CRONICA INEDITA DELA BLAJ A PROTOSINGHELULUI NAUM RÂMNICE AN U PARTEA I-a TEXT ÎNSOŢIT DE UN STUDIU INTRODUCTIV DE ST. BEZDECHI PROF. LA UNIVERSITATEA DIN SIBIU Vi 19 4 4 TIPOGRAFIA „CARTEA ROMANEASCA*, CLUJ—SIBIU, STR. ŞAGUNA NR. 17 \ A L* I . / PREFAŢĂ Acum cinci ani am dat la lumină o mică monografiei despre viaţa şi activitatea aceluia pe care l-am numit „primul umanist de origine română", adecă a lui Nicolaus Olahus. M9 a pasionat soarta acestui vlăstar al unui boer român refugiat' —• ca mulţi alţii — din Muntenia în Ţara Ardealului, acum aproape patru veacuri. Motivele acestui refugiuf după cum se poate vedea din monografia pomenită, erau de diferite feluri, dar cel predominant era nestabilitatea şi nesiguranţa stărilor din Ţara românească, nesiguranţă ce sporea şi mai mult când era vorba de vicisitudinile sorţii la care putea fi expus, din partea adversarilor săi ori a diverşilor pretendenţi la Domnie, acela care, ca tatăl lui Nicolaus Olahus, avea şi nenorocul să fie „os de Domn\ Am socotit această lucrare ca un modest prinos adus provinciei în care Fortuna mi-a hărăzit să trăesc cea mai mare parte din viaţa. întâmplarea a făcut ca studiul amintit mai sus, sugerat de o comunicare1) ta Academie a distinsului meu coleg, L Lupaş, să fie prima monografie în româneşte asupra vestitului Primat al Ungariei şi Cancelar al Sfântulm Imperiu roman. Tot întâmplarea a făcut ca, acum de curând, să dati la Blaj de un manuscris — în bună parte — inedit, cuprinzând o cronică a Profosinghelutui Naum Râmniceanu, odraslă a urnă protopop, al cărui tată se refugiase din Ardeal în Oltenia. Mfam gândit: lătâ o interesantă paralelă la viaţa hă N. Olahus: Uri fragment din viaţa şi activitatea unei odrasle — în generaţia 11-a — de Ardelean, aclimatizat în Muntenia. Am zăbovit cu interes şi cu plăcere asupra filelor acoperite de cirilice frumos rânduite, şi socot că munca mi-a fost răsptă- *) *) „Doi umanişti români din sec. al XVMe»“, 11.XI.1927. 4 tită. Intr’adevăr, cronica Ierodiaconulai, dar mai ales „Cuvânt Incinte", e căi se poate de interesantă• /« vremea când învăţaţii btăjeni descopereau Daciei o origine şi o limbă pur latină, în/r'o ţară în care autohtonii, după credinţa acestor învăţaţi, /ziseseră exterminaţi fără urmă, Naum Râmnîceanu, 1a una mie opt sute, afirmă că băştinaşii, supuşi de Traian, au rămas aici în Dada şi au jucat un mare rol la formarea naţiei „româneşti^, Dacă explicaţia acestui proces este la el pitorească şi adesea ne face sa zâmbim, ea merită totuşi să fie apreciată la justa ei valoare, mai ales când ne gândim că această luminoasă intuiţie a lui a răsărit întrfo vreme cândy în acest domeniu, toate divagaţiile erau posibile, divagaţii ce puteau nu rafinai să 6b-strueze calea adevărului, dar să-l şi înăbuşe cu desăvârşire Pseudonimul sauf mai bine zis porecla de Dac pe care lerodia-conul Naum şi-o anina ca pe a decoraţie, avea să sune oarecum ca o sfidare faţă de latinizanţii şi şcoala latinista, pe care par-că-o prevedea. Departe de noi gândul de a voi să micşorăm meritele şcoa-lei din Blaj, Dar atitudinea clară a lui Naum, a acestui — totuşi! — admirator al lui Petru Maior, ar fi putut servi încă pe atunci, dacă cronica lui nar fi rămas aproape cu totul necunoscută (dintre istoricii mai vechi numai Fotino şi Bălcescu au citit-o), ca o frână faţă de elucubraţiile atâtor de păşit ori ai măsurii şi ai bunului simţ. Relele influenţe ale acestora, nu puţine la număr, au fost — cum ştim — stăvilite în pr/mu# răitd $ot de un fiu de Ardelean — Titu Maiorescu. Am fi, cu acest prilej r ispitiţi să zicem cu fiii Bisericii: „Printr’o femee a intrat păcatul în lume şi tot printro femee a fost alungat4*. Cred că-mi îndeplinesc o pioasă datorie, când caut să pun întro lumină mai adevărată figura aceluia care a fost cam bagatelizat, dacă nu, deadreptuf, nedreptăţit Dift cunoaşterea primei părţi a cronicii sate — Cuvânt înainte — se va desprinde — cred — o altă înfăţişare morală a călugărului dela Cernica. In sufletul Ivi trăia vie şi puternică dragostea de neamul său pe care-l voia unit şi despre care sjyera cu tărie, chiar în acele zile nenorocite, că va ajunge în hotarele ce i le-am voit şi i le dorim mereu. Ura tui robustă împotriva acelora care „au fost duşmanii noştri de totdeauna44 (Ungurii), e o dovadă limpede despre aceasta. Cuvântul înainte ta cronica sa e o profesiune de credinţi naţională. Capriciul hazardului a vrui ca această — poate —• cea mai interesantă lucrare a sa să rămână — putem zice — total ignorată. Cred că facem un serviciu „istoricilor' noştri pu-nându-le-o la îndemână. înainte de a încheia aceste rânduri, ţin să mulţumesc călduros D-ltd Şt. Manciulea, Directorul Bibliotecii din Blaj, care mi-a făcut accesibile cele două manuscrise ce mi-au slujit la editarea acestei cronici, D-ltd G. D. Florescu, Directorul Muzeului municipal din Bucureşti, care mi-a dat câteva lămuriri preţioase, şi D-lui Dan Simionescu, bibliotecar la Academia Română, pentru neobosita D-sade amabilitate, de care am abuzat de atâ-iea ori. 1944. ŞT. BEZDECH1 Prof, Univ. Sibiu CRONICA DELA BLAJ A IERODIACONULUI NAUM RÂMNICANU L In biblioteca Mitroipoliei din Blaj, în, îondul rămas dela marele învăţat ardelean, Timotheu Cipariu, rubricat sub numărul 40, se află un manuscris românesc cu cirilice, scris pe o hârtie dîungată, cartonat, cuprinzând o cronică alcătuită din trei părţi: a) Cuvâmfl înainte Ia adunarea hronologhii domnilor ţării noastre (pg. 1—-561 î b) Hronologhiia domnilor ţării rumă-neşti dupre adunarea ce au făcut Pârvul Cantacuzino- şi Clucer Dimitrachi (56—96 inel,), dănd seria Domnilor Munteniei dela Radu Negru până la Constantliu Ipsilant (1802). De aci, cu alt scris şi pe altă hârtie mai ordinară şi mai închisă la coloare, se continuă până Ia pg, 121 cronologia Domnilor până la Alexandru Ghica (1834) întreţesută cu notiţe personale despre familia posesorului ms-ului (un Coodurachi), cu extrase din Biblie şi cu câteva copii după documente istorice; c) xtn mare caprtbl ce se întinde dela pg. 121 (pe aceeaşi hârtie şi cu acelaşi scris ca la început) până la pg, 199, alcătuit din două părţi: 1. Pe-rilipsis al ţării rumăneşti (121—147 incL)1), unde se vorbeşte de instituţii, de finanţe şi economie, şi 2. Copriiiderea pentru ţara rumăneasca (pg, 148—199) în care se continuă cu instituţiile ţării (boerii, dări, etc.) până Ia 166, iar de aci până la 199 autorul se ocupă de geografia politică a ţării: hotare, judeţe, ape, căi de comunicaţie. Ms-ul, ale cărui dimensiuni sunt 18 cm X 23V2, are în total 310 pagini. Paginile 199—200 coprind un mic capitel (învăţătură pentru cotul ce sau făcut pentru măsura buţilor etc.); 201—202 albe, iar restel o copie a condicii lpi Caragea cu o tablă de materii pe pg. 309—310. J) Aceasta împărţire e cu totul arbitrară. De fapt prima parte trebuia să meargă până la 166 unde începe Geografia ţării româneşti. 8 Pe partea interioară a copertei şi pe cele două foi ce alcă-tuesc copertele interioare sunt notiţe personale, reţete, socoteli, Sus în stânga, la colţul părţii dinăuntru a copertei de carton din faţă, se află un K majuscul, iar pe aceeaşi faţă, mai jos; o adevărată criptogramă în care se ascunde numele Gheorghe Condurachi1), persoana la care se va fi găsit cronica aceasta, adăpostită, după cum se vede din anumite notiţe2 3), multă vreme în Bucureşti, de unde apoi va fi ajuns, cine ştie pe ce cale, în Ardeal, la Blaj, în posesiunea învăţatului canonic ce ne-a păstrat-o, după ctun ne dovedeşte şi numele T. Cipariu care se răsfaţă în peoetea albastră de lângă titlul introducerii. DATAREA. M-sul e datat şi iscălit Intr adevăr, La sfârşitul „Cuvântului înainte” găsim data 1800, Mai 8 spre 9, iar la p& 199*), ia finele acestei cronici, citim: „sfârşit de mâna-mi, Naum Ierodiaconul, 1800, Iunie 9”. Prin urmare oel ce se dă drept scriitorul ms-iui, itu autor al lui, e cunoscutul personagiu de biografia căruia s'a ocupat îndeosebi C. Erbiceanu, mai ales în discursul sau de recepţie la Academie (Nr, XXII, anul 1900) şi în lucrarea sa ;ţCronicarii greci'4, ca să nu mai vorbesc de paginile ce i le-a consacrat N. Iorga în a sa Istorie a literaturii române în sec. al XVIII-tea, II, 344 şi urm. Dar, deşi ms-ul e idlatat din 1800, coiistatăm că lisitia Domnilor merge până Ia 1802, la domnia lui Ccmst Ipsilant, scrisă de aceeaşi mână, cu aceeaşi cerneală, în neîntreruptă continuare. O inadvertenţă (?) cel puţin curioasă. Antecedente. Lucrarea aceasta a fost semnalată expres pentru prima oară de Th, Cipariu, care în Arhivul său (pg. 532), vorbind de cronica Tunusliilor, spune că ms-ul român este „opul originale românesc după care sfa făcut versiunea grecească cu multe adaosuri şi modificări”. Luând ca punct de plecare acest ms românesc, învăţatul blăjan observă că textul grec coprinde o mulţime d*e greşeli, provenind din lectura gre- *) Descifrare la nare am ajuns cu ajutorul colegului meu, DI E. Pctro-vici, profesor dc limbi slave. 2) . E vorba de un părinte — probabil Condurachi, posesorul ms-ului — cu opt copţi. Ni se dă data naşterii lor, numele, locul unde au fost bo* lezaţi (Bis. Schitul Măgurcanu dc lângă Cişmigiu) ba şi numele dascălului cu care au fost botezaţi. Biserica 6us numită e cţitorie cantacuzineaecă (V, pg. 103—117 din ms.). 3) Cităm totdeauna după paginaţia ms-ului. 9 ■şitlă a ceea ce el consideră drept originalul- Citez ca un curio-sum un exemplu luat din observaţiile lui Cipariu: „Cuvintele fi din răula (râul) din textul român ajunseră să alcătuiască în traducerea greacă un nume propriu: 2c5LvpiouX{<. Referindu-se tot la acest ms, N. Iorga (Cronice muntene, Anal. Acad- Seria IIT voi. XXI, 411) spunea că cronica lui MA-hai Cantacuzino, vistierul, cel ce sa retras în Rusia, ,,e păstrată în întregime in ms-ul lui CdpariuM. întrebuinţând cuvintele „în întregime11, se va fi gândit, de bună seamă, la cronologia în româneşte, coprinsă în ms, 468 dela Academie, care nu e decât o retraducere fâcuită după greceşte, din Cronologia Domnilor ţării romaneşti, poate chiar după cartea tipărită a Tunusliilor, cu care, cel puţin în câteva pasagii cercetate de subsemnatul, consună perfect4). E ciudat că amânduror acestor învăţaţi le-a scăpat neobservată iscălitura, dela sfârşitul cronicei, a lui N. Râmniceanu şi, de bună seamă, le*a scăpat şi data, căci nici unul, nici celălalt nu pomeneşte de ea, dleşi lucrul prezenta o importanţă deosebită. Dar de ms-ul acesta, sau de o copie a lui, a avut desigur cunoştinţă şi N. Bălcescu. In paginile introductive dela voi. L din Magazin istoric pentru Dacia, pasionatul cercetător al is-voarelor istoriei noastre, după ce vorbeşte de anumite cronici mai vechi, scrie5): ,,Deosebit de cronice avem şi şase cronologii ale Domnilor întocmite după hrisoave, între care cele mai buhe sânt: a lui Pâjrvu Gantacuzino, a Clucerului Dimitrache şi a Ierodiaconului Naum Clococeanu". Iar la pg. 10, tot Bălcescu ne spune că ierodiaconul sus pomenit citează într o precuvântare a sa (adecă Cuvânt înainte din ms-ul descris de noi) cronica dela Vârşeţ şi Cronologia lancului. Despre prefaţa aceasta, însă, nu ne-au spus nimic nici Cipariu, nici Iorga. Ei, probabil, induşi în eroare de plicticoasele pagini dela început, unde e vorba de Adlam şi Eva, de tumul lui Babei şi de cele 72 de seminţii, nu au studiat mai de aproape acest cuvânt introductiv pe care se vede că Bălcescu l-a citit6) în întregime şi, desigur, avea intenţia să-l publice 4) Domnia lui Radu Negru, a Iui Mircea Vodă (1553), a lui Grigore Vodă Chica (1733), etc. 5) pg. 11. 6) E posibil ca Bălcescu să fi avui supt ochi chiar acest ms. .