Măria Tudor
PERSOANE
MĂRIA, regina IANA GILBERT
FABIANO FABIANI SIMON RENARD IOSHUA FARNABY Un jidov Lord CLINTON Lord CHANDOS Lord MONTAGU ENEAS DULVERTON Lord GARDINER Un temnicer
Domni, pagi, strejari, gîdea
Londra, 155$
ZIUA INTÎIA OMUL DIN NOROD
PERSOANE
ZIUA INTÎIA
•GILBERT FABIANO FABIANI SIMON RENARD Lord CHANDOS Lord CLINTON Lord MONTAGU JOSHUA FARNABY IANA Un jîdov
Ţărmul Temzej. O piaţă pustie. O bucată de ?id în dărîmare ascunde malul apei. în dreapta, o casă proastă. La colţul casii o mică statuie a ma-™ donii dinaintea caria arde o candelă de fer. ţn fund, piste Temză, Londra. Se văd mai alea două mari zidiri, Turnul Londrei şi Palatul Vestminster. Ziua se pleacă spre seară.
' SCENA I
Mulţi oameni împărţiţi In cete prin piaţă, ptntre carii SIMON RENARD, JOHN BRIDGES, BARON CHANDOS, ROBERT CLINTON, BARON CLINTON, ANTHONY RROWN, VICONTE DE MONTAGU
lord chandoş — Ai dreptate, milord. Blestematul acest de italian a fermecat pe regina. Regina nici că poate fără el. Trăieşte numai prin el, el li este bucuria, îl ascultă numai pe dlnsuL De trece o zi fără să-1 vază, ochii ei tînjesc, ştii ca atunci cînd iubea pe cardinalul Polus.
simon renard — Adevărat, e tare înamorată, prin urmare şi tare temătoare.
lord chandos — Italianul a fermecat-o!
lord montagu — In adevăr, spun că cei de naţia lui ştiu feluri
de farmeci pentru aceasta. lord clinton — Spaniolii sînt îndemînatici la otrăvi care omoară,
şi italienii la celea ce fac de iubesc. lord chandos — Apoi dar Fabiani e şi spaniol şi italian. Regina
e înamorată şi bolnavă; i-a dat d-amîndouă. lord montagu — Spaniol e, ori italian?
77
lord chandos — Se vede curat că e născut în Italia în Capita-nata, şi c-a fost crescut în Spania. Se zice aliat c-o mare familie din Spania. Lordul Glinton o ştie aceasta de rost.
lord clinton — Un vînturător. Nici spaniol, nici italian, şi şi mai puţin englez, slavă lui Dumnezeu! Oamenii aceştia ce n-au nici o ţară, n-au nici o milă de ţări cînd au putere în mină!
cord montagu — Şandos, ziceai că regina e bolnavă, aceasta n-o opreşte d-a petrece viaţă veselă cu favoritul său.
lord clinton — viaţă veselă! viaţă veselă! în vreme ce regina rîde, popolul plînge şi favoritul este plin de toate. Mănîncă argint şi bea aur omul acesta! Regina i-a dat averile lui lord Talbot! Regina 1-a făcut conte de Clanbrasil şi baron de Dinasmondi, p-acest Fabiano Fabiani care se zice din familia spanioală a lui Penalver şi minte curat! El este pairiu de Englitera ca tine, Montagu, ca tine, Şandos, ca Stanlei, ca Norfolk ca mine, ca riga! Are Ordinul Calţavetei ca şi infan-tul Portugaliei, ca şi riga Danemarcei, ca şi Toma Perşi, al şaptelea conte de Nortumberland! şi mai fost-a vrun tiran ca tiranul acesta ce ne stăpîneşte din patul lui! Niciodată altul mai greu n-a mai stătut pe Englitera. Şi eu sînt bătrîn, am văzut destui! sînt şaptezeci de spînzurători nuouă la Tiburn; coptoarele sînt tot jeratic şi niciodată cenuşă; securea călăului în toate dimineţile este ascuţită, şi în toate serile tlmpită. Pe toată ziua omoară clte un gentilom. Alaltăieri pe Blantir, ieri pe Norcuri, astăzi pe Sutrepo, mline pe Tirconel. In săptămîna viitoare vei fi tu Şandos şi In luna viitoare, eu. Milorzi! Milorzi! Este ruşine şi păcat să cază asfel toate aceste bune capete englezeşti pentru plăcerea a nu ştiu cărui ticălos vînturător care nici nu e din ţara aceasta! Este lucru grozav şi nesuferit a gîndi că un favorit napolitan poate scoate clte eşafode va voi de subt patul aceştii regine 1 Petrec viaţă veselă, zici, amîndoi. Pentru Dumnezeu! e batjocură! A! petrec viaţă veselă, amorezaţii, în vreme ce tăietorul de capete la uşa lor face văduve şi orfani! O! chitara lor cea italienească este prea întovărăşită de sunetul lanţurilor! Doamnă regină! Iţi aduci cîntăreţi de la capela din Avignion, ai în toate zilele în palatul tău comedii, teatre, strade pline de muzicanţi. Zău, doamna mea, bine ar fi ceva mai puţină veselie la voi, şi mai puţină jale la noi; mai puţini baladini aicea, şi mai puţini calîi colo; mai puţine mese la Vestminster şi mai puţine eşafode la Tiburn!
lord montagu — Ia seama, noi sîntem supuşi cye(Jificioşi^ Milord Clinton. Nimic asupra reginei, tot asupra lui Fabiani.
simon renard (puind mina pe umărul lui Clinton) — Răbdare!
lord clinton — Răbdare! Dumitale ţi-e lesne a zice, domnule Simon Renard. Eşti baili de Amont în Franş-Comte, supus al împăratului şi legatul său la Londra. Aicea înfăţoşezi pe prinţul de Spania ce va să ia pe regina. Persoana domniei tale este sfinţită pentru favorit. Dar cu noi e altă treabă. — Vezi că Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. (A înnoptat cu totul.)
simon renard — Acest om nu mă supără mai puţin declt pe voi. Voi vă temeţi pentru viaţa voastră, şi eu mă tem pentru creditul meu. Aceasta e mult mai mult, eu nu vorbesc; lucrez. Am mai puţină mînie decît voi, milorzi, dar am mai multă ură. Eu voi oborî pe favorit.
lord montagu — Oh! cum să facem! toată ziua gîndesc la asta.
simon renard — Favoriţii reginelor nu se fac nici se desfac ziua, ci noaptea.
lord chandos — Aceasta este foarte neagră şi groaznică! simon renard — Mie-mi pare frumoasă pentru aceea ce voi să, fac.
lord chandos — Ce vei să faci?
simon renard — Veţi vedea. Milord Şandos, cînd împărăteşte o femeie, împărăteşte capriţul. Atuncea politica nu mai este lucru de socoteală ci de noroc. Nu mai poate cineva pune temei pe nimic. Ce e astăzi nu este mîine, trebile nu se joacă în şahuri, ci în cărţi.
lord clinton — Acestea toate-s bune, dar să venim la pricină. Domnule baili, cînd ei să ne mîntui de favorit? Trebuie degrabă, mîine vă taie pe Tirconel.
simon renard — Dacă în astă-noapte, voi întllni un om precum caut, Tirconel mîine seară va cina cu voi.
lord clinton — Ce vrei să zici?... Dar ce să va face Fabiani?
simon renard — Ai ochi buni, milord ?
lord clinton — Am, măcar că sînt bătrîn şi că e tare întunerec. simon renard — Vezi Londra dincolo de apă ? lord clinton — O văz, pentru ce ?
simon renard — Uită-te bine; d-aci să vede vîrful şi poalele norocului oricărui favorit, Vestminster şi Turnul Londrii. lord clinton — Şi apoi ?
78
79
simon renard — De-mi va ajuta Dumnezeu, este un om care în ceasul ce grăim este înc-acolo (arătlnd Palatul Vestminster) şi care mîine la acest ceas va fi dincolo. (Arătlnd Turnul.)
lord clinton — Dumnezeu să-ţi ajute!
lord montagu — Popolul nu-1 urăşte mai puţin decît noi. Ce sărbătoare a să fie în Londra în ziua ce va cădea!
lord chandos — Ne-am dat în mîinile domniei tale, domnule baili, spune-ne ce trebuie a face ?
simon renard (arătlnd casa de Ungă apă)— Vedeţi toţi casa aceasta. Asta e casa lui Gilbert strugarul, nu o perdeţi din ochi. Imprăştiaţi-vă cu oamenii voştri, dar fără a vă depărta prea mult mai vîrtos să nu faceţi nimic fără de mine.
lord chandos — Am auzit. (Ies toţi'prin deosebite părţi.)
.■simon renanrd — Un om ca cel ce-mi trebuie nu se găseşte lesne. (Iese.)
(Intră Iana ,şi Gilbert ţiindu-să de mină. Ioşua Farnabi, li Intocârăşaşte tnvâlit In manta.)
SCENA II IANA, GILBERT, IOSHUA FARNABY
ioshua — Vă las aicea, bunii miei prietini. A înnoptat şi trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la Turnul Londrii. Eu nu slnt slobod ca voi, eu! ştii că un temnicer e un fel de închis? Rămîi sănătoasă, Iano. Rămîi sănătos, Gilberte. Zău prietenilor, sînt foarte fericit pentru că vă văz fericiţi! E, Gilberte, pe cînd nunta?
•gilbert — De astăzi în opt zile; aşa e Iano ?
ioshua — Zău, poimîine avem Crăciunul. Aceasta e ziua dorinţelor şi a urărilor, dar n-am ce să vă mai doresc, este cu neputinţă a dori mai multă frumuseţe logodnicei şi mai mult amor logodnicului! Sînteţi fericiţi!
^gilbert — Bunule Ioşua! ce, tu nu eşti fericit ?
ioshua — Nici fericit, nici nenorocit. M-am lăsat de toate, eu. Vezi tu, Gilberte! (îşi dă In laturi mantaua şi arată un snop de chei ce li splnzurâ la brlu.) Chei de temniţe care neîncetat îţi sună la cingătoare, aceasta vorbeşte, aceasta îţi insuflă feluri de cugetări filosofice. Cînd eram tînăr, eram' şi eu ca şi alţii, amorezat o zi întreagă, ambiţios, o lună, nebun tot anul. Aceasta era în vremea righii Enric VIII. Era un deşănţat om riga de Enric VIII, eu eram june. Un om care schimba
la femei, cum schimbă femeile la rochii, pe cea dintîi a lepădat-o, a tăiat capul ce\ii d-a doua, pe cea d-a treia a spintecat-o; pe cea d-a patra a iertat-o, a gonit-o; dar spre despăgubire pe cea d-a cinCea a tăiat-o. Aceasta nu e poveste, frumoaso Iană, aceasta e istoria lui Enric VIII. Eu, în vremea aceea, eram amestecat în războaiele religiei, mă băteam pentru unul şi pentru altul; căci p-atunci n-aveai de ce să ţe apuci mai bine. Ş-afară d-acestea pricina era prea spinoasă, trebuia să fii pentru, sau împrotiva lui. Oamenii righii spîn-zura pe cei ce era pentru papa, şi ardea pe cei ce era împrotiva lui. Pe cei ce nu ţinea nici cu unul nici cu altul îi ardea sau îi spînzura, cum se-ntîmpla. Cine putea acela scăpa. Aşa, ştreangul; almintrilea, focul; nici aşa, nici almintrilea, focul şi ştreangul. Eu, care vă grăiesc, m-am dogorit de multe \ ori, şi nil ştiu de două sau de trei ori ara scăpat din spînzu-, râtoare. Era o frumoasă vreme atuncea, mai. ca aceasta de 1 âciim. La dracul de ştiu acum pentru ce şi pentru cine mă băteam. Dacă îmi mai vorbesc acum de Luter şi de papa Pavel III dau din umere. Vezi tu, Gilberte, cînd ţi-a căruntat părul, nu trebuie a mai cerceta pricinile pentru care se făcea războaie şi femeile pe care le iubeai cînd erai de douăzeci de ani. Şi femeile şi pricinile îţi par foarte slute, foarte bă-trine, foarte de nimica, foarte ştirbe, foarte zbîrcite, foarte dobitoace. Aceasta e istoria mea. Acum m-am tras din pricini. Nu mai sînt soldat al righii, nici soldat a papei, sînt temnicer al Turnului Londrei. Nu mă mai bat pentru nimeni, şi închiz pe toată lumea. Sînt temnicer şi bătrîn; mi-e un picior în groapă şi unul în temniţă. Adun bucăţile tutulor favoriţilor ce se sfarmă la regina. Petrec minunat şi apoi am un copilaş pe care îl iubesc şi pe voi amîndoi pe carii iar vă iubesc, şi dacă sînteţi fericiţi, sînt şi eu fericit,!
gilbert — Apoi dar, fii fericit, Ioşua! aşa e Iano ?
ioshua — Eu, nu poci face nimic pentru fericirea ta, dar Iana poate tot; tu o iubeşti! nici poci să-ţi fac yro slujbă în viaţa mea. Din norocire, tu nu eşti domn mare ca să aibi vrodată trebuinţă de temnicerul Turnului Londrei. Iana va împlini datoria mea ca şi pe a sa. Pentru că şi ea şi eu îţi sîntem datori cu totul. Iana era o biată copilă orfană lepădată, tu ai adunat-o şi ai crescut-o. Eu mă înecam într-o zi în Temza; tu m-ai scăpat.
gilbert — Pentru ce tot vorbeşti de aceasta, Ioşua ?
ioshua — Pentru ca să-ţi spui că datoria noastră, a Ianei şi a mea, este să te iubim, eu ca un frate, ea... Nu ca o soră!
81
ââi:
iana — Nu. Ci ca o soţie. Te înţeleg, Ioşua. (Cade iarăşi tn gin-duri.)
gilbert (încet lui Ioşaa) —- Priveşte-o, Ioşua! Aşa e că e frumoasă şi minunată,,, şi că ar fi vrednică şi d-un împărat ? Cînd ai şti! tu nu Iţi poţi închipui cit o iubesc de tare!
ioshua — Ia seama, e nebunie, o femeie nu trebuie iubită atlta;, un copil e alt lucru!
gilbert — Ce vrei să zici ?
ioshua — Nimic — voi fi la nunta voastră de azi în opt zile.
Nădăjduiesc că atunci trebile statului îmi vor lăsa ceva răgaz.
şi că s-or isprăvi toate. gilbert —Cum? Ce s-a isprăvi?
ioshua — 0! tu nu-ţi baţi capul de lucrurile acelea, tu Gilbert. Tu eşti înamorat, tu eşti din norod. Şi ce-ţi fac ţie intrigile de sus care eşti atlta de fericit jos? Dar dacă mă întrebi, ţi-oi spune că să nădăjduieşte că pin în opt zile poate, poate şi pin în douăzeci şi patru de ceasuri, o să ia altul locul lui Fabiano Fabiani lingă regina.
gilbert — Cine e Fabiano Fabiani ?
ioshua — Acesta e amorezul reginii, un favorit foarte vestit şi minunat, un favorit care taie mai lesne capul unui om ce nu-i place declt înghite un burgmeistru flămînd o lingură de supă, cel mai bun favorit ce a avut călăul Turnului Londrei de zece ani, pentru că ştii că călăul priimeşte pentr-un cap de un domn mare zece scude de argint şi uneori îndoit cînd capul este înseninător. Toţi doresc căderea lui Fabiani. Adevărat că în slujba mea la Turn, n-auz vorbind de dinsul decît tot oameni supăraţi, oameni cărora o să le taie gîtul cel mult pîn într-o lună, oameni nemulţămiţi.
gilbert — Mănlnce-se lupii între dînşii 1 Ce ne pasă nouă de regina şi de favoritul reginii ? Aşa e Iano ?
ioshua — O! este un straşnic complot asupra lui Fabiani! De va scăpa va avea noroc. Poate să se-ntimple ceva în astă-noapte. Am văzut dineaorea umblînd pe domnul Simon Renard prea pă gînduri.
gilbert — Cine e domnul Simon Renard ?
ioshua — Şi nu ştii ? E mîna dreaptă a împăratului la Londra. Regina o să ia pe prinţul de Spania, al căruia Simon Renard este legatul lîngă dînsa. Regina îl urăşte, dar se teme de dinsul şi nu-i poate face nimic. Pîn acum el au oborît doi sau trei favoriţi. Mătură palatul din vreme în vreme. Un om iscusit şi viclean care ştie tot ce se face, şi care sapă tot-dauna trei patru rînduri de intrigi ascunse subt orice întlm-
plări. Lordul Paget — pare că m-ai întrebat şi de lordul Paget — este un gentilom vrednic care a fost în trebi subt riga Enric VIII. El e mădular al sfatului de taină. Ceilalţi miniştrii nici cricnesc înaintea lui. Afară însă de canţelerul, milord Gardiner, care îl urăşte. Gardiner e om iute şi de bun neam. Paget este din proşti, fecior de cismar. O să-1 facă baron Paget de Bodezert în Staford. gilbert — Cum le ştii de bine toate!
ioshua —Zău! tot auzind vorbind pe închişii statului. (Simon Renard s-arată In fundul teatrului.) Vezi tu, Gilberte, omul care ştie mai bine istoria vremei aceştia este temnicerul Turnului Londrei.
simon renard (din fund auzind vorbele lui Ioşua.) — Te lnşăli, domnul meu; acela ce o ştie mai bine este călăul.
ioshua (tncet lui Gilbert şi Ianei) — Să ne dăm mai in lături. (Simon Renard iese tncet.) Acesta e Simon Renard de care vă spuneam.
gilbert — Aceşti oameni, ce tot umblă împrejurul casei mele, nu-mi plac.
ioshua — Ce dracul caută el p-aicea ? Trebuie să mă duc degrab; crez că-mi găteşte de treabă. Rămîi sănătos, Gilberte. Rămîi sănătoasă, frumoasă Iano; te ştiu numai atlta de mare!
gilbert — Mergi sănătos, Ioşua. Dar, spune-mi, ce-ascunzi acolo subt manta?
ioshua — Al am şi eu complotul meu.
gilbert — Ce complot ?
ioshua — O! amorezaţilor care uitaţi toate! V-am adus aminte că poimîine este ziua urărilor şi a darurilor. Domnii complota o surpriză lui Fabiani, şi eu iar, din partea mea, am complotul meu. Regina poate să-şi dea un favorit nuou. Şi eu o să dau o păpuşă copilului meu. (Scoate o păpuşă de subt manta.) Iarăşi nuouă — Vom vedea carele dintr-amîndoi îşi va strica mai degrabă jucăria. — Dumnezeu să vă aibă în paza sa, prietenii mei!
gilbert — Să ne vedem sănătoşi, Ioşua. (Ioşua se depărtează. Gilbert ia mina Ianei şi o sărută cu înfocare.)
ioshua (In fundul teatrului) — Ol Cît este de mare provedinţa! Dă fieşicăruia jucăria sa: păpuşa copilului, pe copil omului, pe om femeii, şi pe femeie dracului!
(Iasă.)
