MINISTERUL EDUCAȚIEI Șl CERCETĂRII ing. Natalia Lazăr ing. Maria Mitrache Prof. gr. I Prof. gr. I Educație antreprenorială Manual pentru clasa a X - a EDITURA DIDACTICĂ Șl PEDAGOGICĂ, R.A. BUCUREȘTI Acest manual este proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. Manualul este aprobat prin Ordinul ministrului Educației și Cercetării nr. 3787 din 05.04.2005, în urma licitației organizate de către Ministerul Educației și Cercetării, este realizat în conformitate cu programa analitică aprobată prin Ordinul ministrului Educației și Cercetării nr. 4598 din 31.08.2004 și este distribuit gratuit elevilor. ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE: Anul Numele elevului care Clasa Școala Anul Starea manualului* a primit manualul școlar la primire la returnare 1. 2. 3. 4. * Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisjacător, deteriorat. Cadrele didactice vor controla dacă numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări pe manual. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României LAZĂR, NATALIA Educație antreprenorială: clasa a X-a/ Natalia Lazăr, Maria Mitrache. - București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006 ISBN (10) 973 - 30 -1423- 0 ISBN (13) 978 - 973 - 30-1423-2 I. Mitrache, Maria 351.712(075.35) © EDP 2006. Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate Editurii Didactice și Pedagogice R.A., București. Orice preluare, parțială sau integrală, a textului sau a materialului grafic din această lucrare se face numai cu acordul scris al editurii. EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, R.A. Str. Spiru Haret nr. 12, sector 1, cod 010176, București Tel.: (021)315.38.20; TeL/fax: (021)312.28.85; (021)315.73.98; e-mail: edp@b.astral.ro ; web: www.edituradp.ro Referenți: Drd. prof. gr. I Veronica Dragnea Lector univ. dr. Florin Coman Redactor: RodicaMihăilescu Operator-calculator: Doina Țibea Coperta: Elena Drăgulelei Dumitru Comenzile pentru această lucrare se primesc: • prin poștă: pe adresa editurii • prin e-mail: edpcom@b.astral.ro: comenzi@edituradp.ro • prin tel./fax: (021)315.73.98 (comercial) •prin tel.: (021) 315.38.20 Număr de plan: 51157/2006. Format: 16/70100. Bun de tipar: aprilie 2006. Coli de tipar: 8 Tiparul executat la Imprimeria „Oltenia^ - Craiova Str. Dr. Nicolae lonescu Siscști, nr. 21 Comanda: 22 1.1. Motivația muncii...........................................5 1.2. Alegerea traseului profesional și problema mobilității profesionale.....................................9 1.3. Individul ca întreprinzător...............................14 1.4. Calități și competențe ale întreprinzătorului de succes...17 2.1. Planul de afaceri și problemele aplicării acestuia.......22 2.2. Condițiile legislative ale activităților antreprenoriale.28 2.3. Instrumente necesare studierii pieței....................39 2.4. Resursele necesare derulării unei afaceri................42 2.5. Obținerea produsului.....................................60 2.6. Promovarea produsului....................................65 2.7. Evaluarea afacerii.......................................71 3.1. Răspunderea în afaceri......................................86 3.2. Principii etice în relațiile cu angajații firmei, cu partenerii de afaceri și cu instituțiile publice..............92 3.3. Protecția consumatorului..................................97 3.4. Protecția mediului........................................104 5 O '' '■ / 7 f C / f I C • ; 4.1. Riscul în afaceri..........................................109 4.2. Modele de reușită în afaceri...............................119 4.3. General și particular în realizarea unei afaceri reușite...122 INTRODUCERE Disciplina Educație antreprenorială este prevăzută în planul cadru de învățământ pentru liceu la clasa a X-a, la toate filierele, profilurile și specializările, beneficiind de un buget de timp de o oră pe săptămână. Disciplina Educație antreprenorială este o componentă de bază a culturii generale și totodată o coordonată de acțiune pentru educația permanentă a viitorilor absolvenți care vor intra în viața socială și profesională. Locul acestei discipline în oferta educațională pentru învățământul obligatoriu se justifică prin însușirea următoarelor cunoștințe ale educației antreprenoriale: • însușirea cunoștințelor despre inițierea, derularea și reușita unei afaceri; • însușirea unor cunoștințe privind normele juridice care reglementează inițierea unei afaceri; • însușirea unor capacități de reflecție critică asupra principiilor etice necesare în relațiile specifice unui mediu de afaceri. Competențele disciplinei propuse prin noul curriculum au un grad ridicat de generalitate și complexitate referindu-se la formarea unor capacități ( de analiză, de comunicare, de gândire independentă), a unor atitudini responsabile (față de mediu sau de acțiuni personale) și permit valorificarea eficientă a propriului potențial și în perspectivă gestionarea eficientă a propriei afaceri EDUCAȚIA ANTREPRENORI ALĂ este o disciplină concepută să cultive credința în puterea și frumusețea muncii. Manualul Educație antreprenorială pentru clasa a X-a este conceput ca instrument de lucru și sursă de informare atât pentru elevi cât și pentru profesori. Manualul urmărește formarea bazei conceptuale specifice, dezvoltarea capacității de observare și analiză, motivarea elevului pentru activitate independentă specifică mediului de afaceri, practică și teoretică. Din punct de vedere metodic, în manual sunt utilizate tehnici active cu un puternic caracter formativ, de predare/învățare, respectându-se formele de activități prevăzute în noul curriculum. în realizarea acestui manual, autoarele Natalia Lazăr și Maria Mitrache au pornit de la următoarele premise: • acoperirea cerințelor cuprinse în noul Curriculum național; • respectarea în conținut a ciclurilor dezvoltării psihice a elevilor, solicitarea și valorificarea cunoștințele acumulate de elevi prin studiul altor discipline; • evaluarea elevilor prin exercițiile propuse în fișele de lucru și fișele de evaluare, care contribuie la dezvoltarea capacității de comunicare, a competențelor antreprenoriale și de relaționare la mediul economico-social; • crearea situațiilor de învățare prin text, prin includerea rubricilor „Știați că“; „Rețineți⁴⁴. 1. MANAGEMENTUL RESURSELOR PERSONALE Pentru a putea trăi și a se manifesta în relațiile cu semenii săi, omul trebuie să consume o varietate de bunuri și servicii, trebuie să-și aco- pere, deci, o varietate de nevoi. Existența biologică și socială a omului implică un consum continuu de bunuri, de la alimente sau îmbră- căminte până la servicii, cum ar fi cele de transport, asistență medicală, învă- țământ, cultură etc. înainte de a fi Activitatea omului este generată Ocupație tradițională. , omul este și orientată de necesitatea acoperirii nevoilor, fiind o permanentă creatoare de noi nevoi ce reies din însuși procesul de desfășurare a activității umane. Din multiplele forme ale activității umane, cea care îl definește pe om ca specie este 11 Munca reprezintă activitatea fizică sau intelectuală cu caracter social- util, specifică numai omului, făcută conștient în vederea unui scop dinainte stabilit: producerea de bunuri necesare satisfacerii nevoilor oamenilor. Munca s-a schimbat din antichitate și până în zilele noastre. Activitatea omului a trecut, de la cea de cultivator de plante și crescător de animale, la cea de producător și, în prezent, se face trecerea la munca productivă și creativă. în acest proces s-a trecut, treptat, de la efortul fizic preponderent, la afirmarea tot mai puternică a celui intelectual. Omul desfășoară multe activități: mănâncă, se joacă, învață, colecționează lucrări de artă etc. O trăsătură comună acestor activități este Ce este motivația? Motivația unui angajat este definită de suma tuturor stimulilor indi- viduali necesari pentru realizarea performanței. Acești stimuli pot fi atât de natură subiectivă, cât și de natură obiectivă. De pildă, iată câțiva factori o b i c tiv e un hc de muncă sigur; ® remunerație bună; e r t ?. 11 ? c j ‘ 3 ‘}. j i 5. i j. ?. i 15 o â 5 l i ? ? c _- £ ’r-:. j '..'ii Primii trei stimuli sunt foarte importanți pentru randamentul oricărei activități. Succesele unui sportiv se spune că sunt datorate motivării sale ridicate, în timp ce despre un elev care evită munca (sub forma efortului intelectual și a atitudinii participative la actul de transfer și aprofundare de cunoștințe și informații) se spune că nu este motivat (sau că este motivat să nu muncească). Este interesant că, în lipsa unei motivații pozitive, se dezvoltă, fără prea mare efort, o motivație negativă. Majoritatea lucrătorilor din fabricile de automobile din SUA sunt satisfacuți de locurile lor de muncă și de companiile unde lucrează. Dedicarea lor muncii pe care o fac reprezintă un indicator moral ridicat. Moralul unui angajat se referă la atitudinea față de muncă, față de superiori și față de organizația din care face parte. Moralul ridicat - ca atitudine pozitivă în raporturile de muncă - este rezultatul principal al . prin locul de muncă, sau ca rezultat al locului de muncă. O necesitate care ar putea fi satisfăcută prin locul de muncă este recunoașterea rolului important și contribuției avute într-o organizație . O altă nevoie, satisfăcută, ca rezultat al locului de muncă, este Un moral ridicat conduce la dedicare cvasitotală și la loialitate în favoarea organizației, evidente în fabricile de automobile din SUA, la care se adaugă dorința de a lucra cât mai bine. Un moral scăzut poate conduce la dezinteres față de muncă, rată scăzută a productivității și, ca rezultat, angajații părăsesc compania pentru a căuta locuri de muncă la alte firme, în speranța că vor afla acolo mai multă satisfacție prin motivație. Putem spune că motivația acționează ca un câmp de forțe în care se află atât subiectul cât și obiectele, persoanele, activitățile. Pentru a caracteriza o componentă a motivației s-a folosit conceptul de vector care, în fizică, posedă: mărime, direcție și sens. Vectorii motivației sunt caracterizați prin intensitate, direcție și sens, proprietăți care pot fi măsurate prin anumite metode psiho- logice. Direcția și sensul unui vector exprimă atracția, aproprierea sau evitarea, sau respingerea. Intensitatea lui se regăsește în forța de apropiere sau respingere. Fig. 1.1. Elementele componente ale motivației umane. Motivația este esențială în activitatea psihică și în dezvoltarea personalității deoarece: ► este primul element cronologic al oricărei activități; ► semnalizează deficite fiziologice și psihologice (ex. foamea semnali- zează uneori scăderea glicemiei - procentul de zahăr din sânge - sub o anumită limită, în vreme ce trebuința de afiliere este semnalizată de sentimentul de singurătate); ► selectează și declanșează activitățile corespunzătoare propriei satisfa- ceri și le susține energetic (de exemplu: nevoia de afirmare a unui elev declanșează activități de învățare, participare la concursuri); ► contribuie, prin repetarea unor activități și evitarea altora, la formarea și consolidarea unor însușiri ale personalității (de exemplu: interesul pentru muzică favorizează capacitatea de execuție a unei lucrări muzicale). Motivațiile lucrătorilor (fig. 1.1) sunt: economice și profesionale, sociale, legate de autorealizare, complexe, demobilizare, culturale și spirituale. & A/v/L REȚINE! (resursele de muncă sau forța de muncă) este formată din: Fig. 1.5. Clasificarea populației active. Filialele locale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă(ANOFM) sunt cele care stabilesc: meseriile; activitățile în care urmează să fie specialitățile; pregătiți cursanții (șomerii sau funcțiile; personalul activ). KKJ ȘTIAȚI CĂ... |_________________________________ Potrivit „Codului muncii ai României⁴⁶, începând cu vârsta de 16| ani, fiecare persoană aptă de muncă poate să desfășoare, până la vârsta | de pensionare, o muncă utilă societății, care să-i asigure mijloacele de I existență și de dezvoltare spirituală. încadrarea în munci temporare se | poate face și la vârsta de 14 ani, iar în unitățile industriale de la vârsta | de 15 ani, cu încuviințarea părinților sau a tutorilor, dar numai pentru I munci potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele lor. | în conformitate'cu Legea nr. 19 din I aprilie 2000, vârsta standard | de pensionare este de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru | bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în g termen de 13 ani de Ia data intrării în vigoare a acestei legi, prin| creșterea vârstelor de pensionare pornindu-se de Ia 57 de ani pentru | femei și de la 62 de ani pentru bărbați. | Pot fi organizate cursuri: • la cererea agenților economici, care urmează să angajeze șomeri; • la cererea șomerilor, care doresc să presteze o activitate organizată; • la inițiativa ANOFM, în funcție de necesarul forței de muncă. Programul de calificare, recalificare și perfecționare are în vedere dezvoltarea unor noi sectoare de activitate, a celui privat sau a diferitelor sectoare în care evoluția economiei o impune, precum: industria ușoară, comerțul, serviciile etc. ?4 RETINE! © Obiectivele pregătirii profesionale sunt: - rezolvarea de sarcini noi; - perfecționarea capacității de comunicare și de rezolvare a problemelor; - perfecționarea atitudinii pentru schimbare. • Creșterea calității muncii se obține prin: - creșterea nivelului general de educație și de pregătire profesională a forței de muncă; - asigurarea unui nivel ridicat de sănătate a forței de muncă; - promovarea unui sistem eficient de motivare a lucrătorilor. ® Datorită tehnologiei (evoluției rapide a acesteia), unele profesii își micșo- rează importanța sau chiar dispar, apărând profesii noi (minerii disponibilități din mine neproductive vor trebui să se recalifice - exemplu: construcții de drumuri și cai ferate). I. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: I .}Â7[r1 Cariera reprezintă: o profesie, ocupație, domeniu dc activitate, etapă sau treaptă în ierarhia profesională. 2.|Ă.ÎF. | Progresul științei și tehnicii, deprecierea stocului de cunoștințe acumulate la școală nu impun o perfecționare a pregătirii pro- fesionale inițiale. II. Răspunde la următoarele întrebări: 1. Ce roi arc școala în formarea unei cariere? 2. Care sunt întrebările esențiale pe care tre- buie să ni le punem pentru clarificarea imaginii interioare legate dc carieră? HI. Realizează, manual sau cu ajutorul com- puterului, gVaficul referitor Ia fazele parcurse de om de-a lungul vieții (pre- zentat în fig. 1.2, pag. 7). Efectuează comen- tarii împreună cu profesorul și colegii. IV. Comentează citatele următoare: 1. „Meseria are timpuri de chimchinul învățatului și apoi chimii cel de toate zilele, ai perfecționării”. 2. „Meșteșugul vreme ccre,/Nu sc-nvață din vedere⁴'. (A. Pann, OpereĂV 150) Jack Welch, de la firma General Electric, spunea că, pentru a reuși în lumea afacerilor în anii '90, trebuie să te gândești tot timpul cum poți face fiecare persoană mai folositoare, mai valoroasă. Conform Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), întreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică, ce, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau persoane juridice, organizează o societate comer- cială/ întreprindere autonomă patrimonial și autorizată să facă acte și fapte de comerț în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piață în condiții de concurentă. * Oamenii se deosebesc între ei după capacitățile și posibilitățile lor de acțiune (fig. 1.6). Aceleași activități practice, intelectuale, artistice sunt executate de diverși indivizi la diverse niveluri calitative, cu o eficiență mai mare sau mai mică, uneori foarte redusă. Aptitudinile constituie latura instrumentală și executivă a personalității. Ele s-ar putea defini ca subsisteme sau sisteme operaționale, superior dezvoltate, care mijlocesc performanțele în activitatea depusă. Ceea ce interesează este posibilitatea de a prevedea reușita profesională. MEDIUL DE MUNCĂ PREOCUPĂRI PERSONALE RELAȚIILE ÎN COLECTIVUL DE MUNCĂ I MOTIVAȚIA | PENTRU MUNCĂ OMUL FAMILIA ȘI LOCUINȚA ALȚI FACTORI DE MEDIU Fig. 1.6. Sistemul „om - mediu înconjurători Pe măsura îmbunătățirii conținutului calitativ al muncii, are loc și o tendință obiectivă de creștere a timpului liber pe durata vieții omului, expresie și premisă a creșterii rolului factorului uman, a gradului de civilizație, în general. Munca organizată permite petrecerea timpului liber împreună cu familia. RETINE! vocație FIȘĂ DE LUCRU I. Completează spațiile libere. 1 .Oamenii se deosebesc între ei după......................... 2 .Aptitudinile constituie latura............................ II. încercuiește răspunsul corect. 1. înclinația deosebită, statornică pentru o activitate, asociată unei foarte bune dezvoltări a aptitudinilor, se transformă în: a. Vocație. b. Muncă. c. întreprinzător. 2. întreprinzătorul este acea persoană care: a. Dorește să câștige cât mai mulți bani. b. Se angajează într-o societate comercială. c. Are inițiativa de a înființa o societate comercială. 3. Definiția completă a întreprinzătorului se regăsește în: a. legeanr. 133/2000; b. legea nr. 133/1999; c. Legea 54/2000. IIL Răspunde la următoarele întrebări: 1 .Cum poate fi definit întreprinzătorul ? 