Noi numiri populare româneşti de plante
Iuli u Morariu
Bogăţia cunoştinţelor floristice a unui popor poate fi măsura fineţei (acuităţii) spiritului său de observaţie şi ne poate da preţioase indicaţiuni generale asupra spiritualităţii şi inteligenţei sale. Altoit pe un anumit fond psiho-intelectual, spiritul de observaţie evoluiază individual şi colectiv pe grupuri social-etnice, se transmite urmaşilor prin filiera legilor ereditare ca şi alte progrese sau perfecţiuni inerente caracterelor umane. Cu cât devine mai pătrunzător cu atât nevoia unui lexic mai bogat, cu cât observaţia populară va distinge şi cunoaşte mai multe specii, cu atât vocabularul botanic va fi mai amplu şi numirile de plante mai multe.
Poporul nostru românesc «eminamente agricoU şi pastoral trăind în sânul naturii, în contact permanent cu ea, posedă o mare capacitate de a distinge nuanţele mai delicate ale plantelor şi florilor. Viaţa pastorală şi agricolă puternic desvoltată a determinat o mare desvoltare a cunoştinţelor botanice floristice, nevoile vieţii zilnice obligându-1 să cunoască şi numească diversele plante »bune« şi »rele«, ce se amestecă în culturi, în ogor, în fâneţe, în păşuni etc, să sesizeze caracterele speciilor uneori apropiate şi chiar puţin distincte pentru spirite empirice neobişnuite cu analiza minuţioasă ştiinţifică.
Strânsa aderenţă a poporului nostru la pământ, derivă nu numai din nevoi pastoral-agricole ci şi dintr'un spirit mai larg de
3
tainice legături mioritice, de suflet şi sânge cari l-au înfrăţit cu codrul, cu yalea, cu pădurea, cu muntele, cu câmpia, cu dealul şi lunca, atrăgându-l să le cunoască fiinţa, viaţa, prefacerile a tot, ce costituie peisagiu în cadrul naturii lui.
Încă de pe vremea strămoşilor geto-daci pricepători iscusiţi în tainele fertilităţii gliei şi a puterii magice a florilor de a goni şi înlătura bolile, cunoştinţele botanice autohtonilor Daciei au impresionat pe învăţaţi, dela Discoride care pomeneşte de »rizo-tomoii« geto-daci deţinătorii tainelor lui Aesculap până în zilele noastre (după 2000 de ani) la savantul botanist Pax dela Viena, care cunoscându-ne mai deaproape cu ocazia excursiunilor făcute pentru studii şi cercetări în ţara noastră, deşi german, nu se sfieşte să afirme că poporul român cunoaşte mai bine lumea plantelor decât poporul german, pricepându-se să folosească proprietăţile vindecătoare sau cromatice a multor plante. Aceasta o pune in seama unui ascuţit spirit de observaţie a poporului.1)
Zaharie C. Panţu2) în al său »vocabu!ar botanic* (Buc. ed. II. Casa Şcoalelor 1929) a remarcat, că poporul român cunoaşte vre-o 2000 de specii cărora le corespund peste 4600 de numiri populare.
') Iată textual ce scrie Dr. F. Pax în lucrarea Pflanzengeographie von Rumănien Halle 1920 pag. 127 (207) »Vielleicht die weitaus grosste Zahl der heimischen Pflanzen fand Verwendung und es ist nicht zu viei behauptet wenn man sagt dass die Pflanzenwelt fast alle Bedurfnisse der heimischen Bevolkening befrîedîgte. Der erwâfirfte Aufsatz ist von kttttwgeschrehtlicheni Interesse, weil jezt die Verhăltnisse sich gănzlich geăndert haben, obwohl noch gegenwârtig der Pflanzenwelt im Volke eine viei grossere Bedeutung zukommt als etwa in Deutschland und Osterreich-Ungarn. Noch heute braucht z. B. die Rumănin des Landes Salvia glutinosa zum fangen der Flohe, Ori-ganum vulgare zum fărben der Wolle und vieles andere. Damit in Zusamen-hange steht die Tatsache, dass das Volk die Pflanzenwelt im Allgemeinen besser kennt als in Deutschland und zahlreiche volkstiimliche Narnen exis-tieren die Bartolomeu Borza, Panţu u. a. sorgfăltig gesammelt haben«.
