine, osîndit ca tine, | am fugit; şi făr îndoială, iar ca şi tine, am trăit ticălos, cu- [/ trierînd lumea, ispitind norocul, tîrînd ticăloşia. în sfîrşit, după multe nenorociri, sosesc de la Ratisbona în starea ce | mă vezi, şi mergem calicind spre Minih, cînd ploaie, ostineala, | foamea, şi mai ales apropierea nopţii şi a furtunii m-a făcut p să intru în singură coliba ce să vede p-acest drum pustiu. | Nu gindem că voi găsi vechi cunoscuţi, de vreţi încă, vechi t' prietini. amelia — Prietini! Poţi pîngări într-atlta cel mai sfînt nume! ■ varner — Ah, draga mea doamnă! Contineşte cu morala, mă rog. ! In starea mea, n-are ce-mi fi bună... Mor de foame şi de frig; găzduire daţi-mi numai în iastă noapte, şi dacă Jorj tot va mai ave ceva pe mine, mîni cum s-a face ziuă, toiagul, traista, şi pe drum. amelia (cătră bărbatul său) — Jorj? jorj (scultndu-sâ şi întumindu-să) — Fă cum vrei tu. amelia (ţiindu-şi copila de mină) — Rămîi, domnule; nu vom ave a ne mustra c-am gonit pe un nenorocit ce ne cerea un adă- post. Această locuinţă nu mai este a noastră; mini şi noi o lăsăm, şi cred că soţul meu nu mă va îndatori la grozăvie a te întovărăşi cu dînsul. Vin, fata mea. (lesă cu Jorjeta; Jorj o duce păn in fundul colibii, pe urmă să tnturnează poso- morit.) SCENA XI VARNER, JORJ şi la urmă JORJETA varner (lepădindu-şi traista şi toiagul) — Bucuros! Nu cei com- panie... Dar de vreme ce tu-mi dai găzduire, făr îndoială că-mi vei da şi rămăşiţa cinii tale. (Să pune la masă; Jorj şede in ceea margine a colibii.) Ce dracul... Tu nu eşti, precum văd, aşa sărac cum sameni... Minunatul vin! (Be.) Ah! trebuia aceasta ca să mă întărească. Jorj, tu şăzi deo- parte... Aide, ia vino să bem cîte un pahar... Tu nu vrei să bei cu mine ?... Poate mai ai încă vro poftă de răzbunare ? (Pune mina pe ciomag.) jorj (posomorit) — Ba nu; un cuvînt ce tu nu l-ai putut înţălege a desarmat mina mea. Am perdut dorinţa de a mă răzbuna 63 de tine; poate am perdut încă şi dreptul... Dar pe Amelia tu pre mult ai ofensat-o; ea are cuvînt să te urască şi să te desprefcuiască. varner — Adivărat, cam are dreptate... Şi însă e de supărare! Aşa, e de supărare, poate, mai vîrtos pentru tine. jorj — Pentru mine ? varner — Dacă nu cumva vei fi avînd alte înlesniri. (Urmlnd a be şi a mlnca.) Cît pentru mine, puţină răbdare şi curaj*.. Nu trebui decît o ocazie, o întîlnire, care poate veni în toate zilele; şi starea me iar să statorniceşte. JORj (luindu-i sama) — Cum? varner — Aşa. Am descoperit un secret. jorj — Un secret! varner (sculindu-să) — Nici nu gîndem la tine sosind in ţara aceasta; dar găsindu-te într-o stare aşa de ticăloasă, vechiul nostru prieteşug, amintiri a juneţii, căinţa c-am uneltit ruinarea ta, aceste toate m-ar fi făcut a împărţi cu tine, ş-a repara într-o zi răul ce ţ-am făcut. Jorj — Ce vrei să zici?... Cum ai putea ?;.. Ticăloşia ta... varner — 0! ştiu pre bine că trenţile mele îmi dau de minciună vorbile; sînt încă foarte sigur că tu n-ai vre să mă crezi; aşadar să lăsăm aceasta. Intr-o zi Vei ave dovadă. jorj (cu nerăbdare) — Dovadă... De ce ?... varner — Nu mai este o amăgire, nu mai este o părere; am aflat secretul d-a cîştiga totdauna. (Jorj să apropie cu gră- bire de dinsul.) Aşa. Sînt sigur să sparg toate bancurile Italiei, ş-acum mă duc la Piemont. jorj — Ce! Ai aflat?... varner — Aşa, îţi zic; şi nu mi-aşi vinde secretul p-un milion. jorj (privindu-l cu nencredere dar cu oareşce tntumare de priete- nie) — Şi tu erai otărît a împărţi cu mine? varner (cu viclenie) — Zău, aşa!... Dar acum e de prisos; tu eşti pre pornit pe mine. jorj (dlndu-i tabac) — A trecut furia dintâi. varner — Bine... Dar mînia femeii tale... jorj — Voi face-o să tacă. varner — Pre bine... Dar... Nu... Este o piedecă mai mare decît aceste toate, şi care ar face zădarnică mărturisirea ce ţ-aşi face. Trebui bani; şi nu te cred mai bogat decît pe mine. jorj — Poate... varner — Ha! jorj (scoţind aur din buzunar) — Uită-te!... 64 varner (cu lăcomie) — Tu ai bani? Prietinul meu, trebui să ne Întovărăşim... Ia să vedem; numai atîta ai? jorj — Atîta... Trebui mai mult? varner — O! Negreşit. jorj — Ce nenorocire! varner -— De ai putea:.. Cum ai pus mina pe suma aceasta? jorj (dtndu-să tndărăpt cu spaimă) — Cum ?... Nu-ţi pot spune... (Îşi ascunde aurul) Dar şăzi cu mine, şi... (începe a înnopta. Să vede chiar In fundul muntelui trecind un tinăr oştean; acesta-i Albert) Ce s-aude?... VARNEă —* Nimic; femeia şi fata ta în ceea odaie... Ce tfieei? (Albert să face nevăzut.) jorj — Pot, plătind taxiile cu care sîrit datori^ să mai Şădaiee cîteva zile, şăzi cu mine, şi... y ’ r* . * varner — Ba, ba... Această alcătuire nu-mi vine Ta socoteală. Să şăd'cu tine, bine; dar aice nu; sau cel mult pănă mîni dimineaţă, şi încă pentru că e pre ră vremea şi întuneric ca să plec în iastă noapte. jorj — Şi pentru cel... Coliba aceasta îi ticăloasă, dar eu am trăit doi ani într-lnsa; tu poţi... varner — Nu-i aceea; este un alt rezon... Eu sint strein, fără hîrtii, cerşitori din numărul acelor ce le zic vagabonzi; te pricepi că-mi poate da grijă cel mai mic lucru; şi... (Mai încet) Dinioarea viind încoace, pentru că m-abătusem din drumul mare ca să scurtez din cale, acolo subt o bucată de stîncă, dau piste o moviliţă de petre, de buruieni, de părriînt aruncat... Prin curiozitate, am dat în laturi cu capătul băţului cîteva petri, şi subt ele, am descoperit... jorj (apucîndu-l de mină) — Taci!! varner — Tu ştii? jorj — L-ai descoperit ?... VARNER — Da. jorj (cu groază) — Vino; e noapte, ceriul e întunecat... Vin de-mi ajută să-l ascund. varner (să dă indărăpt cu groază) — Ce! Tu... jorj — Ba. Lipsa şi disperarea!... Vin, trebui să-l ascundem. (Varner îşi ia traista şi ciomagul dar clnd vror să iasă Jor- jeta s-arată c-o luminare In mină.) jor jet a — Tată, iată luminare. jorj — Nu ne trebui; ne ducem. De ne va întreba maică-ta, să-i spui că ne-am dus... la săhăstrie. (lesă cu Varner.) 65 SCENA XII JORJBTA, şi apoi ALBERT jorjeta — Mă lasă singură şi furtuna iar Începe. O să chem pe mama. (Albert Intră şi să uită împrejurul lui. Jorjeta tl vede şi s-tntumează alerglnd.) A! un strein! albert — Nu te spăria, drăguţă, şi dă-mi voi să Intru ca să aflu unde slnt. jorjeta — Intră, domnule; ce doreşti ? '.albert — Dumnezeule! Oare aice să fie ? Spune-mi, drăguţă» asta-i drumul Muntelui Roşu ? jorjeta — Aista, domnule. albert — In coliba aceasta locuieşte Jorj ? jorjeta — Intr-asta, pentru că alta nu mai este pe munte. (întru auzul cuvintelor acestora, Albert tşi ia pălăria cu tnfă- pşare respectului şi a măhniciunii. îşi leapădă mantaua şi şă pune jos pătruns de întristare.) albert — AiceI... Ce grozavă ticăloşie! Drăguţa mea! (Ia pe Jorjeta de mină.) Unde este stăplnul casii ? jorjeta — Chiar acum a ieşit. albert — Dar ma... femeia sa? jorjeta (arătlnd ceealaltă odaie) — A! mama li acolo. albert — Maică-tal... Este cu putinţă! Mititico... Ce? eşti fata lui Jorj ? jorjeta — Aşa, domnule; eu slnt Jorjeta, fata lui Jorj. albert — O, Dumnezeule!... (Ia pe Jorjeta In braţă şi o sărută: să aude glasul Ameliei care o cheamă.) jorjeta — Auzi, mama mă cheamă. (Pleacă să Intre tn odaie.) albert (scultndu-se) — Ah, maica mea!... Dar nu; să nu mă discopăr Încă, ea au pătimit atlta! Trebui s-o pregătesc pe încetul la fericirea ce li aduc. O, ceriule! Iată-o I SCENA XIII ALBERT, AMELIA, JORJETA amelia — Un strein! Unde-i tatăl tău, fata mea ? jorjeta — S-a dus la săhăstrie cu săracul. amelia — La săhăstrie!... Du-te în casă. (Jorjeta tşi ia ghergheful şi să duce.) albert (In parte) — Iată-ne singuri, ave-voi oare putere? 66 amelia — Mi-e de mirare, domnule, c-un strein ca d-ta v-aţi plecat a vă opri în locuinţa noastră, şi mai cu samă încă auzind c-aveţi să-mi vorbiţi. albert — Doamnă... Un motiv însemnat... Dar d-ta nu mă cunoşti? amelia — Ce! Domnule, v-am cunoscut vrodată ? albert — Aşa... doamnă... Departe de aici, într-un timp clnd erai mai fericită. amelia — N-am fost niciodată. albert — Niciodată! (Vre s-o apuce de mină, Amelia să trage cu sfială.) In Franţa... akelia — în Franţa?... Ah! Bine zici, atunci eram fericită; avem încă pe fiiul meu. (Luind sama lui Albert cu oareşcare tulburare.) Dar, cum să poate ?... D-atunce e atlt de mult... Văd că vă tulburaţi, domnule... Pare că te temi. Din Franţa veniţi ? albert — Aşa 1 amelia — Din patria mea! albert — Şi Iţi aduc veste de cineva... amelia — De fiiul meu?... Oh!... Trăieşte?... Văzutu-l-ai?... Stă! Ceriule 1... Vrîsta, lacrămile... Ah, Doamne! Nu fie amăgire, sau mor! albert — Ah 1 Otărlsem să-ţi cruţ inima, dar nu mai pot opri pe a mea. Fiiul pe care îl pllngi, fiiul ce te iubeşte... Mamă!... amelia — Ah!II (S-aruncă tn grumazii săi.) El este! El este! (îl tmbrăţaşază eu pornire.) Acesta-i fiiul meu! Albertul meu! Ah, Dumnezeul meu! Am tras atîte cu bărbăţie, nu mă lăsa acum să mor de bucurie. albert — Maica mea!... Iubita mea maică... Viu să-ţi sfîrşesc necazurile; iţi aduc bogăţia şi fericirea. amelia — Ah 1 nu-mi mai trebui nimic 1 Sint fericită! sint bogată, căci am pe fiiul meu. Tu nu mă vei mai părăsi ? albert — Niciodată. amelia — Niciodată!... Dar cum s-întîmplă de te mai văd ? Cum ai aflat această ticăloasă locuinţă? albert — Ah! maica mea! Aceste spuneri sint pre lungi, şi inima mea e pre plină de bucurie!... Ţii minte că m-ai încredinţat dragostei unchiului meu; el mi-au fost părinte şi averea lui adăogită prin o mare moştenire, este toată a mea... A ta, dragă mamăl amelia — Ge 1 fiiul meu; unchiul tău a murit 1... Iertatu-ne-a ? albert — Ah! maica mea; el vă iubea, şi n-a încetat de a face cele mai mari cercetări, care însă toate au fost zădarnice. 67 Rămlind liber, am adunat puţinele ştiinţi ce el primisă din timp în timp; am prifăcut In bani moştenirea sa şi am plecat cu hotărlre să vă caut însumi. Ceriul m-a povăţuit, soră-mea m-a primit întâi, şi sînt in braţile voastre! amelia — Soră-ta 1... Tu o vei iubi!... Aşteaptă... Jorjeto. jorjeta (aleargă adudndu-şi ghergheful pe care tl pune pe masă) — Mamă 1 albert — Nu-i spune încă... Vreu singură să mă iubească... am Eli a (puindu-o In braţile lui Albert) — Âh! acum sînt fericită. albert — Aşa; cu toţii o să fim fericiţi! Aice,, în portofelul acesta* aduc în asignaţii sumă de un milion., amelia — Un milion! jorjeta — Mult e un milion, mamă ? albert — Aduc însă o avuţie şi mai mare; iertarea tătîni-meu. amelia — Este cu putinţă! Vom revedea Franţa! albert — Aşa, şi fără grijă. Judecă cu ce nerăbdare doresc să,. văd pe tatăl meu. . , amelia — Pe tatăl, tău ! ... Aşa, dragul .meu, vei primi îmbrfiţo- şerile sale. (Să dipărtează gtndind. Albert dă Jorjetii o pungă plină de aur; copila varsă banii pe masă.) Ce eram să fac ?... Să-l duc la săhăstrie! Acolo ar găsi peVarner, şi ticălosul acela, văzîndu-ne în fericire, s-ar lipi iar de noi... Oh!... Nu! Să nu cunoască niciodată pe fiiul meu!... Trebuie să dau de ştire bărbată-meu; trebuie să depărtăm pe Varner... Aşa!... Dar noaptea, viforniţa... Nu-mi pasă; nimic nu mă poate opri. Să tăinuiesc de* fiiul meu. Albert... Dorinţa ta se va împlini, curînd vei fi în braţile părintelui tău; aşteaptă-mă. albert — Te duci!... Merg şi eu... amelia — Ba nu!... Nu mă urma, te rog... albert — Ce! vrei... amelia — Pleacă-te la rugămintea mea; nu pot să-ţi spun... Fericirea noastră aşa cere. albert — Ah! Pururea !... Mă supui. amelia (cătră Jorjeta) — Tu, fata mea, fii supusă, ascultătoare la cele mai mici ordine ce ţi-a da prietinul tău... Ah! tu îmi eşti şi mai scumpă de cînd sînt fericită! (Ieşind.) Aşteptaţi, aşteptaţi. 68 SCENA XIV ALBERT, JORJETA albert — Păn a veni, drăguţă, dă-mi ce trebui pentru scris, jorjeta — Bucuroasă; şi incă şi luminare, pentru că-i întuneric. (întră în odaie alergtnd.) albert — Clteva cuvinte la ospătăria „Leului de aur“ ca să-mi trimată aici trăsura. Cel întăi trecători le va duce. Mai trebui încă să pui în rînduială hîrtiile ce asigură pentru totdauna fericirea tătîni-meu... jorjeta (întumtndu-să ca tot ce trebui pentru scris* ş-un fanar aprins)—Ţine, domnule; iată luminare şi tot ce trebuie ca să scrii, intră în odaia mea; nu-i aşa de frig ca aici, şi nu-i videa cum fulgeră. albert — Dar tu ? jorjeta — Eu mi-oi lua ghergheful, ş-oi coasă lingă d-ta. albert — Aşa, tu vei fi pururea tovărăşiţa mea. (Albert ia lumi- narea, calamarca, portofelu şi întră în odăiţă.) jorjeta — Iacă viu şi eul... Tună, îi întuneric. OM, tare m-aş teme cînd aş fi singură! Aide, fugal... (Aleargă de îşi ia gherghefu şi vre să între după Albert; dar tună tare şi ea stă în loc, şi în momentul acela s-arată şi Jorj cu Varnerla uşă. îndată Jorjeta îşi pune gherghefu p-un scaun ş-aleargă înaintea tatălui său.) A! Tata! SCENA XV JORJ, JORJETA, VARNER Jorj şi Varner intră cu grăbire. Jorjeta apucă de mină pe tată-său şi-l trage spre odaia in care- i Albert. Varner merge de-şi pune traista şi ciomagul pe masă. , varner (vâzînd mantaua şi pălăria lui Albert) — Ce-i aceasta? jorjeta (tătîni-său) — Nu face vuiet... jorj — Să nu fac vuiet!... Pentru ce? varner (văzînd aurul) — Aur!... jorjeta (răspunzînd tătîni-său) — Pentru c-a venit un strein. . jorj — Un strein!... jorjeta — Ii acolo... scrie... Ţine, uită-te. jorj (uitîndu-să) Un oştean!... Nu vreu... 69 varner (îl apucă de mtnă şi îl trage spre masă) — Ţt! Priveşte 1 jorj — Ce insămnează... ? (Furtuna creşte.) varner (cătră Jorjeta) — Aceşti bani a lui sînt? jorjeta — Ba îs a mei, el mi i-a dat. (Varner să uită în odaia unde este Albert.) jorj — Ţi i-a dat!... Toţi ? Pesemne îi tare bogat ? jorjeta —0! tare bogaţi Zicind... un milion. jorj şi varner — Un milion!... jorjeta — A spus mamii că avea un milion intr-un portofel mare; ş-ii pre adivărat, pentru că şi mama şi eu l-am văzut. Ţine,, vezi portfelul cel de lingă dînsul? varner (uittndu-să) — Văd!... jorj — Şi de unde vine streinul acesta aşa bogat ? jorjeta — Nu ştiu. jorj — Cine l-a primit ? jorjeta — Mama. jorj — Şi unde-i maică-ta ? jorjeta — S-a dus să vă caute la săhăstrie. jorj — Singură ?... Trebui... varner (oprindu-l de mtnă) — Îngăduie! (Jorj stă eu ochii ţin- tiţi pe masă. Jorjeta vre să-şi ia ghergheful şi să tntre tn odaie; dar Varner o opreşte.) Lasă-ţi ghergheful, şi mergi de te pune pe marginea drumului ce vine din munte, subt stlnca cea mare; maică-ta n-a să zăbovască; cum îi vide-o, să vii să ne dai de ştire. jorjeta — De ce nu vă duceţi voi s-aduceţi pe mama ? varner — "Va veni cu săhastrul. jorjeta — Dar... varner — Aide, aşa vre tatăl tău! Fă ce-ţi zic, şi nu Intra pănă nu s-a inturna maică-ta. (Varner o ia de mină şi o scoate afară, arătîndu-i locul unde să şadă. Întumînâu-să, închide uşa odăii din fund. Jorj nu s-a mişcat.) varner — Jorj! Ce zicem noi dinioarea suindu-ne pe potica cea stlncoasă? Să şidem împreună; s-aşteptăm un prilej şi să nu-1 lăsăm să scape; şi cînd vom ave bani d-ajuns, ne vom duce în Italia, vom pune în lucrare noul plan ce ţ-am încre- dinţat, şi ne vom face mai bogaţi decît nişte împăraţi. ... Ei! Jorj, prilejul a venit. jorj (înlemnit, posomorit, cu ochii ţintiţi) — Prilejul! varner — Aşa; momentul este otărltori. jorj — Nu te înţăleg. 70 varner — Din împrotivă, Jorj, mă înţălegi pre bine; uită-te la trenţile noastre, cugetă la ceea ce ţ-am spus, priveşte in minile noastre un milion! jorj (cu pornire) — Taci! Tu eşti duhul iadului care vii să ispi- teşti ticăloşia şi disperaţia mea; acum sunetul glasului tău frămintă inima mea; acum văpaia iadului pătrunde in sinul meu cu graiurile tale: lipseşte! varner — Jorj, ascultă-mă. jorj (ca In vis) — Ba, lipseşte, îţi zic! Tu eşti geniul chinuirii mele! N-am făcut păn acum trei morţi ? Nu priveşti înaintea ochilor noştri leşul cel sarbăd ce-1 ingroparăm? N-auzi cel mai de pe urmă gemăt a tătini-meu? Fiinţă a iadului, ce mai cei ? N-am umplut măsura ? Nu m-am coborit in vecinica noapte!. .. (Cade răsturnat pe masă, şi ca fără simţire. Vifo- rul, ploaia, vtntul cresc pe tot minutul.) varner — Nenorocitule!... Vino-ţi în sine... Eşti in buimăcire... Jorj!... (îl apucă de mină.) jorj (ca ctnd s-ar trezi) — A! Unde-i femeia mea?... varner — Departe. jorj — Fata mea ? varner — După maică-sa. jorj — Fiiul meu? varner — Sint cincisprezeci ani de cind nu mai ai. Jorj, vino-ţi in sine; adună-ţi simţirile... jorj (scullndu-să c-un aer înfricoşat) — Ce! Vrei să ucid pe strei- nul care îi acolo? varner — Este noapte, el e singur... Un milion! Niciodată nu s-a afla că acest tinăr strein a fost aici. jorj — Amelia l-a primit. varner — li vei spune că s-a dus. jorj — Vor răminea semne. (Tunetul să îndoieşte; trăsneşte.) varner — Uită-te 1... Viforul să măreşte; trăsneşte... Oare dacă trăsnetul ar cădea pe colibă ş-ar arde-o, am fi noi răspun- zători ? jorj — Ce idee I varner — Priveşte... Scindurile aceste cad de putrede; vîntul poate s-aprindă focul ca şi trăsnitul... Ţine! iaca a trăsnit la o sută de paşi! Dă-mi cel fer şi ia un tăciune. jorj — Nu pot... Sint ca gheaţa. varner — Becisnicule!... Este el mai straşnic decit celalalt călă- tori? jorj — Iţi spui că inima mea e răce ca moartea. 71 vahne» — Ei1! rămîi dar; nu lăsa să Intre fata ta; şi de voi strigat vin numai de-mi ajută. (Ia un cuţit de pe rftasăl) Veni-vei ? jorj — Voi veni. varner (arăttnd uşa) — Privighează. (Trăsneşte ) Trăsnitul!... Aide! (întră in odaia unde este Albert. în momentul acesta trăsnitul cade totodată pe colibă şi pe munte;’ fulgerile,' ploaiay vintul cresc, şi natura toată samănă răsturnată.) jorjeta (alergind spărietă) — Tată! tată!.., Tunetul t..* JK)RJ (luindu-o în braţă) — Stă!... Varnere!:.. Stă!... SCENA XVI Cei mai din urmă, AMELIA, ALBERT, săteni soldaţi şi a.- Varner ieşind din odaia întunecoasă aruncă portofelul la picioarile lui Jorj şi închide uşa. Para începe a lumina tnlăuntrul colibii. Amelia aleargă in cea mai mare nerînduială, şi sătenii o urmează viind prin munte. SCENA XVII JORJ, VARNER, AMELIA, ALBERT, JORJETA, un ofiţeri, soldaţi şi a. amelia (alergind la. Jorj) — Frate! frate! O ucidere s-a făcut aici aproape; au găsit un leş... Soldaţii vin să te oprească; cheamă pe fiiul tău. (Arăttnd odaia întunecoasă.) jorj — Fiiul meu!!... amelia — Albertul nostru; el este acolo! jorj — Fiiul meu!!! (Acum para gîlgtieşte. Jorj s-aruncă In odaia aprinsă. Amelia vre să-l urmeză, dar ţăranii o opresc şi o trag de ceea parte, Jorj să vede ieşind din foc; ţine tn braţe pe Albert care samănă rănit şi îl aduce la Amelia.) jorj (ieşit din sine) — Iată-1... îţi dau pe fiiul tău, dar... ceasul meu a sosit. albert — Mamă! Tatăl meu mi-a scăpat viaţa! (Varner, care fugisă, vine alungat de ţărani.), varner (apudnd pe Jorj şi trăgindu-l) Vin, să fugim... Sinteţn perduţi... jorj — îngăduie, s-îmbrăţoşez pe fiiul meu. (Stringe pe Âibert tn braţă şi-i zice.) Tu ştii adivărul, fiiul meu; cruţă pe maică-ta! Rămîi sănătos! (Apucă cu furie pe Varner 72 ingrozit.) Vin acum. Nu te vei mai dispărţi de mine! Mă jur pe iad \ \ (îl trage spre foc; Varner sloboade cele mai pătrun- zătoare ţipete. Soldaţii aleargă ca să-i apuce; dar în momentul acesta coliba aprinsă să răsipeşte peste Jorj şi Varner, carii să par îngropaţi subt foc, şi să vede tot muntile acoperit de săteni şi soldaţi. în sfîrşit, soldaţii năvălesc şi ei in foc, şi prind p-amîndoi vinovaţii dintre năruiri, şi Jorj cade oborît între femeia şi copiii lui carii stau îngenuncheţi împrejurul lui.) jorj —Ah! nu mă tînguiţi... Mi s-a căzut pedeapsa această groznică. Fiiul meu... să urăşti jocul... Vezi furiile şi crimile sale. Scumpă soţie, iartă-mă... 0 să mori!... Virtuţile voastre să-şi căpiţe răsplătirea lor, şi iertarea vinovatului. ( Moare.) Mana Tudor PERSOANE MARI A, regina IANA GILBERT FABIANO FABIANI SIMON RENARD IOSHUA FARNABY Un jîdov Lord CLINTON Lord CHANDOS Lord MONTAGU ENEAS DULVERTON Lord GARDINER Un temnicer Domni, pagi, strejari, gîdea Londra, 155$ ZIUA INTÎIA OMUL DIN NOROD PERSOANE ‘GILBERT FABIANO FABIANI SIMON RENARD Lord CHANDOS Lord CLINTON Lord MONTAGU JOSHUA FARNABV IANA Un jîdov ZIUA ÎNTIIA Ţărmul Temzei. O piaţă pustie. O bucată de zid în dărîmare ascunde ,, malul apei. îp dreapta, o casă proastă. La colţul casii o mică statuie a ma* V donii dinaintea căria arde o candelă de fer. |n fund, piste Temză, Londra. ,/Se văd mai alea două mari zidiri, Turnul Londrei şi Palatul Vestminster. Ziua se pleacă spre Seară. SCENA I , Mulţi oameni împărţiţi in cete prin piaţă, plntre carii SIMON REN ARD, JOHN BRIDGES, BARON CHANDOS, ROBERT CLIN TON, BARON CLINTON, ANTHONY BROWN, VICONTE DE MONTAGU lord chandos — Ai dreptate, milord. Blestematul acest de italian a fermecat pe regina. Regina nici că poate fără el. Trăieşte numai prin el, el li este bucuria, îl ascultă numai pe dînsuL De trece o zi fără să-l vază, ochii ei tînjesc, ştii ca atunci cînd iubea pe cardinalul Polus. simon renard — Adevărat, e tare înamorată, prin urmare şi tare temătoare. lord chandos — Italianul a fermecat-o! lord montagu — In adevăr, spun că cei de naţia lui ştiu feluri de farmeci pentru aceasta. lord clinton — Spaniolii sînt indemînatici la otrăvi care omoară, şi italienii la celea ce fac de iubesc. lord chandos — Apoi dar Fabiani e şi spaniol şi italian. Regina e înamorată şi bolnavă; i-a dat d-amîndouă. lord montagu — Spaniol e, ori italian ? 77 lord chandos — Se vede curat că e născut în Italia în Capita- nata, şi c-a fost crescut în Spania. Se zice aliat c-o mare familie din Spania. Lordul Clinton o ştie aceasta de rost. lord clinton — Un vînturător. Nici spaniol, nici italian, şi şi mai puţin englez, slavă lui Dumnezeu! Oamenii aceştia ce n-au nici o ţară, n-au nici o milă de ţări cînd au putere în mină! lord montagu — Şandos, ziceai că regina e bolnavă, aceasta n-o opreşte d-a petrece viaţă veselă cu favoritul său. lord clinton — Viaţă veselă! viaţă veselă! în vreme ce regina rlde, popolul plînge şi favoritul este plin de toate. Mănlnci argint şi bea aur omul acesta! Regina i-a dat averile lui lord Talbot! Regina l-a făcut conte de Clanbrasil şi baron de Dinasmondi, p-acest Fabiano Fabiani care se zice din familia spanioală a lui Penalver şi minte curat! El este pairiu de Englitera ca tine, Montagu, ca tine, Şandos, ca Stanlei, ca Norfolk ca mine, ca riga! Are Ordinul Calţavetei ca şi infan- tul Portugaliei, ca şi riga Danemarcei, ca şi Toma Perşi, al şaptelea conte de Nortumberland! şi mai fost-a vrun tiran ca tiranul acesta ce ne stăpîneşte din patul lui! Niciodată altul mai greu n-a mai stătut pe Englitera. Şi eu slnt bătrln, am văzut destui! slnt şaptezeci de splnzurători nuouă la Tiburn; coptoarele slnt tot jeratic şi niciodată cenuşă; securea călăului în toate dimineţile este ascuţită, şi In toate serile tlmpită. Pe toată ziua omoară clte un gentilom. Alaltă- ieri pe Blantir, ieri pe Norcuri, astăzi pe Sutrepo, mline pe Tirconel. în săptămlna viitoare vei fi tu Şandos şi în luna viitoare, eu. Milorzi! Milorzi! Este ruşine şi păcat să cază asfel toate aceste bune capete englezeşti pentru plăcerea a nu ştiu cărui ticălos vînturător care nici nu e din ţara aceasta! Este lucru grozav şi nesuferit a glndi că un favorit napolitan poate scoate clte eşafode va voi de subt patul aceştii regine 1 Petrec viaţă veselă, zici, amîndoi. Pentru Dumnezeu! e batjocură! A! petrec viaţă veselă, amorezaţii, în vreme ce tăietorul de capete la uşa lor face văduve şi orfanii O! chitara lor cea italienească este prea întovărăşită de sunetul lanţurilor! Doamnă regină! îţi aduci cîntăreţi de la capela din Avignion, ai în toate zilele în palatul tău comedii, teatre, strade pline de muzicanţi. Zău, doamna mea, bine ar fi ceva mai puţină veselie la voi, şi mai puţină jale la noi; mai puţini baladini aicea, şi mai puţini călii colo; mai puţine mese la Yestminster şi mai puţine eşafode la Tiburn! 78 lord monţagu — Ia seama, noi sîntem supuşi Milord Clinton. Nimic asupra reginei, tot asupra lui Fabiani. simon renard (puind mtna pe umărul lui Clinton) — Răbdare! lord clinton — Răbdare! Dumitale ţi-e lesne a zice, domnule Simon Renard. Eşti baili de Amont în Franş-Comte, supus al împăratului şi legatul său la Londra. Aicea înfăţoşezi pe prinţul de Spania ce va să ia pe regina. Persoana domniei tale este sfinţită pentru favorit. Dar cu noi e altă treabă. — Vezi că Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. (A înnoptat cu totul.) simon renard — Acest om nu mă supără mai puţin decît pe voi. Voi vă temeţi pentru viaţa voastră, şi eu mă tem pentru creditul meu. Aceasta e mult mai mult, eu nu vorbesc; lucrez. Am mai puţină mînie decît voi, milorzi, dar am mai multă ură. Eu voi oborî pe favorit. lord montagu — Oh! cum să facem! toată ziua gîndesc la asta. simon renard — Favoriţii reginelor nu se fac nici se desfac ziua, ci noaptea. lord chandos — Aceasta este foarte neagră şi groaznică! simon renard — Mie-mi pare frumoasă pentru aceea ce voi să fac. lord chandos — Ce vei să faci? simon renard — Veţi vedea. Milord Şandos, clnd împărăţeşte o femeie, împărăţeşte capriţul. Atuncea politica nu mai este lucru de socoteală ci de noroc. Nu mai poate cineva pune temei pe nimic. Ce e astăzi nu este mîine, trebile nu se joacă in şahuri, ci în cărţi. lord clinton — Acestea toate-s bune, dar să venim la pricină. Domnule baili, cînd ei să ne mîntui de favorit? Trebuia degrabă, mîine vă taie pe Tirconel. simon renard — Dacă în astă-noapte, voi întîlni un om precum caut, Tirconel mîine seară va cina cu voi. lord clinton — Ce vrei să zici?... Dar ce să va face Fabiani? simon renard — Ai ochi buni, milord ? lord clinton — Am, măcar că sint bătrîn şi că e tare întunerec. simon renard — Vezi Londra dincolo de apă ? lord clinton — O văz, pentru ce ? simon renard — Uită-te bine; d-aci să vede vîrful şi poalele noro- cului oricărui favorit, Vestminster şi Turnul Londrii. lord clinton — Şi apoi ? 7& «imon renard — De-mi va ajuta Dumnezeu, este un om care în ceasul ce grăim este inc-acolo (arătind Palatul Vestminster) şi care mîine la acest ceas va fi dincolo. (Arătind Tumul*) lord clinton — Dumnezeu să-ţi ajute! cord Montagu — Popolul nu-1 urăşte mai puţin decît noi. Ce sărbătoare a să fie în Londra în ziua ce va cădea! lord chandos — Ne-am dat în mîinile domniei tale, domnule , baili, spune-ne ce trebuie a face? simon ren ard (arătind casa de lingă apă) — Vedeţi toţi casa aceasta. Asta e casa lui Gilbert strugarul, nu o perdeţi din ochi. Imprăştiaţi-vă cu oamenii voştri, dar fără a vă depărta prea mult mai vîrtos să nu faceţi nimic fără de mine. lord chandos — Am auzit. (Ies toţi prin deosebite părţi*) -simon renanrd — Un om ca cel ce-mi trebuie nu se găseşte lesne. (Iese.) (întră Iana .şi Gilbert ţiindu-să de mină. Ioşua Farnabi ti întovârăşaşte irwălit in manta.) SCENA II IAN A, GILBERT, IOSIIUA FARNABY ioshua — Vă las aicea, bunii miei prietini. A înnoptat şi trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la Turnul Londrii. Eu nu sînt slobod ca voi, eu! ştii că un temnicer e un fel de închis ? Rămîi sănătoasă, Iano. Răinîi sănătos, Gilberte. Zău prietenilor, sînt foarte fericit pentru că vă văz fericiţi! E, Gilberte, pe cînd nunta? •gilbert — De astăzi în opt zile; aşa e Iano ? ioshua — Zău, poimîine avem Crăciunul. Aceasta e ziua dorinţelor şi a urărilor, dar n-am ce să vă mai doresc, este cu nepu- tinţă a dori mai multă frumuseţe logodnicei şi mai mult amor logodnicului! Sînteţi fericiţi! «gilbert — Bunule Ioşua 1 ce, tu nu eşti fericit ? joshua — Nici fericit, nici nenorocit. M-am lăsat de toate, eu. Vezi tu, Gilberte! (îşi dă in laturi mantaua şi arată un snop de chei ce ii spinzurâ la brîu.) Chei de temniţe care neîncetat iţi sună la cingătoare, aceasta vorbeşte, aceasta îţi insuflă feluri de cugetări filosofice. Cînd eram tînăr, eram şi eu ca şi alţii, amorezat o zi întreagă, ambiţios, o lună, nebun tot anul. Aceasta era în vremea righii Enric VIII. Era un deşăn- ţat om riga de Enric VIII, eu eram june. Un om care schimba la femei, cum schimbă femeile la rochii, pe cea dinţii a lepă- dat-o, a tăiat capul ceţii d-a doua, pe cea d-a treia a spin- tecat-o; pe cea d-a patra a iertat-o, a gonit-o; dar spre (leşpăguhire pe cea d-a cincea a tăiat-o. Aceasta nu e poveste, frumoaso lână, aceasta e istoria lui Enric VIII. Eu, în vremea aceea, eram amestecat în războaiele religiei, mă băteam pentru unul şi pentru altul; căci p-atunci n-aveai de ce să ţe apuci mai bine. Ş-afară d-acestea pricina era prea spinoasă, trebuia să fii pentru, sau împroţiva lui. Oamenii righii spîn- zura pe cei ce era pentru papa, şi ardea pe cei ce era împro- tiva lui. Pe cei ce nu ţinea nici cu unul nici cu altul îi ardea ;sau îi spînzura, cum se-ntîmpla. Cine putea acela scăpa. ifAşa, ştreangul; almintrilea, focul; nici aşa, nici almintrilea, focul şi ştreangul. Ep, care vă grăiesc, m-am dogorit de multe , ori, şi nu ştiu de două sau de trei ori am scăpat clin spînzu- , râtoare. Era o frumoasă vreme atuncea, mai. ca aceasta de acum. La dracul de ştiu acum pentru ce şi pentru cine mă băteam. Dacă îmi mai vorbesc acum de Luter şi de papa Pavel III dau din umere. Vezi tu, Gilberte, cînd ţi-a căruntat părul, nu trebuie a mai cerceta pricinile pentru care se făcea războaie şi femeile pe care le iubeai cînd erai de douăzeci de ani. Şi femeile şi pricinile îţi par foarte slute, foarte bă- trîne, foarte de nimica, foarte ştirbe, foarte zbîrcite, foarte dobitoace. Aceasta e istoria mea. Acum m-am tras din pri- cini. Nu mai sînt soldat al righii, nici soldat a papei, sînt tem- nicer al Turnului Londrei. Nu mă mai bat pentru nimeni, şi închiz pe toată lumea. Sînt temnicer şi bătrîn; mi-e un picior în groapă şi unul în temniţă. Adun bucăţile tutulor favoriţilor ce se sfarmă la regina. Petrec minunat şi apoi am un copilaş pe care îl iubesc şi pe voi amlndoi pe carii iar vă iubesc, şi dacă sînteţi fericiţi, sînt şi eu fericit ! GiLBERT — Apoi dar, fii fericit, Ioşua! aşa e Iano ? ioshua — Eu, nu poci face nimic pentru fericirea ta, dar Iana poate tot; tu o iubeşti! nici poci să-ţi fac vro slujbă în viaţa mea. Din norocire, tu nu eşti domn mare ca să aibi vrodată trebuinţă de temnicerul Turnului Londrei. Iana va împlini datoria mea ca şi pe a sa. Pentru că şi ea şi eu îţi sîntem datori cu totul. Iana era o biată copilă orfană lepădată, tu ai adunat-o şi ai crescut-o. Eu mă înecam într-o zi în Temza; tu m-ăi scăpat. GiLBjERT — Pentru ce tot vorbeşti de aceasta, Ioşua? ioshua — Pentru ca să-ţi spiji că datoria noastră, , a Ianei şi a mea, este să te iubim, eu ca un frate, ea... Nu ca o soră! 81 ian a — Nu. Ci ca o soţie. Te Înţeleg, Ioşua. (Cade iarăşi In gtn- duri.) gilbert (încet lui Ioşua)— Priveşte-o, Ioşua! Aşa e că e fru- moasă şi minunată,,şi că ar fi vrednică şi d-un Împăraţi* Clnd ai şti! tu nu Iţi poţi Închipui cit o iubesc de tare! ioshua — Ia seama, e nebunie, o femeie nu trebuie iubită atlta un copil e alt lucru! gilbert — Ce vrei să zici ? ioshua — Nimic — voi fi la nunta voastră de azi In opt zile. Nădăjduiesc că atunci trebile statului Îmi vor lăsa ceva răgaz, şi că s-or isprăvi toate. gilbert — Cum? Ce s-a isprăvi? ioshua — 0! tu nu-ţi baţi capul de lucrurile acelea, tu Gilbert. Tu eşti Înamorat, tu eşti din norod. Şi ce-ţi fac ţie intrigile de sus care eşti atlta de fericit jos? Dar dacă mă Întrebi, ţi-oi spune că să nădăjduieşte că pin In opt zile poate, poate şi pin In douăzeci şi patru de ceasuri, o să ia altul locul lui Fabiano Fabiani lingă regina. gilbert — Cine e Fabiano Fabiani ? ioshua — Acesta e amorezul reginii, un favorit foarte vestit şi minunat, un favorit care taie mai lesne capul unui om ce nu-i place declt Înghite un burgmeistru flămlnd o lingură de supă, cel mai bun favorit ce a avut călăul Turnului Londrei de zece ani, pentru că ştii că călăul priimeşte pentr-un cap de un domn mare zece scude de argint şi uneori Îndoit clnd capul este insemnător. Toţi doresc căderea lui Fabiani. Adevărat că in slujba mea la Turn, n-auz vorbind de dlnsul declt tot oameni supăraţi, oameni cărora o să le taie gltul cel mult pin intr-o lună, oameni nemulţămiţi. gilbert — Mănlnce-se lupii între dlnşii 1 Ce ne pasă nouă de regina şi de favoritul reginii? Aşa e Iano? ioshua — O! este un straşnic complot asupra lui Fabiani! De va scăpa va avea noroc. Poate să se-ntlmple ceva în astă-noapte. Am văzut dineaorea umblind pe domnul Simon Renard prea pă glnduri. gilbert — Cine e domnul Simon Renard ? ioshua — Şi nu ştii ? E mina dreaptă a împăratului la Londra. Regina o să ia pe prinţul de Spania, al căruia Simon Renard este legatul lingă dlnsa. Regina îl urăşte, dar se teme de dlnsul şi nu-i poate face nimic. Pin acum el au oborît doi sau trei favoriţi. Mătură palatul din vreme în vreme. Un om iscusit şi viclean care ştie tot ce se face, şi care sapă tot- dauna trei patru rlnduri de intrigi ascunse subt orice lntlm- 82 plări. Lordul Paget — pare că m-ai întrebat şi de lordul Paget — este un gentilom vrednic care a fost in trebi subt riga Enric VIII. El e mădular al sfatului de taină. Ceilalţi miniştrii nici cricnesc înaintea lui. Afară Insă de canţelerul, milord Gardiner, care îl urăşte. Gardiner e om iute şi de bun neam. Paget este din proşti, fecior de cismar. O să-l facă baron Paget de Bodezert în Staford. gilbert — Cum le ştii de bine toate 1 ioshua— Zăul tot auzind vorbind pe închişii statului. (Simon Renard s-arată in fundul teatrului.) Vezi tu, Gilberte, omul care ştie mai bine istoria vremei aceştia este temnicerul Turnului Londrei. simon renard (din fund auzind vorbele lui Ioşua.) — Te înşăli, domnul meu; acela ce o ştie mai bine este cal&ul. ioshua (încet lui Gilbert şi Ianei) — Să ne dăm mai in lături. (Simon Renard iese tncet.) Acesta e Simon Renard de care vă spuneam. gilbert — Aceşti oameni, ce tot umblă împrejurul casei mele, nu-mi plac. ioshua Ce dracul caută el p-aicea ? Trebuie să mă duc degrab; crez că-mi găteşte de treabă. Rămîi sănătos, Gilberte. Rămli sănătoasă, frumoasă Iano; te ştiu numai atita de marel gilbert — Mergi sănătos, Ioşua. Dar, spune-mi, ce-ascunzi acolo subt manta? ioshua — A! am şi eu complotul meu. gilbert — Ce complot ? ioshua — 0! amorezaţilor care uitaţi toatei V-am adus aminte că poimline este ziua urărilor şi a darurilor. Domnii complotă o surpriză lui Fabiani, şi eu iar, din partea mea, am com- plotul meu. Regina poate să-şi dea un favorit nuou. Şi eu o să dau o păpuşă copilului meu. (Scoate o păpuşă de subt manta.) Iarăşi nuouă — Vom vedea carele dintr-amîndoi îşi va strica mai degrabă jucăria. — Dumnezeu să vă aibă în paza sa, prietenii mei! gilbert — Să ne vedem sănătoşi, Ioşua. (Ioşua se depărtează. Gilbert ia mina Ianei şi o sărută cu înfocare.) ioshua (In fundul teatrului) — O! Cît este de mare provedinţal Dă fieşicăruia jucăria sa: păpuşa copilului, pe copil omului, pe om femeii, şi pe femeie dracului! (Iasă.) 83 SCENA III GILBERT, IAN A gilbert — Trebuie să te las şi eu. Adio, Iano; dorini bine. ian a — In astă-seară nu vii la mine, Gilberte? gilbert —• Nu poci. Ştii că ţi-am mai spus, Iano, că am de lucru în astă-noapte. Am să fac un mîner de cuţit pentru un nu ştiu care lord Glambrasil pe carele dş cînd sînt nu l-am văzut, şi care îl vrea numaidecîţ pe mîine dimineaţă. ian a — Apoi dar, noapte bună Gilberte. Să ne vedem sănătoşi mîine. gilbert — Ba nu, Iano, mai stăi un minut. Aţi! .Doamne! Ce durere am să mă despart de tine măcar şi pentru cîteva ceasuri! e adevărat că tu eşti viaţa şi bucuria mea! Şi Insă trebuie să mă duc să lucrez, sintem atît de săraci ! Nu voi să intru la tine ca să nu zăbovesc, ce om slab sînţ, nu poci să te las! Ţine! să şădem puţin la uşă pe astă laviţă; îmi pare că nu-mi va fi aşa de greu a mă duce precum mi-ar fi dac-aş întră în casă şi mai vîrtos în cămara ta. Dă^mi mina. (Se pune jos şi ti apucă amindouă mtinile tntr-aie sale.) Iano, mă iubeşti? ian a Oh! Gilberte! cu totul îţi sînt datoare! O şţiu, cu toate că te-ai ascuns atîta vreme de mine. Mică, poci zice mai în leagăn încă, părinţii mei m-au părăsit şi tu m-ai luat. De şaisprezece ani, mîinile tale ca ale unui părinte jau muncit pentru mine, ochii tăi, ca ai unei mume au priveghiat asupra mea. O, Dumnezeul meu! de n-ai fi fost tu, ce m-aş fi făcut? Tot ce am tu mi-ai dat, tot ce sînt tu ai făcut. gilbert — Iano, mă iubeşti? iana — Cită dragoste la tine, Gilberte! munceşti zi şi noapte pentru mine, îţi arzi ochii, te omori. Ţine, şi în astă-noapte iar, şi niciodată, nici o dojană, nici o asprime, nici o mînie. Tu care eşti atîta de sărac! Pînă şi micile mele cochetării de femeie, ţi-e milă de ele şi le împlineşti. Gilberte, cînd gîndesc la tine, mi se umplu ochii de lacrămi. De multe ori ţi-a lipsit pline, dar mie niciodată nu mi-au lipsit cordele. gilbert — Iano, mă iubeşti? iana — Aş voi să-ţi sărut picioarele, Gilberte! gilbert — Mă iubeşti ? mă iubeşti ? Oh! toate acestea nu-mi spun de mă iubeşti. De vorba aceasta am trebuinţă; recunoştinţă, tot recunoştinţă! Oh! recunoştinţa o calc eu în picioare! voi dragoste sau nimic. O să mor! Iano, de şaisprezece ani, eşti fata mea, acum ei să-mi fii soţie. Te luasefn fată, voi «ă-mi fii femeie. De astăzi în opt zile! Ştii, mi-ai făgăduit, ai priimit-o; eşti logodnica mea! era o vreme, nu ştiu de-ţi mai aduci aminte, cînd îmi ziceai: te iubesc! rîdicîndu-ţi frumoşii ochi spre cer. Eu te voi tot aşa. De multe luiii mi se pare că este ceva schimbat în tine, mai ales de trei săptămîni de cînd lucrul mă sileşte a lipsi uneori nopţile. Oh, Iano! Eu voi să mă iubeşti, m-am deprins cu aceasta. Tu, mai înainte atît de veselă, acum eşti tot tristă şi pe gînduri; nu te arăţi rece, sîrmană copilă, căci te sileşti cît poţi ca să nu te arăţi: dar simt bine că vorbele de dragoste nu-ţi mai vin aşa bune şi fireşti precum odinioară. Ce ai? Oare nu mă mai iubeşti? Negreşit, că sînt un om cinstit, negreşit că sînt un bun meşter; negreşit, negreşit, dar aş voi sa fiu un hoţ şi un ucigaş şi să mă iubeşti! Iano 1 Cînd ai şti cît te iubesc! iana — Ştiu, Gilberte, şi plîng. gilbert — De bucurie! aşa e? Spune-mi că de bucurie. Oh! am trebuinţă să o crez.. Numai aceasta este în lume, a fi iubit. Eu nu sînt decît o săracă inimă de meşter, dar trebuie să mă iubească Iana. Ce-mi tot grăieşti de aceea ce-am făcut r pentru tine? Iano, numai o vorba de amor din gura ta mă face pe mine îndatorat. M-aş da iadului şi aş face orice păcat pentru voia ta. Aşa e că vei fi femeiea mea şi că mă iubeşti? Vezi tu, Iano, pentru o căutătură a ta mi-aş da munca şi osteneala, pentru o zîmbire, viaţa, pentru un sărutat, sufle- tul 1 iana —Ce nobilă inimă ai, Gilberte! gilbert — Ascultă, Ianolrlzi de voieşti, eu sînt nebun, te tem! Aşa, dar nu te mihni. De cîtăva vreme mi se pare că văz mulţi tineri domni umbllnd p-aici. Ştii, Iano că sînt de / treizeci şi patru de ani? Ce nenorocire pentru un ticălos j meşter nedeprins şi rău îmbrăcat ca mine carele nu mai sînt tlnăr şi frumos, de a iubi o frumoasă şi minunată copilă de şapt esprezece ani, care trage pe frumoşii tineri gentilomi auriţi şi împodobiţi, ca lumina pe fluturi! Oh! tare sufăr! Nu te ofans niciodată in gîndul mieu, pe tine atît de cinstită, pe tine atît de curată, pe tine a căria frunte n-a fost încă atinsă decît de buzele mele! Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele şi cavalcadele reginei, şi toate aceste haine frumoase de atlaz şi de catifea subt care sînt atît de puţine inimi şi atît de puţine suflete! Iartă- mă. Doamne! pentru ce trec p-aici atîţia tineri gentilomi? Pentru ce nu sînt tînăr, frumos, nobil şi bogat? Gilbert 85 strugarul, atlta e tot. Ei sînt lord Şandos, lord Jerard, Fiţ- Gerard, conte d-Arundel, duca de Norfolk 1 Oh! cit ii urăsc! îmi petrec viaţa strujind pentru ei minere de săbii a cărora fer aş voi să le-l înfig în plntece. ian a — Gilberte!... gilbert — Iartă-mă, Iano. Aşa e că amorul face tare rău pe om ? iana — Ba, tare bun. Tu eşti bun, Gilberte. gilbert — Oh 1 cit te iubesc. Din zi în zi mai mult. Aş voi să mor pentru tine. Tu ori mă iubeşte ori nu mă iubi, eşti stă- plnă. Eu sînt nebun. Iartă-mă de cele ce ţi-am zis. E tirziu, trebuie să te las, adio. Dumnezeule! cit este de trist a te lăsa. Intră la tine. Ce, n-ai cheia ? iana — Nu, de clteva zile nu ştiu ce s-a făcut. gilbert — Ţine pe a mea. Mline dimineaţă te voi vedea. Iano, nu uita că astăzi Iţi slnt Încă tată, iar peste o săptămlnă bărbat. (O sărută pe frunte şi iese.) iana (singură) — Bărbat! Oh nu, nu voi face păcatul acesta! Slrmanul Gilbert, el mă iubeşte. Dar celalalt...! De n-aş fi ales deşărtăciunea mai bine declt amorul! Ticăloasă fată ce slnt, într-a cui atîrnare mă aflu acum? Oh! slnt foarte nemulţămitoare şi foarte vinovată! Auz viind, să Intru. (întră tn casă.) SCENA IV GILBERT, un om (tnvălit intr-o manta purttnd o scufie galbenă pe cap. Omul apucă pe Gilbert de mină.) gilbert — Aşa, te cunosc, tu eşti cerşătorul jidov care de clteva zile te tot văz umbllnd Împrejurul casii aceştia. Dar ce vrei? Pentru ce m-ai apucat de mină şi m-ai adus iarăşi aicea? omul — Pentru că aceea ce am să-ţi spui, nu ţi-o pot spune declt aici. gilbert — Ei bine! ce este ? Grăieşte degrabă. omul — Ascultă, tinere. Sînt şaisprezece ani, în aceeaşi noapte ce lordul Talbot conte de Vaterfard a fost tăiat Intru lumina făcliilor pentru vinovăţie de papism şi de rebelie; partizanii lui au fost tăiaţi In bucăţi chiar In Londra de soldaţii righii Enric VIII. S-au împuşcat toată noaptea pe uliţi. In aceeaşi noapte, un prea tlnăr lucrător, cu glndul mai mult la treaba lui decit la război, lucra In coliba sa. Cea Intli ce este la 86 •capătul podului Londrei. O uşă mică in dreapta. Pe părete tie văd încă semnile unei zugrăveli roşii. Putea să fie două ceasuri după miezul nopţii. Să bătea pe acolo. Gloanţile trecea Temza şuierînd. D-odată au bătut la uşa colibei pintre care lampa lucrătorului slobozea lumină. Meşterul deschise. Un om pe carele nu-1 cunoştea a intrat. Acest om purta în braţe un copil în faşe foarte speriat, care plîngea. Omul a pus copilul pe masă şi a zis: „Iată o fiinţă care nu mai are nici tată nici mamă“. Pe urmă, a ieşit încet şi a tras uşa după sine. Gilbert, lucrătorul, şi el n-avea nici tată nici mamă. Lucrătorul a priimit copilul, orfanul a crescut pe orfana. El ă luat-o, a privegheat-o, a îmbrăcat-o, a hrănit-o, a păzit-o, a crescut-o, a iubit-o. El s-a dat cu totul aceştii sărace mici zidiri pe care războiul civil o arunca în coliba sa. A uitat tot pentru ea, tinereţea sa, dragostile sale, plăcerea sa; a făcut din copilul acesta singur objetul muncei sale, iubirei sale, vieţii sale, şi iată şaisprezece ani de cînd ţine aceasta. Gilberte, lucrătorul, erai tu: copilul... 'Gilbert — Era Iana. Toate sînt aşa precum zici, dar unde vrei să vii? •omul — Am uitat să spui că pe scutecele copilului era o hîrtie prinsă c-un ac pe care scria: „Fie-vă milă de Ianaw. gilbert — Era scrisă cu sînge, am hîrtia aceasta, o port tot- dauna cu mine, dar tu mă munceşti. La ce vrei să vii? spune. omul — La aceasta. Vezi că îţi cunosc trebile. Gilberte! priveghea- ză-ţi casa în astă noapte. gilbert — Ce vrei să zici ? omul — Nici o vorbă mai mult, nu te duce la lucru. Şăzi primpre- jurul aceştii case. Priveghează. Eu nu iţi sînt nici prietin nici duşman, dar îţi dau o înştiinţare. Acum, ca să nu-ţi faci rău ţie însuţi, lasă-mă. Du-te Intr-acolo şi vino daca mă vei auzi chemînd ajutor. gilbert — Ce însemnează aceasta? (Iese cu paşi încet.) [sic] SCENA V OMUL (singur) — Lucrul este bine rînduit astfel. Aveam trebuinţă de un oarecine tînăr şi vîrtos care să-mi poată da ajutor de va fi nevoie. Acest Gilbert este aceea ce-mi trebuie. Mi se pare că auz un sunet de vîsle şi de chitară pe apă. 87 Aşa. (Se duce la parapet. Se aude o chitară şi un glas depăr- tat care diită.) Cînd legănată ciuţi Şi te ţiu seara-n braţă, La tine e gîndul meu Tu eşti a mea viaţă. Gîntarea ta cea dulce Fericire-mi aduce... Gintă frumoasa mea; Gintă iubită mea. omul — Omul meu este. glasul (s-apropie la fieştecare cuplet) , Cînd rîzi pe gura ta Amorul înfloreşte, Sălbaticul prepus r Piere, se rătăceşte. Rlsul purtire arată O inimă curată... Ah? rîzi frumoasa mea; Rîzi, prea iubita mea. Qnd dormi, puflarea ta Curată, aeroasă Suspină cînd şi cînd O şoapt-armonioasă. Trupu-ţi se dezvăleşte Sufletu-mi se hrăpeşte. .. Ah! dormi frumoasa nlea; Dormi, prea iubita mea. Cînd îmi zici: Te iubesc; In dulcea ta zîmbire Eu văz cerul deschis Mă-ncînt-a ta. privire Şi ochii-ţi scînteiază Frumoasă d-amor rază... Iubeşte, scumpă mea; Iubeşte, draga mea. 88 Vezi tu? Traiul tot stă Numa-n patru cuvinte, Orice bine noroc Şi fericită minte. Oricare veselie Şi orice bucurie... A rîde, a dormi, A cînta, a iubi. omul — Dezbarcă, bine. Dă drumul vîslaşului. Foarte bine! (Vine iarăşi dinaintea teatrului.) Iată-1 vine. (întră Fabiano Fabiani tnvălit In manta; se îndreptează spre uşa cosii.) SCENA VI OMUL, FABIANO FABIANI .v'v':6mul (oprind pe Fabiani) — Un cuvînt, te rog. k fabiani — îmi grăieşte nu ştiu cine. Cine e blestematul acesta ? I Cine eşti? |‘ omul — Aceea ce-ţi va plăcea să fiu. î fabiani — Nu se vede bine de la flnarul acesta. Dar mi se pare că f ai o scufie galbenă, o scufie de jidov? Jidov eşti? • omul — Dar, jidov; am să-ţi spui ceva. i ‘Fabiani — Cum te cheamă ? I >omul — Eu îţi ştiu numele şi dumneata nu mi-1 ştii? Te întrec f la aceasta. Dă-mi voie să nu ţi-o spui. | fabiani — Tu îmi ştii numele, tu ? Nu este adevărat. $ omul — îţi ştiu numele. La Napoli, îţi zicea sinior Fabiani, la Madrid, don Fabiano; la Londra te numesc lord Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil. fabiani — Dracul să te ia! omul — Dumnezeu să-ţi ajute! fabiani — Ţi-oi da bătaie. Nu vreu să mi se ştie numele cînd umblu noaptea. omul — Mai ales cînd mergi, unde te duci. fabiani — Ce vrei să zici ? omul — De-ar şti regina ? fabiani — Nu mă duc nicăiri. omul — Ba, milord! Te duci la frumoasa lână, [logodnica lui Gilbert strugarul. fabiani (in parte) — La dracu! Iată un om de primejdie. 89 omul — Vrei să-ţi spui mai mult ? Ai Inşălat pe fata aceasta şi de o lună te a priimit de două ori noaptea la dînsa. Astăzi este a treia oară. Frumoasa te aşteaptă. fabiani — Taci! taci! Vrei bani? Na, să taci. Cit vrei? omul — Acuşi vom vedea. Acum, milordule, vrei să-ţi spui pe ntru ce ai Inşălat pe fata aceasta? fabiani — Zău! pentru că mi-era dragă. omul — Ba, nu-ţi era dragă. fabiani — Nu iubeam pe Iana ? omul — Precum nici pe regina. Amor, nu; ci socoteală. fabiani — N-auzi, ticălosule, tu nu eşti om, tu eşti cugetul meu Îmbrăcat jidoveşte! omul — O să-ţi vorbesc ca şi cugetul dumitale, milord. Iată toată pricina. Eşti favoritul reginei. Regina ţi-a dat Ordinul Cal- ţavetei, contia şi sinioria, lucruri deşarte toate! Calţaveta, o petică; contia, un cuvlnt; sinioria, dritul d-a avea capul tăiat. Iţi trebuia ceva mai bun. Iţi trebuia, milordule, moşii bune, posesii bune, castele bune, şi venituri bune în bune livre sterling. Riga Enric VIII confiscase averile lordului Talbot, tăiat, sîut acum şaisprezece ani. Ai făcut pe regina Maria să-ţi dea averile lordului Talbot; dar pentru ca să fie dania statornică, trebuia să fi murit lordul Talbot fără urmaşi. De-ar fi un moştenitor sau o moştenitoare a lordului Talbot, ca unul ce lordul Talbot a murit pentru regina Maria şi pentru maică-sa Gaterina de Aragon, ca unul ce lorduţ Talbot era papist şi ca una ce şi regina Maria este papistă, nu este Îndoială că regina Maria ţi-ar lua Îndărăt averile oriclt eşti de favorit, milordule, şi le-ar da iarăşi pentru datorie, pentru mulţumire, pentru religie, moştenitorului sau moştenitoarei. Erai liniştit despre partea aceasta. Lordul Talbot a avut numai o copilă mică ce să făcuse nevăzută din leagănul său la vremea tăierei tatălui ei, şi pe care ţoată Englitera o socotea moartă. Dar şpionii ce ai au descoperit nu de mult că în noaptea în care lordul Talbot şi partida sa perise din porunca lui Enric VIII, un copil fusese depus în taină la un strugar de la podul Londrei; şi că era de crezut că acest copil, crescut subt numire de Iana, putea să fie Iana Talbot, mica copilă ce se făcuse nevăzută. Ade- vărat, dovezi în scris de naşterea sa nu era, dar în toate zilele se putea afla. Întîmplarea era de supărare, a te vedea poate silit într-o zi a da înapoi unei mici copile Şrefsburi, Vecsfordul, carele este un frumos oraş, şi mîndra contie 90 de Vaterford! Aspru lucru. Cum să faci ? Ai căutat un chip să sfărîmi şi să Innimicezi pe tînăra fată. Un om cinstit ar fi ucis-o sau ar fi otrăvit-o. Dumneata, milorde, ai făcut mai bine, ai necinstit-o. Fabiani — Obraznicule! Omul — Cugetul dumitale grăieşte, milordule. Altul ar fi luat viaţa tinerei fete, dumneata i-ai luat cinstea, şi aşadar tot viitorul. Regina Maria nu ştie de glumă, măcar că are amorezi. Fabiani — Omul acesta merge în fundul a toate. omul — Regina este bolnăvicioasă; regina poate muri, şi atuncea dumneata, favorite, vei cădea In dărăpănare pe mormlntul ei. Dovezile materiale a tinerii fete se pot găsi, şi atuncea,' daca regina ar muri, oricît ai necinstit-o, Iana tot va fi cunoscută de moştenitoare lordului Talbot. El ai prevăzut această intîmplare; eşti un cavaler tlnăr şi frumos, ai căutat de te a îndrăgit; ea ţi s-a dat, şi dacă nu vei avea ce face altă, te vei însura cu ea. Nu te apăra de planul acesta, milor- dule, eu 11 găsesc iscusit. De n-aş fi eu, aş vrea să fiu dum- neata. fabiani — Mulţumesc. omul — Ai minat lucrul cu meşteşug, ţi-ai ascuns numele. Eşti fără grijă despre regina. Săraca fată crede c-a fost înşălatfi d-un cavaler din Somerzet, numit Amias Pavlet. fabiani — Tot 1 ştie tot! Aide acum, sfîrşaşte, ce mă vrei ? omul — Milordule, daca cineva ar avea în stăplnirea sa hîrtiile ce dovedesc naşterea, traiul şi dritul moştenitoarei lui Talbot, aceasta te ar face sărac ca pe strămoşul meu Iov, şi nu ţi-ar lăsa alte palaturi, don Fabiano, decît pe cele ce le ai în Spania, care ţi-ar cădea foarte rău. fabiani — Aşa este; dar nimeni n-are hîrtiile acelea. omul — Ba, le are. fabiani — Cine? omul — Eu. fabiani — Bal tu, ticălosulel nu e adevărat. Jidov ce grăieşte, gură ce minţeşte. omul — Am hîrtiile acestea. fabiani — Minţi. Unde le ai ? omul — In buzunarul meu. fabiani — Nu te crez; sînt în rînduială. Nu lipseşte nimic ? omul — Nimic. .fabiani — Apoi dar îmi trebuiesc. omul — încet. 91 fabiani — Dă-mi-le, jidove. omul — Foarte bine. Jidove! Ticăloase cerşător ce treci pe uliţă, dă-mi oraşul Şrefsburi, dă-mi oraşul Vecsford, dă-mi contia Vaterfordului. Miluieşte-mă, mă rog. fabiani — Aceste hîrtii sînt totul pentru mine şi nimic pentru tine. omul — Simon Renard şi lord Şandos mi le-ar plăti foarte scump. fabiani — Simon Renard şi lord Şandos sînt amîndoi cîinii între carii voi pune să te spînzure. omul — A\t& n-ai nimic a-mi propune ? Rămîi sănătos. fabiani — Stăi jidove! Ce vrei să-ţi dau pe hîrtiile acelea? omul — Un lucru ce ai asupră-ţii fabiani — Punga ? omul — Ruşine! Vrei să-ţi dau p-a mea ? fabiani — Apoi dar, ce? Omul —■ Ai un pergament care niciodată nu-1 laşi de lîngă sine. Acesta e un blanchet ce ţi-a dat regina, şi în care se jură pe catolica sa coronă, să împlinească orice cerere i-ar face acel ce i-1 va înfăţişa. Dă-mi acel blanchet, şi vei avea documen- tile Ianei Talbot. Hîrtie pentru hîrtie. fabiani — Ce vrei tu să faci cu dînsul ? omul — Să vedem. Jocul e pe masă, milordule, ţi-am spus tre- bile dumitale, acum o să-ţi spui p-ale mele. Eu sînt unul din cei intli bancheri jidovi din uliţa Cantersten la Bruxele. Dau bani cu împrumutare, aceasta-mi este meâeria. Dau zece şi iau cincisprezece, împrumut pe toată lumea; aş împrumuta pe dracul, aş împrumuta pe papa. Sînt două luni de cînd unul din cei ce-mi sînt datori a murit fără să-mi plătească. Acesta era o veche slugă surghiunită a familiei Talbot. Bietul om nu lăsase decît nişte rufe, le-am luat şi în ele am găsit o cutie şi în cutia aceea hîrtii. Hîrtiile Ianei Talbot, milordule, cu toată istoria ei arătată pre laTg şi sprijinită cu dovezi pentru mai bune vremi. Atunci tocmai îţi dedese şi regina averile Ianei Talbot. Deci şi eu aveam trebuinţă de regina Engliterei pentru un împrumut de zece mii mărci de aur. Am înţeles că se putea face o treabă cu dumneata. Am venit în Englitera în hainele acestea, ţi-am pîndit eu însumi căile, am pîndit şi pe Iana, am făcut însumi toate. Cu chipul acesta, am aflat tot, şi iată-mă. Vei avea hîrtiile Ianei Talbot, de-mi vei da blanchetul reginei. Voi scrie pe el că regina îmi dă zece mii mărci de aur. Mi se mai cuvine ceva de la banc dar nu voi face vorbă. Zece 92 mii mărci de aur, nimic mai mult. Nu iţi cer dumitale suma aceasta, pentru că numai un cap încoronat o poate plăti, v Cred c-aceasta este vorbă curată. Vezi ce, milordule, doi oameni aşa de iscusiţi precum dumneata şi eu n-au ce clş- tiga înşălindu-se unul pe altul. Daca adevărul ar fi surghiunit | dupre pămint, numai in vorba a doi şireţi s-ar putea afla. Fabiani — Nu se poate. Nu poci să-ţi dau blanchetul acesta, ; Zece mii de mărci de aur! Ce-ar zice regina ? Şi apoi miine j . poci să caz din favor. Acest blanchet este paza mea; acest blanchet este capul meu. omul — Ce-mi pasă mie ? fabiani — Cere-mi altceva. omul — Aceea voi. fabiani — Jidove, dă-mi hirtiile Ianei Talbot. ; omul — Milordule, dă-mi blanchetul reginei. fabiani — Aide, jidov blestemat! trebuie să mă plec. (Scoate o htrtie din buzunar.) omul — Arată-mi blanchetul reginei. fabiani — Arată-mi hirtiile lui Talbot. omul — Pe urmă. (S-apropie amtndoi de fanar. Fabiani mai tn urma jidovului, cu mina stingă ti ţine hlrtia subt ochi. Omul o caută.) omul (citind) — „Noi, Maria, regină..." Bine. Vezi că slnt ca şi dumneata, milordule, le am socotit toate, le am prevăzut toate. fabiani (scoate cuţitul cu mina dreaptă şi i-l tnfige tn git) — Afară de aceasta. omul —Oh! vînzătorule ... Săriţi! (Cade, Căztnd, aruncă In umbra din dosul lui un plic pecetluit, fără să-l vază Fabiani.) fabiani (plectndu-se pe trup) — A murit, zău! Degrabă hirtiile! (Caută pe jidov) — Dar ce! n-are nimic! Nimic asupra lui! Nici o hirtie! Bătrînul păgîn! Minţea! Mă amăgeai Mă prăda 1 Vedeţi, afurisitul jidov! Oh! n-are nimic, s-a sfîrşit! L-am omorît pentru nimic! Aşa sint toţi aceşti jidovi. Minciuna şi furtişagul, asta e tot jidovul. Aide, să ne mîntuim de trup, nu-1 poci lăsa dinaintea aceştii uşi. (Ductndu-se tn fundul teatrului.) Să vedem de nu s-a dus vîslaşul, să-mi ajute să-l arunc în Temza. (Se coboară şi se face nevăzut după parapet.) gilbert (intrtnd prin împrotivita lăture) — Mi se pare c-am auzit un răcnet. (Vede trupul întins jos subt fanar.) Un om ucis! — Cerşătorul! 93 omul (rididndu-se pe jumătate) — A!... Vii prea tlrziu, Gilberte. (Arată cu degetul locul unde au aruncat plicul.) Ia acestea; aceste-s documente ce dovedesc că Iana, logodnica ta, este fiica şi moştenitoarea celui mai din urmă lord Talbot. Uci- gaşul meu este lord Glambrasil, favoritul reginei. Ah! mă-nec. Gilberte! răzbună-mă şi răzbună-ţi 1... (Moare.) gilbert — Mort! — Să-mi răzbun? Ce va să zică? Iana, fiică lordului Talbot! Lordul Clambrasil! Favoritul reginei I Oh! mă perz! (Zguduind trupul.) Grăieşte! încă un cuvintl A murit. SCENA VII GILBERT, FABIANI fabia.ni (tntorctndu-se) — Cine e acolo? gilbert — Nu ştiu cine a ucis un om. fabiani — Ba, un jidov. gilbert — Cine a ucis pe omul acesta ? fabiani — Zău! ori tu, ori eu. gilbert — Domnule!... fabiani — Marturi nu-s. Un trup mort, doi oameni Ungă el. Care e ucigaşul? Nimic nu dovedeşte că este unul şi nu altul, eu şi nu tu. gilbert — Ticălosule! Ucigaşul tu eşti. fabiani — E, bine, eu sint! Apoi ? gilbert — Voi chema streaja. fabiani — Bi Îmi vei ajuta s-arunc trupul In apă. gilbert — Te vor Închide şi te vor pedepsi. fabiani — Ba Îmi vei ajuta s-arunc trupul In apă. gilbert — Eşti fără ruşine! fabiani — Crede-mă, ia să ştergem toată urma astora d-aci, căci tu ai mai mult interes declt mine. gilbert — Asta e prea mult. fabiani — Unul din noi a făcut fapta. Eu, eu sînt un domn mare, un nobil lord. Tu, tu eşti un trecător, un prost, un om din norod. Un nobil daca omoară un jidov, plăteşte patru bani gloabă. Un pro3t ce omoară pe altul se splnzură. gilbert — Şi ai cuteza?... fabiani — Da mă vei pîrl, te pirăsc. Mă vor crede mai degrabă d8cît pe tine. In orice întlmplare, urmările nu slnt dopotrivă. Pitru bani pentru mine, splnzurătoarea pentru tine. 94 |v< Şilbert — Nici un martur! nici o dovadă! Oh! capul mi se rătă- f' ceşte, ticălosul m-a prins, are dreptate, j, Fabia.ni — Să-ţi ajut s-arunci trupul In apă? Ş. gilbert — Eşti diavolul! ? fabiani — Aşa. (Gilbert ia trupul de cap, Fabiani de picioare; !tl duc ptnă la parapet.) Zău, iubite, nu mai ştiu In adevăr care din noi au ucis p-acest om. (Se coboară după parapet.) ' ; (Intorcîndu-se.) S-a isprăvit. Noapte bună, tovaroşe, du-te | de-ţi caută de treabă. (Merge spre casă şi se întoarce, văztnd că Gilbert îl urmează.) E! ce mai vrei? Să-ţi dau ceva pen- < tru osteneală? După drept cuvînt nu-ţi slnt dator nimic; j,/ dar, ţine. (Dă punga sa lui Gilbert, carele întîi nu vrea s-o io, şi apoi o priimeşte ca un om ce şi-ar fi luat de ceva seamă.) Acum, du-te. E! ce mai aştepţi? % gilbert — Nimic. fabiani — Premelege, şăzi aici dacă-ţi place. Ţie steaua cea fru* \ , moaşă, mie fata cea frumoasă. Dumnezeu să te aibă In paza !" »a! (Se tndreptează spre uşa casei şi vrea s-o deschiză.) j, gilbert — Unde te duci aşa? ; fabiani — Unde ? La mine. . gilbert—■ Cum la tine? fabiani — Dar. gilbert — Care e acel ce visează dintre noi amlndoi ? Dineaorea i Îmi ziceai că ucigaşul jidovului slnt eu, acum Îmi spui că casa asta eBte a ta. fabiani — A mea sau a amorezei mele, care vine totuna. gilbert — Mai spune-mi o dată ce-ai zis ? Fabiani — Zic, prietene, de vreme ce vrei să ştii, că casa asta este a unei fete frumoase numite Iana care mi-este amoreză. gilbert — Şi eu, milordule, zic că minţi! Zic că eşti un calpuzan şi un ucigaş, zic că maică-ta a fost pălmuită In piaţă publică de călău şi că-ţi voi lua capul cu amlndouă mlinile, vezi, şi-ţi voi tăia limba cu dinţii tăi! fabiani — E, e. Ce drac de om este acesta ? gilbert — Eu slnt Gilbert strugarul. Iana e logodnica mea. fabiani — Şi eu slnt cavalerul Amias Pavlet. Iana e amoreza mea. gilbert — Minţi iţi zic, tu eşti lordul Clambrasil, favoritul regi- nei. Nebunule, socoteşti că n-o ştiu aceasta! fabiani (tn parte) — Toată lumea mă cunoaşte în astă noapte! Încă un om de primejdie care va trebui pus la cale! 95 gilbert — Spune-mi îndată c-ai minţit ca un mişăl, şi că Iana nu e amoreza ta. fabiani — Ii cunoşti slova? (Scoate un răvaş din buzunar.) Citeşte! (în parte. în vreme ce Gilbert deschide spasmodiceşte răvaşul.) Aş vrea să între la dînsul şi să s-apuce de sfadă cu, tana, aceasta va da vreme oamenilor mei să sosească. gilbert (citind) — „Voi fi singură în astă noapte; poţi să vii/' Blestem! Milordule, tu ai necinstit pe logodnica mea, eşti un neruşinat! Dă-mi cuvîntl fabiani (scoţind şpaga) — Bucuros. Unde-ţi este şpaga? «gilbert — O, turbare! A fi din norod! A nu avea nimic asupră, ' nici şpagă, nici cuţit! Las, te voi aştepta noaptea în unghiul uliţei, şi îţi voi înfige unghiile în gît, şi te voi ucide, tică- losule! fabiani — E, e, eşti prea iute, tovaroşe. gilbert —Oh! milordule! îmi voi răzbuna cu tine! fabiani — Tu! să-ţi răzbuni cu mine! Tu, atlt de jos, eu atît de sus! Eşti nebun, nici voi să te ştiu! gilbert — Nici vrei să mă ştii? fabiani — Dar. gilbert — Vei vedea ! fabiani (in parte) — Nu trebuie ca soarele de mîine să răsaio pentru omul ăsta. (Tare.) Prietine, crede-mă, du-te în casă-ţi. îmi pare rău c-ai aflat aceasta; dar îţi las pe fru- moasa. Mai vîrtos că nici îmi era gîndul să-mi întinz dragos- tile mai departe. Du-te în casă-ţi. (Aruncă o cheie la picioa- rele lui Gilbert.) De n-ai chei, iată-ţi dau eu. Sau, daca vrei mai bine, bate de patru ori în oblonul acela, Iana va socoti că sînt eu, şi îţi va deschide. Noapte bună. (Se duce.) SCENA VIII GILBERT (singur) — S-a dus! nu mai este aici! Nu l-am frămîntat, nu l-am zdrobit sub picioarele mele pe omul acesta ! A trebuit să-l las să se ducă! Nici o armă pe mine! (Găseşte jos cuţitul cu carele lord Clanbrasil a fost ucis pe jidov; îl apucă cu o grabă furioasă.) Ah! tu prea tîrziu soseşti! Tu nu vei putea să omori decît pe mine! Dar totuna este, ori că eşti căzut din cer sau vărsat din iad, te binecuvintez! Oh! Iana m-a 96 vîndut! Iana s-a dat neruşinatului acestuia ! Iana este moşte- nitoare lordului Talbot! Iana este perdută pentru mine! O! Dumnezeul meu! Iată într-un ceas mai multe groaznice lucruri peste mine, decit poate purta capul meu! (Simon Renard s-arată in intunerec In fundul teatrului,) Oh! Să-mi răzbun de omul acesta! Să-mi răzbun de acest lord Clan- brasil. De mă voi duce la palatul reginei, slujitorii mă vor azvîrli afară cu picioarele ca p-un cline! Oh! slnt nebun, capul mi se sfărimă. Oh! aceasta îmi este tot de una, să mor, dar aş voi să fiu răzbunat! Mi-aş da sîngele pentru răzbunare! Nu este cineva pe lume care să vrea a face această tocmeală cu mine? Cine vrea să mă răzbune de lord Clan- brasil şi să-mi ia viaţa pentru plată?... SCENA IX GILBERT, SIMON RENARD simon renard (fădnd un pas) — Eu. qilbert — Tu! Cine eşti tu? Simon renard — Eu slnt omul ce doreşti. gilbert — Ştii tu cine sînt eu ? simon renard — Tu eşti omul care-mi trebuieşte. gilbert — Numai un gînd am, o ştii aceasta ? Să fiu răzbunat de lordul Clanbrasil, şi să mor. simon renard — Vei fi răzbunat de lordul Clanbrasil, şi vei muri. gilbert — Oricine eşti, îţi mulţumesc! simon renard — Vei avea răzbunarea ce vrei, dar nu uita cu ce tocmeală. îmi trebuie viaţa ta. gilbert — Ia-o! simon renard — Tocmeala e sfîrşită? gilbert — Dar. simon renard — Vino după mine. gilbert — Unde ? simon renard — Vei afla. gilbert — Gîndeşte că-mi făgăduieşti să mă răzbuni! simon renard — Gîndeşte că-mi făgăduieşti să mori! Sfîrşitul zilei întîia 97 ZIUA A DOUA Rregina PERSOANE REGINA IANA GILBEET Lorzi FABIANO FABIANI Călăul SIMON RENARD ZIUA II O cameră din apartamentul reginei. O evanghelie deschisă pe o mesuţă. Corona rigală pe alta. Uşi de amîndouâ laturile. O uşă mare în fund. O parte a păretelui din fund îmbrăcată cu o bogată tapiserie. SCENA I REGINA, strălucii îmbrăcată^ culcată pe o canapea; FABIANO FA- BIANI pe un jăţ alăturea ; el este bogat îmbrăcat şi poartă Ordinul Calţavetei. fabiani (cu o chitară tn mină, ctnîtnd) Cînd dormi, suflarea ta Curată, aeroasă Suspină cînd şi clnd O şoaptă-armonioasă; Trupu-ţi se dezvăleşte Sufletu-mi se hrăpeşte... Ah 1 dormi frumoasa mea I Dormi, prea iubita meal Cînd îmi zici: te iubesc! In dulcea ta zîmbire Eu văz cerul deschis, Mă-ncînt-a ta privire! Şi ochi-ţi scînteiază D-amor^ senină rază... Iubeşte, scumpa mea; Iubeşte, draga mea; W, Vezi tu? traiul tot stă Numa-n patru cuvinte: Orice bine noroc Şi fericită minte. Oricare veselie Şi orice bucurie... A rlde, a dormi, Aclnta, a iubi! (Pune chitara jos.) ; Oh I doamna mea, nu Iţi pot arăta cit te iubesc 1 Dar Simon Renard 1 Simon Renard, mai puternic aicea şi declt Mărirea Tal Ohl 11 urăsc. regina. — Ştii că nu poci nimic, milord. El este aici legat al prin- •7,'. ţului de Spania, care o să-mi fie bărbat. iJţjţiUANi — Care o să-ţi fie bărbat! IpEGiNA — Lasă, milord, să nu mai vorbim d-aceasta. Te iubesc, altă ce-ţi mai trebuie? ş-apoi este vreme să te duci. ■pABiANi — Mar io, Încă un minut! Regina — Dar este ceasul clnd a să ş-adune sfatul de taină. Pin ’ In ceasul acesta aici au fost femeia, trebuie să lăsăm acum 7 să intre regina. fabiani — Eu voi ca femeia să facă pe regina s-aştepte la uşă. , Regina — Aşa vrei tu 1 Aşa vrei tu! Uită-te la mine, milord! Tu ai un tlnăr şi frumos cap, Fabiano! fabiani — Tu eşti frumoasă, doamna mea! Nu ai avea trebuinţă ‘ declt de frumuseţea ta ca să fii atotputernică; este pe capul tău un oareşice care spune că eşti regină, Insă aceasta este ,v' mai bine scris pe faţa ta declt pe corona ta. Regina — Mă măguleşti! 'rabiani — Te iubesc. regina — Mă iubeşti, aşa e ? Numai pe mine mă iubeşti ? Mai spune-mi-o lnc-o dată aşa cu ochii aceia. Ah! noi slrma- nele femei, nu ştim drept niciodată ceea ce se petrece In inima unui om; slntem nevoite a crede ochii voştri, şi uneori cei mai frumoşi slnt cei mai mincinoşi. Dar Intr-ai tăi, milord, este atlta credinţă, atlta bltndeţe, atlta statornicie, Incit nu pot minţi, aşa e? Aşa, frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată şi curată. Oh! a lua ochi cereşti pentru a lnşăla, ar fi grozav lucru. Ochii tăi slnt ori de înger ori de diavol. fabiani — Nici diavol, nici înger. Un om ce te iubeşte. regina — Ce iubeşte pe regina ? 99 fabiani — Ce iubeşte pe Maria. regina — Ascultă-mă, Fabiano, şi eu te iubesc. Tu eşti tînăr, şi ştiu că sînt multe femei care te privesc cu mare dulceaţă* Şi, în sfîrşit, să satură cineva d-o regină ca şi d-o alta. Nu mă curma. De te vei înamora vrodată de alta, vreu să-mi spui. Te-aş ierta poate dacă mi-ai spune. Lasă-mă să grăiesc. Tu nu ştii încit te iubesc, nici eu însumi nu ştiu. Sînt minute, este adevărat, în care te-aş iubi mai bine mort decît fericit cu alta; dar sînt minute în care te aş iubi mai bine fericit. Doamne sfinte! Nu ştiu pentru ce vor să-mi scoaţă nume de femeie rea. fabiani — Numai cu tine poci a fi fericit, Mario, numai pe tine te iubesc. regina — Adevărat e? Uită-te la mine. Adevărat e? OI Eu slnt temătoare uneori! îmi închipuiesc — care e femeia ce n-are asfel de idei? —îmi închipuiesc uneori că mă înşăli. Aş voi să fiu nevăzută ca să te poci urmări şi să ştiu totdauna ce faci, ce zici şi unde eşti. Spun din poveste că este un inel care te face nevăzută; eu mi-aş da corona pe inelul acela, îmi închipuiesc neîncetat că tu umbli după cele mai frumoase fete ce sînt în oraş. O! vezi tu, să nu cumva să mă înşăli 1 fabiani — Dar, doamna mea, lipsească-ţi aceste idei, eu să te înşăl, doamna mea, împărăteasa mea, buna mea stăpînă! Ar trebui să fiu cel mai nemulţămitor şi mai ticălos din oameni! Dar n-ai nici un cuvint ca să mă socoteşti cel mai nemulţămitor şi mai ticălos din oameni 1 Eu te iubesc, Mario, te slăvesc! Nici n-aş putea să mă uit la altă femeie! Te iubesc, îţi zic! Dar n-o vezi aceasta în ochii mei ? O! Dum- nezeule! Şi însă ei ar trebui să te încredinţeze că îţi spun adevărul. Să vedem, uită-te la mine, spune-mi, seamăn unui om ce te vinde ? Cînd un om înşală p-o femeie, aceasta se vede îndată. Femeile, mai vlrtos, îndată-1 cunosc. Şi ce minut ai ales, Mario, ca să-mi zici aceste lucruri? Minutul vieţii mele în care poate te iubesc mai mulţi în adevăr, mi să pare că niciodată nu te am iubit ca astăzi! Aicea nu vorbesc reginei. Zău, îmi bat joc de regina. Ce-mi poate face regina? Poate să-mi taie capul, şi apoi ce? Tu, Mario, tu poţi să-mi sfărîmi inima! Nu iubesc mărirea voastră, te iubesc pe tine. Mîna ta cea albă şi moale o sărut şi o slă- vesc, doamnă, iar nu sceptrul vostru ! m regina — Iţi mulţumesc, Fabianul meu, adio. Penţru Dum- nezeu! Milordule, cît eşti de tinăr! Ce frumos cap şi ce fru- mos păr negru ai! Să vii după un ceas. fabiani — Acela ce voi tl numiţi un ceas, eu îl numesc un veac, (Iasă.) îndată ce au ieşit, regina se scoală cu grăbire, merge la o uşă tăinuită şi o deschide. întră S. Renard.) SCENA II REGINA, SIMON RENARD regina — întră, domnule baili. E! fosta-i acolea? Auzitu-l-ai? siMON renard — Dar, doamna mea. regina — Ce zici ? Oh! E cel mai şiret şi mai mincinos om. Ce zici? eiMON renard — Zic, doamnă, că se cunoaşte că este italian. regina — Şi eşti sigur că merge noaptea la femeia aceea ? L-ai văzut ? SIMON renard — Eu, Şandos, Clinton, Montagu şi alţi zece mar- turi. regina — Ah! Intru adevăr, e de bajocură I simon renard — Afară de aceasta, pricina se va dovedi Îndată către regina, tlnăra fată este aicea, precum am mai spus M[ărirli] V[oastre], astă-noapte am pus d-au rîdicat-o din casa ei, regina — Apoi aceasta, domnule, nu-i destulă vinovăţie ca să pui să-i taie capul ? simon renard — Pentru c-au fost noaptea la o fată frumoasă ? .Nu, doamnă. M[ărirea] V[oastră] aţi dat in judecată pe Trog- morton pentru asemenea pricină, şi ştiţi că Trogmorton a scăpat. regina — Am pedepsit pe judecătorii lui Trogmorton. simon renard — Căutaţi să nu aveţi a pedepsi pe judecătorii lui Fabiani. regina —Ah! cum să-mi răzbun de vînzătorul acesta? simon renard — Mărirea Voastră vreţi o răzbunare sigură? regina — Vrednică de mine. simon renard — Trogmorton a scăpat, doamnă. Nu este declt un chip, acel care l-am spus Măririi Voastre. Omul ce stă afară. 