82
83
SCENA III GILBERT, IANA
gilbert — Trebuie să te las şi eu. Adio, Iano; dormi bine.
iana — In astă-seară <■ nu vii la mine, Gilberte?
gilbert — Nu poci. Ştii că ţi-am mai spus, Iano, că am de lucru în astă-noapte. Am să fac un mîner de cuţit pentru un nu ştiu care lord Clambrasil pe carele de cînd sînt nu l-am yăzutr şi care îl vrea numaidecît pe mîine dimineaţă.
iana — Apoi dar, noapte bună Gilberte. Să ne vedem sănătoşi mîine.
gilbert — Ba nu, Iano, mai stăi un minut. Ah! Doamne! Ce durere am să mă despart de tine măcar şi pentru cîteva ceasuri! e adevărat că tu eşti viaţa şi bucuria mea! Şi însă trebuie să mă duc să lucrez, sîntem atît de săraci! Nu voi să intru la tine ca să nu zăbovesc, ce om slab sînt, nu poci să te las! Ţine! să şădem puţin la uşă pe astă laviţă; îmi pare că nu-mi va fi aşa de greu a mă duce precum mi-ar fi dac-aş întră în casă şi mai vîrtos în cămara ta. Dă^nii mina. (Se pune jos şi ti apucă amlndouă mtinile tntr-ale sale.) Iano, mă iubeşti? •
iana — Oh! Gilberte! cu totul îţi sînt datoare! O ştiu, cu toate că te-ai ascuns atîta vreme de mine. Mică, poci zice mai în leagăn încă, părinţii mei m-au părăsit şi tu m-ai luat. De şaisprezece ani, mîinile tale ca ale unui'părinte au muncit pentru mine, ochii tăi, ca ai unei mume au priveghiat asupra mea. O, Dumnezeul meu! de n-ai fi fost tu, ce m-aş fi făcut? Tot ce am tu mi-ai dat, tot ce sînt tu ai făcut.
gilbert — Iano, mă iubeşti?
iana — Cîtă dragoste la tine, Gilberte ! munceşti zi şi noapte pentru mine, îţi arzi ochii, te omori. Ţine, şi în astă-noapte iar, şi niciodată, nici o dojana, nici o asprime, nici o mînie. Tu care eşti atîta de sărac! Pînă şi micile mele cochetării de femeie, ţi-e milă de ele şi le împlineşti. Gilberte, cînd gîndesc la tine, mi se umplu ochii de lacrămi. De multe ori ţi-a lipsit pline, dar mie niciodată nu mi-au lipsit cordele.
gilbert — Iano, mă iubeşti?
iana — Aş voi să-ţi sărut picioarele, Gilberte!
gilbert — Mă iubeşti ? mă iubeşti ? Oh! toate acestea nu-mi spun de mă iubeşti. De vorba aceasta am trebuinţă; recunoştinţă, tot recunoştinţă! Oh! recunoştinţa o calc eu în picioare! voi dragoste sau nimic. O să mor! Iano, de şaisprezece ani,
H/' «şti fata mea, acum ei să-mi fii soţie. Te luasem fată, voi
Hi; să-mi fii femeie. De astăzi in opt zile! Ştii, mi-ai făgăduit,
n ai priimit-o; eşti logodnica mea! era o vreme, nu ştiu de-ţi
\. mai aduci aminte, cînd îmi ziceai: te iubesc! rîdicîndu-ţi
\; frumoşii ochi spre cer. Eu te voi tot aşa. De multe luni mi se
ţ. pare că este ceva schimbat în tine, mai ales de trei săptămini
fi ' de cînd lucrul mă sileşte a lipsi uneori nopţile. Oh, Iano! Eu
!', voi să mă iubeşti, m-am deprins cu aceasta. Tu, mai înainte
| atît de veselă, acum eşti tot tristă şi pe gînduri; nu te arăţi
IV rece, sirmană copilă, căci te sileşti cît poţi ca să nu te arăţi:
,.! .dar simt bine că vorbele de dragoste nu-ţi mai vin aşa bune şi fireşti precum odinioară. Ce ai ? Oare nu mă mai iubeşti ? [>, Negreşit, că sînt un om cinstit, negreşit că sînt un bun
fi , meşter; negreşit, negreşit, dar aş voi sa fiu un hoţ şi un ucigaş ţ!: şi să mă iubeşti! Iano ! Cînd ai şti cît te iubesc !
iana—;Ştiu, Gilberte, şi plîng.
gilbert — De bucurie! aşa e? Spune-mi că de bucurie. Oh! am ţ trebuinţă să o crez.. Numai aceasta este In lume, a fi iubit. Eu nu sînt decît o săracă inimă de meşter,, dar trebuie să mă iubească Iana. Ce-mi tot grăieşti de aceea ce-am făcut pentru tine? Iano, numai o vorba de amor din gura ta mă face pe mine îndatorat. M-aş da iadului şi aş face orice păcat pentru voia ta. Aşa e că vei fi femeiea mea şi că mă iubeşti ? Vezi tu, Iano, pentru o căutătură a ta mi-aş da munca şi osteneala, pentru o zîmbire, viaţa, pentru un sărutat, sufle-; tul!
iana —Ce nobilă inimă ai, Gilberte!
gilbert — Ascultă, Iano! rîzi de voieşti, eu sînt nebun, te tem! Aşa, dar nu te mîhni. De cîtăva vreme mi se pare că văz miciţi tineri domni umblînd p-aici. Ştii, Iano că sînt de / treizeci şi patru de ani? Ce nenorocire pentru un ticălos meşter nedeprins şi rău îmbrăcat ca mine carele nu mai sînt tînăr şi frumos, de a iubi o frumoasă şi minunată copilă de
I şaptesprezeceani,caretragepefrumoşii tineri gentilomi auriţi
y şi împodobiţi, ca lumina pe fluturi! Oh! tare sufăr! Nu te
•ofans niciodată în ghidul mieu, pe tine atît de cinstită, pe
>; ; tine atît de curată, pe tine a caria frunte n-a fost încă atinsă decît de buzele mele! Găsesc numai că uneori tu ai prea multă plăcere a vedea cum trec cortegele şi cavalcadele reginei, şi toate aceste haine frumoase de atlaz şi de catifea subt care sînt atît de puţine inimi şi atît de puţine suflete! Iartă-mă. Doamne! pentru ce trec p-aici atîţia tineri gentilomi?
i Pentru ce nu sînt tînăr, frumos, nobil şi bogat? Gilbert
84
85
strugarul, atîta e tot. Ei sînt lord Şandos, lord Jerard, Fiţ-Gerard, conte d-Arundel, duca de Norfolk! Oh! cît îi urăsc! îmi petrec viaţa strujind pentru ei minere de săbii a cărora fer aş voi să le-1 înfig în plntece. iana — Gilberte!...
gilbert — Iartă-mă, Iano. Aşa e că amorul face tare rău pe om ?
iana — Ba, tare bun. Tu eşti bun, Gilberte.
gilbert — Oh! cit te iubesc. Din zi în zi mai mult. Aş voi să mor pentru tine. Tu ori mă iubeşte ori nu mă iubi, eşti stă-pînă. Eu sînt nebun. Iartă-mă de cele ce ţi-am zis. E tlrziu, trebuie să te las, adio. Dumnezeule! cît este de trist a te lăsa. Intră la tine. Ce, n-ai cheia ?
iana — Nu, de cîteva zile nu ştiu ce s-a făcut.
gilbert — Ţine pe a mea. Mîine dimineaţă te voi vedea. Iano, nu uita că astăzi îţi sînt încă tată, iar peste o săptămlnă bărbat. (O sărută pe frunte şi iese.)
iana (singură) — Bărbat! Oh nu, nu voi face păcatul acesta! Sîrmanul Gilbert, el mă iubeşte. Dar celalalt...! De n-aş fi ales deşărtăciunea mai bine decît amorul! Ticăloasă fată ce sînt, într-a cui atlmare mă aflu acum? Oh! slnt foarte nemulţămitoare şi foarte vinovată! Auz viind, să Intru. (întră tn casă.)
SCENA IV
GILBERT, un om (Invălit tntr-o manta purttnd o scufie galbenă pe cap. Omul apucă pe Gilbert de mină.)
gilbert — Aşa, te cunosc, tu eşti cerşătorul jidov care de cîteva zile te tot văz umbllnd împrejurul casii aceştia. Dar ce vrei? Pentru ce m-ai apucat de mînă şi m-ai adus iarăşi aicea?
omul — Pentru că aceea ce am să-ţi spui, nu ţi-o pot spune decît aici.
gilbert — Ei bine! ce este ? Grăieşte degrabă.
omul — Ascultă, tinere. Sînt şaisprezece ani, în aceeaşi noapte ce lordul Talbot conte de Vaterfard a fost tăiat întru lumina făcliilor pentru vinovăţie de papism şi de rebelie; partizanii lui au fost tăiaţi în bucăţi chiar în Londra de soldaţii righii Enric VIII. S-au împuşcat toată noaptea pe uliţi. In aceeaşi noapte, un prea tînăr lucrător, cu glndul mai mult la treaba lui decît la război, lucra în coliba sa. Cea intîi ce este la
86
'îl
■capătul podului Londrei. O uşă mică în dreapta. Pe părete ■se văd încă semnile unei zugrăveli roşii. Putea să fie două ceasuri după miezul nopţii. Să bătea pe acolo. Gloanţile trecea Temza şuierînd. D-odată au bătut la uşa colibei pintre care lampa lucrătorului slobozea lumină. Meşterul deschise. Un om pe carele nu-1 cunoştea a întrat. Acest om purta în braţe un copil în faşe foarte speriat, care plîngea. Omul a pus copilul pe masă şi a zis: „Iată o fiinţă care nu mai are nici tată nici mamă". Pe urmă, a ieşit încet şi a tras uşa după sine. Gilbert, lucrătorul, şi el n-avea nici tată nici mamă. Lucrătorul a priimit copilul, orfanul a crescut pe orfana. El ă luat-o, a privegheat-o, a îmbrăcat-o, a hrănit-o, a păzit-o, a crescut-o, a iubit-o. El s-a dat cu totul aceştii sărace mici zidiri pe care războiul civil o arunca In coliba sa. A uitat tot pentru ea, tinereţea sa, dragostile sale, plăcerea sa; a făcut din copilul acesta singur objetul muncei sale, iubirei sale, vieţii sale, şi iată şaisprezece ani de clnd ţine aceasta. Gilberte, lucrătorul, erai tu: copilul... «gilbert — Era Iana. Toate slnt aşa precum zici, dar unde vrei să vii?
«mul — Am uitat să spui că pe scutecele copilului era o hîrtie prinsă c-un ac pe care scria: „Fie-vă milă de Iana".
gilbert — Era scrisă cu slnge, am hîrtia aceasta, o port tot-dauna cu mine, dar tu mă munceşti. La ce vrei să vii ? spune.
■omul — La aceasta. Vezi că îţi cunosc trebile. Gilberte! priveghea-ză-ţi casa în astă noapte.
gilbert — Ce vrei să zici ?
omul — Nici o vorbă mai mult, nu te duce la lucru. Şăzi primpre-jurul aceştii case. Priveghează. Eu nu îţi sînt nici prietin nici duşman, dar îţi dau o înştiinţare. Acum, ca să nu-ţi faci rău ţie însuţi, lasă-mă. Du-te într-acolo şi vino daca mă vei auzi chemînd ajutor.
gilbert — Ce însemnează aceasta ? (Iese cu paşi încet.) [sic]
SCENA V
OMUL (singur)
— Lucrul este bine rînduit astfel. Aveam trebuinţă de un oarecine tînăr şi vîrtos care să-mi poată da ajutor de va fi nevoie. Acest Gilbert este aceea ce-mi trebuie. Mi se pare că auz un sunet de vlsle şi de chitară pe apă.
87
Aşa. (Se duce la parapet. Se aude o chitară şi un glas depărtat care antă.)
Cînd legănată clnţi Şi te ţiu seara-n braţă, La tine e gîndul meu Tu eşti a mea viaţă. Gîntarea ta cea dulce Fericire-mi aduce...
Cîntă frumoasa mea;
Cîntă iubita mea. ' omul — Omul meu este. ■■■ .
glasul (s-apropie la fieştecare cuplet) ,
Cînd rîzi pe gura ta Amorul înfloreşte, "
Sălbaticul prepus   ' " Piere, se rătăceşte. 11 Rîsul purure arată O inimă curată.
Ah? rîzi frumoasa mea; Rîzi, prea iubita mea.
Cînd dormi, suflarea ta Curată, aeroasă Suspină cînd şi cînd O şoapt-armonioasă. Trupu-ţi se dezvăleşte Sufletu-mi se hrăpeşte...
Ah! dormi frumoasa mea; Dormi, prea Iubita mea.
Cînd îmi zici: Te iubesc;
In dulcea ta zîmbire
Eu văz cerul deschis
Mă-ncînt-a ta, privire
Şi ochii-ţi scînteiază
Frumoasă d-amor rază...
Iubeşte, scumpă mea; :: Iubeşte, draga mea. "
88
Vezi tu? Traiul tot stă Numa-n patru cuvinte, Orice bine noroc Şi fericită minte. Oricare veselie Şi orice bucurie... A rîde, a dormi, A cînta, a iubi.
omul — Dezbarcă, bine. Dă drumul vîslaşului. Foarte bine! (Vine iarăşi dinaintea teatrului.) Iată-1 vine. (întră Fabiano Fabiani Invălit In manta; se indreptează spre uşa casii.)
SCENA VI
OMUL, FABIANO FABIANI
omul (oprind pe Fabiani) — Un cuvînt, te rog.
fabiani — îmi grăieşte nu ştiu cine. Cine e blestematul acesta ?
Cine eşti ? omul — Aceea ce-ţi va plăcea să fiu.
fabiani — Nu se vede bine de la fînarul acesta. Dar mi se pare că
ai o scufie galbenă, o scufie de jidov ? Jidov eşti ? omul — Dar, jidov; am să-ţi spui ceva. fabiani — Cum te cheamă ?
*omul — Eu îţi ştiu numele şi dumneata nu mi-1 ştii? Te întrec
la aceasta. Dă-mi voie să nu ţi-o spui. fabiani — Tu îmi ştii numele, tu? Nu este adevărat. omul — îţi ştiu numele. La Napoli, îţi zicea sinior Fabiani, la
Madrid, don Fabiano; la Londra te numesc lord Fabiano
Fabiani, conte de Clanbrasil. fabiani — Dracul să te ia! omul — Dumnezeu să-ţi ajute!
fabiani — Ţi-oi da bătaie. Nu vreu să mi Se ştie numele cînd umblu noaptea.
omul — Mai ales cînd mergi, unde te duci. fabiani — Ce vrei să zici ? omul — De-ar şti regina ? fabiani — Nu mă duc nicăiri.
omul — Ba, milord! Te duci la frumoasa Iană, [logodnica lui
Gilbert strugarul. fabiani (in parte) — La dracu! Iată un om de primejdie.
89
A.
omul — Vrei să-ţi spui mai mult ? Ai înşălat pe fata aceasta şi de o lună te a priimit de două ori noaptea la dînsa. Astăzi este a treia oară. Frumoasa te aşteaptă.
fabiani — Taci! taci! Vrei bani ? Na, să taci. Cit vrei ?
omul — Acuşi vom vedea. Acum, milordule, vrei să-ţi spui pe ntru ce ai înşălat pe fata aceasta?
fabiani — Zău! pentru că mi-era dragă.
omul — Ba, nu-ţi era dragă.
fabiani — Nu iubeam pe Iana ?
omul — Precum nici pe regina. Amor, nu; ci socoteală.
fabiani — N-auzi, ticălosule, tu nu eşti om, tu eşti cugetul meu
îmbrăcat jidoveşte! omul — O să-ţi vorbesc ca şi cugetul dumitale, milord. Iată toată pricina. Eşti favoritul reginei. Regina ţi-a dat Ordinul Cal-ţavetei, contia şi sinioria, lucruri deşarte toate! Calţaveta, o petică; contia, un cuvlnt; sinioria, dritul d-a avea capul tăiat. Iţi trebuia ceva mai bun. Iţi trebuia, milordule, moşii bune, posesii bune, castele bune, şi venituri bune în bune livre sterling. Riga Enric VIII confiscase averile lordului Talbot, tăiat, sînt acum şaisprezece ani. Ai făcut pe regina Măria să-ţi dea averile lordului Talbot; dar pentru ca să fie dania statornică, trebuia să fi murit lordul Talbot fără urmaşi. De-ar fi un moştenitor sau o moştenitoare a lordului Talbot, ca unul ce lordul Talbot a murit pentru regina Măria şi pentru maică-sa Caterina de Aragon, ca unul ce lorduj Talbot era papist şi ca una ce şi regina Măria este papistă, nu este îndoială că regina Măria ţi-ar lua îndărăt averile oricit eşti de favorit, milordule, şi le-ar da iarăşi pentru datorie, pentru mulţumire, pentru religie, moştenitorului sau moştenitoarei. Erai liniştit despre partea aceasta. Lordul Talbot a avut numai o copilă mică ce să făcuse nevăzută din leagănul său la vremea tăierei tatălui ei, şi pe care toată Englitera o socotea moartă. Dar spionii ce ai au descoperit nu de mult că in noaptea în care lordul Talbot şi partida sa perise din porunca lui Enric VIII, un copil fusese depus in taină la un strugar de la podul Londrei; şi că era de crezut că acest copil, crescut subt numire de Iana, putea să fie Iana Talbot, mica copilă ce se făcuse nevăzută. Adevărat, dovezi în scris de naşterea sa nu era, dar în toate zilele se putea afla. Intîmplarea era de supărare, a te vedea poate silit într-o zi a da înapoi unei mici copile Şrefsburi, Vecsfordul, carele este un frumos oraş, şi mîndra contie
li
de Vaterford! Aspru lucru. Cum să faci ? Ai căutat un chip să sfărîmi şi să înnimicezi pe tînăra fată. Un om cinstit ar fi ucis-o sau ar fi otrăvit-o. Dumneata, milorde,  ai făcut mai bine, ai necinstit-o. Fabiani — Obraznicule!
Omul — Cugetul dumitale grăieşte, milordule. Altul ar fi luat viaţa tinerei fete, dumneata i-ai luat cinstea, şi aşadar tot viitorul. Regina Măria nu ştie de glumă, măcar că are amorezi.
Fabiani — Omul acesta merge în fundul a toate.
omul — Regina este bolnăvicioasă; regina poate muri, şi atuncea dumneata, favorite, vei cădea în dărăpănare pe mormlntul ei. Dovezile materiale a tinerii fete se pot găsi, şi atuncea, daca regina ar muri, oricît ai necinstit-o, Iana tot va fi cunoscută de moştenitoare lordului Talbot. E! ai prevăzut această întîmplare; eşti un cavaler tînăr şi frumos, ai căutat de te a îndrăgit; ea ţi s-a dat, şi dacă nu vei avea ce faco altă, te vei însura cu ea. Nu te apăra de planul acesta, milordule, eu îl găsesc iscusit. De n-aş fi eu, aş vrea să fiu dumneata.
fabiani — Mulţumesc.
omul — Ai mînat lucrul cu meşteşug, ţi-ai ascuns numele. Eşti fără grijă despre regina. Săraca fată crede c-a fost înşălată d-un cavaler din Somerzet, numit Amias Pavlet.
fabiani — Tot! ştie tot! Aide acum, sfîrşaşte, ce mă vrei ?
omul — Milordule, daca cineva ar avea în stăplnirea sa hîrtiile ce dovedesc naşterea, traiul şi dritul moştenitoarei lui Talbot, aceasta te ar face sărac ca pe strămoşul meu Iov, şi nu ţi-ar lăsa alte palaturi, don Fabiano, decît pe cele ce le ai în Spania, care ţi-ar cădea foarte rău.
fabiani — Aşa este; dar nimeni n-are hîrtiile acelea.
omul — Ba, le are.
fabiani — Cine ?
omul — Eu.
fabiani — Ba! tu, ticălosule! nu e adevărat. Jidov ce grăieşte,
gură ce minţeşte. omul — Am hîrtiile acestea. fabiani — Minţi. Unde le ai ? omul — In buzunarul meu.
fabiani — Nu te crez; sînt în rînduială. Nu lipseşte nimic ? omul — Nimic.
fabiani — Apoi dar îmi trebuiesc. omul — încet.
90
91
fabiani — Dă-mi-le, jidove.
omul — Foarte bine. Jidove! Ticăloase cerşător ce treci pe uliţă, dă-mi oraşul Şrefsburi, dă-mi oraşul Vecsford, dă-mi contia Vaterfordului. Miluieşte-mă, mă rog.
fabiani — Aceste hîrtii sînt totul pentru mine si nimic pentru tine.
omul — Simon Renard şi lord Şandos mi le-ar plăti foarte scump. fabiani — Simon Renard şi lord Şandos slnt amîndoi clinii între
carii voi pune să te spînzure. omul — Alta n-ai nimic a-mi propune ? Rămîi sănătos. fabiani — Stăi jidove! Ce vrei să-ţi dau pe hîrtiile acelea ? " omul — Un lucru ce ai asupră-ţu fabiani — Punga ?
omul — Ruşine! Vrei să-ţi dau p-a mea ? fabiani — Apoi dar, ce?
