[1] CĂNTUL 1 o Muză, povesteşte-mi de bărbatul Viteaz; şi iscusit, care 'ntr'o vreme, Când el cu măestria lui făcuse Pustiu din T roia, straşnica cetate, Nemernici amar de ani pe lume Şi cunoscu pe drumul lui tot felul De oameni, de oraşe şi de datini, Şi pătimi aşa de mult pe mare Silindu-se să scape de primejdii Şi înapoi să-şi ducă pe tovarăşi. Dar tot la urmă nu putu pe-aceia Să-i mântue, oricât se străduise; Pieriră din păcatul lor cu toţii, Căci s'apucară-a ospătă, ne toţii, Din boii sfinţi ai Soarelui, şi-acesta I)esert făcu întorsul lor acasă. Diti toate aceste spune-ne şi nouă De undeva, născuto tu din J oe. Vitejii toţi ceilalţi care scăpase Pe mare si'n răsboiu de cruda moarte Acum er�u acasă. Doar Ulise, Deşi dorit de ţară şi soţie, Oprit era 'ntr'o peşteră-adâncată De zâna cea frumoasă, închinată, Calipso care-a vrut bărbat să-i fie. Dar când rotirea vremilor aduse Şi ziua 'n care sorociră zeii Intorsul lui la dânsul în Itaca, El nici atunci nu fu scutit de lupte Şi chiar între ai lui. Deaceea zeii [8] il I <1 CÂNTUL 1 Răznit de ţară. Chiar de-o fi cu lanţuri De fier legat, va iscodi un mijloc De 'ntoarcere, că prea-i dibaciu şi vrednic. Dar spune-mi tu adevărat şi mie De esti cumva chiar fiul lui Ulise. Grozâv îi semeni după ochi şi faţă, Că-I ştiu pe el, ne întâlneam adese Nainte de plecarea lui la Troia Cu alţi viteji din Argos pe corăbii; De-atunci eu nu-l văzui, nici el pe mine». Iar chibzuitul Telemah răspunde: «Ţi-oiu spune-adevărat, cinstite oaspe. Sunt fiul lui, c'aşă îmi zice mama, Dar stiu si eu? G,ă"nimeni dela sine Pe._ţ�tul săt,t,,!1U-t.P9,!t�:Ş·trV:re9(faa; Mai biiiit însă mă năştea pe mine Un om mai norocos rămas acasă Stăpân pe-avere pân'la bătrâneţe. Dar vai, cel mai de plâns din toată lumea Se zice-a fi părinte-al meu, că asta Voiai să stii». Grăi atunci Minerva: «Dar zeii au făcut ca neamul vostru Şi'n viitor să aibă tot un nume, Căci are Penelopa fiu cuminte. Ci lămureşte-mi mie încă una Şi spune-mi drept. Ce'nsearnnă lumea asta Şi-acest ospăţ? Ce caută la tine? E praznic ori e nuntă? Căci de sigur Nu-i cislă-aici. Cum ei petrec în sală Benchetuincl, îmi par de tot obraznici. S'ar mâniă oricare om de treabă, Venind pe-aici, când ar vedea atâta Neruşinare». Telemah răspunse: «Fiindcă 'ntrebi si mă descoşi, străine, Să-ţi spun. Blagoslovită şi slăvită Fusese casa asta câtă vreme Viteazul cel vestit trăia în ţară. / Dar altfel vrură-acum nemuritorii ," ir���*�i�t\9�ugf�\�t11 ���t�ă�âllsuI Mai mult decât peCoricare om din Iume, Căci nu l-aş fi jălit aşa de tare, ' 8 [9] \, J f I " I CÂNTUL 1 De-ar fi pierit alături de tovarăşi Pe câmpul dela Troia sau la sânul Prietenilor lui, după ce dânsul Ar fi gătit răsboiul. Toţi Aheii Aveau să-i 'nalţe un mormânt şi însuşi Lăsa un nume bun ca mostenire La-fiul său. Dar azi fără mărire Vântoasele'l răpiră şi se duse Necunoscut şi neştiut de nimeni Şi mie 'mi lăsă numai dor şi jale. Dar nu-l jălesc, nu-l plâng numai pe dânsul, Că şi-alt blăstem mi-au pus la cale zeii. Toţi tinerii fruntaşi de prin ostroave, Din Same, din Dulihiu, din Zachintos Cel păduros, precum şi toţi maimarii Din ţară, din Itaca cea pietroasă, Pe maica mi-o peţesc şi-mi toac' averea. De teamă, ea nu poate să-i respingă Şi nici să 'ncheie-aşă căsătorie Şi ei îmi risipesc avutul casei, Ba în curând m'or pierde şi pe mine». Se mânie Minerva-atunci şi zise: Ji!1id:e jale De pi�ra��,�� .iul?iţiţgr t.Qvar�şi, Dar mulţumiţi că noi scăparăm teferi. >�'_''"'';';'''''''' _''';''. . ,,,. I ."".""",.,�" •• ,.'