—» 134 n. 2. — 138 n. 2. — 140 u. 2. — 141 n. 2 şi 3. — 142 n. 1. —145 V 1. — 148 n. 2. — 159 n. 2 şi 3. — 169 n. 15. — 175 n. 10. — 194 n. lS. -r- 195 n. *. — 197 n. 8, (Aceste trimeteri se refera la partea a doua a acestei cronici, ce va apare în curând). Că N- R. a lucrat mai ales în partea relativă la cronologie, independent, se vede şi din aceea că el tratează unele domnii altfel decât în ms-ele greceşti şi în Tunusli. Aşa e cazul cu domnia lui Mavrogheni, a lui Manole Rueet, a Iui Alex. Ipsilante, la domnia căruia nici nu pomeneşte de Mihai Cant a cu zi no, şi cu alţii. 18 Bauer, „Memoires iustoriques efc g£ographiques sur la Valachie publies par M, de B. — Neufchâtel 1789) de care s'au servit Tunuslii, ci o transcriere după un izvod românesc, uneori rău citit de N. R.23), alte ori ajustat24 2) sau întregit cu ştiri luate de aiuirea35), el nu este nici un original, cum sa crezut; existenţa ms-elor greceşti cu data de 1776 constitue o dovaidă peremtorie în acest sens, dacă n ar mai fii şi altele multe. In orice caz ms-ul R nu cred să fi avut niciun rol, nici direct, nici indirect, la alcătuirea textului T care ţine de o altă clasă de ms-e greceşti, adecă aceea la care cronologia Domnilor se încheia la 1774, cu plecarea — care după I. Minea (Ref, lui C-tin Mavrocordat, pg 4) are loc la 2 Mai 1776 — Vistiernicului M. Cantacuzino din ţară în Rusia, Nu numai că R nu e un original (afară de „Cuvânt înainte" şi întrucâtva cronologia) dar, cu toate că sunt atâtea dovezi evidente că, mai ales în partea IlI-a (Instituţii, Geografie, etc.), e icopiat după un ilzvod românesc, totuşi în el surprinidem indicaţii incontestabile că a fost influenţat şi de un text grec pe care — suntem siliţi să recunoaştem aceasta — N. Râmnicea-nu l-a utilizat când a alcătuit partea finală a cronicei sale. Iată doua din aceste indicii; în R la pg- 173 (nota 4) se vorbeşte de un hotar ce se întindea până la puţul Tumboici* Se vede cât de colo că acest nume n are o fizionomie româneasca. De fapt acest cuvânt e transcrierea foamei articulate greceşti: xoO Mtcotgc (v. T 168), care a tradus astfel ceea ce în izvodul românesc era: (puţul) Butoiului. Oricât ni s’ar părea de bizar acest lucru din partea lui N. Râmniceanu care era un excelent cunoscător al limbii greceşti şi al celei elene, documentul e aşa de grăitor că nu mai poate fi vorba de vreo îndoială. Ceea ce e mai curios e că, dacă în textul grec cuvântul originar — butoi — e încă destul de transparent, în 'transcrierea românească, în care u contopit cu articolul, el ajunge aproape de nerecunoscut. 23) v« P£’ 1^5, nota 7 undo în R avem lectura Cucul în loc de Nucul, cum e în T şi G; tot pe această pg. (v. nota 8) găsim la R lectura haşişul tuşnuşului în loc dc zăgazul turnului, cum avem în T şi G. Aceeaşi greşală se repetă şi mai jos pe aceeaşi pg. (hasiului ot Cule). Apoi Lungine (pentru Luncile, la pg. 170), Măcninita în loc dc Maxineni, pg. 72, etc. *1) v. pg. 169 (nota 15) o propoziţie întreagă nu e nici în T nici în G. 2S) v* PS- 82 unde e vorba de căsătoria Ini C-tin, Fiul Stoln. C-tin C-ztn, cu fata Iui Şiremet. Î9 Tot aşa se prezintă cazul cu numele Pulzil (aşa de exotic!) pe care-1 găsim în R la pg. 169 (v. nota 5), Misterul acestui cuvânt (e vorba de un munte) se desleagă dacă cercetăm locul corespunzător din G unde găsim care nu e decât cuvântul românesc Bulzul2ti), foarte potrivit pentru un munte de o anumită formă, Vor mai fi şi alte indicii în acest sens. Ne mulţumim cu cele enumerate, întrucât le socotim suficiente, Ce-1 va fi determinat pe N, R. să recurgă la împrumuturi dintr un m$. grec, nu e tocmai uşor de ghicit. Probabil că dificultăţile, uneori ide neînvins, pe care izvodul român le va fi prezentat, şi anume diverse pasagii indescifrabile pentru lămurirea cărora sa văzut nevoit să recurgă la ajutorul unui izvor grecesc. Un indiciu de modul cum lucra N, R, ni-1 oferă şi modul cum el îşi orândueşte capitolele. Ele nu corespund cu cele din ms-ele greceşti* 27). Astfel, la pg, 123 paragraful întitulat „Titu-luşurile boerilor" sfârşeşte cu următoarele cuvinte: „Iar orăn-duiala şi treaba fieştecăruia se arată ia cap, 33“, De fapt, însă, aceste lucruri se cuprind la cap, 30, In T problema e tratată la cap, 10, Deci, din acest punct de vedere, nxcio potrivire. In alte părţi (pg. 127, 133, 142) el trimete pentru anumite chestii la un capitol ulterior, pe care însă nu-1 precizează, pentruca nu-1 fixase printriun număr. Aşa la pg. 142, vorbind de hotarele Brăilei, Giurgiului, trimete la cap, . . rămânând să-l fixeze mai târziu. Dar pe urmă a uitat acest lucru şi va vorbi de aceste hotare abia la cap, 40. Uneori, însă, nu numai ca nu fixează capitolul la care trimete, dar chiar uită cu totul sa mai revie asupra materiei care trebuia să formeze substanţa respectivului capitol, uitându-1 cu desăvârşire. La pg- 140 ne spune că la •cap----List (pg.) ... ,,să vede catalogul vămilor', dar acest ca- talog nu e trecut de loc în ms-ul lui. Ce semnificaţie are acest lucru? Ce alta decât că Iercdia- 2G) E adevărul că în T (155) se dă forma ca şi la Dion. Fo- tino (iacă o dovadă că şi-a luat ştirile geografice dintru a ins. grec de clasa T). Interesant e pentru noi să stabilim că R depinde pe alocuri de G. Acesta c ms-ul grec de cure N. R. s’a slujit — afară dc izvorul roman— pentru alcătuirea textului său în partea finală. — Numele Buhul există şi azi în munţii Argeşului. a7) Nici acestea nu se potrivesc între ele. Ca, ce e mai curios, nici capitolele din traducerea Iui Sion nu corespund totdeauna celor din Tuiiusli, după care a tradus. 20 eonul Naum nţi copia mecanic un izvod, ci ave$ în faţă mai multe izvoare în care capitolele erau rânduite în chip diferit, De altfel el îşi rândueşte materia în chip mai orgapip decât celelalte izvoare, afară numai dacă nu vrem să admitem că anumite feluri de a dispune şi a împărţi materia se vor fi aflat îq izyodul românesc. Mă refer în special la acea împărţire în şase părţi a materiei pe care o găsim28 tratată ţn cap, 38T întitulat, aşa de pitoresc „Ocolnica ţării rumăneşli". Mai trebue să constatăm că N. R, uneori adăoga In text sau corecta. De pildă, la pg, 175f venind vorba de moşia Zimnicea-Uţmuleţul (în izvoarele greceşti Ulmulem) el înseamnă — ca şi T şi G —: „ai (sic) Banului Ccwirstantm Creţulescu'\ pentru ca imediat după aceea să adaoge: „acum ai (sic) lui Ipsîlant: \fadă"29). E vorba, desigur, de Const Ipsilante (1802), domnul cu care în ms-ul R se termină (cu prima mână, adecă cu scrisul lui Râmniceami) siraua Domnilor munteni din cronologia lui, Cu acest prilej se pune întrebarea dacă mai putem avea în^re^ dere în exactitatea atribuirii cutărei moşii pe seama sau ca prapriefeate a cutând boar, aşa cum e însemnat în R, T şi G şi celelalte, când constatăm că numele aceloraşi proprietari le găsim şi la Dionisie Foitino, la distanţă de oel puţin patruzeci de ani de când se va fi făcut pritma catagrafie, în orice caz înainte de 1776. Nîd nu trebue să ne facem iluzia că Râmn. a pus la curent cu vremea sa tabloul statistic al proprietarilor-de moşii. Anumite schimbări în rangurile deţinătorilor do latifundii, schimbări notate în diverse izvoare, ne-ar face să credem că în tabloul moşiilor se vor fi trecut măcar aceste schimbări. Iată câteva exemple ce ne răpesc şi această speranţă: In R (175) găsim notat că moşiile Căpănătil, Lisa şi Secara erau ale Comisului Slătineanu30); în T (175) Slătineanu e trecut cu rangul de Clucer! Ded cu un rang mai mare. Concluzia: T e mai nou ca R şi G. Aid se potriveşte, «din întâmplare. Dacă, însă desschideim ms-ul R la pg. 178, o să găsim într’un document •din 1520, între boerii iscăliţi ca martori şi pe Radu Fălcoiaimr v. pg. 166. 29) 0 schimbare de proprietar vezi la pg. 175: Cioara, fosta a Banului Creţulcficu; acum a m-rii ... (nu Re dă numele m-rii). 30) Ca şi In G, âi ~Vel Căminar; in T el e trecut cti uti rang mai mic: Medelnicer. Ceea ce ne arată că astfel de schimbări in titulatura boerilor se datoresc divergenţei izvoarelor şi nu nei îndrituiesc să tragem vreo concluzie de ordin cronologic8*) - Deci, în genere spus, asupra mutaţiei proprietarilor unei moşii diti această statistica, înţepenită32) peste patîru^eci de Ahi, nu putem trage nicio înoheete. Şi acum, ca să răspundem la întrebarea pusă în titlul acestui paragraf, din cercetările de mai sus reiese, cred, limpede că ms-ul R e o copie după un izvod românesc, copie la alcătuirea căreia sau consultat şi izvoare greceşti — în special G —; în ea mai găsim, outn am spus, adaosuri din surse străine, -erori de transcriere şi, uneori, puneri la punct referitoare la situaţii şi lucruri ce nu mai corespundeau adevărului, în epoca în care scria N* Râttmiceanu. înainte de a încheia această parte, încă o observaţie: N, R-îşi datează cronica cu anul 1800, Datarea ef însă, neexactă: copia a fost făcută în 1802, cum se vede încă şi mai clar din notarea făcută în dreptul menţionării moşiei Ulmuleţul, proprietatea (în timp ce Râmn. scrie această cronica) lui C-tin Ipsilante, domnitor în 1802. Cărui fapt se datoreşte această „eroare*4, e greu dîe spus deocamdată. Vom vedea în paragraful următor că Aceasta nu e singura neexactitate de care se face Vinovat acel ce se numea Undeva38) „dascăl ăl neamului românesc44. Şi se făcea uneori vinovat în chip conştient Poate că din cele ce urmează va reieşi că motivul ce-i dicta această conduită nu era totdeauna condamnabil. Adăogăm aici, pentru înlesnirea studiului cărţii fraţilor Timusli în comparaţie cu cronica lui R, şi un tablou în care se 31 31) Cercetând lista boerilor iscăliţi pe hrisovul pomenit, vedem rangul cu care sunt trecuţi Lotrii după izvoare: Heresciil, în T şi R e trecut ca Ban; în G ca Logofăt; — C-tin Fărcăşanu, Biv vel şătrar în R şi T, e serdar în G. ^ Deosebirile de nume dc proprietar pc care le găsim în dreptul muntelui Groapele (R 170; T 157) nu sunt decât variante, transcrieri greşite ale unuia şi acelaşi nume. In T proprietarul se numeşte Lot cecul; în R> Cecul i (moşiia lui Gecnli) care nu e decât o transcriere greşita sau distrată (ca Tumbotoi!) după adevăratul nume: Lupulescul, ce se află în ms-ul G< **) C. Erbiceanu, Viaţa şi activitatea Protosinghelului ftaum, Bămrti--ceanUy Discurs de recepţie Ia Academie, 27 (An. Acad. XXII;. arată cum îşi corespund capitolele într'o lucrare şi 'n cealaltă, tablou din care se vede că din R lipsesc 14 capitole ce sunt în T, constatare care infirmă afirmaţia făcută uneori că ms-ul R cuprinde opera completă tipărită în T, Cum îţi corespund capitolele din cronica din R, atribuită de N. Râmntceanu lui Pârvu Cantacuzino, cu cele din Tunusli. Cronica (zisă) a lui P. Cantacuzino Tunusli Perilipsia al Ţârii Rumăneşti (pg. 321—199) Cap- L Pentru povăţuirea Domniei Pg. 121 Cap. P* 24 n 2. Pentru clirosul bisericesc . „ 121 7. . . 11 31 ^3 . 3. (Fără titlu; e vorba de pen- dadele boerilor) . . . „ 122 1» 9. . . 11 36 H 4. Pentru mazili, adică scoşi . „ 123 1« 12. . . 11 51 11 5. Pentru breslile (sic) mici . „ 124 11 13. . . 11 51 11 6. Pentru neguţători . . . „ 124 11 14. . . *1 7. Pentru slujitori . . . „ „ 125 11 15. . . 11 54 11 8* Pentru ţărani.....„ 126 -1 16. . . 57 11 9. (Fără titlu. E vorba de Ţi- gani) 127 11 17. . . 59 ţi 10, Pentru calicii nevolnici . „ 327 11 18. . . 11 60 ii ÎL Pentru judecăţi . . . . „ 127 11 19. . . 11 61 ii 12.- Pentru oblăduire ...... 128 20. . . ţi 62 ţi 13. Pentru împărţeala pământu- hti 129 11 21. . . 64 ţi J4. Pentru in a denii şi fabrici . ,, 129 11 22. . . 11 66 ii 13. Pentru marfa ce cse din ţară 130 u 23. . . . . . 11 6T ii 16. Pentru marfa ce intră în ţară 130 11 24. . . 11 67 17. Pentru şcoalele domneşti . „ 130 1» 26. . . 11 81 »l 18. Pentru b pi taluri ...... 131 li 27. . . 11 82 n 19. Pentru a mănăstirilor orăn- duială »***»* - ii 131 11 8. . . 11 32 ii 20. Pentru dăjdii (în G cap. E înglobat îu cap. 27, : începând special 28)....... 133 dela p. 84 la alin. ce începe: woXXal TtaXatal ’ovojiaoiai până ta pg. 87. ii 21. (Fără .....