101 regina — Face-va tot ce voi vrea ? simon renard — Dacă şi Mărirea Voastră veţi face tot ce va vrea el. regina — îşi va da viaţa ? simon renard — Va face tocmeală; dar îşi va da viaţa. regina — Ce voieşte ? Ştii ? simon renard — Aceea ce voiţi şi Mărirea Voastră. Să-şi răz- bune. regina — Zi-i să intre, şi să fii aproape cind te voi chema,.. Domnule baili! simon renard (tntordndu-se) — Doamna mea?... regina — Zi milordului Şandos să stea în camera alăturată cu şase strejari d-ai mei gata să între. Asemenea şi femeia să fie aicea cînd voi chema-o. Du-te. (Simon Renard iese.) regina (singură) — Ol va fi groaznici (Una din uşile lăturalnice se deschide. Intră Simon Renard şi Gilbert.) SCENA III REGINA, GILBERT, SIMON RENARD gilbert — Dinaintea cui slnt ? simon renard — Dinaintea reginei. gilbert — Regina! regina — Aşa, regina. Eu sînt regina. Nu este vreme dă mirat. Tu eşti Gilbert, un strugar. Lăcuieşti nu ştiu unde dincolo de apă, pe mal, cu una numită Iana al căria eşti logodnicul, şi care te înşală şi care are amorez pe unul numit Fabiano care mă înşală pe mine. Tu voieşti să-ţi răzbuni, şi eu iarăşi. Pentru aceasta îmi trebuie să fac cu viaţa ta ce voi voi. îmi trebuie să zici ce-ţi voi porunci să zici, fie orice. îmi trebuie să nu mai fie pentru tine nici minciună, nici adevăr, nici bine, nici rău, nici drept, nici nedrept, alt nimic decît răzbunarea mea şi voia mea. îmi trebuie să mă laşi să fac şi să te laşi să faci. Te învoieşti? gilbert — Doamna mea... regina — Răzbunarea vei avea-o. Dar îţi spui mai nainte că va trebui să mori. Iată tot, fă tocmeală. De ai o mumă bătrînă şi să trebuiască să-i copăr masa cu drugi de aur, spune, voi face-o. Vinde-mi viaţa cît ei vrea de scump. 102 gilbert — Nu mai sînt hotărît a muri, doamna mea. regina — Cum! gilbert — Ascultaţi, Mărirea Voastră: am glndit toată noaptea, nimic nu-mi este dovedit încă în pricina aceasta. Am văzut un om care s-a lăudat că este amorezul Ianei. Cine-mi poate spune că n-a minţit ? Am văzut o cheie, cine-mi poate spune că nu e furată. Am văzut un răvaş. Cine-mi poate spune că n-a fost scris de silă. Şi nici mai ştiu dacă era chiar slova ei. Era noapte. Eram turburat. Nu vedeam. Nu poci să dau viaţa mea, care este a ei, asfel. Nu cred nimic, nu-s încre- dinţat de nimic, n-am văzut pe Iana. regina-— Se cunoaşte că iubeşti 1 Eşti ca şi mine, te împroti- veşti la orice dovezi; dar daca vei vedea-o pe acea lână, dacă vei auzi-o mărturisind vinovăţia, face-vei aceea ce voi ? gilbert — Dar, cu o condiţie însă. regina — îmi vei spune-o mai tîrziu. (Către Simon Renard.) Să mi-aduc-aci pe muierea aia, numaidecît. (Simon Renard iasă, regina pune pe Gilbert după o perdea care este deoparte, tn fundul apartamentului.) Stăi acolo. (Intră Iana, galbenă şi tremurtndă.) SCENA IV X REGINA, IANA, GILBERT (după perdea) regina — Apropie-te, tinără fată, ştii cine sintem ? iana — Ştiu, doamna mea. regina — Ştii cine este omul care te-a inşălat ? iana — Ştiu, doamna mea. regina — Te amăgise ? Trecea subt un nume de Amias Pavlet ? iana — Aşa, doamna mea. regina — Acum ştii că este Fabiano Fabiani, conte de Clan- brasil ? iana — Ştiu, doamna mea. regina — Astă-noapte, clnd a venit de te-a ridicat din casa ta li dedeseşi întîlnire şi-l aşteptai? iana (încleşttnd mtinile) — Pentru Dumnezeu, doamna mea! regina — Răspunde! iana (cu glas slab) — Aşa. regina — Ştii că nu mai aveţi de nădăjduit nimic nici tu nici el ? iana — Decit moarte. Şi aceasta este o nădejde. 103 regina — Spune-mi toată intîmplarea. Unde ai Intîlnit pe omul acesta cea Intîia dată? iana — Cea întlia dată ce l-am văzut, era... Dar ce trebuie aceste? O ticăloasă fată din norod, săracă şi zadarnică, nebună şi cochetă, înamorată de podoabe şi de haine fru- moase, care se amăgeşte de mîndreţile unui domn mare. Iată tot.. Sînt amăgită, sînt necinstită, sînt perdută. N-am alt ce mai spune. Pentru Dumnezeu! Păsemne nu vedeţi, doamna mea, că fieştecare cuvlnt ce zic mă omoară. regina — Bine. iana — Oh! mînia voastră este groaznică, o ştiu, doamna mea. Capul meu se pleacă mai Înainte subt pedeapsa ce-mi gătiţi... regina — Eu! pedeapsă pentru tine! Ce, îmi bat eu capul de tine, nebuno! Cine eşti tu, ticăloasă zidire, pentru ca regina să gîndească la tine? Ba, treaba mea este Fabiano. Cît pentru tine, muiere, este altul care se va însărcina a te pedepsi. iana — E bine, doamna mea, oricare va fi acel ce-1 veţi însărcina, oricare va fi pedeapsa, voi suferi tot fără a mă jălui, vă voi şi mulţumi încă de veţi avea milă d-o rugăminte ce-o să vă fac. Este un om care m-a luat orfană în leagăn, care m-a ţinut, m-a crescut, m-a hrănit , care m-a iubit şi mă iubeşte încă; un om de care sînt tare nevrednică, către care am fost foarte vinovată, şi al cărui chip însă este în fundul inimei mele scump, înalt şi sfinţit, precum al lui Dumnezeu; un om care făr îndoială în ceasul acesta îşi găseşte casa deşartă şi părăsită, şi prădată, şi nu înţelege nimic, şi îşi smulge părul de desnădăjduire. Aşadar, aceea ce cer de la Mărirea Voastră, doamna mea, este să nu înţeleagă niciodată nimic, să mă fac nevăzută fără să ştie niciodată ce m-am făcut, nici ce am făcut, nici ce aţi făcut cu mine. Ah, Dumnezeule! Nu ştiu de mă înţelegeţi bine; dar trebuie să simţiţi că acesta e un nobil şi generos prieten. Sîrmanul Gilbert! O, aşa, este prea ade- vărat! Care mă cinsteşte şi mă crede curată, şi care nu voi să mă urască şi să mă despreţuiască... Aşa e că mă înţe- legeţi, doamna mea? Cinstirea omului acestuia este pentru mine mai mult decît viata, aşa! Şi apoi aceasta i-ar pricinui o mîhniciune straşnică! Şi multă mirare! Intîi nici ar crede. Nu, n-ar crede. Dumnezeule! sîrmanul Gilbert! Oh, doamna mea! fie-vă milă de el şi de mine. El nu v-a făcut nimic. Să nu ştie nimic de aceasta, pentru numele lui Dumnezeu! 104 Pentru numele lui Dumnezeu! Să nu ştie că sint vinovată, căci s-ar omorî, să nu ştie că sînt moartă, căci ar muri. regina — Omul de care grăieşti este aicea; te ascultă, te judicăr şi va să te pedepsească. (Gilbert s-arată.) ian a — Ceriule! Gilbert! gilbert (reginei) — Viaţa mea este a voastră, doamnă. regina — Bine. Ai să-mi cei ceva ? gilbert — Am, doamna mea. regina — Ce ? Noi îţi dăm parola noastră de regină că priimim mai înainte. gilbert — Iată ce, doamna mea. Este mic lucru. Aceasta e o* datorie de mulţămire ce împlinesc către un domn al curţii voastre care mi-a dat mult de lucru în meşteşugul meu de- strugărie. regina — Grăieşte. gilbert — Domnul acesta are o tainică legătură c-o femeie pe care nu o poate lua pentru că ea este dintr-o familie pro- scrisă. Această femeie ce a trăit ascunsă pîn acum, este fiică unică şi moştenitoare a celui mai de pe urmă lord Talbot, tăiat subt riga Enric VIII. heginIa — Cum! eşti sigur d-aceea ce zici ? Ioan Talbot, buaul lord catolic, credinciosul apărător al maicei mele de Aragont zici că a lăsat o fiică? Pe corona mea, de este adevărat,, acest copil este copilul meu; şi aceea ce Ioan Talbot a făcut pentru Maria de Englitera, Maria de Englitera va face pentru fiica lui Ioan Talbot. gilbert — Aşadar, va fi negreşit o fericire pentru Mărirea Voastră să înturnaţi fiicei lui Ioan Talbot averile părintelui său ? regina — Aşa, far îndoială, şi să le iau de la Fabiano! Dar sînt dovezi că trăieşte această moştenitoare? gilbert — Sint. regina — Şi de nu vor fi, noi vom face. Nu sîntem regină pentru nimic. gilbert — Mărirea Voastră va da fiicei lordului Talbot averiler titlurile, rangul, numele, armele şi deviza părintelui său. Mărirea Voastră o va ridica din toată proscripţia şi îi va chezeşui asigurarea vieţii. Mărirea Voastră o va mărita după domnul acesta care este singur omul pe carele ea îî poate lua. Cu condiţiile acestea, doamna mea, veţi putea face cu mine, cu slobozenia mea, cu viaţa mea şi cu voia mea, precum vă va plăcea. regina — Bine. Voi face tot ce-ai zis. 105 gilbert — Mărirea Voastră va face ce am zis. Regina Engliterei mi să jură mie, lui Gilbert strugarul, pe această coronă şi pe evanghelia astă deschisă. regina — Mă jur pe această rigală coronă şi pe acea sfîntă evan- ghelie. gilbert — Tocmeala este sflrşită, doamna mea. Porunciţi să gătească o groapă pentru mine şi un pat de nuntă pentru miri. Domnul de care grăiam este Fabiani, conte de Clan- brasil. Moştenitoarea lui Talbot, iat-o. iana — Ce zice ? regina — C-un nebun am a face? Ce Însemnează aceasta? Meş- tere! bagă-ţi în minte că eşti prea semeţ să rîzi de regina Engliterei. Că camerile rigale sînt locuri unde trebuie a-şi lua cineva seama vorbei, şi că sînt prilejuri unde gura face de cade capul I gilbert — Capul meu, doamna mea, 11 aveţi. Eu am jurămlntul vostru! regina — Tu nu eşti In sine. Fabiano ăsta! Iana asta!... Lasă- mă-n-pace. gilbert — Iana asta e fiica şi moştenitoarea lordului Talbot. regina — Ba! Părere 1 Himeră! Nebunie! Dovezile, le ai? gilbert — Deplin! (Scoate un plic din sin.) Binevoiţi a citi aceste hlrtii. regina — Am eu vreme să citesc hirtiile tale, eu ? Ţi-am cerut eu hirtiile tale ? Ce-mi pasă mie de hirtiile tale ? Pe sufletul meu, şi de vor dovedi ceva, le voi arunca In foc, şi nu va rămînea nimic. gilbert — Decît jurămlntul vostru, doamna mea! regina — Jurămlntul meu! Jurămlntul meu! gilbert — Pe coronă şi pe evanghelie, doamna mea! adică pe capul vostru şi pe sufletul vostru; pe viaţa voastră din lumea aceasta şi pe viaţa voastră din cealaltă. regina — Dar apoi ce vrei tu ? Iţi jur că eşti nebun. gilbert — Ce voi? Iana şi-a perdut rangul, daţi-i-1! Iana şi-a perdut cinstea, daţi-i-o! Vestiţi-o fiică lui lord Talbot şi soţie lui lord Clanbrasil — şi apoi, luaţi-mi viaţa! regina — Viaţa ta! dar ce vrei tu să fac acum cu viaţa ta? Nu o vream decît ca să-mi răzbun de omul acesta, de Fabiano! Tu păsemne nu înţelegi nimic? Eu iarăşi nu te Înţeleg. Grăiai de răzbunare. Asfel îţi răzbuni? Aceşti oameni din norod sînt aşa de nerozi! Şi apoi gîndeşti că crez istoria ta cea de rîs a unei moştenitoare a lui Talbot! Hîrtiile! îmi 106 f i arăţi hlrtiile! Nu vreu să le văz. A! o muiere te vinde, şi tu te faci generos 1 Nicicum nu-ţi pasă! Eu nu slnt generoasă, eu! Am turbarea şi ura în inimă. îmi voi răzbuna, şi tu-mi f' vei ajuta. Dar e nebun omul acesta! E nebun! e nebunf ţ O, Dumnezeule! pentru ce să am trebuinţă de dinsul! E i, desnădăjduitor lucru a avea a face cu asfel de oameni In j: ; pricini serioase! Gilbert — Am parola voastră de regină catolică. Lordul Clan- brasil a amăgit pe Iana, şi trebuie s-o ia. : regina — Dar de nu va voi s-o ia ? f gilbert — Atuncea îl veţi sili, doamna mea. ■: iana — Oh, nu! fie-ţi milă de mine, Gilberte 1 ; gilbert — E, bine, de nu va voi neruşinatul acesta-, Mărirea j Voastră veţi face cu el şi cu mine ce veţi voi. regina (cu bucurie) — A! atîta vreu! f gilbert — La o aşa întlmplare, dacă corona de contesă de Vater- [f: ford se va pune în obşte de regina pe capul cel sfinţit şi [/•*. neatins al aceştei Iane Talbot, eu voi face tot aceea ce-mi i - va porunci regina. MkEOINA — Tot ? gilbert — Tot. ţtEGiNA — Vei zice orice va trebui zis? Vei muri de orice moarte? . gilbert — De orice moarte. iana — O, Dumnezeule! regina — Te juri? gilbert — Mă jur. j regina — Aşa se poate pune la cale lucrul. Ajunge, am parola ; ta şi tu ai p-a mea. S-a sfirşit. (Stă puţin In gtnd.) (Către f Iana.) Eşti de prisos aci; ieşi, te vor chema la vreme. ; iana — O, Gilberte! cc-ai făcut? O, Gilberte! slnt o ticăloasă şi nu cutez a-mi ridica ochii asupră-ţi! O, Gilberte! eşti mai mult declt un înger, căci ai totodată şi virtuţile unui înger şi patimile unui om! (Iasă.) SCENA V REGINA, GILBERT, apoi SIMON RENARD, LORD SHANDOS şi strejarii regina (lui Gilbert) — Ai vro armă asupra ta? Un cuţit sau altă ? gilbert (scoţind din stn cuţitul lordului Clambrasil) — Un cuţit! iată, doamna mea. 107 regina — Bine. Ţine-1 în mină. (Cheamă, apucindu-l iute de mină.) Domnule baili d’Amont! Lordule Şandos! (Intră Simon Renard, lord Şandos şi strejarii.) Puneţi mina pe omul acesta! A ridicat cuţitul asupra mea. L-am apucat de mină în minutul cînd era să mă lovească. Este un ucigaş. gilbert — Doamna mea... ! regina (încet lui Gilbert) — Uiţi acum tocmeala noastră! aşa te laşi cum ai zis? (Tare.) Sînteţi toţi marturi că era încă cu cuţitul in mînă. Domnule baili, cum se numeşte gldea de la Turnul Londrei? simon renard — Acesta e un irlandez ce-i zic Mac Dermoti. regina — Să mi-1 aducă aci, am să-i vorbesc. simon renard — însăţi Mărirea Voastră? regina — însămi eu. simon renard — Regina să grăiască cu gldea 1 regina — Aşa, regina va grăi cu călăul, capul va grăi cu mina. Să-l aducă! (Un strejar iese.) Milord Şandos, şi voi, dom- nilor, Îmi veţi da seamă de omul acesta. Păziţi-1 acolo dina- poia voastră. Aici au să se petreacă lucruri pe carele trebuie să le vază. Domnule leitenant d’Amont, lordul Clanbrasil aice e? simon renard — Stă în camera zugrăvită, aşteptlnd cînd va fi bună plăcerea reginei ca să-l vază. regina — Nu prepune nimic? simon renard — Nimic. regina (lordului Şandos) — Să intre. simon renard — Toată curtea stă afară aşteptînd. Să nu vie nimeni înainte de lordul Clanbrasil? regina — Care sînt pîntre domnii noştri acei ce urăsc pe Fabiani? simon renard — Toţi. regina — Acei ce-1 urăsc mai mult? simon renard — Clinton, Montagu, Somerzet, conte de Derbi, Jerar Friţ-Jerar, lord Paget şi lordul canţeler. regina (lordului Şandos) — Cheamă pe toţi aceştia, afară de lordul canţeler. Du-te. (Şandos iese. Către Simon Renard.) Vrednicul episcop canţeler nu iubeşte mai mult decît cei- lalţi pe Fabiani, dar este om plin de cîrtiri. (Văzlnd hirtiile pe care Gilbert le a pus pe masă.) A! trebuie însă să-mi arunc ochii p-aceste hîrtii. (în vreme ce le caută, uşa din fund se deschide. Intră domnii însemnaţi de regină, tnchinlndu-se pină la pămlnt.) 108 SCENA VI Cei din urmă, LORD CLIN TON şi ceilalţi domni regina — Bună dimineaţă, domnilor. Dumnezeu să vă aibă întru paza sa, milorzi. (Lordului Montagu.) Antoni Brovn, nu uit niciodată că cu vrednicie ţi-ai dat pept cu Ioan de Mont- morensi şi cu domnul de Tuluza In negoţiaţiile mele cu împă- ratul, unchiul meu. Lord Paget, vei priimi astăzi diplomele de baron Paget de Bodezert in Staford. EI dar iată vechiul nostru prieten, lord Clinton! Noi Iţi sintem pururea bună prietenă, milord. Voi aţi sfărîmat pe Tomas Viat în cîmpia de Sent Jam. Domnilor, să ne aducem toţi aminte. In ziua aceea corona Engliterei a fost scăpată de un pod pe care a putut oştile mele sosi pină la rebeli, şi de un zid ce au oprit pe rebeli de a sosi pină la mine. Podul, este podul Londrei. Zidul, este lordul Clinton. lord clinton (încet, lui Simon Renard) — Slnt şase luni de cînd regina nu mi-a grăit. Cit e de bună astăzi! simon renard — îngăduie, milord. Acum îndată îţi va părea şi mai bună. regina (lordului Şandos) — Milord Clambrasil poate să intre (Lui Simon Renard.) Cîteva minute după ce va întră... (li şopteşte tncet la ureche, şi ii arată uşa pe care a ieşit Iana.) simon renard — Am înţeles, doamna mea. (Fabiani intră.) SCENA VII Cei din urmă, FABIANI regina — Al iată-11... (începe a vorbi încet lui Simon Renard.) fabiani (cărui i $e închină toţi, in parte, uittndu-se împrejurul lui) — Ce va să zică aceasta ? Sînt numai vrăjmaşi d-ai mei astăzi aicea. Regina şopteşte cu Simon Renard, la dracu f o văz că rldel Rău semnl regina (cu blindeţe, lui Fabiani) — Dumnezeu să te aibă în paza sa, milord! fabiani (săruttndu-i mina) — Doamna mea... (în parte.) Mi-a zîmbit. Primejdia nu e pentru mine. regina (tot cu blindeţe) — Am a-ţi vorbi. (Vine cu dinsul dina- intea teatrului.) fabiani — Şi eu am a-ţi vorbi, doamna mea, am să te mustru. 109 M-ai lăsat, m-ai depărtat o mulţime de vreme. Ah! n-ar fi aşa, dacă în ceasurile cînd nu ne vedem ai gîndi la mine, cum gîndesc eu la voi. regina — Eşti nedrept; de cînd m-ai lăsat, numai la dumneata mi-e gîndul. fabiani — Adevărat e? Sînt aşa de fericit? Mai spune-mi o dată. regina (tot ztmbind) — Mă jur. fabiani — Mă iubeşti, aşadar, precum te iubesc ? regina — Tot aşa, milord. In adevăr, îţi spui c-am gîndit şi ţi-am gătit o plăcută surpriză la întoarcere. fabiani — Cum! ce surpriză! regina — O întîlnire care-ţi va aduce multă plăcere. fabiani — Întîlnirea cui? regina — Ghiceşte. Nu ghiceşti ? tabiani — Nu, doamna mea. regina — Apoi dar, întoarce-te. (Fabiani se întoarce şi vede pe Iana pre pragul uşei cei mici,) fabiani (In parte) — Iana! jana (In parte) — El este! regina (tot ztmbind) — Milordule, cunoşti pe fata aceasta? fabiani — Ba nu, doamna mea. regina — Fată, cunoşti pe milordul ? iana — Intîi adevărul şi apoi viaţa. îl cunosc, doamna mea. regina — Aşa, milordule, nu cunoşti pe femeia aceasta ? fabiani — Doamna mea 1 vor să mă piarză, sînt împrejurat de vrăjmaşi. Femeia aceasta este unită cu dînşii, făr Îndoială. N-o cunosc, doamna mea! N-o ştiu cine e, doamna mea. regina (scultndu-să şi lovindud cu mănuşa peste obraz) — Al Eşti un mişel 1 Vinzi pe una şi tăgăduieşti pe ceealaltă! AI n-oştii cine e! Vrei să ţi-o spui eu? Femeia aceasta este Iana Talbot, fiica lui Ioan Talbot bunul domn catolic ce a murit pe eşafod pentru maică-mea. Această femeie este Iana Talbot, vară-mea; Iana Talbot, contesă de Şrefsburi, contesă de Vecsfort, contesă de Vaterford, pairesă de Engli- tera! Iată ce este femeia aceasta! Lordule Paget, voi slnteţi comisar osebitei peceţi, veţi ţinea socoteală de aceea ce ziceam. Regina Engliterei cunoaşte în obşte pe tînăra aceasta pentru Iana, fiică şi unică moştenitoare a celui de pe urmă conte de Vaterford. (Arătlnd scrisorile.) Iată dovezile şi documentile pe care le veţi întări cu pecetea cea mare. Aceasta poruncim. (Către Fabiani.) Aşa, contesii de Vater- ford ! Şi aceasta s-a dovedit! Şi vei da averile ei, ticălosule! 110 ^ A! nu cunoşti pe femeia aceasta! Nu ştii cine e femeia h aceasta! E! ţi-o spui eu! Este Iana Talbot! Şi trebuie să-ţi [■ mai spui ceva mai mult ?... (Mai încet, uitîndu-să în ochi.) f., Mişelulel ea este amoreza tal PABiANi — Doamna mea... $BGIna — Iată ce este ea; acum iată ce eşti tu. Tu eşti un om y*- fără suflet, un om fără inimă, un om fără duh! Eşti un şiret şi un ticălos! Eşti... Zău, domnilor, n-aveţi trebuinţă j, să vă depărtaţi. Prea puţin îmi pasă că veţi auzi ce am să ţspui. acestui oml Mi se pare că grăiesc destul de tare. Fa- biano! Eşti un ticălos, un vînzător către mine, un mişăl : către dînsa, o slugă mincinoasă, cel mai nimicit, cel mai de V pe urmă din oameni I Şi însă, este prea adevărat, te am făcut conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, ce încă? Baron ■r , de Darmont în Devonşir. E! dar eram nebună! Vă cer iertă- ţjj- ciune, milorzi, că v-am făcut de v-a cotit omul acesta. Tu, L cavaleri tu, nobil! tu, domni Dar asemănează-te cu acei 1* care sînt aşa, ticălosule! Dar priveşte împrejuru-ţi nobili! | Iată Brij, baron Şandos. Iată Seimur, duca de Somerzet. Iată Stanlei, care sînt conţi de Derbi de la anul o mie patru j" sute optzeci şi cinci. Iată Clintonii cari sînt baroni Clinton ^ de la o mie două sute nouăzeci şi opt! Ce, tu îţi Inchipuieşti că semeni cu oamenii aceştia! Te zici aliat cu familia spanioală de Penalver, dar nu e adevărat, nu eşti decît un rău italian, L nimic 1 Mai puţin decît nimic! Fiu al unui din satul Larino f Aşa, domnilor, fiu al unui ciobotar! O ştiam şi n-o spuneam aşi o ascundeam aceasta, şi mă făceam că crez pe omul acesta cînd vorbea de nobilitatea sa. Căci aşa sîntem noi femeile. O, Doamne I aş voi să fie aici femei, aceasta ar fi o învăţă- ri tură pentru toate. Ticălosul 1 ticălosul acesta! Inşală p-o* !j femeie şi tăgăduieşte pe ceealaltă I Neruşinat! intru adevăr; ! eşti tare neruşinat! Cum! de cînd vorbesc încă nu e in ge- nuche 1 In genuchi, Fabiani! Milorzi, puneţi cu d-a sila pa omul acesta în genuchi! ipABiANi — Mărirea Voastră... regina — Ticălosul acesta pe care l-am împlut de bunătăţi! ăst lacheu napolitan pe care l-am făcut cavaler aurit şi conte slobod de Englitera! Ah! trebuia să m-aştept la aceasta! Bine îmi spusese c-aceasta asfel e să se isprăvească. Dar aşa sînt eu de îndărătnică, şi pe urmă văz c-am greşit. Eu sînt vinovată. Italian, va să zică şiret. Napolitan, va să zică becisnic! Ori in clte dăţi tatăl meu s-a slujit c-un ita- 111 lian, s-a căit. Acest Fabiani! vezi tu, ladi Iano, la ce om te-ai dat, nenorocită copilă! Te voi răzbuna eu, las! Oh! ar fi • trebuit să judic că din buzunarul unui italian nu se poate scoate altă decît un stilet, nici din sufletul unui italian, altă decît vînzare. fabiani — Doamna mea, mă jur... regina — Acum va să jure minciuni! Pîn în sfîrşit va fi de nimic; ne va face să ne roşim pîn în vlrf dinaintea acestor oameni, pe noi, femei slabe care l-am iubit! Nici capul n-o să-şi ridice! fabiani — Ba îl voi rîaica, doamna mea. Sînt perdut, o văz bine. Moartea mea e hotărîtă. Veţi întrebuinţa orice chip, cuţit, otravă... regina (apudndu-i mîinile şi trăgindu-l dinaintea teatrului) — Otravă! Cuţit! ce spui, italiane ? Răzbunarea vînzătoare! răzbunare ruşinată! răzbunarea dosită! răzbunarea ca în ţara ta! Ba, sinior Fabiani, nici cuţit, nici otravă. Ce? Eu am să m-ascunz să caut unghiul uliţilor noaptea, şi să mă fac mică cînd îmi răzbun? Ba, zău nu. Eu voi ziua cea mare, auzi tu, milordule? Amiaza, soarele cel frumos, piaţa publică, eşafodul şi paloşul, oameni pe uliţi, oameni la feres- tre, oameni pe case, o sută de mii de marturi! voi să le fie frică, auzi tu, milordule ? Să le paie aceasta strălucit, înfri- coşat şi măreţ, şi să zică: o femeie a fost defăimată, dar o regină îşi răzbună! Acest favorit atît de zavistuit, acest tinăr frumos şi obraznic pe care l-am acoperit cu catifea şi mătase, voi să-l văz încujbat în două, speriat şi tremurînd în genuchi p-un postav negru, cu picioarele goale, cu mîinile legate, şuierat de norod şi pipăit de călău. în gîtul acest alb în care pusesem un lanţ de aur, voi să pui un ştreang. Am văzut ce însemna acest Fabiani p-un tron. Voi să-l văz ce a însemna pe un eşafod! fabiani — Doamna mea... regina — Nici o vorbă! nici un cuvînt mai mult. Eşti cu adevărat perdut. Te vei sui pe eşafod ca şi Sufolc şi Nortumberland. Aceasta e o sărbătoare ca şi altele ce dau bunei mele cetăţi a Londrei! Ştii cum te urăşte buna mea cetate. Pe Dum- nezeu, e frumos lucru cînd ai trebuinţă a-ţi răzbuna. Că eşti Maria, doamnă, regina Engliterei, fiică lui Enric VIII şi stăpînitoare a patru mări! Şi cînd vei fi pe eşafod, vei putea în voie face un lung cuvînt norodului ca Noftum- berland, sau o lungă rugă către Dumnezeu ca Sufolc, pentru 112 f ca să dai vreme iertării să vie; martur îmi este ceriul că eşti un vînzător şi că iertarea nu va veni! acest ticălos şiret care îmi vorbea de amor şi îmi zicea tu, azi-dimineăţă! 1 E, pentru Dumnezeu, domnilor, vă miraţi poate că grăiesc : aşa dinaintea voastră; dar vă mai spui înc-o dată că prea puţin îmi pasă! (Lordului Somerzet.) Milordule ducă, eşti » constablu al turnului, cere şpaga de la omul acesta. fabiani — Iată-o; dar protestez. De să va şi dovedi c-am amăgit sau am înşălat o femeie... regina — Şi ce-mi pasă mie c-ai înşălat o femeie! Ce de aceasta îmi bat eu capul ? aceşti domni sînt marturi că nici voi să ştiu de aceasta! fabiani — A înşăla o femeie nu e vinovăţie de cap, doamna mea. Mărirea Voastră n-aţi putut osîndi pe Trogmorton pentru o aseminea greşală. Regina — Acum a prins gură! Vermele se face şarpe. Şi cine îţi zice că pentru aceasta te învinovăţesc ? fabiani — Apoi dar care îmi este vinovăţia ? Eu nu sînt englez, nu sînt supusul Măririi Voastre. Sînt supusul righi de Na- poli şi vasal al Sfîntului Părinte. Voi chema pe legatul său, prea sfinţitul cardinal Polus, ca să mă reclame; mă voi apăra, doamna mea. Sînt strein. Nu poci fi dat în judecată, ca şi cînd aş fi vinovat, adevărat vinovat. Care-mi este vinovăţia ? regina — întrebi care-ţi este vinovăţia? fabiani — Dar, doamna mea. regina — Milorzi, aţi auzit cu toţii întrebarea ce mi s-a făcut, acum veţi auzi răspunsul. Luaţi aminte şi băgaţi seamă toţi oriciţi sînteţi, căci veţi vedea că am numai să lovesc cu piciorul ca să fac să izbucnească de subt pămlnt un eşafod. Şandos! Şandos! deschide în laturi acea uşă! Toată curtea! Toată lumea! Să intre cu toţi. (Uşa din fund se deschide; intră toată curtea.) SCENA VIII Cei din urmă, LORDUL C AN CELE R şi toată curtea Regina — Intraţi, intraţi, milorzi. îmi pare bine că vă văz pe toţi astăzi. Bine, bine, partea judecătorească pe aici, mai aproape, mai aproape. Unde sînt serjanţii d-arme ai Camerei : lorzilor, Hariot şi Lanerilo? A! iată-vă domnilor. Bine-aţi 113 venit. Scoateţi săbiile. Bine. Puneţi-vă din dreapta şi din stingă acestui om. Este subt paza voastră. fabiani — Doamna mea, care-mi este vinovăţia? regina — Milord Gardiner, învăţatul meu prieten, voi sînteţi canţeler al Engliterei. Noi vă facem ştiut ca să vă adunaţi in grabă împreună cu cei doisprezece lorzi ai Camerii înste- late, pe care ne pare rău că nu-i vedem aici. Să petrec lucruri straşnice in palatul acesta. Ascultaţi, milorzi, doamna Elisa- beta pin acum a aţîţat mai mulţi vrăjmaşi coronii noastre. Au fost complotul lui Pietro Caro care a făcut turburările din Exeter, şi care se corăspundea în taină cu doamna Eli- sabeta prin mijlocirea unei ţifre săpate p-o chitară. A fost vînzarea lui Tomas Viat care a răzvrătit contia Kentului. A fost rebelia duchii de Sufolc, pe care l-a prins In scorbura unui copaci după sfărîmarea oamenilor săi. Astăzi este o nuouă daună. Ascultaţi toţi. Astăzi dimineaţă, un om' s-a înfăţoşat la audienţa mea. După cîteva vorbe a sărit c-un cuţit să mă lovească. I-am oprit braţul în vreme. Lordul Şandos şi domnul baili d’Amont au pus mîna pe el. El a mărturisit c-a fost pus să mă omoare de lordul Ganbrasil. fabiani — De mine? nu se poate. Oh! ce înfricoşat lucrul Omul acesta nu este. Acest om nu este. Nu se va găsi un aşa om. Cine e? Unde e? regina — Aice. gilbert (ieşind de după strejari) — Eu sînt.. regina — In urmarea mărturisirilor acestui om, noi Maria, regina* învinovăţim înaintea Camerii înstelate pe cestalalt om* Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, de înaltă vînzare şi faptă de ucidere asupra împărăteştei şi sfinţitei noastre persoane. fabiani — Ucigaş reginei, eu! grozav lucru! Oh! capul mi se rătăceşte! Vederile mi se tulbură! ce cursă este aceasta? (Lui Gilbert.) Oricine eşti, ticălosule, cutezi a încredinţa că regina a spus adevărul ? gilbert — Aşa. fabiani — Eu te am pus să ucizi pe regina ? gilbert — Aşa. fabiani — Aşa! tot aşa! Blestem! Domnilor, nu vă puteţi închipui cît este de mare minciuna! Acest om iese din iad. Nenoro- citule! vrei să mă perzi; dar nu ştii că şi tu te perzi. Păcatul cu care mă încarci te încarcă şi pe tine. Mă vei face să mor* 114 dar şi tu vei muri. Cu o singură vorbă, nebunule, faci să * cază două capete, al meu şi al tău. O ştii aceasta ? GILBERT — O Ştiu. 'Fabiani — Milorzi, omul acesta este cumpărat... gilbert — De tine. Iată această pungă plină de aur ce mi-ai dat-o pentru ucidere. Armăturile şi ţifra îţi sînt cusute pe ea. fabiani — Drepte cerule! Dar nu se vede cuţitul cu care, zic, c-acest om a vrut să lovească pe regina. Unde e cuţitul? JUORDţJL SHANDOS — Iată-1! gilbert (lui Fabiani) — E al tău. Pentru aceasta mi l-ai dat. Teaca să poate găsi la tine. lordul canceler — Conte de Clanbrasil, ce ai a răspunde? Cunoşti pe omul acesta? FABIANI — Ba nu. ‘Gilbert — In adevăr, m-a văzut numai noaptea. Doamna mea, dă-mi voie să-i spui două vorbe la ureche; poate că îşi va aduce aminte. (S-apropie de Fabiani. încet/) Nu cunoşti pe nimeni astăzi, milordule? nici pe omul batjocorit, nici pe femeia Inşălată. A! regina Îşi răzbună, dar omul prost şi el Îşi răzbună. Nici voiai să mă ştii, aşa e ? Iată-te acum prins între două răzbunări. Ce zici, milordule ? Eu sînt Gilbert strugarul! fabiani — Oh 1 te cunosc. Cunosc p-acest om, milorzi; de vreme ce am a face cu el, nu mai am ce zice. (BEQ1NA — Mărturiseşte! lordul canceler (lui Gilbert) — După legea normandă şi sta- r tutui douăzeci şi cinci al righii Enric VIII, la întimplare de înaltă vinovăţie asupra celui întii cap, mărturisirea nu scapă pe tovaroş. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare, şi că vei muri pe eşafod ca şi pîrîtul. Cugetă bine, întăreşti toate cele ce ai zis ? Gilbert — Ştiu că am să mor, şi le întăresc. ian A (tn parte) — Dumnezeul meu! de este acesta vis, este foarte înfricoşat! lordul canceler (lui Gilbert) — Priimeşti a-ţi înnoi mărturi- sirile cu mina pe evanghelie? (Tinde evanghelia la Gilbert, pe care pune nuna.) gilbert — Jur cu mîna pe evanghelie şi cu moartea înaintea ochilor, că omul acesta este un ucigaş; că cuţitul acesta, 115 care este a lui, au slujit spre ucidere. Că punga aceasta, care este a lui, mi-a fost dată de el pentru ucidere. Dumnezeu să-şi facă milă cu mine! Acesta e adevărul, lordul canceler (lui Fabiani) — Milordule, ce ai să răspunzi? fabiani — Nimic. Sînt perdut! > simon renard (încet reginei) — Mărirea Voastră a poruncit să vie călăul. El este afară. regina — Bine. Să între. (Rangurile gentilomilor să dau în laturi, şi să vede călăul îmbrăcat cu roşu şi cu negru, purtînd pe umăr un lung paloş in toc.) SCENA IX Cei mai de sus, CĂLĂUL regina — Milord, ducă de Somerzet, amîndoi aceşti să se puie la Turn! — Milord Gardiner, canţelerul nostru, judecata lor să se înceapă de miine dinaintea celor doisprezece pairi a Came- rei cu stele, şi Dumnezeu să ajute pe vechea Engliteră! Noi voim ca aceşti oameni să fie judecaţi pînă nu vom pur- cede pentru Exford unde vom deschide parlamentul, şi pentru Vindsor, unde vom face paştele. (Către călău.) Apropie-te. îmi pare bine că te văz. Tu eşti o bună slugă. Ai îmbătrînit. Ai văzut pin acum trei rigate. Este obicei ca stăpinitorii acestui rigat să-ţi facă un dar, cit se poate mai însemnat cînd se suie pe tron. Tatăl meu, Enric VIII, ţi-a dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. Frate-meu, Eduard VI, ţi-a dat o cupă de aur săpată. Acum e rîndul meu. Trebuie să-ţi fac un dar. Apropie-te. (Arătînd pe Fabiani.) Vezi capul acesta, acest tînăr şi minunat cap, acest cap care azi-dimineaţă încă era aceea ce aveam mai frumos, mai scump, şi mai preţios în lume; acest cap, îţi zic, vezi-1! Ţi-1 dau. Sfîrsitul zilei a doua 116 ZIUA A TREIA Care dintr-amîndoi PERSOANE REGINA GILBERT IANA SIMON RENARD IOSHUA FARNABI ENEAS DULVERTON LORDUL CLINTON Un temnicer PARTEA iNTllA O sală înlăuntrul Turnului Londrei. Boltă sprijinită de stîlpi groşi. ' tn dreapta şi în stînga două uşi de la două închisori. Din dreapta, o ferestruie iaupra Temzii. Din stînga, o ferestruie asupra uliţii. Din îmbe părţile, cîte 1 i#uşă ascunsă în zid. Din fund, o galerie cu un fel de balcon mare închis 4u geamuri care dă în ogrăzile de afară a Turnului. SCENA I GILBERT, IOSHUA î; GILBERT — Ce, ai aflat ? I ioshua —Ah! , GILBERT — Nici o nădejde ? I ioshUa — Nici o nădejde! (Gilbert merge la fereastră.) O! n-ei vedea nimic de la fereastră! ţ gilbert — Ai întrebat? ; ioshua — M-am prea Încredinţat! Gilbert — E pentru Fabiani ? | Ioshua — Pentru Fabiani. I ^ilbert — Cît e de norocit omul acesta! Blestem asupra mea! | Ioshua — Sîrmâne Gilberte! va veni şi rîndul tău. Azi pe dînsul, mîine pe tine. Gilbert — Ce vrei să zici? Nu ne înţelegem. De cine îmi grăieşti? îoshua — De eşafodul care îl fac acum. f Gilbert — Şi eu îţi grăiesc de Iana! ■ Ioshua — De Iana ? 117 gilbert — Aşa, de Iana! Numai de Iana! Ce-mi pasă de cele- lalte ! Aşadar, tu le ai uitat toate ? Tu nu-ţi mai aduci aminte că d-o lună lipit de gratiile închisorii mele de unde să vede uliţa, o văd umblînd necontenit, galbenă şi cernită la poalele Turnului acestuia în care sînt doi oameni, Fabiani şi eu? Nu-ţi mai aduci aminte de chinurile, de îndoielile, de grijile mele? Pentru care dintr-amîndoi vine? Ticălosul de minei ce şi noaptea îmi fac această întrebare, ţi-am fficut-o şi ţie, Ioşua, şi tu îmi făgăduiseşi aseară că vei căuta s-o vezi şi să-i vorbeşti. Oh 1 spune-mi! Ştii ceva ? Pentru mine vine, ori pentru Fabiani? ioshua — Ştiu că pe Fabiani o să-l taie negreşit astăzi, şi pe tine mîine, şi d-atuncea slnt ca un nebun, Gilberte. Eşafodul mi-a scos din minte pe Iana. Moartea ta... gilbert — Moartea mea! Ce înţelegi prin vorba aceasta? Moartea mea este că Iana nu mă mai iubeşte. Din ziua ce n-am mai fost iubit, am murit. Ohl cu adevărat am murit, Ioşua I Aceea ce mai vieţuieşte din mine nu plăteşte osteneala ce-o să-şi dea mline. Oh! tu nu-ţi poţi închipui ce este un om care iubeşte! De mi-ar fi zis cu două luni înapoi: Iana, Iana ta cea fără pată, Iana ta cea fără prihană, dragostea ta, fala ta, floarea ta, comoara ta, Iana ta să va da altuia. Mai ai vrea-o pe urmă? Aş fi zis: Ba nu, nu o voi mai vrea. D-o mie de ori mai bine moartea pentru ea şi pentru mine! şi aş fi călcat în picioare pe acel ce mi-ar fi grăit aşa. Acum! O vreu! Astăzi, vezi tu, Iana nu mai este Iana cea fără pată pe care o slăveam, Iana a căria frunte abia cutezam a o atinge cu buzele mele, Iana s-a dat unui altui, unui ticălos, o ştiu! şi însă o iubesc. Inima mi-e sfărlmată; dar o iubesc. Aş săruta poala rochii sale şi i-aş cere iertare dac*ar vrea. Ar fi în povoiul uliţilor cu cele care stau acolo şi aş aduna-o de acolo, şi aş strînge-o pe inima mea, Ioşua. Ioşua! aş da nu o sută de ani din viaţa mea, pentru că nu mi-au mai rămas decît o zi, ci vecinicia pe care voi avea-o mîine, ca să o văz zîmbindu-mi înc-o dată, o singură dată Înaintea morţii mele şi să-mi mai zică cuvintul cel slăvit ce mi-I zicea odinioară: te iubesc! Ioşua! Ioşua! aşa e inima unui om ce iubeşte. Socoteşti că vei ucide pe femeia ce te înşală? Ba, nu o vei ucide, ci te vei culca la picioarele ei şi pe urmă ca şi întîi, nu mai vei fi trist. Mă găseşti că sînt slab! Dar ce-aş fi cîştigat eu să ucig pe Iana ? Oh, mi-e inima plină de idei nesuferite. Oh! de m-ar mai iubi, ce-mi pasă de ori- 118 K: oc-a făcut! Dar iubeşte pe Fabiani! Iubeşte pe Fabiani I f Pentru Fabiani vine! Aceea ce este încredinţat este numai ,c-aş vrea să mor! Fie-ţi milă de mine, Ioşua! ioshua — Fabiani a să moară astăzi. OfLBERT — Şi eu mîine. Ioshua — Dumnezeu e In vîrful a toate. «oilbert — Astăzi eu voi fi răzbunat de dlnsul, şi mline, el de K miiae. J; ioshua — Frate, iată al doilea constablu al Turnului, Eneas ' Dulverton. Trebuie să intre. Frate, te-oi vedea in astă-seară. ’ 4ILBERT — Oh! să mor fără să mă iubească! Să mor fără să mă v(l pllngă! Ianot... Ianol... Iano!... (Intră tn temniţă.) fV ioshua — Slrmanul Gilbert! Cine ar fi putut să-mi spuie vrodată • că cele ce urmează astăzi o să se lntimple? (Iasă; întră Simon Renard fi Eneas.) ' v Vi' SCENA 11 ,v., SIMON RENARD, ENEAS DULVERTON li ‘SIMON renard — Este foarte de mirare, precum zici, dar ce vrei? Regina este nebună, nu ştie ce vrea. Nu să mai poate cineva întemeia pe nimic. E femeie, spune-mi mă rog ce caută aicea? Inima femeilor este o enigmă, a căria glcire riga Franţisc I a scris-o pe geamurile de la Şambor. Femeia ades să schimbă Şi-i nebun cine s-încrede. Ascultă, domnule Eneas, sintem prietini vechi. Acestea astăzi trebuie să ia sfîrşit. Toate aicea splnzură de la voi. De te or însărcina... (îi şopteşte la ureche.) Prelungeşte treaba să am numai două ceasuri încă, isprăvesc ce vreu în astă-seară, mline nu mai este favorit, sînt atotputernic, şi poimline eşti baronet şi leitenant al Turnului. M-ai pri- ceput ? eneas — Priceput. j| simon renard — Bine. Auz viind. Nu trebui să ne vază nimeni p împreună. Ieşi pe acolo. Eu mă duc înaintea reginei. (Să despărţesc.) 119 SCENA III * Un temnicer iitră cu luare-aminte, pe urmă aduce pe ladi IAN A temnicerul — Sinteţi unde aţi vrut, miladi. Iată uşile amîn- duror închisorilor. Acum daţi-mi, mă rog, mulţămita mea. ian a—Ţine. (Desleagă o brăţea de diamanturi şi i-o dă.) temnicerul — Mulţumesc. Mă rog să nu mă spuneţi. (Iese.) ian a (singură) — Dumnezeul meu! cum să fac? Eu l-am perdut, eu trebuie să-l scap. N-oi să poci. O femeie nu poate nimic. Eşafodul! Eşafodul! groaznic! Ah! nu trebuie lacrâmi, ci fapte. Dar n-oi să poci! Dumnezeul meu! Fie-ţi milă de mine! Vin,, mi se pare. Cine s-aude ? Cunosc glasul acesta. E glasul reginei. Ah! nu mai este nădejde! (Se ascunde după un stîlp. întră regina şi Simon Renard.) SCENA IV REGINA, SIMON REN ARD, IAN A (ascunsă) regina —A! te miri de schimbare! A! îţi pare că nu slnttot aceea! E, ce-mi pasă? Aşa mi-e voia. Nu mai vreu acum să moară! simon renard — Mărirea Voastră însă hotarlse ieri ca astăzi să-l taie. regina — Precum hotărîsem alaltăieri să-l taie ieri; precum hotărîsem duminecă să-l taie luni. Astăzi hotărăsc că să-l taie mîine. simon ren ard — In adevăr, de la a doua duminecă trecută, de cînd s-a dat hotărîrea Camerii cu stele, şi s-au adus amîn- doi osîndiţii la Turn cu gidea înainte şi cu paloşul Întors spre faţa lor, d-atuncea sînt trei săptămîni, şi Mărirea Voastră tot urniţi de astăzi pe mîine. regina — Şi ce, nu te pricepi ce însemnează aceasta, domnule? trebuie să-ţi spui tot, şi o femeie trebuie ea să-ţi dezvă- lească inima sa pentru că e regină ticăloasă şi pentru că înfăţoşezi pe prinţul de Spania ce-a să-mi fie bărbat? Pen- tru Dumnezeu, domnule, voi păsemne nu ştiţi că la o femeie inima are ruşine ca şi trupul. Ei bine, de vreme ce vrei s-o ştii, de vreme ce te faci că nu înţelegi nimic, aşa, urnesc pe toată ziua moartea lui Fabiani, pentru că în toată dimi- 120 neaţa îmi lipseşte puterea cind îmi fac idee că clopotul Turnului Londrei a se trage [sic] pentru moartea acestui ' om, pentru că-mi vine leşin clnd glndesc că s-ascute o secure pentru dinsul, pentru că-mi vine să mor cînd cuget că-i ciopleso secriul, pentru că sînt femeie, pentru că slnt slabă, , pentru că sînt nebună, pentru că-1 iubesc, la Dumnezeu! , Ţi-o fi? mulţ&mitu-te-ai? înţelegi? Oh! voi găsi eu chip Să-mi răzbun într-o zi de acele ce mă faci de-ţi spui acum, las t ,şumon RE nard — însă este vreme a se da un sfîrşit cu Fabiani. Ei să luaţi pe înaltul meu stăpln, prinţul de Spania, doamna mea! :*iUEGiNA — Dacă prinţul de Spania nu e mulţămit, să ne spuie şi •’ vom lua pe altul. Nu ne «lipsesc pretendenţi. Fiul righii , romanilor, prinţul de Piemont, infantul Portugaliei, cardi- : , ; naiul Polus, riga Danimarcei şi lordul Curtenai sînt ca şi dinsul de buni nobili. j'lfUjUON renard — Lordul Curtenai! lordul Curtenai! [Regina — Un baron englez, domnule, face cit un prinţ spaniol. Afară de aceea lordul Curtenai se trage din împăraţii Ori- V; entului. Mlnie-te, dacă vrei! siifON renard — Pe Fabiani 11 urăsc toţi clţi au inimă în Londra. 'Regina — Afară de mine. <şmoN renard — Orăşanii slnt una cu domnii în pricina aceasta. De nu-1 vor tăia astăzi precum Mărirea Voastră a făgăduit. regina — Apoi ? smoN renard — S-a răzvrăti prostimea. regina — Am soldaţi. simon renard — S-or complota domnii. regina — Am pe gldea. (8IM0N renard — Mărirea Voastră a jurat pe cartea de rugăciune a maicii sale că nu-1 va ierta. regina — Iată un blanchet ce mi-au trimes în care mă jur pe împărăteasca mea coronă că-1 voi ierta. Corona tătîne-meu face cit şi cartea de rugăciune a maicii mele. Un jurămint strică pe altul. Ş-apoi cine ţi-a spus că vreu să-l iert? simon renard — Foarte cu obrăznicie v-a vlndut, doamna mea! regina — Ş-apoi ce-mi pasă? toţi bărbaţii sînt aşa. Nu voi să moară. Ţine, milord... Domnule baili, voi să zic!Zău! mi-ai turburat Intr-atlta mintea Incit nu mai ştiu cu cine vorbesc! Ştiu tot ce-i să-mi zici. Că e un om de nimic, un mişel, un ticălos! O ştiu şi eu şi mi-e ruşine, dar îl iubesc! 121 Ce vrei să fac ? Poate p-un om cinstit nu l-aş iubi într-atîta. Ş-apoi cine slnteţi toţi cîţi sînteţi? Ori sînteţi mai buni decît dînsul ? Ei să-mi zici că e un favorit, şi că naţia engleză nu iubeşte pe favoriţi. Glndiţi că nu ştiu că vreţi să-l obo- rlţi numai ca să puneţi în locul lui pe contele de Kildar, un ingîmfat, un irlandez! care taie cîte douăzeci de capete pe zii Şi ce vă pasă! Nu-mi vorbiţi de riga de Spania, vă bateţi joc de dînsul; nici de nemulţămirea domnului de Noail, ambasadorul Frânţii. Domnul de • Noail, este un nătărău, ş-îi voi spune-o în faţă. Afară de aceea eu sînt femeie, vreu şi nu vreu, nu sînt tot dintr-o bucată. Viaţa omului acestuia este trebuitoare vieţii mele. Nu lua acest aer de blîndeţe feciorească şi de crezămint, te poftesc. Iţi cunosc toate intrigile, ş-apoi între noi vorbim, ştii că n-a făcut vinovăţia pentru care e osîndit. Au fost toate puse la cale. Nu vreu să moară Fabiani. Stăpînă slnt, ori ba ? Ţine, domnule baili, vrei să vorbim de altceva? simon renard — Mă trag, doamna mea. Toată nobilimea voastră v-a vorbit prin mine. regina — Ce-mi pasă de ei! simon renard (In parte) — Să cercăm cu norodul. (Iese tnchi- ntndu-se reginei.) regina (singură) — Au ieşit c-un deşănţat chip. Omul acesta e vrednic s-aţlţe vro revoluţie. Trebuie să mă duc îndată la casa oraşului. E, cineva! (Eneas şi Ioşua s-arată.) SCENA V REGINA, ENEAS, IOSHUA, IAN A (ascunsă) regina — Dumneata eşti, Eneas. Trebuie ca împreună cu omul acesta să te însărcinezi a face să scape îndată din Turn contele Clambrasil. eneas — Doamna mea. regina — Nu mă-ncrez! îmi aduc aminte că eşti din duşmanii lui. Dumnezeule! va să zică că împrejurul meu sînt numai vrăjmaşi ai omului ce iubesc I Aş pune prinsoare că şi temni- ceriul acesta pe care nu-1 cunosc îl urăşte. ioshua — Aşa este, doamna mea. regina — Dumnezeule! Dumnezeule! Acest Simon Renard e mai mult rigă decît eu regină. Cine! Nimeni în care să mă-ncrez! nimeni cărui să-i dau deplină putere să scape pe Fabiani! 122 Ian a (ieşind de după stilp) —Ba sînt eu, doamna mea! IOSHUA (in parte) — Iana! regina — Tu! care tu! Iana Talbot! Cum eşti aicea? A! Ce-mi pasă! destul că eşti! Ai venit să scapi pe Fabiani. Iţi mulţă- mesc. S-ar cădea să te urăsc, Iano; s-ar cădea să fiu geloasă de tine, am mii de dreptăţi. Dar nu, te iubesc pentru că-1 iubeşti. Dinaintea eşafodului nu mai este gelozie, este numai amor. Eşti ca şi mine, văz că-1 ierţi. Bărbaţii, ei nu înţeleg aceasta, la di Iano, noi să ne înţelegem. Aşa e că sîntem amîndouă tare nenorocite? Trebuie să scăpăm pe Fabiani. Nu te am decît pe tine, trebuie să te iau. Sînt încai încredin- ţată că-ţi vei pune toată inima. însărcinează-te. Domnilor, veţi asculta amîndoi pe la di Iana la orice vă va porunci ş-îmi veţi răspunde pe capetele voastre de împlinirea porun- cilor sale. îmbrăţoşază-mă, copilă! iana — Temza scaldă poalele Turnului despre partea aceasta, acolo am luat seama că este o ieşire tainică. O luntre să fie acolo, şi fuga va urma pe Temza. Este mai sigur. eneas — Mai puţin decît Intr-un ceas este cu neputinţă a aduce acolo o luntre. iana — E prea tîrziu. eneas — Vremea trece degrabă. Afară de aceasta, pîn Intr-un ceas va amurgi de tot. Va fi mult mai bine daca Mărirea sa vrea să se facă fuga pe taină. regina —1 Poate ai dreptate. Bine! fie peste un ceas! Te las, ladi Iano, trebuie să mă duc la casa oraşului. Scapă pe Fa- biani 1 iana — Linişteşte-te, doamna mea! (Regina iese; Iana o urmează cu ochii.) ioshua (dinaintea teatrului) — Gilbert avea dreptate, numai pentru Fabiani! SCENA VI IANA, ENEAS, IOSHUA iana (către Eneas) — Ai auzit voinţele reginei. O luntre acolo la poalele Turnului, cheile ieşirilor ascunse, o pălărie ş-o manta. eneas — Acestea nu se pot pînă nu va înnopta. Pîn într-un ceas, miladi. 123 iama — Bine, da-te. Lasă-mă cu omul acesta. (Eneas iese; Iana tl urmează cu ochii.) ioshua (In partea dinaintea teatrului) — Omul acesta 1 Nu e de mirare, aceea ce-a uitat pe Gilbert nu mai cunoaşte pe Ioşua. (Merge spre uşa închisorii lui Fabiani şi vrea s-o desch iză) iama — Ce faci acolo ? ioshua — tţi previu dorinţele, miladi. Deschid uşa aceasta. iama — Ce uşă este aceea ? ioshua — Uşa Închisorii lui milord Fabiani. iama — Dar aceasta ? ioshua — Uşa Închisorii altuia. iama — Care altul ? ioshua — Un alt oslndit spre moarte. Un oarecine oe nu-1 cunoşti. Un meşter ce-i zic Gilbert. iama — Deschide uşa aceasta! ioshua (după ce-au deschis uşa) — Gilberte! SCENA VII IAN A, GILBERT, IOSHUA gilbert (dinliuntrul închisorii) — Ce mă vor? (S-arată pe prag, vede pe Iana şi alignind se razemă de perete.) Ianal Ladi Iana Talbot! iama (făr a-şi ridica ochii asupra lui) — Gilberte 1 viu să te scap. gilbert — Să mă scapi 1 .iama — Ascultă-mă. Fie-ţi milă, nu mă oborl. Ştiu tot ce-i să-mi zici. Ai dreptate; dar nu-mi zice nimic, trebuie să te scap. Toate slnt gata. Poţi scăpa fără grijă. Lasă-te să te scap şi eu ca şi altul. Nu mai cer alt nimic, pe urmă nu mă vei mai cunoaşte. Nu vei mai şti cine slnt. Nu mă ierta, dar lasă-mă să te scap. Vrei? gilbert — Iţi mulţumesc; dar e de prisos. Pentru ce vrei să-mi scapi viaţa, ladi Iano, daca nu mă mai iubeşti? iana (cu bucurie) — Oh, Gilberte! ce, de aceasta mă Întrebi? Gilberte! Ce! te pleci a mai cerceta Încă ce să petrece In inima sirmanei fete? Ce, Gilberte, dragostea ce mai poci avea pentru cineva te mai Interesează şi îţi mai pare că merită ea s-o mai cercetezi? Credeam că pentru tine era totuna, şi că mă despreţuiai prea mult, pentru ca să te Îngrijeşti de aceea ce fac cu inima mea! Cînd ai şti, Gilberte, 124 | ce lucrare au f&cut asupra mea vorbele ce-mi ziseşi. Aceasta e o rază a soarelui foarte neaşteptată In noaptea meal Oh! ii,,..; ascultă-mă dar, ascultă-mă! De aş mai cuteza să mă apropii de tine, de aş Îndrăzni să-ţi pipăi hainele, de aş cuteza să iau '' mina ta Intru ale mele, de aş cuteza să mai ridic ochii spre iv./ , tine şi spre cer, precum odinioară, ştii ce ţi-aş zice În genuchi, Y'> plecată, pllnglnd la picioarele tale, cu suspinurile In gură şi jj’ cu bucuria Îngerilor în inimă? Ţi-aş zice: Gilberte, te iubesc I oilbert (apuctnd-o tn braţe eu pornire) — Mă iubeşti? Kuna — Oh 1 te iubesc! I, oilbert — Mă iubeştiI Dumnezeule! ea mă iubeşte! Este prea adevărat. însuşi ea mi-au spus. Gura ei a grăit. Dumne- 1 zeule sfintei l ţANA. — Gilbertul meu! jglMERT — Zici c-ai gătit tot pentru fuga meu ? Degrabă! Degrabă! St Viaţa! viaţa voi, Iana mă iubeşte 1 Bolţile acestea s-apasă /M preste mine si mă turtesc. îmi trebuie aer. Mor aicea. Să fugim degrană! aidem, Iano! voi să trăiesc! Slnt iubit. URA — încă nu este vreme. Trebuie o luntre şi să Înnopteze. Dar nu te teme; eşti scăpat. Pin lntr-un ceas, vom fi afară. Re- gina este la casa oarşului, şi n-o să vie degrabă. Eu slnt stăplnă aici. Ţi le voi spune toate. GILbert -- Un ceas, e prea mult. Oh! s-apuc mai In grabă viaţa Si fericirea! Iano, Iano, tu eşti! O să trăiesc! tu mă iubeşti! Su viu din iad! nu mă lăsa, că, vezi tu, voi face niscaiva nebunii, voi rlde, voi clnta. Mă iubeşti, aşa e? tANA — Aşa! Te iubesc! aşa, te iubesc! şi crede-mă, Gilberte, acesta e adevărul ca In patul morţii. Numai pe tine te-am iubit! Plnă şi In greşala mea, plnă şi In fundul păcatului meu, te iubeam! Cum am căzut in braţele demonului ce m-au perdut, am şi pllns pe Îngerul meu! oilbert — S-a uitat! s-a iertat I Nu mai vorbi d-ace&sta, Iano. O! ce-mi pasă de cele trecutei Cine este acel ce ar putea sta lmprotiva glasului tău! Cine n-ar face ca mine! O, aşa! Iţi iert toate, copila mea cea preaiubită! Temeiul dragostei este iertarea. Iano, gelozia şi desnădăjduirea au pirlit lacră- mile din ochii mei. Dar te iert, îţi mulţumesc, tu eşti pentru mine singur lucrul cel In adevăr Incungiurat de raze a lumei aceştia, şi la toată vorba ta simţ o durere murind şi o bucurie renăsclndu-se In sufletul meu I Iano, rldică-ţi capul, şăzi dreaptă şi mă priveşte. îţi spui că eşti copila mea. 125 iana — Tot generos eşti! preaiubitul meu Gilbert! gilbert — Oh! aş voi să fiu acum afară, să fug, foarte departe, slobod cu tine! Oh! noaptea aceasta nu mai vine! Luntrea nu e. Iano! să lăsăm îndată Londra, în astă noapte vom ieşi din Englitera. Ne vom duce la Veneţia. Acei de meşte- şugul meu cîştigă mulţi bani acolo. Tu vei fi a mea... Oh, Doamne! mi-am ieşit din minte, uitam ce nume porţi! Este prea frumos, Iano ! iana — Ce vrei să zici ? gilbert — Fiica lordului Talbot. iana — Ştiu altul mai frumos. gilbert — Care ? iana — Soţia strugarului Gilbert. gilbert — Iano!... iana — Oh, nu! Oh, nu socoti că îţi cer aceasta. Oh, mă ştiu că sînt nevrednică. Nu-mi voi înălţa ochii atît de sus de vreme ce m-ai iertat. Săracul strugar Gilbert nu să va plngări luînd pe contesa de Vaterford. Nu; te voi urma, te voi iubi, voi fi totdauna cu tine. Mă voi culca ziua la picioarele tale şi noaptea la uşa ta. Te voi privi lucrînd, te voi ajuta, Iţi voi da cele ce-ţi vor trebui. Voi fi pentru tine ceva mai puţin decît o sor; ceva mai mult decît un cîine. Şi de te vei însura, Gilberte — pentru că, în sfîrşit, o să vrea Dumnezeu să-ţi găseşti o femeie curată şi neprihănită şi vrednică de tine — de te vei însura, zic, şi dacă femeia ta va fi bună şi va voi, voi fi slujnica femeei tale. De nu mă va voi, mă voi duce, mă voi duce să mor unde voi putea. Numai atunci te voi lăsa. Daca nu te vei însura, voi şădea lingă tine, voi fi tare blîndă şi supusă, vei vedea; şi de vor gîndi rău pentru că mă vor vedea cu tine, las să gîndească. Nu-mi va mai fi ruşine, eu sînt o fată săracă. gilbert (căzlnd la picioarele ei) — Tu eşti un înger! Tu eşti soţia mea! iana — Soţia ta! tu ierţi ca şi Dumnezeu, curăţind? Ah! fii bine- cuvîntat, Gilberte, căci îmi pui această coronă pe cap. (Gil- bert se scoală şi o stringe tn braţe... loşua apucă de mină pe Iana.) ioshua — Eu sînt, loşua, ladi Iano. iana — Bunule loşua ! ioshua -— Dineaorea nu m-ai cunoscut. iana — Ah! pentru că de la dînsul a trebuit să-ncep. (loşua ii sărută mina.) 126 6ilbert (strîngîndu-o In braţe) — Dar ce fericire! Dar oare ade- vărată e această fericire? (De ctteva minute s-aude afară un vaiet depărtat. Strigări amestecate. Zgomot. Ziua pleacă tn diseară.) ioshua — Oare ce zgomot s-aude? (Merge la fereastra cea din uliţă.) iana — Oh, Dumnezeul meu! de nu s-ar întimpla ceva! ioshua — O mulţime de oameni afară cu hlrleţe, cu suliţi şi torţi. Pensionerii reginei călări şi gata de bătălie, toate vin incoaci. Ce strigării La dracu! seamănă chiar turburare de norod. iana — De n-ar fi numai asupra lui Gilbert. strigări de departe — Fabiani! moară Fabiani! IANA — Auzi ? ioshua — Dar. iana — Ce zic ? ioshua — Nu Înţeleg. iana — Ah, Dumnezeul meu! Dumnezei meu! (Eneas Dulverton şi un luntraş intră cu grabă pe uşa tăinuită.) SCENA VIII Cei din urmă, ENEAS, un luntraş eneas — Milord Fabiani! Milordule! Nu este vreme de perdut nici un minut. S-au aflat că regina voia să te scape. Norodul din Londra s-a turburat asupră-vă. Pîn într-un sfert, pot să te facă bucăţi. Fugi, milordule! iată o manta şi o pălărie. Iată cheile. Iată un luntraş. Nu uita că mie Îmi eşti dator cu toate acestea. Grăbeşte-te, milord! iana (acoperind iute pe Gilbert cu mantaua şi pălăria. încet lui loşua) — O, ceriulel de nu l-ar cunoaşte omul acesta... eneas (uitlndu-se tn faţa lui Gilbert) — Dar ce! nu e lordul Clam- brasil! Nu Împlineşti poruncile reginei, miladi! Scapi pe altul! iana — Ne-am prăpădit!... Trebuia să prevăz aceasta! Ah, Dumnezeul meu! Domnule, aşa este. Fie-ţi milă... eneas (încet lanei) — Taci! Făl N-am zis nimic, n-am văzut nimic. (Se trage în fundul teatrului c-un aer nebăgător de seamă.) iana — Ce zice?... Ah! provedinţa dar este pentru noii Ahl toată lumea dar va să scape pe Gilbert! 127 ioshua — Ba nu, ladi Iano, ci toată lumea va să piarză pe Fabiani. (In vremea şenei aceştia, strigările afară să măresc.) iana — Să ne grăbim, Gilberte 1 Vino degrabă. ioshua — Lasă-1 să se ducă singur. ian a — Să-l las! ioshua — Pentr-un minut. Nu trebuie să fie nici o femeie in luntre de vrei să sosească la bun liman. încă tot este lumină. Eşti Îmbrăcată cu alb. Trecind primejdia, vă veţi găsi. Vino cu mine pe aicea. El să se ducă pe acolo. iana — Ioşua are dreptate. Unde să te găsesc, Gilbertul meu? gilbert — Subt cel întii arc al podului Londrei. iana — Bine. Du-te iute. Zgomotul să măreşte. Aş vrea să fii departe. ioshua — Ţine cheile. Ai douăsprezece uşi de deschis şi de Închis plnă la apă. Iţi trebuie un sfert de ceas. iana — Un sfert de ceas! Douăsprezece uşii Grozav lucru! gilbert (irnbrăţoşind-o) — Adio, lână. încă cîteva minute despăr- ţiţi, şi apoi uniţi pentru viaţă. iana — Pentru veciniciel (Către luntraş.) Domnule, ţi-1 Încre- dinţez. eneas (încet luntraşului) — Poate să se întlmple ceva. Tu să nu te grăbeşti. (Gilbert iese cu luntraşul.) ioshua — Au scăpat! Acum qste rlndul nostru I Trebuie să-nchiz uşa aceasta. (încuie uşa tnchisorei lui Gilbert.) Am Închis. Vin iute pe aici. (Iese cu Iana pe cealaltă uşă ascunsă.) eneas (singur) — Fabiani a rămas In cursă. Iată o femeiuţă foarte isteaţă care ar fi plătit-o foarte scump d. Simon Renard. Dar oare regina ce va zice? De n-ar cădea vina pe mine! (Intră cu grabă prin galerie Simon Renard şi regina. Zgo- motul de afară se adaogă. A înnoptat mai de tot. Strigări de moarte; făclii; torţi; vălmăşagul norodului. Zăngănii de arme; împuşcări; tropote de cai. Mulţi nobili cu sabia a mină întovă- răşesc pe regina. Plntre ei, eroldul Engliterei, Clarenţ, purttnd steagul crăiesc, şi eroldul Ordinului Calţavetei, Jaretier, pur- tind steagul ordinului.) SCENA IX REGINA, SIMON RENARD, ENEAS, LORDUL CLINTON, amlndoi domnii fi erolzii, pagi ş.a. regina (încet lui Eneas) — Scăpat-a Fabiani? eneas — Ba Încă nu. 128 regina — încă nu! (îl pripeşte aţintat c-un aer înfricoşat) eheas (in parte) — La dracu! strigăhi afară — Moară Fabiani! simon renard — Mărirea Voastră trebuie să luaţi îndată o hotă- rlre. Popolul voieşte moarte omului acestuia. Londra toată este In foc. Turnul e tncungiurat. Răzvrătirea este groaz- nică. Nobilii de ban au fost tăieţi In bucăţi la intratul podului Londrei. Pensionerii Măririi Voastre mai ţin Încă; dar, cu toate acestea, Mărirea Voastră aţi fost urmată din uliţă In uliţă, de la casa oraşului plnă la Turn. Partizanii madamei Elisabetei slnt amestecaţi prin norod. Să simte că slnt acolo după viclenia răzvrătirei. Acestea toate nu slnt de plăcut. Ce porunciţi Mărirea Voastră! norodul — Fabiani! Moară Fabiani! (Strigările să măresc şi s-apropie de ce merg.) regina — Moară Fabiani! Milorzi, auziţi acest norod ce urlă? Trebuie sfl-i aruncăm un om. Norodului li este foame. BIDON renard — Ce porunciţi Mărirea Voastră ? regina — Pentru Dumnezeu, milorzi, mi se pare că tremuraţi toţi Împrejurul meu. Pre sufletul meu, ce, o femeie trebuie să vi Înveţe datoria voastră de nobili! încălecaţi, milorzi. Încălecaţi, ce, vi sperie canalia, ce, săbiile si tem de ciomege ? simon renard — Nu lăsaţi să meargă lucrurile mai departe. Ple- caţi-vi, doamna mea, plnă este Încă vreme. Mai puteţi zice canalia, dar pe>t*un ceas, veţi fi silită a zice norodul. (Stri- gările se îndoiesc; zgomotul s-apropie.) regina — Peste un ceas! simon renard (dudndu-să la galerie şi Intordndu-se). Peste un sfert, doamna mea. Iată au Intrat In cel lntli coprins al Turnului. încă un păs, şi norodul este aici. norodul — La Turn! La Turn! Fabiani! moară Fabiani! regina — Au mare dreptate să zică că este Înfricoşat lucru noro- dul! Fabiano! simon renard — Vreţi să-l vedeţi ruplndu-1 In ochii voştri ? regina — Dar ştiţi că este fără ruşine că nici unul din voi, dom- nilor, nu se mişcă! Dar, pentru Dumnezeu, apăraţi-mă! lordul clinton — Pentru Mărirea Voastră slntem gata, iar pentru Fabiani, nu! regina — Ah, cerule! Dacă e aşa, vă spui tn gura mare că Fabiano este nevinovaţi Fabiano n-a făcut vinovăţia pentru care e oşlndit. Eu, şi acesta, şi strugarul Gilbert am făcut, am iscodit,» am Închipuit tot. Curat comedie! Poţi zice că nu e aşa, dom- nule baili! Acum apăra-l-veţi, domnilor? E nevinovat, vă zic. Pe capul meu, pe corona mea, pe Dumnezeul meu, pe sufletul maicei mele, e nevinovat! Aceasta este aşa de ade- vărat, precum e adevărat că te văz, lordule Clinton, apără-1. Sfarămă-i şi pe aceştia, precum ai sfărâmat şi pe Tom Viat, viteazul meu Clinton, vechiul meu prieten, bunul meu Robert! Iţi jur că nu e adevărat că Fabiano a vrut să omoare pe regina. lord clinton — A vrut să omoare pe altă regină, pe Englitera! (Strigările urmează afară.) regina — Balconul 1 Deschideţi balconul! voi arăta eu însămi popolului că nu e vinovat! simon renard — Arată-i că nu e italian! regina — Cîftd gîndesc că acesta e un Simon Renard, o făptură a cardinalului de Granvel care îndrăzneşte a-mi vorbi acest fel! Ei bine, deschideţi uşă aceasta! deschideţi închi- soarea aceasta! Fabiano este acolo; voi să-l văz, voi să-i vorbesc. simon renard (încet) — Ce faceţi ? Pentru însuşi interesul său, nu trebuie să faceţi să ştie toţi unde este. norodul — Moară Fabiani! Trăiască Elisabeta! simon renard — Iată, acum strigă să trăiască Elisabeta. regina — Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! simon renard — Alegeţi doamna mea, să daţi (arată c-o mtnă uşa temniţii) ori capul acesta norodului (arată cu ceealaltă corona ce poartă regina) — sau corona aceasta doamnei Elisabete. norodul — Moară 1 Moarte! Fabiani! Elisabeta! (O piatră sparge un geam lingă regina.) simon renard — Mărirea Voastră vă puneţi In primejdie fără să-l scăpaţi. Au spart porţile de la al doilea coprins. Ce porun- ceşte regina ? regina — Sînteţi toţi mişăi şi Clinton cel mai întîi! Ah! Clin- toane, nu voi uita-o aceasta, prietene! simon renard — Ce porunceşte regina ? regina — Oh! să fiu lăsată de toţi! Să spui tot fără să dobîndesc nimic! Ce fel de nobili sînt aceştia? Norodul acesta e fără de ruşine. Aş vrea să-l sfărîm subt picioare. Ce, sînt întîm- plări în care regina e numai o femeie! Îmi veţi plăti-o scump aceasta, domnilor! simon renard — Ce porunceşte regina ? regina (obosită) — Ce ştiţi! Faceţi ce vreţi, eşti un ucigaş! (în parte.) Oh, Fabiano! m fWt'ON ren ard — Clarenţ! Jaretier! veniţi! Domnule Eneas, de- schide balconul cel mare al galeriei. (Balconul din fund se deschide. Simon Renard iese in balcon cu erolzii, Clarenţ in dreapta, şi Jartier în stingă. Uietmare afară.) norodul — Fabiani! Fabiani! simon renard (cu faţa spre norod) — In numele reginei! erolzi — In numele reginei! (Tăcere mare afară.) simon renard — Proştilor! iată ce vă face cunoscut regina; astăzi, în astă noapte, un ceas după ce vor bate zorile, Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, acoperit c-un văl negru din cap pin in picioare, astupat la gură c-un căluş de fer, ţiiiid în mină o făclie de ceară galbenă de o oca, va fi dus întru lumina făcliilor de la Turnul Londrei prin Şaring Cros la zborul vechi al oraşului, unde în vederea tutulor va fi ruşinat şi tăiat pentru vinovăţiile sale de înaltă vînzare şi gînd de ucidere asupra îţnpărăteştei persoane a Mărirei Sale. r (S-aude afară o mare bătaie in, palme.) norodul — Trăiască regina! Moară Fabiani! simon renard (urmlnd) — Şi pentru ca fieşcare din acest oraş al Lon- drei să fieî nştiinţat, iată ce porunceşte regina: în cîtă vreme va merge oslnditul de la Turnul Londrei pînă la zborul vechi, se va trage clopotul cel mare al Turnului. După ce va sosi acolo, se vor slobozi trei împuşcături de tun. Cea întli cînd se va sui pe eşafod; a doua, cînd va îngenuchea pe postavul negru; a treia, cînd îi va cădea capul. (Bătăi în palme.) norodul — înluminaţi! înluminaţi! simon renard (urmînd) — In astă noapte Turnul şi cetatea Londrei se vor înlumina cu lumine şi făclii spre semn de bucurie. Am zis. (Bătăi tn palme.) Dumnezeu să păzească vechile pravili ale Engliterei! erolzi — Dumnezeu să păzească vechile pravili ale Engliterei! norodul — Moară Fabiani 1 Trăiască Maria! Trăiască regina. (Balconul se închide; Simon Renard vine lingă regina.) simon renard — Aceasta ce am făcut niciodată nu mi-o va ierta prinţesa Elisabeta. regina — Nici regina Maria. Lasă-mă, domnule. (Face semn cu mina; toţi ies afară.) simon renard (încet lui Eneas) — Priveghează. eneas — Las asupra mea. (Simon Renard iese. Ctnd va să iasă şi Eneas, regina aleargă 131 la dinsul, tl apuci de mini, şi-l aduce cu iuţeală dinaintea teatrului.) SCENA X REGINA, ENEAS strigări apară — Moară Fabiani! Fabiani! Fabiani! regina — Care dintr-amindouă capetele crezi tu c& face mai mult In minutul acesta, a lui Fabiani Bau al tău? eneas — Doamna mea... regina — Eşti un vlnzător! eneas — Doamna mea!... (In parte.) Ce dracu 1 regina — Nu voi tllmăciri. Mă jur pe maica mea, de va muri Fabiano, şi tu vei muri. eneas — Dar, doamna mea... regina — Scapă pe Fabiano si vei scăpa şi tu. Altfel nu-ncape. strigări — Moară Fabiani! Fabiani I eneas —» Să scap pe lord Clanbrasil! Dar norodul este Încă afară. Nu se poate. Cu ce chip?... regina — Găseşte. eneas — Cum să fac, Dumnezeul meu! regina — Fă ca pentru tine. eneas — Dar norodul n-o să se ducă plnă ce-1 vor tăia. Ca să se liniştească, trebuie tăiat cineva. regina — Ori pe cine-i voi. eneas — Ori pe cine voi voi ? Aşteaptă, doamna mea!... O să-l ducă noaptea cu făclii, oslnditul o să fie acoperit c-un văl negru, Incăluşat, strejarii n-o să lase pe norod să s-apropie de eşafod, ajunge să vază căzlnd un cap. Se poate face lucrul. Numai de nu s-ar fi dus luntraşul, eu i-am zis să nu se gră- bească. (Merge la fereastra de unde să vede Temza). Nu s-a dus Încă! Dar puţin a lipsit. (Se pleacă c-o torţă tn mină şi face semn cu basmaua. Pe urmă se întoarce la regina.) Bine. Iţi răspunz de milord Fabiani, doamna mea. regina — Pe capul tău ? eneas — Pe capul meu! 382 PARTEA A DOUA Un fel de sală la care se mărginesc două scări, una ce se suie şi alta ce se coboară. Intrarea tmbelor scări cuprinde o parte din fundul teatrului. Aceea ce se suie se perde In sus, aceea ce se coboară, in jos. Nu se vede nici de unde vin nici unde merg. Sala este Îmbrăcată cu un posomorit fel de doliu: păretele din dreapta, cel din stingă şi podul, cu o draperie neagră pe care este o mare cruce albă; fundul, carele vine tn faţa privitorului, cu o draperie albă c-o cruce mare neagră. Aceste draperii albe şi negre se Întind subt amin- două scările cit se vede. în dreapta şi In stingă, clte un altar Îmbrăcat cu negru şi cu alb gătit ca la tmmormintâri. Făclii mari pe ele, dar nici un preot. Ctteva candele rari spînzurate de boite, unde şi unde, luminează abia sala si scările. Aceea ce o luminează mai cu seamă este ptnza aceea albă din fund, ptntre care trece o lumină roşatică, ca cum ar fi urzind tn dosul ei un mare foc. Sala «ste pardosită cu lespezi mormtntale. La ridicarea perdelii, se zăreşte pe pinzâ- tura astă transparentă umbra neclintită a reginei. SCENA I IAN A, IOSHUA fIntră încet rtdiclnd una din ptnzăturile negre pe o uşcioard ce este acolo.) ian a — Unde slntem, Ioşua ? ioshua — Pe cerdacul cel mare al scării pe unde se coboară osln- idiţii ce merg la moarte. Astfel s-a Îmbrăcat In vremea lui Enric VIII. iana — Nu este vrun chip de ieşit din Turn ? ioshua — Norodul păzeşte toate ieşirile. Va să fie sigur astă dată şi să-şi aibă oslnditul spre moarte. Nimeni nu va putea ieşi plnă după tăierea lui. iana — Proclamaţia ce a făcut din balcon Îmi răsună Încă In auz. Ai auzit-o clnd eram jos? Toate acestea slnt Înfricoşate, Ioşua 1 ioshua —Al Eu am văzut şi altele multe. iana — De ar fi fugit Gilbert 1 Crezi c-a scăpat, Ioşua ? ioshua — Slnt sigur c-a scăpat. iana — Eşti sigur, bunule Ioşua ? ioshua — Turnul nu era coprins despre apă. Şi apoi, clnd era el să fugă, răzvrătirea încă nu era aceea ce a fost pe urmă. Ştii c-a fost o frumoasă răzvrătire! iana — Eşti sigur c-a scăpat ? 133 ioshua — Şi că te aşteaptă acum subt cel intîi arc al podului Lon- drei, unde-1 vei găsi înainte de mezul nopţii. iana — O, Doamne! şi el trebuie să fie îngrijat. (Zărind umbra reginei.) Cerule 1 Ioşua ! ce e aceasta ? ioshua (încet, apuclnd-o de mină)— Taci! Leoaica pîndeşte. (în vreme ce Ianapriveşte cu spaimă umbra această neagră, s-aude un glas depărtat ce să pare viind din sus, zictnd tncet şi rar aceste cuvinte:) Acel ce merge în urma mea acoperit cu acest văl negru, este prea înaltul şi prea puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, baron de Darmut in Devonşir, cărui are a i se tăia capul la zborul Londrei pentru vinovăţie de ucidere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dum- ” nezeu să-şi facă milă de sufletul lui! un alt glas* — Rugaţi-vă pentru el! iana (tremurtnd) — Ioşua! auzi? ioshua — Eu auz d-aceste lucruri în toate zilele. (Un coriej de prohod s-arată In vlrful scării pe a căria trepte se întinde tncet, coborîndu-se. In capul său un om îmbrăcat cu negru, ţiind un steag alb cu o cruce neagră. Apoi, Eneas Dulverton cu mare manta neagră şi cu toiagul său alb de con- stablu tn mină. Pe urmă, o ceată de sirejari îmbrăcaţi cu roşu. Pe urmă, călăul cu securea d-a umere şi cu tăişul întors spre acel ce-l urmează. Apoi un om coperit peste tot c-un mare văl negru ce i se ttraşte pe picioare. Nu i se vede declt braţul gol, care iese printr-o spărtură a vălului, şi tn care ţine o făclie de ceară galbenă aprinsă. Lingă el, un preot îmbrăcat ca la prohod. Pe urmă, altă ceată de sirejari roşii. Pe urmă, un om îmbrăcat cu alb ţiind un steag negru c-o cruce albă. De Imbe părţile stau înşiraţi păzitori cu torţi tn mină.) iana — Ioşua, vezi? ioshua — Eu văz d-aceste lucruri în toate zilele. (Ctnd o să intre pe teatru, cortejul se opreşte.) eneas — Acel ce merge în urma mea acoperit cu acest văl negru, este prea naltul şi prea puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, baron de Darmut în Devonşir, cărui are a i să tăia capul la zborul Londrei pentru vinovăţie de ucidere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dumnezeu să-şi facă milă de sufletul lui! amîndoi strejarii — Rugaţi-vă pentru el! (Cortejul purcede spre ceealaltă scară.) iana — Grozav lucru vedem, Ioşua. Sîngele meu îngheaţă. 134 ioshua — Ticălosul acest de Fabiani! iana — Taci, Ioşua! prea ticălos, dar prea nenorocit! (Cortejul soseşte la ceealaltă scară. Simon Renard care de cîteva minute s-a ivit la intrarea scării acelia şi a luat seama, ti face loc să treacă. Cortej ul s-adînceşte subt bolta scării unde ctte puţin, puţin se perde. Iana speriată tl urmează cu ochii.) simon renard (după ce a trecut cortejul) — Ce însemnează acea- sta? Oare e Fabiani? El nu Îmi părea aşa mare. Nu cumva Eneas?... Pare-mi-se că regina a grăit cu el. Să vedem! (Să vtră subt scară după cortej.) glas (care se depărtează de ce merge) — Acel ce merge in urma mea, acoperit cu acest văl negru, este prea naltul şi prea puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, baron de Darmut în Devonşir cărui are a i să tăia capul la zborul vechi al Londrei pentru vinovăţie de uci- dere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dumnezeu să-şi facă milă de sufletul lui! alte glasuri (ce d-abia s-aud) — Rugaţi-vă pentru el! ioshua — Clopotul cel mare acuşi o să vestească ieşirea sa din Turn. Poate acum vei putea scăpa. Trebuie să caut a găsi vrun chip. Aşţeaptă-mă aici. Viu curlnd. iana — Ioşua, mă laşi ? O, Dumnezeul meu! o să-mi fie tare frică aici singură! ioshua — Nu poţi să umbli prin Turn cu mine fără a te pune în primejdie. Judecă că Gilbert aşteaptă. iana — Gilbert! aşa, orice pentru Gilbert! Du-tel (Ioşua iese.) Oh, ce privelişte spăimîntătoare! Cînd gindesc că aşa era să fie pentru Gilbert! (îngenunche pe treptele altarului.) Oh! îţi mulţumesc! Tu eşti Dumnezeu mîntuitorull Tu ai scăpat pe Gilbert! (Ptnzătura din fund se dă puţin In laturi. Regina se arată; vine tncet dinaintea teatrului fâr a vedea pe Iana.) iana (dtndu-se tn laturi) — Dumnezeulel Regina! SCENA II IANA, REGINA (Iana se lipeşte cu frică de alta1 şi se uită la regina cu spaimă şi groază.) regina (stă citeva minute in tăcere dinaintea şenii, cu ochii ţintaţi, schimbată la faţă şi ca cum ar fi adtncită intr-o mare glndire. Apoi sloboade o adincă oftare) — Oh! norodul! (Se uită şi 135 vede pe Iana.) Cine e acolo! Tu eşti, fatăl Dumneata eşti, ladi Iano! Te speriu. Las, nu te teme. Temnicerul Eneas ne-a inşălat, ştii? Aşadar nii te teme. Copilo, ţi-am mai spus că tu n-ai pentru ce să te temi de mine. Aceea ce c-o lună mai In urmă făcea perderea ta, astăzi Iţi este scăparea. Tu iubeşti pe Fabiano. Numai tu şi eu pe pămlnt avem aşa inimă, numai tu şi eu îl iubim. Slntem surori. iama — Doamna mea... regina — Aşa, tu şi eu, două femei, atlta are pentru dinsul omul acesta. Improtiva lui toţi ceilalţi! Un oraş Întreg, un norod Întreg, o lume toată 1 Nepotrivită luptă a amorului cu ura I Dragostea pentru Fabiano este tristă, speriată, Îngrozită; ea are faţa ta cea, galbenă şi ochii mei cei lnlăcrămaţi; . S-ascunde lingă un altar jalnic; prin gură ta se roagă şi prin a mea blestemă. Ura Improtiva lui Fabiano este falnică, bucuroasă, izblnditoare, Înarmată şi biruitoare. Are curtea, are norodul, are uliţile pline de grămăzi de oameni, rogu-mă, totodată strigări de bucurie şi ţipete de moarte, este mliidră şi măreaţă şi atotputernică. Inluminează un oraş Întreg Împrejurul unui eşafod! Dragostea slntem noi două femei cernite Intr-un mormlnt. Ura! iată-o! (Trage iute perdeaua albă din'fund: se vede un balcon şi peste balcon, cit ţine vede- rea, tot oraşul Londrei strălucit tnluminat. Partea cită se vede din Tumul Londrei şi aceea este tnluminată. Iana se uită cu mirare ţa această privelişte, a căria răsptndire luminează teatrul.) regina — Ah! oraş neruşinat! Tlrg răzvrătit! Cetate blestemată! Oraş grozav care Iţi Impllnţi haina sărbătorei In slnge şi ţii torţa călăului! Iţi este frică, Aşa e, Iano ? Nu Iţi pare ca şi mie că ne priveşte cu mişălie p-amlndouă, că se uită la noi cu acei o sută de mii de ochi sclnteitori, la noi femei slabe şi părăsite ce slntem, perdute şi singure în groapa aceasta! Oh! Englitera, Englitera, o dau cui va risipi Londra! Oh! cum aş vrea să poci preface aceste făclii în tăciuni, aceste lumini in flacăre şi acest oraş înluminat Intr-un oraş arzlnd 1 (Un mare zgomot s-aude afară. Bătăi tn palme. Strigări.) Iată-1, iată-1! Moară Fabiani! (începe a bate clopotul cel mare al Turnului. întru auzul acesta, regina rtde c-un rîs înfricoşat.) iana — Dumnezeule! Dumnezeule! iată, îl duc slrmanul... rizi, doamna mea? 136 iregina — Aşa, rlzl (Rtde.) Aşa, şi ta o să rizi 1 Dar să trag mai lntli plnza aceasta, tot mi se pare c& nu slntem singure şi că ;v oraşul acest grozav ne vede şi ne aude. (închide perdeaua ,v cea albă, şi apoi vine lingă Iana.) Acum, după ce-a ieşit din Închisoare, acum după ce-a trecut primejdia, poci să-ţi spui. Dac, rlzi, zicu-ţi, să rîdem amlndouă de popolul acest spurcat care bea slnge. O! e minunat! Iano I tu tremuri pentru Fabiano, linişteşte-te, zicu-ţi! Ianol omul SUSAN A (ieşind, din casă cu o mătură întru o mină şi o doniţă tn alta, le aruncă cu mlnie tntr-un. colţ) Aria No. 1 susana — Chinuri nespuse Eu trag aici, Slujesc supusă Pe mari şi mici. Ziua n-am pace, Noaptea visăz Ce am a face Şi tot lucrez De-atîta treabă M-am săturat, S-alerg degrabă La măritat. (Bis) calapăr — Aşa, aşa, cîntă, clntă, greier femeiesc! Cîntă, clnd lumea piere, clnd aliaţii merg spre Pariz; ce-ţi pasă, cîntă! susana (apropiindu-se) — Cum, Calapăr, adăvăratu-i? calapar — Vezi bine că-i adevărat după ce mă vezi că cetesc gazeta şi găsesc acole. susana — Ah, ce nenorocire! Zău, dacă împăratul Napoleon nu i-a opri, apoi vai de bietul Paris. 