2) Importanţa lucrării lui Pantu o putem aprecia în complecta ei valoare numai dacă ne gândim şi la serviciul adus traducătorilor prin indicele alfabetic cu numirile franceze şi germane, cu numirile corespunzătoare în româneşte, împlinind prin aceasta cu prisosinţă unele insuficienţe ale culturii noastre ştiinţifice biologice. Totuşi traducătorii români în majoritatea lor n'au disciplina muncii migăloase şi exacte pentru a da o limbă corectă. Aşa găsesc intr'un manual de liceu pentru planta napi porceşti (ciocarâpe), Helianthus
Bogăţia terminologiei botanice româneşti provine de acolo că unele plante, mai ales cele întroduse, au mai multe numiri.3)
Unele numiri sunt autentice româneşti, ele sunt cu atât mai numeroase şi mai neaoşe cu cât le găsim în regiuni mai izolate, mai ascunse în munţi, mai îndepărtate de centrele orăşeneşti şi mai ferite de contactul cu civilizaţia modificatoare de suflete şi natură. Acestea au îmbrăcat haina vocabulară probabil odată cu plămădirea limbii noastre şi a poporului nostru, eşind împreună din negura veacurilor în zarea istoriei. Altele sunt mai noi ca origine, mai târzii, dar totuşi în spiritul limbii şi fiinţei noastre ca şi cele dintâi, fiind reflexul impresiilor trezite de vederea lor în sufletul poporului. Ele izvorăsc din aceleaşi străfunduri sufleteşti, din cari izvorăsc şi alte produse ale concepţiunii populare. Revelează părţi din acelaş plan al psihologiei abisale din care sau diferenţiat şi alte aspecte culturale etnice ale noastre. (Am semnalat altă dată nevoia de a avea un colţ de grădină împodobii cu flori). Căutând să înţelegem amploarea şi conţinutul acestor numiri, ele trezesc în sufletul nostru anumite rezonanţe poate chiar aceleaşi a căror inducţiune printr'un fenomen invers a provocat botezul lor. Nu-i lipsită de interes constatarea, că poporul dacă introduce o planta în grădina de flori sau a remarcat-o în câmp, nu o botează numai decât ci aşteaptă ca ciclul ei de viaţă să i-se desfăşoare în câteva serii ca să poată stabili (natural subconştient) o relaţiune între caracterele ei morfologice, de o parte, impresiu-nile şi rezonanţa sufletească stăruită în răstimpul acestei perioade de observaţie, de altă parte. Aproape totdeauna sub eticheta de
tuberosus numele francez de „topinambour" ; într'o traducere ce se pune tot in mâna elevilor găsesc „extract de aubepină" (aubepine — păducel). Oare schimbarea unei litere aduce românizarea unui termen de care nici nu este nevoie când avem unul neaoş. La Bucureşti foarte multă lume numeşte iarba măruntă semănată (şi un prof. de I. română pleda pentru, gazon în loc de pajişte, sau zice florile se fanează (o profesoară de 1. franceză îl întrebuinţa exclusiv) în loc de se ofilesc etc.
3) Recordul pare a-1 ţinea planta Solanum tuberosum căreia i se dau în româneşte peste 20 numiri anume : Cartofi, Bandraburce, Baraboi, Barabule, Bologeane, Cartofe, Crumpene, Curumpene, Crumpiri, Fidireie, Grumazi, Hada-burce, Handrabale, Mere de pământ, Napi, Părcioci, Picioci, Picioici, Pi-ciorcă, Pere de pământ, Poame de pământ; şi încă nu le cunoaştem toate, Cele subliniate sunt noi faţă de »Vocabularul« lui Panţu.
i
pltOfCsC a ttuinelul planetelor găsim fragmente de caractere tipice, proprietăţi vindecătoare, reminiscenţe de superstiţii mitologice sau nostalgii de legendă.
Multe numiri sunt latine reprezentând moştenirea dela aceşti strămoşi, altele sunt slave vechi sau împrumuturi mai noi din limba altor vecini. Filologii ni le pot indica pe toate. Numai zestrea din limba celorlalţi strămoşi geto-daci va rămâne tăinuită mult timp, neexistând elemente de comparaţie nu se pot alege uşor. Ele pot fi apropiate de alte elemente de limbă, noi sau vechi, considerate ca influenţe foarte greu de explicat. Nu fac filologie, nici nu dau îndrumări ori sugestii, dar e foarte greu de presupus, că un popor de agricultori şi mai ales păstori ca Geto-Dacii trăind în acelaşi cadru cosmologic şi biologic ca al nostru (cu aceleaşi îndeletniciri) folosind aceleaşi plante, să nu ne fi transmis cuvinte şi mai ales numiri de plante.
In ciuda lipsei de dovezi, astfel de elemente arhaice trebue să avem în limbă şi trebuesc căutate printre numirile populare străvechi cu răspândire sporadică în colţuri teritoriale foarte izolate; căci este (aproape) imposibil ca o populaţie să fi păstrat cele mai multe caractere antropologice aşa cum spun oamenii de ştiinţă, că au păstrat Românii dela Oeto-Daci, şi să nu fi păstrat elemente iinquistice şi lexicale. Cred, că o însemnată parte din acestea s'ar găsi în cunoştinţele de botanică populară. Poate vre-o dată filologii ni le vor putea indica, poate se găsesc tocmai acolo unde ei ezită sau unde omologarea li se pare silită de chingile unor reguli.
