Eugen Negriei
Iluziile literaturii române
CRITICĂ & ISTORIE LITERARĂ
www. cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNEASC|
Bucure[ti, Calea Victoriei nr. 115, sect. 1
© 2008 by Editura Polirom
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:
NEGRICI, EUGEN
Iluziile literaturii române / Eugen Negrici. - Bucure[ti: Cartea
Româneasc\, 2008
ISBN: 978-973-23-1974-1
821.135.1.09
Printed in ROMANIA
Eugen Negriei
Iluziile literaturii române
CARTEA. ROMÂNEASCĂ
2008
Argument
Am crezut cu sinceritate c\, imediat dup\ Revolu]ie, intelectualii
români vor fi tenta]i s\ se abandoneze impulsurilor anarhice purifi-
catoare. M\ a[teptam s\ refuze, m\car pentru o vreme, orice consens
[i s\ nu mai încerce nici m\car sentimentele cu adev\rat necesare
într-o cultur\ primejduit\ secular ca a noastr\ - cele din specia
„sentimentelor cuvenite”.
Când folosea aceast\ formul\, Gombrowicz se gândea, în primul
rând, la sentimentele cuvenite artei, pentru c\, într-o m\sur\ chiar
mai mare decât [coala îns\[i, arta este o [coal\ a minciunii, o cale de
cultivare a temenelii prin punerea discret\ în mi[care a resorturilor
vanit\]ii. Ea ne împinge s\ ne educ\m starea de îng\duin]\, s\
împ\rt\[im admira]ia generalizat\, s\ ne supunem convenien]elor [i
bunului sim], s\ adopt\m acea atitudine elevat\, comod\, admi-
rabil\, euforizant\, în\l]\toare, f\r\ de care temelia sistemului
artistic s-ar pr\bu[i.
Pe o astfel de consim]ire [i nu pe altceva se fundamenteaz\ ideea
de cultur\ na]ional\. Iar între]inerea unei asemenea atitudini a con-
solidat, în vremuri grele, autoritatea [i reputa]ia artei. Aceasta re-
clama câtimea de oxigen a solicitudinii [i a afec]iunii noastre, ca [i
minciuna pioas\ a respectului.
Or, a te împotrivi iner]iei sentimentale care face s\ prospere atâtea
opere pr\fuite, a refuza s\ mai cedezi bun\voin]ei de a decreta drept
excelente produsele mediocrit\]ii seculare, înseamn\ a submina
însu[i conceptul de art\ [i, nu mai pu]in, a bloca func]ionarea insti-
tu]iilor ei: muzeele, antologiile, istoriile literaturii sau cele ale artelor
plastice. {i totu[i ar fi trebuit s\ o facem, înfruntând toate aceste
riscuri [i, în plus, [i pe acela de a repeta o mai veche - dar neconsu-
mat\ - experien]\ avangardist\.
Spiritul critic a fost somat s\ se radicalizeze, s\ ias\ de sub
narcoz\ [i s\ se situeze în sinceritate. De aceea mir\ pu]in\tatea [i
fragilitatea ini]iativelor postrevolu]ionare de acest fel, cu atât mai
mult cu cât nu cred c\ printre litera]i se afl\ vreunul pe care s\ nu-l
încerce, m\car o dat\ în via]\, ispita de a respinge brutal seduc]ia
institu]ionalizat\ a artei, ca [i a acelor factori care ne transform\ în
supu[ii masei [i în p\rta[ii opiniei curente.
5
Eugen Negrici
Am cedat acestei ispite c\reia, m\car o dat\ în via]\, îi po]i ceda.
În cartea de fa]\ am încercat s\ scrutez iluziile literaturii române [i
s\ regândesc cu calm [i simplitate conceptele universalizate [i inter-
pret\rile iner]iale. Declan[at\ în urm\ cu mai bine de un deceniu,
criza aceasta de încredere s-a tradus printr-o lung\ serie de articole
publicate în România literar\ sub rubrica Simulacrele normalit\]ii.
Am alc\tuit acolo un fel de repertoriu al energiilor pierdute, al
situ\rilor gre[ite, al erorilor generalizate, un ghid al prejudec\]ilor
literare contemporane, al obsesiilor, al falselor concepte, al cli[eelor,
supersti]iilor [i viziunilor eronate ale istoriilor literare.
Recitind serialul, am remarcat c\ toate acele sl\biciuni, nepu-
tin]e, orbiri [i nevolnicii ale spiritului critic sunt manifest\rile
sui-generis ale unor frustr\ri, complexe [i tabuuri na]ionale a c\ror
persisten]\ [i în climatul public de dup\ 1989 nu poate fi explicat\
decât prin prezen]a înc\ iradiant\ - de fapt, mereu iradiant\ - a unor
mituri. De aceea m-am decis ca în studiul de fa]\ s\ privesc aceste
distorsiuni din direc]ia factorului care le explic\ [i le motiveaz\:
mitul.
6
INTRODUCERE
Un spa]iu al efervescen]ei mitogenetice
S-a dovedit înc\ din 1990 (an care ar merita s\ fie cândva ]inta
unor cercet\ri complexe) c\ mentalul popular (imaginarul social),
de[i ie[it de sub înrâurirea diversiunilor ceau[iste, a continuat s\
fie vizitat de iluzii [i s\ proiecteze mitologic. Nu numai c\ nu a dat
semne c\ ar fi fost, în fine, scutit de ecran\ri [i deform\ri optice, dar
[i-a sporit capacitatea de (auto)iluzionare.
În m\sura în care defini]ia lui Roger Bastide (miturile sunt
„ecrane pe care se proiecteaz\ angoasele colective”) este corect\ - [i
este -, atunci merit\ toat\ aten]ia opinia celor ce considera c\ Româ-
nia e un extraordinar teren al mitogenezei. Dac\ miturile se reacti-
veaz\ în momentele de dezordine [i suferin]\ - ca sublim\ri ale unor
manifest\ri nevrotice -, atunci nu trebuie s\ ne mai întreb\m de ce
[i cum a func]ionat fabrica de iluzii din 1990 [i de dup\.
Neostenita scenarit\ româneasc\ (terori[tii, conturile, mineria-
dele, golaniada, venirea regelui [i a mo[ierilor, Ialta-Malta, mâna
KGB-ului, CIA-ului, Mossad-ului, ungurii, evenimentele din Ardeal
etc.), ciuperc\ria idolilor - idola tribus - (Salvatorul Iliescu, Salva-
torul Constantinescu, Providen]ialul Vadim, Providen]ialul Coposu
etc.), pasiunea cu care ne-am victimizat sau ne-am eroizat [i mai
ales viteza cu care am c\zut în cursa diversiunilor de tot soiul - toate
au avut în spate, ca forme de psihoz\ colectiv\ ce sunt, spaime,
complexe, reverbera]ii de mituri. Cele mai insipide derapaje, toate
întâmpl\rile nefericite din peisajul politic, dezechilibr\rile de par-
curs, pân\ [i crimele banale cu cet\]eni români sublimeaz\ mito-
grafic [i ne inflameaz\ imagina]ia.
Relativul e[ec al integr\rii României în NATO în primul val a
bulversat înc\ o dat\ - s\ ne amintim - psihismul nostru greu
încercat, a provocat isteria presei [i a televiziunii [i a reactivat
puternic vechile mituri (Conspira]ia malefic\, Cetatea asediat\, Sal-
vatorul) folosite, nu f\r\ succes, [i de Nicolae Ceau[escu în orches-
trarea faimosului refuz al clauzei na]iunii celei mai favorizate.
În imediata vecin\tate [i derivând din aceste mituri fortificate ani
la rând cu sprijinul mi[c\rii Cenaclului Flac\ra, [i-au f\cut sim]it\
7
Eugen Negrici
prezen]a [i miturile Paradisului pierdut [i ale Vârstei de aur. Ce ne
trebuie nou\ NATO [i cheltuieli aiurea, de ce s\ fim la mâna unor
]\ri catolice sau protestante, pline de homosexuali [i de bolnavi de
SIDA [i conduse de francmasoni [i evrei, când putem s\ o ducem
bine, noi [i-ai no[tri, în ]ara noastr\ ca o floare, printre paji[tile cu
mioare [i ciob\nei vârto[i, români de-ai no[tri, de dreapt\ [i str\-
mo[easc\ credin]\? Acesta era, în spirit [i în liter\, mesajul unui
c\lug\r de la Plumbuita, intervievat în vara lui 1997, în plin\ „dispe-
rare” na]ional\.
În esen]\, dar într-un limbaj mai plivit, nu altfel cugetau destui
oameni politici din „România - p\mânt românesc”. Numeroase per-
soane de vârste diferite, stimabile [i de bun sim], cititori avizi de
jurnale [i amatori de talk-show-uri, de la Revolu]ie încoace tr\iesc
de pe o zi pe alta, sub asaltul neîntrerupt al spaimelor [i al fantas-
melor politice. În tot acest r\stimp nu a sc\zut nici num\rul posi-
bililor du[mani ai na]iunii, ai probabililor salvatori, dar nici cel al
tabuurilor [i al teritoriilor sacre. Este uimitor s\ consta]i c\ pân\ [i
cele mai libere min]i ale ]\rii se blocheaz\ în fa]a unor p\relnice
dileme na]ionale [i nu pot ie[i cu totul de sub mormanele de rezi-
duuri ale mitologiilor politice.
*
De ce aceast\ efervescen]\ mitogenetic\? Pentru a încerca o
explica]ie, s\ ne folosim de o analogie [i s\ recurgem tot la virtu]ile
imaginarului. Trebuie s\ remarc\m, mai întâi, c\, în întregul ei,
fiin]a noastr\ na]ional\, rezultat al unei na[teri dificile, seam\n\ cu
un copil-problem\, nespus de firav [i care cre[te dureros de încet,
istovit de bolile copil\riei, perpetuu amenin]at de mâini criminale.
Cristalizat în jurul ideii de independen]\ [i nu al ideii de libertate
(cazul Statelor Unite ale Americii), statul na]ional român, înconjurat
de imperii agresive, a fost de la început perceput, în mentalul colec-
tiv, ca pândit de primejdii majore. Neajutorat [i pl\pând, el a p\rut a
solicita, din primele clipe, vigilen]\ [i o grij\ statornic\ pentru conso-
lidarea „incintei protectoare”, pentru conservarea idolilor, a mode-
lului de via]\ [i de organizare, pentru menajarea trecutului. Un
trecut ce nu ar putea fi decât demn [i glorios, pentru ca cei dinl\un-
tru s\ se simt\ înt\ri]i, iar du[manul descurajat.
Ne-am v\zut [i ne-am sim]it mereu ca locuind o incint\ vulne-
rabil\, o „cetate asediat\” (ca s\ folosim numele consacrat al mitului).
{i, în toat\ istoria de un secol [i jum\tate a statului, sentimentul
dominant a fost acela care prezideaz\ [i începuturile, anume senti-
mentul insecurit\]ii. Amintirea sau presim]irea primejdiei istorice,
8
Iluziile literaturii române
nelini[tile sociale [i politice, senza]ia dec\derii spirituale [i a pier-
derii virtu]ilor str\mo[e[ti au creat o psihologie mai curând
conservatoare [i defetist\, chiar izola]ionist\, ostil\, în genere,
„idolilor” str\ini [i modelelor acreditate altundeva.
Acestor str\vechi obsesii n\sc\toare de mit (miturile primejdiei,
de fapt, constela]ia miturilor primejdiei) li s-au ad\ugat, de-a lungul
timpului, spaimele, decep]iile [i frustr\rile colective (produc\toare
de mituri compensatorii) pe care le-au generat numeroasele feno-
mene de criz\, dramele provocate de acceler\rile procesului evolutiv,
de smulgerea brutal\ a unor mari categorii de popula]ie din mediul
lor natural [i social, de sf\râmarea - programat\ sau nu - a solida-
rit\]ii sociale, de pr\bu[irea unora din vechile valori sau a celor mai
multe valori (ca în comunism).
Trebuie luate în calcul, pentru explicarea germin\rii energice de
mituri în partea aceasta de lume, dezam\girile politice [i economice
frecvente [i pe care speran]ele noastre excesive le-au f\cut mereu
posibile. Ele au putut atinge propor]iile unor grave fenomene de
nonidentificare: ordinea existent\ s-a revelat ca ostil\, suspect\,
într-un cuvânt, str\in\ fiin]ei na]ionale. Fiecare din aceste disfunc-
]ionalit\]i [i deregl\ri „interne” a fost perceput\, fire[te, tot ca o
amenin]are la adresa dezvolt\rii fire[ti a firavei fiin]e na]ionale [i
ne-a pus de fiecare dat\ într-o alt\ nou\ curs\ a speran]ei [i a
a[tept\rii vis\toare.
Cu o asemenea istorie dramatic\, cu pu]ine momente de sublim
[i multe de disperare, [i cu o asemenea evolu]ie social\ care nu
cunoa[te decât o stabilitate temporar\, nu trebuie s\ ne mai mire
omniprezen]a ordonatoare, în plan politic, ideologic, istoriografic, a
miturilor, a ecourilor [i a[chiilor de mit.
*
Din datele sumare referitoare la germinarea energic\ de mituri în
spa]iul românesc, se contureaz\ concluzia c\ istoricii mitologiilor, ca
[i cei ai mentalit\]ilor [i, într-o m\sur\, chiar istoricii literari nu de
istoria cronologic\ trebuie s\-[i lege demersul lor, ci de istoria
dezam\girilor, a marilor pr\bu[iri, a pericolelor [i a rupturilor care
desfund\ izvoarele imaginarului.
Ar fi instructiv s\ alc\tuim - ca ipotez\ de lucru - o schi]\ a
evolu]iei st\rilor de spirit [i a sentimentelor colective, un scurt ([i
nepreten]ios) istoric alfrustr\rilor [i al angoaselor pricinuite de dera-
pajele istorice [i politice ori de complexele pe care ni le-a indus o
anumit\ postur\ istoric\ particular\. Indicii ne furnizeaz\, fire[te, în
primul rând, produc]ia literar\.
9
Eugen Negrici
La începutul secolului al XIX-lea, pe m\sura înmul]irii contactelor
cu lumea european\, î[i anun]au prezen]a sentimentul frustrant al
inferiorit\]ii, jena retard\rii sociale [i politice, dar [i speran]a, abia
mijit\, în progres, în unire [i prop\[ire. Odat\ cu accelerarea brusc\,
pe la jum\tatea secolului, a proceselor evolutive, cu adoptarea mode-
lului occidental [i a unui nou cod al valorilor, se ivea [i temerea c\
schimbarea va duce la înstr\inare, la pierderea sau alterarea „bune-
lor”, patriarhalelor reguli sociale [i umane „române[ti”, care sunt regre-
tate, uneori, chiar de promotorii - litera]i - ai progresului politic. În
teritoriile ocupate [i supuse dezna]ionaliz\rii (Ardeal, Basarabia, Buco-
vina), începea s\ capete consisten]\ sentimentul frustr\rii na]ionale.
Între 1859 [i 1914, Unirea Principatelor, marile schimb\ri politice,
progresul evident al ]\rii [i mai ales stabilitatea epocii lui Carol I au
favorizat, în general vorbind, o atitudine pozitiv\, o diminuare a
complexelor [i un sentiment de încredere.
Dup\ Pacea de la Berlin, entuziasmul anului 1877 se preschimb\,
totu[i, în decep]ie, o decep]ie adâncit\ de presim]irea rena[terii
expansionismului ]arist domolit dup\ r\zboiul Crimeii. Senza]ia de
instabilitate [i nelini[tea - de aceast\ dat\ în plan intern - se reinsta-
leaz\, tulburând con[tiin]ele în timpul r\scoalelor ]\r\ne[ti din 1907.
În tot acest r\stimp (de la anul Unirii pân\ la izbucnirea r\zboiului
mondial), speran]a, senza]ia de consolidare [i credin]a în progres au
fost, totu[i, dominante. Dar calea aleas\, a occidentaliz\rii, de[i î[i
arat\ primele roade, continua s\ fie privit\ cu mefien]\ în mediile cu
atitudini paseiste. Din astfel de atitudini nostalgice s-a pl\m\dit, la
începutul secolului, cum [tim, un curent tradi]ionalist cu evolu]ie
din ce în ce mai agresiv\ [i mai clar izola]ionist\. Pe de alt\ parte, în
Basarabia, Transilvania [i Bucovina, dezna]ionalizarea popula]iei
române[ti avanseaz\, creând o stare de îngrijorare, de confuzie,
suspiciune, anxietate [i a[teptare patetic\.
Bulversarea produs\ de r\zboi, de evolu]ia lui dramatic\ [i im-
previzibil\, de pericolul iminent al pierderii fiin]ei na]ionale [i a
statalit\]ii, parcurgerea rapid\ a unor st\ri suflete[ti contrare (de la
speran]\ la disperarea cea mai adânc\ [i apoi din nou la cotele înalte
ale speran]ei) au preg\tit un fond afectiv care au f\cut posibil\ ivirea
tuturor miturilor primejdiei [i ale salv\rii.
Cum era de prev\zut, dup\ 1918 au dominat, în con[tiin]a colec-
tiv\, sentimentul împlinirii idealurilor na]ionale, credin]a în m\re]ia
vremurilor, în tr\inicia valorilor, în progres [i în apartenen]a noastr\
la familia popoarelor civilizate. O „stare” care nu avea cum s\ dureze.
Nelini[tea interna]ional\ în cre[tere, pierderea încrederii în stabi-
litatea noastr\ politic\ [i evolu]ia decep]ionant\ a vie]ii parlamentare
induc, în anii ’30, senza]ia c\ speran]ele au fost zadarnice, c\ modelul
10
Iluziile literaturii române
democra]iei occidentale nu ni s-ar potrivi, c\ ar trebui, poate, s\
p\[im pe o alt\ cale, specific na]ional\. Consecin]ele se cunosc.
În 1940, pierderea integrit\]ii statale ascute dramatismul a[tept\rii
[i accentueaz\ presentimentul unor teribile primejdii viitoare. Sfâ-
[iat între speran]\ [i disperare, r\v\[it continuu, psihismul colectiv
înregistreaz\, de-a lungul anilor de r\zboi, r\sturn\ri violente pe un
fond general de anxietate.
Ocupa]i de trupele unui du[man secular, p\r\si]i de noroc [i de
prieteni, românii cunosc, dup\ 1945, senza]ia unei iminente catas-
trofe na]ionale. Ca în astfel de situa]ii, mije[te [i credin]a într-un
miracol salvator. Al\turi de acesta se instaleaz\ [i nostalgia dup\
„vremurile bune de alt\dat\”.
Dup\ c\derea Cortinei de Fier [i alungarea regelui ca ultim garant
al libert\]ii, se impune sentimentul pr\bu[irii tuturor valorilor, al
dezagreg\rii solidarit\]ii na]ionale [i sociale, al pierderii, prin rusifi-
care [i bol[evizare, a fiin]ei na]ionale. Dar jocul for]elor politice pe
plan extern [i intern preg\te[te terenul unor schimb\ri.
Ajutat\ de câteva mi[c\ri abile ale autorit\]ilor comuniste, cre[te,
dup\ 1964, n\dejdea într-o înnoire a socialismului [i în reg\sirea
identit\]ii na]ionale. În 1968 - în timpul ocup\rii Cehoslovaciei -,
posibilitatea pierderii brumei de libertate câ[tigate înt\re[te sen-
timentul de solidaritate na]ional\. Dup\ 1971 [i ca o consecin]\ a
reideologiz\rii ini]iate de Nicolae Ceau[escu, iluziile cad, l\sând locul
dezam\girii [i exasper\rii.
Între 1971 [i 1989, cu toate eforturile propagandistice [i în pofida
agit\rii, de c\tre regim, a primejdiei externe ruse[ti, se generalizeaz\
criza spiritual\ [i exasperarea. La fel ca la începutul ciclului (cu 150
de ani în urm\), se accentueaz\ sentimentul izol\rii, al ie[irii din
circuit, al pierderii cursei.
Dup\ 1989, îmb\tat\, un timp, de libertatea reg\sit\, con[tiin]a
româneasc\ - r\v\[it\ [i în continuu efort de adaptare - s-a zb\tut
între speran]\ [i disperare. Un vis a r\mas [i reîntregirea na]ional\.
Cititorul a observat, desigur, c\ rândurile de mai sus se încumet\
s\ prind\, în mare, devenirea st\rii de spirit [i a psihologiei colective
de-a lungul istoriei noastre moderne. Ele nu se caracterizeaz\ nici
prin precizie absolut\, nici prin exhaustivitate. În viziunea unui spirit
tradi]ionalist-conservator sau a cuiva care a investit suflete[te [i a
avut satisfac]ii în una sau alta din etapele istoriei recente, desf\[u-
r\rile acestea ar avea, cu siguran]\, alt relief.
Dar dac\ - fiind vorba de nuan]e - schi]a acestor prefaceri sufle-
te[ti este amendabil\, o concluzie dedus\ din parcurgerea ei mi se
pare de neatacat: nu sunt prea multe popoare care, pe parcursul
unei atât de restrânse perioade istorice, s\ fi înregistrat atâtea modi-
11
Eugen Negrici
fic\ri suflete[ti [i treceri atât de rapide de la o dominant\ psihic\ la
alta. În mai pu]in de dou\ secole au avut loc trei mari rupturi
(istorico-sociale): de Orient [i de feudalism, de Apus [i de capitalism
(prin instaurarea brutal\ a comunismului), de R\s\rit [i de comu-
nism (ca sistem asiatic).
Cum „tranzi]ia” în care ne afl\m [i la acest început de mileniu este
a treia, s-ar putea spune c\ societatea, de-a lungul a dou\ secole, s-a
g\sit mereu într-un efort de adaptare [i readaptare, c\ trecerea de la
un model la altul de civiliza]ie este fenomenul distinctiv [i c\ vizibile
peste tot la noi sunt mai ales atributele „tranzitoriului”.
În toat\ istoria „modern\”, anevoie pot fi decupate dou\ intervale
de relativ\ stabilitate (1860-1914 [i 1919-1927) [i în care s-a atins
acel grad de normalitate care face ca activitatea mitogenetic\ s\ fie
neînsemnat\. În ansamblu vorbind, aceast\ activitate a fost cu totul
excep]ional\, întrucât prevaleaz\ incertitudinile, insatisfac]iile, neli-
ni[tile na]ionale [i sociale, presim]irea, dar [i amintirea unor primej-
dii mortale, complexele, a[tept\rile frustrate, n\zuin]ele neîmplinite
[i nostalgia. Mai ales nostalgia dup\ „vremurile fericite de alt\dat\”,
care nu au fost niciodat\ prea fericite, dar care au fost nimbate [i
socotite ca atare din nevoia de mistificare luminoas\ a memoriei colec-
tive, c\ci memoria colectiv\, ca [i cea individual\, refuz\ oroarea.
Felul cum s-a închegat na]iunea prin câ[tigarea chinuit\ a inde-
penden]ei statale, precum [i desele r\piri de teritorii care, readuse
f\r\ încetare - [i, de regul\, în chip demagogic - de politicieni în
memoria noastr\, ne-au f\cut dependen]i de senza]ia unei amenin]\ri
perpetue. Putem, de aceea, avansa o concluzie. Important\, dac\ nu
cumva decisiv\ pentru definirea [i în]elegerea mitologiei noastre
istorice, politice, dar, cum se va vedea, [i a celei literare, este
prezen]a constela]iei de mituri legate de fragilitatea fiin]ei na]ionale.
Istoria mentalit\]ilor [i a mitologiilor române[ti nu poate s\ ignore
complexele etnicist-istorice [i spaimele politice care genereaz\ [i
vor genera mituri din familia miturilor respectabilit\]ii [i ale primej-
diei. Acestea nu r\mân în planul strict al fabulosului, al imaginarului
colectiv. Ele modific\ [i direc]ioneaz\ discursul politic, viziunile
doctrinare [i istorice, dau turnuri specifice istoriografiei, istoriilor
literare [i, prin ele, tematicii programelor [colare (prin care se per-
petueaz\ [i se reconsolideaz\), deplaseaz\ în câmpul crea]iei artis-
tice accentele stilistice [i tematice, favorizeaz\ unele manifest\ri [i
atitudini neobi[nuite în aria politicii culturale.
Adânci [i repetate frustr\ri, cople[itoare deziderate populare,
precum [i ecourile abia perceptibile ale unor str\vechi spaime colec-
tive, devenite, toate, teme [i constela]ii mitologice, se pot întrez\ri în
spatele proiectelor culturale, al doctrinelor [i ini]iativelor teoretice
12
Iluziile literaturii române
de toate felurile [i chiar al unor demersuri [i demonstra]ii din sfera
[tiin]elor pozitive. Cu pu]in\ aten]ie, se poate b\ga de seam\ cum se
a[az\ mai toate f\ptuirile spiritului în tiparele imaginarului [i cum
iau ele calea sigur\ a procesului de mitizare.
În Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\ (Humanitas, 1997), Lu-
cian Boia, alegându-[i ca teren de cercetare societatea româneasc\
din secolele XIX-XX, a urm\rit felul cum a contribuit la structurarea
fondului istoric popular [i la elaborarea discursului istoriografic
prezen]a miturilor na]ionale. Se va vedea, în cele ce urmeaz\, c\
literatura [i institu]iile ei s-au aflat în aceea[i perioad\ - [i nu numai
- sub înrâurirea unor mituri puternice, uneori acelea[i.
Mituri izvorâte din complexele [i frustr\rile noastre se afl\ în
planul secund al doctrinelor [i al specula]iilor doctrinare, al istorio-
grafiei literare, în subtextul numeroaselor locuri comune [i al cli-
[eelor critice asiguratoare, r\scump\r\toare, întrem\toare (toate
apar]inând vastei categorii a iluzion\rilor [i a exager\rilor pioase),
precum [i la originea unor tendin]e de eroificare, de sanctificare [i
de tabuizare.
Dac\ un asemenea tip de cercetare s-ar extinde asupra altor
domenii [i altor fenomene ale culturii spirituale sau chiar [tiin]ifice,
s-ar putea dovedi cu u[urin]\ c\ procesul de mitizare este foarte
avansat în orice demers de tip hermeneutic [i evaluativ întreprins la
noi [i c\, într-adev\r, partea noastr\ de lume e un extraordinar
t\râm mitogenetic.
13

Câteva considera]ii despre mitogenez\
Prezentul studiu nu se ocup\ de mit în accep]ia curent\ de
construc]ie imaginar\ cu func]ie explicativ\ [i ini]iatic\ [i care
pune în eviden]\ esen]a unui fenomen cosmic sau social. În
ultima jum\tate a secolului XX, câ]iva mari savan]i (Claude
Levi-Strauss, Mircea Eliade, Georges Dumezil, Gilbert Durand,
Roger Caillois, Carl Gustav Jung, Rene Girard etc.) au împins
în chip decisiv cercetarea conceptului mai ales în aceast\
prioritar\, „clasic\”, de acum, direc]ie.
Deoarece lu\m sub observa]ie fenomenul artistic, e mai util
s\ avem în vedere cu deosebire procesul în sine al mitiz\rii,
felul [i m\sura în care mitul distorsioneaz\ demersul interpre-
tativ [i structureaz\ procesul creator. Interesa]i mai ales de
consecin]ele în plan literar ale activ\rii miturilor, vom încerca s\
afl\m unde în câmpul hermeneuticii, al teoretiz\rii [i al pro-
duc]iei artistice exist\ fie mistificare [i camuflaj, fie iluzionare.
Este [i sensul cercet\rii ini]iate mai ales în planul politicii
[i al istoriei de c\tre Roland Barthes (Mythologies, Seuil, 1957),
[i continuate, între al]ii, de Alfred Sauvy (Mythologie de notre
temps, Payot, 1965), de Raymond Ruyer (Les nuisances ideolo-
giques, Calmann Levi, 1972) sau de Raoul Girardet (Mythes et
mythologies politiques, Seuil, 1986).
Fac obiectul aten]iei noastre situa]iile în care ceva anume
altereaz\ datele observa]iei, interpunându-se ca un ecran [i
tulburând exigen]ele cunoa[terii. Din aceast\ perspectiv\, ceea
ce înce]o[eaz\ percep]ia noastr\ este, de regul\, o fantasm\
ivit\ din imaginarul colectiv ca replic\ la anumite dezechilibre
sociale sau tensiuni interne sau externe, la situa]ii de vacuitate
[i frustrare. Roger Bastide sus]inea, cum [tim, c\ miturile
sunt „ecrane pe care sunt proiectate angoasele colective” (Le
reve, la transe et la folie, Flammarion, Psychologie et psycha-
nalise, PUF, 1949 ; 1972).
Miturile cap\t\, într-adev\r, la timpul potrivit, chip; sunt
transpuse în imagini (din zona imaginarului colectiv sau accep-
tate ca atare) [i, ajutate de împrejur\ri, pot stimula, pot incita
la ac]iune. Cu un cuvânt ce treze[te amintiri nepl\cute - pot
mobiliza.
15
Eugen Negrici
*
Cercet\tori (din toate [colile) ai fenomenului împ\rt\[esc
teza conform c\reia mitul este simplificator, integrator [i ordo-
nator, fiind în m\sur\ s\ restructureze mentalul. Mitul are -
ca s\ spunem a[a - un rol gnoseologic: el impune faptelor o
ordine [i un în]eles, dându-ne [ansa de a ie[i, printr-o iluzie,
din inconfortul [i spaima incomprehensibilului. Ne ajut\ s\
avem certitudini, s\ ne recâ[tig\m coeren]a, d\ruindu-ne cheia
în]elegerii „perfecte” [i a recuceririi prezentului când acesta
ne apare r\v\[it.
Activitatea mitogenetic\ extraordinar\ a primilor ani de
dup\ revolu]ie este adeverit\ [i de num\rul mare de opinii
literare, istorice, politice ferme, de certitudinile sus]inute
patetic [i agresiv, uneori de membrii aceleia[i familii, iluziona]i
diferit.
Miturile formeaz\ - cum s-a v\zut nu o dat\ în istorie - noi
comportamente colective; ele structureaz\ [i restructureaz\
grupurile etnice, grup\rile sociale [i politice, integrând [i
reintegrând individul cu fire[ti tenta]ii anarhice. Prin crearea
unei solidarit\]i afective, ele ajut\ la conturarea unei identit\]i
etnice sau socio-politice (visul revolu]iei proletare, care a f\cut
din muncitorime o clas\ autonom\), dar [i la reconsiderarea
unei identit\]i compromise (mitul Vârstei de aur, care a repus
în discu]ie statutul ]\r\nimii).
A[adar, nu e greu de demonstrat c\ miturile nu contribuie
numai la cunoa[tere [i autocunoa[tere, cât\ vreme produc
evenimente, influen]eaz\ realitatea psihologic\ mobilizând psi-
hismul [i imprimând, nu o dat\, lumii [i istoriei ei un dinamism
profetic (cruciadele, revolu]iile, conchistele, mesianismul na-
zist [i comunist).
For]a perturbatoare a miturilor este adesea înfrico[\toare
[i nu pu]ini istorici, sociologi [i filozofi (între care Saint-Simon,
Auguste Comte, Emile Durkheim etc.), punând în cump\n\
consecin]ele devastatoare ale exalt\rii besmetice de mituri, au
meditat la inventarea - [i în societ\]ile avansate - a unor
mecanisme de reglare a for]elor ira]ionalului, de felul celor pe
care societ\]ile tradi]ionale, cu vremea, le puseser\ la punct.
În trecere fie spus, în felul ei, arta este - în raport cu evo-
lu]ia întregii societ\]i - un exemplu de mecanism perfec]ionat
milenar de exaltare, dar [i de control: ea poate însufle]i fan-
tasmele ira]ionalului mitic, dar le [i poate st\pâni într-un cadru
ritualizat, conven]ional; se folose[te de marile nostalgii, de
dorin]ele noastre secrete, dar le [i supune „transgres\rii or-
donate”.
16
Iluziile literaturii române
*
În mit - credea cu îndrept\]ire Roger Caillois - percepem
cel mai bine, pe viu, leg\tura intim\ dintre perturb\rile cele
mai secrete, ale psihismului individual [i presiunile imperative
[i tulburi ale existen]ei sociale. Cel mai adesea, procesul mito-
genetic se declan[eaz\, cum am v\zut, de la sine, în momentele
resim]ite drept critice, ca o reac]ie a psihismului colectiv la
situa]iile de fractur\ istorico-social\, de dezagregare a comu-
nit\]ii sau de accelerare imprevizibil\ a procesului evolutiv.
Astfel de circumstan]e se reg\sesc în exces în istoria statului
român modern.
În jum\tatea de secol care a urmat Dictatului de la Viena,
num\rul [i amploarea traumelor sociale [i etnice (dup\ pierde-
rea unor mari p\r]i din teritoriul na]ional [i ca o consecin]\ a
încerc\rii de suprimare a identit\]ii na]ionale de c\tre ocupan-
tul sovietic) fac din ]ar\ un t\râm al spaimelor. Pe fondul unei
tragedii anun]ate [i în climatul acesta de anxietate, au ren\s-
cut miturile primejdiei, adic\ exact acele mituri care, imediat
dup\ Primul R\zboi Mondial, î[i pierduser\ în mare m\sur\
ra]iunea de a fi.
{i, de parc\ nu ar fi fost de ajuns, în ultimele decenii ale
na]ional-socialismului ceau[ist a devenit vizibil felul cum poate
fi provocat\, demagogic, reactivarea mitului patriei primejduite
prin serviciile de propagand\ [i cum poate fi controlat [i dirijat
procesul infest\rii con[tiin]ei colective (prin [coal\, înv\]\mânt
ideologic, armat\, pres\, cenacluri itinerante, televiziune etc.).
Regimurile totalitare ale secolului XX nici nu ar fi avut,
probabil, nevoie s\-[i perfec]ioneze la parametrii cunoscu]i
tehnicile manipul\rii: miturile de care s-au servit (Poporul
ales, Cetatea asediat\, Complotul malefic) fac parte - ca mituri
„reciclabile” - din categoria acelora mereu pe punctul s\ ]â[-
neasc\ din adâncuri.
Sub acest aspect, s-ar spune c\, de fapt, nimic cu adev\rat
nou nu apare. {i c\ nu se poate t\g\dui existen]a unei poten-
]ialit\]i mitice în regim de permanen]\ (Raoul Girardet o imagi-
neaz\ ca pe o pânz\ freatic\ din care ]â[nesc, la cutremurele
istoriei, izvoare). Din arierplanul imaginarului colectiv iese în
fa]\ mereu un mit, un anumit mit, în func]ie de istoria [i am-
ploarea pericolelor [i de specificul situa]iilor stresante. Încât
nu e lipsit de sens s\ se vorbeasc\ de mituri în adormire [i de
mituri activate, de cicluri de efervescen]\ [i cicluri de laten]\.
Mecanismele combinatorii ale imagina]iei colective nu au -
se [tie - la dispozi]ie decât un num\r restrâns de formule.
„Claviatura” fiind limitat\, înnoirea este aparent\ [i mitografii,
17
Eugen Negrici
identificând serii identice ce pot fi inserate într-un sistem [i
mizând pe factorii de permanen]\, au fost în m\sur\ s\ con-
struiasc\ o sintax\ [i s\ dezvolte o logic\.
Mitul Salvatorului - care ne e, poate, cel mai familiar nou\,
românilor - e avivat de anumite precise împrejur\ri (dezorien-
tare social\, dezam\gire, sete de dreptate, disperare istoric\)
[i e întotdeauna asociat simbolurilor purific\rii (prin zdrobirea
Balaurului, biruin]a asupra R\ului [i a Întunericului).
Gra]ie acestor permanen]e, o serie de cercet\tori ai feno-
menului (între care Gilbert Durand) prefer\ s\ se raporteze la
„constela]ii mitologice”, adic\ la ansambluri ce ]in de aceea[i
tem\ [i se adun\ în jurul aceluia[i nucleu central.
*
Întruchip\rile multiple pe care le poate lua, mai precis,
felul divers în care se întrupeaz\ aceea[i poten]ialitate mitic\,
nu numai în etape istorice diferite [i la popoare diferite, ci
chiar în aceea[i perioad\ [i în cadrul aceleia[i comunit\]i
etnice, ne îndrept\]esc s\ vorbim de polimorfismul mitului.
Polimorfismului, mitografii îi adaug\ reversibilitatea [i chiar
ambivalen]a. Pentru c\ probeaz\ puternica dependen]\ a spiri-
tului de modific\rile psyche-ului colectiv, mai ales reversibili-
tatea ne treze[te un interes veritabil.
Cercet\torii miturilor politice [i istorice au urm\rit cu inte-
res evolu]ia de dup\ 1853 a mitului Rusiei Salvatoare, care a
luminat intens [i a r\spândit iluzii în secolul al XVIII-lea româ-
nesc. Tot astfel, o carier\ plin\ de urcu[uri [i coborâ[uri au
avut [i vor mai avea mitul Revolu]iei mesianice (în variant\
francez\ [i în variant\ bol[evic\), mitul Viitorului luminos co-
munist, al Omului Nou sau miturile lui Carol al II-lea, Anto-
nescu, Ceau[escu, Mihai I etc., din vasta constela]ie mitic\ a
Salvatorului.
În perioadele sociale [i istorice tulburi [i cu neobi[nuit de
repezi schimb\ri umorale - cum a fost aceea din 1990 -, rever-
sibilitatea mitic\ a fost un fenomen „la vedere”, perceptibil de
la o lun\ la alta.
Nici cercet\torii miturilor literare nu au motive s\-l negli-
jeze; sub ochii no[tri au loc modific\ri de percep]ie semnifi-
cative, iar furia remitiz\rilor [i demitiz\rilor succesive a bul-
versat canonul instalat de câteva bune decenii. A[a cum mitul
lui Titu Maiorescu - ca apari]ie providen]ial\ -, ocultat o vreme
de autorit\]ile comuniste, a reintrat victorios în con[tiin]a
public\, nimburile mitice ale lui Nicolae Labi[, G. C\linescu,
18
Iluziile literaturii române
Nichita St\nescu [i-au pierdut pe moment str\lucirea [i nu e
exclus ca îns\[i perioada literar\ interbelic\ - pentru mul]i
întruparea, în aria cultural\, a mitului Vârstei de aur - s\ nu
mai aib\, dup\ o vreme, aceea[i putere de iradiere.
*
Miturile invit\ la stabilirea unor serii de echivalen]e [i omo-
logii demne de o sistematic\ mitologic\ sui-generis. De altfel,
mitografii se str\duiesc s\ descopere filia]ii [i asimil\ri de
mituri, iar viziunea lor nu difer\ mult de aceea a sursologilor
comparati[ti pentru care literatura universal\ este un tablou
stufos de ramifica]ii, deriv\ri [i împrumuturi de motive, teme
[i subiecte.
Numero[i adep]i ai acestui tip de demers mitografic consi-
der\ c\ marile construc]ii religioase s-ar afla la originea mitu-
rilor „laice” (istorice, politice, culturale). Aparen]ele sunt de
partea lor, dar mai prudent ar fi s\ se spun\ c\ mitul religios,
prin autoritatea lui, condi]ioneaz\ succesul celorlalte mituri
c\rora pare s\ le fi fost p\rinte. S\ încerc\m o explica]ie.
Date fiind filia]iile directe, interferen]ele [i re]eaua de leg\-
turi multiple, este evident\ dependen]a miturilor literare de
cele sacre, care le str\juiesc de aproape [i le dubleaz\ um-
brele.
Grandioasa mo[tenire cultural\ iudeo-cre[tin\ a înrâurit
arii întinse ale civiliza]iei europene [i americane, dând un
anume chip mitic speran]elor, angoaselor, visurilor noastre. În
marile elanuri ale milenarismelor revolu]ionare se întrevede,
f\r\ efort, mesianismul propriu tuturor religiilor mântuirii
care promit Vârsta de aur a Împ\r\]iei lui Dumnezeu pe p\-
mânt. Regimurile totalitare ale acestui secol au încercat s\
pl\m\deasc\, precum alt\dat\ Apostolul Pavel, un „om nou”,
care, purificat de R\u (întruchipat, pe rând, de evrei, capita-
li[ti, comuni[ti, americani, ru[i, burghezi etc.), î[i urmeaz\ cu
sfânt\ credin]\ „Mântuitorii”.
Ne imagin\m astfel lucrurile [i pentru c\ ne-am bucurat -
ca s\ spunem a[a - din copil\rie de complicitatea formatoare a
religiei: gândim epocile importante literare ca pe vârste de aur
- epoci ale patriarhilor -, îl vedem pe Maiorescu ca pe aduc\-
torul tablelor legii, pe Iorga ca pe omul providen]ial al culturii
române, aducem ofrande anuale c\torva sfin]i ai literaturii, în
frunte cu „Sfântul Eminescu”.
Cu toate acestea, sunt destule dovezi în favoarea tezei c\ [i
miturile sacre cresc, la rândul lor, pe un fond str\vechi de
19
Eugen Negrici
dorin]e nesatisf\cute, de incertitudini, de disponibilit\]i emo-
tive, de poten]ialit\]i activate în vremuri de primejdie. Crea]ie
a beznelor [i a fricii animalice, arierplanul imaginarului colectiv
ofer\ un set de scheme, construc]ii simbolice, reprezent\ri ale
speran]elor, nostalgiilor, spaimelor, n\zuin]elor [i ale tuturor
tendin]elor de compensare [i de evadare pe care fiin]a uman\ le
caut\ instinctiv ori de câte ori se simte asaltat\ de nelini[ti.
*
Perspectiva antropologic\ [i psihanalitic\ pe care au adop-
tat-o, dup\ r\zboi, câ]iva cercet\tori ne d\, dup\ p\rerea mea,
cheia în]elegerii for]ei [i omniprezen]ei acestor mituri. Ca s\
demonstr\m c\ mitizarea este o tendin]\ antropologic\ univer-
sal\, trebuie s\ d\m la o parte stratul de aparen]e nobile [i de
nuan]e am\gitoare. Dac\ o vom face, vom constata c\ fiin]elor
umane, primatelor în genere (ca de altfel [i altor mamifere), le
sunt caracteristice câteva atribute stabile. Printre ele, puter-
nice par a fi:
— curiozitatea fa]\ de ceea ce e nou [i neobi[nuit (care în
lumea noastr\ poart\ numele de nevoie de cunoa[tere);
— impulsul imit\rii (al perfec]ion\rii prin imitare), devenind,
într-un plan superior uman, chemarea educ\rii;
— nevoia de siguran]\ [i de sprijin, decurgând din sentimentul
de insecuritate al fiin]ei [i care se materializeaz\ în predispo-
zi]ia idealiz\rii unui protector real sau închipuit, v\zut ca fiin]\
salvatoare c\reia i te supui;
— tendin]a de reg\sire, de amplificare [i de prelungire a st\rii
de bine prin evadarea din prezent [i din real spre o zon\ ideal\,
evadare explicabil\ prin acelea[i spaime [i nelini[ti ancestrale
[i prin aceea[i nevoie de siguran]\.
Cum observ\m, dintre aceste constante psihologice, cel
pu]in dou\ au în infrastructur\ nelini[tea ([i tot ce e legat de
ea - a[teptarea, spaima, speran]a), aceasta amplific\ [i intensi-
fic\ senza]iile [i st\rile, idealizarea fiind [i ea, în fond, o ampli-
ficare. Chiar în vremuri normale, preocup\rile [i atitudinile
noastre tr\deaz\ faptul c\ psihismul p\streaz\ [i perpetueaz\
mult din starea sufleteasc\ a animalului h\ituit.
S\ ne închipuim ce sentimente putea s\ încerce, în adâncul
vizitat de umbre al unei pe[teri, omul primitiv ghemuit lâng\
un foc iscat cu greu [i care abia mai pâlpâie în aerul umed. În
cea mai mare m\sur\, el se afla sub imperiul atotcuprinz\tor
al fricii, [i aceast\ dominant\ psihic\ putea fi exacerbat\ în
vremuri de primejdie iminent\ sau perceput\ ca atare.
20
Iluziile literaturii române
În asemenea situa]ii de disperare parcurse de omul primitiv,
ca [i de urma[ul lui de peste timp, starea de nelini[te, de fric\,
de spaim\ caut\ o ie[ire, o cale de eludare, de compensare, de
evadare, caut\ un „transfer”. Din deturnarea acestei st\ri
cvasiinstinctuale se nasc, în psihismul individual [i colectiv
(etnopsihism), acele sentimente active (nostalgia, speran]a, ura)
de care este legat\ o serie binecunoscut\ de mituri [i iluzii.
Exist\ - s\ nu uit\m - mituri care satisfac primele dou\
atitudini antropologice: nevoia de cunoa[tere (ini]iere) [i che-
marea educ\rii (des\vâr[ire) [i acestea sunt chiar cele de care
se ocup\ cu prec\dere etnomitografia tradi]ional\ (miturile
fond\rii, miturile de ini]iere...). {i exist\ mituri care se explic\
tocmai prin transferul de sarcin\, prin deturnarea înc\rc\turii
afective spre altcândva, altundeva, altceva [i altcumva.
Tendin]a evad\rii din prezent spre trecut d\ na[tere conste-
la]iei miturilor paseiste (mitul Vârstei de aur [i al Paradisului
pierdut) guvernate de nostalgie. Evadarea poate s\ caute, evi-
dent, [i un spa]iu securizant, edenic, ce poate fi oferit dinspre
trecut de mitul Paradisului pierdut, dar [i dinspre prezent:
mitul Paradisului terestru, al naturii binef\c\toare, al ]inutu-
rilor himerice, Insulele fericirii, Eldorado etc.
Din tendin]a abandon\rii prezentului în favoarea fericirii ce
va s\ vin\, a viitorului minunat, se ivesc mitul milenarist al
Noii Vârste de aur [i cel al Paradisului de mâine („viitorul
luminos” comunist sau fascist, cei 1000 de ani ai noii ordini a
nazismului, mitul Progresului [i cel al Revolu]iei mesianice),
toate fundate pe speran]\.
Exist\ [i tendin]a de a câ[tiga [i recâ[tiga, pentru prezent,
senza]ia de stabilitate, de siguran]\ [i de putere prin reeva-
luarea [i transfigurarea datelor acestui prezent, ca [i a trecu-
tului care îl legitimeaz\ [i îl fortific\ (miturile respectabilit\]ii
na]ionale, de tip „protocronic”, mitul Unit\]ii, Superiorit\]ii,
Eroului, Salvatorului sau al Omului Providen]ial, chiar mitul
Progresului). Tot printr-o idealizare, 'ns\ cu semnul schimbat,
este minimalizat [i ponegrit magic factorul amenin]\tor.
Dar spaima, frica de viitor - care cap\t\ caracter morbid în
perioadele de dezechilibru [i de criz\ - pot activa pornirea
noastr\ de a proiecta hiperbolic orice amenin]are obsesiv\ [i
de a-i da chipul mitic al Complotului malefic. De mitul „Com-
plotului malefic” se leag\ perechea lui: mitul Cet\]ii asediate.
De altfel, multe dintre miturile amintite mai sus sunt legate
prin numeroase fire, se condi]ioneaz\ [i se sprijin\ reciproc.
S\ compar\m - [i nu ca simplu exerci]iu asociativ - toate
aceste înclina]ii ale psihismului colectiv, aceste predispozi]ii
21
Eugen Negrici
(asociate cu nostalgia, cu speran]a [i cu ura) cu evolu]iile
patologice ale psihismului individual, care poart\ numele de
melancolie regresiv\, nevroz\ de transfer, delir de persecu]ie [i
obsesie paranoic\. {i s\ mai observ\m c\, sub presiunea for-
]elor alienante, se atenueaz\, de regul\, nevoia de cunoa[tere,
iar dintre atitudinile antropologice universale r\mân s\ repre-
zinte specia: tendin]a de idealizare [i cea de provocare [i de
prelungire a st\rii de bine prin evadarea din real.
Astfel, se poate afirma c\ miturile se explic\ mai ales prin
mecanismul psihologic al compens\rii [i se servesc, în cele
mai multe cazuri, stilistic vorbind, de o amplificare.
Fondul ancestral comun al disponibilit\]ilor mitice ofer\
argumente celor care, constatând leg\turile subtile dintre poli-
tic\, [tiin]\, istorie, religie, literatur\, ca [i existen]a în adân-
curi a unei re]ele de canale comunicante, n\zuiesc ast\zi s\
reconstituie acea unitate a spiritului (credin]\ + cunoa[tere)
pierdut\ sub presiunea mi[c\rilor secularizante din secolul al
XIX-lea.
Nu [tim ce [anse va avea acest demers, dar nimeni nu
poate s\ conteste prezen]a unei poten]ialit\]i emo]ionale gata
s\ produc\, în diverse domenii, constela]ii mitice, diferite între
ele doar prin întruchip\rile simbolice specifice, dar care toate
- f\r\ excep]ie - se reg\sesc în imaginarul colectiv.
22
Toxine [i stimulen]i specifici
Considera]iile referitoare la cauzele [i factorii determinan]i ai
uimitoarei activit\]i mitogenetice din aceast\ parte de lume î[i dove-
desc oportunitatea [i atunci când lu\m sub observa]ie fenomenul
literar.
De la na[terea ei, literatura român\ modern\ a preluat temerile
legate de fragilitatea fiin]ei na]ionale, preschimbându-le în temeri
legate de fragilitatea fiin]ei ei. Bolile, neîmplinirile, crizele de cre[tere
au evoluat cam la fel [i sub presiunea acelora[i factori perturbatori.
Nelini[tile, traumele, accidentele istorice, spaimele fiin]ei na]ionale au
secretat toxine sau stimulen]i specifici care au înrâurit, neînchipuit de
mult [i pân\ în articula]iile lui profunde, fenomenul literar românesc.
Temperatura [i semnele clinice ale literaturii - care nu a cunoscut
decât arareori o evolu]ie normal\ - au reflectat starea con[tiin]ei
na]ionale [i procesele mentalului colectiv. La rândul lor, literatura [i
institu]iile ei capabile s\ r\spândeasc\ mituri au determinat o anu-
mit\ configura]ie a mentalului românesc.
În aceste condi]ii, este de în]eles apelul nostru la miturile consa-
crate ca politice [i istorice, care explic\, în bun\ m\sur\, evolu]ia
atipic\ a literaturii române, ini]iativele [i aspectele nefire[ti, dar [i
n\zuin]a ei emo]ionant\ de a-[i dobândi normalitatea.
Reprezentarea pe care o avem asupra statutului literaturii în
general [i asupra rolului ei, viziunea asupra trecutului literaturii
române (decelabil\ în istoriile literare), viziunea asupra viitorului, a
perspectivelor ei (configurat\ în teorii [i ideologii literare), criteriile
de valorizare (prezente în constituirea, reconstituirea [i p\strarea în
timp a canonului), predilec]ia pentru anumite teme, motive, subiecte
[i chiar recurgerea la modalit\]i artistice specifice au fost, toate,
influen]ate mai ales de prezen]a - simultan\ sau alternativ\ - a dou\
st\ri de con[tiin]\ generatoare de mit.
Prima se reg\se[te în sentimentul vacuit\]ii [i al frustr\rii, indus
de complexele identitare legate de na[terea târzie a literaturii culte
în sens modern, de defaz\rile [i desincroniz\rile ei, de posibila infe-
rioritate [i probabilul ei provincialism.
Cea de-a doua se traduce prin sentimentul - uneori difuz, alteori
concret - al primejdiei prezente sau viitoare, care str\juie[te [i
23
Eugen Negrici
modeleaz\ ideologiile literare, tulbur\ [i falsific\ pia]a valorilor,
amestec\ criteriile, contribuind, într-o m\sur\ greu de b\nuit, la
exager\rile, idealiz\rile [i sanctific\rile ce par la noi de nest\vilit.
Miturile germinate de aceste st\ri de con[tiin]\ se servesc de
mecanismul psihologic al compens\rii, care, în plan literar, adopt\
calea cunoscut\ a idealiz\rii. Având nevoie, spre a fi performant\, de
un fond de contrast, idealizarea dezvolt\ sau presupune [i structuri
antinomice.
24
IMPULSUL PROTECTOR
Sentimentul difuz al primejdiei

I.	VIZIUNEA ASUPRA STATUTULUI
LITERATURII {I AL LITERA}ILOR
Nevoia de repere stabile. Pio[enia global\.
Postura statornic admirativ\
a. Tabuizarea patrimoniului literar
Literatura român\ - bun na]ional fragil
Literatura român\ de crea]ie - cu alte cuvinte, beletristica - s-a
n\scut cu destul\ dificultate [i cu mare întârziere. De-a lungul
Evului Mediu, care s-a prelungit, ca mentalitate cultural\, pân\ în
secolul al XIX-lea, cele câteva - nelini[titor de pu]ine - produse
originale ale spiritului aveau destina]ii religioase sau istoriografice.
Ca [i alte popoare cu o istorie nefast\, poporul român a fost con-
strâns s\-[i foloseasc\, secole la rând, energia creatoare în domenii
foarte pu]ine [i limitate [i s\ se adapteze circumstan]elor.
Formele „canonice” ale literaturii beletristice - vag cunoscute -
au fost rareori frecventate în aria noastr\ cultural\. Dar [i atunci
când, emancipându-se, s-a putut organiza dup\ legile proprii, bele-
tristica a fost mereu confiscat\, deturnat\ de factori exteriori - poli-
tici - [i obligat\ s\ se piteasc\ [i s\ se adapteze. Cu o na[tere atât de
anevoioas\, purtând semnele distrofiei [i aflat\ nu o dat\ în regim de
supravie]uire, literatura ne-a ap\rut ca o fiin]\ cu s\n\tatea ve[nic
periclitat\.
În secolul al XIX-lea, s-a întâmplat ca aceia[i oameni care, înnoitori
[i deschiz\tori, în toate privin]ele, de drumuri, au înzestrat cu lucr\ri
de literatur\ original\ na]iunea, i-au preg\tit acesteia, [i ca politi-
cieni, un destin inconfundabil. Aceast\ coinciden]\ fericit\ a f\cut ca
scriitorul s\ se bucure de respectul general [i s\ aib\ un statut în
câteva privin]e chiar mai avantajos decât al celui din Rusia (ca s\
lu\m un exemplu binecunoscut), adic\ acela de prezen]\ providen-
]ial\, de avocat al poporului în misiune divin\.
De aceea am investit capital - un capital important - în literatur\,
ne-am gândit la ea ca la darul dumnezeiesc f\cut unui popor s\rac,
27
Eugen Negrici
întâmpinând-o cu entuziasm [i chiar cu o exaltare bizar\ atunci când
se înmul]eau în jur semnele atroce ale istoriei. S-a întâmplat mai
totdeauna a[a, dar aceast\ atitudine a devenit manifest\ în vremea
cumplit\ a primului deceniu comunist, când omul a fost lovit, ca
niciodat\ altcândva, în chiar esen]a fiin]ei lui. Resim]it\ ca un leac,
ca un remediu pentru o suferin]\ profund\, literatura a fost idola-
trizat\ [i împins\ în zona valorilor supreme, acolo unde nu a mai fost
nicicând [i niciodat\, probabil, nu va mai fi.
Dup\ 1960, ap\sa]i de amintiri recente, înfiora]i de presenti-
mentul unor iminente perturb\ri politice [i sociale devastatoare
(care le-au [i alimentat, de altfel, constant nostalgia pentru pu]inele
perioade istorice în care energiile nu au fost deturnate discret sau
confiscate cu totul), litera]ii români [i cititorii lor au fost mereu pe
punctul s\ cedeze tendin]elor compensatorii ale subcon[tientului,
s\ se lase în[ela]i de viclenia instinctului de ocrotire.
De mai bine de un veac, seme]ul mit romantic european al crea-
torului de geniu [i purt\tor de f\clie s-a depreciat. La noi, el nu [i-a
pierdut puterea de iradiere. Veghea]i, p\zi]i ca nimeni al]ii, falnici,
statornic maiestuo[i, marii scriitori continu\ s\ fie larii no[tri. Sub
presiunea amintirii unor vremuri terifiante, nu am încetat s\ le atri-
buim virtutea magic\ a stabiliz\rii mersului stelar [i am a[teptat, în
clipe grele, s\ ne fac\ de acolo, de sus, semnul încurajator al victoriei.
La drept vorbind, figurile marcante ale literaturii scrise în comu-
nism ar fi trebuit s\ ne ofere destule motive de antipatie prin lipsa de
atitudine, fie [i în chestiuni minore [i chiar prin colabora]ionismul
lor. Cu toate acestea, tendin]a general\ atunci, dar [i ast\zi - la
câ]iva ani buni dup\ Revolu]ie - este de a-i ]intui pe vecie în ]inut\
de gal\, în fotoliile lor, [i de a reac]iona vehement la orice schimbare
de locuri, la orice posibil cutremur.
Cultul c\r]ii în comunism [i consecin]ele lui. O evocare
Tinerilor care dup\ 1989 au avut acces la orice fel de c\r]i le-ar fi
greu, poate imposibil, s\ realizeze cum au perceput elevii [i studen]ii
anilor ’50 [i ’60 contactul cu for]a magic\ a literaturii adev\rate. Cu
dificultate vor intui ce a însemnat conectarea, la începutul anilor
’60, la marele ceas al culturii, descoperirea ame]itoare a primelor
traduceri din Faulkner [i Camus (strecurate prin fisurile Cortinei
de fier de revista Secolul XX) sau a primelor volume semnate de Ion
Barbu ori de Lucian Blaga, reeditate convenabil de ESPLA (Editura
de Stat pentru Literatur\ [i Art\).
S\ reconstituim, pentru ei, circumstan]ele na[terii, în acel r\stimp,
a cultului c\r]ii de literatur\. O facem spre a înlesni, mai întâi,
28
Iluziile literaturii române
în]elegerea corect\ a fenomenului supravie]uirii literaturii în ultimele
trei decenii de comunism prin înmul]irea cititorilor de performan]\,
care - zid în spatele criticilor de prestigiu - au făcut s\ e[ueze mai toate
tentativele oficiale de reideologizare [i restalinizare de dup\ 1971.
Dar [i spre a evalua mai nuan]at fenomene precum: agonia spiri-
tului critic, tendin]a de dup\ 1989 de reprimare a ini]iativelor de
primenire a canonului, cultivarea (neîntrerupt\ de nimic) a pio[eniei
fa]\ de literatura român\ ca bun na]ional fragil, cultul capodoperelor
[i credin]a înc\ puternic\ în perenitatea valorilor [i în verdictul ire-
versibil.
Să ne reamintim felul cum era concepută [i, într-un fel, definită
fericirea într-o faimoasă istorioară rabinică: în]eleptul recomanda
aducerea celui neîmpăcat cu soarta la limita disperării prin sporirea
treptată a motivelor de supărare, spre a-l face, apoi, prin înlăturarea,
tot treptată, a acestora, să simtă efectul euforic al împu]inării Răului
[i al redescoperirii nivelului „obi[nuit” al acestuia. Istorioara merită
avută în minte ca fundal pe tot timpul anamnezei noastre, căci are
toate elementele unei teorii politice vizând esen]a puterii comuniste
[i strategiile ei.
Să o completăm cu mărturia unui „politic” din lotul eliberat în
1964, care, pe timpul încarcerării la „izola]i”, ajunsese, după spusele
lui, să a[tepte, cu un amestec straniu de pasiune [i de fidelitate
încrâncenată, în dreptul unei crăpături minuscule din scândura
groasă de la fereastră, noapte de noapte, ca pe un miracol [i un semn
al mântuirii, ivirea firavă a unei stele pâlpâitoare. {i această relatare
are caracterul unei pilde, care poate înlesni în]elegerea circumstan-
]elor na[terii unui cult al c\r]ii de literatur\, cu efecte importante
asupra func]ionării ulterioare a întregului angrenaj literar.
În esen]ă, starea care a generat magia căr]ii [i consolidarea, mai
apoi, a unui cult al ei, este rezumată în mărturia fostului de]inut.
Datele ei „clinice” sunt cam acelea[i pentru cel pu]in două genera]ii
de cititori. Erau valabile pentru cititorii tinerei genera]ii educate în
comunism, care sesizau existen]a unei altfel de literaturi decât aceea
realist-socialistă. Dar se potriveau [i supravie]uitorilor intelectua-
lită]ii decimate în primii 15 ani de comunism, acelor cititori care nu
aveau cum să nu fi învă]at să pre]uiască, ca pe orice sursă de lumină,
deschiderea - chiar vicleană - operată de către Putere, din ra]iuni de
putere, la începutul anilor ’60.
Oricât de modestă, această deschidere - materializată în traduceri
din scriitorii occidentali cu un prestigiu consolidat, în reeditarea,
încă selectivă, a unor scriitori români cu „probleme” [i în tipărirea,
în regim de maximă vigilen]ă, a textelor unor scriitori răma[i în via]ă
[i a unor debutan]i - a părut atunci uimitoare.
29
Eugen Negrici
Tinerii, mai ales, s-au trezit inunda]i de literatur\, prin[i într-un
vârtej ame]itor de mituri, „abia-n]elesuri”, vedenii, noime, umbre [i
imagini. Se aflau acum în bra]ele desf\t\toare ale fanteziei, dup\ ce
str\b\tuser\ de[ertul, ce nu credeau s\ aib\ cap\t, al Obcomului
clandestin în ac]iune, al Fl\c\ului de pe tanc [i al lui Laz\r de la
Rusca. S-a activat, iar în ce-i prive[te pe aceia mai în vârst\, s-a
reactivat pasiunea lecturii, între]inut\ acum [i de tenta]ia motivat\
a vener\rii.
Exist\ [i câteva consecin]e nea[teptate. Astfel, a început s\ prind\
contur o categorie aparte de cititori. Gra]ie diferen]ei colosale între
genul de literatur\ ajuns, în sfâr[it, la ei [i ceea ce l\saser\ în urm\,
toate acele produse rudimentare, s\lcii, complet previzibile prin primi-
tivitatea mesajului [i maniheismul viziunii, ei erau înclina]i s\ admire
- o admira]ie care sem\na din ce în ce mai clar cu o adorare - mai ales
ceea ce deosebea literatura adev\rat\ de textele utile propagandei.
Pentru c\ a a[teptat atâta - [i nu în zadar -, cititorul din acea
specie de vremuri grele s-a format în spiritul a[tept\rii minunii. Des-
chidea cartea cu senza]ia în\l]\toare a particip\rii la un ritual m\re]
prin care se aleg, alchimic, sentimentele pure, emo]iile tari, sen-
surile adânci. Dominanta acestui tip de lectur\ era zelul speculativ.
Totul îndemna la interpretare, te împingea s\ scotoce[ti, cu
luare-aminte, dup\ sensuri [i, cu din ce în ce mai mult curaj, s\
atribui în]elesuri izvorâte din lumea ideilor tale.
Dup\ o vreme, prin invocarea existen]ei unui precedent, vor fi
permise tip\rirea sau retip\rirea [i a unor volume de proz\ ori de
poezie apar]inând modernismului [i avangardei. Se în]elege c\, o dat\
cu accesul la astfel de texte [i cu dificultatea de a le descifra, sporea
ardoarea analitic\ a cititorului [i se accentua tenta]ia investig\rii.
Asaltarea cu ipoteze [i cu supozi]ii a textelor va ajunge o preocu-
pare în marginea viciului. Ea va prinde cu u[urin]\ neb\nuit\ în
mreaj\ [i pe din ce în ce mai numero[ii, acum, cititori deturna]i, pe
durata lecturii, de la ocupa]iile lor obi[nuite (din afara ariei uma-
niste), dar r\ma[i cu reflexul c\ut\rii sensului prin ra]ionamente.
Exerci]iul speculativ va da totdeauna un anumit soi de satisfac]ie.
Cel ce-l practic\ are sentimentul snob al particip\rii la ceva ce nu îi
este oricui accesibil. {i astfel se l\rgea nesperat de mult cercul
amatorilor de literatur\, printre care se num\rau acum cititori apar-
]inând unor categorii profesionale noi.
*
În anii ’80, în fa]a degrad\rii vizibile a vie]ii, a abera]iilor [i a
umilin]elor de tot felul, cartea a continuat s\ fie un obiect magic.
30
Iluziile literaturii române
Apetitul lecturii (motiv de fudulie na]ional\), se men]inuse, se spu-
nea, în pofida tuturor vicisitudinilor politice. „Apetitul” nu fusese,
de fapt, conservat, ci, ca peste tot în ]\rile socialiste unde cartea
reprezenta un refugiu - unul ieftin [i la îndemân\ -, crescuse propor-
]ional cu presiunea totalitar\.
Cum la noi aceasta atinsese cote paroxistice, iar accesul la marea
literatur\ fusese câ[tigat, în anii ’60, cu dificultate [i cu mare risip\
de energie, cultul c\r]ii a fost într-adev\r un fenomen ce trebuie privit
cu luare-aminte. {i prima consecin]\ a acestei tendin]e de idolatrizare
a fost diminuarea sim]ului critic: aproape orice carte f\cea eveniment.
Cultul c\r]ii - devenit moda c\r]ii „bune” - a favorizat, de la un
timp, un comer] bizar pe sub tejghea, care, în ochii str\inilor bântui]i
de febra consumismului, putea s\ par\ extravagant. În or\[elele de
provincie, c\r]ile înconjurate de o aureol\ ocult\, despre care se
zvonea c\ au avut probleme la apari]ie, erau împachetate la iu]eal\,
de-a valma cu altele, de c\tre libr\rese, spre a fi strecurate clien]ilor
obi[nui]i (doctori, arhitec]i, ingineri [i profesori), dar [i celor cu
profesii modeste, la care, acas\, se întâmpla nu o dat\ s\ dai peste
biblioteci uimitoare.
Printre cei prin[i de moda c\r]ii [i chiar a c\r]ii „cu probleme”
s-au num\rat [i func]ionarii de partid, mai mari sau mai mici, mul-
]umi]i sau nu de ce v\d în jur. Acestora, [efii centrelor de libr\rii le
expediau, spre a-[i men]ine posturile, pachete cu c\r]i greu de g\sit,
fie pentru c\ tirajele fuseser\ u[urate de tipografii în[i[i, fie pentru
c\, în capital\, cozile la c\r]i erau dep\[ite numai de cele de la carne,
fie pentru c\, folosind metoda - mai nou\ - a dirij\rii tirajelor [i a
re]inerii în stoc a volumelor „dubioase”, organele abilitate gre[iser\
propor]iile. În pachete se aflau, evident, exemplare de rezerv\ pentru
cuno[tin]e, rude [i prieteni.
Transforma]i, prin moartea [i via]a lor misterioas\, în personaje
impenetrabile [i în figuri de legend\, Mircea Eliade [i Marin Preda
au servit cel mai bine de „cadou tov\r\[esc” [i au avut cea mai mare
cot\ în acest comer]. Dup\ ce confisca, cu justific\ri obscure, Cel
mai iubit dintre p\mânteni, mili]ianul satului vindea romanul la ora[
pe sume fabuloase.
Câ]i dintre editorii care au f\cut avere în primii trei ani postrevo-
lu]ionari î[i vor fi dat seama c\ î[i datoreaz\ succesul în afaceri
magiei c\r]ii [i num\rului - de neconceput în Occident - de cititori
fideli, afla]i mereu în a[teptarea miracolului literaturii, care, pentru
câteva ore, r\zbuna o existen]\ cenu[ie ?
Specii de închin\tori. Dou\ specimene de cititori se profileaz\
pe fundalul pasiunii generale pentru literatur\ din ultimii treizeci de
31
Eugen Negrici
ani de comunism. Amândou\ se definesc prin nevoia de compensare
[i amândou\ au primit satisfac]ie deplin\, dup\ revolu]ie, prin c\r]ile
[i ziarele tip\rite în tiraje îndestul\toare.
Dintre ele, unul î[i g\se[te locul numai într-un regim dictatorial
viclean, de felul celui ceau[ist, în care, din ra]iuni diverse [i diversio-
niste, cenzura se l\sa, din când în când, în[elat\ de referatele ipocrite
ale redactorilor sau ceda presiunilor unui protector puternic [i cu
sl\biciuni „intelectualiste”, din aparatul de partid. Este vorba de citi-
torul pervertit, pe care scriitorii mâna]i de gândul succesului imediat
l-au f\cut dependent de f\râmele consolatoare de adev\r politic [i
social strecurate, pe ici pe colo, prin p\r]ile neesen]iale ale textelor.
Profitând de setea de adev\r [i de zelul speculativ al celor care
a[teptau, de peste tot, semne, trimiteri, aluzii la personajele politice,
la gesturile [i faptele lor nes\buite [i la degringolada social\, nume-
ro[i scriitori au ini]iat jocul meschin al gloriei n\scute printr-un
neînsemnat sacrificiu. O fraz\ în doi peri din care r\zb\tea ceva din
triste]ea vitrinelor goale, a piramidelor de borcane de maz\re veche
din alimentare ori a ora[elor coborâte în bezna înghe]at\, un biet
vers ]âfnos ce p\rea adresat analfabe]ilor de partid, un altul palpi-
tând de emo]ie, înfiorat de premoni]ii, care spunea ceva melancolic,
erau de ajuns s\ inflameze spiritele. Cu cât acestea erau a]â]ate mai
tare prin oferte parcimonioase, prin avans\ri [i retrageri de dovezi,
prin începuturi de dezv\luiri teribile [optite cu jum\tate de gur\ [i
suspendate brusc, cu atât autorul devenea mai important, mai co-
mentat, mai iubit, mai jinduit.
Reconforta pîn\ [i examinarea critic\ a neajunsurilor minore, a
deregl\rilor, a lipsurilor întâmpl\toare, inerente oric\rei societ\]i.
Denun]area neiert\toare - dar nu f\r\ voia deplin\ a cenzurii politice
- a aspectelor nesemnificative pentru d\inuirea regimului p\rea c\
rezerv\ o parte din energia punitiv\ regimului, în ansamblul lui.
P\rea. Acest nedemn, acest nevolnic pars pro toto critic se practica,
în trecere fie zis, [i în [edin]ele de consiliu ale Uniunii Scriitorilor,
unde pre[edintele ei suporta, cuminte, toate repro[urile pe care
magnificii oratori ai scriitorimii se p\zeau s\ le adreseze cui trebuia.
Cititorul pervertit [i scriitorul-paliativ s-au încurajat reciproc ani
la rând, vreme în care [i-au în[elat durerea, [i-au dat sentimentul
faptei bune [i s-au reconciliat cu via]a. Între timp, num\rul mare de
fani ai acestui soi de scrieri, deliberat sau nu diversioniste, a for]at
mâna criticii, care s-a sim]it somat\ s\ le ia în seam\, s\ le analizeze
binevoitor [i s\ fac\ loc autorilor lor în scara na]ional\ de valori ori
s\-i înal]e mai mult decât se cuvenea.
Acest soi de cititor-decriptor, gata oricând s\ citeasc\ printre
rânduri, s\ solu]ioneze ambiguit\]ile textelor pe potriva dorin]elor
32
Iluziile literaturii române
lui, [i-a potolit setea de adev\r dup\ 1989, îmbog\]indu-i pe editorii
care au avut inteligen]a s\ publice memorii, jurnale, m\rturii ale
prizonierilor politici, documente interzise sau cenzurate, dar [i pe
patronii marilor cotidiene care au oferit hran\ pentru toate poftele.
Complet imun acum la drogul stilului întortocheat sau al celui
aluziv al prozelor [i poeziilor care, în socialismul ceau[ist, îi provoca
asociativitatea speculativ\ [i îi alina umilin]a, cititorul de care vor-
bim, tot el, va fi probabil în m\sur\ s\-i determine, în timp, pe critici
s\ modifice din nou scara valorilor, [i tot gre[it. Primele victime sunt,
în orice caz, chiar autorii care au ini]iat, cu sau f\r\ voie, pervertirea.
*
Salamul cu soia, „nechezolul”, „adida[ii”, „tacâmurile” din comu-
nism i-au înv\]at pe români s\ fie mul]umi]i cu ce „se bag\”, i-au
obi[nuit cu aparen]ele [i înlocuitorii. Literatura jum\t\]ilor de ade-
v\r i-a deprins s\ iubeasc\ simulacrul de adev\r, care le d\dea
senza]ia fiin]\rii într-o societate normal\ ce î]i suport\ nemul]umirea
[i spiritul critic. Numero[ii cititori din vremea lui Ceau[escu au
reu[it s\-[i ofere, tot prin procur\, [i senza]ia tr\irii unei vie]i ferite
de mizeria cozilor, a frigului [i a întunericului.
Se poate spune c\, într-o propor]ie mai mare decât altundeva,
s-au înmul]it atunci [i cititorii bovarici, avizi de literatura evad\rilor
de orice fel, râvnind la o lume diferit\, spectaculoas\, mirobolant\,
f\r\ umbrele amenin]\toare ale Securit\]ii, f\r\ urâcioasa d\d\ceal\
a activi[tilor, foarte îndep\rtat\ de terna realitate cotidian\. Este
vorba, evident, de tendin]e, predispozi]ii, propor]ii.
Deschidem o parantez\. Aceast\ specie de cititori a existat dintot-
deauna [i va exista, probabil, mereu. Se va g\si oricând cineva care
s\ simt\ nevoia unei irealit\]i pe care s\ o a[eze deasupra sau în
continuarea realului ori pe care s\ o contrapun\ acestuia.
Pentru c\ realitatea - chiar în condi]iile unei societ\]i prospere
care î]i ofer\ toate comodit\]ile - nu a dat [i nu va da niciodat\
satisfac]ie deplin\, va fiin]a totdeauna, ca o coordonat\ etern\, pasiu-
nea pentru altceva, pentru invizibil, necunoscut, ilimitat: fireasca
nostalgie a misterului. Facultatea imaginativ\ va func]iona, f\r\ înce-
tare, spre a îndestula aceast\ necesitate a interiorit\]ii noastre, care
nu reprezint\, în fond, decât dorin]a de libertate absolut\ a fiin]ei.
Aspira]ia cititorului [i, în aceea[i m\sur\, a scriitorului de a se
dezlega, m\car o vreme, de mecanismele, normele [i legile alienante
ale societ\]ii, s-a activat în circumstan]ele politice [i sociale ale
regimului opresiv comunist, care ne-a penetrat brutal intimitatea.
Un viol na]ional f\r\ precedent în istorie.
33
Eugen Negrici
C\r]ile de refugiu erau, cu predilec]ie, cele de reverie. Ele îi
d\deau acestei specii de cititori posibilitatea s\ tr\iasc\ sau s\
retr\iasc\ - printr-un tipic proces de transvazare - iubiri nobile,
r\v\[itoare, romantice, cu sfâr[it frumos (precum cele din colec]ia
Romanul de dragoste), s\ parcurg\ f\r\ pa[aport ]inuturi îndep\rtate,
exotice, ori ora[e luminate [i cu vitrine luminate (precum cele din
notele de c\l\torie ale celor ce voiajau, fie [i în misiune), s\ înfrunte
alte primejdii decât aceea a pierderii locului la coad\ (în aventurile
colec]iilor Cutez\torii [i Aventura), s\ aib\ în preajm\, o vreme, nu
pe informatorul de la serviciu [i pe cel de pe palier, ci pe eroul
puternic, demn, incoruptibil, hot\rât s\ sfideze tirania - [i nu cu
arma na]ional\ a bancului.
Mai era, pe de alt\ parte, [i atrac]ia pentru fantastic. Ea se satisf\-
cea prin traduceri, prin povestiri [i nuvele produse - nu f\r\ me[te[ug
- în numeroasele cenacluri de SF [i publicate în almanahuri, vara sau
de Anul Nou, când ochiul cenzurii privea f\r\ acuitate. Atât scriitorul
- care î[i onora dimensiunea uman\ a fantaz\rii, cât [i cititorul - care
î[i oferea, astfel, iluzia plenipoten]ei, se bucurau de r\t\cirea lor
fericit\ prin regatul libert\]ii neorganizate [i necolectivizate.
În loc de epilog. Pessoa semneaz\ undeva aceste rânduri triste:
„Am p\r\sit obiceiul de a citi. A[ putea citi pentru a înv\]a sau din
pl\cere. Dar nu am nimic de înv\]at, iar pl\cerea pe care ]i-o d\ o
carte e una care poate fi înlocuit\ cu folos de ceea ce îmi ofer\ direct
contactul cu natura [i observarea vie]ii”.
Este greu de crezut c\ e vorba de reac]ia nevrotic\ a intelectua-
lului sastisit de literatur\ ori de cochet\ria celui ce respinge pentru
c\ iube[te. Ori de vreo oboseal\ pasager\. M\rturia trebuie luat\ în
serios, chiar [i numai pentru c\ exprim\ cu franche]e ceea ce mul]i
nu au curajul s\ recunoasc\. Ca to]i cei ie[i]i de curând din închi-
soarea comunist\, noi, românii, nu ne afl\m, îns\, în cea mai bun\
pozi]ie pentru a primi netulbura]i aceast\ opinie.
Nu mult timp dup\ c\derea lui Ceau[escu, absorbi]i de specta-
colul vie]ii [i al str\zilor agitate de mul]imile buiace, ne-a fost dat s\
constat\m cu surprindere coborârea derutant\ a interesului pentru
lectur\, ie[irea treptat\ a scriitorilor din categoria VIP-urilor. {i asta
dup\ ce, ani de-a rândul, presiunea totalitar\ [i împu]inarea vie]ii
prin ritualizare f\cuser\ - cum ar\tam mai sus - din apari]ia unei
c\r]i un eveniment [i din autorul ei un erou. Era prima oar\ când
scriitorii se sim]eau concura]i de via]\ [i de spectacolul ei, nutrind,
fire[te, speran]a c\ totul va trece ca o ploaie de var\.
Cre[terea brusc\ a cotei vânz\rii c\r]ilor de memorii, a celor
ezoterice [i erotice - mult timp interzise din pricina pudibonderiei [i
34
Iluziile literaturii române
a vigilentei de partid - ne-a făcut, o vreme, s\ ne am\gim c\ s\rmana
pagin\ scris\ va reintra într-o zodie norocoas\. Vânz\rile au sc\zut,
între timp, în chip vizibil, pe măsură ce foamea aceasta artificială era
potolită [i îndestulată, iar interesele popula]iei luau direc]ii prag-
matice.
Anii au trecut [i am intrat într-un fel de apatie generalizată,
comodă [i unora convenabilă, o apatie care aduce a normalitate.
Reînvierea interesului pentru lectură [i pentru carte nu s-a produs
la cota a[teptată, iar vulgarizarea, provincializarea gustului [i medio-
critatea pu]inelor produc]ii artistice tipărite dovedesc că în lumea
literelor române[ti nu mai există o veritabilă ebuli]ie.
Scriitorii [i, în genere, oamenii de litere s-au consolat, într-un fel,
cu gândul că se mai citesc, din când în când [i fără frenezie, unii pe
al]ii, în ghetoul lor de 1500-2000 de suflete, că se scrie, cât se mai
scrie, iner]ial, pentru a nu lăsa golul să se întindă.
A venit momentul să ne întrebăm dacă ra]ionamentele noastre nu
au fost viciate de sentimente [i de a[teptări fără temei, dacă nu
cumva „normală” este chiar această pierdere a pasiunii exclusive
pentru carte [i pentru literatură pe care o întâlnim [i la popoarele ai
căror indivizi călătoresc în vacan]e în lume sau se mul]umesc cu
lumea ecranului, în cele trei-patru ore câte le rămân până la culcare.
Dar cei ce apar]in genera]iilor care, găsindu-[i salvarea în lectură,
au între]inut un cult disperat al căr]ii, făcând efortul să prelungească
o agonie, nu-[i dau încă seama sau nu vor să accepte că, în vremuri
normale, cartea devine un simplu instrument de cunoa[tere [i de
plăcere printre altele, câteva. Ei au investit prea mult, mult prea
mult în literatură [i, sub această inciden]ă, s-ar zice că s-au aflat tot
timpul pe baricadele secolului al XIX-lea [i ale prelungirilor lui.
A venit timpul să privim cu bărbă]ie la ceea ce se întâmplă în jur
[i aiurea: prestigiul literaturii [i privilegiile ei monopoliste sunt pe
punctul să se prăbu[ească o dată cu imperiul secular al căr]ii. {i
dacă totul se reduce - [i se reduce, într-adevăr - la docere et delec-
tare, cum crede [i Pessoa, atunci de ce să mai facem, cu încrân-
cenare, un capăt de ]ară din literatură?
*
Printre cele câteva articole publicate acum câ]iva ani într-un
număr al revistei Dilema (182) dedicat stării de fapt a poeziei, cel
semnat de Mircea Cărtărescu este semnificativ, întrucât apar]ine
unui scriitor cu un prestigiu câ[tigat înainte de Revolu]ie. El nu se
mul]ume[te să diagnosticheze neiertător o agonie, de altfel evidentă.
Reamintindu-ne că modernismul [i avangarda au banalizat no]iunea
35
Eugen Negrici
de criz\, care „din accident a devenit norm\”, Mircea C\rt\rescu
analizeaz\ efectul dramatic pe care îl poate avea asupra poe]ilor, o
dat\ con[tientizat\, ideea c\ arta nu mai are devenire, c\ci numai
sentimentul existen]ei unei diacronii, a unei succesiuni istorice, era
în m\sur\ s\ le ofere acestora siguran]\, hr\nindu-le iluziile.
Iluziile poe]ilor au fost în comunism nu numai între]inute, ci [i
exacerbate de convingerea c\ poezia e p\str\toarea „bunului uman
cel mai de pre]: libertatea interioar\”. {i întrucât nimeni, ast\zi, nu
mai are nevoie de „presupusa zon\ de libertate interioar\ a poeziei”,
vocea acesteia nu se mai aude. Nu se mai aude, ei bine, ce dac\ nu
se mai aude. Spre deosebire de al]i comentatori ai fenomenului
amu]irii prestigiului poeziei, Mircea C\rt\rescu nu se las\ asaltat
de melancolii idioate, socotind c\ ne afl\m, de fapt, într-o etap\
necesar\ [i benign\, aceea a întoarcerii la normalitate.
{i, pân\ când artele vor c\p\ta, într-o lume mai pu]in s\rac\, un
nou prestigiu, un alt fel de prestigiu, „mai pu]in idealist [i mai
pragmatic”, e cazul ca poezia s\ se întoarc\ la „condi]ia anterioar\
romantismului”, s\ renun]e la iluzii [i s\ se justifice numai prin
„pl\cerea de a scrie [i citi versuri”.
Cultul „capodoperelor” [i al „clasicilor”
S\ ne oprim pu]in asupra puterii de circula]ie a unor „no]iuni
critice” care bântuie nestânjenit prin manuale, prin istoriile noastre
literare [i chiar prin studiile unor critici reputa]i. Puterea lor de
circula]ie tulbur\ constituirea [i reconstituirea în timp a canonului
[i intr\ sub inciden]a temei noastre. Este vorba de binecunoscutele,
inevitabilele formule magice ale limbajului critic românesc: clasic,
capodoper\, permanen]\. Goli]i par]ial de semnifica]ia ini]ial\ - dac\
au avut vreodat\ o semnifica]ie precis\ - [i dac\ nu cumva au
proliferat tocmai datorit\ în]elesului lor aproximativ, ace[ti termeni
de uz curent [i de jargon profesoral, simple ticuri verbale uneori,
par scuti]i de analiz\ critic\. Lua]i sub observa]ie, se arat\ a fi [i
neaveni]i [i inconsisten]i conceptual.
Situa]ia lor este, în fond, paradoxal\. Pe de-o parte, impun [i ap\r\
un num\r fix, stabil, de valori „canonice” [i, pe de alt\ parte, încura-
jeaz\ extinderea f\r\ discern\mânt a cercului de valori laureate, „ab-
solute”, „indestructibile” prin tenta]ia pe care o avem de a le între-
buin]a mecanic ca simple superlative în împrejur\ri colorate afectiv.
{i mai ciudat e c\ recurgem la ele [i ne slujim de ele la tot pasul,
de[i intuim c\ sunt legate, toate, de câteva lucruri imposibile:
valoarea absolut\, perfec]iunea, rezisten]a în timp, unanimitatea,
consensul punctelor de vedere. Nu cred c\ exist\ prea multe culturi
36
Iluziile literaturii române
în care s\ se pronun]e mai solemn [i s\ se aud\ mai des decât la noi
aceste cuvinte m\re]e, care v\desc, f\r\ doar [i poate, râvna fierbinte
a d\inuirii.
Iat\, s\ st\ruim întâi asupra carierei cuvântului clasic, o carier\
lung\, bazat\ pe un prestigiu de neclintit. Apari]ia cuvântului clasici
în titlul unei colec]ii asigur\ vânzarea tirajelor, oricât de r\u editate
ar fi volumele. Interesant este faptul, psihanalizabil, c\ acestei voca-
bule sesamice îi sunt de regul\ asociate tautologic alte câteva, precum
permanen]\, actualitate, mari ori ai no[tri.
Ne este greu s\ apel\m la argumente strict ra]ionale pentru a
explica puterea de înrâurire, aura, prezen]a persistent\ în con[tiin]a
româneasc\ în chiar acest secol relativist a unor astfel de „no]iuni
critice” care favorizeaz\ dezertarea spiritului critic, opresc roata
timpului în câteva puncte privilegiate, fixeaz\ prezentului limite [i
bariere schimb\rii - singurul lucru cu adev\rat sigur în lumea lite-
relor. Mai ales sentimentul vacuit\]ii [i al frustr\rii, indus de com-
plexele noastre identitare (legate de posibila inferioriate a literaturii
române) [i sentimentul difuz al primejdiei prezente sau viitoare
favorizeaz\ astfel de atitudini rigide.
În special [coala - cu conformismul, docilitatea, cumin]enia, iner-
]ia, didacticismul ei inerent [i într-un fel acceptabil - a avut [i are o
contribu]ie covâr[itoare în transformarea consim]\mântului nostru,
pân\ la un punct necesar, în dogm\, în preschimbarea admira]iei în
admira]ie necondi]ionat\ [i în supunere canonic\. No]iuni precum
clasici [i capodoper\ sunt consolidate prin autosugestie [i profit\ de
autoritatea tradi]iei.
Dac\ clasicii ([i capodoperele lor) presupun o adeziune entuziast\
[i f\r\ condi]ii [i dac\ numele lor d\inuie [i prosper\ - peste [i în
pofida determin\rilor spa]iale [i temporale -, [i dac\ valoarea lor e
imanent\, înseamn\ c\ întrerup contactul cu timpul [i, cu noi, copiii
timpului. Înseamn\ c\ imaginea lor ]ine de o mistic\ estetic\ [i ne
oblig\ la o neostenit\ prosternare, la o fidelitate oarb\ care respinge
ca blasfemic exerci]iul critic [i îl înlocuie[te cu exerci]iul imnic
neîntrerupt. C\ci odat\ hot\rît\ lista clasicilor [i a capodoperelor,
nu poate urma decât dovada consim]irii: un nesfâr[it [i searb\d
encomion reluat, f\r\ oprire, în articole, în anchete, în noile genera]ii
de manuale [colare, în prefe]ele marilor colec]ii de carte etc. Pe
scurt, viitorul e al celor predestina]i, al profitorilor gra]iei divine:
ceilal]i - umbre r\t\citoare pe câmpiile uit\rii.
Ne d\m sau nu seama, clasicii ne oblig\ s\ le recit\m zilnic crezul,
ne supun unui viol estetic [i ne constrâng s\ înghi]im zilnic, de
bun\voie [i cu entuziasm, ca pe o fatalitate, azima modelului lor
etern [i imuabil.
37
Eugen Negrici
S-a în]eles c\ ne r\zboim aici cu termenul de clasic folosit ca
superlativ absolut în comentariul critic românesc. El face pereche
cu termenul clasicitate („caracterul a ceea ce e clasic”) ap\rut la
început (vezi Adrian Marino, Dic]ionar de idei literare) în german\
(klassizităt - Schiller, 1789); a fost utilizat, apoi, [i în italian\, cu
sensul, la Croce, de not\ fundamental\, universal\ [i permanent\ a
artei („expresia excelent\, expresia perfect\, frumuse]ea”). Dar cu-
vântul „clasic” (despre care Paul Valery credea c\ e incompatibil cu
precizia gândirii) ar fi trebuit de la bun început evitat, pur [i simplu
din pricina conota]iilor, a multiplelor lui sensuri inadecvate [i con-
fuze, c\p\tate prin leg\tura pe care oricum o stabilim cu curentul
istoric numit, cu un termen adoptat [i el târziu, „clasicism”.
Manualele de liceu, de[i folosesc curent cuvântul „clasic” cu
sensul de valoare suprem\, numesc o singur\ etap\ a literaturii
române, cea legat\ de „momentul junimist”: „perioada marilor cla-
sici”. Câ]iva ani înainte [i dup\ 1989, elevii puteau citi în manualul
de clasa a X-a urm\toarea fraz\ n\ucitoare: „Junimea a determinat,
de asemenea, o direc]ie nou\ [i în literatur\, concretizat\ în evolu]ia
spre un clasicism de esen]\, relevabil prin opera lui Mihai Eminescu,
Ion Creang\, I.L. Caragiale, Ioan Slavici [.a, dup\ ce în perioada de la
1848 predominase romantismul.” (p. 4).
Pentru termenul clasicism, Adrian Marino enumer\ câteva sen-
suri divergente: 1. ansamblul culturii [i al literaturii antice; 2.
durata localiz\rii cronologice a clasicismului (secolul lui Pericle,
secolul lui Augustus, secolul lui Ludovic al XIV-lea) ; 3. curentul
literar; 4. oricare perioad\ artistic\ ajuns\ la plenitudine, la afirmare
maxim\ a puterii creatoare; 5. tendin]a etern\ divers localizat\. De
aceea, dic]ionarele engleze [i italiene simt nevoia, precizeaz\ Adrian
Marino, s\ p\streze cuvântul clasic numai pentru a defini cultura [i
arta secolului al V-lea î.e.n. Ceea ce urmeaz\ [i imit\ cultura acelui
veac de aur este „clasicistic”.
Cu acela[i sens de „reluare a spiritului unei epoci” apar, în alte
p\r]i, termeni ca pseudoclasic, neoelenism, neogrec, clasicizant, cla-
sicism, neoclasic. Pentru curentul pe care noi îl numim cu cuvântul
clasicism ar trebui, poate, s\ folosim termenul mai adecvat de neocla-
sicism, întrucât exist\, în timp, un singur clasicism, [i mai multe
neoclasicisme. Evoc\m aceste am\nunte obositoare, poate, pentru a
face s\ se vad\ ce baz\ etimologic\ instabil\ are cuvântul pe care îl
folosim, cu toate acestea, cu sensul de valoare suprem\.
Dar s\ deplas\m discu]ia asupra creatorilor [i a operelor c\rora li
se acord\ invidiatul atribut. Din diversele [i nu prea diferitele puncte
de vedere pe care le reproduce [i le comenteaz\ Adrian Marino,
putem reconstrui portretele-robot ale clasicului [i ale capodoperelor
38
Iluziile literaturii române
sale, a[a cum apar ele în con[tiin]a publicului. Veritabilele autorit\]i
sunt, pân\ la urm\, tot Hegel [i tot Croce, inevitabilii Hegel [i Croce.
Opera clasic\ este, înainte de orice, o oper\ perfect\, iar autorul ei -
fire[te - un artist des\vâr[it. Perfec]iunea, ne înva]\ Hegel (în pre-
lungirea lui Aristotel), este deplina reu[it\ estetic\, armonia dintre
scopuri [i mijloace, între fond [i form\.
S\ trecem peste rotirea în cerc [i peste precaritatea defini]iei hege-
liane - atât de u[or de atacat de pe versantul actual al semioticii -,
pentru a vedea ce ne comunic\ oracolul Croce. „Clasic” este atributul
esen]ial al oric\rei opere de art\, indiferent de stil, timp, loc, este
momentul deplinei fuziuni a materiei pasionale [i a formei frumoase.
Orice reu[it\ artistic\ e [i clasic\. Cine numai încearc\ este romantic,
cine izbute[te - decreteaz\ Croce - indiferent cum [i în ce direc]ie,
devine clasic.
Probabil c\ mai cu seam\ gra]ie cotei autorit\]ii de care se bucura
Croce în mediile culturale române[ti interbelice s-a generalizat la
noi ideea aceasta a perfec]iunii ca o condi]ie a clasicit\]ii. Ecouri
croceene se pot sesiza în pledoaria lui C\linescu din Sensul clasi-
cismului. Cu accente antipatic dirijiste [i în contrasens vizibil cu
felul cum evolua, în 1946, literatura, el reu[ea s\ impun\, cu dezin-
voltur\ [i irezistibil\ gra]ie sofist\, sinonimia între clasic, perfec]iune
[i structura literar\ clasic\.
Pân\ la descoperirea - atât de târzie la noi - a rolului formator [i
reformator al destinatarului în receptarea unui text, cui i-a trecut
prin minte s\ se întrebe ce înseamn\ în art\ a fi „des\vâr[it”, cum
deosebim o „încercare” de o „biruin]\” [i cum recunoa[tem [i valid\m
o reu[it\ artistic\? Nici m\car ast\zi, cum se bag\ de seam\, astfel
de adev\ruri „dintr-o specie care solicit\ mult\ în]elegere” (Witold
Gombrowicz) nu sunt puse la îndoial\, nu trezesc suspiciuni [i nu
sunt repuse în discu]ie.
Tot atât de bine instalat în mentalul cititorului nostru este [i un
alt atribut al clasicului [i al capodoperei sale : maturitatea. Se în-
]elege c\, dac\ perfec]iunea e o însu[ire care ne scute[te de istorie,
maturitatea nu poate rezulta decât dintr-un proces. Clasicul re-
prezint\ o „reg\sire de sine” dup\ o epoc\ de tranzi]ie [i de „dezechi-
libru revolu]ionar” (Mihai Ralea), el este un fel de sintez\ hegelian\
(maturitatea artistic\ e, de altfel, o no]iune vehiculat\ adesea de
Hegel). Goethe nu se d\ în l\turi s\-l lege de momentul unit\]ii
na]ionale, de atingerea unui înalt grad de cultur\ a „spiritului na]io-
nal”. Fire[te, nu ne e u[or s\ în]elegem cum pot sta la un loc un
atribut transistoric (perfec]iunea) cu o însu[ire tributar\ istoriei
(maturitatea) [i care fixeaz\ perfec]iunii un singur loc pe curba
evolu]iei.
39
Eugen Negrici
De atributul maturit\]ii ca expresie a „echilibrului dintre form\ [i
fond” (E. Lovinescu) se mai aga]\ [i câteva însu[iri spre a completa
acest portret-robot: simplitate, echilibru, unitate, claritate, coeren]\,
ordine, armonia p\r]ilor, plenitudine [i, nu în ultimul rând, monu-
mentalitatea ca efect al unei structur\ri unitare. Ele sunt, în fond,
specifice doar curentelor literare neoclasice (clasicizante) [i nu con-
firm\ automat valoarea operei [i a autorului ei, valoare pe care
destule curente literare o leag\ de alte caracteristici, unele contrare.
No]iunea de „clasic” însumeaz\, dup\ cum se vede, o sum\ de
propriet\]i (reziduale) specifice curentelor clasicizante care au deve-
nit un fel de idealuri artistice generalizate, socializate. Operele acelor
curente [i nu ale altora au intrat în „canonul” câtorva genera]ii succe-
sive, alc\tuind baza cea mai stabil\ a tradi]iei noastre culturale înte-
meiate pe comoditatea adeziunii necondi]ionate, înt\rite prin ritualul
m\t\niilor zilnice [i, mai ales, prin puterea perfid\ a autosugestiei.
Pentru spiritul modern iubitor de dizarmonii [i ruperi de echili-
bru, o astfel de oper\ perfect\, pe deplin coerent\, clar\, echilibrat\,
str\lucind de ordine [i eviden]iind m\rea]a armonie a p\r]ilor ei e
obositoare. Cumulul de calit\]i e totodat\ sufocant [i mortal pentru
oper\. Privitorul are nevoie, spre a nu aluneca pe suprafa]a lucioas\
a monumentului, de o cât de mic\ eroziune, de un dezechilibru
compozi]ional, de acea eroare necesar\ care d\ curaj [i cale de acces
interpret\rii.
Spiritul modern iube[te nu „frumuse]ea” rotund\, armonic\, ci
nedes\vâr[irea, incontrolabilul, fragmentarul, informul, întâmpl\torul,
adic\ tot ce îl provoac\ [i îi spore[te vitalitatea, ceea ce Nietzsche
numea „sentimentul Fiin]ei”. Iube[te infinitudinea sau senza]ia ei, fe-
nomenele în mi[care, imature, sugestia de for]\, de vitalitate, de com-
plexitate [i energie pe care o transmite forma neîncheiat\ [i impur\.
Pân\ [i sprijinitorii ideii c\, în orice cultur\, în oricare etap\ a ei,
spiritul clasic e binevenit [i c\ un program de favorizare a unei
evolu]ii în „sensul clasicismului” se poate oricând justifica, pân\ [i
ei recomand\ cooptarea [i asimilarea totalit\]ii elementelor moderne,
p\strând, fire[te, „schema raporturilor clasice” (Adrian Marino). R\-
mâne de v\zut dac\, prin adoptarea ruperilor de echilibru moderne,
mai poate r\mâne virgin\ „structura clasic\”, dac\, liberalizându-se,
spiritul clasic poate „resorbi” actul de inven]ie care, cum [tim, se
na[te tocmai pentru a contrazice ordinea clasic\.
*
Mai avem noi, cei trecu]i prin comunism, [i un alt solid motiv de
antipatie. Când, la anumite intervale de timp, presa, televiziunea [i
40
Iluziile literaturii române
radioul d\deau prioritate unui num\r nespus de mare de simpozioane,
mese rotunde, conferin]e etc. sub deviza „apelului la clasici”, presim-
]eam c\ ni se preg\te[te ceva. Pentru c\ începuser\m s\ descifr\m
codurile Puterii, [tiam c\ acesta este semnalul începutului unei noi
campanii de reîndoctrinare, de dezavuare a îndr\znelii estetice (asi-
milate celei politice), a nonconformismului, a modernismului, a expe-
rimentului. Apelul la „clasicii” servi]i drept model („Actualitatea
clasicilor” ; „Pornind de la clasici” ; „Permanen]a clasicilor”) coincidea
cu apelul la epopeea na]ional\ [i cu revigorarea Cînt\rii României.
Trebuie spus, îns\, c\ nu numai în comunism, ci oricând [i
oriunde, exemplaritatea deschide calea tuturor dogmatismelor [i d\
argumente autorilor de directive [i ucazuri ideologice, deoarece pân\
[i ace[tia simt nevoia s\ se raporteze la un ideal. Miza pe clasici duce
la dirijism [i intoleran]\, d\ sugestii autorit\]ilor, fortific\ mentalita-
tea normativ-restrictiv\, înghea]\ ierarhiile [i schimbarea, monitori-
zeaz\ literatura [i arta. Când începi s\ crezi în clasici ca valori su-
preme, cutezan]a, dorin]a de schimbare, de înnoire încep s\ irite. Te
treze[ti vorbind de decaden]\, întrucât o logic\ fatal\ cere s\ închipui
decaden]a unora pentru a putea argumenta clasicitatea altora.
Dar s\ admitem c\ no]iunea curent\ de clasic nu [i-ar proba,
privit\ din toate unghiurile posibile, sl\biciunile conceptuale [i nu
ar fi izvorul unor serii lungi de confuzii terminologice [i tendin]e
restrictive. Este ea cu adev\rat necesar\ unei culturi ? Este, sub
raport înalt pedagogic, clasicitatea un mit necesar [i stimulator, avem
oare nevoie de prototipul „clasicului” pentru a ne sim]i, cum s-a zis,
inspira]i, îmboldi]i la fapte mari [i pentru a ne furniza sentimentul
lini[titor c\ zidirea rezist\, iar perenitatea nu e vorb\ în vânt?
În ce m\ prive[te, r\spunsul este nu! Devenind un model, un
ideal, clasicul stârne[te instinctul mimetic, favorizeaz\ standar-
dizarea, cli[eizarea [i conformismul [i, în cazul extrem, înlesne[te
impunerea, în stil dogmatic, a imit\rii ca metod\. Exemplaritatea în
art\ nu uneori, ci de cele mai multe ori este nociv\.
Primejdioasa anemiere a spiritului critic d\ frâu liber nu numai
admira]iei necondi]ionate, ci [i complexelor de inferioritate. Nu cu-
nosc ceva mai paralizant pentru creator decât sentimentul unui
precedent incomparabil. Strig\tul lui Giambattista Vico - „ar trebui
s\ distrugem toate modelele artelor” - este chiar expresia patetic\ a
acestei disper\ri care, mai târziu, va lua calea revoltei brizante a
Avangardei. „Clasicul”, „acest cuvânt blestemat” (cum ar fi spus
Herder), induce sentimentul inutilit\]ii efortului [i a existen]ei unei
vârste de aur, de la care, fatalmente, am dec\zut continuu.
{i totu[i sunt nevoit s\ recunosc c\ succesul constant, rating-ul
înalt al utiliz\rii unor no]iuni din câmpul semantic al perenit\]ii sunt
41
Eugen Negrici
de în]eles la un popor care a n\zuit f\r\ încetare la stabilitate istoric\,
care [i-a dorit mereu trainice [i solide institu]ii [i un num\r convin-
g\tor de crea]ii durabile [i esen]iale (cum ar fi spus C\linescu), acele
valori robuste [i incontestabile care sugereaz\ normalitatea. Apar]i-
nând unei caste legendare, perpetuu admirate [i pe care po]i conta în
vremuri grele, clasicii au putut fi asimila]i mentalmente aristocra]iei
militare - acelor câtorva spade care ]ineau în spate regatele Evului
de Mijloc.
Credin]a în perenitate [i stabilitate. Mistica definitivului
Credin]a celor mai mul]i dintre noi în perenitatea valorilor pare
de nezdruncinat. De aceea, înainte de a analiza factorii care ne
împiedic\ s\ vedem cu claritate ridurile operelor - fie [i ale acelora
scrise de curând [i socotite drept excep]ionale -, s\ recurgem la
câteva rudimente de teorie literar\.
Opinez c\ valorile artistice se perimeaz\ cu prec\dere chiar din
cauza inten]ionalit\]ii artistice care, contribuind hot\râtor la eficaci-
tatea estetic\, îi prepar\ operei, ho]e[te, la]ul [i c\tu[ele timpului.
Arta a fost interpretat\, nu o dat\, fie ca formare în perspectiva
unui model, a unei norme, fie ca deformare sau reformare - deliberat\
- a unui model, în perspectiva impunerii unui alt model [i a unei noi
norme. Cu alte cuvinte, artistul vizeaz\ ceea ce, în mod curent, se
cheam\ codul epocii, ilustrându-l (academismul) sau contrazi-
cându-l (avangarda). Dac\ respect\ un model sau dac\ e tentat de un
antimodel, produc\torul de literatur\, de pild\, are în vedere, con-
[tient sau nu, pe cititorul apar]inând fie etapei lui istorice, fie celei
imediat urm\toare.
Stabilind, prin chiar acest simplu fapt, operei dependen]a de timp,
inten]ionalitatea duce la ideologie, contur, previzibilitate, adecvare
sau inadecvare la un anumit orizont de a[tept\ri, deci la istoricitate,
la datare prin „rezervare de locuri”, la obsesia Formei care deriv\, în
fond, din îns\[i ambi]ia adecv\rii sau a contrazicerii.
Tiranic\, voin]a de Form\, adic\ inten]ia artistic\, pretinde s\ fie
respectat\; ea oblig\ la o lectur\ subaltern\ care îl înham\ pe
cititor, îi reduce posibilit\]ile de mi[care, îi înhib\ fantezia [i îl
împinge la o neîntrerupt\ [i obositoare raportare la dorin]ele artis-
tice ale autorului, la identificarea mobilurilor lui. Ea atenteaz\ la
voca]ia - fireasc\ - a libert\]ii de lectur\ [i ne semnaleaz\ prezen]a
ap\s\toare a unei grile retorico-ideologice. Ne face s\ sim]im, ade-
sea, odioasa siguran]\ a formei docile ori hido[enia frumuse]ii per-
fec]ionate lent [i cu efort. Senza]ia dobândirii formei pref\cut\ în
virus al perim\rii.
42
Iluziile literaturii române
*
Pentru to]i cei ce gândesc semiotic [i nu scot niciodat\ textul din
ecua]ia - totdeauna revelatoare - a actului comunicativ, este limpede
c\, artistice[te, opera moare [i c\ via]a ei nu poate fi prelungit\
decât prin autosugestie, cu ajutorul sentimentelor cuvenite deprinse
la [coala minciunii artistice, unde se vorbe[te neîncetat despre
eternitatea frumosului etern.
Nu ar fi r\u, desigur, s\ avem la îndemân\, dac\ nu un in-
strument precis de diagnosticare, m\car o metodologie anume, cu
ajutorul c\reia s\ putem recunoa[te imediat formele de via]\, de
cultur\, de art\ care au îmb\trânit, devenind adeseori propria lor
caricatur\. Nu le avem. Anamneza va fi mereu îngreunat\ [i mitul
perenit\]ii marii literaturi (ca [i cultul capodoperelor), va paraliza
investiga]ia.
În lipsa unui instrumentar adecvat [i a unei metode sigure de
diagnosticare a stadiilor perim\rii, ne r\mâne s\ apel\m la datele
empirice pe care ni le ofer\ studiul reac]iilor noastre de lectur\.
Asta în eventualitatea c\ am avea t\ria s\ nu ni le ascundem. Dac\
am avea, de pild\, curajul s\ nu ne prefacem la nesfâr[it c\ operele
m\re]e, geniale etc., fixate definitiv în mausoleul valorilor „perene”,
ne vorbesc mereu [i cu aceea[i intensitate, c\ au asupra noastr\
aceea[i influen]\ cu aceea suportat\ de genera]iile anterioare de
cititori; ori dac\ ne-am decide s\ nu ne mai min]im, cu bun\[tiin]\
sau nu, precum - s\ zicem - autorii de manuale, c\ scriitorii români
de la jum\tatea secolului al XIX-lea mai pot interesa, artistice[te, pe
elevii acestui început de mileniu.
De ar fi s\ lu\m în considerare numai reac]iile noastre cele mai
sincere de lectur\, ar trebui s\ spunem c\ printre ele se afl\: foarte
rar uimirea absolut\, foarte des indiferen]a amabil\ [i aderen]a
par]ial\, nu de pu]ine ori inaderen]a complezent\ care d\ cale râsului
[i, din ce în ce mai des, simpla curiozitate nemotivat\ estetic.
Îmi dau seama c\ perplexitatea e firesc s\ fie rarisim\ cât\ vreme
noul, adic\ numai ceea ce promoveaz\ [i la nivelul formelor un nou
mod de a vedea lumea (Adorno), are statut de „excep]ie”. În schimb,
toate celelalte st\ri [i sentimente sunt încercate adesea în timpul
contactului cu textele. Ele se diversific\ pe m\sur\ ce textul î[i
pierde, o dat\ cu noutatea, valoarea artistic\, pe m\sur\ ce se
asimileaz\, se socializeaz\, ajutat fiind de alte texte asemenea [i de
propria lui circula]ie în sincronie [i diacronie.
Sunt con[tient de faptul c\, pentru foarte mul]i intelectuali de
]inut\ [i de bun\credin]\, e realmente dificil de admis c\, pe de-o
parte, extrem de pu]ine opere sunt radical noi [i c\, pe de alta, [i
43
Eugen Negrici
acestea încep s\ îmb\trâneasc\ din clipa în care au intrat în procesul
de dezindividualizare-socializare.
S\ schi]\m acum, spre a în]elege mai bine fenomenul, o istorie, o
biografie standard a textului ca fiin]\ trec\toare. O oper\, o anumit\,
cutez\toare oper\ este, doar pentru o clip\, inovatoare [i vie numai
atunci când neag\ - cum considera cu dreptate Adorno - toate nor-
mele artistice [i sociale, când contrariaz\, în chip absolut, atât la
nivel formal, cât [i la nivelul con[tiin]ei sociale. S\ simplific\m, mai
întâi, lucrurile.
Sub raport artistic, noul este nou numai fa]\ de un anume sistem
de a[tept\ri, iar acesta nu va întârzia s\-l asimileze treptat, începând
de la unele componente mai „maleabile” ale sale. În absen]a operelor
inovatoare, d\m, de regul\, peste texte care, de[i scrise de curând,
sunt par]ial sau total adecvate sistemului de a[tept\ri ale momentului.
Un exemplu la îndemân\: pân\ [i poeziile scrise de Nichita St\nescu
în faza radicaliz\rii lui corespundeau prin câteva - e adev\rat, pu]ine
- elemente sistemului de a[tept\ri al anilor ’70 (evit\m, cum se vede,
termenul încet\]enit de „orizont”, care pare înc\rcat de conota]ii).
Ajutate de critici comprehensivi [i de conjuncturi favorabile,
textele preponderent inadecvate devin preponderent adecvate, modi-
ficând pe nesim]ite sistemul de a[tept\ri, capabil, acum, s\ recu-
noasc\ drept ale lui elemente formale [i de viziune pe care tocmai [i
le-a apropriat [i nu tocmai f\r\ efort.
Vine, apoi, momentul - mai curând trist - în care textul coincide,
în datele fundamentale ale modelului lui, cu modelul implicit, subîn-
]eles, al sistemului de a[tept\ri. El nu mai ofer\, sub raport artistic,
nici o surpriz\, confirmând - ca multe altele asemenea - a[tept\rile.
Dac\ procesul ar decurge firesc, ar trebui s\ urmeze, dup\ un timp,
blocarea tranzac]iei cu opera [i, pu]in mai târziu, am încerca senti-
mentul binecunoscut al dat\rii acesteia, al îmb\trânirii ei formale.
Se observ\ c\, de[i îmb\trânirea începe - exact ca la fiin]ele vii -
foarte devreme, sentimentul perim\rii apare mai târziu, odat\ cu
con[tientizarea prezen]ei formei caduce.
Dar de-aici încolo lucrurile se complic\ pentru c\, din acest punct
al traseului, intervin, de obicei, ini]iativele exege]ilor, care simt nevoia
s\ suplineasc\ pierderile de substan]\ vital\ din zona valorii artistice
pentru o lectur\ în profit, o lectur\ activ\ care s\ intelectualizeze, s\
culturalizeze „obiectul”. Împin[i de dorin]a de a umple golul, de a face
ceva pentru ca textului s\ nu i se observe ridurile, exege]ii încep s\-l
perceap\ pe p\r]i [i în chei adecvate altor domenii, a[a cum proce-
d\m, în via]\, cu frumuse]ile de odinioar\ la care înc\ mai ]inem.
Nuan]\rile [i perspectivele înnoitoare sunt înlesnite mai ales de
deplasarea interpret\rii noastre spre psihologic, filozofic, mitic-reli-
44
Iluziile literaturii române
gios, istoric, [tiin]ific, etnofolcloric, adic\ spre ceea ce se afl\ în
afara artisticului. La un loc, toate aceste nuan]\ri, toate aceste
efecte, de cele mai multe ori nescontate de autor, reu[esc - ca într-o
transfuzie de sânge - s\-i dea textului un puseu de vitalitate, s\
impun\ senza]ia c\ acolo se mai afl\ via]\.
Efortul de reanimare nu poate, îns\, continua la nesfâr[it, întrucât
survine [i momentul în care textul pare s\ nu mai fie în stare s\ ne
mai vorbeasc\ într-un fel oarecare. Deblocarea raporturilor cu el se
va produce doar dup\ un alt r\stimp în care inadecvarea, de fapt
distan]a lui (de data asta în sens negativ) fa]\ de sistemul de a[tept\ri
în continu\ evolu]ie atinge un nivel care favorizeaz\, în receptare,
efecte din spe]a comicului. A umorului involuntar, mai precis, întrucât
tocmai distan]a în timp de momentul scrierii textului ne face s\-i
admitem stâng\ciile [i nesiguran]a „senil\”, s\ nu-l întâmpin\m cu
dispre], ci cu zâmbetul în]elegerii superioare a metehnelor, a sl\bi-
ciunilor [i a ticurilor senescen]ei.
Un fir sub]ire mai leag\, totu[i, textul acesta c\runt de sistemul
nostru de a[tept\ri, care îi recunoa[te cu dificultate alura. Leg\tura
aceasta va fi, apoi, din ce în ce mai greu de realizat ori de închipuit [i
textul - c\ruia i-am urm\rit ve[tejirea - ni se va p\rea bizar ori
primitiv.
{i atunci curiozitatea noastr\ se va aprinde din nou: e privilegiul
cadavrelor expresive [i al mumiilor de a fi privite cu luare-aminte, ca
obiecte ce radiaz\ o fascina]ie spectral\. Oprim aici mica istorie-pilot
a textului.
*
Se poate afirma cu deplin\ [i trist\ certitudine c\, din clipa în
care nu mai contrazic radical [i cu toate componentele lor sistemul
de a[tept\ri, operele intr\ într-un proces lent [i ireversibil de peri-
mare artistic\. Numai c\ acesta e dificil de observat datorit\ unor
factori specifici de ecranare (lega]i de mitul literaturii [i de complexul
respectabilit\]ii) [i a tendin]ei noastre de a umple, în receptare, golul
r\mas, de cele mai multe ori cu valorile expresivit\]ii (valori de
semnificare), socotite drept valori artistice.
Ne am\gim c\ operele supravie]uiesc artistic prin valorile lor
inten]ionale pentru c\, printr-un efort de „intelectualizare” (de care
rareori suntem con[tien]i), le atribuim o expresivitate asem\n\toare
aceleia - consolatoare - a „mor]ilor frumo[i”?
Trebuie, îns\, s\ ai o mare t\rie s\ po]i declara decesul unei opere
la care genera]ii întregi s-au închinat [i la care tu însu]i ai ]inut cu
ardoare. Din adâncurile fiin]ei noastre doritoare de stabilitate [i de
45
Eugen Negrici
puncte sigure de reper, ceva anume ne împinge s\ facem în a[a fel
încât s\ ne sim]im înconjura]i mereu de turnurile [i contrafor]ii valo-
rilor sigure [i eterne.
Rezisten]a la tenta]ia „revizuirii”. Reprimarea atitudinilor
critice [i a ini]iativelor de primenire a canonului
Analiza prozei române[ti a ultimilor treizeci de ani de comunism
ne confirm\, înfrico[\tor de clar, pierderea credibilit\]ii Formei,
eroziunea ei, dependen]a valorii de ceasul istoriei, viteza cu care,
oricât de percutant\ la apari]ie, opera începe s\ agonizeze, înl\n]uit\,
prins\ în timpul ei artistic, pentru a se perima treptat [i ireversibil.
Cu toate acestea, din mii de motive intelectuale [i sentimentale,
amân\m hot\rârea de a ne desp\r]i furio[i, dezgusta]i sau melan-
colici de ceea ce ne-a emo]ionat odinioar\, dându-ne „satisfac]ii”
literare [i mai ales politice, r\zbunându-ne umilin]ele, existen]a
noastr\ cenu[ie, de vremuri grele.