6mul — Ai un pergament care niciodată nu-1 laşi de lîngă sine. Acesta e un blanchet ce ţi-a dat regina, şi în care se jură pe catolica sa coronă, să împlinească orice cerere i-ar face acel ce i-1 va înfăţişa. Dă-mi acel blanchet, şi vei avea documen-tile Ianei Talbot. Hîrtie pentru hîrtie.'
fabiani — Ce vrei tu să faci cu dinsul ?
omul — Să vedem. Jocul e pe masă, milordule, ţi-am spus tre-bile dumitale, acum o să-ţi spui p-ale mele. Eu sînt unul din cei întîi bancheri jidovi din uliţa Cantersten la Bruxele. Dau bani cu împrumutare, aceasta-mi este meseria. Dau zece şi iau cincisprezece, împrumut pe toată lumea; aş împrumuta pe dracul, aş împrumuta pe papa. Sînt două luni de cînd unul din cei ce-mi sînt datori a murit fără să-mi plătească. Acesta era o veche slugă surghiunită a familiei Talbot. Bietul om nu lăsase decît nişte rufe, le-am luat şi in ele am găsit o cutie şi în cutia aceea hîrtii. Hîrtiile Ianei Talbot, milordule, cu toată istoria ei arătată pre larg şi sprijinită cu dovezi pentru mai bune vremi. Atunci tocmai iţi dedese şi regina averile Ianei Talbot. Deci şi eu aveam trebuinţă de regina Engliterei pentru un împrumut de zece mii mărci de aur. Am înţeles că se putea face o treabă cu dumneata. Am venit în Englitera în hainele acestea, ţi-am pîndit eu însumi căile, am pîndit şi pe Iana, am făcut însumi toate. Cu chipul acesta, am aflat tot, şi iată-mă. Vei avea hîrtiile Ianei Talbot, de-mi vei da blanchetul reginei. Voi scrie pe el că regina îmi dă zece mii mărci de aur. Mi se mai cuvine ceva de la banc dar nu voi face vorbă. Zece
mii mărci de aur, nimic mai mult. Nu îţi cer dumitale suma aceasta, pentru că numai un cap încoronat o poate plăti.
i Cred c-aceasta este vorbă curată. Vezi ce, milordule, doi oameni aşa de iscusiţi precum dumneata şi eu n-au ce cîş-tiga înşălîndu-se unul pe altul. Daca adevărul ar fi surghiunit
ţ       dupre pămînt, numai în vorba a doi şireţi s-ar putea afla.
;-fabiani — Nu se poate. Nu poci să-ţi dau blanchetul acesta.
;       Zece mii de mărci de aur! Ce-ar zice regina ? Şi apoi mîine
i . poci să caz din favor. Acest blanchet este paza mea; acest blanchet este capul meu.
omul — Ce-mi pasă mie ?
fabiani — Cere-mi altceva. omul — Aceea voi.
fabiani — Jidove, dă-mi hîrtiile Ianei Talbot.
omul — Milordule, dă-mi blanchetul reginei.
fabiani — Aide, jidov blestemat! trebuie să mă plec. (Scoate
o hîrtie din buzunar.) omul — Arată-mi blanchetul reginei. fabiani — Arată-mi hîrtiile lui Talbot.
omul — Pe urmă. (S-apropie amîndoi de fanar. Fabiani mai tn urma jidovului, cu mina stingă ti ţine hîrtia subt ochi. Omul o caută.)
omul (citind) — „Noi, Măria, regină..." Bine. Vezi că sînt ca şi dumneata, milordule, le am socotit toate, le am prevăzut toate.
fabiani (scoate cuţitul cu mina dreaptă şi i-ltnfige tn git) — Afară de aceasta.
omul —Oh! vînzătorule ... Săriţi! (Cade. Căzînd, aruncă tn umbra din dosul lui un plic pecetluit, fără să-l vază Fabiani.)
fabiani (plecîndu-se pe trup) — A murit, zău! Degrabă hîrtiile! (Caută pe jidov) — Dar ce! n-are nimic! Nimic asupra lui! Nici o hîrtie! Bătrînul păgîn! Minţea! Mă amăgea! Mă prăda! Vedeţi, afurisitul jidov! Oh! n-are nimic, s-a sfîrşit! L-am omorît pentru nimic! Aşa sînt toţi aceşti jidovi. Minciuna şi furtişagul, asta e tot jidovul. Aide, să ne mîntuim de trup, nu-1 poci lăsa dinaintea aceştii uşi. (Ductndu-se în fundul teatrului.) Să vedem de nu s-a dus vislaşul, să-mi ajute să-l arunc în Temza. (Se coboară şi se face nevăzut după parapet.)
gilbert (intrlnd prin împrotivita lăture) — Mi se pare c-am auzit un răcnet. (Vede trupul întins jos subt fanar.) Un om ucis! — Cersătorul!
92
93
omul (rîdiclndu-se pe jumătate) — A!... Vii prea tîrziu, Gilberte. (Arată cu degetul locul unde au aruncat plicul.) Ia acestea; aceste-s documente ce dovedesc că Iana, logodnica ta, este fiica şi moştenitoarea celui mai din urmă lord Talbot. Ucigaşul meu este lord Glambrasil, favoritul reginei. Ah! mă-nec. Gilberte! răzbună-mă şi răzbună-ţi 1...  (Moare.)
gilbert — Mort! — Să-mi răzbun ? Ce va să zică ? Iana, fiică lordului Talbot! Lordul Clambrasil! Favoritul reginei! Oh! mă perz! (Zguduind trupul.) Grăieşte! încă un cuvint! A murit.
SCENA VII
GILBERT, FABIANI
fabiani (intorclndu-se) — Cine e acolo? gilbert — Nu ştiu cine a ucis un om. fabiani — Ba, un jidov. gilbert — Cine a ucis pe omul acesta ? fabiani — Zău! ori tu, ori eu. gilbert — Domnule!...
fabiani — Marturi nu-s. Un trup mort, doi oameni lingă el.
Care e ucigaşul? Nimic nu dovedeşte că este unul şi nu
altul, eu şi nu tu. gilbert — Ticălosule! Ucigaşul tu eşti. fabiani — E, bine, eu sint! Apoi? gilbert — Voi chama streaja. fabiani — Ba Îmi vei ajuta s-arunc trupul In apă. gilbert — Te vor Închide şi te vor pedepsi. fabiani — Ba îmi vei ajuta s-arunc trupul în apă. gilbert — Ejti fără ruşine!
fabiani — Crede-mă, ia să ştergem toată urma ăstora d-aci, căci
tu ai mai mult interes decît mine. gilbert — Asta e prea mult.
fabiani — Unul din noi a făcut fapta. Eu, eu sînt un domn mare, un nobil lord. Tu, tu eşti un trecător, un prost, un om din norod. Un nobil daca omoară un jidov, plăteşte patru bani gloabă. Un pro3t ce omoară pe altul se spînzură.
gilbert — Şi ai cuteza?...
fabiani — D3 mă vei plrî, te plrăsc. Mă vor crede mai degrabă decît pe tine. In orice întîmplare, urmările nu sînt dopotrivă. Pitru bani pentru mine, spînzurătoarea pentru tine.
94
igilbert — Nici un martur! nici o dovadă! Oh! capul mi se rătăceşte, ticălosul m-a prins, are dreptate. Fabiani — Să-ţi ajut s-arunci trupul în apă? gilbert — Eşti diavolul! fabiani — Aşa. (Gilbert ia trupul de cap, Fabiani de picioare; tl duc pînă la parapet.) Zău, iubite, nu mai ştiu In adevăr care din noi au ucis p-acest om. (Se coboară după parapet.) (întorctndu-se.) S-a isprăvit. Noapte bună, tovaroşe, du-te de-ţi caută de treabă. (Merge spre casă şi se întoarce, văzind că Gilbert 11 urmează.) E! ce mai vrei? Să-ţi dau ceva pentru osteneală? După drept cuvint nu-ţi slnt dator nimic; dar, ţine. (Dă punga sa lui Gilbert, carele tntli nu vrea s-c ia, şi apoi o priimeşte ca un om ce şi-ar fi luat de ceva seamă.) Acum, du-te. E! ce mai aştepţi? gilbert — Nimic. fabiani — Premelege, şăzi aici dacă-ţi place. Ţie steaua cea frumoasă, mie fata cea frumoasă. Dumnezeu să te aibă în paza sa! (Se tndreptează spre uşa casei şi vrea s-o deschiză.) gilbert — Unde te duci aşa? fabiani — Unde ? La mine. gilbert — Cum la tine? fabiani — Dar. gilbert — Care e acel ce visează dintre noi amîndoi ? Dineaorea îmi ziceai că ucigaşul jidovului sînt eu, acum îmi spui că casa asta este a ta. fabiani — A mea sau a amorezei mele, care vine totuna. gilbert — Mai spune-mi o dată ce-ai zis ? Fabiani — Zic, prietene, de vreme ce vrei să ştii, că casa asta este a unei fete frumoase numite Iana care mi-este amoreză. gilbert — Şi eu, milordule, zic că minţi! Zic că eşti un calpuzan şi un ucigaş, zic că maică-ta a fost pălmuită în piaţă publică de călău şi că-ţi voi lua capul cu amîndouă mîinile, vezi, şi-ţi voi tăia limba cu dinţii tăi! fabiani — E, e. Ce drac de om este acesta ? gilbert — Eu sînt Gilbert strugarul. Iana e logodnica mea. fabiani — Şi eu sînt cavalerul Amias Pavlet. Iana e amoreza fi mea.
|!    gilbert — Minţi îţi zic, tu eşti lordul Clambrasil, favoritul regi-
nei. Nebunule, socoteşti că n-o ştiu aceasta! 'j;    fabiani (tn parte) — Toată lumea mă cunoaşte în astă noapte! >ţ« încă un om de primejdie care va trebui pus la cale!
95
gilbert — Spune-mi îndată c-ai minţit ca un mişaî, şi ca Iana nu e amoreza ta.
fabiani — îi cunoşti slova ? (Scoate un răvaş din buzunar.) Citeşte1. (în parte. în vreme ce Gilbert deschide spasmodiceşte răvaşul.) Aş vrea să între la dînsul şi să s-apuce de sfadă cu, Iana', aceasta va da vreme oamenilor mei să sosească.
gilbert (citind) — „Voi fi singură în astă noapte; poţi să vii." Blestem! Milordule, tu ai necinstit pe logodnica mea, eşti un neruşinat! Dă-mi cuvînt!
tabiani (scoţlnd şpaga) — Bucuros. Unde-ţi este şpaga?
■gilbert — O, turbare! A fi din norod! A nu avea nimic asupra, nici şpagă, nici cuţit! Las, te voi aştepta noaptea în unghiul uliţei, şi îţi voi înfige unghiile în gît, şi te voi ucide, ticălosule !
fabiani — E, e, eşti prea iute, tovaroşe.
gilbert — Oh! milordule! îmi voi răzbuna cu tine! 1 fabiani — Tu! să-ţi răzbuni cu mine! Tu, atît de jos, eu atît de
sus! Eşti nebun, nici voi să te ştiu! ■gilbert — Nici vrei să mă ştii ? fabiani — Dar. gilbert — Vei vedea !
fabiani (in parte) — Nu trebuie ca soarele de mîine să răsaie pentru omul ăsta. (Tare.) Prietine, crede-mă, du-te In casă-ţi. îmi pare rău c-ai aflat aceasta; dar îţi las pe frumoasa. Mai vîrtos că nici îmi era gîndul să-mi întinz dragos-tile mai departe. Du-te în casă-ţi. (Aruncă o cheie la picioarele lui Gilbert.) De n-ai chei, iată-ţi dau eu. Sau, daca vrei mai bine, bate de patru ori în oblonul acela, Iana va socoti că sînt eu, şi îţi va deschide. Noapte bună. (Se duce.)
SCENA VIII
GILBERT (singur)
— S-a dus! nu mai este aici! Nu l-am frămîntat, nu l-am zdrobit sub picioarele mele pe omul acesta ! A trebuit să-l las să se ducă! Nici o armă pe mine! (Găseşte jos cuţitul cu carele lord Clanbrasil a fost ucis pe jidov; 11 apucă cu o grabă furioasă.) Ah! tu prea tîrziu soseşti! Tu nu vei putea să omori decît pe mine! Dar totuna este, ori că eşti căzut din cer sau vărsat din iad, te binecuvintez! Oh! Iana m-a
96
vîndut! Iana s-a dat neruşinatului acestuia ! Iana este moştenitoare lordului Talbot! Iana este perdută pentru mine! O! Dumnezeul meu! Iată într-un ceas mai multe groaznice lucruri peste mine, decît poate purta capul meu! (Simon Renard s-arată in Intunerec tn fundul teatrului.) Oh! Să-mi răzbun de omul acesta! Să-mi răzbun de acest lord Clanbrasil. De mă voi duce la palatul reginei, slujitorii mă vor azvîrli afară cu picioarele ca p-un cline! Oh! sînt nebun, capul mi se sfărîmă. Oh! aceasta îmi este tot de una, să mor, dar aş voi să fiu răzbunat! Mi-aş da sîngele pentru răzbunare! Nu este cineva pe lume care să vrea a face această tocmeală cu mine? Cine vrea să mă răzbune de lord Clanbrasil şi să-mi ia viaţa pentru plată?...
SCENA IX
GILBERT, SIMON RENARD
Eu.
simon renard (făclnd un pas) gilbert — Tu! Cine eşti tu? Simon renard — Eu sînt omul ce doreşti. gilbert — Ştii tu cine sînt eu ? simon renard — Tu eşti omul care-mi trebuieşte. gilbert — Numai un gînd am, o ştii aceasta ? Să fiu răzbunat
de lordul Clanbrasil, şi să mor. simon renard — Vei fi răzbunat de lordul Clanbrasil, şi vei
muri.
gilbert — Oricine eşti, îţi mulţumesc !
simon renard — Vei avea răzbunarea ce vrei, dar nu uita cu
ce tocmeală. îmi trebuie viaţa ta. gilbert — Ia-o!
simon renard — Tocmeala e sfîrşită ? gilbert — Dar.
simon renard — Vino după mine.
gilbert — Unde ?
simon renard — Vei afla.
gilbert — Gîndeşte că-mi făgăduieşti să mă răzbuni! simon renard — Gîndeşte că-mi făgăduieşti să mori!
Sfîrşitul zilei întîia
97
ZIUA A DOUA Rregina
PERSOANE
REGINA IANA
GILBERT Lorzi
FABIANO FABIANI Călăul SIMON RENARD
ZIUA II
O cameră din apartamentul reginei. O evanghelie deschisă pe o mesuţă. Corona rigală pe alta. Uşi de amîndouă laturile. O uşă mare în fund. O parte a păretelui din fund îmbrăcată cu o bogată tapiserie.
SCENA I
REGINA, strălucit îmbrăcată, culcată pe o canapea; FABIANO FABIANI pe un jă[ alăturea; el este bogat îmbrăcat şi poartă Ordinul Calfavetei.
fabiani (cu o chitară tn mtnă, cintînd)
Cînd dormi, suflarea ta
Curată, aeroasă
Suspină cînd şi cînd
O şoaptă-armonioasă;
Trupu-ţi se dezvăleşte
Sufletu-mi se hrăpeşte...
Ah! dormi frumoasa mea Dormi, prea iubita mea! Cînd îmi zici: te iubesc!
In dulcea ta zîmbire Eu văz cerul deschis, Mă-ncînt-a ta privire! Şi ochi-ţi scînteiază D-amor, senină rază... Iubeşte^ scumpa  mea; Iubeşte, draga mea;
■ V*. Oi''..
98
Vezi tu? traiul tot stă Numa-n patru cuvinte: Orice bine noroc Şi fericită minte. Oricare veselie Şi orice bucurie...
A rlde, a dormi, Acinta, a iubi!
(Pune chitara jos.) Oh! doamna mea, nu Iţi pot arăta cit te iubesc! Dar Simon Renard! Simon Renard, mai puternic aicea şi decît Mărirea 4;    Ta! Oh! îl urăsc.
regina — Ştii că nu poci nimic, milord. El este aici legat al prin-t y     ţului de Spania, care o să-mi fie bărbat. ;jjj||iBiAKi — Care o să-ţi fie bărbat!
Regina — Lasă, milord, să nu mai vorbim d-aceasta. Te iubesc, 1      altă ce-ţi mai trebuie? ş-apoi este vreme să te duci. Işabiani — Mărio, încă un minut!
regina — Dar este ceasul cînd a să ş-adune sfatul de taină. Pîn în ceasul acesta aici au fost femeia, trebuie să lăsăm acum j       să intre regina.
fabiani — Eu voi ca femeia să facă pe regina s-aştepte la uşă.
Regina — Aşa vrei tu! Aşa vrei tu! Uită-te la mine, milord! Tu ai un tînăr şi frumos cap, Fabiano!
fabiani — Tu eşti frumoasă, doamna mea! Nu ai avea trebuinţă decît de frumuseţea ta ca să fii atotputernică; este pe capul tău un oareşice care spune că eşti regină, însă aceasta este mai bine scris pe faţa ta decît pe corona ta.
«egina — Mă măguleşti! ■^fabiani — Te iubesc.
'regina—-Mă iubeşti, aşa e? Numai pe mine mă iubeşti? Mai spune-mi-o înc-o dată aşa cu ochii aceia. Ah! noi slrma-nele femei, nu ştim drept niciodată ceea ce se petrece în inima unui om; sîntem nevoite a crede ochii voştri, şi uneori cei mai frumoşi sînt cei mai mincinoşi. Dar într-ai tăi, milord, este atîta credinţă, atîta bllndeţe, atîta statornicie, încît nu pot minţi, aşa e? Aşa, frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată şi curată. Oh! a lua ochi cereşti pentru a înşăla, ar fi grozav lucru. Ochii tăi sînt ori de înger ori de diavol.
fabiani — Nici diavol, nici înger. Un om ce te iubeşte. regina — Ce iubeşte pe regina ?
99
fabiani — Ce iubeşte pe Măria.
regina — Ascultă-mă, Fabiano, şi eu te iubesc. Tu eşti tînăr, şi ştiu că sînt multe femei care te privesc cu mare dulceaţă. Şi, în sfîrşit, să satură cineva d-o regină ca şi d-o alta. Nu mă curma. De te vei înamora vrodată de alta, vreu să-mi spui. Te-aş ierta poate dacă mi-ai spune. Lasă-mă să grăiesc. Tu nu ştii încît te iubesc, nici eu însumi nu ştiu. Sînt minute, este adevărat, în care te-aş iubi mai bine mort decît fericit cu alta; dar sînt minute în care te aş iubi mai bine fericit. Doamne sfinte! Nu ştiu pentru ce vor să-mi scoată nume de femeie rea.
fabiani — Numai cu tine poci a fi fericit, Mărio, numai pe tine te iubesc.
regina — Adevărat e? Uită-te la mine. Adevărat e? O! Eu slnt temătoare uneori! îmi închipuiesc — care e femeia ce n-are asfel de idei ? — îmi închipuiesc uneori că mă înşăli. Aş voi să fiu nevăzută ca să te poci urmări şi să ştiu totdauna ce faci, ce zici şi unde eşti. Spun din poveste că este un inel care te face nevăzută; eu mi-aş da corona pe inelul acela, îmi închipuiesc neîncetat că tu umbli după cele mai frumoase fete ce sînt în oraş. O! vezi tu, să nu cumva să mă înşăli! fabiani — Dar, doamna mea, lipsească-ţi aceste idei, eu să te înşăl, doamna mea, împărăteasa mea, buna mea stăplnă! Ar trebui să fiu cel mai nemulţămitor şi mai ticălos din oameni! Dar n-ai nici un cuvint ca să mă socoteşti cel mai nemulţămitor şi mai ticălos din oameni! Eu te iubesc, Mărio, te slăvesc! Nici n-aş putea să mă uit la altă femeie! Te iubesc, îţi zic! Dar n-o vezi aceasta în ochii mei ? O! Dumnezeule! Şi însă ei ar trebui să te încredinţeze că Iţi spun adevărul. Să vedem, uită-te la mine,  spune-mi, seamăn unui om ce te vinde ? Cînd un om înşală p-o femeie, aceasta se vede îndată. Femeile, mai vîrtos, îndată-1 cunosc. Şi ce minut ai ales, Mărio, ca să-mi zici aceste lucruri? Minutul vieţii mele în care poate te iubesc mai mult! în adevăr, mi să pare că niciodată nu te am iubit ca astăzi! Aicea nu vorbesc reginei. Zău, îmi bat joc de regina. Ce-mi poate face regina? Poate să-mi taie capul, şi apoi ce? Tu, Mărio, tu poţi să-mi sfărîmi inima! Nu iubesc mărirea voastră, te iubesc pe tine. Mîna ta cea albă şi moale o sărut şi o slăvesc, doamnă, iar nu sceptrul vostru!
100
regina — îţi mulţumesc, Fabianul meu, adio. Pentru Dumnezeu ! Milordule, cît eşti de tînăr! Ce frumos cap şi ce frumos păr negru ai! Să vii după un ceas.
fabiani — Acela ce voi îl numiţi un ceas, eu îl numesc un veac, (Iasă.)
