MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE » > Mariana Miloșescu Tehnologia informației și a comunicațiilor Manual pentru clasa a IX - a EDITURA DIDACTICĂ Șl PEDAGOGICĂ, R.A, Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3921 din 31.05.2004, în urma licitației organizate de către Ministerul Educației și Cercetării, este realizat în conformitate cu programa analitică aprobată de Ministerul Educației și Cercetării prin Ordinul nr. 3552 din 08.04.2004 și este distribuit gratuit elevilor. ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE: Anul Numele elevului care Clasa Școala Anul Starea manualului* a primit manualul școlar la primire la returnare 1 2 3 4 5 * Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfacător, deteriorat. Profesorii vor controla dacă numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie să facă niciun fel de însemnări pe manual. © EDP 2014. Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate Editurii Didactice și Pedagogice R.A., București. Orice preluare, parțială sau integrală, a textului sau a materialului grafic din această lucrare se face numai cu acordul scris al editurii. EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, R.A. Str. Spini Haret, nr. 12, sector 1, cod 010176, București Tel.: 021.315.38.20 Tel./fax: 021.312.28.85; 021.315.73.98 e-mai 1: office@edituradp.ro www.edituradp.ro Librăria E.D.P.: str. Gen. Berthelot, nr. 28- 30, sector 1 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MILOȘESCU, MARIANA Tehnologia informației și a comunicațiilor - T.LC. : manual pentru clasa a IX-a / Miloșescu Mariana. - București: Editura Didactică și Pedagogică, 2014 ISBN 978-973-30-3701-9 004(075.35) 007(075.35) Refereați: prof. gr. I Brândușa Elena Mariana Bogdan -- inspector de specialitate, Inspectoratul Școlar al Municipiului București prof. gr. I Eînma Gabriela Dornescu - Colegiul Tehnic Petru Rareș, București; metodist de specialitate - Informatică - Inspectoratul Școlar al Municipiului București Control științific: ing. Liliana Dăbuleanu Redactor-șef: Dan Dumitru Redactor: Liana Fâcă, Izabella Tilea Tehnoredactor: Mariana Miloșescu Coperta: Elena Drăgulelei Dumitru Comenzile pentru această lucrare se primesc: • prin poștă, pe adresa editurii • prin e-mail: comenzi@edituradp.ro comerc i al @edituradp. ro «prin tel./fax: 021.315.73.98 Număr de plan: 59034/2014. Format 16/70 x 100. Tiparul executat la Imprimeria de Vest, Oradea 1. Rolul și funcțiile sistemelor de calcul LI. Informația O caracteristică a speciei umane este capacitatea de a inventa unelte și mașini care să-i faciliteze muncile dificile sau periculoase. Pentru a călători mai repede, a inventat roata, căruța, bicicleta, motocicleta, trenul, automobilul și avionul; pentru a lucra pământul - plugul, tractorul, semănătoarea și combina; pentru a construi - buldozerul, excavatorul și macaraua. Calculatorul a fost inventat de om pentru a prelucra informația. La baza dezvoltării tehnicii de calcul au stat: teoria informației și circuitele electronice active. Informația are caracter de noutate și este interpretată de către oameni. Ea poate fi repre- zentată în forme diferite: articolele din ziare și reviste, comunicarea prin telefon, telegraf, radio, televiziune și sateliți, comunicatele statistice, genele prin care se transmit caracterele ereditare, rezultatele unor experimente, rezultatele unor sondaje de opinie, bilanțul contabil al unei firme etc. Prin definiție, informația are un caracter obiectiv. Opinia nu este o informație, pentru că este subiectivă, dar rezultatul unui sondaj de opinie este o informație deoarece, ca rezultantă de opinii, reflectă obiectiv starea unui segment de populație. Din exemplele prezentate se poate observa că informațiile sunt variate din punct de vedere al surselor care le produc, al modului de transmitere, al receptorilor și al conținutului. Calculatorul trebuie să fie capabil să modeleze și să manipuleze această informație foarte complexă. în acest sens, a trebuit să se găsească un etalon pentru a măsura cantitatea de informație. Prin acest etalon, informațiile vor putea fi comparate între ele indiferent de conți- nutul lor, de sursa care le-a emis, de modul de transmitere și de modul de receptare. De exemplu, răspunsul la întrebarea: „Plouă?", care poate fi „da" sau „nu“ (unul singur din două răspunsuri posibile), este o informație elementară. Orice informație, oricât de complexă ar fi, poate fi exprimată prin informații elementare. Dacă celor două variante posibile li se asociază cele două cifre binare 0 și 1, care corespund celor două răspunsuri „da" și „nu", înseamnă că informația va putea fi reprezentată în sistemul de numerație binar. 4 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Pentru a putea modela și manipula informația, calculatorul lucrează cu date. Data este reprezentarea informației în interiorul calculatorului. . Calculatorul nu înțelege conținutul acestor date, ci numai le prelucrează prin operații spe- cifice pentru a furniza omului informații. Pornind de la teoria informației și de la faptul că informația este reprezentată în interiorul calculatorului sub formă de date, s-a ajuns la concluzia că un sistem de calcul va trebui să utilizeze sistemul de numerație binar, adică să modeleze informația elementară prin intermediul datelor. Informația elementară se mai numește și bit (Blnary digiT), adică una din cele două cifre binare 0 sau 1. bit = informație elementară = cifră binară Biții se grupează câte 8 și formează un byte sau un octet. loctet = 1byte = 8biți Informația, modelată și manipulată de calculator, va fi formată dintr-un șir de cifre binare. Reprezentarea sa se va face codificat. Cu cei 8 biți (8 cifre binare) care formează octetul se poate construi un cod, care permite 2⁸ combinații diferite între ele, adică 256 de combinații. Aceste combinații sunt suficiente pentru a reprezenta literele mari și mici, cifrele, semnele speciale, comenzile, semnalele, răspunsurile. Astfel, putem să considerăm bitul ca fiind atomul informației, adică nivelul de la care informația nu mai poate fi descompusă, iar octetul ca o moleculă de informație, adică ceea ce se obține prin combinarea a 8 atomi de informație. Molecula poate să conțină o literă (A, a,..., Z, z), o cifră (0, 1, 2, ..., 9), un semn special (*, @, /,:, ;, > etc.), un semnal sonor, o comandă (salt la început de rând, la sfârșitul liniei de text etc.). Cu aceste molecule se va construi informația formată din texte, numere, imagini grafice statice sau animate, imagini video, sunete etc. Octetul este o unitate de măsură a informației • Pentru măsurarea diferitelor cantități de informație se pot folosi multiplii octetului. Dacă unitățile de măsură cunoscute (metrul, gramul etc.) folosesc pentru construirea multiplilor factorul de multiplicare 10³ (1 kg = 10³g = 1000 g, 1 km = 10³ m = 1000 m etc.), unitățile de informație utilizează ca factor de multi- plicare 2¹⁰ = 1024, astfel: Pentru a înțelege cum modelează și prelucrează un calculator informația, trebuie mai întâi să vedem cum este reprezentată ea în sistemul de calcul. Construcția calculatorului se bazează pe teoria informației. Așadar, pornind de la teoria informației, calculatorul trebuie să fie o mașină cu două stări> adică să știe să modeleze sistemul de numerație binar- Cea mai simplă modelare fizică a sistemului de numerație binar este comutatorul: ■/ comutator deschis (off) -> cifra binară 0; comutator închis (on) -> cifra binară 1. Realizarea fizică a ansamblului de comutatoare a fost posibilă numai după apariția circuitelor electronice active. Acestea sunt componente electronice care pot prezenta două stări: Tehnologia informației și a comunicațiilor 5 starea de conducție - cifra binară 1, S starea de blocare - cifra binară 0. Informația va circula în interiorul calculatorului sub formă de biți. Ei sunt modelați cu ajutorul impulsurilor electrice care au aceeași frecvență și care pot avea două niveluri de tensiune, adică două stări: nivel de tensiune ridicată - starea „sus" - cifra binară 1, nivel de tensiune scăzută - starea „jos" - cifra binară 0. Pentru codificarea în sistemul de numerație binar a caracterelor din care sunt compuse textele, se folosește codul ASCII (acronimul de la American Standard Code for Information Interchange). Individual, fiecare caracter (literă, cifră, spațiu sau caracter special - cum ar fi parantezele și semnele de punctuație), va fi transformat, folosindu-se codul ASCII, într-o secvență de lungime fixă (8 cifre binare). Fiecare caracter de pe tastatură are atribuită o secvență unică de cod ASCII prin care poate fi reprezentat în memoria internă a calculatorului. Astfel, caracterul A va fi reprezentat prin secvența de 8 cifre binare: 01000001, iar caracterul 9 prin secvența de 8 cifre binare: 00111001. Desenele și sunetele sunt și ele codificate în secvențe de cifre binare. Pentru codificare se stabilesc niveluri de luminozitate (pentru desene) sau niveluri de semnal sonor (pentru sunete). Aceste niveluri se codifică prin numere întregi care pot fi reprezentate în sistemul binar. Acest proces se numește digitizarea desenului sau a sunetului. Așadar, fiecare piesă de informație va putea fi reprezentată și manipulată de calculator printr-o secvență de biți sub formă de dată. Dacă apăsați tasta A, de la tastatura calculato- rului se va trimite o secvență de biți: 01000001. Dacă i se cere calculatorului să afișeze pe ecran litera A, către ecran va fi trimisă o secvență de biți: 01000001. Cele mai multe componente ale calculatorului nu fac diferențiere între secvențele de biți în funcție de informația pe care o poartă; pentru ele nu contează ce reprezintă acești biți. Biții sosesc de la dispozitivele de intrare, biții sunt transmiși la dispozitivele de ieșire, biții sunt păstrați în memorie, biții sunt prelucrați de către procesor. Dezvoltarea industriei calculatoarelor a fost posibilă prin dezvoltarea industriei electronice și apariția circuitelor integrate. Folosind circuitele electronice integrate, pot fi încapsulate milioane de astfel de comutatoare cu două stări, într-un spațiu foarte mic. Aceste circuite electronice pot modela și manipula milioane de biți. Datorită acestor circuite integrate a crescut capacitatea calculatorului de a memora biți, cât și viteza de prelucrare a acestor biți. Calculatorul este o mașină care prelucrează automat informația. Pentru aceasta, trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) și o listă de in- strucțiuni (programul) care să îi spună cum să prelucreze aceste date. Calculatorul va rea- liza o lucrare la fel ca și omul, adică la un moment dat va executa o singură operație. Dacă, pentru a ajunge la un rezultat, trebuie să execute mai multe operații, el le va efectua pe rând. Operațiile și ordinea în care acestea trebuie executate îi sunt date calculatorului de către om prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obți- nute în urma prelucrării (datele de ieșire). 6 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Pentru a realiza aceste operații, calculatorul este alcătuit din două componente: hardware, adică echipamentele fizice (partea materială) și J software, adică programele și datele (partea logică). Așadar, calculatorul este un ansamblu de circuite electrice, electronice și părți mecanice, ansamblu care poartă numele de hardware, adică partea fizică, vizibilă, a cal- culatorului. Cele care dau însă viață calculatorului sunt programele. Ele sunt ansambluri de comenzi de operații numite instrucțiuni, care se dau calculatorului pentru a executa anumite prelucrări de informații. Programele poartă numele de software, adică partea logi- că, invizibilă, a calculatorului. în operațiile de citire a datelor de intrare și a programelor și de scriere a datelor de ieșire, se folosesc suporturile de informație. Ele sunt obiecte prin intermediul cărora se pot trans- mite informații între om și calculator. Suporturile de informație pot fi: hârtia, suportul elec- tromagnetic, suportul optic etc. Pe suporturile de informație citite de calculator informația este scrisă în binar, astfel: pe suport electromagnetic, prin magnetizarea particulelor feromagnetice după o anumită direcție de magnetizare: pozitivă - 1 și negativă - 0; pe suport optic, prin existența unei alveole într-o poziție care va reflecta lumina ce poate fi detectată cu ajutorul unui laser: poziție cu alveolă - 1 și poziție fără alveolă - 0; Suporturile de informație pot fi: Reutilizabile - Sunt suporturi pe oare se pot executa mai multe operații de scriere în aceeași zonă a suportului (prin scrierea unor date noi, datele vechi din aceeași zonă se distrug). în general, suporturile reutilizabile sunt suporturi electromagnetice sau optice. Nereutilizabile - Sunt suporturi pe care se poate executa numai o singură opera-ție de scriere pe aceeași zonă de suport. în general, suporturile nereutilizabile sunt suporturi pe hârtie și unele suporturi optice. 1.2. Hardware Componenta hardware asigură următoarele funcții: J funcția de memorare; funcția de comandă și control; / funcția de prelucrare; / funcția de intrare-ieșire. Tehnologia informației și a comunicațiilor 7 1. Funcția de memorare. Prin această funcție, componenta hardware trebuie să asigu- re memorarea datelor și a programelor, deoarece calculatorul trebuie să lucreze conti- nuu, fără intervenția permanentă a omului. Funcția este asigurată de: memoria internă și memoria externă. în memoria internă se păstrează programele și datele care se ex- ploatează la un moment dat. în memoria externă se păstrează toate programele și datele de care poate să aibă nevoie la un moment dat sistemul de calcul, sub formă de fișiere. 2. Funcția de prelucrare. Prin această funcție, componenta hardware trebuie să asigure efectuarea operațiilor aritmetice și logice elementare. Funcția este asigurată de unitatea aritmetică - logică. 3. Funcția de comandă și control. Prin această funcție, componenta hardware trebuie să asigure: extragerea instrucțiunilor din memoria internă și analiza lor, coman- da pentru executarea fiecărei operații, extragerea datelor de intrare din memoria internă și aranjarea datelor de ieșire în memoria internă. Funcția este asigurată de unitatea de comandă și control. 4. Funcția de intrare-ieșire. Prin această funcție, componenta hardware trebuie să asigure introducerea datelor și a programelor în memoria internă și furnizarea rezulta- telor. Funcția este asigurată de dispozitivele periferice de intrare-ieșire și interfețele de intrare-ieșire. Așadar, calculatorul este un sistem format din mai multe blocuri funcționale. unitatea centrală Arhitectura unui calculator definește modul în care subansamblele hardware sunt conec- tate fizic, fără să se țină cont de amplasarea lor. Subansamblele sunt definite după funcțio- nalitate. Astfel, arhitectura unui calculator este dată de: unitatea de comandă și control ✓ unitatea aritmetică-logică unitatea de memorie internă ✓ unitățile de memorie externă J unitățile de intrare-ieșire ’ Unitatea centr^ă.dp'ptelw?^ Știe să interpreteze programele, să identifice instrucțiunile dintr-un program, să decodifice o instrucțiune, să recunoască codul operației din instrucțiuni, să activeze circuitul electronic 8 Rolul și funcțiile sistemului de calcul corespunzător operației, să execute operații aritmetice și logice. Procesorul este singura componentă hardware a calculatorului care face diferențiere între programe și date. Blocurile funcționale ale calculatorului O dată cu dezvoltarea electronicii și cu apariția circuitelor integrate, construcția unității cen- trale de prelucrare s-a bazat pe un singur circuit integrat, numit microprocesor • Circuitul integrat este o capsulă în interiorul căreia se găsesc zeci sau sute de mii de circuite elec- tronice. Se mai numește și cip (chip). El se montează pe placa calculatorului prin inter- mediul unor piciorușe conductoare numite pini. Microprocesorul este format din circuite electronice cu ajutorul cărora el poate interpreta și executa instrucțiunile. Instrucțiunile reprezintă codificarea comenzilor de operații pe care trebuie să le execute calculatorul. Deoarece calculatorul este o mașină cu două stări, aces- te instrucțiuni vor fi șiruri de cifre binare, iar codul folosit se numește cod mașină. Setul de instrucțiuni pe care microprocesorul le înțelege și le poate executa formează limbajul mașină (machine language) și el este realizat cu circuitele electronice implementate în microprocesor. Viteza de lucru a microprocesorului determină cât de repede execută microprocesorul o instrucțiune. Ea se măsoară în milioane de instrucțiuni pe secundă (Millions of Instructions executed Per Second) - MIPS. Un calculator performant are o viteză de execuție de ordinul a 20 MIPS. Ceasul sistemului (System Clock) controlează cât de repede se execută operațiile. El generează impulsuri de tact de aceeași frecvență, prin care li se comandă circuitelor elec- tronice ale calculatorului să execute operații și prin care se sincronizează aceste operații. Cu cât ele vor avea o frecvență mai mare, cu atât timpul de execuție al unei instrucțiuni va fi mai mic și viteza de lucru a calculatorului mai mare. Frecvența de lucru a microproce- sorului este frecvența de tact a ceasului. Frecvența se măsoară în megahertzi (MHz), adică în milioane de impulsuri pe secundă. De exemplu, dacă un microprocesor are frec- vența de 450 MHz înseamnă că ceasul lui generează un semnal cu 450 de milioane de impulsuri pe secundă. Cu cât această frecvență este mai mare, cu atât microprocesorul este mai performant, deoarece ea este direct proporțională cu viteza cu care micropro- cesorul execută instrucțiunile, deci cu viteza de lucru a calculatorului. Tehnologia informației și a comunicațiilor 9 Cuvântul microprocesorului reprezintă numărul de biți, întotdeauna multiplu de octeți, care pot fi prelucrați la un moment dat de către microprocesor (de exemplu 8 biți, 16 biți, 32 biți, 64 biți). Cu cât cuvântul are mai mulți biți, cu atât viteza de lucru a microprocesorului este mai mare și el este mai performant. Toate aceste elemente determină viteza de lucru a microprocesorului. Microprocesoarele diferă între ele prin numărul de instrucțiuni pe care le pot executa, viteza de execuție și cantitatea de memorie pe care o pot folosi. Ele sunt caracterizate de tip, frecvență de lucru și lungimea cuvântului. Tipul microprocesoruluidefinește apartenența microprocesorului la o familie de micropro- cesoare care au caracteristici comune. Aceste caracteristici determină performanțele cal- culatorului: viteza de lucru, setul de instrucțiuni care sunt înțelese și executate de procesor etc. Fiecare tip de microprocesor este caracterizat printr-o arhitectură internă. La momentul actual, piața de calculatoare este dominată de două familii mari de microprocesoare: •/ Intel sau compatibile - folosite de calculatoarele IBM-PC sau compatibile IBM-PC realizate de firma IBM sau de alte firme (AMD, IBM, CYRIX etc.); Y Motorola - folosite de calculatoarele Macintosh realizate de firma Apple. Cele două tipuri de microprocesoare nu sunt compatibile între ele, adică nu înțeleg ace- lași set de instrucțiuni. Un program scris pentru un microprocesor Intel nu va fi înțeles de un microprocesor Motorola, și invers. în cadrul aceleiași familii, microprocesoarele sunt com- patibile între ele. Memoriainferhăeste jocul de muncă al calculato'ruTuiJocuIîncaresunta^ / . .v programele și datele pentru a fi prelucrate de procesoi^WA^.iW® Deoarece toate instrucțiunile și datele sunt codificate într-o reprezentare binară, memoria internă va fi un loc în care se depozitează secvențe de biți. Fiecare bit este reprezentat printr-un comutator electronic individual, care va prezenta cele două stări: comutator on - cifra binară 1 și comutator off - cifra binară 0. Aceste comutatoare sunt realizate cu ajutorul circuitelor integrate (cipuri). Așadar, memoria internă este un depozit pentru informația codificată în binar, iar ca- pacitatea ei se măsoară în unități de măsură a informației: kilooctetul (kilobyte), mega- octetul (megabyte) și gigaoctetul (gigabyte). Instrucțiunile și datele sunt reprezentate în memoria internă sub formă de cifre binare gru- pate în octeți, pe care le prelucrează procesorul. Pentru regăsirea lor, memoria internă a fost împărțită în locații de memorie (zone de memorie). Locația de memorie este octetul și se identifică printr-o adresă unică. Adresele sunt numere binare care pornesc de la 0 și se incrementează cu 1: 0, 1,10, 11 etc. într-un calculator se folosesc două tipuri de memorie internă: Memoria RMn(Random Access Memory) este o memorie în care se poate scrie și din care se poate citi. Este o memorie neremanentă (adică, la scoaterea de sub tensiune a calculatorului, informațiile scrise în această memorie se pierd). Ea păstrează programele sistemului de operare și ale utilizatorului. Capacitatea memoriei interne se referă la capacitatea memoriei RAM. O capacitate mică a memoriei interne limitează performan- țele calculatorului, pentru că nu permite folosirea oricărui software. 10 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Memoria ROM (Read Only Memory) este o memorie din care se poate citi, dar în care nu se poate scrie. Este o memorie remanentă (adică, ia scoaterea de sub tensiune a calcu- latorului, informațiile scrise în această memorie se păstrează) și mult mai scumpă decât memoria RAM. Ea este implementată sub forma unui circuit integrat în care se memo- rează un microprogram de tip firmware (înscris de către producător) destinat inițierii lu- crului cu calculatorul, la punerea sub tensiune a acestuia. Conținutul acestei memorii nu poate fi modificat de către utilizator. Memoria internă este o memorie neremanentă și de capacitate mică. O sesiune de lucru cu calculatorul durează din momentul în care se pornește calculatorul și până în momentul în care este oprit. în timpul unei sesiuni de lucru, în memoria internă a calculatorului sunt adu- se programele care vor fi prelucrate de procesor și datele prelucrate de aceste programe. Acesta va produce rezultate care vor fi depuse tot în memoria internă. La scoaterea de sub tensiune a calculatorului, programele și datele din memoria internă se pierd. Este necesar ca aceste date și programe să poată fi păstrate și în afara sesiunii de lucru, pentru a putea fi folosite ulterior. Păstrarea lor se face în memoriile externe. Memoriile externe sunt suporți de informație pe care calculatorul, folosind dispozitive speci- fice fiecărui suport, numite unități de memorii externe, poate scrie sau citi informația. Sunt memorii remanente din care informația nu se pierde atunci când calculatorul nu este ali- mentat cu curent electric. Pe ele se păstrează, în afara sesiunii de lucru, programele siste- mului de operare și programele și datele necesare aplicațiilor exploatate pe calculator. Procesorul nu poate executa un program înregistrat într-o memorie externă. Atunci când trebuie executat de procesor, el trebuie adus împreună cu datele în memoria internă a calculatorului. în funcție de modul în care este înregistrată informația în format binar pe suportul de informație, memoriile externe se clasifică în: suporturi magnetice; suporturi optice. Deoarece sunt depozite de informație, capacitatea lor se măsoară în unități și multipli de unități de informație (megaocteți, gigaocteți, teraocteți). Memoriile externe sunt caracteri- zate de capacitatea de memorare, iar unitățile de memorie externă sunt caracterizate de viteza de transfer a informației. Dispozitive pentru suporturi magnetice Suporturile magnetice sunt construite dintr-un material plastic (material flexibil) sau din aluminiu (material rigid) pe care este depus un strat de substanță cu proprietăți feromagnetice și care este protejat de o carcasă sau de o învelitoare. Această substanță poate fi magnetizată după două polarități diferite, care corespund cifrelor binare 0 și 1. în acest mod, informația poate fi păstrată și în afara sesiunii de lucru. Spațiul de memorare de pe disc permite împărțirea în locații de memorare și crearea unui sistem de numerotare a locațiilor, astfel încât să fie suporturi cu acces direct pe care, prin intermediul unei adrese, să se poată localiza direct locația în care este memorată informația. Există următoarele tipuri de suporturi magnetice: v" Discuri flexibilesau dischete (floppy disk - FD). Sunt discuri care pot fi montate și demontate pe unități. Ele au două suprafețe pe care se poate scrie informația. Tehnologia informației și a comunicațiilor 11 Hard-discuri (hard disk - HD). Este un pachet de discuri asemănătoare celor flexibile și este montat în interiorul calculatorului. Dispozitivele periferice folosite pentru citirea discurilor se numesc unități de discuri mag- netice . Pentru fiecare tip de disc există un anumit tip de unitate de discuri. Astfel, există unitate de disc flexibil și unitate de hard-disc. Discurile sunt montate în interiorul unității, pe un ax, și se rotesc în jurul acestui ax, pentru a permite dispozitivului cu capete de citire- scriere să aibă acces la o zonă de pe suprafața discului. La scrierea informației pe disc, prin capul de citire-scriere activat trece un curent electric variabil (impulsuri electrice care codifică în binar informația). Acest curent magnetizează particulele feromagnetice după cele două polarități care corespund celor două cifre binare. La citirea informației, prin miș- carea discului, se creează în dreptul capului de citire-scriere activat un câmp magnetic variabil care induce în cablul electric un curent electric. Discurile sunt suporturi de informație cu acces direct la informație, adică se poate poziționa capul de citire-scriere al unității direct pe locația de pe disc în care se găsește o anumită informație, fără să se parcurgă suportul până la acea locație. Pentru a se asigura accesul direct la informație, suprafața discului este împărțită în locații de memorare care sunt identificate printr-o adresă unică, astfel: Suprafața discurilor este împărțită în cercuri concentrice numite piste. Pistele, la rândul lor, sunt împărțite în arce de cerc egale, numite sectoare. Pistele care au aceeași rază formează un cilindru. Locația de memorare de pe disc, care poate fi identificată printr-o adresă unică, este sectorul, care are o capacitate de 512 octeți. Capacitatea de memorare a discurilor flexi- bile este de 1,44 Mo, iar viteza de transfer a unității este 500 Ko/s. Hard-discurile pot avea o capacitate de zeci sau sute de Go și o viteză de 10 ori mai mare decât discurile flexibile, în general, calculatoarele au o singură unitate de hard-disc, care este folosit pentru păstra- rea permanentă a programelor, inclusiv a sistemului de operare și a datelor. Dispozitive pentru suporturi optice Discurile optice sunt construite dintr-un material metalic (aluminiu) ce nu are proprietăți magnetice, lustruit, acoperit cu un strat din material plastic în care pot fi practicate alveole. O undă laser baleiază suprafața discului și reflectă lumina către un senzor, diferențiat, în funcție de prezența sau absența unei alveole, stări cărora li se asociază cele două cifre binare. Suprafața unui CD este și ea divizată în piste, dar, spre deosebire de cele de la discurile magnetice, aceste piste nu sunt concentrice, ci continue, în formă de spirală. Spațiul de memorare este divizat în blocuri care asigură crearea sistemului de adresare a unei locații. Există următoarele tipuri de discuri optice: / discuri compact sau discuri CD (compact disc), J discuri DVD (disc video digital). Discurile CD Capacitatea unui astfel de suport este de 682 de Mo, organizați în 99 de piste și 300 de blocuri pe pistă. Blocurile pot avea 512, 1024 sau 2048 octeți. Este folosit în general pentru distribuirea unor pachete de programe de aplicație sau pentru înregistrarea unor programe multimedia care au nevoie de un spațiu mare de depozitare a informației. Viteza de transfer a unității care exploatează aceste suporturi este de 150 - 7800 Ko/s (în funcție de vechimea tehnologiei folosite). Viteza de transfer a primelor unități de CD era de 150 Ko/s (de 2-3 ori mai mică decât cea a unităților de hard-discuri). Ulterior, viteza de transfer a crescut, apărând un factor de multiplicare 2x, 4x, ..., 48x, 52x față de rata de transfer inițială, făcându-le mai rapide în exploatare decât hard-discurile. 12 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Discurile DVD ■ Permit stocarea pe un disc compact cu mai multe straturi de plastic în care pot fi practicate alveole, asigurând o capacitate de memorare mult mai mare: un strat - 4,7 Go, două straturi - 8,5 Go și trei straturi - 17 Go. în plus, pistele sunt mai dese pentru a crea o capacitate de memorare mai mare. Sunt folosite în general pentru înmagazinarea datelor în format audio și video, a filmelor, a formatelor multimedia interactive care necesită un spațiu foarte mare de stocare. Viteza de transfer a primelor DVD-uri este mai mică decât la un CD, de 600 rotații pe minut. Și la acest tip de suport viteza a crescut, ulterior apărând factori de multiplicare de 7x, 8x, 16x, 48x față de rata de transfer inițială. Atât suporturile CD, cât și suporturile DVD sunt construite ca să fie exploatate în mod diferențiat: unele sunt nereutilizabile, permițând numai citirea informației, altele sunt reutili- zabile permițând ștergerea informației și rescrierea ei pe disc de mai multe ori. Unitățile folosite pentru exploatarea acestor discuri sunt și ele specializate, în funcție de operațiile pe care le pot executa: pot fi unități care permit numai citirea, care sunt mai ieftine, și unități care permit și scrierea, care sunt mai scumpe. Sistemul de intrâre-ieșire asigură comunicația calculatorului cu lumea înconjură? toare prin intermediul unor echipamente specializate, numite dispozitive periferice. Aceste dispozitive sunt echipamente specializate care asigură interfața dintre calculator și utilizator. Ele sunt de trei tipuri: dispozitive de intrare (input devices) J dispozitive de ieșire (output devices) J dispozitive de intrare-ieșire (input-output devices) Sunt dispozitive utilizate pentru a transmite calculatorului informații și comenzi prin operația de citire. Informațiile citite pot fi: caractere, imagini, muzică, vorbire etc. Roiul dispozitivelor Tehnologia informației și a comunicațiilor 13 de intrare este de a transforma datele, programele și comenzile dintr-un format pe care-l înțelege omul într-un format pe care să-l poată prelucra calculatorul (un șir de biți). Oricare ar fi informația, principiul de funcționare al unui dispozitiv de intrare este același: V preia informația care trebuie introdusă, J o împarte în unități de informație folosind un algoritm propriu, codifică fiecare unitate de informație într-o secvență de biți, transmite acești biți procesorului. în cazul dispozitivelor cu indicare directă, operația se execută în două etape: indicarea unui obiect de pe ecranul calculatorului și confirmarea alegerii. Indicarea se face prin controla- rea poziției unui cursor care poate fi mutat cu ajutorul dispozitivului într-o locație a ecranului calculatorului sau pe o tabletă grafică. Confirmarea alegerii se face fie prin apăsarea unui buton, fie prin apăsarea dispozitivului pe ecran sau pe tabletă. Creionul optic folosește o celulă fbtpelectrică sensibilă la lumină, prin care este "semnalată calcula- torului poziția de pe ecran. Creionul este deplasat pe ecran în poziția dorită și se apasă'un buton sau t se apasă creionul pe ecran, pentru confirmarea alegerii. .. . , P-¹ Tableta grafică și creionul sau pucul formează un ansamblu de dispozitive de intrare care conține o suprafață de lucru și un dispozitiv de indicare folosit pentru a trasa un desen.. Suprafața de lucru este ! tableta grafică, iar dispozitivul de indicare poate fi un puc sau un' creion. Pucul este' prevăzut cu , butoane pentru a confirma locația aleasă.^ . -/ p-i;',.-, .< <• Ecranul tactil este un ecran special de calculator, acoperit cu p suprafață de plastic pe care sunt . afișate diferite simboluri grafice. Prin indicarea cu degetul a, acestor simboluri se declanșează exe-p cutarea unei comenzi. Aceste dispozitive de intrare se folosesd^general pentru a obține rapid infbr-P mâții. Tendința actuală este de a se înlocui mouse-ul cu ecranul tactil.' - ¹ \ p Joystick-ul este un dispozitiv format dintr-o bază pe care sunt montate o manetă șf mal multe butoane de control. Prin acționarea butoanelor de control se declanșează diferite evenimente pe ecran, iar prin mișcarea manetei în diferite direcții, se deplasează un obiect pe ecran. Cititorul de cod de bare este un dispozitiv de intrare prin care se baleiază codurile de bare de pe diferite produse. Este util în magazine, pentru a transmite” informații despre produsele vândute.' p . , ,» ț, i. , au . u C r» a Sunt dispozitive fotosite de caicuiator pentru a comunica utilizatorului rezultatele operațiilor comandate și informații despre starea sistemului, prin operația de scriere. Aceste dispo- zitive primesc o secvență de biți de ia procesor și o decodifică astfel încât să poată fi înțe- 14 Rolul și funcțiile sistemului de calcul leasă de om sau de un mecanism. Secvențele de biți recepționate pot să conțină texte, tabele cu numere, desene, muzică etc. De exemplu, imprimanta primește un șir de octeți care reprezintă caractere. Ea decodifică fiecare octet pentru a afla ce caracter trebuie să tipărească, după care activează mecanismul prin care tipărește caracterul respectiv pe hâr- tie. Dispozitivele de ieșire care furnizează informația pe hârtie sunt caracterizate de rezoluție • Această mărime se măsoară în dpi (dots per inch - puncte pe inci). Ea repre- zintă numărul de puncte afișate pe inci. Există rezoluție pe verticală (număr de puncte pe verticală) și rezoluție pe orizontală (număr de puncte pe orizontală). Sunt dispozitive utilizate pentru a realiza comunicația în ambele sensuri, prin operații de citire și scriere. Calculatorul poate avea o configurație minimă și o configurație maximă. Configurația mini- mă este dată de numărul minim de componente necesare pentru ca sistemul să fie opera- țional. Configurația minimă cuprinde, de regulă: procesorul, memoria internă, tastatura, monitorul și o unitate de hard-disc. Mai este necesară o unitate de disc flexibil sau o unitate de CD care să permită și scrierea, pentru a putea crea copii de siguranță pentru documente și fișierele de date. Configurația maximă este dată de numărul maxim de componente care pot fi conectate la procesor. între configurația minimă și configurația maximă, utiliza- torul își poate alege configurația dorită care să corespundă necesităților aplicațiilor sale. Stadiu de caz Principalele componente ale unui calculator PC PC înseamnă Personal Computer (calculator personal) și provine de la numele dat de firma IBM primului microcalculator, construit în 1981, pe bază de microprocesor Intel 8088. Până Tehnologia informației și a comunicațiilor 15 la apariția acestuia, prelucrarea informațiilor se făcea centralizat, de către persoane spe- cializate, în locuri special amenajate pentru desfășurarea acestui proces. Microcalculatorul PC avea dimensiuni reduse și realiza performanțe deosebite. Aceste calități au permis accesul utilizatorului obișnuit la prelucrarea automată a informațiilor. Microcalculatorul a devenit o ustensilă de birou. Microcalculatorul construit de IBM în jurul microprocesoarelor Intel oferea avantajul unui sistem deschis, pe care utilizatorul și-l putea reconfigura ușor, adăugând noi plăci în inte- riorul lui. Structura IBM a devenit un standard industrial. Pe acest hardware standard s-a dezvoltat un software standard. El a devenit liderul de necontestat în lumea calcula- toarelor. Modelul calculatorului IBM a fost preluat și de alte firme (COMPAQ, Toshiba, Hew- lett Packard etc.). Aceste microcalculatoare sunt realizate pe aceleași principii ca și calcu- latoarele IBM și folosesc același software. Ele se numesc calculatoare compatibile IBM. Atunci când priviți un microcalculator IBM sau un microcalculator compatibil IBM, nu obser- vați blocurile funcționale, ci observați că este format din patru componente: / tastatura (keyboard) de la care scrieți ceea ce doriți să comunicați calculatorului; S mouse-ul pe care-l folosiți ca dispozitiv de indicare; monitorul care conține ecranul (display screen) pe care calculatorul vă răspunde; o carcasă care conține așa numita unitate de sistem (system unit); Este posibil ca, pe lângă aceste echipamente, să mai fie conectate la calculator un scanner, o imprimantă și difuzoare. Tastatura Tastatura este un dispozitiv de intrare care face parte obligatoriu din configurația minimă a unui calculator. Prin intermediul ei, utilizatorul poate să transmită informații calculatorului, sub forma unui șir de caractere. Fiecare caracter se generează prin apăsarea unei taste electronice. Apăsarea unei taste are ca efect închiderea unui circuit electronic prin care se generează un cod unic. Tastatura conține 4 blocuri de taste: 1. Tastatura alfanumerică conține taste care sunt aranjate, în general, conform standardului folosit la mașinile de scris. Utilizând aceste taste se pot transmite: / codurile caracterelor: cifrele (0,1....9), literele (a, A.z, Z), semnele speciale ($, %,!, ? etc.), spațiul (bara de spațiu: Space sau Spațiu); codurile comenzilor: retur de car și salt la linie nouă (tasta Entersau tasta J), saltul cursorului cu un număr de coloane (tasta de tabulare Ta^, întreruperea executării unui program - Escape - (tasta Esc), tipărirea imaginii ecranului la imprimantă (tasta PrintScreen), suspendarea temporară a executării unui program (tasta pentru pauză Pause/Break). 2. Tastatura de editare conține tastele utilizate pentru editarea unui text. Editarea unui text înseamnă scrierea textului și corectarea lui. Textul este afișat pe ecran. Pe ecran este afișată și o bară (orizontală sau verticală) numită cursor, care arată poziția în care va fi scris un caracter în text. Cu ajutorul acestor taste de editare se pot executa urmă- toarele operații: Deplasare în text. Pentru deplasarea cursorului pe ecran puteți folosi tastele cu săgeți, care deplasează cursorul cu o poziție în sensul săgeții, tastele PageUp și PageDown, care deplasează cursorul cu o pagină în sus, respectiv o pagină în jos, tastele Home și End, care deplasează cursorul la început sau la sfârșit de text. Stabilirea tipului de corectură. Se poate stabili modul în care se va face corec- tura prin comutarea între corectură cu suprascriere și corectură cu inserare, cu 16 Rolul și funcțiile sistemului de calcul ajutorul tastei insert- în corectura cu suprascriere, carac- terul introdus de la tastatură va fi scris în poziția cursorului, iar caracterul din poziția cursorului se distruge. în corectura cu inserare, caracterul introdus de la tastatură va fi scris în poziția cursorului, iar textul va fi deplasat la dreapta cu o poziție începând cu poziția cursorului, astfel încât caracterul care se găsea în poziția cursorului nu va fi distrus. Corectură în text prin ștergerea unui caracter. Pentru ștergerea unui caracter puteți folosi tasta Delete de la tas- tatura de editare, care șterge caracterul din poziția cursorului, sau tasta BackSpace (sau BS sau <-) de la tastatura alfa- numerică, ce șterge caracterul de la stânga cursorului. Tastatura numerică este construită pentru introducerea datelor nu- merice. Ea conține tastele pentru cifre: 0, 1, ..., 9; tastele pentru operațiile aritmetice: + (adunare), - (scădere), * (înmulțire), / (împăr- țire); tasta . (punct) folosit ca separator între partea întreagă și par- tea zecimală a unui număr (conform sistemului englezesc de scriere a unui număr real). 3. 4. Grupul tastelor funcționale se găsește pe prima linie a tastaturii și conține 12 taste, notate F1, F2, ..., F12. Aceste taste au atașate diferite comenzi sau grupuri de comenzi specifice programului, care controlează activitatea calculatorului (de exemplu, deschide- rea, salvarea sau tipărirea unui fișier). în majoritatea programelor, tasta F1 este folosită pentru apelarea funcției Help (ajutor) care furnizează informații suplimentare despre funcționarea programului. în general, tastatura mașinii de scris conține 48 de taste alfanumerice. Ele ar fi insuficiente pentru generarea codurilor de caractere și de comenzi. De aceea, există două tipuri de taste: tastă caldă (hot key) și tastă rece (cold key). Tasta caldă, prin acționare, generează un cod inteligibil pentru calculator, reprezentând un caracter sau o comandă. Chiar și tastele de la tastatura de editare și de la tastatura numerică sunt taste calde: A, $, 5, Delete, -> etc. Tasta rece, prin acționare nu generează un cod inteligibil pentru calculator. Ea se folosește întotdeauna împreună cu o tastă caldă, pentru a schimba codul acesteia. Tastele reci sunt Shift, Ctrl și Alt. Combinația dintre aceste taste se notează: +. De exemplu, Alt+Spațiu, înseamnă că se apasă împreună tasta rece Alt și tasta caldă Spațiu. Astfel, apăsând tasta C generați codul literei c, apăsând Shift+C generați codul literei C, apăsând Ctrl+C generați, în funcție de programul care se execută, comanda de întrerupere a programului sau comanda pentru copierea zonei de text selectate. Așadar, tastatura alfanumerică este formată din taste care au atașate câte două coduri, astfel încât tastatura poate să fie în două stări: starea de litere mici și starea de litere mari. Acționând o tastă, se generează codul literei mici, iar acționând o tastă împreună cu tasta Shift se generează codul literei mari. Și tastatura numerică este formată din taste care au atașate două coduri: un cod numeric și un cod de operație de editare. De exemplu, tasta 1 sau End, tasta 9 sau PgUp etc. Tastaturile care au două stări pot fi comutate între cele două stări cu ajutorul unei taste comutator. Tastele comutator sunt: Tasta CapsLockcomută tastatura alfanumerică între starea în care generează litere mici și starea în care generează litere mari. Starea tastei comutator CapsLock este semnalizată prin LED-u! CapsLock. Dacă LED-ul este stins, înseamnă că tasta comu- tator CapsLock este dezactivată și, prin apăsarea tastei A, se generează codul literei Tehnologia informației și a comunicațiilor 17 a, iar prin apăsarea tastelor Shift+A se generează codul literei A. Dacă LED-ul este aprins, înseamnă că tasta este activată și, prin apăsarea tastei A, se generează codul literei A, iar prin apăsarea tastelor Shift+A se generează codul literei a. J Tasta NumLock comută tastatura numerică între starea de tastatură numerică și sta- rea de tastatură de editare. Starea tastei comutator NumLock este semnalizată prin LED-ul NumLock. Dacă LED-ul este stins, înseamnă că tasta comutator NumLock este dezactivată și, prin apăsarea tastei 1, se generează codul operației de editare corespunzătoare tastei End. Dacă LED-ul este aprins, înseamnă că tasta este activată și, prin apăsarea tastei 1, se generează codul cifrei 1. / Tasta Insert comută modul de corectură în text, între corectură cu suprascriere și corectură cu inserare. Dacă tasta comutator Insert este activată, corectura se face cu inserare, iar dacă este dezactivată, corectura se face cu suprascriere. Tastaturile se deosebesc între ele prin numărul de taste și prin poziția acestor taste pe tas- tatură. în funcție de modul în care sunt dispuse tastele alfanumerice, există două tastaturi standardizate: tastatura anglo-saxonă (cu tastele dispuse astfel: Q, W, E, R etc.) și tastatura franceză (cu tastele dispuse astfel: A, Z, E, R etc.). Tastaturile sunt specializate pe țări. în cadrul celor două standarde există tastaturi care conțin taste specifice diferitelor țări. Astfel, tastatura americană conține caracterul dolar - $, iar pe tastatura englezească există și caracterul specific englez - lira sterlină - £. Calculatorul identifică fiecare tip de tastatură printr-un cod intern, astfel încât tastatura poate fi configurată conform particu- larităților țării în care se utilizează. în țara noastră, cea mai răspândită tastatură este tasta- tura de tip american. Datorită posibilităților interne de configurare, în cadrul aplicațiilor folo- site pentru prelucrarea textelor pot fi generate cu ajutorul tastaturii și caracterele specifice românești: â, ă, î, ș, ț, Â, Ă, î, Ș, Ț. Mouse-ul Mouse-ul este cel mai răspândit dispozitiv de indicare și s-a impus o dată cu apariția inter- fețelor grafice. Mouse-ul este un dispozitiv pentru care ecranul calculatorului devine o masă virtuală de lucru. Pe această masă virtuală, poziția mouse-ului este marcată printr-un semn grafic, numit cursor de mouse. Acest cursor este diferit de cursorul care arată poziția în care va fi scris un caracter pe ecran, de la tastatură. Cu ajutorul mouse-ului pot fi manipulate pe ecran diferite obiecte. Aceste obiecte ar putea fi manipulate și prin comenzi editate de la tastatură, dar este mult mai simplu prin comenzi date cu mouse-ul. Mouse-ul are mai multe butoane (două sau trei butoane) și se poate deplasa pe masa reală (pad). Deplasarea mouse-ului și acționarea butoanelor sunt transformate în semnale electrice care sunt transmise calculatorului. Operația de deplasare a mouse-ului are ca efect deplasarea cursorului de mouse pe ecran. Așadar, cursorul de mouse urmărește pe ecran deplasarea mouse-ului pe masa reală. Cu ajutorul mouse-ului se pot executa patru operații: ■/ operația de indicare (point), prin care cursorul de mouse este deplasat pe ecran pentru a indica un anumit obiect (deplasarea pe ecran se face prin deplasarea mouse-ului pe pad); / operația clic(c//ck), prin care se acționează scurt un buton al mouse-ului (este folosit de obicei pentru confirmarea alegerii poziției de pe ecran); operația clic dublu (double click), prin care se acționează scurt, de două ori succesiv, un buton al mouse-ului; operația de glisare sau tragere (dragging), prin care se deplasează mouse-ul pe pad, având un buton acționat (este folosită de obicei pentru a deplasa obiecte pe ecran). 18 Rolul și funcțiile sistemului de calcul în locul mouse-ului se mai pot folosi următoarele dispozitive de indicare: Trackballul. Este format dintr-o bilă dispusă între două role plasate perpendicular, care translatează mișcarea bilei în mișcări pe orizontală și pe verticală, pe ecran. Spre deosebire de mouse, unde carcasa dispozitivului se deplasează pe o suprafață, în cazul trackballului carcasa este fixă, iar bila este mișcată cu mâna. La fel ca și mouse-ul, are butoane pentru a executa diferite acțiuni. Trackpadul. Este format dintr-o suprafață de lucru sensibilă la atingere, pe care utili- zatorul poate deplasa degetul pentru a muta cursorul pe ecranul calculatorului. Dispo- zitivul este dotat cu două taste care corespund celor două butoane ale mouse-ului. Monitorul Ecranul (screen) este un suport de ieșire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrărilor, mesajele pentru utilizator și informațiile despre starea sistemului. El face parte dintr-un dispozitiv numit monitor care, pe lângă această suprafață de afișare - ecranul, mai conține și circuitele necesare realizării imaginii pe ecran. Monitorul este legat la placa video (adap- torul video), care se găsește în interiorul calculatorului și care prelucrează semnalele primi- te de la procesor pentru a le transforma în imagini grafice. Imaginile de pe ecran sunt com- puse din trei culori: roșu, verde și albastru (RGB). Ecranul reprezintă de fapt o suprafață de pete foarte mici de culoare numite pixeli. Monitorul este caracterizat de: Diagonală. Cele mai răspândite sunt monitoarele cu diagonala de 15 sau 17 inci, care este suficientă pentru activitățile obișnuite. Diagonalele mai mari, de 20 inci, se folosesc în aplicațiile de grafică profesională sau în proiectare. Rezoluția- Reprezintă numărul de pixeli de pe ecran exprimat în numărul de pixeli pe linie înmulțit cu numărul de pixeli pe coloană: nxm. De exemplu, rezoluția de 800x600 înseamnă că imaginea de pe ecran este realizată cu 800 de pixeli pe linie și 600 de pixeli pe coloană. Cu cât rezoluția este mai mare, cu atât imaginea este mai clară. Numărul de culori. Reprezintă numărul de culori folosite pentru realizarea ima- ginii. Se pot folosi de la 256 de culori până la 16.777.216 culori. Fiecare culoare este codificată în binar. Fiecărui pixel i se atribuie un cod de culoare. Cu Tip monitor A' ' Rezoiutie^î^^ Număr culorii ^EGA'q.‘*t 640*350 16 640*480/800*600 256/16 ^SVGÂ*f 800*600/1024*768 256/256 M XGĂ 800*600/1024*768 65.536 cât se folosesc mai multe culori, cu atât este nevoie de mai mulți biți pentru construirea codului de culoare. Scannerul Este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile grafice (fotografii, desene făcute pe hârtie etc.). Imaginea pe care o citește scannerul este o suprafață formată din puncte. Fiecare punct este definit printr-un cod de culoare, obținându-se versiunea digitală a imagi- nii. După ce a fost citită cu scannerul, imaginea poate fi prelucrată cu ajutorul calculatorului: redimensionată, rotită, colorată, suprapusă cu alte imagini etc. Este folosit în special în operații de tehnoredactare a diferitelor cărți sau publicații, în care trebuie inserate în text diferite desene. Scannerul este caracterizat de: -/ Rezoluție. Reprezintă numărul de puncte pe inci pe care le poate citi scannerul. Cu cât rezoluția este mai mare, cu atât imaginea citită de scanner va fi mai apropiată de cea reală. Rezoluția poate fi de 300, 600,..., 4800, 9600 dpi. J Număr de culori. Reprezintă setul de culori care sunt codificate de scanner. Cu cât nu- mărul de culori este mai mare, cu atât imaginea scanată va fi mai apropiată de cea reală. Tehnologia informației și a comunicațiilor 19 J Viteza de scanare- Reprezintă viteza cu care un scanner citește și prelucrează o imagine. Dacă se crește mult rezoluția unui scanner, scade viteza de citire, deoarece el trebuie să citească mai multe puncte. imprimanta Imprimanta este un dispozitiv de ieșire prin care calculatorul comunică rezultatele obținute în urma prelucrării, prin intermediul unui suport de informație: hârtia. Hârtia de imprimantă este un suport de informație secvențial. Ea este parcursă într-un singur sens, fără posibi- litate de revenire pentru rescrierea unor informații. în general, o imprimantă are următoarele componente: un mecanism pentru tipărire, un mecanism pentru antrenarea hârtiei, un pa- nou cu butoane și LED-uri, două cabluri (unul de alimentare de la rețea și unul de conecta- re la calculator). Imprimanta este caracterizată, pe lângă rezoluție, de următoarele elemente: / Viteza. Reprezintă viteza de scriere a imprimantei și se măsoară în cps (caractere pe secundă), la imprimantele lente și în ppm (pagini pe minut), la imprimantele rapide (o pagină conține aproximativ 2000 de caractere). Dimensiunea maximă a hârtiei. Este dată de formatul de hârtie pe care poate să scrie imprimanta: A3 (420x297 mm), A4 (210x297 mm), A5 (148x210 mm), B5 (182x257 mm). Imprimantele sunt fabricate de către firme diverse, într-o gamă mare, utilizând diferite prin- cipii constructive. în funcție de modul în care funcționează și de mecanismul folosit pentru imprimarea informației, există mai multe tipuri de imprimante: Tip imprimantă Mod de scriere Caracteristici Domenii de utilizare jet de cerneală aruncând un jet de cernea- viteză: 3-16 ppm; orice domeniu care nu lă cu o anumită intensitate rezoluție: 300 - 360 dpi; necesită calitate deo- calitate bună la tipărire; sebită la tipărire laser prin polarizare electrostati- viteză: 4-20 ppm; aplicații de procesare că a unui cilindru, care a- rezoluție: 300-1000 dpi; a publicațiilor (cărți și trage o substanță numită calitate înaltă a tipăririi; publicații) toner preț ridicat; termică prin fixarea termică a vapo- viteză: 2-8ppm; preț ridicat; lucrări de artă și rilor de cerneală pe o hârtie calitate foarte bună la grafică profesională specială tipărire; Unitatea de sistem Dacă ați privi în interiorul ei, ați observa că este construită modular, împărțită în componen- te electronice. Partea cea mai importantă este placa de bază (system board sau mother board). Ea conține circuitele electronice cele mai importante: microprocesorul și alte cir- cuite integrate, care îl ajută să lucreze și să își îndeplinească sarcinile. Tot pe această placă se află și memoria internă de bază a calculatorului. Lângă placa de bază se găsește sursa de alimentare (power supply) care asigură tensiunile electrice necesare funcționării circuitelor electronice. Unitățile de discuri sunt singurele părți mecanice din interiorul calcu- latorului. Ele sunt cele mai mari consumatoare de putere electrică din calculator și, din această cauză, se găsesc aproape de sursa de alimentare. Celelalte componente ale calculatorului primesc curent, de la sursa de alimentare, prin intermediul plăcii de bază. Pe calculatoarele IBM, cât și pe cele compatibile IBM, se întâlnesc microprocesoare din fa- miliile INTEL 80x86, unde x= 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6. Cu cât x este mai mare, cu atât micropro- cesorul este mai performant. Aceste microprocesoare sunt compatibile între ele, adică un microprocesor mai performant (de exemplu, 80686) va putea înțelege și executa instruc- 20 Rolul și funcțiile sistemului de calcul țiunile unui program scris pentru un mi- croprocesor mai puțin performant (de exemplu, 80486). în anul 1993, Intel a creat prima generație de microproce- soare Pentium. Noua generație, față de cea precedentă, aducea ca noutate posi- bilitatea microprocesorului de a executa două instrucțiuni simultan. Microprocesor v An Frecvență (MHz) ■C Pentium 1 ’.i 1993 60, 66 , Pentium Pro 1996 150, 166, 180, 200 .Pentium II (P6) ' 1997 233, 333, 350, 400 Pentium III * 1999 733, 1200 Pentium III Xeon 1999 550, 600, 800, 1000 Celeron 1999 900, 950, 2000 Pentium IV 2000 1500, 2600, 2800 Itanlum - 2001 2800 Pe, sau lângă, placa de bază se găsesc co- nectorii la magistrală, prin intermediul cărora se leagă opțional la placa de bază plăcile adaptoare sau interfețele pentru imprimantă, pentru modemul liniei telefonice, pentru ecran, pentru unitățile de discuri flexibile etc. Aceste plăci sunt legate la placa de bază prin intermediul magistralei, care este un canal comun de comunicație între plăcile calculatorului. Magistrala este formată dintr-un mănunchi de trasee de cupru pe o placă de circuit, pe care circulă informația (date, comenzi, semnale de control) sub formă de impulsuri electrice cu două niveluri de tensiune, cărora le corespund cele două cifre binare 0 și 1. Pe magistrală, informația se transmite în paralel, adică pe fiecare linie conduc- toare se transmite câte un bit de informație. Dimensiunea magistralei (numărul de linii conductoare) este o caracteristică foarte importantă, deoarece de ea depinde debitul datelor care vor fi schimbate între microprocesor și celelalte componente. Magistralele pot fi de 32 de biți, de 64 de biți etc. Legătura între magistrală și dispozitivul periferic se face prin intermediul interfeței. Dispozitivele peri- ferice prelucrează datele și comenzile primite sub formă de semnale electrice de la magistrală. Pe li- niile electrice ale dispozitivelor periferice, informația poate fi transmisă în serie sau paralel. La trans- misia în paralel fiecare bit de informație se transmite pe câte o linie electrică, sub formă de impulsuri. La transmiterea în serie, informația este transmisă pe o singură linie, bit după bit, sub formă de impulsuri. în funcție de modul în care se face transmisia, interfețele pot fi: s interfețe paralele, la care se conectează dispozitivele periferice care folosesc transmiterea în paralel a informației (de exemplu, imprimantele); interfețe seriale, la care se conectează dispozitivele periferice care folosesc transmiterea în serie a informației (de exemplu, modemul); interfețe USB, la care se poate conecta orice tip de dispozitiv periferic. Dispozitivele periferice de ieșire preiau informațiile de pe magistrală și le scriu pe un suport de infor- mație. Dispozitivele periferice de intrare citesc informațiile de pe un suport și le transmit apoi către magistrală. în interiorul dispozitivelor periferice, informația circulă sub formă de impulsuri electrice în serie sau în paralei. Dispozitivele periferice se găsesc în exteriorul calculatorului și sunt cuplate la acesta prin intermediul unor mufe și conectori care fac legătura cu interfața dispozitivului. în funcție de tipul interfeței folosite, există: conector pentru interfață paralelă și conector pentru interfață serie. Plăcile adaptoare sunt introduse, opțional, în slotun și configurează calculatorul după dorințele utiliza- torului. Sloiurile sunt conectoare care asigură legătura cu magistrala și comunicarea cu micropro- cesorul. Cele mai importante plăci adaptoare sunt: adaptorul video, care transformă comenzile calculatorului în imagini vizibile pe ecran; adaptorul unității de disc, care transformă comenzile calculatorului în înregistrări magnetice pe suportul de informații, și invers; plăcile de memorie, care se adaugă memoriei de bază a calculatorului pentru a mări capacitatea memoriei interne; v" porturile serie și paralel prin intermediul cărora se pot conecta imprimanta, mouse-ul, modemul. Calculatoarele compatibile IBM PC sunt de două tipuri: de birou sau portabile. Calcula- toarele de birou sunt dependente de o sursă de alimentare (se conectează la rețeaua electrică prin cordon de alimentare și priză). Calculatoarele portabile sunt de dimensiuni Tehnologia informației și a comunicațiilor 21 reduse, au un acumulator propriu care le asigură o independență de funcționare de câteva ore și au fost concepute special pentru a putea fi deplasate ușor. Ele"^ se mai numesc laptop sau notebook. 