„ 135 E înglobat în cap. 28. pg. 87 ii 22. Reforma Ini C-tin Vodă . „ 135 Cap ii 87 îl 23. începerea stricării reformei, „ 136 ii 29. . * 11 91 ■ îl 24. Haraciul la ntiriia împără- tească 13$ 132: 1 23 Cap. 25. Tălmăcirea dăjd iilor celor după reformă..... 139 yy 30......... 96 26. Pentru veniturile Doamnei 140 yy 31......... 101 »î 27. Pentru Brăila, Giurgiu i yy 44....... „ 194 Tmnu ....... 141 yy 28. Pentru odaia Vizirului . . y> 143 yy 45........ 197 Zapigul boerilor la mâna Idem. ...... 199 Sultanei . . . .•• . ♦ ♦ 144 Cele ce eTau găsit la odaie Idem. ...... 204 şi s’au pus în zapis . . . j* 146 1» 29. Cum ocărmuia Domni(i) de- Ia reformă încoace . . . 146 7» 6.......„ 26 yy 30. Boerii Ţării rumăneşti . . yy 149 yy 10. ....... 38 31. Veniturile boerilor cum e- rau pană la reformă . . . yy 153 yy 32........, 106 y? 32. Venitul boerilor dela refor- mă încoa . . . .. . - yy 154 yy 33........ 111 33. Pentru scutirea boerilor. Ce suut şi pentru ce pricini ., 157 yy 34.......„ 123 yy 34. Întâia închinăciune a ţării Rutnăn........ n 158 y» 35......... 125 35. A doua închinăciune - . yy 159 yy 36......... 128 36. Nizamul ce eau dat cu mum* başiri împărăteşti pentru scoaterea Turcilor din tară yy 160 yy 39.......yy 133 37. Două hatişerifuri împăr㬠teşti ce adeverează nizamul şi aşezăm auturile ţării . . yy 161 yy 40......... 136 38. Ocolnica Ţării româneşti 166 yy 41........ 145 » 39. Hrisoave cc adeverează ho- tarele........ yy 175 yy 42........ 177 y» 40. Ho tarile Brăilei, ale Odăii Vizirului i ale Ciurgiovulul i ale Turnului .... yy 181 yy 192 yy 11. Judeţele Ţării rumăneşti, hotarăle cu Dunărea i cu munţii Ardealului .... yy 182 50......... 316 „ 42. Judeţele eparhiei fiecărui arhereu ...... yy 182 yy 320 yy 43. (Fără titlu. Curo sc mărgi¬ nesc judeţele unele cu al¬ tele) ........ „ 182 yy 51......... 317 44. Pentru mănăstiri I schituri şi oraşe ce sunt în fiecare judeţ ........ 183 yy 53......... 320 yy 45. Bisericile oraşului Bucureşti yy 186 PPare corespondent. Vezi o listă mai com¬ pletă Ia Tunusli . Pg. 328 24 Cap. 46. Bucureşti, al patrulea scaun domnesc M » 47. Vadurile ce trec Dunărei * M 48. Vămile Ţării: pe unde merge? ..............................9. « 49. Poteci de cal şi de picior ce merg la Ţari ungurească ,, „ 50. Vătaşiile de plai, cate sunt in fiecare judeţ . , . . „ ii 51. Apele din fieştecare judeţ . „ Conacele (fără număr de capitol) Vezi secţia IV, diu 186 cap. 54. 328 187 i Gap. 331 188 57. . . 335 188 60. . . * * ^i 338 190 337 190 1» 61. . . 345 193 19 63. . > * ■ « 357 Capitolele 1---4 inclusiv şi 37, 46, 47, 48; apoi 54, 55, 58 şi 25, cât şi 62 dîn T, n’au co- regpoiident în cronica lui N. Râmniceanu, . Cap . 64 din T e cuprins în parte In ultimul cap. din N. R. IV. C<*re-i autorul real al cronicei scrise de N. Râmniceanu? Alcătuitorul ms-ului (şi ca să ne prezentăm mai bine lucrurile, să ne închipuim ca nu ne e cunoscut) semnează prima parte a cronicei — „Cuvânt înainte1* — printr un rebus: Al patrioţilor frate plecat Patrii (sic-dativ) fiu adevărat, Cel în acrostihidă capetilor (sic) numit, Care ta număr 16 am alcătuit, Tragerea neamului având din Clocociog Iar naştera-nenterniciia altui loc (pg. 56), Evident, spre a afla pe acest autor indScat în stihurile de mai sus, trebue să căutăm acest acrostih, sau acrostihidă, cum îi zice alcătuitorul ms-lui. Şi intr adevăr el se află la pg. 166—167 în capitolul ide geografie (38) întitulat „Ooolnica Ţării româneşti”. Ce se spune în acest acrostih? Nici1 mai mult, nici miai puţin decât că „această carte, lâ toată obştea cu folos foar te,koprinzând ale ţării hotară.,. o am dat-o ca mărturiile etc. eu... Pârvul Cantacuzmo!M Acesta fiind personagiul la Câre trimete poezia dela finele primei părţi a ms-ului, el fiind indicat şi în titlul listei cronologice a Domnilor, şi 25 «fătat expres ca autor ăl părţii a treia a lucrării iu chestiune (oe corespunde ou cartea tipărită de fraţii Tutuisli), urmează că N. Râttmiceăntt a vrui Să fie încredinţezi Că fostut spătar era autorul operei pe care el, ietodîaconul, doar o alcătuia sau, dacă vreţi, o copia. E de mirare că Cipariu atribuia, aşa de timid, paternitatea acestei cronice lui P. (?) Cantacuzino (v. Arhivul, 29? şi 532), P pe care Iorga (Cronice muntene 415) îl completează [OU semnul întrebării) prin P(fincipele)? Posesorul din Blaj al rns-ului se vede că ba îoiletat fugitiv, iar pe acel P l-a desprins din titlul părţii a îl-a (pg. 56)- Dar, afară de titlu, numele lui Pârvu Cantacuzino e scris cât se poate de vizibil, în stânga, chiar la începutul listei, ca şi cum N. R. > ar fi vrut ostentativ să iii-1 vâre subt ochi. Cum de nu l-au văzut Cipâriu şi Iorga, repet, e de mirare. Dar harnicul Protosinghel nu sa mulţumit cu atât: el ne dă şî anul în care marele boer muntean şi-a scris acea carte ce cuprinde hotarele ţării, şi anume 176734). Din cele mai sus pare a rezulta că N. R, a vrut să se camufleze (parţial)35) sub masca vestitului Pârvu, dar în aşa fel ca să se vadă ceva şi de sub mască. E, oricum, curios sau, dacă vreţi, procedul e foarte stângaci, ca într'o operă ce o prezinţi sub numele cuiva, tu, anonimul mascat, să faci polemică36) cu acela căruia cauţi să-i pui în cârcă lucrarea ta proprie. Dacă nam şti cine e autorul mascat37), meii că ar trebui să ne gândim la o dedublare ide personalitate. Titlul cronologiei făcute „după adunarea" lui P, Cantacu-zino şi Clucer Dhnitrachi ne îngădue să credem — după modul cum N. R. vrea să prezinte lucrările — că el, Ieromonahul, e alcătuitorul doar al acestei istorii pe scurt a Domnilor munteni38) , Ce-1 va fi îndemnat oare să apară în unele părţi ale cro- w) v* nota referitoare la acrostihul iii chestiune la p£ 167* 35} In partea IlI-a, adecă cea geografică, e bonomi că, aportul j iii N. R. e neglijabil. 36) v* pg* 45 şi 47 R* 37} Când zic mascat, e un fel de a vorbi; N* R. se' iscăleşte doară Ia sfârşit, dar nu vrea ea apară decât ca tr an scriitor, nu ca autor. ss) Şi totuşi şi la începutul acestei cronici arată pe P. Cant* ca autor* 26 niceP) subt un pseudommf aşa de transparent de altfel? Fan-tazia, scăpând de sub frânele severe ale raţiunii, ar putea imagina multe motive. Să zicem că poate unui din descendenţii Pârvului sau din rudele sale prin alianţă va fi voit astfel, prin atitudinea pe care îi va fi dicta t-o Ierodiaconului nostru, (căruia i-a pus la îndemână materialul necesar) să crească prestigiul ramuriii familiei sale. Şubred, motiv, se va zice. Poate cu dreptate. S'ar putea — ceea ce e mult mai plauzibil — ca N. R. să fi fost sincer şi sa fi crezut că partea treia (aceea e, de fapt, în discuţie) a fost scrisă de fostul Spătar. Ceea ce, totuşi, ne pune pe gânduri şi e bătător la ochi, e insistenţa cu care călugărul de mai târziu dela Cernica caută să etaleze numele Pârvului. Pe de altă parte e foarte caracteristic — şi nu pot accentua îndeajuns acest lucru — că în cronologia din ms-ul R la domnia lua Alexandru Ipdlante nu se pomeneşte cu nici un cuvânt plecarea în Rusia a lui Mihai Cant, fapt căruia ms-ele din clasa acelora după care sa tipărit cartea Tunusliilor îi acoildîă o deosebită importanţă. In izvoarele lui INaum acest personagiu navea de loc un relief prea pronunţat; omul de acţiune, care era sufletul politicei de apiropiere de Ruşi, boe-rul, care la un moment dat avea pretenţia să ajungă Domn al Ţării şi care, pentru ideea lui, a murit cu sabia în mână în lupta dela Comana, avea o altă strălucire decât chibzuitul Vistiernic. E de mi'rre că ProtosingheMul Naim îl va fi considerat ca adevăratul autor al preţioasei lucrări tipărite mai târziu ide Tuntislii? Istoricii de azi40) au văzut în faptul că în-tr'o pagină introductivă a ms-ului grec 916 şi în cel pomenit de d-1 Lapedatu sa găsit menţiunea că autorul e Mihai Cant, confirmarea de netăgăduit a paternităţii — pentru lucrarea în discuţie — fostului vistier, paternitate pe care mai de mult, bazat pe alte considerente, N. Iorga o afirma cu tărie. Dar dacă numai atât e de ajuns să ne convingă despre persoana autorului unei lucrări, ce ne împiedecă pe noi să dăm crezare lui N. R. care afirmă ritos că (cel puţin partea referitoare la Geografie) e opera lui P. Cantacuzino? Formal balanţa atârnă tot atât de mult întro parte ca şi în oealaltă. Un argument destul de solid, care srar putea aduce în favoarea pa- s0) înţeleg — de data asia — toată lucrarea. 40) v., de pildă, A. Lapedatu, op. cit., 1, cit. 27 temităţii fostului Spătar, ar fi mai ales faptul că Mihai Cant. nu pomeneşte nimic în lucrarea sa din 1787 (Geneal. C~zinilor) despre opera sa{?) din 1776, Şi la rigoare sar mai putea aduce şi alte argumente pentru a pune la îndoiala paternitatea ce se atribue asupra acestei opere cunoscutului vistier din sec. VXIIL Şi, totuşi, cned că prtea a treia a ms-ului e tot opera lui M, Cant., nu numai pentru motivele invocate până acum de Iorga, şi din pricina acelei menţionări a numelui său pe tui ms. sau altul, cât mai ales pentru următoarele două motive: a) Sarcina de a facle statistica locuitorilor, â moşiilor, cu un cuvânt, a bunurilor ţării, revenea Vistiernicului, căci pe baza lor se făceau impunerile; b) în preajma lui 1774, când Mihai Cant., şi partizanii lui încercau să facă ultima sforţare de a pune ţara sub suzeranitatea rusească, numai el, Vistiernicul, putea să fac ăaceasta lucrare, căci prin slujba şi trecutul luii era cel mai în măsură să posede şi materialul, şi informaţiile necesare, de care va face uz şi treisprezece ani mai târziu în cealaltă lucrare a sa. V, Analiza lucrării. Ne vom ocupa, în cele de mai jos, (doar -de partea I-a şi a Il-a a acestei cronici, întrucât, cum am amintit, partea IlI-a nu-i aparţine lui N, R„ şi textul ei nu oferă deosebiri prea mari de cel cunoscut până acum (din Tunusli). A) In ,,Cuvânt înainte11, care ocupă paginile 1—56 inel., autorul — căci avem de-a-face într adevăr cu un autor — după ce ne arată că nu nestatornicia lucrurilor omeneşti (pg. 1), ci răsvrătirea firii oamenilor e pricina schimbărilor în această „vremelnică lume"; după ce, tot aici, ne vorbeşte de liberul arbitru al omului, — pornind dela Aldam ne enumeră seminţiile oamenilor41) (plan care va fi fost influenţat de opera lui N, 41) Aid ne vorbeşte şi de uriaşi care se trăgeau din Cain şi a căror sămânţă se mai păstrează şi azi! Cronicarul ne dă şi un exemplu văzut de el la Canija Mare {S. V. Ungariei Trianonice) unde, în 179S, era cu dascălul său do greacă, un învăţat călugăr grec, desigur. Ceea cc nc interesează mai ales pe noi aici e că N- R^ care la &fâişitul vestei părţi arata, în stihnt-ile sale, că autorul ar fi cel numit la pg. 166, adecă Pârvu Can- tacuteino, uită, vorbind de acest personagiu, că Spătarul a murit la 1769 în lupta dela Comana! Şi cronica răposatului vorbeşte de lucruri văzute după 1795! încă o dovadă de distracţia Protosinghelului N. R 28 Costin, deşi nu pomeneşte pe aoes>t cronicar) spire a ne afăta câ, stmteta rudă cu Latinii şi Elinii, care şi aceştia ertiil fude între ei, întrucât din Iovatt, unul din fiii ltri Iafeth şi totodată -aTheget al Grecilor (Ionienilor sau loanîţi, cum le spunea el] sa născut întrfe alţii şi Chltios din care se trag Chitienii, adină Latinii42). Mai limpede milei că se poate. După neamuri ne va vorbi (în cap. 7) despre cele patru grupe de limbi europene: muri de mare restrişte, înidrăsnea să vizeze la unirea Românilor. VI. Izvoarele istorice ale lui N. Râmniceanu. Izvoarele de care se slujeşte N. Râmniceanu la alcătuirea cronicei sale — şi aici e vorba de Cuvânt înainte şi de Cronologia Domnilor, căci partea III-a a lucrării e aceeaşi ca în ms-ele greceşti şi în izvorul român ce-1 va fi avut la îndemâna sunt 8fî) De oare ce ostaşii lui Capudan Pa?a nu Ic dedeau voe să se dea la o parte. 