- \ 1 \ .� , ·1 I Povăţuit de M ueâ cântdrelul Luându-şi lira din cuier. s� p:lse Isprăvile vitejilor să cdnte, (pag, IZ3) [159] � i I I CANTUL X In insula Eolia sosirăm. "",1;91, al lui Hipotas fiu, acolo 'IuBit de zei domnia peste ostrovul Cel plutitor şi 'mprejmuit deantregul Cu ziduri nerăsbite din aramă Şi ţărmuit de stâncă netezită. El doisprezece fii avea la curte, Băieţi şi fete 'n floare câte şase, Şi însoţi pe fete cu băieţii. Ei veşnic ospătează lângă tatul Şi mama lor cinstită şi-au pe masă Intinse atâtea feluri de bucate, Şi de fripturi tot fumegă palatul Şi ge-m:e-de petrecerr toată ziua, Iar noaptea pe covoare şi pe paturi Săpate 'n lemn ei dorm cu-a lor cinstite Neveste. Noi sosirăm în cetate La mândrul lor palat. O lună 'ntreagă Eol mă gazdui şi deamăruntul Mă întreba de Troia si de flota Danailor, de 'ntorsul lor acasă. Iar eu pe rând îi povesteam de toate. Dar mă rugai la urmă să mă lase Să plec. El nu se 'mpotrivi la asta Şi-mi pregăti plecarea. 'Mi dete-o piele { De bou de nouă ani, burduf în care Suflările de vânturi mugitoare Le închisese toate, căci fusese De Joe pus ca domnitor pe vânturi: \ Le mână sau le 'nstrună după voie. 159 [178] Ieşind acum să ne 'ncercăm puterea La jocuri de tot felul . . (pag. '24) [179] CĂ. N TU L XI Iar când am fost la vas şi lângă mare, Intâi pe apă lunecarăm vasul, Ii puserăm catargul cu vintrele Şi vitele luând apoi intrarăm Şi noi rnâhniţi, cu ochii uzi de lacrimi. De după vasul cel cu botul negru Cuvântătoarea vajnica zeiţă Cu păr de aur, Circe, ne trimise Un vânt prielnic umflă tor de pânze, Soţ bun de drum. Iar noi, dup' aşezarea Dichisurilor toate ale corăbii, Stam linistiti. Doar vântul si cârmaciul Mânau pe �are vasul. Cât 'e ziua Cu pânzele destinse văsuirărn. La urmă soarele asfinţi şi toate Cărările din lume s'adumbriră. Ajunserăm la capătul de ape Pe-afundul Ocean, unde 'i oraşul Cimerian, poporul cel deapururi Invăluit în ceaţă şi 'ntuneric, Că 'nveci nu-l vede luminosul soare, Când el spre cerul înstelat se sue 'Şi spre pământ lavale se coboară, Ci besnă urgisită cotropeşte Pe bieţii muritori. Sosind acolo Cu vasul poposirăm. Ne luarăm Nămaiele cu noi şi-o apucarăm Pe lângă Ocean pânăce furăm La locul unde ne spusese Circe. Acolo Evriloh şi Perimede 179 [200] C  N T U L XI Şi repede la vâsle s'aşezară. Şi unda curgătoare ducea vasul Pe Ocean întâi cu lopăţitul, Apoi şi pe-adierea cea mai bună. Şi 'ntors acasa, la ai lui sâ spuie Ca "ntrecem noi aşa de mult pe alţii La cântece, la Joc şi 'n alergare Ca şi la cârmuituţ de corâbii, (Pag. I2?) [201] �/""A!;J�"'§§i.\';"��UI"V������� -- CĂ N T U L XII Când de pe râul Ocean trecurăm Pe valurile mării larg deschise Şi ţărmuirăm la ostrovul Aia, Pe unde sade zâna diminetii Şi soare1� răsare, acolo va�ul Il traserăm pe prund, iar noi eşirăm Pe mal, unde dormirăm până 'n ziuă. A doua zi, când se iviră zorii T randafirii, eu trimisei tovarăşi La Circe după trupul lui Elpenor. Tăiarărn trunchiuri de copaci îndată, Durarărn rug de ars, pe unde malul Era mai nalt, prohodul încep urăm Cu suflet trist, cu ochii plini de lacrimi, di arserăm noi trupul si-armătura, I!Mormântu-i movilirăm' şi deasupra (Un stur de piatră-i puserăm şi vâsla-i Indemânat' asupra-i o 'rnplântarăm. Şi 'nvremece noi îngrijeam de asta, A prins de veste Circe că venirăm Din iad şi dichisindu-se, în grabă Veni la noi cu slugile 'rnpreună, Cu pâne, cu fripturi şi cu vin roşu Şi-oprindu-se 'ntre noi aşa ne zise: «Săraci de voi, încă ,Jii.