297 calapăr — Paris, Paris, tot îi dai cu Parisul, ca cînd nu-s altele de temut. susana — Altă ? Ce altă ? calapăr — Montero, nenorocitul acest de Montero, acest păcătos oraş în care mă găsesc, în care ne aflăm, petrecînd şi bînd otrava vieţii. susana — E, nu-i pentru noi primejdia. calapăr — Auz vorbă! Pesemne nu ştii că oraşul Montero este pe drumul Parisului şi, prin urmare, în calea duşmanilor? Ce nătărăi au fost acii ce l-au aşezat acole. Ah, tremur de frică. susana — Mişelule! Şi ce te-ai face cînd vor năpădi duşmanii ? Tu tremuri de pe acum. calapăr — Tremur, tremur, dar pentru tine tremur, tu eşti tinără şi frumoasă, şi... susana — Şi apoi ce-or să-mi facă ? calapăr — Ce-or să-ţi facă ? O grozavă şi deznădăjduitoare între- bare ! susana — Vor să mă sărute, mare treabă! calapăr — Să te sărute trii sute de mii ? susana — Trii sute de mii ? calapăr — Tocma pe atîţa. susana — Dumnezeu şi împăratul cu vitejii ce sînt in calea lor nu-i vor lăsa. calapăr — Dumnezeu şi împăratul, bine; dar cit pentru viteji, nu pre sînt mulţi. susana — Pentru că eşti tu mişel, gîndeşti că sînt toţi ca tine ? calapăr — Mişel! Mişel nu-s, dar sînt om cu minte, şi apoi nu-i vina me dacă nu-s veteaz, pentru că n-am fost educarisit spre aceasta. susana — Educarisit! Nătărăul! calapăr — Negreşit; cînd eram mic, avem multe plecări spre vitejie, dar nu le-am cultivarisit. susana — Eu n-oi lua niciodată pe un om fără curaj. calapăr — Curaj! Şi la ce ţi-i bun curajul, să te duci ca un nătă- rău să mori... Mie nu-mi place astă carieră. îmi place mai bine să fiu aice grădinari în acest bun pansion de demoazele unde mănînc, beu şi trăiesc bine — unde iubesc pe Susănica şi unde aş fi cel mai fericit om din lume, dacă n-ar veni diavolii de duşmani. Ah! susana — Ce le pasă lor de demoazele ? Ii cu bărbaţii au treabă. 298 calapăr — Ce să potriveşte! Lasă-i să Intre, şi să videm cum i-i scoate- Tu eşti nevinovată, Susano dragă, n-ai nicicum idee de politică. (Să aude băănd la uşe.) Oare cine să fie? susana — Vine cineva la madama. Calapăr — Mă duc să deschid. susana — Păcat că-i dobitoc şi slut! Altfeli, ar fi de treabă băiet. SŢENA II CANAVAŢ, cii de mai nainte canavaţ (cătră Calapăr) — Cu madam Loran, dăscăliţa, am cinste a vorbi? ........ calapăr — Dimprotivă. Petru Calapăr, grădinar, nu dăscăliţi. canavăţ (merglnd la Susana) — Cu madama Loran, dăscăliţa, am cinste a vorbi ? susana — Dimprotivă. Susana Bonişon bucătăriţă, nu dăscă- liţă. canavaţ — Pută-să-va să mă încunoştinţaţi cu sus-pomenita ma- dama Loran dăscăliţa? calapăr — Fără Îndoială, domnule. susana — Acuş trebui să vie. canavaţ — Aşteptind, aş dori să vorbesc... calapăr — Dar, dar; să vorbim de politică... Precum am aflat, aliaţii... canavaţ — Ba, ba; doream să vorbesc de acest aşezămînt. susana — O! Aşezămîntul acesta îi aşezat pe bune temelii. canavaţ — Hrana este bună ? susana — Minunată! Lunea linte, marţa fasole, mercuri linte, gioi fasole, şi aşa toată săptămîna. canavaţ — Cum, nu să mai schimbă ? susana — Ba, dumineca, pentru schimbare, sînt şi fasole şi linte. canavaţ — Articolul hranei îmi pare Îndestul de mulţămitori; şi acest aşezămînt mi s-ar cuveni după toate împregiurările, dacă prinţipiile ce să răvarsă asupra sholeriţelor ar fi... susana — O! Cît pentru prinţipiile ce să... cum ai zis d-ta, poţi fi încredinţat că sînt de o înţălepciune... de o regularitate... Doamne fereşte! calapăr —O! Cît pentru prinţipiile ce să... cum ai zis d-ta, poţi fi încredinţat pentru că madama au rugat pe dascălul de alăture a pansionului de băieţi... 299 canavaţ — Acela este fratele meu. calapăr— Să nu bănuieşti domnule! L-au rugat, zic, să împie- dece toate mijloacele ce ar putea da prilej comunicaţiilor Intre amîndoauă pansioanele. Aceasta numai pentru paza şi siguranţia bunelor năravuri şi a prinţipiilor ce să... cum ai zis d-ta~ (Madama Loran intră, Calapăr şi Susana iesâ,) SŢENA III CANA VA Ţ, MADAMA LORAN canavaţ — Cu madama, Loran dăscăliţa, am cinste a vorbi? •madama loran — Ea însuş, domnule; mă rog să ştiu... canavaţ — Am cinste a mă recomendui, doamna mea; eu sint numitul Canavaţă, croitori şi megieşul d-tale. madama loran — Poate eşti rudă cu d. Canavaţă, dascălul pan- sionului de băieţi? canavaţ — Care-i alăture cu a d-tale ? Aşa, doamna me, pansion, care s-au prefăcut în shoală militărească. madama loran — In shoală militărească ? canavaţ — Astăz slnt îndatorit a-i da armele, muniţia şi unifor- mele pe care le-am prelucrat eu însum. Dar, ca să mă întorc la prochimen, doamna me! trebui să ştii că de mult am cercat plăcerea cuprinzătoare de a avea cineva o fată tlnără şi frumoasă... madama loran — însă domnule... canavaţ — Insă, doamna me, de curînd numai am cunoscut toate neplăcerile acestei plăceri. Mai întăi o fată de 19 ani, care îţi vine de la Pariz, este un lucru cam supărători, mai vîrtos cînd are o blîndeţă, o dulceaţă de minune! Al doile, de la întoarcerea şi venirea sa, fiica me este asuprită de curtenirea unui tînăr zburdatec care are neplăcerea a fi sărac; al 3le, după auziri, să înţălege cu bună samă că prusienii şi olandezii, altfeli zicînd aliaţii, vin spre noi şi că şi Î.S.Î. împăratul Napoleon I să înaintează asemine cu oştile sale. madama loran — O, Dumnezeule! Ce vremi am mai agiuns! canavaţ — Al patrăle, s-au înfiinţat o gvardie naţională din care am dureroasa cinste a fi şi eu. madama loran — Aşa! 300 Canavaţ — Nu mă pot şti de sînt veteaz sau ba, doamna me, pentru că niciodată nu m-am cercat şi, deosebit, nu-i meseria me aceasta; dar trebui să ştii că am nişte nerve foarte deli- cate, o inimă pre simţitoare şi prevăd mii de nenorociri. Deci In urmarea tuturor acestor luări-aminte şi socotinţă am găsit de cuviinţă să hotărăsc a să încredinţa pe fiica mer a căriia blîndeţă, dulceaţă... madama loran — Să nu te Îndoieşti că voi avea pentru ea toate Îngrijirile cuviincioase. canavaţ — Aşadar, doamna me, încredinţat pe nişte asemine cuvioase făgăduinţi, alerg să vă aduc pe fiica me, a căriia blîndeţă, dulceaţă şi... madama loran — Te aştept, domnule Ganavaţă! (Canavaţă să duce,) SŢENA IV MADAMA LORAN (singură) întru adevăr, sînt foarte îngrijită! întimplările aceste ce să grămădesc, fetile aceste ce-mi sînt Încredinţate, poziţia me să face supărătoare, şi mă [...] să nu cad în răspundere. (Sună clopotul, să aud strigări de bucurie şi toate sholeriţele întră.) SŢENA V MADAMA LORAN, sholeriţele Hor No. 2 Am scăpat, am scăpat De necaz, de-nvăţat, Haide acum să giucăm, Să sărim, s-alergăm. Am scăpat, am scăpat De necaz, de-nvăţat Pănă iar ne-or chema. De la clas, de la clas Am scăpat pentr-un ceas, Aide deci să giucăm, 301 Să sărim, s-alergăm De la clas, de la clas Am scăpat pentr-un ceas. Pănă iar ne-or chema Am scăpat etc., etc. madama loran *— Tăceţi, madmozelelor, şi ascultaţi! A să vă vie o nouă tovărăşiţă. toate — O nouă tovărăşiţă! madama loran — Aceasta-i o tînără persoană a căriia educaţie este săvîrşită, pentru aceea să o cinstiţi. avgustina — Vorbă-i! madama loran — Avgustino, n-ai învăţat la clavir astăz. avgustina — Nu-i vina me, madamă; Mina mi-au rupt notele. mina — Eu ? Minciuni spune, madamă; ea şi-au făcut zulufii cu dînsele. madama loran—Ţîst! Tăceţi! (Bat la uşe.) Puneţi-vă rlnd şi cu ochii în gios! (Canavaţă şi Ţeţila Intră.) SŢENA VI CU de mai nainte, CANA VA ŢĂt ŢE ŢI LA madama loran — Vino, draga me I Aici vei fi ca şi la tatăl dumi- tale. canavaţă — Madmoazele! Am cinste a vă recomendui pe fiica me, Ţeţila Canavaţă. avgustina (tn parte)— Ţeţila Canavaţă? Cunosc acest nume. mina — Şi eu. liza — Şi eu. madama loran — Te las, draga me, cu nouăle d-tale tovărăşiţe. Domnule Canavaţă! Poftim în cabinetul meu ca să punem la cale alcătuirile noastre. canavaţă — Iată-mă-s, doamna me! (Să duc amindoL) SŢENA VII ŢEŢILA, sholeriţele ţeţila (tn parte) — O, Doamne! Să mă aflu In pansion la vrista me, cu nişte fete ce nu le cunosc? anna — Ea este. 302 liza — Ea, zău. avgustina — Ţeţila! ţeţila (uittndu-se la ele) —Ce văd! Liza! Anna! Şi tu, dragă Avgustină! Ah! Cit îmi pare de bine că iarăş vă găsesc. avgustina *— Pe tine te scotea pildă de dulceaţă şi de blindeţă, tu, care la madama Duval erai un diavol. ţeţila — Eu, care am fost silită să ies din tustrele pansionatele unde v-am cunoscut... Eu căriia îmi zicea că slnt ră ca un diavol... Dar, dragele mele, diavolii din pansion să fac tare fricoşi, tare mişei după ce întră în lume. avgustina — In lumeI Tu ai fost în lume? ţeţila — Am fost, şi vă voi spune ceva din lume. toate — Spune-ne, spune-ne degrabă! ţeţila — Bine; dar de va afla madama, poate să va supăra. avgustina — Şi pentru ce, mă rog ? ţeţila — Vezi că, draga me, asta poate să deie idee celor ce nu au. avgustina — 01 Noi avem toate idee; nu te teme! ţeţila (să pune gios, fetile să pun toate tmpregiurul ei) — Trebui să ştiţi că, in doauă ierne ce am petrecut la mătuşa me, am fost pe la toate teatrurile. toate — Teatrurile! avgustina — Spune, spune! ţeţila — Am fost prezentată în toate saloanele cele mai strălucite a capitali ei... Ah, balul iubitelor! Nu ştiţi ce fericire I toate — Balul! avgustina — Spune, spune! ţeţila — Inchipuiţi-vă nişte priviri ce să pironesc din toate păr- ţile asupra ta... Priviri de dragoste... de plăcere... de mirare... Apoi un tînăr ce s-apropie!... Ah I (Toate oftează.) avgustina — Un tînăr! ţeţila — In sfirşit, muzica Începe, te pui la gioc, şi inima saltă de plăcere... Cavaleriul te ţine Imbrăţoşată, ochii lui slnt ţintiţi asupra ta, şi apoi te duci la locu-ţi învăpăiată şi cu- prinsă de plăcere. toate — Ah! Balul! Danţul! ţeţila (sculindu-se) —Tăceţi! Mă tem să nu cumva audă ma- damă. avgustina — Şi apoi dacă va auzi ? 303 SŢENA VIII Cii de mai nainte, SUS AN A susana — Ci, mă rog, unde-i cea nouă ? ţeţila — Ce văd ? Susana! susan a — Madmoazela Ţeţila! ŢEŢILA — Tu, aici ? susana — Şi d-ta aici ? In scurt, iată-ne amtndoauă pănă ce iar ne vor izgoni. ţeţila — Pe mine pentru nesupunere, dar pe tine ? susana — Pe mine! Clevetire, curată clevetire I Auzit-aţi! Să aibă obrăznicia a zice că am prin toate reghimenturile clte un văr I Eu, care din militari îmi plac numai jandarmii. Apropo! Ce s-au făcut d. Alfred care umbla să saie peste zidurile pensionului ? toate — Domnul Alfred! avgustina — Cine-i d. Alfred ? ţeţila — Ştii, tinărul care v-am spus că mă poftea la bal. susana — Ce s-au făcut el ? ţeţila — El este aice în oraş la Montero, l-am lntllnit ieri. susana — Auzit-aţi noroc; ia spune, cum ? toate — Spune-nel Spune-ne! (S-aude clopotul.) avgustina — Ha 1 Iar la clas! Ce păcat I susana — Iată madama. SŢENA IX MADAMA LORAN, CANAVAŢĂ, ŢEŢILA, sholeriţele madama loran — La clas, madmoazele, n-aţi auzit clopotul? toate — Iată-ne, madamă! madama loran — Ei, Ţeţilo, făcut-ai cunoştinţă cu sholeriţele mele ? ţeţila — Cunosc pe cîteva mai denainte, madamă. avgustina — O, ne cunoaştem... ganavaţă — Fiică dragă 1 Primeşte părinteasca me imbrăţoşare şi sărutare! ţeţila — Eşti măhnit, părintele meu! canavaţă — Această despărţire, primejdiile ce ameninţă oraşul acesta, gvardia astă naţională din care sînt şi eu, toate m-au cuprins deodată. Rămli sănătoasă, fata me! madama loran — Intraţi la clâs! 304. TOATE — Hai la clas, Hai la clas. Să scăpăm într-un ceas Şi apoi să giucăm, Să sărim, s-alergăm. (Toate sholeriţele întră în casă; Canavaţă iesă Inchinîndu-se madamei Loran, Calapăr soseşte spăriet şi vorbeşte încet cu Susana.) SŢENA X SUSANA, MADAMA LORAN, CALA PĂR susana — O, Dumnezeule! Dumnezeule! Ce-o să ne ştim face ? madama loran — Cum ? Ce este ? susana — Prusienii, bavarezii, şi olandezii, madamă! MADAMA LORAN — Cum ? calapăr — Toţi înarmaţi cu lănci şi cu musteţi. susana — Nalţi de opt palme fără de chivără. MADAMA LORAN — I-ai văzut ? susana — Ba nu, madamă, dar cred că n-or întirzia. calapăr — E! Auziţi dărăbana — gvardia naţională să adună... Ah! Vor să se bată! Vor să se prăpădească! O să fim între doauă focuri, mă înăduş! Grozav lucru — oameni să se rupă între dînşii ca lupii cii turbaţi! madama loran — Susano! Spune guvernantei să iaie sama asupra fetelor. susana — Aud, madamă. calapăr — Aud, madamă. madama loran — Să nu ştie copilele ce să petrece afară. susana — Aud, madamă. calapăr — Aud, madamă. madama loran — Să nu iasă nime de la clas. susana — Aud, madamă. calapăr — Aud, madamă. madama loran — Du-te degrabă. susana — Aud, madamă. (Să duce.) calapăr — Aud, madamă. madama loran — Dar du-te, zicu-ţi, Calapăr! (Se aude bâtînd.) calapăr — Nu-i nime acasă. madama loran — Du-te de deschide! Sînt oameni din tîrg. calapăr (mergind să deschidă) — Of! Of! Of! Să te vezi săcerat în primăvara vieţii! (Deschide şi iesă.) 305 SŢENA XI MADAMA LORAN, ALFRED (ofiţăreşte îmbrăcat), CANAVAŢĂ, gvar- disti naţionali canayaţă — Cu madama Loran, dăscăliţa, am..* alfred — Tăcere! canavaţă — Tac, tac, domnule ofiţirl alfred — Madamă! Am rînduit straje pentru paza casei d-tale. madama loran — O, domnule! Cît îţi sint de îndatorită!... Dom- nilor! Intraţi în trapezare ca să vă odihniţi. Eu mă duc să privighez ca să steie încuiete sholeriţele mele! (întră tn casă.) canavaţă — Pe toate, madamă, şi mai vîrtos pe fata me. alfred — Tăcere, zic, n-auziţi? (Bate cu piciorul.) canavaţă — Iartă, tinere I Vezi că eu aici sînt ostaş, sînt şi părinte* alfred — Umărul drept, înainte marş! (Soldaţii Intră tn trapezare.) SŢENA XII ALFRED, CANAVAŢĂ (In vremea acestei sfene tncepe a înnopta.) canavaţă — Eu sint întăi de caraol — rămîi. alfred — Şi zi, aici ai adus pe frumoasa d-tale fată ? canavaţă — Dă-mi voie, domnule ofiţer, a-ţi face luare-aminte că aceasta nu să cuprinde In ustavul slujbei. alfred — Dar pănă cînd ii să fii tot năting ? canavaţă — Precum socotesc, pănă cînd vei hotărî a nu mi-o mai cere. alfred — Ce cumplire! canavaţă — Sau pănă cînd te voi vedea cu stare intr-o poziţie soţială. alfred — Ce ? Nu ţi-i decit că am un nume bun ? canavaţă — Zău, nu mi-i pre destul; aş vrea să ai şi parale. alfred — Ei bine! Lasă-mă s-o văd, lasă-mă să-i vorbesc I canavaţă — Cu neputinţă! alfred (serioz) — Domnule Canavaţă! Ia sama să nu mă aduci la deznădăjduire. 306 o an a v aţă — Aceasta nu să atinge de slujbă, domnule ofiţir; dă-mi voie să nu te ascult! alfred — Cum aş da Ţeţilii acest bilet în care o înştiinţez de hotă- rîrea me? Cui să-l încredinţăz? (Zărind pe Ţeţila In balcon.) O, ceriule, ce văd! canavaţă (intumîndu-să şi incruceşind baioneta)—Stăi! Cine vine ? alfred — E, nime nu vine! c an avaţă — Mi s-au părut c-am auzit... alfred — Nimic, o, ce idee! De aş putea... (Face semn Ţeţilii să mai steie.) Domnule Canavaţă! canavaţă — Aud. alfred — Ştii că nu să ţine aşa puşca? Stă! (tl pune denaintea balconului.) Puşca la picior, ochii în dreapta să nu vadă ce să face. Aşa! (înfige răvaşul în baiunetă.) Puşca la umăr. Aşa! Mai sus puşca. ( Ţeţila ia răvaşul şi să trage.) Pre bine! canavaţă (tot în acea poziţie) — Cam supărător lucru, ce-i drept, n-am avut ştiinţă, dar m-oi deprinde. (Vra să se schimbe din poziţie.) alfred — Nu, să nu te mişti păn n-oi comendui! (Ţeţila să arată şi pune răspunsul iar în baionetă.) Puşca la picior! Ochii in stingă! (Ia scrisoarea.) Bravo, domnule Canavaţă, bravo! Minunat! canavaţă — Aşa-i că cunosc slujba ? alfred — Sint mulţămit da d-ta. canavaţă — Şi eu sînt mulţămit. (în parte.) De treabă tlnăr! Păcat că n-are nimic! alfred — Socot c-ai avea mulţămire poate să faci o vizită calfelor d-tale; poţi să te duci. canavaţă — Mă îndatoreşti pre mult. alfred — Dar la cel mai mic zvon... canavaţă — Vin îndată. (Depune puşca.) Minunat tlnăr! (Cătră Alfred.) De ai avea numai zece mii de galbeni, ţ-aş da pe fiica me! (lesă.) SŢENA XIII . (Noapte) ALFRED, SUSAN A, apoi ŢEŢILA alfred — Să vedem ce-mi scrie: „Te voi vedea. Curlnd sholeri- ţele vor să se culce, voi ieşi din odaia me cu Susana.u Susana? Cine-i oare Susana? 307 susana — Ia eu, domnule. alfred — A! Tu eşti, draga me, dar Ţeţila? susana — Iată-o! ( Ţeţila întră.) alfred — Ah, madmoazelă! Cît sînt de fericit! ţeţila— Ce ai să-mi spui, domnule? susana — Aşa, aşa, ce ai să ne spui ? alfred — Părintele dumitale nu vre să mi te deie pănă nu voi avea stare — de aceea am hotărît să Intru în slujba oşte- nească, căci, numai prin aceasta, astăz pot nădăjdui o grab- nică înaintire. susana — Bine, pre bine, fă-te jandarm, eu mă nebunesc după jandarmi. ţeţila — Dar, ah! In cîte primejdii îi să fii. alfred — La primejdii nici gîndesc.. Cînd să luptă cineva pentru slavă şi amor, crede, iubită Ţeţilă, că-i nebiruit; făgăduie- şte-mi că vei aştepta. ţeţila — Iţi făgăduiesc! (întinde mina, Alfred o sărută.) susana — Iţi făgăduiesc. Aria No 3 ţeţila — Mă laşi, te duci ca să alergi la slavă, Amorul meu cu tine va umbla. Să fii veteaz, să fii fără zăbavă Oriunde-i fi, însă nu mă uita. alfred — Oriund-oi fi, gindind l-a mea iubită, Pentru al meu loc şi ea mă voi lupta, Iar de cumva moarte mi-e hotărîtă, Cînd voi muri, ş-atunci nu te-oi uita. amîndoi — Adio deci, că te iubesc gîndeşte Inima me în veci va fi a ta, A suferi de amor dulce este, Dar, scumpul meu (scumpa me), te rog nu mă uita! (Să aude un tun.) susana — O, cerule! Tunuri! soldaţii — La arme! La arme! ţeţila — Adio, Alfrede! (Iasă; soldaţii ies şi să pun In rind, să aude bătind la uşe; Calapăr vine spăriet; s-aud tunuri dnd şi dnd.) 308 S T E N A XIV CANA VA ŢĂ, ALFRED, SUSAN A, CALAPĂR, soldaţii, apoi un adiutant calapăr (cătră Susana) — Ah! Susano... Susănico dragă! Vin să te sărut! Să ne iertăm! Pănă în 20 minunte amîndoi o să fim morţi. susana (împingîndu-l) — Lipseşte, mişelule! Du-te de deschide: n-auzi bătînd? (Intră în casă.) calapăr — Ah, Dumnezeule! Dumnezeule! D-zeule! canavaţă (din afară) — Deschideţi! Deschideţi! Eu sînt, eu, Canavaţă! (Calapăr îi deschide.) alfred — Da, vin acum, unde umbli ? - canavaţă — Iată-mă-s, domnule ofiţir! Vezi d-ta că... tulbura- rea... curajul... blăstămatele aceste de tunuri... Toate mă electrizesc... Unde mi-i puşca? Slnt uimit de tot, nu ştiu ce fac. alfred (la soldaţi) — Puşca la umăr! (Să aude o împuşcătură de tun mai aproape.) canavaţă (ţipă) — Ah! (Lasă puşca în gios.) alfred — Ce-i asta, domnule ? canavaţă — Nimic, nimic, domnule ofiţir, ţ-am spus că pătimesc de nerve, şi mă supără huietul de tun. (Un adiutant întră; Calapăr tremură într-un colţ.) adiutantul — Domnilor! Acesta-i tunul franţuzesc, care face cărări în coloanele duşmăneşti, însuş împăratul este faţă cu gvardia sa. soldaţii — Hura! adiutantul — Mergeţi la porţile cetăţii şi vă împrotiviţi duşma- nului de să va arăta. alfred — N-aibi grije, d. adiutant. canavaţă — Aşa, aşa, n-aibi grije. (în parte.) Ah! De cînd sînt, nu mi-au fost aşa frică! (Adiutantul iesă.) alfred — Umărul drept înainte! Marş! (Orhestra cîntâ un marş, soldaţii iesă; să aude un zgomot de glasuri.) calapăr (uitîndu-să) — Altă poznă! Revoluţie între fete! (Merge şi închide uşa din fund.) 309 SŢENA XV CALAPĂR, MADAMA LOR AN, SUS AN A, ŢEŢILA (Toate sholeriţele trag pe madama Loran şi pe Susana.) avgustina — Vreu să mă duc la mama! anna — Şi eu! liza — Şi eu. toate — Şi eu! Şi eu! Şi eu! avgustina — Vor să ne omoare I Eu nu voi să mor păn n-oi Imbră- ţoşa pe tatăl meu. toate — Nici eu! Nici eu! Nici eu! madama loran — Dragile mele! toate — Haide I Haide! Haide I ţeţila — Tăceţi! Ce vra să zică asta? Calapăr, vin aicel (li şop- teşte.) Ai auzit? calapăr — Alerg! (lesă.) ţeţila — Ce vra să zică asta, pe la miezul nopţii să vă duceţi ? Nu să poate! De cine vă temeţi ? toate — De prusieni şi de olandezi. ţeţila — Atlta-i tot ? Nu vă temeţi, slnteţi cu mine! susana — De opt palme de nalţi, afară de chivără! ţeţila — Mi-au venit o idee care să ne scape pe toate. toate — Spune! Spune! calapăr (Intră cu un pachet de muniţii şi cu darabane) — Iacătă-o, ideea! De-abie o pot duce în spate! (îl pune gios.) madama loran — Ce-i aceea? ţeţila (deschizlnd pachetul) — Straie bărbăteşti. toate — Straie bărbăteşti ? ţeţila — Aşa; uniformele ce moşul meu adusesă pentru sholerii săi. La toate din noi cîte una. Haide degrabă să vă îmbrăcaţi, şi să facem aice o cazarmă; pe uşe vom scrie: Shoală mili- târească. toate — Aşa! Aşa, aşa! madama loran — Ţeţila! Cum să poate ? ţeţila — Tăcere! susana — Bine! Eu voi fi doboşeri! Să vezi cum bat doba! Tra- ta-ta! Tra-ta-ta! 310 Horul No. 4 sholeriţele — Hai curînd, hai curînd, Să ne punem in rînd, Hainele să-mbrăcăm, La război s-alergăm! Hai curlnd, hai curînd Să ne punem în rînd, Pe vrăjmaşi să biruim, La război, lâ război S-alergăm curînd noi, Haide acum s-alergăm Hainele să-mbrăcăm. La război, la război S-alergăm curînd noi, Pe vrăjmaşi să biruim 1 Hai curînd, hai curlnd etc., etc. ACTUL II în sttnga, casa cu balconul; în dreapta, hulubăria. SŢENA I CALAPĂR (singur) (lesă din casă cu un paneri într-o mtnă şi un pachet In ceealantă.) calapăr — Să împlinesc comisioana acestor demoazele. Ce idee le-au venit să prefacă un pansionat de fete în shoală mili- tărească, şi aceasta ca să depărteze primejdia I Dar, din improtivă, cu aceasta o trag primejdie. Ahl Această lăcuinţă a să fie curlnd priveliştea unor grozave ucideri... Cît pentru mine — ştiu ce-oi face! Mi-am ales hotărlrea; iată Jiotărîrea mei (Arătind pachetul) SŢENA II CALAPĂR, MADAMA LORAN (In balcon)y CANAVAŢĂ (In hulubărie) madama loran —■ Calapăr! Calapăr! calapăr — A, cu plecăciune, madamă! canavaţă — Calapăr! Calapăr I 311 calapăr — Plecată slugă, domnule! madama loran — Ce să petrece în casă ? canavaţă — Cum merg împregiurările ? calapăr — Să petrec lucruri straşnice şi înfricoşate, madamă! Lucruri pe lingă care năpădirea duşmanilor este nimic. madama loran — Calapăr, fătul mieu, deschide-m, te rog! canavaţă — Deschide-ne! calapăr — Nu să poate! madama loran — îţi poroncesc! calapăr — Nu să poate! Mi-au poroncit să nu vă deschid, c-apoi îmi taie urechile! madama loran — Aşa! Eu te gonesc şi nu-ţi dau hacul; auzi ? calapăr — Mai bine fără hac declt fără urechi. canavaţă — Dar ce o să jbe ştim face ? . calapăr (leglnd paneriul ăe b frtnghie ce sptnzură din hulubărie) — Na, mănîncă şi taci! Eu mă duc! (Să duce.) SŢENA III CANAVAŢĂT, MADAMA LORAN madama loran — Ai auzit, domnule Canavaţă? canavaţă — Am auzit, madam Loran. madama loran — Să mă-ncuie în casa me? canavaţă — Să mă-nchidă în hulubărie ? madama loran — Dar cum s-au întîmplat cu d-ta? canavaţă — Ţ-am spus ieri, madam Loran, că nu-mi cercasăm încă curajul; am vrut să-l cerc, cînd am auzit blăstămatele de tunuri, şi m-am trezit în hulubărie. madama loran — Mi-au venit o idee! Să chem pe Susana... Ea mă va asculta. (Sună.) susana (de afară) — Acuş, acuş! SŢENA IV Cii de mai nainte, SUSANA Aria No. 5 susana — Eu sînt un bun doboşer, Pentru Franţa voi să pier Az, cu multă bărbăţie, 312 1. Triizeci ani sau viaţa unui jucători de carii, Iaşi, 1835, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“, Iaşi. 17. Duelurile, ms., Biblioteca Academiei R.S.R, Şi d-oi oădea In bătălie. Eu sînt un bun doboşer, / Darabana bate pot, Ca un vrednic patriot. i, Pe vrăjmaşi voi intîlni, [fi Pentru Franţa voi muri etc., etc. f-t"' ||Ş madama loran — Susana!... Doboşer? | v susana — Aceasta-i slujba mea cea nouă \ am fost aleasă cu mul- ţimea glasurilor. / -Madama loran — Ce scandal! ţ; canavaţă — Ce poznă! t; ÎmadAma loran — Susano! Ce fac, mă rog, fetile? ^Canavaţă — Ce fac răzvrătitele? 5 (Susana — După ce au petrecut noaptea făclnd muştru, acum să £; află In obştească adunare spre alegerea comandirilor. |; canavaţă — Alegerea comandirilor? |i‘ susan a — Socotinţele slnt cam deosebite. Vezi că nu slnt toţi jf ' ca mine, pe care un văr in a 17 brigadă m-au Învăţat a bate F dărăbana. | canavaţă — Ce grozăvie! |; madama loran — Dar ce glnd au? . | susana — Zău nu ştiu! Nu pot să-mi cercetez şefii; ştiu attta, ţ că Anna şi Liza slnt căprari, Avgustina leitnant; au rămas 1 numai alegerea căpitanului. Dar negreşit că toate glasurile vor să fie pentru mamzela Ţeţila. i canavaţă — Ţeţila! Fiica me, căpitan? | susana — Aşa-i! Ce cinste! D-ta, care voiei să ai un capitan ginere... Atunci vei avea doi căpitani in familia d-tale. >; madama loran — Dar, pentru Dumnezeu! Ce gind au? ş susana — Să apere casa şi să moară pentru patrie. ( madama loran şi canavaţă —,Să moară? ' madama loran — Susano! Iţyporoncesc să te duci să dai de ştire părinţilor acestor fete. | canavaţă — Acestor păcătoase fete... susana — Nu să poate! Eu n-ascult decit pe comandirii mei... Disţiplina este datoria soldatului. Eu sint un bun doboşer, Darabana bate pot, Pentru Franţa voi să pier Ca un vrednic patriot. Rata-ta-ta-ta-ra-ta etc., etc. 313 ŞŢENA V MADAMA LORAN, CANAVAŢĂ madama loran — Serjanţi! Caprari! Ah, s-au sfîrşit! S-au pră- pădit casa me! canavaţă — Şi fiica me! Fiica me capitan ? Ea, a căriia dulceaţă şi blindeţă... madama loran — Aşa, aşa, blindeţă, toate-s lucrările ei. strigări (in culise) — La arme! canavaţă — O, Dumnezeule! Iată duşmanii! (Să ascunde; să aude darabana.) ţeţila (in culise) — Aşezaţi-vă in coloane! Pas grabnic... Marşl (Orhestra ctntă marş ; toate sholeriţele Intri ctte doauă ; Ţeţila le comen- duieşte; ea este Imbricată ofiţdreşte, celelante ca soldaţi; Susana bate doba.) SŢENA VI CU de mai nainte, ŢEŢILA, sholeriţele ţeţila — Puşca la picior 1 La umăr! Smirna 1 (Sholeriţele fac evoluţiile [sic]J ţeţila — Ostaşilor, slnt mulţămit de voi! Nu uitaţi că regula şi disţipbna sînt cele mai neapărate la un soldat, mai virtos tăcerea! avgustina — Asta-i mai greu; ş-apoi Susana mă tot loveşte cu doba. susana — Ba nu, mamzelă, d-ta... ţeţila — Ha! Mamzelă! Cine au zis mamzelă ? susana — Aşa este, uitasăm, domnule capitan. ţeţila — Ostaşilor! Vedeţi că nu-i lucru aşa greu slujba ostă- şească. De să va Înfăţoşa duşmanul, ne vom vinde scump zilele. Noi nu ne temem! toate — Nu, nu ne temem, nu ne temem. (Să aude un iun.) Ah! Tunul! ţeţila — Nu cumva vă temeţi? (Tremurind.) susana (tremurind) — Nu, nu ne temem. ţeţila (tmbărbătlndu-să) — Cel întăi tun cam sparie. (Să aude al doile tun.) Dar al doile (tun), dar al triile? Aşa-i că acum v-aţi deprins? toate — Aşa, aşa. ţeţila — Umărul drept înainte! Marş! (Orhestra ctnti marş; ele să duc.) 314 SŢENA VII SUSAN A (singură) Bravo! Trebile merg strună; de un lucru însă mi-i frică; ce s-au făcut Calapăr! Sărmanul băiet! L-am ocărit ieri, i-am zis mişel; cine ştie ? A fi vrut să-mi arăte că nu-i mişel şi fricos; s-a fi dus să se bată cu duşmanii; de n-ar veni cumva rănit! Ah! Sărmanul... Calapăr! Calapăr! SŢENA VIII CALAPĂR, SUSAN A calapăr (îmbrăcat femeieşte) — Iată-mă! Iată-mă, draga me! şusana — Ce văd ? Femeieşte îmbrăcat ? Mişelule; ah, tare eşti slut! calapăr — Straile-s pricina. susana — Un bărbat să poarte rochie ? calapăr — Voi cum purtaţi mundire ? susana — Zău mi-i greaţă de tine! Nu-ţi mai vorbesc; declt să vorbesc cu tine, mai bine să fiu mută! (Să aud împuşcături, Alfred, soldaţii, sholeriţele toate întră cu zgomot) SŢENA IX Cii de mai na irite, ALFRED, ŢEŢILA, sholeriţele (Alfred este rănit la mină.) susana — O, sărmanul tînăr, îi rănit! calapăr — Saturi-să de a fi veteaz. susana — Taci! alfred — M-au rănit duşmanii ce să ascunsesă după nişte gar- duri. Ticăloşii n-au cutezat să ne iasă înainte. I ţeţila (îi leagă mina şi i-o pune in eşarp) — Nu-i nimic, Alfred, linişteşte-te! alfred — Nimic? Dar aceasta mă opreşte a alerga după dinşii, şi cum voi putea cîştiga mîna ta ? ţeţila — Să împuşte dintr-ascuns — mişeii! alfred — Dar îmi răsplăteşte tunul; auziţi ? 315 calapăr — Aleu! Aleu! Il aud! susana (căuttnd) — Iată! Duşmanii trec pe vale. ţeţila (câtră sholeriţe) — Luaţi-vă armele! La dinşii, voinicilor! toate — La dinşii! La dinşii! ţeţila — Doboşer! Trivoga şi hura! toate — Ura! (lesă pin fund.) (Să aude bătind trivoga şi împuşcături; Calapăr cade leşinat pe un scaun.) SŢENA X CALAPĂR, doi prusieni calapăr (viindii’şi In fire) — Unde mă aflu? Ceriule! DuşmaniiI M-am prăpădit! (Vra să fugă, prusienii tl prind,) Dar nu mă vedeţi că slnt slut, foarte slut! (Un prusian ti sărută tntha.) Dă-mi pace, necinstitule! (Celalant ore să-l sărute.) Neortie* nitule, lasă-mă! (Prusienii il iau de supsuori,) Săriţi ! Nu mă lăsaţi! Iertare! SŢENA XI CU de mai nainte, SUSANA, apoi MADAMA IDRANşi CANA VAŢĂ la fereşti susana (intră cu o puşcă in mină) — Aha! Domnilor! Să vă văd acum! Un milion de boambe. (Prusienii, văztnd pe Susana, dau să fugă, Susana ti opreşte.) Staţi ! Lepădaţi armele, ori sînteţi morţi! (Prusienii aruncă suliţile.) madama loran — Susano! Ce-i de capul tău ? susana — O; ai să mai vezi Încă. Acum vă pot deschide. (Merge de le deschide; să aud strigări de biruinţă.) SŢENA XII Cii de mai nainte, ŢEŢILA, toate sholeriţele, apoi ALFRED Horul No. 6 sholeriţele — Am răzbit, am răzbit, Pe vrăjmaşi am gonit, 316 Haide deci să cîntăm Şi ura să strigăm. Am răzbit efc., etc., etc. alfred (sosind mai in urmă) — Biruinţă! Duşmanii sfărmaţi au fugit; coloanele franţeze îi gonesc din urmă. (Să pune pe o bancă, obosit) IfADAMA loran şi canavaţă — Duşmanii au fugit! ţeţila — Un detaşament de franţezi, îmbulzit de număr, era [silit] să se tragă, dar năvala noastră le-au dat iar curaj şi vrăjmaşii, socotind că au sosit nouă oşti, au plecat de fugăl Noi i-am gonit şi mai pe toţi i-am luat prinşi. susana — Iată şi prinşii mei. calapăr — Prinşii noştri. ţeţila —* Nimene nu s-au rănit, madamă, afară de bietul Alfred. canavaţă — Tînăr nemintios. ţeţila — Ostaşilor, sînteţi mulţămiţi de comandirul vostru ? toate — Ura! Căpitanul! SŢENA XIII Cii de mai nainte, un adiutant adiutantul — Tinerilor! calapăr — Tinerii! Cu mine vorbeşte. adiutantul — împăratul au fost martur vitejiei voastre. calapăr — Vitejie ? N u vorbeşte cu mine. adiutantul — Şi vre să vă răsplătească în persoana unuia din voi* Cel mai veteaz, au zis împăratul, era înainte, purta o uni- formă vînătă şi un şarf tricolor. ţeţila (în parte) — Cum să poate? Pe mine? adiutantul —■ Aceluia, diplomă de capitan. toţi — Capitan ? (Ţeţila s-au apropiet de Alfred şi l-au legat la mină cu şarful ei, şi ti vorbeşte încet.) alfred (cătrâ Ţeţila) — Ba, Teţilo! Nu pot primi. ţeţila (lui Alfred) — Taci! Vrei să-mi fii bărbat? alfred — Aceasta-i singură dorinţa me, dar... ţeţila — Dar aşa voi eu. adiutantul (oprindu-se denaintea lui Alfred) — Tinere! Pe d-ta te-au văzut împăratul. (întinztndu-i diploma.) Eşti capitan! 317 (Alfred stă tn gînduri, Ţeţila o ia şi i-o dă.) ţeţila — Eşti rănit, eşti veteaz! Răsplătirea este dreaptă. (Cătră tatăl său.) Părintele meu! Iată, acum are nume şi stare; ce zici? canavaţă — Eu, ce zic ? Ura! toţi — Ura! ţeţila — Şi voi, camarazi, mine vă veţi Întoarce la clas, dar ast&z să fim tot soldaţi. La rînd! TOATE în hor Ne-am luptat, ne-am luptat, Pe vrăjmaşi am sfărmat, Hai de-acum să Intrăm Iar la clas, să-nvăţăm! ţeţila — Puşca la umăr! Smirna! ŢEŢILA — 8USANA — CALAPĂR — (Să pun toate rînd denaintea parterului.) FINALE No. 7 Războaie, foc şi tunuri In samă nu băgăm, Dar denaintea voastră 1 ,. Noi astăz tremurăm. / °ls A noastră stîngăcie In samă nu băgaţi, Şi multele greşale Uitaţi acum, uitaţi. Femei vedeţi că slntem, Mă rog să fiţi galanţi, A noastre greşeli multe, Uitaţi acum, uitaţi. bis | bis TOATE In hor. No. 8-LE Femei vedeţi că sîntem, Mă rog să fiţi galanţi, A noastre greşeli multe, Uitaţi acum, uitaţi! .! Duelurile PERSOANELE PAMFIL DAMIANOVICI CHIŢĂ URLESGU, ofiţer IANCU, june procuror NICHIFOR, chelaru casei Colonelu C-na ANGHELUŞA D-ra MĂRIOARA, fiica ei Invitaţi ACTUL I SCENA I IANCU, e-na ANGHELUŞA, MĂRIOARA (La ridicarea cortinei, amtndouă femeile şed Ungă masă şi coasă la gherghef. lancu şade tn picioare Ungă mătuşica.) angheluşa (lucrînd) — Nu ştii ce spui, nepoatei... iancu — Se poate, mătuşică; Insă noi, oamenii In slujbă, slntem cam Încăpăţînaţi şi, fiindcă mă găsesc In serviciu... angheluşa — Ce mai om a mai ales şi guvernul să-l puie In ser- viciu. Măcar ci te arăţi aşa de serios, dar te ştiu eu ce flori- cică eşti. Un fluşturatec, un nebun care ţi-e drag să rlzi de fiecare. iancu — Haide, ai Început şi d-ta ca toată lumea. De mi duc la bal, zic că un procuror nu trebuie să caute de adunări şi petreceri, ci de serviciul său. De mă plimb, zic că un procu- ror nu se oade să umble după plimbări, nu mai pot mulţumi pe nimeni. Cred că este iertat a fi cineva nu numai al sta- tului, ci şi al său. Dar să lăsăm astea. Ţi-o spun şi iar ţi-o spun că verişoarei nu-i pare bine că se mărită, priveşte-o cit e de tristă. angheluşa — Ai vrea să clnte, poate ? iancu — De ce nu? Are un glas prea frumuşel. angheluşa — Să joace ? iancu — Negreşit. angheluşa — Ce nebunie! Pentru că stă pe glnduri asta va să zică că nu-i place mirele?... iancu — Mi-aş pune capul la mijloc. D. Pamfil Damianovici-i o persoană vrednică de rls din cap pină-n picioare. angheluşa — Are mari daruri şi ca lumea toată nişte mici defecte. iancu — Ba, dimpotrivă, are mari defecte şi cualităţi deloc, un soi de flecar de provincie, plin de nerozii. angheluşa — Aide, acum nu-ţi place provincia. iancu — Ba, din contra, ştiu că în. provincie slnt mulţi oameni de ispravă. Nu slnt şi eu din provincie? Onorez provincia Putna pentru că are Odobeştii de unde ies vinurile , cele 321 minunate, dar nu pot să-i iert că scoate nişte flăcăi de însu- rat ca d-nu Damianovici, o secătură care crede că un om le are toate dacă poartă cravată albă, mînuşi galbene şi mustăţi răsucite. angheluşa — Aşa-i moda. iancu — Apoi, unde pui că are şi un caracter al dracului, se ceartă cu toţi şi vrea să-şi taie gîtul dacă i s-au părut că nu te-ai uitat bine la el. Precum am auzit că se laudă!... angheluşa (zîmbind) Are ceva mai bun... Are o mătuşă care o s-o moştenească, care are nu ştiu cîte ogrăzi de vie la Odo- , beşti şi nu ştiu cîte mori pe gîrlă. iancu — li doresc să se înece în gîrlele lui. mărioara (în parte, uitîndu-se la el şi oftînd) — O! Şi eu! iancu (în parte, uitîndu-se la Mărioara) —■ Curios lucru!... Asta-i a doua oară că se uită verişoara nu ştiu cum la mine... Oare nu cumva ?... angheluşa — Ş-apoi toată vorba-i în zadar, căsătoria asta a făcut-o frate-meu, colonelul, care măcar că-i la Iaşi, cale de 12 poştii d-aci, oricum ştie mai bine decît d-ta ce trebuie fetii mele. iancu — Ai greşeală, mătuşică, mare greşală. Colonelul li un bun ostaş, care ştie foarte bine ce trebuie soldaţilor lui, dar la fete nu se comandă ca la front: stlnga-mprejur. Marş (uitîn- du-se la Mărioara.) Şi daca verişoara are aplecare pentru un altul. mărioara (aparte) — M-au înţeles. angheluşa (scuUndu-se) — A! Te rog, destuii... (Mărioara se scoală şi ea.) iancu — Mă iartă, mătuşică, daca te supăr... dar eu rămîn în ideea mea... Ori ce-i zice, orice-i face, Măcar gura mea să tacă. Damianovici nu-i place Şi nici poate ca să-i placă. Ia, priveşte-o cum oftează! Cît e tristă! Cum slăbeşte! Asta nu te-ncredinţează Că pe altul ea iubeşte! angheluşa — Dar ’i vremea mesii şi ginerile întîrzie. (Uittndu-se pe grilă.) Parcă zăresc viind cineva. (Chemtnd pe chelaru.) Nichifore! Nichifore I ARIE No. 1 322 SCENA II Cei de sus, NICHJFOR mchifor — Aud, cuconiţă. angheluşa — Deschide poarta, mi se pare că vine d-1 Damiano- i viei. (în vreme ce chelaru deschide poarta, Iancu s-apropie de Marioara.) mărioara (tncet şi cu uimire) — Ah! Verişorule, numai la d-ta mi-este nădejdea. iancu — Ai vrun secret ? mărioara — O! Aşa. iancu — Spune-mi-1 mie. mărioara — Nu se poate; dar ţine. (li dă un bilet.) iancu (tn parte) — Mă iubeşte!... (Cu tnglmfare.) Nu-i de mi- rare, la dte am plăcut eu fără să ştiu ?... angheluşa — Iaca ginerile! SCENA III Aceiaşi, PAMFIL pamfil (cu un aer amabil) — Nu vă vedeam, adorate dame! Şedeţi de plndiţi pe tinărul Înfocat. (Cintînd.) Vine, vine scump odor Pe aripele lui Amor. (Săruttnd mina c-nei Angkeluşii.) Doamna mea, vă sărut mina! Domnişoară Mărioară. (Către Iancu.) A! Bună dimi- neaţă, d-le magistrat. iancu (cu răceală) — Cum ai zis? pamfil (ztmbind) — Am zis d-le magistrat. Ce, asta te-a supărat? (Către dame.) Aşa e c-am lntlrziat? Am Intlrziat masa şi fericirea mea, căci inima mea era aci. (Uittndu-se la Mări- oara.) Ştiţi că e o jumătate poştă pin aci la tlrg? Am înţe- les aceasta după inima şi apetitul meu. (Către Mărioara.) Dă-mi voie să măntnc mlnuşiţa asta. mărioara (trăgtndu-şi mtna) — Mă rog, d-le... pamfil— Nu trebui să te superi, m-am ocupat de d-ta. angheluşa — Ai făcut invitaţiile pe miine ? 323 pamfil — Da, tot tirgul, civili şi militari. După aceea, m-am dus la vamă ca să cercetez pentru nişte lucruri ce aşteptam de la Pesta între care era să-mi vie şi o mătuşă care vrea să fie la nunta mea dimpreună cu darurile pentru mireasă. angheluşa *—Au venit mătuşa d-tale? pamfil — Ba, numai darurile; nişte lucruri de minune adunate din cîte patru părţi ale lumii. Am avut destulă ceartă cu vameşii. angheluşa — I fi făcut nebunia să cheltuieşti o mulţime de bani, pamfil — Şi oare, n-am avut dreptate, se poate găsi ceva mai galant pentru o asemenea mireasă ? mărioara (în parte) — Ofl Nu-1 pot suferi. iancu — Dar mătuşa d-tale ? pamfil (trecînd lingă Iancu) — O! De dinsa n-am eu grije că or lua-o contraband la vamă, trage 200 de oca şi se nebuneşte după danţ. Ea a vrut să mă Însoare numaidecît ca doar ’mi va mai potoli caracterul ăst aprins şi iute ce am... (în parte, lui Iancu.) Ştii c-am avut în iarna asta 14 dueluri, frăţioare, 6 la munteni, 5 la moldoveni şi 3 pe graniţa Milco- vului. Ş-apoi balurile, petrecerile, mai ştiu eul Nu mai era mijloc de şezut în Focşani. Guvernele amlndoror ţărilor, în sfîrşit, n-ar mai fi putut îngădui. Mă făcusem mai stlrpitor decît holera — morbus, ce vrei! Iubite I Am un caracter aşa de aprinzător că dintr-o căutătură, o vorbă oarecum. (Arătînd că s-aprinde.) Blrrrrr... (Tare.) De asta şi mătu- şica-i foarte îngrijată. De nu m-oi însura mîine, li în stare să se mărite ea, numai ca să nu lase să se stingă frumosul nume al Damianovicilor. angheluşa — Dumneaei au trimis acele cutii. pamfil — Dar, toaletele d-sale de bal, rochii, turbanuri, fuste şi parafuste. angheluşa — Am zis să le puie în odaia de lîngă nepotă-meu... A!... Aşa-i c-ai uitat să pofteşti pe asesorul să vie să facă foaia de zestre? mărioara (în parte) — Măcar dac-ar fi uitat. pamfil — Doamne fereşte 1... Am găsit numai un scriitor al lui căruia i-am zis să-i spuie!... Oamenii ăştia de tribunaluri nu-i mai găseşti clnd îi cauţi, ar trebui să se asigureze cineva despre dînşii. iancu — Bine zici, tot eşti d-ta asociat în compania de asigurare de la Galaţi. pamfil — N-are a face una cu alta. Noi asigurăm numai viaţa omenească. 324 ian cu — Cum, asiguraţi oamenii!? pamfil — De tot soiul, barbaţi, femei, copii.... Eu am asigurat < .. lumea Întreagă. Mă gindisem întîi la drumurile-de-fier; dar am stat şi mi-am zis: cine ştie unde m-oi pomeni că' m-or duce. In loc că compania de siguritate e un lucru de minime. Inchipuieşte-ţi: dai un capital de... Nu ştiu cit... Eşti In vlrstă de... Nu ştiu cit... Meu mult sau mai puţin... etatea nu face nimic; bine. Te-ai asigurat. Habar n-ai d-acolea; dormi p-amlndouă urephile (incrucişlndu-şi braţele) zici: sint asigurat... Poţi să te Îneci, să arzi, să-ţi frîngi gltul, să dai peste boale, peste doftorii, peşte toate nenorocirile putincioase, nici vrei să le ştii... mpri, puţin ’ţi pasă, vii a doua zi şi zici: domnule, adică d-ta sau un altul careva... ’ţi răspunde Îndată: d-le 1 Deschid lada şi-ţi plătesc peşin capete şi doblndă, Iţi pui bănişorii tn buzunar şi te Întorci acasă de-ţi cauţi de treburi. iancu — Minunat! (Aparte.) Ii d-o prostie neauzită... (trece la dreapta Marioarei.) pamfil — Eu singur m-am asigurat ca să dau exemplu, şi mi se pare că de-atunci slnt mai sănătos... angheluşa — Poftim la masă. pamfil — Masa, temeiul cel lntli al asigurării vieţii. (Către Mari- oara.) Mlncarea şi amorul — hrana sufletului: (Chemtnd.) Ei! Nichifore!... ’Mi dai voie, mamă, să poruncesc ceva portariului d-tale. ANGheluşa — Negreşit! Eşti aici la d-ta acasă. SCENA IV Cei de sus, NICHIFOR pamfil — Ascultă voinice; afară de mătuşă-mea, mai aştept şi alte rude. Să faci bine să stai acolea de strajă şi să le arăţi... nichifor — De strajă ? N-ai grije, boierule, Îs deprins cu asta. Cînd eram volintir, intr-o zi, ţin minte... pamfil — Bine, bine, ne-i spune altă dată; după-masă. (Zlmbind.) Clnd se pune la poveşti ’i Alexandria întreagă. (Dlnd braţul c-nei Angheluşe.) Mătuşică. angheluşa — Ba. nu, dă braţul mai bine Mărioarei. Iancule, dă-mi braţul! 325 iancu (care vrea să vorbească Mărioarei) — Nu-i chip să-i zic o vorbă măcar... (încet şi repede către Mărioara.) N-ai grijă, verişoară, curaj, doar nu slnt eu degeaba braţul magistra- turei şi spaima celor răi. pamfil — Dar, haide acu procurore, o să găsim bucatele reci. ARIE Procurore, hai la masă, Lasă vorba lungă, lasă, Ciorba dacă se răceşte Nici o ceapă nu plăteşte! Haide, iute hai la masă, Lasă vorba lungă, lasă, - El tot spune, tot vorbeşte, Biata ciorbă se răceşte. (Pamfil dă braţul Marioarei; c-na Angheluşa dă braţul lui Iancu, iese toţi prin fund la stingă.) SCENA V NICHIFOR (singur) Alexăndria Întreagă!... Hm!... Mie nu-mi place fleculeţul ăsta cu musteţi de contrabandă. ’Mi pare că şi d-ra Mărioara nu-1 prea are la ochi buni, şi Încă mai are obraz să mă puie de strajă la poartă!... Mări, ’mi vine să mă duo pin la crlşmă să trag o slngeapă!... (Se opreşte şi se uită printre parma- cltcuri.) Iaca, văd un tlnăr calare, vreo rudă a celuilalt, poate... Nu seamănă că se ţine prea bine pe cal. chiţI (d-afară) — Amice! Aici şade c-na Angheluşa? nichifor — Aici, d-le. (Deschide poarta.) Dă-ţi calul la băiatul cela să-l ducă la grajd. SCENA VI CHIŢĂ, NICHIFOR Chiţâ (in parte) — In sflrşit, am intrat. (Se uită spre stingă.) nichifor — Boierii s-au pus la masă, dar... (După ce a închis poarta se uită la Chiţă.) Ce văz ? Nu mă Înşel!... D-ta eşti ?... D-le Chiţă Urlescu, ce, zău, nu mă cunoşti ? Eu slnt Nichifor volintiru, cel pe care l-ai scăpat din Dunăre. 326 ARIE Era vară, era cald Şi pe mal nu era nime, Mi-abătuse să mă scald Şi intrai la adîncime. Ctnd un cîrcei m-apucă Şi intr-o vuitoare adincă Mă pomenesc, bîldibîc, In adîncul unui bulbuc, Mă-necam, fără-hdoială, Fără să fiu bucuros, Cînd d-ta, cu iuţeală, De chică afară m-ai scos. chiţă M-ai fi scos şi tu din baltă, Nu mă lăsai ca să mor. NICHIFOR Bine, tac, nu mai zic altă, Dar cu viaţa-ţi sînt dator. chiţă — Dai Te cunoscI Dar acum ce faci aci? nichifor — Apoi de, colonelul m-a dat surori-sa, unde sînt chelar şi portar. chiţă — îmi pare bine! (în parte.) îmi va fi de ajutor. nichifor — D-apoi mie! Am să-ţi spui o mie ş-o sută... chiţă — Parcă ziceai că şăd la masă?... nichifor — Ş-apoi ?... îi ajunge d-ta... un ofiţer... chiţă — Negreşit, dar mai întîi aş vrea... lancu aici e?... nichifor — Nepotul cucoanei, un poznaş?... Aici e. chiţă — Aş vrea, voinice, să vorbesc ceva cu dînsul. Du-te de-i spune, dar fără să te vază nimeni, că un prieten îl aşteaptă aci. nichifor — îndată. (Iese.) SCENA VII CHIŢĂ (singur) Se vede c-am dat peste vro serbare, peste vro adunare, am păţit-o bună. Dar, iar unde s-au mai auzit nebun ca mine s-alerge peste dealuri, peste văi, după o fetiţă care poate au 327 uitat şi cum mă cheamă, şi care, cind ajungi plin de speranţă şi mort de osteneală ţi-o zice, salutlndu-te cu răceală: „în adevăr, Îmi pare că te-am văzut, nu ştiu unde“. E ceva de nebunit; Insă nu mai era chip să trăiesc in aşa fiori şi Îndo- ială! Din norocire, un ofiţer, amic al meu, era să vie aici cu depeşe, şi el era disperat să plece din Iaşi din pricina unui amor ce Începuse. Ii propun să mă Însărcinez eu cu depeşile lui... priimeşte. Scriu colonelului că slnt bolnav... şi pe ici mi-i drumul. (Cu nerăbdare.) Dar ce dracu de nu mai vine procurorul meu. A, iată-1! ARIE Oamenii ăştia-n slujbă, Cind s-aşează pe mlncare, Nu-i urneşte de la masă Cea mai mare Intlmplare. Dă-le, foc. la tulumba, Ne răspunde. Şi aşa Bea, mînîncă pîn dă tumba Şi-n tîrg arde-o mahala. (Vorbind.) Parcă-1 aud viind. SCENA VIII CHIŢĂ, IANCU, NICHIFOR iancu (intrtnd cam supărat) — Ce este ?... Cine Întreabă de mine ? A fi iar vro bătaie... vreo ceartă In tirg, nu te lasă un minut in pace. (în parte.) Şi Încă n-am putut ceti răvăşelul iubitei Măriori. NICHIFOR — Iată persoana. (Arătînd pe Chiţă.) iancu — Ce văz! Chiţă! chiţă — Eu însumi. Iubite Iancule! iancu (lmbrăţiştndu-l) — Amicul meu cel mai scump, vechiul meu camarad de şcoală. Lasă-ne, Nichifor. (Nichifor iese.) Ia spune-mi ce faci? Eşti mai cuminte acum? chiţă — Slnt locotenent In armată şi Înamorat pînă-n glt. iancu — Bine te-ai pocăit! chiţă (rtzînd) — Dar tu, tot eşti groaza bărbaţilor? iancu — Ba, a făcătorilor de rele. Veghez liniştea publică. Dar ce vînt te-au adus pe la noi ? chiţă — Tu, frate, numai tu. 328 ian cu — Drace. Să ne înţelegem, vezi că şi eti sînt Înamorat abia ■ de două ore şi n-aş vrea... ; : chiţă (rtztnd) — Nu te teme ! Nu vin să-ţi cer inima, ci zelul tău, S elocuinţa ta. i fiANCU — Nu-i vro treabă mare. O cunosc eu?... chiţă — Foarte bine! iancu — Şade aci în tîrgul ăsta ? chiţă r— Chiar în casa asta. iancu — Ge fel?... chiţă — Intr-un cuvînt, este vară-ta, Marioara. iancu — Vară-mea, de unde ai văzut-o ? chiţă — La Iaşi, astă iarnă clnd mătuşă-sa, femeia colonelului nostru, au adus-o de au ţinut-o două luni ca să mai petreacă după moartea tatălui său. iancu — Bine zici! Mătuşi-mea rămăsese aici pentru trebile moş- tenirei. chiţă — Eu, care slnt foarte bine cu colonelul clnd nu mă trimite la arest, aceea ce se întlmplă mai pe toată săptămîna. Eram însărcinat să dau braţul damelor, să le duc la baluri, la teatru, judecă daca puteam să văz cu răceală pe cea mai amabilă persoană, eu care mă înamorez... iancu — Tot aşa de des pe clţ mergi la arest. chiţă O ! Astă dată, ce deosebire. Mă duc hotârît să-i declar amorul meu, clnd aflu că plecase de dimineaţă. Maică-sa o chemase lingă ea. iancu — Sărmanul băiat! chiţă — Eram furios! Alerg la colonelul care tocmai atunci avea podagră şi era necăjit pe toată lumea... „Domnule colonel, i-am zis, mor după nepoata d-tale.“ „Mori sănătos, ce-mi pasă mie.“ „Te rog, dă-mi-o de soţie.“ „Du-te la dracu.“ „De nu mie-i da-o pînă-n opt zile, mă împuşc.a ,,Să-ţi dau pe nepoată-mea ţie, un berbant, un fluşturatec, cel mai nebun din toată armata/4 „M-am Îndreptat, ş-apoi nu ştii, d-le colonel, că cei mai mari berbanţi se fac cei mai buni bărbaţi ? Dovadă, soţia d-tale, vezi cit e de norocită/4 (4Ta... ta... ta... şterge-te pe buze. Niciodată nu vei avea Învoirea mea/4 „Apoi oi fi silit s-o iau fără voia d-tale.“ „Tu?44 „Eu!44 „Să vedem/4 „Vei vedea.44 Punem prinsoare, el se mînie, eu m-aprind; mă triimite la arest, eu încalec calul şi iată-mă-s. iancu (cu răceală) — Fără să ştii dacă ea te iubeşte? chiţă — O! Sînt mai mult decît sigur. iancu (cu răceală) — Şi eu, sărmane amice, sînt sigur că ţi-ai rupt papucii degeaba. 329 chiţă — Cum aşa ?... iancu — Fără a vorbi de alte piedici, este una mai mare declt . toate. Mărioara iubeşte pe altul... chiţă (încremenit) — Cum se poate! Ea ţi-a spus-o?... iancu — Nu tocmai! Dar noi, oamenii în slujbă, avem obicei a ceti în inima omenească. chiţă (tulburat) — Şi pe rivalul acesta îl cunoşti tu?... iancu (tocmindu-şi cravata) — îndestul de bine, eu sînt acela. chiţă — Tu? Mări, ia lasă, tu totdauna iţi închipuieşti că te iubesc toate femeile. iancu — Avem probe, iubite!.. ♦ chiţă — Nu se poate. iancu — Mi-eşti amic şi mi-e milă de tine, vreau dar numaidecît să te vindec. (Scoţtnd un răvaş din buzunar.) Ţine! Iată un răvăşel... chiţă — De la dînsa ?... iancu — Pe care mi l-au dat în taină. N-am avut vreme să-l deschid din cauza mătuşi-mii... Citeşte-1, amice, şi vezi de m-am înşelat. chiţă (deschizlnd răvaşul, tremurtnd) — Asta-i grozavi Vasăzică privirile, mişcarea ei pe care le esplicam în favorul meu... (Cetind) „Iubite verişorule! Ceea ce fac este rău, fără-ndo- ială, dar pericolul ce mă ameninţă, amicia ce ne uneşte din copilărie... numai d-ta mi-arăţi compătimire şi numai d-tale voi să destăinuiesc aceea ce nu cutez să-ţi spui prin vorbă." (Necăjit.) 0! D-zeule!... iancu — Mititica! Nici prin gînd nu-mi trecea. chiţă (cetind) — „Simţ o deosebită aplecare pentru...“ iancu (repetlnd) — Simţ o deosebită aplecare pentru... chiţă (cu bucurie, cetind) — „Un tînăr ofiţer pe care l-am văzut astă-iarnă la Iaşi, la unchiul meu.“ (Urnind a ceti cu ochii.) Eu sînt acela. iancu — Ce, ce, ce spui ? Nu se poate. chiţă (urmind a ceti) — „Am crezut că mă iubeşte, dar fiindcă văz că m-am amăgit, te rog, verişorule, zi mumei mele să nu mă mărite niciodată.w (Sărutind scrisoarea.) O! Ce {fericire, amicul meu!... Scumpule Iancu!... (îi sare în glt.) arie I-am plăcut, ea mă iubeşte, Sînt sigur că voi izbuti. 330 IANCU Bine, bine, dar sfîrşeşte, Mă rog, nu mă gitui. (Uitîndu-se la scrisoare.) Drept să-ţi spun, mi-i cam ruşine Astfel să m-amăgesc. CHIŢĂ (vesel) Voi slujbaşii cetiţi bine In sufletul omenesc! } bis! IANCU — Aşa! Rîzi acum de mine, atlta-mi mai lipsea. (Rlzlnd cu hohot.) Ştii că-i ciudat. Ei! Zău, nu-mi pare rău, şi ca să-ţi dovedesc, aş vrea să te serv din toată inima. Din nenorocire, frăţioare, tot n-o să isprăveşti nimică. chiţă — Cum aşa ? iancu — Mărioara se mărită mlini. chiţă — Mlini!... iancu — Unchiu-său colonelul au făcut căsătoria asta. De aceea era sigur c-o să clştige prin soarea. chiţă (cu iuţeală) — Ba a perde-o d-lui! Acum clnd ştiu că-s iubit nici o putere in lume nu mă poate opri. Voi Împiedica căsătoria asta. Voi strica-o... iancu — Eu ţi-oi ajuta bucuros. Ş-apoi nu-1 pot suferi pe ginerile ăsta, parcă mie mi-este rival ; şi mult aş vrea să găsesc un mijloc să-l torturez, să-l fac de rls: să căutăm ceva. chiţă — Să căutăm! Ai găsit ? iancu — Trebuie ceva pe curînd, nu e timp de pierdut! chiţă — AI Ştii ce ? Răpesc pe vară-ta. iancu — Şi eu, ca procuror, sînt silit să te denunţ şi să te dau In judecată. chiţă — La dracu! Ce fel de om e rivalul acesta ? iancu — Un nătărău inglmfat! chiţă — Bătrln ? iancu — O figură d-acelea care n-au vlrstă... De la treizeci pină la cincizeci de ani; cum vrea cineva. chiţă — Brav P iancu — Aşa-şi zice el. chiţă — Cu atîta mai bine, 11 chem la duel şi-l omor. 331 ian cu — Ş-apoi eşti silit să fugi şi nu mai poţi lua pe vară-mea. chiţă — Să fug 1 ? iancu — Negreşit. Şi cirmuitorul te prinde... L-ai văzut? chiţă — I-am dat numai depeşele şi m-au poftit pe mlini dimi- neaţă la cafea... iancu — Va să zică te cunoaşte şi de-i avea nenorocirea să-ţi omori omul, eşti silit să fugi peste hotar, că de te-ar prinde, te triimite burduf legat la Iaşi. chiţă (disperat) — Dar ce să facem, cum să ieşim bine la capăt? De-aş putea vedea măcar pe vară-ta, poate mi-ar veni mai lesne vreo idee. iancu (căutînd laf o parte) — Ei bine, amice, iaca-ţi vine ideea. chiţă (cu bucurie) — Marioaral iancu (oprindu-l şi puindu-se-n dreapta lui) — Ia seama să n-o smerii 1 SCENA IX Aceiaşi, MARIOARA (vine tncel şi tot uittndu-se tn urmă si vază de n-o urmează cineva. Începe a Insera.) mărioara (cu glas tncet) — Aici eşti, verişorule? Abia am scăpat puţin. D-nu Damianovici nu mă perde din ochi. chiţă (tncet) — D-nu Damianovici? iancu — Ginerile. mărioara — Eram aşa de nerăbdătoare. (Cu sfială.) Ai cetit bile- tul meu, verişorule? iancu — L-am cetit, verişorică, şi iată răspunsul meu. (îi arată pe Chiţă.) mărioara — A! (Dă un ţipăt.) Ce văzl D-l Urlescu! chiţă (arundndu-se spre dlnsa) — Eu însumi, scumpă Marioarăl O! Cerule! Iat-o că şovăie. (Către Iancu.) Dracii să te ia cu surprizele tale. mărioara (cu un aer de dojană) — A! Verişorule, cum ai putut ?... iancu — Aşa, aşa, certaţi-mă acum cînd vă scap de necazul tăl- măcirilor, declaraţiilor ş-a palpitaţiilor. mărioara — Cum ? D-l a citit biletul meu ? chiţă — A! Să nu-ţi pară rău că sînt atlt de norocit. mărioara (incet, lui Iancu) — Va să zică ai ghicit că d-lui era... iancu (tncet) — Noi, magistraţii, sintem deprinşi a ceti în inima... 332 rCHiŢĂ (cu foc) — Ş-acum, scumpă Mărioară, sigur de amorul p1' d-tale, nimic nu mă poate opri, sînt gata a-ţi sacrifica viaţa .!■' ca să mă fac vrednic... jţ JAwcu (ascultindu-l) — Eţetera... eţetera... ştii, zău, c-ai fi fost . bun de advocat P Bine, dar acum ce să facem ? ţ-jChiţă — Cum Să scăpăm de smintitul acela? mIrioara — Cu neputinţă, miine ne cunună. ChiţI — Aşteptaţi! Mi-a venit o idee luminoasă. t MIrioara — Mă rog, să nu fie ceva care să supere pe mumă-mea. \ chiţ! — Nicidecum. D-nu Damianovici va fi silit să plece chiar In p astă-noapte. fi iancu — Cum asta ? chiţI (către Iancu, încet) — Tot îl chem la duel, dar In loc să-l >».. omor eu, mă omoară el... iancu — Ce vorbă-i asta ? ; chiţI (încet, lui Iancu) —Nu Înţelegi? Noi alegem pistolu, tu furi plumbii, el trage, eu cad, mă fac că-s lovit şi mor. El, ; temîndu-se de arest, li silit să fugă Îndată şi iată că nu se ? Însoară. iancu — Nu-i prea rău. mIrioara — Dar spuneţi-mi şi mie. / iancu — Iată-1. ’L zăresc viind printre copaci. chiţI — Mă duc să-l insult! iancu — Din ce cauză? chiţI (încet) — Care mi-a ieşi înainte! A! Tocmai. (Arunclndu-se iute la picioarele Marioarei.) Aşa! Scumpă Marioară... Crede sentimentelor... mIrioara (cu mirare) — Ce va să zică asta? ChiţI (încet) — Nu te speria. iancu (încet) — Iată-1!... SCENA X Aceiaşi, PAMFJL ( viind ) pamfil (in parte) — Vinul cela mohorît m-au cam ameţit, dar mi se pare c-am zărit rochia cea albă a adoratei mele! Ce văz ? Un om la picioarele ei. chiţă — Niciodată nu voi uita o aşa dulce fericire, (li sărută mina de multe ori.) 333 pamfil (în parte) — Ce s-au apucat omul ăsta? iancu (în parte) — Bine, dar eu nu trebui să şez aşa cu mlinele In sin. (Tare, către Chiţăşi cu mînie.) D-le! Purtarea d-tale-i nesuferită. chiţă (aprinztndu-se) — D-le! mărioara (uitîndu-se cu mirare la amtndoi) — Dar ce-au păţit amindoi ? iancu (cu foc) — In ajunul cununiei. chiţă (asemenea) — N-oi lăsa niciodată s-o sacrifice unui gugu- man. pamfil (ieşind) — Gogoman!... mărioara (zărindu-l, fuge dtnd un ţipăt) — Ai!... (Chiţă se ia puţin după dinsa. Iancu aleargă la Pamfil.) SCENA XI IANCU, PAMFIL, CHIŢĂ iancu — Cum, prietene, erai acolea ? pamfil — De-un cuart de oră şi-ţi mulţumesc, cumnate, de partea care luai... iancu — De ce nu te arătai mai curind ? pamfil — încremenisem... Ce lucru-i d-1 acesta ? iancu — Nu ştiu, frate, un necunoscut, un smintit care... pamfil — Un amorez, cu bună seamă, lasă-mă să-i vorbesc eu. iancu (încet) — Şi nu-1 cruţa, dă-i pe foi. pamfil — Las că-i vedea, mai ales că vinul cel negru mi-au dat curagiu! (Către Chiţă, care se întoarce.) Domnule! chiţă — D-ta ai speriat pe d-ra care au fugit! De ce nu-ţi căutai de drum? pamfil (către Iancu) — Minunat! Ar zice cineva că eu slnt un chinez în toate astea... Auzi, să-mi caut de drum. (Rădi- cînd glasul.) Nu ştii, d-le, că de mine vorbeai mai dineori ? chiţă — Cînd am zis: un gogoman ? pamfil — ’I de prisos a mai repeta. chiţă (cu molătate) — Nu vă supăraţi... dacă aş fi ştiut... pamfil (rădicînd tonul) — Domnule!... Trebuia să ştii... chiţă — N-am avut în gînd. pamfil — Gînd, gînd, nu ştiu eu. (In parte.) Nu seamănă vrun ceva de el, şi dacă l-oi lua c-o perdea mai sus (tare) adică, d-le, vreau să-ţi spun că sînt ofensat. Tînăra aceasta mă interesează. 334 HpHiŢĂ — Şi pe mine, d-le, ş-aş putea să mă plîng... Bumfil — Să te plîngi! Pentru că te găsesc la picioarele ei ? | Pentru că-i sărutai mina? rhiţă — Dar, d-le, şi purtarea d-tale îi necuviincioasă. EIaxfil — Auzi vorbă! Ce zici d-ta de asta, iubite procurore? ■A.NCU (tncet) — Zic că-i un obraznic, şi că nu trebui să-l laşi aşa. PAHFIL — Aşa-i? Hai să mergem. (Vrea să iasă.) Iiancu (tncet şi oprindu-l) — Cum să poate să pleci? D-ta care ai p avut 14 dueluri. \ Pamfil — Apoi tocmai pentru asta... Al 15-lea n-are s-adaoge nimica la reputaţia mea nici atîta (dă cu unghia pe dinte.) Mi-e milă de dînsul. Aşadar... Haidem! (Vrea să iasă.) chiţă — Ba nu, d-le. (Oprindu-l.) Nu poţi să te duci pînă nu mi-ei cere iertare. pamfil — Auzi! Acum trebui să-i cer şi iertare. iancu (tncet) — Vrea să lungească vorba, îi un fricos. pamfil (tncet şi cu un aer de dispreţ) — Aşa seamănă. Dă-I încolo... să-l lăsăm mai bine dracului... hai să plecăm. chiţă (tot oprindu-l) — Stăi, ţ-o zic. pamfil (cu mlnie) — Ia, n-auzi... Ştii c-ai început să te treci cu gluma ? Cînd eu sînt insultatul, cind eu s-ar cădea să-ţi cer rezon de aste obrăznicii. Găsesc fără ispravă. (Către Iancu.) Vin, iubite... chiţa (oprindu-l) — Stai, d-le... ţi-au scăpat vorbele de obrăz- nicie de „fără de ispravă44. Eu sînt acum cel ofensat. pamfil — Na, acum el îi cel ofensat. Le Încurcă una cu alta. chiţă — Şi dacă nu te-i laşa de căsătoria asta cu d-ra Marioara. pamfil — Să mă las ? Ca să am pe urmă de vorbă cu colonelul care a zice că i-am făcut afront. chiţă (tare) — Hotăraşte-te, d-le! pamfil (asemenea) — Ei bine, d-le, m-am hotărît, mă însor cu d-ra Mărioara şi nu voi să-ţi cer iertare. iancu (tncet) — Bravo! chiţă — Nu vrei să-mi ceri iertare. iancu (tncet lui Pamfil) — Să teme... să teme... pamfil — Nu, d-le! chiţă (apucîndu-l de mîini) — Bine, ne vom bate la duel. Şi-ţi mulţumesc de asta. 335 SCENA XII Aceiaşi, NICHIFOR nichjfor (viind tn grădină) — Bătaie! Bravo! chiţă (scuturtnd de mină pe Pamfil) — Şi un duel de moarte, ’ţi spun mai dinainte. nichifor (către Chiţă) — Cu ginerile? Să trăieşti, domnule loco- tenent. pamfil — Ce-i locotenent ? ian cu (cu un aer mthnit) — Am făcut tot oe s-au putut ca să opresc... dar nu-i chip. pamfil — Afară numai dacă d-lui ar vrea să-şi tragă vorbele Înapoi. chiţ! — Nici prin glnd să-ţi treacă. pamfil — Apoi dar vom vedea asta după ce m-oi cununa şi mi-oi pune treburile la cale. chiţă — Ba, ba, In astă-seară, aci, şi chiar acum, li lună şi se vede frumos. pamfil — N-avem marturi. chiţă — Nichifor o fi al meu. iancu (către Pamfil) — Şi eu al d-tale. pamfil — Foarte mulţumesc. (In parte.) La dracu, In ce belea m-am vlrlt. iancu — Du-te, Nichifor, de adu armele. nichifor — îndată. ARIE Haide, haide, mai degrabă Să sflrşim această treabă, Marturi slnt, nimic lipseşte, Avem tot ce trebuieşte. PAMFIL (speriat) Doamne, Doamne, ce păcate, Simt fiori că-mi umblu-n spate. Dar mai gîndiţi, îngăduiţi. Pentru nişte vorbe goale Arme nu-s... 336 NICHIFOR Am eu pistoale. De clnd am fost volintir. chiţă Adă-le aici. IANCU Şi un orbir. NICHIFOR lată-mă-s, le-aduc îndată. PAMFIL Ce întlmplare blestemată. Dar ia mai staţi, Dar ascultaţi... CHIŢĂ, NICHIFOR, IANCU Haide, haide, mai degrabă, Să sfirşim această treabă, Arme sînt, nimic lipseşte. Avem tot ce trebuieşte. (Nichifor iese,) pamfil (in parte) — Se duce după pistoale! iancu —Bravo! Bine te-ai purtat, ’ţi fac complimentu meu. pamfil — Bunătatea d-tale! Mi se pare c-am arătat destulă băr- băţie. Nu doar că n-aş fi fost bucuros. (Rădictnd glasul ca să-l audă Chiţă care se plimbă.) Căci ce mulţumire poate fi a să pune cineva în rizic a omorî pe un om. (Mai tare.) In sfîrşit, daca d-lui s-ar fi plecat. chiţă (se plimbă clntînd) Frunză verde peliniţă, Tra, la, la, la, ra, ra, ra. pamfil (in parte)— ’I vine încă a cînta in aşa momente... Sînt oameni în lumea asta cari au puţină inimă. 337 SCENA XIII Aceiaşi, NICHIFOR nichifor (cu 2 pistoale şi o vargă de încărcat) — Iaca, doi voinici pe cari-i ţin minte jidovii de la Herţa. pamfil (in parte) — Auleu! Ce pistoale, parcă slnt carabine. chiţă — Să le încărcăm. iancu (lulndu-le) — Asta-i treaba marturilor. pamfil — Dar mai întii, eu cred... iancu — Dă-mi gloanţele. (în parte.) Am zburat! (Le vtră tn buzunar.) pamfil — Nu ştiu însă de mă pot servi cu armele unui strein. iancu (incărctnd pistoalele) — De la un al treilea, n-ai ce zice. (Cătră Nichifor.) Dă-m fultuială. nichifor (dtndu-i) — Poftim! pamfil (plimbtndu-se d-oparte tn vreme ce Chiţă se plimbă de ceailaltă) — Pocnetul are să sperie damele. nichifor — Sîntem departe de casă, ş-apoi or crede c-am descărcat eu puşca. pamfil — Minunat! Dar ar fi mai bine dacă d-1... (oprindu-se) ar voi să intre în esplicaţie. Pentru că, oricum, cînd i-am zis d-sale obraznic! Fără ispravă... Şi încă... D-voastră o spuneţi, în sfîrşit, eu n-am cerut... dimpotrivă, d-lui a venit, socotind... Eu nu-i zicem nimic şi am gîndit pentru că socoteam... nu doar că d-nul a venit ca să... pentru că, orişicum... lucrul nu-i... Ş-apoi, pe mine mă cred vărsător de sînge, dar nu sînt nicidecum... şi n-aş fi mulţumit. (în parte.) Mi se pare că se linişteşte. chiţă (cu răceală) — Cine trage întîi? pamfil (tn parte) — Ţi-ai găsit! iancu (arătlnd pe Pamfil şi dtndu-i un pistol) — D-lui e cel ofensat. nichifor — Ba-i d-lui. (Arătlnd pe Chiţă.) chiţă — Să hotărîm prin sorţi. iancu (arunctnd un ban tn sus) — Cap ori pajere? pamfil (iute) — Cap. nichifor (căutlnd banul) — E pajere! (Dind pistolu lui Chiţă.) D-ta eşti întîi, domnule locotenent. pamfil — Iaca! pajerea-mi umbla prin gură. chiţă — Cit pentru celelalte condiţii... iancu — Le-om pune noi la cale. pamfil (încet lui Iancu) — Dar fă-1, omule, să înţeleagă că, zăur mi-i milă de dînsu. 338 iancu — Bine, bine. (Se duce spre ceilalţi.) pamfil (In parte) — Ce dracul Nu poate cineva sflrşi o treabă şi fără zgomot. iancu (Intorctndu-se spre el) — Am pus eu la cale... la 12 paşi aveţi să vă bateţi I pamfil (speriat) — A! A! (In parte.) Aşa pune el treburile la cale. iancu — Să numărăm paşii. (Se pune spate la spate cu Nichifor şi numără amtndoi ctte 6 paşi de la mijlocul teatrului, pe urmă se întorc şi stau fieştecare lingă omul său. Minut de tăcere.) pamfil (aparte) — Cit slnt de nenorocit. El are să tragă Intii şi cine ştie I iancu (către Pamfil, apudndu-l de mină) — Aşază-te! (Văztnd că tremură.) Da ce ai? pamfil (cu glas jalnic) — Nimici Nervelel... iancu (încet) — Ce te temi? Eşti asigurat. pamfil — Nicidecum, duelurile nu slnt coprinse. chiţă (de departe) — Gata eşti, d-le? pamfil — Ba, ba, Încă nu-s gata. (Aparte.) O! Doamne, Doamne, eu, care totdauna am fost om de pace... Cine mă punea să-mi dau nume de duelist... Ce dobitocie... (Intorcîndu-se în toate părţile.) Şi... şi... nichifor — Dar astlmpărl-te Intr-un loc, parcă eşti o coţofană. pamfil — Aş vrea să-l văd pe dinsul. nichifor (cu glas tare) — Tăcere! iancu (încet lui Pamfil) — Nu te mişca! nichifor 1 (şed mai în urma luptătorilor. Chiţă întinde pis- iancu J tolu. Mărturii hat în palme zictnd) — Una... două... trei... (Chiţă sloboade.) pamfil (plecîndu-se fără să vrea) — Ol... (Către Iancu.) M-au lovit ? iancu — Ba nu. nichifor (către Chiţă) — Cum, d-le ofiţeri D-ta care tragi aşa de bine cu pistolu... iancu (imitind pe Nichifor) — Tăcere 1 chiţă (către Pamfil) — Rindul d-tale, d-le, loveşte şi nu mă cruţa. pamfil — Aşa, de nu l-oi nemeri, o zice să-ncepem din nou I OI Ce idee! (Către Iancu.) O să dau In vlnt. (Iancu arată prin semn lui Chiţă ideea lui Pamfil şi, cind rădică braţul, Chiţă ti zice iute.) chiţă — Stăi, d-le! De-i trage în vint să ştii că nu priimesc şi începem iarăşi. pamfil (în parte) — Ce turbat. (Ocheşte.) IANCU 1 n .. > Da dă acum. nichifor j pamfil (făcîndu-şi curaj) — Cu toate acestea, daca d-lui ar vrea... chiţă — Da dă acum, ce dracu! pamfil — Bine... bine... dacă vrei numaidecit. (Sloboade, Chiţă cade.) chiţă (dă un ţipăt năbuşit) — Al... UNCU 1 E rănit!! NICHIFOR J pamfil (cu mirare) — Cum să poate! Eu am dat cu ochii Închişii chiţă (cu un glas slab) — Ah!... mor! NICHIFOR (alergind la el) — Şi nici un ajutor, nimeni!... iancu (apropiindu-se de Chiţă şi dînd In lături pe Nichifor) — Lasă că eu cam ştiu ceva de răni. pamfil — Dar nu se poate, vă zic! Cînd vă spun că nici nu m-am uitat. iancu (lingă Chiţă) — Nu mai este nici o nădejde I nichifor — Bietul meu ofiţer! Făcătorul meu de bineII... pamfil (aruncînd pistolu) — Nenorocitul tînăr! nichifor (ameninţîndu-l) — Taci, fiară!! chiţă (rădicîndu-se cu anevoie într-un cot) — De prisos slnt toate, puterile mă lasă... slăbesc!... Domnule Damianovici, te iert... pamfil — Aţi văzut toţi că n-au fost vina mea. Aţi fost marturi t Singur ai voit-o, nenorocite tinere! chiţă — Fugi... fugi degrabă pînă nu se află. iancu (încet lui Chiţă) — Taci şi mori mai degrabă. chiţă (cu glas slab) — Acesta-i cel de pe urmă consiliu ce un ine- mic generos... a! (Cade iarăşi.) iancu (puind mina la inima lui Chiţă) — S-au sfîrşit!!... Nu mai respiră!!... pamfil (zdrobit) — Iată-mă un ucigaş!... spaima familielor... şi groaza neamului omenesc!... Ce să facem acum?... iancu — Nu-i vreme de vorbă... pleacă!... fugi!... nichifor (ameninţîndu-l) — Şi degrabă. pamfil — Să mă duc ?... iancu — Nu te codi, fă-te ce te-i face, de n-ai poftă să intri In criminal! Fugi peste graniţă... Nichifor, deschide-i poarta. pamfil — Eu nu mă duc. 340 chiţă (in parte)— Ce? iancu — Fugi, ’ţi zic! pamfil — Ba nici gîndesc, dar însurătoarea mea ? iancu — Iţi mai vine să te mai gîndeşti la însurat cînd te afli In pericol. Gîndeşti că mătuşi-mea are să-ţi mai dea pe fiică-sa cînd va afla că ai omorît un om ? arie PAMFIL Dar gîndiţi că nu-s de vină, Eu nu vream ca să mă bat. Aţi fost martori în pricină, Ş-aţi văzut cum m-am purtat. Haide să gîndiţi cu mine Vre un mijloc să aflăm. IANCU, NICHIFOR Ce să facem... PAMFIL Ar fi bine Chiar aici să-l îngropăm! (Arată pe Chiţă.) Toc- mai! Ascultaţi, îi noapte, tînărul acesta nu-i de pe locurile astea; aşa nimeni n-o şti... iancu (In parte) — Altă istorie acum! chiţă (aparte) — Ce, vor să mă îngroape!... pamfil — Indată-1 punem în groapă... (Să suie spre fund.) chiţă (încet, lui Iancu care-i lingă el) — N-auzi, tu! Nu vreau!..