Profesorii la Licealii din Ploesei.
   lTNti APENDICE DE ESEMPLE
           UNtT TABLOt ANALITICĂ
, ţ
    v
    ■r·
UNU DICŢIONARO de nume proprii' literare

8
                  1883
                    / Tipografia „Progresului“ — Ploesci.
iii
     RETORICA
   DEEINIŢIUNEA ŞI DIYISIUNEA RETORICEI
   Retorica este arta de a cuvînta bine, adecă de a vorbi spre a îndupleca. ')
   Să nu se confunde Retorica cu Elocinţa; elocinţa este talentulu de a îndupleca; retorica, arta care desvoltă ă-cestfi talentii. Elocinţa s’a născuţii înaintea reguleloru retorice precum limbole s’au formaţii înaintea gramaticei.
   Subiectele de care se ocupă Retorica se potu reduce la trei clase, pe care cel vechi le au numiţii (/emiri de emise : demonstrativulii, delibera-tivulti şi judiţiarulii. ~) Primulu are de obiecţii mai mulţii presentulu; alţi douilea. viitorulu: alţi treilea, trecutulii.
   Jn genul u demonstrativii bratorulii laudă, sau defaimă ; în genul ii deliberativu consilieză saii des-consilieză (îndemnândii saii dcsmântândii); în ge-nulu juditiaru acusă saii aperă.
   1)   De la PSC*\ a curge, Retorica — adeca : cum (Jicu Romani! elocvenţia, care no! putemu să o (Jiccmii bine întocmită, dulce şi frumoşii curgetore cuvîntaro — Retorica este mestesne/u nlu hunei cnrîntun. (Molnar, liet. p. 11 şi 12).
   2) Nemulfi celfi aretătorti, celu de slătuire şi cehă de judecată. (Moln.)
RETORICA
2
   Retorica coprinde trei părţi : Imenţiunea. dis-posiţiunea şi elocuţiunea.
   Oratoriile are de împlinite, în ori ce subiecte are voi sa trateze, trei funcţiuni : I, de a afla cele ce treime să spună; II, de a le rendui; III, de a le esprime : Qnid dicat, et quo qnidquc loco, ct quo modo (Oic. Orat., c. 14).
   La aceste trei părţi ale Retoricei se mai a-dauge o a patra, Acţiunea, care coprinde Mişcările, Pronunţarea şi Memoria. r)
     1)       Părţile, care ca nisce stihii — flice Molnar — alcătuescfl trupulii celtl frumoşii alţi ritoricescii cuvîntări, sunt ii cinci, adecă : aflarea, întocmirea, tâlcnirea, ţinere-minte şi f/răirea sati povestirea. (Ret. p. 21).
ÎNVENŢTUNEA
              PARTEA ÂNTÂIA
                 INYENTIUNEÄ
                                 /
  Invenţiunea ne înveţă mijlocele prin care pu-teraü îndupleca. r)
  Spre a îndupleca trebue a proba raţiunii, a place spiritului, a mişca inimile : Ut probet, ut delectet, ut flectat (Oic., Orat„ c. 21).
  Oratorulă probeză prin Argumente sau probe, place prin Moravuri, mişcă prin Pasiuni.2)
              I. - DESPRE ARGUMENTE
  Argumentele suntîi mijlocele prin care con vingemă.
  Argumentaţiunea coprinde : argumentele propriu dise şi locurile argumenteloru sau locuri comune.
  Argumentele, propriu dise, suntîi doue mal principale : silogisrnulîi şi entimema.
  Silogismulü ordinarii este unü argumentă compusă din trei proposiţiuni saă axiome; d. es. :3)
  1)   Aflarea găsesce pricinile, dovedirile, adeveririle şi ori ce laste tiebuinciosü a îndupleca pre aiujitoriü spre ascultare, şi a întemeia cuvîntulă. (Molnar p. 21).
  2)   Isvodirea coprinde trei părţi : dovezile, năravurile şi patimile. [Marcovici, Ret., c. 1, p. 16.]
  3)   Argumentatio seu rat.iocinatio signis expressa vocatur Si/llogismua. (Joaclii-mi Georgii Darjei, Via ad. Verit., p. 79, § CCXX1).
REtORÏCA
?       Taţi omenii suntu muritori:
          Dar Petru este onni :
          Deci Petru este muritorii.
                   Si dies est, lux est;
                   Pst autem (lies;
                   Igitur lux est.
   Oea d’ânt.Aîa din aceste trei proposiţiunîse nu-mesce majoră sau termenulu mare : a doua, mi· noră saü termenultt micü ; a treia, eonclusiă saü termenulu mediii; primele doué se maî numescu şi premise.
   Natura conclusiunii este de a nu coprinde mai multă de câtă în premise. (Non plus in conclusione, quam in praemissis esse debet).
   Dupé forma proposiţiunil majore, silogismele se împartă în silogisme categorice, ipotetice şi disjunctive.
   Dupé numôrulü premiselorü silogismele se împartă în simple şi compuse.
   Câtă pentru fi urele şi formele silogistice, acestea se potfi vede m:»i desvoltatu în trata ele de „Logică“. *)
   Entimema ($v            , în minte) este unu silo-
gismfi redusü la doue proposiţiunî : antecedenţa şi consecuenta ; d. es. :
          Toţi omenii suntu muritori :
          Deci Petru e muritorii.
   Versulü :
                    Servare potui ; perdere an possim, rogas?
     *) A se vede şi J. G. I). 17« ml IV/·. p. 285, § XXIII.
                        LNVKNŢIUNEA                       "g
citatü de Quintiliaiiü, din Medea lui Ovidiü, esté o entimcmă.
   Argumcntulii întregii ard fi : „Celti care pote conserva pote pierde; dar eu te-amïï putută conserva; deci eu te-as! puté pierde.“
   Versulü următorii iarăşi ne dă o entimemă :
        Άθάναθον οργήν μή φόλλαττε. θνητός ών
          (Muritorulc, nu păstra ο ură nemuritorc)
   Când Prometeă <Jice lu! Jupiter, în Lucian : Tu prends ta foudre, Jupiter, tu a donc tort ! sa ii când Molière pune în gura unu! personagiii : Quoi ! vous êtes devôt et vous vous emportez ?
avemü nesce cntimeme esprésive alu câroril înţeleşii este lesne de coprinsîi.
   Silogismulü ïea numirea de epicliiremă (έπιχε(-ρημ,ο, sforţare) saü argumenta completa, când una din premise, saü amendoue, suntii însoţite de probe ; de csemplu :
   Ceea ce formézà spirituli'i merita stimă, fiind-că este conformii destinaţi unei nostre:
                                   »
            Kilosolia formézâ spiritulu;
            Deci iilosofia merită stimă. 1 )
   Prin succesiunea rationamcntelorü, caredecurgü unele din altele în epiehireme, se întemplă adesea ca unu lungă discursă să nu fiă de câtü desvoltarea gradată a unei singure propositiun! ;
  1) I. Zalqmitn, Cursü publicü de Filosofiă ficutü la Univ? din i}ucurt [1877 ms.]
RETORICA
6
ast-feltt discursulii lui Cicerone întru apărarea lui Milone se reduce la următorea epichiremă :
    Este permisă de a ucide pe orl-cine ne întinde curse spre a ne răpi viata; legea naturală, dreptulă ginţiloră, esemplele o probeză;
    Dar, Olodius a întinsă curse lui Milone; armele sale, soldaţii săi, uneltirile sale, o probeză;
    Deci a fostă permisă lui Milone de a ucide pe Olodius; deci Milone este inocentă.
    Cicerone numesce epichiremă ratiocinatio; şi elfi o consideră ca raţionamentul!! oratoricii prin escelenţă.
    Totă ea una silogismă oratorică se pote considera şi silogismulă contrasă de es. : Oogito, ergo sum.
    Cele alte specii de argumente se raporteză saii la silogismii sau la entimemă, precum suntii : Soritulti, Dilema, etc.
    Soritulti (σωρός, grămadă) este unu silogismii compuşii din o scriă de mai multe proposiţiunî strînsii legate între densele.
    Soritulii e de doue feluri : ordinarii, când con-clusiunea se compune din subiectulîi primei şi predicatulfl ultimei proposiţiunî; şi soritii gode-nianu (de la inventatorulQ Gocleniu) când con-clusia se compune din subiectulîi ultimei şi pre-dicatulti primei proposiţiunî.
    I-iulă esemplu (sorită ordinară) :
               Qui prudens est, tempei’ans est; Qui teinperans est, constans eat;
                            INVENŢIUNEA                            ^
              Qui constans est, sine tristitia est;
              Qui sine tristitia est, beatus est;
              Ergo qui prudens est, beatus est. 1) (Seneca)
    Ala Il-lea esemplu (sorită gocleniana) :
    Quidquid non est legibus conveniens, non dat felieit-atem,
    Nulluni vitiuin est legibus conveniens, ebrieta.$ est vitium,
              Ergo ebrietas non dat fclicitatem.
    Ca soritulu să liă bunii trebue ca tote proposiţiunile să liă universale si afirmative, afară de prima in soritulu ordinara şi de ultima în soritulu gocleniana.
    Altă esemplu luaţii din Montaigne — cu vulpea pe care Tracii o alungaţi spre unu rîu în-gliîăţatîi, ca să sciă dacă Ίΰ potii trece în siguranţă — este acesta :
    Vulpea ajungendfi la rîti şi plecându-şT ure-chia spre ghiaţă, pare că face urinătorulQ raţio-namentti :
    „Cea ce face scomotn, mişcă; cea ce mişcă, nu e în-ghiâţatii; cea ce nu e înghiăţatQ e curgetorU: cea ce e curgetorU nu suportă greutate; deci, apa nu e înghiă-ţată fiind-că mişcă, şi ghiaţa nu e destulei de tare ca să me ţină.“
    Dilema (de la δι?. de doue ori, λαμβάνω, a. lua,) este mul silogisum îndoiţii (comutam. crocodili-num), care — orî-care din c.ele doue părţi s’arfi admite - dă aceiaşi conclusiă. 2)
    Esemplu : Unii dogmaticei <}ice unui sceptica :
    Sau sciî cea ce dicî, safi nu sciî;
    Dacă sciî îfai drepţii sa dicî că nenicii nu o sigurii;
    Dacă nu sciî, atunci nu meriţi să-ţi asculta demonstrarea. 3)'
    1) /. /yiilom/tă. Cursul u ci tatu.
    2)   Sabia cu douS ascuţituri, care rănesce şi despic o parte şi despre alta. [Mol-nar, pag. 15(5.]
    3) 1. Zuloinită, ibidem.
N
8
RETORICA
   Eacine pune în gura lui Mathan aceste cuvinte, dupe care miculu Joas, în orl-ce casu trebue să morâ :
       A d’illustres parcnts s’il doit son origine,
       La splendeur de son nom doit liâter sa ruine;
       Dans le vulgaire obscur si le sort Pa place,
       Qu’iinporte qu’au hasard un sang vil soit verse.
                                                                     (Athalie, a. II, sc. 5 *)
   Erasmu arată inutilitatea filosofiel, prin acesta dilemă pe care o pune unui filosofii din timpulu seu :
   „Pest lens quacdam res sit oportet philosophia, si talcs îeddit; ineficax ac diluta, si tales non mutat.“ 2)
                                                              (Epist. ad Bovillum lib. II).
   Califulu arabu, Omar I, la întrebarea generalului seu Amru, ce să facă cu biblioteca din Alexandria, îi răspunse printro dilemă :
   Dacă cărţi e din bibliotecă, consună cu Coranulu suntfi de prisosii; dacă nu, suntu pericolose; deci — şi într'unu casu şi în altul u — trebuescu arse.
   Obs. Disputa lui Pitagora cu elevulu seu, şi dilema Cretanului, aretu lămurită câta de variate suntu formele dilemeloru precum şi unde pote conduce abusulu loru.
   Mai sânţii doue specii de raţionamente pe care Aristotu le deoscbcscc de silogismulii propriu disti, esemplulu şi inducţmma.
   Esemplulu este unu argumenta silogistica în care una din premise este o faptă istorică sau celti puţinu unu faptu bine cunoscuţii; prin urmare, argumentarea se tace prin o comparaţiu-
   1)      l)e-oră li omeni iluştri părinţii scî. e bine Să mbră in splenddroa ce lui i sc cuvine ;
           Din contra de s'aru tnige din vulgulu cehi de joşii,
           Ce lucru mare este să pier’ună ticăloşii?     O. Stan.
   2]    Dacă lilosofia tc a făcută cea ce esci, este o ciumă : dacă n*a putută să te schimbe, este o himeră. [(ionizez, Ret., pag. 100].
INVJvNŢIUNEA
ne si este ma! multü unü motivü puternicii, de câtü unü argumenta.
   Ast-felü : plecândü de la principiulû că „este rôü pe.tru unü popoifi de a fi în lupta cu veciniï sôï,“ şi, sprijiniţi de esem-pllllu, că „Tebaniî au păţiţii refl fiindu în luptă cu Focidieniî,“ s ării putea proba că „Atenieniî von! păţi rôü intrândü în luptă cu Tebaniî, vecinii lorii.“
   Argumentarea prin esemplu se pote face în mai multe feluri : a pari, a contrario şi a fortiori.
   A pari :
   Servi melierclc mei si ine isto pacto metuerunt, ut te metuunt oînnes cives tui, donnun incam relinquendam putarem : tu tibi ur-bem non arbitraris? (Cic., in Ccitilinam.)
   A contrario :
   Trândăvia este muma tuturora vijiclorft ; deci munca este din contra prcservativulii şi remediulü lorfi.
   A fortiori :
   Les païens ont su pardonner des injures; donc, à plus forte raison, un chrétien ne doit pas être implacable dans ses haines. 1)'
   Inductiunca este unü argumontü prin care se trage, din enumerarea părţilortt asemenea, con-clusiunea totului.
   Ast-felü, dupe ce s’aiii enumera tete calamităţile cu caro puterea absolută apasă neconteniţii unü poporü, s’arü puté conchide că :
   Puterea absolută este. mul rôû contra căruia popôrele trebue a se apura. 2)
   Fiind că mai adesea se întemplă ca enume-
   1) LctYanc, Style et Comp., p. 25.
   2] D. Guşti, Retorica, pag. 60.
RETORICA
1°
/
raţiunea să nu fiă complectă, nici inducţiunea nu este de câtü unù raţionamentu oratoricü
   Nu trebue a confunda argumentulu inductivu cu e-semplulü, cu care se asémâna ; acesta pune faptele dupe raţionamenta, pe când inducţiunea stabilesce rationamen-tulù pe fapte.
   Inducţiunea ca şi osomplulu se mal numescu şi raţionamente oratorice spre deosebire de ccle-l’alte care se numescu şi filosofice.
   In fine argumentulu personalii (argumentam ad hominem) este unü felû de entirnemă, care respinge pretenţiunile şi argumentele adversarului prin faptele sau cuvintele sale proprii.
   Oând Hermione impută lui Oreste uciderea lui Pyrrhus, Oreste se justifică reamintindu-I ordinile ce ea însăşi îî dedese :
                      .... Quoi! ne m’avez-vous pas,
                Vous-même, ici, tantôt, ordonné son trépas ?
   Tuberonu acusa pe Ligariü că s’a bătutu în Africa contra lui Cesarü. Cicerone justifică pe acusatü prin purtarea acusatoruluï 1) :
   „Dar c'i acesta întrebă, cine (Jice că Ligariă a făcută o crimă, rnergêndft în Africa? Tocmai acela, care însuşi a voită să morgă în Africa, care se plângea că a fostă împedicată de la acesta do Ligariă, şi care, sigură, contra lui-însuşi Cesare, venise armată. Căci ce căuta, o Tuberone, acea spadă a ta, scosă în bătălia de la Farsale? după a cui costă umbla paloşulă teă ? care era ţinta arine-loră tale? ce gândă aveai? ce voiaă ochii tëi ? mâinele tale? care era foculă inimei tale ? ce poftiai ? ce doriai ? 1
  1) Sed hoc quaero, quis putet esse crimen, fuisse in Africa Li-garium? Nempe is, qui et ipse in eadem Africa esse voluit, et pro-hibitum se a Ligario queritur, et cerle contra ij)sum Caesarem est
INVENŢIUNEA
   Aceste cuvinte făcură o impresiune atâta de viă asupra lui Cesar, di ci1 Plutarc, 1) în câta îlu făcură să lase din mână, tremurânda, hârtiele în care se coprindea actulu de condamnare. ·
   însuşi Cesar se miră iertândQ pe Cigaria.
   2  — Locurile argumenteloru sau locuri comune
   Locurile comune sau locurile argumenteloru se numescu sorginţile din care se potu estrage argumente în ori-ce causă.
   O causă se pete considera dupe aspectele sale interne sau esterne: de acea suntu şi doue clase de locuri comune : intrinseci, cari se referii la însuşi subiectulfi, şi extrinseci sau accesorii cari se referii la împrejurările din afara subiectului.
   a) Principalele locuri intrinseci suntu : definiţiu-nea, enumerarea părţiloru, f/enulu şi specia, com-paraţiunea, contrariele, lucrurile cari se respingă, (repugnantele) împrejurările, antecedentele şi con-secentele, causa şi efectulu. *)
   1°. Prin definitiune, oratorulu pote afla, chiar în
congressus armatus. Quid enim, Tubero, destrictus iile tuns in aeie Pharsaliea gladius agebat? cujus Jatus iile mucro petebat ? qui sen-sus erat armorum tuoriim V quae tua ineiîs ? oculi ? inanus V ardor animi? quid eupiebas? quid optabas? Pro Ligario, c. 3.
   *) Molnar numeră şese-spre-dece, adecă : orânduirea, numerarea părţiloru pre rîndu, etimologia, efstiha. ne-mulu, feliulu. as emanarea, neasemănarea, împrotivitore, învrăjbitore, întâmplări, mai ânteiu. următore. pricini, fapte şi dimpreună judeearea sau sigrisis. (Ret. p. 25 şi 93).
   1] Viaţa lui Cicerone c. 3‘J,
11
RETORICA
12
natura subiectului despre care vorbesce, unu ar-gumentfi pentru a dovedi acea ce susţine.
   1). Cantemir, 1) voindti a demonstra nimicnicia omului, definesc« ast-f'cki viaţa :
             Că cc este viaţa nostră V Aburii.
   Toţii ast-fela voindü a lăuda serele îi putemu da deti-niţiuni ea : elü este ochiulü cerului, frumuseţea lumii, împeratulu stelclonî, făclia a totft pămentula, icôna creatorului şi altele asemenea; sau voinda a defăima aurulti. căruia lumea se închină ca unui Idolü, vomü (Ju·0 că este unu tiranii ala inimii omenesci, paguba sufletului, vă-paea şi stricăciunea lumii, unclta diavolului, tânguirea faptelorii bune, causa resboeloni, rădăcina vrăjmăşiei, scornirea tuturora reutăţiloru şi altele asemenea. (Molnar, Ret. p. 27).
   Definiţiunea oratorică sau poetică sc dcosibcsce de cea filosofică saft morală :
   Ce este oinulu?
   Filosofulû rêspunde : Unù animala raţionala.
   Poetula însă dice :
             L’homme, en sa course passagère.
             N’est rien qu’une vapeur légère Que le soleil fait dissiper :
             Sa clarté n’est qu’une nuit sombre :
             Et ses jours passent comme l’ombre Que l’oeil suit et voit échapper.
                                                        (J. B. Mousseau, c. I, odă 13).
   Iar oratorula dice :
   O Dumnedeule! Ce este omulû V este ore o minune V o adunătură monstruosă de lucruri incompatibile v este o enigmă neînţetesăV sau 1
    1] Divanulü Lumii.
ÎNVENŢTUNEA
mai bine, dac’amii pute <Jice ast-felfi, nu este de eâtu o r6mă.:iţă din elfi însuşi? o umbrii din cea ee a fostu la începutulu s6u ? unu edificiu ruinutu, care în derîmăturele sele păstreză încă puţinii din frumuseţea şi mărimea forţei sale? etc. 1) — Bossitet.
   2°. Enumerarea părţiloru consistă în ii înşira diferitele părţi ale unui totu, ii areta principalele subdivisiunî iile unei idei.
   D. Oanteinir descrie verstele omenesc!, are-tândii, prin enumerarea părţiloru, însuşirile fîă-căreia din ele; asemenea şi Boileau la FrancesI, Horaţiu la Romani, etc.
   Nieolae Bălcescu, vorbindu de folosele unei Istorii naţionale a Românilorii, arată care aru fi calităţile trebui-tore unei asemeni opere, printr’acestă enumerare :
   Ca o Istoriă sa potă aduce aceste folosc nu treime să fiă numai ca unu şiru de oro-cari întâmplări politice sau militare uscate, fără nici o colorc, ftiră nici unu adev6ru localu; nu trebue să se ocupe numai de orc-care persone privilegiate; dar să ne arate poporulu rouiânu, cu instituţiunile, ideile, simţimintele si obiceiurile lui în deosebite veeuri. 2)
   3°. Gcnulu şi specia se întrebuinţezăcând se pro-beză că treime, de esemplu. a iubi justiţia pentru că trebue a iubi virtutea, care este genii în raportă cu justiţia; şi reciprocii, că trebue a iubi justiţia, care este una din speciele virtuţii.
   Toţii asemenea pecatulft este genii către mândrie, invidie, nedreptate şi altele care suntil speciele sale; ast-felu Horea este genuin iar florile: trandafirul ii, crinulu, zambila etc. suntii specii; metalulii e genii şi metalele specii, etc.                                              ' 1
    1]  I). Guşti, Ret. p. 14.
    2]  Id. ib., pag. 20.
J 4                     ■ RETORICA
   4°. Comparaţiunea stabilesce raporturi prin care ne silesce a conchide de la mai multu la mal puţind, de la mal puţinu la maî multu, sau de la egalii la egalii. r)
   O comparaţiuno de la mai puţină la mai multă este acesta :
   Daca păgânii aii schiţă ierta injuriele, apoi unu creştină fi-va neîmpăcaţii în ura sa?
   De la mal multu la mal puţinu :
   Dacă omulu celu mai învăţaţii nu sciă încă multe lucruri, ce se pote (Jice despre acei jumătate-învăţaţi de care e plină societatea.
   D. Y. A. Urechiă, arată înaltele calităţi ale femeii comparând’o, egalu la egalu, cu religiunea :
   A vorbi de femeiă este a vorbi de o religiune a omului, şi, ca tote religiunile, femeia este unu complesii de mistere; ca tot.e reli-giunile, femeia, este o dogmă, carea cere mai multă credinţă de
câtă investigaţiune, maî multă dragoste de câtă analisă..ţ)i
mamă, (Ji miresă, di soţiă ... şi vei avea percepţiunea internă a femeii. 2)
   Comparaţiunea este cam totu una cu similitudinea (a-sem6narea), dar difere de densa prin acea că similitudinea se refere la calitatea lucrului, iar comparaţiunea la mărimea lui.
   Comparaţiunea difere asemenea şi de figura cu acelaşi nume.
   5°. Prin contrarie oratorul opune faptului de care se vorbesce, ore-cari fapte cu care stă mai multu sau mai puţinu în contrariu, sau spune cea ce
   1)   Quod in re majore vaM, valeat in minore; quod in minore valet, valeat in majore; quod in re pari valet, valeat in hac quae par est. Cic. Top., c. 4.
   2] I). Guşti, pag. 23.
                       TNVENŢTUNEA                      ] 5
nn oste untt lucru spre a se înţelege mai bine ce este : Si vis pac,cm, para bellum. (T. Liv.)
   Cicerone, aratfi cea ce caracteriza pe unii consulu, prin ajutorulu contrarieloru :
   Nu soiurile, nu faseele, nu lietorii, nu mantaua pretexta, nu ornamentele esterne earacteri'ă pe unu consulii; ci activitatea, înţelepciunea, deşteptăciunea, patriotismulă, eto. . . .
   Relativii la contrarii, Aristotu, dă unu consiliu care, din tote preceptele logicei şi ale artei oratorice, este mai alesă urmatu : „ Dacă vi se plinii înainte legile, alergaţi la natură, dice elu; şi dacă vi se vorbesce de natură, treceţi de partea Icgiloru.“
    6°. Repugnantele (negantia, seu repugnantia) serva a arăta imposibilitatea unui faptu.
   Oine-va acusă pe Petru că a ucisu pe Pavelii; dar elii era amiculii s6ii, elu nu avea nici unu interesa de mor-tea sa, elu era departe de elu : elu repugnă de a fi au-torulii acestui omora. (Cicer., pro Caelio, c. 2; pro Syl-la, c. 30).
   Repugnante suntu iubirea şi ura, avuţia şi sărăcia, sciinţa şi nesciinţa, viaţa şi mortea, etc. fiind-că nu potu sta nici o dată împreună.
    7°. Circumstanţele sau împrejurările suntu tote particularităţile care însoţoscîi vre-o faptă şi au o mare greutate în argumentări.
   Cicero dovedesee că Milono n’a ucisu pe Clodiu, are-tândfl circumstanţele în care acesta se afla :
   Milone era întro trăsurii, înfăşurată în haine care-lă încurcau însoţită de femeia sa, de numerosele sclave ale femeii sale.
16
RETORICA
   Retorii au adunată tote circumstanţele într'ună versă tehnică care esprimă persona, lucrulă, loculu. mijlocele, motivele, modulă şi timpălă :
    Quis, quid, nbi, quibus auxiliis, cur, quo modo, quando.
                 Cine? ee lucru a făcută? pentru ce? cu ce mijlocii?
                Cu alu căruia ajutorii? în care timpii? si în ce Ionii? 1)
   Tote aceste circumstanţe se potă vede în Cicerone, (pro Milone, c. 10, 20, etc.)
   In discursurile judiţiare circumstanţele se di-vidu în : atenuante, care micşoreză, şi agravante care mărescu gravitatea unei cause.
   8°. Antecedentele şi consecentele suntîi lucrurile care s’au petrecuţii înaintea sau în urma unui faptu şi care servii spre a-lu pute recunosce.
   Tu, Milone, te ai fostă certată cu Clodiu; tu, Tai fosTi ameninţaţii : acestea suntă antecedente faptului ucidere!. Eln o mortu; tu te fac! nevădutu; tu te îndoe-cî de amicii săi: acestea suntă consecente. Deci tu esci omorîtorulu: faptulă.
   Totă ast-felă putemă arăta folosulu ce are lumea de la soro, aretandă consecinţele ce ară. urma candelă n’ară fi.
   In întrebuinţarea antecedentelor!! şi consecen-teloru să nu se iea de cătii faptele care suntu neapăraţii trebuinciose înţelegerii subiectului.
                 Nec gemino bellum Trojanum orditnr ab ovo.
                                                           Horat., Ars poet., v. 47.
    9°. Causă se numesce totu începutulu sau is-vorulu unui lucru ori unei fapte.
   Căuşele suntu saii născetore (eficiente) ea : sorele eare dă lumina, architectulu care clădesce casa, părinţii ete.; 1
     1) Molnar, Ret pag. 64.
INVENTIUNEA
17
şaii materiali: ea lemnele, pietrele din care se făcu casele, fierulti din care se facil cuţitele etc.; saii formale. Care dau diferitele forme ale materiei precum oniulii, leul·!, cari se deosibescii numai prin forme pe când materia e aceiaşi; saii, în line, causa mai pote li şi finală, când provine din scopul·! unui lucru, precum: ostaşul·! sufere în vederea scopului finalii de a învinge, solda pentru care se face, unii serviciu, bolnavul·! ca sa se însănetoşeze. 1)
    Efectu se numosee urinarea cea maî neape-rată eşită dintro caii să, d. es : Foculii. care este causa, are ca efecte căldura, lumina, tumulii, cărbunele şi cenuşa eşită dintr ensele.
    Aretându căuşele şi efectele lucruriloru se laudă sau se defaîmă o faptă; se îndemnă sau se des-demnă de la o lucrare ilicită.
    Toţii între locurile comune intrinseci s’aru pute nu-mera şi etimologia, care încă pote aduce probă în argu-mentaţiune. 2)
    h) Locurile estrinseă simţii acelea care nu născu din însuşi subiectulu.
    Cicerone le numesce în genere Mărturii şi le divide în doue clase, autorităţi divine şi auhyutăţi umane. Printre cele d’anteiu elfi punt1, oracolele, augurii, profeţiile şi respunsurile preoţiloru, aruspicii, ghicitorii; în a doua : divisiune se află titlurile, promisiunile, jurămintele, in-j formaţiunile şi mai aleşii depunerile martoriloru.
    Locurile comune estrinseoî se potîi reduce la
<   1] V/Vî ud IVr., .T. (I. D. Icnao 170-4, p. 279. Vorjli şi Molnar, p. 78.
j 2] Ve«,lî Molnar, /»V/., pag. ;J5.
2
RETORICA
II
tel
m1
(P
vi
Ci
ci
fa
ţa:
mi
te
so
t€
Îl·
V
di *
18
şese maî principale : legea, când se invocă autoritatea ei;
   Legea este obiceiul u scrisu, în opunere eu obioeiulu pământului; legile coprindu articole sau adeveruri morale şi se împartă în legi naturale şi legi positive: legile po-sitive suntu ori civile,, ori cclesiastice sau canonc. Din punctulu de vedere alu materiei, legile suntu sau morale sau politice.
   Titlurile, când se invocă dreptultt autorităţi-loru constituite saii înţelepciunea poporeloru (es-presă maî aleşii prin proverbe): fama (svonulîi), când se invocă opiniunea publică şi actulu se dice de notorietate publică sau notoriu; r) jură-mentulu, când se invocă santitatea jurământului: mărturii, când se invocă autoritatea morală a depunerilor!! personale; iar altă dată era şi ces-tiunea sau chinurile la care erau supuşi acu-saţiî.
   Eetoriî moderni punţi, între aceste locuri comune, şi unele sciinţe şi arţî mai răspândite din care oratorulu pote să-şî procure, în orî-ce causă. argumente; precum istoria, fllosofia şi altele.
   Tote aceste locuri comune estrinsecî potîî ii invocate atât fi în coniirmatiune cât fi şi în respingere.
   Intre locurile estrinsecî, sau cele din afară, Molnar (Ret., 96) pune şi „pentru înaintea judecată“ care, în adeverii, se invocă ('a probă atatu spre a susţine catu şi
     1] Vox populi, vex Dei.
                                 INVENŢTUNEA
spre a respinge o acusaţiune ore-eare. In drepţii, acestu argumentii, e cunoscuţii sub numele de „autoritatea lucrului judecaţii
   Locurile comune, intrinseci ori estrinsecî, de şi forte mulţii lăudate de retorii vecin, au fostti însă departe do a oferi singurulu metodă pentru aflarea argumenteloru.
   Celu maî bună mijlocă, de a afla probele, este de a medita afundti subiectulă şi de a-lă considera cu atenţiune sub tote feţele sale.
      . . . Cui lecta potentei’ erit res.
      Nec faeiunlia deseret hune, nec lucidus ordo.
                                Horat. Ar.i poet., v. 40.
                 11. DESPRE MORAVURI
   Moravurile oratorice simţii calităţile prin care ună oratorii pote să’şî atragă spiritele. în partea sa, şi prin care se pote bucura de o bună opiniune printre concetăţenii seî.
   Oca d’ântâiă calitate, ce oratorulă trebue să arete în discursurile sale, este probitatea. Gel vecin (Quint. XII. 1) au definită pe oratorii, unu bărbaţii bunu deprinsă la vorbire, rir borms rli-cendi peritus.
   A doua calitate, morală a oratorului, este modestia. Nimicii nu superă pe auditorii mal mulţii de câtă mândria omului caro vorbesce înaintea lui, a (Jis Quintilianu.
   Modestia este necesară orî-eărni om ii: cu atâtu mai multă omului publică.
RKTORICA
20
    „Le moi est haïssable, a disfi Pascal; je le thaïrai toujours: il est l'ennemi et voudrait, être le tyran de tous les autres.“
                                                                    (Pensées, ch. 2i) ).
    Ou probitatea şi eu modestia oratorulü trobue să îiitruuésca bunăvoinţa saü, mal bine, intere-sulü pentru binele celorü ce-lü ascultă.
    O a patra calitate este prudenţa, care cere ca oratorulü să fia competinte în materiele despre care vorbesce şi mai luminatu de cătfi ascultători! se!.
    Afară do aceste patru calităţi, necesare în orl-ce cu-vêntare, oratorulu trebuie să aibă şi alto virtuţi, dupe împrejurări „precum une-ori bunătatea şi dulceţa, alte-orî în-drăsnela, statornicia; aci dragostea şi frăgezimea, colo respectul ii şi jertfirea, altă dată iarăşi dispreţuirea gloriei, a plăcerilor!!, a avuţiilorvi, ş. c. 1. (Marc. Ret., § 86)
    Tote aceste calităţi oratorulü să nu le anunţe singurii că le posede : ci, să lase a résulta singure din cuvintele sale ; de acea e necesarii a face deosebire intre moravuri reale, pe care o-ratorulü le posede în adeverii, si moravuri oratorice, care resultă din discursurile sale.
    Moravurile oratorice producă emoţiunl dulci, insinuante, care mergu la inimă şi aducă încredere; dar pentru a răsturna, pentru a captiva, oratorulă are trebuinţă de acele emoţiunl impetuose care se numescă pasiuni sau pateticidu. 1 ) 1
  1) Patima arc o deosebita influenţă în meşteşug ulii de a îndupleca . . .: căci ori ce cuventarc fără patimă, fără înfocare este gol;l, săracă, sterpâ şi fără pul ere. (Marc. p. 52, 53).
INVF.NŢIUNK.A
21
                   III. DESPRE PASIUNI
    Retopii, ea şi filosofii, numescă pasiuni acele mişcări vil şi iresistibilo, care ne atragă către unu obiecţii sau care ne abată de la densulă.
    Pasiunile, considerate relativă la elocinţă, se potă defini, nisce sentimente alo sufletului însoţite de durere şi do plăcere, şi care aducă o aşa schimbare în spirită, în câtă. asupra aceloraşi lucruri, judecata sa nu este acelaşi. r) Oratorulă eseită pasiunile saă direcţii sau indirecţii. Este pateticii directă, când oratorulă, animându-se mal întâii! elă însuşi, se silesce a comunica şi altora, aceleaşi pasiuni. Este patetică indirectă saă reflectată, când oratorulă se mărginesce a înfăţişa obiectele, tablourile saă cuvintele, proprii de a aţîţa pasiunile, ast-felă în câtă, însuşi auditorul·! să se aniineze de sine. Antoniu, voindă să aţîţe pe Romani a resbuna mortca lui Coşar, le citi testarnentulă care a-reta Iubirea acestui dictatură pentru poporă : 'acosta este unii pateticii indirecţii. Dar când Cicerone. voindă să înfuriezo senatul·! în contra lui Catilina, se înfuriază elă tnsuşl în gradulă celă mal înaltă, la vederea crimeloră şi viţiuri-loră acestui resvrătitoru, atunci elă întrebuin-ţeză pateticulu direcţii. ')
    In discursă, pateticul·! directă treime să fia procesă do celă indirectă.
      1) ftihert [ct*. Marc. Ret., pag. (Hi]. — 2) Manliu. Literatura, p. 408—409.
RETORICA
22
   Cele doue pasiuni fundamentale, la caro se referii tête cele-alte, suntü : iubirea şi ura.
   Pentru a eseita iubirea, trebue a areta spiritului obiectele cu calităţi plăcute şi utile colorii cari le ascultă : se inspiră iubirea de ţeră, de libertate, de muncă, de virtute, când se arëtü cu tăriă folosele lorii.
   Ast-felü Horaţiii, ne îndrăgostesce de singurătatea sa, când (jlice :
       O ras, qnando ego te aspiciam? quandoque lieebit Nune vetermn libris, nune soinno et inertibus horis,
       Ducere s.ollicitae jucunda oblivia vitae?
                                                                          (Sat., II, 0, 60)
   Totü ast-felïï şi Depărăţianu, ne insuflă iubirea vieţii de ţară, când cântă :
                    Mie datï-mï valea verde,
                          Unde pierde Omulfi negrele gândiri;
                    Unde-ţî uiţi de infamia Şi sclavia Auritelorû zidiri.
                                                                           ( Véra la terci)
   Ura se escită prin mijloce opuse acelora care producă Iubirea.
   Andromaca, în Racine, pentru a face pe Pini odioşii, reamintesce ororile ce citi comisese la împrcsurarca Troel,
       Songe, songe, Céphisc, à cette nuit cruelle Qui fut pour tout un peuple une nuit éternelle;
       Figure-toi Pyrrhus, les yeux étincelants,
       Entrant à la lueur de nos palais brûlants,
       Sur tous mes frères morts se faisant un passage,
       Et, de sang tout couvert, échauffant le carnage;
       Songe aux cris des vainqueurs, songe aux cris des mourants Dans la flamme étouffés, sous le fer expirants;
INVENŢIUNEA
28
      Peins-toi dans ces horreurs Andromaque éperdue :
      Voilà comme Pyrrhus vint s’offrir à ma vue.
    Resorturile care produci! Iubirea şi ura ser-veseü pentru a escita şi pasiunile care ţinti de acestea, precum bucuria, mila. frica, indignaţiu-nea, mônia, etc. r)
    Pentru a escita pasiunile însă, — pe lengă o judecată sănetosă — trebue a le încerca singuri, iiă prin unti sentimontti realii şi profundti, flă prin o imaginaţiune vitie care poto înlocui sen-timentulti :
    Sinceritatea este o condiţiune imperiosti cerută în deşteptarea pasiunilorti ;
                 ... Si vis me fiere, dolendum est Primum ipsi tibi.
    Pour me tirer des pleurs, il faut que vous pleuriez,
(lieu cel doul maeştri al artei, cel doul legislatori aï bunului gustti, Horaţiti şi Boileau.2)
    In orï-ce easti oratorulti, voindti să escite pasiunile, să se ferescă de a pocătui contra bunului gustti ; pentru acesta eh! va trebui să observe orc-carl regule :
                                   »
    1". Oratorulti să observe dacă materia discursului comportă patctieulti : căci emoţiunilc mari nu. convint! afacerilor! mici.
    Racine ne dă unii esemplu de pateticii dislocată în Les Plaideurs, unde l’intimé, unii avocată, vorbindă pen- 1
                                        1) Vcijll şi Mani iu, Lit. p. 411, sqq. — 2) Ve<jî şi Marcovicî, Ret. p. 54, sqq.
RETORICA
24
tru unü câine care mâncase unii claponii, începe cuvântarea sa prin aceste cuvinte grave, traduse din Cicerone (pro QuintiOţ c. 1) :
       Messieurs, tout ce qui peut étonner un coupable.
       Tout ce que les mortels ont de plus redoutable.
       Semble s’etre assemblé contre nous par hasard :
       Je veux dire la brigue et l'éloquence . . .
       Qu'arrive-t-il, messieurs? On vient. Comment vient-on?
       On poursuit ma partie ; on force une maison.
       Quelle maison? Maison de notre propre juge.
       On brise le cellier qui nous sert de refuge ;
       De vol, de brigandage on nous déclare auteurs.
       On nous traîne, on nous livre à nos accusateurs.
    In acestü casti oratorul fi devine unü deda-
matorü.
    Spre batjocura unorü asemeni oratori nimicniciţi, Marţială (Jice către ună avocată : „Domnule, pricina mea nu „se atinge nici de silnicie, nici de amoră, nici de otrăvire, ci numai de trei capre ce mi s’aă furată, pentru „care eă pîrescă pe vecinulă meu, şi trebue să dovedeşti judecătorului temeiulă bănuelii mele. Dar Dumnéta „vorbeşti, cu glasă mare şi cu tonă înfocată, de bătălia „de la Cane, de resboiulă lui Mitridată, de înşelăciunea „şi de cumplirea Cartagincziloră ; pomeneşti pe Sila, po „Mărie, pe Muţius ! K ! Domnisorule ; di, mc rogă, doué „vorbe şi pentru sîrmanele mele capre. J)
    2°. Chiar când natura subiectului pote lua mişcări pasionate, oratorulü nu trebue să se avente într’ensele pe neaşteptate şi fără prcparaţiunc ; căci elocinţa patetică nu subjugă spiritele do câtu dupe ce le a supusfi prin forţa raţionamente- 1
    1] Marc. Ret., p. 70.
INVENŢIUNEA
lorii; iar pasiunea n’are efectti do câta asupra colorii cari deja suntii convinşi.
  Ast-felii—se întrebă Marcovici—cine nu va versa la-cremi la plângerea. Iul lung asupra fiului seu Filandru. V
  „Fericirea mea a peritu Împreuna cu tine. Iubitule Filandre ! sus-„pinuiu teu celu dupe urma a întunecaţii strălucirea sdrelui moft ! „pămcntulu destmăgitu a pierduţii totă frumuseţea sa. Unde suntfi „luminoscle plăzmuiri, auritele podoabe cu care înfăţişarea ta îIu „împodobea? Fii nu vedii acum întrensulu de câta o pustietate în-„tunecosă si grozavă înecată în lacromî, undo bătrâneţile mele, părăsite de totă fiinţa simţitbre, sunt.ii osîndite să petrecă întru întristare şi amărăciune. Tu n.î muritii! totă zidirea te jeleşte, şi. eii „în braţele cei mal petrumjetore desnădăjduirl, azvîrlitii de o dată, „în zadarii vCrsfi lacrimii. . . . In zaci ar ii ! . . . Of! . . . curgeţi . . . „curgeţi fără încetare . . . Iată mormentulu lui Filandru. însufleţiţi-! „ţerîna. Iubitule Filandre, vino! A!... vino!... dar ce? .. Mor-„ montul fi se cutremură. . . . Ţerîna se mişcă . . . m’a ^audiţii ... se „scolă. . . A!. . . vino ! o dată să te mal vedii. si apoi . . . apoi cu „tine în braţe să me odihnescii ! . . . Of! cum me amăgescu!... zadarnice suntfi planşetele mele ! . . . ce îndrăznescii a cere de la o „ţerînă nesimţitore şi mută azverlită şi pierdută în noptea mormem-„turilorii ! . . .u {Ret., p. 71)
    Unu oratorii, care isbucnesce înainte de a ii preparaţii spiritulii judecătorilorîi sau ascultăto-rilorii soi, semăna, dice Cicerone (Orat. c. 28), cu unu oniu bdtîi în mijloculu unei nnilţinil de dămânijl, vinolentus inter sobrios.
    3°. Oratorulu să nu insiste*pro mulţii asupra pasiuniloru oratorice; nicăeri nu trcbue mai mulţii observată regula „de a nu vorbi nici o dată pre mulţii“ de câtîi în mişcările oscilate «Io discursu. Nimicii nu se şterge mal lesne ca lacrimile, a (Jisu Cicerone (ad. llerrennmm, 1.1, 31 : ele Invent.. I, 55); nihil enim lacryma citim arescit,
RETORICA
26
   Totu aşa trebue a observa şi spre a nu întrerupe, fără timpii, mişcările patetice.
   4°. Pasiunile să flă mai multu întrebuinţate în peroraţiune, fără a fi escluse din naraţiune şi din confirmaţiune. Numai după ce s’a dosvoltatu ore-care căldură în corpulu discursului se pote, oratorulu, aştepta ca pateticulu să misce în peroraţiune.
   Ast-fel», Cicerone, ave ml u să nareze, în a cincea ve-rina, chinulii lui Gavins bătut cu nuiele în piaţa Mesinei. descrie nu numai tote împrejurările acestui faptă atroce, în modulă colii mai adevărată şi atingetoră, dar ehi a-mestecă în naraţiunea sa chiar trăsuri vii şi patetice.
Acolo se vodă aceste mari idei : „a pune pe unu cetaţiann ro-mânu în fiere, este o crima; a-lu bate cu nuiele, este unu atentatei: a-lu ucide, este apropo unii paricidu; ce ard fi restignindu-liî pe o cruce? . . . Dacă aşi vorbi la ncseari stânce din pustiulfi seibatccu. ele ard fi atinse de aceste fapte barbare; cum nu ard trebui să misce pe nisce senatori romani, protectori ai legilord si ai libertăţii ? . . De Supliciis, cap. 66, 67.
   5°. Oratorulu, pentru a mişca, să aibă în vedere disposiţiunea spiritelorîi ascultătoriloru; la din contra, elîi, pote inspira unu sentimentu eu totul ti opusu. Celu care so altă în întristare, se, va sitpera voindii cineva a-i inspira sentimente de-bucuriă. De o cam-dată oratorulu să tîă triştii ca şi densulu penă va pute să i se introducă în inimă. Să se aibă, de asemenea în vedere dife-rinţele de etate, de condiţiune soc,iată. de moravuri, do caractere ete. Unora omeni instruiţi
INVENŢIUNEA
nu li sc va vorbi ca unora simpli; unui tîncru. ca unui betrânu, ctc.1)
   (>°. O obscrvatiime importantă — de care orato-rulii trebuc sil mai ţiă soma, în fino — este că, astăcli, nu se mai permite întrebuinţarea pre multă a pateticului, ca oratoriloru romani. In timpii republiceî. pentru a îndupleca pe judecători, era—mai totu-d’auna—destulu, de a-î mişca sau de a şi-T face favorabili, chiar prin mijlo-cele cele mai îndrăsneţe : La, Romani pateticulu era sublimulu elocinteî.
   Cicero spune ( în Orat·.. c. 38) că elă a fostă întreruptă de gemetele şi suspinele auditorului, când, în mijloculă forului, însufieţindă prin plângerile sale dis-cursulă celă mai atingetoră. luă pe fiulă lui Flacus în braţe, îlu presentă judecătoriloră, şi imploră pentru elă umanitatea si legile (pro Flacco, c. 42).
   Asemene scene, astărlT. ani pare inaî potrivite pentru teatru de câtii pentru unu tribunalu serioşii.
   Moravurile si pasiunile ocupaă ună locă mare în preceptele retoriloră vechi : Aristotă le consacră mai totă cartea a doua din Retorica sa. cea mai preţiosă din tote-trei. si în care se observă mai multă acelă spirită de observaţiune ce elă punea îmtote cunosciinţele u-mano; Cicerone a tratată acelaşi subiectă din propria sa esperienţă (de Orat., II, 42—53), şi i-a consacrată cele mai frumose cugetări ale sale.
    \) Krit. ars maxima sempor ciroumspicoru. quid porsoime, quid loco, quid tem-pori convcniat. [J. Scvcrianus, rroarpt. tiu tor., p.
RETOR re A
28
               PARTBA .V 1)01'A
                DISFOSIŢIUNEA
   Itispotiţiunea, în arta oratorică, înveţă a jnmc în ordine tote părţile procurate de Invenţiune. după natura şi intoresulti subiectului ce se tra-teză.
   Nu e destulă a se arăta spiritului multe lucruri. a disu Montesquieu. trebue a le arăta în ordine, de acea disposiţiunca este forte necesară discursului. „Acostă a doua parte a Retoricei — <;lice Marcovici — este atâtu de neapărată, în câtă fără densa cea d'ântâiă nu este de nici unii folosă. (Ret.. § 62).
   Retorii numără şese părţi în discursulă oratorică : oxordiulă, propunerea (în care se a Hă şi divisiunea), naraţiunea, probarea saă eoniirnia-ţiunoa, respingerea şi peroraţiunea. *)
  *) Acesta divisiune este asa de naturale în câtă se deosibesce în discursurile cele mai simple şi cele mai puţină întinse : d. cs.. : Unu copilă, dacă arc să facă vre-o cerere părinţiloru sau profeso-rilor săi, se va apropia de dânşii, cu unu acră graţiosă si supusă, si le va adresa cătc-va cuvinte plăcute şi linguşitdre. se va inforum despre sănătatea lorii. După acestă exordiu, elă. va risca propunerea sa : va cere voiă pentru o primblare, ori îngădui rea unei datorii; dacă i se face câtă de puţină resistenţâ. elu va pune înainte buna sa purtare, silinţa sa, succesele sale; va· promite că’şi va-
DISPOSTŢIUNF.A
'29
    Când disposiţiunea coprinde tote aceste părţi în ordinea indicată se dice regulată; iar neregulată când — pentru unii cuveiitu particularii — ca. se abate, mal mulţii sau mai putinii, de la acestă regulă.
    Se numeră (> părţi în discurs fi. nu pentru că treime să intre tote şi totu-d aiina; ci, pentru că potil intra, în unele caşuri. în ore-earî discursuri. In cele mal multe causc avocaţii se mul-ţămescu cu naraţiunea (fapteloru), cu confirmarea (probelorîî) şi cu respingerea (arguinenteloru adversarului).
    Exordiulu şi peroraţiunea n'au locu de cât fi în subiectele mari.
    Nici chiar ordinea. în care treime să se succedă părţile discursuriloru, nu este-riguroşii totu-d’auna acelaşi, dupe cum observă Cicerone. \)
    Necesitatea causeî este cea mal Imnă călăuză în disposiţiuno. ■)
                                   ). EXORDIUl/C.
    Exontiulu este începutulti discursului, care prepară pe auditorii a ascidta urjnarea.
îndoiţi silinţele, acosta va ii confirm aţiunea sa. Dacii i se va aduce nesearî oblecţiuni, elfi nu va lipsi de a le respinge; în fine, dacă totu nu i se potc acorda cererea, elfi va aduna tote argumentele sale într’o peroraţiime, le va da mal multă forţă prin mângăerele saii prin lacrimile sale; copilulu va urma acelaşi drumu ca şi ora-torulu, căci acest-u drumu este drumulft naturei. (Greruzez. p. 108).
   1) Rhctor. ad Hcrcnnium, III, f).
   2)   Jutocmirm pune Ia rendiî şi aşeză câte s’ail aflaţii, şi fisce care lucru din cele aflate la locuiţi seu. [Molnar, pag. 21J.
RETORICA
m
VU:
:ji:·
di
30
   Obîectulîi oratorului în exordiu este de a-şî atrage bunăvoinţă şi atenţiunea ascultătorilor!!. r)
   1°. Bunăvoinţă ’şi-o atrage, oratorulii, prin espresiu-nea moravuriloru sale, printr’unfi aeru de ]>robitate şi de modestia. Modestia, care înalţă meritele şi virtuţile, să nu degenereze însă în timiditate.
   Oratorulii va atrage încă bunăvoinţa auditorului sau a judecătorilorii, pentru interesele ce apără, dăndu o idee bună despre cei ce-i apără şi arătaudu-i ca incapabili de ură, de nedreptate, de îndărătnicia (Clcer., de Orat II. 43). Pe adversari, din contra, îi va arăta prin culori opuse, dar iară pasiune şi numai din necesitatea de a a-păra pe clienţii săi.
   Retorii vechi cereau. în fine, ca, după împrejurări, o-ratorulu să intereseze pe judecători prin motive trase din persona oratorului şi chiar a judecătorilorii.
   Astăoli oratorulii nu trcbue să vorbescă de densulu de câtă la trebuinţă; iar pe judecători să nu-i laude de câta când cunosce bine arta de a lăuda. 2)
   2°. Atenţiunea se provocă, presentândă afacerea de caro se vorbesce ca importantă şi în stare de a interesa pe societate; oratorulu trcbue iarăşi să se silescă a face ca, începutulu discursului său, să-i formeze o bună o-piniă despre talentulu şi cunosciinţele sale; în fine tre-bue să fiă scurţii şi precisă.
   Prin urmare exordiulii trebue lucraţii cu multă îngrijire şi scrupulii; fiind-că acestă parte este mai ântâiă ascultată şi pe care critica o cruţă mai puţinii, şi fiind-că „începutulii iaste jumătate a totii lucru.“ (Dimidiuin facti qui coepit habet. Hor.) 3) 1
     1) Si auditorow feccrit lunec ohmi, attcntum, ilociloin... [Cie. ile Oral., Ii, li) J.
     2] Veijl şi Marc., Ret., p. 80. — ii) Moln. şi G*»r. Ret., p. 111.
;V                    DISPOSIŢIUNEA                    g]
   Dacă exordiulu este reü, elü tîrôsce adesea totü dis-cursulü în disgraţia sa; daca este bunü, elü orbesce a-supra defectelorü restului lucrăreî. Cicerone a disü : Ves-tibula honesta, aditusque ad causant faci et illustres (0-rat., c. 15).
   La ceï vcchl so inaï află o a treia condiţiune a exordiuluï, ut docïlcm aiiditoreni faciat, adică interesulü.
   Acesta. regulă se coprinde în a doua ; căci. pentru a atrage atenţiunea auditorului, cehi mai bunii mijlocii e de a-i lumina spiritulû presentândü sub unu aspectii interesant cestiunea despre care se vorbesce.
   Cicerone cerea de la exordiu acesta a treia calitate pentru că elü-înţelegea prin acesta propunerea şi divisiunea.
   Cicerone mai cere iarăşi, ca— dacă din întemplare— tiinpulii, locuiri, venirea cui-va, o interpelare saü unii cu-ventü alü adversarului, mai aleşii în peroraţiunea lui, ne dă ocasia de a începe discursuhi prin o trăsătură propria circumstanţei să scirnü a profita de densa.
                         Precautnim oratoi7ce
   Precanţiunile oratorice, simţii mijlocele prin caro oratorul®. fiind siliţii a, vorbi despre lucruri neplăcute auditorului, pdte totuşi ajunge să-i câştige bunăvoinţa şi atenţiunea sa.
   Precautiunilc oratorice aii aplicaţi unea lorii mai aleşii în exordiulu, pe care-lu caraeterisămti sub numele de exordiu insinuanţii.
   Exordiulu se numesee insinuanta, când oratorul® intră cu multă precauţiune în discursul®
RETORICA
32
şefi, <le temă să nu pîerdă do la începutu bunăvoinţa şi atenţiunea auditorului.
   Cicerone dă unu frumoşii esemplu, de exordiu insinuanta, în discursulu seu contra legeî agrarie; în care. elfi. începe prin a aduce poporului nmlţămiri pentru demnitatea consulara cu care îlu onorase de curendu: apoi declară că, datorindu poporului totil ce este, elfi voesee să fiă unu consulii popularii. Face însă esplicaţiunea acestui cuvânta şi — dupe ce a deosebita diferitele sale înţelesuri ; dupe ce a descoperita intrigile secrete ale tri-buniloru, care ’şi acoperiau cu acesta nume scopurile Ioni ambiţiose; dupe ce laudă pe fraţii Grachi, acei zeloşi aperători ai legei agrare şi a cărora memoriă, pentru acesta cuvânta, era aşa de scumpă poporului romana— dupe ce s'a insinuata puţina câte putina în spiritula auditorilora sei şi s'a făcuta în fine stăpâna pe densula, ela, totuşi nu îndrăsncsce a ataca, legea despre care era vorba, ci se mulţăinesce de a declara că. dacă poporula însuşi nu recunosce că acestă lege, sub o aparinţă ade-menitore, ameninţă repausulii şi libertatea sa, elfi se va uni cu densula şi va oferi şi consimţimentulii şefi acestei legi. (De lege agr aria contra Iiullum, c. I—YI).
   Acesta exordiu produse efectula aşteptata; căci, poporule, la vocea elocinte a consulului şefi, respinse legea, agrară. 1)
                             Sorginţile exordhiliii
   Exordiulii treime să-şi tragă origina sa chiar din fondulu cestiuniî; de acea, celti puţinii în compunerile mari, oratorulu nu se va ocupa de exordiu de câtii dupe ce-şî va ii studiaţii îndestulii subiectulu.
     1] Letranc, lUiet., p. 232.
   Cu tote astea însă, oratorulu îşi pote începe discur-sulu, sau 1° esprimendu îndoiala în care se află de a vorbi (aporia), sau 2° din o împrejurare dre-care (peristasis), sau S1’ eu o ooinparaţiune (sigrisis), ori 4° eu o alegoria; sau 5° defăimându ori lăudându contrariulu lucrului ce este a se lăuda sau defăima, sau (r> aretându cele din lăuntru ale lucrului (tesa): sau 7° cu o descripţiune. ori 8° cu o istorisire, sau 9° cu o rugăciune, ori 10° cu o esperientă, unu osernphi, unu obiceiu, etc. 1
   Exordiulu are unu mare efectfi, maî ales, când este luaţii din o circumstanţă locală de care scie profita oratorulu.
   Cicerone, pledându pentru Celius, voia să de afacerei sale unu caracteru neînsemnata, pe cănd adversarii o tratau ca unu lucru îngrozitorii, rare. prin importanţa sa, nu putea suferi nici o întârziere: ei făcuseră chiar să se judece într’o di de serbătore, când se făceau jocuri publice şi în care toţi', tribunalele erau închise. Cicerone trage, chiar din acostă împrejurare, mijlociile de a inspira unu sentimenta de dispreţu şi de indifcrinţă pentru acu-saţiune : elu presupune că unu streina sosesce chiar în momentulu de a se începe cercetarea afacerei :
   Si quis, judiees, forte nune adsit, ignarns icgum, judiciorum, con-snetndinis nostrae ; îniretur profecto, qiuie sit tanta atroeitas liujusce eausae, quod diebus festis ludisque publicis. omnibus negotiis foren-sibus intennissis, unum hoe judicium exorceatur; nee dubitei quin tanti faeinoris reus arguatur, ut, eo negleefb, eivitas stare non pos-sit. . . . Quum verb audiat, nullum faeinus. nullam audaciam, nullam vim in judicium vocari ; sed ;idolcscentem illustri ingenio, industria, gratia, accusari ab ejus iilio, quem ipse in judicium et vocet et vo-
eârit; oppugnari au tem hune opibus meretriciis__; vos iaboriosos
existimet, quibus otiosis ne in communi quidem otio liceat esse.
    1. Ve<jl Molnar, Rtt., p. 115, sqq.
RETORÎCA
84
    Printr’acésta idee, ee oratorulft dă despre causa sa, a-facerea perdu totă importanţa sa, dupé cum doria şi Oi-• cerone.
    E de observaţii ca. exordiulü, să nivşî Tea în-ceputulü din o depărtare pré mare, sail să iiă o disproporţia simţitore între cugetările exordiu-luî şi natura subiectului.
                                     L’Intimé
             Avant la naissance du monde. . .
                       Dandin, bâillant Avocat, ah ! passons au déluge.
                                                            Racine, les plaid., a. IU. sc. 3.
    Exordiulü este viţiosti când se potrivesce la mai multe cause; astü felü de exordiü sü numesce banalü saü vulgarii; exordiulü se (lice comunü când pote fi întrebuinţată întocmai, saü cu puţine schimbări, de amendouô părţile adverse ; se numesce străinii saü împrumutată (se-. paratum, translatum), când nu nasce din causă, saü când nu i se potrivesce. Exordiulü pote fi încă saü pré strălucitorii, saü pré lungü, saü puţină potrivită cu naraţiunea; în fine, este defectuosü, ori de câte ori nu inspiră .auditorului bunăvoinţa, interesulü, trebuinţa de a asculta'.
                              Stilulü Exorcliuluî
    Stilulü exordiuluî este de ordinarii simplu şi temperaţii, pentru a fi în raportü cu disposiţiu-nea spiritelorü, pe care încă nu le-a mişcaţii nici o circumstanţă din afară. Dar elü pote fi şi solemnii, sâü măreţii, dacă loculü în care se vor-.
     1 Cicerone, ad Herrenn., 1, 7 ; de Invent., 1. 18.
                      DISPOSIŢIUNEA                   gg
besce şi natura subiectului sufere solemnitatea şi măreţia cuvinteloru.
   Mikailu Oogălniceanu începe cuventulu s6u introductivii — la „Cursula de Istoria naţională“ rostita în 24 No-enivrie 1843, în Academia Mihăilenă — astu-felu :
   După priveliscea luinei, după minunile naturei, niinicu nu este mai interesanta, mai măreţii, mai vreinicu de luarea nostră aminte, de câtu Istoria.
   Exordiulu pote fi chiar vehementu, dacă audi-torulu este agitatu de ore-cari pasiuni violenţi.
   In bătălia de lengă Sibilu, când ostaşii români spăi-mentaţi de mulţimea Ungurilora, voiatt să fugă, Mihaiu — călare pe unu cala spumegătoril, plinu de foca, acoperita de sudore şi de prafa — se nevoi, spune Bălcescu, a opri pe fugari strigându-le : „Ce va să dică acestă mi-şeliă? Ce va să dică acestă spăimentare neobicinuită, care v6 face să lăsaţi a ve scăpa din mâini o biruinţă câştigată? etc. 1
   Acestîl genii de exordiu se mai numesce şi ex abrupto.
                        II. PROPUNEREA ŞI DIVISIUNEA
   Propunerea este sumar ulii claru şi precisu alţi subiectului. Ea servă a areta scopulu discursului, sau a determina starea cestiunei.
   Ast-felti :
   „Eu nu v6 voia spune nici de cum, d. judecători, că mortea lui Olodius este una eveniinenta fericita pentru
    1. Jst. Româniloru sub Michaiti-Vodă Vitezulfl, p. 372.
RETORICA
republicii; scopulü meû este de a ve proba ca Clodiusa întinsfi curse lui Milon pentru adu ucide; şi, dupe ce voiü fi demonstrata ca acesta omora este limpede ca lumina clilel, atunci în fine me voiü ruga, voia cere să ve înduplecaţi ca, dacii arnü perdutü tota restula, să ni se lase cela putinii -dreptulü de a ne apèra contra îndrăs-nelel şi uneltirilorü unui inimica.“ (Cicpro Mii., c. 2) 1
   Propunerea este simplă şi compusă. Cea simplă, n’are de câtă unu singurii oblectu de probaţii; precum este în discursului lui Massilon asupra esemplelorü celorü mari :
   Esemplele prinţilorfi şi ale celorü mari se înfăşură pe acestă alternativă inevitabilă : el nu àrü sci nici să se pïérda, nici să se mântuescă singuri.. Adevérû de căpetenie care va face subiectula acestui discursü. -
   N. Bălcescu aretă oblectula Istoriei sale „asupra Ro-mâniloru sub Mihaiu-Vodă Yitézulü“ prin acesta simplă propunere : „Voia areta acele lupte urieşe pentru libertatea şi unitatea naţionale, cu care Românii, sub povaţa celui mai vestita şi mal mare din volvodii lorü, înclieiară véculü ala XVI-lé.“
   Propunerile compuse au mai multe părţi şi ceru fiă-care să fîă probate în parte ;
   Ast-fela Demostene, acusânda pe Esehine de mâncă-toriă în ambasada sa, coprinde în propunerea sa mai multe capete de acusaţiă, şi anunţă că, elü, are să arete :
   1.   Non postu'aturi sumus, judices, nt. si mors T. Clodii saius vestra fucrit, id-circô eam virtuti Miloni potius quain pupuli romani felicitaţi assignetis. Sin autem illius insidiae clariorcs hâc luce fuerint. turn deniquc obsecrabo obtcstaborquc, judices, si caetera amisimus, hoc saltem nobis ut relinquatur, ab inimicorum audaciâ telisquo vitam ut impune liccat defendere.
   2.   Les exemples des princes et des grands roulent sur cette alternative inévitable : ils ne sauraient se perdre ni se sauver *«us seuls. Vérité capitale qui va faire le sujet de ce discours. [Petit Carême].
că Eschine a amăgită pe concetăţenii sei, că nu a urmată nici de cum instrucţiile ce denşii îi dedeseră, că a amânată întorcerea sa fără ordinele republice! şi că s’a lăsată a ii conruptă de către Filipă.
   Panegiristulă lui Ştefană celă mare, aretându-i calităţile, face o întreită divisiune :
   „La resbelc birui tor fi smeriţii, hi pace domnii dreptei şi bunii, în viaţa sa din parte-î credincioşii adevfiratfi î Să luăinfi aceste cuvinte, care vorii ii împărţ rea cuvântului acestuia alu nostru, şi să aleâ-t uimii laudele lui,“
   Ori cum arii ii propunerea, simplă ori compusă, ea trebue probată mai întâiu prin cutare mijlocii, apoi prin cutare altulii, adică să facă o divisiune.
   Divisiunea este, aşa dar, împărţirea discursului în diverse puncte, care voru ti pe rendu tratate. Aceste puncte, în genere, nu suntu de câtti în numeru de doue sau trei, şi, tiind-că ele însăşi s’aru pute demonstra în mai multe moduri, potu, şi ele prin urmare, a ti din nou împărţite, cea ce constitue subdivisiunile unui discursu.
   Principalele reguli ale divisiunel suntu : 1° de a ti întregă; adecă, membrele care o compunu, să înfăţişeze totă întinderea * subiectului; 2° ca unii membru alu divisiunel să nu intre într’al-tulii, făcendu-lu nefolositorii, nepresentându de câtti aceiaşi ideiă sub diferiţi termeni; 3° ca pri-mulţi membru să fiă, dacă estu cu putinţă, o treptă pentru a se sui la celti d'alii douilea, şi aşa penă la celu din urmă; 4° divisiunea să fiă naturală şi espresă în termeni precişî.
RETORICA
SS
    Iată câte-va esemple de divisiuni regulate. Vorbindu despre taina Patimiloru, Bourdaloue, îşi împarte ast-felu materia discursului s6u :
    „D-vostră n’aţi consideraţii, pote, penă acum mortea Mântuitorului, de câtil ca unu misteru alu umilinţei şi slăbiciune! sale; iar • eti, amft să v6 demonstrezi că tocmai în accstii misteru apare totă întinderea puterei sale : acesta va fi prima parte. Lumea, penă acum, nu a privita acestu misteru de câta ca o nebuniă; iar ea, ama să v6 faca a vede, că tocmai în acesta misteril, Dumnezeii a făcuta să se ridice mai sus a sa înţelepciune : acesta va fi a doua parte.“i
    Acestă simetria în divisiuni se observă mai multu în divisiunile discursuriloru filosofice de câtu în cele judiţiare.
    Unii scriitor! respingi! metoda divisiunei dis-cursurilorîi ca o siluire funestă elocinţei; cei mai mulţi însă, mai aleşii dintre moderni, o admitti, ca pe o călăuză de care chiar geniele mari au trebuinţă. însuşi Cicerone, a cui metodă nu este totu-d’auna destuii! de desvoltată, ne ofere mai multe esemple de divisiuni juste şi regulate,
    Ast-felu, în discursulu pro lege Manilia — în care se vorbia despre resboiulu contra lui Mitridate, regele Pontului, şi a lui Tigrane, regele Armeniei — Cicerone întreprinde a proba trei lucruri : 1° că resboiulu e necesaru; 2° că elu este periculosu şi greu; 3° că numai Pompeiu ’lfi pote termina cu succesu.
    Primum mihi videtur de genere belii; deinde de magnitudine; ium de imperatore deligendo esse dicendum. (c. II). 1
     1. Vous .n’avez peut-être, jusqu’à présent, considéré la mort du Sauveur, que cérame le mystère de son humilité et de sa faiblesse ; et moi, je vais vous montrer qqe «'est dans ce mystère qu’il a fait paraître toute l’étendue de sa puissance : ce sera la première partie, f/e monde, jusqu’à présent, n’a regardé ce mystère que .comme une folie; et moi, je vais vous faire voir que c’est dans ce mystère que Dieu a fait éclater plus hautement sa sagesse : ce sera la seconde partie.
DISPOSIŢIUNEA
   In divisiunea discursurilortt doue defecte suntü de ocolită : unulü este de a nu face pré multe divisiunî şi sub-divisiunî ; cel-altü de a nu deveni sclavulu metodei divisiunilorü şi de a le crede totu-d’auna trebuincïéso.
   Propunerea cu divisiunile şi subdivisiunile for-iiibză cea ce se numesce planulă discursului.
                           111. NARAŢIUNEA
   Naraţiunea, în discursü, este espunerea faptului, întocmită spre folosulti cause!.
   Naraţiunea este oratorică şi istorică. Acesta se ocupă numai de adeverii şi espune lucrulii aşa cum este ; cea altă, încă respectă adeverulü, dar îlti presintă sub culori favorabili cause! sale, insistă asupra împrejurăriloru care ’ï suntü avan-tagïôse şi îndulcesce pe cele care aru pu té să-î fie urîciose ori defavorabile.
   Unii istorica, care ara ii voita să nareze mortea lui Olodius, arü fi (Jisü : sclavii lui Milone au ucisă pe Clo-diă. Cicerone, dice : sclavii lin Milone făcură atunci cea ce fiă-care din noi aru fi voită ca sclavii set să fi făcută in asemenea împrejurări.
   Fecerunt id servi Milonis quod suos quisque servos in tali re facere voluisset (pro MU., c. 10).
   Pe lângă acbstă calitate principale â naraţiune! oratorice, retorii mal adaugă alte patru : claritatea, verosimilitatea., scurtimea şi, dacă materia permite, interesulfi ori plăcerea1.
   1.. Patru calităţi sc cerü mai cu semă pentru buna povestire, lămurirea, putinţa, scurtarea şi interesulü. (Marc., Ret., p. 125.)
RETORICA
40
   1° Naraţiunea trebue să fia clară:
   Claritatea este o datoria pentru totu discursulu; dar mal alesu ea este necesara în naraţiune, pentru că de aci trebue să plece lumina ce se va respăndi în totu cea ce va urma. Narratio obscura totam obscurat ora-tionem (Cic. de Orat., II, 80). Pentru acesta trebue să se păstreze în naraţiune ordinea reale sau probabile a lu-cruriloru şi timpiloru: să se spună mai întâiu acea ce s’a întâmplaţii mai întitiu; să nu se pîerdă din vedere nici o dată regulelc scurtiinei; căci cu cătti o naraţiune este mai rapidă, cu atâta este mai clară şi lesne de urmărită.
   Bălcescu ne dă unu esemplu de naraţiune răpede şi clară, arătânda scena în care Mihaiu-Vitezulu scapă de sub satîrulu călăului :
   „Sosindu Michaiii în loculii unde trebuia să priinescă inortea, gâ-dea cu satîrulu în mână, cu inima crudă, cu ochii sângeroşi, se a-propiă de osândiiu, dar când aîinti privirea asupra jer fei sale, când v6du acelu trupă măreţii, acea căutătură selbatică şi înfiorătore. unti tremuru groznicu îlu apucă; ridică satîrulu, voiesce a isbi; dar mâna îi cade, puterile îi slăbescu, grdza îlu stăpânesce şi trântindu la pământii satîrulu, fuge printre mulţimea adunată împrejură, strigându în gura mare că elu nu îndrăznesce a ucide pe acestu omă.“
   Claritatea se dobondesce, în tine, şi 1° de se va feri oratorului de parentesurile lungi şi dese; II0 de va vorbi câtu-i este cu putinţă, prin cuvinte obicinuite.
   2° Naraţiunea trebue să fiii verosimilă.
   Adevărului însuşi, ca să fiă credutii, are trebuinţă de verosimilitate. Să se de personeloru caractere şi motive care să corespundă cu faptele lorii; să nu se omită nici o circumstanţă de locu, de timpu, de mecliu, care espli-că căuşele, efectele, şi făcu unu evenimentu naturalu.
   Dacă acusaţi pe unu oinu de omoru, cjice Quintilian (IV, 2). descrieti-lu meniosu. violentu. furiosu: trebue cu
DISP0S1ŢIUNEA
41
tote acestea a nu se abusa de aceste motive; mai cu deosebire personele trebuescu caracterisate prin fapte mai multa de câta prin vorbe.
                     Aut famaui sequere, aut sibi convenientia iinge.
                                                             (Hor., de arte poet., v. 119)
   3° Naraţiunea treime să fia scurtă.
   Aristotu dice, cu drepţii cuvânta, ca acesta nu e o calitate care sa convină mai multa naraţiune! de câta confirm aţi unei sau exordiulul.
   Scurtimea ce se cere naraţiunei consiste în a nu dice nimicu ce e de prisosu : Semper ad eventum festina.
   O naraţiune de doue pagine este scurta, daca nu coprinde de câtu cea ce *e trebuincîosu; pe când o naraţiune de dou6-(Jeci linii este lunga, daca ajungeau mai puţine cuvinte.
   Sosiiu în portu, zorii ii o corabia, vie informaiîi de prebulu drumului, mc iocviiiu ; mc urcaiii în corabia, se rădică ancora, se puuu pândele, plecarămii. Tote acestea se puteau spune în dou6 cuvinte : Mc îmbarcaiu.
   Modelulu naraţiunei scurte va fi tot-d’auna eroiculu bu-letinu resboinicu ala lui Oesare :
       VenL vidi, viei (venii, vedui, vinsei).
   Cu tote astea nu trebue a se trata ca superflue ornamentele puse la locuia lorii : „Naraţiunea, dice Quinti-lian, ca să fia scurta, nu trebue sa fiă lipsita de graţie; alt-fela ara fi fără arte. Căci plăcerea amăgesce şi încânta, şi cea ce place trece iute : una druraa vesela şi necurmata, de şi mai lungii, obosesce mai puţina de câta una druma mai scurta, care ara ii neplăcuta saa întrerupta.“1
   Se alătură deci, pe lengă aceste calităţi, interesulu şi
    1. Non inornata debot esse brevitas ; alioqui sit indoota. Nam et fallit voluptas, et minus longa, quae dclectant, videntur : ut aiuociium ac raolle iter, etiamsi est spatii amplioris, minus fatigat, quam durum arduumque compendium (IV, 2).
42
RETORICA
plăcutulu : interesulu în subiectele susceptibile de înălţare şi de pateticu; plăcutulu în subiectele mediocre: pentru materiele de puţină importanţă, claritatea şi preci-siunea suntu singurele ornamente care le convinu. In naraţiunea judiţiară însă, ori-cum aru fi subiectulu. nu convine de locu stilulu pomposu şi ornamentele căutate.
   Naraţiunea miloniana ne ofere unu eseinplu de o potrivă, sourtu şi interesantu. Cicerone descrie ast-felu lupta între CJodiu si Mi-lone : „El se întâlniră, (Jice elfi, în faţa unei moşii a lui Clodiu, pe Ja 11 ore, sau cam p’aci. De o dată, din vîrfulu unei înălţimi, unu mare numeri! de sclavi năvălescu asupra lui Milone cu armele în mâini; cei mai îndrăsneţi ucidă pe visitiu. Milone aruncă mantaua, sare afară din trăsură, şi se apără cu tăria. Atunci cei cari eraft lengă ClodiCi ’şi scotă spadele : unii revină pentru a ataca pe Milope pe la spate; alţii credendu-lu deja ucişii, se pună. a măcelări pe sclavii cari-lu urmau de departe. Cei mai credincioşi şi cei mai devotaţi resistă : unii suntu ucişi; alţii, ve(JendCi că lupta se încinsese în jurulu trăsurii şi câ-i împedecau de a veni în ajutorulu stăpânului lorii, audindu chiar pe Clodiu strigându că Milone a muritu, şi convinşi că acela nu mai esista, făcură atunci, fără ca stăpânulu lorii să le-o fi ordonaţii, fără ca elu să ii sciutu, fără ca elfi să fi văzută, acea ce fiă-care din noi aru fi voiţii ca sclavii s6i să fi făcutu în asemene împrejurări. ui
                    IV. CONFIRMAŢIUNEA SAU ADEVERIREA
                       Confirmaţiunea consiste în a stabili mijlocele pe care se rezimă oratorultt spre a proba ade-
   1. In acesttl esemplu se v6dii desvokate şi mai tote circumstanţele însemnate la locurile co.mune : „Fit obviam Clodio ante fundum ejus (ubi), hora fere undecima (quando),. aut non multo secus. Statim complures cum telis (quibus auxiliis) in hune faciu'nt de loco superiore impetum : adversi rhedarium occidunt. Quura autom hic de rheda, rejccta penula, desiluisset, seque acri animo (quis) defenderct, ill1 qui erant.cum Clodio, gladiis eductis, partiiu recurrorc ad rhedam, ut a tergo Mi-lonem adorirentur ; partim, quod hune jam interfectum putarent, caedere ineipiunt ejus servos, qui post erant : ex quibus, qui animo fideli in dominum et praesenti iuerunt, partim occisi sunt; partim, quum ad rhedam pugnari viderent, et domino succurrere prohiberentur, Milonemque occisum etiam cx ipso Clodio audirent, et revera putarent (cur), fecerunt id servi Milonis. . . neque imperante, neque sciente, neque praesente domino (quomodo, quid), quod suos quisque servos in tali re fa-.cere voluisset.“ (Pro Milone, c. 10.)
    |                   DISPOSIŢIUNEA
   verulii anunţaţii în propunere. Acesta este partea cea maî esenţială a discursului.
      In confirmaţiune este de observaţii :
      1°. Aflarea probeloru, care se face prin medi-tarea subiectului mai mulţi; de câtii prin metoda locuriloru.
