STUDIU ţ ASUPRA ELEMENTULUI GREC ANTE-FANARIOT LIMBA ROMÂNA DE GEORGE G. MURNU LUCRARE PREMIATA DE Universitatea din Bucur esci BUCURESCI ? TIPOGRAFIA CURŢII REGALE, F. GOBL FII ip, Strada Regală, ip 1894 A •ÂChi, -ache, -achie. suf. servant â former certains diminutifs. Acest suf. se acaţă mai cu seamă la nume de botez avend un înţeles micşurător saii desmîerdător M. E. «Iordache> - G D. B. 117(1602); «lorgachi Visternicul», «Gavriliţă Costachi» Let. K. 328, 364. «înaintea domnieî-meali credincios şi cinstit Boierul domniei meali Iordachie marele păharnic» Arch. ist. 241 (1619).- = cu suf. român, -uţ, -iţă, -ică etc. - Ngr. - axyjs, idem; - axyjs dela diminut. ngr. - cbu ( - axiov) s. e.: TiacSaxc (ov) copilaş; xparce^axi, mesuţă. Astădî în sens ironic M. E. *AC0li$eSC vb.: a se acolisi, s'accrocher â quelqu’un, ne pas laisser tranquille. Sin.: a se lega, a se alipi (în sens reu), s’attacher, se colier Cih. - Pr.2 31 1: «căndu să va acolisi unu omu de altul.» Let. K. 265 «ce se acoliseşte Radul Vodă de acel sărac ?» Idem Pr.3 238. MR. acuhsescu (în «lângoarîa aculisi oile») e termen special pentru boală. - Ngr. axoXXco (= xoXXu) Vyz. axoXXrja -) idem (va xoo xoXXVjaoov 6evxo0£av elg xyjv £aytv = să ’î lipească o ventuză pe spate Vyz.). *Ad vedî iad. *Adamânt (pl.-urî), s. n.: diamant, pierre precieuse. Varlam (1643), M. E. II f. 53 a «acelu tmpu tare ca de adâmantU...» Pr.3 438 *adamantu ce să zice diamantu carele n’are tăîare adecă nu să poate tăia.» - Ngr. dSajjta^ - avxa, 6 =■• Psl. adamantu, idem. — 2 — Â6f, s. m.: le suaire. Invelitoare a sfintelor daruri. Dos. Liţ la M. E. (1673) «iară popa vârându-şu mânele pre supţii aer....* C. D, B. 196 «aeru tot sârmă.» - Mgr. £Vjp, 6, idem. Transiţia lui 7] in e dovedeşte că aparţine bisericeî primitive române M. E. *Afedron s, anus. Tetr. Cor. 34 «în maţe se amistuîaştc şi pre-afedron îase.» Ib. 87. - 5Acpai§p(l)v> idem; Psl. afedronu latrina. AfuriSiSC vb.: excommunier, damner. - C. D. B. 137 (1604) «că amu pus şi blestemu ca să fie afurisit şi proclet.» Tot acolo în alt document (152, 1606) găsim în loc de sl. proclet «anatema» > Pr.3i53 «pre nişte oameni ce-i afurisi pre dreptate cum să cade, şi pre leage arhiereul lor... şi murind afurisiţii iară nu vrură să ia iertăciune şi-î îngropară..» Pr.3 183 «iară de va fi purtând hainele ce să zice rasele cu molitve, atunci să-l afurisească.» - D’aci cu suf. sl. avem: - Afurisanie s. f.: ex-communication. Pr. 3 «şi de va fi un an într’acea afurisanie... > Maî găsim şi forma «afurisenie»: Pr.2 261 «să nu se teamă de afurisenie.» Sin.: blăstem, anatima, proclet. - La MR. tot afu-risescu. - Dela mgr. acpopi£a> (aor.: acpopiG - cu trecerea obicinuită a lui o ' neaccentuat în u la Români); ne-a venit prin legisl. bisericească. Psl. afurisati, aforesovati, excommunicare. Aghiâzmâ S. f.: eau benite. Pr.1 34 (idem 38, 54, 64) «şi la prazdniculu sfinţiloru apostoli să guste aghiazmă.» Pr. 3 194 «iară în vremea vieţii lor să le dea numai aghiazmâ şi anaforă.> - Mgr. ^ytaapa, 16. JPsl. aghiazma. MR. aghiazmă. AgoniSfeSC vb. acqu^rir, gagner laborieusement. Sin.: câştig: Biblica din 1668 : «eu cu multa şumâ amu agonisită oraşul acesta.» Biblica din 1668: «eu cu multă cheltuială politiîa aceasta amu câştigatOt. > Cod. V. 46,1-2 Circa 1550: «Eu cu multu preţu agonisită aceasta cetate.» Şi pentru cele spirituale : M. Costin (1670 - Gast. I, 206) «pentru ac6îa tot omul să nu să Icnească - pre dumnedeu în suflet să agonisească.»\- D’aci s. verbal: - Agonisire şi * agonisită s. f.: acquLsition, gaiiţi. - Avere, câştig. P.1 (1640) 11 recto «iară de se va ispiti să ia ceva fărâ blagoslovenia preoţilor den be~ ! — 3 — * * serica sau farâ lege, unii ca aceia anemica nu se închipuesc. numai furi de bes&icâ. şi agonisire spurcata şi necredincioşi.» Let. K. 224 «că vra să îa agonisita tuturor, nu cu alţii meşteşugii ce cu vărsare de sânge.» Idem 326 «iară inima agonisitei lui am trecut-o la Cameniţa şi am datu la un prieten a tătâne-meu şi deplin acea avere mai apoi la mâna lui lordachi au venit.» - Mgr. ayarni^pai (aor. ayomC -), lupt. - In sl. agonisovati are înţelesul numai de a fi în agonie Mikl. La MR. agonia iute agunlisescu grăbesc.. - Sub raportul înţelesului dar e produsul cugetării proprie romănesci. Pe lîngă aceasta D. Haşdeu (M. E.) îl consideră ca termen juridic. Agurida S. f.: raisin vert, verjus; fruit aigre en general. In locul vechiului acr/ş M. E: Dicţ. Mss. bănăţean (1670)Agnsh. Omphax. Uva cruda. Aguridă. Dicţ. sl. rom. din aceiaşi epocă (Mss. t al Soc. arheol. din Moscova f. 126 1. M. E.): «fie-care poamă necoaptă să chiamă aşa, aguridă». Pr.3 439 «părinţii au mâncat acrimea adecă agurida, iar dinţii copiilor voştri au stripezit». Ib. «ce numai pentru ceia ce au mâncat agurida....» - ’AyouptSa, idem. Probabil cuventul provine din contactul direct cu elementul comercial al Grecilor. - MR., Bulg. şi Alb. asemenea : agurida. Afnăg^SC vb. duper, s£duire, tromper. Sin.: cu vechiul «măn-găiu», înşel, ademenesc, farmec». Gr. Urechi (Let. K.) 228 «şi vedându Turcii pre Moldoveni că vor să moară, de cât să biruiască cu multe meşteşuguri au nevoit să amăgească pre Moldoveni...... Dos. Sinax. (1683, M. E.) făcându ei asia, vădzu Irodu că *1 amăgiră...>. Daci: -Amăgeu (pi. ei) s. m.: seducteur, faiseur, charlatan. Sin. cu amăgitor, care funcţionează şi ca adj. pe când amăgeu e pur s. (M. E.: payeungţ). N. Costin (Let. K.) 50 «pentru aceia Grecii sunt de neamul lor vicleni şi amagei». - Amăgitor adj. şi s.: celui ou celle qui trompe, qui dupe, qui seduit. - Sin.: înşelător. Varl. 1643, I f. 34 a : «aice pre pâ-măntu-i iaste şi inima şi găndulu şi toatâ nedejde şi avuţiia, care lucru iaste amăgitoriu». - Mayos, 6, lat. magus, fermecător, înşelător, amăgitor. Dl. Haşdeu (M. E. amăgesc) susţine că e un împrumut bizantin — 4 — şi-l urcă până in epoca romană corn par ându-1 cu silicianul am-magari, cu acelaş înţeles, a cărui formă esplică îndestul pe-al nostru. *Âmb6n S. m.: chaire, tribune sacree. = Amvon Pr.3 336 «însă nimenea alt cineva să nu citească pe ambon fără numai cei ce sânt îmbrăcaţi cu felon». - Dela gr. dtpSwv, 6, introdus prin poloni, M. E. La aceasta ne determină transiţia gr. p în b. Dar transiţia aceasta s ar putea explica şi ca o proveninţă grecească fără admiterea unui ingredient strein. Căci în ngr. grupul consonantic - jx6 -poate deveni - pire - = mb: pgr. epSacvco = ngr. |X7iaivaj, s[i6oXtd£a) = (XTCoXta^a), £[x6aXo)|Jia = [iTxaXcofJta etc. Totuşi nu putem admite aceasta, căci şi în ngr. s’a păstrat, pe calea tradiţiuneî, pronuncia mai veche amvon. *Amfitbali$, s. ne du meme pere et de la meme mere. In opo-siţie cu cierothalis, care însemnează «din acelaşi tată şi de doă mumânî». - Introdus pentru un moment din legisl. bizantină: Pr.3 249,274 «amfithalis se chiamă cela ce îaste de un tată si. de o mumă...». > - ’AjjtcptOaXrjs, 6, frater germanus. ’ Anâforă, şi anafura s. f.: pain benit. Bucătura de pâne binecuvântată ce după terminarea liturghiei se dă fie-cărui creştin care merge la biserică şi stă până să finească liturghia L. M. -Pr.1 45 recto «îarâ aceia să nu între nice ana fora să nu ta» Idem Pr.1 118. - Pr.3 194,161 «iară în vremea vieţii lor să le dea numai aghiazmă^ şi anaforă...». Ib. 196,166 «anafora s’a făcut să se dea într’acest chip». - Rafail : Paraclis (Gast. I, 181,1661) «aicîa nu grăîaşte de viţel, de vaca, ce grăîaşte de darul lui Dumnedău, de sfânta cuminecătură şi de sfânta anafura - Mgr. dvacpopa, Vj, sacra oblatio, oblata hostia D. C. Dela Psl. anafora şi nafora, Mikl. - MR. anâfură şi nâfură. Ngr. dvxcScopo (dyto£ dcpxos). Anatemă S. f. ană^heme. Sin.: afurisenie, blăstem. Pr.1 51 verso «cineva călca acestâ învăţătură, anatema să fie». Pr.3 289 (să-borul 5)» numai . Idem Pr.3 390. -Let. K. 284 M. Costin «ce neputândii a-ş plinire gândul aşa pre voie în Ţarigrad, sau ales cale spre Anadol». Idem Let. K. 314». - Anatolie derivă direct de ia gr. avaxoX^, iar Anadol de la turc. Anadolu. El. Turc. *Anghel (pi. - li), s. m. : ange. înger. Introdus în limba literară de cărturari. Pr.3 294,378 «pentru-că acela dracul în tot chipul se închipuîaşte, şi anşhel să se facă, şi călugăr şi bărbat mirean...». Idem Pr.3 421. - yAyyeXog. Psl. Anugelu, idem. MR. anghel şi f. anghelă. Antlfin (pl.-oane), s. n. : antienne Ps. D. 428,119 a «cumu să cântă acmu la noi la utrănî dumineca înaintîa sfintei evanghelii cathizma acesta cu tlăcu, ce le dâcem antifoane... Dos. Lit. (1683) f. 38 s. 99 M.E. ’Avxtcptovov, to, «vox reciproca». Psl. antifonu, idem. AntiflliS (pl.-urî,-e), s. n.: corporal, autel portatif. O bucată de pînză sau stofă păstrată, care se întinde pe altar sub potir sau sfintele daruri şi care în lipsă de altar, poate să-l înlocuiască. M. E.: Ş6pte Taine (1644) f. 39 b., Mitr. Dos. din Ardeal (1627) A. I. R. I, 101. Dos. Lit. (1683) f. 46 * : M. E. C. L\ B. I, 201. Popa Ioan din Vinţî : Diaconaru (1680- Gast. I 244: sfinţitele vase : discosulii şi potiriulu, procroveţele şi antimisulu». - Mgr. ’Avxc|juvolov, x. Psl. antimisu M. E. Aorâr şi orariu (pl. - e), s. m.: echarpe de diacre. Aor arul e pentru diacon ceea ce patrafitul e pentru popă M. E. - G — 6 — D. B. I, 197,202 «aot ar de sărma cu 4 canafi - Pr.3 414 întreb. a 13 «de va avea chipul orarîuiui să o poarte». - Mgr. (bpaptov, xo, cu a protetic : aorar. *Aposcorachinfă, s. t. renvoi injurieux, action de vilipender. Ps. D- 83>37 «ce-mi trimite, Doamne, a ta socotinţa - să nu ducii de lungulii aposcorachintâ». - Tot acolo, în notă, Dosoft. îl esplică : «Aposcorachinţă sâ chîamâ că-şî părăsîaşte corbulu puii pănă-s cu fulgi albi, de nu-î hrăniaşte, că nu să ’ncriade». - Cuvânt făurit de Dosofteiu din gr. dhroaxopax££ Context, grec: dxvrjpis ipyoixri<;. -Dos. Par. (1683) f. 58 b, Genes. XXII, 3 (M.E.) < inălâ asânulu său şi cu sine doi arşaţii.» Context, lat. duos pueros, iar la Şerban Vodă, 1688: două slugik (M.E.)Let. K. 167 «cela ce nu avea voinici de oaste, ci strîngea păstorii din munţi şi argaţii». - Ngr. âpYccvrjs, 6 (Vyz.), ouvrier, manouvrier. Dela pgr. âpyaxr^ «mercenarius»; idem Bulg. MR. Şerb. argat. A iniţial fiind şi in cuvântul grec, esplicarea lui e superfluă în forma românească. Arh - şi arhi - particulă de cuvânt care, puindu-se la începutul unui termen din ierarhia bisericească, arată gradul de superioritate: arhanghel (Gast. I 9.64.245) archange arhi diacon (Gast. I 158, 209) archidiacte; arhimandrit, archimandrite; archiepiscop, archevâque, arhinn^ropolit, mâtropolitain primas etc. - Gr.5Ap/ -şi dp'/i - idem. Arhiereu, s. m.: eveque, prelat. Sin.: Vlădică. Obicinuit arhiereu — 7 — , să dice unui episcop Iară eparhie; dar, ca termen general, orice cleric mai sus de arhimandrit şi până la patriarh este arhiereu. In cronice arhiereii stau totdeauna mai presus de toţi boerit M.E. - Pr.1 33 verso; Pr.3 182,21; N.Costin 52,M.E. -Dela: >Apxiepe6s, 6, idem. Arhimandrit (pl-ţî)> s. m. : archimandrite, abbe, prieur. Sin. : egumen şi stareţ, dar mai sus în ierarhia monacală. Cheea înţelesului (1678) Gast. I, 237 «arhimandritul Cemigoruiui.» - ’ApxtpavSpiTr)^ 6. Psl. aruhimanudritu, idem. *Aromit s. n.: aromate. - Tetr. Cor. 178 «vineră la mormînt, purta ce gătise aromate şi alte cu nusele.» Molitv. (1650-75) Gast. I 229 «în vreme aceia şi trecîndii sămbâta, maria magda-lina şi maria lui iacovii şi solomiîa, cumpărasă aromat...» - vAp(D(ia. idem. Anfiină s. f.: i° arrhcs. 2° tout ce quon donne au fianc6 ou â la fianc^e avant Ies noces. - Pr.3 i97, 172 «Logodna şi arvuna, povestesc tocmitoriî de lege,., că şi arvunele sânt asemene nun-telor ce vor să fie..». Se mai găsesce şi forma: *aravonă: Pr.2 6, vi «de se va tocmi vre-un lucrător şi de va lua asupra sa să lucreze o viîe şi va lua şi aravonă de la stăpân...». Daci vb, - *Arăvonesc, donner des arrhes. A da arvună. Ps. Dos. 511 «ţie bunătate mărturisim pentru toate, pentru intrările noastre în lumîa acestâ, şi pentru eşirile carile ne arâvonescfi nedejdile învierii...» Şi *arăvonisesc. Dos. Lit. (1683) f. 114 a (M. E.) «nedejdile nostre dale de înviere şi de neputreda vîaţâ prin a ta neminţită făgadâ ni să arâvonisescit...». - Pgr. apaScov. 6, arvună, arrhes; pe când în ngr. cu forma dp-pa6tova f. sau £ppa6â>vaţ m., logodnă, fianşailles. De la ar-vună avem vb. posterior arvunesc, pe când de la aor. appapomo-, arăvonisesc. Aravonă ne-a dat arăvonesc, precum hirotonie, hirotonesc - Pserb.: aravuna. Lat. arrhabo = apa6cov. *ASChitâC şi *ascllităn, s. şi adj.; ascete, ascetique. Călugărul care duce o viaţă cu totul retrasă : pustnic, schimnic, sihastru. Dos. Syn. (1683) pref. - «prebodobniciî părinţii noştri, bogo-nosniciî săhaştriî, aschitacii.» Pr.3 (1652) 444 «era un aschiUn carele strălucea în lume de bunătăţile lui si de minuni ce făcea.» 1 > Formaţiune românească de la gr. dtaxT]xr)s şi iowjxtxdg idem. — 8 — Aspidă, s. f.: aspic. Un fel de viperă. Aproape sin.: năpârcă. Ps. Sc. 176,5 «Mania lor ca chipul zmeului, ca aspida surdă ce astupă urechile sale.» Idem 301,13 «spre aspidă şi vasiliscâ calci, şi calci leu şi zmeulu. - Idem 454, 4 «ascuţiră limba sa ca a şarpelui, iadul (= nota marginală veninulîi) aspideeî suptu ustnele lorii» - Pr. Dos. 316,49 «pre vasiliscîi şi aspidă - veî îmbla ca pre omidă»; din «era acraSa xat ŞaGiXtGxov erafÎTjGVjs (WaXx. 3° : e «argintul său nu dede întru camătă» iar în text gr. xb apyuptov o6x £8a>xev exc xoxip, de unde vedem că camăta la început = xoxo£. Ps. Dos. 237, 71,41 «prin camătă şi pentru tot preţulii - le va scoate capulii cu giudeţuliî.> Pr.2 40 f. «cănd va da bărbatul bani cu camătă şi încă mai vârtos cănd va asupri cu camătă...», care pasaj confirmă sensul primitiv al cuventuluî de dobîndâ legitimă. - D’aci: -* Carnaţiile (pl.