# pamfil (intorcindu-se către Iancu) — Şi pentru ce nu vrei? iancu — Vreau să zic că nu ştiu de s-o putea. pamfil — De ce nu!... Dacă ne-om pune cîte trei, e lesne. (Cău- tind.) De-ar fi vreun hîrleţ... vro lopată... chiţă (către Iancu) — Scapă-mă de groapă, sau înviez acum. c-na angheluşa (chemind d-afară, de departe) — Iancule, d-le Damianovici... pamfil — Ce este ? nichifor — Glasul cucoanei. iancu — A fi auzit pistoalele. pamfil — A! la dracu. ansamblu (misterios) Păziţi tăcere, fieştecare, Ca să nu tragem vreun prepus, S-ascundem bine astă-ntîmplare, Treaba la cale acum s-a pus. chiţă Să nu mai facem nici o mişcare Pînă ce ziua se va ivi Să nu se afle, c-apoi In mare Belea şi poznă putem veni. IANCU Acum acasă hai In tăcere, Eu fără grije să vă spun nu-s, Şi o mai mare întlrziere Poate să dea vre un prepus. PAMFIL Noi să ne ducem, dar cine ştie Cu mortul nostru ce s-a-ntîmpla. IANCU Mortul aicea las să rămîie, Badea Nichifor l-o îngropa. NICHIFOR Eu să-l... IANCU Tu însuţi. PAMFIL Ia, chiar aice. NICHIFOR Nu ştiu de trebui. PAMFIL Te-oi mulţumi. NICHIFOR Sărmanul tînăr cine ar zice C-o murit astfel. chiţ! (la urechea lui) Taci, nu crtcni. NICHIFOR — Ol chiţX (puindu-i mîna la gură) — Ţst! împreună PAMFIL şi IANCU, CHIŢĂ, NICHIFOR Păziţi tăcere fieştecare Ca să nu tragem vre un prepus S-ascundem bine astă-ntîmplare, Treaba la cale acum s-a pus. (Iancu trage pe Pamfil fi ies amittdoi prin fundul ain stingă, Per- deaua cade.) Sfîrşitul actului I ACTUL AL II-LEA Teatrul reprezintă un salon de ţară, cu uşă în fund care dă Intr-o galerie cu policandre şi candelabre cari se aprind numai cînd se începe balul, în stînga privitorului, un cabinet; în dreapta, o fereastră cu balcon ce se deschide pînă gios. Lîngă cabinet, o masă rătundă, acoperită cu un covor cu tot ce trebui pentru scris. SCENA I NICHIFOR. apoi IANCU (La rădicarea cortinei Nichifor aşază mobilele. Iancu vine prin fund.) iancu — Pst!... Pst!... Nichifore! nichifor (intorăndu-se) — D-ta eşti, domnule? iancu — Cum se află mortul nostru ? nichifor — Prea bine! arie Măcar că au răposat Tot nu vrea ca să postească, 343 Mereu cere de mlncat, Că-i mort nu vrea să glndească. In loc nicidecum nu şade, Nu voieşte a aştepta; Geaba zic că nu se cade I ,. Un mort să se poarte aşa. / bls In sfîrşit, întreabă de d-ta, vrea să te vază. iancu — N-am putut să scap, dar îi scrisesem un răvăşel. nichifor — Tocmai răvăşelu d-tale l-au făcut să-şi pearză şi puţina minte ce-i mai rămăsese; dar ce i-ai scris? iancu — Că nu mai este nici o speranţă! nichifor — Ce spui ? iancu — Mi-am întrebuinţat toată elocuinţa cu capul ăla sec de ginere ca să-l fac să înţeleagă; că ţrebuie să se ascunză măcar vreo cîteva zile, să mai întârzie cununia. In zadar! Ceremonia-i comendată, aşteaptă numai pe asesorul ca să facă foaia de zestre şi să iscălească. După cununie, balul. Vezi că bietului Chiţă nu i-au rămas decît să ia poştia şi să se întoarcă la Iaşi. nichifqr (cu tristeţi) — ’Mi pare că aşa a şi făcut. iancu — Ce zici ? nichifor — Dar mai nainte vrea să vie aici, să omoare pe protiv- nicul lui. Eu i-am spus că, după întîmplarea de ieri, nu se mai poate. iancu — Negreşit, dacă au murit, şază acum liniştit. nichifor — D-odată, mi-au sărit în gît, au fugit cit li lua picioa- rele şi nu ştiu ce s-a făcut. iancu — Ce spui, nu cumva o fi făcut vreo nerozie, să nu- se fi înecat In Şiret sau să se fi împuşcat, s-alergăm. (Se opreşte, văztnd pe Pamfil intrlnd.) Ţst... Iată biruitorul său. SCENA II Aceiaşi, PAMFIL (în toaletă) pamfil (cu un aer serios) — A! D-ta eşti, iubite prietine; iubite cumnate, aş putea zice Piladul meu, căci acum sînt ca neno- rocitul Orest, prigonit de iele... (Către Nichifor, lutndu-i mina.) Apropo de iele!... Bună dimineaţa, Nichifore! (Nichi- for se întoarce.) A! Nu respinge mîna aceasta grozavă. Nu mă condamnaţi pentru o rătăcire care m-a izbit pe mine cel întîi. nichifor — Cel întîi \ 344 jpamfil — Cind aţi şti oe noapte grozavă am petrecut, dragii mei!... Nu vedeam decit stafii primprejurul meu I... Hora strigoilor... Cîntecul Rusalielor! Ah! iubiţii mei!... cre- i deţi-mă, domnul ucigaşilor este o pedeapsă de iad, cit voi trăi nu voi Înceta a zice: omorlţi cit veţi putea mai puţini oameni, dacă vreţi să aveţi poftă de mlncare şi să dormiţi p-amlndouă urechile. ian cu — Las, cumnate, nu mai plînge pentru că oricum, daca te-ar fi omorlt pe d-ta... p am fil — Fireşte că mi-ar fi părut şi mai rău. (Oftează.) Dar chipul acestui nenorocit tlnăr ’mi stă aci; figura lui'nu-mi lipseşte de dinaintea «cililor. Dar oare despre dlnsul slnteţi siguri că nu s-a şti, nu s-a afla nimic ? nichifor — O! N-ai nici o grije. PAifFiL — Nichifore! Mai tlrziu să pui nişte flori, nişte roze, pe mormlntul lui, ştii?... ARIE • Pe a lui groapă ca s-o umbrească Salclmi şi sălcii să răsădeşti, Rugăciuni, mile Bă-1 pomenească, Pe la biserici să Impărţeşti, In floarea vlrstei să 11 ia moartea, In mormlnt jalnic să stea Închis, Aşa se vede că au vrut soarta, Aşa se vede că i-au fost scris! (Către Iancu, vorbind.) ’Mi pare că asta probează destulă inimă din partea mea, o! eu slnt numai inimă din cap plnă-n picioare. iancu (văztnd pe Angheluşa) — Ţst! Iaca adunarea!... pamfil — Haide! Trebui să rldem acum şi să ascund sub roze norii ce-mi Înnegurează fruntea. (Trece la dreapta.) nichifor (încet, lui Iancu) — Va să zică nu-i mijloc d-a Împie- dica căsătoria? iancu (încet) — Cam greu! (Nichifor iese.) SCENA III IANCU, PAMFIL, c-na ANGHELUŞA, MĂRIOARA (tn haine de mireasă), multe rude, dame ţi ofiţeri CORU Ce norocire! Ce fericire! 315 In ziua asta e de gustat, Prin cununie, Dulce robia Pentru vecie de aşteptat TINERII (către Pamfil) Ca rudenii credincioase noi ţi-aducem salutarei FETELE Şi noi aerele miresi-^i faca felicitare. PAMFIL Clnd un biet om se-nsoară Mii de rude te-mpresoară, Veri, cumnaţi, nepoţi, nepoate, De glt te sugrumă toate. TOŢI Ce norocire, Ce fericire. c-na angheluşa (prezenttnd mai multe persoane lui Pamfil) — Dl. Ciuperciescu — ginerile meu; d. Boclucaş, samişul; d— pamfil (tnchintndu-se) — Prea multă onoare 1 Dar asesorul (către lancu), n-ai văzut pe asesorul, Işuicule? iancu — Nu. (în vreme ce urmează a-şi face complimentele, Mărioara s-apropie de Iancu.) mărioara (cu jumătate glas) — Ia spune-mi, verişorule, unde-i oare d. Urlescu iancu (in parte) — D-zeu ştie! mărioara — De n-ar veni după ce ne-om cununa. iancu — Se prea poate. angheluşa — Curios lucru că nu mai vine asesorul! pamfil — Eu Insă zisesem cinovnicului ca să-i spuie să se afle aici la un ceas, cine ştie, a fi Înţeles poate la un ceas după miezul nopţii... Oamenii ăştia slnt aşa de zăpăciţi. angheluşa — Uită-te, slnt mai aproape 8 ore. iancu — Presupun eu ce-i pricina. (Către Marioara.) mărioara (încet) — Ca ce oare?... iancu (asemenea) — El a fi Împiedicat pe asesorul să vie. 346 ijŞiĂRiOARA (idem) — Cum, d-1 Chiţă? pAMCu (încet) — El se vede c-a oprit pe asesoru, ca aă mai Intirzie ţ nunta. mărioara (idem) — Doamne! Bine-mi pare!... michifor (anunţlnd) — D-1 candidat de la judecătorie! ^mărioara — O ! D-zeulel -iancu (aparte) — Dracul să ia. toţi (văzînd pe candidai) — A! In sflrşit, iată-1!... SCENA IV Aceiaşi, CHIŢĂ chiţă (în haine ţivile, cu musteţile rase şi cu ochelari) — Cer ier- tare pentru intirziere; dar noi stntem devotaţi serviciului şi siliţi de multe ori a face ce nu voim; mai cu seamă eu, care nu alnt Încă cunoscut aicea, slnt disperat că v-am făcut să aşteptaţi. ANGHELUŞA — D-le !... "chiţă (sărutîndu- i mina) — Cucoană Angheluşă, nu sint vrednic de iertare. D-nu asesoru a avut o anchetă neapărată şi m-au . Însărcinat pe mine ca să viu. (Arăttnd pe Marioara.) D-ei e fiica dv.? C-na angheluşa — Dar, d-le! iancu — Dar ia spune-mi... chiţă (încet lui Iancu) — Am Înşelat pe asesorul şi i.-am luat hirtiile. (Către Angheluşa.) Văd că mă iertaţi!... pamfil (aparte) —Ce asemănare cu ofiţerul! (Tare.) Ba nici- decum, d-le, nicidecum! (Uittndu-se lung la el.) chiţă (lui Pamfil) — Văd că vă uitaţi lung la mine. Poate am avut norocirea de m-aţi văzut undeva. pamfil — Ia ascultă, d-le, ia spune-mi, n-ai fost d-ta vreodată mort? Adică nu te-ai bătut de curind la duel? chiţă — 0! D-le!. Noi ăştia de partea judecătorească ne batem numai cu condeiul. angheluşa — Nichifor! Să sflrşim, d-le candidat. (Nichifor intră.) Ado luminări. mărioara — O, D-zeulel Nu mai e nici o nădejdie. (Nichifor intră cu luminările.) angheluşa (poftind invitaţii la masă) — Poftiţi, d-lor! chiţă (vesel) — Eu slnt gata. (Se pune la masă.) pamfil (privind necontenit pe Chiţă) — Nu poate să fie el... Cu toate astea... Dar... slnt un prost. (Toţi şed.) chiţă (tuşind şi căutlnd primprejur) — Nu mai aşteptăm pe nimeni? iancu (tncet) — Ce vrei să faci? chiţă (tncet lui Iancu) — Să-i Încurc cumva. La o foaie de zestre se găseşte totdauna vreun cîilrcioi. (Tare şi citind iute.) Cu adjutorul lui D-zeu: foaie de zestre ş.c.l. O icoană-fere- cată cu argint ş.c.l. Se poleieşte cu aur ş.c.l. 12 pogoane de vie la Odobeşti, de frunte ş.c.l. pamfil — Şi celelalte. Şi celelalte... Cum aşa? c-na angheluşa — Cred că a fi Întocmai cu copia ce am triimes d-lui asesor. chiţă — Din cuvlnt In cuvlnt, adică cu oareşcare preschimbare, daca veţi socoti de cuviinţă, care nu poate supăra pe d-lui (arăttnd pe Pamfil) pentru că nu ştie nimeni cine trăieşte şi cine moare. Aşa-i? pamfil — Ce ? (Aparte.) Ce om al dracului. Căutătura lui mă bagă-n boale. chiţă — Vreau să zic, la orice lntlmplare. Pentru că, cine ştie ? Poate să Be lntlmple o nenorocire şi atunoea d-ei, avlnd făcută ipoteca asupra averii d-sale, ipovalon se cuvine din para- ferie după legi şi forme şi exopricalele statornicite In folosul dănuitoarei, lnzestrătorul cade sub categoria falimentului; iar zestrea se Întoarce cu rodurile ei precum şi a treia parte din averea d-sale mişcătoare şi nemişcătoare, după preţuirea făcută prin experţi, pe temeiul articolului 507 din oodica civilă şi la vasilicale art. 1 423 şi la armeniopul 402... se Înţelege curat... pamfil — Ce se Înţelege ? Ce ? Ce ? de vasili ? de armeni ? de nu ştiu ce... chiţă — Poate că d-ta n-ai luat bine seama, dar d-lui... (arăttnd pe Iancu) cred că m-au Înţeles. iancu (cu seriozitate) — Te-am Înţeles, d-lel... pamfil — Zău I Ai noroc dacă-1 Înţelegi 1 iancu — Şi deşi slnt rudă cu mireasa, dar In locul d-lui n-aş priimi condiţia asta. chiţă (cu foc) — Şi eu, în interesul d-rei, nu pot s-o las nici- decum. iancu (aprinztndu-se) — Condiţia asta-i asupritoare. chiţă — Ba-i foarte dreaptă. 348 |*ncu (arâtînd pe Pamfil) — Şi daca d-lui ar muri fără copii, aşa-i că rămîne muritor de foame? |*MFiL (sculîndu-se şi dudndu-se Ungă masă) — Mai îngăduiţi, mă rog, nu-mi place mie astea I Cum, dac-aş muri... aş răml- nea... iiţă (luînd pe Pamfil de mină) — N-are a face! Vreau să arăt că mortul ia pe cel viu. (tAMFiL (speriat) — Nu vreau nici asta. in cu — Apoi dar, nu se* poate face nimic. (Toţi se scoală.) -na angheluşa — Mă rog, d-lor, mi se pare... SC ENA V Aceiaşi, NICHIFQR (cu o scrisoare) Ijuchifor (dtnd scrisoarea Angheluşei) — O scrisoare pentru d-ta. |angheluşa — Cu voia d-voastră I ÎIancu (încet lui Pamfil) — Să nu cumva să priimeşti. I^akfil — Doamne fereşte, nu iscălesc, mai intli că o să am copii, ţi dar şi de n-aş avea, nu-i un rezon ca să... /c-na angheluşa (care au cetit răvaşul, s-apropie de masă şi trage d-o parte pe Pamfil, Chiţăşi Iancu) — D-le candidat, nepoate, oricare vă este socotinţa, vă spun că am toată încrederea în onoarea d-lui Damianovici şi vreau să se iscălească foaia de zestre îndată. chiţa (aparte) — A! La dracul c-na angheluşa (încet) — Este un tlnăr ofiţer căruia li zic Chiţă ; j XJrlescu, care-i amorezat de fiica mea şi e în stare să facă cine ştie ce. rCÎTEŞTREi — Ş-apoi ? :c-na angheluşa — Din scrisoarea asta aflu că este aici d-aseară. Cîrmuitorul îl aştepta şi astăzi trebui să vie la cafea şi nu s-au arătat. pamfil (încet, lui Iancu) — Cred şi eu, sărmanul, că nu i-a mai veni poftă să bea cafea. c-na angheluşa — Mă tem să nu facă vro nebunie, Înţelegi, d-le candidat, ’ţi vorbesc ca unui prieten al familiei, n-oi n liniş- tită declt cind mi-oi vedea fata cununată. Aşadar, să facem ce-om face. 34» pamfil — Bine, bine. ian cu (încet, către Marioara) — S-an sfirşit! mărioara (lui lancu) — D-zeule!... Ce bine mergea treburilef cttiŢĂ (tn parte) — Mi-am perdut rostu. Nu ştiu ce să mă fac!... O idee!... Numele mirilor nu slnt scrise, o să pun pe al meu. (Se pune la masă.) pamfil — Haide, d-le candidat... chiţ! (cu condeiul tn mină) — Numele d-tale? pamfil — Pâmfil Damianoviei. chiţă (scriind, în parte) — ChiţăUrlescu. pamfil (dictlnd) — Proprietar. chiţă (scriind şi tn parte) — Locotenent In armată. pamfil — Foarte bine! chiţă (tncet, către Marioara care s-a apropiat ca să iscălească) — Iscăleşte fără grije I... SCENA VI Aceiaşi N1CHIFOR (alergtnd) nichifor — Cuconiţă I Cuconiţă! Trăsura d-lui colonel. tuştrei — Colonelul! c-na angheluşa — Frate-meu! mărioara — Unchiu! Cum se poate ? niCihfor — Iată-1, să suie ţeapăn pe scară ca un voinic. c-na angheluşa — Haidem Înainte. (Urcă toţi spre fund.) chiţă (tn, parte, tulburat) — Colonelul! De m-a cunoaşte, m-am topit. (Intră tn cabinetul de lă sttnga.) SCENA VII Aceiaşi, COLONELUL colonelul (către toţi) — E! Eu slnt! Reumatismurile şi femeia mea mi-au dat puţin repaos şi iată-mă-s... C->NA angheluşa — Cit ai făcut de bine! mărioara — Unchiule! Unchiule! iancu — Ai venit chiar la vreme. pamfil — Un minut de mai zăboveai, găseai tot sfirşit. Î50 Şolonelul (imbrăţiştnd pe dame) — Ce mai faci, surioară? Dar ţ tu, fată frumoasă? Vezi iu, 12 poşte în fuga mare, numai ca r gă joc la nunta ta. (Către Iancu.) Cum te afli, procurore? \ (Văztnd pe Pamfil.) Sluga d-tale, iubite d-le Damianovici, abia te-am zărit ctnd ai trecut prin Iaşi... Aşa grabă aveai f ca să-ţi vezi mireasa: dar am fost bun amic cu părintele f d-tale... un om foarte de treabă! Nu sînt la îndoială că-i | sameni. E! Dar ce stăm la vorbă ? Ce faceţi ? fc-NA angheluşa — Eram să iscălim foaia de zestre. colonelul — Bine, bine, să iscălim. >amfil (arâttnd masa) — Candidatul de la judecătorie aşteaptă - de un ceas. (Uitindu-se şi nevăztnd pe nimeni.) Iaca, dar unde-i ? ifĂRiOARA (in parte) — Au fugit. Iancu (asemenea) — Unde dracu s-au băgat? Pamfil (chemtnd) — D-le candidat! froŢi — D-le candidat! colonelul — Se vede c-au plecat. pamfil — Nu se poate. (Cheamă.) D-le candidat! (Către tineri.) , N-aţi văzut cineva pe candidaţul? toţi — Nu. colonelul — Ciudat lucru! pamfil (uitindu-se in toate părţile) — Ia să căutăm, d-lor, prin odăi. (Tinerii intră in odaia din dreapta şi in cea din stingă. Iancu iese şi el) c-na angheluşa (luînd pe colonel la o parte) — Este ceva aici. COLONELUL — Cum? c-na angheluşa — Da, da, văd pe Mărioara prea veselă... Can- didatul se face nevăzut tocmai cînd era să iscălim... Astea sînt treburi d-ale lui Chiţă. colonelul — Chiţă Urlescu i-aci ? angheluşa (idem) — D-aseară! colonelul — Cum a cutezat contra ordinilor mele? angheluşa (arătindu-i scrisoarea cirmuitorului) —ŢineI Uite... colonelul (după ce au cetit-o, încet — Nu-i îndoială. A! D-lui vrea să ţie prinsoarea!... Las că l-oi învăţa eu să se măsoare cu mine. De oi puiie mîna pe dînsul, îl închid între 4 ziduri şi facem nunta în necazul lui. (Tare.) Ei! L-aţi găsit? pamfil (intorcindu-se cu tinerii) — Nu 1-au văzut nimeni ieşind... Am întrebat pe portar, pe slugi... colonelul — Se vede dar că-i tot aici... şi gîndesc că l-oi găsi eu! Haide, d-lor, o vizită generală, o mică plimbare ostă- şească prin toată casa. 351 CORU Ce ciudată lntlmplare Cu ăst straniu candidat, Zău, că nici un haz nu are Să peară aşa d-odat. (Cu toţi, afară de PamfU.) SCENA VIII pamfil (singur şi tot căuttnd pe sub mobile) — Chiar dracu să fi fost n-ar fi putut sări pe fereastră. (Se duce şi o deschide.) Fereastra-i Închisă, şi clnd glndesc la asemănarea cea ciudată cu nenorocitul acela... Cina ar fi cineva fricos, ar putea să-şi lnchipuiască... Eu nu-s fricos, dar zic clnd aş fi... Acu era aci. (S-apropie de masă şi vede foaia de zestre pe care Chiţă a uitat-o.) Iaca şi foaia de zestre pe care o scria. (Şi-aruncă ochii pe ea.) Ce văz? Chiţă Urlescul Locotenent. (Se pune gios, speriat.) Acel pe care l-am omorlt eu ieri?... Al Ce am văzut, li vine cuiva să nebunească. Ce lucru-i asta? Strigoii! Stafie! Pricolicii?... SCENA IX CHIŢĂ, PAMFIL (La cele din urmă cuvinte de mai sus, uşa cabinetului se deschide tnce- tişor şi Chiţă se arată... PamfU, tntorctndu-se, ’l zăreşte şi s-au speriat.) pamfil — Na! Iată-1 iarăşi! chiţă (fără să-l vază) — Nu mai aud nimic, să caut să scap. pamfil (tremurtnd şi puindu-se înainte) — Stăi, d-le! chiţă (aparte) — Ce dracu! Iar nătărăul ăsta? pamfil (privindu-l lung) —Ce să fie asta? O vedeniei O gro- zavă fantasmagorie... Dar, fie ce-a fi, nu-1 mai las. (Către Chiţă care vrea să iasă.) Stai, ’ţi zic. chiţă — Ei, d-le, lasă-mă, am şi alte trebi. pamfil — Ştiu prea bine că ai treburi, şi treburi foarte ciudate... Dar trebui să-mi esplici cum de eşti aicea şi ce Însemnează numele acela pe foaia de zestre a nevestii mele? chiţă (cu nerăbdare) — Măre, dă-mi pace) pamfil — Ce nume-i ăsta ? 352 i Chiţă — Daca vrei să ştii numaideclt, b numele fratelui meu. pamfil (dină înapoi) — Frate-său! I CHIŢĂ — Un ofiţer, un tinăr minunat care iubeşte pe d-ra Mărioara şi are s-o ia In necazul d-tale. pamfil — Frate-săuI Toate se esplică acum!... De aceea seamănă aşa de bine; dar mai bine că-i aşa şi nu-i altfel. (Apudndu-l de mină., cu un aer trist.) Şi ziceai că vrea si ia pe mireasa mea? chiţă — Da. S-o ştii. In necazul d-tale, in necazul dracului măcar. (Vrea să iasă.) pamfil (oprindu-l) — Nu se mai poate, nenorocite tinerel chiţă — Om vedea. pamfil — De mult n-ai văzut pe fratele d-tale ? chiţă — De ieri, şi i-am făgăduit că am să fac orice ca s-o ia. Pamfil — Cu neputinţă. chiţă — 0 s-o ia. pamfil — N-o s-o ia. chiţă — Ba o s-o ia. pamfil — Dar ce vrei să faci, nenorocitule, o Însoţire Intre moarte şi viaţă? chiţă — Cum ? pamfil — Fratele tău li mort. * chiţă — Mort! pamfil — Ca toţi morţii... o Intlmplare nenorocită... un duel... chiţă — Şi d-ta mi-o spui ? Va să zică d-ta l-ai omorlt ? pamfil — Tu zici! SCENA X Aceiaşi, IAN CU (alergind ) iancu — Dar ce este ? ITJL } — Blestem şi nelegiuire! iancu (încet, lui Chiţă) — Tot aici eşti? Colonelul te caută prin toate părţile, de o da peste tine eşti topit!... chiţă — Pe ici mi-e drumul. (Vrea să iasă.) pamfil (puindu-se dinaintea lui) —Un te las! chiţă — Dar du-te la dracu! iancu — Cum, d-le candidat ? 353 pamfil — Candidat de năzdrăvănii, fratele victimii mele, un ini- mic jurat care vrea să nu mă-nsor. chiţă Dar inţelege-mă, d-lel... pamfil (puind zăvorul) — Nu te las, chiţă (apuctnd o sabie) — A; te-ntreci cu gluma!... pamfil (luind şi el una) — Nu te las! iancu — Iar duel? chiţă (încet, lui Iancu) — O să se adune toată casa. iancu (asemenea) — Fă-te că te-a ucis încă o dată. chiţă (idem)— M-oi sili. iancu (idem) — Şi fugi pe scăriţa de din dos. (Ii arată o uşcioară, in colţ, Ungă fereastră.) pamfil (afară din sine) — Aşa! Trebui să mă scap de neamul ăstor al Urleştilor care s-au legat de mine. (Către Chiţă, strigtnd.) Vin, am însetat de sînge. iancu — Vrei să te baţi cu un judecător ? pamfil — Puţin ’mi pasă. iancu — Şi tocmai aci ? pamfil — Nu-mi pasă, nu mai sînt un om... arie Sînt o fiară neîmpăcată, Sînt un leu, un lup turbat. IANCU Ce întîmplare-nfricoşată. (Către Chiţă.) Fugi pe und’ ţi-am arătat. (Se face că vrea să oprească şi prăvăluie luminările care se sting.) Ce întuneric, dar cumnate, Mai ascultă-mă pe mine. PAMFIL Nu, degeaba! Sînt surd frate! Voi să-l spintec ca p-un cline. \ (bătindu-se) — Na! Şi na! Şi na... PAMFIL I (Iancu împinge înaintea lui Pamfil un jilţ, care Pamfil 7 împunge cu sabia şi-i zice lui Chiţă.) iancu — Lîngă odaia mea fă ce ştii, schimbă-ţi hainele, să nu te cunoască colonelul. (JL împinge pe scăriţa de din dos.) 354 chiţă (dtnd un ţipăt) — Oh! (Iese după ce au azvîrlit sabia, tntr-ace- laşi minut Iancu, care au tras scaunul pe Ungă fereastra care era deschisă, 'l zvtrle strigtnd.) iancu — Dumnezeule! pamfil (oprinduse) — Cc este?. iancu — Nenorocitul au căzut pe fereastră. pamfil — Cum aşa ? iancu — D-ta l-ai omorltl pamfil — Eul... iancu — De şapte ori l-ai străpuns cu sabia. pamfil (vrlnd să meargă la fereastră) — Cum se poate? iancu (oprindu-l tn braţe) — Oh! Nu te uita 1... Un aşa spectacol! Ascultă! Nici un zgomot!... Nici un strigăt!... pamfil — Bine zici, tăcere adlncă. iancu (apuclndu-l de mină, cu înfiorare) — Doi morţi într-o zi. pamfil (se tnfioară, ş-apoi începe a se plimba cu paşi mari) — Oh! Slnt oameni născuţi sub o stea nenorocită!... Nu pot pune mina pe un pistol sau pe o sabie fără să nu fac o nenorocire. Cine ar fi glndit-o ieri dimineaţă? iancu — Cum ? D-ta care ai avut 14 dueluri ? pamfil — Ei bine! Nu-mi pasă! Nu-mi pare rău. Pe celalt ’l pllng, dar pe ăsta nicidecum! Am venit In aşa disperaţie, că zău, m-aş bate pe tot pămintul... Aş omori clte patru părţile lumii! Mizerabilul! Să m-aducă In aşa stare!... iancu — Dar Încă pe el, sărmanul, tn ce stare l-ai pus. pamfil (trlndindu-se pe un jilţ) — Oh! Am murit, frate!... iancu — Şi el e mort. pamfil — Să vrea să-mi ia soţia care mi-am ales-o!... Vie căp- căunii !... iancu (ascuMnd la fereastră) — Ţst!... pamfil (îngrijit) — Ce este? iancu — Trece patraula! pamfil (speriat) — O! iancu — Nu-i nimic, au trecut! (Trage zăvoru.) Vine adunarea! pamfil — îmi vine să leşin măcar că slnt deprins. Două omoruri, aşa, unu după altul. (O slugă aduce un candelabru.) iancu — Linişteşte-te! Ţi-i părul zburlit, eşti galben ca ceara; cind te-ai vedea In oglindă... pamfil (cu jale) — M-aş speria!... 355 SCENA XI Aceiaşi, COLONELUL, MARIOARA şi ctfiva tineri (Se vede galeria din fund iluminată pentru bal) colonelul — Ciudat lucru! Am umblat toată casa şi n-am putut da de candidat. iancu (uitindu-se la Pamfil) — Nu cred că-1 veţi găsi. colonelul — Trebuie să fie undeva: am pus să lnchiză toate uşile, doar să saie pe fereastră! pamfil (uitindu-se la fereastră) — Intr-adevăr că pe acolo... iancu — Ciudat lucru. (TreceIn stingă teatrului.) colonelul — Nu-mi pasă mie! Nu m-or juca pe mine, aşa... Ştiu eu ale cui trebi sînt astea; dar am dat eu ordin, mlini vă cununaţi şi... (Lutnd seama lui Pamfil.) Dar ce ai, iubite, de eşti aşa de palid? pamfil — O ameţeală! colonelul — Cit li de palid! MiRiOARA (incet) — Cit li de slut! pamfil (tot pe scaun şi cu glas slab, către Mărioara) — Slnt prea Indatorit dragostii d-tale... Dar atltea lupte necurmate.., şi cele ce am văzut In foaia de zestre... colonelul (luînd-0 de pe masă) — In foaia de zestre. (Cetind.) Chiţă Urlescu!... (Iute.) Chiţă!... Auzi, berbantul! Nu-i de mirare daca candidatul s-a făcut nevăzut... Dar să nu gln- dească d-lui că i-oi da pe nepoată-mea. Un nebun care-i gata pe bătaie la cel Intli cuvlnt... iancu (uitindu-se la Pamfil) — Hml pamfil (răsărind) — Ha! colonelul (către Pamfil) — N-o zic asta pentru d-ta, dragul meu!... Ştiu că d-ta eşti omul cel mai pacinic... pamfil (in parte) — Ba că chiar... colonelul (uittndu-se la nepoată-sa) — Mîinele d-tale slnt cu- rate. .. iancu — Hum... pamfil (înparte, puindu-şi iute mănuşile) — Ba că chiar! Clnd ar şti ce a făcut păcătoasele astea de mlini!... colonelul (tot uitindu-se la Marioara) — Şi pentru asta caut să vă Însoţesc. Iaca şi nuntaşii! 356 SCENA XII Aceiaşi, toţi nuntaşii (va urma, ANGHELUŞA şi CHIŢĂ, îmbrăcat femeieţte, costum elegant, pălăria şi voalul cam lăsat în gios, buchet tn mtnă) CORUL Astăzi toţi cu bucurie Prăznuind ast însoţire, Peste voi dorim să vie Mîngliere, fericire. DAMELE Cu credinţă şi unire Veţi petrece împreună Intr-o gingaşe iubire, In plăcere, faptă bună. CORUL Astăzi toţi cu bucurie etc. c-na angheluşa (tn fund, şi fădnd politeţă lui Chiţă) — Poftim, mă rog, c-nă, poftim! chiţă (prefăctndu-şi glasul) — Scuzaţi-mă, dar sînt aşa de miş- cată Incit... mărioara (Chiţă-şi ridică voalul despre Mărioara) — Cum, d-ta eşti? chiţă (încet) — N-aveam alt ce face! iancu (văzind) — Hainele mătuşii lui Pamfil! Haide, văz că numai eu am să-i scap. (Iese.) colonelul — Cine-i dama asta? Ştii că e gentilă? c-na angheluşa (către frate-său) — N-o cunosc, o streină. chiţă — Mă rog, c-nă, văd c-am venit fără vreme. Căutam o rudă a mea. c-na angheluşa — Aşa I (Către Pamfil care-i cufundat tn gtn- diri.) Pamfile! pamfil (rădicînd capul) — Aud? c-na angheluşa — Mătuşa d-tale. pamfil — Mătuşi-mea! Al Slavă ,D-lui! (Ductndu-se la Chiţă, care-şi rădică vălul. Se uită la dtnsa şi dă înapoi.) Ah!... toţi (speriaţi) — Ce este? pamfil (spăimîntat) — O grozăvie! 357 c-na angheluşa — Dar ia seama ce vorbeşti. chiţă — Nu, nu-i d-lui, căutam pe frate-meu Mihăiţă. (Chie- trdnd.) Mihăiţă! Mihăiţă! pamfil (tot uitfndu-se la Chiţă) — Iar astă spăimîntăto&re ifigură l c-na angheluşa — Dar ce spui, d-le Damianovici ? pamfil — Slnt Îngheţat, înlemnit, încremenit!... (Uitîndu-se la Chiţă.) Şi de ai fi în locul meu, adică daca ai şti pentru că oricum nu se poate şti ce este. c-na angheluşa — Vorbeşte Intr-aiurea! Oare nu-i smintit ? colonelul — Cu bună seamă, li lipseşte o doagă I pamfil — Nicidecum, sînt teafăr, nu-mi lipseşte nimica. (Către colonelu.) Dar, uită-te la dlnsa. (Către c-na Angheluşa.) Caută bine. colonelul (uitindu-se la Chiţă) — Al... c-na angheluşa — Ce asemănare!... colonelul — Cu Chiţă! c-na angheluşa — Cu candidatul! pamfil — Cu amlndoi. chiţă (cu glas bllnd) — Văd că vă miraţi, d-le colonel, de asemă- narea ce am cu amlndoi fraţii mei. pamfil — Amîndoi fraţii ei! chiţă — Chiţă Urlescu, unul din ofiţerii d-tale, şi Mihăiţă Urlescu, un tînăr candidat la judecătorie, care au venit acum de curînd; ’mi spusese că-i aicea... Eu slnt Zoiţa Urlescu! pamfil (aparte) — Urlescu! Urlă de un ceas şi nu se mai sflrşaşte parcă-i familia lui Agamemnon, familia lui Şeptelici. chiţă — Eram de 18 ani cînd am rămas văduvă şi d-atunci ’mi petrec tinereţea In singurătate şi lacrămi. Aceea ce nu e prea vesel pentru o femeie care oamenii o găsea Îndestul de plă- cută. (Cobortnd ochit) Căci eu nu gîndesc la frumuseţea care-i atît de trecătoare şi pe care slnt sigură că n-o mai am. colonelul — Dimpotrivă, d-na mea, ochii d-tale robesc inimi. chiţă — Taci, nu mai vorbi de astea, d-le colonel! N-am altă mlngîiere decît pe frăţiorii mei şi venisem să văd pe cel mai mic, Mihăiţă, mă Încredinţase că l-oi găsi aci. (Chemtnd şi căutînd cu ochit) Mihăiţă! Mihăiţă! pamfil (in parte) — Iată-mă-s acum c-am rămas cu sora In spi- nare! (Tare.) S-au dus nu ştiu plnă unde. c-na angheluşa — Nu ştim unde să fie. pamfil (aparte) — Oh! Stau pe cărbuni. c-na angheluşa — Poate că te caută pe d-ta. colonelul (cu un aer amabil) — Zi, doamna mea, eşti soră lui Chiţă? (Către Pamfil.) Ştii că-i de tot bine femeia asta? 358 pamfil — Aşa şi aşa. Are nu ştiu ce bărbătesc. colonelul (către Chiţă, cu galanterie) — O să-l mustru că nu mi-au spus că are o soră aşa de minunată. chiţă — Aşa-i că-i bun băiat ? colonelul — Minunat ofiţer, pe care-1 iubesc foarte mult. (Cu glas încet.) Cam berbant. chiţă (cu un zîmbet, privind pe colonelu) — N-are cui semăna. colonelul (rîzînd) — Ho! Ho! Ho! chiţă — Le cam ştim noi trebile d-tale. Armencuţa de la Boto- şani, nepoata posesorului de la... colonelul (în parte) — Cine dracu i-a spus? Cu toate acestea n-ar fi cutezat să rădice ochii la d-ta, frumoasă damă. chiţă (lovindu-l peste degite cu evantaiul) — Taci, răule! colonelul (cu chef) — Dar ştii că-i minunată? chiţă — Văd că m-am luat cu vorba şi poate sint supărătoare, mă duc. colonelul — Ba nu, mă rog, rămii cu noi Ia masă. chiţă — Ba nu, nu vreau să vă jenez. (Arăttnd pe Pamfil.) Dacă d-lui va binevoi a-mi da braţul, m-aş duce la frate-meu care negreşit m-aşteaptă acasă. pamfil (in parte) — Frate-său! O să afle! (Tare şi iute.) Ba nu, cuconiţă, nu ne lăsa aşa: o damă drăgălaşă, negreşit, o damă drăgălaşă mai mult este o podoabă care trebui să Impodo- . bească... Graţiile n-au vîrstă. (în parte.) Zlmbetul ei mă omoară. (Tare.) Nu te las, o să jucăm cel întli contradanţ. (Tare şi luînd braţul lui Chiţă cu d-a sila.) Haidem, unchiule, la masă, dă mina miresei. mărioara (în parte) — Ce necaz! colonelul — Să mergem, d-lor, la masă. SCENA XIII Aceiaşi, IAN CU (tn uniformă, urmat de doi slujitori) iancu — Staţi! toţi — Procurorul! C-NA ANGHELUŞA — ’I IanCU ! HĂRIOARA şi 1 _ . , CHIŢĂ f (m parte) — Respir! colonelul — Iancu cu slujitori! Ei, ce este ? 359 iancu (cu basmaua tn mină şi cu glas serios) — Cer scuze damelor. Nu vă supăraţi! Unchiule I Cu părere de rău mă văd nevoit a Împlini o grea misiune. (Către slujitori.) Nu lăsaţi pe nimeni să iasă! pamfil (cam îngrijit) — Dar ce este? Ce glas mormlntal? colonelul — Ia ascultă, nu ţi-ai găsit timpul de glume! Mi Be pare că, dacă stnt eu faţă... iancu — Respectez autoritatea militară, unchiule, dar legea trebui să meargă Înainte. colonelul — Dar... iancu — Organ al legei, slnt dator a răzbuna societatea. pamfil — Ce are a face societatea ? iancu — Taci! Am priimit o petiţiune asupra d-lui Pamfil Damia- novici. pamfil — Asupra mea ? toţi — Asupra lui! iancu — învinovăţit de două ucideri. toţi — Două ucideri. iancu — Asupra fraţilor Urlescu. toţi — Urlescu! pamfil (încremenit) — Dă-mi voie!... iancu — Cel lntli, Chiţă Urlescu, ucis aseară In duel cu pistolu. chiţă (arătind o mare durere) — O! Cerule! iancu — A doilea, Mihăiţă Urlescu, ucis de un ceas numai Intr-un duel cu sabia. chiţă (ţiptnd şi mai tare) — Fraţii meii Dumnezeule!... iancu (încet) — Leşină acum şi fugi. chiţă — Fraţii mei! Ah! Mor! (Se face că leşină. Toţi o tnconjoră.) colonelul — Sprijiniţi-o. (Chiţă trece tn odaia d-alături, tot ţiptnd şi pltngtnd.) c-na angheluşa (tulburată) — Ce scenă grozavă! colonelul (către Pamfil) — Şi eu care te socoteam om pacinic. pamfil (dudndu-se de la unul la altul) — Vă pot jura. colonelul (dtndu-se In lături) — Taci!... pamfil — C-nă Angheluşă! c-na angheluşa (asemenea) — Fugi, nu te atinge de mine. (Trece lingă colonelu.) mărioara (asemenea) — Lasă-mă, d-le!... pamfil (afară de sine) — Ei bine, respingeţi-mă, condamnaţi-mă, călcaţi-mă tn picioare, tăvăliţi-mă prin noroi, nu mă Împo- trivesc, însă părerile vă Inşală. (Arătind pe Iancu.) Dar d-lui, prietenul ăsta prefăcut, omul ăsta cu două feţe... iancu — D-le, nu te atinge de justiţie. 360 pamfil — Justiţie! Ce-mi pasă mie de justiţia d-tale! Asta-i curat o vînzare! Să mă prigoneşti clnd singur m-ai sfătuit şi m-ai îndemnat să mă bat. ian cu (cu stnge rece) — Ca un om de soţietate, a trebuit să-ţi zic să-ţi răzbuni onoarea, ca magistrat trebui să pedepsesc crima şi să lovesc pe tigru cel însetat de slnge. (Pamfil face o miş- care.) Aşa reclamă justiţia. pamfil — Dar nu mi-ai fost singur secondant! N-ai încărcat pis- toalele ? iancu — Nu puteam să fac altfel. pamfil — Ş-acum vrei să mă dai în criminal ? iancu — îmi împlinesc datoria funcţiunei mele! arie Atunci eram om de lume, Acuma sînt procuror, Ce am făcut ca om de lume Nu o fac ca procuror. PAMFIL Ziceai alb. IANCU Ca om de lume. PAMFIL Faci negru. IANCU Ca procuror. pamfil Măre, dracu să te ia, Om lumesc şi procuror! Iancu — De va cere trebuinţă, mai am slujitori ş-afară. pamfil — A! Mă scoateţi din răbdare. D-oi şti că mai omor unul.. - (Vrea să s-arunce asupra lui Iancu. X opresc.) colonelul — Domnule I... mărioara (care a vorbit încet cu mă-sa) — Mamă! c-na angheluşa — Linişteş-te, draga mea! Un om aşa de desfrî- nat! pamfil — Na, acu sînt şi desfrînat. 361 colonelul (furios) — Eşti un om grozav, să mă lipseşti de bie- tul meu Chiţă, de ofiţerul meu cel mai bun, şi sînt sigur că prin Înşelăciune.. * cînd gîndesc că n-am vrut să-i dau pe nepoată-mea, pentru d-ta... pamfil (aprinzlndu-se) — Bine ai făcuţi Un nebun! Un ber- bant, precum ziceai singur... colonelul — Un băiat de treabă, plin de spirit şi de bravură. pamfil — Aşa I După ce moare cineva are toate cualităţile. colonelul (furios) — Şi daca ,ar trăi, mă jur pe onoare că i-aş da îndată pe nepoată-mea. SCENA XIV Aceiaşi, CHIŢĂ (îmbrăcat bărbâteşte, el au intrat încet, fără să-i ia nimeni seama) chiţă (apudnd de mină pe colonelul) — Priimesc d-le colonel. Am clştigat prinsoarea. pamfil (atnd un ţipăt) — Iar!... COLONELUL MARIOARA IANCU - Chiţă! c-na angheluşa — Ba nu, candidatul. pamfil (de departe) — Ba e sora, îmbrăcată bărbăteştel CORUL Ce ciudată Intimplare, Zău, mă aflu in mirare, Oare mort li, ori trăieşte? Ori iar poate ne-amăgeşte? COLONELUL Chiţă-i, ’l cunosc eu bine. PAMFIL (către Chiţă) Dar te-am omorît, creştine 1 CHIŢĂ ( vesel) Poate că m-ai omorît, Insă eu am socotit, Mai bine decît să mor, Să Inviu ca să mă-nsorl 362 CORUL Ce ciudată întîmplare! ş.c.l. colonelul (sărindu-i in git) — Tu eşti, dragul meu Chiţă? chiţA — M-ai iertat, aşa-i ? colonelul — Bine că s-au găsit oficierul! c-na angheluşa — Şi candidatul. pamfil — Şi sora I Nu ziceam eu că femeia asta are un aer ? chiţA — Ia să-ţi spui, d-le! pamfil — Ce? Ce este? Vrei iar să începem? Mi se pare că un» om cînd a fost... ian cu — Un om, cînd au fost omorît de două ori, nu mai poate cere nici o satisfacţie. (Chiţă trece lingă Mărioara.) pamfil — Negreşit! Dar, ia spune-mi, d-ta, prietenul, meu a tre- buit. .. ian cu — Ca om de lume... pamfil — Şi se cădea... ? iancu — Ca procuror. Aşadar, te consiliu să taci şi să fii mulţumit. pamfil — Pas de fă altfel dacă poţi. Altul ar zice că face haz de* gluma dv.; dar eu vă spun curat că v-aţi cam întrecut cu gluma. încă nu zic nimic, pentru că sînt om de spirit. Mă duc să găsesc pe mătuşi-mea. corul Acum toate sînt sfîrşite Şi dorinţele-mplinite, Toţi pe Chiţă să-l urăm, Ş-a lui nuntă să serbăm. pamfil (către public) M-am deprins la mătuşica Să fiu cam lăudăros, Mă rog, nu faceţi nimica, Ziceţi că au fost frumos. Căci altfel m-aprind cu pară De cel mai mic cuvinţel, Veniţi toţi poimîine seară, Sau vă poftesc la duel (bis). CORU Acum toate... Fine Vicontile de Letorier PERSOANE £=. Vicontile DE LETORIER (19 ani).............Mme Sterian ! Marişalul prinţ DE SUBIZA (50 ani) .............D. Poni Prinţesa (25 ani) .........................Mme Teodorini Baronul TIBUL MENELAU D’IUJON (26 ani) Luchian ERMINIA, soră-sa (17 ani) .................Gabriela Prezidentul DESPERIER (55 ani) ............Bonciu l VERONIGA, soră-sa (40 ani)......................Mme Vie POMPON, dascălul lui Letorier (60 ani).....Nicolau GREVIN, croitor (40 ani)...................Teodoru GHENEVIEVA, fimeia lui (26 ani) ...........Mme Lang Un comisar în actul I sţena să pitrece în Paris. în II, la Şato, la prezidentul Des-- perier, în III, la Marii, în apartamentile prinţului de Subiza. ACTUL I Teatru înfăţoşazâ o odaie subt streşină, uşi din dreapta şi din stingă, Intrare prin fund, o şemine, mobile foarte ordinare. SŢENA 1 GHENEVIEVA, GREVIN ghenevieva (Intrtnd înainte) *— Nu veni după mine, domnule Grevin... mai bine te-ai duci la dugheană. ORE vin (Intrtnd după dtnsa) — Dar, scumpa me fimeuşcă... GHENEVIEVA — Nu să-ncape scumpa me fimeuşcă... Dacă dum- neta nu ştii faci să ţi să plătească, mă însărcinez eu cu aceasta, ;ştii că mie nu mi-o tors mama pe limbă... N-am să ies de aice pănă ci nu-mi voi vide cele 400 de livre în buzunar. grevin — Mă duc... Insă te rog, Ghenevievo, nu-1 pre trece cu şaga. ghenevieva — Poati să-mi vie şi-acest gust... Iaca frate I Ce om, ca să-l cruţă cineva!... Un picican cari scapă cu fuga din colegiul de la Plesis şi vini de să caţără in uliţa Platrier tocmai la rlndul al patrule, în această cuşcă de pui!... Ce mai muştereu pentru casa lui Grevin şi companie, croitor la marca Acului Coronat!... Noi, cari am îmbrăcat toate trebunaluri din creştit păn în tălpi!... Aş voi să ştiu ce ş-au găsit să vie tocmai la noi poama asta?... Ş-apoi tu ci ai avut să-l primeşti? E! că n-am fost eu acasă!... grevin — Doamne! Ce era să fac... El era aşă de blînd, aşă de plăcut!... Mi-au spus istoria sa cu atîta curăţănie de inimă... încît pe loc m-am prins... ghenevieva — Ca un nătărău. 367 •grevin — Hein? ghenevieva - Ca un nătărău. «revin — Hun! Buni... Bine auzisăm... Şi apoi, Îndată ci mi-o spus numili său: „Vicontile de Letorierl"... un viconte!... Eu cari nu Îmbrac declt giudecători şi cinovnici, o! atunci nici n-am mai stătut la glnduri... Şi piste trii zile i-am dat gata un rind Întreg de straie. «ghenevieva — Fără a mai puni In socoteală şi straiul acel frumos pe cari l-ai gătit acum... Cit pentru acesta Insă, s-a mai spala dum.[nealui] pe bot... In sflrşit, să videm, clnd te-ai Înfăţoşat pentru a cincea oară şi i-ai cerut banii pe cari li aşteptăm de 15 zile... Ce ţ-au răspuns acest cuconaş? «grevin — Sosăsc, Întreb, domnu vicontile de Letorier, „La rlndul al patrule... uşa a tria din a stingă... dinaintea căria nu-i perdă“. •ghenevieva (cu dispreţ) — Ş-apoi zice că-i viconte... N-ari nici perdă la uşă. •grevin — Mă sui şi mă adresăz la un moşneguţ cu straile 'roasă ca vai di ele, cari voieşti a-mi deschide şi căruia li da inima dintr-însul de frig... Căci, precum vezi, nu-i nici foc aice I... •ghenevieva — Ş-apoi zice că!... După aceasta? •grevin — „Intră, îmi zice, domnul vicontile deojunează." Mă Înaintez furios, gata pe făcut gllceavă şi văz, priveşte, el şlde colo, pe cel scaun de pai, cu un talger pe braţă, şi mlnca... gici ce!... Nişte pastramă şi cltiva nuci uscaţi... Şi be... mai glci Încă ce?... Apă curată... în vremi clnd noi, cari nu slntem altă declt nişti meşteri, avem In toati zilile supa noastră, cotletile, ini... •ghenevieva — Bun! Bun! ■grevin — Nu-i Îndoiala că aceasta-i bun... însă pastramă! Clnd am văzut aceasta, parcă mi s-âu pus un ce In inimă... Şi clnd s-au sculat, şi mi-au dat scaunul său, şi m-au rugat cu glăsuşorul lui cel dulci să-l mai Îngădui Încă opt zile... am văzut curat că mă umile, bietul băiet, căci amindoi ochii lui începusără a să umple de lacrămi... O! atunci nu m-am mai putut stăplni... Şi m-am coborlt pe scări patru citi patru. •ghenevieva — Pentru că eşti un pui de mişăl, o cloşcă plouată... In sflrşit, nu sameni a barbat!... Eu însă slnt femei, şi pui de fimei!... îi în circă cu Ghenevieva Gremailon, fimeia lui Grevin! •grevin — însă, dragă nevăstuică... ,368 ghenevieva — Insă, dragă bărbăţele... grevin — Ien ascultă, oari nu m-aş duce la domnul Desperier pentru treaba ceea? ghenevieva — Desperier li la Şatu... Asta-i treaba me... M-oi duce eu mîini... Cară-ti!... Ah! Ploui... Dă-mi cortelul. grevin (dlndu-i cortelul) — Aşădar, Îmi făgăduieşti... ghenevieva (strigtnd) — La dugheană! SŢBNA 2 Tot acia şi POMPON pompon (tntrtnd pe din dreapta şi frectndu-se la ochi ca un om cari s-au trezit în buimăceală) — Ce eşti?... Cini-i aici? grevin — Buni... Şi altu! pompon — Cum ? Iar dumneata, domnule Grevin ?... Mi să pari că asară... grevin (strtmtorat) — Aşă eşti, asară... Cu bună samă... Nu-i Îndoială... Insă fimeia me... ghenevieva — Al... Intre noi acum, badeo. pompon — Ce pofteşti, leleo! ghenevieva — Domnule!... pompon (cu mtndrie) — Doamnă! grevin (In parti) — Ieca pozna gata! pompon (urmlnd) — Află că vorbeşti cu Serafim Pompon cari puţin mai ave ca să iasă doctor de Învăţături, eXrreghent de clasă la colegiul Picpus... astăzi dascal a lui sir Lanclot Iozăf, privastul Viganului, seinior de Marsailia şi de Leto- rier! grevIn — Sună bini la urechi! ghenevieva (zbucnind de rîs) — Ha! Ha! Hal... Iaca fraţi! Seniorul cel frumos cari mănîncă pastramă zvîntată intr-o hulubărie. pompon — Croitoriţă!... grevin —. Soro!... ghenevieva — Şi ghiujul lui de dascal, javra ce bătrînă cu strai de putregai şi cu peruca de puf! pompon — Fimei proastă! Mojlco! grevin — Dragă! ghenevieva (merglnd spre dînsul) —Vicontile tău de Letorier, seinorul tău cel din tufe, nu-i altă declt un pribag, un înşă- lători!... Şi tu, o ghiu joacă scapată din puşcărie!... 369 grevin — O! Dră... (Ghenevieva ti dă o palmă piste degite.) Bun!... pompon (cu ce mai mari minie) — Lătamiţă!... Ieşi de-aici! Iţi poroncesc să ieş Îndată diii apartamentile domnului viconte. ghenevieva — O! Apartamentele!... Sărmane, te temi să nu cumva feştelesc covoarele domnului viconte, să nu stric jilţurile cele aurite a domnului viconte? Spune-mi mai bine unde s-au ascuns? pompon — Domnul viconte s-au dus să facă vizită giudecătorilor săi pentru un proţes ci ari... grevin — Ari un proţes ? pompon — De la cari atlrnă toată starea sa. ghenevieva — Ha! Ha! Ha! Starea sal... Frumos cuvlnt!.,. Ei bine! Păn ci-ş va cîştiga proţesul, tu eşti răspunzător pentru cele patru sute de livri ci ari a-mi da, de vremi ci tu l-ai disfrînat... pompon — Disfrînat!... ghenevieva — De vremi ci tu l-ai agiutat a scăpa cu fuga di la colegiu. grevin — Adivărul eşti că... pompon — Aş voi să fi fost In locul meu I... Clnd îmi aduc aminti, că sînt acum 15 zile, la colegiul De Plesis, după ce l-am încuiet cu cheia... Căci cunoştem caracterul lui cel aven- turiere;.. Mă Intinsăsăm liniştit pe patul meu... Deodată aud vuietul unii fereşti cari să dischidi... Talhari! am Înce- put a striga... Talhari la d. vicontile... Şi m-am repezit afară din odaie, numai în singura Îmbrăcăminte a unui profesor trezit în buimăceală, şi înarmat cu un lexicon gre- cesc. ghenevieva — I! Că slut li fi mai fost. pompon — Ce să vezi!... Vicontile meu, cari să coboră pi fe- reastă, spînzurat de prostirile aşternutului său!... Picioa- rile lui agiunsăsără de poclitul unii trăsuri de uliţă... grevin — A căriia vezăteul era în crîşmă ? pompon — Aşa!... Scot un ţîpet. „Nenorocitule! Ce vra să zică aceasta?44... „Scumpul meu dascal, aceasta vra să zică că aice clasile sînt pre lungi şi recreaţăle pre scurte.44 „Dar bini, unde te duci, nesocotite copile ?44 „Mă duc să văd Parisul!... Lumea!... Opera!... Mă duc să văd pe Erminia !44... „Erminia?44 „Sau moartea!44... Şi mai înainti di a-mi spuni 370 ce mîncari-i aoe Erminia, văd pe elevul meu că sari pe capră, dă bici cailor şi o culcă de fugă.,. Caii unii trăsuri de uliţă I ghenevieva — Cu bună samă i-o omorit în bataie! pompon — Amărît de atltea lucruri neobicinuite, încep a striga comisarul, epistaţii, toată lumea vine în fuga mari, şi eu cad leşinat în braţile portarului. „Aleargă, îmi striga din toati părţile, caută, găsăşte, adă înapoi pe vicontile... Eşti răspunzător cu capul!...44 Şi pentru a nu pierdi un menunt, mă scot şi pe mini cu chipul cu cari ieşisă şi el... Atita numai că trăsura de uliţă lipsă!... Iată-mă-s pe uliţile Parisului, pe la miezul nopţii, cu şasă taleri în buzunar şi cu un lexicon grecesc!... ghenevieva — Bini ţ-au făcut! GRevin — Şi cum de nu l-ai dus înapoi la colegiu ? pompon — Ah! Doamni! Pricina-i că... ghenevieva — Pricina-i că... Pricina-i că amîndoi îs tot ca unu!... pompon — Grivinoaie! ghenevieva — Bini, mă duc... Am să-mi cumpăr proviziili şi să ieu 60 de sorocoveţi, aice aproape de la unul din muşte- riii noştri... Aista nu-i viconte, nimic mai mult decît un tirgovăţi, un procuror... însă plăteşte... Cum mi-oi lua paralile, mă întorc iarăş ca să vorbesc în patru ochi cu acest frumos viconte... Ha! Ha! Eu nu-s de-al de giupinul băr- batul meu!... grevin — Hein ? ghenevieva — La dugheană!... (Cătră Pompon.) Şi dacă nu-mi va plăti, va căpăta casă* fără plată, juvaierul tău cel fără de nici o para... Dimpreună cu tini, buhnă bătrînă, momiţă bătrînă! pompon — Giupîneasă! Ieşi, ori... ghenevieva — Ne-om mai vide... Golane! (lesă dtnd brlnci bar- baiului său.) SŢENA 3 POMPON ( disperat) Ah! Furia ce uricioasă!... M-au numit golan!... M-au numit javră bătrînă şi perucă de puf!... Pe mine! Ex-re- ghent de clasă la Colegiul Picpus!... Bine mi-o făcut! Aşă 37L mi să cade!... Iată rodul fugilor mele!... Fructus belii!... Dumnezăule! Ce-ar zice cinstitul egumen de Vigan, unchiul, domnului viconte, clnd ar şti că eu, cari eram trimis pentru. a-1 Întoarce la staul, eu, dascălul lui, m-am făcut Împreună, vinovat cu dlnsull... Dar aş voi să ştiu ce altă pot face?... Nu ştiu ce pacat, cum Iţi vorbeşti, cum să uită la tine, sluga! mai rezonează! Te faci să rlzi, te face să pllngi, şi faci tot ce voieşte..încalţe clnd ar aduce veşti buni domnu viconte! S-au dus să-ş vadă giudecătorii... Pe gios, ca un cenuşăr de la divan... In vremi clnd s-ar cuveni să iasă numai In carltă cu patru cai, ou un curier, un lăncer, un... Ah! Doamni!... (Asculttnd.) Asta mai lipsei... Ploui, parcă toarnă cu cofa!... Bietul băiet o să să ude bleaşcă!... Căci , n-ari cu ce plăti la o droşcă... Degrabă să gătim tot ce trebui pentru uscat, a-1 zbici... Degrabă! Degrabă! SŢENA4 POMPON, LETORIER letorier (Intrînd cu mari vesălie) — Să deojunăm! La masă! Mor de foame! pompon (alergtnd la el cu un şărvăt In mină) — Aşteaptă! Aşteaptă mai lntăi să te şterg! (Pipăindu-l.) Bini, d-apoi eşti de tot uscat?... letorier — Cum vezi, Pompoani!.’.. Nici o stropitură pe strai, nici o pată pe ciuboti... (Vorbind spre fund cu obrăznicii comică.) Heu! Slugi, daţi drumul carltii mele... Doi liiizi vezăteului şi haiducului meu... De-acum nu mai ies de-acasă păn desară ca să pitrec un ceas la operă... Haide, mergiţl (Buhneşte de rîs.) pompon (cu mari mirări) — Dar bini! Se vedi că ai găsit un cortel?... letorier — Un cortel!... Nu ţi-i oaricum?... Un cortel pentru d. viconte de Letorier!... (Schimbînd tonul.) Nu ştii că n-avem cortel? pompon — Apoi, dar... letorier — Iată ci-i pricina, bunul meu Pompoane... Fiind apucat de furtună, mă dosisim supt o poartă, şi mă uitam cu un aer jalnic... O trăsură de uliţă să opreşte dinaintea me, vezăteul să uită la mă [sic] cîteva menute, după aceasta 372 „Stăpîni, Îmi zice, nu voiţi să vă duc acasă.. „Iţi mulţă- mesc, prietini, voi aştepta păn a sta ploaia.“ „Pentru ci aceasta ?... Sui-ti, stăpîni.11 „Să videm, nu-ţi pierdi vremea. N-am nici o para cu ce-ţi plăti“. „Asta-i pricina? strigă el, coborlndu-să din capră... Nu va pute nime zice că Iacob Sicard au lasat supt o poartă pe un cuconaş frumuşăl ca dumneta pentru că n-ari un franc.“ pompon (tndvâoşăt) — Om di treabă! letorier — Şi iată-1 că mă Împinge fără de voia me In trăsura sa!... Nu-i atlta... Sosind aice, lş scoate pălăria cu respect şi-mi prezăntează un luiz de aur... pe cari l-am refuzat. „Nu trebui, adauge el, ca să te găsăşti iarăş strlmtorit la ce întăi ploaie... Eu Însumi ’ţi spun Inainti am să-mi cer sorocovăţul... Ie acesta, şi mai tlrziu mi l-ii Întoarce. Trăsură galbănă, no 144.“ pompon (cu entusiasm) — L-ai fermecat!... Cum farmici pe toată lumea. letorier — Şi In vremi clnd mă silem să Inţăleg ce vra să zică această provocaţie ciudată... „Priveşti, Îmi zisă el, clnd te-am văzut supt ace poartă... Erai aşă de lnclntător, Incit mi s-au părut că văd un Înger bunl“ pompon — Aşa-i, tocma aşa-i!... Eşti In dumneta un ceva ce... Un ceva cari... Cine va pută să-mi tălmăcească cum s-au făcut că găsindu-te iarăş, clnd am voit să-ţi dau sfaturi, să ti dojănesc, eu m-am plecat după cuvintile dumitali... Sau, mai digrab, m-am făcut un om stricat clnd am voit să te duc înapoi la colegiu, dumneta mi-ai dovedit că trebui să rămfn aice!... LETORIER — Şi ai şi ramas. pompon (cu bunătati) — Doamni! Dumitale nu-ţi mai rămăs&să declt un taler, şi eu mai avem Încă patru. letorier — Bunule bătrln!... pompon — Cum ţi s-ar pută cineva împrotivi ?... Şi nu te înşala... Chiar şi astăzi dimineaţă iar provedenţa... letorier (cu ves&lie) — încep şi eu a crede... Văd că cerul cu priinţă îmi eşti Intr-ajutor, Găsii cum Intrăi In lume Pe un binifăcător, Nădejde mă faci a crede 373 Că o să fiu fericit Dacă am scapat de furtună Şi un prietin am găsit. pompon (cu dojănire) — Cel întăi prietin a dumitale!... letorier — După dumneta, bunul meu Pompoani... (Cu vesălie.) Zău că în vremi cînd providenţa să îngrijăşti de mine, bini ar faci să-mi triimată din cer o zacuscă bună. pompon — O zacuscă bună?... Iată-o!... O unţie de cafe şi o ulcică de lapte... pe cari le-am cumpărat. letorier — Bravo!... Foc degrabă! pompon—Tocmai... Şi eu mă duc să cumpăr doui franţoali. letorier (cu un aer de îndoială) — Să cumperi?... pompon — O! Mă găsăsc cu bani... După aceasta însă______ letorier — Inţăleg... Iţ mai rămăsăsă ceva... Du-ti degrabă căci am slăbit de tot... pompon — Alerg. (întorcindu-să.) Oh! Cîtu-s de zălud!... Dar moştenirea ?... Giudecătorii ? Văzut-ai ? letorier — N-am văzut pe nime!... Nu... Insă voi vide pe giudecători, pe miniştri, ba încă şi pe craiul, în strai minunat pe cari l-am dat să mi-1 facă. pompon (cu tristeţă) — Ah!... îl aştepţi. letorier — Ş-apoi, ieşind de-acasă, mi-am adus aminte că Ermi- nia trebuia să fie la Paris... La piaţa rigală. (Cu fierbin- ţală.) Şi cînd gîndesc la Erminia, mintea, capul, toati mi să strămută din loc!... Erminia!... pompon — Am auzit mult vorbind de dinsa... Pe dumneta adică... Insă... letorier — Cînd ai şti cltu-i de bună şi de frpmuşică verişoara me!... Ea n-ari decît un singur cusur. pompon — Cari ? letorier — Ia pe nătărăul de fratile său cel mai mari... Pe baronul Tibul Menelaiu dTujon... Ce zici? Menelai!... Ce nume!... Nu-i îndoială că oi să-i aducă nenorociri... Insă eu iubesc!... Nu pe Menelau!... pe Erminia!... O iubesc cît un nebun!... Şi ea din parti-i... Eu n-am fost făcut nimic pentru ca să-i plac... Şi zău, nu ştiu cum s-au întîmplat că într-o zi... pompon — E te slăve... Şi poati fi altfeli... Dar de unde dracu ţ-au venit acest amori? letorier — In vremea vacanţilor pe cari mă dusăsăm să le pitrec la mătuşă-mea, unde vinea şi ea!... El s-au începyt supt aleea ce mari de tei. 374 pompon — A! Supt aleea ce mare s-o!... letorier — Aşa îi obiceiul amorului, el să începi pururea în asă- mine locuri... Şi de atunce încoaci n-o mai făcut altă decît să tot crească din vacanţie în vacanţie, într-atîta încît în anul acesta trebui să să sfîrşască. pompon — Cum ? mă rog. letorier — Zău nu ştiu... Vom vide... Acum deodată am în- ştiinţat-o dispre fuga şi lăcuinţa me prin o vorbuşoară ci am spus la urechi Şarlotei, slujnicii ei... pe cari am şi sărutat-o pentru osteneală... pompon — Nu s-o mîniet ? letorier — Dimprotivă... Ba încă i-am dat o sărutătură... pentru ca să-i plătesc osteneala... Ş-apoi sînt sigur că să va păzi secretul... Giudecă dar... Cînd s-ar afla că eu lăcuiesc în uliţa Platrier la rîndul al patrule... pompon — Te-ar puni la opreală. letorier — Dimpreună cu dumneta, Pompoani. pompon — Doamni miluieşti I... La închisoare, un ex-reghent de clase la colegiul... letorier (sfirşind) — Picpus! Să ştie... Insă păn ci vom mînca plnea craiului, cînd te-ai duce să aduci pi a noastră?.., pompon — Ah! Aşă eşti... îşi poati cineva treci toată ziua ascul- tîndu-1 fără ca să guste ceva... Şi cu toate aceste, sîmţăsc o foamil... letorier (cu grăbiri)’— Unde-i laptile?... Cafeaua?... pompon — Iată toate celi trebuincioasă, domnule viconte... (Văztnd pe viconti că puni un vreasc In şămine.) Ar mai zici cineva că aista-i un pruvast [sic] de Vigan, seinor de Marsai- lia, şi viconte de Letorier... letorier (întorcîndu-să) — Ei bine?... pompon — Mă duc, mă duc. letorier (tntinzindu-i mina) Haide, curaj, s-avem filosofie, ♦ Să ne grăbim acum a dejuna, Sigur nu sînt, numai Dumnezău ştie Dacă la prînz om avea ce mînca. pompon (riztnd) — Bine zici. AMÎNDOI Haide, curaj, s-avem filosofie, Să ne grăbim acum a dejuna 375 Sigur nu sint, numai Dumnezău ştie Dacă la prtnz om ave ce minca. (Pompon iesă.) SŢENA 5 LETORIER, mai pi urmă GHENEVIEVA letorier (în genunchi, sufltnd în foc) — O, Erminio!... Cînd voi ave celi douî milioane... ( Uitîndu-se la foc.) Nu să aprinde... (Urmînd.) Cînd vom fi cununaţi, aşăzaţi intr-un otel minu- nat... (Întorcînd capul.) Ufl Cenuşa... (Tuşind.) Hum! Hum I... Cu toate aceste, trebuie să dejunez, ce pustiia ? (Suflă cu grăbiri mari şi cu mînie.) Cînd voi auzi glăsuşorul ei cel atita de dulce... Oh! Dumnezăule! (Să audi vuietul unii persoane cari. cade pe scări.) pompos (ai afară) — Da ie sama, croitoriţă!... ghenevieva (asămine) — Nu putei să te dai in laturi... Parcă poati vide cineva ceva pe scările voastri. letorier — Bun! Fimeia lui Grevin dă piste dascălul meu!... îmi aduce straiul. pompon — Eşti o obraznică! ghenevieva — Du-ti la dracu. (întră şi închidi uşa cu minii.) letorier (tot în genunchi şi sufltnd în foc) — Aibi bunătate a intra, doamnă. ghenevieva (în fund) — Ba c-aşa am şi făcut... Iţi foarte mul- ţămesc. letorier — Ah!... (Ghenevieva ie un scaun şi să trînteşte pe dtnsul tntorcîndu-să cu spatele la el.) Aibi bunătate a şăde, doamna, me. ghenevieva — Ba că aşa şi fac... Foarte mulţămesc. (Scoali o basma din paner şi-ş ştergi fruntea.) Păn ci să vedi cineva suit pe tuspatru scărili dumilorv. îl vedi Dumnezău. letorier — Ai dreptate! ghenevieva (fără a să uita la dînsul şi cu iuţalâ) — Domnule!... Mai intăi şi deodată, eu vin ca să-ţi spun că bărbatul meu ii un nătărău. letorier (cu giumatati de glas) — Iţ încuviinţăz. ghenevieva — S-o lasat di l-ai adimenit... Insă eu sint altă părechi de minici. 376 letorier (in parii) — Ahl Dumnezăule! ghenevieva — Şi-ţi spun curat că n-am să păşăsc pragul mai lnainti de a ave... letorier — îmi dai voie, doamnă... ? ghenevieva — Du-ti, suflă, ce treabă am eu? letorier (cu bttndeţă) —Astăzi dimineaţă am ieşit de-acasă la şăsă ceasuri... N-am gustat Încă nimic... Şi-ţi mărturisăsc că... ghenevieva (cu iuţală) — Ce-mi pasă? (în laturi.) Bun mijloc pentru a-ş prăpădi stomahul. (Tari.) Domnişorule, 400 de livre... letorier — Dascălul meu s-au dus ca să cumperi douî franzoali, şi în vremea aceasta eu gătesc cafeaua noastră. ghenevieva — A! Dumneta... (în parti.) Ce mai bulearcă o să facă. letorier — Focul mi s-au aprins, apa mi s-o Încălzit... Numai cafeaua s-o pun Intr-Insa, ş-apoi slnt spre slujba dumitali. ghenevieva — O! N-avem atlta de vorbit... 400 de livre... letorier (scoţtnd un mic ţipet) — Ai! ghenevieva (cu-nvioşală) — Te-ai fript? letorier (fluturtnd din mină) — Oh!... Ohl... Cum mă frige. ghenevieva (sculindu-să) — Degrabă! Degrabă! Pune-ţi mina In apă răce... Ţine!... Ţine... (Ii dă un vas cu apă; şi uittndu-s la el pentru intăia oară; in laturi.) Ia priveşte, mă rog!... Citu-i de tînăr. (Tari.) Ţi-i mai bini acu? letorier — De tot bine... Mie nu mi-ar fi putut veni în minţi acest lucru. ghenevieva (triumfind) — Cred şi eul Parcă bărbaţii mai ştiu face ceva... Şi clnd aş ave undilemn şi o cartoaflă... Da mai eşti ceva aice!... letorier — Asta o ari lăcuinţa. (Scoţtndu-ş mina.) Iţi mulţămesc de o mie de ori, doamna me. (în vremi ci Ghenevieva să duci să puie gios vasul, el să intoarci la şemine şi începi iarăş a sufla.) ghenevieva — Ian ascultă! Poati gindeşti că o să-mi pitrec ziua aice ascultîndu-te. (începe ea a sufla.) Mai digrabă, mă rog... Bărbatul meu mă aşteaptă cu dejunarea a doua. letorier —A! Dumneta ai şi dejunat acum o dată?... Eşti tari norocită! ghenevieva (in parti) — Ci-i dreptul, dacă n-o gustat Încă nimică... (Tari.) Să videm, fă-ţi zacusca, numai dă mai digrabă. 377 letorier — Fără de bătrlnul dascălul meu?... O! Nu, nu, el m-au aşteptat, o să-l aştept. (Ie o htrtie de zahar.) Bietul om. ghenevieva (mtniindu-să) — Destulă treabă!... Şi eu, în vremea aceasta, să stau de caraol!... (Indiosâbi.) Ari frumoasă sim- timenturi, asta-i de laudă! (Tarişi intinzind mina,) Haide să sfîrşim... Cele patru sute... (Uitlndu-se la Letorier cari să găteşte să puie zahar In lapte şi apucindu-l de braţ,) Ce umbli să torni în lapte? letorier — Zahar. ghenevieva — Acesta-i zahar ?... Acesta, domnişorule, îi tăriţă... Nici papagalul nostru nu l-ar mînca... Dă-1 la dracu! (Apucă hîrtia cu zaharul pe cari o zvtrli pe fereastă,) letorier — Dar, doamno... ghenevieva — Zahar vrei? Iaca zahar... alb, bun... (Scoati din panerul său o bucată de zahar şi o aruncă tn lapti, după aceasta, Intinzind din nou mina,) Patru şuti de livre... Degrabă... letorier — Dumnezăule I Doamna me, mi-i de de tot ruşîni, îmi pari foarti rău... Insă mi-i cu neputinţă acum, deodată... ghenevieva — Cu neputinţă!... In vremi cînd pe Grevin l-am ocărit cum mi-o vinit la gură numai pentru o singură zi ce ţ-au mai dăruit!... letorier — Insă n-ai nici o îngrijări... Dacă mi-oi cîştiga pro- ţesul, o să fiu bogat, foarti bogat... Şi ţ-oi plăti îndoit, întriit, împătrit, aceea ce-ţi sînt datori. ghenevieva — Vorbă să fie!... Dar, dacă ţi-i pierdi proţesul? letorier — Nu-1 pierd! ghenevieva (invioşindu-să) — Şi cu acă nădejdi crez că m-oi întoarce la dugheană cu mîna goală... Pentru ca să gîndească cineva că m-o ameţit ochii dumitali cii frumuşăi? (in parte,) Ci-i dreptul, îs de tot frumoşi. letorier (rugtndu-să) — Doamno Grevin!... ghenevieva — Nu, nu, domnişorule!... Cînd cineva n-ari parali pentru ca să-ş facă strai, nu-ş face... Cînd n-ari cu ce trăi, nu fuge de la şcoală, unde era la odihnă şi hrănit bini... Ia să videm, pentru ci ai fugit de la scoală? letorier (cu învioşală) — Pentru ce?... Ah!... Dumneta vei pricepi aceasta, doamnă Grevin... Căci dumneta eşti fimei, şi eşti tînără. ghenevieva — Cred!... Douîzăci şi şasă de ani. letorier (curmindu-şi vorba) — Zău că nici n-ar pută cineva zici că eşti de atîţa. 378 GHENEVIEVA — Cum zici ?. .. letorier (urmind) — Căci dumneta trebui să fii bunişoară şi simţitoari. ghenevieva — Ba nicidecum... îs ră. letorier (coborîndu-ş glasul) —Pentru ce?... Pentru că iubem! ghenevieva — Ba zău!... Mititelul!... letorier — Aşă, eu iubem din toati puterile sufletului... pe o fetiţă, un înger... care-i nenorocită... cari pătimeşte... aşă, cari pătimeşte de o dureri de acele pe cari fetile din clasa de gios nu le cunosc!... Căci acolo încalţe, dragostea părin- telui precum şi averea lui să împarte deopotrivă între toţi copiii... La noi, din împrotivă, toată iubirea, toati avuţiile îs a unuia, a celui mai mari, dar îi nătărău!... îi cel mai mari dintre copii... De-i slut, îi cel mai mari... De-i dobitoc... ghenevieva — îi cel mai mare!... letorier — Şi asta-i pricina... Aceea pe caii o iubesc ari un fraţi, un gogoman, un nătărău... Şi rangul, averea, dizmier- dările, toate-s a lui!... în vremi cind biata copilă urgisită, dipărtată, nu are altă în priiviri decît o mănăstire... (Cu iuţală.) Eu o iubesc, doamnă Grevin!... O iubesc pentru că-i frumuşică, blîndă, bunişoară şi cu duh... Şi chiar de n-ar ave aceste calităţi... Ah! Inima dumitale mă va înţălege... Tot aş iubi-o din pricină că-i nenorocită! (îş ştergi lacrimile.) ghenevieva — Bună treabă... Zău... Tari bini! letorier — Ii li trebuia un sprijin... Şi iată pentru ci am scapat cu fuga ’de la şcoală. ghenevieva (uitindu-se) — Şi tari bini ai făcut. letorier — Bunişoară doamnă Grevin!... Aşă-i că găsăşti c-am făcut bini? ghenevieva — Aceasta vra să zică că am poftă să te... (Să opreşte.) Cii patru sute... letorier (cu vesălie) — Aşa mai vine la socoteală!... Ştiem c-aşă o să fie... Numai fimeile cele slute, schimosite şi ghe- boasă pot fi răle... Dumneta însă, cari ai nişte ochi ca aceştie, poţi să fii nesimţitoare ? ghenevieva — Nu-i vorba dispre ochii mei. letorier — Las şaga!... Dumneta trebuie să fii de partida celor amorezaţi... Dumneta cari ai iubit... cari poati iubeşti încă... ghenevieva — Pe cine?... Pe bărbatul meu? letorier — Aş! Ce treabă avem noi pe cine?... Dumneta cari eşti adorată, pe cari te roagă în genunchi. 379 ghenevieva — Cine ?... Bărbatul meu ? letorier — Aş!... Altul cineva... Ştii dumneta cine... GHENEVIEVA — Eu ?... letorier — In odaia din dosul dughenii... Intru o sară clnd venisăm pentru ca să vorbesc cu bărbatul dumitale, şi am greşit uşa... ghenevieva — Eu nu te-am văzut. letorier — Aşă eşti, insă eu am văzut... ghenevieva — Ci ai văzut ?... letorier — Ia pe hojmanul cela cari s-o vlrit lntr-un sipet. ghenevieva — O! Cerule! letorier—Ţist... N-am spus nimărui aceasta... Nici macar dascălului meu. ghenevieva — Cu bună samă! letorier — Pe cinstea me!... Un gentilom să spuie secretili unii dami! ghenevieva — A! Aceasta-i bini din partea dumitale... Pentru că, vezi dumneta, bietul Grevin a meu ar gindi că... letorier — Ar fi o greşală... (întreblndu-o.) Un soldat? ghenevieva — Nu ţi-i oaricum? letorier — Un cinovnic ? ghenevieva — Mai mult. letorier — Un giudecător ? ghenevieva (fără pază) — Cel mai vesăl, cel mai şăgalnic, cel mai... (aprizindu-sâ) adică... letorier (cu dispreţuire) — Un giudecător 1... Da şi prezident de-ar fi, doamnă Grevin... Poţi zice că-i un galant vrednic de o fimeiuşcă ca dumneta? ghenevieva (alintlndu-să) — Ah I... Ah!... letorier — Adoratorul cari ar trebui pentru dumneta ar pută fi un maioraş tlnăr şi galant, ar pută fi... Aş pută fi eu!... Nu sărăcuţul umilit şi perpelit cari dîrdîi de frig [...] şi n-ari 400 de lei ca să plătească la croitor... Ci eu, bogat, milionest, ofiţăr a rigăi cu douî epoleţi de aur şi cu un mănunchi de diamanturi la sabie! Atunci ţ-aş pută zice pe viul Dumnezău, frumuşico, cine are un amorezat mai adi- menitor şi mai berbant... Pentru toţi dracii, Îmi trebui o sărutări şi o şi ieu. (O tmbrăţoşază.) ghenevieva — Ce faci ?... Ce faci ?... letorier — Ce-o fost de făcut am şi făcut!... (îndiosibi.) Asta-i a triia astăzi. 380 ghenevieva (cu mlnie) — Minunat! li... (îndiosâbi.) Doamnei Ce spun. (Tari.) Patru sute de livri... letohier — Cu cari ţi-s dator şi pe cari ţi-i voi plăti... Pentru aceasta insă trebui a-i ave... Pentru a-i ave trebui ca să-mi văd giudecătorii... Cine ştie?... Poate ca să mă duc şi la curte... ghenevieva — La curte! letorier — Şi pentru aceasta mi-ar trebui... Ah! Mi-ar trebui straiul cel frumos, roş, cu guler di... ghenevieva — Ba! Mă rog! Aceluia nu-i mai trage nădejde... Cit pentru cii 400 de livre, s-o hotărlt, te mai aştept... Iar cit pentru Btraiul cel nou... ori părăluţile peşin, ori nimic, m-am şi giurat. letorier (cu tristeţă) — Aşadar, va trebui ca să-mi pierd pro- ţesul... Ca Erminia să să ducă la monastire şi eu să mă omor. ghenevieva — Ce zici?... Mai vie-ţi şi asta In cap!... Declt a-i face aceasta, mai bine te-oi Împrumuta cu cii 60 de soroco- veţi pe cari i-am priimit adinioare!... letorier (cu vioşală) — Şi-atunci Iţi plătesc peşin. ghenevieva — Şi eu nu-mi calc giurămlntul! letorier — Şi eu Îmi am straiul!... (Sărindu-i tn gtt.) Ah, scumpa me doamnă Grevin. ghenevieva — Aleu! Mă Inăduşă!... Mă zugrumă 1... SŢENA 6 Tot acia, POMPON pompon (tntrtnd pe din a dreapta cu dout franzoale tn mină) — Ce văz!... Vicontile meu acaţat de gltul aceştii aspidi! ghenevieva — Moşnege ? letorier — Zi mai bine: aceştii bune, aceştii minunate doamne Grevin!... Care mă creditează, cari Îmi dă straiul cel nou, care... pompon — Cum să poate ? ghenevieva — M-o scos din toate săritile! pompon — încă una! ghenevieva — Puţintel Încă şi nu ştiu ci s-ar fi mai Intlmplat f... Vina dumitale eşti pentru că te duci de şăzi doul ceasuri pentru ca să cumperi doul franzoale. 381 pompon — Ai dreptate! Insă clte intimplări!... ghenevieva — Nu era coapti încă? pompon — Parcă de-asta-i vorba!... Un om, o fimei, o... (Cătră Letorier.) Ieşind di la chitărie, văd un om de tot slut, cari să părea că mă aşteaptă, şi cari să porneşte după mine... Am şi gîcit că vor să-ţi discoperi lăcuinţa... letorier — Yra să zică sînt oprit! ghenevieva — Oh! Dumnezăule. pompon — N-ai habar!... O croiesc păn în capătul uliţii Platrier, îl văd că nu să lasă de mine... Mă întorc pe uliţa Sent Onore.. El vine după mine... Agiung la Tiuilerii... El, după mine... Trec prin curtea Luvrului, palatul rigal... Din norocire, păn în sfîrşit, în uliţa lui Valoa, o încurcătură de trăsuri ne disparte, şi mă întorc acasă fără ca să fiu văzut, şi iată ce primblare am făcut cu franzoalile. letorier (rtztnd cu hohot) — Ha! Ha! Ha!... ghenevieva (rîdi şi ea) — Ha! Ha! Ha!... pompon — Ţist... Nenorociţilor!... Tăceţi!... C-acuş vor auzi!... letorier — Cine să ne audă? pompon — Nu ţ-am spus?... Doamne, cîtu-s de turburat!... Dama ceea... Pe care am găsit-o pe scări şi care m-a între- bat cu un glas tremurător, d. vicontile de Letorier ? LETORIER — Cum! ghenevieva — O damă!... (îndiosăbi.) Ş-apoi nici puf n-ari pe bărghie... Puşchiu!... pompon — Ea-i colo... Am bagat-o în odaia ceea... Voiem mai întăi să-ţi dau de ştire, să te întreb... Şi-apoi, fiindcă nu erai singur... (Să duci la uşa din dreapta.) letorier — Ai dreptate! ghenevieva (treclnd in fund) — Eu fug! letorier (cu giumate de glas) — închinăciuni bărbatului dumi- tale... Şi celuialant... Ştii dumneta... ghenevieva (curmindu-i vorba) — Hm! Hm!... îţi triimet stra- iul. (Pompon, cari au deşchis uşa din dreapta, aleargă la Ghene- vieva care-i dă brlnci afară, tn vremi cînd Erminia să iveşte pe din dreapta.) SŢENA 7 LETORIER, ERMINIA letorier (scoţind o strigare de bucurie) — Erminia! ERMiNiA^înirînd cu vioşală) — Verişorule!... letorier — Cum! Dumneta eşti? erminia (foarti mişcată) — Aşă, eu sînt, şi vin ca să scap la dum- neta... singurul meu prietin pe lume! letorier — Oh! Aşă este!... Insă nu mai tremura aşa. erminia (uittndu-sâ tmpregiur) — Sîntem singuri... Dascălul du- mitale... Unde-i? letorier (arătlnd uşa din stingă) — N-ai nici o îngrijire... El li aice aproape de dumneta. erminia — Văd bini că ceea ce fac îi rău... Insă cînd ai şti!... Sîntem pierduţi!... letorier — O, cerule! Dumneta ?... erminia — Amlndoi!... Oh! Pentru mine, ce-mi pasă?... Dar dumneta!... Acum is fugară... Am scapat pe furiş... letorier (cu vesălie) — Tocma! Chiar ca şi mine de la scoală!... Bravo! erminia — Nu ride, verişorule! Eu eram nebună, Îmi pierdusăm mintea!... Insă nu te grăbi a mă Învinovăţi.,. Aflasăm totodată şi că umbla să te arestuiască, şi că astăzi, ba Încă chiar în astă-sară să găte să mă ducă la schitul Şailat, la ursuline. (Arunctndu-se in braţăle lui.) Oh! vere, nu mi-i voia să fiu călugăriţă. letorier — Dumneta între boaite!... Niciodată!... Ori mă duc şi eu cu dumneta! erminia — Tocmai atuncea şi Şarlota mi-o dat ravaşul dumitale, aceasta era o vestire din ceri. letorier — Nu-i Îndoială 1 erminia — M-am pornit fără ca să ştiu unde mă duc... Şi sosesc la dumneta fără ca să ştiu cum. letorier — Tot de la cer li şi asta. erminia — Şi mai lntăi află ce primejdie te amerinţă... Ţ-o aflat lăcuinţa... Şi in menutul acesta sfătuiesc cum să te puie la aret!... letorier — Ce zici ? erminia — Şi asta nu-i atlta încă... Diata mătuşăi, doamna Dal- brez... cari făce toată starea dumitale... letorier — Zi a noastră. 383 erminia — Să de Dumnezău!... Insă prinţesa de Subiza şi cu bărbatul ei cari să rudesc cu noi de diparte au făgăduit că-1 face să nu mai fie spre folosul nostru... Care vra să zică că eu, fată saracă, nu slnt numărată In familie. Şi nu mai slnt bună de altă declt de dat la mănăstire... letorier — Vom vide! erminia — Iar fratile meu baronul va mai alătura şi această avere pe lingă ce cari o mai are. letorier — A! Fratile dumitale... erminia — S-au hotărlt ca el să mă ducă la Şailat!... letorier — O, clnd mi-oi scoate sabia o datăl... erminia — El şi tot zice hojma: clnd fetile cele nobile n-au zăstri, atunce trebuie să să mărite cu o mănăstire. letorier — Dar dacă mie mi-a fi voia să te ieu făr de zăstre ? erminia — Aşa, Insă atunce le-a veni gustul să mă dei după un om bogat. letorier — Şi acela am să fiu eu?... Aşa, pentru a-i face să turbi de ciudă, am să-mi clştig proţesul. erminia — Şi cu ce chip?... Ii au prevăzut tot... Slnt creaturi di a marişalii de Subiza cari vor Încheia hotărlre Improtiva dumitale. letorier — Nu pot hotărî păn ci nu m-or vide!... Am să vorbesc cu dlnşii 1... Ha! Ha! Diata li bună şi am să le dovidesc că mi să cuvine tot, tot, cit face? erminia — Doul milioane, veri... letorier — Doul milioane?... Is a mele!... Doul milioane!... SŢENA 8 Tot acia, POMPON pompon (tntrtnd prin fund) — Ce spuniţi?... Cini-i cu milioanile pe aice? letorier — Vină, vină, dascălul, prietinul, bătrlnul meu profe- sor. .. Iată-mă-s bogat şi norocit!... pompon — Bogat, norocit?... letorier — Aşă, aşă!... Uită-te, priveşte!... Erminia, vară-me... Ce zici?... pompon — Madmoazela, cu bună samă... Cit pentru norocire, nu zic... letorier — O! cit li de răce!... Trebuie să ştii că bătrlnii aiştia atlta-s de nesimţitori. 