�5iJn v:j,aţă Voi.rnerserăţi în iad şi-aşallltlrirăţi De două. ori, .::ând altîi"moi"'odată. Ci hai luati bucatele' �1 vinur, Mâncati si' beti din n�u cât este ziua, Că'n z�r( de zi la drum porni-veţi mâne. 401 [216] CA N TU L XII De-a tinerilor, cele două lemne Iviră-se din pântecul Haribdei. '\ Mă las si eu de rnâni si de picioare , 1 De sus din pom şi pleoscăi în vultoare r Pe lângă cele două grinzi, la mijloc, l M'aşez pe ele şi încep vâslitul Cu mânile-mi. Părintele omenirii Şi-al zeilor nu-i dete voie Scilei Pe mine să mă vază, căci altmintreli Eu nu scăpam de crâncenă pieire. De-aici mai rătăcli vreo nouă zile Şi-abia 'ntr'a zecea m'ajutară zeii S'ajung la Ogigia.,� la ostrovul In care şaCfr vajnica zeiţă Calipso cea cu plete mari de aur Ce cuvintează ca o muritoare. Ea mă primi şi îngriji de mine. Dar ce să-ţi mai înşir şi despre asta? Am povestit-o ieri la tine 'n casă Soţiei tale vrednice şi ţie, ,Şi::-t11i.,.e,,,,,uQ,e9iv .. ,AQ,1,!., . să spun un lucru Ce limpede fti povestifodafă)}. ", .,' ..... .'� .. ' "",-;.: ... ">.,,,,,-,.,",,��."":'", '�'\'''�'''.�' [217] l' I I I I /1 ____ � M '_. ' •. _.· , _ CA N TU LXIII Aşa vorbi şi toţi tăcură molcom, Cuprinşi de farmec în umbrita sală. Dar ia cuvântul A1cinou şi zice: «Ulise, odată .ce-ai sosit aice In casa-mi nal:.tă,� şi cu prag de aramă, Te 'ntorci la (vatra ta de bunăseamă � Şi nu mai rătăceşti de-acum pe mare, II Oricât ai pătimit. La fiecare Din voi care în sala curţii mele Ca sfetnici beţi deapururea vin negru Şi ascultaţi pe cântăreţ la masă, Vă dau poruncă şi vă zic: în lada Cea lustruită s'află pentru oaspe Veşmintele şi-odoarele de aur Bogat-împodobite şi-o grămadă De alte daruri, câte au fost aduse De sfetnicii Feacilor la mine. Dar să-i mai dăm câte-un triped mai mare Şi câte un lighean de fiecare; ��;:om .strânge noi dela norod P:, urmă Şi-om fi,pIăti:ţi; "(:ă.:r greu ca uniil singur Să dăruiască-asa de multe daruri». Aşa le zise A1cinou, şi dânşii Găsiră sfatul lui plăcut. Pe urmă Plecară toţi acasă să se culce. A doua zi, când se iviră zorii Cu degete trandafirii, în grabă Se dus eră la vas sfătuitorii Şi-aduseră-a bărbaţilor podoabă, Arama. Alcinou, umblând prin navă, 217 [232] \ i I . " .. c.:l� zen curaj nebun ne 'nsufla Al mei inşfacâ parul, şi ţuguiul • 11 afundarâ ',; ochiul lui, (pag. Ij2) [233] i 1" CĂ N TU L XIV Plecând dela liman, viteazul merse Pe un colnic de piatră prin pădure, Pe culmile pe unde-i arătase Minerva că'i porcarul ce-avea grijă De-avutul lui mai mult decât oricare Din serbii care dânsu'i dobândise , Il �emeri 'n privdorul lui, pe unde Durase el acioală 'mprejmuită Cu zid înalt, rotată, rnândră, mare, Pe loc învederat. După plecarea Stăpânului şi fără de-ajutorul Lui moş-Laerte şi-al stăpânei sale, Cu gard de spini, cu steiuri mari de piatră El staulu 'şi făcu, bătu în juru-i Pari mulţi şi deşi, tăiaţi frumos din miezul Stejarului; şi 'nchipui coteţe Douăsprezece 'n staul lâng' olaltă, Culcuşuri pentru porci, şi'n tot coteţul S'adăposteau câte cinzeci de scroafe Cu godăcei, In vremea asta vierii Mâneau pe-afară mai puţini la număr; Se'mpuţinau fiind mâncaţi la mese De peţitori. Le trimetea porcarul Mereu pe cel mal gras din toată turma, Căci mulţi erau la număr wll��iJ:9di, Trei. sute si. saizeci. Pe lângă turmă V C'gheau l:rierhCc;:t" nişte fiare patru Zăvozi care'i crescuse Eumeu, porcarul Maimare 'ntre păstori. Acuma dânsul Se încălţa croind frumoasă piele 233 [250] / C  N TU LXIV Căci n'avem multe haine aici si