S'a afirmat şi nu fără temei, că în etno-botanica şi medicina poporului1) nostru »se găsesc idei străvechi cari ne pot duce la cunoaşterea unui fond ancestral. Studiarea lor ne poate aduce uneori lămuriri asupra unor chestiuni de proto-istorie românească, ne poate duce chiar până în vremile închegării noastre ca popor. Obiceiuri de medicină primitivă românească pe cari le putem găsi
•) Se pare că au început să se convingă şi cercetătorii monografiei din şcoala sociologică a d-lui D. Ousti de nevoia studierii laturei etno-botanice a cadrului în care a evoluat şi se desfăşoară viata satului românesc, cu toată consideraţia cuvenită pentru a se căpăta imaginea fidelă şi reală a satului aşa cum trebuie să reiasă din astfel de cercetări.
8
la Romani, la Traci, ori la Sciţi pot fi adeseori revelatoare*. (Prof. Dr. V. L Bologa, pref. cărţii: Boli, leacuri şi plante de leac de Dr. I. Bujoreanu; Bibi. pop. Asoc. »Astra« Sibiu 1936.
In cele ce urmează am strâns un mănunchi de numiri populare de plante, cele mai multe necunoscute până acum In literatura etno-botanică română. Câteva, puţine, le-am mai publicat în articolul »Despre ornamentica florală în valea Zăgrii«,2) dar pentru uşurinţa cercetătorului am reprodus unele şi aici. Am indicat şi locul unde cresc, mai ales pentru cetitorii ce ar fi ispitiţi să le caute. Descrierea botanică ştiinţifică vor găsi-o în lucrările de specialitate indicate în bibliografie. Cele mai multe numiri sunt culese din comuna mea natală Zagra, dar se mai pot întâlni şi în alte comune din bazenul superior al Someşului Mare. Lângă numele lor românesc am alăturat litera Z (Zagra jud. Năsăud). Multe îmi sunt familiare din copilărie, numai identificarea numelui ştiinţific am făcut-o mai târziu. Altele provin din comunele judeţului nostru sau din alte regiuni şi le-am notat întâmplător cu ocazia vizitării acelor locuri. Numiri prea puţin diferite sau identice celor citate în »Panţu« din alte regiuni mai ales din Bucovina şi Moldova de Nord nu am enumerat în lista mea, decât un număr mic. Câteva mai frecvente în Valea Someşului le pomenesc aci, ele fiind uşor de identificat: Arşinic, Bojor, Bureţi galbeni, Bo-sâioc, Rapciţă, Râşcov, Siminic, Săcăre, Solovârf, Tabac, Tătăişă, Văcălie etc. In sfârşit sunt câteva numiri foarte comune ca Arin, Aiu menţionate pentru întrebuinţări puţin cunoscute medicinale sau de ritual supersţios; pomenirea lor am crezut că poate prezenta interes.
In ce priveşte determinarea plantelor, pentru unele m'am adresat dlui E. I. Nyărădy conservatorul «Muzeului Botanic« din Cluj, căruia ţin să-i mulţumesc şi din acest loc pentru amabilitatea arătată.
2) V. »Arhiva Someşană* Nr. 20—1936.
6
7
Agustine (Mfinâştur-Cluj). Fructele comestibile de Castanea vesca Oaertrt.
Aiu ciorăsc Z. Aliutn ursinum L, folosit uneori de cătră fete drept »ruminele* frecând obrazul pentru a se înroşi.
Aiu, Z. Aliutn sativum L cultivat, pe lângă folosul alimentar (se prepară >mujdai« prin zdrobire cu obiecte de lemn, apoi se sară şi se consumă împreună cu alte alimente de post ca peşti, cartofi etc), la Anul Nou şi Crăciun se fac cruci cu un căţel de aiu în ferestrele şi uşile casei şi grajdurilor precum şi în ceafa membrilor familiei, în credinţa că apără de Necuratul. Este considerat ca vermifug, contra limbricilor.
Arin, Z. Almus Glutinosa Oaertn. Plantă bine cunoscută, ce creşte prin zăvoaiele şi prundurile râurilor. Scoarţa o folosesc \ ţăranii la cernit lână sau lucruri de lână, în acest scop se fierbe ! împreună cu sulfat de fier (numit aci galascăti). Altă dată cu scoarţa arinului se roşeau pieile de vită pentru opinci. Frunzele tinere ! lipicioase se pun între degetele picioarelor, contra opărelii.
Arşinic de căţim (Ţibleş). Sedam roseum L Scop. Creşte în locurile stâncoase din Ţibleş (Arsul) în »Grădina Zînelor« (nume comunicat de baciul Ludvig Casian din Runc).