2 . Ce reprezintă reușita profesională ? IV. Completează (pe caiet sau cu ajutorul computerului) schema următoare: V. Comentează, din punct de vedere al conținutului subcapitolului, următoarele citate: I. „Cele mai înțelepte planuri nencoronate de succes se numesc nerozii/' (M. Eminescu, Fragmentarium,79) 2. „Succesul urmărit nu poate niciodată pune satisfacție în contract." (T. Arghezi, Scrieri, XXI, 183) Ludovic al XVI-lea obișnuia să afirme că o țară este bogată, când oamenii ei sunt bogați. Firește afirmația este la fel de adevărată și astăzi, așa cum demonstrează realitățile din numeroase țări. în condițiile contemporane principalii artizani ai bogăției sunt întreprinzătorii. Deci, țările care se vor bogate trebuie să acorde o atenție deosebită întreprinzătorilor. Calitatea reprezintă totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un individ este deosebit față de alt individ. Competența reprezintă capacitatea unui individ de a se pronunța asupra unui lucru pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. întreprinzătorul reprezintă persoana care combină factorii de producție (resurse naturale, resurse umane, capitalul) cu scopul realizării și vânzării pe piață a bunurilor și serviciilor. întreprinzătorii acceptă riscurile, creează și conduc întreprinderea astfel încât, la final, Printre calitățile și competențele unui întreprinzător de succes putem enumera pe cele din figura 1.7. / ;, Mai mult decât oricare alt factor, ca întreprinzător, dedicarea totală către succes poate depăși obstacolele. Deter- minarea puternică și perseverența pot determina un întreprinzător să facă față oricăror greutăți pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile și chiar pot compensa lipsa de experiență și de îndemânare a personalului angajat. . t întreprinzătorii examinează o situație, determină cum își pot mări șansele de câștig și trec mai departe. Ca rezultat, riscurile, considerate mari de către persoanele obișnuite, sunt riscuri mici pentru întreprinzător. . întreprinzătorii eficienți sunt adesea descriși ca având capacitatea de a învăța repede. Spre deosebire de alte persoane ei au și dorința puternică de a ști cât de bine să se descurce și cum își pot îmbunătăți rezultatele. Feedback-ul este important deoarece întreprinzătorul dorește să învețe din greșeli și din experiențe anterioare. a ? .... întreprinzătorii nu sunt intimidați de situații dificile. încrederea în sine și optimismul general îi fac să vadă imposibilul ca pe ceva ce doar necesită mai mult timp pentru a fi rezolvat. Problemele simple îi plictisesc, sunt realiști în a aprecia ceea ce pot și ceea ce nu pot să facă și unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme dificile dar de neevitat. \ .. întreprinzătorii au fost întotdeauna considerați persoane independente, ei caută și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal răspunzători pentru succesul sau eșecul întregii operații. Le place să se implice în probleme în care impactul lor personal să poată fi măsurat. ; . . Un lucru care îi diferențiază clar pe între- prinzători este concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse, structură sau strategie. Când se hotărăsc să întreprindă o acțiune o fac într-un mod calculat, încearcă să facă totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig. întreprinzătorii folosesc eșecul ca pe o expe- riență din care pot învăța ceva .Cei mai eficienți sunt cei care se așteaptă la dificultăți și nu sunt dezamăgiți, descurajați sau deprimați de un eșec. Deși întreprinzătorii întâmpină adesea obstacole majore, încrederea în abilitățile personale îi determină să le depășească și îi face pe ceilalți să-și mențină propriul optimism. întreprinzătorii de succes știu unde vor să ajungă. Ei au o viziune sau concept despre ceea ce vor să fie firma lor. De exemplu : Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma să producă micro- computere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli până la oamenii de afaceri. Nu toți întreprinzătorii au viziuni predeterminate pentru firmele lor, unii își dezvoltă viziunea în timp, conștientizând ce este firma și ce poate ajunge. ’-i . . . . Cantitatea mare de muncă depusă de între- prinzător presupune din partea acestora existența unei energii superioare. Muți întreprinzători își dozează cantitatea de energie monitorizând cu grijă ce mănâncă, ce beau, fac exerciții fizice și știu când să se retragă pentru relaxare. r .1 A , Creativitatea a fost privită timp îndelungat ca fiind ceva genetic, ceva cu care te naști. . r’--.(ₛ Frustrarea în fața sistemelor birocratice, împreună cu dorința de „a face o diferență“, îi prezintă pe întreprinzători ca pe niște persoane foarte independente care doresc să facă lucrurile în felul lor. / . .’/ > < Dorința de independență și autonomie nu îl oprește pe întreprinzător să dorească lucrul în echipă. De fapt, în timp ce între- prinzătorul știe clar unde se află firma (sau unde ar dori să se afle), personalul se ocupă de activitățile „de zi cu zi“ din firmă. . V • Acestea nu reprezintă o caracteristică absolut necesară a întreprinzătorilor, însă este important de știut că și de acest tip de cunoaștere este nevoie pentru a fi un întreprinzător de succes. EVALUAM I. încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. La baza desfășurării activității economice a omului sc află: a. dorința dc a munci; b. satisfacerea nevoilor; c. intenția de a presta un serviciu. 2. Motivația are ca factor obiectiv: a. Remunerația bună; b. interesul de a munci voluntar; c. un loc dc muncă nesigur. II. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: 1 . jA.|F.| Planul de carieră se poate pune în relație directă cu dezvoltarea adultului. 2 .|a,|F, | Calitățile și competențele unui întreprinzător nu contează prea mult în momentul demarării unei afaceri. 3 .|a.| F. O țară este bogată atunci când oamenii ci sunt bogați. IV. Rezolvă rebusul: 1 .întreprinzătorul dc succes are calități și.............. ।— 2 .înainte de a fi producător, ²'— omul este.................... 3 .Aici găsim locuri dc muncă cu aj utoru 1 compu teru lui. 4 .Ocupație, profesie, domeniu dc activitate,..........într-un singur cuvânt. 5 .Sinonim cu întreprinzător. Pe colana A-B vei descoperi activitatea specifică numai omului, sursa bunăstării. V. MINIPROIECT. Ești proaspăt absolvent al Facultății ., specializarea ... Accesează Internetul în vederea găsirii și ocupării unui loc de muncă potrivit pregătirii tale profesionale. Utilizează site-urile prezentate la sfârșitul capitolului I și notează pe caiet cât mai multe informații legate dc locurile de muncă dorite. Invită-ți colegii la o dezbatere pe tema „Cele mai solicitate profesii/ meserii pe piața internă și externă a muncii". VI. Comentează, împreună cu profesorul și colegii, următoarele citate: „Dintr-o muncă cât dc mică,/ Dacă nu curge, tot pică.“ „Munca e blagoslovită,/ Când te ții dc ea ai pită.“ (Anton Pann, Opere. 1!) 2. INIȚIEREA ȘI DERULAREA UNEI AFACERI 2.1.1. Definirea și rolul planului de afaceri Se remarcă în ultima perioadă o evoluție din ce în ce mai accelerată a economiei în ansamblul ei, evoluție susținută de apariția unor noi idei de afaceri, a unor noi societăți comerciale, de dezvoltarea și perfecționarea celor deja existente. Planificarea afacerii. Planul de afaceri este un instrument de lucru ce se folosește pentru a începe și derula o afacere, care necesită resurse materiale, financiare și umane. Prin intermediul său sunt valorificate experiența și realizările din trecut cu scopul de a proiecta viitorul prin cele mai adecvate metode de estimare și aproximare. Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprin- zătorilor ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi altor persoane sau instituții de finanțare, instituțiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiții, gestionarilor de proiecte în cadrul așa-numitelor „incubatoare de afaceri⁴⁴ etc. Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii, piața-țintă, avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum și resursele și aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. Pentru întocmirea lui este necesar să se analizeze cu atenție produsele/ serviciile oferite, competiția, resursele financiare necesare și alte detalii operaționale. Derularea unei afaceri începe cu planificarea operațională a afacerii, ceea ce înseamnă determinarea strictă a obiectului de activitate. AW?1 REȚINE! L— . —.—S • Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanțată, ci și de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. • Implementarea lui înseamnă control și adaptare în funcție de evoluția reală. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entității economice (stocurile, costurile de producție, controlul calității, vânzările, plățile efectuate etc.). Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape (fig. 2.1). Fig. 2.1. Planul de afaceri. Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se aflăfirma și unde vrea să ajungă. El cuprinde puncte de reper și alte elemente ajutătoare pentru orientarea în mediul economic. Prezentarea completă a întregului proces ce stă la baza planificării afacerii și întocmirii planului de afaceri poate fi schematizată după cum se arată în figura 2.2. Fig. 2.2. Fluxul realizării planului de afaceri. Planul de afaceri este primul document scris ce va fi citit de un potențial investitor sau creditor. De aceea el trebuie să fie scris cât se poate de clar și convingător. în ultimă instanță, cel care se gândește să investească într-o afacere nu va fi convins de complexitatea tabelelor și amănuntelor furnizate, ci de acuratețea analizei, ideea în sine, gradul de detaliere a planificării, calitatea managementului și modul în care produsul se transformă în bani. Un plan de afaceri bine fundamentat va trebui să fie capabil să determine necesarul de capital suplimentar și momentul în care se va realiza infunzia acestuia, convingând asupra capacității solicitantului de a conduce afacerea. Investitorii vor să se asigure că s-a făcut o analiză competentă a punctelor tari și a punctelor slabe ale afacerii, a riscurilor și oportunităților asociate. 2.1.2. Conținutul unui plan de afaceri în practică, nu există o rețetă unică pentru redactarea planului de afaceri. Fiecare plan trebuie să fie adaptat naturii afacerii pe care o descrie, scopului pentru care a fost elaborat, iar conținutul acestuia să poarte amprenta perso- nalității antreprenorului. în continuare este prezentat un conținut general pe care trebuie să-l acopere orice plan de afaceri ce se dorește a fi bine structurat. Ș Sinteza planului de afaceri Planul este un document de bază, în cadrul acestuia fiind evidențiate succint principalele elemente caracteristice planului de afaceri: © obiectivul avut în vedere; ® descrierea sintetică a afacerii; ® informații succinte despre firmă; ® necesarul de fonduri; ® rezultate economico-financiare scontate; ® echipa managerială etc. Sinteza planului de afaceri trebuie să conțină 3-5 pagini ca formă de redactare, care pot fi susținute în maximum 5 minute de prezentare orală. Prezentarea societății comerciale/firmei Acest capitol are o importanță deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor investitori (parteneri din afara firmei) sau instituții de creditare. înainte de a se decide să colaboreze cu firma, acești potențiali parteneri de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul. De asemenea, trebuie să se convingă de avantajele pe care le pot avea în urma colaborării, adică să aibă garanția realizării profitului. Acest capitol trebuie să conțină informații privind: ® denumirea firmei și data înființării; ® forma juridică de constituire; © numărul de înregistrare la Registrul Comerțului și codul fiscal; » natura capitalului societății(de stat, particular, mixt); © obiectul de activitate înscris în statut (producție, se'rvicii, comerț, construcții, agricultură); ® numele și numărul acționarilor (proprietarilor), datele personale. HI] Descrierea afacerii în acest document al planului de afaceri trebuie precizate, cât mai explicit, următoarele aspecte: ® obiectivele prioritare și misiunea firmei; ® nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute; © produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate; ® cantitățile anuale exprimate în unități fizice sau monetare; ® necesarul de utilaj e și dotări; © situația actuală a firmei și perspectivele de dezvoltare. M Descrierea amănunțită a produselor/serviciilor oferite în acest capitol sunt evidențiate, în detaliu: caracteristicile tehnice și economice ale produsului/serviciului oferit; avantajul competitiv față de produsele/serviciile similare de pe piață; tehnologiile de fabricație și gradul de noutate al produsului/ servi- ciului; canalele de distribuție și modalitățile de promovare; prețurile de vânzare. M Definirea pieței Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii, conținutul lui vizând: partea de piață și vânzările estimate; structura și dimensiunile cererii; prezentarea principalilor concurenți și ponderea deținută pe piață; segmentul de piață dorit de firmă și evoluția acestuia în următorii 1-5 ani; strategia de piață a întreprinderii. H Organizarea firmei și managementul acesteia Acest capitol include informații privitoare la echipa de conducere și la resursele umane, la managementul firmei. Instituțiile de creditare sunt inte- resate întotdeauna de calitățile și experiența echipei de conducere. Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură), dar condusă de o echipă foarte bună, decât într-una promițătoare („de viitor⁴¹), dar condusă de o echipă de manageri fără experiență. Aici pot fi detaliate: structura organizatorică și metodele de organizare și conducere; descrierea membrilor echipei manageriale cu evidențierea punctelor forte și a punctelor slabe ale fiecărui membru; modalitățile de selectare și perfecționare a salariaților; forma de salarizare; descrierea procesului de producție cu menționarea duratelor și a cheltuielilor aferente fiecărei etape a acestuia; necesarul de spațiu, instalații, personal (cantitativ și calitativ). @ Situația economico-financiară a societății Planul de afaceri trebuie să arate potențialilor investitori sau creditori de ce este profitabil să investească în acea firmă. Informațiile financiare sunt grupate astfel: Activitatea trecută afirmei: situația veniturilor și a cheltuielilor din ultimii trei ani; contul de profit/pierderi pe ultimii trei ani; situația creditelor existente (acolo unde este cazul). Situația economico-financiară a firmei conține informații referi- toare la: veniturile estimate pe următorii 3 ani; * evoluția previzibilă a costurilor și a profitului pe următorii 3 ani; & planul de finanțare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului. DE LUCRU I. Completează enunțurile următoare cu informația corectă: I. Planul de afaceri este un instrument de ............... care se folosește pentru............ 2. Planul de afaceri este un .......... scris care descrie natura afacerii,................... II. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: - • [aJ Fj Rolul planului de afaceri este de a ghida întreprinzătorul înce- pând cu primul an al afacerii. 2. î x J« 1 Procesul ce stă la baza planificării afacerii nu include fixarea u0icC‘>'CiOi'. OL Completează, pe caiet, schema următoare referitoare la succesi- unea etapelor unui plan de afaceri. j V Enumera elementele și redactează conținutul generai pe care tre- buie să-l acopere orice plan de afaceri bine structurat. V. Efectuează propuneri de idei de afaceri și prezinră considerentele avute în vedere la selectarea acestora. VI. Comentează, din punct de vedere al temei, următoarele citate: 1. ,.A creai Este marc plăcere; a reuși este marele triumf." (V. Alecsandri, Cele mai fi-iimoLise scCsori, 355) 2. ...Veți crea, veți avea; nu veți crea, nu veți fi." (Ocatav Onicescu - cf. Magazin, XXVII) 3. „Fiecare lucru poartă în sine însăși măsura, sa." (M. Emincscu, Fragmentarium. 56) "i,2, vltătiâOi ^ntrcpr^UHi. în prezent, economia de piață presupune existența liberei inițiative a întreprinzătorului. Pe scurt, antreprenorii sunt liberi să hotărască ce, cât, cum, pentru cine să facă, astfel încât să-și atingă scopul, adică să obțină un profit cât mai mare. Dar lucrurile nu stau chiar așa, libertatea antreprenorilor neîn- semnând dreptul acestora de a face orice și oricum. în acest sens există legi care trebuie respectate, dar mai întâi trebuie cunoscute de către toți aspiranții la statutul de întreprinzător. Cadrul legis- lativ, în care își desfășoară activitatea un antreprenor, cuprinde legi, norme și reguli ce trebuie respectate cu strictețe. înregistrarea comercianților în România este reglementată de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului și de Legea 31/1990 privind societățile comerciale și legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent (publicată în Monitorul Oficial nr. 576/29.06.2004). L Legea nr.31/1990privind societățile comerciale a) Cuprinde reglementări de bază privind constituirea, funcționarea, modificarea și desființarea societăților cu personalitate juridică. b) A fost republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1066/17.11.2004, cu toate modificările intervenite până la acea dată. 2. Legea nr.26/1990privind Registrul Com erțului. a) Cuprinde reglementări privind înființarea și organizarea Oficiului Național al Registrului Comerțului și Oficiilor Registrului Comerțului din fiecare județ, înmatricularea comercianților în Registrul Comerțului și înregistrarea altor mențiuni; regimul firmelor și emblemelor, precum și sancțiuni în caz de nerespectare a dispozițiilor sale. b) A fost republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 49/04.02.1998, cu toate modificările până la acea dată. 3. Norme metodologice nr. p /608-773. emise de Camera de Comerț și Industrie a României și Ministerul Justiției. a) Normele metodologice reglementează modul de ținere a registrului comerțului și de efectuare a înregistrărilor, înmatricularea comercianților, înscrierea de mențiuni privind modificarea actelor constitutive sau alte feluri de mențiuni, precum și organizarea și funcționarea Oficiului Registrului Comerțului. WM b) Normele metodologice au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I,nr. 176/11.05.1998. Societățile comerciale în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin întocmirea unui contract de societate. Societățile comerciale pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Când se încheie numai contract de societate, acesta poate fi denumit, de asemenea, act constitutiv. Actul constitutiv exprimă acordul de voință al asociaților sau acționarilor realizat cu scopul de a da naștere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi și obligații ce decurg din exercitarea obiectului de activitate al societății comerciale. Actul constitutiv al societății (în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată) trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente (cf. art. 7 din Monitorul Oficial, partea I, nr. 1066/17.11.2004). • Numele și prenumele asociaților, domiciliul și cetățenia acestora. • Forma de constituire, denumirea și sediul societății comerciale. • Obiectul de activitate al societății comerciale. • Capitalul social subscris și contribuția fiecărui asociat la constituirea acestuia (în numerar sau alte bunuri, valoarea lor și modul de evaluare). • Asociații care administrează și care reprezintă societatea comercială. • Partea ce revine fiecărui asociat, atât la profit, cât și la pierderi. • Localitățile din țară sau din străinătate unde societatea înființează sucursale sau filiale. • Durata de activitate a societății comerciale. • Modul de dizolvare și lichidare a societății comerciale. Formele de constituire a societăților comerciale în România pot funcționa următoarele categorii de societăți comerciale. Nr. Tipul Indicativul/ Descrierea societății crt. societății Sigla comerciale comerciale SOCIETATEA Este forma de societate la care obligațiile 1 CU SRL sociale sunt garantate cu patrimoniul so- RĂSPUNDERE cial, iar asociații răspund numai până la LIMITATĂ limita capitalului social subscris. Este forma de societate la care obligațiile SOCIETATEA sociale sunt garantate cu patrimoniul 2 PE SA social, iar acționarii răspund numai până la ACȚIUNI concurența capitalului social subscris. Capitalul social este divizat în părți numite acțiuni. SOCIETATEA Este forma de societate la care obligațiile 3 ÎN NUME SNC sociale sunt garantate cu patrimoniul COLECTIV social, iar asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Este forma de societate la care obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social SOCIETATEA și are două categorii de asociați. Asociații ÎN comanditați răspund nelimitat (cu toată 4 COMANDITĂ SCS averea prezentă și viitoare) și solidar pentru SIMPLĂ obligațiile sociale. Asociații comanditari răspund numai până la valoarea capitalului social subscris și au dreptul la o parte din profitul realizat de societatea respectivă. Este forma de societate la care obligațiile SOCIETATEA sociale sunt garantate cu patrimoniul social ÎN și răspunderea asociaților comanditați 5 COMANDITĂ SCA pentru obligațiile sociale este nelimitată și PE ACȚIUNI solidară, iar a asociaților comanditari este limitată până la concurența capitalului subscris. Etapele parcurse pentru constituirea unei societăți și actele necesare pentru constituire 1, ; ;U ¥s SoCR:C3n: L- / P-¹ i‘, ii: 1 i i— a) Firma/emble.na se stabilește de către asociați și trebuie să se deose- bească de firma și emblema altor societăți. b) Firma și emblema trebuie să fie scrise în primul rând în limba română. c) Firma și emblema se verifică la Oficiul Registrului Comerțului din județul unde se stabilește sediul firmei, eliberându-se dovada înregistrării și rezervării acestora pe o perioada de 3 luni. 3. a) Pentru întocmirea actului constitutiv asociații pot contacta un avocat, un notar, sau se pot adresa Biroului de consultanță din cadrul Camerelor de Comerț și Industrie Județene. b) La întocmirea actului constitutiv sunt necesare: ♦ acte de identificare a asociaților, administratorilor sau reprezen- tanților persoane fizice (pașaport, carte de identitate); ♦ acte de identificare a asociaților, administratorilor sau reprezen- tanților persoane juridice (statut, certificat de înmatriculare/ înre- gistrare fiscală, certificat de bonitate bancară); ♦ certificat de cazier judiciar pentru fondatorii, administratorii și reprezentanții cetățeni străini. 4. a) Semnarea se poate face direct de către toți asociații sau prin împuternicit cu procură specială autentică. b) Cetățenii străini care nu cunosc limba română semnează în prezența unui interpret autorizat. 5. ’ i - ■' ’' '” b > , _ ;? s " IA-"A \AAA A Clei A GC T A A Al AIAA.& VC Tis U DO fi î ș S"H »T • 2 H Ș i t U iT , Pentru deschiderea conturilor se prezintă băncii următoarele documente: ♦ cererea de deschidere a contului; ♦ fișa cu specimene de semnături. 6. 7. — - depins Cererea de înmatriculare în registrul comerțului, cf. Art. 3 din Legea 26/1990, cuprinde: ♦ numele și prenumele, domiciliul, cetățenia, data și locul nașterii, starea civilă, averea și modul de evaluare a acesteia și activitatea comercială anterioară; ♦ firma comercială și sediul acesteia; ♦ obiectul de activitate, cu precizarea domeniului și a activității principale; ♦ numele, data și organul emitent al autorizației pentru exercitarea activității. 8. ♦ verificarea dosarului; ♦ controlul legalității actelor și autorizarea înmatriculării societății, de către judecătorul delegat de Tribunalul teritorial; ♦ transmiterea spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii hotărârii judecătorului delegat; ♦ înmatricularea societății; ♦ eliberarea certificatului de înmatriculare și a încheierii hotărârii judecătorului delegat. 9. 10. Schematizând, etapele care trebuie parcurse pentru a înființa o societate comercială sunt cele prezentate în figura 2.3. Legalizarea statutului societății comerciale la un birou notarial Etapele necesare înființării unei societăți comerciale Obținerea avizului de constituire a unor societăți comerciale (în cazul anumitor societăți) înmatricularea la Oficiul Național al Registrului Comerțului (respectiv la „Biroul unic de înregistrare¹⁴) Obținerea unei hotărâri judecătorești prin ț care se recunoaște înmatricularea societății comerciale Anunțarea înmatriculării prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României Fig. 2.3. înființarea societății comerciale. ȘTMȚK <500 Opțiunea pentru cea mai convenabilă formă juridică a afacerii se va face luând în considerare: obiectul de activitate și extinderea acesteia, numărul partenerilor, capitalul social necesar și cel disponibil, gradul de răspundere al partenerilor și caracteristicile specifice pentru fiecare formă juridică în conformitate cu legislația în vigoare. Societățile comerciale reglementate de Legea 31/1990 pot fi prezentate și comparate succint în tabelul următor. Capitalul Denumirea Modul Forma Actul social Numărul contribuției Răspunderea transmiterii juridică constitutiv minim de asociați asociaților asociaților părților sociale sau acțiunilor i 2 3 4 5 6 7 - între asociați -contract - prin succesiune Societate de societate părți sociale până la - către terți cu - statut- 2.000.000 minimum 2 ce nu pot fi concurența numai cu răspundere sau act lei maxim 50 reprezentate capitalului aprobarea limitată constitutiv prin titluri social subscris asociaților (SRL) ca înscris negociabile ce reprezintă unic 3/4 din capitalul social Societate prin voința cu părți sociale până la asociatului răspundere Statut sau act 2.000.000 ce nu pot fi concurența unic, acesta limitată constitutiv lei 1 reprezentate capitalului având cu acționar prin titluri social subscris drepturile unic negociabile Și obligațiile AGA* * AGA = Adunarea Generală a Asociaților. - acțiuni nominative - contract prin declarație Societate de societate acțiuni până la în registrul pe - statut - 25.000.000 nominative concurența acționarilor acțiuni sau act lei minimum 5 sau capitalului și mențiune pe (SA) constitutiv la purtător social subscris acțiune ca înscris - acțiuni unic la purtător prin simplă tradițiune - între asociați Societate contract cu acordul unanim în nume de societate nu este părți sociale nelimitată - prin moștenire colectiv - act precizat minimum 2 (art. 202 și solidară - netransmisibile (SNC) constitutiv Și 221) terților dacă nu s-a prevăzut în contract - comanditari până la - între asociați Societate contract concurența cu acordul unanim în de societate nu este minimum 2 părți sociale capitalului - prin moștenire comandită - act precizat (comanditar, (art. 202 social - netransmisibile simplă constitutiv comanditat) Și 221) subscris terților dacă nu (SCS) - comanditați s-a prevăzut nelimitat și în contract solidar - acțiuni - comanditari nominative Societate - contract până la prin declarație în de societate acțiuni concurența în registrul comandită - statut - 25.000.000 nominative capitalului acționarilor pe sau act lei minimum 5 sau social și mențiune pe acțiuni constitutiv la purtător subscris acțiune (SCA) ca înscris - comanditați - acțiuni unic nelimitat și la purtător solidar prin simplă tradițiune 2.2.2. Codul muncii - cadrul legislativ pentru asigurarea cu resurse umane a noii societăți comerciale Orice întreprinzător, care și-a înființat o societate comercială și dorește să-și continue activitatea cu succes și să realizeze profit, va trebui să lucreze cu oamenii, adică să aibă angajați. Relațiile de muncă, din orice țară, sunt reglementate printr-o serie de legi. Principala lege pe care trebuie să o cunoască întreprinzătorul este Codul muncii. Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului muncii amintim următoarele. Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Munca forțată este interzisă, prin muncă forțată înțelegând orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare sau pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber. Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze. Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare. Tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale. în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat (bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, carac- teristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, opțiune politică, origine socială, religie, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență sau activitate sindicală) este interzisă. Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre întreprinzător angajator) și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă, ’rincipalele drepturi și obligații ale salariaților și angajatorilor sunt pre- zentate în tabelul următor. Drepturile salariatului Obligațiile salariatului Dreptul la salarizare pentru munca depusă. Dreptul la repaus zilnic și săptămânal. Dreptul la concediu de odihnă anual. Dreptul la egalitate de șanse și de tratament. Dreptul la demnitate în muncă. Dreptul la securitate și sănătate în muncă. Dreptul de acces la formarea profesională. Dreptul la informare și consultare. Dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă. Dreptul la protecție în caz de concediere. Dreptul la negociere colectivă. Dreptul de a participa la acțiuni colective. Dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. Drepturile angajatorului Obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului. : Obligația de a respecta disciplina muncii. Obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul indi- vidual de muncă. Obligația de fidelitate față de angajator în exe- cutarea atribuțiilor de serviciu. Obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate. Obligația de a respecta secretul de serviciu. Obligațiile angaj atorului Dreptul să stabilească organizarea și funcți- onarea societății comerciale. Dreptul să stabilească atribuțiile corespun- zătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii. Dreptul să dea dispoziții cu caracter obliga- toriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor. Dreptul să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Dreptul să constate săvârșirea abaterilor disci- plinare și să aplice sancțiunile corespunză- toare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Obligația să informeze salariații asupra condi- țiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă. Obligația să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă. Obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Obligația să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității. Obligația să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora. Obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Obligația să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistră- rile prevăzute de lege. Obligația să elibereze, la cerere, toate docu- mentele care atestă calitatea de salariat a solici- tantului. Obligația să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților. FIȘĂ DE LUCRU L Completează enunțurile următoare cu informația corectă: 1. Economia de piață presupune existența ..... a întreprinzătorului. 2. înregistrarea comercianților în România este reglementată de..... privind registrul comerțului și de ...................................... privind societățile comerciale. IL Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: 1. ,A.| F. Contractul de societate exprimă acordul de voință ai asociaților sau acționarilor realizat cu scopul de a da naștere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi și obligații ce decurg din exercitarea obiectului de activitate al societății comerciale. 2. [a]fJ Societatea comercială își poate desfășura activitatea și în alte domenii de activitate, pe lângă producție, comerț, servicii sau import-export, fără a fi nevoie de obținerea unor aprobări sau avize speciale. IIL Stabilește asocierile corecte dintre cele două coloane: A 1. societate în nume colectiv( SNC) 2. societate în comandită simplă (SCS) 3. societatea pe acțiuni (SA) B a. până ia concurența capilakuiH social subscris b. nelimitată și solidară c. până la concurenta capitalului social subscris nelimitat și solidar IV . Precizează în ce constă capitalul social al societății pe acțiunițSA). v Realizează o schemă care să cuprindă cei puțin câte 5 drepturi ak saiariațnor și aie angajatorului. Definește Codul muncii, VL Comentează, din punct de vedere al lecției, următoarele ci tare: i. „Unde-i lege, nud tocmeală.¹⁴ (Popular); 2. „Căci legea nu excepta pe rege din popor, / dAaintcd toți sunt una; și sclav și împărat.*"' (C. D. Aricescm cf Patrie si Ubertaie, IL15)i 3. „Legeae voințapoporului/⁴(N. Bălccscin Opere, YlO-Or VL MmiprokcL Formează o echipă (grupă de lucru) împreună cu trei colegi de clasă. Grupa voastră are ca obiectiv înființarea și înregistrarea unei societăți comerciale pe acțiuni. Stabilește rolul fiecărui membru al grupei și rezolvați următoarele probleme: a. Redactați contractul de societate, conform elementelor prezente în lecție. b. Stabiliți „traseul înregistrării⁴⁴ firmei și realizați o schemă cu roate efapeie necesare. Rezultatul muncii voastre va fi prezentat de „secretarul⁴'’ (raportorul) grupei. Succes: în cazul produselor noi, o cercetare de piață privitoare la dinamica, mărimea și natura pieței inițiale și viitoare ar face impresie bună. Dacă produsul sau serviciul analizat nu piața Studierea pieței. este unul nou, ci o îmbunătățire a unuia existent, pot fi foarte bine determinate dimensiunile și caracteristicile pieței. Pentru aceasta se vor utiliza date istorice și prognoze credibile din publicații ale Comisiei Naționale de Statistică, ale asociației producătorilor și comercianților, ale agențiilor specializate etc. Lansarea pe piață a unui produs care să câștige admirația consu- matorilor prin calitatea sa, dar și printr-un preț mai mic decât cel al con- curenței, reflectă ideea fundamentală a politicii unei firme de succes (fig. 2.4). • - privit ca un ansamblu de atribute tangibile și intangibile care satisfac o anumită trebuință. Principiul de bază în acest caz, susținut de firmă, este obținerea unui produs de la foarte bun spre excelent, pentru că „firmele care fabrică un produs de valoare medie vor avea un rezultat mediu“. • - ca expresie bănească a valorii sau utilității mărfurilor. La început, firma va folosi strategia prețului de penetrare (un preț mic, sub nivelul pieței) pentru aproape toate produsele sale. • - care este definită de canalele, rețelele și circuitele de distribuție ale produselor; se va merge pe principiul eficienței obținute pe operațiuni precise și rapide în ceea ce privește producția, distribuția și serviciile post-vânzare (garanție). • - privită ca fiind comunicarea firmei cu exteriorul. Pentru a putea obține un produs competitiv, trebuie să se adopte o strategie care să propulseze ideea spre cel mai înalt nivel al importanței și profita- bilității, dar pentru idei bune avem nevoie de angajați întreprinzători și eficienți, cei plictisiți și plictisitori ducând la un regres considerabil. REȚINE! - | f vsr- j’G descrierea pieței hrportiuUe„ ?i sniiw; Si| » M ₍ * /■•■? o >1 @ îXK-’a h? K ’ i ’> ' «Vi 9; Pentru a putea aprecia mai bine posibilitățile de acțiune în domeniul desfacerii, întreprinzătorul are nevoie de informații despre situația pieței. Culegerea acestor informații se face prin intermediul : Fig. 2.5. Studiu de piață. • • . - - constă în culegerea de date despre piață, în mod mai mult sau mai puțin arbitrar și aleator. Exemplu: un maistru tâmplar îi roagă pe ucenicii săi să solicite părerea cunoștințelor și a rudelor cu privire la o ușă de intrare cu protecție contra efracției realizată de el. • r.' constă în studierea singulară a pieței în scopul obținerii unei imagini momentane a situației pieței. în acest scop se procedează la împărțirea spațială a pieței și la segmentarea pe grupe de produse. • constă în stabilirea evoluțiilor și modificărilor datelor de piață în anumite intervale de timp (o lună, un an). Aceste modificări ale datelor de piață se pot datora unor factori ca: - influenta modei; - schimbarea gusturilor; - modificarea puterii de cumpărare; - măsuri luate de stat pentru sprijinirea economiei. • constă în evaluarea și aprecierea viitoarelor evoluții ale pieței. Prognoza pieței se bazează pe rezultatele analizei pieței, urmăririi și prospectării pieței. Cea mai importantă metodă de studiere a pieței este chestionarul. Chestionarul constă într-o succesiune logică de întrebări, majoritatea cu răspunsuri oferite în variante multiple, cu ajutorul cărora se culeg datele într-o cercetare selectivă de marketing (marketing = ansamblu de cunoștințe științifice, metode și tehnici de analiză a orientării și utilizării factorilor de producție în scopul satisfacerii cerințelor de consum ale populației, în condițiile obținerii unui profit). 