sărici De primenit; tot insul are una. Dar las' că vine fiul lui Ulise Şi el îţi dă şi sarică şi haină Şi are să te 'ndrepte ,unde-ţi place •• Şi dupăce vorbi aşa se scoală Şi pe la vatră-aşează pat şi-aşterne Deasupra-i blăni de capră şi de. oae, Şi-Ulise 'n pat se culcă; peste dânsul Porcarul svârle n ţol mai gros şi mare Ce el l-aveă de schimb pe vreme aspră. Aşa dormi Ulise şi pe-aproape Dormiră şi ceilalţi păstori mai tineri. Porcarul însă nu vru să se culce Pe stratul lui, departe de-a lui turmă, Ci merse-afară înarmat să doarmă. Se 'nvesell Ulise, că de-avutu-i Cătă porcaru 'n lipsa lui de-acasă. Intâiu îşi prinse sabia-ascuţită Pe umerii vânioşi, apoi îşi puse Sumanulgros şi bun la vânt, şi-asupra-i Cojoc de capră mare şi 'ncălată Şi apucă o lance ţuguiată, Cu care s'apără de câni şi oameni, Şi merse să se culce, unde porcii Dormeau sub stânci, la loc ferit de Crivăţ. . . ./ Ce 'nfricoşai' mi-ar fi atunci auântul: Si braţu-mi neaţropiat • • ( pag; I95) [251] CĂNTUL XV Minerv' atunci se coborî în largul Lacedemon la fiul lui Ulise Ca să-i aduc' aminte, să-I Îndemne Napoi să plece acasă. Şi zeiţa Găsi pe Te1emah şi pe-al lui Nestor Fecior dormind într'un pridvor la curtea Lui Menelau slăvitul. Numai fiul Lui Nestor moleşit dormea în tihnă; Pe Te1emah somn dulce nu-l mai prinse, Trezit fiind în umbra nopţii nalte De-a tatului său grijă. Stând aproape, Minerva cea cu ochi albastri'i zise: «Nu-i bine acum, o Telernah, departe De casă să te porţi, să laşi pe-acolo Şi averea-ţi şi bărbaţi fără ruşine. Mă tem că ţi-or mânca averea toată Şi-ar împărţi-o între ei, şi drumul Ţi-ar fi 'nzadar, Deci hai mai iute cere Lui MeneIau viteazul să te lase Să pleci, ca tot să mai găseşti acasă Pe maica-ţi neasemuită, Află Că zor îi dau şi tatul său şi fraţii Să ia de soţ pe tvrimahos, care E cel mai darnicpe11tbTŞi 'ntrece Pe toţi cu zestrea 'i dată. Mi-e ca dânsa Să nu-ţi ia peste voia ta de-acasă Ceva din blagă. Ştii cum e femeea, Ea caută mai de folos să fie La casa celui care-o ia pe dânsa Şi nici nu vrea să ştie, nici îi pasă [268] \ CÂNTUL XV Vi-i vouă dat să fiţi mereu puternici». Iar chibzuitul Telemah răspunse: «Să fie aşa cum ai grăit, străine 1. Să vezi îndată ce prietenie, Ce daruri ai din parte-mi, că oricine, De te-ar vedea, te-ar ferici pe tine». Aşa vorbi şi zise lui PjrgQs,.,- Un credincer al lui: «Tu al lui C1itos Fecior Pireos, cel mai bun tovarăş Din cei care la Pilos mă 'nsoţiră: Pe-acest străin să-I duci la tine-acasă, Cinsteşte-l, ospătează-l şi ai grijă De el pân' oiu veni». La asta zise Pireos, bun lăncer: «De-ai sta pe-aicea, o Telemah, oricât de multă vreme, Eu grijă am să-i port şi nu va duce Vro lipsă el ca oaspe». După asta In navă se sui şi pe tovarăşi Zori să se înluntre, să deslege Otgoanele. Intrară dânşii iute In navă si pe bănci se asezară. Iar Tele�ah legă opinci 'frumoase Şi ţapăna lui lance ferecată Luă pe podul năvii. Drum dădură Otgoanelor vâslaşii; o porniră Pe mare spre cetate după spusa Lui Telemah, feciorul lui Ulise. In vremea asta repede pe-acesta Picioarele '1 purtau până ce-ajunse La cocina cu mii de porci, pe unde Dormea 'n sălaş porcarul bun la suflet Şi credincios, care-şi iubea stăpânii, T [269] CĂ N TUL XVI Ulise şi porcarul prin colibă Făcură foc la vatră dimineaţa, Gătiră prânzişorul şi porniră Cu turma pe păstori. Cum îl văzură Pe Telemah, zăvozii nu-l lătrară, Când el s'apropie; se gudurară Pe lângă el. Ulise luă seama Cum se codeau dulăii şi de-aproape Un tropot auzi. Deaceea 