Bâsacan (Poienile Zăgrii). Lysimachia vulgaris (?) L. Plantă uneori cultivată prin grădini ca ornamentală (»Băscanul de grădină seamănă cu băsacanul de prin tăietori«).
Bota cucului Z. Equisetum arvense L aşa se numeşte individul fertil ce creşte primăvara în lunile Aprilie şi Martie pe fâna-ţele şi ogoarele umede; indivizii sterili ai acestui Equisetum precum şi ai altor Eqisitaceae se numesc perie ursască sau peria ursului.
Breabân Z. Hepatica triloba. Chai. Prin tufişuri şi poieni, foarte mult atrage atenţia prin florile albastre azurii ca cerul primăverii când înfloreşte. i
Breabân alb Z. Anemone nemorosa L. In tufişuri şi păduri.
Brozdi Z brobghi (brobi) (Rodna) Riomex crispus L. Creşte prin fânaţe umede. Frunzele tinere primăvara se mănâncă (zeamă acră).
Bulbuci Z. Campanula persicifolia L şi C." Trachelium L. Răspândită prin tufişuri, poieni şi păduri.
Bureţi de spcin Z. Tricholoma Georgii Fr. Ciupercă comesti-
bilă, creşte pe răzoare, răriştiri, pe lângă garduri şl mal ales prin spineturi de coţobrel (Prunus spinosa).
Burete ustunoi, burete alb Z. Lactarius piperatus Fr, Creşte prin păduri şi dumbrave, se mănâncă.
Bureţi nebuneştiZ diferite soiuri veninoase de bureţi şi ciuperci,
Căcădări se numesc fructele de rug Rosa canina L.
Câcăcele Z fructele de păducel (Cra/egus monogina) Jaeg.
Ca/ei de ciocoladă, praful de Theobroma cacao L, ce se vinde în comerţ.
Caisin (Sic jud. Someş) Prunus armeniaca L, cultivat pentru fructele sale.
Calapăr de munte Z (Ţibleş) Hypochaeri uniflora, Vili, planta creşte prin păşunile alpine.
Calci Z. Caltha vulgaris L. Creşte pe lângă păraie. Primăvara se dă oilor (tăiată mărunt şi amestecată cu sare şi păsat) în credinţa că vor da mult lapte.
Cârligăţea Z. Lythrum salicaria L. Creşte prin locuri umede şi mlăştinoase, fânaţe, bălţi, tufişuri.
Cârligaţele Z. Phascolus vulgaris L, o varietate cu păstaia arcuită.
Careţi (floarea de carete cu ruşinea fetelor) Z. Dancus carota L pe câmpuri, coline, răzoare, prin fânaţe. Bătrânii spun, că pe vremea lor, pata florilor roşii centrale ce reprezintă ruşinea fetelor era mare cât moneda de un Leu.
Cetină, se numesc ramurile cu frunze ale coniferelor brad, molid şi tisă.
Ciocarâpe, ciocarâbe, Z cociorâbe (Nepos) guruline (Şoimuş), Sorină Bucureşti. ■» Helianthus tuberosus«, L plantă cultivată originară din America. Tuberculii ei se mănâncă primăvara chiar cruzi. Ciuceaşău, ciuceaşăi Z. Orchis elegans Heuff. Prin fânaţe umede.
Ciucoare Z. Ciochorium inthybus L. Creşte prin fânaţe, pe lângă drumuri, prin prunduri, tăietori. Florile se smulg de pe receptor şi se pun pe rănile cauzate prin tăiere.
Ciucurani Z. Polygonum orientale L. Plantă ornamentală originară din India orientală.
Ciucuru popii (Mănăştur-Cluj) Trifolium protense L.
Coarne de mare Z. Ceratonia siligua L sub acest nume se
8
cunosc fructele dulci comestibile (păstăi cărnoase) ale acestei plante mediterauc contra tusei, se fierb eu smochine şi se bea zeama.
(.orc/ii căpreşti Z. Salvia glutinosa L. Creşte prin păduri şi pe lângă paiaiele umbroase. Copiii smulg florile şi sug* nectarul dela baza tubului corolei.
Codorâşte Z. Baletus scaber Fr. ciuperca comestibilă cu sti-petele mai subţire mai lung, creşte prin tufişuri, mesteceni.
Colomnidâ Z. Cirsium arvense Scop. Creşte prin culturile de grâu şi porumb.
Cotocel Z. Trifoliiim arvense L. Creşte prin locuri sterile câmpuri, păşuni.
Cucurbătă Z. Cucurbita lagenaria L. cunoscută ca plantă de cultură. Cucurbătă se mai zice figurat şi craniului (capului). Dublete vezi Ludău.
Dudău se numesc buruienile mari, fără a designa o anume plantă (»01tule pe malul tău crească iarbă si dudău, să pască şi murgu meu...«)
Diirhan (Durhani), Handâri (jud. Someş, Haldaiu (Moldova), Canabis satlva L, aşa se numeşte cânepa semănată şi crescută ca fire singuratice prin porumb sau prin varză ca să nu o mănânce omizile. Creşte mare, groasă şi ramificată.