      2°. Alegerea probeloru, caro se tace prin înlă^ turarea celorii mai de puţină importanţă sau caro ari; pute maî mulţii să compromită o causă de câtii să-I folosescă : ponderantur nou numerantur\
      Probele, ca să fie bune, trebuescu să fîă proprii atâtu subiectului câtii şi auditorului, şi să nu aibă nimici; siliţii nici vulgarii.2
      3°. Ordinea probeloru. Unii retori credu că, celu mai bunii modti de a aşeda probele, este de a începe prin cele maî slabe, pentru a se rădica treptată pînă la cele mai tari. aşa că discursulu . să mergă tot-d’auna crescendo : semper augeatur et crescat oratio.
      Cicerone voesce ca la începută să se pună probele cele maî tari; iar în mijlocii şi la fine să se aşede cele maî slabe : De Jlrmissimis alia prima ponet, alia posteriora, inculcabitque leviora (Orat., c. 15). Acostă disposiţiune s’a numiţii o-■merică de Quintilian, dupe ordinea de bătăliă care se vede în Omer. (Iliad, IV, 297.)
      4°. Modidu de a trata probele. In tratarea probeloru trebue a stărui maî mulţi; asupra celorii
         1. Quint. Instit. orat. — 2 Ve<Jî Lcfranc, R/iet., p. 72.
RETORICA
  tari şi convingetôre, şi a le trata separaţii ca să nu se confunde unele cu altele. Cele slabe, din contra, trebuescii reunite şi grămădite pentru a se ajuta reciprocii şi a înlocui prin nuinërü cea ce lipsesce din forţă.
     Dcsvoltarea probelortt tari şi solide se nu-mesce Amplificaţiune oratorică, care, dupe mărturia lui Longin1, contribue cclü mai rnultû la înălţarea discursului.
     Amplificaţiunea nu consiste în mulţimea cuvintelerü, ci în graţia şi în forţa cu care ea înveşmentă raţiona-mentulu. Ofincl cine-va dicc totii cea ce trebue să se dică, nu se face amplificaţiune în sensulü vulgara ala cuvântului ; dar, dacă dupe ce s’a (lisa cea ce trebue să se dică, mai amplifică, se dice pré multa.
     Principiula lui Despréaux, adeverata pentru poesiă, este adeverata şi pentru eloeinţă :
        Tout ce qu’on dit de trop est fade et rebutant ;
        L’esprit rassasié Je rejette à l’instant.
                                           Art poét, cli. 1.
        Oinne supervacuum pJeno de pectore manat
                                Horat. de Arte poet., v. 337.
     In genere, amplificaţiune însemneză desvol-tarea unei idei — <ţisă principală — întrunii dis-cursü de ore-eare întindere, fiă spre a întări, fiă spre a slăbi o probă sau o cugetare ore-care, prin alte idei accesorii saii secundare.
     Ideile accesorii se găsescii, făcendu —■ faţă cu idea principală — întrebările pentru ce şi cum?
         Cap. 0, al. 11.
DISP0S1ŢIUNEA
45
     Sorgintile amplificaţi unei sun tu aceleaşi ca şi ale probeloră : locurile comune, etc.
     5°. Legătura probeloră. Nu e destulă de a a-lege, de a. aşecja probele, şi de a le da o formă; mal trebue încă a le lega aşa ca. să nu formeze de câtă ună singură corpă.
     Legătura probeloru se face prin transiţium, care resultă din cugetările ce se îeaă din însuşi subîectulă, şi care conducă naturală de la o probă la alta.
                            V. RESPINGEREA
     Respingerea consiste întru a distruge rnijlocele contrarie aloră nostro*. Ea cere multă îndemânare şi o logică încercată. Respingerea se pune une-orî înaintea confirmaţiunei, când se vede că adversarulu a produsă multă efectă asupra as-cultătoriloră, şi că probele sale ară fi rSă primite, dacă n'ară căuta să risipescă mai ântâiă îndoelile ce s’ară fi putută forma în contra sa.
     Adese chiar staă împreună şi unii retori nici nu le-aă privită ca două părţi distincte.
     „Nu putetl, fjiee Cicerone1, nici să* respingeţi aceia ce vi se opune, fără a confirma cea ce vine în favorea vos-tră, nici să confirmaţi probele vostre, fără a respinge pe
    * Kefutaţia este a surpa dovezile şi părerile împotrivitoriloru noştri. Mare. Ret., p. 128.
    1. Re Onit., II, 81 : »Seci quia ncque reprehendi, quae contra dicuntur, possunt, nisi tua confirmes, nequo haec confirmări, nisi lila reprehendas, idcirco liaec et natura, et utilitate, et tractatione conjuncta sunt.
RETORICA
46
  ale adversarului; acestea suntu douS lucruri unite prin natura lorii, prin scopulu lor şi prin întrebuinţarea ce se tace dintr’ensele.“
     Respingerea se face, safi dărîmândă princi-piele pe cari adversarulă a fondată probele sale, sau aretându că din principii bune elu a trasă consecinţe false.
     Depinde iarăşi de iscusinţa oratorului de a presinta obiecţiunile adversarului, sub ună ast-felă de punctă de vedere, în câtă să pară saă uşore, saă de necrezută, saă contradictorii, saă străine de starea cestiuneî.
     In adeverire, când se întrebuinţeză argumentele slabe, arta este de a le grămădi şi de a le espune pe tote împreună; ca să se întărescă reciprocă. In respingere, din contra, interesulă este de a divide acea ce nu e forte de câtă prin reunire ; probele ast-felă separate suntă reduse la propria-le slăbiciune.
     Dacă adversarulu are argumente puternice ce nu se potu derîma, atunci să se silescă oratorulu a aduce şi elu altele spre a se vede că nu totă dreptatea e de partea adversarului; sau dacă nu se pote nici acesta, atunci să se silescă a micşora gravitatea faptului, aretându că s’a făcutu ori din nesciinţă, ori din meniă, sau în fine să apeleze la generositatea judecătorilorîi invocându etatea inculpatului, daca e tinerii, serviciele aduse patriei de elu saU de familia sa, calităţile sale bune, firea cea rea a o-mului, etc.1
      1. Ve^I Molnar, p. 163.
   j Când se opunu argumente solide unortt obiecţiuni tari, ;se pote câte o data combate cele mai slabe prin batjocură. Dar în acesta casii oratorula trebue să pună multă cumpătare; este bine iarăşi a se evita probele cari duca la ură, invidiă şi la cele alte patimi ce ţină de densele;1 iar dacă trebue a ataca pe adversara cu violinţă trebue a arata că se face acesta de nevoe. *
     Să nu vorbescă oratorula, de adversarulu s6u, ca Andrei Batori de Michai şi naţiunea română, către soldaţii s6i:
     „Mihaiii, e unii şerpe pe care Sinanu l’a hrănita în sînulu săli,
    şi alu cărui veninil âmblă să ’lft otrăvescă. Fraţii lui pasca şi as-„tă(Ji porcii şi caprele în pădurile ţ6rii Românesc!. Ela sem6nă mai „multu unui dobitocii fiorosil de câta unui omti. Ela s’a unita cu „tâlharii şi cu ţăranii, semenii lui din tote ţinuturile, spre peirea „nostră. Nu v6 lemcţi, adăogi ela, de acestă naţiă prostă şi defăi-„mată, de vecuri dajnică Ungariei, naţiă de robi, pe care se cu-„vine a’i bate mai bine cu nuiele şi beţe de câta cu ferula.“
     In fine respingerea pote lua mai multe forme; adecă, putemu respinge prin negaţiune, prin distincţiune, prin recriminaţiune, prin evasiune, sau în fine prin compen-saţiune. (Manliu, Lit., p. 334).
     Cele mai puternice arme şi care asigură mai •bine victoria în respingere suntu raţiunea, ade-verulu, evidenţa. De acea trebue a trece în revistă principalele sorginţt de raţionamente false, care se numescu sofisme sau paralogisme; aceste sofisme suntti :
     1°. Necunoscerea subiectului (ignoratio elenchi)t
     Prin acesta se probeză contra adversarului, sau cea ce elti nu negă nici de cum, sau cea ce e străina de ces-
     1. Ve<Ji Via ad Ver., J'. D. pag. 192.
     * Si quid persequare acrius, oportet ut invitus et coactus facere : videare. (Cie.. de Orat., 1. 11, c. 43).
tiune. Esemplele suntă forte numerose în conversaţie, în dispute. în memoriele judi tiare în care se caută a proba acea ce n’are nici unu raporta cu afacerea desbătută. Precauţiunea învaţă contra acestui sofismii, de a determina bine starea cestiunei evităndu echivoculfi în cuvinte şi în sensu.
   2°. Căutarea principiiilui (petitio principii).
   Acesta este când se respundc în termeni diferiţi acelaşi lucru despre care se întrebă. Mobere face pe Bol-navulii seu, care aspiră Ia doctoratu, să fiă întrebata : pentru ce opiulu aduce somnii ? pentru că are facultatea somniferă, răspunde candidatulu.
   Cer cula viţiosu (circulus in probando), este unu fel a de petitio principii, în care, pentru a proba unu lucru care este în eestiune, ne servimft de unu alţii lucru care depinde chiar de cea ce este în eestiune. La acesta sofism îi se poto raporta tote raţionamentele în care se pro-beză una lucru necunoscuta printr’unfl altuia care este tota atâta de necunoscuta, sau unu lucru nesigura prin-tr’unu altuia tota atâta de nesigura.
   3°. A lua drepţii causă acea ce nu este causă,
(non causa pro causa sari post lioc, ergo propter lwc, sau şi mai bine, cum hoc. ergo propter hoc).
   Acesta este când dacă, de esemplu, dupe apariţiunea unei comete, pămentulo sufere de vre unu desastru : ciumă, fomete, etc. de si aceste nenorociri n’are nici o legătură fisică cu cometa, totuşi poporula o consideră ca o causă a acestora întâmplări : post hoc, ergo propter hoc. Dacă cine-va câştigă când unu altul se află alăturea de. densula, ela îşi pote închipui că acea personă îi e cu norocii : cum hoc, ergo propter hoc.
   Virgilia dă să se înţelegă, dupe ideile poetice, căma-
DISPOSTŢIUNEA
49
   rele călduri, (lise caniculare, se datoreseii stelei numită Canicula :
                     Aut Sirius anlor
         Iile, sitiin morbosque ferens morbilibus aegris,
         Nasoitur, et laevo eontristat, lmuine ooelum.
                                             {JEneid., X, 273).
      4°. Numerarea imperfectă esiste când se conchide că unu lucru se pote face numai într’unu felu ore-care, sau când se trage o conclusiă generală, dintr o inducţiune defectudsă: de es :
      Francesii suntu albi, .Englesii suntfl albi, Italianii şi Germanii suntu albi; deci toti omenii suntu albi.
      5°. Fallacia accidentis se întâmplă când se judecă absolutu, simplu şi fără restricţiune, cea ce nu e adevâratu de câtu din întâmplare :
      Ast-felu făcu cei ce defaimă sciinţele şi arţile din causa abusurilorti care adesea le însoţescQ:
      Unii medici faeft eroii, deci medicina e ele defăimată.
      6°. A trece de la cea ce e adeveratu în o privinţă la cea ce e adeveratu absolutu.
      Epicurienii voiau să demonstreze că cjieii aveau forma umană, pentru că nu era alta mai frumosă. (de Nat. deor1, 18). Acesta era o sofismă; »căci acesta superioritate nu e absolută, ci relativă.
      7°. A trece de la sensulu divisu, la sensulu compuşii, şi reciprocă. Acestil sofismu, ca şi urmă-torulu, stă în cuvinte.
      Sânta Scriptură elice : Orbii vedic şchiopii mergă, sur-dil audă, ete. Acesta provine din acea că prin orbi, se
RETORICA
fii)
  înţelegu acei cari erau orbi, acesta este sensulii divisa. Din contra, în acesta proposiţiune, orbit nu mia de loca. este evidentă ca e vorba despre orbi ca orbi : acesta este sensulii compuşii. Sunt fi unele proposition! care nu sun tu adeverato de (-at.fi în acestfi din urmă înţeleşii. Unu omu care plânge nu pate rîde; adecă nu pute rîde în acelaşi timpii când plânge, de şi p(Hn rîde dupé co a plânsă. Sofismului are locii când se trece de la unu înţeleşii la altuia. Modula de a-lfi respinge este»· de a réspunde di-visândü cea ce adversarula a unita, saă reiininda acea ce du a divisa.
     8°. A abusa de ambiguitatea cuvinteloru. La a-cestii folii do softsmii se pete raporta tdte silogismele viţiose.
     Omulă cugetă; dar, omula este compusa din eorpn şi sufletă; deci corpula şi sufle tulü cugetă.
     Ksemplo de respingeri oratorice, la cei vechi, găsiimi în Discursul a Coronei ala lui Demostene, în prima parte a F Hipic jî a doua a lui Cicerone, etc.
                            VI. r KRO R AŢ I i'N K A
     Peroraţiunea, care este cea din urmă parte a discursului, are doue obiecte de îndepliniţii : ea, trebuie 1° să résumé principalele probe si 11° să escite în suflete omoţiunile proprii subiectului ce oratorului a tratata.
     1°. Rec ipitulaţi unea (ârca&pccXauofng, eniimeratio), este neapărată în cestiunile mari. cari, prin întinderea si diversitatea înaterielorii, pe rândul discutate, aru pute lăsa ôre-care confusiune în spirite.
                        niSPOSTŢIUNF.A                    f^-j
     Recapitularea se face saü de însuşi oratorultt sau ca din partea uneî alte persane, ori a unul lucru neînsufleţiţii, dicèndü de esemplu :
     „Daca legislatorulu arfl apare totfi de odată şi v’aru între ba : Pen tru ce esitati încă, ce ati pute dice când vi s'a demonstraţii . . . ?
     „Daca legea însăşi arii pute vorbi, nu s'arîî plânge ea, nu v'arü elice : ce aşteptaţi încă, judecători, când vi s’a demonstrată . . . ? şi ast-felü se urmeză mal departe rccapitulaţiunoa.
     Regula generale ce este de observaţii în rc-capitulaţiune este de a nu reaminti de câtü puntele importante şi do a le da, la iiă-care în parte, cât îi inaï multă forţă şi câtü rnaî puţină întindere : Ut memoria, non oratio, renovata videa-tur.
     Oreste résumé ast-felü diferitele motive care trebuescă să decidă pe Pyrrhus a libera pe tiuln lui Hector :
           Knfin do tons les Uree3, satisfaites l'envie;
           Assurez leur vengeance, assurez votre vie ;
           Perdez un ennemi d’autant plus dangereux,
           Qu’il s’essaîra sur vous à combattre contre eux.
     2°. A doua parte a peroraţiuneT, care se raportă la moravuri şi la pasiuni (commiseratio, in-dignatio), era mulţii întrebuinţată la Romani.
     Anticitatea nu no a lăsaţii nimicii mai perfecţii în acostii genii de câtü peroraţia pleduariei lui Milone, cea mai frumosă şi cea mai atingë-tôre peroraţiune din câte se datorescü marelui geniü alO. lui Cicerone.
Retorica
52
    In tribuna modernă de şi e ceva mai aspră, totuşi se permite pateticulă, mai aleşii în elocinţa evangelică, precum se pote vede din peroraţiu-nea discursului marelui Condé, alü lui Bossuet, etc.
    Peroraţiunea nu e necesară de câtă când con-clusiunea se află pré depărtată de probe, mai alesă în discursurile de genulă judiţiară şi în predici.
                          Planulu discursului
    Planulu unui discursu este tabloidă ideiloră principale, ale discursului, întocmite spre înlesnirea cuvântării.
    Planulă este mai totă-d’auna partea cea mai grea pentru oratoră şi de care depinde mai multă succesulă unui discursu. Elă este ba sa ori-căreî composiţiuni literare.
    Din lipsă de plană, din causă că n’a reflectată îndestulă asupra obiectului seă, nnă omă cu spi-rită se simte încurcată şi nu scie de unde să începă a scrie, a di să Buffon. 1
    Calităţile cerute <le la ună plană bună simtă întregimea, limpiditatea, simplitatea, fecunditatea, unitatea şi proporţia.
    Planulă este întregii când coprinde subîectulă în totă întinderea sa, fără să-I mai adauge nici
       1 Discours sur le style.
DISPOSIŢIUNEA
53
  să-i mal scadă ceva din cea ce trebue să co-
     Planulu e limpede când se presintă spiritului o imagine scurtă şi lămurită despre totu subicc-tulfi, în câtîi să se potă vede, cu o singură a-runcătură de ochi, într’unfi moda distincta şi precisu, tote părţile şi raporturile subiectului.
     Plănuia este simplu când reduce tota sublcc-tuia, ori câta de complicata ani fi, la una nu-merfi mărginită de idei şefi de proposiţiî generale; când înfăţişeză o adunare do divisiunl a-tâta de fircscT, în câta fiă-care să nu arete de câta o faţă nouă, să nu fiă de câta o esplicare diferită a aceluiaşi subîecta.
     Plănuia este fecundu când fiă-care ideiă principale, coprinde în sineşî o mulţime de alte idei secundare, în câta, la vederea unul singura o-blectfi, să se zărescă încă o mulţime do alte o-bîecte.
     In fine una plana are unitate şi proporţiă când, diversele sale părţi, sunta ast-fela de bine legate şi armonisate, în câta fiă-care dintr’ânsele întărinda şi îrnfrumuseţânda pe cea de dinaintea el, prepară pe cea care îl urmeză; şi tote, spri-jinindu-se reciproca, contribuesca la întemeiarea şi perfecţiunea cuvântului.
     Aceste calităţi nu se reuncseU în acelaşi grada în tote discursurile, fiă din causa natureî subiectului, fiă din alte cau.se prevedute safi ne-prevc<lute.
RETORICA
54
     Digresiunile suntu nesce discuţiuni, care păru streine subiectului principala, dar care, cu tote astea, tinda tutu la scopulu adev6ratu ala oratorului. In elocinţă digresiunile suntu rari; întrebuinţate însă cum se cuvine, ele potii deveni câte o dată plăcute şi adese chiar folositore.
     Digresiunile ca să fiă bune trebue să fiă rare şi de o scurtime potrivită; să nască într’unu moda naturala din subiecta, în câta să pară a face parte necesară dintr’en-sula. Ele trebuesca puse în partea cea mai potrivită a discursului; în fine digresiunile trebuesca a fi prevedute de oratoru în plănuia seu.
r.LOCL-ŢIUNKA
00
              PARTEA A TREIA
                    ELOCUŢIUNEA
    Elocuţiunea, în genere, ostc esprimarea cuge-tărol prin cuventfi.* Ouveiitulîi poto ii rostitu saii scrisîî: do acea, într’nnfi înţeleşii, mai restrînsfL eloeiiţiunea. so ia, acea parte a Retoricei caro trateza despre stiln.
    Regnlelo prescrise pentru stiln ( cuventulu serisii) convinu şi cuventnlnî rostitu, sau elocuţiune! în genere, adcca discursului.
    Elocuţiunea este pentru cloci nţă cea ce coloritulü este pentru pictură. Precum imaginaţia pictorului inventă mai antâiii principalele trăsuri ale tabloului; judecata sa le pune pe fiă-care la locuia seu; iar coloritulü însufleţosce tută opera, dă strălucire obiectelorii; totu aşa, în clocinţă, fon-(lulu discursului este în fapte si idei. opera Invenţiunci. apoi distrilniţiunea, care lbrmeză desenulu şi contururi, Disposiţiunea; iar Elocuţiunea dă suiletü discursului, graţiă şi putere. Nani quum om i tis ex re alque. cerbi* constet oratio, ncrjiic verha sedem habere possunt. si rcw
   * Talcuirca voîasec să aibă.vorbă JVumdsă TnpoclobitT "mfruin-seţată eu învăţ tură si cu mnosirio. . .
   Aresta cu mul Ic le li uri de frumseţo, ru multe desf'itate figuri sa;i chipuri ritoriuesri, si ru ori ce altă poddb.i împodobesc cuvintele, (mlc^endu tote Horilc din grădini'«1. ]\1 useloru, si töte frumsejele grăirii (Moina r. 22)
RETORICA
56
  subtruxeris, neque res lumen, si verba semoveris (de 0-rat., III, 5).
    Stilulu nu c de câtu ordinea şi mişcarea ce omulu pune în cugetările sale; dacă le încătu-şeză cu stricteţă, dacă le strînge, stilulu devine tare, riervosfi şl concisă; dacă le lasă a se succede cu încetulă şi a nu se lega de câtu dupe capriţiulu vorbelorti. câtu de elegante să tiă cugetările, stilulu va fi intunecatu, slabii şi greoiîi.1
    picerea stila vine de la elinesce oevXog care întâiaşi dată însemna stâlpii; mai în urmă, totii subt acostă numire, se înţelegea la Roman! o andrea sau sulă grosă do fierU, cu care cei veclii, ce nu cunosceatt întrebuinţarea hârtiei, se servian ca să însemneze literile pe scorţe de copaci (liber), sau pe nesce tăbliţe unse cu ceră pe d’a-supra; apoi cu încetulu acesta (Jicere s’a întrebuinţaţi! ca să însemneze chipulu de a împărtăşi cineva ideile sale. (Marc., Ret., p. 139).
    Prima conditiune ce se cere, pentru a cuventa cineva bine, este de a cugeta bine, adecă de a se face stăpână pe subiectulu seu, aşa în câtu să nu română nici o nedumerire, nici o obscuritate. *
    Stilulu difere de vorbire prin acea că vorbirea se mărginesce în a manifesta afară ideile
     1 Huffon, Discours sur le style.
     * Pour bien écrire il faut donc posséder pleinement son sujet. il faut y réfléchir assez pour voir clairement l’ordre de ses pensées; et en former une suite, une chaîne continue, dont chaque point représente une idée; etc. (Buffon, op. cit.).
ELOCUŢIUNEA
57
  saü sentimentele aşa cum se află în noi, după trebuinţele nostre, după circumstanţe şi după capriţiele nostre; pe când stilulü le reproduce într’o ordine rigurosă cu tôte ornamentele de care ele suntü susceptibile şi care potă să le înalţe.
    Stilulü, saü cuvôntulü scrisă — ca şi cuvên-tulft rostită — este independentă de şedinţă, căci omenii cari sciă multă nu suntă totă-d’auna şi cel care cuventeză bine; chiar #şi ce! cari cu-vânteză bine nu cuvôntéza toţi în acelaşi chipă ; cuvôntulü varieză de la omă la omă, elă este însuşi omulă : Le style est l’homme même. (Buffon).
    Se distingă în stilă calităţi generale şi calităţi particulare.
    Calităţile generale suntă acelea care constitue esenţa stilului şi suntă invariabile ; pe când calităţile particulare varieză dupe diferenţa sublec-teloră.
    Se mal adauge, pe lângă acestea, diversele accidente ale limbel, numite Figuri, şi care aparţină la anicndouc clasele de calităţi de o dată.
                                 *
                  I. CALITĂŢILE GENERALI ALE STILULUI
    Calităţile generali ale stilului suntă puritatea, claritatea, precisiunea, naturalulă, nobleţă şi armonia.
    Puritatea stilului consiste în a se esprime ci-
RETORICA
58
 nova corecţii—adecă a nu întrebuinţa de eàtü locuţiunile pe care regula sau cehi puţinii obi-ceiulü le autorisă — în a cunôsce limba.
          Surtout qu'on vos écrits la langue révérée
          Dans vos plus grands excès vous soit toujours sacrée.
          En vain vous me frappez d'un son mélodieux.
          Si le terme est impropre, ou le tour vicieux :
          Mon esprit n’admet point un pompeux barbarisme,
          Ni d’un vers ampoulé l’orgueilleux solécisme :
          Sans la langue, en un mot, l’auteur le plus divin Est toujours, quoi qu’il fasse, un méchant écrivain.
                                               1 >oil., Art poét.y ch. I. i
      Pentru a scrie şi a vorbi corecţii treime, pe lângă cunosciiiiţele gramaticale, a avé încă lectură şi deprindere : lectura colorii mai buni scriitori, atâtîi poeţi câtfi şi oratori ; deprinderea care se câştigă din societatea celoru cari vorb oscii bine.
      Pentru a avé o cunoscinţă esactă a limbeî. trebue a o studia bine. a, observa cu atenţiune espresiunile care paru improprii sau viţiose.
      Uliii retori constitue«·,ti din acesta cerinţă o calitate particulară a stilului numită proprietatea, care sta în a întrebuinţa iiă-care cuvontfi în înţelesulti seu propriii: a nu (Jioe de es. boulü urlă, clopotulü trosnesee, calul ii tuna, 1
     1           Chiar când în inarî csccse arü ii ca să cădeţi,
                 Voi limba totü-d’auna dc sfântă s’o aveţi.
                 Zadarnică este frasa plăcută-armonidsă Cuvêntulft de-ï nepropriü, făptura vicidsă;
                 Ciochia mea u'udinitc pomposulii barbari;· mu :
                 A mucii îndată versul ü oo are-imii solcoismw.
                 Intr'unü cuvêntü pnotulii, sublimii chiar de ani li,
                 K rèii poeţii de sigurii când limba u'o va sei.
                                                        Traducere de AViu/u.
ELOCUŢIUNEA
59
  etc., în locfi do boulu muge, clopotului suna. calulă necheza, etc.
     Cea ce face adesea cuvintele proprii anevoe de găsitii, este asemănarea aparentă a înţelesului unor termeni a cărora însemnare este în realitate diferită. Aceste cuvinte se numescfi în genere sinonima, precum arii ii lenea cu trândăvia, a inventa cu a descoperi, obiceiu şi deprindere, unicii, singurii, etc.
     Este greşită si neroinfinosce a dice că : a luată dejunului; a luată o baie; aluatăceaiă; a luată cafea: a luată ciocolată; a luată sodă; a luată hore: a luată vină: în locă do : a făcută dojunulă: a (acută o Învie; a băută ceaiu: a bontă cafea: a băută ciocolată: a bontă sodă: a băută horo: a bontă vină.
     Este greşită a se dice : „a acută Iacă ună bală la curte“ în locă, că la curte s'a făcută unu baiu. ,.Aă a-vută locă esamenele si împărţirea premiiloru“ în locu, de s’aă făcută esamenilo şi împărţirea promiiloră, mi-a trimosă răspunsă în locă de mi-a trimesă vorbă. etc. 1
     Stilulu se dice purii, când se întrebuinţeză vorbe curaţii românesc!, adecă când este lipsiţii de barbarisme, de provincialisme, de neologisme şi de archaisme, care nu*\şi au locuiţi în limbă.2
     Barbarisme se numescă acele vorbe saă locuţiuni ce suntă luate din limbi streine, fără o neapărată trebuinţă. Barbarismulă pote fi saă de dicere saă de frasă: eă pu- 1
      1 Vc(Jî Guşti, liet., p. 18t>. — 2 Vc<lî Manliu, Lil., p. 88—DU.
RETORICA
60
  rurea ghindeseu, în loca de gând eseu. este unu barbarism u de (jlicere; iar, acestu orna are multa de merit, în loca de multa merita, este una barbarisma de trasă.
     Barbarismele ieaa numirea de latinisme, elinisme, germanisme, slavonisme. franţusisme, ungurisme, turcisme, etc., după limba din care aa fosta luate. Barbarismula este o erore contra limbei. Erorea contra gramaticei se ‘numesce soleeismu.
     Provineialisme sunta espresiunile întrebuinţate numai în unele localităţi. Ele nu sunta permise de câta : când scriitorula voesce să arete însuşirile limbei dintr’una ţinuta a nume; când nu se află altă espresiune mai pro· priă pentru o noţiune satt o cugetare ore-eare şi când este a se produce una efect-a comica.
     Arehaisme se numescu dicerile saa locuţiunile învechite, eşite din usula limbei, pe care latinii le numiaa verba absoleta, exoleta. Archaismele pota ii întrebuinţate şi admise când servă să înfrumuseţeze cuvântarea. 1
     Neologismele sunta cuvintele noui derivate saa luate întregi dintr’o limbă străină, locuţiuni neobicinuite, cons-trucţiuni streine limbei obicinuite.
     Neologismele sunta de primita în limbă : a) în termeni tehnici şi b) când esprime o idee nouă, care trebue neapărată să fiă introdusă în limbă şi pentru care nu e-siste încă una cuvânta propria saa e) când servă spre a varia stilulu mai alesu pentru neologismele împământenite.
     Din contra sunta de evitata ori de câte ori se află deja în limbă — pe lângă cuvântula străina —şi una cuvânta curatu româna din limba populară. Se va (Jice de es. bine-cuvântare şi nu benedicţiune în loca de blagoslove-niâ, precuratâ în loca de precista, bunavestire în loca de blagoveştanie, etc. 1 2
     1 Ve<Ji Introducerea la „Cartea de Citire“ a lui A. Lauihrior, laşi, 1882.
    2   Vc<jî în Conv. lit. Iaşi, 1881, No. 8, studiti „In contra ucoloţ/isiuelorn“ de T. Maîorescu.
                                   ELOCUŢIUNEA
     Nu trebue a se confunda puritatea cu puris-mulii. Purismulu este o afectaţinne şi prin urmare unu viţiu: elu este pentru stilu cea ce ri-gorismulu este pentru morală.
     Claritatea este acea calitate a stilului care face ca să se înţelegă lesne şi îndată cugetarea arătată prin cuventu; ea depinde mai alesu de puritate, ocolindu termenii vagi saîi echivoci, con-strucţiunile încrucişate, inversiunile forţate, pe-riodele pre lungi sati cari suntu traversate de sensuri diferite. Claritatea espresiunil, tlice Quin-tilian, trebue să lîă ast-felu în câtu cugetarea să isbescă spiritele precum sorele isbesce vederea : Ut in animam audientis oratio, sicut sol in oculos, occurrat. (VIII, 2).
     Nimicii nu e mal obicinuiţi), <Jice d’Aguesseau, de câtă de a vede omeni, de ori ce etate, vorbindfi înainte de a ti cugetată, şi lipsindu-le talentultt celu mai necesarii tu-turorii, acela de a spune esactu acea ce voesce a dice· Singurnlil mijlocii, de a evita unii aşa mare defectu, este de a lua din tinereţe obiceiulu de a nu diice de câtu cea ce se concepe, şi de a expune conceptulii în modula cela mai propriu pentru a-lii face înţeiesa celoru-l-alţi.
     Claritatea este une-ori sacrificată dorinţei de a păre ţinu, delicaţii, misteriosu, profundă; precum se vede în rondurile următore, din Proso-dia limbeî româneşti :
     „Perdendu cunosce omula a preţui perdutula, cum o nopte arată adese a rjilei preţuitul!!.“
‘RETORICA
Bä
      Sau în următorele versuri exametre, ale a-celuTaşu scriitorii :
     ,.Intru speranţă vedemfi semănândiî aratoiiulii. Dă arvună Neguţătorulii de marfă sperandfi să câştige. Are Imnă încredinţare ostaşulft comunii să păşască Ti rangü mai mare.
     Omu natura pe grade sporescu înainte fâr’ a s'are,
     .Fizico moralii şi ţinteseu la ceva maî departe în natură,
     In ţireulaţia totului cum ale moreï rote ’n centru,
     De o putere mânate ş’unu ineeanismu purtate, pent-ru Ca să ni macine grâu de făcuţii aluatu de nutritură.“
                                                        G. Seul eseu.
      Acestü defectii, care se numosco galimatia, nu se plite evita de câtă prin tăcere. Gloria si ineritulti unorü omeni — dice La Bruyère — este de a scrie bine, Tar alţi câtor-va alţii, este de a nu scrie de locû (Car. Des ouvr. de l’esprit).
     Totü acestü sfatü îlü dă şi Maynard unu! scriitorii prostii din timpulü sèü :
                Ce que fa plume produit Est couvert de trop de voiles;
                Ton discours est une nuit Veuve de lune et d'étoiles.
                Mon ami, chasse bien loin Cette noire rhétorique ;
                Tes écrits auraient besoin D’un devin qui les explique.
                Si ton esprit veut cacher Les belles choses qu’il pense,
                Dis-moi, qui peiu t’empecher De te servir du silence i? 1
     1. An scirc atque intelligere neminem vis, quae dicas? Quidni, homo inepte, ut quod vis, abunde consequaris, taces? Aul.-Gell., I, 10. Nonne satins et mutnm esse, quam, quod nemo intelligat, di cere ? Cie., Philipp., III, 9.
1'j.OCU'VTUNEA
f>3
     Oontrariulu clarităţeî este obscuritatea şi nonsensul fi.
     Nonsens este când se constată contrazicere între o espresiune şi drept-a judecată ori Jumulii simiu, precum în aceste versuri:
                Era ndpte ’ntunecosă A1b a lună lum in and ii;
                Era ’n valea recorosă (ilasu de buciumă resunândă....
     Obscuritatea provine mai aleşii din inversiune, (^a în aceste versuri ale lui Asachi :
                  Diogenes, în Atliina.
                  Unde străincia lumina,
                  Unu bărbaţii era mintoşii ; Insă judecată pe dosu.
  sau Iarăşi
             Diogene-atunci răspunde însemnaţii arest ii ouventă.
  ori din lungimea fraselorii sail nepotrivirea lorii, precum se vede în următbrea doiiniţiune a e-popeii :
     Epopea este unu discursă inventată cu arte spre a forma moravurile prin instrucţiuni îmbrăcate cu alegorii ale unei fapte însemnate, carea se istorisesce în versuri într’ună cliipă verasemene şi plăcută.
     Abstracţiunea încă îrnpedecă adese-orî claritatea; de esemplu sonetulu lui l’ancu Văcărescu „Pacea“
RETORÎCA
64
            Creseî în sînü ca Plutii, Pace multa bogata ;
            Ramurâ, JViaslinu’ţi da veseütore,
            Çérpe la picïore aï nevinovata;
            D’on ce màestrie, sbôrà, ïubitôre!
            Cornu ’inbelşugărei adu-ne îndata,
            D’armăturî de pavezi vin’o artjétore ;
            Grasulü, roditorïulu, albulü *peptü ne-arată,
            Puie Caduceu-ţî Iar negoţu ’n flore.
            Scumpii însărcinată de flori, spicuri, poine,
            Dăruesce noué faceri mii de bine;
            Isgonesce rele, bole, ciumă, fonie,
            Prea întemeiate fă s’avemu cu tine Sfintele de nemuri pravili économe,
            Fericirea nostră nesmintită ţine.
     Chîar o punctuaţia neregulată pote întuneca stilulu, precum în acestu r.ëspunsü alu unuï o-racolü din anticitate :
            Duce-te-vei, înturna-te-vel, nu, vei peri.
            Ibis redibis, nunquam, peribis.
     In fine obscuritatea mal nasce şi din întrebuinţarea equivocuhă, adecă a termenilorü sau construcţiuniloru care potü da nascere la doue înţelesuri.
     In subiectele glumeţe însă, equivoculü pote fi cu succesü întrebuinţatu.
     Pentru a ocoli aceste defecte, La Bruyère, dă unu consiliü de care mal alesü trcbue să se ţină semă :
     „Ori-ce scrietorü, dice elti, pentru a scrie limpede, trebue a se pune în locuia cititorilorü sêî, să cerceteze propria sa lucrare ca pe unü ce care-i este nou, pe care îlü citesce pentru prima oră, în care elu n’are nici o
S                       ___.-fl UNEA                  65
  t
  parte, şi pe caro autor,,-, an·, f, supus’o criticei sale ; si să se convingă în urină ,,'a întolesü numai pentru că singura se înţelege, ci pet.ni oă în adeverii este de înţeleşii. ( Omit, de Vesprit)
     Ou tôtc acestea unc-ov este iertată a se întuneca puţinii o cugetare,d*ea, espresă clarii, arii ii lipsită de de. ‘              ară produce unii
  efectîi neplăcutu.
     Fontcnnelle, într’unü discursü pudicii, di ce a primului ministru alţi tînëruluï Ludovic XV, ordinalului Dubois :
     Vous communiquez sans réserve à notre jetiie monarque les connaissances qui le mettront un jour en état do gouverner par lui meme ; vous travaillez de tout votre pouvoir à vous rendre inutile.
     Antiloc. însărcinaţii de a anunţa lui 1 chile môrtea lui Patroclu, îla prepară mai întâiü, pentru acésta scire, (licendu-I (lliadXVIII, 18) :
        JÏ2 (.toi, JLjh'oc: vil- dccftfQOi'OÇ, t) (.u'da /It/oiyç;
        ] le ratai àyyelujç, ï] ///; UMjt'kL· yen-odea.}
     Ajunsa la cuventulü fatala, se feresee de a ’lu rosti şi dice :
          Keifca nàrooy.lnç (jacct Patroclus)
  cea ce face multa mai putina de cată dacă Omern aril fi disa : 'TtOrtf/M IIùtqoyIoç (mortans* est Patroclus) “
     Precisiunea consiste în a nu întrebuinţa de ca^1
      1 „Hei mihi, Pelei fili bellicosi, profeeto perquam tristem
         „Audies nuncium, qui non debuit. fuisse. (Hoin. Ilias, gr. e* lat. jnxta Ed., Sam. Clarke; Amstel., MDCCXXXIY),
      2. Lelïanc, Style· et Comp., f>5.
(}()                      RETORICA
termenii necesari esprimăril uigetării şi termenii coi mai juştî.
    Precisiunea nu esclude avuţia nici ornamentele stilului. Tdte genuri.! de scrieri au preci-siunea lorii. Acea a lilisofuluî. care nu voesce do eâtti să instruiască nu ajunge oratorului care vrea să înduplece.
    Stilului precisîi ş> opune stilulu di fus safi pro-hxu, care consist/ în a <Jice putinii cu vorbe multe; precum ari (j când cineva arii (Jice : „AdT dimineţă mumu îmbrăcată, amu cşitu din casă şi in amu duşii Ja ainiculu meii,“ în locfidem/i dimineţă amu foştii la ainiculu meu.
    Oorneille, în Ailcomede, act. I, se. I, scrie :
       Trois sefptrcs. â son trone, attaehes par mon bras,
       Pai'ie rOjt a„ |jen <1 el le. et ne se tairont pas.
    Ovidiil. pentru a depiuge deluviulu, elice :
                        Om n-ia povliis erai ; lotvilu era o mare.
    Ace.sSj represiune era şi fnimdsă şi îiidestidâtdre: dar. elu, uţ|j adauge : deerant qiuxjue Uit ora ponto.
    Voltaire caracterisă prolixitatea definindu-o mmâ dcluviu de cuvinte peste unu pustiu de idei.'·
       Orî-p,p ].ne mulţii st· va diee o satiosfi iio[>lăoiit,n Mintor, satin de densul îl îl u anin că in niinn1.fi. (Kliade).
    Naturalulii stilului consiste în a esprime o i-deiă, o imagine, unu sentimentu, fără căutare şi .nesiliţii, ca şi cum singure s'ariî fi înfăţişată spiritului.
FXOCUŢTUNF.A
67
   Ast-felû arată 0. Holiacü starea de odinioră a ţerann-uï :
        Oftă biUrâna. însă si disc către fiică :
        — Ca-nd amfi Iu al. fi pe tat’ifiu, pe când erai tu mică,
                     Eramfi mal fericiţi ;
        Aveamu căsuţa nostră, avoamfi cuprinsuri bune,
        Aveamii frumose holde si turme la păşune,
                     Aveamu argaţi plătiţi,
        Şi vite n bătătură, si plugul ii lângă casă,
        Ş’unu călătorii. orî-care, afla ceva pe masă Când s'abătea la noi.
        Era fruntaşă botrfinuliî, ca clă puţini eu stare.
        Abia ’nvărtia prin curte cu carulu seu eclă mare —
                     Unu cară eu şese bol.                  {Sila)
    Ca să iiă naturală, oratovultt orî scrietorulă să fugă do iperbole osagerato, să nu nmbie dupe spiritu. să caute numai ornamente naturale şi mai alesă să nu afecteze.
    „ Kspresiunile nostre să fiă imaginele cugetă-rilortt nostre, iar cugetările nostre imaginele a-deveruliu“ a (.lisă Fenelon.
    Afcctaţiunea este sforţare«. pe care o face spiritul fi peste puterile sule saă dincolo de subîcc-tolti seă. Afectatiunea este în cuvinte şi în cugetări.
    In cuvinte este afectaliune ln pruni, pentru a spune lucmrî obicinuita, so întrebuinte/.ă cuvinte mari. precum făceau o dată prcţwsdc lui Molière: 2° când se aplică lucrurilorü intelectuale sau morale cuvinte luate din sciinţă şi care parii făcute pentru a fi de cel mai mulţi neînţelese. Esemple : A descompune resorturile unul imperiu; a calcula esistenţa eul-va; — a se ridica pene la niaxinmlu gloriei; spirit.fi excentrică, etc.
68
UETORtCÀ
    In cugetări este afectaţiune 1° când li se dă o desvol-tare nepotrivită; cum se întâmplă chiar celorfi mai buni scriitori. In Sânta Scriptură căinţa lui Petru se esprimă prin aceste simple cuvinte : „Şi eşindu afară plânse cu amarii,“ însă Malherbe, voindù să arete acelaşi lucru, dice :
       C’est alors, que ses cris, en tonnerres s’éclatent Ses soupirs se font vent, que les chênes combattent.
       Kt ses pleurs, qui tantôt descendaient mollement, Ressemblent à un torrent, qui des hautes montagnes Ravagent en noyant les voisines campagnes Veut que tout l’univers ne soit qu’un element.
    Lnü asemenea stila se numesce bombastică saü umflată.
       Când ideile degenoré/ii în jocuri de cuvinte.
    11° Când se facă apropieri sforţate între cugetări (‘are nu se potii asemëna.
    Stilului naturalii se opune stilulü academică, aeolii limbagiîi figuraţii, poeticii, încărcaţii de metafore şi de antitese care se aude mai alesă în Academii.
    Din naturalii nasee facilitatea stilului, adecă unu stilîî în care nu se vede truda.
    Nobleţă, sau demnitatea stilului, consiste în a nu întrebuinţa irnaginele populare si termenii josnici (sermo prolctarius).
       Quoi que vous écriviez, évitez la bassesse,
       Le style le moins noble a pourtant, sa noblesse
a (Jis Boileau (Art poét., eh. 1). Şi dupe den-sulü Eliade :
       Orï-ce scrieţi vedeţi, pré josü a nu vô lăsa;
       Stilulü cela mai puţină nobilă, îşi-are cuviinţa sa.
ELOCUŢIUNEA
69
    Câte o dată oratorii şi poeţii simtă nevoiţi a vorbi de lucruri mici şi de rundă, şi, atunci tre-bue ca decenţa espresiunel să acopere şi să orneze micimea materiei : este o arte de a spune cu nobleţă lucruri mici. *
    Innobilirea terineniloră se face saă prin o prc-paraţiuno îndemânatecă, saă printr'ună contrastă energică, saă printr’ună termenă mai nobilă, saă prin epitete convenabile.
    Racine, în loca do a dice cuvûntulü propriu, caro ară ii fostu ordinara, (Jieo :
       Meme elle avait encore cet celat emprunté Dont elle eut soin de peindre et d’orner son visage.
       Pour réparer des ans l’irréparalde outrage.
                                                                       Athalie, TI, 5.
       Pe fata-ï vcdcamft înea acclü fa’su eoloritü Cu care avea grija a se orna adese Spre-a repara insulta ee anii-î adusese.
                                                                      S-ion, tl-aducere.
    Armonia stilului rcsultă, în genere, din alege ren cuvinteloră şi din aşeijarca loră în frasă. Armonia este de cuvinte, de frase şi armonia imitativă.
                                        *
    1. Pont.ru armonia cuvinlelorfi, Boileau, no a data în aceiaşi timpii regula şi csoinphilti, în aceste versuri din Arta poetica :
        11 est un heureux choix de mots harmonieux : Puyez des mauvais sons le concours odieux :
   * Non potest placcre, quod non decet (C^ninli 1 ian).
RETORICA
70
       Le vers le mieux rempli, la plus noble pensée,
       Ne peut plaire à l’esprit quand l’oreille est blessée. 1
   Pentru a avé armonia de cuvinte treime a fugi de cacofonia.
   Cacofonia rosultă : 1° când urmeză una-dupe-alta mal mult-o silabe aspre, guturale sau şuerătore :
       Pourquoi ce roi du inonde est si libre et si sage.
       /SWbit-il si .souvent un si dur esclavage !
                                                                                (Voltaire)
       Quàm multa' taneas pascunt blatiasque discrta'V
                                                                                 (Martial)
   2° când se repetă în aceiaşi vorbă saü frasă de ma multe ori unü sunetü :
   Monseigneur. qu’attend-on donc tant? et que ne les tend-on tôt? elicea unulfi din soldaţii lui Henric IV. care voia să întindă mai curendü baricadele; ori în graiulfi poporului :
   Gardă noă, pară nou, cară nou, sacu nou ; socă avemă, socă ar" demn, şi-o şea rea araü ardé, de-amă avé.
   3° Cacofonia mai resultă şi din grămădirea de vocale care se ciocnescü între densele ; cea ce constitue Matulü, ca în versulu următorii :
       On hait ce que Von a, ce qiVon n'a pas cm Vaime.
saü ca în aceste versuri :
       Apoi vine ’n roifi albina ec nutresce ne ’ncetată
       Ou plăcere, soţu-j leneşă din totă ce a adunaţii.
                                                                                 G. Si o n.
   Eliade, în poesia „O nopte pe ruinele Tergoviştei“ nu esceleză prin armonia in următorea strofă :
    1             A vernil de-ajunsii cuvinte cu tenii ariuoniosti ;
                   înlăturaţi pe cele cc sună urîciosft :
                   Gândirea cea unu 'naltă $i versul ii colii ma.I plinit,
                   Amjlulîi când jicnesce nu place pe deplinii.                  (Xnuinj
ELOCUŢIUNEA
71
  l;
/ F viu tof.fi împrejurirniî; frund;i fnmijeî soptesce, f       Si ierbii 'ntrobă musclnulii : „;iim cine. cine m’adusfiV
        Ziduifi ca o fantasmă d’asupra’mî se lăţesce,
        La spate’mî, ca gigante, se ’nalţă turna ’n sasă.
     Pentru a ave armonia nu e destulă a evita cacofonia ci a căuta eufonia, adecă sunetele dulci, şi a le aşeda armonicii în trase.
     Armonia este atâtă de necesară în câtă, de multe ori, înlătură în profitulu el chiar proprietatea stilului :
     A sticlă în aceste versuri :
                 LVinex pé ri e n ce indocile Du compagnon de Paul-Emile Fit tout le succès d’Anibal.
  undo compagnon este cerută de armonia în lucii de cul-U'f/uc.
    II. Armonia fraselorü résulta din proporţiunea potrivită a poriodeloră .şi din aşedarca accen-teloră.
    () frasă treime ca să arete tete mişcările .şi afecţiunele sufletului nostru ; va ti întreruptă, când exprimé pasiu-vuea; va ti dulce, duiosă când va exprime durerea sau ·' uicuria.
    Periodă se numesee o cugetare compusă din ; u'I multe alte cugetări, al fi căroră înţelesu de-i piilc de unu ultimă ropausă. comunii tutuloră > pritosit-iimilorfi ; hă-ea re cugetare, în parte, se g nuiisjee membre ale jierioduluî îşi se legă între ||' dônse prin conjunctului sau prin întelesă.
RETORICA
72
   Petru Campénu, în gramatica sa, dă mai multe esen pie de frase periodice :
   Când esci la Roma, trăesce dupe datinile de la Roma — periodu cu doue membre.
   „De acea merg ti reu lucrurile nostre în lumea acesta ; dc acea se vede a fi cu neputinţa îndreptarea sorte! nostre aici pe pământii : pentru că, noi ni facemti muţi la glasul ii Dumneojeirei şi alfi omenire! : pentru că noi nu voimii să ni supunemu dreptului cuvântii, ce ni este daţii de susii, ca unii ângerfi păzitorii şi poveţuitorii.“ — periodu cu trei membri. 1
   Unu periodu de patru membrii este următoruld : „Si M. de Turenne n’avait su que combattre et vaincre; | s’il ne s’était élevé au-dessus des vertus humaines: | si sa valeur et sa prudence n’avaient été animée d’un esprit de foi et de charité: | je le mettrais au rang des Fabius et des Scipions.“ (Fénelon).
   Pentru ca periôdele să fiă armoniose. trebuc a nu lăsa mare inegalitate între membre; şi, mai alesü celü din urmă să nu fiă pré micü în ra-portü eu celü d’ântâiü ; să se amestece perio-dele mai puţinii sonore cu acelea care suntü mai sonore ; si, în fine, periodulü să se termine printr’unü cuventü polisilabü şi accentuaţii.
   Unü stilü prin escelenţă armoniosü şi perio- | dicü, este în parte numitu stilü biblicii·, din cau- j sa asemenăreî sale cu stilulü Bibliei :                            |
   Verii! suntii doimile tale; frumose suntii pădurile şi dumbrăvi’ j spânzurate pe costele tale; limpede şi dulce e ccrulu teii; muni j tei se ’fialţă trufaşi în vesduhu; rîurile, ca unu brâu pestriţatii,'- i colescu câmpurile; nopţile tale încântă audulu.... Pentru ce zîir3- j tulii téü e aşa de triştii, mândra mea ţâră V                      f
                                                           {Cântarea liomâniei, Bălces) j-
    . Citatü dc Guşti, lut., p. 202.
                                                                     ELOCUŢIUNEA
/ Armonia cuvinteloru, ca si acea a fraselortt, ani fi de prisosii daca n’aru servi de cătai să acopere golulu cu-getăriloni; şi, dacă cineva ard semăna cu acela retora din vechime, care, după cum spune Lucianu, se credea cela d’ântâia dintre ύηιβηϊ, pentru că avea necurmata în gură cincl-spre-dece oii doue-deci de cuvinte atice, pe care se deprinsese a le pronunţa cu graţiă şi cu care îşi îmbia tute discursurile sale.*
    Armonia de cuvinte şi de frase împreună constituie cea ce se numescc armonia mecanică; fiindcă se adreseză numai avidului şi care, nu e o calitate a stiluIuL de cătîi numai dacă nu vată-mă nicT una din cele-Lalte calităţi.
    III. Armonia sunetului sau armonia imitativă consiste în întrebuinţarea cuvinteloru care, prin sunetele silabeloru lorii, corespundai obiectelorîi sau ideiloru ce esprimu.
    Armonia imitativă este de trei feluri : de su-netu, de mişcare şi de sentiinentu.
    a). Imitatiunea suneteloni este chiar în natura tuturora lirnbelora. La onomatopee, adecă la cuvintele care imite-ză sunetele, recurge tota graiula umana în formaţiune.1
   Unu onomatopee comunii limbelorfi europene este acela care imi-teză sunetulu spargerei, care a devenita verb lila englesii to craci', francesulu crapter, germ. krachcn, grec. xocuoh latin, incrcpare, rom. a crep a; asemenea verbalii a stupi sau scuipa = gr. -χχννμ ir. crachcr, etc. Din strigătul u <le bueuriă al ii Zuluşiloru hal al a
     Lucian, Ithetor. praeeeptor, c. 16 : ϊίρόγειρα ta' ă-ν,ρας της γλοτιτης εχε τά caia, yai ζάεα, zai μώι·, zai ca μηγαχη, zai λωσχε, zai τα τοιαντα, zai ir urcării λόγιο zathaιερ τι ηόναμα im-j carie avidn\
   1. lla.şclcu, Car, ilin bCinini, t, IU, p. 121.
73
RETORÎCA
74
s’a frcutn verbulft grecii aXc'làûco, a da alarmă, iar în ebreesce Milei, a cânta laude, de unde provine alu nostru alléluia, etc.
   Armonia imitativa prin onomatopee ajunge adesea unu jocu co-pilarescu şi devine unu defectă, precum în acostă csemplu ală lui du Bartas, când, vorbindu de unu cală, (Jice :
            Le champ plat bat, abat, détrappe, grappe, attrape Le vent qui va devant.
   Acosta so numcsco cacofonia imitativa (Gér., llhêt,. p. 15(1).
   A ristofanfi, imitézà ţi pitula brosceloni prin aceste envi nie : Bq6X€X€yJ.£; vămi ymgŞ, })0 care Ovkliû le îulocuesce en unü versù mai esteticii :
                   Quumque sunt sub aqua, sut* aqua înaledicero tenta"...
   Racine i mi teză scărţăitulii osiei :
                                  L’essieu crie et se rompt.
   Omerû Iarăşi imitéza sunetulû potcovirei eailorn în a-cestü versü :
   llolXcc (Tavavta, xcuaiaci, jCÙQuviù te d<r/iiu' rV^Z/or...
iar Alexandri, imiteză tropotulû eailorn prin aceste versuri :
          De-o dată se aude ună tropotă pe pămentă,
          Ună tropotă de copite, potopă rotopitoră !
care reamintesce pe
                  yuadrujtedarite putrein sonitu quatit ungula oampuin. . . .
aln Ini Virgiliü.
   Interjecţiunile, sunetele şi sgoinotole imitative aii fosta primele cuvinte, prima urzelă a limbagiulul. 1
   b) Din combinarea cuvintelorii imitative în frasă, se produce şi imitaţiunea diferitelorü mişcări din natură, precum in versurile lui Bolintineanu, din poema sa 1lihnea si Baba :
1, Zuborowski, J/oriyiiic du       , cli. VI.
ELOCUŢIUNEA
75
                      Mi linca încalecă,
                      Fuge ca ventulu;
                      Cal ulii seu tropotă,
                      Urlă pădurile, etc.
sau în versurile lui Racine, care irniteză mişcările unui monstru :
                           Indomptable taureau, d.-agon impétueux,
                           Sa croupe se recourbe en replis tortueux.
                                                                                        Phèdre.
    Virgiliù imiteză mişcarea, şi ne aréta scomotulti, ce lace unü taurii care cade ucisù :
       Sternitur, ex animisque tremens procnmbit liumi bos.
                                                                                      (Aen.j V).
    e) In line cuvintele potfi imita şi sentimentele. Cicerone, voindü să probeze că Milone nu plecase nici de cum din Roma cu scopü de a ataca pe Milone, descrie equipaginii! lorii cu o armoniă forte diferită :
    Obviàm fit ei Clodius, expedites, in equo, nullă rhedă, nullis im-pedimentis. nullis Graecis.comitibns, ut solebat; sine uxore, quod numquam fere : quum hic insidiator, qui iter i 1 lud ad caedem faci-enrlam apparăsset, cum uxorc vchoretur in rhedă, penulatus, magno. et iuqcdito, et muliebri ac delicate ancillaruin pucrorumque comitat u.                                        (Pro Milone, c\ 10)
    La Fontaine aréta slirşi!ulii omului înţeleptu prin nesce versuri a cărori'i armoniă e de o potrivă ou seninătatea uitiinolora sale momente :
       Content de ses douceurs, errant parmi les Lois.
       Jl regarde à ses pieds les favoris des rois;
       il lit au front de ceux qu’un vain luxe environne,
       Que la fortune vend ce qu'on croit qu'elle donne. Approolie-f-il du but, quilfe-t-il ce séjour.
       Rien :ne trouble sa fin : c'est, le soir d’un beau jour.
    Armonia sliliiltiT couslitiie maï ou soma’ cea
RETORICA
76
ce se pote numi „ritmulii prosei“ care, maî a-lestt, caractoriseză stilulu unui scriitorii. 1
   Când imitatiunea cere ore care vioiciune în armoniă, se întreb uinţeză stilulu tăiata, ale cărui părţi suntu independente şi fără legături reciproce : „Trece Emulii, observă mişcările inemi-cului, dosceptă curagiulu aliaţilorii, ocrotesce credinţa suspectă şi şovăitore a veciniloru: ră-pesce unora voinţa, altora mijlocele de a ti vătămători. ... etc.“ 2
               II. CALITĂŢILE PARTICULARE ALE STILULUI
   Calităţile 'particulare ale stilului suntu acele calităţi cari se schimbă după natura subîecte-lorQ, despre care se trateză. sau a obiectelor^ ce trebue a descrie.
   Cei vecliî au distinşii trei feluri principale de stilu : simplu, temperaţii şi sublimii.
   Bolii ii compară stilulu simplu cu o masă frugală; pe cela temperată cu unu rîu umbrit dc păduri înverdite şi stilulu sublimă cu ună fluviă impetuosă.
                          1°. Stilulu simplu
   Stilulu simplu este acela în care nu se (,lice de câtii cea ce trebue să se <Jică. fără a da pre multă vioiciune esprcsiuniloru nici pro multă strălucire cugctăriloru.
   Stilulu simplu convine discusiimeloru familia-
    1. A. Jauubrior, ibid,, p. XXXI. — 2. Jbittcux.
elocuţiunea
re, naraţiune! faptelorîi obicinuite, fabulei, eglogei, scrisoriloru, în fine tuturoru sublecteloru care au scopulu de a instrui. Calităţile sale proprii suntîi : simplicitatea şi concisiunea.
   1.     Simplicitatea consiste în facilitatea espresiunei, în trăsurile naturale ale vorbire! comune. Acesta calitate face că stilulu simplu să fîă credutu de fiă-care ca ala seu propria.
   Ast-felu suntu, de o simplicitate încântătore, aceste versuri ale lui Virgiliu, în care Tytîrc vorbesce de acea cetate, Roma, pe care elu nu o cunoscea :
       Urbem quain diomit Romairi, Meliboee, putavi,
       Stultus ego. linie nostrae similem, quo saepe solemus Pastores ovimn teneros depellere fetus Sie câni bus catulos si mi Ies, sic matribus haedos Nuram : sie parvis componere niagna solebam.
                                                                              ■CEclog., 1).
   Stilulu simplu nu trebue confundată cu stilulu familiara; acesta e tot-d'auna familiarii; din contra, stilulu simplu pote fi însoţita chiar de dre-care măreţia şi nobleţă precum se vede mai în toţi scriitorii clasici: Virgiliu, Bossuet. Omeni şi mai alesu în Santa Scriptură : „Dunmedeu dise să iiă lumină, şi fu lumină.“
   2.     Concisiunea stă în înlăturarea a totu ce nu adauge înţelesului ceva esenţiala, şi în a esprime o cugetare în cată de mai puţine cuvinte. Oa şi prefeisiunea, acesta calitate, cere ca să nu se <}ieă de cată cea ce trebue să se dică; însă concisiunea pote lipsi când cineva are trebuinţă de mai multe cuvinte spre a esprime o cugetare, pe când precisiunea nu pote ti nici o dată înlăturată,
   Acesta foia de stila convine mai cu seină reflexiuni-lora morale şi sentinţeloră.
   In aceste versuri ale lui Alexandri găsim a una esem-plu de concisiune :
RETORICA
78
        „Drumeţulii intra, dice : — IU ne-am ii găsitii Ursane!
        Unu aspru glasu respnnde : — Bine-ai venită mosu Dane!
        Ce ventii te-aduee-aiee ? Ventil reu si de jălire !
        ..Ni calcă păgânii, frate, si ţera-i la peirc îu
        Ursană tresare, geme, s'aprinde ’n gândulu seu.
        Danii dice : De pe munte veni fauni sa te ioii.
        „Să mergemă.“ — Dar! să mergem ii ! adaoge Ursanu !
        Şi mulţii cu dragii priveseo grozavu-i buzdugan ii.11
    Stilulă concisă să nu se confunde cu stilulă laconica : uiiulu cere puţine cuvinte si este o calitate: ceştii altă cere numai cuvintele necesare şi ost-o mai multă unu defectă de câtă o caii Uite a stilului : r- răv i] Lei /dr, ori pe elă, ori subt elu, diceaă mamele lacedemoniene dândă scutulă iiiloră loră când pomină la bătaia.
    Defectulă stilului concisă este stilulă seca adecă acela care nu înfăţişeză de câtă idei necomplecte, nedesvoltato, lipsite de claritate şi de interesă; decfi seceta nu provine din lipsă de imaginaţ-iune, meditaţiunea subiectului o pote face să dispară.
                             II0. Stilulu temi oeratu
    Stilulu temperata, (ornatfi. înfloritu sau figuraţii) oste acela care servă ca nuanţă între cele a-lte doue (utroquc temperatus, ut cinnus amborum, Gia. Orat., c. fi), si este mai alesu proprifi subîeetelorii plăcute: scopul ft seu e do a place.
    Calităţile care parii a conveni maî specialii a-cestuî genii suntil : eleganţa,, avuţia, iineţa. delicateţa şi naivitatea.
    Eleganţa consiste în a da cugetare! o formă nobilă şi poliţă, şi a o transmite prin espresiimî dulci, curgetdre şi plăcute la urechiă; pocsia mai alesu nu pote face efcctîi fără eleganţă.
ulocuţtunea
79
   Pentru a ne face o idee esaetă de efectulu eleganţei să comparăm fi pe Malherbe eu Raean : amendom aii i-mitatu acostă cugetare a lui Oraţifi :
       Pallida Mors aequo pulsat pcde pauperuni t.abernas. lîog unique tunes
                                                                            {Curm., I, 4, 13).
   Tfaoan l’a imitatù ast-felû :
             Les lois de la mort sont fatales Aussi bien aux ur isons royales Qu'aux taudis couverts de roseaux.
             Tous nos jours sont sujets aux Parques :
             Ceux des bergers et des monarques Sont coupés des mêmes ciseaux.
   Malherbe la rendulù sùu a disù :
       Le pauvre en sa cabane, où le chaume le couvre.
                    Est sujet à ses lois :
       Et la garde qui veille aux barrières du Louvre N’en défend pas nos rois.
   Elegan^a versurilorù lui Malherbe asnpra aeelorü lu! Raean este evidentâ.
   Mnius, voindfi a imita snnetulfi trompeieï. ineepu bine versnl sêfi dieendù :
             At tuba terribili sonitu ;
aci, neseiimlû cnm sa (Jiea, admise :
                                            taratantara dixit.
                                         »
   Yirgiliù luă ee află bunù îu aeestfi versù şi-lii întocmi a st-fel fi :
     At tuba terribilem sonitnm procul aere eauoro.
     I ncrepuit.
faeêndù, dintrunù versù bizarii, unù versù eleganta.
   Eliiide, Alexandri şi rdţiî no d;iîi numerose e-so.mplo do (domniţă.
RETORICA
80
   Avuţia stilului este aburiclanţa espresiuniloru imită cu strălucirea cugetăriloru.
   Precum este insa o abundanţă sterpă care se respan-desce în ornamente de prisosii, sau care întorce în diferite sensuri aceaşl ideiă, totu aşa este şi o strălucire falsă :
   Istorieulfl Florus, vorbindfl despre acei soldaţi romani cari s’au găsitu morţi d’asupra inimiciloru lord, în urma bătăliei de la Tarent. dice că fetele loru păstrau încă unu aeru ameninţătoru ; şi adauge că menia, ce-i însufleţise în timpulu luptei, trăia în însăşi mortea : Omniitm vulnera in pectore; quidam hostibus suis immortui; omnium in manibus enses, et relidae in vultibus minae; et in ipsa morte ir a vivebat (1, 28).
   Seneca tragiculu plânge pe betranulu rege al fi Troici lipsita de onorurile îmmormentărci : „ Acelu Priamu, părinte alu atatoru regi, n’are unu mormentu ; iar foculu îi lipsesce în Troia incendiată.“
                         11 ie tot regum parens
       Caret sepulcro Prianms ; et flamma indiget.
       Ardente Troja.
                                                                        Troas, v. 54.
    A devenita avuţia consiste în numerulu ideiloru ce unu singurii cuventu deşteptă, în raporturile ce îmbrăţişeză, în importanţa obîecteloru ce pre-sintă spiritului :
    Virgilifl, dupe ce reprezentase în Câmpii Elisei adunarea oineniloru virtuoşi, face dintr'o singură trăsură lauda lui Catone, adăogandu că elfi era acolo preşedinte
                 Hjs clan tem jura Catoncm.
                                                                    Aeneid., VII, 070.
   Ast-felti cea ce face o cugetare avută şi mare. este când se dice unu lucru care reamintesc©
KLOCUŢIUNF.A
8i
multe-altele, şi când ni se descopere tot de o-dată, cea ce noî ir amu ii aflatu de câtu priii reflesiune.
   0 espresiune este avută când. într'o singură imagine, împreună mai multe calităţi ale obiectului ce voesce a descrie. Unu sceptru ele aramă, de esemplu, anunţă inflexibilitatea sufletului unui despotu şi greutatea năbu-şitore a domnirei sale: o inimă de marmură, ne a-rată răeela şi duritatea; unu sufletu de focă, împreună căldura, activitatea, rapiditatea, înălţarea ; în roşele tine-reţei se vede frăgezimea, strălucirea, plăcerea, puţina durată a acestei etăţi.
   Espresiunea este şi mai avută câud face unu tablou, precum în acesta versu, în care La Fontainc descrie mortea omului dreptu :
                   Kien ne trouble sa fin, c‘est Je soir cTun beau jour.
   Avuţia nu trebue să degenereze nici o dată în luxti: ..Trebue, a dis Cicerone, în elociiiţă ca Si în pictură, umbre pentru a da reliefu, nu treime ca totală să fiă lumină." (I)e orat.. III. 2(1) Finet,a consiste în a lăsa să se gliiceseă fără greutate o parte a cugetare!; ast-felu. întrebuinţată cu măsură, fineţa este cu atâtu mal plăcută cu cutii deprinde si pund la încercare inteligenţa altora :
   Hippolyte, în Racine, se esprime eu (ine(ă când elice, vorbind de Aricie:
                         Si je la hai'ssais. je ne la fui raia [»as.
   Fineţa este, sau în cugetare, sau în cuvinte; cea d'ân-teiii este o vedere mai profundă, mai delicată a lucruri-
RET0R1CÀ
82
lor. Maximele, proverl)de şi sentinţele cugetători Ioni suntă mai alesă modele în acesta genă :
   L’hypocrisie est un hommage que le vice rend à la vertu.
                                                                        {La Bruyère).
   Oui peecare licet peoeat. minus . . .
                                                                               (Ocid).
   Qui peut tout doit tout craindre . . .
                                                                              {Corn.).
   Fineţa în cuvinte consisté în presentarea subt o formă nouă a cugetâreî ; ea nu se pote aplica, fără defectă, de câta la o singură frasă. La fineţa cuvinteloru se a-lâtură adesea şi gluma ; în aeestu casă însă trebuc a a-vé multă prevedere şi cumpătare.
   „Niinicu nu se opune adevăratei'olocinţe de cat întrebuinţarea acelora cugetări fine, şi căutarea acelora idei uşore. deslegate, fără consistentă, şi cari, ca şi foia de metal fi bătuta (betéla), nu prindă strălucire de cată pier-ejendă din soliditate.■* (Buf.. Disc, sur le style).
   Dorinţa de a face să pară lucrurile mai in-geniôse de cum suntii conduce la rafinamenttt şi la echivocii.
   Seneea, elice, vorbind despre amici :
       In pee.tore amieus. non in atrio quoentur ; (se <\uita amioulu în inimă, nu in anticameră.)
   (Cugetarea devine obscură, din causa că autorulă voia să fiă pré fin.)
   Delicateţa este fineţa sentimentului, precum fineţa este delicateţa spiritului.
   Virgiliu, narândă jocurile unei păstoriţe elice, :
             Mal o me Galatea petit, lasciva puelia,
             Et fugit ad salioes, et se cupit ante videri.
                                                                     {Eclog., III, 64).
ELOCUŢIUNEA'.'
1
f
     Totü delicateţa este şi în acesta versa ala lu! Racine. Canei Ifigenia a înţeleşii că tatăla sêfi îî oprea de a revede pe A chile, ea eselamă (act. V, se. I ) :
                  Dieux plus doux, vous n'aviez demandé que ma vio !
     Delicateţa sentimentului se împarte în mal multe clase, (lupi sentimentele pe care cineva voesce a le ocroti :
     1°. Mustrările, care se uşimklă presentându-le întruna moda delicata.
     2°. Consolaţiunea, care se face delicată nepresentând de câta o parte a obiectului, ne rostindu de câta cea ce pute îndulci o durere.
              Ta douleur, du Perrier, sera donc éternelle Et les tristes discours Oue te met en l’esprit, l'amitié paternelle L’augmenteront, toujours V
                                                                      (Malherbe).
     8°. Landele, care cerü a nu fi exprese in modă grosolanii.
     Delicateţa înlocuesce totü-cTa-una cu înlesnire flneţa : dar fineţa pusă în loculü delicateţei, a-’ rată lipsa de naturalü şi răcesce stilulü ; împreunate, delicateţa eu fineţa, produett bunü e-fectü.
     Ca şi fineţa, delicateţa are defectele sale de care asemenea trebue cineva a se feri.
     ’Naivitatea consiste în espresiunea simplă, naturală. fără căutare şi fără reflesiune a cugetă-reî. Naivitatea stilului stă în simplitatea cuge-itărilortt precumu simplicitatea stilului stă în sim-jplitatea cuvintelorü.
kETORICA
U
    Stilulu naivii se pote lua în doue înţelesuri : unu autorii o naivii când. ca mai toţi cronicarii vechi, narer/ă faptele cu tote amănuntele lorii, une oii puerile ; dar care Hau naraţiune! sale unii aerii de adeverii care inspiră încredere; aceşti! felii de naivitate e naturală şi depinde mai multa de forma care se dă espresiuneî cugetăriloru, precumu în acestu esemplu :
    Trimis’au Yizirulfi Ia Petriccîco Vodă, când era Impărăţiea la Nistru, se alegă pe unu boerlu oarei mai de trebă să’lă trimită la cortulu seu căi trebueşte. Ales’au Petricelco Vodă din toţi boerii ţărei mai de trebă la vorovă pre Miron Costin, care au fostă nuii pre urmă şi Logofăt Mare; şi mergendu Miron Costin la cortul fi Vizirului, pusu-l'afi Vizirul de au şeijutu. în ’aintca lui, şi au cjisu Vizirul se’i spuc drepţii : pare-le loru bine, că au luată împărăţia, Cameniţa, au ba ? Eară Miron aă răspunsă : că se teme a spune dreptu. Vizirul au zîmbitu a rîde, şi i-au dlisu să grâescă să nu se temă. Atunce Miron aă clisă : Suntemu no'i Moldovenii bucuroşi se se lăţască împărăţia în tote părţile câtă de multă ; eară peste ţara nostra, nu ne pare bine se se lăţască.
    Cea altă naivitate este mal artificială, mal multa o i-mitaţiune a naivităţcL dupe cuinii se constată mai aleşii in La Fontaine, în Donici, care au escelatu în acestu gena.
    Naivitatea nu pote intra în subiectele nobile ; cu tote acestea, mal aleşii în tragedia, nu este lipsită de ore-care forţă, precum în respunsulu micului Joas, din Atha-lia lui Racine :
                                  ATHALIE
      Je prétend vous traiter comme mon propre fils
                                    JO A S
      Comme votre fils !
                                  ATHALIE
                       Oui. — Vous vous taisez? JOAS
        Je quitterais ! et pour. . .
Quel père
ELOCUŢIUNEA
85
                        ATHALIE Eh bien ?
                                    JOAS
                                    Potir quelle mere! (Act. II, sc. 7) i
   Pe lângă calităţile de mai susii, unii retori alătură stilului temperaţii şi (/raţia.
                           III0. SMulU sublima
   Stilulu sublimă sau înaltă este acela care convine numai subiectelor»! mari. *
   Calităţile particulare stilului sublimii suntti : energia, veheminţa, magnificenţa şi sublimul!! propriu (ţisu.
   Energia esprime sentimentul!! sau o cugetare, în puţine cuvinte, pentru a-I da mai multă, forţă şi vioiciune.
   Ast-felă suntu aceste versuri ale Camiliei din tragedia Horatiu, a lui Corn eille :
                                  ATHALIA
    1            .................... eti voiü ca să te ţiti
                Alăturea cu mine ca propriultt metl flti.
                                                  JOA.S
                Ca tiuit! si:ti !
                                  ATHALIA          *
                            El bine !
                                                  JOAS
                                       Să lastt po-alti mieü părinte !
                Şi pentru cine . . .
                                  ATHALIA
                                  Spune
                                                  JOAS
                                          Ce mumă-mî stă 'naintè !
                                                                                        (Traducere de S'ioţi·)
   * Le sublime ue peut, se trouver que dans les grands sujets, — (Buffou).
RETORICA
86
      Voir le dernier Romain à son dernier soupir,
      Moi seule en être cause, et mourir de plaisir! i)
   Adesé energia este în forţa pe care o imagine comunică unei idei:
   Facă-se ţara acesta în mormentă, numai unu inormêntu ronninescu «à rëmâe.
   Energia mai résulta şi din contrastulu ideilorfi ; precum în aceste cuvinte, pe care Virgiliu le pune în gura lui En ea, povestindü călătoriele sale ;
      Littora turn patriae lacrymans portusque relinquo
                                                         Et campos, ubi Troja fuit.
                                                                   ÆneicL, III, 10.
   Precum şi în versultt în care Augustü, dup8 ce reamintise lui Oinna bine-facerile cu care-lu încărcase, i dice :
        Cinna, tu t’en souviens, et veux m’assassiner !
   Cuvintele pe care cadü forţele grămădite ale mai multorü idei şi sentimente suntü totü-d’a-una cele mai energice :
   „Cugetat! la străbunii voştri şi la urmaşii voştri,4 dicea unû barbarii soţiloru sèi, mergèndü contra Romanilorü : Ituri in aciem, ei majores et posteras cogitate. (Tacit, Agricola, c. 32).
   Dictatorului Oamiliii (Jisese soldaţiloru seL gata de a intra in luptă : Hostem, an me, an vos ignoratis? (Tit. Liv., VI, 7).
   Henric IV a (Jisii cam acel6şi cuvinte soldaţiloru sôi : nJe suis votre roi, vous êtes Français, voilà Vennemi.' i)
                i) Sâ védü pe Romanulü ultimă dându-şî ultimuln suspină,
                    Şi să moră sciindă c’acestea tote de la mine v'nă!
                                                 Tr. de Sion.
ELOCUŢIUNEA
87
   In stilulii oratoricii, energia osprirue lucrurile întrunii chipii aşa de puternicii şi do viu, în câtii lasă în spiritulü auditorului nesce impre-siunl profunde.
                               De câtfi a ni supune,
                     Mai Dine ne vomCi Date, acesta-î legea mea!’1
cjicea Pruda Puzescu lui Pudoliu, la propunerea acestui de a părăsi Ardélulü.
           ^                       (l^olint., Mih. Vitczulu).
   Energia nu se mărginesce numai la cuvinte ori la frase singuratice. Ea se află adesea şi în bucăţi lungi, şi produce, mal ales în discursuri, o impresiă profundă, prelungindQ efectulü prin o seriă mal mulţii sau mal puţinii lungă de période.
   Cel cari afectă forţa de stilii cadO adese-orî în esageraţiune. Vi ţiuiţi falsei energii se simte mal ales în aceste doue versuri ale lui Théophile :
      Le voilà, ce poignard, qui du sang de son maître S’est souillé lâchement; il en rougit, le traître!
   Poesia lirică este mal ales espusă unorü trăsături de energie ridicule.
   Veheminţa séu aprinderea este unü gradü mal înalttt alu energiei desvâlită şi împinsă de vioiciunea pasiunilorh. 1
   Acestă calitate depinde mal puţinii de forţa de câtfi de întorsura şi mişcarea impetuosă a cuvântului. Iuţâla ideiloru care isbucnescu ca
                                                                                                   , Guşti, IUL, p. 25U,
f
RETORICA
88
nesce valuri de lumină, comunicându-se espre-siunel, face vivacitatea stilului ; acestă vivacitate, însufleţită de sentimeutu, produce veheminţa.
    Virgiliü face ast-felu să vorbescă Nisus, când elă vo-esce să moră pentru Euryale :
        Me, me, adsum. qui feci ! iu me convertite Îernim,
        O Rutuli! mea fraus omuis : nih.il iste uec ausus,
        Nec potuit. Coelum lioe, et conscia sidera testor :
        Tantum infelioem nimiuin dilexit amicum.
                                                                        Æneid., IX, 427.
        Moi, c’est moi ! sur moi seul il faut porter vos coups ;
        Cet enfant n’a rien fait, n’a rien pu contre vous;
        Arrêtez ! me voici, voici votre victime ;
        Epargnez l’innocence, et punissez le crime.
        Hélas ! il aima trop un ami malheureux :
        Voilà tout son forfait, .j’en atteste le dieux!
                                                                                  Delille.
    (Impacienţa, temerea lui Nisus şi totû eroismulu amiciţiei nu se pote esprime mai bine !)
    Magnificenţa este avuţia unită cu măria. Ast-felü este acestă imagine a lui Davidii (Ps. XVII, v. 11) : „Şi au plecatu ceri urile şi s’att pogoritu, şi negură sub piciorele luî; şi s'aü suitü preş te Oheruvimî şi aü sburatü; sburat’att pre aripile vönturilorü.“ 1
    Kacine, în unuia din corurile sale, a flisa :
                 Cieux, abaissez-vous;
                                                               (Esther, act. III, sc. 9).