384 pompon — Insă averea... letorier — O aml... Adică o s-o am!;.. Nici că să poate alt- feli... Şi atunce, Pompoane, ii vide de-s nemulţămitor... Iţi dăruiesc un milion... Unul 11 dăruiesc lui Sicard cel cu droşca la uliţă, numărul 144... Şi noul, poftim, nu ne-o mai ramas nimic! pompon — Scumpule copil I Cu inima In mină I Să dai mai bini d roş carului un sorocovăţ... Şi mie o jiletcă noul In locul celii care am dat-o la franzele. letorier (tndvdoşăt) — Cum?... Astăz dimineaţă!... Acum gl- cescl... O! Scumpul Pompon!.., Ş-o vlndut jiletca ce de catife! pompon — Pe cari o avem de şaptesprezăce ani. letorier — Pe cari o ave de 17 ani, verişoară!... Ş-apoi să nu-i dau... Imbrăţoşază-mă, Pompoane! (Să aruncă In braţili lui.) pompon — Din toată inima! (Letorier iesă, ştergtndu-ş ochii.) erminia (tntinztnd mina lui Pompon) — Bini ai făcut că nu l-ai părăsit!... pompon — Şi să pută aceasta?... Şi eu eram menit să mă fermec pe mini?... Ca pe Grevinoaia... Ca pe droşcari... Ca... (Uitindu-se la Erminia.) Şi ca pe oarecine Încă?... (îş pleacă ochii tn gios.) letorier (tntrtnd iarăş) — Oh! Aşa eşti, mă iubeşti... Ea Încă mă iubeşte... Şi pentru această să nu ne mai dispărţim!... Insă, fiindcă ni s-o discoperit lăcuinţa, o vom schimba... Vom găsi alta... o lăcuinţă mititică... Doul odăiţi In cari vom lăcui tustrei... Ce frumos o să fie!... pompon — Ce zici ?... Tustrei... Poznaşule!... Şi ce-ar zici lumea de asta? letorier — Ce voieşti să zică?... Dumneta eşti un om bătrln... pompon — Aşă eşti, dar dumnevoastră.... letorier — Ba c-aşă-i!... Eu nu-s bătrln. erminia — O! Ari dreptate!... Eu nu pot şlde cu dumneavoastră... Şi astăzi dimineaţă păn a nu priimi ravaşul dumitale, Îmi venisă In minte să mă duc să-mi cer adăpost la manca me cari şlde la Şato. pompon — Ai nimerit... Eu mă Însărcinez ca sl te duc pănă acolo. letorier (asculttnd) — Ţist!... Luaţi sama!... Nu ştiu cine vinei... tirul (de-afară) — Dracu s-o ie de scarăI... Aşteaptă-mă aice, Iasmine. letorier — Ce vra să zică asta? tibul — Aice îş poate cineva frînge gîtul! erminia (cu spaimă) — Dumnezăule! Acest glas... LETORIER — II cunoşti ? erminia — Ii a fratelui meu!... (Să aude băttnd la uşă.) pompon — Oh! letorier — Ţîni uşa!... erminia — Is pierdută! pompon — El îi! erminia —Ah! (Fugi in odaia din stingă, in menuntul cind $ă iveşte Tibul, Letorier şăde dinaintea acelii uşi.) SŢENA 9 LETORIER, POMPON, TIBUL tibul (ivindu-se) — In sfîrşit, pot... (Oprindu-să cu mirare, văzind lâcuinţa.) Ba!... Poftim!... Nu-i aice... Să vedi că m-am înşalat. (lesă şi uşa să închide iarăş.) letorier (rîzind)-Ce o păţit?... Se duce? pompon — Cale bună! tibul (pe din afară, bătind la altă uşă) — Domnul viconte de Letorier, mă rog? un glas de fimei — Nu-i aice. tibul — Iartă-mă! (După ce au bătut la al triile uşă.) Domnul viconte de Letorier, mă rog? un glas de barbat — Nu-1 ştiu. tibul — Iartă-mă! (Baţi din nou, Pompon să duci de dischide.) Domnul viconte de Letorier, mă rog? letorier (ieşind înainte) — Eu sint, domnule! tibul — Dumneta? Priveşte!... (în laturi.) Aista-i vicontile!... Doamne, cîtu-i de tînăr!... letorier — Doamne! Cum să vede de nătărău! tibul (puindu-se dinaintea lui şi rîzînd cu răutati) — Dă... Dă... Poftim, începe! letorier — Ci-i asta ? tibul — Spun că dumneta adimeneşti pe toată lumea... Poftim di mă adimeneşte şi pe me... Eu nu te opresc... Mă dau singur... Intoarci-mi capul. letorier — Şi ci mi-i bun capul dumitale ? tibul — A!... Nu mă cunoşti... Ai dreptate: căci nu m-ai văzut niciodată, ba încă, mi-ar fi de mari mirare să mă cunoşti... (In laturi.) Şi asta îmi place... Să păzim incognito. (Tari.) Eu sînt... letorier — Baronul Tibul Menelau d’Iujon. tibul (In laturi) — Iaca frate!... Mă cunoaşte!... letorier — Aşadar, ai bunătate şi şăzi, veri. tibul — Cu mulţămire... (Pompon Udă un scaun de paie pe care tl exemineazâ mai intăi.) Ba nu!... Mi-am luat de samă... Să vorbesc mai bine din picioare... Ţine-1 pentru dumneta giupini! pompon (revoltîndu-se) — Giupini! letorier — Cum vei pofti. tibul — Cu atîta mai vlrtos că am pre puţină vremi de pierdut... (Apăstnd.) Actriţa Ghimard... Cari are puţintică bunătate pentru mini... (Mai tari.) Actriţa Ghimard... letorier — Ş-apoi ?... tibul (în laturi) — Ştie el cini-i actriţa Ghimard 1... Sărmanul!... (Tari.) Deci, dar, veri, zlcăm că proţesul dumitale ii pierdut. letorier — Ba eu nu zic aşa niciodată! tibul — Ba eu zic... Pierdut, ori aşa un lucru... Şi zău că-i cu dreptul... Ci dracu ai face dumneta cu cele douî milioane? Dumneta te-ai născut fără de nici o para, şi nu cunoşti dul- ceţile vieţii, în vremi cînd eu, păn acum mai am douî... milioane... Şi sînt silit să mă englidisăsc cit un nebun... Să am cai, echipajă minunate, să dau baluri frumuşălilor şi oamenilor celor cu duh... Frumuseţe şi duhul sînt scumpe... letorier — Cred şi eu... (Privindu-l.) Nu li au toţi cii ci doresc... pompon (revoltat) — Dar, domnule!... letorier — Lasă-1 pe vărul să vorbască. tibul — Bine zice, lasă pe... Lasă-mă să vorbesc... Am hotărlt să fiu dizvălit... In familia d’Iujon îs toţi dizvăliţi, toţi ca curechiul... Ieca un calambur!... (Apăstnd.) Am făcut un calambur fără să prind de veste... (Strigtnd.) Un calambur! letorier (tn laturi, sculîndu-se) — Ş-apoi cînd glndeşte cineva că-i cel mai mare în familie! Tibul (tn laturi) —Nu înţălege... Ş-apoi zice că-i cu duh!... (Tari.) Aşadar, mai Intăi îţi vestesc că prinţul de Subiza... (Mai tari.) Subiza cel mari... Cari ar fi putut cîştiga bătălia de la Rosbah... Letorier — Dacă n-ar fi pierdut-o. tibul — Bini zici... Dacă n-ar fi pierdut-o... letorier — Ar fi cîştigat-o. ... tibul -r Aşă... Gă vărtil meu şi vara me, frumoasa marişală, vor răsturna cerul şi pămlntul pentru ca să facă să-mi clştig prioina... Că cii trii arbitri, Desperier, Palmezo şi Corbin, slnt In favorul meu... Şi-ţi mai vestesc şi alta, că egumenul Viganului (apăstnd) ştii dumneta, egumenul Viganului, unchiul dumitale... (Mai tari.) Egumenul Viganului I... (în laturi.) Parcă nu Inţălege niciodată. letorier — Unchiul meu, apoi ?... tibul — Ne-au dat deplină puteri pentru ca să te prindim... (Letorier să mişcă.) Nu te temi... Aceasta nu să va face... Dar de Închis tot te-or Închide, In numile craiului... Comi- sarul şi cu soldaţii Îs pe drum. pompon — Ce blăstămăţie 1... letorier — Pompoane... tibul — Pompon?... A, dumnealui li PomponI... Bătrlnul cari te-o disfrlnat... L-am pus la cale... La dubă, măi badeo!... pompon — Pe mine... Un profesor de clasul II. letorier — Sflrşit-ai, frumosule Menelau? tibul — Dar... (Adudndu-ş aminte.) Ba nu Încă!... Am venit, ca un văr bun ce slnt, să-ţi propun o învoială... letorier — Ba zău!... Cum s-ar prinde?... tibul — Să ţe laş de testament şi de cele doul milioane... Şi pentru aceasta, Iţi număr o sută de mii de franci In bileturi de banc... Şi aşa rupem poronca de arestuiri... Te facem In vlrsta legiuită... Te lmbrăţoşăm... Ce zici? pompon (tnclntat) — Aşa mai vine la socoteală!... letorier (cu fierbinţală) — Eu să stau la tocmală! Fapta ce lntăi a lui Letorier In vrlsta legiuită să fie o mişălie, o lngio- sirel... Nu!... De o sută, de o mie de ori, nul... pompon — Bine zice! Bravo!... Iar mă Îmbărbătează 1 tibul — Dar comisarul?... letorier — îmi bat gioc di el... Precum şi de dumnetaI... Vie să mă arestuiască... Am de gind să mă apăr!... Şi spre dovadă, ucid mai lntăi pe comisar!... pompon — Bravo!... Mă umple de foc!... letorier — Omor pe toţi soldaţii... (Tibul rîde.) pompon — Aşa! Ueidim pe cini ne-a ieşi Înainte... Şi mai lntăi pe dumneta, tibul — Ţini caii, giuplne!... letorier (strtngtnd pe Tibul de mînă) — Şi cit pentru dumneta, cel mai mari In familie. tibul (trăgtndu-se tnapoi) — Ei! Ei 1 Mititelule, mă doare! 388 SŢENA 10 Tot acia, GHENEVIEVA (întră spăimintată cu un pachet tn mtnd) ghenevieva — Fugiţii... Aacundiţi-vă 1 îs giosl pompon — Cine, mă rog? GHENEVIEVA — Un comisar. Şi doi soldaţi!... Ii vin ca să vi arestuiască I Tibul (fredndu-ş minili) — Hal Ha!... Cale bună, vere! pompon (trtntindu-se pe un scaun) — Is mort... letorier (cu vesălie) — Curaj, Pompoane!... Să ne apărăm! Să le dăm In cap... Ţine, cu vărul Menelau! tibul — Să nu te apropii 1 OHXNEViEvA (In laturi) — OI Puiu cel de drac!... Mă tulbură!... (Tari.) Treclnd pe Ungă dinşli, am auzit pe comisariul zictnd cătră cielanţi: „In vremi ctnd voi 11 veţi prinde, eu oi pecetlui tot ci-i pin casă.“ pompon (spiriet, uittndu-să la uşa cabinetului sting)— Tot!... letorier (asămine) — Tot! tibul — Tot! letorier (tn laturi) — O prins-o!... Ce să fac? tibul (văkndu-l încremenit) — Ei bine! Veri, nu mai uoizi sol- daţi ?... letorier (discurăjăt) — Iartă-mă, iartă-mă, veri... Eram ne- bun... perdusăm mintea. pompon — Ce spuni ?... ghenevieva — Să moaie! Să pleacă! tibul — Ce ? Te temi ? letorier — Aşa eşti!... Fă ca să nu să mai suie... Rupe poronca de arestaţie... Şi priimesc cele o sută de mii franci. tibul — Cum să poate!... Cum li iscăli... letorier — Tot ci-i voi... ghenevieva şi pompon (cu mari miruri) — O! tibul (tn laturi) — Bună minte o mai avut cine o stlrnit comisiile şi soldaţii. letorier — Trebuie alcătuit un mititel act... tibul — Asta-i treaba me. letorier — Poftim In odaia ceea, acolo vei găsi toate cele tre- buincioasă... Grăbeşti-te... Iată-i! tibul (tn laturi, ieştnd) - L-am tras pe şfară Încalţe. (lesă pi din dreapta, Letorier tnchide uşa după el.) 389 SŢENA 11 POMPON, LETORIER, GHENEVIEVA (sţenă giucată încet) pompon — Cum! Nenorocitule copil !. .. Te laş de... ghenevieva — Te tragi înapoi? letorier (apuclndu-i pe amîndoi de mină) — Nu, nu, pre legea me! Nu mă trag înapoi!... Nu mă las... L-am prins, i-am prins pe toţ! pompon — Fără şagă? letorier — Degrabă, la prizoniera noastră!... (Pompon aleargă de dischidi uşa cabinetului din stingă.) ghenevieva — Bini, foarte bine!... Nu ştiu ce vra să facă... Dar nu-i nimic. erminia (ivindu-se) — Ah! Domnule!... Ah! Veri! (Văztnd pe Ghenevieva, să opreşti şi-ş pleacă capul.) ghenevieva — O! Cîtu-i de frumoasă... Puiu cel de şarpi!... (Cătră Erminia.) Linişteşti-te, frumuşica me... Eu ştiu tot... Şi eu sînt dintr-ai dumnevoastră! letorier — Pompoane, ie pe Erminia şi porniţi-vă degrabă! erminia — Dar dumneta? letorier — Eu mă duc cu fuga să văd pe arbitri... Pe leitinan- tul de poliţie... Pe miniştri... Pe crai... Pentru aceasta, nu trebuie altă decît curaj şi un strai... Curaj... (Sărutind mina Erminiii.) Iată... ghenevieva — Ien ie sama! Zice c-aista-i curaj! pompon — Dar straiul? ghenevieva — Iată-1... Dar soldaţii ?... letorier — Le-oi da de lucru aiure. pompon (In fund) — Degrabă!... Căci îi audl... erminia — Ne-am prăpădit. letorier — Nu te temi, las pe mine. comisarul (de-afară) — Deschideţi, în numile craiului! (Letorier deschidi, comisarul să infăţoşază cu doi soldaţi.) SŢENA 12 Tot acici, comisarul, soldaţii, în urmă TIBUL letorier (încetişor) — Intraţi încetişor... Ţist... El li colo, i-a nostru. 390 comisarul — In numile craiului... letorier — Mai înceţi... Ai poronca de arestuire? Iscălitura egumenului Viganului? comisarul — Iată 1 letorier — Foarte bini!... Domnule comisar, fă-ţi datoria. (Ară- tînd uşa din dreapta.) Eşti răspunzător pentru vinovat cu capul. (Pompon şi Erminia s-au apropiet de uşa din fund.) ghenevieva (In laturi) — Ha, bini! Binel... (Letorier o strtnge de mina.) erminia (de departi, către Letorier) — Adio! letorier — Ţist! (Soldaţii să apropie de uşa din dreapta, Pompon şi Erminia In fund, tn acest menunt, Tibul iesă din odaie cu o htrtie In mină, soldaţii tl apucă de guler.) tibul (ieşind) — Iată... comisarul — In numile craiului, te arestuim! tibul — Ce spui ? letorier (din fund) — Călătorie bună, vere! (Tibul să zbuciumă, strigă, Letorier fuge şi Pompon ie pe Erminia tn vremi ctnd Ghenevieva cade pe un scaun riztnd cu hohot.) Sfîrşit act I ACTUL AL 2-le Teatrul înfâţoşază un salon mic cu dispărţituri care slujesc de cabinet şi do bibliotecă. O fereastră cu perdele între uşa din stînga şi ce din fund. O bibliotecă în dreptul ferestrei, între uşa din dreapta şi ce din fund. Din a stînga, la planul întâi, o masă de scris plină de hîrtii pe care să găseşte o ga- rafă cu apă, două pahare şi o tabla. Din a stînga, în dreptul mesăi, un bust încoronat, portreturi de maghistraţi. SENA 1 DESPERIER, apoi VIRONICA [sic] (Ctnd se ridici perdeaua, Desperier e singur dinaintea biblioticei sale deschisă şi ţine o carte tn, mină.) vironica (pe dinafară) — Bine... Bine... desperier — Ce aud ? Digrabă! (încuie bibliotică.) Asta-i sora me! S-o ieie dracul! (Se duce şi să pune gios tn sttnga şi 391 lucrează mormăind încetişor.) Ce mă mai caută? (Tare.) Doamna Dalbem avea de moştenitori... (încet.) Iar vine să-mi mai vorbească de fiică-sa? (Tare.) Vicomtele de... (Vironica se pune cu coatele pe spatele jllţiului lui, el să face că o vede.) Al Doamne, cum m-ai spăriet! virOnica — Ceas bun, frate 1 Tot cu lucru I Tare bine faci! desperier (cu gravitate) — Aşă-i, scumpa me Vironică? Aceasta răspunde voiniceşte la epigramele, la quodlibeturile, la sati- rile cu care Impovorează pe bieţii judecători din pricină că am fost tlnăr, din pricină că... ar putea zice cineva că aceasta nu mai contineşte! (Arăttndu-şi htrtiile.) Şi cu toate aceste, priveşte. vironica — Asta spun şi eu la toată lumea; dacă fratele meu să trage adesăori la căsuţa sa de la Şatu... Asta n-o face, precum altădată, pentru plăcerile sale... Pricina-i că voieşte să lucreză... Şi ce purtareI Ce cumpătatei Ce obiceiuri! desperier — Ah 1 Aşa este 1 Aşa este 1 vironica — El nu-i ca tinerii judecători carii nu fac altă declt să arăte pre drepte atacurile cărora slnt supuşi... desperier — Ii ? Dă-i colo 1 Is nişte bărbaţi, nişte cărturari, nişte... nişte beţivi. Ai pută crede, soro, că pe unii dintr-lnşii i-o văzut primbllnd fete de la Opera... Nişte creaturi de tot frumuşele, pre legea mea I Dlnd mesă, lmbătlndu-să cit nişte soldaţi cu vinaţele cele mai alesă. Ah! Priveşte, Îmi vine apa-n... (Oprindu-să.) Cum s-ar prinde, mi să sui roşaţa In obraz I vironica — Tocma asta şi vorbeam ieri cu vecina noastră... sora d. canţeler: fratele meu, ziceam, ar fi modelul sfetnici- lor. .. Dei-i cineva acest titlu, cerce-i virtuţile... Ş-apoi va vide. desperier — Ahl Aşa este! Aşa este! bună surioară! vironica — Acum nici mai mănlncă sara... nici mai gioacă căr- ţele; nici... desperier — Dă-i Înainte... Dacă nu trebuie declt atlta pentru ca să fiu numit sfetnic... apoi poţi să-mi lauzi cumpătatea. Apă, soro, şi altă nimică. vironica — Chiar ca şi mine! Eu îmi păstrez toată dragostea pentru căţălul, pentru papagalul meu, cei doi canaraşi (apropiindu-să) şi fiica me, fiica me pe care aş dori să o mărit... după un om bogat. 392 desperier (tn laturi) — Am venit la prochimen! vironica — Fiica me... desperier — Dă-mi voie, soro... Acum slnt ocupat de o pricină mare... pentru care canţelerul au numit trei arbitri; eu slnt unul! Prinţul de Subiza, de la care trag nădejde pentru ca să Intru In parlament, mi-o recomenduit această pricină şi mîine avem să inchiem hotărlrea Intre d’Iujani [sic] şi Leto- rieri... Tovarăşul meu Palmezo Îşi trece vreme cu plăcerile sale; Garabin şi-o trece dormind. Eu slnt Însărcinat să fac raportul. vironica (cu ciuda) — O! D-ta ai totdeauna clte un raport de făcut de cîte ori îţi vorbesc de Feba, nepoata, singura d-tale moştenitoare... carea ar putea să-ş unească lesne un barbat pentru împricinaţii a cărora soartă li In minele d-tale. desperier — Şi cine Iţi zice că nu-i aşă? vironica — Şi d-ta n-o măriţi! desperier — Vina me-i ? veronica [sic] — Ii de 19 ani! desperier — Ce să fac? Şi eu aş dori să mă cotorosăsc de dlnsa... Să o mărit. Voiam să zic... Insă aceasta-i cu greu cu cusurul care-1 are. veronica — Aş voi să ştiu care-1 numeşti d-ta cusur ? desperier — Nu, eu voiam să zic... Un mic neagiuns. veronica — Un!... desperier — Apoi dar cum dracu voieşti să numesc aceea ce are... Intre spate? veronica — Frate! desperier — Ien ascultă; eu nu voiesc să zic că-i chiar gheb... (Să opreşte.) Dar, in sfîrşit, toate-s un ce. Asta să vede departe; ba Încă foarte de departe... Şi toţi aceşti preten- danţi pe care calitatea şi creditul meu i-aduna Impregiurul ei. veronica — Era nişte gogomani şi nişte obraznici! desperier — Aceasta să poate... Insă orbi nu era... Incit sS găsă in faţă cu Feba, treaba tot mergea destul de bine... Dar a cui vina ? Dacă d-ta ai pirdalnicul de noroc de tot tri- meţi pe fata d-tale clnd după una, clnd după alta... Cum să Întoarce cu spatele... Sara bună, sluga plecată... Şi culca cu toţii de fugă. 393 No. 1 VERONICA Nu-i tînără şi frumoasă? DESPERIER Aşa-i, nu tăgăduiesc. VERONICA Nu-i blîndă şi graţioasă? DESPERIER Şi la asta mă unesc. VERONICA Are daruri de la fire Ca să placă la oricine. DESPERIER Are, din nenorocire, Mai mult decît să cuvine. veronica — Ce grozăvii mai spui! Dar mi-oi găsi eu pe alţii carii să-mi mărite pe Feba, pe alţii carii vor fi mai buni la inimă decît d-ta. desperier (observindu-o) — De pildă, pe tovarăşul meu, pe Pal- mezo... Pe lungul cela care vine de ni vizitează adesă... Insă lumea vorbeşte că el nu vine nici pentru mine, nici pentru Feba. veronica (foarte tulburată) — Frate! Prepusurile dumitale... desperier — YeronicoI Tu te-ai Înroşit! Poate că... veronica — Nu-i adivărat! Aceasta-i o minciună! desperier — Ce-i minciună? Că Palmezo... (S-aude vuiet) veronica (puindu-i mina pe gură) — Taci! N-o să taci astăzi? SENA A 2-a Tot ac ia, TIBUL tibul (întră rîzind cu hohot) — Ha! Ha! Ha! Minunat! Ha! Hal Ha! (Oprindu-să.) A! Domnul Desperier! desperier — Domnule baron, chiar acu mă ocupam de d-ta, de proţesul d-tale. 394 veronica (in laturi) ^ Un proţes! Un baron! Iată mire pentru» fata me. tibul (inchinindu-să Veronicăi) — Doamna, soţia d-tale! veronica — Ba nu, domnule baron! tibul — Doamna, maica d-tale. veronica — Ce spune ? Mă-sa! desperier — Sora me, domnule baron. tibul (in laturi) — A! Dracu s-o iei! Am făcut o gogomănieF (Tare.) Iertaţi, vezi d-ta, domnişoara arată aşa de tînărăr incit... desperier — Incit ai gîndit că-i maica me. tibul — Aşa, eu. (în laturi.) Şi asta-i o gogomănie! desperier — Poftim, şideţi, domnule baron. tibul — Foarte mulţămesc, scumpul meu... Două mile întregi am tot şăzut; vin de la Carii unde-i şi craiul şi curtea... Şi domnul de Subiza... Vărul meu Subiza..*. Care ar fi putut să aţiţă bătălia de la Rosbah; ştii că mă proteguieşte împro- tiva picicanului celui de Letorier... Un intrigant. desperier — Dar, dar, ştiu. vironica (încet) — Da vorbeşte astăz de fiica mei tibul — Aş fi venit mai digrabă astăzi dimineaţă. desperier — Dar ai fost la opreală; cu bună samă. tibul (cu vioşală) — Cum? De unde ştii aceasta? desperier — Voiam să zic, ai fost oprit de vreun supărător. tibul — Da, da, aşă şi este... Nişte oameni de cei ce te apucă de guler... ii era trii... şi nişte pumni! Dar i-am făcut să mă cunoască... A! Dar eu venisăm să vorbesc cu d-ta despre pricina me... Raportul făcutu-l-ai? Cele două milioane sînt a mele? vironica (ghiontind pe Desperier) — Hm! Două milioane! tibul — Ele mi să cuvin ca celui mai mare din familie — cînd zic cel mai mai mare... sînt cel singur. Sora me-i la mănăstire. desperier — Daţi-mi voie, cînd aţi intrat. tibul — Am intrat cam cavalereşte — pardon —, tocma aceasta şi gîndem acu. (începe iarăş a rîde.) Ha 1 Ha! Nici acu nu mă mai pot opri de rîs!... vironica (alintlndu-să) — Intru adivăr, acest rîs (dind ghion- turi lui Desperier) da dă, astăz! tibul (rîzînd hojma) — închipui ţi-vă, mă rog, în ograda d-voastră, cînd mă coborâm din călească, ridic mahinal ochii în sus şi văd la fereastră o faţă de fată mare. vironica — O fată mare! tibul — Frumuşică... 395 veronica (încet cătră Desperier) — Feba era! tibul (urmînd) — Nu pre slută, un năsuşor mititel şi poznaş, li trimăt o Inchinăciun [sic] cu mina, ia aşa. (Face un gest familiar. Vironica ghionteşte pe fratele său cu un aer de mulţă- mire.) Ea să face roşie ca o cireşă şi-mi Întoarce dosul. O! Atunci văd... Ha! Ha! Ha! un gheb grozavi O piramidă! Un munte! Hal Ha! Ha! desperier (încet, cătră Veronica) — Feba era! veronica (furioazâ) — Obraznicul! tibul — Cum! Doamna me, nu rlzi şi d-ta ? clnd vă spun, o movilă, un munte! Ha! Ha! Ha! (Cade pe un scaun, rlzlnd.) desperier (rlzlnd şi el) — Ha! Ha 1 Ha! veronica (pişctndu-l şi încet) — Rlzi! desperier (făclndu-să iar serios) — Ce voieşti? Eu nu-1 trag de limbă! SENA A 3-a Tot acia, LETORIER tiETORiER (intrlnd răpede, oprindu-să tn fund şi uitlndu-să înapoi) — Oh! Cum i şade de bine! Cit li de frumuşică! tibul (scullndu-sâ îndată)— Priveşte! El li! desperier (tntorclndu-să înapoi)— Cine? El... LETORIER (cu un glas dulce) — Ah! Vă cer o mie de iertăciuni, domnul meu! N-avusăsăm cinstea să vă văd, mergeam fără a-mi putea lua ochii de la o figură pe care am zărit-o colo, la fereastra ceea... veronica — Cum zici ? tibul (încet, cătră Desperier) — Asta-i gheboasa mea! (Asămine cătră Veronica.) Gheboasa me! (Tare.) Gheboasa me 1 (Vero- nica să depărtează furioază.) letorier (urmînd) — Nişte trăsuri atita de curate şi atîta de sub- ţiri, o fiziognomie aşa de blinda Incit, plecindu-mă unui far- mec de care nu-mi pot da samă, m-am oprit pentru ca să privesc această fetiţă, mina me s-o pus singură pe pălărie, mi-am discoperit fruntea şi m-am Închinat cu respectul cel mai adine. tibul (cu vioşală, rtzînd) — Nu s-o Întors cu spatele? letorier — Ea mi-o Întors Închinăciunea, zlmbind puţintel, atunce temlndu-mă să nu mă arăt supărător, m-am depărtat uitln- du-mă tot la dlnsa! Căci mă giur că de clnd slnt n-am văzut un ce mai graţios şi mai drăgălaş. *96 tibul — Dar cînd s-ar fi Întors I dbsperier (încet, cătră baronul) — Taci acumf veronica (cătră Letorier) — Iţi mulţămesc, domnule, şi din partea ei şi dintr-a mei Asta era fiica mei (Armei o căutătură grozavă lui Tibul.) tibul (In laturi) — Na! Şi altă gogomăniei (Cătră Veronica.) Doamna me, crediţi-mă, fiţi bine Încredinţată... Pe cinstea me ce de gentilom. (In laturi.) Nătărăul! Dobitoc! Gogoman ce sint! (îş ia iar aerul dintâi.) desperier (în laturi)— Oh! Sărmanul, bietul baron! (Arun- clnd o căutătură lui Letorier.) Unguşitorule! letorier — De vreme ce-i aşă, doamna me, binevoiţi a ruga pe domnul, fratele dv., să treacă cu viderea o preocupaţie a căria li vina mai mult demoazela fiica d-voastră declt eu. Acu bag de samă că, In tulburarea me, am intrat fără a da de veste şi fără macar a vă spune eu Însumi că slnt vicom- tele de Letorier. desperier şi veronica (uittndu-să la el) — A!... letorier (tnchinîndu-să) — Un biet jăluitor care vine să prezen- teză a sale Închinăciuni pre cinstitului său giudecător (întor- cindu-să) dar văd că vărul au apucat mai nainte. tibul — Aşa este, Bcumpul meu. (încet, cătră Veronica.) Clnd zic un gheb — era abie o... (Veronica să depărtează.) desperier (cu răceală) — Mi-i cu neputinţă, domnii mei, să vă primesc, să vă ascult... Nestrămutat ca legea! Raportul l-am hotărit dimpreună cu cielanţi doi tovarăşi!... O rămas neschimbat In capul meu... letorier (în laturi) — Vai! desperier — Şi am să pitrec toată noaptea aice In bibliotecă pentru ca să-l scriu şi să-l pun pe curat. tibul (încet, cătră Veronica) — O! Acesta-i un ghebuşor care nici să bagă samă! (Veronica să depărtează iarăş.) desperier — Aşadar, domnul vicomte... d-nul baron..... tibul (cătră Letorier) — Dă voie, scumpul meu! veronica (încet, cătră Letorier) —Curaj! tibul (urmlnd) — îmi pare foarte rău! desperier (încet, cătră baronul) — Asta nu strică nimici; te-oi mai vide... ŢistI... (Tibul tuşăşte.) letorier — Nădăjduiam, domnul meu, că o conferenţi... desperier (cu giumătate de glas) — Nu-mi plac linguşitorii! 397 TIBUL (încet, câtră Veronica) — O! O rădicătură mititică, o neîn- semnată ghebuţă... veronica (Intorclndu-i spatele) — Domnule! (Uitindu-să la Leto- rier.) îi minunat! No. 2 DESPERIER Măgulitorul făţarnic gîndeşte să m-amăgească. Dar eu sînt judecător, Prin urmare, slnt dator Să sprijin bine dreptatea ca să nu să cumpănească. veronica (arăttnd pe Tibul) Ticălosul! înglmfatul! Mă turbează de mînie! Lasă-1, lasă-1, c-a videa în ce poznă a cădea Şi cum o să-mi răzbun astăzi de a lui obrăznicie. LETORIER (In parte ) Ah, nădejdea Încep a perde şi nu aflu vindecare Pentru bietul meu proţes, Ol Geriule, cum să ies Din primejdia aceasta, cind nu văd nici o scăpare ? (Veronica iesă pe din a stingă, uittndu-să tot la Letorier, şi Desperier pe din dreapta, făclnd sămn lui Tibul să păzască secretul.) SENA A IV-a TIBUL, LETORIER tibul (cu un aer degajat) — Ha! Ha! Acum între noi amîndoi, mititelule! letorier — Ce-i pricina, măricelule ? tibul — Mi-ai făcut şotia, scumpul meu. letorier — Cam aşa, scumpul meu. Departe te-o dus ? -tibul (rididnd glasul) — Cum zici? XETORlRR (mai tare) — D-ta zici... ■398 tibul (schimbă tonul) — M-o dus la Închisoare unde am şăzut toată noaptea. letorier — Ba zău! Cu bună samă? (Intinztndu-i mina.) încal- tea dormit-ai bine? tibul (rtztndşiel)—Hal Ha! Ha! Mi-i plăti această poznă, vere! LETORIER — Cit ? tibul — Douî milioane. letorier — Cam scump, dar îi mai scăde ceva ? tibul — Nimic! Nimic! Nimic! letorier — Ba-i scăde! tibul — Ba nu! Aşă! Vra să zică, vrei să te lupţi cu mine, d-ta ? Ei, bine! Iată-ne faţă în faţă pe cîmpul de bătălie... Ca rudenia me ce strălucită, domnul de Subiza. letorier — Care ar fi putut să cîştige... tibul — Am auzit că eşti un amăgitor, că fermeci profesori bătrîni, femei de croitori, vezetei de trăsuri de uliţă. Tare frumos! Farmăcă, drăguţă, farmăcă, iţi dau voie să tot farmeci pănă şi pe sora arbitrului nostru... Eu nu farmec decit pe cele frumuşele... Ieri am adiminit pe actriţa Ghimard... Mini mă leg de capul doamnei Diute... Voiesc să fiu adorat. letorier — La dracu... Dacă-i aşă, apoi văd că cele doul mili- oane îţi e de neaparată trebuinţă. tibul — Cum zici ? O! Eşti un rău! Acu ţi-ai cercat meşteşugul şi asupra raportuitorului nostru... Pănă aice! Iată-mă-s! Ră- mln aice şi nici mă mai urnesc, am să-ţi pîndesc toate miş- cările... N-am să te pierd din ochi... (Letorier să mişcă.) Şi dacă-i pune piedică dreptăţei pentru ca să să poticnească; eu am să fiu aice pentru ca să fac să să plece pre partea me... Poftim! letorier — A! Vra să zică asta-i o provocaţie! tibul — Pe care ţi-o fac. letorier — Şi pe care o primesc... tibul — Bravo! Porneşte dar, frumosul meu năting, dezvăleşti-ţi meşteşugul. Fă linguşituri surorei, căţălului, gheboasăi ei şi tuturor celoralante fiară. Iar cît pentru Desperier.. . Vir- tute nestrămutată, scumpul meu! Ii rămlne cu ostineala şi cu aerul acest blîndişor, de aceea te sfătuiesc să te întorci la Colegiul Picpus sau la Paris; în coşmaga d-tale din uliţa Platrier, cum ţi-a plăce. letorier — Foarte mulţămesc. tibul — Insă ia sama; comisarii nu-s în toate zilile gogomanit Adio, vicomte! (In laturi.) Cum 11 defaim! Cum îm bat joc de el! (lesă.) SENA A 5-a LETORIER (singur) Ş-o să mă las să fiu giucat, ruinat de un nătărău ca... Şi biata Erminia, care are toată nădejdea la mine, va afla că... Nu! Nu! Dar cum să fac? Dintre trei arbitri, nici macar unul nu-i pentru mine. Cel puţin aşa-mi pare... Mai lntăi, am alergat la Palmeio... [sic] S-o pornit la ţară! Mă Imbră- ţoşa [sic] la Corbin... Dimineaţa el dormea! Mă maiducln- disară... Iar dormea 1 Să vede că hojma doarme — deprin- dere de audienţă... Ş-lmi spun că-i nemilostiv pentru jălui- torul care-1 trezăşte din somn... O culc de fugă... Şi iată-mă-s la cel al treile. (Imittnd tonul lui Desperier.) „Neschimbat •ca legel“ In zadar Închid ochii asupra ghebului nepoată-sa pe care l-am văzut cum să cade de bine, am gldilit amorul- propriu a babei! Asta face ceva... Ce folos că el... „Nu-mi plac linguşitorii!“ Şi ce dracu-i mai place? De unde să-l apuc? Şi clnd glndesc că In astă noapte, chiar In astă noapte, ■aice, In biblioteca aceasta are să-şi facă raportul. (Ii vine o idee.) A1 Dacă el nu voieşte să mă asculte, clnd aş pută să-i -dau cu un meşteşug pe furiş, fără ca Tibul să prindă de veste, -această mică notă? Unde s-o pun? Pe masa ceea? Ba nul Intr-o carte de bibliotecă pe care s-o pun colo. (Deschide biblioteca şi scoate un tom.) Monteschiu... Aice. (Venind •dinaintea sţenei.) A! Cartel (Voieşte să deschidă tomul.) Poznaş lucru! Nu să deschide. (îl întoarce pe ceea parte şi prin o mişcare fără de voie rădică capacul de deasupra.) Ce-i aceasta? O butelcă! (Scoate butelca pe giumătate şi citeşte ţidulica de deasupra.) Vin de Madera! (Cu mare mierare.) Ia priveşte, mă rog! (Puind carte la loc şi lutnd pe alta.) Dagheso. (Discoperindu-l.) Rachiu de Coniac! Ba! (Lutnd un al treile volum.) Ţiţero... Vin de Rin! Ciudată bibliotecă! Am văzut multe soiuri de biblioteci, da şi ca asta!... (Cău- tind cărţele.) No. 3 Bualo, vin de Ispanie, Monteschio, vin de şampanie, Ce judecător cu cap! -400 Omul acesta, văd bine, Cărţile-n pivniţă ţine Şi vinaţele-n dulap. Ia să mai videm... (Cetind.) Alcătuirile lui Gornelius... Geriule! Nu ştiu cine vinei (închide biblioteca şi să depăr- tează.) SENA Vl-a GHENEVIEVA, LETORIER ghenevieva (tntrtnd) — Bine, bine, l-oi aştepta. letorier (scoţtnd un ţipet de mirare) — Ce văz? Doamna Grevin! ghenevieva (tntorcîndu-să) — Iaca! Vicomţălul meu! letorier — La domnul Desperier! ghenevieva — Poate că proţesul d-tale splnzură ceva de la dlnsul? letorier — Da dumneta ce cauţi ? ghenevieva — Eu am venit să-i cer o bucăţică de sfat pe care mi l-o făgăduit. letorier — Şi pentru ce bărbatul d-tale nu ? ghenevieva — Eu vin totdeauna. Lui d. Desperier mai bine li place aceasta. letorier — A! îi place mai bine. (în laturi.) Ce idee! (Mergtnd iute la dtnsa şi tnibrăţoşindu-o.) Buna dimineaţă, buna me doamnă Grevin. (Incepînd iarăş.) Buna dimineaţă, buna me doamnă Grevin. (îmbrăţoşindu-o pentru a tria oară.) Buna dimineaţă, scumpa me doamnă Grevin. ghenevieva (cu gttu întins) — Dă Înainte, s-o sflrşit? Şi eu şăd, Grevin mi-o dat voie. letorier — Apoi dar... ghenevieva - Ba nul Pentru astăzi, destul. (UiUndu-să la el.) Iată-ne straiul 1 Doamne! Cum te prinde 1 Ce talie! letorier (cuprinzindu-o cu un braţ) — Slnt şi mai giune. (Obser- vlndu-o.) Vra să zică cunoşti pe domnul Desperier. ghenevieva — Slnt patru ani de clnd 11 Îmbrac. letorier (cu vesălie) — De aceea l-am cunoscut cum l-am văzut! ghenevieva (cu mirare) — Cum zici? letorier — El li!... ghenevieva — El? Care el? letorier — Voinicu pe care l-am zărit lntr-o sară In odăiţa din dosul dughenii! 401 ghenevieva — Nu-i adivărat! letorier — Ba-i adivărat! ghenevieva — Ba nu! letorier — Ba aşă! (Cu scop.) Un om serioz, trist! ghenevieva (uitîndu-să) — Cine ? El ? Un matalnic! Un ghiduş. (Să opreşte, puindu-şi mina la gură.) letorier — A! Vezi ? Singură spui... ghenevieva — Nimic! Nimica I N-am spus nimica! letorier — Ba ai spus! Că-i un ghiduş! ghenevieva (hotărlndu-să) — Apoi dar ce să mai zic? Am scapat cuvintul; de-acu n-oi mai alerga eu după dinsul... (Mai încet.) Ei bine 1 Aşă este, el era I Da nu spune. letorier — N-aibi grijă 1 Eu eram bine Încredinţat despre aceasta I Cum, mă rogi Norocitul de Desperier, el care voieşte să fie prezident. ghenevieva (izbucnind de rls) — El? Ha! Hal Ha! letorier (in laturi, arătlnd clnd pe Ghenevieva, ctnd pe bibliotecă) — Asta, ş-apoi... (Cătră Ghenevieva.) Cum, mă rog! Prin- ţipiile lui cele aprige, rigorismul lui. ghenevieva — Rigorism. El? Ba că chiar! Pentru că să teme de lume şi de gazete; dar acasă la dinsul, pe ascuns. letorier — îşi scoate din capete. ghenevieva — Cit un voinic. letorier — Vrasăzică îi de cei ce nu să dau cu una cu două. ghenevieva — Hai 1 Hai! letorier — Face curte doamnei Grevin. Şi pun rămăşag că-i place blastamatului să rldă, să clnte şi să be! (Să uită la bibliotecă.) ghenevieva — O! Aceasta, zău! N-o ştiu! letorier — Dar sora sa? ghenevieva — Să nu cumva să scăpi vrun cuvlnt; ea nu ştie nimic, şi el să teme de dlnsa! Să te ferească D-zeu cit li de aprigă. (Mai încet.) Adică nu pentru dlnsa! letorier — Ce spui ? Nu cumva îş ie şi ea slobozănie! ghenevieva (cu taină) — Hai! Hail Şi chiar adinioare, nu mai departe... Am văzut sosind la Şatu un om lung şi uscăcios... Tot muştereu de-ai noştri... Palmezo. letorier — Palmezo! (în laturi.) Care să pomisă la ţară! (Tare.) Şi el vine de face curte văduvei ? Bravo! Am prins pe doi! (Sărind de bucurie.) Să trăiască doamna Grevin! (O tmbră- ţoşază.) ghenevieva (lăstndu-să) — Dă, nu te feri... Am voie de la băr- batul meu. 402 fOMPON (pe din afară) — Unde-i? Unde-i? ş GHenevieva — Vine nu ştiu cine! Dă-mi drumul! Mă duc să spun "r ce am de spus şi mă întorc înapoi la Paris. (Cu mindrie.) In trăsura me. (Cu vesălie.) Eu am venit cu trăsură de uliţă... Numărul 144. letorier — 144 ? Asta-i trăsura me! Vezeteul meu! Bietul Sicard I ghenevieva — Spre slujba d-tale, amorule! îţi dau un loc pănă la uliţa Platrier. letorier (rtztnd) —Primesc, Afrodito! ghenevieva (in laturi) — Cît îi de plăcut, Doamne! Cînd ar fi şi grăsanul de Desperier aşa! Sărmanul Grevin! (lesă pe din dreapta.) SENA A VII-a LETORIER, apoi POMPON letorier (triumfind) — A! Veri Tibule, m-ai provocat! pompon (intră gtftind)—Ah! In sflrşit, iată-1! (Aleargă după Letorier care nu să uită la el.) letorier (umblind) — Vom vide! pompon (după dtnsul) — D. vicomte! letorier (fără a-l asculta) — Dar el îi aice, mă pîndeşte!... pompon — Domnule vicomte! letorier (tot umblind) — Trebui să-l depărtez numaidecît! pompon — Vin ca să-ţi spun. letorier — Prin ce chip ? Ce viclenie ? pompon (strigînd) — Că Erminia d-tale. letorier (oprindu-să (deodată) — Erminia! Cine o zis? A! Dum- neta eşti, Pompoane... Ei bine! Erminia unde-i? Ce face? Vorbeşte, da vorbeşte astăz! pompon — Dacă nu stai pe loc. letorier — Du-mă la dînsa, la manca ei. pompon — Ea nu eşti mai mult acolo! letorier — Cum? Ce spui? pompon — Doamna de Subiza a luat-o pentru ca s-o ducă ea însuş la mănăstire! (Cade pe un scaun din a stingă.) letorier — La mănăstire! Oh! Ce grozăvie! Dar om scăpa-o de acolo! Chiar de ar trebui să amăgesc şi pe stariţa, pe ico- noama, pe portăriţă şi pe toate boaitele din Şailot. pompon — Şi aceasta nu-i tot I Pentru că ai amăgit pe comisari, eşti osîndit să plăteşti gloabă de 10.000 livre! 403 letorier — Puţin Îmi pasă! N-am nici o para. pompon — Şi dacă nu-i plăti, apoi la Închisoare! letorier — Care vra să zică că, de nu mi-oi clştiga proţesul, slnt ruinat, pierdut, mă lipsăsc de slobozănie, de amorezată I Şi aceasta mă supără foarte mult... Pentru amorezată mai ales! Pompoane! Pompoanel Ei bine! O adormit? (Htţi- nlndu-l.) Ei! Pompoane! pompon (trezindu-să in buimăceală) — Ha? Ce spui? Ah! Atlta am alergat de astăz dimineaţă Încoace! Am făcut 100 de mile. letorier — Şi încă n-ai agiuns pănă In capăt. SENA A VlII-a TIBUL (în fund), POMPON, LETORIER tibul (intrind şi oprindu-să deodată) — El li aice! Cu cine dracu-i ? letorier (fără a-l vide) — A! Scumpul meu văr! (Văzindu-l, in laturi.) Iată-1! pompon — Ce fel? N-am agiuns Încă pănă la sflrşit? tibul — A! Iaca moşneagul! pompon (pomindu-să şi tntumindu-să) — Ce zici? letorier (oprindu-l şi încet) — Ţîstl Iată-1! Nu te arata că... (înălţţnd glasul.) Vai! Aşa este, bătrlnul meu Pompoane,. mai ai Încă un drum de făcut pentru ca să Inşălăm pe nătă- răul de baron. •tibul — Vorbeşte de mine! (Să ascunde tn dosul perdelei pe care. o trage peste sine.) pompon (tncet) — Taci! Că-i colo! letorier (asemine) — Cu atlta mai bine! Dă-i Înainte! (Tare.) Aice nu mai am ce face. Arbitru nostru li cumpărat de Subizi t tibul (in laturi) — Omule cinstit, te binecuvintez. letorier — însă n-or fi ii tustrei ne-nduplecaţi. Mine ii să adună şi, In astă-sară, pe doi am să-i pun la cale. tibul (uittndu-să) — Ce zice? pompon (tncet) — Ţist! Te ascultă! letorier (iară) — Mă duc şi las locul frumosului Menelau. pompon — Unde te duci ? letorier — La Paris; mă duc In fuga mare. pompon — Calare? letorier — Dimpreună cu d-ta. 404 jfffoaipoir (spăriet) — Calare 1 Eul Oi agiunge bucăţele! fjlsTORiER — Ba nul Intr-o trăsură ce stă acolo la poartă: 144. c Să vii după mine. pompon — Dar unde ? Unde ? XETOrier — La Paris, la arbitru care mă aşteaptă, ştii dumneta, cel care a să facă să-mi ciştig proţesul. tibul (rtztnd tn laturi) — Ha, bine! Ha! Ha! Ha! Pompon — Dar! letorier — Adio; grăbeşti-te! (în laturi, ieşind.) Poftim de acum, Tibule Menelau d’Ijon! Sicard să te ducă şi dracul să te ieie! (lesă alergtnd.) SENA A 9-a POMPON, TIBUL pompon (alergtnd după dinsul) — Ascultă 1 Vin şi eu după d-ta. (Tibul să repede din locul unde era şi să repede asupra lui Pompon pe care-l opreşte şi-l ţine strtns.) tibul — Stăi t Bătrinule aisfrînat! pompon — Ce este ? Ce-i asta ? Mă gîtui! tibul — Taci! Ori te gîtuiesc de tot I Aşă! Vicomtele d-tale să duce In fuga mare la celalant! Dă-i pace! Şi acolo are să găsască pe nătărăul de vărul său! (Rtztnd.) Hal Ha! Ha! Să ni pornim! pompon — Dă-mi drumul! tibul — Să ni pornim 1 pompon — Dar unde să mergim? tibul (strigtnd) — La arbitru! pompon — (strigtnd mai tare) — Ce arbitru? tibul — Palmezo sau Corbin! Tu ştii, ghiujule, haide! pompon (scăptnd din mtnă-i) — Bail tibul (apuctndu-l iar) — Trăsura-i la poartă! pompon — Ce trăsură ? tibul — Numărul 144! pompon — Dă-mi drumul! tibul — Bai 1 pompon — Dă-mi drumul! tibul — Vină! pompon — Unde ? tibul (trăgîndu-l şi rtdnd) — La Paris! Hal Hal Ha! Cum l-am prins! Cum 11 trag pe şfară pe vicomţălu! Să mergim! pompon (strigînd şi vorbind o dată cu Tibul) — Dă-mi drumul! Agiutor! Mă gituie! Agiutor! (Tibul li trage după sine tn minutul cînd persoanele următoare aleargă cu vuiet) SENA A X-a VERONICA, DESPERIER, GHENEVIEVA (alergtnd)\ VERONICA şi DESPERIER (cu luminări tn mină) desperier (in fund) — Baronul trage nu ştiu pe cine! veronica (la fereastră) — îl suie într-o trăsură! ghenevieva (privind) — Bine! Da îl suie în trăsura me! desperier — Iaca! ghenevieva (strigînd) — Ei! Droşcari! Droşcari! veronica — Nu te aude! desperier (in laturi, cu bucurie) — O! Bravo! ghenevieva — Na, c-am păţit-o! Cum dracul o să mă întorc acu la Paris ? desperier (cătră Ghenevieva, cu slobozănie) — Nu te-i mai în- toarce. îi rămîne aice... îi... (Sora sa să uită la dînsul cu mirare. El începe iarăş cu mare gravitate.) îmi pare foarte rău de această împedecare. ghenevieva — D-apoi mie! desperier — îi tîrziu, vine noaptea şi drumul nu-i sigur, poţi să întîlneşti vrun soldat. ghenevieva — O! Cît pentru asta, nu mă tem eu. Am eu ac de cojocul lor... Dar Grevin ce o să facă? Bietul om! El n-a putea niciodată să doarmă fără mine. desperier — Ba zău, a pre dormi! Bărbaţii dorm totdeauna. ghenevieva — Dar, în sfîrşit, unde oi să pitrec noaptea eu? veronica — Eşti la portari un cabinet mare. desperier — Cu un pat minunat, patul răposatei nevestei sale. ghenevieva — Foarte vă mulţămesc, domnul meu, doamna me. (în laturi.) Ce-mi pasă! Dar Grevin ce a să facă? veronica — Noi să ni tragim. îi tîrziu, şi fratele meu are poate de lucru. desperier — Bine zici, am să-mi alcătuiesc raportul, şi apoi eu nu lucrez decît noaptea, între cărţele mele. (Aruncă o căută- tură la bibliotecă.) veronica — Sara bună, frate! desperier — Noapte bună, soro... Adio, Grevinoaie... Ţ-oi avea consultaţia, să vii să o iei. (Uitindu-să la sora sa.) Mine. 406 (încet şi apropiindu-să de Ghenevieva.) In astă-sară, pe uşi- şoara ceea! O... (Sora sa să uită la dinsul — acelaş joc.) (Ghenevieva iesă prin fund. Desperier să pune dinaintea mesăi de scrisj uitindu-să cu coada ochiului la ele cum să duc.) veronica — Sara bună, frate! desperier — Noapte bună, soro! (Veronica iesă.pe din a stingă.) SEN A A Xl-a DESPERIER (singur) (Abie femeile o ieşit amîndouă. El să scoală şi, schimbîndu-ş îndată manierile, începe a ctnta şi a giuca.) Trala, la, la, trai [sic] la, la, la. O rămas! Ce norocire din cer! Trai la, la, la; trai la, la, la. (Cade pe un foteil, prelungind nota ce de pe urmă, după aceasta începe a rîde cu hohot.) Doamne! Cit îi de urît să facă cineva pe magbistrat toată ziua! Şi cit ii de dulce a-şi scoate noaptea din capete! A să putea destinde, răsfăţa [sic], vesăli! Zică cine ce-a zice. Tre- burile să fac cu uşa închisă! (Cu îndestulare.) Iată-mă-s între amor şi... (Scociorindu-să pin buzunare şi căutind.) Trai la, la, la, la, trai. între amor şi Bachus? (Spăriet.) Vai! Cheia biblioticei? Unde-i? Am pierdut-o! Ah, Doamne! Nu cumva... (Vă- zîndu-o In broasca biblioticei.) Ba nu! Ah! Ha! Ha! Am lasat-o la broască... Nătărău ce sînt!... Adinioare, cînd Veronica m-o surprins. Cerule! Dacă-i cineva!... Din norocire, nime... (Deschide biblioteca.) Iată-mă-s singur! Oare n-aş ceti vrun tom? De ce nu? Mai nainte de a-mi începe raportul, am să citesc cîteva feţă pentru ca să-mi ascut mintea... He! Hei He! (Petreclnd osăbitele titluri.) Ţiţero, Demosten, Plutarc! (Luînd un volum şi paharul.) Un capitol din Plutarc. (După ce o băut.) O, mare om! Ce stil! Ce glndiri! Ia să mai videm o dată acest pasaj! (Toarnă iarăş.) Şi-acum, cînd a veni Grevenuţa... Pe colo! Oh! Ea voieşte o consultaţie! Bat-o vina ei s-o bată! Aşă-i de poznaşă, aşă-i de vesălă 1 Trai la, la, la, la! Încît, cînd sînt lîngă dlnsa, mă sîmt de tot Tra ri, ra, ra, ra, ra. 407 letorier — Tot ce-i mai curat! desperier — Tot ce-i mai spirtuoB! letorier (cu sărrm de prietenie) — Cum ne inţălegim de bine! (Se apropie întinztndu-i braţele.) desperier (tmpingtndu-l încetişor) — Aşteaptă! Aşteaptă! Fii pu- ţin liniştit, Iţi iert nebuniile din pricina... (Arată capul.) Beţia li o dezvinovăţire. letorier — Ce mai frumoasă dintre dizvinovăţiri! desperier (cu sentiment) — O! Aşă este! Dar scumpul vicomte; in astă noapte am un raport de isprăvit. letorier — Un raport! Ai dreptate... Fă-ţi raportul... Tu-i seri şi eu ţi-oi vărsa inspiraţii! (Deschiztnd biblioteca.) Iată! desperier (spăimlntat) — Ce faci? letorier — Mă cobor In pivniţă. desperier — Da dacă a veni cineva? letorier — încuie uşa. desperier (trăgtnd zăvoarele uşei din stingă) — De ne-a auzi cineva I letorier — Toţi dorm! desperier — Dar, scumpule prietin. letorier (tntordndu-să încurcat cu volumuri) — Ce pofteşti? Taţit? Boalo? desperier (cu vioşală) — Ba nu! Nu-i aista autorul meu! letorier — Marche Cornelie ? desperier (cu sfială) — Numai un pahar de Cornelie. letorier — Ai să mergi pănă la distih. (în laturi.) Am să-l fac să-nghită o tiradă. (Tare, puindu-l să şadă la masă.) Şăzi cole! desperier — Apoi ? letorier (aşăztndu-l, precum urmează) — Condeiul In mina dreaptă, paharul In cea stingă... Şi Ganimed lingă tine! (Să aşază cu un volum în mînă.) desperier (In poziţia aratată) — Cit li de poznaş!... letorier — Arbitre, la raport! No. 4 Clnd la judecătorie, Jăluitorul şi plrltul, înfocaţi şi cu mlnie, Să silesc să-ş frlngă gltul, Noi, cu butelca In mină, Le poftim ispravă bună. 410 DESPERIER (btnd) Noi cu butelca In mină, Le poftim ispravă bună. LETORIER Ia să bem în sănătatea cinstitului parlament. DESPERIER Să bem, să bem bucuros. LETORIER N-ar trebui să bem încă pentru domnul prezident. DESPERIER Să bem, să bem mai vîrtos. AMÎNDOI Clnd la judecătorie ş.c.l. (Letorier vre să toarne de băut.) desperier — Destul! Destul! Pei de aice, şărpe! letorier — Nu-i mai bun chipul aista pentru a Însufleţi drep- tatea declt amerinţările Subizilor şi obrăznici^ vără-mio d’Iujon? desperier — Ai dreptate 1 Ii nătărău ca o butelcă deşartă, şi tu ai duh... letorier — Cit o butelcă plină! No. 5 Clnd, la judecătorie, Jăluitorul şi plrltul, înfocaţi şi cu mlnie, Să silesc să-ş frlngă gltul, Noi cu butelca In mină, Le poftim ispravă bună. DESPERIER Noi cu butelca In mină, Le poftim ispravă bună. (Rid, lovesc paharăle şi beu; insă deodată să opresc,, auzind. . că bate la uşa eUndrtapta.) 411 DESPERIER —'Jlstl... letorier — O bătut cineva... la uşăl (Ascultă amlndoi.) ghenevieva (pe din afară, cu giumătate de glas) — Domnule Des- perieri Domnule Desperier! letorier (In laturi)—Ce aud? desperier (tn laturi)— Cerule! (Tare.) Ieşil Ieşi digrab&l... (Letorier să duce la uşa din dreapta.) Nu pe acolo! Nu deschide, ninorocitule I letorier — Dă-mi pacel îmi spune mintea că ne mai vine un volum. desperier — Nul Nu! (Letorier deschide.) SEN A A XIII-a DESPERIER, GIIENEVIEVA, LETORIER ghenevieva (trecind pe dinaintea lui Letorier, fără a-l vide) — Mi-ai zis să... letorier — Grevinoaia! ghenevieva — Iaca vicomţălul meni desperier — Yezi-i că au cunoştinţă? (Se uită un, minut unul la altul pe tăcere, apoi bucnesc de .rls.) Letorier (azvtrlindu-şi pălăria tn vint) — Baiu Întregi Să tră- iască Grevinoaia 1 Haide să ne tmbrăţoşăm cu toţii 1 ghenevieva — Doamne sfinte, in ce stare-i I... desperier (legănindu-să) — Ii mort bat, sărmanulI... ghenevieva — Nu eşti mai de treabă I Şi eu vineam să-i cer sfa- turi... Mă duci letorier — Ba nul Frumuşico, şăzi cu noi! (încet.) Agiută-m&, doar mi-oi clştiga proţesul! ghenevieva (uittndu-să la el cu mirare) — Iacal desperier — Grevinoaie, toarnă-ne să beml letorier (dlndu-i o butelcă) — De băut! (încet, cătră Desperier, arătindu-i ochii şi talia Ghenevievei.) Bine, foarte binel Ii cum să cade pe ici... pe cole... desperier — Aşă-i? îi cum să cade pe ici... pe cole... letorier — Şi nu-mi spuneai, ascunsule! Bietul Grevin I desperier — Ţist 1 Taci! Nu trebui spus! ghenevieva (rlzlnd) — Dar bine 1 Ce faci acole ? letorier — Facimun raport, un raport minunat şi statornici desperier (legănindu-să) — Aşa! Statornic,... De băuţi 412 letorier — Ne batem capul ca să Încheiem o hotSrlre Intre un băiet bun care be cit un voinic i desperier — Adivărat! letorier — Care sărută de asămine I ghenevieva — Adivărat I letorier — Şi un nătărău care dă pe soră-sa la mănăstire. ohenevieva — Oh! Aceastari o grozăviei desperier — O zis... Grevinoaia? letorier (cu învăpăiere şi uitindu-şi beţia) — Cere trebuinţa a să hotărî dacă să cuvine a să strica testamentul mătuşei mele Dalbrez, să fiu ruinat, eu, un biet orfan fără stare, fără sprijin, In folosul proteguitului Subizilor, de nişte arbitri necinstiţ şi fără cugeti (Desperier să uită la el cu un aer de mirare.) ohenevieva (cu vioşală) — Apoi dar, nu! Testamentul nu să va strica I desperier (repettnd) — Nul Testamentul nu să va stricai (Voind să sărute peGhenevieva.) De băuţi Şi să ni drăgostim! letorier — Să ni drăgostim 1 ohenevieva (fugind de Desperier) —Nu pune minat letorier (tmbrăţoştndu-o pe de cea parte) — Numai eul ohenevieva — Bun I Iată-mă-s Intre două focuri ! desperier — Ba I Iată-te intre două vinuri 1 Ha I Ha I Hă î letorier (rîztnd) — Hal Hal Ha! ghenevieva — Bine I Da consultaţia me P letorier — Mai toarnă 1 desperier — In sănătatea Grevinoaiei. (Să duce să o sărute.) letorier (săruttndu-o încă) — In sănătatea Grevinoaiei 1 Bravo 1 ohenevieva — Pare-mi-8ă că be tot pentru sănătate sa I desperier — Ien ascultă I Mititelule, n-o să mă laşi şi pe mine? Dă-te In laturii ohenevieva (încet, cătră Letorier) — Nu-1 lasat Că zău că mă tem de dlnsul I letorier — Lasă-l 1 Doar mi-oi clştiga proţesul 1 ohenevieva (asămine) — Frumos! Da bietul Grevin a meul (în vreme dnd ii vorbesc încet, Desperier vine pe furiş aproape.) desperier — A! Astă datăl (Pidnd în braţele lui Letorier.) Am prins-o I Am prins-o I letorier — Omule plin de legi 1 Te inşăli I ghenevieva — I s-au painjinit ochii I desperier — Ce fel? Tu erail (Buhnind de rts.) Hal HaIHfiI (Cade rîztnd Intr-un jtlţ in dreapta.) 413 letorier (luînd o cunună de pe un bust) — Frumos eşti! (Pwndu-i cununa pe cap.) Te proclamez de Anacreonul parlamentului Mopu! [sic] (Ghenevieva rtde ca o nebună.) desperier (şăzlnd gios din dreapta şi rtztnd) — Şi tu eşti Alţi- biad! letorier (asămine) — Şi iată Aspazia! (Ghenevieva rtde mai tare.) (în acest minut bate oarecine la uşă.) ghenevieva — Ţist I Tăceţi! desperier (rtdnd mai tare) — Hal Ha! Ha! letorier (tnchiztndu-i gura) — Ţist! Taci astăzi (în laturi.) Nu ştiu cine o bătut la uşă? SŢENA XlV-le Tot acia, VERONICA (pe din afară) (Desperier de tot bat, şăde gios din dreapta; Letorier stă aproape de uşa din stingă, şi Ghenevieva-i între dtnşii.) veronica (pe din afară) — Frate! Frate! desperier (încet) — O! sora me! letorier (încet) — Ţist! Nu eşti acasă! ghenevieva (duclndu-i poronca) — Ţist! Nu eşti acasă 1 desperier (striglnd) — Nu-s acasă! LETORIER — O! ghenevieva (înăduşind o buhnire de rts) — 01 DESPERIER — O! veronica (pe din afară) — Dar aceste strigări, aceste clntece — de unde vin? letorier (încet) — Ţist! Fă-te că dormi! ghenevieva — Ţist! Fă-te că dormi! desperier (foarte tare) — Mă fac că dorm! LETORIER şi GHENEVIEVA — Ol... veronica (asămine) — Adă-ţi aminte că In raportul ce ai să-l faci trebui să închei hotărire împotriva obraznicului de baron. LETORIER — Bun! GHENEVIEVA — Bun! desperier (striglnd) — Bun! veronica — Şi în favorul vicomţălului deJLetorier. 414 LETORIER — Oh! Aşă-i! ohenevieva (încet) — Ohl Aşă-i! desperier (strigtnd) — Ohl Aşă-i! letorier (încet) — Femeie cinstită, primeşte! (Trimete sărutări spre uşă.) veronica — Iţi răspund pentru tovarăşul d-tale Palmezo. desperier (rtztnd)—Palmezo! L-ai văzut? veronica — Eu ? Nu l-am văzut, dar nădăjduiesc. Subt o condiţie: vicomtele o văzut pe fiica me care-1 găsăşte minunat de bine. El i-o făcut curte... şi trebuie ca s-o ieie I LETORIER — Cum? ghenevieva (încet) —Pe gheboasa? desperier (strigtnd) — Cum? Pe gheboasa? letorier — Dracu s-o ieie! (S-aude vuiet pe din afară, înfund.) veronica — Asta-i condiţia. (Vuietul sporeşte.) ohenevieva (dudndu-să în fund) — Ce-i aceasta? desperier (scuUndu-să) — Da! Da! Aşa estil Trebui s-o ieieI Vicomte, Îmi placi, ai să te Însori cu Feba... (Cîntind.) Tradiridar. letorier — Ce dracu! Nu cumva cei numaidedt ? desperier — Puţintel, nepoate! (Să duce de cade în jUţul din dreapta.) letorier (în laturi) — Ce nătărău slnt! L-am pre clştigat! (Se aude pe din afară glasurile lui Tibul, a lui Pompon şi a Vero- nicăi.) tibul (pe din afară) — Da, da, am să-l văd! veronica (pe din afară) — Nu-i acasă! pompon (pe din afară) — Dă-mi drumul! ohenevieva (venind înapoi) — Ascundiţi-vă! Fugiţi că vine nu ştiu cine!... desperier (luîndu-ş paharul) — De băut! (în minut cînd Letorier să duce ca să încui, uşa din fund să deschide şi să iveşte Tibul ţiind pe Pompon de guler; amlndoi îs în neorînduială, cu perucele întoarsă. Veronica nu voieşte să-i lasă să între.) letorier — Cerule! (Ghenevievei abie îi rămîne vreme să să dosascd după perde.) veronica — Fratile meu are de lucru! (Zărindpe Letorier.) A!... desperier (rididndu-ş paharul în sus, în mijlocul vuietului) — De băut! 415 SENA A. XV-a Tot acia, TIBVL, POMPON, VERONICA tibul (cătră Pompon, zgîţiindu-l) — A! Blăstamatule! Mă faci de alerg de 2 ceasuri! pompon (scăptnd din mtnă-i) — Doamne sfinte I M-o făcut chi- săliţă I (Cade pe un scaun şi doarme.) desperier (dntlnd) — Traderi, dera... de?... letorier (alergtnd ca să-l facă să tacă) — Taci astăz! tibul — Iată-i Împreună! Ştiem c-aşa o să fie! veronica (mtnioasă) — Frate I O!... O!... desperier (rlztnd) — In sănătatea ta, nepoate vicomte! letorier (încet) — Taci astăz, Iţi zici tibul — Nepotu-so? Aşă-i treaba! Judecător nemituit, te-am prins! (Văzîndu-l că să leagănă.) Doamne iartă-mă, li mort bat! desperier (întordndu-să) —Cum li pricina? Ce pofteşti? tibul (furios) — Eşti un bătrtn Înrăutăţit! letorier — Domnule! veronica — Crezi că fratele meu li In stare... tibul (de tot mînios) — D-ta eşti o nebună bătrlnă! letorier — Domnule I tibul (mai tare)—Şi fata d-tale-i gheboasă!... Baş-gheboasă! Tot ce-i mai ghebos pe lume 1 letorier — Stăi baroane! (Tibul să mişcă.) D-ta Înjuri dreptatea In persoana d-tale! (Ar&tlnd pe Desperier.) Şi cea mai fru- moasă parte din neamul ominesc In persoana acestor dame!... (Tibul voieşte să răspundă.) Eu mă fac cavalerul d-ldr sale, ş-lţi cer satisfacţie pentru ocările ce le-ai făcut. veronica — D-ta ? Cum să poate! desperier — Ce spun aiştie ? tibul (cu dispreţuire) — Ai uitat... mititelule, că mai sînt Încă vergi la Colegiul Picpus. letorier — Ba n-am uitat, dar fiindcă eşti pre mare gogoman, pentru ca să li guşti... Apoi iată cu ce le Îndeplinesc, (li aruncă mănuşa tn obraz.) tibul (scoţtndu-şi Sabia) — Mă giur pe ochii doamnei Ghimard!... ghenevieva (arundndu-să între dtnşii) — Staţi! veronica — O! /îi aproape să leşine.) desperier — Ce spun aiştia ? tibul — Să ieşim! Iată armele mele! letorier (lutndpe Pompon de mlini) —Să ieşim!... Iată secon- dantul meu! m pompon (diştepUndu-să în buimăceală) — Iar vro trăsură de uliţă!... desperier (înălţîndu-şi paharul) — In sănătatea nepotului meul (Clntă.) Traderirira! (Perdeaua cade peste acest tablou.) ACTUL A 3-le Teatrul înfăţoşază un budoar foarte elegant. Intrare prin fund, uşă din dreapta, de aceastaşi parte, pe planul dintăi, o canape, din a dreapta, o toaletă. SENA 1 Prinţesa DE SVBIZA, LETORIER, ERMINIA, mai pe urmă Mareţalul SVBIZA (Ctnd să rădică perdeaua, Letorier ţăde întins pe o canape ţi să pare a fi adormit. Pe Itngă dineul stau prinţesa, Erminia ţi două femei de a prinţesei.) corul (cu glas încet) no. 1 Doarme! Să păzim tăcere, Să-l lăsăm să dormiteze; Prieteşugul cu plăcere Asupra lui privigheze. ERMINIA Ia priviţi clnd odihneşte, Cum pe tînăra lui faţă, De iznoavă să iveşte Lină rază de viaţă. Cu toţii în cor Doarme! Să păzim tăcere (ect.) mareşalul (pe dinafară) — Bine! M-oi duce la Tribunal Mare*- şalilor Franţiei. prinţesa (tot cu ochii ţîntiţi asupra lui Letorier) — Ţist! erminia (în laturi) — D. mareşal de Subiza! prinţesa (cătră mareşal care întră) — Ţist! Nu face vuiet, te rog, intră In vlrful degitelor. mareşalul (cătră prinţesa) — Avem să judecăm un duel şi... Prinţesa — Ţist I Vorbeşte mai Încet! mareşalul (cobortnd glasul) — Cum ii prinţeso? Ce este? prinţesa — Uită-te 1 mareşalul (apropiindu-să de canape) — Ce este aceasta? prinţesa — li mult, mult mai bine. (Face un sămn familiar care iesă.) [sic] mareşalul — A1 I i mai bine ? Cu atlta mai bine ? Ce-i aceasta, he? prinţesa — Un tinăr pe care l-am găsit astăzi dimineaţă la mar- ginea drumului. mareşalul — Ce fel I Prinţeso, strlngi tineri de pe... (Vdztnd pe Erminia.) Dar pe această frumoasă fugare n-ai dus-o pănă la mănăstire unde scumpul meu Tibul o socoate că-i Închisă ? prinţesa — Disară, disară, iar acum de dimineaţă, cu neputinţă, chiar clnd ieşăm de la Marii pentru ca să mă duc la Şailot, am găsit. mareşalul — Pe acesta ? prinţesa — Pe acest copil ninorocit, leşinat In marginea pădurei, galbăn, istovit; Erminia au scos un ţipet. Ne-am repezit spre dlnsul şi, după ce i-am Încălzit mlnule In mlnule noastre, am poroncit de l-o pus In trăsura mea şi l-am adus aice. Mişcarea l-o adus iar In simţire... El fusăsă atacat In pădure şi Injunghiet la o mină. Doamne! Era o privilişte care sflşia inima — şi d-ta ştii cit slnt de simţitoare 1 mareşalul — Aşa este, eu nu zic... Dar mărturisăsc că, dacă simţitorimea d-tale ar fi Întrebuinţată asupra unor ninorociţi puţin mai... copţi... prinţesa — Ah 1 Domnule 1 Trebui să mai cercetez vlrsta unui barbat clnd 11 pot smulge de la moarte ? Trebui să fiu fără de Îndurare clnd sentimentul de-i tinăr, frumuşăl, făcut bine, precum li acesta? letorier — Foarte mulţămesc 1 mareşalul — Parcă au vorbit. erminia (cu vioşală) — Visază I letorier (bîiguind) — Mulţămesc! Mulţămesc! Aşă de bună şi aşă de frumoasă! prinţesa — El visază despre mine 1 (Mareşalul face o mişcare.) Ţist! Taci! letorier (urmînd) — Pentru d-ta viaţa, cu care ţi-s dator! Şi zeul biruinţei să privigheză asupra strălucitului d-tale soţi prinţesa — El vorbeşte de d-ta. erminia — Să arată aşă de recunoscător! Prinţesa (cătră mareşal) — Aşă-i c-am făcut o faptă bună? 418 mareşalul (dudndu-să să-şi aşăză pălăria) — Nu-i Îndoială, eu nu zic că nu-i bună; dar aş fi preferat o faptă bună puţintel mai bătrloară. (în vreme acestei mişcări, Letorier să rădică.) letorier (cu vioşală, cătră Erminia) — Bine? erminia — Bine! Taci! mareşalul (tntordndu-să) — Aud? erminia (uittndu-să la el cu mirare) — Ce poftiţi? prinţesa (uittndu-să la amtndoi) — Cum? SŢBNA A. 2-a Tot acia, GHENEVIEVA ghenevieva (pe dinafară) — Clnd Iţi spun că am voie să Intru oricind. prinţesa — A! Nu ştiu cine... erminia (tn laturi) — Acest glas. (Uşa din fund să deschide şi Ghenevieva Intră adusă de un lacheu.) ghenevieva — Clnd Iţi spun că mă aşteaptă doamna mareşală... (Oprindu-să.) Ahl Dumnezeule! Ce de lume! letorier (tn laturi, rididndu-să) — O! Grevinoaia! mareşalul (acelaş joc) — Aud ? erminia — Ce poftiţi ? prinţesa — Cum? (Erminia să pune tn dreptul lui Letorier pentru ca să-l ascundă de doamna Grevin.) ghenevieva — Să am iertăciune, doamnă prinţesă... domnule mareşal şi companie... prinţesa — A! Asta-i doamna Grevin... proteguita domnului Desperier. ghenevieva — Aşa este, doamnă prinţesă, chiar eu sînt In per- soană. Yă aduc prubile pentru livreaua ce mică ce voiţ să faciţ. prinţesa — Aşă digrabă ? Bine, lasă-le aice. Le-oi căuta mai pe urmă. Adio, doamnă Grevin! Adio! (li arată uşa.) letorier (tn laturi) — Doamne! de m-a fi văzut! erminia (tn laturi) — Oh! Aşa m-am spăriet!... ghenevieva (care s-o oprit la uşă) — Vezi dumneta; nu-i numai atlta, domnule mareşal. (în laturi.) Haide! Curaj! Ce pustia! mareşalul—Ce mai este, giupîneasă? prinţesa — Spune ce ai de spus. ghenevieva (înaintindu-să) — Doamne, cu atlta mai rău! Ii o gogomănie să să teamă cineva; cred că n-o să mă mănlnd, şi d-1 mareşal nici atlta. Clnd o mai mlncat d-lui oameni? 419 letorier (în laturi) — Cred! mareşalul — Ce ai să spui ? ghenevieva — Iată ce-i pricina,, domnule mareşal, numai ce-am Intllnit pe un moşneag care plingea de să topea, un ex-reghent de la Picpus. letorier (în laturi) — PomponI ghenevieva (urmînd)—Căruia i-am făgăduit c-oi vorbi ou doamna prinţesa pentru... (Cunosdnd pe Erminia şi ţurbu- rtndu-să.) In favorul, pentru că... (în laturi.) Ah! Doamne sfinte! Ei! Mititica ce cu mititelul! (Erminia face sămn să tacă.) MAREŞALUL — Apoi ? prinţesa — In favorul... ghenevieva — Ucenicului său... stăpinului său. (Ocupată de Erminia.) Ciudat lucrul (Urmînd.) Un amoraş de ştrengari, doamno prinţesă. prinţesa (în laturi, uitîndu-să la Letorier) — Cerule! letorier (în laturi) — Bată-ţi pustia gura! ghenevieva — Care, in ceasul acesta, ii arestuit şi dus la Bastilie, la temniţă. prinţesa (liniştită, în laturi)— A! Dacă-i la Bastilie. ghenevieva (privind pe Erminia şi uitîndu-să) — Este un cel Nu-i Îndoială. mareşalul (scuUndu-să) — Un ce, ca ce fel? prinţesa — Eşti o nebună! ghenevieva — Aşa, doamno prinţesă, clnd l-ai cunoaşte ca mine, ca madam... (Erminia-i face un sămn.) Ba nu, nu... n-am nimic cu dlnsul, insă chiar de mi-ar fi ficior, frate, In sflrşit, tot ce poate fi cineva unei femei, nu mi-ar părea mai răul Dacă s-o bătut nu-i vina lui. mareşalul — S-o bătut? In duel! Cu atita mai rău... ghenevieva — Doamne! Poate să moară din asta, dacă n-a şi fi murit! prinţesa — Dar cine ? ghenevieva — Ei bine, el! Yicomtele de... (Zărind pe [Letorier şi scoţlnd un ţipet.) A! prinţesa — Ce ai ? ghenevieva (rîztnd cu silă) — Nimic! Nimic! Iertaţi-mă. (Cu vioşală.) Ia, d-nul mareşal m-o calcat pe un picior. mareşalul — Eu? Nici n-am simţit. ghenevieva — Ba eu am simţit, domnule mareşal! Cu ciubotele d-tale cele mari, dar nu-i nimic. (în laturi.) Mă pierd. 420 prinţesa — în sflrşit, Acel tinăr ? mareşalul — Inţăleg, un duel care s-o lntimplat astăzi dimineaţă. Pentru asta să adună Tribunalul Mareşalilor peste un ceas... Iată cartea de chemare! (Deschide cartea.) ohenevieva — O să mergiţi, domnule mareşal? (Erminia şi Ghenevieva să apropie de mareşalul şi tl roagă încetişor.) prinţesa (în laturi, uittndu-să la Letorier) — M-am temut un minut. A! încă tot mi să bate inima! O! nu, aşă de liniştit, aşa de curat! (tl sărută pe frunte şi să depărtează cu grăbire.) letorier (încet) — Doamne! Dulce-i!... mareşalul (Indoindu-şi răvaşul) — Eu preziduiesc... Şi-mi pare rău pentru proteguitul d-tale, draga mea, dar din drept In laturi nu pot face. ohenevieva (mişcată) — Cum! 0 să fiţi... mareşalul — Neînduplecat, şi dacă aş pută să pun îndată să-l arestuiască. erminia (In laturi, ascunzlndu-ş lacrimele) — îi pierdut! ohenevieva (tn laturi, mergtnd spre canape) — Din norocire, n-aude. Cit ii de frumuşăl clnd doarme! (Să pleacă să-l sărute.) prinţesa — Domnul mareşal are cuvînt. Ucigaşii nu merită... (în acest minut, dnd Ghenevieva să duce să-mbrâţoşeză pe Letorier, el să scoală cu vioşală şi o sărută el tnsuş. Ea scoate un ţipet.) prinţesa şi erminia (spâriete) — Ce este? mareşalul — Iar te-am calcat pe picior? ohenevieva (spărietă) — Să am iertare! Ia ist tinăr... să tre- zisă şi mi s-o părut că umblă să [sic] de gios din pat!. , letorier (fâdndu-să că să dişteaptă) — Unde slnt? In ce locuri lncîntate m-o dus? Visăz? ohenevieva (In laturi) — Ia priveşte-11 Nu-1 vezi cum gioacă comedie ? prinţesa — Linişteşti-te I letorier — Ah! doamna mei Te văd iarăş ca şi clnd m-ai mln- tuit, ca în visurile mele. Aşa de frumoasă 1 (Fădndu-să ci dă cu ochii de mareşal.) Ah! D-l mareşal de Subiza! mareşalul (cu mirare) — Mă cunoşti? letorier — Vă cunosc, milostivul meu domn 1 De pe acest aer nobil. (Mareşalul să-nglmfează.) De pe această căutătură de vultur cine n-ar cunoaşte deodată pe ce mai glorioasă căpi- tănie a armiilor rigăi? ohenevieva (In laturi) — Mare şiret o mai fost! 421 mareşalul (măgulit) — Domnule, mulţămesc prinţesăi căci mi-au prilejit... plăcerea de a cunoaşte pe un gentilom, căci d-ta eşti un gentilom? ghenevieva (In laturi) — Asta să vede cit de colo. letorier — Gentilom ca şi d-voastră, d. mareşali ghenevieva (In laturi) — A! Şi mai binel Şi mai bine! prinţesa — Mlndrie! Aceasta nu-i ră, te-au gonit, te-au lovit j vrasăzică ai duşmani, prinţul te va protegui. mareşalul — Dar, voi fi sprijinul d-tale. Dă-mi o notă, şi dacă vei cere dreptate, vom căpăta-o. (Arăttndu-i masa.) O notă, colo. In astă dimineaţă am să văd pe miniştri. ghenevieva (tncet, câtră Erminia) — Vrasăzică ei nu ştiu nimica? erminia (strtngindu-o de mină)— Taci! prinţesa — Dar numele d-tale, mai lntăi, numele d-tale! letorier — Numele meu? (Erminia-i face semn să nu-i spuie.) mareşalul (tntrebtndu-l) — Marchiz, conte, cavaler? (Uşa să deschide cu grăbire şi să arată Tibul.) SENA A 3-a Tot acia, TIBUL (Tibul are pe nas un bleastur lat de aclaz pe care ll acopere cu basmaua ctnd întră.) tibul — A! Dracu să ie! Vere mareşal de Subiza! MAREŞALUL — Tibul! erminia (In laturi) — D-zeule Înalte! letorier (tn laturi) — Bun! (Să pune cu vioşală dinaintea mesăi de scris şi să-ntoarce cu spatele la cielanţi.) ghenevieva — Şi altul! tibul — Verişoara, prinţesa de Subiza... Uită-te! Sora mei Tot de lumea aceasta! (îş ie basmaua de la nas. Prinţul şi prin- ţesa să uită la dinsul şi bucnesc de rîs.) mareşalul (rlztnd) — Hal Ha! Ha! Poznaşă faţă! tibul — Aud ? D-ta găsăşti... prinţesa (rtztnd) — Ha! Hal Ha! tibul — Zi, să vede ? erminia (rtztnd) — Ha! Ha! Ha! tibul (rtztnd după dtnşii) — Ha! Ha! Hal Vrasăzică să vede... ghenevieva (rtztnd) — Ha! Ha! Ha! Pe vlrful nasului! 4 22 tibul (rtdnd mai tare) — Ha! Ha! Ha! (Lvind deodată tonul serios.) Ce face această femeie aice ? Ce face e aice ? prinţesa — Asta-i o proteguită a domnului Desperier. tibul — A! Asta-i. mareşalul — Dar, in sfirşit, ce ai ? tibul —Am... Am... Că mă Înăduşi Că-s disperat! Că micul Letorier. (Repeând.) Letorier... (Mai tare.) Vărul meu Letorier. prinţesa şi mareşalul — Duşmanul nostru! Ei bine ? tibul — îi un rău. mareşalul — Arestuitu-l-o in sfirşit! tibul — Ba şi mai bine decit atîta,., L-am ucis în duel! letorier (tn laturi) — 0! toţi — D-ta? tibul — Dar* eu I Şi iată de ce mi-i nasul cum 11 videţ... Ii cam cim... Dar nu-i nimică, nu-i nici o primejdie, tot să ţine. mareşalul — Cum? Vicomtele... tibul — Necinstitul! Nu ştii ? 0 cumpărat pe arbitrii noştri! Inceplnd de la Desperier căruia i-o făgăduit că s-a Însura cu nepoată-sa, o gheboasă, doamna me! Şi o imbatat!... prinţesa — Pe nepoată-sa ? tibul — Ba nu! Pe Desperier, pe calicul de Desperier, In vreme clnd eu 11 goneam pe drumul de la Şato dimpreună cu bătrl- nul... într-o pustie de trăsură de uliţă şi i-o dat un pui de bataiel... ghenevieva — Trăsurei ? tibul — Ba nu, bătrlnului! Dascălului! Pe care l-am dus de glt pănă la cielanţi doi arbitri, Palmezo care era dus nu ştiu unde şi un alt soi de dihanie pe care l-am trezit din somn şi care nu m-a ierta pentru aceasta niciodată! Mi-am pierdut proţesul şi pace! Daţi-mi un scaun. mareşalul — Dar, In sfirşit, duel... tibul — întorclndu-mă acasă, zdrobit, furios, nu mai eram om, eram un leu, un tigru, un... ce-ţi a fi voia... El mă provoca! O! Atunce l-am luat de glt şi l-am scos afară... Aveam nevoie de singe, şi am avut! Mi-am bagat Intr-Insul sabia pănă la mănunchi! letorier (tn laturi) — 0! prinţesa — Dar d-ta ? Această rană ? tibul — Nasul meu ? Mişălul! Murisă, eu mă apropii de dlnsul, de milă... El să Întoarce şi mă Împinge ca un talhar. letorier (scultndu-să deodată) — Nu-i adivărat! tibul — Iaca! (Rămtne tn nemişcare şi cu gura cascată.) 423 letorier — La cea Intăi lovitură, el ţ-o zis: „Baroane^ iată o zgîriitură spre aducereraminte de mine* îţi las viaţa* numai pentru hatîrul surorei tale 1“ Atunce m-ai rănit la mină ca un vlnzători I mareşalul — Cum să poate ? Aista-i.., prinţesa — Aista-i ? tirul (strigtnd) — El îi I erminia (in laturi) — Nepriceputul 1 ghenevieva — Na-ţ-o bună I (Iîmpreună) No. 2 MAREŞALUL Aşa sumeţie S-au mai dat să fie I Să vreie să vie Chiar în casa mea! LETORIER (tn parte) La a lor mînie Ce să fac ? Vai mie! De acum ce-a să fie De pricina meal TIBUL Cu a lui sumeţie , Şi obrăznicie, Ştiu că a să vie In mare beleai ERMINIA şi GHENEVIEVA Ah! Ce nebunie! De-acum cine ştie Ce poate să fie! Şi-n ce-a mai cădeai LETORIER (cătrâ prinţesă) — Doamna me. prinţesa (cu un ton aspru) — Nici un cuvînt! D-ta ai înşalat milostivirea me ! (El voieşte să vorbească.) Nu voi să aud nimic. Arbitrii, d. Desperier n-ar uita niciodată cu ce ni-s datori... Şi căsătoria d-tale. tibul — Cu gheboasa 1 424 prinţesa — ti mşd puţin sigură decît gindeşti! Ieşi! (Sună.) tibul (încet, cătră Letorier) — Ha! Ha! mareşalul — Sfatul Mareşalilor va giudeca purtarea d-tale. Un duel 1 Să te legi de o mădulare a familiei noastre! tibul rrr Acel mai mare din familia d-voastră! Ha! Ha! erminia (încet, treclnd pe dinaintea lui Letorier) — CJnd ar mai şti Încă şi că te iubesc! ghenevieva (încet, pe de ceea parte) — Rău merge treaba, dragă vicomte! letorier (asămine) — Tare mă tem pentru cele 400 de livre a dumitale. mareşalul (încet, cătră prinţesa) — Fapte bune de a d-tale. Prinţesa (in laturi, uittndu-să la Letorier) — Păcătui mare i (Cătră sluga care întră.) — Găteşti-te să te porneşti la Şatu Îndată. tibul •*- Ha! Ha! (In laturi.) Mi-i plăti tu nasul! (Prinţesa iesă prin dreapta, dusă de Tibul. Erminia să duce după dtnşii. Agiuiigţnd la uşă, să uită cu tristeţi la Letorier... Prinţesa să mai întoarce şi iesă cu toţii... Letorier face semn doamnei Grevin să iesă şi ea.) S E N A a IV-a LETORIER, MAREŞALUL letorier (care s-o oprit la uşa din fund) — A! Intre noi doi... Acu! mareşalul — In adivăr, prinţesa-i de o... (Văzîndu-l.) Tot aice, domnule! (Ar&tindu-i uşa.) Ai să dai samă pentru purtarea d-tale mareşalilor Franţiei. letorier (observtndu-l) — Mai întăi d-tale, milostivule meu domn. D-tale, pe care slava te-au pus In fruntea lor. mareşalul (cu modestie) — Tinere... letorier (asămine) — D-tale, pe a căruia sfaturi ii au să le urmeză pentru ca să facă dreptate; precum odinioară mergea pe urmele d-tale pentru ca să agiungă la slavă. mareşalul (puţin mişcat) — Tinere!... letorier (în laturi) — A! Te prinzi! Aşteaptă, dar! Ţ-oi mai turna eu; apără-te numai dacă poţi. mareşalul (cu asprime) — Nu-i vorba de mine, domnule, ce de d-ta, care te-ai bătut 1 letorier — O mărturisăsc in gura mare: m-am bătut! mareşalul — In zadar ai mai zice că nu... căci eşti rănit! letorier — Rănit1 Prinţe! Rănit! Din pricină c-am fost iubitor de cinste şi generos; şi cu toate aceste, o mărturisăsc, clnd nri am văzut slngele curglnd, la această idee că am fost rănit In cel întăi duel ce am avut; n-am simţit durerea, ci ruşinea care scotea din mine lacrimi de turbăciune! Aşă, pllngeam! Clnd deodată, o aducere-aminte mi-au Întors iarăş mlndrial mareşalul (oprindu-l) — O aducire-aminte ? letorixr — Despre d-ta, mare om! Mi-am adus aminte de-ntoar- cerea d-tale In Franţa, după ce ai pierdut bătălia de la Rosbah. mareşalul (cu vioşală) — Domnule! letorier — Pierdut! Nu mă tem aice aceasta, [sic] de vreme ce limba noastră li atlta de saracă, Incit nu are alte cuvinte pentru a exprima o bătălie pierdută... Aşă, ca mine vlndut, jărtvă a unei cursă necinstite Întinsă de Fridric al Prusiei, ctnd generozitatea d-tale Iţi adormea lnţălepţia. El te-au prins ca un vînzător, ca şi baronul, şi te-o bătut... mareşalul — Domnule! letorier — Aşă, bătut! De vreme ce limba noastră-i atlta de saracă, Incit nu are alte cuvinte pentru a exprima că te-o bătut! Dar d-ta, mult mai mare după ninorocire declt mulţi alţii după izbtndă, culegeai In fuga d-tale un aşa săceriş de laure Incit Fridric strigă: „Fridricbiruitoriul pizmuieşte slava lui Subiza biruitul!“ Zic biruitul, pentru că limba noastră... mareşalul — 0 zis aceasta ? letorier — O zis-o! (în laturi.) Culcă-te pe-ace ureche! mareşalul — Domnule de Letorier, cu bună samă... aceea ce-am auzit mă măguleşte foarte... letorier (In laturi) — Cred şi eu! mareşalul (in laturi) — Dracul să mă ie! Zău că mi-o făcut plăcerea! (Tare.) Dar, In sftrşit, toate aceste nu zic că nu ai chema la duel! letorier (cu vioşală.) — Prinţule de Subiza! Mareşalule al Fran- ţiei! Rivalule a lui Fridric! Dacă un obraznic ar cuteza să-ţi vatăme cinste, ce-ai face? mareşalul — Eu! Dă-mi voie 1 letorier — Vorbeşte, iroule! Dacă s-ar Îndoi cineva de iubirea ta de cinste, de curajul tău. Mareşalul (tnferbtnttndu-să) — Pre viul D-zeu! D. vicomte, pănă aice! O zis că-s gheneral rău. LBtorier — Treacă! mareşalul — O dat prin tipări că n-am duh; şi slnt nedestoinic, vrednic de rîs! letorier — Treacă! 