Fansule hicioane, Phascolus vulgaris L var. alba cultivată pentru boabe, constituie alimentul de temelie al ţăranului din Valea Someşului, alături de cartof în postul Crăciunului şi postul Pastelor.
Fansule pupuri Z. Phaseolus manus L. Aşa se numeşte fasolea albă, cu tulpini scunde neurcătoare.
Fansule de rude (grase) Z, Phaseolus vulgaris L. Planta urcătoare (volubilă) cultivată ca alimentară.
Fldirele (Gorneşti jud. Murăş), Pere de pământ, Picioci (Brâglez jud. Someş) Pârcioci (Sângeorz-Băi jud. Năsăud) Solanum-tuberosum L. Cunoscuta plantă alimentară cartoful.
Gălbinele Z. Florile de Tussilago farfara L Frunziţe cari apar mai târziu se numesc Potbal şi se mănâncă. Poporul crede că, dacă găinile văd aceste flori nu ouă.
Oorgani sau Corcani Z. Lactarius plperatus Fr, la bătrâneţe când sunt prea pişcători sau mai de grabă este o varietate cu
0
lamelele ceva mai distanţate decâl la specia lipi»,) şl i uiisidrialn necomestibil.
Gogoşi Z. Physalis Alkckcngi I . Creşte in mici j;i iipulcţe pini păduri, tufişuri pe lângă garduri, dar numai iii unele loeiui. (opui mănâncă fructele.
' Gogoşari (aproape în toată ţara). O varietate cultivata de
| Capsicum annum.
Handâri vezi Durhani.
Haldani vezi Durhani
Harbuz (Salva, Năsăud). Cucurbita pepo \... Cultivai prin po rumb pentru fructele ce servesc ca hrană porcilor, din seminţe se extrage un preţios uleu, consumat în posturi.
Hribă. Boletus edulis Bull. Ciupercă comestibilă căutată şi apreciată mai ales când e tânără, creşte prin păduri de fag şi stejai.
Hriba lui lanoş Z. Boletus-Satanas Leuz. Ciuperca otrăvitoare crescând în aceleaşi locuri cu precedenta.
Iarbă grasă Z. Portulaca grandiflora Lindl. Plantă oruanieii j tală cultivată prin grădini. La Năsăud i se zice şi portulaca.
j Iarba marinului Z. Centaurca austriaca Wild. Creşte prin
fânaţe, prin poeni în lunci până în regiunile muntoase.
Iarba pârciului (Iarbă de pârei) Z. Geranium Robertianum I.. Această plantă creşte pe câmpuri prin tufişuri (arinişuri) locuri umede şi umbroase. Tăiată mărunt se amestecă cu sare şi păsat sau tărâţe şi se dă vacilor ca »să le apuce de taur«.
Iarba tăieturii Z. Gentiana cruciata L. Creşte prin fanate pe coline şi dealuri. Se culege şi păstrează, frunzele sunt întrebuinţate pentru vindecarea tăieturilor, ap!icându-se pe rană.
Iarbă de tun Z. Sempervivum tectorum L. Se cultivă pentru a vindeca unele boli de urechi.
Rest (Coasta judeţului Cluj). Saccharamices cerevisiac Meyen. Cunoscuta ciupercă (drojdia de bere) întrebuinţată la dospirea aluatului.
I lufă Z, se numeşte un aliment făcut din turta rămasă la
stoarcerea uleiului din seminţe de bostan (Cucurbita pepo.) prin oloniţe (aparate primitive de lemn).
Lacrimile miresei, (Trans.) Tremurici Z. Briza media L. Plantă erbaceae, creşte pe dealuri şi coline ierboase.
10
Lapte broştescZ. Euphorbium cyparisias L. Creşte pe câmpuri, prundişuri, locuri sterile, păşuni.
Lemn cănesc Z. Ligustrum vulgare L. Arbust ce creşte prin păduri şi tufişuri. La sărbătorile Rusaliilor florile acestei plante împreună cu flori de soc şi frunze de paltin şi nuc se pun în casă la grindă şi icoane. După uscare se păstrează şi vara în timp de furtună se pun pe foc, în credinţă că o potolesc.
Lemn cu boabe albe Z. Symphoricarpus racemosus Michaux. Arbust ornamental întâlnit uneori prin grădini ţărăneşti.
Lemnuş Z. Philadelphus coronarius L. Arbust ornamental cultivat mult prin grădini pentru florile puternic mirositoare.
Lemnuş de apă (Z şi Poienile Zăgrii). Myrlcaria germanica Desv. Arbust ce creşte spontan în Valea Zăgrii foarte rar dar răspândit în văile aproape tuturor afluenţilor Someşului din jud. Năsăud. In Poienile Zăgrii am găsit-o cultivată ca plantă ornamentală.