    In poema lui Milton. capulQ legiunilorü infernale rădică, fruntea sa d’asupra abisului, „fruntea sa, diice poe-tulü, lovită de fulgera.4'
     1. Psaltirea, Iiuc. 1775. Popa (Jostandinù tipografulfi.
             .................... . his face
             Deep scars of thunder had entrench'd, etc.
                                                               Paradise lost, book 1.
    In lliiida (1, 528), Olimpulû. sguduitü de o mişcare din sprîncene a lui Jupiter, este modela de magnificenţă.
                         Ànnuit, et fcotum nutu tremefecit Olympum.
                                                             Acneid., IX. 106: X, 115.
    In magnificenţă husă este de evitata îmflarea. care esprimô în termeni poinpoşî o cugetare falsă, şi voesce a face să pară ideile mai mari de cum suntü.
    Cinna, în tragedia lui Corneille, (lice vorbindû de Pom-peiü :
       Le ciel choisit sa mort pour servir dignement D’une marque éternelle à ce grand changement,
       Et devait cette gloire aux mânes d’un tel homme D’emporter avec eux la liberté de Home.
                                                                        Act. Il, sc. 1.
    (Acesta cugetare de şi are multă strălucire şi ôre-care aerù de măreţiă, îi lipsesce însă soliditatea).
    Sublimulü este totü cea ce pote ridica sentimentele şi ideile nôstre penă la cea mai înaltă tréptâ.
    Snntü doué feluri de sublimü : sublimulü de
                                        *
cugetare, care consiste într'o idee mare, fiă es-presă simplu, fiă învestită de imagini, şi sublimulü de sentimentü care zugrăvesee o mişcare a sufletului.
    Espresiunea lui Moise, ..D-deü fiice : să fiă luminai şi fu lumină“ adecă puterea lui D-deü supunènd însuşi neantulo, este o cugetare sublimă.
RETORICA
90
   Omenï, descriend invidia o descrie dicend : „In cerii îşi are capuld şi pre pănienlu piciorele.“
   Sublimuln de sentimcnta : Bătrânului Horatiu i se a-nunţă că cei doui fii al săi au fosta ucişi şi că cela d’ala treilea a luata fuga. Elü se indigneză de acesta laşitate.
                                        JULIE
   C^ue vouliez-vous qu’il lit contre trois ?
                                       HORACE
                                            Ou'il mourût.
   Toţii spectatorii fură transportaţi de sublimitatea a-cestui sentiments, în câta nici nu s’a mai audita versuki slaba care urma ;
         Ou qu’un beau désespoir alors le secourut, i
   Acestui cuvêntü, nu i se găsesce sémànü. a dis Arol-taireî în totă antichitatea. Mai suntü şi alte frumuseţi tragice dar acesta e în primulü rangü.
   Când conspiraţiunoa lui Cinna s’a descoperita, când ela a mărturisită totulü. când nimenea nu se aştepta de câta la o răsbunare strălucită, Augusta, în acea scenă admirabile, (]hce conspiratorului :
       Soyons amis, Cinna; c’est moi qui t’en convie.
   In Athalia, când Abner espune lui Joad totü de cea ce elü are să se temă din partea furiei reginei, marele preotü răspunde :
       Celui qui met un frein à la fureur des flots
       Sait aussi des méchants arrêter les complots. 1
    1                                JULIA
                 Dar c«-arü fi pututü face eu treî ?
                                            BËTRÂNULÜ HORAŢIt
                                                     Să fi inuritti ;
                 Stt fl aflatü rnijloculü a nu mal fl trăita.
                                                                            Horctţiu. act. III. st.·. 8 tr. de Sion,
ELOCUŢIUNEA
91
        Soumis avec respect à sa voloulé sainte,
        Je crains Dieu, cher Abner, et nai point d'autre crainte, i)
    Nu mai puţinii sublime simţii şi aceste cuvinte ale lui Virgiliü ;
        Aude, liospes, conteninere opes, et te tpioque dignuin Pinge deo, rebusque veni non asper egenis.
                                                                            AcneitLj VIJ1, 364.
    Elena, muma lui Ştefanii celü mare, e sublima cànd ()ice fiului seü :
           Lkf-te la oştire î pentru ţară mori !
           Şi-ţi va fi mormentulü eoronatu cu flori. !
                          Varietatea, conveninta
    Intre calităţile generale ale stilului se pună şi varietatea şi eonveninţa.
    Varietatea este calitatea stilului prin care se evită monotonia, contopindîi şi temperând stilurile uimiri printr’altultt : Les beaux vers! cjicea Fontenellc, ô les beaux vers ! je ne sais pourquoi je bâillecausa era că élu citea o poemă lipsită de varietate.
        Un style trop egal et toujours uniforme
        En vain brille à nos yeux, il faut qu’il nous endorme.
a dis Boileau. *
                                            »
    1          Acclû ce vijelia pe mari seiâ-a ’nfréua
                Comploturile rele va sci a 'inpedica.
                Supustt voinţei séle, o Abner, nu amü temă De câtü de celtl din coruri, şi numai lui daü semă.
                                                                                   (Traducere de Sionj
    * Voiţi publica favôre dupé drepţii a merita?
        Ne ’ncet ttü frasele vostre cătaţi a le varia
        Unit stilci ce ţine totü una, şi ne ’ncetatiï uniformû
        Surda la ochi ne lucesce, de elü caută s'adormü.
        Puţind se cată-autoril născuţi a ne îngreuia
        Cari p’nnü tonii totü-d’auna pare c’ar psalmodia. (EUadej
RETORICA
92
   Varietatea e cerută nu numai de diversitatea sublectelorii : dar chiar între părţile aceluiaşi subiecţii, suntu diferinţe care ceru varietatea stilului.
   Cicerone (Orat., c. 21) a deosebiţii ast-fehl atriliutele celoru trei genuri : Quot officia oratoria. tot sunt genera dicendi : subtile, in probando; modicum, in delectando; vehemens, in flectendo.
   Mijloculu prin care se respândesce totu-d’auna varietatea în stilu şi se alungă uniformitatea este conveninţa.
   Conveninţa este o calitate care coprinde pe tote cele alte. Zenon voia ca fiă-care cuvântă să porte caracterulu lucrului ce exprimă. In a-deverfi, pentru fiă-care idee este o espresiă o torsătură unică ; asemenea fiă-care genii de scriere are stilulii sâti propriii în prosă şi în versuri. Stilulu istoriei nu este ca alu oraţiuneî funebre, comedia nu se servesce de termeni în-drăsneţi ca oda, de espresiunl patetice ca tragedia, nici de metaforele şi de coinparaţiunile epopeii. OrI-ce scriere, de orî-ce natură arii fi, cere calităţile pe (sare le atnii numiţii generale; diferinţele consistă în formele stilului.
   Intre simplu şi sublimii suntu mai multe nuanţe; perfecţiunea elocinţii şi a poesil stă tocmai în arta de a le combina. Prin acestă arte Virgilia s’a ridicatu adesea în egloga. Acesta versd,
       Ut vidi, ut perii, ut me malus abstulit error!
ard fi totd atâtu de bine pusa în gura Didonei ca şi în
                         V.r.oajŢUJNF.X                     Ç)3
a păstorului, pentru că este naturalii, adevărată, elegantă, şi pentru că sentimontulă ce esprimă convine la tote treptele ; dară acostă versă,
                                           Castanaeque nuces, mea quas Amaryllis amabat.
nu ară conveni unei persone eroice, din causa micim el ohiectulă séfi.
   Aceste doué esemple lasă a se vede evidentă în ce casă trebue să se permită amesteculă stilurilor!! şi când trebue să iră se permită.1
   Pentru a da stilului mai multă forţă saü mal multă graţia, în diversele nuanţe eo amu per-cursu, delà limbagïulri celü mal simplu penă la eelü mal înalţii, mai rămâne încă alianţa cu-vintelorfi, puterea unu! cuvôntü pusă la locuiţi seu, epitetele şi mai aleşii ligurele, pe care Longin 2 le consideră ca una din sorginţele principale ale sublimităţi! stilului, şi care stintii una din cele rna! frumose podobe ale orl-căru! felii de stilfi.
                               Alianţele de cuvinte
   Gând cineva voesce a esprime cugetări nou!, în lipsă de cuvinte nou!, caută a combina din cele deja esistente.
       in verbis etiam tennis eautusque serendis . . .
       Dixeris egregie, notuin si callida verbum
       Reddiderit junctura novuin__
                                                            Horat., de Arte poet., v, 45.
   Ast-feln, în Eneida (IX, 275), Ascaniü <)ice tînerulid Euryale, alu pui nobilü curagiîi tiu admiră :
   1. Voltaire. — 2. C. G şi 14, al. 8 şi 10.
RRTORÎCA
94
          Te vero, mea quem spatiis proprioribus aetas Insequitur, venerande puer.
   Corneille, ne arată inconstanţa omului desgustat.fi de măririle dupe care a dorita atâta, unind cuvintele aspirer şi descendre, în acesta versa :
          Et, monté sur le faîte, il aspire à descendre.
                                                                   Cinna, aet. Il, se. 1.
   Alexandri aliază cuvintele fiară eu blândă ca să defi-néscà o căprioră :
             Fiară blândă de la munte Cu steluţa albă ’n frunte.
   In alianţa cuvintelorü trebue să conciliăm noutatea espresiuneî cu claritatea şi justeţa.
   Suntü unele cuvinte de o energiă singulară şi pe care, pentru acest cuvêntü, trebue a nu le confunde în frasă; trebue a le scote din rând şi a le pune saü la fine saü în vre unü altü locü însemnaţii care să fixeze asupra sa atenţiunea.
   Acesta semiversü ala lui Virgiliu, Naveni in conspecta nullam (Aen., 1, 188), arată efectulü curentului pus la loculü sêü. Dacă amil ceti, Nullam in conspectu navem, imaginea este stersă.
   In aceste mustrări pe care Clytemnestra le face lui Agamemnon :
       Cette soif de régner, que rien ne peut éteindre;
       L’orgueil de voir vingt rois vous servir et vous craindre;
       Tous les droits de, l’empire en vos mains confiés;
       Cruel, c’est à ces dieux que vous sacrifiez !
cuvêntula cruel este ast-fela pus la loculü s eu în câta nu-i se pote da unü altuia fără a-lü face să perdă o parte din forţa sa.
                       KLOCUŢÎUNFA                    g g
   In limba româna, ordinea cuvintelorfl în frasă ne fiind fixată ca în alte limbi, precum în francesa, se pote trage cele mai mari folose oratorice din loculù ce se dă cuvintelorfi, chiar în frasele cele mai scurte. In românesce se pote (jice, de es., ,şi
            Dumnezeu bate pe oimi când vrea sau        Pre omfi îlfi bate D-deil când vrea
              sau chiar si: II bate pre om D-deii când vrea, etc. 1
                             ^ Despre Epitete
   Epitetele îmfruinuseţ0ză discursulii, numai să nu fîă pré numerose. Dacă, din aceste versuri ale lui Alexandri :
      Pe o stâncă negră într’unfi vechio castelu Unde curge ’n pole unO rîo mititelo
s’arfi înlătura epitetele şi s’aru dice simplu Pe o stâncă ’ntr’unû castelu, etc. frasa ard pierde totă frumseţea
   In acesto verso din Eneida, III, 3;
      .... Omni« humo fumat Neptuuia Troja;
mâréta imaginea, omnis humo fumat Troja este mărită încă prin epitetulü Neptunia care ne duce cu mintea până la origina Troei.
   Suntü unele epitete şi mai înseninate care for-meză între substantiva şi adjectiva o antitesă, nu de cuvinte, ci de cugetare : precum în acesta versu alu lui Racine :
   Chatouillaient de mon coeur Vorgueilleuse faiblesse, sail în acéstà frasâ a lui Massilon :
  1 Veijï Lambrior ibid. IV.
RETORICA
96
   „Une impiété superstitieuse refuse au Très-Haut la connaissance de l’avenir etc“.
Acestea se nurnescü epitete antitetice.
   Dar epitetulü care, dupe accepţiunea sa literară, trebue să adauge o ideiă nouă la însemnarea necompletă a unul cuvêntü pentru a es-prinie o cugetare întregă, devine unu adausfi nefolositorii ori de câte ori nu contribue a caractérisa saü a modifica substantivulu pe lângă care se alătură. Unii asemenea epitetîi, sau celiî puţinii care nu o reclamaţii de claritate, energiă. cui ore sau armoniă şi care nu figureză întrunii modû. visibilîi într'unü periodfi nu trebue să tiă nici o dată întrebuinţaţi!
   Quintiliau (VIII, 6) compară discursulil pré încărcaţii de epitete cu o armată în care ară fi toţi aţâţi servitori câtii şi soldaţi ; numôrulù ară fi îndouitU, dar nu şi puterile.
   Poeţii greci şi latini nu orali aşa severi ca cei moderni în privinţa alegere! epitetelorfi. Ui rjiceaft flaru-m a,unim, humida vina, aequoreum mare, etc. (Quint.. VIII, 5): pentru că ei zugrăveau în stilnlii lord. Afli se cere ca epitetele să spună mai mulţii ; şi cine-va se es-pune ridicolului descriindfi acea ce este înţeleşii de tota lumea.
   Epitetele, cărora mai bine li s'aru pute di ce coloritu, căci ele îmbracă orî-ce obiecţii în varie culori ale imaginaţinnei, jocă unu rolfi forte important în „limba poetică“. (Hasdeu. Ouv, din betr.t. III p. 124.)
   Stilulu este figurata când prin imagini, prin espresiunl pitoresc!, figureză lucrurile despre care se vorbesc© şi când le desfigureză dacă ima-ginele nu sun tu juste. 1
   S'aiî definita une-ori figurile : moduri de a vorbi care se depărtezi! de modulă nat urală şi obicinuită. A ceştii definitiune e falsă; căci nu e nimica mai naturala şi mai obicinuita ca figurile în vorbirea omeniloru; şi Aristot observă, cu drepta cuvânta, că se făcu într’o cli de targa. la hală, mai multe figuri de câta în mai multe <Jile de adunări academice :
   „Les figures dc rhetorique ne sont miile part si eommunes que dans les querelles des halles.“ 2
   Figurile suntu nesce întorsuri, nesce mişcări ale stilului, cari, prin modulu în care aretu cugetarea, i-dau forţă şi graţiă. * Ele suntu propriu espresiunea sentimentului în discursu, ca şi atitudinele în sculptură şi pictură; qnasi ges-tus orationis, dice Cicerone.3
   Suntu unele figuri care constat! în schimbarea cuvinteloru şi a înţelesului loru, şi se numescu tropi, de la unu verbu grecescii (rQtm, rirgona) care însemneză a schimba. Ast-felu se dice o sută
   1. Voltairc.
   2. Dumarsais, cituttl dupe Blair de Hasdeii, t. III, Cuv. din bStrâni, p. 123.
   3. Orator, c. 25.
   * Shimele, suntu frumseţea şi viuele cuventuluî, pentru că nu numai îlu împodobescu, dupe cuui făcu Tropii, ci îi dau încă putere şi virtute, ca să deştepte patimile la ascultătorul, şi să-lu îndemne spre cele poftite. (Molnar, Ret., 193).
REÎORtCA
98
de pânde, în locă de o sută corăbii, si se dice leu unui omu curagiosu.
    Alte figuri lasă cuvinteloru adeverata lorii înseninare, şi acestea conservă numele genericii de figuri. Ele se distingi! încă în două specii : figuri de cuvinte şi figuri de cugetare.
    Figura cuvântului este aşa de tare legată de cuvântă, în câtă, daca se schimbă cuvântului, figura dispare. Figura de cugetare rămâne chiar dupâ schimbarea cuvinteloru, numai sens ulii să nu se schimbe.
    Figurile suntă acea ce face a se deosebi sti-lulă prosaicîi de stilulă poetică; ele suntii ornamentele elocuţiune! în genere.
                          1°. Despre Tropi *
    Tropii principali, la care se raportă şi cel-alţî. suntii metafora, metonimia şi sinecdoca.
    1.    Metafora (μετά, trans; ψ'οω, fero) este o figură prin care se trece însemnarea propriă a unul cuvântă la o altă însemnare, care nu-I convine de câtă în puterea unei comparaţiunî ce se face în spirită. Orl-ce metaforă coprinde o comparaţiune şi face ospresiunea mal repede şi mal viue. In toto autdm metapliora hrevior est si-
   * Tropii suntii la ouventti, precum suntu stelele la ceriu, florile ’n grădini, razele Ja sore şi diamanturile, ce suntu sădite pre Aurii, căci ca nesce diamanturi îlu făcu de mulţii preţii, ca nesce raze pre luminaţii, ca nesce flori mirezmitfl si înflorită, ca nesce stele îm-pistritu. (Molnar, Ret., 169).
ELOCUŢIUNEA
99
militudo (Quintilian,. VIII, 6). Când Omeru diee că Achile se repede ca nnu leii, avemti o com-paraţiune^ dar când elfi (.lice despre acelaşi e-rofi. acelu leu se repede, avemu o metaforă.
   Asemenea şi în aceste versuri ale lui Bolin-tineanu :
          Intr’o sala ’ntinsă, printre căpitani Stă pe tronu-i Mireea încărcaţii de ani.
          Ast-felu printre trestii tinere ’nvenjite Unu stejarii întinde braţe vestejite.
          Ast-felu după deluri ver<}i si numai flori Sta betrânulU mante albită de ninsori.
   Elocinţa nu arii pute esista iară acestu limbagiu auxiliara ala imaginaţiunii : discursula trebuc să isbescă de o potrivă şi spiritula şi simţurile omenilora; dar simţurile nu sunta mişcate de câta prin veritatea şi vivacitatea iinaginilora. Metaforele vora servi deci a da corpa obiectelora celora mai spirituale; şi ast-feln tota ce ţine de sufletula nostru este espresa în vorbirea comună prin imagini sensibile. Aşa dicemn pHrunderea spiritului, rapiditatea cugetării, căldura sentimentului, asprimea sufletului, etc; aşa Kolintineanu a putută elice în poesia sa Mireea şi Solii :
          Cela ee se bate pentru a lui ţeră,
          Sufletu-i e foculn sorehiî de nera, ete.
   Nu numai că metafora face să'se simtă acea ce nu e sensibila, dar ea depinge una obiecta sensibila subt trăsuri mai vesele şi mai energice. Când se (lice despre una orna adormita că este coprinsu de somnii, se dă mai multă espresiune ideii de câta dacă s’ara fi (lisa numai simplu că dorme.
RETORICA
.100
   Virgiliă a datCi o îndoită forţă acestei imagini :
          Invadunt urbem somno vinoque sepultam.
                                                                      JEneid., II, 20').
   Metafora este colţi mai frumoşii. celfi mai a-vutîi, colţi mai deşii întrebuinţată din toţi tropii, şi printrânsa stilulfl se înfrumuseţeză şi se co-loreză.
   Acestă cutezanţă, care dă simţire, viii (iţă fiin-ţeloru care n’aii nici de cum, este. ordinară pa-siimiloru şi în genere limbeî poetice 1 :
   Ast-fol(i în Jiolintineanu :
             Negoe colii maro, în aIii son palală Ce domnesce p’Argoşî, di ce întristat. . . .
   In Zaira, lui Yolt'aire. găsimu o metaforă atingetbre şi adevărată :
       Le Dieu qui rend la force aux plus faibles c·ourngos,
       Sontiendra ce roşeau plic par Ies oragos.
   In scurţii, inetaforole se întrobuintc/u :
   a) efrnd numele li ieruri Ioni însufleţite se pune. la lucruri neînsufleţite şi fără simţire: şi 7^ invers; precum : „Fulgerulu nu este alţii de cată unu rha alu ceriului. . . Marea, când ajunge la termini, atunci să mhiic şi spu-meză. . . —- Ţăranul u este talpa Mnrcelns era şahi a Romei şi Fabius scntuln ei: c) când numele liieruriloru însufleţite se pună la altele totu însufleţite : ..Julian Pa-ravatulu au lovită eu piciorulu pre mamă-sa ce l’au născută din sfântulu Boteză şi, lătrândă împotriva pâstori-loră Besericei. din oiă. ce era, s’aă schimbată şi s’aă a-rătatu îndatăşi lupă şi liiară selbatecă... d) când cu
      1. Ve$I Hasdcu Cav. den be.tr., t. III, p. 120 şi § 21.
ALOCUŢIUNEA
101
cele neînsuiieţite se esplicii altele totii neînsufleţite : „La mbrtea Soreluî, a cărui vieţă să stinge eu apusula, nu numai veizduhulu eernindu-se să întristeză, ci si ceriul u aprinde tete făcliele pentru ea să-I cinstescă îngroparea cu atatea lumini.“ 1
   Metaforele simţii defeetuose :
   1° ('and suntu trase din subiecte de rendii; lui Ter-tulian i se impută a ii (Jisu că, Deluviulu a fostă bălă-ciula generale a naturii : Dihiviiinr naturae generale lixivium. 2° când suntu iertate, luate din depărtare, şi raportulu nu este nici de cum naturala, nici compara-tiunea destula de simţită; Theopliilu a disu : Eu înnvoiu îmbăia mâ inele mele m undele perului teu; şi in alta locu, Plugulu jupoe câmpia, otc. 3° când termenii metaforici, din care unuia se elice pentru altulu, escită idei care nu potu ii legate, ca şi cum s’aru diee despre unu oratorii, că este unii tor cutii care se inflăcăreză, în locu de este unii torent ti care te tcresce; sau ca în aceste versuri ale lui Bolintineanu :
         Perulu ei bea aeră, sînulii ei bea vent-u,
         Sufletu-i bea flăcări d’ură de mormentu.
   Fiă-care limbă îşi are metaforele sale proprii şi aşa de consfinţite de obiceiu, în câtti dacă s ării înlocui termenii prin echivalenţii chiar cel mai proprii, totuşi espresiunea devine ridiculâ.
   Când metafora, fără să hă aspră nici silită, are ceva pre îndrăscnţtt, se îndulcesee prin es-presiunl ca acestea : ca să dicfi aşa. dacă se pbte <,lice astu-felii; dar aceşti corectiv! nu-sti
buni de câtti în prosă
   1, Molnur, Hă., p. 172 şi urm.
kETORÎCA
102
   Alegoria (allog, altu; âyoqemo, a vorbi) nu e de câtti o metaforă mai întinsă, prelungită : când se împrumută o ideiă, e firescii a o urmări.
    Ast-l'elu se pote observa în aceste vei'suri din balada populară „Miora“ :
Iar tu de omorii Să. nu le spui loru. Să. le spui curaţii Că. m’arnii însuraţii C’o mândră, crăesă, A lumii miresă,
Că la nunta mea A cătjutu o stea;
Sorele şi luna Mi-au ţinuta cununa; Bratli şi păltinaşi, l-amu avutu nuntaşi; Preoţi, munţii mari; Paseri, lăutari, Paserile mii,
Şi stele făclii.
în care comparaţiunea metaforică, între morte şi nunta ciobanului, este continuată penă la fine.
    Adesea alegoria se întinde peste o bucată în-tregă; şi, atunci nu maî este o figură ci o com-posiţiă alegorică; precum simtă fabulele, parabolele, emblemele şi chiar basmele.
    Aeestă figură servă spre a înfăţişa unu adeverii care altrăminte aru pute produce neplăcere.
    Astu-felu este oda lui Oraţiu (Od., I, 14) în care se represintă patria, espusă la noul resboie civile, subt imaginea unul vasu care are să înfrunte noul furtune.
   Mai adese-orî alegoria personifică fiinţe morale, şi, atunci, artea este de a înfăţişa personificările dreptu şi conformii sentimentului şi ideiei; precum se găsescu în Omeru, Virgiliu, Voltaire, Eliade, etc.
   Alegoria era unii nietodu de instrucţiune forte
ELOCUŢIUNEA
103
comunii la cei vechi. Astii-felu suntu mai alesu fabulele în care, cea ce se numesce morala, nu e de câtu interpretarea literală a alegoriei.
   Aristote (Rhetor., II. 20) merge penă a permite, în discursurile, dinaintea chiar a adunăriloru mari, parabolele şi fabulele : ele răpescu totu-d’auna mulţimea. Elu citeză unele care suntu din cea mai înaltă antichitate, ca acea a calului care cerea ajutorulu omului pentru a’şi resbuna contra unui cerbu, devenindu sclavii pentru că căutase unu protectorii.
   Vechiele ieroglife ale EgipţienilorQ, Sciţiloru, etc. nu erau de câtii o vorbire întregă alegorică ; precum şi găcitorile celoru vechi dintre care unele forte anevoe de înţelesu. 1
   Toţii aci se pote raporta şi acea vorbire emblematică de care Tarciniu ne dă unu esemplu, în respunsulu ce dede trămisului fiului seu. In acestu casii însă emblemele nu se rostescu ci se esprimu prin semne sau de-senuri.
   Catacresa (mm, dincolo; zgijms, întrebuinţare) atnisii, estensiune, imitare, este unu felu de metaforă la care se recurge de nevoiă, când nu se găsesce nici unu cuventu propriii în limbă pentru a esprime acea ce cineva voesce a dice :
   1 Molnar citeză doue lorte ciudate :
„Oala iaste pesce;
„iară ce fierbe într’ensa „iaste carne însufleţită „cuventătore şi simţitore.
                                                                                                •(l!UO|)
    „Iaste unu dobitocii pedestru, „insă şi de apă, iaste însufleţitu, „şi fără sufletu, cu suflare şi fără „suflare. Târăndu-se uinblându, şi „slujindu-se cu aripi, ascultă, şi „te miră şi găcesce! •('eiq'e.ioQ)
RETORICA
104
             Sta în capidii mesei între căpitani Şi recliîamă dulce tinerii sei ani.
                                               BoUntineami.
    Asta-fela so (lice o funie safi o sferă de moşiă, mai bine de câta a inventa una cuvânta nea, care n’ara fi înţelesQ.
    Asemenea cuvintele fotă, faţă, capii, etc., se între!»11-inţeză în o mulţime de înţelesuri. Unii retori înţelegu prin catacresă o metaforă îndrăsneţă şi puţina cam aspră.
    II.    Metonimia (μετά, dincolo; ονομα, nume) nu e de câtă o schimbare de cuvinte: ea consiste 1° în a lua causa dreptu efectă : astă-felă numele (Jeiloru păgânismulul se iaă pentru lucrulă a căroră inventatori erau consideraţi, sau la care el presidaă :
    Marte, pentru resboiu, bătălii, etc.;
    Musele    „  arţile fruinase;
    Neptunic  „  marea;
    Ceres     „ grâu;
                       ’      Cer ere wque canistris
          Expediunt
                                                                     (Virg., Aen., 1).
    Bacchus, pentru vinii :
                           Implentur veteris Bacchi
                                               (Idem)
    Vulcanii pentru focii.
    Racine a <JisQ :
                               Ne dis plus, o Jacob, que ton seigneur sommeille; întrebuinţând numele tatălui pentru a!n nomului.
    2°. Metonimia lea efectulft pentru causă.
    Ovidia d*ce că muntele Peliona nu mai avea umbre :
ELOCUŢIUNEA
105
          ,..........................Nudus
          Arboris Othrvs erat; nec liabebat Pelion umbras.
                                                                   Metam., XII. 512.
   (Umbra, caro este efectulii arborilor«, este luata aici pentru arborii înşişi.)
   3°. OoprindCtorulii pentru cuprinşii :
   Elu înghite capa funestă, adecă, otrava cuprinsă în cupă. Pămcntulu amuţi înaintea lui Alexandru: Siluit terra in conspoctu ejus, adecă popdrele pământului. Car-cer, închisore, se diee în latinosce despre unu omu care merită închisoroa.
   Ain' tandem, earcer V . . . bonorum extortor, legum contortor?
                                                              Torent., Phonn., II, 8. 26.
   4°. Semnulii pentru lucrulu însemnaţii.
   Spada se (jice pentru profesiunea militară, şi rasa pentru cariera preotescă. Sceptrulu se iea pentru regalitate, ca în aceste versuri ale lui Quinault :
      Dans ma vieillesse languissante.
      Le sceptre qne je tiens pese ă ma main tremblante.
   5°. Posesorulu pentru lucrulu posedaţii.
   Virgilia a disu : Jam proximus ardei Ucalegon; Uca-legon arde deja, în locu de flacăra devoreză palatulo lui Ucalegon (Aeneid., II. 311).
   6°. Numele abstractu pentru concreţii.
   Pkedru (1, 8) a disu despre cocorulii care ’şi vîra cio-cula în gura lupului, că îi încredinţeză lungimea gutuiul seu, colii longitudinem. Pentru corvus stupi dus, acelaşi a disU (I, 13) corvi stupor.
   Totu metonimia este când se întrebuinţeză numele au-
RETORICA
106
torului pentru operele lui : Amu citita pe Virgiliu, pe Bolintinenu, in locti de operile lui Virgiliu. poesiile lui Bolintinenu; când se ia numele şefiloră pentru supuşii lorii : Anibal ante portas, în loca de oştea lui Anibală; Alesandru a învinsă pe Darie; în locu de oştea lui A-lesandru a învinsu oştea lui Darie; şi, în genere, când se ia unu nume propriu ori comunu pentru o colectivitate : Tribunalulil decide, în locu de membri cari .compună tribunalulă.
   Din tote acestea se vede că metonimia, ca şi metafora, ia numele unoru lucruri pentru ale altora; cu singura diferinţă că, pe când metafora le pote schimba fără deosebire, metonimia nu pote înlocui de câtu numai lucrurile care se a-semănă şi au o relaţiă unele cu altele.
   III.    Sinecdoca (aur, cu; ixdoyko, a primi) sau comprehensiunea, se face 1° când se iea genuin pentru speciă, sau specia pentru genii.
   Când se (hce muritorii în locu de omenii, pasere în locu de vulturu, se ia genulu pentru specia; iar când poeţii greci şi latini, pentru a representa o vale fruino-sâ, o numescă a Tempei şi când în locu de ventu se dice zefirii, se ia specia pentru genii :
                       Somnus agrestium Lenis virorum non humiles dornos Fastidit, umbrosamque ripam,
            Non zepliyris agitata Tcmpe.
                                                         Horat., Oann., III, 1, 21.
   Totu aşa şi Eliade in „Oda la Schiler“ : Avuşi de adversară pre omit şi — atâtu ajunge. . ,
                        ELOCUŢIUNEA                      \ ^
    2°. Luândü partea pentru totCi, şi totulü pentru parte :
               Quot capita, tot sensus.               (Ter.)
aci se ia partea pentru totü — pars pro toto.
               Les peuples qui boivent la Seine aci se ia totulü pentru parte — .totum pro parte.
       Marea s'afl mêniatft şi mèniàndu-se spumézâ. (Molnar).
    3°. Singularului pentru pluralü :
    Germanulü revoltatü, adecă Germanii.
    Le Français, né malin, forma le vaudeville. (Boileau).
          Dar Românulu nu va câmpuri fără flori, ţ)ile lungi şi triste fără sărbători. . . .
          Astü-felù e Românulu şi Românii suntü eu Şi sub jugulü barbarii nu plecă capulă meu.
                                                                              Bolint.
    4°. Numele materiei pentru lucrulii care este făcuţii dintr'ênsa.
    Astü-felü ferulă se ia pentru spadă. Virgiliu s’a ser-vitü de acestü euventa pentru ferulu plugului :
       At prius ignotum ferro qjiain scindimus aequor.
                                                                        Georg., 1, 50.
    Sinecdocă mai este şi când, cu cete mai dinainte, no-tănrn pre cele mai de pre urmă, saü inversü ; ca de es :
  Când întorceau păstorii oile ’n staulft din câmpă. ... în locă de, când înserase.
saü :
          Când pe fruntea nopţii, florile se jocü Domuulă cu Românii las’alu luptei locă.
                                                                              Bolint.
RETORICA
   Cu tote astea nu treime să se credă că est| permisii de a lua indiferenţii, un cuveniţi pentru altulti, fîă prin metonimiă, tiă prin sinecdoH că : trebue ca espresiunile figurate să fiă auto-risate de obiceiă, saă celti puţina ca sensulu literală ce vreniu a se înţelege, să se presinte în modă naturală spiritului, fără a revolta drepta judecată, şi fără a lovi ureoliiele deprinse cu puritatea limbel.
   Aici mai alesă usulă este arbitrulă discursului.
                              Şi volet, usus.
    Quem penes arbitrium est. et jus, et norma loquendi;
                                                        Horat., de Arte 2>oet., v. 71.
    Antonomasa (dvd, pentru; droya,) este unu felii de sinecdocă prin care se pune ună nume comună pentru ună nume propriă, saă chiar unu nume propriă pentru ună nume comună.
    Se elice Oratorulu romana, pentru a areta pe Cicerone; unii Neronii, pentru a areta unu domnitorii cruda; unii Mecena pentru unu protectorii aili literilorli; O recif (liceali Oratorulu pentru Demoatene; poetuln pentru 0-! meru; etc.
    Se alătură pe lengă acest! tropi principali «wj-! talepsa, ună felă de metonimiă, ca desideror pentru absum; antiphrasa, ca Eumenidele saă < I eiţe binefăcetbre pentru Furiele: sarcasimdu, batjocurii amară şi insultătore, din care modernii aă făcută o figură de cugetare; hypalayidu care trăim·
   ,                 ELOCUŢIUNEA                 |()C)
pune cuvintele şi restornă construcţiele naturale precum dare classibus austros, în locii de classes mstris, etc.
                   2n. Figuri de cuvinte propriu disc.
   Printre figurile de cuvinte suntii patru care sun tu mai mulţii gramaticale de câtîi oratorice, dar care făcu unu frumoşii efeetu şi în discursu. Aceste figuri suntii elipsa, pleonasmulu, iperbata şi silepsa.
   Elipsa lasă a fără umilii safi mai multe cuvinte, pe care construcţiunca gramaticale le reclamă, dar care suntu uşorii de înţelesu. Acestă figură servesce a da mai multă tăria şi repedi-clune stilului, de aceia e şi forte desu întrebuinţată, mai aleşii în maximele moraliştilor! şi în proverbe.
   Elipsa este viţiosă când cuvintele subînţelese gu suntii în raportu gramaticale cu cuvintele es-iprese: de esemplu : când se subînţelege la plu-Irahl unii verlnl espresu la singularii, şi inversil; ga în aeestîi esemplu :
                Le ooouv est pom* Pyrrlius el Ies roeu.f pour Creste.
;                                            Ba cine.
■ La cei vechi acestă figură se numea Zeugma.
ţe Oontrariulîi elipsei este Pleonasmulu, care adaoge ceea ce Gramatica pare că respinge :
I:
Je Tai vu, dis-je vu, de mes propres yeux vu;
             Ce qu’on appelle vu.             (Molière)
110
retorica

                                     Unu bolobocă cu vinii
       Mergea în carii pe drum fi înceta şi forte Unu.
                                                                                (.Donic )
    Pleonasmele suntu necesarii, folositore sati vi-ţiose :
    Suntii necesarii, când ajută la claritatea espresiunel ca în unele frase interogative ; suntfl folositore când dă inai multă energiă cugetării; şi suntu viţiose când n’ajută nimica la ideiă. Spre esemplu :
    Suiţi-ve susui coborîţi-ve josu: unu cadavru neînsufleţiţii; o vi-jeliă furtunosă.
    Iperbata sau inversiunea consistă în resturna-rea ordine! analitice a frase! :
       Tuturorfi animalelorii simţitore le este scumpă patria.
    Acestă figură vat6mă claritatea şi e raru permisă In. prosă. E propriă limbeloru vechi şi servă câte o dată a esprime pasiunea :
       Ai vorba mea, deci plecă şi fă ce eu amu (Jisfi.
sau :
       Dacia nu e maghiară, este românescfi pămentu.
       Nu suntu Unguri încă ’n viueţă, câţi Români suntu în mormcntfi Ce-aii murită cu arma Ti mână,
                 Pentru fala loră română,
                 Pentru dj*eptuiă lorii celă sântă.
    Silepsa, constă în a face să se acorde unii cu-vêntü, nu cu celü la care se raportă gramaticale, ci cu acela la care se raportă prin cugetare :
     Entre le peuple et vous, vous prendrez Dieu pour juge :
     Vous souvenant, mon fils, que caché sous ce lin,
                      Comme eux vous fûtes pauvres et comme eux orphelin.
Pf.·
C V
fo ' . ,
r'
is
ËIXICÎUtîuMKA
111
i. Figurile de cuvinte care suliţă curaţii oratori-' ce, nu vatemă întru nimicii regulele gramati-j cale. servă însă a da multă uşurinţă şi fermi-; j tate oratorului. Cele mai principale suntu :
1 i Bepetiţiunea, una din cele mai comune şi mai H energice; numele o definesce în destulti; se în-; ! trebuinţeză pentru a insista asupra verl-unel pro-,' be, veri-uneî verităţi, sau pentru a depinge paji siunea, prin repetirea cuvinteloru.

       Virgilift arată durerea lui Orfeü, la rnortea Euridieeî :
              Te, dulcis conjux, te solo in littoro secuw,
              Te, venientc die, te deccdente cauebat.
                                                     Georgi., IV, 465.
                        Cine scie? cine scie?
                         Bacă ’mpinsii de-alu sortei ventil, M’oiu întorce ’n veseliă Să sărută alu tëu pămentil.
|U                                                    Alesandri.
  kţi
  V Repetitiunea e de mai multe feluri : se numesce Geţi minatiă, când se repetă aceiaşi vorbă de doue ori :
                   Vos, vos appello fortissiini viri;
                   Nos, nos consoles dessmnus.
                                                            (Cic., Catilin.)
               Rompez, rompez tout pacte avec l’impiété.
                                                 (Joad. Athalie, a. I. sc. I).
     Conversiunea se numesce când se repetă aceiaşi vorbă |lla finele fiă- 'ărui periodü :
  f·, Poenos populus Bomanus justiţia vicit, armis vicit, liberali■ 1 tate vicit.
  I \ Complexiunea când se repetă primulii şi ultimulü cu-Iventu :
  || Quem senatus damnarit, quem -populus Bomanus damnarit,
RF.TORTCA
112
   quern omnium existimatio damnarit, eum vos sententiis vestris absolvetis ?
      Traducţiunea, care se pote confunde cu anominatin-nea sail paronomasa consiste în a repeta unu cu ventil într'o înseninare diferita, saü cu o alteraţiune uşori'. etc.
      Connexum numiau Latinii repetirea sau gramidirea a-celoraşi particule :
          On égorge à la fois les enfauts, les vieillards.
                   Et la soeur et le frère,
                   Et la Tille et la mère,
             Le fils dans les bras de son père !
      Disjuucţmnea suprimé, din contra, particulele disjunctive, pentru a da inaï multa tăria şi repejune discursului :
          Français, Anglais, Lorrains, que la fureur assemble, Avançaient, combattaient, frappaient, mourraient ensemble. *
                                                                     (Henriade, Ch. VI).
      Apositiunea, întrebuinţezi substantivele ca epitete, şi convine maï alesü stilului nobila şi înflorită.
      La aceste figuri se mai potü adauge :
      Jhclinaţinnea sau derivaţiunea, când se întrebuinţezi în aceiaşi frasă cuvinte derivate din aceiaşi tulpini.
      Gradaţiunea (vligaţ, scara) care a şefii cuvintele dupé gradulü .lorii de forţ.i sau de slăbiciune şi care este ascendenţi saü descendenta; espoliţiunea, speţă de amplificaţii în termeni diferiţi.
      Sinonimia, care aduni mai multe cuvinte cu aceiaşi însemnare, dar care stă totü-d’auna alături cu unu defecta, ca şi Tautologia şi Péritologia, alte figuri de a-celaşi felü.
      1. Bhetor., ud. Jierenn., IV, passim.
     * Francesi, Englesi, Loren! ee-aiei furia v’adună, înaintaţi, luptaţi, loviţi, muriţi cu toţii împreună.
                                                                             Guşti, 218.
KLUUU'4'1UNEA
113
     Eufemismula, care ascunde ideile odiose şi triste sub nume, care nu suntu numele proprii ale acelora idei :
              Vita functus, în locu de mortuus.
     Onomatopea, prin care unu cuventu imiteză sunetulu naturala alu lucrului ce ela însemneza, a mugi, a murmura, etc; cnalagiulu, care întrebuinţezi! una gena pentru alta gena, una moda pentru alta modu, ca şi anti-ptosa, una casa pentru alta casa; latinismulu, elinis-mulţi, imitaţiunea construcţiunilora latine saa grece şi încă alte multe, care de care mai puţina utile de cunoscuta. 1
     Pentru a complecta aceste noţiuni elementarii, mai dama încă ore-caro amenunte asupra unora figuri de construcţiuni, cari tina mai alesă de liinbele vechi, şi cari, pentru acesta cuventa, aa fosta neglese de retorii moderni ; asta-fela de Iperbată se mai ţinu :
     Anastrofa, care restornă cuvintele, precum: mecum în loca de cum mc; quamobrem pentru ob quam rem, etc.
     i) Molnar mai pune între figurile de cugetare şi paronomasia, care se face în patru feluri : scoţendă o literă, precum din Pavel se face A velă ; < a de es., „Pavelă, Avelă, care eu jertfele cele mai primite, ce aii adusă către D-deu, s’aă arătată altă Avelă sau a-dăogândă, ca din Ana, rana: precum : Archiereulă Ana alu Jido-viloră aă fostă o rană de pismă asupra Mântuitorului; ori schim-bândă, adecă : amor, omor, fiind că este morte sufletescă, şi de multe ori trupescă; în fine mutândă o literă; precum : orbă, robă, fiind că îaste legată ca unii robă cu nevederea; şi altele.
     Omioptonil (similiter cădem), care se Jace când (Jicerile se termină cu aceiaşi cădere, precum : „aceia care literă poftescu şi învăţătură dor eseu ....
     Omiotelevtonu (similiter dessinens), care consistă în simetria caşurilor si a desininţeloră şi care, ca şi cea precedentă, aduce pre multă cu versurile, pentru ca să fiă cu suecesu întrebuinţate în discurs; Isocrată le a întrebuinţată mai alesă; precum şi în acestă esemplu : „Tu învăţătura iubesc/, iară eă a învăţa pre alţii mă si-1 eseu, si tu acum filosofe.se/, iară eă pre filosofi îndreptaşi“ etc· (Molnar, Ret., 209-212).
RfcToRtCA
4
     Tmesa, Care taiă unu cuventu în doile, ca în Vir-gilia :
              Septem subjocta trionl·,      (Georg., Jli. 381).
  sau că la Kntiiu :
              Saxo cere coniminuit brnm.
        Oblatam stultum est m edi sperii ere cinam.
     Parentesulu sau dialisa, întrerupe sensulu frasel prin o alta frasă intermediară :
                      Tityre, dum redeo (brevis est via), pasee capellas,
                                       Yirgiliii, EclogIX, 23.
     b'închisa, care confunde construcţia naturals în peri-ode, ca :
     „Saxa vocant Itali, mediis quae in flnetibus Aras.
                                            Yirg\, Aen., 1,113.
     Printre iperbate se pdte pune şi anacolutul sau de-fectulu succesiunel în construcţia gramaticale.
     Tote acestea nu suntîi de cfitîi negligonţo de stilii ale scriitorilor mari, din care gramaticii au făcuţii atâtea figuri.
     (irecii încă aii daţii diferite numiri diferitelor» accidente gramaticale, pre care ei le numescii metaplasme* şi din care aii distinşii :
     Prostesa, care adauge o literă.
     Aferesa, care scade o literă.
     Diplasiasmulu, care reduplică consdnele.
                  Sincopa, care ia o silabă din corpulii cuventului.
     Apocopa, care ia o silabă de la finiţii.
     Paragoga, care adauge o silabă la fine.
     Epentesa, care adauge o silabă la mijlocii.
     Metatesa, care mută o literă.
     Antiteza, care o schimbă.
                        ELOCUŢIUNEA                     j j
     Dieresa, care din o silabă face doue.
     Crasa saii Sineresa, care din doue silabe face una singură, etc., etc.
     De şi pré amănunţite prin denumirele lorii, totuşi figurile de cuvinte şi-au avuţii totfi-d’auna importanţa lorii şi ele au fostü obïectulü studielorvi celorii mai mari oratori ; chiar Cicerone, în timpulil apogeului elocinţeî séle, încă da mare importanţă acestora lecţiuni de Eetorică.
                            3°. Figurile de cugetare
     Figuri de cugetare se riumescü mai alesü acele figuri, despre care se poto elice că suntü ca nesce atitudini ale discursului, quasi gestus orationis.
     Dupe ordinea naturale, în care se manifestă figurile de cugetare, suntîi :
     Interogatiunea, este o mişcare naturale în in-dignaţiune, temere, durere, uimire, care însufle-ţesce şi ţine pre auditorii în resuflu, şi tivi for-ţeză a primi impresiunea ce voimîi a-î da.
     Joad, surprinsa do a vede pe soţia sa Josabeta con-vorbind cu Matan, îşi arată indignaţiunea prin aceste întrebări :
        Oii suis-je? de Uaal ne vois-je pas le prêtre?
        Quoi! fille de David, vous parlez à*ee traître?
        Vous souffrez qu’il vous parle, et vous ne craignez pas Que du fond de l’abîme entr’ouvert sous ses pas 11 ne sorte à l’instant des feux qui vous embrasent,
        Ou qu’en tombant sur lui ces murs ne vous écrasent?
        Que veut-il? de quel front cet ennemi de Dieu Vient-il infecter l’air qu’on respire en ce lieu ? *
     * Vederea ore-aice cum-va me arnagesce ?
                          Ce felu! fiica lui David fi cu-acestfi miselü vorbesce?
RETORICA
116
     Interogaţiunele grămădite esprimu emoţiunea oratorului şi o făcu a se transporta în spiritulu auditorului.
     Acestu seini-versu alu lui Virgiliu,
              Usque adeone mori miserum est ?
                                              JEn., XII, CM.
  depinge ardorea uimi resboinicu care vre să lupte ; pe când unii betrânu bolnavii şi gata de morte ard fi disu cu r6celă :
           Non est usque adeo miserum mori. i
     Acesta figură dă multă rapiditate stilului dupe cum se vede pre adese la Kacine :
        Pourquoi Tassassiner ? qu’a-t-il fait ? ă quel titre ?
        Qui te l’a dit?
                                                 Andromaque.
     Subjecţiwnea este o interogaţiune mai puţinii viue, în care respunsulu este datu însuşi de o-ratoru. Cei vechi o împărţiaîi în douo. propriu disă, în care oratorulu întreba pe alţii pentru a respunde elu însuşi, cum se găsescu forte multe la Bolintinenu :
        Ce e viata nostra în sclavie ore?
        Nopte fără stele rjiviă fără sore.
        L’aseulţi? şi nu ţî-e frică să vedi în acestu locu Ţîşnindii de sub piciore-ţi alu Iadnrilo.fi focfi,
        Şi resturnându pe densulu aceşti muri cu urgiă Să caiji si tu sub densii, tu, scumpa mea soţiă?
        Ce vre elu ? Cu ce frunte acestu nelegiuiţii Ne spurcă atmosfera acestui Jocii sânţitu?
                        Aihalia, III, 5, tr. de Sion.
1. Itollin.
                                                                      ELOCUŢIUNEA.
     Şi ratiocinatio, în oare oratorulu vorbesoe cu elu însuşi.
     Apostrofa se face, nu când se adreseză vorba cuiva, ci când se întorco cuventulu de la cei căroru se vorbla la începută, pentru a-lti a-dresa altora.
     Cicerone, în discursultt seu, pro Balbo, c. 51 dice :
     O nationes, urbes, populi, reges, tetnircliae, tyranni, testes Cn. Pompeii non solum virtutis in bello. sed etiarn religionis in pace; vos denique, mutae regiones, iinploro, et sola terrarum ultimaruin; vos, maria, portus, insulae littoraque! Quae est enim ora, quae se-das, qui locus, ete.
     Apostrofa este o figură, propriă a produce tote efectele, a descepta tote sentimentele.
     Exclamaţiunea, este espresiunea ori-cărui son-tirnentu viu şi Iute care coprinde, sufletulu; ea isbucnesce de ordinarii prin interjecţium.
     Beldimanu ne dă una esomplu :
              Ce necazu, ce osîndire!
              Vai mie! ce focii amarii!
              Ce trasnetfi! ce lovire !
              Ce otrăvitorii paharu î
     (Aceste iigiui, ne conducu Ia prosopopee.)
     Prosopopea, este o figură caro esprimfi maî bine cmoţiunelc fragete sau adânci ale inimei, pro care o pune în acţiune; face să vorbescă cerulu faţă cu pămentulu, morţii şi chiar mormintele. (Cicerone, in Catil., 1, 11; pro Murena, c. 19; pro Balbo, c. 19.)
m
RETORICA
     Una din cele mai frumose prosopopee ale anticităţii este acea a legiloru. în Critonu (c. 12) : Socratu, cănii amicii sei i propusese să fugă din închisore, face ca înseşi legile să-ϊ (fică : „Nu sciî aşa dar, tu care te numesci înţeleptu, etc.
     Prosopopea aduce câte o dată clialogismulu, care, dup6 cei vechi, consta în cele mai multe caşuri, întru a da fie-căruia dintre vorbitori lim-bagiulti cuveniţii situaţiuneî sale.
     Mai suntu şi dialogisme prin ipotesă; precum : „Ce credeţi că s’arii (Jice dacă aţi da o asemenea sentinţă? Nu s’aru dice Cil etc; £‘ şi se rostesce discursulu presupusa.
     Obsecraţiunea sau deprecaţiunea este o rugăciune sprijinită de tote motivele credute în stare de a atinge.
     Ast-felu betrânulu Priam, când vine să ceră înapoi ca-davrulu fiului seu Hector, de la celu care îlu omorîse, îlu rogă în numele deiloru, alu părintelui seu şi în numele proprieloru sale nenerociri (II., XXIV, 508):
             cădem &εονς, ΪΛχιλεν, αυτόν τ ελέησαν, ΙΜνησέιμενος σου πατσάς' εγώ γΓ ελεεινότερος περ, Έτλην δ'οι οϋιιω τις έ,Ίίΐγβόνιος βροτός ίίλλοσ....1
     Optaţiunea este ο figură prin care se esprime dorinţa de a obţine ceva importanţii sau preţiosu;
    1 Sed revere deos, A chile, nieique ipsius miserere
                   Recordatus tui patris : ego autem adhuc miserabilior,
                             Susţinui enim, (pialia nequaquam aliquis super terraui mor-
                                                                      [talis alius. ...
                             (Hom., Ilias, MDCCXXX1V, 606),
ELOCUŢIUNEA
    Ast-felu Cicerone (PhilippicIV, 1) dice :
    Vedem, dii irnmortales fecissent, patres conseripti, ut vivo potius Serv. Sulpicio gratias ageremns, qiiam honores mortuo quoereremus.
    •Iar Văcăreseu :
             Ah! de-aniu pute redobândi Si câtc-avemii perdute;
             Atunel ee inimi n’arii vorbi,
             Oe guri arii mai ii mute? !
    Imprecaţiunea este o figură prin care se chla-mă fleiî, cerulii, îadulti, sau orl-ce altă putere superioră, contra unui obiecţii odioşii. Mai a-dese imprecaţiunea este espresiunea menieî şi a furoreî.
    Cicerone (pro Dejotaro, 7) ne ofere unti esemplu :
    Dii te perdnint, fugitive! ita non modo nequem et improbus sed, fatuus et amens es.
    Tpotiposa depinge obiectele cu colori aşa de vil, şi în imagini aşa de adeverate, în câtu parii a se vede sub ochii noştri.
        Un poignard â la main, Vimplacahle Athalie Au carnagc animait ses barbare*» soldats ;
    Ipotiposa devine o acumulafkme când adună tote circumstanţele, cu torţă şi vivacitate,întrunii singurii puîitii.
    (Acesta li gura însă se pole raporta la locurile comune în enumeraţi,unea părţi,lorii şi in circumstanţe.)
    Sub numele genericii de ipotiposă se pote coprinde ;
RETORICA
120
    1°. Icôna (efictio) saü prosopografia, care represintă trăsurile esteriôre ale unei persône, faţa, aerulii, ţinuta.
    2°. Etopea sau representarea moravurilorü, descrie virtuţile sau viţiele, calităţile sau defectele.
    3°. Din combinarea prosopografiei şi a ctopeeî, se for-meză Caractcrulü saü Portretulü.
    4°. Cronografia, caractérisa timpula şi circumstanţele unui evenimente :
       Nox erat, et plaeidum carpebant fessa soporem Corpora per terras; silvaeque et saeva quicrant Aequora. etc.                     Æneid., IV, 521.
    5°. Topografia, se face când se descria loculü unde s’a petrecutu o acţiune, etc.
    6°. Descripţiunea sau demonstraţiunea, împreună câte o dată tote speţele de ipotipose enumerate penă aci.
    Ironia este o figură care esprime tocmai contrariul de cea ce se judecă saü se înţelege despre unii lucru.
    Boileau îşi rîde de Quinault (licendu că-lu laudă :
                       Je le déclare donc Quinault est un Virgile.
    Când ironia, este o batjocură fină şi plină de sensü, se nurnesce socratică, pentru că acestu felii de ironiă, era arma obicinuită lui Socrat, adică de a înfunda pe adversarii prin întrebări potrivite şi a-lüpune în posiţiune de a căde în. contraziceri ridicule şi de a-şî vede ast-folîi singură nesciinţa.
    Une-orî ironia este ultima espresiune a indi-gnaţiuneî şi a desperărel.
    Ast-felü este acea parte din roluld lui Oreste în An-dromaque (act. V), când, dupé ce a ucisü pe Pyrrhus
ELOCUŢIUNEA
121
  ca să fiă plăcuta Hcrmioneî şi amenda că şi ea s’a u-cisu, fiice :
        Grâfee aux dieux, mon malheur passe mon espérance !
        Oui, je te loue, ô ciel, de ta persévérance !
  şi termină acostă înfricoşată ironiă prin acesta versa, care arată culmea furoreî sale :
        Eh bien î je meurs content, et mon sort est rempli.
     (Acela cuvêntü, je meurs content, în situaţiunea lui Creste este sublimulü turbăreî.)
     Când ironia ascunde o laudă, sub velulii bat-jocurei sau inversü, ia numele de asteismü, do la cuvôntulü grecii mm, oraşii, urbe ; pentru că şi caracterulü seü este în adeverii urbanitatea;
     Ast-felü Virgiliü (Eclog., III, DO) a disti :
        Qui Baviurn non odit, amet tua carmina, Moevi.
     Sarcasmulü este o speţă particulară de ironiă, cu atâtă mal crudă, cu cA.tü de obiceiü cade a-supra fiinţeloru caro deja nu mai suntu văte-mătore;
     Ast-felü e réspunsulü ce Athalia adresezi Josabetel dupé ce deja ea descoperise tot.ulû :
                                      JOSAUKTH.
        Tout vous a réussi. Que Dieu voie, et nous juge.
                                      ATJIALIE.
        Ce Dieu, depuis longtemps votre unique refuge,
        Que deviendra l'effet de ses prédictions V Qu'il vous donne ce roi promis aux nations î
RETORICA
122
         Cet enf'aut de David, votre espoir, votre attente !
         Mais nous nous reverrons. Adieu, je sors contente.*
                                                 (Act. Il, sc. 7.)
      Iperbola dă obiectului, despre care se vorbesce, câte-va grade în mai multü saü în mal puţinii de eâtîi are în realitate, pentru a-lü pute face mai bine cunoscuţii.
     Ast-felü pentru a face să se înţelegă mulţimea pros-cripţiunilora romane, P. Corneille îşi închipuesce Roma îutrcţjă innecată de si ngele copiiloră săi :
         Rome entière noyée au sang de ses enfants.
     C. Conachi este asemenea iperbolicü în aceste versuri :
               Zori de dina se revarsă;
               Şi eti ochii n’amti închişii î Cum să-î închidû, când ei varsă Pdrae de focii aprinşii ! ?
     Toţii iperbolicü se (liee de o porsonă că umblă ca o broscă, saü că merge mai iute ca vântuliî.
     Iperbola este de doue feluri ; una care se în-trebuinţdclă în deseripţiuni şi alta care esprimé pasiunea.
     In deseripţiuni iperbola trebue folosită cu reservă : ea trebuc să iiă sensibilă numai pentru cehi ce vorbesce ;
                                      JOSARUTA
     * Ţi-aă mersă în bine tote. Dar Duinnedeă ne vede.
                                       ATM ALIA
         Dar Duinnedeă în care voi stăruiţi a crede Când are sa v’arate acele ce-a predisăV Să vie să v‘aducă pe acelu rege promisă,
         Pe-acelă fiă ală lui David, acostă mângăere.. .
         Dar ne-omă vedea alt’dată. PJsîi plinii de plăcere.
         Amă vrută să vodă; văduPamă,              Tr, dc Sion,
‘ |                     ELOCUŢIUNEA                     ^3
  ;de acea Quintilian a disii că iperbola trcbue să se esprime extră fidem, uon extră modum şi cu cumpetare; alt-felu căclemu în emfasă, cum se vede în acestu epitafu alfl lui Carol Quintul :
        Pro tumulo ponas orbcm, pro tegmine coelum.
                        Si de ni pro facibus, pro Jnerymis marin.
        Son cercii eil est Je cieJ; son tom beau, J’univcrs,
        Lcs astres, sos flambcaux; et nos larmes, Ies mers.
             Esageraţiunile iperbolice convină numai stilului glumeţii.
     Iperbola este forte obicinuită în vorbire, şi se întrebuinţddă or! de cute or! se pare că vorbirea ordinară nu pote înfăţişa în destuii! ideia lucrului.
     Ast-felii, Omeni voindu a areta mulţimea oştire! lui Agamemnon şi crcdendu că. cu tute cifrele din Aritmetică, nu pote da o idee despre acestu lucru, s’a servitu de iperbolă dicendu (Iliada II) că : „pămentula, măcar că iaste fără glasa şi fără simţire, însă neputenda suferi atăta greutate, plângea ticălosula şi ofta, ca să arate cu lacrâmile sudorea feţei sale, şi cu suspinurile, care le scotea, patimele sufletului sen.“ 1
     In naraţiunile fabulose şi în basne se găscscu multe şi fruinose iperbole *
     Litota sau scăderea o totu unii felii de iperbolă în care se dice mai puţinii, pentriu a se înţelege mal înultii.
     Când Chimene dice lui Rodrigue (Oid, III, 4) : Va je ne te hăis puiuţ, ea dă să se înţelegă mai multa de
      1 Moina)' Hei., 100.
      *A fosta o data ca nici o dată; pe când se potcovia puricele cu noiie-ijeci si none oca de fier Ja unii piciorii si se suia în slava cerului şi striga că nu-’i e greii.
Retorica
124
  eâttt însemnedă aceste cuvinte; Virgiliu (Kclog., II, 25) face pe Corydon să di că: Nec suin adeo informis.
     Acostă figură csprime însă do multe ori falsa modestie.
     Când litota vrea în adeverii să csprime mai pnţinu, atunci devine estenuaţiunc; precum când s’arii dioe de unu sgârcitu că este economii, de unu crudîi că e cam severu, etc. Acostă figură este opusă iperbolei.
     Semnificarea sau emfasa asemenea lasă a se înţelege mal mulţii de câtii se csprime.
     Ast-felu, în Raeine :
                       Est-ce Monimc, et suis-je Mithridate?
     Acostă figură se întrebuinţeză când se <jioc că cine-va voosce a’şi da importanţă.
     Perifrasa saîi circonlocutiunea csprime, prinţi·’unii circuitu de cuvinte, acea ce s’arii fi pu-tutu dice cu mai puţine cuvinte; dar nu cu a-tâta graţia şi nobleţă. Perifrasa se întrebuinţeză şi ca ornamentii alu discursului şi mal aleşii în poesiă.
     OmerCi esprime ast-fclli începutulil <jiloi :
     Aurora descinde cu degetele sale de roşă, porţile orientului. * 'Hfiog <T rj^r/tpaia rpâvrj Qododcr/,uL·^ 'Htog. iar Virgiliu (Aon., III, 521) :
          Jamque rubescebat stellis Aurora fugatis.
        1. Ve<Ji Aristot, Rlut., III, 2,
ELOCUŢIUNEA
   Î
   şi Voltaire (Henr., eh. VI) :
125
         L’Aurore cependant, au visage vermeil,
         Ouvrait dans l’Orient le palais du Soleil ;
         La nuit en d’autres lieux portait ses voiles sombres ;
         Les songes voltigeants fuyaient avec les ombres.
      Bolintineanu arată murguhï serei prin aceste doué versuri :
               Noptea se întinde şi din gena sa Argintose lacrimi peste flori vôrsa.
     Perifrasa se mai întrebuinţeză ori de câte ori este bine a ocoli termenii proprii, care arii pute desccpta idei josnice :
     „Ori de câte ori unu cuvânta, dicc Voltaire, presintă o imagine josnică, saü degradatore, saü comică, să se înnobilescă prin imagini accesorii; dar iarăşi nu trebue a se forţa cineva să adauge o mărime deşertă la cea ce este impunôtorü prin sine însuşi. Când vrei să spui că regele vine, cji : regele vine; şi nu imita pe acela poeta care, găsindu pré comune aceste cuvinte, (Jieea : Acesta mare rege îşi rostogolesce p’aici paşii sei imperioşi.“
     Antitesa, opune cuvinte la cuvinte, cugetări la cugetări.
     Ast-fela este acesta portreta ala unui duce :
                                             »
            Vicieux, pénitent, courtisan, solitaire.
            Il prit, quitta, reprit la cuirasse et la liaire.
                                           {Iienriade, ch. IV).
  saa :
     Duinnedeïi celfi nemuritorii s’aii fa eut Ci omu muritorii ; sluga celü ce ïaste îinpératfi ; zidire celu ce laste ziditorii, etc. (Molnar, 213)
     Antitesclo· trebueseü să iîă naturale şi scôse
REfORiCÀ
126
  clin însuşi subïectulü; dacă vorü fi silite, îşi perdü forţa şi devint! ridicule.
     Ast-felă este antitesa următore, de care Molière îşi rîde în Misantropulü :
              Belle Pliilis, on désespère,
              Alors qu'on espère toujours.
    Dar orî-câtu de naturală să. fiă o antitosă, dacă se pre repetă, displace şi aduce uniformitate în
     „Spiritulă iubesce contrastele, dicc Montesquieu; dar, întorsătura frasel tol;ă d’auna acelaşi şi tota d’auna uniformă, displace forte multă : aeelă contrastă perpetuă devine simetria şi acea oposiţiunc totă d’auna căutată devine uniformitate.“
     In espresiunea sentimenteloru pasionate antitesa nu convine de câtu forte raru.
     Din antitesă s'a născuţii o altă figură, pe care cel vechi o numiau tiŞvfuaQov; Iar ceî moderni tour de paradoxe, pentru că afirmă sau negă ambele contrarii ale unul lucru, fără a eşi <1 in a-deveru. Unii au mai numit'o şi antilogie sau cm-tradicţiune.
     Ast-felu în discursulă lui Cicerone contra lui Cecilă (e. 6) se gâsescc :
                                        Etiam si tacent, satis clicunt; în prima Catilinani (e. 28) asomenoa :
        Qmtm quiescunt probant, qunm tacent, clamant.
fcLÔCUÎÏUttfcA
                                              In Racine se găsesce asemenea :
        Présente, je vous fuis; absente, je vous trouve,
                                                   Phèdre.
                      J (De altmintrelea lesne se pote vedé ca la acesta figură •se pote raporta totu ce s’a disfi la alianţa de cuvinte.)
     Comparaţiunea, apropia doue lucruri cari se a-semănă, sau în mai multe părţi sau numai în-tr’una singură : ea este unu felu de metaforă continuată. Efectulfi acestei figuri este de a da mai multă graţiă discursului şi mai multă forţă şi claritate raţionamentului.
     Poesia o întreb ui n teză desti :
              Ca robulû ce cântă amară în robiă,
              Ou lanţulă de braţe, rin aeră dnîosă;
              Ca rîulu ce geme de rea vijelia Pe patu’mî de morte eu cântă durerosă.
                                              Bol intineanu.
     Oratorii, do şi mal eninpètatü, totû so foloseseïi do comparaţi uni în discursurile lord.
     Comparaţinnilc trelmcseft însă să iîă adevărate, mobile, întrebuinţate la timpii şi eu discreţiune. Immulţite, simtă nu numai vătămătore (1er cliîar obosescă spiritulă. Când comparaţiunea se face între douT omeni iluştri, îea numîde de Paralelă; când stă pe oposiţiunea a două obiecte saă alţi unuia singură, pusă în doue situaţiunî diferite, comparaţiunea îea numele particulară de Contrastă,
                      Alusiunea, este o comparaţiune care se face 'în spirită, şi prin care se spune ună lucru, care
RETORICA
128
  se raportă la unü altulü, fără a-lii menţiona pre acesta.
     Alusiunea se trage din istoriă, fabule, obiceiuri, maxime saii veri unü cuvêntü celebru. A-cestă figură este propriă mai aleşii comediei, satirei şi fabulei.
     Una din cele mai comice, este acea pe care o fiice Misantropulu, la disputa ce elü a avutü cu Orontc :
      On n’a point à louer les vers des messieurs tels.
      Gradathmea este o figură care înalţă saü sco-boră cugetarea treptatü de la o ideiă la alta.
     Gradaţi unea este ascendinte şi descendinte,
     Cicerone ne dă unu esemplu de gradaţiune, mai antèiû descendinte şi apoi ascendinte :
     Nihil agis, nihil moliris, nibil cogitas quod ego nou modo non audiam, sed etiam non videarn planèque sentiam. (In Cotii., I. 3).
     N. Costin vorbindü do Duca-Vodă, domnulu Moldovei, ca să arate lăcomia sa cea mare, se servesce de acesta gradaţie descendinte :
     „Şi Domnü era, si Vistiernicii mare, si neguţătorii, şi Vameşii.“
     Prolepsa, este o figură prin care se previne o-blecţiunea adversarului, spre a o respinge mal dinainte.
     Boileau, ca să întempine obiecţiunea ce i se puté a duce că ataca pe Chapelain din ură, rëspunde prin o ad- ; mirabilă prolepsă :
        Il a tort, dira l’un; pourquoi faut-il qu’il nomme? |
        Attaquer Chapelain ! ah î c’est un si bon homme ;   j
        Balzac en fait l’éloge en cent endroits divers.     1
        Il est vrai, s’il m’eût cru, qu’il n’eut point fait de vers; |
EL0CUŢIN Ü EA                    129 r
que n’écrit-il en prose ?               i ;
dit. Hé! que dis-je autre chose?      . t
î ' In elocinţa baroului mal alesü este de mare -folosfi întrebuinţarea cu succesü a prolepseï.
     Suspensiunea, servă a ţine pe auditorü în ne-; siguranţă, pentru a-I arëta în urmă cu totulfi faltü ceva de câtă acea ce elü se aştepta.
, Ast-fela e scrisôrea D-nei de Sevigné adresată D-nél de Coulange :„Je vais vous marquer la chose du monde •-la plus étonnante, la plus surprenante, la plus merveil-‘ leuse, etc.“
     Pretermisnmea, în care oratorulü se preface că nu vrea să spună cea ce totuşi (Jice :
       Je ne vous peindrai point le tumulte et les cris,
       Le sang de tous côtés ruisselant dans Paris,
·/     Le fils assassiné sur le corps de son père,
l      Le frère avec la soeur, la fille avec la mère,
       Les époux expirant sous leurs toits embrasés,
J* Les enfants au berceau sur la pierre écrasés. *
$                                                   Ilenriade.
jl Reticenţa este o figură în care oratoralü, su-jjiprimendu-şî însuşi vorbirea, trece răpede la altă v
iă. Reticenţa se în trebui nţeză când· cinov-a· sc
                                    »
       Nu, nu voiü descrie, vaete, strigări,
       Sângele cum curge, pe drurnu, pe cărări,
       Pe fiü preste tată junghietü cum pică Pe frate cu soră, pe mamă cu fiică,
       Pe soţu dându-şi duhulü de focii cutropiţi,
       Pe prunci cum în legănfi de pietri-sft sdrobiţi.
                                               Guşti, 171.
retorica
130
   teme de a se csplica, când ară trebui pré multe lucruri spuse, séü când se dă a se înţelege mai multu de câtü s'arü fi putută esprime prin cuvinte.
     Ast-felü, în Britanicus lui Bacine :
         Et ce même Sénèque et ce même Burrhus
         Qui depuis . . . Rome alors estimait leurs vertus.
     Virgiliù s’a folositü de o faimosă reticenţă, când arată mustrările pe care Neptunü le adresa vênturilorü :
         Jam coelum terramque, meo sine numine, venti,
         Miscere, et tantas audetis tollere moles?
         Qtios ego. .. . Sed motos pracstat componcre fluctus.*
                                                 Æn, I, 137.
     Comunicaţiunea, în care oratorulă, plină de încredere în dreptatea sa, se raporteză la decisi-unea judecătorului, a auditoriloră saă chiar a adversarului seă. Este multă asemenare între acostă figură si 'permisiunea, prin care cineva se lasă cu totulă la discreţiunea altora, şi care mai alesă este propriă a escita compătimirea.
     Dulntaţiunea esprime nesiguranţa în care se află acelă care vorbesce, când nu sciă nici ce să facă, nici ce să clică.
     Ast-feln suntü aceste cuvinte ale lui 0. Gracclius, raportate de Cicerone (De Orat., III, 56) :
Quô me miser conferam? quo vertam? In Capitoliumne? at fra-
    * Némü îndrăsneţii, Cine ’ţi dă atâta sumeţie? Voi, vênturilorü cutezaţi fără de voia mea a tulbura ceriulü, pâmêntulü şi a’mi pustia Imperiulii. Dac’ aştt . . . Insă trebue a linisci valurile.
                                                  Guşti, 167.
ELOCUŢIUNEA
iris sanguine redundat. An domiim? matremne ut miseram Iamen-tantemque videam et abjectam ? *
     Dubitaţiunea Tea une-orî aerulii unei consultativul!.
     Corecţiunea (sau epanortosa), prin care orato-rulu pare a se corige însuşi, ca cum aru voi să dică mal bine saîi altu-ceva de cea ce a disti.
     Mediculu (luândfi hârca de morţii în mână)
        Ah ! iată ce r&niine în lume dup6 noi! . . .
        Cc-ai fostu în asta vieta, ţ£rena painentesca ?
        Tu pote-ai fostu ea mine, împinsă de nevoi?
        Orî pdte-o frumuseţe..............
        Dar ce dicu V . . elfi fu pote vr’unu domnu aice ’n lume. .
                                                                   (Sorin de Boli ut.)
     Licenţa constă într’unu tonii de libertate, ce pare duşii pînă la escesii, dar cu intenţiunea secretă de a plăce.
     Cicero, în diseursnlu pro Ligario (c. '31) ()ice, adre-sândn-se către Coşar : „Cesar, roslmiulu începuse, elu era ca şi sfârşiţii, când, fără nici o constrîngere şi din propria mea voinţă, eu m'amil unitu cu aceia care se înarmaseră contra ta.-‘
     Concesiunea este o figură prin care se acordă ceva adversarului, dar pentru a profita din a-eesta chiar atunci contra lut; o cea mal întrebuinţată în discursurile oratorice, (Oic., pro Li-
     * Nenorocitiilu ! unde voiu merge? Ce adăpostii îmi mai remâne ? Capitoliulu ? Elu este inundaţii de sângele fratelui meu ! Casa mea? acolo voiu vede pe nenorocita mea mama vGrsându lacrimi şi mu-r rindu de durere!
RETORICA
132
   gario, c. 1; pro Flacco, c. 4; pro Quintio, e. 18; in Verr., II, 19) precum şi la poeţi.
    Solii diceaii lui Mircea cel« mare :
           Tu, ce 'ntr’acestă naţia creştina,
           Strălucesc! ca <Jiua într’a sa lumina;
           Tu, o Domne, cărui patru teri se ’nchiml,
           Alali să te ţie, dar escî unii hain !
                                                                                  Bolint.
    Epifonema este unu felii de esclamaţiune sen-tenţiosă, care termină o naraţiune, o judecată şi chiar unu discursti :
              . .  . Tantacne auimis coelestibus irae!
                                                                   Æneid1, 15.
                                     Tant de iiel entre-t-il dans râme des devots!
                                                                                             Lui rin, 1, 12.
                                     Mulţi vrăşmaşi au domnii, însă cel ii mai refl Este chiar m6nia sufletului seu.
                                                                                       Bolint.
   Adesea epifonema strîngo într’o singură pro-posiţiune viuë şi concise, totfi spiritulu unei serii de adevërurï. care fuseseră desvoltate cu întindere.
   Massillon, in predica sa sur Vhumanité des grands, dupe ce probeză pe largii că nenorociţii aii drepţii la protecţia celorû mari, conclude prin acesta cugetare :
  En un mot les grands et les princes ne sont, pour ainsi dire, que les hommes du peuple.
   Epifonema este de cele mal multe ori o sentinţă, care, nefiind de câtti o maximă generalë, pote sta ori şi unde, pe când epifonema nu pote ii pusă de câtii la fine.
                         ELOCUŢIUNEA                      ţgg
   Sentinţa e o cugetare morale, unu învăţămenta scurţii şi isbitorü, care, dedusa din observaţiune sau scosü din simţulu comunü şi din consciinţă, ne învaţă ce să (Ji-cemù saa ce se petrece în viaţă. In acesta înţelese sentinţa este una oracole. Ast-felü sunte maximele esprese în versurile unnătore :
          Mourir pour son pays, n’est pas un triste sort,
          C’est s’immortaliser par une belle mort
                                                                              Corneille.
          Cela ce nu more pentru-alü ţereî bine,
          N’are dreptù la viaţă, este mortü de sine.
                                                                                Bolint.
   Sentinţele, fructe ale unei reflesiuni reci, nu convină limbagiuluî pasiunei. Puse la locuia lora şi bine esprese, ele sunte una mare ornamenta în discursuri ; dar, cănd devina pré dese, ele face stilule slabe şi destrămata.
   Printre figurile de cugetare unii retori mai punţi suposiţiunea sau ipotesa, comminaţiunea şi jurăinentulii.
   Ipotesa saa suposiţiunea, consiste în a presupune una lucru posibila saa imposibila, din care se trage consecinţe. Cicerone, in discursule şeii, pro Milone face o e-locuentă suposiţiune :
   Kingito igitur cogitatione imagiuem linjus conditionis meae ; si possim efficero ut Milonom absolvatis, sed *ita si P. Clodius revixe-rit. Quid vultu extimuistis? Quonam modo illo vos vivus afiieeret, qui mortuus inani cogitatione percussitV
   Comminaţmnea, este o figură prin care cine-va inti-mideză pre ascultători, prevestindu-le ca apropiate, ca neapărate, nesce rele a cărora imagine saa suvenire li se înfăţişeză.
   .Joad înspăimântă pe Mathan prin acestă comininaţiu-ne energică ;
RETORICA
134
        De toutes tes horreurs, va, comble Ja mesure ;
        Dieu s’apprête à te joindre à Ja race parjure,
        Abiron et Dathan, Doëg, Acliitopel :
        Les chiens à qui son bras a livré Jézabel,
        Attendant que sur toi sa fureur se déploie,
        Déjà sont à ta porte et demandent leur proie.*
                                                                             Ath., III, 5.
    Juràmêntulü este o figura prin care se [adauge, Ja o afirmaţiune ôre-care, circumstanţe estraordinaro, care o făcu mai necontestabile sau cela puţina mai strălucită.
    Ast-fela Psalmistula pune în gura unul Israelitü, captiva la Babilona, juràmêntulü de a nu uita nici o dată Jerusalimulu (ps. CXXXYT) :
    Quomodo cantabimus eanticum Domini in terra aliena? — Si o-blitus fuero tui, Jérusalem, oMivioni detur dextera mea. — Adliae-reat lingua mea faucibus meis. si non meminero tui ; — si non pro-posuero Jérusalem in prineipio laetitiae meae. i
   Cum vriü cânta cântarea Domnului în pamêntü strainu ? — De te voift uita, Ierusalime, uitată să fiii drépta mea. — Să se lipésca limba mea de grumazulü meii, de nu’mi voiu aduce aminte de tine, — de nu voiii pune înainte Terusalimulfi ei întru îneeputulii veseliei mele.
    Figurile, ori care arii ii ele, pentru a fi întrebuinţate cu folosii, trebuc să nască din însuşi fondulii subiectului şi sănu se întrebuinţeze de cât pentru a învesti, într'o formă viue şi străluci-tore, nesce cugetări cari deja prin ele înseşi suntü
   * In mişeii! şi crime întrecete-înc’odată.
       Nu esci depavte-acuma de viaţa blestemi tă A lui Dathau, Abiron, L)oeg, Aeliitopel :
       Şi cânii cari-odată mâncau pe Jesabel,
       V6(Jendu c’asupra-ţi vine a Domnului urgia
       Aşteptă l’a ta u;ă, şi cerii să te sfâşia. — (Trad. de Sion).