'ndată Şi zise lui Eumeu: «De bunăseamă, V run cunoscut sau vr-un tovarăş vine. Nu-l latră cânii, dau numai din coadă, Şi-aud un tropăit». El nu rostise Cuvântu 'ntreg, şi iată că fecioru-i Stătu in tindă. Se sculă porcarul, Uimit fiind, şi vasu 'n care vinul Amesteca ti pică din mâni şi 'nfaţa Stăpânului păşind, deodată prinse A-l săruta pe cap, pe ochii mândri Şi mânile amândouă; calde lacrimi Ii picurau. Cum un duios părinte Primeşte după zece ani de sbucium Pe fiul său venit din ţări străine, Pe fiul singur şi născut târziu; tot astfel Pe Telemah îmbrăţişă porcarul Şi-l săruta mereu parcă scăpase Din mâna mortii sî-i zicea cu plânset : «Venit-ai, T elemah, lumină dulce? Eu nu credeam să te mai văd vrodată De când la Pilos ai plecat pe mare. 26sl [284] Iar când a lui Priam cetate naltâ O cucerirăm, el luându-şi partea De plean . plecâ pe mare. (pag. I96) [285] ;qiit�g�"')'�%;lF��V;V' �Z � ��"3!?2' �""'P . CA N TU LXVII A doua zi când se răsfiră zorii Trandafirii, 'şi 'ncalţă pe picioare Frumoase opinci feciorul lui Ulise, Şi ia pe urmă lancea potrivită In pumnul lui şi spre oraş pornind-o, Porcarului său zise: «Mă duc, taică, Pe la oras ca să mă vază mama. Mă tem că nu-şi va conteni ea plânsul Nesuferit si lăcrimosul vaet Pân' nu niă va vedea. Deaceea ţie Aşa-ţi demând, Ia tu şi du 'n cetate Pe-acest sărman străin; cerşeasc' acolo El hrana lui şi cine vrea, să-i dee O pâne şi-un pahar de vin. Eu nu pot Pe toată lumea să o port pe spate, Că prea sunt necăjit. Dacă străinul S'ar supăra, mai rău i-o fi lui însuş, Că mie-mi place s'o spun verde», Zise Lui Telemah la ast'atunci Ulise: «Prietene, nici eu nu vreau pe-aicea Să fiu oprit. Mai bine cerşetorul Cerşească prin oraş sau pela sate; Mi-ar da fieştecare după vrere. Eu nu mai sunt acum de vârst' aceea Ca să rărnân aici pe lângă staul, Să mă supun in toate la porunca Unui stăpân. Tu du-te, că pe mine Mă va călăuzi curând păstorul Trimis de' tine, 'ndatăce la vatră M'oiu încălzi şi soarele o să vie, �85 [304] J C  N T U LXVII Aşa vorbicrăiasa, iar porcarul Cum isprăvi se duse prin duiumul De peţitori şi-acolo 'ndată zise Lui Telemah, apropiindu-şi capul De el, ca nimeni vorba să n'audă: «Iubitul meu, eu plec să-mi văd la ţară De porcii mei, de trebile de-acolo, De-a mea şi-a ta avere. Iar tu vezi-ţi De toate aici, dar mai întâi de tine. Ia seama să n'o pati, că-s o mulţime Acei care te pasc. Dar bată-i Domnul N ainte d�-a fi noi răpuşi de dânşii h> Iar socotitul T elemah răspunse! ' «Asa voiu face, taică. Tu cinează Şi pleac'apoi. Dar vino mâni de vreme Şi adu vite de junghiat pe-alese Şi las' c'aici am grijă eu şi zeii De toate cele». Mai şezu porcarul Pe jeţul bine-răzuit. Şi'n urmă, Sătul de băutură si mâncare, Plecă la turmă şi 'lăsă el sala Şi-ograda plină de mesenii care Se veseleau la joc şi la cântare, Pe când se cobora amurgul serii. \ \ \ t Î 1 Si unda curgdtoare ducea vasul Pe Ocean tntâiu Cu loPi/li/ul Apoi şi pe ... adierea cea mai bună, (pag.200) [305] Sg'12IJo/'\�O��<;0g.:�@'%/\1'0:o/7) "-..�'3" �/""-' ""'� � ;>.