-î), s. n.: qui donne de l’argent avec interet, usurier. Cămătar. Totr. Cor. 133 «uîn ca-matnic avea datornicii-». Pr.1 14 verso «popa neguţătorîu sau camatnicti, ce va vria săşu înmulţescâ argintul lui...». De asemenea : - *Cămătnicesc vb.: faire l’usurier, exercer l’usure. Pr.1 15 recto «preotul sau diaconul de va cămătniciy ori să se lase de unele ca aceştia, sau să se scoaţâ.» - Mgr. xapaxos, 6 fatigue, gain, avantage, interât, prin SI. camatay tenus, camato, xoxo$, camatunicu fenerator. «Les Rou-mains et les slaves m6ridionaux ont re$u par le droit byzantin le mot camata = xapaxo$. Haşd. El. Turc. 15. Cămilă, s. f.: chameau. Let. K. 229 «şi l’au legaţii de coadele a doă cămile şi le-au sloboziţii pren tabără de l-au sfărmatu..» Febr Cor. 53, Zac. 95 (M. E.) «strecuraţi ţînţariî, e cămile înghiţiţi.» -Kafi^Aa, rj, de la pgr. xapjXos, Psl. Camilu, idem. Gamilăvcă (pl.-e), s. f.: capuchon de moine. Coperământ de cap al călugărilor, aşa numit pentru că de cele mai multe-ori este făcut din per de cămilă^A, L. - Sin.: potcap, care e mai voluminos în partea superioară, pe când camilavca e cilindrică în toată estensiunea M. L; Pr.1 134 verso «călugărulu ce va petrece în mănăstire' şi va vre să de unui sărac mantila lui sau camilavca.» - Ne întîmpină şi forma *chemelavha. Pr.268, xz, 2 «cela ce va eşi den mănăstire fără de voia egumenului şi de se va fi îmbrăcat în alte haine mireneştî şi-şi va fi ascuns pot:ca-pocul şi chemelayha şi alte ca aceste, acesta să chtamă hiclenu.» Ce represintă camilavpa în alegoria costumului bisericesc ? Ne spune Pr.3 181,120 «iară camilavca închipuîaşte pentru măria deşartă adecă slava c^a deşartă.» 11 — ' - KaiieXauxtov, x6: SI. câmilavca, idem. Canon (pl.-oane), s. n.: dogme, regie, canon; certains cantiques de Teglise; penitence. -Let. K. (Cron. pe scurt) 118 «şi canoane cu care mai mulţii şi mai slăvită potu sta şi să pot ocărmui.» Idem M. C 323 «tocmai în dioa cănd se cântă în biserică cano-nul Sf. Andreiu de la Cri tu.» Pr.1 12 verso «iarâ de voru face cu neştiinţa, să ia canon şi să se pocăiascâ.» - Kavwv, 6. PsL canonu idem. Cărămidă, (pl.-dî) s. f. brique. - Let. K. (N. Costin) 42 «au făcuţii doi stîlpi, unul de piatră şi altul de cărămidă.» Idem 46 «seri-indu-şi şi. sâpându-şi toţi numirile sale pre pietre şi precărâmidi...» - Kepaptâa.Vj, (dela pgr. xepaju's-c'Sa, xspajio$), tuile. Psl. Kera-mida, tegula. MR. la sud: chirămidă = xspajjuSa; la nord : cir-niidâ = serb, ceremida. Catâra s. f. inalediction, imprecation. - Venit prin Pravilă, în locul rom.: blăstem. Pr.3 152, 37 «carele are poruncă sau catara: adecă blastemu, aceluia numai ce i se ţine înainte trupul întreg.» Ib. 368,110 «cine va dice că darul a lui dumnedău ajută numai iertarea păcatelor, iară nare ajutoră şi pentru cella ce vor să fie: acela de doă ori să fie supt catara.» - Rampa, yj idem. *Catârgă, s,f.: vaisseau, prison, bagne. - Lit. K. 296 «stătuse voia împărăţiei pre toţi câţi veniseră cu Barnovski-Vodă ori să-i puie sub sabie ori să-i deîe la caiargă.» Idem Pr/4 24, vi şi 43, la, a. - Pr.3 229, 243. Şi mai târdiu: Let. K. II, 155 «şi l’au făcut căpitan de caiargă.» Tot acolo catarga se esplică «închisoare Banio (Bagna si chiama la prigione dove si tengone gli schiavi in terra, Tommaseo). - Kaxepyov, xo. Turc. Cadyrga, galere El. Turc. Caterga, tam Turcis quam Graecis hodiernis sunt triremes et galeae D. C -Ngr. xatepyo, bagne, temniţă. Bulg. şi şerb.: caterga; catruga, art schiff, un fel de corabie. Catastif si - ih (pL-jî, - je, - ge, - şe), s. n.: registre, livre, code. C D. B. I. (Catastif - mânăst. Galata) 192, 8 i catastif «Vister-nicul mare purta grija catastiselor ţării.» Let. K. 138. La Poloni găsim (Let. K. 250) «slujitori în catastijî.» Idem 314 registrovl (pol.) = de catasiije. - Cai a sttf sin.: cu izvod: Pr.3 17 cf «de 3 — 12 vreme ce datorita nu va fi aleasă să se ştie ce vor fi avînd ca-tastige şi izvoade îndesine...». Mat avem şi diminutivul : catas-tişe/y râvăşel, codichel, zapis = codicel: Pr.3 253, 285 «de va face nestine carte si va lăsa niscare bucate sau fie-ce, carele vrea să scrie întraceîa sau alt lucru, iară apoi îşi va aduce aminte şi altele bogate, atunci scrie altă carte, şi ta celea ce au lăsat de nu le-au scris în cartea cea deîntîî, atunci aceia ce au scris mai pe urmă să chîamă c a tas tisei sau răvaşe/. » - Kocxaaxiyov, xo. Lista, rollo, catalogo, Som. - Livre, liste d’un marchand, registre, Cih. - Proveninţă directă prin relaţiile comerciale şi juridice. Câthizma s. f.: Ies divisions ou Ies sections du psautier. La Ps. Sc. în loc de cathizma e românescul şedere (276). Ps. Dos. 428, 119 a <'Poate hi că sau fostu cîntînd în liage vtache la stepe-nele oltarîuluî, acmu să cîntă acmu la noi la utrant dumineca înaintîa sfintei Evanghelii cathizma acesta cu tlăcu ce le dzâcemu antifoane.» - KdSiajia, xo. Psl. catzsma sectio quaedam Psalterii Miid. Ghedrii (pl-i), s. m.: cedre. Brad de Liban, un arbore conifer, . însuşi lemnul acestui arbore Cost. - Ps. Sc. 85 XXVIII 5 «glasul domnului frânge chedrii şi frânge domnul chedrîi Li vanului.» Ps. Dos. 434, î 21 a: «adecă cumu la muntele Livanuluî chedrii fac tămăe în Ierosalimu jrătvâ lui Dumnedău.» - Ke8po$, 'fj; ngr. 6 xeSpoc;, cedre, espece de genevrier, arbuste Vyz. = MR. gîunepene (şnepăn). - Psl. kedni cedrus. - Introdus prin cărţile bisericescb Ghelârîu s. n.: cellerier, titre d’office dans Ies ordres mona-stiques. Le celUrier est un religieux qui a soin des provisions et de la nourriture du couvent Littre. Pr.1 131 recto «chelarîulu sau trăpezariulii de vor lăsa niscare bucate cu nesocotinţă şi să vor înpuţî şi levoru lepăda că îatâ suntu de netr^bâ». - KeXXapios, 6, Cellarius D. C. Psl. Kelarii idem. *CheravnoS s. vm. : foudre. Trâznet. - Cuventul a rămas din text. gr. şi ne întîmpină\ numai o dată: Prv 451 «iar când să lo-vescu norii atunce de va cădea foc deîn ceiîu şi să se îm-preune cu fulgerul, \atunce acel fulger vine pre pămînt şi ce — 13 — află arde, carele să chîamă cheravnos, adecă când zicem noi că trăzneşte pre fie-ce lucru». - Kepaovos, o. Psl. Keravunusu fulmen. Chilia, s. f.: celle, cellule de religieux. încăpere de la o mănăstire sau chinovie în care şede un singur monah M. L. -Pr.3 145,11 «al doisprezecelea canon, al săboruluî de a şasia* grăîaşte care preot are muîare şi se va face arhiereu acela să se despartă de dînsa şi mai mult cu dînsa să nu şază nici în chilia lui nici într’alt locu». - KeXAfov, x6, Soph.; ngr. xeXXt Som. Psl. kelila xeXXcov celle. Chimval (pl. - e), s. n. : cymbale. Instrument musicaJ. - Mai e şi forma ţimbal, înrîurire polonă din cymval. Ps. Dos. 497,150,17, «lăudaţi cu bune viersuri - de chimbale într'alesuri»; şi mai jos «în ţimbale de cântare». - K6p6aXov, 16. Psl. Kimvalîi, idem. Chir, Kyr, s. inded. monsieur. Prescurtare de la xuptog, dominus, care precedând numele proprii, a înlocuit la Români, de la venirea în contact cu Grecii, pe si. jupan. Astădî jtipăn şi chir în sens ironic. - Ps. D. 9 «atuncea mî-aii scris sfinţia sa tizul mîeu, carele acum îaste în locul părintelui Nectarie Kyr Do-softei. Pr.3 205,191 «aduseră aminte de acesta lucru la săborul sfînt al sfintulul şi a toată lumea patriarh chir Luca*. - Kup. Kuprjs, Kupoţ, pro Kiipios, dominus D. C. - Psl. Kirii idem. Chit (pl. - ţi), s. m.: baleine, «ogni grand pesce» Som. - Ps. Sc. 520 CLIX 78 «blagosloviţi mare şi riurile fântânile şi chiţii şi toate ce se clătesc întru ape». Ps. Dos. 246,73,53 «pre chiiulu ce goniîa să ’nghiţâ-î-au zdrobită capulu să să sâmţă». Ib. 302,88,39 «tu smereşti chitulti din mare - de î-aî pus belciug prin nare». - KyjToc:. x6. Psl. Kitii, Kitosu, idem. Introdus prin cărţile bisericesc!. Ghltră (pl. - e), s. f. : citronnier-cedrat ; poncire. Un fel de lămâe mare şi mirositoare, cu coaja groasă din care se face dulceaţă Cost. - Let. K. 10 şi 60 «..de unt-de-lemu mare biv-şug, şi de poame de tot felul : chitre, năramze, alămâî şi zaharu...». — u — - Kixpov, x6. pfjXov ţiTjSixcv Vyz. PsL Kitru idem, Chivernisesc vb. : administrer, diriger, gouverner, soigner. Popa Ioan din Vinţi (1680- Gast. I 245 -46) «iarăş totîi Dionis.il Glava 0' începături, pentru căci cu . orănduialâ sfinţită, mai înainte de alte câte, începu sfintele lor evanghelii, pentru căci bună pornîalâ îngerilor acele dumnedeeştî străluciri; îngerii, pentru căci chivernisescu acîa după noi erarchie». De aci : Chiverniselă s. f. : administraţi on, gouvernement, soin. - Let. K. «118» dupre acestea dară, cu Voevoziî loru şi cu otcăr-muitorii ce de la Rîmu se trimiteau şi de acolo toată chiverniseala ţarii». - Idem 138 «tocmit-aii şi boeriile mari sfat de chiverniseală ţăreî...... Cant. Div. Lumii (1698 Gast I 326) «iată darii că nu robu, ce stăpîn lumii tîau lăsat; pre care după dumnezeeştile sale porunci, a o chivernisi ţi se cade». Letop. Rom. şi Mold. (Gast. I, 191), «eşit-au înaintta craiului muma lui Roman Vodă, mătuşa craiului, aflîndu-să ea acolo, căreia îi dedese craiul Kolomea de chiverniselă ei». - KuSepva) ( aor. xu6epv7jor - ), idem. - Chivernisea e formaţiune românească din chivernisesc. Cuvântul e din directă pro-veninţă. Chivot (pl. - e) s. n. tabernacle, arche (de Noe). Ps. Sc. 435, CXXX, 8 «învie Doamne în răpaosulîi tău, tu Chivote sfinţiia ta». Ib. 365,15.- Pavel Ştefănescul: Chronograf (Gast. 1,148 (1650) «fără Ieremiîa proroc după cuventul lui Dumnedii, au întrat în Sion, şi au luat odoarăle şi veşmintele, adecă sfîntulu Chivot». - KcStoxoc. Psl. Kifrotu arca. *ClirOS s. m. : clerge. - Cler. - Pr.» 109 verso «înainte a tot clirosulu, să desfacă cărţile cele duinnedeescî sfânta pravilă». -Let. K. r 17 «eşindu-î înainte departe de Roma, cu tot clirosulu Bisericeî». Pr.2 26/. /., «aşijdere de o va găsi că cur-veşte cu om din clirosulu bisericii». Şi forma cliru\ Ddeîasca Lit. Dos. (Gast. I. 240). - Citric s. m. : clerc, ecelesiastique. -Pr.3 146,15 «arhiereu şi cliricii carii nu ţin muieri pre lege, carii îşi ţin curăţia, \acelora să le slujască voinici iară nu muieri». - KXyjpos, 6 ; xXrjpcxG^, 6. Psl. cllrosit, clerus ; cliricuy cleri- — 15 — cus. - Introdus prin biserică. Ca şi la Slavi, a rămas cu ter-minaţiune greacă alăturea de : scopos, folos, cheravnos.... Coâlă (pl. - e) s. f. : feuille (de papier). - Let. K. 15 «că de am sta şi a pomeni şi a seri ţările toate, câteva coaie de hârtie s’ar mai lungi». - Ngr. xoXXa, Vj Vyz. Dela pgr. xoXXa, colle (par ce quelle [la feuille de papier] ătait collee, Cih.). - MR. coală şi acoâlă. -Influenţă culturală. Colivă (pl. - e) s. f.: colybe : du bled cuit qu’on offre aux eglises Vyz.; iar Cih.: gateau que Ton distribue aux fune-railles â la memoire du defunt». - Grâu fert ce se duce la biserică ca o jertfă, ca un prinos cătră sfinţi, cătră cele sfinte Cost. - Pr.1 60 verso «preotul deivoru mănca feciorii lui preş-curine cântate, .sau colivă..» - C. D. B. I, Catast. Galata (1588) 221 «I tepsie de argintu de colivă». Pr. 3 295,378 «şi să facă şi pomenă cu coliva». - KoXuSov, to, cu deosebire pl. toc xoXuSa (Suidas : x6Xo6a. anrog i^xos = frumentum coctum). - Psl. colivo, idem. *C0!t)it (pl. - ţî), s. m. : Comete, comete k queue. II găsim numai intr’un pasaj ca o rămăşiţă de influenţă culturală : Lct. K. 230 (Gr. Urechi) «întracesta anii sau arătatu pre ceriu stea ca coadă, comitu». - Ko|jirjT>]ţ, 6, idem. MMll (pl. - e), s. n. : plume â ecrire. - Let. K. 9 «şi mai sunt ţări şi mai mărunte, care le trec cu condeiul pentru zăbavă». Ib. 101 «şi cei ce este mânios într’un chipii întinde condeiul,, şi cel ce nu, întraltii chipii îl opreşte». Ib. 373. -Ps. Dos. 146,44,3 «limba îmi voî face co?idei de scrisoare», în text. gr. xaXafjLO$. - Mgr. xo /56Xc, to (ngr. xovtuXt) idem. Dela pgr. xov56Xiov di-min. lui xovouXos : articulation des doigts de la main, poing, main ferrnee Alex. Cositoriu, s. m. : etain. Pr.3 265,328 «cela ce varsă ceră, sau plumbu, cositorite, sau carele leagă bărbatul cu muîarea să nu să ’npreune.... acela anî 20 să nu să cuminece». - Pgr. xaaatxepog, 6 prin psl. : cositeru, stamnum. La ngr. — 16 — şi MR. xaAac din turc. calai, de unde în rom. calemgiu, spoitor de vase. El. turc. - Nsl. s. cositer. Crin s. m. lis. - Tetr. Cor. ii «socotiţi crinul satelor cumu creşte neustininduse nece toarce». - Cant. Div. lum. (Gast. I, 325) «lumea darâ ca o grădină, într’însa oamenii ca nişte flori, precum mărturiseşte Izrail va răzsări ca crhmh. - Kpcvov, To. Psl. crinii lilium. r> Dascal (pl.-I) S. m. : maître (d ecole), precepteur, lettre, doc-teur. Sin.: învăţător, cărturar : Tetr. Cor. 135 «rădicară eî grăiră: învăţătoare, învăţătoare.» Let. K. 4 «acesta au avut de dascal şi învăţător.» Idem 139 «dic că începătoriu şi îndem-nătoriu acestui lucru să fie fost Marco, Episcopul de Efes, carele ca un dascal au dat veste la toţi ca să nu primească nime acel săbor.» Idem 314 «pentru acela bine dicea un dascal.» Idem 108 «pentru că dic dăscălii şi înţelepţii că crud şi tiranic lucru este şi foarte fără de minte neştine să mai mustreze şi să mai pedepsească pre unul ce în pedeapsă şi în nevoie au cădut.» Paliîa de Orăştie (1582 Gast. I 3 7) «Zacanîi Efrem dascălul de dăscălie..» - Dăscăliţă f. lui «dascal» ; maîtresse (d’ecole). Pr.2 «cela ce-şl va da fata la vre o dăscăliţă mulare pentru să o înveţe...» - Dăscălie s. f.: enseignement., instruction, culture, doctrine. Let. K. 60 «acea ţară (Italia) este scaun şi cuib a toată dăscălia şi învăţătura.» Idem 104 «dăscălia au perdut, stăpânirea au răpus, şi de câte maî întîl au avut slave s’au desbrăcat.» Meletie: Cazan. (1644 Gast. I 110) «căţ moare iară fără dâscâliia scripturilor şi fără de învăţătura lor.» - Dăscălesc vb.: enseigner, instruire. Pr. 2 69 xf. «Cănd va îndemna neştine pre altul sil întărâtă del mănie, sau îl dăscăleşte de 1 învaţă să facă vr’okrăutate, acela să chîamă sfătuitor răutăţii.» - AdcoxaXos, 6 dela pgr. 6c8aaxaXo£. Asimilarea lui 6c e anterioară introducerii luf în limba română. In ngr. e tot docaxocXog şi în MR. dascal. Transiţia lui a neaccentuat în â e posterioară; în epoca anterioară fanarioţilor ne întîmpină mai târdiu (Gast. — 17 — Glos.) însemnarea de «cântăreţ» în această epocă nu să confirmă prin nici un esemplu. E o influenţă culturală. Decadă s, f. : dizeine, division (d’histoire) en dix (livres). 