1.3. Software Programele de aplicație sunt folosite pentru a se executa activități cu caracter particular, specifice unui utilizator. Programele sistemului sunt folosite pentru a se executa acti- vități comune sistemelor de calcul în general. Ele pot fi utilizate pe aceeași familie de calculatoare, indiferent de scopul în care utilizatorul folosește calculatorul. Sunt formate din sistemul de operare și din programele utilitare. Programele utilitare sunt folosite pentru a se executa activități comune mai multor tipuri de utilizatori. Ele nu sunt incluse în sistemul de operare, deoarece nu sunt obligatorii pentru funcționarea calculatorului. Sistemul de operare (SO) este o colecție de programe folosite pentru gestionarea resur- selor calculatorului și controlarea întregii lui activități. Sistemul de operare Sistemul de operare controlează execuția programelor de aplicație și a programelor utili- tare. El asigură legătura cu utilizatorul, copierea programelor din memoria externă (discul) în memoria internă, execuția în ordine a instrucțiunilor din aceste programe și comuni- carea rezultatelor obținute. în pius, unui calculator poate să i se ceară să execute mai multe activități în paralel, adică să execute mai multe programe de aplicație sau utilitare în paralel. Este posibil ca, la un moment dat, fiecare dintre aceste programe să aibă nevoie de aceeași resursă: procesor, imprimantă sau unitate de disc. Trebuie ca cineva să ia o decizie. Decizia nu poate fi luată decât tot de un program care este în execuție în același timp în memoria internă a calculatorului. Acest program va fi o componentă a sistemului de operare. 22 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Funcția principală a nucleului sistemului de operare este de a administra diferite resurse disponibile și de a planifica folosirea lor. Resursa este o componentă a sistemului de cal- cul. Calculatorul dispune de două tipuri de resurse: Resurse fizice. Sunt componentele hardware ale calculatorului care au funcții de prelu- crare, păstrare sau transferare a informației (procesorul, memoria internă, dispozitivele periferice). Resurse logice. Sunt componentele software ale calculatorului care au funcții de admi- nistrare a resurselor și a datelor, de executare a programelor de aplicație, de organizare și prelucrare a datelor (programele și datele). Atunci când se rulează un program pe calculator, sistemul rezolvă mai multe sarcini. în timp ce se scrie de la tastatură sau în timp ce se scrie la imprimantă, procesorul stă, deoarece el este mult mai rapid decât orice operație de intrare-ieșire. Pentru a rentabiliza activitatea procesorului se folosește multiprogramarea. Ea reprezintă partajarea pro- cesorului între mai multe programe care sunt încărcate în același timp în memorie pentru a fi executate. Interfața sistemului de operare definește modul în care utilizatorul interacționează cu sistemul de operare. Ea asigură funcția de comunicare prin intermediul unui dialog între cei doi, realizat astfel: Utilizatorul transmite calculatorului, prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, comenzi pentru executarea operațiilor sau răspunsuri la întrebările puse de calculator, prin care își precizează intențiile. Calculatorul transmite utilizatorului, prin intermediul monitorului, mesaje în legătură cu intențiile utilizatorului sau întrebări privind modul de realizare a operațiilor solicitate. Sistemul de operare conține programe care controlează în permanență activitatea calcu- latorului. Ele trebuie să fie rezidente în memoria internă atât timp cât calculatorul funcționează. Memoria internă nu este o memorie remanentă. Deci, la începutul fiecărei sesiuni de lucru, anumite componente ale sistemului de operare trebuie să fie încărcate în memoria internă. Sistemul de operare se livrează pe un suport magnetic (discul) îm- preună cu calculatorul. Suportul pe care se găsește sistemul de operare se numește disc sistem. El conține un program de dimensiuni mici numit încărcător (la început de suport) și programele nucleului sistemului de operare. în memoria de tip ROM există un program numit preîncărcător care este folosit pentru inițializarea lucrului cu calculatorul. Atunci când se pornește calculatorul, programul preîncărcător din memoria ROM inițializează echipamentele periferice, identifică configurația calculatorului și caută un suport magnetic pe care să existe sistemul de operare. Dacă găsește un astfel de suport, încarcă în memoria internă programul încărcător care se găsește la începutul suportului și îl lansează în execuție. Acest program, la rândul său, încarcă în memoria internă RAM nucleul sistemului de operare și îl lansează în execuție. Programele nucleului sistemului de operare vor încărca la rândul lor, în memoria RAM, diverse programe utilitare sau programe de aplicație și le vor lansa în execuție. Programele de aplicație Programele de aplicație sunt create pentru a rezolva exclusiv problemele unui grup de utilizatori. Ele sunt realizate de o echipă de specialiști (proiectanții). în funcție de problemele pe care le rezolvă, ele se clasifică în: Tehnologia informației și a comunicațiilor 23 Pot fi asimilate cu produsele^; realizate pe scară industrială. . Sunt realizate de. companii^ producătoare de software;Vîn3 urma unor decizii demafâ și management prin care'ș'e^ identifică potențialii con?^^ sumatori și piețele de cleșfaW cere. Sunt destinate^ terilor din organizații diferite, dar care desfășoară activități ase^. mănătoare, Copiile acestor pro- grame se înregistrează pe un suport de informație (de obicei; disc compact) și se vând prin in- termediul magazinelor speciali- zate, ca orice alt produs de serie. âmilatecuprc-; ealizateîn sene* ’Stiîtzaț^gâe exemplu* im prpgțam^entru evidența suport de informație și se ^vânl.^ obicei prinzi '^nteimediul. compartl-fc s^mentâiui de vânzări* a&' firmei care le-a produs.?* /produsele unicat.¹ Se’/ ^realizează la cererea < rvlito^ /gramului (beneficiarul/: proiectului)*care poate fi o : "'persoană fizicăsăuâl': ^W^s'peciflcă luft Software pentru calculatoare PC Sistemele de operare cele mai folosite pe microcalculatoarele PC sunt versiuni ale sistemului de operare Windows (acoperind 90% din piața sistemelor de operare pentru microcalculatoare): Windows 95/98, Windows NT, Windows 2000, Windows Millenium și Windows XP ale firmei Microsoft. Se poate considera că, în cadrul unei organizații, foarte mulți dintre angajați (secretare, funcționari, ingineri, cercetători) lucrează cu informația. Ei creează, distribuie și comu- nică informația. Unii dintre ei sunt implicați numai în crearea ei (inginerii și cercetătorii), iar alții sunt implicați numai în distribuire și comunicare (secretarele și funcționarii). Pentru cei care lucrează cu informația au fost dezvoltate trei tipuri de aplicații: Aplicații pentru automatizarea biroului. Ele sunt destinate secretarelor și funcțio- narilor și sunt orientate pe administrarea documentelor, comunicare și planificare. Docu- mentele pot fi administrate folosind aplicații pentru prelucrarea textelor sau folosind apli- cații pentru gestionarea foilor de calcul. Comunicațiile pot fi realizate prin aplicații de poștă electronică, de mesagerie vocală sau de videoconferință, folosind comunicarea pe linia telefonică cu modem, printr-o rețea proprie de calculatoare sau printr-o rețea publi- că așa cum este rețeaua Internet. Se mai numesc aplicații de birotică. Aplicații pentru gestiune economică. în general, ele manipulează volume mari de date care au aceeași structură și care nu necesită calcule foarte complicate. Programele pentru aplicațiile economice sunt de două tipuri: fie sunt orientate pe o anumită proble- mă economică, fie oferă cadrul general pentru dezvoltarea unei aplicații economice. Programele orientate pe o anumită problemă economică rezolvă o problemă a utili- zatorului: bilanțul contabil, balanța contabilă, gestiunea materialelor și a stocurilor, salari- 24 Rolul și funcțiile sistemului de calcul zarea, impozitele. Programul este specific țării pentru care a fost creat (respectând legis- lația acesteia) sau unui anumit tip de grup de utilizatori. Programele care oferă cadrul general pentru rezolvarea unei probleme economice dau utilizatorului posibilitatea să-și rezolve singur o problemă economică concretă. Din această categorie fac parte programele de calcul tabelar și sistemele de gestiune a bazelor de date. z Aplicații pentru cercetare și proiectare. Inginerii și cercetătorii au la dispoziție aplicații pentru cercetare și proiectare pe care le pot folosi la crearea informațiilor în domeniul lor de activitate. Din această categorie de aplicații fac parte aplicațiile de tip CAD (Computer-Aided Design), adică proiectare asistată de calculator, cele de tip CAM (Computer-Aided Manufacturing), adică fabricare asistată de calculator și cele de tip CAE (Computer-Aided Engineering), adică inginerie asistată de calculator. Aplicațiile de tip CAD sunt folosite la proiectarea unor modele tehnologice (instrumente, utilaje, avioa- ne), arhitecturale (încăperi, clădiri) sau științifice (structura moleculelor, a câmpurilor). Aceste aplicații folosesc foarte multe operații matematice de mare complexitate. Din această cauză, calculatorul pe care se lucrează trebuie să aibă o putere de calcul foarte mare. Cele mai cunoscute aplicații de acest tip sunt AutoCAD și CorelCAD. în general, în activitatea unei organizații se folosesc următoarele categorii de software de aplicație: Procesoare de texte (word processors). Se folosesc pentru a crea, a edita, a salva și a tipări documente. Documentul este o colecție de informații care pot fi formate din texte, ima- gini, grafice, ecuații, cum sunt de exemplu scrisorile, rapoartele, notele, broșurile, pliantele etc. Permit administrarea corespondenței (scrisori și etichete poștale). Prin adăugarea de noi funcții cerute de necesitățile unor grupuri de utilizatori, unele procesoare de texte s-au dezvoltat în procesoare de publicații (desktop publishing) care permit crearea de publi- cații de foartă bună calitate (cărți, reviste, ziare etc.) prin adăugarea de facilități supli- mentare pentru integrarea într-o pagină a textelor și imaginilor și aranjarea lor în diferite formate. Din această categorie de aplicații fac parte Aldus PageMaker și QuarkXPress. Procesoare de foi de calcul(spreadsheets). Se folosesc pentru a organiza și a manipu- la informații numerice sub formă de tabele sau diagrame și pentru a face cu aceste infor- mații analize de tipul „Ce-ar fi dacă“. Ele manipulează foi de calcul (sheets) care sunt tabele împărțite în rânduri și coloane, la intersecția lor găsindu-se o celulă, astfel încât să se poată executa diferite operații cu conținutul celulelor și să se aplice asupra conținutului lor diferite formule de calcul. Sisteme de gestiune a bazelor de date(database managers). Permit gestionarea date- lor organizate în colecții, numite baze de date, prin operații de creare, administrare și consultare a bazei de date. Se pot obține diverse informații folosind calculele statistice și subtotalurile. Din acest grup de aplicații fac parte versiunile de FoxPro ale firmei Microsoft și cele de Oracle ale firmei Oracle Corporation. Aplicațiile grafice Popularitatea aplicațiilor grafice este într-o continuă creștere, deoa- rece o imagine este mai sugestivă decât mii de cuvinte sau numere, și cercetările au arătat că oamenii învață mai ușor atunci când informația este prezentată vizual. Există trei tipuri de aplicații de grafică: Aplicații de grafică analitică (analytical graphics). Programele de grafică analitică fac ca informațiile numerice să fie mai ușor de înțeles dacă sunt prezentate sub formă de grafice și diagrame, decât atunci când sunt prezentate sub formă de tabele. Tehnologia informației și a comunicațiilor 25 / Aplicații de prezentare grafică (presentation graphics). Programele de prezentare grafică sunt folosite pentru a comunica un mesaj sau pentru a convinge alte persoane de expunerea pe care o faceți. Prezentările grafice sunt folosite în general de perso- nalul de marketing și vânzări. Cele mai populare programe de prezentări grafice sunt Harvard Graphics, Persuasion și Freelance. J Aplicații de desenare (drawing programs). Programele de desenare sunt folosite de desenatori profesioniști, cum sunt cei care lucrează în domeniul publicității sau în proiectare. Ele îi ajută să creeze lucrări de artă pentru publicații. Cele mai populare programe de desenare sunt CoreIDraw, Adobe mustrător, Aldus Freehand, Micro- graphx Designer. Software de comunicații. Permite utilizatorilor de calculatoare să se conecteze între ei pentru a-și partaja resursele și pentru a comunica. Acest tip de programe este folosit de tipuri diferite de persoane care lucrează în domenii diferite de activitate. Astfel, elevii, studenții și profesorii îl folosesc pentru a avea acces la lucrări științifice, călătorii pentru a-și rezerva locuri la avion sau la tren, consumatorii pentru a cumpăra produse, economiștii și directorii de organizații pentru a obține date statistice guvernamentale etc. în plus, folosind acest tip de software, utilizatorii pot face schimb de mesaje (scrisori electronice), prin intermediul serviciului de poștă electronică. Așadar, într-o organizație se pot folosi cinci tipuri principale de software de aplicații și apar foarte des cazurile în care un utilizator vrea să ia informații pe care le-a creat cu un program și să le folosească într-un alt program. Din această cauză, unele companii de software au dezvoltat separat fiecare dintre aplicații, dar au oferit în schimb varianta vânzării împreună. Fiecare dintre aplicații lucrează independent, dar este implementat un mecanism prin care ele pot face ușor schimb de date între ele. Un astfel de grup de programe se numește set software (software suite). Cel mai popular set software este Microsoft Office. El include cel puțin cinci programe de aplicații care lucrează în propria fereastră: procesorul de texte Word, programul de calcul tabelar Excel, sistemul de gestiune a bazelor de date Access, programul pentru prezentări grafice PowerPoint și programul de comunicare Mail. Un alt set software popular este Lotus SmartSuite care conține: procesorul de texte Lotus WordPro, programul de calcul tabelar Lotus 1-2-3, sistemul de gestiune a bazelor de date Lotus Approach și programul pentru prezentări grafice Lotus Freelance Graphics. Setul software Corel Suite Office conține: procesorul de texte WordPerfect, programul de calcul tabelar Quattro și sistemul de gestiune a bazelor de date Paradox. 1.4. Rețele de calculatoare Volumul mare de informații vehiculate, diversitatea lor și distribuirea lor pe arii teritoriale a avut ca efect necesitatea asigurării unor funcții foarte importante în cadrul procesului de prelucrare a datelor: comunicarea și conectivitatea. Prin asigurarea comunicării între sistemele de calcul se pot transmite și recepționa date și mesaje. Prin asigurarea conectivității sistemelor de calcul se pot partaja: date distribuite în diferite locații, indiferent de distanța dintre aceste locații, aplicații și echipamente hardware. O rețea dg călQU^>are este formată,dintr-un ansamblu de calculatoare ^^ conectate între ele. Calculatoarele pot să facă schimb de date și pqț folosi în^, comun resursele (imprimante, discuți^aplicații)^ . independența" de execuție și^de gestiune a propriiî6yr<^u^^^ 28 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Clasificare în funcție de aria de răspândire a caloulăteatelor ■? j Rețele locale LAN {Local Area Networks). Calculatoarele sunt răspân- dite pe o arie mică (până la 2 km), în general în aceeași clădire sau într-un grup de clădiri.. Ele deservesc de obicei aceeași organizație Rețele metropolitane MAN {Metropolitan Area Networks) ^Calculatoarele sunt răspândite pe suprafața unui oraș. Ele.deservesc de obicei instituții publice ale *. ■ orașului. Rețele globale WÂN {Wide Area Networks). Calculatoarele . au o arie de răspândire geografică foarte mare. (suprafața unei țări, a unui continent etc.).. | Avantajele folosirii rețelelor de calculatoare sunt: S Mai mulți utilizatori pot folosi în comun și simultan resursele hardware și software ale rețelei. Este asigurată comunicarea și schimbul de date între utilizatorii rețelei. O organizație poate face economie de resurse hardware (imprimante, memorii externe etc.), de resurse software (aplicații instalate pe un singur calculator și date colectate și administrate într-o colecție de date la care au acces toți utilizatorii rețelei) și de personal folosit pentru administrarea acestor resurse. Prin economia de resurse folosite în cadrul organizației, scad costurile de prelucrare a datelor. •/ Se asigură accesul rapid la colecțiile de date. Existența mai multor tehnologii pentru rețelele de mare suprafață și locale, care în general nu sunt compatibile între ele, face imposibilă crearea unei noi rețele numai prin interconec- tarea cablurilor de la două rețele diferite. Dar, scopul unei rețele de calculatoare a unei or- ganizații este ca orice calculator al organizației să aibă acces la toate resursele la care are dreptul persoana care folosește calculatorul. Din această cauză, cercetarea în domeniul rețelelor de calculatoare s-a îndreptat către găsirea unor soluții care să permită interco- nectarea între ele a rețelelor incompatibile. De aici a apărut un nou termen, internetwork (interconectarea între rețele), abreviat de obicei cu internet, care a stat la baza denumirii rețelei Internet de astăzi. 1.5. Tehnologia informației și a comunicațiilor — TIC Tehnologia informației și a comunicațiilor {Information Technology and Communication - IT&C) este formată atât din echipamentele necesare prelucrării informației și comunicării ei (tastatură, mouse, imprimantă, modem etc.), cât și din software-ul necesar pentru obținerea informațiilor și transmiterea lor (sistem de operare, programe pentru prelucrarea textelor, programe pentru prelucrarea imaginilor, programe pentru evidența contabilă, programe pentru comunicații etc.). Tehnologia informației și a cphiilf)ipW^^/eprezință toțâlitațeâ instrumențelor ce se bazează pe un calculator, folosite de pamen£pențru informații. Ea influențează activitatea unei organizații în mai multe moduri: Ajută în prelucrarea informațiilor. într-o organizație, tehnologia informației și a comunica- țiilor este folosită pentru a ține diferite evidențe, pentru a prelucra și tipări documente, pentru a crea prezentări de produse sau servicii, pentru a crea pagini de Web prin care, prin intermediul rețelei Internet, să fie făcute publice virtualilor clienți produsele sau serviciile Tehnologia informației și a comunicațiilor 29 oferite de companie, să comunice rapid prin intermediul poștei electronice cu clienții și furnizorii etc. Instrumentele TIC implicate în procesul de prelucrare a informațiilor depind de sarcinile care trebuie rezolvate: Sarcina de rezolvat Descriere Instrumente TIC Culegerea informației Obținerea informațiilor de la Dispozitive de intrare: tastatură, mouse, locul în care s-au produs. microfon, cititor de cod de bare. Prezentarea Prezentarea informației Dispozitive de ieșire: ecran, imprimantă, informației într-un format cât mai util. difuzor. Crearea informației j Prelucrarea informației pentru Program de aplicație. a obține noi informații. Păstrarea informației i Depozitarea informației Memorii externe: pentru a fi folosită mai târziu. hard-disc, CD. Comunicarea Transmiterea informațiilor Echipamente care asigură comunicația: informației altor persoane care se pot modem, linie telefonică, satelit, rețea de găsi în locații diferite. calculatoare. Determină reoraanizarea și schimbarea strategiei organizației • Intr-o organizație folosirea instrumentelor TlC are ca efect planificarea activităților zilnice șî a fluxului de informații în func- ție de aceste instrumente. Astfel, comercializarea unor produse sau servicii se poate face și prin intermediul magazinelor virtuale deschise prin rețeaua Internet. Prin intermediul paginilor Web, compania își prezintă interactiv produsele sau serviciile. O companie care va trece de la comercializarea prin intermediul unui magazin real la comercializarea prin intermediul unui magazin virtual va trebui să-și reorganizeze compartimentele și relațiile dintre compartimente, să replanifice fluxul informațiilor, să schimbe specializarea angajaților etc. Folosirea instru- mentelor TIC a dus la reorganizarea și a altor tipuri de companii. în bănci au fost introduse automatele bancare care au luat locul personalului de la ghișeu, hotelurile pot face rezervări prin intermediul rețelei Internet; în magazinele mari, cititoarele de cod de bare furnizează da- tele necesare calculatorului folosit pentru evidența diferitelor gestiuni (contabilă, stocuri etc.), în companiile aeriene rezervările de bilete se fac în timp real, prin intermediul terminalelor. Economisește spațiu și timp ■ Folosirea suporturilor de informație electromagnetice sau optice permite crearea unor depozite de informații de capacitate foarte mare, care ocupă un volum foarte mic. Astfel, dacă un CD are o capacitate de stocare de 682 Mo, aceasta înseamnă că el poate păstra echivalentul a 715.128.832 de caractere (682x1024x1024). Considerând că o pagină tipărită poate conține 2200 de caractere, echivalentul unui CD este de 325.058 pagini de text (echivalentul a 350 de topuri de hârtie de scris). Spațiul ocu- pat de această hârtie va fi înlocuit cu spațiul ocupat de un CD. Dacă un om poate aduna două numere formate dintr-o singură cifră în jumătate de secundă, un microcalculator poate executa peste 100 de milioane de instrucțiuni pe secundă, adică peste 100 de milioane de astfel de operații aritmetice. Folosind calculatorul, timpul necesar efectuării calculelor se re- duce foarte mult. Determină apariția unor noi produse și servicii • în afara faptului că dezvoltarea TIC a creat noi produse hardware și software și noi servicii, ea permite crearea și în alte domenii a unor produse sau servicii noi, care lucrează mai rapid, sunt de mai bună calitate și mai ieftine. Creează noi tipuri de organizații- Pe lângă companiile care produc echipamente hard- ware și produse software, au apărut și alte noi tipuri de organizații: companii furnizoare de programe TV prin cablu, companii furnizoare de servicii Internet, cafenele Internet etc. 30 Rolul și funcțiile sistemului de calcul Creează noi meserii, produce mutații profesionale și completează calificările profe- sionale . Instrumentele TIC, ca orice inovație majoră, au produs efecte ireversibile și în viața oamenilor. Au preluat rutina unor munci. Au creat meserii noi: analiști, programatori, opera- tori. Au produs mutații profesionale: linotipistul din tipografie a fost înlocuit cu operatorul de introducere date. Alte calificări profesionale au fost dublate și de folosirea unui calculator: în bănci, în redacțiile de reviste și ziare, în administrația financiară, în bibliotecile mari, în labo- ratoare, în sălile de operații din spitale, în agențiile de turism, în atelierele de proiectare etc. 1.6. Securitatea informațiilor Una dintre problemele care au apărut în urma prelucrării informațiilor folosind instrumen- tele TIC este cea a securității informațiilor. Această problemă implică mai multe aspecte. Securitatea fizică a datelor Existența fizică a datelor este materializată prin arhivarea lor pe suporturi de informație. Ca orice obiect material, acestea pot fi supuse distrugerii accidentale (incendii, folosirea neco- respunzătoare a suportului sau pierderea lui etc.) sau prin intervenții de agresiune din exterior (sabotaje). Pentru protejarea lor trebuie respectate următoarele reguli: / Incintele în care se găsește tehnica de calcul trebuie protejate împotriva accesului persoanelor neautorizate și împotriva incendiilor. Trebuie să se asigure calculatorului un mediu ambiant corespunzător din punct de vedere al temperaturii (temperatura optimă este de 21° C), fără umiditate mare, fără praf și fum. La o temperatură prea scăzută sau prea ridicată, componentele calculatorului nu mai funcționează bine și pot să apară erori în exploatarea programelor sau blocarea acestora. Umiditatea, praful și fumul afectează contactele electrice și capetele de citire-scriere ale unităților de memorii externe, putând duce la scrierea sau citirea eronată a datelor. Calculatorul trebuie să fie protejat la supratensiuni sau la supracurenți, care pot distruge unele componente. / Persoanele care folosesc suporturile de informație trebuie să cunoască modul în care trebuie să le utilizeze. Suporturile de informație trebuie păstrate în cutiile lor sau în su- porturi speciale și nu se atinge suprafața lor nici cu mâna, nici cu obiecte contondente. Trebuie ținute departe de surse de căldură foarte puternice și nu se varsă lichide pe ele. Suporturile magnetice trebuie ținute departe de câmpurile electromagnetice puternice. Trebuie să se creeze copii de siguranță ale tuturor datelor. Dacă se întrerupe brusc alimentarea cu tensiune electrică, toate datele care se găseau în memoria internă se pierd. Pentru prevenirea acestor pierderi, este bine ca operațiile de salvare să se facă foarte des, iar dacă produsul software permite, să se configureze aplicația astfel încât salvarea să se facă automat, după un număr de minute. Securitatea împotriva furtului sau a indiscrețiilor Când se lucrează într-o rețea de calculatoare (care, la rândul ei, poate fi conectată la o rețea publică de date), la datele de pe un calculator oarecare pot să aibă acces foarte multe persoane. în acest caz, apar două categorii de probleme: pot să aibă acces la date persoane neautorizate sau pot să aibă loc acte de distrugere a datelor. în general, se încearcă rezolvarea acestor probleme prin construirea unui sistem de parole, pe mai multe niveluri, care să controleze accesul diferențiat la date. O altă meto- Tehnologia informației și a comunicațiilor 31 dă de protecție a datelor este criptarea lor (codificarea datelor după un anumit algoritm), în acest sens, se dezvoltă continuu tehnicile de criptare, pentru a micșora șansele de decodificare de către persoane neautorizate. Pentru a crește gradul de securitate, se poate folosi biometrica, o știință care măsoară caracteristicile corpului, pentru a identi- fica dacă o persoană are acces sau nu la informații. Astfel, identificarea unei persoane se poate face după amprenta degetelor, după voce, după semnătură etc. Un pericol pentru securitatea datelor dintr-o rețea de calculatoare îl reprezintă așa numiții „hackers¹¹ și „crackers¹¹. Sunt persoane care, prin intermediul unui calculator, reușesc să treacă de nivelurile de securitate ale unei rețele pentru a ajunge la informații. „Hackers'¹ o fac pentru a se distra, iar „crackers" - fie pentru a obține informații pe care să le folosească în interesul personal, fie pentru a introduce în rețea programe care să distrugă datele. Protecția împotriva virușilor informatici Virusul este un mic program executabil, care are două caracteristici: / este capabil să realizeze copii după el însuși și să includă acest cod executabil, obținut în urma multiplicării, într-un alt program, care devine gazdă și pe care îl infectează; •/ este capabil să execute o acțiune bine definită, care uneori poate să fie o acțiune de distrugere a altor programe sau a datelor. Orice informație care va trece printr-o zonă infectată va fi și ea contaminată. Mecanismul de contaminare este diferit, în funcție de modul de lucru. în cazul unui calculator individual, purtătorul de viruși este suportul de informație (discul flexibil, compact discul etc.). într-o rețea de calculatoare, virusul poate fi introdus din orice punct al rețelei. în momentul în care ați sesizat anomalii în funcționarea calculatorului, este posibil ca ele să se datoreze unui virus. Dar, la fel de bine, cauza poate fi umană (ștergerea din greșeală a unor fișiere de pe disc, instalarea greșită a unor produse) sau o defecțiune hardware. Există însă semne care pot da de gândit utilizatorului, cum ar fi: încetinirea vitezei de lucru a calcu- latorului, scăderea spațiului liber de pe disc sau creșterea numărului de blocuri defecte. Vă păstrați calmul. Nu începeți să umblați în , diferite fișiere,- deoarece puteți să le contaminați și '■ pe acestea A u * Opriți calculatorul,"pentru â ; elimina codul rezident al' virusului din memoria internă. Nu reinițializați calculatorul folosind combinația de taste Ctrl+Alt+Del. iDevirusați calculatorul^ > folosind un program^ antivirus de pe 6 dischetă .protejată lâ'scriereAS- Metode de tratare a unui calculator virusat Virusul este o boală a calculatorului. Pentru a trata un calculator virusat, este nevoie de: v „un doctor" care să constate boala și să pună diagnosticul: programul de diagnosticare sau de scanare (scan), care depistează virusul și stabilește tipul; v „un medicament": programul de tratament (clean), care curăță sistemul, încercând să recupereze cât mai mult din informație; uneori, curățarea se face cu pierderea infor- mației (distrugerea fișierului) sau, mai grav, cu reformatarea discului (distrugerea întregii informații de pe disc). Programele moderne antivirus (Norton Antivirus, RAV Antivirus etc.) conțin trei module: 32 Rolul și funcțiile sistemului de calcul un modul care asigură recunoașterea virusului; un modul care selectează fișierele contaminate și le curăță; un modul care monitorizează funcționarea calculatorului și transmite mesaje de averti- zare atunci când un virus încearcă să pătrundă în sistem. Programele antivirus: pot să verifice, la cererea utilizatorului, dacă există viruși în sistem sau pot să fie rezidente în memorie, pentru a supraveghea în permanență sistemul (în acest caz, scade viteza de lucru a calculatorului). în general, programele antivirus identifică virușii după semnătură. Ele caută semnăturile virușilor în anumite fișiere sau pe tot discul (în funcție de tipul virusului). Lista cu semnături- le virușilor este memorată într-un fișier care poate fi actualizat în permanență. Dar, oricât de mare ar fi lista de semnături, este imposibil ca, la un moment dat, să conțină toate semnă- turile de viruși. Din această cauză, oricât de bun ar fi un program antivirus, el nu poate ga- ranta 100% că un calculator nu este bolnav. Deoarece este foarte greu să găsiți un doctor foarte bun (un program care să poată depista orice virus) și un tratament fără dureri (un program care să recupereze cât mai mult din informație), cea mai bună metodă este pre- întâmpinarea contaminării prin controlarea canalelor de pătrundere a virușilor în calculator. program de pe el, Cei marmulți ^ < pătrund în calculator prin internnediul unui software pirăf sad priBiriterrheiîiul Dole Pfinlers ( I L^J Control Panel Dial-Up Networking Bara de aplicații (taskbar) | My Computer JifQ;8:p5PM2j hr «w □ > r^LW^ Computer Programele se găsesc sub formă de fișiere executabile pe unul dintre discurile calculato- rului. Ele se mai numesc și aplicații inactive. După ce un program este încărcat în memoria internă și lansat în execuție, el devine aplicație activă. Windows permite lansarea în exe- cuție a mai multor aplicații. Un document poate fi încărcat în memoria internă numai împre- ună cu aplicația care l-a creat și care va deveni aplicație activă. Interfața este formată din: 1. Pictograme (icons). Pictograma este reprezentarea grafică sugestivă a unor entități cu care lucrează Windows (aplicație, dosar, fișier, unitate de disc etc.). în partea stângă a ecranului vor fi afișate mai multe pictograme, pe care le veți folosi ca să găsiți sau să vizualizați conținutul fișierelor și al dosarelor. Aceste pictograme reprezintă containere cu posibilități ale sistemului, care stau și așteaptă să le folosiți. Dacă executați clic¹ pe una dintre aceste pictograme (de exemplu, pictograma My Computer), se deschide o ¹ Dacă nu se precizează butonul mouse-ului, se execută clic cu butonul din stânga. 40 Sistemul de operare Windows fereastră (fereastra My Computer) care și ea conține mai multe pictograme. lată câte- va dintre aceste containere: My Computer este containerul calculator și conține toate componentele siste- mului. El vă arată ce puteți să găsiți pe calculator. Componentele sunt reprezen- tate sub formă de pictograme. Există câte o pictogramă pentru fiecare unitate de disc din sistem, o pictogramă pentru imprimantele instalate (Printers) și o picto- gramă (Control Panel) pentru celelalte componente ale sistemului (monitor, mouse, tastatură, placă de sunet, placă multimedia etc.). La rândul lor, discurile conțin dosare, iar dosarele pot să conțină fișiere și/sau aite dosare. Executând dublu clic pe una dintre aceste pictograme, puteți să vedeți conținutul acelui obiect din container. / My Briefcase este containerul servietă. El vă permite să adunați într-un singur dosar tot ce vreți să luați cu voi în voiaj, pe calculatorul portabil. La revenire, prin intermediul acestui container, veți putea actualiza fișierele de pe hard-discul calculatorului cu informațiile adăugate, în timpul călătoriei, pe calculatorul por- tabil. Recycle Bin este containerul de reciclare. El conține fișierele pe care le-ați șters. Când ștergeți un fișier dintr-un dosar, el nu este șters efectiv, ci transferat în acest container, de unde puteți să-l recuperați în orice moment. Atât timp cât fișierul se va găsi în acest container, spațiul de pe disc ocupat de el nu va fi eliberat. Ca să îl ștergeți efectiv, va trebui să „goliți" (empty) containerul. 2. Bara de aplicații (taskbar). Se găsește în partea inferioară a ecranului, dar dacă indi- cați un punct liber pe bară, puteți să o glisați în orice poziție a ecranului. Bara conține: / Butoane de aplicații (task buttons). Pe această bară există câte un buton pentru fiecare aplicație activă. Pe buton sunt trecute pictogramă aplicației și numele aplicației. în cazul unor aplicații care lucrează cu fișiere (de exemplu, Notepad), pe buton va fi trecut și numele fișierului. Acționând aceste butoane cu mouse-ul (exe- cutând clic) veți comuta dintr-o aplicație în alta. Operația se numește comutare de aplicații (task switching) și constă în trecerea de la o aplicație la alta, fără să se închidă aplicația precedentă. Butonul aplicației cu care se lucrează este evidențiat față de restul butoanelor. ■/ Zona pentru configurare (settings). Conține pictograme pentru configurarea unor elemente ale sistemului. Dacă indicați cu mouse-ul o pictogramă, se va deschide o casetă de informare (tooltip) în care este afișat numele parametrului controlat. Dacă executați dublu clic pe pictogramă, se deschide o casetă de dialog care vă permite să modificați parametrii. Puteți să închideți caseta de dialog fără să modificați pa- rametrii, executând clic în exteriorul ei. De exemplu, o pictogramă afișează ora pre- luată din sistem, sub forma unui ceas digital (clock). Dacă indicați cu mouse-ul ceasul, se va deschide caseta de informare, în care se afișează data. Dacă executați dublu clic pe pictogramă, se va deschide caseta de dialog Date/Time Properties care vă permite să actualizați data sistemului. ✓ Butonul Start. Se folosește pentru deschiderea meniului Start. Meniul Meniul este o listă de operații, numite opțiuni de meniu, pe care calculatorul le poate exe- cuta. După afișarea acestei liste, calculatorul așteaptă ca utilizatorul să ia o decizie și să aleagă o opțiune. Opțiunile din meniu pot fi un titlu de submeniu, o comandă de operație Tehnologia informației și a comunicațiilor 41 sau o valoare a unui parametru. Folosind tastatura sau mouse-ul, veți alege o opțiune din listă pentru a cere calculatorului să execute o operație. ► Lista cu opțiunile submeniului care se deschide atunci când alegeți opțiunea de meniu Șettings Dacă opțiunea de meniu este urmată de simbolul se deschide un submeniu. Documents Settings i Suspend Lista cu opțiuni a meniului start Daca opțiunea de meniu este urmata trei puncte, se deschide o casetă de dialog. fblders Sțlcons. ....i resource, and Windows wiiiup.f s Prin alegerea unei opțiuni din meniu se va produce o anumită acțiune, în funcție de tipul opțiunii. Astfel: Dacă opțiunea din meniu este un titlu de submeniu, prin alegerea ei se va afișa o altă listă de opțiuni (se va deschide un alt submeniu). Simbolul din dreapta numelui opțiunii arată că opțiunea este un titlu de submeniu. S Dacă opțiunea din meniu este o comandă de operație, prin alegerea ei se va declan- șa o anumită acțiune a calculatorului. Dacă opțiunea este urmată de trei puncte .... prin alegerea ei se va afișa o casetă de dialog (dialog box). Caseta apare deoarece trebuie să furnizați informații suplimentare pentru executarea comenzii în titlul meniului sau în opțiunea de meniu, una dintre litere este subliniată. Ea se numeș- te litera de identificare a titlului sau a opțiunii și poate fi folosită pentru a deschide meniul sau pentru a alege opțiunea din meniu. (^1 Control Panel . •' f GăPrinters ■ ' 0P Ț askoar & S țar!: M enu.. j Folders & ^Active DeskTop j Pentru a deschide meniul Start procedați astfel: Indicați butonul Start și executați clic. 42 Sistemul de operare Windows Sa Apăsați tasta n sau apăsați tastele Alt+S sau apăsați tastele Ctrl+Esc. Pentru aînchide meniul, fără să cereți executarea unei operații, procedați astfel: Indicați un punct în afara meniului și executați clic. & Apăsați tasta Esc. Pentru a alege o opțiune de meniu executați: Dacă opțiunea este un titlu de submeniu, indicați opțiunea, iar dacă este un nume de comandă, indicați opțiunea și executați clic. (& Poziționați bara selectoare pe opțiune folosind tastele cu săgeți (T sau 1) și apăsați tasta Enter sau apăsați tasta literei de identificare. Meniul Start conține următoarele opțiuni: Opțiunea Acțiunea ' ; • *- * ■' i Programs Deschide un submeniu care conține o listă cu opțiuni, care reprezintă aplicații f" (programe) pe care le puteți lansa în execuție, sau opțiuni care reprezintă titluri de . submeniuri care corespund unor grupuri de aplicații. Document? Deschide o listă cu documentele salvate recent. Dacă alegeți din listă un nume de _ / ', document, veți deschide documentul împreună cu aplicația care l-a creat. Șettings ; . Deschide un submeniu cu opțiuni care vă permit să personalizați interfața sistemului " de operare și modul de lucru cu echipamentele din configurație. Find .. Deschide un submeniu care conține opțiuni care vă permit să căutați dosare, - '■ fișiere, calculatoare din rețea etc. Help > Vă asigură accesul la autodocumentare. Run.. Vă permite să lansați în execuție o aplicație pentru care nu există opțiune în meniul Start sau o scurtătură sub formă de pictogramă în spațiul de lucru al ecranului. Pentru a lansa în execuție aplicația trebuie să precizați în caseta de dialog numele ei și locația de pe disc (identificatorul complet al fișierului care conține aplicația). Meniul de comenzi rapide afișează o listă cu comenzi care se referă la obiectul pe care s-a executat clic cu butonul din dreapta. De exemplu, dacă obiectul este bara de aplicații (un punct liber de pe această bară), meniul conține opțiuni pentru manipularea ferestrelor de aplicații, iar dacă obiectul este spațiul de lucru al ecranului (un punct liber de pe ecran), meniul va conține comenzi pentru manipularea obiectelor de pe ecran (pictogramele) sau pentru stabilirea diferitelor proprietăți (ecran de protecție, schemă de culori etc.) prin care se schimbă aspectul spațiului de lucru. o^.Actiy.ePesktdp ►, ■• i ' ?Arrange Icons <,, ► LV/Line(Jplcon$ 'fj'Pefresh Meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ecranului. fii Caseta de dialog Caseta de dialog (dialog box) este o zonă de afișare care se suprapune peste imaginea curentă. în casetă, sistemul vă informează despre operația pe care o executați, despre un incident apărut în timpul executării operației, sau vă cere informații suplimentare pentru executarea unei operații. Dialogul se poate realiza prin intermediul unor obiecte de pe Tehnologia informației și a comunicațiilor 43 ecran care se numesc controale: eticheta, caseta de text, butoanele radio, comutatoa- rele, declanșatoarele, listele. Caseta de dialog este formată din: Display Properties Bara de titlu a casetei de dialog. Titlul Display Properties definește acțiunea care a deschis caseta de dialog: stabilirea proprietăților spațiului de lucru al ecranului^ Secțiunile casetei de dialog. Caseta de dialog are 8 secțiuni, fiecare dintre ele conținând obiecte pentru personalizarea unui anumit element al spațiului de lucru. |șș| S3Gamma |. |Șșl Ș3Refresh | Ș3 Infoimatîîfr, ' Background • , ■ Screen Saver. I - Appearâi^^J eclanșatoare -Șcreen Saver Preyiew aait |îcT^ mjnUes £ Channel S creen S avei Zona cu controale utonul de Help r Password protected^ Change^ , Î3 neigy sayrnâ,reafur^«ținonițMr ——‘--------------~~~~~“— ■/"r;:Lb'?Ș;poW^r.sfândbji (30 -rl' minutes Butonul de închidere Comutatoare minute® Casete de text cu derulor OK | ₜ Cancer &pplyK< Bara de titlu a casetei. Titlul definește acțiunea care a determinat apariția casetei de dialog. Puteți să deplasați caseta de dialog glisând cu mouse-ul bara de titlu. Butonul de închidere. Poate fi folosit pentru închiderea casetei de dialog. Se găsește la extremitatea dreaptă a barei de titlu. Este marcat cu semnul ÎXl. Executând clic pe acest buton închideți caseta de dialog. Butonul de Help. Poate fi folosit pentru a obține informații despre controalele din case- ' tă. Se găsește la extremitatea dreaptă a barei de titlu, lângă butonul de închidere. Este marcat cu semnul [3. Pentru a obține ajutor, excutați clic pe acest buton. Cursorul de mouse va lua forma butonului. Indicați controlul din casetă pentru care doriți să obțineți informații și executați clic, informațiile vor fi afișate într-o casetă. ■/ Zona cu controale. Controalele sunt folosite pentru dialog. Sunt obligatorii eticheta și declanșatoarele. Controalele pot fi organizate în secțiuni. Fiecare secțiune are un titlu. Ca să deschideți o secțiune a casetei de dialog executați clic pe titlul ei. Pentru ca o aplicație să funcționeze diferit, în condiții diferite, se folosesc parametrii. Aceș- tia sunt date de intrare în aplicație, a căror valoare se poate modifica la un moment dat. Cel care le modifică valoarea este utilizatorul și el execută această operație prin intermediul 44 Sistemul de operare Windows controaleior. Eticheta controlului este un text atașat controlului, prin care se identifică parametrul căruia i se schimbă valoarea. Unele controale se folosesc penu u a stabili valoa- rea unui parametru (caseta de text, lista, comutatorul, butoanele radio, cursorul mobil). Alte controale se folosesc pentru a comanda executarea unei operații (declanșatoarele), iar altele pentru informare (eticheta). La un moment dat, într-o casetă de dialog poate fi acționat un singur control. Controlul care poate fi acționat este evidențiat fie printr-un dreptunghi care îl înconjoară, numit selector, fie prin schimbarea culorii controlului. Pentru a selecta un con- trol, fie apăsați tasta Tab (înainte) sau tastele Shift+Tab (înapoi), fie apăsați tasta Alt îm- preună cu litera de identificare din eticheta controlului, fie executați clic pe control. Controalele care pot să apară într-o casetă de dialog sunt: Eticheta este un text explicativ care informează utilizatorul despre dialogul inițiat Caseta de text (text box) este o zonă în care se poate scrie un text (un nume de fișier, un nume de director, un șir de caractere etc.) care se atribuie ca valoare unu; parametru. Puteți corecta textul pe care l-ați scris, astfel: deplasați cursorul în poziția dorită folosind tastele cu săgeți <- sau și inserați caractere sau ștergeți caractere folosind tastele Backspace sau De Sete. Puteți selecta o zonă de text fie glisând cursorul peste zona de text, fie apăsând tastele cu săgeți <- sau -> în timp ce țineți tasta Shift apăsată. Dacă textul din casetă este selectat, puteți să începeți scrierea unui nou text, deoarece vechiul text va fi înlocuit. Dacă nu vreți să fie înlocuit, executați clic cu mouse-u! pe textul selectat. Dacă în zona de editare trebuie scrisă o valoare numerică, va fi folosită c casetă de text cu derulor (spin box) ce va avea în partea dreaptă două butoane de derulare: unul pentru incrementare (creșterea valorii), marcat cu , și altul pentru decrementase (descreșterea vaiorii), marcat cu ▼ . Valoarea parametrului se modifică fie £ xiirto noua valoare în casete ds text, fto incrementarea sau decrementară valorii cu c cantitate, exosJbn', < lio pe trec ele de derulare. Casetele d-a ă. ; folosite pentru Caseta de text cu derulor permite stabilirea Introducerea va^.,1 unui psremetre. valorii unui parametru fie prin introducerea valorii Eticheta sa identifică parametrul. Eticheta tșcw pcsswcro arare ca în caseta de text se va introduce un șir de caractere ce se va atribui ca în caseta de text, fie prin incrementarea sau decrementarea valorii cu ajutorul butoanelor de derulare. Eticheta Walt arată că parametrul pentru care se stabilește valoarea este timpul de valoare parametrului parola. așteptare. Lista (list box) este un control care permite stabilirea valorii unui parametru ce poate lua mai multe valori. Numele ei reprezintă parametrul pentru care stabiliți valoarea, iarîntr-un dreptunghi se afișează o listă de articole ce reprezintă valori pe care le poate lua para- metrul (nume de fișiere, nume de dosare, nume de unități de disc, nume defonturi etc.). Puteți să alegeți un articol din această listă, atribuind astfel o valoare parametrului. Dacă lista de articole este prea lungă și depășește capacitatea de afișare a dreptunghiului, pe marginea listei va fi afișată pe verticală sau pe orizontală, bara de derulare care conține butoanele cu săgeți și cursorul mobil. Aceste elemente permit derularea conținutului listei cu ajutorul mouse-ului, fie executând clic pe butoanele cu săgeți, fie glisând cursorul rmreii. Sensul săgeții butonului și sensul de glisare a cursorului determină sensul în care Tehnologia informației și a comunicațiilor 45 va fi derulat conținutul listei: în sus sau în jos, respectiv la dreapta sau la stânga. Lista poate fi simplă sau ascunsă. Listele sunt folosite pentru stabilirea valorii unui para- metru prin alegerea valorii dintr-o mulțime de articole? Eticheta sa identifică parametrul. Eticheta Wallpaper arată că din listă se va alege un articol ce se va atribui ca valoare parametrului tapet pentru fundal. ~ Wallpaper —777;—777 7—;; ■, - •" 7 ./ ■, Select an Internet Document (HTML) or a picture: ~ 0 (None) 0 Black Thatch [5] Blue Rivets [ă] Browser ra r. i i i / Bara de derulare conține butoane și cursorul mo- bil care ajută la derularea conți nutului în lista simplă se afișează mai multe articole din listă. în general, lista simplă este însutită și de o casetă de text, în care va fi scris articolul ales din listă sau în care puteți să scrieți numele articolului, de la tastatură, în lista ascunsă sau derulantă se afi- șează un singur articol din listă și el co- respunde valorii actuale a parametrului. Pentru a vizualiza conținutul listei ascunse va trebui mai întâi să o deschideți, astfel: 7l Indicați butonul din dreapta listei și executați clic. Lista ascunsă sau derulantă se deschide (se derulează conținutul ei) executând clic pe butonul cu săgeată. Eticheta Display arată că din listă se va alege un articol care se va atribui ca valoare parametrului mod de aranjare a tapetului pentru fundal. iă] Selectați lista apasând repetat tasta Tab și apoi apăsați tasta Pentru a alege un articol din listă veți proceda astfel: Indicați numele și executați clic. & Deplasați bara selectoare pe nume folosind tastele cu săgeți și apăsați tasta Enter. Comutatorul (check box) stabilește valoarea unui parametru care poate lua doar două valori (adevărat sau fals). Eticheta sa arată parametrul pentru care se stabilește valoarea. Pentru reprezentarea comutatorului se folosesc pătratele. Comutatorul este folosit pentru a atribui o valoare unui parametru care poate lua doar două valori. Eticheta Password protected arată că se va atribui o valoare parametrului se folosește o parolă pentru protecție. n. Password protected p. Password protected Comutator dezactivat. Valoarea Comutator activat. Valoarea parametrului este fals: nu se folosește parametrului este adevărat: se o parolă pentru protecție. folosește o parolă pentru protecție. Pentru a schimba starea unui comutator veți proceda astfel: Indicați comutatorul căruia doriți să-i modificați valoarea și executați clic. (Si Deplasați cursorul pe comutator și apăsați tasta Spațiu. Comutatorul va trece în cealaltă stare: dacă era activat se va dezactiva (valoarea fals), iar dacă era dezactivat se va activa (valoarea adevărat). Butoanele radio (radio buttons) sunt grupuri de opțiuni din care, ia un moment dat, una singură este activă. Se mai numesc și butoane cu opțiuni (option buttons). Ele sunt folosite pentru stabilirea valorii unui parametru care poate lua mai multe valori. Eticheta grupului de butoane reprezintă numele parametrului. Fiecare buton are o etichetă care co- 46 Sistemul de operare Windows respunde valorii parametrului. Pentru reprezentarea butoanelor radio se folosesc cercuri. Butonul radio activ este marcat cu un punct în interiorul cercului. Pentru a schimba starea grupului de butoane radio veți proceda astfel: Grupul de butoane radio este folosit pentru a atribui o valoare unui parametru care poate lua mai multe valori. Eticheta Format type arată că se va atribui o valoare parametrului tipul formatării. Eticheta fiecărui buton arată valoarea pe care o poate lua parametrul: Quick -formatare rapidă, Full -formatare completă și Copy system files only - formatare numai prin copierea fișierelor sistemului de operare. Valoarea actuală a parametrului corespunde butonului activ: Quick. Indicați butonul pe care doriți să-l activați și executați clic. & Deplasați cursorul pe butonul radio pe care doriți să-l activați și apăsați tasta Spațiu. Se va activa noul buton și se va dezactiva vechiul buton. Cursorul mobil (slider) este un control care se folosește ca un potențiometru virtual și permite atribuirea unei valori unui parametru, selectată dintr-un domeniu de valori (preci- zat prin valoarea minimă și valoarea maximă). Cursorul mobil poate fi acționat numai cu mouse-ul, prin glisare. Cursorul mobil este folosit pentru a stabili valoarea unui parametru. Eticheta Volume arată că se va atribui o valoare parametrului volumul sunetului. Valoarea atribuită aparține unui domeniu precizat prin valoarea minimă și valoarea maximă. Valoarea maximă Valoarea >» minimă Declanșatorul sau butonul de comandă (command button) este un control de formă dreptunghiulară care, prin acționare, declanșează o anumită operație. Eticheta sa precizea- ză acțiunea ce va fi declanșată. Eticheta este scrisă în dreptunghi. Declanșatorul este folosit pentru a cere executarea unei acțiuni. Eticheta Sețtings... arată că se cere executarea acțiunii de stabilire a valorii unor parametri. Cele trei puncte semnifică faptul că după acționarea butonului se va deschide o casetă de dialog. Litera t este litera de identificare a butonului. Sețtings... într-o casetă de dialog există două declanșatoare speciale: Declanșatorul implicit (defaulf). Eticheta acestui declanșator este OK. într-o casetă de dialog există un singur declanșator implicit. Declanșatorul de anulare (cancel). Eticheta acestui declanșator este Cancel. într-o casetă de dialog există un singur declanșator de anu are. Pentru a acționa un declanșator veți proceda astfel: Indicați numele declanșatorului și executați clic. & Se pot folosi mai multe metode: Deplasați selectorul pe buton apăsând repe- tat tasta Tab și apăsați apoi tasta Spațiu sau Cancel^ Declanșator implicit Declanșator de anulare OK’U tasta Enter. Apăsați tastele de acces la buton (Alt+). Tehnologia informației și a comunicațiilor 47 Dacă declanșatorul este declanșator implicit, apăsați tasta Enter indiferent de poziția selectorului. J Dacă declanșatorul este declanșator de anulare, apăsați tasta Esc indiferent de poziția selectorului. Pictogramă este un obiect care prin acționare declanșează o anumită operație sau stabilește valoarea unui parametru. Unele pictograme pot fi de tip comutator, altele pot forma un grup de butoane de opțiuni. Ele nu au un nume, dar dacă vreți să știți ce funcție îndeplinește o pictogramă, o indicați cu mouse-ul. Informația va fi afișată sub forma unui mesaj scurt într-o casetă de informare. Pictogramă poate fi acționată ca un buton: se execută clic pe ea. Observație: Atât meniurile și opțiunile de meniu, cât și controalele dintr-o casetă de dialog pot fi disponibile (enabled), adică pot fi acționate de către utilizator, sau nu pot fi disponibile (disabled), adică nu pot fi acționate de către utilizator. Reprezentarea grafică și etichetele controalelor și textul titlului de meniu sau al opțiunii de meniu care nu sunt disponibile sunt afișate estompat. Un titlu de meniu, o opțiune de meniu sau un control nu este disponibil atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru a-l putea folosi. De exemplu, în caseta de dialog prezentată mai sus (Display Properties), declanșatorul Change..., care se folosește atunci când doriți să modificați o parolă nu este disponibil, deoarece nu este activat comutatorul Password protected. Aceasta înseamnă că nu se dorește folosirea parolei și, prin urmare, nu există o parolă care să fie modificată. Personalizarea suprafeței de lucru a ecranului A personaliza un obiect sau o aplicație înseamnă a adâpta^^ obiectul sau interfața aplicației lâ stilul persoanei care lucrează țu ea.J \ Suprafața de lucru a ecranului puteți să o personalizați prin: 1. personalizarea barei de aplicație: prin operații de mutare într-o anumită poziție a suprafeței de lucru, prin redimensionare, prin controlarea modului de afișare. 2. personalizarea ceasului: prin controlarea afișării, prin stabilirea datei și a timpului. 3. personalizarea spațiului de lucru: prin alegerea unui tapet pentru fundal; prin alegerea numărului de culori; / prin alegerea schemei de culori folosite pentru obiectele de pe ecran; / prin alegerea fontului și a dimensiunii caracterelor; / prin alegerea ecranului de protecție etc. 4. personalizarea volumului sunetului. jLaJbo:mtor Personalizați bara cu aplicații 1. Mutați bara pe marginea dreaptă a ecranului: indicați un punct liber pe bară și glisați bara, spre marginea dreaptă. Observați pe ecran conturul ei. Când acest contur a ajuns în marginea dreaptă, eliberați butonul mouse-ului. Repetați această operație și mutați bara, pe rând, în partea de sus și apoi în marginea stângă a ecranului. Readuceți bara de aplicații în partea inferioară a ecranului. 48 Sistemul de operare Windows 2. Redimensionați bara de aplicații: indicați bordura superioară a barei astfel încât cursorul de mouse să ia forma unei săgeți duble ț. Glisați bordura în sus. Eliberați butonul mouse-ului. Observați noua dimensiune a barei. Glisând bordura în jos, readuceți bara la dimensiunea inițială. 