41 de mai multe feluri: a) cărţi de geografie; b) cărţi istorice; c) hrisoave şi d) cronici, a) Menţionăm în prima categorie cartea lui Meletios, Mitropolitul Atenei, (1661—1714), intitulată Geografia veche şi nouă, scrisă la început în limba elenă, apoi în greceşte, Cartea a fost editată întâi la Veneţia la 1728 şi apoi în 1807, Foarte des citată de autorul nostru, se vede că conţinea şi multe părţi de natură istorică, Bămuesc că această carte a influenţat şi pe alţi scriitori din ţările noastre în cursul secolului al XVIII-lea, b) lerodiaconul Naum riitează pe Bonfinie, pe Nichefor Gregoras, pe Zonara, pe Nicbita Hcniatul, dlarT pe cât se vede, nu direct ci din a doua mână. La pg, 43, citândru-l pei acesta din urmă relativ la Asămeşti, nu face altceva decât să transcrie un pasagiu de cocoşi, cu obrazul ca de câine şi picioarele ca de hiarăt şi multe alte schimonosiri avea pe trup, Iaste şi rămăşiţă de uriaşii până acum în lume, căci eu în. trecuta răzmi-riţă ce au fost în zilele lui Nicolae Vodă Mavrogheni din{n)t16} 114) Adaosul editorului. 115) U 116) Cu prilejul. 61 răpirea volintirilor nemţeşti mergând în Ţara nemţească şi la anul 1795 fiind cu dascălul grecesc117) la un oraş anume Kanija Mare118), am văzut cu ochii milei un Taliîaai de 14 palme voiniceşti înălţimea lui; care şădea închis într'o casă şi cine plătea vedea; am plătit şi eu şi lam văzut. Deci nu de puţină mirare sânt şi uriaşii, chip şi stat înfricoşat având, căci D-zeu au zidit pre Adam şi pre Eva 'dhipă dumnezeiască cuviinţă cu cap potrivit şi cu stat de mijloc foarte frumos, încât putem asemăna frumuseţea strămoşului AdamT Mântuitorului Hristos, şi frumuseţea strămoaşii Evii, cu frumuseţea Prea curatei [Fecioarei] Măriei, Cap, 4. Mai sus am arătat că la Vavilon fii(i) omeneştii un neam fiind sau împărţit în şaptezeci şi două de limbi, (5). Din fii şi nepoţii lui Sim sau făcut neamuri 25; din Ham, neamuri 32 şi din Iafeth, neamuri 15, pe care Meletiie Gheograful întracest chip le număra: Fii Iui Sim. Arfacsa-d {?), din care sânt Heldeii (sic); Elam, din care sânt Elimeii cei vechi ai Perşilor; Asur, din care Asirieniî; Aram, din care Sinii. F« Iui Aram. Us, din care Trahonii; Ui, din care Magardeii; Gador, din care Armenii Asiei; Masoh, din care Milinii. Fii Iui Arfacsad. Cainan, din care Gaafinii; Sasen, din care Casenii; Ever, 4dia care Evreii; Felek, din care Vatrii; Elmodam, din care Indienii; Iectan, din care Madenienii; Aravoth, din care Arabii; Iduran, din care Kemelii; Dera, din care Midii; Ieziia, din care A riad-neii; Desalam, din care Chedruşii; Ghebil, din care Schithii, Tătarii Asiei; Aivimeil, din care Ercaneii; Savat, din care Arabii Indiei; Uir, din care Cameii; Evin, din care ghimnosofisteii. Aceştia toţi din Sim să trag, locuinţă este în Asiia, adică Per- m) v. C. Erbiceanu» Croi*. jţr. XLII. S--VeMul Ungariei trianonice. 62 sida, Vactriania, Vavilonia, Codrialia, Asiria, Mesopotamiia, Evdemonarabiîa, Chilisirua, Comagjhiniîa şi fireasca Persiîe. Fii lui Ham. Hus, din care Ethiopiâ; Mesraim, din care Eghiptenii; Fud, din care Troglodiţii; Hanaan, din care Hananienii (aceştia au fugit dela faţa fiilor lui Israil şi sau sălăşluit in Tripoliîa Afri-căi, ca ceia ce este in soarta moştenirii lui Ham. (5). Fii hă Hus Etiopul. Savat, din care Savatenii; Evilat, din care Galghinii;. Sevat, din care Lavineii; Regina, din care Ihthyofaghii; Savacata, din care Savacateii. Fii lui Regma. Sava, din care Marmariţii; Judadian, din care Fenochii; Nebrod, din care uriiaşii: Ludiirn, Ghemestiirri, Leviim, Nerto-viim, Hasloniim, Filistiim, Hartoniim. Fii hă Hanaan. Sidol, din care Sidonienii; Hetneu, din care Heteii; Iebuseu, din care Ebuseii; Amoreu, din care Amoreii; Gkergheseu, din care Gherg|heseii; Eveu, din care Eveii>; Aruk, din care Arucheii; Aseneu, din care Aseneii; Arad, din care Aradeii; Samareu, din care Samareii; Amathis, din care Amathusaii; împreună cu Ham, neamuri 32, a căror lăcuinţă este Liviia carea şi Africa ■să zice. Iar neamurile ce' sau născut diintrânşii, locurile şi ţinuturile şi ostroavele lor din strămutările ce au făcut sânt de multe feluri, Iar din Iafeth neamuri cincisprezece. Fii lai Iafeth. Gomer, din care Capadioichenii: Magog, din care Chelţii carii şi Galateni să ziku (sic); Madar, din care Midii; Iovan, dni care Elinii, carii Ioanâţi119) să zic; TE ovei, din caire Solune-nii; Mosoh, din care Ilyrii (şi tot neamul slovenesc dimpreună cu Muscalii); Thiras, din care Trachii; Hetiim, din care Mai-chedonenii. Fii lui Corner. Alhanaz, din care Righinii (şi tot neamul nemţesc); Rehad din care Sarmaţii; Thorgama, din care Armenii Evrofpei, 119} Ionienii. 63 (7) Fii Iui lovan. Sfântul Anasta- Elisa, din care Skaheljoţii (Elinii Eoli din siie Sinaital Elisa, precum zice Sfântul Anastasiîe Sinai-şi Ia viaţa mo- tul, Patriarhul Antiohiei, la întrebarea 28-a); relui Petru Tarsis, din care Iverenîi; Chitios, din care Latinii, carii şi Romani sa zic; Rodiu, din care locuitorii de la Rodia. Aceştea peste tot sau făcut neamuri şi limbi 72, cu toate că şi după împrăştieriea acestora die la Tumul Vavilonului, multă schimbare au lua limbile lor între sineşi, fiindcă aee-laş neam întralta patrie lăcuind cu deosebire deprinde şi limba şi portul, însă hainite să fac după clima locului şi după supţire-tatea sau după grosimea petrecerii. Cap. 5. Plafon Alte limbi şi neamuri puindule supt tăcere, pea- alţii tru scoposul nostru urmează a vorbi pentru semîn-ţiia lui Iafeth din care ne tragem noi şi celelalte limbi ale Evropei, afară din,1"0) Turci, din Evrei, din Elinii ce au işit din Eghipet şi din Palistina, care sânt Finicois (sic) şi din robii noştri. Iafeth, adică neamurile ce au işit dintrănsul, nu numai în soarta moştenirii sale în Evropa sau sălăşluit, ci şi în soarta moştenirii lui Sim nu puţină parte au coprins, pentru cuvântul Scripturii ce zice: „Lăţească Dumnezeu, pre Iafeth, să lăcuiască în lăcaşurile lui Sim1*, care şi cu aligorie să înţelege, căci pre Sim blagoslovind^! Noie, Iau ajfierosit spre slujba lui Dumnezeu întru acest chip: din Sim au işit Eveii, şi din Evei, Evreii; din Evrei, patriar-şii (sia), proorocii, apostolii şi Mântuitorul Hr. după trup. Pentru care Scriptura (8) zice: ,,Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhise-Idiec, căci aceştii seminţii i sau dat preoţiîa legii vechi şi sau numit Israil care să tălcueşta: minte văzătoare de Dumnezeu Insă mai pre urmă norodul lui Israil sau făcut necredincios lui Dumnezeu, lepădându-se de Mântuitorul lumii Hr,, şi au Facerea cap. 9. Meletîie (Jeogr, Theoc, • Vulg. 12°) De 64 rămas credincios lui Dumnezeu Iafeth, in locul lui Sini, pen-truca mai toată partea lui Iafeth, crezând, în Hr. sau botezat, şi acestea să înţeleg lăcaşurile lui Sim, de oare zicea Mântuitorul către Jidovi: „Să va lua de la voi împărăţiia lui Mat. Dumnezeu şi sâ va da limbilor care va face rodu- cap.... rile ei. Iar pre Ham nici Iau blagoslovit Noie precum Facerea oarecărora sau părut, pentrucă după potop blagoslo-cap. 9, vind Dumnezeu pre Noie şi pre cei trei feciori ai săi, nu putea Noie să puie blestem; preste bla-gosloveniia lui Dumnezeu, ci au blestemat pre Facerea Hanaan, fiul lui Ham, pentru batjocura ce au cap. 9. făcut Ham, că aşa zice Scriptura: „Blestemat Hanaan 1 Slugă casnică sa fie fraţilor săi". Pentru acest Hanaan şi pentru Ham scriie şi marele Zla-taust, că încă fiind apa potopului pre faţa a tot pământul, Iau semănat Ham hi muerea sa în corăbiie. Deci face talc la cuvântul Scripturii ce zice: „Şi au văzut Ham, tatăl lui Hanaan, goliciunea tătâne său, cum că spre batjocură îl descopere Scriptura pomenind numele lui Iui Hannaan şi spre ruşinea lui Ham, ca cum ar zice că cer ce au văzut goliciunea tatânesău, acesta este care ne-(9)-înfrânat sau arătat întru o vreme canid toată zidirea au pătimit. Dintru acest Ham să trag şi robii noştri carii dupre oroetaiîe nimic nu sânt mai prejos decât noi. La care a i defăima cineva, este însuş a1*21) celor proşti şi iuemvăţaţi oameni, mai vârtos după venirea Mântuitorului. Căci osebirea această pană la Hr. au fost. Iar de atunci „căţi Iau priimit pre Dânsul leau dat şi lor puterea fii lui Dthnnezău loan să să facă”. încât, deşi sânt trupeşte robi, iar122) su-caps 1. fleteşte sânt slobozi şi dinpreună moşteni împărăţiei cerurilor; pre toţi aceiaşi maică scăldătoore prin Sfântul Botez ne naşte, dintru aceiaşi pâine mâncăm şi dintru aoelaş pahar ne împărtăşim. Auzi pre Pavel ce zice: „Toţi fii lui Dumnezeu cap. 3. sânteţi prin credinţă întru Hr. Isus“ căci „căţi întru Gaîateni Hristos vaţi botezat, întru Hristos vaţi îmbrăcat; nu este Jidov, nici Elin, nu este rob, nici slobod!, nu est© parte bărbătească, nici femeiască, că voi toţi sânteţi întru Hristos Isus'\ Se aubînţelege: un defect al celor... 122) dar 65 Cap. 6. i Lăudând credinţa seminţiei lui Iafeth, strămoşului nostru, urmează acum a zice şi pentru soarta moştenirii lui canea este pământul Evropii, Evropa se înpărţeişte nu numai în feluri de ţinuturi şi ţări, ci şi în feluri de înpărăţii şi craii şi ducaturi, Deci ghecgrafii numără în Evropa trei înpărăţii, zece orăii şi 11 ducaturi. Inpărăţiile Europei. Despre Răsărit este Ţarigradu; despre Apus, Chesarul Romei, care este acum înpăratul nemţesc, şi despre Crivăţ, înpărăţiîa muscălească. Iar crăii sânt acestea: a Portugaliei, a Işpaniei, a Franţezilor, a Englezilor, a Lehilor, a Brandeburului123), a Danimarcului, a Sveţilor, a Pemiei124) şi a Ungurilor, Iar ducaturi: 5 în Italia — al Saxoniei, al Manldkmei, al Modenii, al Parmiei şi al Toscanei care şi cu deosebire: mare să zice; 4 în ţara nemţească: al Ba varii, al Saxoni ei, al lui Vrancune125) şi al lux Virtemberg; două în deosebite (10) ţări: al Lorenii şi al Transilvaniei, Să numără deosebi între ducatu-rile Evropei şi Domnia Ţării Moldovei şi Domnia Ţării Rumă-neşti. Iar alte ducaturi mici şi prinţipaturi multe fiind, lăsăm :de a le număra, lucrul geografilor fiind. Iar între tituluşurile stăpânirilor mai sus arătate mai mare este al înpămţilor, ca a unor stăpânitari de sineşi126); al doilea, al coroanei crailor, şi al treilea al slăvirii Duchilor, dă carea să bucură şi Domnii noştri (cărora, dupre Meletiie, înpărăţii greceşti le zicea despoţi iar sloveneşte gospodar iar leşeşte Voivod♦ Cap. 7. Limbile cele mai alese ale Evropei sânt patru: a) limba Grecilor, carea schimbănduse din elinie cu deosebire să vorbeşte de neamurile greceşti; b) limba latinească ale căriia odrasle sânt aceste limbi: a Talienilor, a Şpaniolilor. a Franţezilor şi a noastră, a Romanilor (sic); limba Gheonan iilor, adică a Nemţilor, care se înpărţeşte întru a Englezilor, a Saşilor, a Brandi- 123) Brandenburgul. l2^) Boemia. 12&) Francoma. 12C) Autocraţi. 5 66 burilor şi a S feţii or; d) .limba slavonească, car ea coprinde a Muscalilor, a Ruşilor, a Lehilor, a Pemilor, a Sârbilor, a Bulgarilor, a Croaţilor, a Dalmaţilor, iprod. Iar legile127) Evropei mai ales trei să numără: a Creştinilor, a Evreilor şi a Turcilor, Din care numai in legea creştinească Diavolul prin vasele sale — ereticii — multe eresuri au semănat fiindcă pentru celelalte legi nu are Diavolul nido grijă, încăt acum numai intre Muscali şi Ruşi şi Ghirgii şi Sârbi şi Bulgari şi din parte Harapi şi Amăuţi şi Romanii noştri şi Slavoni din parte (departe?) străluceşte Pravoslaviia după dogmele Sfintei Scripturi şi canoanele Ştiuţilor Apostoli, care sau întărit de cele şapte soboare a toată lumea şi sau aşăzat leagea ‘după talcuirea Sfinţilor prin dumnezeiască însuiflare. Din care şi la care a scădea sau a adăoga nu este volnicie, căci această Indirăsnealâ au pricinuit naşterea eresurilor (11) prin sfatul Satanei şi înstrăinarea ereticilor de la calea adevărului, pentru oare şi Apostolul zice: „Nu fiţi înţelepţi întru voi singuri". (Râimleni). Iar ereticii mai numiţi128 *) în Evropa aceştia sânt: Arienii, Papistaşii, carii şau adăogat eresul din puturosul izvod al multor eretici, Calvinii, Luteranii şi Unieţii, care rea neghină a Uniaţi ei sau semănat întru o parte de Rumâni ai Ardealului prin întunecaţii apostoli ai Papei la leat 1701 de la Hr. în zilele lui Athanasiie celui de pre urmă mitropolit al pravoslavnicilor în Ardeal, al căruia scaun era Beligradul cel de la Mureş. După eretici se număra în Evropa şi idola-Istoria mă- tiri iar mai pre urmă de toţi nediuimezeiţii12”) că-năstirii rora mu de mult vărf sau făcut farmazonii şi das-Vat (opedi?) călii acestora, Franţezii, carii, după Pavel, zicând „a fi înţaleipţi, sau nebunit", mai vârtos au şi întrecut pre toţi nebunii lumii cu nălucirea înţelepciunii lor, carea o au suflat lor tatăl lor Satan, ca un mincinos din început, pentrucâ de nu ar fi căutat ei minciuna, sar ti ispitit pre sineş cât este cu putinţă omului, lucrul cel chear adevărat, adică temeiul şi adevărul. Iar acum ei lăsând copaciul, sau răz(e)mat de umbră, şi neştiuid vistie- 127) Religiile. 