Limbariţă Z. Scolopendrium vulgare Schwartz. Feriga aceasta se găseşte prin păduri (mai ales pe Ţibleş şi la Târlişiua).
Liţinău (coasta Cluj). Lycium vulgare Dun. Arbust răspândit prin garduri, pe lângă sate (introdus). Copiii mănâncă fructele.
Liurbân Z. Frunzele de Laurus nobilis L, se pun în mâncări.
Ludău (jud. Someş), Dublete (Mănăştur-Cluj). Cucurbita maxi/na Duch. Plantă cultivată pentru fructele ei comestibile (Dovleacul).
Luhăr (jud. Năsăud), Luhără (jud. Someş) Trifolium sativum Schreb. Plantă furajeră cultivată.
Loză Z. Salix caprea L. Creşte prin tufişuri şi păduri.
Macriş de câmp Z. Rumex acetosella L. Creşte pe câmpuri, coline, în locuri sterile, prin păşuni, locuri aride şi nisipoase.
Măr de ţitron Z. Citrus himonum Risso. Aşa se numesc fructele (lămâi), cumpărate pentru întrebuinţări casnice.
Mături de casă Z Kochia scoparia Schrad. Plantă cultivată prin grădini pe lângă case şi grajduri.
Mleci Z (Ţibleş). Mulgedium alpinum L (Cass). Creşte rareori prin păşunile montane extinse în zona vechilor păduri în Ţibleş.
Mnierţa pământului Z. Cladonia pydata Tr. Lichen ce creşte pe pământ în locuri nisipoase.
11
Nemţoici Z. Cosmosbipinnaties Cav. Plantă ornamentală de curând introdusă.
Nevestele Z. Narcissus poeticus L. Plantă ornamentala cultivată prin grădini.
Netoată Z. Lycopodium selago L. Planta creşte prin locuri umede în Ţibleş, ciobanii întrebuinţează zeama căpătată prin fierbere la vindecarea durerii de picioare a oilor şi caprelor. Se mai întrebuinţează şi la videcarea altei boli numită cipaimă (un fel de tenie a oilor) turnându-se zeama în gura animalelor bolnave.
Nucă de mare Z. Myristica fragrans Hont. Seminţele se întrebuinţează sub formă de răzătură (făină) pusă în apă, în contra durerilor de rânză (stomac).
Omag Z. Campanula-alpina Iaeg. Planta se culege mai ales din muntele Ţibleş şi Galaţi cu rădăcini cu tot. Se pune în mămăligă pentru a otrăvi cânii ce fac stricăciuni la culturile de porumb. După mărturisirea multora fără efect.
Păpucaş (Z Poenile Zăgrii). Impaticns Roylei Walpers. Originală din Himalaia şi India-estică. Plantă ornamentală înaltă până la 2 mtr. şi chiar mai mult, tulpina ramificată şi netedă (fără peri). Frunzele lancedate cu vârf ascuţit, dinţii inferiori şi peţiolul cu glande. Flori cu peţiolul lung, grupate în ciorchini având dela 2—14 flori late de 3—4 cm. purpurii s'au roşii vişinii. Pintenul drept şi gros. La fel se numuşte şi Impatiens balsamina L. Cultivată deasemeni ca ornamentală.
Pârcioci vezi Fidireie.
Părul porcului Z (Ţibleş, Munţii Rodnei). Nardus-stricta L. Creşte la munte prin păşuni.
Pcelecă (Pceleca ursului) Z. Lycopodium clavatum L, creşte prin păduri.
Penele Pâzgoiului (Câzgoi — trântor) (Mănăştur-Cluj) Ta-raxacum officinale Wigg.
Pepene (Valea Someşului) Cucumis sativus L. Cunoscuta plantă alimentară castravetele.
Plăcinta porcului Z. Heracleum palmatum Bmgt. Plantă răspândită prin fânaţele din lunci.
Pipijoi (Chintău jud. Cluj) Orobus vernus L. Creşte prin păduri şi tufişuri.
12
Poame forcoşe (Suplai) Fructele unei varietăţi de Prunus in-sititia L
Poala Sfintei Mării Z. Reseda lutea L. Creşte prin locuri nisipoase, păşuni, prunduri, grădini.
Pomăranţe (Năsăud) Fructele de Citrus aurantiaca L.
Pomniţer (Valea Someşului) Morus-alba L şi Morus-negra L. Fructele se numesc pomniţe, cultivat pentru fructe, uneori şi pentru hrana viermilor de mătase. Pomniţe se mai numesc şi fructele de Fragaria vesca.
Porci Z. Dipsacus silvesler Huds. In locuri necultivate, pe lângă drumuri. D. laciniatus L. Creşte în lunci, tăietori şi pe lângă ape.