11 găsim numai în Cron anonimă Let. K. 97 şi 123, vorbinduse de istoria luî Bonfiniu, împărţită, după exemplul clasicităţii, în decade. - Asxac; - aoa, V), idem. Diacon, s. m. diacre. Gast. I 331 (1581) «şi cu voia mitropolitului marelui Serafimu noi o dedemîi lui Coresi diaconului, ce era meşterii învăţat într’acestu lucru.» - Diîaconu : (Gast. I 3 7) cu-veni pentru curăţie (1618) «ca să nu cadă în mustrare şi în lanţul vrăjmaşului diîaconil aşijdere curaţi.» Pr.1 «ântâîul mucenic Ştefan, mai marele diacon, pomenire să-i-o prăzdnuim.» Idem 11 verso «nice diaconul ceva să grăiască sau să judecă pre popa a Iul.» Şi f. diacomtâ: diaconesse. Pr.3 321, 19 «iară dia-coniţele decă se vor întoarce să nu cumva amestece întru hirotonie ce să se socotească întru mireni.» Din diacon forma prescurtată: *Diac, s. m. ecrivain. Paliîa de Orăştie (Gast. I, 38) «de în mila lui Dumnedeu cu Serban diiacu meşterul mare al y > y tiparelor şi cu Marianii diiacti...» Let. K. 148 «iară Leşiî, fiind de înşelăciune coprinşi, nu băgară în seamă, pînă au fugit un diac a lui Bogdan Vodă la oastea leşească de le-au spus.» De la diacon avem şi s. colectiv : - Diuconime, corps de diacre. Dos. Lit. (1679 Gast. I 240) «pentru archiepiscopul nostru... cinstita preoţîme, în Hristos diaconime a totu clirulii şi poporulu, Domnului să ne rugâmu.» - Ataxovog, <5, Staxoţ, 6. Şain. Seni. 38 «Diaconul şi dieacul vin din neogreacă : Staxovoc;, 8caxo<;. Acest din urmă, de la sensul de cântăreţ, trecu la acela de seriilor, întocmai ca francezul clerc ( = lat. clericus) cu aceleiaşi transiţium logice: popesc-în-văţat-scriitor.» Amendouă formele există şi în psl. dijaconu, dijacu Mikl.; dar înţelesul de scriitor nu există nici în gr. nici în psl. Prin urmare această nuanţă aparţine procesului istoric al ltmbeî române. De observat e că în ngr. 8taxovo<; nu există de cât ca restaurare literară. Singura formă e Staxos care fie direct, prin călugării fanarioţi, fie prin mediul bisericeî slave, — 18 — sa introdus în limba română întâi cu sensul de diacon şi apoi cu acel de «scriitor.» *Di8taC$ie s. f.: ordre, edit. Ne întîmpină numai odată în Pr.8 141 «mai vru împăratul încă de mai făcu nişte tocmiri cu multă trudă deîn tocmelile cele vechi: 170 Nearale şi le puse deosebi că schimba pentru nunte şi legea pentru diatacsie şi pentru nişte taine asemene acestora care le poruncise mai nainte marele Constantin.» - Mgr. Scaxa^s, yj; : ita codicis justinianei libri lau- dantur ex Scholiaste Basilic.... quod ex imperatorum constiiu-tionibns confecti sint D. C. DiâVOl, s. m.: diable. Drac. - Pop. ghiavol. - Ps. Rac. 212, 108 «puse spre el păcâtosulu şi diavoiulu să stea dederepta luî. > Pr." 196, 166 «iară de va fi deîn lucrul diavolului să se afle cineva cu minarea lui în zi de praznic, acela să nu.ia anaforă.» Praxiul (1569-75 Gast. I 11) «şi amu şi Mihailu Arhanghelii nu aduse hula diavolului.» - Diiavolesc adj. diabolique: Molitv. (1650 Gast. I 228) «zidîul cel tare cărora năzuescu cătră tine înproşcâ, goneşte, depărtedâ toatâ diiavoleasca facere.» - AcaŞoAos, 6. Psl. dijavolîi, Diabolus, corespondent ebraicului sqtan. Forma ghiavol îndică origina cuvântului. In ngr. pop. pronunţânduse diavol (SycaSoXos), spiritul fonetic al limbeî române a făcut din el ghiavol. *DlSC0S s. m. disque, patene. Pr.^172, 102 «şi iară ori fiecine ceva îndrăzni de va lua vre un lucru să fie de treaba lui, sau va da altuia să slujască afară den biserică, adecă mahrarnă sau poală sau sfeşnic sau ctiscos sau şi alte asemenea acestora; şi noi după canonul apostolesc pre unii ca aceia dămu-i afu-risanieî.» Prav. de Târg. (1652 Gast. I 161) «îarâ de va cădc zvezda dăpre discos, să fie oprită de liturghie.» Popa I. din Vinţî: Diaconariu (1680 Gast. I 244) «suntu şi alte odejdiî, carile trebuescii să le aibâ gata preutul.» - Sfinţitele vase dis-cosulu şi potirîulu.» C. D. B. I. Cat Gal. 195, 78 «1 potir de ar-gintu cu discos.» - \ - Âtoxos, 6. Psl. dis&osu : discus in quo Graeci inter missae solemnia sanctum panem reponunt D. C. Dogmă s. f. (pl-e şi - ate): dogme. Let. K. 123 «însă nici este 19 — dogmă a bisericei carea cum vom vrea să nu credem.» Pi\u 314, 34 «nice episcopul să se rânduiască adins eluş să facă întrebare pentru niscare dominate,» Şi în parentez dogmate se traduce prin «învăţături ale legii.» - (pl-axa) xo. Psl. dogma idem. PI. dogmate îndică o proveninţă directă grecească. Drum (p. l.-urî-ure) s. n.: voie, chemin, route, marche, trouee Cih. Sin.: cale. - C D. B. I, 254. D-l Haşdeu între glosele din limba slavă citează şi următoarea (15 79) : da se znae hotarâle selov Lup şanului ot drumul Dărstovului u velico Gorgan = să se scie hotarele satului Lupşanului de la drumul Dărstovului până la marele Gorgan», în care vedem că espresia românească «drumul D.» e fidel reprodusă. - Pr.1 39 recto-verso «îarâ alţi săntu slugi sau robi supt mai mari, iarâ alţii neguţători de umblă pre drumure....» Eustat. Prav. de Iaşi (1694 Gast. I, 123) «celu nebunia, macaru că nu să va certa la nebuniile lui, de va face vre o greşalâ, iarâ totu nu să cade, să-lu slobozeascâ de totu să îmbie pre drumuri slobod». - Apoţxos, 6, cursă, drum. - Cfr. bulg. şi şerb. drumu, d romii. Alb. drom. E Eclisiarh şi *clisiarhu s. m. sacristain. Pr.' 131 «iară de va fi cu negrija clisiarhului lăsaţii biserica nemăturatâ...» - Forma eclisiarh nu ne întîmpină în nici un pasaj, dar e neîndoelnic că a esistat, tocmai precum a esistat şi episcopia pe lângă piscupia. - ’ExxX^acapx7]?) 6* Psl. îeclisiaaihu şi clisiaruhu, de la care ne-a şi venit în rom. clisiarhii. 'Eftill, Ieftin, adj. bon marche, indulgent. = pgr. ocxxcp|xo>v: Cod. Vor. 134,10 «rebdare lu loru auditu şi sfrăşitulu Domnului vă-dutu, că multu îaste milostivii şi eftinu- Ps. Sc. 279,85,15 şi Ps. Cor. 236,25 «şi tu Doamne Deulu mieu eflirt şi milos-tivu în lunga rebdătoru şi multu milostivu şi dedevăru». Idem 332,102,8; 374,110,4. Pr.2 19 cmg. «acela ce va cumpăra un — 20 — lucru prea eftin de vreme ce va fi lucru scump, face prepus cum să fie de furat». Idem Pr.;J 289,364. - Eftmâtate - *lăţăy - *j?ig> - *şugy s. abstracte de la eftin.\ indulgence.: Pas. Dos. 76,24,17 «aminte-ţî ad de eftinâtate - Doamne ce o aî cu bunătate». Idem 260,77,111. - Idem 224,86,153 «că şi cu ale tale eftiniaţe - să cauţi cătră mine cu blândlaţe». - Ps. Sc. 15^50,3 «miluîaşte-me Dumnezeu după mare milă a ta, şi după multe eftinşigurele tale cură fără legile mele». Idem 417,118,156; 468,144,9.-Ps. Cor. 134,50 «miluîaşte-mă, Doamne, după mare mila ta şi după multe eftir.şugurele tale». - EO07)vr)$, £L>07)vt'a, abundance, prosperite Soph.; Şerb. jevtin, jeftin; Bulg. jeftin, jeftinija. - Ngr. ^>xr]v6q. MR. eftinu, eftinătate. Fenomenul dispariţiei lui e iniţial din ngr. cpnţvos şi a schim-bărel lui 0 în x, când 11 precedează labiala cp (cp0av£t = pron.: cptava) e destul de des în limba ngr. populară şi inclică o lungă distanţă între cpxrjvos şi ( - voc;). - Rom. eftin dar pă- strând iniţialul e dovedeşte o vechime destul de îndepărtată. Opusul lui eftin e sl. scump. Sensul pe care cuv. eftin la căpătat în cărţile bisericesc! de «iertător» «indulgent», e curat produs al cugetării românesc!. EgumGII - *mân,*igumen, s. m.: abbe, prieur'd’un monastere. Sin.: cu sl. stareţ. C. D. B. I, 110 (întărire domnească 1601) : «dat am dumne-me cartîa dumni-mele cu învăţătura dumni-mele rugătorîului nostru egiimânulid de Tismana şi a tot săborul de acolo. «Cozma : Amart. Sat. (1692 Gast I, 298) «atunce egumănul cercând cartea- unde era scris toţ, au cunoscut că era şi trei sute de ani». - Let. Rom. şi Mold. (Gast. I 193) «şi chemâ pre toţi egumenii de la toate mănăstirile ţărăî munteneşti». Cozma : Amart. Sot. (Gast. I, 297) «că martur mi.-i. domnul, că gândesc, cum nu va fi trecut un clas de când am eşit din mănăstire, după ce am făcut utrăna, şi era cutare e-gumen şi stareţ cutare». Pr.1 13 i'ecto «episcopulî: sau igttme-nulu sau fie şf carele dentru răndulu preotescu». Idem 44 redo «deci desevoru^templa mal vârtos a fi episcop!, sau e-gumeni, sau popi să sp scoaţâ». - cHyo6|isvo^, 6. PslA igumenu, idem. - Transiţia lui yj în fe} de la cel dintâi e o dovadă de vechimea cuvântului; pe când - 21 — • igumen nu e de cât o proveninţă din chiar textul care a servit de bază traducerii pravilei romănescî (Govora). 'Elin (pl. - î) s. m.: Hellene : paien, gentil. Sin. : idololatru, păgân, eretic. - Pr.3 364,80 «episcopul care va scrie moşteni eretici sau elini> anatema». - Idem 371,127 «străinii de l£gea noastră ca ovreii, ereticii şi elinii, unii ca aceştia nu se primesc nici la parale nici mărturiile episcopilor». - Elinesc, adj.: hellenique : qui appartient au paien, au gentil. Sin.: etnic esc (Gast. I, 344,2): - M. Costin (1620 Gast. I, 60) «dăscăli plini de toată înţelepciunea şi stila filosofia toată şi adîncul scripturilor ehnesii şi creştineşti». - Pr.3 372 (Săbor 5) «şi pre ceia ce asculta şi. se pleca dogmatelor lor adecă scripturii şi învăţăturii lor ca nişte ucenici ce ţinea învăţăturile a lui Orighen, carii nu hulia nici lăsa bărfelele e/ineş/i». Idem 407,77 «şi au jurat jurămănture eline şti». - Mgr. eXX^v, 6 pagan, gentile, idolater Soph.; Psl. îelinu eXXtjv pagan us. Emisferiu, s. hemisphere. Emisferă : jumătatea globului pământesc. Let. K. iii «nu dic însă că toţi câţi astădi se află lăcuitori într’acestă ţară, că sunt toţi Români, că aceia nici au fost nici ăste într’o ţară cât putem şti că sunt în emisferiul nostru. - TîjJtto^acptov, to idem. Engolpiu (pl. - uri) s. n. : chaîne de poitrine, collier. Ornament purtat de prelaţi.şi alte persoane din înaltul cler Cost. Pr.3 216,202 «întru sfîntul şi marele post, nici o legătură nu poate să se facă...., numai aceasta ce ştim că sau făcut de doă ori în zilele sf. patriarh de la Ţarigrad Chir Pilotei de mare nevoe, odată sau făcut legături crucişi, iară altă dată au schimbat engolpiurile o parte cătră alta...». - ’EyxoXTUov, to, idem Soph. Eparhia (pl. - 1), s. f.: diocese d’un evăque. Ocolul,, ţinutul în care un episcop esercită o jurisdicţie eclesiastică Cost.; Let. K. 137 «maî făcut-au şi al trefle Episcop, la mănăstirea Rădăuţii şi eparhie i-au dat ţinuturile din partea de sus, despre Ţara Leşească». Pr.2 41,26 «alte pravile dzic să gonească pre hotru şi să-l scoaţă dintr’acel oraş sau sat unde va fi făcând — 22 — hotrie, alte dzic să şi-l scoată de pre locul şi eparhia acelui judeţ». D’aci : - *Eparkian adj. : diocesain. Eparhiot. Pr.33l8 (sf. săbor dentâîa toată lumea. Gî. 4) «pentru să se pue episcopul cu voia a tutui or eparhianilor». ■ - ’ETuapyta, 'f] : districtus metropolitani D. C; Psl. eparuhija idem. EpiSCOP s. m. eveque : Sin. : vlădică, arhiereu. - Let. K. 139 «mai făcut-au şi al doilea episcop, după mitropolit, la sfânta mănăstire în oraş în Roman». Propovedanie (1600 - 1650 Gast. I, 140-41) «dup* ace apostolii herotonisilui, de elii să bucuram şi-l puseru episcopii într’o cetate». Şi episcup\ Pr.1 11 verso «că nu se cade episcupulm săş judece patriarhul său...»; idem 12 recto «episcupul să nu poftească dar de la herotonosie lui». -De aci : - Episcopie, *piscupte s. f. : eveche. - Geogr. Ardeal, (1660 - Gast. I, 176) «mai nainte era mare loc şi bogat şi era loc de episcopie». - Ps. Sch. 367,108,8 «să fie dilele lui mici şi piscupia lui se priimescă altu». - 5Emay.07:0(;, 6; emaxo7n^, yj. Psl. episcupu, episcupija, episcopii, piscupu. Epistolie, s. f. lettre, epître. Sin.: scrisoare, epistolă. - Apost. de Bvc. (1683 Gast. I 261) «...şi după aceste epistoliile sfinţilor apostoli». Pr.3 143,4 «M. Vasile grăîaşte într’o epistolie ce au trimes cătră Diodor». Idem 146,15. - ’EmoToXy), V). Psl. epistolija idem. Eres (pi. - ese, - esuri), s. n. : heresie. Rătăcire în materie religioasă condamnată de biserică Cost. - Pr.2 36,20 «pentru eretele bărbatului poate muîarea să nu-şî despartă bărbatul numai cu biserica, ce şi ea singură fără de voia nimărui pote să se despartă de dănş şi mai vrătos de o va fi el ispitit, sau dc o vă fi silit să o întoarcă despre credinţa ei cea bună a pra-voslaviei spre eresele lui. - Pr.3 200,182 zac. 2 «nu să poate socoti din doă lucrurr unul, oare cârele va fi mai rău, eresurile sau precurvia?» - Ereşie, s.f, idem. Grecenu : Marg. (1691 Gast. I 2Q0) «Cârtea 'lui Meletie Sirkr îrmotriva eres iilor cal- cu alţi eretici ori carii...... Let. K. 207 «ca să poată stinge şi adj/ heretique. Pr.1 55 — 23 — . numele cel reu a frăţine-său, şi ca să nu se arate ceva abătut de la pravoslavie, pre toţi ereticii den ţara să vrea să-i întoarcă ori să hie la legea pravoslavnică». .'Pr,2 50 verso «deci săntu oare carii întru creştini ce ţinu lucru ereticescu >. - *Ere-ticla, s. f. au lieu de eres, - ie : heresie. Calitatea ereticului : Let. K. 234 «şi dacă au venit în ţară şi s’au aşezat în scaun, toată nedumnezeirea şi. ereticia şî au aratatîi». - Aipeou6 : cdpeuxGţ. Psl. jeresu, jereticu, ereticîscu idem. -Eterothalis s. m.: deux freres nes du meme pere et d’une autre mere. - Ca şi amfithalis introdus prin dreptul canonic bizantin în lipsa unor termeni corespunzători : Pr.3 249 «iară de nu va avea frate de un tată şi de o mamă, şi va avea alt frate care va fi de un tată şi doă mumînî, atunci îl moşteneşte frate-său carele să chîamă eterothalis (şi eterothalis să chîamă când sînt doi fraţi de un tată şi de doă mumînî)». - 'ExepoOaX^, 6, ne d’une autre mere. *Etnice$C adj. paien. Liturghie (G^st. I 344) «şi nu numai cele creştineşti,xe încă şi cele einiceşii asemene învaţă.» - ’EOvcxog. idem. Exârh, s. m. exarque. Demnitate inferioară patriarhului Cost. Mitropolitul Tîrgovişteî mat avea, pe lîngă cele-lalte, şi titlul de exarh: Astfel în Prav. de Tărgovişte (1652 Gast. I. 156) găsim pe «Ştefan, mitropolit alu Tărgovişteî, exarhulu plaiului şi a toată Ungrovlahia.» De asemenea în Cheia înţeleptului (1678 Gast. I, 236) « Varlaamu cu mila lui Dumnedeu arhiepiscopii i mitropolitu al Tărgoviştei şi alii scaunului Bucureştilor, exarhu plaiului şi a toatâ Utigrovlahia.» - Pr/; 298 (sabot* 2) «şi. s’au adunat la Ţarigrad 150 episcopî, şi avea exarhu săborului aceluia pre Timoteiu de la Alexandria.» - VESap^/oc;. 