426 mareşalul — Treacă! Am rls şi eu; dar cind mi-ar ataca vrodi- nioară cinstea şi curajul 1 Dacă le-ar veni gust să mă facă să tremur şi să mă Ingălbinesc, eu, un gentilom din Rohani t letorier — Prinţ de Subiza 1 mareşalul — Mareşal al Franţiei! letorier — Şi rival a lui Fridric! mareşalul — Pre viul D-zeu! Tinerel Aş apuca mănunchiul vechii mele săbii pe care am rupt-o la Rosbah, şi In sîngele acelui ticălos... letorier (cu vioşală) — Te-ai bate! mareşalul — Ai! Ce-am zis? letorier — Te-ai bate! D-ta care te găsăşti aşa de sus, Incit ocara nu te poate agiunge; care ai putea să nu-i răspunzi declt prin despreţuire! Şi eu, un biet gentilom de 18 ani. ARIE No. 3 Eu care am numai cinstea pentru singură avere Şi nu am altă nădejde declt In sabia me, Putem sta fără mişcare, putem rabda In tăcere Defăimarea şi dispreţul ce baronul Îmi făcea? De a voastră hotărlre nu pot avea Îngrijire, Căci eu In fapta aceasta unui erou am urmat, Care, pierzlnd bătălia, tot avea ace plăcere Pănă şi de vrăjmaş să fie pizmuit şi lăudat. (în laturi.) L-am prins şi mai bine! mareşalul — Să poate, dar ai făcut rău că te-ai bătut, domnule,, ai făcut rău, şi Încă cu cine ? Cu un prietin, o rudă a familiei mele, un om pe care eu 11 proteguiesc! letorier — De aceea, milostivul meu domn, nădejdea ce am despre bunătatea pricinei mele sporeşte cu toată Incredirea me In Înalta nepărtinire a celui ce are să mă giudece. mareşalul — Să pre poate, insă... letorier — Şi de tremur, nu tremur pentru mine; ce pentru pro- tivnicul meu. (Mareşalul să mişcă.) Aşă, pentru protivnicul meu, fiindcă are cinste a fi din casa d-voastră... Fiindcă o- inimă mare precum li a d-tale, luptîndu-să chiar cu plecările ei, li In stare a face şi o nedreptate numai pentru ca să pfizască dreptatea. Acesta-i Încă un eroizm, milostivul meu domn! Eroizm ţivil!... (Gătindu-să să iasă.) Şi d-ta n-ai voi să poată cineva pe lume Învinovăţi pe strălucitul erou pe care Fridric 11 rlvnea că au pus legăturile sale de familie In cumpăna dreptăţei! (în laturi.) A&ta-i şi mai bună I (Să închină mareşalului.) 427 mareşalul (strtmiorit, tri laturi) — Picicamil dracului! M-o miş- , cat de tot! letorier (în minatul dnd să iasă, tn laturi) — Ce folosi Tot ai pierdut bătălia de la Roşbah! (Mareşalul să-ntoarce. El să închină din nm şi iesâ.) mareşalul (de tot ameţii) — Mi-o vorbit cu o învăpăiere! O încredinţare! Şi apoi o rezonat de tot drept! SENA a V-a GHENEVIEVA, MAREŞALUL (tndată) ţi POMPON ghenevieva (intrînd) — Nu, nu, nu-i adivărat. Eu nu eram! mareşalul — Ei? Ce este? •ghenevieva — A! Domnule mareşal! Ia, nătărăul cel de rudenia d-voastră zice că... mareşalul — Bine, bine, leleo. •ghenevieva — Pricina-i că domnul de Letorier. mareşalul — Iar el! Dă-mi pace... li vreme să mă duc. (în laturi.) Dracu să mă ie! li de nebunit picicanul acela! pompon (pe din afară) — Unde-i? Unde-i? ■ghenevieva — Bătrînul! pompon (tnttlnind pe mareşal în fund) — Ah! Domnule mareşal, dă-mi-1 înapoi. mareşalul — Şi altul! Pe cine să-ţi dau? POliPbN — Pe dlnsul I Pe vicomtele meu, domnul de Letorier. mareşalul — E! Duceţi-vă la dracu. (lesă.) SENA Vl-a GHENEVIEVA, POMPON ■pompon (merglnd după dinsul) — Oh! Dă-mi ascultare. ghenevieva — Pe cine cauţi ? pompon — A! Grevinoaia! (Alergînd la dînsa.) Ii aice, aşă mi-o spus. Nu-i mort, aşă-i? GHENEVIEVA — El îi... pompon — El unde-i ? Răspunde-mi astăz I ghenevieva — Dacă nu mai taci 1 pompon — Tac, tac; dar rana lui? ghenevieva — Rana lui li o nimică. pompon — Slavă lui D<-zeuj Oh! Clnd ai şti... De astăz dimineaţă, de la blastamatul cel de duel, am foat martur fără de voie... Am vrut să mă Improtivesc; ţi-ai găsit î Clnd am văzut pe vicomtele meu aşăzlndu-să, clnd am văzut săbiile goale, am ameţit; ochii mi s-o Închis, şi bietele picioare mi s-o Îndoit. ghenevieva (mlnioasă) — Mişăl bătrîn! (Ştergindu-l pe frunte*) Ia uite-te-1 cum îi de asudat! pompon (cu naivitate) — Aista era cel Întâi duel la care mă găsăm faţă şi clnd o strigat: „Is rănit!“ Clnd o picat leşinat, picioa- rele, inima, toate le-am căpătat iarăş; m-am aruncat peste bietul băiet! Am voit să-l ieu în spate, să-l duc undeva... Cu neputinţă! Atunce am strigat întru agiutor... Straja! Mai ştiu eu ce! Eram nebun! M-am dus cu fuga la satul cel mai de aproape, ca să aduc pe cineva — trăsura care ne aştepta cu vezeteul nostru, bietul om! Cum plingea! Şi clnd am agiuns pe clmpul bătăliei unde lăsasăm pe fiul meu, pe vicomţălul meu, el să dusăsă, 11 luasă cineva, ştii că nu mai era acolo! ghenevieva — Pricina-i că l-o fost adus aice! pompon — Aice! Unde-i, dară ? Du-mă să-l văd, să mă incre- dinţăz. ghenevieva — Dacă l-o alungat! pompon — Cum zici ? Alungat! ghenevieva — Aşă! Protivnicul lui biruieşte; eu îmi pierd muş- tierei. El are să fie oslndit de mareşal şi pus la temniţă. pompon — M-oi duce şi eu cu dtnsul. ghenevieva — In sflrşit, pe vară-sa are s-o ducă acuş la mănă- stire! pompon — La mănăstire 1 SŢENA A Vil-a Tot acia, ERMlNIA erminia (la colţ) — Dar, doamno prinţesă, acuş. GHENEVIEVA — Iată-O! pompon — A! Mademoazela! erminia — Pompon! ghenevieva — A! Frumuşica me demoazelă... Ce este? Lacrămi? erminia—Aşă; Îs toate gata şi ne pornim. Nu o să-l mai văd! Şi acel blastamat de răvaş pe care o să-l ducă la Şatu. 429 ohenevieva (o prinde) — Ce este aceasta? pompon — Un ravaş! Cătră cine ? erminia — Cătră d. Desperier pe care-1 Ingrozăsc dacă n-a inchie hotărlri In favorul fratelui meu; şi pe care voiesc să-l cumpere prin făgăduinţa unui loc... Oare eşti el In stare? ohenevieva — îi în stare să facă orice! pompon — Dar el, mamzelo... El, bietul vicomtele nostru? erminia — Vor să trimată In toate părţile ca să-l urmărească... Poate că-i şi arestuit. ohenevieva — Arestuit I pompon — Oh! Asta o să mă omoare 1 S Ţ E N A A VlII-a Tot acia, LETORIER LETORIER — Pompon! pompon şi erminia (scoţtnd unţipet) — A! GHENEVIEVA — El ii ! letorier — Bunul meu bătrln Pompon! pompon — Fătul meu!... ohenevieva — Ce gogomănie! Să plingă cineva aşă! Doamne!... Ce gogomănie! letorier (văztnd că-i caută rana Pompon)—Ce? Rana? Altă treabă n-avem! Cind ne găsim iar amlndoi... pompon (arăttnd pe Erminia) — Tustrii! letorier — Erminia! ohenevieva — Tuspatru! erminia (pltngtnd) — Oh! Puţin avem să mai fim aşă! Acum dnd d-ta eşti cunoscut... Cine o să mă meu apere? pompon (asămine) — Numai eu nu! ohenevieva — Nici eu! letorier (examinîndu-i pe toţi) — Haide! Curaj, prietinii mei, căci eu încep a căpăta încredire în mine; aceea ce mi s-o lntimplat de ieri încoace... şi astăz dimineaţă, şi chiar adi- nioarea... întimplarea care mă aduce aice... srminia — Ce lucru ? pompon — Care întîmplare ? ohenevieva — Tălmăceşti-te! letorier — Mă duceam de la mareşalul (curmîndu-ş vorba) care-i cam slăbuţ... Ba încă pot zice şi că-i cam dob... în privirea sărăciei limbei, aşteptlnd doar m-oi pută furişă pănă la 430 d-ta... Intrăi pe parcul rigal... ©înd, deodată, lk cotitura unei alee, mă găsăsc faţă In faţă cu doi gentilomi bătrîni, doi curteni, foarte ocupaţi de un cal fugari pe care un călăreţ nu-1 putea stăplni... Un caii Eu, care de la opt ani n-am. mai avut altă plăcere, altă patimăI Mă opresc! Unul dîn gentilomi cu o lentă, lată, frumoasă, văztndu-mă că zlmbesc. In vreme clnd bietul călăreţ să zbuciuma, mă Întreabă de-oi fi mai iscusit. Dacă te îndoieşti, li zic, slnt gata să-ţi arăt că te înşăli! pompon — A! D-zeule I erminia — Te-i pus în primejdie. ghenevieva — Dă-i pace, că-i un pui de dracI letorier — Ol N-ai grijă; nu-s eu pănă la atîta de neiscusit... Cel puţin, peste cîteva minute, rebelul să făcusă blînd ca un miel. „Bravo!“ mi-o zis atunci necunoscutul. Cel cu cor- deaua lată, un moşneag frumos, cu faţa nobilă şi totodată şi bllndă. „D-ta mergi calare dt să poate de bine... dar cine ţ-o dat lecţii ?“ Iată dascălul meu, zisăi arătlnd pe bietul lănceri care şidea de tot trist şi ruşinat. erminia — Bine ai făcut I ghenevieva — OI Tare bine ai făcut 1 letorier — „Tare bine", o zis şi necunoscutul care, de pe căută- tura de recunoştinţă a lăncerului, o glcit milostivnica m» minciună... „Tare bine, domnule, domnule"... „Letorier, milostivul meu domn". El zlmbi şi, întorclndu-să cătră tova- răşul său, li zisă: „Ie in scris acest nume, scumpul meu mare- şal, şi să-mi aduci aminte de dlnsul", şi atuncea s-o depărtat vorbind Încetişor. Iară, mai nainte de a să depărta, mi-o adresat un gest şi un zlmbet atîta de graţios, Incit am simţit ca cum mi-ar fi trecut o nădejde prin inimă; căci în sflrşit, unul dintre amlndoi îi un mareşal... Unul dintre judecătorii mei, poate... Iar celalant... Pentru ce vorbea el Încetişor de mine ? Şi dacă m-oi Îmbogăţi, dacă raportul arbitrilor... erminia — Nu te mai nădăjdui Intr-Inşii! Răvaşul cela, care ar trebui să să fi şi pornit, o să piardă tot 1 ghenevieva — Nu trebui să să pornească! letorier — Un răvaş ? De la cine ? erminia — De la prinţesa, lmprotiva d-tale, cătră d. Desperier. letorier — Să scrie lmprotiva me I D-na de Subiza I Ea, care m-o luat In casa ei, mi-o purtat de grijă, m-o săr... Oh! Femeile I Cum să schimbă I Ghenevieva — Numai eu nu mă pre schimb, clnd iubesc sau clnd urăsc... 431 pompon — Femei bună! erminia — Dar răvaşul! letorier — N-o să să ducă 1 îi confiscat! pompon — Confiscat! Chiar aista-i cuvîntul! -ghenevieva — Chiar cum trebui! erminia — Dar eu! Trăsura-i gata ca să mă ducă la mănăstire. Letorier — Om vide şi asta! •ghenevieva — Om vide! pompon — Ba I un glas pe din afară — Careta doamnei mareşale! toţi — Cerule!... erminia — Iată prinţesa! De-acu ni pornim! •ghenevieva — Mititica! pompon — Prinţesa! Să fugim! letorier — Dar, d-ta să fugi... Iar pe mine! Să mă lăsaţi singur cu dlnsa! erminîa (cu spaimă) — Singur! (Letorier, tmpingindu-i spre fund.) No. 4 LETORIER (încet) Iat-o, vine, Las pe mine Să o pot Îndupleca. (împreună) Iat-o vine, Se cuvine BUnd să te poţi arăta. POMPON şi GHENEVIEVA Iat-o, vine, Cată bine Să nu o superi cumva. ERMINIA Pentru mine Nu-i vrun bine, Iar va mai ieşi ceva. (Pompon şi Ghenevieva iesă prin fund, trimiş de Letorier.) ■erminia (in laturi) — Dar eu? Ah! (Abie ti rămîne vreme a să ascunde tn dosul toaletei.) «letorier (tntorclndu-să)—Cit pentru mine, Erminio... (Nemai- văzîndu-o.) A! O ieşit!... -432 SŢENA a IX-a ERMIN1A (ascunsă) LETORIER, PRINŢESA prinţesa (intrtnd eu vioşală şi vorbind spre colţ) — Mă pornesc la mănăstire. letorier (In laturi, In fund) — Cu asta nu pot vorbi de la bătălia de la Rosbah. prinţesa — Chemaţi pe mademoazela d’Ijon să margă cu mine şi... (Văztnd pe Letorier.) A! (Letorier să pune in genunchi fără a zice un cuvînt.) Domnule! Domnule! Ce faci? erminia — In genunchi! letorier — îndurare, doamna me, Indurare pentru un ninorocit oare n-o putut să să ducă de aice cu ura d-tale 1... prinţesa — Ura me! Ce-ţi pasă ? letorier — Dar, asta-i o moarte, doamna me, după facerile de bine pe care le-am fost primit de la d-ta, şi care-mi străbă- tusă inima cu o recunoştinţă aşă de dulce... prinţesa — Ai greşală, domnule, acele faceri de bine nu să adresa la d. vicomte de Ltetorier... La acel carele s-o slujit pentru a-mi surprinde bunătate cu o viclenie nevrednică de un gen- tilom ! letorier (ztmbind) — O lovitură de sabie peste braţ? Mijlocul poate fi puţin cam barbar... Şi mă giur. prinţesa (cu asprime) — Ieşi! letorier — OI Ştiu că asta-i mai de criţă 1 (Să închină şi să porneşte să iasă.) erminia (în laturi) — 0\ îl alungă!... prinţesa (în laturi) — Eu care-1 şi iubeam acum... ca pe un frate! letorier (tntumindu-să cu iuţală) — Ei bine! Nu doamna me, nu... Eu nu mă pot duce aşă, n-o să mă duc! prinţesa (spărietă) — Domnule!... letorier — Sună! Strigă pe slugele d-tale, pe soţul d-tale! Tot de una-mi îi! Ie-mi slobozănia, ie-mi zilile! Vă dau voie, ce o să mai fac cu ele de acu dacă d-ta mă izgoneşti ? Dar, stima d-tale; o vreu, îmi trebuie 1 Şi încă mai mult! prinţesa — Bine! Dar... (în laturi.) Ce fac! letorier — Aşă este, o mărturisăsc, te-am înşalat. Ţ-am ascuns un nume ce-ţi era urît... pentru ca să trăiesc lîngă d-ta... O zi, un ceas, un minut! Pentru ca să capăt o căutătură de acele pe care aş fi plătit-o cu starea mea! (în laturi.) Clnd aş ave-o! 433 erminia (In laturi) — OhI D-zeul meu! prinţesa (puţin mişcată) — Ce spui domnule? In adivăr, aceste vorbe... letorier — Mă pierd, o ştiu 1 Dar, cel puţin, nu-i refuza milosti- virea d-tale unui ninorocit care o fugit de la scoală numai ca să să apropie de o prinţesă! erminia (tn laturi) — Ce nelegiuire! prinţesa — O prinţesă ? letorier — Pe care am fost văzut-o Intru o zi... Atlta de fru- moasă. .. Ce mai frumoasă din toată mulţimea de care era plină bisărica de la Versail. prinţesa (In laturi) — Se poate! letorier (urmtnd) — O damă mare cu tarz de crăiasă a căria icoana se tipărisă in mintea me şi care-mi tulbura visurile de scoler. No. 5 Cum inchid ochii, zăresc Îndată O mlndră zină inclntătoare Ce ca un Înger mi s-arată, Şoptindu-mi vorbe măgulitoare, Cine să fie ? Ah! Mie-mi pare Că slnt atunce dulceţi răsuflate. (Prinţesa să uită la el.) Dar, vai, Îndată ce ziua vine, Văd c-au fost toate o nălucire! Şi nu rămlne atunci cu mine Declt amorul şi pătimire! Dar d-ta proteguiei pe Tibul... Şi lui ii eram dator cu ura d-tale. O! Atunci am căutat o pricină pentru ca să-mi răz- bun asupra nătărăului acelui de baron... Şi răzbunarea me li scrisă In plin... în mijlocul feţăi lui... prinţesa (cu vioşală) — Cum! Pentru mine te-ai... letorier — Rănit! Şi aceasta mi-o fost spre norocire... de vreme ce, după ce leşinasăm, avem să mă diştept Ungă d-ta. prinţesa (tn laturi) — Ii minunat! (Induioşătă.) Dar, şăz... Trebuie să te fi durlnd mina! (Erminia să arată puţin şi face semne lui Letorier care nu o vede.) letorier — Oh! Durerea nu-i acolo, doamna me... (Cu mina pe inimă.) Aice-i! Şi numai d-ta... (Zărind pe Erminia, tn laturi.) Cerule! Slntem triil... 434 prinţesa — Eu numai? Cu bună samă? letorier — O! Mă giur... (în laturi.) La dracul! Tare mă su- pără. .. mititica ceea! Slnt nişte minute In care... cineva nu ştie... prinţesa — Numai eu... şi alta. letorier (bolborosind) — Ce voieşti să zici d-ta? prinţesa — O alta pe carea o iubeşti, cu care o să te Însori. A! Te tulburi! letorier — Ba nu! Eu nu cred... prinţesa (observtndu-l) — Nepoata lui Desperier, Feba! letorier (cu vioşală) — Feba! O gheboasă! O grozăvie! Eu să mă-nsor cu dlnsa? Niciodată! M-a costisi două milioane, poate... Aista-i un lucru frumos! (Cupătimire.) O! Clnd ar fi frumuşică, drăgălaşă ca... (Arată pe Erminia, prinţesa să uită la dtnsul; el începe iar, tntumtndu-să la dlnsa.) Ca d-ta! (Prinţesa să-ntoarce cu turburare.) Clnd ar avea şi acest far- mec care trage... aceşti ochi'aşa de dulci... această graţie... (Acelaş gioc.) Pe care le ai d-ta! prinţesa — Destul! Destuii Bine, vicomte! (îi întinde mina pe care el o apucă.) letorier (săruttndu-i mina) — Prinţeso! prinţesa (cu bttndeţă) — Această dragoste li o nebunie. letorier — O nebunie! prinţesa (In laturi) — Fie! Că tot face plăcere! erminia (In laturi) — O! Cit am făcut de bine c-am ramaşi prinţesa (cu vioşală) — Dar, Îmi vine In minte un lucru! D-ta a să te mlnii pe mine, o să mă urăşti. Silită fiind de baro- nul, eu te-am ruinat poate!... Am scris lui Desperier... un răvaş! letorier (arătlndu-i-l) — Iată-1! prinţesa — Răvaşul meu! Cum s-o-ntlmplat... letorier — Eu l-am luat de la... (Erminia face o mişcare.) De la curieriul d-voastră, de la care l-am luat cu de-a sila... N-o să-l rupeţ ? prinţesa (ruplndu-l) — îţi mai rămlne Îndoială? In vreme clnd te ascult, clnd nu mai jălesc nimic din clte am făcut pentru d-ta? letorier (uitlndu-să) — Nu mai jăliţi nimic! Nici ace sărutare atlta de dulce care s-o atins de fruntea me... colo... In vis? erminia (In laturi) — 0 sărutare! prinţesa — Nu dormeai ? Ia asta-i rău! 435 letorier — Iţi pare rău? Sint gata să... (In laturi.) Zătti In folosul obştiei. (Să hotărăşte şi să duce de sărută pe prinţesa; Erminia să repede şi să arată.) prinţesa — Ceriule! erminia (foarte turburată) — Vin cu fuga pentru ca să-ţi spun, pentru, fiindcă. (cu vioşală) trăsura-i gata, mă Întorc la mănă- stire! (încet, cătră Letorier, trecînd tn dreapta.) Asta-i o grozăvie! prinţesa — A! Intre aşă! Asta nu să face... Dumnealui Îmi vor- bea, şi d-ta mi-ai curmat vorba! SENA a: X-a | Tot acia, TIBUL, DESPERIER, POMPON, GHENEVIEVA tibul (triumfind) — Iată-l! Iată-ll prinţesa — Cine ? tibul — Desperier 1 Proţesul meu li clştigat! letorier — Clştigat 1 tibul (căzîndu-l) — Tot aice! Cu atlta mai bine! Am să mă-nduL cesc de triumful meu. Mi-am răzbunat nasul! (Desperier să arată greoi şi ţanţoş.) letorier (spâimîntat) — O clştigat! erminia (cu giumătate de glas) — O! Acuma puţin Îmi pasă de aceasta. pompon (rugtndu-sâ) — Domnule... desperier — Taci, omule! Neatins şi nemituit, ca legea! ghenevieva — Spune-ne dacă mititelu... desperier — In laturi, femeie! Eu nu te cunosc! tibul — Tăcere! letorier (în laturi) — Nu-i nici o nădejde mai mult! tibul — Lasaţi dreptatea să vorbască! (Uitîndu-să la Letorier şi încet.) Dizbată-ti. (Încet, cătră prinţesa.) Se vede că răvaşul d-tale s-o sucit ca pe o mănuşă. prinţesa — Răvaşul meu! desperier (cu umilinţă, cătră prinţesa) — Prinţesă, eu vin ca să-ţ vestesc că Tribunal Arbitrai ş-au Incbiet hotărîrea... şi au cunoscut bune şi legiuite... tibul (triumftnd) — Dă [sic] astăzi desperier (urmînd) — Drepturile vicomtelui de Letorier. PRINŢESA şi ERMINIA — Ii CU putinţă! 436 OHENEVIEVA şi pompon — Bravo I LETORIER — Ara ciştigat 1 tibul (pictnd pe scaun) — Ah! desperier — Cugetul meu nu să clatină niciodată. OHENEVIEVA (in laturi)— OI Niciodată! tibul (repezindu-să) — Dar! Dar! Asta-i o vinzătorie! O cursă! (Cătră Desperier.) Dar ravaşul! Ravaşul! desperier — Care răvaş ? tibul (cu giumătate de glas) — Prin care te Înştiinţa că-i intra în parlament dacă-i [sic] clştiga!... desperier (cu vioşalâ) — In parlament! tibul (strigtnd) — Răvaşul! letorier (arătindu-i bucăţele subt picioarele lui Tibul) — Stai pe dlnsul, vere... tibul (adunînd bucăţele) — Ce fel? Aista-i. Dar bine, cine? (Ermi- nia i-arată pe prinţesa care-ş pleacă ochii in gios.) Iaca! Şi dumnie[ta]! Şi d-ta prinţese? desperier (In laturi) — Un post de prezident! Dacă aş fi ştiut! (Tare.) Aşa dovideşte cineva neatlrnarea sa duşmanilor parlamentului Mot [sic]. toţi (faţă de Tibul) — Aşa-i bine! GHENEviEvA — Bravo! Aşa să cade! desperier (tmpingtndu-o) — Fimeie ! Eu nu te cunosc!... (Cătră cielanţi.) Aşă sîntem cu toţii! tibul — Dar eu îs vîndut! Ruinat! Despoiet! Tradat! Şi d-lui pune în buzunar două milioanei letorier — Pe care acu li primesc. tibul —Ce? Cu adivărat? D-ta... (Cu izbucnire.) Ii minunat! Ii minunat! Le primesc eu! pompon — Această avere... letorier — Eu las, eu dau tot (Tibul H tinde mina) mademoa- zelei. erminia — Mie! tibul — Ce vra să zică aceasta ? letorier — Asta vra să zică că mademoazela n-o să să ducă la mănăstire, că-i slobodă să-şi aleagă un barbat, că o să aibă o zăstre. erminia (cu lacrimele tn ochi) — Nu, aceasta nu să poate; ţine-o pentru d-ta, domnule, nu să cuvine să primesc singura avere a d-tale, căci nu ţ-o pot întoarce, împărţindu-o cu d-ta care nu eşti slobod I pompon —■ Cum? prinţesa (in laturi) — Cerule! Ea ştie! 43T ghenevieva — Pentru ce aceasta ? letorier (uittndu-să la prinţesa) — Aşă este... O mărturisăsc... Alte legături... desperier (în laturi) — Cum? tibul — Da! Aşă! Feba... o nepoată... a cugetului care nu să clatină niciodată. desperier — Baroane d’Ijon? prinţesa — Te-nşăli! Pe nepoata d. Desperier eu am s-o mărit. desperier — Doamna me... eu... cu bună samă... (In laturi.) O! Numai s-o văd pusă la cale! (Până la sflrşilui piesăi, gioc de sţenă între Ghenevieva care să tot trage înapoi şi d. Desperier care să apropie de ea şi o loveşte încetişor peste mină, pe ascuns ) letorier (uittndu-să la prinţesa şi ofttnd) — O! Nu-i aceasta, doamna me... o altă dragoste. prinţesa (încet şi cu vesâlie) — Taci! Eu nu fac două milioane. (Tare.) Insoară-te cu Erminia! (Erminia face o mişcare.) O voiesc! ghenevieva — Oh! Aşă-i... pompon — Frumoasa me mademoazelă I tibul — Daţi! Daţi Înainte! Vă găsăsc de tot frumoşi de zugrăvit! Crediţ că eu m-oi laşa aşa, că mareşal s-a uni la acestea! El care-i atlta de bun, prietinul, protectorul meu! El are să-mi facă dreptate... şi mă şi duc... Iată-11 SŢENA A Xl-a Tot acia mareşalul (cu un glas tare) — Tibule Menelau d’Iujon, să te duci la Bastelie! tibul — Ce pofteşti ? desperier (Hzlnd) — Baronul! He! He! He! mareşalul (lui Tibul) — Toţi s-au unit intr-un glas ca să te oslndească. tibul — Dar el m-o ocărit! mareşalul — Toţi o fost pentru d. de Letorier. tibul — Dar el mi-o aruncat mănuşa! MAREŞALUL — Toţi!.. . tibul — Asta-i o urgie! mareşalul — Asupra concluzie de [sic] Mareşal de Rişelie care era cu riga In parc clnd d. vicomte au domolit calul cel fugari. 438 letorier — Acela era riga... tibul — încă şi riga... Ai adiminit şi pe maiestatea sa 1 (Să-nglm- fează.) mareşalul (cătră Letorier) — Aşă, riga, care o fost Inclntat de d-ta şi care o strigat: „Ii minunat!" tibul — Riga o zis. ghenevieva — Ca şi mine! Pompon — Ca şi mine! mareşalul — Ca şi mine! desperier — Ca şi mine! prinţesa (tn laturi) — Ca şi mine! erminia (Intinzind mina lui Letorier) — Ca şi mine! Comentarii şi variante rr\Hl:,T în afara pieselor publicate sau rămase în manuscris, avem referinţe In epocă despre alte piese jucate, tot prelucrări şi traduceri, al căror text nu ne-a parvenit. Din indispensabila, pînă astăzi, carte a lui T. T. Burada, Istoria tea- irului în Moldovă (ediţie $i studiu introductiv I. C. Chiţimia, Editura Minerva, Bucureşti, 1975), aflăm că la 25 noiembrie 1837 s-au jucat la Conserv vatorul Filarmonic „Dama mtnioasă, comedie fntr-un act şi Fiica k i Faraon comedie-vodevil într-un act, cu cîntece, după a lui Kotzebue, prelucrată de d. C.N.“ (p. 156). Se poate deduce din textul lui Burada că formularea este preluată după afişul spectacolului. V. Ghiacioiu, în bibliografia la Cos- tache Negruzzi, Păcatele tinerelelor, ed. a Il-a, Editura Scrisul Românesc* 1942, face la p. 170 o trimitere fantezistă la „Albina românească" din 25 no* tembrie 1837 unde s-ar afla această informaţie- „Albina românească" (XI, no. 6, 21 ghenari 1840, p, 24), consemnează, de astă dată de-adevăratelea, sub titlul Teatru naţional, o altă prelucrare, Elevul conservatorului. Entuziaştii amatori pregăteau astfel terenul pentru instituţionalizarea unui teatru naţional. Operaţia era iminentă, Negruzzi Însuşi îşi va aduce contribuţia nu numai pa scriitor. Deocamdată, articolul din „Albina românească" întreprinde un mic istoric al spectacolelor, subliniază ţelul lor patriotic şi elogiază un interpret din Elevul conservatorului: „Spre a nu se perda rezultatul cel bun la care în anii trecuţi agiunsăse în îmbele Prinţipaturi dramatica naţională şi dorinţa publicului patriotic făcîndu-se întru aceasta mai vie din zi în zi, diletanţii acestei arte s-au întrunit în soţietate supt direcţia unuia din mădulările sale, drept care, în luna tre- cută, ş-au început a se da pentru iarna aceasta un abonament de 12 repre- zentaţii ce au a se alcătui din piese comice, melodrame şi tragedii a cărora re- prezentaţie să va încheia în curgătoriul period teatral. De atunce piesele au urmat regulat o dată pe săptămînâ, deşi avea sâ se lupte cu efectul cel priincios ce lasă reprezentaţiile teatrului frânţez, totdş plăcerea publicului de a auzi în limba naţională producturi dramatice s-au vădit fieştecare dată şi această îmbrăţoşare îngăduitoare au fost de îndemn 443 diletanţilor la o întreprindere curat naţională spre a se sîrgui de a se face vrednici de asemene razăm puternic. fn 19 ghenari s-au dat comedia Elevul conservatorului, prelucrată de d. spat. C. Negruţţi şi vodevilul Grădinarii orb de d. logof. Ioan Vacaresco. Nemerirea acestor piese au fost deplină. Elevul conservatorului, giucat chiar de un tînăr carile, pre lingă un însemnător talent pentru dramatica [sic], are şi o nebiruită plecare cătră ea, au vădit tot focul de care se simte pătruns pentru această arte şi, după dreptate, au secerat cele mai vii laude a publi- cului preţuitor unor asemene însuşimi“. Tot T. T. Burada ne informează că, duminică, 29 februarie 1848, s-a reprezentat, în beneficiul actriţei Sterian, „Două fete, comedie în trei acte şi două tablouri, cu cîntece, prelucrată pentru teatru românesc de G. Negruzzi, muzica de Herfner. Scena se petrece la Galaţi" (op. cit., p. 306^. „Albina românească", XXI, nr. 81, 13 octomvrie 1849, anunţă: „Des- chiderea Teatrului Naţional, sub direcţia d. M. Millo, se va face duminică ta 10, şi anume cu drama Lapeirus, prelucrată de d. G. Asachi, muzica doam- nei E.A., şi cu piesa Pamfil, prelucrată de d. G. Negruţţi" (p. 348). „Zimbrul", n. 43, 27 noiemvrie 1850, enumeră între piesele pentru al doilea abonament la Teatrul Naţional: „Profesorul şi chineza, vodivil în 1 act de d. C. Negruţţi" (p. 172)* In Prefaţă la Opere complete, partea întîia, Teatru, voi. 1, Editura Socec, Bucurieşti, 1875, Alecsandri aminteşte la p. VI piesele care s-au pierdut din perioada începuturilor, imediat după constituirea comitetului „compus de C. Negruzzi, M. Kogălniceanu şi V. Alecsandri" (1840). In listă este tre* cută şi Bochet, tată şi fiiu de Negruzzi. V. Ghiacioiu (op. cit., p. 17c), se întreabă dacă nu e aceeaşi piesă cu Boboc, tată şi fiu, vodevil consemnat de T. T. Burada în repertoriul stagiunii 1850—1851 (op. cit., p. 323,). Andrei Nestorescu a descoperit în mapa „C. Negruzzi, X. Opera. II. Proza" (dosar nr. inv. 2758) din arhiva Institutului de Istorie şi Teorie Lite- rară „G. Ciâlinescu", o copie a comediei Serdarul de Orhei pe care a publicat-o în „Revista de istorie şi teorie literară", XXXII, nr. 2, 1984, p. 138—139. în prezentarea variantei Negruzzi, Andrei Nestorescu motivează, îndrep- tăţit, că e mai veche decît varianta Alecsandri. Nu e nevoie de argumentat de ce o astfel de copie, utilă pentru istoria piesei şi chiar pentru înţelegerea scriitorului nostru, nu are drept de intrare într-o ediţie „Negruzzi". Am ară- tat cu alt prilej că o ediţie, fie şi critică, nu poate şi nici nu trebuie să includă tot ce ne-a lăsat un scriitor, bruioane, însemnări de tot felul, cuvinte sau fraze aruncate prin caiete etc. De omul de teatru m-am ocupat în Cons- tantin Negruzzi, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 (în special, p. 33—37). Vom mai avea ocazia să revenim asupra lui în volumul al IV-lea al pre- zentei ediţii. 444 TREIZECI ANI SAU VIAŢA UNUI JUCĂTOR DE CĂRŢI La 27 ianuarie 1833 trupa franceză a fraţilor Fouraux (Baptiste şi Joseph), stabilită la Iaşi, reprezintă melodrama Trente ans ou la vie d'un joueur (T. T. Burada, op♦ cit., p. 95). După informaţia lui E. Lovinescu (Cos- tache Negruzzi — Viaţa şi opera lui, ediţia a lil a, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1940, p.52j, luată din Magasin Tkeâtral: Pieces anciennes et nouvelles jouees sur tous Ies th&âtres de Paris, melodrama Trente ans ou la vie d’un joueur de Victor Ducange şi M. Dinaux avusese premiera la Porte-Saint- Martin la 19 iunie 1827. Ducange, pseudonim pentru Victor Henri Joseph Brahain (1783—1833), romancier şi publicist de apartenenţă liberală, a avut destule de tras sub Restauraţie pentru romane şi articolele din presă. Trente ans ou la vie d’un joueur s-a bucurat de un succes prelungit datorită calită- ţilor unui interpret, Frâdâric Lemaître. Cît despre M. Dinaux, La Grande Encyclopâdie, Inventaire raisonne des Sciences, des lettres et des arts, Paris, H. Lamirault et Cie Editeurs, ne lămureşte că e un pseudonim format cu ultima silabă din numele a doi autori: Jacques-Felix Beudin (1796—1880) şi Prosper-Parfait Goubaux (1795—1859). După aceeaşi sursă, aceştia doi ar fi scris piesa, iar Ducange a revizuit-o doar. Oricum, succesul ei parizian explică opţiunea repertorială a fraţilor Fouraux pentru gustul spectato- rilor ieşeni şi, mai apoi, hotărîrea lui Negruzzi de a o traduce. „Albina românească", no. 7, 2 fevruarie 1833, consemnează la Varie* t&ţi, în stilul naiv al epocii, interesul publicului avid de reprezentaţii teatrale: „tn mijlocul plăcerilor unui carneval (cîşlegi) atît de vioi, încît de asemene Ieşii de demult sau niciodată nu s-au Învrednicit, teatrul au dat o reprezentaţie care, făcînd o adîncă impresie (lucrare) în inimile privitorilor î-au îndemnat a vărsa lacrămi ce să pot număra între cele mai frumoasă şi mîntuitoare plăceri a inimilor simţitoare, iar celor ce să stăpînesc de~patimj au fost de aspră învăţătură. în 27 ghenarie s-au înfăţoşat melodrama intitulată Triizăci ani sau viaţa unui jucător de cărţi, avînd următoarea cuprindere" (p. 28). Urmează un rezumat al piesei, continuat şi în numărul 12, 19 fevruarie [1833, p. 46—48. Concluzia consemnează cîteva aprecieri asupra spectacolului: „In acest chip să încheie această melodramă care este alcătuită după o adevărată întîmplare. Ochii privitorilor adeseaoare s-au udat de lacrămi şi teatrul au răsunat de bravo, aceste sîht cele mai bune semne a adevărului şi a ghibaciii cu care d. Batist au înfăţoşat rolul giucătorului, d. Laman a lui Varner şi madama Laman ale Ameliii: învăţătura pentru cărturarii de meşteşug este cumplită, şi de dorit efcte ca să aibe înaintea ochilor această înfricoşată zugrăveală a soartei care le poate aştepta!" (p. 48). Se vede că „o adevărată întîmplare" reprezenta pe atunci şi o garanţie valorică, acelaşi lucru va spune Negrivzzi şi despre Zoe. Hotărîrea de a traduce piesa este determinată de preferinţele1 publicului* dar şi de cultivarea contras- telor melodramei în propria proză, ciim se vede tot în Zoe. Aceasta după ce preadolescentul Negruzzi tradusese din Le Sage şi Voltaire iar, doi ani l4upâ publicarea traducerii din Ducange şi Dinaux, se îndrepta spre drama rodiantică hugoliană. Piesa se desfăşoară pe parcursul a treizeci de ani, cum spune şi titlul, altfel că jucătorii Jorj şi Varner, tineri în primul act, sînt surprinşi în pragul 'Senectuţii îh cel de al treilea. Tipoldgîa aparţine melodramei: Jorj est£ indi- vidul slab căzut în mrejele viciului, Varner— spiritul malefic, „înşălători şi bîrbant", Amel^a — fiinţa pură care are numai de suferit. Prin neputinţa de a rezista viciului, Jorj ajunge să facă, aşa cum se acuză în final, trei crhrte. pacă în cea dintîi victima este propriul său tată care moare cînd îi află Wpră- Vile, dacă în cea de a doua el îl împuşcă pe Rodolf, presupus amorez al Ameliei, în cea de a treia omoară un călător spre a-1 jefui. Jorj de Jermani a ajuns un om blestemat, ocolit de toţi, trăind cu familia într-o colibă. Apa- riţia lui Varner în final este gata să-l împingă la omorîrea fiului său, Albert. Jorj refuză însă $i, la lumina fulgerelor, sub rafalele ploii, îi salvează pe Al- bert şi se aruncă în flăcări, obligîndu-1 pe Varner să-l urmeze. Finalul e pe măsura piesei care abundă în situaţii „tari", la limita verosimilului. Melodrama, care reprezintă primul text publicat de Negruzzi, nu e doar un document al gustului epocii, dar şi unul de limbă. Traducerea e mulţu- mitoare, deşi fraza se desfăşoară destul de greoi, arhaismul stă lîngă neolo- gismul francez încă neadaptat. Ediţia din 1863 va fi, sub raport lexical, mai modernă. Ecourile influenţei franceze se fac simţite la tot pasul. (Cităm dhţ>ă ediţia din 1835). In fonetică: „consort" („concert" în ediţia din 1863). în lexic: „mamzela" („domnişoara" — 1863); „nu ţ-ar fi unită c-un nod", pentru fr. noeud; „pasporturile" („pasaporturile" — 1863); „este tfn alt rezon"; „Minih" pentru Miinchen. 1 Importante sînt textele lîminare ale traducătorului, în special prefaţa (deşi Negruzzi nu dâ niqi un titlu) la prima ediţie: „Traducătoriul aceştii drame nu au privit la nimic altă, dîndu-o la lumină decît la folosul ce poate ar veni din ea şi la mulţămire cetitoriului. El au fost martor întipăririi ce au pricinuit asupra privitorilor cînd s-au repre- zentat franţozeşte şi cunoaşte câ epoha această poeticească a reformii ş-a civilizaţiii nu mai puţin este şi epoţia literaturii, în care fiiştecare adevărat moldovan ar trebui să stăruiască (precît şi în orice poate) a îmbrăţoşa patria sa preste care, după atîta întuneric de nenorocire, începu a să răvărsa o rază de lumină. ,ţ Teatrul îi o oglindă. Tot ce este în lume, în isiorierîn om, să privede. El învie pe eroul mort şi, după trecire de veacuri, îl aduce de înflăcărează iarăş simţire şi inima privitoriului. El înfruntează pe cel râu, arătîndu-i subt Or alegorie frumoasă toată urîciune şi degrăduire năravului său şi, criticînd pe cel. trecut, loveşte şi arată cu dogitul pe cel de ţaţă. .Cit pentru cuvintile streine ce; el au întrebuinţat în treducire, de îl vor întreba de unde atnt zidrile aceste, va răspunde cu un literat bărbat român, că sînt de acolo de pnde este toată limba noastră, de unde sînt zici- rile: omy cap, ochi, urechi, nas, dinte, limbă, barbă, braţ, mină, apă, vin, făină, masă, casă ş.a. Ya mai adăogi că fieştecare limbă, cînd au început a să cultiva, au avut trebuinţă de numiri nouă, pe care sau şi le-au făcut de sine, sau s-au împrumutat de acolo de unde au văzut că este izvorul ştiinţelor ş-a meşteşugurilor. Grecii s-au împrumutat de la finicieni, arapi, eghipţieni, asirieni ş.a.; romanii de la greci; cestelalte naţii ale Europii de la romani. Noi asemioea urmăm, mai vîrtos, cînd avem de unde. Noi Hu ne împrumutăm cu cuvintile ce ne lipsesc, ci le luăm ca o moştenire de la maica noastră (latina) şi ca o parte ce ne să cuvine de la surorile noastre (ital., franţ., spân. şi port). în sfîrşit, traducătoriul aceştii drame o supune fără sfială criticii. Să roagă numai lui Dumnezeu să-i dăruiască îndelungul trai a lui Matusala ca doar să va învrednici a auzi pe sţenă limba patriei şi a vide, în locul lui Polcinel şi a lui Arlechin, reprezentîndu-să virtuţile şi eroiceştile fapte a Ştefanilor şi a Alexandrilor. 183â, martie" La citatul privind importul de cuvinte străine şi care se termină cu paranteza: „(ital., franţ., spân. şi port.)**, o notă a traducătorului menţio- nează: „Gramatică românească de 1. Eliad, tipărită în Bucureşti, 1828, în 8, la Prefaţă, fila XXVI**. Citatul din prefaţa Gramaticii lui Heliade, nu întru totul exact, serveşte lui Negruzzi pentru a justifica neologismele de prove- nienţă latină sau romanică. Este calea de îmbogăţire lexicală care s-a impus, activă şi astăzi, în conformitate cu structura limbii române. Sft reţinem din preambulul lui Negruzzi rolul educativ al teatrului, succinta profesie de credinţa realistă: „Teatrul îi o oglindă. Tot ce este în lume, în istorie, în om, să privede**, încrederea in viitorul repertoriului na- ţional. Un alt cuvînt al traducătorului prefaţează ediţia a doua: „Această dramă a fost tradusă şi tipărită la 1834. De atunci sunt trei- zeci de ani! Şi cu toate aceste, actualitatea ei nu s-a perdut, căci în toate zilele videm tristele victime a acestui fiu a trândăviei, a acestui seîrbos viciu, jocul cărţilor / Credem că publicul nostru ne va fi recunoscător pentru că am scos o nouă ediţie a dramei jucătorului, pentru că prin aplaudele cu care a prii- mit-o, de cîte cri s-a reprezentat pe juna noastră scenă, a dat dovadă cit se interesează la tot ce este frumos, la tot 6e este moral/* Observăm că Negruzzi mută apariţia primei ediţii în 1834. Aceasta poate şi pentru a-şi justifica exclamaţia, legată de titlul piesei: ,,De atunci sunt treizeci de ahi!u (Ediţia a doua a apărut în 1863). 447 Negruzzi justifică reeditarea şi prin primirea bună făcută de public spectacolelor. T. T. Burada vorbeşte de un al doilea spectacol al trupei fran- ceze dat nu după mult timp de la premieră (op. cit., p. 95,) şi de un altul din 1835 (ibidem, p. 112). Traducerea lui Negruzzi se joacă de trupa ieşeană la 8 octombrie 1844, cu „Dimitriu, Poni, Greceanu, Bonciu, Teodor, Sterian, Filostrat, Guza, Luchian, Rizo, Panaitache, d-nele Lang, Macă şi d-ra Dimi- triu“ (ibidem, p. 234,), apoi mai tîrziu, la 12 decembrie 1871, cu o recenzie favorabilă în „Curierul de Iaşi" (ibidem, p. 519), la 15 februarie 1873 (ibi- dem, p. 527) şi la 15 ianuarie 1887 (ibidem, p. 642^, semn că se menţinea tncă pe gustul publicului şi la aproape două decenii după moartea lui Ne- gruzzi. Probabil că şi Jucătorul de cărţi, menţionată de T. T. Burada (p. 449) In stagiunea 1864—1865, este aceeaşi piesă. Dacă e să-l credem pe Costandin Sion, paharnicul cu limba ascuţită, Negruzzi însuşi, cu toată condamnarea în scris „a acestui scîrbos viciu44, avea patima jocului: „Acum iarăşi este derector de vistierie, dar stare n-are, şi nici va avă, că joacă cărţile bine" (Arhondologia Moldovei, Editura Mi- nerva, Bucureşti, 1973, p. 118,). Triizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi, melodramă în trii zile, tradusă din franţozeşte de caminariul C. Negruţţi, Eşi, în tipografia Albinii, 1835; Treizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi, melodramă în trei zile, tradusă din franceză de,C. Negruzzi, Iaşi, tipografia Bermann-Pileski, 1863. Diferenţele dintre cele două ediţii, extrem de numeroase, apar nu la fiecare pagină, ci la fiecare rînd. Dacă am apela la procedeul variantelor» ăr însemna, practic, să repetăm* alături de textul ediţiei din 1835, şi pe cel din a doua ediţie pe care, l-am mai reprodus o dată ca text de bază în acest volum. Am preferat, din aceste raţiuni de spaţiu, pentru a nu umfla inutil numărul de pagini, transcrierea integrală a ediţiei din 1835, fără a mai face comparaţia cu modificările ulterioare. Este primul text publicat de Negruzzi, document important nu numai pentru limba scriitorului, dar şi pentru evo- luţia limbii literăre în general. TRIIZECI ANI SAU VIAŢA UNUI JUCĂTORI DE CĂRŢI ziua Întâia Persoanile D. DE JERMANI, bătrîn neputincios; aproape de moarte JORJ DE JERMANI (jucători), fiiul şău — de 25 ani VARNER, înşălători şi birbant; prietin lui Jorj — de 26 ani DERMONT, neguţitori bogat; unchi Ameliei, de 45 ani 448 RODOLF DERICURT, de 22 ani VALENTIN, slugă d-lui de Jermani — de 30 ani AMELIA, bogată orfană, logodnică lui Jorj, crescută tn casa d>lui de Jermani — de 16 ani LUIZA, guvernanta sa — de 35 ani Un maghistrat Un ofiţeri cu opt slujitori a poliţiei O slugă a casii jocului Un bancheri de cărţi Slugi, jucători şi alte persoane lntîmplare zilii întâia urmează in anul 1790. Sţena să pitrece la Paris, mai întâi într-o casă de joc, şi apoi la d. de Jermani. ZIUA ÎNTÂIA Teatrul înfăţoşază multe sale înluminate care dau din una în alta; să vede in ce din fund o masă de joc pe lîngă care să grămădesc o mulţime de jucători. Denaintea sţenii este slobodă şi mobilarisită numai cu scaune. (Este miezul nopţii.) SŢENA ÎNTÂIA (Numeroasă adunare prin sale; jucătorii toţi umblă din loc în loc.) VARNER, RODOLF, un bancher, în urmă JORJ DE JERMANI BANCHfERIU — Domnilor, faceţi cărţile • • * gata • • • nu mai merge • • • 9. Roşu, fără soţ, aidel (Toţi jucătorii deosăbit ocuparisiţi să apropie cu grăbire de masă. Varner pine denainte sţenii ţiind un smoc de asignaţii şi sunlnd aur.) VARNER — Douăzăci de mii de franci şi două sute de galbini! • • • Sîrit cîteva ceasuri de cînd n-avem nici o sută de franci* • • premelege Să trăiască cărţile! • • • Degrabă mi-am scos banii; avem frumos favor! Trebuia să fac paroli* • • BANGHERIU — Faceţi cărţile, domnilor! RODOLF (viind dintr-o sală) — Pedepsască-mă ceriul! Mi s-au căzut această nenorocire. VARNER (în parte) — A, prietenul Rodolf au perdut! (Tare.) Ei! ce ai iubitule, pare că nu eşti mulţămit de noroc? RODOLF — Iartă-mă, domnule; norocul mă tratariseşte cu chip a mă îndrepta pentru de-a purure- • - De opt zile de cînd m-ai smomit şi m-ai tras în casa aceasta, am văzut, am urmat, am ispitit toate şansu- rile jocului şi am pierdut douăzăci de mii de franci* • • Vai mie! aceasta-i a tria parte din averea ce virtuosul meu părinte cîştigasâ pe 449 încetu prin o cinstită muncă - • • Dar nu-mi pare răii diipâ ea, de vreme ce cu acest preţ începui a cunoaşte oamenii dc carii trebui să mă feresc, şi locurile ce să cuvine să urăsc. VARNER — E! Aceasta-i vorba ce obicinuită a tuturor jucătorilor maltra- tarisiţi! O zîmbire a hazardului şi îndată-ş schimbă tonul. Aide! Mîn- găi-te şi să fim filosofi - • *Ţ-oi arăta eu un meşteşug - * - Dar, tăcere! Zăresc pe oarecine cu care vreu ca un prietin să faci cunoştinţă. RODOLF — Acesta-i d. Jorj de Jermani. VARNER (încet) — Noi ne adunăm aici în toate nopţile. Ol Acesta-i un jucător straşnic, să te ♦ • • RODOLF — Ba nu! • • - Mă rog nu mă numi aici. JORJ (sosind cu grăbire şi ştergîndu-ş fruntea) — Ah, în sfîrşit sosii! • • • Bună dimineaţă Varner, cîte ceasuri sînt? VARNER — Miezu nopţii. JORJ — Aşa e tîrziu! • • -Ce păcat! • • - avem nădejde pe noaptea aceasta; căci soarta de cîteva zile s-au pus să mă prigonească. Tu ştii c-am perdut 30 de mii de franci pe carii tatăl meu mi-i dasă ca să cumpăr diamanturile ce trebui să dau frumoasei mele logodnice? Aşadar, te poţi pricepe că cu orice preţ îmi trebuia bani; am alergat la că* mătariu nostru. Blăstămatu să pornisă din Paris; l-am gonit păn la moşia lui, şi iată că sosesc. VARNER — Trebuia să-mi spui mie * - - Eu sînt în cîştig. JORJ — De unde putem gîci • • -Căpătasăm nişte juvaieruri care, cu toată nătîngia nemilostivului jidan, s-au prifăcut ca Iupiter în astă ploaie de aur. (îi arată o pungă.) VARNER — Te-aş fi înlesnit eu aice, dar, fie, iată-te cu armele în mînă. Loveşte norocu ca un viteaz, ceva curaj! Aceşti bani sînt cu noroc. JORJ — Oare să joc -cum mi-ai arătat Utu ieri? Am perdut o sută de galbeni. VARNER - Ba nu.‘ JORJ — Dar tu aşa mă sfătuisăşi. VARNER — Aşa este; dar am mai gîndit: aşteaptă cînd îi fără soţ; joacă şi tot îndoieşte cuşurile • • • Trebui să spargi bancu la a 14-a. JORJ — Noroace! Dăruieşti-mi numai o giumătate de ceas şi sînt deodată cel mai fericit din oameni, din amorezi şi din soţi! VARNER — Du-te, joacă şi cîştigă! JORJ — Aşteaptă-mă (Intră în o sală.) RODOLF (în parte) — Ticălosul! Ce nerînduială! VARNER (îns&mnînd pe o hîrtiuţâ) — îi trebuiesc giuvaieruri • • - Chiar o aşa podoabă am văzut la dama ştiută care face aice o negustorioară * - * (îndoind biletul, cătră o slugă.) Ascultă, băiete - - - I Du îndată biletul acesta la dama Sarabec, aici deasupra. SLUGA —' Ştiu, domnule. (Iasă.) RODOLF (în parte) — Oare ce pregăteşte? 450 YARNER (strfngindu-ş portfelu) — Trebuşoara nu-i ră • • • (Viind spre Bodolf.) Ei, iubitule, n-ai vrut să te înfăţoşez prietinului meu; rău faci* • * un tînăr minunat care în curînd are să fie bogat. RODOLF — Cum? VARNER — O însoţire slăvită! O fimeiuşcă minunată! • • • Trebui a-1 face prietin. RODOLF — Ce, cunoşti toată familia sa? VARNER — Negreşit. Eu îl formăluiesc pe tînărul acesta; eu l-am aruncat în lume. RODOLF — A, înţăleg* • • Zic însă că tatăl său, d. de Jermani, este un om cuminte şi cu prinţipii aspre. VARNER — Gel mai cîrtitori moşneag; dar să trăiască iscusinţa me, bunul om, plin de slăbăciune, zace într-un jîlţ şi nesocoteşte nişte sfinţişori; şi ca unii ce aşteptăm o moştenire mare, ne împrumutăm pe nădejdea viitorimii; eu neguţitoresc aşteptînd zăstrea pe care avem să punem mîna mîni. RODOLF — Minunat !••* Şi fără îndoială că şi tînăra demoazelă a fi ştiind* • • VARNER — Ba nicidecum! • • • Orfană din vrîsta de 10 ani, ea au fost cres- cută în însuşi casa d. de Jermani. Mai are un unchi pe care îl aşteaptă să vie de nuntă şi de care atîrnă puţin; el vine, socotesc, din Indii sau de la Mexic, dar fiindcă au dat voia, puţin ne pasă de el. înso- ţirea aceasta, iubitule, n-a să fie multă vreme liniştită; lui Jorj îi este dragă slobozenia, nevinovata soţie îi gingaşă, simtimentală; s-or învoi rău. RODOLF — Te temi de aceasta? VARNER — Din împrotivă • • • Eşti încă copil. O să mai avem o fimei de mîngîiet. RODOLF (in sine) — Ticălosul 1 VARNER — Dar eu şăd la vorbă, în vreme ce iubitul acela Jorj să luptă cu toate armele ca să-ş căpiţe diamanturile ce le-au perdut şi care are să le dei frumoasei lui. Cere trebuinţa să ştiu cum îl tratariseşte noro- cul* • • Ah! Uitam • • • De vei juca în iastă seară, te sfătuiesc să cerci ceea ci ţ-am arătat; 3.7.9, tot fără soţ* • *Adio! Ne vom mai vide. (Intră intr-o sală.) RODOLF —O! Geriule! în ce vizunie m-am vîrît? Osînditule Varner! Şi acest Jorj • ■ • Sărmana Amelie * * * Or s-o jertfască* * *Aş voi să fug îndată, şi acum nu ştiu ce putere, ce interes mă ţine aice * • • (Un strein in vristă intră c-un aer sfiit. Acesta-i Dermont; îş ţine pălăria în mină,) Un strein. Ruşinea mă cuprinde cum zăresc o faţă străină • • • Dumnezeule! îl cunosc! Acesta-i un neguţitori de la Marsilia, l-am văzut într-o călătorie; are şi relaţii cu familia me • • *Ce vine aice! * * * Să mă feresc de întîlnirea sa şi să ieu sama lui Jorj. (Să dipărtează.) 451 SŢENA A DOUA Cei din umd (în osăbite odăi), DERMONT DERMONT (vine ţîindu-ş pălăria în mină) — Oare aice să fie, de abia pot călca. Aceasta-i ce întâia dată ce întru în viaţa me într-o aşa casă. O SLUGĂ (apropiindu-să) — Mă rog, domnule, pălăria. DERMONT — îţi mulţămesc, prietene, de băgarea de samă; dar nu trebui. SLUGA — Aşa-i obiceiu, domnule. DERMONT - Aşa! SLUGA (ie pălăria, şi-i dă un număr) — Cînd veţi vre să vă duceţi o vetî găsi, no. 113. (Deodată o gîlceavă să aţîţă la masa de joc.) MULTE GLASURI AMESTECATE — Aşteptaţi, aşteptaţi domnilor! — Cărţile-s făcute! — Ba nu, nu! — Nu-i drept! — Tacil Minţii Dă banii! — Acesta-i d-lui — Afară! Afară! - • • (Gonesc pe un jucător.) BANCHERIU (cu răceală) — Faceţi cărţile, domnilor. (Liniştea să resta- torniceşte.) DERMONT (ce au rămas singur pe sţenâ) — Ce mîrşavă lăcuinţă! Ce adu- nare I S-au putut oare ca Jorj de Jermani, fiiul celui mai bun al meu prietin, s-au putut ca cel ce va să fie soţ nepoatei mele să vie aicea în toată noaptea să-ş peardă averea şi cinstea?* • - Trebuie să mă încredinţez • • • Aşa, am ales cel mai bun chip, acesta-i că n-am vestit înturnarea me • • - Dar oare mai cunoaşte-l-oi în mulţimea aceasta de jucători de 10, 12 ani de cînd nu l-am văzut! Lacinesăm-adresarisesc? De-abia cutez a-mi înălţa ochii şi simt că sudoarea îmi acopere faţa. (Să vede Varner viind din fund, şi de ceealaltâ laturey 3, 4 jucători iau sama lui Dermonty arătindu-l unul la altul.) Trebuie să mă răsuflu. (Să pune pe un scaun.) VARNER (în parte) — Acesta să vede că-i vreun jucător nou, vreunul de la ţară • • • zău, samănă a om de treabă • • • Mări! Iasă văd • • - (Să apropie.) DERMONT — Cu toată neplăcerea, trebuie să mă hotărăsc a vorbi cuiva. (Să scoală şi vede pe Varner care îl heretisăşte; îi mulţâmeşte.) VARNER — Sluga d-tale, domnule. DERMONT — Asemene, domnule. VARNER — Să pare că vi-i cald? Aerul circulează rău aice - • - Băietei (O slugă vine.) Dă-mi voie - • - trebui să beţi ceva răcoritori. DERMONT — Domnule, ce te superi • • • VARNER — Lăsaţi, vă rog - * • (Câtrâ slugă.) Un pahar de orjat la dum- nealui. DERMONT — Ba nu vreu nimic • • • (în parte, cu neîncrezare.) Acest om îi tare politicos! VARNER (cu dulceaţă) — Domnul să pare străin? 452 DERMONT — Aşa, aicea sînt tare străin * * • VARNER — Ara înţăles. aceasta; şi aşadar d-ta nu cunoşti pe nime din adunare? DERMONT — Păn acum nu. VARNER — Poate vreţi să cercaţi norocu? DERMONT - Ba nu. VARNER — Aveţi dreptate; trebuie minte, iubitul meu domn. Aicea par- chetu-i lunicos. S-or ispiti să vă tragă, mai vîrtos dacă aveţi vro sumă de pus în primejdie. Luaţi sama, avem oameni carii adulmecă galbinii. In o aşa împregiurare puteţi fi siguri de slujbile şi sfaturile mele. DERMONT — Adevărat! VARNER — Pe cinste. La ce dintâi videre mi-aţi insuflat un interes « • • Care joc vă place mai ales? Grepsul sau ruleta? Cit pentru mine, eu găsesc mai bun bancul farao: şansul să înnoieşte şi jucătoriul luînd sama * • * DERMONT (cu tărie) — Domnule, nu viu ca să ieu acest fel de lecsii şi este necinstit, de ruşine, nevrednic, mîrşav • • • (Aicea o gîlceavă, un vălmăşag mare s-aude in sala alăturată.) MULTE GLASURI — Opriţi! Opriţi 1 Ţineţi pe furiozul acesta! DERMONT — Dumnezeule 1 (O mulţime de jucători, intre carii Jorjt să zbuciumă, intră stricînd şi prăvălind tot.) JORJ (furioz) — Lăsaţi-mă, lăsaţi-mă!* • • Să sfărm uneltile aceste blăs- tămate 1 RODOLF (apucîndu-l, îl aduce pe sţenă ) — NenorocituleI Ce furiei VARNER (apucindu-l şi el) — O, ce este! • • • Jorj! DERMONT — Jorj!* • • (In parte.) O, ceriule! El este! îl cunosc. (Toţi jucătorii s-au sculat de pe la mesey să uită, ascultă, şi lasă jocul. Uşile sălii din fund să închid.) VARNER — Dar ce-au fost? Vron înşălători* • «Cărţile era făcute? JORJ — Ba — am perdut tot. VARNER — Tot • • • Nu-i frumos; dar cu toate acestea nu-i • • • JORJ — Am perdut tot, îţi zic, banii ce-avem cu mine, cei 20 mii de franci ce mi-ai dat tu, şi 60 de mii încă pe parolă • • • Ce! Iadul n-a să zboare aceste ziduri pe capul meu! • • • Ce! Postavul acesta, cărţile aceste unelte a diavolului n-or să să cufunde în prăpastia focului! Ticălosul de mine! DERMONT — Ce grozavă buimăceală! RODOLF — Vino-ţi în sine. DERMONT (luînd sama lui Rodolf) — Tînărul acesta* • • RODOLF (uittndu-să la Dermont) — M-au văzut. VARNER (cătră Jorj) — Ia las! Te socotem om pe sine, şi pentru o sută de mii de franci îţi perzi mintea de disperaţie 1 * • • 453 JORJ — Ba, ci de turbăciune asupra sorţii? cei îndărăpnice. S-ău putut de 12 ori sft păgubesc pe roşul* * «Măresc cuşul, şi îmi împărţescbanii; fac douăsprezăci grămăzi, niciodată însămnează, niciodată pân la a 9-le oară n-am perdut cartea; viu la zăCe, şi perdl.Mă mer* • *Dăr încă tot statornic şi liniştit meStic cărţile, iasă negru * * * Fiori mă cuprind; degitile pe peptu-mi trag dungi de stnge • -• * însă tn-aiftt netulburat, şi cu o mină îngheţată zîmbindu-mă ca moartea la cel de pe urmă suspin întind a douăsprezecea grămadă: ea acopere masa toţi ochii o sorb; o bodogănire să rădică* * * Cărţile merg • Stngile mi să opreşte* * • S-au sfîrşit! Sortul au grăit* * «Ochii mi s-acopăr cu un nour, şi aurul meu să duce — precum luceşte fulgerul, mă deş- tept ca trăsnitu şi fac puzderie orice-mi cade supt mină. RODOLF — Această straşnică învăţătură este o înştiinţare a ceriului. Ah) Credi-mă, domnule, păvfts&şte-te* 1 JORJ — Ce treabă ai d-ta? • • *Eu sft mă plec hazardului pentru că mă pri- goneşte o dată? Ba nu, l-oi birui, şi dacă eram mai cu luare-aminte; la mersul sorţii şi urmam şansul din împrotivă, acum aş ave un milion. VARNER — Făr îndoială — ar fi spart • • • ^ JORJ — Taci - • - Am urmat sfatului tău, tu m-ai făcut de-am păgubit* tu m-ai sfătuit. VARNER — Ce! Te-am sfătuit să joci fără băgare de samă? JORJ — Dă-mi banii cîţj ai; şi na-ţi iscălitura mei "»• VARNER — Negreşit! • • -Mini vei fi bogat; eu sînt încă prietinul tău. DERMONT - Mînil JORJ — Mîni! însoţirea me să va strica! ' * (In vremea aceasta toţi jucătorii să dipărteaeâ §i Intră prin sale.) VARNER — Pentru ce? - « - Pentru nişte giuvaieruri? * * -Ei, dacă acestea îţi frămîntă duhul, eu ţi le pot găsi. JORJ - Tul VARNER - Eu. JORJ - Cînd? VARNER — Acum îndată. JORJ - Unde? VARNER - Aice • • • JORJ — Ai pută? - * - O, prietinul meu! Scumpul meu Vamer! Ţ-oi da de zăce ori, de douăzăci de ori pe cit fac; şi tu iar vei fi genia me ce ocrotitoare. VARNER (in sine) — AJ meu este. JORJ — Unde le pot găsi? RODOLF (uitindu-să la Dermont) — îmi ia sama. 454 VARNER — Nu mai departe decît aici deasupra; aşa, în rîndul de sus, â cinstită şi tainică damă face oareşcare negustorioară de folos jucăto- rilor nenorocoşi; îi vin cîteodată lucruri de mare preţ - • - Eu îi sînt prietin, am credit lâ dînsa ; şi din întîmplare chiar astăzi am văzut la ea o podoabă de petri minunate. DERMONT (în parte) — Şireţii I JORJ — Este cu putinţă! - • - S-alergăm, s-alergăm, scumpul meu! O! Tu * eşti cel mai adevărat, cel mai crediiicios al meu prietin. ' RODOLFDomnule! - • - Pentru numele lui D-zeu, ascultăl- • • JORJ Mări, ia lasă-mă! Domnule - • - Vino, iubite Varnere. (Ei iasă; Rodolf îi urmează.) sţena a tria . . DERMONT singur, mai în urmă RODOLF DERMONT — Am rămas încremenit ••• Ce, acesta-i Jorj de Jermani! ACesta-i acel tînăr asupra căruia să răzăma atîtea nădejdi? Şi mîni acest neruşinat jucători era să fie soţ iubitei mele Amelii! • • - Ah, să mulţftmesc ceriului, am apucat în vreme • • • S-alerg îndată. RODOLF (Intumindu-să)' — Domnule, mă cunoaşteţi?- **-Văd că staţi în ^înduri ; vă pare cu neputinţă ca fjiul unui om cinstit, unui neguţători cunoscut să se afle în un aşa loc; dar nu mă defăimaţi păn a nu mă asculta ; şi mai vîrtos mă rog nu spuneţi tătîni-meii- • • DERMONT — D-ta eşti Rodolf Direcurt? RODOLF — Aşa, şi vrem să mă ascund de viderea voastră, dar cîteva cu- vinte ce aţi zis în vremea scîrboasei sţene ce văzurăm şi mai ales tul- burarea, sfiala d-tale, toate îmi dau a cunoaşte că veniţi în casă aceasta pentru ce întăi dată. DERMONT — Aşa, domnule. RODOLF — Eu mai fără minte las şi o parte din averea me, dar încaltea am cu sine cinstea; şi gata de a ieşi pentru de-a purure, socotesc, domnule, că răscumpăr un minut de rătăcire, dîndu-vă de ştire că aice chiar acum am auzit nişte scîrboasă proiect uri care ameninţă averea voastră... Credi-mă, domnule, de nu eşti jucători, fugi din casa aceasta. DERMONT — Tinere! Ah, oricare este greşala ce-ai făcut c-ai venit, această înştiinţare îţi capătă pentru totdeauna stima me, încrezarea voastră meritează pe a me. Nu, eu nu sînt un jucători; venirea me aici este o faptă cinstită. Dar s& ne grăbim a ieşi; într-un loc mai curat ţi să cuvine a priimi încrezarea şi prieteşugul unui om cinstit. (Pleacă să iasă împreună cu Rodolf. Vălmăşag, să văd soldaţi a poliţiei cuprinzlnd uşile şi totodată alţii aduc tmbrîncind pe jucători spre sala din fund. Dermont şi Rodolf să înturnează tndărăpt. DERMONT — O, ceriule! Ce văd? 455 SŢENA A PATRA Cei mai de &ue, un ofiţeri de poliţie cu sol daţi OFIŢERIU — Nu sloboziţi decît pe acei ce să vor spune cine sînt. /Oprind pe Dermont şi Rodolf.) Nu-i voie, domnilor. RODOLF — Cum! • • • DERMONT — Vrei să mă opreşti * • • (Să văd jucătorii trecind unu cîte unu pintre soldaţi, arăttndu-şi hlr- tiile.) OFIŢERIU — Aşa sînt poruncit. Arătaţi-mi pasporturile. De vor fi in regulă, veţi fi slobozi. DERMONT — Cum! Să fiu sîlit a mă necinsti, arătîndu-mi într-un aşa loc numile şi cualitate- • • OFIŢERIU — Trebuia să nu fi venit - • - Unde ţi-s hîrtiile? DERMONT — Dumnezeule! Pentru ce această sîlă? OFIŢERIU — Nişte diamanturi de mare preţ s-au furat într-o casă vecină, şi este prepus că s-au adus aice. DERMONT — Şi poţi ave prepus • * • RODOLF — Stă • • • Orice ruşine este să mă fac cunoscut aice, dar nu mai stau în gînduri. Eu mă numesc Rodolf Dericurt şi sînt chiaăş pentru d-lui. DERMONT — Vrednice tinere poţi să fii fără grijă. OFIŢERIU — Răspunzi de d-lui deşi să zice străin? Cum fl cheamă? DERMONT — Mă - - - (Ofiţeriu ti curmă vorba,) RODOLF — Te încredinţez • • • OFIŢERIU - Cum îl cheamă? DERMONT — Mă numesc Dermont; sînt neguţitori şi lăcuiesc la Marsilia; am sosit în iastă sară. Atîta vă agiunge? OFIŢERIU — Aşa, domnule cînd însă acestea să vor dovedi; păn atunce sini nevoit a te duce dinaintea maghistrâtului. DERMONT — Pe mine? - • - O, ceriule!- • • RODOLF — Domnule! - • • (Un poliţai s-apropie şi dă ofiţeriului o hîrtie.) OFIŢERIU (cetind) — Patru persoane oprite. (Să văd patru jucători ţinuţi de jandarmi. Câtră Dermont.) Domnule, mă vei întovărăşi şi d-ta. DERMONT—Eu!- •• Nenorocit o Amelie! Cine îi va da de ştire în vreme? * - * RODOLF — Ce zici? Amelia?- • - Ah, Doamne! Nu cumva eşti* - * DERMONT — Părintile, epitropul său, şi vinem s-o scap. RODOLF —Ah! Cuvîntul acesta discopere tot: încredinţază-te mie - - * Dă-mi o poruncă şi alerg. DERMONT (dlndu’i o htrtie) — îndată la gazda me- • -Darnice prietine; grăbeşti-te, ţ-oi rămîne datori mai mult decit cu viaţa. 456 OFIŢERIU — Să mergira. (Iasă cu toţii.) (Teatru să priface. Să arată o sală de vară cu totul deschisă spre gră- dină. Ea este mobilarisită cu scaune şi mesă, şi să vede şi jllţu domnului de- Jermani. Stnt 10 ceasuri de dimineaţă.) sţena a cincea VALENTIN, LUI ZA, două slujnice ţi mai tiniu AMELIA (Slujnicile aduc un voal, mănuşi şi flori care stnt pentru mireasă. Im aceeaş vreme Luiza vine tnaintea lor. Valentin întră pe o uşă lăturalnică.) LUIZA (privind florile) — Bine, minunat! Puneţi-le toate acolo, aice- • - A, iată Valentin! Ce face domnul de Jermani? VALENTIN — Nu face bine: doctorul ieşind, era tare îngrijăt; vre să vor^ bască fiiului său; acum de a tria oară i-am spus domnului Jorj, dar In zădar. Mă tem să nu să tulbure bătrînul. LUIZA — Ai cuvînt, şi nu eşti d-ta numai căruia purtările d-lui Jorj ii dau grijă, dar nu mai este vreme a mai zice nimică şi a mai lua sama. (Arăttnd podoabile de nuntă.) Uită-te, piste cîteva ceasuri or să se* cunune. VALENTIN — Cum! Poate ai aflat ceva • • • ! LUIZA — Ştiu că şi astă-noapte n-au mas acasă şi au venit tocmai tn ziuă. VALENTIN — Este cu putinţă? De cumva va afla tatăl său • ♦ • Dar logod- nica lui nu ştie oare? LUIZA — O, nu!• • • Dar am văzut-o plîngînd: îmi vine a crede c-au început a prepune, mai vîrtos pentru acel d. Varner care au stăptnit duhul domnului Jorj. Dar nu cutez să zic numile de jucător. VALENTIN — Doamne fereşte, mai ales dinaintea bătrînului: îi destul! atîta ca să-l bagi în groapă. LUIZA — Taci! Iată mamzela, nu zice nimic; poate ne Snşălăm. Du-te de- grabă unde ţ-au poruncit domnul. (Valentin iasă pe uşa din fund. Amelia intră.) AMELIA — Ah, Luizo! • • • Mă dipărtez pentru un minut de adunare. Com- plementurile, vuietul, căldura • • • De-abe mă pot răsufla. LUIZA — Pricep, mamzelo, şi pe lîngă aceste uimirea • • -şi frica care aduce* minutul acesta. AMELIA — Frica! • * - Ce vrei să zici? LUIZA — Nimic de care să vă îngrijiţi - • - Ah! Dacă-i drept ceriul, trebuii să fii fericită, şi aceasta cine o doreşte ca mine! AMELIA — Aşa, ştiu că tu mă iubeşti - • - Pentru aceea nici nu-ţ tăinuiesc nimic. LUIZA — Dar însă, mamzelă, văd că verşi lacrămi? AMELIA — Plîngi şi tu! • • • «7 LUI ZA (prind să-ş ascunzâ lacrimile) — Eu - • • ! AMELIA — Nu îţi pare că însoţirea rae să împregiură cu grozave meniri? Domnul Dermont, singura rudă ce am, pe care-1 aşteptam cu atîta nerăbdare, nu vine, mă părăsăşti. Aud spuind că să îngrijesc şi de zilile d-lui de Jermani: minut pentru o veselie! Şi pentru cel întăi martur a unei taine aşa sfinte vom ave pe d. Varner!- • -Nu-ţ poţi arăta depărtarea şi frica ce-mi insuflă acest om; căutătura lui ce obraz- nică mă tulbură şi mă spâne. LUIZA — Prietinii voştri vor fi toţi faţă. AMELIA — Jorj pare că nu să iubeşte decît pe sine; de-abiami-au zis cîteva cuvinte az-dimineaţă. N-ai luat sama încă cum era de îngrijit^şi tul- burat ! Ah, Luizo! Cum să sparie inima me! LUIZA — Te mâhneşti fără cuvînt: şi eu - • • (S-aude zgomot.) Dar aud? Mi să pare că vin după d-ta. AMELIA — Aşa degrabă! • • • LUIZA — Trebui să-ţi mtntui toaleta. AMELIA*-^ îngăduie! - • - îmi pare că-i d. de Jermani. LUIZA —Aşa- • -De-abia merge. (Cătri modiste:) întraţi. (Femeile iau podoabile şi iasă. D.de Jermani întră sprijinit de două Mugi; Jorj s-arată tn fund, viind prin grădină, Amelia şi Luiza aleargă înainte d-lui de Jermani,) 8ŢENA A ŞASEA AMELIA, d. DE JERMANI, LUIZA, JORJ, slugi AMELIA — Părintile meu! (Amelia şi Luiza sprijinesc pe d. de Jermani şi-l pun în jîlţu său. Bă- trînu îmbrâţoşază pe tlnăra logodnică şi o priveşte cu dragoste.) D. DE JERMANI (după ce au şăzut) — Dar unde-i fiiul meu? L-am întrebat de multe ori dimineaţă, şi mai dinioarea- - * AMELIA — Vine îndată. (Cătră Luiza.) Aleargă - • • LUIZA — Iată-1 • • • (Cătră Jorj.) Vin degrabă. JORJ (în parte, apropiindu-să) — Varner n-au venit încă; oare au pus mîna pe osînditile giuvaieruri! (Inckintndu-sâ tătîni-său.) Domnule, viu la poruncile voastre • • • Mamzelă, să îngrijesc de lipsa d-[ta]le, te doresc în sală. D. DE JERMANI (oprind pe Amelia) — Lasă-mă să mă bucur un minut de.înfăţoşarea fiicii mele; n-oi s-o pot întovărăşi la altar, şi aceasta îi o mare măhniciune pentru inima me • • • Dar mi să pare, fiiul meu, că Amelia nu-i de ispravă împodobită - • -Uitat-ai?- • • JORJ —Ba nu, domnule; dar multile trebi • • ♦ (în sine.) Varner nu vine • • • (Tare.) Nu era încă gata, au trebuit vremi - • • (Varner s-arată.) A! Iată*l! 458 STENA A ŞAPTEA Cei mai de tiu, VARNER * • t JORJ (încet lui Varner) — Diamanturile? * « • VARNER (încet) — Sînţ. (Inaintindu-sâ.) — Iscuşito Amelie, şi voi, dom- nule, binevoiţi a mă ierta că viu aşa tîrziu, şi clnd acum toţi prieteni» voştri s-au adunat. (Scoate o cutie.) Făgăduisem prietenului meu acest lucru, pe care, nu mă îndoiesc că îl aştepta cu nerăbdare. (JJd cutia lui Jorj.) JORJ — Cunosc îndatorirea ta. D. DE JERMANI — îţi mulţămesc pentru fiiul meu. (Varner să trage spre Jorj.) JORJ (dînd cutia Ameliei) — Scumpa me Amelie, pleacărte a adăogi pe lîngă graţiile ce te împodobesc, strălucirea acestor diamanturi. AMELIA — Ceriule! Ce, o podoabă aşa de bogată! JORJ — Nu este declt \in slab zălog a amoriului meu.: VARNER (în parte) — Scump ne ţine! D. DE JERMANI (in parte) — Frica me era fără cuvînt. AMELIA (arâtindu-i cutia cu diamanturile) — Uită-te, părintele meu! D. DE JERMANI — Jorj au Îndeplinit dorinţa me. VARNER (încet lui Jorj) — Am făgăduit să dau în iastă-sară 20 de mii de franci. JORJ (încet) — S-or da. AMELIA — Mă duc, prietenul meu, să mă împodobesc cu darurile dragostii tale. VARNER (dîndu-i braţul) — Dă-mi voie, mamzelă- • - AMELIA (trăgindu-sâ) — Domnule - • • D. DE JERMANI — Jorj, aş vre să rămîi un minut cu mine. JORJ — Bucuros, domnule. (Câtră Amelia.) Nu zăbovi. (Câtră Varner.) Aceasta-i dăscălia ce de pe urmă. Lasă-ne. (Varner iasă prin fund. Amelia şi Luiza pe altă uşă.) SŢENA A OPTA D. DE JERMANI, JORJ D. DE JERMANI — Fiiul meu, ai să rămîi slobod de stăpînire părintească; ai să-ţi cîrmuipşti în voie averea, Jorj, neatîrnare pe care o rtvneşti, nu-i fără primejdie pentru tine; ce mai înfricoşată din patimi, jocul cărţilor, din copilăria ta ţ-au fost izvorul tuturor rătăcirilor- • - Dar mi te-ai giurat că această mîrşavă viţie au săcat pentru de-a pururi din inima ta; Jorj, nădăjduiesc că nu rn-ai înşălatl JORJ — Pentru ce această îndoială! - • -Nu, domnule; de trebuie nouă jurămînturi, mă giur • • - D. DE JERMANI — Ceriul ceteşte în inima ta şi lui ai să dai samă de soarta Ameliei. Dar dacă mă vei fi amăgit; sau dacă tras din nou de o patimă osîndită, te vei însămna cu numile de jucător, Dumnezeu m-ar ierta că, înşălat fiind de giurămînturile tale, am jertvit pe ce mai gin- gaşă femei tnsoţindu-o cu soarta. Iar tu, fiiul meu, tu vei fi pedepsit cu toate rălile ce aduce acest scîrbos nărav; defăimare, nicinstea, tică- loşia, păcatul* * • Şi ochii mei s-ar stinge păn a nu fi .martur pedepsii tale. JORJ — Părintile meu* • - în minutul acesta* • • D. DE JERMANI — Aşa, fiiul meu, pentru că minutul acesta a să hotărască soarta ta. JORJ — Vin* * *Mă rog* • • D. DE JERMANI — Jorj, încredinţază pe prietinul tău, îmbrăţoşînd pe tatăl tău. ftn ceasul acesta, Varner şi toată adunarea sosesc prin grădină; totodată, Amelia cu femeile sale iasă din odaia ei. Amelia este gătită pentru nuntă.) SŢENA A NOUA Cei mai din urmă şi toată adunarea VALENTIN (cătră Jorj) — Domnule, trăsurile aşteaptă. D. DE JERMANI — Mergiţi, copiii mei, şi binecuvîntările mele să vă urmeză I (Amelia tngenuchie dinainte d-lui de Jermani care o rădică şi o tmbră- ţoşază ; pe urmă toată adunarea iasă ca să margă la biserică.) SŢENA A ZĂCEA D. DE JERMANI, VALENTIN VALENTIN — Nu vrei, domnule, să între în odaie? D. DE JERMANI — Nu; voi şide în sala aceasta, voi aştepta aici înturnarea lor • • • Inima me-i uimită • • • Ochii mei să împlu de lacrămi. Vide-voi oare adiverindu-să nădejdea ce am întemeiat pe însoţirea aceasta? • • • S-au lăsat de joc, mi s-au giurat. Varner, prietinul său, şi el mi s-au giurat • • • Acum sortu s-au aruncat: ei rostesc vecinica legătură • • • CSt mi-i de cumplit a nu fi lîngă ei! • • • Dar pot să aflu • • • Aşa — Valentine! VALENTIN - Domnule! D. DE JERMANI — Aleargă la biserică; vreu să fiu de aice martur unirii lor. Vei veni să-mi dai de ştire cînd va trebui să unesc binecuvîntările mele cu rugăciunile preotului. VALENTIN — Pricep, domnule, alerg. (Iasă.) 460 D. DE JERMANI — Nu ştiu ce neliniştire, ce presimţire mă tulbură • Dar, dar îmi pare că cerc o tainică căinţă» (Rodolf să arată viind despre grădină.) STENA A UNSPREZECEA D. DE JERMANI, RODOLF D. DE JERMANI — Cine-i streinul acesta!* • • RODOLF — Cu domnul de Jermani am cinste a vorbi? D. DE JERMANI — Aşa, domnule. RODOLF — Mă numesc Rodolf Dericurt. Am cinste a cunoaşte pe d. Der- mont prietinul d-tale. D. DE JERMANI — Dermont! • • • Au sosit?* • *De ce nu-1 văd? RODOLF (tinztndu-i un răvaş) — Scrisoarea aceasta vă va tălmăci pricina venirii mele. D. DE JERMANI (in parte) — Ce secret? • • * (Deschide şi ceteşte.) „Prie- tine ! Ieri sosind numai am discoperit o pre tristă şi dureroasă taină • • • “ (In parte.) Ce vrea să zică? „Toate trebui schimbate pentru măritarea nepoatei mele • • • “ Ceriule 1 „Te rog să nu sfîrşeşti nimic pănă la tălmă- cirea ce alerg să-ţ dau! Nu am vremi decît a-ţi însămna cu grabă aceste cuvinte. Dermont.“ O, Dumnezeule! * * • Ştii, domnule, ce-i pricina?* • *Mă cutremur să te întreb* * *Dar acum fiiul meu îi la altar • • • Legături vecinice* • • RODOLF — Ah! Ce spui domnule? D. DE JERMANI (vrtnd să se scoale) — De mai este vremi, trebuie a opri * * • Cheamă oamenii • • • Slugile mele • • • RODOLF (sprijinindu-l) — Opreşti-te, domnule* * * Acest zgomot* • • VALENTIN (viind cu grăbire) — Domnule! Domnule! D. DE JERMANI - Ceriule! VALENTIN — S-au cununat! • • • Ah! De a-i fi văzut ce duioasăţeremonie! (Dermont să arată.) RODOLF — Domnul Dermont 1 (Rodolf aleargă înaintea lui Dermont, Valentin sprijineşte şi pune pe d. de Jermani in jilţul său.) SŢENA A DOUĂSPREZECEA D. DE JERMANI, DERMONT> RODOLF> VALENTIN RODOLF (încet lui Dermont) — îi pre tîrziu, s-au cununat* • «Ascunde adevărul. D. DE JERMANI (tinxind braţile spre Dermont) — Dermont! DERMONT (Imbrăţoştndu-l) — Prietinul meul D, DE JERMANI — Scrisoarea aceasta? DERMONT — Te giur să uiţi • • * D. DE JERMANI — Ba nu! Trebui să-mi tălmăceşti îndată. DERMONT — De vremi ce cei, află că astă-noapte într-o casă difăimată, jocul cărţilor* • • D. DE JERMANI — Sfîrşăşte * • *Cum? (Zgomot vestind tnturnarea nunta• şilor.) RODOLF — Tăceri! Iată să înturnează de la biserică; cruţă pe nevinovata soţie şi cinste fiiului Vostru; o vecinică taină • • • D. DE JERMANI - Ba! Yreu să aflu • • • (Dermont şi Rodolf de abia sprijinesc pe d. de Jermani care vre să se ocoale; toată adunarea soseşte întovărăşind pe tinerii însuraţi.) SŢENA A TRIISPREZECEA Cei moi din urmă, JORJ, AMELIA, LUIZA, VARNER şi toată adunarea AMELIA (aruncîndu-să în braţile lui Dermont) — Ah, unchiul meu! Prie- tinul meu! Părintele meu! Ah, cît sînt de norocită! ' (Dermont o strînge în braţă.) JORJ (în parte) — Ce văd? VARNER (asemine) — Acesta-i streinul!* • • JORJ (încet lui Varner) — Nu era astă-noapte?» • • VARNER (asemine) — Aşa» • »Taci! JORJ — Dar Rodolf? VARNER — Eu nu l-am poftit. JORJ — Nu ne discopăr oare?» • • AMELIA (uitîndu-să la Jorj, d. de Jermani şi Dermont) Dar vă înturnaţi ochii» • • Nu-mi grăiţi» • »Jorj, acesta-i unchiul meu! JORJ — în adevăr, îmi aduc aminte de fisionomia d-sale. îmi pape foarte rău c-au sosit aşa de tîrziu şi n-au auzit giurămîntul ce am cuviritat. D. DE JERMANI — Poate trebui să mulţămeşti lui Dumnezeul VARNER (în parte) — Au spus» • • D. DE JERMANI — Lasă-ne pentru un minut, fata me. AMELIA - Eu!» • • DERMONT şi RODOLF (d-lui de Jermani) — Ce vrei să faci! D. DE JERMANI (Ameliei) — Du-te; am să grăiesc fiiului meu. AMELIA — D-ta! • ■ • Părintiîe meu» « • JORJ — Stă, Amelio, îţi poruncesc să nu te duci. Tu nu mai ai aicea alt stăpîn decît pe mine • • »De prisos este să se înfăşure cu secreturi ca . să rumpă brobodelnipul cu care ar vre să acopere difăimarea ce-mi gătesc. Pricep de unde vine această mişălească faptă. Urzitoriul ei (arătînd pe Rodolf) este faţă. Aşa, d-ta îmi vei da samă de o aşa neruşinată pîră. 462 RODOLF — Eu? * * * AMELIA — Geriule! • • • D. DE JERMANI — Sămeţulel DERMONT — Nu ocărî pe nirae; eu am • * « JORJ — N-ai fi cutezat; astă-noapte ai fost cu mine, şi trebuia să taci. TOŢI — Astă-noapte! • • • VALENTIN (alergînd înspâimintat) — Domnule! Domnule! Un maghistrat au venit; cere să între îndată. JORJ — Un maghistrat! • • • D. DE JERMANI - Ce caută? - • • RODOLF — Ce însămnează?