128) renumiţi. 12°) ateii. 67 riale înţălepcituiii lui Dumnezeu, care nu le pot cunoaşte având ochii înpăejiaaţi şi întinaţi până nu să vor spăLa, pasc vânturi şi cu aceasta şi au murdărit fireasca cunoştinţă. Încât ei singuri făr de ajutor nu vor putea işi niciodată din groapa în care au căzut, pentru oare a scriie nu ajunge toată viiaţa, mult fiind cuvântul. Cap. 8. * Urmează acum a zice pentru darurile pământului Evropei, Evropa dupre gheografi, are multă osebire de alte părţi ale lumii şi dupre frumuseţea locului şi dupre buna potrivire a aerului şi dupre marţea cuviinţă a zidirilor. Asemenea covârşaşie şi cu mulţimea cea nenumărată a. oamenilor intru oare totdeauna au strălucit fdlaruriile fireşti, şi la bunele obiceiuri, şi la ştiin(12)ţa învăţaturilor, şi la iscusinţa armelor, şi la tot lucrul cel de folos în viiaţa oamenilor; sau aflat în Evropa mai toate meşteşugurile, şi mai vârtos oea de mare laudă — tabla corăbiilor130} — oarea cu degetul arată ascuţirea minţii Evrope-nilor; tipariul sau aflat în anul 1440 de la Hr., praful de puşcă de oarecare Bertold la leat 1380, cum şi organiie cele de război. Pentru aceia şi Stravon gheograful în cartea II-a zice: Stravon „Evropa are multă înţelepciune şi meşteşug al vieţii, precum Elinii şi Maichedonenii şi Răimlenii, are Insă şi munţi buni de bătăliie şi cămpi bîneroditori, şi pentru aceia cu mult mai bună este între alte pământuri, încă şi pentru ma-demuri131 132), încât alţi gheografi zic că este înpodobită cu toate darurile fireşti şi nu-i lipseşte niemn lucru trebuincios atât spire chiverniseala omului, cum şi spre alta desfătare oricare şi mângăere". Cap 9. Inimile doritoare de cunoştinţa Evropei trebueşte a şti şi hotărâte ei. Despre Răsărit Ocheanul Marii ce sa rioe Egheon Pelagos13*}, Elispondul, Propondida, Bosporul Trichiei, Pondul 130) Busola. 1S1) Mărfuri. 132) Marea E?ee, 68 EuxinuLui, Bosporul Chimeriei, ezerul Meotidei, gura apei Donului, de unde se trage o dungă pană la sânul Mării Albe cei ruseşti, prin care să despărţeşto Asiia de Evropa, Iar despre Amiazăzi are marea cea dinlăuntru133), porthmiuâ lui Iraclie134 135), şi ocheanul atlandioesc. Asemenea despre Apus are pre acel. atlandicesc ochean. Iar despre Miazănoapte are ocheanul mării ce este peste Miază Noaptei, adică Marea cea îngheţată, ilar în. ţările ce cad în fieştecare parte în marginea Evropei, acestea sânt: despre Apus Işpanda, 'despre Miază Noapte Franţa, Gher-mania şi Sarmaţîia; despre Aimiazăzi Elada, adică Ţara grecească, Italiia, Lomibardiia; despre Răsărit Ţarigiadul cu ţinu» turile sale, iar în mijloc Iliriia, Dachiia, Panoniia, Cap, 10, Fac gheogirafii cei mai după urmă şi altă asemănare Evropei, foarte (13) frumoasă, închipuindo ca o muetre ce şade pre scaun, al căriia cap este Işpaniia, gât — Franţa cea din afara, ca o parte ce să supune supt munţii Pirinei, piept — însuşi Franţa, braţe — Italia şi Vretania, pântece — Germania, buric — Pemiîa, şi celălalt trup ce să acoperă cu lungi .haine în-prejurul scaunului este Norveghia, Daniia, Sfeţiia, Finiia, Li-voniia, Lituaniia, Prusiia, Poloniia, Ungariia şi Lavoaiiia, Croa-ţiia, Dalmaţua, Elada Rumele136), Serbiia, Bulgariia, Transilva-niia, Banatul, Valachiia, Moldaviia, iproci. Deci neamul nostru al Rămlenilor din braţele Evropei işind, sau aşezat pre înbrăcămintea hainelor ei, unde până acum. să umbreazâ de dumnezeescul dar şi să păzeşte nevătămat de lupii cei grei şi stricători ai multor feluri de iresuri, şi de vrăşmaşii cei ce îi zavistuesc odihna, pururea biruitoriu arătândul înpotriva lor, Ded mai pre larg să va arăta mai jos pentru braţelei Evropei şi ca urmare pentru tfainele-i pre care săntem aşezaţi. Cap, 11, Meîetie Iovan, al patrulea iedor al lui Iafeth, din oare Gheogr. sănt Ioaniţii, precum mai sus am arătat, au nas- 13S) Meditenma, J34) Gibraltarul, 135) Eumejia. 69 cut pre Elisa, pre Tarsis, pre Rodios şi pe Chitios, din care sânt Latinii, De unde mai întâi cunoaştem că rudeniie de aproape avem cu Elinii cei aleşi oare sănt Athinen.iL Deci Ghitenii cei din seminţia lui Chitios mai pre urmă sau numit Latini, fdtipă numele lui Latinos, craiul cel dintâi al Latinilor, Iar după zidirea Romei sau numit Rămleni şi Romani al căruia nume îl purtăm şi noi păaă astăzi, ca oei ce ne tragem din părinţii noştri Rămleni, iar locul sau numit Italiia, precum scriie Meletiie, dupre mulţimea boilor cărora Tireneni(i) le zicea Itali, iar alţii zic dupre nume-le lui Ital, craiul Italiei. Şi au rămas acest nume până astăzi. Italiia, dupre Meletiie, în zilele cele din început au avut şi alte nume şi mai întâi sau numit Inoctrua1*6) dupre numele lui Inoctros, (14) aflătorul vinului, şi acesta zic să fiie fost în-suiş Noe oarele la leat 108 după potop ar fi venit în Italiia, şi alte multe nume le scriie cu deamuruntul în Gheografiîa sa, cum şi strămutarea Elinilor Finichi din Palestina în Italiia, carii multă vreme petrecând dinpreună cu Latinii în Italiia, o numiră Elada cea Mare, de unde şi rudeniie avem către Elini dupre amestecarea Latinilor cu Elinii. Incăt cei mai mulţi Rămleni să trag din două seminţii: latinească şi elinească; ci şi până acum Gredi şi Rotmanii în tot locul să rudesc şi avem spre laudă limba elinească, întâi că Evangheliia de la Luca şi de la Ioan elineşte sau scris de aceşti evanghelişti, şi numai evangheliia de la Marcu întâi latineşte, iar evangheliia de la Mathei sau scris evreeşte de evanghelistul Mathed; al doilea că şi pravoslavida au rămas neschimbată din limba eîinească şi ştim tragerea neamurilor de la Vaviloo şi de la Noe. Iar mai pre urmă cu încetul tot numele altor limbi sau şters din Italiia şi pururea au rămas1,17) moştenitori alî3T-a)Latinilor, ca cei oe mai întâi decât alţii, dbpă împrăştie rea de la Vavilon, au descălecat în Italiia. Iar locuitorii Talieni oei de acum sau numit Ta-lieni dupre numele locului Italiei şi nu dupre limba talienească, mai vârtos în zilele lui Theodoric, craiul Gotthilor, la leat 410 de la Hr, când Latinii au început aş(i) strica limba şi a vorbi mai prost, precum de obşte acum vorbesc Talienii, căci — * 137 Pentru: Ocnotri*. 137 a) sic. 70 dupre Meletiie — mai nainte In Italiia curat să varbiia limba latinească, mai ales In palaturile înpăraţilor Romei, Iar acum. aceste două limbi mai nijUlt nu le învaţă copii de la părinţi, ci numai în şcoală de la dascăli. Cu toate că, după toată schimbarea ce au luat aceste două limbi, tot mai cu lesnire poate un Rolman (sic) de ai noştri să înveţe limba Iatinea-(15}-scă decât un Grec limba elinească, fiind mai aproape limba noastră de asemănarea limbii strămoşiLor noştri' latini decât a Grecilor de a strămoşilor lor elini, cum mai jos să va arăta. Iată — puneri spre pildă — puţine cuvinte dintru aceste limbi: apa să zice latineşte şi talieneşte acua; pâinea, panis şi talieneşte perne; vinul, vinits (şic) şi talieneşte vino; ştiu, latineşte şiio (sic); bun, bonus; sănătos, sanus; amar, amoraş; dulce, dui-ţis şi altele asemenea. Iar Grecii apă zic nero, Elinii, udor; Grecii, vinul-crasz, Elinii inos; Grecii, pâinea-psomi, Elinii, ar-ios; Grecii, ştiu-ixevro, Elinii, epistame şi altele asemenea. Sunt insă şi la Greci mai multe cuvinftfe car© să potrivea cu ale Elinilor precum: theos-Dumnezeu; aghios-sfănt; thana-tos-moarte; zoi-viaţă, iproci. Iar ale noastre: cele mai multe cuvinte sa aseamănă cu ale strămoşilor noştri latini şi talieni, iar câte nu să potrivea cu ale Latinilor, să potrivesc cu ale Sârbilor, ca cei ce am avut cu dânşii din vechime cea mai multă dinpreună petrecere şi de la dânşii am luat slovele cărţilor noastre şi părinţilor noştri cei vechi; aici cu cartea sârbească sau slujit, precum mărturisesc hrisoavele Domnilor noştri celor vechi, şi cărţile cele veahi ce să găsesc la mănăstiri şi la alte biserici, Din care pricină multe cuvinte sloveneşti obidnuim a le vorbi, precum: milostiv, slăvit, blagoslovit, şi altele asemenea, care, fireşte, fiind chiar sârbeşti, leam întors dupre limba noastră. Cap. 12, Locul Italiei este o parte de pământ prea ales, atăt pentru buna potrivire a vremurilor, căci nici prea mari călduri sănt acolo, nici emi prea grele, cum şi pentru buna rodire a tot feliul de roduri grâu, unedeleunn de prisosit, vinuri alese care sunt dulci şi uşoare, chitre, năramze, lămâi şi z&har, afară de altele multe care să află şi aici (16) în pământul nostru, însă toate cele 71 de acolo au altă usiiei138) şi dulceaţă, cu multă deosebire de cele de aici, pentru buna potrivire a climei. Lângă acestea, plină este Italiia de cetăţi şi de oraşe ca o rodiie, târguri vestite şi mulţime nenumărată de sate bine întemeiate şi cu toată îndlestularea întru toate, încât de la alte ţări nimic nu aşteapă, ti mai vârtos din Italiia es multe lucruri bune şi de folos care multe ţări nu le au* Să adapă toată Italiia de mulţime de ape bune şi uşoare; este şi lângă mare apă bună, cu limanuri şi vaduri pretutinde-nea, şi — în scurt — cu toată frumuseţea fiind înpoddbită sau numit raiul pământesc, căci îndrăznesc geografi (i) a zice că atâta desfătare- nu are toată lumea. Aseraena, oaxninii Italiiei sănt mai iscusiţi între alte limbi, iubitori de streini foarte, cuvântăreţi şi dulci la. heretisiri, încât li sau zis cilibii13*), şi la război neînfricoşaţi, obicei au aşi descoperi capul la întîmpinări şi a. să ploconi şi a să întreba de sănătate cu multă dragoste, care în parte vedem că se urmează şi de neamul nostru pană acum. Iubitori sunt de verdeţuri şi de legumi bune de tot felul; lăptucile bun gust având nu lipsesc de la masa lor la vremea fripturii, iar după friptură aduc poame foarte nostime. Scriie la Gheoponicon140) şd pentru cireşile Italiei că nu numai sănt mari şi bune, ci că nici stricăciune întrânisele nu se încuibează precum în trai te pământuri, după ce să coc bine, fac viermi. De care ale Italiei totdeauna sănt departe, nepătimind una ca aceasta, şi tine poate să povestească tot harul acelui pământ cu dea-măruntul? Cap. 13. Are Italiia din toate cetăţile ei mai aleasă pre Roma, care au fost scaun Cbesarilor, iar zidirea acestei cetăţi aşa au fostî După oe Elinii zece ani au bătut cetatea Troaded; cea vestită în toată lumea, care au fost în Asiia oea mică. şi au făcut acolo deobşte stricare pentru fru-( 17) -moaşa Elena, soţia lui Menelau * 1 13S) otiofo — esenţa, fire, fel de a £i, calitate. 1SS) Cuy. turc.: manierat, bine creacut, amabil. 