�� -'''7'- . C Ă N T U LXVIII Atunci veni un cerşetor uşernic Spre a cerşi 'n Itaca, un nemernic Neîntrecut în lăcomie, gata Deapururi pe mâncat şi băutură, Fricos şi slab, dar mare la făptură. Arneos îi ziceau, că astfel mama'i l�â"'n'âştere '1 numi, dar peţitorii Il porecliră Iros-trepăduşul, Căci el mergea s'aducă ştiri la oameni, Oricând era trimes. Şi cum venise, Din casă'i vru s'alunge pe Ulise, Şi cicălind aşă'i toca: «la-ţi talpa, Tu mosule, din tindă şi te cară, Că de picior te-asvârl acum afară. Nu vezi cum toti m'asmută şi-mi fac semne Să te însfac? D�r mie mi-e rusine. Hai scoală-te, ca nu cumva s'aiungem Să ne-apucăm cu braţele la sfadă». S'a încruntat la el si-a zis Ulise: «Eu nu-ţi fac rău, sărrnane, nici pe tine Nu te grăesc de rău şi nici te pismuiu De tot ce capeţi, cât 01' fi de multe, Iar pragul ăsta pe-amândoi ne 'ncape. Nu trebue să pisrnueşti pe alţii. ", ,); Tu pari a fi un biet milog ca mine, Iar tot norocul dela zei ne vine. Dar nu mă înteti la 'ncăerare Si nu mă îndârji. Desi sunt astfel, Moşneag cum vezi, t� pot umplea de sânge Pe buze şi pe piept. Şi-aşa de rnâne [318] c A N T U LXVIII Un zeu vă scurmă. Dar mâncaţi voi bine Şi-apoi vă duceţi să dormiţi acasă, Când veţi pofti. Eu n'am s'alung pe nimeni). El asta le rosti. Şi auzindu-I, Ei toti cu dintii buzele 'si mus cară, Mirâ�du-se d� îndrăsneaÎa vorbei Lui Telernah. Dar mijloci feciorul Lui Nisos, vederosul Amfinomos: «Nu vă 'nciudaţi, prieteni, nu răspundeţi Potrivnic celor zise cu dreptate. Nu bruftuiţi pe-acest străin, pe nimeni Din serbii dela curtea lui Ulise. Purc�adă dar paharnicul să toarne In cupe vin, la ze"L�ă fac��.PAQ,S.t. '\APOîiă-mel'g�ă-�d()'1'mîm acasă, Şi să lăsăm pe-acest străin în seama Lui Te1emah la curtea lui Ulise, Căci el la dânsul a venit ca oaspe). Aşa vorbi şi toţi se învoiră. Amestecă în cană vin cu apă Voinicul Muliu, crainic din Dulihiu, Care slujea lui Amfinom. El stete La fiecare, vin turnă în cupe. Ei zeilor Întâi stropiră paos Şi după ce băură şi mâncară, La casa lor plecară să se culce. \ \ \ \ t I 1 f 1 Vei fi legat de mâini şi de picioare SUind oblu în corabie la trunchiul Catargului cu funiile pl'illse Din jurul lui, ca astfel să te bucuri De cântecul mdestrelor Sirene, (pag. 202-3) ............................. "db." ...... ���;�;��=-=-�*�·%�a="================� [319] ��/"",g/,���"�V�)"'-C;'j;&T���1:K0W���� • U .1OiS _ CA N TU LXIX Rămase • n sală isvodind Ulise Ornorul peţitorilor sub scutul Minervei şi lui Telemah îi zise: <�O T elemah, tu trebue ca toate Aceste arme să le-ascunzi prin casă. De 'ntreabă şi le-or cere peţitorii, Tu să-i adormi asa cu vorbă dulce: Le-am scos de-aicea dela fumul sălii, Că nu mai sunt cum ele au fost odată, Când tata le-a lăsat plecând la Troia, S'au înnegrit de-a focului arsură. Şi mai ales călăuzit de sfatul Ce-mi de te Cel-de-sus, mă tem că poate, Buimaci de vin, voi v'aţi lua la sfadă Cu armele, v'aţi bate laolaltă Şi-aţi ruşina ospăţul şi peţitul, Căci armele pe om îl trag la sine». Aşa '1 învaţă. Telemah ascultă Şi chearn' atunci pe doica Evric1ea: «Bunico, 'nchide 'n casă rnuieretul, Ca armele frumoase ale tatei Să mi-le strâng în pod într' o cămară, C'aşă cum stau părăginite 'n sală, Decând e tata dus, le strică fumul. Eu pân'aci eram copil. Dar astăzi Vreau să le pun deoparte unde fumul Să nu le-ajungă». Evriclea 'i zise: «Hei, maică, dac'ai prinde odată minte S'ai grija casei, să-ţi păzeşti avutul Intreg ce-l ai! Dar cine atunci să vie [338] · � .T'roenii sunt râsboinici Cu suliţa, cu arcul, cu mânatul De cai sireţsi ... (pag. 3'3) -: [339] :�gi�;l?�:'/ ';:'\wp ��,';j�??�� '<:'�:ţ:�··"��i;�p����';,5L������ �a_ tOAi>I................ 1U8Dl.A�'*."0?!'!!!" ._"?"