3. Bara de aplicații este controlată de două moduri de afișare: •/ poate fi afișată deasupra tuturor aplicațiilor sau nu (parametrul Always on top), ■/ poate fi ascunsă sau nu (parametrul Auto hide). Controlați modul de afișare prin intermediul casetei de dialog Taskbar Properties pe care o deschideți astfel: deschideți meniul de comenzi rapide al barei de aplicații și alegeți opțiunea Properties. Se deschide caseta de dialog. Opțiunile pentru confi- gurare sunt în secțiunea Taskbar Options. Cele două moduri de afișare sunt con- trolate de comutatoarele Always on țop și Auto hide. Modul în care controlează aceste comutatoare afișarea barei poate fi urmărit atât în imaginea afișată în casetă, cât și pe ecranul calculatorului, dacă, după ce ați făcut o modificare, executați clic pe declanșatorul Apply. 4. Modificați modul de afișare al meniului Start: activați comutatorul Show șmall icons in Start menu și apoi executați clic pe butonul Apply. Se va reduce dimensi- unea opțiunilor de meniu din meniul Start și nu va mai fi afișat logo-ul sistemului de operare pe marginea stângă a listei de opțiuni. Refaceți apoi starea inițială a meniu- lui, dezactivând comutatorul. Personalizati ceasul Ceasul este afișat pe bara de aplicații. Indicând ceasul, se afișează într-o case- tă de informare și data. Este important ca data și timpul sistemului să fie corec- te, deoarece sistemul de operare folosește aceste informații pentru a înregistra data și timpul la care a fost creat sau modificat un fișier sau un dosar. 1. Controlați afișarea ceasului în bara de aplicații cu comutatorul Show Clock din caseta de dialog Taskbar Properties. Dezactivați și apoi activați acest comutator. Urmăriți efectul acestor modificări în imaginea afiștă în caseta de dialog. Pentru ca modificarea să afecteze și suprafața de lucru a ecranului, executați clic pe de- clanșatorul Apply. 2. Stabiliți data și timpul corecte. Pentru a executa această operație procedați astfel: ■ Fie executați dublu clic pe pictograma ceasului, fie executați clic cu butonul din dreapta al mouse-ului pe bara de aplicații, pentru a deschide meniul de comenzi rapide din care alegeți opțiunea Adjust Date/Time. ■ Se deschide caseta de dialog Date/Time Properties. Deschideți secțiunea Date&Time. Folosiți controalele din zona Date pentru a alege data corectă (anul, luna, ziua) și pe cele din zona Time pentru a alege ora corectă. După ce ați stabilit valorile corecte, executați clic pe declanșatorul Apply. Personalizați suprafața de lucru a ecranului Suprafața de lucru a ecranului poate fi personalizată prin intermediul casetei de dialog Display Properties pe care o deschideți astfel: indicați un loc liber (fără nici un obiect) de pe suprafața de lucru a ecranului, executați clic cu butonul din dreapta și, din meniul de comenzi rapide care se deschide, alegeți opțiunea Properties. Caseta de dialog conține 3:06 PM Tehnologia informației și a comunicațiilor 49 mai multe secțiuni, fiecare cu controale pentru personalizarea unui anumit element al suprafeței de lucru. 1- Personalizați fundalul suprafeței de lucru (background). Pentru fundalul ecranului puteți să alegeți un tapet sau un model. Tapetul (wallpaper) este o poză care a fost scanată sau un desen realizat cu un program de desenare. El este memorat într-un fișier de tip bitmap (grafică de pixeli). Tapetul se identifică prin numele fișierului. Tapetul poate afișat centrat (center), adică în mijlocul suprafeței de lucru (se recoman- dă pentru imaginile cu dimensiuni mari) sau în mozaic (tile), adică este multiplicat, astfel încât să acopere tot fundalul (se recomandă pentru imaginile mici). Modelul (pattern) este un desen de dimensiuni mici cu care se umple toată suprafața de lucu. El se identifică printr-un nume. Modelul este afișat numai dacă nu ați ales un tapet sau tapetul este centrat, în acest ultim caz modelul acoperind suprafața de lucru pe care nu se găsește tapetul. Pentru a personaliza fundalul procedați astfel: ■ în caseta de dialog deschideți secțiunea Background. ■ Din lista Wallpaper alegeți numele tapetului. Dacă nu vreți să afișați un tapet, alegeți din această listă opțiune None. Dacă tapetul pe care-l doriți nu se găsește în listă, ci sub forma unui fișier pe disc, executați clic pe declanșatorul Browse... pentru a deschide caseta de dialog Browse care conține controalele necesare pentru localizarea fișierului pe disc. Display Properties , ;: H S3Gamma î |s5| S3 Refresh |Q S3 Information |? >Settings Background | Screen Saver ] Appearance ₍j Web ;ument (HTMLj or a picture: BE3 I Pattern Pe ecranul afișat puteți vedea efectul alegerilor făcute. HB| Cancel - Wallpaper —— Select an Interni i Carved Stone 5] Circles âSS Forest Ș] Gold Weave 3 Preview: pattern: ' Patfern Aoucan choose a pattern lor Vour Active ; Desktop. The pattern îs used to fiii any ' " leftover space around your wallpape/. ₜ Net $ Ccrbblestones Bric Butl Car Display:;. ■£dit. Patern.;. Dacă acționați declanșatorul Pattern..., se deschide caseta de dialog Pattern pentru a stabili un modei. Alegeți un mode! din lista Pattern. Dacă vreți să modificați modelul, executați clic pe declanșatorul Edit Pattern..., Din lista Wallpaper alegeți ^in lista ascunsă Display numele tapetului. ’ alegeți modul în care va fi aranjat tapetul pe ecran. ■ Din lista ascunsă Display alegeți modul în care va fi afișat tapetul. ■ Dacă vreți să alegeți un model, executați clic pe declanșatorul Pattern.... Declan- șatorul este disponibil numai dacă nu ați ales un tapet sau dacă tapetul este aranjat centrat. Se deschide caseta de dialog Pattern, din care alegeți modelul. 2. Stabiliți aspectul fiecărui element de pe ecran. Aspectul fiecărui element de pe ecran poate fi personalizat prin: dimensiune, culoare și fontul, dimensiunea și stilul ca- 50 Sistemul de operare Windows racterelor din text. Pentru stabilirea culorii puteți alege o schemă de culori. Schema de culori (color scheme) este formată dintr-o mulțime de perechi (element de ecran, culoare). Pentru a stabili aspectul elementelor de pe ecran, procedați astfel: ■ în caseta de dialog deschideți secțiunea Appearance. ■ Din lista ascunsă hem alegeți elementul pentru care stabiliți aspectul (spațiu de lu- cru, pictogramă etc.). Stabiliți pentru element dimensiunea, alegând-o din caseta de text cu derulor Size, și culoarea, din lista ascunsă Color. ■ Stabiliți caracteristicile textului afișat de element, astfel: din lista ascunsă Font alegeți numele fontului (fontul determină aspectul caracterelor), din lista ascunsă Size alegeți dimensiunea caracterelor, din lista ascunsă Color alegeți culoarea caracterelor, iar cu butoanele B și I stabiliți stilul caracterelor (dacă textul va fi scris îngroșat, respectiv înclinat). Display Properties BEI S3 Gamma I Q S3 Refresh | |șș| S3 Information: j₄'. .Settings Background | Screen Saver" ' Appearance J IriactîyeWi^ în această zonă puteți vedea efectul alegerilor făcute. Normal Drabjsd Window Text Selected MessageBox BOB , Messagejexț'. ; Scheme: 3 As -; I* fieleter | Cu aceste controale puteți executa operații cu scheme de /culori: să alegeți, să creați sau să ștergeți o schemă de culori. Cu aceste controale puteți alege elementul de pe ecran, culoarea / și dimensiunea lui. * 'Țem: ; ' ; jDesktop i,' 'Tont; ’ > ~ bișel.- .Cojoc - ₍ ;/7 ^/iz. 'Cplor Cu aceste controale puteți stabili fontul, dimensiunea, culoarea și " stilul caracterelor din textul elementului de pe ecran. ■ 3. Stabiliți ecranul de protecție. Atunci când faceți o pauză de lucru, nu se recomandă oprirea calculatorului. Pentru a proteja ecranul (culorile întunecate uzează mai puțin ecranul decât cele deschise) și pentru a vă proteja informațiile de pe calculator, este bine ca în acest timp să folosiți un program pentru protecția ecranului (screen saver). Acesta afișează automat o imagine, după un interval de timp de când sistemul de operare nu va mai sesiza vreo activitate de la dispozitivele de intrare (tastatură sau mouse). în general, imaginile afișate sunt caracterizate de anumiți parametri: frecvența de apariție a imaginii, textul afișat etc. Puteți să stabiliți o parolă pentru reafișarea imaginii pe ecran la reluarea lucrului. Ca să reafișați imaginea de pe ecran, trebuie să apăsați orice tastă sau să mișcați mouse-ul. Stabiliți ecranul de protecție astfel: • ■ în caseta de dialog deschideți secțiunea Screen Saver. a Din lista ascunsă Screen Saver alegeți programul pentru protecția ecranului. Pentru a modifica parametrii programului, acționați declanșatorul Sețtings.... Se deschide caseta de dialog care conține controale pentru modificarea acestor para- metri. Dacă doriți să previzualizați efectul obținut, acționați declanșatorul Preview. Tehnologia informației și a comunicațiilor 51 ■ Stabiliți o parolă activând comutatorul Password protected. Acționați apoi declan- șatorul Change... pentru a comunica parola. Se deschide caseta de dialog Change Password, în care scrieți parola în caseta de text New password și o rescrieți pentru confirmare în caseta de text Confirm new password. ■ Stabiliți intervalul de timp (în minute) de inactivitate pentru instalarea programului de protecție a ecranului, alegând valoarea dorită cu ajutorul casetei de text cu derulor Walt. Obțineți informații despre monitor și adaptorul video Puteți să obțineți informații despre caracteristicile monitorului (rezoluție, număr de culori etc.) și ale adaptorului video. Pentru a obține aceste informații, executați clic pe pictograma monitorului din bara de aplicații. Se deschide meniul de comenzi rapide al monitorului. Pentru a modifica parametrii de lucru ai monitorului, deschideți caseta de dialog Display Properties la secțiunea Settings. Grup de opțiuni de meniu folosite pentru stabilirea valorii parametrului rezoluția monitorului. Ele funcționează ca un grup de butoane radio. Opțiunea corespunzătoare valorii actuale a parametrului este activată (are o bifă în fața numelui). Valoarea —► parametrului se stabilește executând clic pe opțiunea corespunzătoare. Vechea opțiune se va dezactiva. Această opțiune deschide caseta de dialog Display Properties la secțiunea Settings care conține controale pentru modificarea parametrilor de lucru ai monitorului. Meniul de comenzi rapide al monitorului >640x480 256X61 îtoxSOO 256 Colet 01024x768 Higb£oloF(16tit feddxțâo JîiieColor [32W , |||| jjjCO / Display Properties BEII Background , | ^ Screensaver | y Appw^ (șl! S3 Gammâ ' jsșl $3 Infoirnâion J^Settings; V Less \ £olor palette [HighColgr (16bit) , s r font size-"— j small Fonts Normal size (96 dpi) £ esktop area I li , " Advanced Properties Vⁱ; | ✓Alegeți, din lista ascunsă Color palette, paleta de culori, prin stabilirea numărului de biți folosiți pentru codificare. Folosiți cursorul mobil din zona Desktop area pentru a stabili rezoluția monitorului. Alegeți, din lista ascunsă Font size, dimensiunea caracterelor folosite în textele afișate pe ecran. Activați comutatorul Show settings icon on task bar dacă doriți ca pictograma monitorului să fie afișată în bara de aplicații. .800 by 600 pixel P Show settings icon on task bai Acționați declanșatorul Advanced z Properties dacă doriți să obțineți informații despre placa video (capacitatea memoriei video, viteza de reîmprospătare a imaginii etc.). r s j* « a 52 Sistemul de operare Windows Personalizați volumul semnalului sonor Pentru a stabili volumul semnalului sonor, executați clic pe pictograma difuzorului din bara de aplicații. Se deschide o casetă care conține un cursor mobil, pentru reglarea volu-mului, și comutatorul Mute, prin care stabiliți dacă vreți să aveți semnal sonor (comutator dezactivat) sau nu (comutator activat). Pentru închiderea casetei executați clic în exteriorul ei. Obțineți informații despre echipamentele din configurație Puteți să obțineți informații despre caracteristicile echipamentelor din configurația calcula- torului astfel: e Executați clic cu butonul din dreapta pe pictograma My Computer. Se deschide meniul de comenzi rapide din care alegeți opțiunea Properties. ■ Se deschide caseta de dialog System Properties care conține patru secțiuni. Deschideți secțiunea General pentru a afla informații despre sistemul de operare. B Deschideți secțiunea Device Manager. Dacă doriți să aflați informații despre o componentă hardware, selectați componenta (de exemplu, Computer) și executați clic pe butonul Properties. Se va deschide o casetă de dialog în care vor fi pre- zentate informații despre componenta aleasă. Dacă o componentă este precedată de simbolul +, executați clic pe acest simbol pentru a dezvolta informațiile despre ea (de exemplu, executați clic pe simbolul + al tastaturii pentru a dezvolta informa- țiile despre această componentă). s Dacă vreți să obțineți informații despre performanțele sistemului (capa- citatea memoriei interne, care este procentul de resurse folosite etc.),- deschideți secțiunea Performance a casetei de dialog. ^v⁴^ 2.3. Lucrul cu pictograme și ferestre Pictogramele sunt reprezentări grafice ale elementelor, cu care puteți lucra pentru comuni- carea cu sistemul de operare: aplicații, unități de discuri, directoare, fișiere, dispozitive de intrare sau de ieșire. Textul afișat sub pictograma este titlul ei și completează simbolul pen- tru a vă ajuta în identificarea ei. Reprezentarea grafică a acestor elemente este sugestivă: Pictogramele afișate pe suprafața de lucru a ecranului reprezintă posibilități pe care le aveți ca să comunicați cu sistemul de operare. Dacă executați dublu clic pe una dintre aceste pictograme se va deschide o fereastră care reprezintă o aplicație lansată în execuție. De exemplu, dacă executați dublu clic pe pictograma My Computer, se deschide fereastra My Computer, care afișează mai multe pictograme reprezentând echipamentele care există în configurația calculatorului dumneavoastră. Pentru aranjarea pictogramelor pe ecran, Windows folosește o griiă invizibilă. Pictogra- mele de pe ecranul calculatorului sunt centrate în interiorul celulelor acestei grile și sunt plasate pe partea stângă a ecranului. Puteți să schimbați dimensiunea grilei și puteți să plasați pictogramele pe ecran în ce poziție doriți. Asupra pictogramelor puteți să executați următoarele operații: să selectați o pictogramă, 'ă să deplasați pictogramele pe ecran, ■/ să aranjați pictogramele în spațiul de lucru, v" să creați pictograme scurtături și să ștergeți aceste pictograme. Tehnologia informației și a comunicațiilor 53 Fereastra (window) este una din tehnicile de bază utilizate în interfața Windows. Ea este un dreptunghi afișat pe ecran, care dispune de elemente caracteristice pentru executarea unor operații și pentru manipularea ei. Tehnica ferestrelor permite lucrul cu mai multe feres- tre pe ecran. Fiecare aplicație rulează într-o fereastră proprie. Pe ecranul calculatorului pot fi deschise mai multe ferestre, fiecare fereastră corespunzând unei aplicații care a fost lansată în execuție. Ferestrele se acoperă unele pe altele ca niște coli de hârtie. Puteți să răsfoiți ferestrele pentru a vizualiza conținutul lor. Dacă la un moment dat sunt deschise mai multe ferestre pe ecran, una singură este fereastra activă, iar celelalte sunt inactive. Fereastra activă corespunde aplicației care primește comenzile pe care le dați de la un dispozitiv de intrare. Fereastra este compusă din următoarele elemente: / Bara de titlu. Afișează numele aplicației sau al documentului deschis în fereastră. în fereastra activă, bara de titlu este afișată în altă culoare decât la ferestrele inactive. / Titlul ferestrei. Este afișat în bara de titlu. în funcție de tipul ferestrei, poate fi numele unei aplicații, al unui dosar, al unui fișier etc. / Bara cu titluri de meniuri. Afișează pe orizontală lista cu titluri de meniuri dis- ponibile. Meniurile sunt liste de comenzi care acționează în aplicația sau documentul deschis în fereastră. / Bara cu instrumente. Afișează sub bara de meniu o bară cu butoane folosite ca scurtături (shortcuts). Butoanele conțin pictograme ale unor comenzi care pot fi exe- cutate și din meniu. Această bară există numai ia anumite ferestre de aplicație (Win- dows Explorer, WordPad, My Document, Word). Butoanele scurtături pot fi acționate numai cu mouse-ul. Bara de stare. Este afișată în partea inferioară a ferestrelor de aplicații și conține scurte mesaje referitoare la acțiunile din aplicație (de exemplu, o explicație cu privire la comanda de meniu selectată). [—□ 'd Butonul meniului de control. Se găsește în extremitatea stângă a barei de |=| titlu a ferestrei. Este identificatorul meniului de control care conține opțiuni pentru manipularea ferestrei. Acest meniu vă este util atunci când manipulați fereastra folosind tastatura. Pictogramă afișată de acest buton este pictogramă aplicației care lucrează în fereastră. V Butonul de minimizare. Este utilizat pentru a redimensiona fereastra prin micșorarea ei până la nivel de pictogramă. Poate fi acționat numai cu mouse-ul. Butonul conține simbolul Q. Butonul de maximizare. Este utilizat pentru a redimensiona fereastra prin mărirea ei până la ocuparea întregului spațiu disponibil: fereastra de aplicație va ocupa tot ecranul, iar fereastra document - toată fereastra de aplicație. Poate fi acționat numai cu mouse-ul. Butonul conține simbolul 0. / Butonul de restaurare. Apare în locul butonului de maximizare, după operația de maximizare. Este utilizat pentru refacerea ferestrei la dimensiunea pe care a avut-o înainte de operația de maximizare. Poate fi acționat numai cu mouse-ul. Butonul conține simbolul Butonul de închidere. Este utilizat pentru închiderea ferestrei. în cazul în care în fereastră este în execuție o aplicație, aplicația va fi terminată, iar dacă este un document, documentul va fi închis. Butonul conține simbolul îxl. / Bara de derulare oe verticală și bara de derulare pe orizontală. Sunt folosite pen- tru deplasarea ferestrei peste obiectele afișate (text, pictograme etc.). Ele conțin 54 Sistemul de operare Windows butoane săgeți și cursoare mobile care pot fi acționate numai cu mouse-ul. Butoanele cu săgeți permit derularea conținutului ferestrei în sensul săgeții. Cursorul mobil arată poziția ferestrei relativ la conținut. Prin glisarea cursorului puteți derula conținutul ferestrei pe verticală sau pe orizontală, în sensul glisării. Bordura ferestrei. Este o bară subțire care delimiteză fereastra și care poate fi agățată cu mouse-ul pentru a redimensiona fereastra pe verticală sau pe orizontală. Colțurile ferestrei. Sunt zonele de bordură din cele patru colțuri ale ferestrei. Sunt folosite la redimensionarea ferestrei cu ajutorul mouse-ului, pe orizontală și verticală, în același timp. Cursorul mouse-ului. Este un semn grafic care arată poziția mouse-ului pe ecran și care urmărește deplasarea mouse-ului pe pad. Are diferite forme, în funcție de opera- ția care se execută. Dacă are formă de săgeată înseamnă că puteți deplasa mouse-ul pentru a indica un obiect. Dacă are formă de clepsidră 1, înseamnă că se execută o operație și trebuie să așteptați terminarea ei pentru a folosi mouse-ul. Punctul de inserare. Este un semn grafic care indică poziția în care poate fi scris un text sau inserat un desen într-un document. Suprafața de lucru. Este zona în care aplicația sau documentul afișează obiecte sau informații. Ferestrele de aplicație dispun de mai multe meniuri: Meniul pull-down (care se derulează în jos) își afișează titlurile de meniuri pe orizontală în bara de meniuri. Se numește așa deoarece, prin deschiderea unui meniu din lista de meniuri, acesta își va afișa pe verticală opțiunile. Meniul de control este identificat prin butonul afișat în colțul din stânga-sus al ferestrei. J Meniul de comenzi rapide (shortcut menu) se deschide executând clic cu butonul din dreapta pe un obiect din fereastră. Meniul poate fi dezactivat (nu permite accesul la opțiuni) sau activat (permite accesul la opțiuni). Prin alegerea unei opțiuni din meniu se va produce o anumită acțiune, în funcție de tipul opțiunii. Astfel: Dacă opțiunea din meniu este un titlu de submeniu, prin alegerea ei se va afișa o altă listă de opțiuni. ■/ Dacă opțiunea din meniu este o comandă de operație, prin alegerea ei se va declanșa o anumită acțiune a calculatorului. Dacă opțiunea din meniu este o valoare a unui parametru, prin alegerea ei i se va atri- bui parametrului valoarea precizată prin opțiune. Dacă parametrul poate lua mai multe valori, se folosește un grup de opțiuni de meniu de tip butoane radio (sau butoane de opțiuni), iar dacă parametrul poate lua doar două valori, se folosește o opțiune de tip comutator. Grupul de opțiuni de tip butoane radio se comportă ca butoanele unui apa- rat de radio, folosite pentru selectarea unei lungimi de undă, și care la un moment dat permit acționarea unui singur buton - cel corespunzător lungimii de undă alese. Opțiuni- le de meniu de acest tip permit activarea la un moment dat a unei singure opțiuni din grup, celelalte opțiuni fiind inactive. Prin alegerea unei alte opțiuni din grup, aceasta va deveni opțiune activă, iar precedenta va fi dezactivată. Opțiunea activă este marcată cu un semn de bifare în fața numelui (•/) și reprezintă valoarea parametrului. Dacă opțiunile de meniu sunt precedate de butoane cu pictograme, opțiunea activă va avea butonul apăsat. Opțiunea de tip comutator se comportă ca și un comutator: la o alegere se acti- Tehnologia informației și a comunicațiilor 55 vează (opțiunea este marcată cu o bifă J sau butonul pictogramă este apăsat) și se atri- buie parametrului valoarea „adevărat", iar la următoarea alegere se dezactivează (dis- pare bifa din fața opțiunii, respectiv butonul este eliberat) și se atribuie parametrului valoarea „fals". Patru opțiuni de meniu de tip comutator cu ajutorul cărora se stabilesc valorile a patru parametri: „ este afișată bara de instrumente", „ este afișată bara de formatare “, „ este afișată rigla “ și „ este afișată bara de stare Toți parametrii au valoarea „adevărat". Grup de opțiuni de tip butoane radio cu ajutorul cărora se stabilește valoarea parametrului „fereastra document activă". în exemplu, valoarea parametrului este „fereastra documentului c22“. Pentru a deschide meniul de tip pull-down, procedați astfel: Indicați titlul meniului și executați clic. (fe Activați bara de meniu apăsând tasta Alt sau F10. Deschideți meniul folosind tehnica barei selectoare sau pe cea a literei de identificare. Pentru deplasarea barei selectoare veți folosi tastele cu săgeți pe orizontală. Pentru a închide meniul, fără să cereți executarea unei operații, procedați astfel: Indicați un punct în afara meniului și executați clic. ăi Apăsați tasta Esc, dacă vreți să închideți meniul vertical, sau apăsați tastele Alt+F10, dacă vreți să închideți meniul vertical și să dezactivați bara de meniu, sau apăsați tasta Alt pentru a închide toate meniurile deschise. într-un meniu pot să apară comenzi, nume de submeniuri, nume de ferestre, valori ale unor parametri. Puteți să selectați o opțiune folosind tastatura sau mouse-ul. Indicați opțiunea și executați clic. (ăi Selectați opțiunea folosind tehnica barei selectoare sau a literei de identificare. Pentru deplasarea barei selectoare folosiți tastele cu săgeți pe verticală. în reprezentarea opțiunilor din meniuri există următoarele convenții: Opțiunea scrisă cu culoare gri nu este disponibilă pentru aplicație, deoarece nu sunt asigurate condițiile necesare pentru executarea comenzii. Marcajul bifă J din stânga opțiunii are efect de comutator: dacă este prezent, opțiu- nea este activată, iar dacă nu este prezent, opțiunea nu este activată. Este folosit pen- tru opțiunile de tip comutator sau pen- tru grupul de opțiuni de tip butoane radio. Combinația de taste care apare în dreapta opțiunii este scurtătura (short- cut keys). Ea poate fi folosită pentru a executa o comandă direct, fără a mai activa bara de meniu pentru a deschide un meniu și a alege o opțiune. Fereastră Activează , aplicație bară meniu •• r s ‘ ' ' * * ’' r ¹ ▼ Apasă /-Alege opțiune n^niu. ' x -M , V i ; -7’^ v ^7 ; ■î /CA. VC;-. A Efect - ;; • . ■ - opțiune Alege titlu de meniu De exemplu, opțiunea cu scurtătură: Close Alt - F4 56 Sistemul de operare Windows în acest caz, numele opțiunii este Close, iar scurtătura este combinația de taste Ait+F4. Multe aplicații din Windows administrează fișiere de date. Pentru administrarea lor există meniul Files, care conține în general următoarele opțiuni: New Deschide un fișier nou. Salvează modificările din fișierul care a fost în lucru. Open... Deschide un fișier care a fost creat anterior. în caseta de dialog Open, în lista File Name cu numele fișierelor care pot fi deschise, vor fi afișate fișierele care au extensia asociată aplicației. Șave Salvează modificările făcute. După salvare, fișierul rămâne deschis și puteți continua lucru! cu el. Save As... Salvează noua versiune a fișierului sub un alt nume și cu extensia implicită aplicației. Fișierul inițial rămâne neschimbat și va fi închis. Fișierul în care ați salvat noua versiune va fi deschis pentru a lucra in el. Prinț Tipărește la imprimantă fișierul. Dacă nu este instalată nici o imprimantă, opțiunea nu este disponibilă. Prinț Setup... Permite alegerea unei imprimante, din lista de imprimante instalate, și a opțiunilor de tipărire. Opțiunile depind de tipul imprimantei. Exit închide fișierul care era în lucru și termină execuția aplicației. Multe dintre aplicațiile Windows permit selectarea unei zone de date și mutarea ei în ace- eași aplicație sau în altă aplicație. Transferul se face prin intermediul unei zone de memorie internă, comună mai multor aplicații, numită Clipboard, în care se poate stoca temporar un obiect (un fișier, un dosar, un grup de fișiere sau dosare) sau o informație dintr-un fișier (un bloc de text, o imagine, o porțiune dintr-un clip audio sau video). Pentru executarea acestor operații va exista meniul Edit cu opțiunile: Opțiunea Scurtătura Semnificația Undo Ctrl+Z Anulează ultima acțiune de corectură în fișierui de date (inclusiv o acțiune de lucru cu Clipboard). Dacă ultima acțiune nu poate fi anulată, opțiunea nu este disponibilă. Cuț Ctrl+X Șterge din fișier zona de date selectată și o copiază în Clipboard, înlocuind vechiul conținut al memoriei Clipboard. Dacă nu ați selectat o zonă de date, opțiunea nu este disponibilă. Copy Ctrl+C Copiază din fișier în Clipboard zona de date selectată, înlocuind vechiul conținut al memoriei Clipboard. Dacă nu ați selectat o zonă de date, opțiunea nu este disponibilă. Paste Ctrl+V Copiază conținutul memoriei Clipboard în fișier, în poziția cursorului sau în locul zonei selectate. Dacă în sesiunea de lucru curentă nu a fost copiat nimic în Clipboard, opțiunea nu este disponibilă. Windows lucrează cu ferestre de aplicație și ferestre de document. Z Ferestrele de aplicație conțin aplicațiile în curs de execuție. Sub bara de titlu a feres- trei se afișează pe orizontală bara cu titluri de meniuri. Ferestrele de aplicație pot fi afișate oriunde pe suprafața ecranului. Ferestrele de document sunt ferestre secundare situate în interiorul ferestrelor de aplicație. Ele au o bară de titlu a ferestrei, dar nu au o bară cu titluri de meniuri. Pentru acest tip de ferestre, acționează meniurile din lista de meniuri a ferestrei de aplicație din care fac parte. Ferestrele de aplicație pot conține: o singură fereastră document (aplicațiile WordPad, Paint, Notepad) sau mai multe ferestre document (aplicațiile Word, Excel). Tehnologia informației și a comunicațiilor 57 XV Microsoft Word ' Ut Ivetica ’jiQ I 0le £dlt yiew Insei t F-grmat lools Table )^lndow bjelp-^ ,’ - ' < ⁶ «."'V A A ‘ -i-—— ------------------u.*——a-*J2 —u —^._ . i^.--. H-ᵣ [pase 1 Sc| ₛ ; (4 w4».y> II Opw ’ & G» | AytoShapeg ’ \ »X D O 8~^ț Fereastra document minimizata 30. Maximizati fereastra WordPad si restaurati fereastra la - două moduri: folosind tastatura și folosind mouse-ul. Atente31 închisă. Aplicația este în continuare în execuție. meniuri sub bara cu titlul ferestrei. ‘WS < W Fereastra de aplica- ție; conține bara de Executați operațiile in doua moduri: folosind tastatura și folosind 31. Minimizați fereastra WordPad. Identificați pictograma ferestrei. I Fereastră document a aplicației : Word. Nu conține bară de meniuri^ ^;\Șe găsește în interiorul ferestrei^ £ aplicație a procesorului de₍țextel;k<^ Asupra ferestrelor puteți să executați următoarele operații: ■/ să selectati o fereastră; v' să deschideți o fereastră; S să deplasați ferestrele pe ecran; să redimensionați ferestrele; să derulati conținutul unei ferestre; să aranjați ferestrele pe ecran; să activați o fereastră; V să închideți o fereastră. Selectați și deplasați o pictogramă Pentru selectarea unei pictograme veți proceda astfel: Indicați pictograma și executați clic. iăn Dacă este o pictogramă de pe ecran sau o pictogramă a unui obiect din fereastra activă, folosiți tastele cu săgeți. Dacă vreți să selectați un buton de pe bara de aplicații, executați clic pe bară și folosiți apoi tastele cu săgeți pe orizontală. Pentru deplasarea unei pictograme indicați pictograma și o glisați până în poziția dorită. Aranjați pictogramele în spațiul de lucru Puteți să aranjați pictogramele în ce poziție doriți sau puteți să-i cereți sistemului de ope- rare să le aranjeze. Ca să aranjați poziția pictogramelor pe ecran, există două moduri de lucru: 58 Sistemul de operare Windows Puteți muta o pictograma oriunde pe ecran dacă dezactivați parametrul Auto Arrange. Procedați astfel: ■ Deschideți meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ecranului. ■ Deschideți submeniul Arrange Icons. în lista de opțiuni care se deschide, dezactivați opțiunea de tip comutator Auto Arrange¹. ■ Aranjați pictogramele, glisându-le cu mouse-ul până în pozițiile dorite. M Centrați în celulele grilei pictogramele mutate, cu opțiunea Line Up Icons din meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ecranului. Puteți schimba poziția pictogramei în coloanele din partea stângă dacă activați pa- rametrul Auto Arrange. Procedați astfel: ■ Deschideți meniul de control al ecranului. ■ Activați opțiunea de tip comutator Auto ArrangeeArrange Icons. ■ Aranjați pictogramele, glisându-le cu mouse-ul până în pozițiile dorite. Dacă vreți ca sistemul Windows să aranjeze pictogramele după un anumit criteriu: ■ Deschideți meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ecranului. ■ Dacă activați opțiunea Auto ArrangeeArrange Icons, pictogramele se vor rearanja automat pe coloane, în partea stângă a ecranului. Dacă activați una dintre opțiunile by Name / by Țype / by Size / by Date e Arrange Icons, pictogramele se vor aranja ordonat în coloanele din partea stângă, după criteriul ales (alfabetic, după nume sau tip, crescător, după spațiul ocupat pe disc de fișier sau dosar și cronologic, după data modi- ficării). Aceste opțiuni formează un grup de opțiuni de tip butoane radio. Creați o pictogramă în spațiul de lucru aî ecranului Dacă veți crea o pictogramă în spațiul de lucru ai ecranului, ea va putea fi folosită ca o metodă mai simplă (o scurtătură) pentru deschiderea unui fișier, sau pentru lansarea în execuție a unei aplicații, sau pentru a avea acces rapid ia un dosar sau la un dispozitiv (o unitate de discuri, o imprimantă etc.). în loc să căutați aplicația în meniul Start sau pe disc pentru a o lansa în execuție, va fi suficient să executați dublu clic pe pictograma aplicației, direct pe ecran. în cazul unui fișier, executând dublu clic pe pictograma lui se va lansa în execuție aplicația care l-a creat și, în fereastra aplicației, va fi deschis fișierul. Veți crea ca exemplu o pictogramă scurtătură pentru fișierul Printers care se găsește în dosarul Windows. Acest fișier a fost creat cu aplicația Notepad (un |^j editor de texte al sistemului de operare). Veți proceda astfel: Printers ■ Deschideți aplicația My Computer executând dublu clic pe pictograma sa. Executați dublu clic pe pictograma hard-discului. în fereastra aplicației vor fi afișate sub formă de pictograme dosarele și fișierele din directorul rădăcină al hard-discului. Executați dublu clic pe pictograma dosarului Windows pentru a-l deschide. Căutați apoi în acest dosar pictograma fișierului Printers. ■ Indicați pictograma fișierului și, cu butonul din dreapta apăsat, glisați pictograma pe ecranul calculatorului. Eliberați butonul mouse-ului. Pe ecran apare urma pictogramei fișierului și lângă pictogramă s-a deschis meniul de comenzi rapide. ■ Alegeți opțiunea Create Șhortcut(s) Here. Titlul pictogramei este Shortcut To Printers și este selectat. ¹ în continuare, se va simplifica descrierea operațiilor de alegere a opțiunilor, astfel: „dezactivați opțiunea de tip comutator Auto Arrange e Arrange |cons‘. Tehnologia informației și a comunicațiilor 59 ■ Schimbați titlul pictogramei astfel: executați clic cu butonul din dreapta pe pictogramă și din meniul de comenzi rapide alegeți opțiunea Rename. Se activează zona titlului. Scrieți Despre imprimante și apăsați tasta Enter. Observați că pictogramele fișierului și ale scurtăturii sunt identice, cu deosebirea că pe pictogramă scurtăturii apare în colțul din stânga-jos o săgeată curbată. ■ Executați dublu clic pe pictogramă scurtăturii. Se deschide fereastra aplicației Note- pad și în fereastră este încărcat textul din fișier. închideți aplicația executând clic pe butonul de închidere al ferestrei. în același mod puteți crea o pictogramă scurtătură pentru o aplicație din meniul Start (des- chideți meniul, căutați opțiunea care reprezintă aplicația și glisați opțiunea pe ecran) sau pentru o unitate de disc sau un dosar (căutați prin intermediul aplicației My Computer unitatea de disc sau dosarul și glisați pictogramă pe ecran). Ștergeți o pictogramă scurtătură ■ Executați clic cu butonul din dreapta pe pictogramă scurtăturii fișierului de pe ecran. Se deschide meniul de comenzi rapide, din care alegeți opțiunea Delete. ■ în caseta de dialog care se deschide executați clic pe declanșatorul Yes pentru a confirma operația de ștergere. ■ Pictogramă scurtăturii dispare de pe ecran. Observați că pictogramă fișierului a rămas în dosarul Windows. Așadar, prin ștergerea scurtăturii nu se șterge și fișierul propriu-zis. Dacă vreți să refaceți scurtătura ștearsă, deschideți meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ferestrei și alegeți opțiunea Undo Delete. Deschideți o fereastră Pentru deschiderea unei ferestre de aplicații, lansați în execuție aplicația. Pentru deschiderea unei ferestre document, deschideți documentul în fereastra de aplicație. Meniul de control (MC) apare la ferestre și la butoanele ferestrelor minimizate. El con- ține comenzi pentru manipularea ferestrelor. Poate fi deschis astfel: Deschideți meniul de control: / Dacă este meniul de control al unei ferestre, executați clic pe butonul meniului de contrai. Dacă este meniul de control al butonului unei ferestre document minimizate, executați clic pe butonul ferestrei. S Dacă este meniul de control al butonului unei ferestre de aplicație minimizată, executați clic cu butonul din dreapta al mouse-ului pe butonul ferestrei. Apăsați tastele Alt+Spațiu, în căzui unei ferestre de aplicație sau al butonului fe- restrei minimizate, și Alt+-, în cazul unei ferestre document sau al butonului feres- trei minimizate. Sefectati o fereastră Pentru selectarea unei ferestre veți proceda astfel: v'b Indicați fereastra și executați clic. fej Dacă este o fereastră de aplicație, apăsați tastele Alt+Esc. Dacă este o fereastră document sau o pictogramă de document apăsați Ctrl+F6 sau Ctrl+Tab. Deplasați o fereastră Pentru deplasarea unei ferestre procedați astfel: 60 Sistemul de operare Windows Indicați bara de titlu a ferestrei și glisați fereastra până în poziția dorită. i&i Selectați fereastra dorită. Deschideți meniul de control și selectați opțiunea Move. Cursorul mouse-ului s-a transformat în cruce. Folosind tastele cu săgeți, deplasați cursorul până în poziția dorită și apăsați apoi tasta Enter. Redimensionați o fereastră Redimensionarea unei ferestre se poate face prin mai multe operații: operația de minimizare (minimize) prin care fereastra este redusă la un buton: buto- nul ferestrei document apare în fereastra de aplicație, iar cel al ferestrei de aplicație pe bara de aplicații, operația de maximizare (maximize) prin care fereastra este mărită până la dimensiunea maximă la care poate ajunge: fereastra de aplicație va ocupa tot spațiul util al ecranului, iar fereastra document - tot spațiul util al ferestrei de aplicație, operația de restaurare (restore) prin care fereastra este readusă la dimensiunea anterioară, operația de dimensionare (size) prin care fereastra este adusă la dimensiunea dorită de utilizator. Pentru redimensionarea unei ferestre veți proceda astfel: Operația Mouse ’ ' a Tastatură Minimizare Clic pe butonul de minimizare Opțiunea MinirmzeeMC Maximizare Clic pe butonul de maximizare Opțiunea MaximizeeMC. Restaurare Clic pe butonul de restaurare Opțiunea RestoreeMC. Dimensionare Indicați bordura sau colțul ferestrei. Opțiunea SizeeMC. Cursorul mouse-ului Cursorul se va transforma în săgeată se transformă în săgeată dublă. Apăsați dublă. Glisați mouse-ul în sensul în care tas*a săgeată corespunzătoare sensului doriți să modificați dimensiunile ferestrei în care doriți mărirea sau micșorarea până când fereastra ajunge la dimensi- fe/estrei și, când ați obținut dimensiunea unea dorită. Eliberați butonul mouse-ului. uoriiă, apăsați tasta Enter. Observații: Puteți maximiza sau restaura o fereastră executând dublu clic pe bara de titlu a ferestrei. Dacă vreți să anulați operația de redimensionare, înainte de a elibera butonul mouse-ului, respectiv înainte de a apăsa tasta Enter, apăsați tasta Esc. Dacă vreți să minimizați toate ferestrele de aplicație deschise, deschideți meniul de control al barei de aplicații. Din lista de opțiuni alegeți opțiunea Minimize Aii Windows. Dacă vreți să resta- urați toate ferestrele minimizate, alegeți din meniul de control al barei de aplicații opțiunea Undo Minimize AII. Aranjați ferestrele deschise Dacă ați deschis mai multe ferestre, le puteți aranja în mai multe maniere, folosind opțiunile din meniul de comenzi rapide al barei de aplicații: in cascadă, adică suprapuse unele peste altele, ca niște coli de hârtie aranjate în top (opțiunea Cascade Windows). Puteți să vedeți numai titlurile ferestrelor și conținutul celei care se găsește deasupra. în mozaic, adică repartizate uniform în spațiul util, ca niște coli de hârtie împrăștiate pe toată masa de lucru. Puteți să vedeți conținutul fiecărei ferestre. Aranjarea în mozaic poate fi făcută pe verticală (opțiunea Tile Windows Vertically) sau pe orizontală (opțiunea Tile Windows Horizontally). Tehnologia informației și a comunicațiilor 61 Activați o fereastră Pentru activarea unei ferestre veți proceda astfel: Dacă fereastra este vizibilă pe ecran, indicați un punct din interiorul ferestrei și executați clic. Dacă fereastra este minimizată, executați clic pe butonul ferestrei minimizate. (ss Operația se poate executa numai în ferestrele document. în cazul aplicațiilor care permit administrarea mai multor ferestre document există meniul Window care conține o listă cu ferestrele document deschise. Pentru a activa o fereastră docu- ment, deschideți acest meniu și alegeți din listă fereastra pe care doriți să o activați. Derulați conținutul unei ferestre Pentru a derula conținutul unei ferestre, veți proceda astfel (am notat cu BV - bara de derulare pe verticală și cu BO - bara de derulare pe orizontală):___________________________ Sensul Tastatură o linie în sus Clic pe butonul cu de pe BV. Tasta o linie în jos Clic pe butonul cu î de pe BV. Tasta Ț o coloană te - « i Clic pe butonul cu de pe BO. Tastele Ctrl + <- o coloană te ; ; Clic pe butonul cu -> de pe BO. Tastele Ctrl * ---> continuu pe Indicați butonul săgeată >1 sau T de pe verticală BV și țineți acționat butonul mouse-ului. continuu pe Indicați butonul săgeată <- sau -> de pe orizontală BO și țineți acționat butonul mouse-ului. o pagină în s , Clic sub cursorului mobil pe BV. Tasta PageDown o pagină în jos Clic deasupra cursorului mobil pe BV. Tasta PageUp o pagină 1a Clic la stânga cursorului mobil pe BO. Tastele Ctrl + PageDown o pagină 1a s?V r. Clic la dreapta cursorului mobil pe BO. Tasta Ctrl + PageUp până într-o ao< Glisați cursorul mobil al BO sau BV spre Apăsați tastele: poziție afer \ r o poziția dorită. început de linie - Home sfârșit de linie - End început - Ctrl + Home sfâșit - Ctrl + End Comutați între ferestrele de aplicație Dacă ați lansat în execuție mai multe aplicații, fiecare aplicație lucrează în fereastra ei. Pentru a avea acces la o aplicație trebuie să activați fereastra aplicației. Fereastra activă are bara de titlu evidențiată într-o culoare diferită de a celorlalte fereastre și este afișată deasupra lor, iar butonul său din bara de aplicații are poziția apăsat. Puteți comuta rapid de la o aplicație la alta activând fereastra aplicației, astfel: Executați clic pe butonul ferestrei din bara de aplicații sau executați clic într-un punct vizibil de pe suprafața sa. â Folosiți una dintre următoarele metode: V Apăsați în mod repetat tastele Alt+Esc până când se activează fereastra dorită. Veți observa că la fiecare apăsare a tastelor se va activa una dintre ferestre, iar butonul corespunzător din bara de aplicații va avea poziția apăsat. V Apăsați tastele Alt+Tab. Se va afișa o casetă ce conține pictogramele asocia- te aplicațiilor. Ținând tasta Alt apăsată, și apăsând repetat tasta Tab veți se- 62 Sistemul de operare Windows lecta pe rând pictogramele afișate. Când selectați aplicația pe care vreți să o activați eliberați tasta Alt. închideți o fereastră 9 Pentru închiderea unei ferestre selectați fereastra și: Fereastră r Mouse -. ti”4 TasîaturăW^^^ de aplicație Dublu clic pe butonul meniului de Opțiunea Close e MC, sau opțiunea control sau clic pe butonul de ExiteFile, sau scurtătura Alt+F4. document închidere al ferestrei. Opțiunea CloseeMC, sau opțiunea Close e File, sau scurtătura Ctrl+W. Prin închiderea unei ferestre de aplicație se termină execuția aplicației. Prin închiderea unei ferestre document se închide fișierul ce conține documentul. Dacă nu ați salvat modificările făcute în document, veți fi întrebat - prin intermediul unei casete de dialog - dacă doriți să salvați modificările făcute. Răspundeți acționând butonul Yes dacă doriți să le salvați, acționând butonul No dacă nu doriți să le salvați sau acționând butonul Cancel dacă doriți să abandonați operația de închidere a ferestrei document. Dacă o aplicație activă se blochează în timpul execuției și nu va mai reacționa la co- menzile pe care le dați cu tastatura sau cu mouse-ul, va trebui să forțați închiderea apli- cației apăsând tastele Ctrl+Alt+Del. Se deschide caseta de dialog Close Program care afișează lista aplicațiilor deschise. în dreptul aplicației care s-a blocat va exista mesajul „No responding". S Dacă vreți să forțați închiderea aplicației blocate, selectați această aplicație din listă și executați clic pe butonul End Task. Dacă vreți să reveniți la interfața sistemului de operare fără să forțați închiderea aplicației blocate, executați clic pe butonul Cancel sau apăsați tasta Esc. Dacă vreți să închideți toate aplicațiile și să terminați sesiunea de lucru cu salvarea documentelor deschise, executați clic pe butonul Șhut Down. Puteți reîncărca la cald sistemul de operare apăsând tastele Ctrl+Alt+Del. / Dacă vreți să reîncărcați sistemul de operare printr-un start la rece, apăsați din nou tastele Ctrl+Alt+Del. Această manevră nu salvează documentele'^®^’’ deschise. v 2.4. Lucrai cu dosare și fișiere Discul, ca suport de informație, reprezintă un volum de memorie externă. Eticheta de volum (volum labei) este un șir de caractere prin care se poate identifica suportul de infor- mație. Ea se memorează într-o înregistrare din directorul rădăcină. Hard-discul este un singur volum fizic. Acest volum poate fi împărțit în mai multe discuri logice, numite partiții. Fiecare partiție va putea fi tratată ca un disc independent. Fiecare unitate de disc se iden- tifică printr-o literă. în atribuirea de litere unităților de discuri, există următoarea convenție: literele A și B se folosesc pentru unitățile de disc flexibil; S începând de la litera C, literele se atribuie unităților de hard-discuri, partițiilor de hard- discuri și discurilor compact. Forma de organizare a datelor pe suportul de informație este fișierul. Pe un suport de me- morare se pot înregistra mai multe fișiere. Pentru ca sistemul de operare să regăsească un fișier pe suport, el trebuie să aibă un nume. Pentru ca regăsirea lor să se facă ușor și cât Tehnologia informației și a comunicațiilor 63 mai repede, trebuie să fie implementat un mecanism de organizare a fișierelor pe suport. Sistemul de operare Windows folosește mecanismul directoarelor (al dosarelor), care permite dezvoltarea unei structuri arborescente de directoare ce permite gruparea fișierelor după criterii dorite de utilizator. în acest mod, în loc să se caute un fișier pe tot suportul de memorare, căutarea se face într-un dosar, care conține numai anumite fișiere. Din punct de vedere al informațiilor pe care le conțin, fișierele pot fi: Fișiere executabile - care conțin programe executabile. Fișiere neexecutabiie - care conțin date care au fost create de un program și care pot fi prelucrate numai cu ajutorul acelui program. Fișiere neexecutabile pot conține date numerice, texte, imagini, sunete etc. Astfel: J Fișierele de texte conțin texte neformatate care au fost create cu un editor de texte. Textele sunt codificate în codul ASCII. Fișierul conține coduri de caractere și coduri de comenzi, cum sunt: trecerea pe rândul următor și tabularea (saltul la o anumită coloană). Fișierele document conțin texte formatate care au fost create cu un procesor de texte. Fișierul conține coduri de caractere și coduri de comenzi pentru formatarea textului și aranjarea lui în pagină. Fișierele cu imagini conțin imagini reprezentate prin coduri care descriu vectorial ima- ginile (prin formule matematice) sau pixelii care vor fi afișați pe ecran și culorile în care vor fi afișați acești pixeli. Ele sunt create cu un program de desenare. J Fișierele cu sunete conțin sunete reprezentate într-un format digital. Ele sunt create cu un program de prelucrare a sunetelor. v' Fișierele video conțin imagini video într-un format digital. Ele sunt create cu un pro- gram de prelucrare a imaginilor video. Fișierele care sunt prelucrate sub sistemul de operare Windows sunt identificate printr-un nume (f/7e name) format din două elemente: numele și extensia. nume.extensie este un șir de maxim 215 caractere (obligatoriu) este un șir de maxim 3 caractere și precizează apartenența fișierului la o clasă de fișiere (opțională) punctul separă cele două elemente: numele și extensia Numele și extensia fișierului poate conține spații, dar nu trebuie să conțină caracterele: /, \,:, *, ", >, <, I- De exemplu, numele de fișier alfa.dat este format din numele alfa și extensia dat. Dosarul (folder) sau directorul (directory) este un catalog în care se ține evidența unui grup de fișiere și directoare de pe disc. El poate fi privit ca un recipient în care se păs- trează fișierele și dosarele - și este reprezentat pe ecran printr-o pictogramă care repre- zintă un dosar. Dosarul reprezintă o metodă de organizare și grupare a fișierelor astfel încât utilizatorul să nu mai fie obligat să caute un fișier pe tot discul (într-o listă foarte mare de fișiere), ci numai într-un anumit dosar. Dosarul este și el tot un fișier, dar un fișier mai special, cu un număr fix de înregistrări, care poate fi exploatat prin intermediul comenzilor puse la dispoziție de sistemul de operare. în fiecare înregistrare sunt scrise informații despre un fișier: numele, extensia, spațiul ocupat pe disc (în octeți), data și ora la care a fost creat sau modificat fișierul, adresa de început a fișierului, atributele fișierului. 64 Sistemul de operare Windows Această metodă de organizare permite crearea unei structuri arborescente de directoare, astfel: La formatarea discului se creează directorul rădăcină (root directory). în directorul rădăcină este posibil ca, într-o înregistrare, în loc să se memoreze informații despre un fișier obișnuit, să se memoreze informații despre un fișier de tip director, adi- că un fișier care are înregistrările cu aceeași structură ca și înregistrările directorului rădăcină. El se mai numește șisubdirector. Informațiile din directorul rădăcină vor per- mite regăsirea pe disc a fișierului de tip director, care la rândul său va putea memora în înregistrările sale informații despre alte fișiere de tip director. Directoarele se identifică după nume (la fel ca orice fișier). Un subdirector are un singur director de origine, numit director părinte, situat pe nivelul ierarhic imediat superior. Un director poate să aibă mai multe directoare copii. Aceste directoare sunt în directa lui subordonare și se gă- sesc pe nivelul ierarhic imediat inferior. în acest mod se creează arborele de direc- toare, care este o structură arborescentă de directoare creată pe disc, pornind de la di- rectorul rădăcină. Desktop Computer V Ș3% Floppy (A:] L i ~mssetup.t în reprezentarea grafică este ■■-•■ evidențiată filiația fiecărui dosar Dacă un dosar conține la rânduri său alte dosare, el poate fi dezvoltat (sunt afișate toate dosarele pe care le conține) sau restrâns (nu sunt afișate dosarele pe care le conține). - [-1-1 ~1 Windows s. ? ® UsersA.,. Dosar dezvolt rȘl Desktop : (S|ₘbc!t:| •) Drm '• ■■ ■ ■ ■ Start Menu Programs StartUp FA Application Data $ aCjrstr Dosar { Disk. , ’’ (simbolul >) J i •!«] Command e Config Cookie. Corel Dosar care ru .ch! conține alte dota--, i. te 'Imbol), u ■■■■fel Cursors Directorul curent este directorul în care se lucrează la un moment dat. El se mai numeș- te și director de lucru. Dispozitivul implicit este unitatea de disc pe care poate fi căutat un fișier sau un director atunci când în identificatorul fișierului nu se precizează numele unității. Calea de director (path) este drumul parcurs pentru regăsirea unui subdirector pe disc, pornind de la directorul curent sau de la directorul rădăcină. Numele de cale de director (path name) este secvența de nume de directoare separate prin semnul „\“ și care se termină cu numele fișierului, prin care se precizează calea de acces la fișier. De exemplu: Cale: \dir1\dir2\dir3 Nume de cale: \dir1\dir2\dir3\fisier.txt Descrierea căii de director se poate face: pornind de la directorul rădăcină - calea începe cu backslash (\); pornind de la directorul curent - calea nu începe cu backslash. Referirea fișierelor reprezintă metoda prin care sistemul de operare poate găsi fișierele în structura arborescentă de directoare a discului, pentru a executa operații cu ele. Operațiile cu fișiere pot să acționeze asupra unui fișier, care va fi recunoscut printr-un Tehnologia informației și a comunicațiilor 65 identificator de fișier, sau asupra unui grup de fișiere, care vor fi recunoscute printr-un identificator de grup de fișiere folosind caracterele de înlocuire (wildcards). Identificatorul fișierului este un șir de caractere folosit pentru regăsirea unui fișier pe disc. El conține: / numele discului urmat de caracterul : care îl separă de următorul element al identi- ficatorului (dacă fișierul se găsește pe discul implicit, numele discului se poate omite); •/ calea de director a directorului în care se găsește fișierul (dacă fișierul se găsește în directorul curent, calea de director se poate omite); / numele și extensia fișierului. De exemplu: a:\dir1\dir2\dir3\fisier.txt numele discului calea de director numele și extensia fișierului Un identificator pentru un grup de fișiere este un șir de caractere cu ajutorul cărora se poate descrie un grup de fișiere care se găsesc în același dosar. Construcția se reali- zează cu ajutorul caracterelor de înlocuire folosite în numele și/sau extensia fișierului: / * - înlocuiește orice grup de caractere din poziția în care a fost scris până la sfârșitul numelui sau extensiei; / ? - înlocuiește orice caracter în pozi- ția în care a fost scris. Dosarele și fișierele au următoarele pro- prietăți: S numele (pentru dosare numele, iar pentru fișiere numele și extensia); tipul (de exemplu, pentru un dosar tipul este File Folder, iar pentru un document creat cu procesorul de texte Word tipul este Microsoft Word Document; J locația identifică discul și directorul în care se găsește fișierul sau dosarul (de exemplu, C:\ înseamnă că fișierul se găsește în directorul rădăcina al discului C); dimensiunea precizează - în octeți - cât din capacitatea discului ocupă fișierul; / conținutul caracterizează numai dosarele și precizează câte fișiere și dosare conține (de exemplu, 77 Files, 7 Folders înseamnă că acel dosar conține 11 fișiere și 1 dosar); data creării reprezintă data și ora la care a fost creat dosarul sau fișierul; v' data modificării reprezintă data și ora la care a fost modificat conținutul fișierului; data accesării reprezintă data și ora la care a fost consultat fișierul; v atributele sunt informații despre modul în care sistemul poate trata fișierul; există urmă- toarele atribute: Read-only - pentru a preciza dacă fișierul este protejat la scriere (nu poate fi șters, nu poate fi redenumit, nu poate fi mutat și nu poate fi modificat conținutul său), Archive - pentru a marca dacă fișierul a fost prelucrat printr-o comandă de sal- vare sau de restaurare, System - pentru a preciza dacă fișierul aparține sistemului de operare (nu trebuie folosit în operații curente cu fișiere: mutarea, redenumirea sau ștergrea lui poate afecta sistemul de operare), Hidden - pentru a preciza dacă fișierul este ascuns pentru operațiile cu fișiere. Asupra dosarelor și a fișierelor se pot executa următoarele operații: crearea unui fișier sau a unui dosar; schimbarea directorului curent; 66 Sistemul de operare Windows vizualizarea conținutului unui dosar; ■/ afișarea structurii arborescente a discului; V redenumirea unui fișier sau dosar; ștergerea unui fișier sau dosar sau a unui grup de fișiere sau dosare; copierea unui fișier sau dosar sau a unui grup de fișiere sau dosare; V mutarea unui fișier sau a unui dosar sau a unui grup de fișiere sau dosare; localizarea unui dosar sau fișier pe disc. Pentru executarea acestor operații puteți folosi aplicațiile My Computer sau Windows Explorer (pe care le găsiți fie sub formă de pictogramă în spațiul de lucru al ferestrei, fie în lista de programe a meniului Start). Interfața acestor aplicații vă pune la dispoziție un sistem de meniuri, bara de instrumente cu butoane pe care le puteți folosi ca scurtături pentru opțiunile de meniu și, pentru fiecare articol afișat în fereastra aplicației (dosar sau fișier), un meniu de comenzi rapide. Laborator My Computer Identificați elementele ferestrei de aplicații My Computer ¹ ■ Lansați în execuție aplicația My Computer executând dublu clic pe picto- grama aplicației din spațiul de lucru al ecranului. Fereastra aplicației afi- șează pictogramele unităților de discuri și ale altor dispozitive din confi- gurația calculatorului. Vizualizați în fereastra aplicației conținutul hard- discului, executând dublu clic pe pictogramă sa. Osr2_5 (C:) ■ Fereastra aplicației conține următoarele elemente: Ife Windows BSE3I Eile £dit yiew Go Favorites Help Bara de meniuri |P3 b , ga M ® '■ ® X Back Forward Up Cut Copy Paste Undo. Delete Properties Views____ Address|C3 c:\windows-4- Bara de adrese A O L_J ‘-1 n . ,. . , r Bara cu butoane standard ?