îndată ce au ieşit, regina se scoală cu grăbire, merge la o uşă tăinuită şi o deschide. întră S. Renard.)
SCENA II
REGINA, SIMON RENARD
regina — întră, domnule baili. E! fosta-i acolea? Auzitu-l-ai? J   simon renard — Dar, doamna mea.
regina — Ce zici ? Oh! E cel mai şiret şi mai mincinos om. Ce
zici? . simon renard — Zic, doamnă, că se cunoaşte că este italian. regina — Şi eşti sigur că merge noaptea la femeia aceea? L-ai văzut ?
simon renard — Eu, Şandos, Clinton, Montagu şi alţi zece mar-turi.
regina — Ah! întru adevăr, e de bajocură! simon renard — Afară de aceasta, pricina se va dovedi îndată către regina, tînăra fată este aicea, precum am mai spus M[ărirîl]V[oastre], astă-noapte am pus d-au rîdicat-o din casa ei,
regina — Apoi aceasta, domnule, nu-i destulă vinovăţie ca să
pui să-i taie capul ? simon renard — Pentru c-au fost noaptea la o fată frumoasă? .Nu, doamnă. M[ărirea] V[oastră] aţi dat în judecată pe Trogmorton pentru asemenea pricină, şi ştiţi că Trogmorton a scăpat.
pj   regina — Am pedepsit pe judecătorii lui Trogmorton.
simon renard — Căutaţi să nu aveţi a pedepsi pe judecătorii lui Fabiani.
regina —Ah! cum să-mi răzbun de vînzătorul acesta? simon renard — Mărirea Voastră vreţi o răzbunare sigură ? regina — Vrednică de mine.
simon renard — Trogmorton a scăpat, doamnă. Nu este decît un chip, acel care l-am spus Măririi Voastre. Omul ce stă afară.
101
regina — Face-va tot ce voi vrea ?
simon re nard — Dacă şi Mărirea Voastră veţi face tot ce va
vrea el. regina — îşi va da viaţa ?
simon renard — Va face tocmeală; dar îşi va da viata. regina — Ce voieşte ? Ştii ?
simon renard — Aceea ce voiţi şi Mărirea Voastră. Să-şi răzbune.
regina — Zi-i să intre, şi să fii aproape cînd te voi chema...
Domnule baili! simon renard (Intorcindu-se) — Doamna mea?... regina — Zi milordului Şandos să stea în camera alăturată cu
şase strejari d-ai mei gata să între. Asemenea şi femeia să
fie aicea cînd voi chema-o. Du-te. (Simon Renard iese.) Regina (singură) — O! va fi groaznic!
(Una din uşile lăturalnice se deschide. Intră Simon Renard
şi Gilbert.)
SCENA III
REGINA, GILBERT, SIMON RENARD
gilbert — Dinaintea cui sînt ? simon renard — Dinaintea reginei. gilbert — Regina!
regina — Aşa, regina. Eu sînt regina. Nu este vreme de mirat. Tu eşti Gilbert, un strugar. Lăcuieşti nu ştiu unde dincolo de apă, pe mal, cu una numită Iana al caria eşti logodnicul, şi care te înşală şi care are amorez pe unul numit Fabiano care mă înşală pe mine. Tu voieşti să-ţi răzbuni, şi eu iarăşi. Pentru aceasta îmi trebuie să fac cu viaţa ta ce voi voi. îmi trebuie să zici ce-ţi voi porunci să zici, fie orice. Îmi trebuie să nu mai fie pentru tine nici minciună, nici adevăr, nici bine, nici rău, nici drept, nici nedrept, alt nimic declt răzbunarea mea şi voia mea. îmi trebuie să mă laşi să fac şi să te laşi să faci. Te lnvoieşti?
gilbert — Doamna mea...
regina — Răzbunarea vei avea-o. Dar îţi spui mai nainte că va trebui să mori. Iată tot, fă tocmeală. De ai o mumă bătrînă şi să trebuiască să-i copăr masa cu drugi de aur, spune, voi face-o. Vinde-mi viaţa cit ei vrea de scump.
gilbert — Nu mai sint hotărit a muri, doamna mea. regina — Cum!
gilbert — Ascultaţi, Mărirea Voastră: am gindit toată noaptea, nimic nu-mi este dovedit încă în pricina aceasta. Am văzut un om care s-a lăudat că este amorezul Ianei. Cine-mi poate spune că n-a minţit ? Am văzut o cheie, cine-mi poate spune că nu e furată. Am văzut un răvaş. Cine-mi poate spune că n-a fost scris de silă. Şi nici mai ştiu dacă era chiar slova ei. Era noapte. Eram turburat. Nu vedeam. Nu poci să dau viaţa mea, care este a ei, asfel. Nu cred nimic, nu-s încredinţat de nimic, n-am văzut pe Iana.
regina — Se cunoaşte că iubeşti! Eşti ca şi mine, te împroti-veşti la orice dovezi; dar daca vei vedea-o pe acea Iană, dacă vei auzi-o mărturisind vinovăţia, face-vei aceea ce voi ?
gilbert — Dar, cu o condiţie însă.
regina — îmi vei spune-o mai tlrziu. (Către Simon Renard.) Să mi-aduC-aci pe muierea aia, numaidecît. (Simon Renard iasă, regina pune pe Gilbert după o perdea care este deoparte, tn fundul apartamentului.) Stăi acolo.
(Intră Iana, galbenă şi tremurlndă.)
SCENA IV
REGINA, IANA, GILBERT (după perdea)
regina — Apropie-te, tinără fată, ştii cine slntem ? iana — Ştiu, doamna mea. regina — Ştii cine este omul care te-a înşălat? iana — Ştiu, doamna mea.
regina — Te amăgise ? Trecea subt un nume de Amias Pavlet ? iana — Aşa, doamna mea.
regina — Acum ştii că este Fabiano Fabiani, conte de Clan-brasil ?
iana — Ştiu, doamna mea.
regina — Astă-noapte, clnd a venit de te-a ridicat din casa ta
li dedeseşi întilnire şi-1 aşteptai? iana  (tncleşttnd mtinile) — Pentru  Dumnezeu, doamna mea! regina — Răspunde! iana (cu glas slab) — Aşa.
regina — Ştii că nu mai aveţi de nădăjduit nimic nici tu nici el ? iana — Decît moarte. Şi aceasta este o nădejde.
102
103
regina — Spune-mi toată întîmplarea. Unde ai întîlnit pe omul acesta cea întîia dată?
iana — Cea întiia dată ce l-am văzut, era... Dar ce trebuie aceste? O ticăloasă fată din norod, săracă şi zadarnică, nebună şi cochetă, înamorată de podoabe şi de haine frumoase, care se amăgeşte de mîndreţile unui domn mare. Iată tot.. Sînt amăgită, sînt necinstită, sînt perdută. N-am alt ce mai spune. Pentru Dumnezeu! Păsemne nu vedeţi, doamna mea, că fieştecare cuvînt ce zic mă omoară.
regina — Bine.
iana — Oh! mînia voastră este groaznică, o ştiu, doamna mea. Capul meu se pleacă mai Înainte subt pedeapsa, ce-mi gătiţi.
regina — Eu! pedeapsă pentru tine! Ce, îmi bat eu capul de tine, nebuno! Cine eşti tu, ticăloasă zidire, pentru ca regina să gîndească la tine ? Ba, treaba mea este Fabiano. Cît pentru tine, muiere, este altul care se va însărcina a te pedepsi. iana — E bine, doamna mea, oricare va fi acel ce-1 veţi însărcina, oricare va fi pedeapsa, voi suferi tot fără a mă jălui, vă voi şi mulţumi încă de veţi avea milă d-o rugăminte ce-o să vă fac. Este un om care m-a luat orfană în leagăn, care m-a ţinut, m-a crescut, m-a hrănit, care m-a iubit şi mă iubeşte încă; un om de care sînt tare nevrednică, către care am fost foarte vinovată, şi al cărui chip Insă este în fundul inimei mele scump, înalt şi sfinţit, precum al lui Dumnezeu; un om care făr îndoială în ceasul acesta îşi găseşte casa deşartă şi părăsită, şi prădată, şi nu Înţelege nimic, şi Îşi smulge părul de desnădăjduire. Aşadar, aceea ce cer de la Mărirea Voastră, doamna mea, este să nu Înţeleagă niciodată nimic, să mă fac nevăzuta fără să ştie niciodată ce m-am făcut, nici ce am făcut, nici ce aţi făcut cu mine. Ah, Dumnezeule ! Nu ştiu de mă înţelegeţi bine; dar trebuie să simţiţi că acesta e un nobil şi generos prieten. Sîrmanul Gilbert! O, aşa, este prea adevărat ! Care mă cinsteşte şi mă crede curată, şi care nu voi să mă urască şi să mă despreţuiască... Aşa e că mă înţelegeţi, doamna mea? Cinstirea omului acestuia este pentru mine mai mult decît viaţa, aşa! Şi apoi aceasta i-ar pricinui o mîhniciune straşnică! Şi multă mirare! Intîi nici ar crede. Nu, n-ar crede. Dumnezeule! sîrmanul Gilbert! Oh, doamna mea! fie-vă milă de el şi de mine. El nu v-a făcut nimic. Să nu ştie nimic de aceasta, pentru numele lui Dumnezeu!
104
Pentru numele lui Dumnezeu! Să nu ştie că sînt vinovată, căci s-ar omorî, să nu ştie că sînt moartă, căci ar muri.
regina — Omul de care grăieşti este aicea; te ascultă, te judică, şi va să te pedepsească. (Gilbert s-arată.)
iana — Ceriule ! Gilbert!
gilbert (reginei) — Viaţa mea este a voastră, doamnă. regina — Bine. Ai să-mi cei ceva ? gilbert — Am, doamna mea.
regina — Ce ? Noi îţi dăm parola noastră de regină că priimim mai înainte.
gilbert — Iată ce, doamna mea. Este mic lucru. Aceasta e o datorie de mulţămire ce împlinesc către un domn al curţii voastre care mi-a dat mult de lucru în meşteşugul meu de strugărie.
regina — Grăieşte.
gilbert — Domnul acesta are o tainică legătură c-o femeie pe care nu o poate lua pentru că ea este dintr-o familie proscrisă. Această femeie ce a trăit ascunsă pîn acum, este fiică unică şi moştenitoare a celui mai de pe urmă lord Talbot, tăiat subt riga Enric VIII.
reginIa — Cum! eşti sigur d-aceea ce zici ? Ioan Talbot, bunul lord catolic, credinciosul apărător al maicei mele de Aragon, zici că a lăsat o fiică? Pe corona mea, de este adevărat,, acest copil este copilul meu; şi aceea ce Ioan Talbot a făcut pentru Măria de Englitera, Măria de Englitera va face pentru fiica lui Ioan Talbot.
gilbert — Aşadar, va fi negreşit o fericire pentru Mărirea Voastră să înturnaţi fiicei lui Ioan Talbot averile părintelui său ?
regina — Aşa, făr îndoială, şi să le iau de la Fabiano! Dar sînt dovezi că trăieşte această moştenitoare ?
gilbert — Sint.
regina — Şi de nu vor fi, noi vom face. Nu sîntem regină pentru nimic.
gilbert — Mărirea Voastră va da fiicei lordului Talbot averile, titlurile, rangul, numele, armele şi deviza părintelui său. Mărirea Voastră o va ridica din toată proscripţia şi îi va chezeşui asigurarea vieţii. Mărirea Voastră o va mărita după domnul acesta care este singur omul pe carele ea îl poate lua. Cu condiţiile acestea, doamna mea, veţi putea face cu mine, cu slobozenia mea, cu viaţa mea şi cu voia mea, precum vă va plăcea.
regina — Bine. Voi face tot ce-ai zis.
105
gilbert — Mărirea Voastră va face ce am zis. Regina Engliterei mi să jură mie, lui Gilbert strugarul, pe această coronă şi pe evanghelia astă deschisă.
regina — Mă jur pe această rigală coronă şi pe acea sfîntă evanghelie.
gilbert — Tocmeala este sfîrşită, doamna mea. Porunciţi să gătească o groapă pentru mine şi un pat de nuntă pentru miri. Domnul de care grăiam este Fabiani, conte de Clan-brasil. Moştenitoarea lui Talbot, iat-o.
iana — Ce zice?
«egina — C-un nebun am a face ? Ce însemnează aceasta ? Meştere! bagă-ţi în minte că eşti prea semeţ să rîzi de regina Engliterei. Că camerile rigale sînt locuri unde trebuie a-şi lua cineva seama vorbei, şi că sînt prilejuri unde gura face de cade capul!
■gilbert — Capul meu, doamna mea, 11 aveţi. Eu am jurămlntul vostru!
regina — Tu nu eşti în sine. Fabiano ăsta ! Iana asta!... Lasă-mă-n-pace.
gilbert — Iana asta e fiica şi moştenitoarea lordului Talbot. begina — Ba! Părere! Himeră! Nebunie! Dovezile, le ai ? gilbert — Deplin! (Scoate un plic din stn.) Binevoiţi a citi aceste hîrtii.
regina — Am eu vreme să citesc hîrtiile tale, eu ? Ţi-am cerut eu hîrtiile tale ? Ce-mi pasă mie de hîrtiile tale ? Pe sufletul meu, şi de vor dovedi ceva, le voi arunca In foc, şi nu va rămînea nimic.
gilbert — Decît jurămlntul vostru, doamna mea!
regina — Jurămlntul meu! Jurămlntul meu!
gilbert — Pe coronă şi pe evanghelie, doamna mea! adică pe capul vostru şi pe sufletul vostru; pe viaţa voastră din lumea aceasta şi pe viaţa voastră din cealaltă.
regina — Dar apoi ce vrei tu ? Iţi jur că eşti nebun.
gilbert — Ce voi ? Iana şi-a perdut rangul, daţi-i-1! Iana şi-a perdut cinstea, daţi-i-o! Vestiţi-o fiică lui lord Talbot şi soţie lui lord Clanbrasil — şi apoi, luaţi-mi viaţa!
regina — Viaţa ta! dar ce vrei tu să fac acum cu viaţa ta ? Nu o vream decît ca să-mi răzbun de omul acesta, de Fabiano! Tu păsemne nu înţelegi nimic? Eu iarăşi nu te înţeleg. Grăiai de răzbunare. Asfel îţi răzbuni? Aceşti oameni din norod sînt aşa de nerozi! Şi apoi gîndeşti că crez istoria ta cea de rls a unei moştenitoare a lui Talbot! Hîrtiile 1 îmi
arăţi hîrtiile! Nu vreu să le văz. A! o muiere te vinde, şi tu te faci generos! Nicicum nu-ţi pasă! Eu nu sînt generoasă, eu! Am turbarea şi ura In inimă. îmi voi răzbuna, şi tu-mi vei ajuta. Dar e nebun omul acesta! E nebun! e nebun f O, Dumnezeule! pentru ce să am trebuinţă de dînsul! E desnădăjduitor lucru a avea a face cu asfel de oameni in pricini serioase!
gilbert — Am parola voastră de regină catolică. Lordul Clanbrasil a amăgit pe Iana, şi trebuie s-o ia.
regina — Dar de nu va voi s-o ia?
gilbert — Atuncea il veţi sili, doamna mea. I iana — Oh, nu! fie-ţi milă de mine, Gilberte 1
gilbert — E, bine, de nu va voi neruşinatul acesta-, Mărirea Voastră veţi face cu el şi cu mine ce veţi voi.
regina (cu bucurie) — A! atita vreu!
gilbert — La o aşa întlmplare, dacă corona de contesă de Vater-ford se va pune in obşte de regina pe capul cel sfinţit şi neatins al acestei Iane Talbot, eu voi face tot aceea ce-mi 1       va porunci regina.
regina — Tot ?
gilbert — Tot.
' regina — Vei zice orice va trebui zis ? Vei muri de orice moarte ? gilbert — De orice moarte. iana — O, Dumnezeule! regina — Te juri ? gilbert — Mă jur.
- regina — Aşa se poate pune la cale lucrul. Ajunge, am parola ta şi tu ai p-a mea. S-a sfîrşit. (Stă puţin în gind.) (Către Iana.) Eşti de prisos aci; ieşi, te vor chema la vreme. iana — O, Gilberte! ce-ai făcut? O, Gilberte! sint o ticăloasă şi nu cutez a-mi ridica ochii asupră-ţi! O, Gilberte! eşti mai mult decît un înger, căci ai totodată şi virtuţile unui înger şi patimile unui om! (Iasă.)
SCENA V
REGINA, GILBERT, apoi SIMON RENARD, LORD SHANDOS ţi
strejarii
regina (lui Gilbert) — Ai vro armă asupra ta? Un cuţit sau altă ?
gilbert (scoţind din sin cuţitul lordului Clambrasil) — Un cuţit? iată, doamna mea.
106
107
regina — Bine. Ţine-1 în mînă. (Cheamă, apuctndu-l iute de mină.) Domnule baili d'Amont! Lordule Şandos! (Intră Simon Renard, lord Şandos şi strejarii.) Puneţi mîna pe omul acesta! A ridicat cuţitul asupra mea. L-am apucat de mînă în minutul cînd era să mă lovească. Este un ucigaş.
■gilbert — Doamna mea... !
regina (tncet lui Gilbert) — Uiţi acum tocmeala noastră! aşa te laşi cum ai zis? (Tare.)'Sînteţi toţi marturi că era Încă cu cuţitul în mînă. Domnule baili, cum se numeşte gîdea de la Turnul Londrei ?
simon renard — Acesta e un irlandez ce-i zic Mac Dermoti.
regina — Să mi-1 aducă aci, am să-i vorbesc.
simon renard — însăţi Mărirea Voastră?
regina — însămi eu.
simon renard — Regina să grăiască cu gîdea!
regina — Aşa, regina va grăi cu călăul, capul va grăi cu mîna. Să-l aducă! (Un strejar iese.) Milord Şandos, şi voi, domnilor, îmi veţi da seamă de omul acesta, Păziţi-1 acolo dina-poia voastră. Aici au să se petreacă lucruri pe carele trebuie să le vază. Domnule leitenant d'Amont, lordul Clanbrasil aice e ?
simon renard — Stă în camera zugrăvită, aşteptlnd cînd va fi
bună plăcerea reginei ca să-l vază. regina — Nu prepune nimic ? simon renard — Nimic. regina (lordului Şandos) — Să intre.
simon renard — Toată curtea stă afară aşteptind. Să nu vie
nimeni înainte de lordul Clanbrasil? regina — Care sînt pîntre domnii noştri acei ce urăsc pe Fabiani? simon renard — Toţi. regina — Acei ce-1 urăsc mai mult ?
simon renard — Clinton, Montagu, Somerzet, conte de Derbi, Jerar Friţ-Jerar, lord Paget şi lordul canţeler.
regina (lordului Şandos) — Cheamă pe toţi aceştia, afară de lordul canţeler. Du-te. (Şandos iese. Către Simon Renard.) Vrednicul episcop canţeler nu iubeşte mai mult decît ceilalţi pe Fabiani, dar este om plin de cîrtiri. (Vâzind hîrtiile pe care Gilbert le a pus pe masă.) A! trebuie însă să-mi arunc ochii p-aceste hîrtii. (în vreme ce le caută, uşa din fund se deschide. Intră domnii însemnaţi de regină, închinîndu-se pînă la pămînt.)
SCENA VI
Cei din urmă, LORD CLINTON şi ceilalţi domni
regina — Bună dimineaţă, domnilor. Dumnezeu să vă aibă întru paza sa, milorzi. (Lordului Montagu.) Antoni Brovn, nu uit niciodată că cu vrednicie ţi-ai dat pept cu Ioan de Mont-morensi şi cu domnul de Tuluza in negoţiaţiile mele cu împăratul, unchiul meu. Lord Paget, vei priimi astăzi diplomele de baron Paget de Bodezert în Staford. E! dar iată vechiul nostru prieten, lord Clinton! Noi îţi sîntem pururea bună prietenă, milord. Voi aţi sfărîmat pe Tomas Viat în cîmpia de Sent Jam. Domnilor, să ne aducem toţi aminte. In ziua aceea corona Engliterei a fost scăpată de un pod pe care a putut ostile mele sosi pînă la rebeli, şi de un zid ce au oprit pe rebeli de a sosi pînă la mine. Podul, este podul Londrei. Zidul, este lordul Clinton. lord clinton (tncet, lui Simon Renard) — Sînt şase luni de
cînd regina nu mi-a grăit. Cît e de bună astăzi! simon renard — îngăduie, milord. Acum îndată îţi va părea şi mai bună.
regina (lordului Şandos) — Milord Clambrasil poate să intre (Lui Simon Renard.) Cîteva minute după ce va întră... u. '       (li şopteşte încet la ureche, şi îi arată uşa pe care a ieşit Iana.) simon renard — Am înţeles, doamna mea.  (Fabiani Intră.)