Este în joc mai ales memoria afectiv\, altfel spus, amintirea nun]ii
dintâi, a momentului privilegiat al primei întâlniri cu opera, care are
loc, de multe ori, la vârsta mirific\ a disponibilit\]ii absolute. Dar
mai e [i temerea c\, renun]ând la un text sau altul, împingând în
raftul doi sau trei c\r]ile pe care le-am venerat, vom r\mâne mai
s\raci [i mai nesiguri, fiindc\ din m\re]ia lor statornic\ se coboar\ [i
peste noi o lumin\ lini[titoare. Când e[ti istoric literar, critic ori
numai profesor de literatur\ [i î]i revine obliga]ia s\ gestionezi cor-
pusul na]ional de „texte fundamentale” - care la noi e, prin for]a
lucrurilor [i a unei istorii ostile, extrem de redus -, nu po]i s\ nu fii
tulburat de oricare asemenea împu]inare [i chiar de orice form\ de
mi[care, de rea[ezare din interiorul, [i a[a s\rac, al ]arcului.
Ce s-a întâmplat imediat dup\ 1948 în cultura român\, când, din
pu]inul pe care îl aveam, am mai r\mas cu scrierile lui Neculu]\,
P\un-Pincio [i A. Toma spre a ne reprezenta literatura, a f\cut ca
mult\ vreme dup\ aceea, ast\zi nu mai pu]in, orice minim\, modest\
încercare de recitire, de „revizuire” s\ fie primit\ cu suspiciune. Mai
mult, cultul capodoperelor [i credin]a în valorile „perene” ale litera-
turii române, adesea exacerbate politic [i diversionist, au atins, nu o
dat\, cote patologice, alimentând megalomania na]ional\.
Tendin]a de tabuizare a patrimoniului literaturii române s-a accen-
tuat sensibil dup\ ce s-a izbutit refacerea lui aproximativ\, printr-o
lupt\ istovitoare [i tenace de un deceniu (1960-1970) cu institu]iile
propagandei [i ale cenzurii comuniste. Ini]iativele de primenire a
canonului - reconstituit, în fine, în jurul anilor ’70 pe baza ierarhiilor
stabilite de G. C\linescu - au fost timide. Pân\ [i neînsemnatele
46
Iluziile literaturii române
atitudini critice, desp\r]irile cumin]i [i tandre de câte un scriitor
(fie el Alecsandri, Bolintineanu, Sadoveanu) ori numai de o parte a
operei acestuia au fost dezavuate discret sau g\l\gios (în stilul
binecunoscut al revistei S\pt\mîna [i al afinilor ei).
Dup\ 1989, mentalitatea aceasta este în continuare precump\-
nitoare [i orice încercare de relativizare a valorilor (a se vedea [i
cazul prozei politice eminesciene) treze[te reac]ii fioroase. La drept
vorbind, cultivarea pio[eniei globale fa]\ de literatura român\ ca bun
na]ional fragil constituise tendin]a definitorie în aria cercet\rii literare
vreme de câteva decenii.
Îns\, în tot acest r\stimp, doar s-a amplificat o anume predispo-
zi]ie, o pornire mai veche, reperabil\ [i înainte de tragica perioad\
postbelic\. Prezen]a ei dovede[te c\ miturile primejdiei [i complexele
onorabilit\]ii au st\pânit [i remodelat con[tiin]a critic\ [i mentalul
românesc chiar în etapele mai pu]in zbuciumate ale istoriei.
*
Pentru c\ [coala, universitatea, criticii din toate genera]iile se
folosesc ast\zi, de fapt, de canonul literar [i de ierarhiile instituite
de G. C\linescu cu ajutorul Istoriei... lui, e instructiv de v\zut cum
reac]iona acesta (con[tient sau nu), în fa]a oric\rei ini]iative de
repunere în discu]ie a valorilor „clasice”.
Limbajul la limita vulgarit\]ii, irit\rile, tehnicile subestim\rii,
ale discredit\rii [i chiar loviturile sub centur\ pe tema antiromâ-
nismului [i neromânismului prezente în „lu\rile de atitudine” ale
criticilor în misiune, servind cu zel politica cultural\ ceau[ist\, ori
ale semidoc]ilor de ast\zi [i dintotdeauna, înv\p\ia]i de mistica
salv\rii idolilor, toate se afl\ in nuce la C\linescu. El ne-a ar\tat cum
trebuie trata]i scepticii.
Teoretizat\ sau nu, obsesia marelui critic este aceea de a izbuti
s\ decupeze un fond de valori perene, o „parte solid\” a literaturii
na]ionale, a c\rei prezen]\ i-ar permite afirmarea „ve[nicei tinere]i a
eternelor modele” [i ignorarea scepticismului critic. Când se str\du-
ie[te s\ impună con[tiin]ei na]ionale un astfel de fond peren - cum
face în Istoria... sa -, relativizarea frumosului este percepută ca o
erezie care tulbură procesul constructiv [i care trebuie crucificată
fără menajamente.
Fa]ă de cei ce î[i permit să aibă dubii, Călinescu devine feroce,
coborând nea[teptat de iute într-o zonă mâloasă, imprevizibilă. Teoria
lovinesciană a muta]iei valorilor e echivalată pur [i simplu cu o
negare a tradi]iei, pentru că „tradi]ia nu înseamnă închistare în forme
nemi[cate, ci păstrarea caracterului celui mai fundamental (!) de
47
Eugen Negrici
na]ie, constând dup\ unii în factorul sânge”. „Transmis\ unui sânge
pur - precizeaz\ criticul aceast\ tez\, pentru noi, ast\zi, aiuritoare -
e o garan]ie de desf\[urare organic\ a culturii”. În trecere fie zis,
suntem avertiza]i de aceast\ fraz\ c\ ne afl\m, totu[i, în fa]a unei
Istorii... de care ne desparte o jum\tate de secol [i înc\ ceva pe
deasupra [i c\ a venit momentul s\ ne p\r\sim idolii, c\ci, nu-i a[a,
numai cel ce p\r\se[te r\mâne fidel.
Tot astfel, Nu de Eugen Ionescu, fiind numai „o carte [treng\-
reasc\”, nu-i provoac\ nici o propozi]ie analitic\ istoricului literar,
de[i o asemenea apari]ie trebuia într-un fel motivat\. În schimb,
Paul Zarifopol este discreditat cu acele argumente nepermise, dar
mereu eficace la noi, tocmai pentru c\, în epoca interbelic\, fusese
cel mai tran[ant în a-[i exprima lehamitea fa]\ de literatura obosit\ a
clasicismului. Reproduc, de aceea, nu f\r\ pl\cere, fragmentul (de
altfel cunoscut) care a stârnit furia c\linescian\ [i care este, cu
adev\rat, o mostr\ de dispre] global fa]\ de clasici [i de sentimentele
lor cuvenite:
„...Ar fi pre]ios [i amuzant s\ surprinzi exact sentimentele persoa-
nelor culte, ale cunosc\torilor prin irezistibil\ voca]ie, la cetirea
corurilor lui Sofocle, a tiradelor lui Corneille, a paginilor de psihologie
f\r\ aliniate ale Doamnei de Lafayette, a portretelor lui La Bruyere,
pline de nume grece[ti f\r\ noim\ [i de aluzii obscure, a versurilor
de neîndurat\ [i adormitoare senin\tate din Hermann [i Dorothea, în
sfâr[it, a groaznicelor discursuri dramatice ale lui Schiller. {i nu-i
vorba de aceea c\, la dep\rt\ri de zeci de pagini, întâlne[ti un rând ori
un vers care î]i irit\ o clip\ aten]ia, ci de opera toat\, întocmai a[a cum
î]i st\ înainte Antigona [i Rodoguna, Georgicele [i Henriada, Ifigenia
[i Andromaca, Tasso, Afinit\]ile elective [i (o groz\vie suprem\!)
Wilhelm Meister, Wallenstein, Don Carlos... Timpul omoar\ orice crea-
]ie intelectual\, în total sau în parte. Ve[nica tinere]e a eternelor modele
este o fraz\ inept\, ie[it\ din min]i strâmte [i lene[e. Cine nu-i peda-
gog, guvernant\ sau ministru de instruc]ie public\, [i are [i altfel
mintea liber\ [i treaz\, î[i m\rturise[te cinstit plictiseala iritant\ care
î]i gâtuie aten]ia în fa]a multora dintre cele mai definitive pagini...”.
Enervat de aceast\ „blazare principial\ pentru clasicism” care îl
face pe Zarifopol s\ nu perceap\ „nici una din fine]ile consacrate”,
„s\ nu aib\ sentimentul direct (!) al frumosului solemn” [i s\ pre-
fere, în locul clasicilor francezi de fabrica]ie pur na]ional\, doi hibrizi
(Anatole France [i Marcel Proust), G. C\linescu îi g\se[te repede o
explica]ie. Una pe care se fundamenteaz\ [i seduc\torul capitol
final al Istoriei... sale - calitatea sângelui: „Cu nume grecesc, ginere
al lui Gherea, Zarifopol simbolizeaz\ spiritul de nega]ie a dou\ rase
sofisticate”.
48
Iluziile literaturii române
R\mâne s\ ne întreb\m c\rui amestec de sânge îi dator\m acest
sofism. Dar s\ revenim la vremurile postrevolu]ionare pentru a
observa câteva lucruri.
*
Chiar cea mai la îndemân\ [i mai stringent\ dintre faptele ce ar fi
presupus un grad de radicalizare - „revizuirea” ierarhiilor literaturii
scrise în comunism - a r\mas, în mare m\sur\, la nivelul inten]iei.
Schimb\rile de locuri, mi[carea din peisaj au fost întâmpinate cu un
mârâit amenin]\tor.
Avântul s\lbatic [i demn al „revizuirii” ce p\rea s\-i anime, la
începutul anilor ’90, pe câ]iva dintre înc\ tinerii litera]i optzeci[ti
r\ma[i în afara jocului s-a stins repede, pleo[tit sub povara repro[u-
rilor. Nu pu]ini s-au gândit la revizuire ca la o pl\tire de poli]e sau ca
la un binevenit moment de rea[ezare a ierarhiilor exclusiv pe criterii
morale, cu mici retu[uri [i invers\ri de locuri. Al]i câ]iva s-au dovedit
lipsi]i de instrumentele de mare fine]e necesare într-o asemenea
întreprindere de evaluare a unui peisaj bizar precum e cel al litera-
turii din ultima jum\tate de secol.
Dar nici cei care posedau asemenea instrumente, criticii [i isto-
ricii literari afirma]i o dat\ cu prozatorii [i poe]ii ultimelor trei
decenii comuniste nu au purces imediat la o explorare rece [i precis\
a literaturii dezvoltate sub guvernare totalitar\. În ceea ce îi prive[te,
exist\ o explica]ie în plus. Inductori de opinie în tot acel r\stimp [i,
uneori, prin chiar statutul lor de „neoficiali”, deveni]i factori de de-
cizie [i crupieri ai jocurilor politicii culturale, ei [i-au s\pat numele
în josul statuilor ridicate. Legându-[i destinul de topul pe care l-au
alc\tuit [i în care ei în[i[i, pe drept cuvânt, au intrat, vor fi, poate,
înclina]i, dar niciodat\ deci[i s\-l modifice radical (nici m\car în
regim de concuren]\).
Împin[i de un eroism al mistific\rii, ei s-au înver[unat s\ iubeasc\
literatura abia ren\scut\ în anii ’60. Au scris despre ea cu disperare
[i cu o filozofie a înf\ptuirii cu orice pre] a ritualurilor, ca [i cum
totul ar fi decurs firesc [i glorios în jur, pref\cându-se a nu fi stinghe-
ri]i de polarizarea ei artificial\ care te obliga, oricum, la fabricarea
unor glorii false, la fraternizarea cu oprima]ii, oricât de mediocri.
Cu o asemenea biografie intelectual\ întemeiat\ pe autosugestie,
pe o politic\ a salv\rii [i pe sentimentul puterii, oamenii ace[tia apar-
]inând, prin destinul lor artistic, unor vremuri teribile pe care noua
genera]ie le ignor\ cu seme]ie, chiar [i ei sunt gata s\ trateze ca pe o
ignobil\ def\imare a întregii culturi na]ionale orice încercare de
revizuire. {i nu e vorba de repunerea în discu]ie a viziunii de ansam-
49
Eugen Negrici
blu a istoriei noastre literare ori a canonului literar, ci pur [i simplu
de cel mai neînsemnat diagnostic critic. Odat\ consemnat în vreunul
din nepre]uitele lor volume, acesta are de partea lui eternitatea.
Astfel, încet-încet, erorile de percep]ie [i distorsiunile de recep-
tare dintr-o etap\ dramatic\ a literaturii române tind s\ se institu]io-
nalizeze, s\ se fixeze pentru mult\ vreme în con[tiin]a critic\, ajutate
[i de mecanismele perfide ale memoriei care refuz\, de regul\, umi-
lin]a, de apatia celor otr\vi]i în aerul politicii, de lipsa de reac]ie a
unui public sastisit, extenuat de senza]ionalul presei [i, într-un sfâr-
[it, complet indiferent la dramele secunde, insipide ale literaturii.
Încurajat\ de indolen]a psihic\, de iner]iile de tot soiul, de nes\-
buita noastr\ relaxare posttraumatic\, vocea celor care decreteaz\
pur [i simplu normalitatea „literaturii postbelice” în]elese ca dat
istoric pare s\ se fi impus cu o trist\ claritate. {i altfel nu e, întrucât,
dup\ destui ani de la Revolu]ie, programele [colare [i universitare,
cursurile, manualele de liceu [i destule lu\ri de pozi]ie cvasioficiale
p\reau a respecta, cu mici retu[uri inofensive, ierarhiile [i sistemul
de valori adjudecate în deceniul opt; ele ofereau, în schimb, rândurile
libere din fa]\, de-a valma, f\r\ examen critic, în cunoscutul nostru
stil reparatoriu, celor care au activat în exil sau au fost ostraciza]i
acas\, pentru a fi uitate deceniile de teroare [i pentru ca marile
porc\rii s\ ia chipul omenesc al concesiilor.
Oripila]i de jalnica postur\ a scriitorului român înc\ în via]\, de
pierderea interesului general pentru valoare [i profunzime, dezam\-
gi]i de sterilitatea momentului, de mahalagizarea gustului [i de
mizeria moral\ ce se l\]e[te în jur, mul]i vor ajunge s\ socoteasc\
literatura scris\ în comunism drept fireasc\, evocând excelen]a [i
splendoarea ei. Nu ar fi un lucru nou, întrucât, p\strând propor]iile,
cam a[a s-a întâmplat [i cu literatura român\ dintre r\zboaie, care
abia dup\ 1947 a devenit de nepre]uit, de neatins, câ[tigând un
nimb mitic [i rolul de etalon.
Se poate afirma c\ teza normalit\]ii literaturii române sub comu-
nism [i a necesit\]ii p\str\rii în istoriografie a statu-quo-ului este pe
punctul s\ se consolideze. Slaba reac]ie la aceast\ dezam\gitoare
nevolnicie a spiritului critic d\ de gândit.
P.S. În parantez\ fie spus, interpre]ii literaturii române nu au
avut cum s\ se ocupe metodic, cu seriozitatea pe care o merit\, de
fenomenul banal al perim\rii [i pentru c\ nu a avut când [i cum s\
se iveasc\ sentimentul perim\rii. În spa]iul nostru cultural, procesul
firesc al alunec\rii treptate în manier\ a unui curent sau a unei
direc]ii literare a fost mereu amânat.
Alexandrinismul - în diversele lui ipostaze - este tot ce poate fi
mai str\in spiritului literaturii române. Când apare, este fie un
50
Iluziile literaturii române
simplu reflex mimetic - efect al racord\rii voite la sensul evolu]iei
altor literaturi care î[i permit s\ îmb\trâneasc\ -, fie consecin]a
imprevizibil\ a unui impuls individual de compensare. Rare sunt
momentele de acalmie, de continuitate lin\ în devenirea literaturii
noastre, care, ca [i aceea a altor popoare pândite de pericole mortale
[i f\r\ o societate civil\ func]ional\, constituit\ temeinic, prezint\
ceea ce în limbajul clinicienilor s-ar numi tulbur\ri de disgenezie.
E limpede, [i din aceast\ pricin\, c\ instrumentele tradi]ionale
de lucru [i calea obi[nuit\ de abordare, clasificare, ordonare, situare,
evaluare (printr-o istorie literar\) nu sunt [i nici n-ar putea fi adec-
vate literaturii române. Literatura dezvoltat\ sub guvernare totalitar\
nu ar putea fi închipuit\ decât ca un soi de teren al anomaliilor
stilistice, cu excrescen]e, forma]iuni insidioase, multiplic\ri stranii,
deform\ri vicioase, concrescen]e defensive.
S-a spus nu o dat\, dup\ 1989, c\ în comunism cuvântul de
ordine a fost „salvarea a ceea ce mai era de salvat”. Aceast\ formul\
- ca [i cealalt\, care apeleaz\ la cuvântul „supravie]uire” - tr\deaz\
starea noastr\ de fapt, cea pe care ar fi trebuit, de mai demult, s\ o
analiz\m cu aten]ie exploratorie, precum medicii cazurile „intere-
sante”. Pentru c\ doar a[a am fi putut dovedi c\ spiritul critic nu se
mai am\ge[te [i c\ suntem în stare de un minim examen autoscopic.
51
Eugen Negrici
b)	Fabrica de sfin]i. Canoniz\ri. Supralicitarea
litera]ilor percepu]i ca „ap\r\tori ai cet\]ii”
Eroi civilizatori, c\l\uze, legiuitori, p\rin]i întemeietori,
oameni providen]iali, directori de con[tiin]\
Surprinde prezen]a st\ruitoare [i puternic\ în con[tiin]a româ-
nilor a unor nume de personalit\]i care au dat speran]\ lumii literelor
în vremuri de restri[te. Este bine s\ ne întreb\m cum apar astfel de
oameni providen]iali [i dac\ splendoarea aurei lor nu se r\sfrânge
asupra pozi]iei lor în canon [i nu are drept consecin]\ supralicitarea
în plan literar.
Suntem din nou obligati s\ recurgem - a câta oar\ într-o astfel de
descriere a fenomenului artistic românesc - la mitologia politic\.
Situa]ia istoric\ [i vicisitudinile noastre de tot soiul au creat mereu
condi]iile unei perceperi patetice a realit\]ii, inclusiv a realit\]ii
literare. Dezordinea intern\, dezastrele militare, amenin]\rile str\ine,
traumatismele politice perceptibile la nivel individual [i colectiv [i
mai ales trecerile repezi, nea[teptate, de la o stare de confort [i
siguran]\ la una contrar\ creeaz\ terenul crizelor de identitate.
În via]a social-politic\, dar, prin rezonan]\, [i în spa]iul cultural,
sentimentul primejdiei [i al unui prezent al confuziei modific\ meca-
nismele selective; oamenii nu se mai recunosc în sistemul institu]io-
nal [i cel axiologic cu care se identificau pân\ atunci; regulile norma-
lit\]ii civice nu mai spun nimic con[tiin]elor tulburate. Vacuitatea
afectiv\ [i moral\ creeaz\ (ne-o spun mitografii) un timp al a[tept\rii
[i al chem\rii (v. Raoul Girardet). Teama ancestral\ de a nu fi p\r\si]i
(pe care o simt copiii) pune st\pânire pe maturi, infantilizându-i.
Ca expresie confuz\ a speran]elor [i a nostalgiilor, se ive[te nevoia
unui substitut al autorit\]ii paterne, ce poate lua chipul unui perso-
naj din prezent sau din trecut - dintr-un trecut al stabilit\]ii [i al
lini[tii. În ce ne prive[te, dat fiind faptul c\ avem o ]ar\ în care
accidentele istorice se ]in lan] [i momentele de echilibru [i certi-
tudine sunt rare, tendin]a de eroificare este constant\ (rareori în
reflux), cum constant\ este [i ivirea miturilor crizei de legitimitate.
S\ nu uit\m c\, începând cu pa[opti[tii, figuri importante ale
vie]ii literare române[ti au avut [i o presta]ie politic\. Dobândind, la
un moment dat al carierei lor, [i girul autorit\]ii politice, autori de
tipul lui Heliade-R\dulescu, Mihail Kog\lniceanu, Titu Maiorescu,
Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Octavian Goga, Zaharia Stancu au trans-
mis un semnal reconfortant scriitorimii. Îns\, [i dac\ nu ar fi venit
din lumea lor, nevoia solidariz\rii cu un conduc\tor, oricare ar fi fost
el, tot ar fi existat printre scriitori.
52
Iluziile literaturii române
Prin firea lucrurilor, cei mai mul]i dintre ei nu au energia s\-[i
asume responsabilitatea autonomiei depline: sunt, cel pu]in în spa-
]iul nostru literar, foarte pu]ine cazuri de autori profesioni[ti - tr\ind,
adic\, din propriul scris. A[a încât scriitorii au dezvoltat foarte
devreme o psihologie a servitu]ii domestice. S-au sim]it, precum copiii
sau adolescen]ii, câteodat\ proteja]i, alteori p\r\si]i sau tr\da]i de
p\rin]ii-protectori [i, nu de pu]ine ori - în plin\ incertitudine sau
frustrare -, au sim]it fie chemarea patetic\ a unui nou st\pân, fie
nevoia invoc\rii nostalgice a unui str\mo[ pozitiv.
Contextul evenimen]ial amenin]\tor [i aceast\ nevolnicie organic\
a literatului - ca [i a cona]ionalilor lui -, care se simte mai bine sub
o umbrel\ de vreme rea (chiar [i atunci când nimic nu o face nece-
sar\), î[i au rolul lor în canonizarea unor personalit\]i artistice.
Mai e nevoie, îns\, ca, pe deasupra, într-un punct anume al
procesului, s\ intervin\ [i o manipulare premeditat\, o punere în
scen\ abil\ [i performant\ care s\ fac\ plauzibil\ [i vie reprezentarea.
Gândul ne zboar\ înc\ o dat\ la C\linescu, f\r\ îndoial\ cel mai
persuasiv dintre regizorii literaturii române [i cel care a izbutit s\
impun\ publicului cititor, pentru un timp uimitor de lung, câteva
mari proiec]ii mitice. Totu[i, proiec]iile lui (ca [i acelea ale altor
critici) nu au fost validate imediat, ci mult mai târziu, într-un moment
greu al culturii române, în vremea marelui pogrom al c\r]ii române[ti
- când aproape orice am\nunt legat de „vremurile bune de alt\dat\”
a c\p\tat o importan]\ dispropor]ionat\.
Când lucrurile au intrat, cât de cât, pe un f\ga[ acceptabil, ma-
nualele, istoriile literare oficiale ([i, în genere, literatura pedagogic\)
au preluat reprezent\rile c\linesciene biografiile portretele unor oa-
meni providen]iali ai literelor [i le-au dat un loc printre modelele
pedagogice ale na]iei. S-a instituit, astfel, cu vremea, un veritabil
legendar na]ional, men]inut în timp [i fortificat de miturile d\inuirii
[i ale respectabilit\]ii.
Dac\ am recurge la clasificarea lui Raoul Girardet, am identifica
relativ u[or modelul Gravitas - o combina]ie impun\toare între
Cincinnatus [i Solon (legiuitorul). Coordonatele modelului sunt clare,
dar întrup\rile lui sunt rare [i, fiindc\ sunt a[a, au p\truns adânc [i
pentru mult timp în memoria colectiv\.
Tipul Gravitas e ilustrat, de regul\, de întemeietori [i legiuitori,
adic\ de cei ce au probat, prin fapte, consecven]a constructiv\.
Destinul lor e legat de momentele de r\scruce ale istoriei, fie ea
istoria evenimen]ial\ sau istoria culturii [i a literaturii. O voin]\
afirmativ\ pus\, cu bun\credin]\, în slujba unei cauze înalte le con-
di]ioneaz\ reu[ita. Ceea ce, s\ recunoa[tem, e mai greu de întâlnit,
c\ci infinit mai bine reprezentat\ la noi este specia agita]ilor sterili.
53
Eugen Negrici
În astfel de împrejur\ri, un personaj care î[i face, de la 20 de ani,
un program de civilizare a poporului s\u [i îl urm\re[te cu o tenaci-
tate uimitoare (e vorba, a]i ghicit, de Mihail Kog\lniceanu) pân\ la
sfâr[itul vie]ii prin ac]iuni viguroase argumentate lucid, nu are cum
lipsi din iconografia neamului.
F\r\ nici o îndoial\, MIHAIL KOG|LNICEANU a fost omul nostru
providen]ial - norocul unei na]iuni ocolite de noroc. Programul s\u
european de sorginte pa[optist\, urm\rind emanciparea românilor
în plan politic (unirea [i dobândirea independen]ei) [i în plan social
[i economic (împropriet\rirea ]\ranilor, lichidarea privilegiilor feu-
dale, drepturi democratice pentru to]i cet\]enii), a avut în vedere [i
cultura, c\reia îi acord\ rolul de sprijinire a ac]iunilor politice de
regenerare na]ional\.
Însu[iri literare denot\ scrisul s\u, dar, în esen]\, ca [i ceilal]i
pa[opti[ti, nu era decât un amator, un „autor de încerc\ri” pe care el
însu[i nu p\rea s\ le pre]uiasc\. Titlul rubricii pe care o deschide în
Dacia literar\ („Scene pitore[ti din obiceiurile poporului”) este repre-
zentativ pentru spiritul costumbrist al unei bune p\r]i a „prozei” lui
alc\tuite din descrieri de obiceiuri [i moravuri scrutate mali]ios
(Soirees dansantes) sau descoperite cu încântare (Nou chip de a face
curte). Impulsul creator nu are o motiva]ie literar\, ci ]ine mai curând
de un soi de curiozitate etnografic\, înte]it\, ca la to]i cei reveni]i din
lumea civilizat\, de impactul euforic al redescoperirii ]\rii.
Ideologul elocvent [i gândirea lui tipologic antitetic\ dau un curs
previzibil imagina]iei creatoare. Doar reflec]ia ironic\ e în m\sur\ s\
îi salveze, pe alocuri, compozi]iile de la c\derea în politic\ [i oratorie.
Cu accentele ei parodice, ironia d\ o [ans\ [i prozei sale sentimentale
pândite de idilism: Iluzii pierdute. Un întâi amor (1841).
Lui Kog\lniceanu îi este, îns\, peste puteri s\ nu cedeze tenta]iei
politice [i observa]iile generale îneac\ repede orice început de plu-
tire. A[a sfâr[e[te, f\r\ s\ fi început cu adev\rat, romanul Tainele
inimei (1850), al c\rui prim [i ultim capitol se pierde în digresiuni
ideologice. Dac\ nu ar fi avut un model francez [i nu ar fi urmat
îndeaproape unul românesc de prestigiu (Costache Negruzzi), proba-
bil c\ [i Fiziologia provincialului în Ia[i (1844), singura pies\ de
rezisten]\ a scriitorului, ar fi fost devorat\ de ideologie.
Scriu eu însumi aceste rânduri cu o strângere de inim\ [i presu-
pun c\ acela[i lucru s-a întâmplat cu to]i cei care au încercat s\
evalueze contribu]ia literar\ a acestui p\rinte întemeietor.
Sacralizat de legend\, un p\rinte-întemeietor este asociat valorilor
de refugiu ale permanen]ei [i conserv\rii. El trebuie s\ fie solid [i
exemplar în toate cele, pentru a putea fi evocat la nevoie ori folosit de
stindard (cum a [i fost) de c\tre orice nou\ mi[care socio-politic\ cu
54
Iluziile literaturii române
visuri înnoitoare. De aceea este evident, la istoricii literari [i cu atât
mai mult la autorii de manuale, tonul prevenitor [i complezent al
analizelor [i silin]a dovedit\ în decuparea unor însu[iri literare care
s\ completeze [i s\ cau]ioneze meritele culturale de necontestat.
*
Genera]ia imediat urm\toare celei a lui Kog\lniceanu l-a dat pe
TITU MAIORESCU, devenit cu timpul ([i cu deosebire în anii comu-
nismului fundamentalist) spiritul tutelar al lumii literelor române[ti.
Mai ales al acestei lumi scriitorice[ti - am fost tentat s\ adaug aici -,
dar mi-am amintit ce prestigiu moral [i politic au avut mereu scriitorii
în spa]iul nostru identitar. A fost, f\r\ nici o îndoial\, o figur\ impun\-
toare [i, mai mult decât atât, un spirit constructiv, „întrupând - cum
scria, patetic, neobi[nuit de patetic, scepticul Lovinescu, la doi ani
dup\ moartea lui - teoretic [i practic triumful principiului moral, sin-
gura ax\ a acestui p\mânt ce-l împiedic\ de a se pr\bu[i în neant [i în
tin\” (E. Lovinescu, Scrieri 1, Editura pentru literatur\, 1969, p. 50).
Nu m\ voi mai str\dui s\-i enum\r marile, binecunoscutele calit\]i
[i înf\ptuirile pe care nu încet\m de un secol s\ le admir\m. S\ le
punem, mai bine, al\turi de cealalt\ figur\ providen]ial\ a secolului al
XIX-lea, Kog\lniceanu, [i, vizitând cu închipuirea [i pe celelalte perso-
naje din galeria c\l\uzitorilor de con[tiin]e, s\ încerc\m s\ descope-
rim notele lor comune. Nu a[ îndr\zni s\ întocmesc portretul robot al
unei asemenea c\l\uze de neam, dar câteva coinciden]e dau de gândit.
A[adar ce impune românilor în general [i românilor din epoci de
tranzi]ie, în special, de cine anume se las\ eiimpresiona]i ? Întâi de
toate, insul trebuie s\ dezv\luie foarte devreme semnele dot\rii
excep]ionale. Ceva din biografie va fi destinat s\ sugereze prezen]a
genei geniului - mit romantic devenit, la noi, mit al plebei însetate de
mir\ri. Nu altfel decât predecesorul Kog\lniceanu [i decât al]i câ]iva
din aceea[i spi]\ ilustr\ (Eminescu, Iorga...), Maiorescu e de o uimi-
toare precocitate : elev la 11 ani al Academiei Theresiane unde d\
dovezile asimil\rii rapide a unei culturi solide [i variate, cu lecturi
în german\, englez\, francez\, italian\, latin\; la 17 ani cânt\re] din
flaut [i traduc\tor al unei povestiri de Jean Paul [i al unor texte din
Lessing [i Klopstock; la 18 ani absolvent, ca [ef de promo]ie, al [colii
din Viena; la 19 ani doctorat magna cum laude în filozofie la Berlin;
la 20 de ani licen]\ în litere la Paris [i, peste un an, licen]\ în drept la
Sorbona; la 23 de ani decan al Facult\]ii de Filosofie [i rector al
Universit\]ii ie[ene. {i unde mai pui c\ aceste competen]e fuseser\
validate în ]\ri ale Europei civilizate, ata[ate, ele însele, ideii de
rigoare [i prestan]\. Legitimarea valorii, precum odinioar\ ungerea
55
Eugen Negrici
cavalerului, are loc departe de cas\, în incinte venerabile. Consacrat
astfel [i reîntors în propriul ]inut, el poart\ deja aureola mitic\ a
eroului civilizator.
Mi se pare, de asemenea, c\ printre însu[irile pe care ar trebui s\
le posede un astfel de p\rinte întemeietor [i „c\l\uz\ a neamului”, se
afl\ - dup\ cât ne las\ s\ deducem galeria eroilor civilizatori - darul
elocven]ei. Cum [tim, Maiorescu, pe urmele lui Kog\lniceanu, este
un extraordinar orator, fapt cum nu se poate mai binevenit într-o
]ar\ f\r\ deprinderea [i cultul scrisului [i al cititului [i în care o
prelegere public\ reu[it\ [i un discurs parlamentar vibrant (precum
în vremea noastr\ o presta]ie bun\ pe ecranul TV) au contat mai
mult decât na[terea unei c\r]i.
Ironia lui strivitoare - preschimbat\, în timp, în brand maio-
rescian - i-a împu]inat rapid posibilii adversari ideologici [i a împru-
mutat un aer jupiterian oric\reia dintre interven]iile lui. Suntem,
fire[te, constrân[i s\ reamintim c\ aceast\ activitate public\ [i
aceast\ elocin]\ au, în genere, mize mari ce ]in de destinul na]iunii.
Nu au fost puse, în cazul lui, decât rarisim în slujba unor cauze
avoc\]e[ti minore. Sprijinite cu vigoare retoric\, pledoariile parla-
mentare ale lui Maiorescu privitoare la reorganizarea înv\]\mântului
rural, la introducerea limbii române ca materie de studiu în licee, la
organizarea înv\]\mântului politehnic, la sprijinirea ardelenilor în
revendic\rile lor na]ionale reprezint\ tot atâtea probe de responsa-
bilitate [i de intuire exact\ a nevoilor vitale ale ]\rii.
Acestei elocin]e întemeiate pe logica de fier [i pe [tiin]a doz\rii
argumentelor spre un efect zdrobitor îi datoreaz\ Titu Maiorescu
autoritatea moral\ [i capacitatea de a da un sens literaturii române.
{i tot în seama ei trebuie puse [i sl\biciunile comentariilor la obiect,
superficialitatea analizelor critice, care dezam\gesc prin schema-
tismul [i simplificarea lor, slujind cursului cuget\rii logice.
Despre meritele propriu-zis culturale ale conduc\torului Junimii
nu e cazul s\ mai pomenesc ceva. Trebuie doar s\ precizez c\ toate
aceste atribute (pe care le-au mai avut [i al]ii) nu ar fi cânt\rit atât
de mult în raport cu sistemul nostru de valori [i nu ar fi impresionat
în m\sura în care au f\cut-o dac\ nu ar fi fost asociate cu alte câteva
tr\s\turi care impun con[tiin]ei colective române[ti din pricini ce
pot fi deduse.
Este vorba de determinare, de credin]a luminoas\ în biruin]a
binelui [i a adev\rului, de perfecta adaptare a gestului la gând [i mai
ales, mai ales de consecven]\. La un loc, ele poart\ numele de caracter.
Ca [i Kog\lniceanu, Maiorescu a avut un proiect pe care l-a îndeplinit
punct cu punct, cu o consecven]\ care îl face un exponent al n\zuin-
]elor subcon[tientului nostru.
56
Iluziile literaturii române
E o statornicie care îl uime[te pe Lovinescu chiar atunci când se
situa pe alt versant al gândirii: „În mijlocul fr\mânt\rilor comune
tuturor epocilor de tranzi]ie, apari]ia lui T. Maiorescu izbe[te prin
unitate: dup\ jum\tate de veac de activitate public\, el se men]ine
înc\ în atitudinea de reac]iune împotriva procesului de forma]ie a
culturii române manifestat\ din tinere]e cu o egal\ convingere [i
chiar expresie, fenomen obi[nuit aiurea, dar rar [i unic, poate, într-o
]ar\ în care jum\tatea unei vie]i e dezmin]irea celeilalte (s.n.).” (Critice,
ed. cit., p. 241)
Descoperim în biografia lui o st\ruin]\ în execu]ie pe care o
reg\sim doar de câteva ori în istoria noastr\ (la Eminescu, de pild\,
în demersul ideologic [i în proiectul poetic). E vorba de acea neclin-
tire, acea fidelitate fa]\ de propriile idei, acea temeinicie la care am
visat mereu [i care se num\r\ printre aspira]iile noastre secrete,
pentru c\ oricum î]i dore[ti ceea ce nu ai [i nu ai v\zut prea des în
marginea noastr\ de lume alunecoas\ [i tic\lo[it\.
Cu astfel de însu[iri, Titu Maiorescu a intrat temeinic [i în con-
[tiin]a publicului artistic, devenind un far de vremuri tulburi, spre
care n\zuie[ti ori de câte ori te sim]i împresurat de cea]\. Centrul
de greutate al personalit\]ii sale complexe, politice [i literare, a
migrat încet-încet spre ceea ce [tim azi c\ reprezint\ el pentru elevi,
studen]i [i litera]i. Cu o formul\ binar\, mitul lui a devenit, cu
vremea, unul strict cultural, implicând îns\ [i o moral\ a culturii -
care deriv\ din morala sa politic\.
Evocat ast\zi mai curând cu sfial\ conven]ional\ la orele dedicate
Junimii, Maiorescu a fost totu[i invocat cu fervoare de cel pu]in
dou\ ori în istoria fenomenului literar românesc [i de fiecare dat\
când spiritul estetic s-a sim]it amenin]at. L-a luat în sprijin întâi
Lovinescu atunci când mi[c\rile na]ionaliste eticiste (s\m\n\toris-
mul, poporanismul, gândirismul ortodoxizant) au v\zut literatura ca
pe un instrument util ideologiei [i au încercat s\ o arunce înapoi în
supa primordial\ premaiorescian\.
De la 1900 pân\ la Primul R\zboi Mondial, s\m\n\torismul, popo-
ranismul, „curente” viguros ostile autonomismului estetic, zdrunci-
naser\ serios autoritatea lui Maiorescu. La chemarea lui Iorga [i a
lui Ibr\ileanu (care duceau, în felul lor, mai departe tenden]ionismul
gherist), mare parte din literatura român\ c\p\tase un ton militant,
chinuindu-se s\ întrupeze principii ideologice (na]ionaliste [i sociale).
Principiile autonomiste vor fi totu[i restabilite de E. Lovinescu [i
de intelectualii de mare prestigiu care îi împ\rt\[eau opiniile (Tudor
Vianu, Paul Zarifopol, Perpessicius, P. Constantinescu, {erban Cio-
culescu, Mihail Sebastian, G. C\linescu). Dar aceasta s-a întâmplat
abia dup\ r\zboi, adic\ dup\ dou\ decenii de înfrunt\ri ideologice în
57
Eugen Negrici
care numele lui Titu Maiorescu a avut darul s\ adune o[tile risipite
[i înfrico[ate.
Tot la numele mitic al lui Maiorescu s-a recurs [i atunci când
mi[carea tradi]ionalist-ortodoxizant\ ini]iat\ de Nichifor Crainic la
Gândirea a fost pe punctul s\ devin\ atotputernic\, sprijinit\, cum
era, de dreapta legionar\. Au sim]it nevoia s\ apeleze la numele lui
Maiorescu [i s\ se regrupeze înd\r\tul autorit\]ii lui pân\ [i vechii
adversari, urma[ii militantismului de sorginte gherist\ (Ralea, Su-
chianu, Ibr\ileanu), atunci când s-au sim]it sufoca]i sub presiunea
for]elor obscurantiste de dreapta.
Când for]ele obscurantiste de stânga au venit la putere în România
ocupat\ de Armata Ro[ie, autonomismul estetic a primit o lovitur\
mortal\. Cu aura sa de p\rinte întemeietor, de c\l\uz\ [i legiuitor,
Titu Maiorescu a devenit ]inta principal\ în atacul dezl\n]uit împo-
triva valorilor neamului. Scos din libr\rii, biblioteci [i programe
[colare, denigrat constant [i acoperit de dejec]ii de criticii-procurori
ai regimului, el a coborât în straturile latente ale con[tiin]ei.
În vreme ce regimul devenea tiranic, sugrumând libertatea de
crea]ie, în adâncuri, mitul s\u în vremelnic\ adormire î[i colecta
energii noi, a[teptând ivirea unei fisuri. La începutul anilor ’60 ea
s-a [i produs [i întregul, dificilul proces de înnoire care s-a pornit
atunci, zdrobirea îns\[i a lan]urilor de fier ale „realismului socialist”
au fost duse în numele ideilor maioresciene. Numele criticului a
c\p\tat din nou rezonan]e eroice, contopindu-se în imaginea mitic\ a
fondatorului unei noi ordini.
{i, cum se întâmpl\ adesea (propor]iile mitiz\rii lui Eminescu
stau m\rturie !), meritele lui Maiorescu (ca ale tuturor celor cu-ane-
voie-recupera]i) au crescut neostenit, de[i s-ar fi cuvenit circum-
scrise numai criticii culturale (el o numea critic\ general\), care
avea în vedere c\l\uzirea spiritului public [i îndrumarea culturii.
E[ti descump\nit s\ consta]i c\ [coala îi supraliciteaz\ [i ast\zi
judec\]ile [i observa]iile (care doar întâmpl\tor sunt analitice), igno-
rând faptul c\ ele apar]in unui om al începuturilor. S-ar fi întâmplat
oare a[a dac\ literatura român\ ar fi evoluat firesc?
Caracterul „embrionar” [i „neîndestul\tor” al criticii sale, remar-
cat de Lovinescu înc\ din 1915 (v. Critice), s-a profilat cu claritate
dup\ ce înfloritoarea critic\ interbelic\ - exegetic\, impresioniste,
perfect sincronizate - a dat un nou statut, modern, actului interpre-
tativ. {i aceia dintre noi care au intrat, în anii ’60 (anii revan[ei
esteticului [i ai suprema]iei valorii în sine a textului), în contact cu
opera sa revenit\ în circuit pe un val de simpatie general\, au remar-
cat cu strângere de inim\ c\ judec\]ile m\surate [i ]inuta aulic\ a
textelor sunt cam tot ce poate interesa.
58
Iluziile literaturii române
Cu toate acestea, de la jum\tatea anilor ’60 pân\ ast\zi, nu mai
po]i descoperi în manuale [i exegeze nici o fraz\ minimalizatoare [i
nici m\car una rece, exact-situativ\, în leg\tur\ cu analizele sale
critice precare. Ele sunt citite [i citate cu un respect ipocrit, adic\ prin
prisma presta]iei generale a autorului. Procesul recept\rii pare a se fi
blocat [i, pentru mul]i ani, mitul consolidat [i reconsolidat al Legiui-
torului ne va înrâuri percep]ia. Ne-a p\r\sit spiritul critic tocmai în
fa]a operei celui c\ruia îi dator\m în]elegerea importan]ei lui.
Dup\ un secol în care au avut loc dou\ tentative (dintre care una
reu[it\) de ideologizare [i de lichidare a literaturii ca literatur\,
suntem puternic ata[a]i de acest mit al omului providen]ial al cultu-
rii române. La începutul aceluia[i secol al XX-lea, când pu]ini i-ar fi
prev\zut ororile, Lovinescu î[i putea permite s\ vad\ limpede [i s\
identifice, cu o precizie ce ni se pare azi brutal\, lipsa de apetit critic
a marelui critic:
„Posteritatea va r\mâne nedumerit\ dinaintea omului care, minte
critic\ atât de limpede, a putut tr\i un sfert de veac al\turi de
Alecsandri f\r\ s\-i fi studiat opera, al\turi de Eminescu pentru a-i
închina câteva pagini literare de dreapt\ pre]uire, dar str\ine de
problemele criticii moderne [i al\turi de Creang\ f\r\ s\-i fi consacrat
o singur\ pagin\; care a putut p\stra aproape dou\zeci de ani ma-
nuscrisele lui Eminescu f\r\ a le fi b\nuit nu numai valoarea artis-
tic\, dar nici însemn\tatea lor cultural\. Limitat la formele abstracte
ale cuget\rii logice [i la cadrele culturii generale, Maiorescu nu s-a
coborât la critica literar\.” (Critice, ed. cit., p. 248).
*
S-ar putea avansa ipoteza c\ astfel de p\rin]i întemeietori, oameni
providen]iali, c\l\uze [i legiuitori apar doar la începutul (sau, mai
bine zis, la sfâr[itul) unui ciclu cultural sau istoric. Nevoia de a
urma pe cineva, de a se îmb\rb\ta prin prezen]a sau opinia cuiva [i
de a sim]i deasupra umbra unei autorit\]i tutelare va fiin]a îns\
mereu, c\ci specia noastr\ - nu altfel decât aceea a primatelor - e
f\cut\ s\ urmeze [i s\ se supun\.
În una sau alta din perioadele istorice în care mecanismele selec-
tive func]ioneaz\ sub presiunea sentimentului nevoii de stabilitate
[i siguran]\, [i alte personaje ale lumii culturale române[ti au fost
percepute ca autorit\]i morale demne de a fi crezute [i urmate.
Autoritate tutelar\ moral\ a avut NICOLAE IORGA pân\ la Primul
R\zboi Mondial [i o vreme dup\ aceea. Erodat\, m\cinat\ în politic\
[i privit\, de la un moment dat, cu mefien]\ de o parte a elitei
literare, personalitatea istoricului [i literatului nu a încetat s\ inti-
59
Eugen Negrici
mideze, s\ impun\ [i chiar s\ fascineze câteva categorii intelectuale,
altfel majoritare.
Cum se [tie, a fost socotit, de foarte devreme, un geniu precoce [i
un adev\rat fenomen natural, stârnind, prin [tiin]a lui de carte,
exalt\ri în lumea presei [i în mediul academic. Chiar mai repede
decât Eminescu, [i el va fi declarat „luceaf\r genial în domeniul
[tiin]ei”. Prestigiul interna]ional [i recunoa[terea forurilor [tiin]ifice
din marile ]\ri ale lumii au înt\rit aceast\ percep]ie.
Dintre celelalte însu[iri ale portretului canonic al „omului provi-
den]ial” pe care le-am extras din biografiile lui Kog\lniceanu [i Maio-
rescu nu lipse[te voca]ia organizatoric\, Iorga fiind un prodigios
întemeietor de institu]ii culturale, un fondator de reviste, publica]ii
academice, [coli [i case de cultur\ române[ti în str\in\tate, un
neîntrecut ini]iator de congrese [i reuniuni interna]ionale [i confe-
rin]e na]ionale, mi[c\ri politice [i curente literare.
Nici darul oratoriei nu e absent din re]et\. Fire[te, nu toate spi-
ritele sub]iri ale vremii lui i-au gustat frazele interminabile între-
rupte de paranteze interminabile. Ast\zi, ascultate de pe discuri,
ele sunt mai curând dezam\gitoare (ca mai toate vocile celebre de
actori [i oratori înregistrate atunci).
Îns\, sarcasmul [i patosul mâniei stârnit din senin îl f\ceau im-
previzibil [i atunci verbul s\u - spun contemporanii - c\p\ta o stranie
incandescen]\ profetic\. Spre deosebire de Kog\lniceanu [i Maiorescu
- retori rezonabili, decen]i, superiori ironici cel mult -, Nicolae Iorga
p\rea s\ ]in\ deasupra capului tablele legii, preg\tit s\ anun]e în
orice clip\ urgia ce va s\ vin\ asupra neamului s\u nerecunosc\tor.
Colosal, vast, uria[, covâr[itor sunt cuvintele care vin adesea pe
buzele celor ce l-au v\zut, citit sau audiat. 1400 de titluri de c\r]i,
25 000 de titluri de studii [i articole, sinteze generale, sinteze par-
]iale, culegeri de documente, prima istorie complet\ a literaturii
române, 100 000 de scrisori, un num\r greu de precizat de discur-
suri, piese, versuri, note, evoc\ri, portrete, cuget\ri, însemn\ri de
c\l\torie, traduceri. „Schimbând ceea ce e de schimbat, N. Iorga a
jucat în cultura român\, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire”,
scria G. C\linescu în 1941.
Trebuie s\ mai ad\ug\m c\ apari]ia lui impresionant\, capabil\
„s\ aplece frun]ile” (Mircea Eliade), a avut loc un pic cam târziu pe
scena politic\ [i cultural\ româneasc\, unde spiritul critic prinsese
r\d\cini. Încet-încet, s-au înmul]it vocile celor care au îndr\znit s\
amendeze postura lui de geniu totalitar [i consecin]ele ei. Dorin]a de
a fi specialistul total care soarbe „apa tuturor” (G. C\linescu) [i nu
las\ nimic neînceput l-au transformat într-un poligraf neobosit cu
reu[ite geniale [i cu platitudini descalificante, cu un aparat critic
60
Iluziile literaturii române
adesea fictiv [i încropit cu o nep\sare suveran\ fa]\ de opinia con-
temporanilor.
În pofida rezervelor de tot felul, a radicaliz\rii opiniilor potrivnice
[i a decep]ionantei sale cariere politice care ar fi putut ruina orice
mit, în lumea preo]ilor, a înv\]a]ilor, a literatilor p\[uni[ti - alc\tuind
grosul [tiutorilor no[tri de carte -, lorga a continuat s\ joace rolul
marelui „dasc\l al neamului” c\ruia îi dator\m obedien]\.
Abominabila crim\ de la Strejnic a fost resim]it\ ca un atentat
mâr[av la fiin]a neamului. O parte din zidul de ap\rare al cet\]ii
c\dea doborât dinl\untru, glasul care prevestea primejdiile amu]ise.
Martiriul celui perceput de mul]i drept c\l\uz\ [i om providen]ial al
na]iunii a reînc\rcat cu noi energii mitul, energii de care acesta va
avea nevoie spre a rezista presiunii demolatoare a ideologiei comu-
niste. Pe toat\ perioada comunismului fundamentalist, mitul, trecut
în [oapt\ de la p\rin]i la copii, s-a întremat pe întuneric, a[teptând
ca bobul de grâu momentul reînvierii.
Maculat\ constant [i ]inut\ sub obroc în vremea pogromului c\r]ii
române[ti [i a vân\rii valorilor na]ionale, figura c\rturarului a fost
redescoperit\ în anii ’60, când tencuielile ideologiei obscurantiste [i
antina]ionale au c\zut de pe zidurile culturii noastre. Nicolae Iorga a
avut atunci un al doilea moment de glorie [i, pentru un num\r de
ani, s-a vorbit numai în termeni elogio[i despre opera lui. Fa]\ de el,
ca [i fa]\ de to]i dificil - [i de curând - recupera]ii acelor ani ’60,
critica a fost complezent\ [i prevenitoare. Limbajul vetust al poeziilor
[i nesuferitul, nest\vilitul patos oratoric al pieselor n-au trezit sar-
casmul [i nici m\car ironia casant\ pe care le provocaser\ alt\dat\
unui Arghezi sau Lovinescu.
S-a insistat pe memorialistic\ - înc\ proasp\t\, pe publicistic\ -
exaltând dragostea de ]ar\, pe evoc\rile [i portretiz\rile cuceritoare
[i, în genere, pe m\re]ia ansamblului. Criteriile de valorizare s-au
adaptat acestei atitudini favorabile, înaltei cote morale a omului
providen]ial Iorga, a c\rui personalitate mitic\, eroic\, se cere doar
evocat\ în termeni generali.
Se confirm\, astfel, intui]ia lui C\linescu din 1941 : „Nicolae Iorga
apare masiv privit de departe, prin num\rul uria[ de tomuri scrise
[i prin multiplicitatea preocup\rilor. Totu[i, imensa oper\ e ocupat\
mai mult cu personalitatea [i omul va tr\i mai ales la modul eroilor
din istorii [i în m\sura în care va fi evocat”.
*
În anumite circumstan]e politice, autoritate moral\ au c\p\tat [i
alte personalit\]i literare de mai mic\ sau mai mare anvergur\.
61
Eugen Negrici
Uimitoare este cota de prestigiu atins\ în regimul comunist -
furnizor de spaime - de unii dintre scriitorii no[tri ale c\ror biografii
nu ofer\ prea multe argumente schimb\rilor radicale de optic\ de
mai târziu. Numai anormalitatea unei societ\]i [i a unei literaturi ale
c\ror sisteme de valori aflate sub presiunea ideologic\ nu reu[esc
s\ se a[eze poate s\ explice asocierea, în imaginarul popular, a unor
personaje ca Bogza, Jebeleanu, Macovescu, Stancu, Arghezi, Paler
cu simbolurile verticalit\]ii (copacul în furtun\, farul, coloana).
{i, înc\ o dat\, suntem tulbura]i de felul cum primejdia, golul
istoric, o realitate patetic\ pot s\ împing\ în fa]\ un personaj, [i cum
acest personaj devine expresia confuz\ a speran]elor noastre.
Cum se [tie, TUDOR ARGHEZI nu a fost niciodat\ un ghid moral,
un model de autoritate civic\: Consistoriul îl exclude, în 1911, din
cinul c\lug\resc; se las\ subven]ionat de Al. Bogdan-Pite[ti [i apoi
de al]ii, scriind pamflete la comand\; r\mâne în Bucure[tiul ocupat
[i, finan]at de germani, public\ în oficiosul Bukarester Tageblatt,
fiind condamnat, în 1919, la 5 ani de închisoare pentru colabora]io-
nism; este gra]iat la interven]ia lui N. Iorga, pe care îl va ataca mai
apoi cu agresivitate; interzis 7 ani de comuni[ti, e retip\rit dup\
1954, devenind repede poetul oficial decorat cu Ordinul Muncii,
laureat al Premiului de Stat (1957), util propagandei [i legitimând,
prin personalitatea lui, un regim represiv; din oportunism, ]ine un
discurs slugarnic la Kremlin [i public\ volume ilustrând teze mar-
xiste sau oficiale (1907 - Peizaje, Cântare omului, Din drum) etc. etc.
Cu toate acestea, în ultimii ani ai vie]ii sale, Arghezi a devenit un
personaj respectabil [i nu exclusiv prin valoarea operei, ca pân\
atunci. Con[tiin]a colectiv\ l-a înc\rcat cu responsabilit\]i [i l-a
închipuit ca pe un reazim moral al culturii noastre aflate la grea
cump\n\. Venea dintr-un trecut literar aureolat [i jinduit, str\b\-
tuse infernul izol\rii [i înfomet\rii (1947-1954), era sacralizat prin
legend\.
Despre opera marelui poet, cei ce urmau atunci cursurile liceale
[i cei intra]i la jum\tatea anilor ’50 în facult\]i de profil umanist nu
aflau mai nimic de la orele de curs. Dar zvonurile, [oaptele, lecturile
furi[e din volumele sc\pate din pogromul c\r]ii române[ti d\deau
aur\ personajului.
Câ]iva ani buni, a fost singurul scriitor important recuperat de
partid. Care partid miza pe uria[ul efect propagandistic al gestului
de clemen]\ [i umanism pe care îl comisese. Iar poetul, care nu era
un novice în arta pertract\rilor [i a [antajului discret, a [tiut s\
stoarc\ toate avantajele cu putin]\, inclusiv pe acela de a interveni în
derapajele ideologice [i de a modera, cu o vorb\ bine [i unde trebuie
spus\, virulen]a înc\ prezent\ a fundamentali[tilor partidului.
62
Iluziile literaturii române
Scriitorii [i criticii de bun\-credin]\ ai vremii s-au uitat spre el ca
spre un ghid [i un stâlp, stâlpul cel mare al unui edificiu care abia se
reconstruia. De altfel, la începutul anilor ’50, [i în toat\ aceast\ tranzi-
]ie de la etapa stalinismului integral la aceea a liberaliz\rii diversioniste
din anii ’60 ([i, de fapt, în întreaga perioad\ comunist\), s-a sim]it
nevoia prezen]ei unor personalit\]i care s\ restabileasc\ încrederea în
valorile permanen]ei [i în existen]a unui patrimoniu na]ional inalienabil.
{i Tudor Arghezi era omul potrivit la momentul potrivit, adic\
acela în care prevaleaz\ nevoia de certitudine. Ca zid r\mas în pi-
cioare al unei case în ruin\, el a fost fortificat cu elogii [i ferit de
cl\tin\ri [i eroziuni. Critica nu a emis decât exclama]ii admirative la
fiecare dintre apari]iile sale editoriale, iar [coala a preluat imediat,
ca materie de studiu, 1907 - Peizaje [i Cântare omului, construc]ii
greoaie, teziste, palide ar\t\ri ale verbului arghezian. Pe scena litera-
turii s-a ]inut cont, pân\ la sfâr[itul vie]ii poetului, de oricare din
replicile lui. A fost glorificat din pricini diferite [i de c\tre criticii de
partid, [i de c\tre cei ce supravie]uiser\ taifunului comunist, [i de
c\tre criticii tineri ce î[i croiau atunci destinul.
Parcimoniosul [i mai curând retractilul Tudor Vianu se chinuie[te
într-o carte din 1964 (!), intitulat\ Arghezi, poet al Omului. „Cântare
Omului” în cadrul literaturii comparate, s\ dea poemului noului Ar-
ghezi o m\re]ie pe care nu o are, ata[ându-l seriei marilor antropo-
gonii universale.
Se poate spune c\ un subcod al pio[eniei [i al respectului canonic
a bruiat constant decodarea, reprimând orice atitudine critic\. Vreme
de un deceniu, Arghezi a reprezentat pentru lumea literar\ româ-
neasc\ în derut\ un substitut al autorit\]ii paterne. El a fost urmat,
de-a lungul tulburatei istorii comuniste, de al]ii care, episodic, au
jucat, mai r\u sau mai bine, ceea ce mitografii numesc „rolul tat\lui
reg\sit (sau reîncarnat)”.
*
Prea pu]ini sunt dispu[i ast\zi s\ cread\ sau s\-[i aminteasc\,
dar a existat, dup\ moartea lui Arghezi, un scurt episod în care
discretul poet ALEXANDRU PHILIPPIDE a jucat, f\r\ voia lui, rolul
de ghid moral [i director de con[tiin]\. Prin felul s\u de a fi sobru,
rezervat [i prin op]iunea declarat\ pentru perfec]iunea formal\,
pentru marile valori ale trecutului [i, în genere, pentru tot ceea ce
dureaz\ [i se impune ca fundamental, imperturbabilul Al. Philippide
a întruchipat, pentru câ]iva ani, ideea de rigoare [i de stabilitate. A
insuflat - prin gravitate [i seriozitate - respect [i a fost asociat, în
imaginarul contemporanilor, solidit\]ii clasice.
63
Eugen Negrici
Într-un anume fel, un astfel de spirit conservator, adept al „c\ii de
mijloc”, adversar al experimentelor [i improviza]iilor artei moderne,
dar nu unul primitiv, convenea [i regimului aflat în prim efort de
legitimare [i care nu de salturi la antipozi avea nevoie spre a-[i
proba dorin]a de schimbare. S\ ne amintim c\ însu[i programul de
„valorificare a mo[tenirii culturale” început de la jum\tatea anilor
’50 lua în considerare doar operele canonice ale literaturii Occiden-
tului [i marile crea]ii române[ti clasice.
Al. Philippide nu se l\sase purtat de valul înspumat al poeziei de
partid [i nu se compromisese iremediabil imediat dup\ 1948. Avea,
cu alte cuvinte, atuurile unui scriitor de mare prestan]\, condamnat
s\ intre în manuale: trecut onorabil, cumin]enie stilistic\, un tip de
creativitate moderat\ (nici platitudine narativ\ realist-socialist\, nici
obscuritate modernist\).
Poezia lui d\ satisfac]ii profesorilor de elit\ [i, deopotriv\, elevilor
lor silitori: e un teren de vehiculare a no]iunilor culturale [i a motive-
lor literare de tot felul (care pun în mi[care ma[ina comparativismului
doct); concretizeaz\ abstrac]iuni [i dezvolt\ teme de mare noble]e;
exploateaz\ motivul romantic al c\l\toriei imaginare, alternând peisaje
[i secven]e istorice stilizate [i comentate filozofic, într-o sintax\ curat\;
con]ine o epic\ relatabil\ [i parabole ce pot fi limpezite în clas\.
}inuta de gal\ pe care o sugereaz\ ansamblul crea]iei sale l-a
împins în galeria personajelor cu autoritate moral\, iar teoriile lui,
de bun-sim] estetic [i formulate elegant, au fost adjudecate de [coal\
(ca [i autorul lor, r\mas în manuale pân\ de curând).
S-a instaurat un soi de consens [i, din moment ce [coala i-a dat în
program\ un loc de mare scriitor, îi va fi greu criticului s\ strige c\
regele e gol: declama]ie searb\d\, narativitate c\znit\ [i previzibil\
în ciuda mantiei ]esute din motive celebre, absen]a unui real sim] al
grandiosului, neputin]a de a sc\pa din când în când h\]urile.
*
În cazul lui Arghezi [i, întrucâtva, [i în cazul lui Philippide -
deveni]i, într-un moment al vie]ii lor [i al vie]ii noastre literare de
dup\ 1955, modele de respectabilitate [i de autoritate moral\ (amin-
tind de tipul Gravitas) -, tendin]a de eroizare a fost la început spontan\,
spre a fi, mai apoi, înt\rit\ de autorit\]i prin manipulare voluntar\.
Ca o prob\ de bizarerie, exist\ în imprevizibila noastr\ literatur\
câ]iva scriitori care, profitând de confuziile provocate de rapidele,
brutalele modific\ri ale barometrului politic, [i-au putut alc\tui un
nou chip moral [i, prin câteva ingenioase puneri în scen\, au izbutit
s\ se relegendeze în ochii opiniei publice.
64
Iluziile literaturii române
Este situa]ia lui GEO BOGZA, dar [i a altor „directori de con[tiin]\”
ai anilor ’70 [i ’80. El face parte din marele lot al scriitorilor care, din
oportunism [i pentru privilegii administrative, au slujit cu temei
politicii antina]ionale [i criminale a PMR, în cea mai detestabil\
perioad\ a evolu]iei lui ca partid conduc\tor.
Înainte de r\zboi, versificase închipuiri aberante, insanit\]i [i enor-
mit\]i sexuale de liceist, sub impulsul juvenil de epatare „în negativ”;
scrisese, mai apoi, atroce, negre reportaje sociale care, împreun\ cu
micile fi]e iconoclaste [i cu gesturile de frond\ antiburghez\, l-au
împins în grupul avangardi[tilor. Prin ei s-a legitimat ca antifascist,
spre a putea fi mai lesne asimilat de noua putere. Nu s-a l\sat,
precum mul]i al]ii, doar înregimentat. A vrut s\ se [tie a[ezat confor-
tabil în noua ierarhie oficial\ a literaturii de partid [i pentru asta nu
a pregetat s\ ac]ioneze ca un stalinist militant [i un propagandist al
politicii de sovietizare a României: conving\tor, talentat, influent.
C\r]ile de reportaje publicate pân\ în 1956 (Începutul epopeii,
1950; Por]ile m\re]iei, 1951 ; Meridiane sovietice, 1953; Tablou geo-
grafic, 1954 etc.) introduc informa]ia distorsionat\ ideologic în meca-
nismul compensator al retoricii magnific\rii. Gra]ie mitului s\u de
Om al Cet\]ii, aceste c\r]i au f\cut [coal\. Din ele, reporterii de
duzin\ de atunci [i de mai târziu au înv\]at adev\rul simplu [i
profitabil c\ totul, într-un regim totalitar, poate fi mistificat: ser-
vindu-te de câteva condimente expresive [i cu pu]in\ abilitate „liric\”,
po]i a[eza aureola m\re]iei oric\rui fapt m\runt, oric\rui personaj
nevolnic [i chiar unei tic\lo[ii.
Schimb\rile politice de dup\ 1956 [i mai ales acelea, radicale, de
dup\ 1964 îl oblig\ pe Geo Bogza la pruden]\ [i la retu[uri strategice.
Î[i republic\ în volume retrospective textele lui interbelice de mare
efect (cele care dibuiau sublimul ascuns în cotloanele mizeriei umane).
Din când în când comite, pentru publicul cultivat, gesturi simbolice,
teatrale, de efect imediat. Încearc\ - f\r\ mare succes - capacitarea
noului conduc\tor, prea preocupat, îns\, acesta, de cur\]area tere-
nului, de eliminarea vechilor lideri prosovietici [i de consolidarea
puterii absolute. {i care [i juca pe cartea antisovietismului.
Dar a venit [i anul 1971, minunatul an f\r\ de care multe din
carierele vedetelor literaturii anilor ’50 ar fi r\mas încenu[ate. E
important de amintit c\ cele mai multe recondi]ion\ri morale, relegiti-
m\rile lichelelor din anii stalinismului integral s-au produs în anii
’70 [i ’80, pe fondul decep]iei suferite de societatea româneasc\
odat\ cu declan[area „minirevolu]iei culturale” ceau[iste [i cu ivirea
sentimentului, n\sc\tor de mituri, al unei primejdii politice grave.
În unele din tabletele publicate de Bogza în Contemporanul, citito-
rilor li se pare c\ întrev\d, prin ce]urile limbajului esopic, gesturi de
65
Eugen Negrici
mare demnitate, lu\ri de atitudine în diverse chestiuni sociale [i
politice iritante [i c\ o con[tiin]\ cet\]eneasc\ e decis\ s\ vegheze
destinul acestei ]\ri. Selectate, în 1974, în volumul cu un titlu
(Paznic de far) care induce analogia, ele îi procur\ conformistului
deceniului stalinist un capital de credibilitate enorm.
Discursurile teribile din [edin]ele Uniunii împotriva unor perso-
naje expirate (cum era Beniuc), punerea în mi[care a extraordi-
narului s\u mecanism retoric cu orice prilej vor fi înt\rite printr-un
num\r de gesturi solemne care sugereaz\ onestitatea, grija colegial\,
stima pentru valorile na]ionale (organizarea de pelerinaje [i descin-
deri cu flori, protec]ia oferit\ unor neferici]i, cultivarea celor pe
nedrept uita]i, semnarea cu fast a unor proteste inofensive).
Gra]ie presupusului s\u trecut de om de stânga, nu se simte
periclitat [i î[i poate permite s\ fie mai sonor când al]ii vorbesc în
surdin\. Imaginea scriitorului continu\ s\ se retu[eze într-un orizont
de a[tept\ri specific „epocii de aur”. Chiar scrise în alte circumstan]e
- propice revoltei anarhice -, un număr considerabil de texte din
volumul retrospectiv Orion (1978) sunt socotite trimiteri la erorile
lui Nicolae Ceau[escu.
Însă mai ales angajarea directă [i vizibilă în demascarea publică a
plagiatului lui Eugen Barbu - om al lui Ceau[escu [i al Securită]ii [i
delator oribil al scriitorilor importan]i ai ]ării - i-a conferit lui Geo
Bogza aureola prestan]ei morale absolute. Acest gest de discreditare
indirectă a unei conduceri abuzive va inaugura seria actelor de bra-
vură politică a scriitorilor români, care - după o vorbă a lui Fănu[
Neagu - î[i iau curajul să dea palme lui Ceau[escu pe obrazul oa-
menilor lui.
Nu încetăm să ne mirăm cât de pervertită ajunsese societatea
românească [i câtă nevoie de autoritate avea în acele vremuri tulburi,
dacă un oportunist de talent, apt să schimbe op]iunile fără regrete
retrospective, ca Bogza, a fost mitizat, creditat cu toate atributele
seriozită]ii [i moralită]ii solemne, devenind, pentru mult timp, ceea
ce se autosugestionase a fi: Paznic de far.
Nimbul nu se va stinge nici după Revolu]ie, lumina lui perturbând
receptarea [i interzicând obiec]iile. În absen]a ini]ierii, în lumea
literelor, a unui proces veritabil de „revizuire critică”, Dic]ionarul
general al literaturii române (ca [i manualele de liceu, de altfel) oferă
un repertoriu de exclama]ii entuziaste [i colec]ii de superlative:
„Bogza rămâne pretutindeni un liric profund, un poet modern tulbu-
rător care î[i extrage inspira]ia din medita]ia continuă [i pasionată
asupra condi]iei omului contemporan...”; „În tot ce scrie, el are
capacitatea de a se înăl]a la gestul solemn, de a găsi tonul patetic, de
a uimi prin simbolistica sublimată a experien]ei anodine [i, uneori,
66
Iluziile literaturii române
chiar de a descoperi sensul tragic al existen]ei umane într-o lume
profan\, care tr\ie[te doar în prezentul imediat”; „Prin aceste proze
poetice, B. este la noi creatorul reportajului literar, gen în care a fost
adesea imitat, niciodat\ îns\ egalat... Scriitorul a pus în ele toat\
personalitatea sa solemn\ [i patetic\, ve[nic uimit\ [i sensibil\ la
«frumuse]e [i grandoare», aplecat deasupra realit\]ii imediate, dar
perceput\ din «perspectiva lui Sirius», p\[ind prin mizeria lumii
înconjur\toare, dar cu capul în cerurile sublime”.
Ploaia de elogii din dic]ionar (care s-ar cuveni s\ aib\ o anume
decen]\ stilistic\...) reflect\ ploaia de elogii din majoritatea studiilor
critice. Se bucur\ de laude sufocante nu numai Cartea Oltului, „capo-
dopera sa, carte unic\ în literatura noastr\”, ci [i Meridiane Sovietice
(1953), „relatare însufle]it\ a unei c\l\torii pe o sut\ de meridiane”,
carte „menit\ mai cu seam\ s\ confere un relief simbolic prezentului,
temele recurente contrapunctic fiind timpul m\surat «solemn [i
grav» din turnul Spaski al Kremlinului [i c\l\toria cor\biilor pe
marile fluvii [i m\ri, de la argonau]i pân\ la vasul «Aurora»”.
Admira]ia care pân\ ast\zi o poart\ unii intelectuali români pa-
triarhului Bogza, „stilistului de geniu”, „con[tiin]ei cet\]ene[ti” supe-
rioare, „veritabilului reper moral”, „cu for]\ de penetrare considera-
bil\” [i „de temut”, arat\ cum se autosugestioneaz\ critica noastr\ [i
cât de u[or pot fi înnobilate cariere [i în\l]ate statui în vremurile în
care ai nevoie de ele.
*
Un privilegiat al posturii de „director de opinie” [i de „om al ce-
t\]ii” a fost [i OCTAVIAN PALER, personaj care, pân\ în 1983, a avut
o carier\ de activist cultural de rang înalt: între 1949 [i 1964,
redactor, [ef de sec]ie, corespondent special, redactor-[ef adjunct la
Radiodifuziunea Român\ [i apoi la Radioteleviziune, corespondent
Agerpress la Roma (1964), vicepre[edinte al Radiodifuziunii [i di-
rector general al Televiziunii Române (1965-1968), redactor-[ef al
României Libere (1970-1983), membru supleant al C.C. al P.C.R.
(1974-1978), deputat în M.A.N. (1978-1982).
Este important de [tiut cum s-a întâmplat ca un „element de
încredere” al regimului s\ devin\ foarte repede, aproape simultan cu
demiterea lui de la conducerea celui de-al doilea ziar al României
socialiste (1983), un „rezistent”, un factor de coagulare a împotrivirii
scriitorilor la presiunea ideologic\, un om al c\rui cuvânt a început
s\ conteze. Debarcarea de la conducerea unui ziar de partid ar fi
putut fi taxat\ drept o simpl\ manevr\ din categoria rota]iei ceau[iste
de cadre [i nici unul din cei care f\ceau opinia în ]ar\ nu ar fi v\zut
67
Eugen Negrici
în scriitor o victim\ a regimului dac\ acesta ar fi fost un simplu
executant al lui.
Mult\ lume p\rea s\ [tie c\ Octavian Paler profitase de fiecare
moment de deschidere, atât din vremea liberaliz\rii diversioniste a
anilor ’60, cât [i de mai târziu, pentru a încerca s\ promoveze profesio-
nismul [i cultura în dou\ institu]ii partinice cu rol strict propagan-
distic (cum erau televiziunea [i presa). Din m\rturiile celor care au
produs, la moartea scriitorului, [i fraze neconven]ionale, rezult\ c\ a
deschis, în paginile României libere, rubrici speciale, „insule de liber-
tate” [i c\ s-a b\tut cu cenzura pentru fiecare din articolele scrise de
cei câ]iva oameni de atitudine, tolera]i cu greu de un regim în agonie.
Nu modestele versuri de debut, ci c\r]ile lui de impresii de
c\l\torie (Drumuri prin memorie. Egipt, Grecia, 1972 [i Drumuri prin
memorie. Italia, 1974) îi creaser\ un public: un num\r relativ mare
de cititori avizi de cunoa[terea, fie [i prin procur\, a unor meleaguri
greu accesibile în comunism [i impresiona]i de cultura etalat\ eseis-
tic de c\l\torul cult. Cam din aceea[i categorie de cititori impresio-
nabili se va alc\tui mereu publicul s\u, numai c\ num\rul lor va
cre[te vizibil în anii ’80 [i exponen]ial dup\ Revolu]ie.
Admiratori trebuie s\ fi avut [i printre oamenii aparatului de
partid de nou\ genera]ie, a c\ror brum\ de cultur\, achizi]ionat\ cu
timpul din rubrica sportiv\ a lui F\nu[ Neagu, le permitea s\ se lase
uimi]i de cât de înv\]at e „tovar\[ul” [i cât de precis [i coerent se
exprim\. R\sunetul intelectual al formul\rilor lui împ\nate cu citate
din Ortega y Gasset [i Albert Camus [i atât de diferite de cele cu
sunet de lemn din Scînteia îi cople[ea, îi intimida.
A venit, apoi, vremea eseurilor morale, prefigurate, de altfel, în
extensiile filozofice, în confesiunile [i impresiile expandate ale
voiajorului convertit la cugetare. C\r]i precum Mitologii subiective
(1975), Ap\rarea lui Galilei. „Dialog despre pruden]\ [i iubire” (1978),
Scrisori imaginare (1979) [i, în genere, cam tot ce va mai publica
Paler tr\deaz\ un interes obsesiv pentru marile întreb\ri ale omului
[i marile teme ale destinului, acelea[i care i-au ispitit [i pe Camus,
Unamuno, Ortega y Gasset - deveniti parteneri statornici de dialog [i,
fire[te, egali. În jurul temei - nevralgice pentru un regim comunist - a
adev\rului [i a libert\]ii de a-l spune, graviteaz\ cele mai multe
texte [i ori de unde ar pleca [i ori pe unde ar r\t\ci în peregrin\rile
lui, autorul se pomene[te tot în fa]a lor. {i, de fapt, în fa]a lui [i a
problemelor celui supravegheat de Inchizi]ia partidului-stat.
Galileo Galilei (chinuit de întrebarea dac\ merit\ s\ mori pentru
adev\r) [i Don Quijote (menit s\ se bat\ solitar pentru ideile lui înalt
morale într-o lume mocirloas\ care nu mai crede în iluzii) sunt eroii
ale[i s\-l reprezinte [i care pân\ la urm\ îl vor [i reprezenta. Pe ei îi
68
Iluziile literaturii române
caut\ în c\l\torii [i în orice carte parcurs\, spre ei evadeaz\ mereu,
p\r\sind splendoarea peisajelor mediteraneene, spre ei se r\suce[te
din oricare punct al nara]iunii. {i, numai spre a-i putea, înc\ o dat\,
evoca [i readuce în lumina discursului filozofic, va inventa alte [i
alte scenarii-pretext.
Nu este atât de important [i nici neobi[nuit pentru un scriitor ca,
printr-un fenomen de autosugestie, s\ ajung\ s\ se identifice cu
personajele sale-idei [i masca s\ p\trund\ în carne, devenind natur\.
Important e s\ în]elegem mecanismul prin care cititorii au validat
acest transfer [i l-au asociat pe Paler îns\[i ideii de autoritate mo-
ral\, v\zând în el Omul de straj\ la por]ile Cet\]ii, gata s\ moar\
pentru Adev\r [i Libertate.
În afar\ de obsesivul ata[ament intelectual fa]\ de marile pro-
bleme ale „condi]iei umane”, ce ar mai fi putut contribui la validarea
pozei [i la consolidarea mitului ?
În felul s\u de a fi în public [i în via]\, ceva îl f\cea conving\tor.
P\rea inflexibil, vehement, lipsit de umor, ve[nic încordat, t\ios [i
grav, înjugat f\r\ întoarcere la carul de foc al Ideii. Prin stilul acesta
neostenit testamentar, de o aristocratic\ inadecvare, devenise, în ochii
multora, tot ce poate fi mai departe de u[ur\tatea, de inconsecven]a [i
labilitatea „balcanic\” cu care românii în[i[i (printr-un fenomen de
adop]ie identitar\) au început s\ cread\ c\ trebuie s\ fie asocia]i.
Impun\tor prin precizie [i exactitate era [i când vorbea ([i vorbea
bine, pentru o vreme în care oratoria era în suferin]\) în fraze totdea-
una r\spicate, puternice, grele, oricât de inconsistent\ [i minor\ ar fi
fost problema în discu]ie. Cu aceea[i solemnitate oracular\ [i cu
aceea[i rigoare impersonal\ angaja rela]ia Omului cu Istoria, dar [i
chestiunile curente ale Uniunii Scriitorilor. Genul lui de discurs l\sa
s\ se aud\ uruitul marilor ro]i de fier ale logicii; oratorul nu era
elocvent - prin artificii [i jerbe asociative -, ci pur [i simplu concludent,
prin sugestia de caden]\ infailibil\ spre adev\r. Ceea ce, la o specie
alunecoas\ de juc\tori de alba-neagra, impune. Ne putem, astfel, ex-
plica de ce [i cum a fost asociat scriitorul ideii de autoritate moral\.
Am zice chiar c\ era d\ruit cu mai multe calit\]i decât ar fi fost
nevoie spre a da na[tere unei proiec]ii mitice, spre a fi ales s\
reprezinte, în imaginar, ceea ce mitografii numesc tipul Gravitas.
Acel sfâr[it de veac ceau[ist, unde totul amintea de ruin\ [i
destr\mare, a fost un timp al a[tept\rii. Pân\ [i micile gesturi de
demnitate elementar\ care evocau o atitudine „neconform\”, inade-
ren]a (chiar neînso]it\ de nimic altceva) fa]\ de o „solu]ie” dictat\,
sugerarea - nu [i p\strarea - pozi]iei verticale puteau s\ atrag\ un
capital moral nem\surat. Magnificarea lui Paler a fost, ca [i a altor
„rezisten]i” din aceast\ specie, o fatalitate.
69
Eugen Negrici
Criticii de prim\ linie (de la Bucure[ti, seconda]i de cei de la
Paris) nu au precupe]it elogiile, de[i îmi este cu neputin]\ s\ cred c\
nu au remarcat schematismul funciar [i previzibilitatea unui demers
eseistic „în oglind\”. El are nevoie totdeauna de lumina altcuiva spre
a se pune în mi[care [i, din pricina acestei dependen]e, se transform\
în c\ut\tor obstinat de noi pretexte de completare, corectare, adap-
tare [i parafrazare de fraze celebre. Înclina]ia silogistic\ îl face dezes-
perant de st\ruitor; generaliz\rile, defini]iile, concentr\rile aforistice
spre care crede c\ trebuie, din când în când, s\ împing\ argumen-
ta]ia, îi deconspir\ neputin]a cristaliz\rii - chiar dac\ elegan]a stilis-
tic\ alung\ repede senza]ia lipsei de gra]ie.
Romanele pe care se simte obligat s\ le scrie, spre a-[i rotunji
destinul (Via]a pe un peron, 1981 ; Un om norocos, 1984), au structuri
parabolice. Ele adun\ ecouri livre[ti recognoscibile [i vagi aluzii la
problemele unui univers închis, totalitar. Lipsite de gratuitate, nara-
]iunea [i personajele ei las\ aceea[i impresie de pretext pentru alu-
necarea în generaliz\ri [i formul\ri eseistice (care au dat, totu[i,
satisfac]ie unei categorii de cititori).
Octavian Paler a avut întotdeauna cititorii lui entuzia[ti, m\guli]i
de împrejurarea c\, prin lectur\, particip\ la un eveniment excep]io-
nal: de ordin intelectual (prin momentul de inteligen]\ pe care îl
tr\iesc) [i, în aceea[i m\sur\, de ordin înalt-moral (ca partener al
unui Om al Cet\]ii). Personalitatea lui Paler a avut asupra lor exact
acela[i efect pe care l-au avut asupra lui marile figuri intelectuale
ale secolului XX, închipuite ca partener de dialog.
„Oamenii cu adev\rat extraordinari - scria Mark Twain despre
puterea iluzion\rii - te fac s\ sim]i ca [i cum [i tu ai putea fi extraor-
dinar.”
Prin]i geniali, purt\tori de tor]e, f\clii na]ionale
MIHAI EMINESCU
În ultimul deceniu s-a pus [i s-a repus în discu]ie mitul lui
Eminescu, iar num\rul [i încrâncenarea interven]iilor (chiar [i a
celor demolatoare) arat\ c\ marele poet nu s-a l\sat înc\ a[ezat între
filele istoriei literaturii secolului al XIX-lea, spre a ilustra capitolul
romanticilor târzii.
Ca s\ în]elegem, în toat\ amploarea ei, for]a acestui mit, e instruc-
tiv s\ ne întoarcem pu]in la etapa misterioas\ a constituirii lui.
Mihai Zamfir (Din secolul romantic) o plaseaz\ între moartea poetului
[i dispari]ia, în jurul Primului R\zboi Mondial, a contemporanilor
70
Iluziile literaturii române
s\i. Atunci, de-abia, Eminescu iese din cercul restrâns al ini]ia]ilor
întru poezie, c\utându-[i un loc privilegiat în con[tiin]a public\
(adic\ [i în lumea cititorilor semiinforma]i).
Figura concret\ a poetului [i gazetarului, mai ales a gazetarului,
se [terge încet-încet din memorie [i, în locul ei, apare str\lucitor,
chipul nimbat al tân\rului geniu. Configurarea mitului romantic al
tân\rului geniu (Das Junge Genie, în formula lui Schopenhauer),
despre care s-a pronun]at [i Mircea Eliade, anun]a p\r\sirea „dura-
tei profane” [i integrarea scriitorului în timpul primordial, în univer-
sul transfenomenal.
Cele mai multe din condi]iile întemeierii mitului au fost îndepli-
nite [i de Eminescu. Tr\s\turile modelului exemplar (sintez\ a vie]ii
unor Novalis, Kleist, Hoffmann, Holderlin) sunt parc\ extrase din
biografia autorului Luceaf\rului: imagine fizic\ angelic\, via]\ scurt\
cu final dramatic (pe care soarta o rezerv\ numai unui geniu), univer-
salitate, proteism, lipsa succesului social, o iubire extraordinar\
pentru o fiin]\ care se cuvine s\ moar\ în acela[i an. Erau, a[adar,
toate [ansele ca romanticul român s\ fie privit ca o personalitate cu
atributele geniului disp\rut în plin\ putere creatoare.
Dar, ca de regul\ în astfel de cazuri, punerea în lumin\ a unei
asemenea noi imagini a avut nevoie de puterea persuasiv\ a cuvân-
tului. Un rol însemnat în insinuarea [i în statornicirea în imaginarul
colectiv românesc a chipului înr\mat în mit al tân\rului geniu l-au
avut portretele f\cute poetului de Titu Maiorescu (Prefa]a din 1889)
[i de I.L. Caragiale (În Nirvana), personalit\]i de mare autoritate, ale
c\ror fraze, citite cu sfin]enie de genera]ii întregi de elevi, s-au
întip\rit adânc.
Deschid o parantez\. Nu se poate ignora nici puterea generatoare
de analogii care zace în plasma poetic\ a Luceaf\rului, cel mai cunos-
cut poem eminescian. Textul a produs exalt\ri în lumea [colii [i a
sporit iubirea pentru poet prin tulburarea pe care o stârne[te mistica
operei însemnate de destin, ivite din „presentimentul dezastrului
apropiat” (Tudor Vianu). Gândirea analogic\ popular\ a v\zut în
Luceaf\rul o alegorie purt\toare de semnifica]ii etice a vie]ii poetului
însu[i. Mi[c\tor, înduio[\tor mai ales pentru sufletele sensibile -
care nu vor fi niciodat\ în minoritate - este ceea ce ]ine chiar de
anecdota biografic\ (repudiat\ de spiritele estetizante precum I.
Negoi]escu). De ce? Pur [i simplu pentru c\, fiind mai uman\, mai la
îndemân\, pe aceasta o po]i despica [i pune în ecua]ie „dilematic\”,
o po]i preschimba în spectacol, ]i-o po]i „înf\]i[a”.
Din diverse motive ce ]in de istoria poeziei, exist\ [i va exista
mereu o confuzie între eul empiric [i eul poetic [i „protagonistul”
poematic va coincide, de regul\, în mintea cititorului, cu persoana
71
Eugen Negrici
autorului. {i, orice am face, nu vom putea interzice acestui tip comun
de cititor s\ [i-l închipuie pe însu[i Eminescu drept întruparea unei
fiin]e coborâte din alte lumi, de o splendoare str\fulger\toare.
A[a se explic\, desigur, prezen]a st\ruitoare, [i nu numai în
lumea [colii, a formulei sacramentale „luceaf\rul poeziei române[ti”
- cu care se deschid toate [edintele de comemorare, emisiunile tv,
lec]iile de limba român\ [i cam tot ce se întreprinde în numele
poetului.
Au venit, apoi, indimenticabilele, vibrantele fraze c\linesciene,
încuibate [i ele, repede [i temeinic, în psyche-ul colectiv: „Astfel se
stinse în al optulea lustru de via]\ cel mai mare poet pe care l-a ivit
[i-l va ivi vreodat\, poate, p\mântul românesc. Ape vor seca în albie
[i peste locul îngrop\rii sale va r\s\ri p\dure sau cetate, [i câte-o
stea va ve[teji spre cer, în dep\rt\ri, pân\ când acest p\mânt s\-[i
strâng\ toate sevele [i s\ le ridice în ]eava sub]ire a altui crin de
t\ria parfumurilor sale (s.n.)”.
Capabile s\ reverbereze intens, astfel de formul\ri r\scolitoare,
percepute ca apar]inând celui mai mare critic român, el însu[i genial,
au adus o component\ nou\ mitului. Eminescu este acum nu numai
geniul vremelnic descins pe acest p\mânt, ci [i tot ce au avut [i vor
avea vreodat\ românii mai bun de oferit lumii. În consecin]\, este
irepetabil, „poet nepereche” [i „poet na]ional” (în formul\rile lui G.
C\linescu, devenite cli[ee [colare, reluate [i ast\zi înc\, exasperant
de des [i în orice împrejurare).
Sunt indicii c\ mitul lui Eminescu ar fi intrat într-un treptat [i
firesc proces de eroziune dac\ societatea româneasc\ ar fi evoluat
normal [i dac\, odat\ cu bol[evizarea culturii, în anii ’50, nu ar fi
intrat în ac]iune factorul iner]iei canonice. Psihoza fortific\rii idolilor
în vremuri de primejdie a înghe]at cursul recept\rii [i a reînc\rcat
cu energie mitul pentru mul]i ani. Împreun\ cu al]i scriitori (Lucian
Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul - care fusese pe
punctul s\ fie eliminat din programele [colare imediat dup\ 1948 [i
care era tolerat doar cu poezia de tematic\ social\ - a c\p\tat statutul
de zeu pierdut [i reg\sit. Început la sfâr[itul anilor ’50, procesul
recuper\rii larilor, a p\zitorilor „Cet\]ii asediate”, i-a pus pe locuitorii
acesteia într-o statornic\ postur\ pios admirativ\.
Din pricina avântului pe care l-a luat idealizarea [i a unor circum-
stan]e socio-politice particulare, pe nesim]ite, mitul a p\r\sit zona,
precis delimitat\, a literaturii na]ionale [i a c\p\tat conota]ii etice [i
politice. De la un moment dat, Eminescu nu a mai fost doar poetul
na]ional, poetul nepereche, ci [i modelul spiritual la care merit\ s\
aspiri în vremuri de marasm, de descurajare, de apatie generalizat\,
în vremuri de supravie]uire prin compromis [i maculare.
72
Iluziile literaturii române
La sfâr[itul comunismului ceau[ist, canonizarea poetului - preg\-
tit\ de adoptarea lui ca model moral - era, în linii mari, des\vâr[it\,
c\ci, în ochii multora, el nu mai era doar un geniu, un tân\r zeu
descins printre noi, ci un sfânt, sfântul pe care îl sl\ve[ti f\r\ încetare
[i pe care pui beteala [i florile artificiale ale adora]iei cotidiene.
}inem la el ca la ceea ce s-ar cuveni s\ avem mai bun în noi: ne
indic\ un standing estetic [i etic de la care ]i-e ru[ine s\ cobori [i la
care e bine s\ n\zuie[ti. S\ nu mai vorbim despre ceea ce a repre-
zentat [i ce reprezint\ poetul pentru popula]ia româneasc\ din afara
grani]elor - unde numele Eminescu a ajuns s\ fie simbol identitar [i
strig\t de îmb\rb\tare [i de lupt\.
*
Devenit, în ultima jum\tate a secolului al XX-lea, o legend\ na]io-
nal\ [i un mit, Eminescu a ie[it, cum spuneam, din timpul profan. În
aceast\ împrejurare special\, nu avem de-a face cu atitudinea care
înso]e[te, de regul\, statornicirea, în con[tiin]a colectiv\, a unui mit
[i pe care o ilustreaz\, de pild\, receptarea lui Maiorescu sau a lui
Iorga: încremenirea în respect.
Un grad înalt de surescitare caracterizeaz\ aproape orice încer-
care de abordare a statutului artistic al poetului, orice apropiere de
v\paia pe care o degaj\ personalitatea lui. Sunt curente cazurile de
tabuizare agresiv\ [i de delira]ie la geniu, mai cu seam\ imediat
dup\ 1989, când toate pornirile inhibate, toate tendin]ele [i aspira-
]iile reale ale con[tiin]ei colective s-au putut dezl\n]ui f\r\ re]ineri
[i f\r\ cenzur\. {coala a dat, ca de obicei, tonul [i l-a [i ridicat, iar
felul cum decurgeau lec]iile despre Eminescu, sub ploaia superlati-
velor, se r\sfrângea adesea asupra r\spunsurilor la examene.
*
Reproduc aici un articol publicat în România literar\ (nr. 40/
1995) imediat dup\ examenul de admitere la Facultatea de Litere a
Universit\]ii Bucure[ti. El d\ m\sura cotei atinse în acei ani de
procesul mitiz\rii. Într-un fel, ea [i explic\ reac]iile furioase [i ver-
dictele nedrepte ale tinerilor scriitori consemnate în faimosul num\r
265/1998 al revistei Dilema:
Examenul din acest an de la Litere a dovedit, cum b\nuiam,
c\ orice subiect care se refer\ la un aspect sau altul al operei lui
Eminescu deschide un teren nem\rginit flec\relilor [i gugum\-
niilor înaripate [i confirm\, cu asupra de m\sur\, n\ravul l\u-
d\ro[eniei na]ionale.
73
Eugen Negrici
Dou\ treimi din teze î[i fac un titlu de glorie din a rosti m\car
o dat\, dac\ nu de la început, m\car undeva, pe traseu -formula
magic\ «luceaf\rul poeziei române[ti», care pare a asigura stan-
dardul lucr\rii [i a juca rolul unui miraculos paspartu inter-
pretativ. De regul\, corectorii nici nu mai iau în seam\ cli[eul
acesta - devenit prenume sau, m\ rog, apelativ voievodal, [i
nici cuvântul capodoper\, repetat de câteva mii de ori în teancul
de teze care le revine.
Încuraja]i de frazele apoteotice, înfocate ale unor critici de
prestigiu, dilatate, nu de pu]ine ori, cu enormit\]i personale de
c\tre obscurii autori de „comentarii” [i, uneori, de manuale,
incita]i de „cuvintele mari” debitate de te miri cine la „ac]iunile”
protocolare „de tr\ire [i sim]ire româneasc\” organizate împre-
un\ cu sfe[taniile de rigoare, în mai toate ogr\zile ]\rii, candi-
da]ii se simt tenta]i „s\-[i aduc\ aportul” mai ales spre finalul
totdeauna magnific al tezei.
Sunt parafraze la ceea ce s-a mai scris, dar [i contribu]ii, când
timide, când viguroase, la corul na]ional al omagierilor: „A fost [i
va r\mâne un adev\rat geniu, un adev\rat monstru(!) al literaturii
române”; „mereu constituind un punct cardinal între plus [i minus
infinit, Eminescu r\mâne universal (citat din D. Frunz\?!)”; „Emi-
nescu (...) se ridic\ în literatura român\ asemeni (!) coloanei
infinitului a lui Brâncu[ în sculptur\”; „este poetul cu o existen]\
milenar\ în planul unei literaturi ca a noastr\”; „o stea pe portati-
vul literaturii române”; „Hyperion al poeziei române[ti”; „cu r\d\-
cinile adânc înfipte în p\mântul Miori]ei [i cu sufletul îndreptat
spre astre, Eminescu e un miracol”; „un zeu al literaturii”; „Emi-
nescu, al doilea zeu dup\ Zamolxe, dup\ cum e numit de unii
exege]i (...), a însemnat, pentru literatura român\ cât [i pentru cea
universal\, un axis mundi, în ciuda atitudinii pesimiste pro-
movate”; „Eminescu poate fi considerat un poet eminent prin
excelen]\, a[ezat deasupra tuturor dealungul (!) a mii de ani”;
„în\l]ându-se ca un uria[ cu fruntea în azur, de unde judec\ cu
severitate [i cu sinceritate literatura român\ contemporan\”; „poe-
ziile sale au r\mas în continuare intangibile oric\rui muritor”.
Sim]i - auzind strig\tele tribale de adora]ie din lucr\rile
acestor candida]i, care tr\deaz\, în fond, opinii curente în lumea
[colii [i o viziune cu tendin]\ de generalizare - c\ poetului i s-a
preg\tit de mai demult o plas\ de cli[ee entuziaste, c\ aceasta
a început s\-l înf\[oare [i s\-i paralizeze respira]ia de creator
viu [i imprevizibil.
{i mai instructiv este s\ urm\re[ti escalada infatigabil\ a
epitetelor, stahanovismul multiplic\rii adjectivelor fastuoase, a
compara]iilor colosale, a hiperbolelor stridente, n\stru[nice,
care se umfl\, se înal]\ treptat, pân\ la atingerea st\rii de
74
Iluziile literaturii române
extaz [i de pierdere a oric\rei leg\turi cu textul. Nu avem spa]iu
pentru a ilustra felul cum cre[te încet-încet, printr-un soi de
autosugestie, ardoarea dreptcredinciosului, cum î[i trec frazele
una alteia suflul pân\ la ivirea unor baloane liricoide cu protu-
beran]e bizare: „L-am g\sit pe Luceaf\r dincolo de fericire. N-a
plâns, n-a suspinat. A cântat. Glasul s\u a p\truns crângul,
v\ile, colinele, apele. Îl aud fluierând în valea albastr\, [i-n
s\lcii, [i-n floarea de z\pad\ a salcâmului, [i-n florile de tei
purtate peste umerii uria[i (...)”; sau: „A arde în focul sacru, a
fermenta substan]a din care deriv\ spiritul genic (!) [i final-
mente a deveni poet. Poet de valoare, poet ce [i-a reprezentat,
reprezint\ [i cu siguran]\ va d\inui în numele poporului care
i-a dat configurarea de geniu - asta este Eminescu. (...) A striga
Eminescu sau doar a rosti numele marelui poet, înseamn\
intangibilitatea abstractului, a concretului, a rezultatului final
al celor dou\. (...) Vezi, palpi]i, gu[ti din pl\cere, asta î]i d\
Eminescu. E simplu [i totu[i complicat [i complex. Atâta filozo-
fie, atâta cunoa[tere uman\, atâta dezam\gire, pe culmile dispe-
r\rii [i totu[i ale sublimului. E genial!”.
Acest tip de delira]ie - pe care, mai nou, o descoperim [i la
fanii lui Nichita St\nescu - pare s\ fi devenit o reac]ie compensa-
tiv\, o component\ a „românismului”. {i ă propos de „românism.”,
în unele din aceste lucr\ri care propov\duiesc, vai, momentul
mumific\rii poetului, îmb\iat în epitete [i înf\[at în superlative,
se z\re[te mecanismul ra]ionamentului care d\ na[tere stupe-
fiantelor revela]ii protocroniste: „F\r\ Eminescu am fi mai altfel”,
am fi mai s\raci - spunea Tudor Arghezi (!?) [i luând în consi-
derare ce a spus, ne d\m seama c\ literatura român\ este una
din cele mai bogate din lume”. („Gugum\nii înaripate”)
*
An de an, în preajma zilei de 15 ianuarie ne-a fost [i ne este dat s\
suport\m spectacolul grotesc al s\rb\toririi, în stil ceau[ist, a „poe-
tului na]ional”, la care se înghesuie „s\ contribuie” televiziunea,
radioul, academia, parlamentarii, ziarele, grupul compact al idola-
trilor basarabeni, patrio]ii loco, semidoc]ii de toate culorile politice
gr\bi]i s\ confi[te idei, neajutora]ii din grupa mare a s\racilor cu
duhul, atra[i, ca întotdeauna, de subiectele grase [i care î[i a[az\,
instinctiv, neroziile [i imbecilitatea sub o flamur\ nobil\, tic\lo[ii
dar [i scrânti]ii întru Eminescu, adic\ cei care au f\cut din p\zirea
vigilent\ a mitului de orice minim\ propozi]ie critic\ [i de fireasca
lui umbrire în timp, un fel de ocupa]ie eroic\ apt\ s\-i izb\veasc\ de
porc\riile din trecutul apropiat ori de prostia din n\scare.
75
Eugen Negrici
Asistând la tot ce se întâmpl\ în acele zile agitate [i la anul de
pioas\ indiferen]\ care urmeaz\ invariabil, î]i vine s\ ceri decretarea
unui deceniu de t\cere, de veritabil\ reculegere, în care „dorul de
Eminescu” despre care tot vorbesc eminescoizii no[tri ar avea timpul
necesar s\ ias\ din tiparele conven]iei anuale, s\ se reaprind\ [i s\
ne tulbure, cu adev\rat, con[tiin]ele.
Într-un asemenea climat de anormal\ - de nu cumva [i ipocrit\ -
[i iner]ial\ frenezie, nimeni nu mai [tie s\ vorbeasc\ omene[te, tonul
înalt al discursurilor e gata s\ plesneasc\ membranele microfoanelor,
vechile animozit\]i intelectuale se reîncarc\ de sânge [i fac s\ curg\
râuri de injurii, simpla aluzie la o posibil\ nou\ lectur\ [i la alt\
situare axiologic\ declan[eaz\ isteria g\l\gioas\ a ap\r\torilor valo-
rilor patriei, de gard\, cu schimbul, la statuia poetului na]ional.
Pe de alt\ parte - [i iat\ o dilem\, una veritabil\ -, de[i [tii bine
c\, în clipa în care nu ne vom mai exercita, cu orice riscuri, spiritul
critic, vom pune în pericol nu numai „prop\[irea” (vorba lui Maio-
rescu), ci îns\[i spiritualitatea noastr\, trebuie s\ recunoa[tem c\
atunci când un întreg popor prive[te cu evlavie spre icoana înl\cri-
mat\ a poetului [i tu însu]i ai crescut în acest cult, î]i vine greu s\
p\trunzi lucid în crângul fermecat al poeziei eminesciene.
În istoria lui, acest biet popor nu a avut parte de prea multe
personaje care s\ nu-i fi în[elat speran]ele, în care s\ cread\ cu
adev\rat [i care, mai ales, s\-i reprezinte integral pân\ [i n\zuin]ele
inavuabile. Eminescu este [i r\mâne un mit [i pentru c\ întruchipeaz\
ceea ce nu avem în structura noastr\ psihic\ [i temperamental\ [i
ceea ce ne-am fi dorit, probabil, s\ avem: statornicie în credin]\ [i
sentimente, tenacitatea zidirii pân\ la cap\t, tr\ire în numele unui
ideal, departe de interesul meschin [i imediat.
{i poate numai sub aceast\ inciden]\ î[i g\se[te rostul arhicu-
noscuta etichet\ c\linescian\: Eminescu - poetul na]ional, impus\
în manuale [i r\spândit\ prin contribu]ia celor ce se las\ încânta]i
u[or de formule f\r\ s\ analizeze fundamentarea teoretic\.
Ie[it, demult, din spa]iul supus schimb\rii - care e cel al litera-
turii -, mitul lui Eminescu n-ar merita, într-adev\r, a fi r\nit. Ce-i
r\mâne, ce i-ar mai r\mâne acestui popor lipsit, cum e, de voio[ia
luminoas\ a credin]ei, inapt, din chiar aceast\ pricin\, de mari [i
copil\re[ti bucurii, acestui popor înv\]at s\ nu se îndoiasc\ de
eficacitatea R\ului [i s\ i se închine, f\r\ s\ o [tie, lui?
*
A[adar, ne va fi probabil cu neputin]\ s\-l l\s\m vreodat\ de-o
parte pe Eminescu în ipostaza lui de simbol spiritual, moral [i na]io-
76
Iluziile literaturii române
nal (care a [i favorizat confiscarea numelui lui de c\tre toate mi[c\rile
politice ale secolului trecut), spre a ne întoarce la statutul lui strict
literar [i a reface contactul firesc cu opera. Din zodia exager\rilor
pioase [i a delira]iei la geniu se iese, cum se vede, foarte greu.
Este limpede c\ receptarea operei lui Eminescu [i viziunea noas-
tr\ asupra ei se afl\ la un punct de r\scruce, iar cercetarea - într-un
mare impas. Eminescu este, totu[i, un scriitor din secolul al XIX-lea,
un romantic defazat care ar trebui recitit f\r\ prejudec\]i, dar [i f\r\
isterii demolatoare, fiindc\ are înc\ multe s\ ne spun\.
Cercetarea operei a f\cut progrese minime de la contribu]iile
binecunoscute ale lui G. C\linescu, I. Negoi]escu [i Ioana Em. Pe-
trescu. Nu lu\m, desigur, în calcul descoperirile [i preciz\rile cu
caracter documentar, care, avându-[i locul [i rostul lor, dau oarecari
pricini de mul]umire. Când s-a primit lumin\ verde [i propaganda
ceau[ist\ a apelat, în disperare de cauz\, la instinctele noastre na]io-
nale, a fost l\sat\ s\ intre în circuit proza politic\ eminescian\, care a
iscat, mai curând, mici turbioane sentimentale, proteste, încrâncen\ri,
focoase adeziuni decât ambi]ia real\ a unei aprofund\ri analitice.
A trebuit s\ treac\ ceva timp de la Revolu]ie ca Monica Spiridon
s\ trag\ textele politice în teritoriul literaturii pentru a le releva
teribila lor for]\ retoric\ [i artisticitatea implicit\, adic\ elementele
care intr\ cu adev\rat în zona noastr\ de interes. Sunt surprins de
aceast\ absen]\ a determin\rii, de aceast\ lips\ de ini]iativ\, întru-
cât, între timp, s-a consumat o întreag\ etap\ de avânt al înnoirilor
metodologice [i, cum am aflat demult de la Kant, metoda e cea care
creeaz\ obiectul. Avem un surplus de cuno[tin]e teoretice, am înv\-
]at s\ privim literatura din unghiuri noi, [tim ast\zi o mul]ime de
lucruri despre procesul facerii [i mai [tim c\ nimeni nu mai poate
face abstrac]ie de cel\lalt proces - cel al recept\rii, ca [i de conse-
cin]ele schimb\rii orizontului de a[tept\ri.
O viitoare carte despre Eminescu va trebui s\ explice puterea
misterioas\ de reverbera]ie în timp a poeziei, cauzele efectului ei
persistent. De ce continu\ s\ ne emo]ioneze dup\ mai mult de un
secol de c\ut\ri [i experien]e artistice importante, care au f\cut ca
modelul poetic eminescian s\ ne apar\ - în raport cu sistemul nostru
de a[tept\ri - învechit [i, dac\ am duce judecata pân\ la cap\t, am
zice chiar datat.
Nu cumva, în timp ce valoarea artistic\ (cea raportabil\) a p\lit în
destule privin]e, au r\mas s\ ne vorbeasc\ - neasemuit de p\trun-
z\tor - valorile expresivit\]ii? Neîncetând s\ ne uimeasc\, puritatea
mistic\ a sim]irii, adev\rul sentimentelor, tr\irea arz\toare a ideilor
nu contribuie ele, oare, la complexitatea efectului, ref\când, în alt
plan, terenul pierdut?
77
Eugen Negrici
NICOLAE LABI{
Decenii la rând i-a fost imposibil spiritului critic s\ ia distan]a
necesar\ fa]\ de opera lui Nicolae Labi[, disp\rut la numai dou\zeci
[i unu de ani [i asociat, de imagina]ia colectiv\, unei sclipiri meteo-
rice. Marele val al tinerilor debuta]i în deceniul al [aptelea - [i care au
avut [ansa s\ regenereze poezia româneasc\ sub icoana poetului - a
fost numit, dup\ numele lui, „genera]ia Labi[”.
Ceva din destinul lui Eminescu - care a impus un model menta-
lului românesc - a putut fi recunoscut în acela al poetului venit la
Bucure[ti din Bucovina p\rinteasc\. Spiritul romantic a s\l\[luit [i
în acest copil al codrilor fermeca]i ai „}\rii de sus”, care, precum
Eminescu, a n\zuit la perfec]iune artistic\ [i moral\, a ars pentru
un ideal [i a vânturat atmosfera epocii, surprinzând nepreg\tit\
critica, destr\mând ierarhii constituite artificial, zguduind con[tiin]e
[i oferind, prin simpla lui tulbur\toare prezen]\, alte exigen]e, alte
criterii de evaluare [i o nou\ cot\ artistic\ literaturii vremii lui.
Ca [i Eminescu, a ap\rut într-un moment în care se sim]ea
necesitatea unei schimb\ri [i când literatura era însetat\ de valori
adev\rate, c\ci, la jum\tatea anilor ’50, totul devenise previzibil în
literatura realist-socialist\ birocratizat\. Bornele cenzurii erau la
vedere, traseele tematice stabilite ferm, re]etarul stilistic afi[at [i
inventarul de compara]ii la îndemân\.
{i în alte privin]e, de ordin strict biografic, asem\n\rile nu au
sc\pat contemporanilor. {i-a ar\tat, ca [i înainta[ul lui, înzestrarea
artistic\ de foarte de timpuriu: la treisprezece ani conduce un
cenaclu literar; la cincisprezece ani particip\ la Consf\tuirea Tine-
rilor Scriitori din Moldova [i debuteaz\ în revista Ia[ul nou; la [ap-
tesprezece ani e înmatriculat la {coala de literatur\ „Mihai Eminescu”
din Bucure[ti, unde îi audiaz\ pe Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu
[i Tudor Vianu. A fost complet dezinteresat de studiul organizat [i
util unei cariere.
A frecventat întâmpl\tor câteva cursuri [i a abandonat, dup\ un
an, Facultatea de filologie, unde recita, din când în când, versuri,
îmbr\cat ]\r\ne[te, într-o total\ indiferen]\ fa]\ de preten]iile pu-
blicului, de fandoselile [i cutumele universitare. Ceva din ]inuta lui
rezervat\ amintea de atitudinea - ce p\rea sfid\toare - a acelui
Eminescu, abstras, cufundat în medita]ie, de la [edin]ele Junimii.
Era un idealist cu o excep]ional\ for]\ transfiguratoare (visând,
îns\, la viitor, nu la trecut), care izbutea - f\r\ efort [i f\r\ cârjele
retoricii exhortative - s\ preschimbe credin]a în Comun\ [i visul
umanitarist în emo]ie pur\. Idealul comunist nu a avut [i nu va mai
avea parte - în viitorul pe care îl putem aproxima - de un asemenea
78
Iluziile literaturii române
adept entuziast care s\ dea un sunet de o stranie autenticitate ideilor
egalitariste ce par asimilate molecular, tr\ite paroxistic [i sim]ite cu
o patim\ ce cheam\ în minte, mai curând, pe Radu Gyr [i militantis-
mul lui de dreapta.
Intensitatea devoratoare a tr\irii sentimentelor e [i motivul pentru
care poezia lui a speriat pe aparatcicii stalini[ti care, nemaiaflându-se
la începuturile exaltante, înfl\c\rate ale revolu]iei ro[ii, nu-[i puteau
permite s\ se lase încânta]i de un asemenea militantism mistic.
Revelând înrudirea spiritual\ cu Eminescu, tenta]ia absolutului,
care motiveaz\ [i idealismul s\u hipertensiv, îi preg\tea ([i lui)
deplinul e[ec existen]ial: deziluzie în iubirea de semeni, de prieteni,
de iubit\, dar [i în iubirea de partid (pasiuni contopite, mai ieri, în
aceea[i flac\r\). Resim]ite dramatic, despicarea fiin]ei, frângerea
resortului tr\irii plenare a idealului iubirii de tot [i de toate îl împing
în alcoolism.
Devine vulnerabil [i „obiectiv” al supravegherii atente a autori-
t\]ilor, care, adulmecând primejdia transform\rii sale în inamic, ar
prefera completa lui declasare sau chiar mai mult. Poate c\ aceast\
ultim\ constatare e o simpl\ presupunere, dar nu altfel a fost inter-
pretat\ în epoc\ moartea fulger\toare a adolescentului genial. Ar
trebui s\ ad\ug\m aici c\ mitul tân\rului geniu (sau al prin]ului
genial, purt\tor de f\clie) nu s-ar fi închegat [i nu s-ar fi impus dac\
moartea lui cutremur\toare nu ar fi trezit suspiciuni [i nu ar fi
incitat imagina]ia popular\ avid\ de scenarii. Nimic nu putea fi
întâmpl\tor [i accidental într-un regim de supraveghere orwellian\,
unde ideali[tii [i geniile nu pot sfâr[i decât a[a.
*
Întreaga sa crea]ie a fost privit\ pân\ ast\zi din perspectiva mitu-
lui adolescentului genial care, dac\ ar fi apucat s\ tr\iasc\, ar fi
putut schimba soarta poeziei române[ti. Cuvintele-cheie au fost:
]â[nire, izbucnire, ardere meteoric\, vestire, anticipare. În realitate,
totul în scrisul s\u e datat [i, dac\ ignor\m timbrul vocii poetului,
care umanizeaz\ [i metamorfozeaz\ pân\ [i temele meschine ale
propagandei, opera propriu-zis\ reprezint\ chiar stadiul evolu]iei
poeziei române[ti la jum\tatea anilor ’50.
Felul în care din lunga [i tipica biografie utemist\ se desprind
poemele lirice autonome, cu caracter confesiv [i cu sentimente care
individualizeaz\, poate fi urm\rit cu deplin folos în textele lui Nicolae
Labi[. Este vorba de opera tip\rit\ în timpul scurtei sale vie]i (Pri-
mele iubiri [i Puiul de cerb, Editura Tineretului, 1956). Precizez
acest lucru pentru c\ mul]i comentatori, cei mai mul]i, [i-au tras
79
Eugen Negrici
concluziile pornind de la volumul postum Lupta cu iner]ia (tip\rit în
1958, la aceea[i editur\) sau chiar de la antologiile ulterioare care
organizeaz\, în func]ie de viziunea de moment a editorilor, de permisi-
vitatea cenzurii, textele cunoscute sau necunoscute descoperite
între timp, sau „aranjate” post festum.
Nu vom afla, probabil, niciodat\ ceva precis despre „literatura de
sertar” a poetului, dar [tim cu certitudine c\, extraordinar de atente
fa]\ de tinerii scriitori de talent, autorit\]ile comuniste au dovedit o
mare abilitate în confiscarea imaginii lor [i în punerea ei în folosul
propagandei. Au procedat ca atare nu numai cu figurile de seam\ ale
istoriei literare (Eminescu, de pild\), ci [i cu aceia care, precum Nichita
St\nescu, reprezentau, în contemporaneitate, un punct de referin]\.
Opera poetului mort într-un accident stupid (care, având loc
într-un climat politic ostil, a declan[at imediat scenarita na]ional\) a
intrat foarte devreme într-un proces de mitizare care face, cum
ar\tam la început, dificil\, dac\ nu imposibil\ analiza ei la rece. Dar
ce ne spune, în fond, despre poet opera lui antum\, adic\ poeziile
tip\rite în publica]iile din provincie (ziarul Zori noi din Suceava,
revista Ia[ul nou), în cele din Bucure[ti (Via]a Româneasc\, Contem-
poranul, Gazeta literar\, Anii de ucenicie - revist\ a {colii de litera-
tur\), precum [i în volumele amintite mai sus.
Improvizate la iu]eal\, cu îndemânare [i talent, primele poezii
sunt cele care l-au f\cut apt pentru {coala de literatur\ „Mihai Emi-
nescu”. Cu alte cuvinte, temele erau cele recomandate de sus, iar
atitudinea junelui artist era una partinic-militant\. Prevaleaz\ eposul
realist-socialist - cu conflictele de clas\ [i tipologiile binecunoscute
[i poetul face dovada capacit\]ii de a împinge, cu un anumit farmec
al lipsei de jen\, povestea mult dincolo de limitele realului. El perse-
vereaz\, n\uc [i iresponsabil, în neverosimil, punând la b\taie ima-
gini, trucuri [i artificii retorice ingenioase, ca [i cum ar fi con[tient
c\ e d\ruit cu harul facerii [i desfacerii, c\ se afl\ în posesia unei
baghete fermecate.
Pu]ini mai [tiu c\ printre primele poeme ale lui Labi[ se afl\
biografia versificat\ a tân\rului ze]ar comunist Lisandru (Zilele lui
Mai, în Ia[ul Nou, 1952). {i pu]ini sunt comentatorii care au realizat
c\ pân\ [i volumul Primele iubiri este conceput ca o lung\ dest\inuire
[i c\ secven]ele [i ciclurile lui, citite în continuare, ar alc\tui o - tipic\
în epoc\ - autobiografie liric\. În linii mari, [i ea respect\ cronologia
canonic\ [i bifeaz\, ca într-o „dare de seam\”, momentele obligatorii,
orarul vie]ii unui poet utemist: copil\ria r\v\[it\ de atrocit\]ile
r\zboiului [i de absen]a tat\lui, contactul cu m\rinimia [i c\ldura
soldatului sovietic, co[marul secetei [i oarba s\r\cie postbelic\,
ie[irea din impas [i rena[terea ]\rii sub ro[iile flamuri etc.
80
Iluziile literaturii române
{i în acest volum, ca [i în altele din vremea în care cultura profita
de consecin]ele acept\rii tezei „contradic]iilor nonantagonice”, apar
imaginile brutale, terifiante ale unei Românii agonice. Ele sunt preg-
nant realiste [i chiar au o notabil\ for]\ persuasiv\, dar reprezint\
argumentele unei teze [i au o func]ie propagandistic\. S-ar fi zis c\
ororile r\zboiului [i apocalipsa secetei au avut loc spre a face vizibil\
]\rii întregi fericirea ce va s\ vin\ [i doar spre a preg\ti pe tân\rul ei
locuitor pentru momentul ilumin\rii comuniste.
{i totu[i, prin câteva din însu[irile lui, volumul îl scoate pe poet
din seria autorilor de pilduitoare povestiri în versuri despre felul
cum se formeaz\ un om de n\dejde [i cum se c\le[te o]elul (ca s\
parafraz\m titlul mult prea cititului, în epoc\, roman al lui Ostrov-
sky). Întâi de toate, este limpede c\, de[i nu e neglijat\, dimensiunea
politic\ a propriei model\ri nu îl preocup\ pe Labi[ nici pe departe în
m\sura în care ar trebui s-o fac\.
Deschizându-se cu un poem despre fapta de „Prometeu român” a
Me[terului Manole, volumul e scris în întregime din perspectiva
unui creator care-[i revede anii de formare. Oprindu-se numai asu-
pra evenimentelor, a fiin]elor [i împrejur\rilor care l-au îmbog\]it pe
poet [i i-au desfundat izvoarele crea]iei, cartea de-abia reu[e[te -
prin câteva poeme vizibil lipite - s\ atenueze senza]ia prezentei unui
orgoliu scriitoricesc de neb\nuit la un adolescent [i de neiertat într-o
lume a colectivismului agresiv.