   1. Ve<JI Lefranc, tityle et Comp., 190, § 4.
                      ELOCUŢIUNEA.                 ^35
puternice şi adevărate. Aici mai ales trebue să fiă observată măsura; căci abusulu în acestu genii este cu atâtti mai funestă, cu câtu elu este mai totu-d’auna ridicolii. Quintilian numesce figurile, ochi aî discursului, dar ochii nu trebuescu răspândiţi pe totă suprafaţa corpului. Ego vero haec lumina orationis, velut oculos quosdam esse eloqmn-tiae credo; sed neque oculos esse loto corpore velini (VIII, 5).
RETORICA
136
                  PARTEA A PATRA
              ACŢIUNEA
  Cicerone numesce acţiunea oratorică elocinţa corpului : est enim actio quasi sermo corporis (de Orat„ III, 89).
  Acţiunea oratorică are un mare roiţi în elo-cinţă; la cei vechi mal aleşii, importanţa acţiu-neî era forte mare : Demostene, întrebaţii asupra calităţiloru necesare unui oratorii, respunse că a-cestea suntu trei : acţiunea, acţiunea, acţiunea.
  Acţiunea este ca o limbă universale, pe care natura a înv6ţat’o tuturoru omenilorO : ea este o putere care lucre-ză asupra ignoranţiloru, asupra vulgului şi chiar asupra străiniloru, observă Cicerone.
  Acţiunea oratorică coprinde mişcările, pronunţia şi memoria.
  Mişcările. — Priinulu lucru ce trebue să observe ora-torulu în acţiune este espresiunea fisionomiei sele, sau mişcările obrazului. Cicerone cere ca oratorul să aibă o fisionorniă plăcută; căci faţa este oglinda sufletului : sunt in ore omnia.
  Fisionorniă esprime mila. durerea, iubirea, admiraţiu-nea, dispreţuia şi, în line, tote manifestările sufletului. In fisionorniă trebue să distingemu doue feluri de trăsuri : mobile şi imobile.
                          ACŢIUNEA                     137
   Imobile suntă acele părţi care nu se schimbă nici o dată, precum nasulă, bărbia, etc.; Iar mobile, acele care se potă mişca, precum ochii şi buzele.
   Ochii esprimă mal multu sentimentele sufletului; buzele pe ale inimei. Oratorulă trebue deci să evite a închide ochii, care e unu defectă ală acelora cari reciteză şi se temu ca să nu uite. A închide ochii e a stinge lampa sufletului. Nu trebue asemenea a flxa ochii la unu singură obiectă, nici să se preumble privirile asupra auditorului într’ună modă curiosă şi necuviinciosu; trebue Iarăşi cineva să evite de a se uita în josă ori la o parte, de a clipi din ochi, de a contempla pre multă bolta e-dificiului, etc.
   Mişcările buseloru suntă asemenea de observată; când oratorulă înaltă buzele cu dispreţă seă le lasă să cadă cu moliciune, când şi le muscă saă când le deschide, ori le strînge pre tare, cade în atâtea defecte, pe care celă care aspiră la perfecţiune trebue să le evite.
   De altmintrelea, celă mai bună mijlocă de a da ochi-loră şi buzeloră o espresiune potrivită, este de a fi cineva bine pătrunsă de cea ce are să spună; cele alte vină de sine.
   Nu mai puţină importante în acţiunea oratorică suntă şi mişcările ce se facă cu mâinele, cu piciorele precum şi ţinuta corpului întregă. Obiceiulă este ca oratorulă să vorbcscă stândă într’ună singură locă şi mai multă în piciore. Nu este indiferentă însă a-şUţine cine-va piciorele în ori-ce chipă : suntă oratori cari-şi lipescă piciorele unulă de altuia ca momiele egiptene; suntă alţii cari le ţină desfăcute ca colosulă de la Rodos. Unii se legănă când pre ună picioră, când pre altulă, ca o pendulă ; alţii tropotă ca cum ară călca desculţi pe ună gră-tară cu cărbuni aprinşi.
   Cea mai bună posiţiune, care pote da mai multă gra-ţiă şi forţă, este acea în care piciorulă dreptă se ţine
RETORICA
138
puţinii înainte, cela stângă dreptă şi tare, aşa ca po-siţiunea corpului sil fie drépta şi naturală.
   Posiţiunea colonel vertebrale nu este asemenea indiferentă : să nu ne întôrcemû pré multă înapoi, ca cum amă voi să fugimă de vorbitorii noştri de temă seă din dispreţă; să nu ne plecămă iarăşi pré multă înainte, nici la drépta, nici la stânga, ci câtă se pote să pădimă linia verticală. Nu trebue a ridica din umeri ca copiii rôti crescuţi, nici să-i (inemu îndăretă ca soldaţii în frontă. Posiţiunea colonei verticale să fîă naturală ; nici rigidă ca o bară de feră, nici flexibilă ca o ramură do salcie, semnulă servilismului. Capulă să fîă ardicată în sus cu nobleţe, fără a lî dată pe spate în semnă de aroganţă, nici aplecată spre peptă ca călugării, saă înclinată spre o parte ca cine-va care se teme a privi în faţă.
   Mişcările braţeloră şi ale mâiniloră, suntă mai principală aceia ce constitue gesturile. Trebue dar a avé multă atenţiune asupra loră : a vorbi cu o mână saă amendouè în busunară, e semnă de o familiaritate necuviinciosă ; a isbi cu pumnulă în mesă seă în tribună, e brutală ; a împreuna mâinele în chipă de rugăciune, e o posiţiune, care convine numai călugăriloră ; a pune o mână pre inimă şi a inverti pre cea altă în aeră, e ună gestă de comediană ; încrucişarea braţeloră e o posiţiune potrivită în discursurile de raţionamentă, dar pré îndelungată şi acéstâ posiţiune devine monotonă.
   Pronunţia. — O fisionomiă câtă de fericită şi espre-sivă, gesturi câtă de nobile şi elegante, nu facă nimica fără o pronunţiă bună, fără o voce armoniosă şi clară. Urechea e driimultt inimă ; şi vocea se adresedă urecbei.
   Vocea oratorului trebue să fie ast-felă, în câtă să-lfu facă lesne şi pe deplină audită şi să încânte urechea a-uditoriloru sèi.
   a). Pentru a fi lesne şi deplină audită, trebue a ob-
ACŢIUNEA
139
serva: 1) intensitatea sunetului, 2) articulaţiunea cuvin-teloră, şi 8) încetulă necesariu sau tactulă.
   I     — Intensitatea sunetului. — Vocea umană are trei tonuri : înaltu. mediii şi jos.
   Tonulu potriviţii unui oratorii mai multu este tonulii mediii; unu oratoru nu trebue nici să strige, nici să şoptescă cănd vorbesce în publicii.
   Tonulu mediu convine în discursurile publice şi în conversaţiunî, dar şi elii are diferite grade şi trebue să ţinemii seniă de locuia unde vorbimii şi de numerulu a-uditoriloni. Pentru exordiu convine unii tonii simplu şi dulce; împărţiriloni se cuvine unii tonii regulată; nara-ţiunei se potrivesce tonulii variatu, după împrejurările care se istorisescu; coniirmaţiune! convine unii tonă mai viă şi mai puternicii ; peroraţiunea trebue să aibă totă foculă vorbire!. Tonulii mediii, cănd e putină mal ridicată, se numesce „Declamaţiune“ şi formeză o artă aparte.
   II     — Articulaţiunea constă în a deosebi fiă-care silabă de aceia care o precede şi de aceia care o urmeză. Sunetele semăna cu ondulaţiunele ce produce o petră căT (Jendii într’umi basină : cele d’anteiă împingă ore-şi cum pe cele-l’alte ; şi, decă li se lasă tiinpulă necesară de a se forma, se va produce o seriă de cercuri concentrice, înfăţişăndii tabloidă armonie! cele! mai perfecte ; dar dacă s’ară arunca mai multe pietre de o dată, în basină, se va face o confusiuno, şi ori-ce armonia ani dispare. Totă ast-felă e şi cu cuvintele; dacă fiă-care artieulaţiune cade la rîndulă seă, ondulaţiunile sonore se voră desface îu-tr’ună modă egală şi lămurită; in casulă contrariă, ele nu voră ajunge la ureche de cată sfărâmate şi confuse, iar oratorulu devine unii mâncătorii de cuvinte.
   III    — Incetulil sau tactulu necesariu — Articulaţiunea presupune tactulă ; prin acesta nu se înţelege insă acelă tactă greoiă şi obositorii, acele cuvinte legate cu plunibu;
140
RETORICA
ei unu tacta energicii şi accentuata, care urmăresce mişcarea cugetare!. Quintilian a clisa:
   Vorba să fiă iute, dar nu precipitată; moderată dar nu încetă: Promptum igitur sit os, non praeceps; modera-tam non lentum.
   Spre a nemeri acestu înceta mesurata, oratorula trebue să fie bine pătrunsa de sentimentele ce are să exprime, fără însă a fi dominata de ele.
   b). Pentru a fi ascultata cu plăcere trebue a ave o voce plăcută şi o bună pronunciaţiune. Natura dă flăcăruia una organa, mai buna saa mai rea; dar, arta pote perfecţiona organele cele mai ingrate; precum şi deprinderile urîte pota altera organele cele mai armoniose.
   Principalele defecte ale pronunciaţiunii nostre suntii: Gângăvia, Sisiirea şi Pelticia, vorbirea pe nas, mâncarea de cuvinte, etc.
   Afară de aceste defecte, mai multa saa mai puţinii organice, ale pronunţiaţiunii, mai sunta şi altele, provenite din influinţe locale, precum sunta defectele de pronunţata — particulare unora ţinuturi — cunoscute sub ,numele generica de patavinităţi saa provincialisme.
   Memoria — Memoria se pote considera ca fâcendu parte din acţiunea oratorică; mulţi retori însă, mai aleşii dintre cei vechi, ’i daa o importanţă mai mare, conside-rând’o ca o parte separată a Retoricei.
   Memoria, în raporta cu clocinţa, este facultatea de a conserva ordinea cugetărilorn nostre ; ea este de cea mai mare importanţă pentru una orator a; căci fără memoria ori-ce discursa publica ara fi imposibila.
   „Ţinereaminte saa memoria, dice Mol'nar, ţine şi pă-desce în minte câte mi aflata ritorulu şi datoria iei iaste, ca să aducă aminte şi ritorului să nu se abată şi să nu se depărteze de lucrula carele aa hotăritu a elice“ (Ret. p. 32).
I                      ACŢIUNEA                    141
* Se distingă doue feluri de memorii: memoria mecanica şi memoria intelectuală.
    Memoria mecanică consiste în a contracta o deprindere de a ţine minte datele, nume proprii, cifre, etc.; iar cea intelectuală, care este adevărata inemoriă, resultâ din rânduirea şi înlănţuirea ideiloră.
    Acostă facultate se pote cultiva prin diferite mijloce dintre care, unele mai principale, suntu şi acestea:
    1)    . Să se întreţină memoria mecanică, învăţândă totu-d’auna pe din afară câte ceva: bucăţi de poesii saă altele; printr’acesta nu numai că memoria se înavutesee
rCU unu mică tesaură literariu, dar fibrele creerului care presidă la amintiri, conservându-so totă-d’auna curate şi netede, câştigă, prin acostă simplă eserciţiu, o facilitate f nâsdrăvană de a ţine minte chiar lucrurile cele mai abstracte şi cele mai puţină metodice.
    2)     . Trebue ca studiulă să se fiică cu atenţiunea cea ^mai seriosă: ună lucru care se înţelege bine se întipă-I; reşce în minte şi nu se mai uită nici o dată.
I 3). In momentulă studiului nu trebue a se preocupa î cineva de nici o cugetare streină opusă studiului.
I 4). Asociaţiunea ideiloră, este de mare interesă ţinerii
Ide minte; de acea este bine ca, voindă a ne reaminti ună lucru abstractă, să-lă asociămă cu unu altuia concertă cu care se asemănă.
    Acestă regulă, de a se folosi dc asociaţiunea ideiloră, a fostă multă întrebuinţată de cei vechi; ei ’şi fâceaă ună lanţă de idei concrete cu care se serviaă întru reamintirea ideiloră coloră mai abstracte.
    •5). Mijloculă celă mai puternică şi celă mai eficace des a-şi cultiva cineva memoria, e de a-şi pune ideile într’o ..ordine aşa de logică şi rigurosă, în câtă apariţiunea linei idei să aducă, neapărată şi pe rondă, pre cele alte;
] 42                     RETORICA                        3
căci ideile nu stau isolate, ci suntii legate, unele de altele, prin legături naturale. 1                            ?
   Molnar (Ret.-^. 291), pe lângă lectura cu atenţiune | pune — între „canonele pentru buna ţinereaminte“ — ] şi învăţarea discursului „nu totfl de o dată, ci parte după j parte“ precum şi însemnarea cu „             sati cu o ste-i
Iuţâ *“ pentru a arăta loculu unde se împedică mintea, \
   Totu pentru acesta glu mai recomandă „ca să nu * schimbe nici o dată Kitorulu hârtia aceia, pre care a scrisă ; cu însuşi mâna sa şi cu care s’a slujiţii ânteiaşi dată la j învăţătura cuvântului.“ Regule de care se servescu mulţi i şi cu succesu.                                             \
   Cea mai admirabilă aplicaţiune a memoriei este im-provisaţiunea.
   „Spiritulu printr’o agilitate uimitore, ocupată în acelaşi; timpu cu probele, cu argumentele, cu espresiunile, cu : disposiţiunea, cu gestulu, cu pronunţia, şi mergendă ' într’una înainte si dincolo de cea ce se dice în momen-tulu actualii, prepară cu ce să alimenteze fără întrerupere pe oratoru, şi încredinţeză acesta deposita memoriei, care, cu o mână credinciosă, primindu-lu de la invenţiune şi trecendu-lu la elocuţiune, *lu înainteză oratorului, fără a lua înainte nici a în tânji a ordinele sale c unii singură momen tu.“ 1 2
   „Dar pentru a ajunge la asemenea triumfuri ale memoriei, trebue a o nutri şi forma, deprind ciulo a reţine cu credinţă capod’operile mariloru oratori şi ale mari lom poeţi.
   „De altmintrelea, aci. ca şi în cele alte părţi ale acţiune!, se pote lesne vede că, cultura şi cserciţiulft potă învăţa mai multa de câta cărţile şi preceptele.“ (Le Clerc, Rhet., pag. 315).
     1. Vlysse de Marsillac, Lemons de LiWratuve, art. Action.
     2. Iiollin, după Quintilian, X, 7.
ACŢIUNEA
           COHCLUSIUNE
I
î Regalele artei oratorice, atâta ale invenţhmeî câta şi \acele ale disposiţiuneă şi elocuţiuneî, nu simtă particulare numai discursului. Aceste regale se aplică mai la gri ce felu de composiţiune literară, şi cunoscinţa lorii este folositore pentru ori ce subiect ă ara ave cineva să trateze. 1
' Pre de altă parte, după însăşi mărturia lui Quinti-lian, regulele prescrise de Retorică nu suntă nici gene-alre nici invariabile : PJlocinţa n'ară fi ancvoe de atinsă dacă s\iră pute ridica cineva la densa prin o metodă sigură şi după unu drumă care să ducă drept ă la ţintă.
   Din tote regulele, numai una singură este care să nu sufere nici o escepţiune, acea de a vorbi potrivită cu lucrulu, cu personele, cu timpulu, cu locuia. Daca cineva suciră plânge de nesiguranţa vagă a celoră alte precepte, daca s'aru întreba : cine să ne indice alegerea a-cestoră stiluri, a acestora figuri etc„ i se va respunde : Numai gustulu perfecţionatu pr n lectura şi imitarea modeleloru mari. Preceptele utile adunate aci suntă mai lesne de dată de câtă de urmată :
         Saeoir la niarche est chose fort unic;
         Jouer le jeu, cest le fncit du (jenie. 2
                                                               J. B. R.
    1. Ve<JI Geruzez, Rhet., 13G.
    2. Le Clerc, Nouvtlle Rhetoriqne, Paris, MDCCCXLVIII.
       APENDICE!
                        GENURÎ DE CAUSE
    «
                                         (p. 1) *
    Genului demonstrativa aparţini! : panegiricul!!, elogiula acadernicu, discursulu funebru, predica, conferinţa, discursul!! academicii şi complimentul!!.
    Panegiriculu (ftăv şi ăyOQâ) laudă meritele (Jeiloru, oraşeloiu şi omeniloru mari, precum Isocrate la Greci, Plinii! la Romani şi Sf. Părinţi ai Bisericei creştine.
    Elogiulu academici! arată viaţa şi meritele literare ale unui membru academicii pe cara. oratorulu îh! înlocuesce; se mai numesce şi discursu de recepţiună.
    Discursulu funebru se pronunţă la ceremonielc funebre, după cum se obicinuia la Egipteni, Celţi, Scandinavi, Germani, la Greci; Na Romani.
    S-ţii Părinţi dederă discursului funebru caracterulu religioşii, care ajuuse la perfecţiune în Francia cu Bossuet, Flecliier şi alţii.
    Predica este uni! discursu religioşi! în care se trateză subiecte de morală şi de dogma. Forma actuală a predicei dateză numai de la finele s^eculuttn XVII. Predicele lui Massillon şi Bourdaloue aU rădicaţii penă la celu mai înalţii gradu eloeinţa amvonului.
    Conferinţa se asemănă cu predica, dar diferă în acea că, trateză ...numai punctele dogmei creştine atacate de necredincioşi, după cum \ făceau S-ţii Părinţi în apologiele lorii.
                * Nnnierulfi coprinsli în parentesii arată pagina corespun<Jetore a textului.
10
REtOktCÂ
146
   Conferinţăr-se mai dice astădi si la o disertaţiime citită într'unfi eercu mai multu sau mai puţinii restrînsfi.
   Discursulu academicii este acela care se pronunţă în Academiă tratândfi subiecte i torice, literare si filosofice. La aceşti! genii de discursuri se raporteză si complimentele, care se earaeteriseză prin o idee, o cugetare scurtă, euviineiosă si de spiritu.
   Totvi la genuin demonstrativii s’ară pute adauge : felicitările, mulţămirile, unele toaste şi discursurile de instalări.
   Discursurile de genulă demonstrativii aii de obiecţii mai multu frumosulu (το κόλαν) şi contrari ulii seă, urUuln (ta αισχρόν).
   Genului deliberativii aparţine discursurile politice, parlamentare, ţinute la tribună, şi discursurile militare sau proclamaţiunele.
   In genulă deliberativii s’au distinsă : la Greci, Pericle şi Demostene; la Romani, A. Oecus, Gatone bătrfinulo. fraţii Grachi şi mai alesă Cicerone ; la moderni. Mira-beau, Napoleon, Guizot, Gambeta, dintre Francesi; Pitt, Burke, Fox, dintre Englesi; la Romani, Panii, B. Ca-targiu, etc.; spâni ol ulă E. Castelar, etc.. etc.
   Discursurile de genulă deliberativă aă de obiectă mai multă utilulă (τό arfηρίρον) şi contrariulă seă, votămăto-rulă (τό χείρον).
   Genului juditiaru, aparţină tute discursurile care se pronunţă de avocaţi la bara justiţiei; acestea se potă reduce la patru specii : pledoariele, memorielo, reoliisito-riele şi resumatele.
   Pledoariele nu simţii, mai nici o dat.ă, scrise ; ele se pronunţă numai în faţa judecătorilorii, în procese fiăftcriminale fiă civile.
   Memoriele suntii discursuri judiţiare scrise şi presintate judecătorii or u.
   Rechisitoriele suntti discursurile pronunţate de procurori, cari suntii însărcinaţi de lege a face acusaţiunea şi a cere aplicarea legei.
   Resumatele suntii discursurile care se pronunţă de preşedintele unei adunări judiţiare spre a resuma desbaterile urmate. Ele tre-
APENDICE
147
buescîi să fiă concise, clare, simple, fără mişcări oratorice şi ne-părtinitore. 1
   Discursurile de genulü judiţiaru au de obiecta justulu (to âixatov) şi contrariulù séü, injust.ulü (co ddixov).
                                  SILOGISMULÜ (p. 3)
           Trebne a iubi cea ce ne face fericiţi,
           Dar virtutea ne face fericiţi :
           Deci, trebue a iubi virtutea.
                                            *
           Dacă este <Jiuă, este Jnmiuă ;
           Dar este diuă ;
           Deci este lumină.
                                    ENTIMEMA (p. 4)
   Mihnea-Vodâ (Jicea boerilora, caii nu voiau să iea armele contra Turciloru :
           Voi doriţi o ţară : diceţi cel ii puţinii ;
           Dar ce faceţi ore, ca s’o dobèndimü?
           Nu faceţî nimica; deci, nu vreţi sa fia.
                                                                                  (Bolint.)
                                            *
   Cum! tu esci cucernicii si încă te aprinzi V         (Molière)
                                   EPI0H1REMA (p. 5)
       Dacă soldatulă este curagiosiî nu fuge de resboift
       Caifi este curagiosfi, pentru că s’a distinsa în bâtăliă.
       Deci Cai îi nu fuge de resboiu.
                                            *i·
   N. Costinü, vorbindvi despre surparea eetăţiloni Moldovei de către Al. Lăpuşneanu, după angajamentulü data Turcilorü la luarea domniei pentru a doua oră, face a-supra acestei fapte deplorabile o apreţiare epichiremică, (Jicenda : 1
    1. Ve<jî Manliu, Lit., p. 451 şi urmat.
RETORÎCA
148
   Faptele Domniloru, orî laudă, ori ocară le aduc,ii şi le resunâ îu lume : de simtă fapte bune, laudă; de suntu rele, ocară. Niniine nu va lăuda acostă faptă a lui Alexandru Vodă cu risipa cetăţiloru ; iară al fi ocărîre pentru aceste stricăciuni ce aii făcuţii cetăţiloru, lumea nu se va sătura.
                                      SOimTlX' (p. (>)
   SgarciţiI suntu stăpânit do o mulţime de dorinţi;
   Acei stăpâniţi de o mulţime de dorinţi suntii lipsiţi de multe lucruri ;
   Acei ce-sü lipsiţi de multe lucruri trăcscfi în miscriă.
   Deci sgărciţii trăescu în miseriă.
                                               *
   Ori ce nu este conformă legilorii, nu aduce fericire,
   Nici unu viţifi nu este conformii legiloru, beţia este unu viţiii ;
   Deci beţia nu aduce fericire.
                                        DILEMA (p. 7)
   Disputa hvi, Drot-atjora cu .'EraiIu. — Kvatlu, unii tinerii bogaţii, luă învăţătură de la Protagora, colii mal celebru sofistă ala timpului seu. După convenţiunea stipulată între învăţătorii şi discipolii, cela din urmă trebuia să plătescă jumătatea onorarului fixată la începerea înve-tăturei, cea altă jumătate atunci când ani câştiga colii d’âuteiii procesă după terminarea învăţăturei. Kvatlu îir târdiă a practica dreptulă şi din acostă causă amână şi plata restului de onorariu. In fine Protagora îlii chemă la judecată şi îi clise : ,.Nebunatice june! In ori-ce casă tu trebue să plătesci acea ce cerii, ori de mi se va recunoscu dreptatea ori de mi se va respinge cererea. Căci daca va résulta o sentinţă contra ta, atunci trebue să plătesci conformă sentinţei judecătoresc·] ; dar daca se va recunosee dreptulă în favorea ta, şi atunci totă trebue să plătesci, potrivită învoelei. de 6re-ce ai câştigată cehi d’ântâiă procesă.“
   Contra aceştia schimbă Evatlu dilema şi clise : „In-
ATEN Dl CE
149
ţelepte înveţătora ! La ori-cc întemplarc nu trebue să plă-tescu cea ce ceri, recunoscă-ţbse sau nu dreptula. Pentru că claca judecătorii îmi voru da dreptate, atunci nu amu să plătescîi nimicii, conformii sentinţei judecătoresci; iar dacă se voru pronunţa contra mea, atunci nu platescu, conformii învoolei, de ore-co amu perdutu celfl d’ântâiu procesu/' Judecătorii, adaugă naraţiunea, puşi prin acesta silogisma în zăpăcială, ara fi arnfinata sentinţa pe unu timpa nedeterminata.
                                             *
   Ambasadorii Sciţi trămixi către Alexandru cela Mare, ce voia a le încălca ţara, vorbindu-i, facă următorea dilemă :
   „Sau Dumnedeă cscl sau oină. Dc osci Dumnedeă trebue ea să împărţi bunătăţi omeniloră, iar nu să le răpesei şi acea ce au. De esei însă omu, apoi adu-ţî aminte că vei românea acea ce esci.
                                             *
   Prin dilemă se pdto proba, că acei ce nu ’şi împli-nescn datoriile lora sunta culpabili :
   Sau că csci capabilă de sarcina pe care ai cerut'o, şi atunci nu ţi se potc crta de ce n'ai îndeplinit’o ;
   Sau că nu csci capabilă, si atunci nu ţi se iertă pentru ce ai primită o sarcină, pe care sciai că nu o vei pute îndeplini.
                                             *
   Una generala dicea unei sentinele ce sta în frunte de pază, şi pe lângă care inamicula trecendu cuprinsese tabăra :        *
   Saă că te -aflai la postulu teii, sau că nu erai acolo;
   De erai la postulu teu, te-ai purtată ca unu trădătorii :
   De nu erai, ai călcată disciplina;
   Aşa dar, meriţi morte.
                                             *
   Dilema Gretanidiii. Când eine-va diee că minte şi prin acea minciună spune adeverulo, atunci minte, aşa dar spunerea sa este tota de odată şi adeverii şi minciună:
RETORICA
150
aşa Epimenida a (Jisu : că toţi Cretanii surită mincinoşi; dar elu însuşi fu Cretanu, prin urmare şi elu a minţitu; aşa dar nu suntu toţi Cretanii mincinoşi; Epimenida a <Jisu adev6rulu şi Cretenii suntu mincinoşi; dar . . .
                       ESEMPLULC (p. 8)
    In „Divanulu Lumei,*‘ pentru ca să adeveresc & Inţelep-tulu, că fără fapte bune este deşertă gloria, aduce de esemplu pe Alesandru celu mare şi dice Lamei — argu-mentânda afortiori :
    Ce folosii voia ave ? c* îl ei elu atâta rotundelă a pământului căl-cându, şi atâtea împărăţie supunându, după morte loca mai mulţii de şepte palme nu î-a rămasa, şi pe acela nu elu, ci pămentulu pe densula l’a stăpânită; căci că ţărâna pe peptulu lui s’a suita, ochii i-a umpluta, gura i-a astupata, şi cu acesta pildă aducându-i : că nesăturându se de slavă, să se sature de Iuta; şi trupula acela, ce omenii fiiu lui Dumnedeu, pentru frumseţea, a fi socotiau, vermii şi gândacii pământului l’aa mrincata ; şi din ţărână fiind, iarăşi în ţărenă s’aa întorsa. Aa doră mai de-a firea decâiu dânsula mă voiu face ? Aa la mai mare sfcpenă (treptă) mă voia sui ? Deci acmu, o amăgelnico ! ş.c.l.                                  (D. Cantemir).
                                                *
               —   Ei, veili mă rogii, ce nătărăii!
               Totu înapoi se dă; —
               Aşa unu racu pe tiulft săa
               Odată ocâi’ă·.
               —   0 buniilu mea părinte!
               Respunse racula fiu.
               Cum mergi tu înainte,
               Mă iartă că nu scia.
               Şi dar te rogu mă ’nvaţă ;
               Dă-mi pildă dreptei povaţă,
               Ş’apoi ea după tine
               Voia merge forte bine. —                    (l)onici).
                                                *
    Cicerone vrendu a deştepta în Catilina ideea unui esilu de bună-voe ijice :
ATENDICF,
151
   .Ln adeverii, dacă servitorii mei s’arii teme de mine atâta, după mim se temu cetăţenii de tine, eu de'ndată ’mi-aşu părăsi casa; şi tu nu credi că trebuii să părăseşti Roma !“
                                 INDUCŢIUNEA (p. 9)
   'Y rendu a areta că tută virtutea este vrednică de laudă, acesta se pute face prin o inducere enumerătore de părţile ei :
   „înţelepciunea este vrednică de laudă; dreptatea este vrednică de laudă; adeverulu este vrednicii de laudă: înfrenarca este vrednică de laudă; îndurarea este vrednică de laudă; deci totă virtutea este vrednică de laudă.“                                   (Guşti)
             ARGUMENTUL!'; PERSONAL!' (p. 10)
   Când Lăpuşneanu, ca să 'şi rêsbune. întrebă : „Cine m’a călugărită?“ Şandrea îi rèspunde :
   Măria ta ai cerută acesta, la întâmplare de a pleca în cea altă viaţă ; ai fostu aprope de morte şi atunci noi amü urmaţii voinţii Măriei tale.                (Bolint. Al. Lapuş. a. III, sc. 17).
                                           *
   Spătarulă Săndulescu, ca să oprescă furia poporului contra trădătoriloră, aduce ca argumente ..propriété loră sentimente :
          ...........Voi, ce cereţi dreptate
          Fiţi drepţi! Voi. ce tiranii ve place a combate.
          Combateţi tirania nu numai în cei mari Ui chiar în voi! daţi pildă că încă sunteţi tari;
          Căci numai slăbiciunea, ce frica jhulădie.
          Combate tirania prin altă tiranie.
                                               (Rol., Bal. delà (Jahujàroiï, a. III, sc. 1).
                                           *
   ("and Hermiona imputa Im (Trestii uciderea lui Piru, Oreste se justifică reamintindu-i ordinele ce singură ’i dedese :
             .  . . Cum ! nu Tui aţi ordonaţii
             Chiar voi, aci, acum, pierderea lui.
RETORICA
152
                                DE FINIŢI UN EA (p. 11)
   Ce este omulu?
   Filologulü respunde :
   Ooiulii este unii adevetatiî instrumentă musicală, in care resună combinate : trâmbiţa, orga, oboiulă, fluerulă si arpa eolică ; unu felii de orchest.rionă, care pote ii confecţionată artificialmente, dacă vomă face abstracţiune de sufletă. Este o maşină vorbitore, nemică mai multă de câtă o maşină.                (Hasdeu, Lalctica).
   Poetulu însă dice :
       Borné dans sa nature, infini dans ses voeux.
       L’homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux *
                                                                             (Lamartine).
   Komanţieruld definesce, şi élu, omulü :
   Une machine animale agissant sous l’influence de l’hérédité et des milieux. **
                                                                                (E. Zola)
                                            *
   Ce este mortea? Unü pasă către nefiinţă — respunde Domnulü Al. Lăpuşneanu, în desperarea suferinţelonl sale.
   Unu pasă către viaţă, pote — îl replică Moghilă, care voia să-Uu măngâc.
                                                          (Bol., Al. Lăpuş., a. UI, sc. 9)
   Definiţia omului fără de hani : 1
   „Omulu fără de bani. este unii cară fără de rote, o casă fără de ferestre, unii scaunu fără piciore, o masă întinsă fără bucate, unü où fără inïedù, o lampă fără lumină, unü cârnatu fără piperii, unu arbure fără frunde, o că-
   * Mărginită în natura sa, nemărginită în poftele sale
   Omulu este ună |)eă (ângeră) că<Jută care ’şi aduce aminte de ceruri
   *:f: O maşină animală lucrândă subt influenţa eredităţei şi a medie lo ră.
   i După Leptur arini îi de A. Pumnulu, t. I, p. 2, pag. 248.
APENDICE
153
sătoriă fără îndestulare ; unu croitorii iară forfeci, unu cesornicu fără aretatoru; unu vestmentu de iarnă fără căptuşîală, o pipă fără ţevă. o pălărie fără pereţi; o tutungeria fără tutunu, unu pictorii fără penelu, unu nuve-listu fără minciuni; o butie fără de fundu, unii jucătora fără jucătore, o epistolă fără subscriere; unu Iacii fără pesce; ochelari fără de sticle, unu călăreţii iară calu, unu păunii fără pene; unu actorii fără sufieru, o operă fără textil, unu redactorii fără abonaţi; unii cuţitu fără tăişil, o carte fără titlu! unu vânătorii fără puşcă: unu scriitorii fără condeiu, unii medicii fără bolnavi; unu advocata fără clienţi, unii preutil fără poporu, unu dascăle fără şcolari. “                         (Din Telcgrafulii Românii).
                                              *
              Viaţa în sclavia este o povară,
              Iarnă nesfîrşită fără primăvară.           (Bolint.)
              ENUMERAREA PĂRŢI LORU (p. 13)
   Eliade ca să dovedescâ că înveţaţii neinstruiţi suiitil periculoşi omenirei — după ce se întrebă „Unde pote a-jurige lumea cu asemenea învăţări sau înveţăture ?“ — se servesce de acostă enumerare :
   înveţaţii din Egiptii făcură pe Moisc să ’si iea lumea în capii, si să moră fără a i se sci mormântul ii ;
   Învăţaţii Atenei acusară pe Socrate, si Iu condamnară să bea cicuta;
   Înveţaţii judeci puseră a aeusa si a condamna pe Mântuitorulu lumii la cruce;
   învăţaţii condamnară pe Caii leii la rugii pentru că înveţasera că pămentulu stă întemeiaţii ca o plăcintă pe ape;
   învăţaţii făcură pe Christol'or Colii iubii să umble ca unii nebunin cerşind ii pe la tbte guvernele spre a ’Iu ajuta să descopere oineni-lorii o lume nouă ,
   Învăţaţii aii pusii să moră în spitaluIu de nebuni, la JHcctre, pe Solomon de Caus pentru că asigura că prin aburi sup;i-I la nisce
RETORICA
154
jegi ale mecanicei, se potă mişca navele pe mare si trăsurele pe uscată, şi a se aplica la tote machinele, etc., etc.
                                                                           (Cursa de poesiă).
                                              *
   Vorniculti Alexandru Beldiman, în „Tragodia sau Eteria Greciloru din 1821“ ne descrie, prin enumerare şi nu cu inai puţină merită, terenulu unde se refugise Ieşenii peste Prută lângă carantina de la Sculeni :
     Pe unu ţermă lipsiţii de tote, multă uscată şi neumbrită.
     Unde mascuri, oi şi vite, îlă păscuse neoprită;
     Unde nu vedeai nimica, do câtă năsipişu câtă vrei ;
     Şi câte ună pâlcă de iarbă, unde şi. unde videi, ;
     Pe acesta uscăciune, într’acestă locă multă urîtu,
     Yideai nemţi, creştini şi jidovi, norodă mare tăbărîtă.
     Căci în deală la carantină, nu era de vor o vită Norodă multă, case puţine, numără prea nepotrivită.
     Cea de acolo odihnă, cea ce aă suferită toţi,
     Socotescă c’or povesti-o si în gropă la cei morţi.
                                              *
   Panegiristulă lui ştefană celu Mare Doinnulu Moldovei, în partea d’ântâiă a necrologului seu, vorbindu despre biruinţele lui cele strălucite, ne dă următorea frumo-să enumerare :
   „Care Voevodă mai multe rcsboe aă avută V care Domnă mai marî biruinţi au făcută, şi aceste în deosebite timpuri şi locuri cu deosebite neamuri? Ca fulgerulă de la răsărită la apusă au străluminată ; marturi suntă : Lcşii cari cu sângele loră pămentulă nostru aă ruşită ! marturi, Ungurii, cari pre satele şi cetăţile loră de focii potopite le-aă văijutu ! marturi suntă Tătarii, cari cu iuţftnea fugei loră de ferulă lui n’au scăpată ! marturi suntă Turcii, cari în fuga loră nu putură afla mântuire; marturi suntă Muntenii, cari de că-lărimea nostră s’aă sdrobită ; marturi suntă tote neamurile de priu prejură, care ascuţitulă săbiei lui aă cercată î marturi suntă iar a-ceste neamuri, nu mai puţină biruinţiloni, câtă şi bunâtăţiloru lui!“
                                              *
   i). Cantemir face, în Divanulu Lurnei-, o enumerare
APENDICE
155
■*. pentru cele şepte a vieţel omenesci versteki din care es-tragemu o parte din a şesea : *
    A şesea verstă, cărunteţa este, carea ca o pomă, când şi de o parte şi de alta a se ovili şi a putredi încependu, din di în di încă spre mai mare putregiune merge; aşa dar omenesca viaţă, dacă în ver-fulu şi în stepena (trepta) cea mai susii ajungendii, într’altă parte, locii sau cărare a se abate şi în laturi a se da, a afla nu pote ; ci numai spre scădere purceijendu, la ţenchiulti de la carele a purcesu este să se întorcă, adecă din ţernă eşindii, spre ţernă purcede, şi din loculu din carele s’a luaţii, iarăşi acolo <ste să se pună. Aşa dar, o prieteniile, ce gândesci ? şi ce întrebândn alergi? iată înainte vestitorii ţi-au veniţii, iată solii ţi-aii sosiţii, iată perii albi în capii şi în barbă ţi-au resăritu, iată genuchiele slăbindu spre pămentii a se închina aii începută ; iată că mijloculu toii spre slăbiciune s'a prefăcuţii, iată că din dom ochi palm îţi trcbuescu, iată că tote a trupului organe te părăsescii, iată că cele patru sticliie cine-de-sine adesii se sfădeseu, iată că spre împăcat ea şi aseijarea loru, mijlocii şi mijlocire nu ţi s’aii daţii, . .
                    GEMJLÜ ŞI SPECIA (p. 13)
    Necrologistulu Iul Ştefanii celü Mare în partea I a cu-ventului seü, vorbindü de némulü marelui Doinnitorù ne dă unü esemplu frumosu, când dice :
    „Cine nu scie, că Ştefanii (speciă) dintr’acea domnescă rădăcină (genii) aii odrăslitii, carea pe pămentulii Moldovei cu înalte vrednicii Taţi umbriţii V“
                     COMPARAŢI UN EA Şl ASEMENAREA (p. 14)
    „Cuvintele suntii ca şi banii, că banif, cu care să face neguţătorii la Perşi, la Turci, la Puşi, întralt-e Ţ£rî afară de Stăpânirea lorii nu umblă, aşa şi cuvintele, când ori noué, ori dintraltă limbă iea oinulfi cuvinte, şi pune
   * Acesta paragralii din opera ilustrului scriitorii alu secolului XVII arii merita să tiă în întregime reprodusa—ca unii studiu asupra vechiei pedagogii române, după cum observă 1). Hasdeii — ;
Jdaca nu ne aru îinpedica de la acesta cadmiu acestei lucrări.
RETORICA
156
în vorbă, de nu suntu aceste cuvinte cunoscute colorii, cu carii vorbesc!, esci ca unu Varvaru, şi te faci de rîsu; iar de suntu acum în vorbă de obşte unele cuvinte din Limbă streină, să cade a le ţine, şi a nu pune în loculu acelora altele nou6, de nu cumva acele noue de obşte voru fi Iarăşi cunoscute. “
                                                   (Din Logica anonimii de laBuda, 1799).
                                            #
       Şoimulii, când se vede prinşii de vânători,
       Spânii că îşi sfărâmă cuibii şi puişori;
       Ast-felii de eâtii lanţulii, braţulii să-lii încingă Ce-i Românii, ce-i nobilii, astăzi să se stingă.
                                                                  (Bol., Mircea ia bat ac).
                                            *
   „Istoria pentru începutulu Rumîniloru a fericitului Petru Maioru a foştii unu felii de toiagu alu lui Moisi prin care despicândfl o mare de întunerecu ce ţinea pe Eu-mîni de cindea pămentulu făgăduinţei, îi face să ţrccă dincolo de Kgiptulu minciuniloru, şi să ’şi cunoscă ade-veratulii şi slăvitulu loru începutu. Fabulile lui Ţichindeal. potu fi pentru Eumîni, pentru totu-d’auna, tablele Legii aduse în pustie. Filosofie, religie, morală şi bună-cuviinţă, totu potu avea Rumînii întrînsele.
                                                                  (Eliade, Curier ulii N 9)
                                            *
   B. P. Hasdeii în Odă la Ciocoi, vorbindu de păsulii ţerei nostre, ne dă următorea comparaţiune :
       Ca unii satrapii a-lene lungită într’o grădină In mole cugetare,
       Privindu cum se ivesec în diua cea senină Unii norii în depărtare,
       Aşa priviă cîocoiulii cu genele-adormitc Suspin ulii României,
       Şi iată că ’ntr’o clipă din neguri grămădite Dă flacăra urgiei!
       Căci elu (Jicea în gându-i, ca toţi apăsătorii In scurta lorii vedere :
                                                                                    A P EN DT CE
                   i Nu ’ml pasă de nimica! Nu nié ’nspălmeută norii E aburul fi ce pere !...
       Da ! aburü este norul fi, suspinu-i o suflare Ce ’n aeru retăcesce,
       Uşoră, nesimţită, gingaşă, dar în care Un fi trăsnet fi locuesce !
                                              *
   Pascal ca să potă defini spaţialii se servă de acesta comparaţiune : „(Test un cercle dont le centre est partout et la circonférence nulle part.“ *
                                              *
           Cum subt o secură cade-o dumbrăvioră,
           Plorea ţercî nostre sub fler se doboră. . .
           Sorcle în aburfi ca unfi focft rosesce . . .
           Peste (Jece sute căpitanii suntü eu
           Şi ca decc sute bate pleptulfi wiefi — dice „Capitanulü de Vênâtorï.“                                               (Rolint.)
                                  CONTRARIE (p. 14)
          Nu e nici măndriă, nu e nici mulţimea Care n bătălie în cu nun fi ostimea;
                                    Nu e nici norocu.
          Cela ce se bate pentru ne-aturnare,
          Are dece liraţe, dece inimi arc Ini mc de focfi,
                                           (Rol., Ferentar ulii) REPUCNANTERE (p. 15)
                            „Cmn s’aru pute acusa Aristid că fu lacomii de avere,
când elu nu lăsă nici cu ce să-lu înmoj’inentezeV“
                                           *
          Ce e d re trai u Iu dacă e robi tu ?
                           SGrbatdro ’n care nimeni n’a zimbitfi.
                           Viaţa şi robia nu potfi sta ’mpreună;
          Nu e totfi d’odată pace si furtună.
                                                                 (Rol., Danielii sihastru)
? * Spaţiulu este un cercii alu cărui centru este pretutindenea Iar ■Circumferinţa nicăerl.
REfORtCÀ
168
     „Pote-se ore incrimina Socratu că a despreţuitu justiţia, elfi care nu voi sa fugă spre a scăpa de legile A-tenei ?;‘
                           CIRCUMSTANŢELE (p. 15)
     Mitridat, prin circumstanţe micşurătore, îşi împuţineză ruşinea învingere! de către Pompeiu.
     „Eu suntă învinsu; Pompei se folosi de o nopte carea lăsa puţină locă euragîului; soldaţii mei maî goli, în umbră pătrunşi de spaimă; şirurile din tote părţile cuprinse şi rău păzite; neorendu-iala pretutindene sporindu sgomotulă ; noi înşine în contra nostră înturnându armele, strigătele pre care stâncele le făcea mai înspăi-mintătore; în fine totă terorea unei bătăi în întunecime : ce putea, curagiulu în acestu amestecă omorîtoră ? Unii cadă morţi, fuga mân-tue pre cei alţi; şi eă nu suntă datoră cu viaţa mea în acestă totală spaimă, de câtă vuetului de omoruri, ce lasă după mine.“
                                                    (Guşti)
                    ANTECEDENTE ŞI CONSEQUENTE (p. 16)
     „De vei vré să areţi folosulü ce are lumea de la Sore, ; şi paguba, carea arü urma. de nu ani fi fostü Sore, cjice I Molnar, aşa ai arèta acesta povestindfi cu aséminé rnij- ] locù cèle următore.                                      j
     „Ochiulfi lumii iaste Sorele. pentru că nu vede cu altă| lumină, fără numai cu acéia a Sorelui ; iaste frurnseţea firii, pentru că făr’de Sore nu arü puté zidirea să arate -podôbele şi frumséfele, care are ; iaste bucuria omeniloră,. pentru că fără de aeésta arü fi fostü cufundaţi întru în- j tunérecile întristării; iaste podoba Ceriului, pentru că elfi■ îlü zogrăv6şte cu razele sale cele strălucitore, şi Iu aco-: pere preste totü cu lumină, şi cu adevératü îndată, câtă: străluc6şte Sorele, fugü Norii delà faţa lumii, rîde Oeriulüj cu faţă lină. luceşte văzduhuhi fără Nori, înverdéste pă-|
, mentulü împodobiţii cu erburi, înflorescü grădinile încununate cu fiori, odrăslescfi sadurile, cântă pasôrile, ro4
Apendice
159
  desen pomii, şi munţii nasefi metal uri în sînurile sale; — antecedente.
     „Dar cată laşa din lume acesta frumoşii Planeta, ve(Ji, că s’aă stinsă îndată totă frumseţea zidirii, rămâne mortă lumea, fiind că iaste fără sufletă, care îi dă viaţă şi duhă, întunecosă, fiind că iaste făclia, carea o lumina cu lumină în ehipă de aură, orbă, fiind că iaste fără ochiulă celu dreptă, care la ori ce faptă a sa ocârmue. Nu să vede mai multă Ceriulă, pentru că adâncă întunerică îi acopere fata. Nu poţi să osebeşti văzduhulă, pentru că ori ce ve(Şi, iaste prăpastie şi nopte, în grădini se veş-tejescă florile, în dumbrăvi să usucă copacii, sadurile, nu odrăslescu, frunzele nu învenjescă, rodurile nu să cocă, paserile nu cântă, ci cu şuerătură jalnică tânguescă ti-• căloşia a totă lumea. Aurulu pierde razele şi mai multă nu străluceşte între cele alte metaluri. Trandafirulă pierde porfira sa, şi nu i să închină mai multă cele alte flori ca unui Imperată. Piamanturile pierdă frumseţea şi nu î le osebeşti mai multă de ori ce altă urîtă şi prostă pie-J tra. umbli pre pămentă, şi la ori ce pasă te temi, ca să | nu te întâmpini cu mortea, innoţi pre Mare, şi între valurile cele sălbatece nici odată nu zăreşti Limanulă, şi | în scurtă vorbă, totă lumea să face înfricoşată Lavirintă, ! mai multă vrednică a să numi mortă. de cată lăcuinţa ţ omeniloră celoră vii,“ — consecuente —
l                                                   (Ret., p. 76)
*:■
I'
jr             CAT-SA ŞT EFEOTUTjfî (p. 10 şi 1?)
     „Din pricina făcetore (causa eficiente) aşa ai lăuda pre
Îomă, dice Molnar :
     „Zidire aşa de frumosă iaste omulă, în cată altă Meşteră nu’lă pute să’lă zidescă, fără numai acela ce aă zidită lumea, nici altă meşteşugă pute să’i de chipulă şi jfrumseţea, fără acela ce aă închipuită frumseţele Ceriu-
RETORICA
160
  lui. lai sema din creştetă pînă la piciore, şi poţi să juri. că au făcutu Dumnedea atâtea minuni, câte mădulări au şi alcătuita la orna : vedi Sfeşnicile. care lucesca în frunte, şi ca dintrună loca mai înalta îi lurnineză pre totfl trupula, şi să ştii, că l’aa aprinsa cu lumină acela, ce aa luminata şi la ceriul stelele, priveşte-i trandafirii, ce îi ruşesca în umerii obrazului şi nu socoti, că i-aă zugră-fita alta Apelis, fără numai acela, ce aa zogrăfita şi fio-rile în grădini şi pre Curcuben în nori, acele dumne-(Jeeştî şi ne vecin te mâini, care mişcă Crugurile cereşti, şi ca pre una măra mica ţine cercănula cela mare alii pământului, acela aa zidita şi pre orna din tină, acela aa închipuita, pre carele de-aceîa nu l’aa însufleţită vre una Promitevs băznuita, ci Dumnezeirea cu însuflarea ce făcătore de viaţă a Dumnecjeireî sale. . . .
                                                                               (Ret., 80)
    Tota ast-fela se laudă reşedinţa deiloră „ Scaunul u Dumnecjeirei,“ lăudândn materidc din care este întocmită (cause materiale) :
    „Zidurile simtă alcătuite de aura, câta cu fulgerulu ra-zelora stingă şi pre Sore, şi pre ori ce planetă mai pur-tătdre de lumină. Uliţele ei surită împodobite cu măr-găritaruri şi cu robinuri, înaintea cărora vei Zice, că stelele suntă întunecbse şi fără lucire. La acestă Cetate bolta iaste curcubeulă cela împistrita, carele fiind sem-nulă păcii, arată, cum că de la acela felia de loca fuge departe ori ce turbare şi viforă de războia. Curgă rîuri, însă apele lom suntă lapte pre dulce, odrăslescă fiori, însă nici odată nu se veştejesefl, înfloreseii, însă fără ghimpi trandafiri, pentru că acela fericita pămenta n’aii audită nice odată vre unu blestemă, ci să adapă tot-d’a-una cu rîulă daruriloră celoră dumnedeeşti, şi pentru ca să pricepeţi frumseţea ce dumnedeescă nemărginită şi negrăită a aceşti! Cetăţi, ajunge să (Jică, că Serele, care o lurnineză şi Planeta, care o străluceşte, alta nu iaste.
Apendice
161
fără nu-ma! Lumina cea întreiţii luminătore a Dumnede-irii cea în trei Sorî.u
                                                                    (Molnar, ibid.)
                               ETIMOLOGIA (p. 1?)
   „Din Etimologiile, observă Molnar, ani pute lăuda cineva pre ântâiula Mucenica Ştefana, care nume însemneză încununata, arătând0. că aa stătuta Cunună ori împăratul ui şi Mântuitorului Christos, ori celora lalţi Mucenici strălucită cu atâtea mărgăritare, cu câte pietrii s’au şi lovita din cumplirea JidovilorQ, etc/‘
                                                                     (Ret., p. 36).
                       LOCURI COMUNE ESTRINSECÎ (p. 17)
   In sprijinirea unei cause, pe lângă titluri, renume şi marturî, adese ori se potu invoca şi lucruri neînsufleţite, care producu unu efectu puternicii şi decisivii, precum se vede din acestu esemplu :
   ,,'Manlius Capitolinus. spre a scăpa de pedepsă, arăta cetăţenilora pe cari îi mântuise : prădile neamicilortt u-cişi cu mâna sa, coronele şi bogăţiile militare câştigate prin curagiula său, cicatricile ranelora onorabile pe care le căpătase, şi mai cu semă Oapitolula pe care da mântuise. Osânda lui de morte însă nu se putu căpăta, de câta după ce la duse într’o pădure sântă, de unde nu mai putea arăta poporului Oapitolula.“            (Guşti)
                                PATETICE ( p. 21)
   Demostene ne dă una esemplu de patetica când Ate-nenii dedaţi trândăviei, moleşiţi de luxa şi necontenita îndeletniciţi cu jocuri şi spectacole suferîan fără de a murmura, şi mai fără de-a băga în semă că Filipa re-
                                                11
RETORICA
  162
gele Macedoniei încâlcase remaşiţa Greciei, pentru de a ’i supune şi pe ei. Oratorulfi vrendu a ’i scote din a-cesta funesta letargie le vorbesce în urmatorulu cliipfi :
   ^Av τοίνυν, ώ άνδρες Αθηναίοι, καί υμείς επί της τοι-αύτης έθελήσητε γενέσθαι γνώμης νυν, έ/ίειδή/ιερ ον ιερότερων, καί έκαστος υμών, ον δεί καί δύναιτ’ αν παρασχείν αυτόν χρήσιμον τη πόλει, πάσαν αίρεις την ειρωνείαν έτοιμος πράττειν νπάρξη, ό μεν χρήματ εχων εισφέρειν, ό δ' εν ηλικία στρατέ ύεσθαι, — συνελόντι δ1 απλώς, αν υμών αυτών έθελήσητε γενέσθαι, καί πανσησθ? αυτός μεν ο υ δεν έκαστος ποιήσειν ελπίζων, τόν δε; πλησίον πάνθ' υπέρ αυτόν πράξειν, καί τά νμέιερ αυτών κομιείσθε, αν θεός θέλη, καί τά καιερραθνμημένα πάλιν άναλήψεσθε, κάκείνον τιμωρήσεσθε. Μή γάρ ώς θεώ νομίζει' έκείνω τά παρόνια πεπηγέναι πράγματ αθάνατα* αλλά καί μισεί τις εκείνον καί δέδιεν, ώ άνδρες Αθηναίοι, καί φθονεί, καί ιών πέινυ νυν δοκοννιων οίκείως εχειν' καί άπανθ' όσα περ καν άλ-λοις τισίν άνθρώποις ενι, ταντα καν τοίς μετ' εκείνου χρή νόμιζε ιν ένείναι. Και Luc η/ε μένιοι πάντα ταντα νυν, ουκ έχοντ' αποστροφήν διά την ύμειέραν βραδύτητα καί ραθ υμίαν* ην άποθέσθαι φημί δείν ήδη. Όράτε γάρ, ώ άνδρες 'Αθηναίοι, τό πράγμα, οί προελήλυθεν άσελγείας άνθρωπος, ός ον δ' αίρεσιν υμίν δίδωσι του πράττειν ή άγειν ησυχίαν, άλλ' άπειλεί καί λόγους υπερηφάνους, ώς φασι, λέγει, καί ονχ οίός έσιιν εχων ά κατέστραπται μένειν επί τούτων, άλλ' άεί τι προσπεριβάλλεται καί κύκλο) πανταχή μέλλοντας ημάς καί καθημένους περιστοιχίζεται. Πόά ουν, ώ άνδρες Αθηναίοι, πόθ' ά χρή πρέχξετε; έπειδάν τί γένη-ται; Έπειδάν νή Αι άνάγκη τις η. Νυν δέ τί χρή τά γι-γνόμεν ήγείσθαι; εγώ μέν γάρ οίομαι τοίς έλευθέροις με-γίστην ανάγκην τήν υπέρ ιών πραγμάτων αισχύνην είναι. "II βονλεσθ' είπέ μοι, περιιόνιες αυτών πυνθόινεσθαι ,,λέγεται τι καινόνγένοιιο γάρ άν τι καινότερο ν \ή Μακε-dtJy άνήρ Αθηναίους καιαπολεμών καί τά ιών * Ελλήνων διοικών; „Τέθνηκε Φίλιππος;“ „ Ου μα Αι άλλ' άσθενεί.“ Τί δ' υμίν διαφέρει; καί γάρ άν ούτός τι πάθη, ταχέως υμείς έτερον Φίλυυπον ποιήσετε, άνπερ οντιο προσέχητε τοίς πράγμασι τόν νουν * ουδέ γάρ ο νιος παρά τήν αυτού ρώμην τοσοντον έπηυξηιαι όσον παρά τήν ήμειέραν αμέλειαν.
                   (Αημοσθένους κατά Φιλίππου ΑΑ)
APENDICE (Traducere)
j „Ateneniloru, dacii măcar dc-acum înainte, pentru că acesta nu ăţi făeut’o mai de mulţii, veţi judeca ca si Fi lipii ; dacă fiă-care din Voi, când este nevoiă, voesce în adeverii si iară a se codi do a fi gata să servescă republica cu tdte puterile sale : cel avuţi ajutândă : eu averile Ioni,‘cei tineri apucând fi armei1; şi într’ună cuventă dacă fiă-care voesce a lucra pentru sine, şi a nu aştepta mai mulţii în trândăvie, ca unii altulii să lucreze pentru densulă ; atunci, cu ajutorulii cerului voi veţi restatornici afacerile vostrc ; atunci veţi ^îndrepta nenorocirile urmate din neîngrijirea vostră: atunci veţi fi rSsbunaţi împrotiva lui Filipii. Căci, să nu ve închipuiţi nici de cum că noroculă s6ă cehi de faţă este nemişcătorii şi eternă, ca a-celii al u lui Dumnezeu : se află mulţi cari îl Ci urăscu, cari se temu de elu, care ’hi pismuescă şi chiar dintr’acei ce i se pară mai credincioşi ; şi fote pasiunile oinenesci ori si care ară fi ele, credeţi-1116 că lucreză de asemenea şi în acei ce ’lă înconjură. Dacă pen6 acum ele aii fostă năbuşite de frică, dacă ele n’aă putută isbucni, nu inculpaţi de câtă moliciunea acesta, de câtă întârdierea acesta, care ■trebue după cum amă «lisă să ve sgudue astădi. Ateneniloră, vedeţi voi înşi-ve, la ce punctă de suuieţie a ajunsă elă : omulă acesta ve răpesce dreptulă de a alege resbelulă saă pacea, elă v6 ameninţă; •pe (Jice că face cuvântări obraznice. Şi nu credeţi, că se mulţămesce cu încălcările aceste, elă neîncetată îşi lărgesce frunta iile sale şi 'atunci când linisciţi, în locă de a lucra, ne odilinimă, elă ne încalcă din totc părţile. Când dar Aieneniloru, când veţi face acea ce se cuvine de a face? ce aşteptaţi? unii evenimentu, saă nevoia •de bună seină? Şi cum voiă numi pe cea ce sosesce ? Eă, nu cu-noscă nici o nevoiă mai grabnică pentru sufletele, cele libere de .câtă minutul ii desono:ei lorii. Spuneţi-mi, voiţi ca totu-d’auna să ;v6 preumblaţi în piaţa publică întrebându-ve umilă pe altulă : Ce 'montate mm sciţi? Vai şi ce noutate mai mare ară fi de câtă acea '{că unii omii din Macedonia este învingătorii Ateneniloru şi domnitorii Greci lorii? Murit'a Filipu? Nu, dar e hoinarii! Morţii sau ibolnavă, ce ve pasă? dacă Dumnedeă ve va mântui de densulă, şi îvoi nu ve veţi schimba purtarea, Curendii ve veţi face Înşi-v6 unii {altă Filipă; căci pentru cea ce este, elă datoresce mai multă trândăviei vostre, de câtă puteriloră sale.“ (G.)
•j Iată cea ce făcea pe Filipu să di că : ea nu mc temă jnici cum de Ateneiiî, nu me temă de câtă de Demostene.
î ·
ftEfofttcÂ
  164
   Romanii, ocupaţi eu legile, cu resboiulă, cu agricul-tnra şi comerciulii, urmară destui o de târdia !esewpîuhi Urecitoru înthi a cultiva literile: cu tote acestea, după adeverirea lui Tită-Liviă, elocinţa pasionată şi populară tnfloria la Roma încă din timpii lui Manlift Oapitolinulă. x\ ceştii bărbată, care scăpase Capitoliulă din inâinele (ia-lilorii, voia să revoltcze poporuln contra patricieniloră. „Hnă când, le dicea clu. nu veţi voi a cunosee puterile Vostre, pe care natura nu a voită a le lăsa necunoscute nici măcar dobitoceloră ? Număraţi-vO colii puţină câţi sunteţi voi, câţi inimici aveţi. Dacă unulă cu câte unulă ard fi să vă luptaţi, totuşi aşi crede că mai cu înverşunare v’aţi lupta voi pentru libertate de câtă ei pentru tirania.... Rină când ve veţi uita la mine? Kă în adeverii nu voiă lipsi nici unuia dintre voi; însă observaţi ca nici fortuna mea să nu lipsescă patriei, etc." *
   Ksemplele de patetică simtă mai rare în discursurile moderne. Se mai găsescă însă în elocinţa evangelică. Când Massillon predică pentru prima oră faimosulă seă discursă du Petit nombre des élus (Despre numerulă celă puţină ală aleşiloră), pronunţă o bucată. în care ascultătorii fură uimiţi şi răpiţi ca de o putere nevedulă: murmurulă mirărei fu aşa de mare în câtă a turburată pe oratorii; turburarca acesta însă nu servi de câtă a-i mări pasiunea cuventărei. Klă se esprimase ast-felă :
                        ,. Je ne parle plus du reste, des hommes; je vous re-garde comme si vous étiez seuls sur la terre, et voici .. la pensée qui m'occupe et qui m'épouvante. Je sup-
   * Quousque tandem ignorabitis vires vestras. quas natura ne bel-luas quidem ignorare voluit V Xumerate saitem quot ipsi sitis. quoi adversarios habeatis. Si singuli singuios aggressuri essetis, lame» acrius orederem vos pro libertate, quam illos pro dominatione, eer-taturos.. .. Quousque me eircumspectabitis ? Kgo quidem nulii ves-trum deero; ne fortuna mea desit, videte. Tit. Lie., VI. Itt.
APENDICE
165
   pose que c’est ici votre dernière heure et la fin de ,, lu ni vers : que les deux vont s'ouvrir sur vos tètes. J. .. C. paraître dans sa gloire au milieu de ce temple; et ,. que vous n’y êtes assemblés que pour l’attendre, et ,, comme des criminels tremblants à qui l’on va pronon-cor ou uno sentence de grâce ou un arrêt de mort é-„ temelie. . . . Or. je vous le demande, et je vous le de-,, mande frappé de terreurs, ne séparant pas en ce point „ mon sort du votre, et me mettant, dans la même dis-.. position où je souhaite que vous entriez : si J. C. pa-.. laissait dans ce temple, au milieu de cette assemblée. .. la plus auguste de l’univers, pour nous juger, pour faire .. le terrible discernement de boucs et des brebis, croyez-.. vous que le plus grand nombre de tout ce que nous .. sommes ici fut placé à la droite? croyez-vous que les .. choses du moins fussent égales? croyez-vous qu’il s’v .. trouvât seulement dix justes, que le Seigneur lie put ., trouver autrefois en cinq villes tout entières? Je vous .. le demande: vous l'ignorez, et. je l'ignore moi-même. .. Vous seul, o mon Dieu, connaissez ceux qui vous ap-.. partiennent. Mais si nous ne connaissons pas ceux qui .. lui appartiennent, nous savons au moins que les pé-.. clieurs ne lui appartiennent pas. Or. qui sont les fi-.. dèles ici assemblés? les titres et les dignités ne doi-vent être comptés pour rien ; vous en serez dépouillés .. devant J. (J. Qui sont-ils? beaucoup de pécheurs qui ne. veulent pas se convertir: encore plus qui le vou-draient, mais qui diffèrent leur conversion ; plusieurs .. autres qui ne se convertissent jamais que pour retom-.. ber; enfin un grand nombre qui croient n’avoir pas .. besoin de conversion : voilà le parti des réprouvés. lie-.. tranchez ces quatre sortes de pécheurs dq cette assem-,. Idée sainte: car ils en seront retranchés au grand jour. „ Paraissez maintenant, justes! où êtes-vous? restes d’Is-.. raël, passez à la droite; froment de J. C., démêlez-vous de cette paille destinée au feu. O Dieu, où sont vos élus? et que reste-t-il pour votre partage?
                                       (Traducere)
   .. Kü nu vorbescu mai mulţii de remăşiţa <>meniIoru; eu vë pri-vescii ca şi când aţi li singuri pe păiuentCi. si iatâ cugetarea ce auiti si care mc înspiiimânteză. Kîi presupună, că ai ï este celă mai
RETORICA
de pe urină minutu alfi vieţei vostre, şi finitulu universului, că cerurile &ă a se deschide preste capetele vostre, că lisus Christos se înfâţişeză în totă mărirea sa în mijlocul ii acestui templu, şi că voi nu sunteţi adunaţi aici, de câtă pentru a ’Iii aştepta ca nisce criminali tremurători, către cari are de a rosti sau îndurarea sau o-sânda morţii eterne. Aşa dar, ve întrebă, şi ve întrobii pătrunsă de frică, nedespărţindă în minutulu acesta sorta mea de a vostră, şi puindu-mă totă în acea stare în care dorescu ca voi să fiţi : dacă lisus Christos se va înfăţişa în templulă acesta, în mijlociile adu-nărel aceştia, care este cea mai alesă din universă, pentru de a ne judeca, pentru de a face înfricoşata deosebire a capreloru din oh credeţi voi că cel ă mai mare numără din câţi ne aflămii aici va fi pusă de-a drepta ? credeţi voi ca lucrurile celu puţinu să fia de o potrivă ? credeţi voi că aici se potu afla măcar dece drepţi, pe cari Domuulu nu ’i-a putută afla altă dată în cinci oraşe întregi ? eu vă întrebu : voi nu sciţi, şi eă însumi nu sciă. Singură numai tu, o Dumneijeulă meă ! cunosci pe acei care suntă ai tăi. Dacă însă noi nu cunoscemă pe cei ce suntă ai lui, celă puţină scimu că păcătoşii nu se ţinu de densulă. Aşa dar cari suntă credincioşii ce s’au adunată aici? titlurile şi demnităţile nu au a se socoti întru nimică, căci înaintea lui lisus Christos veţi fi desbrăcaţi de ele. Care suntă aceia? Mulţi păcătoşi ce nu voescu a se pocăi; încă mai mulţi cari ară vre, însă întâi (lie pocăinţa lorii ; mulţi alţii cari nu se po-căescă de câtă pentru de a păcătui din noii; în fine unii numără mare, ce crede a nu ave trebuinţă de pocăinţă : iată osândiţii î despărţiţi aceste patru părţi de păcătoşi din adunarea acesta sântă, căci ei vorfi fi despărţiţi în rliua cea înfricoşată. Aretaţi-ve acum drep-ţiloră! unde sunteţi voi? rămăşiţa lui Israelu, treceţi de-a drepta: voi grâulu lui lisus Christos, deosebiţi-ve de paiele acestea menite focului. O Dumnezeule! unde suntă aleşii tei! şi care este partea ta!1
                                                                                        («.)
                                 PASIUNI - URA (p. 22)
   Andromaca, în ftacine, pentru a face pe Pini odiosu, reamintesce ororile ce elfi le comisese la împresurarea Troei :
   Cugetă, cugetă, Cefisă, la acea nopte cruută
   Care fu pentru unu poporu întregu, o nopte ete nă;
   Jnchipuesce-ţî pe Pini, cu ochii schinteindi,
   Intrându la flacăra palateloru nostre aprinse,
   Peste toţi fraţii mei făcendu-şi drumu
   Şi, cu totulu acoperită de sânge, animându măcelulă;
APENDICE
167
   Cugetă la strigătele învingetoriloni, cugetă la strigătele murincjlilorG J n flacără năbuşiţi, subt fer a dându-şi sufletulft;
   Infăţişeză-ţî în aceste grozăvii pe Andromaca rătccită :
   Iată cum Piru, veni să se de vederei mele.
   Totu aşa şi Cliianina, în Bolintineanu, isbucnesce în cuvinte de ură contra răpitorului seu, lui Kirali — re-ainintindu-i tute nelegiuirile lui —
       Tu ai trădată pe Domnulu şi ţara Românescă,
       Ai despoiaţii orasulu ferice să primescă In sînulfi seu unu ospe, pe mine nTai răpită Din braţulu unui tată si unui soţu iubita.
       Şi ai şi neruşinea să me înfrunţi pe mine V Barbare î me trămite la morte şi la chine,
       Aştepta ; de ce întârdii V o blestemaţi barbari,
       Ce dicfi î Voi nu mai sunteţi ostaşi : sunteţi tâlhari î
                                                       (Bata-ia de la Calugărenî, a. III, se. 4,)
                               PATETICO DISLOCA TU (p. 23)
   Unu avocata pleda pentru una câine care mâncase una clapona (p. 24) :
   Domnilor a, totu ce potc speria pe una vinovata Tota ce muritorii au ca mai îngrozitoru,
   Parc a se fi aliata împotriva nostră din întâmplare :
   Voesea a dicc cabala şi elocinţa. . . .
   Ce se întâmplă, domnilora? Vine cineva. Cum vine acelu cineva ? Clientul a mea este urmărită , se vio'eză o casă.
   Ce casă? Casa propriului nostru judecătorU.
   Se sparge pimniţa care ne servesee de refugiu :
   SuntcmU declaraţi făptuitori de furtu, de* hoţia,
   Suntema tîrîţi, suntema daţi pe mâna acusatoriloni noştri.
                                                                    (Racine, Les Plaidcurs)
   Spre batjocura unora asemenea declamatori, Marţial pune în gura unui clienta, următorele vorbe adresate a-vocatulul sea :
                                Non de vi, neipie caede, nec veneno,
              Scd lis est ini hi de tribus capellis :
168
RETORICA
             Viciui queror has abessc furto;
             Hoc judex sibi postulat probări.
             Tu Cannas, Mithridaticumque bel hun,
             Et perjuria Punici furoris,
             Et Syllas, Mariosque, Muciosque Magna voce sonas, manuque tota :
             Jam dic, Postume, de tribus capellis.
                                                                Martial, EpiyrVi, 19 *
    Sorginţiie Invenţiuneî suntii : Goniulîi, Imagi-naţiunea, Observatiunea, Befloxiunea şi Analisa. Lectura şi Imitaţiunea. Oeniulti crează, imagina-ţiunea produce capod’opere, observaţiunea ali-menteză spiritulü şi ajută geniului, reflcxiunea şi analisa descopere şi desvoltă. Lectura înavuţes-ce şi îrnulţesce cunosciinţele, imitaţiunea împrumută forma, o parte, mal mare saü unG pasagiu, o cugetare, o frasă, etc., a unul altü scriitorii, spre a o présenta într unii modft originalii. 1
    NB. Imitaţiunea să nu se confunde cu plagiatulü, care este o adevèratâ plagă literară. i
                                                                                                                                                                                      i
     * Traducerea se află în text îi p. 24.
     1. Veijï „Cours pratique et raisonné de Style cl de CijinyotiHun’* par M. A. Hen* ry, Paris, p. 139 et sqq.
169
    Din pledoaria avocatuluï l)c Sczc pentru Lu-do vieil XVI.
    Keprésentants do la nation! il est donc enfin arrivé ce moment où Louis, accusé au nom du peuple français, peut se faire entendre au milieu de ce peuple lui-même! il est arrivé, ce moment où, entouré des conseils que l’iLumanité et la loi lui ont donnés, il peut présenter à la nation une défense que son coeur avoue, et dévelop-\ per devant elle les intentions qui font toujours animé! ] Déjà le calme meme qui m’environne m’avertit que le j jour de la justice a succédé aux jours de colère et de j prévention; que cet acte solennel n'est point une vaine I forme; que le temps de la liberté est aussi celui del’im-i partialité que la loi commande.; et que l'homme, quel [ qu’il soit, qui se trouve réduit à la condition humiliante I d’accusé, est toujours sûr d’appeler sur lui et l’attention > et l’intérêt de ceux mômes qui le poursuivent. Je dis l’homme quel qu’il soit; car Louis n'est plus ert effet ■j qu’un homme. Il n’exerce plus de prestiges, il ne peut j plus rien; il ne peut plus imprimer de craintes, il ne ] peut plus offrir d’espérances : c’est donc le moment où :j vous lui devez non-seulement le plus de justice, mais, j j’oserai le dire, le plus de faveur.
j Je voudrais pouvoir être entendu, dans ce moment, de la France, entière : je voudrais que· cette enceinte put s’agrandir tout à coup pour la recevoir! Je sais qu’en parlant aux représentants de la nation, je parle à la nation elle-même ; mais ils est permis i*ans doute à Louis de regretter qu’une multitude immense de citoyens aient ^ reçu l’impression des inculpations dont il est l’objet, et qu’il ne soient pas aujourd’hui à portée d’apprécier les réponses qui les détruisent. (Je qui lui importe le plus, c'est de prouver qu’il ne point coupable : c’est là son seul voeu, sa seule pensée. Louis sait bien que l’Lurope attend avec inquiétude le jugement que vous allez rendre : 1 mais il ne s’occupe que de la France. Il sait bien que | la postérité recueillera un jour toutes les pièces de cette
APENDICE
                     EXORDIU INSINUANTE (i>. 31)
RETORICA
170
grande discussion qui s’est élevée entre une nation et un homme; mais Louis ne songe qu’à ses contemporains, il n’aspire qu'à les détromper, Nous n’aspirons non plus nous-meme qu’à le défendre ; nous ne voulons que le justifier. Nous oublions, comme lui, l’Europe qui nous écoute, nous oublions la postérité dont l’opinion déjà se prépare. Nous ne voulons voir que le moment actuel, nous ne sommes occupé que de Louis et nous croirons avoir rempli toute notre tâche, quand nous aurons démontré qu’il est innocent.
                                         (Traducere)
   „Représentant! aï naţiune! ! a sosită în fine momentulil când Ludovicii, acu sat il în numele poporului francesă, pote ii ascultaţii în mijloculă însuşi alfi acestui popoiă! A sosită momentulă, când în-cungiurată de consiliile pe care i le-a dată umanitatea şi legile, pote présenta naţiune! o apărare pe care 6 mărturisesce inima sa, 4 şi desvolta înaintea ei intenţiunile ce 1'ail animată în totă-d’auna! Deja însăşi liniscea ce ine înconjoră ’mi anunţa că cliua justiţiei a succedată dilelonl de urgia şi prevenţiunei ; câ actulă acestă solem-nelă nu este numai o formă zadarnică; că timpulă liberfaţei este şi acelă ală nepărtinirei pe (»are dă comandă Ieşea, şi că omulă oricine ară fi elfi, ce se găsesce redusă la umila condiţiune de acu-sată, e totă-d’auna sigură de a atrage asupra lui şi atenţiunea şi interesulă chiar ală celoră ee’lă persecută. Amă (fisă, ori care ară ii omulă, fiind-că Ludovicii in adeverii nu e de câtă ună omă. Elă nu mai csersă nici ună prestigiă; nu mai pote nimicii; nu mai pote inspira nici temă, nici chiar speranţă : este dar momentulă când trebue să-i daţi nu numai cea mai esactă justiţie, dar, de aşi îndrăzni să clică, mai multă favore.
   Aşi dori să fiă aurită în acestă momentă de totă Franţa; aşi voi ca acestă locă să se potă lărgi câtă se va pute mai multă spre a o puté primi. Sciă că vorbindă representanţiloră naţiunei, vorbescil însăşi naţiunei; însă este permisă negreşită lui Ludovicii de a regreta că o mulţime imensă de cetăţeni aflaţi sub impresiunea unorii inculpări ală cărora obiectă este elă, să nu se afle astădi lâţă spre a apreţia respuusurile ce voră spulbera tote incriminările. Cea ce îlă intereseză mai multă este de a proba ça nu e culpabilă : aeés-ta-i totă voinţa, totă cugetarea sa. Ludovică scie bine că Europa aşteptă cu impacienţă hotărîrea ce aveţi să pronunţaţi; însă clă nu se ocupă de câtă de Franţa. Elă scie bine că posteritatea va aduna
I                         APENDICE                        171
| , într’o rjî piesele acestei mari discuţi lini ce s’a redicatfi între o naţiune şi unu oniii; însă Ludovici*! nu cugeta de câtii la contimpu-raniî scî; elu nu aspiră de câta a-î dcsainăgi. Eft nu aspiri!, la nimica mai multa de cătu a-lfi justifica. Uita, ca si elu, pe Europa ce ne ascultă; uitu posteritatea a căria opiniune se prepară deja. Nu voescu a vede de câta momentulu actuală, nu suntu ocupata de ;catfi de Ludovicii, şi ercdfi că datoria ’mi va ii împlinită, când voia demonstra că elu este inocenta.“ (G.)
                              EXORDIU MÂREŢU (p. 34)
    „Deschidă sânta carte unde se află închisă gloria României, ca să punu dinainte ochiloru fiiloru ci câte-va pagine din vieţa eroică a părinţiloru loru. Yoîu areta a-cele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţio-' nală, cu care Românii, sub povaţa celui mai vestită şi mai mare din voevodii loru, închiăiară veculu alu XVI-le. Povestirea mea va coprinde numai optu ani, 1593—1601. deră anii din istoria Româniloru cei mai avuţi în fapte vitejesci, în exemple minunate de jertfire către patria. Timpuri de aducere aminte gloriosă! timpuri de credinţă şi de jertfire! când părinţii noştri!, credincioşi sublimi, îngenuchiau pe câmpulu bătăliiloru, cerendu de la J)um-nedeulu armateloru laurii biruinţei seu cununa martiri-loru, şi ast-felu îmbărliătaţi, ei năvăleau unulu împotriva a dece prin mijloculu vrăjmaşiloru, şi Dumnefjleu le da biruinţa, coci elu e sprijinitorulu priciniloru drepte, coci eltf a lăsată libertatea pentru popore şi cei ce se luptă pentru libertate, se luptă pentru Dumncdeu î
    Moştonitoi ai drcpturiloră pentru păstrarea cărora părinţii noştrii s’aă luptată atâta în vecurile trecute, iiă ca aducerea aininte a acelora timpuri eroice să deştepte în noi simţimentulu datorinţei ce avemu d’a păstra şi d’a mări pentru viitorime acestă preţiosă moştenire!'4
                                                    (Bălcescu)
                         EXORDIU EX-ABRUPTO (]>. 35)
    Din (lisciirsulu luî Cicerone contra lui OatU lina.