2.4.1. Resursele financiare Problema majoră, întâlnită de orice întreprinzător cu idei noi de afaceri, o reprezintă procurarea banilor necesari aplicării în practică a ideilor respective. Resursele financiare sau patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, aparținând unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care se referă. în figura 2.6 sunt prezentate principalele modalități de obținere a resurselor financiare necesare demarării și derulării cu succes a unei afaceri. A. Băncile Principala sursă de finanțare a firmelor mici o reprezintă băncile. Firmele mici pot beneficia de împrumuturi de la diverse bănci, dacă înde- plinesc o serie de criterii, ce diferă de la o bancă la alta, dintre care amintim: garanțiile, garanțiile personale, previziunile financiare etc. sunt reprezentate de bunurile fizice concrete, cum ar fi imobilele sau vehiculele motorizate, ce pot garanta împrumuturile. Este important ca întreprinzătorul să poată garanta efectuarea la timp a plăților principale (rate) și a plății dobânzilor. reprezintă impresia pe care o creează între- prinzătorul. O parte dintre bănci investesc nu numai în societatea comercială, ci și în proprietarul acesteia. Vor avea mai multe șanse să obțină un împrumut acei întreprinzători care au legături strânse cu comunitatea din care fac parte, și au experiență anterioară în domeniul de activitate al firmei. Cu alte cuvinte, cei ce doresc să devină întreprinzători trebuie să înceapă pregătirea de pe acum. Pe lângă toate acele calități ale întreprinzătorului de succes, prezentate în capitolul anterior, mai este nevoie de o imagine de persoană de încredere care respectă legea și o sprijină. prezintă în detaliu situația financiară pentru societatea comercială respectivă. Cu cât suma împrumutată este mai mare, cu atât mai mult banca va dori să supravegheze mai atent activitatea firmei. B. Credite externe Orice credit extern se finalizează cu restituirea banilor obținuți și a dobânzii stabilite la contractarea creditului. Până ajung la solicitant, creditele parcurg un drum de cooperări între băncile și/sau instituțiile europene și cele românești, care sunt administratorii acestor fonduri. Prezentăm câteva exemple de unități bancare și programe a căror derulare necesită acordare de credite. • Prin (BCR), (BRD) și se derulează programul de coo- perare cu (BERD), care are ca domenii de finanțare proiecte de investiții noi sau modernizarea/ extinderea activității actuale: achiziționarea de echipament de producție (mașini, utilaje, mijloace de transport etc.); achiziționarea de proprietăți imobiliare (clădiri) și capital de lucru pentru scopuri productive sau prestarea de servicii. Prin Banca Comercială Română (BCR) se mai derulează: - (Fondul Internațional de Dezvoltare Agricolă) ce vizează ca domenii de finanțare: achiziționarea de mașini, utilaje, instalații pentru prelucrarea produselor agricole; agroturismul și alte servicii; cumpărarea de animale etc. (Fondul pentru reconstrucția zonelor miniere), cu domeniile de finanțare referitoare la investiții pentru dezvoltarea și modernizarea întreprinderilor existente și a celor recent înființate în zonele vizate. C. Leasing Această modalitate de obținere a resurselor funcționează astfel: firma care oferă servicii de leasing achiziționează de la furnizori diverse categorii de bunuri (autovehicule, utilaje și instalații industriale, computere etc.) și le închiriază beneficiarilor ce nu dispun de resursele financiare necesare cumpărării de la furnizor. între firmă și beneficiar se face un contract în care se stabilesc perioada de închiriere, obligațiile celor două părți și condițiile în care beneficiarul poate deveni proprietar al bunului respectiv. Diferența între împrumut și leasing este prezentată în tabelul următor. ÎMPRUMUTUL LEASING-UL ■ Presupune că garanția o constituie bunul însuși. Ratele im- puse de firma de leasing sunt mai ■ Necesită garanții din partea mici (de asemenea avansul pentru ambelor părți leasing este mai mic decât contri- h Banca va stabili un sistem buția cu care trebuie să participi în de rate, în general mai mari decât cazul în care soliciți un împrumut) cele de leasing, care nu sunt și se stabilesc în funcție de prețul de deductibile din profit (sumele de- piață al bunului, dar și în funcție de ductibile se scad din profitul impo- T V A, dobândă, profit zabil al firmei) ■ Dobânzile plătite și ratele în ■ Bunul cumpărat prin creditul sistemul de leasing operațional sunt obținut aparține beneficiarului și va deductibile fiscal. Bunul este folosit apărea în bilanțul firmei de beneficiar în regim de închiriere, ■ Beneficiarul suportă riscul însă beneficiarul poate cumpăra uzurii morale a bunului (uzura mo- bunul la sfârșitul contractului de rală, degradarea din punct de vedere leasing, dar nu este obligat să o facă tehnic a unui bun în comparație cu ■ Firma de leasing suportă bunuri din aceeași categorie, mai uzura morală performante, apărute ulterior pe ■ Bunul se utilizează în regim piață) de închiriere ■ Ratele se pot achita cu banii generați de folosirea bunului respectiv D. Fonduri nerambursabile Fondurile nerambursabile sunt formate din banii ce se pot obține pentru o afacere, bani care nu trebuie să mai fie restituiți instituției finanțatoare. Uniunea Europeană este principalul generator al programelor de stimu- lare a dezvoltării. Mai contribuie cu fonduri și programe: • Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională; • Programul PHARE 2000 pentru coeziune economică și socială; • Programul CRAFT pentru cercetare și dezvoltare tehnologică; • Programul Național de Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică ORIZONT 2000 etc. ► E. Rude, prieteni, cunoștințe Aceasta este metoda de finanțare cel mai des utilizată, mai ales pentru afacerile noi. Totuși, metoda are și avantaje și dezavantaje, precum cele pre- zentate în tabelul următor. AVANTAJE DEZAVANTAJE ■ Se obțin sume mici de bani, ceea ■ Sunt șanse de a obține banii ce limitează punerea în practică a necesari pentru demararea ideilor de afaceri mai mari afacerii ■ Nu este obligatorie realizarea ■ Există posibilitatea de a restitui unui plan de afaceri coerent (banii împrumutul într-o perioadă se obțin pe criterii sentimentale, mai lungă de timp mai puțin obiective), deci de obicei nu există o pregătire prea- labilă lansării în afaceri Un rol important în lansarea afacerii îl au economiile personale, mai ales dacă se are în vedere obținerea unor finanțări substanțiale din alte surse. Creditorii vor fi întotdeauna interesați de contribuția financiară personală la lansarea afacerii, privind-o ca pe o garanție a seriozității și interesului întreprinzătorului. Obligațiile agenților economici, persoane fizice sau juridice, sunt achitate prin instrumente de plată. Acestea se pot clasifica conform figurii 2.7. Fig. 2.7. Instrumente de plată. INSTRUMENTE DE PLATĂ Plata se face imediat și fără inter- mediere Instrucțiune scrisă dată unei bănci pentru a plăti cuiva valoarea menționată în acea instrucțiune Instrument prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti la o anumită dată fixă (scadență) o anu- mită sumă de bani unui beneficiar Obligație scrisă de a plăti sau de a face să se plătească, la scadență, o sumă de bani determinată > ordin de plată RETINE! » Dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acesteia unei societăți bancare receptoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată juridic, economic, > U STUDIU DE CAZ....................................:.-., ...:■-:.. După cum am amintit la începutul acestui subcapitol, orice afacere are nevoie de bani, adică trebuie finanțată. Potențialii finanțatori nu oferă bani oricui, oricum și în orice condiții. Aceștia solicită prezentarea unor date și informații referitoare atât la întreprinzător cât și la afacerea aflată pe rol. Toate informațiile, cerute cel mai frecvent de finanțatori, sunt structurate sub forma unui asemănător celui de mai jos. Fa! prezentarea societății comerciale/firmei - Numele societății............................................... - Codul unic de înregistrare (CUI)................................ - Forma juridică de constituire (SRL; SA; SCA; SCS; SNC).......... - Adresa, numerele de telefon și fax de la sediul societății comerciale: - Tipul activității principale.................................... - Natura capitalului (de stat, privat român sau străin, mixt):.... - Capital social lei, la data - Principalii asociați sau acționari: ASOCIAȚI/ACȚIONARI Persoane fizice Adresa completă, nr. telefon Acțiuni (%) Adresa completă, telefon, Număr Persoane juridice cod unic angajați Acțiuni (%) de înregistrare Total 100% IȚI DESCRIEREA ACTIVITĂȚII CURENTE A SOCIETĂȚII - Istoricul activității............................................... - Produsele sau serviciile de bază (prezentate în funcție de sortiment, calitate, cantitate, evoluție în timp etc.)............................. - Descrierea sumară a procesului tehnologic actual.................... - Principalii furnizori de materii prime (tabelul de mai jos). Materia primă Denumirea furnizorului Ponderea furnizorului în aprovizionarea (adresa completă) cu materie primă respectivă (%) ||~cj echipa de conducere și resursele umane ALE SOCIETĂȚII COMERCIALE 1. Conducerea societății comerciale: Numele Funcția Experiența și prenumele actuală Studii profesională (precizarea funcției și a perioadei) 2. Resursele umane ale societății comerciale: - numărul de persoane din managementul societății; - numărul de persoane direct productive (muncitori, maiștri, ingineri, alte calificări); - numărul de persoane indirect productive (administrație, marketing și alte _____ departamente). ITdI piața actuală a societății comerciale - Principalii clienți (se specifică țara pentru clienții externi sau județul și localitatea pentru cei interni) Denumire client Adresa Anul și valoarea tranzacțiilor - mii lei - - Sistemul de distribuție a produselor sau a serviciilor (en gros sau detaliat) - Concurenții - Definirea piețelor specifice și poziția produselor sau a serviciilor societății pe fiecare dintre aceste piețe ITeI descrierea proiectului PENTRU CARE SE SOLICITĂ FINANȚAREA - Tipul investiției - Investiție nouă - Mărirea capacității de producție și/sau a capacității de a oferi servicii - Diversificarea producției - Creșterea productivității - Altele - Achiziție de utilaje, mașini, instalații, echipamente _ descrierea utilajelor, mașinilor, instalațiilor, echipamentelor » țara de origine a bunurilor achiziționate ■ » valoarea estimată (lei) - Descrierea altor activități de investiții necesare(reamenajarea unor clădiri, alte echipamente, licențe etc.) - Prezentarea obiectivelor urmărite prin realizarea acestei achiziții sau investiții - Descrierea produselor/serviciilor care se vor realiza cu utilajele, instalațiile sau echipamentele (cu excepția autovehiculelor) achiziționate - Descrierea procesului tehnologic prin care se vor realiza produsele/ servi- ciile descrise mai sus, cu precizări referitoare la: - impactul asupra mediului (efectele, autorizația dacă există) » celelalte investitii care sunt finanțate de societatea comercială sau din alte surse (clădiri, alte utilaje etc.) » asigurarea utilităților (apă, gaze, electricitate etc.) - Principalii furnizori de pe piață pentru fiecare dintre utilajele, instalațiile sau echipamentele pentru care se solicită finanțare - Redactarea graficului de realizare a întregii investiții Nr. Activitatea Durata Planificarea implementării activității crt. prevăzută de realizare - Modificările necesare la clădirile existente, la echipamente. - Modificările referitoare la structura și numărul personalului angajat, inclusiv estimarea numărului de noi angajați care vor proveni din forța de muncă neocupată din zonă (populația activă disponibilă). ||~f1 date privitoare la piața potențială ȘI MODUL DE PROMOVARE AL PRODUSELOR - Volumul de vânzări estimat pentru următorii 3 ani - Principalii potențiali clienți - Prezentarea piețelor specifice și poziția produselor societății - Evoluția și tendințele piețelor - Modul de organizare a desfacerii produselor _____- Acțiunile de promovare a vânzărilor |Tg~1 planul de finanțare a afacerii și estimările FINANCIARE PENTRU URMĂTORII TREI ANI - Sursele de finanțare ale investiției (credite bancare, investitori etc.) - Situația actuală și viitoare a veniturilor: INDICATORI Anul 1 Anul 2 Anul 3 | 1. VENITURI (axb) a. Numărul de produse realizate b. Prețul unitar al produselor 2. COSTURI DIRECTE(c+d+e+f) c. Salariile personalului direct productiv d. Costurile cu materiale e. Costurile cu combustibili 3. AMORTIZAREA INVESTIȚIEI 4. COSTURI INDIRECTE(g+h) g. Salariile personalului indirect productiv h. Alte costuri 5. PROFIT BRUT(1 -2-3-4) 6. IMPOZIT PE PROFIT(5 x 16%) 7. PROFIT NET (5 - 6) 8. INVESTIȚII NECESARE: 2.4.2. Resurse materiale Resursele materiale sunt atrase în activitatea economică în funcție de specificul acesteia. Spre exemplu, în activitatea de producere a laptelui de consum și a brânzeturilor vor fi utilizate materii prime ca lapte, apă, sare etc. și se vor folosi utilaje specifice (filtre, răcitoare speciale, utilaje centrifugale, pasteurizatoare, cazane, malaxoare etc.). Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă și utilizate pentru obținerea altor bunuri și/sau servicii destinate vânzării. Resursele materiale atrase în activități economice reprezintă factorul de producție capital. Din exemplul anterior rezultă că pentru fabrica de brân- zeturi trebuie utilizate două categorii de resurse materiale: » utilaje și instalații speciale; _ anumite materii prime, materiale, combustibil etc. Factorul de producție capital se împarte în două categorii diferite: (format din clădiri, hale, depozite, utilaje, mașini-unelte, instalații, roboți, mobilier și aparatură birotică, mijloace de transport etc.); (format din materii prime, materialele de bază și auxiliare, semifabricatele, combustibili pentru producție, energie, resurse bănești etc.). Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producție, se consumă treptat și se înlocuiește după mai mulți ani de utilizare. Capitalul circulant se consumă în întregime într-un singur ciclu de producție și se înlocuiește la fiecare nou ciclu de producție. în exemplul anterior, referitor la producerea laptelui de consum și a brânzeturilor, din categoria capitalului fix fac parte clădirea în care se desfășoară activitatea de producție, utilajele, instalațiile de filtrare, insta- lațiile depasteurizare și sterilizare, cazane etc. Acestea participă la realizarea producției de lapte și brânzeturi o perioadă îndelungată, consumându-se treptat și fiind înlocuite după mai mulți ani de utilizare. Din categoria capitalului circulant fac parte materiile prime (lapte, apă, sare etc.) și materialele consumabile (combustibil, materiale pentru ambalat material plastic, hârtie parafinată, carton cașeratîn interior cu material plastic etc.). 2.4.3. Resurse umane Rolul resurselor umane, atât la scara întregii societăți, cât și la nivelul unei societăți comerciale, este reliefat prin următoarele argumente: » forța de muncă este singura creatoare de valoare de întrebuințare; _ resursele umane sunt singurele creatoare de inovații (omul este singura sursă de idei noi materializate în produse, tehnologii etc.); _ resursele umane determină utilizarea eficientă a resurselor materiale și informaționale. Resursele umane ale unei țări sau zone geografice reprezintă tota- litatea resurselor economice care sintetizează potențialul de muncă. Totalitatea resurselor umane care își desfășoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii (factorul de pro- ducție munca). Personalul unei întreprinderii este format din: - cei prezenți la lucru; - cei aflați în concediu (de odihnă, de boală sau de studii); • - cei trimiși să lucreze în afara întreprinderii; - cei aflați în deplasare; - cei care efectuează ziua liberă; Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajați din întreprindere. Muncitorii . sunt cei care acționează direct asupra obiectelor muncii, cu ajutorul uneltelor, instalațiilor, mașinilor avute la dispoziție (ex.: strungarii, brutarii, croitorii etc.). Muncitorii ? • ,/ acționează indirect asupra obiectului muncii, în scopul conservării, deplasării sau livrării lui (de exemplu: mun- citorii care efectuează recepția materiilor prime în depozite; lucrătorii de la întreținere și reparații; cei care efectuează deplasarea materialelor de la depozite etc.). Categoriile de resurse umane din cadrul societăților comerciale sunt prezentate în figura 2.8. Personalul operativ este format de lucrătorii din comerț, telecomu- nicații, transporturi etc. Exemple: vânzători, telefoniști, factori poștali, piloți, ofițeri de bord etc. In funcție de obiectul de activitate și de mărimea fiecărei întreprinderi, este necesară dimensionarea resurselor umane. Necesarul de personal (L) se determină cu relația: L =2-, unde: Q este volumul producției programat pentru o anumită perioadă de activitate; W este productivitatea muncii. Sunt foarte importante încadrarea și promovarea personalului pe bază de competență profesională. în același timp, sunt necesare evaluarea, motivarea, pregătirea și protecția resurselor umane. Structura de organizare a resurselor umane, la o societate comer- cială, conține compartimentele și locurile de muncă, dispuse într-o schemă, parțială, asemănătoare celei din figura 2.9. Fig. 2.9. Organizarea resurselor umane. Documentele utilizate pentru exprimarea structurii organizatorice a societății comerciale sunt următoarele: ♦ organigrama (redată în schema anterioară); ♦ regulamentul de organizare și funcționare; ♦ fișa postului. Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul; funcția; compartimentul; nivelul ierarhic și relațiile organizatorice. • • «i 9 9 9 9 9 « Ședință de lucru la nivelul compartimentului. Postul este elementul primar al structurii organizatorice, cea mai simplă subdiviziune organizatorică. Postul se definește prin ansamblul sarcinilor, obiectivelor și responsabilităților ce revin unui salariat în mod organizat și permanent la un anumit loc de muncă. Funcția este formată din totalitatea posturilor care prezintă caracte- ristici principale asemănătoare. Funcția generează posturi asemănătoare ca arie de cuprindere a responsabilității. Compartimentul reprezintă totalitatea persoanelor care efectuează munci omogene sau complementare, care îndeplinesc aceleași obiective, au aceeași locație și sunt subordonate aceluiași conducător. Compartimentele pot fi operaționale sau funcționale. Compartimentele operaționale realizează produse sau părți compo- nente ale unor produse sau servicii. Compartimentele funcționale pre- gătesc decizii pentru consiliul de administrație sau comitetul director. Nivelul ierarhic este format din totalitatea subdiviziunilor organi- zatorice situate la aceeași distanță ierarhică de consiliul de administrație al societății comerciale. Relațiile organizatorice ajută la identificarea legăturilor dintre com- ponentele structurii. încadrarea personalului Etapele necesare pentru încadrarea personalului sunt prezentate în tabelul următor. Etapa Semnificații, modalități de realizare 1 2 Se realizează prin analiza ofertei de pe piața de muncă și a nevoilor de personal ale firmei. 1. Recrutarea Etapele recrutării sunt: • crearea postului sau apariția unui post vacant; • definirea conținutului postului, prin fișa postului; • prospectarea și aplicarea mijloacelor de recrutare. 1 2 Recrutarea poate fi: • generală (anunț prin radio, televiziune, oficiile for- țelor de muncă) sau specializată (angajarea unor persoane înalt calificate în funcții de conducere); • internă (promovarea unor angajați cu vechime, absolvenți ai diferitelor cursuri de calificare, în posturi superioare) sau externă (pe baza unor teste, concursuri, interviuri). Este etapa în care, în urma eliminării treptate a diferi- telor faze, se reduce numărul candidaților. Etapele selecției sunt: • selecția pe baza scrisorii de intenție; • selecția pe baza datelor din curriculum vitae(CV); • selecția pe baza analizei grafologice, doar în anu- mite situații, la care se urmărește modul de prezentate a celor două documente amintite anterior; 2. Selecția • completarea formularului de angajare; • selecția pe baza unui interviu, care trebuie să se facă într-un cadru adecvat, liniștit, agreabil; • selecția pe baza unor teste (tehnice, de personalitate, de inteligență) sau unui examen de probă (efectuarea unei activități, lucrări etc.); • verificarea elementelor din curriculum vitae și a referințelor solicitate; • examenul medical. 3. Decizia La final, pe baza unor noi discuții-interviu se face finală alegerea unui anumit candidat și se încheie contractul de de încadrare muncă. 4. Angajarea Reprezintă o investiție din partea întreprinderii. Reușita integrării, în activitatea economico-socială 5. Integrarea a firmei, a unui salariat nou angajat, depinde de procedeele pe care le folosește unitatea respectivă pentru primirea acestuia. Recrutarea personalului reprezintă nu numai ocuparea unor posturi libere, ci și procesul prin care noul angajat se integrează psiho-socio-profe- sional în unitate, în grupul de lucru, modul în care se atașează de colectiv pentru a-și îndeplini sarcinile. Selectarea personalului recrutat are la bază competența umană și socială. Selectarea personalului recrutat are la bază următoarele criterii: pregătirea profesională; media de absolvire (mai ales în cazul absolvenților); direcția de specializare; cunoștințele de limbi străine; experiența profesională practică; capacitatea de a intra în contact cu alte persoane; capacitatea de autoprezentare; aspect exterior potrivit; comportament corespunzător; inițiativă și dinamică; capacitatea de a se impune; referințele personale. Interviul este o etapă avansată a selecției ce reprezintă: o ocazie de a convinge patronul/angajatorul că ar trebui să angajeze candidatul; o ocazie de a afla mai multe despre slujbă/post, despre patron și despre compania/societatea pe care o conduce; u n prilej pentru patron să verifice informațiile din curriculum vitae; o împrejurare în care angajatorul să afle ce fel de persoană este candidatul și dacă este potrivit pentru slujba pe care și-o dorește. Fiecare întreprindere își stabilește o anumită procedură de recrutare și selectare a candidaților, în funcție de politica pe care o duce în domeniul resurselor umane. Secretariatul firmei - prezentarea și înregistrarea scrisorilor de intenție. || STUDIU DE CAZlj SCRISOARE DE INTENȚIE 9 (Document folosit pentru crearea unei impresii favorabile patronului/ angajatorului, prezentarea autocaracterizării și obținerea unui interviu cu angajatorul) MITRACHE ANDREI COSTEL Aleea Lamotești nr.2,sector 4,București Telefon: 4503775; 0742/796094 E-mail:andreimitrache@yahoo.com 11 mai 2005 Dl. Marin Dumitrescu Director Resurse Umane MarcoRom Șos. Berceni nr. 20, Sector 4, București Domnule Dumitrescu, Ca urmare a anunțului din ziarul ,,Z“ sunt interesat de postul de analist- programator Menționez că sunt student în anul 3 la Universitatea din București, Facultatea Matematică-Informatică, specializarea Informatică. Cred că aș putea fi o achiziție valoroasă pentru Departamentul de Cercetare și Dezvoltare. Experiența mea academică include laboratoare de programare în limbajele: Cf Pascal, FoxPro, CorelDRAW, AutoCADetc. Posed un atestat de operator PC și un permis de conducere categoriile A și B 2004. Aș fi încântat dacă mi-ați oferi ocazia să-mi susțin calificarea într-un interviu personal. Dacă am reușit să vă stârnesc interesul, veți găsi atașat CV-ul meu. Pentru eventuale întrebări vă pot răspunde la telefon. Vă mulțumesc. Cu stimă și respect, (Semnătura) IJStudiu de caz 2| CURRICULVM VITAE (document concis care conține date despre persoana care dorește să se angajeze) MITRACHE ANDREI COSTEL Date Data nașterii: 06.02.1984 personale Adresă: Aleea Lamotești nr.2, sector 4, București Telefon: 4503775; 0742/796094, E-mail: andreimitrache@yahoo.com Starea civilă necăsătorit Studii • 2002 - prezent, Universitatea din București, Facul- tatea de matematică-informatică, Specializarea informatică • 1998 - 2002, Liceul Octav Onicescu, secția matematică - informatică Experiență • depanator calculatoare, 1/2 norma la firma ExcelRom, în perioada iulie 2004 - martie 2005 • lucrări practice de laborator, depanare calculatoare Limbaje C++, Pascal, CorelDRAW, AutoCAD, Jawa de programare Atestate 2002 operator PC (acordat de Liceul Octav Onicescu din București) 2002 Limbi străine engleză fluent, franceză satisfăcător dinamic și creativ, disponibilități intelectuale maxime, Trăsături de răbdare și bună comunicare cu orice tip de persoană, caracter condiție fizică perfectă Activități muzica, sportul, jocurile pe calculator, plimbările cu extraprofesionale prietenii Produsele și serviciile formează puntea de legătură dintre întreprindere / societate comercială și piață. Produsul, în concepția clasică, reprezintă „ansamblul de elemente fizice, chimice sau de altă natură reunite într-un tot unitar și identificabil care îndeplinește anumite funcții". Poziția unui produs reprezintă m 'dul în care respectivul produs este definit de consumatori pe baza atrib”telor importante, cu alte cuvinte locul pe care îl ocupă în mintea clienților, "a raport cu produsele concurenților. Poziția este dată de ansamblul impresiilor, percepțiilor și sentimentelor pe care consumatorii și le formează despre un produs, în comparație cu produsele rivalilor. Produsul nu este numai un articol fizic, ci un concept complex care trebuie definit cu atenție. în prezentarea unui produs este recomandată atât o descriere fizică, cât și o identificare a utilității sau interesului pentru produsul respectiv (fig. 2.10). | COMPONENTE | CORPORALE f ► caracteristicile ce țin de | partea materială, fizică, a | produsului și ambalajului | COMUNICAȚII ‘ PRIVITOARELA । PRODUS I ► ansamblul informațiilor | transmise de producător | sau distribuitor utilizato- | rului potențial COMPONENTELE UNUI PRODUS COMPONENTE ACORPORALE ) ► elemente care nu au 5 corp material, precum: l numele și marca, licența, Ș prețul, instrucțiuni de uti- îizare etc. IMAGINEA PRODUSULUI ► simțămintele în plan j personal și social, față de “ produs, în rândul utili- zatorilor Fig. 2.10. Componența unui produs. e pi o .Stuc V-nediate. | 'a □ al.â '■'.teoje'?< ;si m ă firme tst, c - x c>r‘ ► j.'/_ pas- | impar. r>e îrufa \ r:t/J bris-. ,"■(.. :ka/', .k: v . TrâUHki'< | deoarece s-a observat că mai repede cumpără un produs care costă 999 | | sau 995, decât unul care costă 1000. | | • Una dintre cele mai bune politici de preț adoptate de către o firmă | | este vânzarea în rate cu avans 0 (sistem de rate practicat cu ajutorai | | sistemului bancar din România), sistem de rate care oferă posibilitatea | | achiziționării produsului dorit indiferent de nivelul prețului, iar | pentru fir me achiziționa» ea de mai m uite produse. j ® Rabaturile sau discounturile sunt reduceri directe 2 f prețui de bază. Tehnicile de promovare sunt foarte diverse, însă marketerii le împart în patru categorii: reclama, promovarea vânzărilor (publicitatea), relațiile publice și distribuția. Acțiunile de promovare a vânzărilor pot viza: creșterea cantitativă a vânzărilor pe anumite piețe, reducerea timpului de adoptare a deciziei de cumpărare, creșterea vânzărilor din anumite produse sau sortimente, creș- terea prestigiuluifirmei pe anumite piețe (fig. 2.13). Publicitatea și acțiunile de promovare reprezintă cea mai importantă modalitate de a atrage noi clienți. Obiectivul urmărit de o firmă, prin cam- pania de promovare, constă în recunoașterea firmei și creșterea vânzărilor în vederea obținerii profitului. Principiul după care funcționează publicitatea este întâlnit în literatura de specialitate sub denumirea AIDA, conform figurii 2.14. Mesajul promoțional urmărește: Să atragă atenția (A) ^Să stârnească interesul (I) Să provoace dorința (D) Să determine deciziile de cumpărare (achiziționarea - A) dorite de ofertant Fig. 2.14. Produsul și publicitatea lui. ® Elementele componente ale publicității a) Mijloacele de exprimare. Mediile cel mai des folosite sunt cele ale comunicării în masă: presa, televiziunea, radioul, cinematograful, afișajul, transmiterea orală sau informală. b) Suportul publicitar, care reprezintă vehiculul publicitar utilizat într-un anumit mediu. Spre exemplu, în cazul presei, o anumită revistă sau anuar, reprezintă suportul publicitar, iar în cazul televiziunii, spotul publicitar. c) Mesajul publicitar reprezintă ideea ce se vrea transmisă. De exemplu, dacă ideea se transmite sub forma unui text, mesajul poate fi sau informativ, sau creator al anumitor sentimente față de produs etc. d) Sloganul reprezintă sinteza mesajului publicitar, format, de obicei, din 5-8 cuvinte care să semnaleze produsul sau marca și să-i asocieze cele mai sugestive caracteristici de natură promoțională. Spre exemplu: C„Milana - hainele care vorbesc despre tiner sau „Milana — lasă hainele să spună primul cuvânt! Firma X este înregistrată, în scopul promovării produselor, în „Pagini Aurii astfel încât cei interesați de achiziționarea unui produs (de exemplu, masa de tenis), dar care nu știu unde să-1 găsească, răsfoind „Pagini Aurii “ să găsească cea mai bună soluție. Tot în scopul promovării produsului (masa de tenis), firma a apelat pentru reclamă la reviste și ziare, în special la cele cu specific sportiv {Gazeta Sporturilor, PROsport, TOP SPORT etc. ), dar și la revistele de divertisment {Avantaje, Cosmopolitan, Tabu etc.). Pe lângă reclama din aceste reviste, un loc important îl ocupă și promovarea din ziarele locale și zonale. Concomitent cu aceste reclame în reviste, se va realiza promovarea gamei prin panouri stradale (cu aceeași imagine din reviste, pentru familiarizarea consumatorului), bannere, dar și prin reclame la televiziune. Se vor alege posturile de televiziune cu un grad ridicat de audiență. Reclama se va difuza de trei ori pe zi: dimineața, între știrile din sport și știrile despre datele meteo, seara în aceeași schemă și încă o dată în timpul filmului de seară. Bugetul pe care firma îl are destinat pentru promovare reprezintă 20% din totalul vânzărilor. Reclama este forma concretă de realizare a activității publicitare, ea utilizând diverse tehnici și metode, în principal cele audio-vizuale. RECLAMA - PRO și CONTRA Aspecte în favoarea reclamei: Aspecte împotriva reclamei: • consumatorul nu este informat în mod • prin reclamă, produsele devin cunoscute; sigur prin reclamă, pentru că laturile • reclama îi furnizează consumatorului negative ale produsului sunt trecute în informații despre oferta de produse de umbră; pe piață; • reclama materializează dorințe și visuri • reclama îi arată consumatorului cum își ascunse, reducând comportamentul critic poate satisface necesitățile; al consumatorului; • reclama este motorul vieții economice. • reclama costă mulți bani, produsul se scumpește în mod inutil. --a* Rețeaua de distribuție a unei firme poate fi formată din: > magazinele firmei; X magazinele cu diverse profiluri; > show-room-uri cu vânzare; > firme de distribuție; > dealeri din alte localități. Se mai folosește strategia canalelor multiple concurențiale: unui grup de clienți i se vinde direct, livrând produsele la domiciliu; altora prin distri- buitori care pot oferi și alte servicii. Lunar se verifică de către specialiști modul de transportare, condițiile de depozitare, existența sigiliilor pe fiecare produs etc. ȘTHAȚH CĂ „ofertă specială⁴⁴ 1 k Aoaozoză hwehn ele nun jos și rcanzeaza redama nea i j. Vțx ' « FvG^ iₜS, Pentru o uku buna (locuirc-og sujdîazu presa arap de o sapi; Adăugă lucrării fale și imagini decupate din presa. Medii pentru reclamă Mijloace pentru reclamă Ziare Anunțuri Reviste Spoturi publicitare Pliante Filme de reclamă Televiziune și radio Diapozitive Panouri Afișe Produse alimentare Produse de uz casnic Produse lactate Aparate TV Fructe Telefon mobil Legume Aparate de bucătărie Pentru a avea succes, o afacere trebuie să-și atingă scopurile, adică tot ce a intenționat întreprinzătorul să facă/să ofere prin activitatea desfășurată. Antreprenorul, și nu numai, poate determina dacă scopurile și obiectivele au fost îndeplinite printr-o monitorizare continuă a modului în care se desfășoară activitatea. 2.7.1. Stagiul de dezvoltare Stagiul de dezvoltare reflectă evoluția produsului/serviciului până în prezent și modul în care compania apreciază că va evolua în viitor. Prin urmare, în situația în care mai trebuie aduse completări sau îmbu- nătățiri produselor/ serviciilor, se vor prezenta într-un tabel activitățile care mai trebuie realizate în acest scop și intervalul de timp necesar. Redăm mai jos un exemplu teoretic. '■.-.. r P rfj f'ț r r c/V, < r \?r 0' :, t ? pu U < A H j H î /frrsdHf) fîh C f H H î « b • T f dezvoltam rcdfzM'c dcHnh r/:: n i A 80% X 25.02.200/7 B 90% Y 20.03.200/7 C 70% Z 10.04.200/7 La acest punct poate fi făcută o scurtă referire la parametrii economici ai produsului (cost de producție, preț de vânzare, profitabilitate etc.). în analiza produselor oferite există o serie de aspecte care pot ridica probleme în fața finanțatorilor, prin riscurile implicate. - obținerea unui singur produs permite focalizarea resurselor afacerii, însă atrage o vulnerabilitate crescută în fața concurenței, evoluției modei sau perimării tehnologiei folosite. - sunt acele produse pentru care nevoia de achiziție se manifestă o singură dată (cazul aparaturii medicale sofisticate). Aceasta înseamnă că un client odată cucerit nu poate fi fidelizat. Lucrurile stau cu totul altfel în afac.erile cu vestimentație, produse alimentare, cosmetice. - deseori între- prinzătorii sunt atrași de elementele la modă, de lux (eventual), datorită intervalului scurt de timp între promovare și vânzare efectivă. în acest domeniu sunt frecvente dificultățile financiare apărute ca urmare a modificărilor neprevăzute ale pieței; subiectivitatea pieței în exprimarea cererii pentru acest gen de produse/servicii reprezintă un factor demn de o atentă considerație. Se poate afirma deci că siguranța pieței depinde de caracterul indispensabil al produselor/serviciilor oferite (piața hainelor de blană comparativ cu piața produselor lactate). - ; ușurința în realizarea ofertei este contrabalansată de costul redus de intrare pe piața respectivă și de valoarea adăugată redusă ce se poate obține (sub presiunea ofertei suplimentare a noilor intrați pe piață). Produsele realizate de firmă se încadrează în faza de lansare spre faza de creștere, fiind ajutate de o promovare bine pusă la punct. Obiectivele firmei pe termen scurt, mediu și lung influențează maniera în care aceasta pune accentul pe un produs sau altul și modul în care este gândită gestiunea de ansamblu a portofoliului de produse (fig. 2.15). Fig. 2.15. Obiectivele firmei. ► Profitabilitatea - din acest punct de vedere produsele realizate trebuie să aducă venituri mari firmei, prin calitatea lor și printr-o promovare adecuată. ► Stabilitatea - asigurarea în timp a stabilității vânzărilor obligă la stabilirea atentă a sortimentului de produse, astfel încât cererea să nu depășească volumul stocului iar vânzările să se compenseze între ele. ► Creșterea - având în vedere faza ciclului de viață a produselor este evident că principalul obiectiv al firmei este acesta. Pentru a face, din produsele firmei, produse competitive pe piață, firma trebuie să aibă un sistem de susținere solid care să ofere facilități în achiziționarea produselor (rate cu 0% avans), să asigure servicii de garanție și post-vânzare, orice problemă putând fi rezolvată de personalul firmei atunci când clientul o cere. 2.7.2. Contabilitatea firmei Cele mai importante informații privind evaluarea rezultatelor afacerii rezultă din documentele contabile. Contabilitatea asigură măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute de o firmă. RETINE! Contabilitatea financiară constă în obținerea unei imagini valorice a activității comerciale a unei firme. Contabilitatea financiară este ținută cu scopul de a evidenția modificările din patrimoniul firmei și debitele, precum și pentru a stabili rezultatele firmei pe o anumită perioadă de timp. Contabilitatea de gestiune constă în: _ înregistrarea cheltuielilor de producție, de exemplu pentru materialele consumate, forța de muncă, utilajele și