St\pâni de clan [i protectori
Tendin]a de asociere în jurul unei personalit\]i puternice sau
percepute ca atare - s-a manifestat nu de pu]ine ori în spa]iul
cultural românesc.
Între cele dou\ r\zboaie, ea a dat na[tere unor grup\ri cu preocu-
p\ri literare sau culturale aglutinate prin prestan]a unor in[i caris-
matici, conduc\tori de reviste [i cenacluri. Între ace[tia, E. Lovinescu
impunea prin rigoare, gust [i [tiin]\ de carte; era un om al luminii
carteziene [i al spiritului liber, însu[iri care fac atractiv\ o persona-
litate doar în vremuri de smintire [i patos g\unos. Scepticismul
funciar al mentorului grup\rii Sbur\torul excludea orice form\ de
ata[ament ira]ional.
O fascina]ie real\ - aproape senzual\ - a exercitat socraticul Nae
Ionescu [i nu avem de ce s\ nu d\m crezare m\rturiilor lui Mircea
Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulc\nescu, Jeni Acterian [i mai ales
ale celui care nu ar fi trebuit s\ se lase sedus - Mihail Sebastian.
Greu de în]eles este, pentru noi, ast\zi, puterea de seduc]ie [i de
coagulare exercitat\ de NICHIFOR CRAINIC, teolog de mâna a doua
81
Eugen Negrici
cu ambi]ii eseistice, jurnalist cu orgoliu de gânditor ortodox. L-a
admirat [i iubit o parte important\ a clerului - al c\rui nivel nu era
mai sus decât cel de azi -, studentii teologi [i nu numai, seminari[tii,
dasc\lii, profesora[ii de provincie, în[i[i teologii oficiali ai bisericii,
nu pu]ini intelectuali înv\p\ia]i de ideea flatant\ a superiorit\]ii
spiritualit\]ii ortoromâne, de proiectul instituirii unui stat ortodox,
a unei etnocra]ii [i, în genere, al „încre[tin\rii” culturii.
Revista Gândirea a atras simpatizan]i [i a grupat for]e scriito-
rice[ti importante în jurul directorului ei. Care director a început s\
fie perceput ca director de con[tiin]\ [i s\ aib\, de la un punct, [i
autoritate politic\. Autoritate pe care nu ar fi c\p\tat-o dac\ entu-
zia[tii s\i admiratori nu ar fi fost [i numero[i [i hot\râ]i s\ „prime-
neasc\” societatea.
„Îndemânatic f\c\tor de prozeli]i”, Crainic [tia „s\ instige tineri-
mea, s\-i inculce ideea de haos pentru ca apoi s\-i g\seasc\ «punc-
tele cardinale»” (G. C\linescu). R\mas singur la conducerea periodi-
cului, i-a dat o orientare militant-ortodoxist\, încercând s\ fac\ din
gândirism un supracurent cu ambi]ii totalizante, de schimbare pro-
fund\ a culturii, spiritualit\]ii [i politicii de stat române[ti.
Rând pe rând, câ]iva mari scriitori de alt\ forma]ie intelectual\
vor înceta s\ se numere printre colaboratorii revistei (printre ultimii
care-[i retrag semn\turile sunt Tudor Vianu [i Lucian Blaga). Locul
lor va fi ocupat de câ]iva tineri care-i împ\rt\[eau viziunea [i se
sim]eau în apele lor al\turi de un personaj a c\rui personalitate
începea s\ impun\ [i s\ sugereze cunoa[terea drumului c\tre pu-
tere: deputat PN}, în 1931, contacte notorii cu mi[carea legionar\ în
expansiune, doctor honoris causa al Universit\]ii din Viena [i mem-
bru al Academiei Române (1940), ministru al Propagandei, în fine,
personaj odios [i imoral, dar imposibil de ignorat de politicienii [i de
oamenii de cultur\ ai vremii.
Ioan Coman, Ovidiu Papadima, Octav {ulu]iu, Dumitru St\niloae,
Radu Gyr, Sandu Tudor, Paul Sterian, Victor Papilian, Radu Dragnea,
Nicolae Ro[u, Petre P. Ionescu, Toma Vl\descu [i al]ii care semneaz\
[i în alte publica]ii (de dreapta [i nu numai) îl percep ca pe un
protector [i [ef de clan capabil s\ ob]in\ tot ce vrea. În alte condi]ii
istorice, ceva asem\n\tor se va întâmpla peste trei decenii în cercul
revistei S\pt\mîna, unde, în jurul lui Eugen Barbu (scriitor cunos-
cut, rela]ii puternice cu Securitatea, membru al C.C. al P.C.R, om al
lui Ceau[escu), se formase nucleul dur al tinerilor ]uc\lari. Autorita-
tea „patronului” îi ajuta s\-[i înfrâng\ timiditatea, girându-le inso-
len]a: supu[enie fa]\ de individul alfa, arogan]\ fa]\ de inamicii lui.
Circumstan]\ psihanalizabil\: în preajma personalit\]ilor autoritare,
comportamentul „discipolilor” devine adolescentin, slugarnic, nu
mult deosebit de al acelora din comunit\]ile de delincven]i.
82
Iluziile literaturii române
Spre a-[i impresiona st\pânul [i în spirit de ga[c\, scriu [i ac]io-
neaz\ condeierii exalta]i ai Gândirii, între care exceleaz\, prin vio-
len]\ verbal\ [i trivialitate, cronicarii Nicolae Ro[u [i Toma Vl\descu.
Zelul lor [i al altora din redac]ie a fost acceptat, poate, cu stânjeneal\,
la început, de patron. Dar îndârjirea lor a avut, de fapt, „darul” s\-l
radicalizeze, s\-i sporeasc\ vehemen]a, s\-l fac\ s\ ia cuno[tin]\ de
sine [i de propria putere. Ea l-a împins spre o viziune tran[ant
antinomic\ (Occidentul steril [i muribund, Bucure[tiul - a treia
Rom\, spiritualizat [i fecund etc.), care d\, în genere, mari efecte [i
satisfac]ii de lectur\. Publicului cititor nu-i displac opozi]iile [i
gândirea dospind de hiperbole, mai ales când îi m\gule[te orgoliul
na]ional. Cu sicarii lui Eugen Barbu, care executau comenzi în stilul
st\pânului, nu se va întâmpla altfel.
Dup\ talentul [i apeten]a pamfletar\ ale fiec\ruia dintre ei, tinerii
gândiri[ti î[i imitau protectorul - dând variante ale nichiforcr\ini-
cismului, ca stil. Unuia dintre ei (Nicolae Ro[u), G. C\linescu îi va
repartiza o singur\ nimicitoare fraz\ în Istorie: „Îl continu\ pe Nichi-
for Crainic, caricatural, N. Ro[u, f\r\ suficient\ cultur\ [i într-un
limbaj vehement [i grobian” (ed. cit., p. 915).
Oricare ar fi fost combatan]ii din acest cuib de harpii, gruparea
ortodoxi[tilor de la Gândirea, devenit\ o for]\ publicistic\ de temut,
avea, cum spuneam mai sus, numero[i admiratori - preo]i sau
mireni. Iar Nichifor Crainic era v\zut ca teologul etalon al Ortodoxiei,
c\reia îi revela, patetic, bog\]ia spiritual\, universalitatea [i mai
ales superioritatea. Se pricepea s\-l umple de mândrie pe românul
ortodox - singura stavil\ împotriva asaltului materialismului, al
ateismului, al complotului universal iudeo-masonic etc. etc.
Numeroase gesturi de curtoazie fa]\ de conduc\torul forte [i „de
viitor” al unei direc]ii literare de mare anvergur\ sunt reperabile în
presa vremii, printre condeierii m\run]i. Câ[tigând un post de depu-
tat pe listele PN}-ului [i primind Premiul Na]ional de Poezie, condu-
c\torul celei mai importante reviste române[ti devine o institu]ie
care nu a mai putut fi ignorat\ de nimeni, nici m\car de critici influ-
en]i precum Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, E. Lovinescu,
G. C\linescu, Tudor Vianu. Ei s-au str\duit s\-i g\seasc\ însu[iri de
mare poet sau de poet important [i i-au luat în seam\ doctrina.
D\ de gândit aten]ia acordat\ în Istorie de C\linescu însu[i poeziei
lui Crainic (care nu era decât un Vlahu]\ mai ap\sat [i cu o iscusin]\
mai mare a efectelor retorice). Ea este tratat\ în acela[i capitol cu
opera lui Lucian Blaga [i Vasile Voiculescu, dar înaintea lor.
De[i preg\tite chiar de poet, prin 1962-1965, pentru republicare,
poeziile scrise înainte de r\zboi au fost editate postum abia dup\
Revolu]ie, într-un moment ce p\rea favorabil redescoperirii
83
Eugen Negrici
spiritualit\]ii cre[tine. Gestul tip\ririi s-a dovedit neinspirat, întrucât
în anii în care mitul poetului [i al „gânditorului” ortodox fusese
protejat de t\cerea oficial\ [i de condi]iile de semiclandestinitate ale
citirii c\r]ilor lui, se scrisese de zor poezie patriotic\ [i avusese loc
cel mai lung exerci]iu retoric pe tem\ dat\ din istoria scrisului
românesc. Revenirea la suprafa]\ nu a avut ecoul scontat printre
cititorii mai tineri [i a dezam\git integral.
Imagina]ia modest\, viclenia iritant\ a decup\rii [i a post\rii la
loc vizibil a câte unei compara]ii reu[ite, cursa organizat\ spre un
final vibrant, victoria constant\ a retoricii patriotice puteau fi, îns\,
resim]ite ca desuete [i manieriste de pe atunci, din anii ’30. Era,
totu[i, vremea marii poezii române[ti; în jur tr\iau [i publicau poe]i
[i critici valoro[i, iar în capitolul în care-l distribuie C\linescu (inti-
tulat „Ortodoxi[tii, momentul 1926. Iconografia mistic\. Doctrina
miracolului”) nu lipsesc execu]iile sumare [i domne[te ironia.
O neobi[nuit\ solicitudine arat\ C\linescu [i în descifrarea teo-
riilor lui Nichifor Crainic [i o vizibil\ bun\voin]\ în a le g\si puncte
valabile. „Nep\s\tor de erudi]ie”, acesta „nu p\rea deloc indicat
pentru o oper\ de construc]ie ideologic\”. Totu[i, directorul de la
Gândirea era un „gânditor remarcabil, setos de absolut”. „Sistemul”
lui e „vulnerabil în multe p\r]i” [i „str\b\tut de influen]ele cele mai
evidente”, dar „stârne[te gândirea, irit\, pune probleme [i contribuie
la progresul culturii” (Istoria..., p. 873).
Cum criticul însu[i este obsedat de problema specificului na]io-
nal - care ar decurge, dup\ el, cum [tim, din substan]a etnic\
(atribut exclusiv al rasei „românilor de sânge”) -, C\linescu se arat\
interesat de teza ortodoxiei ca not\ esen]ial\ a românismului. În loc
s\ o trateze ca pe o abera]ie, deschide o polemic\ amabil\ [i pare
încântat s\ descopere similitudini. Pasajul cu pricina din Istoria... te
las\ f\r\ respira]ie când consta]i c\ problema evreului cre[tinat e
mobilul compar\rii atente a celor dou\ teze ale specificului na]ional.
Ilustrul critic nu repro[eaz\ teoriei lui Crainic inep]ia, ci insufi-
cienta ei determinare, sl\biciunea de a nu interzice evreilor - chiar
cre[tina]i - s\ se integreze. Spre dezam\girea lui, ortodoxismul las\
o porti]\ deschis\ româniz\rii, integr\rii evreilor cre[tina]i în cultura
român\:
„«Biserica - sus]ine ortodoxistul nostru - e deschis\ tuturor» [i
fire[te are dreptate sub raportul nevoii de universalitate al oric\rei
adev\rate religii. Dar se pune în contradic]ie cu principiul etnic.
C\ci, de[i nu se spune clar c\ evreul botezat devine român, lucrul se
subîn]elege, deoarece, ie[ind din categoria semi]ilor, un astfel de
individ trebuie s\ fie primit într-o na]ie, de vreme ce na]ia [i religia
sunt no]iuni corelative. Astfel, l\sat între grani]i, cum el n-are patrie,
84
Iluziile literaturii române
ar intra într-o sect\ bizar\. Este sigur c\ Nichifor Crainic în]elege c\
acceptarea ortodoxiei (not\ esen]ial\ a «românismului»), a limbei,
teritoriului [i celelalte, e un pas puternic spre asimilare, ceea ce nu
s-ar putea t\g\dui. Dar prin asta problema specificului nu a fost
rezolvat\. În final, Nichifor Crainic reediteaz\ teoria «ralierii» a lui
Ibr\ileanu, înlocuind moldovenismul cu ortodoxismul. Cine accept\
direc]ia ortodox\ ce reprezint\ specificitatea maxim\, se integreaz\
culturii române. {i în adev\r Gândirea a primit destui evrei ralia]i,
adic\ ortoxizan]i. Concluzia deprimant\ a unei astfel de determin\ri
dogmatice a etnicului este c\ evreul raliat «cu preocup\ri de bise-
ric\» e mai specific decât Goga, Rebreanu, Sadoveanu, Eminescu
chiar, care nu au astfel de orient\ri”(Istoria..., p. 874).
Deprimant este [i s\ consta]i cât de limpede se z\re[te o specie de
dogmatism de pe versantul altui dogmatism. Dar pentru ca obiec]iile
s\ nu par\ r\uvoitoare fa]\ de produsul intelectual al unui personaj
de temut ([i de care nu [tii când ai nevoie), criticul continu\ astfel:
„Într-o foarte interesant\ carte, Nostalgia paradisului, ce dovede[te
un puternic sim] constructiv, Nichifor Crainic pune bazele unei
estetici ortodoxiste, de metod\ metafizic\, bineîn]eles” (op.cit, p. 874).
*
Este cazul s\ spunem câteva lucruri despre un fenomen pe care
destui din cei care au tr\it vremurile imprevizibile, perpetuu ame-
nin]\toare ale ultimelor decenii de comunism, îl cunosc f\r\ s\ [i-l
asume. E vorba de un anumit tip de dependen]\ fa]\ de o autoritate
politic\ [i cultural\, fa]\ de persoane care joac\ rolul unui „tat\
reg\sit [i reîncarnat”. Fenomenul are un fundal psihologic (sugerat
deja mai sus) [i câteva motiva]ii specifice: dorin]a de consolidare a
unei cariere literare în linii mari trasate, ambi]ia parvenirii la o
pozi]ie avantajoas\ în ierarhia scriitoriceasc\ (pozi]ie care nici m\car
în vremuri normale nu se ob]ine numai prin valoare), convingerea c\
apartii unei literaturi complet institu]ionalizate [i c\ - în comunism
fiind - aceast\ birocra]ie de breasl\ te oblig\ s\ fii prevenitor cu
pre[edin]ii comitetelor de cultur\, cu [efii de reviste, cu directorii
de edituri [i cu tot soiul de al]i culturnici cu putere de decizie.
Toate acestea induceau sentimentul c\ undeva în „sistem” trebuie
s\ existe cineva care poate s\ joace rolul unui protector de la care,
subordonându-i-te, vei primi securitatea tutelar\ care î]i este atât
de necesar\.
Cum am mai remarcat [i alt\ dat\, ca exponen]i ai poporului lor,
pu]ini scriitori români au avut orgoliul neîncolon\rii, voca]ia unui
destin demn [i autonom. Au ar\tat c\ au nevoie de independen]\ [i
85
Eugen Negrici
[i-au dorit-o, dar în felul lor igienic, abstract, comod, f\r\ s\ ia în
calcul [i sacrificiul pe care aceasta îl cere. (Dependen]i de banii
partidului, dar liberi s\-l înjur\m - iat\ visul nostru nedivulgabil.)
Odat\ g\sit protectorul sau odat\ ce a fost acceptat în preajm\,
comportamentul insului se schimb\ într-o m\sur\ care-l face subiect
de psihanaliz\. Foarte repede are loc un proces de „retragere” spre
adolescen]\, o „regresie” spre vârsta la care sim]i tenta]ia unei
subordon\ri ambigui. (v. Raoul Girardet)
Au existat, de-a lungul timpului, câteva personaje din aparatul de
partid care [i-au asumat rolul de protector al unor scriitori, jucân-
du-l mai r\u sau mai bine, dup\ împrejur\ri [i dup\ marja de manevr\
alocat\. {i, în orice caz, cu maxim\ discre]ie. Era vorba fie de o misiune
încredin]at\ de superiori sau de „organe” pentru cunoa[tere, monito-
rizare [i „influen]are pozitiv\”, fie de un interes particular (ce ]inea
de propriile veleit\]i literare [i de dorin]a de a trece drept „un om de
bine”, în eventualitatea unor schimb\ri politice). Fie de amândou\.
Dar nu de un Gogu R\dulescu (omul de bine, spiritul luminat,
idolul oamenilor de bine), de un Cornel Burtic\ sau de un Dumitru
Popescu (ale c\rui romane au beneficiat, la schimb, de cronici favora-
bile) ne sim]im obliga]i s\ ne ocup\m acum, ci de câ]iva scriitori
importan]i care, sprijini]i din umbr\ de astfel de aparatcici [i având
ei în[i[i în mân\ câteva instrumente ale politicii culturale, au creat
centre de putere [i au grupat scriitori [i critici.
Pe la începutul anilor ’60, Miron Radu Paraschivescu (aureol\ de
fost militant comunist, cenaclu, pagini de revist\, posibilit\]i de
debutare) avea cercul lui de proteja]i [i, prin ei, [i-a sp\lat o parte
din p\catele comise în vremea stalinismului integral. Fiecare din
pre[edin]ii Uniunii Scriitorilor (Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Virgil
Teodorescu, G. Macovescu, Dumitru Radu Popescu) au absorbit
simpatii ipocrite [i au beneficiat de postura de st\pân [i protector.
Când nu au mai fost în via]\ sau în func]ie [i nu au mai putut d\rui
case, „deplas\ri”, împrumuturi, reviste, cronicarii au t\cut [i locul
în ierarhiile literare a început s\ le fie pus la îndoial\, uneori, de
c\tre acelea[i slugi entuziaste.
Clientel\ [i amici au avut to]i directorii de edituri [i reviste
literare ([i chiar redactorii influen]i). Dac\ au fost [i scriitori, ei s-au
l\sat t\mâia]i în articole, fapt care a contribuit la amplificarea sen-
za]iei de fals [i de artificiu pe care [i a[a o emana lumea criticii de
întâmpinare.
Au existat, îns\, dou\ personalit\]i care au coagulat excep]ionale
energii literare [i au pus, pentru o vreme, fa]\ în fa]\, piesele în alb
[i negru de pe tabla de [ah a lumii scriitorice[ti: EUGEN BARBU [i
MARIN PREDA. Voca]ie de st\pân de clan [i de protector [i o strategie
86
Iluziile literaturii române
- urm\rit\ perseverent - de colectare de forte noi [i de organizare a
unei cete active de sicari [i trep\du[i, a avut mai ales Eugen Barbu.
Sim]indu-se strivit de statura umilitoare, aristocratic\ a lui Petru
Dumitriu (desemnat drept scriitorul oficial al regimului), Eugen
Barbu a v\zut în „dezertarea” acestuia în str\in\tate o mare [ans\
pentru redresarea carierei lui - pân\ atunci controversate politic.
Mizând pe surpriz\, solicit\ [i prime[te (1962) conducerea revistei
Luceaf\rul. Î[i alc\tuie[te, în mare vitez\, o echip\ de activi[ti cultu-
rali cu trecere la „foruri”, atrage tineri colaboratori talenta]i, recupe-
reaz\ pe cei mai în vârst\, ignora]i de partid, a[az\ revista pe o direc-
]ie patriotic\ [i o desprinde de lan]urile realismului socialist, care se
[ubreziser\ de ceva timp. Organizat pe lâng\ revist\, Cenaclul „Nicolae
Labi[” îi înlesne[te studierea lumii lesne manevrabile a litera]ilor,
vânarea unor noi posibili colaboratori [i l\rgirea cercului „fidelilor”.
Cum orice schimbare e produc\toare de iluzii, venirea la putere a
lui Nicolae Ceau[escu (pe care-l câ[tig\ prin câteva dovezi viguroase
de adeziune la noua lui politic\) îl umple de speran]\ [i-i amplific\
pofta de m\rire. Dar pe m\sur\ ce vizibilitatea prozatorului cre[te,
cre[te [i num\rul inamicilor: arivismul lui de neoprit descump\-
ne[te [i irit\ oficialit\]ile (care au, totu[i, nevoie de condeiul lui de
vremuri grele), mahalagismul [i violen]a oripileaz\ o bun\ parte a
scriitorimii. R\zbunându-[i, parc\, eterna condi]ie de om de margine,
se str\duie[te s\ r\spândeasc\, jupiterian, spaim\ [i teroare.
La sfâr[itul anilor ’60, din creditul pe care-l câ[tigase la tineri nu
mai r\m\sese mare lucru. {icana]i f\r\ întrerupere (de el [i de
n\imi]ii din redac]ie) [i amenin]a]i, direct sau voalat, nu numai
adversarii literari, ci [i to]i cei care sim]eau c\ ar putea fi viza]i se
grupeaz\ [i-[i caut\ stindard. El nu putea fi, în epoc\, decât Marin
Preda, care, astfel, cumuleaz\ puncte [i cap\t\, aproape f\r\ voie,
autoritate tutelar\ [i un din ce în ce mai mare prestigiu moral.
În 1968, Eugen Barbu r\mâne f\r\ revist\ [i f\r\ cenaclu. Deruta
pierderii instrumentelor puterii (sub reculul propriilor fapte) e neîn-
dur\tor descris\ de Marian Popa, care (în capitolul dedicat în Istoria...
sa insului pe care l-a cunoscut, ca om de cas\, mai bine ca oricine)
pare s\ fi fost inspirat de motto-ul romanului Princepele scris în
acele împrejur\ri: Aedificabo et destruam. Evacuat\ cu for]a de un
comando de tineri din anturajul lui Marin Preda, echipa de redactori
antrenat\ de „patron” la Luceaf\rul îi va r\mâne aproape [i, comple-
tat\, de-a lungul timpului, cu mereu al]i juni veleitari, se va suda [i
va deveni feroce [i redutabil\.
Partidul însu[i nu-[i poate permite s\-l scape din mân\ [i s\-l
împing\ în rândul oponen]ilor. O rubric\ de foiletoane primit\ la
ziarul România liber\ îi îndulce[te sanc]iunea [i-l pune în rolul
87
Eugen Negrici
domnitorului mazil care a[teapt\, la Stambul, semnul înalt de iertare
al padi[ahului (Tema a[tept\rii morbide, înecate în obid\, a unei
schimb\ri de destin poate fi reg\sit\ în c\r]ile lui Eugen Barbu).
Între timp, cu o încrâncenare în care mocne[te revan[a, colec-
]ioneaz\ c\r]i [i documente [i redacteaz\ capitole ample din Prince-
pele - roman pe care îl [i public\ în 1969, în regim de urgen]\ (c\ci
gândirea sa produc\toare e incitat\ doar de dorin]a de r\fuial\).
Apari]ia acestui roman valoros, a[teptat de amici, pândit de du[-
mani, [i prev\zut cu un Avertisment în care autorul, descurajând
lectura printre rânduri, de fapt o provoac\, a stârnit controverse. Ea
a ar\tat c\ lumea literar\ era deja polarizat\ la sfâr[itul anilor ’60 [i
c\, de pe acum, rareori mai po]i descoperi o propozi]ie critic\ sau un
diagnostic neatinse de morbul aversiunii de grup.
Cei ce au suferit de pe urma vechilor atacuri murdare luceferiste,
evreii [i adep]ii unor vagi principii liberale se simt amenin]a]i de
na]ionalismul col]os al echipei lui Barbu. Mul]i nici nu au rela]ii
strânse cu autorul Morome]ilor (acum directorul celei mai presti-
gioase edituri române[ti), dar se bizuie pe senza]ia lini[titoare pe
care o d\ solidaritatea de grup. Iar semnul adeziunii este articolul
def\im\tor ori numai minimalizator pe care cel interesat de protec]ie
se simte obligat s\-l publice.
Cine recite[te - cu ochii de ast\zi - publica]iile vremii e uimit de
înver[unarea cu care se elogiaz\ [i se denigreaz\ [i de cât de u[or se
renun]\, în acel spa]iu critic puternic polarizat, la criteriul estetic.
Sunt vânate gafe filologice, lecturi gre[ite ale unor cuvinte vechi,
sensuri atribuite dup\ ureche (destule la un prozator cu o cultur\
f\cut\ în grab\ [i livrat\ ostentativ).
F\nu[ Neagu, care s-a recunoscut într-unul dintre personajele
grote[ti ale c\r]ii, îl acuz\, cu citate reproduse, c\ a plagiat o carte
de popularizare. Între cei doi talenta]i pamfletari, începe, a]â]at de
chibi]i, un r\zboi comic cu porc\ieli în înveli[ erudit. Oamenii lui
Barbu riposteaz\ strident, pluseaz\ în spume, uzând, la rândul lor,
de lovituri nepermise [i l\udând marile însu[iri ale c\r]ii, inclusiv
capacitatea de a crea oroare.
Pe m\sura înte]irii asaltului demolator - [i al cre[terii sentimen-
tului c\ se afl\ la mâna adversarilor -, st\pânul de clan [i protectorul
de alt\dat\ simte nevoia unei protec]ii superioare. Primind dovezile
a[teptate de devotament [i având nevoie, el însu[i, de oameni de
încredere într-o vreme în care-[i consolideaz\ pozi]ia, Ceau[escu
hot\r\[te s\-l fac\ membru supleant al C.C. al P.C.R. (1969), mem-
bru corespondent al Academiei (1974) [i deputat M.A.N.
Din acest moment - care coincide cu momentul minirevolu]iei
culturale [i al „schimb\rii la fa]\” ceau[iste -, rivalitatea dintre
88
Iluziile literaturii române
grup\rile literare coagulate în jurul celor doi mari prozatori se mut\
în plan ideopolitic: noi, cei „ai lui Preda” - oponenti ai exceselor
totalitare ceau[iste, ei, cei „ai lui Barbu” - ap\r\tori ferventi ai poli-
ticii na]ionaliste a lui Ceau[escu, dar [i ai propriilor interese scrii-
torice[ti.
Din 1970, Eugen Barbu are, în sfâr[it, la dispozi]ie o nou\ revist\
- S\pt\mîna, unde reface, în linii mari, politica Luceaf\rului pierdut,
dar îi d\ un spor de agresivitate bezmetic\, sprijinit de o echip\ de
executan]i zelo[i ai absolut oric\rui ordin: Corneliu Vadim Tudor,
Dan Zamfirescu, Constantin Sorescu, Dan Muta[cu, Ion Lotreanu,
Eugen Teodoru, Dan Ciachir, Emil Manu. Travestit în critic impar]ial,
Mihai Ungheanu i-a fost [i el fidel, f\când politica murdar\ a S\pt\-
mânii, dar ca redactor [ef-adjunct la Luceaf\rul (din 1974).
Supunerea, în cazul lor, era o cale de redobândire a sinelui, de
reabilitare personal\ [i de trezire a ceea ce psihologii numesc „voin]a
letargic\”. Aceast\ adeziune nu a fost perceput\ ca alienant\, întru-
cât le furniza senza]ia unui militantism cuceritor.
În spatele revistei se afla, îns\, Securitatea (interesat\ s\ divizeze
lumea scriitoriceasc\, atent\ la dela]iunile ce se f\ceau „în gura
mare” în revist\ [i, probabil, sedus\ de patriotismul ei afi[at), acti-
vi[ti de rang înalt (Cornel Burtic\, {tefan Andrei), câ]iva fo[ti legio-
nari, unii cu averi în Occident (Iosif Constantin Dr\gan), activi[ti de
rangul doi, de condi]ie intelectual\ modest\, impresiona]i de frenezia
na]ionalist\ [i de b\rb\]ia pe care o respirau pamfletele lui Barbu,
veleitari de provincie [i de capital\ ignora]i de România literar\ [i de
criticii de vaz\ [i, pe cât îi îng\duiau interesele [i atributele de [ef al
statului, Ceau[escu însu[i (care a apreciat subordonarea necondi]io-
nat\ a directorului publica]iei [i sprijinul dat tuturor ac]iunilor sale
aberante, de la Tezele din iulie, la demol\rile de sate [i de ora[e).
Cu o astfel de protec]ie [i cu un asemenea tren de lupt\, grupul
Barbu a jucat rolul paratr\snetului politicii nepopulare ceau[iste,
atr\gând tot dispre]ul [i toate inamici]iile cu putin]\ [i precipitând
alc\tuirea [i înt\rirea grupului de oponen]i din jurul lui Marin Preda.
Director, din 1970, al editurii Cartea Româneasc\, asistat de
conducerea operativ\ a Uniunii Scriitorilor(unde era vicepre[edinte)
[i de grupul de scriitori [i critici afilia]i României literare, Marin
Preda nu reprezenta o for]\ coagulant\ în sine. Slab orator, [ters ca
prezen]\ fizic\, nu avea însu[iri de corifeu [i de [ef de clan [i cu atât
mai pu]in de protector generos, imaginativ [i îndr\zne], activ în
combina]ii utile. Ce avea de oferit, spre a putea manipula opinii,
erau spa]iul editorial [i cel mult un onorariu m\rit. Preda nu poseda
acea energie, acel apetit al mi[cula]iilor care atrage executan]ii f\r\
scrupule, dedica]i cauzelor funebre.
89
Eugen Negrici
Era, îns\, un nume care întrupa o propensiune, numele care
oferea încredere [i siguran]\ [i d\dea tuturor celor oripila]i de
evolu]ia spre teroare [i obscurantism a regimului lui Ceau[escu
sentimentul existen]ei unei for]e a binelui care continu\ s\ fiin]eze.
În pofida tuturor eviden]elor (început de alcoolism, via]\ dezordonat\,
aviditate material\, intrarea în partid în 1977), el apropie partizani,
grupuri mari de simpatizan]i care v\d în el ceea ce vor s\ vad\. {i
v\d, sugestiona]i de personajul Moromete - intrat, prin manualele
[colare, de mult [i adânc în con[tiin]a public\ - un ]\ran dârz [i
[iret, „die hard”. Nu are abilitatea alunec\rilor tactice, e rigid [i f\r\
farmec, dar d\ senza]ia c\ prin el trece un fir de o]el. Liantul grup\rii
nu era, în orice caz, iubirea de Preda, ci ura fa]\ de Barbu [i de
regimul întruchipat de el.
Marin Preda nu a num\rat, probabil, niciodat\ veritabili discipoli
spirituali [i admiratori în adev\ratul (înaltul) sens al cuvântului, dar
mai tot ce a tip\rit a avut parte de primiri excep]ionale. Cu nesemni-
ficative excep]ii, de o jum\tate de secol, criticii care conteaz\ au
scris invariabil elogios despre c\r]ile lui, nici pe departe egale ca
valoare. Interpret\rile neîntrerupt ditirambice din ultimele dou\
decenii - când ar fi venit vremea unei relecturi - l-au împins în zona
somnolent\ a istoriilor literare.
Tip\rit\ la Cartea Româneasc\ în ultimul ei an de func]ionare
(1948), Întâlnirea din p\mânturi (cu cele [ase extraordinare povestiri
ale sale) a fost cartea în spatele c\reia a c\zut, grea [i r\u-prevesti-
toare, cortina de fier a culturii socialiste. Ea a purtat, o vreme,
mesajul unei lumi pierdute [i, câ]iva ani la rând, critica oficial\ s-a
f\cut c\ nu bag\ în seam\ produsul „naturalist”, „confuz” [i „ana-
cronic” al tân\rului a[teptat s\ vin\ în lumea nou\ cu opere „juste”.
E bizar s\ consta]i c\ pentru notorietatea [i locul prozatorului în
manuale nu a contat cea mai însemnat\, poate, crea]ie a lui. A contat,
pentru vizibilitatea pe scena realismului socialist, nuvela Desf\-
[urarea (1952), care avea tot ce trebuie pentru a deveni argument
propagandistic [i a ilustra noul model socialist de crea]ie.
Astfel c\, la apari]ia (1955) a romanului Morome]ii (început în 1949,
p\r\sit [i reluat în vremuri mai pu]in rele), autorit\]ile [i criticii de
partid nu au mai avut re]ineri în a se entuziasma: era crea]ia celui
care î[i dovedise adeziunea la politica partidului [i constituia proba
capacit\]ii literaturii noi de a produce capodopere. Rând pe rând,
fiecare nou\ promo]ie de critici intrat\ „în câmpul literaturii” s-a
exersat în exegeza textului, descoperind noi prilejuri de jubila]ie.
Dac\ am da la o parte stratul, înc\ prezent, de simpatie paralite-
rar\ pe care i-o purt\m unei c\r]i care ne-a umplut existen]a mohorât\,
în anii terni ai realismului socialist, am z\ri u[or ast\zi, dup\ decenii
90
Iluziile literaturii române
de istorie literar\ - cu experien]e narative adesea spectaculoase -,
limitele [i ridurile romanului. Morome]ii este un roman de tinere]e,
linear, cronic\resc, bolov\nos, respectând regulile realismului, f\r\
nici o ambi]ie constructiv\ [i cu destule neglijen]e. De pild\, stâng\-
cia cu care semnaleaz\ autorul momentul schimb\rii replicilor [i
care e vizibil\ chiar [i în edi]iile ad\ugite [i rev\zute, b\nuim, de un
ochi mai experimentat (1972; 1975).
În grani]ele unui verism sui-generis (probabil involuntar) [i în
pofida concesiilor politice - câte sunt - ale momentului 1955 (când
colectivizarea era în curs), este un roman foarte bun. Neavenit e doar
abuzul de epitete din jurul unei c\r]i devenite, pentru autorit\]i, o
carte cu miz\ politic\ [i dovada creativit\]ii socialiste. Evaluarea
exorbitant\ a presta]iei personajelor treze[te, de altminteri, nedu-
meriri în lumea [colarilor [i a studen]ilor de ast\zi.
Lor (ca [i cititorilor din ]\rile unde s-a tradus cartea) le vine greu
s\ în]eleag\ moravurile barbare [i mentalitatea lumii lui Preda, cu
primitivismul ei oripilant - care pe noi ne-a încântat, de[i nu prea [tiu
ce motive aveam. Ei nu pricep nici ra]iunea pentru care Ilie Moromete
ar reprezenta, în literatura român\, ]\ranul filozof (un Socrate de
Gume[ti, senin [i în]elept). Ce li se pare c\ recunosc în aceast\ carte
este doar un ins b\[c\lios, [iret, chiar inteligent, care uzeaz\ de
toate trucurile simul\rii [i ale impreciziei verbale pentru a releva - ca
simplu exerci]iu de putere - prostia altora (din lumea lui) [i pentru a
în[ela, ca datornic, organele statului. {i care devine batjocoritor,
feroce [i neomenos cu membrii familiei, pe care îi jefuie[te de drepturi
[i pe care îi umile[te, la tot pasul, din instinct de [ef de trib.
Dar, la drept vorbind, nu prozatorul, ci exege]ii lui au idealizat
personajul [i, prin el, au dat c\r]ii un sens care nu e al ei. Venit pe
lume în vremea travers\rii pustiei, romanul a devenit un model
artistic pentru dou\ genera]ii [i, pân\ ast\zi, orice propozi]ie critic\
emis\ în leg\tur\ cu el e primit\ cu suspiciune, ca prob\ a dezert\rii
în tab\ra du[man\.
Au urmat dou\ nuvele cu eroi care se „dumiresc”, învingându-[i
îndoielile [i ideile gre[ite în leg\tur\ cu colectivizarea [i cu binele pe
care-l aduce ea (Ferestre întunecate, 1956; Îndr\zneala, 1959). Co-
mentatorii [i exege]ii n\r\vi]i la laude nu [i-au mai amintit de aces-
tea, dup\ 1964, [i poate c\ ele nici nu au existat.
S-a f\cut caz, în epoc\, de Friguri (1963), nuvel\ de r\zboi inspirat\
de o c\l\torie în Vietnam [i de f\c\tura lui Malraux numit\ seme]
Condi]ia uman\ (carte în vog\ în Romania comunist\). Psihologia
]\ranului român de câmpie e transferat\ [i atribuit\, la mii de kilome-
tri, unor combatan]i Vietcong. Semnificativ\ pentru destinul literar al
lui Marin Preda este îns\ încercarea de desprindere de ceea ce
91
Eugen Negrici
numea el „tema naratorului”, de universul rural [i de ceea ce a tr\it
nemijlocit. Mai f\cuse o tentativ\, cu pu]in înainte, publicând o prim\
variant\ a unui roman citadin (Risipitorii) pres\rat cu fraze, atitudini
[i rezolv\ri conformiste. Prin modific\rile operate, edi]iile din 1965,
1969, 1972 ]in pasul cu modific\rile politice în direc]ia liberaliz\rii,
romanul devenind, încet-încet, unul apt s\ se bucure de succesul la
public pe care l-au avut mai toate c\r]ile despre „obsedantul dece-
niu”. Marin Preda nu cunoa[te psihologia lumii despre care vorbe[te
[i nici imagina]ie epic\, spre a putea compensa, nu are.
Tot ce întreprinde în acest r\stimp poart\ semnul nelini[tii. Pro-
zatorul e chinuit de o nevroz\ epuizant\ [i, în bun\ m\sur\, aceasta
e motivat\ de neputin]a de a-[i g\si alt ton, alt stil, alt ritm narativ [i
un nou culoar câ[tig\tor dup\ succesul fulminant al Morometilor -
care s-a produs poate prea devreme în destinul lui literar. Ca varia]ie,
traduce Ciuma lui Albert Camus (1966) [i î[i încearc\ norocul în
teatru cu piesa Martin Bormann (un e[ec în plus).
{ansa unei reg\siri vine de acolo de unde pu]ini s-ar fi a[teptat,
adic\ tot de la partid. Ini]iind ac]iunea diversionist\ de delimitare a
prezentului de trecutul stalinist, Nicolae Ceau[escu deschidea calea
unei literaturi a dezv\luirilor cu un nemaiv\zut succes la public,
însetat fie [i de adev\rul livrat „pe buc\]i”.
Redactând relativ repede Morome]ii II (1967), roman dedicat feno-
menului tragic al dezagreg\rii lumii rurale sub t\v\lugul comunist
(pe care numero[i din posibilii cititori - fii de ]\rani migra]i la ora[ -
îl tr\iser\ direct), Preda se întorcea, cu sentimentul tonic al unei
revan[e, la o lume cunoscut\ [i la un stil care-l consacrase. Alune-
când de la sine pe [leauri vechi [i sigure, cartea nu are for]a [i
expresivitatea primului volum, dar personajele, locurile, formulele,
atitudinile ce l-au f\cut celebru îl ajut\ [i acum pe prozator, trans-
mi]ând în lectur\ ceva din senza]ia primei întâlniri. Nici Ilie Moro-
mete, nici ceilal]i eroi nu mai au pregnan]\ [i nu se mai deslu[esc
din v\lm\[ia faptelor, [i tocmai prin aceast\ neputin]\ ni se arat\ a
fi, ceea ce pot fi oamenii în comunism, simpli figuran]i pe fundalul
terifiant al istoriei.
Morome]ii I a fost - cum spuneam - cartea aleas\ de regimul lui
Gheorghiu-Dej ca reprezentativ\ pentru ceea ce este specific culturii
noi socialiste. Dup\ plecarea lui Petru Dumitriu în Occident, nici nu
ar mai fi putut miza pe altele la fel de impun\toare [i la fel de utile.
Pur [i simplu, ea nu a avut concuren]\, intrând repede [i pentru un
timp (c\ruia nu-i vedem cap\tul) în manuale.
La rândul ei, Morome]ii II a fost prima crea]ie cu adev\rat ilustra-
tiv\ pentru noul curs politic ceau[ist [i noua lui ofert\ literar\.
Ambele volume erau, a[adar, produse artistice de prestigiu, capabile,
92
Iluziile literaturii române
în chip miraculos, s\ satisfac\ [i exigen]ele de moment ale conducerii
de partid [i gustul criticilor [i a[tept\rile publicului.
Acest din urm\ roman s-a mai bucurat de un avantaj, unul major
în condi]iile unei societ\]i literare polarizate. El a fost atacat cu o
violen]\ neobi[nuit\ [i într-o manier\ dezgust\toare de Luceaf\rul -
condus de Eugen Barbu. Ceea ce a trezit spiritul de corp al revistei
Gazeta literar\ care, prin criticii ei [i prin mul]i al]ii care îi împ\r-
t\[eau orientarea, a f\cut din ap\rarea lui Preda o cauz\ major\,
ceva ce sem\na cu ap\rarea unui „cap de pod” pe malul, ce r\mânea
de cucerit, al libert\]ii.
Tot ce va mai publica, de aici încolo, prozatorul se va afla sub
protec]ia mitului, iar opera lui va fi supralicitat\, ca tot ce apar]ine
celui perceput ca ap\r\tor al „Cet\]ii asediate”.
Intrusul (1968) este romanul unui destin tragic [i, deopotriv\, o
zdrobitoare replic\ dat\ literaturii de [antier muncitoresc, care sl\-
vea superioritatea con[tiin]ei socialiste [i idealiza frumuse]ea omu-
lui nou. Este unul din cele mai izbutite texte cu impact politic din
acea epoc\ a reevalu\rilor de tot felul. Aerul lui sfid\tor la adresa
comunismului în genere a stârnit [i interesul Europei libere. {i,
chiar prin acest fapt, a sporit sim]itor num\rul cititorilor [i al denun-
]urilor „la vedere” parvenite din mijlocul grup\rii Barbu.
S-ar fi num\rat, poate, printre cele mai reu[ite zece c\r]i demas-
catoare scrise în ]\rile lag\rului socialist dac\ ar fi fost tradus\
(când [i unde trebuia) [i dac\ autorul, admirator al lui Camus,
amator de reflec]ii etice [i de respectabile proiec]ii intelectuale (apte
s\-l scoat\ din b\t\tura ]\r\neasc\ unde îl împrejmuise critica) nu
s-ar fi mul]umit cu ceea ce [tia s\ fac\. Adic\ dac\ nu ar fi socotit c\
i-ar prinde bine s\ dea un lustru filozofic textului [i s\ fac\ loc unei
parabole a iubirii ca ve[nic\ aspira]ie.
Acelea[i nefericite tenta]ii eseistice [i, în plus, precau]ia de a
l\sa textului, atins de am\r\ciune, o fant\ de lumin\ (prin care s\ se
poat\ strecura optimismul unei rezolv\ri narative mul]umitoare pentru
autorit\]i) r\pesc romanului Marele singuratic (1972) [ansa de a deveni
cartea de referin]\ a destinelor înstr\inate în comunism. Romanul e,
secven]ial, expresiv, iar personajele feminine au, ca de regul\ la
Preda, o anume fermec\toare consisten]\. Prozatorul, care e de neîn-
trecut cât timp r\mâne în limitele unui comportamentism sui-generis,
mizeaz\ [i aici ([i din acelea[i motive ce ]in de orgoliu intelectual) pe
monologul interior tulbure, haotic, de contagiune faulknerian\, pe
care nu [tie s\-l controleze [i care-l împinge, decep]ionant de repede,
în reflec]ie banal\. În acela[i an - 1972 - pentru Marele singuratic,
carte mai degrab\ modest\, prime[te Premiul Uniunii Scriitorilor [i
e s\rb\torit la împlinirea a cincizeci de ani de via]\.
93
Eugen Negrici
Scriitorul - perceput ca director de con[tiin]\ de tot mai mul]i
intelectuali speriati de evolu]ia regimului - luase atitudine împotriva
„Tezelor din iulie”, pe care Eugen Barbu [i grupul s\u de la S\pt\-
mîna le sprijiniser\ f\]i[. Titlul unei c\r]i de reflec]ii morale ap\rute
în 1971 - Imposibila întoarcere - a fost în]eles ca o formul\ de îmb\r-
b\tare. De altfel, schimbarea brutal\ a politicii culturale ceau[iste a
dus la separarea [i mai clar\ a for]elor grupate în jurul celor doi
prozatori, la o [i mai evident\ atitudine partizan\ în interven]iile
critice implicate în b\t\lia pentru ierarhia canonic\.
Închegarea a dou\ cur]i princiare, a dou\ grupuri de influen]\ în
jurul unor personalit\]i literare (una sus]inând puterea, cealalt\ suge-
rând o opozi]ie), având drept consecin]\ împ\r]irea câmpului cultural
românesc, este unul din fenomenele curioase ale regimului Ceau-
[escu. Ea a conferit o anume previzibilitate „evenimentelor” literare
[i carierei personajelor în rol de protectori cu autoritate tutelar\.
Spre deosebire, îns\, de Eugen Barbu - care se consuma în campa-
nii de pres\ [i în aranjamente politice josnice -, Marin Preda conti-
nua, mai r\u sau mai bine, s\ scrie literatur\. El de]ine, acum, re]eta
best-seller-ului socialist [i o aplic\ f\r\ grija de a fi taxat de populism
[i superficialitate de c\tre criticii importan]i ai ]\rii, care oricum vor
fi de partea lui [i vor descoperi p\r]i meritorii c\r]ilor sale.
În 1975 apare primul volum din Delirul (extraordinar succes de
libr\rie, supliment\ri masive de tiraj), carte care gestioneaz\ [i mai
bine n\zuin]ele publicului [i ale partidului. Felul cum e alc\tuit el
dezv\luie o mare - [i de net\g\duit - dib\cie în alegerea mecanisme-
lor persuasive [i a publicului ]int\. Delirul avea în vedere pe cititorul
însetat de adev\rul istoric [i de restituirea lui (promis\, de altfel, la
începutul domniei lui Ceau[escu).
Situa]ia narativ\ (pretextul pove[tii) este exact aceea care ar fi
permis personajului central s\ devin\ martorul creditabil, abilitat s\
descrie corect cercurile intelectuale, mediile sociale, politice [i eveni-
mentele cruciale din jurul anului 1940, deformate partinic de isto-
riografia oficial\. El este un tân\r - Paul {tefan al lui Parizianu - plecat
de acas\ (fire[te, din ba[tina Morome]ilor) s\ se fac\ ziarist într-un
Bucure[ti care se preg\tea s\ uite, pentru decenii, b\t\ile cu flori de
la {osea. Înc\ nemaculat politic [i de o naivitate jurnalistic\ fecund\,
el e bine pozi]ionat pentru a vedea limpede, nemediat ideologic [i de
a relata f\r\ parti-pris-uri întâmpl\rile lumii: asasinatele legionare,
campania din Est, adic\ exact acele aspecte ale istoriei recente evi-
tate sau distorsionate de istoriografia primelor decenii comuniste.
Pe scurt, publicul d\, în carte, peste ce a[tepta de mult: un
Antonescu umanizat [i scos de sub eticheta „criminal de r\zboi”(c\ci,
nu-i a[a, noi, românii, nu putem fi [i nici nu am fost vreodat\
94
Iluziile literaturii române
criminali), imagini din r\zboiul cu du[manul secular de la R\s\rit,
rebeliunea legionar\ (descris\ [i nu înfierat\), istorii [i scene erotice
(tulbur\toare, acestea, [i demne de oricare mare prozator).
La rîndul ei, conducerii de partid i se ofer\ o reabilitare par]ial\ a
lui Antonescu - figur\ istoric\ utilizabil\ în momentele politice ten-
sionate ale rela]iilor României cu U.R.S.S. Edi]ia a Il-a - ap\rut\
dup\ ce sovieticii, [oimii partidului [i fo[tii ilegali[ti se ar\taser\
indigna]i - ata[eaz\ un capitol confec]ionat la repezeal\, care d\
satisfac]ie „cârmaciului” însu[i, l\sându-l s\ se recunoasc\ în per-
soana unui tân\r [i dârz revolu]ionar h\ituit de jandarmi.
Mai curând de sorginte tolstoian\, teza îmboln\virii istoriei [i a
evolu]iei ei ira]ionale e, fire[te, o „r\t\cire mic-burghez\” în raport
cu viziunea marxist\ asupra istoriei. {i acest lucru poate da un
anumit soi de mul]umire celor îngre]o[a]i de lec]iile de materialism
dialectic [i istoric servite, f\r\ încetare, de-a lungul întregului ciclu
de instruire. Dar teoretizarea ei este modest\, chiar stânjenitoare, ca
toate „filozof\rile” prozatorului [i ca aproape tot ce reprezint\, la
Preda, por]ia de inteligen]\ preparat\ pe gustul criticilor [i al citito-
rilor de elit\ ce trebuiau impresiona]i. A fost, în fond, o carte îns\ilat\
în mare grab\ din informa]ii de pres\, din texte de popularizare [i
din povestirile unor martori.
În scurt timp, el va sim]i nevoia întoarcerii la izvorul întrem\tor al
propriei biografii, singura, cum s-a dovedit, care îi d\ prilejul marii
performan]e. {i Via]a ca o prad\ (1977) convinge [i emo]ioneaz\. Îl
reg\sim aici pe Marin Preda cu tot ce are mai impun\tor sub raport
stilistic: cruzimea inocent\ a evoc\rii.
Este acum un „clasic în via]\”, confra]ii îi caut\ prietenia, criticii
de notorietate îi sunt al\turi. Dup\ probarea plagiatului lui Barbu
(cazul Incognito) [i dezavuarea lui public\, grupul de la S\pt\mîna,
ocupat cu sp\larea ru[inii st\pânului, î[i pierde vehemen]a [i ade-
ren]ii. Partidul însu[i înclin\, acum, balan]a în favoarea lui Preda.
Este propus [i ales deputat în Marea Adunare Na]ional\.
Tocmai acum e bântuit, îns\, de alte mari nelini[ti. Foarte pu]ini
cunosc tema c\r]ilor la care lucreaz\ [i despre care refuz\ s\ vor-
beasc\. Are îndoieli în privin]a scrisului s\u [i temeri în leg\tur\ cu
familia [i cu tot ce îl înconjoar\. Preg\tit\ de zvonuri [i [oapte,
lumea literar\ româneasc\ se afl\ în starea de expecta]ie prielnic\
ivirii capodoperelor.
Ap\rut în 1980, romanul Cel mai iubit dintre p\mânteni a cunos-
cut un nemaîntâlnit succes de public. Admitem c\, orice ar fi scos la
lumin\ atunci, Marin Preda ar fi fost primit la fel. Dar, de aceast\
dat\, cartea (3 volume) era o uria[\ provocare politic\ [i, în aceea[i
m\sur\, un regal al ingredientelor populare. Spre satisfac]ia celor
95
Eugen Negrici
avizi de dreptate [i adev\r, se c\lcau tabuuri, altele decât cele c\lcate
de deja obi[nuita literatur\ a „obsedantului deceniu”.
Se cobora în adâncul minelor de plumb, unde fusese exterminat\
de c\tre comuni[ti elita ]\rii, se analiza declasarea spiritului în
societatea totalitar\ [i consecin]ele, în plan moral [i intelectual, ale
fanatismului politic (într-un eseu cu un titlu frisonant: Era tic\lo[i-
lor, inclus în roman [i atribuit filozofului Petrini), se relevau formele
alien\rii generale, proteismul r\ului, aspecte terifiante ale sovietiz\rii
României [i bol[eviz\rii societ\]ii [i a vie]ii de familie, nu mai pu]in.
Nimeni nu izbise atunci cu atâta sete în edificiul comunist al Româ-
niei [i nu pusese sub semnul întreb\rii esen]a îns\[i a regimului.
Pe de alt\ parte, numeroasele episoade narative cu caracter senza-
]ionalist, pitorescul unor medii sociale, a unor ocupa]ii [i a unor
întâmpl\ri, anecdotica picant\, erotismul barbar [i violen]a rela]iilor
de cuplu (în care cine vrea nu se reg\se[te), sexualitatea frust\,
secven]ele melodramatice împing cartea în zona prozei de consum,
atenuându-i impactul politic.
Nu construc]ia precar\ ori neglijen]a redact\rii (cu care eram
obi[nui]i) surprind, ci pierderea subit\ a instinctului verosimilit\]ii.
Nu mai reg\se[ti, din p\cate, nici acea binecunoscut\ rigiditate
reductiv\ care d\dea for]\ prozei lui Preda. Semnele prevestitoare
ale epuiz\rii puterii de crea]ie au fost puse, îns\, în seama intr\rii
scriitorului într-o alt\ zodie a scrisului s\u. Evalu\rile cronicarilor
sunt delirante, succesul de libr\rie - fabulos.
În noaptea de 15 spre 16 mai 1980, Marin Preda moare, în condi]ii
neclare, la Mogo[oaia. Stârnind valuri de supozi]ii tenebroase [i o
scenarit\ cu accente patetice, evenimentul cap\t\ amploarea unei
tragedii na]ionale, preg\tind intrarea scriitorului în mitologia popu-
lar\. Eugen Simion pronun]\, în clipele ap\s\toare ale desp\r]irii, o
fraz\ care rezum\ starea de spirit a numero[ilor intelectuali ce f\cuser\
din scriitor un punct de sprijin moral: „Va trebui s\ înv\]\m s\ tr\im,
de acum înainte, f\r\ Marin Preda”. S-a dovedit, îns\, c\ moartea pro-
zatorului nu a adus nici o modificare în distribu]ia câmpurilor de for]e
adverse de pe scena literaturii [i nu a redus intensitatea înfrunt\rii.
De altfel, ea fusese precedat\ de o alt\ moarte, moartea moral\ a
plagiatorului dovedit Eugen Barbu, care nu a avut, nici ea, drept
consecin]\ dispari]ia st\rii de beligeran]\. Cele dou\ grup\ri literare
au r\mas pe pozi]ii, în avanposturi, ceea ce dovedea, înc\ o dat\,
schimbarea caracterului mizei puse în joc, dintr-una preponderent
literar\ în una preponderent politic\.
Cercul de scriitori din jurul lui Barbu - având acum o eminen]\
cenu[ie, cu trecere la partid, în persoana lui Mihai Ungheanu - nu
scap\ prilejul de a manipula abject moartea lui Preda. În pofida
96
Iluziile literaturii române
voin]ei Uniunii Scriitorilor, revista Luceaf\rul public\, prima, articole
indignate sau ipocrit cernite semnate (cu dou\ excep]ii) de fo[ti
prieteni [i de vechi du[mani ai prozatorului (inclusiv de Barbu).
Direct sau aluziv, ele vizau anturajul scriitorului, grupul pe care îl
reprezenta acesta, atmosfera din cadrul breslei scriitorice[ti, Uniu-
nea Scriitorilor ca institu]ie care ignor\ morala [i principiile de via]\
socialiste. În fine, înc\ o turn\torie „la vedere”, executat\ profesio-
nist [i având ca scop înt\râtarea conducerii de partid [i recâ[tigarea
ei pentru cauza grup\rii lui Barbu. Moartea c\peteniei rivale reface
moralul trupei.
Tinerilor cititori de ast\zi le-ar fi greu, chiar imposibil, s\ accepte
ideea c\ în sânul litera]ilor func]ioneaz\ vendetta [i poate fiin]a o
mentalitate criminal-mafiot\. C\ci cum altfel se poate socoti apari]ia
- stupefiant\ - a lui Eugen Barbu [i a locotenentilor lui (C.V. Tudor,
Dan Muta[cu, Eugen Teodoru etc.), îmbr\ca]i în alb [i euforici, în
preajma bisericii Boteanu, unde se desf\[ura serviciul religios pen-
tru du[manul de moarte [i st\pânul r\pus al clanului rival ?
Înver[unarea continu\ s\ însângereze raporturile de pe scena
polarizat\ a literaturii pân\ la Revolu]ie [i chiar o vreme dup\ aceea.
Ea se va resim]i în num\rul de verdicte demolatoare date în vârtejul
înfrunt\rilor, în încrâncenarea cu care va fi primit\ orice ini]iativ\
literar\ venit\ dinspre du[man.
Ap\rut postum (adic\ dup\ decesul moral al autorului lui), fasci-
nantul roman S\pt\mîna nebunilor (1981) - excep]ional\ monografie
a agoniei [i a golului - va fi subestimat de comentatori [i, pân\ la
urm\, nimicit cu argumente perfide de câ]iva dintre procurorii de
serviciu ai taberei adverse. Antipatia criticilor importan]i ai ]\rii fa]\
de autorul ei a împins-o în categoria c\r]ilor care nu mai conteaz\ [i
care nu merit\ efortul unei lecturi de redescoperire.
Când, imediat dup\ Revolu]ie, la facult\]ile de Litere din ]ar\ se
ref\ceau tematicile [i listele de autori canonici, într-atât de mare era
ostilitatea fa]\ de fostul director de la S\pt\mîna, încât nu pu]ine
voci au sus]inut ignorarea total\ a activit\]ii lui literare. Mi se pare
ridicol s\ între]ii, ast\zi, iluzia normalit\]ii unei literaturi în care
fiecare pagin\ de critic\ literar\ scris\ de-a lungul a trei decenii a
fost un simplu episod dintr-o lupt\ politic\ disimulat\ în una literar\.
Larii recupera]i. Zeificarea celor cu anevoie readu[i în cetate
Sub pretextul toleran]ei [i al ap\r\rii valorilor reg\site, mul]i dintre
scriitorii români reintrodu[i în circuit, dup\ un num\r de ani de exil
intern sau extern, au devenit intangibili sub raport critic. Printre ei
s-au aflat, de-a lungul perioadei comuniste, cei recupera]i, dintr-un
97
Eugen Negrici
motiv sau altul, de c\tre partidul comunist însu[i [i, mai totdeauna,
din ra]iuni tactice. Dificultatea cu care au fost „valorifica]i”, b\t\liile
care s-au dus între „[oimii” [i „porumbeii” din Comitetul Central [i
din procuratura culturii (reprezentat\ de institu]ia criticii de partid)
le-au crescut enorm valoarea, dându-le rolul zeilor protectori, al
larilor pierdu]i [i reg\si]i. Prestan]a lor e unul din factorii care
perturb\, la noi, pân\ ast\zi, procesul firesc al „revizuirii canonului”.
Acest enorm prestigiu (colorat afectiv), nu vom înceta s\ o spu-
nem, ar fi fost de neînchipuit f\r\ tulburarea pe care a produs-o
con[tiin]ei colective marele pogrom al c\r]ii române[ti din primii ani
ai comunismului terorist. C\r]ile lui Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hor-
tensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Ionel Teodoreanu, Ion Pillat,
Octavian Goga, Vasile Voiculescu [i ale multor altora s-au întors,
apoi, încet-încet, în biblioteci, ciopâr]ite, sprijinite în cârjele unor
prefe]e „explicative”.
LUCIAN BLAGA
A existat o adev\rat\ Odisee a întoarcerii lui Blaga, dac\ lu\m în
seam\ numeroasele tentative ratate de „reconsiderare” a autorului.
Uria[ele for]e puse în mi[care, factorii de diversiune, tehnicile de
„influen]are pozitiv\” [i de seduc]ie au avut, într-un sfâr[it, câ[tig
de cauz\. Cântecul de siren\ - pus pe note de cei mai talentati agenti
de influen]\ ai partidului - a dus la e[uarea poetului pe ]\rmul trist
al compromisului. Dar s\ rezum\m faptele.
La un an de la moartea lui Stalin1, G. C\linescu îl citeaz\ printre
reconsiderabili: ini]iativa este descurajat\ rapid [i Blaga prime[te
un pumn de insulte din partea lui Nestor Ignat - bodyguard-ul
ideologiei noastre de partid. În 1955, este propus academician: „inte-
lectualii” din partid se opun, invocând, cu probe falsificate, aparte-
nen]a la o organiza]ie prohitlerist\. De-a lungul anului 1956, revista
Steaua (condus\ de A.E. Baconsky) solicit\ admiterea lui Blaga prin-
tre colaboratori [i face demonstra]ia utilit\]ii ei: se trimit în anchet\
activi[ti de partid instrui]i s\ domoleasc\ [i s\ t\r\g\neze.
În acela[i fatidic an 1956, umbl\ zvonul c\ Blaga a fost propus de
„transfugi” drept candidat la Nobel: diploma]ii regimului fac demer-
suri de oprire a procesului, iar o delega]ie de partid de rang înalt e
trimis\ la Cluj cu oferta am\gitoare a tip\ririi unui volum de versuri.
Condi]ia era publicarea, de c\tre poet, a unui articol de dezavuare a
propriei filozofii. Baconsky izbute[te s\-i reproduc\ în Steaua un
1 Ca [i în alte cazuri, vezi plagiatul lui Eugen Barbu, moartea lui Marin Preda etc.,
Marian Popa ofer\ cele mai multe [i mai interesante informa]ii din dosarul
recuper\rii lui Blaga.
98
Iluziile literaturii române
eseu despre Rilke: Blaga este imediat acuzat (printre al]ii, de Petru
Dumitriu) c\ î[i promoveaz\, de fapt, propria lui viziune reac]ionar\,
mistic gândirist\, iar politrucul Pavel Apostol dezl\n]uie în pres\
campania împotriva filozofiei acestuia.
În 1958, anul celui de-al doilea mare val de arest\ri politice, orice
încercare de readucere la lumin\ a poetului e blocat\ de articolele
murdare ale dogmaticilor reînt\ri]i politic. Sub presiunea inimagina-
bil\ a unor amici (C. Daicoviciu) [i a membrilor familiei, accept\ s\
publice, în Scînteia, articolul „O l\murire”, scris în cinstea împlinirii
a cincisprezece ani de la 23 august 1944. Mihai Beniuc tip\re[te,
sub titlul Marele anonim, fragmente dintr-un roman calomnios la
adresa filozofului. El pare s\ reprezinte opinia for]elor moscovite,
antina]ionale din partid, care fac din denigrarea lui Blaga (ca [i a lui
Maiorescu) un obiectiv strategic. Afectat de josniciile lui Beniuc [i la
sugestia lui Daicoviciu, Blaga trimite un memoriu justificativ la C.C.
al PMR, eroare infantil\, întrucât nu individul Beniuc era cauza
marginaliz\rii poetului.
Anun]\ sau, mai curând, sugereaz\ renun]area la orice tentativ\
de întoarcere la via]a public\, dar Partidul nu îl ia în seam\. Efor-
turile perfide de convertire se înte]esc. Sunt expedia]i emisari cu
trecut plauzibil [i avoca]i de talent (G. Munteanu, G. Iva[cu), se face
apel la Dorli Blaga. Poetul cedeaz\. Un articol de adeziune la politica
partidului ap\rut în Contemporanul(1960) este imediat reprodus în
Scînteia. Faptul produce disperare în lumea exilului, cu atât mai
mult cu cât e urmat de alte câteva articole, la fel de dezonorante. {i,
spre pilda celor ce, peste ani, se vor confrunta, poate, cu astfel de
situa]ii de neîn]eles într-o „lume liber\”, gestul (care, pentru o con-
[tiin]\ înalt\ ca aceea a lui Blaga, a fost de-o gravitate f\r\ seam\n),
nici m\car nu a dus la modificarea radical\ a atitudinii partidului.
Nu înceteaz\ s\ apar\ articole care solicit\ intransigen]\ fa]\ de
opera mai veche a poetului [i filozofului.
Violat\ ca o fat\ de ]ar\, cu [iretlicuri [i promisiuni, victima e
abandonat\ de [mecherii partidului (agen]i de gradul zero) care o
p\r\sesc voios, înjurând-o printre din]i. „Victima” moare, îns\, pe 6
mai 1961 [i, în socialism, moartea unui „du[man” ideologic na[te
probleme. Sensibilizând con[tiin]a public\, ea poate declan[a un
proces nedorit de mitizare. Excesiv de precaut\, conducerea falsific\
rezultatul autopsiei [i pune decesul pe seama unei banale pneumo-
nii. {i, spre a adânci grotescul, Beniuc însu[i e desemnat s\ orga-
nizeze funeraliile.
Trecând peste aceste momente dezagreabile, partidul se poate
bucura, acum, de posibilitatea de a manevra, dup\ voie, procesul
recuper\rii operei, f\r\ s\ mai fie stânjenit de autor. George Iva[cu
99
Eugen Negrici
editeaz\ textele în ordinea dorit\ de partid, spre a împinge cât mai
departe momentul întâlnirii tinerilor cititori cu poezia interbelic\ [i
cu filozofia lui Blaga. Dar nimeni, nici m\car partidul atoate[tiutor,
nu a putut s\ prevad\ entuziasmul cititorilor în fa]a primului volum
de versuri de Blaga, a[teptat de atâta vreme.
Incidentul, relativ recent, al compromisului cu Puterea nu a mai
avut nici o semnifica]ie [i nu a oprit valul admira]iei necondi]ionate.
În doi-trei ani, zeci [i zeci de poe]i îi vor adopta stilul, poezia lor
alc\tuind, prin tocmai acest fapt, premisa unei noi „genera]ii de
crea]ie”. În aceea[i m\sur\, „generalizarea” metodei, devenite, la un
moment dat, mod de produc]ie na]ional, a gr\bit procesul perim\rii
poeziei lui Blaga. Criticii (inclusiv aceia ostili public\rii) se avânt\
acum în comentarii ditirambice. Dup\ numai dou\ decenii de entu-
ziasm, bibliografia Blaga va fi dificil de alc\tuit din pricina num\rului
nea[teptat de mare de studii, articole, monografii.
Dup\ 1962 (anul apari]iei volumului Poezii), G. Iva[cu începe s\
editeze seria de Opere, profitând pân\ la cap\t de asocierea numelui
s\u cu cel al lui Blaga. Cum nimeni nu-i mai putea da peste mân\,
schimb\ titluri [i poeme, selecteaz\, taie strofe, organizeaz\ cicluri.
Publicul este, îns\, obi[nuit cu astfel de practici, curente în procesul
„valorific\rii mo[tenirii culturale” ini]iat de partid. El nu reac]ioneaz\
ostil, nu ridic\ obiec]ii, fericit c\-l poate citi pe Blaga. Ie[it, în sfâr[it,
la lumin\, cunoscutul poem Sap\, frate, sap\, sap\ va fi recitat, în
diverse ocazii, cu un soi de îndârjire ce sugera refuzul [i împotri-
virea. {coala va ceda, curând, presiunii generale [i va da crea]iei lui
Blaga un loc din ce în ce mai important în manuale.
Nu-mi amintesc ca vreme de dou\ decenii, s\ fi citit pe undeva, în
vreun studiu, o minim\ obiec]ie critic\. Ceea ce nu s-a întâmplat ([i
nu era de închipuit) în perioada interbelic\, atunci când nu to]i
criticii s-au l\sat sedu[i de poezia ardeleanului.
Despre o lectur\ rece, constatativ\, nici nu ar fi putut fi vorba în
atmosfera încins\ patriotic de la începutul deceniului [apte, în care
Blaga reprezenta îns\[i reg\sirea con[tiin]ei na]ionale. {i totu[i,
comentatorului cât de cât familiarizat cu progresele poeziei moderne
i-ar fi fost imposibil s\ nu observe caracterul întrucâtva limitat al
mijloacelor sale poetice [i previzibilitatea unei poezii întemeiate pe
prelucrarea biograficului recognoscibil [i pe exploatarea poantei.
Volumul era unul organizat pe cicluri de teme centrale, astfel
alese încât, generoase fiind, s\ îmbie la varia]iuni. Nu pare a fi un
reflex didactic, ci un mijloc de programare a unor pozi]ii lirice exploa-
tabile. Provocându-[i, cum a f\cut mereu în via]\, inspira]ia, Blaga
alege s\ redacteze poeme scurte, epitafuri, defini]ii, note de album,
generalit\]i epigramatice. Acestea îi pun la dispozi]ie factorul de
100
Iluziile literaturii române
trac]iune al rimei, iar rima, stârnind asociativitatea, concretizeaz\
brusc no]ionalul [i deschide nea[teptate priveli[ti.
Cunosc\tor al secretelor poeziei, Blaga [tia c\ num\rul mic al
silabelor din vers - dificil, e adev\rat, de controlat - îl va împinge, de
la sine, în eufonic [i gra]ios. Prin însu[i acest fapt, imagina]ia citito-
rului se punea în mi[care spre îndep\rtatul Orient Îndep\rtat, aso-
ciindu-l pe poet mandarinilor care cultiv\ melancolia efemerului,
înconjura]i de gâze, ape, plante [i stele.
În schimb, din pricina vizibilit\]ii lor, hiperboliz\rile pe suport
cultural, transferurile semantice pedante, manieriste, absolutiz\rile
[i generaliz\rile urmând o evident\ cale deductiv\, reduc]iile senten-
]ioase, executate în finalul menit s\ surprind\, anuleaz\ [ansa poe-
tului de a face din erotica lui de amurg un punct de referin]\. Gândi-
rea artistic\ e stereotip\, trucurile sar în ochi. Senza]ia e de exerci]iu
retoric uscat [i, prin repetare, mecanic.
Molatic, ceremonios [i în marginea banalului evolueaz\ [i povestea
autobiografic\ din Hronicul [i cântecul vârstelor, carte care, editat\
în plin proces de germinare a mitului, a fost tratat\ imperial de
critic\. A[ mai continua dar mi-e greu s\ o fac. Ca mai to]i care au
]inut în mâini, în 1962, volumul lui Blaga (cu emo]ie [i cu o stranie
satisfac]ie de participant la o b\t\lie câ[tigat\ de ra]iune), am conti-
nuat, ani la rând, s\ consolidez mitul, amânând, pe cât posibil,
destr\marea vrajei.
VASILE VOICULESCU
Pentru cei care au tr\it momentele de euforie declan[ate de Decla-
ra]ia din aprilie (1964) [i de eliberarea prizonierilor politici, apari]ia
surprinz\toare a volumului Ultimele sonete închipuite ale lui
W.Shakespeare în traducere imaginar\ de V. Voiculescu a reprezentat
proba schimb\rii miraculoase a cursului politicii culturale comuniste.
Autorul murise cu un an înainte (1963) [i la pu]in timp dup\
evacuarea dintr-un spital de tuberculo[i din Turda, unde fusese
adus grav bolnav dup\ cinci ani de temni]\ grea, nedreapt\ [i umili-
toare. Ceruse s\ fie înmormântat în hainele s\rmane cusute pentru
el de de]inu]ii politici.
Lumea cultural\ interbelic\ îi cuno[tea poezia, pentru care pri-
mise, în 1941, Premiul Na]ional. Referent, ani la rând, la Radiodifu-
ziune, fusese pre]uit de numero[ii lui colaboratori pentru cumsec\-
denia, modestia [i cultura lui. Dup\ r\zboi, rezistase încerc\rii auto-
rit\]ilor de a-l atrage, intrând într-o izolare complet\. Procurorii
comuni[ti au g\sit, ca argument principal împotriva lui, în cadrul
procesului din 1958 („lotul Sl\tineanu”), poeziile „pe teme mistice
101
Eugen Negrici
care au un caracter du[m\nos, ostile fa]\ de regimul democrat
popular din R.P.R.”(!). Avea toate datele spre a putea fi socotit, de
c\tre supravie]uitorii terorii neroniene reperiste, un mucenic, cum
l-a [i numit de]inutul Petre Pandrea. Pe acest fundal de lumin\ [i de
ata[ament pentru omul Vasile Voiculescu, a ap\rut, a[adar, volumul
Ultimele sonete închipuite...
Cu o anume grab\ (ce ]ine de obsesia amelior\rii imaginii de
pustiitori ai culturii române), oamenii partidului editeaz\ în 1966,
f\r\ respect pentru cronologia [i ordinea manuscriselor, dou\ volume
de Povestiri (Capul de zimbru; Ultimul Berevoi). Vor mai ap\rea, în
1968, un volum de Poezii (alc\tuit din buc\]i alese din toate volu-
mele, începând cu cel din 1916), iar, în 1970, romanul Zahei Orbul.
Eugen Simion, într-un studiu dedicat lui Vasile Voiculescu în
Scriitori români de azi (II, 1976), rememoreaz\ reac]iile entuziaste ale
criticilor români la apari]ia volumului din 1964: Perpessicius saluta
„una din marile zile festive ale lirismului nostru contemporan”, Vladi-
mir Streinu vedea în Sonete... o „doctrin\ a iubirii, o erozofie”, n\scut\
dintr-un mimetism liric superior; Al. Piru, Ov.S. Crohm\lniceanu,
Aurel Martin, I. Negoi]escu, Mircea Tomu[ respingeau ideea de mime-
tism, insistând asupra originalit\]ii de fond. Mai to]i invoc\ renascen-
tismul, petrarchismul [i chiar barocul poeziei, sugerat de „impulsul
ascensional” [i de „solemnitatea formei”. Sensibiliza]i de destinului
autorului [i con[tien]i de pu]in\tatea textelor cu care ar fi putut intra
în competi]ie, în 1964, criticii au continuat, o vreme, s\ comenteze
volumul, preg\tindu-i un loc onorabil în Istoria literaturii postbelice.
Dup\ Revolu]ie, V. Voiculescu a cunoscut un al doilea moment de
glorie, odat\ cu sporirea interesului pentru mituri [i pentru tematica
religioas\ - nu îndeajuns de bine reprezentat\ în lirica poe]ilor no[tri
[i în proza postbelic\ modern\. Autorii de manuale [colare i-au
consolidat locul în canon, oferindu-i un spa]iu tipografic consistent.
Dac\ ne raport\m la anii 1964 [i 1994 (de maxim interes pentru
oper\), s-ar zice c\ e vorba de un scriitor a c\rui receptare, solicitând
afec]iunea cititorului, este legat\ de momentele politice faste [i de
ocuparea unui spa]iu pustiit de o ideologie restrictiv\. Ar fi suscitat,
îns\, poezia [i proza lui un interes la fel de mare în condi]iile unei
evolu]ii fire[ti a literaturii române ?
Eugen Simion, despre care nimeni nu ar putea spune c\ e un
spirit negator, î[i pune o întrebare legitim\: „Toate acestea sunt sau
pot fi adev\rate, îns\ întrebarea ce se pune, dincolo de straturile,
izvoarele spirituale ale sonetelor, este ce spun ele la lectur\ [i în ce
m\sur\ satisfac gustul cititorului modern, suspicios fa]\ de orice
retoric\ [i pu]in amator, în fond, de maniheism, petrarchism, cul-
tism, barochism etc.”.
102
Iluziile literaturii române
Cele nou\zeci de „sonete închipuite” nu spun ast\zi mai nimic
cititorului. Sunt searbede, neostenit declarative [i, pe alocuri, de-a
dreptul banale, l\sând s\ se perceap\ str\dania constant\ de statuare
hiperbolic\ a iubirii, prin superlative, compara]ii nobile, acumul\ri
în crescendo, paralelisme, aluzii mitologice [i alegorii savante. N\zu-
in]a respect\rii tradi]iei sonetului renascentist, care combin\ tema
erotic\ [i cea religioas\, este evident\ [i e[ti dezam\git s\ consta]i
silin]a cu care autorul î[i programeaz\ exploatarea motivului îndum-
nezeirii prin iubire. Conceperea dup\ plan [i chiar planul în sine se
z\resc cu u[urin]\ [i acest lucru nu este în spiritul cititorului de
ast\zi ([i nici m\car al celui de ieri), cum nu e nici prepararea
metodic\, prin cumul de argumente, a unui vers-concluzie ce se
vrea surprinz\tor.
Prestigiul artistic al poetului a fost subminat [i în volumele edi-
tate înainte de senza]ia prezen]ei inten]iei. G. C\linescu (în Istoria
literaturii române...) remarca, în „marea cantitate de poezii vlahu]iene
corecte [i prelung declamatorii” ale începuturilor, efortul ilustr\rii
„marilor teme etice: mila, supunerea (simbolizat\ de bou), suferin]a
(ocna[ilor), binele [i r\ul, divinitatea, idealul, arta”...
Vor urma alte volume (Din }ara Zimbrului [i alte poezii; Pârg\), în
care poetul, pe urmele lui Co[buc, Cerna, Iosif, Goga, contempl\,
evoc\ [i cânt\. Eroismul nostru ost\[esc, priveli[tile agreste, mun-
cile patriarhale, anotimpurile etc. sunt asumate patriotic, mitizate,
puse în ecua]ia alegoriei [i d\ruite cu un portativ de tonuri grave.
Tr\deaz\ preeminen]a efortului de conceptualizare [i supunerea la
un program „doctrinar” (adic\ prezen]a uciga[\ a Inten]iei), antropo-
morfizarea manierist\ a naturii, alegorizarea conceptelor, însufle]ite
[i preschimbate în eroi (Voin]a, Credin]a, Omul, ]\rmul Muncii),
folosirea frecvent\ (în pofida sunetului lor strident care nimice[te
armonia versului) a unor cuvinte rare, învechite, de regul\ slave,
dibuite prin cotloanele graiurilor române[ti. Prin aceste procedee
stilistice infantile, nule sub raportul eficacit\]ii estetice, poetul î[i
închipuia c\ atrage aten]ia asupra vechimii obâr[iilor noastre [i a
superiorit\]ii valorilor unei umanit\]i arhaice, înfr\]ite cu natura.
Poetul p\[ea, [ov\ielnic deocamdat\, spre un tradi]ionalism cu ac-
cente de religiozitate.
Gândirismul ortodoxist îi va oferi un „program” tradi]ionalist mult
mai coerent [i Vasile Voiculescu se va str\dui s\-l împlineasc\. Poe-
mele sale vor suporta, acum, invazia cohortelor de îngeri (ironizat\ în
epoc\), p\mântul se va umple de „îngerime”, regnurile vor fi pe deplin
încre[tinate, oamenii vor vie]ui în comuniune cu trimi[ii înaripa]i ai
Domnului. Poetul nu va mai z\ri în jur decât arhangheli [i heruvimi
treb\luind printre vite, pe ogoare, în b\t\turi [i ostenind cu sarcini
103
Eugen Negrici
[i corvezi. Antropomorfizarea de alt\dat\ se preschimb\ în
angelomorfizare [i totul în ]ar\ ia chipul „îngere]ei” (Poeme cu îngeri).
Cu naiva lor caligrafie, câteva dintre tablourile idilice cu îngeri nu
sunt lipsite de farmec. Ele împrumut\ (cum remarca G. C\linescu)
gra]ia artei lui Giotto [i respir\, în felul lor, un panteism ]\r\nesc.
Recuren]a, de fapt reluarea procedurii, transmite, din p\cate, senza-
]ia prezen]ei unei preten]ii de sistematizare de sorginte doctrinar\.
Din perspectiva generoas\ a ideii de conven]ie artistic\ apt\ s\
admit\, s\ includ\ [i s\ valideze artificiul, decorativul [i chiar manie-
rismul afi[at, nimic din cele spuse mai sus nu atârn\ decisiv în evalua-
rea poeziei lui Vasile Voiculescu. Nu acest aspect îi displace spiritului
modern, ci modalitatea mecanic\ a „poezirii” textului prin ceea ce
C\linescu numea „traducerea juxtalinear\ a fiec\rei abstrac]iuni cu o
imagine [i construirea pe aceste cifruri a unei fraze curente...”.
Nici proza lui Vasile Voiculescu, editat\ (selectiv) în dou\ volume
(1966) [i prefa]at\ de Vladimir Streinu, nu s-ar putea spune c\ se
afl\ la în\l]imea elogiilor pe care le-a suscitat la momentul apari]iei
în peisajul înc\ s\rac al literaturii noastre. Aria de referin]e biblio-
grafice a criticilor forma]i în comunism era, la acea dat\, fatalmente
limitat\. Cu lecturile lor preponderent fran]uze[ti, nici m\car su-
pravie]uitorii falangei interbelice de critici nu aveau prea multe puncte
de sprijin pentru a situa corect acest tip de scriitura - aparent fantas-
tic\. Erau, îns\, gr\bi]i s\ afirme [i s\ promoveze, tulbura]i de pri-
veli[tea unei literaturi c\reia i s-a dat [ansa s\ renasc\ sub ochii lor.
Volumele con]in, f\r\ îndoial\, splendide insule de proz\, iar for]a
[i pregnan]a descrip]iilor sunt imposibil de ignorat. Ceva important
lipse[te îns\, [i scriitorul însu[i nu pare hot\rât s\ accepte marele
pariu al literaturii adev\rate care te soarbe în vârtejul ei de neînvins,
te r\t\ce[te [i te împinge departe de ]\rm.
Povestirile lui Voiculescu nu probeaz\ prezen]a fanteziei [i a
inventivit\]ii. Sunt de o simplitate crispant\ [i nu cultiv\, cu dib\cie,
misterul. Nu dau, de fapt, impresia c\ au o miz\ literar\. Par doar s\
sus]in\, prin concrete]e [i s\ învioreze (precum prozele lui Negruzzi
[i Odobescu) subiecte, idei, teme ce pot suporta o interpretare, o
dezbatere, o discu]ie [tiin]ific\ în contradictoriu.
Sau, pur [i simplu, sunt întâmpl\ri stranii ce ]in de miraculosul
popular, auzite sau citite undeva, snoave, anecdote, istorioare vân\-
tore[ti, bizarerii de spus la miez de noapte, cazuri medicale parapsi-
hologice etc., c\rora scriitorul le d\ o oarecare densitate narativ\, le
accentueaz\ echivocul [i le trage spre un sens superior prin instru-
mentele literaturii.
Procesul enun]\rii e simplicissim: prozatorul nu e decât un mar-
tor care relateaz\ unor destinatari de fa]\, curio[i s\ afle, doritori s\
104
Iluziile literaturii române
dezbat\ [i s\ se mire. El nu se abandoneaz\ pove[tii [i, nu o dat\,
sf\râm\ vraja, strecurând comentarii savante [i rezumând ironic
situa]iile aparent fantastice. Martorul care poveste[te [i martorii
m\rturiei apar]in unei civiliza]ii ra]ionale, diferite, chiar opuse celei
reprezentate de personaje - care, cu pu]ine excep]ii, tr\iesc sih\s-
tri]i, în comuniune cu animalele [i apar]in unei lumi naturale, înecate
în eres [i magie. O lume, aceasta, spectaculoas\, dar nu superioar\.
Astfel încât proza lui Vasile Voiculescu nu beneficiaz\ de resur-
sele excep]ionale ale mitului Paradisului pierdut (precum aceea a
lui Sadoveanu) [i nu profit\ de autoritatea unei paradigme canonice.
MIRCEA ELIADE
Reîntoarcerea lui Mircea Eliade în cultura român\ a întâmpinat
nu pu]ine greut\]i [i a avut un traseu dificil, cu întârzieri neprev\-
zute [i acceler\ri de parcurs. Procesul reconsider\rii s-a dovedit,
cum era de a[teptat, dependent de politica deloc subtil\ a regimul
comunist român fa]\ de intelectualii din exil [i de schimbarea, în
timp, a accentelor ideologice [i propagandistice.
Calomniat în pres\ în primii ani de dup\ 23 august 1944, Mircea
Eliade a fost asimilat criminalilor de r\zboi [i socotit transfug, rene-
gat [i tr\d\tor de patrie. Va fi atacat cu [i mai mare virulen]\ (ca
scriitor [i ca om de [tiin]\ care promoveaz\ obscurantismul) imediat
dup\ Revolu]ia din Ungaria, atunci când numele lui câ[tiga noto-
rietate [i pe continentul american.
Dup\ 1965, în vremea reg\sirii valorilor na]ionale [i a noii politici
culturale a partidului, se trimit emisari cu propuneri tentante [i se
încearc\ readucerea în ]ar\ a savantului care avea, acum, o recunoa[-
tere interna]ional\. Cum c\r]ile acestuia începuser\ s\ fie traduse în
alte ]\ri ale lag\rului socialist, autorit\]ile îi tip\resc câteva texte, alese
pe acelea[i criterii cu ale celor r\ma[i în ]ar\ [i recupera]i de curând.
În 1969 apar La ]ig\nci [i alte povestiri, Maitreyi [i Nunt\ în cer.
Publicul cititor, informat prin emisiunile Europei libere asupra
carierei [tiin]ifice [i literare eclatante a autorului, reac]ioneaz\
extraordinar. Succesul unui personaj apar]inând dreptei interbelice
[i care sus]ine teze autohtoniste [i ignor\ determinismul istoric irit\
vechile cadre staliniste, care îl deleg\ pe ideologul marxist-leninist
Miron Constantinescu s\ ia atitudine. Revolu]ia cultural\ dâmbovi-
]ean\ [i reîndoctrinarea ideologic\ decretat\ de Ceau[escu întârzie
pentru câ]iva ani tip\rirea operei lui Eliade. Sunt anii în care senti-
mentul frustrant al rat\rii momentului propice integr\rii depline a
unui produs genial al na]iunii fortific\ mitul [i tensioneaz\ a[tep-
tarea reîntoarcerii Zeului în Templu.
105
Eugen Negrici
În acest r\stimp, i se traduc în englez\ studiile publicate în Fran]a,
este recompensat cu un num\r cople[itor de titluri [tiin]ifice [i
devine doctor honoris causa al marilor universit\]i ale lumii. Puse în
situa]ia de a pierde un atu propagandistic important pentru m\re]ia
Epocii de aur, autorit\]ile ceau[iste permit, totu[i, publicarea de
analize [i exegeze [i reiau editarea operelor (De la Zalmolxis la
Genghis-han, 1980; În curte la Dionis, 1981 ; Istoria credin]elor [i ideilor
religioase I, 1981). Adrian Marino tip\re[te studiul Hermeneutica lui
Mircea Eliade (în 1980, în ]ar\ [i în Fran]a, la Payot). Câteva reviste îi
reproduc studii mai vechi. Despre Eminescu [i Hasdeu apare (dup\
moartea autorului) în 1987, iar Romanul adolescentului miop în 1988
(edi]ie cenzurat\) [i în 1990 (edi]ie integral\ [i cu variante).
Pân\ la dispari]ia lui Mircea Eliade (1986), numele lui va fi indexat,
temporar, ori de câte ori acesta va lua distan]\ fa]\ de derapajele
regimului. Cu toate acestea, c\r]ile scriitorului acela care „î[i iube[te
]ara [i care scrie literatur\ doar în române[te” au ocupat totdeauna
primul raft în bibliotecile-expozi]ie din Comitetele Jude]ene de partid
[i în cele de acas\, ale activi[tilor mai [coli]i. Dup\ 1989, opera lui
Eliade intr\ cu depline drepturi în canonul [colar [i, al\turi de aceea
a lui Eminescu, e tratat\ ca valoare na]ional\ suprem\.
În vremea embargoului sporadic (favorabil consolid\rii mitului),
ea stârnise interesul pentru eposul fantastic (care, în varianta Eliade,
p\rea o noutate) printre tinerii prozatori ai anilor ’70 [i nu numai
printre ei. Urmele se v\d în stilistica scrisului acestora. Acum opera
a devenit obiectul unui num\r cople[itor de lucr\ri de licen]\, teze
de masterat [i de doctorat, lucr\ri de gradul I, comunic\ri de tot
felul. Sunt redescoperite, cu entuziasm, lucr\rile de tinere]e [i
debutan]ii ultimului deceniu au constatat, cu oarecare surpriz\,
similitudini între proza lor mizerabilist\ [i derapajele autenticiste
ale textelor lui Mircea Eliade.
A venit, apoi, valul contest\rii violente din Occident, care l-a
transformat pe tân\rul Eliade într-un legionar activ, autor de articole
antisemite. Pornind de la un denun] ap\rut în Taladot (Buletinul
Institutului Dr. J. Niemirower, Jerusalim, 1972), Norman Manea
(1991), Leon Volovici (1993), Daniel Dubuisson (1993) [i mai ales
Alexandra Laigniel-Lavastine (2002) organizeaz\ un veritabil „Atac la
baionet\”, ca s\ folosim titlul unui articol semnat de Mircea Handoca
în Vatra (în 2000). Dar înmul]irea vocilor care, în str\in\tate, „dezv\-
luie” [i neag\ ([i neag\ îns\[i valoarea demersului s\u [tiin]ific) nu a
determinat în ]ar\ o cât de mic\ schimbare de atitudine. Dimpotriv\,
au intrat în ac]iune reflexele de ap\rare ale con[tiin]ei colective, iar
miturile „cet\]ii asediate”, ale „complotului malefic”, ale „str\inului”
s-au asociat rapid, fortificând imaginea charismaticului scriitor.
106
Iluziile literaturii române
Cu atât de pu]ine personalit\]i de acest calibru care au reu[it s\
se impun\ în lume, locul lui M. Eliade se va afla, se pare, mereu
al\turi de Cantemir, Hasdeu, lorga - în seria marilor figuri renascen-
tiste ale istoriei noatre culturale. Readus cu atâta dificultate [i aflat
acum, în pofida atâtor opreli[ti, în c\minul de unde fusese expulzat,
Zeul e ap\rat cu str\[nicie.
Despre sursele succesului lui Eliade, despre sentimentele pe
care le-a stârnit revenirea operei sale în România [i, de fapt, despre
locul lui în mentalul românesc, s\-l l\s\m s\ vorbeasc\ pe Marin
Sorescu: „Autorul a umplut lumea cu bumeranguri, care îl caut\ la
Bucure[ti, în r\stimpuri, pe vechea lui adres\: Mircea Eliade are în
România mai multe straturi de «eliadi[ti»: cititori dintre cele dou\
r\zboaie, genera]ia format\ imediat dup\ r\zboi [i, apoi, genera]iile
mai noi, pân\ la cea mai tân\r\. Printr-o magie personal\, reu[e[te
s\ le ]in\ în echilibru, precum muntele straturile de [isturi (care se
v\d bine pe la Bu[teni, dac\ autorul î[i mai aduce aminte) ; [i nu
numai în echilibru, ci [i într-o stare de perpetuu entuziasm, hr\-
nindu-le, pe categorii, cu produse spirituale deosebite. Pe unii, cei
care au participat la lansarea romancierului excep]ional, i-a dedulcit
la romane fantastice. Ace[tia mai vor Domni[oare Christine. Pe al]ii,
[oareci de bibliotec\, îi turte[te blând cu vastitatea cuno[tin]elor [i
bog\]ia subsolurilor paginilor sale. O alt\ categorie face, din ce în ce
mai înviorat\, un fel de gimnastic\. În sfâr[it, mul]i, foarte mul]i
deprind gustul filozofiei pe tratatele sale. Sunt curen]i mai calzi, mai
reci, mai de adâncime, mai de suprafa]\; se întretaie, se încol\cesc
[i fac opturi în cultura noastr\, ceea ce ne îndrept\]e[te s\ vorbim
de un adev\rat fenomen Eliade [i de o prezen]\ vie [i fertil\, aici, pe
sol românesc, a scriitorului [i gânditorului... american. Am dat lumii
mul]i oameni de excep]ie. Unii, din p\cate, r\mân giuvaere în chi-
chi]a l\zii de zestre a civiliza]iei române, nenoroace de toate felurile
conlucrând la aceasta. Cei care au reu[it s\ sparg\ ghiocul nenoro-
cului, unde nu p\trund decât ecourile unei m\ri inexistente, au
demonstrat, pe toate meridianele, calit\]ile excep]ionale ale unui
popor ager la minte [i frenetic spiritual, r\zbunând ne[ansa atâtor
talente române[ti nerealizate plenar” (în U[or cu pianul pe sc\ri,
Cartea Româneasc\, 1985, p. 20).
Dic]ionarul general al literaturii române (editat de Academie) selec-
teaz\ în jur de 100 de titluri (grupate la sec]iunea „Repere bibliogra-
fice”) din num\rul impun\tor de „contribu]ii” la cunoa[terea operei
lui Eliade. Cele mai multe contribuie, îns\, la cunoa[terea vie]ii
acestuia, interpreteaz\ [i deslu[esc textele gânditorului, transcriu
reflec]iile [i parafrazele recenzen]ilor [i se hr\nesc din magia perso-
najului. O reluare a lecturii propriu-zis critice, începute, înainte de
107
Eugen Negrici
r\zboi, de {erban Cioculescu, G. C\linescu, E. Lovinescu, Vladimir
Streinu, Pompiliu Constantinescu a fost mereu amânat\. Ea pare,
pur [i simplu, inadecvat\ momentului. Lipsa de interes pentru sepa-
rarea planurilor (la un scriitor care n\zuia la totalitate) [i credin]a,
deja consolidat\, c\ opera literar\ a lui Eliade este, f\r\ doar [i
poate, excep]ional\ [i punct, i-a f\cut pe interpre]i s\ persevereze în
exerci]iul hermeneutic [i în efortul situ\rii ansamblului operei în
universalitate.
La lectura textelor, ai senza]ia c\, revenit în splendoarea gloriei,
din lunga lui b\jenie, scriitorul Eliade a fost perceput de mult\ lume
ca descins direct din Empireu, f\r\ istorie, f\r\ trecut, f\r\ început
[ov\itor. Cei care ar fi avut obliga]ia s\-i reconstituie traiectoria ar fi
fost istoricii literari. Dar [i cei câ]iva critici de întâmpinare care,
prin experien]a [i contactul îndelungat cu c\r]ile [i prin suprafa]a
lor intelectual\ recunoscut\, ar fi putut fi îndrept\]i]i s\ alc\tuiasc\
istorii, nu s-au gr\bit s\ le scrie. Caracterul opresiv al perioadei
comuniste a bulversat îns\[i ideea de literatur\ care evolueaz\ de la
sine, prin propriile resurse creatoare. Conceperea unei istorii literare
care s\ cuprind\ [i literatura exilului [i s\ acopere [i aceast\ etap\
comunist\ e o întreprindere aproape imposibil\.
Cum era de a[teptat, implicat, chiar de la sfâr[itul anilor ’60, în
procesul anevoios al reconsider\rii scriitorului, Dumitru Micu face,
în Scurt\ istorie a literaturii române (Editura Iriana, 1995), o prezen-
tare generoas\, expozitiv\ [i explicativ\, operei lui Mircea Eliade.
Expunerea - care nu deviaz\ de la traseul unui curs universitar util
[i riguros - con]ine urm\toarea fraz\-cheie: „Izolând, din vasta [i
eterogena (dar unitara, totu[i) bibliografie eliadesc\, proza de ima-
gina]ie, e oportun a specifica de la început c\, în inten]ia autorului,
ea nu e literatur\, crea]ie artistic\” (s.n.) (op. cit., vol. II, p. 191). {i
nu este vorba de o fandoseal\ de june genial nesigur de biruin]a
deplin\. Afirma]ii de genul: „De altfel, nu am scris niciodat\ litera-
tur\” a f\cut [i mai târziu, în perioada câ[tig\rii notoriet\]ii într-un
mediu [tiin]ific pedant, care nu trebuia s\ ia cuno[tin]\ de preocu-
p\rile „frivole” [i dubioase politic ale începuturilor savantului.
Acceptând perspectiva sugerat\ de autorul însu[i, orice tentativ\
de abordare a crea]iei lui Mircea Eliade cu mijloacele [i rigoarea
actului critic ar deveni abuziv\. În consecin]\, c\r]ile de adolescen]\ [i
prim\ tinere]e (Romanul adolescentului miop, {antier, Isabel [i apele
diavolului), fiind doar confesiuni personale, „desc\rc\ri ale sufletu-
lui”, transcrieri de caiete f\r\ inten]ii de literatur\, dezv\luiri de expe-
rien]e (în linia Papini-Gide), ar trebui citite exclusiv în aceast\ cheie.
Ca „documente interioare” ale activit\]ii unui spirit în formare,
ele nu ar avea nevoie s\ fie salvate ca literatur\, prin decuparea unor
108
Iluziile literaturii române
p\r]i „mai autentic romane[ti” (cum procedeaz\, f\r\ simpatie,
C\linescu) sau prin subterfugiul folosirii conceptului de „roman
latent” în locul celui de jurnal intim (cum face Pompiliu Constanti-
nescu). Orice obiec]ie în leg\tur\ cu neputin]a f\uririi de tipuri [i
dezinteresul pentru caracterologie nu ar avea relevan]\ cât\ vreme
eroii s\i, „spirite problematizante”, reprezentând „îns\[i nega]ia fixi-
t\]ii caracteriologice”, nu sunt decât întrup\ri ale „spiritului de c\u-
tare”. Istoricul literar probeaz\ faptul c\ [tie s\ citeasc\ în profit o
oper\ [i s\ g\seasc\ unghiul prielnic unei interpret\ri simpatetice.
În consecin]\, Dumitru Micu va sus]ine teza c\, de fapt, toat\
proza narativ\ a lui Mircea Eliade, „indiferent de con]inuturile ei (...),
e o literatur\ a experien]ei”: „Isabel [i apele diavolului, Lumina ce se
stinge sunt romane ale unor experien]e individuale, Întoarcerea din
rai [i Huliganii, ale experien]elor unor genera]ii. În Maytreyi [i Nunt\
în cer sunt rememorate experien]e de cunoa[tere în sfera eroticului.
Experien]e în plan fantastic sunt cele traversate de eroi în Domni-
[oara Christina, {arpele, Secretul doctorului Honigberger, Nop]i la
Serampore. Nuvelele fantastice de dup\ al doilea r\zboi istorisesc tot
«experien]e», îns\ experien]e ale «ruperii de nivelul ontologic». Ase-
meni ale[ilor din societ\]ile arhaice, care, traversând «moartea ini]ia-
tic\», descinzând ad inferos, sufer\ muta]ii ontologice spre a deveni
al]i oameni, prin «na[teri mistice», eroii unor nuvele transgreseaz\,
pe diverse c\i, orizontul fenomenalit\]ii, intrând într-un «dincolo»
numenal. Ai altora au doar revela]ia numenalului (absolutului). Gân-
dit de Eliade, numenalul cap\t\ atributele «numinosului», altfel zis
ale sacrului. Experien]ele «ruperii de nivel» sunt, în consecin]\,
evenimente ale trecerii din «profan» în «sacru». Sau, în orice caz, ale
intuirii sacrului” (idem, p. 196).
Cu o impresionant\ informa]ie de istoric literar, Marian Popa este
preocupat pân\ la obsesie, în Istoria literaturii române de azi pe
mâine (vol. II, Funda]ia Luceaf\rul, Bucure[ti, 2001) de revelarea [i
afirmarea contribu]iei geniului românesc creator [i, nu mai pu]in,
de demascarea (cu exager\ri [ovine [i inflam\ri antievreie[ti) a tutu-
ror acelora care i-au în\bu[it aspira]iile, sprijini]i pe o ideologie
antina]ional\. Nici el nu va fi dispus, a[adar, s\ separe domeniile [i
s\ urmeze linia depreciativ\ c\linescian\. Va miza pe „integritatea
spiritual\” a scrisului lui Eliade, pe coexisten]a operei nonbele-
tristice cu cea beletristic\ - apt\ s\ reveleze „anumite în]elesuri
teoretice” (în îns\[i formularea istoricului religiilor). Faptul, de pild\,
c\ în proza „fantastic\”, Mircea Eliade „respect\ conven]iile genului
pân\ la ostentativ” nu ar trebui s\ irite pe comentatori: „Conven]io-
nalismul e specific unui mod demonstrativ-intuitiv: prozatorul vrea
s\ semnaleze valori ale transistoricului prin întâmpl\ri istorice (...).
109
Eugen Negrici
Eroii sunt aceea[i: b\rba]i, tineri intelectuali sau b\trâni, anacronici,
ideali[ti, naivi [i mediocri cu care se poate crea contrastul necesar
«rupturii» fantastice - cei ce caut\ Absolutul [i c\uta]i de Absolut”
(op. cit., p. 842).
Nu altfel vede [i Matei C\linescu lucrurile, pledând pentru specia
„povestirii demonstrative” eliade[ti. Complet opus este punctul de
vedere al lui Caraion, consemnat de Marian Popa: „În proza lui Mircea
Eliade intereseaz\ - când intereseaz\ - ideile (ca într-un corp uman,
ele ]in locul oaselor), pe care autorul a[az\ câ]iva mu[chi [i câteva
pieli]e; literatura - bun\ sau rea, locvace sau juc\u[\ - e neglijat\...
Dai de acelea[i expresii, de acelea[i gesturi [i reac]ii pu]ine... Dai de
acelea[i personaje din afara timpului, pe care suntem invita]i insis-
tent s\ le consider\m fantastice, misterioase, ciudate [i al c\ror total
de comportamente e ales ca s\ pledeze vreun gând pr\fuit, vreo
obsesie, vreun principiu [tiin]ific... Spectacol de teorii, nu totdeauna
nedesuete. Autorul are de spus ceva. Are de expus ceva [i atunci
improvizeaz\ sumar o situa]ie de cele mai multe ori artificial\, intena-
bil\, pentru în]elegerea c\reia cititorului i se cere s\ i se par\. S\ i
se par\ c\ cite[te basme sau mituri. Altminteri suportabilitatea lec-
turii e amenin]at\. Dac\ n-admi]i artificiul, iar odat\ cu el un supra-
natural adesea copil\ros, atunci totul ]i se poate p\rea anost, berc,
plictisitor, f\r\ nerv, confec]ionat [i stors de sânge” („Ultimul vis\tor:
Mircea Eliade”, în Dialog, Supliment, nr. 25-26, noiembrie 1986).
Trecând în revist\ aceste opinii, realizezi c\ modul de interpretare
a literaturii lui Eliade (]inând sau nu seama de definirea ei ca vehicul
de idei) este determinat de atitudinea ocrotitoare sau nu a comenta-
torului fa]\ de mit. Instructiv\ cu adev\rat, pentru demersul studiu-
lui nostru, este izbucnirea pe care o are Marian Popa dup\ citarea
rândurilor demolatoare ale lui Ion Caraion: „Ceea ce un Matei C\li-
nescu elogiaz\ în spe]a povestirii demonstrative e pentru Caraion
negativ: este punctul de vedere profan, al lui Dumitrescu, ofi]erul
de securitate cu sarcini în zona hermeneuticii narativit\]ii în Pe
strada Mântuleasa” (op. cit., p. 845).
Opinia lui Caraion nu e diferit\, în esen]\, de aceea a unor critici
interbelici „de vremuri normale” (a lui G. C\linescu în primul rând),
dar este emis\ într-un moment de efervescen]\ mitic\ [i pe fondul
entuziasmului stârnit de revenirea Zeului în Cetate.
*
Categoria aceasta a „larilor recupera]i” este bine reprezentat\
într-o literatur\ ca a noastr\, cu scriitori afla]i pe perioade mari de
timp în exil intern sau extern, cu destule opere indexate [i readuse,
110
Iluziile literaturii române
dup\ o vreme, în circuit. Momentele de reg\sire [i de îmbr\]i[are
patetic\ au fost numeroase.
Dup\ consumarea etapei fundamentaliste a ocupa]iei sovieto-ro-
mâne, ne-am întâlnit cu destule opere ale scriitorilor din secolul al
XIX-lea, cu o bun\ parte a textelor lui Eminescu, apoi cu cele ale lui
Arghezi însu[i, ale simboli[tilor, ale lui Ion Barbu, Mateiu Caragiale,
Octavian Goga, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Vasile Voiculescu, Con-
stantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu etc. Dac\ evacuarea lor
din literatura român\ a fost o opera]ie rapid\, asem\n\toare „ridic\-
rilor” masive din anii ’50, revenirea lor „acas\” a avut un caracter
întrucâtva aleatoriu. În func]ie de barometrul politic, de evolu]ia
imprevizibil\ a evenimentelor interne [i externe, operele [i autorii
s-au întors, pe rând, la intervale mai mari sau mai mici.
Fiecare reapari]ie a devenit un prilej de s\rb\toare [i a mobilizat
intens - [i adesea exclusiv - energiile criticii [i interesul extraordinar
al cititorilor. Evolu]ia recept\rii a fost perturbat\ de astfel de eve-
nimente care generau nevoia de gesturi reparatorii. Un formidabil
arsenal canonic s-a pus mereu în slujba entuziasmului reg\sirii, iar
scriitorilor cu pricina sau operelor acestora returnate li s-a oferit o
consisten]\ de invidiat [i [ansa unei stabilit\]i istorice nefire[ti.
Analogia cu obiceiul comemor\rii sfin]ilor din calendarul cre[tin nu
e lipsit\ de sens, întrucât, începând cu 1954 (când ne-a fost înapoiat
Arghezi), s\rb\torile, prilejurile de pomenire [i de sanctificare s-au
]inut lan] [i revistele culturale [i-au f\cut [edin]ele de sumar în
func]ie de ele.
Fabrica de sfin]i a lucrat din plin [i dup\ Revolu]ie [i, sub mun]ii
de beteal\ [i de flori artificiale, spiritul critic s-a sim]it sufocat.
Aceast\ atitudine fals ocrotitoare (cu manifest\ri, nu o dat\, agre-
sive), prezent\ de câteva decenii în spa]iul literar românesc, a f\cut
ca pân\ [i inteligen]ele rebele s\ p\[easc\ timid [i cu luare-aminte
în ograda acestui cimitir poleit, unde nu se termin\ niciodat\ prazni-
cele [i slujbele de iertare, c\ci avem multe [i grele p\cate.
Dac\ litera]ilor recâ[tiga]i [i readu[i, cu greu, în spa]iul literatu-
rii române le al\tur\m pe cei percepu]i ca ap\r\tori ai cet\]ii asediate
(c\l\uze, legiuitori, p\rin]i întemeietori, oameni providen]iali, autori-
t\]i tutelare, directori de opinie etc.), vom avea imaginea unui baraj
de statui îndelung [lefuite, care opre[te cursul istoriei recept\rii.
Prin procesul de statuare canonic\, trecutul literar devine subiect
tabu, iar spiritul public este deprins cu postura statornic admirativ\.
Profund inhibitoare pentru un tân\r creator care-[i caut\ calea [i
locul în literatur\, aceast\ tendin]\ de înghe]are a canonului stâr-
ne[te, din vreme în vreme, furii iconoclaste [i preg\te[te cutremurul
cel mare al unei noi avangarde.
111
Eugen Negrici
c.	Idealizarea unor perioade literare [i supralicitarea
unor „genera]ii de crea]ie”
Felul cum ne închipuim ast\zi perioada interbelic\ îl dator\m,
fire[te, în primul rând supravie]uitorilor, martorilor oculari care nu
au încetat s\ o evoce, de ani buni, ca pe un fragment de Paradis,
asociind-o tinere]ii [i copil\riei lor încânt\toare. Pe de alt\ parte, ce
s-a întâmplat în România dup\ 1948, când totul a devenit insuportabil
pentru fiin]a uman\ înv\]at\ s\ respire în libertate, a f\cut ca orice
r\stimp istoric anterior, mai pu]in ostil [i cu cât de pu]ine rudimente
de democra]ie, s\ devin\ o vârst\ de aur ce îndeamn\ la reverie.
În vremea stalinismului integral [i în etapele urm\toare (care îl
atenueaz\, dar nu-i schimb\ esen]a), a prins contur mitul unei
Arcadii culturale pe care tinerii de atunci o plasau fie mai departe în
timp, în vremea lui Carol I [i a Junimei, fie în aceea a lui Mircea
Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Ion Barbu, Camil Petrescu,
Lucian Blaga [i a multor altora. În special intervalul dintre Marea
Unire [i pierderea r\zboiului trezea nostalgii. Un Paradis pierdut
p\rea acest trecut apropiat, pe m\sur\ ce regimul comunist devenea
mai eficace în anihilarea valorilor [i a spiritualit\]ii române[ti.
Când, dup\ 1965, cultura î[i revine încet din colaps, celor care î[i
rec\p\taser\ dreptul de semn\tur\ [i celor care d\deau, atunci,
primele lor dovezi de talent li s-a p\rut c\ nu pot n\zui la ceva mai
mult decât la a egala performan]ele modelului interbelic. Nevoia de
repere stabile [i spaima de vacuitate au împrosp\tat constant ad-
mira]ia noastr\ [i au amânat proba critic\. Aceast\ perioad\ suflat\
în aur, arhetip al reu[itei, nu e lipsit\ de limite [i umbre. Este un
r\stimp, în fond, plin de contradic]ii [i sfâ[ieri [i în care, în circum-
stan]e tulburi, pe scurte perioade, [i toleran]a [i bunul-sim] [i
libertatea îns\[i au fost evacuate din spa]iul public. Cu venituri
modeste, tr\ind cel mai adesea în s\r\cie, scriitorul rareori nu a fost
dezam\git de factorul politic, dar l-a [i servit atunci când avantajele
au prisosit.
Dac\ ne referim la kilometrul p\trat având la centru Cap[a [i
Otetele[eanu, în care aveau loc mai toate legendarele evenimente [i
înfrunt\ri culturale ale României, [i lu\m în calcul propor]ia [ocant\
de analfabe]i afla]i la baza piramidei, vom avea o imagine realist\ a
poten]ialului intelectual al epocii. A fost, s-ar zice, un miracol apari]ia
unei elite în mijlocul unei societ\]i neinstruite la baz\ [i înecate
într-un s\m\n\torism agresiv la etajele de mai sus.
Lichelismul, invidia, miticismul, vanitatea bolnav\ te întâmpinau
de peste tot [i, într-o m\sur\ semnificativ\, lumea scriitoriceasc\
nu era altceva decât o variant\ mai pu]in vizibil\ a lumii politice
112
Iluziile literaturii române
degradate [i corupte. Societatea nu reu[ise s\-[i creeze un nucleu
moral format din intelectuali d\rui]i cu adev\rat ideii de libertate [i
de democra]ie. A[a se face c\ multe dintre figurile idealizatei Epoci
de aur interbelice, personalit\]ile care ar fi putut simboliza demni-
tatea scriitorului [i con[tiin]a neamului, [i-au dat pe fa]\, dup\
numai un deceniu, oportunismul [i caracterul repugnant.
Cu toate acestea, epoca r\mâne pentru noi, pân\ ast\zi, un timp
de aur al istoriei literelor române. În toat\ aceast\ istorie, „mai
pu]in r\ul” a devenit un ideal [i s-a preschimbat în Paradis terestru.
Parafrazând o defini]ie patristic\ a R\ului (ca sl\biciune a Binelui),
am zice c\, în evolu]ia culturii române, Binele nu a putut fi altceva
decât sl\biciunea R\ului. Nu ne e u[or s\ supunem unei analize
critice aceast\ perioad\ literar\ (care are numeroase virtu]i [i cu-
prinde indiscutabile valori) [i pentru c\ ea a fost blamat\, ani la
rând, în istoriografia comunist\. Ar fi, îns\, o mare eroare ca ea s\
devin\ în con[tiin]a publicului un model absolut [i un ideal de
neatins.
În cartea de fa]\, în capitolul „Cazul modernismului”, plecând de
la Antologia de poezie român\ modern\ editat\ de Nicolae Manolescu
în 1968, am întocmit un repertoriu al formelor obosite ale poeziei
interbelice [i am respins preten]ia de modernitate a celor mai multe
texte. {i proza ar putea fi supus\ unei investiga]ii de acela[i fel.
Fiindc\ supracodul ideologic conjunctural nu ne mai înrâure[te
receptarea [i putem renun]a la „sentimentele cuvenite” unei epoci
(totu[i) de libertate a crea]iei, a venit momentul unei mai drepte
pre]uiri a prozei [i a poeziei produse dup\ 1965, cu nimic inferioare
celor interbelice.
Numeroase din prozele lui Marin Preda, Nicolae Breban, Eugen
Barbu, I.D. Sârbu, {tefan B\nulescu, George B\l\i]\, Mircea Cio-
banu, Mircea Horia Simionescu, Constantin }oiu, Augustin Buzura,
Dumitru Radu Popescu, {tefan Agopian, Mircea C\rt\rescu [.a. pot
concura produsele anilor de libertate. Iar poezia română - repre-
zentat\ de multe din volumele unor Marin Sorescu, Nichita St\nescu,
Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Ileana Mălăncioiu, Virgil Mazilescu,
Mircea Ciobanu, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu etc. - a avut, am
putea zice, momentul ei, imprevizibil, de mare strălucire.
Din nefericire, operele acestor scriitori [i ale altora poate la fel de
valoro[i, introduse cu reticen]ă în manuale [i predate cu intermiten]ă
în facultă]i, sunt, cu pu]ine excep]ii, aproape necunoscute elevilor,
studen]ilor [i publicului larg. Programele [colare [i cele universitare
n-au fost restructurate în func]ie de existen]a unei perioade de crea-
]ie - în mod paradoxal - fertile. Ele au păstrat, din iner]ie, capitolele
întinse dedicate unor produse începătornice de o artisticitate incertă,
113
Eugen Negrici
ignorând, pur [i simplu, câteva decenii (cele de dup\ 1964), în care,
în condi]ii eroice, s-a produs, totu[i, literatur\.
Având atributele exemplarit\]ii, Arcadia interbelic\ ocup\, se
în]elege, mai bine de jum\tate din scena literaturii române, transfor-
mându-se într-o prezen]\ demoralizant\.
*
O prezen]\ ap\s\toare pentru „genera]iile de crea]ie” ulterioare a
reprezentat-o [i genera]ia ’60, mai bine-zis ceea ce s-a în]eles în
epoc\ prin ea. Vom evoca aici, din nou, contextul istoric. De la
jum\tatea anilor ’60, schimbarea politicii PMR, anun]at\ oficial prin
Declara]ia din aprilie 1964, a creat un climat de crea]ie nou. A fost
accelerat, de sus în jos, procesul de dezideologizare a culturii [i, pe
nesim]ite, în mai pu]in de cinci ani, literatura scris\ în deceniul [ase
a început s\ par\ ridicol\. Pentru c\ trebuia anihilat cultul prede-
cesorului, noul conduc\tor, Nicolae Ceau[escu, a favorizat tendin]a
de schimbare a mentalit\]ii artistice [i a codului estetic.
Puterea criticilor de partid a sc\p\tat [i chiar din rândul lor se
recruteaz\ acum câ]iva dintre adep]ii individualit\]ii creatoare, a
variet\]ii formelor, a diversit\]ii tipologiilor romane[ti [i a l\rgirii
sferei realismului. A fost, acesta, un r\stimp bizar în care, în Româ-
nia, s-au putut publica lucruri mai îndr\zne]e decât în oricare alt loc
din Est.
Proza s-a str\duit s\ se întremeze, fie adoptând [i adâncind, dup\
puteri, modelele interbelice, fie reluând [i adaptând, la repezeal\,
inova]iile, deja perimate, ale „noului roman” francez, în spiritul tradi-
]iei noastre de „progres prin imita]ie”. Poezia, îns\, a f\cut atunci
mari experien]e, profitând, ca niciodat\ în istoria ei, de acest r\gaz în
care a fost înregistrat un num\r incredibil de debutan]i. O contribu-
]ie important\ la aceast\ efervescen]\ poetic\ au avut-o cenaclurile
din epoc\, revistele Luceaf\rul [i Ramuri (cu suplimentul ei Povestea
vorbei), colec]ia pentru debuturi Luceaf\rul.
A ap\rut o nou\ promo]ie de critici (tineri cultiva]i, precum Matei
C\linescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea) care
[i-au ajustat concep]iile, str\duindu-se s\ ]in\ pasul cu inova]iile
scriitorilor [i s\ le sus]in\. Acestor critici li s-au asociat câ]iva
dintre veteranii realismului socialist (între care Paul Georgescu,
Ov.S. Crohm\lniceanu), deveni]i acum spirite liberale, cooperante.