SCENA VII Cei din urmă, FABIANI
regina — A! iată-1!... (începe a vorbi încet lui Simon Renard.) fabiani (cărui i se închină toţi, tn parte, uitîndu-se tmprejurul lui) — Ce va să zică aceasta ? Sînt numai vrăjmaşi d-ai mei astăzi aicea. Regina şopteşte cu Simon Renard, la dracu! o văz că rîde! Rău semn 1 regina (cu bllndeţe, lui Fabiani) — Dumnezeu să te aibă în paza sa, milord!
fabiani (săruttndu-i mîna) — Doamna mea... (în parte.) Mi-a
zîmbit. Primejdia nu e pentru mine. regina (tot cu bllndeţe) — Am a-ţi vorbi. (Vine cu dinsul dinaintea teatrului.)
fabiani — Şi eu am a-ţi vorbi, doamna mea, am să te mustru.
108
109
M-ai lăsat, m-ai depărtat o mulţime de vreme. Ah! n-ar fi aşa, dacă în ceasurile cînd nu ne vedem ai gîndi la mine, cum glndesc eu la voi. regina — Eşti nedrept; de cînd m-ai lăsat, numai la dumneata mi-e gîndul.
tabiani — Adevărat e? Sînt aşa de fericit? Mai spune-mi o dată.
begina (tot zlmbind) — Mă jur.
tabiani — Mă iubeşti, aşadar, precum te iubesc ?
regina — Tot aşa, milord.  In adevăr, îţi spui c-am gîndit şi
ţi-am gătit o plăcută surpriză la întoarcere. tabiani — Cum! ce surpriză!
regina — O întîlnire care-ţi va aduce multă plăcere. tabiani — Intîlnirea cui? regina — Ghiceşte. Nu ghiceşti ? tabiani — Nu, doamna mea.
regina — Apoi dar, întoarce-te. (Fabiani se întoarce şi vede pe
Iana pre pragul uşei cei mici.) fabiani (In parte) — Iana! iana (In parte) — El este!
îregina (tot ztmbind) — Milordule, cunoşti pe fata aceasta? fabiani — Ba nu, doamna mea. regina — Fată, cunoşti pe milordul ?
iana — întîi adevărul şi apoi viaţa. Îl cunosc, doamna mea.
regina — Aşa, milordule, nu cunoşti pe femeia aceasta ?
tabiani — Doamna mea! vor să mă piarză, sînt împrejurat de vrăjmaşi. Femeia aceasta este unită cu dlnşii, făr Îndoială. N-o cunosc, doamna mea! N-o ştiu cine e, doamna mea.
regina (scultndu-să şi lovindu-l cu mănuşa peste obraz) — Al Eşti un mişel! Vinzi pe una şi tăgăduieşti pe ceealaltă! A1 n-o ştii cine e! Vrei să ţi-o spui eu ? Femeia aceasta este Iana Talbot, fiica lui Ioan Talbot bunul domn catolic ce a murit pe eşafod pentru maică-mea. Această femeie este Iana Talbot, vară-mea; Iana Talbot, contesă de Şrefsburi, contesă de Vecsfort, contesă de Vaterford, pairesă de Engli-tera l Iată ce este femeia aceasta! Lordule Paget, voi sînteţi comisar osebitei peceţi, veţi ţinea socoteală de aceea ce ziceam. Regina Engliterei cunoaşte în obşte pe tînăra aceasta pentru Iana, fiică şi unică moştenitoare a celui de pe urmă conte de Vaterford. (Arătind scrisorile.) Iată dovezile şi documentile pe care le veţi întări cu pecetea cea mare. Aceasta poruncim. (Către Fabiani.) Aşa, contesii de Vaterford ! Şi aceasta s-a dovedit! Şi vei da averile ei, ticălosule!
A! nu cunoşti pe femeia aceasta! Nu ştii cine e femeia aceasta! E! ţi-o spui eu! Este Iana Talbot! Şi trebuie să-ţi mai spui ceva mai mult?... (Mai incet, uitlnda-să in ochi.) Mişeliîlel ea este amoreza ta! "abiani — Doamna mea...
Regina — Iată ce este ea; acum iată ce eşti tu. Tu eşti un om fără suflet, un om fără inimă, un om fără duh! Eşti un j.     şiret şi un ticălos! Eşti... Zău, domnilor, n-aveţi trebuinţă să vă depărtaţi. Prea puţin îmi pasă că veţi auzi ce am să spui acestui om! Mi se pare că grăiesc destul de tare. Fa-i      biano! Eşti un ticălos, un vînzător către mine, un mişă) către dînsa, o slugă mincinoasă, cel mai nimicit, cel mai de pe urmă din oameni I Şi însă, este prea adevărat, te am făcut conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, ce încă? Baron de Darmont în Devonşir. E! dar eram nebună! Vă cer iertă-j,     ciune, milorzi, că v-am făcut de v-a cotit omul acesta. Tu, i;     cavaler! tu, nobil! tu, domn! Dar asemănează-te cu acei ■y.     care sînt aşa, ticălosule! Dar priveşte împrejuru-ţi nobiliS ,      Iată Brij, baron Şandos. Iată Seimur, duca de Somerzet. Iată Stanlei, care sînt conţi de Derbi de la anul o mie patru sute optzeci şi cinci. Iată Clintonii cari sînt baroni Clinton» de la o mie două sute nouăzeci şi opt! Ce, tu îţi închipuieşti că semeni cu oamenii aceştia! Te zici aliat cu familia spanioală de Penalver, dar nu e adevărat, nu eşti decît un rău italian, nimic! Mai puţin decît nimic! Fiu al unui din satul Larinof Aşa, domnilor, fiu al unui ciobotar! O ştiam şi n-o spuneam şi o ascundeam aceasta, şi mă făceam că crez pe omul acesta cînd vorbea de nobilitatea sa. Căci aşa slntem noi femeile. O, Doamne! aş voi să fie aici femei, aceasta ar fi o Învăţătură pentru toate. Ticălosul! ticălosul acesta! înşală p-o femeie şi tăgăduieşte pe ceealaltă! Neruşinat! întru adevăr; eşti tare neruşinat! Cum! de cînd vorbesc încă nu e în ge-nuche! In genuchi, Fabiani! Milorzi, puneţi cu d-a sila pe omul acesta în genuchi! • tabiani — Mărirea Voastră... | regina — Ticălosul acesta pe care l-am împlut de bunătăţi f ăst lacheu napolitan pe care l-am făcut cavaler aurit şi conte slobod de Englitera! Ah! trebuia  să m-aştept la aceasta! Bine îmi spusese c-aceasta asfel e să se isprăvească. Dar aşa sînt eu de îndărătnică, şi pe urmă văz c-am greşit. Eu sînt vinovată. Italian, va să zică şiret. Napolitan, va să zică becisnic! Ori in clte daţi tatăl meu s-a slujit c-un ita-
110
111
I
Han, s-a căit. Acest Fabiani! vezi tu, la di Iano, la ce om te-ai dat, nenorocită copilă! Te voi răzbuna eu, las! Oh! ar fi ■ trebuit să judic că din buzunarul unui italian nu se poate scoate altă decît un stilet, nici din sufletul unui italian, altă decît vînzare. fabiani — Doamna mea, mă jur...
regina — Acum va să jure minciuni! Pîn în sflrşit va fi de nimic; ne va face să ne roşim pîn în vîrf dinaintea acestor oameni, pe noi, femei slabe care l-am iubit! Nici capul n-o să-şi ridice!
fabiani — Ba îl voi rîaica, doamna mea. Sînt perdut, o văz bine. Moartea mea e hotărîtă. Veţi întrebuinţa orice chip, cuţit, otravă...
regina (apuclndu-i mlinile şi trăgîndu-l dinaintea teatrului) — Otravă! Cuţit! ce spui, italiane ? Răzbunarea vînzătoare! răzbunare ruşinată! răzbunarea dosită! răzbunarea ca în ţara ta! Ba, sinior Fabiani, nici cuţit, nici otravă. Ce ? Eu am să m-ascunz să caut unghiul uliţilor noaptea, şi să mă fac mică cînd îmi răzbun? Ba, zău nu. Eu voi ziua cea mare, auzi tu, milordule ? Amiaza, soarele cel frumos, piaţa publică, eşafodul şi paloşul, oameni pe uliţi, oameni la ferestre, oameni pe case, o sută de mii de marturi! voi să le fie frică, auzi tu, milordule? Să le paie aceasta strălucit, înfricoşat şi măreţ, şi să zică: o femeie a fost defăimată, dar o regină îşi răzbună! Acest favorit atît de zavistuit, acest tînăr frumos şi obraznic pe care l-am acoperit cu catifea şi mătase, voi să-l văz încujbat în două, speriat şi tremurînd în genuchi p-un postav negru, cu picioarele goale, cu mîinile legate, şuierat de norod şi pipăit de călău. In gîtul acest alb în care pusesem un lanţ de aur, voi să pui un ştreang. Am văzut ce însemna acest Fabiani p-un tron. Voi să-l văz ce a însemna pe un eşafod!
fabiani — Doamna mea...
regina — Nici o vorbă! nici un cuvînt mai mult. Eşti cu adevărat perdut. Te vei sui pe eşafod ca şi Sufolc şi Nortumberland. Aceasta e o sărbătoare ca şi altele ce dau bunei mele cetăţi a Londrei! Ştii cum te urăşte buna mea cetate. Pe Dumnezeu, e frumos lucru cînd ai trebuinţă a-ţi răzbuna. Că eşti Măria, doamnă, regina Engliterei, fiică lui Enric VIII şi stăpînitoare a patru mări! Şi cînd vei fi pe eşafod, vei putea în voie face un lung cuvînt norodului ca Nortumberland, sau o lungă rugă către Dumnezeu ca Sufolc, pentru
ca să dai vreme iertării să vie; martur îmi este ceriul că eşti un vînzător şi că iertarea nu va veni! acest ticălos şiret, care îmi vorbea de amor şi îmi zicea tu, azi-dimineăţă! 1 E, pentru Dumnezeu, domnilor, vă miraţi poate că grăiesc ; aşa dinaintea voastră; dar vă mai spui inc-o dată că prea puţin îmi pasă! (Lordului Somerzet.) Milordule ducă, eşti 1 cOnstablu al turnului, cere şpaga de la omul acesta. fabiani — Iată-o; dar protestez. De să va şi dovedi c-am amăgit
sau am înşălat o femeie... •regina — Şi ce-mi pasă mie c-ai înşălat o femeie! Ce de aceasta îmi bat eu capul ? aceşti domni sînt marturi că nici voi să ştiu de aceasta!
fabiani — A înşăla o femeie nu e vinovăţie de cap, doamna mea. Mărirea Voastră n-aţi putut osîndi pe Trogmorton pentru o aseminea greşală.
regina — Acum a prins gură! Vermele se face şarpe. Şi cine îţi zice că pentru aceasta te învinovăţesc?
«abiani — Apoi dar care îmi este vinovăţia ? Eu nu sînt englez, nu slnt supusul Măririi Voastre. Sînt supusul righi de Na-poli şi vasal al Sfîntului Părinte. Voi chema pe legatul său, prea sfinţitul cardinal Polus, ca să mă reclame; mă voi apăra, doamna mea. Sînt strein. Nu poci fi dat în judecată, ca şi cînd aş fi vinovat, adevărat vinovat. Care-mi este vinovăţia ?
regina — întrebi care-ţi este vinovăţia ?
fabiani — Dar, doamna mea.
regina — Milorzi, aţi auzit cu toţii întrebarea ce mi s-a făcut, acum veţi auzi răspunsul. Luaţi aminte şi băgaţi seamă toţi oricîţi sînteţi, căci veţi vedea că am numai să lovesc cu piciorul ca să fac să izbucnească de subt pămînt un eşafod. Şandos! Şandos! deschide in laturi acea uşă! Toată curtea ! Toată lumea! Să intre cu toţi. (Uşa din fund se deschide; intră toată curtea.)
SCENA VIII
Cei din urmă, LORDUL CANCELER şi toată curtea
regina — Intraţi, Intraţi, milorzi. îmi pare bine că vă văz pe 1 toţi astăzi. Bine, bine, partea judecătorească pe aici, mai
aproape, mai aproape. Unde sînt serjanţii d-arme ai Camerei : lorzilor, Hariot şi Lanerilo? A! iată-vă domnilor. Bine-aţi
112
113
venit. Scoateţi săbiile. Bine. Puneţi-vă din dreapta şi din stînga acestui om. Este subt paza voastră.
fabiani — Doamna mea, care-mi este vinovăţia ?
regina — Milord Gardiner, învăţatul meu prieten, voi slnteţi canţeler al Engliterei. Noi vă facem ştiut ca să vă adunaţi în grabă împreună cu cei doisprezece lorzi ai Camerii înstelate, pe care ne pare rău că nu-i vedem aici. Să petrec lucruri straşnice în palatul acesta. Ascultaţi, milorzi, doamna Elisa-beta pîn acum a aţîţat mai mulţi vrăjmaşi coronii noastre. Au fost complotul lui Pietro Caro care a făcut turburările din Exeter, şi care se corăspundea în taină cu doamna Eli-sabeta prin mijlocirea unei ţifre săpate p-o chitară. A fost vînzarea lui Tomas Viat care a răzvrătit contia Kentului. A fost rebelia duchii de Sufolc, pe care 1-a prins în scorbura unui copaci după sfărîmarea oamenilor săi. Astăzi este o nuouă daună. Ascultaţi toţi. Astăzi dimineaţă, un om' s-a înfăţoşat la audienţa mea. După citeva vorbe a sărit c-un cuţit să mă lovească. I-am oprit braţul în vreme. Lordul Şandos şi domnul baili d'Amont au pus mîna pe el. El a mărturisit c-a fost pus să mă omoare de lordul Clanbrasil.
fabiani — De mine? nu se poate. Oh! ce înfricoşat lucru! Omul acesta nu este. Acest om nu este. Nu se va găsi un aşa om. Cine e ? Unde e ?
regina — Aice.
gilbert (ieşind de după strejari) — Eu sînt.
regina — In urmarea mărturisirilor acestui om, noi Măria, regina, învinovăţim înaintea Camerii înstelate pe cestalalt om, Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, de înaltă vlnzare şi faptă de ucidere asupra împărăteştei şi sfinţitei noastre persoane.
fabiani — Ucigaş reginei, eu! grozav lucru! Oh! capul mi se rătăceşte! Vederile mi se tulbură! ce cursă este aceasta ? (Lui Gilbert.) Oricine eşti, ticălosule, cutezi a încredinţa că regina a spus adevărul ?
gilbert — Aşa.
fabiani — Eu te am pus să ucizi pe regina ?
gilbert — Aşa.
fabiani — Aşa ! tot aşa ! Blestem! Domnilor, nu vă puteţi închipui cit este de mare minciuna! Acest om iese din iad. Nenoro-citule! vrei să mă perzi; dar nu ştii că şi tu te perzi. Păcatul cu care mă încarci te încarcă şi pe tine. Mă vei face să mor,
dar şi tu vei muri. Cu o singură vorbă, nebunule, faci să s       cază două capete, al meu şi al tău. O ştii aceasta ? gilbert — O ştiu.
'Fabiani — Milorzi, omul acesta este cumpărat... gilbert — De tine. Iată această pungă plină de aur ce mi-ai
dat-o pentru ucidere. Armăturile şi ţifra îţi sînt cusute pe
ea.
fabiani — Drepte cerule! Dar nu se vede cuţitul cu care, zic, c-acest om a vrut să lovească pe regina. Unde e cuţitul?
lordul  shandos — Iată-1!
gilbert (lui Fabiani) — E al tău. Pentru aceasta mi l-ai dat.
Teaca să poate găsi la tine. lordul canceler — Conte  de Clanbrasil, ce ai a răspunde ?
Cunoşti pe omul acesta? fabiani — Ba nu.
gilbert — In adevăr, m-a văzut numai noaptea. Doamna mea, dă-mi voie să-i spui două vorbe la ureche; poate că îşi va aduce aminte. (S-apropie de Fabiani. încet.) Nu cunoşti pe nimeni astăzi, milordule? nici pe omul batjocorit, nici pe femeia inşălată. A! regina îşi răzbună, dar omul prost şi el îşi răzbună. Nici voiai să mă ştii, aşa e ? Iată-te acum prins între două răzbunări. Ce zici, milordule ? Eu sînt Gilbert strugarul!
fabiani — Ohl te cunosc. Cunosc p-acest om, milorzi; de vreme ce am a face cu el, nu mai am ce zice.
«regina — Mărturiseşte!
lordul canceler (lui Gilbert) — După legea normandă şi statutul douăzeci şi cinci al righii Enric VIII, la întîmplare de înaltă vinovăţie asupra celui întîi cap, mărturisirea nu scapă pe tovaroş. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare, şi că vei muri pe eşafod ca şi plrîtul. Cugetă bine, Întăreşti toate cele ce ai zis ?
Gilbert — Ştiu că am să mor, şi le întăresc.
iana (tn parte) — Dumnezeul meu! de este acesta vis, este foarte înfricoşat!
lordul canceler (lui Gilbert) — Priimeşti a-ţi înnoi mărturisirile cu mina pe evanghelie? (Tinde evanghelia la Gilbert, pe care pune mina.)
gilbert — Jur cu mîna pe evanghelie şi cu moartea înaintea ochilor, că omul acesta este un ucigaş; că cuţitul acesta,
114
115
care este a lui, au slujit spre ucidere. Că punga aceasta, care este a lui, mi-a fost dată de el pentru ucidere. Dumnezeu să-şi facă milă cu mine! Acesta e adevărul, ■ :
lordul canceler (lui Fabiani) — Milordule, ce ai să răspunzi?
fabiani — Nimic. Sînt perdut! ;
simon renard (încet reginei) — Mărirea Voastră a poruncit să vie călăul. El este afară.
regina — Bine. Să între.
(Rangurile gentilomilor să dau în laturi, şi să vede călăul îmbrăcat cu roşu şi cu negru, purtînd pe umăr un lung paloş în toc.)
SCENA IX
Cei mai de sus, CĂLĂUL
regina — Milord, ducă de Somerzet, amîndoi aceşti să se puie la Turn! — Milord Gardiner, canţelerul nostru, judecata lor să se înceapă de mîine dinaintea celor doisprezece pairi a Camerei cu stele, şi Dumnezeu să ajute pe vechea Englitera! Noi voim ca aceşti oameni să fie judecaţi pînă nu vom purcede pentru Exford unde vom deschide parlamentul, şi pentru Vindsor, unde vom face pastele. (Către călău.) Apropie-te. Îmi pare bine că te văz. Tu eşti o bună slugă. Ai îmbătrînit. Ai văzut pîn acum trei rigate. Este obicei ca stăpînitorii acestui rigat să-ţi facă un dar, cit se poate mai însemnat cînd se suie pe tron. Tatăl meu, Enric VIII, ţi-a dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. Frate-meu, Eduard VI, ţi-a dat o cupă de aur săpată. Acum e rînduJ meu. Trebuie să-ţi fac un dar. Apropie-te. (Arătînd pe Fabiani.) Vezi capul acesta, acest tînăr şi minunat cap, acest cap care azi-dimineaţă încă era aceea ce aveam mai frumos, mai scump, şi mai preţios în lume; acest cap, îţi zic, vezi-1! Ţi-1 dau.
Sfîrsitul zilei  a doua
116
ZIUA A TREIA Care dintr-amîndoi
PERSOANE
REGINA
GILBERT
IANA
SIMON RENARD
IOSHUA FARNABI ENEAS DULVERTON LORDUL CLINTON Un temnicer
PARTEA ÎNTÎIA
O sală înlăuntrul Turnului Londrei. Boltă sprijinită dc stilpi groşi, tn dreapta şi tn stînga două uşi de la doufi închisori. Din dreapta, o forestruie Asupra Tetnzii. Din stînga, o ferestruie asupra uliţii. Din îmbe părţile, cîte A'uşă ascunsă în zid. Din fund, o galerie cu un fel de balcon mare închis «u geamuri care dă în ogrăzik- de afară a Turnului.