ÂII llsers; Application Cirstr Commanl \;_______J Cursors Data |_________ | a S £3 Q D f®] 1J Desktop Downloaded Favorites Fonts Forms Help History Inf ; Program Files _________________ _ Spațiul de lucru al ferestrei I ' o I I l_j L_J toJ U^Ll L_J 1---_1 Java Media Msapps Msremote.sfs NetHood Occache Options Personal f' 1 |to] " :’"l p~7] Bara de stare ' Pif PreviewSoft PrintHood Profiles Recent rjctemp SendTo ^helINew ▼[ i 558 object(s) fî/S1102MBf Tehnologia informației și a comunicațiilor 67 Bara de meniuri afișează titlurile de meniuri: File cu opțiuni pentru operații cu fișiere și dosare (creare, ștergere, redenumire, vizualizare proprietăți), Edit cu opți- uni pentru operații cu fișiere și dosare (selectare, copiere și mutare), View cu opți- uni pentru stabilirea modului în care se face afișarea informațiilor în fereastra apli- cației, Go cu opțiuni pentru stabilirea a ceea ce se afișează în fereastra aplicației. Bara cu butoane standard conține butoane care pot fi folosite ca scurtături pentru opțiunile de meniu pentru a executa operații cu fișiere și pentru stabilirea modului de afișare în fereastra aplicației. Bara de adrese conține o listă ascunsă cu unitățile de discuri, directoarele și alte dispozitive din configurația calculatorului. Bara de stare conține informații despre obiectul selectat în spațiul de lucru al fe- restrei. J Spațiul de lucru al ferestrei afișează diferite obiecte (dispozitive, dosare, fișiere etc.) Identificați opțiunile din meniul de comenzi rapide Pentru fiecare fișier sau dosar aveți la dispoziție un meniu de comenzi rapide pe care-l deschideți indicând obiectul și executând clic cu butonul din partea dreaptă. ■ în fereastra aplicației este afișat conținutul directorului rădăcină de pe hard-disc. Indicați dosarul My Documents și deschideți meniul de comenzi rapide care conține opțiuni pentru operații cu acest dosar. Open ------------ Explore ------------------- Find... Play in Winamp *****— Enqueue in Winamp Add to Winamp's B ookmark list' >► Deschide dosarul Deschide fereastra aplicației Windows Explorer Deschide caseta de dialog Find pentru a localiza un fișier sau un grup de fișiere în acest dosar PC-ciIlin Scan AddtoZip > Add to My Documents.zip £ Add to "My Documents. ace" I & Add to... Add to archive... ® Add to "My Documents. rar" J Sharing..': Send To Cui Copy ' Paste Adaugă dosarul la o arhivă creată cu un anumit program de arhivare Creează o copie a dosarului 3J* Floppy (A) / pe unitatea de disc flexibil ^2 Desktop as Shortcut sau pe suprafața de lucru a ' Fax Recipients . ecranului, ca scurtătură, sau S Maii Recipient' în recipientele pentru fax sau poștă electronică etc. Q Maii Recipient Using Microsoft Outlook < ' îSl My Briefqase / > >; Web Publishing Wizard / 1 Operații pentru mutarea sau copierea dosarului «Creează o scurtătură pentru dosar pe suprafața de lucru a ecranului Create Shortcut Delete Rename „ Properties , -► Șterge dosarul ------------------Redenumește dosarul ^►Afișează proprietățile dosarului și permite modificarea unor proprietăți 68 Sistemul de operare Windows Vizualizați proprietățile unui dosar sau ale unui fișier Windows Explorer Din meniul de comenzi rapide al dosarului My Documents alegeți opțiunea Properties. în secțiunea General sunt afișate proprietățile dosarului: numele, tipul (File Folder), locația, spațiul ocupat pe disc, conținutul (număr de dosare și de fișiere), data și ora creării. Atributele dosarului sunt afișate sub formă de comutatoare (comutator dezactivat înseamnă că dosarul nu are acel atribut, iar comutator activat, înseamnă că dosarul are acel atribut) Identificați elementele ferestrei de aplicații Windows Explorer ■ Lansați în execuție aplicația Windows Explorer executând dublu clic pe pictograma aplicației din spațiul de lucru al ecranului. Fereastra aplicației afișează structura arborescentă a hard-discului. ■ Fereastra aplicației conține aceleași elemente ca și fereastra aplicației My Computer. Deosebirea constă în faptul că spațiul de lucru este împărțit în două panouri: cel din partea stângă afișează structura arborescentă a discului, iar cel din partea dreaptă conținutul unui dosar. Avantajul aplicației Windows Explorer față de aplicația My Computer este acela că oferă această vedere de ansamblu asupra structurii arbo- rescente a discului și permite căutarea mai ușoară a unui dosar pe disc. în cazul în care se selectează un fișier care conține o imagine, poate fi vizualizat și conținutul fișierului (imaginea). Bara de meniuri afișează suplimentar titlul de meniu Țools care conține opțiuni pentru operații suplimentare (localizarea unui fișier sau dosar pe disc, stabilirea opțiunilor de lucru cu dosarele, afișarea listei cu discurile din rețea, conec- tarea sau deconectarea unui disc din rețea etc.). [eg MQONDUCK. (C:) -IO|x| j Edil Fjvorites lools Help . J Address |o MOONDUCK (C) Folders fjd Desktop S My Documents P] beck 0 Qj MyMusic 0 Gd My Pictures Pi MyVideos : 0 (âj My Webs B Uj, My Computer 0^3^ Floppy (A:) 0 șj MOONDUCKțC:) 0 $ pcg_01_11 (D:| MQONDUCK (C:) Hide the contenta of this drive. Select an item to view its description. Panoul cu structura arborescentă a discului. Capacity: 4.00 GB EJ Used: 3.92 GB □ Free: 86.1MB Informații despre disc: Capacitatea totală, spațiul folo- sit și spațiul liber. Că bia E3 dc (£3 drivere (£j games 23 mgafold (»3 My Documents (£0 My Music Bîl New Folder E]prog £3 Program Files (Bl restr ictions 2] WINDOWS (^WINEURO (BlWînRAR HlAUTOEXEC.BAK KlAutoExec Hi CONFIG.BAK Q CONFIG.SYS Hl divx.log Hlcacheoo.tmp Q MSDOS.SYS H) mvinlo Hl pmdrv.log ■ Size [ Type I Modified'' . : | > F Data ultimei modificări FWraQer““““--^^------------ Tip Pile fțolder Fil^Lder File^older Dimensiune* “ I File Folder File Folder V File Folder File Folder 1KB BAKFile 10/7/2^02 9:48 PM 9/28/» 8:07 PM 9/22/2002 5:05 PM 9/24/2002 8:34 PM 11/2/2002 6:20 PM 10/14/2002 9:13 AM 9/21/2002 7:26 PM 10/14/2002 4:53 PM 9/21/2002 7:25 PM 9/28/2002 5:51 PM 9/24/200212:15 PM 11/7/2002 7:13 AM Panoul cu conținutul,dosarului p selectat; îp această imagine conținutul, este afișat sub forma'i- ' unei liste cu'detalii despre propri-j etățile fișierelor șî jale dosarelqrjp F Bara care separă cele două panouri poate fi folosită pentru redimensionarea lor, prin glisare în sensul doriți Tehnologia informației și a comunicațiilor 69 ■ Pe panoul cu structura arborescentă dosarele pot fi restrânse (nu se afișează conți- nutul lor) sau dezvoltate (se afișează conținutul lor). Puteți să schimbați starea dosa- rului executând clic pe pictogramă. a Pentru a afișa conținutul unui dosar, executați dublu clic pe numele dosarului de pe panoul cu structura arborescentă. Conținutul dosarului va fi afișat pe panoul din partea dreaptă. El poate fi vizualizat în mai multe moduri: prin intermediul opțiunilor meniului View sau alegând o opțiune din lista care se deschide atunci când executați -< clic pe pictograma Views din bara de instrumente standard (aceste opțiuni formează un grup de opțiuni de tip butoane radio): sub forma unei liste de dosare și fișiere; lista poate fi simplă (opțiunea List) sau poate afișa și proprietățile fișierelor și ale dosarelor (opțiunea Detaiîs); / sub forma unor pictograme; pictogramele pot fi afișate normal (opțiunea Large Icons) sau miniaturizate (opțiunea Smal! Icons); V sub forma unor miniaturi (opțiunea Thumbnails). ■ Puteți să renunțați la afișarea panoului cu structura arborescentă a discului, cu opțiunea de meniu NoneeExpiorer BareView. ■ Pentru reafișarea panoului cu structura arborescentă, alegeți opțiunea AII Folderse Explorer BareView. ■ Conținutul unui dosar poate fi afișat ordonat după anumite criterii: în ordinea alfa- betică a numelui, în ordinea alfabetică a tipului, crescător după spațiul ocupat pe disc sau în ordine cronologică. Pentru a alege criteriul de afișare, deschideți meniul View și, din submeniul Arrange Icons, alegeți una dintre opțiunile by Name, by Țype, by Size sau by Date. ■ Puteți să lansați în execuție o aplicație executând dublu clic pe numele aplicației. De exemplu, căutați în dosarul Windows, pe panoul din partea dreaptă, aplicația Ca/c. Pentru operația de căutare veți folosi barele de derulare. Executați dublu clic pe numele fișierului executabil al acestei aplicații. Se deschide fereastra aplicației Calculator. închideți fereastra aplicației Calculator. ■ Puteți să deschideți un fișier document și să lansați în execuție aplicația asociată acestui fișier. De exemplu, căutați în dosarul Windows pe panoul din partea dreaptă fișierul Forest. Acest fișier conține o imagine creată în grafică de pixeli. Fie selectați fișierul executând clic pe numele său și apoi alegeți opțiunea Opene File, fie executați dublu clic pe numele său. Se va deschide fereastra aplicației Paint asociată acestui tip de fișier (aplicația este un program utilitar al sistemului de operare Windows și poate fi folosită pentru desenarea în grafică de pixeli). în fereastra aplicației este afișată imaginea memorată în acest fișier. închideți fereastra aplicației Paint. Schimbati directorul curent Directorul al cărui conținut se afișează în fereastra de aplicație, respectiv pe panoul din partea dreaptă, devine director curent. Pentru a schimba directorul curent puteți folosi una dintre următoarele metode: ■ în aplicația Windows Explorer, executați dublu clic pe numele dosarului, pe panoul din partea stângă, unde este afișată structura arborescentă a discului. Pe panoul din partea dreaptă va fi afișat conținutul acestui dosar care va deveni dosar curent. Dacă pe panoul din partea stângă dosarele nu sunt dezvoltate, dezvoltați directorul care conține dosarul care vreți să devină dosar curent, pentru a fi afișat în arbore numele 70 Sistemul de operare Windows său. în aplicația My Computer trebuie să cunoașteți filiația dosarelor, deoarece va ' trebui să localizați dosarul prin relația de filiație. Va trebui să deschideți pe rând fiecare dosar părinte până ajungeți la dosarul dorit. Deschiderea dosarului se face executând dublu clic pe numele său. ■ Aplicațiile Windows Explorer și My Computer păstrează urma circulației prin dosare, adică lista cu dosarele vizualizate, în ordinea deschiderii lor. Puteți să folosiți această facilitate pentru a ajunge rapid la unul dintre dosarele pe care le-ați deschis anterior, fie folosind opțiunile meniului Go - Back (dosarul precedent) sau Forward (dosarul următor), fie folosind una dintre scurtăturile - butonul Back pentru dosarul precedent, respectiv butonul Forward pentru dosarul următor, sau tastele Alt+<- pentru dosarul precedent, respectiv Alt+-> pentru dosarul următor. Back Forward Aplicațiile Windows Explorer și My Computer vă permit să deschideți dosarul părinte al dosarului curent fie folosind opțiunea de meniu Up One LeveleGo, fie folosind butonul Up din bara de instrumente standard. Creati un dosar J Se poate crea un dosar cu aplicația My Computer sau cu aplicația Windows Explorer. în ambele cazuri puteți folosi două metode: fie opțiunea Newe File, fie opțiunea New ► din meniul de comenzi rapide al spațiului de lucru al ferestrei aplicație My Computer sau al spațiului de lucru al panoului din partea dreaptă al ferestrei de aplicație Windows Explorer. Această opțiune deschide un submeniu din care alegeți opțiunea Folder. în spațiul de lucru al ferestrei va fi afișată pictograma unui dosar cu numele New Folder, iar numele ei va fi evidențiat. Scrieți în zona de editare a numelui numele dosarului și apăsați apoi tasta Enter. Selectați dosare și fișiere Pentru a executa operațiile cu fișiere și directoare, trebuie să indicați sistemului de ope- rare obiectul asupra căruia acționează operația, adică să selectați fișierul, directorul sau grupul de fișiere și dosare. Dacă vreți să selectați un singur fișier sau un singur dosar veți proceda astfel: Indicați fișierul sau directorul și executați clic. iwj Deplasați selectorul pe numele fișierului sau al directorului folosind tastele cu săgeți. Dacă vreți să selectați mai multe fișiere și/sau dosare afișate grupat într-un bloc continuu, procedați astfel: Executați clic pe primul fișier sau director din bloc și, ținând apăsată tasta Shift, executați clic pe ultimul fișier sau director din bloc. Aceeași operație de selectare o mai puteți executa astfel: indicați cu mouse-ul un punct în afara primului fișier sau dosar și glisați mouse-ul peste blocul de fișiere și dosare până când chenarul care a apărut a încadrat tot blocul, după care eliberați butonul mouse-ului. âfo Deplasați selectorul pe primul fișier sau dosar din bloc folosind tastele cu săgeți. Ținând apăsată tasta Shift, cu ajutorul tastelor cu săgeți deplasați selectorul pe ultimul fișier sau dosar din bloc. Dacă vreți să selectați mai multe fișiere și/sau dosare care nu sunt grupate într-un bloc continuu, procedați astfel: Tehnologia informației și a comunicațiilor 71 Ținând apăsată tasta Ctrl executați clic pe primul fișier sau dosar. Reluați ope- rația pentru fiecare dosar sau fișier pe care vreți să-l selectați. Deplasați selectorul pe primul fișier sau dosar folosind tastele cu săgeți. Ținând apăsată tasta Ctrl, cu ajutorul tastelor cu săgeți deplasați selectorul pe următorul fișier sau dosar și apăsați apoi tasta Spațiu. Reluați operația pentru fiecare dosar sau fișier pe care vreți să-l selectați. Dacă vreți să selectați mai multe fișiere și/sau dosare care sunt grupate în mai multe blocuri, procedați astfel: Executați clic pe primul fișier sau dosar din primul bloc. Ținând apăsată tasta Shift, executați clic pe ultimul fișier sau dosar din primul bloc. Cu tasta Ctrl apă- sată execuați clic pe primul fișier sau dosar din următorul bloc. Ținând apăsate tastele Shift+Ctrl, executați clic pe ultimul fișier sau dosar din acest bloc. Reluați operația pentru fiecare bloc de dosare și fișiere pe care vreți să-l selectați. ife Folosind tastele cu săgeți deplasați selectorul pe primul fișier sau dosar din primul bloc. Ținând apăsată tasta Shift, cu ajutorul tastelor cu săgeți deplasați selectorul pe ultimul fișier sau dosar din bloc și apăsați apoi tasta Spațiu. Apăsați tasta Ctrl și cu ajutorul tastelor cu săgeți deplasați selectorul pe primul dosar sau fișier din următorul bloc, după care apăsați tasta Spațiu. Ținând apăsate tastele Shift+Ctrl deplasați selectorul cu ajutorul tastelor cu săgeți pe ultimul dosar sau fișier din acest bloc și apăsați apoi tasta Spațiu. Reluați operația pentru fiecare bloc de dosare și fișiere pe care vreți să-l selectati. J 3 Dacă vreți să anulați selectarea unui fișier sau dosar veți proceda astfel: Ținând tasta Ctrl apăsată, executați clic pe numele dosarului sau al fișierului se- lectat. Reluați operația pentru fiecare dosar sau fișier pentru care doriți să anulați selectarea. fe Ținând tasta Ctrl apăsată, deplasați selectorul pe numele fișierului sau al dosarului selectat folosind tastele cu săgeți și apăsați apoi tasta Spațiu. Se anulează selec- tarea pentru acest dosar sau fișier. Reluați operația pentru fiecare dosar sau fișier pentru care doriți să anulați selectarea. Dacă vreți să selectați toate fișierele și dosarele din directorul curent, alegeți opțiunea de meniu Select AlleEdit sau apăsați tastele Ctrl+A. Dacă vreți să inversați selectarea din directorul curent (toate fișierele și directoarele selectate nu vor mai fi selectate, iar cele care nu erau selectate vor fi selectate) alegeți opțiunea de meniu Invert SelectioneEdit. Redenumiți, copiați și mutați fișiere Se poate redenumi un singur fișier sau un singur dosar și se pot copia sau muta un fișier sau un dosar sau un grup de fișiere și de dosare. Pentru a executa aceste operații folosiți aplicația My Computer sau Windows Explorer. în fereastra aplicației, respectiv pe panoul din partea dreaptă a ferestrei de aplicație, afișați conținutul directorului în care se găsesc fișierele și directoarele cu care doriți să executați operațiile. Pentru a activa panou! dorit folosind tastatura apăsați repetat tasta Tab. Atât în aplicația My Computer, cât și în aplicația Windows Explorer, mutarea și copierea dosarelor și a fișierelor se pot realiza folosind zona de memorie Clipboard. Mecanismul de lucru cu zona de memorie Clipboard permite executarea următoarelor operații: Cut (eliminarea fișierului sau a dosarului din directorul curent și plasarea lui în Clipboard), Copy (copierea fișierului sau a dosarului în Clipboard) și Paste (inserarea fișierului în directorul 72 Sistemul de operare Windows curent, prin copierea lui din Clipboard). Pentru mutare se vor executa operațiile Cut și Paste, iar pentru copiere operațiile Copy și Paste. Copierea și mutarea se fac sub același nume. Pentru a schimba numele fișierului sau al dosarului, trebuie să executați apoi operația de redenumire. Dacă veți copia un dosar sau un fișier în același director, el va pri- mi numele Copy of, unde este numele fișierului sau al directorului copiat. Pentru a executa operațiile Cut, Copy sau Paste puteți folosi opțiunile de meniu (din meniul Edit al ferestrei de aplicație sau din meniul de comenzi rapide al fișierului sau dosarului care se copiază sau se mută), butoanele scurtături pentru mouse sau scurtăturile de la tastatură. în fereastra aplicației Windows Explorer, pentru a muta sau a copia fișiere sau dosare, mai puteți folosi și metoda drag and drop (glisează și plasează). Folosind această metodă, procedați astfel: ■ Afișați pe panoul din dreapta al ferestrei directorul sursă (directorul care conține obiectul care urmează să se mute sau să se copieze). e Pe panoul din partea dreaptă indicați obiectul selectat. Glisați cu mouse-ul obiectul pe panoul din partea stângă, pe numele directorului destinație (directorul în care se va muta sau se va copia obiectul) și eliberați apoi butonul mouse-ului. Dacă operația de glisare se face cu butonul din stânga, pentru operația de mutare veți ține apăsată tasta Alt, iar pentru operația de copiere tasta Ctrl. Dacă operația de glisare se face cu butonul din stânga fără să țineți apăsată și tasta corespunzătoare operației, se va executa operația de mutare, dacă glisați obiectul pe un dosar de pe discul implicit, sau operația de copiere dacă glisați obiectul pe un dosar de pe o altă unitate de disc. / Dacă operația de glisare se face cu butonul din dreapta, când ajungeți la dosarul destinație și eliberați butonul mouse-ului, se deschide un meniu din care alegeți opți- unea Move Here pentru mutare sau Copy Here pentru copiere. Pentru copierea fișierelor sau a dosarelor pe discul flexibil aveți o metodă mai rapidă: după ce ați selectat fișierele și dosarele, deschideți meniul de comenzi rapide și alegeți opțiunea 3% Floppy (A) e Send Țo ► . Ștergeți dosare și fișiere Ștergerea fișierelor și a dosarelor se face prin eliberarea spațiului de pe disc alocat lor. Pentru a executa această operație, deschideți dosarul în care se găsesc fișierele și dosarele pe care vreți să le ștergeți, le selectați și apoi le ștergeți fie folosind opțiunea de meniu DeleteeFile sau opțiunea Delete din meniul de comenzi rapide al fișierelor și dosarelor selectate, fie folosind una dintre scurtăturile: pe butonul Delete din bara de instrumente standard sau tasta Delete. Operația se poate executa fie cu posibilitatea de restaurare (restore) a fișierelor și dosarelor șterse, adică refacerea lor, fie fără posibilitatea de res- taurare a lor. în cazul în care ștergerea se face cu posibilitatea de res- taurare, Windows păstrează fișierele șterse în containerul Recycle Bin, care este de fapt un dosar în care sunt copiate fișierele și dosarele șterse. Acestui container i se alocă un spațiu pe disc în care se păstrează dosarele și fișierele șterse. Acest spațiu poate fi mărit (dacă doriți să păstrați mai multe fișiere și dosare șterse) sau micșorat (dacă vreți să eliberați spațiu pentru fișierele și dosarele cu care lucrați). Puteți să ștergeți un obiect se- Recycle Bin Tehnologia informației și a comunicațiilor 73 lectat, glisându-l din fereastra aplicației My Computer sau Windows Explorer pe picto- grama containerului Recycle Bin din spațiul de lucru al ecranului. Dacă vreți să ștergeți fișiere sau dosare fără a le mai plasa în containerul Recycle Bin, și implicit fără a mai avea posibilitatea de a le mai restaura, executați operația apăsând tastele Shift+Delete. Aplicația prin care se gestionează conținutul acestui container se numește Recycle Bin. Fereastra acestei aplicații se deschide executând dublu clic pe pictograma containerului. Cu ajutorul aplicației Recycle Bin puteți: / Să recuperați fișierele și dosarele șterse din greșeală: selectați fișierele și dosarele pe care doriți să le recuperați și alegeți opțiunea de meniu Restoree File. Dacă vreți să recuperați un fișier dintr-un dosar care a fost șters, Windows recreează dosarul și restaurează fișierul în acest dosar. Restaurați fișierele și dosarele șterse într-un alt dosar decât cel din care au fost șterse, astfel: în fereastra Recycle Bin selectați fiși- erele și dosarele pe care doriți să le recuperați și le glisați în fereastra aplicației Windows Explorer în dosarul dorit. / Să înlăturați din container anumite fișiere și dosare care în urma acestei operații nu vor mai putea fi restaurate: selectați fișierele și dosarele pe care doriți să le înlăturați și folosiți opțiunea de meniu DeleteeFile sau una dintre scurtături. / Să goliți containerul pentru a crea mai mult spațiu liber pe disc: alegeți opțiunea de meniu Empty Recycle BineFile. Ultima operație pe care ați executat-o (o operație de ștergere, de copiere, de mutare sau de redenumire) poate fi anulată fie folosind opțiunea de meniu UndoeEdit, fie folosind una dintre scurtăturile: butonul Undo sau tastele Ctrl+Z. Localizați pe disc dosare și fișiere Dacă nu cunoașteți dosarul în care se găsește un fișier sau un dosar, puteți să-l localizați fie folosind opțiunea Find din meniul Start, fie opțiunea Find din meniul Țools al aplica- ției Windows Explorer. Din submeniul care se deschide alegeți opțiunea Files or Folders.... Se va deschide caseta aplicației Find. Criteriul de căutare se poate construi folosind mai multe elemente: S numele fișierului sau al dosarului sau anumite caracteristici ale numelui și tipului, preci-zate printr-un identificator de grup de fișiere; un anumit text din conținutul fișierului; locul în care se găsește în sistem (disc și/sau dosar); data modificării, creării sau a ultimei accesări; data poate fi într-o aumită perioadă, în ultimele luni sau în ultimele zile; tipul aplicației care a creat fișierul; / spațiul ocupat pe disc de fișier (care corespunde unei limite inferioare sau unei limite superioare). Bara de meniuri afișează următoarele titluri de meniuri: File conține opțiuni de meniu pentru operații cu fișierele localizate: ștergere, re- denumire, creare de scurtături în spațiul de lucru al ecranului, afișarea proprietăților). v' Edit conține opțiuni de meniu pentru a putea executa operațiile de mutare și copiere a fișierelor și dosarelor localizate. v" View conține opțiuni de meniu pentru stabilirea modului de afișare a dosarelor și fișierelor localizate și a modului de ordonare în listă. V Options conține opțiuni de meniu pentru configurarea modului de lucru al aplicației. 74 Sistemul de operare Windows în spațiul de lucru al ferestrei de aplicație există trei secțiuni care conțin controale cu ajutorul cărora se poate construi criteriul de căutare (de exemplu, căutați ultimele fișiere document de pe hard-disc care conțin cuvântul imprimantă pe care le-ați modificat în perioada 27.10.2004 - 25.11.2004 și care ocupă un spațiu pe disc de cel mult 1000 ko): Etichetele secțiunilor Lista cu j rezultatul căutării 1. Name&Locations conține controale prin intermediul cărora se stabilește căutarea după nume și după locația din configurația sistemului (un anumit disc sau un anumit dosar). Lista ascunsă cu casetă de text Named în care scrieți numele dosarului sau al fiși- erului sau un identificator al unui grup de fișiere sau dosare (dacă nu cunoașteți numele, dar puteți să identificați fișierul sau dosarul după anumite caracteristici ale numelui). Lista conține ultimele nume și ultimii identificatori de grup de fișiere folosiți pentru construirea criteriului de căutare. (Scrieți în caseta de text identifica- torul grupului de fișiere *.doc.) s Caseta de text Containing text în care scrieți textul conținut de fișiere și care poa- te fi folosit pentru a construi criteriul de căutare. (Scrieți în caseta de text textul imprimanta.) Lista ascunsă Look in care conține nume de unități de disc și de dosare din care pu- teți să alegeți locația în care se face căutarea. Alegeți din listă unitatea de hard-disc. Dacă trebuie să căutați într-un anumit dosar și această listă nu afișează dosarul, executați clic pe declanșatorul Browse... care deschide caseta de dialog Browse for Folder în care este afișată structura arborescentă a directoarelor de pe discuri. S Comutatorul Include subfolders care controlează dacă operația de căutare se face numai în dosarul precizat (comutator dezactivat) sau în toate subdirectoarele conți- nute de dosar (comutator activat). 2. Date conține controale prin intermediul cărora se stabilește căutarea după data modi- ficării, creării sau a ultimei accesări. ’/ Grupul de butoane radio prin care stabiliți dacă în construirea criteriului se va folosi și data fișierului. Dacă activați butonul radio AII files criteriul de căutare nu va ține cont de data fișierului, iar dacă activați butonul radio Find all files, criteriul de cău- tare va fi completat și cu data fișierului. Din lista ascunsă care este atașată acestui Tehnologia informației și a comunicațiilor 75 buton radio alegeți tipul datei: data ultimei modificări (Modified), data creării (Crea- ted) sau data ultimei accesări (Last accessed). Veți activa butonul radio Find all files și din listă veți alege Modified. 2 Grupul de butoane radio prin care se stabilește perioada în care trebuie să se gă- sească data. Acest grup de butoane radio este disponibil numai dacă ați activat bu- tonul radio Find all files. Dacă activați butonul between, veți preciza, prin interme- diul listelor cu casetă de text atașate butonului, datele limită ale perioadei (data de început și data de sfârșit). Dacă activați butonul during the previouș month(s), veți preciza că doriți ca data să aparțină ultimelor luni, iar prin intermediul casetei cu derulor atașate butonului veți preciza numărul de luni. Dacă activați butonul during the previouș day(s), veți preciza că doriți ca data să aparțină ultimelor zile, iar prin intermediul casetei cu derulor atașate butonului veți preciza numărul de zile. (Activați butonul radio between și, în cele două casete de text, scrieți data de început a perioadei 04/10/27 și data de sfârșit a perioadei 04/11/25.) 3. Advanced conține controale prin intermediul cărora se stabilește căutarea după tipul fișierului sau după spațiul ocupat pe disc. 2 Lista ascunsă Of type din care puteți alege tipul aplicației cu care a fost creat fișie- rul. Deoarece nu trebuie să precizați aplicația, alegeți din listă articolul All Files and Folders. 2 Controalele Size is: lista ascunsă din care alegeți tipul de limită pentru spațiu (At least - limita inferioară și At most - limita superioară) și caseta de text cu derulor prin care stabiliți valoarea limitei. (Alegeți din lista ascunsă articolui-- At most, iar în caseta de text cu derulor veți scrie valoarea 1000.) 2.5. Aplicații Windows Pentru a învăța să lucrați cu aplicațiile sistemului de operare Windows, veți face cunoș- tință cu următoarele programe utilitare (se mai numesc și accesorii Widows; ele se găsesc în grupul de aplicații Accessoriese ProgramseStart): v aplicația Calculator; 2 aplicația Notepad; 2 aplicația Paint. Aplicația Calculator Este o aplicație care vă ajută să efectuați calcule aritmetice și științifice, punând la dispo- ziție două tipuri de calculatoare: calculatorul standard (cu operațiile matematice de ba- ză) și calculatorul științific (cu operații suplimentare): El efectuează: 2 cele patru operații matematice de bază și calcule procentuale; 2 funcții matematice și trigonometrice și operații logice; 2 funcții statistice (activarea casetei de date statistice - butonul Sta, introducerea datelor în caseta statistică - Dat, funcția statistică Sum - suma, funcția statistică Ave - media aritmetică, RET - comutarea între calculator și caseta statistică); 2 operații aritmetice în sistemele de numerație binar, octal și hexazecimal (alegerea sistemului de numerație se face prin butoanele radio Hex, Dec, Oct și Bin); 2 memorie pe un singur nivel. Comutarea între cele două tipuri de calculatoare se face cu opțiunile din meniul View: Șcientific (calculatorul științific) și Standard (calculatorul standard). Fereastra aplicației nu 76 Sistemul de operare Windows poate fi redimensionată, doar minimizată. Puteți deschide mai multe aplicații calculator și să faceți transfer de date între ele folosind zona de memorie Clipboard. Aplicația Notepad Este o aplicație de tip editor de texte care vă permite să creați fișiere cu texte nefor- matate (fișiere cu extensia *.txt). Cu această aplicație puteți executa următoarele operații: să creați un fișier de texte; S să editați un fișier prin operații de copiere, mutare sau ștergere a blocurilor de texte; să localizați în text un șir de caractere; să tipăriți la imprimantă fișierul text. Aplicația Paint Este o aplicație de tip editor de imagini care vă permite să creați și să editați desene în grafica de pixeli (fișiere cu extensia *.bmp). Cu această aplicație puteți executa următoarele operatii: / să creați și să modificați fișiere cu desene; să stabiliți dimensiunea desenului; să alegeți culoarea fondului și culoarea desenului și să construiți o paletă de culori; să alegeți și să folosiți instrumentele de desen: pensula, rola etc. și să stabiliți caracteristicile instrumentului folosit; să alegeți fontul, stilul și dimensiunea caracterelor din textele inserate în desen; să efectuați corecturi în desen, inclusiv corecturi foarte fine, la nivel de pixei; J să decupați zone de desen și să creați efecte speciale cu aceste zone: rotire, aplecare, inversarea culorilor, redimensionare, multiplicare; să copiați și să mutați zone de desen decupate și să schimbați informații cu alte aplicații prin intermediul zonei de memorie Clipboard; să previzualizați desenul și să tipăriți tot desenul sau numai porțiuni din desen. Tipărirea ia imprimantă Pentru a cere unei imprimante să execute operația de tipărire, trebuie: Să fie instalată imprimanta ia care doriți să tipăriți. A instala o imprimantă înseam- nă a lega de nucleul sistemului Windows un driver de imprimantă. Acest lucru este necesar deoarece imprimantele, în general, sunt incompatibile între ele și fiecare dintre ele folosește un anumit set de semnale prin care calculatorul cere să se execu- te operațiile de tipărire. Traducerea semnalelor de tipărire, pe care le emite calculato- rul către portul la care este conectată imprimanta, în semnale de comenzi de tipărire pe care le înțelege imprimanta este realizată de un program numit driver de impri- mantă. Pentru fiecare tip de imprimantă există câte un astfel de program, iar pentru a lista la imprimantă este necesar ca acest program traducător să fie instalat în sistem. Să fie conectată imprimanta la calculator. înseamnă a lega fizic la magistrala calcula- torului o imprimantă, prin intermediul unui cablu și al unei mufe cu conector. Chiar dacă sunt instalate mai multe imprimante la un moment dat, una singură poate fi imprimanta activă, adică imprimanta care este conectată la sistem și la care se va lista fișierul. Să fie configurată corect imprimanta- A configura imprimanta înseamnă a stabili valoarea unor parametri, pentru imprimantă, cu ajutorul cărora se influențează calitatea tipăririi: rezoluția, dimensiunea hârtiei, tipul de hârtie, orientarea, tonurile de gri, modul de tratare a nuanțelor de gri etc. Nu trebuie să se modifice valorile pentru parametrii im- Tehnologia informației și a comunicațiilor 77 primăriței în timp ce se execută o operație de tipărire la acea imprimantă. Configurarea imprimantei se poate realiza fie pentru toate documentele care se vor lista la acea imprimantă, fie numai pentru un document. Să formulați comanda prin care îi cereți să listeze fișierul. A formula o comandă de tipărire înseamnă a cere calculatorului să execute o operație de tipărire. în general, aceasta se realizează prin opțiunea Prinț... a meniului File din aplicațiile care admi- nistrează fișierele care vor fi tipărite (de exemplu, Notepad sau Paint). Dacă aveți insta- late mai multe imprimante și vreți să listați la o altă imprimantă decât cea implicită, înainte de a formula cererea de tipărire alegeți imprimanta dorită din lista de imprimante afișată în caseta de dialog Prinț. Windows permite ca la un moment dat să fie instalate mai multe imprimante. Imprimantele instalate se găsesc în dosarul Printers. Dintre imprimantele instalate, una singură este declarată imprimantă implicită, adică imprimanta către care sunt trimise comenzile de tipărire atunci când se emite o cerere de tipărire, dacă nu se specifică o altă imprimantă. De obicei, se alege ca imprimantă implicită imprimanta la care se listează cel mai des. Laborator Creați și modificați un fișier de text Textul se va scrie în zona de lucru a ferestrei de aplicație. Textul pe care îl veți introduce nu este formatat (încadrat automat între marginile paginii). Trecerea pe linia următoare se face numai dacă apăsați tasta Enter. Fișierul poate să conțină linii de text foarte lungi. Poate să fie format dintr-o singură linie de text, iar linia poate să conțină mii de caractere. Dacă doriți să introduceți o linie vidă, poziționați cursorul la începutul liniei sau la sfârșitul liniei precedente și apăsați tasta Enter. Dacă liniile sunt foarte lungi, pentru a le vizualiza veți derula pe orizontală textul din fereastra Notepad, folosind bara de derulare pe ori- zontală sau veți trunchia textul afișat în fereastră. Pentru trunchierea textului activați opțiunea de tip comutator Word WrapeEdit; ca rezultat, dacă aveți o linie de text foarte lungă, aceasta va fi împărțită pe mai multe linii pe ecran, astfel încât veți putea vedea toată linia fără să mai derulați textul pe orizontală. Trunchierea operează numai asupra textului afișat în fereastră, nu și asupra textului din fișier, unde linia își va păstra lungimea inițială (operația de trunchiere nu introduce caractere Enter suplimentare). Textul pe care-l scrieți în fereastra editorului de texte este stocat în memoria internă și trebuie salvat într-un fișier pe disc. La crearea fișierului, salvarea se va face prin opțiunea de meniu Save As...eFiIe care deschide o casetă de dialog prin intermediul căreia stabiliți dosarul în care va fi memorat fișierul și numele fișierului. Pentru a face modificări în text trebuie să deschideți fișierul cu opțiunea de meniu Open...e File. Textul va fi încărcat din fișier în memoria internă, unde vor fi făcute modificările. După ce ați făcut modificările, salvați noua versiune a textului într-un fișier. Dacă doriți să păstrați vechea versiune a fișierului, salvați noua versiune sub un nume nou, folosind opțiunea Save As...eFiIe. Dacă nu doriți să păstrați vechea versiune a fișierului, salvați noua versiu- ne sub același nume folosind opțiunea ȘaveeFile. în fereastra aplicației puteți deschide un singur fișier de text. Dacă ați deschis un fișier, ați făcut modificările și le-ați salvat, puteți să deschideți un alt fișier sau puteți să creați un fișier nou, cu opțiunea de meniu NeweFile. Pentru deplasarea cursorului de inserare în text procedați astfel: 78 Sistemul de operare Windows Dacă poziția în care doriți să inserați caracterul nu este afișată în fereastră, derulați conținutul ferestrei folosind barele de derulare. Indicați poziția în care doriți să inserați caracterul și executați clic. iă> Apăsați: pentru deplasarea cu o poziție la dreapta sau la stânga, sau cu o poziție în sus sau în jos, tasta cu săgeata corespunzătoare sensului de deplasare; pentru de- plasarea la început sau la sfârșit de rând, tasta Home, respectiv End; pentru depla- sarea la început sau la sfârșit de fișier, tastele Ctrl+Home, respectiv Ctrl+End; pentru deplasarea cu o fereastră în sus sau în jos, tasta PageUp, respectiv PageDown; pentru deplasarea cu o fereastră la stânga sau la dreapta, tastele Ctrl+PageUp, respectiv Ctrl+PageDown. Puteți să faceți modificări în text: să inserați caractere noi, să ștergeți unele caractere, să inserați data și timpul din sistem. Pentru a face modificări puteți să lucrați cu blocuri de text. Pentru operațiile de editare în care lucrați cu blocurile text, înainte de a executa ope-rația, trebuie selectat blocul de text. Blocul de text selectat va fi scris în video invers. Selectarea unui bloc de text se face astfel: Indicați caracterul cu care începe sau se sfârșește blocul de text și glisați mouse-ul până la sfârșitul, respectiv până la începutul blocului de text. Eliberați butonul mouse-ului. i§s Cu tastele de editare, poziționați cursorul la începutul sau la sfârșitul blocului de text. Țineți apăsată tasta Shift și, cu ajutorul tastelor de editare, poziționați cursorul la sfârșitul, respectiv începutul blocului de text. Eliberați tasta Shift. Puteți să executați următoarele operații cu blocul selectat: să-l mutați într-o altă zonă a fișierului, să-l copiați într-o altă zonă a fișierului, să-l mutați într-un alt fișier, să-l copiați într-un alt fișier, să-l ștergeți. Operațiile de mutare și copiere se fac prin intermediul zonei de memorie Clipboard. Dacă operația de copiere sau mutare se execută între două fișiere, deschideți două aplicații Notepad: într-o fereastră deschideți fișierul sursă (fișierul din care preluați blocul de text), iar în cealaltă deschideți fișierul destinație (fișierul în care copiați sau mutați blocul de text). Pentru a șterge un bloc de text selectat apăsați tasta Delete sau Backspace. Dacă vreți să ștergeți o linie goală, poziționați cursorul la începutul liniei goale apăsând tasta Home, selectați linia apăsând tastele Shift+End și o ștergeți apăsând tasta Delete. Puteți să căutați un șir de caractere în text (opțiunea Find...eȘearch). Operația de căutare poate să țină cont de diferența dintre literele mari și literele mici sau nu. De exemplu, dacă se ține cont de această diferență, șirul de caractere AB va fi considerat diferit de șirul de caractere ab, iar dacă nu se ține cont, șirurile de caractere ab, AB, aB, aB vor fi considerate identice. Creați și modificați un desen Fereastra prezintă următoarele elemente caracteristice: 1. Caseta cu instrumentele pentru desenare conține: Panoul cu instrumente pentru desenare. Afișează 16 pictograme cu instrumen- tele care pot fi folosite pentru a desena sau a modifica un desen (pensula, rola, guma etc.). Caseta pentru alegerea caracteristicilor instrumentului. Afișează pentru unele instrumente forma sau dimensiunea liniei: pentru pensulă și gumă forma, pentru instrumentele care desenează linii (drepte sau curbe) lățimea liniei, pentru lupă Tehnologia informației și a comunicațiilor 79 factorul de mărire, pentru instrumentele care desenează figuri geometrice (poligo- nul, dreptunghiul, elipsa) stilul de umplere, pentru pulverizator mărimea jetului de vopsea. 2. Caseta pentru culoare conține: J Caseta pentru culoarea curentă afișează culorile folosite pentru desen (fore- ground) și pentru fundal (background). J Paleta de culori (Palette) afișează setul de culori disponibile pentru realizarea unui desen. 3. Bara de stare conține: Zona de informare afișează informații despre instrumentul pentru desenare indicat sau opțiunea de meniu indicată. J Caseta cu poziția cursorului arată coordonatele pixelului selectat, sub forma x,y (de exemplu 716,340 înseamnă x=716 și y=340). Conținutul ei se modifică în funcție de poziția mouse-ului. Caseta cu dimensiunea zonei selectate arată sub forma a^b lungimea (a) și lățimea (b) a dreptunghiului zonei selectate (de exemplu 30x40 înseamnă a=30 și t>=40). 4. Planșeta sau zona de lucru este spațiul în care puteți să desenați și să modificați un desen. Zona de lucru poate să fie mai mare decât ceea ce se vede în fereastră. în acest caz, veți folosi barele de derulare, pentru a avea acces și la celelalte zone ale planșetei. File Edit View [mage Options Help <9 Forest ’ Paint r* Caseta pentru / culoarea curentă Panoul cu instrumente Caseta pentru selectarea caracteristicilor instrumentului de desenare Paleta cu culori Caseta cu poziția cursorului Draws a sbaight line with the selected line width. 78.93 Caseta cu dimensiunea ^oneLs^ec^ Ffti Paieta de culori afișează culorile disponibile pentru desen și pentru fundal. De fiecare dată când veți dori să schimbați culoarea, va trebui să o alegeți din paletă. Puteți să 80 Sistemul de operare Windows schimbați culoarea pentru desen ori de câte ori vreți. Culoarea pentru planșetă sau fundal o puteți schimba o singură dată, înainte de a începe un desen nou. Caseta pentru culoarea curentă va afișa, în cele două dreptunghiuri: culoarea pentru fundal și culoarea pentru desen. Dacă vreți să schimbați culoarea, executați clic cu butonul din stânga pentru culoarea desenului, sau clic cu butonul din dreapta, pentru culoarea fundalului. în panoul cu instrumente de desenfiecare instrument este reprezentat printr-o picto- gramă. Instrumentul este de fapt o opțiune pentru desenare: Selecția neregulată decupează neregulat o zonă de desen, conturul zonei decupate urmărind mișcarea mouse-ului pe pad. Selecția decupează o zonă dreptunghiulară de desen. • / Guma șterge culoarea, desenul sau textul, înlocuindu-le cu culoarea de fond activă. Umplerea cu culoare umple obiecte, sau zone cu contur închis, cu culoarea aleasă pentru desen. S Selecția culorii selectează direct de pe planșetă o culoare pentru desen. Lupa mărește zona de desen selectată. Creionul desenează linii neregulate (forme libere), cu aceeași grosime, urmărind de- plasarea mouse-ului pe pad. Pensula de vopsea desenează, cu culoarea aleasă pentru desen, linii de grosimi diferite urmărind deplasarea mouse-ului pe pad. Pulverizatorul de vopsea creează o pată circulară de puncte pentru împrăștierea vopselei pe planșetă. • / Instrumentul de scris permite scrierea textelor pe planșetă. ■ / Linia dreaptă desenează o linie dreaptă între două puncte. v' Linia curbă desenează între două puncte o linie care poate fi curbată de două ori. Dreptunghiul desenează dreptunghiuri și pătrate (pentru pătrat, mouse-ul se glisează cu tasta Shift apăsată). Poligonul desenează poligoane cu ajutorul unor linii drepte. Elipsa desenează cercuri sau elipse (pentru cerc, mouse-ul se glisează cu tasta Shift apăsată). ■ / Dreptunghiul rotunjit desenează dreptunghiuri și pătrate cu colțuri rotunjite. Selecția neregulată Selecția dreptunghiulară Guma Umplerea cu culoare Selecția culorii & Lupa Culoare desen Creionul Pensula Pulverizatorul cu vopsea Mr Linia & Instrumentul de scris Dreptunghiul fi Curba Elipsa A' Culoare fundal £ ia. Poligonul o O Dreptunghiul rotunjit Puteți să folosiți aceste instrumente pentru a desena, a umple cu culoare unele contururi, a șterge, a decupa zone de desen sau a insera texte. La un moment dat puteți selecta un singur instrument. Instrumentul ales atunci când deschideți aplicația Paint este creionul. Tehnologia informației și a comunicațiilor 81 Dacă vreți să alegeți alt instrument de desen, executați clic pe pictograma lui. Instru- mentul selectat va deveni instrument activ. Stabiliți aspectul obiectelor pe care le veți desena, folosind caseta cu caracteristicile instrumentului (grosimea liniei, forma vârfului pensulei etc.) și caseta pentru culoare. Puteți să schimbați aceste caracteristici și în tim- pul operației de desenare. Caracteristicile desenului (dimensiunea zonei de desen, unitatea de măsură pentru dimensiunea desenului și modul de lucru - color sau alb-negru) le stabiliți cu opțiunea Attributes...elmage. Pentru a ușura munca de corectură și pentru a crea efecte speciale, Paint vă pune la dispoziție lucrul cu zone de desen decupate: / Puteți să folosiți operații cu zona de memorie Clipboard: să copiați sau să mutați zona de desen decupată în Clipboard sau să inserați un desen sau un text din Clipboard (opțiunile Copy, Cuț și Paste din meniul Edit). / Puteți să copiați zona de desen decupată într-un fișier pe disc (opțiunea Copy To...e Edit) sau puteți să inserați un desen care se găsește într-un fișier pe disc (opțiunea Paste From...e Edit). / Puteți să măriți foarte mult o zonă de desen, astfel încât să vizualizați desenul la nivel de pixeli și să faceți modificări în desen schimbând culoarea pixelilor (opțiunea Zoom ► e View sau instrumentul lupa). Acest tip de corectură seamănă cu o corec- tură executată sub lupă, într-un desen real. / Puteți să răsturnați pe orizontală sau pe verticală, să rotiți, să aplecați, să redimensi- onați sau să multiplicați zona de desen decupată. Administrați imprimantele Pentru administrarea imprimantelor și a operației de tipărire se folosește aplicația Printers, pe care o lansați în execuție cu opțiunea de meniu PrinterseȘettingseStart sau din fereastra aplicației Control Panel, execu- tând dublu clic pe pictograma Printers. Pentru instalarea unei imprimante executați dublu clic pe pictograma Add Printer. Pentru stabilirea imprimantei implicite, selectați din lista de imprimante imprimanta care doriți să devină implicită și activați opțiunea de meniu de tip comutator Set As DefaulteFile. Pentru modificarea proprietăților imprimantei, selec- tați din lista de imprimante imprimanta căreia doriți să-i modificați proprietățile și alegeți opțiunea de meniu PropertieseFile. Răspundeți: 1. Care este deosebirea dintre startul la cald și startul la rece? 2. Ce este suprafața de lucru a ecranului? Ce elemente conține? La ce puteți folosi aceste elemente? 3. Ce este bara de aplicații? Ce conține? La ce folosiți bara de aplicații? 4. Ce este meniul de comenzi rapide? Cum deschideți acest meniu? 5. Ce este o casetă de dialog? La ce se folosește? Ce conține o casetă de dialog? 6. Dați exemplu de patru controale care pot fi folosite pentru comunicarea valorii unor parametri. Explicați în ce cazuri sunt folosite aceste controale. 7. Ce este un control disponibil? în ce cazuri un control nu este disponibil? Dați un exemplu. 82 Sistemul de operare Windows 8. Ce este ecranul de protecție? De ce se folosește ecranul de protecție? 9. Cum se identifică unitățile de disc? Dați exemple de identificatori. 10. Ce sunt pictogramele? De ce sunt ele utile? Ce operații puteți executa cu ele? 11. Ce este o scurtătură? Câte tipuri de scurtături există? Dați exemple. 12. Ce este o fereastră? Ce elemente caracteristice are fereastra pentru a fi manipulată? Câte tipuri de ferestre există? Prin ce se deosebesc ele? 13. De câte meniuri dispune o fereastră de aplicație? Explicați rolul fiecărui meniu. 14. Cum procedați atunci când s-a blocat o aplicație? 15. Ce sunt caracterele de înlocuire. La ce pot fi folosite? 16. Ce proprietăți au dosarele și fișierele? Ce reprezintă atributele fișierelor? Ce atribute cunoașteți și ce semnificație au? 17. Ce operații puteți executa cu fișierele și dosarele? Ce aplicații puteți folosi pentru a executa aceste operații? Comparați aceste aplicații din punct de vedere al elemen- telor comune și al avantajelor și dezavantajelor. 18. Care este deosebirea dintre operația de mutare și operația de copiere? 19. Ce înseamnă localizarea unui fișier sau a unui dosar pe disc? Ce elemente puteți folosi pentru a construi criteriul de căutare? 20. Ce este un driver de imprimantă? Executati: Fișa de aplicații 1 - personalizați interfața sistemului de operare 1. Porniți calculatorul. 2. Aflați informații despre monitor și adaptorul video. 3. Reglați volumul semnalului sonor. 4. Mutați bara de aplicații pe marginea dreaptă a ecranului. Redimensionați bara de aplicații. Readuceți bara de aplicații în vechea poziție și la vechea dimensiune. 5. Aflați data și timpul înregistrate de sistem. Dacă ele nu corespund datei și timpului real, actualizați-le. 6. Reporniți la cald calculatorul. 7. Alegeți un tapet pentru fundalul ecranului. Tapetul trebuie să acopere tot fundalul ecranului. 8. Alegeți un ecran de protecție care să se instaleze după 5 minute. Stabiliți o parolă pentru ecranul de protecție. Personalizați ecranul de protecție și previzualizați efectele obținute. 9. Opriți calculatorul. Fișa de aplicații 2 - operații cu pictograme și ferestre 1. Deschideți aplicația Notepad. Salvați documentul pe care l-ați deschis, sub numele beta. Creați o pictogramă scurtătură pentru acest document căreia îi veți da numele beta. 2, Aranjați pictogramele pe ecran în ordinea alfabetică a numelui. Aranjați pictogramele pe ecran în ordinea alfabetică a tipului. Aranjați pictogramele pe ecran în ordine cronologică. 3, Ștergeți pictograma beta. Refaceți pictograma ștearsă. 4. Creați o pictogramă scurtătură pentru aplicația Calculator. Folosiți această pictogramă pentru a activa aplicația. închideți aplicația. 5. Ștergeți cele două pictograme pe care le-ați creat. 6. Deschideți aplicația Notepad folosind numeie documentului beta din meniul Start. Mini- mizați fereastra aplicației. Restaurați fereastra aplicației. Redimensionați fereastra apli- Tehnologia informației și a comunicațiilor 83 cației mărind-o cu aproximativ 2 cm pe orizontală și micșorând-o cu aproximativ 1 cm pe verticală. Maximizați fereastra aplicației. 7. Deschideți aplicația Calculator. Observați că aplicația nu are disponibil butonul de maximizare. Aranjați cele două ferestre mai întâi în cascadă și apoi în mozaic. Activați pe rând cele două ferestre. Minimizați ferestrele de aplicație deschise. Activați pe rând apli- cațiile. închideți aplicațiile Notepad și Calculator folosind elementele de control ale ferestrei de aplicație. Fișa de aplicații 3 - operații cu fișiere și dosare 1. Deschideți fereastra aplicației Winows Explorer. în fereastra aplicației afișați conți- nutul directorului rădăcină al hard-discului. Dezvoltați dosarul Windows. Afișați conținutul acestui dosar sub forma unei liste de pictograme. Restrângeți dosarul Windows. Afișați conținutul acestui dosar sub forma unei liste cu detalii despre proprietățile fișierelor și ale dosarelor. Afișați conținutul dosarului My Documents în ordinea spațiului ocupat pe disc de dosare și fișiere. 2. Montați un disc flexibil pe unitatea de disc A și afișați conținutul acestui disc. Cu aplicația Notepad, creați pe discul A două fișiere: alfa.txt care conține textul Text 1 și beta.txt care conține textul Text 2. închideți aplicația Notepad și reveniți în fereastra aplicației Windows Explorer. Executați dublu clic pe pictograma fișierului alfa.txt. Se lansează în execuție aplicția Notepad și în fereastra aplicației este deschis fișierul alfa.txt. închideți aplicația Notepad. 3. Afișați conținutul dosarului Windows în ordinea alfabetică a tipului fișierelor. Selectați blocul de fișiere executabile (tipul Application). Observați în bara de stare câte fișiere au fost selectate și ce spațiu ocupă pe disc. Anulați selectarea acestor fișiere. în ace- lași mod, aflați câte fișiere cu imagini de tip bitmap există în acest dosar și ce spațiu ocupă ele pe disc. 4. Afișați conținutul directorului rădăcină al hard-discului în ordinea cronologică a dosarelor și fișierelor. Căutați pe hard-disc aplicația sol.exe. Lansați în execuție aplicația executând dublu clic pe numele ei. închideți fereastra acestei aplicații. Căutați pe hard-disc toate fișierele care au numele sol. Copiați aceste fișiere pe discul A. 5. Afișați conținutul discului A. După ce s-a stins ledul unității A, scoateți discul de pe unitate și montați un nou disc flexibil, care să nu conțină nici un fișier sau director. în continuare, în fereastra aplicației este afi- șat conținutul discului care a fost demon- tat de pe unitate. Pentru a afișa conținutul discului, alegeți opțiunea RefresheView, care corespunde comenzii de recitire a discului. 6. Construiți pe discul A structura arbores- centă de dosare alăturată. Folosind aplicația Notepad, construiți următoarele fișiere: în dosarul Dosar 1 fișierele fisierl și fisier2, în dosarul Dosar 2 fișierul fisier3, în dosarul Dosar 5 fișierul fisier4, în dosarul Dosar 6 fișierul fisier5. Aceste fișiere vor conține textul: Text 1, Text 2, Text 3, Text 4 și, respectiv, Text 5. 7. Copiați, sub același nume, fișierul fisier4 din dosarul Dosar 5 în dosarul Dosar 6. 8. Copiați, sub același nume, fișierul fisier4 din dosarul Dosar 5 în dosarul Dosar 3. Schimbați numele fișierului fisier4 din dosarul Dosar 3, în fisier6. Director rădăcină Dosar 1 Dosar 2 Dosar 4 Dosar 3 Dosar 5 Dosar 6 84 Sistemul de operare Windows 9. Mutați sub numele fisier7, fișierul fisier5 din dosarul Dosar 6 în dosarul Dosar 3. 10. Copiați în dosarul Dosar 3 sub numele fisier8 fișierul fe/er3 din dosarul Dosar 2. 11. Mutați, sub aceleași nume, fișierele fisierl și fisier2 din dosarul Dosar 1 în dosarul Dosar 3. 12. Mutați, sub același nume, fișierul fisier4 din dosarul Dosar 5 în dosarul Dosar 3. 13. Copiați toate fișierele din dosarul Dosar 3 în dosarul Dosar 0. 14. Localizați pe discul A toate fișierele fisierl. Salvați rezultatul căutării. 15. Afișați rezultatul căutării fișierelor fisierl pe discul A. Ștergeți pictograma asociată rezultatului acestei căutări. 16. Localizați pe discul A toate fișierele care conțin textul Text 3. 17. Protejați la scriere fișierele fisierl, fisier2, fisier4, fisier6 și fișier? din dosarul Dosar 3. 18. Creați, în rădăcina hard-discului, un director Disc Alo care mutați conținutul discului A. 19. Ștergeți toate fișierele din dosarul Dosar 3 salvându-le în containerul Recycle Bin. Refaceți fișierele șterse. Ștergeți din nou aceste fișiere, fără să le mai salvați în containerul Recycle Bin. 20. Ștergeți dosarul Dosar 5, salvându-l în containerul Recycle Bin. Ștergeți apoi acest dosar din containerul Recycle Bin. Ștergeți dosarul Dosar 6 salvându-l în containerul Recycle Bin. Goliți apoi containerul. 21. Ștergeți toate dosarele din directorul Disc A, fără salvarea lor în containerul Recycle Bin. Ștergeți și directorul Disc A. 22. Ce fișier de aplicație din dosarul Windows și din subdirectoarele lui, ocupă cel mic spațiu? Dar cel mai mult spațiu? în ce dosar se găsesc ele? Fișa de aplicații 4 - folosiți aplicațiile pentru a obține rezultate 1. Deschideți aplicația Calculator. Aflați reprezentarea în sistemul binar și hexazecimal a numărului zecimal 125. Aflați reprezentarea în sistemul binar și zecimal a numărului hexazecimal AA. 2. Calculați suma, media aritmetică și media aritmetică a pătratelor numerelor 10, 12, 57, 23, 99 folosind caseta statistică a calculatorului. 3. Calculați valoarea expresiei binare: E = 1000x111:10 + 11001 + 111x(11+101)- 101101 Transformați rezultatul în reprezentare zecimală. 4. Deschideți al doilea calculator. Aranjați calculatoarele în mozaic pe verticală. Folosiți cele două calculatoare, pentru a calcula expresia: E = 400x75:120 + 999² - SQRT(1089) + 396:6 - SQRT(4096) Deschideți aplicația Notepad. Scrieți în fereastra acestei aplicații textul „Rezultatul expresiei este ". Inserați în poziția cursorului rezultatul expresiei calculate. închideți cele trei aplicații fără să salvați textul. 5. Creați un tapet pentru ecran care să conțină numele vostru și clasa. 6. Creați un antet pentru scrisorile de Crăciun, care să conțină o creangă de brad, trei globuri colorate, o lumânare și textul „Crăciun Fericit“. Salvați desenul în fișierul craciun.bmp. 7. Creați un antet pentru scrisorile de felicitare, care să conțină trei flori, două baloane și textul „La mulți ani!