Tinerii poe]i [i prozatori nu au fost singuri pe aceast\ nou\ baricad\.
Lor li s-au al\turat scriitori de toate vârstele, cu biografii [i orient\ri
artistice diverse (unii ie[i]i de curând din pu[c\riile comuniste), cu
to]ii deci[i s\ dezideologizeze [i s\ normalizeze literatura.
114
Iluziile literaturii române
S-a ivit o grupare impresionant\ de for]e hot\râte s\ consolideze
autonomia esteticului [i s\ modernizeze literatura român\. În spatele
ei se aflau criticii cei mai influen]i [i partidul însu[i - interesat de
efectul propagandistic al acestei liberaliz\ri. Niciodat\, în istoria
]\rii, unei grup\ri ideo-literare nu i-a suflat în pânze un astfel de
vânt binevoitor. Aproape to]i factorii, inclusiv cel politic, voin]a îns\[i
a na]iunii îndelung umilite de modelul literar impus de Moscova
p\reau s\ contribuie la reu[ita ei.
Trebuie spus c\, de[i era vorba mai curând de un curent puternic
cu aspect aluvionar care antrena scriitori de toate vârstele implica]i
în procesul reg\sirii literaturii ca literatur\, doar tinerii debuta]i la
începutul deceniului s-au identificat sau au fost identifica]i cu el.
Nu [tiu precis cine a vorbit prima oar\ de genera]ia ’60, dar în
con[tiin]a publicului ea a fost legat\ de numele lui Marin Sorescu,
Nichita St\nescu, Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Ana Blan-
diana, Ioan Alexandru, Grigore Hagiu etc. Ei în[i[i s-au sim]it bine
sub acest stindard [i n-au protestat când au fost indica]i ca singurii
promotori ai primenirii vie]ii literare. De[i al\turi de ei, în b\t\lia
pentru normalitate [i pentru literatur\, se aflau [i Augustin Doina[,
Ion Caraion, Ion Negoi]escu, {erban Cioculescu, Marin Preda, A.E.
Baconsky [i mul]i, mul]i al]ii (inclusiv Zaharia Stancu [i Geo Bogza,
care sim]iser\ c\ vântul nu mai bate dinspre R\s\rit), întregul merit
al biruin]ei spiritului estetizant le-a revenit tinerilor [aizeci[ti.
Autorit\]ilor înse[i li se p\rea convenabil s\ mizeze pe aceast\
grupare de tineri forma]i, la urma urmelor, la [coli comuniste, edu-
ca]i în spirit de partid [i care se dovediser\, iat\, capabili s\ produc\
opere performante, comparabile cu ale celor educa]i în vechiul regim.
Sprijini]i de revistele [i de editurile literare (unde mul]i erau angaja]i
ca redactori), lua]i în seam\ de criticii vremii - colegi de redac]ie [i
prieteni -, ei au fost desemna]i s\ împ\dureasc\ terenul sterp r\mas
în urma defri[\rilor executate în primul deceniu „republican”.
Golul l\sat de ac]iunea pustiitoare a regimului dejist a f\cut ca
produsele epocii interbelice, pe de-o parte, [i cele ale etapei de
liberalizare (relativ\) simbolizate de [aizeci[ti, pe de alt\ parte, s\ fie
privite cu admira]ie nedezmin]it\. Procesul idealiz\rii a început
relativ repede [i a continuat [i dup\ ce pe scena literaturii urcaser\
câ]iva noi actori redutabili [i alte grup\ri viguroase, inclusiv aceea
optzecist\. Criticii literari care au pus um\rul la începuturile artis-
tice ale genera]iei, au continuat s\-i sprijine tenace, izbutind s\ le
fac\ loc în programa [colar\, manuale [i cursuri universitare.
Nici o alt\ „genera]ie” din istoria literaturii române nu a p\truns
atât de repede în canon [i nu a r\spândit cu lumina ei, un pic cam
artificial\, atâta umbr\ în jur. Poe]i remarcabili, precum Ileana
115
Eugen Negrici
M\l\ncioiu, Emil Brumaru, Mircea Iv\nescu, Mircea Ciobanu, Virgil
Mazilescu, Mircea Dinescu, Constantin Ab\lu]\, Leonid Dimov [i
al]ii, prozatori ca George B\l\i]\, Constantin }oiu, Mircea Nedelciu,
Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, {tefan Agopian au r\mas
la... {i al]ii !
116
IMPULSUL COMPENSATOR
Sentimentul vacuit\]ii
[i al frustr\rii

I. REPREZENTAREA TRECUTULUI
LITERATURII. TENDIN}E GENERALE
1.	Mimarea normalit\]ii
(continuitate, procesualitate, organicitate)
a)	Ignorarea obstinat\ a disfunc]iilor
[i a evolu]iilor atipice
Cazul flagrant al „literaturii vechi”
Fundamente [ubrede. Circula]ia textelor. Nu-mi amintesc
ca, în vreuna din istoriile literaturii române vechi ap\rute la noi, s\
se fi pus, cu seriozitate [i consecven]\, problema circula]iei textelor
sau, mai limpede spus, a audien]ei lor reale. Pân\ [i autorii înc\ în
via]\, care sunt la curent cu progresele socio-criticii [i cu modific\-
rile radicale de optic\ aduse de estetica recept\rii, nu par s\ fi avut
vreodat\ în vedere publicul, raportul lui, în timp, cu c\r]ile, continui-
tatea fenomenului literar [i ceea ce decurge de aici: existen]a [i
„func]ionarea” tradi]iei [i a con[tiin]ei artistice.
Nu numai c\ nu au ]inut seama de ace[ti factori, dar inspira]i,
poate, de falsul miraculos al lui C\linescu [i domina]i de dorin]a de
normalitate, o normalitate oarb\ fa]\ de „situa]ia de pe teren”, [i-au
alc\tuit tomurile de parc\ totul s-ar fi desf\[urat la noi firesc, ca în
cutare sau cutare cultur\ occidental\, de parc\ ar fi avut de-a face
cu un corpus evoluând organic, din sine [i pentru sine, cu texte
editate, r\spândite, citite la vreme [i cât de cât cunoscute de c\tre
un segment al societ\]ii receptiv la asemenea valori.
Dac\ cineva ar avea curiozitatea s\ compun\ o list\ cu textele
apar]inând, cu un oarecare coeficient de bun\voin]\, domeniului -
ca s\ zic a[a - beletristic [i care, pe deasupra, s\ fi fost editate nu la
un secol sau dou\ distan]\, ci chiar în vremea scrierii lor, ar constata,
cu stupoare, c\ nu prea are cu ce s-o completeze. Destinul celor mai
importante dou\ c\r]i ale primelor trei secole de literatur\ în limba
român\ este revelator.
119
Eugen Negrici
Ispr\vit\ în 1705, Istoria ieroglific\ a v\zut lumina tiparului în
1883, dar numai edi]iile din vremea noastr\ au un veritabil statut
filologic. Încheiat\, cum se [tie, într-o prim\ variant\, înainte de
1800, }iganiada va ap\rea în 1876/77 într-o revist\ (Buciumul ro-
mân), pentru ca varianta a doua, cea din 1812, s\ fie tip\rit\ în
volum abia în 1925. S\ nu mai spunem cum.
Fenomenele de disgenezie din perioada veche nu vor fi, probabil,
niciodat\ scrutate cu luciditate [i b\rb\]ie, c\ci confirm\ incompa-
tibilitatea lor cu ideea de istorie literar\ [i chiar imposibilitatea unei
istorii literare: trei secole de apari]ii întâmpl\toare, neorganice,
izolate, ignorând, adesea, orice preceden]\, o circula]ie precar\ a
unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindc\ de editare rareori
putea fi vorba în condi]iile unui monopol bisericesc), inexisten]a
unui mediu propice recept\rii, a unui num\r rezonabil de [tiutori de
slov\, suficient pentru ca reverbera]iile evenimentului extraordinar
al na[terii c\r]ilor s\ nu se piard\ în neant, ci s\ închege o tradi]ie.
Num\rul [i interesul „cetitorilor”. Conceperea unei istorii
literare nu poate ocoli problema existen]ei unui mediu cultural
receptiv, a unei societ\]i cât de cât cultivate, a unui num\r relativ
mare de destinatari care s\ fac\ posibil\ func]ionarea fenomenului
artistic [i apari]ia semnelor organicit\]ii: influen]ele, delimit\rile,
intertextualitatea, dialectica formelor.
Or, din acest punct de vedere, de-abia de pe la 1840, când încep
s\ se vad\ roadele emancip\rii }\rilor Române, ale occidentaliz\rii,
ale schimb\rii mentalit\]ilor, apar condi]iile fiin]\rii literaturii ca
organism în mi[care. Tiparul î[i diversific\ sim]itor func]iile, ziarele
[i revistele pun în circula]ie si beletristic\, se înmul]esc traducerile
[i adapt\rile publicate. Reveni]i de la studii, din str\in\tate, sau
educa]i, în ]ar\, de preceptori greci sau francezi, fiii de boieri mari [i
mici (sfâr[itul epocii fanariote înmul]ise „boieriile”) constituie rudi-
mentele unei societ\]i civile înl\untrul c\reia manifest\rile cu carac-
ter artistic încep s\ fie cunoscute, recunoscute [i favorizate.
Cercet\torii primelor trei secole de „literatur\” scris\ pe teritoriul
locuit de români trec cu jen\ peste chestiunea num\rului [tiutorilor
de carte. Cei câ]iva mari boieri [coli]i în Polonia, în Italia sau la
Stambul, devenind, cu sau f\r\ voie, uneori prin chiar autoritatea lor
intelectual\, personaje politice, au pierdut [ansa adâncirii [i valorifi-
c\rii depline a [tiin]ei lor. În afara acestora [i în afara acelor prea
pu]ine (una-dou\ la o genera]ie) fe]e biserice[ti de rang înalt din
ierarhia ortodox\ despre care putem zice c\ au fost c\rturari - dar
c\rturari absorbiti, întâi de toate, de misiunea lor -, cine mai avea cât
de cât atingere cu lumea slovelor? Pisarii [i logofe]ii - s-ar spune -,
120
Iluziile literaturii române
dar, pu]ini la num\r fiind, nu erau ei exceda]i de obliga]iile
func]ion\re[ti cotidiene, de întocmirea actelor de vânzare-cump\rare,
a foilor de zestre, a jalbelor de tot felul solicitate f\r\ încetare de
]\ranii pr\dui]i, de negustorii din isnafurile târgurilor mari [i mici,
de boierna[ii strâmtora]i [i de mai cine [tie cine?
Date fiind faptele [i zicerile ilustre ale ipochimenilor pe care îi
vedem cu ochii no[tri ast\zi, nu e prea greu de dedus cât de receptiv\,
intelectualmente, putea fi acum câteva secole cea mai mare parte a
preo]imii române, stingherite, adesea, de dificultatea citirii Scripturii.
Ar fi ridicol s\ ne fabric\m în continuare iluzii despre m\re]ia trecu-
tului nostru spiritual când [tim c\, pân\ foarte târziu, simpla cu-
noa[tere a Crezului [i a rug\ciunii Tat\l nostru era suficient\ pentru
hirotonisire (o spune însu[i Iorga!). {i erau, oare, m\n\stirile noastre
focarele de cultur\ despre care - cu gândul la ceea ce se întâmpla în
comunit\]ile benedictine - ne-am obi[nuit s\ vorbim cu admira]ie,
erau ele în m\sur\ s\ între]in\ [colile de copi[ti, scriptoriile bine
luminate, bibliotecile cu manuscrise rarisime [i atmosfera aceea de
reculegere [i harnic\ recluziune din alte p\r]i ale lumii?
Suntem cuprin[i de descurajare ori de câte ori ne amintim de
invaziile agarenilor, de achingiii „slobozi]i în prad\”, de incursiunile
„podgheazurilor” le[e[ti, ale hoardelor de t\tari [i de cazaci, de
rechizi]iile musc\le[ti, de jefuirea sistematic\ a Olteniei [i a unei
p\r]i a Munteniei de c\tre bandele de la Vidin ale pazvangiilor, care
n-au l\sat întregi nici o mân\stire, nici o biseric\ sau cul\, nici un
mormânt boieresc sau domnesc.
Dup\ ce, în r\gazul ce ]i se pare c\ s-a ivit, te-ai hot\rât s\
readuci, de prin p\duri, odoarele m\n\stire[ti ascunse, dup\ ce ai
acoperit cu ]\rân\ oasele amestecate ale ctitorilor, dup\ ce ai cur\]at
de b\legar podelele, cât\ energie î]i mai trebuie pentru a umple cu
spiritul acest soi de lini[te?
Linia firav\ a tradi]iei. Oricât m-a[ str\dui s\-mi imaginez
func]ionarea organic\ a fenomenului artistic românesc [i, chiar mai
pu]in decât atât, s\-mi închipui linia firav\, dar neîntrerupt\ a tradi-
]iei culturale, nu izbutesc. Nu realizez ce argumente solide ar putea
avea aceia care, constatând prezen]a unor fapte culturale (prepon-
derent biserice[ti) din timpul unor domnii stabile (Alexandru cel
Bun, {tefan cel Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brân-
coveanu), se gr\besc s\ proclame f\r\ ezitare o Rena[tere româ-
neasc\, un Umanism [i o str\lucit\ Epoc\ baroc\ postrenascentist\.
Sau cei care se las\ cuprin[i de un entuziasm hilar ori de câte ori în
epoca veche a literaturii se petrece ceva ce aduce a produs artistic,
amintind de un altul ap\rut cu zeci de ani înainte.
121
Eugen Negrici
Evidente în lumea scrisului vechi românesc sunt salturile
recuperatoare (precedate [i urmate de falii), activ\rile tardive [i
bizare ale unor voca]ii, reactiv\rile imprevizibile ale unor preocup\ri
intelectuale uitate, maturiz\rile spectaculoase [i mai ales destinele
compensatorii ale unor mari personalit\]i.
Ca s\ fim corec]i, ar trebui s\ admitem c\ mai curând unele din
scrierile în limba slavon\ de pe teritoriul nostru schi]eaz\ ceea ce
s-ar putea numi, cu o anumit\ bun\voin]\, începutul unei tradi]ii (un
fel de a spune o tradi]ie, întrucât era, în fond, vorba de prelungirea
unei tradi]ii sud-dun\rene). Acest început a fost determinat, desigur,
de refugierea din sudul Dun\rii, din cauza invaziei otomane, a unui
num\r important de c\rturari care, sprijini]i de câ]iva domnitori, au
f\cut [coal\ [i au reu[it s\ men]in\, o vreme, un tonus creator, s\
dea o anumit\ ]inut\ activit\]ii spirituale (dar una în medio-bulgar\).
Iat\, de pild\, un domeniu în care se poate urm\ri firul sub]ire al
unei continuit\]i: compunerea de imnuri. Imnul canonic - preluat în
liturghie [i folosit pe parcursul slujbelor mari în acatiste [i paraclise
- a servit de model unor crea]ii imnice autohtone în limba slavon\.
Cât\ vreme slavona a reprezentat, la noi, limba culturii (mai precis a
cultului), specia imnului a c\p\tat un anumit prestigiu [i a devenit
autonom\ prin contribu]ia scriptic\ a câtorva slujitori ai literelor
care par mâna]i de râvna continuit\]ii. Evident, privi]i dinspre pre-
zent [i ignorând distan]a în timp dintre textele lor! Astfel, pripealele
din secolul al XV-lea întocmite de monahul Filothei sunt urmate de
lauda în\l]at\ lui Mihail M\rturisitorul, episcopul Sinadelor, de c\tre
vistiernicul Simion Dedulovici [i de imnurile puse pe note [i închinate
lui Ioan cel Nou, în secolul al XVI-lea, de Eustratie, protopsaltul
m\n\stirii Putna, ca [i de „cuvântul de laud\” dedicat aceluia[i sfânt,
în 1534, de Teodosie, egumenul de Neam].
Dar, în chip straniu, odat\ cu „biruin]a” scrisului în limba român\,
tradi]ia speciei lirice a imnului religios întemeiat pe ritm se stinge.
{i nu numai ea. Activitatea cultural\ î[i pierde, parc\, ]inuta intelec-
tual\, cota, rigoarea. Se intra, s-ar zice, într-o zodie a precarului, a
întâmpl\torului.
Cazul compunerii, în slavon\, a imnurilor (ca [i a istoriografiei [i
hagiografiei în limba slavon\) este unul excep]ional. O astfel de
continuitate - facilitat\ [i de circula]ia manuscriselor cerute în ]\rile
slave vecine - nu se va mai repeta atunci când slavona î[i va pierde
autoritatea, înlocuit\ fiind de o limb\ înc\ „brudie”. Privit\ cu antipa-
tie de biserica ortodox\, româna nu avea, probabil, prestigiul unei
limbi precum latina, greaca sau slavona, iar cei ce începuser\ s\ o
foloseasc\ nu rivalizau nici prin num\r, nici prin calitate, cu monahii
[i logofe]ii [tiutori de slavon\ de odinioar\.
122
Iluziile literaturii române
Au urmat, pentru fenomenul literar românesc, câteva secole inegale,
pres\rate cu urcu[uri, coborâ[uri, discontinuit\]i, fulgura]ii [i lungi
momente de t\cere. Pentru c\, a[a cum am ar\tat, în tot acest
r\stimp nu am avut de-a face cu o circula]ie veritabil\ a valorilor, cu
un num\r suficient de destinatari cultiva]i [i de cititori obi[nui]i ori
cu acel num\r mare de manuscrise [i de c\r]i formând humusul din
care se ivesc produsele memorabile, consider c\ nu era cazul ca,
exagerând datele din teren, s\ concepem istorii literare numai de
dragul de a le avea.
Ar fi trebuit s\ încerc\m, în schimb, s\ sistematiz\m materialul,
coborându-ne la cele mai simple nevoi spirituale ale omului medieval
[i luând în considerare toate modalit\]ile prin care [i le putea el
satisface. Ar fi fost, aceasta, o viziune marcat\ de modestie [i de dorin]a
de a lua faptele a[a cum sunt: precare, instabile, nesigure [i pu]ine.
Defaz\ri, recuper\ri, întârzieri, activ\ri tardive. Cu gândul
la ceea ce se întâmplase în literaturile occidentale, numero[i cercet\-
tori ai fenomenului literar românesc [i, nu mai pu]in, autorii de
istorii literare s-au gr\bit s\ anun]e intrarea într-o zodie nou\ a
literaturii noastre la sfâr[itul secolului al XVIII-lea. S-a vorbit [i s-a
scris, nu de pu]ine ori, [i f\r\ ezit\ri conceptuale, despre preroman-
tism [i chiar despre începuturile etapei romantice, de[i „mediul”
cultural, aria preocup\rilor intelectuale, felul însu[i cum era conce-
put [i perceput actul literar tr\dau altceva, [i anume semnele clare
ale prezen]ei înc\ active a tiparului mental medieval.
Cu pu]ine excep]ii, de-a lungul unei perioade întinse de timp,
literatura scris\ [i pus\ în circula]ie pe teritoriul statelor române
nu a dat probe c\ aspir\ cu intensitate la înnoire, c\ e mânat\ de
ambi]ia primenirii repertoriului de teme [i modalit\]i stilistice, c\
vrea sau doar accept\ s\ se lase înrâurit\ de schimb\rile profunde
de ton [i de viziune ivite în vremea Rena[terii ori ini]iate, mai târziu,
de Contrareform\.
Problema scrisului în limba român\ nu era alta decât aceea a
supravie]uirii într-un climat potrivnic, în condi]ii culturale grele [i
adesea tragice. El continua s\ navigheze prudent pe coordonatele
[tiute [i în aria spiritual\ câ[tigat\ cu greu la jum\tatea secolului al
XVI-lea. Atât de dificil\ a fost intrarea în lumea literelor, încât traseul
[i datele prime ale acestei reu[ite au fost reluate iar [i iar, de parc\
aceast\ recapitulare, aceast\ stagnare ar fi fost în m\sur\ s\ dea
sentimentul siguran]ei [i al d\inuirii într-un spa]iu abia ocupat.
Cel ce a avut curiozitatea s\ parcurg\ atent actele, documentele
[i, în genere, textele administrativ-juridice, cronicile, produsele ar-
tistice [i cele religioase redactate în limba român\ a putut constata
123
Eugen Negrici
c\, pân\ la începutul secolului al XIX-lea [i, în unele privin]e, pân\
mult mai târziu, ele ofer\ o imagine surprinz\tor de omogen\. Ea ne
îndrept\]e[te s\ vorbim de o perioad\ distinct\ [i închegat\, de o
lume a scrisului vechi românesc având ca principiu ordonator [i
factor coagulant c\utarea obstinat\ a lui Dumnezeu [i a sensului
moral al faptelor (atât în plan istoric, cât [i în cel practic, imediat).
Ca [i cum s-ar fi cuvenit pl\tit\ o datorie a spiritului creator [i
rezolvat\ o sarcin\ a istoriei lui, în primele trei secole de dup\
biruin]a scrisului în limba român\ au fost satisf\cute, cu prec\dere,
dou\ voca]ii (func]ii spirituale) ale destinatarilor. Faptul c\ exact
acela[i lucru se întâmplase, cu veacuri în urm\, în ambian]a cultu-
ral\ a Evului de Mijloc european probeaz\ caracterul medieval al
„literaturii” acestor trei secole [i prevalen]a unei mentalit\]i medie-
vale remanente, mai deloc tulburate de eclerajul Umanismului, de
muta]iile renascentiste [i de inova]iile postrenascentiste baroce...
Corespunzând unor func]ii spirituale precise (recognoscibile
peste tot în aria medievalit\]ii occidentale), cele dou\ voca]ii nu se
manifest\ independent, ci par a se afla într-un raport de compensare.
Exist\, pe de o parte, o mul]ime de manuscrise, de tip\rituri, de
prelucr\ri [i de traduceri care propun un model de conduit\ [i
satisfac voca]ia des\vâr[irii (vie]ile sfin]ilor, c\r]ile cu tâlc moral de
felul Sindipei [i Esopiei, apologurile, acele exempla din cazanii [i
predici, textele isihastice de în]elepciune, florilegiile, literatura sa-
pien]ial\, medita]ia moral\ versificat\). Altele (cum ar fi psalmii,
rug\ciunile, imnurile, odele [i versurile la stem\, ca [i acele p\r]i ale
predicilor care sl\vesc atotputernicia [i în]elepciunea divin\) glori-
fic\ un model de conduit\, o fapt\ m\rea]\ sau un simbol statal
în\l]\tor [i, astfel, satisfac voca]ia magnific\rii [i tendin]a de ideali-
zare exacerbat\ în vremuri de restri[te.
Pe de alt\ parte, ca o contrapondere a acestui efort de supunere la
un ideal, de asimilare a unor norme [i precepte derivate din acela[i
ideal, s-a manifestat puternic o dorin]\ de compensare a insatisfac-
]iilor de tot felul. Ea este detectabil\ în setea de mister, de ireal, de
neobi[nuit, de insolit, de bizar pe care o tr\deaz\ circula]ia textelor
parabiblice de fabula]ie mitic\, a prozelor de c\l\torii în „viitor”
(legendele parabiblice din ciclul apocaliptic), a celor de c\l\torii în
]inuturi exotice (jitiile care evoc\ peripe]iile sfin]ilor misionari), a
romanelor populare de dragoste [i aventur\ [i a celor cavaleresc-ero-
ice, a textelor de prevestire care stimulau imagina]ia plebee.
Voca]ia insolitului [i a peripe]iei, voca]ia euristic\ [i voca]ia eva-
ziunii pe care le împlinesc aceste texte r\spundeau tenta]iei omului
medieval de a ie[i de sub tirania banalit\]ii [i a constrângerilor de tot
felul, d\deau curs credin]ei populare în minuni, iar setea aceasta de
124
Iluziile literaturii române
„minun\]ii” r\zbea pân\ [i gândul sacrilegiului. Ele fac parte din
categoria voca]iilor derivate din neostenita curiozitate a speciei noas-
tre imaginative, tr\itoare în orizontul misterului, ca [i din aceea
datorat\ tendin]ei de intensificare a tr\irii prin evadare în fantastic
[i miraculos.
Stabilind cel\lalt termen al dihotomiei, vastul repertoriu al irea-
lului a fost ignorat în bun\ m\sur\ de cercet\tori, întrucât se afla
„ascuns” în t\râmul dispre]uit al c\r]ilor populare, care au fost, în
genere, subestimate ca beletristic\ pe temeiul unor criterii ast\zi
f\r\ nici o relevan]\. E de-ajuns s\ revedem cuprinsul principalelor
codice române[ti cunoscute (Codex Sturdzanus, Codex Neagoeanus,
Codicele Todorescu, Codicele Martian, Codicele de Cohalm) pentru a
în]elege ce se citea cu pasiune [i ce e caracteristic mentalit\]ii
noastre medievale, întrucât, pe atunci, circumstan]ele producerii
nu erau cu mult diferite de cele ale recept\rii.
Con]inutul acestor codice relev\ întâietatea credin]ei [i a preocu-
p\rilor morale cre[tine motivate de iminen]a mor]ii [i a Judec\]ii de
apoi, dar confirm\ [i opinia lui Jurgis Baltrusaitis c\ Evul Mediu nu
a renun]at niciodat\ la fantastic, însufle]indu-i mereu, în cursul
evolu]iei lui, formele primitive.
{i mai revelatoare mi se par, îns\, cazurile frecvente de sintez\ a
celor dou\ tendin]e. De[i silnice (din punctul de vedere al cititorului
de ast\zi), comentariile pilduitoare, concluziile didactice înso]eau
nu numai literatura de peripe]ii, povestirile istorice versificate, le-
gendele apocrife, romanele de dragoste [i aventur\ ori cele cava-
leresc-eroice, ci pân\ [i descrip]iile de animale fantastice din Fiziolog
[i din Albinu[a.
„Medievalitatea” literaturii în limba român\ reprezenta, chiar la
începuturile acesteia (secolele al XVI-lea [i al XVII-lea), un fenomen
de defazare [i de recuperare/activare târzie a unui tip de creativitate
epuizat demult în Apusul Europei. Dezorientându-i pe istoricii lite-
rari, prezen]a - înc\ vizibil\ - a spiritualit\]ii [i mentalit\]ii medievale
în }\rile Române în vremea Luminilor [i chiar la începutul - care ar
fi trebuit s\ fie romantic - al secolului al XIX-lea, atrage aten]ia
asupra erorilor care îi pândesc pe cei ce socotesc istoria literaturii
române ca pe o succesiune fireasc\ de „vârste” literare.
Cazul literaturii din perioada comunist\
Cei ce au crezut c\ în noul climat al libert\]ii postdecembriste,
lumii scriitorilor nu-i va mai fi dat s\ cunoasc\ starea de încrânce-
nare [i de partizanat agresiv din ultimele decenii comuniste s-au
în[elat. Litera]ii marginaliza]i din motive strict artistice [i care pier-
125
Eugen Negrici
duser\ trenul literaturii, cei foarte tineri, care nu apucaser\ s\ urce
în el, o parte din cei ce s-au sim]it boicota]i politic [i editorial, mul]i
dintre aceia ce au aflat, reîntor[i din exil, c\ au ie[it de mult din
c\r]ile criticii [i, în genere, to]i cei care sperau într-un nou început
s-au repezit s\ acopere cu noroi întreaga produc]ie artistic\ anterioar\.
Ei [i-au însu[it, cu o anume meschin\ satisfac]ie, eticheta de „Siberie
a spiritului” pus\ României comuniste. În virtutea „adev\rului” aces-
teia, criticilor [i istoricilor literari le-ar fi r\mas doar misiunea de a
a[eza patru decenii de literatur\ român\ între paranteze ori sub un
sarcofag de plumb, ca s\ ne protejeze de miasmele [i radia]iile nocive.
Replica nu a întârziat [i a avut o amplitudine plauzibil\. Curând,
intelectualii care au contribuit la na[terea [i constituirea acestei
literaturi au realizat c\ le dispare „obiectul muncii” [i sensul carierei.
Aceia - nu putini - care au f\cut compromisuri, mezalian]e [i sacri-
ficii în numele literaturii au ripostat viguros [i prompt, dând propor-
]ii [i lumini exagerate trecutului, punându-se sub protec]ia celeilalte
formule a anilor ’90, cea a „supravie]uirii prin cultur\”. Mult mai
numero[i - [i flanca]i de oameni politici, având la rândul lor interesul
continuit\]ii -, ace[tia din urm\ au impus în [coli [i în mediile
universitare, pentru câ]iva ani buni, o atitudine mai curând comple-
zent\ fa]\ de trecut.
Nici pe departe nu s-ar putea spune c\ ierarhiile literare au fost
schimbate radical. Manualele au fost cosmetizate pe ici, pe colo, au
fost adu[i în prim-planul interesului [colii câ]iva scriitori care se aflau
deja în gra]iile elitei criticii noastre. Programele universitare au uzat
în continuare de titluri de cursuri [i masterate precum Literatura
contemporan\ (aflat\ în continuarea Literaturii moderne interbelice)
ori Literatura român\ postbelic\. În tematica examenelor de licen]\, de
definitivare pe post [i a celor pentru ob]inerea gradelor didactice s-au
operat câteva modific\ri neînsemnate [i care nici pe departe nu
implicau o schimbare de optic\. Fire[te c\ aceast\ dorin]\ (colorat\
politic) de continuitate a fost ajutat\ s\ ia contur administrativ [i prin
lenea vinovat\ a lumii profesorale, amatoare de opinii standardizate.
Anun]at\ în toate revistele literare, campania de revizuiri de la
începutul anilor ’90 amenin]a s\ fie un uragan primenitor. Ea a ajuns,
uimitor de repede, un vânticel care frânge câteva biete crengi uscate
demult. Nici o consecven]\ nu s-a întrev\zut, nici m\car în acest soi
de renun]\ri inutile. Dar lu\rile de pozi]ie au fost haotic-viguroase:
invers\ri de locuri, [icane tardive, pl\tiri de poli]e, b\garea în seam\
a ignora]ilor, provinciali sau nu (prieteni cu „oamenii de atitudine”).
A[ezarea ierarhiilor pe criterii morale [i exilarea din istorie a
„colabora]ioni[tilor” (care a func]ionat [i în Fran]a dup\ r\zboi, ca
efect al „relei consecin]e” a unei na]iuni collabo) au e[uat. {i nu
126
Iluziile literaturii române
aveau cum s\ nu e[ueze într-o cultur\ cu trei disiden]i [i jum\tate
[i cu o lung\ istorie de co]c\rii [i compromisuri oribile. Legea lui
„scoal\-te tu s\ m\ a[ez eu” (care este a celor juni [i gr\bi]i, cum
înc\ erau atunci optzeci[tii !) nu [i-a produs decât par]ial efectele.
Tinerii scriitori pierduser\, într-o bun\ m\sur\, interesul pentru
literatur\ [i pentru vizibilitatea pe care o oferea ea alt\dat\. Intraser\
într-o lume în schimbare, solicitant\, plin\ de oferte [i tenta]ii [i în care
deveniser\ ei principalii actori [i ocupan]i de posturi. Nici nu aveau de
ce s\ stârneasc\ mari conflicte cu predecesorii, întrucât locul lor în
istoria literaturii fusese fixat [i pecetluit chiar înainte de Revolu]ie de
c\tre principalii critici ai ]\rii, lega]i prin mii de fire de genera]iile an-
terioare, „compromise”. Astfel încât, mul]umindu-se cu ce câ[tigaser\
deja, au sl\bit presiunea, uitând de „revizuirea” radical\ promis\.
Setea de normalitate. Se poate înscrie literatura sub comu-
nism într-o evolu]ie? O literatur\ func]ionând prin plenare.
E instructiv s\ consta]i c\ aceea[i tendin]\ de ignorare [i de
[tergere din memorie a unui trecut literar terifiant s-a manifestat [i
dup\ 1964, când m\surile de liberalizare ini]iate de partid au schim-
bat sim]itor climatul de crea]ie. Partidul însu[i, prin oamenii lui, a
încurajat acest soi de uitare care ne apar]ine nou\, românilor. S-au
auzit vocalize pe tema „s-au f\cut unele gre[eli, dar partidul a [tiut
s\ le dep\[easc\ la vreme, instaurând o atmosfer\ propice crea]iei”.
Care atmosfer\ chiar a putut s\ par\ nu satisf\c\toare, ci minunat\
în raport cu erorile vremurilor realismului socialist. Ea a fost capa-
bil\ s\ inculce senza]ia firescului, o senza]ie în[el\toare, întrucât [i
etapele ulterioare au oferit destule motive de spaim\ [i dezgust.
Este atât de puternic\ aceast\ sete de normalitate încât uime[te
încetineala cu care se accept\ teza (ce mi se pare de bun sim]) pe care
am avansat-o în Literatura român\ sub comunism, aceea c\ anul 1948
e unul de hotar, care anun]\ începutul unei epoci perfect delimitate,
cu legi de func]ionare proprii [i nu a unei etape într-o evolu]ie literar\
lin\. S-ar putea zice c\ mimarea normalit\]ii ca obiectiv politic impor-
tant, vizând legitimarea partidului [i recâ[tigarea categoriilor sociale
pierdute în primul deceniu comunist, a fost o izbând\ propagan-
distic\ [i a creat convingeri de durat\ (cum se spune în pedagogie).
Alex {tef\nescu [i-a numit impun\toarea lucrare publicat\ în
2005 Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000. Chiar dac\
interiorul arat\ altceva, cartea are un titlu derutant, sugerând exis-
ten]a unei evolu]ii fire[ti, care nu a fost perturbat\ nici de intrarea
în infern, nici de ie[irea din infern a literaturii române. Voi rezuma
aici motivele pentru care consider c\ e imposibil s\ argumentezi teza
continuit\]ii, a posibilit\]ii unor istorii literare postbelice care s\ le
127
Eugen Negrici
completeze pe cele dinainte, pe aceea a lui G. C\linescu, de pild\,
cum i-a trecut admirabilului critic prin minte s\ fac\.
Nici o istorie a literaturii scrise sub comunism nu va putea fi
urzit\ din sforile l\sate libere de produse similare anterioare. „Nimic
din ce se întâmpl\ în procesul unei literaturi dezvoltate sub guverna-
rea totalitar\ nu are o explica]ie natural\. Direct sau indirect, totul
este replic\, reac]ie, ripost\, repliere defensiv\, disperat\ sau inven-
tiv\, stratagem\ de supravie]uire.” Cu aceast\ fraz\ radical\ începea
Literatura român\ sub comunism, o carte pe care nu a[ fi scris-o dac\
nu a[ fi avut impresia c\ mul]i dintre istoricii [i criticii îndrept\]i]i
s\ se ocupe de perioada 1948-1989 sunt pe cale s\ o considere
normal\, preg\tindu-se s\ se foloseasc\ de acelea[i ustensile, ace-
lea[i principii de periodizare [i de acelea[i c\i de abordare ca autorii
mai vechi de istorii literare.
Mi se pare de ordinul eviden]ei faptul c\ nici m\car în perioada
precomunist\ nu po]i decupa intervale prea mari de timp în care
fiin]a literaturii s\ fi evoluat de la sine, f\r\ sincope, rupturi tragice
[i distorsiuni produse de factori din afara ei. Cu atât mai pu]in ar
putea fi vorba, în comunism, de o dezvoltare organic\ a literaturii.
Anamneza nu are cum s\ fac\ abstrac]ie de faptul c\, dincolo de
aparentele lui concesii [i de deschiderile operate din când în când,
regimul, care, esen]ialmente, a fost unul dictatorial, a socotit mereu
literatura [i pe scriitori ca pe instrumentele lui. În primii zece ani de
comunism „terorist”, partidul a controlat întreaga produc]ie artistic\
[i nu a permis decât un singur fel de literatur\, cea pus\ în slujba
propagandei. El a evacuat „resturile” [i „dejec]iile” culturii bur-
ghezo-mo[iere[ti (în fapt, argumentele identit\]ii noastre na]ionale)
prin punerea în mi[care a ma[inii de epurat scriitori [i opere.
În perioada urm\toare (1964-1971), care a fost una de liberalizare
diversionist\ (mi[care subtil\, ini]iat\ tot de partid pentru l\rgirea
bazei de mase [i pentru legitimarea lui istoric\), s-a declan[at un
proces de recuperare frenetic\ a literaturii române [i de refacere
(uneori, pân\ la pasti[\) a experien]elor interbelice. Dup\ abandonul
[colar, fiin]a literaturii române se întorsese acum la ciclul gimnazial
pentru completare de studii.
Pentru câ]iva ani, spiritul critic s-a autosuspendat. Golul trebuia
umplut [i a fost umplut cu gr\bire: modalit\]i [i formule poetice
interbelice u[or de recunoscut (dar primite cu entuziasm de critic\,
ale c\rei formul\ri erau [i ele u[or de recunoscut), structuri [i tru-
curi narative de nou roman francez, la mod\ cu un deceniu [i jum\-
tate în urm\, recuperate tardiv, adesea vizibil pasti[ate (întâmpinate,
de asemenea, cu entuziasm). Modernismul însu[i va fi curând redes-
coperit cu entuziasm.
128
Iluziile literaturii române
Câteva personalit\]i excep]ionale refac, apoi, în salturi, etapele
pierdute, izbutind uneori s\ prelungeasc\ [i s\ perfec]ioneze expe-
rimentele artistice începute cu dou\ decenii în urm\ (cazul Nichita
St\nescu, aflat în prelungirea celui de-al doilea val avangardist, ale
c\rui inova]ii vor fi însu[ite [i rafinate de el).
A urmat a treia etap\, cea a reîndoctrin\rii ideologice [i a izola-
]ionismului ceau[ist, în care partidul a jucat cartea na]ionalismului,
mobilizând din nou energiile scriitorice[ti spre mize din afara litera-
turii. Puterea a contat pe sunetul de siren\ al patriotismului vivificat
prin [tiri nelini[titoare, alarme inutile [i repetate. {i, cum se [tie,
patriotismul a fost mereu o momeal\ infailibil\, cu un succes sigur
[i rapid pân\ târziu, în clipele de criz\ ale regimului.
Propulsând false valori, gestionând glorii artificiale [i campanii
nemeritate de denigrare [i minimalizare, culturnicii români (în spa-
tele c\rora se afla Securitatea) au reu[it s\ istoveasc\, în cele din
urm\, con[tiin]ele, s\ polarizeze cultura, s\ creeze un climat al
confuziei axiologice, amalgamând valorile [i f\când s\ se compromit\,
prin articole [i poezii omagiale, [i pe pu]inii scriitori influen]i.
În aceste condi]ii psihice [i ca o consecin]\ a st\rii tulburi de
con[tiin]\, a unei con[tiin]e confuze, pervertite de ac]iunea factorilor
prohibitivi, a ap\rut un peisaj artistic bizar. L\sându-se deturna]i
sau mistificându-se ei în[i[i, profitând de momentele politice favora-
bile, de complicitatea viclean\ a cenzurii, optând, involuntar sau cu
deplin\ luciditate pentru anumite solu]ii salvatoare, scriitorii au
f\cut s\ se iveasc\, în locul unei literaturi de sertar viguroase [i
neiert\toare, o literatur\ neobi[nuit\, demn\ de un interes [tiin]ific,
mai ales prin forma]iunile defensive adoptate pentru a fi tolerat\.
S\ ad\ug\m [i faptul c\ oricine va studia literatura sub comu-
nism va trebui s\ ]in\ seama de prezen]a neîntrerupt\, în via]a lite-
rar\, a unei literaturi oficiale, de uz propagandistic [i servit\ de un
num\r important de condeieri. Ea a fost o povar\ constant\ [i a
devenit un virus agresiv, împotriva c\ruia literatura adev\rat\ a fost
obligat\ s\ fabrice mereu anticorpi, s\ furnizeze replici [i s\ se apere
în felul ei, bâjbâind dup\ coridoarele libere.
Este clar c\ pentru studierea produc]iei scriitorice[ti atipice,
heteroclite, surprinz\toare, ie[ite din incubatorul comunist, sunt
necesare alte ustensile [i alte c\i de abordare decât cele obi[nuite.
Iar istoricii literari, sesizând procesualitatea precar\ a fenomenului,
ar trebui s\ preconizeze o nou\ viziune, o situare realist\ în timpul
istoric [i un operator adecvat.
Nu are nici un rost s\ lu\m în calcul un presupus proces firesc al
literaturii când aceasta a evoluat de la o plenar\ la alta [i de la un act
politic la altul (acte politice interne ale P.M.R./P.C.R. sau externe,
129
Eugen Negrici
apar]inând P.C.U.S.). Pân\ [i romanul „obsedantului deceniu” (care se
num\r\ ca literatur\ a „dezv\luirilor”, printre probele de „curaj” ale
scriitorimii române) nu s-ar fi n\scut dac\ Nicolae Ceau[escu nu ar fi
denun]at într-o plenar\ din 1965 abuzurile comise în regimul lui Dej.
Pietrele de kilometraj ale literaturii scrise în comunism sunt: 30
decembrie 1947, 1953, 1956, 1964, 1971, 1989. Nu avem cum [i de
ce s\ ne pozi]ion\m observa]ia asupra literaturii în sine când, cu
adev\rat relevant\, este doar analiza fenomenologiei raporturilor
dintre aceast\ literatur\ [i factorul politic (cu influen]a lui tenace în
fiecare din cele trei etape mari ale comunismului românesc).
Genera]ii de crea]ie ? Din dorin]a de normalitate [i ignorând
distorsiunile generate de ingerin]a politicului, criticii au dat credit
ideii unei înl\n]uiri de genera]ii, între care prima [i cea mai impor-
tant\ ar fi fost genera]ia ’60 - alc\tuit\ din tinerii, de atunci, Nichita
St\nescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Nicolae
Breban. Ea nu s-ar fi n\scut, îns\, dac\ nu ar fi avut loc schimbarea
politicii P.M.R. (preg\tit\ discret, dar anun]at\ oficial prin Declara]ia
din aprilie 1964) [i dac\ nu s-ar fi modificat ordinea priorit\]ilor
propagandei.
Schimbarea climatului de crea]ie a fost posibil\ numai pentru c\
împrejur\ri speciale [i evenimente politice majore au determinat
partidul s\ deschid\ supapele [i s\ reduc\ presiunea nimicitoare a
ideologiei. Nu uzarea modalit\]ilor [i schimbarea genera]iilor (în sens
biologic) au determinat cursul literaturii, ci chiar evenimentele poli-
tice cu urm\ri în plan ideologic. Indiferent de vârsta lor sau de
direc]ia pe care au considerat c\ o reprezint\, scriitorii au r\spuns,
deliberat sau nu, provoc\rilor factorului politic într-un mod care
le-a organizat destinul literar.
Controversele teoretice (care nu au încetat niciodat\) în leg\tur\
cu existen]a [i succesiunea genera]iilor ori chiar a promo]iilor (în
formula regretatului Lauren]iu Ulici) mi se par f\r\ sens în condi]iile
în care un regim al terorii a provocat gruparea scriitorilor pe alte
criterii decât cele strict estetice, de vremuri normale.
Reformulând ([i r\sturnând) teoria leninist\ a celor dou\ culturi
din sânul aceleia[i societ\]i, am zice c\ dup\ 1948 a ap\rut, cu
ajutorul puterii, o grupare (de tineri [i mai pu]in tineri) care a
sprijinit ideologizarea literaturii [i preschimbarea ei, prin „metoda”
realismului socialist, în factor de propagand\. Iar ca reac]ie la anean-
tizarea literaturii s-a configurat, dup\ un timp, o tendin]\ timid\
(reprezentat\ de câ]iva scriitori de toate vârstele [i cu biografii
diferite) de reg\sire [i afirmare - fie [i prin concesii - a specificit\]ii
actului artistic.
130
Iluziile literaturii române
Fire[te, nu acest mic grup, tolerat tot din ra]iuni propagandistice,
a marcat aceast\ epoc\ nefast\. Dar dup\ 1960 [i mai ales dup\
1964, „gruparea” care a servit ideologiz\rii literaturii în vremea
realismului socialist va fi din ce în ce mai puternic concurat\ de o
grupare a normaliz\rii, alc\tuit\ cu prec\dere din scriitori tineri
(dar nu numai din ei) deci[i s\ dezideologizeze literatura [i s\ afirme
autonomia ei. Acestei „genera]ii” a normaliz\rii i s-au afiliat [i cei ce
dobândiser\ - dup\ ie[irea din închisori - drept de semn\tur\, astfel
încât pe aceea[i baricad\ se vor afla Ana Blandiana, Nichita St\nescu,
dar [i Augustin Doina[ sau Ion Caraion.
Gruparea aservit\ politicii partidului a continuat, îns\, [i ea s\
scrie o literatur\ agreat\ de autorit\]i, adic\ adaptat\ dorin]elor de
moment ale acestora. Ea era alc\tuit\ dintr-o parte din veteranii
realismului socialist (al]ii deveniser\, între timp, „spirite liberale”)
[i din noile promo]ii de „activi[ti” de pe frontul literaturii gr\bite s\
intre în pâine.
Tot astfel, tentativa lui Nicolae Ceau[escu de reîndoctrinare ideo-
logic\ prin lansarea Tezelor din iunie (1971) va provoca apropierea [i
regruparea scriitorilor de bun\credin]\, de orice op]iune stilistic\ [i
de orice vârst\ (inclusiv cei debuta]i dup\ 1980), în jurul ideii de
salvare a drepturilor câ[tigate, de consolidare a autonomiei esteti-
cului [i de prelungire a procesului de modernizare a literaturii,
indiferent ce ar fi dorit autorit\]ile. De cealalt\ parte, aservi]ii regi-
mului, în rândul c\rora se disting figuri mai vechi [i figuri mai noi,
s-au str\duit în chip ru[inos (c\ci nimeni nu-i mai obliga) s\ apere [i
s\ ilustreze „principiile” obscurantiste ale minirevolu]iei culturale
ceau[iste. Între aceste categorii de scriitori de vârste [i mentalit\]i
artistice apropiate sau nu, situa]i în tabere opuse dup\ modul în
care reac]ionau la presiunile [i dezideratele partidului, se g\seau,
ca întotdeauna, oportuni[tii, eternii no[tri oportuni[ti, gata s\ mi-
greze [i s\ schimbe orbitele.
Factorul politic ([i un numai el) a grupat, a[adar, pe scriitori,
indiferent de vârsta lor, într-un soi de perechi de „genera]ii de crea]ie”
marcate ideologic. De fapt, aceste ideogenera]ii erau alc\tuite din
scriitori aservi]i (din ra]iuni propagandistice) [i din scriitori tolera]i
(tot din ra]iuni propagandistice). Din punctul de vedere ale partidului
care era, în fond, st\pânul absolut al lumii noastre literare, indepen-
den]a deplin\ a actului artistic ar fi echivalat cu fuga de pe planta]ie.
De altfel, pentru o clarificare a literaturii scrise în acest interval de
timp, vom fi obliga]i s\ pornim de la felul în care scriitorii ar fi putut
reac]iona în fa]a interdic]iilor [i stimulilor din cadrul „sistemului pe-
dagogic” pus la punct de partid. Printre atâtea baraje, opreli[ti, oferte
ipocrite, coridoare false [i libert\]i par]iale, ei trebuiau s\-[i g\seasc\
131
Eugen Negrici
un culoar pe care s\ navigheze cu pierderi minime [i câ[tiguri mari.
Pervertirea va fi mai mare sau mai mic\, dar niciodat\ absent\.
Istoricilor literari care se vor ocupa de aceast\ perioad\ (1948-1989)
le va fi, cred, imposibil s\ evite situa]ia real\ de pe teren [i caracterul
atipic al unei literaturi produse sub presiunea politicului.
b)	Ignorarea propor]iilor ac]iunii disturbative
a factorilor extrinseci
Curente, direc]ii, stiluri n\scute sub presiunea ideologiilor
(în precomunism)
Modul deplorabil în care a evoluat scrisul literar românesc sub
presiunea ideologiei de partid ne oblig\ s\ reevalu\m capacitatea de
înrâurire a factorilor extrinseci [i s\ medit\m la consecin]ele exerci-
t\rii puterii lor modelatoare în absen]a unui control critic [i a unei
alternative artistice. Practic, literatura n\scut\ sub influen]a ideolo-
giei comuniste ne arat\ cum [i cât de repede au putut fi anulate toate
câ[tigurile în ordinea crea]iei, ob]inute prin separarea/disjungerea
- cu efort [i de-a lungul unor lungi decenii de înfrunt\ri - a esteti-
cului de cultural, moral, etic [i politic. Am realizat, prin exemplul
unicei „metode” de crea]ie a realismului socialist, unde ar fi ajuns
literatura român\ ([i foarte devreme, chiar de la începutul secolului
XX) dac\ [i al]i factori extrinseci ar fi izbutit s\-[i duc\ pân\ la cap\t
misiunea de „primenire” a scrisului beletristic, a[a cum a f\cut -
necontestat\, îns\, de nimeni [i de nimic - ideologia comunist\.
S\ ne oprim pu]in la a[a-numitele curente literare de sorginte
autohton\ din primele decenii ale secolului al XX-lea, produse ale
unei st\ri de spirit specifice: s\m\n\torismul, poporanismului, gân-
dirismul. Ele ilustreaz\ revenirea în for]\, în spa]iul literaturii, a
unor factori de influen]\ extrinseci (purt\tori de ideologii), pe care
spiritul critic maiorescian reu[ise s\-i exileze pentru un timp. Nu
ne-am ocupa de ele dac\, din diverse pricini (ideologice [i politice la
rândul lor), nu li s-ar fi acordat în istorii literare [i în manuale un
num\r exagerat de pagini.
Poporanismul, de pild\ - pe care E. Lovinescu îl îngloba, pur [i
simplu, s\m\n\torismului -, nu s-ar fi bucurat de aten]ia cursurilor
universitare [i a manualelor ap\rute dup\ 1948 dac\ nu ar fi avut,
ca mi[care ideologic\ (declan[at\ în 1894 printr-un articol al lui C.
Stere din Evenimentul literar), o orientare „democrat\” [i dac\ nu ar
fi militat pentru slujirea intereselor poporului [i pentru ridicarea lui
social\, politic\ [i cultural\ (idealuri umaniste îmbr\]i[ate, decla-
rativ, [i de literatura propagandei comuniste).
132
Iluziile literaturii române
Revista Via]a Româneasc\ (ap\rut\ în 1906) va încerca, f\r\ mare
succes, s\ împing\ poporanismul din zona politic\ în literatur\.
Poporanismul însu[i, sub aspect politic, p\rea atunci, în 1906, divi-
zat (poporanismul lui Garabet Ibr\ileanu, antifeudal, dar [i anticapi-
talist, poporanismul lui C. Stere, antisocialist [i narodnicist). Iar
conducerea revistei a avut onestitatea de a nu impune colaboratorilor
reguli estetice [i obliga]ii doctrinare. De altfel, când, dup\ r\zboi,
reforma agrar\ s-a legiferat, mi[carea literar\ [i-a considerat misiunea
încheiat\. Ceea ce probeaz\ faptul c\ a fost vorba de o ac]iune politic\
ce a sim]it nevoia unui sprijin propagandistic de aspect literar.
Cu toate acestea, E. Lovinescu identific\ poten]ialul de nocivitate
al mi[c\rii în plan artistic [i dorin]a ei de a îndrepta for]ele literare
spre o anumit\ literatur\ ilustrând „specificul na]ional” [i de a cere
acestora simpatie fa]\ de popor, de istoria [i realit\]ile lui. Mizând,
cum de altfel au f\cut-o [i Kog\lniceanu sau Maiorescu, pe specificul
na]ional, care, pentru Stere [i Ibr\ileanu, era reprezentat de ]\r\-
nime, poporani[tii au str\mutat problema din planul etnicului în cel
al esteticului. Teoria „specificului na]ional” a fost folosit\ ca arm\
împotriva „poeziei noi”, legând, în plin\ revolu]ie burghez\, literatura
român\ de „clasa cea mai înapoiat\ sub raportul civiliza]iei” (Istoria
literaturii române contemporane, Editura Minerva, 1975, p. 26).
Pentru Ibr\ileanu, „cei mai talenta]i scriitori coincid de cele mai
multe ori cu cei mai na]ionali” [i scriitorii sunt mai valoro[i cu cât în
opera lor „se va sim]i mai puternic sufletul poporului [i se vor
oglindi mai bogat [i mai bine realit\]ile na]ionale” (apud E. Lovinescu,
op. cit., p. 28).
Mult mai combativ [i mai determinat în critica lui a fost H. Sanie-
levici care a exaltat literatura rural\ „s\n\toas\”, f\când o „adev\rat\
apologie a muncii, a vie]ii morale, a amorului conjugal”. Virulen]a
atacurilor lui e determinat\, dup\ Lovinescu, de o grav\ nediferen-
]iere a esteticului de etic [i de etnic. Ea deriv\ mai cu seam\ dintr-o
tenden]iozitate eticist\ [i dintr-o psihologie de misionar [i profet (care
îl apropie de Iorga [i de Crainic) [i care, ad\ug\m noi, l-ar fi transfor-
mat în vremea comunismului într-un critic-procuror de temut.
*
{i „s\m\n\torismul” [i scriitorii revistelor lui s-au bucurat de
interesul constant al [colii (un interes pe care doar Vlahu]\ l-a dep\[it,
ca durat\). Între r\zboaie nu au lipsit din c\r]ile de lectur\ [i din
manualele oficiale, [i asta în timp ce manualul propus de Al. Rosetti
(care îi introdusese pe Tudor Arghezi [i pe Ion Barbu) era atacat
violent ca antina]ional [i corup\tor al gustului tinerilor români.
133
Eugen Negrici
Chiar dac\, în existen]a de un deceniu a revistei S\m\n\torul
(1901-1910), directoratul lui Iorga a fost de scurt\ durat\, el a fost
animatorul [i principalul ei ideolog. {i tot el a împins treptat mi[carea
de la un patriotism al faptelor eroice ale trecutului la un na]ionalism
cu accente xenofobe. În numele unei literaturi române „s\n\toase”
(atribut care a f\cut carier\ în critica de partid a anilor ’50), revista
începe s\ combat\ inova]iile literare (care nu corespund „spiritului
poporului”), dând prioritate moralei [i militantismului obscur, fi-
re[te, tot în numele poporului. Cu prestigiul colosal pe care l-a avut
mereu în lumea preo]ilor, a înv\]\torilor, a intelectualilor cu senti-
mente patriotice, Nicolae Iorga a impus un model de gândire [i mo-
dele literare [colii pentru cel pu]in o genera]ie.
Din varii motive, o astfel de mi[care nu avea cum s\ nu aib\, de la
început, un num\r impresionant de aderen]i în lumea intelectualit\-
]ii române. {i, de asemenea, s\ nu formeze un public (cu mentalita-
tea [i modelele lui literare). „Tragedia scrisului românesc - scria E.
Lovinescu în „Prefața” Istoriei literaturii române contemporane - const\
în faptul c\ evolu]ia gustului literar al publicului n-a mers paralel cu
evolu]ia literaturii îns\[i. Pe când literatura, prin scriitorii cei mai
însemna]i (Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Re-
breanu, Ion Barbu etc.) s-a încadrat printre valorile absolute, educa]ia
estetic\ a publicului a r\mas mult înd\r\t. Format dup\ modelele de
mult întrecute ale c\r]ilor de citire [i mai apoi de lectura unei litera-
turi primare [i cople[it\ de tenden]e în afar\ de arta propriu-zis\,
literatura bun\ întâmpin\ rezisten]a sau indiferen]a lui.” (Srieri 6,
Ed. Minerva, 1975, p. 6)).
În 1937, criticul observa c\, de[i „ac]iunea directoare” a lui N.
Iorga nu mai avea influen]a de la începutul veacului, „vântul de
obscurantism literar” continua s\ se abat\ asupra oric\rei încerc\ri
de a separa apele [i de a da la o parte „modelele de mult dep\[ite”. La
apari]ia Istoriei... sale, Lovinescu era mul]umit s\ constate c\, în
lumea criticilor care conteaz\, „confuzia elementelor eterogene” nu
mai exista [i c\, în unanimitate, ace[tia st\teau „pe aceea[i linie a
esteticii pure”, departe de Iorga sau Ibr\ileanu. Dar ea persist\ în
„spiritul public” „format prin c\r]i de lectur\ mediocre, prin profesori
forma]i ei în[i[i la aceste c\r]i ale trecutului, prin propagandi[ti
culturali na]ionali[ti [i ortodoc[i [i prin atâ]i compatrio]i, bine inten-
]iona]i, ce confund\ etnicul, eticul sau culturalul cu esteticul, adic\
imensa majoritate a na]iunii neliterare” (idem, p. 7).
A[adar, s\m\n\torismul a devenit nociv întâi prin puterea lui de a
produce [i de a impune propagandistic un model literar [i o ideologie
capabile s\ distorsioneze receptarea crea]iei scriitorice[ti pentru
decenii, s\ imprime o „sensibilitate” artistic\ desuet\ [i s\ insinueze
134
Iluziile literaturii române
cititorului mediu o fals\ imagine asupra a ceea ce trebuie s\ fie
literatura. Remanen]a acestei imagini este izbitoare [i ea nu s-ar
putea explica f\r\ existen]a unui substrat mitic.
S\m\n\torismul se trage, cum [tim, din misticismul ]\r\nesc
eminescian care a alimentat ideologic mi[carea na]ionalist\ de la
începutul veacului al XX-lea [i, în genere, toate mi[c\rile noastre
na]ionaliste, fie ele ren\scute în comunismul ceau[ist. El se hr\ne[te
[i din lumina d\t\toare de gir a cultului lui Eminescu, în cre[tere
dup\ 1900. Lovinescu - pe care îl folosesc aici ca reper de gândire
critic\ - intuie[te participarea psyche-ului colectiv la na[terea [i
învigorarea curentului: „ideologic, s\m\n\torismul reprezint\ unul
din aspectele rezisten]ei sufletului na]ional fa]\ de revolu]ia formelor
sociale; literar, el este expresia estetic\ a acestei atitudini reac]io-
nare cu cele dou\ caractere esen]iale: dragostea de trecut, de unde
literatura eroic\ [i patriarhal\, [i dragostea de ]\rani, de unde ideali-
zarea [i comp\timirea lor” (ibidem, p. 13).
Cu alte cuvinte, sim]indu-se amenin]at\ de prefacerile extrem de
rapide, fiin]a na]ional\ a reac]ionat, în felul ei, activându-[i miturile
de protec]ie. Miturile respectabilit\]ii (exaltarea trecutului eroic),
miturile paseiste (idealizarea trecutului claselor tradi]ionale, ]\ranii
[i boierii tr\ind în armonie) [i miturile primejdiei (cultul „românilor
de sânge”, urmat, mai târziu, de demonizarea du[manilor lor - evreii)
alc\tuiesc o perdea de iluzii ocrotitoare.
Dar miturile dau virulen]\ [i for]\ mai ales discursului anima-
torului curentului, celui ce a transformat principiile lui artistice în
misiune cultural\ determinat\ [i sus]inut\ [i, pân\ la urm\, în
mi[care social\ [i politic\. „Într-o literatur\ cu o larg\ baz\ moral\ -
scrie Lovinescu - Nicolae Iorga a reu[it s\ fac\ din «na]ionalizarea» [i
«ruralizarea» literaturii o formul\ nou\ [i militant\” (idem). Ea reîn-
toarce literatura român\ la epoca de dinaintea lui Maiorescu [i a
criticismului junimist, reamestecând etnicul cu esteticul [i valori-
zând doar operele care fac educa]ie na]ional\.
A fost una dintre primele mari ac]iuni de deturnare de energii
literare din secolul al XX-lea [i îndeajuns de asem\n\toare cu ultima,
aceea a literaturii militant-comuniste, care - formativ\ [i educativ\
[i ea, dar pe alte principii - a executat o reîntoarcere la confuzia
primar\ pa[optist\ (ca s\ continu\m analogia). A existat chiar [i o
tendin]\ de subordonare a presei, dar nu sub presiunea politicului
atotputernic (ca în anii ’50). Numeroase reviste ap\rute în capital\ [i
în ]ar\ au sprijinit cu entuziasm ini]iativele lui Iorga [i ac]iunea
na]ionalist-eticist\ declan[at\ de S\m\n\torul s-a înst\pânit peste
cea mai mare parte a plajei de publica]ii literare a epocii: Luceaf\rul
la Budapesta [i Sibiu, F\t-Frumos la Bârlad, Ramuri la Craiova,
135
Eugen Negrici
Junimea literar\ la Cern\u]i, Convorbiri literare (sub directoratul lui
S. Mehedin]i - 1907-1921) la Bucure[ti.
Dup\ ce activitatea lui Iorga [i-a dovedit ineficacitatea în plan
literar (unde b\t\lia împotriva estetismului a fost pierdut\), el [i-a
continuat ac]iunea moralizatoare înc\ un sfert de veac dup\ dispa-
ri]ia S\m\n\torului, prin propriile publica]ii literare (Neamul româ-
nesc literar, Floarea darurilor, Linia dreapt\, Cuget clar) [i prin alte
reviste de provincie vasale.
Apogeul mi[c\rii [i momentul în care s-a dovedit c\ o ideologie
literar\ se poate oricând transforma în fenomen social cu tent\
politic\ a fost binecunoscuta manifesta]ie din 13 martie 1906, împo-
triva unei reprezenta]ii în limba francez\ de pe scena Teatrului
Na]ional. Ea a preschimbat - nu dup\ mult timp - „s\m\n\torismul”
literar în na]ionalism cu obiective politice [i pe Iorga în tribunul
propriului partid.
Cu gândul la ce s-a întâmplat [i în anii stalinismului integral,
deducem de aici c\ intruziunea factorilor extrinseci (ideologic, etic,
etnic) produce fenomene de intoleran]\ [i dogmatism [i e totdeauna
nociv\ sub raport artistic. E nociv\ chiar [i în vremuri de libertate a
expresiei, întrucât sleie[te artisticitatea [i mortific\ literatura, îm-
pingând-o spre altceva.
Mai sunt [i alte aspecte comune „curentelor” [i mi[c\rilor literare
aflate sub înrâurirea factorilor extrinseci. Contribu]ia criticilor afi-
lia]i curentelor de acest soi e mai vizibil\ decât cea a poe]ilor [i a
prozatorilor desemna]i sau hot\râ]i s\ întruchipeze ideile lor. În loc
s\-[i exercite talentul de interpre]i [i func]iile propriu-zis critice, ei
sunt înc\ mai preocupa]i, perpetuu preocupa]i s\ indice du[manii
literaturii pe care o promoveaz\, s\ protejeze curentul de idei estetice
neavenite, delimitându-i ferm traseul.
Începând cu Iorga, criticii s\m\n\tori[ti au, cu to]ii, o intransi-
gen]\ doctrinar\ [i o severitate de ton ce treze[te sumbre amintiri
celor ce au apucat vremurile realismului socialist. Arta, crede Iorga,
trebuie luat\ în considerare numai din perspectiva atitudinii ei fa]\
de ideea na]ional\ [i numai dac\ se str\duie[te s\ înnobileze poporul
sau s\-i reprezinte atributele specifice (p\strate mai ales de ]\r\-
nime). Ca atare, tot ce nu r\spunde acestor cerin]e e putred [i
smintit [i cam tot ce ne vine din alt\ parte [i e produsul altei
con[tiin]e na]ionale e tratat cu dispre]: simbolismul - „s\pun literar
care nu cur\]\”; „de[\n]are a min]ilor”. Ilarie Chendi a luptat [i el, o
vreme, în siajul iorghist, pasional împotriva modernismului [i a lite-
raturii citadine. Iar A.C. Cuza a ajuns s\ considere c\ nu exist\
decât o cultur\ „curat româneasc\”, prin contribu]ia „românilor de
sânge”. Passons.
136
Iluziile literaturii române
Cum se vede, critica acestui curent e una inchizitorial\, ca [i
aceea - de procurori - a realismului socialist.
Interesant este felul în care a decurs istoria recept\rii curentului
ideo-literar s\m\n\torist. Din motivele pe care le-a precizat E. Lovi-
nescu (citat mai sus), un interes pentru produc]ia literar\ s\m\n\-
torist\ sau de tip s\m\n\torist a continuat s\ existe pân\ la r\zboi.
Iar manualele [i istoriile literare - avide s\ înregistreze prezen]a
unor curente române[ti, c\ci de la caracteristicile generale ale aces-
tora se poate porni deductiv-didactic la autori - nu au ocolit-o. În
schimb, i-au ignorat mult timp pe scriitorii importan]i interbelici,
c\rora nu le-au acordat locul cuvenit în canonul [colar.
Cu prestigiul imens pe care l-a c\p\tat în anii ’30, mi[carea
„gândirist\” - care, prin vocea lui Nichifor Crainic, se reclama de la
S\m\n\torul - a redat, pentru un timp, vizibilitatea curentului [i l-a
a[ezat în linia de pedigree a tradi]ionalismului autohton.
Smulgerea unei p\r]i importante din teritoriul na]ional [i intrarea
României în r\zboi au creat un climat favorabil mi[c\rilor literare
ideologizate na]ionalist. Imediat dup\ 1944, problemele sociale pre-
sante, mizeria, tulbur\rile politice [i m\surile legislative antifas-
ciste au împins în uitare o literatur\ cu nostalgii boiere[ti [i fudulii
patriotice. În anii de spaim\ ai stalinismului integral, nu numai
literatura s\m\n\torist\, purt\toare de nedorite simboluri na]ionale,
ci literatura român\ în cvasitotalitatea ei a disp\rut din biblioteci [i
manuale.
Îns\, în momentul în care PMR a executat o mi[care precaut\ de
desp\r]ire de Moscova [i [i-a luat în sprijin puterea miturilor na]io-
nale, primele culegeri de texte [i primele manuale reap\rute, dup\
mult timp, au f\cut loc s\m\n\torismului (fire[te, flancat - din nece-
sit\]i de echilibru politic - de poporanism [i cu Sadoveanu pus în
prima banc\). Pe m\sur\ ce curentul estetizant sus]inut de critica
de dup\ 1964 devine mai puternic, impunând valori [i supunând
trecutul literar unei noi grile de lectur\ se sub]iaz\ paginile din
manuale dedicate s\m\n\tori[tilor.
*
Mica istorie a recept\rii curentului ne înt\re[te ideea c\ destinul
s\u (apari]ia, revigorarea lui la r\stimpuri, intr\rile [i ie[irile din ca-
non) e dependent, într-o m\sur\ semnificativ\, de starea psyche-ului,
de felul cum percepe fiin]a na]ional\ împrejur\rile istorice în care se
afl\ sau, mai bine zis, de felul cum e ajutat\ s\ le perceap\ fie de
c\tre personaje cu aur\ [i cu virtu]i oraculare, fie chiar de propa-
ganda oficial\ a unui regim.
137
Eugen Negrici
*
O parte din tezele autohtonist-etniciste ale s\m\n\tori[tilor au
fost reanimate [i redimensionate de mi[carea ideologico-literar\
gândirist\. Nimeni nu mai pune ast\zi semnul de egalitate între
gândirism [i Gândirea. Ap\rut\ la Cluj în 1921 ([i transferat\, dup\
un an, la Bucure[ti), revista a avut, pân\ în momentul dispari]iei
(1944), colaboratori valoro[i de diverse orient\ri literare [i ideologice.
Cu mentalitatea lui anexionist-totalitar\, Nichifor Crainic, cel ce
a elaborat ideologia etnico-religioas\ gândirist\ (sprijinit doctrinar
de Radu Dragnea, Petre Marcu-Bal[, Petru P. Ionescu, Pan M. Vizi-
rescu [i Dumitru St\niloaie), ar fi vrut ca to]i litera]ii importan]i
care semnau în Gândirea (unii dintre ei neutri [i al]ii chiar ostili,
precum Lucian Blaga, demersului ortodoxizant) s\-i cau]ioneze mi[-
carea. Din ce în ce mai clar\ [i sporind de la un an la altul, ambi]ia
echipei lui Crainic p\rea a fi aceea de a orienta [i controla nu numai
fenomenul literar, ci întreaga cultur\ [i spiritualitate româneasc\ [i,
nu mai pu]in, de a determina linia politic\ a ]\rii.
Soarta de dup\ r\zboi a mentorului mi[c\rii [i, în genere, a gândi-
ri[tilor, ca [i atitudinea represiv\ a regimului comunist fa]\ de ideo-
logiile de dreapta ne-ar obliga la nuan]\ri [i la un limbaj conciliant.
Dar tocmai experien]a comunist\ ne îndrept\]e[te s\ fim severi cu
to]i cei care s-au folosit ori s-ar putea folosi de literatur\ [i de
puterea de înrâurire a cuvântului în scopuri propagandistice, pu-
nându-le în serviciul unei idei politice.
A[adar, cum a a[ezat Nichifor Crainic gândirismul „în oga[ele
dogmatice ale ortodoxiei cre[tine” (ca s\ prelu\m formularea lui
Blaga)? Se cuvenea preg\tit, întâi, patul teoretic al necesit\]ii unui
autohtonism întemeiat pe ideea religioas\ [i pentru asta trebuia
demonizat Occidentul [i incriminat\ implantarea structurilor euro-
pene care au distrus tradi]ia, spiritualitatea cre[tin\ [i climatul de
crea]ie specific românesc.
Într-o serie de eseuri [i articole (v. Puncte cardinale în haos,
Bucure[ti, 1936), el dezvolt\ într-un stil profetic pr\p\stios tezele la
mod\, în epoc\, ale lui Oswald Spengler, Hermann Keyserling [i
Nicolai Berdiaev, ca [i punctele mai vechi de vedere ale lui C. R\du-
lescu-Motru: civiliza]ia este b\trâne]ea [i moartea unei culturi;
Rena[terea a deviat cursul firesc al umanit\]ii; europenizarea Princi-
patelor Române (ca [i a Rusiei sub Petru) merit\ prohodit\ ca cedare
în fa]a „materialismului desfrânat” [i a degrad\rii umane; totul e fals
în România dominat\ de liberalism, de scepticismul dizolvant [i de
spiritul critic steril, produse ale unui Occident cu „str\luciri de
putregai” [i alte asemenea prostioare cu silicon filozofic de mare
138
Iluziile literaturii române
efect. În consecin]\, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, E. Lovinescu,
Paul Zarifopol, Mihai Ralea sunt nocivi [i neaveni]i într-o cultur\
român\ ce trebuie reconsiderat\ din perspectiv\ etnicist\ [i orto-
dox\, întrucât nu se poate crea cu adev\rat decât în spirit autohton
[i în baza tradi]iei.
Dar care tradi]ie?, chestiune legitim\ la care interpre]ii fenome-
nului literar românesc pic\, de regul\, proba de sinceritate. Pe ur-
mele lui Berdiaev ( Un nouveau Moyen Âge), Nichifor Crainic se
întoarce la Evul Mediu. {i - pentru c\ noi nu am avut un Giotto [i un
Dante care s\ probeze „adev\rata Rena[tere” - va primi sugestia lui
Keyserling (în trecere prin Bucure[ti) de a conferi atributele Re-
na[terii artei [i culturii bizantine (recunoa[tem, aici, sursele pro-
tocroni[tilor de peste 50 de ani) [i de a ini]ia, prin mi[carea de la
Gândirea, reînvierea spiritualit\]ii bizantine [i transformarea Bu-
cure[tilor într-un nou Bizan]. Cu un trecut de glorie [i militantism
cre[tin, Bucure[tiul trebuie s\ preia succesiunea celei de-a treia
Rome [i s\ practice un imperialism ortodox în numele Evangheliei.
De împlinirea unui astfel de vis expansionist s-ar fi dovedit capabil
doar un regim totalitar, de mân\ forte [i înv\p\iat de o ideologie. În
anii ’30 erau deja câteva în Europa (devenit\ un spa]iu al himerelor) [i
destule for]e na]ionaliste care s\-l impun\ [i în România. Admirator al
politicii lui Mussolini [i apoi a lui Hitler, Nichifor Crainic a aprobat [i
sprijinit mi[carea legionar\ [i regimul Antonescu, tr\gând dup\ el în
neantul politic mi[carea gândirist\ [i numele bun al revistei.
Dar s\ vedem pe ce f\ga[ voia ideologul Gândirii s\ împing\ litera-
tura pentru ca aceasta s\ devin\ util\ propagandistic demersului
politic. „S\m\n\torismul”, dup\ N. Crainic (Sensul tradi]iei), s-a m\r-
ginit s\ aib\ un ideal de ordin literar, cultivând ideea istoric\ [i ideea
folcloric\, nu îns\ [i ideea religioas\: „Noi voim s\-i d\m o amploare
prin n\zuin]a de a îmbr\]i[a toate ramurile creatoare ale spiritului
românesc”, totul „sub coviltirul de azur al bisericii ortodoxe”, a c\rei
substan]\ e „amestecat\ pretutindeni cu substan]a etnic\”. Va fi
astfel sprijinit\, pe temeiul unei estetici teologice, numai crea]ia
literar\ orientat\ spre transcenden]\ (Dumnezeu fiind „frumuse]ea
perfect\ [i absolut\”), c\ci orice oper\ adev\rat\ exprim\ „nostalgia
paradisului”.
Gândirismul miza pe literatur\ ([i asta tot pe considerente orto-
doxe). Radu Dragnea - publicist tradi]ionalist (din preajma lui Crai-
nic) citat în Istoria... sa de E. Lovinescu - sus]inea c\ „Arta popoarelor
ortodoxe este literatura... Faptul c\ România, de un secol, face numai
literatur\, trecând pe planul al doilea celelalte arte, nu este o întâm-
plare: e fenomenul artistic trecut prin sufletul poporului ortodox.
Literatura este, la noi, ortodoc[ii, un reflex artistic al Logosului
139
Eugen Negrici
mistic, incarnarea verbului în art\, de pe urma practicei milenare a
«Cuvântului» în cele religioase.” (op. cit., p. 48).
Ca în toate cazurile în care curentele literare au o component\
ideologic\ puternic\ (s\m\n\torismul, poporanismul, realismul so-
cialist) [i au nevoie de slujitori cu condeiul [i ilustratori de teze,
exemplele concrete lipsesc. Radu Dragnea îl scoate în fa]\ pe Gala
Galaction, care ar reprezenta expresia artistic\ a tradi]iei c\rtur\-
re[ti religioase. Cam pu]in, adaug\ Lovinescu, „pentru un popor
ortodox, a c\rui art\ se reduce numai la literatur\”. .„Bucuro[i s\
admir\m aceast\ literatur\ ie[it\ din logosul mistic, îi constat\m
inexisten]a”, comenteaz\ mordant criticul, în Istoria... sa (ed. cit., p.
48), reu[itele literare ale misticismului ortodox.
Ca s\ fim corec]i, ar trebui s\-i remarc\m pe cei care s-au ab\tut,
întrucâtva, de la „directive”, convertind motivele cre[tine în viziuni
gra]ioase sau parodice (Paul Sterian), l\sându-se cuprin[i de un
elan p\gân ce pare s\ sugereze ardoarea mistic\ (Lucian Blaga) sau
anun]ând, mai curând retoric [i decorativ, prezen]a unei propensiuni
ascetice religioase (Vasile Voiculescu). Ca [i în cazul literaturii comu-
niste ideologizate, ereticilor [i nu încolona]ilor le-a fost dat s\ reziste
probei timpului.
For]a factorului politico-ideologic comunist
S\ ne reîntoarcem la perioada comunist\ la care ne-am referit
într-un capitol anterior, dedicat mim\rii continuit\]ii [i normalit\]ii.
Amatorii de „normalitate”, cei ce se iluzioneaz\ c\ avem o literatur\
mare, cu evolu]ie fireasc\, ar trebui s\ revin\, de câte ori pot, asupra
acestor decenii comuniste care acoper\ un sfert din istoria literaturii
române (în sens modern).
În acest r\stimp istoric, voin]a natural\ de afirmare [i de crea]ie a
scriitorilor a fost contracarat\ [i moderat\ de ac]iunea prohibitiv\ a
sistemului de control editorial ([i chiar posteditorial) [i a fost detur-
nat\, prin tot soiul de tertipuri [i tehnici diversioniste (toate puse în
slujba ideologiei comuniste, care impunea un singur curs literaturii).
Sub presiunea acestor câmpuri de for]e adverse, nu putea s\ se
iveasc\ decât un peisaj bolnav, interesant doar din perspectiva unei
posibile „estetici” totalitare. Dac\ se va fundamenta vreodat\ ca disci-
plin\, ea se va putea ocupa de caracterul contorsionat al crea]iilor
acelor vremuri [i de evolu]ia nefireasc\ a fenomenului artistic.
În primii ani ai regimului comunist, singura literatur\ acceptat\
oficial [i difuzat\ cu vigoare prin toate mijloacele imaginabile a fost
cea de „propagand\ [i agita]ie” - adic\ întruparea concret\ a ideo-
logiei. Ea avea un repertoriu unic, hot\rât la Moscova [i dictat de acolo.
140
Iluziile literaturii române
Scriitorii [i-au alc\tuit „crea]iile” respectând preceptele ideologice
[i „estetica” nou\ întemeiat\ pe textele testamentare referitoare la
art\ ale celor patru mari clasici (Marx, Engels, Lenin, Stalin) [i pe
setul de indica]ii punctuale [i pe lu\rile de pozi]ie ale lui Andrei
Jdanov, Maxim Gorki, G.M. Malenkov (din rapoartele lor la Congresele
scriitorilor sovietici [i ale PC(b)US). Ideologia, iat\, a n\scut o nou\
„metod\ de crea]ie” (cum le pl\cea culturnicilor de la Moscova [i de
la Bucure[ti s\ cread\), adic\ realismul socialist. Nu era socotit un
curent literar, întrucât curentele sunt trec\toare, în timp ce realis-
mul socialist reprezenta, ca [i orânduirea comunist\ în istorie, faza
suprem\ [i ultim\ a evolu]iei artistice a umanit\]ii.
Nu mai revenim aici la problematica realismului socialist, despre
care am vorbit alt\ dat\. Vom încerca s\ recitim textele ie[ite din
aplicarea „metodei” ca [i cum nu am [ti împrejur\rile în care au
ap\rut. Ce va remarca, a[adar, cineva venit din afar\ sau dup\ o
mare perioad\ de timp în care detaliile de conjunctur\ s-au [ters din
memorie ?
El va sim]i, imediat, c\ scrierile acelea se afl\ în afara evolu]iei de
pân\ atunci a literaturii române [i a literaturii în genere (care are în
centrul interesului ei individualitatea creatoare [i talentul). Simplist\,
de o platitudine crispant\, proza realist-socialist\ func]ioneaz\ repe-
titiv, dezvolt\ stereotipii situa]ionale, tipuri de conflict [i rezolv\ri
schematice. Ea nu p\r\se[te niciodat\ ]arcul unei tematici impuse de
pe o list\ foarte scurt\. Dar bizareriile te întâmpin\ de peste tot. E
uluitor cum principiile ideologice se transform\ în principii literare
[i cum transferul acesta are loc direct, f\r\ mediatori stilistici.
Odat\ decretat principiu al progresului istoric, conflictul de clas\
e preschimbat neîntârziat în conflict literar. Iar conflictul literar
presupune, în aceste condi]ii de început ale comunismului românesc,
opozi]ia clar\ dintre personajele/for]ele progresiste [i cele negative,
contrarevolu]ionare. Apartenen]a la o clas\ progresist\ te transform\
automat în personaj pozitiv. Invers, chiaburii, burghezii, negustorii
etc. nu pot fi decât personaje negative care, manifestându-se totdea-
una f\]i[ [i du[m\nos fa]\ de statul oamenilor muncii, nu pot evolua
în bine [i, ca atare, trebuie m\tura]i de pe scena istoriei.
În aceast\ etap\ a literaturii române, s-a întâmplat un lucru f\r\
precedent. Proza nu a fost numai înrâurit\, cum s-a mai v\zut în
istoria literaturii, în unele aspecte ale ei sau în mesajul s\u de c\tre
ideologie, întrucât ideologia a devenit chiar estetica ei. Pentru un
timp, s-a putut constata func]ionarea unei „ideo-estetici” impecabile
în simplitatea ei. Orice nuan]are devenea incorect\ [i periculoas\.
Scriitorii, ca [i reprezentan]ii politici ai proletariatului (paralelismul
e evident!), nu trebuiau s\ admit\ o cât de modest\ ameliorare a
141
Eugen Negrici
contrarevolu]ionarului ori del\sarea, îmboln\virea fizic\, sl\biciunea
moral\ a reprezentantului poporului muncitor, care, robust [i f\r\
tare, [i în familie [i la fabric\, nu poate fi decât un personaj f\r\
cusur, un model absolut.
Problema „ideo-esteticii” prozei comunismului fundamentalist a
fost interdic]ia doz\rii propor]iei de negru [i alb, pe care critica
oficial\, ideo-critica - expresie a partinit\]ii (deci a partizanatului) -
o respinge ca pe o jalnic\ manifestare a „obiectivismului” burghez.
Ea atrage permanent aten]ia asupra pericolului transform\rii r\ului
în element activ [i, sub raport artistic - de fapt ideo-artistic -, într-un
ferment narativ gata s\ modeleze reac]iile binelui aflat în defensiv\.
Ideo-critica din primii ani ai realismului socialist [i proza anex\ au
fost atente ca personajele [i împrejur\rile s\ nu fie niciodat\ altfel
decât tipice (deci previzibile). Iar tipicitatea decurge, cum spuneam,
din apartenen]a la o clas\ [i din locul pe care îl ocup\ ea în focul
luptei de clas\.
Realitatea exist\ doar pentru a ilustra prezen]a acestei tipologii
ideologizate. Iar dac\ nu izbute[te s\ o fac\, realitatea e dubioas\ [i
scriitorul se afl\ în eroare. Numai lumea fic]ionalizat\ ideologic [i care
exclude accidentalul [i particularul este veridic\ [i valid\ sub raport
literar. Cititorul nu trebuie s\ se str\duiasc\ s\ urm\reasc\ evolu]ia
unui personaj, fiindc\ apartenen]a social\ [i politic\ a acestuia îl face
de la început tipic [i previzibil. Portretistica subtil\ e inutil\. Am\nun-
tul, accidentalul stric\ articula]ia întregului [i diminueaz\ accesibi-
litatea - principiu agitatoric de neignorat [i niciodat\ p\r\sit.
S\ recunoa[tem c\ o asemenea uluitoare capacitate de reduc]ie
care anuleaz\ îns\si posibilitatea existen]ei particularului, o atât de
puternic\ tipizare politic\ a realit\]ii, o astfel de perseveren]\ în a
crea realitatea dorit\ [i, pân\ la urm\, chiar a crea realitate dep\[esc
cu mult tot ce s-a f\cut de-a lungul mileniilor în materie de misti-
ficare ideologic\ a vie]ii.
Nu am fi rememorat aici situa]ia prozei române[ti aflate sub unda
de [oc a primului [i celui mai puternic impact ideologic comunist,
dac\ în critica [i istoriografia noastr\ de dup\ 1964 nu s-ar fi subes-
timat [i tratat cu umor ac]iunea lui catastrofic disturbativ\, care a
modificat specii [i peisaje literare. Întreaga evolu]ie ulterioar\ a lite-
raturii române trebuie v\zut\ ca o desc\tu[are treptat\ din chingile
trecutului realist-socialist [i o refacere lent\ a premiselor vie]ii lite-
rare (specii, atitudini, stiluri, tipuri de personaje etc.).
Putem dovedi c\ traseele înse[i pe care vor p\[i, peste câ]iva ani,
scriitorii erau, în aceste condi]ii speciale, previzibile. Vom reg\si cu
u[urin]\, în ceea ce respingea cu indignare ideo-critica acelor primi
ani, op]iunile [i motiva]iile evolu]iei ulterioare ale prozei, care nu
142
Iluziile literaturii române
avea cum s\ nu func]ioneze în regim de replic\. S\ ne imagin\m ce
izbând\ de parcurs a reprezentat ignorarea fiec\reia din urm\toarele
interdic]ii lansate curent de oficialit\]i: s\ nu faci loc vie]ii intime a
eroilor, s\ nu dai frâu liber sentimentelor „impure” politic, milei,
admira]iei, afectivit\]ii exercitate necondi]ionat [i în afara perspec-
tivei luptei de clas\, s\ nu te ocupi de faptul divers, de am\nuntele
interesante, pitore[ti, nesubordonate conflictului (întrucât o viziune
doctrinar corect\ î[i alege din via]\ exact ce-i trebuie), s\ nu ad\pos-
te[ti situa]ii grote[ti, limbaj licen]ios sau numai buruienos (r\m\[i]e
ale mentalit\]ii burgheze) [i s\ te fere[ti de p\catul „strig\tor la cer”
al gratuit\]ii, c\ci ea reprezint\ o neavenit\ form\ a insubordon\rii.
Gloria unor prozatori ca Eugen Barbu, Marin Preda, F\nu[ Neagu,
Titus Popovici a crescut [i prin sentimentul cititorilor c\ asist\, prin
ei, la prima erezie antiideologic\.
Într-o prim\ faz\, fugind de simplitatea imbecil\ a realismului
socialist, scriitorii au ajuns s\ scrie, dup\ 1960, o proz\ de „cazuri”
cu personaje cu tare [i „suceli”, comportându-se bizar [i imprevizibil.
A fost vremea literaturii cu întâmpl\ri ciudate [i marginali decorativi
care confirmau diversitatea spectaculoas\ a vie]ii (de neconceput în
realismul socialist). Pu]in mai târziu, tot ca o reac]ie prelungit\ la
pu]in\tatea [i previzibilitatea prozei anilor ’50, a ap\rut interesul
pentru psihologic, pentru complexitatea uman\ (în scrierile lui Nico-
lae Breban, Dumitru Radu Popescu, Mircea Ciobanu [i al]ii).
Sunt înclinat s\ cred c\ aceast\ aversiune rezidual\ fa]\ de mono-
polul de partid al drept\]ii, de unicitatea adev\rului, de unilatera-
litatea solu]iilor [i maniheismul viziunii etice, a continuat s\ se
manifeste pân\ la Revolu]ie. {i c\, într-un fel sau altul, prozatorii au
sim]it mereu nevoia s\ se îndep\rteze de omul „literaturii noi” -
alc\tuit dintr-o schem\ de reac]ii instinctuale. Altfel nu ne explic\m
de ce sesiz\m în c\r]ile lui D.R. Popescu, dar mai ales în cele ale lui
George B\l\i]\, o repulsie evident\ [i constant\ fa]\ de orice tendin]\
de înghe]are într-o unic\ atitudine narativ\.
{i consecin]ele ei sunt orgia varia]iilor, schimbarea imprevizibil\ a
formulelor redact\rii, alergia la orice simptom de statornicie [i fixare.
Sunt izbitoare, la ei, fuga de claritate survenit\ în plin elan al clarific\-
rii, evitarea oric\rei tenta]ii de simplificare a formulei umane sub
presiunea gândului c\ textul, oricât de dens, nu e niciodat\ atât de
dens încât s\ poat\ exprima cu adev\rat complexitatea fiin]ei omene[ti.
Numai schematizarea, simplificarea meschin\ [i grosolan\ a lu-
mii, proletarizarea însu[irilor ei sub imperiul ideologiei puteau s\
produc\ astfel de reac]ii orgolios superbe. Obezile realismului socia-
list au preg\tit o astfel de ie[ire euforizant\ din strânsoarea lor, ceea
ce ne face s\ le privim cu o oarecare ironic\ simpatie.
143
Eugen Negrici
*
În linii mari, lucrurile s-au întâmplat cam la fel cu poezia. Perver-
tirea ei din anii stalinismului integral a fost mai profund\ sau poate
a[a ne pare din pricina faptului c\, prin tradi]ie, poezia a fost asociat\
purit\]ii [i noble]ei. În orice caz, în evolu]ia ei nu s-a bucurat de acel
respiro pe care l-a cunoscut proza între 1953 [i 1957. În schimb, poe]ii
au reac]ionat mai iute dup\ 1964, câ[tigând pentru poezie un grad de
libertate neobi[nuit de mare. Diversificarea extraordinar\ a formulelor
a putut s\ par\ o consecin]\ a eliber\rii resorturilor creatoare supuse
prea mult timp presiunii staliniste. De altfel, pentru autorit\]i, „genu-
rile”, speciile aveau o minim\ relevan]\. Tot ce mi[c\ trebuie s\ se
supun\ aceluia[i comandament politic, aceleia[i finalit\]i ideologice.
Ca argument al propagandei [i parte a teoriei luptei de clas\,
poezia nu poate fi decât mobilizatoare [i encomiastic\. Din punct de
vedere formal, ea solicit\ o structurare a enun]ului care exclude
orice ambiguitate în receptare. Inteligibilitatea este pus\ în termenii
luptei de clas\: burghezia ur\[te claritatea; directitatea, „sincerita-
tea”, simplitatea expresiei sunt atribute proletare [i tot ce nu e acce-
sibil, simplu, natural [i pare livresc sau ermetic devine conspirativ.
În primii ani ai comunismului, culturnicii solicit\ imposibilul:
canal unic, mesaj unic, decodare integral\ cu informa]ia dorit\ de
emi]\tor. Poezia de partid, adic\ ideo-poezia, trebuie s\ fie „pe în]ele-
sul tuturor”, denotativ\, integral decodabil\, [i, ca urmare, idealul ei
a generat, la început, o campanie bezmetic\ de epurare a exprim\rilor
„necurate”, a tropilor îndr\zne]i, a tot ce produce pl\cere estetic\. Ea
a durat un num\r mai mare de ani în URSS [i mai pu]in la noi.
Produs uluitor al unei simplific\ri absolute, ideo-poezia a fost
exclusiv o form\ de manipulare retoric\ [i numai din aceast\ per-
spectiv\ ea a putut, de la un moment dat, s\ aib\ acces la un grad
infim de expresivitate (antiteze, epitete de recuzit\ clasic\, versifi-
ca]ie zglobie). În orice caz, niciodat\ în istoria ultimelor secole ini]ia-
tiva eului poetic în raport cu materia mundi n-a fost mai limitat\.
Poetului îi r\m\seser\ doar dou\ posibilit\]i: s\ mobilizeze ori s\
prosl\veasc\. Totul devenea dependent de actualitatea imediat\ [i
era supus comandamentelor partinice de moment. Pentru tovar\[ii
poe]i, muncitori cu condeiul, prin[i într-o activitate planificat\, nu
atât respectarea tematicii (de pe lista impus\ de partid) cât actuali-
zarea ei permanent\, viteza angaj\rii contau. Ideo-poe]ii produceau
publicistic\ versificat\ în pas cu Scînteia, cu lozincile [i campaniile
ei mobilizatoare (de etap\ [i de durat\).
S\ mai remarc\m [i alte câteva surprinz\toare modific\ri de
structur\ genetic\ datorate înrâuririi devastatoare a factorului
144
Iluziile literaturii române
politico-ideologic. Excluzând individualismul [i intimismul, ideo-poezia
(ferindu-se s\ foloseasc\ persoana întâi singular) stabile[te rela]ii
standard cu erosul [i cu natura. Erosul func]ioneaz\ numai sub faldu-
rile steagului ro[u, cuplul se încheag\ numai în colectivul de munc\
sub juste auspicii. Principiile de clas\ pozi]ioneaz\ natura; ea este
cântat\ atunci când e favorabil\ sub raport politic [i devine du[man
ce merit\ a fi anatemizat [i înfrânt când se opune ambi]iei constructive.
Se revine, în ideo-poezia primilor ani comuni[ti, la sincretismul
artistico-religios originar. Ideal\, sub raport formal, este doar poezia
care poate servi ca text cântecului de mase (similitudinile cu poezia
legionar\ sunt, înc\ o dat\ - pentru a câta oar\! -, evidente). Funda-
mental\, sub raport stilistic, este construc]ia antitetic\. Întrupare, în
general, a principiului ideologic al luptei de clas\, ea e clar\, rudimen-
tar\ [i, ca orice exagerare reductiv\, e ostentativ [i viguros politic\.
Imaginarul însu[i e de tip romantic (reciclat), cu motive a c\ror
recuren]\ tr\deaz\ complexe de putere [i arhetipuri religioase (lu-
min\/întuneric). {i tot de un anumit aspect al romantismului ]ine [i
narativitatea ideo-poeziei. Eposul ([i mitul) rezolv\ principiul accesi-
bilit\]ii [i, în acela[i timp, satisface nevoia de mitologie eroic\ legi-
timatoare a oric\rui nou început. Amploarea epic\ sugereaz\ dorin]a
cuprinderii vie]ii în totalitatea ei.
Nu întâmpl\tor demimoazelele criticii literare de la sfâr[itul ciclu-
lui fundamentalist, cei ce voiau s\ arate c\ poezia de partid nu
p\r\sise cu totul zona esteticului (ca [i ei), au folosit, pentru acest
soi de „abandon” literar, formula „romantism revolu]ionar” (un eufe-
mism, oricum, convenabil). Uitând, ca din întâmplare, atributul cu
pricina, au început, mai apoi, s\ vad\, peste tot în jur, romantism.
Simptomatic, se înregistreaz\ în epoc\ [i o recrudescen]\ a interesu-
lui istoricilor literari pentru romantism în general, ca [i o tendin]\ de
echivalare a acestuia cu op]iunea artistic\ a oric\rei epoci revolu]io-
nare. Deschid o parantez\. În aceia[i ani ’60 - vreme în schimbare -,
comentatorii fenomenului literar nu se mai gr\beau s\ vorbeasc\
despre o proz\ realist-socialist\, ci despre o proz\ realist\, proz\
care avea, nu-i a[a, o istorie a ei, un arbore genealogic de incontes-
tabil prestigiu, apt s\ legitimeze orice.
Dac\ poezia era romantic\, proza trebuia s\ fie realist\. Criticii
au folosit o vreme, f\r\ rezerve [i cu un elan suspect, termenul de
realism, completându-l cu atribute bune la orice, spre a putea aco-
peri toat\ suprafa]a imaginabil\ a prozei: realism liric, realism gro-
tesc, realism mitic, realism critic, realism psihologic, realism comic,
realism simbolic, realism clasicist etc. A fost epoca „realismului f\r\
]\rmuri” inventat de Roger Garaudy (1964) parc\ pentru uzul „mar-
xi[tilor lumina]i”. Nimeni nu se sfia, pe atunci, s\ identifice elemente
145
Eugen Negrici
realiste în produc]ia literar\ a secolului trecut (XIX) [i nu mai pu]in
în lucr\rile pa[opti[tilor.
Îns\, pe m\sur\ ce se cucereau, în numele autonomiei esteti-
cului, libert\]i mai mari sau mai mici [i pe m\sur\ ce se consolida
pozi]ia criticilor deci[i s\ le impun\ [i s\ le apere, interesul pentru
realism intr\ în reflux. Atât de penibile au putut p\rea, de la un
moment dat, excesele realist-socialiste [i atât de mare spaima de a nu
c\dea în sociologismul vulgar al anilor „de trist\ amintire”, încât
cuvântul a început s\ fie ocolit, iar raportarea prozei române[ti pa[op-
tiste la realism - evitat\. Nu a contat nici m\car numele lui Tudor
Vianu, care, într-o carte temeinic\ (Arta prozatorilor români), scris\ în
vremuri normale sau, mai bine zis, în vremuri ferite de presiunea
psihic\ a precedentului [i a unui trecut stânjenitor, punea ceea ce era
valoros în proza pa[opti[tilor sub semnul „începuturilor realismului”.
Exact ca în cazul prozei, întreaga evolu]ie a poeziei, dup\ 1964,
trebuie în]eleas\ ca o desc\tu[are [i o reg\sire. De aceea ea era în
bun\ m\sur\ previzibil\, urmând traseele recuper\rii. Ceea ce nu este
în ordinea firescului [i i-ar obliga pe istoricii fenomenului artistic s\
recurg\ la alte instrumente de lucru decât cele curente în alte litera-
turi. R\stimpul în care presiunea factorului extrinsec al ideologiei de
partid a fost resim]it\ ca înfrico[\toare a f\cut ca amintirea lui ei s\
produc\ replici, fenomene ciudate [i o regrupare a for]elor creatoare
într-o genera]ie a recuper\rii (constituit\ pe ideea de replic\).
A[adar, ce era de prev\zut ? Era de prev\zut ca lirismul s\-[i
fac\, la început timid, apari]ia sub forma unor autobiografii lirice (de
felul celor ale lui Labi[) care se preschimb\, dup\ o vreme, în m\rtu-
rii lirice (f\r\ tram\ autobiografic\, din ce în ce mai intime [i înso]ite
de mici pasaje meditative, ca în poezia pa[opti[tilor).
Se înmul]esc, apoi, contactele cu natura ca pretexte de medita]ie,
tot ca la pa[opti[ti. Iubirea - redescoperire a acestor vremuri de
tranzi]ie - devine o tem\ fundamental\ [i, reprezentând solidaritatea
cuplului cu altceva decât cu „revolu]ia”, e perceput\ ca o cale de
înfruntare a dogmatismului. {i, în sfâr[it, apar, dup\ 1956, [i pri-
mele elemente de specula]ie filozofic\, iar Blaga devine, în secret, un
reper pentru poe]ii acestei genera]ii de recuperatori.
Ca [i în cazul prozei, aspectele dezavuate la jum\tatea anilor ’50 de
criticii de partid vigilen]i la fenomenele incipiente care puteau ame-
nin]a 'nr\d\cinarea literaturii noi, au prins via]\, în poezia tinerilor,
tendin]a primejdioas\ spre „metafizic\”, înclina]iile „mistice”, tenta]ia
alegorismului, nebulozitatea, n\zuin]a încifr\rii [i a evaziunii.
Acestor n\zuin]e - care sunt, în fond, ale poeziei spre ea îns\[i - li
s-a dat curs cu o [i mai mare determinare dup\ perioada (1956-1959)
în care a avut loc revenirea în for]\ a realismului socialist.
146
Iluziile literaturii române
Tocmai pentru c\ s-a dovedit c\ dogmatismul este reversibil [i, la
un semnal venit de sus, oricând se poate declan[a un proces de
reîndoctrinare ideologic\, litera]ii s-au gr\bit s\ profite de orice
relaxare a politicii regimului, tip\rind o poezie f\r\ anvergur\, dar
diferit\ de aceea ideologizat\.
S-au gr\bit [i criticii literari (cei mai tineri [i necompromi[i, ca [i
cei recicla]i) s\ promoveze poezia nealiniat\ politic, chiar atunci când
aceasta reprezenta o modest\ rescriere a celei interbelice. Dar s-au
entuziasmat [i din pricin\ c\ le lipsea o experien]\ complex\ de
lectur\ care s\ le u[ureze compara]ia. Entuziasmul a durat nepermis
de mult, [i din princina rela]iilor [i prieteniilor care se leag\ în astfel
de conjuncturi ce solicit\ solidaritatea de grup.
Schimonosirea chipului nobil al poeziei, modificarea func]iilor [i
motiva]iilor ei seculare nu sunt - cum se vede - singurele consecin]e
ale înrâuririi factorului politico-ideologic. Îns\[i evolu]ia poeziei, isto-
ria ei au devenit deductibile, într-un grad inadmisibil în vremuri nor-
male. Dac\ influen]a direct\ a plodit astfel de mon[tri literari, evitarea
acestei influen]e [i dorin]a scriitorilor de a publica ocolind cenzura [i
interdic]iile au înlesnit apari]ia unor fenomene neobi[nuite.
Voi aminti aici în treac\t ([i voi detalia în Literatura sub comunism.
Poezia III) c\ excesul de poezie patriotic\ dospit\ propagandistic pe
patul de drojdie al metaforelor, epitetelor [i hiperbolelor a determinat
o spectaculoas\ basculare a limbajului poetic spre metonimie. Dez-
gustul pentru poleire, construc]ie [i argumenta]ie mincinoas\ de
efect imediat (prezente în chip jenant în poezia patriotic\) a f\cut s\
creasc\ interesul pentru directitate [i naturale]e, astfel c\ poezia î[i
asum\ [i func]ia jurnalistic\ (imposibil de împlinit în presa comu-
nist\) a reportajului cu priz\ la real [i interesat de am\nuntul coti-
dian. Pe de alt\ parte, poe]ii st\pânesc bine, acum, extraordinarele
resurse ale aluziei [i ale ambiguiz\rii.
Tot fugind de platitudinile ideo-poeziei, redescoperindu-[i menirea,
lirica [i-a modernizat proteic formulele, atingând un rafinament demn
de standardele modernismului extrem (cel definit de Hugo Friedrich).
Iat\, a[adar, câte efecte indirecte a produs prezen]a eroziv\ a
factorului politico-ideologic [i cum s-a n\scut o liric\ a eschivei -
fenomen bizar, dar, dintr-o perspectiv\ larg\, binevenit.
*
Asaltul ideologiilor ([i al principiilor) asupra spa]iului literar ro-
mânesc [i tulbur\rile produse, dup\ 1880, aproape la fiecare gene-
ra]ie, de puterea coagulant\ a prezen]ei lor ne înt\resc scepticismul
în leg\tur\ cu organicitatea [i procesualitatea literaturii noastre.
147
Eugen Negrici
Efectele ac]iunii mi[c\rilor literare n\scute sub presiunea factorilor
extrinseci [i ini]iate în jurul unor idei politice, umaniste, social-de-
mocrate, narodniciste, na]ionaliste, comuniste sunt vizibile. Istoricii
literari sunt obliga]i s\ nu le subestimeze nocivitatea [i consecin]ele,
cele directe [i cele posibile. Realismul socialist - singura „mi[care”
artistic\ din aceast\ serie care, neconcurat\ de nimic [i impus\ de
sus, a putut s\ confi[te întreaga crea]ie cultural-artistic\, ne-a dove-
dit, cu asupra de m\sur\, unde poate duce abandonarea esteticului
[i subordonarea artei unui factor din afara ei.
De la jum\tatea secolului al XIX-lea, literatura român\ s-a zb\tut
s\-[i impun\ autonomia [i, dup\ ie[irea din nebuloasa începutului
pa[optist - eclectic [i ezitant -, s\-[i p\streze f\ga[ul. Abia a izbutit
Maiorescu s\ despart\ apele [i s\ scoat\ scrisul românesc din confu-
zia culturalului cu esteticul, c\ noile mi[c\ri sociale [i politice (socia-
liste, narodnice, na]ionaliste), n\zuind s\-[i propulseze, prin litera-
tur\, ideologia, au subordonat-o, reducând-o la condi]ia de instru-
ment propagandistic.
Programul acestor mi[c\ri p\rea sau era nobil [i democratic [i
principiile (sus]inute de propagandi[ti de for]\: Gherea, Iorga, Stere)
folositoare poporului [i idealurilor lui morale, sociale [i religioase.
Cum orizontul de a[teptare [i sensibilitatea literar\ ale acestuia
r\m\seser\ la nivelul genera]iei pa[optiste, mi[c\rile ideo-literare
au avut un succes popular, destabilizând din nou „conceptul” estetic
de curând constituit, înlesnind invadarea lui de c\tre factori extrin-
seci [i refuzionarea lui cu eticul [i politicul.
Cu toate acestea, în lupt\ cu ceea ce Lovinescu numea „spiritul
public retardat” [i cu for]a de penetrare în spa]iul literar a unor idei
ata[ante, curentul estetizant a reac]ionat la începutul secolului XX,
dovedind, prin mi[carea simbolist\, c\ nu a pierdut r\zboiul. Ten-
din]a de emancipare a esteticului (de ideologiile sociale, politice,
na]ionale) este men]inut\ cu efort pe cursul stabilit de Maiorescu
prin ac]iunea lui M. Dragomirescu [i Ion Trivale (la Convorbiri critice),
a lui E. Lovinescu (la Epoca [i Convorbiri critice) [i, par]ial, a criticilor
sprijinitori ai simbolismului (Ovid Densusianu, N. Davidescu).
Mi[carea de promovare a autonomiei estetice (care implica sincro-
nizarea [i modernizarea, adic\ armonizarea literaturii cu spiritul
timpului) a fost, dup\ primul r\zboi mondial, sprijinit\ de revista
Sbur\torul (1919), de revistele modernismului (programatic) de avan-
gard\ (în special de Contimporanul lui Ion Vinea, 1923) [i de criticii
tineri din jurul lui E. Lovinescu. Ideile lui Gherea, Iorga, Stere, Ibr\i-
leanu nu mai agitau scena literaturii [i nici ideo-literatura promovat\
de ei nu se dovedise viabil\.
148
Iluziile literaturii române
Tendin]a de limpezire a confuziilor [i de înl\turare a înrâuririi
elementelor extrinseci crea]iei artistice a continuat cu vigoare între
cele dou\ r\zboaie mondiale. Mi[carea tradi]ionali[tilor ortodoxizan]i
ini]iat\ de Nichifor Crainic a ar\tat, îns\, c\ resursele curentelor [i
mi[c\rilor literare cu substrat ideologic sunt înc\ mari.
Succesul curentului estetizant p\rea, totu[i, sigur [i E. Lovinescu
se gr\bea s\ constate: „Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri de
elemente str\ine, oricât de interesante ar fi din alte puncte de vedere,
este un bun incontestabil al genera]iei actuale.” (Scrieri, Editura Mi-
nerva, 1975, p. 57). Mai mult, criticul era bucuros s\ descopere c\
îns\[i poezia s\m\n\torist\, evoluat\ sub forma tradi]ionalismului, s-a
sincronizat cu necesit\]ile estetice ale momentului - „dac\ nu cu sensi-
bilitatea apusean\, cel pu]in cu procedeele ei stilistice” (idem, p. 83).
Din dorin]a (de în]eles) de a da un sens ascendent [i biruitor
curentului estetizant, Lovinescu comitea o eroare de pozi]ionare. El
î[i deducea concluzia optimist\ din analiza stratului sub]ire al crea-
]iilor literare cu miz\ mare, pierzând din vedere straturile mâloase
de dedesubt - cele care supravie]uiesc înnoirilor. Uita, de asemenea,
s\ introduc\ în ecua]ie cititorul obi[nuit [i „spiritul public retardat”
pe care le-a evocat de atâtea ori în trecut [i pe care le-a luat în calcul
pentru a-[i fundamenta teoria sincronismului. {i, mai ales, nu ]inea
seama de evolu]ia greu de prev\zut a evenimentelor politice [i de
catastrofele istorice care au schimbat de atâtea ori, la noi, aria
op]iunilor artistice [i rosturile scrisului.
R\zboiul mondial, ocuparea teritoriului na]ional [i pierderea su-
veranit\]ii au activat miturile primejdiei, care, cum [tim, nu favori-
zeaz\ preocup\rile estetice, ci cu totul altceva. Conceptul estetic va
fi din nou invadat de elementul extrinsec non-estetic, iar, odat\ cu
implantarea realismului socialist, literatura va fi, pentru un num\r
relativ mare de ani, deturnat\ de la rosturile ei. Ideologia comunist\
o va transforma în unealt\ politic\ [i, pân\ la începutul anilor ’60,
spiritul estetizant, anihilat în mare m\sur\, va fi o amintire din
vremuri normale. Dac\ ar fi tr\it, Lovinescu ar fi putut constata c\,
la pu]in timp dup\ ce proclamase victoria spiritului estetic, acesta
abia mai pâlpâia în organismul muribund al literaturii.
{i îi vor trebui al]i ani aceluia[i spirit estetic s\-[i revin\ [i s\
ocupe spa]iul public al vie]ii literare, niciodat\ tot spa]iul. Deciziile
partidului aflat într-o faz\ de liberalizare politic\, contribu]ia scrii-
torilor de prestigiu cu o educa]ie estetic\ dobândit\ anterior [i
presta]ia unei noi genera]ii de critici (Matei C\linescu, Nicolae Mano-
lescu, Eugen Simion etc.) au redat literaturii cursul pierdut spre
idealul artistic, dar f\r\ garan]ii de continuitate.
149
Eugen Negrici
În anul tezelor din iulie (1971), curentul estetizant a primit o
nou\ lovitur\ [i literatura s-a r\sucit, pentru scurt timp, cu fa]a
spre trecut. Un alt eveniment politic major - Revolu]ia din 1989 - a
dat speran]e pentru o biruin]\ definitiv\ a spiritului estetic care
poate supravie]ui doar în libertate. Definitiv\... dar pentru cât timp?
O sugestie
Ce am putea sugera celor care încearc\ s\-[i imagineze felul cum
a evoluat literatura român\? Ei ar trebui, mai întâi, s\ se întrebe
dac\ exist\ fenomene repetabile [i care s\ poat\ fi grupate într-un fel
anume, dac\ ar fi posibil de reperat o periodicitate [i o dialectic\ a
vârstelor literare [i dac\ exist\ o procesualitate întemeiat\ pe opozi]ii
[i pe succesiunea curentelor literare.
De-a lungul acestei c\r]i, mi-am exprimat de câteva ori punctul
de vedere asupra lipsei de organicitate a literaturii române, care
num\r\ doar câteva decenii de continuitate cu motiva]ii estetice.
Factorii extrinseci, cu putere de înrâurire [i de modificare a stratului
molecular al operelor, au g\sit destule momente prielnice (livrate de
o istorie nefericit\) de a interveni [i de a perturba.
Timp de trei veacuri, crea]ia propriu-zis literar\ (cu cele patru-cinci
texte care apar]in, s\ zicem, beletristicii) e ca [i inexistent\ [i istoricii
literari sunt obliga]i la subterfugii, specula]ii [i exager\ri ca s\ su-
gereze existen]a unei literaturi române înainte de secolul al XIX.
Începuturile literaturii noastre sunt eclectice; coexist\ elemente
de clasicism, realism empiric [i romantism insular. Nu se configu-
reaz\ o opozi]ie ca început al unei înl\n]uiri de curente [i [coli
literare. Romantismul se prelunge[te, prin Eminescu [i Macedonski
(care îi dau, abia ei, consisten]\) [i prin s\m\n\tori[ti, pân\ la apa-
ri]ia primilor premoderni (simboli[tii, Arghezi, Blaga). În spirit premo-
dern scriu cei mai mul]i poe]i interbelici (c\ci moderni - în în]elesul
impus de Hugo Friedrich - ar putea fi socoti]i, cu rezerve, doar
câ]iva avangardi[ti din cel de-al doilea val suprarealist).
Opozi]ia pe care se str\duie[te s\ o impun\ E. Lovinescu: tradi-
]ionalism/modernism nu are pertinen]\ [i suport logic, întrucât
termenii nu se afl\ în acela[i câmp semantic [i nu ]in nici numai de
tematic\, nici numai de expresie. Criticul însu[i descoper\ o conti-
guitate de sfere [i, de la un moment dat, o modernizare vizibil\ a
expresiei tradi]ionali[tilor. S\ nu mai spunem c\ istoria prozei e,
întrucâtva, diferit\ de a poeziei [i ea solicit\ amendamente [i ajust\ri.
Dup\ reculul produs de literatura stalinismului integral, primii
autori c\rora li se permite s\ scrie poezie recurg la straturile mai
vechi ale acesteia, la modelele interbelice (premoderne în genere),
150
Iluziile literaturii române
reluând experien]e dep\[ite. Vor trece câ]iva ani pân\ s\ apar\
primele semne ale unui modernism radical (Nichita St\nescu, Virgil
Mazilescu) [i înc\ un deceniu pentru ca acesta s\ intre într-o faz\
crepuscular\ (gr\bit\ de ivirea optzeci[tilor).
Este, mi se pare, limpede c\, în plan strict literar [i pe baza istoriei
curentelor [i [colilor, nu avem motive s\ avans\m o imagine coerent\
întemeiat\ pe descoperirea unei legit\]i, a unei dialectici a opozi]iilor
[i a progresului [i a unei evolu]ii organice „din propria sev\”.
Singura solu]ie care ne r\mâne este aceea de a în]elege istoria
literaturii române ca pe o lupt\ cu factorii extrinseci ei pentru
impunerea autonomiei esteticului [i ca pe o înfruntare, de-a lungul
timpului, a esteticului cu nonesteticul. Desele momente de hiatus [i
de bulversare determinate de interven]ia factorului istorico-politic
ori de virulen]a ac]iunii ideologiilor au f\cut din factorii disturbativi
extrinseci o prezen]\ agresiv\ [i repetabil\ la fiecare genera]ie.
151
2.	Râvna sincroniz\rii
cu orice pre]. Falsele paralelisme
a)	Chestiunea „romantismului românesc”
Situarea adecvat\ a problemei. Este impresionant efortul
istoricilor literari români de a a[eza o bun\ parte a produc]iei artis-
tice din secolul al XIX-lea sub semnul unui curent european de mare
prestigiu: romantismul. Un romantism românesc apropiat în timp
sau foarte pu]in decalat de variantele lui apusene ne-ar îng\dui s\
presupunem apari]ia, în epoc\, a unei tendinte - con[tiente - de
sincronizare, poate prima din istoria fenomenului nostru literar.
De în]eles este [i dorin]a cercet\torilor de a vesti ie[irea din
izolare [i intrarea în circuitul european, dar amploarea [i semnifi-
ca]iile date curentului mi s-au p\rut mereu exagerate. Manualele
[colare au f\cut dintr-un articol-program de politic\ cultural\, f\r\
nici un argument de ordin strict estetic [i ap\rut în primul num\r
din cele trei ale revistei numite Dacia literar\, un veritabil manifest
al romantismului românesc, de care pa[optismul a fost apropiat
pân\ la identificare. {i aceasta în pofida reticen]elor, a m\sur\torilor
exacte, a disocierilor subtile operate de Paul Cornea în urm\ cu
câteva decenii într-o carte fundamental\ (Originile romantismului
românesc, Editura Minerva, 1972). Ea ne-a ar\tat cum trebuie s\
în]elegem prefacerea, în secolul pa[optist, a „spiritului public” [i
evolu]ia mentalit\]ii sub presiunea cu prec\dere a evenimentelor
politice [i sociale asupra c\rora se atrage ap\sat aten]ia.
Reputa]ia exagerat\ a romantismului românesc se hr\ne[te, în
bun\ m\sur\, din asocierea lui cu ideologia unei mi[c\ri politice
viguroase, de rede[teptare na]ional\. S-a pus în circula]ie sintagma
„romantismul nostru politic”, f\r\ a se ]ine seama de faptul c\
definitorie în toat\ istoria literaturii române e tocmai lipsa de sincro-
nizare dintre ideologia dominant\ [i literatur\. La începutul aceluia[i
secol, precump\nitoare era ideologia ra]ionalist\, a Luminilor, în
timp ce poezia nu ie[ise înc\ din alcovul anacreontic. Oricât de
multe concesii ar face spiritului vremii lor, scriitorii sunt, cum
observa D. Popovici, profund ata[a]i mentalit\]ii secolului precedent.
{i nepotrivirile de aceast\ natur\ nu sunt pu]ine în cultura român\.