    „Pînă când, Catilina, vei întrebuinţa tu reă a nostră
RETORICA
172
„răbdare? Pînă când voma ii noi batjocura turbării tale? „Când vei pune tu unu hotăra la ale tale sângerose por-,.niri? Cum? Nici paza ce se face în tete nopţile pe „muntele Palatin, nici soldaţii cel împrăştiaţi ca să pri-„veghe'ze pretutindenea asupra siguranţii cetăţii, nici „spaima poporului, nici neadormirea tuturoru cetâţenilorU „colorii liniştiţi, nici grozava şi de mare cuviinţă pregătire acestui augusta lăcaşU. nici chipula şi căutăturile „cele întărîtate ale senatoriIoni, tot.o acestea nu iaca nici „o întipărire sufletului teu? Nu simţi, nu. vedi că gân-„durile tale s'aa descoperita ? Că toţi cei ce se află aici „aa cunoscuta complotul·! tea şi l'aa întâmpinată ? soco-„teşti ore că se află între noi unuia măcar care să nu „scie cea ce ai făcut în noptea trecută şi în cele de mai „nainte, locuia unde ai foştii, omenii ce ai adunata, plaiurile ce ai uneltită? O timpuri! o năravuri! senatul·! „cunosce aceste comploturi, consolula le scie, şi Catilina „încă trăesce! trăesce! ce dicii? Ela vine la senata, se „află faţă la cliibzuirile nostre, însemneză, ochiesce pe „cei ce dintre noi îi hotărasce spre morte! şi noi băr-„baţi îndrăsneţi, noi socotima că împlinima datoriile nos-„tre către patriă, de voma scăpa de mânia acestui furioşii, de ne vomii apera de ucigetorele lui loviri! de „multa ar ii trebuită, Catilina, consolului să te trimită la „morte şi să facă să caflă asupră-ţi relele ce ne pregăteşti/ (Marc., lietp. 92).*
  * Quousque tandem abatere, Cati ina, pationtiit nostrâV Quamdiu e-tiarn furor iste tuus nos eludetV Quem ad ţinem sese effrenata jac-tabit audacia? Nihilue te uocturnum praesidium Pălatii. nihil ur-bis vigiliae, nihil timor populi, nihil eoncursus bonorum ouinium, nihil hic munitissimus habendi sonatiis ioeus niliii, horum ora vul-tus(iue movcruntV Patere tua consilia non sentisV Constrictam jam omuiiun horuin conscientiâ teneri conjurationem tuam non vides? Quid proxima, quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos convo-eaveris, quid consilii cepcris, quem nostrum ignorare arbitrarisV 0
ÂPENDtCE
178
                            NARAŢIUNEA (p. 39)
    Intrarea lui Miliaiu Vodă în Alba-Julia.
    vIji aceiaşi <Ji, Luni 1 Noemvrie (s. n.) Miohaiu-Yodâ intră cu marc pompă în capitala Ardeiului. Dorinţa ce adese avea d’a face întipărire asupra popdreloru printr’o strălucită privelişte, adăogindu-se la vesela îm bă tare a unei isbendi de atăta vreme dorită, făcu pe Michaiu de puse în acostă intrare triumfale o podobă, neauzită în părţile nostre. Intrarea s‘a făcuta prin porta Sântului Oeorge. De la acostă portă pînă la palatula domnescu st,a înşiraţi ostaşi de ambe părţile căieî, în mai multe ronduri, în dosulu cărora se grămădise mii de mii de poponi. înainte venia episcopulu şi derula s6u, corporaţiile oraşului, apoi o bandă de musicâ, care se compunea de optu trdinbiţe ce cu multă armonia modulau sunetele Ioni, de atâte tobe de oţela de pre obiceiula turcesca, de una buna numera de flaute şi fluere. In urma acestei orchestre venia Michaiu, călare pe una măreţii cala alba. Opta copii de casă, învestiţi cu mare eleganţă, încongiuraU calul a domnului.
    „Michaiu purta pe capa una calpacu unguresca împodobita cu o ful ia negră de pene de coconi, legată cu o copcă de aura ; o mantiâ lungă albă de mătase ţesută cu firU. avenda pe de laturi ţesuţi vulturi de aura ; o tunică albă de aceiaşi materie : lungi ciorapi de mătase albă, cusuţi cu petre scumpe şi oisme de saftiana galbena ; de brea aterna o pală de Tabana împodobită cu aura şi rubine.
    „O cetă de (lece lăutari urma îndată dupe domna cântând a cântece naţionale. Opta seidi ţjuceau de frea opta cai acoperiţi la capii cu pene mari. A pol venia o mul-
tempora! 0 mores! Senatus iiaec intelligit; consul videt: hic tamen vivit. VivitV hno verb etiam in senatum venit; fit publici consilii particops ; notat et designat ocuiis caedem unumqueinque nostrum. Nos autem, viri fortes, satisfacere rcipublicae vi demni·, si istius fu-rorem ac tela vitemus. Ad mortem te, Oatilina, duci jussu consulis jampridem oportebat; in te conferri pestein istam. quain tu in nos ■omnes jamdiu machinaris.
kfcTORÎCÂ
174
ţime de boieri şi offişeri străluciţi, toţi căllări şi o nu-merosă trupă de soldaţi. Lângă domnii se purtau stegurile lui Andreiu Bathori luate în bătăllia de la Sibiiu. Ele erau desfăcute şi plecate spre pământii în seninii că Ardelulu este supusă. Ast-felă, în mijloculă concertului trombiţeloni. tobeloru şi altorft instrumente, în sunetula clopoteloni şi în vuetulu tunuriloru, cu care se uniau strigările de bucuriă ale poporului, intră Michaiu în capitala Ardeiului şi trase la palatuhi domnescă. In cale pe-n’a nu ajunge la acestu palatfl, Michaiu spună că se îndreptă către una nobila ungura Ştefan Bodoni, ce căduse prinsa în bătaia de la Sibiiu şi îlă întrebă unde ara ii mai bine să tragă. „Fără îndouială, (lise Bodoni, în palatula prinţului Andreiu.“ La care vorbe Michaiu răspunse: „Oe nu sunta ea încă biruitora ?“ mirându-se că încă se da numele lui Andreiu unui paiaţa, carejacuina era cu dreptu cuvânta ala sea. Totă oştăsimea se împărţi în linişte şi cu orânduială prin ospătarii şi case publice» fără a fiice nici o pagubă sea vătămare locuitorilora. Nimeni n’aru fi îndrăznită a face vre una rea, sciinda pe straşniculu domnă acole.“ (Bălcescu)
   Naraţiunea acestui faptu, istoriculîi o face numai în câteva cuvinte ;
   „La 1 Noembre elă (Michaiu) intră în triumfă în Alba-Julia.“ (Laurian).
                ORDINEA PROBELOR U IN CON FIRMA ŢIUN E (p. 43)
   Mitridat, învinsă şi strimtorată de către Romani, în loca de a ceda sortei. se decide a trece resboiulă în I-talia şi voesce a face să se aprobe acesta proiecta în-drăsneţa şi de fii sei; motivele ce ela invocă pentru a-cesta se succeda în ordinea progrcsiunci gradate; după ce densulă demonstreză că nu mai pote urma lupta în Asia, declară că voesce a merge asupra Romei :
   1. In câteva (file va pune mâna, prin Euxin, pe gurele Dunărei;
   2.   Sciţii, aliaţii sei, îi vorîi descinde pe acolo intrarea în Europa ;
APENDICE
p
%
ţv
    3.    Dacii, Panonienii, Germanii, nu aştepta de cată o căpetenia contra inemicului comunii;
    4.     Spaniolii şi Galii, pe carc-i ameninţă încă de apropo Romanii. , îlu voră urma sau cel fi puţină îlfi voră îndrepta spre Italia;
    5.    rtalienii nrescă mai muliu do cată ori caro altă poporu pe tiranii loră ! daca oi aă luată do capă pe ună gladiatorii, pe Spar-tae.ă, or voră urma cu atată mai luicjirosă pe Mitridat, ună descen-dinte ală lui Ciru;
    G. Tn fino, Roma nu mai arc spre aperare. do cată pe femei şi copii, fiind-că legiunile salo suntă în Asia.
                                              *
    Agamemnon, după ordinulu deiloru, se gătesce a sacrifica pe fică-sa Iiigenia. Clitemnestra voesce a-lfl con-strînge să se lapede de acostă înfiorătore hotărîre, şi des-: voltă motivele sale în acostă ordine omerică :
    1. Este oribilă ca ună tată să ’şi sacrifice pe fica sa înainte de a ţ fi tăcută totulă spre a o mântui.
|  2. Fote că s’a interpretată reă oracolulu; cerulă nu pote voi să
| lovescă în Clitemnestra inocentă, pentră Elena carea este singură t culpabile;
    3. Elena prin conduita sa nerusinosă, nu merită ca Grecia să se t înarmeze pentru a o lua înapoi Asiei.
I 4. Dar numai din o ambiţiune spăimontătore Agamemnon con-I simte la acestă sacrificiă.
j 5. In fine, Clitemnestra va muri sub loviturile Gieciloră mai bine l de cată să sufere a-i se răpi fiăa sa. *
ţ                                 a
| Disoursulii po care Titu-Liviu îlu pune în gura lui Paji cil viu către fîulu şefi, aplică t.6te preceptele însemnate | atâta în privinţa Invenţiunei câtfl şi, a Disposiţiunei, dar f mal aleşii regulele Confirmaţiunei.
| Capua, prin intrigile lui Pacuviii, şi cu tdtă opunerea v lui Magius, care ţinea cu Romanii, se dedose lui Anibal, ; care în curând şi intră într’onsa. Doui fraţi, cari eraii ! dintre cei mai consideraţi ai cetăţii, preparase lui Ani-Îbâl unu ospeţu măreţii. Jubellius Taurea şi Pacuvius Ca-flavius, singuri dintre toţi cetăţenii Oapuei, fură admişi
Î'.v * Amendoue aceste bucăţi literare se afiă desvoltate în Racine (Mithridate, a. Uf, rc. 1 şi Iphiyenie.)
                                       ftEÎORiCĂ
la acestu prămia; iar cela din urmă obţinu cu multă greutate aceiaşi graţia şi pentru fiula seu Perola. După ospaţu, Perola conduse pe Pacuvia într’unu loca retrasa: şi acolo, arătând u-I spada ce o avea ascunsă sul) liaină, îi declară plănuia ce ’şi făcuse de a ucide pe Anibal. Pacuvia, cu totula eşita din minţi. încercă de a întorce. pe fiula sea de la o atâta de funestă întreprindere.
   Prima datoriă a lui Titu-Liviu, făcenda să vorbescă Pacuvia, era de a închipui nesce motive capabile de a atinge şi de a îndupleca pe fiula sea. Ast-fela s’aO şi presintata spiritului săa trei motive : unuia trasa din pe-ricolula în care Perola se espunea, atacânda pe Anibal în mijlocula păzitorilora s<M; ala douilea privia pe tatăl u, care este decisa a se pune între xXnibal şi fiula s6U: cehi de ala treilea se raportă la cea ce religia are ca mai sacru : credinţa tratateloru, ospitalitatea, recunosciinţa. Iată Tnvenţiunea. După ce a făcuta alegerea probelora, treimea să le de o ordine potrivită, şi, într’o compunere aşa de scurtă cum treimea să fiă acesta, ordinea cerea ca probele să mergă crescânda şi ca cele mai tari să fiă la urmă. Acesta operaţiune va constitui Disposiţmnea. Mijloc,ele aflate şi rânduite, nu mai române de câta de a le presinta cu putere şi căldură; cea ce este datoria Elocuţhmei:
   Iată acum cum Titu-Liviu a tratata fiă-care parte.
   Introducerea, care ţine loca de exordiu, este scurtă; dar viue şi atingCtore : 1
   ,.0 fiulu meii, în numele tuturora drepturi lorii eari legă pe co-pii de părinţii lorii, te rogîi şi te conjurii, să nu umbli a comite o crimă. înaintea ochi lorii părintelui teu. o crimă, care va căde asupra capului teu !“
   1-ul motiva trasa din religia. Ehi se subdivide în alte
   1 Per ego te. fiii, qnaeeunque jura liberos jungunt parentihns, precor quaesoque, ne ante oculos patris facere et pati omnia infamia velis. Tit. biv., XXIII, i).
awkimijick
177
trei care suntă arătate în treeătă, dar într’nnu modă forte eloeuentă. iară ea să ii lăsată afară vre-o hnprejurare, vre-unu cuventu care să nu a re te : 1° credinţa tratatelor confirmată prin juramentă şi sacrificie; 2° drepturile sacre ale ospitalitate!; :> autoritatea unui părinte asupra fiului seu : -
   ..Nu este de cată ună minutădecând ne legarăm ii prin jurămintele cele mai sfinte: de când, dandfi mană eu mană. legarămă amiciţia eu Anibal ; si, acea mană sacrilege, abia după seversirea jurământului, o vom fi arma contra Iul? Te ridici de la o masă stră. ină, la care elfi. te a primiţii să stai alături cu cei doui singuri Oampanieni admişi, si tu vrei a stropi acestă masă sacră cu sângele, ospătătoruluî t6ă ? Kugăciunelc mele de }>ărinte afi obţinutfi de la Anibal iertarea fiului meu. fiu Iu meu Tui refusă iertarea lui A-n i hal !;;
   U-lea motivă, trasă din pericoliilă la care Porola se expune *5:
   „Dar să nu respectăm fi nimiefi, nici buna credinţă, nici religi-unea, nici amorulă filială: să entezămă şi ce nu ni se cuvine, dacă crima nu aduce cu sine si pedepsirea nostră. Singură, ai de gândii să ataci pe Anibal ! Dar acea mulţime de omeni liberi şi sclavi ? Dar privirile tuturoră aţintite asupra lui singură ? Dar acele braţe gata să-lă apere V nebunia ta Ie voru amorţi ? Dar însăşi privirea lui Anibal, acea căutătură care pune pe fugă ostile înarmate, care în-grozesce pe poporulă romană, tu o vei pute înfrunta?1,
   - Paucae borae sunt, intra (juax jurantes per quidquid deorum est, dextrae dextras jungentes fi den» obstrinximus, ut sacratas fide manus, digressi ab eolloquio, extemplo in cum armaremus ? Surgis ab bospitali mensa, ad (juam tertius Oampanorum adhibitus ab An-nibale es, ut eam ipsam mensam cruentares liospitis sanguine ? An-nibalem pater fiiio meo potui placare ; filium Annibali nou possum î
   ă Sed sit nibil sancti, non fides, nou reiigio, non pietas: aude-antur infanda, si non pernicicm nobis cum scclere atferunt.
   Unus aggressurus es AnnibalemV Quid illa turba tot liberorum servorumque ? quid in unum intenti omnium oculi ? quid tot dextrae ? torpescentne in amentia illa V Vultiim ipsius Aunibalis, quem armaţi exercitus susţinere nequeunt, quem Jiorrct populus romanus, tu sustinebis ?
12
1.78
REfORtcA
   IlI-Iea motiva : Tataia sen pe care elu va treimi să-l ii străpungă înainte de a ajunge la A ni lini : 4
   „I)ar, chiar daca i-aru lipsi alte ajutore, ai îndrăsni să me lovesc! pe mine însumi, când ine voi fi pune între tine si eorpulfi lui Anibal ? Da, iată pe unde vei ave să treci penă să ajungi la densul«.w
   Pacuvius termina, în fine, prin o scinda rugăciune, care în gura unui părinte, suntu mai tari de catu ori-care motive; şi elocinţa triumfă : Lacrymantem iude juvenem cernens, meclium complectitur, atque osculo hoerens, non ante precibus abstitit, quam pervicit ut (fladium pone-ret, fiăemque daret nihil facturam tale.
                            A MP IA FI CÂŢI U N E A (p. 44)
   Cicerone, care a escelatu în acestă parte a elocinţei. procură unu frumoşii esemplu de amplificaţiune oratorică, în discursului seu pentru Milone. Pe lângă alte probe, care demonstrau că Milone era departe de a fi avuta scopului să uciclă pe Clodiu, oratorulu romana mai adauge una, trasă din o circumstanţă de timpu; şi se întrebă dacă este de credutu că „mai în ajunului alegerilorîi publice, Milone, care solicita eonsulatulu, să fi fosta atâta de imprudenta pentru a ’şi înstreina tote spiritele, printr’umi atâtu de laşa asasinata : Pracsertim, jiuliees, quum ho-noris amplissimi content io et dies comitiorum snbesset (pro Millone, c. 16). Apoi, nemulţămindu-se numai de a releva acestă împrejurare, ela o amplifică ai‘etan da (pentru ce şi cum) că cineva este, în asemenea împrejurare, forte circumspecta şi atentiva întru a ’şi dobândi bunele graţii şi sufragiele cetăţeniloni.
   4 Kt, alia auxilia desint, me ipsum ferire, corpus meum oppo-nentem pro corpore Anibalis, snstinehis ? Aţipii per ineuni peetus petendus iile tibi transfigendnsqne est.
Apf.NDICf;
■I
179
■u
                         ; „Eu sciă, (Jise Cicerone, 1 penă unde merge timidita-tea celoră cari ambiţioneză la funcţiunile publice, şi ce viue nelinisce aduce dorulă de consiliată; ne tememă ,, nu numai de mustrările publice, ci chiar cugetele cele „ mai ascunse, svonulu, vorbele false, o închipuire, unu „ lucru de nimicii, totulu ne înspăimântă : am voi să ci-„ ti mu în faţa şi în ochii tuturor ii. Nimicii nu este, în „ adeverii, atătu de delicata, aşa de frageda, aşa de ne-„ sigura saa schimbătoră, de cată bunăvoinţa cetăţeni-,, lorii, către ori-care solicită funcţiuni publice; căci, ne-„ mulţămiţi de a se irita pentru cea mai mică greşelă a candidaţilora, ei chiar adeseori se desgusta şi pentru „ faptele cele mai frumose. “ Apoi încheiă acesta fru-mosu raţionamentu într’unu moda încă şi mai via, în-trebându 2 „ dacă este de crezută că Milone, ocupatu de „ multu timpu numai cu aşteptarea acestei (Iile mari, aru „ fi cutezatu să se presinte înaintea acelei adunări au-„ guste a poporului, cu mâinele încă furnegânde de sân-„ gele lui Clodia şi purtându pe fruntea sa semnulă cri-„ mei sale. Nu, adauge-ela, o asemenea cutezanţă nu este ,, de crezută din partea lui Milone; dar cum să nu i se j, atribue acesta lui Clodia, care. dacă ara fi vedhita mu-,, rinda pe Milone, s'ara fi creduta sigura de a domni V w
   (Asemenea părţi atingă, convingă şi răpescă pe auditori.)
   1 Quo quidem tomporo (soio onini, quam timida sit ambitio, quantaqne et quam sollieita cupidita» consulates) omnia, non modo quae reprehendi palam, sed etiam quae obscure cogitari possunt, timemus; rumorem, iabulam falsani, fictam, levem, perhorrescimus; ora omnium atque oculos intuemur. Nihil eniiy est tam molie, tam teuerum, tam aut fragile aut flexibile, quam voluntas erga nos sensusque civium, qni non modo improbităti irascuntur candidatorum, sed etiam in recte factis saepe fastidiunt (pro Milone, c. 16). i 2 Hune diem igitur Campi speratum atque exoptatum sibi propo-jiens Milo, cruentis manibus scelus et facinus prae se ferens et eonfitens, ad îl la augusta centuri arum auspicia veniebat ? Quam hoc non credibile in hoc ! quam idem in Clodio non dubitandum, ipii se, interfecto Milone, regnaturum putaret.! (Pro Milone, o. 16.)
RKÎORÎCÂ
180
                            RESPINGEREA (p. 45)
   Domostene, în discursul·! şeii pentru coronă, respinge acusaţiunile rivalului seu Escliine în modul·! următorii:
   Ον τοίννν ουδέ τήν ήτταν αυτήν (el ταύτη γανριας, έφ' ή στ ave ιν σε, ω κατάρατε, προςήκεν) εν ονδενί των πορ έμοί γεγοννίαν ενρήσετε τή πόλει. Οντωσί δε λογίζεσθε' ονδαμον πώποτε, οποί πρεσβευτής έξεπέμφΰην vcp υμών εγώ, ήττηθείς άπήλθον των παρά Φιλίππου πρέσβεων, oh εκ Θετταλίας, ουκ εξ Άμβρακίας, ουκ έξ Ιλλυριών, ου παρά των Θρακών βασιλέων, ονκ εκ Βυζαντίου, ουκ άλλο&εν ου-δαμόθεν, ον τά τελευταία πρώην εκ Θηβών άλλ* εν olg κρατη&εϊεν οι πρέσβεις αυτόν τώ λόγο>, ταυτα τοίς οπλοις έπιών κατεστρέψετο. Ταΰτ ούν απαιτείς παρ' εμού, και ονκ αισχύνη τον αυτόν εις τε μαλακίαν σκώπτων, και τής Φιλίππου δυνάμεως αξιών, ενα οντα, κρείττω γενέσθαι, και ταυτα τοίς λάγοις; Τίνος γάρ άλλου κύριος ήν εγώ ; ον γάρ τής γε έκαστου ψυχής, ουδέ τής τύχης τών παραταξαμέ-νων, ουδέ τής στρατηγίας, ής εμέ απαιτείς ευΟύνας* ουτιο σκαιός εί. ί4λλά μήν. ών γ άν ο ρήτωρ υπεύθυνος εΐη, πάσαν έξέτασιν λάμβανε* ον παραιτούμαι. Τίνα ονν έστι ταυτα; ίδείν τά πράγματα άρχόμενα, καί προαισΟέσΟω, καί προειπέιν τοίς άλλοις' ταυτα πέπρακταί μοι* καί ΐτι τάς έκασταχού βραδυτήτας, οκνους, άγνοιας, φιλονεικίας, ά πολιτικά τοίς πόλεσι πρόςεστιν άπάσαις καί αναγκαία αμαρτήματα, ταυτα ώς εις ελάχιστου συστείλαι καί τουναντίον εις ομόνοιαν καί φιλίαν, καί του τά δέοντα ποιείν όρ^ιήν προτρέψαϊ καί ταύτέί μοι πάντα πεποίηται, και ον δεις μήποτε ανθ ρώπων εύροι το κατ εμέ ονδέν έλλειφύ θέν. Εί τοίνυν τις οντινονν εροιτο, τίσι τά πλεϊστα Φίλιππος, ών κατέπραξε, διωκήσατο, πέιντες άν εϊποιεν, τον. στρατοπέδφ, καί τώ διδόναι, καί τώ διαφΟείρειν τούς επί τών πραγμάτων. Ούκούν, τών μέν δυναμέων ούτε κνριοξ\ ού%Ρ ήγεμών ήν εγώ* cΏςτε ουδέ ό λιύγος τών κατά ταντ^ πραχθέντων προς εμέ. Καί μήν, τώ γε μή διαφθαρήνα^ χρήμασι, κεκράτηκα Φιλίππου* ωςπερ γάρ ό ώνούμένος vei νίκηκε τον λαβ()ντα, εάν πρίηται, ούτως ό μ ή λαβών μηό& διαφέλαρείς, νενίκηκε τον ώνούμενον' ώςτε αήττητος ή πό| λις τό κατ εμέ.                                      |
Al'ILIN'UI\^r-.
15 J
i
£                            (Traducere)
L „Nenorocitulc, dacă pericîunea publică este acea ce te umple a-: cum de îndrăsnelă, când tu din împotrivă ai trebui ca să gemi cu i noi, cercă dar de a arăta vre una din laptele mele care n’au ţin" Otitu de a înlătura nenorocirile, ce aii foştii vătămătore nouă din ne" prevedere. Pretutindenea unde amil fostă în ambasadă, putut’aă ore ! ceva asupra-mi omenii lui Pilip > Nu, nici odată, nu, nici într’unu locu, nici in Tosalia. nici în Tracia, nici în Bizanţa, nici în Teba> nici în Iliria. însă totu acea ce eu făceamu singură cu cuventulă.
: Pilip le sfărma cu puterea, şi tu nu te ruşinezi de a ine mustra, si f· a'ini cere socotelă! Chiar acestu Demostcne din ca»*e faci unu oină ^ slabă, vroeştî să ti fostă sfărmatu armatele lui Pilip, şi cu ce? cu ? cuventulă, căci numai cuventulă îmi sta în putere : eu nu aveamu : nici arme, nici avuţii, nici comanda trupeloră : si numai tu esci a-; tatu de înrăutăţită ca să mo inculpezi. I)ar ore ce putea, şi ce tre-Cbiiia să fiică oratorulă Atenei? A vede reulă în nascerea sa, a ’lu >; pune în cunoscinţa altora, acea ce amă făcut’o; a întâmpina dupâ % putinţă, întârzierile, pretexturile cele neadeverate, împotrivirele cele : pline de interesă; dispreţurile, grcşelcle, totu fclulă de împedecări, Ice ’su forte bine cunoscute între republicile nostre aliate şi geloso. îşi acesta amu făcut’o; a pune împrotiva tuturoru greutăţiloru acestora zel ulii, graba, iubirea datorinţeloră, amiciţia, unirea, şi acesta taină făcut’o. Pentru tie-care din punctele acestea voiu înfrunta pe ori-care m’aru socoti culpabilă; şi dacă me întrebă, cum dar Fi-|lipii a putută să învingă? ori şi cine va răspunde pentru mine : \ Prin armatele sale care s’aă întinsă în tote părţile, prin aurulu seu \ care a mituită pe toţi. Eu nu cramă în stare de a me lupta nici t cu una nici cu alta, căci n’avemă nici comori, nici soldaţi. Insă
                         • pentru acea ce atârna de mine, îndrăsnescu a <Jice că amu învinsă pe Pilip fi, si cum? neprimindu-i darurile şi asvârlindu-i amăgitoarele juruinţi. Căci când unu oină se lasă de a se mitui, atunci mi-
• tuitorulă pote elice că a triumfată asupra lui; câhd însă acesta rămâne nemituită, elă pote <}icc că a triumfată asupra mituitorului
? seu. Aşa dar, întru câtă Atena a atârnată de Pemostene, ea a fostă biruitore, ea a fostă neînvinsă.“ (G.)
                                              *
                       Aporarea ţeradiuluî de Oichindclu :
                         „(Jâtii de lesne aru putea boierii cei mari pentru bu-: netatea lorii a se asemana fericire! cei D-desci, numai
RETORICA
182
de arü ii eu cumpătă în răsipiturile şi netrebuinciosele cheltuelî ale lorii. Eï arü ii de o mie de ori mai norociţi, numele le-ară ii bine-cuvèntatü pre pămentă şi arii eşi cu bucuria şi cu cugetă curată din lumea acesta. Este dreptă ca să se prapàdéscà o mia de familii fără de răutate, pentru a putea mai bine grămădi într’o sută de foii acelorii fără de lucru şi nemulţămitori ? Ci aşa poftesce obiceiulă, şi aşa moda ! Boierii cei mari trebuiâ cu cinste şi cu mărire să tràéscü ! Eră acésta nu pote fără risipituri să se facă, şi de unde s’arii risipi de nu s’arü storce şi suge măduva din ôsele bieţiloră supuşi şi lucrători de. pămentu săteni ? Yedemu că cumpărătorii de domenii, îşi pună capulă dupe sate românesc!, eră de altele se ferescü, căci altele nu aşa lesne se lăsa a se supune, şi apoi totü strigă asupra românului că e leneşii şi săracii. Trebue să fie leneşă fiind obosiţii de a-tâta lucru caro la domnulă păinentescă aii lucrată, şi aşa pre seina lui putinii luândă, trebue să fie săracă. Aşa şi cu eătănile, (lieă, că românulă fuge de starea ostăşescă; fuge, ve<Jî bine, că nimenea nu l’au învăţată să scie bine preţui binele patriei séle. însă totü suntă la ôste mai mulţi români, şi suntü bune şi alese catane. au credinţă către împăratulă sèu. Pré Înălţate I)-(leule ! Cunôscevorü vre o dată şi boerii cei mari ? Când vorft privi ei spre pruncii cei goli şi flămâncli ai iubitorului şi ostenitorului lucrătorii! de pămentă, cu acestă de bună neamu simţire : acestora e trupulă ca şi alu meu ! aii sufletă cuventătoriă asemenea ca şi că, simţescu binele şi rèulü care li se face!“                (Fabule p. 378)
                                        *
   Lupta pentru unitatea naţionale este o datoria pentru Români.
   După ce Michaiă scăpase de Turci, pe eare-î bătuse in mai multe ronduri, şi dorindâ a pune mâna pe Transilvania, spre a ,réalisa unitatea naţionale, se prepară de resboiu contra lui Sigismund şi a cardinalului Andreii!. Unora dintre boerii ţerei, şi cu denşiî şi Douma Stanca, soçia lui Michaiă „ li se părea că e nedreptu lucru a purta resboiulu în Ardélü. “
APENDICE
                           ............................ 183
    N. Bălcescii 1 — aretândil că Domna Stanca, spre a-lu face să renunţe la acestft proiectil ,, îi aduse aminte a-„ zilulil ce le dedese Ardelulu, atunci când erau amen-,. doui pribegi, prigoniţi de tiranulft Alexandru, ajutorulft ,, ce-i dedese prim/ulu Sigismund spre a se face domnii
    si mai pre urmă spre a mântui ţcra de năvălirea lui „ Sinan Paşa. .şi îlil jură pro Dumnedefi, pre sântulu Mi-,, chaiu şi pre santulu Nicolae. patronii casei loru, d’a „ nu purta resboiu îutr’o ţeră de la care priimise numai „ bine. spre a nu trage asupră’şi osânda nemulţămitorilorfr -
— după ce mărturesce că .. înfocatele şi elocuentele ei cuvinte, precum şi lacrămile ei fură zadarnice“ şi că .. ele nu putură clăti liotărîrea soţului sen, u face însuşi o respingere a tiituroru probeloru invocate, una câte una. şi ajunge a demonstra că era şi unu drepţii şi o datoriă pentru Michaiu di», a întreprinde acestil resboiu — prin următorele cuvinte :
    „Şi ore s’aril ti căi,Iutii ca du (Michaiu) tocmai acum, (Jice distinsulu nostru istoricii. în minutulu d’a o îndeplini . să se lase de o ideiă caro de multă vreme frământa inima sa ? Jn ce ore se arăta elfi nemulţă-mitoru V Dacă Sigismund Datori Ta ajutatu întru ceva prin creditulil şefi spre a căpeta domnia, elu nu’iares-plătitu însutită acostă mică facere de bine prin câte fo-lose biruinţele sale adusese Ardeiului şi sporise gloria 1 2
   1   In a Set Istoria Homânt'lovit sub MichaiU- Vodă Vitesulu, c. IV, p. 341.
   2   Acostă scurtă'schiţă a unui discursii inspirată de ncscc sentimente nobile, procură încă unu plană de asejjarea gradată a pro-beloră în contirmatiune : io sentimentulă recunosciinţei pentru azi-lulă ce familia lui Michaiă primise în Ardeii!; 20 resplata ce Mi-cliaiă datora lui Sigismund pentru că-lă ajutase a deveni domnii; 3° amiciţia ce era datoră lui Sigismund ca aliată alu seă contra Turci lorii; tote aceste unite cu elocuentele cuvinte din urmă ale peroraţi unei, si cu lacrimile ce însoţiră totu discursulă, trebuiau să înduplece ori ce inimă, dacă ară ii fostă mai puţină plină, de ambiţiunea gloriei militare şi de iubirea patriei, de câtă inima lui Michaiu.
RETORICA
184
lui Sigismund? Trebuia bre să uite la câte umilinţe supusese Sigismund pe Michaiă şi patria lui? Trebuia să uite că pata ruşinosului tractată de la 1595 nu era încă ştersă? Decă Sigismund a venită să ’lă ajute împotriva lui Sinan, nu era bre spre a se ajuta pe sineşi şi Ar-dblulu, care era de o potrivă ameninţată? Atâta numai că, în locă să aştepte pe Turci în Ardelă, veni să ’i întâmpine in ţara Românescă şi ferise prin acesta Ardelulă de pustiirile resboiului? Apoi, chiar de ară fi avută Mi-chaiă şi Românii datoria de a fi recunoscători lui Sigismund, acesta mai cârmuia elă bre acum Ardelulă? Nu ’lă lăsase pentru peirea lui Michaiă în mânile cardinalului? Acesta apoi nu era vădită de duşmană ală nostru? Trebuia bre să ’i lase timpă a ne isbi şi a ne pune în stare d’a nu ’i pute sta împotrivă? Şi chiar de eră fi fostă alt-felă purtarea cardinalului, chiar de ară fi avuţii Michaiă datoria să se arate recunoscătoră către densulu, apoi recunoscinţa personală a unui domnă pote bre să stingă dreptulă şi datoria unei naţii ? Putea elă să se lepede de causa naţiunei pe care se făgăduise a o ajuta? Ardelulă, a cării glbtă de populaţiă suntă Români, nu este elă o tbră românescă ? Trebuia bre a mai lăsa în stăpânirea Unguriloră totă acestă ţeră, care, depe dreptulă bmeniloră, este a Româniloră ? Mai alesă când chiar şi populaţiile de altă sânge îlă chiămaă ?
    „Ce! fiind-că ne tragemă din acelă poporă. stăpâna alu lumei, care întemeiă cea mai minunată şi mai colosală unitate cunoscută în istoria omenirei, fi-vomă noi osândiţi a trăi alături frate cu frate, în veci străină unulu de altuia ? Sunteină noi osândiţi a ispăşi mărirea strămoşilor!! noştrii şi jugulă sub care ei plecară lumea, trăindă ve-clnică isolaţi unulă de altulă, sub ună deosebită jugii barbară ?* Dumnedeă nu ne-a dată şi noă bre acelaşu clreptă ca celoră-l’alte naţii şi aceiaşi datoria, o anume misiă a îndeplini în omenire ? Bar întreprinderea e grea, de a crea unitatea naţională; ea va aţîţa mulţi duşmani asupră-ne şi curenda seă mai tânjiă va veni o di fatală, precum venise lui Mircea, lui Ştefan cehi Mare şi lui
   * Aceste ronduri le scriea Băleescu in urma revoluţiunei de la 1848, sub impresiunea releloru resultato ale acestui eveniuientu a-supra Româniloră din totă Dacia.
APENDICE
185
Petru Rares. Ce ! pentru că o datoria, o datoria naţională, o datoria de vieţă şi de morte e anevoiosă, suntenni ore în drepţii a ne apăra de densa ? Se pote ore nasce ceva în lume fora jertfe şi dureri ? Eroulü va cade în-tr'adeveni sub acostă grea sarcină. Elu va adaoge unii nume glorioşii mai multa în şirulu martiriloni unităţii naţionale ; dar silinţele lui, sângele sëü versatil, pene şi greşelile lui voni luminii calea geiieraţiiloru viitore şi o di va veni câtu de tardivi, când ursitele gloriose ce elii a visaţii pentru naţiă, pene în sfârşiţii se vorü îndeplini/'
                                  SOFISME * (p. 47)
                             2° Căutarea principiului.
   Aristot, ca să dovedescă că pământulii se alia in niij-loculii lumei, raţioneză astu-felu;
   Natura lucruriloru grele este de a tinde spre eentrulu lumei, iar a lucruriloru uşorc este de a se depărta de densulii:
   Dar, esperienţa ne învedereză că lucrurile grele tiu du spre cen-tiulu pământului, şi că lucrurile uşore se depărteză de la densulii.
   Deci, eentrulu pămentulu' este totu de o dată şi centralii lumei.
   Erorea raţionamentului stă în prima proposiţiune, căci decă se scie că lucrurile grele tindu spre pământii, de unde însă putemQ sci că ele tindu spre eentrulu lumei, dacă nu admitemu mai dinainte că eentrulu pământului este totu de o dată şi centralii lumei, quod erai demonstra ndmn.
                                          *
   Cetegus, apera pe Cateliua (Jicendii, că nu putea fi facţiosu pentru că avea multă probitate; dar tocmai a-cestă calitate i-o contesta Cicerone.
                                          *
   Dilema Cretanului (p. 149), oferă unu frumostt esem-piu de cercii rit iasă (p. 48).
   * De la (Tfxpujfia, îndemânare, iscusinţă.
RETORICA
186
                 3° A lua drepţii causă acea ce nu este causă.
   Virgiliu, atribuB căldurile caniculare astrei Canicula, latinesce Sirius:
          . .  .  . Sau acea înfocare a lui Sirius,
          Nasce setea şi morbii aducători de dureri mortale;
          Iar Cerulfl l’acopere de o lumina schinteitore.
                                                                          * Aen., X, 273.
                         pe cănd se sciă că acele călduri se datorescu direcţiunei
                           radeloru solare asupra diverseloru regiuni pămentesci.
                                           *
   Toţii după acestu sofismu au judecaţii si filosofii vechi cari atribuiau temerei de golii o mulţime de efecte cari nu ’şl aveau eausa lorii de câta în apesarca aerului. A sfielii judecaft şi astrologii cari atribuiau o mare influentă astreloru asupra evenememeloru pămentesci. etc.
               5° A judeca unii lucru după acea ce n convine numai accidentalii (fallacia accidentis).
   Epicurienii conchideau că (leii trebuiă să aibă o formă umană, pentru că dintre fote lucrurile din lume numai omulu se bucură de eserciţiulu raţiunel; ast-felu ei (licean :
   peii suntii forte fericiţi ; nimenea, nu pote fi fericită fără virtute : nu pote ii virtute fără raţiune; iar raţiunea nu se găsesce nieăeri de câtă în cea ce are forma umană: trebue dar a mărturi că deii suntu cu forma umană.
   Sofisma sta în acea că raţiunea se manifestă numai accidentalii sub forma umană, fiind-că ea se pote manifesta şi independenta de acestă formă.
                       A trece de la cea cc este adev'eratii in o privinţă, relativii, la cea ce este adeveratu totu-d'auna, absoluţii.
   Astu-felu ara fi când s’ara susţine că Columb a fostu una criminala fiind-că a fosta pusa în lanţuri, de şi este adeveratu relativa că criminalii se pună în lanţuri; ast-
APENDICE
187
felii arii ii când cine-va, auifindu câ la oraşe nu suntu bordeie, ard judeca că nu suntu nici de cum case şi că prin urmare omenii acolo trăescu sub cerulu libera, etc.
   Intre căuşele care falsifică raţionarncntulu şi dau nascere la sofisme, se numeră şi cele care provinu din însăşi natura obiectelor!! — obiective ; precum şi cele care viiiu din pasiuni sau prejudiţii — subiective. *
                               PERORAŢIUNEA (p. 50)
   1° Oreste resume astu-felu diferitele motive care trebuiau să decidă pe Piru a libera pe fiul a lui Eetortt :
     In iîne, satisfaceţi dorinţa tuturora Greci lorii;
     Asiguraţi resbunarea lorii, asiguraţi viaţa vostru;
     Pierdeţi unu inimicii cu atâtu mal periculoşii
     Cu câtă se va încerca asupră-vc să combată contra lorii.
                                                                              (p. 51).
                                          *
   2° Cicerone, voindu să apere pe Milone — şi neputendu a atinge inimile judecătoriloru prin descrierea durere! a-cusatului. care păstra o atitudine demnă şi fără semne de întristare, părendu ast-felu a sfida sentinţa judecătoriloru — ’şl lea asuprăşi rolulu de rugătoru, pe care Milone ’lu despreţuia; şi, conservându Iul Milone totă mândria caracterului seu, îi pune în gură cuvintele cele mai duiose şi atingetore, cea ce face din aoestă peroraţiune unu capod’operă de iscusinţă şi de spirita, pe câta şi de elocinţă şi de pateticii.
   Pedepsa ce ameninţa pe Milone. şi de la care aperă-
   * Ve<Jï La Logique de Fort-Koyal, cd. Barré, Paris 1874, eh. XX, pag. 268—298,      Introduction à la science Sociale [>ar H.
Spencer, Paris 1875, ch. V—XIII,
RETORICA
188
torulu s6ti nu-lu putu scăpa, era exiliulu. Iată cum Cicerone îlu face să vorbescă: 1
   „Fia sănătoşi, dise ,elu, concetăţenii mei, fiă sănătoşi; traiescă ne-supăraţi, fiă el înfloritori, fiă fericiţi! remână gloriosă acestă cetate, acestă patria atâtu de scumpă mie, ori care arii fi purtarea ei către mine! Bucură-se în pace, concetăţenii mei, de republică, si fără mine; de si mie nu mi-e permis de a mă bucura împreună eu ei, cu tote că republica este opera mea! Eu me retragă si plecă d’aici : dacă nu mi-este iertată a me împărtăşi de fericirea republice!, celă puţină să ni fiă faţă la nefericirile ei; şi în prima cetate, în care voiu afla moravuri bune şi libertate, în acea me voiă opri.“
   Mai încolo Cicerone face pe Milone să-i vorbescă lui însuşi, punendu-i înainte serviciele ce elu adusese patriei, desonorea ce condamnarea sa aru aduce familiei, plângerile copiiloru sei, consternatiunea amiciloru etc. :
   „Cum ! cjice acusatulă amicului seu, 1 2 3 când că te înapoiamă repu-blicei, o Tuliu, aşi fi creanţă că va trebui să nu mai fiă ună locă şi pentru mine în patriă?. . . Unde-ţi este, amiculă meă, vocea şi sprijinulu care fu de ajutoră la atâţia alţii? Şi numai mie. caic amă înfruntată de atâtea ori mbrtea pentru tine, nu ’mi pote ni-rnică folosi?
   Şi apoi, întorcendu-se către judecători, le (lice :
   „Dar acestea nu le spune, o judecători, ca mine acum, plângendti. ci cu acelaşi aeră cu eare-lă vedeţi că stă înaintea vostră.“
   1    Valeant, inquit, cives me:, valeant; sint incolume.s, silit iloren-tes, sint beati! stet liaec urbs praeclara, miliique patria carissima. quoqiio modo merita de me erit! tranquilla republica cives mei. quoniam mihi cum illis non licet, sine me ipsi, sed per me tamen, perfruantur! Ego cedam atque abibo : si mihi republica bona frui non licuerit, at carebo mala; et quam primum tetigero bene mora-tam et liberam civitatein, in ea conquiescam. (Pro Milone, c. 34.)
   2    Ego quum te patriae reddidissem, mihi non futurum in patria putarem locum ?... Ubi tua, M. Tulii, quae plurimis fuit auxilio' vox et defensio? Mihine ea soli, qui pro te toties morţi me obtuli. nihil potest opitulari? (Pro Milone, c. 34.)
   3   Nec vero haec, judices, ut ego nune, flens, sed hoc codem lo-quitur vultu, quo videtis (e. 35.)
APENDICE
180
   (Prin aeestu amesteci! rle mândria şi de durere. Cicerone reuşesce a atrage, pentru amiculu seu, atâtu interesul fi pentru admiraţiunea virtuţei sale. catu şi mila pentru nenorocirea sa.)
   In fine Cicerone îşi iea asupra şi tdtă întristarea şi durerea nenorocireî lui Milone. pentru a mişca pe judecători de sorta lui şi a le atrage îndurarea, pe care în urină ave s’o trecă amicului seu :
   „Ticălosulă de mine! <Jise elă, * nenorocitulă de mine! Cu aju-torulu acestoră judecători, Miloue, putuşi a me readuce în patriă; şi eu totu cu ajutorii Iu loră nu te voiă putea reţine? Ce voiu răspunde copiiloni mei, cari ie consideră ca pe alu douilea tată ală loră ? Ce ţie, o frate Quintu, care astădi lipsesc!, tovarăşulu meu în acele timpuri de restrişte? Spune-voiă ţie că nu amu putută dobendi salvarea lui Milone de la aceia chiar, cu ajutorulu cărora elfi o do-bendise pe a ndstră? Şi în ce causă ? Intr’una în care totă lumea este pentru noi. Şi de la cine n’aniu pututu dobendi acesta? De la aceia chiar, care mai ales au profitată de mortea lui Clodiu. Prin care rugăciuni? Prin ale mele însumi. Ce crimă groznică amfi concepută, saă de ce nelegiuire nramă făcută eă culpabilă, o judecători. fîind-că amă presimţită comploturile urzite contra statului, fiind-că le amu pătrunsă, descoperită, nimicită? Din acea sorginte 4
   4   O me miserum! o me infelicem ! revocare tu me in patriam, Milo, potuisti per hos: ego te in patria per eosdem reţinere non potero? Quid respondebo liberis mcis, qui te parentem alterum pu-t.ant? quid tibi, Quinte frater, qui nune abcs, consorţi mecum tem-porum illorum? me non potuisse Milonis salutcm tueri per eosdem, per quos nostram iile servasset? At in qua causa non potuisse? Quae est grata gentibus. A quibus non potuisse? Ab iis, qui maxime P. Clodii morte acquierunt. Quo deprecante? Me. Quodnam ego concepi tantum scclus? aut quod in me tantnm facinus admişi, ju-dices, quum illa indicia communis exitii indagavi, patefeci, protuli, exstinxi? Omnes in me meosque redundant ex fonte illo dolores. Quid me reducem esse voluistis? An ut, inspectante me, expelleren-t,ur ii, per quos essem restitutus? Nolite, obsecro vos, pati mihi acerbiorem reditum esse, quam fuerit iile ipse discessus : nam qui possum putare me restitutum esse, si distrahor ab iis, per quos restitutus sum ? (c. 37.)
EfcTomcA
190
decurgă asupră-mi şi asupra aloră mei, tote relele care ne încon-jdră. Pentru ce aţi doritu reîntorcerea mea? Ore jentru ca să v£dă alungându-se aceia prin care fusesemu readusă? Nu îngăduiţi, ve conjură, ca reîntdrcerea să fiă mai amară pentru mine, de cum a fostă însuşi exilulă meă, căci cum m’aşi pute crede restabilită, dacă acei de care amu fostă restabilită suntă smulşi din braţele mele?‘;
   Dacă reamintimfi că Cicerone, care pleda, era egalul fi presidentului tribunal ului, fostă consulii ca şi densuln. şi superioru în rangă multora dintre judecători, ne pu-ternu face o idee si mai bună de efectulu ce a trebuitn să aibă asupra acestui tribunale, tabloulQ elocinte alu du-rerilora sale.
                           PLANULtJ DISCURSULUI (p. 52)
   Cuventulfl lui Massillon asupra adeveruhu relicfhmel. ne dă esemplulii unui plană regulată :
                                       EXORDIU LU
   Cu tote probele cele solide si strălucite care stabileseă adevArulu religiuneî, suntă omeni cari nu vorft să ’lă recunoscă.
                                     PROPOSIŢIUNEA
   Să le probăm fi că adevărulă religiuneî e necontestabilă.
                                       DIVISIUNF.A
   Acestă adevflră se rezimă pe ti*eî caractere mari, care deosibescu de minune religiunea creştină : 1° ea este raţiouabilâ; 2o este glo-riosă; 3o este necesară. '
                                    CONFIRMAŢIUNEA Pmtea 1
   Religiunea creştină este raţionabilă.
                                        Snbd/n's/mtfa
   Pentru că ea se rezămă io pe autoritatea cea mai mare, cea maţ respectabilă şi mai bine stabilită care se află pe pămentă; 2;) pe idei care singure suntu demne de Dumnedeu şi de oină, singure conforme cu principiile dreptăţei, onestităţei, societăţei şi consciin-ţeî; 30 pe motivele cele mai triumfătore, cele mai proprii de a subjuga spiritele cele mai necredinciose.
   l-iii -membru alu subdicisiunet: Religiunea creştină are în par-
APENDICE
191
tea sa vechimea, perpetuitatea si uniformitatea: adecă, aşa de veche ca lumea, ea s’a păstrată penă în dilele nostre fără alteraţiune; dar dintre tote religiunile, singură numai ea are aoestă avantagiă.
   ;l-le memhru : l.o Numai religiunea creştină ne dă ideile cele denr-ne despre Dumnedeu ; 2o ea pune pe omu în loculă său celă adevărată, făcendu’lă să cunoscă şi natura si menirea sa; 3o ea regu-leză mai bine de câtă ori si care altă doctrină, datorinţele sale în privinţa celoru alţi omeni.
   3-le memhru : Motivele de supunere si de credinţă ce ea ne în-fâţişeză se rezimă : io pe profeţii necontestabile; 2-0 pe minuni, pe fapte strălucite şi publice: v]o pe jnărtnria si credinţa universului întregii.
   Conclusiunea I părţi: Aşa dar religiunea creştină este raţionabilâ.
                                           Partea a 11-a
   Religiunea creştină este gloriosă.
                                           Subdiviatunea
   io Din partea promisiuniloră ce face pentru viitorii; 20 din partea situaţi miei în care ea pune pe celu credincioşii în presentii ; >>o din partea modeluriloră celoru mari pe care i le propune de imitata.
   l-lii membru ala subdivisiunet: Desvoltarea acestoru promisiuni, care învaţă pe omu că originea sa este divină şi speranţele sale o-terne. Viitorulu s6ă e plină de gloria.
   fl-le membru : Descrierea mărire! şi a înălţărei creştinului în tote împrejurările vieţei. Nimicu nu este mai gloriosă de câtă densulă. fiă înaintea lui Dumnedeă, fiă înaintea dmeniloră.
   3-le membru : Virtuţile cele înalte ale tuturoră omeniloru mari. ale tuturoră eroiloră creştini, de la Avelu pînă în dilele nostre. suntă propuse spre a se imita de credinciosă. Ce carieră mai g!o-ridsă pot.© fi deschisă înaintea lui.
   Conclusiunea 2K(rtn a Il-a : Aşa dar religiunea creştină este gloriosă.
                                           Partea a 111-a
   Religiunea creştină este necesară.
                                           Subd/l'ixiuVHl
   io Pentru că raţiunea omului este slabă şi trebue a o ajuta; 20 pentru că ea este coruptă şi trebue a o îndrepta ; 3° pentru că este schimbăciosă si trebue a o statornici.
   l-iu memhru alii suhdirisiunei: Descrierea ignoranţei ce o are omulă despre sine însuşi şi despre tote cele ce se află afară din-
RETORICA
192
tr’ensulii. Singură mima! religinnea îlu conduce si ’In sprijină în mijlocul fi întunericuriloru care ’lfl înconjoră.
   V-le membru : Descrierea depravare! raţiune! omenesc! în privinţa lui Dumneaei! şi a moralei. Numai religinnea o vindeca îndreptau du-i greşelele ei.
   X-le membru : Descrierea variaţi unii orii infinite a raţiune! omenesc! şi a necrezutei schimbări a opininniloru sale. Numai religii1.-nea p stabilesce, dându-i o regula infailibile, neclintita, neatarnată de loeuri, de timpuri, de omeni, etc.
   Conclusiunea par tei a JTI-a : Aşa dar religinnea creştina este necesara.
                         Conclusiunea discursului întregi sau Peroraţiunea
   Aşa dar religiunea este adevărată; aşa dar trebue a ne alipi de densa, a vieţui după legile ei, si a face credinţa sa certă prin faptele sale cele bune.
   Plănuia discursului unui oratorii s’a comparata cu plănuia de luptă ala unui generala ; căci şi unuia şi altuia au în vedere una scopa asemenea.
                                DIGRESIUNILE (p. 54)
   In poesiă abaterile de la subiectula principala se nu-mesefl ejrisoăe. *
    * Verii Cui sulă de Retorică al ii lui S. Mnrcovicl, § 88.
APKNDICI·
193
                                    STILULU (p. 56)
   Stilulu prozaicii este bunii, când între cugetare şi propoziţia este celu mai strînsu raportă de congruenţă; stilulu devine greoiu, când numerulu de cuvinte întrebuinţată este prea mare pentru idea ce au să esprime.1 Ee-petirea sau întrebuinţarea de prisosii a unoru conjunc-ţiuni şi pronumenî c.ontribue mai alesă a îngrouia stilulu: după cum se pote ve.de din următdrele esemple-: -
   Oomitetulă cu privire la opulă D. 1. Chiţii decide, că acela să se retriiniţă domnului autorii pe lingă observaţiunile tăcute la acelaşi din partea Comisiunel esaminătorc, compusa din unii membri ai Comitetului, cu acea indigetare, eă numitulu domini folosindu-se de acele observaţi uni, să-şi prelucre opul» in acel fi sensă, şi retrimi-ţendu-lu la Comitctu, acesta apoi îlu va recomenda adunării generale.               (Din diarulii „Transilvania“ 15 Febr. 1868)
   Sau ca acesta parte, estrasă din Telegraf ala românii (14 Martie 18(58) :
   După acesta Paroliulu gr. or. din Komosu Vasiliu Pasaraba ada-use din parte-şi cam unnătorelo :·
   Uustrisime domnule Comisă-locuţiitoră!
   Cu acela simţii de respectă îmi iau îndrăsnire a face cunoscută, precum eă si eă tiind ales ca deputată din Se. O rosti ei spre a veni si a gratula Uustrităţil V6st.ro. pe lengă acea că-ţi poftiimi să tră-eseî la mulţi ani, îndrăsncscă a’ţi face cunoscută si acea, că înţe-Iegendă parocîiii noştri de legea gr. resfir, din Se. Oraştiei că suntu ales a-ţî gratula, rn’aă rugată, ca în numele l)-loră să descoperă II. Voastre si acea durerosă împrejurare, eă de şi M. Sa In. împăraţii s’a milostivită a o rond ui că dupe legile din anulă 1848 sO se întregescă cte.
                                    PUttlTATEA (p. 57)
   (-a modelă do puritate, S. Marcovici citeză şi urmă-
   1.    T. Maiorcscu, Criiicf, 1874 Rueurcsol, l>. 40; inaî veijî asuprii stilul ui articolul îl Limba omului tic 1. lîurnşfi, in „Isis sau Natura“, anul III, 18r>8, p. 159 publicaţii şi în „Lepturariulil“ lui A. Ikuinnulfl, t. 11, p. 2, pag. 207.
   2. Dupil Critice, p. 41 şi urm. — .1. In al fi „Cursa Ue Retorică“ p. 152.
                                                      18
RETORTA
194
torele versuri din o elegia ,,Int6rcerea‘* a lu! Gr. Ale-xandrescu :
        Sanitare! Jocuri triste, ce plăngendă am părăsiţii,
        Şi pe care cu plăcere acum Iarăşi v'amă găsi tu :
        Sanitare, copaci tineri, eo prin grija mea creşteţi.
        Ce în versta mea rle aurii cu venii frunze me mnbreti !
        La a mea trista plecare v’amfi lăsată îngălbeniţi.
        Şi acum ve aflu iarăşi frageţî, tineri. înfloriţi.
        Teneră eramu e/aurora, ca zefirul ii de uşorii,
        Land subt voi cu mei lisei i m6 j imamii încetisoru.
        Pe voi încă ve ’noesce primăvara sumă isvoru,
        Jar a mea vieţă trece ! ale melc dile sboru!
        Acum grijele, măchnirea îmi gătcscă alu meu mormentă :
        Eu voiii perde fără vreme minte, vieţă şi cuventă;
        Eu voiu însoţi ţărâna trupului meu trecătorii.
        Ou ţerena unui tată cărui vieţă suntii datoră.
                                                 *
   In privinţa cerinţei de a cunosee limba (p. 58) pentru a avea cineva unu stilîi curaţii. — I. Eliade R. dă regula, imitandu pe Boileau şi Roratiu. în aceste versuri :
        In ori-que scriere-a vostră pe sine ve respectaţi,
        Şi n ori-que exces, de sacră limba s'o consideraţi.
        Surda sunt pus în mirare d’un sunet melodios.
        Paqua nu e la locu vorba, daqua disu-i viţiosu.
        Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism Nici d'a unui vers mândrie si ’ngomfatul solicism,
        Intr'un cuvânt. fără limbă quel mai faimos autor Pică quine ori-que-a (licee o quel mai prost scriitor.
                                                îi:
   Cunoscinţa limbeî se capetă mai ales prin lectura scrii-toriloru distinşi. *
   * Asupra modulul cum treime să se facă lectura spre a trage unii folosii reală dintr ensa, unii stilistă însemnată a disii :
   „Când eitesei, caută· a deosebi cugetările de haina. în caro suntii îmbrăcate. Inlătureză Iote ornamentele, şi întrerupe din oii ml în
ÀfcEtobicfe
19f>
                                 PROPRIETATEA (p. 58)
   Locuţiunile proprii şi particulare unei limbi se niimescii idiotisme; ele se caracteriseză prin acea că nu potii trece ilintro limbă într'alta. prin traducerea literale a cuvinte-I01T1. fără a produce unu efectu comicii sau unu non-sens.
   D. Alexandri ne procură unfi specimenii de unii asemenea efectu în una din scenele comediei sale ,.Chiriţa în provincie“ din care estragemiî partea de la fine :
   Chiriţa. — Monsîu Şarlă . . , 1 ean dites moi, je vous prie : est-ce que vous êtes . . . mulţumit de Ouliţă V
   Şarl. — Comme ea, comme ça . . - mulţemit et pas trop.
   Chiriţa. - C'est qu'il est très... sburdatic... mais avec le temps je suis sure qu'il deviendra un tambour d'instruction.
   Şarl. — (cu mirare) Tambour ? . ..
   Chiriţa. — Oui... adică, dobft de carte .,. tambour .. . nous disons comme ça en moldave.
   Şarl. — (în parte) Ah bon !... la voilà lancée.
   Chiriţa. — Et alors nous renverrons dedans.
   Şarl. — Où ça madame?
   Chiriţa. — Dedans ... în întru ,. * nous disons comme ça en moldave.
   Şarl. — (în parte) Parle donc le moldave alors, malheureuse.
   Chiriţa. — Et voyez vous, monsieur Charles, je ne voudrais pas qu'il perde son temps pour des /leurs de coucou ?
   Şarl. — Pour des fleurs de coucou?
   Chiriţa, — C'est-à-dire : de flori de eue. . . nous disons comme ça. . . .
când plăcerea care la cei mai mulţi, este unită cu euriositatea de a vede sfersitulii.                             *
   Ast-felCi tu vei ajunge să exprimi cu vre-o eâte-va vorbe, cea ce autorulu a disu în mai multe feţe. Aceste vre-o câte-va vorbe scrie-le pe caietulu teu de note. Ele suntfi acum ale tale ca si cugetările, ce se exprimă printr’ensele.
   Cele mai mari cărţi potu fi cu modulă acesta transformate în vre-o câte-va foi. Folosele ce meditaţiunea trage din ast-felu de deprinderi suntii forte mari.“
   1 Şarlă i dicea profesorului de franţusesec - al fi fiului săft fiu-liţă — care se numia Cari; fr. Charles.
REtORÎCÀ
  196
    Şarl. — En moldave . . . (în parte) Cristi . . . qu'elle m'agace avec son baragoin!
    Chiriţa. — Aussi, je vous prie. . . quand il se parressera... de lui donner de l'argent pour de miel.
    Şarl. — Comment? . . . que je lui donne de T argent?
    Chiriţa. — (rîdênd) Non.. . Sc’ï dal banï pe înïere. . ., de l'argent pour du midi... c'est correct... nous disons comme cela...
    Şarl. — C'est convenu .. . en moldave.. .. Vous parlez comme un livre.
    Chiriţa. — Merci. .. j'ai appvende toute seulette le français... pre legea mea.
    Şarl. — Est-ce possible !.. . C'est extraordinaire. . . . lié bien, votre fils voies ressemble. . . il a une facilité! . .. dans quelques années il parlera aussi bien que vous.
    Chiriţa. — Quel bonheur! Gugulea nineacăi.... Audi ce spune raonsîu Şarlă .... dice că aï se vorbeşti françiueste ca apa. . . . N'est-ce p>as monsiur Charles, qu'il parlera comme l'eau ?
    Şarl. — Comme?... Ah oui, oui.... vous dites comme ça en moldave. Oui... oui.
    Chiriţa. — Da ean sô’ï fac où un ecsamen ... Guliţă. spune ni-neaeàï, cum se chïamà françuzesce furculiţa?
    Guliţă. — Furculision.
    Chiriţa. — Frumos . . . dar friptura?
    Guliţă. — Fripturision.
    Chiriţa. — Prea frumos... dar învertita?
    Guliţă. — învertision.
    Chiriţa. — Bravo .. . Guliţă... bravo Ciugulită... (îl scrută).
    Şarl. — (în parte, furios) Gogomanition, va!.. .
                                   SINONIME (p. 59)
    Suntă sinonime a inventa cu a descoperi; însă cată să se deosibescă, că numai lucrurile noul se inventezi şi numai cele ascunse se descoperă : Mecanica inventeză .uneltele şi maşinele; Filosofia descopere căuşele şi efectele. fialileă a inventată „Telescopulă;“ Harvey a descoperită „Cireulaţiunea sângelui.“
    Ohiceia, deprindere. „ Obiceiul ă“ e relativă la acţiune, şi „Deprinderea“ la celă ce lucreză. Prin „Obiceiă“ se înţelege désa repetare a aceleaşi acţiuni, şi prin „De-
APENDICE
197
prindere“ efeetulû ce produce acesta acţiune repetată a-supra trupului sau sufletului. „Obiceiulü“ de a se preumbla dese ori pe strade, nasce „Deprinderea“ lenei, trândăviei, nelucrărei.
    Mândrie, Deşertăciune. „Mândria“ face ca să ne sti-mămO. „Deşertăciunea“ tace ca noi să voinui a fi stimaţi. Aşa s’arii putea (lice cu Dean Swift, că omulft cutare e prea mândru pentru ca să fie deşerta.
    A se désista, renunţa, abandona, lăsa. Fiă-care din cuvintele aceste se raportă la unu obiecta la care se renunţă, însă din deosebite motive. „Desistănnr* de la unu proiecta, din causa unei greutăţi neînvinse. „Renunţăma“ de la una lucru din causa displăcerilora ce ara urma din ela. „Abandonăma“ saa părăsimu una obiecta pentru că unu altuia ne place saa ne intereseză mai multa. „Lă-sămu“ o întreprindere pentru că ne-amü desgustatù de ea. Unu omu politicii se désista de la o resoluţiune pentru că o judecă nepracticabilă ; ela renunţă la curte, pentru că a suferita una afronta ; ela abandonă, părăsesce, calea ambiţiunei pentru studia, şi se lasă de pretenţiu-nile sale de mărire cu câta în ai n teză în etate şi cu câta ele îlu obosesca.
    Unică, Singură. Una lucru este „Unica“’ întru câta nu sunta altele de aceaşi spcţie ; ela este „Singur“ întru câta nu e însoţita de vre una altuia. Una copila ce n’are nici frate nici soră este unică; unii copila singură, este acela ce nu e însoţita de alţii.
    întregă, Complectă. Una lucru este „întregă“ atunci când nu e ciuntita, cioeârtita, sfărîmata nici împărţita. „Complecta“ este atunci când nu-î lipsesce nimica din acea ce i se cuvine. Cineva are o casă întregă, dar n’are unu apartamente complectă.
    Cu, prin; aceste particule saa prepoziţiuni au şi ele semnificările lorü proprii. „Cu“ esprime unu raporta multă mai de apropc şi mai strânsa între doue obiecte?
RETORICA
198
pe când „prin“ arată unü raportü mai indirecta saü mai depărtata. Aşa în termeni proprii se elice : Una omă fu omorîta cu toporula, una altuia prin stréngü. 1 Totü ast-fela sunta sinonime adverbiula pré cu forte; insă „forte“ este propria a areta gradulü superlativa, pe când „pré“ arată escesulü : Nu e totü una a fi cine-va „forte buna“ cu „a fi pré buna“, etc.2.
                                  P> A P P> A ii I S M E de dicere (ib.)
        Când în deliru Creatorulii prin a sa vorbă divină Peste germenii din Cliaos dise spre a fi lumină Şi lumea a se crea.
        De la fapta 'î imperfectă îşi întorse a sa faţă Asvîrlind’o dinainte în a şoptea dimineţă
                 Reintri în pacea sa.        (Kliade, Disperat ia)
    „Şi ea ama răguşită strigânda : să trăiescă libertaoa .şi egdlitaoa—<pce Sandu Napoilă — indignata că m’au mai remasa în ţeră nici sevcis nici hristoitie; dar înţe-legeama egalitaoa cu boerii cei mari; să fia ena mu che ena su cu vornicula Hârzobeanu şi cu logofetula Proti-pendescu etc...“
                                           *
    „Noi Tătărăşenii care, cum o data Dumnedeu, avenul şi noi o ţîră de politichie, şi de plapomaţie, 'I-anui giii-cata pe degite, etc.
                                           *
* Lefegii din (Jiua de astăzi se lirănesca din lefă, se in-
dopă din bugedulîi ţeriî, de aceea îi numima lefegii.
                                           *
      Aiuji, tronu cu moştenire! .... apoi nu-I de suferiţii!
      Care atuncea, cum s’aru prinde, eu ce amu hambiţiou,
      Să-mi rădicu totă speranţa de-a me acăţa de tronii!
                                                       {Alesandri, Teatru voi. I passim.)
    1 Guşti, Ret., p. 189.
   2    Asupra sinonimeloru se pote vede „Dictionnairc unicersdle des synommesu Paris, Ledentu, libraire 1837, 2 voi.
APKNPlCK
199
    Barbare mal suntu şi dicerile : pripendercnţa, Semeţi, poloteism, Pedagii Asficţioneloru, Diacoline, entusaismu etc.. in locu de preponderenta. Semiţi, politeism, Pelas-gii, Amficţioneloru, Deucalione, entusiasmu etc. :iîţ
                                 J?. efe /msa (p. (50) :
    Suntu incapabilii de asemenea auguementuri-
    Nu vocscu rfe o înălţare (Je ne caux pas de...)
    Me părăsescu la personalităţi (je uf abandon ne u ax...)
    Speranţa apoteoseî şi temerea potenţei (adică a furci-loru de spemjuretbre. franţ. potence).
    Bfasmcntu momentanii.
    0   imbrăţişere pre tandră.
    A ii agreabilii.
    A pune la proiitu liistoria.
    A da schimbulft (donner le chauge). etc., etc. 1
    Barbarismele fia de dicere fia de frasă. ieau
   * In canţonetele d-lui Alexandri se găsescă coinposiţiunî întregi' ca „llerşcu boccegiul·4 în care limba română e barbarisată în gura vre unul Evreu, Grccă, Nemţii, etc. Totu acolo găsimă esemple numerose de limba stricată, cum s’a vorbită si se vorbesce încă de streini, mai alesă dintre Greci :
                 S’a dus vremea ^ea frumosă . Cliind ună dascalos grccos înarmată că-o varga grosa Paradosa faneroa :
                    Aritmeticii i,
                    Che gramaticii!,
                    Cîlie istorichi Ap’edo ’pechi.
                 Ma acum lumea se strica!
                 Si de ris noi amă remas:    *
                 Căyi baeţii, fara frica.
                 Ne daă nouă piste nas!
                                                                 (Nunta teri (ticsea, se. 3.)
   f Aceste espresiuni le amă culesă din gura eleviloră din scola normală a societăţei pentru învăţătura poporului română, secţiunea de Prahova, la lecţiunile de istoria; ceia ce arată că barbarismele nu se comită numai de streini ci că se dat o reşcă adesea unor fenomene limbistice recunoscute de filologia si determinate sub diverse numiri (vedi Hasdeu, Cursa ile filologia comparata, ms.)
   1   N. Blaremberg : România si resbelulă actuală saă Guvernanţii şi guvernaţii, or] iţ. TT, Biieurcsci, 1878.
RETORICA
200
numiri speciale dupe limba, caro influenţez;! asupra euvintoloru sau sintaxei unei alto limbo :
                                      Latinism,!', (ib.)
                 Michaliu pro campulu Turdei.
      Presto alin Turdei eampu se-iutendu federalele 1 castrr g Unde Romani, Cermnni suntu reuniţi ou Yalloni. o Fratele 4-su iuresiite r> ou flori si orba virente;
        Dupo cei munţi gliaciosi sorele caldu resarî.
      Candidulu " duce Michaliu, meditandu victorie none.
        Siede in eortu solitarul* lenu, fora suspiciuni :
      Suffletu-i este coprensu de mari, gloriose proiecte,
        Cari tendca a uni toti strănepoţii Traiani.
      Pere-a' romanei genţi ursita cruda, sinistra Vru se devenia de nou i preda-inimiciloru sei :
      ■Perfidul U Basta, impinsu. agitatu de invidia orba.
        Turba 10 de urra. venenu, cugeta morte, ommoru.
                                                                                     O. M. F.
    1 Federatu·"alliatu. — 2 Cusi-re-'-tabera, lagaru. — 3 Valloni— Francesii den Belgiu, care pre tempulu lui Michaliu eră suppusu Austriei. — * Pratu plur. prate=--gvoe. livadia. — 5 Investita (cu s. ingrossiatu)—imbracoatu, acccperitu. — o Virente, latin, vireus gonit. virentis inverditu, verde. — '' Candidu^--= sincerii, oneştii. — 8 Solitariu--s\iigm'Ht{o(i. — Strănepoţii Tm/mn—Romanii den Pa-ci’a veclia. — u» TW/xt—turbedia.
                                                                (Vocea Montana anu I, n. 2)
                 Vino placid, quo îmi place.
                                  I)u-tc ’n pace mo di leg u :
                 Phinsul ochilor quc tace
                                 Nici de cum nu '1 înţellegu.
                                                         (EJiadc R., Caval'erai Toţjffenbar;))
                                              *
    Latinisme suntu şi cuvintele ca : (jrauditate (mărime), frecente (adeseori) dedecore (ruşine), cacumen (veriii). ciconia (barză), popinarht (cărciumaru), trahe (bârnă), etc. de care se află multe în „Proiectulu de Dicţionarfl“ alu reposaţiloru Maximii & Laurianu
APENDICE
201
                                         Elinismc (ib.)
Limbii românescă din anii 18.22 şi 1832 :
      Polaeala ’ini parc bine, că tu te-ai poinăzuită, denii sau logiotatos ca s’itjuugi ai nimerită.
      Acsafna cu duioşie, le rogă uiultu a m’asculta:
      Să nu faci schepsis, tertipuri, nerodii, clic ta-lipa.
                                                     (N. Istrati)
                                                 *
                                     CÂNTECU VECHIO DE LUME
                                (tor, el·/!1
      Aimfiaiuia vet Qt'tpoj tt]r ihridctv (tor ctrtijv'1
      Pentru că nu-mi dai crcdarc eă numai ţie ine ’ucliină.
      P/ji t O) ynd vxa n)r itorr (tor, vet yctlho caro rt]v yt]v, ;î Ah î căci vedu, tu nu ai milă, când versă lacrimi şi suspină.
                    ntQuutoi (tor, cty!4
      ’'HŞerQG oţM'K zeu tor io lin iy&ivss <poverir’
      Acelui ce te slăvesoc şi mai multă de cată pe Zefs.
          tvQctvvo± tic x căderii^ etajvXctyv^ £t± td     ,î
      Prin urmare moră, stăpână, ca ună verde chiparis.
                                          (Ales. Teatru p. 103)
Aşa se cânta pe vremea lui Caragia si a lui Şuţu.
                                                 *
                Nu pot sta la syntrofic Qua să dau plirophoric;
                Quoci sunt tîner hagiamiu Şi n‘am praxis ca să sein.
                                  (Eliade R., Versif.. p. XLVII)
Llenismo suntu tute cuvintele ca : simandicos, iglicmo-1 Afrodita mea, ah î
a M'amă liotărîtă să ’mi aruncă speranţa îmi aruncă chiar viaţa, să mo pierdu de pe pămentă.
4 Porumbiţa mea, ah!
» Allă una şi acesta eă te-ai făcută omorîtbre
ti Şi ca ună tirană fără niiliLjtiJLutilujiăCSci necontenită.
RETORICA
mz
nicos, a se diafendefsi (a sc apera), enyomie, etc. ; care au inundata în ţeră şi au împestriţata limba iu timpulu La-narioţiloru şi de care e plina literatura din acele timpuri.
                                 Germanisme (ib.)
   Germanismele’* au .influenţată mai ales asupra Români-loru transcarpatini; de esemplu : adjectivele din Foia Societăţet bucovinene (p. 215 din 1867) :
   Noi Românii voinui o viaţii naţională contenită si scopusitu, (Ziceckbewusstes Leben) — este unu germanism ii.
   Noi nu putemu dice de câta .,o viaţă naţionale, care să-şi cunbscă scopulu.“
   Din aceiaşi causă
   Cultura special·-} de cliiăuiare (Spciiellc Bcrufsbildiunj) este unu germanism ii.
   Asemenea cuvintele
   Nevitalitate, noprecalculavcrâ (p. 0) Nemţescc : Lebentuu/ohifjkeit, uHcorherbcrechcnbar.
   Şi proposiţia cu care îşi începe Foia societăţii anula 1867 :
   Omiilti inteliginte, care a deveniţii la cunoştinţa constiută. că are etc.
este unii germanisme neînţclesii pentru Români. Noi ama dice : Omul a care începe a simţi saii a sci că are etc., dar nici odată : care a deveniţii la cunoştinţa con-ştiută. (Nemţesce beiousstes Erkennen). *
                                Slavonisme (ib.)
   Limba românescă din anii 1822 şi 182:} :
       ,,Pe-un pamcşnic ce ii dejurstlâ de multe ori s‘a primit, La presustvii ca poinoşriic cu credinţă aii slujit.
   * Maiorescu, Critice, p. 40.
APENDICE
m
        Jn multe comandirofcc tot cu cinste am umblat,
        Şi slcdsvii pe la zastave de multe ori am lucrat;
        In otpusei cu podorojne eu ca alţii n'am esit.
        Sau ostanofce la slujbe în veac n’am pricinuit: Samovolnicia iarăşi nici cum nu am săverşit.
        Oi nagrajdenii primit’am, ca un cinovnic cinstit;
        Nacazanii pentru slujbă nici odată n’am avut.
        Si sdelci a lucra ca mine altul nu s'aii mai ve<jut.
        Din stolo-nacealnicîi astăzi spre elen sunt pomăzuit.
        Pentru că cunosc pareatca; Pasta m'aii înaintitii:
        Nu crede deci la ponosuri, nu 'ini lua al tău favor Şi nu uita că mă oh iarnă . . . *** sin ***
                                                                                     (IV. Intrati).
    Slavonisine suntii cuvintele ca : isbândă, iscălire. ispravă, isnovă, isvodă, prinosă, podvadă pramica. povară, zavistia, zăbavă, zapciu, zadarnică, etc. cari au trccutu în limba prin infîuinţa culturel slavone de odi-nioră * *
                                      Franţiisismc (ib.)
           Că passerea que vede prin umbrele funebre.
           Credinţa mea pătrunse că ochiu pîntre tenebre Instinctul ei propheticu destinu hui revelb.
           Adesea al meu sufflet în visele-aurce Pe arripe de flăcări svoland spre cmpyreo Vedîi divine câmpuri, si niortea devanţb.
                                                                  (Eliad IC, PoetulU inurindiL)
           Surele tot de o dată risipind noru ‘n senin.
           Cu horrbre Juminedă câmpul de carnarjiu plin.
                                                •1:
               Ci să nu mi viiă p’a mclle phujc Să Uni ardă, stingă pasciuni, foillage Să ’mi sfarme, spargă la coquillufje Sub bombe, tunet uccigetor.
   * Verii „Yocabularulu de vorbe streine'” alu lui 1. Hei iade R, —
Ducuresci, 1847.
RETORICA
204
          Dacă cruda timp ulii cu-a lui ravagiuri,
          Natura nostră o veştcjescc
          Ne românii încă multo-avant agi im-, etc.
                                                                 (Negruţi, Teatru, p. 61)
   Fmnţuzisme sun tu cuvintele ca : ofrandă, resonă. ba-vardă, partajă, maritajă, ecleraj ă, dentar să, atelajă. bandajă, ravajă, a disposa, avertisa, asorta, etc. 1 Mai aleşii administraţia şi miliţia împrumută cuvinte streine.*
                           Ungurisme, turcisme, etc. (ib.)
   Ungurisme, turcisme, etc. suntü cuvinte luate din limba ungară, turcă, etc., precum : birău (primarii), feredee (băl), grofă, etc. — hama (visteriă), tarapana (monetari ă), rusfetă, husmetü, ogeacă, etc. f
                                    Solécisme (ib.)
   Acesta defecta gramaticala consiste, mai alesă : din greşita întrebuinţare a preposiţinnilora. a conjuncţiuni-lora, a pronumelorù ; de ev. :
   i Asupra franţusisineloru vedi şi articolulu d-luî Ţincu „De ale limbeî“ publicată în foiţa „României Libere“ No. 176 din Decembre 1877,
   * . . . . Militi’a şi allé miliţiei este una din părţile activitati na-tiunale, in care nu seiniu cum se face co Jimb’a s’a respectatu si se respecta mai pucinu. Peno mai eri domnia, in acesta parte : os-tafcele; obachtele, parucicii, prapor g-ii, polcovnicii, pr-icaz urile, otnosieniele, smotr urile, lo zinc ele, prisse vii, iuncarii, fetfebelii, licenţele, vistavoi, etc.