SCENA I
1 GILBERT, IOSHUA
gilbert — Ce, ai aflat ?
ioshua — Ah!
gilbert — Nici o nădejde ?
ioshua — Nici o nădejde! (Gilbert merge la fereastră.) O! n-ei
vedea nimic de la fereastră! gilbert — Ai întrebat ? ioshua — M-am prea încredinţat! Gîlbert — E pentru Fabiani ? ioshua — Pentru Fabiani.
gilbert — Cit e de norocit omul acesta! Blestem asupra mea! ţOSHUA — Sîrmâne Gilberte! va veni şi rîndul tău. Azi pe dinsul, mîine pe tine.
Gilbert — Ce vrei să zici? Nu ne înţelegem. De cine îmi grăieşti? tosHUA — De eşafodul care îl fac acum. Gilbert — Şi eu îţi grăiesc de Iana! Ioshua — De Iana ?
117
gilbert — Aşa, de Iana! Numai de Iana! Ce-mi pasă de celelalte ! Aşadar, tu le ai uitat toate ? Tu nu-ţi mai aduci aminte că d-o lună lipit de gratiile închisorii mele de unde să vede uliţa, o văd umblînd necontenit, galbenă şi cernită la poalele Turnului acestuia în care sînt doi oameni, Fabiani şi eu? Nu-ţi mai aduci aminte de chinurile, de îndoielile, de grijile mele ? Pentru care dintr-amîndoi vine ? Ticălosul de mine! ce şi noaptea îmi fac această întrebare, ţi-am făcut-o şi ţie, Ioşua, şi tu îmi făgăduiseşi aseară că vei căuta s-o vezi şi să-i vorbeşti. Oh 1 spune-mi! Ştii ceva ? Pentru mine vine, ori pentru Fabiani?
ioshua — Ştiu că pe Fabiani o să-1 taie negreşit astăzi, şi pe tine mline, şi d-atuncea slnt ca un nebun, Gilberte. Eşafodul mi-a scos din minte pe Iana. Moartea ta...
gilbert — Moartea mea ! Ce Înţelegi prin vorba aceasta ? Moartea mea este că Iana nu mă mai iubeşte. Din ziua ee n-am mai fost iubit, am murit. Oh! cu adevărat am murit, Ioşua 1 Aceea ce mai vieţuieşte din mine nu plăteşte osteneala ce-o să-şi dea mline. Oh! tu nu-ţi poţi închipui ce este un om care iubeşte! De mi-ar fi zis cu două luni înapoi: Iana, Iana ta cea fără pată, Iana ta cea fără prihană, dragostea ta, fala ta, floarea ta, comoara ta, Iana ta să va da altuia. Mai ai vrea-o pe urmă? Aş fi zis: Ba nu, nu o voi mai vrea. D-o mie de ori mai bine moartea pentru ea şi pentru mine 1 şi aş fi călcat în picioare pe acel ce mi-ar fi grăit aşa. Acum! O vreu! Astăzi, vezi tu, Iana nu mai este Iana cea fărft pată pe care o slăveam, Iana a caria frunte abia cutezam a o atinge cu buzele mele, Iana s-a dat unui altui, \inui ticălos, o ştiu! şi însă o iubesc. Inima mi-e sfârlmată; dar o iubesc. Aş săruta poala rochii sale şi i-aş cere iertare dac*ar vrea. Ar fi în povoiul uliţilor cu cele care stau acolo şi aş aduna-o de acolo, şi aş strînge-o pe inima mea, Ioşua. Ioşua 1 aş da nu o sută de ani din viaţa mea, pentru că nu mi-au mai rămas decît o zi, ci vecinicia pe care voi avea-o mîine, ca să o văz zîmbindu-mi înc-o dată, o singură dată Înaintea morţii mele şi să-mi mai zică cuvîntul cel slăvit ce mi-I zicea odinioară: te iubesc! Ioşua! Ioşua! aşa e inima unui om ce iubeşte. Socoteşti că vei ucide pe femeia ce te Înşală ? Ba, nu o vei ucide, ci te vei culca la picioarele ei şi pe urmă ca şi întîi, nu mai vei fi trist. Mă găseşti că sînt slab! Dar ce-aş fi cîştigat eu să ucig pe Iana ? Oh, mi-e inima plină de idei nesuferite. Oh! de m-ar mai iubi, ce-mi pasă de ori-
'A
oe-a făcut! Dar iubeşte pe Fabiani! Iubeşte pe Fabiani! Pentru Fabiani vine! Aceea ce este încredinţat este numai «c-aş vrea să mor! Fie-ţi milă de mine, Ioşua!
ioshua — Fabiani a să moară astăzi.
gilbert — Şi eu mîine.
Ioshua — Dumnezeu e în vîrful a toate.
gilbert — Astăzi eu voi fi răzbunat de dînsul, şi mîine, el de mine.
ioshua — Frate, iată al doilea constablu al  Turnului, Eneas
Dulverton. Trebuie să intre. Frate, te-oi vedea în astă-seară. gilbert — Oh! să mor fără să mă iubească! Să mor fără să mă
plingă! Ianot... Ianol... Iano!... (întră In temniţă.) ioshua — Slrmanul Gilbert! Cine ar fi putut să-mi spuie vrodată
că cele ce urmează astăzi o să se întîmple? (Iasă; intră
Simon Renard şi Eneas.)
SCENA II SIMON RENARD, ENEAS DULVERTON
simon renard — Este foarte de mirare, precum zici, dar ce vrei?
' Regina este nebună, nu ştie ce vrea. Nu să mai poate cineva Întemeia pe nimic. E femeie, spune-mi mă rog ce caută aicea? Inima femeilor este o enigmă, a caria gîcire riga Franţisc I a scris-o pe geamurile de la Şambor.
Femeia ades să schimbă • i'. Şi-i nebun cine s-încrede.
Ascultă, domnule Eneas, slntem prietini vechi. Acestea astăzi trebuie să ia sfîrşit. Toate aicea splnzură de la voi. De te or însărcina... (îi şopteşte la ureche.) Prelungeşte treaba să am numai două ceasuri încă, isprăvesc ce vreu în astă-seară, mline nu mai este favorit, sînt atotputernic, şi poimîine eşti baronet şi leitenant al Turnului. M-ai pri-eeput?
eneas — Priceput.
simon renard — Bine. Auz viind. Nu trebui să ne vază nimeni împreună. Ieşi pe acolo. Eu mă duc înaintea reginei. (Să despărţesc.)
118
119
SCENA III , Un temnicer iitră cu luare-aminte, pe urmă aduce pe ladi IANA
temnicerul — Sinteţi unde aţi vrut, miladi. Iată uşile amln-duror închisorilor. Acum daţi-mi, mă rog, mulţămita mea.
iana — Ţine. (Beşleagă o brăţea de diamanturi şi i-o dă.)
temnicerul — Mulţumesc. Mă rog să nu mă spuneţi. (Iese.)
iana (singură) — Dumnezeul meu! cum să fac? Eu l-am perdut, eu trebuie să-l scap. N-oi să poci. O femeie nu poate nimic. Eşafodul! Eşafodul! groaznic! Ah! nu trebuie lacrâmi, ci fapte. Dar n-oi să poci! Dumnezeul meu! Fie-ţi milă de mine! Vin,, mi se pare. Cine s-aude ? Cunosc glasul acesta. E glasul reginei. Ah! nu mai este nădejde! (Se ascunde după un stîlp. întră regina şi Simon Renard.)
SCENA IV REGINA, SIMON RENARD, IANA (ascunsă)
regina —A! te miri de schimbare! A! îţi pare că nu slnt tot aceea! E, ce-mi pasă? Aşa mi-e voia. Nu mai vreu acum să moară!
simon renard — Mărirea Voastră însă hotărlse ieri ca astăzi să-l taie.
regina — Precum hotărîsem alaltăieri să-l taie ieri; precum hotărîsem duminecă să-l taie luni. Astăzi hotărăsc că să-l taie mîine.
simon renard — In adevăr, de la a doua duminecă trecută, de cînd s-a dat hotărîrea Camerii cu stele, şi s-au adus amîndoi osîndiţii la Turn cu gidea înainte şi cu paloşul întors spre faţa lor, d-atuncea sînt trei săptămîni, şi Mărirea Voastră tot urniţi de astăzi pe mîine.
regina — Şi ce, nu te pricepi ce însemnează aceasta, domnule? trebuie să-ţi spui tot, şi o femeie trebuie ea să-ţi dezvă-lească inima sa pentru că e regină ticăloasă şi pentru că înfăţoşezi pe prinţul de Spania ce-a să-mi fie bărbat? Pentru Dumnezeu, domnule, voi păsemne nu ştiţi că la o femeie inima are ruşine ca şi trupul. Ei bine, de vreme ce vrei s-o ştii, de vreme ce te faci că nu înţelegi nimic, aşa, urnesc pe toată ziua moartea lui Fabiani,  pentru că în toată dimi-
f neaţa îmi lipseşte puterea cînd îmi fac idee că clopotul
Turnului Londrei a se trage [sic] pentru moartea acestui }       om, pentru că-mi vine leşin cînd gîndesc că s-ascute o secure pentru dînsul, pentru că-mi vine să mor cînd cuget că-i cioplesc secriul, pentru că sînt femeie, pentru că slnt slabă,
fentru că sînt nebună, pentru eă-1 iubesc, la Dumnezeu! i-o fi? mulţămitu-te-ai? înţelegi? Oh! voi găsi eu chip să-mi răzbun într-o zi de acele ce mă faci de-ţi spui acum, las!
simon renard — Insă este vreme a se da un sfîrşit cu Fabiani. Ei să luaţi pe înaltul meu stăpîn, prinţul de Spania, doamna mea!
regina — Dacă prinţul de Spania nu e mulţămit, să ne spuie şi vom lua pe altui. Nu ne-lipsesc pretendenţi. Fiul righii romanilor, prinţul de Piemont, infantul Portugaliei, cardinalul Polus, riga Danimarcei şi lordul Curtenai sînt ca şi dînsul de buni nobili. «ţuştox renard — Lordul Curtenai! lordul Curtenai! regina — Un baron englez, domnule, face cît un prinţ spaniol. Afară de aceea lordul Curtenai se trage din împăraţii Orientului. Mlnie-te, dacă vrei! simon renard — Pe Fabiani 11 urăsc toţi clţi au inimă In Londra. .regina — Afară de mine.
simon renard — Orăşanii slnt una cu domnii în pricina aceasta. De nu-1 vor tăia astăzi precum Mărirea Voastră a făgăduit.
regina — Apoi ?
simon renard — S-a răzvrăti prostimea. regina — Am soldaţi. simon renard — S-or complota domnii. regina — Am pe gldea.
,siMON renard — Mărirea Voastră a jurat pe cartea de rugăciune a maicii sale că nu-1 va ierta.
regina — Iată un blanchet ce mi-au trimes în care mă jur pe împărăteasca mea coronă că-1 voi ierta. Corona tătîne-meu face cît şi cartea de rugăciune a maicii mele. Un jurămlnt strică pe altul. Ş-apoi cine ţi-a spus că vreu să-l iert?
simon renard — Foarte cu obrăznicie v-a vîndut, doamna mea!
regina — Ş-apoi ce-mi pasă? toţi bărbaţii sînt aşa. Nu voi să moară. Ţine, milord... Domnule baili, voi să zic!Zău 1 mi-ai turburat într-atîta mintea încît nu mai ştiu cu cine vorbesc! Ştiu tot ce-i să-mi zici. Că e un om de nimic, un mişel, un ticălos! O ştiu şi eu şi mi-e ruşine, dar îl iubesc!
120
121
Ce vrei să fac ? Poate p-un om cinstit nu l-aş iubi Intr-atîta. Ş-apoi cine sînteţi toţi cîţi sînteţi? Ori sînteţi mai buni decît dînsul ? Ei să-mi zici că e un favorit, şi că naţia engleză nu iubeşte pe favoriţi. Gîndiţi că nu ştiu că vreţi să-1 obo-riţi numai ca să puneţi în locul lui pe contele de Kildar, un îngîmfat, un irlandez! care taie cite douăzeci de capete pe zi! Şi ce vă pasă! Nu-mi vorbiţi de riga de Spania, vă bateţi joc de dînsul; nici de nemulţămirea domnului de Npail, ambasadorul Frânţii. Domnul de ' Noail, este un nătărău, ş-li voi spune-o în faţă. Afară de aceea eu sînt femeie, vreu şi nu vreu, nu sînt tot dintr-o bucată. Viaţa omului acestuia este trebuitoare vieţii mele. Nu lua acest aer de blîhdeţe feciorească şi de crezămînt, te poftesc. Iţi cunosc toate intrigile, ş-apoi intre noi vorbim, ştii că n-a făcut vinovăţia pentru care e osîndit. Au fost toate puse la cale. Nu vreu să moară Fabiani. Stăpînă sint, ori ba? Ţine, domnule baili, vrei să vorbim de altceva ?
simon renard — Mă trag, doamna mea. Toată nobilimea voastră v-a vorbit prin mine.
regina — Ce-mi pasă de ei!
simon renard (in parte) — Să cercăm cu norodul. (Iese tnchi-nîndu-se reginei.)
Regina (singură) — Au ieşit c-un deşănţat chip. Omul acesta e vrednic s-aţlţe vro revoluţie. Trebuie să mă duc îndată la casa oraşului. E, cineva! (Eneas şi Ioşua s-arată.)
SCENA V REGINA, ENEAS, IOSHUA, IANA (ascunsă)
regina — Dumneata eşti, Eneas. Trebuie ca împreună cu omul acesta să te însărcinezi a face să scape îndată din Turn contele Clambrasil.
eneas — Doamna mea.
regina — Nu mă-ncrez! îmi aduc aminte că eşti din duşmanii lui. Dumnezeule! va să zică că împrejurul meu sînt numai vrăjmaşi ai omului ce iubesc! Aş pune prinsoare că şi temni-ceriul acesta pe care nu-1 cunosc îl urăşte.
ioshua — Aşa este, doamna mea.
regina —- Dumnezeule! Dumnezeule! Acest Simon Renard e mai mult rigă decît eu regină. Cine ! Nimeni în care să mă-ncrez ! nimeni cărui să-i dau deplină putere să scape pe Fabiani!
iana (ieşind de după stîlp) — Ba sint eu, doamna mea! ioshua (în parte) — Iana!
regina —Tu! care tu! Iana Talbot! Cum eşti aicea? A! Ce-mi pasă! destul că eşti! Ai venit să scapi pe Fabiani. Iţi mulţă-mesc. S-ar cădea să te urăsc, Iano; s-ar cădea să fiu geloasă de tine, am mii de dreptăţi. Dar nu, te iubesc pentru că-1 iubeşti. Dinaintea eşafodului nu mai este gelozie, este numai amor. Eşti ca şi mine, văz că-1 ierţi. Bărbaţii, ei nu înţeleg aceasta, ladi Iano, noi să ne înţelegem. Aşa e că sîntem amîndouă tare nenorocite? Trebuie să scăpăm pe Fabiani. Nu te am decît pe tine, trebuie să te iau. Sînt incai încredinţată că-ţi vei pune toată inima. însărcinează-te. Domnilor, veţi asculta amlndoi pe ladi Iana la orice vă va porunci ş-îmi veţi răspunde pe capetele voastre de împlinirea.poruncilor sale. îmbrăţoşază-mă, copilă!
iana — Temza scaldă poalele Turnului despre partea aceasta, acolo am luat seama că este o ieşire tainică. O luntre să fie acolo, şi fuga va urma pe Temza. Este mai sigur.
eneas — Mai puţin decit intr-un ceas este cu neputinţă a aduce acolo o luntre.
iana — E prea tirziu.
eneas — Vremea trece degrabă. Afară de aceasta, pin într-un ceas va amurgi de tot. Va fi mult mai bine daca Mărirea sa vrea să se facă fuga pe taină.
regina — Poate ai dreptate. Bine! fie peste un ceas! Te las, ladi Iano, trebuie să mă duc la casa oraşului. Scapă pe Fabiani!
iana — Linişteşte-te, doamna mea! (Regina iese; Iana o urmează cu ochii.)
ioshua (dinaintea teatrului) — Gilbert avea dreptate, numai pentru Fabiani!
SCENA VI
IANA, ENEAS, IOSHUA
iana (către Eneas) — Ai auzit voinţele reginei. O luntre acolo la poalele Turnului, cheile ieşirilor ascunse, o pălărie ş-o manta.
eneas — Acestea nu se pot pînă nu va înnopta. Pin într-un ceas, miladi.
122
123
iana — Bine, du-te. Lasă-mă cu omul acesta. (Eneas iese; Iana
11 urmează cu ochii.) ioshua ^ (tn partea dinaintea teatrului) — Omul acesta I Nu e de
mirare, aceea ce-a uitat pe Gilbert nu mai cunoaşte pe Ioşua.
(Merge spre uşa închisorii lui Fabiani şi vrea s-o desch iză) iana — Ce faci acolo ?
ioshua — Iţi previu dorinţele, miladi. Deschid uşa aceasta.
iana — Ce uşă este aceea ?
ioshua — Uşa închisorii lui milord Fabiani.
iana —- Dar aceasta ?
ioshua — Uşa închisorii altuia.
iana — Care altul ?
ioshua — Un alt osîndit spre moarte. Un oarecine oe nu-1 cunoşti.
Un meşter ce-i zic Gilbert. iana — Deschide uşa aceasta! ioshua (după ce-au deschis uşa) — Gilberte!
SCENA VII
IANA, GILBERT, IOSHUA
gilbert (dinlăuntrul închisorii) — Ce mă vor? (S-arată pe prag, vede pe Iana şi alignihd se razemă de perete.) Iana! Ladi Iana Talbot!
iana (făr a-şi ridica ochii asupra lui) — Gilberte 1 viu să te scap. gilbert — Să mă scapi!
.iana — Ascultă-mă. Fie-ţi milă, nu mă obori. Ştiu tot ce-i să-mi zici. Ai dreptate; dar nu-mi zice nimic, trebuie să te scap. Toate sînt gata. Poţi scăpa fără grijă. Lasă-te să te scap şi eu ca şi altul. Nu mai cer alt nimic, pe urmă nu mă vei mai cunoaşte. Nu vei mai şti cine sînt. Nu mă ierta, dar lasă-mă să te scap. Vrei?
gilbert — Iţi mulţumesc; dar e de prisos. Pentru ce vrei să-mi scapi viaţa, ladi Iano, daca nu mă mai iubeşti ?
iana (cu bucurie) — Oh, Gilberte! ce, de aceasta mă întrebi? Gilberte! Ce! te pleci a mai cerceta încă ce să petrece In inima sîrmanei fete? Ce, Gilberte, dragostea ce mai poci avea pentru cineva te mai Interesează şi îţi mai pare că merită ea s-o mai cercetezi? Credeam că pentru tine era totuna, şi că mă despreţuiai prea mult, pentru ca să te îngrijeşti de aceea ce fac cu inima mea! Cînd ai şti, Gilberte,
124
fi.
ce lucrare au făcut asupra mea vorbele ce-mi ziseşi. Aceasta e o rază a soarelui foarte neaşteptată In noaptea mea 1 Oh!
n,      ascultă-mă dar, ascultă-mă! De aş mai cuteza să mă apropii
<' de tine, de aş îndrăzni să-ţi pipăi hainele, de aş cuteza să iau mîna ta Intru ale mele, de aş cuteza să mai rîdic ochii spre tine şi spre cer, precum odinioară, ştii ce ţi-aş zice în genuchi,
1 plecată, pllngînd la picioarele tale, cu suspinurile in gură şi cu bucuria Îngerilor în inimă? Ţi-aş zice: Gilberte, te iubesc 1
gilbert (apuctnd-o în braţe cu pornire) — Mă iubeşti?
iana — Oh 1 te iubesc 1
gilbert — Mă iubeşti! Dumnezeule! ea mă iubeşte! Este prea adevărat. însuşi ea mi-au spus. Gura ei a grăit. Dumnezeule sfinte!