152
Iluziile literaturii române
Absen]a (remarcat\ de {erban Cioculescu în partea redactat\ de
el din Istoria literaturii române moderne) a sensibilit\]ii romantice, a
experien]ei interioare a romantismului la scriitorii români de pân\ la
Eminescu, prezen]a inconfundabil\ a elementelor esteticii clasiciste
[i ponderea lor în mai toate operele socotite, de regul\, drept roman-
tice, inexistența vreunui conflict între cele dou\ formule artistice -
privite, în egal\ m\sur\, ca manifest\ri ale deschiderii [i ale emanci-
p\rii spiritelor - au pus în dificultate, nu o dat\, [coala [i instituțiile
literaturii. Iar rezolv\rile tr\deaz\, dac\ nu lipsa de reflecție, în cel
mai bun caz, comoditatea.
Neobi[nuit de repede s-au generalizat câteva cli[ee interpretative
[i s-a instaurat, printr-un simplu [i mult frecventat artificiu logic,
consensul [colar. Astfel, s-a insistat pe specificul romantismului
românesc, care ar explica totul. În rezumat, acesta ar ar\ta ca un
clasicism patriotic (!) [i militant (!), c\ruia sufletul romantic - dez-
m\rginit [i patetic cum îl [tim - i-ar prefera, vezi bine, din rațiuni de
temperament național, calapoadele retoricii.
*
Nu încerc s\ repun în discuție situarea în timp [i statutul roman-
tismului românesc, despre care s-au pronunțat - nu chiar demult -
cercet\tori de incontestabil\ ținut\, precum Paul Cornea, Mihai
Zamfir, Virgil Nemoianu, Nicolae Manolescu. Nu fac decât s\ dezvolt,
în continuare, teza caracterului atipic al culturii române, c\reia îi
sunt specifice defaz\rile, mascarea funcțiilor, concordanțele întâm-
pl\toare, evoluțiile analoge, fenomenele de compensare [i de recupe-
rare tardiv\, prin salturi, evoluțiile vertiginoase, compensatorii.
S\ admitem, totu[i, ipoteza c\ nu ne-am simți obligați s\ ne
raport\m la norma sau la normele vest-europene [i nu ne-am l\sa
împin[i de frumoasa ambiție a adopt\rii unui model de succesiune
literar\. Unul care ar presupune, ca o necesitate istoric\, dezvoltarea
unei paradigme romantice în toat\ Europa, în ț\rile din estul ei nu
mai puțin (vezi [i varianta romantismului îmblânzit, pe care Virgil
Nemoianu prefer\ s\-l numeasc\ - inadecvat\ sintagm\ - Biedermaier
Romanticism). Dac\ n-am fi obsedați, a[adar, de descoperirea cu
orice preț a temelor, a motivelor, a sentimentelor [i a sensibilit\ții
romantice, am vedea cu claritate ceea ce {erban Cioculescu v\zuse
demult: la mijlocul veacului trecut ne aflam „înc\ în stadiul grama-
tical [i lingvistic al culturii” (Istoria literaturii române moderne,
Bucure[ti, Editura Eminescu, 1985, p. 11 ).
Nostalgia genuinului, cultul medievalit\ții, defetismul, religiozita-
tea, titanismul, cosmicul, intensitatea pasional\, antiiluminismul [i
153
Eugen Negrici
anticlasicismul sunt note posibil de reperat ici-colo, dar ele reprezint\
infiltra]ii minore, chestiuni secundare, mofturi în raport cu marea [i
adev\rata problem\ a vremii: dificultatea de a produce literatur\.
Cine contest\ precaritatea crea]iilor epocii [i cine nu se îndoie[te de
literaritatea lor, de caracterul lor beletristic înseamn\ c\ se las\ dus
de valul vorbelor mari [i pioase ori c\ vrea s\ se lase dus.
Litera]ii no[tri scriu, f\r\ s\ clipeasc\, despre „energia” modelului
[i se dezl\n]uie în considera]ii inteligente, f\r\ s\ bage de seam\
confuziile [i contradic]iile în care se afund\ pentru a putea explica
formula eclectic\, eterogenia, înclina]ia spre valorile domestice [i
morale, militantismul, conservatorismul, tonusul sc\zut al „roman-
tismului” românesc. {i asta dup\ ce au decis c\ toate aceste atribute
îi apar]in.
Or, prezen]a acestor tr\s\turi mai curând clasiciste, ca [i a altora
de sorginte clar romantic\ [i nu mai pu]in a celorlalte, de aspect
realist, nu s-ar putea explica altfel, adic\ mai simplu? De pild\, prin
apelul gândirii produc\toare, lipsite de experien]\ [i aflate în dificul-
tatea de a inventa, la teme, tehnici [i mijloace cunoscute mai bine
din lecturi, la adapt\ri, prelucr\ri sumare, traduceri ilicite sau locali-
z\ri, la roman]\ri de documente [i cronici, la modalit\]i lesnicioase,
precum memorialistica [i jurnalul, la substitute -, precum informa-
rea cu caracter documentar [i [tiin]ific ?
Dac\ am fi realmente dispu[i s\ situ\m problema adecvat, ar
trebui s\ remarc\m efortul de a face literatur\, literatur\ pur [i
simplu, nu una anume, în pas cu timpul. Faimoasa fraz\ adresat\ de
Heliade debutan]ilor („Scrie]i cât ve]i putea [i cum ve]i putea, dar
nu cu r\utate...”), ce pare de o mare toleran]\ programatic\, repre-
zint\, în fond, o evaluare realist\ a posibilit\]ilor literaturii române
de pân\ la Eminescu.
O literatur\ de ctitori gr\bi]i. Mimarea fic]iunii. Hibrizi [i
înlocuitori. S\ mai st\ruim pu]in asupra chestiunii momentului
literar pa[optist, pus cu gr\bire, de unii, sub semnul romantismului,
de dragul analogiei m\gulitoare cu procesele artistice vest-europene.
M\ voi sprijini pe mai vechile teze avansate de {erban Cioculescu [i,
mai ales, de Paul Cornea, care nu par intimida]i de imperativul sincro-
niz\rii. În culegerea Istoria literaturii române. Studii (Bucure[ti, Editura
Academiei, 1979), Paul Cornea îi consider\ pe pa[opti[ti „exponen]i ai
unei perioade de construc]ie [i pionierat, în care peste tot trebuiau
colonizate spa]ii virane ale culturii [i nu era timp de irosit în specu-
la]ie, evaziune sau sterile explor\ri interioare. Mai mult pragmatici
decât speculativi, ei lucreaz\ în cele mai diferite domenii, f\r\ putin]a
de a se specializa” (p. 101). Psihologia lor de ctitori explic\ aproape
154
Iluziile literaturii române
totul: „Gata s\ r\spund\ tuturor cerin]elor, gr\bi]i s\ ard\ etapele [i
s\ ini]ieze [antiere vaste, ei sunt, deopotriv\, scriitori, istorici, filo-
zofi, savan]i [i oameni politici. Literatura o practic\ diletant, printre
alte îndeletniciri presante, îns\ cu o r\spundere acut\ fa]\ de sensul
ei educativ - atât în]elesul moral-politic, cât [i estetic”.
Realit\]ile ne împing s\ admitem (ceea ce, din orgoliu na]ional,
prea pu]ini sunt dispu[i s\ admit\) c\ mentalitatea medieval\, pre-
zent\ pân\ foarte târziu la noi, a f\cut ca din literatur\ - în]eleas\,
precum în vechime, în sens global, ca orice cap\t\ forma scrisului
(istoriografie, filozofie, etic\, [tiin]\, religie etc.) - s\ se separe greu
un domeniu al beletristicii. De altfel, [i celelalte domenii s-au des-
prins cu dificultate din „trunchiul” comun, el însu[i firav, al unei
literaturi medievale dezvoltate în condi]ii precare - [i secolul al
XIX-lea pare a fi unul al delimit\rilor anevoioase, al efortului de
creare a unor limbaje specifice. Nu e greu de constatat c\ optica
medieval\ este remanent\.
Literatura beletristic\ [i con[tiin]a unei literaturi beletristice
trebuiau, totu[i, s\-[i fac\ apari]ia [i s-au ivit prin str\dania unor
autori, dar ace[tia n-au uitat s\ încredin]eze, în virtutea iner]iei,
produselor lor, pu]ine [i fragile, [i un rol pragmatic. Tot astfel, când
disciplinele pozitive, [tiin]ele au început s\-[i caute [i s\-[i defi-
neasc\ teritoriile, întemeietorii lor (români) n-au uitat s\ confere
textelor lor o ]inut\ aleas\ [i o aur\ artistic\, strecurând, ici-colo,
ironii, impresii, evoc\ri, anecdote. Ceea ce va u[ura, mai târziu,
demersul istoricilor no[tri literari preocupa]i s\ l\rgeasc\ ograda
am\rât\ a textelor noastre strict beletristice.
Dac\ ne gândim bine, epoca pa[optist\ este mai curând una a
începuturilor pozitiviste, literatura jucând un rol de adjuvant. Pentru
tendin]a precump\nitoare de popularizare a [tiin]elor, un caz repre-
zentativ este cel al lui Ion Ghica. El a e[uat în proiectele strict
literare (ca [i Kog\lniceanu), dar a dus la cap\t lucr\ri f\r\ veleit\]i
artistice, cel pu]in în inten]ie (Convorbirile economice [i Scrisorile
c\tre V. Alecsandri). E, f\r\ îndoial\, înainte de orice, un om de
[tiin]\ cu ambi]ii utilitare, care vrea s\ consemneze, cronic\re[te,
evenimente [i obiceiuri pândite de uitare, s\ reconstituie medii, s\
documenteze ori s\ transmit\ elemente de doctrin\ economic\ într-un
înveli[ acceptabil.
Va proceda, în consecin]\, ca [i al]i c\rturari ai vremii (Heliade,
B\lcescu, Hasdeu, Odobescu), care [i-au confec]ionat hibrizii lor
[tiin]ifico-literari, îndulcind asperit\]ile noilor discipline (istoria mo-
dern\, filozofia, etnografia, arheologia, filologia), pigmentând artistic
textele, asezonându-le cu portrete, discursuri, descrip]ii lirice, fami-
liarit\]i umoristice, pasaje retorice aprinse, dialoguri. Tot înmul]ind
155
Eugen Negrici
ingredientele de acest fel, autorii puteau, mâna]i de kalitropism, s\
modifice foarte mult fizionomia textelor pân\ la aparen]a de literatur\.
Nu [tii cu exactitate - dat\ fiind absen]a constant\ a inven]iei
artistice [i neputin]a intr\rii în fic]iune - dac\ [i ceea ce e socotit, de
regul\, de istoricii literari a fi avut o inten]ie literar\ nu ia na[tere
tot astfel. Preocuparea pentru documentare istoric\ sau sociologic\,
pentru informare [i educare se satisface cu ilustr\ri de cazuri.
Luând propor]ii narative, aceste ilustr\ri înclin\ balan]a în favoarea
literarit\]ii.
Mâna]i de ambi]ia arderii etapelor [i a „coloniz\rii spa]iilor virane”
(cum spune Paul Cornea), pa[opti[tii nu se sfiau s\ completeze aceast\
serie a produselor întemeiate pe consemnare (memorie) [i pe infor-
mare cu improviza]ii stângace, salvate doar de ironia etern salvatoare,
cu traduceri, prelucr\ri [i adapt\ri sub care î[i puneau, ingenuu,
semn\tura. Numai sentimentul c\ ne afl\m în fa]a unei uria[e opintiri
[i c\ pân\ [i aceste semne ale neputin]ei sunt dovada candidei
dorin]e de a face, de a face art\ cu orice pre] [i oricum, ne decide s\
privim cu simpatie aceast\ pepinier\ de hibrizi [i de înlocuitori.
*
Trebuie s\ recunoa[tem un fapt. Dispre]uitul roman popular din
secolul al XIX-lea reprezint\, oricât de pu]in am dori-o, chiar proza
noastr\ de fic]iune romantic\. Numai c\, înainte de a fi socotit\
romantic\, ea ar trebui privit\ a[a cum ar trebui privit\ întreaga
produc]ie artistic\ a acelui secol, adic\ din perspectiva eforturilor
litera]ilor no[tri de a crea ceva ce ar putea suporta numele de
literatur\ na]ional\.
Acest impresionant efort urm\rea - cum am mai spus - ocuparea
locurilor goale, ie[irea din amorf, acoperirea petelor albe, împlinirea,
în vreun fel oarecare, a voca]iilor fundamentale ale spiritului.
Înainte de a repune în discu]ie statutul romanelor populare, sun-
tem datori s\ amintim faptul c\ ele ilustreaz\ înclina]ia statornic\ a
cititorilor dintotdeauna spre insolit, peripe]ie, straniu, miraculos [i
fantastic. Câteva secole la rând, aceast\ voca]ie popular\ a fost satis-
f\cut\ de c\r]ile... populare, de legendele parabiblice, de vie]ile sfin-
]ilor, de romanele cavalere[ti-eroice (gen Alexandria), de romanele de
dragoste [i de aventuri picare[ti în ]inuturi exotice (gen Etiopica [i
Erotoclit). Ele erau, cum se [tie, traduceri, prelucr\ri [i adapt\ri, nu
[i crea]ii propriu-zise, produse ale imagina]iei, texte originale.
Literatura fic]ional\ a fost mereu adev\rata noastr\ problem\,
punctul vulnerabil, sl\biciunea na]ional\ [i dator\m acestei nepu-
tin]e îndesarea complezentelor noastre istorii literare cu memorii,
156
Iluziile literaturii române
scrisori [i jurnale ori, în cazul fericit, cu produse ale memoriei mi-
mând fic]iunea. Ei bine, acele dispre]uite romane populare din seco-
lul al XIX-lea întruchipeaz\ îns\[i sfor]area spiritului na]ional de a
produce literatur\ de imagina]ie.
{i, tot a[a cum s-a întâmplat cu poe]ii laici din primele decenii ale
aceluia[i secol, care au recurs, spre a-[i putea proba identitatea, la
modelele la îndemân\ (grece[ti [i clasice, la început, fran]uze[ti,
clasice [i romantice, mai apoi), [i autorii de romane au apelat la ceea
ce li se p\rea a fi, atunci, modelele epocii (Fr. Soulie, Eugene Sue, Al.
Dumas, Paul Feval, Ponson du Terrail, Emile Gaboriau [i al]i autori
de romane-foileton de dup\ 1840). Nu marile modele de proz\, ci
modelele în vog\ [i mai ales îmbietoare [i lesne de folosit.
{i ce putea fi adoptat mai repede, mai cu spor [i chiar cu o anume
pl\cere înso]itoare decât modul schematic de concepere a lumii,
decât subiectele pregnante, cu schimb\ri brutale de destine [i care
nu te oblig\ la nuan]e [i nu pretind verosimilitate. Era vorba de
cheile seduc]iei, de atuurile - de atunci [i de mai târziu - ale roma-
nului de succes imediat. În vremea lui Alexandru Pelimon, C. Boe-
rescu, Pantazi Ghica, C.D. Aricescu, M. Bujoreanu, G. Baronzi
(precum, de ce nu, [i a lui D. Bolintineanu, M. Kog\lniceanu [i N.
Filimon), se întâmpla ca asemenea tr\s\turi ce ]in de strategia ade-
menirii cititorului s\ coincid\ cu cele ale formulei romantice.
De altfel, formulele narative romantice [i înse[i cli[eele curentului
par cum nu se poate mai potrivite psihologiei populare, corespund
a[tept\rilor plebei de-a pururi însetate de misterios [i de senza]ional,
amatoare de decupaje proeminente [i de desene în ap\ tare, iubitoare
de redutabile personaje demonice cu trecut neguros, de schimb\ri
continue de decor, de intrigi fierbin]i [i rezolv\ri „de suflet”, de conflicte
împinse cu gr\bire spre un catharsis facil. În alt\ scenografie [i cu alte
decoruri, romanul „de tarab\” de ast\zi (variant\ de tranzi]ie a speciei
romanului popular) [i nu mai pu]in serialul [i filmul de succes, fie el
desen animat, poart\ tot stigmatele seduc\toare ale romantismului.
Nu vrem s\ spunem altceva decât c\ avem argumente pentru a
nu mai dispre]ui aceste produse ale fanteziei. Romanele populare
din secolul al XIX-lea - [i nu numai - sunt continuatoarele secula-
relor noastre „c\r]i populare” [i, din aceast\ pricin\, ele nu au statut
de „corp str\in”. Sau, de l-au avut la început, [i l-au pierdut imediat.
Num\rându-se printre pu]inele dovezi ale existen]ei, „la noi”, a unui
romantism fic]ional, ele probeaz\, în acela[i timp, capacitatea de
crea]ie, dar [i de sincronizare a litera]ilor no[tri. Aceste romane,
de[i sincrone, datorit\ superficialit\]ii, nesiguran]ei, nevolniciei lor
formale, se dovedesc a fi [i surprinz\tor de adecvate epocii care le-a
ivit. O ilustreaz\ [i o personific\.
157
Eugen Negrici
Cu astfel de scrieri (poli]iste, de aventuri, fantastice, de mistere),
istoricii literari ar trebui s\ fie amabili [i circumspec]i. Din masa lor
aparent inform\ te a[tep]i ca oricând s\ r\sar\ ceva ce te poate pune
pe gânduri. Viitoarele manuale alternative de liceu [i-ar proba utilita-
tea dac\, de pild\, ar pune în circula]ie, al\turi de Ciocoii vechi [i
noi, [i romanul anonim cu dou\ titluri Catastihul amorului [i La gura
sobei, descoperit de D. B\l\e] [i comentat cu pasiune de Nicolae
Manolescu în Istoria sa critic\.
Complexul respectabilit\]ii [i ironia etern salvatoare. Câte
- m\ întreb - din opiniile ferme ale istoricilor literari ar mai rezista
dac\ ace[tia s-ar decide, la un moment dat, s\ reciteasc\ textele
despre care au scris [i din perspectiva destinatarului pe care îl
presupun ele? Ar fi o experien]\ productiv\ [i plin\ de înv\]\minte,
întrucât, dac\ e sigur c\ nici una dintre interpret\rile posibile nu
poate avea preten]ia s\ ating\ Sensul [i s\ ajung\ la centrul de foc al
operei, cea mai nuan]at\ [i mai pu]in în[el\toare dintre ele este
aceea care nu uit\ s\ ia în considerare direc]ia adres\rii [i actul
comunic\rii în ansamblul lui.
S\ recitim, de pild\, [i din acest unghi, „proza” pa[opti[tilor, mai
precis ebo[ele lor de roman, notele documentare, descrierile costum-
briste - sociologice [i morale -, fiziologiile, amintirile, coresponden]a,
jurnalele. Care ar fi cititorul ideal avut în vedere (con[tient sau nu) de
scriitorul acesta încep\tor în fiecare moment al alc\tuirii textului s\u,
de cine se simte el privit peste um\r în timp ce încearc\, împins de o
nobil\ dorin]\, s\ încropeasc\ ceva ce aduce a literatur\ na]ional\?
De fiecare dat\ când am parcurs feluritele încerc\ri, improviza]iile
[i literaturiz\rile intelectualilor de la jum\tatea secolui al XIX-lea -
toate purtând semnele grabei, diletantismului [i ale colocvialit\]ii de
gazet\ -, am avut sentimentul c\, de[i impulsul de crea]ie pare pu-
ternic (fortificat, cum este, [i cu argumente patriotice), ceva anume ce
]ine de gustul unui om de gust gliseaz\ în intimitatea crea]iei, intimi-
dând-o. Scrierile acestea de început de drum confirm\ exemplar teza
lui Valery care sus]inea c\ spiritul face, f\r\ încetare, drumul spre
Altul [i modific\ ceea ce produce fiin]a, prin senza]ia judec\]ii desti-
natarului.
Voin]a de expresie este, cum spuneam, viguroas\. Dar un presen-
timent al reac]iilor ulterioare [i senza]ia particular\ a verdictului
posibil sunt insidios destabilizatoare, zdruncinând încrederea auto-
rului, f\cându-l retractil, deturnându-i energia afirmativ\, de regul\,
în ironie. Ironia îl scute[te de a persevera, construind, cum-necum,
pân\ la cap\t. Ea asigur\ oricând o ie[ire onorabil\ din scen\. Mi[ca-
rea nesigur\ a gândirii produc\toare se las\ citit\ mai ales în punc-
158
Iluziile literaturii române
tele din text unde este brusc con[tientizat\ dificultatea scrisului
într-o limb\ în]elenit\, unde dezn\dejdea, neputin]a [i abandonul
devin evidente, iar ironia [i autoironia scuz\ [i salveaz\ ce se poate
salva. Peste tot se v\d semnele respectului pentru inteligen]a [i
luciditatea critic\ a cititorului ideal.
Prezen]a neostentit înso]itoare a ironiei [i autoironiei în scrierile
pa[opti[tilor este un fapt izbitor. Sursa ei este îndoiala care se
insinueaz\, dar nu numai ea. Observa]iile sociale [i tipologice au, nu
de pu]ine ori, adâncime [i privirea scriitorului pa[optist e adesea
lucid scrut\toare. Lui nu-i scap\ ridicolul unor situa]ii, înapoierea
feudal\, orientalismul remanent, aspecte pe care le înv\luie, îns\, în
umor [i le înf\]i[eaz\ cu ironie îng\duitoare, ca pentru auzul unui
interlocutor cultivat [i cu o superioar\ în]elegere a rosturilor lumii.
Buc\]ile lor în proz\ pot fi socotite drept secven]e ilustrative ale
unei conversa]ii agreabile cu o veche cuno[tin]\ parizian\ (întâlnit\,
eventual, în aceea[i loj\) ori cu un coleg de studii înstr\inat ori
r\t\cit de prea mult timp pe alte meleaguri. Unui asemenea colocutor,
unui astfel de partener imaginar, c\ruia vrei s\-i fii ghid [i interpret
îi po]i ar\ta c\ poporul t\u, cu obiceiurile lui pitore[ti [i cu istoria
lui eroic\, merit\ cunoscut. Va asculta cu o luare-aminte politicoas\.
Împreun\ cu el po]i observa cu simpatie bizareriile unei societ\]i
arhaice, cu oameni [i obiceiuri interesante, demne de a fi [tiute de
lumea bun\ (de unde [i mentalitatea costumbrist\ a multor texte).
Dar, fiindc\ îi [tii mali]ia, spiritul înalt [i scepticismul civilizat,
fiindc\ îi prevezi surâsul, e bine s\ te opre[ti la vreme [i s\-]i
minimalizezi presta]ia.
*
Cazurile de defazare [i de activare tardiv\, de umplere gr\bit\ [i
dezordonat\ a spa]iilor virane sporesc în perioadele posttraumatice,
faste, în care sl\be[te presiunea factorilor ideologici (Biserica, ideo-
logiile oficiale opresive) sau a factorilor politici (în situa]ii de r\zboi,
de pierdere a suveranit\]ii ori pe parcursul cuceririi [i exercit\rii
puterii totalitare). Fenomene de acest fel au avut loc - cum am v\zut
- în vremea în care pa[opti[tii, profitând de climatul laic [i de
libertate pe care ei în[i[i îl cuceriser\, s-au gr\bit s\ ocupe locurile
libere ale literaturii române prin produc]ii încropite gazet\re[te, la
repezeal\, dup\ modele artistice la îndemân\.
Interesant de remarcat e c\ momentele inaugurale [i cele de
rede[teptare na]ional\ (cum a fost, la noi, cel pa[optist) par s\ pro-
duc\ acelea[i fenomene, acelea[i tipuri de reac]ii [i acelea[i op]iuni
în literaturile popoarelor care î[i caut\ sau î[i reg\sesc identitatea.
159
Eugen Negrici
Am avut, mai demult, prilejul s\ citesc teza de doctorat a
domnului Jeong-O Park din Coreea de Sud. Redactat\ într-o
limb\ român\ elegant\ [i precis\, ea se ocup\ de „problematica
realismului la Marin Preda [i Man-Sik Ch’ae” [i relev\ asem\-
n\rile bizare dintre doi scriitori contemporani apar]inând unor
culturi complet diferite [i care, din p\cate, s-au [i ignorat
reciproc. Lucrarea cuprinde - cum e de în]eles - cuvenitele
informa]ii de ordin istoric, sociologic [i cultural despre Coreea.
Am avut, astfel, sub ochi, în linii m\surate [i clare, tabloul
surprinz\tor al literaturii coreene [i mi-a atras aten]ia, înainte
de orice, momentul rena[terii culturale [i politice preg\tit, în
anii ’20, de mi[carea Samil, ale c\rei obiective au fost trezirea
con[tiin]ei na]ionale, cucerirea independen]ei, înl\turarea st\-
pânirii coloniale japoneze [i a structurilor feudale. Era imposi-
bil s\ nu profit spre a da curs analogiilor.
Uzând de alte mijloace [i ap\rut\ la o distan]\ de câteva
bune decenii, mi[carea Samil nu avea un program diferit, în
esen]\, de cel al pa[optismului literar românesc. Dar [i mai
interesant pentru noi este s\ constat\m c\, pân\ [i la nivelul
preferin]elor, al atitudinilor artistice, al direc]iei op]iunilor [i,
în genere, al mecanismelor [i al modului de func]ionare a
fenomenului literar, apar similitudini tulbur\toare.
La începutul - încordat [i nesigur - al unui nou ciclu istoric,
înconjura]i de mentorii acestor viguroase mi[c\ri cultural-po-
litice (Kog\lniceanu [i, respectiv, Kwang-Su Yi), orienta]i de
programul a dou\ reviste (Dacia literar\ [i Ch’angch’o), intelec-
tualii români [i coreeni se str\duiau s\ produc\ literatur\ în
limba na]ional\ [i o f\ceau sub înrâurirea inevitabil\ a litera-
turilor prestigioase de care erau lega]i prin anii de forma]ie: cea
francez\, aflat\ la r\scruce de curente, [i cea japonez\, puternic
influen]at\ atunci de realismul rus [i de naturalismul euro-
pean. Ca [i la noi la jum\tatea secolului al XIX-lea, în Coreea, la
începutul anilor ’20, se înregistreaz\ fenomene de mixare a mai
multor curente literare, între care este greu s\ se fac\ o delimi-
tare strict\. De pild\, întemeietorul revistei Ch’angch’o, Tong-In
Kim (1900-1951), se situeaz\, cu nuvelele lui, în sfera natura-
lismului, dar sunt lesne de identificat tr\s\turi romantice sau
chiar formalist estetizante.
De[i înclina]i spre relatarea obiectiv\, prozatorii coreeni
aveau înc\ de înfruntat tenta]iile didacticiste [i pe cele melodra-
matice, care, dac\ ne gândim bine la ce s-a întâmplat [i la noi,
par a fi prezente, în chip obligatoriu, în astfel de momente auro-
rale. Legat\, într-un fel, de aceast\ propensiune didactic\ [i
educativ\ [i tot atât de puternic\ era atunci [i voca]ia inform\-
rii. Speciile care o ilustreaz\ (la noi - memorii, jurnale de c\l\to-
160
Iluziile literaturii române
rie, scrisori, genealogii, fiziologii; la coreeni - nuvela) sunt prefe-
rate din pricina neputin]ei acestor scriitori neexperimenta]i,
afla]i la început de drum, de a intra în lumea complex\ a
crea]iei propriu-zise [i de a produce fic]iune.
Realismul nord-coreean [i „costumbrismul” pa[opti[tilor
(ata[at abuziv romantismului de c\tre unii istorici literari) se
explic\, f\r\ doar [i poate, prin dorin]a unui grup de intelec-
tuali emancipa]i de a face cunoscute realit\]ile sociale [i isto-
rice ale popoarelor lor, obiceiurile ne[tiute ale acestora, dar [i
prin apelul comod [i salvator la descrip]ie (pigmentat\ cu iro-
nii, comentarii inteligente ori cu mici izbucniri lirice, umaniste
- la noi; rece sau încruntat-narodnic\ - la coreeni), la reprodu-
cerea de evenimente [i evocarea de medii [i personaje recog-
noscibile care te scutesc de efort imaginativ.
Autorul acestei lucr\ri de doctorat confirm\ posibilitatea
fiin]\rii unui comparatism literar întemeiat pe concordan]e, nu
numai pe înrâuriri. Teza probeaz\ existen]a unor voca]ii fun-
damentale ale spiritului, a unor atitudini antropologice univer-
sale, a unor modele mentale in potentia care a[teapt\ s\ fie
actualizate în circumstan]e istorice, politice, psihice [i sociale
asem\n\toare.
b)	Cazul modernismului. Cât de modern\
e „literatura român\ modern\”
Nicolae Manolescu poveste[te, în România literar\, nr. 5/1997,
istoria dramatic\ [i pilduitoare a Antologiei sale de poezie român\
modern\ din 1968, prima carte interzis\ în vremea lui Ceau[escu.
Criticul recunoa[te c\, recitind-o ast\zi, îi g\se[te destule cusururi,
iar selec]ia poeziilor îi displace profund. Gra]ie lipsei de prejudec\]i
ideologice a autorului ei, spirit deschis înnoirii, Antologia... repre-
zint\, totu[i, cel mai însemnat indiciu asupra orizontului de a[tep-
t\ri al epocii. Pentru cei ce o pot consulta dup\ mai bine de trei
decenii - un adev\rat noroc.
Momentul apari]iei ei era dominat de n\zuin]a recuper\rii galo-
pante a valorilor interbelice, ignorate sau interzise în etapa agresiv\
a comunismului românesc. Este posibil ca spiritul critic s\ fi dezer-
tat, în câteva situa]ii, sub presiunea factorului politic. Ni-l închipuim
pe autor fericit c\ izbute[te s\ l\rgeasc\ bre[a ivit\ în sistemul de
z\voare al cenzurii, urm\rit de gândul c\ nu trebuie pierdut\ [ansa
de a salva, de a agonisi cât mai mult cu putin]\ din „mo[tenirea
burghez\”. Pân\ [i micile concesii recomand\ antologia drept m\sur\
a spiritului epocii. O vom lua în seam\ ca m\rturie, chiar dac\ tot ea
ne oblig\ s\ medit\m la câte s-ar fi schimbat în literatura noastr\
dac\ spiritul critic treaz, inconcesiv, ar fi fost în m\sur\ s\ aleag\.
161
Eugen Negrici
Poeziile nu-l mai satisfac pe Nicolae Manolescu nu numai pentru
c\, ast\zi, el ar putea alege detensionat [i de pe un areal mult mai
întins, ci [i fiindc\, prin trecerea timpului [i prin schimb\rile interve-
nite în poezie în ultimele decenii, s-a accentuat sentimentul perim\rii
interbelicilor. Un proces, iat\, amânat mereu de o jum\tate de secol.
Redescoperit\ cu fervoare în anii ’60, poezia interbelic\ a fost reani-
mat\ constant, între]inut\, ajutat\ indirect s\ supravie]uiasc\ în
con[tiin]a cititorului prin ac]iunea factorului politic coercitiv. De[i,
ca model, a fost exersat\ [i perfec]ionat\ îndelung, vreme de peste un
deceniu, ea nu a produs nici pân\ ast\zi o declara]ie brutal\ de
desp\r]ire, întrucât reprezenta un fel de sprijin moral pentru orice
moment politic dificil, pentru orice „strângere de [urub”.
Ideal ar fi fost ca fiecare „genera]ie de crea]ie” s\ aib\ la dispozi]ie,
prin contribu]ia criticii, un repertoriu al redundan]elor, al formelor
obosite ale literaturii, pentru a recunoa[te mai u[or fenomenele de
conven]ie [i a se delimita de ele. Numai c\ nu în anii ’50 sau ’60, ci
abia acum, când nu mai func]ioneaz\ supracodul ideologic conjunc-
tural, suntem capabili [i dispu[i s\ vedem limpede, [i abia acum
sim]im cum s-a materializat sentimentul de jen\.
Ce nu mai e, de fapt, în gustul nostru? Dac\ parcurgi, poezie de
poezie, Antologia, f\r\ s\ iei în seam\ numele poe]ilor, e[ti, dup\ o
vreme, frapat de câteva habitudini scriitorice[ti, de câteva tr\s\turi
ale scriiturii care evoc\ un climat artistic [i o lume de care ne
despart decenii de experien]e tragice. Vremuri umilitoare pentru
poezie [i care i-au coborât coroana majest\]ii.
V\dind un echilibru de invidiat, un soi de s\n\tate artistic\,
textele acestea interbelice tr\deaz\, la fiecare izbând\ prozodic\ sau
ideatic\, mul]umirea de sine. Este vizibil\ dorin]a poetului de a-[i
sfâr[i apoteotic sau m\car inteligent lucrarea, de a etala iscusin]a
lui incomparabila Deschiderea poemului - neobosit solemn\ - pre-
supune netezirea ve[mântului [i pasul înainte obligatoriu. De altfel,
fiecare vers configureaz\, în ]inut\ de zile mari, portretul celui
biruitor în planul neîn[el\tor al spiritului, acolo unde numai poe]ii
biruie. Pentru a-[i sublinia gravitatea [i unicitatea gestului s\u, el
p\streaz\, cu efort, un recitativ înalt [i, în orice caz, acela[i ritm,
indiferent de dinamica sentimentelor.
Recitind aceast\ antologie, ne pune pe gânduri faptul c\ poe]ii
interbelici, în majoritatea lor, nu posed\ vreo [tiin]\ a ambiguit\]ii [i
nu par s\ aib\ cuno[tin]\ de avantajul „tensiunilor nerezolvate”. Ceea
ce ne face s\ ne îndoim de modernitatea liricii lor, de apartenen]a lor
la modelul poetic impus con[tiin]ei critice de Hugo Friedrich.
Sedu[i de schematismul comod al oric\rei opozi]ii, numero[i
comentatori ai fenomenului literar interbelic [i autori de manuale
162
Iluziile literaturii române
prefer\ s\-[i întemeieze demonstra]iile [i s\-[i organizeze materialul
pe dihotomia tradi]ionalism/ modernism, care tinde s\ devin\ un loc
comun al viziunii noastre despre literatura interbelic\. Cât de nesi-
gur\ este aceast\ clasificare dihotomic\ ne-o dovedesc op]iunile
criticilor care, pe câmpul de lupt\ al momentului, au v\zut pozi]iile
combatan]ilor cu totul altfel decât noi.
Pentru G. C\linescu, Ilarie Voronca era tradi]ionalist, ca [i B.
Fundoianu, în timp ce Aron Cotru[ era modern. Pentru el, ca [i
pentru al]ii, tradi]ionalismul este mai curând un stil, o manier\
decât întruparea unei anumite sensibilit\]i. S-a întâmplat, de fapt,
ca dou\ orient\ri programatice (modernizarea lovinescian\ [i întoar-
cerea gândirist\ la tradi]ii) s\ par\ a fi expresia unor st\ri de spirit
reale [i, cu timpul, s\ devin\ ceea ce p\reau.
{i ce este, în fond, poezia modern\ în ochii interbelicilor [i, în
bun\ m\sur\, în concep]ia criticii postbelice, care nu reu[e[te înc\
s\ scruteze analitic literatura dintre cele dou\ r\zboaie, din pricina
mitului ei ocrotitor ? În 1927, Ion Barbu, visând s\ esen]ializeze
poezia, respingea „confien]a, sinceritatea, disocia]ia, naivitatea”. E.
Lovinescu solicita intelectualizarea poeziei, deplasarea ei dinspre
epic spre liric [i de la tematica rural\ la cea urban\. Deziderate
minime [i, am zice, de bun-sim]. Ele nu au în vedere întemeierea
unei lirici de un anumit fel, ci, pur [i simplu, desprinderea lirismului
de zgura anecdotei, a retoricii.
Dar deretorizarea, densificarea liric\, reprimarea logicii [i a dis-
cursivit\]ii se num\rau [i printre exigen]ele premodernilor europeni
care abandonau, spre sfâr[itul secolului al XIX-lea, tradi]iile clasice
[i romantice declamatorii. N\zuin]ele de acest fel constituie doar
simptome, semne îndep\rtate ale „modernit\]ii aspre”. Despre ele,
Hugo Friedrich vorbe[te ca despre anticip\ri ale liricii moderne.
Gaetan Picon, citat de Nicolae Manolescu în Metamorfozele poeziei,
sus]ine c\ simbolismul nu e continuat direct de poezia modern\
pentru c\ el, fiind „un început al poeziei moderne, o întreag\ poezie
modern\ începe dup\ [i împotriva lui”.
În schimb, interpre]ii fenomenului poetic românesc înclin\ s\
socoteasc\ poezia simbolist\ drept veritabilul început al moder-
nismului, punctul de r\scruce de la care putem vorbi, la noi, de
modernism. Ei sunt victima unui în[el\tor fenomen de sincronizare.
Când, la 1900, simbolismul francez era epuizat ca formul\, cel româ-
nesc abia se n\[tea. Înflorirea lui cam în aceea[i vreme cu configu-
rarea tipologic\ a poeziei moderne europene ne-a împins s\-i procla-
m\m modernitatea. Dar cazul de defazaj al poeziei simboliste româ-
ne[ti nici nu trebuie s\ ne preocupe prea mult, întrucât nu numai
poemele - care sunt - simboliste, ci [i cea mai mare parte a poeziei
163
Eugen Negrici
interbelice nu par a intra în zona liricii moderne, a[a cum o în]elegem
ast\zi prin Hugo Friedrich.
Recitind antologia din 1968 (Poezia român\ modern\) alc\tuit\ de
Nicolae Manolescu, te po]i întreba cât de modern\ e literatura ro-
mân\ modern\. Pân\ [i poemele celor mai îndr\zne]i „moderni[ti”
pot fi descrise prin categorii pozitive. Ele sunt, în marea lor majo-
ritate, model\ri idealizatoare de teme [i situa]ii curente. Citit\ ast\zi,
„poezia român\ modern\” îmi pare, cu minime, rarisime excep]ii,
desprins\ de pe fundalul secolului al XIX-lea european.
Aflat\ în prelungirea - s\ zicem - a celei franceze de lumin\ medie
de la sfâr[itul lui, aceast\ liric\ este înc\ uman\, personal\, tandr\,
cuminte, sentimental\. F\r\ s\ fie scutit\ de determin\rile utilitare
[i de inten]iile persuasive, ea nu anun]\ anormalitatea poetului [i
nu seam\n\ nici pe departe cu acel „limbaj al unei suferin]e gravi-
tând în sinea sa, care nu mai aspir\ la nici o vindecare, ci doar la
cuvântul nuan]at” (H. Friedrich).
În antologia de care ne folosim, ca [i în volumul din 1964 care i-a
strâns versurile risipite prin publica]ii, Ion Vinea nu se arat\ a fi mai
mult decât un elegiac minor. Ca mul]i al]ii înaintea lui, el înregis-
treaz\, discret sau blând ironic, melancolica alunecare a întâmpl\rilor
sufletului. E[ti surprins, de asemenea, de distan]a enorm\ dintre
vehemen]a superb\ a declara]iilor, a lu\rilor de pozi]ie [i unda liric\
înv\luitoare, vibra]ia afectiv\ a versurilor române[ti semnate de B.
Fundoianu [i Ilarie Voronca. Prea limpedea prezen]\ a eului empiric
identificat cu eul poetic le plaseaz\ în descenden]a unui stil liric
multisecular întemeiat pe emo]ie [i sensibilitate.
Te întrebi dac\ aceast\ cumin]enie - indus\ de regularitatea iri-
tant\ a ritmului care bate elegant, indiferent la ce spune versul - este
consecin]a unei defensive instinctive în fa]a reac]iei posibile a unei
societ\]i conservatoare sau ea dovede[te neputin]a declan[\rii unei
rupturi veritabile cu tradi]ia secolului al XIX-lea, atâta vreme cât
aceasta nu-[i epuizase, la noi, toate posibilit\]ile. C\ci, sub umbra
eminescian\, destule experien]e poetice [i-au amânat eflorescen]a.
În orice caz, oriunde ai deschide antologia, mai nimic nu se potrive[te
cu ceea ce [tim acum despre expresia modern\. Sunt de neg\sit
reperele, atributele, indiciile evocate adeseori de Hugo Friedrich: spai-
mele, tulbur\rile, angoasele, domina]ia excep]iei [i a straniului, tene-
brosul, atrac]ia neantului, fantezia scormonitoare, sfâ[ierea în extreme,
dezorientarea, ordinea pierdut\, transcenden]a goal\, incoeren]a, frag-
mentarismul, reversibilitatea, fulgur\rile deconstructive, imaginile
t\ioase, optica astigmatic\, disloc\rile, disonan]ele, anormalitatea.
Este evident\ absen]a demonicului [i a categoriilor negative pân\
[i la un „poet al t\gadei” ca Arghezi. Totul în aceste poezii se afl\ sub
164
Iluziile literaturii române
m\sura legii. Plenitudinea, senin\tatea l\untric\ a celor mai multe îl
presupun pe Dumnezeu, iar drumul sugerat de procesul poetic -
care mizeaz\ pe înnobilarea comunului, pe în\l]area banalului, pe
idealizarea materiei - duce tot la el. Alegerea cuvântului just, struni-
rea limbii, însemn\tatea îns\[i ce se d\ calit\]ii formale tr\deaz\, la
to]i poe]ii antologa]i, aspira]ia la perfec]iune [i la ideal [i confirm\
faptul c\, pe atunci, condi]ia uman\ p\rea înc\ demn\ de a fi dorit\.
S-ar zice c\ acum patru decenii, când poe]ii antologiei ni se
p\reau moderni, modernitatea echivala, pur [i simplu, cu aparte-
nen]a la o epoc\ fecund\ - cea interbelic\ -, la care visa întreaga
suflare a intelectualit\]ii abia ie[ite din întunericul stalinist.
Conceptul - în chip nefericit numit modernism -, vrând s\ fixeze
în timp noul, nu are temei filozofic. Dar, pentru c\ tot a intrat în
con[tiin]a [colii [i d\ numele unor capitole de istorie literar\, s-ar
cuveni s\-l lu\m cum grano salis [i, dac\ îl mai folosim, s\ nu uit\m
c\ toate conceptele î[i schimb\, în timp, con]inutul.
De unde ne vin inova]iile. Neomoderni[tii sunt chiar mo-
derni[tii ! Pentru cine este con[tient de starea de provizorat a
literaturii române, care e lipsit\ pân\ ast\zi de actele ei de identitate
(edi]ii critice, dic]ionare oneste, antologii), este realmente recon-
fortant s\ poat\ avea la îndemân\ o antologie a literaturii române de
avangard\ precum aceea publicat\ în 1969 de Sa[a Pan\. Înfruntând
dispre]ul avangardist pentru spiritul arhivistic [i pentru posteritate,
acesta, cum se [tie, a colec]ionat grijuliu, de-a lungul anilor, docu-
mentele [i textele aproape uitate ale mi[c\rii. Într-un fel, Sa[a Pan\
a reinventat avangardismul românesc. I-a dat consisten]\ istoric\,
dar l-a [i privat de avantajele mitice ale cunoa[terii aproximative.
Aflate rareori într-un veritabil regim de libertate, de insubordo-
nare oniric\, exersând pân\ la sa]ietate procedee urmuziene, prozele
antologate dezam\gesc. S\ supunem, în consecin]\, numai poezia
avangardei unei relecturi din direc]ia experien]elor poetice din anii
’70 [i ’80, ale c\ror umbre [i lumini p\trunz\toare sunt în m\sur\ s\
prefac\, sub ochii no[tri, priveli[tea trecutului. {i, ca de regul\ în
astfel de situa]ii, culorile tari de odinioar\ p\lesc, relieful straniu
devine familiar.
De pild\, poezia lui Vinea, cea a lui Fundoianu [i chiar a lui
Voronca din anii ’20 nu justific\ nici pe departe - cum am mai spus -
denumirea de modernism extremist pe care au impus-o, cu câteva
decenii în urm\, istoricii literari, ce veniser\ la întâlnire doar spre a
confirma teoria general\ a avangardei. Exuberan]a metaforic\, focurile
de artificii, luxuria imagistic\ gata s\ deturneze în halucina]ie nu
mai [ocheaz\. Poezia patriotic\ de cenaclu din vremea ceau[ismului
165
Eugen Negrici
ne-a sporit antipatia pentru metafor\ [i pentru virtu]ile ei persuasive,
deci ideologice. A fost un r\stimp al metonimiei [i al oximoronului
care semnalau o stare de spirit. De asemenea, cu melanjul acela de
lirism grav [i de badinaj, cu turnurile prozaice, banale sau crude pe
care le iau notele de carnet liric - ca pentru a zdruncina pu]in
marmelada simbolist\ - am fost de mult obi[nui]i.
Totu[i, acest prim val al avangardismului românesc, a c\rui poe-
zie nu reu[ise s\-[i piard\ alura confesiv\, avanseaz\ o formul\
stilistic\ pe care doar prezen]a st\ruitoare în anii ’70 [i ’80 ne face
s\ o remarc\m [i s\-i acord\m ast\zi importan]a pe care o merit\.
Am întârziat s\ stabilim conexiunea [i din pricina teatralit\]ii repug-
nante, dar normale la un descendent al simboli[tilor ca Ion Vinea.
Este vorba de înregistrarea constatativ\, telegrafic\ de fapte [i de
nota]ii f\r\ aur\, de discontinuitatea cinematografic\ l\sând fragmen-
tele, „cadrele”, f\r\ liaj [i, mai ales, de mersul abulic al versului
nehot\rât s\ duc\ la cap\t un gând, toate acestea amintind de Virgil
Mazilescu, de Vasile Vlad, Constantin Ab\lu]\ ori de Petre Stoica.
Antologarea de gesturi, de gânduri, de presim]iri, de evenimente
afective [i spirituale, ca [i enumerarea divergent\ fuseser\ folosite [i
de c\tre Bacovia, fragmentar, în câteva poezii. Abia valul suprareali[ti-
lor târzii (Gherasim Luca, D. Trost, Paul P\un, Virgil Teodorescu, Gellu
Naum etc.) va îmbog\]i poezia cu formule [i atitudini stilistice noi, care
îi dau pecetea modernit\]ii. Dup\ mai bine de patru - fr\mântate -
decenii, ini]iativele lor vor trece drept descoperirile „anilor no[tri”.
Multe dintre textele incluse de Sa[a Pan\ în Antologia literaturii
române de avangard\ transmit o acut\ senza]ie de neputin]\, de sil-
nicie formal\ [i de talent m\runt. În nu pu]ine poezii, se vars\ dizgra-
]ios tot felul de vizibile înrâuriri, se amestec\, alc\tuind mici mon[tri
lingvistici, arhaisme, neologisme, „familiarisme”; hibrizii ce iau na[-
tere induc o r\ceal\ de roc\ [i risipesc modestele începuturi lirice.
Regimul „oniric” este mai curând o disponibilitate spre reverie,
visul e simpl\ vis\torie, absurdul se ive[te, discontinuu, înlesnit de
rim\ [i anulat tot de ea, versurile, prea scurte, cap\t\ un curs previzi-
bil, s\lt\re], involuntar comic. Se cedeaz\ prea u[or tenta]iei calambu-
rului [i surprizei gra]ioase de final. Inteligen]a iese, prea adesea, victo-
rioas\, iar dorin]a epat\rii prin poze proletare, atee, anarhice, suprau-
mane, hipervirile poate fi ast\zi privit\ cel mult cu condescenden]\.
{i, totu[i, trebuie s\ fii orb sau s\ te la[i manipulat de opinia
totdeauna minimalizatoare a majorit\]ii ca s\ nu observi, dincolo,
uneori, de stâng\cie [i de ridicol, îndr\zneala solu]iilor, noutatea
procedeelor, ]inuta neobi[nuit\, tonul, modul de producere nemaiîn-
cercat în poezia noastr\, r\mas\ - cum ar\tam - prin marii ei repre-
zentan]i, într-o faz\ premodern\. Cu cel de-al doilea val suprarealist
166
Iluziile literaturii române
ne afl\m, în sfâr[it, în spa]iul modernit\]ii definite ca atare de Hugo
Friedrich, autorul acelui „construct” care s-a impus, prin rigoare [i
suport teoretic, în cercetarea literar\ de dup\ 1970.
Avangardi[tii târzii au reu[it s\ împing\ poezia spre zona absur-
dului - ceea ce pare a fi, dar nu este la îndemân\ - [i au exersat
delirul imaginativ voluntar, l\sând s\ se iveasc\ vedenii poematice
înaintea celor ale lui Leonid Dimov [i Nichita St\nescu. În genere, au
încercat s\ dea curs mi[c\rii capricioase a spiritului f\r\ s-o îngr\-
deasc\, mul]umi]i cu cristaliz\rile întâmpl\toare. Cum am mai spus,
ei sunt inventatorii unor tipuri noi de producere, ini]iatorii unor
texte poetice care, pân\ foarte târziu, sunt singurele, la noi, inter-
pretabile prin categorii negative.
Poezia lui Ion Barbu înc\ presupunea transcenden]a [i structu-
rarea - o structurare cu semantism obscur, dar o structurare. Adic\
proba c\ eul produc\tor consider\ existentul valorizabil, c\ e dominat
de râvna idealist\ a des\vâr[irii, c\ e mânat de gândul idealit\]ii
pure [i de credin]a c\, supuse, prin limbaj, unei prelucr\ri, unei
transform\ri, lucrurile pot permite esen]ei - totdeauna bune - s\ se
reveleze, s\ se elibereze de realitatea limitatoare [i impur\.
Câteva din textele semnate de F. Brunea-Fox, Filip Corsa, Dan Faur,
Marius Lotar, Constantin Nisipeanu, Virgil Teodorescu sunt, îns\, la
limita haosului, ilustrând, în mare m\sur\, tipul de poezie pe care, în
Sistematica poeziei (Cartea Româneasc\, 1988), l-am numit transfi-
gurare absurd\. Este vorba de o transfigurare radical\ care dilateaz\,
dezmembreaz\, devasteaz\, sf\râm\ realul [i îl las\ de nerecunoscut.
Poe]ii juxtapun, aparent spontan, într-o mare libertate asociativ\,
reprezent\ri disparate, fragmente de gând, detalii, imagini fracturate,
cuvinte întâmpl\toare. Rezultând din distrugerea coeren]ei existentului,
aceste elemente sunt puse al\turi împotriva oric\rei logici.
Judecat\ dup\ corelativul ei obiectiv (existentul distrus în limbaj),
starea eului produc\tor este aceea a unei exasper\ri explozive gata
s\ supun\ lumea unui act de violen]\. O exasperare ce pare a fi
determinat\ de pierderea oric\rei certitudini (Dumnezeu, cultur\,
umanitate). Fantezia creativ\ se mul]ume[te cu peisajul dezastrului
provocat, pentru c\ acesta o reprezint\. Dar, recitind asemenea texte,
ne d\m seama c\ arbitrarietatea total\ e imposibil de atins, a[a cum
imposibil de atins este [i idealul spontaneit\]ii absurde. Poe]ii în[i[i
au constatat, probabil, cât de dificil\ este men]inerea dezordinii [i a
incoeren]ei formale, cât de u[or intr\ cuvintele [i sintagmele pe
f\ga[ul lor logic [i cum î[i caut\, de la sine, regulile de asociere.
În Antologia literaturii de avangard\ mai pot fi descoperite [i
câteva texte în care se reface, într-o m\sur\ semnificativ\, din frag-
mente [i resturi, o nou\ ordine temporal\ [i spa]ial\. Acela[i factor -
167
Eugen Negrici
rima - care a dat curaj poe]ilor avangardi[ti spre a atinge, în poezie,
un anumit grad de arbitrarietate prin zdruncinarea, din loc în loc, a
coeren]ei formale [i logice, acela[i factor mecanic izbute[te, printr-o
trac]iune de durat\, s\ favorizeze ivirea unei structuri noi, a unei
irealit\]i existând în limbaj [i prin limbaj.
Prin câteva pasaje din poemele semnate de Aurel Baranga, H.
Bonciu, Dalocrin, George Magheru, este anun]at un tip de poezie care
va fi practicat peste trei decenii de câ]iva poe]i importan]i, precum
Nichita St\nescu [i Leonid Dimov. L-am numit, în Sistematica poeziei,
metamorfozare deductiv\. El pretinde ca eul poetic s\-[i anuleze iden-
titatea, s\ se depoten]eze [i s\ lase ini]iativa cuvintelor. Poetul trebuie
s\-[i g\seasc\ sau s\-[i provoace starea de semiabandon, de autoani-
hilare care elibereaz\ „delira]ia” [i ofer\ condi]iile pentru ca aceasta
s\ capete o dinamic\ autonom\. De regul\, acest lucru se întâmpl\
când este respectat\, cu orice pre], o minim\ constrângere formal\,
care, men]inând un focar de excita]ie, îl ajut\ pe poet s\-[i paralizeze
ra]iunea, s\-[i inhibe, în mare m\sur\, func]iile ei de control respon-
sabile de coeren]a [i de mersul global al emisiei.
Ocupate cu îndeplinirea acelei obliga]ii (autoimpuse), func]iile de
supraveghere [i control las\ libertate „gândirii” produc\toare, întru-
cât poetul r\mâne, totu[i, în „emisie”. Func]ia locutorie continu\,
deci, s\ fie activ\, în timp ce întregul interes [i toate precau]iile au
în vedere un element secundar (de pild\, rima simpl\ care nu solicit\
excesiv, dar oblig\). Poetul atinge, s-ar zice, condi]iile specifice ale
unui medium [i se face trasmi]\torul emisiei venite din straturile de
profunzime, prepersonale. Imagina]ia î[i prelunge[te c\l\toria, ca
sub puterea narcozei, târât\ de un factor mecanic (precum rima, dar
[i ritmul sau chiar omofonia), capabil s\ desc\tu[eze for]ele alogice
ale limbajului, s\ înlesneasc\ dinamica pur\, cvasiautonom\ a imagi-
nilor, care r\mâne în mi[care, indiferent de semnifica]ia de ansamblu
sau de posibilele incongruen]e.
Nu e aici locul s\ exemplific\m felul cum, la ace[ti poe]i avangar-
di[ti, asociativitatea eliberat\ - [i eliberat\, în chip paradoxal, tocmai
printr-o constrângere - func]ioneaz\ n\uc\, umplând cu fantasme [i
scorneli spa]iul de pân\ la cuvântul din coada versului. Pe nesim]ite,
se trece într-un teritoriu straniu, unde se instaleaz\ de la sine, pe
unele por]iuni, o logic\ special\. {i nu e exclus ca însu[i poetul s\
fie, adesea, surprins de „coeren]a” ce se realizeaz\ de la sine, de
meandrele neb\nuite pe care le figureaz\ gândirea produc\toare,
astfel eliberat\ de grelele constrângeri ale legit\]ilor realului.
Condi]ia reu[itei unui asemenea tip de poezie este ca poetul s\
nu înceteze s\ r\mân\ în emisie, s\ aib\ cutezan]a sau indiferen]a s\
continue hot\rât înl\n]uirea, împreunarea cuvintelor, ignorând orice
168
Iluziile literaturii române
posibile incongruen]e. {i, mai ales, s\ continue s\ scrie, cu o nep\-
sare suveran\, o astfel de poezie. Ceea ce s-a întâmplat doar peste
câteva decenii, când Nichita St\nescu, datorit\ curajului de a realiza
o „succesiune” - chiar dac\ aceasta era imprevizibil precum aceea
din vis -, a impus, cu timpul (ajutat de o critic\ încrez\toare [i
complezent\), „normalitatea” inexistentului s\u.
c. Cazul postmodernismului
„S\ avem [i noi postmoderni[tii no[tri”
Al. Mu[ina
Am ezitat mult\ vreme s\ mai redactez acest capitol, al c\rui
loc fusese prev\zut în economia lucr\rii pe vremea în care postmo-
dernismul devenise o formul\ care deschidea [i închidea sesamic
orice discu]ie cultural\. {i acum 10 ani subiectul genera oarecare
controverse [i semne discrete de întrebare, dar curentul de opinie
era în favoarea lui, iar cei ce se îndoiau de claritatea [i viabilitatea
teoretic\ a conceptului treceau drept învechi]i, înd\r\tnici sau scep-
tici de meserie. Am fost socotit printre ace[tia din urm\ dac\ ar fi s\
iau în seam\ felul cum a fost receptat\ partea dedicat\ optzeci[tilor
din Literatura român\ sub comunism.
Ast\zi, chiar sus]in\torii înfoca]i ai postmodernismului [i-au pier-
dut suflul. A ap\rut un anumit grad de reticen]\ în afirma]iile intelec-
tualilor care l-au legitimat deun\zi, siguri pe ei [i b\t\io[i, iar terme-
nul, folosit mai degrab\ ma[inal, [i-a p\strat avantajul de a fi comod
[i trendy într-o conversa]ie monden\.
Trei mi se par a fi pricinile acestui declin. Imprecizia ab initio a
conceptului, proliferarea în]elesurilor lui, care l-a împins s\ devin\
totul [i nimic, [i pierderea motiva]iei politice care îl f\ceau binevenit
în comunism [i necesar [i în primii ani postrevolu]ionari, ca prezen]\
obligatorie în fotografia de familie a membrilor comunit\]ii europene.
Nu vreau s\ insist asupra confuziilor gnoseologice care alimen-
teaz\ extensiile semantice, [i înmul]irea neobi[nuit\ a accep]iilor
care umfl\ nefiresc bibliografia temei. Postmodernismul este când
un curent artistic cu o structur\ ce se vrea bine definit\ stilistic,
când un concept filozofic care reflect\ situarea omului în postmo-
dernitate ([i ea dificil de definit [i de datat), când un stil cultural,
când un alt spirit al veacului, o condi]ie a civiliza]iei noastre. A
denumit, la început, o anume faz\ a evolu]iei urbanisticii americane,
a reprezentat, apoi, o întreag\ direc]ie a literaturii de peste ocean [i
de dup\ 1960 (John Barth, Thomas Pynchon, Kurt Vonnegut etc.).
Nu peste mult timp, termenul a desemnat tipuri de atitudini
speculative [i creatoare, op]iuni de teorie literar\, direc]ii în plastic\
169
Eugen Negrici
[i film [i, încet-încet, r\spândindu-se [i trecând de la un continent la
altul [i de la o zon\ cultural\ la alta, s-a îmbog\]it cu semnifica]ii noi
[i divergente, c\p\tând ornamente na]ionale adesea derutante.
A ajuns [i la noi, în anii ‘80, pe valul modei înte]ite în Europa de
cartea lui Jean-Franșois Lyotard din 1979 - La condition postmo-
derne. Rapport sur le savoir. Primii care s-au l\sat ademeni]i de
noutatea curentului [i de perspectiva excitant\ a unei nea[teptate
sincroniz\ri au fost studen]ii filologi, care profitau de microclimatul
creat lor de cei mai importan]i critici ai ]\rii (întâmpl\tor [i profe-
sori).
Dar dac\ ar trebui s\ fix\m un început al opera]iei de transplant
de postmodernism pe trupul unei literaturi tinere, dar bolnave de
comunism, acesta ar coincide cu apari]ia num\rului 1-2, din 1986,
al revistei Caiete critice, consacrat în întregime curentului numit ca
atare pe copert\. Amatorii de analogii literare ar putea spune c\ ea
are o semnifica]ie comparabil\ cu aceea a lans\rii unui manifest
artistic cu un program bine deghizat în comentariile, în stil academic,
ale unor puncte de vedere culturale occidentale.
În chiar acest r\stimp (care era unul al închist\rii politice [i al
unui izola]ionism sufocant), grupul de prozatori [i de poe]i filologi,
instrui]i [i sprijini]i direct [i eficace de criticii universitari N. Mano-
lescu, E. Simion, M. Martin [i Ov. S. Crohm\lniceau, intra în aten]ia
publicului cititor. Emergen]a acestei „genera]ii de crea]ie” - prima la
noi, cu lecturi [i modele americane - a înlesnit de la sine asocierea ei
cu postmodernismul, un curent cu nume fascinant [i cu un renume
globalist. Foarte repede, în mai pu]in de un deceniu, optzecismul a
devenit sinonim cu postmodernismul. Când, la începutul anilor ‘90,
cineva trebuia s\ defineasc\ postmodernismul, se ajuta de portretul
canonic al optzecistului, ob]inut prin sinteza unor tr\s\turi specifice
[i a unor dorin]e specifice.
Setul de însu[iri recunoscute ca postmodern(ist)e [i invocate ca
atare a fost astfel reajustat încât literatura român\ a avut, ca s\
spunem a[a, contribu]ia ei la amplificarea confuziilor [i anemierea
conceptului. Procesul de autohtonizare a postmodernismului a se-
m\nat cu acela al româniz\rii romantismului, c\ruia unii exege]i [i
[coala i-au atribuit [i acele tr\s\turi apte s\ fie recunoscute în
produc]iile pa[opti[tilor. Aceea[i dorin]\ - emo]ionant\ [i, într-un
fel, de în]eles - de sincronizare cu orice pre] i-a mobilizat pe interpre]i
[i în anii no[tri postrevolu]ionari.
Dar s\ ne întoarcem în epoc\. Exista, pe de-o parte, dorin]a
puternic\ [i legitim\ a criticii novatoare [i a mediilor artistice prooc-
cidentale de a opune ceva autarhismului [i protocronismului ceau-
[ist, de a sparge izolarea prin aderarea la idealurile unei mi[c\ri de
170
Iluziile literaturii române
mare prestigiu, care p\rea la fel de impun\toare ca [i aceea a
romanticilor europeni din secolul anterior.
{i exista, pe de alt\ parte, o grupare literar\ (cea optzecist\) care
propunea un model artistic nou, întrucâtva diferit de al celor ante-
rioare, ocupate cu replantarea zonelor defri[ate de comunismul fun-
damentalist [i cu modernizarea mijloacelor artei lor. De altfel, de
ceva timp paradigma modernismului d\duse semne de surmenaj.
În volumul I din Literatura român\ sub comunism, am încercat s\
explic împrejur\rile care au condus la „amurgul modernit\]ii”. Unele
indicii ale sfâr[itului paradigmei neomodernismului apar în jurul
anului 1970, când încep s\ fie tip\rite textele {colii de la Tîrgovi[te
[i o nou\ promo]ie de prozatori [i poe]i î[i anun]\ prezen]a. Totu[i,
nu „genera]iei de crea]ie” reprezentate de V. Mazilescu, C. Ab\lu]\,
M.H. Simionescu, V. Vlad, {t. Agopian îi va reveni misiunea împingerii
în desuetudine a viziunii scriitorice[ti moderniste, cu atâtea eforturi
resuscitat\ de genera]ia lui Nichita St\nescu. Mircea C\rt\rescu
semnaleaz\, în teza lui de doctorat Postmodernismul românesc, nume-
roasele anticip\ri autoreferen]iale, a[a-zicând „postmoderne”, pre-
zente în literatura scriitorilor care debutau la sfâr[itul anilor ‘60 [i
începutul anilor ‘70.
De ce, totu[i, nu le-a fost dat acestor scriitori s\ fie ei groparii
amintitei paradigme? Treptele acumul\rii se produseser\, dar, cum
ar fi spus marxi[tii, saltul calitativ nu a avut loc. S\ încerc\m o
explica]ie. S\ lu\m întâi în considerare faptul c\ scriitorii care debu-
tau în jurul anului 1970 se num\rau printre cei ce r\m\seser\
marca]i de miracolul (redescoperit nu prea de mult) al artei scutite
de servitu]ile propagandei. Erau înc\ încrez\tori în posibilit\]ile ei
evolutive, chiar în condi]iile date ale regimului, [i se considerau
chema]i s\ încerce s\ ocupe numeroasele locuri goale din tabloul
unei literaturi care nu [i-a f\cut nici pân\ ast\zi experien]ele mi-
nimale.
{i aveau perfect\ dreptate. În scurta istorie de un veac [i jum\tate
a acesteia, prozatorii no[tri rareori au reu[it s\ fac\ altceva decît s\
dea prioritate memoriei. Nicolae Manolescu acoper\, în Istoria cri-
tic\..., terenul s\rac al prozei secolului al XlX-lea cu memoriale de
c\l\torie, parafraze dezvoltate ale unor nuclee cronic\re[ti, cu scri-
sori [i amintiri, cu texte în care literatura e doar implicit\.
Dar [i mai târziu mimesis-ul prevaleaz\. Nu vorbim numai de
proza autenticist\ a anilor ‘30. Ea d\ impresia fals\ c\ ar fi o replic\
la ceva ce prisose[te, când, în realitate, reprezint\ un fenomen mime-
tic, de sicronizare. O sincronizare care era mai la îndemân\ decât
punerea în mi[care a imagina]iei creatoare [i pl\smuirea unei „uma-
nit\]i” paralele [i plauzibile.
171
Eugen Negrici
Un num\r apreciabil dintre textele noastre canonice socotite
fic]ionale au în spate experien]a personal\, prea pu]in prelucrat\ a
autorilor, care nu fac mai mult decât s\ reproduc\ documentar
împrejur\ri [i fapte, s\ evoce etnografic, s\ descrie personaje cunos-
cute [i s\ strecoare în figura eroului central datele abia mi[cate ale
propriei biografii (v. G. Ibr\ileanu, Al. Br\tescu-Voine[ti, Ionel Teodo-
reanu, Gh. Br\escu, Damian St\noiu, G.M. Zamfirescu, Victor Papi-
lian, Camil Petrescu, Anton Holban, Mihail Sebastian, Max Blecher
[.a.). Proza fantastic\ [i de imagina]ie num\r\ câteva încerc\ri mo-
deste (Gala Galaction, Vasile Voiculescu) [i pu]ine piese de rezisten]\
(I.L. Caragiale, Mircea Eliade, {tefan B\nulescu). Cu mari construc]ii
narative [i-au încercat for]ele într-un secol [i jum\tate doar cinci-[ase
scriitori (Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ce-
zar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Petru Dumitriu). În rest, doar izbânzi întâmpl\toare, fulgura]ii, focuri
de artificii, promisiuni suspendate, abandonuri gr\bite sub povara
gloriei premature (Mateiu Caragiale, Gib. Mih\escu, Camil Petrescu).
Istoricii literari au sim]it instinctiv nevoia s\ sporeasc\ intensi-
tatea recept\rii [i s\ multiplice c\ile abord\rii acestor pu]ine texte,
pentru ca senza]ia de penurie narativ\ s\ nu fie resim]it\ ca atare, iar
institu]ia mistificatoare a istoriei literare s\ func]ioneze lini[titor [i s\
protejeze complexul respectabilit\]ii. Cu excep]ia lui G. C\linescu,
care a pledat cu vigoare pentru crea]ia monumental\, ceilal]i ignor\
problema [i deplaseaz\ interesul demersului lor asupra nout\]ilor
tehnice [i de viziune, spre care au aspirat de timpuriu scriitorii no[tri.
Ace[tia au crezut - [i sunt tenta]i s\ cread\ [i azi - c\ adoptarea
rapid\ a unei noi modalit\]i artistice poate suplini tenacitatea [i chinul
construc]iei. Sau poate avea cam acela[i pre] la târgul valorilor.
Dup\ 1965, constat\m, îns\, apari]ia unei pleiade de prozatori
care deprinseser\ me[te[ugul marilor alc\tuiri narative [i începu-
ser\ s\ prind\ gustul analizei, al problematiz\rii, al alunec\rii în
fantastic, al multiplic\rii planurilor [i al complexit\]ii stilistice. Prin
Nicolae Breban, Eugen Barbu, Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Au-
gustin Buzura, Constantin }oiu, Gabriela Adame[teanu, Mircea Cio-
banu, {tefan B\nulescu, Sorin Titel, George B\l\i]\, {tefan Agopian
etc., proza româneasc\ p\rea s\-[i întind\ abia acum aripile spre un
nou mare început.
Fire[te, în paralel cu lucrarea început\ de aceast\ viguroas\
ramur\ fic]ionalist\ a ei, literatura român\ practica, din când în
când, printr-un num\r de scriitori sastisi]i de literatur\ [i con[tien]i
de previzibilitatea mijloacelor ei, autoreflexivitatea, parodicul, ludi-
cul, metalimbajul, autoironia. De multe ori, chiar constructorii de
universuri verosimile se sim]eau împin[i s\ o fac\ sub presiunea
172
Iluziile literaturii române
precedentului artistic, în calitatea lor de cet\]eni ai lumii literelor [i
nu de apar]in\tori ai unei literaturi na]ionale modeste. Nu altfel
decât la Sterne, la experimentali[tii francezi din anii ’50 ori la
sud-americani, în prozele lui N. Breban, M. Ciobanu, G. B\l\i]\ sau
S. Titel pot fi decupate pasaje ironic-autoreflexive [i altele simulând
jocuri intertextuale [i parodice. Dar ele se pierd din ochi în lectura
care urm\re[te, de regul\, altceva, întrucât autorii în[i[i nu erau
dispu[i s\ risipeasc\ vraja.
*
Din motive pe care vom încerca s\ le elucid\m aici, întreg acest
curs recuperator al prozei române[ti a fost, dup\ 1980, deviat [i,
pân\ la urm\, compromis, astfel încât, pentru înc\ o dat\, s-a ratat
[ansa intr\rii în normalitate a literaturii noastre [i s-a pierdut intere-
sul pentru împlinirea datoriilor ei neonorate. Abordarea în spirit
radical a problematicii omului [i a degrad\rii lui, a modific\rilor
tragice ale psihologiei sale în comunism, a dramei celui de-al Doilea
R\zboi Mondial, a dispari]iei satului, a teribilelor procese sociale [i a
consecin]elor lor (colectivizarea, urbanizarea, industrializarea), a
istoriei noastre nu întotdeauna glorioase [i mai totdeauna mistificate,
a r\mas o dorin]\ neîmplinit\, iar, pentru prozatorii care voiau s\ se
vad\ cât mai grabnic publica]i, un deziderat inoportun [i greu, dac\
nu imposibil de înf\ptuit. {i ce am f\cut, de fapt, cum am acoperit
acest imens loc gol al prozei române[ti?
Dintr-o team\ exagerat\ de represiune [i sub pretextul învior\tor
al „salv\rii culturii”, scriitorii no[tri - noi to]i, de fapt - au sacrificat
marile adev\ruri ale fiin]ei [i au practicat o art\ infantil\, lipsit\ de
îndr\zneal\, „îng\duitoare” [i „onest\”, cum ar fi spus W. Gombro-
wicz. Prozatorii [i-au consumat energia fie într-o literatur\ a „[opîr-
lelor”, nu numai îng\duite, dar [i asumate cu bun\voin]\ de cenzur\,
fie într-una, aparent curajoas\, care izbea în comunismul anilor lui
Gheorghiu-Dej, în\l]ând, cu sau f\r\ voie, imaginea lui Ceau[escu [i
a comunismului în general, amplificându-i puterea [i legitimând-o.
Felul în care au fost „împlinite” aceste datorii fa]\ de istoria popo-
rului român d\ m\sura degrad\rii noastre: înc\ o mâzg\litur\ cu aer
de tem\ f\cut\ corect [i la vreme, o misiune vital\ eludat\ cu o
viclenie dezonorant\, un pariu pierdut, înc\ unul.
Ce s\ spunem, îns\, despre lucrurile care s-ar fi putut face [i
r\mîneau înc\ nef\cute, de[i cenzura ar fi fost, în cazul lor, indife-
rent\? Fantasticul de grani]\ a r\mas, cum spuneam, reprezentat de
un num\r neglijabil de texte. Realismul magic, care ar fi putut avea o
mare carier\ într-o ]ar\ unde guverneaz\ supersti]ia [i eresul, abia
173
Eugen Negrici
dac\ fusese ilustrat, pân\ în anii ‘80, de câteva c\r]i, [i acelea
servindu-se mai curând de bizarerii etnografice. Nici m\car proza
„artist\”, adic\ de performan]\ stilistic\, nu-[i g\sise un num\r mare
de amatori, de[i ea ar fi dat argumente lini[titoare tuturor la[it\]ilor
politice.
{i iat\ c\, la începutul anilor ‘80, într-o literatur\ ca a noastr\,
care num\r\ abia câ]iva balzacieni, un singur mare realist [i nici un
veritabil proustian, unde formele baroce [i cele manieriste sunt greu
de g\sit, într-o astfel de literatur\ abia întremat\ [i tân\r\ în esen]a
ei, dintr-o dat\ totul a început s\ put\ a ofilire [i ap\ st\tut\. Unei
grup\ri de absolven]i ai filologiei bucure[tene (deveni]i, printr-un
[ir de împrejur\ri favorabile, din ce în ce mai influen]i) i s-a p\rut
c\, în plin comunism, în jurul anului 1980, dup\ 150 de ani de
istorie a beletristicii în limba român\ [i la numai dou\ decenii dup\
teribila experien]\ realist-socialist\, tot ce trebuia spus a fost spus
[i c\ pentru aceast\ literatur\ venise momentul acela de sfâr[it al
cursei, când e[ti tentat s\-]i revezi cu ironie modul în care ai alergat
[i s\ mai faci, în spirit cabotin, câ]iva pa[i.
Dar, la drept vorbind, nu numai lor [i nu în primul rând lor le
dator\m aceast\ viziune crepuscular\ care ar presupune, oricum, o
ie[ire sau un ictus. Chiar dac\ terenul a fost din vreme preg\tit
(târgovi[tenii [i nu numai), ea nu s-ar fi putut statornici în con[tiin]a
cititorilor f\r\ ajutorul criticii [i f\r\ autoritatea acesteia - excep]io-
nal\, chiar nem\surat\, am zice - din ultimele dou\ decenii de comu-
nism. Ea a investit încredere în produsele literare ale celor ce frecven-
tau cenaclurile studen]e[ti la începutul anilor ’80 [i a cau]ionat,
ulterior, activismul literar [i viziunea lor artistic\. Ei [i nu al]ii
fuseser\ desemna]i s\ reprezinte noul în preajma declan[\rii Revo-
lu]iei. Iar situa]ia special\ a literaturii [i a culturii în general, de
dup\ 1990, a f\cut ca acest chip al literaturii române s\ devin\
masca ei mortuar\.
Prozatorii, poe]ii, esei[tii „optzeci[ti” au scris [i au ac]ionat -
creând, dup\ un timp, un puternic curent de opinie - ca [i cum ar fi
sim]it semnele uz\rii paradigmei modernismului [i ar fi auzit marile
zgomote ale unor mecanisme ruginite. Ca [i cum totul ar fi evoluat în
literatura noastr\ (ca [i în societatea noastr\) cât se poate de firesc,
iar ini]iativa lor ar corespunde unei dialectici interne bine conturate,
cei care au fost numi]i, dup\ un r\stimp, „optzeci[ti” [i, dup\ un
deceniu [i ceva, „postmoderni[ti” au întors pe dos formulele, ce le
p\reau consumate, ale modernit\]ii.
Optzeci[tii s-au remarcat mai cu seam\ în aria poeziei [i atitudi-
nea lor avea acolo o oarecare îndrept\]ire. Produc]ia poetic\ de dup\
1964 a fost prodigioas\ [i, întrucâtva ferit\ de ingerin]ele ideologiei,
174
Iluziile literaturii române
a putut s\ schi]eze o mi[care intern\ [i s\ arate semnele unei evolu]ii
organice prin care au fost ilustrate mai toate modalit\]ile poetice
cunoscute [i posibile. Postura parodic\ [i autoironic\ a tinerilor
poe]i, apelul la metalimbaj, miza pe intertextualitate [i autoreflexi-
vitate, anun]ând, s-ar fi putut spune, epuizarea resurselor unor
moduri poetice îndelung frecventate între 1960 [i 1980, pot fi în]e-
lese [i din aceast\ perspectiv\.
Astfel de momente stilistice care ]in de categoria ludicului livresc
apar în literaturile europene de tradi]ie de fiecare dat\ când un mare
curent î[i încheie misiunea, pierzându-[i atractivitatea [i inocen]a.
În cazul nostru special [i atipic, ele s-ar punea pune pe seama
forma]iei filologice a poe]ilor [i a anilor lor petrecu]i pe o bizar\
insul\ de normalitate, unde se puteau mi[ca în voie, ocrotiti - cum
spuneam - de criticii de autoritate ai ]\rii, care voiau o schimbare
(fie [i stilistic\, dac\ nu politic\) [i o vedeau adus\ de ei.
Bucurându-se de un acces neîngr\dit la numeroase surse noi de
informare, familiariza]i cu mi[carea ideilor estetice [i cu starea gene-
ral\ a poeziei lumii, junilor cenacli[ti le venea u[or s\ mimeze nor-
malitatea [i s\ se socoteasc\ cet\]eni ai lumii. Î[i puteau, de pild\,
îng\dui s\ se simt\ sincroni [i dezinhiba]i [i s\ se comporte ca atare.
Ca absolven]i ai sec]iei de limb\ englez\, unii dintre ei intraser\ în
contact cu poezia american\, despre care genera]iile anterioare -
crescute în spiritul culturii franceze - aveau doar vagi cuno[tin]e.
De la Bacovia, dar [i de la Constantin Ab\lu]\ sau Petre Stoica, au
înv\]at s\ fac\ loc în poezie banalit\]ii gesturilor vie]ii, m\run]i[urilor
intimit\]ii noastre, comportamentului nostru previzibil. Narativitatea
[i realul minor exhibat [i oferit ironic f\ceau împreun\ un spectacol
al anodinului. Micile fragmente de via]\ antrenate în fluxul poeziei,
al unei poezii rostite cu patos burlesc, sarcasmul sau [armanta
obr\znicie cu care ne era pus sub ochi cotidianul ve[nic ignorat au
putut s\ induc\ ideea unui soi de curaj politic: citarea realului a
reprezentat mereu o surs\ de iritare pentru oficialit\]i (prezen]a
sâcâitoare a oglinzii în epocile totalitare).
Nu era, îns\, vorba propriu-zis de un curaj politic, ci de o îndr\z-
neal\ estetic\, aceea de a aborda o zon\ de prea mult timp ignorat\
de poezie ([i chiar de proz\). {i, sub influen]a lecturilor amintite [i a
poe]ilor americani, realul era redescoperit [i oferit ca replic\ este-
tic\. Mar[ul acesta de cucerire a noi teritorii poetice va continua, de
altfel, [i dup\ Revolu]ie, prin proza „mizerabilist\” [i prin adjude-
carea lumii intimit\]ii sexuale.
Aceast\ luare în st\pânire de noi teritorii - pîn\ la urm\, de noi
teme - era, în bun\ m\sur\, în spiritul literaturii noastre înc\ tinere.
Criticii au v\zut, îns\, în acest fel de poezie ([i, cum vom ar\ta
175
Eugen Negrici
imediat, [i de proz\, o proz\ care revitalizeaz\ realul) ceea ce voiau
s\ vad\. Li s-a p\rut c\ astfel de texte atrag aten]ia c\ am uitat de
frigul umilitor din case, de înghesuiala autobuzelor [i a trenurilor de
naveti[ti înecate în sudoare, de vitrinele chioare [i de tot ce ne oferea
socialismul multilateral dezvoltat. C\ temele de acest fel ar fi expresia
unei atitudini ostile fa]\ de politica oficial\ de poleire [i idealizare a
vie]ii, fa]\ de obiceiul nenorocit al condeierilor de serviciu de stoar-
cere a simbolurilor în\l]\toare dintr-o realitate [i hidoas\ [i cenu[ie.
Aceast\ eroare benefic\ de receptare a fost numai una din ex-
plica]iile prestigiului uluitor pe care îl va c\p\ta acest grup de
scriitori la care s-au lipit, cu timpul, [i câ]iva de alt „leat” [i cu prea
pu]ine leg\turi de sânge cu ei. Al]ii au fost racola]i spre a înt\ri
flancurile (în special flancul s\r\cu], insuficient reprezentat, al
prozei optzeciste).
De altminteri, în general vorbind, este prima genera]ie de crea]ie
din istoria noastr\ care a [tiut [i [tie s\-[i gestioneze succesul: nu
[i-a risipit de la început energia încercând s\-[i despart\ vocile; a
profitat din plin de simpatia criticilor [i de puterea uria[\ a criticii în
vremea regimului ceau[ist; [i-a creat un curent de opinie favorabil
în mediul care transmite [i perpetueaz\ valori - cel al studentilor [i
al tinerilor absolven]i; a l\sat s\ se în]eleag\ faptul c\ reprezint\ în
chip exclusiv noul, iar, dup\ ce postmodernismul a devenit un fel de
tem\ obligatorie a intelectualit\]ii române obsedate de mondializare,
c\ este chiar întruparea lui.
Nu e inutil s\ adaug c\ autorit\]ile comuniste au pus [i ele
um\rul la buna reputa]ie (ante- [i postrevolu]ionar\) a acestor lite-
ra]i, transforma]i, prin mici [icane de pres\ [i întârzieri în editare,
într-un fel de minidisiden]i.
Literatura lor nu era, îns\, f\cut\ s\ înfrunte: era u[or de recu-
perat politic [i de integrat ideologic, fiind înc\ încrez\toare în Form\
[i în posibilitatea perfec]ion\rii ei (ceea ce îi f\cea incompatibili cu
postmodernismul în accep]ia lui curent\); nu r\sfrângea tragismul
st\rii noastre de con[tiin]\; fiindc\ discursul lor avea un aer ve[nic
ironic [i autoironic, autorii nu riscau nimic sugerând, histrionic,
omniprezen]a jocului. Dac\ au devenit indezirabili [i au iritat în-
trucâtva „organele” (care erau în]esate de veleitari [i de rata]i) este
pentru c\ „se jucau” în grup, ceea ce, într-un regim totalitar, treze[te
automat instinctul reprim\rii.
Nu a[ vrea s\ se cread\ c\ rândurile de mai sus ascund cine [tie
ce ranchiun\ [i c\ m-a[ opune unui nou curs al literaturii de pe
pozi]iile canonului anilor ‘70. Veneam, în fond, din lumea lor [i
împ\rt\[eam atunci aceea[i dorin]\ de schimbare [i aceea[i senza]ie
de sastisire fa]\ de cli[eele [i sfor\riile literaturii. {i era greu s\ nu
176
Iluziile literaturii române
te mul]umeasc\, de pild\, binevenita - atunci - redescoperire a
realului minor de c\tre Mircea C\rt\rescu, Al. Mu[ina, Mariana
Marin, Ion Stratan, Traian T. Co[ovei, Florin Iaru, Bogdan Ghiu, dar
[i de c\tre Mircea Nedelciu, Gheorghe Cr\ciun, Ioan Gro[an, Bedros
Horasangian, Adriana Bittel, Daniel Vighi, Cristian Teodorescu, Nico-
lae Iliescu etc. {i, de asemenea, s\ nu te la[i încântat de non[alan]a
cu care î[i dezv\luiau ei (tot în spirit realist) procesul facerii [i se
foloseau de sursele parodiei.
Era - s\ admitem - o promo]ie, o grupare literar\ care î[i anun]a
atunci un punct de vedere, punctul ei de vedere asupra cursului
literaturii române. Acesta a coexistat, o vreme, cu al celorlalte gru-
p\ri ([aizeci[tii în plin\ maturitate [i înc\ st\pâni pe canon, [apteze-
ci[tii încercând timid s\-[i fac\ loc acolo). O astfel de optic\ î[i avea
locul într-o literatur\ ca a noastr\, însetat\ de pluralitate, de diver-
sitate [i care avea nevoie [i de rafinamente extreme, de experimente,
de efecte ludice [i de o privire autoironic\. În fond, nu altfel decât
poe]ii [i prozatorii care debutaser\ cu dou\ decenii înainte, optze-
ci[tii recuperau [i ei câte ceva din literatura precomunist\: venise
timpul s\ fie reciclate unele experien]e ale celui de-al doilea val
avangardist [i ale „genera]iei pierdute”. Ca s\ nu vorbim decât de
experien]ele literaturii române.
Meritau, cu alte cuvinte, sprijinul criticii, dar nu unul cum a fost,
adic\ în exces [i exclusivist. Problema e îns\ alta: mi[carea lor,
venit\ prea devreme, identificat\ pu]in mai târziu cu postmodernis-
mul, a strecurat (cu sau f\r\ voie) cititorilor [i scriitorilor îndoiala în
s\n\tatea paradigmei moderniste [i a for]at astfel intrarea ei într-o
nemeritat\ faz\ crepuscular\. Poe]ii [i prozatorii de alte orient\ri au
fost din ce în ce mai pu]in motiva]i. Criticii de la marile reviste
începuser\ s\ priveasc\ aproape numai spre mi[carea învior\toare a
junilor optzeci[ti. Le-a putut trece prin cap acelor scriitori, poate, c\
lucrarea lor literar\ e u[or perimat\ (dac\ nu vetust\), c\ci starea
îns\[i a societ\]ii ceau[iste nu f\cea decât s\ amplifice senza]ia de
stagnare, de satura]ie, de învechire.
De[i înc\ „în putere”, pl\smuitorii no[tri de lumi [i de psihologii
romane[ti observau c\ doar dou\ tipuri de scriitori atr\geau, la
sfâr[itul anilor ‘80, simpatia inductorilor de opinie : produc\torii de
[opârle, de literatur\ aluziv\ (esopic\) [i cei de literatur\ parodic\ [i
autoreflexiv\ (tot aluziv\, în fond, întrucât atr\gea aten]ia asupra
simptomelor ve[tejirii, asupra a ceva ce e pe sfâr[ite).
Statutul lor nu s-a schimbat nici dup\ Revolu]ie, de[i editurile
s-au întrecut atunci în a tip\ri memorialistic\ [i traduceri de mâna a
treia. Probabil c\ dac\ nu ar fi survenit evenimentele din ’89 [i cele
consecutive lor, perimarea mijloacelor artistice ale grup\rii ar fi
177
Eugen Negrici
devenit flagrant\ [i am fi putut asista la o reac]ie [i, desigur, la un
recul. Dup\ Revolu]ie, îns\, agonia spiritului critic din ultimele
decenii s-a transformat în moartea lui.
De fapt, a sc\zut dramatic interesul pentru fenomenul literar în
general [i pentru critic\ în special (critica practicat\ [i în]eleas\ ca
politic\ cultural\). Teribilele probleme financiare ale revistelor lite-
rare trezite f\r\ sprijin, descoperirea, pasionant\, de c\tre cititorul
mediu (captivat alt\dat\ de lumea literar\) a atrac]iilor presei libere,
a c\r]ilor, a revistelor [i a emisiunilor TV f\r\ perdea au demoralizat
vechea lume literar\ [i au f\cut-o s\-[i caute alte refugii, alte preo-
cup\ri [i alte ]inte.
Nici m\car tinerii care ar fi trebuit s\-[i înceap\ impetuos o
carier\ literar\ (de vremuri noi) nu mai aveau cine [tie ce motiva]ie.
Ajutat de banii familiei sau de cei ai sponsorilor, oricine putea s\
publice orice. În vacarmul general, prea pu]ini erau auzi]i dintre cei
ce ar fi trebuit auzi]i [i doar trei-patru nume noi de prozatori [i cam
tot atâtea de poe]i au început s\ circule în mediile culturale.
Singura capabil\ s\ r\mân\ în aceste condi]ii în picioare era tot
falanga optzecist\. Înv\]a]i s\ lupte um\r la um\r [i s\ se sprijine la
nevoie, componen]ii ei (de[i de mult desp\r]i]i prin preocup\ri [i
prin evolu]ii individuale de optzecismul canonic) au [tiut s\ p\streze
aureola grupului [i puterea lui mediatic\. Mul]i conduc ast\zi reviste
literare [i edituri de succes, înv\]ând repede s\ ini]ieze campanii
literare de promovare [i boicotare.
Posesori ai unor cuno[tin]e teoretice de toat\ lauda (câ]iva fiind
ast\zi universitari [i critici literari cunoscu]i), ei au ridicat în jurul
textelor grupului o întreag\ arm\tur\ autoreferen]ial\ care se supra-
pune aceleia pe care textele înse[i o con]in. Acest soi de comentarii
la autocomentarii a între]inut g\l\gios dar eficace mitul genera]iei
postmoderniste, a timorat vocile minimalizatoare [i a amânat mo-
mentul firesc al închiderii capitolului experimentului optzecist.
Cea mai mare izbând\ a partizanilor lui a fost aceea de a legitima
existen]a unui postmodernism autohton (în plin na]ional-comunism ! ! !)
[i de a-l asocia numai ini]iativelor artistice ale grupului. În disputele
interminabile din jurul postmodernismului - termen, cum am v\zut,
controversat, insuficient conceptualizat (mai curând de neconcep-
tualizat) - s-au l\sat atra[i numero[i intelectuali din toate genera]iile.
Avizi de problematizare [i de nou, ace[tia nu mai avuseser\, de la
structuralismul anilor ’60, un subiect la fel de tentant. Cu sau f\r\
voie, [i cei mai riguro[i dintre ei, intrând în joc fie [i ca adversari ai
postmodernismului, au purtat discu]ia în termenii impu[i de cri-
ticautorii optzeci[ti, f\r\ s\ mai examineze juste]ea unor no]iuni
vehiculate de ace[tia.
178
Iluziile literaturii române
Între timp, [i în mediile universitare a prins jargonul optzeci[tilor,
deveni]i unicii no[tri postmoderni prin efortul teoretic constructiv al
membrilor grup\rii [i prin coinciden]a, în timp, a faptei lor cu voga
amintitului „curent” mondialist, creat, la rândul lui, ca orice „con-
struct”, ca orice „fic]iune necesar\”, prin efortul speculativ [i prin
autoritatea teoreticienilor lui.
Pe scurt iat\ ce cred despre postmodernism:
Datorit\ conota]iei lui pozitive care decurge din faptul c\ a fost
perceput ca o emana]ie a unei lumi libere [i civilizate “postmodernis-
mului” i s-a c\utat o întrupare româneasc\ ce trebuia s\ existe °i s\
poarte un nume.
În pofida angajamentului s\u ontologic, a componentei lui realiste,
autenticiste - care îl fac incompatibil cu un “postmodernism” al
relativiz\rii absolute [i al asum\rii conven]iei ca joc - optzecismului
în plin ceau[ism statutul de curent postmodernist.
Experimentul optzecist nu a fost îns\ un fenomen de respingere,
în spirit “postmodern”, a estetismului tiranic (ca manifestare a mo-
dernismului) ci chiar forma suprem\ [i ultim\ a estetismului.
Iar modific\rile de mentalitate artistice [i tr\s\turile specifice
sfîr[itului unei experiente au fost puse în leg\turâ cu fenomenele de
con[tiin]\ invocate de teoreticienii a[a-zisului postmodernism.
La rigoare, luînd în calcul teoria „formelor f\r\ fond” validat\ de
evolu]ia culturii române (obi[nuit\ s\ ard\ etapele) am fi putut ad-
mite existen]a unui postmodernism românesc venit „peste rînd”. {i
cu un oarecare efort de mistificare i-a[ fi putut accepta prezen]a
dac\ doctrina curentului nu s-ar afla într-un necontenit proces de
reelaborare [i dac\ tras din toate p\r]ile spre a putea acoperi aproape
orice manifestare contemporan\ a spiritului - conceptul nu [i-ar fi
pierdut coeren]a intern\ [i identitatea dac\ le-a avut vreodat\.
179
3.	Obsesii nobiliare
a)	Sugerarea bog\]iei. Înmul]irea artificial\
a curentelor, [colilor, direc]iilor, conceptelor
[i atitudinilor literare
Curente: Umanismul, Rena[terea, Barocul,
Preromantismul, Onirismul
E interesant de urm\rit felul cum a ap\rut [i cum s-a înst\pânit,
în anii ’70 [i ’80, ideea prezen]ei unui „umanism românesc” în }\rile
Române, la dou\ secole dup\ ce acest curent de gândire schimbase
fa]a Europei. Un scurt istoric al problemei este, cred, util.
Istoriografia anilor ’60 (ilustrat\ de Istoria literaturii române I,
editat\ de Academia R.P.R., precum [i de Literatura român\ veche de
Al. Piru) era reticent\ în privin]a chestiunii încheg\rii unei mentali-
t\]i renascentiste [i a unui curent umanist pe un teritoriu controlat
de o biseric\ sever\, închis\, de veacuri, într-o lume a dogmelor [i
deloc dispus\ la revizuiri [i deschideri. Erau înc\ în via]\ [i activi în
cercetare savan]i de [coal\ veche de talia lui Al. Rosetti ori P.P. Pa-
naitescu (ale c\ror nume se afl\ în caseta Istoriei Academiei). Ei nu
[i-ar fi putut permite evalu\ri exorbitante care s\-i împing\ în ridicol.
Mai mult, ai senza]ia, recitind paragrafele cu pricina (foarte pu-
]ine, de altfel), c\ folosirea conceptului de „umanism românesc” are,
la acea dat\, mai curând o justificare ideo-politic\ de sorginte leninist\
(teoria celor dou\ culturi) [i corespunde viziunii laicizante impuse
autorilor de c\tre oamenii din aparatul de partid. Trebuia, nu-i a[a,
s\ se g\seasc\ o contrapondere caracterului dominant religios al
literaturii române vechi, ceva ce ]ine de popor, eman\ de la el [i îi
serve[te interesele: „Cealalt\ tr\s\tur\ important\ este umanismul
românesc al cronicarilor, al lui Miron Costin, Milescu [i Cantemir.
Umanismul a r\s\rit la noi cu r\d\cini din p\mântul nostru. Ideea
principal\ a umani[tilor români este_unitatea de origine a poporului
român, înt\rit\ [i argumentat\ pe temeiul studiilor f\cute de boierii
boga]i (care-[i puteau îng\dui luxul studiilor în str\in\tate) în Polo-
nia, Italia [i la [coala patriarhiei din Constantinopol. Ideea s-a n\s-
cut, îns\, în ]ar\, ca urmare a leg\turilor de tot felul (comerciale,
politice etc.) dintre cele trei state române[ti [i prin lupta comun\
180
Iluziile literaturii române
împotriva turcilor” (s.n.) (Academia R.S.R., Istoria literaturii române,
I, ed. a II-a, Bucure[ti, 1970, p. 314).
În chip evident, termenul era, la acea dat\, înc\rcat semantic
dup\ voia ideologic\ a momentului [i avea neînsemnate atingeri cu
ceea ce spun dic]ionarele [i lucr\rile de specialitate c\ ar reprezenta
umanismul european. De altfel, la acest soi de extensie vor recurge,
mai târziu, cei mai mul]i din aceia care vor abuza de concept, f\-
cându-l apt s\ acopere [i cea mai neînsemnat\ propensiune inte-
lectual\ de la noi.
Bizar e c\ autorii Istoriei... Academiei, care au bunul-sim] s\ nu
exagereze nivelul cultural atins de }ara Româneasc\ [i Moldova, nu
amintesc de Nicolaus Olahus, care nu apare nici m\car la Indicele de
nume. Este de presupus c\ atmosfera politic\ schimbat\, interesul
în cre[tere, dup\ 1965, fa]\ de tot ce înseamn\ argument identitar,
ca [i intrarea [i reintrarea în circuit a unor studii de N. Iorga, {t.
Bezdechi, I.S. Firu [i Corneliu Albu, Emil Domocos, Maria Holban,
Octavian {chiau, G. Mih\il\ etc. s\ fi dat istoricilor literari ideea
asimil\rii lui Olahus [i, prin el, a proclam\rii unui Umanism [i a
unei Rena[teri române[ti.
Un imbold a dat tuturor Istoria... lui G. Iva[cu, oper\ care a fost
pl\mada tuturor gogo[ilor protocroniste din anii ’70 [i ’80 [i chiar
de mai târziu. Despre semnatarul ei, toat\ lumea [tia c\ nu poate
pretinde a avea anvergura unui ghid intelectual. De aceea, nu ne
r\mâne decât s\ deducem c\ alega]iile lui G. Iva[cu, personaj cu
rela]ii puternice în lumea politicii, corespundeau, pe de-o parte,
unui fond obscur de n\zuin]e reprimate vreme de peste dou\ decenii
[i, pe de alta, unei comenzi politice.
De acest concept complezent (umanismul), care sun\ bine [i vi-
breaz\ propagandistic, partidul a avut nevoie [i în aceast\ nou\
etap\ ideologic\. Trebuia g\sit\ o formul\ care, succedând repu-
diatului „realism socialist”, s\ defineasc\ cultura epocii Ceau[escu,
dându-i un sens în\l]\tor. Termenul ales tr\da abilit\]ile diver-
sioniste ale partidului: „Umanismului” îi po]i ata[a alte epitete con-
venabile [i adaptabile momentului politic (revolu]ionar, de tip nou,
militant, socialist, românesc) ; are o oarecare tradi]ie în câmpul doc-
trinar al stângii autohtone din faza ei idealist\ (îl folosesc Ralea [i
P\tr\[canu); asociat „omeniei române[ti” (alt\ nerozie înduio[\toare),
el poate defini un stil de gândire [i ac]iune politic\ în m\sur\ s\ dea
na[tere omului nou, revolu]iei umaniste [i „civiliza]iei spirituale
superioare”.
Date fiind obiceiurile p\mântului, ar fi fost imposibil s\ nu se
g\seasc\ „oameni de bine” care s\ nu caute acestui concept ceau[ist
o origine nobil\ [i s\ imagineze sau s\ sugereze, numai, existen]a
181
Eugen Negrici
unui traseu suitor, dialectic, de la Umanismul [i Rena[terea epocilor
vechi române[ti la Umanismul [i Rena[terea „epocii de aur”.
Pe scurt, numita epoc\ avea nevoie de un trecut legitimator [i, în
genere, de sentimentul consistent al unei continuit\]i. Iar istoria
literaturii (ca [i, în general, istoria ca disciplin\) trebuia ref\cut\ [i
acomodat\ fic]iunii unei evolu]ii ascendente care s\ justifice prezen-
tul comunist [i s\ îndestuleze setea de reprezentativitate a clanului
ceau[ist. Era aceasta o viziune finalist\ (de tip religios) care mode-
leaz\ [i remodeleaz\ trecutul dup\ nevoi. Ea nu era cu mult diferit\
de aceea ordonat\ de Stalin, dup\ 1934, [i care a generat studii
istorice, filme, c\r]i, opere muzicale cu pronun]at caracter glorifi-
cator, patriotic [i cu numeroase elemente exaltatoare.
Nici un scrupul intelectual sau logic nu poate fi invocat odat\ ce
s-a hot\rât suflarea în aur a trecutului. Autorit\]ile au la dispozi]ie o
list\ lung\ de intelectuali umani[ti maleabili, de istorici literari,
filologi, istorici gata s\ umple cu fantasme viziunea gânditorului
suprem în numele patriotismului [i, fire[te, al vizibilit\]ii personale.
(Cei în vârst\ spre a se mai sim]i în treab\ ori pentru a-i domoli pe
tineri; cei tineri spre a arde etapele). Lista aceasta a fost mereu una
deschis\: constatând la un moment dat c\ regimul este indestruc-
tibil, pân\ [i intelectualii veritabili au început s\ fie indiferen]i la ce
li se cere s\ spun\.
Mizeria noastr\ spiritual\, degradarea moral\, declasarea, pier-
derea sim]ului penibilului erau roadele unei dictaturi de durat\
care vizase - pe urmele lui Lenin - zdruncinarea temeliilor verita-
bilului profesionism, promovarea intelectualilor încolonabili [i imbe-
cilizarea treptat\ a na]iunii. Fiindc\ au r\mas în ]ar\ sau nu au
reu[it s\ o p\r\seasc\ la vreme, mul]i dintre oamenii de cultur\ ce
promiteau mult, î[i exersau acum inteligen]a în justificarea logic\ a
bazaconiilor ideologice ceau[iste, în legitimarea subtil\ a falsurilor
istorice, în explicarea derapajelor [i a zig-zagurilor conceptuale.
Am amintit, în aceast\ carte, de agonia spiritului critic [i de
instaurarea, în spa]iul cercet\rii, al criticii [i al istoriei literare, a
unui climat viciat de compromisuri [i partizanat politic, în care albul
putea deveni, într-o clipit\, negru [i în care cercet\torul (în sensul
larg al termenului) pierduse calitatea definitorie a omului de [tiin]\:
reticen]a. Ei bine, pe fondul acestei indiferen]e fa]\ de rigoare, s-a
putut avansa, f\r\ a primi imediat o ripost\ umilitoare, ideea fiin]\rii
unui Umanism românesc cu puternice r\d\cini, a unei str\lucitoare
Rena[teri [i a unui Baroc viabil. {i tot astfel s-a putut configura [i
impune doctrina cvasioficial\ a protocronismului.
Cei care (unii cu bune inten]ii) au promovat, [i, în mare m\sur\,
au impus înv\]\mântului na]ional, prin manuale, aceste idei au fost
182
Iluziile literaturii române
intelectuali de o excep]ional\ preg\tire filologic\, bine informa]i
(precum Mihai Berza, Alexandru Du]u, Virgil Cândea, Dan Zamfi-
rescu, Dan Horia Mazilu). Ei s-au trezit cantona]i politic [i pe aceea[i
baricad\ cu Al. T\nase, Mihai Dulea, Ion Jinga [i cu al]i culturnici
ceau[i[ti. Propor]ia în care fiecare dintre aceste personalit\]i s-a
sim]it încurajat\ de sus s\ cau]ioneze neverosimilul a fost diferit\.
Foarte pu]ini au p\rut s-o fac\ din proprie ini]iativ\, fiind realmente
convin[i de ceea ce afirm\. Mai degrab\ au fost victimele [i, în acela[i
timp, beneficiarii fenomenului de „fals\ con[tiin]\”, pe care îl întâl-
nim în toate epocile de teroare sau de opresiune.
Câteva lucruri îi apropie pe ace[ti distin[i intelectuali români.
Latura c\rtur\reasc\ a personalit\]ii lor este tr\s\tura izbitoare.
MIHAI BERZA (elev al lui G. Br\tianu, profesor universitar, director
al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” [i al Institutului de Studii
Sud-Est Europene) s-a ocupat de câteva personalit\]i ale literaturii
vechi (Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce), de leg\turile
culturale ale zonei sud-est europene cu restul continentului. Ca
„vechist”, s-a sim]it atras de valorile române[ti în „hain\ slavon\”,
insistând pe indiciile unei mentalit\]i colective.
AL. DU}U (cercet\tor [tiin]ific la Institutului de Studii Sud-Est
Europene, director la acela[i institut, profesor universitar, secretar
al Comitetului Na]ional de Literatur\ Comparat\) s-a str\duit, în
toate lucr\rile sale, s\ g\seasc\ literaturii române vechi un loc în
literatura universal\ [i s\ o asocieze marilor curente europene ca
„exemple roumain”. S-a angajat în demonstrarea propensiunii spiri-
tului românesc spre sintetiza umanist\ [i titlurile celor mai impor-
tante lucr\ri ale sale sunt, sub aceast\ inciden]\, revelatoare: Uma-
ni[tii români [i cultura europen\ (1974), Cultura român\ în civiliza]ia
european\ modern\ (1978), Humanisme, Baroque, Lumieres.
L’exemple roumain (1984).
VIRGIL CÂNDEA a urmat [i absolvit, dup\ r\zboi, toate facult\]ile
de profil umanist care i-ar fi putut preg\ti un destin de mare c\rtu-
rar: Dreptul, Filosofia, Filologia (sec]ia de studii clasice), Institutul
Teologic Universitar. Sec]ia de documentare a Bibliotecii Academiei
Române l-a avut [ef o vreme, iar la Institutul de Studii Sud-Est
Europene a lucrat ca cercet\tor principal. Lumea c\r]ilor îl va fascina
toat\ via]a: zeci de ani de investiga]ii fructuoase în biblioteci str\ine,
descoperiri de manuscrise [i c\r]i din patrimoniul na]ional înstr\i-
nat, semnal\ri de texte necunoscute etc. Preocupat de istoria culturii
vechi române[ti, o va a[eza în context sud-est european [i va dezvolta
o teorie a prepar\rii, prin „componenta bizantin\”, a unei recept\ri
specifice a umanismului occidental (Ra]iunea dominant\. Contribu]ii
la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979).
183
Eugen Negrici
Absolvent de teologie [i de filologie slav\, DAN ZAMFIRESCU a
dobândit o bun\ preg\tire filologic\, util\ explor\rii [i edit\rii textelor
vechi. Primele sale studii [i articole, contribu]iile la istoria literaturii
române vechi (cu deosebire Neagoe Basarab [i înv\]\turile c\tre fiul
s\u Teodosie, 1973) anun]au o însemnat\ carier\ de vechist. Cu un
debut întârziat din cauza originii sociale [i cu o psihologie de margi-
nalizat, Dan Zamfirescu a sim]it nevoia s\-[i pun\ sabia în serviciul
cuiva, al oricui, s\ ias\ în fa]\ cu orice pre], recuperând cu frenezie
jurnalistic\ anii pierdu]i. Când partidul a lansat, dup\ 1965, tema
propagandistic\ a redescoperirii trecutului [i a afirm\rii demnit\]ii
na]ionale, el [i-a asumat-o ca pe o cauz\ personal\, compensativ\,
c\utând tot timpul prilejuri de proclamare, în stilul s\u hiperbolic, a
contribu]iei române[ti originale, nepre]uite la istoria cultural\ a lumii.
Spre deosebire de al]i cercet\tori sedu[i de idee, dar înc\ [ov\i-
tori, pentru el este incontestabil\ existen]a unui curent „umanist
românesc”, c\ruia îi g\se[te, pe un ton peremptoriu, tr\s\turi supe-
rioare, grandoare [i surse directe în Rena[terea [i Barocul european.
Puse în leg\tur\ [i cu declararea, în func]ie de solicit\rile momen-
tului [i de nevoi, a genialit\]ii unor Paul Georgescu, Zaharia Stancu,
Paul Anghel, Nicolae Ceau[escu etc., astfel de proclama]ii fanteziste
au împins în ridicol chestiunea.
Cel care, dimpotriv\, sugerând rigoarea [i acribia document\rii, a
adunat de peste tot argumente în favoarea prezen]ei viguroase a unui
Umanism, a unei Rena[teri [i chiar a unui Baroc românesc a fost
universitarul DAN HORIA MAZILU. {i el face parte din categoria,
amintit\ mai sus, a litera]ilor c\rturari. Forma]ia de slavist i-a înlesnit
cercetarea circula]iei manuscriselor în slavon\ din spa]iul românesc,
precum [i rela]iile literaturii române medievale cu literaturile vecine.
Se observ\ imediat c\ exist\, în profilul intelectual al acestor
oameni d\rui]i cercet\rii literaturii noastre vechi, câteva tr\s\turi
comune care îi fac s\ uite c\ obiectul lor este istoria literaturii, a
unei literaturi în limba român\ (eventual), probate cu texte originale
(nu cu inten]ii sau simple traduceri). Ei sunt mai curând - sau sunt
înclina]i a fi - istorici ai ideilor, „culturali”, mentali[ti, bizantinologi,
slavi[ti, imagologi, evocatori de personaje, destine, cutume, tipologii
umane. În diverse grade, scriu [i gândesc în cod cultural, iar pro-
dusul literar propriu-zis (cu ponderea lui neînsemnat\) îi intere-
seaz\ doar în m\sura în care, „la pachet” cu altele, le servesc unei
demonstra]ii.
Anii în care to]i ace[ti oameni de carte au început s\ avanseze
astfel de teze au fost domina]i de sentimentul rena[terii con[tiin]ei
na]ionale, îndelung în\bu[ite de politica de sovietizare a României.
Se revenea obsedant la argumentele d\inuirii noastre istorice [i
184
Iluziile literaturii române
miturile identitare ie[eau din adormire. Cam tot ce se scria atunci
era colorat persuasiv [i în]elegi repede, revizitând peisajul, c\ foamea
de argumente nu se putea îndestula numai cu fapte din planul strict
artistic al medievalit\]ii noastre.
În cazul lui Dan Horia Mazilu - care este principalul sus]in\tor [i
cel mai consecvent reprezentant al tezelor cu pricina -, se poate
urm\ri felul cum i-au crescut, de la o carte la alta, încrederea în
valabilitatea teoriei [i curajul de a o sus]ine, de a o legitima [i de a o
extinde. Pu]inii cunosc\tori ai literaturii vechi care i-ar fi putut
modera elanul muriser\ sau erau de aceea[i parte a baricadei [i la
fel de înv\p\ia]i de ideea unui trecut respectabil.
Titlul lucr\rii sale de doctorat se referea la opera unui umanist
român (Udri[te N\sturel) în contextul rela]iilor culturale româno-slave.
Este vorba de traduc\torul câtorva texte (vie]i de sfin]i) din slavon\
în român\ [i a celebrei c\r]i medievale De imitatione Christi în slavon\
(era, de altfel, un conservator, ostil limbii române [i promotor al
resurec]iei limbii slavone). Termenul de umanist cu care îl gratuleaz\
autorul are în vedere ]inuta, rarisim\ în epoc\, de slovesnic „slujitor
devotat al c\r]ii” [i nu „reflec]ia umanist\” la care nu s-ar fi putut
încumeta un om al Bisericii R\s\ritului cu rela]ii ca [i inexistente în
lumea occidental\.
Activitatea de traduc\tor în slavon\, precum [i redactarea (nu
totdeauna sigur\) a câtorva versuri la stem\ în slavon\ (4), a 2-3
predoslovii [i a unor inscrip]ii nu îndrituiesc clasarea lui Udri[te
N\sturel între figurile paradigmatice ale umanismului european. {i
nici alc\tuirea, prin el [i prin al]i doi-trei c\rturari r\spândi]i de-a
lungul unui secol [i jum\tate, a unei mi[c\ri culturale ca parte
component\ a Rena[terii europene.
Peste numai câ]iva ani, în Literatura român\ în Epoca Rena[terii
(1984) nu ni se mai vorbe[te despre figuri de tip renascentist, despre
atitudini umaniste, gesturi de aspect sau de sorginte renascentist\,
ci pur [i simplu despre o literatur\ aflat\ în Epoca Rena[terii, parte
component\ a Rena[terii europene orientale. Ni se livreaz\, acum,
un veritabil „fenomen românesc”, ata[at „spa]iilor de omologare”
adecvate din „aria cultural\ bizantino-slav\”. Astfel, „Rena[terea Ro-
mâneasc\” ar fi, nici mai mult, nici mai pu]in decât o mi[care artistic\
[i de idei cu „]eluri specifice” [i „func]iile exercitate”, care debuteaz\
cu Înv\]\turile lui Neagoe Basarab (cu autor incert!) [i se încheie cu
„tratatul” (!) Despre generozitate, de fapt câteva pagini dintr-o prefa]\
la un Triod Penticostar din 1649, atribuit lui N\sturel. Adic\ aproape
un secol [i jum\tate de produc]ii culturale pu]ine, de manuscrise
dezmembrate, de copii, transcrieri în slavon\, declarate „fond gene-
ros de cultur\ umanist\” din care se storc, în beneficiul teoriei,
185
Eugen Negrici
semnifica]ii înlesnitoare, mici urme de originalitate, atitudini
selective, deduc]ii intermediate de fapte nesigure...
De notat c\ într-un articol din 1969 (România Literar\, nr. 11),
Virgil Cândea, inspiratorul lui D.H. Mazilu, îl a[eza, reticent, pe
Udri[te N\sturel la începuturile umanismului românesc. Pentru Ma-
zilu, cele câteva informa]ii despre asem\narea dintre latin\ [i român\
[i citarea într-un loc a câtorva gânditori apar]inând Antichit\]ii p\-
gâne, al\turi de obi[nuitele trimiteri la Sf. Scriptur\ sunt, totu[i,
suficiente pentru a-l face s\ anun]e ritos „descoperirea Antichit\]ii”
[i „reîntoarcerea culturii române la Europa latin\, spa]iul unde s-a
n\scut [i c\ruia i-a apar]inut totdeauna”.
{i pentru c\ am declarat [i omologat un Umanism românesc [i o
Epoc\ a Rena[terii - component\ a Rena[terii europene, ce ne-ar
putea opri s\ avem [i un Baroc? Nu este, oare, acesta rezultatul
unei crize a valorilor umaniste, valori care ne-am decis, nu-i a[a, c\
exist\ ?
De remarcat c\ [i în privin]a acestei noi anexiuni a fost vorba, în
prima faz\, de o pozi]ionare mai prudent\. Prima lui carte despre
baroc (Barocul în literatura român\ din secolul al XVII-lea, 1976) avea
un titlu din care se putea deduce prezen]a unor elemente de stilistic\
baroc\ prelinse din izvoarele folosite de scriitorii români în cine [tie
ce împrejur\ri specifice, împrejur\ri care, de altfel, ar fi fost în
m\sur\ s\ activeze accidental un model mental in potentia. La înce-
putul anilor ’70, se ivise, la noi, o adev\rat\ mod\ a barocului [i cine
consult\ lista apari]iilor editoriale [i revistele din epoc\ se l\mu-
re[te ce poate na[te privilegierea unei grile de lectur\.
Într-o carte ap\rut\ în 1971, Antim. Logos [i personalitate, am
folosit eu însumi termenul care exercita atunci o atât de mare atrac]ie
- îns\ în combina]ii sintactice atenuante (efecte de baroc, superfe-
ta]ie formal\ de tip baroc etc.). Nu voiam s\ spun mai mult decât c\
euforia noviciatului artistic îl împingea pe mitropolit s\ exerseze în
exces orice nou efect stilistic descoperit de el pe parcursul redact\rii
didahiilor.
Prinzând acest trend barochizant, cartea lui Dan Horia Mazilu
vorbea de-a dreptul despre o sincronizare cu fenomenul european
prin viziune, idei, motive, forme [i procedee compozi]ionale. O a
doua edi]ie a ei, cea din 1996, va primi f\r\ ezitare un titlu cu mult
mai precis: Literatura român\ baroc\ în context european. A[adar,
exist\ o literatur\ român\ baroc\ [i ea se dezvolt\ într-un context
european. Faza micilor îndoieli asumate [i a taton\rilor trecuse, iar
lumea literar\, obi[nuit\ acum cu termenul „baroc”, folosit frecvent
în sens de forma mentis, nu p\rea s\ mai fie dispus\ s\ reac]ioneze
critic în fa]a unei chestiuni inactuale.
186
Iluziile literaturii române
Singurul istoric literar care, în spirit lovinescian, a înfruntat
provocarea, reluând discu]ia de la cap\t, a fost Nicolae Manolescu
în Istoria critic\ a literaturii române (Editura Minerva, 1990). Pentru
a r\spunde la întrebarea dac\ „a existat un baroc românesc?”,
criticul trece rapid în revist\ toate lu\rile de pozi]ie în chestiune:
un articol de Al. Elian din 1967, ale c\rui teze au fost preluate [i
socotite definitive de G. Iva[cu în patetica sa Istorie... din 1969, în
fine, studiul lui D.H. Mazilu, care adun\ toate ecourile posibile,
pentru a impune ideea.
Invocarea prezen]ei misionarilor italieni în }\rile române [i a Unirii
cu Roma este un argument neînsemnat, întrucât - cum observa G.
C\linescu - urm\rile „cu miez” pentru literatur\ a unor asemenea
contacte au nevoie de ceva timp ca s\ se vad\. În Italia îns\[i, barocul
nu avea, în acel moment, for]a [i consisten]a din ]\rile iberice (v.
Edgar Papu), iar secolul al XVIII-lea are mai curând „o puternic\
întip\rire de clasicism decadent” (G. C\linescu).