mijloacele de transport utilizate; _ încasările întreprinderii, de exemplu pentru activitățile comerciale de livrare de produse și servicii, precum și din articole de comerț vândute; _ calcularea costurilor; _ rentabilitatea activității de producție. Informațiile furnizate de documentele contabile sunt utilizate pentru determinarea unor indicatori, pe baza cărora antreprenorul are posibilitatea de a lua decizii referitoare la viitorul afacerii (continuarea, dezvoltarea/ diver- sificarea sau lichidarea afacerii; fig. 2.16). Fig. 2.16. Contabilitatea firmei. • Indicatorii economico-financiari Indicatori de eforturi (capitalul fix, capitalul circulant, numărul de salariați, fondul de salarii, cheltuieli de producție, volumul investițiilor, capitalul social, capitalul permanent etc.). Indicatori ai eficienței producției (productivitatea muncii pe produs, costurile unitare, profitul pe unitatea de produs, rata profitului). Indicatori ai utilizării factorilor de producție: - factorul muncă: -factorul capital: Indicatori de efecte: 5. Indicatori financiari (indicatori de: lichiditate, solvabilitate, renta- bilitate, gestiune, echilibru financiar). Indicatorii financiari, cei mai frecvent utilizați, sunt: a) indicatorii de lichiditate; b) indicatorii de solvabilitate; c) indicatorii de rentabilitate; d) indicatorii de gestiune; e) indicatorii echilibrului financiar. a) Lichiditatea reprezintă capacitatea unui bun de a se transforma mai mult sau mai puțin repede în bani (numerarul și alte active la dispoziția societății comerciale pentru a-și îndeplini obligațiile, inclusiv plata dobânzii pe împrumut și creanță). Indicator Formula Semnificație Observații de calcul Active curente = Rata Active curente Numerar + Sume debitoare + Stocuri Atunci cândRlc> 200, lichidității (active circulante) jqq (clicnții de încasat) rezultă o bună lichiditate curente (RLC) Pasive curente Pasive curente = pentru societate Sume creditoare + împrumuturi (furnizori de plătit) pe termen scurt Activele curente acoperă plata obligațiilor curente. Această rată se utilizează în Rata Ac,ivc - Stocuri Stocurile se scad din acti- general de băncile comerci- lichidității --------X 100 vele curente deoarece ale, o valoare prea mică fiind imediate (Ru) Pasive curente acestea constituie imo- un semnal de nesiguranță. bilizări ce nu pot fi trans- Regula empirică Ru > / 00 formate rapid în numerar. Firma lor dispune de lichidități. b) Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii/ societății de a-și onora (plăti) la scadență, obligațiile pe termen lung. Indicator Formula Semnificație Observații de calcul Datorii pe termen lung Capitaluri proprii (totale) = Capitaluri proprii Capital subscris + Profit reținut sau Datorii totale = Dacă se obține un raport Datorii pe termen lung Pasive curente + Ipoteci mare (ex: 1/1), rezultă un Rata Total active Total active = risc mare pentru creditor. de sau Active curente + Active fixe Un raport mic arată că îndatorare Datorii totale R] este capacitatea societății de a societatea poate să împru- Total active finanța activele, fie prin intermediul mute mai mult cu condiția ca surselor atrase, fie prin intermediul fluxul de lichidități să fie co- surselor proprii. respunzător. Pot fi utilizate și finanțări în sfera bilanțului contabil, prin leasing. Este singurul indicator care tratează solvabilitatea Rata Profit curent (obținut proiectelor. El arată de câte de acoperire din activitatea ori încasările, din operați- Acest indicator nu trebuie a dobânzilor de exploatare) unile firmei, acoperă ser- să fie mai mic de 2. imediate Dobânzi + dividende viciul datoriei (ratele anuale ale împrumuturilor plata dobânzilor aferente). c) Rentabilitatea este capacitatea unei întreprinderi de a obține profit. Indicatorii de rentabilitate arată măsura în care o societate comercială efectuează vânzări care depășesc costul afacerii. Indicator Formula Semnificație de calcul Marja de profit M _ Profit net x 1 oo Cea mai bună măsură globală a capacității societăților (Mp) p Cifra de afaceri comerciale de a produce profit, deoarece include costurile finanțării. Rata „ Profit net x 100 rentabilității rf Capital propriu Măsoară rentabilitatea ca procent din capitalul propriu. financiare (Rrf) Rata Exprimă capacitatea societății de a produce profit și rentabilității Profit net x 100 măsoară mijloacele materiale și financiare alocate. economice (Rre) Total active întotdeauna, această rată trebuie să fie mai mare decât rata inflației. Rata rentabilității d Profit net x 100 Măsoară rentabilitatea unei societăți ca procent din activelor Active totale toate activele angajate. totale (R„,) Rata Profit netx 100 Exprimă rentabilitatea societății în raport cu rentabilității * Cheltuieli totale cheltuielile efectuate pentru obținerea acesteia. generale (Rrg) U Studiu de caz | Modelul unui plan de afaceri SOCIETATEA COMERCIALĂ „MILANA“ S.R.L. > DATE DE IDENTIFICARE A SOCIETĂȚII ♦ Denumirea societății este S.C. „MILANA“ S.R.L. Societatea comercială „MILANA“ S.R.L este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată, cu doi asociati fondatori, astfel: - Andrei Mitrache, cetățean român, domiciliat în București, str. Izvorul Crișului nr. 101 bl.200 sc. B ap.37. - Valeriu Lazăr, cetățean român, domiciliat în București, str. Domnești nr.10. ♦ Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociații fiind obligați numai la plata părților sociale. ♦ Activitatea societății se desfășoară în conformitate cu legile. ♦ Sediul societății este stabilit în România, București, str. Horia nr. 12. ♦ Durata societății este nelimitată de la data înmatriculării în Registrul Comerțului. > DESPRE OBIECTUL DE ACTIVITATE Obiectele de activitate sunt: 1.1931 - fabricare de confecții; 2. 5243 - comerciali- zarea confecțiilor la prețul cu amănuntul; 3. 6025 - transporturi rutiere de mărfuri. Activitățile se desfă- șoară la sediu, în spații Obiectivul de activitate: Confecții. închiriate, în târguri, piețe, oriunde în țară, în zonele autorizate de autoritatea statală. > CAPITALUL SOCIAL ♦ Capitalul inițial și vărsat al societății „MILANA“ S.R.L este de 80.000.000 lei, divizat în părți sociale, repartizate după cum urmează: a. Andrei Mitrache - 50 de părți sociale de câte 1.000.000 lei, în valoare de 50.000.000 lei, aport vărsat integral în numerar; b. Valeriu Lazăr - 30 de părți sociale a câte 1.000.000 lei, în valoare de 30.000.000 lei, aport vărsat integral în numerar. ♦ Părțile sociale pot fi transmise între asociați. ♦ Transmiterea către persoane din afara societății este permisă dacă a fost aprobată de Adunarea Generală a Asociaților, cu majoritate absolută de voturi, dar numai dacă nu există opțiuni privilegiate ale asociaților, și nu se încalcă prevederile art. 150 din legea 31/1990. ♦ Societatea comerciala își poate mări capitalul social, pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților, cu respectarea dispozițiilor legale. Mărirea capitalului social se va face prin multiplicarea părților, prin aport financiar sau în natură, din partea asociaților. ♦ Reducerea capitalului social se va face pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților, se vor specifica motivele și modalitățile de realizare, cu respectarea limitei minime legale. Adunarea Generală a Asociatilor ♦ Adunarea Generală a Asociaților este cea care hotărăște în toate problemele de importanță majoră care privesc societatea și este constituită din toate asociațiile care dețin una sau mai multe părți sociale ale societății comerciale cu răspundere limitată. ♦ Hotărârile asociaților se iau în cadrul Adunării Generale a Asociaților, în limitele legii și ale contractului de societate. Atacarea hotărârilor Adunării Generale a Asociaților se va face conform legii. > FUNCȚIONAREA ȘI ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII ♦ Asociații au drepturi și obligații egale în ceea ce privește reprezen- tarea societății. ♦ Gestiunea societății va fi ținută de către administratorul acesteia și va fi controlată de către asociați, cu respectarea art. 147, din legea 31/1990. ♦ Societatea va ține evidența contabilă în conformitate cu prevederile legale. ♦ Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an. Primul exercițiu financiar începe la data constituirii firmei. Din veniturile lunare, un procent de maxim 40%, stabilit de comun acord între asociați, va fi repartizat proporțional cu părțile sociale, pentru cheltuielile particulare ale asociaților. Cota parte din beneficiul societății ce se va plăti fiecărui asociat va fi proporțională cu participarea la capitalul social. Societatea va funcționa pe baza legilor române. ♦ Societatea comercială cu răspundere limitată „MILANA“ S.R.L. este administrată de unul sau mai mulți administratori temporari, revocabili și numiți de către Adunarea Generală a Asociaților. în primul exercițiu economico-fmanciar, modalitatea de administrare este cea stabilită prin contractul de societate. Ca administrator pot fi numite și persoane care nu au calitatea de asociat. Administratorul are următoarele atribuții: a) aplică hotărârile Adunării Generale; b) încadrează și concediază salariații, în condițiile stabilite de Adunarea Generală și de art.213 din legea 31/1990; c) stabilește și aprobă acordarea salariilor și a altor drepturi; d) stabilește atribuțiile, programul de lucru și regulamentul intern, de ordine și funcționare pentru personalul salariat; e) reprezintă societatea în relațiile cu terții, dacă Adunarea Generală nu a hotărât altfel; f) convoacă Adunarea Generală a Asociaților; g) ține la zi registrul asociaților; h) depune la registrul comerțului și la administrația financiară, în ter- menele prevăzute de lege, toate actele necesare; i) începe, atunci când este cazul, procedura de lichidare, respectiv pre- vederile legale în acest sens. ♦ Răspunderile asociaților Asociații răspund solidar și personal pentru pagubele aduse societății prin desfășurarea de activități necorespunzătoare. Răspunderea asociaților față de societate este aceeași; în cazul în care administratorul se găsește în imposibilitatea de a lua parte la administrarea societății, oricare dintre aceștia poate întocmi acte de urgență, dacă lipsa acestor acte ar cauza pagube mari societății, cu anunțarea ulterioară obligatorie, în termen de maxim 15 zile calendaristice, dar nu pentru sume ce depășesc 75% din capital. în acest caz este necesară o hotărâre a tuturor asociaților. Asociatul, care fără consimță- mântul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său, sau în folosul altei persoane, este obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să plătească despăgubiri pentru pagubele rezultate. ♦ Răspunderea administratorului Administratorul societății este direct răspunzător pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute; d) exacta îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale și a îndatoririlor pe care legea le impune; e) daunele rezultate într-unul din următoarele cazuri: • neexercitarea supravegherii personalului încadrat; • netransmiterea către asociați a neregularităților predecesorilor săi, imediat ce a luat cunoștință de acestea; • neînștiințarea asociaților despre existența unor interese; • transmiterea facultății de reprezentare a societății către alte persoane fără aprobarea expresă a Adunării Generale a Asociaților. > STABILIREA PARTICIPĂRII LA BENEFICII ȘI PIERDERI ♦ Cota-parte din beneficii se va plăti fiecărui acționar proporțional cu cota de participare la capitalul social. Astfel, asociații vor primi: -Andrei Mitrache- 62,5%; -ValeriuLazăr -37,5%. ♦ Pierderile provocate din riscul normal al producției sau al comerțului și pagubele produse de persoanele neidentificate vor fi suportate din capitalul propriu. ♦ Pagubele produse din vina sau din culpa unui asociat vor fi recuperate de la acesta, chiar dacă paguba depășește partea lui socială. > DIZOLVAREA ȘI LICHIDAREA SOCIETĂȚII ♦ Dizolvarea societății se face cu respectarea prevederilor art. 169 până laart.173 din legea 31/1990. în cazul decesului unui asociat, societatea poate să-și continue activitatea cu moștenitorii acestuia, în cazul în care ei sunt de acord. ♦ Lichidarea societății se va face conform legii 31/1990 - începând cu art. 176 și până la art. 183, sub directa supraveghere a asociaților. ► CAPACITATEA DE PRODUCȚIE (h/an) C=Fₑf/Nₜ sau C = yrr—; = bucăți/an p ef ‘ p (h/buc) unde: Cₚ - capacitatea de producție Fef=(FK-Fₘ)xNₛx D.x(l-p) FCf⁼(Fₜc-F,ₙ)xNₛxDₛx(l-p) unde: Fₑf- fondul de timp efectiv N, - timpul necesar pentru realizarea unui costum (norma de timp) Fₜc - fondul de timp calendaristic Fₜ„ - fondul de timp nelucrător Nₛ - numărul de schimburi pe zi Dₛ - durata unui schimb h-ore p - procentul Fₑf = h/an F,c = zile/an Nₛ = schimburi/zi Dₛ= h/schimburi > CALCULUL CAPACITĂȚII DE PRODUCȚIE Fₜc= 365 zile/an Fₜ„=15 Zilele libere de peste an se scad: 52 x 2 - sâmbete și duminici 11 zile de sărbătoare 365- (52 x 2)-11 =250 zile Nₛ = 2 schimburi/ zi Dₛ = 8h/schimb Fₑf = 250 x 2 x 8 x (1-0.1) = 4000 x 0.9 = 3600 h/ an Cₚ = 3600/2= 1800 buc./an S.C. „MILANA“ S.R.L. deține 3 utilaje ==> Cₚ = 1800 buc./an x 3 = 5400 buc./an > PRAGUL DE RENTABILITATE Cₚ-5400 buc./an Pv - preț de vânzare = 250.00C lei/buc. Capital social - 50.000.000 Număr angajați =10 Număr utilaje - 3 bucăți dintre care: 2 x 15.000.000 lx 10.000.000 COSTURI FIXE (CF) COSTURI VARIABILE (CV) A- amortizarea utilajelor Ta = 10 ani - termenul de amortizare - materiale și materii prime: A = 2x15.000.000/10+1 x 10.000.000/10 = 150.000 lei/buc 4.000.000 lei/an - energie electrică: 5000 lei/buc. Salariu director: 12.000.000 lei - salariile personalului angajat în Salariu contabil: 8.000.000 lei producție 50000 lei/lună x 8 Chirie: 10.000.000 lei angajați x 12 = 48.000.000 lei/an Apa, energie, încălzire:l% x Pv x 12=135.000.000/an > 48.000.000/5400 = 8400 lei/buc Transport: 540.000.000 /an TOTAL COSTURI TOTAL COSTURI . fixe : 1.019.000.000 lei/an VARIABILE: 163.400 lei ~ CF 1.019.000.000 /u Q =-------- =----------------- 163.400 = 11766 lei/buc. (P- Cv) 250.000 > INDICATORII ECONOMICO - FINANCIARI R„ = Pₙ/v x 100 unde: R„ - rata profitului; Pₙ - profitul realizat; V - venitul Pₙ= Pᵥ x 10% = 250.000 x 10% = 25.000 lei/buc. C = 50.000.000 CF v Concluzie Marja de profit (Rn) arată că firma are capacitatea de a produce profit. 1176 5400 _ , . „ Cheltuieli FIȘĂ DE LUCRU I. îneercuiește litera din fața variantei corecte: i. Fondul de salarii reprezintă un indicator: a. al eficienței producției; b. de eforturi; c. de efecte. II. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: 1 . A.|F. Pentru a avea succes, o afacere trebuie să-și atingă scopurile. 2 .|aTf~ | Stagiul de dezvoltare nu reflectă evoluția produsului/ serviciului aână în prezent și pe viitor. 3 .jÂȚF.]Cele mai importante informații privind evaluarea rezultatelor afacerii rezultă din documentele contabile. III. Răspunde la următoarele întrebări: Care sunt obiectivele unei firme, pe termen scurt, mediu și lung? în ce constă contabilitatea de gestiune? . Care sunt principalii indicatori economico-financiari? IV. Un agent economic (editură) produce și vinde într-un an 100.000 de cărți cu 24.000 lei cartea și varsă impozitul pe circulația mărfurilor de 560.000.000 lei. Care este profitul agentului economic, în cazul în care costul de producție este de 16.000 lei pentru o carte? Care este rata rentabilității? V. Comentează, din punct de vedere al subcapitolului, următoarele citate: 1. „Omul se dorește mereu acolo de unde a plecat."⁴ (Agârbiceanu, Opere, V,; 2. „Toate sunt supuse la schimbare.“ (Gr. Alexandrescu, Opere, I) VL Minlproiect. Studiu de caz: Firma „Mina“ desfășoară activitate de producție în domeniul construcții lor și dispune de: - - o clădire în valoare de 900 milioane u.m.; - mașini și utilaje speciale în valoare de 60 milioane u.m.; - utilaje auxiliare necesare producției de 40 milioane u.m.; - stocuri de materii prime (ciment, lianți etc.) în valoare de 15 milioane u.m.; - stocuri de produse finite (panouri prefabricate, boițari etc.) în valoare.de 50 milioane u.m.; - sume de încasat de la clicnți(creanțe) 16 milioane u.m.: - -bani în contul de ia bancă 32 milioane u.m.: - numerarîn casieria firmei 3 milioane u.m.; - capitalul social al firmei în valoare de 700 milioane u.m.; - credite bancare pe termen lung în valoare de 22 milioane u.m.; - credite bancare pe termen scurt în valoare de 9 milioane u.m.; - datorii față de furnizori în valoare de4 milioane u.m. VENITURI VALOARE CHELTUIELI VALOARE Venituri Amortizarea din vânzarea 60.000.000 Cheltuieli cu materii prime, produselor 3.000.000 materiale, combustibili 4.000.000 Alte venituri Cheltuieli cu salariile 22.000.000 personalului 16.000.000 TOTAL VENITURI 63.000.000 TOTAL CHELTUIELI 42.000.000 EVALUAM II. Răspunde Ia următoarele întrebări: 1. Ce este un plan de afaceri? 2. De ce este necesară întocmirea unui plan de afaceri? 3. Care sunt elementele componente ale unui plan dc afaceri? 4. Care este cea mai folosită formă dc societate în țara noastră? Argumentează răspunsul III. Enumeră categoriile de societăți comerciale ce pot funcționa în România. IV. Stabilește asocierile corecte dintre cele două coloane: A 1. Societate pe acțiuni 2. Societate cu răspundere limitată 3. Societatea în comandită simplă 4. Societatea în comandită pe acțiuni 5. Societatea în nume colectiv B a. de capital b. de persoane c, de persoane și capital V. Rezolvă următorul rebus: 1. Persoana care are iniția- tiva de a începe o afacere. 2. Resursele ......... pro- duse prin muncă, utilizate pentru obținerea altor bunuri. 3. Resursele...........care sintetizează potențialul de muncă. 