6. Psl. Exaruhu. Evanghelie s. f.: evangile. Pr.1 96 reclo «căş săntu fraţi sufleteşti ces pre sfânta evanghelie, căndii făcu frăţie.» Pr. 374« şi. să fie tare calea noastră după cum ne o au arătat cu luminătorii şi dăscălit bisericeî îndreptând luminat dumnezeîaşte urmele noastre şi pornindule cătră Evanghelie.» Arh. ist. 233 (1656) «şi. îam întrebat cu gîurămăntu mare şi ei ase toţi pe sfânta Evaneglulie şi pre sfânta cruce.» - Evanghelicesc adj.: — 24 — £vangelique. Filotheiu: învăţături creştineşti (1700 Gast. I 337) «ce sîntu socotelele creştineşti, carele privescu numai cătră adevarulii celu evanghelic eseu.» - Evanghelist (pl.-şti) s. m. : evangeliste. Con Caz. (1579) Gast. I 26 «Evanghelista». Ca-tech. (1607 Gast. I 42) 126 «evangheli'şti.» Silvestru: N. Test. (1648 Gast. I) «ştiind că duhulu sfanţii au îndemnat evanghelista. » - EflayyeXtov, to, e&ayyeXXiGmfo 6. Psi. evanghelii, jevanghelije, jevanghelistu. Ngr. sOayyeXi şi 6ayyeXto = MR. vangheliulu. Evlavie S.fdevotion, pieţe. Sin.: cucernicie, cuvioşie. Let. K. 117 «şi iată dintr’însu mare parte Turcii o au supus şi o stăpânesc, nepăzind încă nici cele dreptăţi şi faceri de bine care mai dinainte vreme de mai marii lor şi de bunii de evlavie şi de milostivii împăraţi puse în legi erau, şi neclătit se păziau.» - E6Xa6eta, fj : divozione, pieta verso Dio, e santi Som. *EV$6VI$ s. m. devot, pieux. Sin.: evlavios. Let. K. 112 «în di- Jele dară a acestui evsevisîmpărat (Antonin).» - EuaeSrjs, 6, idem Sopli. Prin cale culturală. F Farmec (pl-), s. n.: charme, sortilege, magie, malefice, enchan-tement. Sih.: descântec, vrajă, vrăjitorie. Pr.1 29 verso «că făcu farmece şi vrăji şi pierd sufletele coconilor la vreme de naştere.» Idem 69 recto «preotul deva spune basme, saiî seva ţine de farmece şi de vrăji...» Idem19 verso < cine poartfarmece şi erbi la grumazii lui...» - Farmec, fermecwb.: charmer, ensorceller. Pr.1 119 verso «cine cumpără ceva şi o farmecă... vrăjitori se chiamâ şi înşelători.» Let. K. 44 «acest Ham s’au apucat de învăţături diavoleşti şi farmece, pentru ce-i sau dis Zoroastel, precum anume au fermecat el pre tată său bet, cât au rămas Noe ca un famen...» - Fărmecătdr, s. m. ensorcelleur, magicien, enchanteur; fârmăcătură s. f.: l’action de charmer, de tromper: Pr/2 32 di «când un rănit va să\se tămăduiască cu descântece şi farmece atunce el iaste singur Vinovat morţi-ş... atunce de nevoe se va chema şi fermecătoare ysau descântătoare...» Ps. Rac. 104, 57 — 25 — «veninulu lor ca veninulu şarpelui ca al aspidei surde ce-şî a-stupă urechea sa, car ea nu aude cuventulu fărmâcăîotiloru, farin ăcâtura fărmăcătoriului maestru.» Text - gr. : f(zic, o6x stoaxouexat cpamjs âxaSovxwv, cpap|j.axouxa'. cpappaxoujjLevoc Trapa aoepou.» - 3>ap(jtaxov, xo; appaxca (-sca), yj. enchantement Soph.; Lat.: pharmacus magicien: poster, â Auguste (Theil). Cihac îl derivă de la ngr. Oapjjtax: poison MR. fărmac idem; vb.: nfarmâc sau farmâc empoisonner. Dl. Haşdeu îl alătură la stratul biz.: amăgesc (mag - ), stafie, bosconesc etc. M. E. Felon (pl.-oane) s. n.: surplis du pretre şui dit la messe. C. D. B. Catast. Gal. 200, 198 «3 feloane de adamascăalbe»; 200 «I felonie de atlaz roşiu»; 2O1 «un fehnu de adamască mohorîtă» etc. - eX6vtov, xo. Psl. felonu (vestis sacerdot.) penula. Filosof s. m. : philosophe, divinateur, sage, docte. Pr.2 53 gL «de să va prileji neştine vre un filosof sau vre un numărătorii, de stele, când va căuta în obrazul cuiva, şi de-î va zice fur, nu să va certa ca un suduitor, pentru căce de i-au zis fur, nu î-au zis pentru să-l suduîască ce pentru că-1 au cunoscut cu meşteşugul său cum îaste fur.» Moxa: Cronica (1620 Gast. I 61) «elu dereptii să nu să spae boîariî şi să nu părăsescâ jocul, alerga de sfarimâ o oglinda ce era facutâ de unu filosofii..» Evst.: Prav. aleasă (Gast. 178) «Matheîii au foştii eromonah învăţat şi filosof.» - Filosofze s. f.: philosophie: Pr.3139 «..adecă carii au meşteşugit gramatichia, filosofi a şi vrăcîuirea.» - <î>tXoaocpo$, 6 : <3>tXoaocpta. Vj. Psl. filosofii, filosofija. Flegmă S. f.: phlegme, crachat, glaire, pituite epaise que Ton jette en crachant. Scuipat mucos şi rece, cel mai gros ce se scoate prin tuşă Cost. Pr.8 294,378 «trupul omului. îaste de 4 stihii, deîn sânge zic, deîn flegmă, deîn tuse şi deîn fiare neagră.» - OXeyjJia. Psl. flegma inflammatio, pituita Mikl. FolOS (pL-oase) s.n.: avantage, profit, utilite, gain, fruit, interât.-Tetr. Cor. 37 «ce folosii e omului să arii lumea toată dobîndi, iară sufletul deserta-l-va.» — 26 — Cod. Vor. 120, 9: 'Biblica din 1646: Bibliea din 1688: «Care folosii e, fraţii «că ce folosii-i fraţii «Ce folosu e fraţii miei, să nesciînre miei, deva zice cine- miei de va zice nes-crediînnţă grăiaşte va că are credinţă, cine că are credinţă, că are, e lucru nu îarâ fapte nare ? iară fapte nu are? are ? Cod. Vor. 19, 3 «că nemică nu me tăgăduiu de ceale ce eră de folosu ce se nu spuiîi voao.» Ps. Rac. 49, 29 «ce folosui insângele mieu când vom pogon îngroapă» ? Ps. Cor. 7 ib. «ce folosu e de sângele mieu, cându disting in putredire.» - Folosesc vb.: profiter, £tre utile, gagner. Pr.1 85 recto «acela de nevoe de va fi şi vre un stareţii sâ poată şi pre alţii folosi.» Ps. Dos. 66, 21, 41 «că nu i nime sa mă folosascâ fără tine, nice să mă crescă.» - Folosinţă s. f. = folos. Ps. Dos. 78, 24, 68 «că nu-i, Doamne, nedejdîa pre tine - să-mi trimiţi folosinţă cu bine.» Pr.3 182,21 «că arhiereul ca un oblăduitoriu... aceluia de va trebui întru eparhia lui de folosinţă şi spăşenia creştinilor.» - Folo-sitdriu adj.: utile, protecteur, bienveillant. Ps. Rac. 4, 3 (in sumanul psalm.) «să măngăe puinduşî nădejdea întru Dumnezeu fiindu Dumnezeu măntuitorîul şi folositoriul lui.» Ps. Cor. 6, 3, 5 «tu, Doamne, folositoriulu mieu eşti», unde folositoriul în Ps. Rac. e redat prin «scutitoriîi» (în text. gr. ivrcX^xcop - protector Soph.). - Mgr. skoţy 6, pro ocpeXoc; emolumentum, lucrum D. C. - Ngr. tkp£Âo$ Som. şi Vyz. MR. f clise (= dîafur). *FrănitiC s. m. : frenetique. Lovit de frenesie Cost. - Let. K. N. 372 «ce n’au ascultat, şi adăugîndu-se boala, şi ale.su toamna fiind, aşa de greu l-au cuprins herbinţcala, cât până la Tighinea au stătut frăniţi c, adecă buîguit de hire.» Egal cu: - Opsvtt'xoc, 6. împrumut cultural. Frică s. f.: peur, crainte, frayeur. Sin.: teamă, temere.. Ps. Sc. 55, 18, 10 «frica Domnului curată, prămăndeşte în v6cu de vecu: Cod. Vor. 6, VI, 4: «Şi năpădi, frică spre toti ei.» Bibliea din 1648: V şi cădu frică spre tWi ei.» - Fnccs adj.: peureUx, craintif. Ps. Sc. 65, 21, 24 «fricoşii Domnului laudaţi. elu», tradus în Ps. Rac. ib. 36 «ceia ce vă tfmeţi Bibliea din 1688: « şi cădu fi icâ preste toţi preste ei.» de...» - *înfricu, înfricoşez vb.: effrayer, intimider, menacer. Ps. Sc. 35, 13, 5 «Domnul nu chiemară, acie înfricară-se cu frica io nu era frică» = Ps. Cor. 138, 101 «aceia se înfricară io nu era frică. Bibliea din 1648 : «iară grăindu elii de dereptate, şi de opri-turî, şi de gîudeţulu ce va să fie, spâimatu Filicsu....» Opcxyj, Vj. Cfr. Alb. frică, Meyer; MR. frică, fricos, înfricu-şezu.; Meyer ca şi Cih. de la ngr. cppcxrj; în ngr. însă nu există cppcxY) de cât ca un arhaism în limba literară. Limba pop. cunoasce numai formele :• cppc£t, Ecppt£e, care s’au şi introdus în sub dialectul sudic MR. «fricsi, fricsire» cu sensul de groază, îngrozire. Generalitatea întrebuinţării cuvântului în românesce; forma lui veche şi numeroasa familie la care a dat nascere prin compunere precum şi aflarea lui identică la Alb. dovedesce o origină foarte veche. Cod. Vor. 64, LXIII 11: «căndu grăita lui dreptate şi de ţiîn-' rutu şi de giudeţulu cela ce va se fie înfri-catu fu Filices....» Bibliea din 1688: «si t grăindu elii de direp-tate, şi răbdare şi pentru judecata care va să fie, înfricosin-duse Filicsu...» G * Grămătic (pl. - 1), S. m.: ecrivain, secretaire, teneur de livre. Sin.: diac. - Pr.1 66 recto «preotul nice dinioarâ să nu între în leturghie farâ de grămătic». Pr.3 242,258 «adecă un mirean sau fie şi grămătic, ce se zice om din cinul besericeî.» - rpa{Jt|iaxtx6c;, 6, scrivano Som. - Psl. gramatică grammaticus. -*Gramatichia s. f.: grammaire. - Gramatica. - Pr.3 139 «pravilă să cliiamă şi alte meşteşuguri ale meşterilor dăscăli, adecă carii au meşteşugit gramatichia, filosofia şi vrăcîuirea». - PpapfiaxtxiQ, Psl. gramatikija grammatica. H Hărăzesc vb. gracier, donner, faire une donation. Pr.3 247,265 iară zestrile cele de afară nu sânt ale bărbatului, ci de le va — 28 — strica bărbatul, şi însă mutarea le va fi hărăzit, atunci moşt-nenii nu le cer». - Hărăzială, s. f. donation. Pr.3 143,6 «tară pentru episcopia de la Iradia căci era, . cum am zis mai sus, deteră lui această hărăzială şi dar împăratul şi Săborul arhiereilor». - Xapc^o) (^apt^opai Soph.) idem. Psl. harizati şi harizovati donare. MR. Hăridzescu, ahărdescu, ahăridzescu. - Hărăzială e o formă românească. Păstrând pe z intact, iar în MR. schim-bându-1 în dz, arată că cuvântul e vechiu la Români. Căci altfel formarea verbelor române împrumutate dela Greci cerend forma aoristică a verbelor grecesci, am fi avuţii: hârisesciî, ceea ce în cazul de faţă nu e. Maî probabilă e filiaţiunea sa prin mediul slavonei. Hârtie s. f.: papier â âcrire, acte, inscrit = zapis. Pr.1 22 rect o-verso «săşii scrie greşalele lui întru hârtie, şi să o de du-hovnicu său». Şi mai jos ib.: «şi îarâ învăţăm pre duhovnici, să scrie în hârtie». C. D. B. 77 (1597) «de acum nainte nime din ruda me ca să n’aibă a pără aîastă pără nice dineoară în veci înaintia ceştii hârtii a noastră». - Mgr. ydpxr}ţ, 6; ypLpu,x6. D. C.; Som.; Psl. harutija, idem. MR. carte ( = scrisoare şi hârtie ca în DR. populară). Infl. culturală. Herâgra, S. f.: goutte aux mains, chiragre..- M. Costin Let. K. 288 «ornîi boleacu fiindu Radulu Vodă, şi de mănî şi de picioare, care boală podagra şi heragra se dice». - Xetpaypa, idem. Hirotonie, *herotonisie s. f.: ordination d’un pretre, chirotonie. .Pr.2 37, k «obrazul călugărit, de va fi stănd pre vre o step.enă ca aceia ce sânt dentru destoinicia besericei şi să aibă asupra sa hirotonie sau molitve de preoţie». Pr.1 12 recto «episcupul să nu poftească dar de la herotonisie a lui». - Hirotonisesc, hirotonesc vb.: nommer, sacrer, ordonner un pretre. Pr.3 143,5 «că mai nainte să hirotonia de episcopî de în eparhia lor, şi pre arhiepiscopi patriarhul îi hirotoneşte». Anania : Vidţa sf. Nifon (1691 Gast. I 287) «acela fu trimis precum zice, de bunul credincios împărat, fiind hirotonisit Voivod», - Xeipoxovta, (aor.: yetpoxovŢjc -); Psl. hirotonija, he- rotonisati idem. - Pro\\eninţă juridică din dreptul canonic. — 29 — *HriSt6$ s. m.: Oint, Christ. Sin.: uns. Ps. Sc. 295, LXXXVIII, •52, «ce Imputară draci tăi, Doamne, ce imputară cu schimbatul hristosuîui tău». Idem 504, CLV, 13 «eşi în spăsenia oamenilor săi, vinit-ai se spăşeşti hristoşii săi». = Ps. Cor.: «să spăşeşti unşii tăi vinit-ai». Cod. Vor. 80, 80, I «deci se muîncă preemîeasce Hristosu». - Pilutio : Dottrina (1677) (Gast. I, 227) «szis en Jesus Krijstos, Fiul suincij - sale Domnul nostru». - Xpiaxos, 6. Psl.: Hristos idem. Dela vb. pgr. ^puo^ung. I / Iad, *ad (pi. - urî), s. n.: enfer.: tartar M. E. (la cuv. adl) s. Ps. Sc. 39,16,10 «că nu lăsaşî sufletul mieu întru iadu». Ps. Dos. 103,30,67 «necuraţăî ruşine să sâmţâ - şi să-i sboarâ iadulîi, să-î înghiţâ». Pr.:î 318,83 «iar de vă veţi lenevi şi nu le veţi ţinea in munca iadului veţi merge». - Tetr. Cor. 23 zac. 42 «şi tu Capernaum ce până în ceriu înalţi-te până la 4id deştinge-vei». Ib. 37 «şi uşa adului nu învince ei». C. D. B, 11,228 «deci acolo în lăunutru întru adu întunerecul aleii-va ». - vA8y)s, 6. Psl. adu, jadu idem. - MR. chisă (raaaa, pix) şi £olase Alb. colas Meyer = xoXaatg. iQOană s. f.: image d’un saint. - Sin. : chip. - Pr.1 153 recto «şi •sfânta şi de vieaţâ făcătoare şi întro fire şi neînpărţita troiţa :.şi de socotinţa dumnezeescului trupă şi de sfintele şi cinstitele icoane». Let. K. 72 «şi pe urmă la anul Domnului nostru Hristos 1594, precum mărturiseşte Caronie, au pus de în vîrful stîlpului Sixtus Papa Rîmului icoana sf. Apostol Petru». C. D. B. 199 «icoane». - Iconostas (pl. - urî), s. n.: cloison de s£paration orn£e «d'une image, entre lăutei et lautre pârtie de l’dglise (dans Ies eglises grecques - orientales) Cih.