Cât prive[te oamenii de cultur\ ai secolului al XVII-lea românesc,
ei sunt, de fapt, foarte departe de spiritul apusean. Împrejurarea c\
Miron Costin a primit educa]ia nobilimii polone care ar fi fost în
contact cu literatura baroc\ din Apus nu are nici o relevan]\. Croni-
carul (dup\ cum observase demult Iorga) tr\ise nu la Var[ovia, ci la
Bar, adic\ într-un târg din înapoiata Podolie.
Nu rezist\ nici argumentele ce ]in de stilul [i viziunea poemului
Via]a lumii de Miron Costin, unde D.H. Mazilu descoper\ semnele
angoasei baroce [i ale în]elegerii mecanismului de corsi e ricorsi care
ar guverna lumea. Nu exist\, în realitate, nici o angoas\ [i nici de o
natur\ individual\ a sentimentului mor]ii nu poate fi vorba. Dup\
cum au demonstrat atâ]ia, absolut toate motivele poemului provin
din Eclesiast, din literatura religioas\ medieval\ [i din vechii poe]i
latini, iar spiritul lui este unul eminamente cre[tin, f\r\ vreun accent
individualist. Nu e de g\sit altceva în poem decât o lung\ lamenta]ie
pe tema universalit\]ii mor]ii, cu o concluzie firesc cre[tin\, aceea
c\ singura consolare a omului este de a ajunge, fericit, în ceruri.
Despre cel de-al doilea text luat în calcul pentru demostrarea
prezen]ei spiritului baroc (Psaltirea în versuri de Dosoftei) se va
exprima [i Edgar Papu, care nu se d\ în l\turi s\ sus]in\ c\ mitro-
politul „este primul care f\ure[te o sintez\ original\ dintre un feno-
men str\in, în spe]\ barocul, [i spiritul liricii populare” (Din clasicii
no[tri, Editura Eminescu, 1977, p. 294). Probele, îns\, sunt ridicole
[i tr\deaz\ o cunoa[tere aproximativ\ a specificit\]ii literaturii noas-
tre vechi. Un contrast baroc între „tenebre” [i „str\lucire” i se pare a
fi dezv\luit în dou\ versuri din psalmul al XVII-lea („Lumina scri-
pea[te supt svinte-]i picioare / Cu negur\ groas\ de grea str\lucoare”).
187
Eugen Negrici
Mai mult, Dosoftei (care este, în fond, ad\ug\m noi, un traduc\tor [i
un versificator care înfrunt\ „tenebrele” limbii române [i neputin]ele
prozodice) ar exersa, dup\ E. Papu, în textele sale, acele faimoase
meraviglia recomandate de Giambattista Marino pentru provocarea
uimirii cititorilor.
Nicoale Manolescu prime[te, pe bun\ dreptate, cu ironie astfel de
afirma]ii riscante în leg\tur\ cu un deschiz\tor de drumuri poetice
care, luptându-se cu buruienile limbii, nu are vreme s\ se lase sfâ[iat
de spiritul tragic al barocului [i s\ r\spândeasc\ în jur uimitoare
artificii poetice pentru cei câ]iva cunosc\tori de slov\ existen]i.
S\ mai ad\ug\m [i noi câteva observa]ii. Studiul lui Dan Horia
Mazilu - care pretinde a fi o cercetare comparatist\ de stabilire a
raporturilor barocului literar românesc (deja adjudecat) cu barocul
european - face caz de un „gen literar” bine reprezentat la noi, care ar
fi specific baroc [i pe care îl nume[te, preten]ios, emblemata. Este
vorba de specia binecunoscut\ a epigrafului (numit\ uneori [i „medi-
ta]ie la stem\”) [i care reprezint\ o cale de omagiere a sponsorului
prin glorificarea blazonului acestuia.
Dintre pu]inele, bietele noastre bâiguiri poetice[ti, c\rora, misti-
ficându-ne pios, le d\m statut de crea]ie artistic\, „medita]ia la
stem\” e cea mai bine ilustrat\. Ca specie, a fost încercat\ de o
mul]ime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al
XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastic\.
Fecunditatea ei (ca specie) este aparent\ - chiar fals\, dac\ ne gândim
în ce condi]ii ap\reau c\r]ile în acele secole de rare [i scumpe edit\ri.
Rândurile îndatoritoare adresate proteguitorului sau mecenatului
(întruni]i la noi, de cele mai multe ori, în persoana domnitorului) au
fost echivalate cu un topos european numai pentru c\ gestul scrierii
lor, care ]ine de bun\cuviin]a unui editor, se repeta - cum era [i
firesc - mai peste tot în Europa, ca [i în întreaga lume civilizat\.
Stihuri inaugurale au fost scrise la început în slavon\, când c\r]ile
erau editate în slavon\ (vezi Udri[te N\sturel) [i mai apoi în român\.
Autorii nu s-au str\duit s\ modifice schema compozi]ional\ [i s\
primeneasc\ mijloacele stilistice (eventual cu câte o „meraviglia” !).
Ele au r\mas acelea[i decenii la rând [i de la un secol la altul: lumi-
narea etimologic\ a numelui ]\rii, decodarea simbolului heraldic al
stemei sau al blazonului mitropolitan, provocarea unor analogii suge-
rând autoritatea [i for]a, specularea unor elemente figurative, îm-
pinse hiperbolic spre o apoteoz\ încununat\ cu ur\ri de tr\inicie [i
rug\ciuni înt\ritoare. Stereotipia [i repetabilitatea sunt dominante.
Este de neîn]eles cum epigraful, adic\ actul elogierii indirecte a
celui care catadicsea s\ protejeze un autor, s\ autorizeze o tip\rire [i
s\ o finan]eze, poate fi socotit un produs al mentalit\]ii baroce.
188
Iluziile literaturii române
Rezultat\, aceasta, dintr-o criz\ a valorilor umaniste. Ne vine greu s\
nu întreb\m: care valori, care umanism, care criz\? Cu tot respectul
pe care îl am pentru [tiin]a de carte [i anvergura intelectual\ a
sus]in\torilor fiin]\rii unui Umanism, a unei Rena[teri [i a unui
Baroc la noi (adic\ într-un spa]iu de cugetare religios ortodox, cu
minime [i irelevante manifest\ri laice), teza lor mi se pare fals\, dac\
nu aberant\, inconsistent\ [i de nesus]inut.
Cu toate acestea, ea a avut partizani - [i nu putini - întrucât nu
sunt numero[i cei capabili s\ priveasc\ spre trecutul cultural al
propriului popor sine studio ori care pot s\ admit\ c\ mai avem ce
înf\ptui, [i nu în trecut, ci în viitor. Flata]i de ideea de-a sluji unei
culturi cu un trecut respectabil, mul]i dintre intelectualii no[tri au
încetat s\-[i exercite facultatea critic\. Foarte repede, autorii de
manuale [colare au cedat tenta]iei de a avea capitole cu titluri
impozante. Manualul de Limba [i literatura român\. Clasa a IX-a din
1966 (ap\rut într-un climat de efervescen]\ patriotic\ excitat\ propa-
gandistic) titreaz\ la pagina 213: „Alte lucr\ri în limba de cancelarie
a timpului. Începuturile umanismului pe p\mânt românesc”. „Uma-
nismul” este ilustrat de c\l\toritul transilvan Nicolaus Olahus, filozof,
istoric [i poet, care vorbe[te de originea roman\ a valahilor [i moldo-
venilor [i cere reorganizarea înv\]\mântului în spirit laic, umanist.
„Umanismul” „începe s\ p\trund\ [i în Moldova, unde în timpul
domniei lui Despot-vod\ se deschid [coli (!) în limba latin\”. Este
limpede c\, pentru autorii manualului (Maria Fanache, Emil Giurgiu),
umanismul reprezint\ un concept expandabil, o no]iune eteroclit\
care poate include orice reprezint\ un pas înainte spre progres.
Peste un deceniu, manualul de clasa a IX-a î[i asum\ nu doar un
umanism perfect conturat, ci [i, ca parte a acestuia, o „Rena[tere
româneasc\” str\lucitoare. Elaborat în 1977 [i revizuit în 1980,
manualul coordonat de Constantin Otobâcu ([i redactat de Vladimir
Gheorghiu, Nicolae Manolescu, Nicolae I. Nicolae [i Constantin Oto-
bâcu) are deja un ton triumf\tor în revelarea amplorii Rena[terii
române[ti. {i din nou ai senza]ia c\ autorii în]eleg altceva prin Re-
na[tere [i prin Umanism decât teoreticienii europeni ai acestor feno-
mene culturale.
Din felul cum e redactat\, pentru uzul elevilor, defini]ia Rena[-
terii, r\zbat ecouri ale limbajului de lemn al epocii - al epocii de
„Rena[tere na]ional\” -, o epoc\ în care „se promova” o concep]ie
nou\ [i „se milita” pentru umanismul socialist: „Rena[terea a promo-
vat o concep]ie social\ [i filozofic\ umanist\, adic\ a pus în centrul
preocup\rilor omul, ideea încrederii în valoarea [i în posibilit\]ile lui
de perfec]ionare, a militat pentru egalitatea în drepturi a oamenilor.
Din aceast\ cauz\ s-a vorbit despre Rena[tere ca despre un curent
189
Eugen Negrici
umanist”. Suntem în plin ceau[ism, în mijlocul campaniei de f\urire a
„omului nou” [i de celebrare a „omeniei” române[ti. No]iunea e, de
altfel, prezent\ [i în versurile lui Nicolae Ceau[escu de pe prima
pagin\ a variantei de manual din 1985: „S\ strig\m cu to]ii iar\, / Cei
ce vor r\zboi s\ piar\, / S\ fie flori pe câmpie / {i-o lume de omenie!”.
Pe de alt\ parte, Umanismul [i Rena[terea - care se plasau într-un
spa]iu laic [i puneau la centru omul „pentru a afirma facult\]ile sale
autonome de creator” - puteau fi evocate cu satisfac]ie de culturnicii
no[tri, care, în vremea minirevolu]iei culturale [i a reîndoctrin\rii
ideologice de dup\ 1971 „promovau” o politic\ militant ateist\.
Neavând pe ce conta în argumenta]ie, autorii manualului recurg
la ceea ce recurg [i c\rturarii „vechi[ti” : defazeaz\ (cu dou\ secole
mai târziu) pe scara timpului, momentul Rena[terii, exagereaz\ f\r\
limite nivelul cultural al }\rilor române [i contactele cu civiliza]ia
apusean\, fac din actul în sine al tip\ririi unor c\r]i [i din fire[tile
ctitorii - m\re]e acte culturale tipice Rena[terii [i mai ales avanseaz\
teoria (bun\ la toate) a unui „umanism românesc” care cuprinde „[i
însu[iri caracteristice, cum ar fi elogiul luptei }\rilor române împo-
triva expansionismului otoman”. O inep]ie, aceasta din urm\, greu de
dep\[it, dar pe care continu\ s\ o cultive manualele [i dup\ 1989.
Ca semn al faptului c\ a intrat în con[tiin]a public\, manualul
ap\rut într-un climat de deplin\ libertate - [i la [ase ani de la
Revolu]ie - va oferi elevilor acela[i tip de „ra]ionament” [i exact
acelea[i fraze din manualele prerevolu]ionare. Lipse[te doar poe-
zioara Cârmaciului de pe prima pagin\.
Obsesia europenismului literaturii române vechi str\bate [i pagi-
nile cursurilor universitare [i ale sintezelor (ap\rute dup\ Revolu]ie)
adresate unui public mai cultivat. Peste cinci sute de pagini, practic
întregul prim volum al c\r]ii profesorului universitar Dan Horia
Mazilu, Recitind literatura român\ veche (Editura Universit\]ii Bucu-
re[ti, 1994) sunt dedicate „mi[c\rii renascentiste din }\rile Române”
[i mai cu seam\ „impactului baroc” (!). A[adar, o mi[care, adic\ un
fenomen de mas\ [i un impact, adic\ o ciocnire violent\, apt\ s\
schimbe formele reliefului.
De ast\ dat\, tema atât de plin\ de capcane a existen]ei unei
Rena[teri, a unui Umanism [i a unui Baroc în literatura român\
veche nu mai suscit\ nici o propozi]ie deliberativ\. Totul pare adju-
decat demult, a[ezat firesc în câteva rame istorice unanim acceptate.
Tonul sf\tos, formularea degajat\, detensionat\, pierdut\ în paran-
teze, cârjele verbale folosite ici-colo spre îmb\rb\tare [i autosu-
gestionare, tipul colocvial de adresare ne evoc\ o poveste spus\ [i
respus\, la r\stimpuri, despre lucruri arhicunoscute [i despre ade-
v\ruri de la sine în]elese.
190
Iluziile literaturii române
Pentru c\ i-am citit studiile, nu cred c\ acest specialist de înalt\
competen]\ nu realizeaz\ situa]ia: s\ ai sub ochi un num\r atât de
mic de manuscrise [i tip\rituri demne de a fi luate în seam\ (câteva
texte istoriografice f\r\ circula]ie în epoc\, câteva prefe]e, f\r\ mare
relevan]\ ideatic\, ale unor tomuri biserice[ti, câteva c\r]i populare
traduse sau adaptate [i patru-cinci „opere” c\rora le po]i atribui, la
rigoare, [i o inten]ie literar\) [i s\ vorbe[ti, totu[i, cu însufle]ire, pe
sute de pagini, despre „impactul baroc”, despre „mentalit\]i, sensibi-
lit\]i [i gusturi literare baroce” [i chiar s\ vezi limpede drumul c\tre
o poetic\ baroc\. Orice semnalare a unei c\l\torii spre [i dinspre
Occident, orice minuscul\ referin]\ la stima vreunui domnitor pentru
pagina scris\, orice [tire despre inten]ia cuiva de a traduce un text
apusean se transform\ în argument uimitor.
Nicolae lorga - cu erudi]ia lui de[\n]at\ [i umilitoare [i nara-
tivitatea lui destr\mat\ în paranteze interminabile - este nu numai
modelul stilistic al autorului, ci [i modelul mental al tipului s\u de
argumenta]ie. Într-o m\sur\ cople[itoare, informa]ia este extras\ chiar
din Iorga. Cititorul se las\ intimidat de erudi]ia inutil\, livrat\ lent ori
v\rsat\ în vrac, [i, purtat de ron-ron-ul pove[tii, abdic\ - uitând,
adic\, s\ mai verifice acurate]ea argumentelor. Epatat de câteva titluri
colosale, care nu au decât o vag\ leg\tur\ cu ce urmeaz\, dar care
fixeaz\ mnemonic [i sugestioneaz\, el renun]\ s\ mai interogheze.
PREROMANTISMUL
În studiul de fa]\ mi-am exprimat îndoiala în privin]a îndrept\]irii
pe care o au istoricii literari de a delimita un romantism românesc
într-o epoc\ în care prevalau str\dania facerii [i acoperirea grabnic\
a terenului viran al literaturii române cu tot ce era la îndemân\. Cu
atât mai greu, s-ar zice, ar fi trebuit s\ m\ las convins de existen]a
unui curent preromantic (de altfel, pentru termenul „preromantisme”,
Laffont-Bompiani retrimite la romantisme).
În terminologia literar\ francez\, conceptul a ap\rut relativ târziu
[i a devenit opera]ional prin contribu]ia lui Paul van Thiegem (Le
Preromantisme, I-III, 1924-1947). Dictionarul Academiei Române
(P/R) îl citeaz\ pe van Tieghem, care în]elege prin preromantism
„ansamblul st\rilor de spirit sau de sensibilitate, al tendin]elor,
sentimentelor, ideilor, operelor care, la sfâr[itul perioadei clasice,
con]in tr\s\turi ce anun]\ romantismul secolului al XIX-lea”. Unii
istorici literari îl consider\ curent de sine st\t\tor, desprins din
clasicismul muribund, iar al]ii vorbesc despre preromantism ca
despre o faz\ de tranzi]ie între clasicism [i romantism, curente care
se opun în toate privin]ele.
191
Eugen Negrici
În ambele accep]ii, îns\, nu lipse[te raportarea la clasicism (ca
termen necesar delimit\rii), la un clasicism ce se g\sea în situa]ia de
a fi zdruncinat prin interesul - în cre[tere, spre sfâr[itul secolului al
XVIII-lea - pentru sentimente, st\ri suflete[ti genuine, predispozi]ii
melancolice, pitoresc, decoruri naturale (ca refugiu) etc. Apari]ia lui
târzie în Fran]a (Chenier, Rousseau, Volney, Chateaubriand) se [i
pune pe seama „disciplinelor clasice”, care s-au men]inut acolo mult
mai mult decât oriunde altundeva [i care au f\cut ca romantismul
însu[i s\ apar\ sensibil mai târziu decât cel din Anglia [i Germania
(v. Dictionnaire universel des Lettres). Numai pentru c\ au avut un
clasicism autoritar, bine conturat [i longeviv [i un ideal spiritual
tutelat de ra]iune, literatura german\, cea englez\ [i, într-un sfâr[it,
cea francez\ pot invoca prezen]a unei propensiuni anticlasice - c\reia
s\ i se poat\ da, eventual, un statut de curent sau de etap\ de tran-
zi]ie. Eventual, întrucât preromantismul - cum se [tie - nu e auto-
nom sub raport estetic [i nu poate fi disociat decât abuziv de ro-
mantism. El se define[te, mai degrab\, prin câteva ipostaze [i atitu-
dini recurente, prin predispozi]ii [i prefigur\ri stilistice romantice (de
tip soft). Cei ce i-au hot\rât, cu destule [i vizibile rezerve, statutul de
curent s-au ferit s\ insiste asupra esteticii explicite a acestuia. Dac\
termenul a intrat în repertoriul istoriilor literare [i, într-o anume
privin]\, s-a impus, este pentru c\ nici unei literaturi na]ionale nu-i
stric\ un curent în plus, pe o panoplie, care s\ sugereze diversitatea.
De astfel de argumente (din specia celor care deriv\ din complexul
respectabilit\]ii) au fost înseta]i [i litera]ii no[tri. Numai c\ ei nu pot
invoca nici fiin]area unui clasicism cu un prestigiu despotic [i nici
nu sunt prea îndrept\]i]i s\-[i adjudece un romantism de sine st\t\-
tor. De altminteri, cam acelea[i pu]ine texte care ar ilustra roman-
tismul lui Heliade-R\dulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac,
Vasile Cârlova sunt chemate în sprijinul tezei preromantice. {i, tot
astfel, poeziile lui Alecu V\c\rescu, Iancu V\c\rescu, Costache Co-
nachi, Gh. Asachi - ce par modelate de clasicism - sunt citate adesea
ca purt\toare de infiltra]ii preromantice.
Aceast\ inconsecven]\ a interpre]ilor începuturilor fenomenului
literar românesc ne arat\ cât de inventiv te poate face s\r\cia
mo[tenirii. Sub aceast\ inciden]\, s-ar putea spune c\ Dic]ionarul de
termeni literari, editat sub coordonarea lui Mircea Anghelescu la
Garamond, în 1995, ne pune la dispozi]ie o defini]ie oarecum diferit\
[i nou\ a preromantismului, de care putem profita.
Mircea Anghelescu, autorul celei mai importante c\r]i dedicate,
la noi, curentului (Preromantismul românesc, Editura Minerva, 1971),
ne informeaz\ c\, în studiile de specialitate str\ine, preromantismul
este socotit, în ultimul timp, drept „expresia tensiunii existente în
192
Iluziile literaturii române
autori, care nu g\sesc, înc\, modalitatea de a o v\rsa într-o oper\
menit\ s\-i reprezinte”. Operele lor sunt, tocmai din acest motiv,
imperfecte, prea lungi, dezlânate, „insuficient de con[tiente în c\u-
t\rile de sine, ca [i de posibilit\]i”. Preromantismul ar fi, astfel, „nu
un romantism insuficent, ci un romantism care înc\ se caut\, o
form\ care înc\-[i caut\ fondul, ceea ce ar explica [i lipsa marilor
opere preromantice”.
Acest unghi de abordare mi se pare plauzibil [i cum nu se poate
mai potrivit literaturii noastre care, fiind la începuturile ei, d\ -
oricum [i în orice text - senza]ia c\ut\rii, tensionate, de sine. O
literatur\ care, pân\ la Eminescu, num\r\ destui autori care dibuie
dup\ o form\ apt\ s\-i reprezinte. Astfel privite lucrurile, ar fi poate
mai corect s\ nu decret\m existen]a, pân\ la marele poet, a unei
prime etape a romantismului, ci s\ vorbim de un preromantism
românesc de durat\. {i asta în cazul în care ne-am hot\rât s\ avem,
totu[i, un curent de prestigiu european, m\car unul într-un secol.
ONIRISMUL
Extravagant\ mi se pare [i preten]ia lui Dumitru }epeneag [i a
unor istorici literari persuada]i de acesta de a promova ideea fiin]\rii
unui curent „onirist” în România socialist\ (oricât de permisiv\ ar fi
fost politica ei cultural\ de dup\ 1964).
C\r]ii din 1997, în care a adunat texte teoretice strecurate, în
revistele epocii, de c\tre membrii grupului oniricilor, Corin Braga îi
pune un titlu pe cât de impun\tor, pe atât de derutant pentru cititorii
tineri de ast\zi: Momentul oniric. Un titlu care sugereaz\ o activitate
prodigioas\, succese r\sun\toare, adeziuni entuziaste, o vizibilitate
notabil\. Din p\cate, nu a fost a[a sau nu a fost s\ fie. Mi-a[ fi dorit
s\ putem confirma, ast\zi, existen]a unui curent oniric, c\ci el ar fi
reprezentat, înainte de orice altceva, o veritabil\ dovad\ a transfor-
m\rii funciare a socialismului românesc.
A fost vorba, la început, de o formul\ de crea]ie, de o modalitate
de producere a literaturii care împrumut\ mecanismele visului. Au
teoretizat-o LEONID DIMOV [i DUMITRU }EPENEAG [i au comu-
nicat-o câtorva prieteni agapio]i. Au lipsit, fire[te, manifestele zgomo-
toase [i declara]iile teribile de „desp\r]ire” în spiritul avangardei
sau al neoavangardei de la care considerau c\ se revendic\. {i apoi,
desp\r]ire de ce? - de realismul socialist care, practic, nu fusese
îngropat [i nu a fost niciodat\ dezavuat oficial de partid ?
Sprijini]i, pe moment, de Miron Radu Paraschivescu (aflat în etapa
sp\l\rii p\catelor tinere]ii) [i urma]i de înc\ nedebuta]ii Virgil
Mazilescu, Vintil\ Iv\nceanu, Iulian Neac[u, teoreticienii metodei
193
Eugen Negrici
anun]\, în 1965, în cadrul cenaclului Luceaf\rul (infiltrat de
informatori, ca toate cenaclurile), constituirea grupului oniric. Eroare
tactic\, întrucât constituirea unui grup e menit\ s\ trezeasc\, în
orice regim totalitar, vigilen]a autorit\]ilor (care prefer\ „rezolvarea”
individual\ a dolean]elor).
Între timp, lui Dimov [i lui }epeneag li se public\, spre a fi
„lini[ti]i”, primele volume, iar celorlal]i oniri[ti, respin[i pân\ atunci,
li se face favoarea s\ debuteze în Povestea vorbei (suplimentul revis-
tei Ramuri, redactat de M. R. Paraschivescu). Profitând de liberali-
zarea regimului, grupul se manifest\ din ce în ce mai curajos (fire[te,
la [edin]ele Uniunii Scriitorilor) [i, pe fondul entuziasmului provocat
de relaxarea din 1968, prime[te noi aderen]i, mai mult sau mai pu]in
convin[i de cauza estetic\ pus\ în joc: Virgil T\nase, Sorin Titel,
Emil Brumaru, Daniel Turcea, Florin Gabrea. Sunt am\gi]i, o vreme,
cu promisiuni de înfiin]are de reviste, li se organizeaz\ mese rotunde.
Apoi, brusc, jocul de-a toleran]a ia sfâr[it: cuvântul „onirism”
este interzis, criticii de serviciu le desfiin]eaz\, cu argumente din
anii ’50, demersul teoretic, li se interzice, într-un sfâr[it, s\ publice
[i sunt denigra]i prin zvonuri fabricate de sec]ia de legende a Secu-
rit\]ii. Vintil\ Iv\nceanu, Virgil T\nase emigreaz\, lui Dumitru }epe-
neag i se retrage cet\]enia (dup\ ce îl critic\ pe Ceau[escu în Le
Monde), c\r]ile lor dispar din libr\rii [i, cum se întâmpl\ la noi, [i
din con[tiin]a publicului cititor.
Ceilal]i fo[ti „onirici” î[i caut\ drumul pe cont propriu [i practic\
o literatur\ ce nu are leg\tur\ cu estetica oniric\, pe care, de altfel,
numai poezia lui Leonid Dimov ar fi fost îndrituit\ s\ o reprezinte.
Poemele lui Virgil Mazilescu [i cele ale lui Leonid Dimov sunt, de
pild\, rezultatul unor moduri diferite de producere, iar prozele exce-
lente ale lui Sorin Titel [i Dumitru }epeneag nu dau corp literar
teoriei onirice decât fragmentar (}epeneag, în Frig), reperabile fiind
doar notele de discurs autoreflexiv.
A[a stând lucrurile, „activitatea” oniri[tilor neavând anvergura
unui curent literar [i nici o minim\ coeren]\ care s\ decurg\ din
n\zuin]a membrilor de a respecta o doctrin\, ar putea fi socotit\, mai
curând, una din spe]a ereziilor politice: sub faldul idealului estetic,
câ]iva tineri ai anilor ’60, interpretând fantasmatic semnele libera-
liz\rii, au vrut s\ for]eze ritmul acesteia, impus [i controlat strict de
partid. Aceast\ ]â[nire anarhic\ - salt în gol f\r\ para[ut\ - este
demn\ de toat\ admira]ia noastr\.
Cât prive[te doctrina oniricilor - ea rezum\ [i generalizeaz\, pur
[i simplu, poietica extraordinarului poet Dimov, din care se [i inspir\.
Este vorba, în esen]\, s\ produci visul, nu s\-l reproduci, punct de
vedere care îi separ\ pe „oniricii” no[tri, propriu-zis pe Dimov, de
194
Iluziile literaturii române
suprareali[ti, de romantici, de naturali[ti, de prozatorii care recurg
la lan]ul cauzalit\]ii [i de liricii care prelucreaz\ materia mundi spre
a-i da un sens. Am definit acest model de producere în Sistematica
poeziei (1988), unde l-am numit metamorfozare deductiv\, ilus-
trându-l cu fragmente [i cu texte pu]in cunoscute din Nichita St\-
nescu, Nichita Danilov, Ileana M\l\ncioiu, Mircea Ciobanu.
Acest „fabulos voluntar” este condi]ionat de capacitatea unui poet
de a împinge, din aproape în aproape, deductiv, cu închipuirea,
primele reprezent\ri favorizate de preluarea unui unghi nou, diferit
de cel obi[nuit. De[i pare multora o delira]ie, poezia de acest fel e
guvernat\ de o surprinz\toare ordine intern\, de sistem închis. E o
coeren]\ care duce, de regul\, la viziuni cu caracter narativ (la
întâmpl\ri [i evenimente stranii), dar [i descriptiv (obiecte bizare,
locuri cu reverbera]ii întunecate).
Este exact ce se întâmpl\ în textele lui Leonid Dimov, de departe cel
mai important poet din aceast\ specie de autori de viziuni, specie care
a mai fost ilustrat\ [i de c\tre al]i scriitori români, neintegra]i „grup\rii
onirice” în discu]ie. Nu po]i, cu alte cuvinte, s\ transformi în nucleu al
unei doctrine de grup un mod de produc]ie cunoscut [i ilustrat (în
diverse grade) de câ]iva poe]i - str\ini [i români, mai vechi sau mai noi.
Cu toate acestea, obsesia lui Dumitru }epeneag de a promova
ideea existen]ei, în comunism, a unui curent oniric [i de a-i spori
importan]a nu are cum s\ nu emo]ioneze, întrucât vorbe[te despre
aspira]ia noastr\ la normalitate. Îns\[i dorin]a de a crea în spirit
oniric are un tâlc. Cutezan]a de a alc\tui, prin combina]ii libere, [i a
impune un inexistent, un imperiu al libert\]ii neorganizate [i necolec-
tivizate, tr\deaz\ râvna libert\]ii absolute. {i, legat\ de ea, n\zuin]a
omului de a-[i onora dimensiunea uman\ a crea]iei [i de a se dezlega
de mecanismele, normele [i legile alienante ale lumii noastre, care
„sufer\ - cum ar fi spus Novalis - de prea mult\ claritate”.
Balcanismul - un concept confuz, deci atractiv
Etape istorice precum aceasta, a noastr\, de „tranzi]ie” reactiveaz\
carierele unor, hai s\ le spunem, concepte. Unul dintre ele este
balcanismul - component\ caracterologic\ pe care noi, românii, ne-am
apropriat-o cu vremea, f\r\ motiv [i cam f\r\ rost, împin[i de resortul
masochist al destinului nostru. Dic]ionarul Marcu-Maneca de neolo-
gisme noteaz\ clar în dreptul cuvântului: „fenomen specific menta-
lit\]ii [i moravurilor din zona Peninsulei Balcanice”.
Cuvântul acesta, ca [i cele înrudite (balcanic, balcaniza etc.), are,
cum se [tie, conota]ii mai curând negative [i la originea lor b\nuim a
fi confuzia, jignitoarea aproxima]ie, odioasa nesiguran]\ a cuno[tin]elor
195
Eugen Negrici
geografice, istorice [i etnografice ale occidentalului care nu a încetat,
probabil, s\ cread\ c\ de aici se ridic\, f\r\ istov, miasmele Orien-
tului, c\ pe aici, pe la noi, trece înc\ hotarul Turciei. {i care rumeg\
înc\, f\r\ încetare, de peste un secol, la formula [col\reasc\ a
„butoiului de pulbere al Europei”. În tot acest timp, ca într-un soi de
exorcism transna]ional, Occidentul a înghesuit, în chip statornic, în
Balcani toate bolile lui, la care le-a ad\ugat [i pe acelea ale Orien-
tului, izvorul tuturor primejdiilor.
Din frazele-[ablon pe care le auzim la tot pasul („Ce s\-i faci,
domnule, suntem balcanici !”) deducem c\ ne-am asimilat perspec-
tiva [i socotim balcanismul un fel de dat fatal al na]iei. Termenul a
început s\ ]in\ locul la aproape orice ni se pare a fi o povar\ istoric\
ap\s\toare, gata s\ întârzie progresul, s\ ne îngreuneze drumul magic
spre civiliza]ie: lichelismul, promiscuitatea, mahalagismul, ]ig\nia,
pigritia orientalis foetida. Pân\ [i tr\s\turile binecunoscute ale meri-
dionalului dintotdeauna (sentimentalismul, familiaritatea, intempe-
ran]a plebee, volubilitatea, spiritul împ\ciuitor etc.) sunt trecute în
contul spiritului balcanic. Ele accentueaz\ confuzia, sporesc com-
plexitatea, deci vitalitatea unei no]iuni gre[ite chiar în temeiul ei.
{i, pentru ca pup\za s\ aib\ [i un colac peste ea, ne-am procopsit,
de mai demult, [i cu varianta „cult\” a balcanismului, cu a[a-numitul
„balcanism literar” care, penetrând în manuale ca no]iune artistic\
potrivit\ [i util\ în analiza unor mari scriitori, a fortificat - în chip
insidios - credin]a noastr\ în caracterul funciar al acestei presupuse
componente a unui presupus specific na]ional.
Neîndoielnic c\ balcanismul în general, ca pseudo-no]iune etnoe-
tic\, î[i trage nu pu]ine date de la varianta literar\ care i-a [i dat
[taiful de rigoare. Chiar dac\, st\ruind asupra ciclului balcanic al
poeziei lui Ion Barbu, Tudor Vianu a reperat „aceast\ regiune a
peisajului nostru spiritual”, îi dator\m, mai probabil, Istoriei... lui G.
C\linescu impunerea conceptului de balcanism literar. {i tot ei [i
colportarea sensului difuz al „conceptului”. Din nebuloasa lui s-au
n\scut numero[i glosatori.
Numai un spirit ludic, cum era G. C\linescu, putea, ajutat de o
fascinant\ facultate asociativ\ [i plastic\, s\ creeze, din no]iuni
contradictorii, mici incongruen]e, denatur\ri insesizabile [i improvi-
za]ii seduc\toare, un concept precum acela al balcanismului literar
[i s\-i dea, pe deasupra, [i luciul credibilit\]ii. Trei scriitori mari
(I.L. Caragiale, Ion Barbu, Mateiu Caragiale) devin terenul fanteziei
sale teoretice. „Caragiale este, dup\ Anton Pann [i Nicolae Filimon -
scrie criticul -, un mare promotor al balcanismului în sens larg (?),
al unui spirit la punctul longitudinal (? !) real (?!) ocupat pe
continent. Balcanismul lui începe (?!) cu un etnicism provincial
196
Iluziile literaturii române
bizuit pe specificul muntean [i, înc\ mai exact, bucure[tean. Eroul
reprezentat este Mitic\. Atunci când notele caracterologice sunt
estompate, r\mân suficiente « miticisme » care s\ dea eroului o
culoare local\ (!)” (Istoria literaturii române de la origini pân\ în
prezent, Editura Minerva, 1982, p. 501).
Afl\m, deci, chiar de la cel care, în capitolul „Specificul na]ional”,
ironizeaz\ pe occidentalul care consider\ România în Balcani, c\,
folosindu-ne de longitudine (!), putem localiza balcanismul în nordul
Dun\rii, în Bucure[ti, acolo unde Mitic\ este personajul reprezen-
tativ. C\ci - decreteaz\ G. C\linescu - „miticismul se încadreaz\ în
balcanism” (idem, p. 502).
Gra]ie acestui artificiu, toate tr\s\turile miticismului (ca stare de
spirit derivat\, de fapt, dintr-o situa]ie social\ [i istoric\ specific\ [i
dintr-o anume dispozi]ie temperamental\) pot fi trecute în seama
balcanismului, care, iat\, acumuleaz\ tr\s\turi. Mitic\ - balcanicul,
a[adar - este „un cet\]ean volubil, deloc singuratic”, „patriot peripa-
tetic [i incoerent”, cu spirit critic excesiv („nimic nu-i bun, totu-i
moft”), „generos [i z\p\cit, acceptând s\ fac\ servicii f\r\ a avea t\ria
s\ le duc\ la bun sfâr[it”, comod, împ\ciuitor, g\l\gios, „bârfitor,
lichea [i intrigant mai mult din limbu]ie” (ibidem).
{i ce sunt acestea dac\ nu datele, cunoscute din alte, numeroase
literaturi, ale unui temperament volubil ? Ale unui meridional de o
anumit\ extrac]ie social\, cu gesturi, habitudini, limbaj [i dorin]e
motivate istoric [i social. De regul\, la Caragiale, el reprezint\ o
p\tur\ social\ aflat\ în expansiune [i într-o vizibil\ dificultate de
adaptare la formele [i exigen]ele unei noi st\ri. Iar temperamentul
lui nu face decât s\ poten]eze comicul de care va fi totdeauna înso]it
un asemenea proces. Astfel de Mitici, dar mai glazura]i, au fost
semnala]i departe de Balcani, cum remarca însu[i C\linescu, în
proza lui H. Monnier - creatorul lui Monsieur Prudhomme (Memoires
de Monsieur Joseph Prudhomme, 1857) sau în proza [i teatrul lui G.
Courteline - autorul lui Boubouroche.
Dar ce-are a face, teoria [i personajul, o dat\ pl\smuite, par din
ce în ce mai seduc\toare [i criticul simte, dus de pl\cerea fantaz\rii,
c\ poate s\ pluseze. {i tot învârtindu-l pe Mitic\, situându-l geografic
când mai sus [i când mai jos, c\p\tuindu-l cu ceva tr\s\turi orientale,
g\sindu-i alte justific\ri [i noi incarn\ri, hot\rât s\-l procopseasc\ [i
cu o metafizic\ voioas\, el e gata s\-l fac\ exponentul virtu]ilor na]iei:
Eminescu e [i el „un Mitic\ sumbru, corect gramatical”, Vlahu]\ -
un Mitic\ tragic. Dac\ marele iluzionist voie[te, lui Creang\ însu[i îi
poate g\si o linie de înrudire: „Prin sublimarea fondului s\u mun-
teano-balcanic, Caragiale scoate un nastratinism înrudit, de[i pe
alt\ linie geografic\, cu acela al lui Creang\...” (p. 503).
197
Eugen Negrici
În capitolul „Specificul na]ional”, ocupat fiind, printre altele, cu
analiza gradului de puritate a sângelui, G. C\linescu avea ca premis\
de lucru n\ucitoarea propozi]ie: „Singura condi]ie pentru a fi specific
e de a fi român etnic” (p. 974).
Cum CARAGIALE nu este scriitorul de care te po]i dispensa într-o
demonstra]ie ca aceasta (fie [i numai pentru c\ ai în spate doar un
secol de literatur\ beletristic\), trebuia, cu orice pre], s\ i se g\-
seasc\ un loc între cei ce reprezint\ specificul na]ional, chiar defor-
mând pu]in modelul ini]ial întemeiat pe conceptul „românului de
ras\”, n\scut în centrul geografic al ]\rii: „În jurul unui factor etnic
stabil, legat de centrul geografic, se desf\[oar\ în cercuri degradante
câteva zone de specificitate” (ibidem).
Din pricina lui Caragiale [i a altor câtorva mari scriitori cu „tintur\
greceasc\” în sânge, doctrina aceasta - bazat\, cum e, nu pe un
factor, ci pe doi (puritatea etnic\ [i pozi]ia geografic\) - devine foarte
greu de sus]inut. Dar, dac\ stai pu]in s\ te gânde[ti, undeva în
Peninsula Balcanic\, tracii se învecinau cu grecii. În consecin]\, I.L.
Caragiale ar putea fi, ba chiar este cu siguran]\ „un trac, care nu ne
reprezint\ total, ci îngroa[\ numai una din notele noastre meridio-
nale”. Mai precis, el e „de la marginea de jos a rasei (!) noastre, el e
un balcanic traco-elin”. {i mai [i: „Caragiale ne-a îngro[at o not\ pe
care noi o avem de pe vremea întrep\trunderii prin Scitia Minor [i
Tracia cu sufletul elin”. E ciudat c\ bazaconia aceasta nu numai c\
nu ne deranjeaz\, dar ne [i d\ o suspect\ satisfac]ie estetic\, chiar
în clipa explod\rii verdictului: „Probabil c\ Mitic\ getic exista la
Tomis” (p. 976).
Este amuzant s\ consta]i cum pezevenghiul acela de Caragiale,
spaima rromânilor verzi [i a rromânilor ro[ii, cel care a stricat, de-a
lungul timpului, multe socoteli, multe torturi oficiale, care a stat în
coasta ideologilor [i a ie[it tiptil din schemele odihnitoare, a izbutit,
prin simpla lui incomparabil\ prezen]\, s\ dilueze pân\ la ridicol
apa tare a teoriei c\linesciene: „Asta e un fel de a spune c\ exist\ o
specificitate total\ [i alta par]ial\, [i c\ un alogen chiar poate s\ ne
îmbog\]easc\ sufletul, deplasând pu]in punctul de echilibru (dar
nu în sens cosmopolit (?!), ci numai al adiacen]elor (?!) geografice)”
(p. 974).
Perseveren]a pe care o v\de[te C\linescu în g\sirea unui erou
cum e Mitic\ - reprezentativ pentru a[a-zisul „balcanism” - nu ne
surprinde. Este un simplu exerci]iu tipologic demn de un romancier.
Ne stupefiaz\, îns\, insisten]a cu care, sedus, poate, de teoriile an-
tropologilor vremii, pune totul în seama gradului de puritate rasial\.
Cu pu]in\ aten]ie, descoperim c\ pân\ [i stilul unui scriitor este, în
viziunea lui, „organic legat de sânge”.
198
Iluziile literaturii române
Referirile la balcanismul literar sunt, în Istoria... lui, cum am
v\zut, confuze [i extravagante. Au aceea[i alur\ speculativ\ [i fan-
tasmagoric\ [i deraiaz\ la fel de spectaculos ca [i tezele specificului
na]ional. Când se încheag\ câte ceva ce seam\n\ a no]iune teoretic\,
atunci, în pledoaria str\lucitului critic, apare [i se repet\ semnifi-
cativ cuvântul amestec.
Evocând, în povestirile sale, „pestri]\tura epocii fanariote” [i colo-
ritul mahalalei bucure[tene, I.L. Caragiale ar încerca, dup\ G. C\li-
nescu, un „balcanism artistic de limbaj [i atmosfer\”. Nu rezult\ ce
e el, dar ni se spune c\ era diferit de cel al lui Ion Ghica, acesta fiind
„balcanic în materie” (?!): „Amestecul acesta de mizerie pr\foas\
oriental\ [i nume sonore boiere[ti rede[teapt\ lumea lui I. Ghica.
Decât (?) Ghica era balcanic în materie, Caragiale încearc\ un balca-
nism artistic, de limbaj [i atmosfer\” (p. 502).
MATEIU CARAGIALE, c\ruia criticul îi g\sea - nu vom [ti
niciodat\ prin ce ra]ionamente - un loc „în grupa suprareali[tilor”,
al\turi de „poe]ii fondului obscur”, las\ s\ se vad\, în romanul s\u,
„strania amestec\tur\ de Orient [i Occident”. Dar întrep\trunderea
de elemente contrarii nu e un fenomen insolit [i nici specific. Este,
de fapt, consecin]a unor prefaceri sociale posibile oricând [i oriunde,
nu numai în Balcani sau pe acolo pe unde ne plaseaz\ închipuirea
unora. Când prefacerile sunt majore [i spectaculoase, ca acum, de
pild\, în ]\rile din Est, „amestecul” devine [ocant.
Amestecul e v\zut, îns\, de C\linescu într-o perspectiv\ cuprin-
z\toare, aproape antropologic\, ca o stare care tulbur\, contamineaz\
limbajul, fiziologia, procesele con[tiin]ei [i chiar pe cele ale subcon-
[tientului: „Mateiu Caragiale este [i el promotor ([i poate cel dintâi)
al balcanismului literar, acel amestec gras de expresii m\sc\roase,
de impulsiuni lascive, de con[tiin]\ a unei eredit\]i aventuroase [i
tulburi, totul purificat [i v\zut mai de sus de o inteligen]\ superioar\.
Citatul enigmat din Biblia latin\ st\ al\turi de «era dat în Pa[te»
într-un amestec fastuos ca o curte turceasc\” (p. 900).
Toate aceste tr\s\turi stilistice sau, cum s\ le spunem, aceste
însu[iri complexe nu sunt privite drept ceea ce sunt. Nu sunt puse pe
seama dorin]ei, fire[ti, la un prozator, de a crea personaje fascinante -
deci sfâ[iate de tendin]e contrare - [i de a le oferi un univers pe
m\sur\. Lui C\linescu i se pare a descoperi cauza amestecului stilistic
- botezat balcanism - în amestecul sângelui str\in. El socote[te c\
merit\ invocat\ una din insinu\rile cu tâlc ale prozatorului: „Pornirile
tulburi, expresia murdar\ ar deriva la aceast\ lume, dup\ insinuarea
autorului, din amestecul sângelui de baz\ cu sânge ]ig\nesc“ (ibidem).
Reflexele stilistice ale imixtiunii sângelui ]ig\nesc în arterele
neao[e fuseser\ puse în eviden]\, în Istorie..., [i în leg\tur\ cu
199
Eugen Negrici
imagina]ia oriental\ a lui Ion Ghica: „Ghica e din stirpe de domni, dar
are fa]a neagr\ ca a robilor de pe mo[ia tat\lui s\u [i imagina]iunea
sa indian\ e bine figurat\ fisiognomic”.
Ciudatul interes pentru chestiunea balcanismului literar [i felul
avântat în care istoricii literari, esei[tii, anali[tii specificului na]ional
s-au prevalat de ea în te miri ce împrejur\ri î[i au explica]ia [i în
prestigiul unui poet ca ION BARBU, citit cu luare-aminte [i ca
teoretician al poeziei mai ales pentru t\ioasele, teribilele lui verdicte.
Verdictul - etern\ fascina]ie a speciei noastre.
Pentru mul]i dintre noi, Barbu a devenit poet al balcanismului [i
pentru c\ Vianu [i mai apoi C\linescu [i mai apoi numero[ii glosatori
ai acestora i-au luat în serios formula cu care se deschidea poemul
Isarlâk („Pentru o mai dreapt\ cinstire a lumii lui Anton Pann”), ca [i
binecunoscuta invoca]ie: „Raiul meu, r\mâi a[a/ Fii un târg temut,
hilar / {i balcan-peninsular”.
Tudor Vianu considera c\ Barbu chiar î[i luase misiunea de
valorificare a ignoratei componente balcanice a sufletului românesc,
vorbind despre „acea dispozi]ie a inimei f\cut\ din modestie, împ\-
care cu lucrurile [i humor”. Criticul sesizeaz\ c\ acea Cetate cu
nume turcesc este închipuit\ ca un „cadru simbolic al unei lumi mai
drepte”, care st\ „la mijloc de R\u [i Bun, departe, deopotriv\, de
josniciile, dar [i de rigorile unei civiliza]ii preten]ioase”.
El nu insist\, îns\, asupra faptului c\ avem de-a face cu o proiec]ie
ideal\, mitic\, anistoric\, alc\tuit\ din elementele Orientului conven-
]ional, cel din imagina]ia noastr\, care amestec\ apatia, mizeria
vesel\, a]ipeala dup\-amiezelor, forfota bazarelor - pentru a alc\tui
un univers f\r\ concrete]e geografic\ precis\, dar apt s\ ne poto-
leasc\ înclinatia spre fabulos. {i, mai ales, c\ aceast\ Cetate cu
nume anatolian se na[te [i din nevoia de replic\. Ea contrapune
rapidei noastre dorin]e de occidentalizare un model moral [i social
întemeiat pe simplitate, naivitate [i bonomie [i, ca orice utopie,
reprezint\ un vis sau o reac]ie, o ipotez\ sau o nostalgie.
Numai for]a, expresivitatea versurilor barbiene, puterea lor de
concretizare ne-au f\cut s\ privim cu simpatie spre aceast\ himer\,
s\ d\m credit teoretic [i psihologic Raiului s\u hilar [i s\-l leg\m,
într-un fel sau altul, ajuta]i de vocile unor autorit\]i critice, de
universul balcanic [i de „sufletul românesc”. Cu alte cuvinte, un
r\spuns neîndoios polemic, inten]ia tipic barbian\ de a fi în r\sp\r, o
replic\, dar o replic\ într-o str\lucit\ întrupare dat\ Europei igieni-
zate [i infecunde au izbutit s\ înrâureasc\ imaginea pe care noi
în[ine o avem despre noi.
Farmecul Raiului hilar al Isarlâkului a exaltat spiritele criticilor.
{i nu numai ale lor. Cum critica noastr\ se întemeiaz\ într-o
200
Iluziile literaturii române
propor]ie îngrijor\toare pe parafraz\ [i pe dezvoltarea unor sugestii
anterioare, acest „univers balcanic” descris în detalii din ce în ce mai
subtile, a fost atribuit unui num\r mare de prozatori [i poe]i, chiar
[i acolo unde era vorba doar de un exotism de inten]ie comercial\.
LITERATURA FEMININI - alt concept confuz, deci comod [i util
Analiza pe care o face, în Istoria literaturii române de la origini
pân\ în prezent, prozei Hortensiei Papadat-Bengescu i-a oferit lui G.
C\linescu prilejul de a pune în circula]ie conceptul de „literatur\
feminin\”. Nu era primul critic care se servea, în interpretare, de
conven]ia opozi]iei literare masculin/feminin, dar la el avem de-a
face cu un construct ob]inut prin condensarea categorial\ a unor
caracteristici ce par fixate în timp. Multe dau impresia a fi desprinse
din savurosul s\u breviar de teme posibile [i de istorii-reper.
Rezultate din aplicarea consecvent\ a unui procedeu de reducere
de tip structuralist (un reduc]ionism mizantropic, de fapt), atitudi-
nile umane codificate în acel breviar ilustrau, în fond, celebrul adagio
c\linescian: „Toat\ pl\cerea unui spirit clasic e de a nu întâlni
niciodat\ ineditul, de a r\mâne mereu în tipic”.
S\ ne amintim care era, în formularea laconic\ a criticului, peri-
metrul previzibil - [i de nedep\[it - rezervat femeii, cum ar\ta lista
atitudinilor ei poten]iale [i repertoriul rolurilor menite personajului
feminin pe scena vie]ii: „O femeie caut\ un b\rbat, îl g\se[te [i-i e
fric\ s\ nu-l piard\ sau nu-l g\se[te [i cade în roman]iozit\]i. Face
copii în care î[i pune toat\ energia sufleteasc\ sau întârziaz\ în mod
anormal în c\utarea erotic\, intrând în conflict cu propria ei proge-
nitur\. O femeie se bucur\ de înrâurirea ei asupra b\rba]ilor în
tinere]e, jucându-i dup\ temperamentul ei, sau se nelini[te[te de
îmb\trânire. Ca mam\, ea poate iubi excesiv orice copil sau dimpo-
triv\, poate urî cu frenezie pe unii, însu[indu-[i gre[it interesele
copiilor ei”. „Asta e lista temelor pentru femeie”, conchide, cu o
acreal\ misogin\, marele critic, anticipând o sistematic\ a prozei [i o
posibil\ teorie a model\rii. S\ revenim.
C\linescu ia ca punct de plecare, a[adar, proza HORTENSIEI
PAPADAT-BENGESCU, dar se îndep\rteaz\ îndeajuns de mult de ea
prin mi[carea de extrapolare pe care o execut\. Consultând mai întâi
buletinul de analiz\ al pacientei, c\ci a[a ne apare scriitoarea din
textul capitolului, autorul constat\ c\ acolo se afl\ înregistrat indi-
ciul semiologic al unor posibile afec]iuni artistice: gândirea practic\,
inapt\ s\ scape din cercul condi]iei sexuale [i dominat\ de chestiu-
nea raporturilor cu b\rbatul [i cu progenitura. Din acest aspect (notat
în fi[a pacientei) deriv\ câteva simptome în marginea patologicului:
enorma intensitate a vie]ii fiziologice, sentimentul acut al trupului,
201
Eugen Negrici
senzualitatea p\gân\, teroarea „virilit\]ii care pânde[te”, aten]ia
acordat\ m\run]i[urilor existen]ei, „lipsa de interes pentru ideile
generale [i finalit\]ile îndep\rtate ale universului, pentru simboluri
[i pentru problemele mor]ii cosmice”.
În consecin]\, continu\ s\-[i dezvolte dezinvolt teza criticul, în
scrisul Hortensiei [i, fire[te, nu numai al ei, nu exist\ „tipuri, carac-
tere, oameni buni [i oameni r\i, ci indivizi bine sau r\u conforma]i,
s\n\to[i sau bolnavi... Dramele din toate romanele se învârtesc în
jurul unei boale descrise cu total\ sau uneori brutal\ lips\ de repul-
sie, cu o aten]ie calm\, de infirmier\”. Prin urmare, „cam toat\ opera
nu tr\ie[te din ac]iune, ci, ca o adev\rat\ oper\ de femeie (s.n.), din
colportaj. Eroinele se viziteaz\ [i bârfesc, n\scând literatura tainelor
de alcov, a clevetirilor [i a insinu\rilor calomnioase”.
Str\duindu-se, apoi, s\-[i organizeze mai clar insectarul, criticul
hot\r\[te c\ dou\ ar fi speciile posibile de autoare: „de tip moral,
care cânt\ iubirea de copii, virtu]ile casnice [i civice [i dragostea ca
o institu]ie, [i de tip curat fiziologic, cum era Contesa de Noailles,
care cânt\ f\r\ acoper\mânt dorin]a de împreunare, aspira]ia de a fi
iubit\ de b\rbat [i bucuria de a tr\i trupe[te”.
La drept vorbind, prezidând un cenaclu asaltat de aspirante la
glorie, E. Lovinescu s-a aflat într-o postur\ mult mai avantajoas\
pentru a desprinde ceea ce i se pare [i lui a fi constantele literaturii
feminine. Deducem din comentariile sale c\ textele semnate de Cella
Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana }opa, Lucia Demetrius ori Hortensia
Papadat-Bengescu ar trimite la un inefabil „mister feminin” [i s-ar
caracteriza, în vrac, prin „sentimentalism”, „pudoare”, „instinctuali-
tate”, „senzualitate”, „lirism”, „fragilitate” [i, mai cu seam\, printr-o
subliniat\ subiectivitate.
Dar ce sunt, în fond, toate aceste a[a-zise tr\s\turi ale feminit\]ii
literare - vehiculate de criticul de la Sbur\torul [i nu numai de el -
dac\ nu consecin]ele unui banal transfer psihologic, ale proiect\rii în
plan artistic al portretului standard al femeii? Al femeii cu umorile
incontrolabile [i pasionalitatea imprevizibil\, a[a cum s\l\sluie[te ea
în concep]ia b\rbatului care, fire[te, s-a v\zut [i se vede mereu,
printr-o conven]ie de neclintit, fortificat\ milenar: cerebral, lucid,
obiectiv, ferm, organizat, eficace, m\re] etc. De mirare la un intelectual
de anvergura lui Lovinescu aceast\ neglijen]\ logic\, aceast\ grab\
cu care cedeaz\ reflexului unei mentalit\]i tradi]ionale despre femeie.
El, promotorul modernit\]ii, tr\deaz\ o suficien]\ de tip macho, o
lips\ de sensibilitate, o simpatie malonest\, indulgent\ [i uneori o
abia re]inut\ mefien]\ fa]\ de produsele doamnelor literaturii române.
Teza subiectivit\]ii care ar guverna r\u aceste produse feminine
modeste a intrat, de altfel, într-o dubl\ contradic]ie cu faptele reali-
202
Iluziile literaturii române
t\]ii literare imediate. Nu tot ce e subiectiv s-a dovedit a fi minor în
proz\ (vezi c\r]ile lui M. Blecher, Mircea Eliade [i Anton Holban) [i nu
toat\ proza feminin\ e subiectiv\ (vezi câ[tigarea, de c\tre Hortensia
Papadat-Bengescu, a atributelor masculinit\]ii literare prin abordarea
„crea]iei obiective” - celebrat\ [i receptat\ triumfal de c\tre critic). De
asemenea, în pofida aparen]elor, pot fi oricând alese din galeria proza-
toarelor câteva la care solu]iile artistice nu provin de la sim]uri [i pe
care nu le define[te un sacrificium intellectus. Alice Botez, Georgeta
Mircea Cancicov, Cella Delavrancea, Henriette Yvonne Stahl sunt
senzitive [i cerebrale în aceea[i m\sur\, iar textele lor abund\ în
simboluri [i deschid coridoare ce duc în metafizic [i spiritual.
Multe din romanele [i nuvelele ap\rute dup\ 1920 au fost a[ezate
de istoricii literari într-o „tradi]ie a scrisului feminin” [i s-a vorbit
obositor de mult despre o veritabil\ familie de spirite. Comentatorii
cu tenta]ii comparatiste s-au sim]it soma]i s\ proclame similitudini
cu literatura feminin\ englez\ (Women’s Writing), structurali[tii din
anii ’60-’70 s-au c\znit s\ identifice în textura scrisului m\rcile
specifice feminit\]ii creatoare [i, tot a[a, con]inutul c\r]ilor semnate
de femei a fost trecut, în anii ’80 ([i dup\), prin infailibila ma[in\ de
tocat a psihanalizei.
{i, astfel, s-ar zice c\ norocul a surâs [i surâde scriitoarelor,
privite prin cli[eul feminit\]ii lor. Chiar atunci când nu e nimic de
v\zut. Paginile lor au fost citite, din orgoliu, de femei [i, ca „docu-
mente ale sufletului feminin”, din curiozitate, de b\rba]i. Sunt scrii-
toare - ipoteza nu poate fi exclus\ - care, mul]umite [i con[tiente de
avantajele portretului-robot al feminit\]ii literare, s-au [i str\duit
s\-l ilustreze, insistând ap\sat pe tot ce l-ar confirma [i contribuind,
astfel, la închegarea „spiritului de echip\” de care vorbea [i Pompiliu
Constantinescu.
Încadrate, acum, într-o familie care avea un ghid [i un centru de
emula]ie în personalitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, nu pu]ine
prozatoare s-au sim]it chemate s\ se împ\rt\[easc\ din darurile
acesteia. I-au împrumutat vremelnic aura [i rochia de „concert” [i
au descoperit curând avantajele passe-partout-ului feminit\]ii, care
a b\t\torit, la noi, calea binecunoscutei specii (de lung\ tradi]ie [i
ea) a cronicii de complezen]\. {i, astfel, în b\taia cu flori generalizat\,
au fost considerate plauzibile atâtea c\r]i aride, inegale, descura-
jante, superficiale.
{erban Cioculescu observa c\ tinerele scriitoare „fac din afecti-
vitate [i aproxima]ie psihologic\ o vag\ profesie”. Dar una profitabil\,
din moment ce formula fatal\ „literatur\ feminin\” a f\cut s\ fie luate
în seam\: romanul bengescian Soarele negru de Ticu Arhip, romanele
fastidios erotice ale Luciei Demetrius, prozele neînsemnate ale San-
203
Eugen Negrici
dei Movil\ (Desfigura]ii), ale Sidoniei Dr\gu[anu (Într-o gar\ mic\),
ale Ioanei Postelnicu (Bogdana), ale Olimpiei Otetele[anu (nuvela La
marginea câmpiei). Devenit\ un loc comun al criticii obligate s\
percuteze la orice nou\ apari]ie, formula cu pricina st\ la îndemâna
tuturor celor care trebuie s\ înceap\ un articol despre produsul
gra]ios al unei fiin]e gra]ioase...
*
Admitem, totu[i, c\, în privin]a scriitoarelor interbelice ([i poate
numai a acestora), se poate invoca o anume conjunc]ie fericit\ a
astrelor care a f\cut atractiv\ lumea literaturii lor.
Dup\ r\zboiul de reîntregire, s-au îndeplinit, într-un r\stimp dat,
acele condi]ii socio-istorice [i psihologice care favorizeaz\ schimbarea
orizontului de a[teptare [i cre[terea brusc\ a interesului pentru un
anume fenomen artistic. Dup\ experien]a „restituirii” obiectivate (gen
Rebreanu) a realului exterior, proza noastr\ [i cititorii ei au sim]it
nevoia unei alte perspective. Foarte rar frecventat\ înainte, o arie
întins\, de mari posibilit\]i, se cerea acoperit\ de scrisul prozatorilor
români care, ajun[i târziu în procesul cultural european, au avut
mereu în fa]\ voca]ii de împlinit sau de suplinit.
Existau, f\r\ îndoial\, în revan[\ fa]\ de ruralismul tematic [i de
simplismul tipologic (curent în proza noastr\ mai veche), o nevoie de
sondare a interiorit\]ii, de investigare a cutelor sufletului [i a nelini[-
tilor intelectuale, un jind al introspec]iei [i confes\rii, o curiozitate
pentru st\rile de con[tiin]\ netipice [i pentru intimitatea greu reve-
labil\. Cine a mizat atunci pe analiz\, pe scormonirea nemiloas\ a
cotloanelor sufletului, cine a [tiut [i a putut s\ ]in\ piept (cu sau
f\r\ ajutorul îndemnurilor lovinesciene) imboldului de idealizare a
lumii, adesea sesizabil la scriitorii no[tri, a avut [ansa s\ trezeasc\
interesul unui num\r important - [i în cre[tere - de cititori cultivati,
ca [i al unor inductori de opinie.
S-a întâmplat ca aceast\ aspira]ie a prozei noastre - a unei proze
neîmplinite sub aspect analitic [i cu destule prejudec\]i, inclusiv
prejudecata frumosului artistic - s\ fie sincron\ cu debutul unui
proces de emancipare a femeii, de dezlegare de constrângerile socie-
t\]ii patriarhale [i chiar de tirania falocrat\. Acest proces a presupus
la început, în faza lui exhibitorie, o bravare a eliber\rii de complexe
[i o înfruntare, în forme specifice, a pudibonderiei.
Putem emite ipoteza c\ tot ce a dus, în literatura noastr\, la apro-
fundarea umanului prin abordarea fiziologiei [i a distorsiunilor [i
devierilor comportamentale, prin preluarea, în spa]iul literarului, a
cazurilor patologice, a afec]iunilor trupe[ti sau mentale, prin
204
Iluziile literaturii române
descrierea impudic\ a monstruosului [i a degrad\rii, prin revelarea
obsesiilor sexului, tot ce a dus, realmente, la un progres al cunoa[terii
complexe s\ fi avut la origine ner\bdarea, impulsul de a contraria.
Printre cei care au prins ocazia sau au sim]it nevoia s\ o fac\ s-au
num\rat [i câteva scriitoare mânate de graba de a stârni interesul.
Or, îndr\zneala tematic\ [i stilistic\, ca [i cruzimea resentimen-
tar\, pozele dezinhib\rii, întâietatea în ocuparea locului viran, sim]ul
spa]iului de închiriat, nu o dat\, în literatura noastr\, au ]inut loc de
talent. (Dup\ 1989, câ]iva pretenden]i la glorie vor realiza, la rândul
lor, care sunt locurile libere l\sate în tabelul tematic de ateismul
militant al regimului comunist [i de pudibonderia lui.) Chiar în cazul
excep]ional al Hortensiei, cam tot ce s-a spus despre psihologic,
introspec]ie, adâncimea analizelor [i sondarea sufletului se dato-
reaz\, în bun\ m\sur\, efectului remarcabil pe care îl vor provoca
totdeauna sinceritatea nud\ a consemn\rii [i excesul de am\nunte,
de detalii brutale extrase prin explorarea nemiloas\ a unor regiuni
noi [i nea[teptate.
Nu pu]ine doamne ale literaturii române au demonstrat, în timp,
c\ posed\ senzorul fin al oportunit\]ilor de tot soiul. Lucia Deme-
trius, Sanda Movil\, {tefana Velisar Teodoreanu, Ioana Postelnicu,
Cella Serghi s-au str\duit s\-l probeze [i dup\ 23 august 1944,
confec]ionând la repezeal\ literatur\ „pe linie” [i bucurându-se, de
ast\ dat\, [i de un „noroc” oficial. De care noroc, bine stipendiat,
s-au bucurat îns\, a[ijderea, [i scriitorii de cel\lalt sex, cu senzori
ai „necesit\]ii momentului” la fel de fini.
Nici stilul, nici viziunea artistic\ [i nici planul moralei actului
creator nu furnizeaz\ destule argumente viabile pentru a ata[a un
sex anume literaturii. Lesniciosul, avantajosul concept al „literaturii
feminine” a perturbat [i perturb\ - ca orice fals\ problem\ - percep]ia
criticilor români, dar o face într-o m\sur\ care ne treze[te antipatia.
b)	Obsesia vechimii, a m\re]iei [i a întâiet\]ii
Ticuri nobiliare. Inventarea miturilor fondatoare.
Legitimarea Tribului
Dup\ reeditarea (oficial\) a Istoriei... lui C\linescu (1982), nimic
nu a mai putut st\vili procesul - început, de altfel, demult - al adop-
t\rii de c\tre [coal\ a tezelor, ierarhiilor [i viziunii situative [i inter-
pretative c\linesciene. Setul de informa]ii de care se slujiser\ discret
atâ]ia critici literari în anii ’60 (la începutul etapei reedit\rilor) pentru
a-[i înjgheba carierele, asistate în doxa a devinit bun comun [i a
impus un canon de o excep]ional\ longevitate.
205
Eugen Negrici
Pân\ la apari]ia manualelor alternative (adic\ mai mult de un
deceniu), elevilor li s-a livrat teoria c\linescian\ a celor patru mituri
fundamentale: Traian [i Dochia, Miori]a, Me[terul Manole [i Sbur\-
torul. Dac\ revedem locul pe care îl ocup\ ea în Istorie... - între
capitolul despre „Epoca veche” [i cel intitulat „Descoperirea Occiden-
tului” (dedicat începutului literaturii române în sens modern) -,
deducem importan]a [i semnifica]ia special\ pe care i-o atribuia
criticul. Ea nu are a face decât tangen]ial cu aria culturii populare,
cum se am\gesc autorii manualelor, care o plaseaz\ la capitolul
despre „Literatura popular\”.
Punctul de vedere al autorului e de altfel, expus cu claritate la
începutul Istoriei... sale. De[i con]ine momente de „mare poezie”,
folclorului nu trebuia s\ i se mai dea „o exagerat\ importan]\” cât\
vreme „avem o literatur\ îndestul\tor de bogat\”. Dac\ „istoricul lite-
rar român, ca [i cel rus de altfel”, a dat întâietate literaturii populare,
a f\cut-o din dorin]a „de a astupa golurile [i de a stabili o tradi]ie”.
Pe de alt\ parte, folclori[tilor de pe vremuri [i etnologilor de azi
selec]ia celor patru a[a-zise „mituri” na]ionale [i mai ales a textelor
care le întruchipeaz\ le va fi trezit neîncrederea. Ea seam\n\ mai
mult cu o decizie doctrinar\, din specia acelora care se impun prin
autoritatea cople[itoare, izgonitoare de dubii a emitentului, un emi-
tent apt s\ descurajeze spiritul critic [i s\ încurajeze consim]irea.
Întâiul mit, Traian [i Dochia, care ar simboliza „constituirea îns\[i
a poporului român”, este, cum se [tie, produsul cult al lui Asachi. El
nu „a luat consisten]\” [i nu „st\pâne[te con[tiin]ele”, cum se gr\-
be[te s\ afirme criticul - con[tient, totu[i, de caracterul lui mai
degrab\ „apocrif”. Miori]a - prezentat\ în manuale ca o „capodoper\
absolut\ a literaturii noastre populare” - ar con]ine „mitul fuziunii
omului cu natura” (în formularea stupid\ a autorilor care tr\deaz\ [i
o cunoa[tere aproximativ\ a conceptului de mit). Balada este, poate,
un produs artistic surprinz\tor, dar numai în versiunea prelucrat\ cu
m\sur\ [i inteligen]\ estetic\ a lui Alecsandri. Sute de alte variante
nu dep\[esc nivelul binecunoscut al speciei „cântecului b\trânesc”,
care comunic\ auditoriului o întâmplare dramatic\ [i înduio[\toare.
În mediul pastoral, ea e adesea crima care înlesne[te raptul de oi.
Perfect avizat, dar pref\cându-se c\ împ\rt\[e[te entuziasmul
celor ce v\d în mit „momentul ini]ial al oric\rei culturi autohtone”,
C\linescu nu se ab]ine s\ pluseze în acela[i spirit doctrinar: „Aici e
simbolizat\ existen]a pastoral\ a poporului român [i chiar unitatea
lui în mijlocul real al ]\rii, reprezentat de lan]ul carpatin” (op. cit.,
p. 58). De care unitate poate fi vorba când doi in[i (reprezentând,
chipurile, dou\ provincii istorice) se sf\tuiesc s\-l omoare pe al
treilea, pu]ini se mai întreab\ sub hipnoza verbului c\linescian.
206
Iluziile literaturii române
{i tot a[a, pentru oricine ar fi fost dificil - dar pentru marele
critic, nu - s\ sus]in\ c\ legenda Me[terulManole (care are o extraor-
dinar\ circula]ie, întrucât e varianta mitului universal al sacrifi-
ciului pentru d\inuire) închide „concep]ia noastr\ despre crea]ie
care e rod al suferin]ei” (s.n.) (v. [i Istoria literaturii române. Compen-
diu, 1985). Nu are importan]\ c\ legenda se reg\se[te la multe alte
popoare. Ea „n-a devenit mit decât la noi, [i prin mit se în]elege o
fic]iune ermetic\, un simbol al unei idei generale”. „O astfel de
ridicare la valoarea de mit este proprie literaturii române”, conchide
autorul, care se afl\ [i aici - ca [i în oricare punct al Istoriei... sale -
în plin\ pledoarie identitar\. Proiec]ia lui legitimatoare, neistovit [i
obsesiv analogic\, transpare în astfel de formul\ri riscante, dar pl\-
cute auzului nostru: „versiunea român\ este original\ [i autohtoni-
zat\, întrucât se leag\ de vestita biseric\ de la Curtea de Arge[ a lui
Neagoe, devenit\ astfel pentru literatura noastr\ un fel de mic Notre
Dame de Paris” (op. cit., p. 59).
Nu e greu de închipuit cât j\ratec n\zdr\van ofereau, în anii ’80,
astfel de sugestii c\linesciene protocronice autorilor manualului
unic, oficial: „Privit\ în semnifica]ia ei cea mai profund\, balada
Me[terului Manole este expresia artistic\ popular\ cea mai izbutit\
a laudei spiritului creator, h\rniciei oamenilor acestor meleaguri,
înzestra]i cu toate talentele [i cu o nestins\ dragoste de frumos” (s.n.).
„Mitul elanului creator” - cum îl nume[te, cu limba lui de lemn,
manualul - este completat cu „mitul iubirii” întruchipat în balada
Sbur\torul, care ar reprezenta cel de-al patrulea [i ultimul mit funda-
mental. Aici, precau]i [i pudibonzi, autorii manualului î[i permit o
licen]\, modificând, ca pentru uzul [colii, formularea frust\ a criti-
cului care vorbe[te strict de sexualitate [i de „mitul invaziunii
instinctului erotic la fete”.
La drept vorbind, cu puterea ei de a absorbi simboluri [i situa]ii
literare, iubirea ar fi avut mai multe atuuri s\ dea numele unui mit
fundamental. Oricum, mai multe decât mitul cu arie de acoperire
mic\, al ivirii instinctului erotic. Acesta se refer\ la o situa]ie strict
particular\ [i la un moment primar: tulbur\rile [i tânjirile puberale
ale tinerelor fete. E, de asemenea, imposibil s\ nu te întrebi cât de
românesc este acest „mit”, care e circula]ia lui real\ în folclorul
nostru, cât datoreaz\ Heliade R\dulescu surselor romantice ori dac\
literatura noastr\ (care nu a dezvoltat nici pân\ azi un limbaj adecvat
circumstan]elor erotice) a dovedit o apeten]\ real\ pentru analiza
dragostei.
Date fiind terenul friabil, zona alunecoas\ în care opereaz\ spe-
cula]ia c\linescian\, de ce totu[i insist\ criticul s\ deschid\ istoria
literaturii române, în sens modern, cu cele patru mituri [i s\ le dea
207
Eugen Negrici
un rol str\juitor? Mitocritica ar trebui s\ vorbeasc\ aici de o obsesie
nobiliar\ [i de inventarea unor mituri fondatoare din aceea[i familie
cu cele care legitimeaz\ tribul [i-i valorizeaz\ originile.
Cu astfel de mituri [i evenimente legendare, asociate unor epi-
soade istorice [i unor tr\s\turi de caracter intrate în imaginarul
popular, încep nu pu]ine opere istoriografice (istorii, precum Ad
Urbe condita, [i istorii literare). Formarea statelor na]ionale [i înte-
meierea unor istorii literare par s\ fac\ necesar\ prezen]a lor între-
m\toare. În a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, dup\ formarea
statului federal elve]ian, au fost puse în circula]ie câteva episoade
legendare fortifiante, prezentate apoi ca evenimente istorice în [coli.
Printre ele, mitul victoriei de la Divica, unde helve]ii ar fi for]at pe
romani s\ treac\ pe sub un jug pentru a-[i recunoa[tere înfrângerea.
O victorie militar\ împotriva unui du[man impun\tor e totdeauna
solemn\ [i nobil\ în ochii locuitorilor unui stat care se na[te.
Pentru C\linescu [i pentru to]i cei care i-au preluat viziunea,
cele patru mituri sunt acolo pentru c\ au un rol de jucat, acela al
emblemelor de pe scuturile heraldice. A[a cum armoariile con]in
semnele distinctive ale unei familii nobile sau ale unei comunit\]i
(civile sau religioase), tot astfel miturile fondatoare anun]\ mândria
apartenen]ei la o stirpe aleas\, capabil\ de fapte mari. Ele sunt patru
pentru c\ în patru p\r]i se împarte, cel mai adesea, un câmp heraldic
[i pentru c\, în simbolic\, patru este num\rul tr\iniciei.
Scormonind dup\ str\mo[i de vaz\
S\ admitem c\, în cazul celor patru mituri „fundamentale” (ca
patru clopo]ei de atelaj), avem de-a face cu încercarea romantic\ a
unui scriitor de a atrage aten]ia asupra vitalit\]ii [i puterii de crea]ie
a unui popor însemnat. {i, concepându-[i Istoria..., nu e exclus ca
marele critic s\ se fi sim]it asemeni unui Tit Liviu care, cople[it de
solemnitatea întreprinderii sale, se înt\rea în credin]a c\ poporului
roman zeii i-au h\r\zit un mare destin, un destin divin prefigurat
prin întâmpl\rile eroice [i prin figurile m\re]e ale unei epoci de
umbre glorioase (Coriolan, Cincinnatus). Evocându-le, în Ad Urbe
condita, f\r\ s\ arate c\ se îndoie[te de veracitatea lor, istoricul le
acord\, cu sau f\r\ inten]ie, o func]ie identitar\, legitimatoare.
Este, aceasta, o viziune mai curând poetic\, ce nu are consecin]e
directe asupra propor]iilor Istoriei... c\linesciene, nu o îngroa[\ abu-
ziv, nu denatureaz\ trecutul [i originile [i nu o împinge în hiperbola
care flateaz\. Nu e [i pozi]ia altor cercet\tori ai trecutului nostru
literar. Nu pu]ini dintre ei au fost tenta]i s\ prelungeasc\ liniile
genealogice ale literaturii române, s\-i inventeze câteva verigi lips\
208
Iluziile literaturii române
pentru ca leg\tura cu un str\mo[ glorios s\ devin\ posibil\. Dup\
apari]ia, în 1969 (în plin\ efervescen]\ patriotic\ ceau[ist\), a Istoriei
literare a lui G. Iva[cu s-au înmul]it studiile care invoc\ apartenen]a
[i contribu]ia literaturii noastre la aria cultural\ bizantin\.
O reformulare a tezei ne ofer\ Dan Zamfirescu. Dup\ el, locul
culturii române este în „Europa bizantin\”, adic\ în „acea Europ\
care-[i are r\d\cinile spirituale în Ortodoxie [i în civiliza]ia bizantin\,
dominant\ în Europa din secolul al V-lea [i pân\ la Rena[tere”. Un
întreg grup de popoare apar]ine acestei arii culturale, începând cu
grecii [i românii, primii mo[tenitori direc]i ai elenilor antici, iar
secunzii - ai lumii trace [i ai romanit\]ii orientale. {i unii [i ceilal]i,
participan]i, prin str\mo[ii lor, la configurarea civiliza]iei bizantine,
al c\rei moment de deplin\ cristalizare este socotit\ domnia împ\ra-
tului Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, ridicat, ca [i unchiul
s\u, împ\ratul Justin, din popula]ia rural\ sud-dun\rean\ [i socotit
de contemporani „trac din Bederiana”. El însu[i indica drept patrie
„Dacia Mediteranea” (v. Dan Zamfirescu, Locul [i rolul culturii române
în Europa [i în lume, Bucure[ti, Editura Roza Vânturilor, 2006).
S\ ne prefacem c\ nu lu\m în seam\ fanfaronada [i derapajele
populiste ale discursului de mai sus, pentru ca privirea s\ poat\
urm\ri direc]ia pledoariei. O pledoarie care are, mai mult ca sigur,
ca punct de plecare celebra defini]ie-sentin]\ a lui Nicolae Iorga -
„Bizan] dup\ Bizan]”, devenit\, prin citarea ei neostenit\, inanali-
zabil\ [i sacrosanct\. Dar, ca s\-l cit\m chiar pe unul dintre istoricii
literari (Dan Horia Mazilu) ce descind din Iorga: „Dar dup\ care
Bizan]?”. Când apar primele semne firave ale unei activit\]i, hai s\
zicem culturale, pe teritorul nord-dun\rean (hrisoave domne[ti [i
biserice[ti în slavon\, Tetraevanghelul copiat de Nicodim de la Tis-
mana, în 1405), Bizan]ul era un stat aflat în preajma stingerii depline.
E adev\rat c\, în plin\ agonie politic\, el cunoa[te o scurt\ ([i dispe-
rat\) înflorire a artelor, [tiin]elor [i literelor pe care istoria o va numi
„Rena[terea Paleolog\”. Sub protec]ia împ\ra]ilor c\rturari (Mihail al
VIII-lea Paleolog, Andronic al II-lea „cel B\trân” Paleolog, Manoil al
II-lea Paleolog, Ioan al VI-lea Cantacuzin), istoricii, scriitorii, filozofii,
filologii, matematicienii, astronomii, medicii, juri[tii se bucur\ de
un climat excep]ional (aproape italic) de crea]ie, pe care doar inter-
ven]iile p\guboase ale unei biserici atotputernice [i zguduite de
neîntrerupte dispute îl tulbur\. Socotit\, de regul\, o construc]ie
spiritual\ de tip prerenascentist, Rena[terea Paleolog\ ar fi putut
cunoa[te o evolu]ie miraculoas\ dac\ dimensiunea ei laic\ nu ar fi
provocat reac]ii teribile în lumea bisericii ortodoxe, ostile oric\rei
leg\turi cu Occidentul, [i dac\ însu[i edificiul imperial nu s-ar fi
pr\bu[it curând sub t\v\lugul otoman.
209
Eugen Negrici
De la jum\tatea secolului al XIV-lea (din vremea bazileului Ioan
Cantacuzin), întregul amurg al imperiului a stat sub semnul nefericit
(oricât s-ar str\dui s\-i dea unii o anume eleva]ie spiritual\) al
isihasmului, o mi[care religioas\ de inspira]ie athonit\, cu ambi]ii
politice ofensive. Sub înrâurirea lui Grigorie Palamas (1296-1359),
arhiepiscop de Salonic, isihasmul, care reprezenta, în fond, ortodoxia
rigorist\ [i intolerant\ a c\lug\rilor („zilo]i”, ostili clerului secular),
se radicalizeaz\ doctrinar. El cap\t\ propor]iile unui val mistic,
reac]ionând violent împotriva rena[terii ra]ionalismului „neotomist”
[i a oric\rei tendin]e de apropiere de Occidentul latin.
Zadarnic încearc\ unii istorici literari (printre al]ii, Dan Horia
Mazilu, pe urmele lui A.A. Vasiliev [i ale cercet\toarei bulgare Liliana
Graseva), s\ invoce posibile atingeri [i similitudini cu unele fenomene
spirituale ale Rena[terii italiene (A.A. Vasiliev) sau ale prerena[terii
bizantine. Ele nu exist\. Inventarul isihasmului nu con]ine veritabile
tr\s\turi renascentiste [i nici prerenascentiste. Îndemnul la contem-
pla]ie [i evocarea unor atitudini neoplatoniciene sunt simple spe-
cula]ii folosite de cei ce s-au sim]it mereu împin[i s\ dea autoritate [i
noble]e literaturii Estului european. Nu întâmpl\tor, acelea[i tendin]e
de poleire prin denaturare se manifest\ [i în cercetarea istoriografic\
bulgar\, unde complexele respectabilit\]ii mitizeaz\ la fel.
Chiar [i acribia extrem\ a travaliului c\lug\resc de transcriere a
textului originar [i de t\lm\cire a lui riguroas\ are prea pu]in sau
deloc de-a face cu umanismul filologic (invocat, la noi, de D.H. Ma-
zilu). Ea deriv\ din idiosincrazia tuturor fundamentali[tilor, mai vechi
sau mai noi, fa]\ de orice îndep\rtare de slova originar\, sacrosanct\
[i definitiv\. Dar [i din st\ruin]a [i încrâncenarea lor de a zidi te-
meinic. Din p\cate pentru întreaga arie cultural\ sud-est european\,
în secolul al XIV-lea [i într-o bun\ parte a secolului al XV-lea, majo-
ritatea ini]iativelor intelectuale „scriitorice[ti” sunt datorate mi[c\rii
isihaste, care agrea numai un anumit tip de „literatur\”, traduceri
din texte polemice proisihastice, hagiografii, panegirice, indexând tot
ce ]inea de propensiunea prerenascentist\ a Bizan]ului muribund.
Mai mult, românilor din nordul Dun\rii chiar [i aceast\ literatur\
bizantin\ împu]inat\ [i cenzurat\ le-a parvenit prin filier\ slav\
sud-dun\rean\, din câteva centre de cultur\ care au selectat [i
cenzurat la rândul lor. Ideile isihaste au fost propagate în slavona
medio-bulgar\ din centrele bulg\re[ti de la Kelifarevo (întemeiate de
Theodosie al Târnovei), de la Târnovo (în vremea patriarhului Eftimie,
discipolul lui Theodosie) [i de la Vidin. Ele se reg\sesc în textele
angajate ideologic, alese [i controlate de Grigorie Palamas, care se
dovedise un inamic neînduplecat al tuturor scrierilor eretice, adic\
ale celor ce con]ineau alte puncte de vedere decât cele isihaste.
210
Iluziile literaturii române
Despre traducerea unor produse ale liricii religioase sau ale
literaturii laice bizantine, înfloritoare în secolele al XIII-lea [i al
XIV-lea, nici nu putea fi vorba. Din oferta „literar\” a centrelor cultu-
rale bulg\re[ti strict ideologizate nu s-ar putea re]ine, pentru o
istorie a literaturii, decât câteva vie]i de sfin]i (din colec]ia Mineelor
de lectur\ elaborate, probabil, la Târnovo), câteva imnuri religioase
dintr-un Stihirar t\lm\cit din grece[te, câteva scrisori [i scurte istorii
biserice[ti (mai curând cronografe).
Dac\ nu am fi înrâuri]i de mituri compensatorii (n\scute din
sentimentul vacuit\]ii [i al frustr\rii) [i nu am fi marca]i de prejude-
c\]ile vechilor istorii literare, am putea deduce c\, de fapt, literatu-
rile din Sud-Estul [i Estul Europei nu sunt mo[tenitoarele literaturii
bizantine, ci ale unei literaturi de cult, limitate ca orizont, colportate
în spirit sectant [i strangulate ideologic. O literatur\ minor\, de
traduceri draconic selectate [i care propag\ o viziune religioas\,
periferic\, nu î[i poate aroga titlul de mo[tenitoare a Bizan]ului.
Ne vine la îndemân\ o compara]ie. Oare ceea ce autorit\]ile decise-
ser\ c\ poate fi predat în [coli în primii cinci ani de comunism [i
ceea ce cuprindea „manualul” editat atunci (în care întreaga pro-
duc]ie literar\ româneasc\ era redus\ la operele lui D. Th. Neculu]\,
P\un Pincio, Mihai Beniuc) reprezentau, în esen]a ei, literatura ro-
mân\ ? {i dac\ textele susmen]ionate, c\rora li s-a dat exclusivitate
de tip\rire [i monopol de circula]ie, ar fi fost traduse [i folosite ca
unic fundament cultural într-o ]ar\ vecin\, f\r\ tradi]ia scrisului, ar
fi oare îndrept\]ite s\ joace rolul mo[tenirii culturale române[ti ?
Catalogul pu]inelor manuscrise redactate în mân\stirile din }ara
Româneasc\ [i Moldova în secolul al XV-lea nu confirm\ teza lui
Emil Turdeanu (reluat\ de Gh. Mih\il\, Ion Iufu, Dan Zamfirescu) c\
aici, la noi, ar fi ap\rut o arie cultural\ nou\, un centru intelectual
românesc cu ac]iuni culturale puternice, în care (deocamdat\) se
folosea slavona ca limb\ universal\ de cultur\ a R\s\ritului. Nu
avem de-a face cu na[terea unei literaturi române de expresie slav\
(suflet românesc în ve[mânt slavon - v. N. Cartojan, D.H. Mazilu), ci
cu o emana]ie a mi[c\rii bulgare isihaste care migreaz\ [i supravie-
]uie[te în nordul Dun\rii. Aria cultural\ nord-dun\rean\ este una
de transfer, de ad\postire [i de între]inere.
În cea mai mare parte a secolului al XV-lea s-au copiat minee
(Mineele de lectur\ de la Târnovo ale patriarhului Eftimie, transcrise
în forma originar\ mediobulgar\ de Gavriil de la Neam]u [i Iacob de la
Putna), un Panegiric al Patriarhului Eftimie redactat în mediobulgar\
de bulgarul Grigore }amblac (egumen al mân\stirii Neam] [i apoi mitro-
polit al Kievului în 1415) [i poate alte dou\-trei vie]i de interes local [i
câteva scrisori ale unor înal]i prela]i, cu o prezen]\ doar b\nuit\.
211
Eugen Negrici
Un c\rturar, caligraf [i miniaturist remarcabil, Gavriil Uric a
copiat în mediobulgar\ un num\r imens de manuscrise sud-dun\-
rene. Toate sunt întreprinderi ce ]in de mentalitatea [i de spiritul
isihasmului. Doar spre sfâr[itul secolului, pomelnicele mân\stire[ti
tind, prin amplificare, s\ se autonomizeze ca exerci]iu istoriografic.
A[adar, originea figurilor biserice[ti importante, „genurile” abordate
[i limba de redac]ie folosit\ probeaz\ faptul c\ la nordul Dun\rii
doar s-a difuzat [i s-a gestionat o literatur\ isihast\ mediobulgar\.
Slavona îns\[i nu e, deocamdat\, pentru noi, decât o limb\ de cult,
nu [i o limb\ de cultur\. Ea a fost cunoscut\ [i utilizat\ doar de
oamenii în sutan\ ai epocii, fie veni]i din sudul Dun\rii, fie ucenicind,
ca moldoveni [i munteni, pe lâng\ ei.
Nu ar trebui s\ ne mai crispeze astfel de constat\ri p\r\site de
fior patriotic. Niciodat\ în istorie o limb\ de cult pus\ în slujba
propag\rii unei credin]e sau a unei secte, a unor interese canonice,
nu a ]inut seama de praguri statale [i de componente demografice.
Focarul curentului isihast sud-dun\rean a iradiat întâi ariile orto-
doxe nord-dun\rene, apoi, primejduit [i în declin, s-a mutat cu totul
acolo unde s-a sim]it protejat. Punct.
În secolul al XV-lea, locul culturii române nu era pe harta „Eu-
ropei bizantine” (cum se gr\besc unii s\ proclame) [i înc\ nu se
configura identitatea unei noi civiliza]ii. De altfel, chestiunea trebuie
scoas\ din spa]iul culturii, c\ci la mijloc e o împrejurare ce ]ine de
istoria difuz\rii [i multiplic\rii unor instrumente de cult, cu ca-
racter strict canonic. Cei ce se am\gesc la gândul c\, magnificând
meritele manuscriselor în slavona medio-bulgar\ din secolul al
XV-lea, descoperite la noi, vor conecta începuturile culturii române
la Bizan]ul prerenascentist se în[al\. Ele apar]in direct [i indirect
centrelor bulgare isihaste [i nu vestesc începutul literaturii române,
ci supravie]uirea literaturii bulgare canonice. Mai mult, nu e exclus
ca tocmai ele, aceste texte, [i spiritul militant-fanatic care le-a pus
în mi[care, s\ fi întâziat cu un secol apari]ia scrisului în limba
român\.
*
Vechi, din ce în ce mai vechi. Problema originilor fenome-
nului literar românesc a fost un subiect de disput\ înc\ de la începu-
turile cercet\rii istoriografice. Este constant prezent\, îns\, o ten-
din]\ u[or de detectat [i în studiile mai vechi, dar care se contureaz\
viguros [i ia un avânt vizibil mai ales în ultimele decenii comuniste.
Începuturile sunt împinse mereu mai departe, literatura devine din
ce în ce mai veche. Nu îns\ orice fel de vechime, ci una care s\
212
Iluziile literaturii române
incumbe atributul noble]ii, fiindc\, scormonind în trecut dup\
str\mo[i de vaz\, nu [tii totdeauna peste ce dai.
Protocronismul (ca politic\ cultural\ cvasioficial\ în ceau[ism) a
dat avânt ([i justificare ideologic\) acestei propensiuni naturale,
exploatând confuzia - greu de evitat la noi - a esteticului cu cultu-
ralul. Postprotocroni[tii de azi profit\ de voga mentalismului (al celui
francez, în spe]\), despre care cred c\ le-ar putea cau]iona ignorarea
literaturii ca literatur\ [i scalda prelungit\ nefiresc în supa primor-
dial\ a indetermin\rii domeniilor.
În n\zuin]a aproape general\ de a coborî limita inferioar\ a na[terii
literaturii, limba în care sunt scrise textele convocate în sprijin va
pierde orice importan]\. Decisive sunt teritoriul pe care au fost
redactate (sau uneori pur [i simplu transferate), originea (adesea
doar b\nuit\) a autorilor [i nu mai pu]in a copi[tilor în[i[i, subiectul
românesc sau întrucâtva local al textului.
Am v\zut cum, din dorin]a de a ad\uga literaturii române veriga
aurit\ de leg\tur\ care s\ o apropie de aria cultural\ bizantin\,
George Iva[cu [i urma[ii lui (Dan Zamfirescu, Gh. Mih\il\, D.H.
Mazilu) au f\cut din Grigore }amblac (care a stat doar cinci ani în
Moldova, ca trimis al Patriarhiei) primul „autor cunoscut al literaturii
române”, împingând începuturile acesteia în perioada slavon\. Argu-
mentul invocat de ei pentru care cel dintâi text al literaturii române
a fost socotit un panegiric al Sf. Ioan cel Nou, scris în 1402, în
medio-bulgar\, de un bulgar trec\tor prin Moldova [i ucenic al
c\rturarului bulgar Eftimie de Târnovo, este c\ slavona ar fi fost
limba de cultur\ a R\s\ritului, cu un prestigiu recunoscut [i printre
popula]iile neslave. Ori c\ nim\nui în aceast\ parte a Europei nu i-ar
fi trecut prin cap, în acel timp, s\ scrie în alt\ limb\ decât în slavon\
(excep]ional în greac\ sau latin\, cum o va face Nicolaus Olahus
peste un secol).
Deocamdat\, îns\, pentru românii secolului al XV-lea, slavona
medio-bulgar\ era, cum am constatat mai sus, întru totul o limb\ de
cult [i cei ce o foloseau la acea dat\ nici nu se gândeau s\ îi dea alt\
întrebuin]are. Nu aveau sentimentul c\ are alt destin, unul cultural,
pentru c\ nici nu îi interesa acest lucru. Ca mijloc de comunicare,
apar]inea, la origini, unei popula]ii slave bulgaro-macedonene care a
fost câ[tigat\ la cre[tinism de c\tre misionarii bizantini Kiril [i Meto-
diu, între altele, [i prin traducerea, în secolul al IX-lea, a textelor
sacre în limba acelei popula]ii. Odat\ legitimat\ în plan canonic, a
continuat, cu ajust\ri, s\ fie utilizat\ iner]ial în bisericile ortodoxe
ale R\s\ritului (chiar [i atunci când nu a mai fost în]eleas\), tabui-
zându-[i tradi]ia [i marcând, implicit, separarea tenace de lumea
occidental\ a cre[tinismului latin.
213
Eugen Negrici
Slavona nu a avut niciodat\ anvergura unei limbi de cultur\. S-ar
zice c\, dimpotriv\, la toate popoarele care au preluat-o ca limb\
bisericeasc\, a r\mas un privilegiu al câtorva c\lug\ri (vezi Laffont
Bompiani), întârziind înflorirea culturii. În Rusia, pân\ la sfâr[itul
secolului al XVII-lea, ea a favorizat divor]ul complet între popor [i
literatura lui scris\ pe care nu o putea în]elege.
Identificându-se în chip abuziv cu ortodoxia îns\[i, prevalându-se
a fi o marc\ a ei, slavona mai curând a întârziat ivirea literaturii
na]ionale, [i lucrul e cu atât mai vizibil la un popor latin c\ruia i-a
fost reprimat\ (prin autoritatea bisericii) n\zuin]a de a scrie în limba
lui. Întârziatele traduceri ale lui Coresi, care au fost posibile numai
într-o arie geografic\ necontrolat\ strict de ortodoxie (în slavon\), au
fost interzise oficial de c\tre Biseric\, mai bine de un secol, lucru
care se trece, de regul\, cu vederea în istoriile [i manualele noastre.
Nicolae Manolescu, în Istoria critic\ a literaturii române I, observ\,
pe bun\ dreptate, c\ ata[area la literatura român\ a unor texte slavone
scrise pe teritoriul nostru „denot\ un complex de inferioritate mascat
de proclamarea unuia de superioritate, ca [i în cazul protocronis-
mului” (p. 7). Dac\, îns\, protocroni[tii (de toate soiurile [i nuan]ele,
vehemen]i, timizi [i confuzi, ditirambici, farda]i în oameni de [tiin]\,
aten]i la nuan]e [i mai mult sau mai pu]in one[ti) s-ar fi limitat la
anexarea literaturii religioase în slavon\, ar fi fost înc\ suportabil.
Pentru c\ nici secolul al XV-lea [i nici un Bizan] în deriv\ nu
spun, la urma urmelor, mare lucru în privin]a vechimii [i m\re]iei
unei literaturi, trebuia coborât mai departe în straturile timpurilor
spre alte însemne nobiliare atinse de patin\. Odat\ acceptat\ ideea
c\ limba nu conteaz\ [i c\ literatura religioas\ - canonic\ [i transna-
]ional\ - e îndrituit\ s\ reprezinte literatura unui popor [i nu a unor
popoare trecute la credin]\, putea fi luat\ în calcul, într-o Istorie a
literaturii române, toat\ literatura teologic\ a episcopilor misionari
sau reziden]i pe aceste meleaguri.
Despre poporul român ca popor de sine st\t\tor, izvoarele bizan-
tine încep s\ vorbeasc\ abia de la sfâr[itul primului mileniu. Dar el
nu s-a format, nu-i a[a, dintr-o dat\ [i din nimic. Astfel încât daco-ro-
manii ce populau Dacia [i Scythia Minor puteau avea mânuitori de
condei [i au avut. Ca demersul s\ devin\ plauzibil [i soneriile de
alarm\ ale bunului-sim] s\ nu sune, pe daco-romani îi vom numi
protoromâni sau str\români. {i iat\ c\ falanga scriitorilor „str\ro-
mâni” e gata, acum, s\ împing\ apari]ia literaturii române cu câteva
veacuri bune înapoi.
Se poate porni chiar de la Scrisoarea bisericii din Gotia c\tre
biserica din Capadocia (conservat\ în dou\ manuscrise grece[ti din
214
Iluziile literaturii române
secolul X sau XI), care poveste[te martiriul Sf. Sava „Gotul”, înecat
în Buz\u de regele Athanaric la 372. Pentru c\ moa[tele, în drum
spre Capadocia, fac un popas la Tomis, nu e dificil s\ presupui c\
redactarea s-a petrecut acolo, deci... la noi. Nicetas de Remesiana,
episcop sud-dun\rean [i autor de scrisori catehetice în latin\, [i un
anume Lauren]iu (ce pare a fi fost una [i aceea[i persoan\ cu Lau-
ren]iu de Novae - sec. IV-V -, misionar cu rezidenta aproape de
Nicopolis) ar fi fost în m\sur\ s\ propov\duiasc\ în latin\ [i în nordul
Dun\rii, în p\r\sita Dacie Traian\. Îi putem trece, a[adar, în catalogul
românesc al scriitorilor, [i repede, pân\ nu se trezesc bulgarii (dac\
nu au [i f\cut-o deja).
Francezii, care au o veche [coal\ a practicilor anexioniste, l-au [i
preluat în istoriile lor literare pe Sfântul Ioan Cassian (zis [i „Scitul”
sau „Romanul”), n\scut în jurul anului 360 în Scythia Minor. Pentru
c\ [i-a sfâr[it cariera la Marsilia, sfântul, rebotezat Jean Cassien,
ilustreaz\ faza latinofon\ a literaturii franceze. Dar sfântul are [i un
loc al na[terii, care îl recomand\ - în aceea[i m\sur\ - ca scriitor
str\român, apar]in\tor al „fazei latinofone” a literaturii române.
Pe calea aceasta, deschis\ de I.G. Coman (în Scriitori biserice[ti în
epoca str\român\, 1979), anexarea n\valnic-patriotic\ de texte [i de
nume a luat avânt [i propor]ii grote[ti prin contribu]iile nepre]uite
ale acad. dr. Nestor Vornicescu (Scrieri patristice în biserica ortodox\
român\ pân\ în secolul XVII, Craiova, 1983). To]i cei ce au scris sau
au p\storit la Tomis ori s-au n\scut în Scythia Minor, sunt decreta]i
scriitori str\români: Teotim I (sec IV-V), „scit” de origine, dup\ isto-
ricul bisericesc Sozomen - adic\ un posibil daco-roman (dup\ istori-
cul bisericesc Nestor Vornicescu) ; Ioan, p\stor de suflete la Tomis
(sec. V), autorul unor fragmente incluse în textele lui Marius Merca-
tor; Teotim al II-lea (cca 458), autorul unei epistole de r\spuns la o
circular\ a împ\ratului Leon I expediat\ în provinciile bizantine (aici
ar fi un nesperat avantaj pentru noi - Bizan]ul nu [i-l mai poate
disputa); un episcop tomitan Valentinian (sec. VI), despre care se
[tie c\ a scris în latine[te o epistol\ Papei Vigilius; Dionisie Exiguul,
n\scut în Scythia Minor prin 470 [i ajuns profesor de dialectic\ la
Roma, unde va t\lm\ci în latine[te scrieri patristice orientale [i
câteva vie]i de sfin]i.
Cum felul acesta de a în]elege istoria literaturii române a trezit
un soi de entuziasm romantic tardiv, nu ne îndoim c\ lista va putea fi
completat\, pe viitor, cu alte nume (sau semnal\ri de nume) din
Scythia Minor ori, de ce nu, cu to]i cei care au trecut ori s-au oprit la
Tomis. M\ întreb de ce nu ne hot\râm odat\ s\-l adopt\m pe Ovidiu,
c\ci dup\ el ar putea urma întreaga literatur\ latin\.
215
Eugen Negrici
Origini tulburi, ascenden]e nem\rturisite.
La limpieza de sangre
Istoriile noastre literare - [i manualele cu atât mai mult - men]in
o atitudine complezent\ fa]\ de num\rul foarte mare, în secolul al
XIX-lea, de localiz\ri de texte str\ine [i de adapt\ri [i nu mai pu]in
una ambigu\ fa]\ de traducerile nem\rturisite. Pentru literatura
Evului Mediu românesc, problema nu se pune [i nu se invoc\,
întrucât con[tiin]a paternit\]ii a ap\rut, cum se [tie, foarte târziu la
noi, ca peste tot în Europa. Biserica încuraja umilin]a [i anonimatul;
timpul scurt [i vremurile tulburi nu îng\duiau cronicarilor prefira-
rea atent\ a surselor, topirea [i asimilarea lor creatoare; tradi]ia - ca
[i inexistent\ - nu supraveghea fapta literar\, nu-l obliga la precau]ii
pe autor [i nu-i strecura senza]ia stânjenitoare a preceden]ei.
Într-un anume fel, situa]ia s-a prelungit în secolul al XIX-lea,
mult dincolo de limita de timp acceptabil\ [i ca o prob\ (involuntar\)
a perpetu\rii nefire[ti a mentalit\]ii medievale.
Pe de alt\ parte, primii no[tri scriitori în sens modern erau mâna]i
de dorin]a de a acoperi iute un spa]iu viran, de a pune temelia [i de
a da via]\ unei literaturi na]ionale. Sentimentul pionieratului d\
curaj [i un dram de incon[tien]\, una tolerabil\. Când zore[ti s\
ridici incinte noi, se întâmpl\ s\ folose[ti funda]iile altora, s\ împru-
mu]i sau s\ furi cu nep\sare c\r\mizi [i orice neglijen]\ devine, ca
în orice caz de for]\ major\, scuzabil\. {i, de altfel, cine în epoc\ ]i-ar
fi putut amenda gestul?
S\ ne imagin\m sim]\mintele pe care le încerca, la 1840, VASILE
ALECSANDRI când, numit la conducerea Teatrului Na]ional din Ia[i
(al\turi de Mihail Kog\lniceanu, Costache Negruzzi [i P.M. Câm-
peanu), constata starea precar\ a dramaturgiei autohtone [i realiza
neputin]a de a propune un repertoriu. În 1816, Asachi tradusese [i
pusese în scen\ pastorala Mirtil [i Hloe (o prelucrare de Florian dup\
S. Gessner). Ca s\ alc\tuiasc\, la vremea lui, un repertoriu pentru
elevii proasp\t înfiin]atului (în 1836) Conservator filarmonic-drama-
tic, Asachi apeleaz\ la traduceri din Voltaire (Alzira), Goldoni (Cama-
rierul de doi st\pâni), V. Alfieri (Saul), la câteva librete de oper\
(Norma, Attila) [i mai ales la câteva prelucr\ri dup\ Aug. von Kotzebue
(comedii, vodeviluri, melodrame în gustul publicului). De dragul
aceluia[i public, care trebuia ini]iat [i sedus, piesele sunt prev\zute
cu prologuri [i „cânticele” [i suport\ modific\ri, adapt\ri [i localiz\ri.
În 1834, tot el debutase în literatura dramatic\ original\ cu Serbarea
p\storilor moldoveni [i Drago[, întâiul domn suveran al Moldovei,
simple scenete ocazionale, f\r\ mari preten]ii. Traduceri fragmentare
din piesele lui Voltaire avea (în manuscris) Conachi. Tot el semnase
(singur sau în colaborare) câteva amuzante comedioare culte - printre
216
Iluziile literaturii române
primele la noi -, cu replici în limbaj neao[ (între acestea, Giudecata
femeilor, datat\ 1 decembrie 1806). Din p\cate, neexistând actori [i
nici teatru, aceste scenete „s-au giucat la p\pu[\rii” [i au fost uitate.
Era cam tot ce ar fi putut avea la îndemân\ Alecsandri la 1840. În
eventualitatea c\ ar fi apelat - s\ zicem - la „repertoriul” teatral
muntenesc, el ar fi avut la dispozi]ie câteva texte de Iordache Go-
lescu, destinate, probabil, tot teatrului de p\pu[i (Giudecata femei-
lor, Comedia banului Constantin Canta, Amoriul [i toate harurile,
precum [i Comedia ce s\ nume[te Barbu V\c\rescu, vânz\torul ]\rii,
care are acte [i preciz\ri de regie). Mai exista [i piesa antibonju-
ristului Costache Faca, Comodia vremei (1835), înrâurit\ de Pre]ioa-
sele ridicole [i adaptat\ pentru elevii „{colii de declama]ie”, din
cadrul Societ\]ii Filarmonice).
Lui Vasile Alecsandri, ace[ti înainta[i îi sugeraser\, prin unele
aspecte ale demersului lor, o cale de ie[ire din situa]ie: a l\sa de-o
parte orice scrupule - cele ale paternit\]ii în primul rând - [i a face
repede ce trebuie f\cut pentru a inventa un public [i un repertoriu.
De la debutul s\u ca autor dramatic (din chiar acela[i an 1840), s-a
v\zut c\ se deprinsese iute s\ lucreze într-un regim al urgen]elor [i
al rechizi]iilor de r\zboi.
Farmazonul din Hârl\u [i Iorgu de la Sadagura sunt, cum se [tie,
comedioare satirice, localiz\ri facile mizând pe mi[carea vodevilistic\
[i pe comicul de situa]ie. Acestea erau singurele modalit\]i [i proce-
dee care puteau s\ creeze rapid un public [i ele fuseser\ puse la
punct de câ]iva comediografi francezi inventivi [i cu sim] practic,
precum Eugene Labiche, Eugene Scribe, Charles Bataille, Emile
Augier, Edouard Brisebarre etc. Nu trebuie s\ ne întreb\m de ce a
apelat Alecsandri, [i dup\ el mul]i al]ii, pân\ târziu, la acelea[i
modele de serie mare, la elementele comediei bufe, la mi[carea
excesiv\ din scen\ [i la tipologii [i situa]ii lesne recognoscibile, cât\
vreme cei din fa]a actorilor aveau o instruc]ie precar\ [i o prea vag\
idee despre ce ar trebui s\ fie teatrul.
La urma urmelor, el însu[i nu avea, la 22 de ani, nici o experien]\
în compunerea unei piese [i nici o inventivitate teatral\ înn\scut\.
Dar frecventase passionnement lumea teatrului bulevardier, în cei
cinci ani cât a h\l\duit la Paris, pe banii medelnicerului Vasile Alec-
sandri, schimbând facult\]i [i dame de consuma]ie [i trecându-[i
doar bacalaureatul în Litere. {i asta va l\sa urme. Cât va tr\i, va
r\mâne - în via]a privat\ [i în cea public\ - un degust\tor de replici
agreabile [i de situa]ii amuzante.
Iar, ca autor dramatic, va apela la frânturi de amintiri, l\sând s\
vin\ spre el, din cotloanele memoriei, sugestii de atmosfer\, siluete
de personaje, atitudini, tipologii, schi]e de conflict, calambururi,
217
Eugen Negrici
bufonerii, solu]ii dramaturgice de moment. Va fi lucrat la piesele
sale sub asaltul flash-urilor memoriei [i - s-ar fi putut zice - într-un
regim de intertextualitate (involuntar\), dac\... dac\ nu ar fi avut la
dispozi]ie [i textele înse[i ale comediografilor, procurate de la teatrul
francez din Ia[i. Spectatorii acestui teatru, veni]i [i la teatrul româ-
nesc, ar fi putut avea senza]ia, uneori, c\ asist\ la aceea[i pies\
c\reia nu i s-au schimbat decât decorul [i numele eroilor.
S\ mai spunem c\, în acela[i an - 1840 -, al grabnicei veniri pe
lume a unei literaturi care bâjbâia dup\ solu]ii, anul faptelor literare
ivite din ra]iuni educative [i din impuls patriotic, V. Alecsandri, spre
a face s\ func]ioneze [i revista Dacia literar\ (care avansase un
program, dar în absen]a textelor de sprijin), va pasti[a La Bouquetiere
des Champs Elisees de Paul de Kock [i Valory. Cazul Alecsandri este
unul simptomatic pentru psihologia literatului într-o epoc\ de pionie-
rat [i într-o ]ar\ „nelumit\”.
Maniera aceasta de a încropi un prânz în mare vitez\ - prin apel la
m\tu[i din lumea bun\ de la care po]i împrumuta argint\ria [i
meniurile - a fost foarte r\spândit\. Pân\ la apari]ia Junimii [i chiar
pân\ mai târziu, aceasta era ceea ce s-ar putea numi mentalitatea
„creatoare” a epocii pa[optiste [i chiar postpa[optiste - caracterizat\
printr-o voioas\ indiferen]\ fa]\ de ideea de paternitate literar\.
Absen]a spiritului critic [i a rigorii este vizibil\ [i de partea cealalt\,
a cititorilor. E semnificativ c\ o prim\ acuza]ie ferm\ de plagiat vine
de-abia la patruzeci de ani dup\ aceste momente inaugurale, în 1881,
prin interven]ia din Contemporanul a lui Ion N\dejde (explicabil\ mai
curând prin nonconformism [i insurgen]\).
Cu mult mai interesant este, îns\, modul în care trateaz\ critica
[i istoria literar\ mai nou\ aceste am\nunte incomode din trecutul,
ce se cuvine a fi onorabil, al familiei literaturii române. De la apari]ia
studiului lui Charles Drouhet Vasile Alecsandri [i scriitorii francezi
(Bucure[ti, 1924), care a fixat jaloanele abord\rii comparatiste a
operei poetului român, au trecut mai bine de optzeci de ani, vreme
suficient\ pentru ca informa]ia s\ se acumuleze [i s\ fac\ necesar\
alt\ sintez\. Ea nu a venit [i, mai mult, îns\[i întreprinderea lui,
socotit\ drept excesiv\, a fost subestimat\, întrucât autorul a dat
impresia a fi mânat de o tenacitate oarb\. A produs o vizibil\ iritare
concluzia acestuia, c\ absolut totul în teatrul lui Alecsandri („scheme
de conflict, sugestii de personaje, detalii de atmosfer\, modalit\]i de
mi[care scenic\”) este croit din amintiri livre[ti.
Când vine vorba de asemenea adev\ruri stânjenitoare, to]i comen-
tatorii operei lui Alecsandri procedeaz\ precum membrii unui clan
nobiliar când li se relateaz\ c\ unul dintre ei a comis o abatere
flagrant\ de la etichet\: schimb\ vorba, folosesc formule evazive sau
218
Iluziile literaturii române
eufemisme, umanizeaz\ [i generalizeaz\ cazul, subestimeaz\ informa]ia
[i pe aduc\torul ei.
Re]eta tuturor interven]iilor de acest fel o ofer\ însu[i G. C\li-
nescu în aceast\ mostr\ de inteligen]\ avoc\]easc\: „Într-o bun\
m\sur\ a localizat, a imitat [i lucrul a putut s\ par\, pentru cercet\-
torul de mai târziu, o mare descoperire. În realitate, publicul lui
Alecsandri, familiar cu teatrul francez de la Ia[i, cuno[tea prea bine
modelele [i dramaturgul le-a indicat însu[i uneori. {i apoi, în teatru,
intriga este o chestiune cu totul secundar\ [i Alecsandri proceda
asemenea clasicilor. Moliere aproape localiza, iar vodevili[tii de la
începutul secolului al XIX-lea reiau pân\ la obsesie toate combina]iile
scenice ale secolelor precedente. Observa]ia strict tipologic\ a come-
diei oblig\ la un num\r de situa]ii m\rginit. Toat\ problema în teatrul
lui Alecsandri r\mâne, dar, de a constata puterea comic\, proprie
autorului, calitatea inefabil\ a dialogului s\u, separat de orice idee
de con]inut. Acest punct de vedere e valabil în orice comedie, în care
inven]ia nu cap\t\ o importan]\ prea mare” (G. C\linescu, Vasile
Alecsandri, Editura Tineretului, 1965, p. 82).
Peste doar un paragraf, criticul sugereaz\ o solu]ie în]eleapt\,
potrivit\ nu numai comediilor u[oare ale bardului, ci unei impor-
tante p\r]i din literatura epocii: „Aici ne-am putea scuti de a mai
descoperi izvoarele”. S-au g\sit, îns\, destule formule complezente
pentru multiplele situa]ii delicate ale literaturii române : cutare text,
„întocmit în felul lui” ; autorul practic\ un „romantism de împrumut”,
adapteaz\, prelucreaz\, localizeaz\, autohtonizeaz\, e tutelat de...,
s-a inspirat, probabil, din..
Lui Nicolae Manolescu însu[i, spirit neconcesiv [i neiubitor de
idoli, îi este peste putin]\ s\ pun\ degetul pe ran\ în privin]a istori-
cului martir B\lcescu [i a similitudinilor v\dite dintre Românii supt
Mihai-voievod Viteazul [i studiul lui Florian Aaron intitulat Idee repede
(1837). „Exemplul [i tonul acestui encomion - scrie cru]\tor N. Mano-
lescu în Istoria sa critic\ la p. 258 - i le oferea lui B\lcescu profesorul
lui de la Sf. Sava, ardeleanul Florian Aaron, care încheia astfel capitolul
despre Mihai din Idee repede (vol. 2, 1837, p. 318-319)”. Va repro-
duce, apoi, un pasaj revelator, dup\ care, în[iruind contribu]iile arde-
lenilor în introducerea cultului lui Mihai în }ara Româneasc\, criticul
îl remarc\ din nou pe Aaron, ad\ugând în sottovoce: „de la care B\l-
cescu a împrumutat în afara atitudinii globale [i câteva pasaje întregi”
(p. 259). De altfel, trebuie s\ precizez c\ B\lcescu nu [i-a încheiat
opera în timpul vie]ii, fapt ce îi acord\ circumstan]e atenuante.
A[a s-a scris nu numai despre pa[opti[ti, ci despre mai to]i scrii-
torii importan]i ai secolului al XIX-lea, secol care s-a desprins greu
de modele. Când le-a venit rândul scriitorilor reprezentativi ai na]iunii
219
Eugen Negrici
(Eminescu, Caragiale), s-a pus în mi[care un întreg arsenal de
eufemisme [i formule ocolitoare, prevenitoare. În unele cazuri ni se
par inutile, c\ci motiva]iile pot fi de alt ordin. Eminescu este, f\r\
îndoial\, un mare poet [i r\mâne un mare poet, chiar dac\ - am\nunt
observat de pu]ini critici [i pe care ar fi trebuit s\-l ia în seam\
poieticienii - gândirea lui produc\toare are aproape totdeauna nevoie
de un punct de sprijin pentru demaraj.
Tenta]ii protocroniste. Obsesia întâiet\]ii
Cum am mai spus nu o dat\ în aceast\ carte [i cum e u[or de
dovedit, o tendin]\ de aureolare s-a manifestat în istoriografia noastr\
chiar de la începuturile ei. Un asemenea fenomen de „compensare”
era de a[teptat s\ apar\ în literatura tân\r\ a unei na]iuni intrate de
pu]in timp în rândul na]iunilor europene civilizate. Dar nu avem
cum desp\r]i aceast\ „pasiune na]ionalist\” idealizatoare de trau-
mele - mai cu seam\ de traumele - na]iunii [i de acele împrejur\ri
politice în care procesul definirii [i contur\rii identit\]ii na]ionale a
fost perturbat.
Anul 1940 a fost începutul unui lung [ir de evenimente care au
agresat fiin]a na]ional\. Cea mai înfrico[\toare etap\ a fost aceea a
ocupa]iei sovietice (dar [i a „ocupa]iei interne” de c\tre comuni[tii
români) [i a acultura]iei care a înso]it-o. Prin compensare a ap\rut,
ori de câte ori a devenit posibil, tenta]ia afi[\rii, chiar cu justific\ri
discutabile, a unui tablou consolator al literaturii române. De altfel,
de-a lungul istoriei statului român, con[tiin]a identit\]ii noastre
culturale rareori a fost l\sat\ s\ se închege în chip natural [i s\-[i
formeze anticorpi critici.
Adesea a fost ajutat\ s\ prind\ aripi prin flatarea orgoliului crea-
tor na]ional (cum a procedat C\linescu) sau, în cazul extrem, a fost
exacerbat\ diversionist, prin manevre propagandistice ignobile (pro-
tocronismul ca politic\ cultural\ ceau[ist\). În condi]iile permanen-
tiz\rii unei tendin]e idealiste compensatorii, ar fi fost imposibil s\ nu
se formeze, printre interpre]ii [i istoricii literaturii române, o grupare
autohtonist-tradi]ionalist\, împrosp\tat\ cu fiecare genera]ie, dis-
pus\ s\ vad\ în trecut valori române[ti cel pu]in de nivelul celor
europene [i care s\ fac\ inutil\ orice form\ de „ploconire”.