Potculean (Matezi-Ialomiţa). Datura stramonium L. Planta creşte pe terenuri virane, locuri gunoioase etc.
Porţiei (Pordici) Z. Canabis saliva L. Astfel se numeşte cânepa măruntă rămasă după culesul cânepii propriu zise. Din pordici se lucrează ţesături mai ordinare.
Potroacă Z. Centaurium umbelatum Gilib. syn. Erythraea centaurium. Pers. Creşte pe dealuri, câmpuri, fânaţe şi păşuni.
Puşpan Z. Buxus Sempervirens L Plantă ornamentală, cultivată.
Răgice Z. Rafanus sativus L. Plantă alimentară cultivată.
Răcită plângerii Z. Salix babilonica L. Planta e cunoscută dar rareori cultivată.
Răciţele. Salix viminalis L (şi S. purputed). Cresc pe lângă râuri, şanţuri, pe prundişuri. Ramurile lungi şi elastice servesc la împletituri de lese, de car, coşuri apoi lese şi vârşe de prins peşti.
Rădăcină dulce Z. Polypodium vulgare. Creşte prin păduri, prin locuri umede, stâncoase şi prăpăstioase. Rădăcina se pune în vinars.
Ralz (jud. Năsăud). Orgza saliva L Cunoscuta plantă alimentară orezul.
Rotiliţe albe (Salva). Achillea Starnica L. Cultivată ca plantă ornamentală.
Roşioară (jud. Năsăud). Lactarius volemus Fr. Ciupercă comestibilă cunoscută din pădurile de fag.
Ribizei, struguraşi (jud. Năsăud). Ribes rubrum L. Arbust cultivat pentru fructele comestibile.
Rujnici de munte Z (Ţibleş). Aster alpinus L. Creşte în locuri stâncoase şi ierboase în Ţibleş.
Ruja buja albă Z. Paeonia aestiva L. Cultivată ca plantă ornamentală.
Ruja buja roşie Z. Paeonia officinalis L. Cultivată ca om.
Ruji de barabou, Georgine (Valea Zăgrii). Dahlia variabilis Desf. Plantă ornamentală, cultivată mult prin grădini.
Şâlate Z. Lactuca saliva L. Plantă alimentară cultivată prin grădinile de zarzavat.
Sămânţar (Videle-Vlaşca). Cucurbita maxima Ducii. Plantă alimentară cultivată.
Sâmburi de mandulă Z. Astfel se numesc seminţele de Atnyg-dalus communis L sin. Prunus amygdalus Stockes. Aceste seminţe se dau bolnavilor sub formă de »lapte de mandule«.
Schinteuţa lupului (Şieuţ jud. Năsăud) Lychnis Flosaiculi L Creşte prin fânaţe umede, în lunci şi poeni.
Slobonog Z. Qahingsoga parviflora Cav. Această buruiană originară din America s'a răspândit la noi prin văile umede şi nisipoase foarte mult. In Valea Someşului am găsit-o până în Valea Vinului sub munte. In Valea Zăgrii până în Poenile Zăgrii (1937) ajunsă deabia de vre-o 3 ani. Prin porumbiştele de luncă şi prin grădinile de flori şi zarzavat tinde se înlocuiască alte plante (cum sunt Costreia Panicum Cras gallie L şi Mohorul Selaria-glanca Bcauv.
Stânjarx (jud. Năsăud). Quercus sessili flora. Plantă arborescentă ce formează păduri şi dumbrave.
Steluţe (Munţii Rodnei1). Leontopodium alpinum Coss. Planta creşte în munţi, în locuri stâncoase cu substrat de calcar.
') Planta este ameninţată cu dispariţie mai ales pe Corongiş şi locurile vecine cercetate mai mult de turişti, nu atât din cauza păşunatului cât mai ales din cauza culesului. In vara anului 1937 pe Corongiş de abia am văzut câteva (2—3) fire, pe Saca ceva mai multe. Dispariţia va fi cu atât mai rapidă cu cât pentru ţigările cari le dau »domnii turistic, ciobanii se caţără şi pe stâncile primejdioase după Steluţe, ştiind că domnii le apreciază şi caută; ciobanii înşişi ie poartă în pălărie. Pe culoarele unor ministere se poate citi următorul afiş pus de Comisia pentru protecţia monumentelor naturii: »Nu culegeţi nu distrugeţi, nu comercializaţi Floarea reginei (Leontopodium alpinum Coss). Este declarată monument al naturii. Printr'o lege specială publicată in
u
II
Steregoale Z. Verairam album L. Creşte prin fânaţe şi păşuni în regiunea montană şi alpină. Se vindecă râia cu ea.
Şteagă (ştege) Z. Rumex alpinus L. Creşte în regiunile montane şi subalpine în locurile gunoioase din jurul stânilor. Rumes conglomeratus Murr. Creşte prin fânaţe umede şi mlăştinoase.