- C. D. B. 196,101 «iconostas# >. - Eixd)V, Vj ; sixova, Psl. icona. MR. icoană, idem, Ecxovo-soxiatov, to. Psl. iconostasu iconostasium (efrttbv, fonjixt). Idol (pl. - î), s. m.: idole. Pr.1 125 recto «îarâ slujbele satanii .suntu, de iaste rugăciunia hitlenâ ce iaste înpartia idolilor»^ P. Ştefănescul : Cltron. (1650 Gast. I 145-46) «închinători de — 30 idoli = eSooXoXaxpac. De unde: - Idololatru . s. m.: idolatre : Let. K. 122 «cândă sau creştinită intîî, idololatri fiindă, ca toţi ăil’alţi, afară din ovrei». - EtSwXov, xo ; etâtoXoXaTpY)?, 6. - Psl. rus. idolii, idololatru,. idem. - Cuventul sa introdus prin biserică alăturea cu psl. bolo-variUy stipes, statua, columna, rus. boluvan idolum şi ung. chip sau chip cioplit^ imago, Sem. Şain. 55. Ieromonah, *ermonah s. m.: hieromonaque, pr£tre religieux. «Popă călugăr». - Pr.3 181,121 «proştii mireni d£că se fac călugări şi ierâmonahi, aceia n’au ertăcîune nici cum să se afle vre-unul pre la biserici carele’s tn lume». - Idem 187,135 «şi ieromonahul adecă popa călugăr, nuntă nu cunună, adecă nu. blagosloveşte». - Evstat.: Pr. aleasă (Gast. I 78) «Matheîă au foştii ermonah învăţată şi filosofă». Meletii. : Cazan de Deal (Gast. I iii) «multă greşitul ermonah Meletii machedonul». Silvestru : N. Test. Belgrad «acest testament l’au început a-I izvodi ermonah Selivestru». - 'Iepoi-iova^os, 6, idem. Psl. ijeromonahă. ierosilia, S. f.: sacrilege: Termen întrodus prin dreptul ca^ nonic. - Pr.2 47,35 «ierosilia îaste de multe feluri. Toate felurile de greşale cu căte se atinge omul de beserică toate acele se chîamă ierosilii\ iară aicîa la tocmala acestii pravile această ierosilie se înţelege întracest chip». - TspoouXta, V] - idem. * Ipat, (ph - ţî)> s. m.: consul (aux Romains). Pr.3 140 «atunci căzură asupra împărăţiei puterea oamenilor celor de afară şi aşa goniră pre righii de. în mijloc şi puseră oblăduirea a ipa-ţilor». Şi mai jos: «pentru că in toţi anii alegea norodul doi bărbat! de bună rudă să fie d6 tocmirea lucrurilor cetăţeneşti t i 1 şi voiniceşti şi le punea numele ipaţi». - *Ipatla, s. f.: consulat (romain). Pr.y ib. «iară Gaie îarăş schimba ipatia şi puterea norodului de o făcu împărăţie». - "Ynotxoţ, 6 ; uTraxsta, Psl.: ipată, ipatija, consul, consu-latus. \ Istoria s. f. histoire.'^- Let. K. 33 «întru această părere fost-a şi Tuchidides, carele • pre istorie o numeşte a fi cel ma! ales şi ma! mare al vieţii qmeneşti visteriu, mărturisind, zice, cum. 31 — , că nici odănăoâră să nu fie istoria osebită din mânile stăpânit orii or». P. Ştefanescul: Chron. (Gast. I 1.46) «pentru aceia, iubite cetitoriiile, cetind, să socoteşti şi cu mint6, că ceteniîa de istorii mare folos...». M. Cost. Let. Mold. (Gast. I, 200), «spunu istoriile de Piru. împăratul Epiroţilor». - Istoricesc adj. historique. - «Apoşi de Buc. (Gast. I 261) «şi in tăi s’au tălcuitii Evanghelie, care săntu în rănduîala legiloru, precurmi sau zisu mai susu, şi acum îarăşii şi celelalte doao părţi adecă : cţ istoric iscă, şi filosofescă». - *Istorescu, istorisesc vb.: raconter. Lat. K. 87 «în cărticeaoa ce istoreste pre scurt». - Idem «cum de credut este, precum mai toţi scriitorii într’acesta se potri-vescu de istorisescîl». - toropea, Psl. istorija idem. D’aci toate celelalte. Prove-ninţă culturală. limâe, de unde : alămăe prin protesa lui a care e o particularitate a dialectului Mold. C. D. B. I, 267 la «alăuta.» Let. K. 10 şi 60 «Italia.... n’are toată lumea văzduh sub ceriu... vinuri dulci şi uşoare ; de unt-de-lemnu bivşug, şi de poame de tot felul chitre, năramze, alămâi şi zahar.» - Atpovi, Aeipovt, to. Psl. lemonije. MR. limonie. Ital. limone, alb. lemon, Meyer. Dela arab. lămon Cihac. *Limân (pl.-uri) s. n.: port. Sin.: scală, schelă. Let. K. 51 «Dintru aceşti Dadaneni au stăpânit ostrovul Rodosul şi multe limanuri, sau scale.» Idem 52 «aşijderea scrie Berosie... precum Tiras făcând Tirul au aşezat limanurile, scalele mării...» - Atprjv, 6 = ngr. Xtjxavc, prin turc. liman, port, havre El. turc. Lipsi s. f. : manque, d£faut, besoin, necessite. Sin. : nevoe. trebuinţă, «de treabă», opus lui prisos şi folos. Cod. Vor, 120, CXV, 1 : «Păsaţi cu pace, în-caresceti-vă si sătura- 1 i ţi-vă, şi nu va da loru lipsa trupului lui.» Bibliea din 1648 : «... pasî în pace în-călzesce-te şi te saturi; şi nu le va da lorii carele le lipsescu trupului.» Bibliea din 1688: «...şi nu veţi da lorii, c61e ce li e de treba trupului.» 32 — Ps. Dos. 285, 85, 3 .«că-s în lipsă şi în ticâinţâ.» Sc. Ps, 526^ CLXII, 5 « şi încă şi de acesta lipsă e cătră dedevara spăsenie.» C. D. B. I 58 (1591) «cum el ajungăndu-1 vreme.de lipsă şi de nevoe, el seu dus încătro au putut.» Silivestru: N. Iest. (Gast. I 125) «iară noi socotind şi luînd aminte, găsit-amii multî lipsîr şi greşale în scriptura lui...» Sava: aşezămînturile (1675, Gast. I 217) «Părintele mitropolit Sava cu juraţi scaunului, cu protopopi* în săbor în Belgrad la mănăstire, avăndu şi purtăndu grije de. lucrurile dumnezăeşti, şi multe lipse a preoţilor...» Dosotheî ; Molitv. (Gast. I 241) «scumpăru de mele greşele, să-mi dărueşti fără lipsă - De tale viaţă dătătoare, fără de prihană taine.» - Lipsesc vb.imanquer, priver, denuer. vb. refl.: se priver, renoncer. -Evstat.: Prav. aleasă (Gast. I 79) «acesta ca să nu-lu ascund în pămăntu, ce să-l dau şi eu altor cui va fi lipsiţii.» Prav. de Tărg, (Gast. I 158) «că nam vrut să scriu dăpre cele tiparnice, fiin-du-mi temă, că de căndii au încăputu cărţile pravoslavieî la măna ereticilor, ei n’au lipsitu a nu băga căte ceva zizaniî.» Pr.1 151 recto «nu cumva pentru puţine dulceţâ a bucateloru te veri lipsi de scriptura ângerilorii.» Ps. Dos. 19, 4, 37 «Vinii şi grâu să-mî prisosască - oloiul să nu lipsască. Let. K. 10 «..zavistie, care din lume între n6murî n’au lipsita nici odată». Ps. Rac. 37, 22 «Domnulu mă pasce pre mine şi'întru nimică nu mă voîii lipsi». - * Lipsit adj.: pauvre, depourvu, d£fectueux. Let. K. 326 «solul carele trimisese Vasilie Vodă la Hmil Hatmanul,, precum s’a pomeniţii, Hadînul Postelnicul, ori că l’au împedecat Ştefan, Pârcălabul de Soroca pre acele vremi, ori de blăstemată,. şi lipsită hire de hadînu,"Vau întors înapoi.» Vart.: Caz. (Gast. I 106) «pentru căci n’au daţii celor lipsiţi şi celor neavuţi.» Evstat.: Prav. (Gast. I 118) «dup’acea pre urma lorii, cu bună învăţătură ca o moşie tuturora înpreună l’au lăsaţii şi mai vrătos celorii lipsita şi însătaţu de învăţătură.» - * Lipsim s. m.: necessite besoin. Cod! Vor. 24 XIII, 1 «însi-vă sciţi, că lipsitului mieu şi acelora ce au fostu cu miînre slujitu-l-au mărule mele aceste.» In text gr. xpeta. lat. 'w opus.» - Ae%s, f], Psl. tipia pestis, lipsati deesse. MR. lipsesc âtre absent, manquer. impers. : lipslşte, debet. la Nord = Sud.: prinde = se cade, trebue. Din esemplele date se vede că cuvem- — 33 — tul e destul de vechiu şi generalisat la Români. Afară de accepţiunea de «debet» al MR., care e un produs al cugetării românesc!, cele l’alte accepţiuni se găsesc în greaca. Fiind încetăţenit şi generalisat de mult, nu poate fi de cât o influenţă directă de la Greci dintr’o epocă depărtată şi acesta, ca şi un întreg grup de cuvinte ce exprimă transacţiile şi necesităţile materiale, sar putea raporta la îndelungata şi vechea înfluenţă ce-au avut-o comerciul grec de pe malurile Dunăre! asupra Românilor. Ast-fel e : prisos, folos, eftin. proaspăt, procopsesc, văpsea... etc. Liturghie, Heturghie (lyt - ), s, f.: messe, liturgie. - Sin. : slujba sfântă. - Evstr.: Şapte taine (1645, Gast. I 115) a treia liturghiia».-Dos, Liturg. pref. «dăruim şi noi acmu de o datâ acest darii limbii rumâneştii sfînta liturghie scosâ pre limbâ rumânîascâ». Leg. Dumin. (1550-Gast. I 9) «pâînră luri demeînreţa de să mergâ la beserecă cu toată fom£!a sera şi demeînreţa şi la le-turghie.» Pr.1 14 verso «popa neguţătorii! sau camatnicu, ce va vre săşii înmulţescă argintul lui să se lase de leturghie.» C. D. B, I 19 (1571) «şi să pomenească în sfânta liturghie şi pre aceşti.» - Leturghisesc vb. dire la messe. A face slujbă sfântă. Pr.1 123 verso «preotul vunătoriu sau va pune cursâ, sau va vune pasări 3 luni să nu leturghisască.» - Aettoupyta, (aor. XeiTOuyTja -) Psl. liturghija, liturghisati idem. * Livadă (pl. - ezî), s. f. : pre, verger. Pr.3 259.306 «de va lăsa neştine părjol în pometul lui ca să-l curăţescă, sau în vie, sau în fănete, sau în livezi.» - At6aStov, t6, lieu arroşe, prairie. — Psl. livada idem. MR. livade idem. Logofet, logofăt (pl. - eţî), chancelier, ministre, secretaire dans Ies voivodats roumains. - Let. K. 138 Gr. Urechi ne spune atri-buţiunile Logofătului din timpul său: «Logofatu mare, gîude-cătorîu şi alesătorîii de ocini, Ispravnicii pe o samă de oameni de frunte, ce suntii curteni la ţară, şi judecătorii! tutuloru cine suntu cu strîmbătâţ! în ţară, şi luătorîu de seamă tutuloru ispravni-ciloru, ce suntu la curtea Domnească.» - C. D. B. I, 39 (1583-85) «Tudoru Logofet» şi Voico Logofet.» Arch. ist. III (1612) — 34 — 214 «cum au pus zălog 2 fălci de vie den delul lui Vodă ce săntu pe lângă viile Logofătului Genghei,..». Pr.3 303,394 «Logofătul îaste de-a scrierea cuvintele lucrurilor Boiarilor câle de cinste. * De aci subst. abstract : - Logofeţia s. f.: la fonction du Logothete. Pr.3 303 «între rănduelile celelalte care să dau la bărbaţi mireni şi Logofeţia.» - Aoyo0£T7]s, 6, la Byz. ratiocinator, discursor, intendent of finance chancellor Soph. Psl. Logothet, logofeţii. M Magherniţă s. f. : petit magasin. Magazină mică, căsoaiă de păstrat ceva sau în care fabrică cineva ceva. C. D. B. 194,66 «cârlige de magherniţă.» - D-l Hasdeu (C. D. B. 222) îl deduce de la gr. pay£ip£fov, xoy cuisine : vase â faire Ies ragouts ((Jiayetpeua) = faire la cui-nise). SI. magherii coquus, magherija coquina. Malachia s. f.: masturbaţion. Sin.: onanie. - Pr.1 33 «de va fi făcut şi malachia ce se dice păcatu cu muna, sau cu altă ce întru postul mare, acela nice la pasci sase pricesţuîascâ.» Ib. 36 verso. - *Malachiany adj. celui qui fait la masturbation. Pr.1 121 verso «preotulu malachian ce se dice căş face sablaznă cu muna, să se părăsescă de leturghie un an.» - Cuvântul malachie se găseşte şi în cele-lalte pravili (Pr.2Pr.3) însoţit cu tălmăcirea lui «săblaznă cu mâna.» - MaXaxca, Vj, onanism Soph. - SI. malachija, mollities. Mănăstire (pl.-i), S. f. mo naştere, couvent, cloître. Pr.1 12 verso «şi cine va vre să se călugherescă întru mănăstire». Şi *mona-stirey formă neromânizată: C. D. B. I (1602) 128 «nici să se plângă calugheri! ot sfiîata monastue.» Arch. ist. 233 (1656) «şi Ştefan Vodă eau dat mănăstire! Solei!.» Mai e şi diminutivul inânăstioarâ — mănâstirioară : Pr.3 304. 389 «iară afară de mănăstire era o ihănăktioarâ pre numele mântuitorului Hristos.» - Movaorfjpt (ov), to\s1. monastirii. Mângăiu vb. consolei^ soulager, flatter, caresser. Ps. Sc. 68, XXII 4 «toiagul tău şi fustele tău, îale me mangâlară.» Ps. Rac. acelaşi pasaj «nuîaoa ta şi toiagul tău acele mă măngăe.» Unde în text. gr. e rcapexccXecav (TtapaxaX© = to console Soph.). Tetr. Cor.: «Rahiila plângea de feciorii ei şi nu vrea să se măngăe** Ps. Dos. 412, 118, 113 «că-ţî tâîu minte, Doamne, de gîudîaţe -că mă mânqăî din vîacî în blîndîaţe.» - * Măngânietdrlu, adj. fas-cinateur, enchanteur, trompeur. Sin.: amăgitor, fermecător. - Ps. Sc. 176, LVII 5 «Mânia lor după chipul zmeului, ca aspida surdă ce astupă urechile sale, ce Ia nu aude glasul măngânieioriului, mângâia tu, măngăe-se de pre-măndrul.» Unde mângânietorîu ne stă ca dovadă atât ca formă arhaică cât şi ca sens primitiv. Căci în text. gr. se traduce prin ercaSovTwv, pe care Ps. Rac acelaş pasaj, ni-1 redă prin cuvântul «fârmâcătorilor.* Fără îndoială că eluat din domeniul artei magice, alăturea de termenii: amăgesc, fai'mec \bosconesc\ - Mayyavov, to, incantatio. Hesych. A petruns şi în lat. medie D. C. (Gl. m. et in. lat. IV) manganum, praestigiae Hesychio : Mayyava. cpappaxa, otxTua, yorjTeOjiata (sin. cu (Jiayyava). Mărgăritar, *mărgărit s. m. şi n,: perle fine Cih. Un fel de piatră preţioasă; mărgăritarul falş: mărgea, hurmuz Cost.; Tetr. Cor. 12 «nice aruncareţî mdrgăritariul vostru înainte porcilor.» Idem 31 «iară podoabă îaste împărăţiea ceriului, omul neguţătoriu ce caută bun mârgăritariu şi află unul mărgăritariă de mult preţ». C. D. B. 195, 86 «1 canafi mare ce îaste sub policandru, scumpu şi cu margaritar» unde vocalismul e încă strein. - Mărgărit: Ps. Dos. 150, 44, 49 «Aurul de rade, frîmbiî, cuviinţă - Piatra, mărgăritulu lucescîi cu credinţă.» - Mgr. Mapyapcxapc (~ ov), to şi |jiapyap:Trjc, 6? idem. Mârtur, s. m.; temoin. Arch. ist. 226 (1646) «într’acestu chip au mărturisit mărturii.» - Mărturie s. f. - : tâmoignage, aveu, protestat!on, declaration, confession, attestation, certificat. Cod. Vor. 42, 42, 1: «Nevoîasce-te si esi curundu din întru Ie-rusalimu, derep-ce nu-ţi voru preemi mârturiîa ceîea ce e de meînre.» Bibliea din 1648: «Grăbesce şi eşi cu-răndii de în Ierosa-limii: că nu voiu prii-mi mârturiîa ta despre mine.» Bibliea din 1688 : «Sîrguîasce şi eşi de grabă denii ierusa-limii, pentru-căci nu voiîi priimi mărturi-iea ta pentru mine.» — 36 Cod. Vor. 22, 21, i: «Deci mârturisescu voao inn dua de as-tădi, că curatu-su eu -su de sângele tuturora. > Bibliea din 1688 : «Pentru aceia măr-turisescu-mâ voao in zioa de astăzi, că curatu-su eu de sângele tuturora.» P. Sc. 104, XXIV, II «că sculară-se spre mere mărturii nede-r6pte.» Ps. Rac. 40, 24 «toate căile Domnului mila suntu şi adevărivcarii păzescu legătura lui şi mărturiile lui.» Pr.1 14 recto «că nu se cade episcopului să umble, la mărturie.» Arch. ist. 214 (1618) «noi încă aem făcut acestă carte nostra de mărturie Formula de la începutul zapisurilor (actelor de mărturie) «scriu şi mărturisesc (Arch. ist 223 (1638), 225 (1644), 227 (1647) = sl. pişu i martorosii (ib. 229), sviem i martorosom (ib. 227). Ib. 230 (1656) «deci de or gîura acei oameni întracesta chip iară dumnîata să faci o mărturie iscălită şi. cu peceţile acelor gîu-rători.» - Mărturisesc vb.: temoigner, avouer, declarer, confes-ser, attester. Bibliea din 1648 : « Pentru aceaîea măr-turzsescu voao în zu-oa de astăzi, că curată sânţii de sângele tuturora.» Ps. Sch. 266 LXXX, 9 «Audiţi oaminii mei şi mârtunsi-voîu voao, Izrail». Pr.1 973 recto «îarâ de seva mărturisi duhovnicu său are putere». - C. D. B. I (1591) 59 «că îaste a*lui moşie mărturisită.» - * Mărturisitor adj. temoin, qui professe, qui reconnait. Pr.1 114 recto «că grăîasce învaţătorîulu meu Pavel, şi mărturisitoriulu bisericeî». - Ps. Cor. 246, 88, 65 «sămânţa lui în vecii lăcuîasce şi cu scaunulu lui ca soarele între mine şi ca luna sfrăşitu în vecu şi mărturisitoriu în ceriu credincios.» - Mapxupia, i?) (aor. [xapxopia-); papxoupiov, papxoupta^a) Som.