4. Agent economic care produce bunuri materiale și servicii, cu scopul dc a obține profit. Pe coloana A-B: Este necesar pentru demararea oricărei afaceri. VL Miniproiect Elaborează un plan pentru realizarea propriei afaceri cu următoarele repere: - formajuridică a societății alese; - obiectul de activitate; - resursele (materiale, umane, financiare), capitalul, oferta; - modul de promovare a afacerii. VII. Comentează următorul citat: „Precum focul și neaua nu pot sta împreună [...], așa nu pot exista într-o casă deodată ordinea și neglijența". (P. Ispirescu,cf. Documente și manuscrise. H, 153) 3. ETICA IN AFACERI în inițierea și derularea unei afaceri, între- prinzătorul este obligat să respecte o serie de reguli de conduită în relațiile cu partenerii de afaceri și consumatorii. Aceste reguli stabilesc o anumită conduită pe care participanții la relațiile sociale trebuie să o respecte în raporturile dintre ei. încălcarea regulilor prestabilite, printr-o conduită necorespunzătoare, atrage răspunderea Parteneri în afaceri. socială a celui vinovat, obligându-1 să suporte toate consecințele faptei sale. Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiplele variante posibile, ținând cont de interesele generale ale firmei, coroborate cu dispozițiile legale restrictive care nu pot fi încălcate. Răspunderea în afaceri implică sancționarea atitudinii sau acțiunii alese de antreprenor, în cazul unei neconcordanțe între alegerea sa și regula juridică ce prestabilește comportamentul legal. Ca formă a răspunderii juridice, răspunderea în afaceri (fig. 3.1) se constituie ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, care cuprinde, pe de o parte, dreptul persoanei vătămate și al societății în general de a obține repararea prejudiciului cauzat și restabilirea ordinii de drept, iar pe de altă parte, obligarea celui vinovat la acoperirea pagubei și la suportarea sancțiunilor legale determinate de comportamentul său contrar legii. > Funcția coercitivă este o funcție de constrângere și pedepsire ime- diată a întreprinzătorului care nu respectă legea. > Funcția educativă influențează conștiința întreprinzătorului, deter- minându-1 să nu mai repete fapta ilicită, care i-a adus sancțiuni în trecut. Funcția educativă are și rol preventiv. în funcție de gravitatea răspunderii întreprinzătorului, amintim urmă- toarele forme de răspundere juridică în afaceri (fig. 3.2): - răspunderea disciplinară; - răspunderea contravențională; - răspunderea civilă; - răspunderea penală. Fig. 3.2. Forme de răspundere juridică. • Răspunderea disciplinară Acest tip de răspundere se referă la raporturile dintre angajat și angaja- torul întreprinzător, atunci când angajatul își încalcă în mod repetat obligațiile de serviciu, prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei muncii, altfel decât sunt prezentate în Codul muncii în vigoare. în articolul 130 lit. i din Codul muncii este prevăzută sancțiunea pentru răspunderea disciplinară, și anume „desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru motive imputate angajatului¹⁴. Pe lângă desfacerea contractului de muncă mai există și alte sancțiuni precum: - excluderea asociatului sau acționarului din societate pentru motive ce i se pot reproșa doar lui; - înlăturarea administratorului din funcțiile sale în ipoteza declanșării procedurii falimentului împotriva societății pe care o administrează (puterile sale fiind preluate de lichidatorul desemnat de către judecător). r Răspunderea contravențională Acest tip de răspundere se declanșează în situația în care întreprin- zătorul comite fapte contravenționale, adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. Sancțiunea aplicată în acest caz este ,> ' : , . care îl obligă pe întreprinzătorul contravenient la plata unei sume de bani, în limitele stabilite printr-un act normativ. ♦ antreprenorul contravenient are posibilitatea legală de a achita, în termen de 48 de ore de la constatarea contravenției, doar jumătate din minimul special al amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită; ♦ dacă un antreprenor săvârșește mai multe contravenții sancționate cu diverse amenzi, sancțiunea se va aplica pentru fiecare faptă în parte; ♦ când contravențiile au fost constatate prin același proces verbal, amenzile totale nu pot depăși dublul maximului prevăzut prin lege pentru contravenția cea mai gravă. Acest tip de răspundere contravențională se regăsește în majoritatea domeniilor de afaceri. O categorie aparte o reprezintă contravențiile reglementate de lege pentru s . r . ; ' , dintre care reținem: ♦ neîntocmirea la termen și conform prevederilor legale a documen- telor primare și contabile privind veniturile realizate de antreprenor; ♦ nedeclararea în termenele prevăzute de lege a veniturilor și bunurilor supuse impozitării; ♦ calcularea eronată a impozitelor și taxelor având drept consecință diminuarea valorii creanței statului; ♦ sustragerea de la plata taxelor și impozitelor, în măsura în care fapta nu constituie infracțiune; ♦ neprezentarea de către întreprinzător, la cererea organului de control, a documentelor justificative și contabile referitoare la modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale; ♦ neaducerea la în- deplinire la termen a obli- gațiilor trasate prin actul de control întocmit de către organul financiar- fiscal etc. Calculați bine impozitele și taxele! Răspunderea civilă Atât în literatura de specialitate, precum și în Codul civil român, răspun- derea civilă are două ramuri: - răspunderea civilă contractuală; - răspunderea civilă delictuală. a. ‘ ■ revine întreprinzătorului care nu respectă obligațiile asumate la încheierea unui contract. Această răspundere este de tip material, obligând la plata unor daune-interese pe întreprinzătorul care nu a respectat clauzele contractuale. Pe lângă daune-interese mai există și majorări de întârziere în executarea unui contract sau penalități, care trebuie prevăzute în mod expres în textul contractului. Alt fel de sancțiune, în acest tip de răspundere, îl reprezintă desfacerea contractului în defavoarea părții care se face vinovată. în urma rezilierii (desfacerii) contractului, părțile contractante revin la situația anterioară în- cheierii acestuia, adică nu își mai datorează nimic. b. ' ■<; c ^ reprezintă forma generală de răspun- dere și apare de fiecare dată când întreprinzătorul încalcă o normă juridică, producând unei anumite persoane un prejudiciu. întreprinzătorul va răspunde atât pentru fapta proprie, cât și pentru fapta persoanelor aflate în subordinea sa sau pentru faptele comise prin folosirea unor bunuri (sau animale) ce-i aparțin. Răspunderea este materială, conducând la repararea în natură a prejudiciului cauzat sau la repararea sa prin echivalent. Răspunderea penală Acest tip de răspundere poate fi declanșat numai pentru fapte ilicite de mare gravitate, declarate.de lege drept Baza răspunderii penale o constituie infracțiunea - abaterea cea mai gravă dintre toate faptele pedepsite de lege și cel mai aspru sancționată. Codul penal român prevede sancțiuni precum: amenda penală; pedepse privative de libertate; interdicții sau decăderi din drepturile avute anterior comiterii infracțiunii. Această formă de răspundere intervine numai când celelalte forme ale răspunderii juridice nu au avut eficiență. Ea se declanșează la plângerea părților vătămate sau din oficiu. ȘTIAȚI CĂ în Codul penal român, schimbat în iunie 2005, și în Legea 301/ 2004, sunt prevăzute mai multe infracțiuni care privesc patrimoniul persoanei fizice și juridice, în general, și activitatea economică și comercială, în special. Astfel: • în Titlul II intitulat „Crime și delicte contra patrimoniului⁴⁴, sunt incriminate ca infracțiuni: gestiunea frauduloasă (art. 258), înșelăciunea (art. 260), spălarea banilor (art. 268). • în Titlul VI - „Crime și delicte contra intereselor publice⁴⁴ sunt prevăzute în primul rând infracțiunile de corupție (luare de mită - art. 308, dare de mită - art. 309), primirea de foloase necuvenite - art. 310, remunerația injustă - art. 311, traficul de influență - art. 312, precum și unele delicte săvârșite de funcționarii publici sau alți funționari, precum delapidarea - art. 314, profitul prin eroare - art. 321, împiedicarea concurenței în licitațiile publice - art. 329. • în Titlul XI - „Crime și delicte contra economiei, industriei, comerțului și regimului fiscal⁴⁴ sunt prevăzute infracțiunile de: - speculă cu produse care nu pot face obiectul comerțului privat - art. 450; - nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import și de export -art. 452; - concurența neloială - art. 453; - deturnarea de fonduri - art. 454; - înstrăinarea fără drept a participanților la capitalul social sau a acti- velor-art. 459; - nerespectarea normelor privind obținerea de fonduri din bugetele Comunităților Europene - art. 479; - deturnarea de fonduri din bugetele Comunităților Economice Europene - art. 480 etc. Numeroase acte și fapte prin care se încalcă regulile privind activitatea economică și comercială și deontologia profesională din aceste domenii, și pericolul social al unor infracțiuni, sunt prevăzute în alte acte normative pecum: - Legea nr. 12/1990 privind protej ar^a populației împotriva unor activități comerciale ilicite; - Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului; - Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; - Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale; - Legea concurenței nr. 21/1996; - Legea nr. 148/2000 privind publicitatea etc. flȘADELlJCRlJ L Completează enunțurile următoare cu informația corectă: 1. Răspunderea în afaceri se referă la .......................... 2. Funcțiile răspunderii în afaceri sunt: funcția.și funcția..... IL Răspunde la următoarele întrebări: 1. Ce sancțiuni prevede Codul pena! român? 2. Care este legea ce cuprinde articole referitoare la infracțiunile antre- prenoriale? III. încercuiește litera din fața variantei corecte: 1. Abaterea cea mai gravă dintre toate faptele pedepsite de lege și cel mai aspru sancționată este: a. contravenția, b. infracțiunea; c, culpa. 2. Condițiile legale care antrenează răspunderea antreprenorială în afaceri sunt: a. comportamentul ilicit al antreprenorului; b. crearea unui prejudiciu; c. existența unei cauze exoneratoare de răspundere. IV. Enumera formele de răspundere în afaceri. V. Realizează și completează schema referitoare Ia „Formele de răspundere^. Vl.Comentează, din punct de vedere al conținutului subcapitolului, următoarele citate: 1. „Etica nu este decât suma regulilor de conduită menite să ne asigure o viață cât mai fericită⁴¹. (H. Sanielevici, cf. De la Maiorescu..., 1,308,310,311) 2. „Tigva nu merge de multe ori le apă, or i se rup baierele și scapă,or se lovește și crapă.“ (Anton Pann, Opere, III, 13) & Responsabilitatea socială a firmei Aceasta presupune ca deciziile să fie luate în conformitate cu anumite standarde și să ducă la efecte favorabile asupra celor interesați în activitatea firmei. & Sensibilitatea socială a firmei Acest concept se definește prin dezvoltarea'proceselor decizionale care orientează practicile firmei în vederea adoptării unei conduite corecte din punct de vedere social (prin deontologia managerilor și a colaboratorilor lor). înglobând și sintetizând etica profesională, responsabilitatea și sensibi- litatea socială, se ajunge la ■ . • ■ care definește compor- tamentul firmei de afaceri exprimat prin: • teteS și interacțiișni «sire se stabiiesc între finw ș! spedsib sorhb care include: acționarii, anga- jații, clienții, furnizorii, organele de stat, concurenții; • cnn? rexnh'g dkț Habgnk: firnnb sau «in irbcnen - • Aceste probleme variază, în timp și spațiu, sub aspectul valorilor și relațiilor organizatorice, fapt ce implică soluționarea lor pe termen lung; sunt folosite pentru a aprecia, judeca și evalua comportamentul firmei ca fiind: etic, responsabil, sensibil, bun, corect, legal, armonios, care nu dăunează etc.; • . • : - au în vedere, pe de o parte, impactul acțiunilor asupra firmei, iar pe de altă parte, impactul acțiunilor asupra mediului social; • . • - include informarea și stabilirea obiectivelor și a căilor de acțiune care să conducă la realizarea obiectivelor în conformitate cu criteriile de politică socială ale firmei. în concluzie, acționând în cadrul unui sistem coerent și modern de gândire, firma de afaceri modernă, contemporană, poate și trebuie să-și asigure o politică socială eficace, care să-i permită săfie integrată și agreată de mediul social în care acționează și să transforme avantajele politicii sale sociale în efecte economice durabile. Aceasta este alternativa care se dovedește viabilă, în comparație cu opțiunile unor firme care vor să câștige enorm în timp scurt și care, prin aceasta, nu pot să-și consolideze o piață pe termen lung. Practica a dovedit că afacerile cu caracter speculativ nu sunt viabile pe termen lung. Ele dau naștere la tensiuni în relațiile cu mediul social, duc la pierderea clientelei și chiar la lichidarea afacerilor. Un client satisfăcut este expresia unui producător puternic. Etica în afaceri. Managerii acordă o atenție deosebită semnificației morale a acțiunilor firmei și consecințelor acestor acțiuni asupra societății. Etica profesională are ca element central reflectarea morală, și ca termen de referință comportamentul uneifirme sau al persoanelor din cadrul firmei. Societatea comercială de orice profil trebuie să se găsească într-un contact permanent cu piața. Acest contact ia forma unui ansamblu de relații prin intermediul cărora firma își orientează, organizează și finalizează activi- tatea sa economică. In relațiile cu partenerii de afaceri și cu instituțiile publice, societatea comercială apare simultan în postura de ofertant și de beneficiar. Contactul permanent al societății comerciale cu piața este determinat de necesitatea asigurării cu materii prime, materiale și diverse servicii a procesului de pro- ducție, precum și de asigurarea desfacerii produselor proprii, rezultat al pro- cesului de producție. Pentru a-și asigura necesarul de mijloace fixe și circulante pentru desfă- șurarea în condiții bune a procesului de producție, societatea comercială intră în diverse relații cu alte societăți comerciale producătoare ale acestora, respectiv furnizorii. David Murray, în lucrarea sa „Cele 7 valori esențiale. IMM-urile și beneficiarii lor“, identifică pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere, prin managerii și angajații săi, pentru o desfășurare cât mai etică a activității sale, și anume: • considerație - • atentie- • creativitate- • servirea- • corectitudine - • transparență - • interdependență - PROVOCĂRI MORALE ÎN VIAȚA DE AFACERI aprecierea demnității muncii bunele reiatii în afaceri servirea impecabilă a clienților moralitate în achiziționare moralitate în desfășurarea competiției tratarea personalului cu demnitate și respect remunerarea corectă a personalului respectarea legilor protejarea mediului înconjurător încheierea de afaceri fără mituire menținerea onestității în afaceri supraviețuirea în caz de schimbări majore Managerii și angajații firmei. Exemple și efecte ale aplicării principiilor morale și etice] > Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de bază este aceea că un angajat al său „nu ar trebui să facă un lucru de care să se rușineze înaintea familiei sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local > General Motors nu este singura firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au un „Cod comun de comportament⁴¹. Aceste coduri vin în sprijinul angajaților care simt presiuni în direcția unor decizii pe care le consideră neetice. De asemenea, codurile îi pregătesc pe angajații firmei și pentru viața din afara firmei. > Compania Johnson & Johnson are următorul „crez“ etic: „credem că prima noastră responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente și pacienți, către mamele și tații și toți ceilalți care folosesc produsele și serviciile noastre. Noi suntem responsabili față de angajați, acei bărbați și femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toți trebuie considerați ca o persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor și să le recunoaștem meritele. Noi trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie justă și morală. Noi suntem responsabili față de comunitățile în care trăim și muncim și la felfață de comunitatea globală. Trebuie să fim buni cetățeni. Atunci când vom acționa în concordanță cu aceste principii, acționarii noștri vor realiza un profit echitabil". O responsabilitate deosebită care revine întreprinzătorului o reprezintă respectarea de către acesta a cu: ♦ de materii prime, materiale, mașini-unelte, utilaje, echipa- mente, utilități (energie electrică, apă, abur etc.), tehnologii, în sensul achitării la termenele stabilite a bunurilor primite; ♦ produselor/serviciilor, în sensul livrării lor la termenele stabilite și de calitate corespunzătoare, precum și al efectuării serviciilor post- vânzare convenite; ♦ furnizoare de credite, în sensul achitării la termenele scadente a creditelor acordate și a dobânzilor corespunzătoare; ♦ proprii, în sensul asigurării atât a plății retribuțiilor la nivelele stabilite, cu condiția îndeplinirii de către aceștia a sarcinilor revenite, cât și a condițiilor normale de muncă. întreprinzătorul este dator să asigure plata la termen a impozitelor și taxelor către organele puterii publice la nivel național și local, precum și a contribuțiilor pentru asigurări sociale, șomaj etc. Prin comportamentul său, întreprinzătorul trebuie să respecte cu strictețe prevederile legale și etica afacerilor în relațiile cu agenții economici, numai pe această bază putând asigura succesul afacerii deja demarate. Succesul în afaceri. Statul este obligat să protejeze cetățenii, în calitatea lor de consumatori, instituind cadrul necesar accesului deplin la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive. Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: în țara noastră, legislația privind protecția consumatorilor este destul de sumară, până în 1990 neacordându-se o prea mare atenție acestui domeniu. Există în vigoare hotărârea 1872/4 august 1967 prin care întreprinderile pro- ducătoare răspund în fața consumatorilor pentru lipsurile calitative constatate după vânzare, cu excepția celor cauzate de nerespectarea de către cumpărători a regulilor de folosire. Mai există legea numărul 4 privind calitatea bunurilor și serviciilor și ordinul nr. 18/8.05.1990 privind certificarea de electro- securitate a bunurilor de consum. Tot în 1990 a fost emisă legea privind prote- jarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite. Prima etapă în elaborarea legislației în domeniul în România a constituit-o ordonanța guvernamentală nr. 21/1992, aprobată prin legea nr. 11/1994 și modificată prin legea nr. 178/1998, inspirată din principii directoare ale ONU. Ordonanța guvernamentală nr.21/1992 prezintă drepturile funda- mentale ale consumatorilor și asigură cadrul legal în acest domeniu. Pe de altă parte, sunt stabilite obligațiile care revin agenților economici, privind calitatea produselor și serviciile destinate comercializării. întreprinzătorii sunt datori să respecte o serie de reguli în relațiile cu partenerii și consumatorii. Legea Prevederile legilor 1 2 a) protecția vieții, sănătății și securității consuma- torilor: 1. Legea nr. ■ să comercializeze numai produse și servicii testate și 11/1994, mo- certificate conform normelor legale și care respectă condițiile dificată prin calitative prevăzute în contracte; Legea ■ să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piață și 178/1998, chiar de la beneficiari produsele la care organismele abilitate de privind lege sau specialiștii proprii au constatat neîndeplinirea carac- protecția teristicilor calitative prescrise; consuma- ■ să anunțe imediat existența pe piață a oricărui produs de torilor; care are cunoștință că a afectat sau poate afecta viața, sănătatea prevede o sau securitatea oamenilor; serie de ■ să asigure condiții igienico-sanitare în producție, pe timpul obligații ce transportului, manipulării, depozitării și desfacerii conform nor- revin melor sanitare în vigoare. întreprin- b) protecția intereselor economice: zătorilor ■ să remedieze deficiențele apărute în cadrul termenelor de garanție; ■ să informeze consumatorii despre produsele oferite prin elementele de identificare și caracterizare ale acestora. 2. Legea nr. Prezintă la capitolul infracțiuni situațiile în care fondatorul, 31/1990, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății legea nu respectă etica afacerilor (prezentate anterior în cadrul societăților „răspunderii penale11. comerciale 3. Legea nr. Consideră ca abateri de la etica afacerilor: 11/1991, ■ întrebuințarea unei firme, a unei embleme, a unor însemne modificată speciale sau a unor ambalaje cu scopul confundării acestora cu prin Legea cele folosite legitim de către alt comerciant; nr. 298/2001, ■ producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, privind vânzarea unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele combaterea de invenții, originea, caracteristicile lor, precum și cu privire la concurenței numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce neloiale în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari. 1 2 a) Sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici sau asociațiile de agenți economici, orice decizii de asociere care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: 4. Legea nr. ■ fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor 21/1996, de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosu- modificată rilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale inechitabile; Și ■ împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizi- completată onare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări și achiziții prin sau pe alte criterii; O.U.G.* ■ limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării 121/2003 și tehnologice sau investițiilor; Legea nr. ■ aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor con- 538/2004, diții inegale la prestații echivalente, provocând, în acest fel, legea unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială; concu- ■ participarea cu oferte trucate la licitații sau la orice alte | renței care forme de concurs de oferte; j prevede ■ eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau îm- f sancțio- piedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concu- f narea renței de către alți agenți economici, precum și înțelegerile de a J practicilor nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiți agenți eco- t anticoncu- nomici, fără o justificare rezonabilă. ( rențiale b) Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții do- J minante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici | pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia, prin ♦O.U.G. - recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot Ordonanța de avea ca efect afectarea comerțului ori prejudicierea consu- Urgență a matorilor. Astfel de practici abuzive pot consta în: Guvernului ■ impunerea prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tari- României felor sau a altor clauze contractuale inechitabile și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari; ■ limitarea producției, distribuției sau dezvoltării tehnolo- gice în dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor; ■ aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor con- diții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială; ■ realizarea de importuri fără competiție de oferte și tra- tative tehnico-comerciale uzuale, în cazul produselor și servi- ciilor care determină nivelul general al prețurilor și tarifelor în economie; 1 2 ■ practicarea unor prețuri excesive sau prețuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenților sau vânzarea la export sub costul de producție, cu acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate consumatorilor interni etc. RETINE! Drepturi ale consumatorilor Dreptul la satisfacerea cerințelor esențiale de viață - dreptul la bunuri și servicii care garantează supraviețuirea. Dreptul la siguranță - dreptul de a fi protejat împotriva produselor, proceselor sau serviciilor care pun în pericol sănătatea sau viața oamenilor. Dreptul de a fi informat - dreptul de a avea elemente necesare pentru a lua o decizie, pentru a face o alegere. Dreptul de a fi protejat împotriva informației, publicității, etiche- tării sau a altor practici frauduloase, înșelătoare sau false. Dreptul de a alege - adică dreptul de a avea acces la o varietate de produse și servicii, la prețuri stabilite pe baza concurenței; Dreptul de a fi ascultat - se referă la posibilitatea consumatorilor de a-și exprima nemulțumirile legitime referitoare la bunuri și servicii, și la condițiile de cumpărare ale acestora. Dreptul la despăgubire - cuprinde dreptul rezolvării echitabile a revendicărilorjustificate. Dreptul la educare - dreptul de a obține cunoștințele și abilitățile prime care se adresează unui consumator informat. Dreptul la un mediu ambiant sănătos - dreptul la un mediu natural care să îmbunătățească ceea ce se definește drept „calitatea vieții“. • încălcările drepturilor consumatorilor Pentru a concretiza încălcările frecvente ale drepturilor consumatorilor, vom încerca să dăm câteva exemple: Drepturi încălcate Categoria Exemplul | produselor Comercializarea de produse care prezintă Un autovehicul cu abateri de la Produs nealimentar defecțiuni tehnice la caracteristicile sistemul de direcție calitative sau care pot pune în pericol viața Sănătatea sau Jucării din tablă - care securitatea Produs nealimentar pot duce la rănirea consumatorilor (copiilor) Comercializarea de produse falsificate sau Produs alimentar Votcă, rom etc. contrafăcute Păstrarea și depozitarea produselor destinate Carnea de mici - nu este comercializării în depozitată în vitrina condiții care nu asigură Produs alimentar frigorifică la temperatura menținerea corespunzătoare caracteristicilor de calitate ale acestora Comercializarea Biscuiți cu cremă - fără produselor cu elemntele Produs alimentar ingredientele trecute pe de identificare ambalaj incomplete Prezentarea prin publi- citate, în prospecte, Confortul real de 2 stele cataloage, mass-media Pentru produse dintr-un hotel prezentat în etc. a altor valori ale alimentare și neali- mass-media ca fiind de caracteristicilor mentare, servicii etc. 4 stele etc. produselor și serviciilor decât cele reale Aceste încălcări frecvente aparțin cadrului legislativ din România, mai precis ele sunt pedepsite de lege conform ordonanțelor guvernamentale nr.21/1992 și 58/30.01.2000, care prevăd, așa cum am enumerat mai sus, o serie de drepturi pentru consumatori, astfel: atât autovehiculul cu defecțiuni tehnice la sistemul de direcție, cât și jucăriile din tablă și neambalarea corespunzătoare a vinului încalcă dreptul consumatorului de a fi protejat împotriva riscului de a achiziționa produse care pot pune viața, sănătatea și securitatea în pericol. Autovehiculul cu defecțiuni tehnice la sistemul de direcție este o încălcare cuprinsă și de directiva 85/374/, cea privind răspunderea juridică față de produsele defecte (producătorul poartă respon- sabilitatea pentru daunele aduse consumatorului de produsele defecte) și de directiva 92/59/, cea privind securitatea generală a produselor. Biscuiții cu cremă fără ingredientele trecute pe ambalaj, cuptorul cu microunde fără instrucțiuni de folosire, șamponul contra căderii părului fără efecte și uleiul alimentar cu procentajul de colesterol peste limită sunt încălcări cuprinse tot în ordonanța guvernamentală 21/1992, și nu respectă dreptul consumatorilor de a fi informați complet, corect și precis asupra carac- teristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor de consumatori. • Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor(ANPC) Pentru ca aceste drepturi să fie protejate, iar încălcările să fie pedepsite, trebuie să existe o asociație care să se ocupe numai de binele consumatorilor. în România, principalul organism guvernamental cu rol în protecția consumatorului este ANPC; obiectivul său principal îl reprezintă realizarea politicii guvernamentale în domeniul protecției vieții, sănătății, securității și intereselor legitime ale consumatorilor, asigurând: urmărirea respectării dispozițiilor legale referitoare la protecția consu- matorilor, calitatea produselor și serviciilor; verificarea respectării standardelor obligatorii de către agenții economici; legalitatea și utilizarea corectă a mijloacelor de măsurare; constatarea unor contravenții și aplicarea de amenzi; desfășurarea unor activități de informare, consiliere și educare a con- sumatorilor. ANPC este subordonată primului ministru și are 42 de Oficii județene. Alte organisme cu rol bine precizat în protecția consumatorilor sunt: ■ Garda Financiară; ■ Inspectoratul de Poliție; ■ Direcția medicinei preventive; ■ Agenția pentru protecția mediului; ■ Direcția Generală Sanitar-Veterinară. Sfaturi pentru consumatori: • dacă vedeți un produs care nu este pe placul dumneavoastră, nu faceți greșeala să-l achiziționați, chiar dacă prețul este mic, nu vă mulțumiți cu puțin! aspirați spre calitatea maximă! • înainte de a cumpăra produse alterate sau ambalate necorespun- zător, dragă consumatorule, înainte de a te gândi că prețul este mic, gândește-te la sănătatea ta, te pot costa mult mai mult medicamentele. Protecția mediului ambiant reprezintă o problemă importantă a omenirii, fiind în același timp și un obiectiv major de urmărit prin planul de afaceri al oricărui prezent și potențial întreprinzător. Mediul ambiant (înconjurător) reprezintă totalitatea factorilor care asigură menținerea echilibrului ecologic și determină condițiile de viață pentru om și de dezvoltare a societății. în prezent, bogățiile și sursele de energie (resursele mondiale) sunt afectate în așa măsură încât se prevede epuizarea rapidă a unora dintre ele (specii de animale și plante dispărute, zone fertile transformate în deșerturi), dacă nu se iau măsuri de protecție a mediului înconjurător. Omul a contribuit la deteriorarea mediului înconjurător prin: defrișarea pădurilor; suprapășunatul; construirea de lacuri de acumulare, baraje, canale etc. în zone care trebuiau protejate; exploatarea exagerată a faunei terestre, a resurselor oceanice, a subsolului etc.; poluare (naturală, artifi- cială: biologică, fizică, chimică). Poluare naturală. Deoarece este mai ușor să previi decât să repari daunele deja produse, în prezent sunt elaborate programe de acțiune pentru mediu, care includ mai multe principii, prezentate în figura 3.3. Fig. 3.3. Protecția mediului. Măsurile de ameliorare a mediului vizează: dispersarea poluanților la mare înălțime, amplasarea industriilor poluante departe de orașe, îmbunătățirea tehnologiilor, creșterea zonelor verzi etc.; : reducerea producției de CO₂ și stoparea defrișărilor; construirea de vehicule cât mai puțin poluante, îmbunătățirea calității carburanților și controlul riguros al emisiilor de gaze; eliminarea totală a freonilor; folosirea stațiilor de epurare, construirea unor baraje, diguri sau bazine speciale de colectare a deșeurilor și reziduurilor; construirea unor zone ecologice de depozitare a gunoaielor, folosirea judicioasă a substanțelor chimice, plantarea arborilor etc.; în domeniul poluării mediului(Eco-label); utilizarea tehnologiilor de producție nepoluante, recuperarea și reciclarea materialelor, distrugerea finală a acestora (prin incinerare). Efectele reciclării asupra mediului sunt sintetizate în figura 3.4. Protejați mediul înconjurător ! , u r ₜ ₜ I iccnu 2. Clicnin stuil sauslacini atunci când. .............. și încântați atunci când ...................... . Sialdlește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: ! 'z ! rj ÎX *'e ul scuh'H '’VsO Hsrnvm¹ ca* dmpnve orice vietate spre cautarea a ceva nou: niromiatii, cuncsșnntc etc. 2.[AjJdJ Succesul este un fenomen care vrac pe neaștcplaie. liănnnmu h m mac -’oekn oda r i. Ce este pianul de activitate 2 2. Cum se clasifică managerii, din punct dc vedere al atitudinii fană dc scopu] usiuni’i i. cnjHmntenzm cm nunei oe /coem as suocmHiCHnim munmuanne ' r A: 7 diate: i. ,d>eHniiia unui om care izbuteșie sn m două cuvinte: latent și energic". (T. AnU'țezL Scrieri. XX., 208) 2. .,Dacă albine ar șl i pentru ce fiice miere, nc-atc că n-ar face-o așa dulce". EVALUARE L Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații: 1. |A.| F. într-o economie concurențială, desfășurarea activității în- treprinderii, indiferent de profil, este supusă riscurilor. 2. A. 1T] Indicatorii economico-financiari nu influențează planificarea activităților viitoare ale firmei. II. Stabilește asocierile corecte dintre cele două coloane: 1. Riscurile strategice provin din: 2. Riscurile politice și administrative se produc datorită: B a. restructurarea sistemului institu- țional și legislativ în perioadele de tranziție b. „războiul^ prețurilor c. instabilitatea sistemului politic de putere III. Răspunde Ia următoarele întrebării : 1. Ce trebuie să includă planul curent de activitate? 2. Care consideri că sunt factorii mai importanți care asigură reușita în afaceri: cei personali sau cei de afaceri? IV. Rezolvă următorul rebus: 1. Orice clement de incertitu- dine ce poate afecta derularea afacerii. 2. Risc previzibil. 3. Un pericol asumat controlabil, acceptat din propria voință. 4. Risc ce reprezintă pierderile monetare. 5. Beneficiarul unui serviciu,zprodiis. 6. A fa c e re p ro fi labilă.... Pe coloana A-B:„I3ste dorit de toată lumea, în orice tip de activitate.../' V. Miniproiect. Observă mediul de afaceri din localitatea (cartierul) in care locuiești. Identifică un modei de reușită în afaceri. Redactează prezentarea acestuia în forma unui „Studiu de cazN Provoacă-ți colegii la un concurs cu tema „Cel mai reușit model de afaceri”. Poți utiliza pentru documentare și informațiile de pe internet, din revistele de specialitate etc. Imaginează-ți că ai deja o afacere. Notează obiectul de activitate al firmei. Identifică tipurile de risc care pot apărea și căile de minimizare a acestora. VL Comentează, din punct de vedere al capitolului, următorul citat: „Dacă poți să fii vultur, nu te strădui să fii primul printre ciori/' (Pitagora) BIBLIOGRAFIE 1. Ciurea, S., Drăgulescu, 3A-Managementul calității totale - Standardele ISO 9004 comentate, București, Ed. Economică 1995. 2. Coman, Florin - Contabilitatea întreprinderii, Editura Lumina Lex, București, 2002. 3. Coman, Florin - Activitatea financiar-contabilă a societăților bancare, Editura Lumina Lex, București, 2002. 4. Coman, Florin - Contabilitatea financiară, Editura Fundației România de mâine, București 2004. 5. Dumitra, M., Negruțiu, M.-Inițiere în contabilitate, București, Ed. Maxim, 1997. 6. Kottler, P- Managementul Marketingului, București, Ed.Teora, 1997. 7. Lazăr, Natalia, Mitrache, Maria - Educație tehnologică, Editura AII, București, 2001. 8. Lefter, V., Manolescu, A - Managementul resurselor umane, EDP, București, 1994. 9. Moldoveanu, M., Miron, D. - Psihologia reclamei, București, Ed. Libra, 1995. 10. Parker, D.W.-Costurilecalității, București,Ed.CODECS 1998. ll. Popescu, D.- Conducerea afacerilor, Editura Scripta, București, 1998. 12. Popescu, D.-Managementul afacerilor, Editura Economică, București, 2001. 13. Stoica, Natalia - Economia și organizarea producției, E.D.P., București, 1994. 14. Tănase, G., Coșea, M. - Economie - Probleme, Teste, Rezolvări, editată de Agenția de Consulting Universitar - Eficient, București, 1993. 15. Vintilă, G. - Diagnosticul financiar și evaluarea întreprinderilor, EDP, București, 1998. 16. Centrul ONU pentru promovarea IMM - Ghidul micului întreprinzător, București, Ed. Tehnică, 1993. 17. Consiliul Național pentru Curriculum - Ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare. Liceu Tehnologic - Profil Servicii, Editura Aramis Prinț, București, 2002. 18. Consiliul Național pentru Curriculum - Ghid metodologic pentru aplicarea programelor școlare. Liceu Tehnologic - Profil Tehnic, Editura Aramis Prinț, București, 2002. 19. *** - Documente editate de Delegația Comisiei Europene în România, București, 1999/2000. 20. *** - Economie politică, Academia de Studii Economice București, Ed. Economică 1997. 21. *** - Ghid european pentru promovarea intereselor consumatorilor, Ed. AROMAV și Asta vreau!, București, 1997. 22. *** -Instrumente de plată BNR în „Adevărul Economic⁴⁴, nr. 13/25-31 martie 1995. 23. *** - Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale! Monitorul Oficial al României. 24. ***- Legea nr. 33/29 martie 1991 privind activitatea bancară! Monitorul Oficial nr. 70/3.04.1991.