- • • VARNER (în parte) — Sîntem prăpădiţi; îi pentru diamanturi • • • DERMONT — Ceriule! Privăd. (Câtră d. de Jermani.) Scapă cinstea casii d-tale; zi să să dipărteză toţi streinii. (După porunca dată de Dermont, slugile trec în grădină şi în vremi c& persoanile nouă întră pe sţenâ, să vede ieşind toată adunarea.) SŢENA A PATRUSPREZECEA Cei mai de sus, un maghistrat, doi slujbaşi MAGHISTRATUL (cătră d. de Jermani) — Domnule, cu părere de rău viin să tulbur înalta ţeremonie ce vă adună, dar aşa cere datoria me. Fă,, mă rog, să să dipărteză persoanile streine. D. DE JERMANI — Aice nu este nime strein; tălmăceşti-te, domnule. MAGHISTRATUL — Trebuieşte. (Cătră Jorj.) Nu eşti d-ta d- Jorj de- Jermani? D. DE JERMANI — Fiiul meu? JORJ — Eu, domnule. MAGHISTRATUL — Nişte diamanturi s-au furat lîngă o casă caria poliţie îi ia sama. Mărturiile multor persoane ce s-au oprit dovide6c că d-ta, domnule Jorj de Jermani, eşti unul din cei obicinuiţi a casii aceea; şi că astă-noapte ai primit în casa aceasta, de la o femei cu prepus, nişte giuvaieruri ce nu pută fi a unei persoane de aşa stare. AMELIA (lui Jorj) — Ah • • • JORJ - Taci! D. DE JERMANI — Ce! S-au putut! Ticălosule! Iată-te, deci, însămnat ca un jucător! Iată numile meu pătat! îndreptează-te, sau nu te mai numi fiiul meu! MAGHISTRATUL — D-lui nu poate tăgădui. JORJ — Nu; şi pentru ce să tăgăduiesc? Nu sînt oare stăpîn faptelor mele?' îmi este oprit de a cumpăra un lucru ce-mi place? Şi. dacă acest, lucru vine dintr-un izvor necurat, sînt dator şi trebuie- s-o. ştiu? 403 VARNER (tncet lui Jorj) — Bine! Ţine-te. JORJ — Şi ce cei, tn sfirşit, domnule? -MAGHISTRATUL — Poţi înţălege, mărturisire, d-le, Înainte judecătoriei este neapărată; şi viu să te poftesc să mă întovărăşeşti. JORJ - Eu! - • • AMELIA — Dumnezeule! .D. DE JERMANI — Ce batgiocură! • • • Să te arăţi dinaintea unui tribunal împreună cu vinovaţii şi criminalnicii • • • Ah, mă rog I Domnule I AMELIA (maghistratului) — Pentru numile lui Dumnezeu! Cruţă pe soţul meu; priveşte disnădăjduirea tăUni-său; ne temim acum de zilile sale. Ah, mă rog, nu-i da lovitura morţii! MAGHISTRATUL — Madamă, rugăminţile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfinţenia legăturii ce vă uneşte, toate mă Invită a mă pleca. Dar soţul d-[ta]le trebui să-mi dei îndată - • - Ce văd? O, doamnei Giuvaierurile ce sînt pe d-ta • • . AMELIA - Ceriule! • • • JORJ (vrtnd s-o tragă) — Amelio • • • MAGHISTRATUL — Stă, madamă; cunosc pe d-ta podoaba ce mi s-au însămnat; aceste diamanturi trebui să fie acele furate. AMELIA — Ah - • • (Rumpe zgarda şi brâţelile şi le aruncă.) VARNER (apuctnd pe Jorj de mină) — Nu mă numi! AMELIA (spăimlntată) — Iată-le! O, Dumnezeule! Agiută-mă; scapă-mă din difăimare! * * • DERMONT (primind-o tn braţe) — Copila me! E. DE JERMANI — Lumină osîndităl- • - Zi de blăstăm!* • - Ah, simţesc că mori • • • AMELIA, LUIZA şi RODOLF — Ah! 11 (Să răpăd la d. de Jermani care leşină in braţile lor, şi îndată toate slugile sale tl tncungiură.) jDERMONT (maghistratului) — Domnule, vezi ce primejdie ameninţă zilile acestui bătrîn; ored că fără îndoială nu învinovăţeşti pe acest nemintios tînăr de o aşa faptă, de un prădăşug? Te rog să nu cei să te urmeză în minutul acesta. Răspund eu că să va înfăţoşa la cerce- tare giudecăţii. MAGHISTRATUL — Această încredinţare dată de un om ca d-ta, nădăj- duiesc că va agiunge ca să să îngăduie dovezile ce să cer de la d-lui. (Cătră oamenii săi.) Ieşiţi. (Maghistrâtul iasă; tn vreme aceasta rădică pe d. de Jermani leşinat. Varner şi el iasă.) 464 SŢENA A CINCISPREZECEA DERMONT, JORJ. apoi AMELIA, LVIZA, d. DE JERMANI $i toţi oamenii ccwii «ale DERMONT — Pănă aice, domnule, durerea şi respectul m-au făcut să tac dinaintea unui părinte oborît supt sarcina ruşinii şi batgiocurii unui fiiu nevrednic de el. JORJ (cu furie) — Domnule! - • • DERMONT — Ascultă-mă; din nenorocire am dritul a ţ-o porunci. Nu tre- buie să mai nădăjduieşti că după straşnicul vuiet ce l-au aţîţat viţiile inimii voastre şi isprava lor ce grozavă, te pot lăsa arbitru soartii nenorocitei mele nepoate. Nu; această însoţire pe care n-am putut-o preveni, această mîrşavă unire, de care şi eu voi fi răspunzători, nu pot să fie. Nu, domnule, nu vei face o jărtvă din fiica frăţîni-meu. Eu am s-o ocrotesc, s-o apăr, s-o scap din prăpastia în care ai s-o îmbrînceşti; şi o voi scăpa, stricîndu-ţi însoţirea. JORJ — Să-mi strici însoţirea! Ai fi plătit cu viaţa cuvîntul acesta* • «Dar nu, nu ţ-aş fi dat vremi să-l rosteşti, dacă această Amelie, a căria sînt acum bărbatul şi stăpînul, nu ţ-ar fi unită c-un nod ce te protectuieşte încă. Gel Pentru ca să te faci părîşul meu, mă prigoneşti? Şi cu ce drit vrei să-mi privighezi purtările, să-mi pui la cale faptile şi să-mi înlăn- ţuieşti voile? Sînt slobod acum, fac ce mi-i voie cu averea me pe care pravila mă face stăpîn; aice sînt în casa me, şi bagă samă că am dritul a da afară pe cei ce să ating de cinstea me. DERMONT — Nemulţămitoriule! Gînd eu am oprit • • • JORJ — Cînd ai obrăznicia* • • DERMONT — Sînt în casa prietenului meu, şi nepoata me nu va fi niciodată soţia unui jucători. JORJ — Pre defaimi mînia me! Ieşi! Ieşi de aice, sau nu mai răspund * * * AMELIA (alergtnd tnspăimtntatâ) — Stă! Stă!* • • DERMONT (alergind la dînsa) — Amelîo 1- • • AMELIA (lui Jorj) — Pentru numele lui Dumnezeu, potoleşti-ţi pornirea; înăduşă aceste groaznice răcnite. Pârintile d-[ta]le ş-au venit în fire; îi acole lîngă noi • • • Ştiu cît ne temem de ce mai mică tulburare pentru el: s-au sfîrşit [sic] de-ţi va mai auzi glasu. Acum măhniciunea sa îi stînge puterile, şi mînia sa a să-l omoare. DERMONT — Vezi, ticălosule, îi să omori pe tatăl tău. JORJ (cu pornire) — Omul acesta să iasă de aice* * * AMELIA (lui Dermont) — Unchiul meu! • • • LUIZA (alergind) — Madamă! Madamă! Ah! Domnule, tatăl d-[ta]le s-au sculat mai mort; să trage, vine, te ameninţă • • • AMELIA (cătră Jorj) — Ah! Cazi la picioarile lui. DERMONT — N-a să-i fie milă de tatăl său* • • JORJ (cu turbăciune) — Nu, îh Cîtă vreme vei aţîţa tu mînia me! Lăsa- ţi-mă 1 Lăsaţi-mă să dau afară pe omul acesta* • • (Traşi de strigările lui Jorjf a mulţime de persoane venite la nuntă aleargă dispre grădină. In vreme ce d. de Jermani, tn ce mai mare nerînduialâ şi zmlncindu-să din braţile slugelor sale şi a lui Rodolf,. iasă din odaia sa şi să opreşte pe pragul uş(i.) D. DE JERMANI (fiiului său) — Opreşti-tje l • • • JORJ (înlemnit) — Ceriule! 1 AMELIA şi LUIZA (la picioarile d-lui de Jermani) — Iertare! IertareI* • *.. D. DE JERMANI — Ba nu! Glasul lui Dumriefceu să să audă în cele de pe urmă cuvinte a celui ce moare. Ascultă!* • • Soarta jucătoriului este* scrisă pe porţile iadului. Fiiu nemulţămitori! Fiiu, acum şi ucigaş de- părinte! Tu vei fi soţ vinovat şi părinte nelegiuit.' Jocul va deşchide pentru tine prapastia tuturor relilor; zilile tale să vor număra prin păcatele tale, şi viaţa ta să va stinge în ticăloşie, lacrămi şi mustrarea cugetului. JORJ — Părintile meu! D. DE JERMANI-Te blastăm! (Cade.) ŢIPET OBŞTESC - Ah!! I DERMONT (dtnd tn laturi pe Jorj) — Depărtează-te. (Amelia şi Luiza rănptn tngenucfiete la picioarele dAui. de Jermani„ şi toţi cei de faţă pătrunşi de măhniciune şi spaimă. Perdeaua cade*) i Sfîrşitul zilei întfti ZIUA A DOUA Persoanile JORJ DE JERMANI, în vrîstă de 40 ani VARNER, 41 ani DERMONT, 60 ani RODOLF, 37 ani VALENTIN, 45 ani AMELIA, 31 ani LUIZA, 50 ani CARL, mic jochei a lui Varner Persoane a balului, slugi şi a. Cincisprezece ani au trecut între ce întfti-şi-a doua zi. Intîmplarea are* loc acum în anul 1805, şi sţena să pitrece la Paris în casa lui Jorj de Jermarii. 466 ZIUA A DOUA teatru înfăţoşază un cabinet ce face parte din apartamentul Amelii şi care Ife în odaia ei de culcat. Acest cabinet are- cîte o uşă de amindouă latu- |We şi iih&i în fund. STB NA ÎNTÂIA AMELIA, LV IZ A, şi apoi, VALENTIN (La ridicarea perdelii, Amelia să vede şăztnd dinainte unui scriitori; scrie fi tş şterge ochii. Două luminări stinsă şi mai trecute cădesc că r! aşa au petrecut noapte. După puţin, Luiza întră.) §»UIZA — Aşa de mînecat sculată!* • • Ba nu, lumînările-s trecute. (Să jj;. uită în odaia de culcat.) Aşternutul nu-i răscolit, madama nu s-au cul- ^ cat; iar au scris toată noaptea • • • (Amelia lasă condeiu şi tş pune bas- maua la ochi.) Plînge; aşa totdeauna cînd îi singură. Sărmana me stă- ;: pînă! De cincisprezece ani iată viaţa sa I Cincisprezece ani de cînd s-au măritat şi nici o zi • • «nici un minut de fericire! Să vede tare ocupa- f7 risitâ. (Aşază prin odaie.) PiMELIA'-- Aşa, trebui să cer şi această de pe urmă silinţă, nu ca să mă scap fi pe mine din prăpastie: sînt femeia unui jucători, «ă cade să mă hără- h ze&c suferinţii; dar măcar ca să scap pe fiiul meu • ■ • (Relutnd condeiul.) Să sfîrşesc • • • HţUIZA — Vorbeşte de fiiul său. Madamă! ^AMELIA — Tu eşti, Luizo? LUIZA — Iartâ-mă; pare c-ai întrebat pe fiiul d-[ta]le? Doarme încă, dar dacă vrei să-l vezi • • • — îţi mulţămesc, buna me Luiză; aşa, numai viderea scumpului meu Albert îmi poate alina măhnicîunile; dar în ceasul acesta de dîn- ' Sul, de viitorimea lui mă ocuparisesc. LUIZA — Şi pentru aceasta privighezi! N-ai minte, madamă, şi trebui să te mustru • • • Am dritul, eu prietina voastră* be mai vechi, bâtrîna 'voastră guvernantă; destul îi că toată ziua îţi înghiţi necazurile, tre- : buie să mai pitreci şi nopţile plîngînd? AMELIA — Acesta-i sîngur minutul în care pot gîndi în voie la starea me. Bună Luiză, iubire ta cătră mine, tăinuirea, mintea ta meritează să-ţi deschid inima me: aceşti răvaşe ce mă vezi scriind cînd bărbată- meu lipseşte le adresuiesc unchiului meu. LUIZA — Cum! Madamă,domnului Dermonţ! Rudeniei d-[ta]le pe care d. Jorj l-au gonit după moartea tătîni-său. • •? (Amelia face semn Luizii.) Aşa, ;ai dreptate; să nu mai pomenim ace grozavă epohă. De cîte ori mi-am dojenit că n-am îndrăznit să-ţi încredinţez prepusurile mele!... Dar, madamă, unchiul d-[ta]le va veni să t-agiute? 467 AMELIA — ÎI chem şi de mulţi ani îi cei iertare. Acesta-i singur agiutoriul pentru fiiul meu • • • Poţi înţălege că tată-său nu ştie; iată pentru ce scriu noapte, cînd el joacă cărţile. LUIZA (cu oţărîre) — JoculI • • «Tot jocul!• • • Şi tot cu osînditul acel de Varner! Fiinţa ce mai ră, ce mai vicleană! Cum, de cincisprezeci ani d. Jorj nu vede că omul acest făţarnic îl înşală, îl năruieşte, îl trage la piire şi merge cu sîmeţia şi vicleşugul păn a îndrăzni să rădice ochii asupra soţiei- • • (O mişcare a Ameliei o opreşte,) Eşti pre bună şi pre răbdătoare, madamă; ţ-o Zic în toate zilile; în locul d-[ta]le aş dismăscui pe şiretul acesta. AMELIA —Ah! N-oi cuteza niciodată! Tu cunoşti pornirea şi iuţala lui Jorj; mă înfiorez cînd gîndesc că pot să-i aţîţi jaluzia; şi însă văd că mă pui în primejdie • • • (S-aude vuiet,) Dar ascultă. Oare-i Jorj ? - * * Vezi* • - De au perdut, şăzi lingă mine. LUIZA — Purure, iubita mestăpînă. (Să duce să vadă,) Ba nu; îi Valentin. (Valentin întră,) VALENTIN - Madamă, d. Varner. LUIZA - Varner! AMELIA — Ştii că nu vreu să-l primesc, cînd nu-i bărbată-meu acasă. VALENTIN — Ştiu, madamă. Dar asta-i de atria oară ce vine de dimineaţă încă păn a nti să face ziuă. în tot rîndul mi-au părut mai îngrijăt, mai tulburat. în sfîrşit, neputînd întîlni pe d. Jorj, mi-au zis că tre- buie numaidecît să-ţi vorbască îndată, pentru o mare nenorocire. AMELIA — Ceriule! O mare nenorocire!* • • Jorj au perdut făr îndoială, şi poate disperaţial Priimesc* • • LUIZA - Madamă!* • • AMELIA — Ba nu! * - * Ne amăgeşti, n-au văzut pe bărbată-meu; aceasta-i o cursă ce ticălosul acesta ar vre să-mi tindă. Valentine, nu-l lăsa să intre, şi pe urmă să duci această scrisoare* • - S-o închid. (Merge la scriitori, închide şi pecetluieşte scrisoare,) LUIZA (cu jale) — Sărmana femeii VALENTIN (tncet> Luizii, arătîndu-i nişte hîrtii) — N-am îndrăznit să-i spui* • -Uită-te, iar protesturi; volnicii 1 Or să împlinească astăzi, dacă* • • LUIZA — Ascultaţi. (S-aude vuiet,) AMELIA — Valentine, cine s-aude? LUIZA — îi domnul! AMELIA — Bărbată-meu! • • • S-ascund scrisoare - • • (Bagă răvaşu în sin,) LUIZA (Iniurnîndu-să spăimtntatd) — Madamă, domnul au lăsat pe Varner, vine singur; dar să vede că noaptea au fost înviforată, căci îi tare supărat! 468 AMELIA — Ah, tremur» • • (Câtră Luiza.) Nu lăsa să vie fiiul meu, să nu fie părtaş acestor înfricoşate sţene. Du-te, şăzi lîngă copilul meu. (Luiza vre să iasă, dar Jorj Intră ; să opreşte tn mijlocul casii şi Valen- tin M urmează trist ; Amelia şi Luiza rămîn ca tncreminite.) SŢENA A DOUA Cei mai de sus, JORJ JORJ — Madamă, de cînd ţ-ai înălţat drit a închide uşa me prietinului meu celui mai bun, lui Varner? AMELIA — N-am obicei a priimi aşa dimineaţă • • • Şi în nefiinţa d-]ta]le. JORJ — îndreptarea d-[ta]le îi deşartă. Urăşti pe Varner pentru că-i prie- Unu meu. ÂMELIA — El ţi-i prietin! • » » JORJ (lui Valentin) — T-oi da afară dacă de-acum înainte nu-1 vei cinsti după cuviinţă. VALENTIN — Să mă dai afară, domnule; pe mine, vechea slugă a părintelui d-[ta]le. Pe mine, care l-am văzut murind în braţile mele. JORJ (c-un ton înfricoşat) — Taci» • • AMELIA — Valentine! (li faci semn să tacă.) JORJ (tn parte) — îmi aduce aminte totdeauna» • • (Luizii.) Ce faci acole? LUIZA — Domnule, stăm spre slujba madamii. JORJ — Nu-i vremi acum» • • Ieşiţi. VALENTIN (dtnd lui Jorj nişte hirtii) — Domnule, de dimineaţă mi-au arătat aceşti hîrtii; mi-au spus c-or să împlinească astăzi. JORJ (boţind htrtiile cu minie) — îmi bat joc! Aide, duceţi-vă. (Valentin iasă prin fund, şi Luiza Intră în odaia de culcat. Jorj şi Amelia rămîn singuri.) JORJ — Norocul m-au tratarisit în iastă-noapte c-o nătîngie nepilduită» • • Te rog, cu cuvinte; n-am umor s-ascult dăscălii; răspunsul meu ar fi fără replică; nu era mai greu hazardului a mă îmbogăţi decît a mă nărui; d-ta însuşi în mai multe rînduri ai simţit isprava favorurilor sale; şi aceşti rămăşiţuri de îmbielşugare â cărora dărâmăturile ne împregiură sînt încă dovezi. îmi va venirîndulîn capriţiile soartii» • • Dar în iastă noapte mai ales! S-au jucat de toate cumpănirile mele. Ce-i dreptul, avem puţine agiutoruri; şi am perdut tot. îmi trebui bani. AMELIA - Bani! JORJ — Aşa, astăzi, în iastă dimineaţă» • • Sau sînt perdut. AMELIA — Perdut! Prietinul meu, cunoşti starea noastră: ţ-am dat giuva- ierurile mele, nu mai am nimic; nu ne-au rămas decît mobilile aceştii casă. JORJ — Slnt zălogite. AMELIA,— O* Dumnezeule! Aşadar, nimic nu-i a noştru. t JORJ — Aicea; nu ♦ • • Dar, iţi rezic — şi ţn-ai aşculţa fără sfătuifile -ce ţ-au dat unchiul d-[ta]le — îmi trebui bani sau sînt perduL (Să pune gios posomorit.) AMELIA — Mă înfiorezi, prietinul meu! • • • Ah, dacă ceriul s-ar pleca a-ţi deschide ochii! Priveşte cit am fost. de nenorociţi pănâ astăzi I Mai purure în ticăloşie, uneori până şi în mijlocul unii luciri amăgitoare; cuprinşi de griji, de prigoniri, de groji, adesăori de ocări şi de difăimări, am pitrecut cincisprezeci ani fără a cunoaşţe o singură zi de odihnă, cu cît încă mai puţin de fericire • • • (Jorj face un semn de nerăbdare.) Nu îţi prescriu acestea v prietinul meu, ca să-ţi mustru lacrămile mele, dar ca să-ţi cei o soartă mai puţin ticăloasă. O parte din zăstrea me, dispârţită de averea'ta, ne rămîne pentru că eşti a ine; venitul ei, şi care trece pe nesimţite în nerînduiala traiului nostru ne agiupge ca să vieţuim în pace, în vreun loc dipărtat, într-o stare întunecoasă, dar încaltea ticnită. Ah! Prietinul meu, de ai vre, de astăzi am lisa casa această ipare; oraşul acest atît de primejduincios pentru tine ţ minciunoşii tăi prietini care te viclenesc. Ai afla un dulce răpaos; aş jărtvi toată viaţa me ca să fac pe a ta norocită prin purtările mele de grijă, dragostea şi munca me de va trebui. Copilul nostru ar creşte subt ochii noştri, şi în curînd ai gusta fericirea vieţii! Oh! Prietinul meu! Să fugim de iadul în care sîntem; părăsăşti-te de acest blăstă- mat joc; fericirea ta şi viaţa me îţi cei în genuchi. (Ingenuşhe.) JORJ (râdicînd pe Amelia şi sculindu-să şi el) — D-o mie de ori mi le-ai zis acestea; un venit de cîteva mii de franci, un sat de lăcuit; o viaţă ticăloasă! N-oi pute-o suferi; bogăţia ambiţionez; n-am avut-o odată? li pre tîrziu. Amelio, îmi dai restul zăstrii tale; aceasta îţi cei şi eu* • * AMELIA - Cum!* • • JORJ — O sută de mii de franci pe care eşti tu stăplnă. încredinţază-mi suma aceasta numai pănă mini; mîni ţ-oi da-o îndoită. AMELIA — O, Dumnezeule! Ce îndrăzneşti a-mi propune? Aceasta-i sin- gură viitorimea fiiului meu. JORJ -r Mîni, îţi zic! • • • AMELIA — Astăzi vei juca, şi mîni fiiul meu va rămîne muritori de foame! JORJ — Amelio, îţi sînt bărbat şi ştii că-ţi pot porunci. AMELIA — Jorj, sînt fără apărare, poţi să-mi iei viaţa; dar nu mi-i face niciodată să dismoştinesc pe fiiul meu. JORJ — Aşadar, tu alegi mai bine să mă vezi în mînile călăului\ AMELIA — Vai mie! Ce zici ? 6, Dumnezeule! JORJ — Află dar, de vremi ce trebuie, află că împins de nevoi, turbăciune, şi disperaţie, într-o zi, zi pentru de-a purure osîndită, în care..soarta mă apăsa, fiind fără nici o nădejde, am făcut hîrtii mineiunoasă. 470 AMELIA — Ahl Tatăl tău prezisesă în blâstămul său că vei sfîrşi prin un . păeat. JORJ (apuclnd'O de mină) — Ticăloaso! • • • AMELIA — Iertări! Iertări! (Valentin şi Luiza, traşi de strigări, aleargă.) VALENTIN şi LUIZA — Madamă! JQRJ Cine vă cheamă? VALENTIN — Mi s-au părut c-am auzit • - • LUIZA — Mi-au părut că madama chema. JORJ — Ba nu; ieşiţii AMELIA — Duc^ţi-vă, prietinii mei • • • Vi s-au părut. Vrem să fim sînguri. (Slugile iasă.) JORJ — Cunoşti acum tot adevărul; aşa, bileturi de poliţi minciunoasă c-o iscălitură făcută de mine • • • Mîni • • • AMELIA — Mă îngheţi — care-i soma? JORJ — Mai pe atîta decît ai. AMELIA — Pe atîta!» • «O, Dumnezeule! JORJ — Dacă aşa şi în iastă-sară n-oi scoate aceşti hîrtii ce mi-au făgăduit că le or ţine în depozit, mîni••• Mîni la vade sînt perdut! AMELIA — Aşa, perdut! JORJ (scoţînd o htrtie din sin) — Am făcut acest act - • -Aceasta-i o împu- ternicire dată de d-ta lui Varner! • • • AMELIA — Lui Varner! • • • JORJ — Ca să iei în numile d-[ta]le banii ce ai la bancheri. AMELIA — Oh! Fiiul meu! JORJ — Eu nu pot să m-arăt. Amelio, vezi poziţia me ce disperată; iscă- leşte actul acesta, sau aici în ochi-ţi mă omor. AMELIA — Stă! • • • Poţi să te temi că t-oi lăsa să mori! JORJ — Priimeşti • • • ? AMELIA — Âdă • • • Scăpîndu-te pe tine de difaimare, scap şi pe Albertul meu. (Merge la scriitori şi iscăleşte,) JORJ (in parte) — Iscăleşte! AMELIA — Ţine, aleargă; sfarmă dovezile păcatului • • • Jorj, spre răsplătire îţi cei numai să te laşi de joc. JORJ — Pentru de-a pururea, scumpa mea Amelie. (Cheamă.) Valentine! Oamenii mei! (Valentin, Luiza şi slugile intră.) AMELIA — Ce vrei să faci?» • • JORJ— Nu te mai teme; soarta noastră să va priface curînd (Cătră slugi.) Valentine, pune să gătească sala ce mare, să fie bogat împodobită. Am adunare în iastă sară; dau bal. AMELIA — Bal • • • ! tn minutul • • • 471 JORJ — Trebui să-mi ascund supărare — toată lume-i poftită ; va fi bal şi consert; nu te ingrijă de cheltuială, într-un ceas ţ-oi aduce aur. Adio, iubită Amelie. AMELIA — Pentru Dumnezeu, aleargă de scoate • *. • JORJ — Bine, am vremi, fin parte.) Mai întăi trebuie să îndoiesc această somă. Am perdut mult astă-noapte* astăzi trebuie să Am favor. Varner m-aşteaptă; s-alerg! Spre revideri, Amelio. Să să îngrijască de gAtirea balului. (Iasă, slugile îl urmează,.) SŢENA A TRIA A MELIA, LUIZA, apoi VALENTIN şi la urmă DE&MONT LU1ZA — Dumnezeul meu! Draga me stăpînă, ce-au urmat? Tremuri încă şi însă domnul Jorj iasă plin de vesălie. AMELIA — Ah! Luizo • - • De abia văd • • • Simţesc câ nenorocirea me este mai presus de puterile mele. Am făcut jărtva, nenorocitul meu copil va trăi în ticăloşie • • • LUIZA — Ah! Mă pricep • • • (Valentin intră cu grabă, ţiind un răvaş.) VALENTIN — Madamă, în ceasul ce ieşă domnul, un om a căruia chip pare că mi-i cunoscut, dar de care nu mi-am putut aduce aminte, s-au apro- piet de mine, mi-au dat acest răvaş, şi m-au rugat cu oareşcare uimire să ţ-îl dau îndată. AMELIA — Un răvaş! • • • Oare trebui?* • • LUIZA — De ce te poţi teme? AMELIA — Nu ştiu ce tremur mă apucă. Poate iar vro nenorocire • • • (Ce- teşte.) Ceriule l Ce văd? • • • Unchiul meu; este aici • • • Dumnezeul meu, îţi mulţămesc; îmi trimiţi în sfirşit un protector. (Sărută scrisoarea; Dermont s-arată.) DERMONT — Amelio! AMELIA (alergînd spre el) — Ah! Unchiul meu! (Să aruncă In braţile sale; Dermont o priveşte cu întristare; Amelia pltnge; Valentin şi Luiza iasă.) SŢENA A PATRA AMELIA, DERMONT, apoi LUIZA AMELIA (plingtnd) — Nu m-ai numit încă nepoata d-[ta]le? DERMONT — Nu te-am strîns pe inima me? AMELIA — Nu-m răspundei; socotem că m-ai fost părăsit. DERMONT — Din nou lăsasim Europa; toate scrisorile tale le-am priimit odată; într-acel ceas mi-am lăsat toate trebile; în loc de a-ţi răspunde, am alergat; în loc d-a te cerceta, am venit să te aflu. Ştiu tot>, • - Ei, Amelio, nu ţ-am prezis soarta ta? 472 AMELIA — Ah I Unchiul meu, stnt tare nenorocită! De mă vei lăsa, nu-ofti rămîne decît moartea! DERMONT — Să te las! - • - Niciodată - • - ştiu că acum Jorj nu mai ar# nimic din averea tăttni-său. AMELIA - Nimic. DERMONT — Datorii multe • AMELIA - Aşa. DERMONT — Dar zăstrea ta? AMELIA — I-am dat şi rămăşiţa. DERMONT — Ce! Ai uitat că eşti mamă? AMELIA — Trebuia • • • Ah! De ai şti • • • DERMONT — Aşa silnicia lui, tirania lui! - • - Aşadar, au călătorit toată calea jucătorilor! Fiiu nătîng, soţ vinovat, părinte nelegiuit, nu i-au mai rămas decît a să face criminalnic. AMELIA - Ah! DERMONT — Poate şi este • • • Aşa înfricoşarea ta me o spune • • • Pe drumul păcatului nu sînt hotară; jucâtoriul îş perdi averea, şi să face hoţ. AMELIA — Stă! • • - Vai mie, cruţă-1; îi tatăl fiiului meu. DERMONT (tmbrăţo?tndu-o) — Jalnică jărtvă! Dar să nu mai gîndim decît la soarta ta - • - Curaj, Amelio, eu voi fi protectorul tău; însă nu mai este vreme de stat în cumpănă; trebuie să dispărţeşti soarta ta d-a lui Jorj; trebui să sfărmi îndată nişte lanţuri • • • AMELIA — Nu mîntui - • • Ah! Unchiul meu, cit mă giudeci de râu! Să las pe bărbată-meu! Aceasta am făgăduit dinainte altariului? Ba nu! Sînt a sa; de-ar fi făcut zilile mele fericite, aş binecuvînta ceriul; •) le împle de amărăciune, sînt datoare să-mi sufăr soarta şi să-l întovă- răşesc păn la mormînt. DERMONT — Poi dar, ce aştepţi de la mine? AMELIA — Ah! Unchiul meu, sînt mamă, cunoşti grija me pentru fiiul meu - * • DERMONT — Tălmăceşti-te, ce vrei? AMELIA — Eu nu mai am nimic; viaţa me este hărăzită lacrimilor şi nu aştept decît ticăloşia - • - Care mînă să va pleca? DERMONT — Agiunge; te pricep. Unde-i fiiul tău să-l sărut. AMELIA — Ah! Aice-i, dar nu îndrăznem • • • DERMONT — Să poate • • • 1 Să mi-1 aducă. AMELIA (chemtnd) — Luizo, Luizo! (Luiza pine.) Adă-mi pe fiul meu. îngăduie! Ce s-aude? (S-aude glasul lui Jorj.) LUIZA — Madamă, domnul vine; întră, vine în sală. AMELIA - Ceriule 1 DERMONT — Eu ies îndată; nu mă pot întîlni c-un om ce m-au gonit din casa sa* * - Ne vom mai vide, Amelio, îmi vei da de ştire la Rodolf Dericurt, AMELIA - Rodolf?* ■ • DERMONT — Aşa, am păstrat acest prietin, dar Jorj vine, adio, nepoată. LUIZA — Stă, nu te poţi feri, vine la madama. AMELIA - Stă • • • DERMONT — Ba nu pot. LUIZA — Dacă ai vre... (Arată odaia de culcat.) DERMONT — Această odaie... AMELIA — Este a me. DERMONT — Aşa, păn şi cu preţul aceştii umiliri, mă voi feri de un om a căruia viderea mi-ar răzvrăti inima. LUIZA - Iată-1. (Dermont intră tn odaia de culcat şi Luiza tn cabinet. Jorj cu toate slugile intră vesel.) SŢENA A CINCEA AMELIA, JORJ, VALENTIN, slugi JORJ (dînd o pungă lui Valentin) — Mergiţi, împliniţi poruncile mele, vreu odăile mele să fie strălucite. Nu cruţaţi banii, videţi că am. (Valentin şi slugile iasă.) Bună dimineaţă, iubită Amelie; dar ce? Nu gîndeşti la toaleta dr-[ta]le? AMELIA (încet) — Bine, prietinul meu — scos-ai hîrtiile? JORJ — Desară... Mîni... Avem 24 de ceasuri. Să ne ocuparisim acum de bal; nimic nu va fi mai frumos, nu iubesc adunările celi obicinuite unde urîtul şi cu eticheta preziduiesc. Dau bal cu mască; trebuie să ne folosim de împărăţia nebuniei acum în carnaval... Vor fi femei minunate: toată opera măscuită. AMELIA — Grăieşte mai încet. JORJ — Vreu ca sara me să aducă mirare la tot Parisul. Ţ-or aduce îndată podoabe... Varner le-au ales toate. Vreu să eclipseşti pe toate femeile din adunarea me. AMELIA — Bine... Nu vorbi aşa tare. JORJ — Pentru ce? Vor face muzică; Varner mi-au adus aminte că-ţi tre- buia o harpă. AMELIA — Iar Varner! Domnule, n-oi putâ... JORJ — Madamă, îi să poţi face ce vreu! AMELIA — Bine, bine; nu te porni. JORJ — Dar de ce această frică? Pentru ce te tot uiţi spre odaia aceea? AMELIA — Ba nu; te-ncredinţez... JORJ — Te tulburi! Amelio, pesămne este cineva acolo! 474 AMELIA — Luiza şi fiiul meu. JORJ — De ce te-ngălbineşti?... Ba nu... Îmî tăinuieşti ceva... încă!..• Trebui... AMELIA (oprindu-l) — Prietinul meu... JORJ (furioz) — Tremuri! Amelio, dacă cîndva un prepus s-ar vîrî în sufle- tul meu, nu poţi să privezi pănă unde furia me... AMELIA — O, Dumnezeule!... JORJ — Vreu să aflu... (Vre să între în odăi; Dermont s-arată.) SŢENA A ŞASEA AMELIA, JORJ, DERMONT DERMONT (lui Jorj) — Opreşti-te! JORJ - Ce văd?... DERMONT — Nu difaima pănă şi însuşi virtutea. JORJ (uitîndu-sâ la Amelia) — Dermont!♦.. AMELIA — Pentru numile a orice am făcut pentru d-ta, nu-1 atinge mai mult. JORJ (lui Dermont) — Ce pricină te aduce în casa me? Ce cauţi aice? DERMONT — Am vrut să mai văd pe fiica frăţini-meu. Am vrut să giudec prin ochii mei de soarta ce i-am fost prezis. Nu m>am înşălat, şi ţ-ai ţinut giuruinţa. Cît pentru voi, domnule, nădăjduiem să nu calc nici- odată giurâmîntul ce făcusem de a nu te mai vide. Prepusul vostru cel nedrept, gata a să priface în pornire au trebuit să mă facă să-l uit; n-am a-ţi mai zice nimic. (Pleacă să iasă; Jorj să tniurneazâ.) AMELIA (bărbată-sâu) — Nu-1 opreşti? JORJ (cu asprime) — Nu. DERMONT (oprindu-să în fund şi priimind pe Amelia tn braţă) — Gingaşă şi duioasă jărtvă! Păzeşti-te să nu cazi subt sarcina lanţului tău. Adă-ţi aminte încaltea că ai un părinte şi că priveghează asupra ta. Adio, fata me. (Dermont iasă; Amelia pllnge, Jorj vine la dlnsa mtnios.) SŢENA A ŞAPTEA AMELIA, JORJ JORJ — îi pre mult; am suferit ocara, dar vei şti cu ce preţ. Madamă, îţi poruncesc să nu-1 mai vezi niciodată. AMELIA — Pe dînsul?... Ah, nemulţămirea d-tale îmi răzvrăteşte inima... Ţ-am jărtvit tot: nu mai am decît acest prietin pe pămînt; fiiul meu dismoştenit n-are decît acest protector în lume, şi vrei să ne lipseşti şi de el! 475 JORJ — Aşa; !1 urâsc pentru că mă difaimă şi pentru că te-nvaţă a mă ud. AMELIA (cu blîndeţă) — El 1... Oh, prietinul meu, niciodată nu vei cu- noaşte inima sa. JORJ — Taci! Vin; ştergi-ţi lacrămile. (Amelia îş şterge ochii; Valentin întră urmat de multe modiste care aduc cutii cu podoabe, şi două slugi o harpă intr-un toc. Varner întră c-un aer vesel.) STB NA A OPTA Cei mai de sus, VARNER, LUIZA, slugi, modiste 9.a. VALENTIN — Madamă, din porunca domnului aduc pentru d-ta podoabe şi o harpă. JORJ — Bine; dar unde-i Varner? VALENTIN - Iată-1. VARNER — Bună dimineaţă, scumpule prietine... Madamă, dă-mi voie ca respectul meu... (Vre să sărute mina Ameliei, ea să trage.) (In parte.) Au plîns... Şi mai bine!... (Lui Jorj.) Prietine, vezi c-am împlinit cu zelu prieteşugului dorinţile şi voia ta. (Modistelor.) Intraţi la madama... Duceţi harpa în sală, şi tocul în iastă odaie. (Arată odaia de culcat. Slugile fac ceea ce le-au poruncit.) JORJ — Amelio, nădăjduiesc în complăcerea ta ca să faci oinstea şi podoaba adunării. AMELIA — Aşa, domnule, îmi voi şterge lacrimile şi voi zîmbi prietinilor d-[ta]le. (Jorj duce pe Amelia în cabinetul ei. Valentin şi slugile iasă A VARNER — Bine! Toate să-ndeplinesc... Scoposul meu s-au pus la cale şi cursa-i bine tinsă... Jocheiul meu este isteţ, cu duh; în iastă-noapte va fi la postul său... Falnico Amelie, trebuie să te pleci. Mini ai să fii a me... Acum să dipărtez pe Jorj. (Jorj să vede înturnindu-să cu grăbire.) SŢENA A NOUA JORJ, VARNER JORJ — Ei, iubite Varnere, dinioarea cînd te-am lăsat, urmat-ai şansul meu? Tras-ai vrun folos din favorul meu? VARNER — Am jucat cîteva bileturi, dar norocul s-au schimbat deodată. Am perdut zăci mii de franci. JORJ — O bagatelă; eu am fost ctştlgat triizăci de mii. Ayem tnsft nădejdi In ctştigul ce gtndem că-i face tu ca să scot o parte din blăstftmatile celi de poliţi pe care nu trebui s-aşteptăm să să ivască mini. VARNER (c-un aer minciunos) — Nu-i să le plăteşti cu banii femeii tale? JORJ — Negreşit, şi soma o am, afară de vro cîteva mii de franci ce m& ţine balul acesta... însă, d-oi da banii, nu ne mai rămtne nimic, în vremi ce ei în mînile noastre în puţine ceasuri să pot îndoi. VARNER — Fără-ndoială. în iastă-sarâ la miezul nopţii, toţi jucătorii noştri s-adună* Are să fie cneazu rus şi dama din Irlanda; lupta a să fie vie; ştiindu-te cu bani, am dat şi parola ta. JORJ — Bine ai făcut... Dar, balul meu...? VARNER — A fi femeia ta. JORJ — Aşa, îi destul; ne-om duce. Să las acest aur pănă anu-1 îmmulţi norocull De-aş şti că m-a şi turti subt roata sa. Vom împărţi soma aceasta; vom lua fieştecare cîte giumătate; şi amîndoi, luători-aminte, statornici, liniştiţi, ne vom urma cu ochii... VARNER — Ba eu n-oi fi cu tine; dar t-oi agiuta într-o altă luptă. La amba- sadorul persienesc slnt în iastă-noapte cărţi; am dat ştire prietinilor mei, trebui să povăţuiesc partidile. JORJ — Bine. Cunosc iscusinţa ta; na-ţi pe giumătate de bani. VARNER (tn parte) — L-am prins! JORJ (dtndu-i bileturile) — Patruzăci şi cîteva mii de franci; îmi rămîn şi mie pe atîţa. Mîni la şasă ceasuri ne vom întîlni. VARNER (tn parte) — Noapte este a me. JORJ — Şi cu cîştigul vom scoate poliţile pe care au făgăduit că nu le va da, şi vom rumpe pe cele minciunoasă. VARNER - Taci. (Valentin întră.) SŢENA A ZECEA JORJ, VARNER, VALENTIN, LUIZA fi in urmă modistile ieşind din cabinet; in vreme* aceasta CARL (jochei lui Vamer) să vird pe furiş in odaie VALENTIN — Domnule, au început a s-aduna. LUIZA — Madama-i gata. JORJ — Iată viu. VARNER (încet Ivi Jorj) — Nu uita că te aşteaptă la miezu nopţii. JORJ — N-oi lipsi. VARNER - Mîni. JORJ — Aşa, mîni. (Jorj întră la femeia sa. In vremea aceasta modistile iasă, şi jockeiui întră pe furiş fără să-i iei sama Valentin. Varner rămtind sîngur pe sfenă, face sămn jocheiului care să vtră tn odaia de culcat.) 4Tf .VARNER (singur) — Aide! Toate merg bine. Cit pentru Jorj, a sosi pre tîf- ziu. Hîrtiile plastografe sînt acum în mînile procurorului crăiesc; din norocire, eu am bani d-agiuns, şi în iastă-noapte... VALENTIN (viind) - Domnule. VARNER - Iată-mă-s. Teatru să priface STENA A UNSPREZECEA Pantomimă şi bal Sţena înfăţoşazâ o bogată galerie. în minutul schimbăriit să vede tot fundul teatrului plin de cavaleri şi dame împodobite. Să pun In rtnd şi balul începe. La sflrşitul balului, tnceplnd a întuneca, să vede Jorj şi cu Varner cău- tlndu-să, vorbindu-şi tn taină, apoi ieşind... Amelia Ingrijătă le ia sama, slugile Intră, aduclnd luminări; toţi cavalerii iau clte o damă ; unul ia mina Ameliei, şi toată adunare trece tn sala muzicii. Teatrul să priface Sţena Infăţoşază odaia Ameliei care este de formă pentagonală. In fund este un pat bogat aşternut. D-amlndouă laturile clte o fereastră. Mai aproape de privitori, şi iarăş de amlndouă părţile, clte o uşă de cabinet. în stingă să vede tocul unei harpe. Odaia este mobilarisită cu o toaletă şi clteva jilţuri, şi pe toa- letă este un clopoţel. SŢENA A DOUĂSPREZECEA CARLU» în urmă LUIZA şi DERMONT (Este noapte. S-aude sflrşitul unui conţert de harpe şi alte instrumenturi Intr-o sală de alăturea. în vremea aceştii armonii, tocul harpii să deschide cttinel, micul jochei Carlu iasă; să uită tn odaie şi ascultă la uşă. Muzica încetează. Luiza deschide uşa cabinetului şi îndată Carlu care pîndeştey alargâ de s-ascunde tn toc. Luiza care au intrat c-o luminare, aprinde două frumoasă făclii ce stau pe toaletă.) LUIZA — Oare ce s-au mai întîmplat?... La miezu nopţii vizita doinnului Dermont! Nu ştiu de fac bine, dar p-ascuns nu-1 pot aduce decît aice... Odâile-s pline de oameni. Valentin a să-l aducă pe scara din dos... (S-aude bătlnd încet.) Iată-1. (Deschide. Valentin aduce pe ) .■ Dermont şi să trage.) , t ; . v DERM0NT — Ţrimete să spuie domnului Jorj de Jermani Qă trebui să-i vorbesc îndată. 478 LUIZA — Domnului Jorj!... Ce! Cu d-lui vrei să vorbeşti?... DERMONT - Aşa. LUIZA — Nu să poate. DERMONT - Cum? LUIZA — Oh! Nu ştii pesămne că în toate nopţile nu-i acasă; şi după obicei s-au dus să joace cărţile. DERMONT — Cărţile! Ticălosul! Dar acest bal? LUIZA — Numai madama primeşte, sîlindu-să a-şi înghiţi lacrămile. DERMONT — în ce ceasuri! Cheamă dar pe nepoată-me. LUIZA — Pe madama!... Mă îngrozeşti domnule... Ce este? DERMONT — Vremea trece. Du-te degrabă. LUIZA — Alerg. (în parte,) S-au mai întîmplat vro nenorocire. (Iasă.) DERMONT — Este cu neputinţă să i ascund lovitura ce-a s-o oboare. Săr- mană Amelie!... Şi ticălosul să lasă la turbăciune jocului, în vreme ce-i gătesc feră, poate şi moartea. (Luiza aduce pe Amelia, şi să trage.) SŢENA A TRIISPREZECEA AMELIA, DERMONT, LUIZA. In urmă, RODOLF, CARLU (in toc) AMELIA — Dumnezeule! Unchiul meu! în minutul acesta! Ce pricină te aduce noapte? Ce nenorocire vii să-mi mai vesteşti? DERMONT — O nenorocire... Aşa, o nenorocire nevindecată. Curaj, Ame- lia me, nu-ţi mai pot tăgădui soarta ta. Jorj îi perdut de nu va fugi; au făcut poliţi plastografe. AMELIA — M-aşteptam la această groznică lovitură; ce? S-au aflat? DERMONT - Ştiei?... AMELIA — De astăzi numai. DERMONT — Şi de astăzi numai, vinovăţia sa s-au descoperit. Un ticălos cămătari, în mînile căruia vinovatul tău soţ didesă aceşti hîrtii s-au înfăţoşat la bancheriul a căruia nume să vede pe minciunoasile poliţi; bancheriul vede plastografie, opreşte hîrtiile, dă de ştire, şi curînd iasă din mărturiile cămătariului că aceste criminalnice hîrtii sînt făcute de Jorj de Jermani. AMELIA —Ah! Unchiul meu! Agiută-1... DERMONT — Aşa, pentru tine... Pentru fiiul tău... Dar trebui să-l gă- sesc. Să-i dau de ştire. AMELIA — Oh! Nu ştiu! Ah! Nenorocita de mine! LUIZA (alergînd) — Madamă, un strein care zice că are a-ţi spune un mare lucru cere să-ţi vorbască îndată; să răspunde de la d. Dermont. . DERMONT (cătră nepoatâ-sa) — Nu te spâimînta; îi prietinul meu Rodolf1 Dericurt... Zi să între îndată... Trebui... Fără sunet. (Luiza iasă.) 479 Eu l-am rugat să vie ca să ne sfătuim. Rodolf te va sluji cu acelaş zel precum şi eu. LUIZA (aductndu-l) — Iată-1. RODOLF (Ameliei) — Iartă, mă rog... DERMONT — Nepoată-me cunoaşte pricina ce te aduce; grăieşte; ce ştii? RODOLF (Ameliei) — Numai ceasul acesta au mai răma» soţului d-[ta]le ca să scape din mîna poliţiei. Porunca s-au dat ca sâ-1 prindă; să gătesc a o pune în lucrare. închisoare să deschide, mîni soţul d-[ta]le va fi în feră. AMELIA — Ah, m-au oborît groaza şi spaima I RODOLF - Madamă... AMELIA — Pentru Dumnezeu, ce trebui a face? DERMONT — Să scapi în braţile mele. Albertul tău s-au făcut fiiul meu; ia şi tu o hotărîre co-o porunceşte siguranţia ta; dă un sfîrşit pătimi* rilor tale; părăseşte... AMELIA — Niciodată!... (Luiza alergtnd.) SŢENA A PATRUSPREZECEA Cei mai de eue, LUIZA şi apoi VALENTIN LUIZA (spârietă) — Madamă 1 Madamă! Dumnezeule! Ce-am auzit?... în sală este mare vuiet... Zic că pe domnul Jorj or să-l închidă în iastă-noapte. AMELIA — în iastă-noapte!... DERMONT — S-au descoperit tot! LUIZA - Ascultaţi I.. i AMELIA — Ce zgomot!... RODOLF — Trebui să-ţi închizi casa. DERMONT — Aşa; însă tu nu te mai poţi arăta, eu voi face să iasă aceşti primejduincioşi prietini. VALENTIN (care întrasă) — Este de prisos, groaznica novita au fost d-a- giuns; toţi s-au împrăştiet. DERMONT — Mai bine! Un scandal mai puţin. *f*rgi de stînge, închide uşile; toate să între în tăcere. (Valentin iasă.) Noi, iubite şi vrednice prietine, aide să gătim tot pentru fuga lui Jorj; o, de ar pută să fugă în iastă-noapte! Tu, nepoată, în minutul acest înfricoşat nu poţi nimic, închidi-te în odaia aceasta. De să vă arăta bărbată-tău, s-alerge îndată la Rodolf, de l-om pută scăpa, ne vom ispiti apoi să răscumpărăm cinstea. AMELIA — Oh! Scapă pe soţul meu! DERMONT — Dăc-oi pută... Dacă providerea n-au însămnat ceasul pedepsii sale... (Iasă amlndoi pe scara din dos.) 480 STENA a cincisprezecea A MEU A, LUIZA, CARLU (tn tocJ AMELIA (cu disperaţie) — Iată deci, sosiră groznicul ceas a dişteptării! Năruit, necinstit, gata a perdi slobozenia, a suferi batjocura!... Şi în vremi ce-1 aştept în truzile spaimii, el îi încă în mijlocul tovarăşilor şi a făptuitorilor păcatului său... Ol Dumnezeul meu 1 Cînd oi să văd sfîrşitul chinurilor mele! LUIZA — Toate s-au liniştit; dar ce viitorime ne aşteaptă... (Apropiin* du-sâ de Amelia.) Iubita me stăpînă, orice nouă nenorocire te va îngrozi, făgăduieşte Luizii să nu te lasă. AMELIA — Ah! Eu te giur! Să-mi rămîie măcar o prietină. Dar fiiul meu unde-i? LUIZA — Doarme la mine, madamă. AMBLIA — Aş vre să-l văd... Ba nu, lasă-1, nu-i tulbura somnul. Sărmanul copil!... (Merge să să puie gios, să află dinainte oglinzii, iş vede împo- dobirea şi să trage.) Ah! Gătirea aceasta şi ticăloşia! (Cătră Luiza.) Ie-mi podoabile aceste, giuvaierurile aceste, greutatea lor mă încuj- bează... O haină cernită ar fi trebuit să port de la măritare me. Vin, Luizo, vin, să nu mă vadă nime în strălucirea aceasta care m-ar osîndi spre defăimare. (Luiza ia o luminare şi urmează pe Amelia tn cabinet.) SŢENA A ŞASĂSPREZECEA CARLU, apoi VARNER (îndată ce Amelia şi Luiza au ieşit, tocul harpii să deschide cltinel, şi Carlu iasă; mai intăi ascultă şi tncredinţtndusă să duce de să uită la uşa cabinetului; apoi, tmbărbăţindu-să, deschide tncet fereastra şi face sămn c-o basma albă. Cum i să pare că au răspuns sămnului său, să tnturnează la toc, din care scoate o scară de mătasât o aruncă pe fereastră şi leagă capătul de cer- ceve... Varner intră cu chipul acesta, ţiind o sabie tn mină. Cum au intrat li arată cu degitu cabinetul unde să dezbracă Amelia, pe urmă ia clopoţelu de pe toaletă şi rumpe limba; în sfîrşit, slujindu-să şi el de scară iasă pc fereastră. Varner azvtrle scara şi rămîne singur tn odaie.) VARNER — Am izbîndit! A me este. Jorj nu va veni, l-am încurcat eu bine. Aide, curaj, Varner! Iată fapta ta ce de căpitenie. Tu ai bani; poţi fugi, poţi răpi pe Amelia... Aşa, această noapte va vide triumful tău. Curînd a să rămîie singură... S-aşteptăm. Femei nemulţămi- toare, nu-ţi va fi zadarnică difaimare atnoriului meu... Iatâ-le! Să las pe Luiza să iasă... Pare că toate îmi agiută că să-mi încredin- ţăze biruinţa. (întră tn toc, şi s-ascunde.) 481 SŢENA A ŞAPTE SPRE ZECEA AMELIA, LUIZA, VARNER (în toc) (AmeLa este îmbrăcată cu alb şi cu capul gol.) AMELIA — Acum te poţi duce, iubita me Luiză. LUIZA — Să te lasă singură!... Dă-mi yoie să pitrec noapte lingă d-ta. AMELIA — Ba nu, buna me Luiză ; cine ştie ce necazuri ne aşteaptă mtni? Du-te, cruţă-ţi puterile; odihneşti-te, o cei aceasta. încredinţază-te numai dacă-i închis tot şi ia cheia scării din dos. Dacă unchiul meu sau d. Rodolf vor veni la noapte, îi vei aduce pe acolo; de va veni bărbată-meu, voi deschide dincoace. (Arată ceealaltă uşă.) LUIZA — Bine, madamă, oi face ce porunceşti. Dar nu socoti că m-oi put* odihni cînd o mare primejdie te ameninţă; voi aştepta ca şi d-ta, voi privighe lingă fiiul d-tale. AMELIA — O, aşa! îţi recomenduiesc pe copilul meu- (Amelia să pune pe un scaun. Luiza încuie uşa scării şi ia cheia.) LUIZA — De vremi ce vrei, mă duc. Adio, iubita me stăpînâ. (Iasă.) SŢENA A OPTUSPREZECEA AMELIA, VARNER (Îndată ce Amelia au rămas singură, Varner deschide tocul şi iasă cttinelf să furişază pe lingă păreţi, pune sabia pe un scaon şi să naintează in vtrful degitilor spre uşa cabinetului.) ăMELIA (socotindu-să singură) — Nu-mi pot închipui toată lăţimea neno- rocirii mele, ticăloşie, difaimarea şi, spre vîrf durerilor, va trebui să fug, să mă dispărţesc de copilul meu! (Varner ia cheia de la uşa cabinetului; aceasta pricinuieşte un mic sunet care face pe Amelia să răsaie.) AMELIA (spărietă) — Dumnezeule! Tu eşti, Luizo? (Varner să trage cam îndărăpt.) Nu-mi răspunde nimel (Să scoală.) Este cineva aice... Cine-i?... VARNER - Eu. AMELIA - Ah! VARNER — Tăceri!... Nu ţipa, nu face zgomot! Amelio, ascultă-mă. AMELIA — Ce cauţi aice... Lasă-mă... Oi să chem. (Aleargă să iei clopo- ţelu şi vede că ii stricat.) Ah! Nu pot... VARNER — Nu; uită-te, am prevăzut tot. (îi arată cheia.) AMELIA-Vai mie!... Sînt prăpădită. VARNER — Ba nu; viu să te scap; cu toată asprimea ce mi-ai arătat, anto- nul meu... 492 AMBLIA — Ce grozăvie! Noapte!*.. Ah, văd toată adîncimea cursii unde vrei să mă tragi. Dar toată casa me cunoaşte ura ce-mi insufle, nici- odată nu-mi vor prepune păcatul a-ţi fi tovărăşiţă; nu, n-am a mă teme de nimic chemînd într-agiutor, şi te vor izgoni ca pe cel mai îngiosit om, şi ca pe cel mai osîndit făcător de rele... Ieşi, ieşi îndată fără să te ascunzi, fără taină. Acest fel, o femei ce să respectuieşte trebuie s-astupe gura prepusului şi clevetirii... Ieşi. VARNER — Şi o gîndeşti aceasta? Eu, să mă duc, după toate cîte am ispitit ca să te pot vide singură! Eu să mă las de fericirea a te sili să m-asculţi? AMELIA — Dumnezeule! Ce? Ai cuteza!... VARNER — Nu mă tem de nime în ceasul acesta; bărbatul nu-ţi va veni; slugile vi-s departe; a mele privigheazâ subt fereastra aceasta; şi dacă vrun cutezători... Uită-te, am arme. AMELIA - Ah! Mă înfiorez!... VARNER — Linişteşti-te, nu te teme nicicum... Un amorezat trebui oare să insufle atîta spaimă? Aşa, cumplito Amelie; te iubesc cu nemăr- ginire, şi cu toată difaimare ce-mi arăţi, vreu să te scot din ce mai groznică nenorocire. Nu căuta a te mai amăgi. O prăpastie îţi stă deschisă supt picioare. Jorj ii năruit, perdut, necinstit; o ştii; mîni — ticăloşia, difaimare... Nu mai are azil decît fundul unei închisori... Iată, piste cîte va ceasuri, ce soartă îi să ai cu Jorj. Sfarmă deci acest lanţ de fer; priimeşte un protector şi, mai bogată cu mine decît cum ai fost vrodată, vei afla iarăş disfătările, imbelşugare, fericire; şi t-oi da iarăş la lume, unde trebuie să-mpărăţască frumuseţile d-tale. AMELIA — Ticălosule ?... Nu ştiu cum putui să t-ascult fără să mori de ruşine şi de îngreţoşare... Nu, un suflet ca al tău nu-i de natură ominească. Tu, tu sîngur eşti pricinuitoriul şi unealta tuturor greşalelor soţului meu şi a nenorocirilor ce ne-mpilează; tu ai înveninat inima sa cu scîrboasele viţii ce degrăduiesc pe a ta; tu l-ai tras la necinste, la năruire, la piire sa. Şi vrei să-ţi încoronezi pacatile răpindu-mi cinste!... Ba nu, căci t-oi dismăscui însuşi dinainte soţului meu. VARNER — Şi ai îndrăzni?... Aşadar, iarăş arunci propunirile mele! De vremi ce este aşa, atîta ură trebuie să însoţască răsplătirea cu amoriu. Nu mă mai tem de soţul tău, şi vei fi a me, m-am giurat. AMELIA — Ah! Moarte îmi arăţi! VARNER - Amelio!... AMELIA (zărind sabia pe un scaon) — Geriule!... Am scăpat! (Apucă arma.) Mai bine moarte decît necinstea. VARNER - Nebuno!... (li zmlnceşte armay ş-o aruncă gios.) AMELIA — Mori!... (Cade leşinată; părul său să dizleagă şi să răschiră pe Ungă ea.) VARNER (sprijinindu-o) — Ah! (în minutul acesta s-aude băttnd la uşa cabinetului.) 483 STENA A NOUĂSPREZECEA Cei mai de sus, JORJ ^ORJ (din afară) — Deschide, deschide, Ameliol VARNER - O, blăstăm! Jorj! AMELIA (viindu-fi In. sine) — Ahl Soţul meu!... JORJ (cu tărie) — Deschide, deschide Iţi zic! Amelio!... AMELIA (cătră Varner) — Fugi, fugi! VARNER — Nu-i cu putinţă... Insă... tăceri!... (Sttnge luminările,) Cugetă că eşti necinstită do mă vei discoperi! (Să bagă tn tocul harpii.) JORJ — îţi poruncesc să deschizi, sau stric uşa. (O zgtlţie.) AMELIA — Ah! Aceasta-i moarte me! (Merge să deschidă, dar să povtrneşte fi cade leşinată lingă toaletă. Jorj, spărgtnd uşa, tntră fi tfi leapădă mantaua.) JORJ — Nime!... întuneric, tăceri!... Mi s-au părut însă c-am auzit vorbind; închipuirea m-au amăgit. Amelia doarme făr îndoială. Nu ştie încă piire me, năruire me, primejdia ce mă-mpregiură?... Eram prăpădit, dacă din întîmplare nu aflam tot... Şl Varner mă părăseşte în minutul acest groznic! Şi prin o soartă osîndită, iarăş am perdut? Ursită blăstămată! Aide, trebui să fug îndată! Să fug... Sîngur?... Ba nu, Amelia trebui să mă urmeză; care ar fi mîngîierea me?... Ah, simţesc că-mi este pururea scumpă, sînt încredinţat că mă iubeşte; mă va urma pretutindine... Trebui s-o diştept. (Merge spre pat, fi să-mpiedică de sabia lui Varner.) Ce lucru... (Să pleacă fi rădică sabia.) O sabie!... Drepte ceriule!... A cui îi ferul acestaî Nu-i al meu... Au întrat cineva la mine? Aşa, îmi aduc aminte... Uşa era încuietă pe dinlăuntru, am auzit grăind, au tăcut cînd am bătut... Ah! Discoperire a iadului! Sînt vîndut, vîndut de dînsa! în minutul cînd şi soarta mă turteşte! Vai şi amar nelegiuiţilor! în furia ce m-a- prinde m-oi răsplăti în sîngile lor! Amelio! Amelio! (Deschideperdelele; umblă prin toată odaia, fi vine la jtlţul lingă care ea stă leşinată.) Iată-o... îngheţată..^ Moartă!... (O rădică.) Amelio! AMELIA (viindu-fi în sine) — Ah! Soţul meu! Iertare! Iertare! (Cade tn genuchi.) JORJ — Iertare zici? Cuvîntul acesta te osîndeşte! Eşti vinovată! AMELIA — Ba nu, nu... Dar tremur... Fugi! (Văztnd pe Jorj căuttnd tmpregiur.) Nu-1 căuta; s-au dus. JORJ — S-au dus... Ticăloaso!... Priveşte acest fer asupra capului tău, şi răspunde giudecătoriului tău. Care-i scîrnavul tău amorez? AMELIA — Nu iubesc pe nime. JORJ — Osînditul ce-au fost aice! AMELIA — [Nu îndrăznesc; îl vei omorî! 484 JORJ — Aşa, tl voi omortl Ţi să cuvine să-ţi lauzi virtuţile, să-mi împutezi greşalile şi rătăcirile I Tu fără de legi, soţie pîngărităl Care te foloseşti de peirea me ca să faci ce mai neruşinată nelegiuire! Dar, blăstămatul tău tovarăş va peri subt ochii tăi! Unde s-ascunde? AMELIA — Nu ştiu... Am vrut să mori, n-am mai văzut nimic. JORJ — Aicea este; nu va ieşi viu! Unde te mistuieşti? (Umblă prin odaie, ţi merge de zgtlţie uşa scării din dos.) AMELIA (ţiindu-să de dtnsul) — Soţul meu! Soţul meu! JORJ — Unde-i cheia? AMELIA — N-o am... Fugi... JORJ (tmbrîncind-o ) — Lipseşte, de vrei să-ţi cruţi viaţa. (Sparge uşa şi iasă.) SŢENA A DOUĂZECEA AMELIA, LUIZA, VARNER (în toc), RODOLF, apoi JORJ şi maiîn urmă DERMONT, VALENTIN, slugi, soldaţi AMELIA — Dumnezeul meu I Dumnezeul meu I Opreşte acest păcat!... LUIZA (ţiind o luminare) — Madamă, d. Rodolf vine, trebui să-ţi grăiască* (Să iveşte de ziuă.) AMELIA (alergînd înainte lui) — Ah! Ceriul îmi trimete acest agiutorl RODOLF — Madamă, caut pe soţul d-tale, l-au văzut viind acasă; soldaţii au încungiurat casa, trebui să fugă... o* vremi ce vorbesc, Varner iasă pe furiş din tocul harpii, şi trecînd pe nesimţite pe dindârâplul lui Rodolf, iasă după Jorj.) AMELIA (câtră Rodolf) — Ah! Domnule! Nu mă lăsa; scapă-mă, scapă-mâî O înfricoşată amăgire rătăceşte pe bărbată-meu; sînge a să să versă... RODOLF — O, Dumnezeule!... Cum!... VARNER (aducînd pe Jorj care ţine pistoale în mîni şi arătlndu-i pe Rodolf) — Iată înşălătoriul Ameliei! AMELIA - Ah!... jORJ — îi să mori osînditule! AMELIA şi LUIZA— Stă! Stă! (Amelia s-aruncă înainte bârbatâ-său• Luiza trage pe Rodolf spre cabinet.) JORJ — Dă-te în laturi, ticăloaso! Să-mi satur turbăciune. (împinge pe Amelia şi sloboade asupra lui Rodolf amîndouă pistoalele ; Rodolf cade mort, şi Amelia leşinată. în minutul acesta s-aud strigări din toate părţile, şi Dermont intră cu grăbire pe uşa scării din dos; Valentin tl urmează.) DERMONT (lui Jorj) — Fugi! Nenorocitule I Nu te mai împotrivi; trăsură, cai; tot este gata... TOŢI (afară de Amelia) — Fugi!. (S-aude un zgomot de paşi, de arme şi de strigări.) 485 J.ORJ — Mă duc... (Ia pe Dermont de mină şi ii arată trupul tui Rodolf.) Dar m-am răsplătit. (Intumtndu-să spre Amelia.) Tu, vînzătoareo, vei fi părtaşă soartii mele. (O rădică în braţe şi fuge cu cUnsa pe scara din dos.) (Dermont şi Luiza r&mtn încremeniţi. Valentin încuie uşa scării. In minutul acesta, poliţia, care încungiurasă casa, trasă de vuietul armelor, năvă- leşte în odaie prin uşa cabinetului urmată de toate slugile. 0 parte din soldaţi cuprind uşile ; alţii strică uşa scării şi să ieu după fugari ; dar Luiza, ce stă la o fereastră, arată prin semn lui Valentin că stăpînii lor au scăpat.) Per- deaua cade. Sfîrşitul zilii a doua ZIUA A TRIA Persoanile JORJ DE JERMANI, de 55 ani; nenorocit, îmbrăcat sărăceşte* îmbătrînit de ticăloşie mai mult decît de vrîstă, şi purtînd în faţă diznădăjduire şi dovada păcătuirii VARNER, 56 ani; ticălos şi cerşitori; trenţos şi cu traista în şoldfaţa lui zugrăveşte toată degradaţi© vinovăţiei ALBERT, fiiu lui Jorj şi a Ameliei, 21 ani, tînăr ofiţeri BIRMAN, tractirgiu Mad. BIRMAN Un călători, 30, 40 ani AMELIA, 46 ani, îmbrăcată prost însă curat, perită la faţă dar tot cu înfă- ţoşare blîndeţii JORJETA, fiica lui Jorj şi a Ameliei — de 8 ani Slugi, fete, flăcăi, drumeţi, ţarani, soldaţi Cincisprezăci ani au trecut între actul acesta şi cel din urmă. întim- plare este în Bavaria pe drumul de la Minih, şi sfena să pitrece întăi într-un tractir, şi în urmă, în coliba lui Jorj. ZIUA A TRIA Teatrul înfăţoşază ograda unui tractiri care dă în drumul mare; în stînga, casa cu marca „Leului de aur“. De ceea parte, uşa unii pivniţi. Dinainte casii şi prin ogradă, mesă cu laviţi, şi feliuri de jocuri obicinuite pe la crîci- mile satelor. 486 SŢENA ÎNTĂIA Mad. BIRMAN, slugi şi slujnice a casii, berari Mad. BIRMAN (ieşind din casă) — Aide, Babeto, mişcă-te! Iute! Daţi degrabă! Puneţi masa ce mare în sală d-o sută de tacîmuril Tu ce şăzi? Du-te în pivniţă şi pune beri proaspătă în ulcioare. (Să văd întrînd de-o parte patru berari aductnd, cite doi, barilce de beri, şi de ceealaltây o slujnică vine c-un paneri mare.) (Cătrâ berari.) Bine aţi făcut c-aţi venit, or să bei az, îi praznicu satului. Coborîţi tot în pivniţă... (Cătrâ slujnică.) Vin mai aproape... (C&utlnd tn paneri.) Ia să văd; vînat, păsări; bine. Să zmulgă puii aceştia, să puie doi în frigare, şi să ducă degrabă unul fript la călătoriul de la n. 4. (Birman soseşti prin fund, slugile aleargă înainte lui.) SŢENA A DOUA BIRMAN, femeia lui, slugi BIRMAN (întrind) — Dislegaţi desagii; duceţi pe sura la grajdi, şi-i daţi un mănunchi de fin. Mad. BIRMAN — Iaca bărbatâ-meu!... BIRMAN — Bună ziua, femeiuşcă. (lş dă mantaua, biciu şi un pachet la o slugă care le duce in casă.) Un mănunchi de fîn, auziţi! (Cătrâ femeia lui.) Sărmană iepuşoară, două mile în trei ciferturi. Mad. BIRMAN — Te-ai întîlnit cu bailifu? Adus-ai voie ca să punem pe marca noastră: armile BavXriei? BIRMAN — Mai rămîne îndoită!... O tablă de 6 palme, şi slove de aur tocmai aşa de mari... Păn într-o lună, vezi tu, nu-i să mai auzi vorbind decît de tractiru de la „Leu de aur“, şi care să fie mai cu mulţi muşterei pe drumul cel mare de la Minih; iaca uită-te, toate-s pe formă. (Scoate din buzunari voia şi o dă femeii lui; mai are şi două scrisori pecetluite.) Mad. BIRMAN (văzînd scrisorile) — Ce mai ai tu acolo? BIRMAN — Aieste-s două cărţi ce le aduce căruceriu de la Vaisdruk; l-am întîlnit în drum. (Dtnd una femeii.) Aiasta-i pentru văru-tău Gurt: i-i trimete-o. Mad. BIRMAN — Bine... Da ceealaltă? BIRMAN — Ceealaltă?... O, ceealaltă... îi pentru oarecine ce nu-1 cunosc şi care nu-i d-aici din ţară. Mad. BIRMAN — Cum să poate? 487 BIRMAN — Pentru un capitan franţoz, care călătoreşte, care a să treacă pe drumul aista ş-a să stei la noi. Mad. BIRMAN — De mirare! BIRMAN — Zău aşa, caută deasupra, ţine, uită-te. Mad. BIRMAN (cetind) — Aşa... La d. Birman, la ospătăria „Leului de aur“, pe drumjil de la Minih... Strînge-o, şi d-a veni căpitanul franţoz, i-i da-o. BIRMAN — Negreşit. (O pune iar in buzunari.) Ei, ia spune-mi cine ţ-au mai venit cît n-am fost acasă? Mad. BIRMAN — Un neguţitori; au mas aice, pleacă în iastă dimineaţă; dar tu cum ai umblat? BIRMAN — Eu! Ia aşa cum mă vezi, am şăzut la masă cu domnu bailif. Mad. BIRMAN - Ce spui! BIRMAN — Ce vin! Ce ostropăţ de iepure, şi ce om de ispravă d. bailif * Ei, pentru ostropăţ, ba nu, eram să zic pentru d. bailif, am să-ţi spui o straşnică veste, o veste care a să facă o sărbătoare în tot satul* Mad. BIRMAN — Ce, mă rog? BIRMAN — Tu ştii pe omul cel rău ce-au sosit într-o dimineaţă, sînt doi ani d-atunce, care zice că vine din Boemia, din ţara ungurească, din toate ţările, c-o femei şi c-o copilă: care samănă aşa de sărac; în scu*t> streinu cel din Muntile Roşu, ce zice că-1 cheamă Jorj. *. Mad. BIRMAN — Jorj... Ei apoi?... BIRMAN — Apoi; a să ne lasă. Mad. BIRMAN — Cum! Jorj să duce din ţara noastră? BIRMAN — Aşa, slavă lui Dumnezeu. N-au plătit pe un an întreg taxia şi chiria colibii. îi un bun prilej, vezi tu, ca să-l gonească; şi cum n-are gînd nime din sat să-l primască, mîni dezdimineaţă îl alungă ca pe un om fără căpătâi şi vagabond. Mad. BIRMAN — Bine!... Zicînd... O, Doamne, dar sărmana femeia lui şi copila. BIRMAN — Pe drum cu dînsul! O! S-au hotărît; am văzut porunca scrisă pe hîrtie ştempluită; aceasta, ştii tu, nu-i pre rău pentru casa noastră* pentru că, de cînd blăstămatul aiest de om au venit şi s-au aşâzat în munte, îi mai rău decît ca cînd ar fi lăcuit de o turmă de lupi. Nime nu mai îndrăzneşte să treacă sara pe drumul de la Klainsfeld. Cum asfinţeşte soarile, toţi muştereii noştri să duc fuga ca să nu cumva întîlnească pe omul din munte. Asta ne face să păgubim vînzare de 20 de ulcioare de bere; şi apoi cînd din nenorocire sâ-htîmplâ de trece pe dinainte casii noastre într-o zi de sărbătoare ori de duminică şi întră, să vezi cum îş ieu toţi paharile şi fug de la masa unde să pune. Pare că omul acesta poartă blăstămu cu dînsul. 488 Mad. BIRMAN — Oh, tot aşa eşti tu î Zici tot ca şi ceialalţi. Poâte crezi că el au ucis şi pe drumeţu ce l-au găsit în săptămîna trecută în fundul unui ponor? BIRMAN — Zău! Ştiu pe mulţi carii îl prepun. Mad. BIRMAN — O, Doamne! Mă ia groază! Şi eu care am fost în săptămîna trecută la coliba lui! BIRMAN — Tu! Şi ai îndrăznit... Mad. BIRMAN — O, Jorj nu era; am văzut pe sărmana femeia şi copila lui... Doamne sfinte! Ce ticăloşie I Şi acum mă doare inima; le-am dat un fiorin. BIRMAN — Ai făcut tare rău. Mad. BIRMAN — N-ave nici o bucăte de pine. BIRMAN — îţi spui c-ai făcut rău. Nu trebui niciodată să-mbărbăţeşli..- (Să văd oameni în fund.) ŢARANI, DRUMEŢI ş.a. — Ei, madam Birman! De băut! De băut!... Mad. BIRMAN — Acum, feţii mei! Aide! Nu-i nime. N-auziţi? (Cheamă./ SLUGILE (din afară) — Iaca venim! Venim! (Slugile vin şi slujesc pe- oaspeţi.) Mad. BIRMAN (cătră hărbată-său) — Iaca vin de la biserică; or să tragă la ţintă. Agiută băieţilor ; eu mă duc să mai văd la cuhne. (Să duce./ OASPEŢII (pe la mesă) — De băut! De băut... BIRMAN — Acuş, voinicilor, la toţi. Puţintică răbdare. (Ia ulcioarile deşarte- şi să coboară în pivniţă.) SŢENA A TEIA Cei mai de sus, JORJ (Oameni de toate stările, ţarani, căruceri şi alţii şăd pe la mese şi In fund pe lingă nişte poloboace deşărte. Unii fumă, alţii se joacă tn cărţi, alţii la alte jocuri. In ceasu ce Birman au intrat tn pivniţă şi femeia lui in cuhne. Jorj să arată In fund ; faţa sa este galbănă, aerul său obosit şi căutătura grozavă. Intru tnfăţoşare sa, cei ce joacă continesc, cei ce şide să scoală şi şi-l arată cu degitul... Jorj, întrtnd încet şi fără a lua sama la ceea ce urmează, să trage până la masa de dinainte casii, şi v&zînd un loc slobod, să pune gios... îndată, doi ţarani să scoală de la masă, îş ieu paharile şi oalile şi să pun mai departe. Jorj petre că nu bagă samă ; el este cufundat într-o adincă şi posomo- rită gîndire. In minutul ce ţaranii să depărtează de Jorj, Birman vine cu bere.) BIRMAN — Ei! Iată-mâ-s, feţii mei; unde vă duceţi? Pentru ce vă schim- baţi locul? (Ei li arată pe Jorj.) A ! Văd ce-i pricina... Blâstămatul' cel din munte! (Madam Birman vine. Birman ti iasă înainte şt ti arată, pe Jorj.) Femei, ce-ţi zicem dinioare? Ţine, iacată-1! 48» Mad. BIRMAN — O, Doamne! Da ia uită-te cum îi de slab, cum îi de gal- băn.. Credi-mă, are trebuinţă de agiutori. BIRMAN — De agiutori? Aşteaptă, aşteaptă, mai întăi oi să-l poftesc să să ducă. Mad. BIRMAN — Nu-i vorbi cu asprime. BIRMAN — Ia las, domnule, ei, omule! Domnule Jorj!... (Acesta rădică capul, să uită în faţa lui Birman, care i să închină cu oareşcare frică.) JORJ — Ce mă vrei? BIRMAN — Este... îi că!... Să nu bănuieşti; din împrotivă, eu aş vre să ştiu d-ta ce pofteşti. JORJ — Nimic, puţină odihnă p-aceasta laviţă. BIRMAN — Ştiu că la aceasta nu să zice ba; dar masa era prinsă. JORJ — Rămăsesă un loc slobod; avem dritul să-l ieu. BIRMAN — Dritul... Aş vre să ştiu... (Femeia lui îl trage de haină.) Lasă-mă sâ-i vorbesc; poate gîndeşti că mi-i frică? Dritul, vezi d-ta, poate să-l aibă cineva cînd cumpără ceva, dar nu-i cinstit a scula pre oameni, cînd nu cumpără nimic. JORJ (sculîndu-să şi uitîndu-să grozav) — Eşti tare nemilostiv! BIRMAN — O! Uneori... Cum să-ntîmplă... Mad. BIRMAN (câtră bârbatâ-său) — îi să te apuci de sfadă. JORJ (cu discuraj) — Nu pot cere nimic; n-am nici un ban. Dar am mers mult; de ai vre să-mi dai numai un pahar de apă, apoi aş pută să-mi urmez drumul. (Birman şi femeia lui să privesc cu milă.) BIRMAN — Auzi tu, i-i săte... Mad. BIRMAN — Cere numai apă. BIRMAN — Ţine, vezi, mi-i milă: nu-mi mai vine să-l gonesc. Mad. BIRMAN — Nu, nu-1 goni; şi el îi om; dâ-i un pahar de bere ş-o bucată de pîne. BIRMAN — Zău, bine zici; mă duc să-i aduc mai ales câ-i ce de pe urmă dată ce facem cu el pomană, pentru că d. bailifu mîni a să-l încarce. Mad. BIRMAN — Aşadar, pune-i şi ceva pe pîne. Umblă iute. (Clnd să-n- turnează Birman, vede pe Jorj gata să iasă.) BIRMAN — Ei! Sărmane omule, îngăduie puţintel. Mă duc să-ţi aduc ceva. (întră în casăy mad. Birman caută pe la mese dacă nu lipseşte oaspe- ţilor ceva.) JORJ — Cum oi să întru acasă fără s-aduc pîne femeii mele, copilii mele? Cum oi să sufăr văitările lor, s-ascult suspinările lor, şi să nu le pot potoli foamea? Cum oi să le zic: mîni nu mai avem adăpost, ne izgo- nesc dintr-o ticăloasă colibă; mîni n-o să avem altă aciuare decît stîn- 490 cile!... (Aruncă tmpregiur o căutătură sălbatică.) D-aş fi întîlnit pe* cineva... (Face mişcare unui om care să-nfiorează de grozăvie.) Mad. BIRMAN (viind la dînsul) — Sărmane omule, sameni tare trudit f JORJ — Aşa, am umblat toată noapte. Mad. BIRMAN — Toată noapte 1 Pe sămne ai fost undeva departe? JORJ — Ba nu. Mad. BIRMAN — Cum nu! Apoi dar de unde vii? JORJ — Din codru. (Mad. Birman face un semn de frică, şi să dipărtează de el. Birmari Intră şi pune pe masă dinainte lui Jorj o ulcică de bere şi o bucată de pine, pe care este puţintică slănină. In vremea aceasta, călătoriul de care s-au grăit iasă din casă şi> apropiindu-să de Jorj, îl priveşte cu milă.) SŢENA A PATRA Cei mai de sus şi călătoriul BIRMAN (lui Jorj) — Ţine, nu mai zice că tractirgiu „Leului de aur“ nu-i milostiv; be, mînîncă şi providerea să te povăţuiască dacă meritezii să-i fie milă de d-ta. (Să dipărtează. Intru auzul numelui de provideriy Jorj care apucasă paharul şi era să bei, să opreşte.) JORJ (In parte) — Providerea!... (Sloboade o adîncă oftare, apoi mai liniş- tindu-să, rumpe în două bucata de pine şi pe giumătate o bagă în sin.) Pentru familia me. (începe a mînca cu lăcomie; călătoriul, careţiprivey. vine spre el.) CĂLĂTORIUL - Nenorocitul! Mad. BIRMAN (bârbată-său) — A! Iaca călătoriul care a să pleci pentru Minih. Sluga d-tale, domnule; dormit-ai bine? Fost-ai bine slujit? CĂLĂTORIUL — Foarte bine, draga me damă. (Câlră Birman.) Spune-mi,, domnule, pesămne aveţi mulţi săraci aice în ţară? BIRMAN — Săraci?... Ba nu, slavă lui Dumnezeu. CĂLĂTORIUL — Apoi, cine-i nenorocitul acesta? BIRMAN — A! Omul acesta îi alt lucru. îi un strein care lăcuieşte în munte.. Zic c-ar fi venit din Franţa. CĂLĂTORIUL — Să pare tare de jălit; face o ticăloasă mîncare [sic]. Păn a nu pleca, îmi place să găsesc prilej a face pomană: aceasta aduce- noroc la drum. Dă-mi aice la masă o butelcă de vin bun; oi să beu păharul de ziua-bună; şi cred că acestui biet om nu-i va pâre rău să mă-ntovărăşască. BIRMAN — Cum! Vrei să bei cu dînsul? Mad. BIRMAN (bărbată-sâu) — Lasă-1, ce-ţi pasă ; îi o butelcă vîndută^ Babeto, în hruba ce mică; peceti verde... Degrabă. 491 CĂLĂTORIUL (cătră tractirgiţă) — Fă-mi, mă rog, socoteala cheltuielii; am nevoi ş-agiung devremi la Minih. Mad. BIRMAN — îndată; am numai să sumarisesc. (Să pune pe un scaon fi tf ia tabla ce neagră fi creda ; Babeta aduce o butelcă fi un pahar pe care căldtoriul ti face semn să le puie la masa unde este Jorj. El păh atunce n-au luat sama streinului. Acesta tf toarnă in pahar, pe urmă, ia paharul lui Jorj, varsă bere ce mai era fi tl umple cu vin. Jorj atunci rădică capul fi tl privefte cu mirare.) ţjĂLĂTORIUL (zîmbindu-să de mirare lui Jorj) — Gustă vinul acesta, bunule om; cred că-ţi va încălzi mai bine stomahul decît bere. (Tinde paharul ca să ciocnească. Jorjt in mirare, tinde fi el pe al său ; toţi cei de faţă fac o mifcare ca ctnd ar vre să oprească pe strein ; dar Birman ti oprefte, spuindu-le că este un drumeţ care nu cunoafte pe Jorj.) CĂLĂTORIUL (ciocnind) — La milostivirea cerească care vine spre agiu- toriul celor nenorociţii (Jorj tnturnează capul fi vre să puie paharul pe masă.) Be, prietine. (Jorji să uită [sic]; beu amindoi.) JORJ — Ah! Cum mă-nsufleţeşte vinul acesta. CĂLĂTORIUL (ztmbindu-sâ) — îmi pare bine că-ţi place. (Turntnd iar&ş.) Aide, la o mai bună viitorime! JORJ — Aşa, la o mai bună viitorime... (In parte.) Şi mîni n-am unde-mi pleca capul! (Beu.) BIRMAN (femeii sale) — Fimei, mă tem să nu să-ntîmple dintr-asta vro nenorocire streinului. Mad. BIRMAN — Patru şi doi fac şasă fiorini — lasă-mă, îi să mă faci să greşesc... CĂLĂTORIUL — Spune-mi, bune omule, cunoşti bine locurile? JORJ — foarte bine, domnule. CĂLĂTORIUL — Mi-au spus că este un drum de mers la Minih mult mai scurt decît cel mare. JORJ — Adivărat, domnule! Acela ce îi zic a Muntelui Roşu. îi în giumă- tate cît celalalt. CĂLĂTORIUL — Ce dracu! Deosăbire este mare. Poate merge cineva călare? JORJ — Pre lesne, numai sâ-1 ştie. (Il privefte cu luare-aminte.) Cum văd, nu eşti de p-acesti locuri? CĂLĂTORIUL — Nu. Viu din Elveţia, şi mă duc în nord. Mad. BIRMAN (viind Ungă masă) — Domnule, iată socoteluţa d-tale curată şi dreaptă; mîncare, culcare, gustare; d-ta şi calul d-tale — opt fio- rini; afară de butelcă. CĂLĂTORIUL — îi o bagatelă... (Scoate o pungă plină de aur pe care o defartă pe giumătate pe masă ; Jorj face o mifcare fi să uită cu lăco- mie la aur.) 492 JORJ (tn parte) — Aurii CĂLĂTORIUL — N-oi uita tractirul d-voastre, draga me damă şi cînd m-of Inturna iar mă veţi ave în gazdă. Mad. BIRMAN — Foarte mulţămim, domnule I CĂLĂTORIUL — Porunceşte, mă rog, să-mi lege desagii şi să-mi aducă calul. Mad. BIRMAN - îndată. JORJ (tn parte) — Ce drum a s-apuce?... Aide, să-i ies înainte!... Să-i ies înainte?... El m-au miluit... Ah, niciodată... Nu! Nu! Să fugî (Pleacă să iasă.) CĂLĂTORIUL (tn sine) — Mări! Prilejul s-arată... Astăzi îi sărbătoare, oi găsi cu greu un călăuz; săracul acesta... (Să tntumează spre Jorj, ctnd era gata să iasă.) E, bunule om, nu te duce încă; eu vreu s-agiung devremi la Minih şi mă hotărăsc a lua drumul cel mai scurt; însă mă tem să nu rătăcesc prin munte; de vrei să-mi slujeşti de călăuz.. - JORJ — Eu!... CĂLĂTORIUL - Te voi mulţămi. BIRMAN — Cum să poate! JORJ — Să-ţi slujesc de călăuz?... Ba nu. CĂLĂTORIUL — Pentru ce?... Cunoşti drumul; îi căpăta doi fiorini; fiindcă eşti sărac, aceasta îţi va fi o bună zi. JORJ — Aşa este... Priimesc. CĂLĂTORIUL — Aşadar, găteşti-te să mergi şi mîntuie şi butelca. JORJ (viind la masă) — Doamne, scapă-mă din ispita aceasta groznicăî BIRMAN (femeii sale) — îţi spui că vreu să-i vorbesc; nu vreu să am aceasta în cugetul meu. (Cătră călători.) Iartâ-mă, domnule* •• Mad. BIRMAN (bărbatâ-sâu) — Nebunit-aiî Ori nu ştii mult? Vrei să opreşti pe săracul acesta ce moare de foame de a cîştiga o bucăţe de pîne?' Şi de ce te temi, într-o sărbătoare, ziua meaza-mare, cînd sînt oameni pe toate drumurile? Nu socoteşti că mîni pe ticălosul cu femeia şi copila lui or să-l izgonească din coliba lui şi că ceea ce-a cîştiga l-a înlesni să să ducă din ţară şi să ne mîntuim de el. BIRMAN — Cam ai dreptate. Insă... Dacă... Pentru că... (In vremea? aceasta, călătoriul f-au îmbrăcat mantaua fi stă gata să plece.) O SLUGĂ — Calu domnului este gata la poartă. CĂLĂTORIUL — Bine. Adio, d-le tractirgiu. Să ne vedem sănătoşi, madamă^ (Cătră Jorj.) Aideţi. Mad. BIRMAN — Călătorie bună, domnule! BIRMAN — Dumnezeu să-ţi agiute! Nu te zăbovi pe drum; sîleşti-te s-a- giungi devremi. AM ÎNDOI — Adio, adio... (Călătoriul fi Jorj au ie fit.) (Să aude îndată o muzică vesălă.) SŢENA A CINCEA BIRMAN şi femeia lui, ţarani, ţi tot tineritul din vecinătate BIRMAN — Auzi, femei; ţine, iaca tot tineritul locului! Or să tragă la ţintă... (Tot tineritul Intră cu vesălie.) Ei! Iute, degrabă, Babeto! Gherle! Aduce-ţi arce. Şi voi, dragii mei, iscusinţă, chitiţi bine. D aţi-mi gios pasăre din ce dintâi dată, ş-apoi veniţi de giucaţi păn în noapte. (Cătră ţarani.). Aide, prietini, duceţi-vă! Şi să trăiască dragostile şi vesălie! (Toţi ţaranii şi sătenii iasă vesăli. Birman şi femeia lui Intră tn casă. £â vede îndată un tînăr călători; hainile sale arată că este oştean. Acesta-i Albert de Jermani.) SŢENA A ŞASEA ALBERT şi pe urmă BIRMAN ALBERT (căutînd o hîrtie) — Ospătăria „Leului de aur“, pe drumul cel mare de la Minih... Aice, după marşrutul meu, trebui să stau şi să priimesc nouă ştiinţi. Ei, cineva! «GHERL (alergînd) — Ce pofteşte domnul? ALBERT — Pe stâpînul casii. GHERL — îndată domnule. (întră în pivniţă.) ALBERT (aruncîndu-şi mantaua pe un scaon) — Oare sosit-am la sfirşitul cercetărilor mele? Afla-voi pe părinţii mei? Pe maică-me ce atît de virtuoasă! Şi pe tatăl meu... Vai mie! Care au fost tare vinovat, dar cgre trebui să-şi fi răsplătit cu amar greşalile. Cinsprezece ani de cînd îi disţărat, pătimind, în ticăloşie poate..» Ah! Aş fi zburat mai degrabă în agiutoriul lor; dar numai moarte unchiului meu mă pută dislega de ascultare la care mă îndatore facerile sale de bine. Acum sînt slobod, şi nu voi gusta o zi de odihnă pănă n-oi afla azilu lor. Ştiu atîta că după îndelungate nenorociri şi,pătimiri au venit în părţile aceste. (Birman şi Gherl iasă din pivniţă; Gherl poartă un paneri cu butelci.) BIRMAN — Aide, Gherl, du paneriul acesta. (Cătră călători.) Sluga d-tale domnule, ce porunceşti? ALBERT — D-ta eşti stăpînul? BIRMAN — Eu, domnule... Aşteaptă!... D-ta sameni strein şi oştean? ALBERT — Aşa este. Sînt franţoz. BIRMAN-Vii de la Minih? ALBERT — Aşa. BIRMAN — Eram sigur! Şi ai să priimeşti o scrisoare la ospătăria „Leului de aur“. ALBERT — Vrem să te-ntreb... 494 BIRMAN — Un minut... Pentru că, vezi d-ta, nu trebuie să mălifcşel.. - Numile d-[ta]le? ALBERT — Albert de Jermani. BIRMAN— (câutînd adresul scrisorei) — Albert de Jermani, capitan..» Aşa este... Ţine, domnule capitan. ALBERT — Ah! Dă-mi, ea îmi este de ce mai mare trebuinţă. (O deschide.