   Astadi au invasu in loou-le : avangardele, ariergardele, furagiele, furgône, cordone, serjenti, jandarmi, avant-postu'i ile,padr\i, balele senturonele, ramparturile, ranforturile şi cu totu nemulu loru. Mane V — Mano D-deu scie ce potopii va mai. veni de asta parte preste biét’a limba romana (L & M. Glosarul Academiei, cuvântul : avangarda).
   f Veiji „Dict. fr.-turc Nassif-Maluf.“ din care o parte s’aă publicată şi în „Scola Română“ din Ploesci, de eolegulă meă d. T. H. Zamfir eseu.
Al’ENDiCË
205
   Plecă în sau pentru Paris—la Paris. ’Mî-amfi disii în sine—’ini amu (Jisu în mine. Voi însoţi aţi venitu la mine—voi însi-vS aţi venitu la mine ;
   Din greşita concordare a verbului, a adjectivului şi a articlului impropriu alu, a; de ex. :
   Militarii merge la resbelft—Militarii morgii la resbelft. ’Mi-amfi cumpôratft nisee haine noi—haine noiu\ Aceste haine suntii a mele ; iar nu a tale— Aceste haine suntii ale melc; iar nu ale tale;
   Din greşita întrebuinţare a genitiveloni, când acestea suntii precedate de o vorbă nearticulată, de ex. :
   D-lui Ministru i îistrucţi unei publice şi al ii cultelorii etc., în locii de Domnului Ministru alft instrucţiunii, etc.;
   Din greşita întrebuinţare a pronumeloni seu, sa, ha şi el. D. ex. :
   Orï-ce părinte îşi iubcsce copil ulii lui, în locii de copilulu şeii’,
   Din între) ni in (arca u norii forme neadmise de gramatică, de ex. :
   Căşî — case ; paserile sborii — paserile sboră ; picore — piciôrc ; a cosea = a cose ;
   Din construirea proposiţiuniloni saii a fraseloni după idiotismulii unei limbi streine, mal eu deosebire a celei francese saii germane. Ast-felii întalnimii proposiţiiini şi frase ca :
   A se supera în contra cui-va, în locii de a se supura pe cine-va (se fâcher contre quelqu’un); nu amfi bani asupra mea (je n’ai pas d’argent sur moi), în locii de n’anni bani la mine. Pentru a ii rege el ii nu este mai puţin omu. (Pour être roi il n’est pas moins homme) în 1 oeu de : Măcar că este rege, cu tote aceste este şi elfi omu.
   A jude-a la închisorc—a condamna la, etc. Nemţesce : Zur Ker-l'erstrafe rerurtheilt. Tîncra engleză avută fără mes urî')—forte a-vută; Nemţesce : uncrmesslich reich. Spre norocire casa îfa luaţii focii—Din norocire. (Zum G!ücl\) etc. i
    1 Din Lit. Manii u, p. 8(5. . . .
206
REfORICÂ
                                  Provincialisme (i)>.)
              Aici (în Iaşi) glodul ii, eolbăria Pe pămentii şi :n cerii domnesc!
              Si fânareV Eforica rrot,ft în luna nazuese!
              Prin urmare ’n veci Eseu ii Penă 'n gat sun tu înglodaţi.
              Si ea buf ne, ca vedenii Pe lumi ne depărtaţi.
   Aşa efinta „Ohiriţa în Iaşi“ (a., III. se., 2).
                                                                        Al. Teatru p. 442.
   Provincialisme sunt cuvintele si espresiunile ca du-ffhiană (magazin), cosciug (eoşniţtV), oghială (plapomfi) marc de cur cehi, tună "n sobă etc. *
                                    Archaisme (ib.)
   Kssordiulu si invocatiuiiea unui proiectaţii „TraiamP VoIiu a eantare i lupt a cumplita,-) ngcmenata, 2 Ce sustienii-in vec'ime Traianu imperatoriu 2 in contra lui Decebalu, ferosulu Dacicii rege.
                      Plantandu Eoman’a gen te la Istm 4 si Carpali.
       O gcnie 5 potente allu Romei veclie.-eterne n!
                      Inspira vcrsnlu temi du 7 allu seni strănepoţii :
       Se pota demnii narrare^ verfutea strai)unesea.
                      Romaniloru de-essemplu, altoru-a de temut.”·
                                                                                  G. M. IC
   i A cantarţ forma arcliaica netruncliata a infinitivului. — 2 Jn-gemenatii—indouitu. Trai an u porta in contra lui Decebalu doue resbelle. — 3 Imperatoriu s. imperatore fornra nescurtata de la lat. imperator in locul u cellei scurtate popii lari e imperatu. — 4 Istru numele veci iu allu Punariei de diosu. — -r> GVrmi—spiritu, spiritii tutelariu. — c ]<Jternu=8\o\en. veclnicu. K pi te tu lu ce de preferentia se'daa vecliei Rome. — 7 Temidu forma romanita den latin, timi-dus. — ^ Seui forma macedoromâna in loculu celei dacoromâne alini seu. — ” JVarra?,e=istorire=sloven. povestire. — io Altoru-a accentuarea antica in loculu cellei moderne altoru-a.
                                                            (Vocea liomana, No, I. p. 6).
                         * D. V. Alexandri a esplicatu o seriă de mai multe cuvinte streine, barbarisme, provincialisme. etc.. în voi. III. Teatru, p. 1745-178;!.
APRNDÎCR
20
                                       Neologisme (ib.)
    Imi esemplu forte tare, pînă muie pbte merge introducerea greşit;! de cuvinte none. ni-lfi dă limba reposa-tnIni Lliade ::5:
           Ksci )>olă, Seraiita ! belisiină ’ntrc doc,
           Tu escî alu frumuseţe! si gemmă s'ornamentu.
           Te v£<]u si vedu olimpulu, grădinele-empiree,
           Ksci fericirea lumii si centru ’n iinnanentfi.
                                                          (Seraphita, Pocsiî inedite. Buc., 1872)
    Neologisme suntii cuvintele ca donări in locii de daruri; terra în locu de pămentu, cercustanta în locu de împrejurare, nu amu op a în locii de nu amu trebuinţă. snrgu în locu de se născu. etc.
                                                ‘•S
                               Din „lleînhtrnarea rond uneiei r
                      Salutare răndurelă Mesageră dulce belft
        Te-a! întorsu eu-alu teu cortegiu strftlueh.fi. înefmtătoru ;
                      Din 'nainte-rî neaua fuge Apa ei ierba o suge
        După tine se întorce zieiirulu bălsămătoriu.
                                                                                 (M. Por firi ii.)J(
    fn privinţa sforţare! de a introduce cuvinte noui întră) limbă putem ti ave în vedere următorea anecdotă :
    ..Din vieţa imperatulu) Tiberius ni se referă, că odată comiţendu o erbro în contra liinbei, Marcellus ‘i-a relevat-o si l-a îndreptat-o; dar Capito, unu îfitu gramatistu ce era din întemplare de faţă, observă, că limba impe-ratoruluî este limbă bună sau colii puţinii, dacă nu este îndată, va deveni peste curendu. La acesta însă Marcellus respunse : „ Capito este una mincinoşii, Cesarc : tu *
   * T. Mai or eseu, Critice, p. 459.
   ţ In Codicele romane, editat, de d. V. Boereseu. se potu vede t.otu t'eluIii de neologisme luate din diverse limbi.
RETORICA
208
poţi acorda împământenirea cea mare unui omu, dar nici odată unui curentul
                                    Purismulu (p. 61)
    Unii voru să, purifice limba de toţi termenii populari: Appellu la arme
        Nemica 1 mai sublime, mai demnu de reveritu, i 2 * * * * Ca lupt'a susceputa 3 de-unu popula assupritu,
        Oe-aspira se disferme 4 cruda jugului rossionosu.
        Impusa de violenti’a straninului trufosu !
        Au ce valore sc-aiba a1 firii libertate 6 Lipsita de onore, direptu si libertate V Vai, fora-acceste bunuri viueti’a-e degradare, Nolluca-ammagitoria, nedemna vegetare î 7
        Romani, la arme dero, barbati si juni, săriţi,
        In diu’a resbunarii pre inimici colpiti! 8 La lupt’a sacra pentru altarie si focar ie {)
        Veniţi cu voliosia si-un anima strigare !
        Probaţi co seti io nepoţi buni ai divului11 Traianu,
        Co-in vene ve curre 12-anco puni sânge de Romanul Adduceti-ve-a mente de glori’a străbună :
        A’ Romei gente-illustra in voi se nu appuua !
        Victoria au morte alia vostru sumbolu 13 fia,
        Si frânţi voru fi paganii de-a’ Cerului men ia!
        Mă 14 deco-ursit’a cruda voii-va 1« se cădeţi,
        Istori’a narră-va la successori summeti Vertutea parentesea si-a’ genului w mărire,
        Ficndu interneiiata a’ vostra nemorire!
        Currendu 17 allu vostru sânge, intrepridi is luptători,
        Va nasce si cumpliţii eroi resbunatori !          G. M. F.
   i Nemica s. nemic’a forma mai correcta de cătu nemicu.- 2 lle^
verire lat. revereri==respectare, venerare. — 3 Smccputu de la sus-
cepere=interprendere! -- 4 JJisfermare forma maccdoromena in lo-
cuia cellei dacoromâne sfermare. — 5 Crudit jugulu construcţiune
archaica=crudulu jugu. = Ubertate=abundantia, fertilitate. — 7
Vegetare=\hm'Q ca plant’a (fora sentire). — 3 Coljăre^-Aovh'e. —
9 Jhocarw s. foculariu—vatva. — io Semu, seti formele primitive.
APENDICE
209
   Alţii nu admită nici termenii tehnici, ca în acesta e-semplu po care îln luămă din scrierile lui Pumnii :
   Intruducăciuue pregăti ţi va în filosofie sau seiemînt.. Prodata in-truducăciuniî este eunoseaeiunea insomnînţei seiemîntului ca mama nascaţi vă a celorlalte sciinţe î
   Asta eercetaciune este eu putinţa pe trei drumuri a) pe. drumu vorbămîntal (etimologic); b) pe drumul suflet, amin tal (psiehologie) c) pe drumul tîmplatural (istoric) ete.
                                                (Din manuscris, despre filosof, populară.)
   Căuşele care au contribuita la stricarea limbei, mai a-lesa în timpii din urmă, suntu multe; dar ele se potu reduce la următorele trei mai principale : 1° traducţiu-nile „fiind-că literatura nostră s’a începutu prin traduceri ... încependil de la Coresi şi penă la Codulă Alexandru lonă 1.“ 2° fyiaristica, care — mai alesă în timpii din urmă — a luată o forte mare desvoltare; 30 Fa-miliarisarea limbeloru streine şi instrucţiunei făcută in institutele esterne, care decurgă din sistemulă de educaţiu-ne ce se dă marei majorităţi a tinerimei romane. 1
                                  CLARITATEA (ib.)
   Regula prescrisă pentru claritatea versuriloră. convine ori-cărei composiţiuni:
dupo cari s’au formaţii don suntu modernele suntemu, sunteti. — n T)iva-^divinii, dieescu ; epitetu cc se daă imperatilorn romani dupo morte, fiendu declaraţi de semidiei. -- ('urrere forma mai
correcta de eătu curgere. --- rs S ambala s. symholu semnu s. cuventu caracteristicii, cuventu de ordine. — ^ Mă yiaoedorom.^dacorom. dero, enso. — in ]To/î-ro---^-va voii. In linih'a veci ia formele verbali compuse se adusa forte desu cu aussiliariulu pospusu, eea-ee limb’a moderna face mai multu numai la întrebări si esclamari. — w Gemi —neamu. — 17 Cvrrendu acei—in currendu. — i* Inirepidîv lat. in-trepidus^aniniosu, fora frica.
                                                            {Vocea Romana, No. 1, p. 7.)
   i Vedi artieolulă d-lui N. Densuşanu „Sintactica limbei romane“ publicată în foiţa „României Libere“ No. 10^1 si 104 din an. 1877 Septembre.
14
RF.TORtCA
210
       Daţi-vfi ideea clară, fiţi în versuri lămuriţi Cum să ve pricepă lumea, daqua vreţi a fi citiţi Sunt omeni confusi eu mintea, si cugetările lor Sunt neneetat încurcate într’o desime de nor;
       Lumina minţii pe denşii nu e 'n stare-a‘i lumina.
       Cată să sciţi mai nainte pîn’ a seri, a cugeta,
       Pupo ideile ndstre tote quAte exprimam
       Or le lămurim mai bine, or mai mult. le ’ntunecăm ;
       Quea que cunoscem Idne se enunţă lămurit.
       Vorbele prin quare-o dicem vin pe locu si nemerit.
                                                                               J. K Harfe ]\.
            Galimatia şi non-sens (p. 02 şi 0o) Philosophia absolută. 1
   „Pentru mine, Domnule philosophii, simţirea este unu fluidă individuală, care redusă la cea mai simple expresia, printr’o impul-ySiă cominunicativă, si făceudă prin hypotenusă o tangente prin fiarele simţitive, străbatte prin note liniile parallele ce se unescă „din natura lorii întrlină punctă, şi prin simţibilitate producă tote „sensaţiunile, töte simţimintele sentimentalismului celoră cinci sim-„ţiri ce simţualmente funcţionă prin cele cinci simţuri şi cadă töte „în svnthesa perpendicularei spre a se manifesta spiritului umană „printro phosj horescenţă supranaturale a intellectului sjmţitoră...“
                                 Obscuritatea
                        Pin inversiune şi abstracţiune (ib.)
                           La Thcrmele lui Carolă IV:
          Fontană que însuffli în chornl eliconiu Cântările divine! Cum unda ta ferbinte Prin vineţe’ţi sulfurii s’empyrcanul calce Adducu în lume viaţa ? Din Ftna smulgi tu focul V Prin Styx fulgeră vena’ţi, si ast-fel împingi Morte? Sau ceru ’ţi dă căldura que 'n stanţele! viadă t;
                                ' Ţie se ’nchină Baia, şi se închina unda Albanului, onore d’antenoree plage;
          Si jos îsi plecă fruntea quelle faimose Tlienne Sorgintile cetăţii a Rinului cerîiliu
   1 Vecii Odobescu, Psen do-Kyni gh e ti cos. p. 148.
APENDICE
m
             Unde reposft ii pao.fi cenuşa ;mbârbătdre A Marelui quel Oafol, mai bunul din toţi regii.
                                                  ( I. Eliaâe R. Cursfi de poesie generale p. 167)
                      Jù/virondii (în stilfi glumeţii) p. 64
   In „Căsătoria siliţii“, Sganarelle se duce a cere nnfi consiliu, dacii va face lune însurftndu-se ; doctoruln Pancrace îi dice, înainte de a intra în fonduhi cestiunei :
                                    Pancrace
   De ce limhă voiţi a ve servi eu mineV Sganarelle
   De ce limba?
   Da!
                                Pancrace
                                       Sganarelle
   La naiba! de limba pe care o am ti în gura. Cred ü că numii să mergti a împrumuta pe a vecinului.
                                                              (Molière, Le Mariage forcé)
   0. Negruţi încă ne ofere mai multe esemple :
   In „Musa de la BurdujanU C-6na Caliopi asigură pe servitoruhi şeii Stanică, că nu va,lua de soţii nici pe cu-eonulii Trohinii, nici pe cuconu Baronii, ci pe unü italiano, Turlupini, pe când Stănică ţinea la unii al fi patrulea :
                                         Caliopi
   N’ai grijă, băete, n’a fi nici un ulii nici altulii. Nu; amil o presimţire si inima ’ml spune, că scumpulil meii Turlupini va lua mernlu. *
                                         Stănică
   Eli socotii, cuconiţă, c’arii fi bine dumncta să nu-I dai nici merit nici pară, penă nu-I vidé şi pe greculii cehi cu putinile şi chiupurile. . . . Acela are multe lucruri bune.
                                                                     (C. N. Teatru, p. 66).
   * Alusiunc la mărulu Discordiei din Mitologia grecă.
RETORÎCA
                                                                       212
Stilu bombastica (umflaţii, afectata, esageratu)* p. 68
                         Căinţa lui Petru Malherbe o descrie ast-felii :
        Atunci strigatele sale, isbucnescă ea nesce tunete,
        Suspinele sale devină venturî. pe eare stejarii le înfruntă. Tar lacrimile sale, eare mai nainte eurgeaă eu moliciune S^rnănă eu ună torentti, eare din munţii înalţi Pustiescă înecându câmpiele vecine,
                                   Vrea ca totfi universulă să nu fiă de câtă unu elementă (o apă)
                           In s-ta Scriptură acestăşi căinţă se esprimă prin câteva cuvinte: „Şi eşindG afară (Petru) plânse cu amara.“
   Grecii numiati acesta defecta Teratologiă. 1
   Regula de observata in privinţa acestui defecta o dă Heliade în următorele versuri :
        Spuneţi cugetarea vostră, galant, ’nalt, glumeţ, uşor :
        Daî spnneţi-o, cum se spune, pe ’nţellesul tutulor.
        După vorbe îngomfate nici de cum nu alergaţi Cu termeni que nu’şi au locul phrasile nu le ’nnecaţi.
        Tot spre bunul simţ să cate; dar aqui qua s’ajuugem Caii ea 6 allunecosâ şi-anevoie s'o ţinem,
        ‘Puţin de ne vommu abatte, în dată ne rătăcim ;
        Drumul Raţiei e unul, dintr'ensul să nu eşim.
           Un autor quâte-o dată, plin d’un plan que şi a făcut., Pîno quând nu ’si ’] deşartă, nu mai tace un minut.
        De e palat que ’ntelnesce, începe a ’ţi'l deseri,
        Si te portă pretutindeni, pîno quând te-o ammeţi:
        Tei apprdpe e o seară, o sală mai depărtat,
        Să ve(Ji un laleou pe urmă ! numai aur e lucrat.
        Loeu pe un de-va nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri, ferestre, plafon duri a scăpa de el nu pot.
   * Stilulă este esageratu, când înţelesulu saă intensitatea cuvinte, loră isolate, coverşesee intensitatea gândire! ce voră să esprime în împreunarea loră. (Maiorescu. Critice, p. 40).
  1 Ve<Jl La li/i/t.', par B. Lamy, Paris MDCCI.
AFENDICK
213
        intoreu la foi, întorcu iar6, d’oiu dâ d'un capăteiu,
        Ş’abiâ m<5 scap în gradină assudat pîno ’n călcâiu
                      Fugiţi de sterpa abondanţă d’un assemeni autor.
        Nu vc ’ncărcaţi nici o dată, d’ainenunt obositor.
                                                                                       El iad.
                 ARMONIA DE CUVINTE (p. 69)
                 Viforulu bubue, sboră,
                 CrivGţulu vîjie, trece,
                 Treinurulu saltă, doboră,
                 Trăsnetulu arde, petrece Cu cngetulft când vii.
                 Grindina bate, pălesce Stingerea nasu’i urmeză,
                 Seceta secă, stîrpesce Fometea rumpe răcnesce Bolele sbiară turbezâ Mortea doboră, cosesce Sentinţa când tu ţii.
                                                                             I. Eliadc H.
              Isterulu, bubue, ostia tremură ,
              Stanicele sfarămă c’o lovitură Bubue muntele dudue văile Urlă pădurile spaţiulu urlă!
              Saltă si tremură munţii si stâncele Crapă; isvorele ies murmurandu Spumeză, colcotă cât elfi cu ostia Isterulu, stâncele bate gemendu Tote pâraelc undele Istrului.
              Vina de le turbură si adunate
              Plecă facil pluvie ochiuri şi spiuneză
              Urlă — câmpiile sunttt înecate.          (Bolint.)
                                   Cacofonia (p. 70)
   1° Pentru ce acelii rege-l aşa liberă şyaşa înţeleptu. *
   * In glumele poporului se află multe asemenea frase în care sunttt grămădite sunetele aspre ; bou brezii bărlobrezu, etc.; crăpat capu caprei 'n patru; etc., etc.
RETORICA
214
       Arborii suntü (epe douéclecï de mii Turcii totü ’n atâtea (epe înorfi şi vii Peste-aceste ţepe este-o (epă mare Unde-unü mare paşă la vedere-apare !. ..
                                                       (Bol., Banchetulu lui Ţepeşil)
                                            2° Ton thé t’a-t-il ôté ta touxV (Ceaiulu tëü rădicatu-ţi-a tuşea?)
                                         *
                                            3° La aceste vorbe, junele frumoşii
        Coifulii îşi aruncă, pêru-i cade-undosü.
                                                            (Bol. Fata eh la Cozi a).
                           ARMONIA FRASELORÜ (p. 71)
   Periodû cu patru membre : „Dacă d. de Turenne iran! ii sciutu de câta să lupte şi să învingă; dacă ela nu s’aru fi rădicata d’asupra virtutilorü omenesc! ; dacă vitejia şi prudenţa sa n’arü fi fosta însufleţite de una spi-rita de credinţă şi de îndurare ; eü F aşi pune în rendulü Fabiilorü şi Scipionilorü.“ (Fénelon.)
                                                             Stilü periodicü (ib.)
   „Când tutuia degeneră în viaţa naţionale, când totulu geme ca într’una visa durerosa, când streinulû usurpa domnia şi episcopia patriei, când drepturile tôte sunta ale streinului împilâtorü şi datoriele tôte ale pàmânténu-lui împilata, când numele de Bomânii ajunge a nu mai însemna de câta sclavii, innobilü, lucrula altuia; când usurpatorulü. dinpreună cu moşia, ne smulge şi sufletula de Româna, ne corumpe penă acolo întru a ne fi ruşine cu numele naţionala şi cu limba părinţilora noştri şi ne degradă penă întru a deveni instrumentulü infamiei, îm-pilatorulü fraţilora noştri ; atunci se cunôsce ce va să dică a fl mare intr’o epocă atâtü de mică !... Atunci cuvêntulü lui Dumnezeu cu câta se retrage şi se depăr-tézà de glôta adulatorilorü corupţi şi coruptori, cu câta se de păr teză de Cărturari şi Farisei, cu atâta se retrage
şi sc condensa, ca sa <}icii aşa, se concentra in vasele alese ale Providenţei : scânteie cu scânteie sacra, ce erafi respândite in totti oniulii. se aduna ca intr’unu singuru focare datatorii de viaţa în inima vre-unui aleşii al ii lui Dumnedeu.“ ...:i:
                                  Stila biblica (p. 72)
   .Libertatea e înduoită : cea din lă-întru şi cea din a-ibrâ ... ele sunt surori şi una fora alta nu pote trai. Libertatea din aforă este neatârnarea ţerii în care nasceina şi de la care avenni dreptele de omii de sub biruirea ori-cării alte ţerri şi împeraţii. Libertatea din hvîntru este legea, icona dreptăţii dumnedcescî, făcută prin învoirea tutulor şi la care toţi de o potrivă suntemii suppuşi. A-colo unde nu o lege, nu e nici libertate, şi acolo unde legea e numai pentru unii şi eei-l-alţi sunt scutită de sub ascultarea ei, libertatea a peritii. . .. Coci atunci asuprirea, nevoile, necazurile şi sărăcia isvorescu în lume; a-tunci lumea se împarte în săraci şi bogaţi, în stepâni şi robi, flămendi şi îmbuibaţi.. . atunci lumea stă în cum-penă de peire: coci dreptatea Domnului e vecinică şi elu blestemă pe omule ce alunecă în callea nedreptăţii... Străbunii noştri au foste blestemaţi de Domnul pentru strîmbătăţile lor şi blestemul a trecutu din nemţi în nemu pene în dilele nosfre. Privcghiaţi asupră-ve ca candela cc arde. ca nu copiii voştri şi copiii copiilor voştri să clică de voi : ,,Blestemu asupra părinţilor, cari au făcuta ..strîmbătate ! . . .~ Strîmbătatea isvoresce din siluire, din pismă, din jăfuiro şi din nesciinţă. . . Legea dreptăţii e frăţia. Şi ce frăţia pote ii între unii uliii şi jertfa lui, între strîmbătate şi dreptate? Pen6 când mal puteţi, voi, cei ce aţă călcata dreptatea, grăbiţi a intra în callea Domnului, coci va sosi dioa isbendirei, când vrabia se va lupta cu uliul şi du va birui şi într’adeverfi clica voe. acea di s’a apropiate.
                                              *
   Furtuna mâutuirei straşnică are să fie. . . . Aveţi grijă de dioa aceia şi grăbifi-ve a ve îndrepta din vreme. Târ- *
   * I. Jleliade liadulexcu. Panocăriefi în memoria lui Ioan Vfieă-cftresou. Bueuresel, LSfio.
RETORICA
216
(Jiu va fi atunci a plânge şi a se căi; căci suferinţa îndelungată împetresce inima omului şi uccide mila din-tr’însa... Cei mări şi puternici au tote filele spre a se îngrăşa din asuprirea creştinilor,.... poporul are numai unu cesu în care îşi isbendesce, şi cu acestu cesu res-cumpără vecuri de chinuire... Blestemele văduvelor sărace, sudorea omenilor cheltuită în folosul altora, hrana sărmanilor mistuită, moştenirea copiilor hrăpită, tote adunate la unu locu crescu furtuna omenescă şi răsplata cumplită a dreptăţii Domnului. Cei ce prin siluire făcu asemene nelegiuiri, prin siluire peru ... şi sabia Domnului e bracul poporului... şi sabia atunci mănâncă carne şi nu cruţă pe nimeni, de la sugetoriu pene la celii desăvârşiţii betrânu. Şi sângele curge ca unii isvoru, cOci sângele îmbată mintea ca spirtul şi ca vinul celu tare.... Şi’n acea di se vor an di mai multe vaiete decum s’auqhră decând cu lumea... şi sângele vărsaţii va câde peste capul celor ce dicii acum : „Nu e dreptate dumne(Jeescă!...·* cari precupeţesc!! dreptulu văduvei şi vendfi cugetul lor şi sângele fraţilor lor.
                                                      (N. Bălcescu, Cântarea României).
                         ARMONIA IMITATIVĂ (p. 73, 74. 75) a) de sunetu :
                    Înmormântarea şi tote sunetele clopotului
        Un an, — dând d'ani, leag’ an d’an — d’ani vani D’atunci, un lanţ întreg s’a format,
        D’atunci de când in groapă-a intrat î
        [Jn an, — dând d’anî, leag’ an d’an — d’anî vani
        D’atunci, un lanţ întreg s’a format!
        Din turn prelung şi vibrator zvon Prin limb! de clopot sunete dâ;
        Unda ’n oichi Jacrămi, pe feţi unda î Din turn prelung şi vibrator zvon Făcea mişcat om d’om a s6 dâ Undâ ’n oicbi lacrfimi la tristul ton Undă, — Unda, — Unda, — Unda!
                                                     (Al. A, Macedonski, Poem, p. 160.)
                                           *
              Sgomotulu valurilorQ agitate :
        Unda bate peste undă, valurile se ’mmulţescu,
APENDICE
ZL7
      Sarfi în susft, s'asverlii ’mpiuse, se ’nt6rrîtă, vîjîescfl.
                                                               Eliade.
             V i s c o l a l â
      Criveţulii din Mecjă-nopto vîjie prin vijelie Spulberând zăpada ui ceruri de pe deal, de pe cămpie. Valuri albe trecu in zare, se aşează ’n lung troean Ca nisipurile dese din pustiul african.
      Viscolul frământă lumea!.. Lupii suri esii după pradă, Alergând, urlând in urmă’i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură! corbii sborii vîrtej, răpiţi de vent,
      Şi răchiţile se ’ndoac lovindu-se de păinent.
      Sberăt, răget, ţipet, vaet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,
      Şi ’n departe se aude un nechez resunător. . .
      Noaptea cade. lupii urlă. , . Vai de cal şi căletor!
      Fericit acel ce noaptea ratecit in viscolire Sta, aude ’n câmp lătrare şi zăresce cu uimire O căsuţă drăgălaşă cu ferestrele lucind Unde dulcea ospeţie îl intimpină zimbind!
                                                       Alexandri.
                      ►Sgomotulu luptei :
         Pământul ropotesce sub tropot de copite
         Văzduhul strălucesce de arme ascuţite :
         iar paloşele albe ciocnindu-sc ’n loviri
         Dau foc, dau morte cruntă, daii aspre zingheuiri.
                                                             Id.
                                *
  Tropotulu cailoni ş;i urletulu lupilorifi
      De-odată se trezesce pădurea şi resună De-unii tropotii de copite p'e ghicita ropotindU.
      Ş!îu zare se ivesee untt calu ÎugâncU, sârindu,
      Urmaţii de lupi în fugă, ce urlă împreună.
                                                             U.
                                &
                Tropotă, bubue, plaiul Candavii          '
                  . .. Lângă Cavaia
                         *
ibSj
RETORICA
  18
                Caii se spumega, pul ai Moravii Răpind bătaia,
                Eată-I alunecă!
                                                                          Bulintineanu.
                                 Furtuna
             Resbubuiă p’in bravii cc sueră ca şerpii
                                                                       X. Racar ea nu.
                                Sueratulü şerpiloni :
       Pour qui sont ces serpents qui sifflent sur vos tetes?
                                                                              Baci ne.
       Pentru cine ’sti aceşti şerpi ce vë suent pé capă V
   Uneori armonia imitéza cliiar sunetele aspre, ca in a-cestü versa ala lui Virgilia
             Ergo aegre rastris terram rimantur
ii care se aude sgomotula plugului în ţerină.
                                b) Armonia de mişcare Cucoarele :
       Din cea zare luminoasă vitie-uu lung .şir de cueuare Aducend pe-aripi întinse calde rade de la soare ;
       Eată-le dc-asupra noastră, eată-Je colo sub nor,
       In vezduli călăuzite de-un pilot, betrân cocor.
                                                                             Alexandri.
                       Căderea Rinului :
       El cade! . din nălţime în fund se prăbuşesce C’uu muget lung, selbatec. grozav, răsunător.
       Din stânci îu stânci el saltă sdrobit; se risipesce .ftecuin o împărăţie de glorios popor.
                               Cutremurulü :
        TJet, urlet s’aude! eolcăe sare pământul
                               t
ia.
APENDICE
219
           Tremură, sgudue, saltă, eoleăe, crapă, plesnesce — Sgudue iar, restornă ; trosuet, ţipăt s’aude,
           Spontaueti lumea se’nchină — Domnul trece’n mênie. —
                                                                                        El iade.
                                  Armonia de simţi meniţi
                                      SONGE D’ATHALIE 1.
        C’était pendant riiorreur dTme profonde uuit.
        Ma mère Jezabel â mes yeux s’est montrée,
        Comme au jour de sa mort pompeusement parée.
        Ses malheurs n’avaient point abattu sa fierté:
        Meme elle avait encor cet éclat emprunté
        Dont elle eut soin de peindre et d’orner son visage,
        Pour réparer des ans l’irréparable outrage.
        „Tremble, m’a-t-elle dit. fille digne de moi :
        „Le cruel Dieu des Juifs l’emporte aussi sur toi.
        „Je te plains de tomber dans ses mains redoutables.
        „Ma fille.“ En achevant ccs mots épouvantables,
        Son ombre vers mon lit a paru se baisser ;
        Et moi, je lui tendais les mains pour l'embrasser.
        Mais je n’ai plus trouvé qu’un horrible mélange D’os et de chairs meurtris et traînés dans la fauge.
        Des lambeaux pleins de sang et des membres affreux,
        CJue des chiens dévorant se disputaient entre eux.
                                                           Racine
                                       VISULÜ ATH ALIEI
           Era o uôpte négrâ, grozavă ’n jurulfi meü :
           Vedeamü pe Jesabela, pe muma mea, ’nainte,
           Ca ’n (Jiua morţii sale, în splendide vestminte :
           Paré câ de durere ea n’a foştii suferiţii ;
           Pe Ci ea-T vedeamü încă pccïü falşii colori tti Cu care avé grija a se orna adese Spre-a repara insulta ce anii i-adusese :
           ..Cutremură-te, cjise, căci erudulft Dumnezeu „Aid Jidovilorfi vine să frângă capuift teii.
           „Te plângă, demna mea fiică! ventil greu asupra-ţî bate." Şi ternii nandu aceste cuvinte ’nfrieoşate,
           Spre patul ii meu întinsă păru a se pleca :
           Ed mă întindem^ la densa spre a o ’mbrăţisa;
S* î
  9
RETORICA
             Der nu amu aflaţii alta de câta bucăţi strivite De ose şi de carne în ţină risipite,
             Fâşii pline de sânge, iară câni mai mulţi urlându Şi vrendfl ca să apuce din ele mai curcndu.
                                                                                                    ti iun.
                                    ucigaşulu fără voia
                O temniţă adâncă îmi este locuinţa :
            Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază perdută îmi spune fiinţa Cerescului sorc, seninului ceru.
                Şi frigulil m6 ’nghiaţă: e umeda pămentulu : I)e ziduri, de lanţuri eu suntft ocoliţii:
            Aici suferinţa aşteptă morincntulil,
            Căci legile lumei aşa au voita.
                Adusa ca o crudă, solbatecă fiară,
            L’a temniţei portă n&dejdea-amil lăsata,
            Şi simţa chinuire atâta mai amară Cu câtu a mea sortă eu n’amfl meritata.
                „O nopte fatală! o nopte cumplită!
            Pe patu:mi de trudă dormemfi obosita,
            Era despre ziuă; soţia-mi iubită
            Şedea lângă mine .... una visa, visu cumplita !
                „Veduiil : în bătrâne păduri depărtate Păre că mă aflu; oramu călătorii;
            Dar calea perdusemtt; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu gîastt cobitora.
                „Copacii în prejmă-mi păreil că’nvieză.
            Din totă tulpina unii gemătil oşea,
            Flămândă, cumplită, vodeamil că-mi urmeză O cetă turbată de lupi, ce urla.
                „Şi ea fugeamii iute, fugeama cu grăbire,
            Dar locuia sub mine de sânge Tichegattt Silinţe-mi zadarnici punea ’mpotrivire ;
            D’o rece suddre eramil inundata.
                „Sufla unii ventfi Iute, şi luna ’ugrozită In spaţiuri veciniei trecea alergânda,
                                         *
APENDICE
     On Btinseîe-i raze, cn faţa-i pălită întinse pustiuri abia luminând Ci.
         „Apoi de o data în nori se ascunse.
     Şi lipsa eî dete cmnplitulfi semnala,
     In spaima nespusa ce-atunoî mfi pătrunsa,
     Veduifi trecând fi mdrtea pe palidn-î călii.
         „Scheletu d’altă lume. cu forme cumplite,
     Rînjindfi către mine privea neclintitu :
     In mâna-i uscata, în unghi ascuţite Ţinea o femeia.., Din capu-î sdrobită
         „Muşca câte o dată, muşca cu turbare,
     Şi creerî şi oase din gură ’I cădea :
     Uimita remăsesemă : la ori ce mişcare Părea că oa rupo din inima mea.
         „Dar ceata dc fiare o vădă .. , m6 sosesce... Ferbintea-I suflare acum o simţilu...
     MO plecă, cattî, şi mâna-mi grea petră 'ntaluesee, Curagiă desnădejdea îmi dă, şi... isbiiă.,. .
         „Unfi ţipOtu s’aude... eu săifi în picidre,
     Din somuu-mi de groză atunci deşteptată.
     Soţia-mi lipsită d’a vieţei suflare Păcea ... capu-î teneră era sfărămat!“
         D’atunci (Jile multe, şi nopţi osândite Pe fruntea-mi trecură! eu nici amă simţită A loră osebire; vedenii cumplite Şi ţipOt.u -acela în veci m'a hi soţi tu.
         Resunâ elă sera, Pândă dimineţi^
     Precum în minutulu prin crimă ’nsemnatu ;
     Şi eu trăeseu încă! trăescă. căci viaţa.
     Amară pedepsă, în dară mi s’a dată.
         Aci aşteptă vremea si (Jiua dorită;
     Să v6dă dacă dreptulu cerescă împărată Privesce în fapta-mi ce este cumplită,
     Sau numai la cugetă ce estă curată.
                                            Or. Ale.eandrescu.
222
RETORIC A
                                Stila tăiata (p. 76)
                            FUGA LUI SIN AN PAŞA
   In iota lungimea podului se vedea atunci: o glotă a-duncă, îndesată, amestecata de ostaşi, neguţători, femei, copii, cai, cămile şi alte dobitoce, tunuri şi carre, împin-gendu-şe, îmboldindu-se, strivindu-se unii într alţii; fîa-care om fi. îngrijata de mântuirea sa, căutând a lua pasa înainte vecinului seu, unii călcaţi în piciorele cailor, alţii rânindu-se în armele celor-l-alţi; apoi primejdia şi temerea crescând din ce în ce, începură a se batte şi a se uc-cide între sine. Din acesta grozava îmbuldelă de omeni şi de vite se auijia une ori o murmurare ce sbernîiâ în-necata, alte ori o larmă mare amestecată de gemete şi de groznice blesteme. Aceiaşi îmbuldelă şi aceleaşi nevoi se potreceaii la capulu podului între cei ce, simţind în spate paloşulu româncsca, se munciau să apuce a intra pe podii. Sinan, din malul Riişciukului, privia acesta chinuire a armatei sale fora a’i da nici unu ajutorii. Garni-zona castellului numai, prin tunuri şi pusei, începu a *v£rsa o ploiă de glonte şi ghiulele asupra Româniloni. Dar aceştia, făro a se spăimânta de acesta furtună, iuţiră şi mai multa focurile lor, încât neorânduiala şi spaima Turcilor ajunseră la culme şi o groznică desperare îi co-prinso. Cei de pe podu neputend răsbi înainte şi ne mai v6(jlend altu mijlocii de scăpare, se puseră să arunce ar-tilleria şi carrele în Dunăre, ca să’şi facă locu şi ca să nu cadă în manile creştinilor; apoi mulţi din ei se as-verliră în apă, chiămând numele lui Allah, şi cercând a scăpa în notu. Dar unii din nesciinţă de a înnota, alţii din vârtejurile rîului ce aveau a trece în totă lungimea lui, perirâ înghiţiţi de unde; cei-l-alţi fură uccişî, coci îngrozitorulu Michaiu îmbărbăta pe ai sei şi îi îndemna la băttaiă, cu graiul, cu mâna şi cu fapta. Prin artilleria sa, elu isbuti în sfârşita a rupe podul în doue, de la mijlocii. Una gemeta de groză împlu atunci aerultt şi pră-păstiosula adunca ala rîului. cu gura căscată, sorbi şi înghiţi într’o dată, glote de vrăjmaşi.         Băleesot.
                            Simplicitatea (p. 77)
   Titire vorbesce de Roma fără a o cunosce :
A PEN DILIV
zzz
            (’etatea ee-i dieu Roma, eu — simplu ce eram îl — OredeamCi că’î ca acea în care alergamn Să vindemfi, noi păstorii, plăpăndii miei ‘nainte.
            Cum seniănă căt-elulti cu câinele părinte Si iedulîi micii cu capra : totti astfelft comparam Si cele mai mici lucruri cu mari, când. cugetaimi.
                                                          (Tr. de Or. H. Orandea, Miosotis, 257).
          LOGOFKTULU T&UTU IN MISIUNE DIPLOMATICĂ
   „După ce au luaţii Bogdan Vodă domnia au şi trimis pre Tăutul Logofătul solu la turci. Când aă închinat ţara la Turci, aşa vorbesc ominii că l’ati pus Vizirul de aii şe(Jut înaintea Vizirului pre măcat, şi n’au fost având mestii la nădragi, că trăgândui cibotele numai cu colţunii au fost încălţat şi dânduî cafe, nu ştiea cum o va bea; şi au început a închinare, s6 trăescă împăratul şi Vizirul, şi închinând au sorbit felegenul ca altă băutură.“
                                                                          I. Nec ulcea.
                                 FUGA LUI PETRU RARFŞU
    V6(Jendu Petru Vodă că M-au împresurată vrăjmaşii de tote părţile, şi ai sei ’l-au părăsita toţi, lăsat’ail scaunul, şi s’au dată spre munţi; unde, cunoscendu că nic-e acolo nu se va pute mistui, aa socotita s6 trecă la ţera Ungu-rescă. Si aşa, aflându-şi cale deschisă pren tîrga pren Petră, aa trecuta pre lângă monastirea Bistriţei; şi, lă-sându-se ca se potă cevaşi odihni în munte, deasupra mo-nastirei, veclut’ail, unde ca unu roia den tote părţile, în cungiurată monastirea, ca se’la potă prinde. Dece, cu-noscendă ela aceste, au încălecata pre cala, şi singura au fugita se hălăduescă, în 18 dile Septemvrie, intrândă în munte într’adîncil. 1 FOră drumu, foră povaţă, au data la strimturi ca acele, de nu era nice de cala nice de pedestru ; ce ’l-au căutata a lăsare calul. Şi aşa în şese dile învăluindu-se pren munte, flămînda şi trudită, aii neme-
   1 Aii nimeritu la unu sihastru duhovnicii, unde este acmu monastirea Bisericanii, si ’i-ail arătata cale spre ţera Unguroscă -Adaos de M. C.
RETORICA
ritû la unii pan fi în glosa1, au data peste niseo pescari, carii, dacii ’i-aiî luaţii sema, cu dragoste ’l-an primiţii. Eră Petru Vodă, îniVicoşindu-se de ei, s’aii spăiinântatii. eră ei cu giurămentii s’aii gin ratai înainţo-i cum îi vorii hi cu direptate. şi nemică se se temă. Eră elfi le-au daţii lorii 70 de galbeni, bani de aurii ; şi vedendii ei galbenii, cu bucurie ’i-aii luaţii, şi ’l-aii duşii la otaculii Ioni, de ’l-an os pe tatii cu pane şi cu peşce fript ii, ospeţe pos-cărescii. de ce manca şi ei. Si dacă aii inseraţii, ’1-afi îmbrăcata cu haine proste de a lorii, şi 'i-aii daţii comă-nacù în capii, şi ’1-aû scosti la Ardélu. Şifiindiioste Un-guréscà de strajă, la margine, ’i-aii întrebata pre denşii ce omeni sunta ; ei aii (lisa : suntemü pescari. Si aşa aii trecuta pren straja Ungurescă, şi nimene nu ’1-aü cunoscuta. . . . .*                                Gr. Ureki.
                                  Stilula familiarii (ib.)
   Harpagon. — Pourrois-je savoir de vous, maître Jacques, ce que l’on dit de moi ?
   Maître Jacques. — Monsieur, puisque vous le’voulez, je vous dirai franchement (prou se moque partout de vous, qu’on nous jette de tous côtés cent brocards à votre sujet, et que Ton irest point plus ravi que de vous tenir au cul et aux chausses, et de faire sans cesse des contes de votre lésine. L’un dit que vous faites imprimer des almanachs particuliers, où vous faites doubler les quatre-temps et les vigiles afin de profiter des jeunes où vous obligez votre monde, l’autre, que vous avez toujours une querelle toute prête a faire a vos valets dans le temps dos étrennes ou de leur sortie d’avec vous, pour vais trouver une. raison de ne leur donner rien. Celui-là. conte qu‘ une fois vous fîtes assigner le chat d'un de vos voisins, pour vous avoir mangé un reste d'un gigot de mouton; celui-ci que I on vous surprit, une nuit, en venant dérober vous-même l’avoine de vos chevaux ; et que votre cocher, qui étoit celui d’avant moi, vous donna^ dans l’obscurité, je ne sais combien do coups de bâton dont vous ne voulûtes rien dire. Enfin, voulez-vous que je vous dise? On ne sauroit aller nulle part, où l’on ne vous entende aeommodor de toutes pièces. Vous êtes la fable et la risée de tout le inonde ; et i
   i Ce cura spre (éra Ungurésca, spre Sècuï, si esindti pe parîulu acela, au nimeritû de nisce pascarï. idem.
   * Ve()ï „Cronicele Romn nieï“ de \I. Cogalniceanu, ed. IT, 1.1, p. 195.
.jamais on ne parle de vous que sous les noms d’avare, de ladre, de vilain et de fesse-matthieu. * Molière L'avare, a., III. se. 5
                                              *
                                   VULPEA ŞT 1ÎURSUCULÜ
                     „Da din cotro si unde Alergi tu aşa iute ?
           Bursueu întâlnind pe vulpe au întrebata.
           —    Oii ! dragă cumătră am dat peste păcatu.
                     Sunt eată, surgunită!
           Tu ştii că eu am fost în slujbă rânduită La o găinărie.
           Ou trebile ce-avem odihna mî-am lăsat.
           Şi sănătatea mî-am stricata,
           Dar tot eu am căijut îu grosnică urgie.
              Pe nişte pâri nedovedite.
              Precum că luam mite.
           Tu singur martur eşti, în adevăr să spui :
           De m’ai veijut cumva, macar cu vre unu pui ?
           —    Nu, dragă cumătră; dar când ne întâiniam
                     Eu cam ades vidém :
                     Că tu pe boţi sora Aveai şi pufuşor a. —
   * Harpagon. — Aşi pute sci de lad-ta, D-le Jacques, cea ce diee lumea de mine.
   D. Jacques. — Domnulu meu, fiind că voesci numai deeâtu. apoi îţi voiu spune curata că : totă lumea îşi bate jocă de sgârcenia d-tale, că nu e nici o istorie în care să nu te vere, si să nu ploue du derîdero asupră-ţi. Unuia dice că pui să se tipărăscă calendare particulare, în care îndoesci ajunurile si privigherile, aşa ca să te folosesci de posturi la care supui pe toţi. Altulu că esci tot-d'auna gata a te prici si a ocărî servii d-tale mai cu semă când aa ca să iasă, pentru ca să nu le dai nimica. Una altuia istorisesce că ai trasa la judecată pisicii unul vecina, pentru ea îţi mâncase o bucăţică de carne friptă; altuia iarăşi că te-a prinsa într’o nopte furând ovôsula de la caii duinitale, şi că vizitiula, cela care fu înaintea mea, ’ţi-a data nu scia câte lovituri prin întunerica despre care n’ai deschisu nici cum gura. In fine voesci ca să ’ţi spună ? N’ai sci unde să te poţi duce, aşa ca să nu ni te pue înainte : d-ta esci fabula si rîsulü hunei întregi, şi nici odată nu te numescă de câta : sgârcitula si murdarula. G.
15

zm
           Se întâmpla şi la noi de vecii,
           Cum alţii, avend loc, aşa se tângueşte.
           In cât îti vine mai se’l orecli,
           Oâ abia din lefă se hrăneşte.
           Dar astădi butcă, mâne cai,
        De unde ore vin ? şi când ar vre se stai,
           Se’i faci curată socotelă
                      Pentru venit şl eheltuelă,
        N’ai di ce ca bursucu : că are pufuşorii
                      Pe botişorii ?“                     A. Donici.
                                       Concisiunea (ib.)
   In reflesiun! morale şi sentinţe :
   Omul ii n’are de câtu trei mari întâmplări, a se nasce, a vieţui şi a muri. — Elfi nu se simte născendu-se, sufere murindă şi uită de a vieţui. — Cei mai mulţi dintre omeni întrebuinţeză partea ân-teiu a vieţii loru, pentru ca să facă pe cea altă miserabilă.
                                                                                          Labrier
                                                •i*
   Istoria ne face înţelepţi, poesia spirituoţi, matematica sub iii, fi-losofia adânci, morala statornici. Logica şi retorica iscusiţi, dialecţî şi disputători.
                                                 *
   Citirea ne dă idei, conversaţia presenţă de spiritfi, redacţia e-sactitate. Dacă unu omu scrie puţinii, are nevoe de o memorie puternică. Dacă vorbesce puţinii de unu spiritfi viu. Dacă citesce puţinii, de fineţă multă, pentru ca să arate că scie, aceia ce elfi nu scie. Bacon.
                                                 *
   De bunii nemu suntu numai faptele bune ale omeniloru !
   Unde suntii răi mai marii cetăţiloru, acolo e rău de cetăţeni.
                                                     *
   Frumuseţia fără înţelepciune este ca o flore în tină.
                                                                                       *
I). Cichirtdelu.
   Petiţiunea lui Horia către Iosif II :
         Mărite împărate!
   „Împart ela septhnânei:
   „Patru dile de robotii; (adică de clacă)
APENDICE
227
   „A cincea, la pescărită :
   „A sésa, la vena tore ;
   „Şi tôte aceste la o-l-alta, numai pe séma domnului.
   „A sépté di, doră'i a lui Dumnezeu l
   „Apoi judica, pré drepte Imperatey cu ce o sa ne mai platimu „şi noï de birii şi de tôte cele dan !u 1
                    Stila laconicii (p. 78)
   Suvarov scrise împărătesei Ecaterina a II. la 1794. o epistolă, prin care ’i arăta că a luaţii oraşulu Varşovia; Epistola era formulată ast-felu : „Ura, Varşovia! Suvarov.“ Impărătesa imită stilulii celu laconicii alu lui Suvarov şi îl respunse : „Bravo, Mareşale! Ecaterina.“ Acestă epistolă îlu însciinţă că este numitu Mareşalii.
                                   Eleganţa (p. 79)
                                    GLASU DIN STELE
                           (la m6rtea princesel Maria)
             In jalea care te cuprinde,
                    In doliu-ţi amar,
             Când noaptea candele aprinde Pe· al cerului altar,
             0 ! mamă scumpă ’ţi adă-aminte Cum îţi ceream cu rugăminte Se ’ml dai steluţele din cer Clipinde prin eter.
             Ades pe când eram cu tine,
                    Culcată pe-al teu sin,
             Priviam acele focuri line        *
                    Din spaţiul senin.
             Steluţă vie ca si ele,
             Tn nostalgia mea de stele Simţîam un dorii nemărginiţii De sbor, de pribegit.
   i Vedi „Moţii şi Curcanii“ de A. I. Odobeseu, ediţiunea II, 1880
p. 22. ’
RETORICA
              Sburat-ain din braţele tale (Tun zîmbet virginal,
              Lăsând pe-a veeinieieî cale 0 ra(Jă de opal,
              Lăsând pe marmura-al meu nume, Şi ’n inimi lacrimi, şi în lume Oa unu parfumu de trandafir,
                     Un dulce suvenir.
              O ! dragi părinţi, iubita ţara.
                     Voi carii me jă'liţi (iândiţi-v6 ca ’n primăvară,
                     Când pomii ’su înfloriţi,
              Cerul atrage şi repune De pre păment ori ce minune : Arom de flori, dulci armonii Şi fluturi şi copii!
              Tot ce ’i frumos, tot ce inspiră Un farmec răpitor A se ’nălţa la cer aspiră.
                     In raiu încântător.
              Iubire, geniu, inocenţă S’adună lângă Providenţa Ca radele care cu drag In soare se retrag.
              O ! mamă, ânger de iubire Rcmasă pe păment î îndreaptă sus a ta privire La stele unde sînt;
              Aici cu horulu blânda de ângeri A mamelor duioase plângeri Compunu un imn dumnecleesc Părintelui ceresc.
              Iar ea în (liori şi n me.(J de noapte Dispar misterios Şi vin cu iubitoare şoapte Se te îngân duios.
              In raia domnesce-eternul bine;
              Dar raiul mea e lângă tine Şi lângă tine, scump odor,
                     Ferice me cobora.
           Copilul ce se stinge ’n floare E mistic curcubeu Ce leagă strâns păment cu soare Şi om cu Dumnezeii.
           Ah ! fericirea mea e mare Căci am acum spre adorare.
           Un Dumnedeu în cerul sfânt
                  Şi altul pe păment!           V. Alexandri.
                     Naivitatea (p. 83)
               LA LAITIÈRE ET LE POT AU LAIT
      Perrette, sur sa tete ayant un pot au lait,
             Bien posé sur un coussinet,
      Prétendait arriver sans encombre à la ville.
      Légère et eourt-vêtue, elle allait à grands pas,
      Ayant mis ce jour-là, pour être plus agile,
             Cotillon simple et souliers plats.
             Notre laitière, ainsi troussée,
             Comptait déjà dans sa pensée Tout le prix de son lait ; en employait l’argent ; Achetait un cent d’oeufs; faisait triple couvée.
      La chose allait à bien par son soin diligent.
             Il m’est, disait-elle, facile D'élever des poulets autour de ma maison,
             Le renard sera bien habile S’il ne m’en laisse assez pour avoir un cochon.
      Le porc à s’engraisser coûtera peu de son ;
      11 était, quand je l’eus, de grosseur raisonnable : J’aurai, le revendant, de l’argent bel et bon.
      Et qui m’empêchera de mettre en notre étable,
      Vu le prix dont il est, une vache et son veau,'
      Que je verrai sauter au milieu du troupeau V Perrette là-dessus saute aussi, transportée :
      Le lait tombe ; adieu veau, vache, cochon, couvée.
      La daine de ces biens, quittant d’un oeil marri Sa fortune ainsi répandue.
             Va s’excuser à son mari,
             En grand danger d’être battue Le récit en farce en fut fait;
             On l’appela le Pot au lait.
La Fontaine.
RETORICA
230
                                 PLANUL0 SIMIGIULUl
                           Unu siinigiu ore-când
                              Covrigi, simiţi încărcând,
                           A umblaţii din satii ’n satii
                              Şi schimbându pe oue ’i-a daţii : Deci tabla ’n. capu daca ia Cu acele oue pe ea,
                           Se întorcea la oraşii
                              Ca şi unu negustor aşii,
                           Dar pe drurnii când se ducea Se gundea şi planii făcea,
                           Cum suntu, (Jise : aceste oue.
                              Toţii bune, prospete noue.
                           Care ’s cinci sute, să tjicii,
                              De vor prisosi nu strică,
                           D’oi sta la cloşci să le pui,
                              Totu oulu o să’jni dea pui,
                           Să (Jicu acum c’a crescută Şi găini mari s’au făcuţii,
                           Aste ’ntr’o (Ji peste totu
                              Cinci sute de oue ’mi scoţii,
                           Să le vîniju ca unii săracii Ce-va părăluţe iacii.
                           Cinci sute de găini dar
                              Clocindu o să’mi dea pui iar, Fiă-care doue-ijeci,
                              Ho! ho! Stane unde pleci?
                           Stai să vedemQ câte facil,
                              Apoi cum o să ine ’mbracii! Socoteală prea nu aii,
                              Cinci sute de cloşci ’mi dau O sută de sute ’n capii,
                              Hait! de sărăcie scap ii,
                           Când (Jise : hait! bucurată,
                              ’Şi uită că e ’ncărcatii,
                           Şi sărindii sus ca unii ţapii Dete tabla peste capii,
                           Ouele pe joşii turti Şi planulii ’şi isbuti.
                                            *
APENDICE
281
               Mulţi mari lucruri socotescii Şi nici mici nu isprăvescu.
                                                                        JL Pann *
                                         *
   In următorulu dialoga găsimu o frumosă trăsură de naivitate :
        ...........................— De unde vii străine ?
        —   Vinu tocmai de la Plevna. — Cum e acoloV — Bine,
        —   Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-au daţii ?
        —   Chiar Boinnitorulu nostru ş’al vostru Imperatu.
        —   Dar pentru care fapte V — Ştiu eu?. .. Ci că drepţii plată „Că am luaţii cu steagulu redutei. .. şi pe dată
        Cu elfi, străpunşi de glonţuri, ne-amu prăbuşiţii în sânţii....“
        —   Dar ce grad ai, voinice? — Am rang... de Dorobanţii! —
                                                                      Sergentul de Y. Alexandri.
                                        (india ( p. 85 )
                      CÂNTULU G1NTEÎ LATINE Latina gintă e Regină Intre-ale hunei ginte mari;
                  La portă ’n frunte-o stea divină Lucindu prin timpii seculari.
                  Menirea ei totu înainte Măreţii îndreptă paşii sei,
                  La merge ’n capulu altoru ginte Versând lumină 'n urma ei.
                  Latina gintă'i o vergină Cu famecu dulce, răpitorii,
                  Străinu’n cale’i se înclină Şi pe genunchi cade cu dorii. *
                  Lrumosă, vie, zîmbitore,
                  Sub ceru seninii, în aerfi caldu,
                  La se oglindă ’n splendid sore.
                  Se scaldă ’n mare de smaraldii.
                  Latina gintă are parte De ale pălmuitului comori,
    * Ve$i „Mig raţiunea Fubnlolorft“ .n Noţiuni rtospre ColimlcU român* fie (I. Dein, Tcodorescn, p. 14.
RETORICA
232
                 Şi multu voiosu ea le împarte Cu eele-l’alte-a ei surori.
                 Dar e teribilă ’n mânie Când braţulii ei liberatorii Lovesee’n cruda tiranie Şi luptă pentru-alu ei onorii.
                 In <Jiua cea de judecată,
                 Când fa(ă ’n ceru cu Domnulu sfanţii,
                 Latina gintă-a ii ’ntrebată :
                 Ce ai făcuţii p’acestu pământii V Ea va răspunde susii şi tare :
                 „O Domne, ’n lume câta amu stătu.
                 „In ochii săi plini de-admirare „Pe tine te-amfi represintatu!“
                                                                               V. Alexandri.
                                              *
       Pe joşii, în nisce paie, cu capulfi ghemuitu Plângea dolintea mamă, şi ’n braţei copilaşulu Dormia, cu buza’i roză pe sînulii veştejitu.
       Plângea, plângea dolintea măicuţă, căci locaşulu Ei, bîetu... de sărăcie, făcea să te ’nfiori :
       Pe (Jiduri ume(}ela curgea de-alungu în unde.
       Precum pe faţă curge murindului sudori;
       Şi razele de sore, ce-abia puteau pătrunde In astă casă plină de fome şi de geru,
       Sărmaniloru tăi, Domne î,... părea că vrea s'arate Privirea ta ţintată spre dânşii de la ceru.
       Plângea, şi ’n abundenţă din pleopele ’necafe. —
       Ca ploia furtunosă ce cade peste crinu, —
       Că(Jură-atâtea lacrimi pe fruntea de zăpadă Copilului din polă-î, că somiiulu lui seninii Stricară, — şi-o guriţă deschise de grenadă Isusulu măiculiţei!... — şi ’n ochii lui d’azurti Celeste flori, din ploia de lacrimi, înfloriră... .
       Intensulu frigu atuncea, şi umbra dimprejuru.
       Şi fomea, şi durerea, şi plângerea, poriră :
       Copilulu ijicea : „mama,“ sermamilu mititelu Rîdendu . . . si mmculiţa, rîdea si ea cu elu!
                                                                            Al. Dcpdrăţmu.
APENDICE
233
                                       Energia (ib.)
                            (mai aleşii în discursuri p. 87)
   Strofele din urmă ale poesiei „0 nopte in Carpaţi“ suntu unele din cele mai energice :
       „Trăiescă România, unită neatârnată!
       Acesta să ne fie devisa, fraţii mei !
       Şi ’n vieţă-ne repaos să n’avem nici odată Pin’ n’om vedea ’n ţerână pe toţi tiranii ei.
       Destul, destul răbdat-am ruşine, umilinţă;
       Destul Românul fost-a chiar sclav p’al seu păment;
       Devie earăşi liber! Tot omul de credinţă Se luptă cât e ’n vieţă, si dorme în mormînt.
       Vedeţi cum norii negri pe cer se respândiră.
       Cum despotismu ’ntinse toiagul seu de fer;
       Cum între ei tiranii popore împărţiră;
       Cum o ’mpărţire nouă e tot ce astăzi cer.
       Si 'i vom lăssa să facă, cu braţe ‘ncrucişate V S’un ţipăt n’o să essă din largul nostru pept,
       Ca să vestescă lumii că ’n el un suflet bate;
       Că adi, ca ’n tot-d’a-una, Românul e descept V
       In vieţa unei naţii sunt (file solemnele In care i se cere ea să jertfescă tot;
       Ori drepturi îşi câştigă ori more pentru ele.
       Dar nu se dă, ca sclavă, la cel d’ânteiu despot.
       Să scotcm o strigare sublimă, disperată.
       Si care să resune din verful de Carpaţi La inarginele ţerii; car toţi Români ’rf dată,
       Prin fapte să arate că sunt âncă bărbaţi.“
                                                   (O. Cretzianu, Patrie si libertate p. 31..)
                                   Veheminţa (p. 87),
   I. Eliade Iată cu cc stila vehementa ni se descrie în Aiihaida 0. I. sorta României, din timpurile cele vecin ale nenorocire! sale :
RETORICA
234
       „Averea cumpătată şi însuşi neaverea Şatenului nemernicii se spulbera din casă.
       Nici pasere, nici vită, nici fructulu muncei sale Nici timpu, nici locu, nici viaţă n’avea în siguranţă : N’avea să’şi plece capuld cu ce să’şi ducă traiulu :
       Fugară, fără colibă, îşi blestema fiinţa;
       Statornică, adăpostu-i chema crudulu nesaţă ;
       Stăpână, clăcaşii, totu una : averi erau primejdii.
       Şi lipsa era fome, frigă, tremură, agonie.
       Copil ulu de la mumă ca mielulu spre junghiere Se ’ngenunchia naintea beţiiloră de sânge. ...”
                                                                                   Guşti p. 260.
                                Magnificenţa (p. 89)
   „O Noapte pe ruinele Tîrgovister* de Eliade si „Oda Statuei lui Michaiu Viteazul·* de V. Alexandri, potu servi ea modela de stilu magnifica. Aci reproducema numai primele şi ultimele strofe.
                           O NOAPTE PE RUINELE TÎRGOVISTE1
       Sorele peste dealuri mai luminează ânco,
       Ra<fele’i rubinose annunţă-al lui appus.
       Şi sera, pânditore sub fiă-quare stâncă,
       Şi ’ntinde a salle umbre cute^etore n sus.
       Şi nalţă al seu creştet fruntariul ’nalt niunte.
       Şi cată la al (Jillei mysterios declin;
       Iar ultimele racje resfrâng pe a lui frunte A cerului splendore prin lucidul senin.
        Al serei vent adie, şi frunza ’nfiomjă, Seninul varsă roa verdeaţa renviind ;
        Ca o cunună deluri câmpia ’ncorunedă,
        Şi rîul p’a lui caile şoptesee şerpuind.
        P’a delului sprencenă, pe fruntea lui rîposă O vechie cetăţuie, focar religios Conservă sa venirea d’o nopte sângerosă Que mişcă-a rnelle patim’ în sînu’mi dureros.
APENDICE
       Sî! . . . Clopotul s’aude î E ora dupo urmă V — Al repentirii angel eu-acest d’aramă glas La rugă chiamă, chiamă pe rătăcita turmă, Natura se deşteptă; şi visele me las1.
      Ruşasce Resăritul; muntele rubiuea(iă,
      Răcorea dă viaţă şi stellele albescu ;
      *Rîul adapă câmpul que roa însmălteaită,
      Pe deluri înverzite se ’ntind vapori, plutescu.
      Cai, turme, vite multe la apă se cobora Bat clopote, se scutur’ cu-al dimineţei svon:
      La vîjîitnl morei undele se 'nfăşoră Deschis e ochiul dillei acum pe horizon.
                                                           I. Elinde.
                                 ODA STATUI·! LUI MI HAI VITEAZUL
      Mărire, adorare, ingenunchiere ţie Gigant din alte timpuri, fruntaş între Eroi!
      Mihai! frate de arme cu dalba vitejie,
      Oaspe de bronz scump noă, sosit ear pintre noi!
          Pe ’ntinsul ţeriî astăzi e splendidă serbare;
      Copiii se simţii oameni, betrâni ’ntinerescu.
      Chiar ţerna din morminte s’anima si tresare,
      Şi umbre înarmate prin aer se ’ntrunescil.
      Adi noi, Români, cu toţii pătrunşi de-o nouă vieaţă. Umbriţi de al teu nume feeric, legendar,
      Cu-o falnică uimire stâm, te privim in faţă Căci tronul teu prin secuii a devenit altar.
      Şi vulturul cu sboru-î din ceruri te ’ncunună Ţintind in zare ochii l’Apus, la Resărit,
      Şi codrii, antici inarturi de gloria străbună,
      Se mişcă n sgomot marc de freamet oţelit!
      — ..Ce este ’n Romănia V Ce vifor o pătrunde'r Întreabă pe Danubiu Balcanul spărieat.
      —   „Sîntu Pascele române î Danubiul respunde, „Privesce! Mihai Bravul in bronz a re ’nvieat !u
      August erou a cărui memorie afigustă Trecut-a peste secuii cu margine îngustă Şi s’a inscris in rade pe fruntea omenireÏ Afară din domeniul uitârei s’a poirei !

RETORICA
  36
      Precum odinioară pe toţi electrisaî
      Cu glasul şi ochirea-ţi de-Arhangel, o ! Mihai,
      Privesce impregiuru-ţi cum vine ’ntreg poporul,
      Cum vine să admire in tiue Salvatorul.
      Ve(Ji cum ţeara ferice de-a ecsista pe lume Se simte ’ncoronată cu falnicul teu nume!
         Mihai, devină earăşi sub cerul stremoşeso Eehoul prea-puternic de glas dumneijeesc Ş’aprinde ear seînteia de-antică vitejie in noi carii aducem ingenunchîere ţie Gigant din alte timpuri, fruntaş intre Eroi,
      Oaspe de bronz, scump noă, sosit ear pintre noi î
                                                   V. Alcxandt
                     Suhlimulu (p. 80) do cugetare şi imagini :
                     CĂDEREA DRACILORU
      Sta mut marele Arliangel cu degetul la gură, Privia în mflrmurire, şi buzele ’şi muşca; Ferbea trufia ’nfr’ănsul, ferbea friguri de ură : Bătea tămplele-i groaznic, si chipu-i se roşa.
      O groaznică durere de cap îl stăpâneşte,
      Şi fruntea i se înflă, şi ochii flăcări joc. — Svăcneşte a lui gândire, şi ’ntrânsa zămisleşte. Turbează apostatul, o spumă e, un foc !
      Plesneşte al lui creştet. — Născii Păcătuirea; Frumoasă, zâmbitoare îi sboară în pregiur. — Arhangelul resufflă, îşi vede zămislirea;
      Se ’ncântă d’al ei farmec ânteiul Duh sperjur.
      Vicleană fără margini, cerească curtezană, Robia slabele duhuri; la toţi făgăduia,
      Şi toţi în ea v6<Jurâ de cer o suverană,
      Spre a fi vrednici de dănsa, a ’mpărăţi dori a :
      La toţi le vine ’n minte a şi pune residinţa Mai sus de tronul vecinie şi a se ’ndumneijei. A’şi însuşi, a smulge pe seamă’si provedinhi Şi sceptrul Prea-tăriei spurcat a mânui.
APENDICE
      Cu duhul Tiraniei strigării: Libertate!
      (O mase’ amăgitoare ! un nume pămentesc !) Dar bolţile eterii resună : strâmbatate!
      Din margine la alta din temelii trosnesc.
      îşi isbăndi cocheta; dar ţipă, se ’ngrozeste; L’al şeii părinte aleargă si ochii îi sclipesc,
      Şi tremură la sînu-î, de el strâns se lipeşte : La pept şi el o strânge şi ’ntr’una se unesc.
             Bubue Cerul ; se scoală împăratul Dudue Eterul, că pasă Mânia.
             Fulgere volvoare în spaţiuri plesnesc, Focul se întinde şi curăţă păcatul; Marea isbucnire opreşte Veclnicia,
             Saltă Firmamentul şi sorii se ’ngrozese Cugetul de crimă pe unde şerpueste Tot desfigurează ca trăsnet pârleşte Foc ncgru-şi-roşu lumina se preface Plumb e uşurinţa; şi cerul se desface Cad toţi vinovaţii, şi vîjic cădcnd; Haos, besnă mare ’i-asteaptă căscând. Pică, şi se schimbă pe cât cs din cer : Capete de ângcr, de demon picioare, Aripă cerească una se mai vede.
             Alta, infernală la vale ’nnegreşte; Spaimă la alţi capul în besnă precede: Talpele, lumină în cer mai luceşte. — Neagră, fumegândă acum sunt volvoare Nume, pomenire din ceruri le per.
      Se ’nehide Empireul, ca fulgerul luceşte O sabie de flăcăii ce ţine Mihail Ce mii de miriade de ângeri cârmueste;
      Şi Pacea le vesteşte prea-blândul Gavriil.
      „Cu groază cu cutremur, să stăm pe loc eu fi „Şi să luăm aminte. — Cădutul e Satan !u Sat an! resună cerul, Satan! se ’nalţă, pică; Satan! din sferă ’n sferă, ş’în Haos urlă —
      Ca Soarele de mare, şi încă şi mai mare, Şi stinşi d’a lor lumină ca Urius, Titan
RETORICA
238
        Aşa cad legioane de duhuri hulitoare :
        Moloh, Baal, Asmode, Dagon, Rimnon, Satan.
        Cad răpedi none ; căderea se iuţeşte:
        Din regie în regii mai răpedi vîjaese;
        Se ’ntoarce fle-care, spre ceruri mai priveşte.
        Şi trăsnete mmulţite din urina îi sosesc.
        Cad unul peste altul, grozava e isbirea!
        Sar flăcări fara margini, în spaţiuri se ’ntind ;
        Năprasnici, grele duhuri ressgudue zidirea,
        Kter, lumini, materii, topesc, negresc, apprind.
        Şi cad, şi cad ca mintea, s’affundă cât Taria;
        Vârteje ascuţite şi tot se asouţesc,
        Şi şuera volvoarea, resbubue Vecia.
        Cu cât se mai affundâ, cu atâta se ’nnegrese.
        Plesneşte Universul, şi Besna se despica:
        Tartarul se deschide; de foc un ocean Se 'ntinde fără margini, şi demonii tot pica,
        Cei mari şi mai nainte, din toţi mai greu Satan.
        Acesta ca Pământul, ca Soarele,... mai mare !
        In repeziunea minţii, cu sgomot ajungând,
        In Tartar urlând cade, s’aftundă ca ’ntr’o Mare.
        O gaură ca lumea deschide bolborând.
                                                                                     7. Eliade H.
                                                 *
                                          MEl^UL ERNEI
        in păduri trăsneseii stejarii! K un ger amar. cumplit! Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
        Kar zăpada cristalina pe câmpii strelueitoare Pare-un lan de diamantul*! ce seârţie sul» picioare.
        Fumuri albe se ridică in văzduhul scănteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos.
        Şi pe ele se aşeadă bolta cerului senina Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumina.
        0 ! tablou măreţ, fantastic!.. . Mii de stele argintii In nemărginitul templu ardii ca vecînice făclii.
        Munţii sîntu a lui altare, codrii organe son oare Unde criveţul petrunde scoţend note ngrozitoare
APENDICE
239
       Totul e în neclintire, fâră vieaţă, fără glas:
       Nici un sbor in atmosferă, pe zăpadă nici un pas :
       Dar ce ycd? ... in rada Junei o fantasmă se arată . . .
       E un lup ce se alungă după prada'i spăimăntată !
                                                                                1\ Alexandri.
                                  — de sentimentii :
                                         M A M A
          Erau trei sermanii : doui copii si-o mamă:
          Si peine . . . unu singură codru întro mahramft :
          Mama \ frînse n doue si dete pe rond La fieste care cate-o părticea,
          --„Mamă! atunci copii (liseră plângând :
          Ţie ce'ţi remâne“ — „ Voïu - respunse ea.
                                                                         Al. Depdrdţimw.
                                  Conveninţa (p. 02)
                                      — (regula) :
       Qui ne nu scie mesura, nici a scrie pote sci
       Peste alt ren dăm mai mare, vrènd d’un ren a ne feri :
       Un vers nu avea putere, si ajunge noduros ;
       Eu me tem d’a dicce multe şi devin întunecos:
       Unul n’are-atâtea dresuri, dar e gol făro-ajutor:
       Altul, să nu se tîrrască, se perde de tot în nor.
                                                                             J. Eliade B
                                FIGURILE (p. 07)
   Fiă-eare limbă ’şi are vocabulariulu seu, aci se pote îvivAţa diferitele cuvinte alese pentru a exprime diferitele obiecte sau noţiuni. In limbele vechi şi în cele sel-
                       batece de astădî, aceste vocabularie suntii forte restrînse
                          ’ *
şi nu exprimă de cată noţiunile concrete.
                       Chiar limitele culte relativii n’au de câtă forte puţine cuvinte în comparaţia cu ideile ce trebuescii să exprime.
   Shakespeare, care se distinge între toţi scriitorii prin marea varietate a expresiuniloru sale, n’a întrebuinţată în piesele sale mai multă ca 15 mii de cuvinte.
   Voltaire şi Goetlie în voluminosele lorii producţiuni n’aii avutfl recursă la mai mulţii ca 20 mii cuvinte.
RETOR re A
240
   Operele lui Milton nu conţinu de eatu 8000, iar Tes-tamentulu vechio ne spune, totu ce spune, numai cu 5042 cuvinte.
   Copilulu, înainte de versta de 10 ani, ’şi exprime tdte sentimentele şi cugetările sale, cu ajutorulu a 300 de cuvinte numai. Toţii aşa s’a constatata, de către mai mulţi observatori, că cea mai mare parte dintre ţeranii Europei nu cunoscu mai multa ca 300 de cuvinte.
   Avuţia limbeloru nu stă da?; în numerulu cuvinteloru proprii ce vocabularulu conţine, ci în diferenţiarea sen-suriloni acestora cuvinte şi în combinaţiunile şi transformările lorii, ce’a ce constitue vorbirea figurată sau sti-lulu figuraţii.
   Cuvintele aii deci doue înţelesuri ; unuia propria, cela alta figurata.
                                         *
   Figurile nu suntii obicinuite numai spiriteloni cultivate. Esemplulu lui Marmontel — în care unii orna de ronda ’şi arată superarea ce are cu femeia sa — probe-ză în destula acesta,
   „De dicu eu aşa, ea (Jicc nu, sera si dimineţii, noptea şi diuatotu ocărasce (antiteză). Nici odată, nici odată, n'amu odihnă cu densa (repetitiune). Ea este o furie, unii demonii (iperbolă). Insă, neno-rocito spune-mi ce ‘ţi-amu făcuţii ? (interogaţiune). O ceriule î câtfi amii foştii de nebunii, luând'o de soţie î (exclamaţiune). De ce nu m’amii înecatu mai bine! Atunci nu ’ţi-aşii fi imputata nici coace me costişesci, nici necazurile ce ini daii a te suferi (preterisiunea). Dar te rogii, te jura, lasă-me a lucra în pace, sau să morii de nu.... Tremură scoţendu-me din răbdare! (reticenţă). Ea plânge! ah! ce sufletu bunii, când ai să verii că eii n'am dreptate (ironie). Ei bine, să credii acesta : într'adevSru simţii forte viu, forte simţitorii (concesiune). Eu de o sută de ori amii doriţii ca tu să fi foştii urată eii amii blestematu, amii despreţuitd ochii aceşti vicleni şi inima a-cesta amâgitorc care m’a nebunită (asteismii). Dar spune-mi dacă prin blândeţe nu m’ai putea mai bine domoli ? (comunicaţiune) Copiii noştri, amicii noştri, vecinii noştri totă lumea ne vede ţiindu casă rea; ei audiT ţipetele tale, plângerile tale, injuriile cu cave mc
APENDICE
241
Înădiisî; oi tâ-aii vehutii ou ooliii rătăciD, en lata aprinşii, ou eapulu slnirlit.fi ingărinhu-inf* si aincmnlăiulu-mo ; oi vorhoso.fi ou groy.ă; vooinii so apropie si ’si istorisesefj ; troeătonilii asculta, si are sa spună si ol fi altora (ipotiposulii). Kî vnriî credo oă (m'i suntli unii ren. unu noomonosii oo io lipsescii do colo troluiitdro, oă to hatfi, oă t,o uoidu. Jnsă nu, oi soiiî fort,o 1 »ino, o.ă ('ii to iuhescii, ca amil inimă hună, oă dorosefi a to vede liniştită si muliămită (corecţiune). Da. lasă, lumoa. nu o nedrept;/ soio oa oi no o oulpahilfi. Vai! sor-ma.na ta mânui- atâta 'mi-a lhst.fi făgăduiţii oă îi voi semfina! Ce va di<*o oaV <*o cjiofi oa V efleî oa vodo ooa oa» so întâmplă-. Asm, oii spore/, fi oă oa mo asoultă, şi o audu mustrandu-te oa mO nenoroeesci : Ah ! sonnane minore, dice oa : tu meritai o sorta mai hună! (pro-sopopea)/                                                  (0.)