Iana — Gilbertul meu 1
Gjt|.bert — Zici c-ai gătit tot pentru fuga meu ? Degrabă! Degrabă I Viaţa! viaţa voi, Iana mă iubeştel Bolţile acestea s-apasă , preste mine şi mă turtesc. îmi trebuie aer. Mor aicea. Să fugim  degrabă 1 aidem, Iano! voi să trăiesc!  Sînt iubit.
iana — Încă nu este vreme. Trebuie o luntre şi să înnopteze. Dar nu te teme; eşti scăpat. Pin într-un ceas, vom fi afară. Regina este la casa oarşului, şi n-o să vie degrabă. Eu sînt stăplnă aici. Ţi le voi spune toate.
gilbert — Un ceas, e prea mult. Oh! s-apuc mai în grabă viaţa şi fericirea! Iano, Iano, tu eşti! O să trăiesc! tu mă iubeştiI Eu viu din iad! nu mă lăsa, că, vezi tu, voi face niscaiva nebunii, voi rlde, voi cînta. Mă iubeşti, aşa e ?
iana — Aşa! Te iubesc! aşa, te iubesc! şi crede-mă, Gilberte, acesta e adevărul ca în patul morţii. Numai pe tine te-am iubit! Pînă şi în greşala mea, pînă şi în fundul păcatului meu, te iubeam! Cum am căzut în braţele demonului ce m-au perdut, am şi plîns pe îngerul meu!
gilbert — S-a uitat! s-a iertat 1 Nu mai vorbi d-aceasta, Iano. O! ce-mi pasă de cele trecute! Cine este acel ce ar putea sta improtiva glasului tău! Cine n-ar face ca mine! O, aşa! îţi iert toate, copila mea cea preaiubită! Temeiul dragostei este iertarea. Iano, gelozia şi desnădăjduirea au pîrlit lacră-mile din ochii mei. Dar te iert, iţi mulţumesc, tu eşti pentru mine singur lucrul cel în adevăr încungiurat de raze a lumei aceştia, şi la toată vorba ta simţ o durere murind şi o bucurie renăscîndu-se în sufletul meu! Iano, rîdică-ţi capul, şăzi dreaptă şi mă priveşte. Iţi spui că eşti copila mea.
125
iana — Tot generos eşti! preaiubitul meu Gilbert!
gilbert — Oh! aş voi să fiu acum afară, să fug, foarte departe, slobod cu tine! Oh! noaptea aceasta nu mai vine! Luntrea nu e. Iano! să lăsăm Îndată Londra, în astă noapte vom ieşi din Englitera. Ne vom duce la Veneţia. Acei de meşteşugul meu cîştigă mulţi bani acolo. Tu vei fi a mea... Oh, Doamne! mi-am ieşit din minte, uitam ce nume porţi! Este prea frumos, Iano !
iana — Ce vrei să zici ?
gilbert — Fiica lordului Talbot.
iana — Ştiu altul mai frumos.
gilbert — Care ?
iana — Soţia strugarului Gilbert.
gilbert — Iano !...
iana — Oh, nu! Oh, nu socoti că îţi cer aceasta. Oh, mă ştiu că sînt nevrednică. Nu-mi voi înălţa ochii atît de sus de vreme ce m-ai iertat. Săracul strugar Gilbert nu să va pîngâri luînd pe contesa de Vaterford. Nu; te voi urma, te voi iubi, voi fi totdauna cu tine. Mă voi culca ziua la picioarele tale şi noaptea la uşa ta. Te voi privi lucrînd, te voi ajuta, îţi voi da cele ce-ţi vor trebui. Voi fi pentru tine ceva mai puţin decît o sor; ceva mai mult decît un cîine. Şi de te vei însura. Gilberte — pentru că, în sfîrşit, o să vrea Dumnezeu să-ţi găseşti o femeie curată şi neprihănită şi vrednică de tine — de te vei însura, zic, şi dacă femeia ta va fi bună şi va voi, voi fi slujnica femeei tale. De nu mă va voi, mă voi duce, mă voi duce să mor unde voi putea. Numai atunci te voi lăsa. Daca nu te vei însura, voi sădea lîngă tine, voi fi tare blîndă şi supusă, vei vedea; şi de vor gîndi rău pentru că mă vor vedea cu tine, las să gindească. Nu-mi va mai fi ruşine, eu sînt o fată săracă.
gilbert (câzind la picioarele ei)—Tu eşti un înger! Tu eşti soţia mea!
iana — Soţia ta! tu ierţi ca şi Dumnezeu, curăţind? Ah! fii bine-cuvîntat, Gilberte, căci îmi pui aceasta coronă pe cap. (Gilbert se scoală şi o stringe in braţe... Ioşua apucă de mină pe Iana.)
ioshua — Eu sînt, Ioşua, ladi Iano.
iana — Bunule Ioşua !
ioshua — Dineaorea nu m-ai cunoscut.
iana — Ah! pentru că de la dînsul a trebuit să-ncep. (Ioşua ii sărută mîna.)
gilbert (strîngindu-o în braţe) — Dar ce fericire! Dar oare adevărată e această fericire ?
(De clteva minute s-aude afară un vaiet depărtat. Strigări amestecate. Zgomot. Ziua pleacă în diseară.) ioshua — Oare ce zgomot s-aude ? (Merge la fereastra cea din uliţă.)
iana — Oh, Dumnezeul meu 1 de nu s-ar întîmpla ceva!
ioshua — O mulţime de oameni afară cu hîrleţe, cu suliţi şi torţi.
Pensionerii reginei călări şi gata de bătălie, toate vin încoaci.
Ce strigări! La dracu! seamănă chiar turburare de norod. iana — De n-ar fi numai asupra lui Gilbert. strigări de departe — Fabiani! moară Fabiani! iana — Auzi ? ioshua — Dar. iana — Ce zic? ioshua — Nu înţeleg.
iana — Ah, Dumnezeul meu! Dumnezei meu!
(Eneas Dulverton şi un luntraş intră cu grabă pe uşa tăinuită.)
SCENA VIII Cei din urmă, ENEAS, un luntraş
eneas — Milord Fabiani! Milordule! Nu este vreme de perdut nici un minut. S-au aflat că regina voia să te scape. Norodul din Londra s-a turburat asupră-vă. Pîn într-un sfert, pot să te facă bucăţi. Fugi, milordule! iată o manta şi o pălărie. Iată cheile. Iată un luntraş. Nu uita că mie îmi eşti dator cu toate acestea. Grăbeşte-te, milord!
iana (acoperind iute pe Gilbert cu mantaua şi pălăria. încet lui Ioşua) — O, ceriule! de nu l-ar cunoaşte omul acesta...
eneas (uitlndu-se în faţa lui Gilbert) — Dar ce! nu e lordul Clam-brasil! Nu împlineşti poruncile reginei, miladi! Scapi pe altul!
iana — Ne-am prăpădit!... Trebuia să prevăz aceasta! Ah, Dumnezeul meu! Domnule, aşa este. Fie-ţi milă...
eneas (încet Ianei) — T&ci\ Fă! N-am zis nimic, n-am văzut nimic. (Se trage în fundul teatrului c-un aer nebăgător de seamă.)
iana — Ce zice?... Ah! provedinţa dar este pentru noi! Ah! toată lumea dar va să scape pe Gilbert 1
126
127
ioshua — Ba nu, ladi Iano, ci toată lumea va să piarză pe Fabiani.
(în vremea senei aceştia, strigările afară să măresc.) iana — Să ne grăbim, Gilberte! Vino degrabă. ioshua — Lasă-1 să se ducă singur. iana — Să-l las!
ioshua — Pentr-un minut. Nu trebuie să fie nici o femeie în luntre de vrei să sosească la bun liman. încă tot este lumină. Eşti îmbrăcată cu alb. Trecînd primejdia, vă veţi găsi. Vino cu mine pe aicea. El să se ducă pe acolo.
iana — Ioşua are dreptate. Unde să te găsesc, Gilbertul meu ?
gilbert — Subt cel întli arc al podului Londrei.
iana — Bine. Du-te iute. Zgomotul să măreşte. Aş vrea să fii departe.
ioshua — Ţine cheile. Ai douăsprezece uşi de deschis şi de închis pînă la apă. Iţi trebuie un sfert de ceas.
iana — Un sfert de ceas! Douăsprezece uşi 1 Grozav lucru!
gilbert (imbrăţoşind-o) — Adio, Iană. încă cîteva minute despărţiţi, şi apoi uniţi pentru viaţă.
iana — Pentru vecinicie! (Către luntraş.) Domnule, ţi-1 încredinţez.
eneas (tncet luntraşului) — Poate să se întlmple ceva. Tu să nu
te grăbeşti. (Gilbert iese cu luntraşul.) ioshua — Au scăpat! Acum este rîndul nostru! Trebuie să-nchiz
uşa aceasta. (încuie uşa tnchisorei lui Gilbert.) Am închis.
Vin iute pe aici. (Iese cu Iana pe cealaltă uşă ascunsă.) eneas (singur) — Fabiani a rămas în cursă. Iată o femeiuţă
foarte isteaţă care ar fi plătit-o foarte Bcump d. Simon
Renard. Dar oare regina ce va zice? De n-ar cădea vina pe
mine!
(întră cu grabă prin galerie Simon Renard şi regina. Zgomotul de afară se adaogă. A înnoptat mai de tot. Strigări de moarte; făclii; torţi; vălmăşagul norodului. Zăngănit de arme; împuşcări; tropote de cai. Mulţi nobili cu sabia a mtnă întovărăşesc pe regina. Ptntre ei, eroldul Engliterei, Clarenţ, purttnd steagul crăiesc, şi eroldul Ordinului Calţavetei, Jaretier, purttnd steagul ordinului.)
SCENA IX
REGINA, SIMON RENARD, ENEAS, LORDUL CLINTON, amîndoi domnii şi erolzii, pagi ş.a.
regina (tncet lui Eneas) — Scăpat-a Fabiani? eneas — Ba încă nu.
regina — încă nu! (îl priveşte aţintat c-un aer înfricoşat.) ejkeaş (în parte) — La^dracu! strigări afara — Moară Fabiani!
simon renard — Mărirea Voastră trebuie să luaţi îndată o hotă-rlre. Popolul voieşte moarte omului acestuia. Londra toată este In foc. Turnul e lncungiurat. Răzvrătirea este groaznică. Nobilii de ban au fost tăieţi în bucăţi la Intratul podului Londrei. Pensionerii Măririi Voastre mai ţin încă; dar, cu toate acestea, Mărirea Voastră aţi fost urmată din uliţă In uliţă, de la casa oraşului pînă la Turn. Partizanii madamei Elisabetei slnt amestecaţi prin norod. Să simte că sînt acolo după viclenia răzvrătirei. Acestea toate nu slnt de plăcut. Ce porunciţi Mărirea Voastră!
norodul — Fabiani 1 Moară Fabiani! (Strigările să măresc şi s-apropie de ce merg.)
regina — Moară Fabiani! Milorzi, auziţi acest norod ce urlă ? Trebuie sâ-i aruncăm un om. Norodului li este foame.
simon renard — Ce porunciţi Mărirea Voastră?
regina — Pentru Dumnezeu, milorzi, mi se pare că tremuraţi toţi Împrejurul meu. Pre sufletul meu, ce, o femeie trebuie să vă Înveţe datoria voastră de nobilii încălecaţi, milorzi, Încălecaţi, ce, vă sperie canalia, ce, săbiile să tem de ciomege ?
simon renard — Nu lăsaţi să meargă lucrurile mai departe. Ple-caţi-vă, doamna mea, pînă este încă vreme. Mai puteţi zice canalia, dar pest-un ceas, veţi fi silită a zice norodul. (Strigările se îndoiesc; zgomotul s-apropie.)
regina — Peste un ceas!
simon renard (ductndu-să la galerie şi tntorctndu-se). Peste un sfert, doamna mea. Iată au Intrat în cel întli coprins al Turnului. încă un pas, şi norodul este aici.
norodul — La Turn 1 La Turn! Fabiani! moară Fabiani!
regina — Au mare dreptate să zică că este înfricoşat lucru norodul! Fabiano!
simon renard — Vreţi să-l vedeţi ruplndu-1 In ochii voştri ?
regina — Dar ştiţi că este fără ruşine că nici unul din voi, domnilor, nu se mişcă! Dar, pentru Dumnezeu, apăraţi-mă!
lordul clinton — Pentru Mărirea Voastră slntem gata, iar pentru Fabiani, nu!
regina — Ah, cerule! Dacă e aşa, vă spui în gura mare că Fabiano este nevinovaţi Fabiano n-a făcut vinovăţia pentru care e oslndit. Eu, şi acesta, şi strugarul Gilbert am făcut, am iscodit* am Închipuit tot. Curat comedie! Poţi zice că nu e aşa, dom-
128
lord
nule baili! Acum apăra-l-veţi, domnilor? E nevinovat, vă zic. Pe capul meu, pe corona mea, pe Dumnezeul meu, pe sufletul maicei mele, e nevinovat! Aceasta este aşa de adevărat, precum e adevărat că te văz, lordule Clinton, apără-1. Sfarămă-i şi pe aceştia, precum ai sfărâmat şi pe Tom Viat, viteazul meu Clinton, vechiul meu prieten, bunul meu Robert 1 Iţi jur că nu e adevărat că Fabiano a vrut să omoare pe regina.
clinton — A vrut să omoare pe altă regină, pe Englitera! (Strigările urmează afară.) regina — Balconul! Deschideţi balconul! voi arăta eu însămi
popolului că nu e vinovat! simon renard — Arată-i că nu e italian!
regina — Cîhd gîndesc că acesta e un Simon Renard, o făptură a cardinalului de Granvel care îndrăzneşte a-mi vorbi acest fel! Ei bine, deschideţi uşa aceasta! deschideţi închisoarea aceasta! Fabiano este acolo; voi să-1 văz, voi să-i vorbesc.
simon renard (încet) — Ce faceţi? Pentru însuşi interesul său,
nu trebuie să faceţi să ştie toţi unde este. norodul — Moară Fabiani! Trăiască Elisabeta ! simon renard — Iată, acum strigă să trăiască Elisabeta. regina — Dumnezeul meu! Dumnezeul meu ! simon renard — Alegeţi doamna mea, să daţi (arată c-o mină
uşa temniţii) ori capul acesta norodului (arată cu ceealaltă
corona ce poartă regina) — sau corona aceasta doamnei
Elisabete.
norodul — Moară! Moarte! Fabiani! Elisabeta! (O piatră sparge un geam Ungă regina.)
simon renard — Mărirea Voastră vă puneţi în primejdie fără să-1 scăpaţi. Au spart porţile de la al doilea coprins. Ce porunceşte regina ?
regina — Sînteţi toţi mişăi şi Clinton cel mai întîi! Ah! Clin-
toane, nu voi uita-o aceasta, prietene! simon renard — Ce porunceşte regina ?
regina — Oh! să fiu lăsată de toţi! Să spui tot fără să dobîndesc nimic! Ce fel de nobili sînt aceştia ? Norodul acesta e fără de ruşine. Aş vrea să-1 sfărîm subt picioare. Ce, sînt întîm-plări în care regina e numai o femeie! îmi veţi plăti-o scump aceasta, domnilor! ' . . .
simon renard — Ce porunceşte regina ?
regina (obosită) — Ce ştiţi! Faceţi ce vreţi, eşti un ucigaş! (în parte.) Oh, Fabiano!
130
fiMON renard — Clarenţ! Jaretier! veniţi! Domnule Eneas, deschide balconul cel mare al galeriei.
(Balconul din fund se deschide. Simon Renard iese In balcon cu erolzii, Clarenţ In dreapta, şi Jartier in stingă. Uietmare afară.)
norodul — Fabiani! Fabiani!
simon renard (cu faţa spre norod) — în numele reginei!
erolzi — în numele reginei! (Tăcere mare afară.)
simon renard — Proştilor! iată ce vă face cunoscut regina; astăzi, în astă noapte, un ceas după ce vor bate zorile, Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, acoperit c-un văl negru din cap pin în picioare, astupat la gură c-un căluş de fer, ţiihd în mină o făclie de ceară galbenă de o oca, va fi dus întru lumina făcliilor de la Turnul Londrei prin Şaring Cros la zborul vechi al oraşului, unde în vederea tutulor va fi ruşinat şi tăiat pentru vinovăţiile sale de înaltă vînzare şi gînd de ucidere asupra înipărăteştei persoane a Mărirei Sale. '  (S-aude afară o mare bătaie in.palme.)
norodul — Trăiască regina! Moară Fabiani!
■simon renard (urmlnd) — Şi pentru ca fieşcare din acest oraş al Londrei să fieî nştiinţat, iată ce porunceşte regina: in cită vreme va merge osinditul de la Turnul Londrei pînă la zborul vechi, se va trage clopotul cel mare al Turnului. După ce va sosi acolo, se vor slobozi trei împuşcături de tun. Cea întîi cînd se va sui pe eşafod; a doua, cînd va îngenuchea pe postavul negru; a treia, cînd îi va cădea capul. (Bătăi în palme.)
norodul — înluminaţi! înluminaţi!
simon renard (urmînd) — In astă noapte Turnul şi cetatea Londrei se vor înlumina cu lumine şi făclii spre semn de bucurie. Am zis. (Bătăi în palme.) Dumnezeu să păzească vechile pravili ale Engliterei!
erolzi — Dumnezeu Să păzească vechile pravili ale Engliterei!
norodul — Moară Fabiani! Trăiască Măria! Trăiască regina. (Balconul se închide; Simon Renard cine Ungă regina.)
simon renard — Aceasta ce am făcut niciodată nu mi-o va ierta prinţesa Elisabeta.
regina — Nici regina Măria. Lasă-mă, domnule. (Face semn cu mîna; toţi ies afară.)
simon renard (încet lui Eneas) — Priveghează.
eneas — Las asupra mea. .
(Simon Renard iese. Cînd va să iasă şi Eneas, regina aleargă
131
iu*»;
la dînsul, U apucă de mină, şi-l aduce cu iuţeală dinaintea teatrului.)
SCENA X
REGINA, ENEAS
strigări afară — Moară Fabiani! Fabiani! Fabiani!
regina — Care dintr-amîndouă capetele crezi tu că face mai mult
în minutul acesta, a lui Fabiani sau al tău ? eneas — Doamna mea... regina — Eşti un vînzător! eneas — Doamna mea!... (In parte.) Ce dracu! regina — Nu voi tîlmăciri. Mă jur pe maica mea, de va muri
Fabiano, şi tu vei muri. eneas — Dar, doamna mea...
regina — Scapă pe Fabiano si vei scăpa şi tu. Altfel nu-ncape. strigări — Moară Fabiani! Fabiani!
eneas — Să scap pe lord Clanbrasil! Dar norodul este Încă afară.
Nu se poate. Cu ce chip?... regina — Găseşte.
eneas — Cum să fac, Dumnezeul meu! regina — Fă ca pentru tine.
eneas — Dar norodul n-o să se ducă plnă ce-1 vor tăia. Ca să se
liniştească, trebuie tăiat cineva. regina — Ori pe cine-i voi.
eneas — Ori pe cine voi voi ? Aşteaptă, doamna mea!... O să-1 ducă noaptea cu făclii, osînditul o să fie acoperit c-un văl negru, încăluşat, strejarii n-6 să lase pe norod să s-apropie de eşafod, ajunge să vază căzlnd un cap. Se poate face lucrul. Numai de nu s-ar fi dus luntraşul, eu i-am zis să nu se grăbească. (Merge la fereastra de unde să vede Temza). Nu s-a dus Încă! Dar puţin a lipsit. (Se pleacă c-o torţă tn mină şi face semn cu basmaua. Pe urmă se întoarce la regina.) Bine. Iţi răspunz de milord Fabiani, doamna mea.
regina — Pe capul tău ?
eneas — Pe capul meu!
PARTEA  A DOUA
Un fel de sală la care se mărginesc două scări, una ce se suie şi alta ce se coboară. Intrarea tmbelor scări cuprinde o parte din fundul teatrului. Aceea ce se suie se perde tn sus, aceea ce se coboară, in jos. Nu se vede nici de unde vin nici unde merg. Sala este Îmbrăcată cu un posomorit fel de doliu: păretele din dreapta, cel din stingă şi podul, cu o draperie neagră pe care este o mare cruce albă; fundul, carele vine tn faţa privitorului, cu o draperie albă c-o cruce mare neagră. Aceste draperii albe şi negre se Întind subt amin-două scările ctt se vede. tn dreapta şi în stingă, cîte un altar Îmbrăcat cu negru şi cu alb gătit ca la îmmormîntâri. Făclii mari pe ele, dar nici un preot. Ctteva candele rari spînzurate de boite, unde şi unde, luminează abia sala si scările. Aceea ce o luminează mai cu seamă este pinza aceea albă din fund, ptntre care trece o lumină roşatică, ca cum ar fi arzind tn dosul ei un mare foc. Sala este pardosită cu lespezi mormtntale. La ridicarea perdelii, se zăreşte pe plnză-tura astă transparentă umbra neclintită a reginei.