1) cu enumerarea probelor noastre . .. părtinire. *01J Lectură nesigură; poate Selic. «* *) Iu loc de! urmau dud. 90 patra este Avgustiia în Moldova* carea sau început de Av-gust Cbesar şi sau înnoit de înpăraţii ce au stat în urma lui Traian, In locul aoeştii cetăţi este acum laşul, scaunul Domnului Moldovei, Iar în urma lui Flaviie Clavdiie Chesar, carele au înpărăţit la 1- 268 netrecănd multă vreme pănă la Sfedd Costandin şi mutănduse scaunul înpărăţiei Romei de(n) It&liia la Ţarigrad, alte cetăţi nu sau mai făcut în Dachiia ci de atunci (38) au început a să zidi mănăstiri la Ierusalim! la Sfântul Munte şi la alte părţi. Iar tumul ce să vede pănă acum în marginea Dunării, măcar că să zice din obicei turnul Severinu-lui, nu este făcut dJe Chietsarul Sevir, ci de marele Traian, şi pentru aceia este zidit în marginea podului lui Traian; acest turn, precum scriie Dion. istoricul, au avut acest fel de tituluş ăl lui Traian: „Veşnicul stâlpîrudT2011). Inpăratul Sevir au făcut cetatea Severinului nu departe de acest turn în sud, Mehţ.204), care cetate sau aflat în bună stare pănă în zilele lui Sfetd Cos-tandin, şi pentru aceia sau aşezat scaunul episcopului nostru la Severin, ci şi începerea oraşului Cornetului de acolo de la Sevir înpăratul este, precum zice Meletiie, Iar celor ce zic că săntem goniţi din loc in loc, acest răspuns le dăm: O, patrioţii noştri niciodată nau işit din hotarăle patriei noastre, Dachiei, carea din Marea Neagră începanduse, precum am arătat (mai sus) şi pănă in apa Tisa întinzănduse, coprinde în mijlocul acestei părţi Transilvaniia, Banatul, ţinuturile Craio-vei, Ţara românească şi Moldova, Incăt dintraceste hotare ale patriei noastre, Dacbiei, niciodată, fără numai căndJ o parte a aoeştii patrii205 206) să călca şi să strica de vrăjmaşi, să trăgea lăcuiterii în sus laltă parte a patriei, unde putea să trăiască mai cu linişte, larg fiind pământul nostru şi munţi în mijloc având şi bun de scăpare în vremi de primejdie fiind. Deci aevea mincinoasă să vede acea bărfire a defăimătorilor, neişind (că) patrioţii noştri niciodată din patriia noastră Dachiia, ale căriia hotară o! de near învrednici Dumnezeu vreodată a le aduce iar în starea stăpânirii nostre ce?00) din înce- 10îl) Cuvinte desfigurate* Sau a foet: Btalpnic? V* M. Co&tin — Dese. Ţarii Mold. 24 ed* Kogălniceanu. i04) Preaeurtare: Mehedinţi* 205) In text: patrie. 206) Pentru: celei* 91 put, precum şi dorim. Iar celor ce zic că limbă noastră (39) este izvodită de la alte neamuri streine şi pentru aceia nu să ştiie începutul neamului nostru, răspundem că noi mai întâi din limba noastră ne dovedim adevăraţi Rămleni de neam, iar de au luat limba noastră schimbare din ceia ce au vorbit strămoşii noştri Latinii şi Talienii, nu este de nicio mirare de vreme ce această schimbare au luat şi alte limibi. Judeoe fieşte cine căt (die)20T) departe sănt Greci(i) de limba Elinilor! Şi Evreii de tot şau pierdut limba cea veche, încât numai în cărţile lor vechi să găseşte limba evreiasca canea o învaţă în şcoală oricine voe-şte. Insă pentru aceasta nici Grecii nu să pot lepăda de Elini, nidi Romanii de limba latinească. Căci cuvintele limbii noastre latineşti sănt talieneşti, schimbănduse mai întăi latiniia în talieniie, şi dintraceste doaă în limba noastră. Iar oele mai puţine cuvinte care sănt sârbeşti, leau obicinuit neamul nostru din priimirea slovelor sârbeşti, căci slovele cărţii noastre sârbeşti sănt, şi la biserici cărţi sârbeşti au luat părinţii noştri, cea mai multă dinpreună petrecere cu Sârbii având de la al noaălea veac, de cănd sau botezat Bulgarii, cum şi hrisoavele Domnilor noştri celor vechi sărbeşte sănt scrise. Al doilea: împrejurul Da-chiei niciodată nau fost acest fel de limbi care să se asemene cu limba Romanilor. împrejurul nostru aceste limbi au fost şi sănt: Tătarii, Ungurii, Sarmaţii sau Leşii, Sârbii, Bulgarii şi Saşii, care toate dinpreună mărturisesc că noi adevăraţi Răm-leni săntem. Deci noi de la alte limbi străine nam învăţat limba noastră, d de la părinţii rămleni, şi această limba să vorbeşte de la oel mai de sus neam (40) pană la cel mai prost Roman (sio), purcariul şi văcariul aceiaşi limbă deprinzând şi la starea lor nunue rămlenesc având cădi porcul pe latineşte să zice porcos de unde păzitoriul lor să zice purcar; vaca să zice latineşte vaca, de tinde păstorul ei să zice văcar; oaia să zioe latineşte ois (sic) iar talieneşte pecura, de unde păstorul, adecă dobanul să zice şi păcurari208). Ruşinezese dar şi să se înfrunteze neînvăţaţii şi nepedepsiţi bârfitori, de209) însuş cd mai proşti rom (ă) ni, carii, nici în şcoală vreodată, nid de la alte limbi dinprejur au- * 20 207) prepoziţia de adăog&tă dc editor. 20S) Singularul* *») Dacă. 92 zind limba latinească, fără numai de la părinţi, vorbesc răm-leneşte. Âcestea sănt răspunsurile noastre pentru moştenirea patriei noastre şi pentru limba neamului nostru celui romanioesc, carele priimind întru sine şi înpreunarea seminţii dachiceşti, canea sau ramănit — precum sau zis—, nau lipsit din strămo-şasca noastră patrii© stăpăninduo, nici va lipsi de a sta înpo-triva tuturor vrăşmaşilor pană când va sta lumea, iar pentru stricarea şi pustiirea acestor locuri despre Răsărit şi despre Miazăzi ale Dachiei vom arăta mai jos, cum şi pentru alte nume ce au luat după vremi neamul şi părţile patriei noastre. Stricarea ţării noastre şi a Moldovei întracest chip a urmat: cărud era leat 378 de la Hr., înpărăţind în Ţarigrad Ualens210), vrăşmaşul biserioei lui Hr., şi la Roma stăpânind Gratian, pomin-du-se toată mulţimea Goţilor din ostrovul mării Scandaviei'*11), sau — precum zice hrisovul Clococioştenilor, —■ din, părţile mării Caspice, şi căicând Misiia, Trachiia, Maichidoniia şi Ela-da, au eşît slavitui înpărat cu război asupra Goţilor, şi biruin-dul Goţii au fugit la un sat să scape şi sau ascuns înpreună cu câţiva boeri ai înpărăţiei şi oameni ai săi la o şiră de paie şi (41) călcând Gotthii acelaş şi aflând unde stă înpăratul ascuns, încunjurând şira de paie iau dat foc de toate părţile şi au ars Ualens cu toţi cei de lângă dânsul, Atunci Gotthii, trecând Dunărea în Dachiia, au stricat Moldova şi Ţara rumănească foarte rău, apoi trecând munţii sau aşezat în Pan orii ia. Insa aşezarea lor tn Panoniia şi fu-girea din pământul grecesc sau pricinuit din biruinţele ce au făcut asupra lor marele Theodosiie. Căci înpăratul Graţian die la Roma, auzind de perirea lui Ualens şi rămăind asupra sa şi scaunul Ţarigradului, au făcut arhistratig oştilor rămleneşti pre marele Gratian şi după. biruinţa oe au rădicat asupr Got-thilor sau cununat înpăratul Ţarigradului, fiind neam de la Işpaniia, şi pământenii noştri fiind risipiţi, iarăşi sau întors în locaşurile lor. Iar după 18 ani, sculânduse Ungureni (i) de la apa Ugra, dupre care îşi au numele, din ţările tătăreşti, şi la 399 de la Hr. călcând Dachiia, au făcut a doua stricare patriei noastre, încât de atuncea pământenii noştri sau tras cu lăcuinţa în * 21 wo) Valcns. 21 *) sau: $c and avi ci. E vorba de Scandinavi®. 93 munţi, iar alţii au trecut munţii {s)pre Ţara Oltului. Iar Ungurenii trecând în Paaoniia au gonit pre Gothii spre Apus şi ei sau aşezat scaunul crăiei la Buia, iar Voivodul “Şi Romanii cei din Transilvaniia, după câţiva ani mai liniştiniduse ostile ungureşti, sau supus craiului unguresc şi nu sau strămutat din locurile lor. Iar pământenii noştri lăcuind supt munţi ani 200 de la venirea Ungurenilor, când au fost de la Hr. 1. 600, scu-lănduse Bulgarii ce să înmulţise pre lăngă apa Volga în ţările Schithiei, de care pomeneşte şi Meletiie aducând mărturiie pe Nichifor Grigora, au năvălit cu multă sălbătăde, ca nişte ido-lolatri ce era, preste pământul Moldovei şi al Ţării rumăneşti, încât atunci de (42) istov sau pustiit aceste două ţări, trecând pământenii nştri preste munţi în Transilvaniia21*), iar Oltenii ce lăcuia pre lăngă Jii a trecut! în Haţeg iar cei mai mulţi în Banat, iar cei dinprejurul Oltului, pe ţara Oltului, iar Moldovenii în Maramureşul Transilvanii, unde au lăcuit aproape 700 de ani. Iar după leat 842 de la Hr., botezănduse Bulgarii de Mihail, înp aratul Ţari gradul ui, pre la 900 de la Hr., înpriete-ninduse Rumânii cu Bulgarii pentru credinţa creştinească, au început mulţi din Rumânii cei din Banat şi din Haţeg a să întoarce în ţinuturile Oltului, şi — nu multă vreme trecând la mijloc —, cu sfat de obşte şau ales o căpetenie din neamul Basarabilor pre care Iau pus Ban sau Banoveţ, aşezând scaunul mai întâi la cetatea Severinului, care pănă atunci tot sta în sud. Mehţ., după aceia sau mutat la Strehaia şi mai pre urmă la Cnaiova. Iar Dumnealui Pârvu Cantacuzino, în Adunarea oe face, scriie213) că sau întors în ţinuturile Oltului o sumă din norodul Romanilor, ce era mutaţi 1a Misiia, însă nu arată ni-do mărturiie la aceasta, pentrucă hronologhiia ot Vârşeţ, scriind cu deamăruntul înmulţirea Rumânilor în ţinuturile Oltului, în urma pustiirii ţării după botezul Bulgarilor, nimic nu pomeneşte a să fi întors cineva d!in Rumânii oei du (sic) peste Dunăre214), fără numai din Banat şi din Haţig, precum şi portul îi adevereşte, fiind asemenea cu al celor din Banat şi din Haţig, nici nădragi strimţi poartă şi Oltenii ca şi aceia. Insă de sau în- S12) v. M. Costin op. cit. 29—30. -13) după Stoica Ludescu (v. Geneal. Cant. 58, nota 1). 214) O versiune asemănăloarc se găseşte la Radui Popescu \Mag. Ist. IV. 231). 94 tors cineva şi din Rumânii din Misiia sau de nu sau Întors, nu avem de aceasta nicio grijă, fără numai se cuvine a zice încă puţine pentru începerea stăpânirii Cra- (43) -iovei şi ale celor canei ţinuturi ale Oltului. Scriie Nichita Honiat ta Vizandi-da* 215), Ia înpărăţiia lui Iaaachie, înpăratul Ţarigradului, că la leat 1185 de la Hr. sau sculat doi fraţi Rumâni anume Petru şi Asan, care la pământul lor au zidit o biserică în numele Sfeti Dimitriie şi au îndemnat pre Rumâni şi pre Bulgari să se unească pentru Sfeti Dimitriie că le este ajutor. Şi aşa unmduse au mers şi au zidit Perislava. Şi pogorârrd muntele, lovinduse cu nuzniitui înpărat fu biruit Petru şi Asan. Şi fugind peste Dunăre la locul lor, nu să odihn&a aşi păzi pământul, ci înpreu-nând oastea rumănească cu Tătarii, iar merseră asupra Greci-lor. Şi găsind pe Ion Cantacuzino Chesarul, ginerile numitului înpărat, cu oastea grecească tăbărât întrun câmp, să ascunse Ptetru şi Asan cu oastea lor în pădure iar peste noapte făr de veste lovi oastea grecească şt foarte au stricate încât abila au scăpat Chesarul cu puţintei oameni iar toate steagurile şi tot lagărul şi hainele Chesarului cele cu fir ţesute luăndule Petru şi Asan se îtacălţară cu cisme roşii ca Inpăraţii şi puse Pă'tru în capul lui stema Chesarului şi fălinduse216} zicea pururea: „Bimesc Rumânii înpărăţia Grecii or*. Intru această pornire mergând, au stăpânii Anhialo, au călcat şi Vama. Deci din această istoriie să vede că aceşti doi fraţi au fost dintre Rumânii ce au stăpânit Craiova şî fiindcă nimic nu pomeneşte de Banul Craiovei, sa cunoaşte că au foşti lipsit pă acea vreme baniia Basarabeştilor. La aceasta să potriveşte şi istoriia cronicei ot Vârşeţ, care zice că o oarecarii{?)217) din neamul Basarabilor viind sau lipit lângă Voivodul Transilvanii. Şi pentru prietini ia ce avea Rumânii către Sărbi, nu după multă vreme au căzut soartă domnii21*) pă neamul Basarabeştilor, încât Vlădislav, voivodul Basarab al Transilvanii, să dove-, deşte a fi unchi Radului (44) Vodă Negru iar alţii zic că iau fost frate bun, încăt, ori în ce chip au fost, Basarabeştii au luat vcdvoziia. Şi viteji era, pricepuţi la lucrurile războaielor 213) Istoria Bizanuţului. 21S) In text: făluinduse. 2AT) Lectură nesigură: carii? darii? 318) Domniei. 