                                     O)·i(ji11ca fujurilorh
    Originea figurilorn su rădica penă la originea graiului umanii. Omulii primitivii a avuta o limbă multa mai poetică ca omulu moderna. Acostă limbă se pbte compara cu acea a „copiiloru din toţi timpii.“
    „Pentru omul primitiv, pentru poet. pentru copil, dice „d. Hasdeu, 1 tot ce există trăesce ca dînsul, simte ca „dînsul, cugetă ca dînsul. Nemic mort în lume, nemic „fără suflet. Copilăria nu vrea să crudă că este ce-va care ..să nu aibă viaţă; şi tocmai de aceia, lipsind oantitesă, ..ea nu pute să înţelegă însăşi ideia de ..viu/* îmi aduc ..a-minte că fetiţa mea, când era de trei ani, nfa între-„bat într’o (li cu multă nedumerire : „ce est\\viu?u Cău-„tănd a-i da un respuns după vrîsfă. l-am spus că ,.viîr ,.se cliiamă ceia ce se mişcă dela. sine. Copila s'a uitat ..la pendula orologiului de pe părete şi m’a întrebat ia-..răşi : „coşul e via?“ A trebuit să ’ini *dau nu puţină ..ostenelă pentru a-i lămuri, că pendula nu se mişcă de la sine. Fetiţa a eşit din odaia, lăsăndu-me cufundat în ..gânduri asupra, genesii inteligenţii umane. Peste doă „minute ea se întdrce şi me vede nemişcat. „Tată, „tu acum nu eşti viu?“ Nu mai sciu ce i-am respuns; „îmi amintesc însă că, după o jumătate de oră, am gă-..sit pe copil în odaia de alături vorbind cu păpuşa, pe
  1 In Cur inie din hetrdu), t. III, partea I, lase. I, p. 120.
                                                        10
RFTORTCA
242
„care o asigura eu mult ioc ca ea nu este vină; şi totuşi, facend o curată teoria, copilul în practica nu înceta de a crede ca păpuşă e vina. de vreme ce’] vorbia. „Inca o data, aşa este şi omul primitiv, aşa e şi poetul. „I)e aci tropul, de aci metafora, de aci prosopopeia e-tc.“
                            întrebuinţarea figuriloru
   Marcovici mal adaoga despre figuri : „l-in ca trebue sa le întrebuinţam cu buna măsură şi cumpătare, căci înmulţin-dusa cu prisos întuneca ideile în loc de ale înfrumuseţa.
   2-    le Sa isvorască cliiar din natura lucrurilor: arhitectul cel iscusit nu pune podoabe şi flori la toate părţile zidireî, ci numai unde sa cer neapărat şi pot face un e-fect simţitor şi plăcut.
   3-    le Figurile să împodobescă ideile, şi iarăşi ideile figurile, în cât să se ajute între dînsele şi să pară a să-vîrşi un trup, căci cele mai frumoase figuri vor fi reci şi fără putere de nu vor zugrăvi sentiirenturi însufleţite chiar de lucrurile de care vorbim.
   4-    le Sa pregătim figurile de departe şi să le aducem cu meşteşug, întocmai ca florile care nu să ivesc de o dată, ci sa formeză cu încetul, pînă când desvoltândusă, ne înbată cu a lor dulce mirosire.“ — (Ret., 185.)
                                Metafora (p. 98)
   Gr. H. Grandea în Drama „Elia şi Stefanfr fiii lui Alexandru celfi Bunii, iată ce frumbsa metaforă ne dâ, când poporulu, apăsaţii de tirania lui Elia sau Iliaş. vine la palat.ii cu Mitropolitulii în frunte, iar Hatmanulîi Bol-dur privindu-i di ce :
        „A! Taurulu Moldovei s’a deşteptată îu fine,
        A înţeleşii acuma că mi i se sună bine. Flăcăule, te uită Ja elfi : eâtii e fie bravii î Acesta poporu odată mac,ar nu va fi sclavii. Albită îmi este capulu, dar sînu 'mi înfloresce Şi foculu tinereţei prin sânge “mi podidesce! Să ne vedemă acuma strigoi de venetici!
        Cum veţi voi ca bobul ii de linte să fiţi mici.
APF.NDÎCK
       Sunteţi peptosî când este a stbrce biruri grele,
       A sugruma poporulu eu eele -maî mari rele.
       Dar, nu mă încelu ochii? Ce vădii naintea lorii?
       E eh Iar Mitropolitul!!. 0 sântule pastor,
       Aşa te vreil ’naintea poporului 'ţl-e locuiţi :
       Elu de la tine eere sa i s’aline foeulu. . . .
   Poetulft personifică cu justeţii şi sumeţie pe poporulu moldovenii priniinagineataurululsii.fi bourului, ce e tota odată şi marca terci, şi care represintă şi sumeţia lui când e treditu din natura sa cea pacinicâ şi laboriosă. Capulfi albita şi foeulu tinereţe!, este o antiteză metaforică în care scânteiază simţimentulu bravurei şi alu na-ţionalităţeî. — Strigoi de venetici, e o metaforă ce ’i califică exacta; căci ei vinu din o altă patrie, din lumea morminteloră. — Micimea ca bobulu (firulă) de linte când suntii în pericole, cu peptoşia când storcii la biruri şi sugrumă poporulu, suntă figuri forte vii şi lovitore. Puţin mai jos găsimfi încă o metaforă de o frumuseţe rară când se respunde Hatmanului, care aurlind gura mulţime] întrebă :
                                         Cunoschi
       „Ce larmă sa aude în curte, căpitane?
                                          Boldur
       E nun ciobanii «-’o turmă de leuşori, hatmane."
                 Ciobanulă era Mitropolitulu. leusorii erau poporul.
                                                                                    (Guşti)
                               Alegoria (p. 102) *
   1). Logof. I. Arăcărescu (ţice aligorieeşte pentru Ţara Rumâiiescă - citeză Marcovici ( Ret., 164):
ba re 'nchisoare S’află o floare Oim pismuită K d’orl ce soare; Căci câţi se-’nchină
L’a lor lumină Pe lâng'a florii O văd puţină.
Ş’orI ce-o vre poate O nedreptate
244
R ETORTCA
Aeum orï oi no. Do e vro unul (■o simte bine. Daţi ajutoare,
La răutate ! Vie ou mi no
Ce o ’nveoï o «’ata
Puţini s’adnnă : Mult pot, puţini Buni împreuna!' Ah ! luoru maro F’ a oi scăpare; Făpturei scumpă Da înălţare.
Vedeţi co floare !
Far-o po fire Se-tot, sa mire. Vrând droptă floarei Sa do slăvire.
Co pătimeşte! Şi în oo stare ! La faptă ImnA
                             ODĂ la o CORA mA *
           O navis, referent in mare to novi Fluetus ! O quid agis ! fortiter occupa Portum. Nonre vides ut Nudum remigio latus,
           Ft malus celeri saucius Africo.
           Antennaeque gcmant, ac sine funihus Vix du rare carinae Possint imperiosius
           AequorV Non tibi sunt integra lintoa:
           Non Dî, quos Herum pressa voces main.
                  Quamvis Pontica pinus.
                  Sylvae Alia nobil is.
           Jactos ot genus et nomon inutile;
           Nil piotis timidus mivita puppilms Fidit; tu, nisi vontis Del»es ludibrium, cave !
           Nuper sollicitum quae milii taedium,
           Nuno dosidorium, ouraquo non lovis.
                  I liter fusa ni ton tos
                  Vitos aequora Cyoladas.                 iiorafiil.
   * „Nenorooitulo vasii, t,u vroi să te înoumotozi la lupta ou furtuni nou$ ! ah! oo faci V romfii mai bino ancoraţii în porţii. Nu vodi tu oă’ţi lipsescu vâslele; că eatargurile tale struneinate suflându vânturile so îndoescii, şi că’ti lipsescu frânghiile pentru a te sprijini împotriva silniciei valuriloruV Tu n'ai mai multu nici o pânză care să fle întregă. Tu n’ai mai multu nici Dumneifei, pe carii să'i poţi ruga în nevoe. Duraţii din lemnăriile! unia din cele mai renumite
APENDICE
245
                             STAREA Rn.WÂNII.OUtf DE LA 1821
   „CAnd îimii venitu întră cosi u aleşii si de I)-<Jeu bine cuvcntată pămentă romAnescu, ea sa semănu graulă celu curată şi fără neghină, amu aflata într acesta pămentu o mulţime de mărăcini: totuşi nu mi-a trebuita prea multă ostenelă de a-i putea curăţî, căci toţi patrioţii cei adevăraţi, dan du-mi ajutorii, ama putută forte lesne semăna grăunţele cele adevărate ; fără tocmai când dintre semănatele grăunţe, nenumărate mii de flori străluciau pe holdele Eomăne. etă atunci o mulţime do loeuste au venită, căutfindu ca semănăturile încă pană a nn aduce doritele fructe, să le strice, lai acesta nu puţină nramă fosta mâhnită, nu afata căci sciamu. că locu,stele nici o dată vină ca să dea roda ci să mănânce suddrea şi os-tenela pămentului, cată mai vertosu, căci tare nfamă încredinţată, că unii de neinulă romanescă suntii cu to-tulă predaţi în limba grecescă. şi mai Imcurosă dică „KvQie l'U-.rpjov“ de cată „Domne miluesce-ne...“
                                                                                 O. La.tarii
                                             *
                                      DARIO ŞI SCIŢII
   Istoria nareză că Dario. regele Perşiloră. c'o armată de Perşi si de (ireci din Asia-mică trecu în Kuropa contra Sciţiloră, (-arii si‘ allau de-a stănga .Dunărei pre lengă Marea Negră: însă Sciţii retrăgendu-se dinaintea arma-leloru lui Daria, în stepele loră cele neumblate, trămi-seră dreptă răspunsă lui 'Daria : o pasere, ana sorece, o bruscă şi o săgeta, emblemă pe care lină Scită ce se afla
păduri ale Pontului, în zadarii voexti a te semeţi eu numele si o-rigina la. Zugrăviturilo ce (I împodobescii pupa uu măngae uiei de cum pe corăbierulii înspăimântai ii de pericolele ce aii suferita. De uu vei lua seina, vei ajunge jucăria venturiloru. Ah ! vasule pretinşii, tu alte ori cauza nepăsare! melc, astădi însă obiectul ii tânguire! si al ii îngrijire! melc, nu te amăgi nici de cum de strălucirea cea înşelător« a Oicladeloru, şi iereşte-te a intra în mările cele precurmate de insulele acestea.“ (Ci.)
RETORICA
240
în tabera lui Daria o esplică ast-felu : Per.fi! dacă nu veţi fugi prin aeră ca paserile, pre sub pământ u ca sorocii şi prin apă ea broscele, veţi peri eu toţii de săgeţile Sciţiloru. Limbagiu care decise pe Dariii a se în-
torce înapoi fără nici unu resultatu. (Mihăescu.)
                                         *
                                ENIGMA LUI OEDIPU
   Caro este animalulu care dimineţa umblă în patru pi-ciore, la prândn în dou£ si sera în trei piciore. (D[nni())
                           TARCINIU ŞI FI UI .U SEU SEX'i'U
   După ce Sextu se vedu mai mare peste armata din cetate (Gabi), începu a cugeta cum ar reeşi mai bine de a o supune. Elu trămise pe ascunsu la tatăl a sea ca să-i de o noue instrucţiune de cum să se porte. Tarciniu însă nu dede alta respunsa trâmişilora de câta că, preumblân-du-se prin grădină tăia cu vergeaua capetele maciloră eeloru mai înalţi; Sextu, înţelegenda respunsula tatălui sea, ucise şi ela într’o nopte pre toţi cetăţenii cei mai de frunte, şi printr’acestă vulpeniă supuse pre Gabini lui TarciniO. (Mihăescu.)
                               Catacresa Cp. 103)
       Plosca lată li pduteci cu pelinu spiuuâudu,
       El la toţi la masă o treceai! pe rându —    Bulint.
   Gr. Grandea în poezia „PrisouieruP face o frumosă figură de Catacresă, în strofa unde dice :
                  „Colo unde aceste valuri Merg şi mi se sparg de maluri,
                  Este D6mne! ţera mea,1               (G.)
                               Metonimia (p. 104)
   lo Iar sângele din spadei cura ca unu isvortt î . . .
                                                                            Bolint.
3‘>
4»
50
io
2o
30
ACKNDICK
24 7
           in cetatea Ulujulii, întruna vechia paiaţa Stă Michaia Vitezulu rege coronata,
           Ungurii, Românii, Saşii i se ’nchină Dacia revarsă vechia sa lumină.
                                                   *
               Sabia străină, toţi au ciivontatu
               Să nu taie ’n ţeră nici un ii capii plecaţii !
                                                   *
                  Fie-cine pote tronulu a dori.
                  Dacă simte dorulii a o ferici;
                                                   *
               Cei ce rabdă jugul îi şi-a trăi mai voni,
              Merită să-lu porte spre ruşinea lorii.
                                                   *
                  Ast-felu vie bucuria!
                  Mesele împodobiţi!
                  DanţulU chcmc-aici junia!
                  Bine fio toţi veniţi.                      Bolint.
                                        Sinecdoca (p. 10(5)
           La lumina stelei (luiiei), cei armaţi s'opreseii . . .
           Din ambele taberi, bravii se privescu.            Bolint.
                                                   *
               La aga Vavi Ion ului
               rlelind de sora Domnului. . . .               Dositei
       in lucii (Ic :
               La nulii Vavi Ion ului. . . .                 Coresi
                                               *
           Murmură Archipelagulu, ('audia e in picibre .
           Pentru patrie şi lege, lerieita Klentila more.
                                                         Cretzianu.
         Fraţii mei de arme, iata-ne in tiue La ţinta dorită de voi şi de mine!
         Aili crucea cu luna staa faţă în faţă :
         Turc ulu cu Bomânulu la luptă se hihaţă!
                                                 C. Aricescn.
RETORICA
248
                In locu de „iu tinipulă nopţer* Bolintinenu elice :
                      4() „Gând lampa se stinge la negrul ii mormon tfi „Atinsă de aripi, suflată de ventil —
          ..Când buba se plânge prin triste suspine —
          „Când roii iacii planuri cum aii a reţine „In barbare lanţuri poporulii goinendu, -„Când demoni si spaime pe munţi se aduna „De urlă la stele, la nori si la lună,"
                              Intr’una din peşteri în munte rîposii,
          Unu o mii bre-eare intră cu răgi os ii.
                                      A u R o R A
          Când frumos«-! coma sorele ne-avata Pomnulu eh iarnă capii si le dice ‘ndntii :
                                                                                  Bol in t.
   La acostă Trupă so raportă şi libertatea ce se iea de a pune ună numeră sigurii ,şi determinată în ioculă linul numeră, care nu este cunoscută cu precisiune: aşa se dice : Acesta casă are o sută de esin, în locu de mai multe, dar ală căroră numeră nu li se scie esactă. Tot aşa se înumeră rotundă. scă(Jendu-se saă adăogindu-se ceva, care ară îinpedica ca cifra să iîă rotundă. Dacă suntu 99 de ani, o luni şi 15 dile, se dice prin sinecdocă studii LOO de ani. 1
                                Antonomasa (p. 108)
                              Iar Unora copilă cu buze de rubinii
          Eroului (Mihaiu V.) la masă turna in cupă vinii.
                                                           Bolint., Mihaiu şi Pandur ulii.
                                   Elipsa (p. 109)
       —  Ştefanii ctlii Moldovei (domnu), vine a-ţi vorbi!
       —  Ştefanii «Pn Moldovei! Danielii ii spune,
       Să aştepte afară! suntii in rugăciune.
                                                                  Bol., iJanielu Sihastru.
                                            *
   J. U. Lamy, Ul«t., p. 120,
A l’K.NDICK
249
         Avusi ele u-«lversurn pe Omu ş'atiitu ajunge :
         Te iartă să-I iaci renIu. iar )>iucle (nu te iartă să-i Iad) uiei
                                                                                                      j nor tu.
                                                                                 I. Eliade R.. La Schi Ier.
                                        Zeugma
   111 unele părţi, poporulu.. chiar esprime unu \<krl>u la pluralu duşi concordă cu unu subiecţii la singularii: aşa se dice : „acestu resbelu ţinură...: a treia cruciată se începură la...; acostă espediţiă nu fură fericită, etc.*· *
                                  Tlcouusmulu (ib.)
   Ei audă cu urechile tdtă acea Iunie nenuinerată de insecte, ce se strecură prin erburi (iuindu, scârţăindu. fiue-rându, şuerandu, şi tote acele mii de glasuri se înalţă cu resunetu potolita în tăria nopţei şi liinpedescu în aerulu ei recorosu şi legănă în somnn audulu lorn adormită.
                                                               Al. Odobescu, Bărăganului
                                  lperhata (p. .110)
                            De lenevi re şi de peire ca de aripa Satanei, să fugi.
                                                                             Cantemiru.
                                           *
          Radu 'nalţă-o cruce pe care seria :
          C:a acestui, sânge, ca tisa era Râturi, nu Radu Domnul cel din (era.
                                           *
          ►Sub simplele vestminte »‘ascunde eatc-odată O inimă de ură si de trădări curată :
          Precum sub manta d'aur a omului bogat S'aseunde căte-un suflet de patimi degradat. Boliut.
                                     Silepsa (ib.)
   Raciue. in Athalie (a. IV, sc. 111). elice:
   * Espresiuni culese din gura eleviloru jionnaJiştl-ţerani-originari din jMuseclu, Prahova şi Ialomiţa...
RETORICA
250
       Intre poporă şi tine iea pe Duumeileu de dude Ş’apoî iiule gâudesce că ascunsă sub strai ii do ină,
       Ca şi denşii săracă fost’ai, ca şi denşii orfelină. (U.)
                                 licpetiţiunea (p. 111)
                                     ARMATEI ROMÂNI·;
          Bravi copii ai României, veseli aţi plecat.
          Aţi plecat cu stegul ţării mândru şi cura\
          Şi v’aţi dus preste hotare, pentr’un scump odor.
          Pentr’a ţării nc-atârnare, pentr’al ei onor,
          Şi tovarăş bun avut’aţi dorul viu din sîn :
          Ca se duceţi lumei vestea, nemului român,
          Er al ţ-6rii glas vă dise : „Mergeţi dragi copii,
          „Şi ve ’ntdrccţi cum vc duceţi, mândri, mulţi şi vii!"
          Bravi copii ai României, bine v'aţi bătut,
          V’aţi bătut sub stegul ţării . . . sfântul vostru scut Ş’aţi învins, că la isbâudă bunul Dumnedeă A deprins al ţării paloş şi pe Domnul săă.
          V’aţi bătut precum strămoşii se bateau ca lei.
          V’aţi bătut ca Făţi-frumoşii din poveşti eu şinei.
          V'aţi bătut precum in lume nimeni s’a bătut,
          Ş'a se bate cum Românul singur e făcut.
          Bravi copii ai României, mândri v'aţi întors.
          V’aţi întors cu stegul tării rupt.. , dar tot frumos;
          Mai frumos de cum fusese, căci de vulturi dus,
          Steua mândr’a dujmaniei subt el a apus.
          Ş’aţi adus ne-atârnarea ţării dragi copii.
          Şi virtutea ostăşescă, şi. trofee mii.
          Ţera mândră ve salută . . . Doru-i s’a ni plinit;
          Bravi copii ai României, bine aţi venit.
                                                                         (Scip. J. Ba desen).
                                              *
                                        V ENTOASEEE
   „Trei (iile şi trei nopţi veotosele uu mai steteră. . . De trei ori scoseră copacii din rădăcini; de trei ori scoseră rîurile din cursula lorii; de trei ori sfărâmară norii is-bindu'i de stânci; de trei ori măturară fundulu mării şi
APENDICE
251
dară! . . . Kle intrară a casă care de care mai obosite, care de care mai mîniose şi mai ruşinate.·4
                     Din povestea „Zina f)orilonV‘ de 1. Slavici.
                                  *
                                      FUGA LUI SEL1M
        Se duc, se duc va ventul, se duc mereu nainte.
        Nimic nu-I obosesce : nici sorele ferbinte.
        Nici valuri nisipbse ce trec sub paşii lor. . . .
        Nici fiord o flămânde, nici ventul anletor.
                               (Din „Kmiri“ de (ir. II. Grandea).
                                  :f·'
                     liepetiţimie csinjcrată.
    l)iarulfl Dreptulu ofere unu oseinplu de abusulu ce se face une-ori din repetiţiune şi prin urmare de efectul Q ce unu asemenea detecţii pote produce.
    D. G..., (pledând) — Dacă împrejurările me vor sili, voi fi nevoit să cer onorabilului tribunal să’mi admită si interogatorul, — si martorii, - şi jurămentul, — si...
    D. P... (respun<}endui):—Cum! voiţi ca onorabilul tribunal să primescă groso modo interogatorul, — groso modo martorii, — groso modo jurămentul, — groso modo tote mijlbcele d-vostră de stră-, gănire!...
    D. D..., (intervenind): — Nu este de ajuns să se propuc înaintea onoratului tribunal cutare, si cutare, si cutare mijloc legal de a-tac sau de apărare; e necesar să se dovedescă mai îutâiii utilitatea si admisibilitatea lor. Trebuc. prin urmare, ca cutare, si cutare, şi cutare, excepţiune ridicata de adversar să fie prealabil discutată. .Ou sistemul opus, de a se admite cutare, şi cutare, şi cutare, cerere fără discuţiune... etc.               *
                                  *
    Un prostii nici nu intră, nici nu iese, nici nu se a-şeda, nici nu sc ridica, nici nu tace, nici nu vorbesce. nici nu umbla ca unu o mu deştepta. {La Bruyere).
                                                                        AposUianca (ib.)
                     Dunăre ! Dunăre !
                     Drum fără pulbere,.. .
                                  *
V. Alexandri.
RETORICA
252
                        CINE-SU UNGURII?
    Intr’uiui documenta. dinainte de 1547. tradusa şi publicata în „Archiva istorică'4 t. H, găsinui (la p. ?>:l) ur-mătorula pasagiu ;
    Alungat din Buda de către Ferdinand si abandonat do Ungur), — omeni nestatornic) ca, si norocul, cari socotesc onorabil tot ce e utile si judecă despre binele patriei nu in perspectiva viitorului, ci potrivit cu interesele presantului — regele loanii recurse la regele polonu Sigismund.“ (Hasdeu. P. Cfiovio).
    In poesia „O victimă'* aflămii o fruinosă iigură de a-cestu felii în următorcle versuri descriptive :
                         lai gat purta o cruce, simbol de sărăcie,
                              Si ’n inimă durerea, eterna bogăţie.
                         A celor ce pe lume se dieu desmoşteniţi.
                         Vai î negreşitu aleşii sunt cei nefericiţi 1
                                                                            N. Nic ol cu u.
    Ovidiu în ^Metainorfoselc/ dice că avuţiele suntu causa tuturora relelora :
          ................Ltum est in viscera terrae,
          Effodiuntur opes, irritamenta malorum.
                           Gradaţi unea descendentă (ib.)
    In „Resbunarea lui Statu-Palma‘ atlămu unu esemplu când este vorba de Sfarmă-lemiie, că :
       Unde vede-o stâncă ’naltă ol o macină cu palma Bolocânii sub piciore-i dau d’adura, dau dlivalma Şi cu petra măcinată şi cu pctrcle-aruncate El iezesce, bate, umflă rîurile turburate.
                                                                          V. Alexandri
                         Tautulvyia (ib.)
           0 viat a vieţii mele, a vieţi ’mi turburata ! îi dise cu căldură, Sorin cel întristat.
Boli ut.
APENDTCF,
>53
   In mare ntărimr umirarri mirmidit-mT· şi uitandu-ine, stan.                                             (Câni emir).
                                  Ibtfniiisimtlii (p. I lo)
   Din poesia ..Triua dorine“ :
              K;i acum donnv, si vocea!
              Di ii visul dulce no deşteptaţi,
              Kn dornw somnul acri dr pace,
              <’u flori curate o presurafi.
              Pe însori cete. o privi^lioaz;! :
              Lăsaţio’u pace, ea reposvazd !          {Puşti. 102)
                                      Enalagiulu (ii).)
           Po lespede do marmnr ou aur poleite,
           Mantiia-i purpurosă, se mişcă — a cădut.           Bol.
   J>i*iiitre iperba-tc se pot,o pune tfi ritiasma sau încrucişare, care restdrnă tfirulii logicii a,Iii euviut.eloru pentru a face mai multa impresiune «asupra ascultătorilori! sau cilitorilorfi: de os. :
           SvmdiHtldrm iţTÎm de vară
           Şi-o csif numii,i secară (in loou do: ,.si esii’a...) I
   A cesiu lenomeiiu sintacticii e turte obicinuiţii scriito-riloru veci ii :
              Nu le-nsî mai puie uita-/c
              lernsalimo eetate !                     (Dosi terii)
                                              *
   In limba, modernă se. găsesce cristalisatu în unele locuţiuni idiomatice, proprii limbei.
                                 Intrroyalmnm (p. 115)
                      Numai tu, poporîi Pomăno, să zaci veciniei! în orbire?
                      Numai tu să fii nevrednicii d’aeestu timpii reformatorii V
     1. VimJT „<’<mf'orin(a D-luî II;is<leuu Vunt< wjiorantilii, :m. li. p. 0i)S...
RETORICA
254
    Numai iu sa nu ioi parte ia obstesca înfrăţire,
                 La obstesca fericire.
                 La obsteseulă viitoră?
    Pana când sa credă lumea, oî copii de Românie!
    C’oru ee dorn de libertate a perită, s’a stinsă din voi ?
    Pânâ eândă sa ne tot plece cruda nrba tiranie Si la cam Iii de trufie Sfi, ne înjuge ca pe noi ?
    Până când în ţara uost.ră totă strei nulă sa domneseă.?
    Nu sunteţi satul de rele. uaţi avută destui stăpâni V La arme, viteji, la arme, faceţi lumea sa privescă Pe câni p i a roi n ânescă.
                 Cete mândre de români.
                                                          V. Alexandri Deşteptarea ftomânie'i
                                     CE E MAI TRIST PE LUME ?
         Ce e mai trist pe lume? lovirea cea din urmă Orlogiului ce-annnţâ un an care-a trecut?
         Un calator ce perde în codru a sa urma?
         Sfm omul care perde speranţa ce-a avui ?
         E ndptea tara stele smi dioa fără sore ?
         O lira fara corde, seă flori fără miros?
         Femeea fără graţii, seu fără de canddre ?
         Trădarea ce sdrobescc un suflet amoros?
         E ore filomela înehissâ 'n colivie?
         Seu trista turturică ce so<t-iu s’a perdut?
         Martirul care măre în lanţuri de sclavie?
         Tiranul mi ruşine din tronul său cădnt
         Un june eu avere care gustând din tote.
         Curând de urît mbrc, ne-avend nouă plăceri ?
         Un om plin de dorinţ e care nimic nu pote ?
         Seu omul, fără pâine, supus la mii dureri ?
         So^ia ce. nu nasce ? ori muma care vede Întins pe patul morţii p'al seu ăntâiu născut?
         O fată ’n mănăstire seu fata ce se perde?
         Ori omul ce nu crede în ceea ce-a credut ?
         E cânele ce urlă la lună ’n medul nopţii ?
                          Seu passerea funebră ţipând p’un vechiu palat?
APENDICE

           Un verme oare viaţa găssesee n sînnl morţii?
           Seu gemătul verginei p'al agoniei pat?
           Un căpitan ce pordo anteia'i bătălie ?
           Seu bardul eare cânta dar nu e ascultat V Un învăţat, cu nume, care nimic nu seie?
           Un om cu rassft negru de rele întinat V
           Un câmp întins ce n are nici apa, nici păşune’
           O vechia capitala iar do locuitori’
           O cupa poleita în fund cu-amaraciuue V
           Ori un mormînt ce n’aro nici epitaf nici Hori ’
           Nici mdrtoa, nici desgustul, nici plânsul unei mume,
           Nici ura, necredinţa, nici lanţuri, nici venin,
           Nimic nu-i trist ca ţera ce perde al seu nume,
           (’a popolul ce cade. ca ultimivi suspin.
                                                                                   (*. Creţ zi avu.
                          Subjecţinnm fp. 1 lf>)
    „Mireea la hiitaoU dire :
              Oe e n viaţa (Croi viaţa unui om?
              Ce e ’n primăvara florea unui pom ?
              Ceea ce prin stele esto-o stelisora Si 'n nemărginire un minut ce shora î
si ..Danielii Sihăstrie* iarăşi :
              Ue e ore traiul, daca e robit V
              Serbatdre ’n eare nimeni ua zîinbit.         Bolint.
                                               *
    In ..Poetnlu murindfr al n lui Eliade, află mu unii fru-moşii esempln de sithjcrţimir (pr. disâ. şi de ratweina-tio) în aceste prime strofe :
           A vieţei melle cupa se sparse anco plina.
           In lungi suspine viaţa'mi se duce si declina :
           Nici lacrom’ nici suspinuri n'o pot întardia !
           In bronzul que me plânge în sonuri precurmate A Morţii mânii rece ultima’mi ora bate.
              Să ()cm or ? mu mai hine, să caut a cântă ?
)
^F.fORiCA
              S?t cânt, quoci al meu suftlot e anco j>'a mea lyră ; Să cant. quoci mie mbrtca că lebedei inspiră Pe ţermuri d'o-altă lume un grid melodios. Semn bun aquesta este, si geniul mi’l face.
              I)e este-al nostru snfflet, amor eeroscă pjj.ee.
                  Un cant, divin dar liă adio d’aqui jos.
              In spargerea sa lyrt resună mai sublimă,
              In stingerea sa lampa d’o dată se 1 animă,
              Si do lumină viiă st.răluee, şi s’a stins;
              Lebăda vede cerul la ultima sa bră ;
              Şi Omul, singur Omul, el numai se cobora Sâ’si numere trecutul, de doruri reîmpins !
              Ş7 que sunt aste ilille que Omul le implora? IJ11 sore, şi alt sore. o oră s altă oră;
              Şi quea venită-assemeni eu qucca que s'a dus.
              Şi que ne-adduee una, cu quea-l-altă pere, Travaliiu şi repaos, dureri si iar durere,
                  Şi nbptea peste lume, qufmd dioa a appus....
                          Apostrofa (p. 117)
                MARŞULU ANULUI. 1818 (IN TRANSILVANIA)
          Desteptă-to Romane, din soinnulu cehi de mărie.
          In care te-adîneiră barbarii tel tirani!
          Acum, or nieî-o-dată croesce-ti altă sortă·, l.a care să se ‘nebine şi crudiî tei duşmani.
          Acum. or nioi-o-dată, să "aretămu în lume,
          Oâ’n aste inimi mai curge unu sânge de Rom.mu.
          Şi oă’n a nbstre peptnri păstrămii cu făli.-unii diiiih Triumfătorii în lupte., unii nume de Traianii.
          Inalţădî a ta frunte si vedi în juni de tine Pnm stau ca bradiî în munte voinici sute de mii! Urni somnii ei mai aşteptă si sâni ea lupii n stimă, Bărbaţi, bătrânii, tineri din munţi si din câmpii;
          Priviţi măreţe umbre. Mihaifi, Ştefanii, Oorvine, Romana naţiune, ai yoştrii strănepoţi Ou braţele armate, cu focii hi vostruii vine.
          Viaţă n libertate, or morte cere toţi.
APF.NDÎCK
257
        Pe voi ve nimiciră a pismei rfiutate Şi drba neunire la Milcovă şi Oarpaţi;
        Iar noi, pătrunşi la sufletu de sfânta libertate,
        Jurăm fi că vomii da mâna să fi mu în secolî fraţi.
        O mamă veduvită de la Mi hai fi colii Mare.
        Pretinde de la fii-i si astă-^i ajutorii Şi blastemă cu lacrămi în ochi pe fie-eare,
        In orii care pericolă s'aru face vendetoni.
        N’ajunse iataganulu barbarei Semi-lune,
        A cărei plăgi fatale şi adi le mai simţimil,
        Acum se ’ndesă cnuta în vetrele străbune,
        Dar martorii ne e Domnulu, că vii nu o voimii.
        N’ajunse despotism ulii cu ’ntrega lui orbia,
        Alu cărui jugfi din secolî ca vitele ’Iii purtămu,
        Acum se ’ncercă crudii, în orba lui trufia Să ne răpiască limba; dar morţi numai o dămă ;
        Români din patru unghiuri! acum oru nici-o-dat.ă Uniţi-v6 în cugetă, uniţi-vă-în simţiri;
        Strigaţi în lumea largă, că Dunărea-i furată Prin intrigă şi forţă, dolosc mijlociri!
        Preoţi, cu crucea ’n frunte! căci oştea e creştină,
        D$visa-i libertate şi scopulu ei prea sfântă,
        Mu rima mai bine-în luptă cu gloria deplină,
        De cât să finul sclavi iarăşi în veehiu-ne pămentă î
                                                                             Andrei u Mure şi a nu.
                                                 ■V·
    T. El iad, într’o elogioasa intitulată : O noapte pe ruinele Tiryovidi7, îndreptfindu-se către umbrele strămoşilor, cjice :
        Eu iram venit, o umbre, să turbur pace voastră :
        Eiinţa-mî rătăcită alergă între voi,
        Este ş’ame odihnă sălăşlui re voastră;
        Eu sînt însumi o umbră împinsă de nevoi.
        Sînt de al vostru sînge; braţu’mî nu se-armeză D’ace armă slăvită ce voi aţi niînuit;
        Muza’mi a voastre fapte la umbră eerceteză,
        Ş’a voastră pomenire pana’mi a consfinţit,
17
RETORICA
258
       Eu cînt în miezul nopţii a voastre biruinţe,
       Efi pe mormîntnl vostru laure împletesc,
       Isbînzî, fapte viteze, răsboinice dorinţe
       Recomandez eu lumeî, Tal voştri iii vestesc. (Marc.)
                     Exclamatiunea
                        LIMBA ROMÂNEASCĂ Mult, e dulce si frumosă Limba, ce vorbim,
                 A1 tă 1 i mbă-arim >n i bsă Ca ea nu găsim;
                 Saltă inima 'n plăcere,
                    Când o ascultăm,
                 Şi pe buze-aduee miere,
                    Când o cuventăm ;
                 Român asul o îubssec Ca sufletul seu.
                 O ! vorbiţi, scrii! româuoşce
                    Pentru Dumnezeii î                 G. Sion.
   I). A. Yizanti. 1 reproduce cuvintele cronicarului 1. Neculcea, prin care arată starea deplorabil* de odinioră a ţerei :
   „Oh! Oh! Oh! Vai! Vai! Vai de ţeră! Ce vremi cumplite au ajuns şi la ce cumpenă a căclut! Dâră 1)-seii de a face milă! Precum a făcut cu Israiltenn, cu Moisi Proorocul, de au despicat Marea Roşie; aşa se facă şi cu tine, saracă ţeră. ca să scapi dintr aceste o~ Inceiurl spurcate.u
apoi însuşi exclamă :
   Durero,se accente! Sfâşietor© suspine eşite din adâncul unui suflet amarii şi preocupat de viitorul patriei!
                    SĂRACELOR TINERE'!'E . . .
                    Săracelor tinereţe Călătoare şi drumeţe
                          Pe rninută şi pc ceas :
   1. In memoriul n seC despre Yeniamin Costalei, pag. 10.
APENDICE
259
                      Chiar ea nişte viorele Şi timpurii brânduşele,
                             Viata vi-i cât un popas !
                      Ieri şi astăzi înflorirăţi,
                      Mâni şi poiraăni vieţuirăţi,
                             Şi mai poimăiii v’aţi trecut. ..
                      Ne lăsând pe urma voastră De eăt uitarea ce proastă,
                             Un biet trup zidit de Iul! lată starea bătrâneţei!
                      Şi în călind arini vieţei
                             Spum-ţimi ce-aţi însemnat V De cat pofte şi dorinţa Aeve ş’în nefiinţă,
                             Ce mintea v'aii tulburat!
                      Ş’apoi şi ele trecură,
                      Chiar ca o nălucitură
                             Ce ţi s’arată, dar nu-i.. .
                      Lăsănd numai pomenire, într’a omului simţire,
                             Do necazurile lui î          C. Conali.
   Unu esemplu din caro se polo vede cum din figurile arătate penă aci ajungemu la prosopopee, este următorul îi „monologu alu medicului Herman“ din Sorin sau „Tăerea boeriloru la Tergovişte“ :
                                        Herman singur.
       Nimic, nimic . . . Lumina mi se ascunde mie ! . . .
       O studiu fără rddă ce m'ai înveninat,
       Tu ’mi-ai răpit plăcere si viaţă si junie.
       Şi nu Tni-ai dat nimica în loc ce 'mi-ai kint!
       A trebuit a trece cinei-deei de ani de trudă Plecat pe cărţi, să aflu că nu pot sci nimic...
       Căci, Pelzebut din Tartar să-mi fie mie rudă,
       De sein mai mult ca prostul ce n’a ’n votat nici [»ic!
       Am căutat misterul în lumi necunoscute :
       Pe omeni, pe natură, pe toţi am întrebat;
       M’am coborît în lumea mormintelor tăcute,
       Şi pe ţerâna lumei adînc am meditat;
       Am despicat ţerâna precum şi cugetarea ;
RETORICA
260
           Şi nu soift cugetarea e care-ar ii urmat Materiei, seu lutul a urmărit suflarea Sau alt-fel cugetarea (să fiu mai acurat?)
           Mai bine jucam ursul la porţile străine !
           Căci cel puţin ursarul tot crede în ceva;
           Dar oii nu cred nimica si nu sciii de fac bine Să nu cred; nu sciii iar de fac eii mi cumva?. . . Dar am aflat că nu e mai mare bogăţie De cat, credinţa nostru, s’atunci am pismuit,
           Pe prostul care crede sj trece ’n bucurie,
           O viaţă ’n care nu sc in la ce am mai venit . . . Ciudată, Domne, este liinţa oinenescă! . . .
                    (După, o pauză, lvâiid hârca tle mort in mână)
           Ah! eată ce rfimâne în lume după noi! . . .
           Ce-ai fost în astă viaţii, ţoi ană» pămentescă?
           Tu pote-ai fost ca mine, împinsă de nevoi ?
           Ori potc-o frumuseţă l a căreia piciorc Ca pulberc-aurită junimea a călcat?
           Ai fost ferice pote ? si mândră, rirletore.
           Ca zisul tinereţei din lume ai sburat ?
           Dar unde e măndreţea si dalba ta junie?
           Voi, care aţi fost iubit'o, vedeţi ce aţi iubit,?
           Vedeţi tot de-odată a vostră nebunie,
           Vis dulce ce se stinge îndată ce-aţi gândit!..
           Dar ce dic ?.. el fu p5te, vr’un domn aici în lume : Acesta hârcă, pote, ce ventu-a trcnţurat Nu s’a plecat în viaţă; şi pote Pal ei nume Mai multe milione de sclavi au tremurat V Dar unde "ţi este tronul, corona şi mărire ?
           Ah! unde ’{i-e măndria, poporul credincios?
           Un cap de sclav alături, nu este osebire Din tine şi dintrensul; — aveţi acelaş os.
           Copii reî se jocă cu mâna-ri ce odată Ţiind un sceptru jalnic popore cărmuea:
           Iar hărca-ţi ce fusese odată curonată b) adăpost de sdreci care adorm în ea! . . .
                             (După o huiiţă ruflecţiune)
           Dar eată noptca trece ! . . . bălaia dimineţă Trimite înainte-i un dulce foc ceresc,
           Să stingă lampa d’aur ce ardea ancă ‘n cctă,
           Norosă conr a nopţei ce visele imj>letesc. . .
APENDICE
2fî
       Colo se sparge unda de undă alungată;
       Colo din frundă sună ai noştri călători;
       Colo privighitorca suspină 'namorată,
       De vânturi legănată pe patul ei de flori. . .
       Răsai, o dimineţii ! si Jie ca să paie Ca tine bucuria ’n sufletu-omenesc!
       Desfăşură în aer cosiţa ta bălaie Pe care flori de aur şi roze strălucesc î Sburaţl, minute blânde, cu arip’ aurică î Vărsaţi-vă. o flăcări, dintral dilei sin î iar tu corona 1 urnei, o sore ! te rădică In calca-ţî semănată cu mândre flori de crin !
       Vin. vin de dă lumină la cei ce vor viaţă.
       La cei ce fericirea în lume moştenesc î
       Cât pentru mine, sbre, tu n ai nici o duloâţă ;
       De-aceea de la tine nimica nu voesc î . . .
       Aşi da eu ori ci» bunuri pe-o clipă de credinţă,
       De dulce fericire, speranţă si amor. . . .
       Dar, vai î deşerte vorbe! căci nu mai e putinţă!
       Unica-mi măngâere ar ii numai să mor. ., .
       Ca pulbere de aur ce tomna răsipesce
       Din comc-i, de ce ani-mi bătrâni nu se avânt V
       Ah ! dac' al nostru suflet ea visul se topesce,
       De cc nu caut pacea îndată în mormânt ? . . .
       Dar dacă din potrivă, spărgând a lui prinsorc,
       Nemuritor, s’avântă... cu ancă voiu să mor. . .
       Şi p’ale vântuleţe cu line aripiore
       Ca un miros de rose în spaţiu voiu să sbor. . .
       Şi ca acele stele ce scânteie ’n lumină Pe bolta cea cereseă voios se mă înclin : %
       Să mă îmbăt de viaţă în aria senină,
       D'amor şi de plăcere, şi dulce să suspin ;
       La sgomotul uşuro dc-aripi de vântuleţe.
       La i'remătiil cel vesel al sărutărei lor,.
       La flacăra suavei, eternei tinereţe,
       Răpit de fericire întrun suspin să mor! . . .
                                                                                      Bol inii necum.
RETORICA
262
                                      Prosopopea (ib.)
                     PROSOPOPÉE DU DANUBE Belgrade et Senti lin sont en guerre. Dans son lit paisible naguère Le vieillard Danube, leur père, S’éveille au bruit de leur canon.
              Il doute s’il rêve, il tressaille,
              Puis entend gronder la bataille,
              Et frappe dans ses mains d’écaille,
              Et les appelle par leur nom.
              „Allons! la turque et la chrétienne! Semlin ! Belgrade ! qu’avez-vous ?
              On ne peut, le ciel me soutienne, Dormir un siècle, sans que vienne Vous éveiller d’un bruit jaloux Belgrade ou Semlin en courroux.
              Hiver, été, printemps, automne, * Toujours votre canon qui tonne !
              Bercé du courant monotone,
              Je sommeillais dans mes roseaux,
              Et comme deux louves marines Jetant l’onde de leurs narines.
              Voilà vos longues ceulevrines Qui soufflent du feu sur mes eaux!
              Ce sont des sorcières oisives Qui vous mirent, pour rire un jour, Face à face sur mes deux rives Comme au même plat deux convives, Comme au front de la même tour,
              Une aire d’aigle, un nid d’autour.
              Quoi! vous ne pouvez vivre ensemble, Mes filles? Faut-il que je tremble Du destin qui ne vous rassemble Que pour vous haïr de plus près, Quand vous pourriez, soeurs pacifiques Mirer dans mes eaux magnifiques Semlin, tes noirs clochers gothiques, Belgrade, tes blancs minarets ? . . .
A PENDICE
268
             PANUUIULO în menie
                        (Traducorc)
       Belgrad, Semlinul se bat’ de morte; Bronzul, si litra bubue forte Necunoscută e a lor sorte! — Vechiul lor tată, lstrul canut,
       Din fundul pacinieu sus se avultă, Umede come seutură,-ascultă; Audc-ommoml, grinţarc multă...
       Si bate ’n palme de scai lin brut.
       „ilei-oolo! strigă, turcă, creştină! Belgrad, Sein line, que aveţi-voi ?
       Nu se mai pole o di senină Nu se mai dornic o nbpt.e lină:
       Pe tot minutul aud nevoi, încăierare cruntă 'ntro voi!
       „Iernă şi veră voi n'aveţi pace: Metalul bellicu nu, nu mai tace!
       In trestiosul ’mi leg6n mollace Domniam Ia flisvul monoton joeu : Oi voi că lupe rapaci marine,
       Que răped’ unda prin largi narrine, Din cile vostro lungi culevrine P'apcle’mi lucii voi sufflaţi focu!
       „Par’ que 6 farmec! dine lenivc Rid şi ve ’ncăntă si ve conjur:
       V'au pus în fa<;ă p’ambele ’ini rive Uă ia o masă doc convive,
       Şi că pe fruntea-aquelluia’şi tur Arie d’aquili, cuib de vultur.
       „Nu e putinţă trai ’npreună,
       Fetele melleV Eu n’am di bună D’a vbstră sorte que nu v’adună Dequât spre urră, resbel, urgii, Quând br’ putoa-veţi surori pacefiei Miră n apele molie magnetici. Scinlin, tu negre turrele gotici, Belgrad, tu albe, ’nalte geamii ?
RETORICA
264
               Trêve! taisez-vous, les deux villes!
               Je m’ennuie aux guerres civiles.
               Nous sommes vieux soyons tranquilles: Dormons à l’ombre des bouleaux.
               Trêve à ces débats de familles !
               Eh! sans le bruit de vos bastilles, N’ai-je donc point assez, mes filles,
               De l’assourdissement des flots ? .   .
               Voyez Ulm, votre soeur jumelle : Tenez-vous en repos comme elle.
               Que le fil des rois se démêle,
               Tournez vos fuseanz et riez.
               Voyez Bude votre voisine;
               Voyez Distra la sarrasine!
               Que dirait l’Etna, si Messine Faisait tout ce bruit à ses pieds?
               Semlin est la plus querelleuse;
               Elle a toujours les premiers torts. Croyez-vous que mon eau houleuse. Suivant sa pente rocailleuse.
               N’ait rien à faire entre ses bords Qu’à porter à l’Euxin vos morts?
               Vos mortiers ont tant de fumée,
               Qu’il fait nuit dans ma grotte aimée, D’éclats d’obus toujours semée !
               Du jour j’ai perdu le tableau;
               Le soir, la vapeur de leur bouche Me couvre d’une ombre farouche, Quand je cherche à voir de ma couche Les étoiles à travers l’eau.
               Soeurs, à vous cribler de blessures Espérez-vous un grand renom ?
               Vos palais deviendront masures.
               Ah! qu’en vos noires embrasures La guerre se taise, ou sinon J’éteindrai, moi, votre canon.
               Car je suis le Danube immense. Malheur à vous si je commence !
               Je vous souffre ici par clemence.
               Si je voulais, de leur prison
APENDICE
           „Qua staţi o dată! tacă-ve gura!
           Mie ’mi desplaco-amcstecătura,
           Guerra civilă, certele urra
           Sunt betrăn, uite.. . să dorin si eu !
           Basta cu certe, urri do familii,
           Şi făr’ a vostre net, bastillii.
           Fino ’n gut 'ini este, a melle fiii ii.
           Cu assurdirea valului greu.
           „Clm, ve e soră; ci ea îmi place; Blânde că densa, faceţi que face;
           Regii (lescurce si firul în pace.
           Voi suciţi fusul, rîdeţi voios.
           Vedeţi mai colo Buda vecina:
           Cătaţi la Dristra la Sărăci na,
           Que-ar dicce Ktna daqua Messina Ar* favce ast net în polei jos ?
           „Seinlin, ca este a mai ţîfnosă :
           Tot ea începe cu relle sorţi Credeţi voi ore qininda’mi liulosă Să nu mai aibă n clina'i stăncosă între-a ei ţermuri si de fer porţi,
           Oi tot să ducă Cai voştri morţi V
           „Pivele vostre fae’o fumată
           Que’mi bagă noptea ’n spelunea-amată.
           Grândină bomba, plumbă ’ndesată,
           Quăt cjioa albă eu nu mai ved !
           Şi apoi sera, aer, r6core Mi le înnecă a lor vapore Desă, sinistră, quăt nici lucore De stea mc lassă să întrev6d!
                                               *
           „Surori, or' credeţi quo-e nume mare A ve tot punge necontenit V Ve spargeţi, ardeţi palate-altarc A ! fiţi cu miute, daţi ascultare kesbeliul tacă; qu’apoi menit,
           Ve sting cu tunul. M’aţi audit ?
           „Quoci sunt Danubul, al vostru tata: Să nu ’mi puiu mintea cu voi o dată, Qu’apoi vai voe! Vorbă curată.
           Şi d’oiu dă drumul p'alle cămpii
RETORICA
266
              Mes flots lâchés dans vos campagnes.,
              Emportant vous et vos campagnes,
              Comme une chaîne de montagnes Se lèverait à l’horizon!“
              Certes, on peut parler de la sorte,
              Quand c’est au canon qu’on répond Quand des rois on baigne la porte,
              Lorsqu’on est Danube et qu’on porte,
              Comme l’Euxin et l’Hellcspont,
              De grands vaisseaux au triple pont;
              Lorsqu'on ronge cent ponts de pierres,
              Qu’on traverse les huit Bavières,
              Qu’on reçoit soixante rivières Et qu’on les dévore en fuyant;
              Qu’on a, comme une mer, sa houle :
              Quand sur le globe on se déroule Comme un serpent, et quand on coule De l’occident â l’orient.              Victor Hugo.
                                                *
              Apelor melie învolborate Unde cà munţii încatenate.
              Vô smulgu eu tote aile surate,
              Colibi, palate, temple, geamii.“
              Nu è greu eui-va cu-ast tel de sdrtâ A vorbi ast-fel cu cetăţi, munţi.
              Quand spală, moie regala portă Quand è Danubul şi quand mi’ţi portă Câ Euxinul şi Elles-punţi Nave gigante cu triple punţi.
              Quand sute poduri de pétrâ bate,
              Quand opt Bavarii mi le străbate ;
              Şdi-<Jeci de rîuri le ia pe spate,
              Şi mi le înghite da însărit :
              Quand are valul câ şi o Mare Quand ia da lungul globu’n eurrare,
              Şerpue, curge 1'ăro ’ncetare Delà Appusuri la Răsărit !
                                                                         I. Heliacle liădulcscu.
                                                *
APENDICE
267
                                          SLĂNICUL
       Muritor, ce vii aicea viaţa să’ţi mai prelungeşti,
       Ia sama că’n toate celea periciunea ta găseşti :
       Munţi se pornesc, s inci se sfarmă, isvoare şi curg şi seacă, Copaciul creşte şi cade, părăele petre-’neacă,
       Muşchiul, ce’l calci cu piciorul, este iearha din vechime, Strălucitor putregaiul, au fost copac cu mărime!
       Cărări vezi pe petre roase ? urme de om însemnează · Găseşti pămănt ars de focuri ? la vatra ta cugetează.
       Lumea stă pe o schimbare : toate trec... şi mor şi per; Dar şi moartea este viaţă pentru cei care o cer!
                                                                                    C. ConaJci.
                          Dialogismidu ( p. 118)
       Bătrânul I)an ascultă grăind doi vechi stejari Crescuţi dintr’o tulpină pe culmea cea de munte Ş’avend ca o coronă un secul pe-a lor frunte.
       —    O ! frate, dice unul, un vent în mie(J-de-nopte „Adusu-mi-aii din vale lung vaet, triste şopte !.
       „E sabie în ţeră! au năvălit Tătarii !
       „Ş’acum în bălţi de sânge îşi jocă armăsarii!”
       —    Aşa ! respunde altul, colo în depărtare „Zărit’am astă nopte pe ceriu lumină mare !
       „/Ard satele române! ard holdele ’n câmpii!
       „Ard codrii!... sub robie cad 1’ete si copii,
       „Şi ’n fumul ce se ’nalţă cu larme sgomotose „Sbor suflete gonite din trupuri sângerose !>(
                                                                                 V. Alexandri.
                                               *
    Boileau înfăţişeză pe unu autorü* apărându’şî versu-surile :
       Mais souvent dans ses vers uu auteur intraitable A les protéger tous se croit intéressé.
       Et d’abord prend en main le droit de l'offensé.
       De ce vers, direz-vous, l’expression est basse.
       —    Ah ! monsieur, pour ce vers je vous demande grâce. Répondra-t-il d’abord. — Ce mot me semble froid,
RETORICA
268
        Je le retrancherais. — C’est le plus bel endroit!
        —    Oe tom* ne me plaît pas. - Tout le rnonde Padinire.
                                                                  Art. poet., cli. I, v. 208. *
                         Opt aţi un ea (ib.)
                     îndreptătorul lumii,
                     Tu ai mărit popore,
                     Le-ai pus Tu legi pro sânte,
                     Şi le-ai formai: în Staturi;
                         Măresoe si pe noi.
                     Din gloria străbună De aminu cădii t.. ne'naltă;
                     De aminu uitat unirea,
                     Due'i în tăria ’ litru tdte Acum ne fă uniţi.
                     Să seim qu avein dreptate,
                     Să seim que, c>uine suntem.
                     Ş’aşâ să nu se uite O naţio martiră
                         Que-ammu fost, si que-arnnm fi noi.
                                                               (Eliade, Cântarea dimineţi)).
                       Imprecaţmnea sau blesteuiidn (p. J19)
                  BLESTEMUL ŢEREI ASUPRA NEMULŢUMIRII STRĂINILOR 1
                  Dumnezeule ’ndurate,
                     Dreptule judecător,
                  Yedi’mi a mea strâmbătate,
                     Şi le fii resplă:;itor l
   * Ades pe-a sale versuri poetul ne ’mpacat Pe toate-a le protegc se crcde’ndrituit.
        Şi ’nt6i ie apararea cu drept de om jignit.
        De-i zici : „aceste versuri sunt rele .... cugetaţi
        —  Cât pentru-aceste versuri ve rog să le lăsaţi,
        Bespunde el deodată.— Acest cuv6nt e rece
        De sigur eu l’aş scoate.—Ba foarte bine trece,
        —  Aici nu-mi place mie.— I)e lume-i admirat.
                                                                           Tr. de A. Nanm.
   1 Din „Plângerea si tânguirea Patriei" de P. Mumuleanul.
APENDICE,
269
             Drept a lor nemulţumire.
                Dă-le scîrbe si amar ;
             Dă-le dreaptă resplătire,
                Că m’aii prădat în zadar.
             Mania ta se1! urmese
                Ori măcar unde-or umbla :
             Osânda ta să'I vînese
                Veri po ee loeurî vor st.n.
             Frică dă-le să se teamă
                Şi frumja când s’o mişca:
             Pribegind, să bage seamă Chiar de vent când o suda.
             Fă-le lor callea pustie.
                Ca să umble rătăciţi:
             Arată a ta mănic
                Ş’unde or ti pribegiţi.
             Drepta ta le rcsplătescă Cestor neinulţămitori:
             Urgia ’ţi să’I osândescă Ca pe nisce-împutătorl.
             Curse ’n callea lor le pune Să cadă ’n perdare toţi:
             Nu mai vadă <Jille bune, Nemulţămitorii hoţi.
             Paşii lor le poticnesce,
                Să n’aibă unde scăpa:
             Adunarea lor sdrobesce Ori unde se vor alia.
                                        *
             Să nu potă să’sl găseseă Loc să fie odihniţi;
             Pururea să rătăeeseă,
                Şi să fie necăjiţi.
             Nu ’şl găseseă und’ să sedă Câtu-şî de puţintellu loc ; Fă ca cerul să nu-’i vadă,
                 Şi se pice pe el foc.
RETORICA
270
                     BLESTEMUL LUI GRUI SÂNGER
            Tu, proclet, ucigaşe! infame paricide?
            Tu, pentru care astă-(Jî iotă iadulü se deschide,
            Tu, răpitorii de dile cui ţi-a dată viaţă, nume!
            Atunci a ta osândă sfcrsitu să aibă ’n lume,
            Când astă buturugă de arborü arsă sub care Părintele teü zace ucişii fără suflare,
            Va da si flori şi frunte, eternii fi indu udată Cu apa cea din vale în gura ta cărată.
            Er pân’atunce, iazmă, ce a născută Păcatul ii,
            Legată ’n înfrăţire cu Reulă ne ’mpecatulă,
            In viaţă şi ’n mormenţu-ţi în veci să nu guşti pace Şi cugetulu din tine s’audî că nu mai tace;
            Să nu privesci tu cerulu şi omenirea ’n faţă!
            De focă să’ţî fie apa şi sorele de ghiaţă!
            Să bată ’n tine biciulu urgiiloru turbate Pân n’a mai fi pe tine, locu unde a mai bate!
            Toţi şerpii' dc po lume să casă ’n a ta cale !
            Să ’ntâinpiuî numai ură, să nu simţi de cât jale !
            Să chiemi cumplita morte, şi ea l’a ta chemare Să rîdă, să te lase luptândü cu-a ta mustrare,
            Incâtu s’ajungi tu însuşi a te feri de tine Prin ultima ta crimă, uciderea de sine!
            Blestemă! blestemă pe capu-ţi în lunga vecinicie!
            A ta cenuse peară în ventă, şi négrâ fie!
                                                                      Alexandri, Grui-Sânger.
                                               *
                                  IMPRECAŢIUNF A CAMTLIEÎ
        Rome, Tunique objet de mon ressentiment.!
        Rome, â qui vient ton bras d'immoler mon amant Rome qui fa vu naît e, et que ton coeur adore !
        Rome enfin que je hais parce qu'elle t'honore !
        Puissent tous ses voisins ensemble conjurés Saper ses fondements encor mal assurés !
        Et, si ce n’est, assez de toute l’Italie,
        Que l’Orient, contre elle à l’Occident s’allie;
        Que cent peuples unis des bouts de l’univers Passent pour la détruire et les monts et les mers ! Qu’elle-méme sur soi renverse ses murailles,
        Et de ses propres mains déchire ses entrailles;
APENDICE
    Que le courroux du ciel allumé par mes voeux Fasse pleuvoir sur elle un déluge de feux !
    Puissé-je de mes yeux y voir tomber ce foudre,
    AToir ses maisons en cendre, et tes lauriers en poudre, Voir le dernier Romain â son dernier soupir,
    Moi seule en être cause, et mourir do plaisir !
                                              Corneille. Horace. *
                       Jpotiposa (ib.)
                 () N O P 'I' R I, A M O RMIN T R
               „Mergem pe căi selbaticc,
               Cătam adăpostire;
               Iar umbrele lunatice Rîdeau p’o monastirc.
               Urla departe tuuctul :
               Arama gemătore Vărsa prin aer sunetul Ca harpa plângătore.
               Lătra mai colo câini le La neguri fmnegose :
    „Roma! unicul obiectă al turbatei mele uri,
    Roma, căre'i a jărtvit braţul teu pe-al meu amantă,
    Roma unde te-aî născut şi pe care-o adorezi,
    Roma, pe care-o urăsc pentr’ onorea ce îţi dă : Prad’ajungă la vecini, duşmanii sei conjuraţi Ca s’o surpe’n fundainentu ce nu*î încă întărit!
    Ş’al Italiei pământii de nu li va fi destul.
    Peie mâna'n contra sa Resăritu-Apusul tot :
    Ş’unii poporu de mii de mii tăbărând din Universu Si trecând si munţi si mări! pustiez-o,*dar de tot:
    Facă însăşi ai cădea peste dânsa murii sei,
    Şi chiar ou-ale sale mâni rmnpă’şi sinu'n mărim tăi !
    Pe-al meu glasii răsturnătorii! ceriu-apritis, înflăcărat Vers’asuprai unu potopii, unu potopii de focii nestâus î Ca se pociţi cu ochii mei videa fulgerul cădond,
    Sîi’i ved curtile’n cenuşi, s'a ta laură, în scruinu 1 Se ved dar, păn în ii nit pe Romanii sufletu’şi dând,
    Eu pricina lor s6 fiu, ş'apoi de plăceri, să mor.“
                                                  Tr. de Gmti.
RETORÎCA
272
                    Scoteau din gropă manile Scheletele hidbse.
                    Amarul glasii al ventulul Cânta du jose cântece,
                    Şi vermeîe mormântului Podea pe morii de pântece.
                    Pe munte steaoa nopţilor Păru-se suferindă,
                    Aşa cum fruntea morţilor Se vede gălbenindă,
                    Fumau pădurea, văile De neguri fumegose ;
                    Umpluse tote căile Fantasmele sclipose.
                    In acru glasul elelor Vestea a lor venire;
                    Urla asupra stelelor Demonii cu serâşnire
                    Unu fulgeru !   . . norul fumegă.
                    Şi tunetul răspunde;
                    Jar ploea cade, spumegă Ca turburose unde.
                    In preajma monastirilor Umblând mă rătăcisem,
                    La locul ciuntirilor Cu morţii mă oprisem.
                    Atunci din sinul norilor Vulturi cu negre pene De ţipetul prigorilor,
                    Ţipă şi ei cu lene.
                    Apoi s’aud resun&te De triste mult suspine;
                    Unu morţii gonit de tunete Veni, urlând spre mine.
Bolintinmn.
APENDICE
273
                                    DUMBRAVA ROŞIA
    In polele unui munte se întindea o câmpia mare, şi unu sore strălucitorii o luminii.... Duoi inşi se preâmblaă încetişoră printr’însa.... sta adese în locii şi apoi se por-niau mai departe.... Precum spicurile în vremea cosei zăcu unele peste altele, aşa şi bse peste ose de morţi grămădite acoperiaă pământul... nisce petice de steguri sfâşiate şi acăţate anco de prăjina lor plecată, d'abie se mai mişcau de vântul ce dogoria... unu nuoră de corbi folfâia pe d'asupra croncăind, vblturâ şi se învertejiâ în tote părţile ş’apoi de o dată se asvârlia cu iuţelă peste ose... Nici o locuinţă nu se mai zăria în acea văile a morţii... ici colo nisce movile, semănate foră rondă, încreţiaă numai ca nisce valluri luciul câmpiei... şi pe fiă-care din acele movile era câte unu semnă deosebită... pe una o cruce roşiă plecată... pe alta unu turbană sângerată cu semiluna înfiptă pe dînsul... mai departe o lance tâtărescă sfărâmată... şi acolo staă, mormane grămădite de pe serninţiă şi lege, osele nemurilor care se întâmpinară pe acestă câmpu de băttaiă... fiă-care la ună locă cu ună semnă de isben-
dâ.... La marginea câmpiei era o pădure, din fundul că-
ria se audia esşind o fâşiire neînţellesă........ o plângere ce
semenâ cu vaietele suittetelor chinuite.... Copacii eraă împestriţaţi de frunde felurite, pline de o rouă roşiă.... şi în vârful unui stejară betrână ună vultură albă folfâia din aripi.... Si la fiă-care din acele mormane cei duoi 6-meni îngenuchiau şi (licean împreună : „Slavă ţie, ţerra „nostră!.... feciorii Hunilor s’aă încumătată ca să te sup-„pună.... şi tu ai fostă mormântul lor.... Potopul Asiei a „vrută să înghită lumea.... şi tu i'ai pusă stavilă.... Unu „nomă de răsboinici a rîvnită la turmele tale şi la grâ-„nele aurite ale holdelor tale.... şi tu ai legată pe răs-v„boinici câte duoi duoi.... şi ai arată cu dînşii ţerrina.... „şi ai semănată cu sângele şi cu sudorea lor dumbrava „roşia, pădurea sângelui.u Bălceseu, Cântarea României.
                                      L a G o £ i a
     Ale turnurilorii timbre peste unde stau culcate,
     Către ţărmul Ci din potrivă se întindă, se prelungescii,
     Ş’ale valuriloru mândre generaţii spumegate Zidulu vechiu al ii mănăstirii în cadenţă ’lu isbescu.
                                                      18
RETORICA
274
     Dintr’o peşteră, din râpă, noptea ese, mS-împresoră,
     De pe muche, de pe stâncă chipuri negre se coboră ; Muschiulă zidului se mişcă. .. printre iarbă să strecoră O suflare care trece ca prin vine unii fioru.
     Este cesulu nălucirii; unu mormentă se desvălesce,
     O fantomă-încoronată din elfi ese... o zărescfi..
     Ese, vine către ţărmuri, stă în prejma ei privesce. ..
     Eîulfi înapoi se trage ... munţii verfulă ’şi clătescCi.
     Ascultaţi... marea fantomă face seninii... dă o poruncă. Oştiri, taberi fără numără împrejuru-i înviezfi...
     Glasulă ei se’ntinde, cresce, repetată din stâncă n stâncă, Transi.vania l’aude, Ungurii se înarmeză.
     Oltule, care-ai fostă martoră vitejiilorft trecute,
     Şi puternici legione p’a ta margine-ai privită,
     Virtuţi mau, fapte cumplite, ţi suntă ţie cunoscute,
     Cine ori pote să fie omulă care tc-a ’ngrozită ?
     Este elă cum lă arătă sabia ş’a-lui armură, *)
     Cavaleră de ai credinţi!, saă ală Tibrului stăpână V Trajană, cinste a vechii Rome, ce se luptă cu natura?
     Uriaşă e ală Daciei, saă e Mircea celă bă rână ?
     Mircea î mi respunde delulfi ; Mircea, Oltulu repeteză,
     Acestă sunetă, acostă nume valurile ’lă primescă:
     Unulu altuia ’lă spune, Dunărea se-însciinţezfi,
     Ş’ale ei spumate unde căte mare ’lă pornescă.
     Salutare umbră vechiâ! priimesce închinăciune De la fiii României, care tu o aî cinstită ;
     Noi venimft mirarea nostră la mormentu-ţi a depune,
     V^curile, ce-înghită nemuri, ală tăă nume l’aă hrănită !
                                                                             Gr. Alexandresctt.
                 Acum'tdaţiwtea (ib) de efecte Joad dice lui Mathan ;
        Eh! quel temps fut jamais si fertile eu miracles V Quand Dieu, par plus d eifets, montra-t-il son pouvoir? Auras-tu doue tonjours des yeux pour ne point voir V Peuple ingiat! quoi! tonjours Ies plus grandes merveilles?
   *) In biserica de la Oozia, Mircea este zugrăvită în costumă de Cruciată.
APENDICE
275
        Sans ébranler ton coeur, frapperont tes oreilles ?
        Faut-il, Abner, faut-il vous rappeler le cours Des prodiges fameux accomplis en nos jours?
        Des tyrans d’Israël les célèbres disgrâces,
        Et Dieu trouvé fidèle en toutes ses menaces ;
        L’impie Acliab détruit, et de son sang trempé,
        Le champ que par le meurtre il avait usurpé :
        Près de ce champ fatal, désabel immolée,
        Sous le pied des ch vaux cette reine foulée ;
        Dans son sang inhumain les chiens désaltérés,
        Et de son corps hideux les membres déchirés ;
        Des prophètes menteurs la troupe confondue.
        Et la flamme du ciel sur Tautel descendue ;
        Elie aux éléments parlant en souverain.
        Les cieux par lui fermés et devenus d’airain Et la terre trois ans sans pluie et sans rosée ;
        Les morts se ranimant à la voix d’Elisée :
        Reconnaissez, Abner, à ces traits éclatants
        Un Dieu, tel aujourd’hui qu’il est dans tous les temps.
        Il sait, quand il lui plaît, faire éclater sa gloire,
        Et son peuple est toujours présent à sa mémoire.
                                                                               (Racine, Athalie).
        Şi când a mai fostu ore mai bunu timpu de miracoli V Cand s’a aretatu ore mai tare Dumnedeii ?
        Vederea-ţi este data ca sa fii orbu mereu,
        Poporu ingratu ? cumul ore minuni ori catii de ’nalte Nu sunt în stare-a face ca Diraa-ţi sa s.tlte ?
        Să-ţi mai aducu ;uninte, o Abner, de trecutu,
        De atâtea minuni multe ce chiar noi le-amu ve^utu ? Lovirile venite preste tyran ii care Pe Israel apassâ cu-atâta 'nverşunare :
        Achab nelegiutulu sdiobitu si immolatu Pre însuşi câmpulu care elu l’a fost usurpatu;
        Apoi chiar Jesabela, regina îngâmfata,
        Pe acelaşi locu căzută, de caii sei căLată Din sângele ei negru bèndu cânii Însetaţii ;
        Din cărnurile sale rumpendu înfuriaţi;
        Profeţii de minciune în ametéla mare.
        Şi flacăra cerésca venită ne altare;
        Ca suveranii Elie în ccriuri comandându,
        I n tablă de arama totu ceriu I u transformându,
RETORICA
276
        In trei ani de neploia uscânduse pamentulu Şi Eliseiu pe omeni sculându-i eu ciuentuluV Marturisesce, Abner, că astaili Dumnezeu A fost ea totu deauna şi că va fi mereu :
        Elu seie, când voeşce, mărirea să-şi arate
        Şi nu uită poporulu cu suflete curate.       Tr. de Sio-n.
                                    1° Icon a (p. 120)
                                RADU NEGRU
   Badu Negru Bassarab era un om nalt, bine format, cu faţa smadă, barba căruntă şi plete lungi lăsate pe spate, pe cap purta diademă, vesmintele cusute eu fir, erau lungi pănă la piciore, cu nasturi la pept şi cu breul aurit, pe desupra purta un veşmânt blănit a câria blană pe marginea de din afară era negrii, in mână ţinea sau un baston lung cu gherdan (panglică) de aur, sad miniatura bisericei Adormirea Maicii Domnului făcută de elu la Câmpulung, in tăia sa reşedinţă.
                                      2° Etopea
                         CARACTFRISTICA LUI ŞTEFAN CEL MARI·:
    „Era acest Ştefan Vodă omu nu mare Ja stătu, mânios şi degrabă vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoria fără judeţii. Era întreg la minte nelenevos, şi lucrul s6u şti ea sel acopere; şi unde nu cugetai acolo îl aflai; la lucruri de râsboe meşteru; unde era nevoe însuşi se vâra, ca vădi udul ai sei se nu îndărăpteze. Şi pentru aceea rar răsboiii era de mi biruia. Aşişderea si unde’l biruia alţii, nu perdea nădejdea că stiindusă cădut jos. se ridica deasupra biruitorilor. Eară după mortea lui, şi inul seu Bogdan Vodă urma lui lua-se de lucrările vitejeşti ; cum se tâmplă din pomul bun şi rodă bună se face.
    Ingropat’au pre Ştefan Vodă în monăstirea Putna, cu multă jăle şi plângere a tuturor locuitorilor ţerei, cât plângea toţi, ca după unti părinte a lor; că cunoştea toii că s’afi scăpat de mult bine şi apărare; ce după mortca lui, îi rjicea Sfântul Ştefan Vodă, nu pentru sufletu că este în mâna lui Dumneijeu, că el încă au fost cu păcate, ce pentru lucrurile salo cele vitejeşti carele nime din Domni nici mai nainte. nici după aceea nu Taii ajuns.“
                                                                             (Or. Ureki)
APENDICE
277
                            DOMNA STANCA, soţia lu! Michaiu
   Era o femeia allesă acesta domnă, ale carii calităţi chiar duşmanii soţului ei nu se putură opri a le încun-nuna cu laude entusiaste. Bună, blândă, suppusă, ângeru de mumă şi de soţia, ea adese domolia iuţela şi asprimea caracterului socului ei şi într’aceîaşi vreme, inimă eroică, ea împărtăşia de multe ori primejdiele băi băţului seu, insoţindiThi în răsboie şi pene pe câmpul băttăllii-lor, stând la costa lui.                      x. fialcescu
                         3° Caractvruln sau Portretul-a
                       PORTRETUL LUI TU DOR YLAD1MIRESCU 1
   ..Tudor era bărbat serios şi gânditor; om drept şi e-nergie; activ şi sever; uneori crud şi chiar resbunător. Scurt; la vorbă şi bogat la minte, elicea Dumitru Căţel (Bresniceanu) din Oerneţi. un bătrân ca de 80 de ani. unul din Căpitanii de Panduri ai lui Tudor. Nici odată nu l a vedut nimeni rîdănd; numai odată se elice că:l a vedut zîmbind, doi confidenţi ai soi. fiârbea şi Miu.
   ..Statura lui Tudor era de mijloc; era om legat, cum se dice, şi d’nă constituţie robustă: culdrea perului ş’a mustăţelor era galben-castaniu: iar perul era dat pe spate, în formă de chică scurtă, lăsând a i se vedea ceafa rassă; fruntea lată şi încreţită: sprâncene grdsse şi cam lăsate pe ochi; ochii căprii, cu uă căutătură cruntă, ce însuiia respect şi frică; faca smeadă, cam prelungă şi cam uscăţiva: nasul drept şi potrivit; gura bine făcută; mustaţa grosă şi tunsă, lăsată pe buze; bărbia cam rotundă; şi uu negii pe umerul stăng al obrazului.
   Portul lui Tudor, în timpul Eevoluţiei, era :
   in cap, căciulă dreaptă şi înaltă* de hărşie neagră şi cu fundul de postav alb.
   Peste cămaşă purta pieptar cu şireturi negre.
   Pe d’asupra pieptarului, dulamă încopciată, de culnre negru-verde, şi lungă până jos de genuchi.
   Pe d‘asupra dulamei, cepchen până la brâu (un fel de scurteică, cu seu fără blană). 1
   1 După „Istoria revoluţiunel româue de ia 1821de C. D. Ari-eescu 1874 pag. 40.
RETORICA
    Gambele accoperite eu poturi strimţi, cu copci şi găitane.
    In piciore, cisme lungi la drum, şi în oraş cu iminel. Uă sabie turcească atârna după gât, cu găitane grose. La drum purta pistole la coborul callulul.
    Iarna purta pe d’asupra veştmintelor uă tătarcă/
                                  4° Cronograful
                            FUGA ŞI RISIPA ŢEREI LA 1821 1
    „La anul 1821 Fevruarie in 22, sara, spre 28, când fărâ-de-legile nostre au încordat arcul dumnedeescei urgii şi M-au gătit pe el, şi in tr’ănsul aii gătit vasele mor-ţei, ca un trăsnet din ceriu au cădut peste nenorocita ţeră acesta cumplita resvrătire a Grecilor. Şi îndată după acesta, nemai putând suferi grozăviele şi relele ce urma cu necontenire şi cu sporire, au început fieşte-ca-rele a’şi călită scaparea vieţc-i sale. Tote averile clirono-misite şi agonisite erau de nespusă supărare celui ce le avea şi unde apuca svirlindu-le le mistuia, de nimic alt ingrijindu-se fără numai de viaţă. Oămpi cu necuprinsă de ochi întindere erau plini de popor, ceriulu având a-coperemânt şi aşternut numai pământul. Şiraguri necurmate pe drumuri, de barbaţi şi femei cu copii in braţe inbulzinduse, năvăliau la scapare. Codrii cei mai adânci gemea de popor rătăcind. Cel mai ticălos bordeiu, in locul de scăpare, se părea palat la cei cari mai înainte nu incăpeaa in cele mai desfătate curţi; iar cei mai mulţi dintre aceştia se desfătau pe sub trăsurele lor dosinduse de sore şi de ploie. lutru o aşa înfricoşată privelişte am dat şi eu dosul urgiei şi am trecut peste hotar in-tr’o căruţă prostă, îmbrobodit peste obraz cu un brăU de lână, cu o manta nemtescă imbracat şi cu o pălărie pe cap. Ticălosul om, ce nu’şi inchipueşte ca să’şi apere viaţa 1... Şi am ales loc de tristă petrecere in satul Co-lincăuţii. Fieşte-care vestire din jalnica patrie ’ml adăo-gia rana in suflet şi pârae de lacrimi in ochi!... Numai cetitul şi tălmăcirea cărţilor ’mi mai dădea prilej de puţină alinare...                     T. Costalei, Mitropolitu. 1
  1 VedI Memoriul d-lul A. Vizanti p. f>ă.
A FENDICK
                                    SMJRĂTORUL (fragment ft)
       Era în murgul serei şi serele sfinţisse :
       A puţilor cumpeni ţipând par‘ quo chiemâ A satului ciredă que greu. mereu sosisse.
       Si vitele muginde la sgliiab întins pâsiâ.
       Dar altele-adăpate trăgea în băttătură.
       In gemete de mumă viţeii lor strigă:
       Vibra al serei aer de taur grea murmură:
       Sglobii sărind viţeii la uger allergâ.
       S’astâmpără ast sgomot, ş a laptelui fântână începe să s’auclă ca şoptă în susur.
       Quănd ugerul se lassă sub fecioresca rnămu Şi prunca viţellnşă tot, tremură bnpregiur.
       încep a luci stei le rund una quăte una,
       Şi focuri în tot satul încep a se vedea;
       Târdie astă seră răsare-acurn şi luna,
       Şi cobe quăte-o dată, tot cade quâte-o stea.
       Dar câmpul şi argeoa câmpeniil osteuesce Şi dup’o cină scurtă şi somnul a sosit.
       Tăcere pretutindeni acuma stăpenesce.
       Şi lătrătorii numai s’aud necontenit.
       E nopte “naltă, ‘naltă; din midlocul tăriei Vesmîntul său quel negru de stei le semănat Destins coprinde lumea, que 'n bra«,*elle somniei Visedă quâtc-a ievea deşteptă n a visat.
       Tăcere este totul şi nimişcare plină :
       Un cântec sau descâutec pe lume s’a lăssat:
       Nici frunqla nu se mişcă, nici ventul nu suspină Şi apele dorm duse. şi morelc au stat*
                                                                                   I Hei* a de B.