S\ cau]i înrâuriri [i surse e superfluu: predecesorii se pot afla [i
se afl\ chiar la noi [i nu e nevoie s\ apel\m la alte literaturi spre a-i
descoperi acolo. Cel pu]in una din cele trei misiuni ale compara-
tismului literar poate s\ dispar\. Pentru aceast\ specie de autohto-
ni[ti, c\utarea influen]elor nu are sens. Mul]ume[te întrucâtva con-
firmarea paralelismelor [i afinit\]ilor [i d\ cu adev\rat satisfac]ii
220
Iluziile literaturii române
doar descoperirea anticip\rilor române[ti de idei, solu]ii artistice,
teme, motive literare, viziuni etc.
Câteva anticip\ri ale unor modalit\]i artistice mai noi a identificat
[i G. C\linescu citind literatura român\ dinspre prezent spre trecut,
dar s-a ab]inut s\ le proclame întâietate absolut\. {tia bine c\ era
vorba de efecte de lectur\ derivate din analogie, fiindc\ o bun\ parte
din puterea lui de seduc]ie [i înnoire se întemeia pe declan[area
nea[teptat\ a unor procese analogice surprinz\toare. În genere, toate
curentele noi [i-au c\utat sau inventat anticip\ri [i postmoderni[tii
în[i[i au f\cut-o de curând (cf. Mircea C\rt\rescu).
„Anticip\rile interne” avuseser\ rostul lor, mai ales în etapa valori-
fic\rii mo[tenirii literare [i a redescoperirii literaturii române: atr\-
geau aten]ia asupra unor valori ignorate sau respinse [i înlesneau
apropierea de arii literare socotite, de regul\, neinteresante sub
raport artistic (literatura veche sau cea pa[optist\).
Etapa aceasta va fi dep\[it\ curând. Mai ales curentele literare
foarte noi [i în vog\ au excitat imagina]ia criticilor cu obsesia priori-
t\]ii. Dou\ c\r]i semnate de B. Elvin (Modernitatea clasicului I.L.
Caragiale, 1967) [i de Ion Constantinescu (Caragiale [i începuturile
teatrului european modern, 1974) îl v\d pe Caragiale ca pe un înainta[
al literaturii absurdului (descoperite târziu, dup\ 1965, dar cu
entuziasm, [i în România). Dat\ fiind [i contribu]ia notorie a româ-
nilor la gloria avangardei, Urmuz va fi împins în rândul precursorilor
(Nicolae Balot\). Anticip\ri ale poeziei tranzitive, constatative mo-
derne [i postmoderne vor fi semnalate la Bacovia sau la Luca I.
Caragiale (v. E. Negrici), iar Camil Petrescu va deveni, pentru mul]i,
un existen]ialist avant la lettre [i un prim practicant (în Patul lui
Procust) al schimb\rilor de perspectiv\ narativ\.
Toate aceste remarci apte s\ ne mângâie orgoliul ar fi r\mas la
nivelul unor impresii de lectur\ [i ar fi continuat s\ ne fie, din timp
în timp, livrate ca descoperiri de curiozit\]i literare, de coinciden]e
[i de afinit\]i interesante. Ar fi r\mas la acest nivel înc\ acceptabil
dac\ îns\[i politica regimului ceau[ist nu ar fi executat o a doua
manevr\ diversionist\, provocând, dup\ 1970, o escalad\ na]io-
nalist\, primitiv\ [i grosolan\. Expus\ în câteva discursuri, teza lui
Ceau[escu cu privire la superioritatea civiliza]iei autohtone (dacice,
apoi române[ti) asupra celor ale ocupan]ilor cap\t\ statut oficial [i e
inclus\ în documente.
Sesizând disponibilit\]ile criticilor [i a istoricilor literari români [i
tendin]a lor oarecum constant\ de idealizare, responsabilii cu propa-
ganda din P.C.R. i-au încurajat pe aceia care aveau obsesia supe-
riorit\]ii crea]iilor noastre în raport cu cele ale str\inilor. În Istoria...
sa, Marian Popa ne comunic\ informa]ia c\ înaintemerg\torul -
221
Eugen Negrici
eternul protocronist - Dan Zamfirescu avanseaz\ înc\ din 1973
(într-o comunicare ]inut\ în fa]a unor studen]i germani veni]i la
Bucure[ti) teza caracterului sintetic [i anticipator al culturii româ-
ne[ti („Cultura român\ - sintez\ european\”).
Neavând anvergur\, nu era omul a[teptat de culturnici. Cel care
a fost cu adev\rat binevenit a fost eminentul istoric literar [i compa-
ratist Edgar Papu. El se va afla la originea unui concept literar -
protocronismul - exploatat în sensul dorit de culturnicii [i de litera]ii
pu[i în slujba regimului, care vor [i evoca adesea în sprijin auto-
ritatea cunoscutului om de cultur\.
Protocronismul (cel de bun\credin]\, pornit din studiile lui E.
Papu) a mo[tenit confuzia, obsesiile [i tenta]ia idealiz\rii prezente în
demersurile multor istorici literari români. Edgar Papu nu a f\cut
decât s\ confere un soi de penibil\ coeren]\ acestor vechi [i stabile
credin]e.
222
II.	REPREZENTAREA TRECUTULUI
LITERAR ÎN CERCET|RILE
ISTORIOGRAFICE
Istoria literaturii române
ca liber nobilitatis [i argument identitar
Dorin]a subcon[tient\ de normalitate [i necesitatea legitim\rii
istorice inventeaz\ în spa]iul literaturii noastre complexit\]i, armonii
[i fantasme. Produsele speculative intrate în rândul institu]iilor
na]ionale sub numele de „istorii ale literaturii” îmi inspir\, oricum
a[ privi lucrurile, prea pu]in\ încredere. Cu gândul la „aporiile” lui
Wellek, nu întrev\d posibilitatea fundament\rii lor teoretice pe ideea
de valoare. Fiind determinat\ de un raport [i fiind produsul unei
schimb\ri de perspectiv\ [i consecin]a unei atribuiri (de c\tre un
destinatar), ea, valoarea, nu posed\ atributul permanen]ei [i nu
exist\ decât poten]ial într-un text. În încercarea lui de a atenua
relativismul estetic prin invocarea prezen]ei unor imperative estetice
similare kantienelor imperative morale, Wellek s-a trezit captivul unui
p\ienjeni[ de contradic]ii.
„Universalele” în care mai credea C\linescu [i pe care le invoca
mai cu seam\ pentru a combate teoria lui Lovinescu a „muta]iei
valorilor” sunt, din perspectiva teoriei recept\rii, simple specula]ii.
Nici o istorie a literaturii nu ar fi posibil\ f\r\ concesii de ordin
axiologic [i numai acest soi de complezen]\ sau indiferen]\ binevoi-
toare îi permite s\ fie „istorie”.
Mai mult, chiar [i a[a, îns\[i alegerea faptelor trecutului nu poate
face abstrac]ie de prezent, de prezentul care selecteaz\ [i recupe-
reaz\, [i s-a dovedit c\ evaluarea unei opere în termenii contextului
ei istoric contemporan este practic imposibil\. {i, pentru c\ nu pot fi
altceva, istoriile literare trebuie considerate, f\r\ excep]ie, drept
colec]ii de fapte literare dispuse cronologic.
În ceea ce prive[te tentativele române[ti din domeniu, ele întris-
teaz\ de-a binelea, nu atât din pricina melanjului de criterii [i a
inconsecven]ei axiologice (pe care nu le-au putut evita nici reputatele
223
Eugen Negrici
modele europene ale genului), cât datorit\ mim\rii acestora, a
prelu\rii, f\r\ examen critic, a marilor [i micilor lor cli[ee, a omolo-
g\rii for]ate a elementelor lor constitutive. În loc s\ cre\m un instru-
ment nou, adaptat unei literaturi interesante tocmai prin netipicitate,
ne-am gr\bit [i ne-am str\duit s\-i invent\m acesteia o procesua-
litate artistic\ f\r\ sincope, pe potriva schemelor perceptive [i a
dialecticii evolutive a celor patru-cinci istorii literare europene fami-
liare elitei intelectuale autohtone.
Cum imaginea impus\ de istoriile noastre literare a fost propagat\
[i de manualele [colare, putem spune c\ ea se afl\ la originea unui
proces de autosugestie na]ional\. Nu trebuie s\ c\ut\m prea mult
dup\ explica]ii. În alte domenii, ele se v\d mai u[or. E de-ajuns, de
pild\, s\ remarc\m cum cap\t\ concrete]e oficial\ visurile timide ale
protocroni[tilor de acum câteva decenii, cum devin românii, pe zi ce
trece, cei mai buni, exemplarii, veritabilii, singurii cre[tini. Iscusin]a
cu care se caut\ noi [i noi prilejuri obscure de s\rb\torire, de aniver-
sare, de inaugurare, de sanctificare, de târnosire, de pom\duire
pune pe gânduri. Ce poate stârni aceast\ sete de m\re]ie, de glorie,
dac\ nu sentimentul acut al marginaliz\rii noastre istorice nedrepte?
În teritoriul specific al istoriilor literare, prezen]a coroziv\ a unui
asemenea sentiment na[te enormit\]i (cum ar fi proclamarea a[a-zi-
sului „umanism” [i a a[a-zisului „baroc” al literaturii vechi), favori-
zeaz\ un procustian sui-generis (vizibil în delimitarea unui curent
preromantic [i a unui romantism românesc în chiar etapa istoric\ a
dibuirilor, când proza abia î[i c\uta identitatea literar\, iar poezia -
calea de ie[ire din nara]iune). Ea spore[te num\rul de curente, de
atitudini, de direc]ii sincrone - se în]elege - cu cele europene [i înte-
meiate pe doar câteva note întâmpl\toare sau pe declara]iile corifeilor,
inventeaz\ alte câteva spre a sugera bog\]ia stilistic\ (onirism, balca-
nism, feminism etc.) [i face din postmodernismul invocat la nesfâr[it,
pân\ la grea]\, în orice context, cheia intr\rii noastre în lume.
Aceea[i ran\ veche explic\ transformarea istoriilor literare în
pâlnii de absorb]ie care acumuleaz\ gr\bit, ca pentru a da un chip
onorabil s\r\ciei: scrieri în alte limbi, traduceri, adapt\ri [i prelu-
cr\ri asimilate unor produse originale, texte f\r\ preten]ii literare,
dar luate ca atare. Primind drept cadru epic o curgere narativ\
grandioas\, asezonat\ cu descrip]ii [i portrete extraordinare, bene-
ficiind de titluri de capitole inadecvate, dar formulate fascinant, tex-
tele de acest fel, precum [i cele originale, cu care sunt îmbinate
ingenios, pot da cititorului impresia de m\re]ie. Dac\ mai sunt ur-
mate [i de un capitol concluziv care s\ formuleze peremptoriu tezele
specificului na]ional, ele alc\tuiesc o istorie apt\ s\ trezeasc\ în noi
un soi de exaltare.
224
Iluziile literaturii române
Cazul ilustrativ este, desigur, cel al Istoriei... lui C\linescu, dar,
într-o m\sur\ sau alta, [i celelalte întreprinderi de acest fel (dedicate
unei perioade anume sau întregii literaturi române) relev\ acela[i
mod de reprezentare a trecutului, cu acelea[i amnezii [i exalt\ri
p\guboase.
225
1.	Începuturile
Obsesia umplerii golului. Horror vacui
Pentru primii cercet\tori (filologi, lingvi[ti, istorici) ai literaturii
vechi a fost de importan]\ vital\ constituirea unui corpus de texte
concludent. Adic\ într-atât de cuprinz\tor încât s\ poat\ fi organizat
[i s\ lase la vedere semnele unei evolu]ii.
TIMOTEI CIPARIU tip\re[te în 1858, la Blaj, cea dintâi crestoma]ie
a scrierilor române[ti vechi, ata[ându-i o schi]\ de istorie literar\ - o
prim\ tentativ\ de organizare a unui material în mi[care. Aron Pum-
nul, Al. Lambrior, Moses Gaster alc\tuiesc [i ei culegeri de texte,
îmb\rb\ta]i de editarea în condi]ii bune, de c\tre B.P. Hasdeu, Ion
Bianu [i I.G. Sbiera, a unor opere capitale ale literaturii vechi. În
Arhiva istoric\ a României [i în Cuvente den b\trâni, Hasdeu adun\
energic, de peste tot, texte [i informa]ii pertinente, stabile[te filia]ii
[i nenum\rate conexiuni, ca spre a dovedi - în spiritul secolului s\u
romantic - for]a creatoare a unui popor ignorat. Cu noi metode de
cercetare, Moses Gaster, Ion Bianu, Ioan Bogdan completeaz\ tezau-
rul na]ional al scrierilor vechi române[ti.
În ce-i prive[te pe ace[ti pionieri, totul sau aproape totul e de
în]eles. Absorbi]i de descoperirea, clasificarea [i descifrarea cât mai
multor manuscrise [i tip\rituri [i, cel mult, de în]elegerea circum-
stan]elor producerii acestora, ei nu erau îngrijora]i de literaritatea
lor precar\ sau pur [i simplu inexistent\. Aceasta nu i-a preocupat
nici m\car atunci când s-au sim]it obliga]i, din ra]iuni educative, s\
schi]eze, cu ajutorul acestor texte, istorii literare.
Primele încerc\ri de acest fel au avut caracter bilan]ier [i, fiind
legate de nevoile înv\]\mântului, au luat forma unor cursuri. Primul
consemnat este acela al lui V.A. URECHIA. Început la 1858 la Ia[i,
cursul lui de istoria literaturii române va fi continuat, dup\ 1864, la
Bucure[ti. Tip\rit abia în 1885 [i destinat [colilor secundare, el
marcheaz\ desprinderea de istoria general\, nu [i de istoria limbii.
O Istorie a limbii [i literaturii române ap\rea la Ia[i în acela[i an,
sub semn\tura profesorului universitar ARON DENSUSIANU, repre-
zentant al curentului latinist, ale c\rui idei le aplic\ istoriei literare,
respingând cu dispre] cultura în ve[mânt slavon [i tot ce a precedat
rede[teptarea na]ional\ prin {coala Ardelean\. Oricât de amendabil\
226
Iluziile literaturii române
ar p\rea ast\zi viziunea autorului, era prima dat\ când se întâmpla
ca un punct de vedere ideologic s\ structureze corpusul scrierilor
vechi române[ti. {i când cineva lua în calcul restrângerea lui la
produsele redactate în limba român\.
E posibil ca acesta s\ fie punctul de plecare al unei direc]ii de
cercetare care se apleac\ numai asupra crea]iilor în limba român\,
singurele care ar legitima o literatur\ na]ional\. Ea nu a fost îmbr\-
]i[at\ de prea mul]i istorici literari „vechi[ti” (ast\zi ei sunt, cum
vom vedea, minoritari), dar tocmai ei sunt aceia care au încercat s\
valorifice valen]ele expresive ale textelor vechi, refuzând s\-[i con-
sume energia în comentariul cultural.
M\sura în care cercet\torul scrierilor vechi reu[e[te s\ se des-
prind\ de aria considera]iilor general culturale, dând un sens estetic
interpret\rilor, e, în fond, condi]ionat\ de voin]a decup\rii, în spirit
european modern, a unui domeniu de cercetare autonom, în centrul
c\ruia s\ se afle valorile propriu-zis literare ale textelor redactate în
limba român\. Surprinz\tor este faptul c\ autorii unor manuale [co-
lare - Vasile Gr. Popu (Bucure[ti, 1875), Ion L\z\riciu (Sibiu, 1884),
loan N\dejde (Ia[i, 1886) - s-au ar\tat a fi mai receptivi fa]\ de
artisticitatea scrisului românesc decât cercet\torii de calibru din
epoc\.
Pân\ la sfâr[itul secolului ([i chiar o vreme dup\ aceea), domi-
nant\ a r\mas tendin]a lucrului în dev\lm\[ie [i a acumul\rii de
cuno[tin]e bibliografice de date, texte [i informa]ii (istorice, filolo-
gice, lingvistice, literare). Sistematic\ [i precis\ în informa]ii, dar
f\r\ minime preocup\ri literare este Introducerea în istoria limbii [i
literaturii române publicat\ de Alexandru Philippide în 1888. Cu
merite filologice, dar f\r\ organ pentru literatura ca literatur\, Ioan
G. Sbiera scoate, în 1897, o sintez\ de literatur\ român\ intitulat\
Mi[c\ri culturale [i literare la românii din stânga Dun\rii în restimpul
de la 1504-1714.
Marea problem\ a acestor c\rturari demni de toat\ pre]uirea a
fost absen]a instrumentelor abord\rii, a unei metodologii care s\
faciliteze recunoa[terea literarit\]ii, a expresivit\]ii textului vechi,
rodit dintr-o mentalitate redac]ional\ greu de evaluat [i chiar de
aproximat. Le lipsea, pur [i simplu, imagina]ia critic\ [i, cum se
întâmpl\ de regul\, acesteia îi ]ine locul abunden]a informa]iilor.
Nici Istoria literaturii române (Bucure[ti, 1913) de GH. ADAMESCU
nu a fost altceva decât o crestoma]ie de texte ilustrative escortate
de informa]ii bibliografice îndestul\toare. Comentariile „artistice”
sunt pu]ine, timide [i didactice, ca pentru uzul „[coalelor normale”,
c\rora savantul le [i dedicase, cu trei ani mai devreme, prima vari-
ant\ a Istoriei... Interesul acesta st\ruitor, epuizant, pentru aspectele
227
Eugen Negrici
bibliografice îl va conduce pe Gh. Adamescu la alc\tuirea primului
[i, pân\ foarte târziu, a singurului instrument de lucru utilizabil:
Contribu]iuni la bibliografia româneasc\ (I-III, 1921-1928).
Nemaiavând puterea s\ întocmeasc\ [i s\ publice o istorie a
literaturii vechi (de[i editase câteva din scrierile ei capitale [i litogra-
fiase un curs în 1925), un alt pionier al domeniului, Ion Bianu, î[i va
consuma pân\ la cap\t energia în completarea inventarelor de c\r]i
[i manuscrise române[ti: Bibliografia româneasc\ veche, 1508-1830
(I-IV, 1903-1944, în colaborare cu Nerva Hodo[ [i Dan Simonescu) ;
Catalogul manuscriselor române[ti (I-III, 1907-1931, în colaborare cu
Remus Caraca[ [i G. Nicolaisa).
Cel ce a reu[it s\ aplice cercet\rii un criteriu literar [i s\ admi-
nistreze în spirit artistic plaja unei document\ri savante a fost profe-
sorul cu o forma]ie de critic modern, OVID DENSUSIANU, în cursul
s\u universitar început în 1898 [i încheiat în 1901. Dac\ partea
despre literatura veche a fost imediat litografiat\ (dup\ noti]ele unui
student), continuarea, adic\ Literatura român\ modern\, va fi tip\rit\
târziu [i dup\ stenogram\, în trei volume (1920, 1921, 1933). Când
materialul a fost adunat într-un singur volum (în 1942), era greu s\
mai concureze construc]ia monumental\ a lui G. C\linescu, acesta
fiind [i beneficiarul progresului metodologic [i al schimb\rilor de
viziune interpretativ\ operate de Ovid Densusianu.
Nu întâmpl\tor, ignorarea de c\tre acesta din urm\ a textelor
scrise în slavon\ (la sfâr[itul secolului al XV-lea [i începutul seco-
lului al XVI-lea) a devenit o op]iune semnificativ\, chiar definitorie
pentru litera]ii deci[i s\ supun\ unui examen estetic literatura veche,
cu alte cuvinte, pentru spiritele estetizante (atunci când acestea se
ocupau [i de începuturile literaturii noastre [i nu le întorceau spatele,
precum E. Lovinescu). Nu trebuie s\ uit\m c\ textele redactate în
alte limbi decât româna, în special cele în slavon\, au intrat [i au ie[it
din aten]ia istoricilor literari în func]ie de forma]ia lor [tiin]ific\, dar
[i de o anume presiune a factorilor extrinseci (a factorului ideologic,
cu deosebire) în conjuncturi istorice specifice (de pild\, în vremea
sovietiz\rii României sau a megalomaniei culturale ceau[iste).
Cercetarea filologic\ (Demostene Russo, Ilie B\rbulescu, P.P. Pa-
naitescu, N. Dr\ganu etc.) nu a încetat niciodat\ s\ releve aspecte
ne[tiute ale rela]iilor culturii noastre cu alte culturi (maghiar\,
sârb\, greac\, bulgar\, rus\, polonez\), dar progresele ei nu au fost
asimilate automat de istoricii literari, mai ales când ace[tia erau
mâna]i de dorin]a de a demonstra puterea de crea]ie a poporului
român. Sau invers, au fost asimilate într-un sens foarte concret, iar
textele descoperite sau alc\tuite în alte limbi pe t\râm românesc au
fost trecute f\r\ preget în patrimoniul na]ional, a[a cum s-a întâmplat
228
Iluziile literaturii române
[i în alte p\r]i ale Europei, c\ci expansionismul cultural l-a dublat
sau l-a înlocuit adesea pe cel teritorial.
Spre „epoca slavon\”, nu numai Aron Densu[ianu, Ovid Den-
susianu sau G. C\linescu privesc f\r\ mare pasiune, ci însu[i
NICOLAE IORGA, ale c\rui câteva volume dedicate literaturii române
alc\tuiesc, în timp, prin adaosuri succesive, o istorie a literaturii
care urm\re[te [i acoper\, pentru prima dat\ la noi, întreaga evolu]ie
a scrisului literar de pân\ la 1934. Istoria literaturii române din
secolul al XVIII-lea (1901), completat\ cu Istoria literaturii religioase
a românilor pân\ la 1688 (1904), va fi împins\ mai departe prin cele
trei volume ale Istoriei literaturii române[ti în veacul al XIX-lea
(1907-1909) [i va fi adus\ la zi prin Istoria literaturii române[ti con-
temporane (1934).
Cu erudi]ia lui fabuloas\ [i cu ambi]ia îmbr\]i[\rii totalit\]ii
faptelor spiritului, Iorga va a[eza literatura pe fundalul existen]ei
milenare a popula]iei din toate provinciile române[ti [i o va privi în
rela]ia ei organic\ cu istoria, arta, cultura pentru a deduce marile ei
coordonate, tendin]ele fundamentale, curentele majore care o st\-
pânesc [i-i dau un sens ascendent. Literatura este doar una din
corzile care vibreaz\, e parte a unui corp orchestral [i argument al
unei demonstra]ii.
Tonul patetic, accentele polemice, ]â[nirile vizionare tr\deaz\
prezen]a unei voin]e persuasive [i a unei transfigur\ri ideologice.
Istoriile lui (mai ales cele care trateaz\ vremurile de demult) sunt o
îngr\m\dire ame]itoare de date rezultate din scotocirea arhivelor, a
bibliotecilor din ]ar\ [i din str\in\tate, peste care pare s\ fi trecut
dogoarea unei sufl\ri de uria[. Citindu-le, nu ai niciodat\ sentimen-
tul c\ literatura român\ este ]inta. Dar prime[ti [i, pân\ la urm\,
accep]i sugestia c\ aceasta e m\rea]\. Nimeni înaintea lui Iorga nu a
izbutit s\ ofere o priveli[te a ei mai demn\ de interes pentru str\ini
[i mai întrem\toare pentru români. Dar s\ revenim.
Cazul primilor cercet\tori filologi ai scrierilor de pe teritoriul
românesc e unul special [i nu se cuvine s\ punem ingenua lor
dorin]\ de agonisire în seama „pioasei confuzii între cultur\ [i litera-
tur\” despre care vorbea C\linescu în prefa]a la Istoria... sa. Nu
reu[esc s\ percep în lucrarea lor, în chiverniseala lor de început de
drum, o inten]ie persuasiv\ bine disimulat\, reflex al constat\rii
unei penurii deprimante.
V\dit demonstrativ\ [i chiar de o tenden]iozitate iritant\ este
atitudinea lui Nicolae Iorga fa]\ de textele vechi [i, în genere, fa]\ de
statutul literaturii primelor secole. Pentru a-l contrapune, emines-
cian, nimicniciei prezentului preocupat de farafastâcuri estetice,
trecutul literar este dilatat f\r\ jen\. Renun]ând la orice minim\
229
Eugen Negrici
precau]ie, faptele culturale [i cele literare sunt confundate deliberat,
pentru ca „monumentele neamului”, care nu pot apar]ine decât tre-
cutului eroic, s\ sporeasc\ în chip elocvent.
Cu autoritatea pe care o avea ([i care îi [i înlesnea acest soi de
nep\sare seniorial\ fa]\ de progresele metodologice ale disciplinelor
istorice [i de procesul ireversibil al autonomiz\rii domeniilor), Iorga
a fost urmat, pe un drum c\ruia nu i se mai v\d laturile, de nu pu]ini
cercet\tori de prestigiu. De la o etap\ la alta a istoriei dramatice a
secolului al XX-lea [i adesea chiar din pricina acestui dramatism, nu
s-au împu]inat adep]ii acestei viziuni istoriografice generoase, care
d\dea satisfac]ie complexelor noastre identitare.
Reputatul filolog SEXTIL PU{CARIU (lingvist cu impulsuri literare
nereprimate) va izbuti, plecând de la Nicolae Iorga (pe care îl rezum\
[i-l face lizibil) [i de la un num\r de prelegeri universitare ]inute la
Cern\u]i, s\ compun\ o istorie, Istoria literaturii române. Epoca veche
(Sibiu, 1920). Miza estetic\ este modest\, iar intui]iile critice [i
nout\]ile interpretative firave. Prea multe chestiuni lingvistice [i
filologice importante r\m\seser\ la acea dat\ în suspensie pentru ca
frumusetea scrierilor vechi - [i a[a greu de sesizat - s\-l poat\
însufle]i pe savant. În schimb, ilustra]ia impozant\ [i deschiderea pe
care o arat\ Sextil Pu[cariu (pe urmele aceluia[i Iorga) pentru cele-
lalte forme de art\ veche (arhitectur\, pictur\, broderie, miniaturi
etc.) au consecin]e. Aceast\ vecin\tate bogat\ [i pestri]\ devine cutia
de rezonan]\ pentru sunetul greu perceptibil al literaturii propriu-zise.
Ne putem am\gi c\ aceasta are for]\ [i consisten]\.
Un alt discipol - nu al lui Iorga, ci al lui Al. Philippide - a fost, în
epoc\, [i Giorge Pascu. Publicate între 1921 [i 1927, având caracter
didactic, istoriile lui literare dedicate secolelor al XVI-lea, al XVII-lea
[i al XVIII-lea sunt contribu]ii importante în multe domenii filologice,
dar nu arat\ interes pentru valorile artistice. Opera lui confirm\
faptul c\ preeminen]a spiritului filologic al abord\rii literaturii vechi
[i confundarea istoriei literaturii cu filologia sunt dominante pân\ la
G. C\linescu.
Un caz special îl reprezint\ marele c\rturar NICOLAE CARTOJAN,
cel care a dat „c\r]ilor populare” [i cet\]enie român\. El impresio-
neaz\, întâi de toate, prin acribie [i prin pasiunea pe care o pune în
c\utarea adev\rului filologic. Scormonind dup\ surse documentare
în locuri nea[teptate, urm\rind tenace izvoarele, circula]ia [i filia]ia
manuscriselor (pe atunci necatalogate [i neclasificate), niciodat\
dispus s\ încheie un studiu numai pentru a-l tip\ri, el a scos foarte
târziu Istoria literaturii române vechi (vol. I-III, 1940-1945). Excep-
]ionala sa erudi]ie [i forma]ia de autentic [i d\ruit filolog l-au sti-
mulat, ca [i pe al]ii, s\ acorde o importan]\ dispropor]ionat\
230
Iluziile literaturii române
împrejur\rilor istorice [i culturale care explic\ apari]ia scrierilor,
amânând, astfel, mult prea mult momentul abord\rii lor ca literatur\.
Tot astfel [i din acelea[i motive, va prefera, cu o anume consecven]\,
zonele de întâlnire cu alte culturi, ca [i punctele de jonc]iune ale
domeniilor lingvistic, istoric, filologic [i literar.
{i, fiindc\ rareori au statut beletristic, scrierile vechi sunt privite
de el ca pecete a unei epoci, ca expresie a unei mentalit\]i disp\rute.
În consecin]\, despre aceast\ mentalitate trebuie s\ vorbeasc\ nu
numai o categorie (beletristica), ci trei categorii de scrieri: religioase,
istorice [i „poporane scrise”. Cu cât mai numeroase [i mai diverse
acestea, cu atât mai utile pentru întocmirea unei istorii complexe a
mentalit\]ilor. Nu trebuie l\sat nimic de-o parte [i nu po]i fi niciodat\
sigur de ceva, „fiindc\ - precizeaz\ el cu am\r\ciune - nu este în
Europa o literatur\ mai zbuciumat\ în dezvoltare [i mai n\p\stuit\
în soarta ei decât literatura româneasc\” (Istoria literaturii române
vechi, Bucure[ti, Minerva, 1980, p. 48).
Fraza aceasta l\muritoare se g\se[te - nu f\r\ noim\ - la începutul
capitolului Istoriografia slavon\ în Moldova [i ea e urmat\ de alte
câteva atinse de obid\: „Nu [tiu s\ mai fie multe popoare care s\-[i fi
pierdut atâtea monumente de cultur\ ale trecutului lor de cum am
pierdut noi. Originalele primelor traduceri române[ti s-au pierdut;
prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoa[te;
primele traduceri ale romanelor populare au disp\rut; Înv\]\turile
lui Neagoe nu le cunoa[tem decât în copii târzii [i defectuoase;
cronica scris\ pe timpul [i la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a
p\strat decât într-o traducere latin\; cronica lui Grigore Ureche n-a
ajuns la noi decât în compila]ia lui Simion Dasc\lul; De neamul
moldovenilor [i cronica lui Miron Costin le avem în copii posterioare,
dintre care cea mai veche copie a cronicii dateaz\ din 1720. {i atâtea
[i atâtea altele!
În marile fr\mânt\ri petrecute pe p\mântul românesc, cu incur-
siuni de armate ungure[ti [i polone, cu numeroase invazii de o[tiri
turce[ti [i t\t\re[ti, cu atâtea vechi m\n\stiri [i cet\]i de scaun arse
din temelie [i apoi reconstruite ca s\ fie din nou arse, atâtea din
monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau r\pite,
pentru a fi apoi aruncate în cine [tie ce col] de bibliotec\. Numai
norocul ne ajut\ s\ mai d\m peste ele.” (op. cit., p. 49).
Am extins citatul pentru c\ aceast\ r\bufnire, neobi[nuit\ la el,
ne las\ s\ intuim starea de spirit a savantului onest aflat în fa]a unui
peisaj derutant: o plaj\ de urme [i resturi de naufragii, de texte
pu]ine [i nesigure, din care nu-]i po]i permite s\ le selectezi pe cele
propriu-zis beletristice [i redactate în român\ spre a alc\tui o istorie
literar\ coerent\ [i consecvent estetic\.
231
Eugen Negrici
E greu de crezut c\ cel\lalt mare explorator al trecutului nostru
literar - Nicolae lorga - nu era în m\sur\ s\-i evalueze corect paupe-
ritatea. Dar dac\ acesta se sim]ea împins s\ sporeasc\, cum am mai
spus, m\re]ia monumentelor trecutului literar, precum [i calitatea
vie]ii culturale din ra]iuni ideologice de contrast, Cartojan, con[tient
de propor]ia s\r\ciei, nu s-a gândit s\-i dea lustru. Dar a socotit c\ e
potrivit s\ nu lase de-o parte nimic din ceea ce ar putea însemna
ceva [i ar fi în m\sur\ s\ ne dezv\luie o lume [i s\ ne ajute s\ o
în]elegem. El a deplasat, astfel, interesul lecturii de pe relevarea
efectelor artistice pe puterea lor de a da seam\ despre un model de
via]\ [i o mentalitate.
Surprinz\tor c\ ast\zi, dup\ mai mult de [ase decenii, în majori-
tatea lor, medievali[tii no[tri fac cam acela[i lucru. Viziunea c\lines-
cian\ asupra trecutului literar nu mai reprezint\ modelul lor de
lectur\. Stimula]i [i de voga cercet\rilor mentaliste, au l\sat în plan
secund sau pur [i simplu au abandonat chestiunea artisticit\]ii (sau
a expresivit\]ii) textelor vechi. Printr-un bizar „salt înapoi”, mascat
sub eticheta sincroniz\rii [i printr-un lapsus metodologic conster-
nant, istoriile literare au fost reînlocuite cu istorii ale civiliza]iei
române[ti, nu mult diferite de cele concepute de Iorga acum un
secol. Dar f\r\ patosul lor impresionant.
În rezumat, dou\ au fost ini]iativele lui Cartojan motivate prin acel
horror vacui care a f\cut ca istoricii literari s\ adauge zestrei modeste
a literaturii noastre tot ce a avut, într-un fel sau altul, atingere cu
ea. Întâi de toate, a alc\tuit [i impus un vast [i nou capitol de istorie
literar\ prin ata[area c\r]ilor populare domeniului beletristicii ro-
mâne[ti. Au mai încercat, înaintea lui, s-o fac\ B.P. Hasdeu [i Moses
Gaster, dar, la vremea lor, nu aveau la dispozi]ie decât Codex
Sturdzanus, cu pu]inele lui texte.
Descifrând un num\r semnificativ de noi manuscrise, desco-
perindu-le izvoarele [i clasificându-le pentru prima oar\ dup\ con]i-
nut, Cartojan a fost în m\sur\ s\ repereze transform\rile numeroase
operate de traduc\tori [i de copi[ti. {i astfel a devenit posibil\ compa-
rarea literaturii noastre atât cu literaturile romanice, cât [i cu fondul
de cultur\ bizantino-slav. Acumulându-se, paginile de erudi]ie în care
sunt urm\rite filia]iile [i se identific\ modific\rile de pe teren româ-
nesc s-au constituit ca un fel de argument per se [i i-au dat curajul
s\ le includ\ literaturii noastre ca pe un fapt de la sine înteles.
Gestul anex\rii unor scrieri literare cu autori str\ini cunoscu]i [i
devenite „populare” doar prin r\spândirea lor extraordinar\ este
surprinz\tor la un savant cu probitate filologic\. Iar invocarea, în
sprijin, a contribu]iei lor la formarea gustului literar, a urmelor
l\sate de ele în universul artistic al unor mari scriitori români
232
Iluziile literaturii române
(precum Ion Heliade R\dulescu, Mihail Sadoveanu, Al. Macedonski
sau Ion Pillat) este emo]ionant\ prin candoare.
Discutabil\ r\mâne [i cea de-a doua ini]iativ\ de tip anexionist a
istoricului [i la fel de naiv\ justificarea ei: literatura în limba slavon\
descoperit\ pe teritoriul }\rilor române (tradus\ sau redactat\ de
români, de presupu[i români sau chiar de str\ini) ne apar]ine întru-
cât ea constituie „un alt adaos al sufletului românesc”, este „suflet
românesc în limb\ slav\” (Istoria literaturii române vechi, Bucure[ti,
Minerva, 1980, p. 46). „Un alt adaos” al sufletului românesc îl repre-
zint\, se în]elege, [i manuscrisele [i tip\riturile (cu sau f\r\ inten]ie
literar\) scrise în ]\rile noastre în neogreac\ (care nu e, totu[i, o
limb\ de cultur\), în bulgar\, sârb\, rus\ etc. Nu î]i trebuie mult\
imagina]ie s\ în]elegi de ce - fie [i redactate de români (sau poate
socotiti români) - acelea[i texte [i aceia[i autori se reg\sesc în isto-
riile literare grece[ti, bulgare, sârbe, ruse[ti sau ucrainiene, func]io-
nând, la rându-le [i din acelea[i motive, ca pâlnii de absorb]ie pentru
tot ceea ce ar putea îmbog\]i tezaurele literare na]ionale.
Formula sesamic\ ori mai degrab\ complezent\ a „sufletului
românesc în alt\ limb\” mai ofer\ un avantaj Ea legitimeaz\ nu
numai „expansionismul” istoriilor literare (visând la o literatur\ ro-
mân\ avut\” [i ar\toas\), ci [i ambi]ia lor de a-i atesta acesteia
vechimea (care conteaz\ într-o liber nobilitatis).
A[adar, literatura român\ începe în vremea lui Mircea cel B\trân
[i a lui Alexandru cel Bun, [i nu pe la jum\tatea secolului al XVI-lea
(de când dateaz\, cu mare aproxima]ie, cele câteva copii fragmentare
ale unor texte sacre traduse în graiul maramure[an. Polieleul com-
pus în slavon\ de monahul Filotheiu (care ar fi fost „logof\t mare al
lui Mircea cel Mare”, cum se precizeaz\ în copiile manuscrise târzii,
din secolul al XV-lea, p\strate în }ara Româneasc\, Moldova [i Rusia)
d\ înapoi cu un secol [i jum\tate momentul na[terii poeziei române.
Tot astfel, prin Via]a [i slujba Sfântului Ioan cel Nou (compus\ la
cererea lui Alexandru cel Bun, în medio-bulgar\, pe la 1402), bul-
garul Grigore }amblac (egumen la Neam], apoi mitropolit în Rusia [i,
se în]elege, revendicat de ru[i [i de bulgari) ne ajut\ s\ avem o
„proz\ literar\” de o vechime respectabil\.
Trebuie s\ precizez c\ toate aceste afirma]ii sunt f\cute de c\tre
Cartojan cu surdin\ [i nu se constituie într-o viziune ferm\ [i
atotcuprinz\toare întemeiat\ pe ideea inept\ c\ limba român\ nu
joac\ nici un rol în întemeierea literaturii române, a c\rei capacitate
de expresie s-ar fi constituit în perioada slavon\. Acest lucru se va
întâmpla mult mai târziu, în timpul comunismului ceau[ist [i al
preeminen]ei ideologice protocroniste, când operele în slavon\,
greac\ [i, pân\ la urm\, [i cele în latina primelor secole de dup\
233
Eugen Negrici
Hristos au fost luate în sprijin ca argumente pentru proclamarea
venerabilei vechimi a fenomenului literar românesc. Totu[i, sâmbu-
rele teoriilor protocroniste sau de tip protocronist, primele lor semne
[i începutul mar[ului triumfal spre cucerirea unui trecut din ce în
ce mai îndep\rtat [i mai seme] se afl\ în istoriile literare mai vechi
(cele ale lui Iorga [i Cartojan).
234
Iluziile literaturii române
2.	Momentul C\linescu
Inducerea senza]iei de avu]ie. Tehnici de iluzionare
[i seduc]ie. Procedee de înnobilare
Cum vom vedea imediat, cele mai ingenioase procedee de înnobi-
lare a literaturii române [i cele mai subtile tehnici de iluzionare au
fost puse la punct de G. C|LINESCU în Istoria... sa, construit\ ca o
uria[\ [i eclatant\ pledoarie. Ca s\ întelegem perspectiva, inten]iile
Istoriei... [i ]inta asaltului demonstrativ este instructiv s\ ne întoar-
cem la momentul cristaliz\rii ei. Despre etapa [ov\itoare a începu-
tului redact\rii acestei c\r]i (a c\rei monumentalitate alung\ îns\[i
ideea de genez\ în etape) ne vorbesc scrisorile autorului c\tre Al.
Rosetti, directorul Editurii Funda]iilor Regale (scrisori comentate
avizat de Al. Piru în prefa]a edi]iei a II-a, din 1982).
În toamna anului 1936, nelini[tit de lipsa monografiilor de scriitor,
C\linescu c\uta, înc\, un mod de expunere a istoriei literaturii
române [i un criteriu diferit de cel preponderent cultural al lui N.
Iorga [i Gh. Adamescu (Istoria... lui Cartojan nu ap\ruse). Pentru
literatura modern\ se putea sprijini pe Ovid Densusianu, iar pentru
cea contemporan\ (1900-1928) pe E. Lovinescu, singurul care folo-
sise un criteriu strict estetic (care anula, de altfel, ideea de istori-
citate). În decembrie 1936, îi cere lui Rosetti c\r]i pentru perioada
veche „spre a se scuti de filologie” [i îl anun]\ c\ va renun]a la
erudi]ie [i va evita eroarea lui Iorga „de a trata despre scripturi [i
alte evanghelii, despre istoria tiparului”: „M\ ocup numai de ceea ce
dezv\luie procesul creator (idea]ie [i limb\), iar restul îl dau, m\-
surat, cu petit, ca ligament” (Istoria..., edi]ia a II-a, Bucure[ti, Edi-
tura Minerva, 1982, p. V).
Modele îi sunt De Sanctis, Thibaudet [i Papini, cu portretele lor vii
[i cu formulele lor sintetice. Editorul este informat c\ nu e cu putin]\
ca trecutul îndep\rtat, Miron Costin, de pild\, s\ fie ignorat, întrucât
nici francezii sau italienii nu au f\cut-o cu Joinville sau Dino Com-
pagni. Numai c\ e nevoie un alt fel de lectur\. Totul trebuie „v\zut din
nou din punctul de vedere actual estetic, cu studierea limbii ca in-
strument de expresie” (ibidem). „Voi vorbi despre Varlaam în stil Thi-
baudet”, scap\ o indiscre]ie criticul în ianuarie 1940, divulgându-[i,
235
Eugen Negrici
în fond, metoda, o metod\ de relectur\/reinventare a literaturii vechi
care va face prozeli]i abia dup\ mai bine de trei decenii.
Interesant e c\ în scrisorile c\tre editor (care trebuia, se în]elege,
sedus) apar [i devin din ce în ce mai conturate ambi]ia demon-
strativ\, n\zuin]a edific\rii unei teze [i a unei noi viziuni: „Greutatea
cea mare a fost de a pip\i materia din toate p\r]ile [i de sus, ca s\
determin capitole, s\ fac diviziuni noi, s\ intuiesc mi[carea de tradi-
]ie: s\ fac o singur\ literatur\ de la Alpha la Omega, acolo unde de
obicei se sus]ine c\ e discontinuitate” (s.n.) (iunie, 1940). C\ îi st\tea
în puteri s-o fac\, s\ stabileasc\ istoriei literaturii române diviziunile
lui [i, mai mult, s\ impun\, în pofida eviden]ei, imaginea unui râu
care curge f\r\ istov, f\r\ discontinuit\]i [i sincope - marele critic
nu se mai îndoia de mult.
Ap\rut\ chiar în timpul elabor\rii Istoriei..., cartea sa Principii de
estetic\ (1939) exprima, s\ ne amintim, convingerea c\ orice inter-
pretare este „în chip necesar subiectiv\” [i c\ „în afar\ de autentici-
tate [i onestitate, no]iunea obiectivit\]ii n-are nici un sens”. În istoria
literaturii - crede el - nu exist\ decât viziuni personale. Ele sunt
impuse [i instaurate ca atare în con[tiin]a public\ numai prin talen-
tul [i for]a interpretului, ale acelui interpret capabil s\ atribuie
faptelor cercetate coeren]\ [i sens. Numai for]a [i capacitatea de
crea]ie ale lui Burckhardt [i ale Doamnei de Stael au determinat
existen]a Rena[terii [i a Romantismului.
Ingenios [i insinuant (cum îl socotea Pompiliu Constantinescu),
scriitor de colosale resurse, iubit ca nimeni altul de cuvinte, C\li-
nescu se num\r\ printre pu]inii istorici literari care are darul s\ te
seduc\, s\-]i clinteasc\ op]iunile, s\ te fac\ s\-i adop]i cu entuziasm
punctele de vedere, oricât de extravagante. Pe un ins ca el, tempera-
mentul [i pasionalitatea nu îl las\, îns\, s\ zac\ în zona searb\d\ a
ideilor oneste [i cumin]i care se atest\ singure. Mizele lui sunt
ame]itoare. El nu refer\ pur [i simplu asupra unei literaturi, recu-
noscându-i cu senin\tate sl\biciunile [i clamându-i pu]inele mo-
mente de glorie [i continuitate, ci vrea s\ traseze un destin, s\
insufle un sentiment [i s\ impun\ un model imaginar, ajustând,
fasonând, prelucrând materia spre a-i da str\lucire [i sens urc\tor.
Iat\ ce îi comunic\, în august 1940, editorului: „Oprindu-m\ la
nota esen]ial\ a fiec\rui scriitor [i f\când la fiecare o biografie-por-
tret, uneori exauriente, am ]inut s\ stabilesc tradi]ia [i s\ fac
posibil\, de aci înainte, compararea poetului de azi cu Bolintineanu
etc., a[a cum se face în orice adev\rat\ literatur\. Am introdus [i
multe citate caracteristice cu petit, adev\rat\ antologie, fiindc\ lumea,
altfel, nu cite[te pe scriitori. Citatele au [i scopul de a scoate în
eviden]\ trecerea textelor. Bineîn]eles, textul formeaz\ o nara]iune
236
Iluziile literaturii române
unic\, pe o idee ce se va vedea mai târziu. Am renun]at la t\ierea
scriitorilor în dou\, trei buc\]i, pe decenii sau pe genuri, respectând
no]iunea de personalitate. Fiecare articol e o monografie critic\... Se
cade s\ dovedim c\ avem o literatur\ superioar\, care a consemnat
toate motivele literare. Am dat o mare importan]\ provinciilor [i ideea
mea e c\ centrul literaturii noastre e Ardealul. Un capitol final încearc\
s\ determine, aposteriori, specificul na]ional.” (s.n.).
A[adar, autorul se gr\be[te s\ încheie grinzile unei construc]ii ce
întrupeaz\ o inten]ie [i d\ form\ unei viziuni. Rândurile acestea
febrile, scrise sub presiunea pred\rii la termen [i a unei posibile
sau închipuite concuren]e (Mur\ra[u), dezv\luie ceea ce se poate
pierde din ochi în vegeta]ia luxuriant\ de date biografice, evoc\ri,
portrete, analogii, analize critice [i verdicte spectaculoase a acestei
opere de 948 de pagini in quarto, excep]ionale prin grafic\, icono-
grafie, varietate [i prin virtu]ile ei stilistice incomparabile. „Se cade
s\ dovedim c\ avem o literatur\ superioar\...”. Iat\ fraza-cheie pen-
tru în]elegerea operei lui C\linescu.
{i, într-adev\r, cea mai întins\, mai documentat\ istorie, singura
(la data apari]iei) redactat\ în spirit estetic, a izbutit s\ insinueze
imaginea grandioas\ de fluviu înspumat a literaturii române. Dar a
reu[it [i pentru c\ autorul ei a calculat efectul spre a da satisfac]ie
complexelor noastre identitare, ocolind sl\biciunile, îngro[ând biru-
in]ele, ignorând tulbur\rile de cre[tere [i dezvoltare, ca într-o de-
monstra]ie care renun]\ la am\nunte [i arunc\ la co[ fi[ele potriv-
nice ideii.
Mai mult, pe m\sur\ ce se apropie de sfâr[itul lucrului, inten]iile
cap\t\ o stranie consisten]\ ideologic\. Ini]iativele care p\reau s\
dea satisfac]ie doar complexelor respectabilit\]ii sunt dublate de
altele, ce tr\deaz\ reac]ia la n\z\rirea unei primejdii. „De nu vor fi
evenimente turbur\toare”, e gândul care îl bântuie, îi anuleaz\ ezit\-
rile [i-l gone[te din urm\.
Ardealul de Nord fusese, între timp, smuls teritoriului na]ional
prin Dictatul de la Viena [i ecoul acestei mâr[\vii r\zbate în scrisoa-
rea din 23 septembrie 1940, unde C\linescu reitereaz\, cu o anume
explicabil\ [i copil\reasc\ înver[unare, ideea c\ Ardealul este centrul
literaturii noastre. Îi trece prin minte s\ comande o hart\ a României
cu distribu]ia regional\ a scriitorilor. Ea ar fi trebuit desenat\ de un
pictor „cu valuri stilizate la mare, burguri proiectate, mun]i în pro-
iec]ie [i nume proprii de înalt\ caligrafie pictural\”. Criticul p\rea
hot\rât s\ reîntregeasc\, mentalmente m\car, patria spiritual\.
Dac\ editorul Rosetti ar fi fost câ[tigat de idee - [i nu a fost
pentru c\ îl cenzurau un infailibil fler boieresc [i oroarea fa]\ de
excesele plebee -, ei bine, harta nu ar fi fost cu mult diferit\ de
237
Eugen Negrici
aceea închipuit\ de istoricul literar în capitolul „Specificul na]ional”,
conceput ca final maiestuos de oper\ [i fle[\ a catedralei neamului:
„Determinarea specificului e în func]ie dar de g\sirea modului de
compensa]ie. În jurul unui factor etnic stabil, legat de centrul geogra-
fic, se desf\[oar\ în cercuri degradante câteva zone de specificitate
(...). A[adar, departe de orice [ovinism, în scopuri curat instructive,
datul primordial îl vom c\uta la românii din centru, indiferent de
p\rerea lor despre specific. (Specifi[tii adesea nu sunt cei mai speci-
fici, ascunzând sub o teorie complexul lor de inferioritate etnic\.)
Eminescu, Titu Maiorescu, Creang\, Co[buc, Goga, Rebreanu, Sado-
veanu, Blaga etc., ca români puri f\r\ discu]ie (ardelenii mai cu
seam\ [i subcarpatinii au aceast\ calitate), sunt consultabili pentru
nota specific\ primordial\” (op. cit., p. 974).
Din aceast\ „hart\” care a[az\ la centru pe „românii din centru”,
„ca români puri f\r\ discu]ie” [i dispune, mai apoi, în jurul acestui
„factor etnic stabil” câteva „cercuri degradante” de specificitate,
deducem c\ autorul vrea s\ ne inculce convingerea c\ literatura
noastr\ nu e numai excelent\ (cu nimic inferioar\ marilor literaturi
europene), ci [i armonic constituit\. Setea subcon[tient\ de norma-
litate [i obsesia legitimit\]ii inventeaz\ complexit\]i, armonii [i se-
creteaz\ fantasme.
Greu s\ g\se[ti un exemplu mai ilustrativ pentru felul cum com-
plexul respectabilit\]ii devine creator, stimulând imagina]ia critic\
[i dând turnuri subtile [i avânt inten]iilor persuasive. În concep]ia
pe deplin constituit\ a criticului, istoria literar\ nu e menit\ s\
informeze cu claritate [i s\ ofere o imagine corect\ a produc]iei
literare de-a lungul câtorva secole. Ea „nu poate fi decât o demon-
stra]ie a puterii de crea]ie române, cu notele ei specifice, ar\tarea
contribu]iei na]ionale la literatura universal\” (ibidem).
Inflamat de viziunea unei literaturi m\re]e apar]inând unui popor
vechi cu tr\s\turi extraordinare, dar ignorat sau dispre]uit de str\-
ini, capitolul final al Istoriei... a dat multora dintre noi mari satisfac]ii
din specia trist\ a r\zbun\rii morale. Ani la rând - [i n-au fost ani
u[ori pentru na]iunea român\, pândit\ de pericolul major al pierderii
identit\]ii - au r\sunat în urechile noastre, ispititor, m\gulitor, con-
solator, crâmpeie din frazele c\linesciene, scrise, totu[i, înaintea
unui r\zboi pierdut [i a unui regim devastator, care au contrazis
brutal teoria sim]ului nostru politic miraculos: „Istorice[te suntem
prin substratul nostru traco-getic, care e esen]ial, dintre vechile
popoare ale Europei. Suntem ni[te adev\ra]i autohtoni de o impre-
sionant\ vechime” (p. 974); „Noi nu suntem primitivi, ci b\trâni. (...)
Popoarele mai noi sunt agitate de dorin]i, a c\ror realizare e greu s\
dureze, în vreme ce românii cultiv\ un s\n\tos scepticism fa]\ de
238
Iluziile literaturii române
orice întreprindere nefolositoare. Na]iile noi sunt optimiste [i la
înfrângere inamicale în chip clamoros. Românii sunt discre]i, r\b-
d\tori. (...) Rasa noastr\ a c\p\tat prin marea ei vârst\, ca una care a
v\zut m\rirea [i decaden]a împ\ra]ilor (cel]i, romani, barbari, turci,
imperiali), o filosofie de sus. (...) De altfel, aceast\ filozofie e unit\ cu
un sim] politic miraculos. Când privim cu oarecare perspectiv\, ne
d\m seama c\ instinctul nostru a lucrat totdeauna sigur. (...) În fiecare
român e ascuns un Vlaicu Vod\.” (p. 975) ; „Spiritului galic [i brit
trebuie s\-i corespund\ aici, prin sporire, spiritul getic. C\ci s\ nu
uit\m c\ pe columna lui Traian, noi, dacii suntem în lan]uri” (p. 976).
Cititori apar]inând a dou\ genera]ii (care au avut, în comunism,
un acces limitat la Istorie... [i au citit-o ca pe un manifest) s-au
sim]it flata]i [i preg\ti]i pentru a savura momentul grandios al pre-
lu\rii mo[tenirii culturale europene, a[a cum le prorocise - molipsit
de revan[ismul vremii lui - G. C\linescu: „Na]iile care vorbesc prea
mult de trecutul lor (asemeni senililor) sunt în decaden]\ [i noi ne
preg\tim a le lua mo[tenirea cultural\” (p. 974).
C\linescu intuie[te c\ idealizarea de acest fel are nevoie, spre a fi
eficace, de o compara]ie, o compara]ie defavorabil\ celorlal]i, celor
care nu pot fi „ca noi”. Mizând pe antitez\, pe opozi]ia fa]\ de ceva sau
cineva, ea devine, în fond, o form\ de ap\rare (prin compensa]ie) a
destinului istoric ce pare amenin]at sau chiar e amenin]at de Str\in.
Str\inul care trebuie intimidat, descurajat de for]a acestui destin.
Cum am v\zut, o tendin]\ de compensare prin idealizare a existat
de la începuturile ei în istoriografia literar\ româneasc\. Inutil, îns\,
s\ adaug c\ o istorie de prestigiul aceleia semnate de G. C\linescu a
f\cut adep]i, imitatori [i a creat, f\r\ doar [i poate, mentalitate.
{i o replic\ în spirit european, o viziune scutit\ de ifose
Elaborat\ în vreme de r\zboi [i ap\rut\ într-un ceas de r\scruce
al istoriei na]ionale (1944), Istoria literaturii române moderne (de
{erban Cioculescu, VLADIMIR STREINU [i TUDOR VIANU) urm\-
re[te, în primul ei volum ([i, din p\cate, ultimul), evolu]ia literaturii
noastre din secolul al XIX-lea. Abia ultimul capitol din sec]iunea
Estetismul (apar]inând lui Vladimir Streinu) se refer\ la „Primii poe]i
moderni: Nevroticii”. Ceea ce ne îndrept\]e[te s\ consider\m volu-
mul ca pe unul ce ne preg\te[te pentru în]elegerea circumstan]elor
apari]iei literaturii moderne. Doar ne preg\te[te.
Nu conteaz\, îns\, cât au putut acoperi din parcursul literaturii
na]ionale cei trei autori ori dac\ au reu[it, prin talentul lor, s\ ne
fac\ s\ trecem cu vederea denivel\rile unei opere colective. Mult
mai important este spiritul european în care e redactat\ aceasta [i
239
Eugen Negrici
sentimentul pe care ]i-l d\ c\ autorii nu ]in s\ spun\ mai mult decât
se poate spune despre o literatur\ foarte tân\r\.
Exemplar în acest sens este capitolul „Începuturile literaturii
artistice” (redactat de {erban Cioculescu) care, citit cu aten]ie de
autorii de mai târziu de istorii literare [i de manuale, le-ar fi temperat
exalt\rile, i-ar fi ferit de câteva mari erori de situare.
Literatura noastr\ din secolul al XIX-lea este ceea ce este [i cine
ar putea contesta valabilitatea acestor remarci ce par minimaliza-
toare [i nu sunt decât exacte?!: „Noi nu am cunoscut, ca alte litera-
turi vecine, atingerea direct\ cu problematica romantic\. Experien]a
interioar\ a romantismului ne-a r\mas str\in\. Scriitorii no[tri nu
au trecut printr-o «criz\ moral\», de esen]\ faustic\, demoniac\ sau
egotist\, ca urma[ii spirituali ai lui Goethe, Byron sau Chateau-
briand, din alte ]\ri. Boala veacului a p\truns prin unele stângace
traduceri, care denot\ c\ «s-a luat act de ea», de bun\ seam\, c\
fenomenul n-a fost ignorat cu des\vâr[ire; dar ea n-a operat pustii-
tor, prin variante morale. Înainte de Eminescu, a[adar, noi n-am avut
un adev\rat exemplar de poet romantic, în sensul plenar al cuvân-
tului” (Istoria literaturii române moderne, Bucure[ti, Editura Emi-
nescu, 1985, p. 9); „Pu[i înaintea unor modele felurite [i multiple,
scriitorii se arat\ receptivi fa]\ de toate, ceea ce denot\ orientarea
[ov\itoare în afar\ [i chiar în direc]ia propriei structuri subiective,
pentru surprinderea afinit\]ilor literare. Un larg eclectism domin\
a[adar începuturile literaturii noastre din secolul trecut. Îndrepta-
rele artistice de care s-a f\cut atâta caz, ca acelea ale lui I. Heliade
R\dulescu sunt prea spa]iate ca s\ produc\ un efect generator de
frumos [i, mai ales, prea pu]in competente.” (idem, p. 11)
Aceast\ prefa]\ excep]ional\ contest\ punctual verdictele
supraestimative intrate adânc în con[tiin]a public\ [i în recuzita
[colar\ interbelic\. Pe alocuri, ea d\ impresia c\ preîntâmpin\ hiper-
bolele reluate cam în aceia[i termeni - în vremea în care (dup\ 1964)
istoricilor literari supraînc\lzi]i de o lung\ a[teptare li s-a permis s\
redescopere valorile na]ionale: „Printr-un fel de acord unanim, de la
G. Ibr\ileanu încoace, se recunoa[te, în programul revistei Dacia
literar\, cea dintâi orientare literar\ precis\. Ea se reduce îns\ la
respingerea traducerilor, în ordinea negativ\, [i la recomandarea
izvoarelor proprii de inspira]ie, ca norm\ pozitiv\; atât [i nimic mai
mult; programul î[i accentueaz\ o directiv\ na]ional\, f\r\ s\-[i
precizeze îns\ un ideal de frumos, prin mijloace artistice determi-
nate. Suntem, la mijlocul veacului, înc\ în stadiul gramatical [i ling-
vistic al culturii noastre...” (ibidem).
Sunt precis diagnosticate pân\ [i bolile, obsesiile de totdeauna
ale istoricilor no[tri literari, care, mimând procesualitatea [i ignorând
240
Iluziile literaturii române
defaz\rile [i situa]iile atipice ale evolu]iei literaturii române, se
gr\besc s\ adopte, din lips\ de material ilustrativ, figuri de dimen-
siuni preponderent culturale, privindu-le cu „instrumente m\ri-
toare”: „Cantonate într-un mediu literar în devenire, ca acela dintre
1830 [i 1867, istoriile noastre literare z\bovesc de obicei asupra
figurilor de dimensiuni mai curând culturale, care [i-au asumat rolul
de îndrum\tori, f\când ocazional [i literatur\; scrierile lor embrionar
teoretice, din domenii auxiliare, sunt îndeaproape cercetate, cu in-
strumente m\ritoare; opera lor de imagina]ie, cât\ este, e privit\ în
func]ie de evolu]ia literar\ a genurilor, considerate brunetieristic,
într-un fel de perspectiv\ realist-scolastic\; scriitori adev\ra]i, în
schimb, sunt mai pu]in pre]ui]i [i repede trecu]i în revist\, dac\ s-au
p\strat întregi artei lor [i n-au f\cut carier\ oficial\ de dirigen]i; alte
numeroase chipuri, de amatori literari, împiedic\ circula]ia pe aleile
istorice, aglomerate cu cât mai multe nume proprii.” (op. cit., p. 12).
Din rândurile acestei prefe]e se desprinde o viziune ferit\ de
ifose, pilduitor de cump\tat\ asupra devenirii literaturii române.
Istoriile noastre literare, defectuos alc\tuite [i r\u concepute, sunt
failibile nu atât prin lacunele [i inexactit\]ile lor, cât prin surplusul
de date culturale, de nume proprii [i de figuran]i care induc senza]ia
am\gitoare de opulen]\.
{i totu[i, [i totu[i. E greu s\ r\mâi impasibil ori s\ ac]ionezi
nemilos în fa]a pauperit\]ii crispante [i a nivelului estetic dezolant
ale literaturii române dintr-un secol în care predomin\ litera]ii ama-
tori [i figurile culturale. Criticii trebuie, nu-i a[a, s\ se exerseze pe
un material [i dac\ acesta e inconsistent, le r\mân la îndemân\
artificii, acelea[i artificii c\linesciene: s\ dilate biografiile (mi[care
nu atât de u[or de îndeplinit într-un secol f\r\ acte [i la un popor
f\r\ tradi]ia consemn\rii), s\ comenteze cu umor texte imbecile, dar
s\ le comenteze, chiar dac\ nu ar avea ce c\uta, de pild\, într-un
capitol intitulat „Estetismul” ([i semnat de Vladimir Streinu), s\
adauge celor câtorva scriitori importan]i grupa]i în jurul Junimii un
lot de filozofi, politicieni [i oameni de [tiin]\ precum A.D. Xenopol,
Alexandru Lambrior, Vasile Conta ori P.P. Carp, c\rora le acord\
pagini Tudor Vianu în capitolul cel mai întins („Junimea”).
La mai mult de [ase decenii de la apari]ia Istoriei literaturii române
moderne, ea ne apare ca o replic\ echilibrat\ [i onest\ dat\ exalt\rilor
vizionare c\linesciene închegate într-o fascinant\ construc]ie istorio-
grafic\ f\r\ funda]ie. Des\vâr[irea acestei opere colective ar fi putut
deschide o linie înnoitoare în interpretarea trecutului literaturii
noastre. Era chiar începutul onest, mereu amânat, al unei veritabile
istoriografii literare române[ti. {i, ca de atâtea ori în acela[i trecut,
ini]iativa a murit în fa[\.
241
Eugen Negrici
Ocuparea României de c\tre bol[evici [i [irul de dezastre care
i-au urmat au scos cu totul din circuit cartea, i-au sec]ionat recep-
tarea, anulându-i destinul. Ceea ce nu s-a întâmplat cu Istoria... lui
C\linescu din 1941 care, pân\ în momentul în care a fost indexat\, a
avut câ]iva ani la dispozi]ie spre a putea fecunda cu puterea mitului
con[tiin]e [i a produce admiratori statornici. Pe toat\ durata mar-
ginaliz\rii acestei opere, mai ales în intervalul de timp cât s-a încercat
f\r\ succes reeditarea, aceasta a câ[tigat un nemaiîntâlnit prestigiu
care a înce]o[at privirea critic\ [i a amânat nefiresc de mult mo-
mentul „revizuirii”.
242
3.	Reprezentarea trecutului literaturii
în comunism
a)	Faza fundamentalist\.
Marele pogrom al c\r]ii române[ti [i consecin]ele lui:
distrugerea fundamentelor unei istorii literare
Editat\ în vremea r\zboiului, Istoria literaturii române moderne de
{erban Cioculescu, Vladimir Str\inu [i Tudor Vianu nu va mai fi
urmat\, mult\ vreme, de o alta fundamentat\ estetic.
Monitoriza]i de Moscova, reprezentan]ii culturali ai noii puteri co-
muniste nu erau interesa]i de consemnarea [i evocarea unor fapte
literare ale trecutului literaturii române, pe care nu aveau de ce s\ le
pre]uiasc\ ori, [i mai r\u, s\ le iubeasc\. }inta lor era nimicirea
temeiurilor d\inuirii, suprimarea argumentelor identit\]ii na]ionale.
{i dac\ Roller [i-a permis s\ ard\ documente medievale din piele de
vi]el numai pentru c\ nu erau utile tezelor istoriei partinice promos-
covite, atunci nu vedem de ce ar fi fost respectat un trecut literar prea
pu]in revolu]ionar [i cu o contribu]ie neglijabil\ a scriitorilor proletari.
S-a început nu cu operele, ci cu persoanele fizice, cu scriitorii,
criticii [i istoricii literari înc\ în via]\, c\rora nu a fost greu s\ li se
g\seasc\ în biografie atitudini reac]ionare, cosmopolite [i idealiste
de dreapta. Constitui]i într-o echip\ redutabil\ prin consecin]a ver-
dictelor ei, criticilor de partid li s-a încredin]at misiunea criminal\ a
nimicirii probelor creativit\]ii române[ti. Oricum, literatura, vechea
istoriografie literar\ [i critica în întregul ei, din punctul de vedere al
partidului, erau nule, din moment ce nu fuseser\ fecundate de
materialismul dialectic [i istoric.
Epur\rile, sanc]iunile, interdic]iile de tot felul, def\imarea prin
articole [i ridicarea dreptului de profesare au început imediat dup\
„eliberare”, dar anii 1948 [i 1949 au fost hot\râtori. Sufocarea moral\
lent\ prin ignorare [i înfierare a fost adesea des\vâr[it\ fizic, întrucât
scriitorii au intrat [i ei în programul de stârpire a d\un\torilor politici.
Pe scurt, critica [i istoria literar\, ca [i proza [i poezia, aveau
dreptul s\ fiin]eze numai cu condi]ia adopt\rii materialismului dia-
lectic [i istoric ca unic\ doctrin\. Lor nu li se permite s\ existe [i s\
func]ioneze în afara „cauzei generale a proletariatului”. Iar analiza [i
243
Eugen Negrici
judecata de valoare a unei opere nu pot fi f\cute decât din perspectiva
contribu]iei acesteia la construirea socialismului în R.P.R.
Odat\ pus\ în mi[care, ma[ina de epurat scriitori [i opere p\rea a
nu mai putea fi oprit\. Eliminarea din literatur\ a celor lega]i de
evenimentele [i de mi[c\rile politice interbelice de dreapta s-a extins
la tot ce nu era, la noi sau aiurea, „progresist”, adic\ la tot ce nu era
comunist. Dup\ 1947, pentru diriguitorii culturii [i pentru criticii
echipei de [oc (N. Moraru, I. Vitner, M. Novicov, N. Ignat, J. Popper,
E. Campus [.a.) nu mai existau erori mai mari [i mai mici în trecutul
[i prezentul literaturii, ci doar erori ce nu pot fi trecute cu vederea.
Inutili, ba chiar indezirabili, devin Octav Dessila, Ionel Teodo-
reanu, {erban Cioculescu, Constant Tonegaru, Ion Barbu, George
Bacovia, N. Davidescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Liviu Rebreanu,
Cezar Petrescu, Radu Tudoran, D. Stelaru, Gib Mih\escu, Hortensia
Papadat-Bengescu [.a. Din ianuarie 1948, numele lui Tudor Arghezi
însu[i este scos din literatura, iar volumul Una sut\ poeme - retras
[i confiscat.
Se u[ureaz\ sensibil munca de cercetare a trecutului, fie el româ-
nesc sau nu, întrucât mai toate mi[c\rile [i doctrinele literare din
secolele XIX [i XX au servit, în fond, claselor exploatatoare. {i nu era
vorba numai de „gândirism” [i de toate manifest\rile tradi]ionaliste
[i mistice legate de curent ori de cei care au publicat, fie [i întâmpl\-
tor la Gândirea, ci de orice manifestare ie[it\ din normele de evaluare
jdanoviste. Adic\ de tot ceea ce nu poate fi în]eles imediat sau de tot
ceea ce deformeaz\ realul, demoralizând [i contrariind pe „omul
simplu de la ora[e [i sate”.
Nu altfel decât criticii literari [i istoricii artelor plastice care
serviser\ propagandei hitleriste [i mussoliniene în ]\rile lor, cei afla]i
în România în misiune stalinist\ militau pentru accesibilitate [i,
deloc surprinz\tor, uzau cam de acela[i set de etichete infamante
atunci când se refereau la produsele artistice ale capitalismului
cosmopolit. Snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate,
morbide, ira]ionale, retrograde, putrede [i mai ales decadente sunt
toate crea]iile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expre-
sioniste, dadaiste etc.
Demn de a fi azvârlit la lada cu gunoi a istoriei este tot ce ]ine de
estetism, formalism, purism, experimentalism. Însu[i locul în litera-
tur\ al lui Eminescu e pus sub semnul întreb\rii, c\ci poetul nu
numai c\ a împ\rt\[it [i propagat o filozofie idealist\ [i un pesimism
contagios, dar a [i compus versuri ce poart\ semnele periculoase ale
formalismului decadent. Care formalism era chiar „reflectarea” în
art\ a monstruosului compromis istoric realizat de mo[ierime [i de
burghezia care [i-a tr\dat idealurile.
244
Iluziile literaturii române
Cine nu scrie într-un limbaj popular accesibil, nu are o concep]ie
înalt\, materialist-dialectic\ asupra vie]ii, cine arat\ o cât de mic\
simpatie pentru intimit\]i poetice, pentru naturalism, pentru erotism
[i divertisment, pentru proza analitic\ psihologizant\ [i pentru aceea
poli]ist\ sau de aventuri se descalific\ în ochii partidului ca scriitor.
De fapt, tot ceea ce venea dinspre Apus [i amenin]a s\ influen]eze
literatura, artele plastice, filmul, muzica, modul de via]\, limba, stilul
vestimentar era taxat drept decadent [i demascat ca o diversiune
organizat\ de du[manii lag\rului socialist. {i tot astfel, tot ce venea
dinspre propriul trecut literar [i amenin]a s\ pun\ în pericol na[terea
literaturii socialiste prin simplul fapt c\ ar fi putut constitui un ter-
men de compara]ie umilitor era privit cu ostilitate [i supus index\rii.
Pentru serviciile de propagand\ ale regimului era extrem de important
s\ întrerup\ orice leg\tur\ a cititorilor cu c\r]ile primejdioase care
îngreuneaz\, prin simpla lor prezen]\, procesul sp\l\rii creierelor.
Activitatea de indexare a cople[it pe cea de recuperare [i valorifi-
care a acelor texte din trecut acceptabile [i necesare politicii înteme-
iate pe teoria leninist\ a celor dou\ culturi (a claselor exploatatoare
[i a claselor exploatate). În numai cinci ani, s-a eliberat terenul
edific\rii literaturii socialiste prin evacuarea „resturilor” [i a „dejec-
]iilor” culturii burghezo-mo[iere[ti.
Imediat dup\ 23 august 1944, fuseser\ eliminate rapid [i haotic
din circuit c\r]ile [i publica]iile ce con]ineau propagand\ fascist\
sau, mai bine zis, antisovietic\, întrucât, dup\ o regul\ binecunos-
cut\ [i în Occident, tot ce era antisovietic devenea, automat, fascist.
În mai 1945, se publica în Monitorul oficial o prim\ lege de retragere
a unor publica]ii, filme, însemne, reproduceri etc., iar în 1946 Minis-
terul Informa]iilor tip\rea, în bro[ur\, o prim\ list\ oficial\ cu titlu-
rile a dou\ mii de c\r]i interzise. Prin activitatea laborioas\ a comisiei
de func]ionari de partid (condu[i de Iosif Ardeleanu [i Al.I. {tef\-
nescu), în numai doi ani lista num\r\ opt mii de titluri. O list\,
fire[te, deschis\, care cre[te terifiant cu câte o mie de titluri pe an
prin sesiz\ri [i ini]iative personale l\udabile.
Dispar, astfel, din libr\rii, din biblioteci publice [i chiar din case
c\r]i semnate de Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Agâr-
biceanu, Dimitrie Anghel, Nicolae B\lcescu, Constantin Bacalba[a,
I.A. Bassarabescu, Lucian Blaga, Gh. Br\escu, Al. Br\tescu-Voine[ti,
Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Cantemir, Otilia Cazimir, {erban Cio-
culescu, George Co[buc, Anghel Demetriescu, Victor Eftimiu, Mihai
Eminescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Octavian Goga, B.P. Hasdeu,
Garabet Ibr\ileanu, Nicolae Iorga, {t. O. Iosif, Petre Ispirescu, Panait
Istrati, Mihail Kog\lniceanu, Titu Maiorescu, Gib I. Mih\escu, Costa-
che Negruzzi, Al. Odobescu, Dimitrie Onciul, Petre Pandrea, Anton
245
Eugen Negrici
Pann, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Eliade R\dulescu, Alecu
Russo, C. Sandu Aldea, Mihail Sebastian, Damian St\noiu, Vladimir
Streinu, D.I. Suchianu, Gh. {incai, Ionel Teodoreanu, George Topâr-
ceanu, Radu Tudoran, Alexandru Vlahu]\, Vasile Voiculescu, Paul
Zarifopol [i mul]i, mul]i al]ii. Am ales doar numele celor despre care
]i-e greu s\ crezi c\ se afl\ printre proscri[i. Am l\sat deoparte
periodicele, volumele filozofilor, istoricilor, geografilor etc. [i cele ale
unor mari scriitori occidentali contemporani.
Nu de justific\rile oficiale [i nici de motiva]iile ascunse ale unei
epur\ri de asemenea propor]ii apocaliptice e cazul s\ ne ocup\m
aici, ci de consecin]ele impactului acesteia asupra st\rii de spirit a
intelectualit\]ii române. Pornit ca o m\sur\ înc\ acceptabil\ de
izgonire a literaturii [ovine [i de pream\rire a fascismului, legiona-
rismului [i antonescianismului, procesul de epurare ini]iat de auto-
rit\]ile comuniste ia amploare [i devine un tsunami nimicitor ce
pustie[te literatura român\ [i, prin vibra]ie, face s\ se sf\râme [i
ceilal]i piloni ai culturii na]ionale. Pe scurt, se triaz\ [i se elimin\,
într-un crescendo aiuritor, tot ce nu convine ocupantului sovietic
(servit de agentura de spionaj cu nume de partid).
Datele de pe buletinul de identitate al poporului român sunt
sp\late cu grij\ de câteva ori, ca s\ nu se mai vad\ nimic din ce i-ar
mai da acestuia sentimentul siguran]ei [i statorniciei. Vân\toarea de
c\r]i este asociat\ celei de oameni, întrucât popula]ia e a]â]at\ s\-i
depisteze pe proprietarii bibliotecilor reac]ionare. În [coli [i univer-
sit\]i, nimeni nu mai consult\, f\r\ spaima de a fi denun]at, volume
tip\rite înainte de 1948. Cei mai curajo[i ascund [i împrumut\, în
tain\, apropia]ilor c\r]i care încep s\ câ[tige valoarea fructului oprit.
Atmosfera aducea, prin conspirativitate, cu aceea din Fahrenheit
451 de Ray Bradbury, fiindc\, în comunism, fic]iunii îi e adesea
imposibil s\ mai anticipeze realitatea.
Printre acuza]iile aduse în procesele politice ale vremii au fost [i
acelea referitoare la furnizarea sau ascunderea de c\r]i indexate [i
nu pu]ini oameni ai muncii s-au sim]it mobiliza]i s\ depisteze du[-
manii de clas\ de pe rafturile bibliotecilor. Mai mult, oamenii de
cultur\ au realizat îndeajuns de repede c\, în afara listelor de index\ri
publicate în Monitorul oficial, exist\ [i altele secrete, actualizate în
func]ie de schimbarea de atitudine a partidului [i de conjunctura
politic\ interna]ional\. De nimic nu mai puteai fi sigur, a[a cum, în
planul vie]ii, nu mai erai sigur c\ nu po]i fi oricând arestat.
Au fost de ajuns doi ani (1948 [i 1949) pentru ca printre slujitorii
literelor române[ti s\ se instaureze o stare de disperare [i de nelini[te
acut\ în leg\tur\ cu soarta na]iunii înse[i, care nu mai are instrumente
de legitimare, c\reia i se r\pesc cultura [i con[tiin]a istoric\.
246
Iluziile literaturii române
Pe fondul acestei st\ri, s-au activat miturile ocrotitoare ale memoriei
na]ionale, cultul c\r]ii [i tendin]a de idealizare a faptelor [i a produ-
selor spirituale ale na]iunii. Ele au func]ionat, o vreme, subteran,
pentru ca din clipa în care regimul va ini]ia, tot el, ac]iunea de recupe-
rare „critic\” a trecutului, de valorificare a mo[tenirii culturale, s\ se
manifeste direct [i pregnant în toate sectoarele cercet\rii istoriografice.
Distorsiunile interpretative din etapa restabilirii leg\turilor cu
trecutul precomunist, estomparea spiritului critic ierarhizant, exage-
r\rile [i mitiz\rile de opere [i scriitori - frecvente din anii ’60, ’70 [i
chiar ’80 -, reprezentarea îns\[i a trecutului nostru literar se explic\,
în bun\ m\sur\, prin prezen]a înc\ tulbur\toare, în memoria colec-
tiv\, a anilor de cump\n\ în care fiin]a na]ional\ a fost mai grav
amenin]at\ ca niciodat\ în istorie.
Dar acest lucru se va întâmpla mai târziu. Atunci, în primii ani ai
puterii comuniste, în vremea epur\rilor [i a arest\rilor în mas\, situa]ia
cercet\rii istoriografice era de-a dreptul disperat\. Cum nu se mai pu-
teau face trimiteri [i exemplific\ri [i cum ideea de bibliografie a textelor
canonice era pulverizat\, disp\rea fundamentul însu[i al unei istorii
literare. De altfel, autorit\]ile comuniste amân\ sau ignor\ chestiunea,
întrucât o vreme sunt interesate exclusiv de primenirea ideologic\ a
manualelor [colare de literatur\ român\ [i a programelor didactice.
În 1948, reforma sovietizant\ a înv\]\mântului schimb\ radical
compozi]ia de clas\ a personalului didactic, înfiin]ând facult\]i mun-
citore[ti care produc pe band\, în câteva luni, „speciali[ti” cu origine
s\n\toas\, ap]i s\-i înlocuiasc\ pe cei disponibiliza]i, concedia]i ori
trimi[i în pu[c\rie.
Tinerii studiaz\ dup\ materiale de propagand\ cu aspect vag
didactic, încropite la repezeal\, pe m\sur\ ce se public\ scrieri cu
mesaj comunist [i se impun nume noi. În 1950, apar Tezele provizorii
de istoria literaturii române_(substitut de manual de clasa a X-a [i a
XI-a). Literatura român\ era ilustrat\ de Ion P\un-Pincio, D.Th. Necu-
lu]\, Raicu Ionescu-Rion, Al. Sahia (pentru trecut) [i de A. Toma,
Dan De[liu, Maria Banu[, Mihai Beniuc (pentru prezent).
Prin aceast\ serie de infamii, literatura român\ era îndep\rtat\
din [coal\ [i evacuat\ din con[tiin]a tinerilor. Se atinsese un nivel al
îndobitocirii [i al declas\rii greu de dep\[it.
b)	În faza falsei destaliniz\ri
De la acest punct, a început o curs\ la fel de lung\ a reomolog\-
rilor succesive de scriitori [i de c\r]i.
Procesul de reconsiderare a literaturii române a dat o stranie
satisfac]ie oamenilor no[tri de litere oripila]i de împu]inarea mo[te-
247
Eugen Negrici
nirii culturale. Din corectarea unor erori grave pe care tot el le
comisese, partidul [i-a f\cut, cu timpul, un titlu de glorie, de[i
aceste „ced\ri”, aceste semne de destindere (care încep s\ fie remar-
cate dup\ 1953) erau secondate de replici r\spicate g\zduite de
Scînteia. În ele se atr\gea aten]ia asupra pericolului extinderii ires-
ponsabile a „valorific\rilor”.
Euforizant\ [i d\t\toare de speran]e pentru intelectualii români,
înv\]a]i atunci s\ se bucure cu pu]inul ce li se da, reconsiderarea
mo[tenirii literare devine o tem\ a agitpropului dejist, con[tient,
acum, de stabilitatea regimului pe care îl sus]ine, dar [i de necesi-
tatea legitim\rii lui în ochii unei popula]ii v\duvite de valori [i care
î[i reprimase prea mult timp instinctul patriotic.
Radierea din manuale, pe parcursul a cinci ani, a operelor esen-
]iale ale literaturii române va fi urmat\ de o denaturare deliberat\ a
semnifica]iei lor de ansamblu. Ceea ce ne face s\ privim cu mefien]\
acest proces de reconsiderare. De pild\, dac\ pozi]ia ideologic\ a
scriitorului în epoca lui se arat\ a fi neconform\ cu viziunea marxist\
asupra lumii, ea este trecut\ cu vederea sau pur si simplu abolit\,
prin suprimarea editorial\ a textelor sau a fragmentelor susceptibile
a fi incriminate. Partea „pozitiv\” a operei lui va fi dilatat\ [i elogiat\
f\r\ jen\. Se va pune în lumin\, insistent, valoarea artistic\ excep-
]ional\ care, în situa]ia special\ a unui „reac]ionar” notoriu, devine o
formul\ salvatoare.
R\st\lm\cite, înse[i textele clasicilor marxism-leninismului pot
oferi argumentele curajului. Operele scriitorilor vor fi, la rândul lor,
înghesuite în grila marxist\ [i for]ate s\ rezoneze corect ideologic,
chiar dac\ ini]iativa frizeaz\ ridicolul. {i, astfel, se transform\ în
obi[nuin]\ h\cuirea textelor, excizarea p\r]ilor lor „negative”, deta[a-
rea lor de carcas\, deplina ignorare a organicit\]ii [i unicit\]ii operei.
Specia criticii valorizatoare - care lua, astfel, na[tere - [i-a alc\tuit
un set de trucuri [i de procedee de prelucrare, actualizare [i recupe-
rare a operelor trecutului în scopul configur\rii unei tradi]ii progre-
siste legitimatoare: desprinderea scriitorilor din „angrenajul literar
al epocii” [i din cadrul curentelor pentru a li se putea atribui, f\r\
reticen]e [i scrupule istoriste, calit\]i convenabile, extinderea stânje-
nitoare a romantismului (ata[at Revolu]iei) [i a realismului (dezv\lui-
tor de racile burgheze) - curente literare atotcuprinz\toare [i deja
omologate, deprimarea atitudinilor sociologist-vulgare prin invocarea
ideii de specific artistic [i de conven]ie literar\, deprinderea autori-
t\]ilor cu posibilitatea adopt\rii [i reutiliz\rii stilului unei opere
dup\ lep\darea con]inutului ei ideologic nemul]umitor.
A contraface, a deforma sensul unui destin artistic [i semnifica]ia
unei opere au devenit opera]iuni convenabile în numele „r\u-
248
Iluziile literaturii române
lui-mai-mic”. Convenabile întâi, apoi curente [i „de în]eles”, [i, pân\
la urm\, fire[ti, adic\ intrinseci actului critic ([i el mul]umit c\
poate fiin]a). Acceptabil\ o vreme, supravie]uirea prin m\sluire [i
denaturare s-a preschimbat în deprindere. În anii aceia teribili s-a
pierdut capacitatea de reac]ie la gândul c\ cineva poate maltrata
fiin]a operei, c\ poate p\trunde brutal în intimitatea ei, c\ poate
dispune de ea cum dore[te.
Sl\biciunile spiritului critic românesc, sesizabile [i dup\ 1960,
se datoreaz\ [i practic\rii acestor procedee de „valorificare a mo[te-
nirii literare” puse la punct de partid. Dar mai presus de ele se afla
mentalitatea care le n\scuse [i care a izbutit s\ acrediteze ideea c\
orice e posibil ([i asta nu numai în politic\, ci [i în lumea literaturii
[i a exegezelor ei), c\ operele sunt buc\]i de plastilin\ divers mode-
labile, c\ nimeni nu trebuie s\ se îngrijoreze de imprecizii, necon-
cordan]e, deplas\ri anapoda de accente, de îngro[\ri [i de amplific\ri.
Nefiind l\sate de partid în seama oricui, „reconsider\rile” au
consolidat [i categoria criticului privilegiat (Crohm\lniceanu este
cel mai vizibil dintre ei). Prestigiul acestui tip de critic cre[te, în
timp, pe m\sura contribu]iei la repunerea în circula]ie, cu voie de
foarte sus, a unor opere puse la zid cu numai câ]iva ani înainte,
adesea tot de el. Se vor uita, încet-încet, vechile [i nu prea vechile
puseuri dogmatice, statura criticului se va profila m\re] [i salvator
pe un fundal de acum estetic, verdictele lui vor fi ascultate cu interes
[i de oamenii de calitate. Nu-i pu]in lucru s\ fii aclamat de pe ambele
p\r]i ale baricadei, s\ cape]i încrederea tuturor, iar normalitatea
gesturilor tale s\ fie luat\ drept independen]\ de opinie [i împotrivire
fa]\ de regim.
A te ar\ta mai liberal decât al]ii [i decât tine, dând mici dovezi de
„îndr\zneal\”, este, de altfel, de la un moment dat al istoriei comunis-
mului românesc, o cale sigur\ spre prestigiu. Prestigiul intelectual
trage dup\ el autoritatea, iar autoritatea te împinge, în anumite
condi]ii, spre un loc pe care, de la Maiorescu încoace, l-au tot râvnit
criticii - cât de neînsemnat\ ar fi fost înzestrarea lor. Este vorba de
autoritatea criticului de direc]ie, pe care o ivesc doar împrejur\ri
specifice: adolescen]a n\uc\ [i nedeslu[it\ a unei literaturi sau
momentele ei de trezire din le[in.
Biografiile unor asemenea personaje au fost discret sp\late prin
cele câteva index\ri secrete ordonate de partid [i dup\ 1957. Acestea
au complicat [i mai mult lucrurile, f\când inutil pân\ [i acest tip de
autoritate de conjunctur\. De data aceasta era vorba de retragerea din
circuit a unor opere comuniste, chiar manifest-comuniste, ca urmare
a reformul\rii politicii PMR (care insista acum pe particularit\]ile
na]ionale [i mima destalinizarea) [i a schimb\rilor din plan extern.
249
Eugen Negrici
Nu [tim cum au reac]ionat atunci - constatând propria lor inde-
xare - oamenii care au servit direct [i viguros, în stil bol[evic, par-
tidul (precum Nestor Ignat, Mihai Beniuc, G. Macovescu, N. Moraru,
Sorin Toma, I. Vitner, M. Novicov, Traian {elmaru, Sorin Bratu, J.
Popper etc.). Deliberat sau nu, m\sura avea darul de a-i proteja în
noua situa]ie f\cându-i credibili [i ap]i pentru alte viitoare ac]iuni.
Pe de alt\ parte, ea a însemnat o lec]ie pentru to]i cei care au
respectat comanda social\ [i au pledat cu sinceritate pentru ea în
literatur\. Opera lor de molestare a vechii literaturi [i de promovare
[i sus]inere a unei literaturi noi s-a v\zut anulat\ chiar de c\tre
partidul care le [terge cu buretele „contribu]ia” [i îi oblig\, acum, s\
se priveasc\ cu jen\.
Problema alc\tuirii unei istorii literare nu se poate pune nici în
aceast\ faz\ confuz\ a evolu]iei regimului comunist care, dup\ ce a
mimat dezghe]ul [i destalinizarea, s-a repliat pe vechile pozi]ii stali-
niste dup\ revolu]ia din Ungaria.
Noile index\ri poststaliniste (care se fac acum în stil conspirativ)
fac tabula rasa din „literatura vremurilor noi” care apucase s\ se
configureze [i s\ impun\ câteva nume. Acela al cunoscutului scriitor
Petru Dumitriu - produsul glorios al comunismului - dispare pur [i
simplu din via]a literar\ dup\ fuga lui din ]ar\. Epoca e golit\ de opere
realist-socialiste reprezentative [i se dovede[te a fi confuz\ sub raport
ideologic. Devota]ii regimului sunt timora]i de schimb\ri, dezam\gi]i
de inutilitatea eforturilor [i de îns\[i intensitatea angaj\rii lor poli-
tice. Timora]i erau, fire[te, [i cei care supravie]uiser\ terorii ro[ii.
Asupra primelor index\ri nu s-a revenit prin vreun ordin oficial
niciodat\, a[a încât, în fa]a unei literaturi noi de care nu po]i fi sigur
c\ nu dispare mâine din libr\rii, din biblioteci [i din bibliografii [i în
fa]a unei literaturi mai vechi cu un statut incert [i aflate într-un
proces de receptare fluctuant\, cine s\ aib\ curajul s\ gândeasc\ o
nou\ istorie a literaturii?
c)	În etapa confuz\ a noii glacia]iuni (1957-1964)
Început, cum am v\zut, dup\ moartea lui Stalin, ca o m\sur\ de
mimare a dezghe]ului, procesul de „valorificare a mo[tenirii cultu-
rale” cunoa[te un recul dup\ reprimarea în sânge a revolu]iei din
Ungaria. Mai pu]in întins\ decât prima, început\ în 1948, cea de-a
dou\ „glacia]iune” a avut apogeul în 1958, dup\ plenara CC al PMR
din prim\var\, diminuându-[i treptat virulen]a pe m\sur\ ce se
apropia anul declara]iei din aprilie (1964).
Supravie]uitorilor acestor perioade le va fi dat s\ descopere în
1971, la începutul celei de-a treia „glacia]iuni”, c\ partidul se va
250
Iluziile literaturii române
folosi de acelea[i tehnici de intimidare, de acelea[i m\suri represive
[i de aceia[i indivizi. Au loc întâi discu]ii „principiale” în cadrul
conducerii Uniunii Scriitorilor, urmate de articole (publicate în re-
viste literare) în care se solicit\ mai mult discern\mânt în „ac]iunea
de valorificare”.
Faza aceasta - teoretic\ [i mai curând aluziv\ - este curmat\ de
Scînteia (prin nelipsitul comisar de pres\ Nestor Ignat) [i de Lupta de
clas\ (prin primejdioasa Ileana Vrancea), publica]ii care nu au reti-
cen]e în a exemplifica [i a pune în mi[care mecanismul denun]\rii
„cazurilor” de preluare necritic\: cele mai recente erau acela al lui
Mateiu Caragiale, abia tip\rit, transformat, din „incon[tien]\”, în mare
scriitor de cel care începuse s\ irite autorit\]ile prin libertatea opinii-
lor (A.E. Baconsky) [i cel al lui Dimitrie Stelaru (retip\rit în 1957).
Este înfierat\ citarea, fie [i întâmpl\toare, a unor nume ca Ion
Barbu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Panait Istrati, Nicolae Iorga.
Retip\rirea acestora poate da satisfac]ii doar spiritelor elitar-reac]io-
nare, nu [i poporului muncitor. Pentru ca nimeni s\ nu se îndoiasc\
de gravitatea chestiunii, în numele aceluia[i popor muncitor este
oprit\ de la difuzare o edi]ie Goga (deja preg\tit\), este retras manua-
lul de clasa a X-a editat în 1957, se înghea]\ în [palt c\r]ile unor
scriitori deja „valorifica]i” [i, exact ca mai târziu, în 1971, piesele
unor dramaturgi interbelici sunt scoase din repertoriul deja aprobat.
Ceva, îns\, nu mai func]iona la nivelul dorit de unii activi[ti în
sistemul inchizitorial. Poate c\, viu înc\ în memoria tuturor, pogro-
mul c\r]ii ce avusese loc la începuturile puterii comuniste, zdrun-
cinând temeliile fiin]ei noastre na]ionale, era o amintire tulbur\toare,
un ghimpe în piele, care f\cea ca ini]iativele de acest fel s\-[i piard\
repede suflul.
Dup\ numai doi ani, totul se consum\ în planul teoretiz\rilor, unde
mai ales universitarii vremii se str\duiesc s\ caute în textele mar-
xist-leniniste acele argumente care s\ fac\ posibil\ continuarea proce-
sului de completare a patrimoniului artistic. Sau care m\car s\ duc\
la o cât mai nesemnificativ\ p\gubire a lui. Îns\[i conducerea politic\
(în frunte cu Gheorghiu-Dej), f\r\ s\ înceteze r\zboiul ideologic cu
liberalismul [i revizionismul, începe s\ separe, spre sfâr[itul acestei
perioade (1962), planul teoretic de practica vân\rii cazurilor concrete.
De[i împotmolit\ în mici compromisuri [i în pertract\ri de durat\,
aceast\ ofensiv\ ideologic\ târzie a complicat, totu[i, enorm proce-
dura repunerii în circuit a unui scriitor. Dac\ avea ghinionul s\ mai
fie înc\ în via]\ (cazul Blaga [i, diferit, cazul Nichifor Crainic), acesta
devenea ceva asem\n\tor „obiectivului” din jargonul Securit\]ii. El
trebuia asaltat cu promisiuni, amenin]\ri, „influen]at pozitiv” de rude
[i prieteni, convocat la discu]ii discrete cu „binevoitori” simpatici [i
251
Eugen Negrici
de treab\, liberi în cuget (nu ca „tâmpi]ii \ia de sus”) pentru ca, în
func]ie de t\ria de caracter sau de dorin]a de revenire în literatur\,
s\ accepte compromisuri mai mari sau mai mici, modific\ri în textele
vechi, articole confuze încurcate în asigur\ri [i delimit\ri, [i chiar
declara]ii viguroase de adeziune la politica partidului [i la principiile
realismului socialist.
Dar, cum se [tie, pentru coruperea scriitorilor no[tri nu a fost
niciodat\ nevoie de prea mult\ viclenie. A[a încât, anul de gra]ie ([i
de gra]iere) 1964 g\se[te literatura român\ într-un proces de refa-
cere din mers a corpusului operelor ei. E inutil s\ adaug c\ [i în
aceast\ perioad\ ar fi fost de neconceput apari]ia unor istorii literare
oficiale. Nu numai trecutul îndep\rtat, ci [i trecutul apropiat repre-
zentat de unele produse ale realismului socialist incipient [i ale
tendin]elor de deschidere de dup\ 1953 erau permanent supuse
revizuirii, primind, de la o zi la alta, alte propor]ii, alte nume de
prim-plan [i alte interdic]ii.
N\zuin]ele liberaliste coexist\ cu tendin]ele dogmatice, produ-
când r\sturn\ri de situa]ii [i tensiuni greu de în]eles ast\zi. Plena-
rele CC al PMR din 1958 [i articolele consecutive din Scînteia taie
elanul celor ce profitaser\ prea repede de trendul liberaliz\rii (I. Ne-
goi]escu, Al. Piru, Ov.S. Crohm\lniceanu, Dumitru Micu, Lucian
Raicu, G. M\rg\rit etc.). Nu numai ace[tia erau, fire[te, viza]i, ci to]i
scriitorii [i criticii men]iona]i, l\uda]i sau pu[i de ei atunci în circu-
la]ie (Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Dan
Botta, Lucian Blaga, Panait Istrati etc.).
Punctul nodal al chestiunii [i direc]ia concertat\ a atacurilor se
dovede[te a fi tot Titu Maiorescu. Din felul cum e denigrat el ca
exponent ideologic al regimului burghezo-mo[ieresc [i cum e incri-
minat\, exact ca în 1948, viziunea lui estetic\, se poate deduce
credin]a grupului de vechi condeieri de partid (C. Ionescu Gulian,
Paul Georgescu, Savin Bratu, N. Tertulian, Silvian Iosifescu etc.) c\
de lichidarea „fantomei lui Maiorescu” (cum se exprima Savin Bratu
în titlul unui serial de articole din Gazeta literar\) depinde îns\n\-
to[irea literaturii române, desprinderea ei de erorile trecutului [i
chiar înfrângerea tendin]elor liberaliste, „revizioniste [i împ\ciui-
toriste” recente.
Privit\ dinspre prezent, aceast\ înfruntare a mitului marelui critic
(care se întâmpla s\ fie român) seam\n\ cu b\t\liile medievale pentru
capturarea steagului. {i ceea ce e cu adev\rat interesant e faptul c\
momentul în care i s-a permis lui Liviu Rusu s\-l reconsidere pe
Maiorescu într-un articol din Via]a Româneasc\ (din mai 1963) poate
fi v\zut ca început al detension\rii [i ca semnal al sfâr[itului con-
traofensivei ideologice.
252
Iluziile literaturii române
d)	În etapa micii liberaliz\ri (1964-1971).
Ocuparea grabnic\ a golurilor
Un semn al schimb\rii atitudinii partidului fa]\ de trecutul cultu-
ral românesc a fost [i reluarea marilor ini]iative istoriografice. De ce
acum [i nu mai devreme e u[or de dedus. Doar sentimentul recon-
fortant al biruin]ei politice [i al stabilit\]ii în plan social e apt s\
explice imboldul redact\rii unor asemenea opere legitimatoare care,
prin propor]ii [i prin autoritatea semnatarilor, s\ sugereze m\re]ia
[i definitivul.
Regimul Dej rezistase presiunilor reformatoare hru[cioviste [i
chiar ie[ise înt\rit dup\ „evenimentele” din Ungaria, care d\duser\
fiori conduc\torilor lag\rului socialist. Colectivizarea agriculturii se
sfâr[ise [i ea „cu bine”, nu mai existau clase sau p\turi sociale [i
nici grup\ri în partid capabile de împotrivire. Toate pârghiile puterii
(Securitatea, Mili]ia, activi[tii de partid) func]ionau de-acum coerent
[i cu o impresionant\ eficacitate. (Când Nicolae Ceau[escu, peste
un deceniu, se va sim]i la fel de bine în edificiul puterii, va ordona [i
el ridicarea - prin forte colective - a unor mari opere glorificatoare
apte s\ alc\tuiasc\ o Epopee na]ional\.)
În 1964, se publica primul volum al Istoriei literaturii române,
„lucrare colectiv\ de interes na]ional, întocmit\ sub auspiciile Acade-
miei RPR [i sub conducerea acad. George C\linescu, directorul Insti-
tutului de istorie literar\ [i folclor”. În Prefa]a decorat\ protector cu
un citat din Gheorghe Gheorghiu-Dej, recuno[ti, nu f\r\ efort, stilul
lui C\linescu, al unui C\linescu completat, pe ici pe colo, de o mân\
necunoscut\ [i obligat la executarea unor piruete ideologice. Enun-
]ul care ar fi trebuit s\ dea o justificare marxist\, demersului istorio-
grafic nu izbute[te s\-[i men]in\ coeren]a marxist\ întrucât autorul
principal înc\ mai e bântuit de nostalgii estetice.
Nu po]i s\ nu remarci - trist surâs - setul de subterfugii teoretice
[i de viclenii situative la care trebuie s\ recurg\ str\lucitul intelec-
tual, a c\rui proprie istorie avea statut de oper\ ocult\. Pentru a-l
explica pe Eminescu, idealistul cu atitudini retrograde, el face mica
teorie a geniului care - precum Tolstoi în viziunea lui Lenin (citarea
acestuia legitima orice) - chiar atunci când e „tras de prejudec\]i” -
„vede pân\ în adâncuri”.
Ca s\ lase loc artei [i, într-un col] discret, recept\rii estetice, el
invoc\ pe „adev\ratul marxist-leninist”, punându-i în seam\ toate
calit\]ile unui literat burghez, cultivat [i liber, care evit\ sociolo-
gismul pueril [i „interpretarea obiectivist\” [i pentru care „a reconsi-
dera este bineîn]eles departe de a anula, de a face tabula rasa de
valorile trecutului, ignorând tradi]ia [i punând-o în afara culturii”.
253
Eugen Negrici
Dar mai bine s\ vedem cum era, de fapt, conceput\ istoria literar\
în anul de cump\n\ 1964 [i cum era reprezentat\ evolu]ia literaturii
române. Volumul I, corespunzând epocii feudale, trebuia urmat de
alte trei dedicate etapelor din istoria poporului român, în care : 1)
burghezia a jucat un rol progresist în epoca iluminismului [i roman-
tismului; 2) burghezia [i-a încheiat rolul revolu]ionar [i s-a maturizat
con[tiin]a revolu]ionar\ a proletariatului (epoca marilor clasici [i a
realismului critic) ; 3) s-a intrat în faza imperialist\ a dezvolt\rii
capitalismului, când literatura suport\ atât „influen]a binef\c\toare
a luptei muncitore[ti”, cât [i „influen]a ideologiei burgheze în plin\
agresiune” (epoc\ literar\ „foarte contradictorie în care ne-am ferit a
mic[ora contribu]ia scriitorilor considera]i de unii „complica]i”, dar
[i de absolvirea unor autori vizibil reac]ionari, f\r\ scuza de a sur-
prinde prin geniul lor legea intern\ a istoriei”).
E de ajuns s\ recite[ti atent componentele ultimei fraze (citate în
parantez\) pentru a deduce, în încâlceala ei, zbaterea dramatic\ a
geniului speculativ c\linescian, devenit inept [i confuz în încercarea
de a acomoda contrariile.
Ca s\-[i asigure o intrare comod\ în materie, autorii acestei istorii
oficiale dedic\ folclorului prima parte a primului volum. Adic\ unor
crea]ii populare nedatabile, înregistrate târziu [i socotite drept lite-
rare (de[i, în realitate, sunt produse sincretice). Avantajele acestei
manevre sunt lesne de dedus [i de în]eles: se începea cu ceva ce
]ine de vocea niciodat\ fals\ [i totdeauna „progresist\” a poporului
muncitor, care nu e expus gre[elilor ideologice pentru c\ nu are
reprezentan]i reac]ionari provenind din clasele exploatatoare.
Prezen]a „literaturii populare” în toate cele cinci tomuri proiectate
de comitetul de redac]ie (care promite ca, în ultimul din ele, s\ se
dea importan]a cuvenit\ folclorului nou de dup\ 23 august 1944)
era, a[adar, simbolic proteguitoare, îndep\rtând grea]a ideologic\ [i
amânând momentul trezirii vigilen]ei autorit\]ilor. Care autorit\]i
puteau s\ reac]ioneze prost chiar de la început, întrucât „literatura”
român\ din perioada feudal\ este preponderent religioas\ [i mai
deloc beletristic\.
De aceea, ca principal autor al prefe]ei, G. C\linescu a recurs la o
nou\ manevr\ argumentativ\. Astfel, ca s\ poat\ lua în calcul ceea ce
aducea cât de cât a „literatur\”, [i anume textele istoriografice ori
acelea (nu u[or de admis) scrise sub auspiciile bisericii, criticul afirma
c\ pentru perioada începuturilor, delimitarea fenomenului literar de
cel cultural nu e „uneori pe deplin îndrept\]it\” [i c\ va da „impor-
tan]a cuvenit\ tuturor institu]iilor [i formelor de cultur\ care deter-
min\ literatura sau o vehiculeaz\” (un determinism marxist familiar
culturnicilor, care uzau adeseori de raportul baz\-suprastructur\).
254
Iluziile literaturii române
{i, în sfâr[it, ca s\ dea iluzia unei literaturi vechi mai pu]in
s\race în texte [i valori artistice decât este, C\linescu, reprodu-
cându-[i interven]ia dintr-o [edin]\ a Academiei RPR, ofer\ o solu]ie
de salvare bazat\ pe un tip de lectur\ care va face, peste ani, carier\.
Este vorba de a „privi totul din perspectiva artei”, „din prezent spre
origini” [i de „a descifra prezen]a virtual\ în acea materie simpl\ a
înc\ nen\scu]ilor Eminescu, Creang\, Caragiale [i Sadoveanu.
Este ceea ce se va întâmpla mai târziu, în anii ’70, când tinerii
critici de atunci, incomoda]i de absen]a inten]iei artistice [i deci a
artei, au ini]iat un mod de lectur\ ce sem\na cu ceea ce considera
C\linescu a fi „marea misiune a unui adev\rat istoric literar”.
Drapat sub faldurile unei misiuni patriotice [i de îmbog\]ire a
semnifica]iilor, se punea astfel în mi[care, pentru a acoperi golurile
literaturii române, un mecanism de multiplicare a valorilor. Câ]iva
ani mai târziu, el se va numi intertextualitate ori lectur\ ă rebours [i
va da argumente procesului iluzion\rii noastre.
Istoria redactat\ de Academie începe cu crea]ia folcloric\. Aici, în
capitolul „Arta literar\ în folclor”, C\linescu (care e autorul lui) d\ la
o parte, cu un gest de dispre] regal, tot ce au scris speciali[tii
despre caracterul func]ional [i sincretic al actului folcloric. „Exe-
cu]ia melodic\ apare superflu\ [i fastidioas\” în raport cu extraor-
dinara valoare a textului poetic. Întrucâtva asem\n\tor vor fi judecate
textele religioase [i cele istorice (redactate de-a lungul a trei secole
în slavon\ [i în român\). Autorii vor ignora specificul [i func]iona-
litatea lor spre a le absorbi în spa]iul beletristic [i a le citi ca litera-
tur\. A[a procedase, în Istoria... sa, G. C\linescu însu[i [i, tot astfel,
dup\ dou\ decenii de la apari]ia acesteia, discipolul s\u Al. Piru,
unul din membrii colectivului de redac]ie a volumului din 1964.
Asistent, pe vremuri, al profesorului, reabilitat dup\ 1956 [i
devenit lector la Facultatea de limb\ [i literatur\ român\ din Bucu-
re[ti, Al. Piru [i-a publicat în 1961, sub titlul Literatura român\
veche, un curs predat studen]ilor filologi, începând cu 1959. Mânat
de ambi]ia exhaustivit\]ii, profesorul Piru a încercat s\ compatibi-
lizeze rigoarea factual\ a lui Cartojan cu impresionismul c\linescian.
Carte de c\p\tâi în universit\]i (în absen]a monumentului c\li-
nescian), Istoria... sa desprinde din cronici, scrieri religioase, c\r]i
populare, jitii etc. un num\r mare de episoade anecdotice pitore[ti,
de detalii expresive [i de formul\ri memorabile. Comentate cu o
ironie re]inut\, aceste fragmente savuroase au înmul]it num\rul
cititorilor de texte vechi, deruta]i pân\ atunci de prejudecata aridi-
t\]ii lor. Pe urmele lui C\linescu, paraliteratura [i literatura nebe-
letristic\ în inten]ie sunt astfel atrase în zona noastr\ de interes
artistic.
255
Eugen Negrici
Un act abuziv, în fond, de literarizare (prin exploatarea efectelor
de expresivitate involuntar\) devine, prin repetare (c\ci toate istoriile
literare ulterioare vor proceda la fel), plauzibil. Nimeni nu-[i mai
pune ast\zi întrebarea (totu[i legitim\) dac\ toate aceste texte prag-
matice, având o alt\ func]ionalitate decât cea „beletristic\”, au ce
c\uta într-o istorie literar\, oricât de colorate [i secven]ial expresive
ar fi ele.
În 1970, Academia R.S.R. a scos, f\r\ modific\ri importante, a
doua edi]ie a Istoriei... Conceput\ la sfâr[itul deceniului ’50-’60 - [i
asta se vedea -, ea nu a produs nici un ecou. În cei [ase ani scurși,
disp\ruse G. C\linescu, cel ce a d\ruit cu autoritatea sa primul
volum [i i-a impus o viziune contestabil\ (dar atunci, [i prin îns\[i
prezen]a lui, de necontestat). În lumea literelor se produseser\ modi-
fic\ri importante de optic\. Vigoarea evalu\rilor sociologist-vulgare
sl\bise sim]itor. Reintraser\ în circuit, aducând cu ei spiritul esteti-
zant precomunist, personalit\]i precum Vladimir Streinu, {erban
Cioculescu, Adrian Marino, Ion Negoi]escu, care puteau acoperi
suprafe]e mari de istorie literar\ cu contribu]iile lor mai vechi sau
mai noi.
Întrucât reprezentau punctul de vedere oficial, dar oficial cu un
deceniu în urm\, volumul al doilea [i al treilea vor purta înc\ semnele
r\nilor necicatrizate ale epocii realismului socialist. Aveau o alc\tuire
eteroclit\ [i colaboratori de toat\ mâna (Tudor Vianu al\turi de
George Iva[cu, Ion Roman etc.), grijulii s\ dea greutate [i mode[tilor
litera]i români cu vederi de stânga [i vise socialiste (Vlahu]\, Dobro-
geanu-Gherea, scriitorii de la Contemporanul etc.).
Dorin]a autorilor de a echilibra tendin]ele [i de a compensa, prin
supralicitare, îndr\zneala de a ierarhiza pe alocuri corect, a f\cut ca
volumele acestea s\ par\ vetuste sau, în orice caz, inoportune. Erau
ab initio organizate tenden]ios, alc\tuite gre[it [i concepute în spirit
partinic. S-au dovedit caduce [i proiectul a fost abandonat în t\cere
(ca [i realismul socialist).
Un puternic [i ireversibil curent estetizant luase na[tere sau, mai
bine zis, ren\scuse dup\ 1965 [i fructele lui nu au întârziat s\ apar\.
Îndr\znesc s\ afirm c\ el a fost mai viguros decât cel „dezvoltat” în
condi]iile aproape fire[ti ale literaturii interbelice. Atunci cînd litera]ii
au sc\pat din strânsoarea ideologic\ stalinist-dejist\, fapta lor a câ[ti-
gat o motiva]ie entuziast-compensatorie. Pe culoarele libere cî[tigate,
totul s-a f\cut în mare vitez\ [i cu o d\ruire exemplar\.
Dup\ 15 ani de distorsion\ri ideologice flagrante care au schi-
monosit istoria literaturii române, începea o etap\ de recuper\ri
vertiginoase, pe parcursul c\reia spiritul critic s-a l\sat adesea
anesteziat.
256
Iluziile literaturii române
Golul l\sat de dispari]ia fizic\ în închisori sau de pierderea drep-
tului la semn\tur\ a unui num\r mare de profesioni[ti a început s\
se umple cu absolven]ii facult\]ilor umaniste, unde s-a creat un
spa]iu privilegiat de libert\]i excep]ionale. Având acces la texte fun-
damentale de teorie [i critic\ literar\, ace[tia au profitat de progra-
mul de traduceri al editurilor noastre, aflate [i ele într-un proces
curajos (ce ar fi meritat a fi elogiat dup\ Revolu]ie) de multiplicare
galopant\ a posibilit\]ilor de informare.
Editura Pentru Literatur\ Universal\ editase, înc\ din 1965, Isto-
ria literaturii italiene de Francesco de Sanctis. În scurt timp ap\reau
studii [i istorii literare semnate de A. Thibaudet, R.M. Alberes, P.
De Boisdeffre etc., Esteticile lui Hegel, Lukâcs ori Hartmann. Dar
traducerile care au provocat emula]ie în literatur\ au fost cele
tip\rite de profesorul Romul Munteanu la Editura Univers, întrucât,
într-un deceniu, tot ce era mai reprezentativ [i mai modern în
domeniul teoriilor [i metodelor de interpretare a textului a devenit
accesibil.
Prin libertatea lor de ac]iune neverosimil\, înv\]\mântul univer-
sitar umanist [i Editura Univers au schimbat soarta cercet\rii lite-
rare române[ti, a[ezând-o în avangarda celor din lag\rul socialist [i,
în orice caz, în Europa. Pe mas\ cu c\r]ile lui Bahtin, Barthes,
Curtius, Eco, H. Friedrich, Frye, Hocke, Jauss, Huizinga, Ingarden,
Lotman, Propp, Ricardou, Booth, Wellek, tinerii intelectuali români
erau îndrept\]i]i s\ conceap\ actul critic cu totul diferit decât o
f\cuse haita inchizitorilor de partid [i chiar genera]ia de critici [i
istorici interbelici, ale c\ror texte v\zuser\ [i ele, între timp, lumina
tiparului (f\r\ s\ produc\ entuziasm).
Num\rul sporit de c\r]i editate a f\cut ca îndeletnicirea recenziei
literare [i a cronicii s\ scape de sub controlul unui grup restrâns de
oameni de partid cu autoritate critic\ absolut\. Pe m\sura înmul]irii
criticilor, a revistelor, a grup\rilor literare, a speciali[tilor de dome-
niu, se relativizeaz\, prin descentralizare, dezinstitu]ionalizare [i
liberalizarea punctelor de vedere, actul interpretativ [i cel situativ.
Adev\ratul impuls, [i înc\ unul excep]ional, l-a primit cercetarea
literaturii din partea studiilor de stilistic\, de poetic\ [i naratologie,
întreprinse cu deosebire în cadrul catedrelor de limba român\. Aces-
tea se aflau sub fascina]ia tezelor structuraliste (în care tinerii ve-
deau o alternativ\ la domina]ia materialismului dialectic [i istoric).
Interesul - greu de conceput alt\dat\ - pentru latura formal\ a
actului creator a încetat s\ mai fie obiect de suspiciune. Pân\ [i
criticii marxi[ti preocupa]i de sociologia literaturii (Ileana Vrancea,
Zigu Ornea) se modernizeaz\ (cu aten]ia îndreptat\ spre ce se întâm-
pl\ în universit\]i), iar criticii de direc]ie ai realismului socialist
257
Eugen Negrici
(Paul Georgescu, Ov.S. Crohm\lniceanu) încep s\ admit\ primenirea
metodologic\, s\ tolereze noul [i chiar s\-l sprijine.
Critica [i istoriografia literar\ româneasc\ au fost scoase (dar nu
u[or) din categoria activit\]ilor ideologice. Autorit\]ile p\reau, îns\,
mai dispuse s\ umple libr\riile cu traduceri de aceast\ factur\ ([i
de ultim\ mod\), s\ favorizeze performan]a stilistic\ [i tehnicist
metodologic\ decât s\ readuc\ în con[tiin]a publicului vechile repre-
zent\ri ale trecutului literar românesc.
Cu destule întârzieri sunt publicate, totu[i, studii de istorie
literar\, critic\ [i teorie literar\ semnate de Titu Maiorescu (înghi]it
cu greu), Dimitrie Popovici (a c\rui viziune istoriografic\ pare a fi
printre cele preferate, la un moment dat, [i în universit\]i), G.
C\linescu (evident, aproape tot, minus Istoria...), Mihai Ralea, Pom-
piliu Constantinescu, Eugen Lovinescu (nici pe departe la timp [i la
ritmul dorit), Dimitrie Caracostea [i Nicolae Iorga (abia când politica
partidului s-a colorat na]ionalist).
Venite în valuri, traducerile de care aminteam mai sus - având
aura nout\]ii [i bucurându-se de prestigiul culturilor libere de unde
proveneau autorii - au mic[orat vizibilitatea autohtonilor reedita]i
cu atâta vinovat\ întârziere. Printre pu]inele produse precomuniste
care au continuat s\ înrâureasc\ direct sau indirect cercetarea
literar\ în tot acest r\stimp a fost Istoria... lui G. C\linescu. Nereedi-
tat\ timp de patru decenii, dar folosit\ discret, trecut\ din mân\ în
mân\ ca un produs halucinogen, aceasta a iradiat cu autoritatea ei
(care era [i a fructului oprit) con[tiin]ele literare.
În siajul scrisului c\linescian [i-au început cariera Nicolae Mano-
lescu, Eugen Simion [i al]i remarcabili critici români. Au debutat
parafrazând [i au r\mas pân\ târziu mentalmente modela]i de marele
critic. Prin activitatea lor prodigioas\ de câteva decenii, prin audien]a
pe care au câ[tigat-o, între timp, ei în[i[i în lumea literelor, ace[tia
au lucrat la consolidarea canonului, ierarhiilor, modalit\]ii de abor-
dare [i a viziunii istoriografice c\linesciene. Ceea ce nu s-ar fi putut
întâmpla într-o literatur\ cu evolu]ie normal\, unde se confrunt\
individualit\]i puternice [i în care schimbarea orizontului de a[tep-
tare produce consecin]e axiologice.