95 şi tari de inimă şi înidrăsneţi şi cuvăntăreţi, pentru care şi de alte limbi era iubiţ(i), şi — In scurt a zice — vrednici au stătut a slăvi cu scaunul domnii şi această parte a Dachii, care mai nainte nu sa bucurat de această romanicească cinste, măcar Dachiia fiind şi acolo, şi aici. Căci aoelaş trup avănd, cum ai capul înpodobit şi picioarele goale nu să înpărtăşesc cinstii capului, cum şi obrazul fiind spălat iar mâinile întinate, faţa să laudă iar mâinile să defăimează. Frumos este păunul, însă când îşi vede picioarele urâte, foarte să întristează. Iar începerea domnii rumăneşti aici întracest chip o serile Dumnealui Părvu Cantacuzina din leatopiseţul Ţării, din alte hrisologbii: „Radul Vodă Negru fiind voivod în Transilvaniia, die acolo sau sculat cu Doamna sa Ana, ce era catolică, şi cu boerii Iui şi cu noroade rumăneşti, pravoslavnici i catolici, Saşi, pogarănd înfcraceastă ţară pe apa Dămboviţii, Au pus scaunul domniei în Câmpul Lung, undt au făcut curţi domneşti şi mănăstirea ce au prefăcuto Matei Vodă, şi au mai făcuţi oraşe, însă219] Târgoviştea, Piteştii, Argeşul şi Bucureştii, iar Doamna Mării Sale au făcut în Câmpul lung bdsierică catolioească. Iar noroadele au venit înpreună cu dânşii, sau întins din munţi şi pană în apa Dunării, şi djn apa Oltului pană în apa Şiretului. După aceasta au venit şi Banul Craiovii cu toţi boerii lui şi sau supus Radului Negru Vodă cu tot ţinutul Oltului- Titu-luşului Radului Vodă era ,,Cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ţara Rumănească, şi al Almaşului şi al Făgăraşltn herţeg°, care tituluş (45) Domnii cei mai dupre urmă păp.ă la o vreme Iau avut, cum să vede din hrisoavele Domnilor celor vechi- Iar mai pre urmă despărţinduse Banatul de Crai ova220), ca să nu mai aibă crai(i) ungureşti amestec la stăpânirea Banului, ca-rea dmpreună cu Banatul să chema Ungrovlahiie, sau adăogat fn tituluşul Domnilor noştri şi aceste ţinuturi ale Oltului, adiecă toată Ungrovlahiia, căci chiar Ţara rumănească din Olt pană în Şiret să numără de la cel dintâi Domn al Ţării, precum sau arătat- . Iar pentru vremea pogorârii Radului Vodă Negru cu boerii şi cu Rumânii noştri vedem feluri de socoteli la oarecare patrioţi, însă leatopiseţul Ţării şi hronologhiia cea veche a Dom- ălfi) şi anume. 22°) Banatul Craiovii. 96 nilor scriie că pogorârea Radului Vodă Negru au fost la leat 1290, care cu deam ărun tul cer căruţul lam găsit adevărat. Pentru aceia voesc să arăt mai întâi părerea fieştlecăruia pentru pogorârea Radului Vodă, şi pre urmă să întăresc adevărul cel fără de greşală prin mărturii: Miron Logofătul, precum zice Părvul Cantacuzino, scriie la leatopiseţul Moldovei ca pogorârea Radului Vodă au fost la leat 1080 de la Hr. Asemenea şi un pomelnic de lemn ce sau găsit Ia Câmpul lung scriie că sau prefăcut în zilele lui Leon Vodă acel pomelnic al mănăstirii Cămpullung şi arată că venirea Radului Vodă Negru au foşti la 1122 de la Hr, Iar Matei Vodă la prefacerea Mănăstirii ot Cămpullung au scris în pisaniia mănăstirii cea noauă că pogorârea Radului Vodă au fost la 1215 de la Hr,f la care Miron Logofătul are greşală cu ani 210 păină la 1290 de Ia Hrr, precum scriie leatopiseţul Ţării şi hronologhiia cea veche a Domnilor venirea221) Radului Vodă Negru iar pomelnicul de lemn cel prefăcut1 al mănăstirii Câmpulung are greşală cu ani 168, iar Matei Vodă la pisaniia mănăstirii Câmpulung are greşală cu ani 75222); însă după 12 ani găsinduse hrisovul Radului Vodă Negru, şau cunoscut greşala. Ded să adeverează pogorârea Radului Vodă Negru că au fost la leat 1290 de ia IJr., mai întâi din leatopiseţul Ţârii şi din hronologhiia cea veche a Domnilor; al treilea, din însuş hrisovul Radului Vodă Negru (46), pentru care Domn Domn (ia) lui răposatul Clucer Dumitrache la scrierea hrisoavelor domneşti zicea aşa: „Răposatul Matei Vodă Basarabă prin hrisovul ce au dat mănăstirii Câmpulung au făcut arătare pentru Radul Vodă Negru, că după ce au descălecat în pământul Ţării, au zidit în oraşul1 Câmpulung biserică de mir, care au stătut ani 413". Apoi din vechime şi din cutremur căzând, au prefăcute Mă-riia Sa legiuind să fiie chinovie de părinţi călugări, şi printracel hrisov au fost publicit cum că descălecarea Negrului Vodă să fi fost în cursul anilor de la Adam 6723, iar de la Hr, 1215. Dar dupre alte domneşti hrisoave ce sănt la mănăstirea Tis-mana să vede că au făcut greşală cu ani 77, Din care hrisoave unul este chiar al însuş Mării Sale Matei Vodă cu leat 7155, ^31) Cuv. venirea e complem» drept la verbul scriie de mal sub, 322) pentru toate aceste date vezi începutul Cronologiei tabelare îtt „Oper. lui C-tin Cant- (ed. Iorga), 97 pentru ca saşi ia mănăstirea223) p. (?) vamă din schela Volcanu-lui, şi altul este al Măriei Sale Şărban Vodă Gantacuzino, cu leat 7189 pentru o diiaforă224) ce au avuto părinţii călugări la moşiia ce să cheamă Comanii, şi amândoi Domnii fac mărturii© de hrisovul Radului Negru Vodă că Iau văzut cu leat 6800, ce este scris cu doi ani în urma descălecării şi dat mănăstirii Tis-«Hernii la leat 1292 de la Hr.; şi domnind225) ani 28, au murit şi sau îngropat în biserica donească la Argeş, Şi au stătut al doilea Domn după Radu Vodă nepotul său Mihail Basarab Vodă, precum se adeverează diin însuşi hrisovul său ce este la Mitropoliie cu leat 6826 de la Adam, şi din hrisovul Lui Nicolae Vodă sin Alexandru Vodă ce este cu L 6860. Căci Dan Voevod, fiul Radului Negru, rămăind foarte tânăr copil după moartea tătânisău, nau putut să şază în scaunul Domnii, ci au stătut Domn. unchisău, Mihai Vodă Basanabă, fiind şi scaunul Domnii nou căruia îi trebuia Domn. bătrân. Iar fiul Radului Vodă Negru au stătut Domn la 1333 de la Hr., precum scriie leatopiseţul Ţării, adecă cu ani 41 în urma hrisovului tătânisău. De unde să cunoaşte că nici născut nau fost Dan Vodă când a scris tatăsău acest hrisov mănăstirii Tismenii. (47) Drept aceia, după hrisoavele mai sus arătate să vede că moartea Radului! Negru Vodă au fost la leat 1318 de la Hr., încăt Ştefan Vodă Malat226) carele, precum îl arată cronica Sârbilor, au domnit la leat 1300 de la Hr., să dovedeşte din Hro-nologhiia lancului Vodă că au fost fecior lui Vlădislav Vodă al Transilvaniiei şi au domnit în Transilvania iar nu aici. Pentru aoeia nici în leatopiseţul Ţării nu este, nici în hronologhiia cea veche a Domnilor, fără numai în cronica Sârbilor. Ded cu greşală Iau pus Domn(ia)lui Părvu Cantacuzino în rândul Domnilor noştri, fiind arătat adevărul din cele spuse mai sus. Al treilea se adeverează pogorârea Radului Vodă Negru că au fost la lteat 1290 şi nu precum zice Miron Logofătul, nici precum pomelnicul prefăcut din cele următoare. Că de ar fi fost cu atâta sumă de ani înnainte, ar fi rămas vreun semn de dk#n-nie de la vreunul din Domnii Ţării, sau zidiri sau curţi2*7). Ci **») Plată? Contestaţie în justiţie. aas) Radu Negru. “) Mailat. 22 7) Curţi domneşti cu reşedinţa Domnitorului. 7 98 însă patria noastră mai veche carte decât hrisovul cel cu leat 6800 ide La Adam al Negrului Vodă Negru are, încât cel ce nu arte carte, nare nici parte. Şi de ar fi fost aici vreo Domnie mai veche decât acel hrisov, ar face vreo pomenire >d)e aceasta şi cronicile stăpănitorilor vechi celor (Împrejur şi mai vârtos hro-nologhiia lancului Vodă care face începerea istorii sale da la leat 400 de la Hr., de la descălecarea Ungurenilor şi care pomeneşte vremea Radului Vodă Negru şi Domnii ce au stătut în uraia sa, iar mai nainte de acel hrisov nicîo stăpânire romanească nu se găseşte în patriia noastră. A treia adeverire avem pentru pogorâre Radului Vodă că au fost la veleatu ce sau zis. Căci mai nainte de leat 1290 au fost aceste pământuri pustii, adecă Moldova şi Ţara românească de la L 1235 până la 1290, după cum lămurit scriie hronologfiiia lancului Vodă, care zice că la L 1228, călcând Tătarii ţara leşească, au tă-(48)-iait pe craiul leşesc, şi pre Ruşi şi pre Muscali iau supus supt dajde, după aceia călcând şi ţara Kunilor (cărora Meletiie Gheogra-ful le zice Uni}228), care lăcuda în Dachiia despre Răsărit şi despre Atniazăzi, adecă în Moldova şi în Ţara rumăhească. Atunci craiul, Kunilor au căzut cu mare rugăciune la Bela, craiul unguresc, săi primească în Panoniia ca să locuiască şi ei Intre Unguri, şi sau făgăduit că se vor boteza toţi Kunii. De aoeasta foarte sau bucurat Bela craiul, şi la leat 1235 de la Hr. au priimit Bela craiul pre tot neamul Kunilor dinpreună cu craiul lor In ţările ungureşti să lăcuiască între Unguri. Şi au făcut Bela craiul marfe cinste şi pompă craiului Kunilor jîpntru* îmbrăţişarea credinţei creştineşti, iar dle la 1235 pănă la l. 1290 au fost aceste pământuri pustii ani 55, când sau pogorât Radu Vodă Negrul cu Rumânii aid în ţara unde lăcuim, Iar după aşăzarea Kunilor în ţara ungureasca, la leat 1240 de la Hr. au venit preste locurile acestea 400.000 -de Tătari şi neailănd aici nimic au intrat ţn ţara ungurească şi au gonit pă Biela craiul unguresc pană La Bed. Carele văzând că nu va scăpa nici acolo, au fugit In Dalmaţia şi, gonind Tătarii după dânsul, de acolo au trecut preste mare în ostroavele Veneţii, şi aşa din Dalmaţiia sau întors Tătarii îlnapoi. Şi neputănd ei singuri să rădice bogăţiile ţării ungureşti, au trimis de au mai venit şi alţi tovarăşi ai lor din ţările tătărăşti şi au rădicat i jafuri miulte 328) Aşa ie zicea şi Stolnicul Cautacuzino. 99 foarte şi robiie mare -au făcut. Pentru aceia, dupre mărturiia hronologhii Iancului Vodă, in vremea cănd sau pogorât Radu Voldlă cu Rumânii noştri aici, crăia Ungurilor era foarte slăbită şi alte răscoale multe era acolo. Iată cuvintele hronologhii lan-cului Vodă (49) cum urmează la I. 1285 de la Hr.: „Craiul Ungurilor, Vâdislav, căruia Ungurii. îi zic numai Laslu; iar au venit Tătarii în. Ţara ungurească şi au robit toată partea Lanepşă-cului (?), Slobozita, târguri şi sate de iznoavă risipiră şi ar-seră, apoi mersera tocmai la Pesta şi făcură multă stricăciune şi pagubă şi robiie". Iar după ce au învărtejit22®) Tătarii la locul lor, afară de alte lipse multe fură şi răscoale în ţara ungurească; că mai întâi craiul cu crăiasa nu avea traiu bun şi mai mult umbla cu curve, alta şi Domini(i) sau fost împerecheat şi să omoriau®0) Unul pre altul, iar despre altă pârtie neprietenii preda281) ţara. ŞT atât au fost sărăcit ţara ungurească, căt nu vedeai om bogat sap să aibă cineva car sau căruţă, d numa cu cotigi umbla şi le trăgea cămin (i) singuri cu mâinile lor. Iar voivozii Transilvanii mare nume avea pentru vitejiia şi înţelepdunea lbr. Atunri văzând Radu Negru vrajba Domnilor ungureşti, şau luat creştinii, boerii săi şi multe gloate de Rumâni pravoslavnici! şi catolici şi Saşi şi sau pogorâţi cu dânşii în ţara de jos unde era locul pustiit mai nainte vreme de Tătari". Iar războaele ce sau urmat între patrioţii noştri şi între Tătari multe şi înfricoşate au fost, care poate să le chibzuiască cineva dm pustiirea Kunilor dupre aceste locuri şi din mulţimea Tătarilor ce au călcat crăiia ungurească pănă la Dalmaţiia. Încât, de nar fi că Domnul era întru noi când! sa rădicat oamenii precum zice proorocul Da vid: „Iată, de vii near fi înghiţit pre noi. Iată au trecut sufletul nostru apa cea fără de stare. Şerpi, scorpii şi balauri veninaţil pururea au fost asupra noa-(50)-stră vrăşmaşii cei dinprejur. Ci intru numele Domnului iam biruit, dreapta Domnului sau înnălţat, dreapta Domnului au făcut putere"; noi, o mică ţară a Evropii, şi ce să potriveşte pământul nostru pe lăngă crăiile şi înpărăţiiile Evropii I Insă precum zice Scriptura: „Puterea lui Dumnezeu întru neputinţă să să vâr- Sensul probabili După ce Tătarii s’au retras. In text: oraorâiau. 381) Prăda. 