-Ital, martorio, martoro, («y di martyr commutata in o», dar de sigur nu nemijlocit, ciy = u = o), marturiare (Tommaseo), unde deja v = u. - Psl. marîiturii martyrius. M6tânia s. f.: prosternation, genuflexion de penitence. - Pr.3 227, 238 «iară canonul lor îaste ani 12, şi-l vor tăia şi mai puţin de vor vrea să facă post, metanii şi milostenie.» Pr.1 35 verso: «îarâ sămbatâ şi dumineca metaniia nimenîa să nu facâ. A face metanii : se prosterner.\ - Mexavoia, al ^exavoiaq corporis> et capitis inclinationes, sic appellatae quod eae essent penitentium D. C.; Psl. metanije. — 37 — MetOh (pl.-oaşe) s. n.: petit couvent d£pendant d’un plus grand, eglise succursale. - C. D. B. I 23 «diei l’am făcut cu multa trudă şi osteneală şi am plătit tot cu stînjinul de au săpaţii printreg de în apa Bistriţei de unde se începe iazul pănă din josul me-tohuluî.». - Mexoytov, xo ; sl. metohti, idem. MineiQ (pL-e) : menaeum. - Mineiul din 1698. Dosotheiu vieţ. Sf. (1682) predosl. a ll-a: a sinacsariului dumnedăiascâ şi sfîntâ carte scoasă despre greceşte şi elineşte din 12 minte a, sfintei besericu.» C. D. B. I, 196, 108 minee etc. - Mrjvatov, xo. SI. mineja menaeum. ^Minimă S. f. action d’annoncer, proclamation, declaration, enon-ciation, nomination. - Pr.3 144, 6 «atunci altă hirotonie pre dânsul nu să face, fără numai ce-i dau minima, adecă vestea cea mare, adecă după orănduiala sfinţilor Arhierei scotu-1 den scaunul ce au fost şi-l pun la mai naltul şi marele scaun patriarhesc al Sfintei şi marei Besericî a lui Hristos şi după minima cea mare zice patriarhul mulţămirea cum îaste obiceiul.» - to, renuntiatio patriarchae vel episcopi, cum sciliscet per suffragia elhgitur in Pontificem. - De scurtă durată şi introdus prin dreptul canonic. Mir, ntyr, s. m. chreme, huile sainte. Unt-de-lemn sfinţit. - Pr.3 320, 8 «de în ceia ce vin cătră sfinta a lui Dumnezeu adeverită beserică apostolescă însă unii să botează, iară alţii cu mir să ung.» Pr.1 68 recto-verso «cine se va boteza fiindîi crescutulu lui de mulţi ai... să-lu ungă ca myru sfanţii, şi cu untu sfântu pre-tiutindinîa, iară cu myru precapu şi preste faţă.» Ps. Dos. 453, 132, 5 «de miros ce-i vine cu dulc6ţâ - cându-î mîarge mirulii preste faţă.» - De asemenea ne întîmpină şi lorma mur: C. D. B. I Catast. Gal. 204, 290 «sticla cu mur.» Esactitatea ei însă nu să poate confirma şi prin alte esemple. - Dela mir: - Miruesc vb.: oindre avec Ies saintes huiles, confirmer. - Pr.3 338, 48 «cade-se celora ce să botează, după botez să se miruiască cu unsoare a cerească.» Let. K. 186 «după moartea lui Bogdan-Vodă au rămas la domnie fiul său Stefan-Vodă, ce-i dicu celii tănăr, şi-l au miruit Teoctistu Mitropolitul.» - Mopov, to, unguentum «unsoare.» Psl. myrot myra idem. - MirOS s. : senteur, odeur, odorat. - Sin.: olm ; Tetr. Cor. 38 — 213 «unse... picioarele lui - casa înplu-se de olmuL mirului.» Ps. Dos. 453, 132, 5 «de miros ce-i vine cu dulceţâ - cîndu-» mîarge mirulă preste faţă.» - Miroseăfă, s. f.: idem : odeur, parfum. Pr.3 187, 137 «unsoarea, adecă miroseala ce mirul a sie.» Idem 394, 16 «Episcopii sau cliriciî carii să vor înpodobi în haine luminate sau se vor unge cu miruri sau mirosele...» - Mirosise vb. sentir, flairer, avoir de l’odeur. Let. K. 121 «iară limba romană la ei tot mifosesce şi nici cum de tot nu o pă-răsescu. - Mirositor adj.: odorant. Pr.3 141 «tipăritu-sau ca să fie de folosul tutulor de obşte ca o grădină plină de flori mirositoare. * - *Mirosire s. f.: odorat. Miros. Let, K, 327 «Den cinci simţiri ce are omul, anume: vederea, audîrea, mirosirea, gustul şi pipăitul, maî adevărată de toate simţirile îaste vederea.» - Mireasmă sau *mirezma (pl.-ezme), s. f.: parfum, aromate, odeur. - Ps. Dos. 473, 140, 7 «ca tămâia ’n sfinta faţă - cu mi* rizmă de dulcîaţâ.» - Varl.: Caz. (1643) Gast. I 106 «iară di-repţiî să vor veseli de faţa lui Dumnedău şi de cântările cele dulci a îngerilor, şi de frămsăţea ce va înflori pre trupul lor şi de miresma ce va eşi de în vistărele ceriului.» - Mirodenie (pl.-enii), s. f.: aromate, parfum. Let. K. 327 «aşa şi mirosulă, de multe ori înşală, fiindă multe mirodenii de’ntîî grele, iară apoi mare şi iscusită mirosă fac.» O formă după analogie : 7- *Mirosenie s. f.: odeur, senteur. C. D. B. I, 11, 82 cel maî ve-chiă text biblic în limba română (1560): «şi pre miroseniâ vo-stra ce bună nu mie voaă să o simţă» care în ediţiunea din 1688 e «nu voîu mirosi miroseniâ jârtveloru vostre», iar în text. lat.: non olfaciam odorem sacrificiorum vestrorum; text. grec. «06 prj dacppavSw xrjs oapvjs twv Ouacwv 6|jia>v » - MOpov, t6, pupcţa). SI. mirisati, mirosati, olere, MR. aniurdescu, nlurismă, unde u=^/. - Mirodenie dela pupa)5loc prin suf. sl.-enie. Miresmă, miresma dela pupcapa, MR. nlurizmă. - Care formă grecească o găsim în Pr. de Tărg. (1652 Gast. I, 157) «priimeşte grădina cu florile raiului înpodobitâ, şi sădită cu buna mirizmâ a duhului sfântă.» De asemenea la Moxa : Cronica (Gast. I 57) «a şasea zi fece dumnezeu raiul cu toate pometele şi cu frumoase myrizmă.» . \ Mitră s. f.: mitre, bbnnet d’fiveque. Aceia ce o pune în cap — 39 — un arhiereu când face serviciul bisericesc, Cost Sin.: tiara, «corivantion.» Pr.3 440 «iar desupra capului purta tiara ce să zice corivantion ce se chiamă mitră. - Mrcpa, V). SI. mitra idem. Mitropolit (pl.-ţî) s. m.: metropolitain. Pr.1 11 verso «că nu se cade episcopului să-ş judece patriarhul său, sau mitropolitului. > Idem 57 verso «episcopul, saii mai mare de episcop cese dice mitropolit.» Palîea de Oraştie: (1582 Gast. I, 33) «şi cu voîea mitropolitului marelui Serafimii noi o dedem lui Coresi diaco-nulii.» Silv.: Caz. de Gov. 1642 Gast. I 98) «şi cu blagoslovenia prea sfinţitului mitropolit Kyr Theofil.» - Mitropolie s. f. eglise metropole, cathedrale. Gavriil. Sf. Nifoti (1651 Gast. I. 172) «şi sparsă (Negoe Vodă) mitropoliîa din Argeş din temeliîa eî.» Cheea înţeles. (1678 Gast. I 286) «apucatu-m-am, şi cu multa usrădie am nevoiţii, şi dăscăli de tipografie am adusu, în sfînta şi de Dumnedeu ţinuta mitropolie a scaunului Bucureştilor.» Let. K. 137 «şi au făcuţii mitropolit, şi î-au dat scaunu o sfîntă monas-tire, în -oraşul Sucevei, să fie mitropolie lîngă curtea domnească». - Mr;Tpo7toXi'T7}£, o; prjtpoTroX^, SI. mitropolitu, mitropoliîa. N *Neareâ (pl.-ale) s. f.: Novelles, lois de Tempereur Justinien. Pr.3 181, 119 «iară Neareoa împăratului Chir Leu înţeleptul porunceşte...» Idem 319, 7 «Neareoa cea din titla de întîî.» - Neapai, od, Novellae. *Norie S. f.: paroisse. - Pr.8 145, 9 «întracela chip şi banii ceia ce-’î îaii ceîce vînd darul lui Dumnezeu, şi norii şi oraşe, adecă satele'carele le ţîn norie care le cumpără preoţii cei hirotoniţi.» idem 146 şi 312. - In loc de enorie prin sl. : norija dela gr. ivopia, yj. Olllidă (pl -e) s. f. : chenille. - Ps. Sch. 346 CIV 34 «Dise şi veniră lăcuste, şi omide ce nu lă era măsură.» C. D. B. II, 43 — 40 — «eu voîu lăsa şi voiu trimete erni gr£le şi geruri şi foamete şi lăcuste şi omide...» - *0 f [xtâas (|JLt5a<; : ita vocaţur etiam 0y]p£6i6v tc Stea0£ov to‘6$ xuapous, bestiola quaedam fabas peredens Hesych. Haşd. : C. D. B. I, 259: Este foarte interesant că articolul grec a remas încorporat în forma română, negreşit pentru a da mai mult volum disilabei. MR. Omidă idem, alăturea cu si. găsniţâ şi cane dela oi (umidă la MR. deJa Nord, cele-lalte în sudul Macedoniei). OfflOfAr s. chape, omophore. Vestment arhieresc ce se pune pe umeri M. L. - Pos. Vieţ. Sf. Gast. I, 258 «...şi-ş f£ce cruce şi să dezbrăcă de omoforfi.» - In Pr.3 159, 52 găsim şi înţelesul său alegoric în biserică: «Iară omofond carele pune arhiereul acela închipuîaşte oaia cea perdută, pentru care veni Domnul să o îa, pe carea o rătăcise mare lup diavolul şi o scoase din staul ; iară Hristos aflînd-o o lua şi o puse la umăr şi o duse de o puse în staul de unde au fost, ce să zice pre Adarn în raîu, decia omofond are şi cruci, în chipul crucii carea purtă PIristos la umăr cînd il judecă Pilat să-l răstignească.» - ’Qpocpopov, to, (bjxo^optov. SI. omoforu (âţios, cpepto). Organ (pl.-e) s. m.: orgue, instrument musical. Ps. Sch.: 481, CL, 3 «Lăudaţi elu în tămpăne şi zborure, lăudaţi elu in strune şi organe.» Idem 482 CL 12. Ps. Dos. 496, 150, 16 «organe tinse ’n strună.» -*0pyavov to. Psl. oruganu organum. Ovreiu (pl.-î), S. m.: Juif, Hibreu, paien. Sin.: Iudei,Jidan, Jidov, Izrailit. In oposiţie cu creştin ca şi elin. Pr.1 55 recto «iară cese va spurca măcarii ce de manna ovreilor ori vinii ori untu sau altu ceva dentru aceştiîea nuse cade creştinul să le guste.» - Let. K. 122 «şi cându s’au creştinitu întâi, idololatri fiindu, ca toţi. ăilalţi, afară de ovrei..» - Pr.3 281, 349 «când va avea pâră creştinul cu un ovreiu, atunci nu se va da jurământ ovreiului.» -Praxiul (1569 - Gast. 16) : ceea ce tu încă eşti ovră şi vii păgânite şi nu evreiaşter» Moxa: Cronica (Gast. I 59) «şi-l găsiră la un puţiî nişte ovrei neguţători şi-l cunoscurâ cu ale lorii măestrii că va fi îmJpâratO.» - *Qvre:ea s. f.: Judee.-Tetr. Cor. 128 Zac. 24 «In vren^ea aceia sta Isus la uîn locu tocma şi nă- — 41 — rodu ucenicii lui şi mulţii mulţiţi oameni de în toata Ovreiea şi Ierosalimu...» - Ovreiesc adj.: h6braique. - Ovreiaste adv. en h£breu.- Praxiul (Gast. I 16, 14) «...acela ce tu încâ. eşti ovrei, şi vii păgâneaşte şi nu ovreiaste ? cumii păgânii să trâîascâ ovreiaste 1 că de unde noi sămânţa ovreiască nu limbile păgâne. > - ’OŞptoţ, 6. <5Şpca, Vj, Ebrea, Hebrea Som. 293. *Păl)ăghfe s. f.: ceremonie faite pour la benediction du pain en l’honneur de la St.-Vierge. Pr.3 295, 378 «să slujască liturghie şi să ridice şi pănâgliie întru ajutorul tutulor, şi să facă şi pomenă cu colivă». Acelaş pasaj în text.-gr. (Nomoc. D. C. 1089): va XetTOuyrjaouv xal va ikJkîkjouv icavayfav xat va xa-poov [ivrjjxoauva [xera xoX66a>v». - Deci ridicarea de Panaghie = G, Pr.1 32 verso «cum şi de cele învăţături mai' denainte se va teme şi se va părăsi den păcate». Let. K. 36, «se pomeneşte in istoriile ungureşti, cu mare laudă Matiaş Huniad craiul un-gurescii, să fie avută obiceiu la ospeţele sale, după ce pârăsia de oştită»... - Arh. ist. III (1638) 233 «scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru a neşte vii ce am avut de moşie la Cot-nar, in Plocîca doao laici şi lem părăsit de mulţi ai». - *Ne-părăstt adj. adv. continuei ; sans cesse. Moxa : Cron. (Gast. I 57) «puse.... al şasele Ermia, şi Luna mai jos şi înblâ ne-părâsitu...» Varl.: Caz. (Gast. I 107) «creşte şi întăreşte întru înţelegerea dumnezeiască, înfrămşază şi podobeşte şi nepârăsitu izvorăşte». - Negoe : învăţ. (Gast. I 164) «şi foarte să cuvine să-l slăbeşti, şi să-l măreşti cu glas necurmat, şi cu cântări nepărăsite». - llapatxd) ? - Şerb. părăsiţi se omittere. MR. apărui sire sud.; părnisire nord., (n e parentetic); cel d’întâi de la gr.-vulg, a-7rapyiaa - (vb. : dTrapycaţâ) Sud. Maced.). - Mikl. Dict. etym. : părăsiţi stehen lasen rm. părăsi vb. - Den Wortern liegt wahr-scheinlich ein sigmatischer Aorist von Ttapfrjfu* (?). Pâfima s. f.: passion, souffrance. M. Costin Let. K. 308 «după aceste zarve, numai ce l-au căutaţii lui Vasilie Vodă a stare la pace, vădându şi patima Vizirului». Pr.3 161, 56 «...cu plaşcă îmbrăcară pe Hristos la patimile lui». Idem 225, 232 «de va avea neştine muîare qarea sc îndrăceşte, acela să nu se despartă, numai ce să aştepte... iară de nu se va izbăvi după acei trei ani de acea patimă a dracului: atunci să o lase şi să ia alta». Idem 360* 46 «patimile mucenicilor (adecă vieţile şi pe-trecăniile) pre la pamentele lor să se citească». - Pătimesc vb. souffrir. Ş* Grec.f\ Evangh. (Gast. I 307 - 308) şi au adeverită pre dînşii că adevărată au grăită, numai făr de unu ană întru care au pătimită Ioană». Oprea : Molitv. (Gast. I 317, 18) «cei întru ce au pâtimiL însuşă fiindă ispitit, poate' şi celoră ispitiţi să le ajute». — 48 - Ila0y]|i,a? to = 7ta0o$, t6: passion şi în special : the passion of Christ Soph. De la Tracta), souffrir. Patrafiru (pl-re) s. m.: etole â un pan. Stolă, orar, fâşie lungă, îngustă de stofă etc. ce preoţi! pun de gît şi se lasă pe piept pînă jos. C. D. B. I 201, 240 «4 patrafire de zarba căte cu 6 cănafi». Si 241 : 1 patrafiru de adamască verd^e, cu 6 ca-nafi». -*EmTpa)pf)Xiov, xo (ngr. vulg.: Tuxpa^Xc, to). SI. petrahilu idem: Haşd. C. D. B. I. 217. Patriarh (pl.