“. Salvați desenul în fișierul felicit.bmp. 8. Creați un antet pentru liceul vostru. Salvați desenul în fișierul antet.bmp. 9. Creați o paletă de culori care să conțină foarte multe nuanțe de verde ruginiu. Salvați paleta de culori într-un fișier. Folosind această paletă de culori, creați un desen care să sugereze un peisaj de toamnă. Salvați desenul în fișierul toamna.bmp. 3. Procesorul de texte Word 3.1. Entități folosite în prelucrarea textelor Procesoarele de texte P°t fi folosite pentru prelucrarea unor texte ce trebuie să aibă un aspect estetic deosebit, care să le facă ușor de citit. Textele pot fi încadrate în pagină, carac- terele pot fi scrise cu un anumit stil, iar în text pot fi inserate și alte obiecte: tabele, grafice, desene etc. Aceste fișiere se numesc fișiere document. Fișierele document conțin, pe lângă caracterele din text, și caractere de control necesare pentru formatarea textului. Aceste caractere sunt invizibile pentru cel care prelucrează textul (nu se văd pe ecran și nu sunt tipă- rite la imprimantă; se mai numesc și caractere netipăribile). Fiecare procesor de texte folo- sește propriile sale caractere de control. Din această cauză, un text scris cu un procesor de texte poate fi înțeles (citit și modificat) numai cu procesorul de texte cu care a fost creat. Un alt procesor de texte folosește setul său propriu de caractere de control pentru a realiza operațiile de formatare și nu știe să decodifice corect caracterele de control întâlnite în text. Când se prelucrează un document, se folosesc următoarele măsuri: / pentru dimensiunile hârtiei și pentru aranjarea textului în pagină: centimetrul sau inci; pentru măsurarea caracterelor: punctul tipografic (are valoarea de 0,353 mm). Aplicațiile pentru prelucrarea textelor știu să identifice și să execute operații cu următoa- rele entităti: Caracterul este cea mai mică entitate manevrabilă într-un text. Caracterul face parte dintr-un set de semne grafice care conține simboluri pentru litere, cifre și semne spe- ciale. Aspectul caracterului este controlat prin font și stil. Caracterul are lățime și înălțime. Cuvântul este un șir de caractere despărțit de restul textului prin spațiu și semne de punctuație. Alinierea textului între margini se face fără a segmenta cuvintele. Pentru a evita spațiile mari dintre cuvinte, introduse la alinierea automată a textului, la sfârșitul liniei de text cuvintele pot fi despărțite în silabe. Linia de este un grup de caractere despărțit de restul textului printr-un caracter de control numit „sfârșit de linie". Acest caracter de control este introdus de către aplicația care prelucrează textul. Linia de text este o componentă a paragrafului. Ea poate fi manevrată ca un bloc de text. Fraza este un șir de caractere delimitat de restul textului prin punct. Aplicațiile care prelucrează texte permit selectarea și manevrarea frazei ca un bloc de text. J Paragraful este un grup de linii de text despărțit de restul textului printr-un caracter de control numit „sfârșit de paragraf". De obicei, acest caracter de control se generează la apăsarea tastei Enter. Aspectul paragrafului poate fi controlat prin aliniere (modul în care se încadrează între marginile textului), prin spațiul dintre liniile de text, prin indentarea paragrafului și a primei linii din paragraf. De exemplu, spațiul dintre liniile de text poate fi simplu (12 puncte), la un rând și jumătate (15 puncte) și dublu (20 puncte). Paragraful poate fi tratat ca un bloc de text. Obiectul este o imagine, un tabel, un grafic, un sunet și poate fi inserat în text. 86 Procesorul de texte Word Pagina fizică reprezintă întreaga suprafață de hârtie. Pagina utilă reprezintă numai acea suprafață de hârtie pe care se va scrie textul documentului. Parametrii care caracterizează formatarea documentului la nivel de pagină sunt: dimensiunea paginii fizice, marginile paginii (dimensiunea paginii fizice și marginile paginii determină dimen- siunea paginii utile), orientarea paginii la tipărire, anteturi și subsoluri. Documentul este o colecție de paragrafe și obiecte. Aspectul documentului (Jayout) poate fi controlat prin modul în care se încadrează textul în pagină, prin inserarea numărului de pagină și prin anteturi și subsoluri. în funcție de aceste valori, de corpul ales pentru caractere și de spațierea dintre liniile paragrafelor, pagina va fi formată dintr-un anumit număr de linii. Fiecare desen al unui font se poate scrie în diferite stiluri. Cele mai importante stiluri sunt: italic - caracterele sunt înclinate cu 15°; se mai numește și stilul cursiv: AB S bold - caracterele sunt îngroșate și se mai numesc și caractere aldine: AB underline - caracterele sunt subliniate cu o singură linie: AB double underline - caracterele sunt subliniate cu o linie dublă: AB outline - caracterele au contur: AB shadow - caracterele au umbră: AB strikethrough - caracterele sunt tăiate cu o linie: AB Tehnologia informației și a comunicațiilor 87 Alinierea textului din paragraf se poate face la dreapta, la stânga, centrat și complet Pentru a micșora numărul de spații suplimentare introduse de alinierea completă sau pentru a evita aspectul neregulat pe margine al textului aliniat la stânga sau la dreapta, se recomandă despărțirea în silabe a cuvintelor. Paragraful poate fi pus în evidență prin două metode: Prin indentarea primei linii. Această metodă se recomandă atunci când se folosește alinierea completă a textului. / Prin spațiu suplimentar între două paragrafe. Această metodă se recomandă atunci când se folosește alinierea la stânga a textului. Acest paragraf este pus în evidență prin indentarea primei linii. Acest paragraf este pus în evidență prin indentarea primei linii. Acest paragraf este pus în evidență prin indentarea primei linii. Acesta este un paragraf indentat la stânga față de marginea textului. Acesta este un paragraf indentat la stânga față de marginea textului. Acesta este un paragraf indentat la stânga față de marginea textului. Acesta este un paragraf indentat la dreapta față de marginea textului. Acesta este un paragraf indentat la dreapta față de marginea textului. Acesta este un paragraf indentat la dreapta față de marginea textului. Acest paragraf este indentat la dreapta și la stânga față de mar- ginea textului. Acest paragraf este indentat la dreapta și la stânga față de marginea textului. Acest paragraf are o Indentare agățată (hanging indenf) pentru prima linie, i Acest paragraf are o indentare agățată pentru prima linie. Acest paragraf ’ are o indentare agățată pentru prima linie. La tipărirea unui paragraf pot să apară următoarele tipuri de linii: Linia orfan (orphan) este prima linie din paragraf, care este izolată de restul pa- ragrafului, liniile acestuia fiind tipărite pe următoarea pagină. Procesoarele de texte pot să aibă opțiuni de lucru prin intermediul cărora se elimină liniile orfan (se tipăresc primele două linii din paragraf pe o pagină). 88 Procesorul de texte Word Linia văduvă (widow) este ultima linie din paragraf, care este tipărită pe următoarea pagină față de restul paragrafului. Procesoarele de texte pot să aibă opțiuni de lucru prin intermediul cărora să se elimine liniile văduve (pe pagina următoare se tipăresc două linii din paragraf). Orientarea paginii la tipărire definește poziția textului în pagină. Pe foaia de hârtie poziționată vertical tipărirea se poate face în două moduri: •/ Portrait - textul este tipărit normal pe coala de hârtie, astfel încât înălțimea este mai mare decât lățimea. / Landscape - textul tipărit este rotit cu 90°, astfel încât înălțimea este mai mică decât lățimea. Antetul (header) este o zonă de text scrisă în partea superioară a fiecărei pagini a docu- mentului. Subsolul(footer) este o zonă de text scrisă în partea inferioară a fiecărei pagini a documentului. De obicei, un procesor de texte împarte automat documentul în pagini. în momentul în care textul și obiectele inserate în document au ocupat întreaga pagină utilă, procesorul face trecerea la o pagină nouă. El separă paginile unui document prin marcaje numite întreruperi de pagină (page breaks). Orice intervenție în document va avea ca efect renu- merotarea paginilor documentului (repaginarea documentului), adică actualizarea întreru- perilor de pagină. Word vă permite să introduceți manual întreruperi de pagină (de exemplu, dacă vreți ca un paragraf sau un capitol să înceapă pe o pagină nouă). Aceste întreruperi de pagină se mai numesc și întreruperi „hard“. Cu întreruperile manuale de pagină puteți să controlați când începe și când se termină o pagină. Procesorul de texte va rearanja automat paginile care urmează după întreruperea de pagină introdusă manual. 3.2. Prezentarea procesorului de texte Word Aplicația Word din setul Microsoft Office este un procesor de texte profesional care vă oferă următoarele facilități: crearea și corectarea documentelor și lucrul cu mai multe documente (extensia asociată fișierelor administrate de aplicația Word este .doc); Tehnologia informației și a comunicațiilor 89 / tipărirea documentelor; / operații cu blocuri de texte; / operații de căutare și înlocuire; V formatarea documentului la nivel de caracter și paragraf și administrarea unor stiluri de formatare predefinite sau definite de utilizator; J formatarea documentului la nivel de pagină (stabilirea marginilor și a modului de aran- jare a textului în pagină, numerotarea paginilor, crearea anteturilor și a subsolurilor de pagină, crearea notelor de subsol și de sfârșit); / administrarea unor șabloane de documente care automatizează procesul de forma- tare a documentului; inserarea tabelelor în document și administrarea lor (modificare, formatare etc.); / crearea unor liste marcate sau numerotate; / aranjarea textului în coloane; inserarea obiectelor în document (imagini, sunete, ecuații, diagrame); / administrarea corespondenței (scrisori și etichete poștale). Pentru a construi mai ușor un document și pentru a crește productivitatea muncii, Word vă pune la dispoziție șabloane de document și proceduri expert: J Șabloanele (templates) sunt modele de document prefabricate pe care le puteți folosi la construirea propriului document. în fereastra document, în loc să se afișeze o coală de hârtie albă (Blank Document) apare o schiță a documentului care conține deja chenare, desene, texte cu anumite fonturi, corpuri de caractere, stiluri și culori. Veți completa această schiță cu propriile texte și desene. Șabloanele se păstrează în fișiere de tipul *.dot. Pe lângă șabloanele predefinite la instalarea procesorului de texte Word, puteți construi propriile șabloane (șabloane utilizator). Există următoa- rele șabloane predefinite pentru aplicații de birotică: scrisori (Contemporary Letter, Elegant Letter, Professional Letter), rapoarte (Contemporary Memo, Elegant Memo, Professional Memo), faxuri (Contemporan/ Fax, Elegant Fax, Professional Fax), curriculum vitae (Contemporary Resume, Elegant Resume, Professional Resume). •/ Procedurile asistent (wizards) sunt aplicații care inițiază un dialog cu voi pentru a comunica un set de informații de bază, după care completează singure restul informațiilor și construiesc documentul. Șabloanele se păstrează în fișiere de tipul *.wiz. Există următoarele proceduri asistent pentru birotică: scrisori (Letter Wizard), etichete pentru plicuri și poștale (Envelope Wizard, Mailing Labei Wizard), rapoarte (Memo Wizard), faxuri (Fax Wizard), curriculum vitae (Resume Wizard) Word vă pune la dispoziție posibilitatea de a defini și de a formata următoarele entități de document: v Secțiunea (section). Reprezintă o zonă de document care poate fi formatată diferit de restul documentului. V Coloana (column). Spațiul util al documentului sau al unei secțiuni poate fi împărțit în blocuri verticale (coloane). V Tabelul (table). Spațiul util al documentului sau al unei zone din document poate fi împărțit în linii și coloane. La intersecția lor se formează casete (celule) în care se pot scrie texte și numere sau pot fi inserate obiecte sau formule de calcul. ■/ itlul de capitol (heading). Textul din paragraful cu care începe un capitol (titlul capitolului) poate fi formatat cu un anumit stil. Pe baza stilului de formatare se poate construi tabela de cuprins a documentului. 90 Procesorul de texte Word Cadrul (frame). Este o casetă care încapsulează un obiect (diagramă, desen, formulă matematică). Ea permite o mai ușoară manipulare a obiectului inserat în document. Comentariul (comment). Este un text introdus în document, care nu face parte din documentul tipărit, dar care poate fi folosit pentru informarea autorului. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârșitul paginii care se tipărește - și pentru care există o referire în document, în textul din pagina respectivă. S Nota de sfârșit (endnote). Este un text inserat la sfârșitul documentului care se tipărește - și pentru care există o referire în textul documentului. Codul câmpului (field code). Este o instrucțiune inserată în document fie de către Word în urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat sau poate fi observat numai rezultatul său (efectul produs în document). S Autotextul (autotext). Reprezintă o colecție de texte și imagini grafice pe care le folosiți mai des. Pentru fiecare text sau imagine se creează o intrare în autotext (autotext entry) în care se memorează numele intrării și textul sau imaginea aferentă. Prin aceas- tă facilitate, utilizatorul, în loc să scrie textul de fiecare dată sau să execute operațiile de inserare a imaginii, le va prelua rapid din autotext. S Marcajele din document - „semnele de carte" (bookmarks). Se folosesc pentru a ușura deplasarea într-un document de dimensiuni mari. Prin ele se asociază un nume unui text sau unui obiect selectat, iar utilizatorul se poate deplasa rapid la acea zonă de document folosind numele marcajului. Word vă pune la dispoziție instrumentul necesar pentru a rezolva o problemă de birotică: administrarea corespondenței (mail merge). Pornind de la formate prestabilite de scrisori și etichete poștale, completați zonele libere cu nume și adrese pe care le preluați dintr-o bază de date. Puteți să executați următoarele operații: să administrați baza de date pentru corespondență (nume și adrese); să creați un document poștal principal care conține texte și imagini (scrisoare, etichetă poștală, plic poștal, listă poștală) pe care urmează să-l trimiteți mai multor destinatari; să completați documentul principal pentru fiecare destinatar, cu informații preluate direct din baza de date pentru corespondență (numele și adresa destinatarului). Word vă ajută să construiți un document corect din punct de vedere gramatical: / Corectarea automată (AutoCorrect). Permite corectarea automată a unor tipuri de greșeli obișnuite. Greșelile din AutoCorrect sunt specifice limbii engleze. Le puteți înlocui sau puteți să includeți în listă acele greșeli pe care știți că le faceți mai des atunci când scrieți un text în limba română. Z Verificarea automată a ortografiei (Speiling). în timp ce scrieți textul, Word poate să verifice în fundal dacă textul introdus este corect din punct de vedere al ortografiei. V Verificarea gramaticală (Grammar). Word poate să verifice tot textul din document sau numai paragrafele selectate, dacă sunt corecte din punct de vedere sintactic. Dicționar de sinonime și antonime (Thesaurus). Word vă poate afișa atât sino- nimele cât și antonimele cuvântului selectat. Tehnoredactarea documentului este operația prin care un text scris este pregătit tehnic și grafic pentru a fi tipărit. Documentul este o entitate formată din text și diferite obiecte (tabele, imagini grafice, expre- sii matematice etc.) ce aparțin aceleiași lucrări (au o legătură logică de conținut). Lucrarea poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broșură, o carte, o prezentare etc. Prin Tehnologia informației și a comunicațiilor 91 operația de tehnoredactare se va obține un document ușor de citit, cu aspect estetic și cu o formă de prezentare legată de conținut. Pentru realizarea unui document trebuie executate următoarele operații: / Se deschide documentul care trebuie prelucrat sau se creează un document nou. / Se stabilesc caracteristicile generale ale documentului (formatarea paginilor) prin care se aleg dimensiunile paginilor, ale marginilor, ale anteturilor și ale subsolurilor etc. / Se scrie textul de la tastatură sau se importă dintr-un alt fișier document. / Pe măsură ce se scrie textul, se formatează caracterele și paragrafele. Pentru carac- tere se stabilesc fontul, corpul și spațiul dintre ele, stilul de afișare, efecte speciale, culorile de afișare. Pentru paragrafe se stabilesc alinierile, indentările, spațiul dintre liniile de text, efecte speciale (umbre, chenare etc.). / Pe măsură ce se scrie textul, se importă din alte aplicații diferite obiecte: tabele, imagini grafice, expresii matematice. J în timpul prelucrării se execută operații de salvare a documentului. / După ce s-a terminat introducerea textului și a obiectelor, se creează diferite tabele pentru regăsirea unor entități din document: tabela de index, tabela de cuprins, tabela de obiecte, tabela de autorități. în afara sesiunii de lucru, documentul este păstrat sub formă de fișier pe disc. în timpul preiucrării el este încărcat în memoria internă (operația Open). La terminarea sesiunii de lucru se salvează forma finală a documentului pe disc (operația Save). 3.3. Prezentarea interfeței procesorului de texte Word La lansarea în execuție a procesorului de texte Word, se deschide fereastra aplicației care, pe lângă elementele caracteristice ale unei ferestre Windows (bara de titlu care afișează numele aplicației, bara de meniuri, butoanele pentru manipularea ferestrei), mai conține bare cu pictograme, bara de stare și riglele. 1. Bare cu instrumente. Aceste bare conțin butoane scurtături pentru opțiunile din meniurile aplicației Word. Fiecare bară are un nume. Există bare predefinite ale sistemului, dar utilizatorul își poate crea propriile sale bare cu pictograme. Afișarea barelor cu instrumente este controlată prin intermediul obiectelor din secțiunea Toolbars a casetei de dialog Customize, pe care o deschideți cu opțiunea Customize...e Țools. 2. Riglele sunt afișate în fereastra document. Ele sunt utile pentru că indică spațiul de lucru (destinat scrierii textului) al ferestrei document active. Există două rigle: Rigla orizontală este afișată deasupra zonei de lucru din fereastra document activă și conține suplimentar marcajele pentru indentarea textului față de margini, marcajul pentru indentarea primei linii a paragrafului și marcaje pentru tabulatori. Puteți să stabiliți modul în care va fi indentat paragraful glisând cursoarele de indentare pe riglă, în poziția dorită. •/ Rigla verticală este afișată în partea stângă. Afișarea riglelor poate fi controlată cu opțiunea de tip comutator RulereView. Dacă opțiunea este activată, riglele vor fi afișate. în plus, afișarea riglei verticale poate fi controlată cu comutatorul Vertical Ruler (comutator activat înseamnă riglă afișată) din secțiunea View a casetei de dialog Options, pe care o deschideți cu opțiunea Options...eȚools. 92 Procesorul de texte Word r Butonul pentru alegerea tipului de tabulator ^ /—> Marcaj pentru indentarea primei linii a textului ; > ' ' i'2' i • 3 • i • 4 • i • 5 • । ¹ 6 • V • 7 • i 8 • i • 9 • i • 10 • • ' 11 • i • £ • >'JW LI ■ Marcaj pentru indentarea textului la dreapta î <--------------- I—> Marcaje pentru tabulatoni predefiniți s Marcaj pentru indentarea textului la stânga 3. Bara de stare este afișată în partea inferioară a ferestrei de aplicație și conține informații despre starea documentului din fereastra document activă. Bara de stare conține butoane pentru alegerea modului de lucru (ie activați executând clic dublu pe numele butonului): TRK (marcarea modificărilor din document), EXT (extinderea selec- ției), OVR (modul de editare cu suprascriere). Afișarea barei de stare poate fi contro- lată cu comutatorul Status Bar (comutator activat înseamnă bară de stare afișată) din secțiunea View a casetei de dialog Options, pe care o deschideți cu opțiunea Options...eȚoo!s. ; Informații despre poziția cursorului de inserare Informații despre numărul ș ț - Butoane pentni alegerea vi paginii și al secțiunii : modului de lucru 4. Meniurile procesorului de texte Word sunt: Z File - conține opțiuni pentru lucrul cu fișiere document pe care le creează și le ac- tualizează Word. Ele pot fi documente (.doc) sau șabloane de documente (.dot). ■/ Edit - conține opțiuni pentru operații de editare (de modificare a documentelor). ■/ View - conține opțiuni pentru a stabili modul de cfișare în fereastra aplicației. Insert - conține opțiuni pentru inserarea în documentul activ, în poziția cursorului, a diferitelor entități. Format - conține opțiuni pentru formatarea textelor și a obiectelor inserate în texte. Tools - conține opțiuni pentru întreținerea documentului. Table - conține opțiuni pentru administrarea tabelelor inserate într-un document. Window - conține opțiuni pentru organizarea ferestrelor document ale aplicației. What’s Țhis? ..(5hift+Fl , Pentru a obține informații despre o opține de meniu, un buton de pe bara de instrumente sau despre un element al ferestrei de aplicație, puteți folosi opțiunea de meniu What’s Țhis?eHelp. Cursorul de mouse își modifică forma . Indicați cu mouse-ul opțiunea de meniu, buto- nul sau elementul și executați clic. Se va deschide o casetă cu informații despre obiectul indicat. 3.4. Crearea și editarea documentelor Aplicația Word vă pune la dispoziție pentru lucrul cu fișiere document operațiile: crearea unui document; salvarea unui document într-un fișier pe disc; S deschiderea unui document; Tehnologia informației și a comunicațiilor 93 v' căutarea unui document pe disc; tipărirea documentului; J închiderea documentului. Pentru executarea operațiilor cu fișiere pe bara standard există butoanele: într-un fișier document, pe lângă texte, obiecte grafice, tabele se mai înregistrează și informații suplimentare care descriu documentul și furnizează criterii suplimentare pen- tru a fi localizat pe disc. Dacă doriți să vedeți aceste informații suplimentare alegeți opți- unea Properties...eFile. Se deschide caseta de dialog Properties care conține cinci secțiuni cu informații: / General - informații generale despre document: tip, spațiu ocupat pe disc, atribute, când a fost salvat prima dată (Created), când a fost salvat ultima dată (Modified), când a fost deschis ultima dată (Accessed). Summary - informații suplimentare despre document: titlul fișierului (Tifle) care su- gerează conținutul fișierului (este un șir de caractere ce poate avea orice lungime), subiectul (Șubject) tratat în document, autorul (Author) documentului, cuvintele cheie (Keywords) care vor putea fi folosite la căutarea documentului pe disc (dacă vreți să folosiți mai multe cuvinte cheie pentru localizarea fișierului, le scrieți separate prin virgulă), comentariile (Comments) care se referă la conținutul lui. Informațiile supli- mentare pot fi vizualizate și modificate. / Statistics - informații statistice despre document: când a fost salvat prima dată, când a fost deschis, salvat și tipărit (Printed) ultima dată, de câte ori a fost salvat (Revision number), câte minute a fost deschis de când a fost creat (Total editing time), numărul de pagini, paragrafe, linii de text, cuvinte, caractere și octeți. Contents - conținutul afișează părți din document (titluri de diverse niveluri). Custom - personalizarea proprietăților permite adăugarea de noi proprietăți. Principala operație pe care o veți executa într-un document este cea de editare - prin care scrieți texte, localizați anumite entități și faceți modificări: ștergeți caractere sau blocuri de text, inserați caractere, copiați sau mutați blocuri de text, inserați diferite entități (coduri de câmp, data și ora curentă preluate din sistem, simboluri etc.). Pentru a crește productivita- tea muncii, procesorul de texte vă pune la dispoziție instrumente pentru automatizarea unor activități de editare: căutarea și înlocuirea unor entități, anularea și reluarea unor operații de editare, folosirea intrărilor în autotext, instrumente gramaticale pentru corectarea automată a documentului, folosirea „semnelor de carte" pentru localizarea unor entități etc. Word vă pune la dispoziție pentru editarea unui document operații pentru introducerea textului; v' operații pentru deplasarea cursorului de inserare și pentru derularea textului; ■/ operații de căutare și înlocuire; v' operații pentru selectarea blocurilor de text; ■/ operații pentru ștergerea textului; v' operații pentru mutarea și copierea blocurilor de text; 94 Procesorul de texte Word anularea și reluarea unei operații de editare; V inserarea simbolurilor și a câmpurilor în text; v transformarea literelor din textul selectat; J controlarea operațiilor de editare. Pentru executarea operațiilor de editare, pe bara standard există butoanele Cut, Copy și Paste. JLa.feorai.tor Creati un document Pentru a crea un document, veți deschide o nouă fereastră document, astfel: ■ Alegeți opțiunea NeweFile sau executați clic pe butonul New de pe bara standard sau apăsați tastele Ctrl+N. Dacă folosiți scurtăturile, se deschide direct fereastra document de lucru. Dacă folosiți opțiunea de meniu, se deschide caseta de dialog New care vă permite să alegeți un șablon sau o procedură asistent pentru document. ■ Activați butonul radio Document din grupul de butoane Create New pentru a crea un document și nu un șablon de document. H Dacă doriți să creați un document care să nu corespundă unui model, alegeți din secțiu- nea General modelul Blank Document. Dacă doriți să creați un document mai special (agendă pentru planificarea activităților, calendar, broșură, fax, diplome, curriculum vitae, scrisori oficiale), alegeți modelul dorit din listele afișate în secțiunile casetei de dialog: Letters&Faxes, Memos și Other Document. Dacă după numele modelului există termenul Wizard, înseamnă că modelul este o procedură asistent (de exemplu, Envelope Wizard este o procedură asistent pentru crearea etichetelor poștale), altfel este un șablon de document (de exemplu, Professional Letter este un șablon pentru o scrisoare de afaceri). în zona Preview este afișată o imagine în miniatură a documentului. M închideți caseta de dialog New acționând declanșatorul OK. Se deschide fereastra document corespunzătoare noului fișier document. Salvati un document 9 Documentul creat sau modificat se găsește în memoria internă a calculatorului. El trebuie salvat într-un fișier pe disc. Aveți la dispoziție cele două operații de salvare: 1. Salvarea sub același nume. Se execută alegând opțiunea ȘaveeFile, sau execu- tând clic pe butonul Save de pe bara standard, sau apăsând tastele Ctrl+S. Vechea versiune a documentului va fi distrusă. 2. Salvarea sub un alt nume. Această operație se execută prin intermediul casetei de dialog Save As pe care o deschideți alegând opțiunea Save As...e File, sau apăsând tasta F12. Veți folosi această operație atunci când: documentul este nou creat și trebuie să atribuiți un nume fișierului în care se sal- vează, vreți să păstrați vechea versiune a documentului în vechiul fișier și să salvați noua versiune într-un alt fișier, V vreți să transformați documentul din formatul specific procesorului Word, într-un alt format. în caseta de dialog Save As comunicați identificatorul fișierului, astfel: ■ Alegeți din lista Save In dosarul în care se va salva fișierul. Tehnologia informației și a comunicațiilor 95 ■ Alegeți din lista ascunsă Save as type tipul de fișier. ■ Scrieți în zona de editare File name numele fișierului. Deschideți un document Pentru a deschide un document procedați astfel: ■ Alegeți opțiunea Open...eFile, sau executați clic pe butonul Open de pe bara stan- dard, sau apăsați tastele Ctrl+O. Se deschide caseta de dialog Open. ■ Alegeți din lista ascunsă Files of țype tipul fișierelor. ■ Alegeți din lista ascunsă Look in dosarul în care se găsește fișierul. ■ Alegeți din listă fișierul executând clic sau scrieți numele lui în zona de editare File name. ■ Executați clic pe declanșatorul Open. Dacă fișierul pe care vreți să-l deschideți a mai fost deschis recent și se găsește în lista de fișiere din meniul File, deschideți acest meniu și alegeți ca opțiune numele fișierului. Dacă nu știți în ce director se găsește documentul, puteți folosi funcția de căutare (Find). Căutarea se poate face după mai multe criterii: după identificatorul fișierului, după conți- nutul fișierului, după data creării sau data ultimei modificări, după numărul de caractere, de cuvinte, de linii de text, de paragrafe sau de pagini etc. închideți un document 9 închideți fereastra document activă, alegând opțiunea CloseeFile din meniul ferestrei Word, sau opțiunea Close din meniul de control al ferestrei document. Mai puteți închide fereastra document activă astfel: executați dublu clic pe butonul meniului de control, sau clic pe butonul de închidere al ferestrei document, sau apăsați tastele Ctrl+W. în cazul în care nu ați salvat ultimele modificări făcute în document, se va deschide o casetă de dia- log în care veți confirma salvarea modificărilor acționând declanșatorul Yes, veți închide documentul fără să salvați modificările acționând declanșatorul No sau veți abandona operația de închidere a fișierului acționând declanșatorul Cancel. Editati un document în fereastra document puteți să introduceți textul în două moduri: cu inserare (Insert) sau cu suprascriere (Overwrite). Controlarea modului de introducere se poate face cu opțiunea de tip comutator Overtype Mode din secțiunea Edit a casetei de dialog Options care, dacă este activată, face operațional modul de introducere cu suprascriere. Butonul OVR din bara de stare are efect de comutator. Dacă este dezactivat, înseamnă că este operațional modul de introducere cu inserare. Ca să treceți în modul de intro- ducere cu suprascriere executați dublu clic pe buton. Butonul se activează. Veți reveni la modul de introducere cu inserare executând dublu clic pe buton. Pentru a deplasa în text cursorul de inserare, derulați conținutul ferestrei active folosind butoanele și cursorul mobil al barelor de derulare pe orizontală și verticală, până când se afișează în fereastră locația căutată - și executați clic. Mai puteți folosi tastele pentru a deplasa cursorul în următoarele poziții: Ctrl+Pagellp sau Ctrl+PageDown - la începutul ecranului curent, respectiv la sfârșitul lui, Ctrl+Alt+Pagellp sau Ctrl+Alt+PageDown - la începutul paginii anterioare, respectiv la începutul pagnii următoare și Alt+T sau Alt+J, - pe obiectul precedent, respectiv obiectul următor. Vă puteți deplasa rapid în locația în care s-a făcut ultima corectură apăsând tastele Shift+F5. Dacă folosiți tastatura, orice operație de derulare a conținutului ferestrei va avea ca efect și modificarea poziției cursorului de insera- 96 Procesorul de texte Word re. Dacă folosiți mouse-ul, în urma operației de defilare nu se va modifica poziția cursorului de inserare. Pentru selectarea unui bloc de text sau a unor entități (cuvânt, grup de cuvinte, frază etc.) în vederea executării unei operații (ștergere, copiere, mutare) veți folosi aceleași metode ca la editorul de texte Notepad. în plus, pe marginea stângă a ferestrei docu- ment Word există zona de selectare , pe care o puteți folosi ca să selectați cu mouse-ul o linie de text, un grup de linii de text, un paragraf, un grup de paragrafe etc. Dacă vreți ca la selectarea unui bloc de text să se selecteze cuvinte întregi, verificați ca să fie activat comutatorul Automatic Word Selection din secțiunea Edit a casetei de dialog Options. în plus, Word vă mai pune la dispoziție următoarele metode pentru selectarea textului: Entitatea selectata cu mouse-ul X un cuvânt dublu clic în interiorul lui mai multe cuvinte dublu clic în interiorul primului cuvânt și glisare până la ultimul cuvânt o frază dublu clic în interiorul ei cu tasta Ctrl apăsată mai multe fraze se selectează prima frază și glisare până la ultima frază o linie de text clic în zona de selectare din dreptul liniei mai multe linii de text indicați, în zona de selectare, prima linie și glisați în sus sau în jos până la ultima linie un paragraf triplu clic în interiorul lui sau dublu clic în zona de selectare, în dreptul lui tot documentul în zona de selectare triplu clic sau clic cu tasta Ctrl apăsată un bloc mare de text clic la începutul blocului, și cu tasta Shift apăsată, clic la sfârșitul blocului bloc vertical de text glisare peste blocul vertical cu tasta Alt apăsată Entitatea selectată V cu-tastatura până la sfârșitul paragrafului Ctrl+Shift+4. până la începutul paragrafului Ctrl+Shift+t până la sfârșitul liniei Shift+End până la începutul liniei Shift+Home până la sfârșitul documentului Ctrl+Shift+End până la începutul documentului Ctrl+Shift+Home tot documentul Ctrl+A un bloc vertical de text Ctrl+Shift+F8 Atenție! Dacă ați selectat un bloc de text și ați apăsat din greșeală o tastă, caracterul corespunzător tastei apăsate va înlocui zona selectată. Refaceți blocul distrus apăsând tastele Alt+Backspace. Dacă este activat comutatorul Țyping Replaces Selection din secțiunea Edit a casetei de dialog Options, puteți să înlocuiți rapid un text cu un alt text, astfel: selectați textul pe care vreți să-l înlocuiți și scrieți noul text. După ce ați selectat un bloc de text sau un desen, puteți să-l mutați sau să-lcopiați într-o altă poziție a documentului sau într-un alt document. Aceste operații se execută prin inter- mediul zonei de memorie Clipboard și veți folosi pentru ele opțiunile din meniul Edit (Copy, Cuț, Paste) și scurtăturile Ctrl+C, Ctrl+X, Ctrl+V. Mai există și butoanele scurtături din bara cu instrumente standard: Cut, Copy și Paste. Pe lângă aceste operații, mai puteți să mutați sau să copiați rapid un bloc de text astfel: 1. Folosind metoda drag and drop (dacă este activat comutatorul Drag-and-Drop Text Editing din secțiunea Edit a casetei de dialog Options): Tehnologia informației și a comunicațiilor 97 ■ Selectați blocul de text pe care vreți să-l copiați sau să-l mutați. ■ Indicați cu mouse-ul blocul de text selectat. Pentru operația de copiere țineți apă- sată tasta Ctrl și glisați mouse-ul, iar pentru operația de mutare glisați mouse-ul. ■ în timpul glisării, pe ecran va fi afișată o linie punctată verticală care marchează locul în care va fi inserat blocul de text. Când ați ajuns în poziția de inserare dorită, eliberați butonul mouse-ului. 2. Folosind metoda care combină operația de copiere sau mutare în Clipboard (Copy, respectiv Cut) cu operația de inserare (Paste): ■ Selectați blocul de text pe care vreți să-l copiați sau să-l mutați. ■ Indicați cu mouse-ul poziția în care vreți să inserați blocul de text, având grijă să nu apăsați un buton al mouse-ului. ■ în poziția de inserare, apăsați pentru operația de copiere tastele Ctrl+Shift și butonul din dreapta al mouse-ului, iar pentru operația de mutare tasta Ctrl și butonul din dreapta al mouse-ului. Puteți să ștergeți atât un caracter, cât și un bloc de text selectat, folosind tastele Delete și Backspace. în plus, puteți să ștergeți mai rapid entitatea cuvânt, astfel: un cuvânt la stânga poziției de inserare, apăsând tastele Ctrl+Backspace, sau un cuvânt la dreapta poziției de inserare, apăsând tastele Ctrl+Delete. Pentru a vă ușura munca, Word vă permite să anulați și să reluați ultimele ▼ operații de editare. Ca să anulați ultima operație de editare, alegeți opți- unea UndoeEdit, sau executați clic pe butonul Undo de pe bara standard, sau apăsați tastele Ctrl+Z. Pentru a relua ultima operație de editare , alegeți opțiunea RepeateEdit, sau executați clic pe butonul Redo pe bara standard, sau apăsați tastele Ctrl+Y sau tasta F4. într-un document puteți să căutați texte, imagini, formatări, câmpuri, note de subsol, note de sfârșit sau marcaje de comentarii. Puteți să căutați și caractere speciale cum sunt marcajele de paragraf, caracterele tabulator, întreruperile de pagină, întreruperile de co- loană, întreruperile de secțiune. Operația de căutare se poate executa în tot documentul activ sau numai în zona selectată. Puteți să căutați un șir de caractere precizat sau șiruri de caractere care corespund unui anumit șablon. Șablonul se construiește folosind dife- rite caractere speciale. Puteți să construiți un criteriu de căutare dependent de formatare sau după pronunție. Pentru a căuta un text, o formatare sau o imagine într-un document alegeți opțiunea Find...eEdit sau apăsați tastele Ctrl+F. Prin intermediul controalelor din caseta de dialog Find, construiți criteriul de căutare: ■ în caseta de text Find What, scrieți șirul de caractere pe care îl căutați sau șablonul corespunzător șirurilor de caractere căutate. Comanda Find păstrează ultimele 4 criterii de căutare. în cazul în care doriți să reluați căutarea conform unuia dintre aceste criterii, îl puteți prelua direct din lista ascunsă Find What. ■ Din lista ascunsă Șearch alegeți domeniul de căutare: All - în tot documentul, Up - din poziția cursorului până la începutul documentului, sau de la sfârșitul zonei selectate până la începutul ei și Down - din poziția cursorului până la sfârșitul documentului, sau de la începutul zonei selectate până la sfârșitul ei. ■ Activați comutatorul Match Case dacă vreți ca operația de căutare să țină cont de diferența dintre literele mari și mici. 98 Procesorul de texte Word ■ Activați comutatorul Find Whole Words Only dacă vreți ca șirul de caractere care este căutat să reprezinte un cuvânt și nu o parte dintr-un cuvânt. Opțiunea este disponibilă numai dacă în caseta de text Find What ați scris numai un cuvânt și nu un șir de cuvinte. De exemplu, dacă ați activat comutatorul, șirul de caractere zi va fi considerat cuvântul zi și nu va mai fi localizat în cuvintele astăz/, z/ua, z/le etc. ■ Acționați declanșatorul No Formațting dacă vreți ca operația de căutare să nu țină cont de formatarea textului precizat în criteriul de căutare. ■ Acționați declanșatorul Format dacă vreți ca operația de căutare să țină cont de for- matarea textului precizat în criteriul de căutare. Se deschide lista de formatări din care puteți să alegeți: Font... pentru stabilirea modului în care sunt formatate carac- terele, Paragraph... pentru stabilirea modului în care sunt formatate paragrafele, Țabs - pentru stabilirea tabulatorilor etc. Dacă vreți să căutați numai un tip de formatare a textului, înainte de a acționa declanșatorul Format verificați ca în caseta de text Find What să nu fie scris nimic. ■ După ce ați construit criteriul de căutare acționați declanșatorul Find Next. Comanda va localiza prima apariție a textului sau a imaginii care corespunde criteriului de căutare precizat. Caseta de dialog Find nu se închide. ■ Dacă vreți să continuați procesul de căutare, acționați din nou declanșatorul Find Next. Operația de căutare poate continua până când Word nu mai găsește textul sau imaginea în document și vă avertizează printr-un mesaj. ■ în caseta de dialog Find puteți să precizați un alt criteriu de căutare și să reluați ope- rația de localizare conform noului criteriu, sau puteți să închideți caseta de dialog acționând declanșatorul Cancel sau apăsând tasta Esc. ■ Puteți să reluați în orice moment operația de căutare conform ultimului criteriu de căutare, apăsând tastele Shift+F4. Pentru operația de căutarea cu înlocuire alegeți opțiunea Replace... e Edit sau apăsați tastele Ctrl+H. ■ Se deschide caseta de dialog Replace prin intermediul căreia construiți criteriul de căutare la fel ca și în caseta de dialog Find. ■ în caseta de text Replace With scrieți șirul de caractere cu care se face înlocuirea. ■ Acționați declanșatorul Find Next. Va fi căutată și selectată prima apariție a șirului de caractere. După localizarea lui, puteți să acționați unul dintre următoarele declanșatoa- re: Find Next - se caută următoarea apariție fără să se facă înlocuirea, Replace - se face înlocuirea și se trece la căutarea următoarei apariții, Replace AII - se înlocuiesc toate aparițiile, Cancel - se închide caseta de dialog fără înlocuirea șirului de caractere. Word poate să despartă automat în silabe cuvintele de la sfârșitul liniei de text, chiar în timpul procesului de introducere a textului. Pentru a activa această funcție, alegeți opțiunea Hyphenation...eLanguage ► eȚools. 3.5. Formatarea documentelor A formata un documentînseamnă a atribui anumite caracteristici entităților din care este alcătuit documentul, pentru a-l face mai estetic și mai ușor de citit. Prin această operație, aduceți documentul în forma în care vreți să arate tipărit. Procesorul de texte Word vă permite să formatați următoarele entități: caracterul, paragraful, pagina și secțiunea. Tehnologia informației și a comunicațiilor 99 în marea majoritate a operațiilor de formatare puteți să folosiți două moduri de lucru. Dacă vreți să formatați un text care există deja, selectați textul pe care vreți să-l formatați și execu- tați operația de formatare fie prin intermediul opțiunii de meniu, fie prin intermediul scur- tăturii. Dacă vreți să formatați textul pe care urmează să-l scrieți, poziționați cursorul în poziția în care doriți să inserați textul, executați operația de formatare și apoi scrieți textul. Formatarea documentului se face prin intermediul casetelor de dialog pe care le deschi- deți, în general, cu ajutorul opțiunilor din meniul Format. în plus, pentru formatarea rapidă a unui text aveți la dispoziție: liste ascunse și butoane scurtături pe care le acționați pe bara de formatare, sau scurtături realizate prin combinații de taste apăsate. Când deschideți un document nou, Word va considera ca implicită formatarea la nivel de caracter din stilul Normal (stilul standard pentru text) al șablonului cu care creați documen- tul și va atribui această formatare textului pe care îl scrieți. Puteți să schimbați această formatare a textului la nivel de caracter, modificând următoarele caracteristici: fontul, cor-pul caracterelor, stilul, culoarea de afișare, spațiul dintre caractere. Toate aceste carac- teristici le stabiliți prin intermediul casetei de dialog Font. Valorile atribuite se vor aplica fie unui bloc de text selectat, fie textului pe care îl inserați după ce ați stabilit caracteristicile. Aspectul documentului depinde nu numai de formatarea pe care o aplicați caracterelor dintr-un text, ci și de modul în care formatați fiecare paragraf. Fiecare paragraf este urmat de marcajul de paragraf. Marcajul de paragraf nu are rolul numai de a delimita paragra- fele, ci și de a păstra informațiile despre formatarea paragrafului. Dacă ștergeți un marcaj de paragraf, ștergeți și toate informațiile despre formatarea lui. Marcajele de paragraf sunt caractere de control și sunt în general invizibile pentru utilizator. Dacă vreți să vedeți sau să ascundeți marcajele de paragraf, execuatați clic pe butonul cu efect de comutator Show/Hidețj de pe bara standard. La fel ca la formatarea caracterelor, atunci când deschi- deți un document nou, Word va considera ca implicită formatarea la nivel de paragraf din stilul Normal și va atribui această formatare paragrafelor pe care le scrieți. Puteți să schim- bați această formatare modificând următoarele caracteristici: alinierea și indentarea textului, dimensiunea spațiului dintre linii și dintre paragrafe, pozițiile tabulatorilor, chenarele și umbrele. Alinierea, indentarea și dimensiunea spațiului le stabiliți prin intermediul casetei de dialog Paragraph. Valorile atribuite se vor aplica fie unui paragraf selectat, fie paragrafelor pe care le inserați după ce ați stabilit caracteristicile. Dacă vreți să obțineți informații despre modul în care este formatat un text la nivel de ca- racter și la nivel de paragraf, apăsați tastele Shift+F1. Cursorul de mouse ia forma unui semn de întrebare. Indicați pe rând fiecare caracter pentru care doriți să aflați formatarea și executați clic. într-o casetă se vor afișa informațiile despre formatarea paragrafului din care face parte caracterul și despre formatarea caracterului. Terminați operația de verifi- care apăsând tasta Esc. Tabulatorii sunt folosiți pentru alinierea pe verticală a textului. Prin acționarea tastei Tab, cursorul de inserare va fi mutat în poziția următorului tabulator, iar caracterele intro- duse de la tastatură vor fi aliniate în funcție de tipul tabulatorului. Word vă permite să folo- siți patru tipuri de tabulatori (fiecare folosește un anumit marcaj pe riglă și pe butonul tabulator): v' Tabulatori pentru aliniere la stânga. Textul introdus se va alinia la stânga față de po- ziția tabulatorului. Tabulatorii impliciți sunt de acest tip și se găsesc la intervale de 0,5 inch (1,27 cm) față de marginea stângă a textului. Marcajul folosit este 100 Procesorul de texte Word V Tabulatori pentru aliniere la dreapta. Textul introdus se va alinia la dreapta față de poziția tabulatorului. Marcajul folosit este 0 V Tabulatori pentru aliniere centrată. Textul introdus va fi centrat față de poziția aces- tui tip de tabulator. Marcajul folosit este [x] V Tabulatori zecimali. Se recomandă pentru alinierea coloanelor de cifre față de punctul zecimal. Caracterele introduse vor fi aliniate la dreapta față de poziția tabula- torului, până la introducerea punctului zecimal, după care vor fi aliniate la stânga. Mar- cajul folosit este Puteți să executați următoarele operații cu tabulatorii: v să inserați tabulatori noi, să ștergeți sau să mutați tabulatorii inserați, v să modificați distanța dintre tabulatorii impliciți, V să inserați automat caractere de umplere până în poziția tabulatorului. Puteți să scoateți în evidență un paragraf prin încadrarea lui cu un^^pșj?..(borc/er) și/sauff prin modificarea fundalului pe care este scris textul. Chenarul este,caracterizat de tip, de" stilul și culoarea liniei și de distanța Ja- care , va fi trasat față ’de text- Fundalul?estej caracterizat de culoare și model. Implicit, fundalul este alb și nu are model. .' , • Atunci când un grup de paragrafe dintr-un document este folosit pentru o enumerare, paragrafele vor fi scrise sub forma unei liste - Acest mod de a le pune în evidență va faci- lita citirea și înțelegerea lor. Word vă permite să creați următoarele tipuri de liste: V Liste marcate. Paragrafele sunt evidențiate prin inserarea la începutul lor a unor ca- ractere speciale (marcatori). Veți folosi lista marcată atunci când paragrafele nu ne- cesită o anumită ordonare în cadrul enumerării. Dacă ați creat o listă marcată, orice paragraf adăugat sau inserat în listă va fi automat marcat de Word. Liste numerotate. Paragrafele sunt evidențiate prin inserarea la începutul lor a unor numere. Numerotarea paragrafelor se face în ordinea în care sunt scrise în document. Veți folosi lista numerotată atunci când paragrafele necesită o anumită ordonare în cadrul enumerării. Dacă ați creat o listă numerotată, la orice operație de adăugare, de inserare sau de ștergere a unui paragraf din listă, Word va reactualiza lista, renumero- tând paragrafele. v Liste multinivel. Paragrafele sunt evidențiate prin caractere speciale sau numere. între paragrafe se stabilesc diferențe prin indentarea lor spre dreapta, fiecare poziție de indentare reprezentând un nivel în listă. Veți folosi lista multinivel atunci când grupurile de paragrafe au priorități diferite în cadrul enumerării. Pentru administrarea listelor, Word vă oferă următoarele operații: crearea și formatarea unei liste; v convertirea unei liste marcate într-o listă numerotată, și invers; v sortarea unei liste. Formatarea paginilor presupune următoarele operații: V stabilirea dimensiunii paginii fizice; V stabilirea dimensiunii paginii utile; V stabilirea modului de organizare a textului în pagină; V stabilirea modului în care va fi manevrată pagina la tipărire (orientarea paginii); V administrarea întreruperilor de pagină introduse manual; V administrarea secțiunilor de document, numerotarea paginilor; Tehnologia informației și a comunicațiilor 101 crearea anteturilor și a subsolurilor de pagină; crearea notelor de subsol și a notelor de sfârșit. Când creați un document, el este format dintr-o singură secțiune. Dacă documentul este alcătuit din mai multe zone care necesită formatări diferite, îl veți împărți în secțiuni și veți formata fiecare secțiune așa cum doriți. Sunteți obligat să creați o nouă secțiune atunci când modificați următoarele elemente dintr-o anumită zonă a documentului: dimensiunea paginii utile, dimensiunea paginii fizice sau orientarea paginii, numărul de coloane din pagină; alinierea textului față de marginea de sus a paginii; numerotarea liniilor din document; textul, poziția și formatarea antetului sau a subsolului de pagină; S formatarea, poziția și secvența de numerotare a paginilor; v' tipărirea unei note de sfârșit după o anumită zonă de document. Secțiunea poate conține o zonă dintr-o pagină, o pagină sau mai multe pagini. Secțiunile sunt delimitate unele de altele prin marcaje de întrerupere de secțiune (section break). Marcajul este format dintr-o linie dublă punctată care conține textul End ofSection. Numărul secțiunii curente este afișat în prima casetă din bara de stare a ferestrei document. Carac- teristicile formatării unei secțiuni sunt memorate în întreruperea de secțiune. Pentru a transmite aceste caracteristici unei alte secțiuni, selectați întreruperea de secțiune și o copiați sau o mutați ca pe un bloc de text, în noua poziție. Puteți să atașați documentului dumneavoastră anteturi și/sau subsoluri de pagină în care să fie tipărite diferite informații: numărul paginii, data și/sau ora la care s-a tipărit documentul, numele autorului, numele documentului, numele și antetul liceului etc. Anteturile și subsolurile de pagină pot să conțină atât texte cât și imagini. De exemplu, puteți să tipăriți în antetul unui document numele și sigla liceului, iar în subsol data la care s-a tipărit documentul sau numărul paginii. Anteturile și subsolurile de pagină pot fi editate și formatate la fel ca și textul din document. Word rezervă pe fiecare pagină câte o zonă pentru antetul și subsolul de pagină. Din această cauză, trebuie stabilite corect di- mensiunea antetului și a subsolului, poziția antetului și a subsolului față de marginea superioară, respectiv inferioară a hârtiei, poziția textului față de marginea superioară, respectiv inferioară, a hârtiei. Dacă aceste valori nu sunt stabilite corespunzător, este po- sibil ca textul documentului să se suprapună peste antetul sau subsolul paginii. Puteți să inserați în document note de subsol sau note de sfârșit. Aceste note vor conține texte prin care se explică, se comentează sau se face o referire la o noțiune din document. Prin folosirea lor nu aglomerați textul din document cu informații suplimentare. Nota de subsol este inserată la sfârșitul paginii, iar nota de sfârșit este inserată la sfârșitul documentului sau la sfârșitul secțiunii. Puteți să folosiți într-un document atât note de subsol cât și note de sfârșit. De exemplu, în notele de subsol veți comenta sau explica noțiuni din pagina de text a documentului, iar în nota de sfârșit de document veți face referiri la sursele folosite pentru redactarea documentului. O notă de subsol sau de sfârșit de document este formată din două părți legate între ele: 1. Marcajul de referință al notei (note reference marky. Poate fi un număr, un caracter sau o combinație de caractere care se inserează în text, în format Superscript, în ¹ Marcajul de referință al notei de subsol este un număr: 1,2, ... 102 Procesorul de texte Word colțul din dreapta sus al noțiunii. Dacă optați pentru un marcaj numeric, Word poate incrementa automat numărul marcajului. De asemenea, va reface automat acest nu- măr, atunci când adăugați, mutați sau ștergeți o notă de subsol, astfel încât numero- tarea notelor să fie făcută continuu, în ordinea în care apar în document și nu în ordi- nea în care au fost adăugate la document. Puteți să formatați marcajul ca pe orice grup de caractere. 2. Textul notei (note text)². Constituie nota propriu-zisă și conține explicații referitoare la noțiunea marcată în document. Este despărțită de restul documentului printr-o linie separatoare. Textul este scris în partea inferioară a paginii utile, la sfârșitul secțiunii sau la sfârșitul documentului, în funcție de tipul notei. Poate avea orice lungime și poate fi formatat ca orice grup de caractere sau ca orice paragraf. ' Laborator Formatati caracterele J Deschideți caseta de dialog Font cu opțiunea Font...eFormat. Caseta are două secțiuni: 1. Secțiunea Font conține controale prin intermediul cărora stabiliți caracteristicile caracterelor: numele fontului din lista Font, stilurile (Regular, Italic, Bold sau Bold Italic) din lista Font Style, dimensiunea pentru corpul caracterelor din lista Șize, stilul de subliniere din lista ascunsă Underline, culoarea caracterelor din lista ascunsă Color, și alte stiluri, activând comutatoare din zona Effects. De exemplu, activați comutatorul Sugerscript dacă vreți să aplicați caracterelor stilul exponent (ax) sau comutatorul Subscript dacă vreți să aplicați caracterelor stilul indice (aₙ). 2. Secțiunea Character Spacing conține controale prin intermediul cărora stabiliți di- mensiunea spațiului dintre caractere și poziția pe verticală a caracterelor: tipul de spațiere din lista ascunsă Spacing, iar dimensiunea spațiului din caseta de text aferentă By, poziția textului față de linia de bază din lista ascunsă Position, iar dimensiunea de-plasării din zona de editare aferentă By. B Z n Bara de formatare conține următoarele scurtături pentru formatarea caracterelor: 1 Lista ascunsă Font (alegeți fontul caracterelor) 2 Lista ascunsă Font Size (alegeți corpul caracterelor) 3 Comutatorul Bold pentru stilul îngroșat (Ctrl+B) 4 Comutatorul Italic pentru stilul aplecat (Ctrl+I) 5 Comutatorul Underline pentru stilul subliniat (Ctrl+U) 6 Lista ascunsă Font Colour (alegeți culoarea caracterelor) Formatați paragrafele Deschideți caseta de dialog Paragraph cu opțiunea Paragraph...eFormat. Caseta are două secțiuni: 1. Secțiunea Indents and Spacing conține controale prin intermediul cărora stabiliți ca- racteristicile paragrafelor (aliniere, indentare, spațiul dintre linii): valoarea indentării textului la stânga sau la dreapta, din zonele de editare Left și Right, tipul indentării ² Acesta este textul notei de subsol. El a fost formatat ca orice text din document la nivel de caracter și de paragraf. Textul este scris în spațiul paginii utile. Tehnologia informației și a comunicațiilor 103 pentru prima linie a paragrafului, din lista ascunsă Special, valoarea spațiului suplimen- tar de deasupra primei linii a paragrafului sau de sub ultima linie a paragrafului, din casetele de text Before și After, tipul spațierii dintre liniile de text, din lista ascunsă Line Spacing, tipul alinierii, din lista ascunsă Alignment. 2. Secțiunea Text Flow conține comutatoare prin intermediul cărora controlați despărțirea automată în silabe, numerotarea liniilor și modul în care se comportă paragraful la întreruperile de pagină: comutatorul Widow/Orphan Control activat înseamnă că prima linie a paragrafului (linia orfan) sau ultima linie a paragrafului (linia văduvă) nu vor fi tipărite pe altă pagină decât restul paragrafului, comutatorul Keep Lines Together activat înseamnă că toate liniile paragrafului vor fi tipărite pe aceeași pagină, comu- tatorul Keep with Next activat înseamnă că una sau mai multe linii ale paragrafului vor fi tipărite pe pagina următoare, pentru a fi pe aceeași pagină cu paragraful următor, comutatorul Page Break Before activat înseamnă că se va insera un marcaj de înce- put de pagină înaintea paragrafului, comutatorul Șuppress Line Numbers activat înseamnă că liniile paragrafului vor fi numerotate, iar comutatorul Don't Hyphenate activat înseamnă că nu se va face despărțirea automată în silabe a cuvintelor. Tipuri de spațieri Single spațiul dintre liniiie de text va fi calculat automat de Word, astfel încât să fie cu puțin mai mare decât corpul caracterelor din fontul ales în text (tipul implicit de spațiere) 1,5 Lines spațiul dintre liniile de text va fi o dată și jumătate față de cel implicit Double spațiul dintre liniile de text va fi de două ori mai mare față de cel implicit At Least stabilește valoarea minimă pentru spațiul dintre liniile textului, prin casetele de text At (Word va ajusta automat spațiul dintre linii, astfel încât să încapă caracterele scrise cu un corp mai mare sau graficele) Exactly spațiul dintre linii este fix, conform valorii din casetele de text At Multiple spațiul dintre linii va fi multiplicat, față de cel implicit, cu valoarea precizată în casetele de text At 1,2, Grup de butoane radio pentru stabilirea alinierii: Bara de formatare conține 3,4 Align Left (la stânga), Center (centrată), Align următoarele scurtături pentru Right (la dreapta), Justife (completă). formatarea paragrafelor: 5 ' Decrease Indent (indentează paragraful la stânga, în poziția tabulatorului următor) ■ =T* . ■=■ ~= Jhl. 6 •t" IhL Increase Indent (indentează paragraful la i+n stânga, în poziția tabulatorului precedent) 7 Lista ascunsă Outside Border (alegeți stilul 1 2 3 4 5 6 7 chenarului) Pentru alinierea paragrafelorfolosiți una din următoarele metode: 1. Metoda casetei de dialog. Deschideți caseta de dialog Paragraph și, în secțiunea Indents and Spacing, stabiliți tipul alinierii, alegând opțiunea corespunzătoare din lista ascunsă Alianment. 2. Metoda butoanelor scurtături de pe bara de formatare. Executați clic pe unul dintre cele patru butoane scurtături Align Left, Center, Align Right sau Justify. Aceste butoane formează un grup de butoane radio. Butonul activat corespunde tipu- lui de aliniere din paragraful curent. 3. Metoda scurtăturilor de la tastatură. Folosiți scurtăturile Ctrl+L, Ctrl+E, Ctrl+J sau Ctrl+R. Pentru indentarea paragrafelorfolosiți una din următoarele metode: 104 Procesorul de texte Word 1. Metoda casetei de dialog. Deschideți caseta de dialog Paragraph și, în secțiunea Indents and Spacing, stabiliți valorile indentărilor, prin intermediul controalelor din zona Indentation. 