> Toată fericire vieţii mele a să atîrne din ceea ce cuprinde. (Ceteşte cu ochii.) BIRMAN (în parte) — Ce grabă!... Un capitan franţoz, aşa de tînăr. Cum să vede, îi vro pricină de amori, sau poate... ALBERT (in sine) — Aşa!... Aceasta adivereşte... O, Dumnezeule! Să vede că este aproape d-aice... (Cătrâ Birman.) Prietine! BIRMAN — Domnule. ALBERT — Trebui să capăt îndată vro ştiinţă; de mă vei agiuta, nu-mi va păre nimic de agiuns ca să te mulţămesc. BIRMAN — Grăieşte, domnule capitan, ţ-oi spune bucuros ce-oi şti. ALBERT — îi fi cunoscînd pe toţi lăcuitorii de pin pregiur? BIRMAN - Fără osăbire. ALBERT — Nu este vrun strein ca de 55 ani, sărac (cred) şi câutînd singu- rătate? BIRMAN — Nu; nu cunosc. ALBERT — Nu cunoşti?... însă mă încredinţază... îmi scriu că sînt doi ani de cînd persoana de care-ţi grăiesc s-au statornicit p-acesti locuri. BIRMAN — Doi ani! ALBERT — Aşa; şi socotesc că este tăietori de lemne. BIRMAN — De lemne. Oare să fie? Ba nu, nu să poate. Cum îl cheamă,, mă rog? ALBERT — De păstrează tot numile său, trebui să-l cheme... Jorj. BIRMAN — Jorj? Tocmai! Un om vîrtos, tare; cum să nu-1 cunosc! ALBERT — îl cunoşti? BIRMAN — O! Nu doar că mă laud; şi, vezi d-ta, nu ţi-1 recomenduiese de prietinul meu. ALBERT — Să nu zici nimic rău. Era însurat... Cunoşti şi pe femeia sa?1 BIRMAN — Fărâ-ndoială. O! Cît pentru dînsa, îi mare osăbire; o bună zidire; şi... ALBERT (ştergtndu-şi ochii) — Sărmană mamă! Oi să te mai văd! BIRMAN (în parte) — Cît îi de uimit! ALBERT — Sfîrşeşte a mă lămuri. Unde lăcuiesc ei acum? BIRMAN — O milă departe de sat, la giumătate drumului de la schitul Muntelui Roşu, într-o ticăloasă colibă părăsită, făcută pe năruirile unei biserici vechi, pe malul rîpii cei mari. 495 ALBţERT — O, ceriule 1 Pesămne soarta lor este tare jalnică! BIRMAN — Ce mai desăvîrşită ticăloşie... Ţine, dinioare, n-or fi zăce minute de cînd Jorj şide pe astă laviţă. ALBBRT - Aici? BIRMAN — La colţu ieştii mese; l-am miluit c-o bucată de ptne. Au ieşit chiar cum intrai d-ta; şi acum slujeşte de călăuz unui drumeţ strein. Să dei Dumnezeu să-l ducă! (Albert s-apropie d-un scaon fi cade pe el.) E! Ce ai, domnule?... O, Doamne! îngălbineşte! Nu cumva ai?... ALBERT (sculîndu-să şi stlindu-să d-şi tăinui uimire) — Aşa... Aşa, prie- tine... Am umblat mult, căldura... BIRMAN — Madam Birmant Babeto! Gherle! SŢENA A ŞAPTEA fCei din urmif mad. BIRMAN, GHERL, BABETAt GOT şi apoi săteni, ţaranişi ţaranc* Mad. BIRMAN — Ce este? Ce s-au întîmplat! BIRMAN — Degrabă, iute, aduceţi vin; daţi ceva iestui tlnăr ofiţeri. .ALBERT (scultndu-să) — Nu trebui, vă mulţămesc, prietinilor, n-am cînd zăbovi; trebui să plec Îndată. In iastă sară oamenii şi trăsurile mele or să sosască de la Vaisbruk; să ţineţi gata pe mini cele mai bune odăi ce aveţi pentru familia me. Mad. BIRMAN — Familia d-taleî •BIRMAN —Ce! Vrei să pleci acum? (Vremea să-ntunecd fi un vifor să vesteşte.) ALBERT — Aşa; iată mai înainte pentru mulţămita îngrijirilor d-voastre. (Dă ctţiva galbini.) Arătaţi-mi drumul Muntelui Roşu şi a colibii lui Jorj. (Toţi să privesc cu mirare.) BIRMAN - A colibii? Mad..BIRMAN — Ce zici, domnule capitan? E, pentru Dumnezeu, ce li să faci acolo? ALBERT — Grăbiţi-vă a-mi spune, prietinilor; fiiştecare minut de întîr- ziere este o muncă pentru inima me. (Fulgeră.) BIRMAN — Vrei să te duci fără să mănînci ceva? .Mad. BIRMAN — Vremea să-ntunecă, iată că şi fulgeră; a să fie vifor. ALBERT — Nimic pe lume nu mă poate opri. Mă rog, grăbiţi a-mi arăta drumul. Mad. BIRMAN — Ţine, iaca tot tineritul locului aleargă de vin din pricina vremii. (S-aude muzică.) Uite, tună, plouă! .BIRMAN — Alergaţi fuga, veniţi iute, băieţi! (Toţi sătenii şi fetile Intră cu vesălie şi să cunoaşte Intre flăcăi şi fete 496 împăratul şi împărăteasa sărbătorii. Albert ş-au luat mantaua; slug- ile duc scaonile şi mesile tn casă,) ALBERT — Nu mă mai zăboviţi. Care-i drumul la colibă? BIRMAN — Dacă vrei numaidecît, ţine, domnule ofiţeri, să treci prin sat; să laşi codru în stînga, şi apoi ţine tot drumul cel bătut, şi te tot suie. Mad. BIRMAN — Şi nu te apropia de prâpăşti. BIRMAN — Şi nu te-ntîrzia pe drum. (Tunetul să măreşte.) Adio, adio. (Albert iasă.) Mad. BIRMAN — Intraţi, intraţi, feţii mei. (întră cu toţii în casă.) (Teatru să priface şi înfăţoşază coliba lui Jorj pe costişa unui munte petros, sălbatic, şi ocolit de prăpăşti. Din a stînga privitoriului să vede un cuptori deşert; puţin mai încolo, o bucată de perde de pînză spartă, şi mai cu totul ascunsă subt perde, marginea unui pat. In stînga este o a doua odaie, a căria uşa este deschisă. In fundul aceştii ticăloase lăcuinţi să văd două ferestre mari, făr obloane, pintre care să zăreşte privire ce tristă şi sălbatică ce înfăţoşază munţii, şi între amîndouă ferestrile, o uşă» a căria scînduri sînt rău încleiete. Multe drumuri să încrucesc prin munte care alcă- tuiesc un mare amfiteatru de stînci şi de prâpăşti; şi chiar în fund, în depăr- tare, să zăreşte schitul pe culme muntelui celui mai nalt. Tot înlăuntrul co- libii înfăţoşază lipsa şi ticăloşia ce mai desăvîrşitâ; este numai o masă făcută dintr-o bucată de scîndurâ, pe care sînt două gherghefuri de făcut blondă, şi patru scaune răle. O cofă şi nişte oale silit pe cuptori. Intr-un colţ să vede un topor.) SŢENA A OPTA A MEU A fi mai apoi JORJ (Vremea este posomorită, fulgeră şi vtntul şuieră cu pornire. Amelia viind din închisul ce este în dosul perdelii de pînză, întră arătînd puţină frică, dar mai multă întristare.) AMELIA — Viforul să măreşte, s-apropie de munte. Vîntul zgîlţie coliba această ticăloasă; şi Jorj încă n-au venit de ieri!... Nu va fi găsit de lucru; nu va fi căpătat agiutori I Ce mă voi face de n-a veni acasă în iastă noapte... Sau de va veni fără să aducă o bucăţe de pîne •pentru fata me?... (Tună mai tare.) Ceriule! furtuna a s-o trezască... (S-apropie şi să uită în odaia dinlăuntru.) Doarme! Sărmană copilă, Dumnezeu să-ţi lungească somnul şi să cruţe pe maica ta de durerea a te auzi zicînd: Mamă, mi-i foame!... (Plinge in tăceri: Tunetul 497 vuieşte şi vlntul suflă cu pornire.) par natura nu Imi cere lacrămi pentru fata me, să mă sîlesc a găti degrabă acest lucru; dacă Jorj n-aduce nimic, m-oi duce de l-oi vinde în sat cum l-ai isprăvi. (Ia un gherghef şi începe a coasă.) Dacă ceriul au poruncit ca viata me să să petreacă în această groaznică ticăloşie, oare trebuia să lasă să fiu de două ori mamă!... Ah! încalţe Albertul meu va fi mai feri- cit! Ce va fi de dînsul? Era un copil cînd l-am lăsat; acum este om... Vai mie! Eu însuşi nu l-aş cunoaşte. Oare sînt osîndită să nu-1 mai văd? (Iş şterge ochii. în minutul acesta, viforniţa să porneşte vtntu să îndoieşte, şi uşa din fund zmultâ din ţîţini cade în colibă. Ame- lia, înspăimîntată, să scoală ; sloboade un ţipet la care alt ţipet răspunde : aceasta îi Jorjeta care iasă din odăi spărietă şi s-aruncă în braţile mumă-sa.) AMÎNDOUĂ — Mamă! — Draga me! (Amelia o ţine îmbrăţoşată.) AMELIA — Nu-i nimică, Jorjeta me; furtuna au dat uşa gios. JORJETA — Oh, mamă, me o fost tare frică! AMELIA (căutînd împregiur cu frică) — Vai mie! Dacă vîntu s-a mai porni, tată-tău va lega uşa cum ştii c-au mai legat-o. JORJETA — Tata au venit, mamă? AMELIA — Ba încă nu. O, Dumnezeule! JORJETA — Nu plînge, mamă; oi aştepta şi eu ca tine. AMELIA (tulburată) — Sărmană copilă! JORJETA — Mi-au trecut somnu; vin să lucrăm amîndouă! AMELIA — Aşa; aide să ne sîlim, fata me. (Iş ia gherghefu; copila să pune pe un scăuieş Ungă ea.) Lucrează şi tu... Curaj. JORJETA — Aşa! Mamă, curaj. Dar... nu pot lucra. AMELIA — Pentru ce, fata me? JORJETA - Mi-i frig! AMELIA (lăsindu-şi degrabă lucrul) — O, Dumnezeule! Cum s-a apăr? Vin lîngă mine; t-oi încălzi în sînul meu. (Să aude vuiet.) Ceriule! Poate vine cineva în agiutoriul nostru. JORJETA (alergînd spre fund) — Mamă! Ii tata! AMELIA (alergînd înainte) — Ah! SŢENA A NOUA AMELIA, JORJ, JORJETA (Jorj întră cu pripire ca cînd s-ar teme, ţiind un paneri plin de merinde. Faţa sa este schimbată şi căutătura posomorită; au pus gios paneriul acoperit c-un şervet.) AMELIA — Ah, prietinul meu! Cît îmi pare de bine că iar te văd! JORJETA — Tată, ne-au fost tare frică. 498 JORJ - Frică! De ce? AMELIA — De furtună... Dar ţie nu ţi s-au întîmplat ceva? JORJ — Cum! Ce vrei să zici? AMELIA — Ai pitrecut noaptea afară... JORJ — A! Aşa este... Nu, nu mi s-au întîmplat nimic. (Îş dă băţul şi pălăria la Jorjeta care le pune tntr-un colţ.) AMELIA — Mă bucur, prietinul meu; dar noi cu ce nerăbdare te aştep* tam!... Primit-ai vrun agiutori? JORJ (arâtind paneriul) — Nu vezi ce-aduc? AMELIA (luînd paneriul şi discoperindu-l) — O, ceriule! Cine este acel ce ne-au miluit cu atîta dărnicie?... Muncii tale, rugăciunilor tale poate încă mai sîntem datoare... Vin, Jorjeto, vin degrabă; binecuvin- tează mîna ce darnică... Dar du-te mai întăi de-mbrăţoşază pe tatăl tău... (Jorjeta aleargă la Jorj care o împinge, înfiorîndu-sâ.) JORJ — Nu mulţămi nimărui! (Amelia îş ia fata de mină, şi amlndouâ gătesc masa.) JORJ (urmează după puţină tăcere) — Sîleşti-te. Sînt obosit de ostinealâ... 0 să te arzitoare mă usucă... Sîngile clocoteşte în vinile mele... Grăbeşti-te... (Şade la masă.) AMELIA — îi gata... Aşa eşti obosit, schimbat... Ai suferit. JORJ — Suferit!... Ce-mi pasă?... Aide, nu vă va lipsi nimic astăzi... Să fim fericiţi... Varsă-mi de acest vin; cred că mă va întări. (Ame- lia ii varsă vin într-un pahar; el îl apropie de buze, şi îndată îl dă in laturi fără să guste.) Ba nu, ţineţi pentru voi; eu nu vreu nimic! (Merge de să pune în cela unghi a colibii.) AMELIA (sculîndu-sâ) — Nu vrei să iei nimic, prietinul meu, şi însă zicei... JORJ — Mi-i săte... Jorjeto, dă-mi un pahar de apă. AMELIA (turnînd) — Ţine, du la tată-tău. JORJETA — Ţine, tată... (Jorj ia paharul, be, şi îl dă apoi copilii care strigă.) Tată! Eşti rînit... Ţi-s mînile pline de sîngel JORJ - Sînge!! AMELIA — Sînge! Eşti rînit! JORJ (sculindu-să) — Ba nu! Căţărîndu-mă pe stînci, m-am zgîriet... Nu-i nimic... Mi-i frig; fă foc. AMELIA — Foc... Şi cu ce? JORJ — Aşa este... Nu mai avem lemni. (Rîzînd cu silă.) Ei, bine! Bucură-te; soarta noastră a să să prifacă; o să lăsăm această ticăloasă colibă. AMELIA - Cum! JORJ — Aşa, trebui să plecăm mîni la răsăritul soarelui... Ieri, bailifu de la Klainşfeld mi-au dat .porunca, în vremi , ce îl rugam în genuchi 499 să mă mai aştepte o lună pentru plata taxiilor... Ceteşte, (Ii dă o htrtie.) AMELIA (cetind) — Dumnezeule!... Izgoniţi... Nu mai avem nici un adăpost! (Pltnge.) JORJ (boţind htrtie) — De ce plîngi? îţi poate păre râu după aceşti scînduri putredi ce nu te pot apăra de vlnt şi de ploai? Ei, bine! De acum nu vei mai dormi pe paile aceşti udate de lacrămile tale. O să părăsim pentru de-a purure acest loc a durerii şi a ticăloşiei... (Cu nerăb- dare, văzîndu-o că tot pltnge.) Nu ţ-am spus că soarta noastră să pri- face? Mini, vom pleca pentru vrun oraş mare, Viena, Hamburgu, Berlinu... ^ AMELIA — încă şi mai departe de Franţa, mai departe de fiiul meu! JORJ — Nu trebui să-ţi mai aduci aminte; fiiul acesta este perdut pentru noi. Făr îndoială unchiu tău l-au învăţat a ne blâstăma. AMELIA (tot pltngtnd) — Şi cum o să ne ducem aşa departe fără de nici o înlesnire ? JORJ — N-am purtat de grijă pe astăzi? (Scoate o mină de aur din buzu- nari.) Priveşte!... AMELIA (cu bucurie) — Dumnezeule! Cine ţ-au dat această averi? JORJ (după o lungă tăceri) — Am găsit-o. AMELIA (cu spaimă) — Ai găsit-o!... O, Dumnezeul meu! JORJ — Giumătate din soma aceasta ne va agiunge ca să ne ducem la vrun oraş mare, şi cu ceealaltă giumătate... Norocul nu-i totdauna împro- tivnic, are şi el în turnările sale de favor: mi-i destul să găseso locuri unde aurul circulează, şi curînd iar voi apuca norocul şi bogăţia. AMELIA-Ah! Iar îi să joci! JORJ — Taci! Oarecine s-apropie. Ascunde merindile acele... Nu spune că am bani. (Amelia spărietâ ore s-alerge ca s-ascundă cele de pe masă, dar tn minutul acesta un cerşitori trenţos şi cu traista tn şold să opreşte la uşa colibii; acesta-i Varner.) SŢENA A ZECEA Cei mai de aus, VARNER VARNER (la uşă) — Bunul meu domn, buna mea doamnă, fie-vă milă d-un biet cerşitori! Miluiţi-mă, pentru dragostea lui Dumnezeu! (Tinde mina tntrînd tncetişor tn colibă.) AMELIA — îi un nenorocit. JORJETA — Tată, îi tare săraci JORJ — Alungaţi pe ticălosul acesta, nu lăsaţi pe nime; daţi-1 afară. 500 AMELIA — Să-l railuim, prietinul meu; nici noi nu sîntem mai norociţi, şi poate cft nu merite&ză de a fi într-atîfca. JORJETA — Să-i dau numai o bucăţică de pîne; tare îi rău foamei (Jorj să clăteşte; el să îndură, dar frica covîrşeşte mila.) JORJ — Ba, să nu-i daţi nimici VARNER (care au intrat) — Eşti tare aspru! Din norocire că această bună damă este mai miloasă decît d-ta; aşadar şi Dumnezeu li va răsplăti... (Să uită cu luare-aminte şi cunoaşte pe Amelia şi pe Jorj.) Ce văd?... El este!! JORJ şi AMELIA (cunoscîndu-l) — Varner! VARNER - Jorj! JORJ (apuctnd toporul) — Ticălosule! Iadul te trimite aici ca să te dei răsplătirii mele; vei muri de mina me! (Vre să-l lovască; Varner rădică ciomagul; dar Amelia şi Jorjeta să răpăd înainte lui Jorj.) AMELIA şi JORJETA - Stăl Stă! - Tată! (Amîndouă opresc pe Jorj, a căruia braţ înarmat rămine ridicat.) AMELIA —Ah! Prietinul meu, te giur, nu mai vărsa sînge. Tu ştii, ah! ştii ce nenorocire aduce! Priveşte pe ticălosul acesta, ceriul nu l-au pedepsit mai puţin decît pe noi; uită-te cum să răsplăteşte ucidirea. JORJ (cu spaimă) — Ucidirea! (Lasă să cadă toporul şi tş înturnează faţa abătut. Jorjeta îl iă şi tl ascunde.) VARNER (cu linişte) — Tot pornit eşti. Dacă femeia ta n-ar fi fost mai cuminte decît tine, Dumnezeu ştie ce s-ar fi întîmplat... Şi ce-ai fi cîştigat a mă vide întins acole?... Mărturisesc că m-am purtat rău cătră tine... (Amelia li face semn să tacă.) Dar tu vei fi ştiind acum tot adivărul şi vremea spală multe lucruri. Afară de aceasta, precum madama zice, dacă ai a mă mustra, norocul s-au însărcinat a te răs- plăti. După cincisprezeci ani de nenorocire şi de ticăloşie, hazardul ne întîlneşte mai tot p-atîta de ticăloşi. De aş fi ca tine, aş urma pildii ce-ţi dau; aş uita cele trecute; aş tinde mîna vechiului meu tovarăş; şi am mai căuta împreună chipuri a congiura steaua noastră ce râ. (Jorj şade, femeia lui este Ungă dinsul; el tş ţine copila în braţe şi din vremi în vremi tş pleacă capul pe dînsa9 ca ctnd nu ar vre s-audă pe Varner.) JORJ — Ba, ba, nici o alianţie d-acum între noi. Tu m-ai îmbrîncit în rîpa piirii, făcîndu-mă să fac o grozavă moarte. VARNER — în oarba ta pornire îţi trebuia o jertvâ; nu era firesc oare să caut a-mi cruţa viaţa? Cu toate că tot am împărţit necazul vinovăţiei tale; învinovăţit ca tine, osîndit ca tine, am fugit; şi făr îndoială, iar ca şi tine am trăit ticălos, cutrierînd lumea, ispitind norocu, ttrînd ticăloşia. în sfîrşit, după multe nenorociri, sosesc de la Ratisbona în 901 stare ce mă vezi, şi mergem calicind spre Mihih, cind ploaie, osti- neala, foame, şi mai ales apropierea nopţii şi a furtunii m-au făcut să întru în singură coliba ce să vede p-acest drum pustiu. Nu gîndem că voi găsi vechi cunoscuţi, de vreţi încă, vechi prietini. AMELIA — Prietini! Poţi pîngări într-atîta cel mai sfînt nume! VARNER — Ah, iubita me damă! Contineşte cu moralul, mă rog. în starea me, n-are ce-mi fi bun.,. Mori de foame şi de frig; găzduire daţi-mi numai pe în iastâ noapte, şi dacă Jorj tot va mai ave ciudă, mîni cum s-a face ziuă, băţu, traista şi pe drum. AMELIA (câtră bârbatâ-său) — Jorj?... JORJ (scultndu-sâ şi înturnîndu-sâ) — Fă cum vrei tu. AMELIA (ţiindu-şi copila de mină) — Rămîi, domnule; nu vom ave a ne bănui c*am gonit pe un nenorocit ce ne cere un adăpost. Această lăcuinţă nu mai este a noastră; mîni şi noi o lăsăm, şi nădăjduiesc că soţu meu nu mă va îndatori la grozăvie a te întovărăşi cu dînsuL Vin, fata me. (Iasă cu Jorjeta; Jorj o duce pâri în fundul colibii> pe urmă să înturnează posomorit.) SŢENA A UNSPREZECEA VARNER, JORJ, $i la urmă JORJETA VARNER (lepădlndu-ş traista şi băţu) — Bucuros! Nu cei tovărăşie... Dar de vremi ce tu-mi dai găzduire, făr îndoială că-mi vei da şi rămă- şiţa cinii tale. (Să pune la masă, Jorj şade tn ceea margine a colibii.) Ce dracu! Tu nu eşti, precum văd, aşa sărac cum sameni... Minu- natul vin! (Be.) Ah! Trebuia aceasta ca să mă întărească. Jorj, tu şăzi deoparte... Aide, ia vino să bem cîte un pahar... Tu nu vrei să bei cu mine?... Poate mai ai încă vro poftă de răsplătire? (Pune mina pe ciomag.) JORJ (posomorit) — Ba nu; un cuvînt ce tu nu l-ai putut înţâlege au dizar- mat mîna me. Am perdut dorinţa d-a mă răsplăti de tine; poate am p3rdut încă şi dreptate... Dar pe Amelia, tu pre mult ai atins-o; ea are rezon să te urască şî să te difaime. VARNER — Adivărat, cam are dreptate... Şi însă îi de supărare! Aşa, îi de supărare, poate mai vîrtos pentru tine. JORJ — Pentru mine? VARNER — Dacă nu cumva vei fi avînd alte înlesniri. (Urmind a be şi a mînca.) Cît pentru mine, puţină răbdare şi curaj... Nu trebui decît un prilej, o întîlnire, care poate veni în toate zilile; şi starea me iar să statorniceşte. JORJ (luindu-i sama) — Cum? VARNER — Aşa. Am discoperit un secret. 502 JORJ — Un secret! VARNER (scultndu-să) — Nici nu gîndem la tine sosind în ţara aceasta; dar găsindu-te într-o stare aşa de ticăloasă, vechiu nostru prieteşug, pomeniri a tinereţii, căinţa c-am uneltit năruirea ta, aceste toate m-ar fi făcut a împărţi cu tine ş-a îndrepta într-o zi rău ce ţ-am făcut. JORJ — Ce vrei să zici?... Cum ai pută?... Ticăloşia ta... VARNER — O! Ştiu pre bine că trenţile mele îmi dau de minciună vorbile; sînt încă tare sigur că tu n-ai vre să mă crezi; aşadar să lăsăm aceasta: într-o zi vei ave dovadă. JORJ (cu nerăbdare) — Dovadă... De ce?... VARNER — Nu mai este o amăgire, nu mai este o păreri; am aflat secretu d-a cîştiga totdauna. (Jorj să apropie cu grăbire de dînsul.) Aşa, sînt sigur să sparg toate bancurile Italiei, ş-acum mă duc la Piemont. JORJ - Ce! Ai aflat?... VARNER — Aşa, Iţi zic; şi nu mi-aş vinde secretu p-un milion. JORJ (privindu-l cu neîncredere dar cu oareşce tnturnare de prieteşug) — Şi tu erai hotărît a împărţi cu mine? VARNER (cu viclenie) — Zău, aşal... Dar acum îi de prisos. Tu eşti tare mînios. JORJ (dtndu-i tabac) — Au trecut furia dintâi. VARNER — Bine... Dar mînia femeii tale... JORJ — Oi face-o să tacă. VARNER — Pre bine... Dar... Nu... Este o împiedecare mai mare decît aceste toate, şi care ar face zădarnică mărturisirea ce ţ-aş face. Trebui bani; şi nu te cred mai bogat decît pe mine. JORJ — Poate... VARNER - Ha! JORJ (scoţînd aur din buzunar) — Uită-te!... VARNER (cu lăcomie) — Tu ai bani? Prietinul meu, trebuită ne întovă- răşim. .. Ia să vedem ; numai atîta ai? JORJ — Atîta... Trebui mai mult? VARNER — O! Negreşit. JORJ — Ce nenorocire! VARNER — De ai pută. Cum ai pus mîna pe suma aceasta? JORJ (dîndu'să îndărăpt cu frică) — Cum?... Nu-ţi pot spune... (lş ascunde auru.) Dar şăzi cu mine, şi... (începe a înnopta. Să vede chiar în fundu muntelui trecînd un tînăr oştean; acesta-i Albert.) Ce s-aude ? VARNER — Nimic; femeia şi fata ta în ceea odăi... Ce zicei ? (Albert să face nevăzut.) JORJ — Pot, plătind taxiile cu care sînt datori, să mai şăd aice cîteva zile; şăzi cu mine, şi... 503 VARNER — Ba, ba... Această alcătuire nu-mi vine la socoteală. Să şăd cu tine, bine; dar aice nu; sau cel mult până mini dimineaţă; şi ino& pentru că-i tare ră vremi şi întuneric ca să plec în iastă noapte, JORJ — Şi pentru ce!... Coliba aceasta îi ticăloasă, dar eu am trăit doi ani într-însa; tu poţi... VARNER — Nu-i aceea; este un alt rezon... Eu sînţ strein, fără hîrtii, cerşitori din număru acelor ce le zic vagabonzi; te pricepi că-mi poate da grijă cel mai mic lucru; şi... (Mai încet.) Dinioare, viind încoace, pentru că m-abătusem din drumu mare ca să scurtez din, cale, acolo subt o bucată de stîncâ, dau piste o moviliţă de petre, de buru- ieni, de pămînt aruncat... Prin curiozita, am dat în laturi cu capătul băţului cîteva petri, şi subt ele, am discoperit... JORJ (apucîndu-l de mină) — Tacill VARNER - Tu ştii?.., JORJ — L-ai discoperit?... VARNER - Dar. JORJ (cu groază) — Vino; îi noapte, ceriu-i întunecat... Vin do-mi agiută să-l ascund. VARNER (să dă indărăpt cu groază) — Ce! Tu... JORJ — Ba. Lipsa şi disnădăjduire! Vin, trebui sâ-1 ascuadqa}. (Varner tş ia traista şi ciornagut dar ctnd vror să iasă, Jorjeta s-arată c-o luminare în mină.) JORJETA — Tată, iată luminare. JORJ — Nu ne trebui; ne ducem. De ne-a întreba maică-ta să-i spui că ne-am dus... la schit. (Iasă cu Varner.) SŢENA A DOUĂSPREZECEA JORJETA, $i apoi ALBERT JORJETA — Mă lasă singură şi furtuna iar începe. Oi să chem pe mama. (Albert întră şi să uită împregiuru lui. Jorjeta îl vede şi s-inturnează alergind.) A! Un strein! ALBERT — Nu te spăria, drăguţă, şi dă-mi voi să întru ca să aflu unde sînt. JORJETA — întră, domnule; ce porunceşti? ALBERT — Dumnezeule! Oare aice să fie? Spune-mi, drăguţă, asta-i drumu Muntelui Roşu? JORJETA — Aista, domnule. ALBERT — în coliba aceasta lăcuieşte Jorj? JORJETA — într-asta; pentru că alta nu mai este pe munte. (Intru auzul cuvintelor acestora, Albert tş ia pălăria cu înfăţoşăre respec- tului şi a măkniciunii. tş leapădă mantaua şi să pune gios pătruns de întristare.) 504 ALBERT — Aice! Ce grozavă ticăloşie î Drăguţa mei (Ia peJorjeta de mină.) Unde este stăpînu casii? JORJETA — Chiar acum au ieşit. ALBERT — Dar ma... Femeia sa? JORJETA (arătînd ceealaltă odăi) — Al Mama îi acolo. ALBERT — Maică-tal... Este cu putinţăl Mititico... Ce? Eşti fataTui Jorj? JORJETA — Aşa, domnule ; eu sînt Jorjeta, fata lui Jorj. ALBERT — O, Dumnezeule.(Ia pe Jorjeta tn braţă şi o sărută; să aude glasul Ameliei care o cheamă.) JORJETA — Auzi, mama mă cheamă. (Pleacă să între in odăi.) ALBERT (scultndu-să) — Ah, maica mei Dar nu; să nu mă discopăr încă, ea au pătimit atîta, trebui s-o pregătesc pe încetu la fericire ce îi aduc. O, ceriule! lată-o! SŢENA A TRIISPREZECEA ALBERT. AMELIA, JORJETA AMELIA — Un streini Unde-i tatăl tău, fata me? JORJETA — S-au dus la schit cu săracul. AMELIA 4* La schit!... Du-te în casă. (Jorjeta îş ia gkerghefu şi să duce.) ALBERT (în parte) — Iată-ne singuri, ave-voi oare puteri? AMELIA — Mi-i de mirare, domnule, c-un strein ca d-ta v-aţi plecat a vă ' opri în lăcuinţa noastră şi mai cu samă încă, auzind c-aveţi să-mi vorbiţi. ALBERT — Madamă... O pricină însămnătoare. Dar d-ta nu mă cunoşti? AMELIA — Ce! Domnule, v-am cunoscut vrodată? ALBERT — Aşa... Madamă... Departe de aici, într-o vremi cînd erai mai fericită. AMELIA — N-am fost niciodată. ALBERT — Niciodată! (Vre s-o apuce de mină, Amelia să trage cu sfială.) în Franţa... AMELIA — în Franţa?... Ah! Bine zici, atunci eram fericită, avem încă pe fiiul meu. (Luind sama lui Albert cu oareşcare tulburare.) Dar, cum să poate?... D-atunce îi atît de mult... Văd că vă tulburaţi, dom- nule. .. Pare că te temi. Din Franţa veniţi? s ALBERT - Aşa! AMELIA — Dumnezeule! Din patria mei ALBERT Şi îţi aduc veste de cineva... AMELIA — De fiiu meu?.., Oh! Trăieşte?... Văzutu-l-ai?.. .r Stăl Ce- riule!. .. Vrîsta, lăcrămile.. . Ah, Doamne! Nu fie* amăgire sau mori! 505 ALBERT — Ah! Hotărîsem să-ţi cruţ inima, dar nu mai pot opri pe~* me. Fiiul pe care ti plîngi, fiiul ce te iubeşte... Mamă!...; AMELIA — Ah!!! (S-aruncă tn grumajii săi.) El este! El este! (tl tmbră^ fopaxd cu pornire.) Acesta-i fiiul meu! Albertul meu! .Ah, Dumnezeul meu! Am tras atîte cu bărbăţie, nu mă lăsa acum să mori de bucurie. ALBERT — Maica me!.«. Iubita me maică... Viu să-ţi mintui necazu- rile; îţi aduc bogăţia şi fericire. AMELIA — Ah! Nu-mi mai trebui nimic! Stnt fericită! Sînt bogată căci am pe fiiul meu. Tu nu mă vei mai lăsa. ALBERT - Niciodată. AMELIA — Nu!... Dar cum s-întîmplă de te mai văd? Cum ai aflat această ticăloasă lăcuinţă? ALBERT — Ah! Maica me! Aceşti spuneri slnt tare lungi, şi inima me 11 tare plină de bucurie!... Ţii minte că m-ai încredinţat dragostei un- chiului meu; el mi-au fost părinte şi averea lui adăogită prin o mare moştenire este toată a me... A ta, dragă mamă. AMELIA — Ce! Fiiul meu; unchiul tău au murit!... Iertatu-ne-au? ALBERT — Ah! Maica me; el vă iube, şi n-au încetat de a face cele mai mari cercetări care Insă toate au fost zadarnice. Rămîind slobod, am adunat puţinele ştiinţi ce el primisă din vremi în vremi; am prifăcut în bani moştenirea sa şi am plecat cu hotărîre să vă caut însumi. Ceriul m-au povăţuit, sorâ-mem-au primit în tăi şi slnt în braţile voastre! AMELIA — Soră-ta!... Tu o vei iubii... Aşteaptă... Jorjeto! JORJETA (aleargă aductndu-şi gherghefu pe care tl pune pe masă) — Mamâf ALBERT — Nu îi spune încă... Vreu singură să mă iubască... AMELIA (puindu-o tn braţile lui Aîbert) — Ah 1 Acum sînt fericită. ALBERT — Aşa; cu toţii o să fim fericiţi! Aice, in portfelul acesta, adun în bileturi a visteriei sumă de un milion. AMELIA - Un milion! JORJETA—Mult îi un milion, mamă? ALBERT — Aduc însă o bogăţie şi mai mare; iertşrea tăftni-raeu. AMELIA — Este cu putinţăI Vom mai vide Franţa! ALBERT — Aşa şi fără grijă. Giudecă cu ce nerăbdare doresc să văd pe* tatăl meu. AMELIA — Pe tatăl tău!... Aşa, dragul meu, vei primi îmbrăţoşările sale. (Să dipărtează gtndind. Albert dă Jorjetii o pungă plină de aur ; copila varsă banii pe masă.) Ce eram să fac?... Să-l duc la schit! Acolo ar găsi pe Varner, şi ticălosul acela văzîndu-ne în fericire s-ar lipi iar de noi... Oh!... Nu! Să nu cunoască în veci pe fiiul meu!... Trebui să dau de ştire bărbată-meu; trebui să dipărtăm pe Varner... Aşa!..» Dar noapte, viforniţa. Nu-mi pasă; nimic nu mă poate opri. Să tăi- nuiesc de fiiul meu, Albert!... Dorinţa ta să va împlini, într-un minut vei fi in braţile părintelui tău; aşteaptă-mă. 506 ALBERT — Aice! Ce grozavă ticăloşie! Drăguţa mei (Iape Jorjeta demtnd.) Unde este stăpînu casii? JORJETA — Chiar acum au ieşit. ALBERT — Dar ma... Femeia sa? JORJETA (arăttnd ceealallă odăi) — A! Mama îi acolo. ___ ALBERT — Maică-ta I... Este cu putinţă! Mititico... Ce ? Eşti fata lui Jorj? JORJETA — Aşa, domnule; eu sînt Jorjeta, fata lui Jorj. ALBERT — O, Dumnezeule.... (Ia pe Jorjeta în braţâ şi o sărută; să aude glasul Ameliei care o cheamă.) JORJETA — Auzi, mama mă cheamă. (Pleacă să intre în odăi.) ALBERT (sculindu-să) — Ah, maica me I Dar nu; să nu mă discopăr încă, ea au pătimit atîta, trebui s-o pregătesc pe încetu la fericire ce îi aduc. O, ceriule! Iată-o I SŢENA A TRIISPREZECEA ALBERT, AMELIAt JORJETA AMELIA — Un streini Unde-i tatăl tău, fata me? JORJETA — S-au dus la schit cu săracul. AMELIA — La schit!... Du-te în casă. (Jorjeta tş ia gherghefu şi să duce.) ALBERT (în parte) — Iată-ne sînguri, ave-voi oare puteri? AMELIA — Mi-i de mirare, domnule, c-un strein ca d-ta v-aţi plecat a vă opri în lăcuinţa noastră şi mai cu samă încă, auzind c-aveţi să-mi vorbiţi. ALBERT — Madamă... O pricină însămnătoare. Dar d-ta nu mă cunoşti? AMELIA — Ce! Domnule, v-am cunoscut vrodată? ALBERT — Aşa... Madamă... Departe de aici, într-o vremi cînd erai mai fericită. AMELIA — N-am fost niciodată. ALBERT — Niciodată! (Vre s-o apuce de mtnăt Amelia să trage cu sfială.) în Franţa... AMELIA — în Franţa?... Ah! Bine zici, atunci eram fericită, avem încă pe fiiul meu. (Lutnd sama lui Albert cu oareşcare tulburare.) Dar, cum să poate?... D-atunce îi atît de mult... Văd că vă tulburaţi, dom- nule. .. Pare că te temi. Din Franţa veniţi? ALBERT - Aşa! AMELIA — Dumnezeule! Din patria me l ALBERT — Şi îţi aduc veste de cineva... AMELIA — De fiiu meu?... Oh! Trăieşte?... Văzutu-l-ai?... Stăl Ce- riule!. .. Vrîsta, lacrămile... Ah, Doamne! Nu fie amăgire sau morii 505 ALBERT — Ah! Hotărîsem să-ţi cruţ inima, dar nu mai pot opri pe~a me. Fiiul pe care 11 pltngi, fiiul ce ie iubeşte... Mamă!... AMELIA — Ah!!! (S-aruncă tn grumajii săi,) El este! El este! (Îl tmbră- ţofaxă cu pornire,) Acesta-i fiiul meu! Albertul meu! Ah, Dumnezeul meu! Am tras atlte cu bărbăţie, nu mă lăsa acum să mori de bucurie. ALBERT — Maica me!... Iubita me maică... Viu să-ţi mîntui necazu- rile; tţi aduc bogăţia şi fericire. AMELIA — Ah! Nu-mi mai trebui nimic! Sînt fericită! Sînt bogată căci am pe fiiul meu. Tu nu mă vei mai lăsa. ALBERT - Niciodată. AMELIA — Nu!... Dar cum s-înttmplă de te mai văd? Cum ai aflat această ticăloasă lăcuinţă? ALBERT — Ah! Maica me! Aceşti spuneri slnt tare lungi, şi inima me ti tare plină de bucurie I... Ţii minte că m-ai Încredinţat dragostei un- chiului meu; el mi-au fost părinte şi averea lui adăogită prin o mare moştenire este toată a me... A ta, dragă mamă. AMELIA — Ce! Fiiul meu; unchiul tău au murit!... Iertatu-ne-au? ALBERT — Ah! Maica me; el vă iube, şi n-au încetat de a face cele mai mari cercetări care insă toate au fost zadarnice. Rămîind slobod, am adunat puţinele ştiinţi ce el primisă din vremi în vremi; am prifăcut în bani moştenirea sa şi am plecat cu hotârîre să vă caut Însumi. Ceriul m-au povăţuit, soră-me m-au primit întăi şi slnt In braţile voastre! AMELIA — Soră-ta!... Tu o vei iubi!... Aşteaptă... Jorjeto! JORJETA (aleargă aductndu-şi gherghefu pe careţi pune pe masă) — Mamă! ALBERT — Nu li spune încă... Vreu singură să mă iubască... AMELIA (puindu-o tn hraţile lui Albert) — Ah! Acum sînt ferioită. ALBERT — Aşa; cu toţii o să fim fericiţii Aice, In portfelul acesta, adue in bileturi a visteriei sumă de un milion. AMELIA-Un milion! JORJETA — Mult li un milion, mamă? ALBERT — Aduc Insă o bogăţie şi mai mare; iertarea tătlni-meu. AMELIA — Este cu putinţă I Vom mai vide Franţa l ALBERT — Aşa şi fără grijă. Giudecă cu ce nerăbdare doresc să văd pe tatăl meu. AMELIA — Pe tatăl tău!... Aşa, dragul meu, vei primi Imbrăţoşările sale. (Să dipărtează gtndind. Albert dă Jorjetii o pungă plină de aur; copila varsă banii pe masă,) Ce eram să fac?... Să-l duc la schit! Acolo ar găsi pe Varner, şi ticălosul acela văzîndu-ne In fericire s-ar lipi iar de noi... Oh!... Nu! Să nu cunoască in veci pe fiiul meu!... Trebui să dau de ştire bărbată-meu; trebui să dipărtăm pe Varner... Aşa! • •. Dar noapte, viforniţa. Nu-mi pasă; nimic nu mă poate opri. Să tâi- nuiesc de fiiul meu, Albert!... Dorinţa ta să va Împlini, Intr-un minut vei fi In braţile părintelui tău; aşteaptă-mă. 506 ALBERT — Te duci!... Apoi... AMEL1A — Ba nu!... Nu mă urma, te rog-.. ALBERT — Ce! Vrei... AMELIA — Pleacă-te la rugăminte me; stnt pricini care încă nu trebui să le ştii... Norocirea noastră aşa ceri. ALBERT — Ahl Purureî... Mă supui. • AMELIA (câtră Jorjeta) — Tu, fata me, fii supusă, ascultătoare la celi mai mici porunci a prietinului tău... Ah! Tu îmi eşti şi mai scumpă de cînd sînt fericită. (Ieşind.) Aşteptaţi, aşteptaţi. SŢENA A PATRUSPREZECEA ALBERT, JORJETA ALBERT — Păn a veni, drăguţă, dă-mi ce trebui pentru scris. JORJETA — Bucuroasă; şi încă şi luminare pentru că-i întuneric. (întră tn odăi, alergînd.) ALBERT — Gîteva slove la ospătăria „Leului de aur“ ca să-mi trimatâ aici trăsura. Cel întâi trecători le va duce. Mai trebui încă să pui în rîn- duială însâmnătoarile hîrtii ce încredinţazâ pentru totdauna fericirea tătîni-meu... JORJETA (înturnîndu-să cu tot ce trebui pentru scris, ş-o luminare aprinsă) — Ţine, domnule; iată luminare şi tot ce trebui ca să scrii. întră în odaia me; nu-i aşa frţg ca aici, şi nu-i vide cum fulgeră. ALBERT — Dar tu ? JORJETA — Eu mi-oi lua gherghefu, ş-oi coasă lîngă d-ta. ALBERT — Aşa, tu vei fi purure tovărăşiţa me. (Albert ia luminare, cala- maret portfelu şi întră în odăiţă.) JORJETA — Iacă viu şi eu!... Tună, îi întuneric, of l Tare m-aş teme cînd aş fi sîngurăl Aide fuga!».. (Aleargă de îş ia gherghefu şi vre să între după Albert; dar tună tare şi ea stă tn loc, şi în minutul acela s-arată şi Jorj cu Varner la uşă. îndată Jorjeta îşi pune gherghefu p-un scaon ş-aleargă înainte tătîni-său.) A! Tata! SŢENA A CINCISPREZECEA JORJ, VARNER, JORJETA (Jorj şi Varner întră cu grăbire. Jorjeta apucă de mină pe tată-său şi-l trage spre odaia tn care îi Albert. Varner merge de-ş pune traista şi ciomagu pe rruisă.) VARNER (oăztnd mantaua şi pălăria lui Albert) — Ce-i aceasta? 507 JORJETA (tâtini-său,) — Nu face vuiet... JORJ — Să nu fac vuietL*. Pentru ce? VARNER (păzind aurul) — Auri... JORJETA (răspunzând tătlni-său) — Pentru c-au venit up strein. JORJ — Un strein!... JORJETA — Ii acolo... Scrie... Ţine, uită-te. JORJ (uitlndu-să) — Un oştean 1... Nu vreu... VARNER (tl apucă de mină şM trage spre masă) — Ţt! Priveşte! JORJ — Ce îns&mnează... (Furtuna creşte.) VARNER (cătră Jorjeta) — Aceşti bani a lui sînt? JORJETA — Ba îs a mei, el mi i-au dat. (Varner să uită tn vdaia unde este Albert.) JORJ — Ţi i-au dat!... Toţi? Pesămne ii tare bogat? * JORJETA —O! Tare bogat! Zicind... Un milion. JORJ şi VARNER - Un milion!... JORJETA — Au spus mamii că ave un milion intr-un portfel mare; ş-tj tare adiv&rat, pentru că şi mama şi eu l-am văzut. Ţine, vezi portfelul cel de lingă dinsu? VARNER (uittndu-să) -Vădi... JORJ — Şi de unde vine streinul acest aşa bogat? JORJETA-Nu ştiu. JORJ — Cine l-au primit? JORJETA - Mama. JORJ — Şi unde-i maică-ta? JORJETA — S-au dus să vă caute la schit/ JORJ — Singură?... Trebui... VARNER (oprindu-l de mtnă) — îngăduie! (Jorj stă cu ochii ţintiţi pe masă. Jorjeta ore să-ş iei gherghefu şi să între in odăi; dar Varner o opreşte.) VARNER — Lasi-ţi gherghefu, şi mergi de te pune pe marginea drumului ce vine din munte; subt stlnca ce mare; maică-ta n-a să zăbovască; cum ii vide-o, să vii să ne dai de ştire. JORJETA — De ce nu vă duceţi voi s-aduceţi pe mama? VARNER — A veni cu pustnicu. JORJETA - Da... VARNER — Aide, aşa vre tatăl tău! Fă ce ţi să porunceşte, şi nu intra pănă nu s-a inturna maică-ta. (Varner o ia de mină şi o scoate afară, arătîndu-i locul unde să şadă. Inturnîndu-să, închide uşa odăii din fund. Jorj nu s-au mişcat J VARNER — Jorj! Ce zicem noi dinioarea suindu-ne pe potica ce sttncoasă? Să şidem împreună. S-aşteptăm un prilej şi să nu-1 lăsăm să scape; şi ctnd vom ave bani d-agiuns, ne vom duce in Italia, vom pune in *08 lucrare noul plan ce ţ-ara încredinţat, şi ne vom face mai bogaţi dectt nişte împăraţi... Ei! Jorj, prilejul au venit. JORJ (înlemnit, posomorit, cu ochii ţintiţi) — Prilejul! VARNER — Aşa; minutul este hotărîtori. JORJ - Nu te înţăleg. VARNER — Din împrotivă, Jorj, mă-nţălegi tare bine; uită*te la trenţile noastre, cugetă la ceea ce ţ-am spus, priveşte în mînile noastre un milion. * JORJ (cu pornire) — Taci! Tu eşti duhul iadului care vii să ispiteşti ticăloşia şi disperaţia me; acum sunetul glasului tău frămîntă inima me, acum văpaia iadului pătrunde in sînul meu cu graiurile tale: lipseşte! VARNER - Jorj, ascultă-mă. JORJ (ca in vis) — Ba, lipseşte, îţi zic! Tu eşti genia chinuirii melel N-am făcut păn acum trii morţi? Nu priveşti înainte ochilor noştri leşul cel sarbăd ce-1 îngroparăm? N-auzi cel mai de pe urmă gemut a tătîni-meu ? Fiinţă a iadului, ce mai cei? N-am împlut măsura? Nu m-am coborît în vecinica noapte!... (Cade răsturnat pe masă, fi ca fără simţire. Viforut ploaia, vtntu cresc pe tot minutul.) VARNER — Nenorocitule!... Vino-ţi în sine... Eşti în buimăcire... Jorj!... (îl apucă de mină.) JORJ (ca ctnd s-ar trezi) — Ah! Unde-i femeia me? VARNER — Departe. JORJ r- Fata me? VARNER — După maicâ-sa. JORJ — Fiiul meu? VARNER — Sînt cincisprezeci ani de cînd nu mai ai. Jorj, vino-ţi în sine; adună-ţi simţirile... JORJ (scultndu-să c-un aer înfricoşat) — Ce! Vrei să ucid pe streinul care îi acolo ? VARNER — ti noapte, el îi singur... Un milion! Niciodată nu s-a afla c-acest tînăr strein au fost aici. JORJ — Amelia l-au primit. VARNER — îi vei spune că s-au dus. JORJ — Or râmlne sămne. (Tunetu să îndoieşte; trăsneşte.) VARNER — Uită-tel... Viforul să măreşte; trăsneşte... Oare dacă trăs- netul ar căde pe colibă ş-ar arde-o, am fi noi răspunzători? JORJ — Ce scopos? VARNER — Priveşte... Scîndurile aceste cad de putrede; vîntu poate s-aprindă focu ca şi trăsnitu... Ţine! lată au trăsnit la 100 paşii Dă-mi cel fer şi ia un tăciune. JORJ — Nu pot... Sînt ca gheaţa. 509 VARNER — Bicisnicule!... Este el mai groznic decît celalalt călători? JORJ — îţi spui că inima me îi răce ca moartea. VARNER — Ei! Râmîi dar; nu lăsa să între fata ta; şi de voi striga, vin numai de-mi agiută. (Ia un cuţit de pe masă.) Veni-vei? JORJ — Voi veni. VARNER (arătînd uşa) — Privighează. (Trăsneşte.) Trăsni tu!... Aide! (întră in odaia unde este Albert. în minutul acesta, trăsnită cade totodată pe colibă şi pe munte; fulgerile, ploaia, vintu cresc, şi natura toată samină răsturnată.) JOR JETA (alergtnd spărietă) — Tată I Tată!... Tunetu!... JORJ (luîndu-o tn braţă) — Stă 1 ♦.. Vărnere 1... Stă I... STB na a şasesprezecea Cei mai din urmă, AMELIA, ALBERT, săteni, soldaţi fi a. (Varner, ieşind din odaia întunecoasă, aruncă portfelu la picioarile lui Jorj şi închide uşa. Para începe a lumina înlăuntrul colibii. în minutul acesta9 Amelia aleargă in ce mai mare nerînduială şi săteni o urmează viind prin1 munte.) SŢENA A ŞAPTESPHEZECEA, şl de pe urma JORJ, VARNER, AMELIA, ALBERT, JORJETA, un ofiţeri, soldaţi, săteni ţi d. AMELIA (alergtnd la Jorj) — Frate! Frate! O ucidire s-au făcut aici aproape ; au găsit un trup mort... Soldaţii vin să te oprească; cheamă pe fiiul tău. (Arătînd odaia întunecoasă.) JORJ — Fiiul meu I... AMELIA — Albertul nostru; el eşti acolo! JORJ — Fiiul meu!!! (Acum para gîlglieşte. Jorj s-aruncă tn odaia aprinsă. Amelia vre să-l urmeză, dar ţaranii o opresc şi o trag de ceea parte. Jorj să vede ieşind din foc ; ţine tn braţe pe Albert care samână rănit şi îl aduce la Amelia.) JORJ (ieşit din sine) — Iată-1... îţi dau pe fiiul tău, dar... Ceasul meu au sosit... ALBERT —Mamă! Tatăl meu mi-au scăpat viaţa! (Varner, care fugisă, vine alungat de ţarani.) VARNER (apuctnd pe Jorj şi trăgîndu-l) — Vin, să fugim... Sîntem pră- pădiţi!... JORJ — îngăduie, s-îmbrăţoşez pe fiiul meu. (Strînge pe Albert tn braţă ş-ti zice.) Tu ştii adivărul, fiiul meu; cruţă pe maică-ta! Rămîi sănătos! (Apucă cu furie pe Varner îngrozit.) Vin acum. Nu te vei mai dispftrţl 510 de mine! Mă giur pe iad 1 f (îl trage spre foc; Varner sloboade cele mai pătrunzătoare ţipete. Soldaţii aleargă ca să-i apuce; dar fu minutul acesta coliba aprinsă să răsipeşte preste Jorj fi Varner carii să par îngropaţi subt foc fi să vede tot muntile acoperit de săteni fi soldaţi. în sfîrşit, soldaţii năvălesc fi ei tn foc, fi prind p-amindoi vinovaţii dintre năruiri, fi Jorj cade oborît între femeia fi copiii lui‘ carii stau îngenu- cheţi tmpregiuru lui.) JORJ — Nenorociţilor, a cărora necazuri eu le-am pricinuit... Ah! Nu mă ttnguiţi... mi s-au căzut pedeapsa această groznică — fîiul meu.. • Să urăşti jocu... Vezi furiile şi păcatile sale. Scumpă Soţie, iartă-irră... Oi să mori... Virtuţile voastre să-ş căpiţe răsplătirea lor... Şi ierta- rea vinovatului. (Moare.) Sfîrşit MARI A TUDOR Ecou posibil al revoluţiei de la 1830, Mărie Tudor a fost jucată ÎB 1833, cu un succes moderat şi cu o presă proastă mai mult din raţiuni extra- literare. Istoria literară a tratat cu severitate dramele lui Hugo, apellnd la termeni puţin uzuali pentru opera clasicilor. Lanson vorbeşte de invenţie psihologică pauperă, de simplitate a caracterelor pe care scriitorul caută să o ascundă prin procedee ca incognito-ul, recunoaşterea etc. Concluzia isto- ricului literar sună ca o sentinţă: „Abstraits dans Ies caractăres, Işs drames de Victor Hugo sont enfantins par l’aetion*'. (G. Lanson, Histoire de la lină* rature franşaise, vingtiâme âdition, Librairie Hachette, Paris, p. 979.) Cri- tica mai recentă a încercat, cu instrumente de metodologie modernă, să salveze dramele, descoperind sensuri şi in afara textului literar propriu-ziş (replicile personajelor), în indicaţiile de regie, spre exemplu. Michel Butor, care vede în Hugo un precursor al teatrului total, se ocupă de sugestiile deco- rului cu multe ascunzişuri, în consens cu secretele deţinute de personaje. O corespondenţă ar lega, astfel, regina şi palatul din Londra secolului al XVI-lea cu mulţimea care apare în piesă: „La reine et son palais apparaişsent comme le nom, le masque ă la fois significatif et trompeur de la viile et de sa foule<( (Michel Butor, La voia qui sort de Vombre et le poison qui transpire a travers Ies murs, în Repertoire JJJ, Les Editions de Minuit, 1968, p. 203). Această mulţime, forţă de care trebuie să se ţină seama, are spre fina) funcţie de suprapersonaj. Negruzzi a fost sensibil la dimensiunea socială a dramei, la prezenţa mulţimii care nu a rămas fără ecou in propria sa operă. Griticade obedienţă sociologică a văsuţ cu claritate în ultima vreme rapor- tul de forţe, ideile ce pot fi deduse din soluţia conflictului In Mărie Tudor. A. TJbersfeld în ftugo et le thMUre (Manuel i'hUtoire litUraire de la france, par un ccllectif sous la direction de Pierre Abraham et Roland Desnâ, ţome IV, deuxiăme pârtie, Editions sociales, Paris, 1973), reluînd discuţia despre prezenţa poporului, merge mai departe. Problematica dramei devine, In această interpretare, cea a subiectului (** agentului) istoriei, după ce o regalitate epuizată este înlăturată. Forţa care o pune în pericol e alianţa mulţimii cu burghezia (Simon Renard), dar deznodămîntul piesei ar fi am- biguu. In final, unul din cele două personaje „populare*4, Gilbert şi Fabiani, trebuie să moară. Cea mai logică ar fi fost, după A. Uberafeld, moartea lui Gilbert dar Hugo, fâclnd concesii publicului amator de happy-end, alege moartea lui Fabiani. Traducătorul a avut destule probleme, mai întîi din confruntarea cu un lexic pentru care trebuiau găsite echivalente rom&neşti. O parte din cuvintele franceze au fost păstrate aşa cum se aflau în original, uneori fără prea multă grijă pentru cititorul care nu ştia să le descopere înţelesul: „bala- dini“, „blanchet44 (fr. blanc-seing), „pairiu de Englitera**, „objetul**, „parola*1, „constablu al Turnului*4, „canţeler al Engliterei*4, „baronet şi leitenant al Turnului** eto. Cum se vede, atunci cînd nu a luat direct din franceză, Ne- gruzzi a apelat la corespondente din alte limbi. Aşa se întîmplă cu „drit*4 şi cu alţi termeni care vor face carieră în opera scriitorului român: „duca44, „riga44, „rigalft", „capriţul44 etc. Cititorului de astăzi îi sună straniu, lexical şi morfologic, în contextul dramei lui Hugo, formulări ca: „Armăturile şi ţifra îţi sînt cusute pe ea*4 (fr. votre blason et votre chiffre), „zic că eşti un calpuzan şi un ucigaş*4. Cuvîntul autohton Încearcă să suplinească neolo- gismul, uneori cu succes, alteori intr-o tonalitate arhaică şi regională depă- şită din perspectiva actuală: „Dă-mi cuvînt*4 (fr. Rends-moi raison), „Gil- bert strugaru** (fr. l'ouvrier ciseleur), „Persoana domniei tale e sfinţită pentru favorit** (fr. sacrie), „cînd capul e înseninător** (fr. tout a fait considirable), „El e mădular al sfatului de taină*4 (fr. II est membre du conseil itroit), „Eu voi oborî pe favorit** (fr. Je ditruirai), „Nu se vede bine de la fînarul acesta14 (fr. Cette lanterne iclaire mal), „Voi chema streaja*4 (fr. Ies constdbles), „Pre- melege*4 (fr. ma foii, „Orăşanii44 (fr. Les bourgeois), „Omul din norod*4 (fr. L'homme du peuple), dar şi „popolul*4, „a scris-o pe geamurile de la Şambor*4 (fr. les vitraux), „în ogrăzile de afară a Turnului** (fr. les cours extirieurs) „şase sţrejari** (fr. six hommes de mon ordonnance), „securea călăului în toate dimineţile este ascuţită şi în toate serile tîmpită** (fr. ibrichSe), „de v-a cotit omul acesta** (fr. de vous avoir fait ooudoyer par cet homme-la), „te tem** (fr. je suis jaloux), „Ar fi în povoiul uliţelor** (fr. dans le ruisseau de la rue), „O ţicâloasă fată din norod, săracă şi zadarnică** (fr. vaine), „un vinturător*4 (fr. un aventurier), „o ferestruie** (fr. une lucarne), „voi să-l văz încujbat în două** (fr. plU en deux), „O bucată de zid în dărîmare** (fr. en ruine), „Acum 512 m-am tras din pricini4' (fr. Mainter.ant je suis retire d*affaires), „şpaga" (fr. Vipie), „comisar osebitei peceţi" (fr. commissaire du sceau privi), „intrind prin lmprotivita lăture" (fr. entrant par le câţi opposi) etc. „Dar" este folosit ca adverb afirmativ (fr. ouiVpassim), iar un neologism, „amoreaza", traduce fr. mattresse. S-ar putea ca termenul „muiere", în „Să-mi aduc-aci pe muie- rea aia numaidecît", să aibă o nuanţă stilistică, întrucît pînă aici fusese folo- sit cuvîntul „femeie" (în textul francez femme peste tot). La jarretiire devine „Ordinul Galţavetei", numele proprii sînt, sau românizate: Iana (cu vocativul Iano), pentru Jane, sau păstrate ca in original: Joshua Farnaby, Lord Chan- dos etc. Pentru La Tamise Negruzzi foloseşte Temza. Morfologia ne reţine atenţia cu mai puţine elemente: vocative de tipul „milordule", „Gilberte", genitivul. „averile lui lord Talbot", pluralele „eşa- fode", „şahuri" (fr. ichecs), „pe carii" etc. în conjugare sînt de semnalat formele „nu te ofans", „Domnii complotă o surpriză lui Fabiani", dar şi „protestez". Sintaxa se resimte, pe alocuri, de influenţa originalului: „ce trebuie a face?" (fr. que faut-il faire), „Nici o armă pe mine" (fr. pas une arme sur moi), „Ce mă vrei?" (fr. Que me veux-tu?), „Regina o să ia pe prinţul de Spania al căruia Simon Renard este legatul lingă dînsa" (fr. dont Simon Renard est le ligat pris d'elle), „O, tu nu-ţi baţi capul de lucrurile acestea, tu, Gilbert" (fr. Ah ! tu ne t'occupes pas de ces choses-la, toi, GUbert), „M-am lăsat de toate, eu" (fr. J'ai renonci a tout, moi), „Regina Bngliterei cunoaşte în obşte pe tînăra aceasta pentru Iana" (fr. La reine d'Angleterre reconnatt solennellement la jeune fille ici presente pour Jane). Interesante pentru înţelegerea spiritului epocii fascinat de roman- tism sînt cele două texte care servesc de preambul traducerii. Cel dintîi apa- ţine lui Heliade: „Către d. Negruţţi Domnul meu! Ca să vorbesc ceva de Victor Hugo, e prea puţin pana mea etnd de atîţia ani se ocupă tiparul Europii de şcoala lui şi etnd şi chiar din bătrinii urmaşi ai şcoalii cei vechi, cu toate prejudeţele lor, au început a recunoaşte geniul şi adevărul autorului acesta. Atita zic că la ideile şi geniul lui limba franţozească cea de acum pe el nu-l încape; şi îl vezi a croi singur vorbe nuouă a-şi numi ideile şi a-şi face un drum nuou, a-şi face un loc şi o limbă a sa. Mă mărginesc numai a îţi vorbi despre frumoasa d-tale traducţie. D-ta, urmind pe tipul limbei noastre besericeşti adoptate de toţi rumânii de obşte, incit pentru aceea ce se-atinge de ideile cele nuouă şi de stilul lui Hugc, ţi-ai ales vorbele, frasele şi chipul de a te esprima şi din Ţara Rumânească şi din Moldova, şi ai făcut un amestec fericit prin care ai putut cu atita jus- tetă şi înnemerire să arăţi rumânilor pe autorul d-tale. Văztnd, domnul msUi traducţia dumitale şi după alte încercări ce s-a inttmplat să am in limba 913 noastră cît făgăduieşte ea celor ce por ajunge a o cunoaşte şi după firea ei a o cultipa ; parcă imi pine a zice că, daca limba rumâneascâ ar fi fost în mij - locul Europii, sau daca am fi aout noi de oecini pe franţezi, englezi, italieni şi germani, incit obiceiurile, instituţiile şi cunoştinţele lor să ne fi fost mai familiare; lui Victor Hugo, limba aceasta i s-ar fi cuvenit la ideile şi drumul său cel nuou. Poate că această părere a mea s-ar părea un paradox la mulţi, dar viitorimea crez că îmi va da dreptate. Şi domnia ta care văz că atîta de bine ai cunoscut pe Hugo, mă şi înţelegi foarte bine. Pct zice in bună voia mulţi moldoveni că domnia ta în multe locuri rumâ- neşti, şi mulţi rumâni cum că moldoveneşti, dar acela e rumân şi moldovean adevărat care totdeodată e şi rumân şi moldovean. Cui îi place numai una sau numai ceealaltă acela nu enici una nici ceealaltâ. E un fanatic ce nu se socoteşte şi, ce e mai de rîs, un fanatic fără fanatism şi cu stngele numai gheaţă. în d-ta eu văz şi un rumân şi un moldovean, adică un rumân adevărat, şi în limba d-tale din Maria Tudor văz pe Victor Hugo ; iar, in geniurile ce vor întrebuinţa limba aceasta şi o vor lucra după insuşimea şi bogăţia ei văz, ca printr-un văl abea transparent al viitorului, pe Victor Hugo cînd ar fi avut o altă limbă iar nu pe cea franţozească, dar nici englezească, nici italianească; văz aceea ce viitorimea va vedea mai bine şi va şti să şi zică mai bine ceea ce am văzut. Binevoieşte, domnul meu, a priimi încredinţarea de cea mai deosebită şi adîncâ a mea cinstire către vrednicile d-tale talente şi osteneli, cu care am cinste a mă însemna, al domniei tale, plecată slugă, I. ELIAD“ Urmează o dedicaţie a tălmăcitorului: „Domnului aga A. Sturzea Traducînd această dramă intr-un stil mai potrivit cu civilizaţia veacului nostru — voi a zice, în feliul românismului făr a fi împănată de ziceri etero- gene — o dedic d-t[ale] ca unui bărbat iubitor de cultura limbei şi rîvnitor de sporirea luminilor în patrie. G. NEGRUŢŢr1 După aceasta, Negruzzi îşi explică intenţiile şi preferinţele pentru romantism: „PRECUVÎNTARE Pentru că d. Jurdan a făcut patruzeci de ani proză fără să ştie, îşi închi- puieşte cineva că nimic nu e mai uşor decit a seri in proză. Pe ideea aceasta, o gloată de scriitori a năbuşit pe şena Frânţii; au introdus pe teatru sistema lui Şakspir, Ghete şi Şiler. Dar nu este dat tutulor a fi Şakspir sau Şiler, scriind 514 numai ca să zică că a scris ; curînd s-au deosebit dd. Jurdani,şi opintirile lor n-aw slujit decît ca să facă să strălucească mai tare adevăraţii poeţi şi scriitori, pre- cum: Hugo, Delavigne, Dumas ş.a. Aceştia, înţelegînd duhul parterului c& se săturase de tragediile înalte a lui Corneil, elegiace a lui Rasin şi filosofice a lui Volter, şi-au croit planul după o sistemă mai potrivită cu veacul lor ; şi-au luat şenele chiar dintre soţietate, precum în Jucătorul de cărţi etc., sau din- istorie, precum în Maria Tudor etc. Şi acum nu mai vedem pe un sudan con- cherant falnic suspinînd ca un tînăr băieţel după amorul unei feţişoare pentru care apoi să şi înjunghe, nici pe Scapin bâtînd pe stâpînul său în sac ! Care1 aceste amîndouă sînt atît de cu greu a se crede. Traducătorul Măriei d’Englitera cunoaşte că este o stravaganţă lui, românului, să grăiască asfel de nişte cap d-opere a artei dramatice, dar el nw critică (Doamne fereşte/), voieşte numai să arate că pe teatru (această şcoală? de moral), ar trebui să se înfăţoşeze şene grandioase, măreţe şi mai ales ade- vărate. CU pentru stilul traducerii sale, el s-a silit pre cît a putut a-l face înţelesv şi corect, ca să poată esprima toată ideea autorului. Şi zicerile ce se vor socotiv streine ce le-a întrebuinţat în traducerea sa sînt acelea de care limba româneascăf pîn acum era lipsită, care s-au priimit de clasice de o soţietate de bărbaţi lite- raţi ce au lucrat şi neîncetat se ostenesc pentru cultura limbei. In sfîrşit, traducătorul aceştii drame nădăjduieşte că viitorimea va şti preţui osteneala sa mai bine decît contimporanii săi. Iar criticilor, fără a-î dispreţui, le răspunde că, dacă el a făcut rău, facă alţii mai bine. Traducătorul: 1837, martie" Atît scrisoarea lui Heliade cît şi Precuvlntarea lui Negruzzi resimt* în grade diferite, ecoul prefeţei lui Hugo, datate 17 noiembrie 1833. Heliade* preocupat de crearea unei limbi literare unitare, dă ca exemplu traducerea, lui Negruzzi care respectă „tipul" limbii din cărţile bisericeşti şi selectează, elemente din Moldova şi Ţara Românească împotriva fanatismelor regionale. Galofobia îl face să afirme că limba română i „s-ar fi cuvenit" lui Hugo mar mult decît însăşi franceza. Heliade vorbeşte de „geniul şi adevărul" auto- rului francez, la Negruzzi „contaminaţia" cu prefaţa lui Hugo sare în ochi,, deşi nu se face nici o aluzie. „II y a deux mani&res de passionner la foule au thââtre: par le grand et par le vrai." (Victor Hugo, Theâtre, tome troi- siâme, Paris, Librairie de L. Hachette et Gie, p. 129). „Şenele" grandioase* şi adevărate din Precuvlntarea lui Negruzzi aici îşi au originea. Hugo îşi explicitează mai departe ideea: „Dâgager perpetuellement le grand â travers, le vrai, le vrai â travers le grand, tel est donc, selon Tauteur de ce drame,, et en maintenant, du reste, toutes Ies autres idees qu’il a pu dâvelopper ailleurs sur ces matiâres, tel est le but du poâte au thââtre. Et ces deux mots, 515 ftand et prai, renferraent tout. La v6rit6 contient la moralii, le grand con- tient le beau." (Idem, p. 130). S-a văzut că Negruzzi pledează cu vervă juvenilă pentru şcoala romantică, invocînd pe Hugo, Delavigne, Dumas şi ţraftînd de sus pe Corneille, Racine şi Voltaire. Numai că şi aici tălmăcitorul a apelat t(t la prefaţa lui Hugo care e mai deferentă faţă de autorii citaţi: „le drame selon le dix-neuviâme siăcle, ce n’est pas la tragi-comâdie hau- taine, dâmesurSe et sublime de Corneille, ce n’est pas la tragâdie abstraite, amoureuse et divinement ălăgiaque de Racine; ce n’est pas la comâdie pro- fonde, sagace, pănătrante, mais trop impitoyablement ironique, de Moliâre, ce n’est pas la tragedie â intention philosophique de Voltaire." (Ibidem, p. 131 Cum se vede, Negruzzi nu a lăsat decît un epitet din cele atribuite lui Corneille („înalte" pentru „hautaine"), Racine („elegiace" pentru „divi- nement âlâgiaque") şi Voltaire („filosofice" pentru „â intention philosophique") Charles Drouhet a emis ipoteza unei posibile influenţe a scenei în care poporul cere capul lui Fabiano Fabiani asupra episodului cu „burzuluirea" mulţimii din Alexandru Lăpuşneanul (cf. Comentarii şi variante la Constantin Negruzzi, Opere, I, Editura Minerva, Bucureşti 1974, p. 381). Traducerea a apărut „în tipografia lui Eliad" şi avem cîteva ştiri despre procesul editării. în „Gazeta Teatrului Naţional", no. 10, din 1836, după ce se prezintă Uriaşul Daciei, versuri „imitate din Victor Hugo" de Negruzzi, urmează un anunţ, aparţinînd probabil lui Heliade: „cu prilejul acesta se face cunoscut că peste curînd va ieşi şi Maria Tudor ce se află subt tipar şi din care d. Nigruţi [sic], ca mădular al « Soţietăţii Filarmonice», a bine- voit a dărui Teatrului Naţional 250 exemplare." (p. 78). Scrisoarea din 4 ia- nuarie 1837 a lui Heliade îl anunţă pe Negruzzi că s-a început lucrul la tipografie şi îl invită să facă „băgările de seamă" (= corecturile): „Domnul meuy Am primit două preţioase scrisori ale d-t[ale]. După cea dintîi, îndată •după sărbători, am şi pus în lucrare pe Maria Tudor, şi iată că îţi trimit cea dinţii jumătate de coală, după care poţi şi d-ta socoti că toată drama nu poate ieşi mai mult de nouă coaie şi ceva. în franţuzeşte este tipărită în 13 coaie. Şase foi franţuzeşti au ieşit patru româneşti, prin urmare şase ■coli vor ieşi patru, 12, 8 şi rămîne una de pricină cu titlul, cu precuvîntarea ş.c.l. Mă rog, domnul meu, fă-ţi toate băgările de seamă şi, asupra tipări- tului, lasă tot prieteşugul la o parte, căci tipărirea se face prin oamenii mei care sînt plătiţi foarte bine, şi voi întru toate să mulţămesc pe autori şi editori. Voi adică, ca în pricina tipăritului, să nu vorbească Negruzzi cu Eliad, ci cel care plăteşte bani ca să tipărească cartea cu stăpînul tipografiei care ia bani." (Ion Heliade Rădulescu, Scrisori şi acte, ediţie îngrijită, texte alese, glosar, indice de George Potra, Nicolae Simache şi George G. Potra, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 27) La 8 martie 1837 Heliade promite că „săp- 516 numai ca. să zică că a scris ; curtnd s-au deosebit dd. Jurdani,şi opintirile lor n-au slujit dectt ca să facă să strălucească mai tare adevăraţii poeţi fi scriitori, pre- cum : Hugo, Delavigne, Dumas ş.a. Aceştia, tnţelegtnd duhul parterului ce se săturase de tragediile înalte a lui Corneil, elegiace a lui Rasin şi filosofice a lui Volter, şi-au croit planul după o sistemă mai potrivită cu veacul lor ; şi-au luat şenele chiar dintre soţietate, precum în Jucătorul de cărţi etc., sau din istorie, precum tn Maria Tudor etc. Şi acum nu mai vedem pe un sudan con- cherant falnic suspintnd ca un tînăr băieţel după amorul unei feţişoare pentru care apoi să şi tnjunghe, nici pe Scapin bătînd pe stăpînul său tn sac ! Care aceste amlndouă stnt atît de cu greu a se crede. Traducătorul Măriei d’Englitera cunoaşte că este o stravaganţă lui, românului, să grăiască asfel de nişte cap d-opere a artei dramatice, dar el nu critică (Doamne fereşte!), voieşte numai să arate că pe teatru (această şcoală de moral), ar trebui să se înfăţoşeze şene grandioase, măreţe şi mai ales ade- vărate. CU pentru stilul traducerii sale, el s-a silit pre cit a putut a-l face înţeles şi corect, ca să poată esprima toată ideea autorului. Şi zicerile ce se vor socoti streine ce le-a întrebuinţat în traducerea sa stnt acelea de care limba românească pîn acum era lipsită, care s-au priimit de clasice de o soţietate de bărbaţi lite- raţi ce au lucrat şi neîncetat se ostenesc pentru cultura limbei. In sftrşit, traducătorul aceşţii drame nădăjduieşte că viitorimea va şti preţui osteneala sa mai bine dectt contimporanii săi. Iar criticilor, fără a-i dispreţui, le răspunde că, dacă el a făcut rău, facă alţii mai bine. Traducătorul 1837, martie*4 Atlt scrisoarea lui Heliade cit şi Precuvîntarea lui Negruzzi resimt. In grade diferite, ecoul prefeţei lui Hugo, datate 17 noiembrie 1833. Heliade, preocupat de crearea unei limbi literare unitare, dă ca exemplu traducerea lui Negruzzi care respectă „tipul" limbii din cărţile bisericeşti şi selectează elemente din Moldova şi Ţara Românească Împotriva fanatismelor regionale. Galofobia îl face să afirme că limba română i „s-ar fi cuvenit" lui Hugo mai mult dectt însăşi franceza. Heliade vorbeşte de „geniul şi adevărul" auto- rului francez, la Negruzzi „contaminaţia" cu prefaţa lui Hugo sare în ochi,, deşi nu se face nici o aluzie. „11 y a deux mani&res de passionner la foule* au thââtre: par le grand et par le vrai." (Victor Hugo, Thââtre, tome troi- şi&me, Paris, Librairie de L. Hachette et Cie, p. 129). „Şenele" grandioase* şi adevărate din Precuvîntarea lui Negruzzi aici îşi au originea. Hugo îşi explici tează mai departe ideea: „Dâgager perpetuellement le grand â travers- le vrai, le vrai â travers le grand, tel est donc, selon l’auteur de ce drame, et en maintenant, du reste, toutes Ies autres idâes qu’il a pu dâvelopper aiUeurs sur cea matiâres, tel est le but du po&te au thââtre. Et ces deux motsi *15 frani et vraiTrenferment tout. La vărită contiettt la moralită, le grand coil- ţient le beau." fIdem, p. 130). S-a văzut că Negruzzi pledează cu Vervă Juvenilă pentru şcoala romantică, invocînd pe Hugo, Delavigne, Dumas şi tratînd de sus pe Corneille, Racine şi Voltaire. Numai că şi aici tălmăcitorul a apelat tct la prefaţa lui Hugo care e mai deferentă faţă de autorii citaţi- .„le drame selon le dix-neuviâme siăcle, ce n’eşt pas la tragi-comâdie hau- taine, dămesurăe et sublime de Corneille, ce n’est pas la tragădie abstraite, amoureuse et divinement âlâgiaque de Racine; ce n’est pas la comâdie pro" îonde, sagace, penetrante, mais trop impitoyableitient ironique, de Moli&re, •ce n’est pas la tragedie â intention philosophique de Voltaire/4 (Ibidem, p. 131). Cum se vede, Negruzzi nu a lăsat decît un epitet din cele atribuite lui Corneille („înalte" pentru „hautaine"), Racine („elegiace" pentru „divi- nement ălâgiaque") şi Voltaire („filosofice" pentru „ă intention philosophique") Charles Drouhet a emis ipoteza unei posibile influenţe a scenei In care poporul cere capul lui Fabiano Fabiani asupra episodului cu „burzuhiirea" mulţimii din Alexandru Lăpuşneanul (cf. Comentarii şi variante la Constantin Negruzzi, Opere, I, Editura Minerva, Bucureşti 1974, p. 381). Traducerea a apărut „în tipografia lui Eliad" şi avem cîteva ştiri despre procesul editării. In „Gazeta Teatrului Naţional", no. 10, din 1836, după ce se prezintă Uriaşul Daciei, versuri „imitate din Victor Hugo" de Negruzzi, urmează un anunţ, aparţinînd probabil lui Heliade: „cu prilejul acesta se face cunoscut că peste curînd va ieşi şi Maria Tudor ce se află subt tipar şi din care d. Nigruţi [sic], ca mădular al « Soţietâţii Filarmonice », a bine- voit a dărui Teatrului Naţional 250 exemplare." (p. 78). Scrisoarea din 4 ia- nuarie 1837 a lui Heliade îl anunţă pe Negruzzi că s-a început lucrul la tipografie şi îl invită să facă „băgările de seamă" (= corecturile): „Domnul meu, Am primit două preţioase scrisori ale d-t[ale]. După cea dintîi, îndată după sărbători, am şi pus în lucrare pe Maria Tudor, şi iată că îţi trimit cea dintîi jumătate de coală, după care poţi şi d-ta socoti că toată drama nu poate ieşi mai mult de nouă coaie şi ceva. în franţuzeşte este tipărită în 13 coaie. Şase foi franţuzeşti au ieşit patru româneşti, prin urmare şase -coli vor ieşi patru, 12, 8 şi rămîne una de pricină cu titlul, cu precuvîntarea ş.c.l. Mă rog, domnul meu, fă-ţi toate băgările de seamă şi, asupra tipări* tului, lasă tot prieteşugul la o parte, căci tipărirea se face prin oamenii mei care sînt plătiţi foarte bine, şi voi întru toate să mulţămesc pe autori şi editori. Voi adică, ca în pricina tipăritului, să nu vorbească Negruzzi cu Eliad, ci cel care plăteşte bani ca să tipărească cartea cu stăplnul tipografiei care ia bani." (Ion Heliade Rădulescu, Scrisori şi acte, ediţie îngrijită, texte alese, glosar, indice de George Potra, Nicolae Simache şi George G. Potra, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 27) La 8 martie 1837 Reliade promite că „săp* tâmîna viitoare, cu cea dintîi ocazie ce voi găsi, voi trimite toate exemplarele legate, căci îţi vestesc câ se află în tipar coala din urmă şi rămîne numai prefaţa şi indicaţia şi titlul" (idem, p. 29). Editorul laudă limba traducerii şi reiterează declaraţia de neintervenţie tn teîxt. Prestigiul literar al lui Ne- gruzzi era, încă de la acea dată, un adevăr admis: „Am primit dedicaţia Măriei Tudor şi prefaţa care-mi laşi la a mea slabă îndreptare. Te încredinţez, domnul meu, câ sînt astfel încît n-am ce adăuga sau scoate la nimeritele d-tale idei, iar cît pentru limbă, este limba autorului lui Movilă, a cores- pondenţii noastre şi a traducătorului lui Hugo. Se va tipări astfel cum este" (ibidem, p. 29). La 1 mai 1837 Negruzzi se adresează Comisiei censurii cărţilor, rugind „s& se sloboazâ de la carvasarâ 200 exemplare tipărite din drama Maria Tudor, tradusă de mine şi tipărită în tipolitografia lui Eliad la Bucureşti. Care aceste fiind trecute prin censura Valahiei, nu cred că mai pot fi supuse unei nouă censuri", primind o rezoluţie favorabilă. (Radu Rosetti, Despre censura tn Moldova, II, extras din „Analele Academiei Române", Bucureşti, Inst. de Arte Grafice „Carol G6bl", 1907, p. 385). Piesa se jucase la Iaşi şi se afla tn repertoriul pe 1849 al teatrului din Bacău (idem, p. 440 Informaţii mai precise despre spectacole găsim tot" în cartea lui T. T. Burada. Maria Tudor este pusă în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi şi reprezentată la 16 martie 1867. (Op. cit., p. 462) Theodor Aslan îi consacră o uriaşă cronică dramatică: Revista teatrală. „Maria Tudor", dramă tn patru acte de Victor Hugo, în „Gazeta de Iaşi", I, no. 5, 19 martie 1867, p. 2—4. Un amplu preambul despre rolul teatrului e urmat de o povestire trans- portată a conţinutului dramei. Theodor Aslan îi trage de urechi pe actori tn acelaşi stil bombastic, îndeosebi pe „d-na Merişescu", interpreta Măriei* La sfîrşit, cîteva cuvinte despre versiunea românească: „Despre traducţiune, fie ea complimentată. Două espresiuni ne-au surprins însă cu desplâcere în opul întreg. Aceste sunt esclamaţiunile: «Pre legea me!» de care a abuzat atîta Fabiano în convorbire cu evreul şi cu Gil- bert la întîiul act. Am căutat înadins; « par ma foi! » nu se află niciodată tn textul frances. Invenţiunea nu e fericită, căci abia traducţiunea ar fi fost scuzabilă. Acest cuvînt răsuna urît şi trivial. Şi, în de pe urmă, o expre- siune ce n-am dori să se împatroneze: « Drace! », corespondînd la acea fran- ceză: «O, diablel» Singurul cuvînt «drace» e displăcut ca exclamaţiune tn limbajul român. Se pot uşor găsi analogii mult mai admisibile sau, de este numaidecît nevoie de ea, pentru ce nu s-ar zice, după cum s-a mai zis: « La dracu!» « Drace! » n-am auzit pînă acum" (art. cit., p. k). Am dat citatul nu pentru a ne edifica asupra stilului cronicii, ci pentru a atrage atenţia că, în textul tipărit de Negruzzi, Fabiano nu abuzează de formula „Pre legea me!" în replicile schimbate cu necunoscutul şi cu Gilbert tn primul act. O singură dată, adresîndu-se lui Gilbert, exclamă: „Preme- lege", ceea ce e, totuşi, altceva. Să se fi „îmbunătăţit" de către copişti şi 517 actori traducerea Iţii Negruzzi o dată cu fiecare reprezentaţie? Să fi asistat atoateştiutorul Theodor Aslan la punerea în scenă a unei alte versiuni romă* neşti a dramei lui Hugo? Tot la T. T. Burada aflăm că piesa se juca în stagiunea 1871—1872 (op. cit., p. 511), acelaşi asigurîndu-ne, totuşi la p. 524 a Istoriei sale că în stagiunea următoare, 1872—1873, „duminică, în 25 octombrie, s-a dat pen- tru întlia oară Maria Tudor, dramă în 5 acte de Victor Hugo, tradusă do Costache Negruzzi.44 La 3 martie 1877 are loc un [spectacol în beneficiul actriţei Raluca Stavrescu (idem, p. 565J. Cronica din „Curierul de Iaşi", X, no. 25, 6 martie 1877, p. 3, protestează împotriva unor „deprinderi do rostire contrare ortoepiei româneşti", în speţă nazalizarea după model fran- cez şi pronunţia guturală de provenienţă spaniolă. Perfect îndreptăţită ne apare respingerea intervenţiilor în textul lui Negruzzi: „Totodată protestăm contra unor neologisme introduse in frumoasa traducere a lui C. Negruzzi. « Rezbel civil» desigur că nu este în scrierea lui Negruzzi, deşi l-am auzit rostindu-se." Nu ne oprim la observaţiile privind jocul actorilor fiindcă ele depăşesc obiectul acestor comentarii. Amintim doar că autorul cronicii nesem- nate este un redactor al „Curierului" pe nume Eminescu. Printre creaţiile artistei Fani Tardini se numără şi cea din Maria Tudor (T. T. Burada, op. cit., p. 437), aplaudată şi de publicul din Galaţi (idem, p.548J. Traducerile dramelor Maria Tudor şi Anjgelo au provocat intervenţia lui Săulesou care îl acuză peHeliade că a muntenizat limba lui Negruzzi. Ne vom ocupa de ea, ca şi de răspunsul lui Heliade, cînd vom discuta scrisoarea lui Negruzzi adresată redactorului „Albinei româneşti" din no. 58,27 iulie 1839, al ziarului. Din operile lui Victor Hugo,Maria Tudor, tradusă de d. C. Negruţţi, Bucureşti, în tipografia lui Eliad, 1837. ANGELO, TIRANUL PADOVE1 Jucată în aprilie 1835 la Comedia Franceză, Angelo vădeşte mal ou seamă slăbiciunile dramelor istorice hugoliene, fără a se ridica la semnificaţiile din Mărie Tudor. Piesa e mai apăsătoare, mai încărcată de mister. Pumnale ameninţă din umbră, nimeni nu e sigur de nimic, de la cei din vîrful scării sociale pînă la cei cu existenţă mizeră. în prefaţă (datată 7 mai 1835), auto- rul îşi face cunoscute intenţiile: „Mettre en prâsence, dans une action toute răsultante du coeur, deux graves et douloureuses figures, la femme dans la sociătă, la femme hors de la sociătă" (Victor Hugo, op. cit., p. 267). Cea din- ţii e Catarina, cealaltă — curtezana Tisbe, capabilă de sacrificiu, înălţată prin dragoste, sentiment care o umaniza pe regina din Mărie Tudor. Michel C18 Butor (art. cit., p. 205J, citează Angâlo intre piesele in care obiectele, de ta* şate parcă din cadru, se amestecă în acţiune. Nelipsita otravă apare şi aici: „Poison, contrepoison; l’un peut masquer Pautre" (idem, p. 207). în Ang4lo% Tisbe îi dă Catarinei un flacon care conţine nu otravă, ci un narcotic, poate după sugestia din Romeo Julieta. Prefaţa lui Hugo aminteşte succesul de public al spectacolului şi in- sistă asupra rolului educativ al teatrului. O imagine, folosită şi de Stendhal, a putut fi întîlnită şi în prefaţa lui Negruzzi la Tiiizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi (tot din 1895): „et chaque fois qu’il croira nâcessaire de faire bien voir ă tous, dans ses moindres dâtails, une idâe utile, une idăe humaine, il poserale thâătre dessus comme un verre grossissant“ (Idem, p. 271). Problemele puse de traducere sînt rezolvate la fel ca în Mărie Tudor. Am considerat că nu mai e nevoie de exemple întrucît, oricum, formele deose- bite de cele de astăzi vor putea fi consultate, cu trimiterile de rigoare, în glosarul ce va fi tipărit în volumul al IV-lea al ediţiei. Hugo subtitrează cele trei zile (= acte), după cum urmează: „Pre- miere journâe. La Clef. Deuxikme journâe. Le Crucifix. Troisieme journie. Le Blanc pour le Noir“ în traducere, situaţia este următoarea: „Ziua tntlia Chieia. Ziua a doua. Chieia. Ziua a treia. Alb pentru negru" Foarte probabil că în subtitlul celei de a doua „zile" s-a strecurat o greşeală de tipar. „Ziua" ar fi trebuit să se numească: „ Vicontile de Letorier.............................................. 365 COMENTARII ŞI VARIANTE Treizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi........................... 445 Triizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi....................... 448* Maria Tudor............................................................ 511 Angelo, tiranul Padvei................................................. 515 Scene din Actul III din „Femmes savantes" de Molier.................... 520 Carantina ............................................................. 525 [Nanina]............................................................... 524 Pansionul de fete în vreme de război................................... 526 Duelurile.............................................................. 525 Vicontile de Letorier.................................................. 52£