S\ te ba]i pentru o cauz\ interbelic\ p\rea, în deceniul [apte, cea
mai de bun sim] atitudine cu putin]\. Cu scânteietoarele lui formule,
C\linescu era luat drept scut împotriva tuturor încerc\rilor repetate
de resurec]ie ideologic\ [i de contraofensiv\ ale rumeg\torilor de
re]ete de partid.
Ceea ce se petrecea în poezia noastr\ - care, prin tinerii debutan]i
din anii ’60, reînnoda, adesea prin imita]ie, leg\tura cu produc]ia
interbelic\ - avea loc [i în aria criticii [i a istoriei literare. Cine
258
Iluziile literaturii române
parcurge, ast\zi, articolele publicate în revistele literare din deceniul
[apte e izbit nu numai de mediocritatea lor, ci [i de ata[amentul
evident al autorilor fa]\ de demersul recenziei curente interbelice.
Pasti[area (v\dit\) a stilisticii speciilor jurnaliere ale criticii de în-
tâmpinare merge pân\ la preluarea de formule introductive [i con-
clusive, de cârje adverbiale [i de ticuri interjectivale de parcurs.
Uneori ai senza]ia c\ pia]a literar\ în reformare (unde, foarte
repede, dup\ 1964, s-au configurat câteva tabere) competitorii mai
importan]i, dota]i cu rubrici fixe, î[i închipuie c\ sunt continuatorii
marilor direc]ii ale criticii precomuniste, c\ sunt ale[i s\ întruchi-
peze destinul neîncheiat al unui G. C\linescu (Nicolae Manolescu),
Tudor Vianu (Matei C\linescu), E. Lovinescu (Eugen Simion), Gara-
bet Ibr\ileanu (Mihai Ungheanu) sau Titu Maiorescu (vis general).
Interesul conducerii de partid (în c\utarea legitimit\]ii) pentru
problematica na]ional\ [i reorientarea ideologic\ de dup\ 1964 au
precipitat definirea unei grup\ri ce p\rea preocupat\ de reînvierea
tradi]ionalismului interbelic. Ea s-a închegat pu]in cam prea devreme
[i pe contrasens, c\ci venise vremea ca literatura [i critica ei s\
încerce s\-[i modernizeze demersul [i s\ se europenizeze. Nu s\
descopere subit - dup\ ororile realismului socialist - tenta]ia p\[u-
nismului [i avantajele adopt\rii unor noi accente ideologice (de data
aceasta, etico-etnice). Nu ne mai întreb\m dac\ aceast\ „evolu]ie”
bizar\ ar fi putut avea loc în condi]iile în care nu s-ar fi încercat, în
anii ’50, nimicirea spiritului na]ional [i rusificarea culturii.
Totu[i, aceast\ dispunere prematur\ a for]elor pe pozi]ii de lupt\
solicit\ unele explica]ii suplimentare. Pe de o parte, ea a fost conse-
cin]a invidiei literare (prestigiul lui N. Manolescu [i autoritatea echi-
pei de la România literar\ putea s\ par\ unora - lui Mihai Ungheanu
[i Eugen Barbu, de pild\ - enervante). Pe de alt\ parte, nu e exclus\
intuirea de c\tre foruri a [anselor de întemeiere a unei strategii de
control [i dominare.
În plin proces de incriminare a criticii dogmatice din anii ’50 [i,
implicit, a criticii de direc]ie, î[i afirma din ce în ce mai clar prezen]a
o critic\ de „orientare” tradi]ionalist\ în inten]ie, care ar fi putut
deveni oricând, cu sprijin de sus, una de direc]ie. În anii ’80, ea chiar
a ajuns s\ fie nociv\ [i s\ izbeasc\ cu violen]\ (cu argumente „patrio-
tice”, fire[te) în tot ce reprezenta o gândire artistic\ de tip european.
*
A[adar, în perioada „micii liberaliz\ri” (1964-1971) se constat\
evolu]ii [i fenomene surprinz\toare, care amintesc faptul c\ se tr\ia
printre ruinele unei literaturi, într-un climat nefiresc, tulburat de
259
Eugen Negrici
amintirea atrocit\]ilor literare din anii ’50 [i a încerc\rii autorit\]ilor
comuniste de a evacua cultura unei na]iuni.
S-a întâmplat, atunci, ceea ce s-a întâmplat ori de câte ori fiin]a
na]ional\ s-a aflat în preajma unei primejdii sau în zona de efecte ale
acesteia: miturile compensatorii s-au activat brusc, bulversând evo-
lu]iile, maturizând în grab\ tendin]ele, dând un impuls idealizator
reprezent\rii trecutului. În mare vitez\, în anii ’60, institu]ia literatu-
rii î[i recl\dea compartimentele, î[i fortifica temeliile [ubrezite, î[i
completa [i î[i sporea „personalul” [i ini]iativele. Ca în toate epocile
faste ale istoriei literare, care la noi sunt cele inaugurale [i cele
consecutive unor de[ertific\ri, conta cantitatea [i nu spiritul critic.
Cum am v\zut, golurile de informare încep s\ fie acoperite într-un
ritm uimitor (prin edit\ri, reedit\ri, traduceri) [i un num\r mare,
nefiresc de mare, de articlieri, critici, recenzen]i, autori de studii î[i
semnaleaz\ prezen]a rareori justificat\ prin originalitate [i rigoare.
Adoptate pe diverse c\i, metodele noi de abordare a textului sunt
îmbr\]i[ate cu frenezie [i, chiar asimilate precar cum sunt, prime-
nesc receptarea. Avantajul lor este c\ nu implic\ atitudinea critic\
[i sunt indiferente la axiologie.
Ochii sunt îndrepta]i, îns\, ca de regul\, mai ales spre trecutul
literar (cu predilec]ie cel interbelic), care, idealizat, ofer\ adev\ratul
model, modelul obsesiv. El era privit atunci (ca [i ast\zi, de altfel) ca
un Paradis pierdut, ca o Vârst\ de aur a literaturii, la ale c\rei
mirifice înf\ptuiri merit\ s\ râvne[ti [i de a c\rei scar\ de valori se
cuvine s\ ]ii seam\. Perceput în lumin\ -, trecutul ne livreaz\ exclu-
siv scriitori mari [i capodopere. Ini]iat [i sus]inut de câteva edituri
(Minerva [i colec]ia Universitas, cu deosebire), s-a ivit un puternic
curent de studiere, prezentare [i popularizare a „clasicilor”, a scrii-
torilor ignora]i pe parcursul deceniului [ase, a unor specii, genuri [i
etape literare.
Cele mai multe contribu]ii de acest gen au aspectul unor mono-
grafii [i par (prin tr\s\turile lor didactice) a se adresa unui cititor de
nivel mediu, care vrea s\ afle datele esen]iale ale unui curent sau ale
vie]ii [i operei scriitorului. Se compileaz\ vechi informa]ii t\lm\cite
[i parafrazate cu talent, asezonate cu citate [i comunicate cu aplomb,
ca [i cum ar fi vorba de revela]ii entuziasmante. Chestiunile contro-
versate [i cele spinoase, cu implica]ii politice, sunt evitate.
Aparatul teoretic este, de regul\, hipertrofiat [i digresiunile,
schimbarea rapid\ a grilelor [i alunec\rile eseistice sunt la mare
c\utare. Mai ales ele pun în eviden]\ ambi]iile interpretului - singu-
rul lucru ce pare s\ conteze. Acesta î[i face intrarea în lumea „bun\”
a criticii ([i într-un fel [i a politicii culturale) fie practicând, pe
urmele lui C\linescu, un impresionism de ]inut\ (cu numere de
260
Iluziile literaturii române
imagina]ie asociativ\ [i de prestidigita]ie stilistic\), fie f\când dovada
înnoirii metodologice [i a lecturilor la zi din bibliografia occidental\.
De altfel, în graba heirupist\ cu care se ocup\ locurile virane, se
reface schel\ria [i se rea[az\ c\r\mizile întreprinderii destinate
coment\rii obiectului artistic, nu se prea respect\ genul [i diferen]a
specific\. Ne e imposibil s\ nu stabilim analogia cu felul cum proce-
dau intelectualii (boierii) pa[opti[ti, care f\ceau de toate [i puneau
de toate în „productele” lor. Pe temelii bibliografice precare sau
dep\[ite, înecat în aluzii intelectuale minore, eseul e dezvoltat în
felul foiletonului. Articolul (compromis ca specie, în anii ’50) este
evitat [i înlocuit cu cronica literar\, care, la rândul ei, ia aspect de
eseu [i, în cazul fericit, de studiu literar.
Dar s\ ne întoarcem la ceea ce ne intereseaz\ direct, [i anume la
reprezentarea specific\ a trecutului literar. Spre sfâr[itul acestei
perioade de relaxare politic\ apare Istoria literaturii române (I, 1969)
de George Iva[cu, lucrare preocupat\ mai curând de ideologia cultu-
ral\ decât de crea]ia artistic\ individual\. Cuprins\ între secolul al
X-lea (!) [i vremea Junimii, epoca la care se refer\ volumul ridic\
numeroase probleme de situare [i de contextualizare. Ea solicit\ o
abordare nuan]at\, ceea ce scap\ din vedere unei opere de acest fel,
inflamate ideologic.
Pe urmele lui C\linescu, mentorul [i modelul s\u, G. Iva[cu
n\zuie[te s\ ilustreze puterea de crea]ie a unui popor ignorat de mai
marii lumii [i s\ impun\ o viziune flatant\. Unitar\, veche [i dezvol-
tat\ organic, literatura românilor (în orice limb\ s-ar fi exprimat ei
începând cu secolul al X-lea) ar fi de nivel european, reprezentând o
cale de afirmare na]ional\. Spiritualitatea autohton\, superioar\ în
confruntarea cu cea european\, a supravie]uit întâmpl\rilor istoriei,
probându-[i vigoarea. Din Ovid Densu[ianu, Nicolae Cartojan, {t.
Ciobanu, Nicolae Iorga, Dumitru Popovici [i mai ales din C\linescu
sunt extrase, reformulate jurnalistic, actualizate arbitrar [i fortifi-
cate retoric toate acele teze [i argumente care, în ]es\tura de unde
proveneau, sus]ineau ideea na]ional\, dar f\r\ striden]\ propagan-
distic\. Bizar\ [i discutabil\ e aten]ia acordat\ secolelor X-XVI în
capitolul cu titlul pompos: „Epoca genezelor” [i de-a dreptul eronat\
deplasarea accentului de pe textele religioase [i de pe c\r]ile popu-
lare medievale pe a[a-zisa literatur\ laic\ a cur]ilor domne[ti (reflex
ateist oficial !).
Istoria scris\ sau poate doar semnat\ de G. Iva[cu e interesant\,
îns\, ca document de epoc\. Ea pare a fi consecin]a, în plan isto-
riografic, a exalt\rii ce cuprinsese societatea româneasc\ dup\ 1964
[i reprezint\, cum nu se poate mai bine, reac]ia unei con[tiin]e
colective ce î[i reg\se[te brusc identitatea. Pare scris\ spre a face
261
Eugen Negrici
pl\cere autorit\]ilor ceau[iste, aflate în plin proces de reorientare
propagandistic\, dar [i spre a da satisfac]ie tuturor celor ce s-au
sim]it îngrozi]i de spectacolul macabru al lichid\rii culturii române
de c\tre ocupantul sovietic, ajutat de comuni[tii români.
Distan]area de viziunea istoriografic\ marcat\ de dogmatism [i de
românofobie a anilor ’50 produce astfel de derapaje situative. În
perioada ce va urma minirevolu]iei culturale ceau[iste, aceste distor-
siuni interpretative, impulsionate de reactivarea miturilor identitare,
vor c\p\ta amploare pe fondul anemierii spiritului critic [i al pierderii
cultului rigorii [tiin]ifice.
e)	În perioada comunismului na]ional-ceau[ist
Reîndoctrinarea ideologic\ ini]iat\ de partid dup\ 1971 nu a
schimbat fundamental [i rapid (cum ar fi dorit Ceau[escu) direc]ia
pe care evoluase cercetarea literar\ de dup\ 1964. Definitorii au
r\mas, o vreme, ocuparea locurilor virane [i recuperarea rapid\ [i
precar\ a tot ceea ce ignoraser\ cu totul sau acoperiser\ cu noroi
culturnicii anilor ’50. Erau, acestea, activit\]i stimabile, dar cam
atât. Rareori se dep\[ea, în c\r]i [i articole (adunate, de regul\, în
volume) nivelul actului generos-popularizator. Din parafraz\ri [i din
simple glos\ri mediocre în marginea unor texte se constituie cele
mai multe „reu[ite” critice, iar asimilarea metodologiilor structura-
liste [i poststructuraliste d\dea doar un lustru banalit\]ilor.
Prin senza]ia de putere (o putere limitat\ la politici culturale) pe
care ]i-o ofer\, îndeletnicirea de cronicar literar devine una râvnit\.
Criticii au, în orice caz, o vizibilitate de invidiat, poate mai mare
decât alt\dat\, de[i prestan]a lor a fost mereu excep]ional\ într-o
]ar\ cu pu]ine momente de stabilitate [i cu o produc]ie literar\ care
rareori a fost scutit\ de proptele ideologice [i de jocuri de culise.
Ideea c\ literatura român\ sub comunism a fost critico-centric\ nu e
lipsit\ de noim\.
Spre deosebire de ce se întâmpla în vremea teribililor ani ’50,
criticii nu-[i mai confec]ioneaz\, în anii ’80, din spaime politice
nimbul. Mul]i dintre ei, mai ales cei tineri [i f\r\ trecut compro-
mi]\tor (mult mai îndr\zne]i decât criticii reabilita]i de curând) sunt
priviti cu admira]ie de noile generatii de cititori. Iar verdictul lor - ce
pare a veni, acum, din zona op]iunilor estetice - este a[teptat cu
emo]ie [i nelini[te. Fire[te, nu e acela[i soi de nelini[te din epoca
stalinismului integral.
Dar r\stimpul, în care, dup\ 1964, energiile criticilor [i istoricilor
literari p\reau unite [i dirijate consecvent spre refacerea climatului
de crea]ie [i reconstituirea datelor fundamentale ale istoriei
262
Iluziile literaturii române
literaturii române, era pe sfâr[ite. Grup\rile literare care se
înfiripaser\ în jurul unor reviste literare încep s\ aib\ op]iuni este-
tice [i doctrinare diferite. În spatele acestora se afl\, abia dosite,
atitudini [i op]iuni politice divergente. Ciclonul Tezelor din iulie
1971, bulversând via]a cultural\, a gr\bit închegarea [i radicalizarea
a dou\ „partide” literare, încurajate din umbr\ de oameni influen]i
din aparatul de partid. Este mai simplu ast\zi s\ d\m o explica]ie
faptelor decât la începutul anilor ’90.
Cu mari precau]ii tactice [i compromisuri de parcurs, litera]ii
din jurul revistei România literar\ (înconjura]i de câ]iva activi[ti cu
atitudini liberale sau doar aparent liberale, precum [i de influentul
post de radio „Europa liber\”) au încercat [i, în parte, au izbutit s\
men]in\ literatura român\ pe acel curs al deschiderii ini]iat de partid
(din ra]iuni politice [i de putere) dup\ 1965. E bine s\ ne reamintim
c\ Tezele Congresului al IX-lea au fost adesea invocate în sprijin, ca
argument de autoritate, de c\tre to]i cei care au perceput nes\buita
torsiune ideologic\ din 1971 ca pe o tentativ\ regretabil\ de revenire
la principiile [i climatul realismului socialist.
Determinarea cu care autorit\]ile ceau[iste au dorit s\ impun\
noul curs na]ionalist [i restaurarea ideologic\ neostalinist\ a solicitat
mobilizarea unui num\r conving\tor de condeieri din vasta categorie
a „oamenilor de serviciu”. Din vechi activi[ti de pe „frontul cultural”
al anilor ’50, din veleitari obraznici, din scriitori [i critici de mâna a
doua neîmp\ca]i cu gândul c\ r\mân în afara gloriei [i nemul]umi]i
de spiritul de corp al elitei literare estetizante, s-a alc\tuit o grupare
proceau[ist\ g\l\gioas\ [i agresiv\. Ea era monitorizat\ de Securi-
tate [i de cele dou\ reviste pe care le controla aceasta: S\pt\mîna
(condus\ de E. Barbu) [i, de la un anumit moment, Luceaf\rul. {i,
cum era de a[teptat [i cum s-a întâmplat adesea în istoria noastr\,
veleitarismul, invidia [i setea de autoritate [i-au g\sit [i un alibi
patriotic: noi [i numai noi ne iubim ]ara [i pe conduc\torul ei care
ne-a redat mândria apartenen]ei la un destin plenar; ceilal]i sunt
doar agen]ii de influen]\ ai unor oficine de spionaj ori spirite cosmo-
polite, indiferente la soarta culturii române [i a ]\rii.
Evoc aceste detalii pentru c\ f\r\ ele ne va fi greu s\ evalu\m
postura în care s-a aflat, aproape dou\ decenii, institu]ia criticii de
întâmpinare; ele ne ajut\ s\ l\murim [i s\ motiv\m distorsiunile din
domeniul cercet\rii trecutului literaturii. Polarizarea criticii [i preva-
larea atitudinii partizane sunt factorii care explic\ vicierea pe scar\
mare a diagnosticelor critice, cu consecin]a de rigoare: instalarea sen-
timentului c\ nimic nu e de nesus]inut, c\ totul se poate argumenta.
Cu toate c\ a fost servit\ de câteva min]i str\lucite, critica de
întâmpinare a devenit, în bun\ m\sur\, o meserie clientelar\ care a
263
Eugen Negrici
promovat politica de grup a notelor bune [i a notelor rele [i a
solidarit\]ilor de moment. Ea a dat gir unor valori discutabile [i a
deschis, pentru mult timp, o er\ a ierarhiilor fluide [i incerte. Fa]\
de cei amenin]a]i de regim [i ataca]i în revistele Securit\]ii de c\tre
condeierii acesteia ori fa]ă de cei ce strecurau [opârle - animându-[i,
astfel, textele lor terne - cei mai valoro[i critici români au arătat o
atitudine binevoitoare [i o uimitoare lipsă de prejudecă]i în a-i urca
pe treptele de sus ale ierarhiei. Într-atât de puternice au fost resenti-
mentele, încât regula primatului operei în fa]a persoanei autorului a
fost nu o dată uitată. Oricât de izbutite ar fi fost produsele intelec-
tuale ale celui ce se afla în tabăra adversă, ele erau supuse denigrării
sau, în cel mai bun caz, ignorate. De la jumătatea anilor ’70, se poate
spune că spiritul critic a intrat într-o lungă agonie.
Politizarea actului critic a avut, însă, o consecin]ă nea[teptată.
Din repulsie fa]ă de simulacrul criticii de întâmpinare [i de frecven-
tele [i brutalele interven]ii politice oficiale în procesul receptării, nu
pu]ini din cei care s-au ocupat sau s-ar fi putut ocupa cu comentarea
obiectului literar au dezertat în eseistică, în medita]ie filozofică,
estetică, stilistică, poetică (în genere, în tehnicismul analitic de mare
fine]e). Câ]iva s-au sim]it atra[i de rezerva]ia textelor primitive sau
foarte vechi, paraliterare, neliterare în inten]ie - unde nimeni nu te
împiedică să te bucuri de cutreierarea liberă printre forma]iuni geo-
logice stranii. Din pricina acestei „la[ită]i” sau numai a acestei „renun-
]ări” la avantajele ori dezavantajele criticii de întâmpinare s-au putut
ivi în România anilor ’80 o pleiadă de esei[ti, o puternică [coală
interpretativă modernă, cu stilisticieni, poeticieni, structurali[ti, nara-
tologi, hermeneu]i, semioticieni, textuali[ti de ]inută europeană.
*
Trebuie, însă, să precizez că, în tot acest răstimp, în cercetarea
etapelor mai vechi ale literaturii române continuă să apară acela[i
tip de distorsiuni interpretative cauzate atât de complexele noastre
identitare, cât [i de ingerin]a politicului.
Întreaga atmosferă culturală din vremea na]ionalismului ceau[ist
îmbia la idealizarea trecutului. Aceasta nu ar fi avut amploarea pe
care a avut-o [i nu ar fi produs doctrine (cum ar fi protocronismul),
modificări în câmpul hermeneuticii, viziuni situative (care au [i fost
asimilate în manuale, căpătând gir pedagogic) dacă nu ar fi avut loc,
cu numai două decenii în urmă, pogromul căr]ii române[ti [i atenta-
tul la fiin]a noastră na]ională. Pu]ine fapte literare nu au „beneficiat”,
de atunci încolo, de un impuls compensativ [i nu voi înceta să repet
acest lucru.
264
Iluziile literaturii române
Începând cu Congresul al IX-lea al P.C.R., în limbajul propagandei
apar din ce în ce mai des conceptele, alt\ dat\ evitate, de na]ional [i
na]iune (nu [i acela de na]ionalism, care va fi înlocuit, în documente,
cu termenul de „patriotism socialist”). De la an la an, viziunea politic\
se radicalizeaz\: redescoperirea na]iunii devine, dup\ nu mult timp,
un autohtonism sui-generis cu accente izola]ioniste. Dup\ 1974,
aproape c\ nu exist\ plenar\, congres [i aniversare organizat\ în
]ar\ (cele mai multe f\r\ leg\tur\ cu cultura) în care Ceau[escu s\
nu resping\ imita]ia [i s\ nu cear\ o crea]ie „original\, patriotic\ [i
umanist\”. E citat\ în chip repetat o fraz\ apar]inând lui Leonardo
(„Acela care poate s\ mearg\ la izvor, nu trebuie s\ mearg\ la ulcior”),
c\reia i se d\ o interpretare xenofob\. În „ulcioarele cu ap\ st\tut\”
ale str\inilor „se toarn\ [i pic\turi din otrava conceptelor retrograde
[i cosmopolite prin care se urm\re[te s\ se adoarm\ con[tiin]a
patriotic\, revolu]ionar\, a maselor populare [i a poporului” (Plenara
C.C. al P.C.R. din iunie 1982).
Consecin]ele pozitive ale acestei reorient\ri ideologice [i propa-
gandistice au fost reconsiderarea [i redescoperirea unui mare nu-
m\r de valori locale [i revizuirea unor pasaje ale istoriei na]ionale.
Ceea ce a obliterat, întrucâtva, excesele ulterioare [i le-a îndulcit.
Din p\cate, partidul a sim]it nevoia - ca de regul\ în istoria lui - s\-[i
legitimeze [i s\-[i fardeze, în lumina noilor principii, trecutul antina-
]ional [i terorist. Se decreteaz\ absurditatea existen]ei a dou\ istorii,
una a partidului [i alta a poporului. Toate momentele trecutului
sunt selectate, anexate, expurgate de p\cate [i reinterpretate retro-
spectiv ca argumente [i fapte ale unei finalit\]i istorice imuabile :
venirea la putere a comuni[tilor [i, prin ei, a conduc\torului suprem
Ceau[escu. F\r\ nici un scrupul logic, istoria e revizuit\ dup\ voia
partidului spre a servi cultului Conduc\torului.
Prin str\dania unui grup de istorici, scriitori, ziari[ti, activi[ti pe
„frontul culturii”, se lucreaz\ la imaginea unui mare conduc\tor,
succesor al lui Burebista, Mihai Viteazu, Marx etc., întruchipând o
str\lucit\ epoc\ de cultur\. Care epoc\ n-ar fi putut s\ se iveasc\
din neant. Ea e o însumare, în timp, de opere [i de înf\ptuiri m\re]e
de care numai un popor mândru [i demn, cu o istorie glorioas\ ar fi
fost capabil.
Trecutul istoric [i cultural trebuia s\ devin\ pedigree-ul cizma-
rului. Direct sau indirect, Ceau[escu încurajeaz\ aceste ini]iative
slugarnice. Dar s-au g\sit destule spirite înfierbântate care s\ ia de
bune fantasmele propagandei [i, de asemenea, intelectuali pragmatici
care au g\sit cu cale c\ se poate profita de acest nou curs politic [i
de fondurile de sus]inere ale partidului pentru l\rgirea bazei de
cercetare [i favorizarea studierii unor subiecte ocolite alt\dat\.
265
Eugen Negrici
Textele de escort\ în care se omagiau rolul „conduc\torului” [i
clarviziunea lui patriotic\ au înlesnit, astfel, retip\rirea istoricilor
considera]i burghezi [i reac]ionari (Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, A.D.
Xenopol, Gh. Br\tianu, N. Densu[ianu, Victor Papacostea). Con-
stantin C. Giurescu, pu[c\ria[ul politic din anii ’50, semneaz\ (singur
sau împreun\ cu Dinu C. Giurescu) studii [i tratate istorice. Mircea
Eliade însu[i reapare în libr\rii cu De la Zalmoxis la Genghis-Han.
Mai vechea eseistic\ na]ionalist\ cu accente filozofice [i studiile de
filozofia culturii (în linia trilogiei lui Lucian Blaga) cunosc, reeditate,
un mare succes, oferind citate articolelor festive, editorialelor [i
chiar cuvânt\rilor „tovar\[ului”.
Se insist\ acum pe originalitatea culturii române, pe capacitatea
ei de a asimila doctrine [i curente, [i de a le oferi un puternic
specific na]ional (v. studiile de istorie literar\ semnate de profesorii
de la Facultatea de Filologie din Bucure[ti). O carte redactat\ de Al.
Dima (Aspecte na]ionale ale curentelor literare interna]ionale, 1973)
are un titlu ilustrativ pentru aceast\ direc]ie de cercetare, care a
profitat de patriotismul pierdut [i reg\sit din interes de partid.
Curând, îns\, echilibrul se va frânge. Partidul nu vrea doar o
repunere în discu]ie a problematicii specificului na]ional, [i nici
studii oneste despre „fenomenul” românesc [i despre „personalitatea”
culturii noastre. El ]ine ca specificul nostru na]ional s\ fie respecta-
bil [i f\r\ pete, ca totul s\ str\luceasc\ în templu, pentru ca splen-
doarea lui s\ se r\sfrâng\ asupra statuii zeului. Ca de regul\ în
lunga istorie a raporturilor dintre partid [i intelectuali, primii ama-
tori de poleire s-au g\sit printre scriitorii fascina]i de putere [i care
nu-[i refuzau pl\cerea ie[irilor în pres\ sau în public (Eugen Barbu,
Adrian P\unescu) [i printre ziari[tii cu veleit\]i scriitorice[ti, din
spe]a lui Paul Anghel, Corneliu Vadim Tudor, Ilie Purcaru etc.
Atractiv [i pentru c\ a fost recâ[tigat cu dificultate, subiectul
na]ional era o ofert\ comod\ ([i, la început, onorant\) [i pentru poe]i
de un cinism elegant, ca Nichita St\nescu (Un p\mânt numit Româ-
nia). A reînsufle]it pe poe]ii cu simpatii legionare ie[i]i din închisori
[i a însufle]it pe cei fantasmatici (precum Ion Gheorghe), dându-le
prilejul celor mai n\stru[nic-fermec\toare incursiuni asociative. S-a
v\zut, acum, c\ aceast\ specie a fantasmaticilor este, de altfel, mult
mai bine reprezentat\ la noi decât s-ar fi crezut [i c\ Nicolae Densu-
[ianu are, printre intelectuali, nenum\ra]i urma[i.
Aproape nu a r\mas domeniu în care s\ nu apar\ exalta]i gata s\
sus]in\ priorit\]ile române[ti absolute [i s\ preschimbe sl\biciunile,
adesea stingheritoare, ale civiliza]iei noastre în tot atâtea avantaje [i
prilejuri de mândre taifasuri. De exager\ri mai mici [i mai degrab\
strunite sunt capabili [i oameni de mai mare suprafa]\ intelectual\,
266
Iluziile literaturii române
încânta]i la gândul c\, dup\ zeci de ani de ignorare [i mistificare a
trecutului, li se permite s\ rezoneze patriotic.
Constantin Ciopraga, în Personalitatea literaturii române (1973),
compune, din date [i argumente luminoase, selectate din trecutul
ei, un tablou încânt\tor al literaturii noastre, f\r\ apari]ii întunecate,
erori estetico-ideologice, neputin]e [i stâng\cii. Traian Herseni, so-
cio-psiholog de prestigiu înainte de r\zboi (lucrând la negru pentru
al]ii dup\ ie[irea din închisoare), se str\duie[te, urm\rit de vechi
spaime, s\ arate bine în ochii autorit\]ilor comuniste, oferind o
perspectiv\ sociologic\ - asaltat\ de cli[ee marxiste - literaturii
române (Sociologia literaturii. Câteva puncte de reper, 1973, Literatur\
[i civiliza]ie, 1977). Interesat de arhaic [i de formele vechii culturi
populare (Forme str\vechi de cultur\ poporan\ româneasc\, 1977), el
va sus]ine teza c\ civiliza]ia român\, de[i ]\r\neasc\ [i oral\, nu e
inferioar\ civiliza]iilor scripturale cultivate în cet\]i [i ora[e.
Este nevoie de defini]ii [i abord\ri noi ale culturii [i civiliza]iei
pentru a putea da un luciu s\r\ciei noastre. {i ele apar sau, mai bine
zis, reapar aduse din rezervele neconsumate ale dreptei interbelice.
Cultura - socotit\ de Noica mod de via]\ [i temei al existen]ei
individuale [i colective - nu e dependent\ de o mare civiliza]ie, ci
este mijloc de supravie]uire a comunit\]ilor primejduite istoric [i
politic. Astfel, toate sl\biciunile, neputin]ele, erorile „localului” româ-
nesc sunt pozitivate [i fiin]a colectiv\ e definit\ în plin\ lumin\. Pe
aceast\ cale, condi]ia tragic\ a „românit\]ii” e împins\ în sublim.
Constantin Noica va face un impresionant efort speculativ pentru a
da str\lucire spiritului creator românesc, care a izbutit s\ supravie]u-
iasc\ dincolo de concretul istoric. Pe urmele lui Heidegger, va practica
o arheologie a cuvântului, c\utând „gândirea infuz\” în limba român\
veche [i popular\ [i decupând în paradigma morfologic\ un „sentiment
românesc al fiin]ei”. Eminescu însu[i e convocat în demonstra]ie, nu
pentru resturile sesizabile de gândire teoretic\ german\, ci pentru
geniul s\u filozofic etnic, care intuia filozofia imanent\ a limbii române.
Dac\ lucrurile ar fi r\mas la acest nivel speculativ, cu extinderi
paradoxale [i jocuri de cuvinte, ar fi fost înc\ bine. Dar Noica, nefiind
românul cump\tat [i senin-resemnat pe care-l propov\duie[te, nu-[i
poate reprima, îmb\trânind, dispozi]ia perpetuu polemic\. Ajuns
parc\ din urm\ de vechile, demodatele teze autohtoniste interbelice,
filozoful afirm\ c\ românii, mul]umi]i c\ „transcendentul a coborât
aici”, nu ar mai trebui s\ ia în seam\, slugarnici, culturile de tip
occidental - o lume obosit\, ocupat\ cu statistici, incongruent\ cu
propria ei paradigm\ cultural\. Ceea ce nu avea de ce s\ nu plac\
autorit\]ilor ceau[iste, care practicau, în anii ’80, o politic\ autarhic\
[i antioccidental\.
267
Eugen Negrici
Deraierile speculative ale filozofului cap\t\, de la un punct, accente
pamfletare grote[ti. Din perspectiva unor „marginali” superiori cum
suntem, intelectualitatea vestic\ nu poate fi decât cinic\ [i nihilist\.
Tr\s\turile pozitive ale paradigmei culturale vestice (pu]ine, câte sunt)
sunt cre[tine [i deriv\ din tradi]ia bizantin\ a atitudinii fa]\ de icoan\
(!?) etc. etc. Astfel de exager\ri simpatice, naivit\]i savante, extrapol\ri
confuze, incitante [i str\lucitoare, nu au r\mas, din p\cate, în zona
interesant\ în sine a gândirii estetic-speculative. Ele au fost luate foarte
în serios de nu pu]ini tineri [i au servit, f\r\ voie, autorit\]ilor în
dorin]a lor de a avea un popor de dezertori politici [i de a produce, prin
orbire ideologic\, chipul unei civiliza]ii române[ti demne de un mare
conduc\tor. Cu toate acestea nu putem ignora rolul excep]ional pe
care l-a avut filozoful 'n descoperirea unor tineri de talent, dintre
care câ]iva fac ast\zi cinste culturii române ({coala de la P\ltini[).
Prin echipa sa propagandistic\ (sprijinit\ indirect de intelectuali
atra[i de misiunea legitim\rii na]ionale), Ceau[escu voia s\ impun\
ideea unui nou [i ultim desc\lecat, început al unei epoci de lumin\
în care idealurile comuniste [i cele na]ionale se împletesc fericit.
Viziunea era triumfalist\. Fiecare art\, fiecare domeniu de cercetare
se cuvenea s\ aduc\ o contribu]ie epopeic\ la „epopeea na]ional\”.
Nici o clip\ nu trebuia uitat trecutul aduc\tor de neîntrerupte prile-
juri de mândrie.
În cadrul acestui proces grandios de poleire, istoricilor literari [i
cercet\torilor trecutului literaturii române li se atribuise deja un rol.
Îl define[te cel mai bine curentul „protocronismului românesc”, ini]iat
prin articolul lui Edgar Papu „Protocronismul românesc. Înv\]\turile
lui Neagoe Basarab [i sinteza Orient-Occident în vechea civiliza]ie
româneasc\”. Publicat în 1974 în revista Secolul XX, el va fi reluat în
Din clasicii no[tri. Contribu]ii la ideea unui protocronism românesc
(1977). Exist\, îns\, numeroase tendin]e [i atitudini protocronice
anterioare apari]iei termenului [i chiar o tentativ\ de impunere a ideii
unui spirit românesc funciarmente anticipator (e de luat în seam\ o
comunicare a lui Dan Zamfirescu din 1973, ]inut\ în fa]a unor stu-
den]i germani). {i mai existau tezele oficiale ale lui Ceau[escu referi-
toare la superioritatea civiliza]iei locale fa]\ de cele str\ine.
Reanalizând trecutul literar [i valorificând ceea ce ar fi putut
produce impresia unor priorit\]i române[ti (dar f\r\ violen]\ contes-
tatar\), Edgar Papu d\, de fapt, o anume coeren]\ unor mai vechi
tendin]e. Dar forurile propagandei au dat o adev\rat\ b\t\lie pentru
ca, reducând la t\cere spiritul critic, s\ fac\ din protocronism o direc-
]ie prioritara a criticii [i istoriei literare, una care s\ serveasc\ - în
felul ei - politica izola]ionist\ [i triumfalismul na]ional-comunis-
mului ceau[ist.
268
Iluziile literaturii române
Cum proceda, în fond, un protocronist (f\r\ voie sau cu imbold de
la partid)? Dac\, de pild\, G. C\linescu, în Istoria... sa literar\, re-
marca în cronicile noastre versificate din secolul al XVIII-lea „stâng\-
cii savante, ritmuri inegale [i o mare m\sc\rie popular\, prevestind
pseudofolclorul suprarealist de dicteu automat” (s.n.), el punea în
eviden]\ un efect, o analogie [i se oprea aici. Omul nostru, protocro-
nistul, mergea, îns\, mai departe [i nu se d\dea în l\turi s\ proclame
descoperirea, s\ zicem, a unui suprarealism românesc anterior celui
francez (accentul trebuia pus pe anterioritate). {i asta f\r\ s\ mai ]in\
seama de faptul, binecunoscut, c\ orice apari]ie, orice curent nou
lumineaz\ altfel trecutul, inventându-[i anticiparea. Ori de faptul c\
omologul lui, protocronistul francez - disons - ar avea unde, în tre-
cutul unei literaturi atât de bogate, realmente bogate, ca a lui, s\
„descopere” prefigur\ri suprarealiste dac\ ar fi mânat de trista ambi]ie
a afirm\rii superiorit\]ii artistice [i, prin ea, a „suveranit\]ii estetice”.
Eroarea protocroni[tilor este una gnoseologic\. Procesul de se-
mioz\ deschis\ e oprit într-un punct avantajos [i o voce „curajoas\”
ia de bun un simplu efect, anun]ând cu aplomb preexisten]a unui
fenomen artistic. Preexisten]a devine preeminen]\ [i, prin extrapo-
lare, literatura român\ - care are destule [i importante merite - se
transform\ în argument propagandist. Ea este m\rea]\ [i, mai ales,
î[i este suficient\, ca [i economia de tip ciu ce, promovat\ [i de
comunismul nostru na]ional.
N\scut din ceau[ism, protocronismul n\[tea, la rândul lui, ceau-
[ism. Din drojdia orgoliului na]ional au crescut [i vor mai cre[te
astfel de n\zbâtii protocroniste. Protocronismul a constituit, îns\, o
miz\ important\, se pare, a propagandei din clipa în care s-a v\zut
limpede c\ poezia [i proza nu mai pot fi controlate [i nici m\car
deturnate prin diversiuni de tot felul. Katherine Verdery considera,
în cartea Compromis [i rezisten]\ (Humanitas, 1994), c\ defini]ia
valorii s-a aflat la originea tuturor luptelor din spa]iul politic cultural
din vremea lui Ceau[escu. Protocronismul, ca fenomen, a eviden]iat
- ne reaminte[te autoarea - chiar lupta pentru controlul definirii
valorii literare.
Dac\-l analiz\m din direc]ia ]elurilor propagandei, care vor fi le-
gate mereu de consolidarea puterii politice, suntem în m\sur\ s\
observ\m c\ el a fost o încercare de alterare, de anemiere, de escamo-
tare [i de dezorientare a spiritului critic, acesta constituind un peri-
col, veritabilul mare pericol pentru orice regim totalitar. Protocro-
nismul a n\scut controverse [i i-a obligat pe oamenii de litere, care
nu-[i pierduser\ cu totul sim]ul m\surii, s\ riposteze [i s\-[i con-
sume energiile pentru a respinge delicat - spre a nu trezi furia
idolatrilor români de toate nuan]ele - acest tip de abera]ii. Abera]iile
269
Eugen Negrici
continuau s\ fie rostite [i dup\ ce stârniser\ hohote de râs printre
intelectualii de bun-sim], care nu puteau pricepe ra]ionamentul prin
care Eminescu devine precursor al marxismului [i al celor mai noi
teoreme matematice, iar Paul Anghel un prozator universal superior
lui Tolstoi.
De aceea, consider\m c\ teza protocronist\, ca [i tendin]ele
naiv-protocroniste, au fost adoptate atât de aparatul diversionist al
puterii, cât [i de cel propriu-zis propagandistic, interesat de izolarea
României prin crearea sentimentului c\ nu avem nevoie de nimeni [i
de nimic în afara zidurilor Cet\]ii asediate, pentru c\, oricum, tr\im
în glorie [i m\re]ie.
Ca idee literar\ cu miz\ politic\, protocronismul a împ\r]it repede
[i clar lumea literelor sau, mai bine zis, a rea[ezat fa]\ în fa]\, pe
pozi]ii ostile, grup\rile literare aflate deja în avanposturi [i pe coman-
dan]ii lor. Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Eugen Simion,
Mircea Zaciu, f\r\ a nega farmecul analizelor c\r]ii lui Papu [i subti-
litatea exager\rilor, resping direc]ia ei ideologic\, contest\ importan]a
îns\[i a ideii de întâietate, ca [i posibilitatea demonstr\rii ei. De
partea cealalt\, autohtoni[tii de partid, dar [i cei obseda]i de „con-
[tiin]a de sine a literaturii române” (Paul Anghel, F\nu[ B\ile[teanu,
Mihai Ungheanu, Ion Constantinescu, Alexandru Du]u, Vasile Ma-
rian, Dan Zamfirescu etc.) nu se mul]umesc s\ elogieze cartea. Ei
atac\ pe cei ce minimalizeaz\ mesajul protocronist, fie declarându-i
membri ai unei conspira]ii antina]ionale (Dan Zamfirescu), fie identi-
ficând, în reac]ia lor, frica partizanilor sincronismului lovinescian
(sincronism ce pare a fi, în mentalitatea lui Mihai Ungheanu, un fel
de boal\ ru[inoas\ care se cuvine s\ trezeasc\ vigilen]a partidului).
Încetul cu încetul, discu]ia (foarte înfierbântat\ [i revelând medio-
critatea teoretic\ a celor mai mul]i combatan]i) se va deplasa spre
zona de unde se observ\ limpede substratul ei mitico-ideologic [i
resursele puternic reactive ale mândriei na]ionale îndelung umilite.
Adev\rata problem\ este con[tiin]a de sine a literaturii române (for-
mulat\ ca atare de Marin Mincu, „În jurul unui protocronism româ-
nesc. Pentru o nou\ con[tiin]\ de sine a literaturii române” (în Via]a
studen]easc\, nr. 31-32/1977).
{i la mijloc e acela[i vechi complex al unei literaturi tinere [i
ignorate, care provoac\ reac]ia orgolioas\ a slujitorilor ei. Ace[tia fie
anuleaz\ silnic decalajele, fie inverseaz\ raportul, totul fiind, la urma
urmelor, o chestiune de optic\. Istoricii no[tri literari [i interpre]ii
fenomenului artistic românesc au dat rareori la o parte perdeaua de
iluzii [i mituri de peste literatura român\ [i e de presupus c\ aceasta
va mai r\mâne mult timp acoperit\ de voaluri.
270
III. CÂTEVA REFLEC}II ASUPRA
LITERATURII ROMÂNE,
PORNIND DE LA LOVINESCU
Lovinescu despre natura literaturii române
[i sl\biciunile ei de fond
Cum se [tie, în epoca interbelic\, semnifica]ia [i valoarea Istoriei
civiliza]iei române moderne a lui E. Lovinescu au fost subestimate pe
motiv de diletantism. Ca multe alte opere, lucrarea a fost indexat\ [i
condamnat\ la uitare în vremea stalinismului integral, pentru ca,
mai apoi, s\ fie atacat\ de pretorienii regimului ceau[ist pentru
europenismul viziunii ei.
Reeditat\ de Zigu Ornea în 1972 (cenzurat\) [i în 1997 (complet\),
ea î[i dovede[te deplina actualitate [i capacitatea de a oferi sugestii
[i piste de cercetare. E posibil ca „legile” desprinse [i câteva din
datele istorice [i economice s\ suporte azi corecturi, iar unele din
verdictele ei drastice (ie[ite din pana unui extraordinar polemist) s\
par\ [ocante. Din perspectiva economiei politice, fenomenul genezei
capitalismului românesc [i consecin]ele lui au fost [i vor mai putea
fi abordate cu mijloace de investigare superioare. Din perspectiva
sociologiei culturii, lucrarea a trasat, îns\, câteva linii fundamentale
de cercetare.
Pe urmele lui Mihail Kog\lniceanu, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol,
E. Lovinescu (ca [i G. Ibr\ileanu, adversarul s\u din epoc\) s-a
str\duit s\ în]eleag\ natura culturii române moderne, cauzele apari-
]iei ei, rolul factorului ideologic. Mul]i comentatori socotesc, f\r\ prea
multe argumente, c\ Istoria... e o replic\ dat\ studiului lui Ibr\ileanu,
publicat cu cincisprezece ani înainte, Spiritul critic în cultura româ-
neasc\ (1909). Dar autorul acestuia, de[i avansase câteva observa]ii
de fine]e, a abandonat, pe parcurs, viziunea sociologic\ apt\ s\ dea
coeren]\ [i soliditate construc]iei teoretice, pentru a aluneca în
considera]ii psihologice hazardate, stabilind grade de „românism”,
superiorit\]i [i inferiorit\]i în spa]iul nostru cultural.
F\r\ a avea consisten]a unei replici, exist\, în demonstra]ia lui
Lovinescu, pasaje aluzive [i trimiteri la contribu]iile române[ti. Un
271
Eugen Negrici
paragraf pare s\ vizeze exager\rile fostului s\u discipol, B.
Fundoianu, care, în Imagini [i c\r]i din Fran]a_ (1922), d\duse culturii
române rolul de „colonie a culturii franceze”.
Mai târziu, la condi]ia literaturii române se va referi, în trecere, [i
Eugen Ionescu în Nu (1934). Tocmai el, nonconformistul, î[i arat\ mai
curând neîncrederea în spiritul modern [i în demersul avangardist,
recomandând o atitudine relaxat\ în raport cu „înv\]\mintele Occiden-
tului”, pe care românii sunt datori s\ le primeasc\ f\r\ entuziasm, dar
[i f\r\ spaima c\ [i-ar putea pierde „autenticitatea”, întrucât maturi-
zarea [i modernizarea vin de la sine. Literatura român\ e privit\ cu
scepticism, dar nu despre ea este vorba, de fapt, ci despre literatur\
în general [i despre valoarea spiritual\ a actului scriitoricesc.
Decenii la rând, nimeni nu a mai conceput (sau nu a mai putut
concepe) ceva asem\n\tor Istoriei... lui Lovinescu. Cu toate acestea,
chiar în vremea în care propaganda ceau[ist\ încuraja obsesiile
protocroniste [i promova imaginea unei culturi m\re]e [i vechi, în
Prologul remarcabilei lui c\r]i G. C\linescu [i „complexele” literaturii
române (Bucure[ti, Editura Albatros, 1981), Mircea Martin s-a încu-
metat s\ examineze, în spirit lovinescian, maladiile literaturii române
[i s\ identifice câteva din complexele ei nu totdeauna infecunde:
problemele de sincronizare, retardarea, discontinuit\]ile, imita]iile,
ve[nicele începuturi, acceler\rile, ruralitatea etc.
Cartea vorbe[te, îns\, [i despre tentativa lui C\linescu de a con-
verti în calit\]i aceste sl\biciuni ce ]in de condi]ia literaturii române
[i de a-i oferi acesteia, prin câteva procedee de iluzionare [i seduc]ie,
o tradi]ie impun\toare. Se în]elege c\, în 1981 [i în conjunctura
socio-politic\ dat\, unei asemenea abord\ri a literaturii române nu i
s-a oferit [ansa s\ deschid\ o direc]ie nou\ de cercetare.
Studiile lui Lucian Boia, de dup\ 1990, au reînnodat firul, introdu-
când în ecua]ie problemele imaginarului mitic [i consecin]ele prezen-
]ei lui neîntrerupte asupra constituirii ideologiilor [i asupra viziunii
istorice. Prin for]a lucrurilor, interesul studiilor lui Boia a r\mas în
aria istoriografic\, ideologic\ [i doctrinar\, iar referin]ele la litera-
tur\, de altfel competente, au servit direc]iei demersului s\u.
*
În volumul publicat în 1925 [i intitulat For]ele reac]ionare (devenit
capitolul II al Istoriei civiliza]iei române moderne, Bucure[ti, Editura
Minerva, 1997), E. Lovinescu completeaz\ cu observa]ii de ordin
cultural analiza pe care o f\cuse for]elor „ce au rezistat, în chip activ
sau numai prin iner]ie, revolu]iei dezl\n]uite în toate domeniile vie]ii
noastre na]ionale” (p. 123). Aici este locul în care vorbe[te despre
272
Iluziile literaturii române
„caracterul reac]ionar [i paseist” al literaturii române, formulare
care a stârnit furia a dou\ genera]ii de str\jeri ai valorilor na]ionale.
{i tot aici, c\utând o explica]ie pentru felul cum litera]ii români au
devenit adoratori ai fantasmelor trecutului, î[i lanseaz\ teza desincro-
niz\rii celor dou\ procese: formele sociale se prefac revolu]ionar, iar
sufletele se transform\ evolutiv.
În secolul al XIX-lea, s-au introdus forme politice noi, au avut loc
schimb\ri rapide în plan social [i economic. Sufletul nostru rural, în
„structura” c\ruia intr\ „colabora]ia multor veacuri de via]\ moral\”,
s-a dovedit îns\ rezistent fa]\ de noile condi]ii de via]\. „Reprezen-
tând o milenar\ for]\ de inertie - scrie E. Lovinescu -, reac]iunea
acestui suflet a fost, a[adar, mai tenace decât cea a formelor sociale
[i economice” (op. cit., p. 184). Pornit\ din straturile [i mai adânci ale
„incon[tientului afectiv”, rezisten]a literaturii române fa]\ de schim-
b\rile tulbur\toare din jur s-a ad\ugat rezisten]ei politice directe -
întemeiate pe interesul de clas\ - a partidului conservator, precum
[i celei ideologice. Aceasta din urm\ a fost ilustrat\ de atitudinile
critice limitative (luate de scriitori ca Negruzzi, Russo, Alecsandri,
Ghica, Eliade), de organicismul antiliberal (întrupat în lu\rile de
pozi]ie junimiste [i în teoria „formelor f\r\ fond”), de misticismul
]\r\nesc eminescian, de teoriile iorghiste, s\m\n\toriste, de neo-or-
ganicismul lui C. R\dulescu-Motru [.a.m.d.
Capitolele XVIII, XIX [i XX din aceast\ parte, a II-a, a Istoriei
civiliza]iei... includ câteva din observa]iile de care se poate servi cel
care urm\re[te consecin]ele înrâuririi miturilor asupra spa]iului
literar românesc. Caracterizat printr-o anume „continuitate sufle-
teasc\”, fondul psihic stabil al poporului este asimilat de critic
fondului literaturii române. Nefiind o expresie pur\ a fondului, forma
acestei literaturi a avut, în schimb, o evolu]ie [i o istorie a ei, intrând
adesea sub înrâurirea literaturilor apusene. Faptul acesta a dus, pe
cei ce nu fac distic]ia între form\ [i fond, la concluzia eronat\ c\
literatura noastr\ ar fi o anex\ a celei franceze. În planul expresiei,
caracterul de contemporaneitate este v\dit [i „nu este manifestare
de art\ occidental\ care s\ nu fi avut repercusiuni [i la noi” (p. 221).
Ca [i alte popoare, românii s-au pus, „dintr-o dat\, în planul
actualit\]ii”, nemaia[teptând refacerea evolu]iilor - cum se iluzionau
c\ e posibil „criticii evolu]ioni[ti”. „Ritmul mi[c\rilor noastre literare
se înscrie, imitativ, în ritmul mi[c\rilor apusene”, a[a încât, de pild\,
„înainte de a fi avut un clasicism, am avut, deci, un romantism
românesc” (p. 222).
Sub acest strat al expresiei (care se rezum\, dup\ Lovinescu, la
acele atitudini [i procedee tehnice ce stau la baza [colilor [i modelor
literare prezente, simultan, în toate literaturile europene), se
273
Eugen Negrici
conserv\, îns\, „fondul etnic [i spiritual tradi]ional legat de vechile
forme de gândire [i neîncrez\tor fa]\ de noul aspect al civiliza]iei
noastre burgheze” (ibidem). Lovinescu î[i închipuie acest substrat
ca pe o for]\ static\, o prezen]\ infuz\. F\r\ s\ identifice miturile din
spatele lor, el intuie[te felul cum se activeaz\ anumite atitudini
literare, în vremuri percepute ca destabilizatoare: „O societate dislo-
cat\ din vechea sa a[ezare [i aruncat\ pe povârni[ul prefacerilor
vertiginoase este fatal dezarmonic\; oamenii sunt zvârli]i în situa]ii
nepotrivite; între form\ [i fond se sap\ un contrast din care literatura
î[i scoate elementele pre]ioase de observa]ie” (ibidem).
*
E. Lovinescu ne-a pus la dispozi]ie [i o imagine de ansamblu a
spa]iului literar românesc, zguduit de „r\sturnarea brusc\ a forme-
lor [i valorilor sociale” [i de „invaziunea gr\bit\ a ideologiei apusene
în suflete cu totul nepreg\tite” (op. cit., p. 222).
Ce remarc\ el, întâi de toate, este o înflorire a satirei la adresa
civiliza]iei hibride [i a formelor caricaturale n\scute din altoirea
civiliza]iei occidentale pe „fondul oriental”. De[i începuse prin a
combate regimul regulamentar al „rugini]ilor” [i al „simandico[ilor”,
Alecsandri va caricaturiza excesele liberalismului de îndat\ ce acesta
va impune oameni [i dizarmonii noi. Reprezentând „expresia cea mai
pur\ a junimismului”, Caragiale a f\cut din contrastul dintre form\ [i
fond „piatra unghiular\ a întregii lui opere”. Nefiind „nici un romantic
al trecutului (ca Eminescu, n.n.), nici un vizionar al viitorului”, el a
fost un realist care „de pe obrazul burgheziei biruitoare smulge masca
apusean\, pentru a-i ar\ta sufletul oriental” (idem, p. 224).
Lovinescu intuie[te c\ inadaptarea fondului la form\ [i starea de
fapt a întregii civiliza]ii embrionare române[ti ofer\ [anse literaturii [i
observa]iei corozive. Judecat\ nu estetic, ci istoric, opera lui Caragiale
„a mers, îns\, împotriva sensului istoric al forma]iei civiliza]iei noas-
tre” [i „e expresia cea mai violent\ a reac]iunii” (ibidem). De asemenea,
el constat\ c\ literatura român\ prive[te cu verv\ satiric\ [i clasa
nou\ de îmbog\]i]i, ridica]i cu „energii plebee” pe ruinele marii pro-
priet\]i rurale (ciocoiul lui Filimon, vechilul lui Duiliu Zamfirescu).
Sub un impuls de aceea[i sorginte [i de aceea[i for]\, îns\, ea
idealizeaz\ boierimea aflat\ în proces de dizolvare [i, în general
vorbind, trecutul. Al\turi de o literatur\ a „ruinurilor”, s-a ivit o
literatur\ a regretului fa]\ de dispari]ia lumii boiere[ti [i a aristo-
cra]iei morale c\reia îi dator\m, totu[i, progresul. Ea [i-a g\sit în
persoana lui Duiliu Zamfirescu (autorul Ciclului Com\ne[tenilor) [i
un teoretician pe m\sur\, fapt care-l scuz\, într-un fel, în ochii lui
274
Iluziile literaturii române
Lovinescu. Dezam\gitori i se par acestuia scritorii care, f\r\ nici o
ideologie, s-au f\cut „l\utarii vechii boierimi” numai din „sentimen-
talismul pe care-l inspir\ lucrurile ce pier” (op. cit., p. 229). Emil
Gârleanu, Mihail Sadoveanu, I.Al. Br\tescu-Voine[ti sunt „poe]ii
acestei lumi în descompunere, poe]i - pentru c\ au pornit din nevoia
idealiz\rii trecutului [i nu din considera]ii sociale sau din simpla
observa]ie a realit\]ii” (ibidem).
Peisajul prozei române[ti s-a umplut cu inadaptabili frumo[i, cu
boierna[i contemplativi [i inutili izola]i în obiceiuri patriarhale, dis-
cre]i [i distin[i suflete[te, cu numero[i „cuconi” [i „cucoane” cu
tabieturi provinciale, lipsi]i de via]\ cerebral\ [i, mai ales, de „activi-
tate practic\”. Idealizarea insului inadaptabil se încadreaz\ în ideali-
zarea mult mai larg\ a trecutului, care, la noi, „întunec\ adesea sim]ul
contemporaneit\]ii”. Ea este vizibil\ în întreaga literatur\ român\,
începând cu ceea ce au însemnat romantismul [i „poezia ruinurilor”
(Heliade, Cârlova, Alexandrescu), care exalta gloria str\bun\ spre a se
putea mâhni de prezent. Lovinescu î[i lua, totu[i, precau]ia de a
recunoa[te faptul c\ „solidaritatea cu trecutul este, într-adev\r, una
din tr\s\turile cele mai generale ale tuturor literaturilor” (ibidem).
Dar, dincolo de acest aspect universal, el lua, în aceea[i m\sur\,
în calcul situa]ia specific\, starea de fapt a con[tiin]ei noastre na]io-
nale oprimate sub obscurantismul rusesc [i care î[i g\sea un reazem
în vestigiile trecutului, în „glorificarea epocii voievodale”. Trecutul
este, realmente, un element necesar de solidaritate na]ional\, de
consolidare a prezentului. Romantismul l-a pref\cut în „refugiul
sensibilit\]ilor dezechilibrate”, iar Eminescu, cuprins de delirium
historicum, l-a glorificat cu o disperare fanatic\, contrapunându-l
f\r\ istov prezentului întâmpinat cu ur\ [i cu o nefireasc\ obtuzitate.
Cu aceast\ aversiune fa]\ de un prezent care nu e întru totul
dezam\gitor dac\ ne gândim la extraordinarul progres al ]\rii, nu se
poate împ\ca Lovinescu. Nu poate fi de acord pentru c\ mediteaz\ la
consecin]ele acestei atitudini (prelungirea nefireasc\ a fazei lirice, a
unei literaturi embrionare), de[i, ca scriitor, o explic\ [i prin dificul-
t\]ile intrinseci ale procesului creator: „e mult mai u[or s\ idealizezi
un trecut conven]ional decât s\ te inspiri, cu elemente veridice,
dintr-un prezent care pare totdeauna prozaic” (op. cit., p. 231).
*
Lovinescu nu pierde, îns\, din vedere nici literatura secolului în
care tr\ie[te. În capitolul XX, el va vorbi despre caracterul rural al
acesteia [i despre ideologiile care vor s\-i acorde pe vecie exclu-
sivitatea. Dac\ boierimea sl\bit\ [i nimicit\ „nu putea oferi literaturii
275
Eugen Negrici
decât un motiv sentimental [i un prilej de melancolie romantic\”,
]\r\nimea reprezenta „cea mai important\ realitate prezent\”. Cei
mai mul]i scriitori fiind de origine rural\, era firesc „s\ descrie sau
s\ cânte” ceea ce cuno[teau mai bine. Nu aceast\ literatur\ legitim\
îi repugn\ criticului, ci capacitatea ideologiilor literare (s\m\n\to-
rismul, poporanismul etc.) de a face din ]\r\nime [i din literatura
]\r\nist\ singura realitate prezent\ [i viitoare.
Ceea ce îl mir\ este c\ apelul ideologilor a fost ascultat [i c\, nici
în secolul XX, literatura nu a mers în sensul dezvolt\rii istorice a
formelor sociale, ci i s-a împotrivit cu îndârjire. Noile clase or\[ene[ti
care au schimbat aspectul politic [i juridic al ]\rii au fost ignorate [i
trecutul a fost, în continuare, l\udat cu fanatism de c\tre arti[ti,
c\ci ace[tia sunt (chiar mai vizibil decât ideologii) „prizonierii instinc-
tului [i ai propriei lor sensibilit\]i” (op.cit., p. 233).
„Sufletul rural al poporului - scrie el - s-a realizat des\vâr[it în
Creang\ [i Co[buc; literatura lui nu se poate fixa îns\ într-o formul\
par]ial\ [i insuficient\ prin idealitate”. {i adaug\: „Nu exist\ popor
îm Europa care s\ fi r\mas la aceast\ literatur\ rural\, oricum
inferioar\. {i pentru a nu ne îndrepta spre ]\ri de cultur\ milenar\,
exemplul Rusiei este instructiv”. Tot astfel, era de a[teptat ca ideali-
zarea vie]ii de la ]ar\ [i a ]\ranului s\ stârneasc\, pân\ la urm\,
„reac]ii”; ea a favorizat apari]ia unor texte naturaliste, incisive, pesi-
miste, combative - deci tot par]iale [i false sub raportul viziunii.
Nici în privin]a vehiculului lingvistic utilizat de scriitori nu se pot
spune lucruri m\gulitoare. Necesitatea moderniz\rii limbii române a
fost întâmpinat\ cu antipatie de scriitorii [i ideologii tradi]ionali[ti,
care au fixat idealul limbii tot în trecut. În spatele acestor sl\biciuni
care au condus la atitudini lirice iner]iale [i la întârzierea apari]iei
prozei realiste de observa]ie profund\ [i cu o veritabil\ problematic\
intelectual\ se afl\ - nu se sfie[te s\ repete criticul - „for]a de iner]ie
a spiritului omenesc”.
Câteva obiec]ii [i o pledoarie pentru
„Paradisul pierdut”. For]a [i capacitatea
de regenerare a miturilor matriciale
Exist\ o anume încrâncenare în atitudinea lui Lovinescu fa]\ de
paseismul literaturii române [i, la urma urmelor, fa]\ de neputin]ele
unei literaturi gr\bite s\ recupereze. Ceva din tonul expunerii,
preschimbate în câteva locuri în diatrib\, tr\deaz\ un punct de
vedere constituit pe buza unei baricade, aceea a promov\rii unei
literaturi moderne, citadine, scuturate de lirismul poetizant al unui
început ce se prelungea nefiresc.
276
Iluziile literaturii române
În concluzie, lui Lovinescu i se pare c\ paseismul literaturii
române e o boal\ de tinere]e care are tendin]a s\ se cronicizeze,
lungindu-se mai mult decât ar fi nevoie. Aceast\ perpetu\ idealizare
a trecutului (dublat\, din p\cate, [i de o perpetu\ iritare fa]\ de tot
ce înseamn\ civiliza]ie burghez\ în plin progres) ar fi dat na[tere
unei literaturi false, preponderent lirice [i poetizante, lipsite de for]a
dezv\luirii, „par]ial\, anacronic\, provincial\, f\r\ orizonturi intelec-
tuale” (op. cit., p. 234). Grele vorbe [i, dup\ cum voi încerca, s\ ar\t
amendabile... pe alocuri. Întâi de toate, cel pu]in pentru secolul al
XIX-lea, toate acestea pot fi puse în seama lipsei de experien]\
artistic\ [i a dorin]ei scriitorilor de a acoperi spa]iile virane cu ceea
ce era mai lesne de produs: satir\ [i duio[ie.
{i nu e vorba numai de atât. O mare parte a literaturii înse[i este
legat\, într-un fel sau altul, de prezen]a impulsului protector [i de
declan[area mecanismului psihologic al compens\rii-idealiz\rii. Ea
se nutre[te din mirajul lui altcândva, altundeva, altcumva, altceva.
Sub aceast\ inciden]\, este cazul, cred, s\ nu ignor\m cele câteva
împrejur\ri [i explica]ii de ordin general (surprinse, în trecere, [i de
Lovinescu) ce ]in de psihologia crea]iei, de mentalitate [i de vârst\.
Literatura ([i mai ales poezia) apeleaz\ la trecut pentru c\ acesta
reprezint\ acel altceva de care avem nevoie spre a visa. Trecutul este
cea mai la îndemân\ cale de evaziune. Îndestulând setea noastr\ de
reverie (voca]ie etern\ a spiritului nemul]umit de real [i de prezent),
el emo]ioneaz\ [i transport\, oferind un lesnicios termen de contrast
(alt\dat\/azi) [i favorizând nu numai puternica retoric\ a antitezei
generatoare de tipologii stilistice romantice, ci multe alte forme de
expresie. Identificându-se cu copil\ria îns\[i, trecutul este întot-
deauna neprih\nit [i plin de calit\]i, amintind de un alt ritm de via]\
[i de alte bucurii [i oferind, astfel, un model prezentului, dar [i
viitorului.
Sunt [i argumente ce ]in de psihologie în general, de mecanismele
gândirii [i memoriei, în special. Raoul Girardet (Mituri [i mitologii
politice) recurge, pentru a explica extraordinara stabilitate a conste-
la]iei mitice a „Paradisului pierdut”, la observa]ii de tip psihanalitic.
Admira]ia pentru trecut este consecin]a unei „pulsiuni de întoar-
cere” spre „lini[tea vie]ii fetale”, spre „spa]iul securizant al primei
copil\rii”, al inocen]ei [i fericirii absolute (tot fetale), spre un „mai
înainte” abstract [i nonistoric, dezlegat de orice dependen]\ de timp.
Sau, în aceea[i m\sur\, ar putea fi consecin]a unui tipic (pentru
memorie) proces de „selec]ie luminoas\”, confuzie [i „transmuta]ie”.
Este bine s\ ne amintim de „creativitatea legendar\” a b\trânilor
(noi avem un exemplu faimos, pe Ion Ghica), care omit, uit\ [i
transform\ totul în basm [i legend\. Prin extrapolare, cam tot ce se
277
Eugen Negrici
înveche[te cap\t\ noble]e. Ruinele, r\m\[i]ele trecutului capteaz\
un fior emo]ional, transfigurator. În ce-i prive[te pe b\trâni ([i b\trâ-
nii scriitori nu fac excep]ie), vârsta le devine „surs\ de frustrare”. La
ei are loc, de regul\, confuzia celor dou\ nostalgii (a trecutului
individual [i a timpului revolut), sporindu-le tendin]a de poleire.
Pân\ [i tinerii intr\ în acest joc al magnific\rii trecutului, întrucât
„necunoscutul” confer\ exemplaritate [i idealizezi mai ales ceea ce
nu ai cunoscut de aproape.
Este de la sine în]eles c\ paseismul acesta (care, dup\ Lovinescu,
a f\cut ca literatura român\ s\ fie p\rtinitoare sub raportul viziunii)
ar trebui în]eles într-un sens larg - ca o cale de refugiu. În conse-
cin]\, [i natura joac\ - nu altfel decât trecutul - rolul acelui altceva
care ne alin\ setea de evaziune. Asociat\ [i ea neprih\nirii [i fericirii
edenice, natura nu produce, în literatura român\, exalt\ri. Favori-
zând întoarcerea la puritatea originilor, ea reprezint\ un soi de refugiu
religios, oferindu-ne starea propice recluziunii. Este o tem\ de neevi-
tat (ca [i trecutul). Au frecventat-o, dându-i substan]\ liric\ [i reflexe
melancolice, romanticii exila]i, Eminescu [i eminescienii (înfiora]i
apocaliptic de înmul]irea „drumurilor de fier” [i de pieirea p\s\rilor
cânt\toare), s\m\n\tori[tii bucolici, gândiri[tii, pasteli[tii din Basa-
rabia sovietic\ [i din România ceau[ist\ etc.
Pentru c\ nu avea nevoie de eroi melancolici, muia]i în peisaj,
numai literatura realist-socialist\ (din primii ei ani) a smuls naturii
masca neprih\nirii [i ne-a confiscat pa[aportul spre un alt paradis
decât cel construit aici, pe p\mânt, de comuni[ti. Natura exista spre
a fi biruit\ [i rolul ei era doar unul de obstacol vremelnic [i de prob\
în verificarea ardorii muncitore[ti Pentru prima oar\ în literatura
noastr\ [i pentru foarte scurt timp, natura nu a mai fost idealizat\ [i
nu a mai furnizat alternativ\.
O victorie de scurt\ durat\, dar notabil\, a mitului progresului
asupra miturilor matriciale. Cu complicitatea cenzurii, acestea au
revenit, îns\, puternic [i, nu întâmpl\tor, odat\ cu primele semne
ale rena[terii poeziei lirice: pastelurile poe]ilor de la Steaua [i lun-
gile pasaje descriptive din poeziile lui Labi[.
Pentru a completa [irul acestor predispozi]ii [i al acelor tr\s\turi
intrinseci firii omene[ti, s\ lu\m în calcul [i neputin]a noastr\ de a
gândi altfel decât prin compara]ii, prin proiec]ii imaginative, prin
analogii [i opozi]ii, acelea[i care nasc chipuri în\l]\toare de sfin]i,
fantasme, speran]e, utopii, modele, mituri, nostalgii, ideologii. Dac\
am reu[i vreodat\ s\ înfrunt\m inconfortul lucidit\]ii, renun]ând la
idola tribus [i la orice form\ de iluzionare, dac\ am reu[i s\ ne
278
Iluziile literaturii române
însu[im privirea zen, exact\ [i calm\, scutit\ de trecut [i de viitor, am
putea fi, poate, liberi, dar liberi [i de literatur\. Aceasta nu ar putea
exista f\r\ întreaga bog\]ie a sufletului omenesc, iar aceast\ bog\]ie
e condi]ionat\ de consim]irea în fantasm\, în minciun\ [i în mit.
Dac\ poe]ii vor s\ tulbure [i s\ emo]ioneze ([i în lunga istorie a
poeziei rareori s-a întâmplat altfel), atunci cum ar putea-o face mai
conving\tor decât desf\[urând mari retroproiec]ii imaginative, sor-
bind din izvorul tuturor nostalgiilor [i recurgând la for]a expresiv\
pe care o posed\ gândirea opozitiv\? În fond, opozi]ii implicite [i
evoc\ri - indirecte sau directe - de spa]ii [i de vremuri matriciale
exist\ mai peste tot în literatur\, chiar [i acolo unde nu sar în ochi
(ca în poezia romanticilor), ci î[i anun]\ prezen]a metonimic. Pentru
un profesionist al scrisului nu conteaz\ decât ceea ce are poten]ial
artistic. El se va afla, totdeauna, în c\utarea de oportunit\]i, a[ezân-
du-[i aparatul de proiectat umbre mi[c\toare în pozi]ii cât mai bune.
Cazul lui Eminescu este l\muritor. Modul cum func]ioneaz\ gân-
direa lui produc\toare e acela[i [i când scrie proz\ [i când compune
poezie [i când dezvolt\ [i argumenteaz\ teze politice, filozofice ori
[tiin]ifice. E de mirare cum aceia care au judecat aspru ideologia [i
atitudinile politice eminesciene, ar\tându-se oripila]i de violen]a
[ovin\ [i de delirul „protolegionar”, nu au observat c\ totul, absolut
totul la cel care r\mâne peste tot Poetul, se explic\ prin întâietatea
interesului expresiv. Sunt binevenite [i derapajele pamfletare, în
plin demers teoretic, [i deraierile logice [i alunec\rile hiperbolice
ale analizelor [i plutirea în reveria paseist\, dac\ ele îi înlesnesc
întemeierea unui viguros [i elocvent contrast expresiv. Trecutul se
cuvenea s\ ia aspecte perpetuu mirobolante [i s\ devin\ raiul pierdut
[i visat al românilor, iar prezentul (care era, în fapt, unul al avântului
economic [i al moderniz\rii) trebuia s\ fie descris cu patim\ himeric\
[i 'ncrâncenare, ca un t\râm terifiant, infestat de vermina purulent\
politicianist\ [i de str\inii stric\tori de obiceiuri [i românofagi.
Nevoia de reverie paseist\ (care ive[te un t\râm paradisiac [i fur-
nizeaz\ un termen de contrast pentru prezent) se transform\ în ideo-
logie politic\ (mistica ]\r\neasc\ eminescian\), iar [ovinismul poetului
reprezint\, într-un fel, ultima consecin]\ a preeminen]ei mitului „Para-
disului pierdut”. C\utarea de oportunit\]i expresive explic\ multe [i
sugereaz\ posibilitatea abord\rii întregii opere din acest unghi. Ma-
nuscrisele ne demonstreaz\, de pild\, c\ aproape tot ce alege, din
domeniile [tiin]ei, s\ studieze (astronomie, fizic\, matematic\, chimie,
filozofie), tot ce î[i apropie ca obiect de medita]ie [i aprofundare de]ine
un poten]ial poetic. El selecteaz\ exact acele teme de interes [tiin-
]ific, acele informa]ii care con]in disponibilit\]i expresive [i deschid
coridoare spre art\ prin analogiile pe care le înlesnesc.
279
Eugen Negrici
Radiografia literaturii române executat\ de Lovinescu nu ]ine
seama, din p\cate, de acest principiu al oportunit\]ii [i de faptul c\
un scriitor adev\rat simte ce poate s\ fac\ [i ce nu [i cât de condi]io-
nat este de oferta subiectului. Sunt nenum\rate exemple de scriitori
care au scris literatur\ mare, de[i în contracurentului istoric, [i
care, ca purt\tori ai unei viziuni învechite [i ai unui „mesaj reac]io-
nar”, au dat pagini memorabile. Dac\ ne gândim bine, ei sunt majori-
tari sau, în orice caz, mai numero[i decât „progresi[tii”(deturna]i de
la arta lor de prioritatea mesajului ideologic progresist). Marea litera-
tur\ a fost [i va fi esen]ialmente reac]ionar\.
*
Revenind la atitudinea critic\ a lui Lovinescu în leg\tur\ cu sl\bi-
ciunile de fond ale literaturii române, e cazul s\ ne întreb\m pe ce se
bazeaz\ ea. Cei mai mul]i scriitori români ar fi „expresia cea mai
violent\ a reac]iunii” pentru c\ merg „împotriva sensului istoric al
forma]iei civiliza]iei noastre” [i privesc cu verv\ satiric\ clasele noi
în expansiune. {i ce - ne întreb\m - ar fi trebuit s\ fac\, s\ idealizeze
noile clase, înfierându-le pe cele vechi? S\ nu trag\ perdeaua melan-
coliei peste o lume ce se stinge, magnificând pe aceea care urc\ în
lumin\? Ori s\ nu valorifice oportunitatea pe care o ofer\ poezia
unui univers în destr\mare pentru a se bucura de farmecul liric al
consoartelor de cherestegii?
În]eleg c\ un critic de direc]ie sau care ar fi dorit s\ impun\ o
direc]ie, f\când sugestii ap\sate [i a[ezându-le sub flamura ver-
bului trebuie, nu se putea împ\ca cu ceea ce credea a fi „aver-
siunea” fa]\ de prezent a scriitorilor. Dar [i „excesele liberalismului
[i ale oamenilor noi”, caricaturiza]i de Caragiale, reprezentau tot
„prezent” [i însu[i trecutul vizat de pasei[ti era înc\ prezent. Pentru
scriitorii d\rui]i artei lor [i nu claselor progresiste [i schimb\rilor
în bine ale ]\rii, prezentul inexpresiv [i prozaic nu treze[te interesul
artistic pentru c\ e prezent, ci pentru c\ le pare inexpresiv [i
prozaic, adic\ în afara puterii de p\trundere a propriului instru-
ment artistic.
Când scria despre discriminarea de c\tre scriitori a noului [i a
clasei care îl reprezint\, Lovinescu se gândea, de fapt, la ignorarea
problemelor [i a psihologiilor complexe favorizate de apari]ia mediu-
lui or\[enesc [i a lumii intelectuale. În momentul de speran]\ al
anului 1925, aceasta era cu adev\rat chestiunea nevralgic\ a litera-
turii române. Dep\[irea ei nu s-ar fi putut face prin înfrângerea
tenta]iilor paseiste (greu, poate imposibil de reprimat), ci prin înnoi-
rea instrumentelor stilistice [i câ[tigarea unui nou nivel profesional.
280
Iluziile literaturii române
Literatura secolului al XIX-lea fusese paseist\, poetizant\, poate
chiar provincial\ pentru c\ nu putea fi altfel în vremuri de schimbare.
Într-un segment al ei, mai mare sau mai mic, [i literatura secolului
XX va continua s\ fie paseist\. {i fiecare victorie a for]elor progre-
sului va a[terne patul miturilor matriciale.
For]a acestora o dep\[e[te pe aceea a convingerilor ideo-politice
ale scriitorilor. ~n evaluarea literaturii române nu ar trebui s\ igno-
r\m faptul c\, pentru evolu]ia ei, istoria evenimen]ial\ conteaz\ doar
în m\sura în care determin\ st\ri de frustrare [i mi[c\ri în zonele
adânci ale sufletului colectiv. Oricât de ra]ional i s-ar fi p\rut criti-
cului ca procesul de modernizare a ]\rii din secolul al XIX-lea s\
iveasc\ un „curent cultural cu caracter revolu]ionar” [i s\ fie întâm-
pinat cu simpatie de scriitorii care contribuiau direct, prin ac]iunile
publice, la el, aceasta nu s-a prea întâmplat.
De[i adep]i ai progresului, autorii de evoc\ri literare (pa[opti[tii
Ion Ghica [i Vasile Alecsandri) uzau de virtu]ile melancoliei, de
trimiteri repetate [i nostalgice la o lume apus\, pe care, politice[te,
nu o iubeau. O lume laudat\ în aceea[i m\sur\ de antibonjuri[ti,
precum Faca sau L\custeanu, denigratori ai noului [i ai schimb\rii.
De-a lungul vremii, liberali, conservatori, bonjuri[ti [i antibonjuri[ti,
cosmopoli]i europeni, iorghi[ti, s\m\n\tori[ti, gândiri[ti, ceau[i[ti
patriotarzi [i anticeau[i[ti prooccidentali au privit cam la fel spre
trecut când au f\cut literatur\.
S-a dovedit, mai mult, c\ puterea doctrinelor [i a ideologiilor
literare a depins mai ales de întâlnirea lor cu mitul „Paradisului
pierdut”. Aceast\ întâlnire a dat na[tere dacismului romantic [i nos-
talgic eminescian, iorghismului na]ionalist, s\m\n\torismului, gândi-
rismului mioritic [i gândirismului ortodoxizant [i chiar autohtonis-
mului [i protocronismului ceau[ist [i postceau[ist. Toate ]in de ceea
ce s-a numit orientarea tradi]ionalist\ a literaturii române.
Miturile paseiste s-au dovedit cuceritoare [i fecunde. Asociin-
du-[i un aparat de promovare important (critici entuzia[ti, reviste,
ideologi de partid, autori de programe [colare etc.), ele au profitat [i
de congruen]a lor cu miturile respectabilit\]ii, ale Cet\]ii asediate [i
ale Complotului malefic.
C\l\uzind [i închegând iluminismul, pa[optismul cosmopolit, juni-
mismul, modernismul lovinescian (prelungit în prooccidentalismul
tolerat, din ra]iuni politice conjuncturale, în regimul ceau[ist), mitul
progresului [i al prop\[irii nu a avut nici pe departe acelea[i virtu]i
fortifiante. Prestigiul acestor ideologii culturale elitiste - cât a fost -
a venit mai curând din afara societ\]ii române[ti, ca efect al presiunii
contextului istoric [i al puterii de absorb]ie pe care o are „cursul
lumii” - sensul general de evolu]ie al societ\]ilor civilizate.
281
Eugen Negrici
Cum a reac]ionat literatura român\
la [ocul „prefacerilor revolu]ionare”.
Consecin]ele transplantului de modele:
paseism [i acceler\ri de ritm
Întrucât, în evolu]ia ulterioar\ a literaturii române, câteva dintre
fenomenele remarcate de Lovinescu au avut tendin]a s\ recidiveze,
este cazul s\ nuan]\m [i teoria „evolu]iei lente a sufletelor noastre,
în contrast cu prefacerea revolu]ionar\ a formelor sociale”. Când
criticul invoc\ „rezisten]a fa]\ de nou a fondului nostru etno-psihic”,
acesta îi apare ca un fel de mas\ iner]ial\, stânjenitoare, care progre-
seaz\ imperceptibil, dar continuu, spre o sincronizare îndep\rtat\.
Felul cum a evoluat literatura român\ demonstreaz\, îns\, faptul c\
„fondul etno-psihic” se manifest\ discontinuu, prin impulsuri com-
pensatorii [i prin brusca activare a miturilor sub înrâurirea unor
st\ri de con[tiin]\ specifice.
Astfel, formele solidarit\]ii cu trecutul (prozele de pitoresc etnic
[i de reconsiderare a „localului”, romanele cu subiect rural [i chiar
cele cu naveti[ti [i dezr\d\cina]i de mai târziu, poezia pe teme
patriotice [i cu figuri istorice legendare, lirica autohtonist\, reli-
gioas\, htonic\), pe care le consideram, în linii mari, epuizate, au
cunoscut, pe nea[teptate, o revigorare dup\ o jum\tate de veac de la
editarea c\r]ii lui Lovinescu. Împrejurarea merit\ analizat\, întrucât
ne ajut\ s\ în]elegem fenomenul activ\rii miturilor.
Uimitoare a fost mai ales apari]ia celui de-al doilea val s\m\n\-
torist în poezie. Într-un moment în care proprietatea ]\r\neasc\ [i
modul de via]\ tradi]ional erau pe cale sa dispar\ cu totul, apar în
chip surprinz\tor (sau aparent surprinz\tor) volume de versuri [i
chiar de proz\ în care se disting tonalit\]i pillatiene [i în care reînvie
o lume f\r\ nici o leg\tur\ cu realitatea. Mitul „Paradisului pierdut”
se desprinsese din nou din arierplanul imaginarului colectiv spre a
bântui visele poe]ilor [i a deturna energia lor creatoare. A[adar, în
chiar vremea celei mai cumplite degrad\ri a satului prins în robia
faraonic\ ceau[ist\, [i-au semnalat prezen]a câteva grupuri de paste-
li[ti, de evocatori senini ai unui t\râm disp\rut.
Nimic nu ni s-a p\rut, atunci, în anii ’80, mai dezgust\tor decât
acel virginialism socialist, decât sentimentalismul câmpenesc, vapo-
ros, al celui de-al doilea val s\m\n\torist din literatura român\. Ani
la rîndul, reprezentan]ii lui, mul]i dintre ei tineri, nu au încetat s\
compun\ gua[e într-un stil neoclasic, cu blânde alunec\ri în inefa-
bilul simbolist sau în feeric [i protocolar. Nici urm\ de nevrozele sau
triste]ile uciga[e ale literaturii înstr\in\rii. Ei nu se ar\tau a fi mis-
tui]i de himera locului p\r\sit, nu sufereau de „ neagra melancolie”
282
Iluziile literaturii române
[i nu regretau bucuriile societ\]ii naive a satului. Pur [i simplu, se
pref\ceau a-l vedea ca atare, ca [i cum satul acela ar fi existat
aievea, în toat\ m\re]ia lui patriarhal\.
Comentând priveli[ti inexistente - ca [i autorii de poezii patriotice,
care porneau de la o mirific\ imagine conven]ional\, spre a se putea
autosugestiona -, tinerii poe]i de atunci (nu at't de importanti pentru
a fi cita]i) s-au dedat unui decorativism sui-generis [i au practicat
un estetism al satului înv\luit într-un miraj muzical [i înc\rcat de
miresme edenice. {i asta în timp ce, lihni]i de foame, în întuneric [i
frig, h\itui]i de activi[ti cu c\tu[e la [old, p\rin]ii lor îi a[teptau s\
mai treac\ pe acas\, s\ le aduc\ pachetul de biscui]i.
Mai mult, satul era atunci [i a continuat s\ fie, pân\ azi, subiectul
predilect al manualelor, al [colii, al deliber\rilor intelectuale de toat\
mâna, reperul rareori ignorat [i un punct de referin]\ în mai toate
analogiile deschise de interpre]i [i de interlocutori. {i nu se vorbea -
cum nici azi nu se vorbe[te - despre satul cât mai era [i cum mai
ar\ta el, ci, mereu [i mereu, despre universul rural tradi]ional
închipuit în toat\ m\re]ia [i vitalitatea lui, transformat, printr-un soi
de autosugestie, din ceva abia acoperit de zdren]ele supravie]uirii
într-o realitate ve[nic\, imuabil\, lini[titoare.
Deschid o parantez\. Dup\ deceniile tragice ale economiei comu-
niste de r\zboi, care a practicat jefuirea sistematic\ [i demolarea
elementului ]\r\nesc în vederea cre\rii [i subven]ion\rii unei clase
muncitoare, o clas\ care s\ legitimeze un partid al ei, te-ai fi a[teptat
ca o propozi]ie precum aceea a lui Blaga: „Eu cred c\ ve[nicia s-a
n\scut la sat” s\ provoace, în cel mai cuminte caz, un surâs amar. Ei
bine, nu a fost a[a [i nu e a[a! Aceast\ propozi]ie poetic\ - [i nu
filozofic\ - a f\cut [i face în continuare o mare carier\ [i pare a fi
luat\ în serios pân\ ast\zi, cum de altfel sunt privite cu sfin]enie [i
alte câteva aser]iuni, prea pu]in fundamentate (precum cele referi-
toare la apriorismul culturilor, la spa]iul mioritic, la plai etc.).
Acest vers preschimbat, printr-un bizar consens, într-un fel de
tez\ filozofic\, dac\ nu chiar în doctrin\, dovede[te cât\ autoritate [i
ce putere de paralizare a spiritului critic, ce for]\ poate c\p\ta o
formul\, formula cuceritoare a unei mari personalit\]i, odat\ lansat\
în circuitul [colii [i devenit\ cli[eu. Dar mai dovede[te [i altceva, [i
anume c\ ea corespundea - mai ales în anii agoniei satului - unei
n\dejdi nem\rturisite [i unei dorin]e de iluzionare. E adev\rat c\
poe]ii din toate timpurile au fost mereu dispu[i s\ se lase însp\imân-
ta]i de perspectiva catastrofic\ a istoriei [i s\ se refugieze în zona
„permanen]elor anistorice”. Îns\ n\zuin]a poe]ilor din anii ’70 [i ’80
de a n\scoci o realitate fictiv\, dar alin\toare, de a idealiza izolarea,
arhaicitatea, primitivitatea, avea o justificare presant\.
283
Eugen Negrici
În vremea în care î[i scria c\r]ile Blaga, chiar dac\ nu era
posibil\ ve[nicia, mai exista totu[i satul. {i viziunea lui asupra
]\ranului [i asupra satului derivau dintr-o simpl\ tem\ cultural\.
Era un reflex al tendin]ei, la mod\ în Europa vremii lui, de a pune
sub semnul întreb\rii valorile civiliza]iei moderne citadine. S\ ne
amintim c\, în pu]ine ]\ri, au avut un r\sunet mai mare ca la noi
profe]iile lui Spengler, specula]iile lui Klages [i Frobenius [i, în
genere, toate teoriile întemeiate pe opozi]ia dintre cultur\ [i civili-
za]ie. Închei paranteza despre reapari]ia literaturii p\[uniste pen-
tru a face loc problemei teoretice a activ\rii miturilor în perioadele
de acultura]ie.
A[adar, s\ ne întreb\m ce apropie etapa occidentaliz\rii [i a
impunerii rela]iilor de produc]ie capitaliste (înso]ite de zdruncinarea
vechiului sistem de valori) - intrat\ sub aten]ia lui Lovinescu -, de
aceea a sovietiz\rii [i a consolid\rii puterii comuniste, urmate de
distrugerea structurilor capitaliste [i a sistemului burghez de va-
lori? R\spunsul mi se pare la îndemân\. Este vorba de prezen]a
aceluia[i sentiment al primejdiei, a acelei st\ri de nelini[te identitar\
pe care au creat-o bulversantele schimb\ri sociale [i politice din
spa]iul românesc (dou\ schimb\ri majore, la câteva decenii distan]\).
Este vorba de anxietatea care activeaz\ miturile matriciale („tim-
pul securizant” [i „spa]iul securizant”) [i declan[eaz\ impulsurile
compensatorii de care se ocup\, de fapt, [i studiul de fa]\. „Fondul
nostru etno-psihic” nu evolueaz\, cu alte cuvinte, lent, f\când - cum
credea Lovinescu - s\ treneze procesul moderniz\rii. El tresare, se
tulbur\, se cutremur\ ori de câte ori fiin]a na]ional\ [i sistemul ei
de valori se simt amenin]ate, într-un fel sau altul, de mi[carea
nelini[titoare din straturile de sus.
Miturile primejdiei, impulsul compensator au fost - cum spuneam
- activate pentru întâia oar\ la începutul procesului de occidenta-
lizare (modernizare) care a dus la destr\marea rela]iilor feudale, la
schimbarea moravurilor, la primul, la noi (cel pu]in pentru istoria
modern\) fenomen de acultura]ie. În sânul elitei clasei boiere[ti (c\ci
burghezia era ca [i inexistent\, iar p\turile „de mijloc” s-au dovedit
opace) a fost împ\mântenit un model (social, cultural, comportamen-
tal) care a fost, apoi, asimilat treptat [i de sus în jos (f\r\ entuziasm
de b\trâni, cu entuziasm de femei [i de tineri). În numai câ]iva ani
(practic, într-un deceniu: 1860-1870) au fost implantate mai toate
formele de organizare [i institu]iile unui stat modern european (Con-
stitu]ia din 1866, Universitatea, Academia, sistemul financiar etc.).
Odat\ cu ele ([i tot de import) au fost adoptate [i formele culturii
occidentale, temele, motivele, speciile literaturii laice, mai deloc
frecventate în secolele anterioare.
284
Iluziile literaturii române
A început, astfel, o lung\ tranzi]ie, o prim\ perioad\ de tranzi]ie
(din cele trei pe care le cunoa[te România în secolele XIX [i XX, pe
timpul c\reia „fondul” a încercat, cu anevoie, s\ dea con]inut „forme-
lor”. Nedus la cap\t, procesul acesta de adaptare va fi întrerupt de
transplantarea unor noi forme sociale [i a unui nou model de via]\.
Dureroas\, cu accente tragice, va fi aceast\ a doua tranzi]ie, de la
capitalism la socialism, dup\ impunerea prin for]\ [i teroare a mode-
lului sovietic. Apar]inând ocupantului, modelul a fost implementat
tot de sus în jos [i tot din afar\, dar cum?!
Primul transplant (cel al modelului occidental) fusese perceput
doar ca îngrijor\tor. El generase neîncredere [i o tensiune rezonabil\,
distribuit\ pe genera]ii [i sexe. P\r\sirea vechilor reguli de via]\ a
provocat reac]ii, fr\mânt\ri [i opozi]ii mai curând sentimentale. Lite-
ratura a constituit o cale de defulare a acestor blânde nelini[ti
acceptabile.
Cel de-al doilea val, îns\, a stârnit groaz\ [i a fost perceput nu
numai ca o schimbare de orânduire [i de macaz istoric, ci [i ca o
tentativ\ de nimicire a fiin]ei na]ionale [i de destr\mare a statului
român. Siluit\, ca toate celelalte manifest\ri artistice, culturale [i
spirituale, obligat\ s\ se transforme în instrument de propagand\ [i
s\ contribuie direct la procesul de anihilare a identit\]ii na]ionale,
de impunere a unei mentalit\]i cu totul noi [i a unui mod de gândire
necunoscut, literatura a fost frustrat\, cel pu]in în primii ani ai
stalinismului integral, pân\ [i de posibilitatea de a reac]iona, com-
pensativ, de a atenua impactul, dezvoltând solu]ii de defulare.
Ca întregul sistem politic, economic [i institu]ional, ea a fost
complet „înnoit\” [i sub raport formal, constrâns\, adic\, s\ adopte
direct o „form\” nou\ (realismul socialist) [i un „fond” nou (socialist).
Abia dup\ domolirea terorii [i dup\ ce, din ra]iuni politice [i propa-
gandistice (pentru l\rgirea bazei de mase a partidului), guvernan]ii
comuni[ti au decretat întoarcerea la valorile na]ionale [i au tolerat
valorile estetice, literatura a putut s\ reac]ioneze, nu în deplin\
libertate, dar mai firesc, dând curs [i impulsurilor etno-psihice din
adâncuri, pân\ atunci gâtuite. Aceste tenta]ii paseiste idealizante nu
numai c\ fuseser\ în\bu[ite un deceniu [i jum\tate, dar se preco-
nizase o direc]ionare a impulsului satiric spre trecut, spre zona
evocat\ alt\dat\ cu melancolie. Situa]ia în sine, din toate punctele
de vedere, intra în zona absurdului.
Când scriitorii au c\p\tat un anume grad de libertate (dup\
1964), având acces la un num\r mai mare de teme, de subiecte [i de
atitudini stilistice, ei s-au sim]it atra[i de altceva decât li se impu-
sese, s-au putut l\sa inspira]i de trecut (care adesea era [i trecutul
familiei lor de ]\rani), [i-au putut permite s\ reg\seasc\ tradi]ia, s\
285
Eugen Negrici
caute protec]ia iluzorie a unui alt timp [i a unui alt spa]iu. Timpul
tranzi]iei abia atunci a început s\ curg\, l\sând s\ se iveasc\ atitu-
dini literare, op]iuni artistice [i chiar forme mascate de ideologie
literar\ asem\n\toare cu cele de la jum\tatea secolului al XIX-lea [i
de mai târziu.
Este instructiv s\ compari reac]iile litera]ilor români (pe care îi
separ\ un secol) în fa]a schimb\rii brutale [i a instaur\rii, sub ochii
lor, a unor modele noi de via]\ [i a unor tipare comportamentale
neobi[nuite. Ei se întorc - când devine posibil acest lucru - cu fa]a
spre trecut sau spre altceva, unde î[i caut\ idealul de via]\, recu-
zând „derivele istoriei”. În fa]a tenacit\]ii factorului politic, mobilizat
s\ creeze o mentalitate nou\, un om nou, un stil de via]\ [i o cultur\
comuniste cu care s\ dea substan]\ (fond) formei impuse de sus [i
din afar\, ei reac]ionau prin nesupunere [i prin evaziune, deviind de
la setul de teme impuse.
Începând din anii ’60, pentru mul]i scriitori, „Paradisul pierdut”
era perioada interbelic\, lumea satului patriarhal cu spiritualitatea
lui cu tot [i, în genere, cam tot ce nu avea atingere cu comunismul [i
]inea de tradi]ie, de vremurile normale la care se credeau îndrept\]i]i
s\ viseze. În fa]a invaziei noului [i a occidentaliz\rii vie]ii, scriitorii
din secolul al XIX-lea reac]ionaser\ la fel, idealizând trecutul, ca
„Paradis pierdut”.
Izvorul mitului „Paradisului pierdut” s-a desfundat din nou, dove-
dind c\ nimic nu poate opri sentimentul difuz al primejdiei de la a
secreta mitul [i c\ acesta reu[e[te s\ fiin]eze [i acolo unde nu ar fi
trebuit c\utat (într-un regim al fericirii pe p\mânt, care a decretat
drept inutile nostalgiile). De[i lumea literelor aspira mai curând la o
rapid\ modernizare a poeziei, în jurul anului 1964 nu i s-a p\rut
nim\nui neavenit\ tendin]a unor poe]i importan]i de a idealiza patria,
istoria [i trecutul ori tenta]ia altor câtorva de a se întoarce la un
tradi]ionalism de fond. Era o reac]ie natural\. Când, îns\, pu]in mai
târziu, partidul a confiscat aria tematic\ [i a favorizat tendin]a prin
ac]iuni propagandistice sus]inute, au ap\rut efecte nedorite [i situa-
]ia s-a schimbat radical, evoluând într-o direc]ie grotesc\. Poate
tocmai aceast\ grab\ a propagandei de a da o întrebuin]are viclean\
n\zuin]ei naturale a poe]ilor i-a împins pe cei mai talenta]i dintre ei
s\-[i revizuiasc\ op]iunile [i s\ l\rgeasc\, în numai câ]iva ani, hota-
rele poeticit\]ii.
Handicapul culturii comuniste a fost acela c\ trecutul era înc\
prezent (în lumea liber\) [i c\ orice rezisten]\ la „noul” impus de ea
se f\cea prin întoarcerea la un trecut-prezent. {i fondul (în sens
lovinescian) [i forma aspirau, mai degrab\, la un trecut-prezent,
286
Iluziile literaturii române
întâmplare bizar\, care explic\ o parte din anomaliile literaturii de
dup\ 1948. S\ st\ruim pu]in asupra acestora.
*
Evident este faptul c\ pu]ine tendin]e apar]inând imaginarului
mitic s-au putut manifesta natural, ca la jum\tatea secolului al
XlX-lea, ori nu au fost deturnate abil de propaganda de partid -
devenind, astfel, [i contraproductive [i, pentru mul]i, antipatice.
Literatura nu a fost l\sat\, în primii ani, s\ dea curs impulsurilor
venite din straturile adânci ale fondului etnopsihic. Ea nu a mai
putut juca un rol protector, întrucât toate formele evad\rii [i toate
miturile compensatorii au fost, pur [i simplu, reprimate. Orice mani-
festare de esen]\ tradi]ionalist\, cum am v\zut, a fost interzis\ [i,
mai mult, scriitorilor li s-a ordonat s\ aib\ în tot ce scriu o atitudine
antipaseist\ - s\-[i renege, cu alte cuvinte, trecutul [i istoria.
Ceea ce era diferit fa]\ de tot ce se întâmplase în istoria feno-
menului artistic era faptul c\ situa]ia literaturii înse[i a devenit o
surs\ de nelini[te [i a transmis un suprasemnal de primejdie. Nu
numai cetatea na]iunii, ci [i cetatea literelor era amenin]at\ prin
impunerea unor reguli noi [i aberante de crea]ie (realismul socialist),
capabile s\ anuleze chiar ideea de literatur\. Literatura nu putea s\
ocroteasc\, pentru c\ ea îns\[i se cerea ocrotit\. Ea a cunoscut,
atunci, nu una, ci dou\ st\ri de con[tiin]\ generatoare de mit:
sentimentul primejdiei, dar [i sentimentul vacuit\]ii [i al frustr\rii.
Din momentul în care s-a sim]it slobozit\ din strânsoarea ideolo-
gic\, a intrat într-o perioad\ de efervescen]\ mitogenetic\, în care
mecanismul psihologic al compens\rii-idealiz\rii s-a manifestat din
plin (atât în planul „formei” - prin reconstituirea temeliilor artei [i
prin recuperarea întârzierilor, cât [i în planul „fondului” - prin miti-
zarea trecutului literaturii, a scriitorilor [i a faptei artistice ca atare).
Îns\[i recuperarea excep]ional de rapid\ a pierderilor pricinuite de
nivelul artistic rudimentar legiferat de realismul socialist a fost
consecin]a reac]iei la sentimentul prezen]ei pericolului (al perico-
lului în care se aflase [i s-ar mai fi putut afla literatura [i, prin ea, [i
fiin]a na]ional\).
Impulsul compensator a jucat [i rolul impulsului protector, încer-
când s\ furnizeze o necesar\ senza]ie de siguran]\. Nu avem cum s\
ignor\m faptul c\ literatura unei ]\ri ca România reprezint\ un
argument identitar. Nivelul performan]elor, vizibilitatea ei în Europa
[i în lume [i, nu mai pu]in, fiecare izbând\ literar\ - când a avut loc
sau chiar când ni s-a p\rut c\ a avut loc - ne-a consolidat încrederea
în capacitatea na]iunii de a prop\[i. {i tot astfel, constrângerile [i
287
Eugen Negrici
amenin]\rile la care a fost supus\ literatura în regimul comunist au
accentuat sentimentul de insecuritate resim]it de na]iune în ansam-
blul ei.
Reac]ia literaturii a fost pe m\sura acestei duble condi]ion\ri.
Pentru a acoperi golul pe care îl produsese transformarea ei în
simplu factor propagandistic, literatura s-a mobilizat intens (evident,
atunci când a fost posibil). {i, exact ca la jum\tatea secolului al
XIX-lea, ocuparea ariilor pustiite [i reconstituirea [i cultivarea în
grab\ a parcelelor au fost, la început (imediat dup\ 1964), socotite
ca mai importante decât valoarea îns\[i a recoltei. Îndemnul lui
Heliade („scrie]i cât ve]i putea [i cum ve]i putea...”) p\rea s\ capete
o stranie actualitate, indicând simetria momentelor.
Împrumutând modele sau repetând formule interbelice, scriitorii
s-au precipitat s\ s\deasc\ ceva pe ogorul incendiat, s\ publice, cu
orice pre] - fie [i respectând tabuuri oficiale -, l\sându-se manipulati
de propria con[tiin]\, alterat\ [i [ov\itoare. Cei mai noroco[i au
nimerit câteva modalit\]i [i formule stilistice care le asigurau, prin
neimplicare [i evaziune, o „libertate” artistic\ mai mare. Dar foarte
mul]i, mai ales prozatorii ([i ei dau sensul unei epoci !) au f\cut
concesii [i, de coniven]\ cu „organele”, au scos în lume produse
neviabile, bizare, rodite din dorin]a de a respecta [i solicit\rile cen-
zurii, [i dorin]ele publicului, [i propriile exigen]e. Poe]ilor le-a fost
mai u[or s\ apropie distan]ele [i s\ fac\ performan]\. Istoria poeziei
din ultimele trei decenii comuniste este una diferit\ de aceea a
prozei, gra]ie ambiguit\]ii limbajului poetic, care poate preschimba
defectele în calit\]i.
Trecutul apropiat (cel al domniei realismului socialist, asimilat
mentalmente întron\rii R\ului în „Cetatea Literelor”) a impulsionat
îndep\rtarea de orice ar aduce cu el. Tipologiile s-au diversificat, s-a
aprofundat, întrucâtva, psihologia personajelor, stilul s-a [lefuit (chiar
excesiv), iar, prin oroarea de primitivitate [i simplism, epicul s-a
densificat [i a reflectat mai adecvat realul. Dar... nu îndeajuns.
Din pricina ideologiei, componenta satiric\ - socotit\ de autorul
Istoriei civiliza]iei române moderne ca specific\ secolului al XIX-lea -
a r\mas firav\, de[i inadecvarea fondului la form\, v\dit\ [i în vremea
comunismului crepuscular, ar fi dat comicului o mare [ans\. Adev\-
ratele, neiert\toarele revela]ii psihologice, descrierile veridice [i
aprofund\rile realistice au fost din nou l\sate în grija altor genera]ii,
cu un mai acut sim] al contemporaneit\]ii [i un mai mare curaj al
abord\rii adev\rului incomod [i al coborârii în pr\p\stiile sufletului.
Cursa recuper\rii întârzierilor, timpul consumat pentru bifarea
unor modalit\]i, atitudini, genuri [i specii [i pentru extinderea pe
orizontal\, interdic]ia sau neputin]a de a aborda marile probleme ale
288
Iluziile literaturii române
omului, cele legate de libertate [i de situarea lui în lume, urmele
sensibilit\]ii paseiste [i absorbirea, într-o m\sur\, a energiilor crea-
toare de c\tre problematica rural\ au avut consecin]e. Cu câteva
excep]ii, au dat na[tere unei proze pe care Lovinescu ar fi etichetat-o
drept „lipsit\ de for]a dezv\luirii” [i, într-o trist\ propor]ie, „fals\”
(prin evitare [i denaturare), „f\r\ orizonturi intelectuale”, tot „anacro-
nic\” [i tot „provincial\”, fie [i prin dorin]a ei, v\dit\ [i azi, ca [i cu
un secol în urm\, de a fi în rândul „lumii bune”. Nici unuia dintre
criticii [i istoricii literari care au cunoscut opresiunea comunist\ [i
au pus um\rul la prop\[irea acestei literaturi amenin]ate nu i-ar fi
u[or s\ admit\ asemenea adev\ruri, pe care, de altfel, nu le-ar
respinge în cercul intimilor.
În 1989, cea de-a doua perioad\ de tranzi]ie a fost [i ea întrerupt\
brutal, l\sând în urm\ detritusurile unui „fond” comunist adaptat
precar la „form\”. Prin aceast\ t\iere a cursului unei evolu]ii (înce-
pute în for]\ [i continuate ezitant) spre un comunism de fond [i cu o
form\ pe m\sur\, am ajuns în situa]ia de a apar]ine unei societ\]i
care nu a cunoscut decât pentru scurte perioade avantajele unei
evolu]ii fire[ti [i nu a împins pân\ la cap\t nici o experien]\ so-
cio-economic\ [i politic\, aflându-se - cu formele ei culturale cu tot
- într-o perpetu\ tranzi]ie, marcat\ de consecintele reactiv\rii
aproape neîntrerupte a miturilor primejdiei, a complexelor respec-
tabilit\]ii [i a impulsurilor compensatorii.
*
De[i privit\ ca o desc\tu[are, Revolu]ia din 1989 a produs un
nou cutremur [i schimb\ri radicale, percepute de nu pu]ini scriitori
(adapta]i cu efort regulilor - totu[i suportabile - ale unui regim
comunist letargic) ca prea brutale. Atitudinile nostalgice nu au lipsit,
dar miturile matriciale [i paseiste nu s-au putut activa în m\sura
b\nuit\, dat fiind caracterul profund nepopular al regimului ceau[ist
[i retragerea lui sângeroas\ din istorie.
În schimb, complexele respectabilit\]ii [i impulsul compensator,
avivate de sentimentul frustrant al unei prea lungi izol\ri istorice,
au accelerat procesul recuper\rii [i al moderniz\rii. În câ]iva ani, au
fost vizitate superficial parcelele r\mase neacoperite în vremea comu-
nismului pudibond [i ateu [i care ne lipseau din panoplia fuduliei
na]ionale, spre a ne sim]i pe de-a-ntregul europeni.
289
{i câteva concluzii
Dup\ cum am constatat, câmpul literaturii propriu-zise [i, nu
mai pu]in, aria hermeneutic\ [i doctrinar\ iau înf\]i[\ri oarecum
asem\n\toare dup\ fiecare nou\ schimbare politico-social\ major\,
întrucât impulsul protector [i cel compensator, precum [i miturile
activate, de fiecare dat\, de ele, distorsioneaz\ demersul interpretativ
[i tind s\ structureze similar procesul creator.
Sentimentul difuz al primejdiei [i sentimentul vacuit\]ii [i al
frustr\rii domin\, simultan sau u[or decalat, mentalul românesc,
generând mituri [i complexe.
În general, impulsul protector pare a ac]iona la nivelul „fondului”
(obsesii tematice, motive, atitudini tradi]ionaliste) [i al ideologiilor
literare, în timp ce efectele impulsului compensator le reg\sim mai
ales în lumea „formelor”, unde literatura român\ manifest\ pulsiuni
stilistice novatoare [i un evident apetit modernist [i avangardist
(explicabil prin sentimentul constant al retard\rii). Atitudinile pa-
seiste sunt normale [i ciclice într-o literatur\ ca a noastr\, care
ofer\ solu]ii de evadare psihismului colectiv. Ele nu merit\ vitupe-
r\rile lui Lovinescu.
{i tot - ca s\ spunem a[a - fire[ti, în condi]iile date, sunt [i
acceler\rile de ritm, moderniz\rile rapide, bine inten]ionate, dar
precare, recuper\rile viforoase, imita]iile superficiale, dar cool, fi]ele
de tot soiul ce se repet\, tot simetric, în anumite faze ale tranzi]iilor
în care se activeaz\ impulsul compensator. Ele dau, la noi, un presti-
giu nemeritat încropelii [i noului, amânând efortul de aprofundare.
În vremea recuper\rii, grabnice, a întârzierilor, spiritul critic se afl\
sub anestezie, contribuind la atenuarea sentimentului vacuit\]ii [i
al frustr\rii.
*
Chiar dac\ nu simt nici o pl\cere, trebuie s\ admit c\ mi[c\rile
ideo-literare de tip s\m\n\torist [i protocronist par durabile, fiind
motivate strict de împrejur\rile evolu]iei societ\]ii române[ti. Ele
întrupeaz\ atât impulsul ocrotitor, cât [i pe cel compensator. Viziuni
s\m\n\toriste [i protocroniste au fost semnalate cu mult înaintea
290
Iluziile literaturii române
protocronismului din anii ’70-’80(care a avut „ghinionul” s\ fie confis-
cat de partid). Le vom g\si [i 'n viitor, dac\ literatura română va
suporta traume [i va avea complexe.
Dacă demersul istoriografic [i discursul ideo-politic românesc
sunt structurate [i distorsionate, într-o măsură semnificativă, de
mitul „Cetă]ii asediate”, s-ar putea spune că pandantul [i omologul
acestuia în literatură este „Paradisul pierdut”. Amândouă apar]in
constela]iei de mituri ale primejdiei care au reu[it să producă menta-
litate. Dar viitoarele studii despre imaginarul colectiv, despre mitu-
rile istoriei [i ale politicii române[ti ar trebui, poate, prefa]ate de
unul care să plece de la miturile literaturii, întrucât acestea au
modelat într-o propor]ie nebănuită, direct sau mijlocit, mentalul
românesc. Ele au înrâurit, întâi, discursul politicienilor, care, la noi,
ca [i în multe alte ]ări latine, apelează la literatură, la figurile, gestu-
rile [i simbolurile ei, pentru a da lustru demagogiei [i populismului.
Cum, în ansamblul ei [i într-o notabilă măsură, literatura română
arată spre trecut [i e înclinată să-l vadă într-o perpetuă lumină [i
măre]ie, s-a creat, prin puterea de iradiere a mitului „Paradisului
pierdut” (cu impact modelator asupra intelectualilor majoritari cu
origini rurale), un teren favorabil consolidării predispozi]iilor noastre
idealizatoare.
*
Mituri [i atitudini de sorginte mitică vor exista mereu în arierpla-
nul [i în infrastructura oricărei manifestări culturale.
Din analiza felului în care au apărut, în spa]iul românesc, stările
de con[tiin]ă generatoare de mit [i s-a declan[at, la fiecare mare
perturbare politico-socială [i culturală, mecanismul psihologic al
mitizării-idealizării, rezultă că se în[ală cei care, mizând pe siguran]a
logicii evolutive ([i înfruptându-se, în fond, din mitul progresului)
cred că asistăm, astăzi, la un proces de desacralizare [i demitizare
treptată. {i, mai mult, că omul actual ar fi o fiin]ă desacralizată [i pe
punctul de a deveni radical desacralizată. Opinia aceasta (care re-
flectă starea de bine a unei stabilită]i politice promi]ătoare [i aparent
de durată) se va sfărâma la următorul derapaj al istoriei.
La primul semnal al unei primejdii majore, ne va fi dat să auzim
vuietul magmatic al miturilor ce urcă din nou din adâncuri [i vom
dori să ni se pară că zărim lumina încurajatoare a rugului reaprins.
291

Cuprins
Argument ................................................. 5
INTRODUCERE................................................7
Un spa]iu al efervescen]ei mitogenetice................... 7
Câteva considera]ii despre mitogenez\ ................... 15
Toxine [i stimulen]i specifici........................... 23
IMPULSUL PROTECTOR
Sentimentul difuz al primejdiei ......................... 25
I.	VIZIUNEA ASUPRA STATUTULUI LITERATURII
{I AL LITERA}ILOR.........................................27
Nevoia de repere stabile. Pio[enia global\.
Postura statornic admirativ\............................. 27
a.	Tabuizarea patrimoniului literar .................. 27
Literatura român\ - bun na]ional fragil............27
Cultul c\r]ii în comunism [i consecin]ele lui. O evocare. 28
Cultul „capodoperelor” [i al „clasicilor” ........ 36
Credin]a în perenitate [i stabilitate. Mistica definitivului. 42
Rezisten]a la tenta]ia „revizuirii”. Reprimarea atitudinilor
critice [i a ini]iativelor de primenire a canonului.......... 46
b)	Fabrica de sfin]i. Canoniz\ri. Supralicitarea
litera]ilor percepu]i ca „ap\r\tori ai cet\]ii” ...... 52
Eroi civilizatori, c\l\uze, legiuitori, p\rin]i întemeietori,
oameni providen]iali, directori de con[tiin]\ .... 52
Prin]i geniali, purt\tori de tor]e, f\clii na]ionale..... 70
St\pâni de clan [i protectori ............................ 81
Larii recupera]i. Zeificarea celor cu anevoie readu[i
în cetate......................................... 97
c.	Idealizarea unor perioade literare [i supralicitarea
unor „genera]ii de crea]ie”.......................... 112
IMPULSUL COMPENSATOR
Sentimentul vacuit\]ii [i al frustr\rii................. 117
I.	REPREZENTAREA TRECUTULUI LITERATURII.
TENDIN}E GENERALE .............................................. 119
1.	Mimarea normalit\]ii (continuitate,
procesualitate, organicitate) .............................. 119
a)	Ignorarea obstinat\ a disfunc]iilor
[i a evolu]iilor atipice .................................... 119
Cazul flagrant al „literaturii vechi” ..................... 119
Cazul literaturii din perioada comunist\ .................. 125
b)	Ignorarea propor]iilor ac]iunii disturbative
a factorilor extrinseci ..................................... 132
Curente, direc]ii, stiluri n\scute sub presiunea
ideologiilor (în precomunism)............................ 132
For]a factorului politico-ideologic comunist............. 140
2.	Râvna sincroniz\rii cu orice pre]. Falsele paralelisme ...... 152
a)	Chestiunea „romantismului românesc” ...................... 152
b)	Cazul modernismului. Cât de modern\ e
„literatura român\ modern\” ................................. 161
c.	Cazul postmodernismului .................................. 169
3.	Obsesii nobiliare ........................................... 180
a)	Sugerarea bog\]iei. Înmul]irea artificial\ a curentelor,
[colilor, direc]iilor, conceptelor [i atitudinilor literare . 180
Curente : Umanismul, Rena[terea, Barocul,
Preromantismul, Onirismul ............................... 180
Balcanismul - un concept confuz, deci atractiv..............195
LITERATURA FEMININĂ - alt concept confuz,
deci comod [i util....................................... 201
b)	Obsesia vechimii, a m\re]iei [i a întâiet\]ii ....... 205
Ticuri nobiliare. Inventarea miturilor fondatoare.
Legitimarea Tribului .................................... 205
Scormonind dup\ str\mo[i de vaz\ ........................ 208
Origini tulburi, ascenden]e nem\rturisite.
La limpieza de sangre ................................... 216
Tenta]ii protocroniste. Obsesia întâiet\]ii ............. 220
II.	REPREZENTAREA TRECUTULUI LITERAR
ÎN CERCET|RILE	ISTORIOGRAFICE ............................... 223
Istoria literaturii române ca liber nobilitatis
[i argument identitar	....................................... 223
1.	Începuturile................................................. 226
Obsesia umplerii golului.	Horror vacui ................... 226
2.	Momentul C\linescu ....................................... 235
Inducerea senza]iei de avu]ie. Tehnici de iluzionare
[i seduc]ie. Procedee de înnobilare.......................235
{i o replic\ în spirit european, o viziune scutit\ de ifose . 239
3.	Reprezentarea trecutului literaturii în comunism........ 243
a)	Faza fundamentalist\. Marele pogrom
al c\r]ii române[ti [i consecin]ele lui : distrugerea
fundamentelor unei istorii literare .................... 243
b)	În faza falsei destaliniz\ri..........................247
c)	În etapa confuz\ a noii glacia]iuni (1957-1964) ..... 250
d)	În etapa micii liberaliz\ri (1964-1971).
Ocuparea grabnic\ a golurilor............................253
e)	În perioada comunismului na]ional-ceau[ist .......... 262
III. CÂTEVA REFLEC}II ASUPRA LITERATURII
ROMÂNE, PORNIND DE LA LOVINESCU ........................... 271
Lovinescu despre natura literaturii române
[i sl\biciunile ei de fond...............................271
Câteva obiec]ii [i o pledoarie pentru „Paradisul pierdut”.
For]a [i capacitatea de regenerare a miturilor matriciale.276
Cum a reac]ionat literatura român\ la [ocul „prefacerilor
revolu]ionare”. Consecin]ele transplantului de modele :
paseism [i acceler\ri de ritm.............................282
{i câteva concluzii ......................................... 290
www.polirom.ro
Redactor: M\d\lina Ghiu
Tehnoredactor: Ioan Conea
Coperta: Radu Râileanu
Bun de tipar: mai 2008. Ap\rut: 2008
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Ia[i, Tel. & Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail: office@polirom.ro
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro
Tipografia S.C. MEDIAPRINT S.R.L.
str. Bucure[ti, nr. 254-256, C\l\ra[i, 9100058
tel. (0242)31.12.95, fax. (0242)31.12.95
Contravaloarea timbrului literar se depune în contul
nr. 2511.1-171.1/ROL al Uniunii Scriitorilor din România