2. Metoda butoanelor de pe bara de formatare. Executați clic pe unul dintre cele do- uă butoane scurtături Decrease Indent sau Increase Indent, pentru a indenta para- graful în partea stângă în poziția tabulatorului precedent, respectiv în poziția tabula- torului următor. 3. Metoda scurtăturilor de la tastatură. Folosiți scurtăturile Ctrl+M pentru indentarea la stânga a paragrafelor sau Ctrl+T pentru indentarea la dreapta a paragrafelor. 4. Metoda riglei. Glisați pe rigla orizontală, în poziția dorită, marcajele de indentare. Pentru stabilirea spațiului dintre liniile de text folosiți una din următoarele metode: 1. Metoda casetei de dialog. Deschideți caseta de dialog Paragraph și, în secțiunea Indents and Spacing, stabiliți valoarea spațierii prin intermediul controalelor din zona Spacing. 2. Metoda butoanelor scurtături de pe bara de formatare. Executați clic pe unul din- tre cele trei butoane scurtături Single Space, 1,5 Space sau Double Space. Aceste butoane formează un grup de butoane radio. Butonul activat corespunde tipului de spațiere din paragraful curent. 3. Metoda scurtăturilor de la tastatură. Folosiți scurtăturile Ctrl+1, Ctrl+2 sau Ctrl+5. Operațiile cu tabulatori se pot executa prin intermediul casetei de dialog Tabs pe care o deschideți cu opțiunea ȚabseFormat sau cu declanșatorul Țabs... din caseta de dialog Paragraph. în caseta de text Default Tab Stops puteți să modificați distanța dintre ta- bulatorii impliciți. Din grupul de butoane radio Alignment puteți să alegeți tipul de tabula- tor, iar din grupul de butoane radio Leader puteți să alegeți tipul de caracter de umplere. Pe lângă tabulatorii predefiniți puteți să inserați tabulatori noi, astfel: 1. Metoda casetei de dialog. în caseta de text Țabs Stop Position scrieți distanța de pe riglă în care doriți să fie inserat noul tabulator. Alegeți tipul tabulatorului. Alegeți, dacă este cazul, și caracterul de umplere. Acționați declanșatorul Set pentru a insera tabulatorul definit. Noul tabulator va fi adăugat în lista Țabs Stop Position. 2. Metoda riglei orizontale. Executați clic pe butonul tabulator până este afișat mar- cajul tipului de tabulator pe care vreți să-l inserați. Indicați cu mouse-ul poziția în care doriți să inserați noul tabulator. Apăsați butonul stâng al mouse-ului. în poziția curso- rului de mouse va fi afișată o linie punctată verticală, care vă arată poziția în care va fi aliniat textul pe verticală. Dacă vreți să inserați tabulatorul în această poziție, eliberați butonul mouse-ului. Dacă vreți să inserați tabulatorul în altă poziție, glisați mouse-ul în poziția dorită și eliberați apoi butonul mouse-ului. Pe riglă va fi afișat marcajul nou-lui tabulator și toți tabulatorii impliciți de la stânga sa vor fi ascunși. Puteți să ștergeți sau să mutați numai tabulatorii definiți de utilizator, astfel: 1. Metoda casetei de dialog. Prin această metodă puteți numai să ștergeți tabulatori. Dacă vreți să mutați un tabulator, va trebui mai întâi să-l ștergeți și apoi să-l inserați în noua poziție. Din lista Țabs Stop Position selectați tabulatorul pe care vreți să-l ștergeți și acționați declanșatorul Clear. Tabulatorul va fi înlăturat din lista Tabs Stop Position. Dacă vreți să ștergeți toți tabulatorii definiți de utilizator, acționați declan- șatorul Clear AII. 2. Metoda riglei orizontale. Indicați pe rigla orizontală marcajul tabulatorului pe care vreți să-l ștergeți sau să-l mutați. Apăsați butonul din stânga al mouse-ului. în poziția Tehnologia informației și a comunicațiilor 105 cursorului de mouse va fi afișată linia punctată verticală. Dacă vreți să ștergeți tabu- latorul, glisați marcajul în afara riglei. Dacă vreți să mutați tabulatorul, glisați marcajul pe riglă în poziția dorită. Operația o puteți executa fie prin intermediul casetei de dialog Border and Shading pe care o deschideți alegând opțiunea Borders and Shading...eFormat, fie prin intermediul butoanelor scurtături de pe bara pentru chenare (Tables and Borders). Pentru afișarea barei, fie acționați declanșatorul Show Țoolbar... din caseta de dialog Borders and Shading, fie activați comutatorul Tables and Borders din caseta de dialog Customize. Caseta de dialog Borders and Shading are trei secțiuni: 1. Secțiunea Borders conține controale prin intermediul cărora stabiliți aspectul chena- rului paragrafului. Din grupul de pictograme de tip butoane radio Settings alegeți tipul chenarului. Din lista Style alegeți stilul liniei chenarului, din lista Color culoarea liniei, iar din lista Width lățimea ei. 2. Secțiunea Page Border conține aceleași controale ca și secțiunea precedentă, cu deosebirea că ele vor formata chenarul paginilor documentului. 3. Secțiunea Shading conține controale prin intermediul cărora stabiliți aspectul funda- lului. Puteți să alegeți culoarea fundalului din lista FIII și un model pentru fundal din zona de controale Patterns: din lista Style alegeți stilul modelului, iar din lista Color culoarea modelului. Puteți să copiați formatai«a unui caracter sau a unui paragraf, astfel: ■ Selectați caracterul sau poziționați cursorul de inserare în paragraful a cărui formatare vreți să o copiați. ■ Copiați formatarea în zona de memorie Clipboard: executați clic pe butonul Format Painter din bara de instrumente standard sau apăsați tastele Ctrl+Shift+C. ■ Aplicați formatarea unei zone de text astfel: glisați mouse-ul peste zona de text și terminați operația executând clic pe butonul Format Painter, sau apăsând tasta Esc, sau selectați textul și apăsași tastele Ctrl+Shift+V. Creati lista Pentru a crea o listă selectați grupul de paragrafe care vreți să formeze lista sau pozițio- nați cursorul de inserare în poziția în care vreți să înceapă lista. Procedați astfel: 1. Metoda butonului din bara de formatare. Executati clic pe butonul Bullets dacă vreți să creați o listă marcată, sau pe butonul Numbering “ ___ dacă vreți să creați o listă numerotată. Această metodă nu vă permite să stabiliți modul de formatare al listei. 2. Metoda casetei de dialog. Deschideți caseta de dialog Bullets and țx Șudets Numbering cu opțiunea de meniu Bullets and Numbering...eFormat. Prin intermediul controalelor din această casetă de dialog veți putea formata lista. Formatul stabilit se va referi fie la paragrafele selectate, fie la paragraful în care se găsește cursorul de inserare. Caseta de dialog conține trei secțiuni, corespunzătoare celor trei tipuri de liste. Fiecare secțiune conține următoarele controale: Șase stiluri predefinite de marcaje sau numerotări. Puteți să alegeți un stil predefinit executând clic pe el. Butonul Customize.... Acționând acest buton veți deschide o casetă de dialog ce conține controale pentru formatarea listei. 106 Procesorul de texte Word J Butonul Remove. Acționând acest buton veți îndepărta marcajele și numerele din listă. 1. Secțiunea Bulleted conține controale pentru crearea și formatarea listelor marcate. ■ Alegeți tipul de listă și executați clic pe butonul Cusțomize.... Se deschide caseta de dialog Cusțomize Bulleted List care conține controale pentru stabilirea simbolului și a culorii marcajului, a modului de aliniere al listei, a distanței dintre marcaj și textul para- grafului sau dintre marcaj și marginea hârtiei. ■ Alegeți din grupul de butoane radio Bullet character marcajul, executând clic pe unul dintre cele șase simboluri. Dacă doriți să modificați dimensiunea și culoarea simbolului, executați clic pe butonul Font... și, prin intermediul controalelor din caseta de dialog Font, stabiliți aceste caracteristici ale marcajului. Dacă doriți să folosiți un alt simbol decât cele din grupul de butoane radio, executați clic pe butonul Bullet... și prin intermediul controalelor din caseta de dialog Symbol, alegeți caracterul folosit pentru marcaj. 2. Secțiunea Numbered conține controale pentru crearea și formatarea listelor numerotate: ■ Alegeți tipul de listă. Dacă vreți să continue numerotarea din lista precedentă, executați clic pe butonul radio Continue previouș list; altfel, executați clic pe butonul Restart numbering. Executați apoi clic pe butonul Cusțomize.... Se deschide caseta de dialog Cusțomize Numbered List care conține controale pentru stabilirea fontului, a dimen- siunii și a stilului numerelor, a modului de aliniere al listei, a distanței dintre marcaj și textul paragrafului sau dintre marcaj și marginea hârtiei. ■ în zona Number format stabiliți formatul numerelor și al caracterelor care le separă. Din lista ascunsă Number style alegeți unul dintre stilurile predefinite pentru numerotare (cu cifre arabe, cu cifre romane, cu litere mari sau mici ale alfabetului) și caracterul folosit ca separator. Dacă vreți să definiți propriul stil, alegeți din listă articolul None și, în caseta de text, scrieți tipul de caracter folosit pentru numerotare și separatorul. Dacă doriți să modificați dimensiunea, culoarea simbolului și fontul numărului, executați clic pe butonul Font... și, prin intermediul controalelor din caseta de dialog Font, stabiliți aceste caracteristici ale numărului. 3. Secțiunea Outline Numbered conține controale pentru crearea și formatarea listelor multinivel. Aceste controale sunt asemănătoare cu cele din secțiunea Numbered, cu deosebirea că, la acționarea butonului Cusțomize..., se deschide caseta de dialog Cusțomize Outline Numbered List care conține suplimentar lista Level, pentru a ale- ge nivelul de indentare al paragrafului selectat în listă. După ce ați creat o listă, adăugați paragrafe la listă. Când apăsați tasta Enter pentru a scrie un nou paragraf, Word afișează automat marcajul sau numărul corespunzător în listă noului paragraf, continuând să marcheze sau să numeroteze paragrafele, până când veți întrerupe lista prin stabilirea unui alt stil de paragraf. Formatați pagina Puteți să introduceți manual o întrerupere de pagină, fie apăsând tastele Ctrl+Enter, fie prin intermediul casetei de dialog Break pe care o deschideți cu opțiunea Breakelnsert. Dacă vreți să ștergeți o întrerupere de pagină, selectați întreruperea și apăsați tasta Delete. Creați o secțiune introducând manual o întrerupere de secțiune prin intermediul casetei de dialog Break. Ștergeți o întrerupere de secțiune la fel ca și întreruperea de pagină. Pentru a stabili dimensiunea paginii fizice și a paginii utile, modul de organizare a textului în pagină și modul în care va fi manevrată pagina la tipărire, deschideți caseta de dialog Page Setup cu opțiunea Page Setup...eFile. Caseta de dialog conține Tehnologia informației și a comunicațiilor 107 patru secțiuni. în fiecare secțiune există lista ascunsă Apply To care vă permite să alegeți zona de document asupra căreia se aplică valorile stabilite în secțiune. 1. Secțiunea Margins conține controale prin intermediul cărora stabiliți dimensiunea paginii utile, a anteturilor și a subsolurilor: marginile paginii utile, cu casetele de text cu derulor Top, Bottom, Left/lnside și Riflht/Outside; margini suplimentare în stânga, respectiv în interior (necesară pentru legarea paginilor de hârtie atunci când documentul este o publicație: broșură, carte etc.) cu caseta de text cu derulor Gutter; distanța de la marginea hârtiei până la marginea superioară a antetului, și respectiv marginea inferioară a subsolului paginii, cu casetele de text cu derulor From Edge (Header și Footer). Comutatorul Mirror Margins controlează dacă documentul va fi tipărit pe ambele părți ale colii de hârtie, în vederea realizării unei publicații. Dacă activați acest comutator, încadrarea textului în pagină se va face astfel încât două pagini alăturate ale documentului să fie simetrice din punct de vedere al marginilor (spațiul alb din jurul textului). 2. Secțiunea Paper Size conține controale prin intermediul cărora stabiliți dimensiunea paginii fizice și tipul orientării paginii: formatul hârtiei, din lista ascunsă Paper Size, lățimea și înălțimea paginii fizice, cu casetele de text cu derulor Width și Height, orientarea la tipărire, cu grupul de butoane radio Orientation. 3. Secțiunea Paper Source conține controale prin intermediul cărora stabiliți modul în care vor fi manevrate paginile la imprimantă. 4. Secțiunea Layout conține controale prin intermediul cărora stabiliți modul în care va fi organizat textul în pagină: poziția din care va începe o nouă secțiune, din lista ascunsă Section Start, paginile în care vor fi inserate antetul și/sau subsolul creat în pagina curentă, cu comutatoarele Different Odd and Even (diferit pe paginile impare și pare) și Different First Page (diferit pe prima pagină), alinierea paragrafelor dintr-o secțiune față de marginea de sus și de jos a paginii, din lista ascunsă Vertical Alignment. Numărul de paginăpoate fi inserat în zona rezervată antetului sau subsolului și poate fi formatat ca orice alt caracter din document. Formatul numerotării unui document poate să difere de la o secțiune la alta și poate chiar să se inițializeze la începutul unei noi secțiuni. Puteți să inserați numărul paginii prin două metode: 1. Prin comanda Page Number... elnsert. în acest caz numărul de pagină va fi inserat într-un cadru. Folosind metoda drag and drop puteți să mutați numărul paginii în ce loc doriți. în caseta de dialog Page Numbers stabiliți: locul în care va fi inserat nu- mărul paginii, din lista ascunsă Position (Top of Page - în zona rezervată antetului, iar Bottom of Page - în zona rezervată subsolului); modul în care va fi aliniat numărul paginii, din lista ascunsă Alignment; dacă va fi tipărit sau nu în prima pagină, cu comutatorul Show Number on First Page. Formatul numărului de pagină îl stabiliți prin intermediul controalelor casetei de dialog Page Number Format pe care o des- chideți cu declanșatorul Format.... 2. Prin comanda Header and FootereView. Executați clic în zona din antet sau din subsol în care doriți să fie inserat numărul paginii și, în bara Header and Footer, executați clic pe butonul Page Numbers. Numerele de pagină pot fi înlăturate foarte simplu: activați zona de lucru pentru antet sau subsol, cu opțiunea Header and FootereView, selectați numărul paginii și apăsați tasta Delete. Vor fi înlăturate toate numerele de pagină din document. 108 Procesorul de texte Word Pentru a crea un antet sau un subsol de pagină alegeți opțiunea Header and Footere View. Se activează zona de lucru pentru antet sau subsol, iar în această zonă este afișată bara de formatare a anteturilor și a subsolurilor. Această zonă este delimitată cu o linie punctată care nu va fi tipărită. Textul și graficele din document sunt vizibile dar estompate. Dacă vreți să ascundeți sau să vedeți textul din document, executați clic pe butonul comutator Show/Hide Document Text din bara de formatare a anteturilor și subsolurilor. Inserați în antetul, respectiv în subsolul paginii, diferite entități, astfel: Text. Scrieți textul. Data curentă. Executați clic pe butonul Date din bara de formatare. Timpul curent. Executați clic pe butonul Time din bara de formatare. Un câmp. Alegeți opțiunea Field...elnsert și, în caseta de dialog, alegeți câmpul. închideți zona de editare a antetului sau a subsolului de pagină și reveniți în document executând clic pe declanșatorul Close de pe bara de formatare, sau executând dublu clic în zona de text a documentului sau apăsând tastele Alt+Shift+C. Pentru a insera într-un document o notă de subsol sau o notă de sfârșit stabiliți modul de vizualizare Normal sau Page Layout. Poziționați cursorul de inserare la sfârșitul cuvântului pentru care creați nota. Alegeți opțiunea Footnote...elnsert. Caseta de dialog Footnote and Endnote conține controale pentru formatarea notelor. Din grupul de butoa- ne radio Insert alegeți tipul de notă: Footnote pentru o notă de subsol sau Endnote pentru o notă de sfârșit. Din grupul de butoane radio Numbering alegeți tipul de marcaj pe care îi veți folosi pentru referința notei: AutoNumber pentru marcaje numerotate auto- mat de Word sau Custom Mark pentru marcaje create de utilizator. Marcajele utilizator vor fi scrise în caseta de text alătuiată butonului. După ce acționați declanșatorul OK, cursorul de inserare se poziționează în zona notelor de subsol, respectiv de sfârșit. Scrieți textul notei. Formatați acest text la fel ca orice text din document. Puteți să inserați rapid o notă de subsol sau de sfârșit folosind scurtăturile: Alt+ Ctrl+F - pentru o notă de subsol, respectiv Alt+Ctrl+E - pentru o notă de sfârșit. Dacă vreți să transformați, într-un document, notele de subsol în note de sfârșit și invers, acționați declanșatorul Converț... din caseta de dialog Note Options pe care o deschideți cu declanșatorul Options.... Puteți să copiați sau să mutați o notă: selectați referința notei și o copiați sau o mutați ca pe orice bloc de text din document. Puteți să ștergeți o notă: selectați referința notei și apăsați tasta Delete. Dacă ștergeți un bloc text din document care conține și referințe de note, se vor șterge automat și V notele corespunzătoare blocului de text. 3.6. Alte facilități de tehnoredactare 9 Tendința actuaiă este de a se crea documente în care să existe informați diferite, prove- din tipuri diferite de fișiere sau aplicații. O problemă importantă o reprezintă de informații dintre apbcaț’j Sub controlul sistemului de operare Windows pot rula în același timp mai multe aplicații, ce pot face schimb de informații între efe, indiferent de tipul informației: fișiere, texte, desene, tabele, sunete, numere. Transferul datelor între aplicații se poate executa prin mai multe metode: ■/ importul și exportul fișierelor; zona de memorie Clipboard; protocolul OLE. Tehnologia informației și a comunicațiilor 109 Operațiile de import și export de fișiere permit procesorului de texte Word să preia infor- mații scrise cu alte procesoare de texte sau cu alte aplicații (cum sunt procesoarele de foi de calcul) și să salveze documentul sub diverse alte formate. Ca să se execute operațiile de import / export de fișiere, era obligatoriu ca Word să cunoască formatul de fișiere pe care le manipulează, adică să aibă implementate programe care asigură conversia cu mai multe formate de documente. Conversia se execută prin intermediul operației de salvare (export de documente) sau de deschidere a documentelor (import de documente), când puteți alege din lista ascunsă Files of Țype formatul în care salvați documentul, respectiv formatul din care preluați documentul. Exportul unui document Word în format de prezen- tare (care poate fi exploatată cu aplicația PowerPoint) se poate face cu opțiunea de meniu Microsoft PowerPointeSend To ► eFile, iar exportul în format HTML, pentru a putea fi publicat pe Internet, se poate face cu opțiunea de meniu Save as HTML...eFile Legarea și încapsularea obiectelor (OLE - Object Linking and Embedding) reprezintă un protocol prin intermediul căruia se pot transfera, prin încapsulare sau prin legare, informații între diferite aplicații Windows: accesoriile Windows (de exemplu, Paint), aplicațiile Microsoft Office (de exemplu, Excel sau Power Point), diferite biblioteci Windows (de exemplu, Microsoft Clip Gallery care este o colecție de fișiere cu desene și imagini) și mici aplicații integrate în pachetul Microsoft Office pe care le puteți folosi ca să creați obiecte ce pot fi inserate într-un document (de exemplu, Microsoft Equation Editor - pentru crearea expre- siilor matematice, sau Microsoft Graph - pentru crearea diagramelor). Protocolul permite și modificarea acestor informații după ce au fost inserate în noul document. Protocolul OLE este integrat în Windows. Folosind legarea sau încapsularea obiectelor nu se pierd detalii- le atunci când se face schimbul de informații. Protocolul OLE operează cu următoarele concepte: Obiectul. Reprezintă o zonă de informație creată cu ajutorul unei aplicații Windows (de exemplu, în Paint obiectul este o zonă de desen). Aplicația client. Reprezintă aplicația în care va fi încapsulat sau legat obiectul (de exemplu, aplicația Word). v" Aplicația server. Reprezintă aplicația din care se preia obiectul pentru a fi încapsulat sau legat (de exemplu, aplicația Paint). Documentul sursă. Reprezintă documentul din care provine obiectul (de exemplu, fișierul de tip .bmp). -/ Documentul destinație. Reprezintă documentul în care va fi încapsulat sau legat obiectul (de exemplu, fișierul de tip .doc). Obiectul este mărginit de un dreptunghi imaginar, care definește limitele lui. Dacă redi- mensionați obiectul, automat, se modifică și dimensiunea dreptunghiului imaginar, astfel încât acesta va înconjura obiectul redimensionat. Puteți să modificați limitele obiectului fără să-i modificați dimensiunea, prin operația de decupare (crop): Puteți să măriți limitele obiectului adăugând în jurul lui spații goale. în căzui în care unele porțiuni de la marginea obiectului nu sunt importante, puteți să micșorați limitele obiectului fără să-i modificați dimensiunea, eliminând aceste zone de la marginea lui. Din punct de vedere al modului în care se inserează, obiectele se clasifică în: 1. Obiectul încapsulat (embedded object) este o copie, în documentul destinație, a unei informații dintr-o altă aplicație. Deosebirea dintre inserarea prin copiere și inserarea prin 110 Procesorul de texte Word încapsulare este aceea că obiectul încapsulat va putea fi modificat direct în documentul destinație. Prin simpla selectare a obiectului (se execută dublu clic pe el) se deschide fereastra aplicației care l-a creat. Pentru modificarea obiectului nu mai este nevoie să se comute între aplicația server și aplicația client. Obiectul încapsulat nu va mai avea nici o legătură cu documentul sursă, iar modificarea lui nu va afecta documentul sursă. 2. Obiectul legat (linked object) este o reprezentare a unui obiect inserat într-un docu- ment destinație. Prin legarea obiectului dintr-un document sursă într-un document destinație nu se realizează copia obiectului în documentul destinație, ci o referință către obiectul sursă. în documentul destinație va fi afișată o imagine a obiectului din documentul sursă. Orice modificare a obiectului în documentul destinație se va reflec- ta și în documentul sursă, și invers. Un obiect poate fi legat la mai multe documente destinație. Orice modificare făcută asupra obiectului se va reflecta și în celelalte docu- mente. Această metodă se recomandă atunci când trebuie să inserați același obiect în mai multe documente, iar obiectul trebuie actualizat des. Nu puteți lega obiecte decât din documente care au fost salvate sub formă de fișiere. Word vă permite să construiți și să inserați în documente imagini grafice create cu pro- gramul de desenare încorporat. Desenele sunt alcătuite din forme geometrice de bază: linii, pătrate, dreptunghiuri, cercuri, arce de cerc, poligoane - pentru care puteți folosi o anu-mită culoare de desen și un anumit model și o anumită culoare de umplere. El vă ajută: să desenați elemente grafice simple; să inserați casete de text și casete explicative; să formatați linia cu care desenați și modelul pentru umplerea desenului; să aplicați efecte speciale asupra elementelor grafice; ’Z să redimensionați obiectele desenate; S să adăugați chenare la imagini; să aliniați elementele grafice; v' să aplicați asupra elementelor grafice efecte speciale: să le grupați, să le suprapuneți și să le rotiți. Procesorul de texte Word vă permite să inserați tabele în document. Tabelul este o zonă de document în care informațiile sunt organizate sub formă de rânduri și coloane. Entitatea de bază a tabelului este celula. Ea este o zonă de editare aflată la intersecția unui rând cu o coloană și poate să conțină numere, texte sau alte obiecte administrate de Word (grafice, desene etc.). Procesorul de texte vă pune la dispoziție meniul Table cu opțiuni pentru prelucrarea atât a entității tabel, cât și a entității celulă. Celulele tabelului sunt delimitate de linii imaginare care nu sunt vizibile pe ecran (grila). Ca să vedeți celula în care lucrați, puteți să faceți vizibile pe ecran aceste linii. Ele nu vor fi însă tipărite la imprimantă. Afișarea grilei este controlată cu opțiunea de tip comutator Show Gridlinese Table. Word vă permite să executați următoarele operații cu tabele: crearea și formatarea tabelelor; editarea conținutului celulelor tabelului; modificarea dimensiunii tabelului (numărul de rânduri și de coloane) și a dimensi- unii rândurilor și a coloanelor; sortarea conținutului tabelului; aplicarea formulelor de calcul asupra valorilor numerice din celulele unui tabel; inserarea diferitelor obiecte în celulele tabelului. Pentru crearea unui tabel trebuie să definiți două elemente: Tehnologia informației și a comunicațiilor 111 / structura tabelului (dimensiunea tabelului dată de numărul de linii și de coloane); / conținutul celulelor tabelului. Cu valorile numerice înregistrate în celulele tabelului puteți să construiți diferite expresii matematice în care să aplicați, pe valorile numerice, operatori matematici sau formule de calcul: adunare, scădere, împărțire, înmulțire, medie aritmetică, maxim, minim etc. în expresiile matematice vă referiți prin adrese la celulele tabelului. Adresele se construiesc astfel: coloanele se numerotează cu literele alfabetului, iar rândurile cu numere. De exemplu, celula care se găsește la intersecția celei de a treia coloane (coloana C) cu primul rând are adresa C1, conține valoarea 3 și este celula curentă. Conținut celule 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 1 2 3 4 Adrese A B C D A1 B1 C1 D1 A2 B2 C2 D2 A3 B3 C3 D3 A4 B4 C4 D4 Puteți să prezentați într-un document informațiile numerice dintr-un tabel sub formă de grafice sau diagrame. Pentru crearea graficelor și a diagramelor veți folosi aplicația Microsoft Graph integrată în pachetul Microsoft Office. Pentru construirea diagramei se vor folosi următoarele entități: J Zona diagramei este zona din cadru care cuprinde întreaga diagramă, inclusiv obiec- tele care completează reprezentarea datelor: legenda și titlul. Poate fi selectată pentru a fi formatată și redimensionată. Zona graficului este zona de diagramă în care sunt reprezentate valorile numerice din tabel, prin puncte, linii, arce de cerc, bare sau coloane. Ea este mărginită de axe și cuprinde marcajele datelor, caroiajul, etichetele datelor etc. Poate fi selectată pentru a fi formatată și redimensionată. Seria de valori este un grup de valori care vor fi folosite pentru reprezentarea după o axă. O serie de valori poate fi luată dintr-un rând sau dintr-o coloană a unui tabel. în unele diagrame se pot face comparații între mai multe serii de valori. Axele x și y sunt luate ca puncte de referință pentru reprezentarea diagramei sau a graficului. Ele corespund axelor de coordonate pentru abscisă Ox și pentru ordonată Oy. Dacă diagrama este tridimensională, va exista și axa Oz. în general, pe axa Ox se reprezintă categoriile de date, iar pe axa Oy valorile datelor. Excepție fac diagramele de tip circular, care nu au axe, diagramele de tip bare, care inversează axele și diagramele de tip puncte, care folosesc ambele axe pentru reprezentarea valorilor. Etichetele axelor (Ax/s t/'t/e) sunt nume care se atașează axelor. Ele se folosesc pentru a identifica seriile de valori ce se reprezintă pe o axă. / Marcajele de pe axă (Tick-mark) sunt linii mici care intersectează axa ca diviziunile unei rigle și care sunt folosite pentru a pune în evidență intervalele în care este împăr- țită axa. Etichetele de marcaje de pe axă (Tick-mark labels) sunt nume sau valori atașate marcajelor de pe axă - pentru a arăta corespondența dintre reprezentare și datele din seriile de date corespunzătoare axei. Marcaje de date (Data marker) sunt reprezentările pe diagramă ale datelor din seria de date (puncte, linii, dreptunghiuri, arce de cerc). S Etichetele datei (Data Labels) sunt valori care se atașează elementelor cu care este construită diagrama (bare, felii, puncte) pentru a ști exact ce valoare reprezintă. 112 Procesorul de texte Word Legenda este plasată în afara zonei graficului și este folosită pentru identificarea părților diagramei, explicând ce reprezintă marcajele de date. Ea arată corespondența dintre culoarea sau modelul de umplere și numele datei, ajutându-l pe cel care citește diagrama să identifice informația. Titlul (Chart title) este afișat de obicei în partea superioară a diagramei și este numele care se dă diagramei. El poate fi formatat și încadrat de chenare. V Caroiajul (Gridlines) este o rețea de linii, trasate pe verticală și/sau pe orizontală, care împarte suprafața de reprezentare a graficului în mai multe zone, pentru a-l ajuta pe cel care citește diagrama să identifice mai ușor plaja de valori căreia îi aparține o reprezentare (bară, coloană, punct) din diagramă. Nu este obligatoriu să includeți într-o diagramă titlul diagramei, legenda, etichetele axelor sau etichetele datelor. Veți insera în diagramă numai acele entități care sunt strict necesare pentru interpretarea informației. Dacă veți insera multe entități într-o diagramă, o veți face greu de citit și de interpretat. în funcție de modul în care sunt preluate datele din tabel, puteți construi diagrama astfel: 1. Seriile de valori sunt preluate din rânduri (implicit). în acest caz, etichetele de marcaje pe axa Ox vor fi textele din celulele din primul rând al tabelului, iar legenda va fi formată din textele din celulele din prima coloană. 2. Seriile de valori sunt preluate din coloane. în acest caz, etichetele de marcaje pe axa Ox vor fi textele din celulele din prima coloană, iar legenda va fi formată din textele din celulele din primul rând. Aveți la dispoziție mai multe tipuri de diagrame bidimensionale sau tridimensionale (3D), ca de exemplu următoarele tipuri, construite în plan: V Tipul Bare/Coloane (Bars/Columns). Datele sunt reprezentate sub forma unor dreptun- ghiuri sau paralelipipede dreptunghice, pe verticală (coloane) sau pe orizontală (bare). Acest tip vă permite compararea datelor din mai multe serii de valori deoarece datele dintr-o serie vor fi reprezentate cu o anumită culoare sau cu un anumit model de umplere. v Tipul Circular (Pie). Graficul este o suprafață circulară în care valorile sunt reprezen- tate sub formă de sectoare de cerc (felii). Vă permite reprezentarea unei singure serii de valori și vă arată corespondența dintre părți și întreg. v Tipul Cercuri concentrice (Doughnuts). Graficul este format din mai multe cercuri concentrice, fiecare coroană circulară fiind folosită pentru reprezentarea unei serii de valori. în cadrul unei serii, valorile sunt reprezentate prin sectoare de coroană circulară arătând corespondența dintre părți și întreg. v Tipul Linie (Line). Graficul este o linie frântă construită cu datele dintr-o serie. îl puteți folosi pentru reprezentarea unei evoluții în timp a datelor. în acest caz, seriile de valori se reprezintă pe o axă (Oy), iar pe cealaltă axă (Ox) se reprezintă timpul. v Tipul Suprafață (Area). Graficul este o suprafață plană. Se poate folosi pentru repre- zentarea valorilor cumulative, deoarece fiecare valoare dintr-o serie se adaugă la valoarea corespondentă dintr-o altă serie. Tipul Puncte (Scatters). Graficul este format din puncte împrăștiate între axe. Poate fi folosit pentru a arăta legătura dintre mai multe serii de valori. O serie de valori este folosită pentru a determina pozițiile pe axa Ox, iar celelalte serii determină pozițiile pe axa Oy (de exemplu, reprezentarea a două funcții care au același domeniu de definiție). Unele dintre aceste tipuri bidimensionale au și variante tridimensionale: 3D-Bar, 3D- Column, 3D-Pie etc. Toate aceste tipuri la rândul lor au mai multe subtipuri. Tehnologia informației și a comunicațiilor 113 Laborator inserați obiecte 5 Puteți să încapsulați sau să legați un obiect folosind protocolul OLE, astfel: ■ Deschideți fereastra aplicației destinație (aplicația Word). Deschideți documentul în care vreți să încapsulați sau să legați obiectul (desenul). ■ Poziționați cursorul de inserare în document, în poziția în care vreți să inserați obiectul. ■ Deschideți meniul Insert și alegeți opțiunea Object. Se deschide caseta de dialog Insert Object. Caseta conține două secțiuni: V Secțiunea Create New. Obiectul va fi creat cu o aplicație- Aplicația va fi aleasă din lista Object Type (de exemplu, Paintbrush Picture sau Bitmap Image) și va fi lansată în execuție la acționarea declanșatorului OK. Obiectul va fi inserat prin încapsulare. Secțiunea Create from File. Obiectul va fi importat dintr-un fișier. Numele fiși- erului va fi scris în zona de editare File Name sau va fi preluat din sistem prin intermediul casetei de dialog Browse pe care o deschideți acționând declanșa- torul Browse.... Obiectul poate fi inserat prin încapsulare sau legare. Modul în care se face inserarea este controlat cu comutatorul Link to File. ■ Se deschide fereastra aplicației sursă (de exemplu, aplicația Paint). Creați obiectul (de exemplu, creați desenul sau deschideți un fișier cu desen). ■ închideți fereastra aplicației și reveniți în documentul Word, fie executând clic în afara obiectului (în cazul aplicației Paint), fie alegând opțiunea Exit & Return To e File (în cazul aplicației MS Organization Chart). Puteți să încapsulați sau să iegați o imagine (picture) folosind protocolul OLE (de exemplu să inserați un desen în documentul Word). Veți proceda astfel: ■ în fereastra aplicației destinație (aplicația Word) deschideți documentul. Poziționați cursorul de inserare în locul în care vreți să inserați imaginea. ■ Deschideți meniul Insert și alegeți opțiunea Picture ► . Se deschide un submeniu cu următoarele opțiuni: Clip Art pentru inserarea imaginilor din biblioteca Microsoft Clip Gallery, From File... pentru inserarea unei imagini grafice dintr-un fișier, From Șcanner... pentru inserarea unei imagini obținute cu un scaner (se deschide fereastra aplicației Microsoft Photo Picture în care puteți să faceți modificări ale imaginii), Word Art... pentru inserarea sub formă de imagine a unui text formatat artistic și Chart pentru inserarea unei diagrame create cu aplicația Microsoft Graph. ■ în cazul primelor două opțiuni se deschide caseta de dialog Insert Picture, prin inter- mediul căreia stabiliți fișierul cu imagini din care se importă în document. Controalele File Name, Look jn, Files of Țype sunt identice cu ale casetei de dialog Open și sunt folosite pentru a construi identificatorul fișierului care conține imaginea. Puteți să localizați fișierul pe disc acționând declanșatorul Find Now. Imaginea din fișier poate fi previzualizată în zona Preview, dacă este activat butonul comutator Preview din bara cu butoane. ■ Modul în care se face inserarea obiectului, prin încapsulare sau legare, este controlat cu comutatorul Link to File. Dacă ați activat acest comutator (obiectul va fi inserat prin legare) va fi disponibil comutatorul Save with document; dacă îl activați, obiec- tele legate vor fi salvate împreună cu documentul, crescând dimensiunea acestuia. 114 Procesorul de texte Word Folosiți programul de desenare încorporat Pentru executarea acestor operații aveți la dispoziție butoanele de pe bara de instrumente Drawing: 1 Drawing c/.- - Eli Draw ’ | AutoShapes * \ \ U O Ml | * A| * “ ® ® 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 1 Draw Deschide un submeniu cu opțiuni pentru aplicarea efectelor speciale. 2 Select Objects Comută în modul „selectare obiect'. 3 Free Rotate Permite rotirea manuală a obiectului. 4 AutoShapes Deschide un submeniu cu opțiuni pentru alegerea formei liniei cu care se va desena. 5 Line Desenează o linie într-o direcție oarecare. 6 Arrow Desenează, într-o direcție oarecare, o linie cu o săgeată la un capăt. 7 Rectangle Desenează un dreptunghi sau un pătrat. 8 Oval Desenează un cerc sau o elipsă. 9 Text Box Desenează o casetă de text. 10 insert WordArt Permite accesul la aplicația WordArt, cu ajutorul căreia putei insera texte formatate cu ajutorul elementelor grafice. 11 Fiii Color Deschide o paletă de culori din care se poate alege culoarea și modelul de umplere a elementului selectat. 12 Line Color Deschide o paletă de culori din care se poate alege culoarea liniei elementului selectat. 13 Font Color Deschide o paletă de culori din care se poate alege culoarea caracterelor. 14 Line Style Deschide o listă cu linii de diferite stiluri din care se poate alege formatul liniei cu care este desenat elementul selectat. 15 Dash Style Deschide o listă cu linii punctate, de diferite stiluri, din care se poate alege formatul liniei cu care este desenat elementul selectat. 16 Arrow Style Deschide o listă cu linii cu săgeată, de diferite stiluri, din care se poate alege formatul liniei cu care este desenat elementul selectat. 17 Shadow Deschide o listă cu modele de umbre care se pot aplica obiectului selectat. 18 3-D Deschide o listă cu efecte tridimensionale ce se pot aplica obiectului selectat. Pentru a desena, activați instrumentul formei geometrice executând clic pe butonul co- respunzător. Unele forme geometrice au butoane pe bara de instrumente Drawing (linia, linia cu săgeată, dreptunghiul, elipsa, caseta de text), iar altele au butoanele în casetele deschise de opțiunile meniului AutoShapes ale aceleiași bare de instrumente (linia curbă, forma liberă formată din segmente de linii drepte și curbe, arcul de cerc etc.). Modificați obiectele grafice Modificați obiectul grafic prin următoarele metode: Redimensionațl obiectul grafic folosind marcajele pentru manevrare pe care le glisați până obțineți dimensiunea dorită. Redimensionați limitele obiectului grafic gli- sând marcajele în timp ce țineți tasta Shif apăsată. Modificați o imagine folosind bara cu instrumente Picture care se deschide atunci când selectați imaginea. Modificați un obiect grafic folosind caseta de dialog Format Picture, respectiv Format Object, pe care o deschideți alegând opțiunea Picture.../Object...e Format după ce ați selectat obiectul. Caseta de dialog Format Picture, respectiv Format Object conține mai multe secțiuni: Tehnologia informației și a comunicațiilor 115 1. Secțiunea Colors and Lines conține mai multe zone cu controale pentru stabilirea culo- rii și a formatului liniilor. Zona Fiii conține controale pentru stabilirea modelului de umple- re (fundalul): lista ascunsă Color, din care alegeți culoarea și modelul de umplere, și comutatorul Semițransparent, prin care stabiliți dacă umplerea se va face opac sau semitransparent. Zona Line conține controale pentru stabilirea caracteristicilor liniilor: lista ascunsă Color din care alegeți culoarea linie, lista ascunsă Dashed din care alegeți dacă vreți o linie continuă sau întreruptă, lista ascunsă Style, din care alegeți stilul liniei și caseta de text cu derulor Weight în care scrieți valoarea pentru grosimea liniei. Zona Arrows conține controale pentru stabilirea caracteristicilor săgeților, dacă alegeți ca linia să aibă o săgeată la unul dintre capete: listele ascunse Begin Style și End Style, din care alegeți forma săgeții de la începutul, respectiv sfârșitul liniei, și casetele de text cu derulor Begin Size și End Size din care alegeți dimensiunea săgeții. 2. Secțiunea Size conține controale pentru stabilirea dimensiunii obiectului. Zona Size and rotate conține controale pentru stabilirea dimensiunii obiectului: casetele de text cu derulor Hețght și Widțh, pentru înălțime și lățime și Roțation, în care scrieți numă- rul de grade cu care se rotește obiectul. Zona Scale conține controale pentru stabilirea scării cu care se face modificarea fată de dimensiunile inițiale ale obiectului: casetele de text cu derulor Height și Width, pentru procentul din înălțimea și lățimea inițială, și comutatoarele Lock aspect ratio și Relative to original picture size, prin care stabi- liți dacă scara se aplică la fel la ambele dimensiuni, respectiv dacă scara se raportea- ză la dimensiunea inițială a obiectului. Zona Original Size conține obiecte referitoare la dimensiunile inițiale ale obiectului: etichetele Height și Width, în care se afișează dimensiunile inițiale ale obiectului și comutatorul Reset pe care, dacă îl acționați, readuceți obiectul la dimensiunile inițiale. 3. Secțiunea Position conține mai multe zone cu controale, pentru stabilirea poziției obi- ectului. Zona Position on page conține controale pentru stabilirea poziției obiectului în cadrul paginii: casetele de text cu derulor Horizontal și Vertical, în care scrieți distan- ța pe orizontală, respectiv pe verticală, față de un element de referință pe care îl ale- geți din lista ascunsă care le însoțește - Page (marginea din stânga a paginii fizice), Margin (marginea din stânga a paginii utile) sau Column (marginea stângă a coloanei), pentru orizontală, și Page (marginea superioară a paginii fizice), Margin (marginea superioară a paginii utile) sau Paragraph (marginea superioară a paragrafului de deasupra), pentru verticală. 4. Secțiunea Wrapping conține mai multe zone cu controale, pentru stabilirea modului în care se aranjează textul în jurul obiectului: grupul de butoane de opțiuni (sub formă de pictograme) Wrapping Style, din care puteți alege stilul folosit, grupul de butoane de opțiuni (sub formă de pictograme) Wrap to, din care puteți alege poziția în care se va scrie textul față de obiect, la dreapta, la stânga, în ambele părți și zona Distance from text care conține casetele de text cu derulor, prin care puteți comunica distanța dintre obiect și text la dreapta, la stânga, sus și jos. 5. Secțiunea Picture conține mai multe zone cu controale, pentru stabilirea modului în care afișați obiectul: zona Crop from care conține casetele de text cu derulor, prin care puteți comunica distanța necesară pentru decupare, dintre obiect și noua limită la dreapta, la stânga, sus și jos și zona Image Control care conține controale pentru controlarea calității imaginii - lista ascunsă Color, pentru a alege culorile în care va fi afișată imaginea, cursoarele mobile și zonele de editare Brightness și Contrast, pentru reglarea luminozității și respectiv a contrastului, și declanșatorul Reșet pe care, dacă îl acționați, readuceți obiectul la formatarea inițială. 116 Procesorul de texte Word Mutați obiectul selectat glisându-l cu mouse-ul în noua poziție sau folosind operațiile Cut și Paste. Copiați obiectul selectat glisându-l cu mouse-ul, ținând tasta Ctrl apăsată, sau folosind operațiile Copy și Paste. Ștergeți obiectul selectat apăsând tasta Delete. Creați și administrați tabele în funcție de ordinea în care definiți elementele, puteți să creați un tabel prin două metode: Metoda definirii structurii. Definiți structura tabelului, după care introduceți valorile în celulele tabelului. Pentru definirea structurii, poziționați cursorul de inserare în locul în care doriți să inserați tabelul și stabiliți numărul de linii și coloane prin intermediul ca- setei de dialog Insert Table pe care o deschideți cu opțiunea Insert Table...e Table. z Metoda transformării unui text în tabel. Scrieți textul. Pentru a putea identifica celu- lele tabelului, blocurile de text care vor forma celulele, trebuie să fie delimitate între ele prin același caracter: virgula, caracterul tabulator, marcajul de sfârșit de paragraf sau alt caracter. Selectați textul care doriți să formeze tabelul. Deschideți caseta de dialog Convert Text to Table cu opțiunea Convert Text to Table...eTable pentru a defini structura tabelului. în grupul de butoane radio Separate Text At activați butonul care corespunde caracterului care separă blocurile de text ce vor deveni celule în tabel. Pentru a poziționa cursorul de inserare în celula următoare sau precedentă, apăsați tasta Tab, respectiv tastele Shift+Tab. Dacă apăsați Tab sau Shift+Tab și celula următoare, respectiv precedentă, conține un text, textul va fi selectat. Dacă apăsați tasta Tab și curso- rul de inserare se găsește în ultima celulă a tabelului, se va adăuga la tabel un rând nou. Celula poate să conțină unul sau mai multe paragrafe. Introduceți un paragraf nou apăsând tasta Enter. Puteți să formatați textul dintr-un tabel ca pe orice text din document. Operația va acționa asupra celulelor selectate sau asupra celulei curente. Puteți să mutați sau să copiați diferite entități ale tabelului folosind operațiile cu zona de memorie Clipboard. Puteți să modificați structura tabelului prin următoarele operații: J adăugarea de noi entități: celule, linii sau coloane vide (fără conținut) - opțiunea Insert Celis... eTable; ștergerea unor entități: celule, linii sau coloane - opțiunea Delete Celis...eTable; reunirea sau divizarea celulelor - opțiunea Merge Celis sau Sglit Celis...e Table; ■/ divizarea tabelului - opțiunea Split TableeTable. Puteți să formatați un tabel, adică să personalizați anumite entități ale tabelului: v' să alegeți un format predefinit, din lista de formate puse ia dispoziție de Word - opțiunea Table AutoFormat... eTable; ’/ să definiți un cap de tabel care să se repete ia începutul fiecărei pagini - opțiunea HeadmgseȚable; să modificați dimensiunea celulelor - opțiunea Cell Height and WidtheTabie; ■/ să stabiliți tipul bordurii și fundalul tabelului sau numai pe csie ale celulelor selectate - opțiunea Borders and Shading...eFormat. Puteți să sortați conținutul tabelului cu opțiunea Sorț...eTable și să inserați formule de calcul cu opțiunea Formula...eTable. Dacă vreți să inserați obiecte în celulele unui tabel, formatați paragrafele din celulă cu tipul At Least (în caseta de dialog Paragraph, în secțiunea Indents and Spacing, alegeți formatul, din lista ascunsă Line Spacing). Poziționați cursorul de inserare în Tehnologia informației și a comunicațiilor 117 celula în care vreți să inserați obiectul și alegeți, din meniul Insert, opțiunea Picture... (pentru un desen) sau opțiunea Object... (pentru alte tipuri de obiecte). Creați diagrame Pentru a crea o diagramă pornind de la un tabel Word, selectați în tabel valorile pe care vreți să le reprezentați și deschideți caseta de dialog Object, cu opțiunea Object... elnsert. Din lista Object Type alegeți tipul de obiect Microsoft Graph. De exemplu, în tabelul următor sunt prezentate comparativ mediile pe cele două semes- tre, la disciplina „TIC”, la cele șase clase a IX-a din liceu. Medii A D E F Semestrul 1 8,24 7,93 7,47 7,02 8,87 8,15 Semestrul 2 7,32 8,33 8,83 7,22 6,76 7,45 Aceasta este o diagramă de tip 3-D Column pentru prezentarea comparată a mediilor din cele două semestre, în care seriile de valori au fost preluate din rândurile tabelului. Etichetele de marcaje pe axa Ox sunt textele din celulele din primul rând al tabelului (A, B, C, D, E, F), iar legenda este formată din textele din celulele din prima coloannă a tabelului (Semestrul 1 și Semestrul 2). Aceasta este o diagramă de tip 3-D Pie pentru prezentarea comparată a mediilor din același semestru, în care seriile de valori au fost preluate din rândul corespunzător semestrului 1. Legenda este formată din textele din celulele din primul rând al tabelului (A, Bf C, D, E, F). 3^ '^>wire£ înainte de a tipări un document, este bine să-l previzualizați ca să vedeți cum va arăta tipărit. în cazul în care nu ara aspectul dorit sau ați uitat să inserați ceva în document, veți putea face modificările înainte de a-i tipări, in acest mod veți tipări o singură dată docu- mentul și veți economisi timp, hârtie și consumabilele imprimantei, în acest mod de vizualizare, în spațiul util ai ferestrei Word vor fi afișate una., două sau mai multe pagini din document. Pe ecran este afișată și bara cu butoane a modului previzuaiizare, care conține scurtături pentru operațiile care pot n executate în acest mod de vizualizare. Puteți executa operațiile: te să stabiliți câte pagini previzualizați la un moment dat (una sau mai multe), v' să corectați documentul dacă nu vă piace aspectul lui, te să controlați dimensiunea afișării, v să comprimați documentul, dacă este cazul. 118 Procesorul de texte Word Puteți să tipăriți tot documentul sau anumite porțiuni din el (anumite pagini, anumite secți- uni, zone de text selectate) sau puteți să salvați fișierul - pregătit pentru tipărire - într-un fișier de tip .prn care va putea fi tipărit ulterior. Puteți să tipăriți, pe lângă conținutul docu- mentului, și informații despre document (proprietățile documentului, comentariile etc.). Laborator Previzualizati documentul 5 Pentru a vizualiza un document înainte de tipărire, alegeți opțiunea de tip comutator Prinț PrevieweFile, sau executați clic pe butonul Prinț Preview de pe bara standard, sau apă- sați tastele Ctrl+F2. Dacă vreți să măriți zona de lucru, folosiți modul de afișare ecran plin pe care îl controlați cu butonul Fuil Screen. Reveniți la situația inițială apăsând tasta Esc. Mai puteți să controlați și scara de afișare- cu butonul Zoom Control. Puteți să controlați numărul de pagini afișate folosind bara cu butoane a modului previzualizare: ■ Dacă vreți să afișați o singură pagină, acționați butonul One Page. ■ Dacă vreți să afișați mai multe pagini, acționați butonul Multiple Pages și glisați mouse-ul pentru a alege - din caseta care s-a deschis - numărul de pagini afișate și configurația în care vor fi afișate (una lângă alta pe un rând, pe două rânduri, ...). în acest mod de afișare puteți să aveți o vedere de ansamblu a documentului (unde sunt inse-rate imaginile, unde apar scrise titlurile) și puteți verifica dacă documentul astfel obținut are un aspect estetic. Pentru a vizualiza și alte pagini, fie folosiți butoanele și cursorul de pe bara de derulare pe verticală, fie apăsați tasta, respectiv tastele: PageUp (pagina sau grupul de pagini precedent), PageDown (pagina sau grupul de pagini următor), Ctrl+Home (primele pagini) sau Ctrl+End (ultimele pagini). Dacă la previzualizarea documentului ați constatat că pe ultima pagină aveți doar câteva rânduri, puteți să restrângeți documentul astfel încât să încapă totul pe celelalte pagini. Pentru comprimarea documentului acționați butonul Shrink to Fit. Dacă nu vă place rezultatul, anulați comprimarea alegând opțiunea UndoeEdit sau apăsând tastele Ctrl+Z. Puteți să modificați marginile aranjării textului în pagină direct din acest mod de vizu- alizare, folosind rigletele: glisați .ndicatoarele corespunzătoare de pe rigleta orizontală (marginea din dreapta sau din stânga) sau de pe rigleta verticală (marginiea de sus sau de jos). Operația va acționa numai asupra paginii curente. Puteți să controlați afișarea rigletelorcu ajutorul butonului View Ruler, care are efect de comutator: la o acționare afișează rigletele, la următoarea acționare ascunde afișarea lor. Pentru a reveni la afișarea normală a documentului, alegeți opțiunea Prinț Preview eFile (dezactivați opțiunea) sau executați clic pe butonul Close de pe bara cu instrumente. Tipăriți documentul Pentru tipărirea documentului deschis în fereastra activă, veți proceda astfel: ■ Dacă vreți să tipăriți numai o anumită pagină, poziționați cursorul de inserare la pagina respectivă (cu opțiunea Go To...eEdit). Dacă vreți să tipăriți numai un bloc de texte din fișier, selectați blocul. Tehnologia informației și a comunicațiilor 119 ■ Declanșați operația de tipărire alegând opțiunea Prinț..eFile sau apăsând tastele Ctrl+P. Se deschide caseta de dialog Prinț. Mai puteți să cereți tipărirea executând clic pe butonul Prinț de pe bara standard, dar în acest caz nu se va deschide caseta de dialog, ci va fi declanșată direct operația de tipărire, cu valorile prestabilite pentru parametri, și se va tipări o singură copie a întregului document. Prin intermediul con- troalelor din caseta de dialog Prinț, stabilii valorile parametrilor de tipărire. ■ în zona de controale Printer sunt afișate caracteristicile imprimantei. Dacă numele driverului de imprimantă afișat în caseta de text Type nu este cel al imprimantei la care vreți să tipăriți, alegeți numele corespunzător, din lista ascunsă Name. ■ Din lista ascunsă Prinț What alegeți tipul informației pe care o veți tipări: Document - documentul, Document properties - numai informațiile despre proprietățile documen- tului, Comments - numai comentariile etc. ■ în zona de editare Copies scrieți numărul de copii care vreți să fie tipărite. ■ Din grupul de butoane radio Page Range, activați butonul radio corespunzător pagini- lor pe care vreți să le tipăriți din document: AII - tot documentul, Curent Page - pagina în care se găsește cursorul de inserare sau pagina selectată, Selection - blocul de texte selectat (dacă nu ați selectat în prealabil un bloc de texte, opțiunea nu este disponibi-lă), Pages - paginile, pe care le veți indica prin enumerare în caseta de text atașată. Nu-merele de pagină vor fi separate prin virgulă. Dacă paginile sunt grupate, scrieți prima pa-gină și ultima pagină - separate prin linia de despărțire în silabe. De exemplu, dacă vreți să tipăriți paginile 1,2,3,4,6,8,11, veți scrie în caseta de text fie 1,2,3,4,6,8,11, fie 1-4,6,8,11. ■ Suplimentar, pentru a stabili paginile care vor fi tipărite, aveți la dispoziție lista ascun- să Prinț. Ea conține mai multe opțiuni, care se referă la paginile stabilite prin grupul de butoane radio Prinț Range: AII Pages on Range - toate paginile, Odd Pages - numai paginile impare, Even Pages - numai paginile pare. ■ Dacă ați cerut să fie tipărite mai multe copii, va fi disponibil comutatorul Collațe Copies. Dacă activați acest comutator, se vor tipări pe rând paginile fiecărei copii: mai întâi paginile primului exemplar, apoi paginile celui de al doilea etc.; altfel, se vor tipări: numărul de copii din prima pagină a documentului, apoi numărul de copii din a doua pagină a documentului etc. ■ Dacă nu vreți să tipăriți, dar vreți să salvați fișierul pregătit pentru tipărire într-un fișier de tip .prn (care să fie listat ulterior pe un alt calculator), activați comutatorul Prinț to File. a Dacă acționați declanșatorul Properties, se deschide caseta de dialog prin care puteți să stabiliți modul în care se va face tipărirea la imprimanta selectată: tipul hârtiei, orientarea în pagină, rezoluția tipăririi, intensitatea etc. M După ce ați stabilit aceste valori și ați pregătit imprimanta pentru listare, acționați declanșatorul OK. Va începe operația de tipărire - care va fi^^^^ gestionată de aplicația Printers. ’ Răspundeți: 1. Ce este operația de tehnoredactare a unui document? De ce este necesară? 2. Ce instrumente gramaticale vă pune la dispoziție Word? Când vă sunt utile? Identifi- cați, în meniuri, opțiuni folosite ca instrumente gramaticale. 3. Ce sunt caracterele netipăribile? Cum puteți să afișați aceste caractere? La ce vă este utilă afișarea lor? 120 Procesorul de texte Word 4. Câte tipuri de tabulatori există? Când folosiți fiecare tip de tabulatori? 5. Prin ce metode puteți să puneți în evidență un paragraf? 6. Ce parametri caracterizează formatarea paginii? 7. Puteți tipări cu orientare diferită două zone de pe aceeași pagină a unui document? Dar pagini diferite dintr-un document? Justificați răspunsul. 8. în ce zonă a paginii vor fi inserate notele de subsol? Dar subsolurile de pagină? 9. Ce se întâmplă dacă valoarea pentru marginea de sus a paginii este de 2 cm iar valoarea marginii pentru antet este de 2,5 cm? 10. Cum sunt identificate celulele, atunci când un text este transformat într-un tabel? 11. Ce tipuri de informații gestionează protocolul OLE? Dați exemple de astfel de informații. Dați patru exemple de obiecte pe care le puteți insera într-un document Word. 12. Dacă ați inserat o poză scanată într-un document Word, precizați cine sunt: obiectul, documentul sursă, documentul destinație, aplicația client și aplicația sursă. 13. De ce este util să vizualizați documentul înainte de tipărire? Ce operații puteți exe- cuta în modul de previzuaiizare a documentului? 14. Un document are 20 de pagini. Vreți să tipăriți numai paginile 10, 12, 14, 16. Precizați două metode prin care puteți să realizați această operație. 15. Un document are 20 de pagini. Vreți să tipăriți numai paginile 5, 7, 9, 11, 15, 17. Precizați două metode prin care puteți să realizați această operație. 16. Un document are 20 de pagini. Vreți să tipăriți numai paginile 2, 3, 4, 7, 8, 9, 15. Precizați două metode prin care puteți să realizați această operație. Executați: Fișa de aplicații 1 - creați și editați documente 1. Alegeți ca unitate de măsură punctul (lista ascunsă Measurement units din secțiu- nea General a casetei de dialog Options). Ce reprezintă valorile afișate pe rigle? Alegeți ca unitate de măsură punctul tipografic. Ce reprezintă valorile afișate pe rigle? Alegeți ca unitate de măsură centimetrul. 