!!!! CĂNTUL XX In tindă sta culcat Ulise. O blană De bou neargăsită 'şi tăvălise Şi-asupra-i multe piei de oi junghiate De-Ahei şi cu un ţol l-acoperise Pe dânsul Evrinoma. Sta în patu-i Neadormit viteazul, tot cu mintea La moartea peţitorilor. Eşise Din cas' atunci un rând de serbe care S'aveau cu peţitorii şi 'ncepură A râde şi-a se veseli 'mpreună Şi sufletu-i se 'nviforă, Prin minte'i Trecură multe gânduri: să dea busna Pe toate să le-omoare? Ori să lase Pe data cea din urmă să se 'nhaite Cu tinerii? Şi inima întrânsul Urla. Cum o căţea dă roată 'njurul Căţeilor plăpânzi şi latră la un Necunoscut şi-i gata să se 'nhaţe; Asa lătra si inima întrânsul, Că-i sângera de ciudă 'nfaţ' atâtor Blăsternăţii. In piept îşi da cu pumnul Şi inima-şi certa: «Mai rabdă încă, O inimă. Tu ai răbdat odată Ceva mai fioros, pe când Ciclopul Neînfrânat îmi tot mânca pe soţii Voinici ai mei. Te-ai stăpânit acolo Şi tare-ai stat pânăce sfatul minţii Din peşteră te-a scos, unde crezusesi Că vei 'murh>. Asa-si mustra el sine� Şi înfrânată ininia-{ rămase 339 [352] �.,.,!�-:-g;:?� . . De rana-i oeche dete acum bătrâna Şi pipdind o cunoscîc indată, Lâsâ să-i cadă in lighean piciarul. (pag. 333) [353] r I it CĂ N T UL XXI Atunci Minerva cea cu ochi albaştri Povăţui pe fiica lui Icariu, Mintoasa Penelopa, să ia arcul Şi fierul brumăriu dela topoare, La peţitori înfaţă să le pue De întrecut la curtea lui Ulise, Şi-a fost aceasta jocul şi prilejul Pieirii lor. Sui dar scara naltă La casa ei, luă cu rnâna-i plină O cheie bine 'ncovoiată, mare, Frumoasă şi lucrată din aramă Şi cu mâner de fildeş. Dupaceea Cu şerbele 'rnpreună ea se duse La cea din urrn'a ei cămară unde Erau odoare1e domneşti, aramă Şi fier din greu lucrat şi-aurărie Precum si arcul Încordat si tolba Cea plină de săgeţi amare: darul Ce-i dase lui Ulise un prieten Odată în Lacedernon, JfiJ� EVl:itian141, om bărbat ca zeii. Ei Îu··Mesen3 se 'ntâlniră acasă La ortomanul Orsiloh. Ulise r� ..... ,",,·'. Mersese atunci pe";'acbl0 ca să ceară Despăgubire dela 'ntreg poporul, Căci oameni din Mesena în corăbii Răpiseră oi multe din Itaca, Trei sute împreună cu ciobanii. Deaceea şi Ulise, un copilandru, Ca sol făcuse calea asta lungă 353 [366] C  N T V LXXI Cuprinşi de-amar şi toţi schimbară feţe. Iar Dumnezeu grozav tună prin nouri Vădind semn bun: se bucură Ulise ' De piaza care Domnul îi trimise. Luă săgeata ce stătea stingheră Pe masă lângă el, că celelalte Ce-aveau să le cunoască peţitorii S'aflau grămadă 'n scobitura tolbei, Şi-o trase el, de unde sta pe scaun, De crestături şi coardă pân,:).â-CQlli1 De CO!'!!2L�.!!:.�hli şi-ochind înfaţă-i -Svarli săgeata, nemeri la ţintă: Prin capetele de securi deodată Trecă pe rând ţuguiul ei de-aramă Şi dincolo răsbl. Şi-a zis Ulise: �� � ... C Ă N T U LXXIII Bătrâna chiuind de bucurie Sui în casă sus să dea de veste Stăpâni-ser că 'n sală e Ulise. Intineri 'n genunchi, se sprinteniră Picioarele-i şi cum ajunse acolo, Ea peste capu-i s'aplecă şi zise: «Scoal', Penelopo, draga mea copilă, Să vezi aeve ce-ai dorit deapururi, Veni Ulise, aici sosi în casă, Desi târziu. El chiar acum ucise Pe .mândni peţitori care palatul Ii năruiau şi-i tot rnâncau averea Şi-i asupreau copilul». Dar crăiasa O dojeni: «Măicuţo, te smintiră Doar zeii care pot prosti pe unul Intreg la minte, şi pe un zânatic Il cuminţesc. Mi-te scrintiră zeii. Nainte ai fost cu totul cumpănită. Dece tu râzi de mine 'ndurerata Şi-mi buigui de-astea şi-mi alungi odihna Ce-aşa de dulce pleoapele-mi închise? Asa frumos eu n'am dormit vrodată D� când Ulise a plecat la Treia, La ciuma de cetate blestemată. Coboară-te mai bine, du-te 'n sală. De-ar fi venit în locul tău vreo altă Femee de-ale mele să-mi dea mie O veste aşa, din somn să mă