-ş!) s. m.: patriache. Capul în ierarhia bisericească greco-orientală. - Pr.1 11 verso «că nu se cade episcupului săş judece patriarhul său». Pr.3 319, 6 (Tîlc.) «Fieşcare de în patriarşi, trebue să~ş ţîe şi să-i fie de în destul cu ale lui ce au avut mai nainte oblăduiri». - Patriarşesc adj. patriarcal. -Pr.3 217, 206 «iară împăratul decă văzu neintoarcerea sufletului acelui om cum nu va să-l îarte, mâniindu-se foarte şi urgisinduse scoase-1 deîn scaunul patriarşesc». Dos.: Vieţ. Sf. (Gast. I 259) «şi dînu oară Tîntrebarâ cîndii era viu a ce nu bagă samă cinstia vlădicîască, înbrăcatii fiindu în podoabele patrie arşeştî». - Patriarşie s. f.: patriarcat, maison du patriache. - Let. K. 297, «au mersîi şi au luatu trupulu dinaintea curţi! împărăteşti, şi Tau duşii la patriarşie, şi acolo pre scurţii, precum au lăsaţii vremea de atunci, l’au astrucat în patriarşie'»; - IIatptap)(7j5? 6 ; noL-zpiocpyzZov, to. SI. PatriariLhu, patriariihija idem. - H— ş aparţine foneticei române. Pedeapsă (pl -e) s. f.: châtiment, punition, peine ; culture. -Sin. : osîndăy nevoie. - Chronogr. (1650 Gast. I 145 - 146) «iar închinători! de idoli rău şi amar au petrecut, în robie şi în pedeapsa luaţ de limbi păgîne». Cip. Anal. p. 141 urrnăt. : «cine va îndrăzni a priimi cugetele şi ispovedaniile, fără învăţătura episcopului acelui locii, acela pedepsa pravilelor va priimi». Afară de exemplul acesta, mai avem şi următorul, unde se poate vedea forma : pedepsa, Sava : Rând. Sabor. (1675 Gast. I 220) «Popi!, carii nu să nevoescu cu rumănie, ce tot cu sărbie, unii ca aceia şi loru facu-şi de cătră Dumnezeu pedepsa». - Ps. Dos. 27, 79, 16 «ce ne laşi cătră 5 — u — pedfysâ în vreme lungâ». - Mai târdiu sensul pgr. nxiSda : Pilde filos. (1713 Gast. II «nu îaste săracii ceia ce n’are tată, ci cela ne n*are învăţătură şi bună peddpsă*. - Pr.3 423, ii «avea şi feciorii lui cinste şi slavă, ce nici unul nu sporîa întru peddpsa şi bunătatea tatâne-său». - Pedepsesc vb.: punir, châtier, torturer ; apprendre, elever. Pr.2 28, 10 «cela ce va otrăvi pre cineva, nu numai îi vor pedepsi în cumplită certare». Tâlcul Evang. de Cor. (1579 - Gast, I, 26) «atice avămii învăţătura cumîi vămu face cândii lasâ Dumnezeu dracii pre noi păcatele noastre să ne pedepsească». - Ps. Cor. 13, VI, 2 «Doamne, nu cu urgiîa ta oblici mene, nice cu măniîa ta pedepsi mene». M. Costin (1670 - Gast I, 206) «acestuia niciodată boala nu-i lipseşte - în tot ceasul cu aceasta vieaţa şpe-depsdşte». - Pr.3 138 «foarte îaste de folos, de învăţătură, de îndreptare, de pedepsire pe dreptate». Bibliea din 1688 (Ci-pariu, Chris. 186) «şi despre altă parte aî noştri! oameni aî locului nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă ce şi de limba elinească având sciintâ...,». - IIat5eua) (aor. : - ) ; si : pedepsati, câştigare, pe- depsija poena.. - Sensul cel mai vechiu dar e cel ce în 1. gr. Fa priimit cuvântul prin influenţa creştinismului (Şain Sem. 25) adecă cel de «câştigare». Pe când cel dai douilea şi posterior, nu e de cât o înrîurire directă de la venirea Românilor in contact cu cultura grecească, care, lipsindu-î termenul «TtatSsuco» cu înţelesul primitiv, Fa a adoptat din vocabu-lariul limbei vechi elene. Afirmaţiunea dar a d-lui Şaineami (Sem. 23) că în ngr. TtatSeuto păstrează şi înţelesul creştin şi înţelesul păgân, nu poate fi exactă de cât atunci când sensul de «educatio» în TtatSetietv s’ar considera ca o restaurare pos-terioară şi mai ales de când, doi secolî acum, a început să fie studiată, de către greci, clasicitatea. Acest curent introdu-cânduse pe la sfârşitul sec. al 17-lea in România a dat cuvântului român «a pedepsi» două înţelesuri. - La Istriano-ro-mâni pedepsesc are \înţeles special : «a pedepsi numai ca din partea lui Dumnedăîi ; pentru pedepsire omenească dic câştig» Maior. p. 108. La MyR. pidipsesc = ngr. vulg. : 7tai8e6 - 2xopro6$, 6. PI. skoriipija, scorpio.. SiflâStrU, săhast?u s. m.: ermite, anachorete. Sin.: pustnic. - Pr.1 161 «călugărul sihastru, nu-i se cade să aibă nice und dobitocii fără pisica.» - Şi săhastru: Pr.2 69 xz «c£la ce-şî va lăsa cinul său şi să va apuca de alt cin maî cu nevoe şi mai cu grea petrecere nu să va chemă că hicleneşte mănăstirea şi beserica, cumu s’aru di ce când să face călugărul schimnic sau sâhasti'u în pustii.» Cozma: Pateric (1692, Gast. 305) «spusu-ndu noâ oare-care din părinţi că au fost un săhastru.» - cHcu)(acTy)s, 6, m. - VjaoxaaTpta, yj, f. idem. - Dela isihast prin căderea iniţialului i şi adaosul unui r epentetic. Sinagogă S. f.: synagogue. Sin.: săbor. Pr.3 399, 1 «iară cei ce sântu afară de săbor sau sinagogă sânt episcopii sau preoţii carii fură pârâţi sau osândiţi pentru vr’o greşală.» - 2uvaya)Y^? yj: assembly, congregation; religions assembly or meeting = ’exxAyjoia Soph. Sinaxâriu, sinaxăr s.: Synaxarium. Dos. Vieţ. Sf (1682 Gast. I 251) «a sinaxariului dumnedăiascâ şi sfântă carte scoasă despre greceşte şi elineşte.» Pr.3 294, 378 «Nichifor Xantopolla sinaxarul de la sâmbăta lăsată de carne cu alţi dăscăli şi povestitori dice şi spune cum să topeşte omul în păm&nt.» - 2uvaţapcov, -to. Psl. Sinaxaru synaxarium. Sinie s. f* pot au gateau. - C. D. B. I 213 «sinie mare.» Ib. 221 «sinie = şerb. sinija: de la gr. atvtov, to. Solinâriu s.: tuyau, tube. Sin.: ţeavă. - Pr.3 399, 1 «prorocii citesc si tălcuesc cătră eresul lor, nişte basme tocmesc si dic că Hristos deîn ceriu au pogorît trupul şi ca pe într’un solinâriu au trecut pre în sfânta fecioară.» - 2coXyjvaptov, to, tubus, tubulus. Diminut. dela owAtqv MR. şulinar. SOSeSC vb. arriver, parvenir, devenii*, atteindre, suffire. - Palîea de Orâşt. (1582 Gast. I 35) «în sfatul loru nu sosescă sufletul mieu.» Ib. 37 «pentru aceia cetindîi toţi care în ce mănâ va sosi blagosloviţi cum şi Dumnezeu să blagoslovescâ pre voi». Moxa: Cron. (1620 ib. 58 «să noate de acolo spre apusu — 52 pănâ vor sosi la un câmpii». VarL ; Caz. (1643 ib. 106) «însă plânsul acestora se va întoarce întru bucurie ; că va sosi binele şi cinstea lor». P. Ştefan.: Chronogr. ib. 147 «şi să nii zăboveşti, ce să te grijeşti maî curund* să eşi afară, pană nu sos/sce puterea Haldeilor». Dos. Vieţ. Sf (1682, 256) «că încă pâinile nu-s crescute şi vreme smochinilor n au sosit.» Let. K. 157 «pre obiceiul fire! omineştî, dece are, dece pofteşte să aibă mai mult, nu sosia, lui Ştefan Vodă ale sale să le ţînă». - 2Su>£a> (aor. G(oa - ) arrivare, giungere = cp0ocva> bastare. SL sosa = Kommen Mikl. Spătâr s. m. autrefois porte-glaive du prince, plus tard un titre de noblesse. C. D. B. I. 169 (circa 1608) «să se ştie că au cumpărat jupan Mărze veliki spatar o cină în Berileşti de la Preda» unde sl. veliki spatar stă în locul rom.: mare spătar. Let. K. Gr. Urechi, 138 «Spătar mare şi staroste de Cernăuţi şi îaste obiceîu să se îmbrace la dile mari cu haină scumpă domnească, dvorbitorîu, cu arme domneşti încinsu cu spata Domnului într'acele dile.» Hrisov (1651 Gast. 1150) «adecâ noi Constantin Cîogole Spătar mari.» - 2rca0ap:os7 o : Spatharius, armiger = acopaxocpuXai;, [xa^atpo-(popoţ £aatXcxo<; şi f3aGi'Xeco<; ^ccpocpopo^: purtătorii de spată (=spadă), ol cpspovxes oua0a<;. Sl. spătării. Dela spata (=cnta0a, spatha, major gladius D. C.): Ps. Cor. (1579 Gast. I, 16, 41) «că ascuţi-voîu ca fulgerulu spata mea.» Splină s.f.: rate. - Pr.3 422 «fîarea plaviţă îaste despre partea stângă desupra splinei,» - Mgr. arcXfjva, rj gtcXtqv, ir). Sl. splina idem. Stavropig s.: la fixation de la croix. Pr.1 49-50 «şi după lumina luminărilor, atăta locii să semneze şi aşa să se înfiîngă cruce ce îaste stavropig.» - SraupoTiriyiov, to (axaupov 7njYVU[u= înfig cruce), the fixing of a cross Soph. Sl.. stavropighija tabernaculi fixio. Stemă s. f.: courone, armoirie. - Pr.1 89 (Gast. I) «ca să nu te ruşinezi de cineva, <ţe marii pământului, nice de însuşii cela ce poartâ stema să n\i cumineci.» Let. K. 36 «şi vomîi arăta şi ce stemă au avut ţara încă de mai nainte de venirea lui Traian.» 1 — 53 — - Sxeppa, xo (axecpa) = corono). Psl. stema idem D. C - Sxeppa = oxecpavog (axeppaxocpopos = axecpavrjcpopos Soph.) Stih (pl.-urî) s. n.: vers, verset. - Kozma: Amari. (1692) «...la 0 mănăstire era un frate foarte cu bună t6mere, înflorind întru bunătăţi, carele auzind stihul acesta...» Let. K. 35 «cine ar şti faptele Troadenilor şi a Grecilor de nu ar fi scris Omiru cu stihuri nemuritoare?» Pr.1 131 verso «numai cela ce slujaşte mesei, acela să grăiască stihurile.» - Sxt'xos, o. Psl. stihii versus. Stihar, stihăriu (pl.~e) aube de prâtre, surplis. C. D. B. I 224 «stihar de adamască galbănă, stihare de adamască, cu obraze şi cu flore.» Pr.3 452 «nu să cade preotului să poarte haină scurtă la liturghie: ce lungă până tocma jos la călcâe, aşijdere iară nice stihariă de lână...» Sensul alegoric: Pr.3 158, 52 «stihar iul carele îaste alb, închipuîaşte strălucirea dumnezeeştei lumini, iară râurile carele le are sângele şi apa carele curseră din dumnezeiasca coastă a Domnului.» - Sxtyapcov, xo. Psl. stiharu sticharium. Stihie s. f.: element, principe. - Neagoe : învăţ. (1654 Gast. 1 166) «iar cele 4 capete de aspidă, semneză 4 stihii. «Let. K. 39 «că uniia socotea a fi zidită lumea din Haos, adecă din amestecarea lucrurilor şi stihiilor». Pr.3 294 «de patru stihii se ţine lumea, a soarelui, a aerului, a pământului şi a apei ; şi de-ar lipsi de într’aceste stihii numai una, nici un lucru al creşterii nu s’ar face, nici ar creşte ; aşijderea şi omul făcutu-s au de patru stihii.» - SxotyetoVj xo. Psl. stihija elementum. Stol (pl-urî) s. n.: groupe, nuee d’armee. - Sin. : cîrd, gloată, buluc, ceată. - Let. K. 333 «rîpele acelui pârîu pusese despre ostile lui Vasilie Vodă, şi oastea sa tocmise de ceia parte stol toată oştea într’un şireag tocmită, ca 9000 de oameni». Ib. 365 «oastea tătărească... au purcesu stoluri după stoluri». M. Cosiin Let. Mold. (1670 Gast. I 291) «numai vădurn despre amîadidi un nuor, cum să rădică de o parte de ceriu un nor sau o negură, nîam gîndit că vine o oaste, stol...» Şi mai jos «Un ţinea un cîas bun, şi dacă trecea acela stol, la un cîas şi gîu-mătate, sosîa altul şi aşa stol, după stol.» - Stolesc vb. grou- — 54 ^ per, arranger l’armee en groupe, en colonne. - Let. K. 247 «dacă au sosit toastă onstea Deşilor peste vad, şi Husarii s’au stolit şi au purces asupra oştii lui Mihai-Vodă....» Ib. 350 «deci, cum au sosit la vadul Teleajinuluî, cum au început a dare den sineţe şi de o dată se stoliau.y pănă ar agîunge şi cele-l’alte bulucuri..» Ps. Dos. 254, 76, 31 «Dumnedău, din sfîntulii sălaşu faci cale - cînd stoleşti cătră războîu ostile tale>. - 2xoXo$, 6, flotte Mlat. siolus, classis D. C. - De la specialul înţeles de «grup de corăbii» mai,întâi ajunge un termen strategic şi apoi cade într’o sferă mai abstractă (stol de păserî). Strâcliina S. f.: terrine, plat, ecuelle, jatte. - Sin.: blid, farfurie, oală. - Pr.1 131 «cineva sparge oală s’au strachină sau alţii ce ca acestea va greşi, să ia canon». - ’Ooxpaxiva = strachina. SI.: strakina, Schussel, gr. Baxpaxov JMikl. - Hasd.: C. D. B. I. 395, 132 la cuventul omidă: Este foarte interesant că art. grec a remas încorporat în forma română, negreşit pentru a da mai mult volum disilabeî, pe când în strachină = daxpaxtva, vorbă de doă ori mai lungă, a perit, din contra chiar organicul o> confundându-se cu art. nedefinit român. T Talant (pl-ţî) S. m.: t. numism.: talent. - Pr.3 141 «ce folos faste de amăndoă să stea^încuete cum am dice scriptura mai •vârtos aducându-mî aminte de cuventul săpânului meu Hris-tos pentru sluga cea vicleană ce ascunsese talantul». - învăţ. de Câmpulung (1642 Gast. I 9$) «un om era datorîu altuia 1000 de lalanţi». Ib. 95 «atunce cum audise cela ce-i ertase cea mie de talanii.... Darâ (carele îaste) cel cu mia de talanti ? Păcătosul». - TaXavxov, xo. Psl. talantă talentum. Tămâe S. f. : encens.' - Tetr. Cor.3 «şi deschiseră comoarăle lor, şi aduseră lui dar a\ir şi tămâe şi zmirhă». Ps. D. 87, 28, 17 «şi chedrii din Divanul Domnului îi detunâ - de-î frînge cu trupinâ, cu crengi înpreună - ca şi viţălul tămâei mănunt âî 1 — 55 — zdrumicâ». "Grec.: Marg. (1691 Gast. 1*294) «deci lua tâmăe-şi lumânări şi ajungându la beserică, dise : mulţumescu-ţr Doamne». w -0o|ita'[ia, xb. prin SL timijanu, idem. < ’ Tămpănă (pl.-e), s. f.: tamboun Ps. Sch. • 264 CXLIX 479,. «se laude numele lui în zbo'ru, şi in tămpână şi în psaltirea se cănte lui.» Ps. Car. 404, 150, 7 «lăudaţi elu în tâmpăne si zborure»'. ■ - T6|jJtavov, xb: Psl. timpanu'tympanum.'MR. tâmpănă. - De unde:întâmpinare: a eşi în drumul cuî-va cu tîmpene.-(Candrea). Tartar s. m.: Tartare, enfer. Ps. D. 507, 8 «iară pe acel în-c’epătorîu de reu şi adâncă balaur cu înţelepţîta de dumne-dăire înşelăciune lai undit şi cu lănţuje de ’ntuniarec l’ailegat în tartar şi în foc nestins». Molitv. (1650 - Gast. I 228) «şi pre balaurul cu undiţa întrupării tale laţ tras, şi cu legături de întunearec la închis în tartar ferecat». - Tapxocpos, 6: Psl. tarutarii tartarus. Haşd. M.E. la Iad (*iad a înlocuit pe vechiul românesc tartar»). Temeiu (pl.-îurî) s. f.: base, fondement, raison ; centre de l’armee. - Molitv. (1650 - Gast. I 228) «acela ce scuturi lum£ supţii ceriu din temeiuri şi stîlpiî ei nestrămutaţ». Let. K. 26, «stâ dară numele celîi vechiu ca un temeiu neclătitu». Ib. 39-? 