2. Deschideți un document nou, cu șablonul predefinit Blank Document, care să conțină următoarele informații suplimentare: V Numele autorului: numele vostru. Titlul: Procesorul de texte Word. V Subiectul: Prezentarea procesorului de texte Word. v Cuvinte cheie pentru localizare: document, Word. v' Comentarii: Facilități oferite de procesorul de texte Word. Entități prelucrate de Word. Interfața Word. 3. Scrieți textul. Salvați documentul, sub numele dod, pe discul flexibil. Salvați docu- mentul, sub numele doc1, pe hard-disc. închideți documentul. Deschideți documentul doc1 de pe discul flexibil. Adăugați, la sfârșitul documentului, un text și salvați modifi- cările făcute sub numele doc2, pe discul flexibil. Copiați textul adăugat la sfârșitul fișierului doc2m fișierul dod, pe hard-disc. închideți ferestrele document. 4. Căutați pe hard-disc toate fișierele al căror nume începe cu litera w și care conține cuvântul Word. Vizualizați conținutul fișierelor găsite. 5. Măriți scara de vizualizare la 200%. Reveniți la scara de 100% (opțiunea Zoom...e View). Afișați caracterele netipăribile. Identificați marcajul folosit pentru sfârșit de paragraf. Renunțați la afișarea caracterelor netipăribile. 6. închideți documentul dod. Tehnologia informației și a comunicațiilor 121 Fișa de aplicații 2 - formatați documente 1. Deschideți documentul doc1 de pe hard-disc. Adăugați la sfârșitul documentului următoarele paragrafe: Acest text este scris cu fontul Lucida console cu corp de 11 si cu stilurile Bold si Italic. 'Fontul Arial. Fontul Ariai7corb'deWljyF^^Ârial?-Fo>7furj4na/:?Fbntuf Ariar.- J5criețP^^_^ Paragrafele anterioare au fost scrise cu spațiere Single. Pentru primul paragraf s-a inserat un spațiu suplimentar de 6 puncte înaintea paragrafului, iar pentru cel de al doilea paragraf - un spațiu suplimentar de 6 puncte după paragraf. Pentru acest paragraf s-a _______________________folosit spațierea Exactly, cu 12 puncte.___________________ '■ Arial Arial Arial Arial Âriai ^riaî Arial Arial Arial . V >’'• 1 Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial «. -/ ■_ - JV c < Jzhîv - 4 - î -W * . n - > i Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Arial Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf aliniat la dreapta. Scrieți un paragraf cu indentare agățată la 1,3 cm și aliniat complet. Scrieți un paragraf cu indentare agățată. Scrieți un paragraf cu indentare agățată. Scrieți un paragraf cu indentare agățată. Scrieți un paragraf cu indentare agățată. Scrieți un paragraf cu indentare agățată. 2. Adăugați la document o listă marcată, în care enumerați entitățile prelucrate de pro- cesorul de texte Word, și o listă numerotată în care enumerați metodele folosite pentru administrarea tabulatorilor. 3. Construiți un document tip broșură în care faceți o prezentare a liceului. Broșura va avea următoarele caracteristici: Z Documentul va fi împărțit în mai multe secțiuni, astfel încât să puteți să-l formatați diferit la nivel de pagină. în pagina de titlu, textul va fi centrat pe verticală și orizontală, iar caracterele vor fi scrise cu diferite corpuri de literă, de la 20 la 28. în restul documentului alinierea pe verticală a textului va fi Top. Documentul va conține două tipuri de pagină. în antetul paginii se va scrie pe pagina stângă textul Prezentarea liceului, iar în partea dreaptă - numele liceului. Textele din antet vor fi aliniate în exterior. Documentul va conține note de subsol și note de sfârșit. în notele de subsol comentați diferite informații din document, iar în nota de sfârșit faceți referiri la 122 Procesorul de texte Word sursele folosite pentru redactarea documentului. Paginile vor fi numerotate, iar numărul paginii va fi inserat în subsolul paginii și va fi aliniat centrat. v Folosind tabulatorii, construiți un tabel care să conțină următoarele coloane: număr I curent, an de studiu, profilul clasei, numărul de clase cu acel profil, numărul de elevi din aceste clase, media generală a acestui tip de clase. Tabelul va avea un antet care va fi marcat cu chenar și umbre gri. Tabelul va avea orientare Landscape. Inserați acest tabel în document. J Tipăriți documentul. Fișa de aplicații 3 - folosiți obiecte grafice 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Scrieți trei scrisori de felicitare pentru Crăciun, cu procesorul de texte Word. Legați de aceste scrisori desenul din fișierul craciun.bmp. Faceți modificări în desen într-una dintre scrisori. Actualizați modificarea în toate scrisorile. Stabiliți modul de actualizare manual al obiectului legat. Faceți modificări în desen, într-o scrisoare. Rupeți legătura cu celelalte scrisori. Vizualizați conținutul celorlalte scrisori. Creați cu Word un document tip adeverință. Inserați în antetul documentului sigla liceului, creată cu aplicația Paint. Construiți următorul ansamblu de elemente grafice, desenând în ordine: un dreptunghi, un arc de elipsă, un cerc și o linie cu să- geată. Grupați aceste elemente într-un singur element grafic. Copiați grupul de elemente în document, într-o altă poziție. Micșo- rați desenul la o scară de 50%. Așezați desenul în mijlocul textului, astfel încât textul să înconjoare desenul la o distanță de 0,5 cm. Copiați grupul de elemente. Desfaceți grupul de elemente. Inversați - pe orizontală - linia și - pe verticală - arcul de elipsă. Scrieți într-o casetă de text cuvântul dreptunghi. Regrupați elementele. Copiați grupul de elemente grafice. Aranjați arcul de elipsă deasupra cercului. Scrieți în arcul de elipsă textul arc de elipsă. Rotiți grupul de elemente ia dreapta. Schimbați, pe rând, ordinea de afișare a elementelor din grup. Realizați desenul din figura alăturată, format din două drept- unghiuri pline cu culoare (unul gri și unui verde) și un triunghi negru. Grupați aceste elemente. Adăugați la desen un cerc plin, verde. Grupați elementele. încadrați-le într-un chenar trasat cu linie dublă. Fișa de aplicații 4 - administrați tabele 1. Construiți, în Word, un tabel cu informații despre elevii din clasă, în care - în coloana 1 - veți numerota automat liniile tabelului, iar în coloanele 2, 3, 4 veți scrie numele, prenumele și respectiv data nașterii, pentru fiecare elev din clasă. Numele și prenume- le vor fi scrise aliniate la stânga, iar data nașterii - centrat. Construiți două tabele cu această structură, folosind cele două moduri de creare a tabelului: definiți mai întâi structura și apoi introduceți datele, respectiv scrieți textul și transformați textul în tabel. Aranjați rândurile primului tabel în ordinea alfabetică a numelor, iar - pentru același nume - în ordinea alfabetică a prenumelor. Aranjați rândurile celui de al doilea tabel în ordinea cronologică a datei de naștere. Căutați, într-unul din tabele, dacă există un coleg care își serbează astăzi ziua de naștere. Tehnologia informației și a comunicațiilor 123 2. Se organizează o excursie care costă 500.000 de lei de persoană. Fiecare elev poate merge în excursie însoțit de frați, surori sau prieteni. Construiți, în Word, un tabel cu informații pentru excursie: în coloana 1 veți numerota automat rândurile tabelului, în coloanele 2, 3, 4 veți scrie numele, prenumele și, respectiv, numărul de persoane pentru care va plăti elevul, iar în coloana 5 - costul plătit de elev pentru excursie. Nu- mele și prenumele vor fi scrise aliniate la stânga, iar numărul de persoane - centrat. Rândurile tabelului vor fi aranjate în ordinea alfabetică a numelor, iar pentru același nume, în ordinea alfabetică a prenumelor. în coloana 5 va fi inserată, pe fiecare rând, un câmp formulă, prin care se calculează costul (numărul de persoane)x500000. Numărul de persoane va fi luat din celula corespunzătoare rândului din coloana 4. Valorile numerice din coloana 5 vor fi aliniate pe verticală după ordinul de mărime. La sfârșitul tabelului va fi adăugat un rând cu totaluri (pentru coloanele 4 și 5). 3. Construiți un tabel pentru prezentarea laboratoarelor din școală. în prima coloană veți insera imagini sugestive despre disciplina care se studiază în laborator. Veți prelua aceste imagini din ClipArt Gallery sau le realizați singuri, folosind un program de desenare. Veți micșora desenele, astfel: alegeți opțiunea Object...eFormat și în caseta de dialog Format Object, micșorați scara în cele două casete de text Width și Height din grupul Scaling. în cea de a doua coloană veți face o prezentare a laboratorului și a dotării din laborator. 4. Afișați, în fereastra Word, bara cu butoane pentru lucrul cu tabele. Transferați în Clip- board imaginea acestei bare, apăsând pe tasta PrintScreen. Preluați această imagine în aplicația Paint. Decupați fiecare buton de pe bară și îl salvați într-un fișier bitmap. Construiți un tabel cu următorul antet: în coloana 1 veți insera imaginea butonului, în coloana 2 veți scrie cu caractere bold numele butonului, în coloana 3 veți scrie cu caractere bold combinația de taste care are același efect ca și butonul, în coloana 4 veți scrie cu caractere italic numele opțiunii din meniul care are ca scurtătură butonul, iar în coloana 5 veți descrie operația. în coloane, alinierea se va face centrat. Fișa de aplicații 5 - tipăriți documente 1. Deschideți un document Word care să conțină cel puțin 10 pagini și, pe ultima pagină, să conțină 3 - 5 linii de text. Salvați acest fișier pe discul flexibil, cu numele test. Previ- zualizați documentul înainte de tipărire și verificați modul în care este aranjat textul în pagină. Verificați ca rigletele să fie afișate. 2. Comprimați documentul. Dacă rezultatul obținut nu este mulțumitor, anulați operația de comprimare. 3. Previzualizați documentul afișând câte o singură pagină. Vizualizați pe rând toate paginile documentului. Reveniți la prima pagină a documentului. Previzualizați documentul afișând câte șase pagini (două rânduri și trei coloane). Vizualizați pe rând toate paginile documentului. Reveniți la prima pagină a documentului. 4. Tipăriți numai paginile pare ale documentului, împreună cu informațiile asociate documentului. 5. Tipăriți numai informațiile asociate fișierului. 6. Tipăriți numai paginile 2, 3,4, 5 și 7 ale documentului. 7. Tipăriți primele trei paragrafe ale documentului. 8. Tipăriți două copii din paginile 4 și 5 ale documentului. Veți tipări, pe rând, paginile fiecărui exemplar. 4. Rețeaua Internet 4.1. Prezentarea rețelei Internet Prin anii 1960, în cadrul Departamentului de Apărare al SUA (Department of Defence) a a- părut și s-a dezvoltat rețeaua ARPANET (Advanced Research Projects Agency NETwork). Inițial, a fost formată din patru minicalculatoare orientate pe comutarea de pachete. Rețeaua era concepută astfel încât, dacă o parte din rețea era distrusă, informațiile puteau fi transmise pe alte rute. în anul 1973, rețeaua ARPANET a stabilit legături și cu calcu- latoarele din Anglia și Norvegia, devenind o rețea internațională. Tot în această perioadă, în scopul unor schimburi de informații științifice, au fost conectate și supercalculatoareie din universitățile și companiile mari. în 1977, la rețeaua ARPANET s-a adăugat serviciul de poștă electronică, iar în anul 1983 - protocolul NCP (NetWork Control Protocol) a fost înlocuit cu protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol) care permi- te interconectarea unor rețele diferite, atât de tip LAN cât și de tip WAN. în anul 1979 a apărut rețeaua de știri Usenet. în anii 1980, s-a dezvoltat o nouă rețea, numită NSFNET (National Science Foundation NETwork). Această rețea de mare viteză, ale cărei noduri erau formate din supercalculatoare, era destinată schimburilor de informații necomerciale. Tot în această perioadă au apărut și rețele comerciale ca AlterNet și PSInet. în anul 1983, din rețeaua ARPANET s-a desprins rețeaua militară Milnet. Partea care a rămas din ARPANET a fost destinată cercetării și învățământului. Ea a stat la baza rețelei Internet de astăzi. La ea s-au conectat și celelalte rețele comerciale și necomerciale care se dezvoltaseră până atunci. începând din 1990, rețeaua obținută prin interconectarea mai multor rețele de tipuri diferite a fost deschisă pentru toată lumea, atât pentru companiile comerciale și universități, cât și pentru persoanele particulare care folosesc calculatoarele acasă. Rețelei i s-au adăugat noi servicii, ca de exemplu serviciile de informare Gopher, în 1991, și World Wide Web, în 1992. în 1994 a fost lansat un nou protocol de rețea IPng (IP next generation) pentru transmisii de date, voce și imagini - care asigură securitatea informației. Rețeaua Internet s-a dezvoltat foarte rapid, ajungân- du-se ca, în 1997, peste 134 de țări să fie conectate la ea. Dacă în anul 1983 erau conectate la rețea doar 562 de calculatoare, în 1994 erau 221.700 de calculatoare, iar în 1997 s-a ajuns la 16.146.000 de calculatoare. Internet este o rețea foarte mare deicalculatoare care conectează între ele milioane de rețele mai mici din lumea întreagă. La rețeaua Internet.pot fii conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele^ conectate la Internet pot face schimb de. informații între ele. Această rețea uriașă de calculatoare nu este controlată de nici un guvern sau organizație și nu există un administrator sau un supervizor unic al rețelei. Sunt controlate de proprietarii lor numai rețelele individuale conectate la Internet. Organizația ISOC (Internet Society) este formată dintr-un grup de voluntari care elaborează standarde pentru rețeaua Internet. Această organizație este supravegheată de consiliul IAB (Internet Activity Board). Tehnologia informației și a comunicațiilor 125 La baza tuturor serviciilor din rețeaua Internet stă comunicarea mesajelor de la sursă la destinație. Informația circulă prin această rețea sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor și un destinatar. Pachetul (packet) este format din informația propriu-zișă și informațiile de control, care conțin adresa destinatarului și adresă expeditorului.'lnformațiafde .control • este memorată în antetul pachetuluiĂ^ Comunicarea se bazează pe modelul poștei: un obiect este împachetat, pe pachet sunt scrise adresa destinatarului și a expeditorului, iar pachetul este depus la cel mai apropiat oficiu poștal. Folosind acest model, mesajul sau datele care trebuie transmise între calcu- latorul A și calculatorul B sunt descompuse în unități de date care sunt împachetate. în serviciul poștal obișnuit, pachetul este transmis din oficiu poștal în oficiu poștal până când ajunge la oficiul poștal terminal care îl livrează destinatarului. în rețeaua de calculatoare rolul oficiului poștal îl joacă anumite calculatoare comutatoare de pachete (packet switch). Ele dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung la destinație, ele sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise. Comutarea de pachete (packet switching) este cea mai răspândită tehnică folosită în transmiterea datelor în rețele de arie largă. Ea se bazează pe separarea calculatoarelor după funcții: 1. Calculatoare cu funcții de aplicații. Ele sunt conectate la rețea pentru a comunica cu un calculator aflat la distanță, în vederea executării unei aplicații. Se mai numesc și calcula- toare gazdă (hosf). Rolul lor este de a distribui pachetele terminalelor utilizator conectate la Internet. 2. Calculatoare cu funcții de comunicație. Ele se folosesc pentru a asigura comunicarea între două calculatoare gazdă aflate la distanță. Rolul lor este de a dirija pachetele de la expeditor la destinatar. Se mai numesc noduri pentru comutarea pachetelor sau rutere. Unele noduri au și rolul de porți de conectare a calculatoarelor gazdă la rețea. Comunicarea între noduri se face prin linii telefonice închiriate, de viteză mare, dedicate transmiterii datelor. Liniile telefonice și nodurile formează subrețeaua de comunicație. Ea este folosită pentru transferarea datelor între două calculatoare gazdă conectate la două porturi aflate la distanță. Ruta pachetului este formată, în ordine, din nodurile prin care trece pachetul pentru a ajunge la destinație. Operația de dirijare a unui pachet în rețea este făcută automat de rețea, conform unui anumit protocol de comunicare. Protocolul de comunicare" reprezintă un set de reguli prini care se asigură > schimbul de date și de mesaje între două calculatoare între care ș-a stabilit ei 7 legătură fizică. El stabilește un limbaj comun de dialog și o disciplină a conversației. Rețelele care formează Internetul pot folosi fiecare în parte un anumit protocol de comu- nicare între propriile calculatoare dar, între ele, rețelele nu pot folosi decât un protocol unic de comunicare. Acest protocol se numește IP (Internet Protocol). Ele asigură trans- miterea pachetelor între două calculatoare gazdă. Pentru dirijarea pachetelor, protocolul IP folosește un ansamblu de două adrese: una pentru identificarea rețelei, iar cealaltă pentru identificarea calculatorului gazdă în cadrul rețelei. Adresa rețelei permite ruterelor să dirijeze pachetul către acea rețea, iar adresa calculatorului gazdă permite dirijarea pachetului către calculatorul destinație, după ce a ajuns în rețeaua destinație. Protocolul 126 Rețeaua Internet IP este completat cu protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care împarte mesajul în unități de date, numerotează pachetele unui mesaj și reface mesajul, la destinație, din pachete. Datele sunt privite ca șiruri de octeți care sunt împărțite în seg- mente. Fiecare segment este atribuit unui pachet. Totodată, acest protocol verifică și dacă mesajul a fost transmis corect: să nu se piardă date, să nu fie date duplicate sau să nu fie date eronate. Operația de verificare este asigurată prin adăugarea unor informații de control la pachet. Așadar, între rețelele conectate la Internet, comunicarea se face folosind protocolulTCP/IP • 4.2. Adresa de Internet Pentru a putea fi identificate, calculatoarelor conectate la Internet li se atribuie numere unice numiteadrese Internet (sau adresă IP - adresă Internet Protocol). Numărul poate lua o valoare cuprinsă între 0 și 2³². Plaja de valori este considerată deocamdată acope- ritoare pentru toate echipamentele conectate sau care se vor conecta în viitorul apropiat la rețeaua Internet, oriunde în lume. Un exemplu de adresă IP este 128.101.103.43. Deoarece utilizatorul reține mai greu un număr, calculatorului conectat la Internet i se mai atribuie și un nume cunoscut canume de domeniu . Domeniul poate conține mai multe subdomenii. Schema folosită de Internet pentru structurarea domeniului pe mai multe niveluri de subdomenii formeazăsistemul numelor de domeniu (Domain Name System -DNS ). Numele de domeniu este format din mai multe părți care corespund numelor de subdomenii. Numele de subdomenii sunt separate prin punct. De exemplu: numele calculatorului grupul care gestionează calculatorul zz.alfa.beta.edu.ro . > '/.V. Vzona geografică saii țara -. tipul organizației ' ; organizația utilizatorului Grupul care gestionează calculatorul (în exemplu, alfa) reprezintă un grup de utiliza- tori sau un departament care folosește calculatorul. Organizația utilizatorului (în exemplu, beta) reprezintă organizația din care face parte grupul de utilizatori sau departamentul. Administratorul calculatoarelor din această orga- nizație poate să atribuie orice nume departamentelor și calculatoarelor din departamente fără să se teamă că și în alte organizații pot să existe departamente și calculatoare cu același nume, deoarece identificarea calculatorului se va face prin numele de domeniu care conține și numele organizației. Zona geografică sau țara (în exemplu, ro) este identificată printr-un cod. Dacă în nu- mele de domeniu nu apare acest cod, înseamnă că acel calculator se găsește în SUA. Tipul organizației (în exemplu, edu) se referă la organizațiile care fac parte din același sistem (în exemplu, organizație educațională - instituție de învățământ). Așadar, pentru identificarea în rețeaua Internet, calculatoarele folosesc numere, iar oamenii - nume. Pentru translatarea numelor în numere se folosescservere de nume . Ele sunt calculatoare care păstrează o tabelă a corespondenței nume - număr pentru calculatoarele dintr-un anumit domeniu (tipul organizației, organizația etc.). Tehnologia informației și a comunicațiilor 127 4.3. Modul de comunicare în rețeaua Internet 9 Pentru furnizarea serviciilor (poștă electronică, transfer de fișiere etc.) pe Internet se folosește modelul client-server: Calculatoarele client sunt calculatoarele care au acces la informație și o folosesc. Ele solicită un serviciu, adică emit o cerere de serviciu către un server și așteaptă răspunsul. Pe aceste calculatoare trebuie instalat un software care să asigure accesul la un anumit tip de serviciu în rețea. Calculatoarele server sunt calculatoarele pe care se depozitează informația' care o sortează și o distribuie. Ele furnizează uri serviciu, adică primesc o cerere de serviciu, execută serviciul și transmit rezultatul către calculatorul solicitant. Pe aceste calculatoare trebuie instalat un software care să asigure un anumit tip de serviciu în rețea. Mai multe calculatoare server pot furniza același serviciu., Programe client - sunt programele care contactează un serviciu. Persoanele care doresc să folosească un serviciu al rețelei Internet lansează în execuție un program client. Clientul folosește rețeaua Internet pentru o comunicare cu serverul. Pentru unele categorii de servicii, clientul interacționează cu serverul prin intermediul unei cereri: clientul formulează o cerere, o trimite serverului și așteaptă răspunsul. Pentru o altă categorie de servicii, clientul se angajează într-o interacțiune pe timp lung. Clientul stabilește comunicarea cu serverul și apoi afișează continuu datele primite, în timp ce el transmite către server apăsări de taste sau acționări cu mouse-ul ale unor obiecte de interfață. Comunicarea prin Internet se realizează întotdeauna între o pereche de programe: unul inți- ază o conversație, iar celălalt trebuie să aștepte să primească mesajul. Programele care asigură comunicarea funcționează și ele pe baza modelului client/server: Programe server - sunt programele care oferă servicii. Calculatorul care oferă un serviciu lan- sează automat în execuție, atunci când este pornit, una sau mai multe copii ale programului server. Programul server rămâne în execuție atât timp cât este în funcțiune calculatorul și este gata în orice moment să accepte o cerere care sosește de la un program client. Dacă se întrerupe alimentarea cu energie electrică a calculatorului, sau dacă se blochează sistemul de operare, toate copiile pro- gramului server care se executau pe calculator se pierd, iar clienții activi care foloseau programul server vor primi un mesaj de eroare. Cât timp cal- culatorul server nu funcționează, orice program client care vrea să stabilească o legătură pentru comunicare cu programul server va primi un mesaj de eroare. Din această cauză, calculatorul pe care rulează programul server trebuie să aibă o putere mare de calcul pentru a permite rularea simultană, cu viteză mare, a mai multor copii ale programului server - și trebuie să fie foarte fiabil, pentru ca blocările să fie rare. Un singur calculator poate furniza servicii mai multor utilizatori. Se vor lansa mai multe copii ale programului care asigură serviciul, câte o copie pentru fiecare utilizator care a cerut acces la acel serviciu. Dacă între rețelele conectate la Internet comunicarea se face prin protocolul TCP/IP, fiecare serviciu folosește propriul său protocol de acces (access protocol): serviciul de poștă electronică - protocolul SMTP, serviciul de transfer de fișiere - protocolul FTP etc. Prin intermediul acestor protocoale, calculatoarele client au acces la calculatoarele server ale acelui serviciu. Calculatoarele care furnizează un anumit servi- ciu se numesc situri ale acelui serviciu. De exemplu, un calculator care permite copierea fișierelor cu protocolul ftp se numește sit ftp, iar un calculator care conține o colecție de pagini Web se numește sit Web. 128 Reteau a Internet 4.4. Conectarea la rețeaua Internet Dacă un utilizator vrea să se conecteze la rețeaua Internet, el trebuie să plătească unei companii pentru a obține accesul. Prin intermediul acestei companii, utilizatorului i se va deschide o ușă care îi va permite să pătrundă în rețeaua Internet prin conectarea la oricare dintre nodurile rețelei. Compania prin intermediul căreia utilizatorul se conectează la Internet se numește furnizor de servicii Internet (Internet service provider- ISP) sau furnizor de acces la Internet (Internet access provider - IAP). Pentru conectare, utilizatorul trebuie să deschidă un cont la compania care îi va asigura acest serviciu. La deschiderea contului trebuie să comunice numele, adresa, numărul de telefon și tipul cal- culatorului pentru a i se furniza numele de utilizator (user name) și parola. Accesul la rețeaua Internet este asigurat de calculatorul server al furnizorului de servicii Internet care asigură serviciul de comunicare. Un tip de conectare la Internet reprezintă metoda prin care se asigură accesul la rețea- ua Internet. Există următoarele tipuri de conectări la rețeaua Internet: Conexiunea permanentă sau conexiunea dedicată (permanent connection). Calcu- latorul este conectat în permanență la o rețea din Internet care folosește protocolul TCP/IP. Conectarea se face prin intermediul unei linii dedicate. Această legătură este folosită, în general, în organizații comerciale sau educaționale mari care pot să-și conecteze un calculator mare la rețeaua Internet, iar membrii organizației se pot conecta, la rândul lor, la acest calculator, pentru a avea o legătură directă și perma- nentă cu rețeaua Internet. Este cel mai scump tip de legătură. Conexiunea directă prin modem (dial-in direct connection). Calculatorul este conec- tat la o rețea din Internet care folosește protocolul TCP/IP și devine un calculator gazdă. Legătura se stabilește prin intermediul unui furnizor de servicii Internet folo- sindu-se o linie telefonică închiriată. Legătura între serverul furnizorului de servicii Internet și calculatorul propriu se realizează prin intermediul unui protocol. Protocolul implicit pentru calculatoarele care folosesc sistemul de operare Windows este PPP (Point-to-Point Protocol). Calculatorul are acces la Internet atât timp cât conexiunea este deschisă. Pentru stabilirea conexiunii, utilizatorul trebuie să formeze un număr de telefon indicat de furnizorul de servicii, după care, prin intermediul calculatorului furnizorului de servicii se stabilește legătura cu rețeaua Internet. După stabilirea legăturii, se pot deschide simultan mai multe sesiuni de lucru (de exemplu, se poate face un transfer de fișiere folosind protocolul ftp, în timp ce se navighează prin Web cu ajutorul unui browser). Toate programele client care permit accesul la un serviciu Internet au nevoie de o conexiune directă prin modem. Modemul este un echipament care permite unui calculator care,folosește semnale digitale să transmită informații printr-o linie telefonică în care’se folosesc semnale ,, analogice. El realizează, la emisie, modularea semnalului (transformarea din semnal digital în semnal analogic) și, la recepție, demodularea lui (transformarea din semnal analogic în semnal digital).¹ Pentru conectarea la rețeaua Internet folosind conexiunea directă prin modem sunt necesare: Un calculator. Pentru conectare este necesar un calculator compatibil IBM sau un calculator Macintosh. Un modem. El trebuie să aibă o viteză de transmisie de cel puțin 57.600 bps. Viteza de transmisie este viteza cu care două echipamente fac schimb de date între ele. Se Tehnologia informației și a comunicațiilor 129 măsoară în bps (biți pe secundă). Viteza modemului folosit de furnizorul de servicii nu trebuie să fie mai mică decât viteza modemului folosit de calculator. V Software pentru Internet. Acesta conține programul pentru lucrul cu modemul și conectarea la furnizorul de servicii Internet și programe client pentru acces la serviciile puse la dispoziție de rețeaua Internet. De exemplu, pentru conectarea la furnizorul de servicii Internet, puteți folosi aplicația Dial-Up Networking. Pentru a se putea realiza conexiunea, pe calculatorul propriu trebuie să fie instalat protocolul TCP/IP. V Abonarea la un furnizor de servicii Internet. Aplicația Dial-Up Networkingvă asigură următoarele operații: V crearea, ștergerea și redenumirea unei conexiuni la furnizorul de servicii Internet; v modificarea parametrilor unei conexiuni; v conectarea la furnizorul de servicii Internet. O conexiune se identifică printr-un nume și este caracterizată de următorii parametri: v numărul de telefon al furnizorului de servicii Internet (numărul de telefon al serverului furnizorului de servicii pe care acesta vi l-a comunicat atunci când v-ați abonat la el); v numele de utilizator și parola (trebuie să corespundă celor pe care le-ați comunicat furnizorului de servicii); V tipul modemului prin care se asigură legătura cu serverul furnizorului; V parametrii de comunicație prin modem; v numele protocolului de acces folosit de serviciul de conectare (de obicei, PPP). La Internet poate avea acces orice persoană care plătește tariful cerut de furnizorul de servicii Internet. Furnizorul nu va cere clientului său un „certificat de bună purtare". Atât timp cât plătește taxele percepute, el este un client bun. Deoarece nu există un control al calității persoanelor care au acces la Internet, este bine să vă luați unele măsuri de siguranță: V Evitați singuri informațiile obscene sau periculoase. v Evitați virusarea calculatorului prin copierea unui fișier infectat. Instalați un software antivi- rus pe calculator, care să verifice orice fișier pe care îl preluați din rețea. Actualizați cât mai des acest software pentru a avea garanția că puteți detecta și noii viruși care au apărut. V Informația furnizată nu trebuie să conțină date personale (adresă, număr de telefon etc.) care ar putea fi folosite necinstit de acea persoană. v Nu aveți încredere deplină în persoanele necunoscute cu care luați legătura prin inter- mediul rețelei Internet. Dacă stabiliți prin rețeaua Internet o întâlnire cu o persoană necunoscută, alegeți - pentru siguranța voastră - un loc public. V Nu dați adresa cutiei poștale electronice unor persoane necunoscute, dacă nu vreți să aveți surprize neplăcute. 4.5. Serviciile oferite de rețeua Internet Inițial, rețeaua Internet a fost construită în scop științific și educațional, ca o imensă bază de date, la care aveau acces în primul rând persoanele din domeniul academic, iar funcțiile predominante ale rețelei Internet erau cele de documentare și de comunicare. Ea putea fi folosită ca o imensă bibliotecă digitală care permitea schimbul de informații între cititorii ei. Ulterior, crescând numărul de calculatoare conectate la Internet, a crescut și numărul de situri ale diferitelor organizații și, implicit, numărul de vizitatori virtuali ai acestor situri. Acești vizitatori ai unui sit Web, ca orice vizitator al unei locații fizice, sunt posibili consumatori de produse sau servicii. De aici, până la a transforma un sit Web într-un panou publicitar, dru- 130 Rețeaua Internet mul a fost foarte scurt. Companiile interesate în a-și prezenta produsele sau serviciile și în a-și face publicitate și-au creat propriul sit, fie pe calculatoarele proprii, fie pe calculatorul unui furnizor de servicii Internet, prin care își promovează propriile produse sau servicii. Prezentarea acestor informații prin intermediul paginilor Web este realizată de obicei de firme specializate, astfel încât această funcție a rețelei Internet a dus la apariția unei ramuri noi în industria de software. Principiul comunicării în rețeaua Internet este cel de client/server, în care un calculator client, pentru a avea acces la un serviciu, trebuie să se adreseze unui calculator server care asigură acel serviciu. Clientul se adresează serverului prin intermediul unui set de reguli care corespund protocolului de acces folosit de acel serviciu. Rețeaua Internet vă asigură, prin intermediul acestor servicii, următoarele functii: • Funcția de documentare informare- Pr'ⁿ: obținerea de informații prin intermediul grupurilor de știri (similare unor publicații periodice - ziare și reviste - orientate pe o anumită gamă de subiecte); obținerea de informații prin serviciul World Wide Web (WWW) - similar unei biblioteci digitale. 2- Funcția de comunicare- Pr'ⁿ: S schimb de mesaje: legătură directă, similară unei convorbiri telefonice, realizată prin intermediul unui sistem conversațional în timp real (Chat); J legătură indirectă, similară unei trimiteri poștale prin serviciul de poștă electro- nică (e-mail); V legătura indirectă, prin discuții de grup: listele poștale și grupurile de știri; legături simultane, similare unei conferințe; transfer de date: J transfer de fișiere folosind serviciul FTP; atașarea de fișiere la mesajele poștale; descărcarea de pe Internet a diverselor informații, folosind serviciul WWW, informații care pot fi incluse apoi în propriile documente sau rapoarte; copierea de pe alte calculatoare, gratuit sau contra cost, a programelor (pentru jocuri, pentru muzică, pentru utilizarea mai eficientă a Internetului etc.). Funcția de conectivitate- Pr'ⁿ: accesul de la distanță la resursele unui alt calculator, folosind serviciul Telnet; partajarea datelor și a aplicațiilor. 4- Funcția comercială- Pr'ⁿ: v' studiul pieței (marketing), prezentarea propriilor produse și publicitate; v furnizarea diferitelor informații utile (orarul trenurilor și al avioanelor); v rezervarea biletelor la trenuri, avioane sau spectacole; informații și sfaturi economice; comerțul electronic. Așadar, rețeaua Internet oferă utilizatorilor săi servicii. Condiția de existență a unui serviciu este determinată de existența unor calculatoare server pe care să ruleze progra- me server specifice serviciului respectiv și de existența programelor client pentru acces la serviciu (dependente de sistemele de operare), care să fie instalate pe calculatoarele client ale utilizatorilor. Pentru a avea acces la un serviciu din rețeaua Internet, utilizatorul trebuie să folosească un program client specific acelui serviciu. Unul dintre programele Tehnologia informației și a comunicațiilor 131 client cele mai folosite pentru a naviga prin rețeaua Internet estelⁿterⁿet Explorer > cₐᵣₑ este un program utilitar al sistemului de operare Windows. El este un program care permite navigarea prin siturile serviciului Web, dar și accesul la alte servicii din Internet. Dezvoltarea rețelei publice Internet a dus la apariția și dezvoltarea unor noi tehnici de prelucrare a datelor: / Intranet. Rețelele intranet sunt rețele private, construite în cadrul unei companii sau organizații, care folosesc același protocol ca și rețeaua Internet (TCP/IP) și care asigură integrarea prezentării informațiilor într-o formă accesibilă și unitară pentru toți utilizatorii. Prin intermediul ei se distribuie documente, se asigură accesul la bazele de date, se asigură instruirea personalului și comunicarea între angajați și se distribuie software. Toate aceste servicii sunt realizate prin intermediul unor aplicații specifice rețelei Internet. Față de rețeaua Internet, o rețea Intranet asigură aceste servicii numai pentru personalul care activează în cadrul companiei sau al organizației și trebuie să aibă implementat un sistem de parole prin care să asigure confidențialitatea datelor. ✓" Extranet Este o extensie a rețelei Intranet care folosește tehnologia World Wide Web și care asigură legătura între rețeaua publică Internet și rețelele private Intranet ale unor organizații și companii care doresc să colaboreze între ele. în acest mod, mai multe organizații își pot partaja o resursă importantă: informația. Extranet asigură structurarea informațiilor pe trei niveluri: publice, private și mixte. De exemplu, o companie care dispune de o rețea Intranet poate comunica ușor și rapid, folosind Extranetul, cu furnizorii și clienții cu care are relații comerciale. Aceștia vor avea acces limitat la resursele informaționale ale rețelei Intranet a companiei. z Calculatoare de rețea (Network Computers - NC). Sunt echipamente hardware mai ieftine decât un calculator obișnuit, deoarece au o configurație minimă, necesară numai pentru conectarea la o rețea de calculatoare și deschiderea unei sesiuni de lucru. Ele își pot încărca toate aplicațiile de care au nevoie ca să lucreze din rețeaua de calculatoare. în acest mod, un calculator ieftin va putea fi folosit ca un calculator cu resurse complexe, reducându-se foarte mult cheltuielile pentru prelucrarea informații- lor în cadrul unei organizații. z Parafoc (fjrewall). Este un sistem de securitate care asigură protecția unei rețele pri- vate împotriva unui acces neautorizat provenit din rețeaua Internet. Comunicarea nu se mai face direct între un calculator din rețeaua privată și un server din rețeaua Internet, ci prin intermediul unui calculator aflat în exteriorul rețelei private - numit server reprezentant (proxy server). Acest calculator hotărăște ce mesaje și ce fișiere pot fi transferate între calculator și rețeaua Internet și filtrează cererile de acces la Internet ale utilizatorilor rețelei. Z DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Este un protocol TCP/IP care permite unei rețele private conectate la Internet să atribuie o adresă IP temporară unui calculator gazdă care se conectează la ea. Laborator Adăugați protocolul TCP/IP Pentru a administra conexiunile cu furnizorul de servicii Internet, trebuie să adăugați la lista de protocoale a adaptorului Dial-Up (Dial-Up Adapter) și protocolul TCP/IP. Pentru 132 Rețeaua Internet a instala protocolul pe hard-discul calculatorului, trebuie ca pe unitatea de CD să fie montat discul care conține sistemul de operare Windows. Veți proceda astfel: ■ Deschideți fereastra aplicației Control Panel. ■ Executați dublu clic pe pictograma NetWork. ■ Se deschide caseta de dialog NetWork. ■ Deschideți secțiunea Configuration a casetei de dialog, alegeți din lista de compo- nente instalate Dial-Up Adapter și executați clic pe butonul Add.... ■ Se deschide caseta de dialog Select Network Component Type. Alegeți din lista cu tipuri de componente articolul Protocol și executați clic pe butonul Add.... ■ Se deschide caseta de dialog Select Network Protocol. Din lista Manufacturers (producători) alegeți articolul Microsoft, iar din lista Network Protocols alegeți protocolul TCP/IP. ■ închideți pe rând casetele de dialog acționând declanșatorul OK. Creați o conexiune la furnizorul de servicii Internet ■ Lansați în execuție aplicația Dial-Up Networking (din fereastra My Computer sau din grupul de programe Accessories). ■ Alegeți opțiunea de meniu Make New Connection...eConnections sau executați du- blu clic pe pictograma Make New Connection din spațiul de lucru al ferestrei aplicației. j | Dial-Up Networking i spățiul de lucru al ferestrei sunt « fișate conexiunile create ■ Este lansată în execuție o procedură asistent care vă îndrumă, prin intermediul unor casete de dialog, să creați conexiunea. Treceți ia următoarea casetă de dialog executând clic pe butonul Next> sau reveniți la caseta anterioară executând clic pe butonul :/// 1. Numele protocolului. Precizează tipul resursei informaționale, specificându-i pro- gramului de navigare protocolul de acces cu care poate contacta calculatorul care Tehnologia informației și a comunicațiilor 135 conține resursa. De exemplu http:// este un document din rețeaua Web, fpt :// este o arhivă de fișiere FPT, iar news: este server de știri UseNet. 2. Numele gazdei. Precizează numele calculatorului pe care este stocată informația. Folosind sistemul de adrese DNS, programul de navigare identifică adresa IP a serverului pe care este depozitată resursa informațională. 3. identificatorul fișierului. Precizează numele fișierului în care se găsește informația și calea de cataloage - până la catalogul în care se găsește informația. De exemplu, în adresa URL http://www.usborne.co.uk/public/homepage.htm, se pre- cizează că este vorba de un document Web care este stocat pe un server Web care aparține companiei comerciale Usborne din Marea Britanie și care se găsește în fișierul homepage.htm din catalogul public de pe acest calculator. Nu este obligatoriu ca numele de domeniu al serverului să înceapă cu www pentru ca el să fie identificat ca server Web. Se folosește această denumire pentru a uniformiza și simplifica identificatorul. Așadar, hiperlegătura este o conexiune de la o pagină către o altă destinație. De obi- cei, destinația este o altă pagină Web sau o altă locație, chiar în aceeași pagină, dar poate fi și o imagine, o adresă de e-mail, un fișier (de exemplu, un document Word sau un fișier multimedia) sau un program. Hiperlegătura poate fi reprezentată printr-un text sau printr-o imagine. Faptul că fiecare pagină de informație are o adresă URL care permi- te identificarea ei ajută foarte mult utilizatorul. Identificatorul URL permite unei persoane să înregistreze locația unui document. Dacă i se dă acest identificator, programul client se poate reîntoarce instantaneu la pagina de informații și utilizatorul nu mai trebuie să caute printre legături pentru a selecta resursele. Paginile Web sunt scrise într-un limbaj cunoscut sub numele de HyperText Markup Language- HTML Acest limbaj permite descrierea modului de afișare a elementelor din text (paragrafe, liste etc.) și stabilirea legăturilor cu alte documente. Tehnologia Web a fost proiectată inițial ca să stocheze informația care rămâne stabilă pe o perioadă mai lungă de timp, în același mod în care, într-o bibliotecă, sunt depozitate 136 Rețeaua Internet cărți al căror conținut nu se va modifica prea repede. Aceste pagini sunt statice . Pentru a crea pagini dinamice, care permit utilizatorului să obțină în timp real o informație variabilă în timp, se poate folosi tehnologia Common Gateway Interface, prescurtată de obicei cu CGI. Această tehnologie permite unui server Web să asocieze unii identificatori URL cu programe de aplicație, în locul unor documente statice de pe disc. Când programul client cere unu! dintre acești identificatori URL speciali, serverul lansează în execuție pro- gramul de aplicație asociat și trimite datele de ieșire ale programului înapoi, la utilizator. De exemplu, un server Web care este în execuție pe un calculator care are atașat un termometru digital poate folosi un program CGI pentru a produce pagini Web care afișează temperatura curentă. Tehnologia CGI mai este folosită și pentru a număra vizitatorii unui sit. Pentru a crea pagini care permit utilizatorului să interacționeze cu informația prezenta- tă, se folosește tehnologia formularelor (forms). Acestea reprezintă zone din pagina de Web în care nu sunt afișate informații, ci obiecte de tip controale care permit utilizatorului să introducă date. De exemplu, dacă un utilizator vizitează un magazin virtual și dorește să cumpere un articol prin intermediul serviciului Web, va trebui să furnizeze numărul cărții de credit și adresa poștală la care va fi expediat articolul cumpărat - pe care le va introduce de la tastatură. După ce utilizatorul confirmă datele executând clic pe un control de tip buton, programul client trimite informația serverului. Programul client folosit pentru a avea acces la serviciul Web se numește browser. Ca și celelalte servicii Internet, serviciul de navigare Web folosește interacțiunea client- server. Mai multe programe server sunt continuu în execuție, iar browserul contactează la un moment dat un server. Utilizatorul lansează în execuție un browser pe calculatorul propriu și interacționează cu programul de navigare de pe server, pentru a controla selectarea și afișarea informației. Programul client specifică adresa inițială din Internet a informației pe care programul de navigare server o va căuta (identificatorul URL). Brow- serul acționează ca un client - pentru a obține informația. Programul server WWW îi returnează clientului pagina cu informații pe care o găsește la adresa specificată și informații suplimentare. Informațiile suplimentare furnizează browserului două amănunte importante: modul în care trebuie afișată informația și identificatorul URL pentru fiecare obiect selectabil din pagină. Așadar, utilizatorul poate naviga prin World Wide Web fără să cunoască unde se găsește informația. Browserul oferă, în general, următoarele facilități: deplasarea printre documentele html din serviciul World Wide Web, din alte servicii sau de pe calculatorul propriu - și vizualizarea lor; urmărirea legăturilor dintre documentele html; copierea informațiilor în fișiere pe propriul calculator; folosirea unui mecanism de căutare a informației; folosirea „semnelor de carte" și a istoricului - pentru regăsirea rapidă a informațiilor; accesul la celelalte servicii de informare; accesul și la alte servicii Internet: poșta electronică (transmiterea și recepționarea me- sajelor de poștă electronică), serviciul de știri (citirea și publicarea articolelor în grupu- rile de știri), serviciul ftp (transferarea fișierelor) etc. Deoarece oferă facilități legate și de alte servicii decât serviciul World Wide Web, brow- serul trebuie să știe să administreze aceste servicii. în spatele interfeței browserului, se găsesc mai multe programe client specifice serviciilor la care are acces browserul (pro- Tehnologia informației și a comunicațiilor 137 grame client pentru http, pentru ftp, pentru poșta electronică etc.) care îl ajută să obțină acces la aceste resurse informaționale de pe Internet. Browserul, spre deosebire de alte programe client, integrează accesul la mai multe servicii din Internet într-un singur sistem de navigare unitar- Din punct de vedere conceptual, ne putem imagina că un browser este un program care are încorporate alte câteva programe client. Interfața browserului administrează interacțiunea cu utilizatorul. Ea primește datele de intrare și controlează operațiile pe care le execută browserul. Când utilizatorul introduce un identificator URL sau selectează o legătură din document, interfața extrage prefixul identi- ficatorului URL care specifică serviciul și folosește prefixul pentru a alege clientul cores- punzător. Interfața lansează apoi în execuție clientul, pentru a obține articolul specificat, și afișează rezultatul - pentru utilizator. Pentru a primi informații, utilizatorul navighează prin World Wide Web făcând diferite selecții, iar browserul folosește mecanismul URL pentru a determina cum trebuie să procedeze. Browserul folosește următoarele concepte: Directorul cache. Este o zonă de memorare tampon (în memoria internă sau în memoria virtuală creată pe disc) în care browserul stochează informația preluată din rețeaua Web. Atunci când utilizatorul navighează printre paginile deja văzute în sesi- unea curentă, parcurge de fapt informația salvată în directorul cache. J Reîmprospătarea unei pagini Web. înseamnă că pagina va fi preluată din nou din rețea, chiar dacă este memorată în directorul cache. Imaginile in-line. Sunt imagini incluse într-o pagină Web. Ele nu pot fi manipulate (mo- dificate, redimensionate sau deplasate), dar pot fi vizualizate. încărcarea unei pagini Web care conține astfel de imagini poate să dureze foarte mult. Din această cauză, unele browsere oferă posibilitatea de a afișa - în locul imaginii o pictogramă, astfel încât utilizatorul să navigheze rapid printre paginile Web. v' „Semnul de carte*¹ sau „pagina favorită** este adresa URL a unei pagini Web căreia utilizatorul îi asociază un nume. în viitor, utilizatorul va putea regăsi pagina Web folosind acest nume, în locul adresei URL. v' Istoricul (history). Este o listă cu numele paginilor Web care au fost deschise în sesi- unea de lucru curentă. Se poate reveni la o pagină prin simpla preluare a numelui ei din listă. Unele browsere permit păstrarea în listă și a numelor de pagini deschise în sesiuni anterioare. Aplicație ajutătoare (Helper application) este un program care permite unui browser să vizualizeze diferite formate de fișiere, ca de exemplu fișiere cu sunete. Plug-in. Este un program care poate fi adăugat la un browser pentru a executa sarcini suplimentare, ca de exemplu afișarea pe ecran a imaginilor video sau a imaginilor 3-D. / Descărcarea (Download) înseamnă copierea unui fișier pe propriul calculator. 138 Rețeaua Internet încărcarea (Upload) înseamnă copierea unui fișier de pe propriul calculator pe un calculator din rețea. Din punct de vedere conceptual, browserele interacționează, cu un utilizator, în două moduri. Primul mod de interacțiune apare după ce browserul obține resursa pe care a cerut-o utilizatorul: browserul afișează automat informația, pentru a fi vizualizată de utilizator. Al doilea mod de interacțiune apare atunci când utilizatorul comunică cu browserul (introduce locația unui document, îi cere să revină la documentul anterior sau să abandoneze o cerere). Din această cauză, browserele împart fereastra aplicației în două zone conceptuale și asociază fiecare dintre cele două zone cu una dintre cele două forme de interacțiune. Regiunea principală conține documentul în care a ajuns utilizatorul în acel moment, în timp ce regiunile înconjurătoare conțin controalele care permit utilizatorului să interacționeze cu browserul. Folosirea unui browser nu este dificilă. Când utilizatorul lansează în execuție programul browser, acesta contactează un server WWW și afișează un document hipermedia inițial. Multe dintre browsere sunt programate să înceapă prin contactarea unei zone Web a companiei care a construit browserul. Utilizatorul poate să înceapă să investigheze Internetul prin selectarea articolelor din pagina inițială sau prin introducerea unui nou identificator URL. De îndată ce unui utilizator îi devine familiar brow- serul, poate să-i schimbe configurația astfel încât browserul să înceapă cu o anumită pagi- nă de Web (de exemplu, o pagină vizitată frecvent sau pagina de început a unui portal). Datorită cantității foarte mari de informații pe care o stochează în format electronic, și la care se poate obține acces prin intermediul calculatoarelor, rețeaua Internet mai este denumită și bibliotecă digitală. Ea conține mai multe mecanisme de indexare a informa- ției și furnizează servicii care folosesc aceste mecanisme pentru a căuta informația, iar o zonă de informație poate fi localizată în mai multe moduri. Problema principală care se pune într-o bibliotecă digitală este găsirea unei soluții optime pentru localizarea și obține- rea accesului la informații. Deoarece Web este foarte mare și crește foarte repede, instrumentele de căutare automată au devenit o parte esențială a procesului de găsire a informației. Fără astfel de Tehnologia informației și a comunicațiilor 139 instrumente, un utilizator poate să navigheze printre pagini numai manual. Un serviciu de căutare automată nu necesită interacțiunea cu utilizatorul în timpul căutării, deoarece el poate găsi informația de pe calculatoarele de la distanță fără să-i mai ceară utilizatorului să se uite printre paginile Web și să selecteze legăturile. Accesul la serviciile de căutare automată poate fi făcut direct din Web, deoarece fiecare serviciu de căutare automată are un sit Web. Utilizatorul care vrea să folosească serviciul începe prin a-i furniza browserului identificatorul URL al serviciului. Browserul utilizatorului contactează silul Web și obține o copie a paginii de început a acelui sit. Pagina Web pentru un serviciu de căutare conține de obicei următoarele categorii de informații: J identificarea companiei care oferă serviciul și descrierea serviciului pe care îl oferă; instrucțiuni care arată modul în care trebuie folosit serviciul; metoda prin care utilizatorul poate să comunice un subiect pentru căutare. Serviciul de căutare automată - sau motorul de căutare - este un server care navighează singur pe Internet și capturează titluri de pagini, cuvinte cheie și conținuturi de pagină din situri. Toate paginile găsite sunt înregistrate într-o bază de date. Pentru regăsirea infor- mației în baza de date, fiecare motor de căutare folosește propriul său algoritm și mecanism de indexare a informației (o clasificare a informației după un anumit criteriu). Deoarece este necesar ca pagina Web pentru un serviciu de căutare automată să-i poată permite unui utilizator să interacționeze, ea folosește tehnologia formularelor. în general, în pagina Web de început a serviciului de căutare există o casetă de text pentru introducerea textului de la tastatură și un buton Search pentru declanșarea operației de căutare. Cele mai simple mecanisme de căutare automată folosesc potrivirea de caractere, atunci când selectează paginile Web. Aceasta înseamnă că serviciul caută o potrivire exactă între șirul de caractere prin care utilizatorul a precizat subiectul și șirurile de caractere care apar în paginile Web. Unele servicii de căutare automată oferă mecanisme de investigare mai complicate, cum ar fi folosirea mai multor cuvinte în șirul de căutare. Programul de căutare găsește toate paginile Web asociate cu oricare dintre termenii precizați. Fiecare cuvânt care se dă servi- ciului de căutare este cunoscut cu numele de cheie de căutare. Avantajul căutării după mai multe chei constă în posibilitatea de a grupa împreună sinonimele. După ce serviciul de căutare automată găsește paginile care se potrivesc unei cereri a utili- zatorului, el furnizează rezultatul sub forma unei liste, ordonată implicit după un criteriu de prioritate. Pentru a stabili ordinea de afișare, serviciul atribuie fiecărei pagini găsite un punctaj. Criteriul folosit pentru stabilirea punctajului diferă de la un motor de căutare la altul. în general, în atribuirea punctajului se ține cont: de câte ori apare cuvântul în pagină, de câte cuvinte are pagina și de poziția ocupată în pagină de cuvânt (dacă apare la începutul paginii, punctajul este mai mare), dacă apare cuvântul în titlu, de popularitatea paginii (care este dată de numărui de situri care au legături cu acea pagină) etc. Serviciul creează o pagină Web care conține câte o legătură pentru fiecare element din listă și returnează pagina Web către browserul utilizatorului, care afișează rezultatele. Deoarece fiecare motor de căutare folosește propriul său criteriu de prioritate și întreține propria sa bază de date folosind propriul său algoritm de indexare (după situri, după pagini etc.), lista cu rezultate afișată pentru aceeași cerere de căutare de informații va diferi de la un motor de căutare la altul, atât din punct de vedere a! numărului de rezultate obținute, cât și din punct de vedere al ordinii de afișare a rezultatelor în listă. De asemenea, formatul listei cu rezultate afișate pe ecranul utilizatorului și numărui de articole afișate într-o pagină diferă de ia un motor de căutare ia altui. în general, în listă pot fi afișate: legătura cu pagina de 140 Rețeaua Internet informație, titlul paginii care conține informația și adresa URL a paginii, dimensiunea paginii, mai multe citate din pagină care arată cum apar termenii căutării în context etc. Așadar, lista cu rezultatul căutării poate conține foarte multe rezultate (uneori chiar și milioane de rezultate). Din această cauză, este bine ca utilizatorul să restrângă aria de căutare prin rafinarea căutării prin intermediul căutării avansate: poate folosi mai multe cuvinte legate cu operatorii logici (or, and, not și xor) sau cu operatorii + (include cuvântul) și - (exclude cuvântul); poate folosi căutarea după expresii (precizarea că se caută o expresie și nu cuvinte independente se face prin delimitarea expresiei cu ghilimele "..."); poate preciza unde se caută în pagină cuvintele: în toată pagina, numai în titlu sau nu- mai în corpul paginii; poate restricționa căutarea în anumite pagini sau poate exclude căutarea în paginile unui sit precizat; poate limita căutarea la paginile scrise într-o anumită limbă; poate căuta în toate paginile care au legătură la o pagină dată; poate căuta numai în paginile care au fost actualizate ultima dată într-o anumită perioadă de timp (în ultimele trei luni, în ultimele șase luni sau în ultimul an). Metoda cea mai simplă de a avea acces la un motor de căutare este folosirea unui portal. Portalurile au o audiență foarte mare datorită numărului mare de vizitatori ai acestor situri; vizitatorii sunt atrași de acest tip de sit deoarece găsesc în același loc informațiile de care au nevoie, fără să mai fie nevoiți să caute prin Web. Serviciul de căutare în Web este gratuit. Serviciile de căutare automată nu cer utilizatorilor să plătească pentru fiecare căutare, deoarece folosesc reclamele publicitare pentru a obține venituri. lată câteva dintre portalurile disponibile în Internet care conțin motoare de căutare: Portalul Caracteristicile motorului de căutare , $°°9!e Creat în septembrie 1998, este considerat la acest moment cel mai bun http://www.google.com motor de căutare. Este unul dintre ceie mai rapide motoare de căutare, care întreține cea mai mare bază de date. Oferă și interfață în limba ro- mână. Ordinea de afișare în iistă este în funcție de popularitatea paginii, întreține un catalog de categorii de subiecte, permițând redefinirea unei ani particulare de căutare prin restrângerea căutării la un domeniu și, în cadrul domeniului, la o anumită categorie. Folosește o publicitate res- trânsă care apare discret pe ecranul calculatorului, sub forma unor hiperlegături, și nu bannere, pe care le afișează numai dacă sunt în legătură cu subiectul căutat. Permite limitarea căutării la paginile scrise Tehnologia informației și a comunicațiilor 141 <• ■ - - ■ V. -.....; : ' Portalul Caracteristicile motorului de căutare în limba română. Singurele dezavantaje pe care le are sunt: nu caută după familii de cuvinte, nu face diferență între literele mari și mici și nu este sensibil la diacritice. MSN Prezintă în lista cu rezultate o scurtă descriere a fiecărei pagini găsite. (MicroSoft Network) Oferă posibilitatea de a schimba ordinea de afișare în listă: în ordine in- http://www. msn. com vers cronologică a datei ultimei actualizări sau în ordinea alfabetică a titlurilor. în lista cu limbile la care poate fi restricționată căutarea, nu apa- re limba română (nu puteți căuta numai paginile scrise în limba română). Yahoo! A fost creat în 1994 și întreține o bază de date în care siturile sunt http://www.yahoo. com organizate pe categorii, pentru fiecare sit existând și descrierea lui. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba română. Căutarea se poate face oriunde în pagină, numai în titlul paginii sau numai în adresa URL a paginii. Portalul Yahoo! conține serviciul Yahooligans! care permite găsirea paginilor Web cu informații pentru copii. AltaVista Este un motor de căutare foarte rapid. întreține o bază de date în care http://www. altavista. com sunt organizate paginile, și nu siturile, și indexează textul integral al do- cumentului. întreține un catalog pe categorii de subiecte, permițând cău- tarea după domenii. în construirea criteriului de căutare pot fi folosiți operatorii logici. Permite limitarea căutării la paginile scrise în limba ro- mână. Deoarece a început să piardă teren în fața portalului Google, și-a dezvoltat noi servicii, cum este de exemplu AltaVistaPrima care pre- zintă liste cu 12 subgrupe de rezultate. Lycos Este unul dintre cele mai vechi motoare de căutare (a apărut în 1994). în http://www. lycos. com baza de date pe care o întreține sunt organizate paginile, și nu siturile. întreține un index mai mic și, din această cauză, rezultatul căutării este mult mai redus. Atribuie punctajul în ordinea relevanței. în construirea criteriului de căutare pot fi folosiți operatorii logici. InfoSeek Permite căutarea după cuvinte cheie sau după conținut. întreține un in- http://www.infoseek. com dex mai mic, rezultatul căutării fiind mult mai redus. Permite rafinarea căutării prin includerea sau excluderea unor termeni. Punctajul se atri- buie în ordinea relevanței. Afișează numai o listă cu primele 100 de pa- gini găsite. în listă, pentru fiecare pagină afișează titlul, adresa URL, un sumar al documentului, dimensiunea paginii, data ultimei actualizări și punctajul atribuit. HotBot Este un motor de căutare foarte rapid. Permite rafinarea căutării prin http://www. hotbot. com folosirea operatorilor logici și a altor criterii. Puteți folosi și portalurile românești: Kappa (www.kappa.ro), Portal (www.portal.ro), Bumerang (www.bumerang.ro) care au și motoare de căutare. Pentru a ajunge la un portal, furnizați browserului adresa URL a portalului. Laborator Folosiți aplicația Windows Explorer Zona de lucru a ferestrei poate fi divizată în două panouri: panoul din stânga va conține bara de navigare Explorer, care va afișa o listă de pagini de Web din care se poate selecta o pagină (fiecare nume de pagină este de fapt o legătură către pagina respectivă) și panoul din partea dreaptă, în care se va afișa conținutul paginii de Web selectate în 142 Rețeaua Internet bara Explorer. Dacă nu este afișată această bară, în zona de lucru se va afișa conținutul paginii curente (selectată printr-o metodă de căutare). Bara de stare afișează informații despre operația pe care o execută browserul. De exem- plu, după ce ați selectat o legătură din document, vor fi afișate pe rând următoarele mesaje: Conecting to , care înseamnă că s-a stabilit conexiu- nea cu serverul, Web site found identificatorul URL al paginii>, care înseamnă că se caută pe server pagina corespunzătoare legăturii, Opening page identificatorul URL al paginii>, care înseamnă că browserul a găsit pagina și o recuperează, și apoi, Done care înseamnă că browserul a închis conexiunea și a afișat informația. Cauta: wais. gateway - Microsoft Internet Explorer BE3B file ¹¹ £dt ' yiew ’ fio" ' Favorite?¹ Help Back ‘.' „ Fotward- ₓ Stop ? Refresh Home L Wifsa Search\. Favoiites Addtew| htt p: //ww w. google. com/search?q=wais,+gateway&hl=ro8tlr=&ie=U T F-8&inlaApl&lr=&$tart=308csa=N X ^Week of 03/04/21 " J S Week of 03/04/28 Jr I' O Week of 03/05/05 0Juesday ₜ ȘWednesday " y S Today i L±J archie emnet.co uk { G1 archive ncsa uiuc.edu'' f ' GJ cbf leeds.>ac.uk₍ ,i > j ji ; ’ ' ₍ Gj elfikom physătuni-oldenburg. 5 ‘ \ > I ’³'', ¹ L*J ftpsearch fast no G1 flpseafch.ntnu.no' ijij' ffI Gl helpdesk.uyic.ca G) home.earthlink net < ' Gl hbohoo ncsa uiuc.edu / '» i Gl lanquaqe.nashville.net > t/ 10/31/1991.6 KB. ... 9, WWW-WAI»Gateway, Tim Berners-Lee. Fri 11/8/1991. 4 KB. ... ____■ ' * Butonul comutator,cu care s-a activat afișarea, barei de navigare Explorer, cu adrese din iștpricB \JU.NL HOME cs.uu.nl Utrecht CS News.Answers FAQ Access Methods. This •Butonul pentru închiderea panoului care conține bara d$ । f, . , . .^navigare "i Categoria: Computere .> Usenet ■> FAUs www.es.uu. nl/cgi-bm/taqwais - 3k - in Cache. - Pagini similare f Bara de navigare Explorer conține adresele dirristoriqi * eU" (Historyj \ v/WArtÎG^^utwentl^WerpTran^ - 3k - m Cache - Pagini similare H' Usmq WAIS servers ... In order for the World Wide Web programs, such as Mosaic, to access WAIS files, you must specify a WAIS gateway in the configuration file. ... \ww.pitt.edu/~csria/vv'ais.htrnl - 2k - in Cache - Pagini similare [tf) httpr/Amw.google com/seafch?N»ro&fc"&ie°UTF^ ' I ' FT Internet zone Puteți să executați următoarele operații: z Stabiliti pagina de start astfel: selectați pagina care vreți să fie afișată la începutul sesiunii de lucru (Home Page), alegeți opțiunea Internet OptionseView care deschide caseta de dialog Internet Options, deschideți secțiunea General și, în zona Home Page, executați clic pe butonul Use Current. z Navigați prin paginile vizualizate - Puteți să circulați secvențial printre paginile vizuali- zate în sesiunea de lucru. Executați clic pe butonul Back din bara de instrumente, pen- tru a reveni la pagina precedentă, sau executați clic pe butonul Forward pentru a trece la pagina următoare. Reveniți la pagina de început executând clic pe butonul Home. z Căutați un text în pagina curentă astfel: alegeți opțiunea Find (on this page)...e Edit sau apăsați tastele Ctrl+F și, în caseta de dialog Find care se deschide, scrieți în caseta de text Find What șirul de caractere căutat, după care executați apoi clic pe butonu¹ Find Hext. Tehnologia informației și a comunicațiilor 143 ✓ Căutați informații în Web folosind metoda rapidă astfel: scrieți în bara Address cuvântul cheie go sau find sau ? urmat de un cuvânt sau expresie, pentru a activa serviciul de căutare, care va căuta paginile care conțin cuvântul sau expresia specificată. z Adăugați o pagină la colecția de pagini favorite astfel: afișați conținutul paginii favorite, alegeți opțiunea Add to Favorites...eFavorites și în caseta de dialog Add Favorites care se deschide scrieți în caseta de text Name numele paginii. Z Adăugați o pagină favorită în bara de legături astfel: glisați pictograma paginii din bara de adrese pe bara de legături, sau glisați o legătură din pagina de Web pe bara de legături, sau glisați o legătură din pagina de Web - în dosarul Link din lista Favorites afișată în bara Explorer. Z Deschideți o pagină favorită astfel: executați clic pe butonul Favorites și, în bara Explorer în care vor afișate numele paginilor favorite, executați clic pe numele paginii. Z Administrați istoricul astfel: alegeți opțiunea Internet OptionseView, se deschide caseta de dialog Internet Options în care deschideți secțiunea General și, în zona History, scrieți în caseta cu derulor Days to keep pages in history numărul de zile cât vor fi păstrate paginile din istoric. Dacă vreți să goliți istoricul, executați clic pe butonul Clear History. Folosiți motorul de căutare Google [portal CDutare avansata Preferinăe Unelte pentru limbai Ponturi pentru căutare Web $ Cauta pri i web O Cauta paginile Română Imagini I Grupuri I Director I |Am căutat pe web după portal Rezultatele 1 -10 din aproximativ 18,800,000. Căutarea a durat 0.08 FCautare Avansata fi?» Bxacta ' î ;■ cu oricare dintre < fara cuvintele UJmba Formatul fișierelor t . < .,Y>, - -. - . <£h?iiGiKS întoarce paginile scrise in Ponturi pentru căutare | Totul despre G [portal 110 rezultate @ este adresa Internet a serverului, sau adresa de domeniu a utilizatorului - în cazul unor organizații mici. De exemplu, în adresa edp@rdslink.ro edp este numele utilizatoru- lui și rdslink.ro este adresa serverului. Cutia poștală (mailbox) este un fișier în care se memorează mesajele primite. Există cutia poștală de sistem (system mailbox) care este creată pe calculatorul gazdă și cutii poștale personale Care sunt create pe propriul calculator. După ce vă verificați cutia poștală de pe server, puteți să vă transferați mesajele pe propriul calculator, fie păstrând o copie a lor pe server, fie ștergându-le de pe server, sau le puteți retransmite mai departe, altor utilizatori. De regulă, inspectarea cutiei poștale de pe calculatorul server se face o dată pe zi, dacă nu se așteaptă un mesaj urgent. Pe propriul calculator, programul client de poștă electronică (programul de tip mail) vă permite să descărnați mesajele de pe server și să compuneți scrisori electronice pe care să le expediați (să le transferați pe server). Gestionarea mesaje- lor poștale se face prin intermediul mai multor tipuri de cutii poștale personale: Inbox (pentru mesajele primite), Outbox (pentru mesajele care urmează să fie expediate), Sent (pentru mesajele expediate), Deleted (pentru mesajeie șterse) etc. Scrisoarea electronică ₛₛtₑ ᵤₙ mesaj formai din antet, corp și semnătură: ✓ Antetul (header) - este o secvență standard de informații (destinatar, autor, subiect, ora transmisiei) cu care începe mesajul poștal. Unele informații sunt generate automat: From: (adresa de e-mail a expeditorului) și data curentă. Alte informații trebuie precizate Tehnologia informației și a comunicațiilor 147 de utilizator: To: (adresa de e-mail a destinatarului), Subject: (în câteva cuvinte, este descris subiectul scrisorii), Cc: - carbon copy (lista destinatarilor mesajului, atunci când același mesaj este transmis mai multor destinatari, fiecare dintre ei primind o copie a mesajului și, în antet, lista celorlalți destinatari), Bcc: - blind carbon copy (lista desti- natarilor care vor primi o copie a mesajului, fără să-i cunoască pe ceilalți destinatari - în antet nu mai este afișată lista destinatarilor). z Corpul (body) - este mesajul propriu-zis. Mesajul poate fi redactat cu ajutorul unui editor sau procesor de texte și, apoi, fie selectat în aplicația cu care a fost creat și transferat în zona de memorie Clipboard (operația copy sau cut) și inserat în mesajul electronic (operația paste), fie atașat mesajului ca fișier (operația file attachment care este disponibilă în marea majoritate a programelor de poștă electronică). Marea majoritate a programelor de poștă electronică au propriul editor de texte cu care poate fi scris mesajul, iar ultimele versiuni de programe de poștă electronică permit inserarea în mesaje a informațiilor reprezentate în format multimedia și a secvențelor html - la fel ca în orice pagină de Web. Semnătura(signature) - este o secvență standard de informații (autor, domeniile sale de interes, afilieri) care se adaugă la sfârșitul mesajului poștal. Toate aceste informații pot fi înregistrate într-un fișier și adăugate automat la sfârșitul mesajului. Indicatorul de stare al mesajului poștei electronice este un caracter sau un simbol atașat mesajului, automat, de către programul de poștă electronică, prin care utilizatorul este informat de prioritatea mesajului, tipul mesajului, sau ultima operație executată asupra me- sajului: mesaj citit, mesaj necitit, mesaj expediat ca răspuns, mesaj reexpediat, mesaj care nu trebuie transmis mai departe, mesaj șters logic, mesaj care are atașat un fișier etc. Tabela de index, sau sumarul, este un inventar al mesajelor dintr-o cutie poștală. Pentru fiecare mesaj se înregistrează diferite informații de identificare a mesajului, preluate din antetul lui: adresa de e-mail a expeditorului sau a destinatarului, data, subiectul și indi- catorul de stare. Din acest sumar poate fi selectată o scrisoare pentru a fi deschisă și citită. Programul de poștă electronică asigură în general următoarele operații: S compunerea off-line a mesajelor și expedierea lor către unul sau mai mulți destina- tari (pentru redactarea mesajului se poate folosi editorul de texte încorporat în progra- mul de poștă electronică - care, în variantele moderne, permite inserarea în mesajul de poștă electronică a informației în format multimedia: sunete, imagini animate etc.); ■ / asigurarea securității mesajelor (este o operație destul de dificilă, securitatea me- sajelor fiind principalul handicap al poștei electronice); este o preocupare permanentă a autorilor de programe de poștă electronică, care introduc diferite tehnici pentru asi- gurarea securității mesajelor: criptarea mesajelor, validarea autenticității unui mesaj, posibilitatea de verificare a autenticității semnăturii mesajului, parolă de acces la cutia de poștă electronică de pe server, parolă de acces la cutia poștală personală etc.; S recepționarea și administrarea mesajelor (vizualizare, ștergere, arhivare, tipărire); confirmarea trimiterii și recepționării mesajului; ■ / tipărirea mesajelor; • / retransmiterea către alți destinatari a mesajelor primite, fie prin păstrarea adresei ex- peditorului inițial (operația de redirectare a mesajului - redirect), fie prin înlocuirea adresei expeditorului inițial cu propria adresă (operația de reexpediere a mesajului - forwardy mesajul primit poate fi modificat, înainte de a fi retransmis, prin operații de inserare, ștergere, formatare, copiere și/sau mutare de zone de text; 148 Rețeaua Internet automatizarea răspunsului (prin operația răspuns către expeditor - reply) în care adresa destinatarului este completată automat (este preluată de la adresa expedi- torului din antetul mesajului la care se răspunde); anularea unui mesaj transmis; recuperarea mesajelor șterse accidental; folosirea fișierului cu semnături (este un fișier creat cu un editor de texte, care poate conține semnătura, care va fi adăugată la sfârșitul mesajului); semnătura din fișier poate fi adăugată la mesajul poștal fie automat, fie la cerere; folosirea poreclelor (nicknames) în locul adreselor poștale (sunt mai ușor de memorat); atașarea unor fișiere binare la mesaje (cu imagini, cu sunete, cu programe, cu foi de calcul, cu documente etc.); prin această metodă se înlocuiește serviciul ftp; atribuirea unor niveluri de prioritate la mesaje, prin care destinatarul este informat de urgența mesajului; gestionarea agendei de adrese de poștă electronică (address book) - o colecție de adrese de poștă electronică, împreună cu informații suplimentare despre fiecare destinatar - prin operații de adăugare, ștergere și modificare a informațiilor; căutarea mesajelor după subiect, expeditor, dată, stare și prioritate. Puteți să folosiți serviciul de poștă electronică: cu ajutorul unui program client al serviciu- lui sau prin intermediul unui portal care oferă și acces la serviciul de poștă electronică. Dacă sunteți abonat la un serviciu de poștă electronică, pentru a folosi acest serviciu folosiți programul client MS Outlook Express creat pentru sistemul de operare Windows. ^Inbox - Outlook Express File Edit View Jools Message He*P CP' New Mail Views | Show AII Messages & Reply Reply AII , Forward, Prinț Delete Send/Recv Addresses Find ¹ Bara vizualizărilor Inbox Jnbox Bara de titlu a cutiei poștale deschise Outbo» Folders_________________ ^3 Outlook Express E Local Folders : Inbox : Outbox ;• \f=l Sentltems • țj} Deleted Items ; Drafts | Subiect [M icrosoft Outlook Express,:. Welcome to OutlookExpress 5 | Sumarul cutiei poștale deschise [ From: Microsoft Outlook Express Team To: New Outlook Express User Subiect: Welcome to Outlook Express 5 , Eh Lista cutiilor poștale Contacts 1 here are no contacts to display. Click on Contacts to create a new contact. Bara cutiilor poștale nrAdAfinit li message(s), 0 unread The solutîon forallyour messagingneeds Lista contactelor Featuring ♦ E-p * Mip • Hi —¹—---------;—=—; PanOUl pentru • , nred Of sharing your previzualizarea mesajelor îmaⁱ¹⁸“°uⁿ,: "Sțothers : - r ______J |n yournousehold? $ Aâdress~feook and directory Services $ Offline synchromzation ® Improved Inbox rules Hore Information Then read your mail from any place on earth. . > . ■ right now! |s2 Working Online ? I Q j V I From / a D. Programul client MS Outlook Express lucrează în două moduri: off-line - utilizatorul nu este conectat ia rețeaua Internet și poate executa diferite acțiuni (redactarea unor mesa- Tehnologia informației și a comunicațiilor 149 je, administrarea cutiilor poștale, administrarea mesajelor primite și descărcate în cutiile personale etc.) sau on-line - utilizatorul este conectat la rețeaua Internet și poate beneficia de resursele puse la dispoziție de serverul de poștă electronică. Un document Word poate fi atașat ca fișier unui mesaj poștal direct, din fereastra aplica- ției Word, cu opțiunea de meniu Mail Recipient...eSend To ► eFile. în rețeaua Internet există și servicii care permit comunicarea între un grup de persoane, prin asigurarea unei legături indirecte. în cadrul grupului, o persoană își poate expune ideile, iar celelalte persoane pot citi expunerea sa și îi pot răspunde. Serviciile folosite pentru acest mod de comunicare sunt: grupurile de știri și buletinele electronice cu informații. Un grup de știri (newsgroup) este un grup de utilizatori Internet care discută despre același subiect. Termenul se referă la fiecare grup de discuții. Săptămânal, se creează zeci de grupuri de știri. Multe dintre aceste grupuri supraviețuiesc foarte puțin timp, din cauza scăderii interesului pentru acel subiect. Comunicarea se realizează prin intermediul unei rețele de știri {network news sau netnews) ce asigură accesul utilizatorului la o colecție de articole organizate pe subiecte. Articolele sunt stocate pe servere de știri. Serviciul se numește serviciu pentru rețele de știri sau serviciu pentru grupuri de știri. Protocolul de acces la acest serviciu se numește NNTP (NetWork News Transfer Protocol). Cea mai importantă sursă de știri este rețeaua UseNet. Oricine poate avea acces la informațiile de pe un server de știri, dacă a instalat pe calculatorul său un program client cititor de știri care să asigure accesul la un server de știri. Așadar, utilizatorul are nevoie de un program client denumit cititor de știri (newsreader) cu care se poate abona la grupuri de știri, poate publica un articol și poate citi articolele publicate în cadrul grupului. Ca program client, se poate folosi aplicația Microsoft Outlook Express. Serviciile BBS (Bulletin Board System) au rolul de a transmite mesaje sau informații utilizatorilor de la distantă. Discuțiile într-un serviciu BBS se fac în cadrul forumurilor. Aceste discuții sunt asemănătoare notițelor afișate la un avizier, de diferite persoane. Cele mai cunoscute servicii BBS sunt: CompuServe, GEnie, America Online, Microsoft Network, Delphi și Prodigy. Multe firme producătoare de software sau de hardware între- țin propriile sisteme BBS, pentru a oferi clienților informații tehnice sau despre vânzări, sau pentru a asigura asistență pentru utilizarea sau modernizarea produselor lor. Membrii unei societăți respectă regulile etichetei, pentru a păstra interacțiuni sociale politi- coase și pentru a distinge normalul de insulte. Cyberspace este o nouă formă de societate, în care un mediu, virtual, lipsit de personalitate, conectează oameni reali. Internet este un nou mod de interacțiune, între oameni care provin din culturi și medii economice diferite și care au niveluri de educație și pregătire diferite. De aceea, trebuie respectată o listă de su- gestii referitoare la comportamentul pe Internet, denumită codul de conduită pe Internet sau Netiquette. Acesta este un cod neoficial, pe care este bine să-l respectați atunci când compuneți articole pentru un grup de știri sau când trimiteți corespondența. Regulile sale pot fi rezumate prin „Nu fiți nepoliticos și nu folosiți inutil resursele rețelei". J Informația pe care o trimiteți trebuie să fie concisă, pentru a nu-i obliga pe cei care primesc articolele sau mesajele dumneavoastră să consume inutil timp și bani pe informații nesemnificative. 150 Rețeaua Internet Folosiți intonația. Atunci când comunicarea se face oral, intonația vocii exprimă sentimentele interlocutorului. Umorul și sarcasmul pot fi însă interpretate greșit în mesajele scrise. De aceea, pe Internet se pot exprima și sentimentele, fie prin includere între paranteze ascuțite a cuvintelor care le definesc (de exemplu sau ), fie prin folosirea unor mici poze, numite „fețe zâmbitoare" sau „simboluri emoționale" (smiley sau emoticon). Ele se pot crea folosind caractere de la tastatură și sugerează o figură (figura se obține dacă se rotesc caracterele cu 90° în sensul acelor de ceasornic). De exemplu, dacă vreți să arătați că ați făcut o glumă, scrieți la sfârșit poza pentru o față fericită :=), tăcerea o sugerați :-X, iar privirea șocată cu :-O. NU SCRIEȚI CU MAJUSCULE! Textele scrise cu majuscule sunt mai greu de citit. în limbajul Internet, acest mod de scriere înseamnă că strigați sau ridicați tonul, iar un astfel de text va fi interpretat de interlocutor ca nepoliticos. Nu folosiți grupurile de știri pentru a face publicitate. Dintre grupurile de știri puteți folosi, pentru a face publicitate, numai acele grupuri care prezintă o listă de servicii sau pe cele care prezintă o listă de produse pentru vânzare. Dacă dați peste un grup care vă enervează, evitați-l. Nu intrați într-un grup numai pentru a-i insulta membrii. Compuneți cu grijă textele și citiți mesajul înainte de expediere. înainte de a expedia textul, verificați dacă nu aveți greșeli gramaticale și de ortografie. Verificați încă o dată și conținutul, pentru a vă da seama că el exprimă ce ați vrut să spuneți și nu are și alte subînțelesuri. V Nu declanșați un război al insultelor. Dacă vi se pare că un mesaj pe care l-ați primit este arogant, sarcastic sau insultător, dați ocazia persoanei care l-a expediat să se justifice sau să vă explice ce a vrut să spună. Nu treceți imediat la atac folosind același ton. Un schimb de mesaje nepoliticoase între doi interlocutori poate să ducă la un război al insultelor ce poate continua foarte mult timp, dând bătăi de cap celorlalți utilizatori. 4.8. Crearea paginilor Web Limbajul HTMLfolosit pentru crearea paginilor Web are următoarele caracteristici: V Este suficient de general pentru a permite folosirea lui cu o varietate de programe client și de calculatoare. Limbajul nu specifică toate detaliile necesare pentru afișare și îi dă libertate programului client să aleagă formatul. V Permite crearea paginilor Web chiar și de către persoane care nu au experiență în domeniul programării calculatoarelor. O persoană care creează o pagină Web nu trebuie să cunoască detalii despre hardware-ul calculatorului pe care se va afișa informația și nici nu trebuie să pregătească câte o copie separată a paginii pentru fiecare tip de monitor de calculator. Pagina de Web va fi creată într- o manieră generală, astfel încât să poată fi folosită cu orice hardware de afișare. De exemplu, autorul poate preciza că un grup de fraze formează un paragraf, dar autorul nu poate specifica detaliile, ca de exemplu lungimea exactă a unei linii de text sau dacă se indentează începutul paragrafului. Autorul mai poate preciza cum trebuie să apară textul fiecărui mesaj dintr-o pagină, cum se evidențiază un mesaj (de exemplu, caracterele din textul evidențiat vor fi afișate cu dimensiune mai mare decât cea a caracterelor din textul înconjurător), ce imagini grafice vor fi incluse și care este aranjamentul general al obiectelor în pagină. Când obține din serviciul Web o pagină, programul client primește de fapt o copie a specifi- cațiilor pentru pagină exact cum au fost scrise ele de autor și translatează indicațiile gene- Tehnologia informației și a comunicațiilor 151 rale ale autorului în comenzi detaliate, corespunzătoare echipamentului hardware de afi- șare al calculatorului local. De exemplu, un program client înțelege dimensiunea ferestrei în care trebuie să fie afișat textul pe ecranul calculatorului local și folosește această dimensi- une pentru a determina câte cuvinte pot să încapă pe fiecare linie de text. Programul client va trebui să compenseze diferența rezultată prin împărțirea unei linii de text mai lungi în mai multe linii fizice și, în cazul în care în fereastră poate fi afișată numai o parte din pagină, va trebui să permită utilizatorului să deruleze în fereastră partea invizibilă a paginii. Consecința faptului că programul client este cel care alege detaliile de afișare este că aceeași pagină Web poate să apară în moduri diferite atunci când este vizualizată prin intermediul a două programe client diferite sau atunci când este vizualizată pe două calculatoare diferite. Ca și alte limbaje folosite pe calculatoare, limbajul HTML are propriile sale reguli grama- ticale și folosește simboluri care au o anumită semnificație. Limbajul este proiectat ca să ușureze prelucrarea calculatorului. în consecință, regulile gramaticale pot părea destul de dificile pentru persoana care compune un document HTML. De aceea, au fost realizate aplicații numite editoare de pagini Web sau editoare HTML care permit crearea interac- tivă a unui document HTML. Pentru a vedea formatul HTML al unei pagini Web puteți folosi aplicația Internet Explorer. încărcați în fereastra aplicației documentul HTML și, din meniul View, alegeți opțiunea Source. Așadar, un document html poate fi transfor- mat (se văd numai textele și imaginile) sau netransformat (se văd și codurile și celelalte elemente de formatare). Documentul netransformat este documentul sursă html. Pro- gramul client afișează documentul transformat pentru a putea fi vizualizat norma! de cititor. Chiar dacă limbajul HTML folosește un format liber pentru datele de ieșire, pagina Web trebuie să conțină instrucțiuni prin care să i se spună programului client cum să inter- preteze sau cum să afișeze aceste date. De exemplu, autorul paginii poate să includă instrucțiuni care să îi spună browserului unde începe o linie nouă pentru datele de ieșire, când să centreze o linie cu text și dacă afișează obiectele sub formă de listă sau sub formă de paragraf. Programele client ignoră spațiile suplimentare și caracterele ASCII generate în text în urma apăsării tastelor Enter și Tab. Un editor HTML permite inse- rarea marcajelor html fără ca să fie necesară scrierea explicită a fiecărui marcaj în parte. Unele editoare html formatează automat documentul cu marcaje html, pe baza unor coduri de formatare utilizate de programul de prelucrare a textelor cu care a fost creat documentul. Marcajul este un cod care identifică un element dintr-un document, ca de exemplu un titlu, un paragraf - în scopul formatării, indexării și înlănțuirii informației. Pentru a permite utilizatorilor să navigheze ușor printr-o listă cu elemente, paginile Web folosesc tehnologia cadrelor(frames). Cadrele permit autorului paginii să împartă zona de vizualizare a unui program client în mai multe regiuni dreptunghiulare și să modifice afișarea dintr-o regiune fără să afecteze o altă regiune. De exemplu, pagina poate conține două cadre: cadrul din stânga paginii conține o listă cu produsele companiei, iar cadrul din dreapta afișează informații despre un produs selectat din iista de produse. Lista rămâne pe ecran, astfel încât utilizatorul selectează un element din listă, vizua- lizează informația și apoi selectează un alt element. în editarea unei pagini Web puteți folosi următoarele facilități: ✓ Șabloanele de pagină(page tempiates) vă ajută să creați rapid pagini variate din punct de vedere al aspectului și al funcțiilor. De exemplu, puteți folosi șabloanele de pagină pentru a crea o pagină cu două coloane sau o pagină cu un formular de căutare. 152 Rețeaua Internet Stilul compoziției (themes) vă ajută să creați pagini cu un design uniform. El este format dintr-un’set de valori, care se atribuie automat atributelor unor entități care determină întregul aspect al paginii: Culorile. Se stabilește schema de culori - care atribuie culori textului din corpul paginii și din antet, din hiperlegături, din manșeta paginii, din etichetele barei de navigare. Mai atribuie culori fundalului paginii și bordurii tabelelor. Se pot folosi două scheme de culori: schema normală și schema luminoasă (vivid colors). Imagini grafice. Se stabilește setul de imagini grafice folosite pentru diferite entități ale paginii: fundalul paginii, manșeta paginii, butoanele de navigare, marcajele listelor, liniile orizontale. Se poate folosi setul grafic normal sau setul grafic activ (care folosește entități animate). Stilul. Se stabilește un stil pentru caracterele din text. Pagina cu cadre (frames page) este o facilitate a paginii HTML care împarte fereastra browserului în zone diferite, numite cadre, fiecare dintre ele afișând o altă pagină. Când executați clic pe o hiperlegătură dintr-o pagină afișată într-un cadru, pagina destinație a hiperlegăturii este afișată într-un alt cadru. Pagina cu cadre are un conținut invizibil. Ea este numai un container care precizează ce pagină se afișează și cum se afișează. Bara de navigare (navigation bar) este utilă atunci când creați un sit Web. Ea este formată dintr-un set de hiperlegături, folosite pentru a naviga prin situl Web. De exemplu, o bară obișnuită de navigare înseamnă un set de hiperlegături între pagina de start (home page) și paginile principale (main pages). Puteți afișa o bară de navigare în fiecare pagină din situl web, astfel încât vizitatorii sitului să poată ajunge rapid și ușor la paginile principale cu informații. Barele de navigare pot folosi, pentru reprezentarea hiperlegăturilor, texte sau butoane (hover button). Pentru crearea interactivă a unei pagini Web sau a unui sit Web (o colecție de pagini Web legate între ele) puteți folosi: procesorul de texte Microsoft Word; V un editor HTML, cum este de exemplu aplicația FrontPage ■ Cu procesorul de texte Word, o pagină de Web poate fi creată folosind una dintre urmă- toarele metode: v' Folosind procedura asistent Web Page Wizard (puteți crea atât o pagină de Web, cât și un sit). Prin intermediul procedurii asistent se inițiază un dialog în cadrul căruia trebuie să comunicați: titlul și locația paginii de Web (Title and Location), modul în care veți naviga printre paginile sitului (Navigation), numărul și tipul paginilor care formează situl (Add Pages), ordinea în care apar paginile (Organize Pages) și stilul compoziției (Visual Theme). / Folosind șabloane pentru pagini de Web (puteți crea numai o pagină de Web). Une- le șabloane împart pagina în mai multe cadre, altele nu. De exemplu, folosind șablonul Tables of Contents puteți crea o pagină de index (o listă cu legăturile către celelalte pagini de Web). Convertind documentul deja creat în formatul HTML (într-o singură pagină de Web). Un document Word poate fi convertit într-o pagină de Web prin salvarea sa cu formatul de HTML. în funcție de versiunea de procesor de texte Word pe care o folosiți, există for- matări din documentul Word care nu vor putea fi salvate în formatul HTML. în documentul HTML creat cu procesorul de texte Word puteți adăuga următoarele tipuri de elemente: Tehnologia informației și a comunicațiilor 153 Puteți să creați o hiperlegătură. Folosind sistemul de hiperlegături, puteți să legați documentul HTML de noi pagini sau de fișiere cu sunete sau imagini. Puteți să adăugați linii orizontale. Veți folosi liniile pentru a separa diferite zone cu informatii. V Puteți să creați liste marcate sau numerotate. Pentru listele marcate, puteți folosi sim- boluri grafice pentru marcaje. Ele vor fi convertite în format gif (fișiere .gif). Dacă vor fi preluate dintr-un fișier cu format jpeg, își vor păstra formatul. J Puteți să adăugați un fundal. Pentru fundal se poate alege o culoare, un model, o imagine. v Puteți să adăugați clipuri video. Clipul video poate fi afișat automat, la încărcarea paginii sau numai dacă este acționat cu mouse-ul. în ultimul caz, în locul clipului se va afișa fie o imagine, fie un text care, prin acționarea cu mouse-ul (glisare peste element - operația mouse-over), va declanșa rularea clipului video. Aplicația Microsoft FrontPage este un editor de pagini Web și permite crearea și admi- nistrarea siturilor Web. începând cu versiunea Microsoft Office 2000, aplicația face parte din acest set software. Ea vă pune la dispoziție foarte multe dintre facilitățile pentru crearea unui sit Web (de exemplu, bara de navigare care permite unui utilizator să navi- gheze printre pagini; ea nu poate fi folosită în contextul unei singure pagini, ci numai dacă veți crea un sit). Nu trebuie să cunoașteți limbajul HTML pentru a folosi Microsoft FrontPage. Veți edita pagi- nile ca și cum ați lucra cu un procesor de texte (de exemplu, Word) - scrieți și formatați textul, adăugați grafice, tabele și alte elemente - iar în fundal FrontPage adaugă paginii marcajele pentru controale. Pagina vă este afișată așa cum va apărea în fereastra brow- serului Web. Puteți să afișați marcajele HTML și să scrieți sau să editați aceste marcaje. Un sit Web are o anumită structură de pagini. între pagini se pot stabili diferite relații. Pen- tru a vizualiza paginile, vizitatorul sitului poate folosi barele de navigare, care conțin, fiecare, câte un set de hiperegături - sub formă de texte sau butoane. O bară obișnuită de navigare ar putea avea butoane în pagina de început și în fiecare pagină principală de pe cel mai înalt nivel. Când adăugați o bară de navigare la o pagină, FrontPage generează hiperlegă- turi de navigare, pe baza structurii de navigare pe care ați ales-o în modul de vizualizare Navigation. Atunci când adăugați la pagină o bară de navigare, alegeți hiperlegăturile care vreți să fie afișate. Aceste hiperlegături sunt relative față de poziția paginii în structura de navigare. Puteți plasa barele de navigare în pagină pe orizontală sau pe verticală. Dacă preferați să realizați o singură pagină de Web și nu vreți să folosiți ajutoarele pe care vi le pune la dispoziție aplicația pentru crearea unui sit, veți crea o pagină albă (blank page) și apoi executați următoarele operații: V Folosiți cadrele, tabelele și pozițiile absolute pentru a preciza locul în care vor fi afișate în pagină textele și graficele. Adăugați elemente, ca de exemplu texte, grafice, tabele, hiperlegături etc. S Formatați textul aplicând stiluri. • / Stabiliți pentru fundalul paginii o culoare, o imagine sau un sunet. • / Creați propriul șablon de pagină. Aplicația Microsoft Front Page poate lucra în două moduri; modul explorer, în care situl Web este afișat la fel ca la aplicația Internet Explorer, și modul editor, în care se pot crea și edita pagini de Web. 154 Rețeaua Internet în modul explorer. situl poate fi vizualizat în mai multe moduri: Folder View. Fișierele și dosarele sitului sunt afișate la fel ca la aplicația Windows Explorer. Reports View. Este afișată lista cu obiectele care formează situl: pagini de Web (do- cumente html), fișiere cu imagini și alte tipuri de fișiere. în listă, aceste obiecte pot fi aranjate în ordine după diferite criterii: titlu, autor, dimensiune, data creării, data modi- ficării etc. Navigation View. Acest mod de vizualizare afișează grafic structura de navigare a sitului: paginile sitului și legăturile dintre ele. Se poate găsi ușor caiea unei pagini în rețea și se pot schimba legăturile prin manipularea unor instrumente grafice. Hyperlinks View. Acest mod de vizualizare afișează grafic legăturile dintre pagina curentă și paginile destinație. V Task View. Afișează o listă cu sarcinile celor care lucrează la întreținerea sitului Web. FrontPage dispune de instrumente pentru întreținerea automată a unui sit. Ele sunt necesare deoarece adresele siturilor și conținutul lor se schimbă zilnic și actualizarea lor manual ar fi foarte dificilă. Prin instrumentul backlink, FrontPage verifică automat fiecare legătură din sit și generează o listă cu legăturile invalide. în modul editor se poate edita documentul în mai multe moduri: Modul Normal. Este modul implicit în care se lucrează pentru editarea paginii Web. în a- cest mod se scriu textele, se formatează, se inserează diferite elemente (tabele, butoane), se definesc hiperlegături. Modul de lucru este cel similar cu cel al unui procesor de texte. • / Modul HTML. în acest mod, este afișat codul sursă al documentului. Se pot face modifi- cări ale codului sursă, care se vor reflecta în pagina afișată în modul Normal sau Preview. Modul Preview. în acest mod puteți vedea pagina așa cum va arăta ea când va fi afișată de browser. în acest mod nu se pot face modificări în pagină. Laborator Creați un sit Web, folosind procedura asistent Web Page Wizard a proce- sorului de texte Word ■ Alegeți opțiunea NeweFile care deschide caseta de dialog New. Deschideți secțiu- nea Web Pages și executați clic pe pictograma Web Page Wizard. ■ Se lansează în execuție procedura asistent, care vă ghidează în construirea paginii de Web. Treceți de la un pas la altul, cu butornui Next, reveniți la pasul anterior, cu butonul Back, și terminați procesul de construire, cu butonul Finish. ■ Treceți la pasul Title and Location, în care stabiliți numele sitului de Web (caseta de editare Web sit țitle) și identificatorul dosarului în care va fi memorat (caseta de editare Web sit location). ■ Treceți la pasul Navigation, în care stabiliți modul în care veți parcurge paginile de Web ale sitului. Alegeți acest mod selectând unul dintre butoanele radio din grupul: Vertical frame - Pagina va fi împărțită în două cadre, pe verticală: cadrul din stân- ga conține o listă cu subiecte din care puteți să alegeți unul, iar cadrul din dreapta (main frame) afișează conținutul subiectului selectat. Horizontal frame - Pagina va fi împărțită în două cadre, pe orizontală: cadrul din partea superioară conține lista cu subiecte, iar cadrul din partea inferioară afișează conținutul subiectului selectat. Tehnologia informației și a comunicațiilor 155 Separate page - Lista de subiecte va fi afișată separat, pe prima pagină (reprezin- tă o listă de legături către celelalte pagini, care afișează conținutul subiectului). Pagina în care se afișează conținutul subiectului va avea butoane pentru navigare. Treceți la pasul Add pages. în lista Current pages in Web sit este afișată lista de pagini a sitului. Puteți să adăugați pagini la sit sau să ștergeți pagini, folosind butoanele: Add New Blank Page - Se adaugă la sit o pagină de Web neformatată (blank page). S Add Țemplate Page... - Se adaugă la sit o pagină formatată conform unui șablon. Pentru alegerea șablonului, în urma acționării butonului, se deschide caseta de dialog Web Page Templates. Add Existing File... - Se adaugă la sit un fișier. Pentru alegerea fișierului, în urma acționării butonului se deschide caseta de dialog Open. Remove Page - Se șterge din sit pagina selectată în listă. Treceți la pasul Organize Page, în care stabiliți ordinea în care vor fi parcurse paginile sitului. Treceți la pasul Visual Themes, în care alegeți stilul compoziției (theme), prin care stabiliți un stil pentru fundal și pentru anumite elemente de tehnoredactare (simbo- lurile folosite pentru listele marcate, fontul folosit pentru diferite elemente din pagină etc.). Executați clic pe Browse Themes... pentru a avea acces la lista de stiluri de compoziție, în caseta de dialog Themes. Terminați crearea sitului acționând declanșatorul Finish. Creați o pagină Web folosind un șablon pus la dispoziție de procesorul de texte Word ■ Alegeți opțiunea NeweFile, care deschide caseta de dialog New. Deschideți secți- unea Web Pages. ■ Alegeți un șablon. Se va crea o pagină corespunzătoare șablonului, în care veți completa informațiile conform indicațiilor. Creați o pagină Web convertind un document Word ■ Creati un document Word. ■ Salvați documentul cu opțiunea Save As HTML...eFile. ■ Formatați pagina Web folosind butoanele din bara Drawing, prin intermediul cărora puteți insera și formata o imagine, puteți desena o linie orizontală, puteți formata fundalul paginii și puteți stabili culoarea caracterelor. 156 Rețeaua Internet ■ Adăugați un titlu paginii, astfel: alegeți opțiunea Properties... e Fii și, în caseta de dialog Properties, scrieți titlul - în caseta de text Țitle. Creați o hiperlegătură în pagina Web ■ Dacă vreți ca hiperlegătură să se facă între două zone ale aceluiași document, creați un semn de carte (bookmark) pentru zona destinație, astfel: poziționați cursorul în acea zonă, alegeți opțiunea de meniu Bookmark... elnsert și, în caseta de dialog Bookmark, scrieți numele semnului de carte. ■ Selectați textul sau imaginea care va reprezenta hiperlegătură. ■ Alegeți opțiunea Hyperlink...elnsert sau executați clic pe butonul Insert Hyperlink sau apăsați tastele Ctrl+K. ■ Se deschide caseta de dialog Insert Hyperlink, în care specificați locația documen- tului sau a fișierului cu care vă legați: fie scrieți adresa URL în caseta de text Link to file or URL, fie deschideți caseta de dialog Browse cu butonul Browse... pentru a căuta fișierul (sistemul va construi identificatorul lui). Dacă stabiliți legătura cu o zonă din interiorul paginii, fie scrieți identificatorul zonei (numele semnului de carte) în caseta de text Named location file, fie deschideți lista cu semne de carte (caseta de dialog Bookmark) pentru a alege semnul de carte al zonei, cu butonul Browse.... Creați o pagină Web folosind editorul FrontPage ■ în Page view alegeți meniul Page...eNeweFile. ■ Se deschide caseta de dialog New, care conține trei secțiuni, care afișează mai multe pictograme de tipuri de pagini: secțiunea General conține pictograme cu șabloane de pagini (printre ele, există șablonul Normal Page, care creează o pagină albă), secțiunea Frames Pages conține pictograme cu pagini divizate prin cadre, iar secțiunea Style Sheets conține pictograme cu pagini cu anumite funcții. Alegeți formatul de pagină dorit și executați clic pe butonul OK. După ce ați creat pagina, puteți săadăugați diferite entități: J Textele vor fi divizate în paragrafe (paragrafele se delimitează prin apăsarea tastei Enter la sfârșitul unui paragraf). Introduceți marcaje pentru întreruperea unei linii de text apăsând tastele Shift+Enter. J Formatați textul ca pe un text obișnuit, scris cu un procesor de texte: pentru caractere, alegeți opțiunea de meniu Font... eFormat, iar pentru paragrafe - opțiunea de meniu Paragraph...eFormat. Inserați linii orizontale, care să delimiteze diferite zone din pagină, astfel: poziționați cursorul în poziția în care vreți să fie trasată și alegeți opțiunea Horizontal Lineelnsert. Pentru a stabili proprietățile paginii procedați astfel: ■ Executați clic cu butonul din dreapta, pe pagină. Se deschide meniul de comenzi rapide, din care alegeți opțiunea Page Properties. ■ Caseta de dialog conține mai multe secțiuni cu controale, cu ajutorul cărora puteți modifica entități din antetul documentului sau puteți schimba atributele unor entități din corpul documentului: Secțiunea General conține controale cu ajutorul cărora modificați tiltul documen- tului și locația la care se găsește (adresa URL), stabiliți un fundal sonor etc. Secțiunea Background conține controale cu ajutorul cărora stabiliți diferite atribute pentru text și fundal, pentru reacția textului afișat într-o hiperlegătură la trecerea mouse-ului peste el (efectul rollover) etc. Tehnologia informației și a comunicațiilor 157 Secțiunea Margins conține controale cu ajutorul cărora stabiliți lățimea marginii (superioare și din partea stângă), în pixeli. {^ Microsoft FrontPage - CAMyDocumenUXMy Webs J Eie £dt. îlew Irswt Fgrmat lools TâbleFtames<^ HRIBI . ] Normal .*. : BankGothic Md 8T Normal | Views FolderList_____________________ I-) C:\MyDocumenls\MyWeb_ . â] myweb ■ (4) myweb2 (±i O _pnvate [+1 Qj images [ *| animate.is , iȘ] ban.htm ban2.htm fe] bau.bmp INDEX,hlm s* ^^Jasks fel bsOO554_1.gif fel bs00580_.gif CV.htm con1.htm @ con2.htm £8] danal.htm fe] dana2.gif exemplu htm [ 1 Iphover.class Q lphoverx.cla$s â] gfecia.htm <^| INDEX.htm fâl IRINA1.htm Lista dosarelor Modurile de vizualizare &.U.RIÎHUA1. Modurile de editare ■HH |ll _________I 21 i\ Hoimal Z HIML X Pc»vie«71 jJ i|*ia|Aa| ? 4|orai»t*t|^z&aa în afară de faptul că aplicarea stilului compoziției vă asigură un aspect unitar pentru paginile sitului, unele facilități ale aplicației FrontPage, în crearea paginilor de Web nu sunt disponibile decât dacă ați aplicat un stil compoziției (de exemplu, manșetele paginii și butoanele animate nu pot folosi imagini grafice, ci numai texte). Puteți să aplicați stilul compoziției paginii curente, paginilor selectate sau întregului sit. Veți proceda astfel: ■ Stabiliți domeniul de acțiune al stilului compoziției: V Dacă aplicați stilul compoziției paginii curente, în modul de vizualizare Page view deschideți pagina pentru care aplicați stilul compoziției. V Dacă aplicați stilul compoziției unui grup de pagini, în modul de vizualizare Folder view selectați paginile pentru care aplicați stilul compoziției. ■ Alegeți opțiunea Theme...eFormat. Se deschide caseta de dialog Themes. ■ Din grupul de butoane radio Apply Theme to alegeți butonul Selected pages, pentru pagina curentă și paginile selectate, și butonul AII pages pentru sit. ■ Executați clic în listă pe un stil de compoziție (dacă vreți să se aplice stilul implicit al sitului, executați clic pe Default). în caseta Sample of Theme puteți vedea aspectul stilului compoziției. ■ Dacă vreți să aplicați schema de culori luminoasă, activați comutatorul Vivid colors; altfel, se aplică schema normală. ■ Dacă vreți să se folosească grafică animată, activați comutatorul Active graphics; altfel, se va folosi o grafică normală. ■ Dacă vreți să se folosească o imagine pentru fundal, activați comutatorul Background picture. Puteți crea o hiperlegătură la o destinație care poate fi o pagină sau un fișier din sit. Când un vizitator al sitului va executa clic pe hiperlegătură, destinația va fi afișată în browserul Web. De exemplu, puteți să creați o hiperlegătură de la pagina de început a sitului la alte pagini din sit sau să creați o hiperlegătură la o imagine gif. Veți proceda astfel: 158 Rețeaua Internet ■ în modul Page view, scrieți textul pe care vreți să-l folosiți ca hiperlegătură și apoi îl selectați. Dacă vreți să folosiți ca text pentru hiperlegătură titlul paginii destinație (de exemplu, Home Page) sau locația unui fișier (de exemplu, fișier beta din directorul alfa din discul c: al calculatorului local http://c:/alfa/beta), poziționați cursorul în pagină în locul în care vreți să inserați hiperlegătură. ■ Executați clic pe butonul Hyperlink. ■ Se deschide caseta de dialog Create Hyperlink. în funcție de destinația hiperlegă- turii, veți proceda astfel: Dacă destinația este o pagină sau un fișier din sit, navigați prin situl în care se găsește pagina, respectiv fișierul, și selectați pagina sau fișierul. Dacă se găsește în situl curent, executați clic în Folder List pe pagină, respectiv fișier, și apoi îl glisați în pagina deschisă în care vreți să creați hiperlegătură. Dacă destinația este o pagină nouă, executați clic pe butonul New Page și creați noua pagină. Dacă destinația este o pagină sau un fișier din sistem, executați clic pe butonul File și navigați printre paginile și fișierele de pe calculatorul local. Dacă destinația este o pagină sau un fișier din World Wide Web, executați clic pe butonul World Wide Web și, cu browserul Web, navigați la pagina dorită; apăsați tastele Alt+Tab ca să reveniți în aplicația FrontPage. în caseta de text URL va fi afișată locația în Web a paginii. Pentru entitățile pe care le-ați adăugat în pagină, puteți să stabiliți ce mod de pozițio- nare în cadrul paginii se va folosi, cum se aranjează în straturi mai multe obiecte și cum pot fi grupate obiectele: ■ în Page view selectați entitatea. ■ Alegeți opțiunea Position...eFormat. Se deschide caseta de dialog Position și folosiți controalele din această casetă de dialog. Pentru a adăuga o bară de navigare procedați astfel: ■ în Page view poziționați cursorul de inserare în poziția în care vreți să inserați bara de navigare. ■ Alegeți opțiunea Navigation Bar...elnsert. Se deschide caseta de dialog Navigation Bar Properties din care alegeți tipul de hiperlegături de pe bara de navigare, orientarea barei și tipul de butoane. ■ Bara de navigare va fi adăugată la pagină. Dacă a fost aplicat sitului un stil de com- poziție, bara de navigare cu butoane va folosi fonturile, culorile și alte elemente definite în stilul de compoziție. Puteți crea o structură de navigare prin situl curent de web în modul de vizualizare Naviga- tion. Structura de navigare determină ce hiperlegături vor fi introduse în bara de navigare, iar titlurile paginilor determină etichetele hiperlegăturilor. Când adăugați bare de navigare în pagi- nile de web, FrontPage stabilește caracteristicile fiecărei bare conform cu structura de naviga- re definită. Modul de vizualizare Navigation afișează structura curentă a sitului web, care tre- buie să conțină cel puțin pagina Home page. în acest mod puteți să executați operațiile: • / Adăugați o pagină creată anterior la structura de navigare: executați clic pe pagină în Folder List și o glisați în poziția dorită, în structură. / Mutați o pagină în structura de navigare: executați clic pe pagină și o glisați într-o altă locație (de exemplu, sub nivelul în care se găsea sau pe același nivel, într-o altă poziție). Atribuiți paginii un titlu: executați clic pe pagină cu butonul din dreapta și, din meniul de comenzi rapide, alegeți opțiunea Rename și apoi editați titlul paginii. Tehnologia informației și a comunicațiilor 159 Adăugați o pagină sub nivelul paginii existente (de exemplu, adăugați o pagină sub nivelul paginii de început): executați clic pe pagină cu butonul din dreapta și, din meniul de comenzi rapide, alegeți opțiunea New Page. Adăugați o pagină externă (care nu este în situl vostru): executați clic pe pagină cu butonul din dreapta și, în caseta URL, specificați adresa URL a paginii externe. V Ștergeți o pagină din structura de navigare: executați clic pe pagină și apăsați apoi tasta Delete. Executați apoi clic pe Remove this page from all navigation bars. S Deschideți o pagină pentru a o edita: executați dublu clic pe pagină. Răspundeți: 1. Ce este protocolul TCP/IP? Ce asigură acest protocol? în ce rețele se folosește? 2. Ce este un calculator server în rețeaua Internet? Dar un calculator client? 3. Cum funcționează modelul client/serverîn rețeaua Internet? 4. Ce este o adresă Internet? Din ce este formată? 5. Ce este un nume de domeniu? Ce este sistemul numelor de domeniu? 6. Ce serviciu de informare cunoașteți? Prin ce metode se poate căuta informația? 7. Ce este hipertextul? Dar hipermedia? Dar hiperlegătura? 8. Ce este un sit Web? Dar spațiul Web? 9. Ce este identificatorul URL? Ce avantaj aduce în căutarea informației? 10. Ce este pagina de Web? Dar pagina de start? Câte tipuri de pagini Web există? 11. Ce este HTML? Dar documentul HTML? 12. Ce este portalul? Numiți trei portaluri care au motoare de căutare. 13. Ce înseamnă rafinarea căutării? Prin ce metode se poate realiza? 14. Ce servicii de comunicare cunoașteți? Care este deosebirea dintre ele? 15. Ce este adresa de poștă electronică? Din ce elemente este compusă? 16. Din ce este compus un mesaj de poștă electronică? 17. Comparați metodele folosite pentru crearea paginilor Web. Precizați avantajele și dezavantajele fiecăreia dintre ele. Executati: 1. Lansați în execuție aplicația Internet Explorer. Folosiți adresa unui portal pentru a pătrunde în rețeaua Internet. 2. Folosiți diferite motoare de căutare pentru același subiect. Comparați rezultatele obținute. Identificati motorul de căutare care v-a furnizat cele mai bune rezultate. 3. Folosiți un portal pentru a intra într-o cameră de conversație. 4. Folosiți aplicația mIRC pentru a deschide un canal de conversație. 5. Creați un cont de poștă electronică folosind un portal. Scrieți un mesaj și atașați un fișier la mesaj. Expediați mesajul. 6. Folosind metodele puse la dipspoziție de instrumentele studiate, creați un sit Web, cu: a) informații despre liceul vostru; b) informații despre structura unui calculator. Cuprins 1. Rolul și funcțiile sistemelor de calcul.............................3 1.1. Informația.....................................................3 1.2. Hardware.......................................................6 1.3. Software......................................................23 1.4. Rețele de calculatoare........................................25 1.5. Tehnologia informației și a comunicațiilor - TIC..............28 1.6. Securitatea informațiilor.....................................30 1.7. Probleme de ergonomie și protecție a muncii...............32 1.8. Drepturi de autor și legislație...............................34 Evaluare..............................................................36 2. Sistemul de operare Windows........................................37 2.1. Pornirea, repornirea și oprirea calculatorului................37 2.2. Configurarea suprafeței de lucru..............................39 2.3. Lucrul cu pictograme și ferestre..............................52 2.4. Lucrul cu dosare și fișiere...................................62 2.5. Aplicații Windows.............................................75 Evaluare..............................................................81 3. Procesorul de texte Word...........................................85 3.1. Entități folosite în prelucrarea textelor.....................85 3.2. Prezentarea procesorului de texte Word........................88 3.3. Prezentarea interfeței procesorului de texte Word.............91 3.4. Crearea și editarea documentelor..............................92 3.5. Formatarea documentelor.......................................98 3.6. Alte facilități de tehnoredactare............................108 3.7. Tipărirea documentelor.......................................117 Evaluare.............................................................119 4. Rețeaua Internet..................................................124 4.1. Prezentarea rețelei Internet.................................124 4.2. Adresa de Internet...........................................126 4.3. Modul de comunicare în rețeaua Internet......................127 4.4. Conectarea la rețeaua Internet...............................128 4.5. Serviciile oferite de rețeaua Internet.......................129 4.6. Funcția de documentare a rețelei Internet....................133 4.7. Funcția de comunicare a rețelei Internet.....................144 4.8. Crearea paginilor Web........................................150 Evaluare.............................................................159