                                 6° Topografia
                                  cAlugAreniî
   liruinula, caro merge de la Giurgiu spre Bucureşti, trece printro câmpiâ şesă şi deschisă, afara numai din-tr’unft locu. don peştii departe de acesta capitala, unde elu se află strînsii şi închisu între nisce cicluri pădurose.
RETORICA
2} 80
Intre aceste deluri este o vale larga numai de unu pă-traru de milă. acoperită de crângu, pe care gârla Nejlo-vul, ce o înnecă şi păraele ce se scurgu din deluri, o prefăcu într’o baltă plină de nomolu şi mocirlă. Drumulu acolo trece în lungulu acelei văi, parte pe o şosea de pămentu. parte pe unu podii de lemnu. care amendoue sunt aşa de strimte, în cât d’abia pote coprinde unu carii lărgimea loru.
   Acestă strămtore, pe care locuitorii o numescu Vadulu Călugărenilorîi, fu alesă de Mihaiu Vodă pentru lupta cea mare cu Turcii. Astă-(li acestă vale se află întocmai după cum ne-o descriu analiştii aceloru timpuri. Nici unu mo-numentu nu ne aretă că acolo fu lupta cea crâncenă pentru libertate. Romănulu trece acum cu nepăsare printr’a-ceste locuri sfinte, fără ca nimicu să-i aducă aminte, că pămentulii. ce calcă, e frământaţii cu sângele păriiiţiloru s6i şi acopere osele vitejilorii!!          N. Bălccseu
                    6° Descripţhmea sau Demonstraţmnea
   Logofetulu Miron Costin ni dă o demonstraţiune prin descripţiunea venireî unor lăcuste pe la 1655.
   „Ou unu anu mai nainte de ce s’aii rădicat Hmil Hatmanul Că-zecesc asupra Leşilor, aprope de vremea săcereî, eram pe atunci la scolă în Bar în Podolia; pre cale fiind de la sat spre oraş, numa ee veduifi despre amecje-qli unu nour unde se rădică ca o negură; ne-au părut că vine o furtună cu pine de odată, pană ne-ain tâm-pinat cu nouru de lăcuste, cum vine o oste stol In loc ni s’aii luat sorele de desimea lăcusteloru cele ce sbura mai sus, ca de trei sau patru suliţi nu era mai sus, cară care era mai jos de unu stat de omu şi mai jos sbura de la pămentu. Urletu, întunecare, asupra o-mului sosind se rădica ore-ce mai sus, eară multe trecea alăture cu omul, fără sielă de suuetu de ceva. se rădica în sus, de la omu o bucată mare, acea poeadă, şi aşa mergea pe deasupra pămentului ca de doi coţi pănă în trei suliţe în sus tot într’o desime, şi îutrTinu chipă. Unu stol ţinea unfi cesft bun, şi dacă trecea acest stol, la al doile c6s sosia altul, şi aşa stol după stol ţinea cât ţinea din prănzti pănă în desară. Unde cădea la mas ca albinile zăcea, nice cădea stol peste stol, ce trecea stol de stol, şi nu se pornîa pănă nu se încălzia sorele bine spre prânzu, şi călătoria pănă în desert, ş[ pănă la cădere de mas, cădea şi la popasuri. Insă unde mânea ră-
mânea numai pământul negru împuţit, niee frunze, nice paie, or! earbă ori sămănătură nu rămânea, şi se cunoştea şi unde poposia, că era locul nu aşa negru la popasu, cum era unde mânea acea mânie a lui Dumnedeu. Câteva (iile aii fost acea urgie ; din părţile de jos mergea în sus. Şi tot atunce aii fost lăcuste şi aice în ţară, şi apoi după aceea şi al doile anii au fost lăcuste, însă mai puţine.“
                                                                             (După Guşti).
                                    ardi'xulQ
   Pe culmea cea mai înalta a munţiloni Carpaţi, se întinde o ţeră mândră şi bine-cuventată între tote terile, semănate de Domnulu pro pământii. Pa semăna a fi unii măreţii şi întinşi! palatu, capii (Toperă de architectură, unde suntii adunate şi aşcdate cu mândrie tute frumuseţile naturale ce împodobeseu cel·' alte ţinuturi ale Europei. Unu brâu de munţi ocolesce precum zidulu o cetate, totă acestă ţeră. şi dintr'insulu, ici, colea, se desfăcu, în-tindendu-sc pâne în centrul fi. ei, ca nisce valuri prop-titore, mai multe şiruri de deluri înalte şi frmnose, măreţe, pedestaluri înverdite, cari versă urnele lorii de zăpadă peste văi şi peste lunci.
   Mai presusu de acela brâu muntosil, se înalţă doe piramide mari de munţi, cu crestele încununate de o veci-nică diademă de ninsore, cari, ca doi uriaşi, stau la ambele capete ale ţerei, cătându unulii in facia altuia. Păduri stufose, în care ursul ii se preumblă în voiă, ca unu domnii stăpânitoru, umbrescii culmea aceloru munţi.
   Şi nu departe de aceste locuri, cari ’ţi aducă aminte natura ţeriloru de miadă nopte, dai, ca Ia porţile Komei, peste câmpii arse şi văruite, unde bivolula dormiteză a lene. Ast-felu medă-nopte şi medă-di trâescu într’acestu ţirutu, aleturi una cu alta si armonisvndil împreună.
   Aci stejarii, bradii şi fagii trufaşi înalţă capetele loru spre ceru; aleturi. te afundi într’o marc de grâu şi de porumba, din care nu se mai veda calula şi călăreţula. Ori încotr’o te-i uita, vedi colori felurite, ca una întinsa curcubeu, şi tabloula cela mai încântătora farmecă vederea : stânci prăpăstiose, munţi uriaşi ale căroru vîrfuri mângăe norii, păduri întunecose, lunci înverclite, li vecii mirositdre, văi rCcorose, gârle a căroru limpede apă curge printre câmpii înflorite, pâraie repedi, cari mugindil gros-nica, se prăvălescu în cataracte, printre acele amerinţă-
RETORICA
282
tore stânci de petră, ce plăcu vederii şi o înspăimântă totu de o dată.
   Apoi în totu locuia, dai de riuri mari. cu nume ar-moniose, ale cărora unde portă aurulu. In pântecele a-cestoru munţi zăcu comorile minerale cele mai bogate si mai felurite din Europa : sarea, ferul a, argintulu, a-rama, plumbulu, mercuriulu... si în sfîrşitu metalulu cehi mai îmbelşugata de cât tbte, aurula, pe care ’la vedi stră-lucindu pâne şi în noroiulu drumuriloru.
   Ast-felu este ţera Ardeiului.               K. Balccscu
                                       Ironia (ibj
   Cu Ironia ai fi batjocorit pro Isop. diee Molnar,:i: căruia cu cât fire iau dăruit minte frumoasă, cu atât iau dat faţă urîtă, şi cu cât Iau î’podobit cu frumseţele înţelepciunii, cu atât Iau lipsit de acele ale frumseţii cei dinafară.
   Ascundeţi faţa o Soare! pentru că Isop îţ stinge ra-zăle, eşî afară de Zidire, pentru că întru amîndoi ochii săi poartă doi Sori, de care să lumineză toată lume, fugi şi tu Galaxia departe de Ceriu, de nu vei să te ruşinezi de ruşine, ne avînd atâta lapte alb, cât iaste acela, care arată pre trupul său acest Tinăr frumos, şi Narţisul Frigidei. Si cine vreodată au văzut trupul său cel î’podobit cu haruri, încât uimit fiind să nu fie strigat, o frumseţe, care stingi şi pre frumseţele Ceriului! o albiciune, care iaste destulă a albi şi pre noapte, şi a înălbi şi pre în-tunerece! eu adevărat, când h văz umerii obrazului, îi asemăn cu doao grădini, care nu odrăslesc alt, fără numai Trandafiri şi Crini; când mă uit la buzele lui, misă par ca cum ar li plăsmuite cu văpăi, care aprind şi iubirea; când ii socotesc fruntea, văz acolo vărsată toată săninarea Ceriului; când îi privesc gura, mă minunez de dînsa ca de o Comoară însufleţită, care ţine în sine Mărgărituri albi; iarăşi de voi întoarce privire cătră mâinile lui cele cilibii, şi cătră capul lui cel de aur, cunosc îndată, cum că fire pre acele leu plăsmuit pentru Schip-tru, iară Capul pentru Cunună împărăt6scă.
     + Retorica, pag. 283.
    V. A. Beldiman, în tragedia sa Eteric, descrie Tabia (şanţu de’ntărire) făcută la Sculeni de volintiri, în mod ironicii:
        „Tabia dupo gătire a sebifări treimea.
        Ou care pe improtivniei se potă ai speria:
        Tunuri fiind numai doue, era lipsă şi necaz fi.
        A lui Pomii* isteţime au făcut Ia toţi obrazii.
        Aii pus cofe ’n Ioc de tunuri, cu gunolu le-au coperit: Cofele erau spre spaimă, iar gunoiul de ’ntărit.
        Priveşte omii cu priinţă, vedi ce duhu neadormit!
        Ce înaltă iscodire în veci a ii pomenit!
        In vade de doue clilo tabia au isprăvit:
        Acesta nu este basnă, s’aa vedut, mulţi aii privit.
        Dar nu ştiu, spre aparare au scurmat atfit pămentu,
        Sau la fotă et.eria gătea numai unu morinentu !“      Gr.
                                    Ironia Sowatică
    Tinerii din Atena, uimiţi de gloria unora bărbaţi ca Temistocle, Cimone. Pericle si plini de nă nemăsurată ambiţiune, dupo ce primiseră câtu-va timpQ lecţiunile so-fistilorii, se credeau capabili a ocupa funcţiunile cele mai importante în Stătu. Unuia diritrienşii, anume Glaucone. care n’aveă nici chiara două-(Jeci de ani, şi-propuse se aspire la una din cele mai înalte funcţiuni, aşa în eâtu nici din amicii sau consângenii săi nu-lu putură intorce de la uâ resoluţiune atâta de neconforma cu etatea şi cu talentele sele. Numai Socrate reeşi a lu face se şi scâm-be părerea.
    Aşa Socrate întelnindu uă dată pre Glaucone lu-întrebâ :
    —      Adeveratu e, Glaucone, cea-ace am auditu ca esci dispusa a intră în afacerile publice ? *
    —   Da, răspunse Glaucone.
    —       Forte bine faci, adause Socrate ; acesta e cea mai frumosâ ideiă, pentru ct> ce onore pote fi mai mare de câta acea a de a fi eonducetorulu afaeerilora publice ? Guvernându Statuia vei pute fi utila amicilora, ţi-vei i-lustrâ familia, vei întinde fruntariei^ patriei tele. Mai tânjia vei deveni renumita nu numai în Atena, ci chiara în Grecia întregă, şi pote co numele tăft se va trbmbitâ chiara printre naţiunile barbare, ca ala lui Temistocle,
Retorica
284
şi orï-încôtrà vei merge, vei fi recunoscută şi respectată.
   Ună începută aşa de insinuantă făcu cea mai mare plăcere lui Glaucone şi-lu dispuse a asculta voiosă cele ce voia Socrate se-i mai dică. Aşa déro Socrate continu-ându-şi raţionamentul! ï dise :
   —      Sciutû este de toţi, Glaucone, co déco vré cine-va se fia stimată întrua asemene funcţiune, trebue se afle midlocele prin cari ar puté se fia utilă Statului.
   —   Aşa este, dise Glaucone.
   —      Rogu te déro, pre Deiï nemuritori, adause Socrate, nu-mi ascunde nimică şi spune-mi, care este celă d’ân-tâiă serviţiu ce ţl-ai propusă a face Suitului ?
   Déro fiindù co Glaucone tăcea, caşi cumă ar fi cugetată la cele ce trebuia se respundă, Socrate i-dise :
   —   A mări veniturile, credă.
   —   Tocmai acesta, urina Glaucone.
   —      Prin urmare tu şeii destulă de bine sorgintea ve-nituriloră Statului şi la ce sumă se urc ele, ca, déco îrară fi îndestulătore în vre-uă parte . se afli midlocele cele mai nemerite spre a-le mări.
   —      Ţi-jură, respunse Glaucone, co asupra acestui punctă n’am făcută peno acumă nicl-uă reflesiune.
   —      Déco n’ai ţinută conta de venituri, cunosc! celă puçinii ciieltuielelo Starului; pentru co voindă tu së ad-ministredi cu prudenţă, va fi pote necesara se suprimi totu ce este de prisosii.
   —      Intr’adeveră nici la acesta n’am cugetată, disc Glaucone.
   —      Gumă vei puté tu déro sé înavuţesci Statuia, déco nu-i cunosc! nici veniturile, nici cheltuielile ? întreba Socrate.
   —      Pote cine-va, reluă Glaucone, se înavuţ^scă ună Stată, distrugendă pe inimicii acelui Stată.
   —      Adeverată este, (Jise Socrate; ênso spre a face a-césta trebue mai ăntăiă s6 fii învingetoră : în altă modă esci în periculă de a perde şi ce ai acumă. Pentru a-eestă scopă déro este necesară se cunosc! cari şi câte surită forţele Statului şi ale inimicilor!, spre a puté declara resbelû, déco forţele Statului suntă mai mari, şi a renunţă la acéstà ideiă în casulă opusă. Spune mi déro, cari şi câte suntă forţele Statului nostru pre uscată şi pre mare, şi câte ale inimieiloră?
apendice
285
   —      Intr’adevërü, eu n’aşîi pute spune acésta aşa pre negândite, respunse Glaucone.
   —       Arétà-mi celü puţina, déco ţi-al făcuta niscari-va însemnări relative la afacerile Statului, pentru co mi-ar placé forte multü se vedii co cugeţi la ce-va bunii.
   —    Nu mi-am făcuţii pênô acumu nici asemeni notiţe.
   —      Forte bine, forte bine, urmă Socrate. Yëdü bine co déco vei fi tu în capulii afaceri Ioni publice, nu vomû puté së ne aşteptămii în curêndii la neseari-va îmbunătăţiri, pentru co-ţî rămân ii multe lucruri pre cari trebue să le scii, şi aï cliiarü multe cercetări de făcuta.
   Socrate i făcti şi alte întrebări asupra unoru lucruri tota aşa de importante, la cari Glaucone nu sciii së-ï dea nici-umi respunsü. Atunci Socrate i-cjise :
   0 iubituld meii Glaucone? observă ca nu cumii-va, împinsă de o dorinţă pre-ardătoriă de gloriă şi de onore, se caijî în desonore şi în dispreţuia publica, espunêndu-te a face cea-a ce nu scii. Décô.dorescï a fi stimata de concetăţenii tăi caută mai àntàiü, te consilieijlri, a-ţi procură cunoscinţele necesare pentru a esercită cumü se cuvine demnitatea la care aspiri.
   Glaucone profită de consiliele cele înţelepte ale lui Socrate şi căută së şi procure instrucţiunile necesare, mai înânte de a solicită verî-uă funcţiune sau demnitate în Stata.
   Acéstà lecţiune a celebrului peripatetica narată de Xe-nefonte se pote dă în tôte timpurile, şi pote fi utilă multora persone ambiţiose ca Glaucone.
                                          Dujă ..Vocea Romană“ din Craiova, an. 1, No. 8.
                                            *
   Vulpea îndrcptându-se către corbii îi dice :
              Jupăne corbii, plecăciune î
              O Domne ! Ce frumuseţe !
              Ce pasere! Ce minune!
              Ce dragii de pene măreţe !...      /. firii arie .11.
                               Asteismü (p. 131)
   in fabula lui Donici Vulpea (Jice Măgarului : „Mintosule de unde vii?
RETORICA
286
                                     Sareasnitiln (ib.)
    Iudeii diceaii lui Is. Ohrs. pe cruce :
    „Ua! ... tu care strici biserica şi în trei (Jile o zidesci, cobo-rft-te de pe cruce de esci fnilîi lui Dumnedefl!1,
                                               *
    Asemenea profetulu Ilie batjocurea pre popii lui Baalu când i se rugaţi de ploiă. dieendu-le :
    Strigaţi mai tare, pote că Puinno<}oulfi vostru, dorme.“
                                     Iperbola (p. 122)
              De trei rTLile lupta n’a mai încetat,
              Şi Tătarul pare c’a înaintat.
              Dar Buzescu Preda vede cu durere Flbrea României ce pc vale pere.
              Trece înainte pe un cal în joc,
              Ce vârsa din ochi-1 fin cri re de foc.
           Aşa Sorin gândesce. Tot pare că se plânge.
           Se stinge luna ’n aer si stelele se joc;
           Câmpia se preface în ocean de sânge.;
           Şi florile ’n şopîrle, şi aerul în foc.
           Şerpi se rădic pe code şi limbele arată;
           Ei fug ca să se scape şi n sînivi se strecor,
           Şi inima se simte de ei înfiorată!
           Iar bufniţe ţipânde se las pe ei din sbor.
           Nori negri se rădică, si foc şi apa versă.
           Cât nu încape locul aice pe pământ.
           Pământul se despică în inima lui arsă,
           Şi morţii îşi scot capul si strigă din mormânt.
                                                                                 Bolivliucnint.
   V. Alexandri în legenda „Resbunarea. Iul Statu-palma“ ni da unu şîrii de iperbole. Aşa urieşul Stnimbă-lemne vorbind cu gemenul séü Sfanna-pétra despre frumuseţele Ilenei Consinzenei, ,şi ca buturuga Statu-palma e tatăl ei, căruia la nuntă îi fu vornicel Pepelea, pufnesc de-unü rîsü, care simţiinentu poetul nostru cată cum îl esprimă :
APENDICE
287
                                                 UrieşiI stând pe cote au trântit unu hohotii mare Cât s’aii resunatft pământul întro lungă depărtare,
       Şi toţi vulturii din codri ridicându-se pe vêntü S’ail nalţat în nori se vadă ce minune-i pe pămentil ?
   Apoi mai departe aflăm alta iperbola. când Statu-palmă desperaţii de răpirea fiicei sale şi alergând spre aceşti u-rieşi dice :
       „Săriţi voi urgia Iurnei, săriţi ! ţipă Statu-palmă Resturnaţî copacj’n codri, măcinaţi delurl şi stânci,
                                           Astupat! cărări şi drumuri, turburaţi apelc-adâncî!
       Puneţi stăvili notrccute sus din ceriuri până jos . . . Trestiana, Trestiana; ni-a răpit’o Fet-frumos î
   Strofa de la finitul acestei legende e unu adeveratu bu-clietu iperbolic, când urieşii la viderea lui Fet-frumos cu Trestiana ce trece pe sub sore încaera lupta :
       „Sbor copacii cătră sdre, stâncilo prin nouri sbor Şi din ceriu ca sC-î sdrobcscă, ele cad pe capul lor!
       »Spun poveştile c’atunce Statu-palmă dintr’unft plopii Chicoti . . . apoi calare sări pe-unil epure şchiopii Şi privind la Urieşii morţi pe munte si pe vale,
       Pişe; Mica buturugă, carul marc mi’l prevalo!"
   Basmele n’ar putea înadeveru se fie basme, dacă figura iperboloî n’ar juca cel mai maro rol ii în ele. Ecsa-geratiunea ridicată penă la imposibil şi minune este su~
fietulu şi admiratiunea basmelor.                (tusti, Ret., 160
                                              *
          De când eraii. ca oarba anticii codri deşi.
          Şi mici ca moşunoae Oarpaţii urieşi, *
          Şi vâile profunde şi latele vâlcele Ca pe o apă lină uşoare vălurele;
          De când in lume lupii eraii păstori de oi.
          Şi urşii cu eimpoae mănaii ciredi de boi;
          De când purta 'n cosiţe Ileana Cosinzană O floare căntătoare, o floare năsdrăvană,
          N’aii fost copilă ’n viaţă mai dulce, rnai aleasă Decât frumoasa Li a. fecioară ’mpCrăteasă!
                                                              Alexandri, Legenda Ciocârlie).
RETORICA
288
   Cum a intrata Petru, aşa a şi eşitu printre Zîne şi flori, pe palma năsdrăvanului printre lei, balauri şi nâsdrăvani... Când fu apoi în şeaoă, privi o dată in dărătii, şi vedu, că lumea întregă s’a pornita în urma lui... Hei! der şi-au datu de orna! — Nu ca ventula, nu ca gundulu, nu ca dorula, nu ca blestemula. ci mai repede de câta cum trece fericirea s'a fosta lăsata Petru pe cale... Gdna vomase îndărătu şi Petru sosi pe josa la Sânta Vinere.
                                              Din basmul ,.ţ)ina Zorilor“ de I. Slavici,
                                         *
   A fosta o-dată ca nici o-dată; pe cânda se potcovea puricile cu nou6-deci şi none oca de flera la una picioru. şi se suia în slava cerului si striga că nu’i e grea.
                                 Litota (p. 123)
   C. Boliac în poezia Mundtoriid ni dă una frumos ec-semplu de litotită prin versul următoriu, ce arată durerea şi sărăcia maicei lui.
                       „Plângea pe două paie. pe care mă născusă.“
   Cuvintele doue pale arată o puţinătate, dară în sine
zugrăvesc icona cea mai mare a sărăciei               (Guşti)
                                           *
          Mă ’ntreb ce este ore a nostră missiune Noi eare-aiei în viaţa r.’avem de cat o di?
          Noi ale căror fapte, ţăivnă, fala, nume.
          Se spulberă în venturî nainte d’a luci V
                                                                  Bolint. Scopul omului
                                 Peri.fram (p. 124)
   Bolintinenu se exprime în modula următoni, voinda să spună că aa trecuta doui ani.
          Doue erni albiră de doui· ori păinentulu.
   Alexandrescu. arată că aii trecuta doue nopţi :
          l)e două ori noptea cu umbrele sale Emisferulu nostru Va învăluiţii.
APENDICE
289
   Virgiliu voind sa <jicâ ca o tardin. so exprim*} ast-fel :
          Et jain summa procul villarum culmina fumant. Majoresque cadunt altis do montibus umbrae.
   Iar Boileau :
           Les ombres eepeiidant, sur la villo epandues.
           Du faîte des maisoris descendent dans les rues.
                                               *-t'·
    In loeu de şepte dile, (îrandea dice :
              De sopte ori se stinse a dilei stea de foc De şepte ori o nopte ardinte îi apuca,
              Şi nicăirea n’aflu d’adftpostire loc,
vorbind de fuga lui ttelim prin pustie. în poema orientale Emirii.
                                       Antitesa (p. 125)
                                      LA SCHILLER (fragmenta)
           Piste o viaţă mortă, precum s’o morte vie; Ci este şi Viaţa que nu mai are morte. Unii preferii pe una, si alţii şi-allegîi alta. p] trista-a Omenirii fatală, crudă sortă.
           Avusi de adversarii pe Om; şi-atât ajunge:
           Te cartă s(Vi faci reul, Iar’ binele nici mort; lnsultă’lfl, te onoră; strivesce’lu, te adoră;
           Dâ’i glorie, onore; te’mpilă de ultragiii ;
           Dă’i Patrie, dă’i nume; că el te expatriază:
           Dă’i Adev6r, Dreptate; Calumnia’fî e parte.
           E orb şi ’i dai lumină? — Pil vede câte n ai;
           E mut, şi ’Iii faci cu limbă? te muşcă eâ vipera:
           Dă’i viitor, viaţă, eă ’ţi ia el şi Trecutul;
           Realţă’lu pân’la ceruri, de viu te-afundă ’n iad;
           Acesta e picatul şefi omul cel cădnt î î!
                                                                                    7. Kliaăf li.
                                                         iu
RETORICA
                                        V I A Ţ A
                Simţim timpul cum se scurge Oum torentu-i pe pomeni Tot restornă si distruge.
                      Timpul curge Viaţa fuge,
                Şi cu-acestă suspinare Ne tîrăsee la moment.
                O ! Nimic cât csc'l de marc !        ('. Conta.
                                 Antilogia (p. I2(>)
                               MĂRGĂRINTA DIN MUNCEL
       Mama pentru-al ei copil are scumpe dismlerdâri,
       Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări,
       Plânsul lui e plânsul ei; ori ce ’1 doare pe ea doare,
       Ea trăesce pentru el; când el moare şi ea more!
                                                                           V. Alesandri
                                           *
   Hipolit spre a da Ariciei o idee despre locul ee’l cupa ea în gândirea sa; Racine îl face de-a dioe :
          „De faţă fug de tine; absentă te găsesc.“
                                           *
                                    ADIO LA PATRIE
                Te lasu, dulce Bomanie,
                Dar d’a vre şi Pumnedeu A veni şi rondul meu Să mor, să trăiesei tu vio.
                Mort ea pentru-a tâ scăpare A fost totă ţinta mea;
                Fericirea ’mi quea mai mare E să mor quând vei viâ                  Eliade
                              Comparaţmnea (p. 127)
          Ca un glob de aur luna strălucia Şi pe-o vale verde oştile dormîa;
                                           *
          Pe o stâncă negră, într’un vechiu castel,
          Unde cură ’n pole un nu mititel.
APENDICE
291
           Plânge si suspină tenfira domniţă,
           Dnlee şi suavă ca o garoiiţă;
           Căci în bătălie soţul ei dorit A plecat cu oştea şi n’a mai venit.
           Ochii sei albaştri ard în Jac rimele.
           Cum lucesc în roă doue viorele;
                                                ·.{·
           Ferentarul ager si cu lungă chică,
           Intră în ostime fără nici o frică.
                  Tare ca unu leu.
           I ute ca săgeta, tabăra străbate,
           Bate dece singur, cinei-spre-dece bate :
                  „Ferentar sunt eu !“
                                                *
           Şi în umbra nopţei armăsaru-i sboră Ca o ’nchipuire albă şi uşoră.
                                                *
           Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând Ce prin nopţi s’arată şi se stinge blând.
           Ornu-i ca un verme ce ’n ţărenă pare Un minut vederei si, lucind dispare. Bolintinemi. *
                                            FERICIREA
                     Ca şî-un val pe mare Fericirea n’are
              O statornicie pe acest pâment.
                     Ca o stea lucesce Cât un vis trăesce Şi apoi cu grabă cade în mormeut.
                     Ka-e un fulger iute,
                     Ce lumini plăcute Versă şi ’ntuneric lasă ’n urma sa.
                     Ea e ca o flore,
                     Care decă more
              'frage şi mirosu’î dulce dupe ea. AL Sihlenn. *
       Frunzele cad, sbor in aer, de a lor crengi se deşii pese Ca friunosele ilusii dintr’un suflet omenesc.
       Sorele rotund şi palid se prevede printre nori
       Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
                                                *
RETORICA
                   Fuge, saltă^ sboră, piere Oa un vis, ca o părere.
                                                *
            Amicii mei sunt tineri dar s'afl întristat Oa acele rose care s’au uscat.
                                              • *
               Ea era frumosă. dulce, încăntătdre
               Ca o flore vie căzută din soro.        V. AUsandri
                                 Paralela (ib.)
                           DECEBAL Şl ŞTEFAN CEL MARE
   Strălucite şi mult măreţe figuri sunt ale acestor doui eroi in cadrul istoric al Daciei vechi şi al Daciei nouă. închipuirea se pierde in sbor cănd cercă a se urca pană la înălţimea lor. Insă numele unuia din aceşti bărbaţi legendari este in tote gurele pe cănd cel alt este acoperit cu vălul uitare!.
   Fanatismul patriotic atribue lui Ştefan tot ce i se pare minunat, tot ce I este necunoscut. Ori ce zidire veche, un pod de petră dărâmat, o movilă de pământ rădicată in mijlocul unui şes întins, o ruină de cetate, biserici,
schituri, ctc....tot. zice Românul, este făcut de Ştefan
Vodă.
   Dar Istoria este mal nepârtinitore : ea ne arată imaginea majestuosă a lui Decebal strângând cu o mână rana deşchisă in pieptul seu, şi cu cea altă chemând poporele in contra poporului rege.
   Ştefan e un lucefăr luminos; Decebal e un sore întunecat; umbra lui Decebal se întinde tot atât de departe ca şi lumina lui Ştefan.
   Ştefan e un om gigantic, herculan, ce umple ochii: Decebal se înalţă in zarea trecutului ca o zeitate nevăzută şi neinţelesă. Şi unu şi altu au avut acelaş zel; a-ceiaşi ideie sublimă : Neatârnarea patriei lor! Amândoi sunt eroi: Ştefan un erou al Românilor (Moldaviei), Decebal erou al Daciei!
   In vălmăşagul secolilor trecute nu e rar a vedea unele statuii mici susţinăndu-se şi mărindu-se chiar prin ajutorul politicei. Ast-fel Ştefan ameninţat din tote părţile de ordele selbatice ale Tătarilor si de nenumeratele fiare
APENDICE
m
Asiatice, ce năvăliră in Europa la glasul lui Mahomet al Il-a şi al lui Baiazet poreclit fulger; atacat fără răgaz de Leşi şi de Unguri, sub pretecst, de orc-care drepturi fictive. Ştefan, zic. se opuse duşmanilor cănd cu puterea, cănd cu dibăcia unei ingeniose diplomaţii. EI se uni cu Leşii ca să bată pe Unguri, cu Ungurii ca să alunge pe Leşi şi cu amândouă aceste nemuri, ca să résisté Turcilor.
   înţelept, vitéz. neadormit, el reuşi a face dintrio ţară de păstori, o (ară de resboinieî spăimăntătorî, şi cu singurele lui inijloce, el fulgeră pe Baiazet Fulgerul, combătu cu succes pe Matiaş Corvin, smulgăndu-i o parte din Ardei, mătură Leşi de pe pămăntul Romănesc, luând Podolia şi Pocuţia şi puse stăpânire pe şesurile Bugegu-lui şi chiar pe o parte din eămpiele Valahiei.
   In mijlocul tăcerii de morte, in care lumea era cufundată pe timpul lui August, se vede ridieăndu-se de odată in faţa imperiului Roman un domn nou şi un popor nou, pe care vechi cetăţeni ai Romei h numea barbari.
   Insă şeful barbar se numesce Decebal (Diuparneii) ; el are o inimă, ce ar putea coprinde lumea întregă ; el să spri-jineste cu mândrie pe arcul libertăţii. Poporele stau in mirare cu ochii aţintiţi asupra acestui barbar, care se măsură cu August imperatul, găsindu-se de-o potrivă cu dânsul, şi care umilise Roma lăsămVo să'i plătescă tribut. Domiţian Dacicul-Porticul etc., secă comorile séle ca să cumpere pacea de la Decebal, insă Decebal sgâlţie puternic colosul Roman fără a’l putea resturna ; el combate cu înverşunare influenta Romană. Mărirea Romană, Dom-nirea Romană şi in fine cade glorios sub braţul divuluî Trajan.
   Mortea lui este ultimul sacrificiu ctt l face pentru poporul seu ; el se ucide pe ruinele patriei séle !...
   Decebal e ca stelele acele câlătorc, ce se zăresc pe cer iară a se sci de unde vin şi unde se duc.
   Necunoscuţi pe lume el şi poporul sëü, pănă in momentul cănd începu lupta cu Roma, ei dispar in curând şi abia numele lor rămâne in unele pagine de ale lui Tacit,
   Ştefan si Decebal aii fost omeni de aceia care ifaii nici strămoşi, nici moşteni.
   Decebal mort. Dacia cade. feciorii ineă, in trista con-
RETORICA
294
diţie de provincie depărtată; Ştefan coborît in mormânt. Moldova, pe care el o ridicase la culme, să întunecă încet, incet, perde rangul seu, drepturile sale, hotarele sale cele vechi, şi nu mal conservă de căt numele seu şi suvenirele Domnului Ştefan.
   Remarcabilă asemănare «le destinuri ale ţerei, la două epoce atât de departe, după mortea acestor doi omeni!...· Ştefan şi Decebal au lăsat testamenturi patriotice : Testamentul lui Decebal au fost mortea lui!. ..
   Ştefan, prevăzând sorta ce ameninţa patria sa, a dic tat cu limbă de morte povăţuită isvorite din durerea ini-mei şi din luciditatea cugeUirei celei mai înalte.
   După un-spre-zece secule, Ştefan a rădicat spada sin-gerosă, care căzuse din mâna lui Decebal. Cine ore va fi chemat a rădica spada purtată cu atâta glorie de Marele Ştefan? . . . si când? ... şi cum? ....
                                                                          A. Ruxo.
                                   Alushtnca (ib.)
   Vorn. loan Neculcea vorbind despre înţelegerea ce avu Logofetul Gheorghie Ştefan pentru ridicarra sa la Domnia Moldovei, cu Racoţi al Ungariei şi cu Mateiu al ţerei Munteneşti cjice că : el a fost şeiiend o dată în Di vanii cu toeagul în gură; iar lordachi Oantacuzino cel betrân vel Visternicu, ‘i-ar fi dis vedendu-lii ast-felu stând : ce dici în fiiieru duinneta Logolete? iar elu a respuns :
   ţ)ie în fluer să mi sc cobore caprele de la munte şi nu mal vin.
   Cuvintele aceste făceau alusiune la ostile ungureşti ce le aştepta să ’i vie de preste munţi, dice D. Guşti.
                                                                           Ret., p. 141.
                                           *
   Mirabeau siiriţindu-şi soădună popularitatea (licea de pe tribuna adunărei naţionale :
    „Eu sciu că nu este de câtii unii paşii de la Oapitoliu pînă la stânca Tarpeiă.“
                              Gradaţninea (p 128 )
   Cicero, in contra lui Catilina, ne dă unu esemplu de gradaţiune mai întâiu descedinte apoi ascendinte :
   ./Cote laptele tale, tote proiectele tale, tote cugetările tale, eu le cuuoacU, le \r6dU, le petrundU.“
                  Eu nu plangU alu vîeţei sore,
                  Neci destinu’mi inimic :
                  Nu! — cri fuiu o cugetare,
                  A (Ţi, o corda plângètore,
                                                       Mâne.... un nimic ! V. 1). Păun.
                                 Snspemiunea (p. 120)
          Veduiîi unu betrânU care o suta ani trăise.
          Pe patul U sëü cum zace de betrâneţe roşu,
          In cat pe barbă scuipă si semăna scheletU Şi încă el desină c’o mână tremurândă.
          Dar ce desină ore ? Mormêntul ce ’1 aşteptă ?
          Ba nu. — Palatii de vară, să 'î fie de primblată.
                                             *
                  Eu să pier... eü ? nici o dată.
                  Vie-o lume încruntată,
                  Vie valuri mari de focă
                  Nici că m’orU clinti din locu.      Alexandri.
                                     Reticenţa (ib.j
    Eva nningăe pc Adam înaintea Kaiulul din care erau isgoniţi ;
                                           »
   „Adame! ore plăzmuitorulU nostru, nu mai este bunii? Ore celU nemărginiţii perde când ne dă ceva, saii ue iartă? Ingeuuche A-dame şi pote. . .
                                             *
    Athalia (îiee marelui preoţii Joad :
        ......................Te voilà, séducteur,
        De brigues, de complots, pernicieux auteur.
        Qui dans le trouble seul as mis tes espérances.
        Eternel ennemi des suprêmes puissances !
RETORICA
296
        En l’appui de ton Dieu tu t’étais reposé :
        De ton espoir frivole es-tu désabusé ?
        Il laisse en mon pouvoir et ton temple et ta vie.
        Je devrais, sur l’autel où ton bras sacrifie,
        Te... . Mais du prix qu'on m’offre il faut me contenter, i
                                                                                          Racine.
                               (Jomtmicaţiviiea (p. ISO)
   Din Cicerone :
   „Ea te întreba : ce ai ii fâcutu într’o împrejurare atâta de delicata, tu care de frică ai apucatu la fu;ă, când, pe de o parte furia şi răutatea Ini Saturnin te chema la Capitoliu, iar pe de alta... . Consulii ’ţi cerea ajutorii pentru libertatea patriei? Pe care din aceştia ai fi respectatu mai multa? Pe cine ai ii ascultatu mai de grabă? La cine ai ii alergatu mai repede. .. si cui ai fi data ajutora? Lui Saturnin seu Consulilor?...“
                                   Diibitaţiuma (ib.)
                    „Intr’o grădină Lâng’o tulpină,
                    S’află o flore Ca o lumină.
                    S’o tai se strică,
                    S’o las mi-i frică,
                    Că vine altul
                    Şi mi-o ridică.“               1. Vticărescu i
   i                       at halia
                                 A, tu, seducatoriu,
       Dc intrigi, de comploturi, eterne urditoriu !
       Tu, caro tota lumea o turburi din plăcere,
       Tu, inemicu de morte a ori şi ce putero!
       Tu, care totu în Domnulu mereu te-ai sprijinitu,
       Mai poţi să (Jici acuma că u’ai fostu amagitu?
       Elu mi te-a datu în mâna si tcmplulu şi pe tine:
       Pe chiar altariulu vostru acuma se cuvine
       Să te... dar nu ; cu preţulu ce-mi daţi me mulţumescu.
                                                                               Tr. de Siov,
APENDICE
297
                               Concesiunea (p. 131)
   Daniclu Sihastru (}icé lui Stefanü cela mare :
          Domne ! iu ai dreptul a schimba ’n mormonturî Pentru no-atârnare, omeni si pământuri.
          Dar nu aï p’acela ca sô-ï umilesc! Ï Poţi ca sô îî sfărâmi ; dar nu se-i robesci î Daca mâua-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă.
          Altuia mai harnic locul teu îl lasă !
          Căci mai bine este supus lăudat.
          De cât cu ruşine domn şi atârnat!1· Holinlinmu.
                                Kpifonema (p. 1321
   Totü lucru lasă semenţa sa, prin care din nou se nasee; şi din tulpina betrană şi putredă a copacîului încolţesca vlăstare tinere şi ţepene ; aşa şi din robiă se nasee libertatea, din neorondulală esse rondulală.... Jugul adduce mântuirea, precum furtuna liniştea.             N. Bălcescu.
   „Ci totul se cutetie se iertă la sérac.“
                                                                   Heliade după Saphu.
                                       Sentinţe (ib.)
              Cei ce rabdă jugul s’a trăi mai vor.
              Merită se-1 porte spre ruşinea lor!
                                              *
              Cela ce se bate pentru a lui ţerâ.
              Sufletu-î e focul soreluî de vei#.
                                              *
              Un popor ce singur vrea a se robi.
              Nu mal are dreptul liber d<* a li.
              Omul este mare. nu prin al seu nume.
              Nascere, averii, ci prin fapte bune :
              Faptele sunt nobili, nu ţerîna sa Ce de o potrivă vermi o vor mânca.
                                                                                poli nti mânu
RETORICA
298
                                      Ipotesa (p. 133)
    „ Oare când s'ar ridica duhul din terina acelora (a-decă a strămoşilor) şi ar privi peste strenepoţn Marelui Cesar, Slăvitului Aurelia şi ăi înaltului Traian. ore in diua de astăili mai cunosceii-ar?... Negreşit'iar căuta in pătaturile cele mari împărătesei şi ar afla in visuinele st bordcile cele măi proste şi incenuşate; 'i ar cuta în scaunul puterei şi 'i-ar afla amăriţi sub jugul robiei, ar căuta proslăvită şi luminaţi si cum ’i-ar afla?... Ruptă. goli. asemănaţi dobitocelor, de tot căduţi în prăpastie, bine gătiţi spre slujba vrăjmaşilor omeniră, răpitorilor rasei părintesc!.u                   fi. Laz ar.
           Cănd ar lipsi din In mc nerod i şi ne rodie.
           Nu ar mai ii nioi intrigi, ce Jnme-a amefit.
           Şi însu-mi ou m’as face atunci un om cinstit.
           Dar lumea e nerodă si stanic să fie.
           li place-a ii ’nselată!... se fiu eu la Domnie.
           Aşi pune bir îndată pe tot ce e nerod.
           Aşi pune neroditul, şi ar da un mare rod.
                                                 Hol. în Bătaie (lela Gainţfăveni. a. JJ. se. i.
   Demostene se apără contra lui Bschine, prin ipotesă, cjicendu :
   „Daca, printr’o lumină profetică, atenienii ar pute să citescă în carte viitorime! şi să pro vază întîmplările ce ne aşteptă; daca şi tu, Jishin, ai pute să le prevesteşti cu răsunătorul tău glas, Atena, şi chiar în asemene împrejurare ar ii trebuit să facă cee ce a făcut, de ar fi respectat slava sa, strămoşii săi şi grozava judecată a urmaşilor.“ (Marcovici)
                              Jurământul (p. 134)
   In „Bătălia de la Călugăreni“ Milinea diee :
         Li Iu ne, Dane, află că numai domn să fiu.
         Vinii ţera, vîncl copii, pe Dumnecieu cel viii.
                                                                    Bolintineanu.
          INDICE ALFABETICE
DE
1
   A(j UESSE AU (llcnri-Fran-cais cV), magistraţii si oratorii franeesil celebru (106^—1751).*
   APELTS, pietoni grecii celebru. care a trăită la curtea lui Alexandru Maccdonu.
   AEISTOEAN, mare poctfi comicii alii Atenei (T-a sceolii a. Chr.)
   AKISTOT, eelu mai mare filosofii grecii; născuţii la Stagira în Macedonia (384—322 a. Chr.) ; disoipulii şi rivalii alii lui Pla-tone; fundatorul scolei peripatetice ; înveţătorulii lui Alexandru celu Mare, ete.
   ASACH1 (George), (1788-1871), celebru scriitorii românii; întemeiătorulii scolei române din laşi şi alii celui d’ânteiii (Jianl în Moldova Albina românesca. — Poligloţii şi enciclopedistu ; o scrisii în mateinateci, istoriă, teatru, poesii, etc.
                                           33
   BALZAC (Jean-Louise de), unulu din creatorii prosei fran- 1
  ccse ale cui opere simţii : Lettres, le Prince, le Socrate chrétien, VAristippe (1594-1654).
    BARAŞ (Iuliu Dr.), de origine israelitn (1818 - 1863) prin activitatea sa literară deveni linul ii din cei mai /elosi patrioţi români. Ca doctorii şi profesorii scrise o mulţime de opere care coniribuiră la respândirea sciin-ţelorfi naturalii în ţeră. — Opere . Minunile, naluret în 3 volume;
I Debara, melodramă în 4 acte ;
; Isis saii Natura, tjiaru scienţi-ficii, Jsraelituln românii, foe politică, etc.
                                                             BÀLCESCU (Nicolae) unu din mari scriitori istorici (1815-1852)
, membru activii în revoluţia de | la 1848$ scrise : Puterea armata a Româniloru, Magazinulü istoricii pentru Dacia (împreună cu Aug. Laurianu), Question é-conomique des Principautés şi mai alésa Istoria lui Michaiü I Vitézulü, lui i se mai atribue şi Cântarea României pe care a tradus’o după A. Russo din fran-ţuzesce, etc.
                                                             BELD1MAN (.Alexandru, vornicii), scriitorii românii de viţă
1. S’aii excluşii autorii români în viaţă.
RETORICA
300
boeră, nâscutu în ultima jumătate a seci. XVIII; a ocupată mai multe funcţiuni însemnate şi a fostă martoră ală evenimenteloră petrecute în Moldova la 1821, pe care le a descrisă în versuri (în „Tragodia saă jalnica Moldovei întemplare“); a mai scrisă Marţea lui Avelu, Numa Pompi-liil, Oreste, etc.
  BOILEAU (Nicolas), supranumită Despreaux, celebru poeţii francesă, a scrisă : Satire*.. VArt poetique. Epîtres si Iu-
trin (1636—1711).
  BOLEAC (Cesar), umilă dintre principalii prosatori romani (1813—1881) ; a scrisă, Ode, Satire, asupra Archeologiet, pentru teatru : Matilda, etc.; şi a fundată mai multe diare ca Cu-riosulii, Buciumulă, Trompeta Carpatilorîi si altele.
  BOLÎNTINE ANII (DimUrie), unulă din cei mari poeţi ai României (1826 — 1873); a escelată în gentilă lirică, în care a scrisă cele mai frumose opere ale sale, ca Florile Bosforului, Mace-donele, Reverii, etc., pentru teatru a scrisă Alexandru Lăpuş-nenulu, După bătălia de la Călugăr eni, Conrad, etc., atâtă în prosă câtă şi în versuri. De la elă mai averaă ună frumosu romană de moravuri Elena şi mai multe biografii : Viata lui Vlad, Ţepeşu, Ştefan celii mare, Mir-cea, Michaiu Vitezuln si alte scrieri literare şi politice.
  BOSSUET (Jacqucs-Beuigne) cclă mai mare predicatoră fran-cesă, episcopă de Condom şi de Meaux (1627-1704).
  BOURDALOUE, celebru pre-dicatoră francesă (1632—1704)
  BUFFON, ilustru naturalistă şi , scriitoră francesă; a scrisă Histoire naturelle si Discours sur le style (1707-1788).
  BURKE, celebru oratoră cn-
I glesă, adversară ală revoluţiei ! francese (1728-1797).
                                           O
    CANTEM1R (Dimitrie, Prin-; cipele Moldovei), eelă mai în-j veţat dintre contimpuranii săi şi ' dintre Domnii români (1673—
| 1723). Vorbia şi a scrisă în mai , multe limbi. Primulă autoră ală unei opere filosofice române, Di-ranulă Lumeţ; a mai scrisă Descripţia Moldovei în latinesc« (Descripţia Moldavi ac), Istoria Daciei vechi si noul, Istoria Imperiului Otomanii şi alte scrieri asupra Musicel, etc.
    0ATONE (bătrânul ă, sau cen-sorulu), romană celebru prin severitatea sa ca censoră şi prin lupta sa contra inovaţiuniloră: ne a rămasă de la densulă ună i Trataţii asupra Agriciilturei,
                                                                      \ (232-147 a. Chr.)
                                                         I CESAR (Itdiu), mare generală ! şi scriitoră romanii; a scrisă despre resboele purtate de sine în Comentarii, reformatorulu ca-lendariului, etc.: (100-44 a, Cr.)
    CICERONE (Marcn-T uliii), cela mai celebru dintre oratorii romani (107—43 a Chr.); ca consule (iu 63) năbuşi conjuraţii! -nea lui Catilina; opere princi-j pale : Discursulă pentru Milone,
! Contra lui Catilina, Veros, Filipicele, etc.
    CICJIINPEL (Dimitrie), fa-! bulistă română născută la 1775 în Banată ; a scrisă Fabule în { prosă, apoi Adunare de lucruri \ moraiicesci, Sfaturile înţelege-■ rei sănetose, etc.
                                                         CHAPELAIN ( Jerm), poeţii francesă, unulă din primii membri ai Academiei francese şi multă timpă oraeolulă literaturei sub i Ludovicu ală XIV (1595—1674).
    CONTA (Vasite), distinsă seri-| itoră română (1844—1882); de i la densulă avemu : Teoria Ia-
Indice
talismului, Teoria ondula,ţiu-niloru universale şi încercări de metafisica materialista.
   CONAKI ((Constantinii, Io-gofetulu), distinsu poetă românii de pe la începutul ii acestui so-colii , deveniţii popularii prin cântecele sale de lume; a mai scrisii Amoruln din prieteşug a· si alte poesii sub titlu de Alcătuiri şi traduceri
   CORESI (George, Diaconului), auto rula primei cărţi tipărită în românesce (secolulii XVI-lca d. Chr.), de origine grecu din Chios, a contribuiţii forte multă la răspândirea literaturei bisericesc!.
   CORNE ILLE (Pierre), crea-torulu artei dramatice si părintele clasicismului în Francia. 0-pere principale : Cid, Hor ace, Cinna, Polyeucte (1606—1084).
   COSTA KI (Veniamin, Mitro-politu), ilustru prelată alii Moldovei' (1768—1846) care contribui forte multă la înaintarea Ro-mâniloru ; a scrisă o mulţime de opere, mai alesă bisericesc! : Intona universale bisericescă, Petra scandatei, Buna. murire, Pidalion, etc.
   COSTIN (Miron, logofe tulii), prinmlu poetă şi celă mai distinsă dintre cronicarii români: a lăsată o mulţime de scrieri atâtu în prosă câtă si în versuri : Pentru descălecatulu Moldovei în 6 cap. 'Letopiseţala· terci moldoveneşti în 20 cap. Despre poporalii moldovenescu şi din terci munteneşti (în polonesce); Viaţa lumti, Epigrame, etc. S’a născută cam pe la 1618 si a murită ia 1602.
   COSTIN (Nicolae), cronicară ca si tatălii seu Miron (nu se cunosce sigură anulă nascerei; dar a murită la 1712), a scrisă Cronice, comentândă pe Ureki saă continuândă cronica tatălui s6ă.
301
3D
    DAVID (PsalmisUdu), rege ală Israelitiloră si profetă, a scris Psalmii (1040-1016 a. Chr.)
    DEMOSTENE, celă mai mare dintre oratorii grecesci (385— 322 a. Chr.) pronunţă contra lui Filipă Filipicele şi Clinti acele, resculă Atena contra lui Alexandru ; şi muri otrăvită pentru a nu căde în mâinele inemiciloră săi (Antipatru).
    DELILLE (abatele Jacques), poctă francesă (1738—1813) tra-ducătorulă lui Virgiliă, autorulă poemeloră despre Grădini (des Jardins), despre imaginaţiune (de VImagination), etc.
    DEP AR AŢI AN Ü (Alexandru) uuulă din cei mai eminenţi poeţi ai rcnascerci literaturei române, do la care avemă o seriă de poesii sub titlulă Doruri şi amoruri. A murită în a. 1865.
    DESPRÉ AÜX, veijï Boileau.
    DIOGENE, lilosofă grecă cinică (413—325 a. Chr.)
    DONICI (Alexandru), poetă fabulistă din generaţiunea bătrână; de la densulă avemă 2 volume de Fabule, o poemă, după Puşchin : Ţiganii şi o Colecţia ; prescurtată din legile împera-1 t eşti.
    DOSITEI0 (Mitropolitu Mol-; docţi).,(1625—1690); de la care | ne-a rămasă mai multe opere în-! semnate : V salt ir ia în versuri ; (prima lucrare mai originală), ! Trebniculu şi Paremiarulu şi mai alesă Prologurile tuturoră ! sfinţilorü, etc.
| DU PART AS, poetă francesă ! (1544—1590); a scrisă despre săptămână saă Creaţiune (de la Semaine ou Création).
    DUMARSA1S, gramatică francesă; a scrisă ună tratată asupra Tropiloru (Traité sur Ies tropes (1670—1756).
RETORICA
302
                                           0B
   ELIADE (I. Radulescu), părintele literaturii române (1802 —1872), à cultivată maî tote genurile literare, inspirândă gustul« de lectură şi preparând« terenul« renascereî Românismului; lui se datoresce adoptarea alfabetului latin« în serisorea română; a întemeiat« celù d’ânteiă di ar« Curierulu românescu (la 1829) şi prima revistă, Curierulu de ambe sexe (1836); a participat« ca membr« în loco-teninta Domnéscâ în revoluţia din 1848, pentru care a scris« Mémoires sur l'histoire de la régénération roumaine şi, în e-xilü, Souvenirs et irnpresions d'un proscrit; a mai scris« o Gramatica româna, Cursa de poesiă generala, un« Vocabu-laru de cuvinte streine, (Jiare literare şi politice; a tradus« Biblicele, Meditaţhmî poetice după Lamartine, şi alte diferite o-pere după Lord Byron, Voltaire, etc., contribuindu la desvoltarea diverselorü instituţiunl frumose : teatru, societatea filarmonică etc.
   ENIÜ, vechio poeţii latin« de la care ne a rémasü numai fragmente (240—170 a. Chr.)
   EPICUR, filosofă grecă (337— 270 a. Chr.) capulü sectei Epicu-rienilorü întemeindu-şî morala pe bunulü traiü ca résultat« alu săn6tăţei corpului şi liniscei su-fletesoi.
   EPIMENIDE, poetü şi profet« grecii, către an «Iu 600 a. Chr.; pretindea că a dormită 57 de ani într’o peşteră.
   ERASMU. scriitoră şi savantă celebru, născută în Rotherdam la 1467 mortă în 1636.
   ESCHINE, oratoră ateniană, rival al lui Demostenc (389— 314 a. Chr.)
   ESOPÜ, fabiilistă grecu, născută în Frigia şi mortă cam pe
la 700 a. Chr. A fostă ânteiă sclavă, apoi liberat se bucură de favorea lui Cresus; dar fu ucisă de Delfieni din causa uneia din fabulele séle.
                                          F
  FEDRU, fabulistă latină din I-ul secol« d. Chr. fu libertă al ii lui August.
  FÉNELON {François de Sa-lignac de la Mothe), episcopii si seriitoră francesă ( 1652 — 1715); a scris Fabule, Telemacu si Scrisori.
  FLECHIER (.Esptrit), celebru orator« si prelată francesă (1632-1710).
  FLORUS {Lucius Annaeus), istorică romană, contemporană Antoniniloră, autorulă unui E-pitome de istoria romanii.
  FONTENELLE, literator francesă, nepotă ală lui Corneille (1657—1757) secretară perpetuă ală Academiei de sciinţe, cunoscută mai alesă prin scrierea sa : Entretiens sur la pluralité des mondes şi prin Eloges des académiciens.
  FOX {Charles—James), oratoră şi oină de stată engles, susţinu causa revoluţi unei franeese contra lui Pitt al« doilea, etc. (1749—1806).
                                         Gr
  GALI LEU, ilustru astronom« şi matematic« italian, (1564— 1642) construi celă d’ânteiă te-lescopă, şi recunoscu, după Copernic, mişcarea pământului îm-prejurulă sorelui.
  GAMBETTA {Léon), mare o-ratoră francesă (1838—1882).
  GOETHE {Johan- Wolfgang), cel mai mare scriitoră ală Germaniei (1749—1832); autorul« lui Werther Faust, etc.
  GRACCHI {Fraţii), Ti beri us
1NDTCF.
303
si Gains, tribiiDï aï poporului, cari propuseră legile agrare şi pentru oare periră ucişi ; Ti beri u în 183, Gain în 121 a. Ghr.
   GUIZOT (.François - Pierre-Guillaume), omă de stătu, profesorii şi istoricu francesă (1787 — 1875); a scrisfi asupra revoluţi-unei engleso, istoriei franccse, etc.
                                        ZEI
   HARVEY, medicft englesii, descoperi legile circulaţiuneî sângelui în 1628.
   HELIADE vecii Eliade
   HOMERU vecjï Omerü.
   HORAŢIU vecjî Oraţiu.
   HUGO (Victor), celebru po-etü, dramaturgii şi romanţieră francesu. capulil scolei romantice ; născut la Besançon în 1802.
                                         I
   1SOCRAT, oratorii şi retorii a-tenian, deschise la Athena o celebră scolă de elocinţă (436— 338 a. Ghr.)
   ISOP ve<Ji Esop.
   ISTRAT! (Nicolae), celebru bibliofil şi distinsü scriitorii românii ; a scrisil Satirele, Babilonia române nea, Mihuln (dramă) Chestia Monastiriloru închinate, etc. (1818-1862).
   ÎUNG- (Eduard), poeţii en-glesil (1684—1765), celebru prin Cugetările nocturne sail Medi-tafiunile nopţe'f, inspirate prin inortea nurorei şi a soţiei sale.
                                        Xj
   LA BRUYÈRE (Jean de), celebru moralistă frances, autorulil Car act ere-\orii (1645—1696)
   LA FONTAINE (Jean de), i-lustru fabulistü născuţii la Château-Thierry (1621—1695).
   LAMARTINE (Alphonse Braţ de), poetu francesu (1790—1869)
  autorulil Meditatmniloru poetice ; al ii poemei Jocelyn, al ii Istoriei Girondiniloru, etc. membru în guvernulă provisorifi de la 1848.
    LAURI AN (Aug. Treb.), distinşii istoricii şi filologii românii, (1810—1881) a luaţii o parte însemnată în mişcarea naţională a Bomânilorii ardeleni de la 1848. A fostă membru si preşedinte ahl Societăţei academice Române, p. care a lucrată şi ună proiectă de Dicţionaru alu limbei române, (în colaborare cu I. G. Maximă). Versată în limba latină a scrisă Tentamen criticum in Unguam romanicam, iar în limba fr uicesă a scrisă Coup (Voeil sur Vhistoire roumaine precum si mai multe alte opere de istoria, geografiă, iilosofiă, etc. i   LAZ AR (Georgiu), promoto-
| rulă renaseerci românismului — (1779—1832) întenieiătorulă sco-lei din St. Sava; scrise mai multe opere didactice, după Wolf, Kant şi alţii.
    LONGIN, retoră grecă din ahl IlI-lea secolă d. Chr. cui se a-tribue ună Tratat despre sublim.
    LUCIAN, scriitorii grecii (130 —200) cunoscută prin Dialoguri -le sale etc.
                                          ZMI
    MAJOR (Petru), mare istorică română ^(1753—1821): Istoria pentru mceputulu Româniloru în Dacia, Ortographia romana una c um clari, Lexicon română-latină-ungurescă-germanescu (începută de Micu şi în colaborarea altora) Despre originea Româniloru, Istoria bisericeî române , Protopapadichia, etc., suntă principalele opere istorice liinbistice, didactice şi eclesias-tice ale lui Maior şi care i-aă a-sigurată epitetulă de Moise alii Româniloru.
RETORICA
304
MALHERBE (François de), poeţii celebru (1555—1628) refor-raatornhl limbel si al poesieî fran-eese.
   MARMONTEL, literatorii frâu* eesa (1728—1799); a scrisa : J5e -lisaire, Incaş,\ Elemente de literatura, etc. secretarü perpetuii alil Academiei franeese.
   MARŢIAL, poeţii latinii (43— 104 d. Chr.) a scrisü Epigrame.
   MASSILLON (J.-B), celebru predicatorii francesft (1668-1742) a scrisa : Petit Ca,rème, etc.
   MAYNARD, discipolii al ii lui Malherbe (1582—1646) sii distinsa în sonete şi epigrame.
   MILTON, celebru poeţii en-glesa (1608—1674). Orbindu în 1652 scrise poema sa : Pa radi-sulii pier daţii.
   MIRABEAU (Riqnetti, comte de), colii mal mare oratorii ala Adunărei Constituante, din tim-pulu revoluţiei franeese (1749— 1791).
   MOISE, legislatorulil Evreilor născuta în Egiptil către 1705 a. Chr. şi a trăita 120 ani, murinda în pustie.
   MOLIÈRE {Jean-Baptiste Po-quelin <Jis), cela mal mare dintre poeţii comici ai Erancioi (1622—1678); Operole sale principale suntil : VEcole des femmes, Don Juan, le Misanthrope, Tartuffe, le Bourgeois gentilhomme, les Femmes savantes şi le Malade imaginaire.
   MONTAIGNE {Michel Ey-quem de), moralista franccsa (1533—1592) cunoscuta mai a-lesa prin opera sa Essais (încercări).
   MONTESQUIEU, - publicista francesa (1689—1755) a scrisu : Lettres persanes, Considérations sur les causes de la grandeur et de la, décadence des Romains, şi Esprit des lois.
   MUMULENÜ {Barbu Paris), distinsa poetn româna (1794—
1837); de la densul a avenul Plângerea şi tânguirea patriei, Caracterele şi mai multe alte poesii.
   MUREŞIANU (Andreiu), pri-mulil poe’ta româna din Transilvania (1816—1863) a scrisa Po-esn naţionale; de la densula mal avenul o scriere pedagogică : I-eona cresceret rele.
                                         3ST
   N ECULCEA (Ion,Vorniculh), cela mai complecta d:ntre cronicarii moldoveni (1673—1743); scrierea lui coprinde Istoria Moldovei de la Dabija Vodă şi penă la a doua domniă a lui Const. Mavrocordatil.
   NEGRUŢI {Costake), celebru scriitorii româna (1809—1869) ca poeţii, nuvelistil, dramaturgii ne a lăsata o seriă de scrieri o-riginale şi traduse copriuse în trei volume : P ac aţele tinereţe-loru (prosă) Poesii şi Teatru.
   NICOLEANU {Nicolae), unul dintre poeţii distinşi ai nonei pleiade (1833—1871); a scri6il Poesii, mai aleşii elegii şi a colaborată la diverse di are politice.
                                         O
   OMERU, cel mai mare dintre poeţii grecesci, autorul a Iliadei şi Odiseii; nu se scie unde şi când s’a născuta. Uniî-î contestă chiar existenţa.
   OR ATI U {Quintius Hor atins Flaccus), celebru poeţii latinii (65—8 d. Chr.); a scrisa Ode, Epistole, Satire şi unu felii de Arte poetica.
   ORFEIJ, musicauta şi poeţii fabulosa; obţinu voia de a lua din Inferna pe soţia sa Euridice, cu condiţiă de a nu o privi în faţă de câta la eşire din Tartara: elu o perdu neascultândil de a-cesta ordina.
   OVTDIU {Publins Ovidins Na-
i N t>lc K
805
so), poetu latină, unuia din cele mai frumose spirite ale secolului lui August, alii căruia capa de operâ este Metamorfosele, muri exilatu la Torni, lungă Marea N6-gră (48 a. Chr.—18 d. Olir.).
                                          1P
   PANN ( Anton), mare poeţii populara ala României (1797--1854) de la care avemă o mulţime de opere populare, mai tote în versuri: mai însemnate s mta : Povestea vorbei, O şetfetore la titra sau Povestea lui Mo,ş‘w AIbu Spitalulil amorului, Inţelep-t ulii Ar chir, si altele, dintre care forte multe bisericesc.
   PASCAL (Blaise), mare geometru si seriitoru francesa (1628 —1662); constata greutatea aerului la 1648 şi compuse Provincialele şi Cugetări (Pen sees) care se publicară dupe mdrte-i.
   PER1CLE, orna de stata si o-ratoru a cnianO, dede numele s6ă, secolului îu care trai (499—429 a. Chr.) muri de ciuma.
   PHEDRU, veiji Fcdru.
   PITT ( William) , lord Chatham, orna desfată englesu (1708 —1778), inemicula crâncena ala Fraudei, si aperătorulă coloi.is-tilora englesi din America. în parlamenta.
   PLIN TU (vein thirni) consulii romana (61—118 d. Chr.) a scris Panegiriculu lui Trajan şi E-pistole.
   PLUTARCH, istorica şi moralista greea (50—120 d. Chr.) fu preceptora lui Adrian şi consilia sub Traiana; ne-a r fim asii de la el a Opere m orale şi Vielele, paralele ale omeni lorii i-lustri, greci şi romani.
   PROTAGORA, soiistu grecii, a-cusata de impietate şi gonită din Atena (490—420 a. Chr.)
   PUMNUL (Aronîi), capul a scolei fonetiste din Bucovina, a-
utorulil Lepturariului şi altorü sci ieri limbistice si didactice. (1818-1866.) ' ’
                                          <a
     QUINAULT, poeţii fraucesrt, obţinu unii mare succesa prin | tragediei« sale lirice (1635— ! 1688).
     QUTNTIL1ÀN, retorii latinii a utorulil Institut iuni-l ni oratorice, retorica şi nlanü de studii pentru oratorii (42—120 d Chr.).
                                          IR
   • RACAN, poetü francesa (1589 —1670) a scrisă Memoriu asupra vieţei lui Malherbe, Bergeries, etc.
     RACINE (Jean), cola mai perfecta dintre poeţii tragici fran-oesi (1639—1699) ale cârui piese principale sunta : Andromaque, les Plaideurs, BHtanicus, Ba-jazet, Mithridate, Iphigénie en Aulide, Phèdre, Esther şi A-i thalle.
     ROL LIN (Charles), profesorii şi rcetora alu Universitaţei din Paris (1661—1741) a scrisă unii Tratata asupra studieloru şi o Istoria antică.
     ROUSSE A U (Jean-Bap ti stei), poeţii franeesfi (1671- 1741) a scris fi Ode.
                                           s
     SENECA (filosofulii), precep-toruhl lui Nerone care-lil sili a se sinucide. A scrisă unele tratate de filosofiă morala. Unii îi atribuiă şi nesce tragedii. (2-65) SEULÈSCU (George), eele-brulil editorii alu Cronicei lui Huru, (1798—V), a scrisă pe tO-rernulu didactică si limbisticu ; de la elu avenul şi o culegere de Fabule.
     SÉVJGNE (Marie de Babu-tin-Chantal, marchisa de), ce-
                    20
RETORICA
306
  lebră prin Scrisorile sale.
  SHAKESPEARE ( William), celu mai mare poetfi alţi Engli-terei şi unuia din cel mai mari poeţi dramatici (1564—1616) fu actoru şi apoi proprietarii de teatru. Avemii de la densulu 86 piese, dintre care cele mai celebre suntti : Romeo si Julieta, Harnici, Mgcbeth, Othcllo.
  SIHLENU (Alexandru), dis-tinsu poetu românu, născutu la 1834 şi morta îu fidrea verstei (de 23 ani), Gilber tulii românu. de la care avemu o seria dc poe-sii : Armonii intime.
  SOCRATtJ, filosofu atenian0, combătu pe sofişti şi condamna excesele democraţiei; acusata de corumpetora altt tiucrimei şi des-tructoril ala rcligiunei, fu condamnata a be cucută (466 -400 a. Oliv.)
                                         T
  TACITO (Calus Cornelius), celebru istorica latina, născuta către anula 50 d. Olir., morta pe la începutulu domniei lui Adrian, ne-a lăsata : Viaţa lui Agricola, Germania, o parte din Anale şi din Istorii,
  TERENTIU, poeţii comica latina (194—158 a. Olir.) ale cui comedii mai cunoscute suntil Ar driana si Adelfi).
  TERTULIAN, părinte ala bi-sericci latine (160—240) autorii alu multoru scrieri contra păgâ-nismului şi în favorea rcligiunei crescine, intre altele Apologetica.
  THEOPHILE. celebru 'rivala alu lui Mallierbe, autorula t,ra-
, gediei Pgrame ef Thisbe si ala ! mai multora Ode.
; TITIT-LIVICJ. istorica latina | (58 a. Chr.—17 d. 0.) ; a scrisa j o Istoria romană din care a mai | remasa puţine fragmente.
    Ţi CITIND EL vedi Oichindeiu.
                                          TT
    UEEKI (Grigore, Vornicul a), i unuia din primii scriitori mol-! doveni, de la care avemu cea I l ântâia cronică întregă. Despre I densulu se sciă numai că a tră-tu în secolula XVI; ela a scrisa i despre Domnii Moldovei şi via-| i-a lorii cu o introducere Pentru \ descălecat ulii terci Moldovei.
                                          V
    VÂC-ARESOU (Joan, logofe-lulu), unulu dintre cei d’ântâia ■ Vi mai buni poeţi români (1786 | —1863), de la care avemu mai i multe Pocnii- originale şi câte-| va traduceri pentru teatru : Britanicii, Ermiona, Regulii, ete.
    V1EGIL1U (Publius Virgiliiis Maro), mani poeta latinii (70-.19 a. Olir. ), a scrisa Unei da. iUicolice şi Georgice.
    VOLT ATEE (Ar o net de), po-| et,a, filosofii, istorica francesii, (1694—1778), căpetenia partitei filosofice din ala XVIII secolu.
                                          z
| ZKNON, fllosofu grecu (\-lea l secola a. Olir.), creat,orula dia-j 1 ceti cei.
    ZOLA (Emile), capula şcolei naturaliste în Erancia.
TABLĂ ANALITICĂ
307
                                        1)K
   Materie le coprinse în „Apendice“
                                                                              pagina
   Genuri de ca lise : genuin demonstrativa .          1451
   Genula deliberativa şi juditiaru .                   f40
   Silogismula. Entimeina, Epicliirema .          .  . 14?
   Soritnla, Dilema. Dispui a Im Profcu/ora eu E-
catlu................................................. .148
   Dilema Crctauiilut                                  149
   Esemplula............................. J ol)
   [nducţiunea, Argumentula personalii ...              151
   Definiţiunca, Definiţia omului ţară de ham.         15:2
   Enumerarea părţiIoni.................................158
   Genulu şi Specia. Oomparaţiunea şi Asemenarea .155
   Odă la Ciocoi de I>. I\ Hasdeu. ·                   150
   Contrarie. Repugnantele.................. 157
   Circumstanţele. Antecedente şi Ooiisecuente. 158
   (Jausa si efectulu...................................159
          * *
   Etimologia, Locuri comune estrinseci. Patetica. 10.1 Esemple de patetica : din Demostene ....          162
            „                       Idem (traducere) 168
                          din Tilu-Liinii .          .  164
                          din Masillon. .         . tind
                                                           Idem (traducere) 165
   i Materiele coprinse pena kt acesta pagină, suntu aretatc atâtu în Apendice catfi si în Takloulfi de Retorică.
'RETORICA
308
   Pasiuni — Ura .   .  .
   Pateticii dislocata. .
   Sorginţile Invenţiunei..........................
   Exordiu insinuantă din pledoaria lui De Seze
pentru Ludovicu X VI .       .         ............
   Idem...................... . (traducerea)
   Exordiu măreţii din Bălcescii .  .
   Exordiu ex-abrupto din Cicerone.................
   Naraţiunea: Intrarea Im Miliara Vodă în Alba-
Jnlia..................................
   Ordirea probeloni in Confimiaţiune.
   Esemplu de ordine omerică .      .  .
   Discursulu lui Perola din Titu-Liviu .
   Amplificaţiunea.....................
   Respingerea. Esemplu din Demostene .
   Ap er ar ea tiranului de Gichindelu.............
   Lupta pentru unitatea naţională este o datoria
pentru Români....................
   Sofisme: Căutarea principiului. .   .  .
   A lua dreptu causă acea ce nu este causă. . . A judeca unu lucru după ace,a ce-i convine numai accidentală....................................
   A trece de la cea ce e adevărată relativă, la
cea ce este adeveratu absolutu.................
   Peroraţiunea, —- lui Cicerone pentru ALilone. . Planulă discursului.—Asupra adevărului religiunei Digresiuni, episode Stilulă, Puritatea .
   Proprietatea.
   Sinonime. ....
   Barbarisme, -..de dieere
   Idem, de trasă..................................
   Latinisme, Mihaiu pe eămpulu Turdei de (I. M. E. Elinisme—Limbă românescă din anii 1822 şi 1882
pagina
  166
  167
  168
  169
  170
  171 l 72
174
175
176 178 180 181
182
185
186
Ibid
Ibid
187
190
192
193
195
196
198
199
200 201
TABLĂ ANALITICĂ
309
                                                                              pagina
   Elinisme, — Cânteeă vechia de lame din timpulu lui Caragea şi Şuţu. . .                         .      201
   Germanisme, Slavonisme .                           202
   Franţusisme........................ 203
   Ungurisme, Turcisme, Solécisme.                    204
   Provincialisme, Archaïsme.                         200
   Neologisme................................ 20?
   Purismulü, — Apela la arme de G. M. b\             208
   Căuşele strieărel limbeî, Claritatea .   .    . ,  209
   Galimatia şi no n-sens. — Filosofi a absolută. . 210 Obscuritatea, — La Thermelc lai Car ol il IV de
I. Eliade li................... ibid
   Equivoeula în stilii glumeţii......................211
   Stila bombastica. — Căinţa lui Petru de Malherbe. îo patologia............... 212
   Armonia de cuvinte, Cacofonia .                    213
   Armonia traselor ii, Stila periodic.               214
   Stila biblica. . .                                 215
   Arinonia iinitativă................... 216
   idem, — Viscolală de V. Alexandri..................217
   idem, — Sgornotulu luptei, Tropot ala cailor a şi
■arletulü lup ilor a..................................ibid
   Idem,— Furtuna, tiueratulii şerpilor a Armonia de
mişcare.................. ............................218
   Armonia de sentimeiitü — lusală Atalic'i de Ka-
cine (Sioii)......................;...................219
   Idem — Ucigaşul a fără voia de Or. Alexandrescu 220 Stilu tăiata, — Fiuja Im Sinan-Paşa de Bălcescu 222 Simplicitatea, — Logofetulă Toată in misiune diplomatică de I. Neculcea......................... 223
   Idem — Fuga lai Petra Rares a de Gr. lireki ibid Stilula familiara — Harpagon din Molière .         224
   Idem — Vulpea şi Bursucată de A. Donici . . 225 Concisiunea — Petiţiunea lui lloria către Tosif II 226
RETORICA
310
   Stiiu laconicii, Eleganţa, — G laşii din stele . Naivitatea — La Iciitiere et le pot au lait . Idem — Planidh Simigiului do Anton Panii . Graţia, — Cantul u g intri latine do V. Alexandri
   Energia, Vclieininţa ...          ...............
   Magnificenţa, — O nopte j>c ruinele Târgovistel Idem — Odă Statue) Im Mituri Vitezidu. .         .
   Sublimul do cugetare şi imagini — Oâderea dra-
cilorii.......................................
   Idem — Miedidit lente) do V. Alexandri Sublimulii de Sontimentu — Mama de Al. I)e-paraţenu — Conveninţa, Figurile.
   Originea figuriloni...............
   întrebuinţarea figuriloni. Metafora
   Alegoria................................
   Idem — Odă la o corabia de Horaţiu. .
   Idem — Starea Jlomâniloru de la 18‘11 .
   Bariu şi Sciţi)............................
   Enigma lui Oedipu, Tarciniu si fiulii şeii Cataeresa, Metonimia Sinecdoca. .    .  .
   Antonomasa. Elipsa......................
   Zeugma, Pleonasmului, Iperbata. Silepsa .     .
   Repetiţiunea, — Armatei Jlomăue, Venloselc Iiepetiţiunea esagerată, Aposiţiunea.   .  .
   Cine-sîi Ungurii. Gradaţi un ea Tautologia . Eufemismuhi, Enalagiulii. Oh i asm a .  .  .
   Interogaţiunea — Ce e nari trista pe lume .
   Subjecţiunea.........................
   Apostrofa — Marşidu anului J.84S.................
   Exclamaţiunea — Limba romănescă de (I. Sion Idem — Seraceloru tinereţe de 0. Oonaki Monologulu medicului Herman din Sorin .             .
   Prosopopea— Prosopopee du Banube de V. llugo Idem — Banuhiulu in mânie (traducere).
327
229
230
231
233
234
235
230
238
239
241
242
243
244
245 ibid
240 ibid
247
248
249
250
253
354
255
250
358 ibid
359 262 263
pagina
   Idem — Slănicidu de Conaki, Dialogismulii .       267
   Optaţiunea, imprecaţiunea, Blestemuln ţeret. .    268
   Blestem ulii lui Gnu Sănycr de V. Alexandri .     270
   Imprecaţiunea CamiMeî de P. Corneille .     .  . -ibid
   Ipotiposa — O ndpte la morminte, de I). Bolint. 271 Idem — Dumbrava Roşia de      Baleesou.         273
   idem— La Cos ia de (ir. Alexandreseu .            ibid
   Aournulaţiunea de efecte.                         274
   icona — Radu Neyrn................................276
   Ktopea — Caracteristica lut Ştefan eelu mare ibid Id. — Ddmna Stanca, solia lui Mihalţi Vitczulu 277 Uaracterulu sau Portretulu - Fort ret ulii hu Tu-
dorii Vlutliinircseu·.............................. ibid
   (Yo neurali a - Ftuja şi risipa term la 1821.  .  278
   Idem — Sburătornlu (frag meu tu) de I. Eliade R. 279 Topografia — Călu^drenu de N. Băleeseu         ibid
   Deseriptiunea sau Demonstraţiunea .               280
   Idejn —■ Ardeiul ti de X. . Băloeseu              281
   Ironia ....                                       282
   Ironia Socratica.                                 283
   Asteisnm......................................... 285
   Sarcasm ui ii. Jperbola.                          286
   Litota. Perifrasa.................................288
   Antitesa — La Setuler (fragmenlii) de I. Elîade 289 Idem — Viaţa de V. Conta                        290
   Antilogia. Comparatiunea          . . .          ibid
   Fericirea de Al. Sihlenu .    .   . V .   .       291
   Paralela— Decehal si Stefan cela mare.            292
   Alusiunea........................................ 294
   Gradaţi unea·. Suspensiunea, Reticenta .          295
   Comunicaţiunea. Dubitaţiunea.     .               296
   Concesiunea, Epilbnema. Sentinţe .                297
   Ipotesa, Jurămentulu.             .               298
                                          ftfcîoktcA
        ÎNDREPT ÂHI
La pair.    8 linia 19 III liil‘ (Ir P/ta.aor i sa si 1 serie IVoia^ra 
           18       2«         .. ,, \r\              so\              
)f >.·     21     „ 18          r )’ umorii ,,        ,, ^limi'ii      
           n”     „ «i               |ir Mii oue- „   fie Ciot Uit     
>* ??     l<)                 • i 1.                                   
)) t)     Ui)    „ I!)         )t ff mfdare „         minte            
>· r     22fi       17           r m hhrtn            „ La Brutji'ye   
if