40 «pentru aceia şi noi am adevăraţii şi mai dovediţii temeiu a începăturilor...» Ib. 224 «a.doa di s’au ispitiţii să dea harţii; ce Moldovenii tot s'au dat înapoi, spre temeiul unde era ţara cu Turcii la un loc strînsi». Ib. 268 «de lăudaţii iaste fie-care ) Domnii, să hie spre partea creştinească; că această ţară, căci trăeşte în statul său aşa până acmu, pentru ţări creştineşti stă până astădi în rândurile sale; însă cu înţelepciune, nu fără socoteală şi fără temeiu.» Ca termen strategic, însemnează «miezul armatei» în oposiţie cu «aripile». Let. K. 317 «...au daţii războiu Leşilor, carii, fiindu în număr cu mult mai puţinii-şi în locuri depărtate în câmpi de la temeiul său...» Ib. 318 «eta descălecată orda cu temeiul la un satii anume Bră-tulanii...» Ib. 319 «Drămba cea de oşti... au cuprinşii câtu ţine Soroca şi ţinutulu Iaşiloru până în târgu în Iaşi, Hotinul, Hăr-lăul şi Cernăuţii până în cetatea Sucevei, temeiul’, iară aripile 56 — până în munte ajungeau». - Temeinic adj. fonde, fort, şolide, sur. Let. K. 17 «însă pe acele vremuri nu era altă oaste, nici mai temeinică, nici maî trainică la toate lipsele oştii, ca slujitorii Ramului». Ib. 50 «acestudaru Ianus î-au ploditu şi l-au înmulţit pre Greci, precum avemu temeinică mărturie». - Ib. 256 «acesta felu de oaste îaste totîi în herîi, temeinică oaste foarte.» - Temelez vb. fonder, creer. Ps. Sch. 28i,LXXXVI5 «şi omu născu într’ănsa şi elu temelt susulu». Ib. 417 CXVIII 152 «de ainte cunoscuîu de mărturiile tale, că în vecu temelitu-Ui». - Temelie s. f.: fonde-ment, base. Meletii: Caz. (1644 Gast. I 112) «tot omul carele va să zidească ceva, au casâ, au cetate, întîm pune temelie vîr-toasă». Alex. Dasc.: psaltire sl. rom. (1698 ib. 315) «desertaţîi, desertaţu pănă în temeliile lui». Pr.1 49 recio «să nu pue altâ temelie, ce pre ce temelie ce îaste maî nainte, aceîa i se cade neclătită». Idem Let. K. 41 221. - Temeliicit (vb. teme lucire r): fonde. Pr.1 49 recto «că fără blagoslovenia bisericei căci mari de pre acele locuri sau temeliicit acea biserică.» - Întemeiez vb. creer, baser, fortifier, £tablir, consolider. - Pidele lui Solom. (1683 Gast. I 268 «înlemeiatu-m-au la începătură, mainte pănă pământulu a nu-1 face.» - Cron. Doroth. (1680 - Gast. I 311) «cu cuvântul lui Dumnedău certurile s’au întemeiat.» - întemeiat adj.: fonde, etabli, bien etabli, bien situe. Let. K. 106 «deci dară oamenî întemeiaţi ca aceîa, şi stăpânî mari şi bogaţî fiă-cându-se, si de mari neamuri întemeiaţi.» Ib. 120 «asa dară si acei Romanî-Dacî ce erau aicî, şi al lor traîu şi stare *şî .cercau, şi cât au putut a le ţinea au nevoit, moşteni vechi şi întemeiaţi.» Ib. 310 «Sultan Murad întracolo zăbovindu-se cu ostile, iară în părţile aceste stau fericite veacuri, linişte şi pace întemeiată din toate părţile.» - 0£[x£Xlov, to. Psl. temelă, temelija, fundamenturn, Ngr. OepisXc, xb. MR. §emUiu. Tlpâr, - iu (pl.-e) s. n. imprimerie, typographie, presse. Paliea de Orăştie (1582 Gast. I 38 «De în mila lui Dumnezeu eu Şerban diîacu meşterul mare a tiparelor...» VarL\ Caz. 1643 (în titulatură) «în tiparbd domnesc în Iaşi.» - M, Costin (Gast. I 201) «şi scriitori cariî izvodescu, puţini să află, îară tipar nu-î» - Tipăresc vb.: imprimai*. Evst.: Prav. aleasă (1632 Gast, I 78) — 57 — «fu alesu de fu maî mare drucar ce se zice fu dascal, şi mat mare prespre tiparlu unde se tipâria cărţile.» Let. K. 89 «acestu podii şi în banii acelui împăraţii Ulpie Traian se punea, de o parte de monetă bătea chipul lui, şi de ceia Taltă parte tipărea podul cu aceste slove.» - Mgr. TUTcaptov, to, figura seu t6ttos în moneta. Psl. tiparu regula. Tipic s. n.: rituel; modele. Pr,1 188, 141 «atunci să ta şi naşul de în unt şi'să-ungă copilul pre toate mădulările, cum îaste tocmeala tipicului.» Apost. de Buc. (1683 Gast. I 261) «...s’au întămplatu, dăscăli, de au tălcuitu sfânta scriptură cea noao, spre bună înţelegerea limbii noastre, şi o au aşăzatu, după orănduîala şi urmarea grecescului tipică.» - Turaxov, to. Psl. tipică typicum. TipOS s.: type, image. Sin.: chip. - Pr.3 445 «întâi ca o zidire a mânilor sale, şi căci taste tiposul tocmirii întrupării sale.» - Tiposesc vb.: former, cr£er. - P. Stefăn.: Chron. (1650 Gast. I 145) «tară pre om, adecă pre Adam Tau zidit cu mânule sale, cum şi pre Evva o au tiposit, femee den coasta lui Adam.» Pr.3 217, 204 «aceasta s’au tiposit sau ijderit despre Neareoa împăratului depururea pomenitul Leu înţeleptul.» - T67ro^ 6, type. - Timovsiv (tuttokj-) formare, effingere D. C. Tirail s. m.: tyran. - Pav. Ştefan. : Chron. (1650 Gast. I 146) «şi ce hulă celor tirani şi neînfrânţi în faptele sale.» Idem. Let. K. 118. - Tupavvos, 6, tyrannus. Titla (pl.-e) s. f. titre. Titlu. - Pr.3 239, 251 «acela să se pedepsească cum zic Pravilele şi pedeapsa aceluia îaste după cum scrie cartea a 20, a şaptesprezecea title.» Idem 319, 7 «neareoa cea de în titla de întâi.» Nouveaux melanges orientaux. (Paris 1886). Voyages de Bas. Vataces p. 335 vers 285 «xioroptxoc «...în toate feliurile de vâpsele podobiţî şi frumoşi, cu oşti de — 59 — ângeri nenumăraţi.» Let. K. 43 «că întâîu au blagoslovit pre Noe şi pre feciorii lui şi s au făgăduiţii ca să nu mai fie potopii pre păment, precum au pus semne de întărirea păcii, un zelog vecinie, curcubeu pe ceriu în câteva vâpsde roşie, v£rde..» - Văpsarîu s m.: teinturier. Văpsitor, boiangiu.-Tetr. Cor. 91 «şi veşmintele lut fură luminate albe foarte ca zăpada, neci un văpsarîu n’ar putea face aşa alb pre pământ.» - Văpsescvb.: co-lorcr, teindre, peindre. Pr. 21, 4 (si) «cela ce va văpsi vre-un fel de bani fiind de arame să arate că îaste de aur sau de argint, sau de va văpsi argintul să arate că îaste aur, să-l omoare.» Pr.3 162,63 decia când slujaşte şi se priceştuîaşte de dumnedăîeştile şi înfricoşatele taine, şi i să vâpsescic buzile lui de dumnedăîasca priceştenie, atunci dacă sfrăşaşte Liturghia, şi să dezbracă de odejdiî, şi îase afară, icoanele să nu sărute, pentru-că-i sânţii buzile văpsite de priceştenie.» Ib. 389, 92 «carii ’şî crescu părul şi-l împletesc sau îl văpsescu, sau îl încre-ţescîi aceia să se afurisească.» Gast. I 178 (1651) «şi toate scobiturile pietrilor din afară le văpsi cu lazur albastru, iar florile le polei cu aur.» - Bacpo) (aor. -), colorer, teindre. SI. vapusalo, vap sil or fucus, vapisaîi fucare. Bulg. vapsiju couleur, vapsa, vapstiva teindre. - MR. văpsescu, idem. Vârvar S. şi adj.: barbare. Ps. Sch. 379 CXII, 1 «în eşire lui Israilu deîn Eghypet casa lui Iacovii di oameni varvari...» Let. K. 100 «dintr’acea amestecătură a Romanilor şi a varvarilor, cu dările şi lucrările ce făceau între ei şi cu a însurărilor amestecături, Valahii au răsărit.» Ib. 105 «fie dară mila şi grija şi de eî a acelui Hristos Dumnedăul nostru, în carele nezmintitu credem, şi pentru al căruia nume nespusele rele şi grele trag şi pat eî şi toţi câţi sunt supuşi varvareî puteri.» Ib. 126 «graiul groaznicii şi spăîmosii, şi după varvarul lor graiu, era şi tare de ureche.» Pr.3 383, 37 «Episcopul carele nu se va întoarce la scaun pentru năpădirea varvarilor, acela unde va fi acolo să-şî ţîîe scaunul.» - Vârvărie s. f.: barbarie, ignorance. Pr.3 423, 11 «avea şi feciorii lui cinste şi slavă, ce nici unul nu sporea întru pedeapsa şi bunătatea tătâne-său, numai ce avea obiceîu înpotrivă nepedeapsa, nefolosinţa, neiscusirea şi 7/ărvăria.» 6 — 60 — - Bap6apo$, 6. Psl. varuvaru, varuvarija idem. Introdus pe calo culturală. Vasilisc, vasiliscâ (pl.-î), s. m. şi f.: basilisc. - Ps. Sch. 301, XC, 13 «spre aspidă şi vasiliscă calci, şi calci leu şi zmăulu.» Gavriil: Sf. Nifon (1654 Gast. I 171) «şi cum apucă domniră îndată să dezbrăcă lupul de pielea oi, şi-ş astupă urechile, ca aspida şi ca vasiliscuL» Let. K. 91 «atuncea deci unii dentr’înşiî nu domni sau oameni se păru că au fost, ci mai răi şi mai crudî de cât fcarele cele nedumesticite şi mânioase, şi de cât aspidele şi v a si lis ciî. - BaaiXtoxoţ, 6, an imaginary reptile Soph. Psl. vasiliscu idem. z Zahăr s. m.: sucre. - Let. K. 60 «...de grâu, de vinu bunii şi uşoru, de unt-de-lemnu mare bivşug: poame de tot felul: clutri, năramze, alămâi, zahar...» - Zayapu to. D. C. Psl. zaharii sacliarum. Zizănie (pL-iî), ivraie, zizanie. Neghină, zavistie. Prav. de Târg. (1652 Gast. I 158) «că de cândii aii încăputii cărţile pravos-lavieî la mâna ereticiloru, ei n’au lipsiţii a nu băga cătc-ceva zizaniî. Pr.3140 canoanele pre care sunt făcute pre numele sfinţilor şi slăviţilor apostoli... poruncim şi noi să se ţie întărite... că într’acelea multe taine, zizaniî şi gunoaie de zminteală au băgat zlocestiviî.» - Zi^aytov, to, Psl. zizanije zizanium. Z6dÎ8 s. f.: signe du zodiaque, constellation, d’apres la quelle le peuple predit le sort du nouveau-ne. Pr.3435 «va să dică... că nici naşterea' oaminilor şi stihiilor careie se fac, nicc nă-rocul laste adeverit, că de-ar fi adeverit naşterea omenii or pre zodii şi pre năroq, când vine urgie a lui Dumnedău n’ar muri într’un ceas 100 s^au 200 sau 1000 de oameni.» - Ztootov, to. Psl. iodu> zodiacus. D. C: Zodiae, nomen inditum in 12 sectiones diviso, quas vulgus C<5)Sia seu signa vocat.» Zugrav s. m. peintre. De unde: - Zugrăvesc vb. peindre, dessiner. Let. K. 50 «şi pvc acest lavan, Grecii şi Latinii îl nuroiau lanus, — 61 — şi-l zugrăvia cu doă frunţi şi cu doă obraze.» lb. 114 «ci şi avuţii se perd, şi domnii să strică, şi împăraţii să muta şi să strămută; şi toate ca acestea unii perdând, alţii găsind, de la unii fugind la alţii nenierind orbul noroc, cum 11 dicu şi-l zugrâvescu^ Pr.2 5 8 «cela ce va zugrăvi chipuri de oameni cu ruşine şi cu ocară asupra lor şi mai vrătos când le va pune la vre-un loc să vază mulţi, să se certe ca şi ceîalalţî.» - Zugrâvie s. f.: peinture. Pr,3 390, 96 «zugrâviile carele îndeamnă vederea omului cătră răotăţî să nu să zugrăvească, iar cine va călca aceasta să se afurisească. » - Ztoyp&pos, 6, pictor; ^(oypacpte, Vj. pictura. Psl. zografii, zugravii; idem. INDEX DE CUVINTELE COPRINSE ÎN VOCABULAR A - Aohe, - achi, - aehie . . . p. 1 Acolisesc.................» » Ad. v. iad Adamant...................» » Afedron...................» » Aer..................... » 2 Afurisanie, - enie ... . » » Afurisesc.................» » Aghiazmă. . .... » » Agonisesc, * irc, - ită ...» » Aguridă...................» 3 Alămâe v. lămâe Amăgesc - eu, - itor . . . . » » Ambon. ...................» 4 Amfithalis................» » Anafora, - ură............» o Anatemă...................» » Anatemisesc...............» » Anatolie..................» » Anghel................... . » » An timiş..................» » Aorar.....................» » Aposcorachinţă............» 6 Apostol ..................» » Argat » Arh arhi -................. p. » Arhiereu.................» » Arhimandrit..............» 7 Aromat...................» » Arăvonesc, - isesc.......» » Arvonă, - ună............» » Aschitac, - tean.........» » Aspida....................» 8 Aspru....................» » Azimă....................» » C Oalande..................» 9 Călugăr, - iţă...........» » Călugăresc vb. adj.......» » Călugărie................» » Camătă......................» » Camatnic....................» 10 Camatnicesc..............» » Cămilă...................» » Cămilăvcă................» » Canon ...................» 11 Cărămidă.................» » Catara......................» » Catargă..................» » Catastif. ...............» » 66 S Ovreiea.....................p. 49 Ovreiesc....................» 41 Ovreîu......................» » P Pănăghie....................»» Paraclis....................» » Paradit.....................» » Părăsesc . .................» » Patimă......................» 42 Patrafir....................» 43 Patriarh....................» » Patriarşesc.................» » Patriarşie..................» » Pedeapsă, - epsa............» » Pedepsesc...................» 44 Penticostar.................» 45 Peteală.....................» » Pizmă ......................» » Pizmaş......................» » Pizmăşesc...................» » Pizmătar, - eţ..............» » Pizmesc, - uesc.............» 46 Ti/mitor ...................» » Podagră.....................» # Policandru..................» » Polistavrion................» » Politia.....................» » Potir, - iriu..........^ » 47 Prisos, - sală.......... . . » » Prisosesc...................» » Proaspăt....................» » Procopsesc..................» 4?7 Procopsire..................» 48 Proscomidie ................» » Proscomidit.................» » Psalm, psalom...............» » Psălmuesc . . . . .\ . . » » Psaltire...............’y . » » R \ » 49 Sacos ..................p. 49 Săhastru v. sihastru Sărac ustă..................» » Scafă.......................» » Scandal, - ală, - ăla. . . . » » Scăndalesc..................» » Schimonosesc 1 Schimosesc / . . » o Schiptru....................» » Schizmatic................ » » Schit.......................» » Scopos......................» » Scorpie.....................» » Sihastru....................» 51 Sinagogă....................» » Sinaxariu...................» » Sinie ......................» » Solinariu...................» » Sosesc......................» » Spătar......................» 52 Splină......................» » Stavropig. ^ -........... » » Stema..................... » » Stih....................!'» 53 Stihar.................... . » » Stihie.................. . . » » Stol........................» » Stolesc.....................» » Strachină...................» 54 T Talant......................» » Tâmâe..........» Tâmpănă.....................» 55 Tartar......................» » Temeinic....................» 56 Temei u.....................» 55 Temelez....................j» 5(> Temelie.................... » » Temelii cit.................» » Tipar. Rasă. » » .67 Tipăresc . . . • P- Yăpsea...... Tipic . . . » 57 Văpsesc ... . Tipos . . . , . » » Varvar...... Tiposesc. • Vărvărie..... Tiran. . . . . » » Vasilisc, - iscă. . . Titla. . . . Trapezariu » » Tropariu . . . » 68 Z u Zahar .... Urgie . . . . . >' » Zizanie. . . Urgisesc . . . )) )) Zodie...... \/ Zugrav...... V Zugrăvesc . . . Vapsariu i» 59 ' Zugrăvi e.....