deştepte, Urît o mai făceam napoi să meargă. Dar ai noroc cu bătrâneţea», Doica 383 [394] C  N T UL XXIII Ce-am suferit, tu pe aici plângându-rni Intoarcerea mea plină de amaruri Şi eu cât fui învăluit departe De-ai mei, oprit de joe şi de zeii Ceilalti. Dar azi când amândoi sosirăm La patul nostru jinduit, ai grijă De-avutul meu ce-l ai la tine '11 casă, Că turmele-mi de peţitori mânca te, Cu pradă dela alţii '11 mare parte Le voiu spori si altele supuşii Mi-or da dinrtou; p'anăce-fi-vor pline Si-s'fânel'esî""s'fâU1ele-mi toate. Că eu acuma plec, mă duc la ţară Pe la pădurea mea şi la moşie, Să-mi văd pe bunul tată, care bietul Suspină şi tot plânge după mine. Deaceia, cât eşti tu de chibzuită, Iti dau un sfat, că iute acum, odată CJ.1 răsăritul soarelui,. va merge Şi vestea despre peţitori pe care In casă i-arn ucis. Tu stai pe-aicea Şi sue-te cu şerbele la tine Şi-acolo sezi ascunsă si tăcută Şi nu căta şi nu 'ntr�ba pe nimeni», Asa vorbind, încinse arme dalbe. Scuiă pe Telernah şi pe păstorii Cei doi ai lui, văcarul şi porcarul, Şi porunci vârros să se 'narmezc, Iar ei supusi arama 'si 'mbrăcară. Şi porţile deschiseră, 'p1'ecară. Mergea Ulise 'n frunte. Acum lumina Se revărsase peste tot pământul. Minerv'atunci, pe � ei îmbrobodindu-i In noapte, 'i scoase grabnic din cetate. \ Jar dânsuţ, cât avea sdge# s'arunce, Chiiind mereu surpa pe câte unul Din peţitori, şi mulţi din ei cdzurj� (pag. 370) [395] �-=;;;;:;;:'ig\o��;:r-;@?'�V��ţ,"'li"'W � '-�""'9'"7 �� �..", • It"!! _jţ� C A :N T U LXXIV In vremea asta Hermes din Cilene Chernă la sine sufletele celor Cari au peţit. Purta cu el frumoasa Nuia de aur, mijlocul cu care Adoarme după voie ori deşteaptă Pe oamenii cei adormiti. Cu joarda-i El le urni, şi ele după' dânsul Mergeau piţigăind.Cum liliecii In fundul unei peşteri uriaşe Tot sboară ţiuind când pică vrunul Din stolul lor cel atârnat sub stâncă Şi stau acolo strânşi pe lângolaltă , Aşa plecară chiţăind deodată Şi sufletele ce urmau pe Hermes, Blajinul zeu, pe mucedele drumuri. Trecur' asa Oceanul, Stânca Albă Şi poarta d�la Soare şi norodul De vise, şi 'ncurând erau pe lunea De asfodel, pe unde e locaşul De suflete, ale morţilor' năluce. Aci găsiră umbra lui Ahile Şi umbra lui Patroc1u şi Antilohos, Viteaz ales, si a lui Aias care, De mare si frumos, fusese 'nfruntea Danailor după Ahile. Dânşii Pe lâng'acest din urmă s'adunară, Când sufletul lui Agamemnon, jalnic, S'apropie de ei urmat de-o droae De suflete de-a'celor ce 'mpreună Cu el în casa lui Egist muriră 395 [408] C  N T.U LXXIV T e-aduseră napoi. Noroc, Ulise, Fii sănătos, şi 'n plin să-ţi meargă toate! Dar spune-mi drept, că vreau să ştiu: cunoaşte Sosirea ta 'nţeleapta Penelopa? Ori să pornim pe cineva să-i spue ?» Ulise i-a răspuns: «Ea ştie tocmai Şi inzadar te-ai osteni, moş-Doliu». Aşa rosti, şi el se puse 'n ieţul Frumos strujit. Asemenea şi fiii Bătrânului urau sosire bună Şi-l apucau de mână pe Ulise. Pe urmă lângă tatul lor şezură Pe rând la masă. Şi pe când cu toţii Steteau la prânz şi ospătau în sală, Ca vântul merse vestea pretutindeni Vestind a peţitorilor cădere. Şi mulţi veneau cu vaet şi suspine Şi mişuiau la curtea lui Ulise. Căra pe mortul său fieştecare Şi-l îngropa. Iar pe ceilalţi din alte Oraşe-i ridicau şi cu pescarii Ii trimiteau să-i ducă în corăbii. Apoi mâhniţi cu toţii spre-adunare Mergeau glotiş. Şi când se adunată Şi fu sobor, sculându-se EUpiţţs Luă cuvântul, ne putând să uite Durerea după Antinou, fecioru-i, Pe care 'ntâiul