Şuvdr Z. Cară sivatica Huds. Creşte prin păduri.
Târsoci Z. Târsan (Parva). Deschampsia caespitosa L (Bea'ov). Răspândită în regiunea inferioară a păşunilor alpine.
Ţâţa caprii (Chintău), Ţâţa vacii (Mănăştur-Cluj), Ptimula officinalis Jacq. Prin livezi, pe dealuri mai ales în apropierea pădurilor.
Tremurici vezi Lacrimile miresei.
Ţinzură Z. Gentiana lutea L. Se culege din muntele Galaţi. Rădăcinile tăiate se pun în apă sau vinars ce se bea in contra durerii în »lontru«.
Unguri Z. Echium vulgare L. Creşte în locuri necultivate pe dealuri. In cantitate mare mai ales pe miriştele rămase în anul al doilea necultivate.
Vâzdoance de câmp, Z Iarba urâtului (Runcul Salvei). Dian-thus compactus (W) Kit. Creşte pe câmpuri, prin fânaţe în regiunea montană şi alpină.
Vilai alb, Vilai roşu, Vilai plin, Vilal gol Z, Flori în cruci, flori în crăngi (Salva). Mathiola incana L. Plantă ornamentală cultivată mult prin grădini.
Zabră (Parva). Galcopsis versicolor Curt. Creşte în locuri umbroase, umede prin păduri pe lângă păraie. La fel se mai numeşte şi Galcopsis pubescens Bess.
Monitorul Oficial (184—930) delicvenţii se pedepsesc«. Aceste afişe puse în capitală nu-i asigură o protecţie reală în munţi. Trebue să se treacă la măsuri efective.
Biblloagrafie
1. Borza Al. Flora grădinilor ţărăneşti române II. Bul. Qrăd. Bot. 5. 1925.
2. — Notiţe etnobotanice. Numiri populare de plante. Bul. Orăd. Bot. 11. 1931.
3. Bujorean O. Boli, leacuri şi plante de leac. Bibi. Pop'. Asoc. »Astra«, Sibiu 1936.
4. Butură V. Plante de leac din regiunea Mocanilor de pe Arieş. Notiţe etnobotanice. Bul. Orăd. Bot. Cluj. 13. 1933.
5. Butură V. Plante cunoscute şi întrebuinţate de Românii din Ardeal. Bul. Grăd. Bot. Cluj. 15. 1935.
6. Morariu I. Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii. »Arhiva Someşană« Nr. 20. 1936.
7. Panţu Z. C. Plantele cunoscute de poporul român. (Vocabular botanic) Bucureşti. Casa Şcoalelor. Ed. II. 1929.
8. Pax F. Pfanzengeographie von Rumănien. Nova Acta. Abh. der Leop. C-rol. Deutschen Academie der Naturforscher Bd. 110 2. Halle 1920.
9. Prodan I. Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România. Cluj. 1923.
10. Flora mică ilustrată a României. Cluj 1928.
Nouveaux noms populaires roumains de plantes
Resume
Le peuple roumain a un tres vif esprit d'observation de la nature envirounante; c'est une consequence naturelle de sa vie pastorale et agricole dout Ies besoins quotidiens Tont amene" â distinguer un grand nombre de plantes utiles, de mauvaises herbes ou plantes inoffensives qu'il retrouve dans ses travaux de culture et dans Ies prairies. II recherche avec interet Ies proprietes medi-cales des plantes qu'il emploie dans la therapeutique des diverses maladies.
Les connaissances botaniques des autochtones del'ancienne Dacie ont ete remarquees par les savants naturalistes, â commencer
\6
par Dioscoride jusqu'au professeur F. Pax de Vienne. La plupart des noms populaires de plantes et de connaissances ethnobota-niques ont ete recueillie dans diverses etudes, dont nous sigma-lons celle de Zacharia Panţu qui a reuni dans son dictionaire botanique (»Vocabular botanic«) plus de 4600 noms populaires roumains de plantes, se referant â aproximativement, 2000 especes connues.
II est â remarquer que la plupart des noms de plantes sont des noms anciens. Parmi ceux-ci il y en a qui sont d'une faţon presque certaine d'origine geto-dace. D'antres sont d'origine rou-maine, formes dans l'esprit de notre langue. Un petit nombre seulement est d'origine recent, empruntes au aux peuples voisins. II s'agit surtout de plantes nouvellement introduites dans lepays; comme par exemple, Ies noms des plantes ornamentales. Nous avons dresse une liste contenant aproximativement 140 noms de plantes qui ne se trouvaient pas, jusqu'ici, mentiones dans la literature ethnobotanique roumaine. Chelques de ces plantes sont utilisees dans des buts medicaux. II en a ete fait mention quand leur utilisation etait peu connue.