SCENA I
IANA, IOSHUA (Intri tncet rtdiclnd una din ptnzăturile negre pe o uşcioară ce este acolo.)
iana — Unde sintem, Ioşua ?
ioshua — Pe cerdacul cel mare al scării pe unde se coboară osin-diţii ce merg la moarte. Astfel s-a ţmbrăcat în vremea lui Enric VIII.
|   iana — Nu este vrun chip de ieşit din Turn ?
ioshua — Norodul păzeşte toate ieşirile. Va să fie sigur astă dată şi să-şi aibă osinditul spre moarte. Nimeni nu va putea ieşi plnă după tăierea lui. iana — Proclamaţia ce a făcut din balcon Îmi răsună incă in auz. Ai auzit-o cînd eram jos? Toate acestea sint Înfricoşate, Ioşua 1
ioshua —A! Eu am văzut şi altele multe. iana — De ar fi fugit Gilbert! Crezi c-a scăpat, Ioşua ? ioshua — Sînt sigur c-a scăpat. iana — Eşti sigur, bunule Ioşua ?
ioshua — Turnul nu era coprins despre apă. Şi apoi, cind era el să fugă, răzvrătirea încă nu era aceea ce a fost pe urmă. Ştii c-a fost o frumoasă răzvrătire! iana — Eşti sigur c-a scăpat ?
132
133
ioshua — Şi că te aşteaptă acum subt cel intîi arc al podului Londrei, unde-1 vei găsi înainte de mezul nopţii.
iana — O, Doamne! şi el trebuie să fie Ingrijat. (Zărind umbra reginei.) Cerule 1 Ioşua! ce e aceasta ? ' ;
ioshua (încet,  apucînd-o de mînă) — Taci! Leoaica pîndeşte.
(în vreme ce Iana priveşte cu spaimă umbra această neagră, s-aude un glas depărtat ce să pare viind din sus, zicînd încet şi rar aceste cuvinte:)
Acel ce merge în urma mea acoperit cu acest văl negru, este prea înaltul şi prea puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, baron de Darmut în Devonşir, cărui are a i se tăia capul la zborul Londrei pentru vinovăţie de ucidere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dumnezeu să-şi facă milă de sufletul lui!
un alt glas"—Rugaţi-vă pentru el!
iana (tremurînd) — Ioşua! auzi ?
ioshua — Eu auz d-aceste lucruri în toate zilele.
(Un cortej de prohod s-arată în virful scării pe a caria trepte se întinde încet, coborîndu-se. în capul său un om îmbrăcat cu negru, ţiind un steag alb cu o cruce neagră. Apoi, Eneas Dulverton cu mare manta neagră şi cu toiagul său alb de con-stablu In mină. Pe urmă, o ceată de sirejari îmbrăcaţi cu roşu. Pe urmă, călăul cu securea d-a umere şi cu tăişul întors spre acel ce-l urmează. Apoi un om coperit peste tot c-un mare văl negru ce i se Urăşte pe picioare. Nu i se vede decît braţul gol, care iese printr-o spărtură a vălului, şi tn care ţine o făclie de ceară galbenă aprinsă. Lingă el, un preot îmbrăcat ca la prohod. Pe urmă, altă ceată de strejari roşii. Pe urmă, un om îmbrăcat cu alb ţiind un steag negru c-o cruce albă. De tmbe părţile stau înşiraţi păzitori cu torţi tn mină.)
iana — Ioşua, vezi?
ioshua — Eu văz d-aceste lucruri în toate zilele. (Cînd o să intre pe teatru, cortejul se opreşte.)
eneas — Acel ce merge în urma mea acoperit cu acest văl negru, este prea naltul şi prea puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron de Dinasmondi, baron de Darmut în Devonşir, cărui are a i să tăia capul la zborul Londrei pentru vinovăţie de ucidere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dumnezeu să-şi facă milă de sufletul lui!
amîndoi strejarii — Rugaţi-vă pentru el! (Cortejul purcede spre ceealaltă scară.)
iana — Grozav lucru vedem, Ioşua. Şîngele meu îngheaţă.
134
H   ioshua — Ticălosul acest de Fabiani! H    iana — Taci, Ioşua! prea ticălos, dar prea nenorocit! H (Cortejul soseşte la ceealaltă scară. Simon Renard care de
cîteva minute s-a ivit la intrarea scării acelia şi a luat seama, îi B" face loc să treacă. Cortejul s-adînceşte subt bolta scării unde cîte
H puţin, puţin se perde. Iana speriată il urmează cu ochii.)
H    simon renard (după ce a trecut cortejul) — Ce însemnează acea-
■ sta? Oare e Fabiani? El nu îmi părea aşa mare. Nu cumva E Eneas?... Pare-mi-se că regina a grăit cu el. Să vedem! K (Să viră subt scară după cortej.)
■ glas (care se depărtează de ce merge) — Acel ce merge în urma K mea, acoperit cu acest văl negru, este prea naltul şi prea » puternicul domn Fabiano Fabiani, conte de Clanbrasil, baron H de Dinasmondi, baron de Darmut în Devonşir cărui are a i să jjl tăia capul la zborul vechi al Londrei pentru vinovăţie de uci-m- dere asupra reginei şi înaltă vînzare. Dumnezeu să-şi facă 1             milă de sufletul lui!
Iî      alte glasuri (ce d-abia s-aud) — Rugaţi-vă pentru el! W     ioshua — Clopotul cel mare acuşi o să vestească ieşirea sa din ! Turn. Poate acum vei putea scăpa. Trebuie să caut a găsi
I vrun chip. Aşteaptă-mă aici. Viu curînd.
iana — Ioşua, mă laşi ? O, Dumnezeul meu! o să-mi fie tare frică aici singură!
ioshua — Nu poţi să umbli prin Turn cu mine fără a te pune în
primejdie. Judecă că Gilbert aşteaptă, j     iana — Gilbert! aşa, orice pentru Gilbert! Du-te 1 (Ioşua iese.) 'i Oh, ce privelişte spăimîntătoare! Cînd gîndesc că aşa era
;' să fie pentru Gilbert! (îngenunche pe treptele altarului.)
1 Oh! iţi mulţumesc! Tu eşti Dumnezeu mîntuitorul 1 Tu ai
scăpat pe Gilbert! (Pînzătura din fund se dă puţin în laturi. '<: Regina se arată; vine încet dinaintea teatrului făr a vedea
pe Iana.)
;,     iana (dîndu-se în laturi) — Dumnezeule! Regina!
SCENA II
JIANA, REGINA (Iana se lipeşte cu frică de altai şi se uită la regina cu spaimă şi groază.)
I regina (stă cîteva minute în tăcere dinaintea senii, cu ochii ţintaţi, f schimbată la faţă şi ca cum ar fi adîncită tntr-o mare glndire.
Apoi sloboade o adlncă oftare) — Oh! norodul! (Se uită şi
135
V
vede pe Iana.) Cine e acolo! Tu eşti, fată! Dumneata eşti, ladi Iano! Te speriu. Las, nu te teme. Temnicerul Eneas ne-a înşălat, ştii? Aşadar nu te teme. Copilo, ţi-am mai spus că tu n-ai pentru ce să te temi de mine. Aceea ce c-o lună mai In urmă făcea perderea ta, astăzi îţi este scăparea. Tu iubeşti pe Fabiano. Numai tu şi eu pe pămlnt avem aşa inimă, numai tu şi eu îl iubim. Slntem surori. iana —' Doamna mea.
regina — Aşa, tu şi eu, două femei, atîta are pentru dînsul omul acesta. Improtiva lui toţi ceilalţi! Un oraş întreg, un norod întreg, o lume toată! Nepotrivită luptă a amorului cu ura! Dragostea pentru Fabiano este tristă, speriată, îngrozită; ea are faţa ta cea. galbenă Şi ochii mei cei înlăcrămaţi; s-ascunde lîrigă un altar jalnic; prin gura ta se roagă şi prin a mea blestemă. Ura Improtiva lui Fabiano este falnică, bucuroasă, izbînditoare, înarmată şi biruitoare. Are curtea, are norodul, are uliţile pline de grămăzi de oameni, rogu-mă, totodată strigări de bucurie şi ţipete de moarte, este miridră şi măreaţă şi atotputernică. Inluminează un oraş întreg împrejurul unui eşafod! Dragostea slntem noi două femei cernite într-un mormînt. Ura! iată-o! (Trage iute perdeaua albă dih'fund: se vede un balcon şi peste balcon, cit ţine vederea, tot oraşul Londrei strălucit Inluminat. Partea cită se vede din Turnul Londrei şi aceea este tnluminată. Iana se uită cu mirare ţa această privelişte, a caria  răsplndire luminează teatrul.)
regina — Ah! oraş neruşinat! Tîrg răzvrătit! Cetate blestemată! Oraş grozav care îţi împllnţi haina sărbătorei în slnge şi ţii torţă călăului! Iţi este frică, âşa e, Iano ? Nu îţi pare ca şi mie că ne priveşte cu nqdşălie p-amlndouă, că se uită la noi cu acei o sută de mii de ochi sclnteitori, la noi femei slabe şi părăsite ce slntem, perdute şi singure în groapa aceasta! Oh! Englitera, Englitera, o dau cui va risipi Londra! Oh! cum aş vrea să poci preface aceste făclii în tăciuni, aceste lumini în flacăre şi acest oraş inluminat într-un oraş arzînd 1
(Un mare zgomot s-aude afară. Bătăi In palme. Strigări.) Iată-1, iată-1! Moară Fabiani!
(începe a bate clopotul cel mare al  Turnului. întru auzul acesta, regina rîde c-un rls înfricoşat.) — Dumnezeule! Dumnezeule! iată, il duc sîrmanul... rizi, doamna mea?
iana
1 regina—Aşa, rit! (Rlde±) Aşa, şi tu o să rizi! Dar să trag mai Întîi pînza aceasta, tot mi se pare că nu slntem singure şi că '       oraşul acest grozav ne vede şi ne aude. (închide perdeaua .!■       cea albă, şi apoi vine Ungă Iana.) Acum, după ce^a ieşit din închisoare, acum după ce-a trecut primejdia, poci să-ţi spui. Dar, rîzi, zicu-ţi, să rîdem amîndouă de popolul acest spurcat care bea sînge. O! e minunat! Iano! tu tremuri pentru Fabiano, linişteşte-te, zicu-ţi! Ianol omul lor,omul ce o să moară, acel ce-1 socotesc că este Fabiano, nu e Fabiano! (Rtde.) iana — Nu e Fabiano ?
regina — Nu.
iana — Apoi dar cine este ? regina — Celalalt.. iana — Care celalalt?
regina — Tu îl ştii, 11 cunoşti; meşterul acela, omul acela... ce-mi pasă ?
iana (tremarlnd ca frunza) — Gilbert? regina — Dăr, Gilbert, aşa îl cheamă.
iana — Doamna meal oh, nu se poate! Oh! zi că nu e aşa, doamna mea! Gilbert! Ar fi groaznic lucru! El a scăpat.
regina — Cu adevărat fugea, dar 1-a prins. L-a pus in locul lui Fabiano aubt vălul cel negru. O să-1 taie noaptea. Norodul n-o să-1 vază. Linişteşte-te.
iana — Ah! doamna mea! Acel pe care-1 iubesc este Gilbert f
regina —Ce? Ce zici? ai nebunit? Ce, şi tu mă amăgeai? A! pe Gilbert il iubeşti! E, ce-mi pasă ?
iana (sfărtmată de durere, la picioarele reginei, tlrlndu-se pe genunchi cu mlinele încleştate. în vremea senei aceştia, clopotul nencetat bate) — Doamna mea, f ie-ţi milă! Doamna mea, pentru numele lui Dumnezeu! Doamna mea, pentru corona Măririi Tale, pentru maica Măririi Tale, pentru toţi îngerii. Gilbert? Gilbert! o să nebunesc. Doamna mea, scapă pă Gilbert l Omul acesta este viaţa mea, omul acesta este bărbatul meu, omul acesta... Ţi-am spus că a făcut tot pentru mine, că m-a crescut, m-a hrănit, că a ţinut lingă leagănul meu locul tătîne-meu, care a murit pentru maica Măririi Tale. Doamna mea, vezi că nu sînt declt o săracă ticăloasă şi că nu trebuie-să fii aspră către mine. Aceea ce mi-ai zis mi-a dat o lovitură atît de groaznică, încît zău nu ştiu cum mai am putere de-vorbesc. Vezi că zic ce poci. Dar trebuie să porunceşti să intirzie tăierea. îndată. Să lase pe mîine. Numai pină mîine.
136
137
Norodul acesta poate s-aştepte pînă mîine. Vom vedea ce vom putea face. Oh! nu da din cap. Nu este nici o primejdie pentru Fabianul vostru. Pe mine mă veţi pune în loc. Subt vălul cel negru, noaptea cine poate să ştie? Dar scapă pe Gilbert! Ce vă pasă, el ori eu ? In sfîrşit, dacă vreu să mor! ■Oh! Dumnezeul meu! clopotul, clopotul acest înfricoşat! Fieştecare din lovirile clopotului acestuia este un pas către eşafod. Fieştecare din bătăile clopotului acestuia izbeşte în inima mea. Fă, doamna mea; îndură-te! Nu e primejdie pentru Fabianul Măririi Tale. Lasă-mă să-ţi sărut mîinele. Te iubesc, doamna mea, nu ţi-am spus-o încă, dar tare te iubesc. Eşti o mare regină. Vezi cum îţi sărut frumoasele mîini. Oh! o poruncă să lase pe mîine. încă este vreme. Te încredinţez că este foarte cu putinţă. Ei merg încet. E departe de la Turn pînă la tîrgul vechi. Omul cel din balcon a zis că o să treacă prin Şaring-Cros. Este un drum mai scurt. Un om călare poate să sosească în vreme. Pentru Dumnezeu, doamna mea, fie-ţi milă! In sfîrşit, pune-te în locul meu, închipuieşte că eu sînt regina şi că eşti biata fată, ai plînge ca mine, şi eu aş ierta. Iartă, doamna mea. Oh! iată de ce mă temeam că nu mă vor lăsa lacrămile să vorbesc. Oh! Îndată. Să nu-1 taie. Se poate, doamna mea. Mă jur că nu este nici o primejdie pentru Fabiano! Doamna mea, îndură-te, fă aceea ce zic!
regina (indurată, o ridică) — Aş voi din toată inima, nenorocito. Ah ! tu plîngi cum pllngeam şi eu, aceea ce simţi tu, am simţit-o şi eu. Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. Uită-te, vezi că şi eu plîng. Este o mare nenorocire, sărmană copilă! Făr îndoială, ar fi putut lua pe altul, precum, de pildă, pe Triconel; dar este prea cunoscut, trebuia un om prost. Numai acesta s-a găsit. Vezi, îţi tllmăcesc ca să înţelegi. Oh, Doamne! vin nişte nenorociri aşa preursite, te găseşti prins şi nu poţi face nimic.
iana — Aşa, te ascult, doamna mea. Şi eu aş avea încă multe lucruri să-ţi spui, dar aş vrea ca porunca să rămîie tăierea, să fie iscălită şi omul purces. Aceasta este prea lesne. Vom vorbi pe urmă mai bine. Oh! clopotul! clopotul!
regina — Aceea ce voieşti, ladi Iano, nu se poate.
iana — Ba se poate. Un om călare. Este un drum foarte scurt. Pe malul apei. Mă voi duce eu. Se prea poate. Este lesne. Vezi că vorbesc cu bllndeţe.
regina — Dar norodul n-ar vrea, şi s-ar întoarce d-ar ucide pe toţi în Turn şi Fabiano este tot aicea, înţelege, zicu-ţi. Tremuri, sîrmană copilă, şi eu sînt ca tine, şi eu tremur. In sfîrşit, aş putea să nu mă mai necăjăsc a ţi le tîlmăci toate. Vezi că
' fac aceea ce pot. Nu mai gîndi la acel Gilbert, Iano! S-a sfîrşit. Pleacă-te!
iana — S-a sfîrşit! Ba nu, nu s-a sfîrşit! Nu, cit va trage clopotul acest înfricoşat, nu s-a sfîrşit! Să mă plec la moartea lui Gilbert! Socoteşti că voi lăsa pe Gilbert să moară acest fel? Ba nu, doajnna mea. Ah! în zadar mă ostenesc. Ah! nu mă auzi! Foarte bine! Daca regina nu mă ascultă, norodul mă va asculta! Aceştia sînt buni! Norodul este încă în această curte. Pe urmă fă cu mine ce-ţi va fi voia. Mă duc să strig la ei că-i înşală, că e Gilbert, un lucrător ca şi ei, şi că nu e Fabiano.
regina (o apucă de mină şi i se uită groaznic) — Stăi, ticăloasof A! tu o iei aşa ? A! eu sînt bună şi blîndă şi plîng cu tine, şi tu te faci nebună şi furioasă! A! dar dragostea mea este mai mare decît a ta, şi mîna mea mai tare decît a ta. Să nu te mişti. A! amorezul tău! Ce-mi pasă mie de amorezul tău ? Ce, acum toate fetele Engliterei o să vie să-mi ceară seamă de amorezii lori Zău! eu scap p-al meu cum,poci şl cu paguba, cui mi se întîmplă. Privegheaţi şi voi p-ai voştri.
iana — Lasă-mă 1 Oh! te blestem, muiere rea!
regina — Taci!
iana — Ba nu voi tăcea. Şi vrei să-ţi spui un gînd ce am acum?" Nu crez c-acel ce-or să-l taie este Gilbert.
regina — Ce zici?
iana — Nu ştiu. Dar l-am văzut trecînd subt vălul cel negrur Mi se pare că d-ar fi fost Gilbert s-ar fi clintit ceva în mine. s-ar fi turburat ceva în inima mea, şi mi-ar fi strigat: Gilbert! Gilbert este! Eu nu am simţit nimic — nu e Gilbert!
regina — Ce spui? Ah, Dumnezeul meu! ţi-ai ieşit din minter vorba ta e de nebună, dar însă mă sperie. Ah! ai atins cea mai tainică grijă a inimii mele. Pentru ce răzvrătirea aceasta, m-a oprit d-a priveghea însămi? De ce m-am încredinţat în alţii pentru scăparea lui Fabiano? Eneas Dulverton e un vînzător. Poate Simon Renard era acolo. Poate vrăjmaşii lui Fabiano m-au înşălat înc-odată! poate că nu e Fabiano... Care e acolo! Degrabă cineva! Care e acolo! (Doi temniceri se arată. Către mul) Tu aleargă. Iată împărătescul meu.
138
139*
inel. Spune să nu taie pe vinovat. La tîrgul vechi! la tlrgul vechi! Ziceai că este un drum mai scurt, Iano? iana — Pe malul apei.
he-gina (către temnicer) — Pe malul apei. încalecă! aleargă, fuga! (Temnicerul iese. — Către celalalt:) Tu, du-te Îndată In Turnul cel mic al lui Eduard Mărturisitorul. Slnţ acolo două Închisori ale osîndiţilor spre moarte. într-una din ele este un om. Să mi-1 aduci îndată aicea. (Temnicerul iese.) Ah! tremur! Picioarele se incovoaie subt mine; nu voi putea să mă duc Însămi. Ah! mă faci nebună ca tine! Ah! fată ticăloasă! Mă faci nenorocită ca tine! Te blestem, precum mă blestemaşi! Dumnezeule! oare trimisul avea-va vreme s-ajungă? Ce înfricoşat chin! Mi s-au întunecat vederile. Toate s-au turburat în duhul meu. Pentru cine se trage clopotul acesta ? Oare pentru Gilbert ? Oare pentru Fabiani ?
iana — Clopotul a stătut.
regina — Va să zică că cortejul a ajuns. Trimesul n-o să aibă
vreme. (Se aude de departe o detunare de tun.) iana — Cerule!
regina — Se suie pe eşafod. (Al doilea tun.) Acum îngenunche. iana — înfricoşat! (Al treilea tun.) amîndouă — Ah!!...
regina — Numai unul mai trăieşte. îndată vom şti care. Dumnezeule ! acel care o să vie fă să fie Fabiano!
iana — Dumnezeule! Dumnezeule! fă să fie Gilbert. (Perdeaua din fund se ridică. Se arată Simon Renard ţiind pe Gilbert de mină.)
iana — Gilbert! (Se aruncă In braţe unul altuia.)
regina — Dar Fabiano!
simon renard — Mort.
regina — Mort ?... Mort! Cine a cutezat ?...
simon renard — Eu. Eu am scăpat pe regina şi pe Englitera.
140