100 şaşte". Drept aceia cu ajutorul Mântuitorului nostru Hr. au biruit patrioţi (i) noştri crăie şi înpărăţie şi toată mulţimea păgânilor întru îugă o au întors^ Şi au înnălţat Dumnezeu cornul creştinilor care laudă numele Domnului. Iar dumnăzeiasca pronie, care mai nainte ştie cele viitoare, mai întâi neau răpit pre noi idila focul iresurilor ce au răsărit în veacurile cele dle pre urmă în pământul Italii, Căci în trăit chip, urma să fie acum toţi papistaşi, la care să potriveşte pentru neamul nostru a zice cuvântul Isaii proorocul, că de nu Domnul Savaot*33) ar fi lăsat noauâ sămânţă, ca Sudoma233) neam fi făcut şi ca Gomora neam B asemănat; toţi sar fi cufundat: în prăpastiia iresurilor Apusului; şi23*) Dumnezeu nau lăsat fi zadarnice sudorile şi sângele Apostolilor săi Petru şi Pavel, carii mai întâiu au semănat întru Romani sămânţa bunei credinţe a lui Hr. Cu dumnezeiasca pronie sau făcut şi celelalte strămutări din Italiia la multe părţi ale lumii; cu dumnezeiască pronie şi scaunul înpă-răţiei creştineşti sau mutat de la Roma cea veche la Roma cea noauă, Ţarigradul, şi Sfete Constandiin lăţind credinţa lui Hr. sau sfinţit şi se proslăveşte în ceri (sic) şi pe pământ. Ci şi marele Traian, carele dupre voia lui Dumnezeu neau adus din Italiia în Dachiia, idololatru fiind, şiau izbăvit sufletul din mâna Iadului întracest chip: apa Tiveriului, care adăpa Roma, la vremi®35 *) vărsânduse înnecă mulţi oameni. Care văzind Chesar Ţraian, au pus de au făcut la acel loc un pod de piatră, foarte mare şi (51) itlemeimc încât de atunci trecea oameni (i) far de grijă, iar după aceia trecând mai mult de 300 de ani, fiind episcop Rămului Sfântul Grigorie Diialogul (sic), şi trecând pe acel potd în vremea cănd era apa vărsată şi văzînd pre norod cum trece făr de primejdie, foarte sau bucurat şi îndată căzând cu faţa la pământ sau rugat lui Dumnezeu cu lacrămi fierbinţi ca să ierte pre Traian pentru acel mare bine. Iar Dumnezeu — ceea239) oe zice proroocul că voia celor ce să tem Dânsul va face şi rugăciunea lor va auzi — au trimis un înger şi au zis lui: „Episcoape, auzitusau rugăciunea ta şi sau iertat Traian. In text: Savot. *») In loc de Sodoma. 234) In loc de: ci. La anumite intervale. In text: cela. 101 Insă de acum înnainte pentru eritici (sic) să nu te mai rogi, că mânii pre Dumnezeu Cu căt daf mai vârtos să cădea noauâ a ne ruga lui Dumnezeu pentru Traian săi erta, izbăvimdune237} de lunecarea eresului Apusului şi dăndune patriie atâta de nobilă noauâ? Deci aţa au fost descălecarea noastră în Dachiia care coprinde dinpreună şi paiiriia noastră Valahiia oare sau numit dupre numele nostru, Valahi, fiar numele nostru Valahi şi Vlahi dupre numele a feliuri de locuri şi ape, cetăţi ce să aseamănă cu acest nume: Vlahi şi Ulah, Pentru aceia, şi Meletiie zice că Nemţii238) numesc Italiia Velshland, şi Leşii Volsca Zemliia, Deci Nemţi(i) zic Italidanului Voloh şi Ulah şi noauă asemenea, Franţezit zic Vcdacos şi noauă asemenea; Leşii Vloh, şi noaua asemenea; Ungurenii, Vlaş şi noauă 01ahf Iar Turcii şi Gredi ne zic Vlahi,/ Istornicul Eneia Silviie zice că acest nume al nostru să tr* *e de la Flac Voivodul Rămlenilor carele au făcut multe biruinţă239) în războaie. Şi această părere au luat Eneia din stihurile lui Ovidiie care laudă pare Flac zicând: „Voevodul Rămlenilor (52), Flac, vecinilor Dunării au fost înfricoşat". Vechii aici mai vârtos pre Tătari înţălege. Ci nu să arată în stihurile sale că acest nume Vlah de la Flac au rămas, cu toate că aoestii păreri a lui Eneias Silvie mulţi au urmat. Iar Canon240) istornicul şi Topeltin241) anerisesc242) această părere a lui Eneias, zicând că acest nume mai întâi Alimani(i) adecă Nemţi (i) Iau dat Talienilor, şi pre urmă celelalte limbi dinprejur. Insă nu zice că au dat Flacf voivodul Rămlenilor, de au rămas acest nume sau despre numele Talienilor. Aceiaşi înţelegere are Vlah şi Ulah, adică latin, roman şi talian, iar nu alt nume strein, Iar ţara noastră sau numit Valahiie dupre numele nostru, măcar că precum scriie Meletiie 1a pricina Dachiei: ,,Mai nainte Ţara rumănească şi Ţara Moldovii dinpreună cu un nume de obşte 53T) Pentru că ne-a izbăvit . » . *38) Intre acest cuvânt şi următorul se află in mg. pron. îi ce n’are ni ci un rost. ®*9) Iu loc de: biruinţe. a4°) Izvor citat şi de M. Costin şi de Stoln. Cant. la această chestiune. 241) Aceeaşi observaţie ca mai gus. 24*) Desfiinţează. 102 amătidoatiă să zic Vlahiie şi Karavlahiie, precum şi acum la tituluşurile Nemţilor să tfbicmueşte, iar Ungrovlahiie sau numit dupre unirea ţinuturilor Oltului şi a Banatului. Pentru care zioe la hronologhiia Iancului Vodă căi Vădislav Vodă văzînd bârbă-ţiia Iancului gubematoriul (nu era pană atunci Domn lancu Vodă) iau dăruit Ungrovlahiia, care este Băniia Craiovei, şi şpămiia Timişvarului ca o parte a Ţării ungureşti. Iar după dej-ghinarea Banatului prin înpatrivirea Domnilor noştri, ca să ră-măie pururea Băniia Craiovei înpreunatiă şi una cu Ţara rumă-nească, au adăogat aceste cuvinte la tituluşul Domniei şi al Mitropolitului: Vsiei Z&mle Ungrovlahkoie, cu toate că şi după aceasta Ungurii tfoti nu lasă ţinuturile Oltului, precum zice Bon-fin ist ornicul în partea 10, decada 2, că Lodovic, craiul unguresc, pentru ca să poiată stăpânii far de grijă pa MunUeni, aiu pus de au înnoit şi au întărit cetatea Severimilui din sud. Mehedinţi. Aşijderea şi în Moldova pe apa Prutului au^acut o cetate (53), anume Terhul, di şi Nemţii cu pro&nisis248) cerea de Ia Turd ţinuturile Oltului ca o parte a Ţării Ungureşti dîn-preună cu Banatul, căci şi jud{e)ţ(ul) Mehedinţi depre numele Mehedei Banatului şau luat numirea, cum arată şi hro-nologhiia Vărşeţulut, însă toate aceste osteneli ale Ungurilor înzadarnice au stătut, Domnii Moldovei şi Domnii Ţării romaneşti lepădâmdtise de coroana Ungurilor. Moldova şau luat numele dupre apa Moldova cum şi Bogda-nia sau numit dupre numele lui Bogdan Vodă carele întâi au închinat ţara la Turci, şi au rămas numele Vlahiie numai la Ţara românească, care luând! şi ţinuturile Oltului supt stăpânirea sa, de obşte tloată ţara sau numit Ungrovlahie, şi a-ceasta nu prost* 244), căci acolo au fost cea dintâi descălecare a Romanilor al căror nume poartă judeţul Romănaţi până astăzi. Acolo (a fost)245) şi cea dintâi episcopie a patriei noastre, în zilele lui Sifeti Costandin, precum sa arătat mai sus. Acolo şi stăpânirea sau început mai întlâiu dupre pustiirea ţării, pentru care acestea toate vrednică de laudă este Băniia Craiovei şi fraţii noştri romani din ţinuturile Oltului; iar Munteni ne nu- 14S) Precădere. 244) Fără rost. 245) completarea editorului. 108 «ivim atât despre locuinţa, neamului nostru supt munţi, 200 die ani de la venirea Ungurilor pănă la pustiirea ţării, cum şi după aşearea scaunului Domniei aproape de munţi la a doua descălecare a neamului nostru prin Radu Vodă Negru, şi dupre apa Oltului, precum zice Hronolaghiia ot Vărşeţ, prefăcând1 numele Ol'tului în Muntean24®) . Lăngă aceasta cuviinţă este a zice şi pentru potrtul Rumânilor247) ce au avut în zilele vechi precum arată hrisovul Clocodoştenilor, fiindcă mai nainte haine albe purta de lănă precum şi acum poartă ţăranii în Italiia, iar după stricarea ţarii şau cernit hainele spire cele de jale pre-(54)-cum acum în politii obişnuiesc pentru cei morţi şi locuitorii cei de la munte. Deci în zilele vechi haina cea deasupra a ţăranilor era cernită şi lungă pană la pulpe, iar mânecile pănă la călcâie iar hainele oele de desu.pt albe şi nădragii lor largi numai pănă vn genunche, iar de aid în jos strimţi dupre grosimea piciorului; încălţăminte avea pidorul înfăşurat) preş» te toată pulpa şi încingătorde lor era de păr ţesut, care lungi fiind de multe ori se înfăuşra pre lângă mijloo, iar cei de neam ostăşesc purta comanace de pâslă neagră care la sărbători le înpodobea şi cu pene nalte şi alese. Acest port sau obicinuit până în zilele Mirai Vodă care au fost la leat 1396 >die la Hr., când sau scris hrisovul Clocodoştenilor, care hrisov între alte lucruri vechi arata că pănă în zilele Mircii Vodă sau, păstrat la neamul nostru şi doauă demonştraţii latineştii care să văd scrise către un inşpector ce au fost rânduit căpetenie sau luă-lori248) de seama oştilor ce sa afla streji la Clocodog In sud. Olt aproape de Slatina. Asemenea să văd scrise în urma descălecării Ungurilor în Panouiia, de vreme ce pomenesc doar stricări ale ţării trecute, dle unde să cunoaşte că cu mulţi ani în urma descălecării Ungurilor sau scris despre partea voevo-dului Romanilor ce era în Transilvania supus supt coroana crăii ungureşti, când Ungurii au făcut şi ţinuturile Oltului, Banatul, măldulari sau parte a Ţării Ungureşti dupre chibzuirea ce face v,M. CoBtin, op. cit. 10 şi N. Coatin, Cartea p. dese. dînttai, 61 fed. Kogăl.). 217) Tot acolo (N. CoBtin, op. cit. 70). * 248) Singular» 104 hronologhiia Iancului Voevod. Şi această parte au pderduto Ungurii mai întâiu la venirea Bulgarilor cărei (sic) sau întins până în Banat şi în Serbia unde să văd Sârbi până astăzi în crăi-ia Ungurilor. Ded o demonstraţiie dintre acele douaă tălmădn-du-se (5) româneşte, această coprixrdere are: „Ţie mai ales po-rundm şi tot felul de persoane îţi dăm, căci inşpecţiie ai luat; să nu te arăţi pentru pământul patriei tale mai cu puţină râvnă decât strămoşii tăi cei vestiţi în coloni(i)le puterii romaniceşti, din cărei (sic) te tragi şi sau lăsat aid după strămutarea din Italia pentru paza acestui loc, oare până acum păzeşte nemoartă pomenirea marelui nostru Chesar Traian, carele cu bunăvoire a sa şi cu nebiruita putere a împărăţiei sale au osibit părţi de moştenire şi de patrii neamului romanicesc şi cu înainte poruncă au lăsat viu semnut marelor biruinţă249) în mâna noastră să ţinem supt jugul robiei pă neamul jGhetulilor250) care şi pierduţilor Dachi au fost supuşi. Iar de au slăbit împăraţii noştri ceşti de acum şi vrăşmaşii sau înmulţit, nu putem să stăm împotriva lui251) (sic), fără numai pentru patrie ca nişte viteji să murim şi pre vrăşmaşii noştri să nui veselim cu mai multă îndrăsneală asupra noastră1*. Iar ceilaltă demonstraţie între alte coprindle numele locului clivus, care acum să zice ClOcodog. De care zice să nu să depărteze ostaşii, şi pentrui252) podurile apii Aluta, care este Oltul, să le păzească fiind aproape, ctunj şi pentru târgul Slatinii, care schelă la trecerea Oltului să aibă streji, şi dă îndrăzneală legă(mânt)ului ostaşilor lău-dândui că, în doauă mari stricări ale ţării, vitejia lor au păzit pănă acum pământul patrii nepustiit i253) iar în urma pustiirii pănă la a doua descălecare au stăpânit aceste locuri Bulgarii, Sarmaţii, Genovezii, Saşii şi Kunii (56) a cărora pustiire am arătato mai sus, în urma a căruia (sic) au descălecat Rumânii noştri prin oblăduirea marelui Radu Vodă Negru, părintele patriei noastre. Plural. 25°) j^u ştim la cine 6a referă N. Râmniceanu aici. 25i) probabil face aluzie tot la acei Ghetuli. 522) Despre* **) Şi. 105 Al patrioţilor trate plecat, Patrii tiu adevărat, Cel în acrostitnda capetilorăM) (sic) numit Care la număr 16 am alcătuit**6), Tragerea neamului având din Clocociog Iar naşterea nemernicia altui loc. Tsypacpaxat â(iol xeipiOTcp (?)• zb Tzspl rcaTpfSos ^8(5266) (sic). 1800 Mai 8—9. 254 * * * * 254) E vorba de iniţialele cuvintelor cu care încep versurile acrosti- hului. 265) Vezi pagina 166 a m-sului. 25B) Pentru 136) — aici (?). Traducerea ar fi: „Prezenta lucrare despre patrie a fost scrisă de mine nemernicul (xeîpwxoţ ??)“• TABLA DE MATERI I Prefaţă................................................3 Cronica d'ela Blaj a Ierodiaconului Naum Râmniceanu . 7 Izvoare oe pot sluji la studiul cronicei lui N, Râmniceanu 10 In ce raport se află m-sul R faţă de celelalte izvoare; e un original sau o traducere?........................13 Cum îşi corespund capitolele dni cronica din R cu cele din cronica Tunusli?.............................22 Care-i autorul real al cronicei scrise de N. R,? . . 24 Analiza lucrării......................................27 Izvoarele istorice ale cronicei lui N. R. . . . . 40 Ce crede N, R, despre originea poporului român şi despre modul cum sa format limba lui? .... 48 Cum scrie N. R........................................53 Transcrierea textului........................... - 57 Cuvânt înainte la Adunarea hronologhii Domnilor Ţării 58 .............................58 .............................59 ........................60 ........................61 ........................61 .............................63 .............................65 65 67 67 68 68 70 71 73 74 76 Cap. 2. Cap, 3. Cap, 4. Cap, 4, Cap, 5. ^Cap. 6. • Cap, 7.^. Cap. 8. Cap. 9, Cap. 10. Cap. 11. Cap. 12. Cap, 13. Cap. 14. Cap. 15. Cap. 16.